3-4-5 (245-246-247) / 2008

ISSN 1220 -6350

9 771220 635006

Literatură străină Equipo 57: L'époque et les circonstances de Serge Fauchereau

Întâlniri de destin Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii de Alexandru Zub

A.E. Baconsky: Jurnal Nu vom scãpa niciodatã de impostori

Document Ion Barbu sub „sabia lui Damocles" de Lucian Chiş u

Cronici literare O re-examinare a prozei postbelice de Andrei Grigor

CUPRINS

3-4-5/2008

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Autobiografia (II)...... 3

CRONICI LITERARE Andrei GRIGOR: O re-examinare a prozei postbelice ...... 11

CONVORBIRI Interviu cu Peter Handke ...... 17

JURNALE A.E. Baconsky: Jurnal – Nu vom scãpa niciodatã de impostori (I) ...... 26

DOCUMENT Ghiþã FLOREA, Simona IACOB: Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive ...... 35 Lucian CHIªU: Ion Barbu sub „sabia lui Damocles" ...... 42

COMENTARII Bogdan Mihai DASCÃLU: Un valah orgolios: Petre Pandrea ...... 58 Alina CRIHANÃ: Utopie ºi decadenþã în Princepele...... 65 Sorin IVAN: Ion Caraion: A doua condamnare la moarte ...... 70 Ion BRAD: Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii ...... 89

LECTURI Vasile BARDAN: Enigmele vorbirii noastre ...... 102 Antonio PATRAª: Literatura bate filmul ...... 105

LITERATURÃ STRÃINÃ Serge FAUCHEREAU: Equipo 57: L'époque et les circonstances ...... 109 Basarab NICOLESCU: Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz (1925-1995) ...... 114 1 ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: Despre rãzboi ...... 116 Al.O. BEREA: Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman...... 118 Nicolae CORBEANU: Unwort des jahres ...... 127

CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Recitindu-l pe Tolstoi...... 129

ÎNTÂLNIRI DE DESTIN Alexandru ZUB: Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii...... 131

CULTURÃ ªI ECONOMIE Maria MOLDOVEANU: Economia artei (IV) ...... 139 Napoleon POP, Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)...... 144

ARTÃ ªI SPECTACOLE Cãlin CÃLIMAN: Un film „de suflet": Restul e tãcere ...... 158 Dana DUMA: Un cineast scriitor: Woody Allen...... 162

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului Florin BÂRZÃ

2 Fragmente critice Eugen SIMION Autobiografia (II)

Abstract The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other types of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune, Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the author focuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issues discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre) and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about its verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is illustrated by the content of the confession.

Dar cine este, cu adevãrat, acela care îºi spus dese ori, ºi totodatã un model literar, scrie istoria vieþii sale? Mai citez o datã vor- ca marele Jean Jacques... Pentru aceasta, el bele lui Georges Gusdorf: „Cine scrie? Cel aranjeazã puþin lucrurile, îndepãrteazã aba- care scrie viseazã totdeauna la o scriiturã în terile, simplificã parcursul, pune în acord legãturã directã cu fiinþa sa; dar cel care amãnuntele din trecut cu imaginea unui scrie este totdeauna un Altul (s.n.) pentru cã viitor încã neformulat. Cãci, sã nu uitãm, orice scriiturã ia distanþã ºi consacrã o aliena- autorul îºi scrie viaþa cu sentimentul unei re; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºte dispariþii iminente, dar încã n-a murit, mai de altceva”1. Nu este greu sã recunoaºtem în are ceva de trãit, imaginea lui circulã încã aceastã parafrazã celebra propoziþie a lui prin lume. Aºa cã este atent la ceea ce scrie. Rimbaud („eu este Altul”), citatã de atâtea Gusdorf, analizând toate aceste circum- ori ºi întoarsã pe toate feþele de hermeneuþii stanþe, observã just cã trecutul este scris în moderni ºi post-moderni. O propoziþie pe funcþie de exigenþele prezentului: „l’histo- care sociologii ºi antropologii marxiºti ºi rien, au moins en première analyse, opère freudieni au interpretat-o, ºi ei, în sensul sur un temps mort; l’écrivain de soi élabore conceptului de alienare. Gusdorf aplicã la substance virante de sa chair temporelle; acest concept la scrierea autobiograficã, sans doute est-il tenu de respecter la matéri- zicând cã, atunci când îºi scrie viaþa, indi- alité des faits, mais l’obligation de véracité vidul vrea s-o punã în acord cu prezentul, passe après le dévoir de fidélité à soi- vrea sã justifice un capãt la care a ajuns. El même”...2 E limpede: datoria de fidelitate vrea sã dovedeascã, am vãzut deja, cã viaþa faþã de sine este mai mare în astfel de scrieri lui formeazã un tot, cã totul are o semnifi- decât datoria faþã de adevãrul istoric ºi, aº caþie ºi cã, în genere, viaþa lui este o operã adãuga, faþã de adevãr în genere. Cãci ade- armonioasã, aproape încheiatã. Autobio- vãrul are totdeauna în literatura subiectivã grafia are, în aceste condiþii, un caracter tes- – ºi nu numai – culorile celui care îl cautã ºi timonial ºi, totodatã, reprezintã un act este- îl scrie. Nu spunea tânãrul Eugen Ionescu cã tic. Autorul vrea sã placã, sã aibã succes, sã nu existã pe lume decât adevãrul lui? Cu impunã un model de existenþã, cum s-a adevãrat autobiografia este „un débat et un

1 Gusdorf, op. cit., pag. 119. 2 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 256. 3 Eugen Simion

combat”, un proiect de sine, un proiect de * valorificare a experienþei, imaginea unei Am amintit de mai multe ori în acest experienþe unice pe care n-o poate scrie studiu, prin natura lui fragmentar, de au- decât cel care a trãit-o. Se poate spune, din tenticitate, sinceritate, verosimilitate, exacti- acest punct de vedere, cã autobiografia, ca ºi tate etc. Noþiuni care sunt folosite în chip jurnalul intim ºi memoriile, este o operã curent pentru a sugera calitatea unei scrieri irepetabilã. Ea nu poate fi scrisã de altcine- autobiografice. Cât de exacte sunt aceste cri- va, nu poate fi rescrisã, cel mult poate sã terii într-o carte în care autorul scrie despre vinã un istoric s-o amendeze ici ºi colo, sine cu gândul la cel care-l va citi mai aducând documente noi, dar de scris n-o devreme sau mai târziu? Ce bazã poate fi poate scrie. O fatalitate ce nu-i scapã lui pusã pe sinceritatea lui declaratã, asumatã, Jean-Jacques Rousseau: „nimeni nu poate repetatã? scrie viaþa altui om; modul lui de a fi, veri- André Maurois semnala, cu aproape 80 tabila lui viaþã numai el le poate scrie”. Un de ani în urmã (Aspects de la biographie, avantaj enorm ºi, în acelaºi timp, un deza- Grasset, 1930), cinci motive de a fi inexact vantaj teribil pentru cã, dacã nu-i bine scrisã sau chiar mincinos într-o istorie autobio- (dacã viaþa scrisã rãmâne doar un maldãr de graficã: a) faptul cã autorul uitã, pur ºi sim- foi mâzgãlite), autobiografia nu supravieþu- plu, anumite întâmplãri din viaþa lui; ieºte, indiferent de cel ce a trãit-o ºi a gândit- b) „uitarea voluntarã din anumite raþiuni o. Concluzia provizorie: acþioneazã ºi aici estetice”; c) eliminarea (cenzurarea) unor legea esteticului. Autobiografiile încep sã aspecte neplãcute, stânjenitoare, care i-ar aibã semnificaþie de la un anumit grad de putea întuneca imaginea biograficã; expresivitate. d) pudoarea, sentimentul cã nu trebuie spus 4 Autobiografia (II)

totul când e vorba de viaþa intimã ºi e) ope- vrei sã spui adevãrul integral despre tine, raþia de a reconstitui ceea ce memoria n-a scrie un roman sau pune faptele într-un dis- reþinut bine este, în sine, anevoioasã ºi chiar curs epic. Vor avea mai multã elocvenþã primejdioasã pentru autenticitatea naraþiu- (expresivitate), vor fi mai bine înþelese ºi vor nii, de aceea autorul preferã sã ocoleascã spori volumul adevãrului. Nu-i o exagerare, situaþiile incerte... Cum se poate deduce, nu-i o fugã comodã în ficþiune, nu încearcã Maurois semnaleazã cinci motive (raþiuni) autorul sã evite confruntarea totalã, radicalã posibile de a fi incomplet ºi inexact în auto- cu sine? Poate sã existe în aceastã strategie biografie. Ele ar putea fi grupate, în fond, în ºi o mare ºansã: ficþiunea poate spune mai douã categorii: motive naturale (uitarea, mult despre un individ decât un discurs ezitarea memoriei, pudoarea care funcþio- despre sine, fatal limitat. Pascal credea cã neazã în ceea ce antropologii freudieni „le moi est haïssable”, iar Sartre, dupã câte- numesc culturile pudorii!) ºi motive (raþiuni) va secole, atunci când îºi scrie biografia (Les de ordin estetic ºi pentru protejarea imaginii mots), foloseºte un ton sarcastic, denigrant ºi personale. Lipsesc din aceastã enumerare, zice dupã aceea cã orice autobiografie este o dupã cum se observã, cauzalitãþile produse utopie: „utopia adevãrului ºi a sinceritãþii”. de ficþiunea involuntarã (deseori ºi volun- Cuvintele sale reprezintã, cu toate acestea, tarã) din naraþiunea autobiograficã. cea mai frumoasã carte a sa. Sunt mulþi Dar câte raþiuni (motive) sunt pentru a fi comentatori care cred chiar cã este singura corect în autobiografie? Dupã opinia mea, sa operã care va rezista. Nu departe de autobiografia nu constituie, la acest punct, o ideea lui Sartre despre falsitatea unei auto- excepþie. Împarte cu genurile învecinate biografii se aflã ºi „la Grande Sartreuse”, (jurnalul intim, memoriile etc.) aceleaºi exi- Simone de Beauvoir, evident, care mãr- genþe ºi aceleaºi suspiciuni. Cea mai mare turiseºte în Memoriile unei fete cuminþi cã „pe suspiciune, venitã din partea cititorului, mãsurã ce povesteam aceastã frumoasã este aceea de nesinceritate. Un discurs auto- istorie care este viaþa mea, ea devenea biografic care dã sentimentul cã autorul îºi falsã”. Stendhal este, totuºi, de pãrere cã rectificã viaþa în funcþie de interesele sale (ºi pentru a fi autentic în discursul confesiv (în care poate fi interesul cel mai mare dacã nu speþã în jurnalul intim sau în autobiografie) acela de a-ºi crea o imagine glorioasã?) este trebuie sã fii sincer pânã la capãt. Numai abandonat de cititori. ªi chiar dacã nu-l aºa, numai prin antidotul sinceritãþii, justi- întrerupe imediat, judecata finalã va fi seve- ficã el aceastã dielecticã profundã, cititorul rã. O viaþã „trucatã” este o viaþã detestabilã. va putea suporta „les eternels je que l’au- Cititorul vrea adevãrul ºi numai adevãrul, teur va écrire”: Stendhal cere, dar, o sinceri- ca într-o ºedinþã de judecatã. Numai cã ade- tate perfectã, ca o condiþie liminarã pentru a vãrul e dificil de stabilit când e vorba de o înfrânge „cette effrayable quantité de je et scriere confesivã. Mai ales când scrierea de moi”. priveºte nu un moment oarecare din Problema este cã aceastã sinceritate per- biografia unui individ, ci toatã viaþa lui. fectã mai mereu pusã în discuþie ºi, în cele Teoreticienii literaturii sunt de pãrere – ºi mai multe situaþii, contestatã. S-a vãzut în pãrerea mi se pare îndreptãþitã – sã cearã ce fel disociazã Jean Starabinsky lucrurile. unei biografii nu exactitate absolutã (încã o Georges May care studiazã metodic tema datã, aproape imposibil de verificat), ci au- scrie o propoziþie admirabilã: „cele mai sin- tenticitate, nu sinceritate (la fel de greu de cere autobiografii nu sunt, oare, acelea care stabilit), ci verosimilitate în naraþiune. De recunosc chiar ele singure nesinceritatea ce? Pentru cã, am citat deja pânã acum vor- lor?” Un paradox, desigur, dar un paradox bele lui Gide ºi Valéry: confesiunile mint care spune ce trebuie, ºi anume cã sinceri- totdeauna (varianta maximalã) sau confe- tatea în scrierile de acest gen este totdeauna siunile sunt numai pe jumãtate sincere. De relativã. Relativã din douã motive cel puþin: aici soluþia, propusã tot de Gide, reluatã de a) pentru cã autorul scrie ce poate (ºi cât Mauriac, Sartre sau de Julien Green: dacã poate) despre sine pentru a-ºi impune ima- 5 Eugen Simion

ginea ºi pentru ascunde ce trebuie ºi b) chiar nu fie amestecatã cu cearã... Ei, bine, re- atunci când vrea sã meargã pânã la capãtul venind la aceastã semanticã iniþialã, putem adevãrului despre sine (capãtul sinceritãþii), spune despre autobiografie ºi, în genere, scriitura – cum am dovedit – îl trãdeazã, îl despre literatura confesivã cã, pentru a avea „ficþioneazã”, deplaseazã liniile într-un sens preþ, trebuie sã fie curatã, „sincerã”, fãrã sau altul. Sau, cum scrie Barthes undeva: cearã. Chiar dacã ea nu poate elimina, în „ce que j’écris de moi n’en este jamais le totalitate, firiºoarele de cearã. Ceara ficþiu- dernier moi: plus je suis «sincère», plus je nii, de pildã. suis interprétable”... Din aceastã cauzã el cere ca un discurs (fictiv sau nonfictiv) sã * fie, am spus mai înainte, verosimil, nu sã Existã, în ceea ce priveºte sinceritatea, exprime adevãrul, ºtiind cât de elastic este autenticitatea, credibilitatea naraþiunii auto- termenul din urmã. În fine, Goethe observa biografice, ºi alt motiv de interogaþie, legat cã un amãnunt din viaþa noastrã are val- de natura celui care o scrie. Mai exact, de oare, nu cã este adevãrat, ci cã simbolizeazã fiinþa lui interioarã. Am citat mai înainte pe ceva. Remarcã pe care Gusdorf o introduce Barthes care recunoaºte cinstit cã nu se astfel: „autobiografia nu-i adevãrul omului, cunoaºte decât în fragmente ºi prin frag- cu utopia lui, amintirea profeticã a unei mente ºi cã ceea ce scrie despre sine este tot- identitãþi care se inventeazã pe mãsurã ce se deauna relativ. Nu-i singurul cuvânt despre rememoreazã”3. mine, zice el, atunci când îºi scrie propria Vãzând aceste delimitãri, disocieri, ne- biografie din unghi structural. Traducând în gaþiuni, reveniri asupra sinceritãþii, auten- alþi termeni aceastã idee, putem spune: cel ticitãþii, ce concluzie putem trage în privinþa care scrie azi nu este acelaºi cu cel din tre- posibilitãþii autobiografiei de a veni în cut; nu-l pot cuprinde în toate ipostazele lui întâmpinarea lor? Una singurã mi se pare pentru cã nici el (eroul) n-a fost totdeauna cât de cât acceptabilã în acest câmp de rela- acelaºi. Aºadar: el nu seamãnã cu cel care îl tivitãþi: autobiografia, ca ºi jurnalul intim, scrie (în alt timp ºi cu altã viziune), dupã trebuie sã dea, înainte de orice, impresia de cum nu seamãnã cu el însuºi în momente autenticitate. Ceea ce înseamnã: sã dea sen- diferite ale existenþei sale. Montaigne, la timentul celui care o citeºte cã autorul de pe care trimit toþi comentatorii când este în dis- copertã (ºi, în acelaºi timp, naratorul ºi per- cuþie condiþia umanã (sau, mai potrivit pen- sonajul din interior) nu fabuleazã, nu recti- tru tema acestui studiu: firea umanã!), atrã- ficã adevãrul în favoarea lui, nu ficþioneazã gea atenþia asupra inconstanþei individului. prea tare pentru a-ºi înfrumuseþa viaþa, în Totul se schimbã, totul este în miºcare când fine, face acum, în pragul asfinþitului, sin- este vorba de om (de el însuºi sau de cel care teza vieþii sale „în marginile adevãrului”, îl judecã), omul nu-i decât o aparenþã care, cum ar zice Maiorescu. Marginile adevãru- între naºtere ºi moarte, cãlãreºte pe valul lui sunt, totuºi, marginile verosimilitãþii ºi incertitudinii: „il n’y a aucune constante autenticitãþii, nu ale exactitãþii. Ceea ce existence, ni de notre être, ni de celui des înseamnã cã totul se joacã în actul scriiturii objets; et nous, et notre jugements, et toutes ºi prin actul scriiturii autobiografice. choses mortelles, vont roulant et roulant Miraux are dreptate: autobiografia este o sans cesse; ainsi, il ne se peut établir rien de chestiune de autenticitate, nu de exactitate, nu certain de l’un à l’autre, et le jugeant et le trebuie ca sinceritatea sã înlocuiascã adevãrul. jugé etant en continuelle mutation et bran- Fãcând etimologia termenului „sincère”, le”... Cum poþi fixa într-o naraþiune aceastã eseistul aratã cã el vine de la latinescul „sin- obscurã aparenþã ºi aceastã nesigurã ºi debilã cerus” care înseamnã „fãrã cearã” (fãrã pãrere?... Este ceea ce încearcã sã facã autorii miere). Ca sã fie curatã ºi, deci, preþuitã, care scriu despre ei înºiºi. Încearcã sã prindã acceptatã, mierea trebuie sã fie „sincerã”, sã pe hârtie tocmai aceste umbre ºi sã fixeze

3 Gusdorf, op. cit., pag. 480 6 Autobiografia (II)

roiul de incertitudini care constituie viaþa încalecã literele pânã ce cuvântul devine lor, sfidând astfel avertismentul, des citat, al ilizibil ºi altul rotunjeºte literele, le dese- lui Pacal: „Le sot project qu’il a de se peindre”... neazã impecabil ºi scriitura lui lasã o impre- Cum? Am vãzut în ce fel, cu ce ambiþii, cu sie de ordine ºi armonie a spiritului. Cine ce îndoieli ºi cu ce vicleºuguri. Adevãrul cerceteazã manuscrisele lui Eminescu este cã reuºesc, mânaþi de credinþa cã în rãmâne uimit sã observe frumuseþea ºi per- fragmente existã un tot ºi un sens. Sã mai fecta ordine a scriiturii sale. Spune ceva citãm o datã explicaþia pe care o dã Georges caligrafia lui despre nebuloasa romanticã ºi Gusdorf: una dintre justificãrile autobiografiei sentimentul incompletitudinii? Permite ar putea fi nostalgia integritãþii sensului. scriitura, sub acest aspect, transferul lui Sensul unei vieþi, cunoºtinþa unei unitãþi „dedans en dehors”, cum zice Gusdorf? stabile ºi permanente în aceastã continuã Este, încã o datã, scriitura „o ºcoalã a miºcare a lumii, în fine, cãutarea unei iden- stãpânirii de sine”?... Dacã dãm termenului titãþi ºi, mai ales, o mãrturie despre aceastã sensul lui larg, nu numai sensul grafic, scri- cãutare. Bios „afirmã continuitatea vitalã a itura despre sine este un mijloc de a-þi defi- acestei identitãþi”, scrie Gusdosf la înce- ni identitatea, chiar ºi atunci când nu putul studiului sãu; Auto este „eul conºtient reuºeºti decât pe jumãtate sau chiar deloc. A de el însuºi”, iar între „bios” ºi „autos” este încerca este deja un pas. Sã-i dãm dreptate dialogul dintre „Unul ºi Multiplu”, în timp în acest caz acestui savant decis sã valorifice ce „Graphie” reprezintã, cum se bãnuia, toate elementele actului de a scrie: „toute mijlocul tehnic de a fixa aceste entitãþi mis- entreprise d’écriture du moi implique donc terioase. O definiþie logicã, de bun simþ. un parti pris épistémologique consistant à Filosoful citat îi dã o mare importanþã în faire graviter la réalité en function d’un analiza unei autobiografii. El crede cã scri- point de vue arbitrairement isolé dans la itura „jaloneazã sensul vieþii mele”, grafia masse indivise du devenir”4. Cu alte vorbe: sugereazã caracterul omului care scrie. ªi, autorul care-ºi scrie viaþa face din sine cen- pentru a convinge, face o expertizã grafo- trul lumii sau, cu o formulã popularã, logicã (Erasmus, Hugo etc.), încercând sã devine buricul pãmântului. De cele mai defineascã omul prin scriitura lui. Con- multe ori reuºeºte pentru cã raporteazã vingerea filosofului este cã scriitura indi- totul la sine ºi judecã lumea din afarã în vidului este „tot atât de personalã ca ºi funcþie de evenimentele vieþii sale intime. culoarea ochilor sau amprentele digitale” ºi E bine, e rãu, este inevitabil? Este, în cã, în genere, existã o civilizaþie a scriiturii. orice caz, ceea ce se petrece într-o scriiturã ºi „L’écriture est une dimension du monde et cu o scriiturã confesivã. Memorialiºtii, un monde de l’être [...] l’antropologie génè- diariºtii, autorii de autobiografii lasã impre- tique de la conscrience scripturaire jalonne sia, când îi citeºti, cã lumea exista ca sã-i jus- des moments décisifs dans le développe- tifice pe ei înºiºi ºi cã nimic esenþial nu se ment de l’individualité” – scrie el – studiind întâmplã în istorie fãrã ca ei sã nu fie de humaniores littérae, adicã literele care faþã. Sau, cel puþin, în preajma marilor exprimã omul... evenimentelor. Scriitorii ºi politicienii Cât de edificator, mã întreb, este acest suferã, de regulã, de aceastã boalã pe care punct de reper pentru a defini natura inte- E. Lovinescu o observa, de pildã, la contem- rioarã a omului care scrie? N-am compe- poranul sãu, Camil Petrescu. O maladie, tenþa necesarã pentru a rãspunde. Nu ºtiu desigur, rãspânditã printre intimiºti. Goethe dacã grafologia, în genere, poate spune ceva remarca ºi el „acea putere arhitectonicã esenþial despre un autor ºi despre opera lui, graþie cãreia omul sã-ºi creeze o viaþã dupã în afarã de ceea ce se observã cu ochiul liber, dorinþa lui” ºi numea aceastã putere (dor- ºi anume cã unul scrie mãrunt, înghesuit, inþã) cu un cuvânt grecesc: „entelehie”5. 4 Cf. Gusdorf, op. cit., pag. 395-396. 5 Cf. Gusdorf, pag. 484. 7 Eugen Simion

Puterea (dorinþa) este în acest caz voluntarã, unitatea forþei ºi firul unei evoluþii, celãlalt controlatã de raþiune, scriitura nu face decât – Sisif – îl ajutã, zilnic, sã reînceapã ºi sã fix- s-o preia ºi s-o ducã la capãt. Dar, cum am eze bolovanul pe vârful muntelui. arãtat, dincolo de aceastã voinþã a autorului Aºadar: Narcis ºi Sisif, mitul cãutãrii de este puterea independentã a scriiturii de a- sine ºi mitul unui chin acceptat: acela care ºi impune propriile fantasme. Aºa cã trebuie leagã fragmentele ºi cautã un sens în haosul sã-i dãm dreptate, încã o datã, lui Gusdorf unei existenþe ce s-a scurs deja ºi al unei care îºi încheie studiile despre autobiografie memorii infidele. Mai trebuie cineva sã se zicând cã „autobiografia nu reprezintã ade- apuce sã scrie ceea ce Narcis observã ºi Sisif vãrul despre om, ci utopia lui, amintirea duce de colo, colo, înainte ºi înapoi. Este profeticã a unei identitãþi care se inventeazã Scribul, omul care dã un corp scriptuoral pe mãsurã ce se rememoreazã”.... Autorul acestor fiinþe de de ceaþã ºi umbre care sunt citat vorbeºte, în aceastã situaþie, de „mitis- întâmplãrile trecutului. El nu are un mit, el torie”. O formulã ce trebuie reþinutã cu pru- existã în carne ºi oase, are o identitate pre- denþã pentru cã, atunci când luãm în mânã cisã ºi o vârstã (în crepuscul) când se apucã o autobiografie ºi, în genere, o scriere confe- sã noteze. Nu-i un copist neutru, este un sivã, cãutãm în ea nu o utopie, nu o mitisto- creator, este chiar creatorul care leagã ºi rie, ci adevãrul despre omul ce-o scrie. Chiar dezleagã firele naraþiunii ºi le dã sensuri pe dacã ºtim cã adevãrul este înconjurat de care eroul (naratorul) nu le prevede tot- ambiguitãþi, relativitãþi, subiectivitãþi voite deauna. Scriitura lui este, în cele din urmã, ºi nevoite. elementul care decide totul: ºi dacã bio- grafia individului are sau nu o semnificaþie * care s-o scoatã din banalitate, ºi dacã naraþi- Existã mituri în care autobiografia se unea poate rezista în timp ºi va fi cititã ºi regãseºte sau mituri pe care autorul le dupã ce omul ce a scris-o a dispãrut... Iatã, foloseºte pentru a sugera condiþia omului dar, cã personajul fãrã mit, Scribul, este un care îºi cautã identitatea ºi face o sintezã a factor decisiv în aceastã aventurã. vieþii sale? Narcis este numele cel mai des Vorbind de miturile, fantasmele, imagi- citat ºi, pe drept, pentru cã Narcis nu este nile recurente ale naraþiunii diaristice, am numai mitul omului îndrãgostit de imagi- vorbit, în chip inevitabil, ºi de imaginea nea sa, este ºi mitul celui care îºi scruteazã oglinzii, instrumentul indispensabil al celui în oglinda operei chipul pentru a-ºi descifra care îºi cerceteazã ºi îºi noteazã drumul misterul fiinþei. Este ceea ce face, în fond, fiecãrei zile. Oglinda, cu semnele ºi semnifi- autobiografistul în clipele lui de profun- caþiile ei multiple, trebuie citatã ºi în cazul zime. Numai cã mitul, astfel înþeles, se po- autobiografiei. Ce face, în fond, cel ce îºi triveºte, în genere, scriiturii intimiste, nu scrie viaþa dacã nu sã priveascã în oglinda numai autobiografiei. Am arãtat în altã (imperfectã) a trecutului sau, mai precis, în parte (Ficþiunea jurnalului intim, I) cã, în jur- oglinda memoriei sale ºi sã noteze ceea ce nalul intim cel puþin, Narcis, care priveºte în vede?... Oglinda face parte din scenariul afarã (le dehors), este însoþit totdeauna de un sãu. Sisif care nu terminã niciodatã ceea ce face Unde este, apoi, locul predilect al autobi- ºi este blestemat sã care la infinit bolovanul ografiei? Ne amintim cã Béatrice Didier neliniºtilor sale. Narcis ºi Sisif lucreazã ºi în zicea cã locul diaristului este într-o rãspân- cadrul autobiografiei, totuºi chinul lor, tie, acolo unde se întretaie cãile vieþii sale înfrãþit, complementar, are un termen pre- zilnice. E spaþiul lui de securitate. Dar spaþi- vizibil: încheierea autobiografiei. Unul ul celui care îºi cautã sensul unei vieþi pier- (Narcis) se scruteazã pe sine (spre deosebire dute? Cãminul, biblioteca? Un spaþiu închis, de omologul sãu din jurnalul intim care este în mod sigur, un spaþiu ocrotitor, intim, un Narcis al interioritãþii!) pentru a se departe de zgomotul ºi furia vieþii curente. înþelege ºi, cum am zis de atâtea ori pânã Nu ni-l putem imagina pe autorul de auto- acum, pentru a-ºi reconstitui identitatea, biografie decât undeva, într-un colþ liniºtit, 8 Autobiografia (II)

cu un caiet ºi un creion în mânã, privind din atâtea ori, ºi încã prin ceva: caracterul ei în- când în când flãcãrile din cãmin, rechemân- chis, definitiv ºi, zicea Gusdorf, profetic. I-aº du-ºi amintirile ºi retrãindu-le cu o emoþie spune, mai adecvat, cred, naturii ei: carac- subþiatã ºi domolitã de timp. Aici se aflã terul ei didactic, voinþei de a se oferi ca spaþiul sãu imaginar, spaþiul de securitate, model de existenþã. De aici decurg multe: aici primeºte aceste umbre ale trecutului ºi, diaristul scrie zilnic, în fugã, neglijent; un dupã ce le priveºte, le fixeazã pe hârtie, în scris continuu, fãrã preocupãri de stil, au- recluziunea, singurãtatea în care s-a instalat tentic ºi în mãsura în care respectã fervoarea benevol. Mai este ceva: sentimentul cã viaþa spontaneitãþii. Un Album care tinde sã devi- pe care o povesteºte se apropie, primejdios, nã o Operã. Scriitura autobiograficã este, de sfârºit, cã drumul sãu are un capãt dimpotrivã, elaboratã, sinteticã, pregãtitã la apropiat. Sentiment pe care diaristul nu-l foc mic, cu ideea cã trebuie sã placã ºi sã are, el trãieºte în contingent ºi cu sentimen- convingã cititorul ce-o aºteaptã. Este de la tul cã viitorul poate sã-i schimbe viaþa. Cu început gânditã ca o Operã ºi executatã ca alte cuvinte, în diarist stã tot timpul la atare, chiar dacã autorul – se întâmplã des – pândã un Morfeu care îi pregãteºte ceva, o sã nu fie un om de talent. Nu are a face, el schimbare. În autobiografist stã doar el, un încearcã sã ajungã la Operã, sã dea, altfel zis, om aproape sfârºit, el cu trecutul sãu ce nu o scriere exemplarã... Convenþiile literaturii mai poate fi schimbat ºi cu viitorul incert, se strecoarã în ambele cazuri, aºa cum am foarte incert... Dar scriitura autobiografie? stabilit, în scrierea ce mizeazã pe spontanei- Prin ce se deosebeºte de celelalte? Prin car- tate, sinceritate, autenticitate. În grade acterul ei testamentar, cum s-a spus de diferite ºi cu efecte diferite. În nicio situaþie 9 Eugen Simion

obiect moravurile, caracterul, viciile, vir- tutea, talentele, defectele, în fine, calitãþile morale – bune sau rele – ale unui personaj real sau fictiv”. Miraux pune faþã în faþã ethopeea cu prosopografia („descripþia care are ca obiect figura, corpul, trãsãturile, calitãþile fizice sau exteriorul, alura, miºcarea unei fiinþe animate reale sau fictive”)6 ºi ajunge la concluzia cã naraþiunea autobiograficã este mai mult o ethopee decât o prosopografie... Concluzie raþionalã, previzibilã, cu toate cã portretul moral (ethopeea) ºi portretul fizic merg, de obicei, împreunã într-o naraþiune de tip biografic. Este drept cã, descriindu-se pe sine, autorul unei biografii insistã asupra calitãþilor morale decât asupra celor fizice. Genul ca atare este interesat mai mult de viaþa interioarã a eroului decât de corpul, alura lui... * Pãtrund teoriile, ideologiile, sistemele filosofice în naraþiunea autobiograficã? Pãtrund, aºa cum pãtrund peste tot când este vorba de literaturã, voluntar sau invo- luntar. Depinde de autor dacã acestea sunt suportabile sau nu la lecturã. Nathalie Sarraute, aratã tot Miraux, proiecteazã sã-ºi scrie la 83 de ani autobiografia în funcþie de ideea cã personalitatea umanã este fondatã a) pe tropisme ºi b) pe eul social. Aºadar: o autobiografie programatã. Faptul se vede mai bine în autobiografiile scrise de adepþii însã, literatura, în formele ei fastuoase, arti- psihanalizei. Aceºtia îºi compun viaþa pen- ficiale, nu-i bine primitã. Valoarea literarã tru a justifica teoriile lui Freud, cum ar fi vine din altã direcþie ºi cu alte ispite. aceea despre relaþiile dintre tatã ºi fiu. Retorica bunã este aceea care nu se vede. Ca Sartre, Ionesco merg în aceastã direcþie în o femeie care, pentru a fi frumoasã, nu tre- scrierile lor confesive. Tatãl este absent sau, buie sã fie sulemenitã. Sau, cel puþin, nu când este prezent, este totdeauna pictat în prea mult pentru a nu fi bãtãtoare la ochi. culori întunecate. Tatãl lui Eugène Ionesco, sã ne amintim, este „l’ogre” în calesoni. * Când biografia este scrisã de alþii, investi- Fiind vorba de retorica din interiorul gaþia psihanaliticã coboarã spre zonele de unei naraþiuni antiretorice cum este autobi- adâncime ale fiinþei. Aºa se face cã, excep- ografia, este de observat cã unele figuri tând câteva cazuri, marii scriitori din seco- retorice dominã, totuºi, acest tip de scriere. lul al XX-lea sunt nãscuþi din pãrinþi detes- Gusdorf ºi Jean-Philippe remarcã, de pildã, tabili, iar copilãria este deseori (la Sartre, de frecvenþa ethopeii, figurã de stil definitã ast- exemplu) o parodie sau un loc de întâlnire a fel de Fontanier: „o descripþie ce are ca complexelor...

6 Jean-Philippe Miraux, op. cit., pag. 43. 10 Cronici literare Andrei GRIGOR O re-examinare a prozei postbelice Resume

The article speaks about Virgil Podoabã's attempt of analyzing in his book, "Cãrþile supravieþuitoare", the situation of literature during the communist regime. In the same time, he tries to establish a point of reference, a canon to which the books he refers to can be compared. Three main aspects are outlined: 1) all the literary works concerning the individual are excluded, since they are of no relevance for that epoch, 2) the analyses he uses belong to young critics, outsiders to the communist period and 3) the preference for certain authors such as Marin Preda, Mircea Horia Simionescu, Gellu Naum, Radu Petrescu. The works the author refers to survive indeed the context they belong to, as samples of the Romanian literature.

„Cãrþile supravieþuitoare” e (nu sunt!) nu eºti cel puþin membru în echipa vreunui un titlu care nu-mi sunã prea bine, dar mã grant CNCSIS. Ca sã devii profesor trebuie resemnez în faþa resurselor sale incitative. El sã fi fost director de grant (cel puþin unu) ºi se aflã pe coperta unui volum1 coordonat de sã fi publicat mãcar opt articole în reviste criticul ºi universitarul braºovean Virgil ISI, pentru conferenþiar sunt de ajuns douã Podoabã, domiciliat în Târgu Mureº, în participãri în proiecte ºi patru ISI. Într-un fel preajma imediatã a revistei „Vatra”. Tot el, nu e rãu, cercetarea ºtiinþificã este comple- titlul, reprezintã varianta concentratã, oare- mentarã celei didactice, dar cele douã cate- cum metaforicã ºi comercialã a temei unui gorii de criterii încep sã devinã tiranice proiect de cercetare (grant) CNCSIS, formu- scopuri în sine ºi tind sã expedieze jignitor latã în conformitate cu standardele acestei în derizoriu cartea individualã, produsã tot instituþii: „O re-examinare a canonului lite- în urma unei investigaþii ºtiinþifice. rar contemporan din perspectiva conceptu- Cu Istoria literaturii… George Cãlinescu lui de experienþã revelatoare ºi ethos euro- nu ar fi reuºit, azi, sã devinã profesor. pean, cu aplicaþie pe romanul românesc Fãrã acest grant, nici Virgil Podoabã nu postbelic”. ar fi devenit, deºi prestaþiile sale critice con- Sã notez, în treacãt, cã în lumea universi- cretizate în cãrþi ºi articole îl prea justificã. tarã cuvântul „grant” ºi sigla ISI au început Intenþia proiectului la care a lucrat o sã aibã valori frisonante, pentru cã de echipã foarte numeroasã (ar fi nedrept sã Mãria-Lor lexicalã depinde soarta întregii citez doar câteva nume) este de a pune ceva suflãri academice, de la asistent la profesor. fapte în spaþiul „zarvei canonice” iscate în Ai cãrþi, ai zeci sau chiar sute de articole în lumea literarã româneascã dupã 1990, adicã reviste de specialitate, þii seminarii sau de a re-examina cãrþile „de prozã ficþionalã cursuri la care studenþii vin cu încântare de scrise în România sub comunism, mai exact nimic influenþatã, toate devin îndeletniciri a celor care au avut privilegiul sã întru- nesemnificative, dacã nu ai apãrut în reviste neascã sufragiile pozitive ale criticii nealini- cotate ISI (Institutul pentru ªtiinta Infor- ate, ale oamenilor de gust dinainte de 1989. mãrii, cu sediul în Philadelphia, SUA) sau Întrebarea simplã pe care cercetarea noastrã

1 Virgil Podoabã (coordonator), Cãrþile supravieþuitoare, Editura Aula, Braºov, 2008. 11 Andrei Grigor

interese, de prestigii (false sau reale) ºi de aranjamente personale sau de grup”, dusã „pentru plasarea scriitorilor contemporani în manualele ºcolare ºi în învãþãmântul ºi bibliografiile academice”. Am aceeaºi sim- patie pentru convingerea sa cã esteticul este o „valoare de confluenþã”, „valoare a valo- rilor”. Pentru a face ºi mai precise premisele cercetãrii braºovene, îl citez în continuare pe semnatarul „Cuvântului înainte” al volumului, odatã cu laudele ce i se cuvin pentru onestitatea de a nu pretinde mai mult decât o re-examinare (a cãrþilor ºi a judecãþilor critice adiacente) ºi de a recunoaºte cã pentru întreprinderea în care s-a angajat a putut avea la îndemânã „o muncã gata fãcutã” de criticii probi ai „acelei epoci” (Eugen Simion, Nicolae Ma- nolescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu, Cor- nel Ungureanu), echipei sale rãmânându-i doar ca, printr-o nouã lecturã, sã testeze via- bilitatea acesteia. Introducþia, convingã- toare pe direcþia intenþiilor, îmi furnizeazã însã, în egalã mãsurã, ºi neliniºtitoarea bãnuialã cã acestea sunt dublate de pre- judecãþi care le submineazã. De pildã 1 (citez din nou, cu precizarea cã laudele din paragraful anterior nu sunt transferabile aici): Virgil Podoabã exclude deliberat din lista re-examinãrilor o serie de romane (exemplificate prin Bibilioteca din a avut-o în vedere este: în ce mãsurã cãrþile Alexadria) „care, cu voie de la poliþia de prozã ficþionalã scrise în acea vreme, pre- politicã, dezvãluiau în negativ, cu un curaj cum ºi judecãþile critice despre ele emise în etic simulat, efectele secundare sau de-a acel context istoric ºi politic, mai rezistã la o dreptul nesemnificative ale acestuia („sis- re-examinare fãrã parti pris, la o lecturã temul totalitar” – n.n.) asupra vieþii indi- dezideologizatã, în condiþii de libertate?” vidului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punã în Nu e un scop rãu, deºi, dupã pãrerea cauzã principiile fundamentale care le ge- mea, discuþiile despre canon canonesc în nerau sau mãcar sã-i atingã în treacãt fun- exces spiritele contemporanilor ºi nu ºtiu damentele malefice. Acest gen de roman, dacã poate exista vreun rezultat care sã facã practicând doctrina jumãtãþii de adevãr, meritorie atâta suferinþã. Cu atât mai mult însã, din pãcate, a celei neesenþiale, deci a cu cât multe dintre elanurile revizioniste îmi pseudoadevãrului, avea, în esenþã, funcþia par atinse de snobism, puþine dintre ele de eºapare mediatã a laºitãþii noastre indi- meritã creditul sinceritãþii. Cercetarea pro- viduale ºi colective, mai ales în ultimii ani ai pusã ºi coordonatã de Virgil Podoabã poate comunismului”. beneficia de acest credit, cel puþin în intenþi- De pildã 2 (cu laude transferabile doar în ile coordonatorului cu care dau mâna în privinþa opþiunii pentru energia juvenilã, nu preajma rândurilor care semnaleazã, simi- ºi a argumentaþiei însoþitoare): pentru a-ºi lar, „o quasi purã bãtãlie politicã, de duce la capãt proiectul, Virgil Podoabã a 12 O re-examinare a prozei postbelice

apelat la „criticii cei mai tineri, din convin- gerea cã, întrucât nu au avut de-a face direct cu Sistemul comunist, lecturile lor ar putea fi mult mai relevante decât re-lecturile celor din generaþiile anterioare, care s-au format, au scris textele ºi au emis judecãþile critice pe vremea lui”, „adicã din oameni formaþi recent sau care ºi-au desãvîrºit formaþia în condiþii de libertate, deci neimplicaþi în face- rea ºi desfacerea vechilor ierarhii literare”. De pildã 3 (cu auzul uºor iritat de dizarmonia „acordeonului” dupã principiul cãruia a fost întocmitã lista cãrþilor de re- examinat): Virgil Podoabã observã, la încheierea lucrãrii, „disproporþia dintre opþiunile lor pentru un scriitor sau altul ºi numãrul de pagini de comentariu analitic pe care l-au acordat, aproape spontan, operelor acestora: despre unii dintre sriitorii de pe lista de mai sus, precum Eugen Barbu, Fãnuº Neagu, D.R. Popescu, Nicolae Bre- ban, Bujor Nedelcovici sau Eugen Uricaru, tinerii comentatori nu s-au prea înghesuit sã scrie, ba i-au chiar evitat sau refuzat de-a dreptul, în timp ce alþii, precum Gabriela Adameºteanu, Matei Cãlinescu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Gellu Naum ºi Marin Preda, i-au atras magnetic ºi le-au inflamat condeiele ºi cerneala…”. Adunate, cele trei pilduiri, conþintul volumului ºi caracterul sãu de cercetare ºtiinþificã se rãsfrâng în câteva observaþii ºi, în final, într-o posibilã imagine a rezul- cetãrii nu lasã loc adjectivului ºtiinþific în tatelor acestei lucrãri. preajma acestei întreprinderi. În pilduirea a treia citam un fragment Oricât de liberã politiceºte ar fi fost for- din cuvântul introductiv în care coordona- marea lor în postcomunism, tinerii au ºi ei torul remarca apetenþa „tinerilor comenta- prejudecãþile, snobismele ºi idiosincrasiile tori” pentru unii scriitori ºi dezinteresul, lor, multe influenþate tot de noi, ãºtia trecuþi poate chiar refuzul lor oripilat, faþã de opera prin „sistem”. altora. Apoi, confruntatã cu numãrul de pagini Se înþelege de aici cã fiecare a ales, spre dedicate prozatorilor analizaþi, afirmaþia lui lecturã ºi analizã, ce a vrut. Asta nu prea Virgil Podoabã nu prea se confirmã. La sunã a cercetare ºtiinþificã. Ar fi sunat dacã Gabriela Adameºteanu nu s-a „înghesuit” toatã echipa, fãrã excepþie, ar fi citit toate decât o „tânãrã comentatoare” (Anca Haþie- cãrþile (mãcar pe acelea selectate în lista gan) ºi, alãturi de ea, coordonatorul lucrãrii, acordeonului), tot fãrã excepþie, ºi ar fi scris, cu 15 pagini din 27. din nou fãrã exceptãri, despre toate (cel Radu Petrescu „inflameazã condeiul” mult douã-trei pagini pentru fiecare). E tinerei Georgeta Moarc㺠pentru 8 pagini, drept cã munca ar fi fost nelinºtitor de mare, iar cerneala lui Virgil Podoabã pentru 17. dar mai liniºtitor riguroasã. Pentru cã res- Mircea Horia Simionescu „atrage mag- pingerea aprioricã a unui element al cer- netic” atenþia tinerilor Horea Poenar ºi 13 Andrei Grigor

Caius Dobrescu (nãscut în 1966), cu 6 pagini Îmi vine în minte o întâmplare uitatã însumate, ºi o analizã de 10 pagini a direc- pânã acum, pe care o evoc aici pentru torului de proiect, care are 57 de ani. amuzamentul ei cu tâlc. Pe la începutul Pe de altã parte, tinerii „i-au chiar evitat anilor nouãzeci, într-o emisiune TV se sau refuzat de-a dreptul” ºi pe Livius dezbãtea „cazul Marin Preda”. Nu pentru Ciocârlie (analizat doar de V.P.), Nicolae „deviaþiile naturaliste” ºi alte „pãcate” din Velea (doar trei pagini ale lui Cornel Ana Roºculeþ, ca în anii cincizeci, ci pentru Moraru), Norman Manea (acelaºi V.P., în oportunismul, compromisurile, nomencla- exclusivitate, cu opt pagini), Augustin turismul comunist etc. Apãrãtori – Mircea Buzura (analizat de Evelina Cîrciu în douã Nedelciu ºi Magdalena Bedrosian. pagini ºi Virgil Podoabã în zece), ªtefan Acuzatori – câþiva studenþi la Literele Agopian etc. În schimb nu l-au refuzat pe bucureºtene, foarte gãlãgioºi în elanul lor Eugen Barbu, analizat de Mihaela Ursa ºi contestatar care prelungea refrenistic cân- Andreea Petre. tecul demolator de prin revistele literare. Nu cred cã numãrul de pagini reco- Când Mircea Nedelciu, calm cum ni-l mandã în directã proporþionalitate interesul amitim, a propus o discuþie despre cãrþile pentru operã, cum nu cred cã ar putea fi un prozatorului ºi i-a întrebat: „Le-aþi citit?” – indice axiologic. Uneori ar putea indica s-a fãcut tãcere, emisiunea s-a cam încheiat, doar ceva incontinenþã grafologicã, dar iar tinerii au continuat sã se formeze în lucrarea despre supravieþuirea cãrþilor nu deplinã libertate, fãrã a avea „de-a face cu stã în umbra acestei eventualitãþi. Am þinut Sistemul comunist”. doar sã confrunt conþinutul real al volumu- Chiar ºi la tinerii coechipieri în proiectul lui cu trimiterile cantitative ale lui Virgil coordonat de Virgil Podoabã e vizibilã grija Podoabã, care, fãrã îndoialã, în absenþa pentru „corectitudinea politicã”. Ca sã-ºi oricãrei deliberãri, ar fi putut da o imagine formuleze judecata esteticã pozitivã faþã de romanul Groapa, Mihaela Ursa se scuzã eronatã a ierarhiei rezultate din receptarea cumva cu anticipaþie, emiþând însã, lucid ºi tinereascã, nemarcatã de tarele „sistemu- echilibrat, pãreri juste despre dizlocarea lui”. creaþiei de sub apãsãrile eticului. Atitudinea Urc spre a doua pilduire („rãzbim noi, lui Florin-Corneliu Popovici e departe de cumva, la luminã”), ca sã mã întreb de ce acest echilibru. Cu o mândrie pe care nu o faptul cã vârsta celor chemaþi la cercetarea pot preþui, el þine sã-ºi afirme criteriile de analizatã aici ar fi o garanþie a detaºãrii lor selecþie ºi pune un apãsat semn de egalitate „politico-ideologice” faþã de textele investi- între axiologie ºi politologie: cautã numai gate. Detaºaþi nu am deloc impresia cã sunt scriitori „valoroºi”, adicã „necompromiºi sau cã pot fi. Formaþia lor s-a sãvãrºit sub politic”. L-a gãsit pe Radu Mareº, dar e semnul (ºi, evident, sub influenþa) dezbate- posibil sã nu-i gãseascã vreodatã pe Celine rilor, contestãrilor, replierilor, chemãrilor sau Ernst Junger. Cât despre greaþa pe care vehemente la revizuiri, acuzelor politice ºi i-o provoacã lui Horea Poenar privirea sil- de tot felul, care au fãcut mare larmã îndatã nicã asupra literaturii române, înþeleg cã se dupã 1990. Destule zgomote încã se mai datoreazã superioritãþii erudite a juneþii, aud. care îl face sã afirme, improvizând o Parte din nonconformism, parte din demonstraþie justificativã, cã noi nu avem tendinþa de aliniere mai mult sau mai puþin roman. Dar mai poate fi ceva: unora le snoabã sub stindardul unei autoritãþi, fie ea miroase urât cultura românã ºi-ºi închipuie ºi esclusiv culturalã, parte ºi mai importan- cã grimasa de neplãcere e semnul elitismu- tã din dorinþa de a face loc în ierarhii noilor lui. Mai degrabã însã, pare a fi vorba aici de generaþii, tinerii au, ca ºi mai vârstnicii, opþiunea purã ºi simplã pentru optzecism, interesele ºi motivaþiile lor în receptarea, cu care, în opinia universitarului clujean, dar ºi în atitudinea faþã de fenomenele este- începe romanul românesc. O convingere tice. Aºa a fost de când lumea literarã. închisã, în vecinãtatea cãreia „romancierii 14 O re-examinare a prozei postbelice

uriaºi din epocã par acum niºte scribi mediocri peste care se aºazã o binemeritatã uitare”. Între ei s-ar afla, desigur, Dumitru Radu Popescu, în analiza cãrþilor cãruia tânãrul comentator porneºte de la o ipotezã curat profesionistã (ºi necontaminatã politic): „beneficiar al unor avantaje politice majore datoritã colaboraþionismului de la care nu s-a dat înapoi (ba chiar s-a aruncat înainte) (…), se aflã, la început de secol XXI, într-o normalã intrare în irelevanþã ºi uitare a istoriei literare”. „Aº putea greºi, fireºte” – spune Horea Poenar în finalul textului sãu. ªi adaugã: „Dar acesta e privilegiul criticii”. O fi! Dar îl au numai criticii. ªi apoi, cu ast- fel de privilegii nu se poate face canon lite- rar (parcã asta era, în subtext, intenþia, nu?). Sau se poate face, dar dupã ce Horea Poenar îl înlãturã pe D.R. Popescu, îl aºez eu la loc, uzând de acelaºi privilegiu de „a greºi” în convingerea cã Vânãtoarea regalã este un roman mai rezistent estetic decât Sala de aºteptare în care aºteptãrile estetice sunt zadarnice. La urma urmei, receptarea e în bunã mãsurã o chestiune de gust, pe care cei care au papilele întreg funcþionale l-au folosit ºi sub zodia comunismului. Virgil Podoabã însuºi recunoaºte ºi evocã numele celor mai importanþi critici ai postbelicului de a cãror percepþie esteticã nu se îndoieºte decât Gheorghe Grigurcu. Ei au uzat, mai degrabã, de privilegiul de a avea dreptate, fie ea ºi contextualã, dar orice adevãr estetic Statele Unite „cu voie de la poliþia politicã”. se construieºte mai întâi astfel, într-un con- Ajung, astfel, la pilduirea 1 a acestui text. text (politic, social ºi cultural) în care (ºi A devenit exasperantã expresia citatã mai uneori în pofida cãruia) îºi impune valorile. sus, mai ales când e folositã ca premisã a Ele pot rãmâne sau nu, dar nu contextul judecãþii de valoare ºi când expediazã, (politic) în sine trebuie sã fie obiectul princi- bãºcãlios în derizoriu o bunã parte a pal al judecãþilor ºi punctul de pornire al romanelor postbelice. Un ºablon pe care uti- eventualelor re-evaluãri. Existã, cum spune lizatorii îl folosesc în facilã descendenþã ºi Virgil Podoabã, o „valoare a valorilor”, caragialianã, în loc de analizã ºi chiar de cea esteticã, „valoare de confluenþã a tutu- înþelegere logicã a fenomenelor. Am altã ror valorilor puse în miºcare de opera lite- percepþie a lucrurilor. Tot ce s-a publicat în rarã”. Din acest unghi, mã intereseazã mai postbelicul românesc antedecembrist a fost puþin cã Mircea Eliade a susþinut legionaris- cu voia poliþiei, chiar ºi aºa-zisa literaturã mul, cã ªtefan Augustin Doinaº a turnat la disidentã. Nu putem face din asta un cri- securitate, Nicolae Breban a fost membru teriu axiologic. Încap aici ºi operele ºaize- CC al PCR, cã Dan Deºliu a fãcut (mai pe ciste ºi cele ale optzecismului, cu îndrãz- urmã) disidenþã, cã Ana Blandiana a debu- nelile lor, atâtea câte au fost, etico-estetice. tat în „Cravata Roºie” ºi s-a plimbat în Nu înseamnã în mod imediat cã sunt rele, 15 Andrei Grigor

teroarea psihicã sau anihilarea fizicã, demolãrile sau colectivizarea sunt efecte secundare sau de-a dreptul nesemnificative, coordonatorul proiectului are dreptate. Proza antedecebristã vorbeºte despre ele ca despre adevãruri întregi, nu înjumãtãþite. Trebuie însã cititã ca literaturã, nu ca mani- fest politic, pentru cã nu un canon al tex- telor rechizitoriale asupra sistemului ar tre- bui sã rezulte dintr-o re-examinare a pro- ducþiilor epocii respective. Dupã principiul „demascãrii regimului burghezo-moºie- resc”, comunismul cincizecist a fãcut ºi el canonul lui ºi ºtim ce-a ieºit. Nu ar fi greu, nici inutil sã ne imaginãm ce-ar ieºi dacã înlocuim ilegalismul comunist cu cel antico- munist. Un canon dupã principiul acor- deonului: mai strângi burduful, îl mai întinzi, mai laºi aerul sã intre, îl mai elimi- ni… Dar problema nu e la burduf, ci la claviaturã. De acolo iese melodia. Depinde cum o foloseºti: lãutãreºte sau profesionist. Ca exerciþii stilistice, în multe cazuri ºi analitice, volumul Cãrþile supravieþuitoare indicã destui profesioniºti în ale criticii. Unele texte sunt prea sufocate de prejudecãþi, de cliºeele „corectitudinii politice” sau de ifose de omniscienþã. Altele sunt excelente ºi între ele se aflã, fãrã îndoialã, cele semnate de Virgil Podoabã, altul decât cel din „Cuvânt înainte”, unde pare cã îndeplineºte o obligaþie intelectualã cum nu înseamnã cã acelea cãrora li s-a la modã. refuzat publicarea sunt bune. O listã întoc- Ca rezultat al unei investigaþii ºtiinþifice, mitã exclusiv dupã principiul gherist al me- rezultatul este de apreciat cu aceleaºi semne sajului politico-social ar duce la un canon aºezate de autori în dreptul volumelor pro- aiuritor de prost. La fel de prost ca acela puse spre re-examinare: ?????? impus de comunismul anilor cincizeci. Mi-e greu sã ºtiu care ºi câte cãrþi ale Încã o datã mã despart aici de supãrãrile postbelicului vor suprevieþui contextului în lui Virgil Podoabã care imputã romanelor care au apãrut. Între ele ar putea fi chiar obsedantului deceniu cã au practicat, „cu unele care nici nu au intrat în vederile un curaj etic simulat”, „doctrina jumãtãþii cercetãtorilor: Cronica de familie, Cel mai iubit de adevãr” despre sistemul comunist, de- dintre pãmânteni. Cine ºtie, poate chiar ºi nunþând „efectele secundare sau de-a drep- Dimineaþã pierdutã?! Cred cã ºtiu însã cã prin tul nesemnificative ale acestuia asupra vieþii ele a supravieþuit însãºi literatura românã. individului ºi societãþii, fãrã sã-i mai punã Ar fi fost prea abrupt ºi prea trist ca tinerii în cauzã principiile fundamentale care le cercetãtori sã treacã direct de la „Oþel ºi generau sau mãcar sã-i atingã în treacãt pâine” la formarea în libertatea de a face fundamentele malefice.” Dacã închisoarea, canonul. 16 Convorbiri

Interviu cu Peter Handke

Abstract Ein Interview mit Peter Handke ist eine Gratwanderung. Man würde sich ja gern mit dem Dichter über die erquickend abseitigen Feinheiten seiner Poesie, über die tiefen Empfindungen beim Aufspüren der treffenden Wörter oder auch über das Pilzesammeln, dem er mit Leidenschaft frönt, unterhalten. Doch seit er sich auf die Seite Slobodan Milosevics schlug, der seiner Verurteilung als Kriegsverbrecher nur durch vorzeitigen Tod entging, liegt über dem imposanten Werk dieses Sprachkünstlers ein es verdunkelnder Schatten. "Setzen wir uns in den Garten", sagt er sanft, den Interviewer durch das blau gestrichene Tor einlassend, etwas zittrig schon, mit durchfurchtem Gesicht, ein gealterter Jüngling in Bluejeans, barfuß, sonnengebräunt. Seit sechzehn Jahren lebt er in dem Pariser Vorort Chaville, umgeben von lärmenden Nachbarn, unspektakulär, fast bescheiden. Die täglichen Wanderungen durch den angrenzenden Wald, der sich bis nach VersailIes erstreckt, beruhigen ihn. Er sei, erzählt er beim Rundgang durch das einstöckige Haus, zur serbisch-orthodoxen Kirche übergetreten. Manchmal besuche er den Gottesdienst in Paris. Stolz zeigt er dem Interviewer einen selbst gepflanzten Haselnußbaum, der das Dach überragt. In den Zimmern hat schon lang niemand mehr aufgeräumt. Seine zweite Ehefrau, die französische Schauspielerin Sophie Semin, wohnt mit der gemeinsamen Tochter Léocadie in der Innenstadt. "Wir telefonieren täglich", sagt Handke, "oder wir treffen uns zum Essen in einem Restaurant." Liebschaften? Schon lang nicht mehr. Der letzte Seitensprung (Katja Flint) liegt Jahre zurück. "Die Triebe lassen mit dem Alter nach, zum Glück." Handke stellt eine Karaffe mit Wasser, in das er eine Zitrone ausgepreßt hat, auf den Tisch. Später wird Weißwein getrunken. Gelassen, fast heiter läßt er sich, nachdem das Jugoslawien-Thema abgehakt ist, auf eine Plauderei über seinen alten "Feind" Marcel Reich-Ranicki ein, den Kritikerpapst, der ihn seit Jahrzehnten verreißt. In der 1984 publizierten Erzählung "Die Lehre der Sainte-Victoire" hat ihn Handke mit einem Hund verglichen, dem der "Geifer" von den "Fangzähnen" tropft. Reich-Ranicki hat sich dadurch nicht nur verletzt, sondern an Leib und Leben bedroht gefühlt. Die Sympathie des Dichters für den serbischen Diktator wird eine historische Fußnote bleiben. Sein mit den Waffen der Kunst geführter Krieg gegen den Kritiker geht in die Literaturgeschichte ein. [André Müller]

Un interviu cu Peter Handke e ca mersul criminal de rãzboi decât printr-o moarte pe sârmã. Þi-ar plãcea sã stai de vorbã cu timpurie, deasupra operei impresionante a scriitorul despre revigorantele subtilitãþi acestui artist al limbii atârnã o umbrã distante ale poeziei sale, despre simþirea întunecatã. profundã la pândirea cuvintelor potrivite “Sã ne aºezãm în grãdinã”, spune blând, sau chiar ºi despre mersul la cules de ciu- în timp ce îmi deschide poarta cu dungi perci, o pasiune cu care se rãsfaþã. Cu toate albastre, deja uºor ºovãielnic, cu chipul astea, de când poetul ºi-a exprimat parti- brãzdat de cute - un adolescent îmbãtrânit zanatul faþã de Slobodan Miloševiæ, care nu în bluejeans, desculþ ºi ars de soare. De ºais- a reuºit sã scape de condamnarea sa drept prezece ani trãieºte înconjurat de vecini 17 Convorbiri

zgomotoºi într-o suburbie a Parisului, Peter Handke Chaville, la un mod lipsit de fast, aproape modest. Plimbãrile zilnice pe care le face în în Serbia pãdurea învecinatã, care se întinde pânã la Versailles, îl liniºtesc. Îmi spune cã a trecut la Biserica Ortodoxã sârbã în timp ce traversãm casa cu un singur etaj. Uneori participã la slujba de liturghie în Paris. Îmi aratã apoi cu mândrie un alun sãdit cu mâna lui, care depãºeºte acoperiºul. În încãperi nu a mai fãcut nimeni demult curat. Cea de-a doua soþie a lui, actriþa francezã Sophie Semin, locuieºte împreunã cu fiica lor Léocadie în oraº. “Vorbim zilnic la telefon”, spune Handke, “sau ne întâlnim ºi luãm masa la un restau- rant.” Aventuri amoroase? Demult nu mai e vorba de aºa ceva. Ultimul pas lateral (Katja Flint) se gãseºte cu ani în urmã. “Din fericire instinctele încep sã dea înapoi odatã cu vârsta.” Handke pune pe masã o carafã cu apã în care a stors o lãmâie. Mai târziu bem ºi un pahar de vin alb. Relaxat, aproape amuzat, acceptã – dupã ce subiectul Iugoslavia este concediat - sã pãlãvrãgim despre vechiul sãu „duºman“ Marcel Reich- Ranicki, acest papã al criticii literare care îl hãrþuieºte de decenii. În povestirea sa publicatã în 1984, Lecþia de la Sainte-Victoire, Handke îl comparã cu un dulãu cãruia i se scurg „balele“ printre Aþi devenit pentru mulþi, de când aþi luat ati- “colþi”. Reich-Ranicki nu s-a simþit doar tudine de partea preºedintelui iugoslav jignit, ci chiar ameninþat fizic. Simpatia acuzat de crime de rãzboi, un obiect al urii. poetului pentru dictatorul sârb va rãmâne o Eram sigur cã veþi începe cu asta. notã de subsol a istoriei. Lupta lui împotri- Oamenii vã ocolesc pe stradã. va criticului literar însã, dusã cu armele Da, o vreme aºa a fost. Am primit ºi artei, va intra în istoria literaturii. [André scrisori jignitoare sau de la editori care îmi Müller] scriau cã acum nu vor mai putea vinde cãrþile mele. Dar nu mã vait. Oricum mi se Acum 20 de ani aveaþi de gând sã vã petreceþi pare ciudat. Dar nu m-am simþit ostracizat. amurgul vieþii într-un cãmin de bãtrâni con- M-am gândit pur ºi simplu cã aºa trebuie sã struit chiar de dv., sã jucaþi cãrþi cu prietenii fie. ºi sã vã uitaþi pe geam dupã fetiºcane. Aþi fost atacat ºi corporal? Poate cã e încã prea devreme pentru asta. În timpul ultimului meu turneu de lec- În decembrie veþi avea 65 de ani. turi publice, în faþa teatrului din Frankfurt Da, simþi cã þi s-a dat... cum se zice? Un mã aºtepta o trupã de bosniaci adunaþi pen- termen scadent. Vârsta îþi dã mereu tot felul tru a protesta, cu sicrie dupã ei. Lectorul de griji. Nu ºtiu dacã totul va fi pânã la meu a spus: nu merge acolo! Cu toate astea urmã chiar atât de amuzant cum mi-am m-am dus ºi le-am zis sã-mi lase adresele închipuit. lor, sã îi pot vizita. Au rãmas consternaþi. 18 Interviu cu Peter Handke

Într-un interviu cu sãptãmânalul croat gur pe Miloševiæ ºi l-a dat benevol pe mâna “Globus” aþi afirmat cã aveþi de gând sã tribunalului pentru criminalii de rãzboi de la scrieþi un roman despre Miloševiæ . Haga. Aiurea! Era suficient cã nu l-au mai ales. Faptul Se mai spune acolo cã v-aþi fi dus la înmor- cã l-au ºi dat pe mâna altora va rãmâne o mântarea lui din Požarevac pentru a vã ruºine veºnicã pentru Serbia. inspira din atmosfera locului în care se nãs- Scriitoarea sârbã Biljana Srbljanoviæ spune cuse. cã nu aveþi idee despre ce vorbiþi. Miloševiæ E o prostie fãrã margini! Întreg interviul i-ar fi lãsat pe opozanþi sã fie împuºcaþi în cu pricina fusese inventat. A fost aici o plinã stradã. reporteriþã drãguþã, care m-a întrebat de la Nu e deloc adevãrat. În Iugoslavia exista bun început cum puteam sã mã împac cu o presã liberã. Dar mai exista ºi embargoul ideea cã Dubrovnik fusese distrus. Dar economic occidental, prin care au luat Dubrovnik nu a fost distrus. Doar cartierele naºtere structuri de tip mafiot. Aceste mici mãrginaºe au fost mitraliate. În oraºul vechi grupãri mafiote se rãfuiau între ele. Ce legã- abia dacã au cãzut pe ici pe colo câteva þigle. tura are Miloševiæ cu asta? Care a fost adevãratul motiv al prezenþei dv. Nu fac decât sã întreb. la înmormântarea lui Miloševiæ? Sã afirmi aºa ceva e pur ºi simplu o Se poate citi acest lucru, l-am spus deja neruºinare. Fata asta a fost plãtitã în timpul public. rãzboiului NATO împotriva Iugoslaviei de Voiaþi sã vã luaþi rãmas bun de la þara al cãrei cãtre Spiegel (publicaþie care susþinea preºedinte a fost acesta. rãzboiul) sã þinã un jurnal al acestei Exact. perioade. Iar ea scria, pe când bombele În cuvântarea pe care aþi þinut-o aþi afirmat: cãdeau în jur, cã nu e nimic periculos, doar “Vãd. Aud. Simt. Îmi amintesc. De aceea mã ici-colo niºte sticlã spartã. Adevãrul e cã în aflu astãzi aici, aproape de Iugoslavia, de acest rãzboi au murit mai bine de o mie de Serbia, de Slobodan Miloševiæ.” sârbi. Iar aceastã femeie este o târfã a vestu- M-a scandalizat ºi faptul în care s-a lui. Nu o pot numi altfel. relatat în mass-media despre moartea sa. Mai spunea cã regretã faptul cã, în loc sã Trebuie sã am grijã sã nu îmi ies din sãrite mergeþi la înmormânarea lui Miloševiæ, nu dacã mã gândesc, bunãoarã, la felul în care aþi participat cu un fluier la manifestarea a scris despre asta Eric Fottorino, care între veselã din Belgrad prin care se arãta cã Serbia timp a devenit editor la Le Monde. Acesta nu este îndoliatã. l-a citat pe poetul portughez Fernando Sã-ºi bage fluierul exact în... Pessoa, care spune în a sa Carte a neliniºtii, Poftim? cã inima, dacã ar putea gândi, ar înceta sã Nimic. mai batã. Ca atare, Slobodan Miloševiæ tre- De ce nu terminaþi propoziþia? buie sã fi început în sfârºit sã gândeascã, de Puneþi ºi dv. trei puncte acolo. când inima lui a încetat sã mai batã, în celu- O mare parte a sârbilor se distanþeazã între la unei închisori. Atunci m-am gândit cã a te timp de dv. folosi de un mare poet pentru a urina pe E ºi firesc acest lucru. Întotdeauna existã moartea cuiva este cel mai oribil lucru. pãreri pro ºi contra. Acest gen de indivizi care se dau drept pri- De unde obþineþi dv. informaþii? eteni ai poeziei îi sunt de fapt cei mai mari Despre ce? duºmani. Depre faptul cã Miloševiæ nu e rãspunzãtor Da, dar... de aceste crime. Nici un “dar”! Pãi sunt ºi eu mafiot. Am fost plãtit de Vã autodenumiþi un prieten al Serbiei. cãtre serviciul secret de informaþii sârb. Relatarea dv. despre o cãlãtorie prin aceastã Vã arde de glume. þarã poartã subtitlul „Dreptate pentru Chiar deloc. Mi-am luat niºte pantofi noi Serbia”. Dar poporul sârb l-a îndepãrtat sin- din acei bani. Dar sã terminãm cu prostiile! 19 Convorbiri

Slobodan Miloševiæ nu a fost marele ticãlos mea pentru Iugoslavia. prezentat în mass-media. Uitaþi-vã la ce a Iugoslavia socialistã care reunea în sine cele scris fostul preºedinte din Bosnia-Herzego- mai diferite popoare ºi religii era idealul dv. vina, Izetbegoviæ, în cartea sa Declaraþia politic. islamicã! Acolo prezintã structura unui stat Aproape, se poate spune asta. Îmi place islamic. Despre preºedintele croat anterior, foarte mult cuvântul ãsta, „aproape“. Era fascistul de Tuðman, se ºtiu lucruri ºi mai aproape un ideal despre cum ar putea fi un urâte. útia sunt adevãraþii ticãloºi. Dar stat. Eu am încã convingeri relativ socialiste, aceºtia au avut parte de sprijinul poate datoritã originii mele ºi pentru cã Occidentului. datorez socialiºtilor austrieci faptul cã am Politicienii occidentali care au girat desfi- primit o bursã pe când eram student. Mi se inþarea Iugoslaviei prin recunoaºterea pãrea pe atunci aproape un dar, nãtãfleþul Sloveniei ºi Croaþiei, mai cu seamã ministrul de mine. de externe german de pe atunci, Hans- Ah! Dietrich Genscher, ar fi dupã pãrerea dv. ade- Azi abia dacã se mai ºtie faptul cã socia- vãraþii criminali. lismul iugoslav era cu totul altfel decât cel Da, încã mã mai enervez ºi în ziua de azi sovietic. Era un socialism utopic. Deºi s-au când vorbesc despre asta. Pânã în ziua de comis ºi nedreptãþi pe vremea lui Tito, astãzi am rãmas implicat pasional în aceastã putea ieºi totuºi ceva de acolo, dacã econo- chestiune. Asta e situaþia. Poate cã e o boalã. mia nu ar fi avut ultimul cuvânt. Dar cred cã existã boli mai grave decât boala Capitalismul însã a învins. Iar peisajul cul- 20 Interviu cu Peter Handke

tural pe care eu îl iubesc, aºa-numita Eu- cu inima. Îmi auzeam mereu inima bãtând. ropã Centralã, a fost redus la o idee politicã. Lucru care nu a încetat prin acest medica- Aici a fost greºeala. În ziua de azi mulþi ment, dar mintea mea a fost distrasã. Îmi sârbi nu fac decât sã valseze într-una, doar- simþeam inima, dar la nivel mental aveam doar vor ajunge sã aparþinã acestei Europe impresia cã îi aparþine altcuiva. Centrale. E groaznic. Oribil! Nu aveþi însã doar aceastã problemã cu Dar aþi spus-o chiar dv.: “Iubesc economia de inima... piaþã”. Ce mai am? Asta am spus-o în “Neue Züricher Sunteþi daltonist. Zeitung”. Nu disting roºul ºi verdele, dar pe cele- Aþi devenit capitalist între timp? lalte culori le vãd chiar mai intens. Dacã doriþi... dar nu e chiar aºa. Tãiþeii galbeni din piaþa din Belgrad de exem- Substantivele precedate de formulãri de plu, pe care i-aþi descris în cartea dv. de cãlã- genul „este“ nu sunt valabile în cazul meu. torii din 1996. Sunt un prieten al verbelor. În clipa în care Da, galbenul îl disting cu claritate. îmi aplicaþi un susbtantiv ca pe o etichetã, el Dar cum aþi distins cãpºunile de pe crestele deja nu mai reflectã realitatea. Pânã ºi ter- din Srebrenica, locul celor mai mari orori de menul de “autor” sau “scriitor” îl puteþi rãzboi de la cel de-al doilea rãzboi monidal scoate din discuþie. Nu sunt un scriitor, ci încoace? scriu, am scris, voi fi scris. Erau cãpºuni din Balcani, de un roºu În romanul dv. Pierderea imaginii descrieþi intens. Ca sã vãd în schimb cãpºunile sãl- banii ca pe un element viu. batice care cresc la mine în grãdinã, trebuie Da, cumpãrarea, vânzarea, schimbul de sã mã aplec pânã jos. bani. Când simt cã nu mai am aer, la Vi s-a reproºat ulterior faptul cã aveaþi vreme sfârºitul unei zile, seara sau dupã-amiaza sã descrieþi tãiþei ºi cãpºuni într-o þarã de- târziu, ies la cumpãrãturi dupã tot felul de vastatã de rãzboi. nimicuri - o gumã de ºters, o cremã Nivea, o Da, m-a mirat acest lucru. Nu mã aºtep- bucatã de sfoarã, un fir roºu... tam la asta. Pe atunci peste tot te loveai de Deci cumpãraþi câte un lucru de care nici acest limbaj gazetãresc totalitar, care nu mi mãcar nu aveþi nevoie? se potriveºte deloc. Mereu se spune cã lim- Se mai întâmplã. E un proces care mã bajul poetic este cãutat, artificial. De fapt e revitalizeazã, când dã melancolia peste singura limbã nefasonatã, atunci când mine. existã sentiment. În mod excepþional, Suferiþi de depresii? întâmplarea a fãcut sã am parte de câteva Nu, melancolia e melancolie. E un trãiri puternice în aceastã cãlãtorie. cuvânt ce nu poate fi înlocuit cu altul, aºa Bine, nu latura poeticã vi s-a reproºat... cum o rozã este o rozã. Ba da, ouãle galbene, tãiþeii, copacii Melancolia v-a însoþit toatã viaþa. înfloriþi, mierea sãlbaticã... Da. Îmi stã în fire. Pe când eram copil îmi Pe cititori i-a revoltat conþinutul. doream mereu sã devin melancolic. Sã mã Asta a venit abia mai târziu. aºez pe un bolovan ºi sã nu mã mai ridic de Ar fi trebuit sã relataþi despre... acolo. Dar pânã în prezent nu mi-a reuºit. Aveþi de gând sã îmi daþi sfaturi? Melancolia mea este temporarã. Un soi de ...ce era mai degrabã „gri“ în acea zonã. paralizie momentanã dacã vreþi. Nu accept nici un fel de sfaturi pe care nu Aþi încercat sã luptaþi împotriva acesteia cu le-am cerut. tablete? Deja în 1979 spuneaþi, în cuvântul de Am luat o vreme ceva de genul ãsta, mulþumire cu ocazia decernãrii premiului Tranxilium se numea, prescris de un medic Kafka: “Sunt orientat, în eforturile mele de din Salzburg, pe când scriam la cartea mea a-mi determina matricea proprie, cãtre fru- Lenta întoarcere acasã. Mã temeam adesea de mos, frumosul zguduitor, cãtre zguduirea moarte pe atunci, pentru cã am o problemã prin frumos.” 21 Convorbiri

