Peter Hammill & Van Der Graaf Generator
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CE-AM VĂZUT, CITIT, AUZIT Peter Hammill & Van Der Graaf Generator Probabil că dezinteresul faţă de latura comercială şi versurile deseori criptice au făcut ca Peter Hammill să rămână oarecum în umbra celor de la Genesis, Yes, Jethro Tull, ELP sau chiar King Crimson, cu care a colaborat în mai multe rânduri. Peter s-a născut în Ealing (vestul Londrei) în 1948. După ce a absolvit Beaumont College, s-a înscris la cursurile de Liberal Studies of Science (Manchester University). Chiar în primul an de facultate (1967) pune bazele trupei Van Der Graaf Generator, împreună cu Nick Pearne (orgă) şi Chris Judge (tobe). În 1968 Pearne e înlocuit de Hugh Banton, iar Tony Stratton, angajat ca manager (Tony Stratton lucrase cu The Nice şi avea să preia, doi ani mai târziu, grupul Genesis) îi cooptează pe Keith Ellis (chitară bass) şi Guy Evens (chitară). În septembrie 1969 apare la casa de discuri Charisma Records, primul album Van Deer Graaf, The Aerosol Grey Machine, opt dintre cele nouă piese fiind concepute în integralitate de Peter Hammill. Deschizând câteva forumuri, veţi găsi aproape in- variabil aceeaşi impresie: Progressive-ul e un stil ceva mai dificil, e adevărat, dar îmi place, are un sound interesant; însă toleranţa mea se opreşte acolo unde începe muzica ce- lor de la Van Der Graaf Generator. Dar sfârşitul anilor ’60 a fost o perioadă a experimentelor, în care gândirea liberă nu era subminată de idei preconcepute (cel puţin în ves- tul Europei şi în partea de nord a Statelor Unite), astfel că trupa a avut admiratorii şi susţinătorii ei, chiar de la debut. The Aerosol Grey Machine este un experiment, dacă e să ne gândim la ceea ce se compusese până atunci (ba chiar şi după, exceptând următoarele albume Van Der Graaf şi câteva dintre cele de la King Crimson), dar unul care impunea deja un stil matur. Versurile lui Peter Ham- mill aduc într-o oarecare măsură cu ale lui Leonard Cohen şi cu cele ale poetului american David Acles (You stare out in yellow eyes/Larger then my mind. /În viscous pools of joy/Relaxing, we glide.), iar interpretarea lor (ce aminteşte de genul dramatic http://www.youtube.com/watch?v=__ T221p_aMk) propune o trecere abruptă de la fragmente lirice, emotive, la altele de un psihedelic aproape brutal. Partea instrumentală se apropie de jazz-rock, dând pie- selor o tentă preponderent cerebrală. După albumul din 1969, urmează altele două, un an mai târziu, The Least We Can Do Is Wave to Each Other şi H to He, Who Am the Only One. În acelaşi timp îşi continuă studiile şi refuză turneele de promovare a albumelor, admiţând că îşi doreşte succesul, dar că acesta este rezultatul muncii lui şi nu al cifrelor obţinute din vânzări – motiv pentru care rămâne aproape necunoscut în afara Marii Britanii. Cuvintele scrise–spune Peter Hammill într-un interviu din 1984 (http://www.youtube.com/watch?v=UZ2_ MRPuQYk&feature=related) – trebuie să fie cât mai corecte şi mai exacte, nu să mizeze pe impresia afectivă. Totuşi, piesa cu tentă social-politică, Refugees, de pe The Least We Can Do Is Wave to Each Other, e una dintre cele mai sensi- bile compoziţii rock (http://www.youtube.com/watch?v=wyTsjN285gg). Pesimismul din textele şi muzica Van Der Graaf nu e câtuşi de puţin o consecinţă a înclinaţiei spre morbid ori ma- cabru. Mesajul denotă o pierdere a credinţei în sens religios, dar nu şi în sens laic (to lose faith, but not belief). După albumul din 1971, Pawn Hearts, Peter Hammill se concentrează pe cariera solo şi scrie o serie de povestiri pe care le va publica în volumul de poezie şi proză scurtă din 1974, Killers, Angels & Refugees (London, Charisma Book), astfel că următorul album Van Der Graaf apare abia în 1975, Godbluff, urmat de Still Life, în 1976, probabil cel mai complex şi mai elaborat al trupei, piesa Childlike Face în Childhood’s End fiind una dintre cele mai interesante şi mai surprinzătoare din aria progressive (http://www.youtube.com/watch?v=HFPpA9aeGbs&feature=results_video&playne xt=1&list=PL8D596881CB891C4F). 54.