Vedeþi dv., uneori în cuvântãrile pe care Brinkmann în anii ‘60. În cadrul unei dis- le-am þinut am susþinut programatic ºi cuþii cu acest personaj a spus cã l-ar lucruri pe care astãzi nu le-aº mai spune împuºca mai degrabã cu o mitralierã. chiar la fel. Alþii însã s-au contrazis mult Dv. aþi spus doar cã nu aþi regreta moartea mai abitir decât mine, cum ar fi Brecht. În lui, dacã ar fi sã dea ortu’ popii. comparaþie cu Brecht sunt mic copil, cum se Nici azi nu sunt de altã pãrere. spune. Dar se pare cã va trãi mai mult decât dv. Deci descrierea frumosului rãmâne în con- De ce nu? Îi doresc numai bine. tinuare dezideratul dv. Îl cunoaºteþi personal? A frumosului problematizant, da. L-am întâlnit cândva la Târgul de Carte Trebuie sã doarã, vedeþi dv.? Dacã frumosul de la Frankfurt, ultima oarã când am fost nu doare, îl poþi cumpãra la colþ de stradã. acolo. Atunci a trecut la un moment dat pe Trebuie sã poþi simþi condiþia umanã în ceea lângã mine ºi a spus: “Domnule Handke, ce scrii, viaþa ºi moartea, perisabilitatea ºi cum mai merg treburile?” De atunci îi întreb veºnicia. Cu cât e ceva mai frumos, mai pro- ºi eu pe toþi cei care îi întâlnesc acelaºi lucru. fund ºi mai adevãrat, cu atât e mai dureros. Iar acum vã întreb eu pe dv. Doare sã ºtii cã trebuie sã mori, cã într-o Vreþi sã îmi daþi zece euro de pomanã? bunã zi nu vom mai putea citi, iubi sau Anul trecut v-aþi apãrat atunci când mai merge la cules de ciuperci. întâi premiul Heine, în valoare de cincizeci Poate cã existã ciuperci ºi pe lumea cealaltã. de mii de euro, v-a fost acordat de cãtre juriu, Ce aberaþie! Auzi, ciuperci pe lumea iar ulterior v-a fost retras de cãtre consiliul ailaltã! oraºului Düsseldorf. În ultimul nostru interviu m-aþi fãcut Da, îmi doream acel premiu. „idiot“. Aveaþi nevoie de bani? Nici nu meritaþi altceva. Daþi-mi voie sã mã gândesc o clipã... Astãzi aceste jigniri nu mã mai afecteazã Matthias Matussek se întreba în “Spiegel” prea tare, pentru cã ºtiu cã nu puneþi patimã dacã nu cumva aþi fi la strâmtoare, financiar în astfel de situaþii. vorbind. Ce-i drept. Existã în mine un anume sen- Mã simt mãgulit. timent de fraternitate pe care nu îl pot De ce? epuiza prin scris. Înainte, când eram mai Pentru cã ai o senzaþie extaticã atunci tânãr, tãbãram pe câte un individ sau altul când te loveºte sãrãcia. La modul serios la modul agresiv. Ajungeam sã îmi doresc sã însã, ca ºi copil ºi adolescent am trãit-o pe îl distrug, sã nu mai am nimic de a face cu pielea mea, ºi teama de a fi încercat din nou el. Dar atunci s-au gãsit câte unii care, pe de pauperitate a jucat un anumit rol în viaþa bunã dreptate, ºi-au dorit sã mã distrugã pe mea, pentru cã nu îmi doresc sã fiu întreþi- mine. nut de o femeie sau de vreun editor, precum La cine vã referiþi? Wolfgang Koeppen, care din clipa în care a Sã lãsãm asta! încetat sã mai scrie, a devenit dependent de La Marcel Reich-Ranicki, “duºmanul dv. din Siegfried Unseld. De fiecare datã când mã Germania”? vizita Unseld, se vãita mai în glumã, mai în Nu am duºmani. serios cã trebuie sã îl plãteascã pe Koeppen. În cartea dv. Un an în golful nimãnui aºa îl Atunci mi-am zis cã nu vreau sã sfârºesc aºa numiþi. ºi mi-am fãcut o asigurare de viaþã, încât de Numai cã ãsta e un lucru lipsit de impor- la ºaizeci de ani primesc o pensie de o mie tanþã. Daþi-mi pace cu nonsens! Mã bucur cã de euro pe lunã. În felul ãsta, sper cã voi nu mai trebuie sã mã gândesc de mult la evita ce e mai rãu. acel sãrman individ. De ce nu aþi pãstrat pentru dv. cele cincizeci El crede cã vreþi sã îl omorâþi. de mii de euro ale alternativei la premiul De “omorât” nu a fost nicicând vorba. Heine iniþiate de „Ansamblul din Berlin“? Asta a spus-o scriitorul Rolf Dieter Acest lucru a fost clar de la bun început. 22 Interviu cu Peter Handke

Aþi cedat banii unei enclave sârbeºti din Da, pentru cã sunt niºte inculþi. Nici unul Kosovo. din ei nu citeºte, sau aproape nici unul. O Da, dar asta nu a redus din impertinenþa fac ºi ei din când în când, la modul strategic. celor care afirmau înainte cã nu mã intere- Existã oameni care citesc o carte ºi gata, deja seazã decât banii. Se pare cã în anumite au epuizat subiectul, ca ºi cum lectura nu ar reviste, precum Spiegel ruºinea, dacã ar fi sã fi decât o modalitate de a înlãtura cartea, ca parafrazez finalul din Procesul lui Kafka, nu un obstacol. a supravieþuit. Într-un interviu cu revista austriacã “News” În 2005 spuneaþi cã „în principiu“ nu veþi spuneaþi - fãcând aluzie la fraza lui Brecht, mai accepta niciun fel de premiu. „pântecul din care se târãsc este încã rodnic“ Corect. - cã pentru dv. cei de azi care se târãsc ºi ies De ce aþi fi acceptat totuºi premiul Heine? la ivealã nu sunt radicalii de dreapta, ci - vã Se pare cã aveam nevoie de acei bani. citez - „verzii, individul ãla care e cancelar Dar acum vã spun clar: de aici înainte nu federal ºi ministrul bombelor“, prin care mai accept niciun premiu. fãceaþi referire la Gerhard Schröder ºi Joschka Cine ºtie... Fischer. Mai ºtiþi dv. vreunul? Am spus acest lucru, pentru cã Miloševiæ Premiul Nobel. a fost comparat cu Hitler ºi s-a vorbit de Da, dar atunci vã rog, pentru fizicã, pace lagãre de concentrare sârbeºti. Dar istoria ºi literaturã, toate trei la un loc ar fi grozav! nu se repetã. Monstruosul împrumutã Lãsând gluma la o parte, pãrerea mea este mereu forme noi. Pântecul rodnic nu dã cã premiul Nobel, cel puþin cel pentru lite- naºtere la aceleaºi forme, ci astãzi tot ce e raturã, de mult nu mai înseamnã nimic. mai oribil apare sub chipul umanitar ºi Laureaþii ar trebui sã dea banii înapoi fun- zâmbitor al „democraþiei“, invocând mereu daþiei Nobel, ca sã poatã face arme ca la „verdele“. Cam asta încercam sã spun început. acolo. Sunteþi pus pe ºotii, dar de fapt sunteþi Vã simþiþi neînþeles? amãrât. Nu e vorba de neînþelegere. Ci de... Credeþi? Urã? Frank Schirrmacher vorbea în Frankfurter Da, poeþii sunt urâþi dintotdeauna. Allgemeine despre “forma supremã de Ar fi un frumos cuvânt de încheiere. demontare socialã” legat de faptul cã vi s-a Beþi un pahar de vin împreunã cu mine? retras recunoaºterea premiul Heine. Voiam sã vã mai povestesc ceva legat de o Da, numai cã tocmai cei de la FAZ sunt pãþanie de-a mea cu „duºmanul dv. din rãspunzãtori pentru asta. Mai întâi au Germania“ provocat aceastã negare a recunoaºterii pre- Între timp eu voi asculta vântul. miului, iar apoi ºi-au retras cu inocenþã afir- Într-un interviu pe care l-am realizat cu câþi- maþiile ºi au început sã facã pe democraþii. va ani de zile în urmã împreunã cu Ranicki, Prietenul meu, editorul Michael Krüger, acesta aºtepta mereu sã îi pun o întrebare care mi-a spus cândva în treacãt cã ziarul vrea mie nu îmi venea deloc în minte. În final însã mereu sã aibã dreptate... a izbucnit: zicea cã e urât de atâta lume pen- Ca ºi dv.! tru cã e evreu. Cã ar fi înconjurat de anti- (Ia o lingurã de pe masã ºi se face cã semiþi, printre care v-aþi numãra ºi dv. aruncã cu ea dupã mine, dupã care o pune Aþi terminat? la loc): Voiam sã spun cã acest ziar vrea sã Nu, voiam sã spun cât de deplasat mi se pare aibã mereu dreptate ºi din pricina asta ca cinvea sã vã ia drept anitisemit. ajunge sã comitã o serie întreagã de nedrep- Evident. tãþi. În romanul dv., Chinezul durerii, eroul Mai cu seamã „verzii“ s-au exprimat agresiv omoarã un neonazist care desena zvastici cu împotriva faptului de a vi se decerna premiul un spray pe trunchiuri de copaci. “Acest Heine. simbol”, scrieþi dv. acolo, “este întruchiparea 23 Convorbiri

întregii mele tristeþi.” Dupã care însã nu a fãcut decât sã imite Da, genocidul împotriva evreilor rãmâne acest zbor în permanenþã, ºi asta e mai rãu ºocul fundamental al vieþii mele. Am sã vã decât dacã ar fi încetat sã mai scrie. Nu a povestesc o istorioarã care nu e lipsitã de evoluat deloc, nu a trecut prin niciun fel de legãturã de pãþania dv. cu acel om. transformãri. Un artist oferã o paradigmã Reich-Ranicki. umanã demnã de luat înseamã doar dacã La puþin timp dupã ce am publicat cãrþile poþi decela, pornind de la opera lui, felul în despre Iugoslavia, în Austria a venit la pu- care trece prin viaþã. Trebuie sã treacã prin tere guvernul de extremã dreapta format câteva transformãri radicale, chinuitoare. În din partidul lui Haider ºi partidul austriac cazul lui Goethe acest lucru e cât se poate de al poporului (ÖVP), de convingeri conser- evident. Grass însã a fost promovat prin vatoare, ºi atunci în Franþa, þarã în care succesul lui neaºteptat drept figurã oficialã locuiesc de mult timp, ºi-a arãtat chipul o a literaturii germane ºi de atunci nu a fãcut veche duºmãnie faþã de Austria. Existã duº- decât sã se imite într-una. mãnii între popoare care dureazã de secole, Lucru de care dv. aþi încercat sã vã feriþi. ºi în respingerea guvernului austriac lumea Exact. Nu sunt o persoanã publicã. Sunt s-a grãbit sã includã ºi poporul austriac, ca un idiot, în sensul grecesc al termenului – ºi cum toþi austriecii ar fi fost de partea aces- un individ ce nu poate fi definit printr-o tui guvern. Atunci am spus într-un interviu apartenenþã de un fel sau altul. În spaþiul cu un ziar francez, acum dacã tot aþi bom- public nu gãsesc niciodatã modalitatea bardat Belgradul, de ce nu bombardaþi ºi corectã de a mã raporta la fiinþa mea ca scri- Viena? Acolo am fost patriot. Între patrio- itor, deºi succesul m-a rãsfãþat ºi pe mine tism ºi naþionalism existã o diferenþã, patri- multã vreme. Dar m-am simþit mereu otul reacþioneazã doar când þara lui este ata- aproape vinovat pentru asta. În corespon- catã. denþa mea cu poetul Nicolas Born folosesc Deºi aþi reacþionat la un mod ironic. expresia “îmi cer scuze”. Când am primit Adevãrul e cã exprimarea mea nu era prima oarã o mie de mãrci pentru o lecturã nelipsitã de o anume maliþiozitate. Mi-am publicã, aproape cã mi-a fost ruºine. spus, cãcãnarii ãºtia de franþuji habar n-au Aþi rãmas cu picioarele pe pãmânt, nu v-aþi de nimic. Niciun popor european nu e atât desprins de realitate. de ignorant ca francezii, lãsând la o parte Ba da, pentru o perioadã am cam uitat de excepþiile. Atunci am simþit cã am totuºi ca unde am plecat, imaginându-mi într-un austriac o anume vânã de patriot. Dupã periculos act de megalomanie cã aº fi în care, evident, s-a scris cã aº fi un acolit al lui vreun fel unic. Lui Bruno Ganz i-am spus Jörg Haider, ceea ce e la fel de ridicol ca ºi atunci o chestie stupidã: “Sunt un mare scri- faptul de a mã cataloga drept antisemit. itor!” Lucru ce nu a rãmas neamendat, pen- Indiferent ce spuneþi, tot nu e bine. tru cã limbajul aproape cã m-a pãrãsit. Un Da, ciudat. fel de lecþie venitã de sus, aº zice. De ce credeþi cã mãrturisirea lui Günter În ultima dv. piesã de teatru, Urmele rãtã- Grass cu privire la apartenenþa sa de tinereþe ciþilor, se poate citi: “Mereu mi-am dorit sã la Wafen-SS a fãcut vânzãrile lui mai fiu un erou... ºi ce am devenit? Un mercenar, degrabã sã creascã? un ins bun de nimic. Un criminal prea La asta ar trebui sã rãspundeþi dv. ºovãielnic pentru a ucide. Un maniac fãrã Aþi numit felul în care ºi-a fãcut mãrturisirea victime, un rãtãcit, un anemic, un personaj un fel de „dreptate personalã“, iar pe el o marginal lamentabil.” ruºine pentru breasla scriitorilor. Mã rog, astea sunt exagerãri. E necesar sã Da, însã a existat o vreme în care îl sim- exagerezi lucrurile ca scriitor, pentru a le patizam cu adevãrat. La treizeci de ani, sublinia mai pregnant. Lucru ce devine o Grass era genial. Se întâmplã mai rar sã iei pradã uºoarã pentru jurnaliºtii care folosesc lumea pe sus aºa, din zbor. Iar lumea a venit aceste lucruri împotriva ta. în întâmpinarea lui, se poate spune asta. Nu v-aþi dorit sã fiþi erou? 24 Interviu cu Peter Handke

Ba da, evident cã întotdeauna mi-am Corect. Sau mai exact: un scriitor trebuie dorit sã fiu un erou. sã facã bine. Nu neapãrat lucruri bune, dar “Voi încerca oare ºi eu sã mã autoproclam bine. Sã facã bine aºa cum un lucru îþi face Dumnezeu?” vã întrebaþi în cartea dv. auto- bine. O carte face bine. Un om poate face biograficã, Un an în golful nimãnui. bine chiar dacã nu face nimic bun. A face Aia nu este o carte autobiograficã, ci una bine este idealul meu. epicã, ºi fiece epos e un joc ce se dilatã ºi se Pe care nu îl atingeþi. îngusteazã în acelaºi timp. Nu sunt Homer, Ba da, asta e meseria mea. nu am un Ulise ºi nici o Troia. Nu pot relata Nu sunt aºa de sigur cã ºtim întotdeauna ce decât problematicul, povestea tensionatã a face ºi ce nu face bine altora. pãcii, înþelegeþi? Am scris cândva o piesã În fine, nici nu vorbeam de dv. Nu faceþi care se numea Pe deasupra satelor. Existã bine deloc... acolo o frazã absolut halucinantã: “Pacea Îmi daþi voie sã râd? eternã este totuºi posibilã.” Pe de-o parte, Sunteþi un nebinefãcãtor. pare o tâmpenie, pe de alta, aceastã frazã Mã mir cã treceþi drept un personaj lipsit de revine mereu în mintea mea. Am nevoie de umor. ea. Mi-a ieºit în întâmpinare ca o poamã ªi eu. Nu e deloc adevãrat. Ce-i drept cã rarã, din care mã hrãnesc. De fapt, aseme- nu sunt exagerat de hazliu, asta ar fi nea lucruri nu pot fi spuse, nici eu nu am groaznic. Umorul autentic este o umbrã a spus-o decât o singurã datã. Tehnica mea de tragicului, a disperãrii. Dacã umorul apare a scrie þine de învãluire, e mai degrabã indi- de unul singur, mã loveºte o tristeþe de rectã. De multe ori nu fac decât sã schiþez moarte. câte-o idee ºi fac un ocol larg înainte de a Trãiþi cu plãcere? ajunge la ce am de zis, pentru cã ºtiu cã nici O, da! nu poate fi spus aºa cum îmi doresc. Dar de Mereu? aceastã datã l-am spus totuºi. Dacã am chef sã trãiesc, trãiesc intens. Drept consolare? Viaþa e o datorie pânã la urmã, cred. Pentru numele lui Dumnezeu, nu! Mã V-ar plãcea sã trãiþi veºnic? puteþi hãitui cu acest cuvânt. Literatura nu Sã zicem cã da, dacã raþiunea, dorul ºi are nimic de a face cu consolarea. Aceastã visele ar rãmâne. De ce nu? Trebuie doar sã frazã a venit pur ºi simplu spre mine. Nu ne ferim de a ne reprezenta în vreun fel demult mi s-a întâmplat ceva similar în acest lucru, aºa cum mã feresc de a-mi Viena, pe Mariahilferstraße. Era dimineaþã imagina în vreun fel ce ne aºteaptã dincolo. devreme, ºi dintr-o datã mi-a trecut prin cap Când a murit anteriorul papã catolic, ideea cã toþi oamenii care trec pe lângã mine polonezul, a cãrui moarte a fost un eveni- sunt frumoºi, cã au ochi frumoºi. E o chestie ment cât se poate de public, m-am gândit cã la fel de stupidã ca ºi cea cu pacea eternã. o sã rãmânã mascã. În cazul lui am simþit cã Dar mi-a venit aceastã idee. Dupã mine, dupã moarte nu te aºteaptã nimic. Dar doar aceste fulguraþii conteazã în literaturã. poate cã în cazul altora e altfel. Ne dizolvãm Restul nu e decât capriciu. în albastru sau în roºu, sau în verde, dracu’ O spuneþi atât de apodictic. ºtie... Mã luaþi peste picior? Cum v-ar plãcea sã muriþi? Cine stã de vorbã cu dv. se teme întotdeauna Asta vã pot spune: fie la masa de scris, cu cã ar putea spune ceva greºit. creionul în mânã, sau în timp ce salvez pe Sper! Sunt un individ destul de iritabil. cineva, dintr-un incendiu bunãoarã, dintr-o Iritabilitatea mea însã mã face, pe de-o casã în flãcãri. parte, maliþios, ceea ce poate merge pânã la Interviu realizat de André Müller dispreþ, pe de alta, deschis faþã de frumosul Publicat în “Frankfurter Rundschau” pe care alþii îl trec cu vederea. la 31 august 2007 Într-un interviu cu Peter Hamm spuneaþi cã Traducere din limba germanã un bun scriitor trebuie sã fie ºi un om bun. de Daniel Stuparu 25 Jurnale

A.E. Baconsky: Jurnal Nu vom scãpa niciodatã de impostori (I)

Datoritã bunãvoinþei d-lui Teodor – de la Cluj. Neavând dreptul ºi nici Baconsky, am primit în iulie 2007 de la dom- cunoºtinþele necesare, atestate de mãrturii ºi nia-sa un caiet ºcolar, foi veline, gãlbui ºi documente, socotim potrivit sã repro- coperþi tari, de culoare maro, nelegate, ci ducem, în continuare, relatãrile domnului împreunate cu douã verigi metalice. Pe profesor Leon Baconsky, în speranþa cã ºi prima copertã e tipãrit: „Însemnãri”, iar jos cele 50 de pagini ale Jurnalului baconskyan „Librãria Noastrã” no. 1511/80 file. vor putea fi recuperate ºi publicate. Pe primele pagini (1-7), A.E. Baconsky a În încheiere, adãugãm unele precizãri, sã caligrafiat cu creion negru cuvinte, infor- le zicem, de ordin „tehnic”, spre a evita maþii despre moþii din Apuseni, inclusiv orice neclaritãþi privitoare la caietul „Însem- niºte versuri ºi obiceiuri: Pagina 8 e nãri”: pe prima copertã s-a tipãrit „80 file”, nescrisã! Paginile 9-12 cuprind îndeosebi din care: 6 file cuprind cuvinte, note etc. observaþii critice (note) despre opera lui amintite; 24 file – „Jurnalul” propriu-zis; 25 Tudor Arghezi. file lipsã – conform notei menþionate, iar Începând cu pagina 13, apare textul a restul de 25 file albe existã între coperþi: în ceea ce vom numi convenþional Jurnalul lui total 80 file! A.E. Baconsky, care debuteazã cu data: „17 Primele ºapte pagini din Caiet au ca Septembrie”, caligrafiatã de poet pe filã sus, generic, „Cuvinte din terminologia moþilor în stânga. Am stabilit, pornind de la datele aurari” (ºi alte cuvinte), caligrafiate cu creion urmãtoare din Jurnal, cã este vorba de anul negru: 1961, adãugat de noi între paranteze drepte! Drei – gresie Textul Jurnalului e caligrafiat de poet cu Feliort – sfârºitul coridorului de minã cernealã albastrã, iar scrisul este indis- Gelil – fus; sucitor; cârjã cutabil al lui A.E. Baconsky. Glam – pãmânt lutos, argilos Jurnalul continuã pânã la pagina 60 Hontar – bãieº care scoate piatra din minã inclusiv, adicã 48 de pagini, când se între- Holdinã – morman de piatrã rea rupe brusc cu aliniatul: Macaret – sfredel cu care se gãureºte stânca „7.III.963. Mã urmãreºte un îndemn Gozari – contrabandiºti de aur pueril de a scrie o scrisoare cãtre Gh.-Dej, Almar – dulap în care se þin vase mai solicitându-i posibilitatea de a cãlãtori în scumpe de lut ori de sticlã streinãtate (oriunde, în afarã Bulgaria!). Baur – harnic, vrednic, muncitor Tentaþia devine...” Codalb – om fãþarnic Pe pagina urmãtoare, (numerotatã de noi Dirlume – pentru toatã lumea „61”) apare un alt înscris cu pix albastru: Nimàra – pe nimerite (ex.: a zis ºi el cu „Lipsesc 25 foi”, adicã, precizãm noi, 50 de nimàra) pagini de Jurnal, fapt ce n-am izbutit sã-l Ninirat – rãsfãþat clarificãm, astfel cã am apelat la înþelegerea Mãdãrit – dezmierdat, rãsfãþat (a mãdãri) ºi buna cooperare a drumului profesor Leon Sãntirimb - cimitir Baconsky, fratele autorului Cadavrelor în vid A zori – a se face ziuã [Pagina 1] 26 Nu vom scãpa niciodatã de impostori

Nume moþeºti * * * Andru Stelele dupã care Pleacã-þi codre vârfurile se orienteazã moþii: De-mi închide drumurile Aramã Luceafãrul de searã Sã nu vie relele Boldurã Luceafãrul de Domnii cu trãsurile. dimineaþã Brodea Dacã Norii merg * spre miazã noapte Obiceiuri – va ploua La naºterea pruncului se dã o linguriþã Condor Dacã merg spre Sud de unsoare de urs – ca sã poatã rezista vrãji- – va fi frumos. toarelor care umblã în jurul lui. Ditrea Dacã pe cineva-l cheamã Ursu nu-l va Drãgan [Pagina 2] gãsi moartea. Joldeº [Pagina 4] Mareº Ursitoarele – Se crede cã sunt 3 fete. Radeº La nuntã – Bãiatul cãruia îi place o fatã Ursu merge în peþit cu un cunoscut al lui, la pãrinþii fetei. * La moarte – În cimitir la capul mortului se Printre moþii care se ocupã cu lemnãritul pun brazi, iar dupã moarte moºtenitorii pun sunt mai multe categorii: în drum ulcioare cu apã, ca sã bea trecãtorii. Cercuitorii – cei mai sãraci. Ei n-au decât Vinu’ trage la beþie un cal pe care încarcã 400-500 cercuri Beþia trage la somn ºi pleacã prin þarã de unde se întorc cu Lesne-apune-un cap de om bucate. Ce-a zis Horia s-a’mplinit Vãsarii – cei care fac ciubere ºi doniþi, Vidra, Ponorel, Scãriºoara, Neagra. El a fost dãrãburit Albacul – e centrul scândurilor, al Dimpreunã cu Cloºca grinzilor ºi laþurilor. Aci’n Alba –Iulia Bistra ºi Certege – fac ºindrile. Când i-a ars ieºea o parã. Muntele Gãina – denumire datã dupã o De se vedea peste þarã; [Pagina 5] legendã care spune cã pe vremuri din Almar – dulap pentru haine [Caligrafie cu minele de aur care erau acolo – la Vidra cernealã maro n.e.] – a fugit o gãinã de aur care s-a aºezat Avan – crud, cumplit pe Munte sus. Antal – poloboc, butoi mare Ea n-a putut fi prinsã. A zburat la Roºia Ceir – pajiste, livadã Montanã ºi de-atunci la Vidra nu s-a mai Dalia – floare de gherghinã gãsit aur. Drumar – drumeþ, cãlãtor Muntele Gãina – separã comunele Gudã – curvã, femeie stricatã [Pagina 3]. Învãºcut – îmbrãcat Vidra de Sus de Bulzeºti. (E hotarul Izvodi (a) – nãscoci... Moþului ºi al Criºanului). Lotru – hoþ Moþii (Vidrele, Ponorelul, Valea Arieºu- Luce – luceºte lui Mare). Modru – chivu - Criºenii sunt cei din valea Criºului Alb. Pipirig – rogoz * Rug – mãcieº Cântece Moþeºti Stanuri – stânci Bagã-te lunã sub nor ªargã – cu pãr gãlbui. [Pagina 6] Sã mã duc unde-i mi-i dor Pe pagina 7 apar cuvintele: Pastel. Spre Bagã-te lunã sub stele toamnã, toamna. Sã mã duc unde mi-i jele. Pagina 8 nescrisã, albã. 27 A.E. Baconsky: Jurnal

[Pagina 9]: verteºte în sarcasm, câºtigã în simbol ceea ce „Cele mai de seamã premii italiene. pierde în mãreþie. Viareggio: Marele premiu de 2 milioane Arghezi – poet al sensului personal supra- lire. pus ºi al vocabularului, cuvintele transmise Marino Moretti pentru povestirile sale de el. apãrute la Mondadori contra Pierpaolo Poet al spaþiului ºi intuiþiilor spaþiale: Pasolini care cu volumul Cènere di Gramsci a A bãtut în fundul lumii cineva... mai luat – cartea sa Una vita violenta. ªi sã vedem în fundul nopþii noastre... Tânãrul ºi talentatul poet Giorgio Caproni Poet al abstracþiunilor: – premiul de poezie pentru Il seme de pian- Vecie albã în stâlpi ºi turle drepte. gere1. frumuseþea spiralelor candide. Villaroel – premiul special de poezie cu Flori de m. [ucigai] = patima ocazia a 30 de ani de la înfiinþarea Pr. Moralist+Fabulist. Viareggio. [pagina 12] Non est ornamentum virile, concinnitas, * Seneca, Epistole 115. (ap. Montaigne I. Fãrã nici un protest a fost exclusã candi- XXXIX). datura lui Nabocov – rus alb, devenit autor Ori Arghezi a înþeles excelent în arta sa american care cu Lolita candidase la pr. aceastã cerinþã fireascã de asimetrie. [emiul] V. [iareggio] internaþional. Þurþuri de luminã Arghezi – baroc în accepþiunea de multi- Vocabularul este surprinzãtor ºi abrupt: tudine ºi suprasaturaþie semanticã – de asociaþii de cuvinte neaºteptate în cea mai aspiraþie spre linia [pagina 10] curbã, spre severã logicã. somptuozitate ºi simþ acut al contradicþiei [Aceste judecãþi critice, precum ºi ter- între spaþiu ºi volum. Apoi e undeva o menii estetici, versurile constituie „embri- voluptate a (pietrelor preþioase = ºters de onul” eseului Tudor Arghezi din volumul autor!/giuvaerelor (cuvântul însuºi e Poeþi ºi poezie, 1963, p. 57-76]. f.[oarte] frecvent) ºi a tuturor elementelor [Pagina 13] urmeazã „Jurnalul”: de bijuterie ºi ornament chiar în urât, în În Scrisoarea, datatã „Cluj, 10 oct. 2007”, scabros, aceastã dispoziþie stabileºte valori domnul profesor Leon Baconsky aratã cã, în martie 1977, se afla, la Paris, lector de limbã de cromaticã ºi de forme cu analogii care ºi culturã româneascã la Sorbona ºi transfigureazã. I.N.L.C.O., astfel cã a reuºit sã ajungã în Existã o înclinaþie spre orfevreria barocã Bucureºti abia la ceremonia înmormântãrii cuprinzând ºi o concepþie aparte asupra poetului. artificiului. „În aceste împrejurãri, - scrise d-l Leon Asemenea lui Baudelaire, Arghezi e un Baconsky – cred cã misterul filelor „lipsã” poet al aromelor tari: (Bãrãganul). din textul Jurnalului ce v-a fost oferit spre E un poet al volumelor ºi al tactilitãþii pe editare nu ar putea fi elucidat decât de cãtre care o cunoaºte sculptura. În locul culorilor cineva dintre cei care vor fi manipulat ma- ºi sunetelor, în poezia sa trãiesc pipãitul ºi nuscrisele respective, în timpul scurs de la aromele. [pagina 11]. confiscarea lor – se pare, cu un Proces-verbal Îmbinarea de duioºie ºi sarcasm. De contrasemnat ºi de tatãl meu, ca reprezen- umilinþã ºi ironie – toate acestea vin din fol- tant al familiei (document care va fi, ºi el, în clor ºi reprezintã, undeva într-un plan al vreo arhivã oficialã) – ºi pânã la predarea originilor îndepãrtate, elementele sufleteºti spre a fi prelucrate editorial. ale poporului nostru sau poate mai exact Pierderea (?) acestei pãrþi a textului în vehemenþa superbã eminescianã se con- cauzã este cu certitudine regretabilã, fiind

1. În Dicþionar cronologia – Literatura italianã de Nina Façon, Doina Condrea-Derer, Andreia Vanci- Birtolon, 1974, p. 360 apare: „Giorgio Caproni culegerea de versuri Stanzealla Funicolare... (premiul «Viareggio») – anul 1952. 28 Nu vom scãpa niciodatã de impostori

mai ales vorba de ecourile sufleteºti ale unui întreg deceniu – cel mai agitat ºi mai nãpãs- tuit, probabil – din scurta existenþã a scri- itorului. Excluzând însã, cel puþin pânã la proba contrarie, posibilitatea vreunei inter- venþii interesate, nu-mi rãmâne decât sã acuz, dezarmat, împrejurãrile ca atare ºi absurditatea unui context istoric unanim blamat... Rãmân, totuºi, cu vaga speranþã cã mãcar peste alþi, mulþi, ani se vor ivi de pe undeva ºi filele „rãtãcite”, spre a împlini golurile de substanþã ale acelora menite, pe semne, a li se substitui. Dacã nu vor fi fost încredinþate, de mult, focului a toate purificator!... Leon Baconsky”

Dramaticele mãrturii ale profesorului Leon Baconsky îndeamnã pe editorii operei lui A.E. Baconsky sã întreprindã noi ºi stâr- nitoare investigaþii...

17 Septembrie [1961] Dupã vacanþa ruralã, din nou în cetate. Azi s-a inaugurat casa memorialã Bacovia, cu participarea unor confraþi ai sãi mai tineri. Am fost cu Clara ºi Milo P[etroveau]. Dupã un discurs neutru, au evoluat câþiva barzi cu poezii omagiale care pãreau sã vio- leze cu insolenþã nevoia de singurãtate a sãrbãtoritului: Mai bine singuratic ºi uitat... mi-am zis ºi eu îngânându-l. Cimitirul pe care-l vizi- tarãm apoi era somptuos de miresme com- pozite ºi vegetaþie debordantã. Am vãzut câteva monumente. Pallady în continuare obscur, Camil Petrescu mutat de cãtre soþie are o soartã mai bunã bucurându-se de spaþiu arbori ºi vecinãtate extraliterarã cum ºi un monument frumos – puþin cam sec ca ºi literatura lui. Ceilalþi în devãlmãºie, cu cruci umile de lemn sau cu altele de mar- murã nu prea mari ºi la fel de umile, stau în calea toamnei. Bacovia are un monument civilizat: o cruce stilizatã – disimulatã aproape – flori, chenar de beton, inscripþie cu bronz. În acelaºi sector un mormânt recent al lui Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a scris nici un singur rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi ce stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâ- 29 A.E. Baconsky: Jurnal

tor contemporani! Nu mi-a fost un poet de inimã dar l-am stimat profund pe acest strãlucit matematician balcanic al verbului românesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întru ºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre un necrolog în paginile unei publicaþii. Mor- mântul avea o cruce de lemn, improvizatã ºi purtând inscripþia: Prof. Dan Barbilian. O mânã anonimã scrisese cu creionul chimic deasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiu de nu ºtim unde venit.

24 Sept.[embrie 1961] Iarã m-am întâlnit cu Stancu ºi Ciocu- lescu la Viaþa Româneascã în biroul lui Barsanga. Cioculescu preþios ºi lipsit de humor la modul celor ce se considerã plini de o asemenea virtute, ne povestea pseudo- anecdote sondând reacþiile noastre, cu ochi de nevãstuicã. Vorbeºte mereu despre amor cu refulãrile unui Stendhal bãtrân. E un in- telectual mediocru ºi un diletant cu pretenþii de erudiþie; într-un mediu de tineri anal- fabeþi petulanþi, sau obtuzi de carierã, pare pe bunãdreptate un Sainte-Beuve. Stancu, îmbrãcat elegant – ca un bulgar trãit câþiva ani în Italia – nega vehement pe Quasimodo, pretinzând cã în fond el ar fi trebuit sã mã traducã pe mine ºi nu invers, cum s-au petrecut lucrurile. Cu tot vocabu- larul sãu scatologic, e totuºi un scriitor în care instinctul pentru artã se perpetueazã cu tenacitate. Are ºi un orgoliu românesc care-mi place, deºi simt cã exaltã o realitate literarã ºi pentru cã se ºtie conþinut în ea. Printre ceilalþi confraþi de generaþie îmi pare a fi singurul scriitor. Laudele zgomotoase pe care mi le aduc o seamã de bãtrâni în societãþi ce nu depãºesc o duzinã de oameni, îmi aduc aminte de o spiritualã terþinã a lui Saba: Gabriele d’Annunzio alla versiglia vidi e corobbi; all’ospite fu assai egli cortese, altro per me non fece. Azi e o zi splendidã de toamnã – e atât de cald încât dacã n-ai simþi boala din vãz- duh te-ai crede în plinã varã. M-am plimbat cu Clara prin centru ºi am simþit o satisfacþie vãzând aspectul general al mulþimii: 30 Nu vom scãpa niciodatã de impostori

oameni cu þinutã urbanã, îmbrãcaþi cu acu- 8.X.961 rateþe europeanã – uneori chiar cu gust. Am Stau în pat în continuare. Am recitit progresat sub acest aspect ºi, oricum, e bine. Zodia Cancerului care-mi dã întotdeauna sentimentul unei confruntãri cu îndepãrtaþii 3-X-961 mei moºi dupã mamã; ca ºi poemul lui De 3 zile stau în pat cu piciorul pe o ªoimaru. pernã reeditând atitudinea eroilor negativi din filmele noastre despre americani care 10.X.961 trateazã afaceri, stând cu picioarele pe Din Sadoveanu m-am cufundat în plinã birou. Flebitã i se zice acestei boli care mã istorie. Citesc pe Giurescu – zilele pe care le enerveazã îngrozitor mai ales prin imobi- voi petrece în pat sunt exact de dimensiu- lizarea ce mi-o impune. Nu mi-a plãcut nile cãrþii sale – ºi mã cuprinde o melanco- niciodatã, nimic mai mult decât hoinãreala lie teribilã pentru acea succesiune de drame pe strãzi, prin periferii, prin oraºe îndepãr- ascunse: nici o izbucnire, nici o dezlãnþuire, tate – pe oriunde. A sta în pat e de aceea ºi nici o tragedie – totul e doar o luptã surdã împotriva vicisitudinii. L-am iubit pe Mihai mai stupid. Viteazu dar m-am reîntors ca întotdeauna Ieri am primit vizita lui Rãu ºi Stoica; mai spre ªtefan Cel Mare plecându-mã sã sãrut târziu a trecut Petroveanu. Le-am cetit pulberea drumurilor colindate de cele ºapte primilor doi din Saba ºi i-am ucis. Totuºi umbre ale lui. poezia nu rezidã din metaforã ci în acel flux * afectiv care paralel cu timpul e dincolo de * * orice contingenþã categorialã. Fãrã început În pat fiind constat cã totuºi trebuie sã ºi sfârºit, fluidul acesta e luminat fragmen- lucrez. Am scris, mai mult zgâriindu-l pe tar de poet care proiecteazã asupra lui o hârtia prea generoasã, un articol pentru fâºie de raze, delimitându-ºi propria sa Gazeta literarã. Era comandat de Paul dimensiune. Ca ºi timpul care moare ca timp Georgescu carele însã mi se pare cã mi-l va istoric ºi se perpetueazã ca timp în sine – con- amâna – ca deobiceiu temându-se sã nu-l tradicþia acestor ipostaze e însãºi esenþa lui supere pe Beniuc prin publicarea numelui – fluxul poetic cu cât se materializeazã cu meu. Cumplit se mai teme aceastã biatã atât piere ºi dimpotrivã cu cât e mai inefabil vietate pentru mãruntele sale privilegii. De e mai aproape de perenitate pãstrându-ºi ce uitã oare vechiul nostru proverb: de ce te capacitatea de a se materializa iluzoriu în temi nu scapi? fiece epocã, de a tresãri în viziunea oame- nilor acelei epoci ca o himerã a propriului 11.X.[1961] lor univers sufletesc. Poetul care a reuºit sã Am împlinit doi ani de viaþã bucu- se integreze în acest flux a pãtruns în reºteanã, de scris acerb, de singurãtate Nirvana! reflexivã, de umbrã ºi mizerie materialã; probabil cã va mai trebui sã ispãºesc multã * vreme pedeapsa pecetluitã într-o sentinþã * * secretã, pentru faptul de a fi creat în Cluj o Citesc tot mai puþin pe Goethe, Byron, viaþã literarã ºi o revistã mai bunã decât Puºkin – chiar ºi pe Dante. Tot mai adesea toate cele ce-au apãrut cândva în capitala Petrarca, Hõlderlin, Leopardi, Keats, Spa- Transilvaniei. Ba chiar din deºeurile activi- niolii, îmi revin sub ochi. Prin ce sunt totuºi tãþii mele s-a mai putut înjgheba ºi o a doua ceilalþi mai mari? Dar sunt oare într-adevãr revistã clujeanã: ºi putea fi iertat (!) cel puþin sau e doar un snobism strãvechi care ali- pentru producerea acestor deºeuri care par menteazã inerþia judecãþilor inexpugnabile? a fi foarte agreate la Cluj ºi aiurea. Teoretic ºi didactic pot ºi eu demonstra De fapt ce pãcate am comis? Singur n-aºi oricând „titanismul” lui Faust. Rãmas singur ºti ca sã rãspund la o asemenea întrebare. însã caut bãiguielile lui Hõlderlin. Dar oare e cineva capabil sã gãseascã totuºi 31 A.E. Baconsky: Jurnal

un rãspuns? Am auzit – spre totala mea de a modifica destinele fie ºi ale acelora pe nedumerire – cã mai sunt ºi grav acuzat de care ani de zile m-am strãduit sã-i port spre a duce o viaþã „prea izolatã”. I-am scris lui L. orizontul propriilor mele halucinaþii. De Rãutu explicându-i cã pe un neinvitat nu-l acum tãcere – Dominus vobis – cum! poþi învinui oricum de... absenþã! Dacã-l * excluzi din viaþa publicã n-are nici un sens * * sã-l mai bãnuieºti de izolare. Confraþii mei Arghezi s-a întors dintr-o îndelungatã au tot ce le trebuie: ºi maºini elegante ºi bani ºedere în þara lui Wilhelm Tell ºi azi Vero- ºi glorie ºi cãlãtorii în strãinãtate ºi onoruri nica l-a vizitat împreunã cu Rafael Alberti, sociale. Ce mai vor? În orice caz eu care traducãtorul sãu. A aflat de la el un episod n-am nimic nu vãd de ce i-aºi mai deranja. de un comic absurd: cartea lui în franþuzeºte trebuia sã aparã la Gallimard. Totul era 13. rezolvat de traducãtorul sãu Luc-André Am vãzut în Contemporanul un mare Marcel, dar în ultima clipã intervenþia unui portret al lui Arghezi cu soþia lui – semnat de penibil gafeur de la legaþia noastrã – vreun Baba. Nu mi-a fãcut absolut nici o impresie. ilustru ataºat cultural desigur – a spulberat Nu numai pentru absurdul anacronism al orice ºansã. Pãgubosul personaj s-a oferit sã artei de a picta – dupã Ciucurencu, acest contribuie bãneºte la editarea cãrþii ºi acest pictor ar fi trebuit sã arate altfel – dar chiar fapt l-a ºocat pe editor inculcându-i teama judecându-l încadrat în spiritul realiºtilor de a nu servi unui scop de propagandã ºi francezi din secolul trecut, tabloul e plat. În fãcându-l pânã la urmã sã refuze, eschivân- orice caz nu are nimic din expresia lui du-se. Bine, zic ruºii: ycuysvedubveu gypak Arghezi ºi e trist cã totuºi nici acest mare onachee bpara! (un prost serviabil e mai peri- poet nu-ºi va lãsa imaginea într-o creaþie de culos decât un duºman! talia lui – ca odinioarã Gongora în portretul lui Velàsquez. Acum înþeleg de ce bãtrânul (ºi cochetul „intervertit”) Whitman se apu- 19.X.961 case, pânã la urmã, sã-ºi facã singur chipul, Observ la tinerii poeþi – la cei talentaþi ºi nereuºind bineînþeles. Boala mea dã semne chiar ºi la cei completamente lipsiþi de talent de clemenþã. Dupã o prea nemiºcatã zãcere, – un nou tip de inflaþie verbalã: dupã ce chiar ºi a umbla câte puþin prin casã, þi se tinerii generaþiei sale debordeazã de cuvinte pare o imensã fericire. sonore din recuzita maiacoskianã – eu însumi am la activ câteva asemenea expe- 15.X.961 rienþe nefericite! – cei de azi debiteazã cu Duminicã. Am avut la masã pe Gur- voluptate tot soiul de abstracþiuni din lim- ghianu, Felea ºi Popescu. M-am sculat din bajul filosofiei sau din cel al fizicii, chimiei pat ca sã stau împreunã cu ei dar nu m-am etc. Cuvântul suprem e luciditate poate sã-ºi mai putut simþi ca odinioarã când îi imagineze oare cineva cã exaltarea luciditãþii primeam la Cluj. Cei trei ani au început sã ºi aglomerarea poeziei cu felurite metafore încetoºeze vãzduhul alienându-i trans- abstracte a cãror ticluire inteligentã le parenþa. Mi s-au pãrut mai blazaþi, mai abu- lipseºte completamente de emoþie ºi spon- lici, mai gospodari, mai întorºi fiecare spre taneitate, e apanajul poeziei moderne? lumea propriilor sale interese, mai împãcaþi – cel puþin aparent – cu exigenþele de fier Dealtfel regret profund faptul de a fi intro- ale conformismului, cãutând parcã un dus în circulaþie aceastã noþiune plinã de modus vivendi al poeziei ca navigaþia lip- echivocuri generoase pentru impostorul de sitã de primejdii. Poate cã au ºi dreptate; tip nou! Un telefon de la Milo P[etroveanu]: poate cã au dezbrãcat armura donquijotescã a murit Sadoveanu! Dimineaþa aceasta moºtenitã ºi încã o vreme pãstratã ca oma- superbã de toamnã i-a închis pleoapele giu amintirii celui ce fusesem printre ei. Nu încet ca într-un somn. N-a fost moarte ci un sunt decât trist, cu sufletul bântuit de fel de stingere lentã, spun apropiaþii sãi. Ca himere antagonice. În fond nu am dreptul într-un ritual din Creanga de aur; moartea l-a 32 Nu vom scãpa niciodatã de impostori

cunoscut dupã toate cele ce nu mai erau în locul unde prisosiserã – l-a observat într-o oglindã rãsturnatã în negativ. Se duc marii bãtrâni – rãmâneam noi, bolnavi ºi sleiþi în lupta cu fantoºele!

21.X.961 Astãzi are loc înmormântarea lui Sado- veanu. Îmi pare rãu cã încã nu pot ieºi din casã ca sã mã amestec în uriaºa mulþime ce-l va însoþi la Cimitirul Bellu; Clara s-a dus sã-l petreacã. Clujenii vor fi ºi ei. E o zi posomorâtã de mâhnire tomnaticã ºi toate îndeamnã la reculegere. Mã uit pe geam la turlele bisericii vechi din spatele blocului meu ºi la imensul dud pe care-l iubise Pallady, alt poet al sufletului Moldo- vei ºi mã simt cu întreaga-mi fiinþã aparþinând acestei generoase genealogii de visãtori. Îmi aduc aminte de dealurile acelea ondulate cu melancolie, peste care vântul rãsãritului ºi o suflare de miazãnoapte venind la sfârºitul lui Octombrie îmi înfio- raserã în copilãrie, fruntea ºi vãd prin ceaþã pilcurile de salcâmi îngãlbeniþi în câmpuri ºi tufele de cãtinã de un cenuºiu violet! Toate au ochii deschiºi în amintirea mea. Îmi amintesc de cele douã vizite la Sadoveanu când bãtrânul aed vorbea de Moldova ºi-mi prezicea mie care tãceam pierdut în unul dintre marile fotolii ale salonului sãu, un viitor de poet însemnat al acestei þãri. Vorbele lui erau puþine ºi cân- tãrite pe o balanþã în formã de portativ. A fi poet al acestei þãri mi-a apãrut poate atunci prima oarã, ca un destin sublim ºi n-am simþit, multiplicat, îngenunchind la mor- mintele rãtãcite în iarbã, ale tuturor celor care-au murit pentru ea din cele mai vechi vremuri ºi pânã la primãvara lui 1945: ªi mi-a revenit în memorie tragicul leit-motiv al istoriei noastre „arzând ºi prãdând”, ºi apoi noile construcþii ale Iaºilor unde noi ºi fru- moase blocuri se întâlnesc cu membrele atâ- tor case pierite în rãzboaie. A cãuta toate acestea ºi a tãlmãci lumii sufletul acestei þãri, e mai mult decât a trãi. ªi toate la moartea autorului epopeii noastre naþionale despre care odatã, într-un depãrtat viitor, urmaºii nici nu vor ºti dacã a fost sau n-a fost decât un duh de legendã veche. 33 A.E. Baconsky: Jurnal

La radio se transmite simbolic Trio în chiar viaþa sau moartea oamenilor nu se pot amintirea unui mare artist de Ceaicovski. E sustrage complicatelor exigenþe ale oportu- greu sã te laºi copleºit de vicisitudine; a nitãþii. Cartea mea zace la editurã de peste învinge totul, a te împlini pe tine însuþi când un an ºi nu reuºesc nici mãcar sã aflu ce raþi- a accepta înseamnã a împlini o poruncã a uni o împiedicã sã aparã. Uºile sunt capito- tuturor, e obligatoriu! Drumul continuã nate cu pâslã, nici un sunet nu poate ºerpuind ºi pierzându-se înainte în luminã pãtrunde în enigmele imbecilitãþii, nici un ºi negurã. cuvânt rostit de tine nu aflã ecou undeva. Vãd tot mai adesea atârnatã la geam eºarfa 24.X.1961 albastrã care l-a consolat pe Esenin. ªi vãd o Azi am îndrãznit o timidã ieºire din casã; rafalã de vânt învârtindu-mi manuscrisele am mai gãsit încã pe marginea lacurilor frunze aurii cãzute prin iarbã de curând, cu ºi mistuindu-le în neant. niºte conduri pierduþi de o prinþesã fugitã departe. 1.X.[961]. Am vãzut cum pe Bulevard se demo- Am citit câteva file în ºir documentele leazã Muzeul Simu ºi m-am întristat. E ade- uluitoare ale congresului XXII – al P.C.S.U. vãrat cã blocurile din preajma lui sunt foarte Azi Scânteia a publicat discursul de con- importante dar un elementar respect pentru cluzii al lui Hruºciov. L-am citit cu un fior, tradiþie trebuia sã ne împiedice a demola cel cu un frison. Acest om va rãmâne pe efigia mai vechi dintre muzeele noastre de artã. secolului XX ca un profil de medalie subli- Aud cã aceeaºi soartã o va avea ºi Capºa mã. E atâta elevaþie umanã ºi eticã în acest ceea ce e deasemenea trist. Dupã atâtea discurs al sãu, încât te cutremuri cum se vor incendii ºi rãzboaie care au mistuit oraºul, fi cutremurat odinioarã cetãþenii la auzul dacã vom risipi ºi ultimele edificii legate de marilor oratori din antichitate! Comunismul istoria Bucureºtilor, când vom afirma cã aºa cum l-am desluºit în cuvintele lui aºezarea e de 500 de ani, vom risca mult; Hruºciov e într-adevãr un ideal demn de duºmanii vor putea spune cã vechimea era supremele aspiraþii ale omului. pe vremuri mãrturisitã de un sãlaº pãs- Cât de încrezãtor am putut fi indus în toresc dacã nu doar de locuinþe lacustre! eroare sã slãvesc pe Stalin fãrã a ºti cã elevez 25.X.961 un asasin! Se spune cã ar avea ºi merite; nu Am fost în vizitã la Veronica ºi Milo. Era ºtim ce dimensiuni ar putea avea meritele ziua lor ºi se adunaserã scriitori diverºi capabile sã compenseze înspãimântãtoarele printre care am stat ca un rãtãcit. S-au crime pe care le-a comis. Oricum, sã-l judece povestit fel de fel de cancanuri mãrunte; istoria care nu greºeºte niciodatã. punctate de Paul Georgescu – eternul tacti- * cian – cu mici inflexiuni de ironie proto- * * zoarã. Ce trist ºi gol mediu. Oameni duºi de Mã urmãreºte singurãtatea cu o umbrã grija salvãrii unei existente ceva mai care ameninþã sã se materializeze. E a mea comode, naufragiaþi din cele mai [varii] în întregime ºi iatã-mã rãsfãþat de volun- domenii diletanþi subtili ºi volubili – iatã lumea literaþilor contemporani, cu mici ºi tãrile ei. Dincolo de himera care mã bântuie rarisime excepþii. Nici un ideal, nici o pasi- cu o pedeapsã veche, am anunþat la orice une nobilã, nici o flacãrã – în schimb, viaþa veleitate socialã, la orice orgoliu ºi m-am lui Boelinski, multã chibzuinþã. ªi depinzi întors tãcut spre mine însumi. Doresc sãnã- de ei, de calculele lor în conformitate cu care tatea ºi mai doresc pâinea cea de toate zilele te publicã sau nu te publicã, te proclamã sau – atât, ca sã pot colinda pe jos lumea cân- te neagã fãrã respectul celui mai elementar tãrind-o în dragoste ºi risipã, mângâin- adevãr sau principiu de conduitã. Totul e du-mã cu umilinþa generoasã a celor nãscuþi sub zodia luciditãþii ºi a incertitudinii ºi întru’ anonimat! 34 Document

Ghit,ã FLOREA Simona IACOB Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive1

Poet de o facturã unicã în peisajul liricii care se recomandase Dan Barbilian), era româneºti interbelice, Ion Barbu valorificã poet ºi-mi întinse un caiet cu aparenþe în creaþia sa poeticã, pe lângã abstracþia sumare, pe a cãrui paginã se citea Copacul. ermeticã a gândirii geometrice, ascendenþa Abia începui sã descifrez câteva versuri, unei lumi balcanice, fascinantã ºi încãrcatã când, nervos, luându-ºi scaunul de la locul de miresme ºi culori („raiul meu, rãmâi sãu, tânãrul ºi-l împlântã cu energie lângã aºa”), pe care o evocã în amintirea unor fotoliul meu… Vorbea cu glas profund, ca- înaintaºi paterni. Bunicul patern Ion Barbu vernos, cu gesticulaþii ºi izbucniri, fãrã sã îi împrumutã numele ca pseudonim literar: pot distinge amestecul de sinceritate, de „Neavând curajul de a amesteca pe prozã, de retoricã studiatã sau de simplã geometru în poezie am luat numele bunicu- improvizaþie.”4 lui patern ºi am lãsat glasul lui sã se facã auzit.”2 „Caracter schimbãtor ºi fantezist”, cu predilecþie pentru polemica violentã, Barbu a fost permanent atras de douã pasiuni: matematica ºi poezia, pe care le-a iubit ºi trãdat de mai multe ori, dar le-a rãmas cre- dincios toatã viaþa. „Aventura literarã” a început-o la întâmplare, din vanitate ºi ambiþie „neroadã de adolescent”, pentru a-i dovedi genialului sãu prieten, Tudor Vianu, cã poate deveni ºi el celebru3. „Tânãrul adolescent vanitos” a debutat în 1918, când, proaspãt demobilizat, a publi- cat versuri în Literatorul lui Alex. Ma- cedonski, iar un an mai târziu în Sburãtorul, unde îi apar majoritatea poeziilor din ciclurile parnasian ºi cel balcanic. Criticul Eugen Lovinescu îºi aminteºte de prima întâlnire cu Ion Barbu: „Uºa biroului meu s-a deschis pentru a face loc unui tânãr sub- þiratic, tip oriental, smolit, cu ochii vegetali de plante acvatice, cu pasul precipitat ºi decis. Se numea „Popescu” (era numele sub

1 Documentele citate fac parte din Dosarul personal al prof. univ. Dan Barbilian (Universitatea Bucureºti), recuperat în anul 1986 din materialele destinate distrugerii. 2 Interviu cu Ion Barbu de I. Valerian, Viaþa literarã, 5 februarie 1927, pag. 2. 3 O scrisoare ineditã cãtre Nina Cassian, iulie 1947, în „Gazeta literarã”, 31 august 1967. 4 E. Lovinescu – Memorii, vol. II, 1931, pag. 118. 35 Ghiþã Florea & Simona Iacob

36 Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

Primirea cãlduroasã a primelor creaþii În etapa de creaþie a Jocului secund întâl- poetice, în care încerca sincronizarea cu nim o nouã schimbarea a concepþiei estetice, evoluþia liricii moderne europene, îl deter- poezia, formã a unui real „dedus din ceas”, minã pe Ion Barbu sã acorde poeziei, între încifratã în simboluri ermetice, intratã în 1914-1930, un loc prioritar în preocupãrile „mântuit azur”, devine un joc secund purifi- sale, lucru regretat mai târziu ºi considerat o cat. eroare care i-a uzurpat geniul matematic ºi * i-a opacizat viziunea de creaþie. Negarea propriei creaþii poetice, pe care Poezia lui Ion Barbu a avut o evoluþie o considera „o aventurã” inutilã „respinsã oarecum surprinzãtoare, cunoscând, în nu- de Idee”, grupatã, cea mai mare parte, în mai un deceniu, mai multe etape ºi registre volumul Joc secund, apogeul sãu poetic, dar stilistice, de la fantezia dionisiacã (par- ºi punctul terminus al activitãþii de creaþie, nasianismul modern) din primele versuri la ºi în special orientarea apropiatã de erme- evocarea lumii balcanice ºi, în final, la tismul european, considerat „o decadenþã” adaptarea expresiei concentrate ºi abstracte poeticã, îl determinã sã îºi facã o autocriticã din ciclul Joc secund. Independent ºi orgo- formalã, în faþa presiunilor ideologice care îi lios, poetul se delimiteazã radical de poezia ameninþau activitatea universitarã. El adop- anterioarã ºi chiar de majoritatea contempo- tã o poziþie de apãrare, socotind „vina” de a ranilor sãi, autonegându-ºi propria creaþie fi publicat literaturã „o rãtãcire” de tinereþe pentru cã nu reuºea sã redea „puritatea pe care o condamnã ºi de care se dezice. restrânselor perfecþiuni poliedale”. Aceastã poziþie, evident exageratã ºi nesin- Spirit contradictoriu, exigent ºi exclu- cerã, este luatã de teama unor mãsuri opre- sivist, poetul respingea verbalismul, pito- sive cãrora le-au cãzut victime T. Arghezi, rescul ºi anecdoticul poeziei confesive, G. Bacovia, L. Blaga, G. Cãlinescu ºi alte trãsãturi ale poeziei „leneºe”, fãrã spiritua- mari valori ale literaturii naþionale. Este un litate, respinsã de Idee. mod de a evita judecata criticã agresivã ºi În primele creaþii lirice, Ion Barbu nu se incompetentã din partea unor ideologi lite- îndepãrteazã mult, ca formã, de poezia par- rari ca Ion Vitner, Nicolae Moraru, Traian nasianã, abuzând de un limbaj livresc, de ªelman, Mihai Novicov etc. referinþe mitologice ºi imagini ale Greciei În acest sens – afirma Barbu – „critica, antice. Cu toate acestea, apropierea de par- prin 1930-1940, mã numãra alãturi de nasianism este doar aparentã. În poezii ca Arghezi ºi Bacovia, printre cei trei mari Lava, Copacul, Munþii, Banchizele, urmãreºte poeþi ai vremii. În ceea ce mã priveºte, con- esenþa lucrurilor, fiorul ºi miºcarea lor inte- damn astãzi toatã aceastã activitate literarã, rioarã, elanurile ºi aspiraþiile, „adâncurile” cãreia m-am dãruit, din 1918 pânã în 1930, ºi ,cum le numea Nietzsche. care m-a dus la o poezie hermeticã. Datoritã Într-o convorbire cu I. Valerian, poetul acestei alterãri în preocupãrile mele, cãlãto- explicã funcþia simbolurilor: „Ca în geome- ria din 1921-1924 din Germania, aranjatã de trie, înþeleg prin poezie o anumitã simbolicã Gh. Þiþeica, n-a avut nici un rezultat mate- pentru reprezentarea formelor posibile de matic. Vreau numai, în scuza mea, sã observ existenþã.” cã poetul francez Aragon ºi, împreunã cu el, Schimbarea registrului poetic în ciclul toþi poeþii antiburghezi scriau la acea datã (e urmãtor balcanic (baladic-oriental) înlo- un fel de protest) hermetic. Aragon ºi-a dat cuieºte forma parnasianã cu una baladicã, seama de zãdãrnicia hermetismului ºi a cu multe pasaje narative în care se spun gãsit drumul cãtre miºcãrile maselor munci- povestiri ºi se evocã lumea pitoreascã a toare. La fel, decepþionat, dar fãrã nici un fel Domniºoarei Hus ºi a lui Nastratin Hogea de educaþie ºi experienþã politicã, am rupt, sau universul static ºi enigmatic, ieºit de sub în 1930, cu literatura ºi am cãutat sã fiu util tirania timpului, Isarlâk. îndreptându-mã cãtre ºtiinþã.”5

5 Ion Barbu – Autobiografie socialã ºi didacticã (material inedit). 37 Ghiþã Florea & Simona Iacob

38 Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

În anul 1953, la rubrica „aptitudini” mine, faþã de care meritul însemna dintr-o fiºã personalã, el menþiona cã ºi-a servilism] publicat un volum de poezii cu titlu Joc 3. Miºcarea afiºa un program demagogic secund, „mã simt atras numai de cercetarea de revendicãri sociale. matematicã”, reluând consideraþiile din 4. Adãposteam la mine, din 1936 pânã în 1927 publicate în „Viaþa literarã” în care re- 1943, ºi apãram cu girul meu la greta „rãtãcirea” în „aripata gintã a poeziei” Prefectura Capitalei, pe antifascistul ºi îºi propunea îngemãnarea geometriei cu Rudolf Schmitd, fost asesor la Guban, poezia, domenii care se întâlnesc într-un loc Germania. (dosarul se gãseºte în luminos ºi înalt în care se exprimã simboli- arhivele fostei Siguranþe). R.S. a fost ca formelor posibile de existenþã. El declara ridicat la Crãciunul din 1943 de ferm: „Mã stimez ca practicant al matemati- gestapo, iar urma sa se pierde în cilor ºi prea puþin ca poet ºi numai atât cât închisoarea antifascistã de la Viena. poezia aminteºte de geometrie”. La cauzele de mai sus trebuiesc adãugate Om de ºtiinþã cu o activitate creatoare însã: remarcabilã, „complet apolitic”, cum îl ca- - Îndepãrtarea mea de la Asigurãrile racterizeazã acad. Simion Stoilov, ºeful sãu Sociale de cãtre Ministrul legionar de catedrã, Ion Barbu a avut ºi în viaþa pu- Iasinski. blicã aceeaºi inconsecvenþã emoþionalã ºi - Fiºa neagrã întocmitã de Ministerul atitudine „oportunistã”. A fãcut parte, pen- Învãþãmântului pentru progresismul tru câteva luni, în 1940, din miºcarea legio- meu.”6 narã, lucru recunoscut ºi explicat în auto- O prezentare a activitãþii ºtiinþifice biografiile sale. Motivaþiile aduse oglindesc „foarte personale” ºi „schimbãtoare” a lui firea sa dificilã ºi trebuie înþelese mai mult Ion Barbu este fãcutã, într-o caracterizare ca o reacþie personalã faþã de unele nedrep- din 1951, de acad. S. Stoilov, ºeful sãu de tãþi ce i s-au fãcut (desfiinþarea catedrei pro- catedrã: puse de facultate pentru el) ºi mai puþin ca „Profesorul Barbilian totodatã om de o atitudine politicã de apreciere faþã de ide- ºtiinþã cu o activitate creatoare remarcabilã ologia legionarã. în domeniul algebrei mai ales, ºi un poet de Poetul explicã apropierea de aceastã mare talent. Profesor de mai bine de 20 de miºcare politicã prin eroarea sa în faþa pro- ani la Facultatea noastrã (de Matematicã) a pagandei demagogice. În mai multe autobi- format un numãr de tineri cercetãtori, ografii ºi fiºe personale susþine: „M-am atrãgând elementele cele mai distinse ale apropiat de miºcarea legionarã (pe care n-o facultãþii. Nu se poate spune cã are talent cunoscusem deloc înainte ºi de care, odatã didactic. Cursurile sale sunt mai mult dedi- cu omorurile din noiembrie 1940 m-am cate, prin felul lor, celor care se dedicã despãrþit sufleteºte) pentru urmãtoarele cercetãrii ºtiinþifice ºi care, în orice caz, motive: posedã deja o oarecare culturã matematicã 1. Se dãdea drept o miºcare antibur- (pentru a-l putea urmãri ºi înþelege). Nu ghezã [Am fost indus în eroare de reuºeºte pe lângã studenþii începãtori; are programul social mincinos al miºcãrii însã darul de a atrage pe cei mai înaintaþi în legionare] studiile lor. κi face cursurile regulat ºi 2. Guvernul burghez al lui Carol al II- lucreazã cu studenþii sãi la seminarii; lea, în 1938, îmi desfiinþase catedra ce urmãreºte ºi personal progresele celor care se crease pentru mine. [Concepusem o doresc sã întreprindã, sau au întreprins, urã adâncã împotriva camarilei lui cercetãri proprii. Profesorul B. este indicat Carol II, al cãrui prim ministru mai mult pentru a lucra cu aspiranþii sau cu Arm[and]. Cãlinescu, îmi desfiinþase studenþii care se specializeazã în ultimul an catedra creatã de Facultate pentru al facultãþii decât cu începãtorii. Fire foarte

6 Ion Barbu – op. cit. 39 Ghiþã Florea & Simona Iacob

personalã, cu o gândire originalã ºi cu o din 1929 sau mai degrabã 1930, ca mate- putere de creaþie în diverse domenii, dar matician. Dar abia în 1933 când, conferen- foarte schimbãtoare în relaþiile cu colegii ºi þiar, am început sã þin cursuri, am ajuns la o cu prietenii. A avut, în trecut, manifestãri productivitate matematicã susþinutã. Mun- nesãnãtoase, dar care s-au redus întotdeau- ca didacticã este pentru mine incitatorul cel na numai la tirade ºi declaraþii de cafenea ºi mai puternic al concepþiilor mele matema- nu pot fi considerate ca atitudini politice. tice ºi al realizãrilor lor. Am menþionat în Nu are nici o preferinþã realã pentru cutare lista de titluri ºi lucrãri anexatã autobi- sau cutare regim politic ºi în viaþã înclinã ografiilor mele anterioare (ºi care se gãsesc mai mult spre oportunism (chiar dacã acest desigur la cadrele rectoratului sau ale min- oportunism este inconºtient sau dictat de isterului) lista cursurilor mele litografiate. E fricã). Este incapabil sã lupte pentru o idee vorba de vreo zece astfel de cursuri mai politicã, oricare ar fi ea. În rezumat prof. importante.” Dan Barbilian este un cercetãtor ºtiinþific de Personalitatea complexã a lui Dan mare valoare ºi un om care poate antrena pe Barbilian este surprinsã în marea ei diversi- tineri în cercetarea ºtiinþificã. Caracter tate ºi în caracterizarea din 7 iunie 1960 a schimbãtor ºi fantezist, dificil în relaþiile cu ºefului sãu de catedrã, prof. univ. G. prietenii ºi chiar cu colegii. Fire de poet cu Vrânceanu, care remarcã consecvenþa în talent ºi cu remarcabilã putere de creaþie, învãþãmânt ºi cercetarea ºtiinþificã: atât în ºtiinþã, ca ºi în poezie. Complet „Activitatea didacticã ºi ºtiinþificã apolitic în fond, deºi a vrut ºi vrea uneori sã-ºi dea aerul cã a avut sau aderã la o con- Este în învãþãmântul superior din anul cepþie politicã. Poate fi folosit numai ca 1926, a fost pe rând asistent, conferenþiar cercetãtor ºtiinþific ºi ca profesor care sã ºi în prezent este profesor. A þinut antreneze pe tineri spre cercetarea ºtiinþi- cursuri de geometrie descriptivã, bazele ficã.” geometriei, teoria grupurilor, teoria Motivându-ºi îndepãrtarea de poezie, structurilor, teoria inelelor, teoria lui Ion Barbu menþiona: „mi-am dat doctoratul Galois, teoria idealelor, teoria numerelor aici (comisia: D. Emanuel, D. Pompeiu ºi algebrice etc. Cursurile predate de tov. Gh. Þiþeica) ºi m-am revalorificat, începând D. Barbilian sunt la un nivel înalt 40 Ion Barbu (Dan Barbilian) în arhive

ºtiinþific ºi pedagogic; ele cuprind tot- Prin activitatea sa ºtiinþificã în Teoria deauna rezultate dintre cele mai recente grupurilor ºi structurilor, Teoria lui Galois, Teoria idealurilor, Teoria nume- obþinute în capitolele respective ale relor algebrice, recunoscutã ºi peste matematicii. Cursurile respective în hotare, a fost iniþiatorul studierii acestor majoritate au fost dactilografiate. (…) capitole în þara noastrã.”7

7 G. Vrânceanu – Caracterizarea prof. Barbilian Dan, Catedra de geometrie ºi topologie, 7 iunie 1960. 41 Lucian CHIS, U Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

Abstract

Ion Barbu (a mathematician and a poet, on his true name, Dan Barbilian) embodies a different "formula" of the destiny through creation. After wandering through several initiation stages, his poetry arrives to a complete hermetism, too early achieved. He brings sporadically his contribu- tion to the literary life, always received with increased interest. Ion Barbu becomes a legendary presence, haloed by a biography similar to that of Mateiu Caragiale, in the world of the Bucharest coffee shops. At his table in Cap?a, surrounded by flatterers and friends, the mathematician writes his math courses watered by numerous filter coffees. In 1944 he was a teacher at the Mathematics Faculty in Bucharest, fully dedicated to problems of axiomatic algebra. Active supporter of the right wing politics, which is often reproached to him by close and not so close friends, Ion Barbu takes to studying mathematic equations, writing in the same time a rich scientific journal. He detaches consciously from the realities of the surrounding world that he ignores completely. Cherished as a science person, of exact science, he is reprimanded because of his decadent lyrical discourse, descended to the level of playfulness and "emptied" of meanings or coherence, which, in the end, brought the poet's salvation, a poet who, just like Arghezi, Blaga or Bacovia, was "encircled" by the times he lived. His legionary sympathies as well as some of his occasional poet- ries shed dark clouds on his destiny. His enemies, quite numerous, consider his poetry to be stu- pid or, at the best, strange. For them, the poet is somewhere below (but close to Picasso!) being cat- alogued as incompetent, therefore not dangerous or subversive, but meaningless. He lives his last 15 years of existence having permanently, on top of his head, like a Damocles' sword, his own past.

Ion Barbu (1895-1961) este pseudonimul Capºa, unde avea masã rezervatã ºi þuþeri. literar al matematicianului Dan Barbilian. Erudit în domeniul artelor, rafinat interpre- Prin volumele de versuri Dupã melci (1921) tat al culturilor francezã, englezã ºi ger- ºi Joc secund (1930), poetul se alãturã lui manã, pe care le cunoºtea de la sursã, Arghezi, Bacovia ºi Blaga, formând cea mai matematicianul-poet îºi încânta convivii strãlucitoare constelaþie liricã a perioadei prin vervã ºi inteligenþã, printre aceºtia interbelice. aflându-se ºi alþi protagoniºti ai vieþii lite- Dupã 1930 activeazã tot mai mult în rare ºi anecdoticii de culise, precum domeniul ºtiinþific (în 1937 devenea secretar I. Minulescu, N.D. Cocea, ªerban Cio- general al Societãþii de ªtiinþe) ºi numai culescu, Oscar Lemnaru, N. Davidescu, arareori în literaturã. Totuºi, intervenþiile C. Cristobald, I. Iancovescu, Neagu Rã- sale în presa culturalã erau primite cu viu dulescu º.a. interes, poetul fiind el însuºi întruparea Contemporanii, dar ºi posteritatea au unui personaj excentric, devorat de pasi- consemnat simpatia poetului faþã de miº- unea pentru proza lui Mateiu Caragiale, pe carea legionarã, blestemul acestui fapt care o admira necondiþionat. Frecventa atârnând ca o altã sabie a lui Damocles dea- 42 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

supra destinului sãu pânã la sfârºitul vieþii. Din fericire, legile gravitaþiei politice n-au acþionat, cum s-a petrecut cu scriitori de anvergurã intelectualã apropiatã (Crainic, Pillat, Gyr, Voiculescu), între altele, pentru cã Ion Barbu era ºi un foarte valoros om de ºtiinþã. Anul 1944 îl gãseºte profesor la Facul- tatea de Matematicã din Bucureºti, consa- crat eminamente problemelor de algebrã axiomaticã ºi cursurilor þinute la Univer- sitatea din Bucureºti. Pe de altã parte, Ion Barbu este spectator, nu o datã incriminat, al evenimentelor ce se deruleazã impreviz- ibil ºi periculos pe scena vieþii româneºti. În „Dreptatea” (seria a II-a, an I, nr. 12), la rubrica Perna cu ace, chiar bunul sãu prieten, Oscar Lemnaru, evocã, în articolul Cafeneaua de odinioarã, ºi figura indezirabilã a poetului; „Din cioburile rãtãcite ale amintirilor încercãm sã refacem atmosfera de boemã de altãdatã, când între «Corso» ºi «Capºa»... se desfãºura apriga viaþã a canca- nurilor, a intrigilor de culise, a glumelor cu þintã precisã, a calambururilor, astãzi deco- lorate de tragedia evenimentelor abãtute asupra pãmântului. Mulþi dintre oamenii acelor vremuri au întreprins funerara cãlã- torie spre þinuturile neantului (...) Ceilalþi, slavã Domnului, sunt în viaþã ºi de douã trei sãptãmâni, graþie generozitãþii destinului, au reapãrut, reluându-ºi locurile ºi titlurile trecute vremelnic în posesia celor mai triºti uzurpatori pe cari i-a înregistrat istoria þãrii noastre (...) La «Capºa», ªerban Cioculescu împreunã cu subsemnatul pândeam clienþii ºi le turnam în ºvarþul veritabil câþiva stropi de calambur, surogat de glumã ºi de spirit cum hotãrâserã sã numeascã înþepãturile noastre unii confraþi. Ion Barbu, poet ºi matematician, calcula câte zile mai are pânã sã închine formidabilul sãu imn lui Hitler... Ne-ar face plãcere sã-i cunoaºtem ºi azi opiniile pentru cã desigur ºi le-a schimbat.” Dupã încetarea rubricii Perna cu ace (2 sept.-4 dec. 1944) din „Dreptatea”, titu- larul ei revine sub o alta, De la Apus la Rãsãrit (semnatã A.B.C. ºi Styx), primul vizat fiind Ion Barbu: „Cu prilejul unei tragedii jucatã în Piaþa Teatrului naþional, poetul matematician (cu limbaj cifrat, adicã) 43 Lucian Chiºu

patrula încruntat cu unul, douã sau chiar mai multe pistoale (...) Poetul cu pricina, autorul unui admirabil poem adresat provi- denþialului Adolf Hitler, a «compus» o scri- soare pe care a adresat-o S.S.R.-ului. Epis- tola are scopul sã arate cã poetul ermetic îºi recunoaºte greºeala, cã îºi face mea culpa, cã admirã infinit armatele U.R.S.S.-ului ºi cã de-acum înainte va fi om de treabã”1 În acelaºi an, „Scânteia”(nr. 39, 29, oct., 1944) publicã fãrã semnãturã articolul Epu- raþia scriitorilor, o „somaþie” adresatã Socie- tãþii Scriitorilor, fiindcã nu procedase încã la o epurare de tipul acelei iniþiate de Comi- tetul provizoriu de conducere al ziariºtilor. Cu aceastã ocazie, „Scânteia” îºi asumã sarcina de a oferi o listã urgentã cu epura- bili, între care se numãrã Ion Barbu („poet care a purtat cãmaºa verde”) ºi Lucian Blaga („fost subsecretar de stat la externe în guvernul Goga-Cuza”). Momentul cores- punde perioadei când poetul începe sã adnoteze, pe albitura paginilor publicaþiei „Gazeta Matematicã”, propriile comentarii, cele mai multe destinate elucidãrii unor frãmântãri, de-a dreptul obsesive, din do- meniul algebrei. Insolitul Jurnal ocoleºte prezentul terorizant, scos cu vãditã intenþie în parantezã. Excepþie face ultima con- semnare, despre care se va vorbi la momen- tul potrivit. Având în vedere auto-impusa „tãcere”, metaforic se poate afirma cã, ase- meni legendarului Ulysse, poetul îºi cetluise timpanele. Dacã intenþia s-a dovedit iluzo- rie, determinarea totuºi impresioneazã. Me- ritã, de aceea, consemnate cele 65 de adno- tãri referitoare la problemele de geometrie care îi absorbiserã preocupãrile ºi în care analizeazã teorii, le emendeazã ºi evocã, omagial, mari figuri ale ºtiinþei. Prin efortul de abstragere din lumea realã, Jurnalul de creaþie este remarcabil ºi instructiv. Muþenia nu-i lasã indiferenþi pe detrac- torii lui Ion Barbu, resentimentarii de con- juncturã ºi aºa-numiþii „lupi tineri”. ªi unii, ºi ceilalþi îl provoacã insistent. Aurel Ba-

1 În “Dreptatea”, nr. 87, 6 dec. 1944: vezi ºi Ana Selejan, Trãdarea intelectualilor, Transpres, Sibiu, 1992, p. 25. 2 „România liberã” nr. 172 ºi 181 din 21 febr. ºi, respectiv, 2 mart.1945. 44 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

ranga scrie în 19452 douã articole potrivnice Al Dumitale, pe vecie, D. Barbilian”. (30 ia- lui Ion Barbu, Note despre poezia hermeticã ºi nuarie, 1945)3 Cele patru nãpârliri ale lui Ion Barbu, în care Un an mai târziu, în 1946, apar noi arti- etapele de evoluþie ale liricii barbiene sunt cole în care, raportat la imperativele con- învestite cu semnificaþii politice. Lãuntric, temporaneitãþii, poetul este blamat, direct efectul este devastator – deºi Barbu afiºa în sau indirect, în numele decadentismului. continuare o atitudine mai degrabã imper- Un exemplu îl constituie Adrian Marino4. turbabilã – determinându-l sã aleagã claus- Între 1944 ºi 1947, amiciþia, probabil trarea, ca soluþie de ultim moment: „Mult zdruncinatã de unele remarci ale cunoscu- iubitule Domnule Stoilov, În vederea con- tului calamburist Oscar Lemnaru, continuã ferinþei Dumitale de astãzi, am amânat ora totuºi. Ea constituie partea nevãzutã a de curs, pe care o aveam cu studenþii de la biografiei, fiind scoasã la luminã de Mircea 2 ½ la 4 ½. Mã pregãteam tocmai sã vin, sã Coloºenco în volumul amintit în infra. (vezi mã apropii de gândirea dumitale, care mi-a nota 2). Dialogul epistolar îi cuprinde pe dat totdeauna cele mai mari încântãri ºi Oscar Lemnaru5, Felix Aderca, Tudor Vianu, câteodatã chiar vertigiu, când tocmai îmi Nina Cassian, dar ºi pe matematicienii rãsare înainte un anume scrupul! Confe- ªerban Gheorghiu, Aristide Halany, Hari- rinþa se þine la sala Dales, dar în cadrul In- tina ªoiculescu, documentele fiind majoritar stitutului Francez. ªtii ce reputaþie de galo- inedite pânã în anul 2000. Din sutele de fob mi-au creat duºmanii mei din cafenele ºi scrisori devenite mãrturii de epocã se pot redacþii, mie, a cãrui întreagã literaturã e desprinde cel puþin trei componente rele- tributarã câtorva mari surse franceze, inac- vante: prima, de abstragere, cât se poate, din cesibile! Sunt laº. Mi-e teamã cã mâine chiar faþa „prezentului”, a doua afectiv-confesivã, voiu citi cu spaimã în «Dreptatea» o impro- iar cea de a treia de preþuire ºtiinþificã ºi lite- vizaþie în gustul urmãtor, fãcutã sã-mi rarã. înnegreascã întreaga zi: Cutezanþa unui Corespondenþa poetului dezvãluie aten- profascist notoriu: «Ieri, la conferinþa în þia binevoitoare arãtatã unora dintre mai limba francezã a rectorului S. S., þinutã sub tinerii confraþi, prilej de a-ºi manifesta cu auspiciile Institutului Francez, publicul a discreþie, dar eficient adeziunea cãtre noua fost scandalizat ºi abia ºi-a conþinut revolta, artã, ce includea printre valorile ei ºi ide- zãrind într-unul din staluri sinistra chelie ºi alurile luptei de clasã. Comentariul la citirea mustaþa de rãu augur a unuia din strigoii poemului Griviþa roºie, al lui Marcel Bres- cei mai avizi de sânge, aparþinând unei lumi laºu, dateazã din aceastã perioadã. Scrisoa- care, se pare, a apus odatã pentru totdeau- rea însã e un amestec de ironie, cinism ºi... na. Ce are acest personagiu, bine cunoscut hermenuticã literarã din care se pot nouã, cu cadenþele limbii lui Racine? Sã se desprinde unele pasaje ilustrative: „Cât de termine cu aceste provocãri. Cerem ares- bine sfãtuit a fost instinctul dumitale artis- tarea fascistului Ion Barbu » Râzi, desigur. tic, folosind termenii speciali manetã, utecist, E, totuºi, ºi subiect de oarecare melancolie care se introduc în inima lucrului. Marea în farsa de mai sus. Sunt niþel terorizat de lecþie a lui La Fontaine e folositã cu înþelep- notorietatea, prea caracterizantã, care mi s-a ciune... Pasagiul «Griviþa roºie, Griviþa gre- creat de unii. Trebuie sã învãþ din nou sã fiu vistã» e de o mândrã elocuþie. Dar bonomia liber. Mã voi resemna sã citesc conferinþa înlãcrimatã cu care redai forfotul strãzii, Dumitale, cum am citit ºi Gândirea axioma- ezitarea soldaþilor («Ce vreþi, mai fraþilor!»). ticã din „Revista Fundaþiilor”, pentru care Ea îmi dã mãsura unui Breslaºu pe care îl am uitat sã te felicit. Îþi urez un succes aºa presimt: prozatorul. (...) Exemplul dumitale cum vrei Dumneata: nu de radio, ci de aulã. trebuie sã dea de gândit, nu mie poet revo-

3 Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, ediþie alcãtuitã de M. Coloºenco, pre- faþã de Eugen Simion, p. 889. 4 „Naþiunea”, an I, nr. 5, 24 mart. 1946 cu articolul Decadenþa hermetismului. 45 Lucian Chiºu

46 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

lut, ci poeþilor activi. Dumneata dovedeºti ca armã politicã ºi unealtã artisticã. Repo- cã se poate merge la poezia totalã, care ziþionarea lui Ion Barbu este veºtejitã de prinde în arderea ei mulþimile înfiorate, cã- Zaharia Stancu în articolul Aripile poeziei12, tre poezia povestitã de ultimul ei profet.”6 care minimaliza cu intenþie contribuþiile Pentru cã opoziþia faþã de persoana ºi marilor poeþi interbelici: „Poezia generaþiei opera poetului se manifesta fãþiº, iar cursul mele a fost una cu orizont mãrunt, întu- evenimentelor nu prevestea nimic bun, Ion necat. Poeþii, câþi au avut aripi, le-au pierdut Barbu publicã în „Timpul”7 o precizare în pe drum, se cuvine sã mãrturisim. Ultimele care se dezice de legionarism ºi antisemi- douã decenii n-au fost prielnice poeziei tism. Aproximativ în aceeaºi perioadã nu- înalte”. Insinuãrile lovesc în Arghezi, mele sau artistic reapare în presã, prilejuit Barbu, Blaga, Pillat, Voiculescu, integral de publicarea poeziei Dedicaþie8. De aseme- anulaþi, prilej pentru Marian Popa de a nea, în „Revista literarã”9, este semnalatã comenta maliþios cã tocmai de la generaþia apariþia unui numãr din „Agora” sub proletcultistã Zaharia Stancu „aºtepta alt- patronajul Fundaþiilor Regale pentru ceva, cu adevãrat elevat ºi cert zburãtor”13. Literaturã ºi Artã, îngrijitã de Ion Caraion ºi Intervenþia lui Zaharia Stancu se nutreºte Virgil Ierunca. Colaborãrile din „Agora” direct din lucrãrile celui de-al doilea sunt excepþionale: Montale, Saba, Congres al Uniunii Sindicatelor Artiºtilor, Quasimodo, Barbu, Blaga. Scriitorilor ºi Ziariºtilor, þinut în intervalul Tot atunci, în „Revista literarã”10, Ion 18-19 octombrie 1947 ºi având printre vor- Barbu publicã Protocol al unui club Mateiu I. bitori pe Gh. Apostol, Iosif Chiºinevschi, Caragiale pe care, ulterior, i-l transcrie lui N. Moraru, Ion Pas, Ion Cãlugãru, Marcel Tudor Vianu spre a-i cere opinia ºi a avea un Breslaºu, Z. Stancu º.a. Printre cei mai vehe- punct de vedere competent asupra subtili- menþi s-a manifestat Nicolae Moraru, înalt tãþilor de ordin formal-artistic11ºi deschi- funcþionar în Ministerul Culturii, comunist derii lor interpretative. Dacã adãugãm ºi ireconciliabil, care, referindu-se la viaþa lite- propria încredinþare, cã versurile atunci rarã româneascã interbelicã, avansa ideea cã tipãrite, ale Protocolului..., reprezentau tot ce aºa-zisa decadenþã ºi degenerare aparþine dãduse mai valoros literaturii române, pozi- creaþiei din acel rãstimp. þia în faþa vicisitudinilor politicului pãrea Având ca model directivele evenimentu- consolidatã, mai ales cã, în acelaºi numãr al lui menþionat, Nestor Ignat afirmã cã „arta „Revistei literare”, Miron Radu Paraschi- burghezã este « artã» care ucide” ºi exem- vescu semna studiul Comentarii la Protocol, plificã din Picasso ºi Ion Barbu, adãugând: structurat în trei subcapitole, Fondul, „Sã luãm o pildã autohtonã, dintre multe Realizarea formalã, Perspectivele poeziei bar- altele: «La râpa Uvedenrode / Cu multe gas- biene. teropode / Suprasexuale / Supramuzicale: / Însã, imediat ce vreunul dintre numele Gasteropozi ! / Mult limpezi rapsozi / Moduri ilustre reapãrea literar, generaþia prolet- de ode / Ceruri eºarfã / Antene de harfã / cultistã (pe punctul de a se constitui) îl atacã Uvedenrode / Peste mode ºi timp / Olimp». Ce frontal. Ideologia este invocatã deopotrivã este aceasta ? O farsã de prost gust ? Aºa va

5 Vezi corespondenþa cu Oscar Lemnaru (scrisorile numerotate 321,323, 324, 339, 342, perioada 1944-1947, în Ion Barbu, op. cit, II, pp. 900-1001. 6. idem, pp. 908 -909. 7 „Timpul”, 10 april. 1947. 8 „Revista Fundaþiilor Regale”, XV (serie nouã), nr. 7, iulie, 1947, p. 1. 9 „Revista literarã”, III, nr. 19, 22 iunie, 1947. 10 „Revista literarã”, III, nr. 9, 13 aprilie, 1947, p. 5, cu dedicaþia „Preºedintelui de onoare Al. Rosetti. „Revista literarã” este fosta „Orizont”; începe direct de la nr. 5 pentru a se metamorfoza, la scurt timp, în „Flacãra”. 11 Vezi scrisoarea din 13.04. 1948; republicatã de Mircea Coloºenco în Ion Barbu, op. cit. II., pp. 941-942. 12 „Revista literarã”, an III, nr. 9, 13 april. 1947. 13 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 127. 47 Lucian Chiºu

rãspunde fãrã îndoialã imensa majoritate a cititorilor de literaturã din România. O mânã de «esteþi» va recunoaºte însã, în cele de mai sus, un fragment dintr-o poezie a d-lui Ion Barbu. Pe marginea lor, ca ºi în cazul picturilor lui Picasso, criticii burghezi au scris volume pedante. Nici o demon- straþie a esteticii ºi criticei «pure» nu poate transforma o asemenea îmbinare inchoeren- tã într-o operã de artã. Pentru cine e dispus sã identifice arta cu tehnica «picturii cu fecale» sau a poeziei cu Uvedenrode nu încape îndoialã cã o artã decadentã din punct de vedere ideologic duce fãrã scãpare la decadenþã esteticã”14. La atacurile concertate participã Ov. S. Crohmãlniceanu ºi Ion Vitner15, primul cu articolul Ermetismul, iar al doilea scriind despre Limitele decadentismului în cultura ro- mâneascã. Sub impactul unor astfel de atitu- dini demolatoare de creaþii ºi destine, Ion Barbu va rãspunde printr-un articol pro pace16, semnând pe aceeaºi paginã cu Aszta- los Istvan, Ury Benador, Geo Bogza, D. D. Botez, Lucia Demetrius, Chiril Economu, Mihail Mujic, M. R. Paraschivescu, Cezar Petrescu, M. Ralea, Revy Elena, Gh. Spacu, Ana Tãlmãceanu-Dinescu, Tudor Vianu, George Vraca, Gh. Vrânceanu. La 31 Decembrie 1947, cadrele univer- sitare din Universitatea Bucureºti depun Jurãmântul de credinþã „poporului ºi de a apãra Republica Popularã Românã împotri- va duºmanilor din afarã ºi dinãuntru ºi de a respecta legile Republicii Populare Române ºi de a pãstra secretul de serviciu”. Printre semnatari se aflã ºi Dan Barbilian17. În februarie 1948 publicaþia „Studentul român”18 tipãreºte textul Narcisismul, o falsã valoare a poeziei moderne, al cãrui semnatar este Savin Bratu. Din Chestionarul (datat 4 martie 1949), la care Ion Barbu rãspunde pentru Fiºa person- alã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþio- nale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia Generalã a În-

14 În „Scânteia”, 27 oct. 1947. 15 „Contemporanul”, nr. 58, din 31 oct. ºi, respectiv, 62, din 28 nov. 1947. 16 Apud Mircea Coloºenco, în Ion Barbu, Opere, II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 1190- 1192. 17 Ion Barbu, idem, p. 931. 18 „Studentul român”, seria 3, anul 4, nr. 9, 25 febr. 1948. 48 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

vãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþe mãsuri rasiste pe cât de stupide, pe atât de din Bucureºti, rezultã atitudinea mai degrabã crude (...) Mama ei [a soþiei], vãduva unui de apropiere ºi conformitate a poetului cu doctor din Kottbus, a avut mult de suferit cerinþele politice ale vremii. Din acest din pricina regimului hitlerist. Rãmânerea Chestionar se ºtie, de pildã, cã matema- în Bucureºti a vãrului nevestei mele, ticianul devenise membru al organizaþiilor antifascistul Rudolf Schmidt, obþinerea ARLUS (1946) ºi al Institutului Sovieto-Ro- vizei din 6 în 6 luni, se fãcea sub propria mân (1947)19, cã în septembrie 1947 aderase mea garanþie ºi devenise un adevãrat la P.C.R., cã din octombrie 1940 simpatizase coºmar pentru mine. Cea mai micã bãnuialã cu Programul de revendicãri sociale, înºelã- de ostilitate împotriva regimului fascisto- tor, al legionarilor, iar dupã 23 August 1944 legionar... ar fi adus automat anularea giru- nu mai depusese nicio activitate politicã20. lui meu ºi extrãdarea acelui nefericit (vezi Dintr-o altã Declaraþie, intitulatã Situaþia dosarul Siguranþei, corespunzãtor bilet de la Facultate ºi publicatã de Gerda Barbilian liberã trecere: nr. 73382/1936). desprindem ºi alte amãnunte referitoare la Legionarii mi-au cerut imediat sã-i întrebãrile ce i se puneau despre trecutul servesc cu scrisul... N-am îndrãznit sã-îi sãu: „Fiºa pe care mi-o alcãtuise legionarii refuz ºi le-am predat câteva manuscrise G.M. ªi R.Þ., asistenþi ai Facultãþii pe atunci, (mai ales cu conþinut religios), de care ei au poate fi arãtatã ca dezastruoasã. Aceeaºi dispus apoi. Asasinatele din noiembrie, învinuire de simpatii semite ºi democratice printre care ale lui Iorga ºi Madgearu, mi-au (probe: editarea volumului meu de poezii deschis ochii. De atunci am bãtut în de cãtre Cultura naþionalã, fundatã de A. retragere: cu prudenþã, pentru a nu provoca Blank, volumul elogios Ion Barbu, scos la rãzbunarea lor. Cãderea legiunii a rezolvat aceeaºi editurã de Tudor Vianu, camarade- încã mai curând decât sperasem aceste difi- ria mea cu pictorul Marcel Iancu, cu scri- cultãþi”21 (passim). itorul Felix Aderca ºi mai ales vechile ºi Dacã în viaþa personalã Chestionarele ºi nestrãmutatele prietenii cu avocatul Simion Declaraþiile aduc grele clarificãri, în ceea ce Bayer ºi academicianul de astãzi Al. Rosetti priveºte viaþa literarã a poetului, acesta con- (...) Mai grav, în Facultate n-am ºovãit sã tinuã sã fie etichetat în tonurile cele mai disting, când era cazul, pe studenþii de ori- sumbre. În raportul Spre un nou avânt al gine evreiascã: M.P. ºi Gh.Þ., M.N. E sigur cã creaþiei literare (25-27 mart. 1949). Zaharia meritul lor era de partea cestor studenþi, ºi Stancu calificã mesajul artistic barbian drept n-am fãcut decât sã-i proclam. Pe atunci un „cântec intelectualizat pânã la dezu- însã puþini profesori aveau acest curaj. În manizare” ºi nu face decât sã recicleze idei timpul guvernãrii legionare... casa mea a deja scrise cu trei sãptãmâni înainte în stat deschisã foºtilor mei studenþi Gh.Þ. ºi „Viaþa Romîneascã”, unde afirma cã Ion M.P., cãrora le împrumutam cãrþi ºi cãutam Barbu este autorul unor „lucrãri inutile, ba sã le menþin antrenamentul matematic în chiar dãunãtoare”22. acea perioadã dificilã pentru ei, plinã de Devine într-o bunã mãsurã explicabil de

19 Vezi Ion Barbu, Opere, II, p. 1089. 20 Redãm din Fiºa personalã întocmitã de Ministerul Educaþiunii Naþionale, Cultelor ºi Artelor (Direcþia Generalã a Învãþãmântului Superior), Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti: 1. Cât timp a funcþionat în afara Ministerului Public: [rãspuns]: Din martie 1930 pânã la sfârºitul lui septembrie 1940, am fost actuar la Ministerul Muncii (Asigurãri Sociale). Motivele plecãrii: Dat afarã fiindcã nu eram legionar// 2. Din ce sindicat faceþi parte ºi de când? [rãspuns] Sindicatul Corpului Didactic Universitar, din ianuarie 1945// Din ce organizaþie de masã? [rãspuns] ARLUS, 1946; Institutul Sovieto-Român 1947// Din ce organizaþie politicã? [rãspuns] Am aderat, în septembrie 1947, la P. C. R.// Cu ce organizaþie politicã aþi simpatizat în trecut? [rãspuns] Am simpatizat, din octombrie 1940, cu Programul de revendicãri sociale, înºelãtor, al legionarilor// Din ce organizaþii politice aþi fãcut parte? [rãspuns] Din niciuna// Activitate politicã dupã 23 August 1944? [rãspuns] - // Aþi fost condamnat politic? [rãspuns] - // (passim) 21 Gerda Barbilian, Ion Barbu, Amintiri, Editura Cartea Româneascã, 1975, pp..226-228, reluatã în Ion Barbu, Opere II, pp. 438-439. 49 Lucian Chiºu

ce poetul îºi pune un an mai târziu, în 1950, „Poetul Ion Barbu, ale cãrui poezii ºi acum semnãtura pe un text de conjunctural, de constituie slãbiciunea secretã a unora dintre „atitudine” împotriva rãzboiului rece ºi al intelectuali ºi care este de altfel un mate- imperialismului american: „ªtiinþa este matician valoros, a ajuns pur ºi simplu la rodul pãcii. A pregãti atmosfera vreunui interjecþii: «Lir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropii nou rãzboi înseamnã sã porþi o atingere de de apã rece/ În copaie când te lai/ Vir-o-cin-go- moarte cercetãrii. De altfel, imperialismul, co-ling,/ Oase-nchise afarã-n firg/ Lir-liu-gean, ºi mai ales imperialismul american, a în- lir-liu-gean». Cu cât dispreþ pentru popor, semnat totdeauna o nesocotire a tot ce este pentru limba sa, pentru comorile culturii sforþare creatoare. E cunoscut cã univer- sale i-a animat pe aceºti scriitori [referinþele sitãþile de peste Ocean, cele mai dotate de sunt extinse din contextul mai larg, necitat «regii» trusturilor, sunt ºi cele mai ele- de noi, la Arghezi ºi Blaga] care au putut sã mentare. Universitãþi în care tinerimea punã fãrã jenã pe hârtie aceste «conjugabil- învaþã sã se deºucheze, cu þigãri opiacee ºi itãþi», «cosmogeneze» ºi «vir-o-cingo-co-lin- apropieri promiscue. Lucrând cu atâta guri».” Printre cei care þin sã-i dea, ºi ei, o râvnã la în sectorul nostru ºtiinþific, acela al lecþie creaþiei lui Ion Barbu se numãrã ºi Algebrei moderne, inspirându-ne din gân- Eugen Campus: „cine pledeazã pentru o direa marilor algebriºti sovietici, avem sen- limbã popularã a literaturii, exclude orice timentul de a lucra pentru pace. În conexi- valoare a operei barbiene”26. Citit astãzi, unea universalã care comandã fenomenele, enunþul ar fi corect ºi în conþinut, ºi în ºtiinþa purã e strâns legatã de ºtiinþa apli- formã, deoarece – este bine ºtiut – o „limbã catã, de la care aºteptãm atât îmbunãtãþirea popularã a literaturii” n-ar fi posibilã, ci condiþiei noastre omeneºti, cât ºi fãurirea contrarã dialecticii limbajului ºi cu atât mai mijloacelor potrivite de apãrare contra aten- mult evoluþiei limbii literare. tatelor atomice plãnuite de conducãtori cu Ca o curiozitate, cel puþin, meritã înre- mentalitãþi de gangsteri”23. Cuvintele par gistrat un Protest al poetului: „Nu vin la a-i aparþine datoritã câtorva vocabule care cafenea nici sã fac afaceri, nici sã stau de fac notã distonantã cu limbajul proletar, lig- vorbã. Vin sã-mi fac munca mea de mate- nificat, pe care M. Niþescu l-a amendat, matician care are din pãcate nevoie de exci- peste ani, într-o carte de sertar24. tantul cafelei. Mã costã bani ºi sãnãtate, dar Anul 1951 acutizeazã raporturile oficiali- nevoia e imperioasã. Filtrul care mi se ser- tãþii cu moºtenirea literarã barbianã. Lupta veºte uneori e contrafacere. Desigur, apa „proletariatului literar” împotriva intimis- dulceagã ºi neagrã, ce se aduce sub acest mului, decadentismului, ermetismului, cos- nume, nu face 200 de lei! Declar cã aceastã mopolitismului, într-un cuvânt împotriva neregulã aplicatã mie, pentru care cafe- modernitãþii, ia amploare odatã cu desfãºu- neaua este un cabinet de lucru, înseamnã rarea Sesiunii generale a Academiei R.P.R., pur ºi simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul din martie 1951. Intervenþiile participanþilor planului cincinal la un tratat de matematice sunt strânse în volum sub titlul Lucrãrile (ºi în calitate de scriitor, la o traducere din tovarãºului Stalin asupra lingvisticii ºi proble- Shakespeare). Fac vinovaþi pe funcþionarii melor ºtiinþelor din þara noastrã25. Leonte puþin scrupuloºi, care falsificã filtrul, de Rãutu, conducãtorul prezidiului, afirma: întârzierea muncii mele.” Protestul, datat 17

22 „Viaþa Romîneascã”, nr. 3-4-, mart.-april., 1949, p. 205. 23 „ªtiinþa este rodul pãcii, în „Contemporanul”, 21 aprilie 1950, p. 3 ºi reluat în Ion Barbu, Opere, II, pp. 483. 24 M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forþat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Ediþie îngrijitã de Mihai Ciurdariu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, Seria Istorie, pp. 294-295. 25 Academia R.P.R, Lucrãrile sesiunii generale ºtiinþifice din 21-25 martie 1951, Editura Academiei, Bucureºti, 1951. 26 „Viaþa Româneascã”, nr. 5, mai 1951. 50 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

51 Lucian Chiºu

noiembrie 1951, este semnat D. Barbilian (scriitorul Ion Barbu), Profesor la Uni- -versitatea C.I. Parhon, Membru al Uniunii Scriitorilor din R.P.R.27 Cafeneaua fãcea parte din viaþa sa, acolo îºi redacta o parte din cursurile þinute „peste drum” la Fa- cultatea de Matematicã, iar episodul a intrat în anecdotica vieþii literare. În 1953, în pofida organizãrii unor con- sfãtuiri menite sã amelioreze activitatea edi- torialã, grupul marilor scriitori din care face parte ºi Ion Barbu este sistematic ocolit. La consfãtuirea organizatã de E.S.P.L:A, Zaharia Stancu deplângea „linia îngustã ºi greºitã” trasatã în vechiul regim valorificãrii moºtenirii literare. Stancu cerea sã fie tipãriþi mai mulþi clasici ai literaturii univer- sale ºi mulþi români, printre care nu se numãrã însã Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat, Goga, Voiculescu. Aceleaºi idei, dar în con- tinuare ignorând adevãratele valori, se regãsesc în Comori îngropate28, semnat de Zaharia Stancu. La sugestia lui Gheorghiu- Dej ºi sub direcþia lui Mihai Ralea, Ministerul Culturii a organizat în anul urmãtor o nouã consfãtuire, secretã, privind politica editorialã, consfãtuire la care au fost invitaþi intelectuali ºi scriitori fãrã atribuþii în sistemul politic sau de conducere literarã. Cu acest prilej, G. Cãlinescu a propus retipãrirea lui Arghezi, Blaga, Al. Philippide ºi Ion Barbu. „Un accent special e pus ºi de aceastã datã pe traducerea capodoperelor universale. Gheorghiu-Dej aprobã acum orice sume pentru atingerea acestui scop; se naºte în acest fel o armatã de traducãtori în rândurile cãreia sunt acceptaþi chiar ºi reacþionarii...”29.Scopul, în ceea ce priveºte revenirea în actualitatea literarã a lui Ion Barbu, este atins ca traducãtor, poetul fiind cooptat începând cu anul urmãtor (1954) în colectivul de traducãtori ai integralei shake- speariene. Însã, ca poet, Ion Barbu rãmâne

27 Vezi referinþe mai ample despre „boemul” Ion Barbu în C. Cristobald, Capºa literarã, în „Amfiteatru”, I, nr. 10, octombrie, 1966, reprodus de Gerda Barbilian în Ion Barbu, Amintiri 1975, pp. 268-269; episod amintit, de asemenea, ºi de ªerban Cioculescu, Amintiri, Editura Eminescu, Bucureºti, 1975, p. 254, ediþie reluatã ºi întregitã sub titlul Amintiri ºi Jurnal, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti, 2007, p. 310-314.. 28 „Viaþa Româneascã”, nr. 8, aug., 1953, Vezi ºi Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, I, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, p. 863. 29 Marian Popa, idem, ibidem. 52 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

pe mai departe contestat. ªtefan Iureº ºi (deºi articolul nici mãcar nu-l viza), produce ªtefan Gheorghiu publicã în aceeaºi consecinþe imediate la Cafeneaua Capºa, perioadã amplul studiu Câteva probleme ale dupã cum consemneazã Valeriu Râpeanu creaþiilor tinerilor scriitori, care apare mai care a asistat la dialogul dintre Ion Barbu ºi întâi în „Scânteia” ºi în numãrul imediat Paul Georgescu. Mãrturisirea sa trebuie urmãtor din „Tânãrul scriitor”. Scriind luatã, în lipsa documentelor, sub rezerva despre direcþii noi, dar ºi despre „modele”, memoriei subiective32. Pornind de la o cei doi afirmã: „ E limpede cã poeziile deca- recenzie la un volum de versuri al lui dente scrise în perioada dintre cele douã Cicerone Theodorescu, Tertulian gãsise rãzboaie de I. Barbu, Lucian Blaga, Tudor nimerit sã loveascã, între alþii, ºi în Ion Arghezi ºi alþii nu pot sluji drept pildã unui Barbu: „Cu asemenea metode, tov. M. scriitor care vrea sã exprime un conþinut Gafiþa, care în repetate rânduri a atacat cu pozitiv, sã fãureascã opere de înaltã artã”30. îndrãznealã manifestãri ale influenþelor ide- Atacul lui N Tertulian31asupra unei ologice antirealiste în poezia noastrã, tre- recenzii scrise de Mihai Gafiþa, atac în care buie sã-ºi dea seama cã se deschide calea Ion Barbu este pomenit în tonurile obiºnuite întregirii «paºnice» în poezia realistã, pro-

30 „Scânteia”, nr. 2945, 13 april. 1954; „Tânãrul scriitor” , nr. 5, mai 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi totalitarism (anul 1954), Sibiu, 1996, p. 167; Marian Popa, idem, ibidem. 31 N. Tertulian, Cui prodest?, în „Viaþa Romîneascã”, nr.16-17, 1-7 iulie, 1954; vVezi ºi în Ana Selejan, op. cit, p. 66. 32 „La Capºa, prin 1954, îl puteai întâlni pe Ion Barbu, zburlit ºi încruntat, acoperit de fumul cafelelor, cufundat în calcule, oprindu-se cum s-a oprit odatã vãzându-l pe Paul Georgescu intrând. Paul Georgescu lucra atunci în aparatul de propagandã al C.C. al P.C.R., era conferenþiar la Facultatea de Litere ºi eminenþa cenuºie - se zicea - a celor mari, I. Chiºinevschi ºi Leonte Rãutu. Dat fiind cã dintre studenþii anului IV al Facultãþii de Filologie ce urma sã absolve în 1954 eram ceva mai rãsãrit, George Macovescu ºi Tudor Vianu mã propuseserã sã lucrez la nou înfiinþata „Gazeta literarã”. Paul Georgescu a vrut sã stea de vorba cu mine. Nu într-un birou, ci într-un mediu literar. ªi cum Facultatea de Filologie se afla în imediata apropiere a cofetãriei Capºa, mi-a spus, înainte de a începe orele, sã-l aºtept la ter- minarea cursului. Aºa am ºi fãcut. Am mers la Capºa, unde intram pentru prima oarã. De cum am pãºit în braserie - la ora aceea, patru dupã-amiazã, aproape goalã – m-a izbit figura celui ce stãtea singur la o masã. Scaunul era lipit de peretele opus intrãrii. Figura îmi pãrea cunoscutã. De unde? Poate dintr-o fotografie. Nu puteam spune cine este. Paul Georgescu a ales o masã destul de îndepãrtatã, în colþul din dreapta cum intri, practic în unghiul vitrinei cu peretele dinspre restaurant. Nici nu ne aºezasem bine pe scaune, când bãrbatul a cãrui figurã mã strãduiam sã o caut prin amintiri, care pãrea cã nu vede pe nimeni, într-atât era de cufundat în hârtiile rãvãºite pe masa plinã cu componentele serviciului de cafea, se scoalã ºi se îndreaptã cãtre Paul Georgescu. Abia aºezat pe scaun, acesta îmi spune: „E Ion Barbu.” Se ridicã ºi face doi paºi spre el, îl salutã, dau mâna ºi rãmân în picioare. Pentru ca imediat ce ºi-au strâns mâna a început monologul lui Ion Barbu. N-am tras cu urechea. Ion Barbu era practic rezemat de spã- tarul scaunului meu. N-a strigat, dar nici n-a vorbit în ºoaptã. Nu-l vroia drept unic interlocutor pe Paul Georgescu. Era evident cã îi avea în vedere ºi pe cei doi-trei necunoscuþi, printre care mã numãram, de la mesele apropiate. «Cine – ºi a urmat o expresie neaoºã, fãrã perdea - este Tertulian care mã înjura în „Viaþa Romîneascã”»? A început brusc ºi n-a acceptat nici un rãspuns. «Domnule Paul Georgescu, eu am publicat acum treizeci de ani un volum de poezii în trei sute de exemplare. De atunci am mai tipãrit câteva poezii. Cine credeþi cã mai mã þine minte? Câþi oameni mai au cartea mea sau revistele în care am publicat dupã aia? Cine mai ºtie cã a existat un poet Ion Barbu? ªtiþi ce faceþi dumneavoastrã, comu- niºtii? Faceþi ca pãrinþii care seara îºi întreabã bãiatul dacã n-a observat ceva suspect la colegii lui când merg la W.C. în recreaþie. Copilul îi rãspunde nu. Dupã câteva seri tatãl revine. Rãspuns negativ. Dupã alte seri îl întreabã din nou dacã nu cumva colegii lui nu l-au îndemnat sã facã onanism. Rãspunsul este din nou negativ. ªi apoi seri de-a rândul îi atrag atenþia: vezi, tu sã nu faci onanism. Pânã când copilul bãtut la cap se intereseazã cum e când eºti onanist ºi atunci se apucã ºi el de onanism. Aºa faceþi ºi dum- neavoastrã comuniºtii, tot spunând poeþilor sã nu-l imitaþi pe Ion Barbu, sã nu urmaþi poezia lui Ion Barbu, sã fiþi atenþi la faptul cã e o poezie decadentã, or sã înceapã sã o caute ºi or sã mã citeascã. Îþi mulþumesc. La revedere». Cu acestea Ion Barbu i-a strâns mâna lui Paul Georgescu, s-a dus la masa lui ºi s-a cufundat în hârtii. Paul Georgescu s-a aºezat cam încurcat la masã ºi mi-a spus: «Ai auzit?» Nu puteam sã nu aud”.(Valeriu Râpeanu, Vijeliosul Ion Barbu, în format electronic, http://www.memoria.ro/. 53 Lucian Chiºu

gresistã, a celor mai virulente poezii deca- dente în care ºi-au exprimat «ne- mulþumirile» vagi, «cugetãrile» ºi «îndoie- lile» Mallarmé sau la noi Ion Barbu, Lucian Blaga º.a.”33 Printre cei care, în mod constant, iau în rãspãr creaþia barbianã se numãrã ºi Nestor Ignat, deja amintit. În articolul Cu privire la valorificarea moºtenirii noastre culturale, Ignat se întreba: „Cum s-ar putea sluji oare poezia adevãratã, poezia care oglindeºte bogãþia infinitã a vieþii, de «tehnica» decadentã a poeziei lui Ion Barbu, al cãrui «crez» este tocmai negarea realitãþii, «rarefierea liris- mului absolut», «purificarea» lumii, «pânã a nu mai oglindi decât figura spiritului nos- tru»”34. Semnãtura poetului reapare, pe o creaþie artisticã, de abia în 1956. Revista „Viaþa Ro- mîneascã”35 îi publicã Bãlcescu trãind, despre care Barbu Cioculescu probeazã cã e scrisã încã din 1948, când avuseserã loc manifes- tãrile prilejuite de centenarului Revoluþiei de la 1848 ºi fusese prezentatã spre publi- care lui N. Moraru, la sugestia lui Al. Rosetti, cãruia poezia îi este dedicatã, dar „inenarabilul dictator al artelor” (cum îl numeºte ªerban Cioculescu) a refuzat-o. În opinia lui Barbu Cioculescu, Bãlcescu trãind fusese scrisã ca o replicã la Bãlcescu murind, poezia lui Vasile Alecsandri, fiind „cea mai bunã, scrisã în acest an în cinstea lui N. Bãlcescu, promovat marele erou al revo- luþiei paºoptiste. Ion Barbu ºtia sã se orien- teze avantajos (ce e drept, în acest caz impus de binefãcãtorul sãu amic, cãruia i-a ºi dedi- cat poezia)”36. La 1 februarie 1958, apãrea în oficiosul „Scânteia” articolul redacþional Cerinþe mari în faþa editurilor, menit sã indice liniile reori- entãrii în politica editorialã. Textul, consid- erã Pavel Þugui, „a avut drept unic scop sã blocheze publicarea culegerilor de poezii din lirica româneascã interbelicã, îndeosebi din Blaga ºi Ion Barbu, ce se gãseau într-o

33 în „Viaþa Romîneascã”, nr. 1, ian. 1954. 34 „Scânteia”, nr. 3026, reluat ºi de „Viaþa Romîneascã”, nr. 8, aug., 1954; vezi ºi Ana Selejan, Literaturã ºi totalitarism (anul 1954) Sibiu, 1996, p. 56. 35 „Viaþa Romîneascã”, an IX, (serie nouã), nr. 10, 1956, p. 5. 36 Ion Barbu, op. cit, II, pp. 720-721; vezi ºi Barbu Cioculescu, O retrospectivã Ion Barbu. Centenar, în „România literarã”, nr. 9-10, 15-21 mart. 1995, p. 16-17. 54 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

fazã avansatã de realizare.”37 Alarmat cã în unele articole încep sã aparã numele unor Ion Barbu ºi Lucian Blaga, Nestor Ignat îºi varsã nãduful sub titlul False modele, într-o dublã intervenþie38. Barbu ºi Blaga redevin þinta dogma- tismului revigorat, sãgeþi ºi vituperãri îndreptându-se inclusiv asupra persoanelor care îi citeazã pe indezirabili. Inclement se aratã Nestor Ignat ºi cu reeditarea Crailor de Curtea-Veche, reproºând buna ei primire la „Steaua”, chiar de A.E. Baconsky, redac- torul ºef al revistei clujene. În calitate de matematician, Dan Barbilian semneazã în „Tribuna” din 17 mai 1958 articolul Direcþii de cercetare în mate- maticile contemporane, relevant doar în ceea ce priveºte prezenþa, oricât de modestã, în presa acelor vremuri. Pe plan literar, B. Elvin, preia ºtafeta de la Nestor Ignat, pregãtind o triplã loviturã, Articolele se intituleazã Împotriva ermetismu- lui, Sensul retrograd al poeticii lui Ion Barbu ºi Impasul poetului. Toate apar în „Gazeta lite- rarã”, publicaþia cea mai importantã din sfera artei cuvântului, ºi conþin afirmaþii precum: „La o analizã severã, versurile ermetice ale lui Ion Barbu se aratã conduse de ideile cele mai retrograde. Chiar ºi tãcerea în care s-a claustrat, dupã ce a publicat Joc secund, e urmarea logicã a poziþiei adoptate (...) Despuierea artei de tot ce are real, obiectiv, omenesc, reprezentarea lumii prin «esenþe» imuabile ºi încadrarea fenomenelor vieþii în scheme prestabilite, toate acestea aratã cã Ion Barbu pledeazã pentru o poezie reacþionarã care în loc sã ducã la cunoaºterea autenticã a lumii, o întunecã (...) Inflexibil în erorile sale, ca într-o virtute, poetul nu a renunþat niciodatã sã facã din versurile sale conspiraþia menitã sã infil- treze în spiritul cititorilor beþia înlãn- þuitoare, ca un opium, a iraþionalului”39.

37 Pavel Þugui, Amurgul demiurgilor (Arghezi, Blaga, Cãlinescu), Editura Floarea Darurilor, Bucureºti, 1998, p. 144. 38 „Scânteia”, nr. 4201-4202, din 28 ºi 29 febr. 1954. Vezi ºi Marian Popa, idem, I, p. 868. 39 „Gazeta literarã”, VI, nr. 39, 41 ºi 42, din 25 sept., 9 ºi, respectiv, 16 oct. 1958, toate apãrute pe pagina a doua. Vezi ºi Mircea Coloºenco, Note ºi comentarii la Ion Barbu, op. cit, II, pp. 1191-1192 55 Lucian Chiºu

56 Ion Barbu sub „sabia lui Damocles"

Nota dominantã a ultimilor ani de viaþã este aceasta. La ea contribuie ºi Lucian Raicu („orice tendinþã ermeticã împiedicã îndeplinirea importantului rol educativ ºi estetic al poeziei”40), Silvian Iosifescu („Dar în trecerea de la aptitudini la opera de va- loare certã hotãrãºte experienþa de viaþã ºi orientarea ideologicã. Sensibilitatea, inteligenþa, darul expresiei pot fi sterilizate de formalism, ca la Valéry sau la Ion Barbu” 41) ºi alþii. Cu sãnãtatea tot mai ºubrezitã, internat cu cirozã hepaticã, poetul se sfârºeºte în 11 august 1961, ducând cu sine speranþa cã îl va regãsi pe vreo pajiºte a Ierusalimului ceresc pe Burþi, câinele sãu, la a cãrui moarte scrie în Jurnalul de creaþie42 (1944 – 1959): „Din coºul Dopii, unde te-ai nãscut (la 4 ianuarie 1945, pe la ceasurile 11) pânã în Vinerea Mare când, cu douã-trei cãscãturi în gol, te-ai prãbuºit lângã strachina cu apã, ai fost singura mea bucurie [subl. mea, L. Ch.]... Aºteaptã, «curând voi odihni ºi eu»”. Uitarea se aºterne rapid. La 17 septembrie 1961, în Jurnalul43 sãu, A.E. Baconsky evoca indiferenþa colegilor din domeniul ºtiinþelor exacte ºi laºitatea lit- eraþilor: „În acelaºi sector, un mormânt al lui Ion Barbu, despre a cãrui moarte nu s-a scris nici un rând. Ce laºi sunt literaþii! ªi ce stupidã e broasca umflatã înlãuntrul atâtor contemporani! Nu mi-a fost un poet de inimã, dar l-am stimat profund pe acest strãlucit matematician balcanic al verbului românesc, cãruia nici mãcar colegii sãi întru ºtiinþã nu s-au învrednicit sã-i consacre un necrolog în paginile unei publicaþii. Mormântul avea o cruce de lemn, impro- vizatã ºi purtând inscripþia: Prof. Dan Bar- bilian. O mânã anonimã scrisese cu creionul chimic deasupra: Poetul Ion Barbu; un elogiu de nu ºtim unde venit”(pp. 29-30).

40 Lucian Raicu, Accesibilitatea – o condiþie a poeziei noi, în „Viaþa Romîneascã”, nr. 7 iul. 1959. 41 Silvian Iosifescu publicã studiul Mãiestrie ºi meºteºug în volumul colectiv Probleme actuale ale literaturii realist-socialiste, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1960. 42 Paginile Jurnalului sunt redate în Dan Barbilian-Ion Barbu, Pagini inedite, I-II, Editura Albatros, Bucureºti, 1981, 1984. 43 În “Caiete critice”, nr. 3-4/ 2008, p. 30. 57 Comentarii

Bogdan Mihai DASCÃLU Un valah orgolios: Petre Pandrea

Résume

L'article évoque la vie de Petre Pandrea pendant la période passée en Allemagne. Son patriotisme et la manière de s'adapter à un autre monde sont accentués dans les lignes de Bogdan Dasc?lu, tout comme l'influence de la vie universitaire sur la façon de penser de Pandrea. Parmi les sujets de l'article, on retrouve, en général, les méditations de Petre Pandrea concernant la vie menée dans le pays de Goethe. Dans son journal, il évoque aussi son voyage à travers l'Europe et ses pro- pres idées sur la manière d'écrire un journal.

Marin Preda observa într-unul dintre tinuu, fragmentele (mai ample ori nu) fiind romanele sale (ºi, desigur, ºtia ce spune) cã, risipite, aleatoriu, în mai toate volumele ºi atunci când un þãran vine la Bucureºti, cautã cã, atunci când recurge la asemenea evocãri, alþi þãrani. Citindu-i cãrþile, sunt tentat sã-l îi are în vedere pe cititorii lui de acasã, cei ce parafrazez pe marele prozator ºi sã afirm cã, par probabil mai interesaþi de ai lor decât de în cazul lui Petre Pandrea, devine valabilã alþii. Asistãm la o rãsucire a românismului constatarea cã, atunci când un român spre sine însuºi, la afirmarea orgolioasã a soseºte într-o þarã strãinã, cautã alþi români. vocaþiei de competitori cu ºanse egale de Se produce, în perioada interbelicã, o modi- cãtre tinerii intelectuali, ajunºi cu mari aspi- ficare substanþialã în raport cu cele ante- raþii în Occident. rioare: românul, ajuns în spaþiul german, se Avocatul rebel, ce disimula un spectacu- intereseazã mult mai puþin de oamenii los scriitor, se aflã în rãspãr nu numai cu o locurilor în care zãboveºte ºi într-o mãsurã istorie niciodatã acceptatã, ci ºi cu ceilalþi considerabil mai mare de conaþionalii cu autori de jurnale ori de memorii din secolul care împarte temporar tentaþia strãinãtãþii al XX-lea, mereu tentaþi sã aºtearnã reflecþii sau cu care se întâlneºte întâmplãtor acolo. despre propria îndeletnicire, de vreme ce se Mirajul cunoaºterii celuilalt se domoleºte dezice, dezgustat, de ea: „Ocupaþia notelor acum, românul tinde sã se simtã ca acasã zilnice mi s-a pãrut, totdeauna, fastidioasã pretutindeni ºi, odatã cu acest sentiment, ºi ipocritã, în afarã de cazul când sunt sã-ºi transfere dincolo de graniþã mentali- învãþãminte ºi aforisme cu caracter peda- tatea, deprinderile ºi comportamentul gogic de la sfârºitul vieþii, fabule ºi joc de-a lingvistic. În aceastã privinþã, Pandrea se v-aþi ascunselea.” (Pandrea, 2001, p. 12). distanþeazã simþitor de Martha Bibescu, sã Scrise în ultima partea a vieþii, cãrþile sale zicem, pentru care cosmopolitismul este o beneficiazã, totuºi, de alibiul conþinut în atitudine aproape ereditarã ºi care se miºcã excepþia formulatã în citat, cãci, fiind dezinvolt în mediile aristocratice europene, necruþãtoare radiografii ale celei mai tulburi fãrã a avea ºi, în orice caz, fãrã a lãsa impre- ere din istoria românilor, în care el însuºi a sia cã ar veni din altã parte. Nu este mai fost o repetatã, dar niciodatã învinsã vic- puþin adevãrat cã evocarea experienþelor timã, ele sunt, totodatã, ºi operã de nea- sale germane este fãcutã de Pandrea discon- meninþãtoare pedagogie în mãsura în care 58 Un valah orgolios: Petre Pandrea

transmit cititorului mesajele generate de o experienþã singularã ºi exemplarã. Alãturându-se unei tradiþii deja seculare, Pandrea s-a format, intelectual ºi profesio- nal, în Germania, dar într-o Germanie apãsatã de ruºinea înfrângerii ºi înaripatã de utopia unei mari victorii. De aici, proba- bil, dubla mãsurã cu care judecã realitãþile întâlnite aici: cele ce þin de aria culturalã ºi, câteodatã, de anumiþi inºi i se par a fi demne de o privire amicalã, în vreme ce altele, politice ºi sociale îndeosebi, îi stâr- nesc reacþii ostile. El rezumã, nu fãrã umor, ºederile în strãinãtate astfel: „4 ani la Berlin, 6 luni la Paris, 6 luni la Roma, 5 luni la Heidelberg, 4 luni la München, 4 sãptãmâni la Praga, trei luni la Viena, 3 zile la Budapesta“ (Pandrea, 2000, p. 197). Aceastã contabilitate, aparent riguroasã, trebuie corectatã, în sensul cã el a petrecut, cu intermitenþe, din anul 1926 pânã în 1933, în Germania, ca student cu bursã (acordatã de profesorul lui de Enciclopedia dreptului, G. G. Mironescu) la Berlin ºi (la recomandarea cãlduroasã a aceluiaºi) ca ataºat de presã la Legaþia Românã din capitala germanã (repro- ducând, peste ani, experienþa similarã a lui Matila Ghyka), de la 1928 la 1932. În alt loc (Pandrea 2003, p. 44), reface, cu date uneori noi, traseul: „M-am plimbat opt semestre pe Unter den Linden, la Berlin ºi un semestru în tineri ºi banii prea puþini îi tuberculizeazã Bois de Boulogne, la Paris. Aproape un sau le creeazã complexe de inferioritate semestru am fost pe Neckar, la Heidelberg ºi socialã ºi psihicã. Poetul Panait Cerna a altul, în grãdina englezã de la München. murit de ftizie, dupã ce ºi-a trecut teza de Cunosc Roma, Neapole ºi insula Capri. Am doctorat în Esteticã despre Gedankenlyrik fost câteva veri pe coasta de argint a (Poezia filosoficã), fiindcã Titu Maiorescu i-a Balcicului. Câteva luni am fãcut promenade trimis prea mulþi bani pe care poetul îi chel- cu soþia în pãdurea vienezã.” tuia în chefuri cu femei uºoare la Leipzig, Cel puþin ºederea la Berlin, ca ataºat de neconsolat cã muza lui, studentã la presã, a însemnat viaþã tihnitã ºi lipsitã de Maiorescu, se cãsãtorise cu Ion Petrovici, griji (iarãºi spre deosebire de aproape toþi preferând pe filosoful ºi omul de lume, unui cei care l-au precedat aici, autori disperaþi ai poet.” (Pandrea, 2005, p. 46-47). Efectele unor epistole ultimative), belºugul financiar imediate ale ºederilor în lumea germanã au constituind o gravã eroare atunci când be- fost douã: scrierea cãrþii Germania hitleristã neficiarul lui este un tânãr în opinia grijulie (consecinþã a unui voiaj întreprins din mai a lui Vasile Pârvan, unul dintre numeroºii pânã în august 1933) ºi colaborarea, ca conaþionali întâlniþi în metropola de pe ziarist specializat în problemele germane, la Spree ºi care îi serveºte, cu subtilitate, pilda trustul democrat de presã „Adevãrul” (prin grãitoare a altui june român, pornit la studii anii 1936-38, cf. Pandrea, 2000, p. 154). La în Leipzig: „- Banii prea mulþi stricã pe acestea se adaugã intenþia, declaratã nu fãrã 59 Bogdan Mihai Dascãlu

un pic de cinism, de a strânge „tot felul de certificate ºi de patalamale pentru a-mi epata prietenii când voi face retour au pays natal.” (Pandrea, 2001, p. 12). Fabuloasa întâlnire cu Pârvan care se opreºte, pentru o zi numai, la Berlin, ar merita, ea însãºi, un întreg capitol de comentarii. Celebrul istoric ºi arheolog organizeazã o cinã la „Pschorbräu”, un modest restaurant, la care, în afarã de Pandrea, mai participã doi dintre asistenþii sãi, Vasile Cristescu ºi Ion Nistor, aflaþi la specializare în Germania. În ciuda faptului cã Pandrea insistã, în cunoºtinþã de cauzã, pentru un local mai acãtãrii, savantul rãmâne neînduplecat, „fiindcã a adus ceva în desagã”. Dupã îngurgitarea unui meniu „oribil” (un Gedeck indigest, plus berea în cizmã de teracotã), savantul extrage din geamantanul de piele „ºase cozonaci moldoveneºti, rumeni, pufoºi, bine crescuþi [...] mici capodopere de artã culinarã, ca aspect ºi conþinut. Desface unul, de probã, ºi are stafide, stafide, stafide (De când n-am mai mâncat stafide?) [...] apoi patru sticle cu vin de Cotnar. Vin vechi. Sticlele borþoase erau ceruite la cep.” (cf. Pandrea, 2005, p. 37-39). În timpul festinului, Pârvan îºi dezvãluie adevãratele intenþii: acelea de a exercita asupra tinerilor emuli o pedagogie a preþuirii valorilor naþionale (culinare inclusiv) în raport cu cele strãine (germane, în cazul de faþã): „Noi suntem urmaºii Romei ºi strãmoºii noºtri au cucerit ºi stãpânit parþial pe aceºti barbari, care vã 143), ªt. Teodorescu, filolog elenist, Ion obligã sã beþi bere în vase inestetice ºi vã stricã stomacul cu sosul lor imposibil. Nestor, arheolog, V. Cristescu, preistoric, Pãstraþi mãsura în toate.” Prin urmare, Gheorghe Em. Marica, sociolog, Traian alegerea unui local modest nu a fost întâm- Herseni, sociolog agrar etc. plãtoare: s-a urmãrit, astfel, obþinerea unui Tot în deosebire de alþi confraþi, confrun- contrast, convenabil autoimaginii în raport taþi cu un de netrecut handicap în ce cu heteroimaginea. priveºte cunoaºterea limbii locului, Pandrea În capitala germanã cunoaºte, de altfel, nu întâmpinã niciun fel de obstacol în numeroºi compatrioþi, enumeraþi neutru, aceastã direcþie: „Învãþasem limba germanã semn cã nu-i stârniserã nici simpatie, nici din Biblia lui Luther, conform unui princi- antipatie, toþi însã declaraþi „prieteni” piu constant de a te duce direct la izvoare, dintr-un altruism niciodatã dezminþit: Sorin fiindcã Luther a creat limba literarã ger- Pavel, filosof, Marinescu, filolog latinist (cu manã.” (Pandrea, 2001, p. 95-96). Posibili- care a locuit, mai multe luni, în aceeaºi tatea de a comunica este, desigur, o ºansã în camerã, „la Papa Otti Neels”, tovarãºi de plus de a cunoaºte o realitate strãinã, deºi o nenumãrate chefuri, cf. Pandrea, 2000, p. experienþã cum este cea a lui Ion Barbu 60 Un valah orgolios: Petre Pandrea

dovedeºte cã bariera lingvisticã nu este întâlnire cu Hitler, la Nürenberg, unde ple- întotdeauna o opreliºte în aceastã privinþã. case cu un grup de amici într-o excursie de Dar pe Pandrea avantajul mãrturisit l-a plãcere (pretextatã de necesitatea de a transformat într-un observator lucid ºi atent cunoaºte locul unde medicul lui ªtefan cel al unei lumi pline de contraste. Mai mult, Mare îºi scrisese cronica), dar în decursul faptul cã a cunoscut-o repetat, la intervale cãreia a avut nenorocul de a-l auzi pe mai mici ori mai mari, i-a oferit posibilitatea viitorul Führer: „am ascultat, pentru prima unor constatãri comparative pline de sem- oarã, un discurs pronunþat de cãtre un oare- nificaþie. Astfel, dacã în Berlinul iernii 1926- care politician local, Adolf Hitler [...] 1927 se scanda nie wieder Krieg, în aceleaºi Oratorul avea voce cavernoasã, tunãtoare ºi locuri, ºase ani mai târziu, „au defilat în faþa vorbea destul de des într-un circ, la Zircus noastrã, în faþa ochilor mei uimiþi, de martor Krone. Avea aderenþi la München ºi formase ocular cu memorie, un milion de berlinezi, bande de catilinari, dresaþi militãreºte, cu din totalul de cinci milioane. Milionul defi- cizme, cãmãºi brune, diagonale, pantaloni la ºi alerga pe strãzile largi, cu alt spirit ºi în bufanþi negri, centiroane late ºi insigne cu altã costumaþie. Un sfert de milion erau crucea germanã.” (Pandrea, 2005, p. 59-60). cãmãºi brune, în cizme, pantaloni bufanþi Îngrijorarea lui este cu atât mai mare, cu cât negri, centiron ºi diagonalã, cu pistoale ºi cu constatã cã acest mod deplorabil de a face capul gol, la propriu ºi la figurat. Un milion politicã poate deveni contagios: „Nu ºtiu de berlinezi cereau reîncarnarea Germaniei, dacã Zelea-Codreanu, trecând prin un loc sub soare, spaþiu vital, expansiune la München în 1926, l-a audiat la circ pe Adolf rãsãrit.” (Pandrea, 2005, p. 64). Dezavuarea Hitler. Dar este absolut sigur cã a zãrit revanºismului ºi a ideologiei care îl susþinea cohortele duminicale intonând imnuri pe face casã bunã cu analiza politologicã a strãzi. Le-a studiat mãcar costumaþia, pe social-democraþiei germane, cu indicarea care a adoptat-o, ulterior.” Ar fi nedrept sã exactã a bazinului ei electoral: „Social- se creadã cã interesul lui Pandrea este democratul sintetizeazã ºi oglindeºte pe îndreptat doar spre universul social-politic. bunul meseriaº german, mica burghezie fi- Totuºi, ori de câte i se iveºte prilejul, face ce listinã, pe amatorul de bere ºi cârnaþi, pe face ºi revine la el, oricât de îndepãrtat ar fi, excursionistul de sâmbãtã ºi duminicã, sen- aparent, punctul de pornire. De exemplu, timentalitatea, muzica de operetã ºi melodi- aducând sincere elogii lui Martin Luther, cel ile-ºlagãr, convieþuirea paºnicã între indi- care „a dat voie clerului de sus ºi de jos sã se vizi ºi popoare.” (Ibid., p. 62). Pacifismul cãsãtoreascã, desfiinþând monahismul”, acestei orientãri, care nu mai era de actuali- fiind printre primii care au beneficiat de tate, contrasteazã cu atitudinea belicoasã a aceastã dezlegare, cãci „a luat-o pe buna adepþilor naþional-socialismului ºi este evi- Käthe, care i-a fãcut copii. A avut urmaºi dent cã el reprezintã opþiunea progresistu- din osul sãu pânã în secolul XX, între care ºi lui Pandrea. Numai similitudinea viziunilor familia Liebknecht, marii protestatari socia- politice poate legitima aprobarea uneia din- liºti, dintre care ultimul a fondat Spartakus- tre pãrþi de cãtre cealaltã. Atunci când bund.” (Pandrea, 2003, p. 86-87). Între pro- lucrurile stau altfel, este firesc sã se instau- testant ºi protestatar ereditatea funcþio- reze un sentiment de suspiciune: „Când neazã fãrã greº. prinþul Otto von Bismark a lãudat public pe Lumea universitarã îi prilejuieºte gân- social-democratul August Bebel, liderul duri mai senine ºi, asemeni altor români sindicatelor ºi al proletariatului german, care au studiat acolo, este încântat sã-ºi elogiatul a exclamat cu ironie: - Oare cu aminteascã de iluºtrii sãi predecesori: „Era o ce-am greºit dacã mã laudã junkerul ºi prin- Universitate veche europeanã, unde a þul Bismark? Trebuie sã fi greºit cu ceva!” învãþat cândva Mihai Kogãlniceanu ºi Mi- (Pandrea, 2001, p. 53). De altfel, memorialis- hai Eminescu. Era acea Alma Mater Bero- tul român îºi aminteºte cu o neplãcere linaensiae, universitatea berlinezã din 1927, accentuatã, diplomatic, prin ironie de prima cu tradiþii vechi liberale ºi umanistice.” 61 Bogdan Mihai Dascãlu

(Pandrea 2001, p. 94). Se simte solidar, peste mãrginindu-se sã spunã: „Dar aceasta-i o timp, cu marele moldovean, fie ºi numai altã poveste, minunatã ºi dureroasã...”. Cel pentru cã au respirat, amândoi, acelaºi aer care aratã o impresionantã disponibilitate berlinez: „Eram mândru, la Alma mater amoroasã, împãrtãºitã pretutindeni, acasã berolensiae, cã audiam în aceleaºi sãli ºi mân- ori aiurea, pãrând sã concureze pe acest cam la mensa academica, pe unde a trecut re- tãrâm cu Ion Barbu, este mult mai discret formatorul moldav al Valahiei (la Romanie). decât acesta, mãrturisind doar: „Camerele Vedeam statuia lui ieºeanã plutind ca o fan- mele studenþeºti în atâtea capitale europene tasmã prin lungi coridoare berlineze ºi în pa- erau dichisite, curãþate, aerisite ºi înflorate trulaterul înverzit, interior, îi simþeam pre- de amantele angajate cu trimestrul. Când zenþa, cot la cot, când luam notiþie la cursuri aveam o gazdã prea bunã – ca Frau Voth la ºi la bibliotecã” (Pandrea 2003, p. 240). Berlin – îmi permiteam sã am trei amante, Chiar dacã arhitectura marilor biblioteci concomitent, fãrã sã ºtie una de alta.” (Staatsbibliothek ºi Biblioteca Universitãþii) (Pandrea, 2000, p. 560). Aceste aplecãri este sumbrã, „cu caracter funerar”, adã- poligamice nu-l abat de la acceptarea ideii postind milioane de „coºciuge cu gânduri”, unei fericiri conjugale, aºa cum numai organizarea lor este excelentã: „Mesele familia germanã o poate vãdi: „Seara, din comode. Lãmpile cu clopot verde îndemnau expres sau din trenul electric, poþi contem- la meditaþie. Comenzile se efectuau cu pla fãrã jenã, la lumina becurilor aprinse, un rapiditate uimitoare pe benzi rulante auto- cãmin care se repetã la infinit cu fericirea mate.” (Pandrea, 2005, p. 51). Obiºnuit cu comunã ºi eternã a umanitãþii: tatã, mamã ºi ocrotirea ºi cu cãldura profesorilor de acasã, copii în jurul mesei, ospãtându-se dintr-un el este totuºi surprins sã le întâlneascã ºi la morman de cartofi fumegânzi de culoarea unul berlinez, cu atât mai mult cu cât le zãpezii în bãtaia lunii” (Pandrea, 1933, p. manifesta faþã de un alogen: „Profesorul 21-22). Fericire necomplicatã de convenþio- Smend fãcuse o amabilitate faþã de un nalism ºi nesabotatã de obsesia de a deveni strãin, ca sã-i uºureze cercetãrile ºtiinþifice. altceva decât eºti. Împrejurimile Berlinului Era civilizat, versatil, citea multã liricã, ºtia nu ofereau spaþii generoase pentru muzicã, era profesor de tip nou, arhi-mo- escapade erotice. Revenit acolo cu soþia, dern, agnostic ºi estetizant. Discutam pe spre a-i arãta locurile studenþiei, el îºi Baudelaire ºi Mallarmé, pe Nietzsche ºi aminteºte: „Pe vremea mea, fetele ºi bãieþii, Wagner. Oralitatea lui era învãluitoare ca în Wochenende, fãceau amor fizic prin ceaþa, cursurile ºerpuitoare, doctrina «inte- tufiºuri, fãrã jenã. Nu se putea face în graþiunii» statale îi dãduse notorietate.” pãdurile de conifere, plantate simetric, de (Pandrea, 2005, p. 55-56). Îi admira pe poeþii silvicultori geometrizanþi. Te vedeai din francezi, dar nu se putea împiedica sã-i toate pãrþile, oricât de adânc te-ai fi înfun- dezavueze pe juriºtii galici, despre care afir- dat. [...] În pãdurile de conifere de la Berlin ma cã sunt „naturi lipsite de problematicã”, nu-þi poþi pupa nici ibovnica ºi nici mãcar de unde, probabil, ºi mãrturisirea abruptã: nevasta, fiindcã te privesc zeci de ochi, „Ne ciorovãiam des.” Simpatic este ºi Willy inclusiv de dupã perechea de ochelari a Schneider, asistentul lui Navianski, cel care poliþaiului.” (Pandrea, 2003, p. 73). Deza- s-a fãcut luntre ºi punte sã-i punã la vantajele unei naturi luate în stãpânire de îndemânã textul original al Cronicii Gotka, horticulturã... Lucrurile nu stau deloc mai „un vlãjgan blond, cu ochi apoºi de peºte bine nici în privinþa arhitecturii urbane: mort, tãiat pe faþã în dueluri heidelber- „Toate clãdirile au în ºir mereu patru etaje gheze”, împreunã cu care ºi cu logodnica [...] O stradã se aseamãnã cu alta ca doi lui, Ilse, plus o întreagã societate veselã, în- gemeni. Trebuie timp pentru a percepe treprinde amintita deja excursie la Nüren- diferenþele. Lãþimea strãzilor este calculatã berg. Din grup fãceau parte ºi o Elfriede ºi o ºi egalizatã între ele pânã la centimetru. Pe Margarete, colege de-ale Ilsei, asupra cãrora stradã, cetãþenii calcã în acelaºi pas, iar gru- memorialistul pãstreazã o suspectã tãcere, purile sunt masate simetric în faþa maga- 62 Un valah orgolios: Petre Pandrea

zinelor, metrourilor, tramvaielor dupã nece- slãbisem. Duminica dejunam la «Rubin- sitãþi analoge ºi calculabile uºor în cifre sta- stein», printre evrei sau plecam cu tistice.” (Pandrea, 1933, p. 22). Alexandros Tsinitanis (coleg grec, prieten la Plecarea la Berlin nu a fost însoþitã de YMCA, viitor profesor de drept comercial la gânduri optimiste, cãci Nae Ionescu, fostul Atena) la restaurantul balcanic sau la cel sãu profesor craiovean, îl avertizase: „-Rãu chinezesc (cu 16 feluri nostime de mâncare, faci cã pleci la Berlin. E un oraº haotic, picante ºi în porþii mici, cu sosuri albastre, impropriu dezvoltãrii intelectuale. Du-te în verzi ºi roºii, deoarece mandarinii mãnâncã provincie la Tübingen, Göttingen, München ºi ocular, nu numai bucal).” (Pandrea, 2005, sau Heidelberg.” (Pandrea, 2000, p. 391). p. 39). În schimb, marea capitalã oferea alte Prima senzaþie este aceea a unui „soi de compensaþii: „Cel mai sãrac student sau Babilon” (Ibid., p. 313), dar ºederea s-a pre- ºomer avea la îndemânã muzeele cu lungit („Venisem la 22 de ani ºi am stat pânã Rubens, Rafael sau Cézanne spre studiu ºi la 27 de ani”), semn cã dupã aceea impresi- contemplaþie, teatre cu Shakespeare în pro- ile s-au îmbunãtãþit: „Berlinul nu e nici gram ºi opere cu R. Wagner într-o înscenare mãcar monumental, cum s-ar cuveni celor nec plus ultra.” La aceste delicii culturale se 4.250.000 de locuitori ºi arhitecturii inten- adaugã civilitatea urbei ºi a locuitorilor ei: þionate, ci te primeºte bonom, în halat ºi „Parcurile plivite ºi strãzile mãturate, socia- papuci...”. El „nu are înfãþiºare de me- bilitatea agreabilã ºi discreþia exemplarã tropolã, ci îºi aratã fãrã jenã, prin ferestrele dãdeau posibilitatea desfãºurãrii tihnite a locuinþelor un exterior jegos, gospodarii energiilor umane. Munca, amorul, studiul, lenþi în cãmãºi cu gulerele deschise ºi consumul se desfãºurau în desfãtare.” mânecile suflecate.” (Pandrea, 1933, p. 21). (Pandrea, 2000, p. 229). Heteroimagine pusã Dacã viaþa de la legaþie a fost opulentã, repede în contrast cu autoimaginea studenþia berlinezã nu a fost lipsitã de frus- dezolantã: „N-aº putea spune acelaºi lucru trãri existenþiale: „Mã hrãneam mizerabil ºi despre Bucureºtiul nostru iubit, unde opre- 63 Bogdan Mihai Dascãlu

liºtele, racolãrile ºi acroºeurile sunt la intense, este, dupã cum se ºtie, muzica.” fiecare pas.” Nu este, aºadar, de mirare cã (Ibid., p. 18-19). Rarele aluzii la frecventarea despãrþirea de capitala germanã îi produce operelor wagneriene aratã cã Pandrea era suferinþã: „Este greu sã te desparþi de o capabil sã aprecieze ceea ce mulþi dintre metropolã comodã ca Berlinul, unde prin- predecesorii lui au respins în favoarea sesem rãdãcini, aveam prieteni ºi prietene, muzicii meridionale. sã te înfunzi într-un colþ de provincie În ciuda unor opinii nu odatã contradic- bavarezã. Aici era Capitala Reichului, mã torii despre lumea germanã, intima duceam la spectacolele lui Max Reinhardt, cunoaºtere a acesteia îl conduce la conºtien- cel mai mare regizor de teatru al lumii, tizarea diferenþelor dintre influenþa exerci- frecventasem câteva spectacole de avan- tatã de ea asupra culturii române ºi gardã la teatrul lui Piscator...” (Pandrea, înrâurirea francezã, faþã de care adoptã o 2005, p. 52-53). Münchenul, unde ajunge în atitudine explicit eminescianã: „Dupã epoca cãutarea cronicii lui Gotca, îi lasã, totuºi, colonialitãþii franceze ºi chiar concomitent bune impresii sau, mai bine zis, calde cu dominaþia ei, s-a strecurat influenþa ger- amintiri: „Mi-a rãsãrit în memorie parcul manã, începând cu pãtrunderea capitalului bariolat, acea Grãdinã englezã (Englischer ºi a culturii germane în principate. Ciocoiul Garten) în care mi-am petrecut multe ºi parizianist, cu pomadã capilarã ºi cu beþigaº stranii ceasuri de tinereþe...” (Pandrea, 2000, de promenadã, a fost flancat de Herr Doktor, p. 250). Câteodatã, heteroimaginea face casã începând cu domnul Titu Maiorescu ºi bunã cu aloimaginea, dar ºi, simultan, cu sfârºind cu echipa Clodius-Orbonaº.” (Pan- autoimaginea, într-un efort de clarificare a drea, 2001, p. 77). Semn cã rivalitãþile mai impresiilor ºi de ordonare a judecãþilor: vechi încã nu dispãruserã la noi nici în „Ciudat: ºi eu am avut impresia de un Paris perioada interbelicã, adicã atunci când prãfuit, desuet, demodat, provincial în asistãm la o revitalizare, explicabilã prin Parisul anilor 1927-1928. E drept cã veneam mai multe cauze, a influenþei germane, de din Berlin, o adevãratã metropolã. La care Petre Pandrea nu a fost deloc strãin. Bucureºti mã simt ca-ntr-o mahala...” (Ibid., p. 558). Nu este de mirare cã apetitul celui obosit de viaþa în marile oraºe se îndreaptã Referinþe tocmai cãtre marginea urbanitãþilor: „Visez Pandrea, 1933 = Petre Pandrea, Germania hi- agro-oraºe. În marile metropole – Berlin, tleristã. Trei luni la Berlin. Documente. Idei. Oameni, Bucureºti, Editura “Adevãrul” S.A. Paris, Roma, München, Praga, Viena – cãu- Pandrea, 2000 = Petre Pandrea, Memoriile man- tam locuinþe totdeauna la periferia înver- darinului valah, Bucureºti, Editura Albatros zitã. Mã sufocam ºi mã palidizam ca o plan- Pandrea 2001 = Petre Pandrea, Helvetizarea tã în centrele asfaltate, pietruite, infenes- României (Jurnal intim, 1947). Ediþie îngrijitã trate, infieruite ºi aluminizate.” (Ibid., p. de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureºti, 278). Evadarea în naturã, prilejuitã de Editura Vremea ieºirile în împrejurimile berlineze, este o Pandrea, 2002 = Petre Pandrea, Crugul man- soluþie pentru redresare: „Mirosurile de darinului. Jurnal intim (1952-1958). Ediþie conifere, fag ºi salcie pletoasã, bãrcile cu îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea. Prefaþã pânzã, cu motor sau cu lopeþi, restaurantele de ªtefan Dimitriu, Bucureºti, Editura cochete la marginea apei, muzica de bunã Vremea calitate, oferã vizitatorilor maximul de ran- Pandrea, 2003 = Petre Pandrea, Cãlugãrul alb. dament higienic ºi de desfãtare pentru cea- Cuvânt înainte de Victoria Dragu- surile petrecute aici.” (Pandrea, 1933, p. 32). Dimitriu. Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu- Arta sunetelor, aºa cum este creatã ºi inter- Pandrea, Bucureºti, Editura Vremea pretatã în acest spaþiu, trebuie apreciatã, Pandrea, 2005 = Petre Pandrea, Soarele melan- cãci „arta caracteristicã a sufletului germa- coliei. Memorii. Prefaþã de ªtefan Dimitriu. nic, unde se exprimã cu puritate ºi integral, Ediþie îngrijitã de Nadia Marcu-Pandrea, unde trãieºte ºi are emoþiile cele mai Bucureºti, Editura Vremea 64 Istoria „citiã” de parabola lui Eugen Alina Barbu debuteazã sub semnul unei escha- tologii sumbre: tablourile, reconstituite de CRIHANà vocea unui narator care se raporteazã la o serie de „surse” ale epocii, înclinate cãtre o lecturã a realului pe care am putea s-o Utopie numim, pe jumãtate în glumã, „religiolo- gicã”2, proiecteazã „realitatea” într-o mi- tologie tributarã imaginarului decadent. ºi decadenþã Semnele nefaste anticipeazã spectacolul lumii pe dos, al haosului în care se instau- reazã „împãrãþia” lui Malamos Bozagiul în Princepele (imagine simbolicã reluatã în finalul sime- Resume tric, construind viziunea unei istorii ciclice, la fel ca aluzia la sosirea reînviatului „messer L'article fait un résumé et une description de de la Orient”). Doar aparent plasate în l'oeuvre "Princepele" de Eugen Barbu. Le opoziþie, „Curtea Veche” ºi „Curtea Nouã” roman présente un monde en décadence, plus sunt cele douã feþe ale lumii la baza cãreia précisément, un Bucarest en chaos, sous le parabola aºazã voinþa de putere ºi ficþiunea signe de l'utopie politique officielle. Le person- utopicã menitã sã o legitimeze. Primul capi- nage principal erre dans un décor peuplé de tol al romanului, încheiat (ca, de altfel, toate personnages mythologiques (symboles d'Eros celelalte) cu meditaþia în cheie mitic-simbol- et Thanatos) et trouve son fin tragique, comme icã asupra decãderii ºi prãbuºirii lumii, tous les artistes qui se sentent étrangers au marcheazã prezenþa respectivei „distincþii” monde où ils vivent. doar la nivelul discursului, a cãrui funcþie mitologizantã este afirmatã ºi subminatã în egalã mãsurã: „« Moartea este o necesitate, În Bucurescii bântuiþi de ciumã, decorul trebuie s-o privim în faþã! » scriau slovele, mitic care deschide Princepele1 într-o atmos- rugãciunile nu mai ajutau, poate mântuirea ferã de apocalips, moartea degradantã venea din altã parte. (...) În toate ferestrele pustieºte totul în cale strecurându-se pânã Bucurescilor ardeau lumânãri mici... (s. n.)”. ºi în lãcaºurile sfinte, astfel încât „pe care-i Între lumea lui Malamos Bozagiul, a ºobo- apucau înainte de asfinþit, îi aruncau în bi- lanilor (umani) ºi a gunoaielor, ºi aceea atin- serici unul peste altul, pânã ce ºi aceste sã de putrefacþie, dincolo de veºmintele lãcaºuri se umplurã de cadavre ºi de miro- strãlucitoare, a „aristocraþiei” nu existã, în realitate, nici o diferenþã. Cel de-al doilea sul lor nu te puteai apropia. Luã foc Sfântul capitol al romanului se deschide cu tabloul Gheorghe Nou ºi arse pânã în temelii, peste unui paradis devastat – sera pustie, aºezând douã zile se aprinse ºi în mahalaua Tabaci- utopia princepelui sub semnul aceluiaºi lor o bisericã. Se mistuiau ca rugurile îndo- imaginar decadent: „ªi pãsãrile pãreau bol- pate cu morþi. (...) O agonie lungã stãpânea nave, aerul era de tot neclãtinat, o putoare oraºul. (...) Pocise lumea ciuma asta. Cei ce dulce de cadavru stãruia peste oraº în acel scãpaserã încã se apucaserã de petreceri ca amurg înverºunat de varã”. sã uite ameninþarea. Femeile îºi pierduserã Lumea decadentã din parabolele istori- pudoarea ºi deveniserã cãþele. (...) Umbra ografice ale lui E. Barbu este, pe de o parte, unui neam ticãlos spurcase totul. (s. n.)” rezultatul unui ºir de transformãri „mito-

1 Editura Minerva, Bucureºti, 1977, Prefaþã de Const. Ciopraga, Tabel cronologic de Liviu Cãlin. Toate citatele sunt extrase din aceastã ediþie. 2 Cf. Yvon Desrosiers, Pour une lecture religiologique de la littérature (Entrevue avec Yvon Desrosiers) , în Religiologiques, no. 5 (printemps 1992), I Littérature et sacré, text disponibil la adresa http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no5/desro.pdf. 65 Alina Crihanã

forice”3, demitizãri ºi remitizãri operate tic din grãdina Meitani (un „paradis” de asupra unor structuri subordonate imagi- simboluri hermetice), Princepele încheie narului eschatologic: Princepele debuteazã pactul cu reprezentantul Renaºterii oculte ºi, fireºte, se încheie sub semnul apropiatu- (în planul ezoteric al istoriei diegetice ºi în lui apocalips, întreaga construcþie analep- planul dialogului cultural pe care îl institu- ticã urmãtoare constituindu-se în naraþiune ie aceasta, messerul fiind un „Ariosto al exemplarã (exemplum) menitã sã „explice”, ca curþii valahe”, un Pico della Mirandola, un în literatura sapienþialã ºi oracularã biblicã, Paracelsus, Mefisto al lui Marlowe etc.), „teroarea istoriei”. Tabloul de sfârºit de repetând, în ritualul „consacrãrii”, cuvintele lume ia naºtere, pe de altã parte, graþie lui Iisus din Apocalipsã: „Eu sunt Alfa ºi apelului la o serie de figuri ºi decoruri pe Omega...”. care G. Durand le include în categoria Scenariul cristic degradat guverneazã „mitemelor decadentismului”4: al „perver- „traseul” Princepelui: un ospãþ la curte ca- siunii” („le mythème d’A Rebours (...), de la pãtã semnificaþia unei parodii a Cinei (bo- contre-nature”), cel al „lenii” orientale („le ierii linguºitori înconjurându-l pe „Cel iu- mythème du farniente”), al „declinului bit”); „judecãtor” al „târfelor istoriei” (pro- benefic” („le complexe des Troyens”), al tagoniºtii orgiei de la hanul La norocul Cai- „femeii fatale”, al „renunþãrii la iubire” pen- lor), Princepele oficiazã groaznicul botez în tru amorul pervers ºi, în fine, mitemul „Iordanul” Bucurescilor, „care nu era altul „Grand Macabre” („le complexe de la decât amãrâta de Dâmboviþa”, imagine care grande vérole”), sub semnul cãruia se aºazã aminteºte de aceea a damnaþilor din „puþul întreaga istorie a ciumei. trãdãtorilor” lui Dante (o sinucidere simbo- Recurenþa scenariilor mitic-simbolice licã, a cãrei semnificaþie o anticipeazã cuvin- exhibate în construcþia intertextualã a tele messerului: „Din tine trebuie sã pleci, romanului se aflã la originea alunecãrii isto- Princepe. Eºti prizonier ca Ugolin (s.n.) ºi riei în parabolã; „infernul” Bucurescilor în n-o ºtii.”). Grotescul atinge apogeul în spec- care se revarsã „râul morþii, Cocytos, umflat tacolul din ziua Învierii: penitentul de lacrimile rãposaþilor” este emblema Princepe, „prãbuºit de credinþã” în timpul lumii construite de Princepe în parabola slujbei de sfinþire a „bisericii” consacrate politicã a lui Barbu. „Nimeni nu mai are memoriei lui Ottaviano, spalã picioarele nevoie aici de cinste. Ea ar fi ca holera, ca boierilor (doisprezece la numãr, incluzându-l ciuma (s.n.), ca ducã-se pe pustii”, i se con- pe nebunul Dudescu, cel înlocuit în slujba feseazã discipolul lui Macchiavelli messeru- de vel vistiernic de bãtrânul armãsar orb), lui care se declarase „sclavul” ideii „de pu- rãspunzând apoi „chemãrii” Mitropolitului, tere”. Întemeiatã pe figurile imaginarului „Christos în mijlocul nostru!”, cu „Este ºi va infernal, aceastã lume se raporteazã în per- fi!”. Veritabilã mise en abyme, descrierea inte- manenþã la marile mituri primordiale riorului pictat al bisericii lui Ottaviano, prezente aici într-o variantã degradatã: „sumbrã, neagrã, ca o corabie a diavolului”, tiranul sfâºiat de „câinii melanholiei”, pri- reveleazã semnificaþiile experienþei exis- zonier al utopiei puterii absolute (este infer- tenþiale a Princepelui: „Marele vânãtor al nul personal în care îl iniþiazã dublul sãu, vieþii ce alerga deasupra norilor (...) era messerul, ºi din care se dovedeºte incapabil Ottaviano, ºi Leviathanul ce înghiþea pe sã mai iasã), este protagonistul unei pãcãtoºi din apele Styxului avea chipul parabole care rãstoarnã semnificaþiile sce- messerului, dupã cum la groaznica Judecatã nariilor biblice. La capãtul traseului labirin- pe tronul de aur stãtea Ottaviano, cu dulcele

3 J.-J. Wunenburger, Mytho-phorie: formes et transformations du mythe, în Religiologiques, nr. 10/1994 (Actualité du mythe), text disponibil la adresa http://www.unites.uqam.ca/religiologiques/no10/ wunen.pdf 4 Les mythèmes du décadentisme, în Cahiers Figures, Décadence et apocalypse. Sept études sur les figures du temps en littérature, philosophie, sociologie, politique, EUD, Coll. Figures, Dijon, 1986, text disponibil la adresa http://www.u-bourgogne.fr/CENTRE-BACHELARD/Z-durand.pdf 66 Utopie ºi decadenþã în Princepele

sãu chip zâmbind, ºi în Iad, acolo unde erau experienþa “creaþiei utopice” (în termenii lui pictaþi o mie de draci, cu toþii aveau ªt. Aug. Doinaº), cel al lui Barbu e un sinu- înfãþiºarea messerului ºi el îi chinuia pe cigaº: moartea grotescã ordonatã de Înalta pãcãtoºi, ce tot chipul lui aveau.” Sfinþii mi- Poartã nu reprezintã altceva decât sancþio- litari, cei trei magi, Adam ºi Eva, Sfântul narea fizicã a unei morþi cãreia Princepele i Gheorghe ºi balaurul, Sfânta Paraschiva ºi se dãruise mai demult ºi pe care uciderea proorocul David, Fecioara ºi Maria Mag- „androginului” Ottaviano o reflectã simbo- dalena, oameni sãturaþi de Iisus la praznicul lic. (Princepele lui Barbu murise în momen- de pe munte, femeia adulterã, heruvimii tul în care îl ucisese (în sine) pe Mefisto/ etc., toate personajele istoriei sacre aveau Pico: „melanholia” este semnul acestei chipul lui Ottaviano, „numa într-o arcadã autoanihilãri prin refuzul acþiunii ºi închi- oarbã abia luminat (...) se putea zãri chipul derea în colivia auritã figuratã simbolic, la nedesluºit al lui Pilat din Pont ce þinea în începutul romanului, de paradisul devastat mâna dreaptã un peºte...” Ottaviano este al serei cu papagali bolnavi.) istoria ridicatã la rangul de Mit, în visul „Marea lucrare hidraulicã” preconizatã utopic al tiranului care se identificã cu de cuplul „Tot-Horus” al carnavalului de la Marele Mecanism ºi sfârºeºte strivit de el. Mogoºoaia, o utopie neagrã întemeiatã pe Spre deosebire de Faust-ul lui Goethe, al sacrificii umane, o iluzie la fel ca spectacolul cãrui traseu sfârºeºte în apoteozã dupã de teatru în care messerul ºi Principele 67 Alina Crihanã

întruchipeazã Logosul ºi Suveranul Divin, se aflã la antipodul creaþiei faustice în vari- antã goetheanã. „Creaþia” Princepelui este un Infern: „Într-un loc ars de soare vara ºi fãrã apã, noteazã „cronicarul”, bãtut de vânt iarna ºi stãpânit numai de mari viscole, în neºte mlãºtini care-þi scurta viaþa, cãzni þara toatã cu sfinþii ei în frunte ce nu zise- serã, unii, ca aceia, cei mai mulþi, au munci- tori ai pãmântului celui românesc ce se uitau la el ca la obrazul lui Dumnezeu, dar acel pãmânt nu era al þãrii parcã, ci Iadul, (s.n.), locul de ispaºã al nenorocitei de adunãturi în zdrenþe, bãtutã ºi umilitã cu bicele (...)”. Lectura „mitodologicã” pe care romanul lui Barbu o aplicã istoriei nu este, fireºte, independentã de contextul politic în care apare Princepele, unul care încurajeazã în sfera literaturii demonizarea, mai mult sau mai puþin „esopicã”, a trecutului „negru” apropiat, un demers care-ºi asociazã punerea în discuþie a raportului dintre isto- rie ºi ficþiune, strategie exhibatã adesea de comentariul auctorial („Pe loggia palatului de la Curtea Nouã prima razã de soare fãcu sã sclipeascã marmura: Sol non occidat scria acolo cu litere sãpate în piatrã. Ce pustie zi urmã! (s.n.)”) În parabola politicã a lui Barbu distanþa dintre istoria sacrã oficialã, plasatã sub sem- nul imaginarului utopic, ºi realitatea distopicã, este transformatã în obsesie tema- ticã, atingând toate palierele construcþiei narative ºi ficþionale: de la strategiile care religii” comuniste, devin aici pretexte ale subliniazã distanþa dintre cele douã tipuri meditaþiei parabolice: ia naºtere o splendidã de discurs (al cronicarului, „istoriografic”, distopie totalitarã (puþin importã dacã e una ºi al naratorului martor anonim) ºi pânã la scrisã „cu voie de la miliþie”), în care fabula structurile imaginarului simbolic, în baza istoriograficã reinvestitã mitologic (în ter- cãrora se construieºte fabula despre „lumea menii lui G. Durand) funcþioneazã ca strate- veche” ºi „lumea nouã”. Escatologia poli- gie de „defamiliarizare”5. Episodul „Epocii ticã de extracþie lenino-stalinistã, asumatã de aur” slãvite în odele adunãturii „de slugi de partidul-stat totalitar în anii obsedantu- de cuvinte” („ceata de lãtrãi”, „plinã de lui deceniu ºi întemeiatã pe scenariul dis- vorbe ºi de bãºini” în cadrul cãreia se pariþiei unei lumi degradate ca sacrificiu remarcã „cei patru cavaleri ai Apocalipsei, fondator indispensabil „noii geneze”, ar cum îºi spuneau ei înºiºi”) depãºeºte, evi- putea fi reperul mitic al acestui roman care dent, sfera alegoriei politice (una “vi- se construieºte demolând mitologia puterii. zionarã” în raport cu ceea ce avea sã urmeze Escatologie ºi decadenþã, ca repere ale „noii dupã “mica primãvarã” ceauºistã): Prin-

5 Cf. George Achim, Iluzia ipostaziatã. Utopie ºi distopie în cultura românã, Limes, Cluj-Napoca, 2002. 68 Utopie ºi decadenþã în Princepele

cepele ar putea sã concureze cu orice altã utopiei”: lumea atinsã de boalã, proiectatã distopie totalitarã care-ºi transcende contex- în figuri demonice eufemizate sau în tul istoric. decoruri de tipul paradisurilor decadente, este Revenind la spectacolul decadenþei, care reversul cetãþii ideale la care viseazã vodã dominã imaginarul romanesc, nu putem sã Hangerli ºi fostul eterist. Atinºi de melan- nu îl punem în relaþie cu mitologia autole- holie, sfâºiaþi între cele douã pulsiuni com- gitimatoare a artistului cãruia scenariul pu- plementare – Eros ºi Tanathos – cei doi terii totalitare îi rezervã, dincolo de orice principi ai lui Barbu cad pradã Marelui Me- aparenþe ºi „prime de seducþie” (ºi indife- canism al Istoriei care suprapune destinele rent de contextul istoric – „obsedantul dece- victimelor ºi ale cãlãilor. Victime ale voinþei niu” sau „epoca de aur”), un rol „margi- de putere proiectate în figuri decadente nal”. În fapt, acest statut e unul asumat ºi feminine (Herula Lucrezia, sibila-prostituatã, legitimat simbolic la nivelul mitologiei iniþiatoarea în infernul veneþian al iubirii ºi „rezistenþei”: în diagrama topicii socio-cul- al morþii a eroului din Sãptãmâna nebunilor) turale circumscrise spaþiului românesc sau feminizate (androginul mefistotelic totalitar, „artistul blestemat” nu mai este, ca printre ale cãrui modele mitice s-ar putea sã preluãm observaþia aceluiaºi G. Durand afla cele douã figuri feminine ale Apoca- referitoare la decadentismul modernitãþii eu- lipsei: femeia îmbrãcatã în Soare ºi Târfa ropene, „doar « prinþul norilor », « magul », Babilonului), Hrisant Hrisoscelu ºi Prince- « vizionarul », el devine blestematul, nebu- 6 pele opteazã amândoi pentru autoexilarea nul, « tenebrosul, vãduvul, neconsolatul »” . din istorie. Primul, fost eterist ce aspirase la Imaginarul romanelor ºaizeciste e bântuit tronul „Vizanþului”, sfârºeºte ca Iov (refe- de aceastã imagine a artistului (romanele lui rinþa biblicã e afiºatã de text) pe o grãmadã D.R. Popescu ni se par, din aceastã pers- de gunoi, visându-se, pânã în pragul morþii, pectivã, cele mai „ilustrative”), care se magister ludi al unui carnaval care sã aducã raporteazã patent la figura eroului quijotesc în „latrina de mavrofori” a Bucurescilor, lu- ºi latent - la aceea a „compromisului” (E. minile definitiv pierdutei Veneþii. Auto- Barbu l-ar numi „lãtrãu”, acel E. Barbu care este, în egalã mãsurã, autorul Princepelui ºi exilat în închisoarea auritã (ºi aureolatã) a personajul „dubios, mitocan ºi antisemit, unei Veneþii imaginare (emblema jocului care urma sã devinã figura poate cea mai dintre aparenþã ºi esenþã sub semnul cãreia odioasã a literelor române sub Ceau- se aºeazã lumea barocã a lui Barbu, figuratã ºescu”7). simbolic de carnavalul sãrbãtorii Redentore Rezumând, imaginarul decadent are în ºi de spectacolul de circ al Mamei Marghe- spate, aici, la fel ca în majoritatea romanelor rita) va împãrtãºi soarta canarilor pe care îi mai tinerilor ºaizeciºti, un reper la care artis- destinase Doamnei. Celãlalt, magister ludi al tul se raporteazã conºtient, utopia politicã carnavalului sabatic care sfârºeºte cu ar- oficialã, devenitã obiect al deconstrucþiei, ºi derea pãdurii Mogoºoaia (una din imaginile unul care þine de reconstrucþia identitarã a simbolice ale lumii degradate cãreia i se acestuia, re(cu)perabilã în structurile mai refuzã purificarea, alãturi de aceea a arderii mult sau mai puþin latente ale propriei bisericilor, transformate în prealabil în gropi mitologii/utopii autolegitimatoare: mesa- comune în Bucurescii devastaþi de ciumã, gerii simbolici ai artistului „se simt în largul sau de aceea a livezii de piersici transfor- lor” în lumile ficþionale decadente, în care maþi în „niºte schelete (...) uscate ºi gâr- „compromisul” se transformã în erou. Este bove”), va sfârºi sfâºiat de câini, dupã ce se cazul creatorilor de utopie din Princepele ºi visase creator al Istoriei. Este soarta pe care Sãptãmâna nebunilor. o vor împãrtãºi toþi „cãlãii” în romanele Ambele romane reprezintã o punere în generaþiei ’60, proiecþia „torturii în efigie” a fabulã, în cheie simbolicã, a „mizeriei artistului, ca strategie de deculpabilizare.

6 G. Durand, Introducere în mitodologie. Mituri ºi societãþi, Dacia, Cluj- Napoca, 2004, p. 137. 7 Matei Cãlinescu, Amintiri în dialog, ediþia a III-a, Iaºi, Polirom, 2005, p. 342. 69 Stelian Diaconescu (viitorul poet Ion Caraion) se naºte la 24 mai 1923 (dupã pro- Sorin IVAN pria mãrturisire, data realã ar fi 10 mai) în satul Pãlici, comuna Ruºavãþ (azi Vipereºti), judeþul Buzãu. Iatã ce spune poetul despre Ion Caraion: locul naºterii sale: „Am venit pe lume în- tr-un sat sãrac, mai târziu aveam sã scriu «într-un sat ca o bubã», de la cotitura Car- A doua paþilor rãsãriteni, de la confluenþa celor trei mari provincii româneºti – Muntenia, Mol- dova ºi Transilvania. Este ceea ce explicã condamnare bogãþia limbajului meu ºi pe aceea a oame- nilor locului. Acolo se întâlnesc, adunate din toate direcþiile ºi din toate timpurile, la moarte majoritatea cuvintelor limbii române. La nu prea mare adâncime sub scoarþa pãmântu- Abstract lui, satul meu de baºtinã era pardosit cu co- line de sare. El se întindea pe malul unui râu After his first time in prison, 1950-1955, nãbãdãios, cunoscut din vechime, de pe under the most terrifying conditions, in 1958 vremea egiptenilor ºi a romanilor, între – de Ion Caraion was sentenced to life imprison- o parte ºi de alta – douã mari pãduri cu ment by the communist regime. He was told vânat mult, cu pãsãri multe, cu ºerpi mulþi yet he had been sentenced to death: three years, ºi veninoºi. De altminteri unul din satele in his prison cell, he was waiting for the exe- vecine se ºi chema Vipereºti, de la viperã.”1 cution. Then his punishment was commuted Contextul în care apare sintagma autocitatã to 25 years of hard working imprisonment. In este un poem de facturã expresionistã, Satul the spring of 1964, he had 19 years left to de la marginea bucuriei, din volumul Necunos- spend in prison. But the communist regime cutul ferestrelor2, transcriere a unei stãri ob- had decided, according to the Yalta scure, de sfâºiere între o vagã nostalgie ºi un Convention, to free all the political convicts. disconfort ontologic copleºitor, propriu Caraion did not know about this, when he was poeziei lui Caraion, pe fondul unei insolu- invited to sign a collaboration engagement bile neputinþei de adaptare în spaþiul exis- with the Political Policy. For the sake of his tenþei: „Zãpezile cãlãtoreau leneºe / ca la freedom, he did it. Since 1964 to 1981 he was începutul genezii. / M-am nãscut într-un sat a collaborator of the Security, mostly under the ca o bubã, / sub munþii amiezii. // Între cer cover name Artur. In 1981 he left Romania for ºi pãdure, / satul sta ca o bubã. / Au venit Switzerland, together with his family, as a ploile din protoistorie / pe urmã, sã-l rupã. political refugee. He died in 1986 in Laussane, // Scuipãtoare ºi omidã, / mai apoi cunoscui where he is buried. In Romania, at the end of burgul. / O tãcere lichidã / tonificã amurgul. the 90s, his collaboration with the Political // Înfrãgezea durerea ºi umilea în mine / Policy was revealed and proved with docu- zãpezile pure. / Satul de la marginea ments from the secret archives. Therefore his bucuriei / a rãmas în pãdure.” În altã parte, public image has radically changed: the martyr poetul îºi schiþeazã, în termenii unui orgo- of communism has turned into a monster. liul nedisimulat, genealogia spiritualã ºi un Nowadays his moral guilt tends to shadow the lapidar portret moral: „Eram coborâtor value of his literary work. Is this manicheistic dintr-o veche ºi neîntreruptã stirpe de pre- view the way to the truth? Caraion is one of oþi, de luptãtori ºi þãrani liberi din Tran- the most important Romanian poets. His moral compromise must be judged under his 1 Ion Caraion, Ultima bolgie – Jurnal 3, p.45, Editura tragic life’s circumstances. Who needs a sec- Nemira, 1998. ond death sentence for Ion Caraion? 2 Necunoscutul ferestrelor, Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1969, p. 196. 70 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

pentru ca viaþa operei de artã sã nu fie batjo- coritã ori deposedatã de atributele ei, de a nu avea dreptul sã nu accepte nici cãluº nici cãtuºe.”3 Se pare cã înclinaþia cãtre univer- sul literelor i-a fost favorizatã viitorului poet de câteva date esenþiale ale existenþei sale: o casã în care, noaptea, nu se stingea lumina din pricina cãrþilor, un tatã – þãran – pasionat de lecturã, reflexiv ºi vituperativ faþã de transcendenþã ºi univers în vremuri de cumpãnã, dar ºi iubitor al Scripturilor, din care le citea ca un învãþãtor sãtenilor, volume semnate de autori români impor- tanþi ºi (în „traduceri neideale”) de nume emblematice ale literaturii universale: Esop, Virgil, Homer, Spinoza, Nietzsche, Dosto- ievski, Sienkiewicz, Tolstoi, Goethe, Dante etc. Încã din primele clase de ºcoalã, pe care le petrece (în gazdã la un unchi dinspre tatã) într-un soi de claustrare forþatã, elevul Diaconescu se refugiazã într-o lume secretã, interioarã, conturatã de poeziile pe care le memora ºi le recita sieºi, ca un exerciþiu de eliberare ºi evaziune: „La începutul anului memorizam cu evlavie (asta am fãcut-o ºi mai târziu, în liceu) toate poeziile din aºa- zisa carte de citire, spunându-mi-le mie în- sumi, în tainã, când eram singur ºi trist…”4 Într-un astfel de context spiritual ºi psiho- logic se naºte pasiunea lui pentru poezie, care, mai târziu, va deveni copleºitoare ºi-i silvania, Moldova ºi Muntenia, dar ºi de la va contura un fel de existenþã paralelã, miazãzi de Dunãre, din þinuturile populate într-un spaþiu autonom al cuvintelor, ideilor de-a lungul veacurilor de români. Singura ºi trãirilor la intensitãþi uneori paroxistice ºi nobleþe la care þin este aceea a spiritului ºi a incandescente, loc de refugiu, de reflecþie, libertãþii spirituale. Înaintaºii mei ºtiau sã de supravieþuire: „Astfel, poezia a devenit scrie ºi sã citeascã încã dinainte de 1600, pentru mine o necesitate. Întâia dintre toate, când încã destule capete încoronate îºi fãrã de care n-aº fi mai putut sã trãiesc. Mã rugau sfetnicii a îndeplini pentru ei aceastã drogam cu poezie. Realitatea cu componen- îndeletnicire de douã ori demnã ºi de mai tele ei se decolora, pânã ce o pãturã de ceaþã multe ori temutã ca periculoasã. Primejdiile o acoperea complet. Navigam în nori, cu ºi teama de care-s înconjuraþi cei ce lucreazã regretul adânc, statornic, sfâºietor cã îndem- cu nevãzutul nu vor lipsi din biografia mea nul ºi dreptul de a inventa rugãciuni ºi ver- de poet, gazetar, editor, eseist, redactor ºi suri, ca sfinþii ºi ca poeþii, pe care nu ºtiu de întemeietor de reviste literare, antifascist ºi ce îi tot situam într-o duratã din afara anticomunist, apãrãtor fervent al libertãþii duratelor, într-un timp dinaintea timpului, de manifestare ºi de conºtiinþã, democrat un asemenea drept mie îmi este retras. Pãcat prin structurã, riscându-mi propria-mi viaþã mortal. Iarãºi nu ºtiu clar de ce – nimeni nu

3 Ion Caraion, Jurnal II. Literaturã ºi contraliteraturã, pp.IX-X, Editura Albatros, 1998. 4 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 47. 71 Sorin Ivan

mi-o spusese – continuam a crede cã atât versuri protestatare la adresa rãzboiului, în sfinþii, care erau veºnici ºi îºi desfãºurau tonuri sumbre ºi apocaliptice, cu acuze ºi menirile în indefinitul ºi indefinibilul veºni- vituperaþii privitoare la starea de fapt, ciei, cât ºi poeþii (pe care-i asimilam lor) au motiv pentru care, imediat dupã apariþie, trãit cândva demult, incalculabil de demult, este interzisã ºi retrasã din librãrii. Tot în sãvârºind lucrãri a cãror fire scapã limitelor 1943, începe sã frecventeze cursurile ºi vor scãpa totdeauna puterii umane, ca Facultãþii de Litere ºi Filozofie, unde îl are rugãciunea ºi poezia de pildã. Pentru cã ei profesor, printre alte nume ilustre, pe G. n-au fost oameni ca noi, ci altceva, mai mult Cãlinescu. Poemele ºi articolele publicate de decât oameni.”5 Între 1935 ºi 1942, urmeazã Ion Caraion, cu un puternic accent critic ºi liceul B.P. Hasdeu din Buzãu. În aceºti ani, acuzator, îi atrag represalii din partea redacteazã, împreunã cu mai mulþi colegi, autoritãþilor, inclusiv ameninþarea cu din economiile proprii, beneficiind de com- revolverul. Iatã ce spune poetul: „Sub plicitatea directorului liceului, Bucur Þincu, fasciºti, în timpul rãzboiului, din pricina revista de poezie Zarathustra, printre cola- caracterului democratic al articolelor mele, boratorii cãreia se numãrã: Al. Lungu, am fost cu regularitate þinta rigorilor cen- Lucian Valea, Traian Lalescu, Lucian Dumi- zurii. Zeci ºi zeci de articole mi-au fost cen- trescu, Marin Sârbulescu, C. Bivolaru. Pe zurate. Prima carte, interzisã. Acela care lângã revistã, elevul Stelian Diaconescu conducea cu depline puteri Cenzura constituie o editurã, colecþia „Zarathustra”, Militarã, un colonel, Colonelul Atanasiu, la care apar douã volume de versuri: mi-a pus la un moment dat, ca sã mã timo- Mãtãnii pentru fata ardeleanã, de Lucian reze, revolverul la tâmplã. Tocmai din prici- Valea, ºi Fata din brazi, de Alexandru Lungu. na conþinutului antifascist al articolelor Modelul Zarathustra este perpetuat, între mele. N-a tras. Era pentru a mã înspãimân- anii 1941-1943, de revista de poezie ta. Însã doar câteva zile mai târziu, în Claviaturi, editatã la Braºov de elevii Lucian redacþia ziarului la care lucram, a ziarului Valea ºi Mircea Bogdan ºi giratã de poetul Ecoul, doi ofiþeri de Gestapo au venit sã mã Gherghinescu-Vania, în care publicã mulþi aresteze. Am scãpat ca prin miracol, am tineri, dar ºi mari poeþi precum Arghezi ºi pãrãsit Bucureºtiul, am stat ascuns prin Blaga. Pe lângã Zarathustra ºi Claviaturi, Moldova º.a.m.d.”7 În 1945, îi apare volu- tânãrul poet publicã, între 1940 ºi 1941, ver- mul de versuri Omul profilat pe cer, care suri ºi recenzii în Curentul literar ºi Universul obþine premiul de poezie al Editurii Forum literar. Numele lui Ion Caraion apare de alt- din Bucureºti, iar în 19468, al treilea volum fel citat pentru prima datã la „Poºta de poezii, Cântece negre, la Editura Funda- redacþiei” în Curentul literar – Magazin (an þiilor Regale. În 1947, Ion Caraion împreunã II, seria a II-a, nr. 53 din 7 aprilie 1940), unde cu Virgil Ierunca editeazã o revistã inter- aspirantului i se dã un rãspuns laudativ ºi i naþionalã de poezie în cinci limbi, Agora, se publicã un fragment6. experienþã rãmasã unicã în istoria culturii În 1943, apare, la Editura Prometeu din româneºti. În primul ºi, totodatã, ultimul ei Bucureºti, volumul de debut al lui Ion numãr, revista, realizare graficã de excepþie, Caraion, Panopticum, care în manuscris în 300 de pagini, aduna nume mari ale lite- purta titlul Circul domestic. Placheta conþine raturii române ºi autori strãini de prestigiu,

5 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 48. 6 „Poema dv. a fost miruitã cu duhul poeziei. Nu trebuie sã vã lãsaþi ademenit de imagini ºi de cuvinte sonore. Poema Chenar de clipã ar trebui refãcutã.”; „Mã uit la tine vorbã, te mângâi ºi te stric, / Din tomuri bizantine, te-adun, te chem din zvonuri / ªi nu mai pleacã vântul ºi nu mai cer nimic, / Zadarnic te mai caut, bãrdac de mit cu doruri. // Nuntire voivodalã pe mãguri ºi rovine, / Hatmanii sparg în veac, haiducii furã dor, / Avânturi pârcãlabe beau primãveri mezine, / Tac anii din lãcate ºi cerurile lor.”. 7 Ion Caraion, op. cit., p. 29. 8 În mod eronat, în mai multe tabele biobibliografice (întocmite, majoritatea, de Emil Manu), este trecut 1947 ca an de apariþie a volumului Cântece negre. Ediþia princeps poartã însã anul 1946. 72 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

între care: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian rului Scânteia, oficiosul Partidului Muncito- Blaga, André Breton, Robert Desnos, B. resc Român (viitor Comunist), ºi îndepli- Fundoianu, Henri Michaux, Eugenio neºte funcþia de secretar general de redacþie Montale, Christian Morgenstern, Salvatore al publicaþiei sãptãmânale (la început) Scân- Quasimodo, Rainer Maria Rilke, Umberto teia tineretului, revista Uniunii Tineretului Saba, Carl Sandburg etc. Tot aici apãreau Muncitoresc, unde este coleg cu un tânãr ºi primele versuri în limba germanã ale lui promiþãtor activist comunist, cu cinci ani Paul Celan. Acuzatã de cosmopolism de mai în vârstã: Nicolae Ceauºescu. Entuzias- regimul comunist, prin organul sãu de mul comunist al poetului începe însã a se presã, Scânteia, revista Agora a fost interzisã, veºteji în scurt timp, când ia contact cu cen- iar numãrul al doilea, deºi pregãtit de tipar, zura practicatã de activiºtii ºi militanþii par- n-a mai apãrut niciodatã. tidului ºi când înþelege similitudinile „de Odatã cu venirea în Bucureºti, tânãrul metode ºi de gândire” dintre comunism ºi aspirant la gloria poeziei ajunge corector la fascism: „O cenzurã incomparabilã, mult ziarul Timpul, unde este coleg cu Marin mai sãlbaticã ºi tendenþioasã, se practica de Preda9, secretar de redacþie, redactor al data aceasta în chiar cadrul redacþiei, de aceluiaºi cotidian, redactor al ziarului Ecoul, cãtre propriii mei colegi de redacþie ºi de apoi ocupã, în ciuda vârstei lui, o serie de cãtre delegaþii Comitetului Central, majori- funcþii importante: consilier la Ministerul tatea lor vietãþi în afara vieþii normale, a ci- Artelor, secretar general de redacþie la vilizaþiei ºi a logicii, inculþi, abuzivi ºi, mai revista Lumea (director: G. Cãlinescu) în ales, fanatici de o morbidã suspiciune.”11 În 1945, ºef de presã la Editura Fundaþiilor aceste condiþii, în mai 1945 îºi dã demisia: Regale (director: Alexandru Rosetti) în 1947. „Lucru inadmisibil în comunism, acela de În treacãt fie spus, avansarea în funcþia de a-þi da demisia, deoarece contractul cu în- redactor la Timpul Caraion i-o datoreazã lui tunericul e considerat un contract pe viaþã, Arghezi însuºi: de pe poziþia de corector, de care te poate elibera numai moartea. tânãrul poet scrie un articol intitulat Lina Totuºi, cum nu eram ºi n-am fost nici utecist sau despre basmul modern, care, în ciuda aº- (la vremea respectivã, utemist, n.n.), nici teptãrilor sumbre ale autorului ºi spre tota- comunist, au trebuit sã se resemneze. Din la lui suprindere, lui Arghezi îi place. pricina plecãrii mele din redacþie, sãptãmâ- Marele poet sunã pe directorul ziarului, nalul Scânteia tineretului n-a mai apãrut o Mircea Grigorescu, ºi se intereseazã cine e lungã vreme. Vinovãþie care n-avea sã mi se Caraion, dacã e redactor al publicaþiei, iar mai ierte niciodatã.”12 Ziarist de atitudine, acesta, nevrând sã-l contrarieze pe ilustrul care se remarcase în diversele publicaþii ale interlocutor, încuviinþeazã numaidecât. Prin vremii prin articolele lui critice, dure, pole- forþa împrejurãrilor, Caraion este promovat mice, profund protestatare ºi provocatoare redactor ºi astfel începe ºi colaborarea lui cu în faþa autoritãþilor, Caraion publicã în 1946, Arghezi.10 Un episod aparte în biografia lui în Jurnalul de dimineaþã (director: Tudor Caraion are loc în toamna lui 1944, dupã ce Teodorescu-Braniºte) douã fulminante arti- România întoarce armele în favoarea ali- cole: Criza culturii ºi Criza omului, care su- aþilor: tânãrul poet, ale cãrui acuzaþii ºi vio- bliniau „pericolul mortal instalat în viaþa lenþe stilistice la adresa rãzboiului ºi a or- spiritualã a þãrii noastre o datã cu comunis- dinii burgheze lãsau cale deschisã spre sim- mul, articole anti-jdanoviste care s-au bucu- patii de stânga, participã la înfiinþarea zia- rat de o largã audienþã la public”.13 Repre-

9 Caraion evocã secvenþe din aceastã epocã ºi face un portret cam vitriolant colegului sãu, viitorul autor al Moromeþilor, într-un context cu totul special, la care vom face referire mai departe, în cursul acestui capitol.. 10 Episodul este narat de Caraion în Jurnal 2, în secþiunea intitulatã În palatul cuvintelor potrivite. 11 Ion Caraion, Ultima bolgie, pp. 29-30. 12 Idem. 13 Idem. 73 Sorin Ivan

lare. În ciuda diferenþelor (numai aparente) dintre fascism ºi comunism, în esenþã douã extremisme ideologice, metodele de tratare ºi sancþionare a adversarilor erau asemãnã- toare, dacã nu identice. Principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastrã” funcþiona la fel de bine ºi pentru comunism, ºi pentru fas- cism, iar Caraion, poetul ºi jurnalistul rebel, nãscut cu revolta în sânge, a cunoscut ne- mijlocit aceste similitudini: „Am fost vânat ºi cenzurat în anii rãzboiului sub regimul antonescian, pro-nazist, iar în anii de dupã rãzboi am fost vânat, cenzurat ºi închis sub regimul pro-stalinist al României zvârlite în sfera de influenþã ruseascã. Pro-naziºtii m-au învinuit de comunism, procedeu de rutinã, iar comuniºtii (ce putea fi mai uºor ºi mai stupid?) de fascism. Extremele îºi semã- nau, competitivitatea lor avea sã rãneascã pentru un veac sufletul ºi istoria contempo- ranã, pãtând cronica timpurilor noastre cu milioane de morþi.”15 În septembrie 1950, Caraion este arestat ºi condamnat la cinci ani de închisoare, pen- tru faptul de a fi trimis versuri în strãinã- tate, considerate ostile la adresa regimului popular. Un document emis de autoritãþi în anii ’60 explicã lucrurile: „A fost arestat la 22 septembrie 1950, pentru articole ºi ver- suri care au fost trimise în strãinãtate ºi difuzate de imperialiºti împotriva RPR. Prin saliile n-au întârziat sã aparã, dupã cum tot sentinþa 201/951 a Tribunalului Militar Caraion mãrturiseºte: „Am fost exclus ne- Bucureºti, secþia a II-a, a fost condamnat la statutar din sindicatul ziariºtilor. (…) Mi s-a patru ani închisoare corecþionalã. Rejudecat retras îngãduinþa de a mai semna în presã. ºi prin sentinþa 443/954 a Tribunalului S-a interzis conducerii revistelor, ziarelor ºi Militar pentru unitãþile MAI, a fost con- editurilor de a mã publica sau de a-mi gãz- damnat la ºase ani închisoare corecþionalã. dui mãcar rãspunsurile la invectivele ce mã Prin decizia nr. 2614/954 i s-a redus pedeap- priveau ºi de care, dintr-o datã, ca la co- sa la cinci ani închisoare corecþionalã de mandã, s-a umplut presa. Întreg aparatul de cãtre Tribunalul Militar pentru unitãþile agitaþie ºi propagandã al partidului comu- MAI. La 20 septembrie 1955 a fost eliberat nist, pretins român, izbea cu sete într-un prin expirarea pedepsei.”16 Condamnatul îºi singur om. Frica de cuvânt. Frica de intelec- ispãºeºte pedeapsa în lagãrele de muncã tualii popoarelor.”14 Acestora li s-au adãugat forþatã de la Canalul Dunãre-Marea Neagrã interogatorii, controale la domiciliu, hãrþu- („pe fundul cãruia dorm zeci de mii de vic- ieli ºi denigrãri, mijloace de luptã bine- time”), la minele de plumb de la Cavnic ºi cunoscute ale noii puteri în curs de insta- Baia Sprie, în Maramureº. La aceastã expe-

14 Emil Manu, Ion Caraion, Editura Universal Dalsi, 1999, p. 13. 15 Ion Caraion, Jurnal 2, pp. X-XI. 16 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, Editura Publiferom, Bucureºti, 2001, p. 46. 74 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

rienþã traumatizantã, care lasã grave urme noapte, cu dezgust ºi tristeþe, de Camil fizice, dar ºi psihologice asupra victimei, Petrescu ºi Cãlinescu. Amândoi academi- Caraion se va întoarce obsesiv în cãrþile sale, cieni… aveam în faþa mea barosul cu care în poezie ºi în jurnale. Iatã o mãrturie trebuia sã zdrobim bulgãrii de rocã sterilã ºi despre stagiul concentraþionar, într-un care cântãrea 40 kg. Atârna mai greu decât regim subuman, al cruzimii, terorii ºi dezu- mine.”17 În altã parte, Caraion descrie cal- manizãrii, context de severe consideraþii varul trãit de-a lungul primei perioade de asupra moralitãþii, compromisului ºi renun- încarcerare în pagini de infern dantesc: „În þãrii, asupra atitudinii intelectualului con- Maramureº sunt mine de plumb, de cupru fruntat cu ideologia totalitarã, cu trimiteri ºi de aur, dar în acelaºi timp sunt închisori. directe la contingent: „Arestat în 1950, în Unele dintre cele mai crude închisori, de 1952, am fost trimis la minele de plumb din predilecþie pentru intelectuali. Crude ºi Baia Spriei. Ne gãseam la sute de metri sub multe. Eu am stat în douã. Ca deþinut politic pãmânt. Eram în schimb de noapte. Aveam ºi intelectual, mã trimiseserã, la un moment 29 de ani ºi 38 de kg. Trebuia sã livrãm o dat, sã-mi execut pedeapsa acolo, trebuind normã irealizabilã – fiecare sclav, cãci sclavi sã lucrez 12 ore din 24, în condiþii subu- eram, câte 4 tone de minereu pe ºut. mane, de un primitivism ºi o rigoare de-a Ajunsesem niºte epave ºi vorbeam despre dreptul sãlbatice, la aproape 1000 de metri culturã. Despre trãdarea oamenilor de cul- sub pãmânt, unde temperatura era aºa de turã. Eu veneam din înfrângeri. Poate mai ridicatã cã umblam cu toþii în pieile goale, în profunde. Îmi amintesc vorbind în acea abataje foarte înalte, unde nu se putea

17 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual, p .IX. 75 Sorin Ivan

asigura securitatea muncii. Nici o mirare cã durã, aproape de neîndurat, cãci frigul co- unii au pierit zdrobiþi de blocurile de rocã bora acolo, în carcere, sub –20 de grade, desprinse de sus, la cea mai uºoarã clãtinare carnea þi se învineþea, picioarele degerau, produsã de perforatoarele cu care trebuia sã necesitatea de a þopãi continuu, spre a te gãurim roca ºi sã cãutãm filoanele de încãlzi, te obosea, te extenua, te apropia de minereu. Filoane din ce în ce mai zgârcite. letargie ºi de moarte.”18 Dar nu era numai asta. Prin fisurile stâncii, În anii de închisoare, Caraion iniþiazã, se infiltra apã. Apa era acidulatã ºi picura dupã propria mãrturisire, douã reviste clan- pe trupurile noastre, dupã cum v-am spus, destine, Generaþii ºi Don Quichotte (aceasta goale. Acolo unde cãdea stropul de apã din urmã reapare în exil, din 1982), scrise cu acidulatã, carnea sfârâia ºi se fãcea bubã. În creionul pe hârtia sacilor de ciment, aºa fel, încât la foarte scurtã vreme toþi cei conþinând poezii „subversive”, care circu- care lucram în astfel de locuri expuse ajun- lau de la un penitenciar la altul. Multe din- seserãm sã avem corpurile îmbrãcate ca tre poemele scrise de Caraion în detenþie au într-o plasã de zale de bube. ªi bubele acelea fost trimise în afara închisorilor, în „liber- nu ne mai treceau, nu aveau timp sã se cica- tate”, ºi dactilografiate de Valentina Sesto- trizeze ori sã se vindece, deveniserã o ranã pali, viitoarea lui soþie. Recuperate, unele au vie ºi deschisã, care ne durea tot timpul, fost inserate în volumele ulterioare, dupã formând peste pielea noastrã un cofraj, o cum vom avea ocazia sã constatãm. În tex- coajã, o crustã cafeniu-neagrã. Pe deasupra, tul autobiografic O patã de sânge intelectual, normele pe care eram obligaþi sã le îndepli- publicat în Jurnal 219, Caraion vorbeºte nim erau în sine irealizabile, înadins calcu- despre poeziile scrise în gulag: „Scrise de late astfel. De ce? Pentru ca prizonierul po- mânã, cu creionul, cel mai adesea pe hârtie litic sã se afle continuu faþã de direcþia de sac de ciment, în anii detenþiei am iniþiat închisorii ºi de puterea politicã a statului în ºi am fãcut sã circule de la un penitenciar la stare de culpã ºi de recalcitranþã. Pentru ca, altul ºi din temniþã în temniþã, iar lesne nu în permanenþã, nimeni neputându-ºi realiza era, revistele clandestine Generaþii ºi Don norma, fiecare sã poatã fi oricând învinuit Quichotte. Din 1982, Don Quichotte ºi-a reluat cã saboteazã munca, munca socialistã, so- apariþia în exil. O considerabilã parte a ver- cialismul, aºadar, ºi cã sabotajul este, fireºte, surilor mele (nãscute între ziduri de celule politic, ºi cã deci se face susceptibil de un sau înlãuntrul sârmelor ghimpate) a izbutit nou proces, în care va fi gratificat cu o ºi mai sã se strecoare afarã. Nu e prilejul sã explic mare pedeapsã, în aºa fel încât sã nu mai cum. Unele memorate, altele cãrcãlite rudi- spere a se elibera vreodatã. Iar dacã nu-þi mentar, acele poeme nimerite în fine în fãceai norma (ºi, dupã cum am explicat, lumea de dincolo de gratii au avut ºansa de nimeni nu putea sã ºi-o facã), la ieºirea din scurtã duratã sã fie dactilografiate cu grijã minã erai vârât 12 ore la carcerã, desculþ, de viitoarea mea soþie ºi sã circule. Însã unii numai în cãmaºã ºi indispensabili, cu raþia dintre rãspânditorii acelor poeme erau mâncãrii redusã, iar adesea ºi bãtut. Dupã agenþii Securitãþii, mandataþi sã intre în po- care, te trimitea iar la munca forþatã din sesia respectivelor texte ºi sã le difuzeze, minã, unde iar nu realizai norma ºi iar pu- tocmai spre a se furniza astfel pretextul unei teai fi pedepsit cu alte 12 ore de izolator noi întemniþãri. Ea n-a întârziat.” sever. Iar asta, zi de zi, noapte de noapte. Eliberat din infernul concentraþionar20, Iarna, o atare pedeapsã se dovedea foarte poetul este angajat la propunerea lui Emil 18 Ion Caraion, Ultima bolgie. Jurnal 3, pp. 23-24. 19 Op.cit., pp. XI-XII. 20 Experienþa copleºitoare parcursã de deþinutul Caraion va inspira mai târziu pe Marin Preda, în urma naraþiunilor poetului, în realizarea personajului Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pãmânteni (Editura Cartea Româneascã, 1980). În alchimia personajului intrã, se pare, ºi detalii din experienþa recluziunii politice a unei alte victime a Gulagului românesc, eseistul, dramaturgul ºi romancierul I.D. Sârbu. 76 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Manu21 (secretar ºtiinþific, în acea vreme, al aceºti ani de cumpãnã, adevãratã placã tur- Societãþii de ªtiinþe Filologice ºi Istorice) în nantã a existenþei sale, Caraion se confe- postul de tehnoredactor al publicaþiilor seazã: „Mã eliberam în septembrie 1955, Societãþii Limbã ºi Literaturã: Studii de lite- pentru ca dupã doi ani ºi jumãtate, în mar- raturã universalã, Studii ºi articole de istorie ºi tie 1958, sã fiu reîncarcerat ºi sã primesc un Studia et acta orientalia. În acelaºi timp, cola- alai de pedepse, totalizând – pentru organi- boreazã la aceste reviste, cu studii ºi eseuri, zaþie antistatalã, tentativã de rãsturnare a semnându-ºi textele sub pseudonim. În ordinii statului, spionaj, înaltã trãdare etc. – martie 1958, este din nou arestat sub urmã- vreo 200 de ani de condamnare ºi culmi- toarele capete de acuzare: trãdare de patrie, nând cu pedeapsa capitalã. Aproape trei spionaj, defãimarea culturii socialiste, ani, singur într-o celulã la Malmaison, am uneltire împotriva orânduirii legale de stat aºteptat zilnic sã fiu executat. Ancheta n-a etc. Faptele incriminate: a întocmit liste cu încetat niciodatã. Nici dupã ce am încercat a scriitori români care ar fi urmat sã pri- mã sinucide; nici dupã ce – transferat în alte meascã ajutor financiar din Occident ºi a penitenciare ºi comutându-mi-se în douã trimis în strãinãtate, pentru a fi tipãrite, rânduri pedeapsa, mai întâi în muncã sil- poezii scrise ori memorate la Canal. Date nicã pe viaþã ºi apoi în 25 de ani de temniþã fiind natura ºi gravitatea infracþiunilor, grea – am trecut prin Jilava, Gherla ºi Aiud; Caraion este, conform propriilor declaraþii, nici dupã ce, o datã cu ceilalþi captivi politi- condamnat la moarte de cãtre Tribunalul ci, am fost eliberat în 1964; nici dupã ce, ca Militar Bucureºti, pedeapsã care îi va fi majoritatea scriitorilor ce supravieþuiserã comutatã, în urma recursului, la muncã sil- închisorii, în 1968 s-a procedat la aºa-zisa nicã pe viaþã, apoi la 25 de ani de muncã sil- noastrã reabilitare; ancheta n-a încetat nicio- nicã. „Dactilografa” manuscriselor primeºte datã, reabilitat sau nereabilitat, în temniþã ºi ea 15 ani de muncã silnicã pentru com- sau afarã.”22 plicitate. Chiar dacã poetul vorbeºte dese- În 1964, Caraion este eliberat din închi- ori, în paginile autobiografice, despre con- soare, odatã cu toþi deþinuþii politici. Gestul damnarea sa la moarte, nu existã probe în de generozitate al regimului are loc în apli- arhive pentru aceastã sentinþã. Se pare cã carea unei clauze anexe privitoare la Ro- pedeapsa a fost cerutã de procuror, dar nu a mânia a Convenþiei de la Yalta, pe fondul fost admisã de instanþã. Între timp, pro- dezgheþului ideologic. Fostul deþinut se nunþarea sentinþei s-a amânat de mai multe întoarce în „libertatea” oferitã de noua ide- ori. Deþinutul a fost informat, în schimb, cã ologie ºi în lumea nouã edificatã de regimul primise pedeapsa capitalã ºi a trãit trei ani comunist, în centrul cãreia stã omul… „De într-o celulã aºteptând momentul execuþiei, fapt se trecea dintr-o curte mai micã de tem- în fiecare clipã, în fiecare zi, fãrã sã ºtie ade- niþã în curtea unei temniþe mai mari, care vãrul. Tot o condamnare la moarte: o moarte era ºi e astãzi România. Foºtii condamnaþi lentã, chinuitoare, torturantã, în fiecare politici, deºi eliberaþi, au continuat sã fie secundã, cu fiecare zgomot de paºi, cu socotiþi o primejdie, sã fie ameninþaþi, perse- fiecare tresãrire de puls. Era o tacticã a cutaþi, interogaþi, supuºi la continue presiu- terorii practicatã de organele represive ale ni morale ºi materiale, în sfârºit împinºi la regimului pentru a traumatiza victimele acte disperate.”, spune Caraion.23 Ce fel de prin dezinformare, pentru a le desfigura acte disperate? Vom vedea mai târziu. Dupã sufleteºte ºi a le desfiinþa ca oameni. Despre eliberare, în cãutarea unor surse de exis-

21 Emil Manu, poet, eseist, istoric literar, care face parte ca ºi Caraion din „generaþia rãzboiului”, a fost un devotat prieten al poetului. Dupã 1989, el a publicat mai multe volume ºi antologii de poezii ale aces- tuia, cele mai multe inedite, poeme postume, studii critice ºi chiar o monografie, readucând numele poetului în spaþiul literaturii române (v. Bibliografia). O prietenie exemplarã, care a durat dincolo de exiluri, dincolo de viaþã ºi de moarte. 22 Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 31. 23 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XII. 77 Sorin Ivan

comunist. Caraion reintrã în literatura românã dupã o tãcere forþatã de 20 de ani, în 1966, cu volumul de versuri Eseu. Un titlu cu valoare simbolicã poate, sugerând încer- carea reîntoarcerii la poezie, în alt timp ºi în altã realitate. Pe acest fond psihologic al anxietãþii de a recupera timpul pierdut, Caraion publicã intens, într-un ritm ameþi- tor, volume de versuri, antologii din propria operã, eseuri, nenumãrate traduceri din lite- ratura lumii (inclusiv din lirica eschimosã), devenind unul dintre cele mai prodigioase nume ale literaturii române. Într-o filã de jurnal, îºi mãrturiseºte obsesiile privitoare la operã: „Sub apãsarea anilor de viaþã fu- raþi, a manuscriselor de mai multe ori con- fiscate ºi distruse, cu complexul sfâºietor cã nu voi mai avea timp sã scriu sau sã spun ce am de spus sau de scris, obsedat de ideea cã mesajul meu este ameninþat a fi încã o datã înãbuºit, vreme de cincisprezece ani, nu aveam altã soluþie, voi lucra demenþial câte 14-16 ore pe zi, ca sã las o operã. Las, cãci cad grav bolnav, cheaguri de sânge ºi frag- mente din trupul meu pe mesele de operaþie ale spitalelor. ªi toate acestea dupã ce veneam din închisoare cu coastele fractu- rate, în urma torturii… Dar nu e mai puþin adevãrat cã ºi coloana substanþialelor mele contribuþii literare se înalþã!”25 În intervalul 1966-1980, îi apar volumele de poeme: Eseu tenþã, Caraion cere ajutor printr-un memo- (1966), Dimineaþa nimãnui (1967), Necu- riu lui N. Ceauºescu (pe care-l cunoºtea din noscutul ferestrelor (1969), Cârtiþa ºi aproapele redacþia Scânteii tineretului), obþine traduceri (1970), Deasupra deasuprelor, Cimitirul din ºi dreptul de a publica în reviste, scrie la stele, Selene ºi Pan (1971), Munþii de os (1972), diverse publicaþii centrale (Gazeta literarã, Frunzele în Galaad, Poeme, colecþia „Cele mai Viaþa româneascã, Secolul 20) ºi din provincie frumoase poezii” (1973), Marta, fata cu (Ramuri), se adreseazã Secþiei de propa- poveºtile în palmã (1974), O ureche de dulceaþã gandã a CC al PCR pentru încadrarea într-o ºi-o ureche de pelin (1976), Lucrurile de redacþie (Viaþa româneascã, Secolul 20, Con- dimineaþã, Interogarea magilor, Lacrimi perpen- temporanul, Gazeta literarã, Arta plasticã, diculare, volum selectiv, colecþia „Biblioteca Revue roumaine, România liberã, Magazinul, pentru toþi” (1978), Dragostea e pseudonimul Informaþia sunt cele precizate de poet) pen- morþii, Cântecul singurei (Le chant de l’unique), tru a scãpa de „atâtea stringente incertitudi- volum bilingv (1980). Acestora li se adaugã ni materiale” ºi pentru „asigurarea unui volumele de eseuri: Duelul cu crinii (1972), salariu onorabil”24 Între timp, începe sã scrie Enigmatica nobleþe (1974), Pãlãrierul silabelor frenetic, o frenezie a disperãrii, cu obsesia (1976), Bacovia, sfârºitul continuu (1977). Pe de a recupera timpul confiscat de regimul lângã aceastea, poetul traduce, întocmeºte

24 Emil Manu, Ion Caraion, p. 177. 25 Ion Caraion, Jurnal 2, p. XIII. 78 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

antologii de poezie din lirica universalã, poetul o vede în cãrþile sale, „care n-au într-o efervescenþã literarã ieºitã din comun: acceptat niciodatã compromisul”, al cãror o antologie în trei volume a poeziei franceze conþinut nu era tocmai pe gustul regimului de la Rimbaud pânã azi (2000 de pagini, 150 ºi de aceea erau constant supuse celor „mai de autori), o antologie a poeziei americane nestãpânite ºi pãtimaºe” critici, ºi în douã de la origini pânã în prezent (136 de autori), articole „de alarmã” în urma morþii sus- o antologie a poeziei canadiene de limbã pecte (16 mai 1980) a lui Marin Preda, care englezã, altele, ale poeziei romande, neer- stârnesc ecouri în presa din Belgia, Ger- landeze, un „florilegiu” din lirica eschi- mania ºi Israel. În acelaºi timp, autorul mosã, un omagiu lui Constantin Brâncuºi – Cântecelor negre devenise þinta unor atacuri Masa tãcerii, Simposion de metafore la Brâncuºi din partea revistei Sãptãmâna (cunoscutã ca –, antologie de texte dedicate marelui sculp- oficinã a Securitãþii), orchestrate de Eugen tor de zeci de poeþi ai lumii, traducerea ro- Barbu. În douã seriale întinse, fiecare, pe manului Under the Volcano, de Malcolm aproape câte douã luni, Barbu afirmã, Lowry, traducerea integralã a lui Antoine de potrivit poetului, cã „nu oricine (deci eu Saint-Exupéry, traducerea romanului nu!) a fost pe degeaba închis ºi nu oricui L’Éternité plus un jour al lui Georges- (deci nu ºi mie!) i se cuvine mãrinimia de a Emmanuel Clancier, traduceri din poeþii fi reabilitat.”28 Într-o întâlnire a unei dele- germani ai grupului ’47 ºi din Novissimi gaþii de peste 20 de scriitori (ªerban Cio- italieni, din Dante, Shakespeare, Heine, culescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Giordano Bruno, Baudelaire, Puºkin, Mircea Zaciu, Mircea Iorgulescu, George Lermontov etc., culegeri de poeme din Macovescu, Radu Tudoran, Augustin opera lui Ezra Pound, Cesare Pavese, Anna Buzura, Constantin Þoiu, Al. I. ªtefãnescu, Ahmatova, Raymond Queneau, Pierre ªtefan Bãnulescu, Radu Boureanu, ªtefan Emmanuel, Rainer Maria Rilke.26 Augustin Doinaº, Maria Banuº, Nina La 5 august 1981, Ion Caraion ºi familia Cassian, Constanþa Buzea, Dan Deºliu, (soþia, Valentina, ºi fiica, Marta) pleacã Mircea Dinescu sunt cei citaþi de poet) cu într-o excursie în Franþa, din care refuzã sã Nicolae Ceauºescu, în 1979, Caraion solicitã se mai întoarcã; la 25 noiembrie, poetul cere acestuia încetarea „huliganismelor, puºla- azil politic în Elveþia, pe care îl obþine malâcului, abuzurilor, feloniilor, rasismului, repede. Resorturile psihologice ale unei ast- neo-stalinismului fascizant ºi corupþiei care fel de decizii rãmân, cel puþin la prima au acaparat, care sufocã ºi degradeazã viaþa vedere, complicate ºi obscure. Gestul poetu- publicã, radio-televiziunea, presa româ- lui surprinde pe mulþi dintre cunoscuþii sãi: neascã”29, dar nu primeºte rãspuns de la în România, Caraion era unul dintre cei mai acesta, care, în schimb, îºi afirmã, în mod publicaþi autori,27 devenise un nume cunos- repetat, regretul cã a desfiinþat cenzura. cut (chiar dacã nu agreat de toatã lumea, în Când, foarte curând, în aceeaºi revistã special din mediul criticii) al literaturii Sãptãmâna, este declanºat al treilea serial române, material nu o ducea rãu, avea, cu împotriva sa, poetul are certitudinea cã alte cuvinte, o „situaþie”. Conform propri- atacurile au loc din ordin de sus ºi hotãrãºte ilor mãrturisiri însã, începuse sã fie urmãrit, sã facã pasul decisiv al emigrãrii: „Era, în invitat sã declare cu cine se întâlneºte, cu sfârºit, clar cã din normativ provenit de sus, cine corespondeazã, ameninþat regulat la chiar de la cabinetul prezidenþial, izvorâ- telefon dupã miezul nopþii, ascultat, spionat serã ºi izvora campaniile ºi campania îm- cu microfoane în apartament etc. Cauza, potriva mea. Limpede ca lumina zilei, cã mã

26 Conform fiºei bibliografice pe care Caraion singur ºi-o întocmeºte, nu fãrã orgoliu, în Jurnal 2, p. XVII. 27 Prietenia cu Marin Preda a jucat un rol important în editarea operei lui Caraion. Cele mai multe dintre volumele sale, în special de poezie, au apãrut la Editura Cartea Româneascã, al cãrei director a fost multã vreme autorul Moromeþilor. 28 Ambele citate, Ion Caraion, Ultima bolgie, p. 33. 29 Op.cit., p. 34. 79 Sorin Ivan

pãºtea un pericol iminent pe curând. În timpul închisorii ºi de dupã eliberare, cu clipa aceea m-am hotãrât sã pãrãsesc þara; fragmente din miile de pagini de manuscris am pornit-o în lume cu soþia, copilul ºi douã ce mi s-au confiscat în peste 30 de ani de valize. Restul bunurilor mele, rod al unei þinere sub observaþie, de þinere în beciuri, de munci de o jumãtate de veac, avutul manu- þinere în lanþuri ºi cãtuºe, de teroare.”31 S-a scriselor mele, biblioteca mea de peste dovedit în cele din urmã cã materialele pub- 11 000 de volume, pe scurt, tot ceea ce îmi licate cu un zel ieºit din comun de artizanul aparþinea acolo, fãrã posibilitate de recupe- hebdomadarului, Eugen Barbu, erau, de rare, a rãmas pe loc. ªi am plecat în exil, în fapt, note informative semnate de Ion pribegie. Astfel ºi doar cu atât.”30 Caraion cãtre Securitate. Dezvãluirea colab- Evident cã, în urma opþiunii lui de a de- oraþionismului acestuia cu organul de zerta din România comunistã, aceste atacuri represiune al regimului comunist a stârnit se vor înteþi ºi vor lua o turnurã distructivã. stupoare în Occident ºi a dus la compro- În urma propagandei dezlãnþuite din þarã miterea gravã a relaþiilor celui incriminat cu împotriva lui de cãtre Poliþia politicã, exis- exilul românesc, inclusiv cu celebrul cuplu tenþa poetului ºi a familiei lui în Occident, în de la Paris. Colaborarea poetului cu postul libertatea atât de mult râvnitã, se va trans- de radio Europa Liberã a încetat ºi acesta s-a forma în curând într-o aventurã în infern. trezit, deodatã, izolat de comunitatea Dupã plecare, Securitatea iniþiazã represalii româneascã, cãzut în dizgraþie, respins ºi dure la adresa lui Caraion, în scopul de a-l dispreþuit, singur în lumea liberã, victimã a compromite în faþa opiniei publice din þarã propriilor compromisuri. ºi din strãinãtate, þinta principalã fiind exilul românesc. Revista Sãptãmâna începe În exil, la Lausanne, Caraion continuã sã sã publice fragmente dintr-un pretins „jur- scrie. Optând pentru existenþa în exil, îºi nal” al lui Caraion, cu referiri critice, pline asumase toate riscurile ºi chinul sisific al de venin (în stilul binecunoscut al autoru- unui nou început. Scrisul rãmâne singurul lui), la adresa unor personalitãþi ale exilului mod prin care poate sã se exprime, sã se românesc, precum Monica Lovinescu ºi Vir- explice, sã se apere, sã arunce anatema gil Ierunca, prieteni vechi ai poetului, care îl asupra regimurilor ºi ideologiilor, asupra susþinuserã mereu moral (ºi material) ºi îl istoriei, lumii ºi universului. Editeazã douã gãzduiserã în vizitele sale la Paris. Privitor reviste internaþionale: Don Quijotte (reluarea la aceastã campanie de denigrare ºi compro- în libertate a revistei cu acelaºi nume apã- mitere îndreptatã împotriva sa, Caraion va rute pe hârtie de saci de ciment în stagiul încerca sã se explice ºi sã se disculpe, penitenciar de la Canal) ºi Correspondances, negând autenticitatea textelor ºi acuzând care ulterior va deveni 2 plus 2. În paginile practicile Securitãþii: „Minciuna, mistifi- lor, apar nume cunoscute ale exilului româ- carea, insinuãrile prezideazã redactarea nesc, precum Emil Cioran, Matei Cãlinescu, acestor abjecþii tipãrite, cu scopul ca victima Margareta Dorian, Vintilã Horia, I. Iliu, sã fie discreditatã ºi responsabilã de câte ºi Virgil Nemoianu, George Tomaziu etc., ºi mai câte scornite blestemãþii, iar cãlãii sã sute de scriitori din toatã lumea, fiecare rãmânã în umbrã, imaculaþi. Îngerii înger- exprimându-se în propria limbã, o reeditare ilor. Nu o astfel de practicã poate sã mai de fapt, cel puþin în intenþie, a experienþei mire pe cineva. Dar o datã cu ea au început din 1947 numite Agora. În 1982, la Editura publicarea unui fel de ghiveci literar, a cãrui Ion Dumitru din München, apare volumul paternitate mi se atribuie mie, o ciulama de interviuri ºi pamflete Insectele tovarãºului bizarã de texte, rezultatã din amestecul Hitler, în care poetul îºi lasã frâu liber urii diferitelor pãrþi de procese verbale, împotriva regimului concentraþionar ºi a întocmite la anchetele ºi interogatoriile din dictaturii comuniste din România. Dupã

30 Idem, p. 34. 31 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, p. 35. 80 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

cum explicã autorul undeva, Tovarãºul Hitler este numele generic dat de con- damnaþii politic regimului comunist, insti- tuþie a suferinþei, a dezumanizãrii ºi a morþii, ceea ce pune semnul egalitãþii între teroarea comunistã ºi teroarea nazistã. Insectele sunt agenþii mai mici sau mai mari ai regimului, cei care îl servesc plini de obe- dienþã, instrumente ale rãului în slujba unui sistem criminal. În aceste pagini de pamflet, poetul îºi revarsã ura împotriva celor care au confiscat libertatea unei þãri întregi, trãgând obloane de întuneric în jurul ei ºi al fiecãrui individ, semãnând frica ºi spaima de ceilalþi ºi de sine, controlând totul prin teroare. Având un pronunþat caracter polemic, presãrat cu vituperaþii ºi agresiuni de limbaj, care amintesc virtuþile de po- lemist redutabil ale lui Caraion, exersate în articole de jurnal, poeme ºi eseuri, opuscu- lul constituie o explicaþie, o disculpare a celui pus la stâlpul infamiei prin delaþiunile Securitãþii în faþa diasporei româneºti ºi în acelaºi timp un act de acuzare de o violenþã rar întâlnitã adus regimului din România, un rechizitoriu adresat ticãloºiei ºi mizeriei morale de cãtre poetul legitimat în gestul sãu de revoltã de suferinþele îndurate. Actul sãu explicativ ºi acuzator nu convinge se pare ºi nu poate contracara o imagine deja conturatã prin instrumentele îndelung exer- sate ale propagandei în scopul compromi- mai poatã / Învia, de-a fost sã moarã. // Beþi terii definitive a unui adversar incomod. În ca niºte raþe bete, / Porci ca niºte porci cu- filele de jurnal scrise în exil, în volumul osânzã, / De la alþii (ºi cu sete!) / Puteau din Insectele tovarãºului Hitler, dar ºi în poezii, rãsplin sã vânzã. / Deºi alþii ºi nu ei / Tot Caraion lanseazã adevãrate diatribe la muriserã prin veac, / Pentru temple-a cãror adresa regimului comunist din România ºi a artizanilor lui, în special a lui N. Ceauºescu. chei / De pãtruns în viitor / Au crezut cu Între vocile anticomuniste ale exilului româ- viaþa lor / Ca de sfinþi. Olimp sãrac. // nesc, cea a lui Caraion este printre cele mai Sãrãcia, rugãciunea / Douã mii de ani în- înverºunate ºi mai agresive. Iatã o mostrã, tregi / N-au lãsat ca spurcãciunea / Sau ru- un poem-pamflet inclus în volumul sus- gina sau noroiul / Sã le-acopere de negi, / Sã menþionat: „Þara boului ºi-a vacii / Unde-ºi fac le roadã, sã le farme / Nici trecutul nici al- mendrele dracii. / Þara balegii ºi-a cloºtii / toiul – / Ele-n sine stâlpi ºi arme, / ªi-acum Unde-ajung în frunte proºtii… // La o masã cu niºte burþi în frunte, / Niºte cefe, niºte de toate / Ce þinea de-un secol poate / Sau dosuri / Care-n loc sã se înfrunte / Se pupau de numai jumãtate, / Oriºicum – de multã lingând la sosuri, / Iatã cã a nu ºtiu câta / vreme / (ªi bãtea nãpraznic vântul!) / Oarã, foarte rãsturnate, / Nesãtule nici cu- Ca-ntre scorpii ºi blesteme, / Fleoarþele- atâta, / Împãrþeau la câte toate… // Dragã! mpãrþeau pãmântul / Împãrþit ºi altãdatã, / dragã! dragã! dragã! / Fuse rândul cofelor Împãrþit ºi-a câta oarã? / L-împãrþeau sã nu cu bragã. // Þara ta-i acum fãrã putere. / Se 81 Sorin Ivan

trecu la cãnile cu fiere. // Þara asta costã mai înainte de moartea poetului. În urma unei puþin. / S-a ajuns la vedrele cu vin. // Ci de- boli incurabile, contractate se pare, în acum orbirilor neghioabe, / Vom sui în tur- închisoare, Ion Caraion se stinge din viaþã nul fãrdelegii. / Om cu om Boabe cu boabe, de cirozã ºi cancer hepatic33, la 21 iulie 1986, / Sã se-aleagã tinele ºi regii! // Ori pe zi Ori la Lausanne. pe-ntuneric, / Ori cu zloata Ori cu iarba, / S- Dupã 1990, în special prin eforturile lui a sfârºit cu baba-oarba. / Ne cunoaºtem. Emil Manu, care-i pãstreazã poetului o prie- Ceas eteric, / Stai ºi-ascultã! Nasc vierii. / A- tenie postumã, neafectatã de timp, de spaþiu nceput valea tãcerii / A venit marea cea ºi nici de rumoarea care, între timp, începe veche / ªi-mpietrirea viitoare. / Nu mai este sã fie creatã în jurul „cazului Caraion”, apar lunã, soare, / Limbã, vãz, presimþ, ureche. / mai multe culegeri de poeme, unele inedite, Cerne-aromã timpul. Cern / Clipele ºi altele reeditate, antologii din întreaga munþii-n gând – / Poate zgomotul etern, / poezie a autorului, eseuri, jurnale. Prin vo- Poate sângele-n curând. // Sângele de tainã lume ca Apa de apoi (1991), Omul profilat pe vie, / Mraniþa de foc ºi moaºte. / Þara asta, cer (1992), Cimitirul din stele (1995), Postume totuºi, va sã-nvie! / Þara asta, totuºi, va (1995), Tristeþe ºi cãrþi (1995), Exil interior renaºte.” (1997), Jurnal 2 – Literaturã ºi contraliteraturã Caraion trãieºte amãrãciunea izolãrii ºi (1998), Jurnal 3 – Ultima bolgie (1998), cãrora însingurãrii ºi se uitã acuzator în urmã: li se adaugã Poezii arestate (1999) ºi antologia „România ºi-a ucis dupã rãzboi aproape Antichitatea durerii, volumul 1 (2005), am- toatã floarea intelectualitãþii, iar dintre cei bele sub îngrijirea lui Nicolae Þone, ºi chiar ce se mai aflã încã în viaþã, cel mai discutat printr-o monografie Ion Caraion (1999), sem- gânditor, E.M. Cioran, cel mai modern dra- natã de acelaºi Emil Manu, poetul revine în maturg, Eugène Ionesco, cel mai mare spaþiul culturii române ºi în atenþia spe- cialiºtilor, ca un fel de pasãre Phoenix renãs- istoric al religiilor, Mircea Eliade, trãiesc în 34 strãinãtate. Azi cãrþile mele sunt interzise în cutã din cenuºa timpului ºi a istoriei. þara în care m-am nãscut, valoarea mea con- Totuºi, aceastã revenire din exil, prin poezi- testatã, iar numele meu prohibit, deºi în ile ºi eseurile sale, a lui Ion Caraion, victimã urmã doar cu vreo zece ani mi se acorda din a Gulagului comunist, într-o libertate pos- partea Academiei Române cea mai de tumã sfâºiatã de sechelele, suferinþele ºi ob- seamã distincþie literarã pentru poezie: sesiile trecutului, de cãutãri, dezvãluiri, Premiul Mihai Eminescu. Dar ce conteazã în deconspirãri, revizuiri, noi ierarhizãri, în mentalitatea «culturalã» a unui stat poliþie- numele adevãrului, conºtiinþei ºi moralei, nesc ºi anticultural asemenea contradicþii?! va fi grav compromisã, pe parcurs, de ima- Satisfãcut în cecitatea ºi despotismul sãu, ginea care se va cristaliza într-un nou „Pro- acest stat – unul din sateliþii Moscovei – e ces Caraion”, redeschis în anii din urmã. consecvent. Consecvent în stalinism. În sta- Odatã cu deschiderea arhivelor Secu- linism ºi mizerie. Aºa cum e întunericul ritãþii ºi cu accesul la sursele clasificate de consecvent cu sineºi.”32 Revista Dialog, edi- informaþii, sunt scoase la vedere date care îl tatã de Ion Solacolu la Dietzenbach (Ger- prezintã pe Ion Caraion într-o cu totul altã mania), îi publicã poeme scrise în exil ºi luminã: aceea de colaborator al Poliþiei iniþiazã seria „Caietele Ion Caraion”, a cãrei politice. Douã documente apãrute în Cartea primã ediþie apare în 20 iunie 1986, cu puþin albã a Securitãþii. Istorii literare ºi artistice

32 Ion Caraion, Jurnal 2, O patã de sânge intelectual (text scris în 1984), pp. XVIII-XIX. 33 Semnificativã în acest sens este o declaraþie a soþiei poetului, Valentina Caraion: „Aceastã boalã e con- secinþa directã a deportãrii lui la minele de plumb de la Cavnic ºi Baia Sprie. Acea gãlbinare de care pomeneºte el era de fapt o hepatitã B, care netratatã duce, mai devreme sau mai târziu, inexorabil la cirozã ºi cancer hepatic. Aceastã descoperire, relativ recentã, le-a dat posibilitatea medicilor care îl îngri- jeau sã afle cauza bolii lui: la investigaþiile fãcute i s-au gãsit anticorpi la hepatita B.” 34 Pentru toate titlurile citate, vezi Bibliografie. 35 Editura Presa Româneascã, 1996, doc. 261, din 22 decembrie 1981, pp. 478-479. 82 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

1969-198935, volum editat de Serviciul Ro- centru nume rãsunãtoare ale culturii noas- mân de Informaþii, în fapt, douã note infor- tre, precum Vladimir Streinu, Alexandru mative ale poetului privitoare la Virgil Ie- Paleologu, ªtefan Augustin Doinaº, ca sã ne runca ºi Monica Lovinescu ºi publicate de oprim la acestea. Curios însã la Caraion, Mihai Pelin în România literarã36, cãrora în observã cu maliþiozitate autorul40, este cã scurtã vreme li se adaugã alte ºi alte probe, poetul ºi-a îndeplinit angajamentul cu un deschid o adevãratã Cutie a Pandorei ºi con- „exces de zel ieºit din comun”.41 Colabo- tureazã un Dosar Caraion, care zguduie lu- rarea cu Securitatea a foºtilor deþinuþi poli- mea literarã româneascã. Între timp, apar tici sub presiunea ameninþãrilor, a ºantaju- contribuþii solide, bazate pe un probatoriu lui ºi a spaimei este, probabil, unul dintre complex, la rechizitoriul moral, instrumen- actele disperate pe care aceºtia au fost împinºi tat postum poetului. Lucrarea care risipeºte sã le facã ºi la care Caraion face trimitere în orice dubii, construitã pe documente din confesiunea inclusã în Jurnal 2 (1998) ºi cita- arhivele CNSAS, este „Artur” – Dosarul Ion tã anterior. Mihai Pelin rãstoarnã biografia Caraion37, autor Mihai Pelin. Artur este lui Caraion, demonteazã punct cu punct numele conspirativ al lui Caraion în activi- evenimentele acesteia, reinterpretându-le, tatea de colaborator al Securitãþii, dupã ce, pe bazã de documente, din perspectiva la început, folosise pseudonimul Nicolae colaboraþionismului poetului, ajungând sã-l Anatol. Volumului amintit i se adaugã: transforme pe acesta din victimã în monstru. Aceastã dragoste care ne leagã – Reconstituirea Ion Caraion în aceastã tristã metamorfozã unui asasinat38, de Doina Jela ºi Cazul „Artur” este un personaj profund duplicitar, care-ºi ºi exilul românesc39, realizat de Delia Roxana falsificã biografia, capabil sã-ºi onoreze Cornea ºi Dumitru Dobre. În „Dosarul” pe angajamentul cu Securitatea cu o conºtiin- care i-l întocmeºte, Mihai Pelin prezintã ciozitate neobiºnuitã, sã-ºi toarne prietenii istoria racolãrii lui Caraion de cãtre (Marin Preda, Virgil Ierunca, Monica Lovi- organele de Securitate ºi urmãreºte pas cu nescu º.a.), sã-i portretizeze cu peniþa înmu- pas cum se materializeazã „pactul cu iatã în veninul urii ºi al frustrãrii, un profitor diavolul” fãcut de poet pânã în momentul al regimului comunist, în solda cãruia s-a plecãrii lui din þarã. Ion Caraion a fost pus, un om dispus sã accepte compromisul, recrutat de Securitate în 1964, cu câteva sãp- trãdarea, minciuna, automistificarea. tãmâni înainte sã fie eliberat, odatã cu toþi Volumul Aceastã dragoste care ne leagã – deþinuþii politici. Din acel moment, mai Reconstituirea unui asasinat, de Doina Jela, avea de executat 19 ani de închisoare ºi nu care prezintã împrejurãrile arestãrii ºi morþii avea cunoºtinþã despre eliberarea care se în închisoare a Ecaterinei Bãlãcioiu-Lo- pregãtea tuturor. Pus în faþa a douã opþiuni, vinescu, mama Monicãi Lovinescu, aduce, închisoarea sau libertatea condiþionatã de la rândul lui, grave acuzaþii de ordin moral colaborarea cu forþele de ordine ale statului, lui Ion Caraion. Într-un capitol special ded- a ales a doua variantã ºi a semnat un anga- icat acestuia, prilej cu care îi ºi face un jament cu Securitatea. Nu e singurul caz din amplu ºi eclectic portret, dominat de raþiuni lumea intelectualilor deþinuþi în lagãrele afective, autoarea îl acuzã pentru paginile comuniste. Alte scandaluri care au zguduit „mustind de otravã”42, în care Caraion lumea româneascã în anii din urmã au în evocã întâlnirile ºi dialogurile cu Ecaterina

36 România literarã, nr. 13-14, 1999 – Mihai Pelin, Dosarul Ion Caraion. 37 Editura Publiferom, Bucureºti, 2001. 38 Editura Humanitas, Ediþia a 2-a, 2005. 39 Editura Pro Historia, Bucureºti, 2006. 40 Cartea este scrisã de altfel, de la un cap la altul, în cheia stilisticã a unei ironii crude, cu un soi de bucurie rãutãcioasã de a dezvãlui adevãrul în ceea ce-l priveºte pe Caraion. Pe alocuri, inspirã sugestii de rãfuialã personalã. Dincolo de stil ºi scriiturã rãmân însã documentele… 41 Mihai Pelin, „Artur” – Dosarul Ion Caraion, p. 70. 42 Op.cit., p. 179. 83 Sorin Ivan

Bãlãcioiu, profund îngrijoratã de soarta respectivã, ci fãceau parte din douã note fiicei ei aflate la Paris – cele douã fiind informative, cerute de Securitate poetului legate de o dragoste imposibil de destrãmat înainte de plecarea în Elveþia, probabil ca prin înstrãinare ºi depãrtare –, pentru rân- garanþie a întoarcerii ºi instrument de ºantaj durile despre Monica Lovinescu ºi despre la nevoie, ºi livrate cu promptitudine de Virgil Ierunca, scrise, înainte de plecarea din acesta. Este vorba de notele publicate în þarã a poetului, cu ironie, sarcasm ºi rãutate, România literarã în numerele 13-14 din 1999, dar nu lipsite de talent literar. Culpa moralã scrise de poet în februarie 1981. Desigur, a lui Caraion este agravatã de faptul cã între tragedia Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovi- Virgil Untaru (viitorul Virgil Ierunca) îi era nescu ºi colaborarea lui Ion Caraion cu prieten din tinereþe, Monica Lovinescu îl Securitatea nu este nici o legãturã. Acu- susþinuse constant pe poet ºi-i afirmase, în zaþiile pe care Doina Jela i le aduce poetului repetate rânduri, valoarea literarã, cuplul de într-un ton vitriolant au un sens moral, aug- Paris îl sprijinise (cum am vãzut mai sus) tot mentate fiind de dimensiunea emoþionalã a timpul de-a lungul perioadei comuniste. evenimentelor într-o istorie despre viaþã, Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu trãise dra- speranþã, suferinþã ºi moarte. matic despãrþirea de fiica ei ºi, în contextul Lucrarea Cazul „Artur” ºi exilul românesc unei solidarizãri afective (prieten al ginere- vine cu noi elemente biografice, documente lui ei), îl considerase pe Caraion ca pe pro- ºi note informative inedite, incluse la capi- priul fiu, ducându-i mâncare la spital, prim- tolul „Delaþiuni”, contribuind la îmbo- indu-l în casã, confesându-i-se etc. Bãtrâna gãþirea „Dosarului Caraion”. Iatã o imagine doamnã a fost arestatã (24 mai 1958) ºi con- sinteticã destul de sugestivã a acestuia: damnatã la 18 ani de temniþã grea ºi confis- „Dosarul de delator al lui Caraion se carea tuturor bunurilor, prin sentinþa din 12 deschide cu o notã informativã datatã februarie 1959 a Tribunalului militar teritor- 21august 1964 ºi se încheie, dupã circa 400 ial II, Bucureºti, în care se spune: „A ascultat de pagini pline de nume, gânduri, idei, permanent emisiunile postului de Radio remarci reproduse foarte fidel de agent, cu o Paris unde funcþiona în calitate de crainic notã datatã 4 august 1981, deci chiar în pentru emisiunile în limba românã fiica sa, ajunul plecãrii sale din þarã. Din zecile de Lovinescu Monica, soþia legionarului note, unele foarte scurte, altele foarte ample Ierunca Virgil, iar ºtirile transmise le comu- ºi înflorate cu metafore caracteristice scrisu- nica ºi altor persoane, comentându-le în lui literar, am cãutat sã selectãm în volumul mod ostil, manifestându-ºi neîncrederea în de faþã numai acele documente care fac trãinicia regimului nostru ºi propovãduind referire la oamenii din exil sau la legãturile instaurarea regimului capitalist.”43 A murit celor din þarã, scriitori, poeþi, redactori º.a. în închisoare, la 8 iunie 1960, ucisã prin cu cercurile de exilaþi români din refuzul conducerii penitenciarului de a-i Occident.”44 Între cei despre care Caraion administra medicaþia (era suferindã de scrie rapoarte Securitãþii, se numãrã: Leonid cirozã hepaticã). Paginile incriminate de Dimov, Dumitru Þepeneag, Paul Goma, autoare au fost publicate în revista Nicolae Breban, Leonid Mãmãligã (figurã Sãptãmâna, în cursul unei distrugãtoare marcantã a exilului românesc, cunoscutã campanii mediatice întinse pe multe sub pseudonimul L.M. Arcade), Nicolae numere (585-598, 1982) împotriva fugarului, Steinhardt, Marin Preda, Ov. S. care trãdase regimul, ºi au generat un imens Crohmãlniceanu, Nina Cassian, Noël scandal în þarã ºi, în special, în rândul exilu- Bernard, Ion Negoiþescu etc. Un caz intere- lui românesc din Occident. S-a dovedit ulte- sant ºi dramatic pentru istoria literarã: cu rior cã însemnãrile în cauzã nu erau file de „ajutorul” lui Caraion, Securitatea confiscã jurnal, aºa cum se pretinsese la vremea Jurnalul fericirii, în manuscris, al lui N.

43 Doina Jela, Aceastã dragoste care ne leagã, Humanitas, 2005, p. 258 44 Cazul „Artur” ºi exilul românesc, p. 13 84 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

Steinhardt (dupã cum se întâmplã de altfel derutat ºi într-o mãsurã, de-a adevãratelea, ºi cu jurnalul Ninei Cassian). Autorul, fost scrântit.”45 deþinut politic, va fi nevoit sã-ºi rescrie, mai Declaraþiile lui Caraion sunt interesant târziu, întregul Jurnal, din memorie. Re- de privit ºi din perspectivã literarã. Multe producem în continuare fragmente dintr-o dintre ele conþin elemente de portret, unele notã despre Nicolae Steinhardt semnatã memorabile, observaþii psihologice ºi mo- Artur, care poartã data 25.12.1972: „În rale, ca niºte fiºe de observaþie ale unui ultimele douã sãptãmâni l-am vãzut pe cronicar sagace ºi sarcastic, plin de umori ºi Nicu Steinhardt de douã ori. Prima datã a de resentimente, unele ºi cu elemente umo- trecut el pe la mine ºi negãsindu-mã în ristice (v. Marin Preda), fãcute cu o inte- cursul dimineþii, a revenit în dupã-amiaza ligenþã crudã ºi o luciditate criticã demnã de zilei. A doua oarã am fost eu pe la el. De un psihanalist ºi de un romancier, pe care fiecare datã arãta foarte speriat ºi zdrobit. autorul lor le foloseºte pentru a-ºi exprima Mi-a spus cã se efectuase la domiciliul sãu o frustrãrile, pentru a-ºi rãzbuna refulãrile ºi percheziþie, ridicându-i-se un manuscris obsesiile, un mod, cu alte cuvinte, de elibe- original despre viaþa din închisoare ºi copia rare de propriii demoni, de autoexorcizare. dactilografiatã a acestuia. Multe dintre ele se limiteazã la astfel de Un manuscris de câteva sute de pagini, observaþii ºi la informaþii din aria lumii li- pe care el nu-l încredinþase spre lecturã terare, cu întâmplãrile, contradicþiile ºi con- decât la doi-trei oameni: «Unul din aceºtia flictele ei, înveninate de invidii, gelozii ºi m-a trãdat. (…) Eu însã am greºit. Am greºit rivalitãþi, fãrã a livra date de naturã sã com- cumplit. Cã am scos cartea, cã am þinut-o în promitã sau sã facã rãu celui luat în vizor. casã, cã am dat-o câtorva oameni sã citeascã. Am La un moment dat, organele de securitate sã mor în închisoare. Totdeauna am visat chiar se sesizeazã indignate de conþinutul ºi-am crezut cã am sã mor în închisoare pen- neinteresant ºi inutil pentru scopurile lor al tru multele mele pãcate. Asta a fost soarta declaraþiilor semnate cu pseudonimul mea. I-am rugat sã nu mã facã turnãtor. Artur. Studiate din acest unghi, declaraþiile Orice, dar asta nu. Nu pot. (…) Am sã pier lui Caraion pot oferi amãnunte interesante privitoare la oameni ºi contribui, ca piesele în închisoare. Ce sã fac? Sunt un pãcãtos. unui mozaic, la reconstituirea, pe porþiuni N-am sã mai pot lucra. Or sã-mi ia pensia. mici, epicã, psihologicã, moralã, a unei Or sã mã dea afarã din casã. Cine ºtie, poate lumi, ca o cronicã ocultã, underground, din cã nu mã aresteazã, dar îmi ia pensia ºi casa. subteranele conºtiinþei. Este o restituire Rãmân pe drumuri. Un nenorocit! Eu lucrez cinicã, þinând cont de natura documentelor, încã, dar ºtii cum este… Mi-au spus sã dar utilã pentru înþelegerea epocii ºi a nu-mi schimb preocupãrile ºi felul de a fi, sã oamenilor ei. nu încetez a vedea cunoscuþi, prieteni, sã-mi În istoria relaþiei lui Ion Caraion cu Po- duc viaþa la fel ca ºi pânã acum. Dar sunt liþia politicã apare o situaþie de crizã: într-un sigur cã mã urmãresc. Îmi urmãresc tele- moment de cumpãnã a conºtiinþei, la câþiva fonul, paºii, drumurile. Trebuie sã ne vedem ani de la semnarea angajamentului, poetul foarte rar. Poate mã aresteazã chiar de sãr- nu mai vrea sã colaboreze. Astfel, într-o bãtori, ca sã mã pedepseascã în credinþã, în declaraþie cãtre Securitate, acesta noteazã: Domnul. Am sã mã rog mult de sfintele sãr- „Am trãit în viaþã numai pentru scris ºi pen- bãtori, poate se îndurã Domnul de mine. Îþi tru libertatea frumuseþii lui. Nu împotriva cer iertare. Eu cer iertare la toþi. Nu, nu, talentului, nici a gloriei ºi nici a pâinii altuia turnãtor n-am sã devin! Sã-mi cearã altceva, ºi în orice caz nu împotriva þãrii mele. sã mã pedepseascã altfel. Ascult. Am greºit, Deasemeni, n-am cãutat sã fac din harul, ascult. Însã nu o pedeapsã prea mare. N-am cultura sau inteligenþa mea o trambulinã, dat-o decât la câþiva oameni s-o citeascã.» E spre a mã aranja din punct de vedere mate-

45 Op. cit, pp. 101-102. 85 Sorin Ivan

însumi? din laºitatea de a trãi? nu ºtiu…) m-a transformat în ceea ce-mi fusese vreo- datã mai odios. Sunt trei ani de când prim- iþi din parte-mi consemnãri conforme cu adevãrul, neviciate de vreun subiectivism, despre oameni consideraþi de mine – în majoritatea cazurilor – unii palavragii, alþii vrednici de a mã îngreþoºa. Dar de mine însumi, prezentându-vi-i cum sunt, sau cum sunt mãcar în parte, a ajuns sã-mi fie ºi mai greaþã. Nu mã mai pot suporta, am ajuns la crize de nervi ºi insomnii devasta- toare, mã ucid. Consideraþi-mã cum veþi crede, corect sau necorect, fiþi cu mine drepþi sau cruzi, luaþi mãsuri împotriva mea de naturã a mã lichida sau priviþi-mã ca pe un caz limitã, dovediþi-mi bunãtate sau supremã asprime, cruþaþi-mã sau ba, dar de astãzi eu nu vã mai pot fi de un atare ajutor, nu mai pot continua îndeletnicirea aceasta, care-mi provoacã o imensã scârbã de mine.”46 Citite acum, aceste rânduri ne par (ºi chiar sunt, numai dacã nu-l suspectãm pe poet de duplicitate ºi-n accesele lui de sinceritate ºi introspecþie) un strigãt de dis- perare al unui om sfâºiat de contradicþii, în care s-a dat o luptã atroce între slãbiciunea moralã, aflatã la baza pactului cu puterea ºi a condiþiei umilitoare de delator în serviciul unui sistem criminal ºi tresãririle conºtiin- rial. Spiritul arivist a fost departe de a mã þei. În ciuda acestui proces interior, obiecti- caracteriza vreodatã. În vreme ce alþii aler- vat, cu toate riscurile, într-o manifestare de gau dupã oase ºi ciolane, eu am abandonat voinþã fermã, exemplarã, care l-ar fi salvat, de bunãvoie situaþii fãcute, apãrând naiv o poate, de la judecata istoriei, Caraion a con- himericã independenþã a literaturii. Poate tinuat. ªi-a dus mai departe angajamentul, cã am greºit sau am exagerat. În orice caz, cu zel, cu conºtiinciozitate, cu aplicaþie ºi cu consecinþele au fost groaznice. Fusesem un talent veninos ºi sarcastic demn de orgolios. Nu mai sunt. În niºte împrejurãri peniþa cronicarilor ori a marilor pamfletari. care erau departe de a fi normale, când Slãbiciune, teamã, laºitate, frustrare, urã, or- puþinul ce mai supravieþuise din mine tre- goliu? ªantaj din partea organelor de repre- cuse de limitele ºi ale disperãrii ºi ale ne- siune? Toate la un loc? Rãspunsul rãmâne buniei, dupã ce nu mai aveam nimic pe un mister. Alchimia complicatã a conºtiinþei lume, dupã ce am fost închis, dupã ce mi poetului i-a permis aceastã tragicã dedu- s-a confiscat opera, dupã ce mi s-a spus cã blare, într-o existenþã schizoidã, ca un calvar va fi arsã (ceea ce a dezorganizat ºi schi- perpetuu ori, pentru a-l cita pe poet, ca un monosit cu totul mintea mea), dupã ce am sfârºit continuu.47 fost osândit, un moment de tragic impas Dezvãluirile fãcute în cadrul Dosarului m-a transformat (ca sã mã pedepsesc ºi eu Caraion schimbã radical percepþia asupra

46 Declaraþie din 4 mai 1967, semnatã Diaconescu Stelian, în Cazul „Artur ” ºi exilul românesc, p. 54. 47 Ion Caraion, Bacovia – Sfârºitul continuu, Editura Cartea Româneascã, 1979. 86 Ion Caraion: A doua condamnare la moarte

omului Caraion: din victimã a sistemului Un recurs care sã ia în calcul totul: suferinþa comunist, trecut prin infernul concen- închisorilor, spaima animalicã de fiarã hãi- traþionar, el devine complice al regimului ºi tuitã, teroarea în faþa morþii iminente, frus- agent al opresiunii. Sub masca suferinþei trarea omeneascã în faþa a douã decenii de intense, care poartã pe ea semnele unei viaþã ºi creaþie pierdute, frica ulterioarã de istorii crunte ºi sângeroase, tot atâtea acuza- fiinþã taratã, însemnatã cu fierul roºu al þii la adresa comunismului, stã un chip fricii, dorinþa de a recupera timpul ºi opera, ascuns, plãsmuit din slãbiciune, din frus- circumstanþele agravante ºi atenuante. Prin- trare, din urã ºi din setea de rãzbunare. tr-un astfel de demers, Caraion nu poate fi Sfâºierea între suferinþã ºi trãdare, între absovit de orice culpã moralã ºi în nici un asceza prin creaþie ºi compromis, între bine caz achitat. Dar, dacã nu iertat, poate fi mã- ºi rãu, face din Caraion un personaj duplic- car înþeles. În urma unei astfel de judecãþi, itar, un exemplu viu de manipulare ºi defor- cei care acuzã de pe poziþiile unei morale mare a omului prin teroare de cãtre un sis- inflexibile se pot gândi mai mult înainte de tem politic opresiv. Cu toate acestea, Cazul a arunca piatra în obrazul condamnatului. Ion Caraion nu trebuie judecat simplist. În postumitate, poetul trãieºte o a doua con- Poetul poartã cu sine sechelele unor mari damnare la moarte: o moarte spiritualã, o suferinþe fizice ºi psihice îndurate în aneanatizare esteticã, o condamnare la lagãrele de exterminare comuniste. Ele tãcere a unei voci care nu a tãcut, nici în via- depun mãrturie pentru tragedia unui om, þã, ºi nici în moarte, niciodatã. Prizonier al victimã a Gulagului comunist, a opresiunii gulagului comunist, în detenþie ºi în „liber- totalitare, expresie a unei ideologii cinice, tate”, dar ºi al propriei conºtiinþe chinuite dezumanizante, criminale. Iatã o altã mãr- de spaimele infernului, Caraion este o figu- turie care sintetizeazã povestea tragicã ºi rã tragicã a istoriei, victimã a timpului „ieºit absurdã a unei vieþi situate sub cizma isto- din þâþâni”, un caz simptomatic al intelectu- riei: „Sânt singurul dintre scriitorii români alului îngenuncheat de suferinþã ºi teroare. care a fost condamnat la moarte sub comu- Dar omul Caraion nu trebuie sã acopere niºti ºi cãruia, întâmplându-i-se sã scape cu ori chiar sã anuleze pe poetul Caraion, bio- viaþã, i-a fost dat sã poatã ajunge ca sã grafia – istorie a unei existenþe dramatice, depunã mãrturie în aceastã parte a lumii, în cu o nefericitã dimensiune conspirativã – Occident, care altãdatã se chema lumea nu trebuie sã umbreascã opera. Ar fi o con- liberã. Pot spune cã vin din peste 30 de ani fuzie gravã, care ar insinua criterii empirice de interogatorii, percheziþii ºi confiscãri de – istorice, morale, afective, emoþionale – în manuscrise, din douã stagii de închisoare judecarea creaþiei literare. Or, poezia este o totalizând 11 ani de prizonierat politic, din- realitate autonomã, care trebuie investigatã tr-o osândã capitalã, din experienþa lagãre- numai cu instrumente estetice ºi criterii axi- lor de exterminare ale canalului Dunãrea- ologice. Trebuie fãcutã o distincþie clarã în- Marea Neagrã, ale minelor de plumb din tre om ºi poet, între existenþã ºi operã. Omul Maramureº ºi ale supliciilor care însoþeau Caraion este o victimã a istoriei, o figurã tragi- noapte de noapte anchetele de la Mal- cã a Estului, care, îngenuncheatã de sufe- maison. Au existat perioade însã în viaþa de rinþã ºi teroare, a fãcut un pact infam cu pu- afarã, dupã aºa-zisa eliberare ºi reabilitare, terea ºi organele de represiune, devenind el mai chinuitoare decât unele din cele din însuºi din prigonit prigonitor. Cu toate cã timpul detenþiei. În 1950, 1958, în 1971, 1979 ºi-a denunþat gestul ºi s-a dezis de propria ºi 1981 mi-au confiscat la un loc mii de pa- slãbiciune, n-a avut puterea sã renunþe ºi a gini de manuscris.”48 Procesul Caraion acceptat în continuare umilinþa. Nu este sin- început în anii din urmã, dupã deschiderea gurul caz de duplicitate în lumea scriitorilor arhivelor, în noul „dezgheþ” ideologic prin din România ºi din lume. Mulþi scriitori, întoarcerea la libertate, necesitã un recurs. români sau strãini, unii nume ilustre ale lite-

48 Ion Caraion, Ultima bolgie, Jurnal 3, pp. 31-32. 87 Sorin Ivan

raturilor lumii, au comis gesturi regretabile, expiabilã anxietate. Pãrea tot timpul urmã- acte de colaboraþionism cu regimurile fas- rit de ceva ori de cineva, avea aspectul unui ciste sau comuniste, pactizãri mai mult sau om hãituit, în permanentã încercare de a se mai puþin oculte cu ideologii extremiste, de retrage ºi a se ascunde. „Sunt omul care se dreapta sau de stânga, mulþi poartã cu ei, în uitã în toate pãrþile”, spune undeva, într-un eternitate, diverse culpe morale de mai micã poem. Omul Caraion era dificil, mefient, sau mai mare gravitate. A-i judeca dupã închis în sine, marcat de suferinþã, chinuit aceste criterii ar însemna sã deschidem o de resentimente ºi de ambiþii. Era un Cutie a Pandorei din care ar ieºi tot rãul is- orgoliu ieºit din comun, în virtutea cãruia se toriei ºi al conºtiinþei umane, cu grave re- autositua în partea de sus a ierarhiei lite- percusiuni asupra ordinii axiologice a uni- rare, o fire vindicativã, un caracter compli- versului estetic. În materie de culpã, de cat, apt de atitudini duplicitare ºi greu de pãcate grave ºi de vinovaþie, fiecare caz tre- înþeles, un suflet contorsionat de sechelele buie judecat în parte, în contextul timpului trecutului ºi de frustrãrile prezentului. ºi al existenþei proprii, în funcþie de datele Purta cu sine obsesia timpului care-i fusese conjuncturale, psihologice, biografice. Pe de furat în lagãrele comuniste, ireversibil, altã parte, dacã am uza de criteriile mora- transformat în cenuºã, un timp pierdut pen- litãþii autorului în evaluarea creaþiei artis- tru opera pe care ar fi edificat-o pânã atun- tice, am ajunge la rezultate paradoxale ºi ci. Purta, de asemenea, cu sine ura, nedisi- deconcertante. Opera, în speþã poezia, nu se mulatã ºi nedreaptã, faþã de cei care avuse- judecã în funcþie de fluxul ºi meandrele bio- serã timp, care nu suferiserã absurdul ºi grafice ale autorului ei, chiar când acestea cruzimea istoriei, cei pe care destinul îi ier- scot la luminã atitudini ºi gesturi întru totul tase. Întreaga sa existenþã de dupã holo- condamnabile. Ea trebuie privitã în relaþie caustul concentraþionar este o dramaticã ºi cu existenþa, numai în mãsura în care poate intensã cãutare a timpului pierdut. Poetul fi demonstrat un raport de cauzalitate, de Caraion este creatorul unui univers particu- influenþare ºi determinare dinspre viaþã lar, guvernat de legi cinice ºi absurde, popu- spre literaturã. Acest raport este fundamen- lat de suferinþã, agonie ºi moarte. Un uni- tal în cazul lui Caraion: poezia lui are rãdã- vers care ar putea fi foarte bine exprimat cini adânci în propria existenþã, creºte ºi se simbolic de Strigãtul lui Edvard Munch. ramificã, puternicã, noduroasã, sumbrã, din Poezia lui Caraion este un strigãt lansat cãtre solul acesteia. Poezia lui Caraion este subli- neantul lumii ºi al fiinþei, un lamento ºi o marea la nivelul ideilor ºi al expresiei a unei anatemã aruncate cãtre deºertul existenþei, experienþe psihologice intense, paroxistice, brãzdat de spaimã, teroare ºi suferinþã, care apocaliptice, expresia esteticã a unei viziuni exprimã un nihilism devastator, o ontologie particulare asupra existenþei, lumii ºi uni- a nimicului de o intensitate nemaiîntâlnitã versului. În judecarea ei, criteriile morale nu în poezia româneascã postbelicã. Este o au nicio relevanþã. Ea capãtã o existenþã poezie scrisã de un profet în delir, un profet al aparte, autonomã, cu identitate proprie, o nimicului, care cautã adevãrul ºi-l exprimã realitate de grad secund, desprinsã de fon- uneori în cheie cioranianã, alteori într-o dul care a generat-o, chintesenþa unei vieþi copleºitoare stilisticã a deºertãciunii. Un ºi a unei gândiri zbuciumate, cu momente adevãr interior, profund, smuls din abi- de spaimã, teroare ºi alienare, clipe de cum- surile unei existenþe care a cunoscut infer- pãnã, între viaþã ºi moarte, cu nãluciri tha- nul fizic ºi infernul spiritual, un adevãr re- natice ºi tentaþii suicidale, cu întrebãri intro- velat prin suferinþã, un adevãr negativ, vio- spective, fulgerãri de conºtiinþã ºi luciditate, lent, iconoclast ºi blasfemiator la adresa întunecãri ºi cãderi morale… O lungã ºi si- omului ºi a istoriei. Poezia lui Caraion este o nuoasã trecere prin infern. experienþã esteticã fãrã precedent, care pen- duleazã între abisurile suferinþei ºi paroxis- Omul Caraion purta întipãrite în fiinþa sa mul disperãrii. Dincolo de ea, se întinde suferinþele închisorilor, frica, spaima, o in- Nimicul. 88 Când împlinise 50 de ani, am publicat în Ion revista „Contemporanul“ (1 aprilie 1983) aceastã însemnare, intitulatã „Maturitatea BRAD poetului“: Fiindcã nu m-am numãrat niciodatã printre admiratorii de ocazie ºi cu atât mai Nichita puþin printre imitatorii lui Nichita Stãnescu, pot sã-i aduc liniºtit, în acest moment al Stãnescu: maturitãþii lui depline, al maturitãþii poeziei noastre actuale, elogiul cuvenit acestui ta- lent ieºit din comun, acestui plugar în Orfeu ogoarele cerului sau, mai bine zis, cosmo- naut neînfricat, frate cu îngerii ºi cu son- în dorii. Încã de la reuniunea unui cenaclu literar de acum 25 de ani, când i-am ascultat Câmpia Dunãrii primele poezii date astfel þãrii ºi lumii, am fost ºocat ºi impresionat de harul lui de a Abstract produce un aliaj special din cuvintele limbii române, pe care nu-l bãnuiam atunci atât de rezistent la încercãrile fantastice ale cos- Se souvenant son rencontre avec Nichita monavelor sale poetice, ale trenurilor sale Stãnescu, Ion Brad publie, à la mémoire du spaþiale, ale tuturor acestor maºinãrii com- poète, des notes, des évocations et des frag- ments appartenant aux amis de Nichita plicate sau uneori uimitor de simple, cu care Stãnescu, dédiés au grand artiste. L'article ne defriºeazã de un sfert de secol neliniºtile, fait, donc, l'éloge d'un grand poète qui s'est fantezia, inerþiile, comoditatea rigorilor dépêché à passer les frontières de l'autre poetice. monde, comme un Orphée, laissant son œuvre ªi apoi, cum sã nu admiri la acest poet infinie au patrimoine roumain. uranic fiorul pe care îl simte ºi ºtie sã-l exprime la atingerea cu pãmântul þãrii, cu istoria ei, cu încãrcãtura fantasticã de sensi- bilitate ºi filosofie ce acoperã, ca o a doua Acesta era titlul spectacolului prin care scoarþã terestrã, patria vãzutã ºi cea deschideam stagiunea 1984-85 a Teatrului nevãzutã a pãrinþilor ºi strãmoºilor sãi! Nottara, dedicat memoriei lui NICHITA Cred, sunt convins, cã ºi prin aceastã cali- STÃNESCU (1933-1983), la nici un an de la tate, prin dimensiunea naþionalã, arta sa a stingerea sa prematurã, neaºteptatã. început sã strãpungã tot mai adânc spaþiile Îl cunoºteam de mult, bucuros cã debu- dificile ºi incomode ale poeziei universale, tase tot într-o revistã din Ardeal („Tribuna“, aducându-ne astfel tuturor onoruri ºi 1957) ºi cã-l ascultasem citindu-ºi versurile, bucurii ce depãºesc fiinþa ºi persoana poetu- ºocante prin noutatea lor, la Cenaclul lui. „Labiº“ de la Uniunea Scriitorilor, în anul Îi suntem, deci, îndatoraþi cu toþii ºi nu 1959. Atunci, i-am dãruit volumul „Cu tim- putem sã-i dorim altceva decât ceea ce i-am pul meu“, a cãrui dedicaþie caldã, elogioasã, fi dorit lui Eminescu ºi lui Labiº: o viaþã am recitit-o, dupã vreo 40 de ani, la Casa lungã, în sãnãtate deplinã, pentru a memorialã ce-i poartã numele în oraºul sãu desãvârºi o operã infinitã în posibilitãþi ºi natal, Ploieºti. Îmi rãspunsese apoi ºi el pe care a intrat cu atâta inspiraþie în patrimo- volumul „O viziune a sentimentelor“: niul poeziei româneºti. „Poetului Ion Brad. Cu profundã preþuire ºi respect, emoþia lui Nichita Stãnescu, martie Îi doream sãnãtate atunci, cu un gând 1964“. solar, adus din Grecia, fãrã sã bãnuiesc cã 89 Ion Brad

Spectacolele de poezie încep cu Nichita Stãnescu De ce? ar putea sã se întrebe spectatorii, poeþii, criticii de poezie sau criticii de teatru, tinerii sau vârstnicii, cei obiºnuiþi sau neobiºnuiþi sã vadã poezia, nu doar s-o asculte ºi s-o citeascã. De ce nu începeþi — ar putea con- tinua întrebarea — cu numele unor mari poeþi care au fost o punte între veacuri ºi între vârstele spirituale ale României de azi — numele lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Al. Philippide, dintre cei dispãruþi, ne-ar veni imediat pe buze — ori cu cei care, având acum tâmplele cãrunte au pornit sã urce, încã tineri, primele din cele 40 de trepte ale libertãþii noastre pe care le cinstim în acest an jubiliar. Am putea fi întrebaþi chiar: de ce nu începeþi cu cei mai tineri, a cãror vârstã ºi ale cãror elanuri se confundã cu Poezia însãºi? Rãspunsul nostru este simplu: dacã nu începem cu Eminescu, geniul tutelar al literelor române, trebuie sã începem neapãrat cu Nichita Stãnescu! Da, fiindcã tocmai într-un an jubiliar, cum este acest 1984, când scoatem în luminã rodnicia materialã ºi spiritualã a socialismului românesc, n-am putea fi cu nimic mai convingãtori, acest Orfeu se grãbea, încãlcând poruncile vorbind despre grãdina bogatã a Poeziei, decât zeilor, sã treacã dincolo de pragul lumii începând orice enumerare cu Nichita Stãnescu. noastre, oricât de mult îl admiram cu toþii — Descendent din Eminescu, el este din stirpea în afara unor cârcotaºi înnãscuþi, fãrã talent poeþilor mari, mai sus pomeniþi, iar rolul sãu de înnoitor s-a vãzut încã de la primul volum. ºi operã realã. În arta lui s-au concentrat virtuþi înnãscute, Am fãcut parte din ultima gardã la dar ºi cultivate anume, prima dintre ele fiind catafalcul sãu, în numele Ministerului de acea omenie profund româneascã, din care Externe, am îngheþat lângã þãrâna mormân- filosofia noastrã ºi-a fãcut un þel suprem, pentru tului adânc, aºezat în apropierea lui Om ºi pentru Cetate. Toate orizonturile libere Eminescu ºi G. Cãlinescu. ale gândirii s-au deschis acestui cãutãtor în stra- Copleºit, aºadar, de aceste „viziuni ale turile cele mai adânci ale Fiinþei, ale Logosului, sentimentelor“ de admiraþie colectivã, tot ce pãrea, pentru unul sau altul dintre noi, m-am grãbit sã-i dedicãm acel prim specta- imposibil, greu de imaginat în graniþele col din ciclul „Spectacole de poezie“, con- Cuvântului, la Nichita Stãnescu s-a dovedit tinuat cu numele colegilor sãi din „Cu- posibil prin invenþia, atât de modernã, a necu- minþenia pãmântului“: Ana Blandiana, Ioan vintelor. Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Cititã atent — ºi, sperãm, vãzutã atent — Pãunescu, Marin Sorescu. poezia lui devine într-adevãr un cosmos nemãr- Caietul-program „Orfeu în Câmpia ginit, în care contururile spiritualitãþii naþiona- Dunãrii“ (alcãtuit de unul dintre cei mai le se accentueazã în mod lucid, savant elaborat, devotaþi prieteni, care i-a dedicat evocãri ºi pe fundalul universalitãþii, candidatura sa la cãrþi întregi, Gheorghe Tomozei) l-am pre- premiul Nobel, ca ºi în cazul lui Blaga, fiind o faþat cu aceste gânduri: confirmare deplinã a acestei unitãþi valorice. 90 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

Avem mereu sub ochii noºtri uimiþi mira- colul Facerii, tainele prin care acest Orfeu dunãrean obliga pietrele sã joace. ªi toate aces- tea, în zile, sãptãmâni ºi luni — nu ani! — când încã ne mai aþinteºte privirea tãioasã ºi blândã a Poetului, când mai simþim respiraþia lui încã fierbinte, când cuptoarele geniului sãu se mai aud duduind încã din plin, ca o inimã ce nu vrea sã cedeze!... Lãsãm, deci, criticilor ºi celorlalþi colegi de literaturã continuarea interpretãrilor, tot mai bogate, ce l-au însoþit pe Nichita Stãnescu încã de la debutul sãu, noi ne luãm doar îndrãzneala de a deschide stagunile permanente de poezie ale Teatrului Nottara — ce vor fi în mod sigur onorate de toate numele ce-au onorat Poezia acestei þãri, ca ºi de noile talente ce-i vor spori zestrea — cu poetul de geniu al socialismului românesc. ªtiam atunci, cum sunt conºtient ºi acum, cã expresia finalã a textului meu nu forþa un adevãr — aºa-i spuneam cu toþii acelui timp în care se formase ºi afirmase Nichita Stãnescu, autor ºi al unor volume ca „Un pãmânt numit România“ ºi „Roºu vertical“, dar era menitã ºi sã facã mai uºoarã trecerea spectacolului printre furcile caudine ale cenzurii, reînviatã ºi reactivatã ameninþãtor cititorul de astãzi refuzã aºa-zisa poezie lozin- în acei ani, când „mãreþia frigului“ ne apãsa cardã, aºa zisa poezie festivistã. El cere o ade- nu doar trupurile. vãratã poezie de idei, o adevãratã poezie de pro- De altfel, Nichita nu era omul care sã se bleme care sã rãspundã vieþii sale, idealurilor ascundã dupã deget, sã nu-ºi mãrturiseascã sale ºi aspiraþiilor sale de frumos. Fãrã doar ºi deschis ideile, cum o fãcuse ºi în interviul poate scriitorii au un rol foarte important în radiofonic acordat lui Victor Crãciun (un alt societatea socialistã, rolul lor este de a educa mare admirator al sãu), unde întâlnim astfel educându-se [...] de pãreri: Scriitorul de astãzi, adicã din 1971, are în Nu existã o adevãratã poezie, nu existã o faþa sa un cu totul alt public decât poetul, sã poezie realã, o poezie care sã comunice, dacã ea se zicem, de la sfârºitul rãzboiului — scriitorul de plaseazã în afara timpului epocii sale. Noi ºtim la sfârºitul rãzboiului. O muncã imensã, educa- ºi înþelegem cã poetul trebuie sã exprime tot ceea tivã, care a fost fãcutã cu consecvenþã de cãtre ce este mai frumos, tot ceea ce este mai nobil, ca Partidul nostru a fãcut ca sã ne aflãm în faþa gândire ºi ca simþire în poporul sãu. De altfel, o unei clase muncitoare cu mult mai instruitã, cu mai veche credinþã a mea pe care îmi permit sã o mult mai cultivatã, dar ºi o clasã muncitoare repet ºi acum este cã adevãratul scriitor nu îºi mult mai exigentã faþã de valorile culturale care aparþine sieºi ºi cã aparþine poporului sãu, cã i se oferã. Am mai spus în câteva rânduri cã în adevãratul scriitor trebuie sã reprezinte tot ceea genere cititorul de astãzi este un cititor mult mai ce este mai frumos în poporul sãu, cã senti- exigent faþã de cititorul din 1945, de aceea ºi mentele nu pot fi inventate, cã el trebuie sã preia scriitorul este obligat prin funcþia sa ºi socialã ºi sentimentele care existã în poporul sãu în latura esteticã sã ofere cititorilor sãi producþii cu mult lor cea mai înaintatã, cea mai plinã de vis, cea mai profunde, cu mult mai nuanþate, ºtiind cã mai frumoasã. 91 Ion Brad

Oricât au dorit ºi doresc cârtitorii ºi Nichita: Despre Istoria literaturii lui detractorii lui Nichita sã-i scoatã pe nas George Cãlinescu nu putem vorbi decât cu asemenea idei fundamentale — credinþa cã emoþie în glas ºi nu putem vorbi „ex abrupto“, poezia adevãratã vine ºi trebuie sã se întoar- de aceea, vã rog sã-mi îngãduiþi sã vorbesc mai cã la popor — nu vor reuºi sã explice altfel pe ocolite. marea lui popularitate din timpul vieþii, Reporter: Cum doreºti... prelungitã pânã azi, când vremurile vechi Nichita: Una dintre întrebãrile obsedante sunt socotite „ilegale“, întru totul „crimi- care mi s-au pus de cãtre reporterii iugoslavi nale“. repeta o frazã spusã de distinsul poet din RF În mica monografie a „Caietului-pro- Germania, Hans Magnus Enzesberger, ºi anume gram“ am reprodus ºi prima, ºi ultima aceea cã poezia nu are paºaport, la care am poezie a lui Nichita Stãnescu: rãspuns cã asta este pãrerea lui Hans Magnus Enzesberger. Poezia nu cãlãtoreºte. Poezia toc- Într-o zi cam pe la prânz mai de aceea nu cãlãtoreºte, pentru cã ea repre- Într-o zi cam pe la prânz, zintã spiritualitatea unui neam, ea este starea Gheorghiþã mergea cu-n mânz cea mai pe loc a unei naþiuni, a unei republici Cum mergea cu mânz-agale frumoase ºi minunate cum este a noastrã, îi ieºi un hoþ în cale Republica Socialistã România. A, poezia poate Hoþul fiind bandit din fire sãruta cu dragoste piatra de hotar dintre douã Îi luã mânzu cu grãbire naþiuni, dar o sãrutã stând locului. Tocmai de Gheorghiþã rãmase cu buza umflatã aceea ea este frumoasã ºi magnificã. Într-adevãr, cã n-a avut cu el o bâtã latã poezia n-are nevoie de paºaport, poezia are pe bandit sã-l batã. nevoie de munþi, bunãoarã, poezia noastrã, legi- 1940 timitatea ei constã în aceea a mãreþiei plaiurilor noastre, iar plaiurile noastre nu sunt puse pe Cãtre... roþi. Sã ningã peste noi cu miei, doar astãzi Una dintre îndreptãþirile majore ale culturii Sã ningã inima din noi noastre este ºi Istoria literaturii române a lui Noi niciodatã nu am fost noroi George Cãlinescu pe care o considerãm ca pe o O spun ºi mieii care ning pe noi casã a scriitorilor români. Edificiul acestei cãrþi, O, dulce, mult prea dulce tu, fecioarã, clãdit din cuvinte, acoperã ºi gãzduieºte în el Care mi l-ai fãcut pe Iezus chiar din flori sufletele scriitorilor, cei petrecuþi pe aceste tãrâ- Ce zici cã ninge mieii peste noi muri, chiar dacã nu într-o totalã gãzduire, Ce zici cã ninge mieii peste searã într-o majoritarã gãzduire. Chiar dacã nu într-o ªi pe zãpadã cã noi ningem amândoi... cu totul înþeleaptã judecatã, într-o majoritarã judecatã. De ce credeþi cã noi toþi, cei mai tineri Cu un an înaintea morþii sale, anticipând sau cei de dupã George Cãlinescu îl iubim pe parcã vecinãtatea subpãmânteanã cu G. domnia-sa? Îl iubim din pricina faptului cã ne-a Cãlinescu, de la Cimitirul Bellu, Nichita dat o imagine nu a scripturii moarte, ci a cân- Stãnescu îºi amplifica ºi limpezea opiniile tecului celor scrise într-o interpretare întrucâtva despre rosturile poeziei ºi literaturii subiectivã, dar atât de dulce subiectivitate a gus- naþionale, tot într-un interviu radiofonic cu tului sãu critic, încât ea aproape cã se potriveºte Victor Crãciun, reprodus în mica antologie a cu subiectivitatea noastrã ulterioarã. Sã nu Teatrului Nottara: uitãm cã George Cãlinescu este unul dintre cei Reporter: Vom vorbi, în alte emisiuni, mai de seamã prozatori pe care i-a avut vreodatã despre poezia contemporanã — ceea ce am mai þara noastrã. Sã nu uitãm cã Enigma Otiliei, cã fãcut ºi cu alte prilejuri. Astãzi însã, sã ne Bietul Ioanide, cã Scrinul negru sunt romane ocupãm de Istoria literaturii române de la de cãpãtâi ale istoriei prozei româneºti ºi ale origini pânã azi de G. Cãlinescu. Opera din miºcãrii prozei noastre cãtre o fundamentare, 1941, reeditatã, cum se cuvine, în acest an de cãtre o cunoaºtere mai profundã a tipologiei Editura Minerva. insului trecãtor pe aceste tãrâmuri ºi înscris în 92 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

magica ºi minunata limbã românã. Nemai- Mã ºi mir cã unora dintre noi le e ruºine sã punând în seamã cã, poet aºa-zis „amator“ fiind, spunã þãrii pe faþã cã o iubesc, le e ruºine spiri- poet strãlucit s-a arãtat a fi, deci avea toate tului sã-i spunã cã-l divinizeazã ºi se tem de datele ºi toate instrumentele de mãsurã ale pãsãrile care zboarã ºi sã le spunã cã ele zboarã... acelui corãbier care descoperã pãmântul. Pe Acest tom masiv cãlinescian, numit Istoria lite- pãmânt fiind a redescoperit încã o datã pãmân- raturii române de la începuturi pânã azi, e tul. Pe cuvânt fiind, a redescoperit încã o datã vorba de „azilul“ etern al lui, poposeºte cu drag cuvântul. În spirit fiind, a redescoperit ºi a fun- în casele noastre ca ºi cum în casa noastrã pieri- damentat încã o datã spiritul literaturii române, toare ne-ar veni ca invitat de cinste un oaspete: lucru pe care noi cu toþii îl omagiem ºi unii din- o casã eternã. tre noi suntem de tot mândri cã l-am putut con- templa cu ochii, iar în ceea ce mã priveºte, cã în La aniversarea celor 50 de ani, asaltat de ultimul an al vieþii sale de profesor universitar, admiratori/admiratoare ºi critici, Nichita îºi i-am putut auzi, el fiinþã vie fiind, eu fiinþã vie dezvãluia din nou gândurile ºi marea lui fiind, vocea, glasul, înþelepciunea ºi îngerul. sensibilitate faþã de limba românã într-o Nu te mira iubite ascultãtor al vocii mele de convorbire cu distinsul critic ºi istoric literar acum, cã spun cuvinte care-þi pot pãrea înþelepte de la „Scânteia“, C. Stãnescu: sau mari. Personalitatea unui om mare stârneºte personalitate. Versul lui Eminescu stârneºte — Care sunt, dupã opinia dumneavoas- vers. Versul lui Arghezi stârneºte vers. Proza trã, îndatoririle scriitorului român faþã de marelui nostru Rebreanu stârneºte prozã. Proza limba românã, lumea româneascã, soci- lui Marin Preda stârneºte prozã. Poezia lui etatea de astãzi? Lucian Blaga stârneºte poezie, iar a lui Bacovia — Limba românã este cel mai mare tezaur pe înalþã un nepieritor monument de limbã sensi- care îl are poporul, ea defineºte poporul român, bilitãþii postume eminesciene. Deci mã întorc ºi ea este România, ea este casa sentimentelor zic: odinioarã treceam pe Calea Victoriei pe care tuturor fiilor patriei, ea este lãuntrul aripei mai odinioarã încã strãmoºii noºtri o numeau visurilor noastre de mai bine ºi de pace. Înda- Podul Mogoºoaiei, ºi în faþa instituþiei princi- toririle scriitorului faþã de limbã ºi de societate pale a culturii române „Academia Românã“, sunt totale, pânã la identificarea lui cu limba marele artist care a fost ºi marea conºtiinþã ce românã ºi a spiritualitãþii lui cu sensul suprem rãmâne pentru noi toþi George Cãlinescu, obosit al spiritualitãþii societãþii româneºti contempo- ºi în frac, ieºise pe trotuar sã respire. Cu o rane. Dar scriitorul are în primul rând înda- batistã învolburat de albã îºi ºtergea gura sa toriri faþã de cititorii lui cei mai apropiaþi, con- înroºitã de sânge. Suferea de o boalã necruþã- temporani ai sãi. Orice scriitor începe prin a-ºi toare. Boala lui a fost a trupului lui, niciodatã a spune propria sa viaþã prin cuvinte. Dacã el este spiritului lui. Se odihnea o clipã ca sã reintre cinstit cu sine însuºi, neapãrat este cinstit cu leonin cum era, ca un leu, în mijlocul verbului toþi ceilalþi. La un moment dat, prin maturizare, academic ºi sã intre ca un adevãrat cetãþean în un scriitor autentic, într-un fel sau altul, îºi va toiul substantivului românesc. Suntem cu mult da seama cã scopul scrisului nu este per- prea aproape, cu mult prea aproape (e bine cã am fecþionarea cuvântului, ci mesajul pe care îl spus prea aproape) pe lângã pleoapele fãrã de poartã cuvântul. Asta este secunda în care priviri cum ar spune Eminescu, parafrazându-l, scriitorul devine scriitor. Biografia ta personalã de aceastã prezenþã fascinantã; ca dovadã cã alã- trebuie sã devinã impersonalã ºi cât mai larg turi de Eminescu care nu trece zi de zi sã nu-l coincidentã cu biografia cititorului. Coincidenþa pomenim cu un prilej sau cu altul, ca pe o cu cititorul la început este coincidenþa alergã- prezenþã vie, nu trec aproape ore de ore sau zi de torului mort tragic dupã Maraton anunþând zi sã nu amintim de prezenþa lui George grecilor victoria asupra perºilor. Dante, genialul Cãlinescu printre noi, semn cã el este mai viu ca poet al lumii, a atins o coincidenþã de mesaj pânã spirit decât mulþi dintre amorþiþii de noi care în vremea noastrã. Scriitorul care nu face un încã nu am învãþat sã fim proaspeþi, deschiºi ºi înþeles crescãtor ºi luminos în cititor ºi-a fãcut dãruiþi întru totul spiritualitãþii þãrii noastre. numai jumãtate din datoria lui. Arta, prin 93 Ion Brad

exemplul personal, sau prin amintirea altor inginereascã º.a.m.d. N-are importanþã profe- exemple trebuie sã educe ºi sã înalþe. Scriitorul siunea. Faptul cã eu sunt bun prieten cu de azi divulgã ºi respinge, în numele oamenilor, Gheorghe Tomozei, bunãoarã, e treaba noastrã de tragicul cu care este contemporan cel puþin prin o viaþã, pentru cã felul nostru de a scrie nu e pri- Hiroshima. Scriitorul de azi este tot una cu citi- eten unul cu altul. Într-adevãr, ideile împriete- torul de azi, noi toþi avem un unic ideal. nesc oamenii, dupã cum pot sã-i ºi despartã. — Acceptând ideea cã opera literarã este, Prietenia nu înseamnã niciodatã o excesivã to- într-un chip specific, oglinda lumii, cum se leranþã reciprocã. Când ea se produce, prietenia oglindeºte scriitorul de azi în ochii lumii denumeºte o solidaritate semanticã (adicã a înþe- pentru care scrie? lesului), iar nu una epidermicã. — Cea mai mare grijã care s-a acordat vreo- — Ce sã credem despre un scriitor de va- datã în istoria lumii unui scriitor s-a petrecut loarea dumneavoastrã care, la vârsta de cin- numai în statele cu orânduire socialistã. Trebuie cizeci de ani, scrie împreunã cu un tânãr de sã o spunem rãspicat cã în statul nostru, în fine, nici treizeci de ani o carte atât de scriitorul ºi-a dobândit statutul meritat, de mare neobiºnuitã, de incitantã: „Antimetafizica“? libertate ºi rãspundere patrioticã: dreptul la Ce este de fapt aceastã lucrare: un jurnal de scris, considerat ca o muncã nobilã pentru memorii? înãlþarea patriei. — Nu, nu este o carte de memorii. Însoþirea — Unii îºi pun întrebarea: mai este nece- mea scriitoriceascã cu talentatul poet Aurelian sarã astãzi poezia patrioticã? Dumnea- Titu Dumitrescu pentru mine semnificã nu voastrã ce credeþi? epigonism, ci continuitate literarã. S-ar putea sã — Atâta vreme cât avem patrie poezia patri- mã înºel eu, dar nu vã întrebaþi cã el s-ar putea oticã este la ea acasã. Vai de cei care n-au patrie! înºela cu mine? Ne-am gândit sã distrugem Cred cã dorinþa lor de poezie patrioticã este atât ideea de „gãºti“ literare care este atâta de perni- cioasã pentru spiritualitatea literaturii române. de mistuitoare cum nu se poate imagina. Noi „Antimetafizica“ vrea sã fie un gen nou literar, avem o patrie pe care o cântãm în toate ale ei. un roman pe viu al cãrui simbol este solidari- Acest fapt dã libertate profundã dragostei de a fi tatea dintre generaþii, al cãrei mesaj este de îndrãgostitã, dar, în acelaºi timp, dã dreptul ºi naturã profund umanistã. Ne adresãm celei mai obligaþia poeziei noastre sã scrie liber despre tinere generaþii oferindu-i nu durerile noastre zborul vulturului, despre ochiul mamei, despre personale, ci bucuria noastrã impersonalã. Este cea mai gânditoare mânã a omului, mâna o treabã care þine de morala scrisului. Educãm — muncitorului. Când idealul este îndeplinit, ar în mãsura în care suntem în stare, în spiritul pãrea cã poezia patrioticã ºi-a pierdut rolul, dar creativ, liber, al comunismului ca ideal, al amintirea idealului de pe vremea când era neîm- romantismului socialist — cea mai tânãrã gene- plinit dã mãreþie actualã poeziei patriotice: ºi raþie ºi, cum spunea un profesor: ca sã convingi astãzi ne cutremurã frumuseþea versurilor lui trebuie sã crezi în ceea ce spui. Goga, deºi idealul spre care ele tindeau s-a împlinit. Însã astãzi avem atâtea ºi atâtea de Încã de la debutul sãu ºi pânã în ziua de cântat, atâtea frumuseþi de slãvit în patria noas- azi nu a existat niciun critic ºi istoric literar trã a tuturor! cât de cât înzestrat care sã nu se fi pronunþat — Un scriitor, drag inimii dumneavoas- în legãturã cu opera lui Nichita Stãnescu. trã scrie de mai mulþi ani o „Carte cu prie- De aceea, nu voi reproduce aici decât un teni“. Ce pãrere aveþi despre prietenia lite- citat din bogatele studii pe care i le-a dedi- rarã? cat colegul sãu de liceu ploieºtean ºi prieten — Despre prietenia literarã nu am nici o adevãrat, Eugen Simion, editorul lui pãrere. Pãrere am numai despre prietenia Nichita în colecþia totalã de „Opere funda- umanã. Orice prietenie literarã este mai întâi o mentale“: prietenie umanã. Dacã din întâmplare cei doi Cu Nichita Stãnescu apare în literatura prieteni sunt de aceeaºi profesiune, atunci ar românã nu numai un mod original de a scrie putea sã se numeascã prietenie literarã, prietenie poezie, dar ºi un mod special de a fi poet. El este 94 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

(trebuie, vai, sã mã corectez, ºi sã pun, începând ºi i-au permanentizat memoria. Dar, din de aici înainte, când va fi vorba de el, verbele la lipsã de spaþiu, mã voi mãrgini sã reproduc trecut!), el a fost timp de douã decenii simbolul aici câteva pãreri ale unor poeþi din gener- superb al poetului tânãr, imaginea triumfãtoare aþia sa, favorizatã de istorie ºi binecuvântatã a revanºei poeziei. A tras dupã el o generaþie de harurile divine. extraordinarã de scriitori ºi împreunã cu ei a Mai întâi, Cezar Baltag (1932-1997), umãr contribuit la renaºterea literaturii noastre în la umãr cu Nichita încã de la începuturi: anii ’60. Poezia românã redescoperã prin el ºi Viteza de „elaborare“ a gândului poetic la prin tinerii de atunci lirismul ºi reînvaþã sã vor- Nichita Stãnescu era instantanee, fulgerãtoare. beascã la persoana întâi singular. Nichita Poate de aceea, în ultima vreme, devenise „lent Stãnescu a inventat un limbaj poetic care este vorbitor“. Pentru poetul care ajunsese sã scrie numai al lui ºi care, dupã experienþa arghezianã, aproape vorbind, cuvintele încercau sã mai este, probabil, descoperirea cea mai importantã domoleascã galopul ideilor, pentru a le putea în sfera liricii noastre. O limbã îngereascã în stãpâni. Nichita nu era ceea ce se cheamã un care cuvintele se leagã între ele dupã regulile poet „spontan“, dar, aºa cum am spus, viteza de unei gramatici inedite. Se juca adesea cu vorbele, elaborare a ideilor sale era aproape instantanee; le risipea ca un prinþ de orient, dar în jocurile ºi de aceea putea sã „ºamanizeze“ în orice loc, în risipele lui strãpunge fulgerul unei idei poe- chiar ºi în lipsa colii albe ºi a mesei de scris. Cei tice nemaiîntâlnite, explodeazã o metaforã de o care nu l-au cunoscut nu vor avea cum sã-ºi rarã, provocantã originalitate. închipuie cum un om putea rosti pur ºi simplu poeme atât de extraordinare. Ar merita, desigur, citate speciale, de la Paul Georgescu, primul critic care l-a pus în Masiv, neliniºtit, inspirat, convingãtor, luminã pe Nichita Stãnescu, D. Micu ºi N. îmi apare Adrian Pãunescu în dialogul cu Manolescu, care l-au inclus în vol. Literatura Aurelian Titu Dumitrescu, autorul cãrþii românã de azi (1965), pânã la mai tinerii Alex. Nichita Stãnescu — atâta cât îl mai ºtim noi, ªtefãnescu ºi Al. Condeescu, care l-au editat martie 1989: 95 Ion Brad

Între Nichita ºi mine a fost o diferenþã de zece exemplu, el a scris câteva elegii în casa noastrã, ani, care s-a pãstrat. ªi se pãstreazã. ªi în în camera noastrã din Drumul Gãzarului ºi moarte, Nichita continuã sã meargã spre chiar am sã vã spun cã elegia cea mai fantasticã vârstele de sus. Cu toate astea, am fost foarte dintre toate, aceea care se încheie cu — reia ver- apropiat de el ºi l-am iubit, iar el m-a îngãduit sul lui Eminescu — „maestrul, ah, e nebun“... lângã el în perioada tulburelului de etern, „Elegia a zecea“. A fost scrisã la o masã mãrun- perioadã pe care am ºi denunþat-o într-o poezie a tã de þarã ºi eu am scris în noaptea aceea poezia mea, „Tulburele de etern“, o perioadã pe care „Viaþa de excepþii“ ºi poezia „A fi într-o pasãre“. bãnãþenii ar denumi-o rampaº, o perioadã de Era un om disponibil Nichita, era un om cu opþiuni confuze, când oamenii în genere sunt podurile aruncate cãtre lume ºi, deci, am culti- greu de suportat, iar poeþii cu atât mai greu de vat împreunã o prietenie în cãsuþa aceea din suportat. Nichita a fost însã foarte generos, de Drumul Gãzarului, apoi în Bulevardul Meta- altfel mai generos decât oricare dintre noi, ºi s-a lurgiei, cum vã spuneam, unde s-a mutat pentru înconjurat întotdeauna de oameni complicaþi, de câteva luni cu iubita lui. Bineînþeles cã atunci oameni care l-au complicat ºi pe el ºi i-au pus ne certam tot timpul. Eu stãteam în camera din mereu probleme. Chiar când n-am mai fost lângã fund ºi treceam pe la ei, vedeam aºa, douã el, am contemplat cu satisfacþie acest mod al lui ºomoioage, unul blond, Nichita, ºi unul brunet, de a se înconjura de oameni foarte complicaþi ºi ea, ºi atunci Nichita i-a inventat poetei o lume tulburi. Tulburi în cel mai bun sens, adicã copilãroasã ºi fantastã, cu bobinocarii ºi aºa mai oameni tulburi din care ies monumentele, nu departe, el i-a inventat-o în perioada aceea ºi acei oameni tulburi din care ies la un moment apoi ea a scris, ca o bobinocarã adevãratã, dat schelete. Nichita, aºadar, în perioada când eu povestea bobinocarilor. ªi eram tot timpul locuiam în Bulevardul Metalurgiei din împreunã, mergeam la restaurant, mergeam la Bucureºti, într-un apartament de douã camere, câte un concert, mergeam la câte o festivitate li- era îndrãgostit de frumoasa lui iubitã, cãreia i-a terarã. Am fost la o manifestare, cu numãrul dictat câteva din cele „11 elegii“, fugise cu ea, ca 100, a cenaclului „Labiº“, condus de Eugen sã zic aºa, era una din numeroasele lui nebunii Barbu, cenaclu care a avut un rol în lansarea — aceasta a fost însã ºi o nebunie de duratã — ºi poeziei adevãrate pe piaþa valorilor româneºti. bineînþeles cã fugiserã nicãieri. N-aveau unde sã Acolo am citit noi poezii ºi Ioan Alexandru a stea. Nichita venea câteodatã la noi, la avut un succes mai mare ca noi. Nichita a citit Constanþa ºi la mine, ºi în perioada când una din elegii, cred cã a zecea de care spuneam, stãteam într-o casã de pãmânt, într-o camerã de dar a citit Alexandru, din „Infernul discutabil“ pãmânt, în strada Drumul Gãzarului. Strada a sau de dupã „Infernul discutabil“, una din dispãrut în felul în care o cunoºteam noi, odatã poeziile acestea existenþialiste nemaipomenite, ºi cu gãzarul ºi odatã cu petrolul, gazul care venea a avut un succes uriaº. Hai, cã noi ne-am mai spre Bucureºti. Ei bine, atunci ne-am jucat noi retranºat, cã eram mai abstracþioniºti, dar cu pãmânt, Nichita ºi cu mine. Constanþa a evo- Sorescu care avea succes! Nu ºtiu dacã n-a citit cat într-un foarte frumos poem-articol aceastã cumva Alexandru poezia aceea a lui, „Oedip“, nebunie pe care noi am trãit-o într-o primãvarã ceva nemaipomenit... ªi am plecat cu Nichita când ne-am îngropat cu pãmânt, cine moare Stãnescu pe jos de la Casa Scriitorilor pânã în primul, nu mai þin minte bine. De altfel, este Berceni, 15 kilometri cred, ºi eram foarte indig- psihologia pe care v-o semnalez a tuturor eroilor naþi. Noi eram de fapt amãrâþi cã avusese unei poveºti care þin mult mai puþin minte Alexandru succesul cel mai mare, dar vorbeam povestea lor decât o þin minte cei care o contem- de alte chestii. Am rãmas o vreme în aceastã casã plã. Implicat fiind în rãvãºeala aceea de pãmânt din Metalurgiei, o împãrþeam frãþeºte, ºi l-am cu care ne îngropam unul pe altul, nu mai þin gãzduit cu dragoste pe Nichita. Am vãzut cã minte ºi poate Constanþa îºi aduce aminte exact toatã lumea evocã momente când Nichita a fost acel joc de-a moartea ºi de-a pãmântul, pe care îl la toatã lumea. Aici, unde a stat câteva luni, nu realizam la o poruncã divinã, pentru cã nu-l sce- þine minte nimeni sã fi stat. Adicã a stat o narizam întru nimic. Deci, Nichita avea obiceiul noapte la unul, o noapte la altul, o sãptãmânã la sã vinã pe la noi, uneori scriam împreunã, de unul, o sãptãmânã la altul, dar aici a stat câteva 96 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

luni, a stat, cum sã spun, ca gospodarul, îºi pleiadã de suflete care se ofereau generos, vedeai aducea ºliboviþa, care începuse sã-i placã, aducea prin ele ºi le acceptai cu plinuri ºi goluri. niºte mâncãricã, gãsea tot felul de cârnãciori din Aceastã ieºire la luptã cu pieptul gol a fost ºi import, din Ungaria, aducea — nu ºtiu de unde tãria liricii sale. Peste câþiva ani doar, atitudinile gãsea el — numai lucruri scumpe. Avea o vocaþie poetice serioase s-au înmulþit ºi apele lui revãr- de a se bãga în lucruri scumpe pe care, dacã n-ar sate au trebuit sã se retragã pe un teritoriu ferm, fi fãcut un efort aºa de mare, le-ar fi gãsit, fireºte, dar mai îngust. Se poate spune cã o concurenþã ºi la preþ normal, dar le gãsea întotdeauna la preþ realã ºi loialã a þinut treazã pana poetului, cu de speculã. Gãsea tot felul de creveþi asiatici — toatã tãmâierea adormitoare a criticii. veniserã cred cã pentru prima oarã — bineînþeles Rezistentã la început, aceasta a abdicat apoi cã ne-a fost rãu toatã noaptea dupã ce am mân- de la orice control, n-a mai fãcut nici o încercare cat creveþi, dar îi adusese Nichita, nu puteam de a valorifica lucid o experienþã atât de intere- sã-i refuzãm, eu simþeam cã locuiesc cu un cla- santã. O criticã depãºitã de fenomen. [...] sic, nu puteam sã-i calc în picioare opþiunile. A Caz unic în literatura românã: timp de fost o experienþã extraordinarã, l-am iubit ºi aproape douã decenii nu s-a mai pomenit un poet m-a iubit ºi n-am considerat cã trebuie sã lãsãm care sã fie scãldat ca-n poveºti numai în lapte mãrturii, pentru cã prietenia e o prietenie atât de dulce (pe care, de fapt, Nichita nici nu-l înghite). puternicã, încât nu-ºi mai cere restul. Nu cere Pe buzele exegeþilor reuniþi n-a fost atâta vreme adeverinþã! Vedeþi, e ca ºi cum ai trãi o noapte pe decât miere. Ca dintr-un corn al abundenþei Lunã, þi s-ar pãrea cã toatã viaþa ai trãit pe Lunã Nichita Stãnescu a produs periodic valuri de ºi nu te gândeºti sã iei ºi niºte pietre în buzunar, suav, de „a“, de „ã“, „vertebre“, „omoplaþi“, sã te creadã ceilalþi. Ce mãrturie sã aduc eu ptolemei, cuvinte ºi „necuvinte“, fie „în dulcele despre Nichita decât propriul meu suflet în care stil clasic“, fie vãrsate. ªi critica la rându-i a el, Nichita, este pentru totdeauna? contrabotezat valurile cu sirop, cum spuneam, în dulcele stil modern. A fost comparat cu toþi Mai pe larg, cum meritã, celãlalt poeþii mari ai omenirii, luaþi alfabetic ºi pe „luceafãr“ al poeziei, teatrului ºi eseisticii sãrite. Au existat, e drept, ºi cârteli. [...] româneºti, Marin Sorescu: Manolescu, de curând, este primul dintre criticii serioºi care acuzã o sterpezire (Niþescu, Un magnat al poeziei ºi magna sa Grigurcu, ca sã numim câþiva „detractori“, Nichita Stãnescu, ouã ºi sfere rãmân simpli amatori, în afara gardului, se uitã Fragmente printre uluci, la leopard, ºi nu-l vãd ºi nu le Poet important al generaþiei lui Nicolae place). [...] Labiº, de fapt al tuturor generaþiilor ºi al litera- Epica magna este al doilea titlu latinesc al turii române, de numele lui Nichita Stãnescu se lui Nichita Stãnescu dupã Laus Ptolemaei. leagã un zmeu cu zbârnâitoare, înãlþat de-un Foaia de gardã — remarcabil gânditã de grafi- copil nãstruºnic ºi norocos sus în slavã, ºi care cian. Dãm apoi peste o explicaþie a începutului, fâlfâie, mare, câteva poezii din cartea de cetire. ca nu cumva sã intrãm în poezie prea brusc: Lirica sa, poroasã ca un burete, a absorbit dezin- „Aici începe Epica magna o iliadã de Nichita volt numeroase influenþe, cu imparþialitatea Stãnescu însoþitã de mai multe desemne de albinei care adunã mierea de peste tot, de pre Sorin Dumitrescu“. Cuvântul „iliadã“ intrigã. toatã floarea. La rându-i, tentantã ºi volatilã, a E un truc romantic ºi nevinovat. influenþat numeroºi condeieri, autori originali O caracteristicã a versului lui Nichita prin contaminare. [...] Domeniul sãu liric s-a Stãnescu este cã el nu poate fi reþinut, n-are delimitat prin anii ’60, când delimitarea se fãcea „conþinut“, e, prin urmare, liric prin excelenþã, mai uºor: faþã de o poezie compromisã de con- lipsit de orice urmã de epicã. El traduce în lim- venþionalism ºi retorism, Nichita Stãnescu baj metaforic o stare a sentimentelor, e clopoþelul propunea o fâlfâire superbã de aripi de adoles- de la gâtul senzaþiilor ºi nu poþi nara în nici un cent curat. Atunci numai cã n-a zburat. De o fel cum face el cling-cling. Aceastã „puritate“ a parte poezia românã avea „angajare“ mai constituit ºi punctul forte al poeziei sale, oare- scorþoasã, mai fãcutã, mai exterioarã, de alta o cum atemporalã ºi seninã. Poetul vrea acum — ºi 97 Ion Brad

probabil cã mereu a tânjit, cum dorim toþi sã ne Nimic mai statornic decât aerul / ºi nimic mai eliberãm de carcasele noastre omologate — sã fie invizibil decât el.“ (Oratoriu). ªi într-un caz, ºi epopeic. κi fixeazã dorinþa sa de epopee la civi- în celãlalt avem de-a face cu niºte constatãri, lizaþia gentilicã greacã. E o nãzuinþã mai gene- unde nu existã un miez faptic, ci doar vibraþia ralã, stimulatã de un virus, ca sã zicem aºa, al unor pãreri generate, evident, de o realitate care epopeii. Deci Nichita Stãnescu nu cã ºi-ar însã s-a îndepãrtat, se aflã în subtext. Poeziile, neînþelege structura intimã, iarba fiarelor, darul de altfel remarcabile, îþi comunicã un sentiment. sãu — dar în mod deliberat ºi ca un copil vrea ºi În foarte multe cazuri intenþia epicã rãmâne la el aceasta, vrea ºi el aceea. Epicizarea liricului nivelul titlului: Oedip soldat, Amintiri de este, cum spuneam ºi altã datã, una dintre cele când eram piatrã, A pierde tot ce se poate mai importante cuceriri ale poeziei din ultimele pierde, Cãþãrarea pe o razã, existând o mare decenii. Dar acest proces nu reuºeºte decât unor discrepanþã între numele poeziei ºi poezia însãºi. anumite structuri. Sã vedem cum realizeazã Aici se vede cum talentul dejoacã intenþiile Nichita Stãnescu epicul: „Brusc, pasãrea a didactice ale autorului, care, ca un adevãrat murit în zbor; / ca o pupilã pieziºã taie un nor, / poet, una spune ºi alta face. Cred cã autorul con- ªterge cu aripa flascã / steaua verde gata sã fundã miºcarea cu acþiunea. În aceastã carte nascã. / Suna murdar ºi greoi, / prin aripa ei, întâlnim într-adevãr foarte multe versuri pline aerul a noroi. / Cade din ce în ce mai încet / spre de miºcare, de plasticitate: „Un vultur prãbuºit secret“. (A muri în zbor). „Nimic mai ambiguu într-un om“, iatã o frumoasã intuiþie, a cãrei decât linia dreaptã, / nimic mai dureros decât curbã aproape cã se ºi vede, pentru spiritele nunta / ...ºi mai strãin decât sãrbãtorile / anului inginereºti, care cer diagrame, vectori ºi tan- nou / nimic nu este, // Nimic mai liber decât gente. ªi versul în care intrã aceastã idee poeticã, somnul, / nimic mai salvator decât oboseala/ ºi înfãºuratã-n vultur, se învultureºte. Din decât adolescenþii cei doi / pe care ieri i-am vãzut pãcate nu stã prea mult vulturul intrat în poem. sãrutându-se, / nimic mai din trecut nu este... / Ca un ulcior nears bine, îºi cheltuie prea repede 98 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

conþinutul ºi-l transpirã prin pori. Foarte fru- pasãre. Ce m-a mâhnit întotdeauna în aceste moase, extraordinare uneori intuiþii întâlnim la poeme a fost lipsa durerii. Orice poet are o piatrã începutul versului. Dar, pânã sã-l termini, vezi pe inimã, a cãrei greutate, aproape fizicã, trans- cã s-au evaporat. Pe unde au dispãrut? „M-a pare, din când în când mãcar. Autorul Alfei izbit vulturul prãbuºindu-mi-se pe umãr, / reuºeºte sã-ºi ridice creaþia într-o zonã etericã, Clonþul lui mi-a luat aerul din plãmâni, — / unde totul este parcã sub vraja unei puternice treaz fiind încã, m-am trezit / cu lãuntrul meu anestezii. Pot reveni cât de des cuvintele „jale“, plin de zburãtoarele cerului. // Fereascã-mã, sã „tânguire“, „vai“, „oh“, dar nu au greutate, stea ºi cerul cu stele în mine. / Prea puþinã mi-e acoperire în durerea fizicã. Ele vin ºi se duc din viaþa, încât / dau liber vederii ºi razei ei / dau inerþie. Nefiind expresia unei realitãþi, de multe liber.“ (Prãbuºirea unui vultur, într-un om). ori par folosite anapoda. În sensul acesta, Poetul se lasã dus de cuvânt, de silabã, de literã Nichita Stãnescu este un poet fericit. A creat chiar. Cele mai multe poeme sunt de domeniul operei sale regimul miraculos al formãrii viselor, plasticizãrii unei abstracþiuni, cum ar fi, de structura fantasmagoricã a curgerii norilor. exemplu, ideea de vitezã: „Alergam atât de În ce priveºte meºteºugul mereu insuficient repede încât / mi-a rãmas un ochi în urmã / care analizat prin care acest neîntrecut faur reuºeºte singur m-a vãzut / cum mã subþiam, — / dungã sã necuvânteze, mai amintim tehnica alunecãrii mai întâi, linie apoi... / Nobil vid strãbãtând la ceva misterios: „am simþit prezenþa nimicul, / rapidã parte neexistândã / traversând neliniºtitoare a aripei“. Aripa poate sã fie un moartea.“ (Finish). Dramele lui sunt pierderea gând metafizic, poate sã fie „fulgerul“, poate sã auzului, vãzului, mirosului care rãmân în urmã, fie „frigul“, poate sã fie orice, în afarã de aripã. dispar etc. Vãicãrealã ca la capul podului! Are poate mai mulþi îngeri Nichita Stãnescu Aceastã calicie senzorialã, simþitã ca o tragedie a decât Ion Alexandru ºi aripa poate sã fie a unuia, eului, este, bineînþeles, de naturã profund artis- te gândeºti. Nu, pentru cã citeºti imediat: ticã. Neînþepenirea este una din condiþiile dis- „îngerul este chiar zidul casei / zidul cel mare cursului liric, ce trebuie sã fie fluid ºi sã nu te tãiat la mijloc de o fereastrã“. Deci, ca ºi când ar poþi scãlda de douã ori în aceleaºi unde. ªi cu bãnui intenþia ta de a gândi comod, poetul înde- contracondiþia ca acþiunea sã aibã acoperirea pãrteazã asocierea posibilã. Meditând nuanþat trãirii, sã nu-ºi rarefieze de tot substanþa. Cãl- prin metaforã, el surprinde câteva drame ale dura care dilatã versurile lui Nichita Stãnescu cunoaºterii: „Orice azvârlire nu are direcþie“, nu e magmaticã, nu vine din pãmânt, este celes- „orice lepãdare e staticã“. Absolutul este cãutat tã, „din steaua Venus“. Aceastã cãldurã se cere cu predilecþie de poeþi (ºi uneori de criticã). adicã „rece“: „Orice gest e mai frumos decât o statuie, / orice gând de alb / duce în braþe un fulg Privite aºa de sus, toate lucrurile se rela- uriaº de zãpadã. // ªi dacã auzul s-a pierdut tivizeazã. ªi orice propoziþie din ºtiinþele exacte, într-un lãtrat de câini, / ºi dacã vederea s-a oprit chimie, geometrie etc., puþin miºcatã, este aptã în steaua Venus, // ºi dacã codrii negri bat în de a deveni metaforã. Am pomenit pasiunea geam, / ºi dacã mi-eºti departe, / ningi tu, ningi autorului pentru linie, pe care o defineºte foarte tu, ningi tu...„ (Colinda colindelor). frumos: „ªi toate acestea se întâmpla / pre când Reminiscenþele eminesciene de mai sus au o roata numai o spiþã avea / ºi nu roatã se numea intenþie melodicã. Sigur cã da, facem vocalize cu / ci linie se numea.“ (Roata cu o singurã clasici! Mai departe însã, melopeea negãsindu-ºi spiþã). Dar inspiraþia lui Nichita Stãnescu este leagãnul sau gãsindu-ºi-l gol, se transformã îndrãgostitã de sfere. ªi de ovale: „Alungiþilor pe într-o adevãratã beþie de cuvinte: „ºi dacã un verticalã / l-aþi uitat pe împãrat. / El se duse de- albastru cer / se scurge din morminte / ºi se pref- a-ncãlare pe ovalã / harta marelui regat“ ace ºi se duce / spre deltele mai suse, / mai (Cutumã). Existã ºi în Epica magna poeme smulse, / mai foarte alte animale, / mai foarte excelente. Dar cartea suferã de un viciu al alte plante / ªi dacã legea stelei fixe opreºte cu nefinisãrii. Dupã nonsensurile nepoetice (existã fiinþa ei / saltul de doi, zvârlit spre trei / al unui ºi nonsensuri poetice), vin de-a-ncãlare ºi pe jos unu“. Acesta este, sã mi se ierte, Nenichita! [...] teribilismele, care îi stau bine adolescentului, Versurile sunt umplute cu aer, ca oasele de dar nu-l mai prind pe clasic. [...] 99 Ion Brad

S-ar putea ca unele versuri pe care Nicolae Stãnescu având încã privilegiul de a-i mai vedea Manolescu le-a contabilizat la intrãri în patri- tiparul omenesc, înainte de a fi înhumat la moniu, eu sã le fi trecut la „ieºiri“. Pozitivele picioarele concetãþeanului sãu I.L. Caragiale, unora sunt negativele altora. Se mai întâmplã. într-un dreptunghi asupra cãruia se întinde un Adevãrul este cã nouã cartea ne-a plãcut ºi am ram din teiul crescut din trupul Eminescului. mâncat-o pe jumãtate. Eu unul nu voi mai scoate un cuvânt. Cândva Aºa cum existã „cuplurile“ la Breban (obser- (sunt de atunci 20 de ani) Nichita m-a surprins vaþia aparþine lui Eugen Simion), existã amorul într-un aprins miez de noapte cu ideea unui vocalelor, al consoanelor, al silabelor la Nichita legãmânt straniu: „Sã ne promitem cã nu vom Stãnescu, din care rezultã ceva de tot pur ºi vorbi, unul, la moartea celuilalt!“ ºi nu va fi alt- diafan. Vãd poezia lui ca un imens câmp de fel. zãpadã imaculatã, peste care un vultur „zboarã ªtiu, însã, cã toþi vorbitorii îl vor evoca pe pe spate“; iar umbra lui vâneazã iepuri înzãpe- marele poet care a fost, a rãmas ºi mai ales va fi ziþi, cãrora, dupã ce le scoate ochii cu câte un Nichita Stãnescu. vers bun, le dã drumul. Dar se va mai auzi vocea unui nevãzut (“Ramuri”, anul VI, nr. 3, martie 1979, „Hugo“: p. 3 ºi 15) A fost un geniu!

Cred cã nimeni n-a scris ceva mai viu ºi Aºa putem vorbi despre Nichita cel-fãrã-de- mai colorat despre Nichita decât contempo- pereche. ªi mi se pare cã putem aºeza în calen- ranul ºi „adversarul“ sãu genial, care i-a darul catastrofelor poeziei româneºti data stin- supravieþuit peste 22 de ani. gerii lui Nichita (decembrie, marþi 13) alãturi de În iarna lui 1983, la îngroparea lui 15 iunie 1889, când pe strada Plantelor cineva a Nichita, printre multele voci care l-au închis pleoapele lui Eminescu. deplâns un ton special avea, ca întotdeauna, Nichita lasã în urmã o operã, o operã monu- Fãnuº Neagu: mentalã, cu masivã alcãtuire de cuirasat, o operã Labiº ºi Nichita. Decembrie, atât de greu de profundã, originalã ºi misterioasã, capabilã sã patimi, se încarcã acum ºi cu povara suferinþei stea în vecinãtatea ºi nu în urma — noianului de din poezie. Jertfa literelor române de dupã rãzboi pagini scrise de Macedonski, Arghezi, Bacovia, — Labiº ºi Nichita — se îngemãneazã astãzi în Blaga, Barbu. timpul unui singur simbol, al ninsorilor arzând, ªi totuºi, în ciuda faptului cã opera sa e inte- al fulgerului despicându-se pe trei braþe ale gral constituitã în linii intangibile de forþã, sun- Dunãrii ca sã lumineze drumul pãsãrilor care tem consternaþi de brutala trecere în moarte a vin ºi vor veni mereu întru slãvirea eternitãþii poetului ce nu a umblat decât cinci lustre de pãmântului românesc. viaþã. Vã amintiþi? „Ape vor seca în albie ºi peste locul îngropãrii sale va rãsãri pãdure sau Dar neuitat rãmâne acest text al regreta- cetate, ºi câte o stea va vesteji în depãrtãri, pânã tului Gheorghe Tomozei (1936-1997), pe când acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sã care, reproducându-l, îmi închei ºi eu, cu o le ridice în þeava subþire a altui crin de tãria par- dublã pioºenie, evocarea aceasta târzie, dar, fumurilor sale...“ sper, plinã de tâlcuri actuale: Da, George Cãlinescu, ape au secat în albii, La înmormântarea lui Balzac, povestea constelaþii s-au veºtejit asupra mormântului cu André Maurois, un vorbitor a exclamat: tei ºi un crin valah s-a alcãtuit din lutul amar, — „A fost un mare om!“ umplând spaþiile cu mireasma unei poezii de Înaintând cu un pas, Victor Hugo a amendat inconfundabil sunet. coleºitor replica abia auzitã, rostind cu voce de stentor: κi „cãftãnea“ cu generozitate prietenii. — „A fost un geniu!“ Unuia, binecunoscut de mine, i-a zis prinþ, re- zervându-ºi sieºi titlul de „rege al cãpºunilor ºi Nu ºtiu, azi, miercuri, 14 decembrie, ce vor- al coarnelor de melc“. Alteori îºi zicea cu îndrep- bitori vor încerca sã-l defineascã pe Nichita tãþire „activist al suferinþei“, care ºi era, care 100 Nichita Stãnescu: Orfeu în Câmpia Dunãrii

eram. A compus ca nimeni în lume portretul- la care, cu infinitã voluptate, renunþa, fãcând „robot“ al poetului ºi a produs o poezie a fãrâmiþe manuscriptul. Existã însã oameni care poeziei. Un june îl numea într-un jurnal „prinþ au avut inspirarea de a salva multe asemenea al poeziei europene“; mândria lui supremã a fost compuneri ocazionale ºi în arhive (cândva sã se creadã poet (ºi era, de fapt Poetul) ºi dezvelite, sper) existã circa o mie de poezii prinþul-activist ce-a nutrit sentimentul cã inedite! poartã pe lume o sacrã investiturã. Ajuns în ªi-a regizat cu simplicitate aniversarea celor ultimii ani sã-ºi tempereze „pohta“ pohtitã, pen- 50 de ani împliniþi la 31 martie din acest an ºi tru metaforã (îºi mai zicea codificat U.M.N.S. casa lui (practic o singurã odaie banalã, de bloc) adicã Uzinele de metafore Nichita Stãnescu) a fost „bântuitã“, dupã cum singur spunea, de preferând sã se exprime net, tranºant, abrupt. câteva sute de prieteni! Mulþimea florilor primi- Citite prin lentila de lacrimi a orelor acestea, te i-a sugerat vecinului sãu Nalbantu ideea ele par testamentare ºi dureros premonitorii. cumva bizarã, cumva (vai!) funebrã de a tapeta N-a contat pe longevitate ºi când a înþeles (ºi a cu lujere gracile uºa apartamentului poetului, înþeles cel dintâi) cã mai are puþin de trãit a lipind floare lângã floare pânã n-a mai rãmas loc fãcut din zilele sale sardanapalice ospeþe de liber nici pentru o petalã în plus. Apoi ºi-a de- poezie, de frumuseþe. ªi-a interzis tonul elegiac, corat propria-i uºã, repede umplutã ºi ea. Apoi arborând totdeauna un mare pavoaz de entuzi- balustrada scãrii (4 etaje), intrarea în bloc. Dacã asm ºi de humor insolit pe nava sa. Scria în felul ar fi vrut, ar fi putut podi cu flori toatã bãtrâna lui, adicã dictând. Scria cu gurã rãnitã. Scria piaþã a Amzei unde mai locuise, cândva, un edictual, fierbinte, frenetic. A strâns toate poet. Unul, Eminescu Unicul. mâinile ce s-au întins spre el. Avea timp, el, con- În vreme ce Nichita cobora aceste scãri pe damnatul, sã asculte pãsul tinerilor ce-i solicitau propriile-i picioare în noaptea de 12 spre 13 ajutorul. Ajutoare diverse, nu doar referate la decembrie spre a urca în maºina Salvãrii, eu îmi edituri, notiþe elogioase de prezentare (le zicea petreceam timpul colecþionând texte pentru o „pupi dulci“), ci ºi parale. L-am gãsit odatã proiectatã ediþie Labiº (nãscut ºi pierdut în „împroprietãrindu-l“ pe un tânãr cam decembrie) cu ochii pe dactilograme ºi cu ure- dezbrãcãþel cu o pereche de nãdragi. Vroia sã se chea lipitã de aparatul de radio ce transmitea, de lege de viaþã ºi altcum decât scriind. De pildã, propunându-se naº. A botezat zeci de prunci, a departe, o ceremonie Nobel. M-am gândit în pus pirostrii nunþiale pe zeci de frunþi. clipa când voi asculta Credo-ul decernãrii pre- miului Nobel rostit în limba românã. Rostit de A fost norocul biografiei mele. Un sfert de Nichita Stãnescu. veac de frãþietate ne-a fãcut prieteni ºi (nu lip- Dar pentru noi, Premiul Nobel a murit din sitã de furtuni, „certuri“ provocate adesea pen- nou. tru a gusta ºi sãrbãtori reîmpãcarea) prietenia noastrã a cãpãtat ºi ea dimensii de operã — Eu, Ne despãrþim. „gurã de Târgoviºte“, eram metodic jaluz pe flu- Azi, mâine, îl vom putea încã privi. Ieri i-am turaºii ce-i forþau intimitatea împuþinând tim- mângâiat pãrul blond-înspicat cu argint ºi i-am pul ce „trebuia“ cheltuit cu mine, el, bãiat de strâns între palme calde mâna („ce la scris Ploject (aºa pronunþa) avea la rându-i credinþa mereu ºedea“ — Anton Pann) iar mâine... cã uneori îl „uit“. N-am scris nimic fãrã a-l con- Mâine, Nichita al nostru se va duce sã doarmã sulta. Îmi fãcea cinstea de a-mi cere sã-l con- lângã vecinul lui din piaþa Amzei, vecin ºi pe siliez. Putea fi o clipã nedrept, dar nu ºtia sã fie dealul ªerban Vodã, lângã Mihai Eminescu. cu adevãrat rãu, nu ºtia sã jigneascã ºi nu era ªi-abia îndepãrtându-ne de amintirea lui îi ranchiunos. vom preþui cu dreaptã cinstire opera, vom trece Om mândru. Om spectacol. Oriunde s-ar fi (doar unii dintre noi, din pãcate) vama dintre aflat devenea brusc creierul ordonator, domina douã milenii, plãtindu-ne semeþia cu poezia lui conversaþiile cu intervenþii spumoase, îºi colora Nichita Stãnescu. mucalit frazele, acaparând atenþia celor din jur. A fost un geniu! Compunea cu inimaginabilã lesniciune versuri 13 decembrie 1983 101 Lecturi

Vasile BARDAN Enigmele vorbirii noastre

Abstract

The author writes an examination of Ioan Adam's "Povestea vorbelor", a book which investigates the origin and color of a wide range of expressions belonging to the Romanian vocabulary. The emphasis falls not only on a dissection of Romanian words, but also on the impact they have in aris- ing in the speaker the consciousness of a cultural national inheritance.

Cercetãtor cu vechi preocupãri în dome- arealul sãu geografic ºi istoric multimilenar. niul scrierii ºi vorbirii limbii române, litera- – „Biografia” cuvintelor m-a fascinat dintot- tul Ioan Adam a publicat o nouã carte deauna – spune autorul, precizând cã Povestea vorbelor – Ed. Paralela 45, 2007, în aceastã „poveste a vorbelor” este o cercetare care, dintre numeroasele expresii româneºti, interdisciplinarã, în care-ºi dau mâna mitolo- a selectat pe acelea care definesc specificul gia, imagologia, istoria propriu-zisã ºi cea a limbii noastre, savoarea ºi particularitatea mentalitãþilor, stilistica, onomastica, fol- ei. Subintitulatã O istorie secretã a limbii cloristica, dreptul, numismatica º.a. Meritul române – cartea sa e un diagnostic eficient al principal al lui Ioan Adam prin aceastã psihologiei noastre etnice, pornind de la Poveste a vorbelor e acela de a înlesni citito- acele expresii definitorii, omologate de rilor români accesul la rãdãcinile lor spiri- tradiþie ºi aflate încã în uz, cum ar fi: a tuale, prin cunoaºterea limbii române trans- spune braºoave; a face capul calendar; a-ºi mise de înaintaºii lor. În acest sens, aventu- lua lumea-n cap; cu cãþel, cu purcel; a cãra ra, drumeþia sau cãlãtoria iniþiaticã a lui apã cu ciurul; a vorbi în dodii; a umbla cu Ioan Adam este instructivã din mai multe fofârlica; Vodã da ºi Hâncu ba; a lua cu puncte de vedere. Studiul sãu e mai întâi japca; a lua cu hapca; a fãgãdui marea cu unul analitic, analizând, cum spuneam, 65 sarea; a cãuta nod în papurã, a nimerit orbul de expresii româneºti caracteristice – Brãila; La Paºtele cailor; a trage pe sfoarã; vorbind într-un loc (p. 31), despre „circuitul a-ºi lua tãlpãºiþa; þap ispãºitor; a spune cuvintelor din Europa foarte imprevizibil, verde-n faþã; a îndruga verzi ºi uscate; ºi cu tur ºi retur, cu mistere ºi sincope capti- altele; tot atât de celebre, în total 65 de vante ca un roman de aventuri”, analizând ziceri, cãrora le examineazã istoria, aici aventura româneascã ºi europeanã a rãspândirea, semnificaþiile ºi mecanismele expresiei noastre a da (a azvîrli) cu barda-n naºterii lor. Cartea lui Ioan Adam are un stil Dumnezeu/în lunã. Pe de altã parte, studiul colocvial, analizele sale nefiind ale unui lui Ioan Adam este ºi unul sintetic – cu lingvist, deºi nu ocoleºte domeniul, el referiri ample la virtuþile expresive ale lim- având în vedere mai degrabã deliciile este- bii române. Aºa cum spunea ºi lingvistul tice, farmecul poetic oferit de limba românã Sorin Stat într-o carte a sa din l964, Cuvinte vie, în ipostaza ei de discurs natural, de româneºti – o poveste a vorbelor, „aceastã mesaj cornitiv specific poporului român în foarte instructivã poveste nu se poate scrie 102 Enigmele vorbirii noastre

decât þinând seama de istoria societãþii, cu construit o întreagã filozofie” prin sa- feluritele ei aspecte – politic, social, cultu- vuroasa poveste a vorbelor Altã cãciulã, cu ral”. Ceea ce realizeazã Ioan Adam în plus, cei ce se amãgesc furându-ºi singuri cãciula, faþã de confratele sãu lingvistul, nu e o deoarece „unde nu-i cap – vai de cãciulã”. demonstraþie a modului „cum s-au nãscut Analizând expresia româneascã emblema- cuvintele limbii române” sau cum au evolu- ticã a fi (a se afla) la cheremul cuiva, profesorul at raporturile dintre ele, în calitatea lor de Ioan Adam îi explicã metamorfoza cu impli- sinonime, ononime, antonime, etc., ci mai caþii tragice asupra psihologiei noastre, degrabã trezirea în conºtiinþa lectorilor sãi fãcând aceste pertinente observaþii: „Pe fon- actuali ºi viitori prin cunoaºterea propriilor dul tragic al resemnãrii mioritice, care nu conaþionali a valorii mediului spiritual în excludea totuºi un sâmbure raþional ºi o care au evoluat, a peisajului cultural speci- premisã a acþiunii, s-a grefat la noi, în Evul fic, atât ca moºtenitori, dar mai ales ca par- Mediu, adevãratul fatalism oriental. Con- ticipanþi activi la perpetuarea acestei tactul cu islamul, religia, stãpânitorilor, a moºteniri culturale naþionale. Sunt frec- întãrit printre români convingerea cã omul e vente în cartea sa constatãrile de genul: o jucãrie în mâna celor puternici, a destinu- „Dupã gogoºi, braºoavele reprezintã al doilea lui, cã totul depinde de voia, graþia, bunã- „aliment” care prisoseºte în bucãtãria voinþa, favoarea Fiinþei Supreme, a celui politicã a tranziþiei” (p. 40); „Cu brânza am sus-pus, noþiuni pe care turcii le reduc la un traversat istoria, cuvântul fiind de alt- singur cuvînt – Kerem”. Sau, analizând minteri unul dintre cele 165 din fondul evoluþia istoricã a expresiilor, „a vorbi în autohton, preroman”. (p. 43); „Emigrarea în dodii”, „a umbla cu fofârlica” sau „a umbla ca masã a românilor spre alte orizonturi” e o o fofeazã”, Ioan Adam ne reaminteºte alte realitate a anilor de dupã 1989; „În jurul multe expresii specifice: „în proverbele ºi cãciulii, obiect vestimentar din blanã ce zicalele lui românul umblã brambura, cu serveºte la acoperirea capului, românii au capul în traistã, cãtinel, copãcel, creanga, cu 103 Vasile Bardan

daibajul, fuioaga, cu gura cãscatã, lelea, cu jumãtãþi de mãsurã, de colo pânã colo; ºi tot el merge fãrã cãpãtâi, hai-hui, teleleu (Tãnase), târâº-grãpiº”. La fel, analizând expresia „a-ºi mânca lefteria; a rãmâne lefter; a lãsa pe cineva lefter”, Ioan Adam face aceste pertinente observaþii: „A-þi mânca lifteria sunã astãzi ciudat, ca un citat dintr-o limbã moartã. Pe la jumãtatea veacului al XIX-lea expresia era perfect inteligibilã ºi la sate, ºi la oraº, ºi se traducea prin a-þi pierde buna reputaþie, trecerea, crezarea, creditul, scurt spus: a te compromite. Istoria zicalei e interesantã între altele ºi pentru cã ilus- treazã necurmatul rãzboi dintre cuvintele din rezistentul fond latin ºi neologismele strãine, care, favorizate de circumstanþele istorice, s-au impus doar trecãtor într-o epocã sau alta. Aºa cum azi suntem practic sufocaþi de importuri lexicale englezeºti, tot aºa se întâmplã în Principate acum douã secole, când însã limba la modã era neogreaca...” „Pe durata influenþei greceºti lefteria a substituit vremelnic omenia, dar a cãzut în desuetudine imediat ce Fanarul ºi-a istovit puterea de seducþie. Probabil cã acelaºi lucru se va întâmpla peste o vreme ºi cu barbarismele englezeºti pe care le importãm acum cu ghiotura, deºi avem în limbã termenii corespunzãtori.” Astfel de vechi sintagme româneºti, urmãrindu-le exemplificãri ºi comparaþii, ca ºi multe sinuoasa evoluþie istoricã în timp ºi în citate din operele autorilor români sau din spaþiu, mergând pânã la izvoarele originii folclorul nostru fac savoarea acestei cãrþi. A lor. Pe parcursul acestor aventuri el desco- ne reaminti „ISTORIA” sau povestea pro- perã accidente, modificãri de sens, evoluþii priei noastre vorbiri înseamnã a ne cu- imprevizibile paradoxale, unele expresii noaºte, ca sã mã exprim cît mai metaforic fiind foarte fixe ca ºi în spaþiul sideral, ri- posibil – VISTIERIA expresivitãþii limbii pe gide ca Steaua Polarã, înrãdãcinate în men- care o vorbim. Pentru a realiza aceastã per- talul nostru colectiv, altele dovedindu-se formanþã criticul ºi istoricul literar Ioan foarte flexibile ºi mobile în evoluþia lor „se- Adam a parcurs o vastã documentaþie cul- cretã” datoritã nucleului lor generic (genetic). turalã, având astfel acces la întreg arsenalul Ioan Adam face o descriere literarã atractiv- prejudecãþilor noastre încã active, la fixaþiile agreabilã a vieþii lor interioare, cu atmosfera noastre ca popor, la toatã arhiva cu tiparele epocii ce le-a nãscut, cu oamenii locului ºi noastre mentale, formatã pe parcursul unui „locurile” bântuite de ele, cu obiceiurile ºi arc temporal de mii de ani. Bibliografia cu condiþiile istorice generatoare. Cartea lui titlurile din finalul cãrþii sale sunt o dovadã Ioan Adam este un dar preþios ºi o pledoarie solidã ºi concludentã în acest sens, numãrul generoasã pentru pãstrarea fiinþei istorice a re(surselor) consultate depãºind 150 de do- neamului românesc, în condiþiile istoriei de cumente. Fãrã a fi copleºit de mirajul emo- azi, când e tot mai vizibil faptul cã acela þional al aventurii sale, el reuºeºte sã sur- ce-ºi pierde casa, neamul, tradiþia, îºi va prindã noutatea, actualitatea acestor strã- pierde viaþa, adicã identitatea. 104 curtenitoare, întâmpinând protocolar, nici Antonio entuziast, nici cu prea mari rezerve – n-ar fi fost politicos! – textele celui primit ca un PATRAS, musafir (de onoare, ce-i drept!) dornic ºi el sã deprindã câte ceva din secretele meseriei. Dar oaspetele acesta iatã cã nu mai vrea sã Literatura plece, s-a instalat confortabil ºi pare surd la aluziile mai mult sau mai puþin subtile ale amfitrionilor. Orgolios – doar nu e un bate filmul oarecine! –, refuzã ºi ofertele binevoitoare ale confraþilor, nu vrea sã facã politica nici Résume unui grup, preferã sã fie singur, cu puterile neajutate (de alþii), parcã nici premiile sau L'article parle du passage fructueux de alte „recompense” nu-l prea intereseazã. ªi Mircea Daneliuc du film à la littérature, du scoate – culmea! – câte o carte, deloc sub- metteur-en scène au écrivain. L'influence de þire, la fiecare an. ses connaissances cinématographiques est Grafomanie sau vocaþie? Dar vocaþia de évidente, car ses romans ont une structure prozator nici nu e posibilã fãrã o anume narrative fondée sur plusieurs plans. Les grafomanie, deºi nu orice grafoman, nu aspects théâtrales, dramatiques de l'existence oricine are „oase tari”, cum spunea Preda, sont aussi accentués. L'écrivain semble s'en- este chemat sã ajungã romancier. Chiar dacã fermer dans sa propre création littéraire, sans ar fi doar grafomanie, ºi tot ar interesa, dacã transmettre aucun message au lecteur, car le e vorba de Mircea Daneliuc – dar nu e asta! texte n'a aucune importance. Ce qui compte N-am putut sã citesc romanele cineastu- est l'écriture en soi qui a le pouvoir de libérer lui, care nu sunt deloc simple scenarii, fãrã a l'esprit. avea mereu în vedere inter-textele, fãrã a cãuta sã descifrez, în palimpsest, urmele fic- þiunilor sale cinematografice. Frapeazã, în Când un regizor ca Mircea Daneliuc pu- primul rând, realismul viguros, cu o tendin- blicã, în doar câþiva ani, cât n-au reuºit unii þã manifestã pentru detaliul crud, deseori scriitori într-o viaþã – romanele Pisica ruptã grotesc, atât la nivelul situaþiilor, cât ºi al (Ed. Univers, 1997), Marilene (Ed. Univers, limbajului. E o prozã de observaþie caracte- rologicã ce surprinde o tipologie umanã 1999), Apa din cizme (Ed. Univers, 2000), ºarjatã fãrã cruþare, cu elemente de vehe- Strigoi fãrã þarã (Ed. ALL, 2001), Petru ºi mentã satirã socialã ºi politicã (filme ca Pavel (Ed. Paralela 45, 2003), piesa de teatru Patul conjugal ori Senatorul melcilor se remar- ªchiopul binemirositor (Ed. ALL, 1999) – nu cã prin aceeaºi viziune criticã radicalã, putem rãmâne indiferenþi în faþa acestui demascatoare). Poetica aceasta de tip mime- „caz” cu totul aparte. Fenomenul, în sine, tic e depãºitã însã, adesea, prin recursul la nu este singular – vocaþie literarã au avut metaforã, parabolã ºi simbol (utilizate cu mai mulþi cineaºti, Pasolini fiind, poate, mare rafinament de regizor în Iacob, dar, exemplul cel mai celebru. Dar la Daneliuc mai cu seamã, în A 11-a poruncã, cel mai frapant e faptul cã, din momentul în care „tarkovskian” film al sãu). Daneliuc nu se începe sã scrie literaturã, el se dedicã în mulþumeºte doar sã reprezinte lumea aºa totalitate noii ºi acaparantei îndeletniciri, cum e, sã plimbe oglinda pe drumurile refuzând (sau nemaiavând timp) sã se mai vieþii de toate zilele, neieºind din limitele consacre celei de-a ºaptea arte, deºi aceasta verosimilului. În cãrþile ºi filmele sale reali- i-a adus notorietatea binemeritatã. Proaspã- tatea ia deseori chipul misterios al mitului, tul convertit la prozã regizor n-avea cum sã al halucinaþiei onirice, ºi atunci lumea fie acceptat de la început cu braþele deschise capãtã ceva incomprehensibil, asemeni în rândul scriitorilor. Critica s-a arãtat unui text ce ascunde tainice înþelesuri. 105 Antonio Patraº

Astfel, în universul „omenesc, prea ome- mentalã a transformãrii existenþei în text. nesc” se deschid neliniºtitoare abisuri. Sfârºitul cãrþii, al „fabulei” coincide cu sfâr- Satira social-politicã, simbolul, mitul, ºitul (autosacrificial) al personajului-„reflec- toate acestea se regãsesc ºi în ultimul roman tor” (Petru-Pavel-Manole, trei ipostaze ale al autorului, Petru ºi Pavel (Ed. Paralela 45, scriitorului însuºi, de fapt). Metaroman, 2003). Utilizând procedee narative dintre aºadar, fiindcã inculcã, de la început, prin cele mai diverse, într-o construcþie epicã structura sa retoricã ºi procedeele discur- edificatã pe principiul alternanþelor ºi core- sive, un pact de lecturã ce presupune spondenþelor de planuri ºi perspective, cu asumarea caracterului non-mimetic, con- numeroase reveniri ºi anticipãri, Daneliuc venþional al ficþiunii literare. Autorul nu se dovedeºte un prozator rafinat, cu o acutã þine sã se ascundã în spatele creaþiei sale, conºtiinþã succesoralã, care a asimilat expe- nici sã rãmânã impasibil nu vrea – el inter- rienþele unor predecesori iluºtri (Borges, vine deseori în text, se adreseazã direct citi- Sábato – cel din Abaddón, exterminatorul, Eco torului sau invocã o anumitã dispoziþie de º.a.) – fãrã ca, prin aceasta, sã devinã un lecturã, comentariile sale trasând liniile simplu imitator. În Petru ºi Pavel este esenþiale ale unei poetici sui generis. Sec- evidentã atenþia pe care a acordat-o scri- venþele cu rol de mise en abîme, simetriile, itorul semnificaþiei globale, structurii; o specularitãþile multiple, inter- ºi intra-tex- structurã deschisã – romanul se scrie (la... tuale, transformã cartea aceasta într-o laptop) chiar în roman, cititorul fiind luat metaforã a literaturii înseºi, într-o poveste martor nu doar la anumite aventuri exis- „cu tâlc” despre condiþia artistului ºi a tenþiale, ci, mai ales, la experienþa funda- operei de artã deopotrivã. 106 Literatura bate filmul

Personajul central al romanului este „Convertirea” lui Petru, numit acum Petru ªesan, scriitor care, sub comunism, „fratele Pavel”, se produce treptat: exersând încearcã sã se opunã regimului totalitar diferite practici ascetice, ajunge sã renunþe printr-o vagã formã de disidenþã (cum a ºi la scris ºi se strãduieºte sã înveþe lecþia fost, în general, disidenþa scriitorilor noºtri). creºtinã a umilinþei ºi smereniei, a iubirii de Nefãcând concesii ideologice, i se interzice aproapele. Trãieºte o aºa-zisã „iluminare” ºi reprezentarea unei piese despre Meºterul are, la un moment dat, „revelaþia” desco- Manole: „Construcþia nu se dãrâma de la peririi stigmatelor lui Iisus pe propriul trup. sine, ci o lucrau tovarãºii prost, pe princi- Pasajul e memorabil: „Mi se dãduserã sem- piul binecunoscut: merge ºi aºa, ia mai nele Crucii. (...) Am început sã le zgãrmãn, slãbeºte-ne, ce meºter, toþi suntem meºteri!... sã bag în vãtãmãturi orice le-ar fi împiedicat ªi n-o zideau pe Ana, se îngropa el, Manole, sã se-nchidã. Era ca ºi cum slujeam un altar. în mortar, ca sã nu se þicneascã, sã nu se urce Am pus ºi fire de lânã cu seu ºi pãmânt ºi pe pereþi de nebun; se înfunda acolo sub gãinaþ de lãstun. Rupeam coaja dacã se cãrãmizi, îºi punea ºi în cap. (...) Asta era prindea peste noapte. Când durerea sporea toatã piesa, Manole zãvorâtul...”. Împrãºtie ºi simþeam cum bate puroiul, mã simþeam apoi niºte manifeste, dar este prins ºi, spe- fericit, norocos; mirosul copturii – are un riat de Securitate, pãrãsit de prieteni, exclus damf veºted, pentru unii dezagreabil – îmi din viaþa literarã, e nevoit sã-ºi câºtige exis- dãdea elanuri serafice. Mi-a fost una dintre tenþa ca cizmar. Dupã Revoluþie ajunge în cele mai însorite perioade din viaþã, poate prim-planul atenþiei publice, opera sa irepetabilã!”. Personajul parcurge, aºadar, începe sã fie studiatã în ºcoli. Tranziþia spre un traseu iniþiatic, de la viaþa în lume la capitalism are însã neajunsurile ei – cãrþile aceea din afara ei, închinatã lui Dumnezeu, nu mai au cãutare, scriitorii nu mai pot trãi de la vanitatea scrisului la presupusa sme- doar din scris, vechii nomenclaturiºti rãmân renie a rugãciunii, de la cuvânt la tãcere. Su- la putere, adevãrul nu mai intereseazã pe gestia este, însã, a unei iniþieri ratate: ilu- nimeni. Ca sã poatã supravieþui, deschide minarea, stigmatele nu sunt decât tot niºte un butic, intrã în politicã ºi e propus, iluzii, halucinaþii nutrite de orgoliul celui ce datoritã trecutului sãu „curat”, candidat la se crede „alesul” lui Dumnezeu. Dacã e o Preºedinþie. Înainte de alegeri îºi cere de la rãtãcire credinþa în mântuirea prin scris, nici CNSAS dosarul întocmit de Securitate ºi rugãciunea ºi asceza nu aduc atât de cãuta- aflã lucruri îngrozitoare, care-l determinã sã ta salvare. plece în munþi, în sihãstrie, ºi sã renunþe la Daneliuc surprinde, în romanul sãu, cele lume. Acolo se întâlneºte însã cu un monah, mai caracteristice aspecte ale societãþii fost preot, fost turnãtor, care jucase un rol româneºti din ultimii ani ai dictaturii nefast în existenþa sa anterioarã. Petru ºtia ceauºiste ºi din perioada de dupã 1989, asta din propriul sãu dosar, motivul autoe- pânã în prezent. ªi o face obiectiv, cu o xilului sãu fiind, se pare, acela cã Eugenia, luciditate tãioasã, fãrã a se situa pe o poziþie femeia cu care trãise alãturi atâþia ani, ºi privilegiatã, undeva, în afara mizeriei rea- Magda, fiica ei, îl înºelaserã amarnic, profi- litãþii avute în vedere. Petru ªesan nu e un tând de credulitatea ºi generozitatea lui om „fãrã patã”; ºi el aparþine lumii acesteia (Eugenia cedase avansurilor unor inºi cu condamnabile, în care cãlãii ºi victimele se funcþii importante pe vremea lui Ceauºescu, confundã, ºi el are pãcatele, laºitãþile lui – fie pentru a-ºi ajuta bãrbatul, fie pentru nu puþine. Dar rãmâne, totuºi, om, nu se obþinerea unor avantaje. Bigotã, se confesa transformã într-un mutant obedient. E vul- apoi preotului-turnãtor. Magda, la vârsta nerabil însã când descoperã falsitatea, min- curiozitãþii ºi neliniºtilor sexuale, recursese ciuna în care trãise atâta timp fãrã sã-ºi dea la ºantaj pentru a întreþine o relaþie simili- seama, are puterea sã se desprindã de exis- incestuoasã cu tatãl adoptiv, cu acceptul tenþa sa de pânã atunci. tacit al mamei, îngrozitã de posibilitatea Autorul nu exceleazã în invenþie, cel dezvãluirii propriilor fapte). puþin în plan epic. Ochiul sãu de cineast îl 107 Antonio Patraº

face însã sensibil la aspectele teatrale, nici de omul teoretic, abstract, nici de psi- dramatizabile ale existenþei – iar romanul hologiile abisale. Cãtre omul concret îºi conþine scene memorabile, secvenþe revela- îndreaptã el atenþia, cãtre bietul om, sub torii ce concentreazã, în câteva linii, sensul vremi, determinat de spaþiul în care trãieºte, unor destine, ale unor ipostaze fundamen- de societate etc. De aceea ºi schiþeazã aici, în tale ale omenescului. Fragmentul care des- roman, coordonatele esenþiale a ceea ce Ion crie înmormântarea mamei Evei (Eugeniei), D. Sîrbu numea undeva „la condition sau acela despre moartea stupidã a copilu- roumaine”. Iatã o „legendã” în spiritul lui cãzut în canal constituie pagini excep- „epocii de aur” menitã a releva cauzele þionale, de o densitate ºi tensiune dramaticã „rãului” ºi mizeriei româneºti: „Face lumea, uimitoare, demne de un prozator cum pu- zice, ºi pune Dumnezeu aici ocean, acolo þini sunt. pãdure, acolo pustiu, acolo Polul Nord ºi Perspectiva narativã e atribuitã, pe rând, numai la noi, în spaþiul ãsta Carpato – ºi aºa lui Petru, lui Pavel (numele conspirativ al mai departe, îl ia visarea ºi toarnã cu lui Petru din dosarul de urmãrire întocmit nemiluita râuri, minerale, cãrbune, climã de Securitate, pe care protagonistul ºi-l temperat-continentalã ºi sare ºi mare, tot însuºeºte dupã „convertire”) ºi Magdei. absolut, pânã când se autosesizeazã ºi Doar perspectiva, pentru cã „vocea” e una Petru. Doamne, zice, nu þi-a scãpat la ãºtia singurã, a naratorului omniscient. Discur- cam mult? Le-ai pus mai angro ca la toþi... surile personajelor nici nu se diferenþiazã, La care, Dumnezeu îºi dã seama, se gân- de aceea, stilistic, decât din necesitatea deºte puþin ºi face din mânã: nu-i nimic, adecvãrii la „subiect”, la temã. Ritmul e mai zice, o dregem; ºtiu niºte bãieþi serioºi în alert în capitolele avându-l ca „reflector” pe zonã, fraþii codrului, ia dã sã-i punem dea- scriitorul Petru ªesan, mult mai extinse, supra”. acestea, decât cele în care acelaºi rol e pre- În finalul romanului, protagonistul luat de „fratele Pavel”. ªi e firesc sã fie aºa: (Petru-Pavel) ia chipul lui Manole cel Petru parcurge o experienþã lumeascã, exis- „zãvorât”, zidit în propria sa creaþie. Ce tenþa sa e determinatã de raporturile cu „învãþãturã” transmite „meºterul” uceni- ceilalþi (femeia iubitã, colegii, vecinii, auto- cilor sãi în pragul morþii? Care sunt ultimele ritãþile etc.) – aceasta e partea propriu-zis sale cuvinte? Ce mesaj adreseazã el umani- „realistã”, de observaþie social-moralã a tãþii? Reþeta siropului de brad, asta gãseºte cãrþii. Pavel trãieºte o experienþã misticã, de cuviinþã sã spunã, în ultimele clipe ale izolat de lume, în aºteptarea harului „de vieþii, artistul, scriitorul. E absurd? Deloc! În sus” – acesta e romanul „iniþierii”, de fac- fapt, mesajul, ideologia sunt lipsite de rele- turã simbolicã. Confruntarea punctelor de vanþã. Literatura nu „salveazã” pe nimeni. vedere, care e ºi o confruntare de discursuri, Autorul sugereazã cã important nu e textul nu capãtã, la Daneliuc, dar nici la vreun alt finit, opera, ci actul scrisului, eliberat de prozator român, într-o mãsurã apropiatã, tensiunea dramaticã a dialogului de idei din obsesia înþelesurilor ºi semnificaþiilor. Între romanele unor autori ca Dostoievski, textul unei reþete de sirop ºi oricare altul nu Thomas Mann sau Hesse. Narcis ºi e nici o diferenþã de esenþã. Cum nici între Goldmund, Naphta ºi Settembrini sunt per- literaturã ºi viaþã nu e: „Cred cã-i adevãrat sonaje-mit, ilustreazã adicã (dupã cum ce se spune – constatã la un moment dat observa cândva Mircea Eliade), fiecare, o naratorul –, cã s-au scris toate cãrþile ºi viziune teoreticã asupra existenþei. Nu însã însãºi viaþa pe care te sileºti s-o omori a fost în dezbaterea de idei trebuie cãutat talentul deja povestitã cu mult înainte. Cineva te-a lui Daneliuc – pasajele eseistice, câte existã, scris sau te scrie, destinul e totdeauna între sunt ºi cele mai vulnerabile din romanul douã coperþi”. sãu. Fãrã a fi un subtil dialectician, prozato- Dacã Manole s-a „zãvorât” în propria sa rul exceleazã în surprinderea gesturilor, re- creaþie, scriitorul îºi gãseºte mormântul în acþiilor, comportamentelor. Nu e interesat – text. Iar Daneliuc vãd cã preferã sã fie sau nu o aratã îndeajuns de convingãtor – îngropat, de la o vreme încoace, în cãrþi. 108 Literaturã strãinã Serge FAUCHEREAU Equipo 57: L'époque et les circonstances

Les années cinquante ont été marquées offensant par les instances communistes. Et, d’événements terribles: la première bombe pendant que le pop art se met en place, sans H et la ‘chasse aux sorcières’ aux Etats-Unis, avoir encore ce nom, en Grande Bretagne la guerre en Corée, la guerre en Indochine, avec Eduardo Paolozzi, Richard Hamilton, la guerre en Algérie et d’autres guerres, le Peter Blake, et aux Etats-Unis avec Jasper ‘rideau de fer’ qui coupe l’Europe en deux, Johns, Jess, Larry Rivers, le Musée d’art l’écrasement de l’insurrection hongroise, moderne de New York honore d’une expo- plusieurs dictatures en Amérique Latine... sition le solitaire Balthus en décembre 1956. Cela a pourtant été une décennie si riche en A toute cette abstraction s’opposent événements artistiques qu’on pourra, en ce énergiquement des types d’abstraction très domaine aussi, en rappeler seulement divers. Elle est expressionniste et gestuelle quelques-uns. avec Willem De Kooning, Hans Hartung, La critique récente a tendance à consid- Georges Mathieu et Vaction painting de érer que les années cinquante ont connu une Jackson Pollock, plus posée avec Mark omniprésence incontestée de la peinture Rothko et Pierre Soulages. Fondé quelques abstraite. Omniprésente, peut-être, mais années plus tôt, le groupe Cobra - dont le incontestée, certainement pas. C’est oublier nom, acronyme de Copenhague, Bruxelles, qu’on parle alors beaucoup en Europe de Amsterdam, indique assez l’international- nouveaux venus tout à fait figuratifs comme isme - ne s’impose vraiment à Paris qu’en Bernard Buffet, Edouard Pignon, André 1951 avec une exposition collective organ- Fougeron ou bien Renato Guttuso et, déjà, isée par Michel Ragon: Pierre Alechinsky, Francis Bacon et Lucian Freud, et de sculp- Karel Appel, Jean-Michel Atlan, Pol Bury, teurs comme Marino Marini, Kenneth Constant, Corneille, Asger Jorn, Reinhoud, Armitage, Germaine Richier... Chez de plus etc. Cette même année, sous le titre « Les anciens, il y a eu des revirements: autrefois signifiants de l’informel », Michel Tapie abstrait, Jean Hélion est devenu figuratif, expose Jean Dubuffet, Jean Fautrier, tandis que Victor Pasmore a fait le mouve- Mathieu, Henri Michaux, Jean-Michel ment inverse. Né au lendemain de la Riopelle et Jaroslav Serpan. Il en manque là Première Guerre mondiale, le surréalisme quelques-uns comme wols et Camille n’a pas encore dit son dernier mot et contin- Bryen. Les triturations de matières, les pâtes ue à attirer de nouveaux artistes - en épaisses de l’informel sont vite partout à Espagne notamment, à leurs débuts, l’honneur: Bernard Schulze, Gerhard Manolo Millares, Antonio Saura, Antoni Hoehme en Allemagne, Emilio Vedova, Tapies, Joan Ponç et l’équipe de Dau al Set Alberto Burri en Italie, Bram Bogart en (formée à Barcelone en 1948). En 1952, Belgique... Et l’un des plus remarquables André Breton et Aragon ont une querelle sera le Catalan Antoni Tapies. Le goût des ouverte et s’affrontent autour du réalisme matériaux insolites jusqu’ici inusités en art socialiste que l’un rejette et l’autre recom- plastique et la récupération d’objets au mande. L’année suivante, c’est le scandale rebut sera le point commun entre des du portrait de Staline par Picasso, jugé artistes très divers, de Gaston Chaissac à 109 Serge Fauchereau

avait, dès l’origine, choisi son orientation. En ces années encore très tourmentées, le monde intellectuel bouillonne, certes, dans la confusion, mais, en dépit de deux incur- sions dans le surréalisme (Max Ernst et Toyen) l’abstraction va définitivement s’in- staller chez Denise René. C’est d’abord une abstraction au sens le plus large du terme, affirmée à partir de 1946 dans les exposi- tions collectives annuelles qu’elle organise. Si l’on considère ces expositions-là, de 1946 à 1949, on constate que de jeunes artistes comme Jean Dewasne et Richard Mortensen voisinent avec d’anciens cubistes comme Léger et des pionniers de l’abstraction comme Kandinsky et Kupka; en outre, des abstraits lyriques comme Hans Hartung et Gérard Schneider jouxtent des abstraits strictement géométriques comme Auguste Herbin et Piet Mondrian. Le choix va s’opérer sans heurt, au gré d’expositions individuelles de Francis Picabia, Herbin, Alberto Magnelli, César Domela... Ce sont justement ces «Premiers maîtres de l’art abstrait» que Michel Seuphor présentera en 1949 à la galerie Maeght. En atteignant 1950 la tendance géométrique l’emporte à la galerie Denise René, sans distinction de génération ou de nationalité et sans sec- tarisme. Ainsi y exposera-t-on, jusque dans les années cinquante, le maître graveur W.S. Hayter ou le brillant coloriste Charles Lapicque ~ qui sont ce que Denise René appelle des « semi-figuratifs », comme Jean Bazaine ou Alfred Manessier. Il ne s’agit donc déjà que d’une prédilection ouverte- ment affirmée et non d’un intégrisme géométrique. Jean Tinguely qui semblent de plus en plus Mais en Espagne dans les années vouloir faire sortir la peinture du tableau et cinquante ? Alors que les pays voisins, la en renouveler les moyens. France, l’Italie, profitent d’une embellie Par réaction contre ces tendances économique, la Péninsule ibérique reste abstraites de l’après-guerre, et sous l’influ- morne. La grisaille du franquisme pèse sur ence d’aînés toujours actifs comme Kupka, le monde culturel et s’efforce de l’immo- Herbin, Magnelli, Arp, une abstraction plus biliser car toute espèce d’innovation est vue réfléchie et fondamentalement géométrique d’un mauvais œil. Les exilés sont nom- va se faire jour et c’est à ce moment que le breux. Les artistes restés au pays se rôle de la galerie Denise René sera crucial. regroupent pour résister à cette ambiance En s’ouvrant en 1944, dans un Paris pas déprimante et à la censure. A partir de 1950 même encore libéré, avec une exposition de les Etats-Unis établissent un plan d’aide Victor Vasarely, on peut dire que la galerie financière à l’Espagne et en 1953 commen- 110 Equipo 57: L'époque et les circonstances

cent à y installer des bases militaires. On voit en eux le « monde libre » ; d’autant qu’ils font volontiers la promotion de leur nouvel art, c’est-à-dire l’expressionnisme abstrait. Ce sera un encouragement pour maints artistes espagnols, comme Antonio Saura. En entrant plus avant dans les années cinquante, on se tournera plutôt vers l’informel, notamment avec Tapies et Millares (ce dernier avait été le principal animateur du groupe LADAC, Les Archers De l’Art Contemporain à Las Palmas de 1950 à 1954). Dans divers endroits du pays, les artistes sentent le besoin de se regrouper. En 1956 se crée le groupe Parpallô, de bons artistes fort divers mais dont le seul point commun est leur ville de Valencia ; à part cela, quel rapport entre Andreu Alfaro et Salvador Soria ? C’est aussi l’amitié et la fréquentation d’une même localité qui liera Gerardo Rueda, Gustavo Torner et Fernando Zôbel dont on formera un peu commodément plus tard l’école de Cuenca. Moins lié à la géographie, le groupe El Paso, né à Madrid en février 1957, rassemble des personnalités marquantes - Saura, Millares, Manuel Rivera, Martin Chirino, Rafaël Canogar... - mais trop différentes pour offrir une esthétique vraiment cohérente. En Espagne et dans les groupes cités, on est peu porté vers l’abstraction géométrique ; il y a, certes, Pablo Palazuelo et Eusebio Sempere, mais ils vivent à Paris, si bien que seuls certains sculpteurs prêtent attention à la géométrie : Jorge Oteiza, Eduardo Chillida, Chirino, Alfaro. Telle est la situa- tion au moment où va naître l’Equipo 57 ; or ce groupe-là est bien différent dans sa durant l’été suivant. Entre temps leur pre- manière et ses objectifs. Les historiens de l’art espagnols nous ont mière exposition a attiré l’attention de révélé l’existence d’un éphémère groupe Denise René et de Richard Mortensen. La Espacio à Cordoue en 1954, dont l’éminence galerie les présentera en une nouvelle expo- grise est le sculpteur basque Jorge Oteiza. sition dès le mois suivant. Cela peut sur- On y trouve déjà José Duarte et Juan prendre parce qu’en leur premier manifeste, Serrano. Ce n’est qu’une prémisse ; en ils ont dit leur défiance des galeries. A leurs vérité, l’Equipo 57 naît à Paris au printemps yeux, Denise René fait exception car les qua- de 1957 et fait sa première exposition au tre Espagnols vivant depuis quelque temps café Le Rond Point en juin. Il y a là Angel à Paris en connaissent les options et ont pu Duarte, José Duarte, Agustin Ibarrola et voir des expositions qui ont bouleversé Juan Serrano. Le groupe est complet lorsque leurs idées. En 1955 la galerie avait présenté l’architecte Juan Cuenca se joint à eux «Le Mouvement», exposition historique 111 Serge Fauchereau

marquant la naissance du cinétisme (Agam, chapelles, contre les marchands spécula- Bury, Calder, Duchamp, Jacobsen, Soto, teurs, contre les prix ‘combinés’, contre la Tinguely, Vasarely) et, tout récemment, en critique vénale », contre « les musées dirigés mars-avril 1957, la première exposition de selon le goût individuel de leurs directeurs Mondrian en France. L’Equipo 57 sait, de qui les transforment en panthéons pour la surcroît, qu’on se prépare à y présenter une curiosité des touristes », contre « les jour- exposition «Malévitch, Kobro, Strzeminski, naux et magazines qui se vendent ouverte- Berlewi, Stazewski-. C’est ce qui les amène à ment et sans honte au plus offrant »... Tout proclamer dans leur manifeste: « Les mou- cela était-il alors plus répandu qu’aujour- vements suprématiste et néoplastique sont d’hui ? Plastiquement, ils repoussent l’art plus près de nous qu’aucun autre. » informel comme subjectif et coupé de la L’entente entre la galerie et l’Equipo 57 va réalité, de même que l’art figuratif et réaliste de soi. (Et cependant José Duarte et Ibarrola rede- Outre le suprématisme de Malévitch et le viendront plus tard figuratifs, pour des néo-plasticisme de Mondrian, vers quels raisons d’efficacité). L’Equipo 57 rejettera maîtres se tourne l’Equipo 57 ? On a men- aussi avec impatience le Nouveau Réalisme tionné leur aîné Oteiza. Le statisme très con- à son apparition. Ces esthétiques sont, selon trôlé de Herbin ne correspond pas à leur eux, des recherches individualistes où tempérament. Ils sont très intéressés par l’artiste se comporte comme un être d’ex- Vasarely mais réticents devant le cinétisme, ception en marge de la société. L’Equipo 57 tout comme devant les recherches optiques se veut de plain-pied dans la cité ; elle veut que mène, à partir de 1957, à Dusseldorf, le que son action soit « une solution collective groupe Zéro d’Heinz Mack et Otto Piene. », exécutée dans « un véritable esprit de col- Leur goût des formes curvilignes les incline laboration » et au service de la société. De là plutôt vers Arp et Pevsner (en mars, une qu’ils souhaitent que tout ce qu’ils font - exposition de ce dernier au Musée d’Art tableau, sculpture ou objet utilitaire - soit Moderne de Paris a sûrement retenu l’at- accessible à un grand nombre et, donc, tention d’Angel Duarte). En fait, leur vendu à un prix peu élevé. L’une de leurs dynamisme foncier les oriente plutôt vers déclarations fondamentales est: « La seule Kupka, Magnelli et surtout vers leur ami chose qui soit véritablement culturelle est ce Mortensen dont l’influence est flagrante qui s’introduit comme un élément quotidi- dans leurs œuvres de 1957-1958. en dans la vie quotidienne », phrase qu’au- Après Paris, il s’agit pour l’Equipo 57 de rait pu prononcer quelque constructiviste convaincre son propre pays. Une exposition productiviste dans l’Union Soviétique des a lieu à Madrid en novembre 1957, signi- années vingt. Cet objectif n’est pas irréalis- ficativement présentée comme un able car l’Equipo 57 est qualifié dans des ‘Hommage au peintre danois Richard domaines variés : peinture, sculpture, archi- Mortensen’. L’Equipo 57 exposera de nou- tecture, art appliqué. De fait, ils n’élaborent veau dans la capitale espagnole en avril pas ensemble que des objets d’art mais aussi 1959 et en mai 1960, puis à Cordoue en mai des propositions architecturales et du 1961. En ajoutant à cela une exposition à mobilier si élégant et si intelligemment Copenhague en 1958 et une autre à Zurich, conçu qu’il leur vaudra d’être plusieurs fois arrangée peu avant la dissolution du remarqués et laurés. groupe mais seulement présentée en mars L’Equipo 57 diffère considérablment des 1962, le bilan public de l’Equipo 57 se mon- autres groupements artistiques. Ceux qu’on tera à une huitaine d’expositions, ce qui est a mentionnés plus haut se sont rassemblés considérable sur une durée de cinq années par commodité mais chacun des membres d’existence. garde son individualité et son originalité Le manifeste initial de l’Equipo 57 est propre, chacun signant ses œuvres propres. quelque peu agressif mais c’est la loi du L’anonymat des œuvres est un rêve des genre. Ils se disent « contre les galeries- artistes qui ne dure jamais longtemps. 112 Equipo 57: L'époque et les circonstances

Certains cubistes, le GRAV, les artistes protestataires de mai 1968 et bien d’autres l’ont parfois souhaité mais même les sur- réalistes, malgré quelques belles théories, n’ont jamais signé leurs œuvres du seul nom du groupe. Les membres d’Equipo 57 veulent au contraire se fondre dans le groupe, en renonçant à toute revendication d’originalité personnelle. Ils mettent en commun leur intelligence critique et leur savoir-faire, pour contribuer au progrès spirituel et social. Du même coup, une cer- taine critique ne manque pas de voir dans cette attitude un idéal communiste. Malgré leur sympathie pour la gauche, ils connais- sent cependant l’inimitié du communisme des années cinquante pour un art aussi abstrait que le leur - quarante ans après la Révolution russe, l’abstraction construc- tiviste est loin , et elle n’a pas bonne presse si on croit au réalisme socialiste. Un séjour de cinq mois en 1958, tous ensemble au Danemark, grâce à Mortensen, marque l’apogée de leur activité de groupe. Ils travaillent là selon leur gré, momentané- ment loin des problèmes sociaux qui agitent alors l’Espagne et le France. L’usure ne devait-elle pas se produire au bout de peu d’années ? Le monde de l’art est fluctuant, capricieux, et de nouvelles orientations se font jour qui attirent l’attention du petit public d’amateurs. En 1960, Pierre Restany publie le manifeste des Nouveaux Réalistes; carcération d’Ibarrola de 1962 à 1965, pour certains d’entre eux, Yves Klein, César, Niki militantisme communiste, est traumati- de Saint-Phalle sont très médiatiques. En sante, pour lui et pour ses amis. Chacun mai 1961 apparaît le GRAV ou Groupe de reprendra son chemin personnel en conser- Recherche d’Art Visuel (Garcia-Miranda, vant son estime aux autres. Cuenca et Garcia-Rossi, Le Parc, Morellet, Sobrino, Serrano se consacreront à l’architecture. José Stein, Yvaral); lui aussi veut sortir l’art des Duarte et Ibarrola feront retour à la figura- galeries - non sans profiter de l’appui de tion engagée avec le groupe Estampa Denise René. Si l’Equipo 57 décide de se Popular, dans la tradition du Taller de désagréger en 1961, ce n’est pourtant pas à Grâfîca Popular mexicain. Seul Angel cause de quelque concurrence ou de mésen- Duarte continuera à explorer les ressources tentes internes, ce qui est assez remarquable de l’abstraction géométrique en deux et en en soi. Leur décision est commandée par les trois dimensions. C’est là l’évolution com- impératifs de la vie privée, les difficultés mune des groupes artistiques. Ce qui est financières et familiales, la distance géo- exceptionnel dans le cas de l’Equipo 57, graphique entre les uns et les autres, car c’est d’avoir marqué durablement en tant chacun a dû se fixer quelque part pour sur- que groupe l’histoire culturelle de son vivre, et il y a loin entre Paris, Madrid et époque et laissé un exemple toujours rece- Cordoue. L’arrestation en Espagne et l’in- vable. 113 mentat de îndoialã, pârjolea totul în jur, Basarab fiinþa sa ºi cosmosul întreg. Mi se pãrea cã Roberto fãcuse din poezie o platoºã ca sã NICOLESCU reziste celor douã focuri devoratoare. Privirea îi era într-atât de întoarsã spre inte- Viaþa urmeazã rior, încât pãrea cã nici nu ne vede; în schimb, mâinile desenau gesturi expresive pentru a însoþi incantaþiile profetice ale vieþii - Roberto vocii. Sã fi fost întâmplãtor faptul cã am dis- cutat mai ales despre relaþia dintre «terþul Juarroz inclus» ºi fizica cuanticã? Sã fi fost o întâm- plare faptul cã Michel Camus a simþit (1925-1995) nevoia sã strecoare între «terþ» ºi «inclus» termenul «în mod secret»? Tot ceea ce ºtiu Abstract este cã aveam impresia cã am întâlnit pe cineva pe care îl ºtiam deja de multã vreme, In this present study, the author, President of dintotdeauna. the International Center of Transdisciplinary A fost apoi cât se poate de natural sã-l Research (CIRET) from Paris, presents the invit pe Roberto Juarroz ca orator la less known transdisciplinary thinking on the Congresul «ªtiinþã ºi Tradiþie: perspective poetical language of the great argentine poet Roberto Juarroz (1925-1995). transdisciplinare pentru secolul XXI», din 2-6 decembrie 1991, organizat de UTIF (Union des Ingénieurs et des Techniciens Dupã cum moartea urmeazã morþii, Utilisant la Langue Française), cu sprijin viaþa urmeazã vieþii. Dedic mãrturia mea lui UNESCO. Momentul cel mai intens al con- Roberto Juarroz, cel viu. gresului a fost, pentru mine, cel al redactãrii Persoane mai competente decât mine comunicatului final, împreunã cu René s-au pronunþat asupra poeziei ºi gândirii Berger, Michel Cazenave, Roberto Juarroz ºi poetice ale marelui poet argentinian1. Mã Lima de Freitas. Roberto a insistat ca ter- voi referi, în modestele mele rânduri, la un menul atitudine sã figureze în comunicatul aspect mai puþin cunoscut al operei lui final, ca un cuvânt-cheie al transdisciplinari- Roberto Juarroz, legat de transdisciplinari- tãþii. Precizarea mi se pare importantã pen- tate2. tru cã acest cuvânt, sugerat pentru prima Cum aº putea uita seara fabuloasã de 9 datã de Roberto, a intrat de atunci în voca- februarie 1991 când, în apartamentul lui bularul curent al cercetãrii transdisciplinare. Michel Camus, mi-a fost dat sã-l întâlnesc Când, în 1992, am cofondat, împreunã cu pentru prima oarã pe Roberto? M-a frapat René Berger, Grupul de Reflecþie asupra de la început o anume intensitate care îl Transdisciplinaritãþii pe lângã UNESCO, mi locuia, stranie, pentru cã pãrea alimentatã s-a pãrut la fel de natural sã-i propun lui de douã focuri interioare contradictorii. Roberto sã fie membru. Eram de altfel Simþeam cu toatã fiinþa cã primul foc ardea adânc miºcat de interesul pe care un poet de fãrã combustie, cu o luminã hrãnitã din profunzimea sa îl arãta faþã de cercetarea izvoarele Fiinþei înseºi, ºi care, în loc sã chel- transdisciplinarã, mai ales în momente difi- tuiascã energie, o degaja. Celãlalt foc, ali- cile pentru el, pentru cã tocmai aflasem cã

1 Michel Camus, Roberto Juarroz, colecþia Poésie, Jean Michel Place, Paris, 2001. 2 “Hommage à Roberto Juarroz”, Rencontres Transdisciplinaires nr. 5, CIRET, Paris, iunie 1995 http://nicol.club.fr/ciret/bulletin/b5.htm. 114 Viaþa urmeazã vieþii - Roberto Juarroz

era grav bolnav. importanþã covârºitoare asupra vieþii sale Prima întâlnire a grupului a avut loc la interioare. Era ca ºi cum cele douã focuri Veneþia, în martie 1993, ºi a trebuit sã mã contradictorii erau pe punctul de a se con- folosesc de toatã forþa mea de convingere ca topi. sã-i încredinþez pe organizatori cã singurul Ascultând extraordinara sa conferinþã care risca ceva era Roberto, constrâns de rit- Câteva idei asupra limbajului transdisciplinari- mul dializelor. Pânã la urmã totul s-a petre- tãþii4, pronunþatã la sfârºitul Primului cut cu bine. Roberto îºi adusese cu sine ma- Congres Mondial al Transdisciplinaritãþii nuscrisul adnotat al cãrþii mele Teoreme poe- (Convento de Arrabida, Portugalia, 2-6 tice3. noiembrie 1994), am avut revelaþia unei Retraºi la barul hotelului unde locuiam, mari bulversãri în interiorul propriei sale Roberto mi-a pus întrebãri la fiecare paginã. gândiri, faþã, de exemplu, ideile exprimate Era intrigat mai ales de expresia «Evidenþa la congresul din 1991. Am resimþit aceastã Absolutã». Dupã douã ore am observat cã conferinþã ca pe un adevãrat program de nu ajunsesem decât la pagina 20 a manu- cercetare a unui limbaj al transdisciplinari- scrisului ºi i-am propus sã continui singur, tãþii. la Paris, lectura notelor sale, pentru cã Respingând ideea unui nou limbaj for- venise vremea sã cinãm. Roberto voia sã mã mal, de laborator, Roberto Juarroz sublinia ducã într-un restaurant anume, pe care îl necesitatea unei triple rupturi specifice lim- descoperise în peregrinãrile sale nocturne. bajului transdisciplinaritãþii: depãºirea tota- A început sã-mi vorbeascã de boala sa ºi de lã a „scãrii convenþionale a realului”, ruptu- servituþile ei, de neliniºtea care-l cuprindea ra faþã de „limbajul exterior, repetitiv” ºi nu atât la gândul morþii, cât la ideea cã nu ruptura de „modul sclerozat de a trãi”. Se va avea timp sã-ºi termine opera. A urmat gãsesc aici germenii de aur ai unei cercetãri un lung dialog asupra sensului morþii. viitoare. Nu voi dezvãlui ceea ce ne-am spus, nu Imediat dupã aceea, prezenþa lui Roberto pentru cã ar fi vorba de un secret, ci pentru Juarroz în calitate de copreºedinte al ºedin- cã am trãit aceastã discuþie ca pe o expe- þei consacrate adoptãrii Cartei Transdiscipli- rienþã unicã, de necuprins în vorbe. Orice naritãþii5 a cãpãtat o dimensiune simbolicã. descriere aº încerca, ar însemna sã trãdez Poate cã peste câteva zeci de ani forma îm- aceastã experienþã. bunãtãþitã a acestui text va include, în mod E suficient sã spun cã Roberto a adus din organic, tripla rupturã enunþatã de Roberto. nou în discuþie «Evidenþa Absolutã», între- Avem de gând, împreunã cu câþiva din- bându-se asupra sensului expresiei. I-am tre prietenii sãi, sã ne întâlnim în jurul spus cã aceastã luminã îl locuia, chiar în acel poemelor sale, pentru a-l evoca ºi pentru moment, ºi cã n-aveam nevoie, ca sã-i a-i invoca prezenþa, pentru a ne pregãti pen- simþim prezenþa, de nicio teorie ºi de nicio tru o manifestare care îi va fi consacratã la explicaþie. Îmi amintesc încã privirea sa Halle Saint Pierre din Paris în 2009. nedumeritã ºi intrigatã, crezând cã-l iau Poate cã Roberto cel viu va accepta, în drept un copil gata sã pãºeascã pragul unei sfârºit, sã-mi spunã ce gândeºte despre dis- poveºti. Eu însumi am avut sentimentul clar cuþia noastrã asupra morþii, pe care am pur- cã Roberto se gãsea în faþa unui prag, de o tat-o la Veneþia. Acum el ºtie rãspunsul.

3 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere din francezã de L. M. Arcade, prefaþã de Michel Camus, Junimea, Iaºi, 2007. 4 “Rencontres Transdisciplinaires”, n° 7-8, CIRET, Paris, aprilie 1996, http://nicol.club.fr/ciret/ bulletin/b7et8c1.htm. 5 Carta Transdisciplinaritãþii, http://nicol.club.fr/ciret/ro/chartro.htm. 115 ªtiinþã ºi filosofie Viorel BARBU Despre rãzboi

Abstract

On war. A bright mathematician, Rene Gâteaux, died at age of 25 in october 1914 during the bat- tle of Artois. His tragic example is representative for a whole generation of young people with a bright scientifîc future who disapperead in the Great War.

Aflãm din binecunoscuta carte cu acelaºi Superioare din Paris, cãzut pe front în nume a teoreticianului militar prusac Cari octombrie 1914, în prima bãtãlie din Artois, Von Klausewitz cã “Rãzboiul este un act de la numai 25 de ani. Toþi cei care au studiat violenþã destinat sã oblige oponentul sã se matematica au auzit de numele sãu, care supunã voinþei noastre” ºi, de asemenea, cã este asociat cu “derivata Gâteaux” - una rãzboiul este continuarea politicii cu dintre descoperirile epocale care au pus mijloace violente. Rãzboiul devine astfel, în bazele analizei infinit dimensionale. Ce ar fi opinia autorului, la fel de legitim ca orice realizat ulterior acest tânãr matematician de act politic menit sã reglementeze situaþiile geniu dacã nu ar fi dispãrut chiar la conflictuale între state. Aº fi tentat sã-i dau începutul carierei sale ºtiinþifice în Marele dreptate autorului dacã þinem seama de Rãzboi? Nu putem decât face speculaþii pe faptul cã mai toate rãzboaiele europene au aceastã temã, dar este bine sã semnalãm cã impus soluþii politice ºi au desenat graniþe situaþia sa nu este o excepþie. Dintr-un do- de stat pe care astãzi le considerãm cument publicat de ªcoala Normalã Supe- raþionale. Pe de o parte, ne întrebãm dacã rioarã din Paris în anul 1922 aflãm cã dintre nu ar fi fost posibile la momentul respectiv 280 de studenþi care au intrat în aceastã ºi soluþii neviolente. Dacã ne gândim la con- ºcoalã între anii 1911-1914, 241 au fost mobi- strucþia Europei Unite dupã al doilea rãzboi lizaþi în rãzboi, iar dintre aceºtia 101 ºi-au mondial, o asemenea soluþie nu pare tocmai pierdut viaþa pe front. Cifre asemãnãtoare ºi utopicã. Pe de altã parte, marile rãzboaie pentru ªcoala Politehnicã din Paris, cât ºi europene din secolul XX nu au rezolvat mai pentru alte mari ºcoli franceze. Aflãm astfel nimic din marile probleme ale Europei, dar cã aproape jumãtate din elita ºtiinþificã în au generat în schimb conflicte nestinse pen- devenire a Franþei a pierit în acest rãzboi. În tru mai bine de 70 de ani ºi au aruncat pãrþi primii ani dupã primul rãzboi se spunea, de întinse ale Europei în braþele unor regimuri altfel, cã marile ºcoli franceze ºi, îndeosebi, tiranice ºi totalitare care nu vor dispãrea ªcoala Normalã Superioarã erau populate complet decât spre sfârºitul secolului. ªi de fantomele studenþilor din seriile 1910- toate acestea pe fondul unor uriaºe sacrificii 1914 cãzuþi în rãzboi. Cum ar fi arãtat cul- umane ºi pierderi materiale. tura ºi ºtiinþa francezã ºi europeanã în se- Am în faþã un studiu biografic realizat de colul al XX-lea dacã aceºti tineri strãluciþi nu Laurent Mazliak de la Universitatea Paris ar fi servit drept “carne de tun” pentru un VI, consacrat matematicianului René rãzboi nemilos ºi absurd, care nu a rezolvat Gâteaux, fost elev al ªcolii Normale nimic pe termen îndelungat, iar în 50 de ani 116 Despre rãzboi

nu va mai avea nicio semnificaþie istoricã rãzboiului în Irak, care a costat deja vieþile a într-o Europã reconciliatã? Nu am date câtorva zeci de mii de oameni, dintre care despre alte þãri europeene antrenate în 4000 de militari americani. Nu este rolul rãzboi, Germania în primul rând, dar bãnui meu sã discut oportunitatea ºi raþiunea cã situaþia este asemãnãtoare. Republica acestui rãzboi care nu se mai terminã, dar Francezã ca, de altfel, ºi Reichul German nu gândul se întoarce la o scenã la care am fost cruþau sângele elitelor lor intelectuale, cele martor în primele ore ale dimineþii în mai multe încadrate ca simpli soldaþi sau primãvara anului 2005 în sala de aºteptare a ofiþeri de rang inferior ºi condamnaþi astfel aeroportului din Laramie (Whyoming). În ca victime sigure ale frontului. În legãturã salã soseºte un grup tãcut, dar vizibil cu aceasta, marele matematician francez emoþionat ºi preocupat. Era format dintr-un tânãr îmbrãcat în uniforma de camuflaj a Emile Borel scria în acele timpuri: “La ªcoa- armatei americane, însoþit de logodnicã, la Normalã mulþi tineri cu un viitor ºtiinþific pãrinþi ºi o doamnã mai în vârstã - probabil strãlucit au dispãrut deja. Responsabilitatea bunica. Din discuþiile lor am înþeles cã celor care au dorit acest rãzboi este cu ade- tânãrul, aproape un adolescent, era mobi- vãrat teribilã.” Unul dintre aceºti tineri nor- lizat la unitate pentru a pleca în Irak. Am malieni, care avea sã fie ucis la Verdun în asistat în viaþã la multe despãrþiri ºi scene vara anului 1916, scria pãrinþilor: “Studiile de rãmas bun în gãri, aeroporturi sau în alte mele, este adevãrat, vor rãmâne sterile, dar locuri, dar nici una nu mi s-a pãrut mai acþiunile mele finale, utile patriei, au aceeaºi tristã ºi mai încãrcatã de presentimente. valoare ca o întreagã viaþã de acþiune.” Atunci am realizat cã în spatele frazelor fru- (Ecole Normale Supérieure, Annuaire des moase despre datorie ºi patriotism, care Anciens Eleves, 1918). apar ºi în scrisorile de pe front ale tinerilor Aceste gânduri mi-au fost sugerate ºi de normalieni, se ascunde cel mai adesea o recenta aniversare a 5 ani de la izbucnirea realitate umanã încãrcatã de suferinþe. 117 orientat liberul arbitru astfel încât sã Al.O. favorizeze evoluþia pe calea spiritualitãþii. Din intersectarea predeterminãrii cu BEREA liberul arbitru se ajunge, potrivit principiu- lui incertitudinii, la cadrul ce reliefeazã soarta ºi comportamentul uman. Aceasta Spiritualitatea poate fi influenþatã pozitiv de umanitate, atât în planul credinþei (religios), cât ºi creºtinã ºi social-uman, astfel încât sã se înregistreze un nivel superior al ratei de conversie a tot ce primeºte omenirea de la Divinitate. comportamentul Pentru a trasa cadrul de desfãºurare al comportamentului uman în planul credinþei uman ºi social-uman, prezentãm, în continuare, o schemã sinopticã. În conturarea comportamentului uman se contureazã influenþa a douã tendinþe: z Pe de o parte, predeterminarea Model etic datoratã unui Dumnezeu atotputernic ºi de comportament uman manifestã prin legile ºtiinþei, care con- I. În planul credinþei (religios), proslãvirea tureazã cadrul general al desfãºurãrii com- Divinitãþii: portamentului, fãrã a se face referire la toate z Respectarea programului de rugã- amãnuntele ºi detaliile posibile. ciune, de cel puþin 2-3 ori pe zi. z Predeterminarea se intersecteazã în z Reculegerea la bisericã: de sãrbãtori, acþiunea sa cu liberul arbitru, care deter- ori de câte ori se simte omul singur sau are minã o infinitate de posibilitãþi, pentru a de comunicat ceva Divinitãþii sau de cerut cãror precizare ar fi necesarã soluþionarea sfatul ºi îndrumarea acesteia. tuturor ecuaþiilor de care este capabil z Practica permanentã a lecturii reli- creierul, care conþine circa 1026 particule, gioase ºi pe aceastã bazã meditaþia, pentru a respectiv o sutã de milioane de miliarde de fi aproape de Dumnezeu. miliarde, deci practic imposibil. z Vizitarea locurilor sfinte din þarã ºi În ceea ce priveºte liberul arbitru, sunt strãinãtate. z mai multe puncte de vedere, dintre care Rãspândirea credinþei prin scris, viu grai ºi atragerea de adepþi. subliniem douã: - acesta priveºte numai laturile pozitive II. În planul social-uman: ale activitãþii umane, ºi nu cele nega- z Situarea pe un plan superior a iubirii tive, care se îndepãrteazã de un par- faþã de semeni, societate, populaþia Terrei. curs normal al vieþii ºi scapã de sub z Folosirea inteligenþei pentru a þine sub control, îndepãrtându-se de calea control agresivitatea, înscrisã în ADN elevãrii spirituale; uman. Doar dacã reuºim sã ridicãm non- - prin decizia, hotãrârea proprie, omul violenþa la un principiu de viaþã, umani- se poate ruga la Dumnezeu sã-i ghi- tatea îºi va putea rãspândi sistemul de va- deze soarta, întrucât numai în acest fel lori pe alte planete ºi posibil pe alte stele. poate avea un parcurs optim în viaþã. z Conturarea mai pregnantã a spiritului De la început sau pe parcursul vieþii, justiþiar (de corectitudine) al omului, care locuitorul Terrei poate sã roage divinitatea presupune combaterea necinstei, înºelãciu- sã-i coordoneze acþiunile în mod eficient, nii, corupþiei. sã-i asigure o busolã în tot ceea ce face ºi z Promovarea unor fapte bune: întreprinde pentru a evita derapaje legate - atât pentru a da ajutor moral seme- de neînþelegerea modului în care trebuie nilor: prin a fi alãturi în momente 118 Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

grele; afecþiune; ajutor în soluþionarea regiune, þarã, Pedeapsa Divinã poate unor aspecte; cãutarea împreunã a lua forma unor catastrofe naturale, unor rezolvãri; molime, epidemii, menite sã conducã - cât ºi prin ajutoare materiale, prin fo- la întoarcerea la credinþã ºi renunþarea losirea unei pãrþi din averea personalã la viaþa pãcãtoasã. (pânã la 80%) pentru acþiuni umani- Comportamentul uman este esenþial în tare directe sau efectuate prin fun- relaþia biunivocã care se fãureºte cu Divi- daþii. nitatea, cãci indicã mãsura în care omul va fi z Participare la îngrijirea unor copii nea- rãsplãtit sau pedepsit pentru atitudinea sa jutoraþi sau bãtrâni (una, douã, trei sau mai anterioarã, precum ºi gradul de aspiraþie al multe persoane, în funcþie de posibilitãþi). fiinþei umane spre viaþã veºnicã. z Prestarea de ore de muncã pentru comu- nitatea localã (20-50 ore), în vederea îmbunã- * * tãþirii condiþiilor de trai ºi ale ambientului. * z Lansarea în programe de revigorare a Influenþa asupra comportamentului pot mediului natural, prin sãdirea a 3-5 arbuºti exercita unele instituþii ºi asociaþii, ade- sau pomi, precum ºi prin îngrijirea par- vãraþi „paznici” ai modului de manifestare curilor, grãdinilor, curþilor, conservarea uman, astfel: bogãþiei minerale. z Instituþiile de educaþie ºi culturã prin z Ataºamentul faþã de toate vieþuitoarele formarea convingerilor individului, mode- ºi îngrijirea a 2-4 animale de curte sau de larea acestora ºi critica climatului politic, companie. atunci când acesta este negativ. z În relaþiile sexuale sã se manifeste de- z Mass-media, a cãrei orientare este cenþã, grijã faþã de partener, preocuparea de esenþialã în definirea mersului societãþii a da naºtere la copii sãnãtoºi ºi viguroºi. spre progres, într-un context paºnic ºi cu o Dacã se respectã cerinþele unui model înaltã încãrcãturã moralã. etic de comportament uman existã premise- z Societatea civilã, a cãrei menire este sã le ca rãspunsul Divinitãþii sã fie favorabil, vegheze asupra factorilor ce pot favoriza astfel: armonia ºi pacea socialã ºi sã combatã z în plan general sã se înregistreze: hotãrât toate încercãrile belicoase, de - sãnãtate puternicã; corupþie ºi fraudare. - vârstã îndelungatã; z Biserica reprezintã o verigã centralã în - practicarea unei credinþe/religii cu o formarea comportamentului uman prin însemnatã încãrcãturã spiritualã; modelul care trebuie sã-l ofere maselor po- - evitarea unor situaþii defavorabile, pulare în ceea ce priveºte respectarea cre- fenomene sau împrejurãri nedorite. dinþei, gradul înalt de moralitate, abnegaþia z în plan particular sã se obþinã: de care dau dovadã reprezentanþii sãi, apli- - satisfacþii ºi realizãri în viaþã; carea cu stricteþe a normelor divine, grija - ocazii însemnate ce pot schimba în faþã de semenii aflaþi în suferinþã, îndru- sens favorabil cursul vieþii (2-4 ocazii); marea ºi educarea tinerei generaþii. - semnale transmise continuu, des (în În legãturã cu posibilitatea cuantificãrii vise, la luarea unor decizii majore); comportamentului uman, am propus o - apariþia unor sfinþi, maeºtri spirituali, ecuaþie de echilibru privind acesta, astfel: a Fecioarei Maria; - favorizarea unor cãlãtorii în Astral; z în plan existenþial se are în vedere ºi comportamentul avut în vieþile anterioare, dacã a fost plin de încãrcãturã negativã sau a evoluat în direcþia pozitivã; - pentru încãlcãri grave ale comporta- în care: mentului uman într-o comunitate, E = reprezintã ecuaþia de echilibru: 119 Al.O. Berea

z Termeni Pozitivi: Se pare cã aceºti oameni din top au pri- I = Iubire a semenilor ca pe sine însuºi, mit semnale de la divinitate cã este imperios care sã dea orientare inteligenþei, sã ani- necesar sã participe la acþiuni umanitare. hileze tendinþele agresive sau dereglãrile Astfel, în literatura de specialitate* este sexuale. citat cazul lui Ted Turner, care a fondat F = Filantropie (sume direcþionate spre CNN ºi care în anul 1997 ºi-a anunþat con- cei sãrmani). tribuþia cu 1 miliard de dolari la ONU în A = Altruism moral: vederea stabilizãrii populaþiei, protecþiei - faþã de semeni în nevoie; mediului ºi acordãrii de asistenþã medicalã. - faþã de copii/bãtrâni/bolnavi; Pentru realizarea proiectului, a înfiinþat ºi o - în comunitatea localã. Fundaþie a Naþiunilor Unite, care sã urmã- z Termeni Negativi: reascã realizarea transferului resurselor Agr = tendinþe agresive, a fi temperate pentru a realiza scopul urmãtor. prin inteligenþã ºi tratament medical; Pe aceeaºi linie se situeazã ºi regele com- Inc = incorectitudine manifestatã prin: puterelor Bill Gates, care a înfiinþat Funda- - necinste; þia Bill and Melinda Gates, ce urmãreºte - înºelãciune; finanþarea unor acþiuni menite sã ame- - corupþie. lioreze sãnãtatea populaþiilor din þãrile în Ca urmare, rezultã o îmbogãþire fraudu- curs de dezvoltare, prin combaterea virusu- loasã, care trebuie restituitã comunitãþii lui HIV, precum ºi prin vaccinãri contra într-o anumitã proporþie prin impozite ºi unor boli comune; de asemenea, se au în prin acte caritabile. vedere ºi alte mãsuri umanitare ºi de com- Der = dereglãri sexuale (pederaºti, batere a sãrãciei. Recent, Bill Gates a zoofili, acte sexuale anormale). anunþat cã va renunþa la conducerea activã Tendinþele negative în acest domeniu a companiei de software Microsoft ºi se va urmeazã a fi temperate prin inteligenþã ºi dedica Fundaþiei Bill and Melinda Gates, tratament medical. care dispune de circa 39 de miliarde de dolari, pentru acþiuni filantropice. Pornind de la elementele prezentate s-a Sub influenþa lui Bill Gates, prietenul încercat ºi o dimensionare cifricã, astfel: sãu, Warren Buffett, un om modest, unul din investitorii cei mai mari din toate tim- purile ºi cel mai bogat om al planetei în 2008, potrivit revistei americane „Forbes”, ºi-a anunþat intenþia ca 80% din averea sa sã treacã treptat în posesia fundaþiei caritabile Condiþiile echilibrului: Bill and Melinda Gates, pentru a fi utilizatã z Anihilarea de cãtre comportamentul în scopuri filantropice. pozitiv a celui negativ: Dacã aceste orientãri vãdite spre filan- z Pentru aceasta: tropie ale vârfurilor (elitei) celor mai bogaþi - Filantropie + Altruism = oameni au ºocat comunitatea de afaceri in- Incorectitudine ternaþionalã, în acelaºi timp reprezintã un - Iubire = Agresiune + Dereglãri. semn al divinitãþii în ceea ce priveºte ade- Analiza comportamentului uman trebuie vãrata cale de urmat pentru toþi cei ce au diferenþiatã pe principalele categorii sociale, beneficiat de pe urma prosperitãþii. În acest astfel: sens, probabil cã divinitatea a transmis pro- 1. Categoria oamenilor bogaþi ai planetei, porþia de 4 la 1 (respectiv 80% ºi 20%), între miliardari, milionari aflaþi în fruntea reîntoarcerea pe cale filantropicã în circuitul clasamentelor de avere ºi reprezentaþi de economico-social a unei pãrþi din averea investitori, jucãtori la bursã, afaceriºti. agonisitã ºi recompensa consideratã sufi-

* Brown, Lester R. Planul B 2.0., Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006. 120 Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

cientã pentru talentul ºi viziunea novatoare - cãlãtorii ºi vacanþe prelungite, departe de investitor sau manager, care sã revinã de concetãþenii lor, în locuri exotice, celor mai bogaþi oameni. periferice, puþin populate sau în care Faþã de cele prezentate considerãm total au acces numai deþinãtorii de averi neadecvatã poziþia majoritãþii celor 2000 de impresionante (gen Las Vegas, Riviera magnaþi, personaje din þarã sau strãinãtate, francezã, Monaco, Lichtenstein). care refuzã cu încãpãþânare sã contribuie la Atunci când aceºti oameni se duc seara la ajutorarea semenilor, a comunitãþii ºi în ul- culcare dupã o zi de activitate ar trebui sã-ºi timã instanþã la ameliorarea situaþiei de pe întrebe conºtiinþa dacã este liniºtitã, deoa- glob. Mai mult, îºi petrec viaþa în chefuri ºi rece, în afarã de suplimentarea propriei distracþii obscene, se drogheazã ºi au bogãþii, nu au de raportat nimic care sã con- hobby-uri sângeroase de a vâna hecatombe tribuie la alinarea suferinþei semenilor lor ºi de animale nevinovate. Printre formele de a le face acestora viaþa mai agreabilã. Dar, în evitare a obligaþiilor sociale ºi umane ce le acest fel, ºi propria lor viaþã, precum ºi a revin, bogaþii planetei apeleazã ºi la: familiei lor le va fi periclitatã la Judecata de - retragerea completã din societate, apoi. cum este cazul acelor miliardari „invizibili”, care nu au fost vãzuþi în 2. În ceea ce priveºte activitatea politicieni- lume ani de zile ºi foloseau pentru lor, principala remarcã care se poate face deplasãri adevãrate vehicule „fan- este aceea cã activitatea lor nu este con- tomã”; centratã spre obiectivele care sã contri- - traiul solitar pe anumite insule, arhi- buie la ameliorarea situaþiei populaþiei pelaguri sau zone izolate, pentru a se lor ºi la revigorarea activitãþii pe Terra, ci detaºa de locurile populate unde au pe realizãri meschine, de naturã perso- fãcut adesea afaceri necinstite, ilicite; nalã, egoistã. 121 Al.O. Berea

Iatã de altfel o sintezã privind obiectivele ale evoluþiei fiecãrui stat, dar care afecteazã care ar urma sã fie avute în vedere de politi- ºi întreaga omenire, s-a ajuns la proliferarea cieni pentru a contribui la o îmbunãtãþire a unor situaþii conflictuale, la recrudescenþa vieþii pe globul nostru: terorismului, dar ºi la apariþia de state a. privind conservarea Terrei: „ratate”. Criteriile potrivit cãrora se clasificã - ameliorarea ºi refacerea solului; aceste state sunt diferite, dar în ultimã prevenirea deºertificãrii; instanþã sunt date de caracterul fragil al - refacerea pãdurilor; unor indicatori economici, sociali, militari, - gestionarea resurselor de apã; de mediu, al legitimitãþii guvernamentale. - înlãturarea efectelor unor calami- Comportamentul politicienilor, în gene- tãþi naturale (secetã, furtuni, cutre- ral, a fost neadecvat, întrucât n-au urmãrit mure); realizarea unor astfel de obiective menþio- - protejarea biodiversitãþii; nate, având un impact modern, necesar b. în domeniul energetic se va acþiona pentru a asigura mersul înainte al planetei pentru: ºi a naþiunilor. - înlãturarea emisiilor de carbon; În schimb, orientãrile politicienilor pri- - noi surse energetice: eolianã, vesc, cel mai adesea, obiective personale sau solarã, maree, geotermalã; de grup, dând dovadã de o adevãratã mio- - eficienþa energeticã a aparatelor; pie privind direcþiile care trebuie promo- c. în domeniul alimentar se va urmãri: - producerea mai eficientã de le- vate, astfel: gume ºi proteine; - acordarea de scutiri, amânãri, facilitãþi - acvacultura ºi producþia de peºte; fiscale ºi eºalonãri pe principii cliente- d. sãnãtate ºi educaþie, în care scop se va lare; urmãri: - obþinerea de imense avantaje perso- - înlãturarea sau restrângerea unor nale, prin procedee frauduloase, în epidemii; procesul de privatizare, de punere în - tratamente medicale perfecþionate; posesie a proprietãþii, de achiziþii a - educaþia la nivel cibernetic ºi apoi unor bunuri publice; telepatic; - zguduirea sistemului juridic, prin e. urbanism: practica „ordonanþelor de urgenþã”, - resistematizarea oraºelor; care ocolesc Parlamentul ºi urmãresc - refacerea transportului urban ºi a acordarea de avantaje unor categorii alimentãrii cu apã; sociale privilegiate (politicieni, aface- - ecosisteme urbane; riºti, baroni locali), care sunt mai pre- f. noi activitãþi, servicii legate de: sus de lege ºi niciodatã nu sunt traºi la - atragerea în circuitul economic de rãspundere pentru faptele lor de noi resurse naturale; corupþie; - apariþia de materiale înlocuitoare ºi - subterfugii ºi proceduri de tempo- noi produse alimentare; rizare, care conduc la implementarea - reciclarea produselor ºi materi- cu întârziere sau în condiþii parþiale a alelor; prevederilor legale, favorizând anu- - restructurãrile în domeniul ener- mite firme sau grupuri sociale; getic, al transporturilor ºi ascensiu- - gradul redus de autonomie financia- nii în cosmos; rã, care împiedicã instaurarea unei - a preîntâmpina ºi combate schim- democraþii reale; bãrile climatice ºi datorate fenome- - neaplicarea procedurilor corecte în nelor naturale; procesul de concurenþã, ocolindu-se - refacerea mediului. licitaþiile; Prin comportamentul unor politicieni, - desele modificãri legislative ºi apli- care au neglijat astfel de probleme majore carea de proceduri birocratice de 122 Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

autorizare, prin înmulþirea verigilor une, în mãsura în care reuºeºte a operaþionale ºi decidente, introduce- descoperi Divinitatea lãuntricã; rea unor faze ºi solicitãri suplimenta- - omenirea nu va putea înfrunta forþele re, ceea ce încurajeazã corupþia; naturii sau ale cosmosului, decât în - elaborarea unor prevederi care dau mãsura în care se roagã sã obþinã spri- numeroase avantaje clasei politice, în jinul Divinitãþii, care poate fi obþinut ceea ce priveºte salarizarea, pensio- pe multiple planuri; narea, accesul la cheltuielile publice, - inspiraþia artisticã, descoperirile, ino- cheltuielile de reprezentare, dotarea vaþiile, cunoaºterea fenomenelor ºi cabinetelor, cheltuielile de transport ºi proceselor naturale ºi umane sunt de pe perioada odihnei. naturã divinã, fiindcã provin din pan- Pentru a se încadra în tendinþele contem- teonul nemuritor al bazei de date cos- porane ale evoluþiei Terrei ºi a contribui la mice. un impuls al civilizaþiei umane în general ºi În modificarea comportamentului in- al fiecãrei naþiuni în parte, considerãm nece- telectualilor ºi artiºtilor, esenþial este ca ei sã sar a se modifica total comportamentul cla- sei politice, pentru a renunþa la avantajele perceapã puritatea, intensitatea ºi direcþio- de naturã personalã ºi a se reorienta spre a narea mesajului divin spre iubire, bunãtate promova marile direcþii ale dezvoltãrii ºi altruism, aspecte care urmeazã a fi pe umane, în spiritul armoniei ºi ale cerinþelor deplin reflectate prin opera lor ºi întreaga nobile ale divinitãþii. activitate. 3. O gamã largã de probleme apar pentru 4. Pentru categoria socialã a militarilor, în categoria intelectualilor, respectiv cercetã- care includem ºi forþele grãnicereºti, tori, cadre didactice, liber profesioniºti, poliþieneºti, de securitate, paramilitare funcþionari, precum ºi artiºti (sculptori, etc., trebuie sã intervinã o turnurã defini- 0 pictori, poeþi, literaþi, muzicieni º.a.), care tivã în comportamentul lor, de 180 , în adesea au fost contaminate de concepte sensul cã trebuie sã se supunã unor alte ateiste, nihiliste, ale liber cugetãtorilor, obiective ºi sã acþioneze potrivit unor noi de stânga etc., ceea ce face necesar de a reguli, respectiv: argumenta ºi fundamenta mai precis - sã treacã în desuetudine latura rãz- direcþiile în care aceastã categorie socialã boinicã, de cotropire, distrugere ºi jaf; sã-ºi schimbe comportamentul, pentru a - sã prevaleze activitãþile legate de reprezenta un pilon în preamãrirea di- instaurare a ordinii, disciplinei, res- vinitãþii ºi în acelaºi timp sã fie o cãlãuzã, pectului ºi preîntâmpinarea unor ten- un far care sã orienteze activitatea popu- dinþe belicoase, preîntâmpinarea acte- laþiei. lor teroriste; Printre cele mai semnificative relevãri, - sã asigure menþinerea pãcii, precum ºi care vor putea conduce la o remodelare a cooperarea între naþiuni; comportamentului intelectualilor, subli- - sã constituie o pavãzã pentru orice în- niem: cercare de a impune supremaþia unor - valabilitatea ºi perenitatea legilor di- alte civilizaþii din cosmos. vine, în comparaþie cu cele ale ºtiinþei Modificarea comportamentului pentru care s-au modificat continuu, în categoria largã pe care am numit-o a mili- funcþie de capacitatea de cunoaºtere a tarilor va fi dificilã, întrucât orientarea ºi oamenilor, ce au acces treptat la o activitatea lor de milenii a fost diferitã, iar parte a învãþãturii divine; zeul pe care îl cunoºteau ºi i se închinau ei - ascensiunea omenirii se desfãºoarã era acela al rãzboiului, violenþei, distrugerii potrivit predeterminãrii valabile pen- ºi acaparãrilor. Toþi componenþii acestui tru toate componentele cosmosului; clan vor trebui sã înþeleagã cã nu sunt daþi - fiinþa umanã este capabilã de perfecþi- uitãrii, cã este nevoie acerbã de ei, dar pe un 123 Al.O. Berea

plan superior, când orientarea activitãþii desfãºurate va fi cu predilecþie pacifistã, de a menþine mersul normal al lucrurilor ºi a preîntâmpina orice încercãri de tulburare a pãcii ºi liniºtii sociale de cãtre unele ele- mente turbulente sau dezaxate. 5. Pentru categoria populaþiei active a plane- tei, respectiv muncitori, constructori, fer- mieri, comercianþi, principala reorientare în comportamentul lor va fi de a între- prinde urmãtoarele: - a dezvolta gândurile pozitive, emoþia ºi sentimentele ca forþe non-fizice, care fac posibilã conectarea la mintea universalã ºi a profita de pe urma ei, în sensul îmbunãtãþirii sãnãtãþii ºi ca- litãþii vieþii, prin modificarea confor- maþiei ADN; - în conformitate cu principiile esenie- ne, urmeazã sã-ºi schimbe gândirea pentru a înlãtura suferinþa, care potri- vit principiului interconectãrii vieþii pe glob se manifestã prin transmisie ºi în Africa, Balcani, Orientul Mijlociu; tre- buie sã gândeascã ºi sã acþioneze pen- tru o lume mai bunã, în pace ºi în care rãzboiul ºi violenþa nu-ºi au locul; deratã drept o ofensã a bunului simþ ºi - unitatea ºi solidaritatea umanã tre- o îndepãrtare de la principiile ºi nor- buie sã constituie un liant spiritual, mele de comportament pe care le pre- care sã-ºi probeze forþa de neînvins în mod permanent, ºi nu doar în peri- dicã. Aceste aspecte apar ºi mai preg- oade tulburi, de crizã ºi de ameninþãri nant, în condiþiile unor þãri cu popu- catastrofice. laþie sãracã sau având numeroase pãturi sãrace ale populaþiei; 6. Un rol deosebit în modificãrile compor- - sã-ºi ajute semenii pe toate cãile atât tamentale amintite revine clerului, care spirituale, cât ºi materiale; trebuie sã contribuie nemijlocit la urmã- - sã nu se lanseze în politicã, decât în toarele: mãsura în care pot contribui la o pu- - sã constituie un exemplu de trãire rificare a societãþii ºi la ameliorarea exemplarã, cu respectarea tuturor situaþiei economico-sociale a enoriaºi- normelor morale; lor; - sã cultive legile divine ºi sã nu ur- - sã constituie un far cãlãuzitor în ridi- mãreascã îmbogãþirea personalã ºi carea gradului de spiritualitate al folosul propriu. Pentru majoritatea credincioºilor, pentru care trebuie sã populaþiei, prezenþa clerului în socie- fie mentor, exemplu, maestru spiritu- tate trebuie sã se facã la un nivel me- al ºi îndrumãtor în însuºirea învãþã- diu în ceea ce priveºte locuinþa, mij- mintelor divine; loacele de transport, îmbrãcãmintea, - sã contribuie la înnobilarea ºi ajuto- localurile frecventate ºi locurile de rarea semenilor, folosindu-se de pute- odihnã ºi recreere, cãci epatarea unui rile cereºti ce le sunt conferite celor cu nivel superior sau de lux este consi- har divin; 124 Spiritualitatea creºtinã ºi comportamentul uman

- sã acþioneze pentru transformarea Dacã luãm în considerare existenþa unui omenirii într-o lume mai bunã ºi plan divin care prevede ca Pãmântul sã fie dreaptã, unde iubirea sã fie atot- un teren experimental, menit sã permitã o stãpânitoare; anumitã evoluþie a vieþii, cu testarea unor - sã admitã discutarea unor teorii care caracteristici ºi posibilitãþi de perfecþionare nu rãspund canoanelor ei (de tipul ce- a caracterului ºi comportamentului rasei lei evoluþioniste a lui Darwin), dar umane, rezultã cã centura de siguranþã ar sã-ºi focalizeze atenþia asupra prezen- avea rolul de a proteja din exterior, la nivel tãrii limitelor acestor teorii ºi a subli- macroeconomic, acest fenomen. nierii unor factori, elemente sau Pentru viitor, când planeazã pericolul împrejurãri care nu sunt avute în unei ciocniri cu asteroidul 1950 AD, în anul vedere de respectivele curente. Calea 2880, cu efecte catastrofale, de distrugere a sigurã pentru a obþine impunerea civilizaþiei terestre, problema care se pune învãþãmintelor divine o considerãm este ca prin creºterea nivelului spiritualitãþii dialogul, confruntarea pe bazã unor sã fie posibilã o elevare a cunoºtinþelor argumente substanþiale, îmbogãþitã cu ºtiinþifice, care sã permitã accesul la centura ultimele relevãri în domeniu, care de radiaþii extraterestrã pentru a solicita aju- asigurã în permanenþã actualizarea tor. În acest scop, oamenii trebuie sã înveþe informaþiei. Pentru ca un reprezentant sã comunice cu fiinþe de pe alte planete, care al clerului sã aibã succes în confrun- îi vor putea ajuta cu informaþii, cu accesul la tarea cu diverºi contestatari, este im- tehnologii mult avansate ºi cu posibilitatea perios necesar ca, pe lângã cunoºtin- de a evita vibraþiile negative ºi unele con- þele clasice pe care le vor expune, sã-ºi tacte destructive cu corpuri cosmice. îmbogãþeascã argumentaþia ºi cu ele- b. O altã centurã este menitã sã asigure mente moderne prezentate de maeºtri protecþia faþã de unele fenomene de la spirituali ai secolelor 20 ºi 21. Doar în nivelul Terrei, cum ar fi: influenþa ro- acest fel se poate obþine un plus de taþiei Soarelui ºi a Lunii; a exploziilor credibilitate, care poate sã atârne deci- solare; devierea polarã, urmatã de siv în balanþã. În niciun caz clerul nu prãbuºirea câmpului magnetic al Pã- trebuie sã adopte izolarea sau respin- mântului; valul de uragane, furtuni, gerea fãrã argumente a unor concepþii erupþii vulcanice, cutremure, þunami, antagoniste. secetã ºi deºertificare; rãsturnãrile de naturã climaticã etc. 7. Modificãrile în comportamentul uman Aceasta este o centurã medianã, a cãrei trebuie sã ia în considerare recunoaºterea coordonare revine, potrivit unor pãreri, ºi respectul faþã de prezenþa divinitãþii, fiinþelor de pe planeta Sirius sau, potrivit care prin trei centuri orienteazã viaþa pe altor pãreri, locuitorilor din interiorul Terrei Terra, astfel: din regiunea Tibetului, Americii de Sud sau a. O primã centurã de radiaþii asigurã polarã, în Antarctica. Menþionãm cã Terra protecþia planetei de coliziunea cu are la polul opus steaua Sirius A, cu care se unele corpuri cereºti. Aceastã barierã miºcã în cosmos pe o spiralã, care core- a fost creatã de o civilizaþie extratere- spunde helixului moleculei ADN. Ca ur- strã, beneficiarã a unei tehnologii su- mare, drumul comun conduce la o similitu- perioare, încã necunoscutã savanþilor dine pe linia soartei ºi a conºtiinþei. noºtri. Acest fenomen deosebit a fãcut obiectul În acest sens, potrivit „India Daily unor cercetãri largi, încã din antichitate, Tehnology Team”, numeroase comete ºi alte care au permis clarificãri ºi progrese noi corpuri cereºti ce se apropiau periculos de ºtiinþifice. planeta noastrã au fost topite ºi pulverizate, În decursul timpului, au existat nume- ceea ce a fãcut ca în ultimele zece milenii sã roase ameninþãri asupra planetei noastre, nu se înregistreze ciocniri catastrofale. care au fost anihilate prin creºterea ratei de 125 Al.O. Berea

vibrare a pãmântului, evitarea mutaþiei Soarelui Central al Cãii Lactee, imens centru polilor sau ameliorarea forþei unor cata- magnetic ascuns, invizibil. Perioada conþine clisme care puteau fi devastatoare, nimici- 12 epoci a 2155 ani; în decursul acestor toare pentru civilizaþia umanã. Toate aces- epoci, marcate de semnele zodiacale cunos- tea au putut fi realizate doar pe calea apelu- cute, se degajã vibraþii cosmice infraroºii lui la sprijinul divin. sau ultraviolete, de intensitãþi foarte di- c. O centurã la nivel microcosmic, care ferite, care pot fi în anumite epoci de câteva determinã modul în care se desfãºoa- ori mai puternice; de asemenea, pot influ- rã viaþa umanã, cu satisfacþiile, orgoli- enþa viaþa în diferitele epoci ºi centrele de ile, ridicarea nivelului spiritual, pe de energie planetarã de puteri diferite. o parte, dar ºi necazurile, suferinþele, De remarcat cã, în urma marilor cicluri în bolile trupeºti ºi sufleteºti, pe de altã jurul Soarelui Central, creºte intensitatea de parte. manifestare a legii de vibraþie. Potrivit con- De aceastã componentã rãspund trimiºii cepþiei indiene, din scripturile lor, epoca divinitãþii pe Pãmânt, respectiv profeþii, Kali-Yuga din care tocmai ieºim este cea mai apostolii, sfinþii, maeºtrii spirituali, care distructivã, având cele mai joase vibraþii. cautã sã imprime un nivel superior pentru Dacã vom depãºi aceastã epocã, va fi posi- trãirea individualã a fiecãruia. bilã o intensificare a radiaþiilor (vibraþiilor) În vederea realizãrii dezideratului, ei energetice, acompaniate de o ridicare a cautã sã ajute pe credincioºii pe care îi pãs- nivelului conºtiinþei ºi spiritualitãþii, respec- toresc sã-ºi îndeplineascã cât mai fidel înda- tiv un comportament al umanitãþii elevat, toririle spirituale ce le revin pe pãmânt, deci adecvat unei epoci de luminã ºi strãlucire. în cadrul dimensiunii a treia, pentru a putea Importanþa modificãrii comportamentu- ascede în ceruri, deci în dimensiunea a lui uman este imensã ºi a fost relevatã de patra. Pentru aceasta, mai întâi trebuie sã se marii prevestitori care au subliniat cã integreze pe deplin în dimensiunea a treia, viitorul nu este sãpat în piatrã, ci se modi- prin venerarea divinitãþii ºi acþionarea ca în ficã odatã cu comportamentul omului, care, ceruri, proslãvind iubirea, respectul, tole- în ultimã instanþã, ºi-l fãureºte atunci când ranþa ºi pacea, în totalã opoziþie cu unii propagã cu ardoare idealuri ºi sentimente semeni ce se închinã la fetiºuri negative, nobile. precum faima ºi bogãþia. Este semnificativ faptul cã, în talmud, se Bibliografie selectivã: stipuleazã rolul caracterului pentru fiecare fiinþã, anunþând cã acest caracter/comporta- Berea A.O., Piramida rãsturnatã sau de ce existã ment al omului „îi devine soartã”. suspiciuni privind acþiunile româneºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Dacã modificarea comportamentului în “Caiete critice”, nr. 9, 2004 cetãþenilor unei naþiuni, prin creºterea evi- Braden, Gregg, Efectul Isaia, Editura For Zou, dentã a gradului de spiritualitate poate Bucureºti, 2004 determina îmbunãtãþirea soartei acelei na- Brown, Lester R, Planul B 2.0. Salvarea unei þiuni, în mod similar se poate ajunge ca planete sub presiune ºi a unei civilizaþii în soarta planetei sã se schimbe în bine, atunci impas, Editura Tehnicã, Bucureºti, 2006 când naþiunile componente îºi remodeleazã Hawking, Stephen, Visul lui Einstein ºi alte pozitiv atitudinea. eseuri, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005 Însãºi viziunea profeticã reliefeazã func- Helsing, Jan Van, A treia planetã, Samizdat, þia beneficã pe care o are ameliorarea com- Filipeºtii de Târg portamentului uman, care potrivit calen- Academia Românã, Studii ºi cercetãri econom- darului mayaº ar trebui înfãptuitã pânã în ice, Culturã ºi economie (I), Bucureºti, 2007 anul 2012 sau al marelui ciclu al timpului *** India Daily Technology Team privind apãrarea cosmic din învãþãturile indiene, care se Terrei de extratereºtri (revista “Click”, 16 referã la ciclul de 25.860 ani în care sistemul martie 2008) nostru solar efectueazã o rotaþie în jurul *** Revista „Forbes”, SUA, 2008 126 copiilor. Folosit iniþial în sens ironic, cuvân- Nicolae tul tinde sã fie utilizat cu sens neutru, ceea ce, în opinia juriului, ca ºi variantele CORBEANU (traduse mereu liber, conform sensului) Aufzuchtprämie („premiu pentru creºterea progeniturii”), Gluckengehalt („salariu pen- tru clocit”) sau Schnapsgeld („bani de Unwort ºnaps”) includ o desconsiderare, o defãi- mare a pãrinþilor care renunþã la slujbã sau chiar la carierã pentru a se ocupa de copii. des jahres Pe locul doi s-a situat tot un cuvânt com- pus, klimaneutral („neutru din punct de Cer iertare pentru acest titlu în limba ger- vedere climatic”, care nu dãuneazã climei, manã, dar am fost incapabil sã gãsesc un termen menit sã minimalizeze sau sã corespondent românesc acceptabil. Cuvân- ascundã caracterul nociv al unor sisteme tul Unwort este în limba germanã o creaþie tehnice), iar pe locul trei adjectivul entartet relativ recentã, care, potrivit dicþionarului („denaturat”, „degenerat”, utilizat abuziv Wahrig, înseamnã „cuvânt urât, nereuºit” ºi de propaganda hitleristã pentru mani- festãrile de artã modernã neagreate de „noþiune nedoritã, cuvânt deplasat”. El e regimul nazist ºi reluat recent într-o formu- format din Wort („cuvânt”,”vorbã”) ºi pre- lare nefericitã de cãtre un înalt prelat ger- fixul un- („ne-”) care indicã negarea, con- man). trariul a ceea ce urmeazã, astfel încât tra- În cei 17 ani de când se acordã titlul de ducerea cea mai la îndemânã ar fi fost Unwort des Jahres, au fost „demascate”, ca sã „necuvântul anului”. Dar cum cuvântul zic aºa, cuvinte, majoritatea compuse (tra- „necuvânt” (iertat fie-mi ºi calamburul ductibile în românã doar prin sintagme) inevitabil) a fost ocupat de poetul Nichita precum: ausländerfrei („fãrã strãini”, prin Stãnescu cu un sens cu totul diferit de cel al violenþe rasiale ºi eliminarea forþatã a cuvântului german Unwort, nu îndrãznesc strãinilor), ethnische Säuberung („purificare sã-l folosesc. etnicã”, exterminarea minoritãþilor etnice), Expresia Unwort des Jahres existã în limba Überfremdung („înstrãinare” de propria germanã de nu prea mulþi ani ºi indicã un esenþã din cauza afluxului excesiv de strã- termen, de regulã compus, selecþionat anual ini), Diätenanpassung („ajustarea retribuþi- de un juriu format din lingviºti ºi ziariºti, ilor deputaþilor”, majorarea substanþialã a din noianul de orori lingvistice comise per- retribuþiilor decisã de ei înºiºi), Rentner- manent de tot fel de nechemaþi, drept cel schwemme (îmbãtrânirea populaþiei din mai oribilã oroare comisã în anul precedent. Germania), Wohlstandsmüll („gunoiul bunã- De aceea, potrivit sensului, expresia Unwort stãrii”, sintagmã depreciativã pentru oa- des Jahres înseamnã, cu aproximaþie, „cea menii care nu pot sau nu vor sã munceascã), mai mare oroare lingvisticã a anului” sau, sozialverträgliches Frühableben („deces tim- dacã vreþi, „avortonul lingvistic al anului”. puriu suportabil social”, moartea cât mai Dintre numeroasele orori lingvistice ale timpurie a pensionarilor care nu mai con- anului 2007, pe locul întâi din 969 de pro- tribuie la produsul social brut al naþiunii), puneri a fost ales cuvântul compus Kollateralschaden („daune colaterale”, ter- Herdprämie format din Herd („vatrã”, „cã- men ce minimalizeazã importanþa victi- min”, „maºinã de gãtit”) ºi Prämie („pre- melor civile din timpul operaþiilor militare miu”, „primã”, „alocaþie”), adicã, tradus din Serbia), national befreite Zone (”zonã eli- foarte liber, „alocaþie pentru (rãmas la) beratã naþional”, eufemism pentru excesele cratiþã”. El denumeºte ajutorul de stat acor- rasiste ale extremiºtilor de dreapta), dat acelor pãrinþi, de regulã femei, care Gotteskrieger („rãzboinicii Domnului”, sin- rãmân acasã pentru a se ocupa de educaþia tagmã care glorificã teroriºtii islamici), 127 Nicolae Corbeanu

Tätervolk („popor de fãptaºi”, expresie care exemplu luat din viaþa din Germania. Asta condamnã global ºi nediferenþiat întregul pentru cã am constatat cã, de regulã, formu- popor german pentru crimele naziste), latã sau nu în cuvinte, atitudinea s-ar putea Entlassungsproduktivität (creºterea produc- exprima cam aºa: „ªtii ce? Mai slãbeºte-ne tivitãþii realizatã prin concedieri ºi sporirea cu nemþii tãi, cã ºi noi, românii,...” ºi vã las volumului de muncã a salariaþilor rãmaºi), pe dumneavoastrã sã completaþi ce freiwillige Ausreise („plecare benevolã”, urmeazã. eufemism pentru expulzarea solicitanþilor E adevãrat cã ºi nemþii „mei” au destule de azil cãrora li s-a respins cererea). bube-n cap, dar, dupã pãrerea mea, li se Când aud sau citesc astfel de expresii, în întâmplã uneori sã facã ºi lucruri care ar capul meu am permanent, vrând-nevrând, merita, dacã nu sã fie imitate, cel puþin sã fie comparaþia cu România. ªi nu trebuie sã vã luate în considerare ca sugestie. spun eu dumneavoastrã cum e chinuitã ºi Iar dacã sunteþi cumva de acord cu siluitã la ora actualã biata limbã româneascã aceastã formulare prudentã, poate cã n-ar pe toate canalele ºi de toate canaliile. strica ca - dacã tot se fac toatã ziua bunã Ienãchiþã Vãcãrescu, Eminescu, Caragiale, ziua tot felul de clasamente ºi evidenþieri ºi Arghezi ºi toþi cei care au fãcut din limba premieri care de care mai inepte - o datã pe românã instrumentul de mare fineþe care, an sã se întruneascã ºi în România niºte cel puþin în ceea ce priveºte culoarea ºi oameni avizaþi - mã gândesc la lingviºti, expresivitatea, n-are de ce sã se teamã de membri ai Academiei, specialiºti în limbã ºi nici o comparaþie internaþionalã, se vor fi literaturã ºi ziariºti luminaþi (existã ºi din rãsucind în mormânt. Eu mã rãsucesc, deo- aceia) - care sã decidã care e cel mai mon- camdatã, numai în faþa televizorului. struos avorton lingvistic al anului prece- De multã vreme nu mai cutez sã dau pri- dent. Poate cã ar ajuta la ceva. Cine ºtie? etenilor sau cunoscuþilor români vreun 16.01.08 128 Carnet parizian Virgil TÃNASE Recitindu-l pe Tolstoi Résume Les pensées de Virgil Tãnase sur le roman de Tolstoi, Résurrection et sur la censure dans la lit- térature sont mises dans Journal parisien.

Recitesc mai degrabã din întâmplare o alã de azi ºi închipuiþi-vã cã, printr-o carte care mã surprinde. manevra greºitã, un informatician din cer o Ediþia francezã a romanului lui Tolstoi deplaseazã în anii cinzeci ºi o uitã acolo, Înviere pune între paranteze pãtrate pasajele obligându-i astfel pe marii noºtri oameni de pe care, ca sã evite problemele cu cenzura, afaceri, pe cutezãtorii noºtri judecãtori redactorii revistei « Niva » le-au înlãturat la morali ºi pe abilii noºtri politicieni sã se des- prima publicare a cãrþii. Modificãrile sunt curce în mrejele epocii Gheorghiu-Dej. uriaºe. Sute ºi sute de fraze suprimate, Pentru edificarea unora ºi altora, experienþa bucaþi de text de dimensiuni care merg de la ar trebui încercatã, fie ºi numai pe hârtie. câteva cuvinte la zeci de rânduri ºi chiar la Da, lucrurile se petreceau aidoma la noi. suprimarea unui întreg capitol (al XXVII-lea Oameni binevoitori se sileau sã previnã prin din partea a doua). Lucrurile se petreceau tãieturi în text obiecþiile cenzurii. Zelul lor aidoma la noi nu demult, într-o « epocã » era excesiv. Verificând ºpalturile unei tra- care pune astãzi probleme atât celor care duceri pe care o fãcusem (Introducere în lite- n-au cunoscut-o ºi care-ºi îngãduie o ratura fantasticã, studiul lui Tzvetan apreciere teoreticã superficialã ºi comodã, Todorov) mi-a sãrit în ochi lipsa unor pasaje « puþoisticã », fie-mi iertat cuvântul dar el se esenþiale (o scenã de necrofilie dintr-un text potriveºte atât de bine celor care se joacã cu al lui Blanchot, citat care trebuia, în viziunea propria pãsãricã în praful filozofiei ger- autorului, sã demonstreze de ce azi literatu- mane…, cât ºi celor care au traversat-o, dar ra fantasticã nu mai are rost). Am confrun- care n-au avut curajul sã înfrunte, altãdatã, tat ºpalturile cu traducerea, apoi, cu urgiile ei ºi astãzi, nu mai puþin ticãloase, cutezanþa nonºalantã a tinereþii, am reintro- sentinþele noilor politruci care, sub acope- dus toate pasajele scoase de cenzurã ºi de rãmânt democratic, procedeazã cu aceeaºi editor care, din neglijenþã sau poate cã nici violenþã strâmbã. Pe aceºtia din urmã, aºa nu-i trecea prin cap cã cineva poate comite o cum am vãzut secretarii de partid transfor- asemenea crimã, a transmis ca atare pagi- mându-se în apologeþi ai democraþiei libe- nile tipografului. rale, mi-i închipui transformându-se, dacã Spaima s-a nãscut doar în momentul în istoria ar face « marche arrière », pentru a care mi s-au fãcut imputãrile bãneºti pentru deveni care Preºedinte al Institutului de depãºirea corecturilor admise în ºpalturi. istorie a Partidului, care Director la Editura Suma era importantã. Au fost cãutate politicã, care redactor la revista « Lupta de motivele ºi toatã lumea a intrat în panicã. clasã ». Catastrofa pãrea iminentã ºi… ºi nu s-a Subiect de minunatã comedie: luaþi o întâmplat nimic. Nici cenzura, nici auto- frânturã din viaþa noastrã politicã ºi cultur- ritãþile n-au pornit represalii. E drept cã nici 129 Virgil Tãnase

gândirea pe care o combat cu vorbe lãtrã- toare! Nici nu e de mirare: marxismul este o criticã a capitalismului, deci o gândire care rãmâne înlãuntrul a ceea ce criticã aºa cum un medicament care pãtrunde într-un corp vrea sã-l vindece ºi nu sã-i schimbe natura. Într-o societate atât de capitalistico-liberalã precum cea a României de azi, apologeþii acesteia nu pot decât râmâne înlãuntrul unui sistem din care marxismul face parte integrantã. Noii filosofi români, sub bân- guirile lor incomprehensibile ºi jargonul nitzscheeanistico-heideggerianiþos, nu s-ar putea desprinde de marxism decât nãruind societatea care-i hrãneºte ºi-i preþuieºte, ceea ce nu pare a fi proiectul lor intelectual. Ceea ce mã surprinde este atitudinea bã- trânului Tolstoi. ªpalturile modificate i-au fost trimise ºi Tolstoi le-a întors ca atare redacþiei fãrã sã protesteze. Dacã le-a citit, nu se poate sã nu fi bãgat de seamã cât de ciopârþit fusese textul sãu. Dar, pe de altã parte, la sfârºitul vieþii ºi dupã toate câte i se întâmplaserã, date fiind moravurile politice ale anului 1899, Tolstoi nu putea sã nu aibã bãnuieli privind intervenþiile cenzurii. Din douã una: ori, ºtiind la ce trebuie sã se aº- tepte, a preferat sã nu mai citeascã un text care, pare-se, nu-l mulþumea întru totul; ori, citindu-l, a preferat sã evite o nouã confrun- tare cu autoritãþile ºi a acceptat versiunea epuratã propusã de editori (care, anecdotã amuzatã, ca sã nu fie « pirataþi » au impri- mat textul cu o paginã de titlu falsã: Aºtep- tare, nuvelã de Korolenko, paginã care a fost apoi înlãturatã la difuzare, încât prima n-am fãcut gaurã în cer ºi cã revoluþia n-a parte a romanului a apãrut fãrã titlu ºi fãrã avut loc. numele autorului!!!). În ambele cazuri, non- Mutilat cu toporul la apariþie, romanul ºalanþa lui Tolstoi cu privire la propriul text lui Tolstoi n-a fost publicat în forma sa e ciudatã. Cu atât mai ciudatã cu cât el e un iniþialã decât prin anii ‘30. Ceea ce nu a ºtir- spirit bãtãios, nu ezitã sã se ia de piept cu bit cu nimic nici impactul asupra cititorilor, puterea, tunã ºi fulgerã împotriva autoritãþii nici importanþa sa literarã. Dovadã, dacã politice ºi religioase (de unde excomunica- mai era nevoie, cã operele existã indepen- rea sa) ºi, pe deasupra, este practic intangi- dent de ºicanele istoriei ºi cã a le judeca prin bil prin originile ºi relaþiile sale, prin noto- prisma acestora înseamnã a adopta un rietatea sa în Rusia ºi în întreaga Europã punct de vedere « materialist istoric » - când (doar juriul premiului Nobel l-a ignorat, vã spuneam cã noii noºtri diriguitori cultu- preferându-i pe Sully Prudhomme, Mom- rali sunt mai contaminaþi decât s-ar crede de msen, Frédéric Mistral etc.). 130 Întâlniri de destin Alexandru ZUB Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

Abstract A parallel is drawn between Vasile Pârvan and Paul Valéry, in terms of the spirituality in their lit- erary works, of their ideas concerning the history, the "uselessness" of thinking and the importance of the "Academy" as a cultural institution. Members of the PEN-Club, Vasile Pârvan and Paul Valéry were both torn by contrasts and the list of analogies that can be made between the two can be easily continued.

Figurã proeminentã ºi aporeticã, sus- întâmplã de regulã în hermeneutica intere- citând vii dispute încã din timpul scurtei satã de sfera literaturii. sale existenþe (1882-1927), Vasile Pârvan Dacã nu cunoaºtem nicio menþiune pre- rãmâne un subiect ce poate stârni oricând cisã, care sã ateste o întâlnire cu ecouri un interes legitim pe linia biografiei, ca ºi a limpezi între Pârvan ºi Valéry, aceasta era operei sale. Spaþiul biografic mai dezvãluie totuºi posibilã dupã „marele rãzboi“, când surprize, odatã cu ideile savantului, scriitor ambii cãrturari s-au vãzut prinºi în activitãþi ºi filosof totodatã, unul a cãrui activitate de caracter bilateral sau chiar mai vast, pe cultural-ºtiinþificã a marcat semnificativ linia unor instituþii care sã sprijine un nou întâiul sfert al secolului XX, pentru a-ºi con- echilibru al lumii. Între acestea, Uniunea tinua efectele pânã în zilele noastre. Când Academicã Internaþionalã (UAI), Comisia nu e vorba nici de viaþã, nici de operã, în Internaþionalã de Cooperare Intelectualã sens propriu, se pot urmãri contexte, inter- (CICI), PEN – Clubul ºi Comitetul Interna- ferenþe, conexiuni ideatice, de care profitã þional de ªtiinþe Istorice (CISH) au jucat un cunoaºterea epocii respective. Totul poate rol de seamã în drenajul preconizat. De interesa pe exeget, cu condiþia sã asigure o toate, numele lui Vasile Pârvan se leagã anume coerenþã a ansamblului. inextricabilii. În mai toate acele instituþii, Au fost evocate deja unele afinitãþi pâr- numele savantului român s-a intersectat, vaniene, îndeosebi pe linia stoicismului semnificativ, cu numele lui Paul Valéry. (Marc Aureliu) sau a propensiunii roman- Am avut ocazia sã le amintim, ca ele- tice (Thomas Carlyle), pentru a nu aminti mente de biografie sau de organizare a cul- momentan decât pe cele unanim admise. turii, însã unele se cuvin adâncite, pe un Pot fi recunoscute însã ºi altele, de aseme- temei documentar mai amplu ºi în perspec- nea puse în discuþie, între care Ernest Renan tiva unei istorii a ideilor, aºa cum o conce- ºi Theodor Mommsen se vãdesc mai pea Pârvan însuºi. Relaþiile cu contempo- aproape de domeniul sãu predilecti. Pe ranii sãi se aratã a fi o sursã de date ºi aceeaºi linie se situeazã ºi contemporanul exegeze demne de interes. sãu mai în vârstã, Paul Valéry (1871-1945), Cazul istoricului de artã G. Oprescu se cu toate cã nu s-a gãsit pânã acum o refe- impune deopotrivã prin amplitudine ºi rinþã directã, indubitabilã, de acest fel. reverberaþii. Colegi de studenþie la Univer- Vorbim, prin urmare, de afinitãþi, de ana- sitatea din Bucureºti, ei traverseazã expe- logii, nu de contaminãri textuale, cum se rienþe analoage în spaþiul academic german, 131 Alexandru Zub

discret ºi de Martha Bibescu, a cãrei influ- enþã în mediile intelectuale apusene era considerabilãv. Prietenia acesteia cu Pârvan avea sã fie transferatã, postum, asupra lui Oprescu, transfer simbolic a cãrui semnifi- caþie se poate intuivi. Întâlniri directe între Pârvan ºi Valéry au putut exista mãcar într-una din instituþiile amintite. Poate cã apropierea literatului francez de Anna de Noailles (s-au cunoscut în 1919, iar peste trei ani, poeta publica un text în Hommage à Paul Valéry)vii va fi ali- mentat unele aprehensiuni faþã de prietenul „rivalei“ sale, Martha Bibescu. Activ în comisiile menþionate încã din 1920, Pârvan a cunoscut în anii viitori, pânã la stingerea sa, în 1927, o ascensiune timoticã fãrã egal, impunându-se ca una din marile figuri ale ºtiinþei contemporane. La 18 aprilie 1923, el a fost ales secretar al UAI, în timp ce preºedinte era Théophile Homolleviii. În anii urmãtori, prestaþiile sale aveau sã fie mai ales de ordin organizatoric ºi eruditix. unde cultivã relaþii epistolare, ca sã rãmânã La ºedinþa CICI din 22 aprilie 1925, când apoi prieteni ºi colaboratori în diverse insti- Valéry a fãcut o comunicare „qui semble tuþii. Lui Pârvan, care fãcea parte din micul amuser ces messieurs augustes“x, Pârvan nucleu menit sã organizeze Universitatea nu era oricum de faþã, dupã cum nu a fost Daciei Superioare din Cluj, îi datora de alt- nici la cea din iulie 1926, când s-a pus fel G. Oprescu intrarea în corpul didactic chestiunea intrãrii academiilor germane în respectiv, ca ºi desemnarea ca reprezentant UAIxi, soluþie de altfel acceptatã de plano ºi în CICI, cu sediul la Geneva, organism în de istoricul nostru. cadrul cãruia au activat ºi alþi români: N. Ce apropieri se pot motiva, textual, între Iorga, G. Marinescu, V. Pârvan, G. Þiþeica Pârvan ºi Valéry? Mai întâi e vorba de un etc. S-a creat, pe lângã Asociaþia Intelectua- primat categoric al spiritualului, în sensul liloriii, ºi o Comisie naþionalã, prezidatã definit cvasiconcomitent ºi de Jacques chiar de Pârvan, sub egida Academiei Maritain, primat din care se degajã atitudini Române ºi avându-i între membri pe M. analoage faþã de umanitate. În opinia cãrtu- Djuvara, C. Rãdulescu-Motru, G. Þiþeica. rarului român, „o nevoie de realism, de ade- Din 1923, G. Oprescu a fost secretar al vãr, de sinceritate, decurgând din ºtiinþifis- Comisiei de la Geneva, din care fãceau parte mul contemporan“, stãpâneau omenirea ºi mari somitãþi (H. Bergson, A. Einstein, Max impuneau atitudini adecvatexii. În spaþii Lorentz, Bela Bartók, H. Focillon, Elena culturale diverse, însã afine, cei doi savanþi Vãcãrescu, Paul Valéry etc.), misiune deloc s-au strãduit sã dea rãspunsuri cât mai con- uºoarã, pe care a îndeplinit-o pânã în 1931, forme cu datele realului, mai ales dupã când s-a întors la catedrãiv. Cu toate astea, întâia conflagraþie mondialã. Ambii au pro- el mai putea contribui, în 1935, la crearea pus soluþii ameliorative, pe temeiul unui unei catedre Eminescu la Centrul Univer- discurs care era totodatã realist ºi critic, fãrã sitar Mediteranean din Nisa, condus de filo- a sacrifica nuanþele personale. Dupã opinia soful-literat Paul Valéry, de a cãrui prietenie lui Valéry, rãzboiul fãcuse din Europa o en- avea sã se bucure pânã la capãt. Poziþia de titate fragilã, al cãrei viitor nu putea fi decât la Geneva, atât de onorantã, a fost stimulatã incertxiii. Dincolo de evenimenþial, o „crizã 132 Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

a spiritului“ se învedera peste totxiv, de- nunþatã ºi de Pârvan în prelegerile sale, apoi într-un interviu din Viaþa literarãxv. Ambii analiºti se întrebau, nu fãrã o notã pateticã, dacã lumea nu trãia un „alexandrinism“ ostil faþã de valorile tradiþionalexvi. Ceea ce Valéry dezvolta în eseul La crise de l’esprit (1919), Pârvan intuise fulgurant, ocazional, în enunþuri ce au putut ºoca pe unii, însã care se vãdesc ºi acum demne de interes. Analiza lui a cãpãtat însã o expresie mai riguroasã, cu soluþii constructive, în studiul despre Ideile fundamentale ale culturii sociale contemporanexvii. Spre deosebire de confratele din Hexagon, istoricul român punea la lucru o pedagogie a resurecþiei prin culturã, aºezând însã cultura pe temelia istoriei ºi a valorilor umanistexviii. Mai sceptic, Valéry se socotea îndrituit sã previnã lumea cã civilizaþiile înseºi sunt muritoarexix, iar istoriografia, produsul cel mai periculos al intelectului umanxx. O atare atitudine a produs destule dispute în tului a fost întronat subconºtientul, în locul xxi epocã ºi mai târziu . raþiunii, intuiþia, în locul voinþei, inspiraþia Nici critica europenismului nu a rãmas capricios entuziastã. Retrãim vremurile xxii fãrã replicã . Decadenþa proclamatã de elenismului alexandrin? Intrãm într-o epocã unii analiºti, inclusiv de Valéry, putea fi de decadenþã? Apune Europa? Cred cã nu. combãtutã prin „bunul simþ meditera- Ci strãvechiul bun simþ mediteraneean neean“, îndelung ºlefuit de istorie ºi încã restabileºte un echilibru, rupt acum aproape susceptibil sã restabileascã echilibrulxxiii, douã sute de ani, prin unilateralizarea acea armonie întruchipatã cândva de umanitãþii întru cultul facultãþilor pure: Goethe, de Hugo, de Renan, pe linia unei raþiune purã, voinþã purã, sentiment pur. construcþii ce trebuia sã aibã loc la toate Totul se recere (pus) în drepturile sale“xxvi. nivelurile, dar mai ales în culturã. Sub acest Am reprodus lungul pasaj din alocuþia unghi, el era, ca ºi confratele român, însã lui Pârvan la discursul de recepþie rostit de mai norocos, un artizan al noii Europe, real- D. Gusti, în 1923, pentru a semnala anume itate complexã, la care vechii oponenþi tonul pozitiv al cãrturarului nostru, dorinþa aveau sã contribuie în mod specific. de a face din istorie, prin asumare criticã, un În plinã tragedie, pe când Al Treilea instrument al redresãrii colective. O „po- Reich se întindea peste Europa ºi dincolo de liticã a culturii“ ceruse Pârvan, încã din pri- aceasta, Valéry compunea Mon Faust, ca mii ani ai secolului XX, recomandând ca mod specific de a restitui adevãratul spirit statul însuºi sã devinã „cultural“ prin exce- europeanxxiv. Goethe era ºi pentru istoricul lenþã, în acord cu noile imperative ale român, dupã Herder ºi Fichte, un reper ca- epociixxvii. O „politicã a spiritului“ avea sã pitalxxv. reclame ºi Valéry, peste douã decenii, ªtiinþa nu aduce neapãrat fericire. socotind cã „valorile imateriale“ aveau „Dimpotrivã, opina Pârvan, se pare cã una dreptul sã deþinã un loc aparte ºi la nivel din urmãrile imediate ale ºtiinþifismului a statal. fost reacþiunea misticã, fie religioasã, fie Pledoaria pentru „inutilitãþile“ gândirii, filosoficã, a ultimilor ani. În locul conºtien- fãcutã mai târziu de Valéry, în misiva cãtre 133 Alexandru Zub

prietenii sãi români, e o dovadã în plus a cronotopice despre om. „Le temps est une ataºamentului sãu faþã de valorile perene. force croissante“, spunea gânditorul francez Era la finele ultimului rãzboi mondial, într-un loc, cu gândul la evenimentele tragi- într-o „epocã înspãimântãtoare“, când totul ce aduse de noul rãzboixxxix. pãrea dat peste cap, iar din „imensele Interesul pentru filosofii antici, pentru ruine“ lumea era silitã a-ºi reface temeiurile mistere, pentru misticã în ansamblu, pentru de viaþãxxviii. „Eu unul, mãrturisea emiten- moraliºtii medievali ºi moderni, pentru tul, nu sunt decât un om al spiritului, ba dimensiunea raþionalistã a culturii, ca ºi chiar dintre cei ce pot fi consideraþi, cu atât pentru filonul ei romantic din toate tim- mai multã certitudine drept inutili cu cât purile îi apropie constant pe cei doi savanþi, timpurile sunt mai mizerabile, iar popoarele deºi se exprimã adesea diferit. Þinta acestui mai preocupate de subzistenþa ºi de nece- tip de abordare, dacã se poate spune astfel, sitãþile lor imediate“. Depãºirea acestei con- era condiþia umanã însãºi: scop înalt, intan- diþii nu e posibilã fãrã a recunoaºte domnia gibil ºi de nepus în formulã exactã. Sub signo spiritului, acel „lux al gândirii, ale cãrui doloris, în expresia lui Valéryxl, ar sta nu roade sunt poezia, artele, ºtiinþa purã“xxix. numai existenþa proprie, ci istoria însãºi, cea Pârvan nu gândise altfel, dupã întâia pe care Pârvan o ºtia sub zodia solitudinii mare conflagraþie, când decela „ideile fãrã leacxli. Faire sans croire ou Analyse fundamentale ale culturii sociale“xxx, ob- d’abord, iatã deviza gânditorului, în dublã servând cã lumea contemporanã stã sub expresie, izvorâtã din nevoia acutã de real, semnul ºtiinþifismului ºi recomandând soli- din „oroarea de vag“ ºi din imperativul darizarea elitelor contra „barbariei“ nivela- fapteixlii. toarexxxi, a „mimetismului ieftin“xxxii, Acestui comandament, de sursã roman- pentru a impune un „ritm spiritual“ deve- ticã, însã motivat ºi de marii stoici ai anti- nirii, istoriei, umanitãþii. „Viaþa omeneascã chitãþii, cei doi gânditori le-au rãmas fideli e, în generalitatea ei, lipsitã de gânduri. în oricare ipostazã a creaþiei lor. Nimic mai Omul comun e prea trudit de munca lui zil- semnificativ decât modul în care Pârvan nicã pentru câºtigarea existenþei, ca sã mai (ales la Academia Românã în 1911) ºi Valéry aibã dorinþa de a se întreba care e rostul lui (primit la Academia Francezã în 1925) au în lume. Iar aºa-zisul om superior, artist, om înþeles a folosi înaltele foruri pentru a-ºi de ºtiinþã, nu-i tare deosebit, în reflecþiile pune în valoare ideile. În opinia celui dintâi, sale asupra vieþii“xxxiii. Cu aceastã convin- Academia comportã o dublã misiune, de gere, autorul Memorialelor înþelegea cã e „luminare a naþiunii“ prin autocunoaºtere ºi datoria elitei umaniste sã lupte sistematic de „glorificare“ a ei, prin creaþii de înalt pentru autodepãºire la orice nivel. interes, în afarãxliii. De la o premisã analoagã pornea ºi Eseul valérian despre Funcþia ºi misterul Valéry („L’homme est médiocre“)xxxiv Academiei (1935) comportã analogii cu unele atunci când închipuia un întreg sistem opinii rostite de Pârvan la Academia Ro- „pedagogic“ menit sã „reabiliteze“ umani- mânã, mai ales în 1923, cu ocazia morþii lui tatea. În acest sistem, „lucrurile mentale“ D. Onciul ºi a titularizãrii lui D. Gusti. Am- precumpãneau, iar „documentele“, în sens bii „nemuritori“ filosofau pe seama înal- tradiþional, erau privite cu suspiciunexxxv. tului for, cu toatã deosebirea de vârstã ºi de „Méthode plus que système. Méthodes plus prestigiu social care îi separa. Amândoi que méthode“xxxvi, insista filosoful, puneau sub semnul misterului primirea polemizând discret cu adepþii pozitivismu- solemnã în savantul corp, ca ºi munca lui ºi reluând o idee pe care o pusese deja în însãºi, sacrosanctã, la care erau chemaþi a se raport cu creaþia leonardescãxxxvii. supune. „Cultul pios al amintirii“, dublat La 19 mai 1944, Valéry fãcea un curs de „cultul entuziast al geniului omenesc, despre ritmxxxviii, temã tratatã ºi de Pârvan continuu învins ºi continuu din non biruitor în Idei ºi forme istorice, cu un sfert de secol în lupta cu elementele inerte“ îl animau pe înainte, ca element de bazã al unei reflecþii tânãrul Pârvan, la intrarea în savantul 134 Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

corpxliv, ca ºi pe confratele sãu de pe Sena, ambilor academicieni. Prima ipostazã poate membru al unei instituþii deja tricentenare ºi fi lesne decelatã ºi în notele pârvaniene totuºi plinã încã de elanxlv. Efortul conti- despre Dimitrie Cantemir la bicentenarul morþii acestuia, note la care am mai avut nuu de autodefinire, ca ºi dialogul cu alteri- lv tatea alimenteazã acest elan, nedus vreo- ocazia sã ne referim . datã pânã la capãt. „Un lucru nu are valoare Nevoit sã-ºi asume sarcina de a vorbi decât în mãsura în care nu poate fi prins despre învãþatul domnitor, Pârvan efectuã o într-o expresie. Trebuie ca tot ceea ce se nouã lecturã a operei, fãcând însemnãri des- spune despre el sã nu epuizeze noþiunea“, pre natura unui principe, nobleþe, devota- remarca Valéry, atent la inefabilul acestei ment, personalitate, perspectiva esteticã a condiþii, dar ºi la nevoia armonizãrii con- existenþei, omul de toate zilele ºi creatorul, condiþia istoricului º.a. El remarca la Can- trariilorxlvi. Stând sub semnul dezordinii, temir „frumoase calitãþi sufleteºti: iubire de lumea modernã simte totuºi nevoia de a fi popor, criticã obiectivã a celor de sus, mai stabilã. „Din acest motiv, conchidea fineþea ironiei, armonioasa cumpãnire a eseistul, continuitatea, durata, tempera- realitãþilor omeneºti, hãrnicie ºi conºtiin- mentul, seninãtatea devin, în acest univers ciozitate la împlinirea datoriilor cãtre stat“. în furibundã schimbare, cele mai preþioase Om superior e acela care îºi dominã sarcina, valori. O naþiune trebuie sã ºtie sã le apere: onorând-o. De unde aceastã interogaþie de e vorba de salvarea sufletului ei“xlvii. substrat mai intim: „Ce e ambiþia? Vouloir Nu altfel gândea Pârvan, în esenþã, so- être? sau vouloir paraître? Întreaga filosofie a cotind Academia ca un „memorial credin- vieþii e: Si l’on a quelque chose à cacher. cios“, capabil sã asigure „un fel de viaþã Quelles sont les parties honteuses de notre postumã, supraumanã ºi cvasidivinã, din être afin de les faire paraître?“lvi veac în veac, în curgerea infinitã a timpu- xlviii Ca ºi alte reflecþii de acest fel, nota de mai lui“ . Întâmpinându-l pe D. Gusti în sus pare a fi scrisã cu gândul la Martha hemiciclu, la 10 iunie 1923, el sesiza „asemã- Bibesculvii, ea însãºi de condiþie princiarã ºi narea profundã pe care solemnitatea unei dispusã la un asemenea dialog. Nu era un recepþii dintr-o academie modernã o poate gând nou, desigur, fiindcã îl putem gãsi avea cu solemnitatea primirii într-o castã ori chiar la stoicii frecventaþi asiduu de Pârvan, consacrãrii într-o situaþie simbolicã la cutare xlix la scriitorii moraliºti, la Pascal, la Cantemir trib primitiv ori preistoric“ . Înaintea însuºi, pe seama cãruia istoricul înþelegea sã confratelui sãu, cu un bun deceniu, Pârvan gloseze en philosophe. Dar îl regãsim toto- a ºtiut sã punã acel moment în legãturã cu datã ºi la marele sãu contemporan Valéry, a l „misterul morþii ºi al învierii“ . Ca ºi în alte cãrui faimã era atunci în plinã extensie. Sã ocazii, el îºi îndemna comilitonii spre acea amintim numai o reflecþie consonantã a li aequanimitas, spre ataraxia visatã de stoici , eminentului eseist: „Chacun dissimule ca unicã însuºire capabilã sã-i înnobileze pe quelque chose à quelqu’un, et chacun, oameni ºi sã refacã unitatea spiritualã a quelque chose à soi-même“lviii. Condiþia lumii, echilibrul rupt cu secole în urmã. umanã e pusã aici sub semnul întrebãrii, ca „Cãci vredniciile noastre sunt neînþelese una ce se vãdeºte inaptã de sinceritate, în mulþimii ºi slujba noastrã împrejurul altaru- raport cu sine, ca ºi faþã de alteritate. Ceea lui lui Platon e misticã“, conchidea savantul ce nu înseamnã a luneca în mizantropie sau român, subliniind o idee pe care ºi Valéry a a dispreþui semeniilix. Pentru a garanta o enunþat-o într-un cadru analog, întâmp- minimã sociabilitate, omul trebuie sã mani- inându-l pe Mareºalul Petain sub înalta feste coerenþã, sã punã accent pe ceea ce e cupolãlii. stabil ºi comunicabil în raport alteritatea. „Memorial credincios“liii sau „magistra- Convenþii de tot felul îl determinã pe indi- turã idealã“liv? Nu era de ales, cãci e vorba vid sã sacrifice adesea pe être în folosul lui de ipostaze ale savantului corp, legitime ºi paraître, dupã cum remarcã Pârvan în notele complementare, deductibile din scrisul cantemiriene ºi Valéry în eseurile sale, 135 Alexandru Zub

aceastã generaþie era nu numai dispusã, dar ºi capabilã a-l suplini. Peste numai patru ani, la moartea insolitã a marelui arheolog, Iorga avea sã observe totuºi cã grija pentru detalii (de rigoare în acel domeniu) se unea la Pârvan cu temeritatea ipotezei. „Fãrã a fi un filosof în sensul specialiºtilor, mintea lui superioarã obiºnuia sã rãscoleascã proble- mele mari, care pe atâþia din noi ne încreme- nesc în atitudinea unei reverenþe tãcute“lxii. Analogiile pot continua. Ca ºi Pârvan, cel cu dublã efigie din corespondenþa privatã („Maître Erasme“ ºi om de lume, „simple mortel“)lxiii, Valéry se ºtia muncit de con- trarii: „J’ai une schizofrénie intellectuelle – car je suis aussi sociable en surface, et facile en relations, que je suis séparatiste en pro- fondeur. Je comprends difficilement ce dou- ble penchant: l’un vers tous, l’autre vers le seul, et ce seul très absolu“lxiv. Un teren comun de activitate a celor doi literaþi a fost, neîndoielnic, PEN-Clubul, creat din iniþiativa scriitorului englez John Galsworthy ºi extins iute pe continent, în ideea de a înlesni contacte între poeþii, eseiºtii ºi romancierii de pretutindeni. Iniþial „o ciudãþenie“, explicabilã poate ca tenta- tivã de cãutare a unui limbaj comun, în lumea postbelicã, PEN-Clubul s-a dovedit a fi mai mult, cu timpul, împletind o reþea de legãturi între scriitorii de pe vechiul conti- nent ºi chiar din afara acestuialxv. Înainte de a propaga nevoia de solidaritate umanã, scriitorii trebuiau sã probeze ei înºiºi cã sunt solidari. „Nimic mai social decât scriitorul“, ultimul într-o formã mai radicalã ºi mai va nota Emanoil Bucuþalxvi, parcã amintin- analiticã. Înclinaþia de a seduce o constatã du-ºi de pledoaria fãcutã mai înainte de istoricul nostru la Cantemir, în calitate de Pârvan însuºi în studiul despre „cultura principe, însã ºi de scriitor, ca artist preocu- socialã contemporanã“lxvii. pat ºi el de faimã. În toamna anului 1923, prin luna noiem- Discursul solemn pe care Pârvan l-a con- brie, la Hotelul Bulevard din capitalã, avea ceput, în 1923, cu ocazia amintitã, avea un loc întemeierea PEN-Clubului român, prezi- vãdit substrat polemic. Geneza lui, chiar, se dat de Marcu Beza ºi avându-l ca secretar pe explicã astfel, cãci s-a ajuns la aceastã Vasile Pârvan, istoricul-arheolog care soluþie numai când N. Iorga, supãrat pe fos- dãduse deja literaturii noastre splendidele tul sãu student ºi pe noua generaþie de „ne- Memoriale, abia ieºite de sub teasc. Pictorul muritori“, a refuzat sã vorbeascã el însuºilx. Victor Ion Popa, cunoscut astãzi mai ales ca Asumarea acelei sarcini de cãtre Pârvan, se dramaturg ºi prozator, a schiþat atunci, în ºtielxi, constituia un rãspuns, nu lipsit de fugã, portretele unor comeseni. „Ar fi pãcat, ostentaþie, la „fronda“ academicã a profe- noteazã un martor ocular, sã se uite acela al sorului. Era totodatã un fel de a semnala cã lui Vasile Pârvan (…), masca atentã ºi întin- 136 Pârvan ºi Valéry: afinitãþi, analogii

sã înainte, ca ºi cum ar asculta glasuri numai de el deosebite“. Pãrul în dezordine, „tonsura monahalã“, „nasul ºi buzele hilare“ dau contur unei efigii demne de reþinut, de la care te puteai aºtepta sã facã glume, sã tachineze ºi „sã primeascã îm- punsãturi“, ca într-o comunitate în care spiritul trebuia sã fie la înãlþimelxviii. Peste câteva luni, cu ocazia întâiului con- gres de bizantinologie (Bucureºti, 14-20 aprilie 1924), a avut loc ºi o reuniune a PEN- Clubului, la care era invitat ºi un confrate catalan, Puig y Catafalch, expert în dome- niu ºi eseist, a cãrui faimã ajunsese pesemne ºi la noilxix. În acelaºi timp, Paul Valéry activa în PEN-Clubul þãrii sale, alãturi de Anatole France, a cãrui preºedinþie avea sã o ºi con- tinuelxx. E un fapt ce presupune legãturi între cele douã cluburi, în care Pârvan ºi Valéry jucau roluri atât de însemnate. În toamna lui 1926, ultimul a evocat de altfel niºte amintiri literare, de faþã fiind ºi Albert Einstein, cu care activa ºi în Comisia In- ternaþionalã de Cooperare Intelectualãlxxi. La prima intervenþie în PEN-Clubul sãu, Valéry a þinut sã remarce cã e bucuros sã fie alãturi de oameni ca Galsworthy, Piran- dello, Unamuno, Kuprin ºi alþi scriitori (îl putea numi ºi pe Pârvan), alcãtuind o reuni- une paradoxalã, menitã a înlesni compre- hensiunea prin artã ºi limbaj, cu toate cã limbajul are mai curând vocaþia de a separa. Nucleul ultim al oricãrei literaturi, insista vorbitorul, rãmâne impenetrabil, însã cu ale noastre; le suntem noi legãtura tot atât toate astea efortul de apropiere mutualã se de bine ca ºi el, iar cercul de activitate pe vãdeºte benefic. Cunoaºterea alteritãþii e care îl evocã fiinþa lui nu trece dincolo de mereu nedeplinãlxxii. acela care ne aparþine nouã. Dacã facem ca La fel gândea, dintr-un unghi comple- individul acesta sã exceleze într-un dome- mentar, Pârvan însuºi, afirmând cã „fiecare niu oarecare, ne va veni mai greu sã ne om e o prãpastie în care se poate cãdea, ºi închipuim muncile ºi cãile spiritului sãu. când trecem pe lângã aproapele, cu atât ne Pentru a nu ne mãrgini sã-l admirãm con- ferim mai tare, cu cât ne pare mai fuz, fi-vom constrânºi sã extindem într-un adânc“lxxiii. Existã însã ºi „cãderi“ fecunde, sens ceea ce ne imaginãm despre particula- cum avea sã remarce, ca într-un arpegiu ritatea ce dominã într-însul ºi cãreia, desig- muzical, pe urmele lui Leonardo, Valéry ur, nu-i cunoaºtem decât germenul. Dar însuºi: „Lesne e sã ne reprezentãm un om dacã toate facultãþile spiritului ales sunt obiºnuit, simple amintiri îi resuscitã mobi- deopotrivã dezvoltate din belºug sau dacã lurile ºi reacþiile elementare. Între actele urmele acþiunii lui par demne de consider- indiferente ce alcãtuiesc exteriorul exis- aþie în toate privinþele, imaginea-i este din tenþei lui aflãm aceeaºi succesiune ca între ce în ce mai greu de surprins în unitatea ei 137 Alexandru Zub

ºi tinde sã se sustragã efortului nos- xxxvii Ibidem, p. 42-43: Introduction à la méthode de tru“lxxiv. Léonard de Vinci, 1919. Vezi Pârvan, Scrieri alese, p. Sub acest unghi, analogia dintre Pârvan 598. xxxviii Valéry, Oeuvres, I, p. 69. ºi Valéry implicã numeroase teme comune, xxxix Ibidem. pendinte de epocã, însã ºi de unele „afinitãþi xl Ibidem, p. 70-71. elective“, lesne decelabile într-un discurs xli Pârvan, op. cit., p. 324. mai analitic. xlii Valéry, op. cit., p. 43. Les beaux esprits se rencontrent! xliii Apud Alexandru Zub, Vasile Pârvan, biobibli- ografie, Bucureºti, 1975, p. LXXX. i Cf. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române, de la ori- xliv Pârvan, op. cit., p. 241. gini pânã în prezent, Bucureºti, ed. 1980, p. 862. xlv Valéry, Criza spiritului ºi alte eseuri, Iaºi, 1996, p. ii Cf. Alexandru Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, 87-95. Bucureºti, 2005, p. 157-166. xlvi Ibidem, p. 93. iii Petre Dan, Asociaþii, cluburi, ligi, societãþi, xlvii Ibidem, p. 94. Bucureºti, 1983, p. 320-321. xlviii Pârvan, op. cit., p. 241. iv Radu Ionescu, Témoins d’une amitié, în Secolul 20, xlix Ibidem, p. 323. 7-12/1995, p. 309-325. l Ibidem, p. 323. v Secolul 20, 1/1974, p. 126. li Ibidem, p. 330. vi Ibidem, p. 127. lii Ibidem, p. 611. Textul respectiv i-a fost trimis de vii Paul Valéry, Oeuvres, I, Gallimard, 1957, p. 44, autor lui G. Oprescu, în 1931, cu o dedicaþie ami- 45, 57. calã ºi afectuoasã. Cf. Radu Ionescu, op. cit., p. viii V. Pârvan, Scrieri alese, ed. Alexandru Zub, 310. Bucureºti, 2006, p. 340. liii Pârvan, op. cit., p. 291. ix Ibidem, p. 355-357, 397, 403-404. liv Valéry, op. cit., p. 95. x Valéry, op. cit., p. 48. lv Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri la xi Ibidem, p. 49. Academia Românã, în Atena, X, 1973, 10, p. 15. xii Pârvan, op. cit., p. 478. lvi Apud idem, Meditaþii cantemiriene, în Ateneu, X, xiii Valéry, op. cit., p. 40. 1973, 84, p. 15. xiv Ibidem, p. 45, 988-1000. lvii La 7 mai 1923, Pârvan tocmai o întâlnise pe xv Pârvan, op. cit., p. 232-234. scriitoare la Paris, mergând cu ea ºi cu Henry de xvi Ibidem, p. 330, 496. Jouvenel la un curs al lui N. Iorga. Cf. Alexandru xvii Ibidem, p. 459, 482. Zub, Vasile Pârvan, biobibliografie, p. LXXI. xviii Ibidem, p. 483-497. lviii Valéry, Oeuvres, II, Paris, 1966, p. 891. xix Valéry, op. cit., p. 988. lix Cf. Ciprian Vâlcan, Elogiul luciditãþii. Glose la xx Idem, Regards sur le monde actuel, Paris, 1931. Valéry, în Arca, 7-8-9/2007. Vezi ºi Oeuvres, I, p. 1128-1137. lx Elogiul respectiv a fost fãcut pânã la urmã de xxi Cf. Mihai ªora, Regards sur le monde actuel à la istoricul I.I. Nistor. suite de Valéry, în Secolul 20, 7-12, 1995, p. 271-276. lxi Cf. Alexandru Zub, În jurul unei comemorãri, xxii Angela Biancofiore, Valéry et la nouvelle Europe, loc.cit. ibidem, p. 299-306; Huguette Laurenti, Faust lxii N. Iorga, Oameni cari au fost, II, Bucureºti, 1967, européen, ibidem, p. 277-289. p. 235. xxiii Pârvan, op. cit., p. 330, 496. lxiii Pârvan, Corespondenþã ºi acte, ed. Alexandru xxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 65-66, 69. Vezi ºi Discours Zub, Bucureºti, 1973, p. 222. en l’honneur de Goethe, ibidem, p. 531-553. lxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 58. xxv Pârvan, op. cit., p. 135. lxv Emanoil Bucuþa, Pietre de vad, I, Bucureºti, 1937, xxvi Ibidem, p. 330. p. 202-229. xxvii Ibidem, p. 459-482. lxvi Ibidem, p. 5. xxviii Valéry, A mes amis Roumains, în Secolul 20, 7- lxvii Pârvan, Scrieri alese, p. 459-482 (apud Arhiva 12/1995, p. 28-31. pentru ºtiinþã ºi reformã socialã, I, 1919). xxix Ibidem, p. 31. lxviii Emanoil Bucuþa, op. cit., p. 202-229. xxx Pârvan, op. cit., p. 459-482. lxix Ibidem, p. 206. xxxi Ibidem, p. 478, 479. lxx Valéry, op. cit., p. 48. xxxii Ibidem, p. 493. lxxi Ibidem, p. 50, 55. xxxiii Ibidem, p. 573. lxxii Ibidem, p. 1359-1361. xxxiv Valéry, Oeuvres, I, p. 341. lxxiii Pârvan, op. cit., p. 325. xxxv Ibidem, p. 47. lxxiv Valéry, Introducere la metoda lui Leonardo da xxxvi Ibidem, p. 38. Vinci, Bucureºti, 1969, p. 8-9. 138 Culturã ºi ecomomie Maria MOLDOVEANU Economia artei (IV)

Abstract

Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternative definitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describe their acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro- duced, able to support and highlight the statements in the text.

Impactul economic José Luis Zofio – au cãutat o definiþie a cul- turii care sã coreleze abordarea comercialã a al bunurilor ºi al artei cu cerinþele copyright-ului. activitãþilor artistice Demersul lor s-a întemeiat pe conceptul Impactul economic al artei se referã la de industrii culturale. În viziunea UNESCO: valoarea adãugatã de crearea, reproducerea industriile culturale sunt cele care repro- ºi comercializarea bunurilor ºi a serviciilor duc ºi comercializeazã, pe scarã industri- artistice. Aceste activitãþi sunt specifice mai alã, pe baza unui suport fizic, opere prote- ales industriilor culturale – domenii în care jate de copyright. investiþiile genereazã, pe lângã beneficii În lumina acestei definiþii, a cunoaºte im- sociale, ºi creºtere economicã generalã. pactul economic al artei înseamnã a rãspun- Contribuþia artei la bunãstarea econo- de la urmãtoarele întrebãri: micã este o temã majorã a economiei cul- - Ce înseamnã industrializarea artei/ turii, aºa cum sunt: culturii? - finanþarea activitãþilor artistice, - Cum contribuie activitãþile artistice la - subvenþiile, dezvoltarea economiei naþionale? - veniturile consumatorilor, - Cum sunt protejaþi artiºtii ºi creaþiile - reglementarea pieþelor, lor de legea copyright-ului? - costurile de producþie ºi întreþinere, - Putem limita analiza artei (a sectoru- - costurile de promovare, lui cultural, în general) la relaþia cu - preþurile practicate în diverse pieþe pieþele, cu industriile ºi comerþul? etc. - Permite piaþa o alocare suficientã de Analiza impactului economic al activi- resurse sau sunt necesare ºi investiþii tãþilor artistice impune mai întâi definirea publice? relaþiei dintre lumea culturii ºi cea a eco- De altfel, impactul economic al artei, res- nomiei, în contextul în care economiºtii con- pectiv valoarea adãugatã prin activitãþile ar- siderã cã toate activitãþile umane au impli- tistice/culturale reprezintã un argument al caþii economice, în vreme ce antropologii celor care pledeazã pentru investiþii publice accentueazã latura lor culturalã. Cercetã- în domeniu, pentru alocaþii ºi diverse alte torii care au studiat indicatorii impactului facilitãþi. economic – între care se regãsesc spaniolii Investiþiile publice în culturã, alãturi de Maria Isabel Garcia, Yolanda Fernández ºi investiþiile private, ajutã la realizarea unei 139 Maria Moldoveanu

producþii pluraliste, la promovarea dialogu- genereazã cultura contribuie la dezvoltarea lui intercultural ºi a diversitãþii culturale, la instrumentelor de producþie (i.e. la for- stimularea creativitãþii ºi a participãrii la marea forþei de muncã, la stimularea cre- culturã. ativitãþii umane etc.). Valoarea simbolicã a Piaþa singurã nu satisface cererea socialã produselor culturale predominã însã asupra în domeniu. Existã numeroase segmente de valorii de folosire ºi a valorii de schimb. De populaþie lipsite de veniturile necesare pen- aceea arta, ca ºi celelalte componente ale tru achiziþionarea unor opere de artã sau culturii, nu trebuie abandonate regulilor alte produse ale industriilor culturale (e.g., pieþei ºi nici evaluate exclusiv dupã crite- CD-uri cu filme sau creaþii muzicale, cãrþi, riul profitului. reviste de artã etc.). Pentru fiecare subsector al culturii se pot Pe lângã argumentele sociale existã ºi evalua indici economici cum sunt: pro- raþiuni economice care justificã implicarea ducþie, servicii, vânzãri, importuri, expor- statului în susþinerea creaþiei artistice ºi în turi, copyright, piraterie, contribuþie la PIB. prezervarea patrimoniului naþional. ªi nu ne referim numai la industriile cultu- Teoria economicã susþine ca subvenþia rale – înregistrarea sunetului (a muzicii), acordatã creatorilor ºi producãtorilor din producþia de filme, de videocasete, radio, domeniu sã fie echivalentã cu beneficiul televiziune, publicitate º.a. –, ci avem în social adiþional oferit societãþii de consumul vedere ºi diverse cheltuieli pentru restau- produselor culturale, ceea ce ar permite rarea patrimoniului arhitectural, impactul practicarea de preþuri mai joase ºi, implicit, economic al turismului cultural ºi religios, dezvoltarea unei pieþe mai mari pentru pro- al unor evenimente culturale tradiþionale. dusele respective. La fel de importante sunt investiþiile în Desigur, nu pot fi subvenþionate toate structurile de pregãtire a artiºtilor. tipurile de produse culturale, ci numai ace- Asemenea indici se pot calcula pe baza lea care, de regulã, sunt considerate pro- informaþiilor furnizate de instituþii ºi asoci- ducãtoare de beneficii sociale, dar care, pe aþii profesionale din zona cinematografiei, a piaþã, nu au întotdeauna rezultatele aºtep- presei scrise ºi electronice, a editurilor, a tate. În acest sens, între produsele sub- producãtorilor de fonograme, a creaþiei venþionate nu se vor regãsi horoscoapele, plastice, muzicale etc. muzica “dance”, diverse emisiuni TV etc. – Autorii lucrãrii Industria cãrþii ºi a timpu- forme culturale care au pieþe proprii ce se lui liber în Spania, publicatã în anul 2000 de extind “în ritm mai rapid decât produsul Fundación Autor, definesc PIB-ul ca “totalul naþional brut (PNB) pentru cã ele însele sunt taxelor pe valoarea adãugatã generate de produsul brut ºi nu au nevoie de sprijinul toate copyright-urile de pe teritoriul naþio- statului” (J.O. Melo). nal, într-o anumitã perioadã de timp”. Dupã acest autor, Jorge Orlando Melo, ar În ce priveºte contribuþia industriilor cul- trebui subvenþionatã numai “acea culturã turale la PIB, se face distincþie între activi- care ne aduce mai aproape de un anumit tãþile culturale directe, legate de creaþie ºi model al societãþii”, iar produsele ce producþie (e.g., elaborarea de scenarii cine- urmeazã a fi susþinute din fonduri publice matografice, editarea de cãrþi, de ziare ºi ar trebui selectate dupã douã criterii: al reviste, creaþie muzicalã, artã, design, com- meritului ºi al calitãþii. poziþie, producþia ºi difuzarea filmelor ºi a Evaluarea impactului pe care îl are cul- înregistrãrilor video, activitãþi radio ºi tv, tura ºi/sau arta asupra economiei nu se spectacole muzicale, activitãþi muzeale etc.), reduce la demonstrarea profitabilitãþii lor. ºi activitãþile culturale indirecte, legate de Sectorul culturii furnizeazã resurse semni- reproducerea ºi difuzarea creaþiilor cultu- ficative pentru economie ºi genereazã locuri rale (e.g., tipãrire, vânzare en gros de cãrþi, de muncã, dar produsele sale au un rol deci- reviste, vânzare cu amãnuntul de casete, siv în formarea mentalitãþilor, a gusturilor ºi CD-uri, servicii de radio ºi televiziune prin a identitãþilor sociale. Resursele pe care le cablu º.a.). 140 Economia artei (IV)

Important este ca, la nivelul fiecãrui sec- tor (i.e. public, privat), sã fie cunoscutã con- tribuþia economicã a activitãþilor directe, legate de proprietatea intelectualã, ºi a ac- tivitãþilor indirecte, referitoare la folosirea ºi distribuirea produselor artei sau la pro- ducerea suportului fizic pentru dezvoltarea artei ºi a industriilor culturale. În ce priveºte crearea locurilor de muncã, se impune evaluarea unor indicatori cum sunt: - ponderea fiecãrui sector (i.e. public, privat) în ansamblul joburilor create la nivelul industriilor culturale ºi în domeniul creaþiei artistice; - contribuþia artei ºi a industriei diver- tismentului la totalul slujbelor din economie. Pentru evaluarea acestui indicator, ca ºi pentru cunoaºterea contribuþiei financiare la PIB a industriilor culturale în comparaþie cu celelalte industrii (e.g., transporturi, IT), sursele de impozite înregistrate oferã date relevante. Asemenea date pot fi utilizate ºi în studiile comparative privind contribuþia artei ºi a culturii la PIB în diverse þãri ºi zone culturale. Schimburile comerciale de bunuri ºi ser- vicii culturale/artistice au un rol semnifica- tiv în evaluarea impactului lor economic. Înclinarea balanþei în favoarea exporturilor sau a importurilor depinde de politicile cul- turale ale fiecãrei þãri, dar ºi de ponderea activitãþilor directe sau a celor legate de folosirea ºi comercializarea produselor artei Cercetarea impactului economic al artei ºi ale industriei divertismentului. presupune evaluarea veniturilor ºi a locu- Participarea la economia naþionalã a di- rilor de muncã pe care ea le creeazã într-o verselor domenii ale artei (e.g., artele sce- anumitã perioadã de timp (e.g., un an sau, nice – teatru, operã, operetã, dans -, specta- dacã se urmãreºte dinamica acestui proces, colele muzicale – muzica simfonicã ºi de cuantificarea vizeazã intervale de cinci, zece camerã, muzica pop, muzica uºoarã, artele sau mai mulþi ani). În egalã mãsurã, se vizuale) ºi a industriilor culturale (e.g., impune evaluarea nivelului VBA (a valorii înregistrãrile muzicale, industria filmului, brute adãugate) create de activitãþile artis- industria video, producþia radiodifuzorilor tice în spaþiul sectorului public comparativ º.a.) este evaluatã cu ajutorul unor indica- cu nivelul VBA din zona iniþiativei private. tori ca: În þãrile care au realizat asemenea situaþii, - numãr de reprezentaþii (e.g., de tea- s-a constatat cã valoarea brutã adãugatã tru, de dans, de opere lirice, concerte generatã de activitãþile culturale private de muzicã simfonicã ºi de camerã, de este mult mai ridicatã decât contribuþia la muzicã pop º.a.) pe perioade determi- PIB a artei din sectorul public. nate; 141 Maria Moldoveanu

- nivelurile de audienþã sau numãrul creºte de la un an la altul, numãrul de de spectatori (pe zone, centre cultu- reprezentaþii, de asemenea, dar numãrul de rale) ºi ponderea lor în pieþele-þintã; spectatori poate scãdea, fãrã a afecta vân- - vânzãrile la casele de bilete - pe ge- zãrile caselor de bilete (atunci când preþul nuri de spectacole ºi în funcþie de biletelor creºte sau publicul favorizeazã re- locaþia reprezentaþiilor (e.g., Ateneul prezentaþiile cele mai scumpe). Dimpotrivã, Român sau Casa de Culturã din nivelul încasãrilor poate sã scadã, deºi Alexandria); creºte numãrul reprezentaþiilor, ca ºi numã- - numãr de galerii ºi expoziþii de artã cu rul de spectatori, dar sunt frecventate mai vânzare; mult spectacolele sponsorizate, cele mai ief- - numãr de lucrãri vândute ºi volumul tine sau cele care acordã facilitãþi unor seg- încasãrilor pe genuri de artã, pe tipuri mente de piaþã. de comercianþi. Neîndoielnic, evoluþia pozitivã a unor Pentru fiecare dintre indicatorii menþio- indicatori (e.g., numãrul de spectatori) este naþi se urmãresc trenduri ºi se stabilesc influenþatã de strategiile publicitare, de cri- corelaþiile ce nuanþeazã ºi explicã valorile tica de specialitate, de imaginea protago- înregistrate. De pildã, în domeniul teatrului, niºtilor (e.g., regizori, actori, cântãreþi), de numãrul de creaþii puse în scenã poate sancþiunile premiale ale juriilor din þarã ºi 142 Economia artei (IV)

din strãinãtate, dupã cum trendul modest al Cercetãrile asupra consumului cultural altor indicatori (e.g., numãr de reprezen- din România (e.g., studii IMAS efectuate la taþii, vânzãrile caselor de bilete) se poate ex- cererea Ministerului Culturii) au pus în evi- plica prin lipsa dotãrilor necesare reprezen- denþã preferinþele publicului pentru acest taþiilor artistice, prin nivelul inflaþiei sau gen de ofertã, dinamica cererii pentru pro- prin migraþia populaþiei din unele zone/lo- dusele muzicale ale marilor companii, suc- calitãþi. cesul CD-urilor cu single-uri ale unor artiºti În aceste condiþii, activitatea artisticã se renumiþi. concentreazã în capitalã sau în centre cul- De asemenea, ultimii ani au fost marcaþi turale universitare unde existã suprastruc- de creºterea cererii pentru filmele difuzate tura necesarã ºi unde, prin tradiþie, popu- la televiziune, pe CD-uri, DVD-uri, ca ºi pe laþia frecventeazã anumite genuri de artã marile ecrane. În pofida stãrii precare a cine- (e.g., muzicã simfonicã), indiferent de matografelor ºi a scãderii continue a nu- preþul biletelor. mãrului lor, din cauza unei politici culturale ªi arta produsã în cadrul industriilor cul- deficitare, succesul deosebit al unor filme turale înregistreazã trenduri determinate de româneºti la festivaluri internaþionale con- cauze similare. În cazul muzicii înregistrate, sacrate a relansat cererea pentru producþiile de pildã, indicatori ca: autohtone difuzate în cinematografe. - numãrul de unitãþi vândute (casete, Trebuie sã menþionãm faptul cã, în capi- CD-uri) într-o perioadã de timp deter- talã ºi în unele centre universitare, au minatã (e.g., un an), apãrut cinematografe organizate la nivelul - consumul de unitãþi cumpãrate pe standardelor mondiale în mãsurã sã satis- cap de locuitor, facã cele mai exigente segmente de piaþã. - randamentul vânzãrilor pe cap de Frecventarea lor este stimulatã ºi de pro- locuitor sunt influenþaþi de renu- iectarea unor filme strãine importate de mele/imaginea artiºtilor, de poziþia companii specializate în comercializarea lor în topurile de gen, de calitatea producþiilor cinematografice. înregistrãrii ºi preþul produselor, de Prezenþa în cinematografe se diferenþiazã puterea de cumpãrare discreþionarã a pieþei potenþiale, de activitãþile pro- dupã vârstã ºi statut social. ªi la noi, ca ºi în moþionale, inclusiv concerte live, ºi, alte þãri europene, audienþele cele mai mari nu în ultimul rând, de exemplarele se înregistreazã în rândul tinerilor de 18-35 piratate. de ani, cu studii medii ºi superioare, rezi- Coordonatele pieþei locale pot fi determi- denþi în oraºele mari. nante, în sensul cã, deºi pe piaþa mondialã a Motivele pentru care o mare parte din muzicii se înregistreazã o recesiune, în populaþie nu frecventeazã cinemaul, pe unele pieþe locale vânzãrile se menþin la lângã numãrul ºi starea locaþiilor, sunt: acelaºi nivel, iar randamentul vânzãrilor, la numãrul filmelor difuzate de televiziune, anumite genuri de muzicã, poate cunoaºte preþul biletelor, distanþele faþã de cine- creºteri apreciabile. matograf, dificultãþi de transport etc. În pofida legislaþiei care protejeazã drep- Totodatã, anumite schimbãri de structurã turile de autor, ponderea copiilor ilegale de din industria video, datorate evoluþiei pozi- muzicã înregistratã pe piaþa mondialã este tive a DVD-ului, au stimulat urmãrirea substanþialã. În multe þãri, numãrul de CD- filmelor difuzate pe asemenea suporturi, uri blank vândute în ultimii ani a crescut implicit cererea pentru acest gen de pro- spectaculos, ceea ce explicã sutele de mi- duse. lioane de unitãþi piratate puse în circulaþie. Dincolo se simpla contribuþie economicã În timp, s-au schimbat ºi preferinþele sau de crearea beneficiilor materiale, filmele pieþei pentru formatul produselor. Conco- ºi activitãþile din domeniul industriei cine- mitent cu declinul casetelor audio, a crescut matografice, ca ºi celelalte produse artistice, vânzarea CD-urilor cu duratã mai mare de sunt o sursã de modele ºi valori culturale, înregistrare, ca ºi a CD-urilor cu single-uri. un factor de coeziune socialã. 143 Napoleon POP Valeriu IOAN-FFRANC Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV) Virtuþile cã libertatea îl face pe om sã aleagã, inclusiv între bine ºi rãu, întrucât noi am fãcut deja – resurse ale performanþei alegerea la începuturile lucrãrii. Prin urmare, vorbim despre libertatea in- „Încolo, fraþii mei, tot ce este ade- ternã spiritului uman, în sensul cã, prin vãrat, tot ce este vrednic de cinste, credinþã, privitã ca un progres spiritual pe tot ce este drept, tot ce este curat, parcursul vieþii (inclusiv a celei profesio- tot ce este vrednic de iubit, tot ce nale), omul urcã trepte ale libertãþii, apropi- este vrednic de primit, orice faptã indu-ºi propria libertate de cea a lui Dum- bunã ºi orice laudã, aceea sã vã nezeu. Fãrã îndoialã cã aceastã apropiere însufleþeascã” între libertatea Divinitãþii ºi libertãþile spiri- (Pavel, Epistola tului uman faciliteazã comunicarea divino- cãtre Filipieni, 4, 8) umanã. Credem încã în ideea cã justificarea Ajungând la virtuþi, ca manifestare a cre- demersului materializat în eseul nostru este dinþei privitã ca har divin, trebuie sã ad- crearea inefabilului în imponderabilul com- mitem cã munca omului incumbã o acþiune portament uman, care dã cu adevãrat divino-umanã, un sinergism între spirit ºi valenþe productive, materiale, pentru viaþa corp. lumeascã a omului, virtuþilor sale primite ca Care sã fie fundamentul acestui siner- dar prin harul credinþei. Ca urmare, am gism, practic neimpus omului? putea compara imponderabilul comporta- Plecãm de la faptul cã, aºa cum Dum- ment cu „lãsare în voia lui Dumnezeu” a nezeu a creat lumea liber, ºi omul, creaþie a omului credincios, în sensul încrederii lui, este liber în toate modurile sale de mani- nemãrginite în cãlãuzirea divinã. festare: sã-ºi organizeze viaþa, sã aspire, Sfântul Vincent de Paul denumea per- sã-ºi doreascã etc. Dar standardele cele mai fecþiunea - pe care noi o privim ca proces al înalte ale drepturilor omului ne aratã cã performanþei performanþelor omului cre- omul are ºi libertatea credinþei în Dumnezeu. dincios – ca unire a voinþei noastre cu voia Considerãm deci cã libertatea omului divinã, în aºa fel încât practic sã fie vorba reflectã, practic, libertatea divinã, iar omul, de aceeaºi unicã voinþã. Este posibil ca prin asemãnarea lui cu Dumnezeu, se aceastã descriere sã fi fost inspiratã de bucurã de libertate, este liber. Circumscriem „lãsarea supremã în voia lui Dumnezeu” a lui aceastã libertate, pentru abordarea noastrã, Isus aflat pe cruce, strigând cu glas tare: exclusiv nivelului de comunicare între om ºi „Tatã, în mâinile Tale îmi încredinþez duhul” divinitate ºi nu vrem sã divagãm spre ideea (Luca, 23, 46). 144 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Voia Tatãlui Ceresc s-a împlinit deci când 1. Despre virtuþi Fiul ºi-a încredinþat Lui sufletul, fiindu-i „Dar câtã virtute ºi ºtiinþã posedã? desãvârºitã munca de trimis a Lui pe Numai ele, dupã câte ºtiu eu, fac Pãmânt. Iatã ºi forma explicitã, în cea mai omul fericit”. mare claritate, cã performanþa omului cre- (Socrate) dincios are o determinare în sinergia divin- uman, prin palierul spiritual al celui din Reflecþia lui Socrate, preluatã în mottoul urmã, casa virtuþilor. acestui subcapitol, ar fi fost determinatã de Din aceastã perspectivã, prima „virtute” elogierea puterii ºi bogãþiei Regelui Persiei de care trebuie sã dea dovadã omul credin- în faþa marelui filosof al antichitãþii. Ea are cios pentru a performa este armonia voinþei un tâlc profund, dar ceea ce transpune ime- lui cu voinþa divinã. diat este cã „puterea ºi bogãþia” lumeascã, În expresia „Facã-se voia Ta!” folositã în ca utilitate pentru om, îi aduce adevãrata rugãciuni distingem legãtura profundã, bucurie dacã ar rezulta din virtute ºi personalã, pe care o avem cu Divinitatea, cunoaºtere. Ne aflãm deci în faþa unei alte pentru cã, într-un anumit fel, prin voia Lui îngemãnãri în spiritul uman, care ne aratã cã avem certitudinea cã vom realiza ceea ce simpla cunoaºtere divinã a omului credin- ne-am propus, vom performa din cele mate- cios duce uneori la rezultate prin interme- riale necesare viului lumesc prin conexi- dierea virtuþilor. Nu degeaba se spune cã unea noastrã cu Dumnezeu, prin spiritul viaþa omului creºtin este o viaþã virtuoasã, mereu viu, cel hrãnit de Divinitate, ºi nu de întrucât, fãrã virtuþi, credinþa în Divinitate lumea lumeascã. devine ceva nu numai abstract, dar ºi efe- Intermedierea virtuþilor în a performa, mer, ceea ce nu-l mai poate ajuta prea mult atunci când încercãm explicarea „liniºtii” pe om pentru a trãi fericit viaþa lumeascã. Doctrinele asupra virtuþilor cuprind spirituale dinaintea „neliniºtii” lumeºti – spaþiul larg dintre ascetism ºi perfecþiune, poate chiar în sensul unei „Sfinte lipse de ajungând sã le clasifice în trei mari categorii: grijã” – are conotaþia unei „superioritãþi” virtuþi divine, virtuþi morale ºi virtuþi creºtine. fãrã comparaþie a celui aflat în credinþã, Noi rãmânem cantonaþi la virtuþile divine muncind pentru o utilitate materialã. Exact ale omului creºtin, în conºtiinþa cã virtuþile acest lucru ne spune Evanghelia dupã morale ºi creºtine îºi au izvorul, se împletesc Matei: „... Oare viaþa nu este mai presus decât sau sunt manifestãri specifice tot ale vir- hrana ºi timpul mai mult decât îmbrãcãmintea? tuþilor divine, în fapt însãºi reflectarea fru- Uitaþi-vã la pãsãrile Cerului: ele nu samãnã, museþii Divinitãþii. nici nu secerã ºi nici nu strâng în grânare; ºi Despre virtuþile divine gãsim puþine totuºi Tatãl vostru cel ceresc le hrãneºte. Oare referiri anume în Biblie (dupã unii autori nu sunteþi voi (oamenii – n.n.) cu mult mai de sunt numai patru în Noul Testament), dar preþ decât ele?” (Matei, 6, 25, 26). ceea ce trebuie sã ne intereseze – inclusiv în Puterea virtuþilor constã în credinþã, elaborãrile „ulterioare”, adicã în antichitate, întrucât ea ne uneºte cu Divinitatea în mod înainte de Isus ºi dupã acesta – este inter- imaterial (cu gândul, cu dorinþa de a face pretarea lor din sfera spiritului uman, a co- ceva care sã aducã satisfacþie), ne lumineazã nexiunii creaþiei divine cu propriul Creator. intelectual (prin credinþã primim cunoaº- În epistolele lui Pavel ºi Petru, referirile terea Celui care este calea, adevãrul ºi la virtuþi par sã fie concluziile de o viaþã a viaþa), ne întãreºte voinþa prin fermitate ºi doi apostoli care, prin tot ce au întreprins, mai ales prin convingeri (spirituale) con- au fãcut sã urmeze calea Tatãlui ceresc la în- stante (ne apropie de imuabilul adevãr al lui demnul lui Isus, Isus spunând cã el este Dumnezeu, echivalent cu perfecþiunea). unul cu Tatãl (”Eu ºi Tatãl una suntem” (Ioan, Ce resurse mai puternice vom putea avea 10, 33)), au rafinat pentru oameni acele cali- decât virtuþile divine pentru a putea perfor- tãþi care pot fi ridicate la rangul de virtuþi ma lumeºte? divine. 145 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

În mod generic, Biblia pune accent pe faptele bune, pe acþiune în sensul de a face fapte bune, însã în viziunea divinã a binelui, ºi nu a simplei obiºnuinþe. Chiar ºi atunci când trebuie sã te supui unei nedreptãþi, care în mod evident vine de la un semen al tãu, suferinþa proprie este fapta cea bunã, pentru cã ea relevã credinþa omului în ceea ce ar fi trebuit sã fie plãcut pentru Dum- nezeu: „Cãci este un lucru plãcut, dacã cineva, pentru cugetul lui faþã de Dumnezeu, suferã întristare ºi suferã pe nedrept. În adevãr, ce falã este sã suferiþi cu rãbdare ºi sã fiþi pãlmuiþi, când aþi fãcut rãu? Dar dacã suferiþi cu rãbdare, când aþi fãcut ce este bine, lucrul acesta este plãcut lui Dumnezeu” (Prima epistolã soborniceascã a lui Petru, 2, 14-20). Credem cã o identificare, clarificare, ordonare a virtuþilor divine din planul spiri- tual, cu efect asupra vieþii lumeºti (bucurie, fericire) trebuie sã porneascã de la accep- tarea armoniei dintre voinþa omului credin- cios cu voinþa divinã. Din aceastã perspec- tivã putem înþelege îndemnul lui Petru din a doua sa epistolã soborniceascã, atunci când spune: „De aceea, daþi-vã ºi voi (noi, oamenii cu credinþã – n.n.) toate silinþele ca sã uniþi cu credinþa voastrã fapta; cu fapta cunoºtinþa; cu cunoºtinþa, înfrânarea; cu înfrânarea, rãbdarea; cu rãbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraþi; cu dragostea de fraþi, iubirea de oameni. Cãci dacã aveþi din belºug aceste lucruri (virtuþi - n.n.) în voi, ele nu vã vor lãsa sã fiþi nici laºi, nici neroditori în ce priveºte deplina cunoºtinþã a Domnului nostru Isus Hristos (1 Petru, 1; 5-8). Iatã o „scarã” a virtuþilor divine, care în- zitor, devine cea mai bunã viaþã pãmân- cepe în toate clasificãrile cu credinþa ºi se teascã (practicã). terminã cu iubirea. Factorul comun este Biblia rãmâne fundamentul divin (în unirea virtuþilor cu fapta, începând cu pa- sens teoretic) al clasificãrii virtuþilor intrin- lierul spiritual - credinþa în Divinitate – ºi seci ale omului creºtin (”resuscitabile” prin terminând cu viaþa lumeascã – iubirea perfecþionarea în credinþã ºi progresul în semenului (schiþatã de sfântul Ignaþiu din practicarea lor), dar rãmâne o întrebare: în Antiohia). Iatã, din nou, cã axa Divinitate- ce mãsurã virtuþile pot fi exercitate împre- Pãmânt (în afara raiului) nu are nimic forþat unã (simultan) ºi dacã nu, în ce ordine? Este în ea, dacã privim la responsabilitatea datã neîndoios cã Divinitatea, în sensibilitatea sa omului de cãtre Dumnezeu pentru a trãi pe pentru perfecþiunea creaþiei sale – chiar pãmânt, de a se apropia de dumnezeirea osândite la muncã – nu a dorit sã-ºi „îm- cereascã prin practica virtuþilor divine pe povãreze” omul prin manifestarea simul- pãmânt. Astfel, contemplaþia credinciosului tanã a virtuþilor divine, „împãrþind” univer- privind la „poarta cereascã”, ca unic cãlãu- sul în spaþiu ºi timp. 146 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

Intervine scara timpului, atât în viaþa El se temea de Dumnezeu ºi se abãtea de la omului credincios ºi în încercarea sa de a se rãu. I s-au nãscut ºapte fii ºi trei fete. Avea perfecþiona în trãirea lumeascã, cât ºi în ºapte mii de oi, trei mii de cãmile... ªi omul realizarea oricãrui proiect necesar, util vieþii acesta era cel mai cu vazã din toþi locuitorii sale pãmânteºti. În plus, timpul ambelor Rãsãritului” (Iov, 1. 1-3). drumuri va aduce – prin manifestarea sec- Emblematic urmeazã dialogul între venþialã a virtuþilor – ceea ce a spus Socrate, Dumnezeu ºi Satana, care cutreiera pãmân- adevãr, bucurie ºi fericire bazate pe credinþã ºi tul ºi, cunoscându-l pe Iov în lauda lui ºtiinþã. Dumnezeu pentru el, îi spune Creatorului: O posibilã ordine a virtuþilor divine – „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu privitã ca o scarã a perfecþiunii umane, ex- l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui ºi tot ce este al presie a translatãrii credinþei în Divinitate în lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui ºi ceea ce este necesar traiului pãmântesc – turmele lui acopãr þara. Dar ia întinde-þi poate fi: credinþã, cumpãtare, simplitate mâna ºi atinge-te de tot ce are ºi sunt (umilinþã), putere, înþelepciune, iubire. Este încredinþat cã Te va blestema în faþã” (Iov, 1. o ordine care, în mod sigur, va fi pusã la 9-11). „încercare”, noi înºine (autorii) urmând sã Dumnezeu a acceptat provocarea Sata- fim puºi la încercare în interpretarea nei, cu o mare încredere în Iov, care pânã la intermedierii lor în transformarea credinþei urmã nu ºi-a trãdat credinþa în Divinitate, în Divinitate în performanþã umanã, lu- deºi îºi blestemase zilele pentru relele ºi meascã. suferinþa pricinuite de diavol, iar cei trei pri- eteni ai lui (Elifaz din Teman, Bildad din 2. Din nou despre „frica de ªuah ºi Þofar din Nama) au încercat sã-l Dumnezeu” determine sã acuze pe cineva de tot ce i se Înainte de a trece la interpretarea vir- întâmplã. Iov a fost oprit sã-l huleascã pe tuþilor, decriptarea acestora ne readuce în Dumnezeu prin revelaþia virtuþilor, atât ca atenþie o temã de care ne-am învrednicit inspiraþie divinã, cât ºi sursã de putere ome- deja, la care suntem nevoiþi sã revenim neascã. dintr-o altã perspectivã: frica de Dumnezeu. Dumnezeu dã „ajutor braþului fãrã pu- Reiterãm cã, în înþelegerea noastrã, „frica de tere”, dã „sfaturi bune celui fãrã pricepere”, Dumnezeu” exprimã necesitatea de cãlãu- scoate la ivealã „belºug de înþelepciune” zire a omului credincios, permanenta armo- (Iov, 26.2-4). Tot Dumnezeu îi decripteazã nizare a lucrãrii lumeºti a omului cu voinþa lui Iov „frica de Domnul, aceasta este înþelep- divinã, ceea ce îl poate duce spre perfor- ciunea; depãrtarea de rãu este priceperea” (Iov, manþa pãmânteascã prin perfecþiunea spiri- 28. 28). tului. Sintagma „faptele bune”, ca expresie a Ajungând la virtuþile divine, ca har virtuþilor divine, are o semnificaþie pro- ceresc al spiritului credincios, ne întrebãm fundã în conexiunea cu „frica de Dumne- din nou dacã manifestarea lor prin acþiunea zeu”, acestea fiind posibile ca urmare a în- umanã de a face bine prin credinþã acuzã þelepciunii ºi priceperii transferate de din nou o „fricã” faþã de Divinitate. Creator omului aflat în credinþã. Frica de Din scrierile biblice ne-am oprit la cartea Dumnezeu, pe lângã conotaþia cãlãuzirii în despre Iov, care ni s-a pãrut extrem de sensul de a-i respecta legea, exprimã, în expresivã pentru îngemãnarea dintre vir- fapt, temerea de a nu te îndepãrta de vir- tuþile divine ºi performanþa umanã a celui tuþile divine. Este interesant faptul cã textul aflat în credinþã. Iov este descris ca fiind cu biblic spune cã, ºi în condiþiile în care nu-þi credinþã, virtuos spiritual, dar ºi bogat foloseºti virtuþile divine, faptele rele nu vin pãmânteºte ºi preþuit de semenii lui. În de la Dumnezeu: „Departe de Dumnezeu ne- partea dedicatã „Propãºirii lui Iov” aflãm dreptatea, departe de Cel Atotputernic fãrãde- cã... „Era în þara Uþ un om care se numea Iov. ªi legea. El dã omului dupã faptele lui, rãsplãteºte omul acesta era fãrã prihanã ºi curat la suflet”. fiecãruia dupã cãile lui. Nu, negreºit Dumnezeu 147 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

nu sãvârºeºte fãrãdelegea, Cel Atotputernic nu de spiritul mesajului dat nouã de Creator. calcã dreptatea” (Iov 34. 10-12). Deci, dacã Dumnezeu dã omului dupã Divinitatea a dat omului „cârmuirea faptele sale, care pe filiera divinã nu pot fi pãmântului” spre binele lui ºi nu împotriva decât bune, atunci trebuie sã înþelegem cã acestuia. Virtuþile divine sunt instrumentele fãptura lui Dumnezeu, în mod generic, este unei astfel de cârmuiri, ele nu pot duce dotatã cu capacitãþi creative de „naturã decât la fapte bune dacã imponderabilul bunã”, pentru ea însãºi ºi pentru semenii comportament uman din sfera sa spiritualã sãi. Dar dacã aceastã „zestre” iniþialã datã respectã „cu fricã” legea Creatorului, a omului se manifestã ºi prin urmarea „cãilor „dreptãþii depline” (Iov, 37.23). lui Dumnezeu”, atunci este sigur cã acþi- Menirea sinergiei divin-uman este fapta unea umanã va prelua înþelepciunea ºi pri- bunã, inclusiv în înþelesul de progres, perfor- ceperea, sinonime cu progresul ºi perfor- manþã care se rãsfrânge asupra semenilor. Ca manþa dedicatã, de data aceasta, nu numai urmare, producerea unei fapte rele nu poate þie însuþi, ci ºi tuturor celor din jur, seme- fi niciodatã rezultatul acestei sinergii, prin nilor tãi. care responsabilitatea rãului ar trebui trans- Recunoaºterea progresului ºi perfor- feratã, în final, de la om la Creator. Vorbim manþei proprii de cãtre cât mai mulþi din de o cale exclusiv unidirecþionalã (Creator – jurul tãu (de cât mai mulþi semeni) – altfel om în credinþã cu virtuþi divine), dar acest spus sã „...devii cel mai de vazã din toþi lucru nu exonereazã omul de rãspunderile locuitorii...” – este exact modul în care sale, dacã Dumnezeu îl rãsplãteºte dupã Divinitatea te invitã sã-þi utilizezi virtuþile faptele ºi cãile lui. Fapta rea este o scurtcir- date þie ca har prin credinþã. Frica de cuitare a cãii Divine, exclusiv din vina omu- Dumnezeu este conºtiinþa de a le folosi, lui, deci Dumnezeu nu poate fi interogat de pentru cã, fãrã înþelepciune ºi pricepere, om de ceea ce a fãcut cel din urmã rãu. faptele tale – acþiunea ta lumeascã de a trãi „Cine L-a însãrcinat sã cârmuiascã pãmântul? din resursele pãmânteºti – nici nu pot fi Cine I-a dat lumea în grija Lui? Dacã judecate ºi nici nu pot fi mãsurate în spiritul (Dumnezeu – n.n.) nu s-ar gândi decât la El, Creatorului. Acesta însã doreºte ca fapta sã dacã ºi-ar lua înapoi duhul ºi suflarea, tot ce este fie bunã, întrucât inspiraþia divinã carne ar pieri deodatã, ºi omul s-ar întoarce în acþioneazã numai în acest sens. Tot acesta te þãrânã” (Iov 34. 13-15). Este greu de imagi- va rãsplãti numai dupã cãile lui, fãrã sã nat cã Dumnezeu ar recurge la o astfel de „sãvârºeascã fãrãdelegea”, fãrã sã „calce pedeapsã supremã ºi definitivã, mãsurând dreptatea”. Oprobiul tãu va veni numai de cu aceeaºi „balanþã” faptele bune ºi cele la semenii tãi, posibil aflaþi sub influenþa rele, primele fiind expresia cãii divine, cea Satanei, judecata ºi rãsplata lor fiind completã (Creator – spiritul uman – viaþa departe de criteriile divine, întrucât „natura lumeascã), iar cele din urmã expresia unei lor bunã”, datã iniþial de Creator oricãreia jumãtãþi de cale, în care Divinitatea este din fãpturile sale, nu a mai putut fi ilumi- exclusã prin decãderea spiritului uman natã de credinþa în Divinitate ºi de virtuþile (renunþarea la „frica” de Dumnezeu), de la care plac lui Dumnezeu. virtuþile de care se bucurã ca har divin, Iatã cum cãlãuzirea divinã nu înseamnã omul crezându-se mai puternic decât o cãlãuzire spre orice, ci numai spre virtuþile Dumnezeu. divine. Practicarea acestora supune omul Vorbind despre virtuþile divine, „frica de credincios judecãþii divine, iar dacã aceasta Dumnezeu” mai trebuie înþeleasã ca teamã este fãcutã numai cu dreptatea divinã, sin- de dreptatea acestuia, atunci când ne refe- gura fricã a noastrã este cea faþã de semeni, rim la modul în care Dumnezeu dã omului întrucât, trãdând virtuþile divine, se dupã faptele sale ºi rãsplãteºte dupã cãile lui. trãdeazã aºteptãrile semenilor tãi – credin- Trebuie sã ne ferim de un verdict simplifi- cioºi sau necredincioºi – care te-au crezut cat, care ne-ar îndrepta spre reflecþii departe un om virtuos. 148 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

3. Revãrsarea virtuþilor în performanþa umanã Mesajul biblic de „mântuire a sufletu- lui”, dacã ar fi sã fie descris de la conceptu- alizare pânã la detaliu, ar avea nevoie poate de „timpul” biblic. Am afirmat însã cã, prin mesaj, Biblia este atemporalã, iar fiecare citi- tor al ei, din orice timp, trãieºte profund impresia cã i se adreseazã lui direct, cã este scrisã parcã anume pentru el. Conceptual, mãrturisirea sufletului este echivalentã cu perfecþionarea creºtinului, ceea ce conduce în mod axiomatic la con- cluzia cã toþi oamenii sunt „chemaþi” la per- fecþiune. Un rãspuns evident la aceastã chemare ni se pare practicarea virtuþilor divine, calea doritã de Divinitate ca osânda muncii din afara Raiului sã-l facã pe omul aflat în credinþã fericit. Bucuria adevãratã pentru om, spunea filosoful, rezultã din vir- tute ºi cunoaºtere. Cunoaºterea i-a fost datã omului de cãtre Divinitate prin pasul fãcut de primul cãtre pomul oprit. Cunoaºterea i-a fost datã omu- lui ca „povarã” a responsabilitãþii, poate cea mai cuprinzãtoare, în care osânda muncii fizice pare insignifiantã în raport cu ceea ce Creatorul a dorit sã spunã prin „sudoarea frunþii”. Cea mai grea povarã a minþii umane este de a rãmâne virtuoasã, întrucât virtutea este, poate, eufemismul apropierii omului – fãrã sã-l ajungã niciodatã – de Creator. Virtutea este calea care, credem, este plãcutã Divinitãþii, întrucât ea întreþine, reitereazã ºi reproduce, mereu pe un plan superior, si- nergia credinþã-cunoaºtere. Este una din sinergiile universale cu cea poate fi disociat de „virtuþile”, mãcar, ale mai mare contribuþie la progresul economic omului autor al proiectului, iar pentru noi, al omenirii, progresul incluzând nevoia de cei care încercãm sã scriem aceste rânduri, cunoºtinþe în practic toate domeniile. de virtuþile divine aflate în omul cu credinþã Încã o precizare, înainte de a explica acþi- în Dumnezeu. unea virtuþilor asupra proiectelor omului Proiectul „virtuos”, situându-se în lumea din lumea pãmânteanã indisolubil legatã de noastrã din afara Raiului, este materia- economie. De multe ori se vorbeºte de un lizarea de moment – la scarã istoricã – a in- proiect virtuos, în sensul calitãþilor soluþi- termedierii divine, prin virtuþile iluminate ilor sale – tehnologice, economice, culturale, de Creator, a celor mai înalte calitãþi umane financiare etc. Noi credem cã „virtuozi- hrãnite prin credinþã în Divinitate. tatea” unui proiect este o translatare fericitã Crede oare cineva cã „virtuos” într-un a manifestãrii virtuþilor omului care l-a proiect lumesc este altceva ori are altã sursã fãcut realizabil. Un proiect „virtuos” nu decât o virtute divinã? 149 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

Facem o simplã invitaþie, în urma cãreia Lumina lumineazã în întuneric ºi întunericul ar putea curge mii de pagini: sã privim în n-a biruit-o” (Ioan, cap. I, 4.5) toatã complexitatea câteva cuvinte pereche ªtiinþific vorbind – dupã cele cunoscute „virtuþi” ºi virtuþi: tehnologie – curaj, pu- de teoria ondulatorie sau corpuscularã a tere; economic – cumpãtare, simplitate; cul- energiei – primatul virtuþii credinþei desci- tural – înþelepciune, iubire etc. freazã sursa inepuizabilã a cunoaºterii pe lanþul cuvânt - Dumnezeu-viaþã-luminã. 3.1. Credinþa Dacã o verigã lipseºte din acest lanþ, atunci Se spune despre credinþã cã este virtutea la ce ne-ar mai folosi tot acest exerciþiu? purificãrii spirituale a omului, calea desco- Virtutea credinþei ne aduce însã ºi la în- peririi perfecþiunii ºi a adevãratului bine, ceputurile eliberãrilor noastre mãrturisite, întrucât credinþa este însãºi cunoaºterea încercând însã sã spunem, acum, cã în om, infinitã, dupã cum infinit este Dumnezeu credinþa este intrinsecã, primitã cu prima Însuºi. suflare lumeascã. Ca urmare, religiozitatea Spre a sintetiza virtutea credinþei, cea nu înseamnã „dobândirea” virtuþii credin- care înnobileazã viaþa spiritualã a omului, þei, ci conºtientizarea sa, a forþelor conferite sã reevocãm necesitatea „faptelor bune” nu þie de Dumnezeu ca un credit în avans, un ca o obligaþie a omului credincios, ci singu- cec în alb. Cum vei „trage” din acest credit ra cale acceptatã de Divinitate pentru lu- sau cum vei „completa” cecul în viaþa lu- crarea pãmânteascã a omului. Or, faptele meascã vor fi fapte supuse judecãþii divine bune au nevoie de perfecþiune, iar izvorul în care nu au loc fãrãdelegea ºi nedreptatea. acesteia pare sã fie contemplaþia, ca parte a Orice faptã bunã – interpretabilã ca un vieþii spirituale a omului credincios. Nu proiect lumesc – dedicatã semenilor tãi este putem însã nega contemplaþia ca o calitate a pur ºi simplu darul lui Dumnezeu prin oricãrui om, întrucât orice proiect pãmân- practicarea virtuþii credinþei, este rezultatul tesc este imaginat iniþial pe „hârtia minþii”. colaborãrii noastre cu Divinitatea. Încã din aceastã fazã el începe sã fie per- fecþionat, iar acest lucru are nevoie cel puþin 3.2. Cumpãtarea de un crez, dacã nu de credinþã în accepþi- unea divinã, pentru a deveni o reuºitã - Virtutea cumpãtãrii reprezintã un pas faptã bunã, în care crede orice om. spre perfecþionarea omului credincios în Intuim cã primatul virtuþii credinþei în virtuþile divine. Principala conotaþie a aces- toate enumerãrile fãcute altor virtuþi are tei virtuþi este temporalitatea a tot ceea ce conotaþia deschiderii drumului spre ºi ma- înseamnã viaþa lumeascã faþã de infinitatea nifestãrii celorlalte virtuþi. Pentru omul Dumnezeirii. Resursele finite de orice fel – credincios, nimic nu este cu putinþã fãrã de la cele naturale pânã la viaþa umanã – Dumnezeu (Nihil sine Deo), iar credinþa - invitã permanent la cumpãtare, fãrã a afecta întruchipare a lui Dumnezeu, cel de neatins, evoluþia spre progres, spre performanþã. în materia lumeascã reprezentatã de omul Cumpãtarea în toate nu înseamnã privaþi- creat de Divinitate - ne justificã afirmaþia cã une de ceva, ci a folosi optim, la un moment nimic nu este cu putinþã omului fãrã credin- dat, ceea ce ai la dispoziþie. þã. Virtutea divinã a credinþei pentru om Din multe definiþii ale virtuþii cumpãtãrii este conexiunea absolutã ºi universalã a ne îndreptãm spre nevoia explicãrii „cãii acestuia la Creator. împãrãteºti de mijloc”, ceea ce ne aºazã Virtutea credinþei este nevoia de luminã între douã extreme. De fapt, în contextul a omului, în sens de a vedea spiritual, de a virtuþilor divine, o astfel de cale trebuie evi- putea fi inspirat în proiectele sale pãmân- tatã nu numai spiritual, ci ºi în practicã. teºti. Dar, aºa cum spune Ioan în Evanghelia Spiritual, pentru cã acceptarea cãii de mijloc sa, lumina omului, în sensul ei divin, este ar însemna negarea infinitãþii Dumnezeirii, chiar Dumnezeu, inspiratorul a toate: „În El or, Creatorul a dorit pentru om o perma- este viaþa ºi viaþa este lumina oamenilor. nentã creºtere, dezvoltare, bunãstare, 150 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

mulþumire în credinþã. Din punct de vedere proiecte bune privite prin ochii divinitãþii, practic, calea de mijloc ne poate duce la ne relevã cã omul prudent discerne între negarea evoluþiei sau la discontinuitatea ei mijloace ºi scop, deduce din principiile ge- voluntarã, oprind astfel, chiar ºi temporar, nerale ºi abstracte modul de a face viabilã o faptele bune. aplicaþie concretã, identificã posibilele Spiritul virtuþii cumpãtãrii nu navi- obstacole cu care trebuie sã se confrunte în gheazã între extreme, ci dezvoltã abilitatea sensul depãºirii sau evitãrii, cântãreºte între simulãrii de variante, servind aceleaºi fapte entuziasmul generat de scopul proiectului bune propuse pentru moment. Cu alte ºi imaginaþia aprinsã. cuvinte, lumea pãmânteascã finitã ne trimi- Orice „ardere” a spiritului uman în lumi- te la prudenþã. Este interesant de remarcat na divinã este necesar sã lase în urmã o can- cum prudenþa tranºeazã extremele în raport titate de „cenuºã” lumeascã proporþionalã, cu cumpãtarea. Ne place sau ne convine sã insuflarea divinã pentru o faptã bunã tre- repetãm ºi noi cã lipsirea cumpãtãrii de buie sã conducã spre un proiect lumesc pe prudenþã ne duce fie la avariþia permanen- mãsurã, în care virtuþile divine ale execu- tã, fie la o ostentaþie sau opulenþã efemerã, tantului sã se reflecte în „virtuþile” proiectu- în nici unul din cazuri nefiind vorba de o lui acestuia, iar acestea din urmã (pentru faptã bunã în sensul divin. În sens omenesc, semeni) sã te trimitã biunivoc la executant. ºi avariþia permanentã, ºi ostentaþia sau opulenþa efemerã pot comporta cele mai 3.3. Simplitatea diverse interpretãri ºi justificãri, dar ne Virtutea simplitãþii are conotaþia divinã a îndepãrtãm mult de virtutea divinã a iubirii moralitãþii în tot ceea ce întreprinde omul în (aproapelui) în care avariþia, de exemplu, lucrarea sa lumeascã fiind cãlãuzit de cre- nu are loc. dinþa în Dumnezeu. Este interesant de Dupã mulþi filosofi (Aristotel, Toma de remarcat cã semnificaþia cuvântului simpli- Aquino), prudenþa este fie o condiþie indis- tate, ca virtute, comportã definiþii complexe, pensabilã altor virtuþi, fie poate fi interpre- departe de a fi uºoare. tatã ca o „virtute pivot”, regãsitã în toate În primul rând, simplitatea, ca atitudine, virtuþile. Împãrtãºim ºi noi necesitatea pru- înseamnã a urma calea lui Dumnezeu, cu denþei în manifestarea unor virtuþi privind credinþa vãditã în destinaþia cãutatã care la definiþia divinã a faptelor bune, care tre- nu-þi va fi respinsã. Simplitatea ca virtute buie sã se întâmple la timpul potri-vit ºi sã divinã denotã credinþa fermã în Divinitate, nu se facã fãrã mãsurã, deci cumpãtat. lipsitã de îndoieli ºi temeri. Când apar aces- Virtutea divinã a cumpãtãrii, asociatã cu tea în lucrarea lumeascã, totul devine din ce prudenþa, este calea de a urma scopul final în ce mai complicat pentru om. Îndoielile ºi supranatural al propriului nostru proiect, temerile nu reflectã prudenþa conectatã la acest scop fiind iluminarea de care avem cumpãtare, ci discontinuitatea noastrã nevoie pentru a analiza între toate posibili- într-un adevãr suprem, insuflat prin credin- tãþile (cãi, mijloace) de a-l realiza în accepþi- þã ºi devenit convingãtor numai pânã la un unea divinã a faptei bune. În acest mod, punct. Acest adevãr se referã la faptul cã tot contemplaþia iniþialã trece prin reiterãrile ce existã bun în noi, cã întreaga noastrã succesive de pasaj de la o idee la acþiunea cãlãuzire spre fapte bune (numai) vin de la concretã ºi finalizare, omeneºte vorbindu-se Divinitate. Apostolul Pavel în întâia sa epis- de un proiect (faptã) bun în condiþiile date. tolã cãtre corinteni spune: „Har ºi pace de la Omul cumpãtat manifestã prudenþa în Dumnezeu, Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus mod natural, iar acest lucru îi conferã cali- Hristos! Mulþumesc Dumnezeului meu tot- tãþi absolut indispensabile progresului vieþii deauna cu privire la voi (noi, toþi oamenii – sale lumeºti. În mod aproape ideal, deºi n.n.) pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost practica o demonstreazã pe exemplele de dat în Isus Hristos. Cãci în El aþi fost îmbogãþiþi megastructuri care ne uimesc, adevãratele în toate privinþele. Cu orice vorbire ºi orice 151 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cunoºtinþã ... aºa cã nu duceþi lipsã de nici un fel Simplitatea divinã ºi umilinþa biblicã nu de dar, în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru se circumscriu nici fricii ºi nici subjugãrii Isus Hristos” (Pavel, Cor., Cap. I, 3-7). fiinþei umane faþã de Creator, întrucât Dum- Iatã, prin grija Apostolului Pavel, ni se nezeu l-a fãcut pe om liber. Virtutea sim- confirmã cã avem harul sã ducem totul la plitãþii prin acceptarea umilinþei biblice este bun sfârºit ºi cã nimic din ceea ce facem nu pavãza noastrã împotriva tentaþiei de a con- este decât îndemnul dat nouã prin harul de la sidera propria noastrã faptã bunã mai pre- Dumnezeu. sus de puterea Divinitãþii. Lui Dumnezeu îi În al doilea rând, virtutea divinã a sim- plac realizãrile noastre, ne va ajuta în ele, plitãþii – a permanentei noastre poziþionãri acceptând cã prin credinþã ni se dã harul re- în credinþa nestrãmutatã în Divinitate – ne uºitei în cuvântul lui Dumnezeu, ºi nu în apropie de umilinþa biblicã a respectului faþã omiterea/uitarea mãcar pentru o clipã a de Dumnezeu, prin înclinarea pânã la acestuia. pãmânt (conform etimologiei cuvântului Virtutea divinã a simplitãþii este încre- umil). În aceastã accepþiune, virtutea sim- derea noastrã în Dumnezeu, prin care elimi- plitãþii prin a da dovadã de umilinþã în- nãm din proiectele noastre temerile nera- seamnã nu numai respingerea, din compor- þionale, este tãria creºtinã, descrisã de filosofi tamentul nostru omenesc, a trufiei, orgoliu- ca o virtute care îndeamnã omul sã nu se lui ºi egoismului, ci ºi recunoaºterea perma- încreadã în propriile forþe fãrã sã spere mai nentei excedenþe a lui Dumnezeu, indiferent mult la ajutorul lui Dumnezeu, ajutor prin cât de mult progresãm sau ne perfecþionãm care temerile ºi îndoielile pot fi învinse. faþã de efortul nostru de a-l atinge, ajunge. Poate nu în ultimul rând trebuie spus cã ªi umilinþa biblicã se întemeiazã pe ade- virtutea simplitãþii este expresia conºtiinþei vãrul „distanþei” omului faþã de Creator, noastre în ceea ce priveºte valoarea, dar ºi fãrã sã nege permanenta lui cãlãuzire spre limitele noastre profesionale, umilinþa, în noi orizonturi prin credinþã. acest caz, fiind – spune Sfânta Tereza – chiar 152 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

adevãrul. A fi umil este sã te evaluezi corect pleteazã reciproc ºi proporþional conform pe tine însuþi, ceea ce exclude compararea propriei naturi ºi demnitãþi, dat fiind cã puterilor tale cu cele ale Divinitãþii. ambele pornesc de la Domnul care nu poate decât sã fie în acord cu Sine”. 3.4. Puterea ºi curajul Despre virtutea puterii în credinþã ne Virtuþile puterii ºi curajului într-un vorbeºte ºi Apostolul Pavel în epistola sa demers pãmântesc au la bazã încrederea în cãtre Romani: „...ºtim cã toate lucrurile lu- Dumnezeu. În acest context, puterea ºi cura- creazã împreunã spre binele celor ce iubesc jul sunt raportate la frica genericã, tulburã- pe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor ce toare a pãcii spirituale a omului ºi care pune sunt chemaþi dupã planul sãu” (Rom. 8, 28). în discuþie capacitatea acestuia de a perfor- Virtutea puterii în credinþã are nevoie de ma, progresa. curajul ca iluminarea primitã de la Divi- La alungarea din Rai a lui Adam ºi Evei, nitate sã-ºi urmeze cursul de la supranatu- Dumnezeu le-a spus sã trãiascã din truda ral la natural, în armonia Divinitãþii cu Sine frunþii. Seneca a spus cã „a trãi înseamnã a Însuºi. lupta”. Vechiul Testament laudã rãzboinicii Tãria perfectã – putere în credinþã – curajoºi, care nu se temeau de oameni, toc- solicitã mântuirea, respectiv curajul de a nu mai pentru cã aveau credinþã în Dumnezeu ceda la ameninþãrile de a fi constrâns sã ºi aveau încredere în El mai mult decât în comiþi un fapt rãu (un pãcat grav), care nu armele, muºchii ºi experienþa lor rãzboinicã. este calea lui Dumnezeu. Dar curajul legat Virtutea puterii trece, aºadar, prin tãria de virtutea puterii înseamnã ºi asumarea creºtineascã, care eliminã frica nãscutã toc- riscurilor legate de propria vocaþie, în care mai din lipsa credinþei ºi a încrederii în intrã ºi credinþa în Divinitate. Ca urmare, Dumnezeu. curajul este chiar capacitatea de a suporta Observãm cã, în succinta exemplificare a fãrãdelegea ºi nedreptatea, care nu sunt în abordãrilor, virtutea divinã a puterii se firea Creatorului, ci a semenilor lipsiþi de referã la tãria spiritului omului în credinþã, virtutea iubirii aproapelui. ºi nu la forþa lui fizicã. Dar a pierde încrede- Virtutea puterii în credinþã este conectatã rea în Dumnezeu înseamnã expunerea si- cu rãbdarea, aceasta fiind ºi ea o formã a gurã la frica spiritualã – sinonimã cu pusti- „puterii” creºtine. Nu este vorba de rãbda- etatea sufletului uman – ºi la frica fizicã de rea care poate deveni pretext pentru slãbici- necunoscut. Cine nu se lasã cãlãuzit de une, inacþiune sau pasivitate, ci de virtutea Divinitate ajunge sã fie înspãimântat chiar de a-þi risipi orice apãsare a sufletului veni- ºi de propria sa umbrã, afirma sfântul Ioan tã din încercarea Divinã. Astfel, rãbdarea Scãrarul în scrierile sale. este manifestarea unei tãrii creºtine în faþa Omul aflat în credinþã nu se poate teme examenelor la care Dumnezeu ne supune de lucrurile bune, care vin pe filiera voinþei tocmai pentru a ne întãri virtutea puterii în unice a lui Dumnezeu. Frica vine, de regulã credinþã. Opus la ceea ce afirmam mai sus – din aºteptarea rãului, dar din acest moment rãbdarea ca pretext de slãbiciune – noi omul cu credinþã s-a desprins de ordinea su- aºezãm rãbdarea, în contextul prezentãrii pranaturalã sau mãcar de înþelegerea aces- virtuþilor divine, „în pauza” necesitãþii unui teia. nou reviriment în dorinþa noastrã de a per- Ordinea supranaturalã, universalã nu forma prin puterea ºi curajul hrãnit de chiar este în contradicþie cu cea naturalã – pã- voinþa Divinitãþii. mânteascã – în care trãieºte omul. Încrede- rea în Dumnezeu îl convinge pe om cã 3.5. Înþelepciunea ordinea supranaturalã este aceea care înalþã Virtutea înþelepciunii generalizeazã înþe- ºi perfecþioneazã ordinea naturalã. Mai legerea profundã a lumii în care trãim, in- mult, Papa Pius al XI-lea, în enciclica Divini separabilã, în ceea ce ne priveºte ca drept Illius Magistri spune cã „... fiecare dintre credincioºi, de Divinitate. Credem cã omul aceste ordini îi dã ajutor celeilalte, se com- a fost dotat de la bun început cu înþelegerea 153 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

a ceea ce îl înconjoarã, dar profunzimea ºtiinþã a Creatorului are credem semnifi- acestui exerciþiu a avut nevoie de o ilu- caþia tocmai a „asemãnãrii” forþei creatoare minare. a omului cu cea a Divinitãþii, ca potenþial de Avansarea înþelegerii în profunzimea performanþã în circumstanþele virtuþilor lucrurilor a permis spiritului uman sã trans- divine. Îndemnul la cãutarea înþelepciunii forme vizibilul (materialul) în invizibil (idei, divine nu este în zadar, gãsirea ºi practi- gânduri), iar procesul sã devinã reversibil. carea acestei virtuþi fiind comparatã cu o Orice idee sau gând poate fi materializat ca comoarã. Gãsirea ei – a înþelepciunii, prin a proiect, iar aceastã transpunere de la invizi- o cere – ne readuce din nou la emblematica bil la vizibil înseamnã performanþã. Rever- fricã de Dumnezeu, însã cu aceeaºi cono- sibilitatea vizibil-invizibil nu numai cã a taþie a faptului cã (numai) credinþa îþi dã cu- înmulþit cunoaºterea, dar l-a fãcut pe om noaºtere: „Dacã vei lua aminte la înþelepci- înþelept. une ºi te vei ruga pentru pricepere, dacã o Nu degeaba se spune cã virtutea înþelep- vei cãuta ca argintul, ºi vei umbla dupã ea ciunii divine este matca invizibilã a tuturor ca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica de lucrurilor vizibile. În pildele sau proverbele Dumnezeu ºi vei gãsi cunoºtinþa lui Dumnezeu. lui Solomon, la obârºia înþelepciunii, aflãm cã Cãci Domnul dã înþelepciune, din gura lui ea – înþelepciunea – a fost prima din iese cunoºtinþã ºi pricepere” (Pav. 2, 2-6). lucrãrile Divinitãþii: „Domnul m-a fãcut cea Un verset preluat din Isaia (33, 6) în dintâi dintre lucrãrile Lui, înaintea celor mai proverbe (Prv. 1,7) spune cã „frica Dom- vechi lucrãri ale Lui. Eu am fost aºezatã din nului este începutul ºtiinþei”, iar la Iov (28, veºnicie înainte de orice început, înainte de 28) revenim cu revelaþia: „Iatã, frica de a fi pãmântul” (Pav. 8, 22-23). Domnul, aceasta este înþelepciunea, depãr- Coroborând cu întâietatea cuvântului tarea de rãu este priceperea”. care era Dumnezeu, înþelepciunea are ºi ea Parcã la nici una din virtuþi, în afarã de sensul de energie divinã, martorã a tot ceea virtutea credinþei, nu am regãsit atât de ce a fãcut Dumnezeu: „Când a întocmit explicit ºi puternic faptul cã înþelepciu- Domnul cerurile, eu eram de faþã, când a nea/pricererea îºi are izvorul nesecat din tras o zare pe faþa adâncului, când a pripo- credinþa în Divinitate. Virtutea credinþei nit norii sus ºi când au þâºnit în putere este începutul a toate, dar virtutea înþelep- izvoarele adâncului... când a pus temeliile ciunii este inseparabilã de cea a credinþei, pãmântului, eu eram meºterul lui, la lucru uneori creºterea în credinþã fiind aceea care lângã El, ºi în toate zilele eram desfãtarea Lui, sporeºte înþelepciunea. jucând pe rotocolul pãmântului sãu ºi Nu este lipsitã de interes ºi etimologia gãsindu-mi plãcerea în fiii oamenilor” (Pav. cuvântului înþelepciune în sensul ei antic. 8, 27-31). Termenul sofos (paleogrecul tvophos) indicã Magnitudinea virtuþii divine a înþelepci- mai mult decât gândul/ideea, respectiv unii, din punct de vedere al rezultatelor pe lucrul fãcut bine sau lucrul bun (fapta bunã care le poate atinge omul, este infinitã, pre- în sensul biblic). În limbajul modern, în- cum transformarea de cãtre Dumnezeu a þeleptul a devenit omul dotat cu gândire/ invizibilului infinit în vizibil atât cât va fi minte limpede, care cunoaºte multe lucruri. lãsat de Creator omenirii sã fie. Dar poate Evoluþia înþelegerii înþelepciunii nu se înde- cel mai important lucru de subliniat este pãrteazã însã de la conceptul înþelepciunii faptul cã virtutea înþelepciunii este calea de din vechiul Testament asupra cãreia am a-l ajunge din urmã pe Dumnezeu, în sensul zãbovit ca virtute divinã resursã a perfor- perfecþiunii mereu perfectibile: „Ferice de manþei omeneºti. omul care m-ascultã, care vegheazã zilnic la Dacã omul a fost creat dupã chipul ºi porþile mele ºi pãzeºte pragul uºii mele. asemãnarea lui Dumnezeu, iar Înþelepciu- Cãci cel ce mã gãseºte, gãseºte viaþa ºi capãtã nea, dupã ce a fost creatã în prima zi, a bunãvoinþa Domnului” (Pav. 8, 34-35). Or, a devenit colaboratorul Divinitãþii în facerea „gãsi viaþa” prin înþelepciune ºi cu buna lumii – alcãtuirea întregului univers vizibil 154 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

– atunci nu ne poate surprinde cu nimic trã – exprimatã atât prin cuvinte, cât ºi fapte puterea virtuþii înþelepciunii pentru om, bune, prin spirit ºi lucrare – se îndreaptã venitã pe calea credinþei. Înþeleptul, în tot spre Divinitate. Divinitatea îºi iubeºte toate timpul biblic, este om muncitor (lucreazã ca creaturile, ºi pe cele bune, ºi pe cele rele, pe ºi Dumnezeu), un maestru al lucrurilor toþi îi judecã numai cu dreptatea. Cã este aºa, (faptelor) care nu pot fi – în raport cu avem exemplul virtuþii iubirii lui Isus: „Dar înþelepciunea – decât bune. eu vã spun: iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, Fiecare din noi care iubeºte înþelepciunea binecuvântaþi pe cei ce vã bleastãmã, faceþi – efortul de a cunoaºte ºi înþelege – este ºi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei filosof, mãcar în sensul restrâns al speciali- ce vã asupresc ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fii ai zãrii sale, iar a fi înþelept în meseria ta – în Tatãlui vostru care este în ceruri, cãci El face interpretarea virtuþii divine – este garanþia sã rãsarã soarele Sãu peste cei rãi ºi peste cei lucrului fãcut bine, a performanþei recunos- buni, ºi dã ploaie peste cei drepþi ºi peste cei cute ºi de Dumnezeu, ºi de semenii tãi. nedrepþi” (Matei 5, 44-45). Universalitatea iubirii ne include ºi pe 3.6. Iubirea noi, practicanþi ai virtuþii iubirii, întrucât Pentru destinul demersului nostru, în într-un citat biblic anterior iubirea aproa- abordarea virtuþii iubirii în sensul divin, tre- pelui ca „pe noi înºine” nu înseamnã sã-þi buie sã începem cu ceea ce a scris Matei în iubeºti semenul în loc sã ne iubim pe noi evanghelia sa, cu privire la poruncile cele înºine ºi nici sã-i faci lui binele ºi nouã nu. mari: „Isus a rãspuns (la întrebarea fariseu- Virtutea divinã a iubirii nu propovã- lui) „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu duieºte în nici un grad dezinteresul pentru cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot sine, pentru a demonstra mãrimea iubirii cugetul tãu”. Aceasta este cea dintâi ºi cea aproapelui. Cã este aºa, revenim la necesi- mai mare poruncã. Iar a doua, asemenea ei, tatea includerii, prin virtutea iubirii, a este: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine intereselor proprii cu cele ale semenilor, însuþi”. În aceste douã porunci se cuprinde pentru cã în fiecare din semenul nostru tre- “toatã Legea ºi Proorocii” (22, 37-40). buie sã-l vedem pe Dumnezeu, întrucât Ne confruntãm de la bun început cu omul este fãcut dupã chipul ºi asemãnarea necesitatea iubirii de Dumnezeu, de sine ºi lui Dumnezeu (Fc. 1, 26-27). a aproapelui nostru. Identificãm trei direcþii Iatã cã, prin virtutea iubirii supreme se cardinale ale iubirii, care în final se topesc în realizeazã unitatea lumii divine cu lumea infinitul spaþiului ºi timpului. Aceastã topi- pãmânteascã în sens deplin, iar întruparea re ne spune însã ceva ºi mai mult: ori existã Tatãlui în Isus – trecând vremelnic prin via- iubire, ori nu existã nimic. Credem cã ºi þa pãmânteascã – a fãcut sã reîntãreascã în Marin Preda a urmat acelaºi raþionament faþa oamenilor aceastã unitate: „Vã dau o când ºi-a încheiat celebrul roman „Cel mai poruncã nouã (spune Isus – n.n.) sã vã iubiþi iubit dintre pãmânteni” cu la fel de celebra unii pe alþii, cum v-am iubit Eu, aºa sã vã reflecþie: „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”. iubiþi ºi voi unii pe alþii. Prin aceasta vor Dacã virtuþile divine sunt îndreptate spre cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacã faptele bune (în exclusivitate), dedicaþia sau veþi avea dragoste unii pentru alþii” (Ioan, dedicarea lor nu poate rãmâne amorfã ca 13, 34-35). mesaj ºi simbolisticã. O faptã bunã – de la un Biblia ne întãreºte, ºi prin aceastã porun- gest mic pânã la un proiect magistral – este cã, certitudinea cã virtutea iubirii trece ºi ea manifestarea unei iubiri, a cãrei desãvârºire prin credinþã, cãci sintagma recunoaºterii cã este universalitatea ei, egalã rãspândire cãtre toþi suntem ucenicii Lui, fiind iubiþi de Isus, toþi ºi toate. Iatã cum virtutea divinã a iubirii ºi manifestându-ne iubirea unii faþã de alþii ne face pãrtaºi, ca oameni, la echilibrul uni- ca oameni, indicã faptul cã avem credinþã în versal corect între interesele noastre proprii Divinitate. ºi interesele celorlalþi, pentru cã în fiecare În citatul de mai sus, evanghelistul Ioan din celãlalt, din afara noastrã, iubirea noas- ne spune cã iubirea frãþeascã, comportând 155 Napoleon Pop & Valeriu Ioan-Franc

cele trei direcþii cardinale la care am fãcut referire, venitã pe filiera divinã, include adevãruri fundamentale pentru omul aflat în credinþã. Omul este creat dupã înfãþiºarea lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a întrupat în Isus ºi a devenit ºi el temporar om, iar Isus, ca om, s-a identificat cu aproapele oamenilor. Pe toþi trebuie sã-i uneascã iubirea pentru a exista fapte bune, în sensul cã viaþa lumeascã în credinþã este condiþia perfecþiunii umane, a capacitãþii omului de a performa. * * * Recunoaºtem cã am încercat o palidã reprezentare a virtuþilor divine care îl fac pe omul credincios sã performeze în lumea pãmânteascã. Nu putem însã sã ne negãm emoþia abordãrii lor ºi mai ales temerile de a nu fi putut accentua, atât cât am fi dorit, asupra acelor dimensiuni ale virtuþilor divine care sã le confirme izvorul de resurse ale performanþei umane. Nu avem dubii asupra convingerilor noastre, dar avem frica de a nu fi fost convingãtori în expli- carea forþei spre perfecþiune pe care ne-o con- ferã practicarea cu bunã credinþã a virtuþilor divine. Ne explicãm emoþia abordãrii mai ales prin aceea cã am dorit sã ancorãm virtuþile expuse la nivelul sau sfera spiritului uman, cã omul aflat în credinþã aºteaptã în mod ca o performantã trãire a vieþii lumeºti, toc- firesc, natural, sprijinul lui Dumnezeu. mai ca performanþa lumeascã sã nu fie Nu negãm cã, într-un fel, virtuþile unicã sau efemerã. Credem cã virtuþile descrise ar putea fi dobândite prin educaþie divine dau harul omului de a putea perfor- ºi exersare, dar atribuindu-le caracterul ma continuu pe parcursul vieþii, în sensul divin, am încercat sã vorbim despre vir- propriei sale perfecþionãri ºi al aspiraþiei tuþile primite de om pe cale supraome- spre proiecte perfecte. Ca urmare, suntem neascã, tocmai pentru a distinge între inter- reticenþi sã afirmãm cã orice faptã bunã este pretarea moralã (eºti virtuos-eºti moral) ºi întotdeauna ºi o virtute, dar stabilitatea cea divinã, ca har (eºti virtuos-te per- noastrã în virtute în mod cert ne permite de fecþionezi). a face o faptã bunã oricând ºi oriunde când În întãrirea cãii noastre nu putem omite ni se cere implicarea. aforismele despre virtute, unele devenite Stabilitatea în virtuþi nu este numai o re- celebre prin conciziunea principiului enun- flectare a infinitului spiritual în plan divin, þat. Reþin atenþia douã dintre ele care ne ci ºi obiºnuinþa specialã de a face binele. ajutã, poate, sã întãrim ceea ce credem cã nu Numai aceastã obiºnuinþã specialã are sem- am fãcut suficient: „Virtutea este binele nificaþia voinþei noastre libere, întorcându-ne suprem, viciul este cel mai mare rãu” ºi astfel la libertarea omului de a conlucra cu „Virtutea este ea însãºi un premiu”. Pentru Divinitatea ºi întãrind, în acelaºi timp, ideea noi existã o conexiune fireascã între cele 156 Creºtinism ºi dezvoltare economicã (IV)

douã aforisme, tocmai pentru cã ele închid înþelegem sau mãcar citim cu alþi ochi formal un cerc virtuos. „îndemnul” citat mai sus. Truda biblicã are Virtutea divinã fiind binele suprem, orice o explicaþie mult mai profundã. Înainte de faptã bunã în viaþa lumeascã rezultã din vir- efortul fizic, ea ne sugereazã, acum, munca tuþile enumerate de noi, este o consecinþã asiduã a spiritului uman de a fi reconectat la fireascã care tinde sã fie un bine suprem. Creator, în afara spaþiului Raiului, când Identificãm astfel calea perfecþiunii ºi/sau a Dumnezeu lucra El însuºi pentru binele fãp- performanþei omului cãlãuzit de virtuþile turii omeneºti. În afara Raiului, pentru pro- divine, dar pânã la aroganþa de a deveni priul bine al omului alungat, Dumnezeu i-a chiar el Dumnezeu. Dacã virtutea este ea dat fãpturii acesteia, pe care a continuat sã o însãºi un premiu, înseamnã cã nu poate fi iubeascã, harul propriu de a face bine nu practicatã pentru a fi recompensat cu ceva numai lui, ci ºi semenilor sãi. Cum? Prin suprem, revenind astfel la aforismul cã vir- intermedierea virtuþilor, binele suprem care tutea este chiar binele suprem. trebuie hrãnit la nivel spiritual prin credinþa Din aceastã perspectivã, omul credincios în Divinitate ºi religiozitate. nu-ºi va privi performanþele ca ultim efect Ne luminãm ºi noi acum, cã cele trei al virtuþilor, ci ar trebui sã vadã în ele – în intermedieri – ale credinþei, religiei ºi vir- performanþe – cã are harul virtuþilor, cã tuþilor – nu sunt o scarã cu trepte de sus în Dumnezeu l-a înzestrat chiar pe el cu binele jos – ale transferului puterii conferite nouã suprem ºi cã are potenþialul firesc de a se de Divinitate pentru a trãi trupeºte pe perfecþiona ºi de a performa. Se ajunge ast- pãmânt, ci sunt segmentele unei spirale din- fel, ºi pe aceastã cale a intermedierii vir- spre Pãmântul pe care am fost trimis de tuþilor, la o tezã expusã de noi într-un pasaj Dumnezeu, spre Univers. Urcând pe aceas- anterior, cã performanþa omului prin virtuþi tã spiralã a perfecþiunii spiritului, vedem trebuie privitã, în primul rând, ca responsa- mai de sus cum truda pe pãmânt devine bilitate a harului divin de a deþine, prin vir- mai uºoarã prin cunoaºterea mai mult reve- tute, binele suprem. latã de încrederea în Divinitate. Poate, în cuvinte mai simple, dorim sã spunem cã omul credincios este înzestrat de Revenind la textul biblic relatat mai sus, Dumnezeu cu cel mai infailibil instrument citim altfel ºi semnificaþia „scoaterii” hranei al reuºitei sale libere, ca om liber, în viaþa din pãmânt cu trudã. Pe linia raþionamentu- lumeascã, respectiv capacitatea de a oferi lui cã truda începe cu necesitatea perfec- binele suprem semenilor sãu atunci când þionãrii, scoaterea hranei are nevoie de are ocazia, însã în mod stabil. cunoaºtere, în primul rând. Ne-am explicat Prin harul virtuþilor divine, omului cre- la timpul potrivit cunoaºterea ca fiind reve- dincios îi este dat sã se comporte „fãrã sã laþia credinþei. Iar dacã „frica” de Dumne- sãvârºeascã fãrãdelege” ºi fãrã „sã încalce zeu este credinþa ºi încrederea noastrã în El, dreptatea”, exact cum îºi doreºte Creatorul sã ne reamintim cã, din textul biblic, cu- pentru fãptura sa: sã facã numai binele! noaºterea acestei „frici” este de fapt cunoaº- Credem cã nu poate exista o mai bunã pozi- terea lui Dumnezeu, cunoaºterea înþelepciu- þionare a omului credincios pentru a-ºi duce nii – cãci din opera lui iese cunoaºtere ºi pri- la bun sfârºit un demers pãmântesc în pro- ceperea este începutul ºtiinþei (!). pria sa colectivitate. Generic vorbind, tot Dacã ne considerãm generaþia care am acest demers cãlãuzit de harul divin este devorat romanele pline de ficþiune ale lui sau se revarsã în economia lumeascã, privi- Jules Verne, datorãm numai evoluþiei cu- tã ca „îndemnul” Creatorului adresat fãp- noaºterii faptul cã am trãit deja tot ce ºi-a turii sale: „Cu multã trudã sã-þi scoþi hrana imaginat el. Oare a fost pura lui imaginaþie, din el (pãmântul devenit blestemat – n.n.) dacã ºi el, Jules Verne, a fost una din fãp- în toate zilele vieþii tale” (Facerea, 3, 17). turile lui Dumnezeu pe pãmânt? Nu cre- Dupã atâta propria încercare de a ne dem, dupã cum nu ne vine nouã sã credem explica nouã înºine transferul credinþei în – atunci când recitim acest text – cã tot ce Divinitate în performanþe economice, am scris pânã aici ne aparþine întru totul. 157 Artã ºi spectacole Cãlin CÃLIMAN Un film „de suflet”: Restul e tãcere Regizorul Nae Caranfil film de epocã, Dolce far speculaþii, regizorul de azi ºi-a materializat, în sfârºit, niente, o coproducþie franco- pãstreazã intacte prenumele un superb gând de acum italianã de acum câþiva ani, personajelor preluate din douã decenii, acela de a care n-a fost programatã realitate, Grigore (Brezeanu) evoca, într-un film de ficþi- (încã), din pãcate, în circui- rãmâne Grigore (Ursache), une, anii de început ai cine- tul de premiere al cinemato- Leon (Popescu) rãmâne matografiei naþionale, peri- grafelor româneºti, o ecrani- Leon (Vernescu), Iancu (Bre- oada realizãrii primului film zare a unui roman de suc- zeanu) rãmâne Iancu (Ur- de lung metraj, Independenþa ces, tradus ºi la noi, „9 zile la sache), iar Aristizza este, României. Pentru cineastul Terracina” de Frédéric desigur, celebra actriþã a ale cãrui filme anterioare – Vitoux, printre personajele vremii, Aristizza Roma- E pericoloso sporgersi, Asfalt cãruia se aflã, în decembrie nescu. Cât despre primul Tango ºi Filantropica – au 1816, romancierul francez lung metraj românesc, fil- constituit, neîndoios, ºi un Stendahl (Henri Beyle la mul Independenþa României – îndemn adresat tinerilor re- vremea respectivã) ºi com- a cãrui primã proiecþie (cu alizatori de a aborda des- pozitorul italian Rossini. caracter „închis”) a avut loc chis, curajos, fãrã menaja- Superb – cum spuneam la Castelul Peleº în 17/30 mente, problematica socie- la început – este nu numai iulie 1912 ºi a cãrui premierã tãþii româneºti contempo- gestul cineastului de azi de pentru public era gãzduitã rane, un film precum Restul a omagia opera înaintaºilor, de Teatrul-Cinema bucureº- e tãcere poate fi considerat a- ci ºi modul în care este re- tean „Boulevard-Palace” tipic ºi, oricum, este altceva constituitã pe ecran atmos- (sala „Eforie”) la 1 septem- decât filmele de mare succes fera Bucureºtiului din anul brie 1912 –, secvenþe auten- naþional ºi internaþional ale 1911, cu contrastele sale, tice din filmul de acum 96 tinerilor din ultima vreme. nori de praf ºi parfumuri de ani sunt incluse, în mai Dar este, la fel de sigur, un franþuzeºti, copii desculþi ºi multe rânduri, în Restul e film „de suflet”, atât pentru toalete elegante, noroi ºi tãcere, filmul care îºi pro- regizor, cât ºi pentru noi, tocuri înalte ºi, peste toate pune sã evoce filmãrile de la spectatorii, tocmai pentru cã acestea, apariþia unui „nou începutul veacului trecut acest frumos film de epocã templu al pãcatului”, cine- Putem considera, aºadar, (a cãrui acþiune se petrece în matograful, cu contradicþiile cã povestea filmului Restul e primele decenii ale veacului ºi curiozitãþile sale. Filmul tãcere este, în mare parte, trecut) nu vorbeºte despre o Restul e tãcere mixeazã ar- adevãratã, inspiratã de per- epocã oarecare, ci despre monios realitatea cu ficþi- sonaje ºi fapte reale ale primii ani ai filmului româ- unea, pornind de la perso- epocii evocate. Relaþia tânã- nesc, când tineri entuziaºti naje, întâmplãri ºi eveni- rului regizor de odinioarã – au pariat cu viaþa lor pe mente reale ale epocii res- care, la numai 20 de ani, viitorul noii arte. ªi, în plus, pective, cãrora le aflã core- realiza un film istoric de sã nu uitãm cã Nae Caranfil spondenþe fictive. Pentru a anvergurã – cu principalul are la activ încã un valoros nu lãsa loc la nici un fel de sãu susþinãtor financiar, 158 Un film „de suflet”: Restul e tãcere

beneficiu”. Printr-un capri- ciu al destinului, la distanþã de un an, se stingea, la numai 28 de ani, ºi Grigore Brezeanu, al cãrui firav organism n-a rezistat unei epidemii iscate încã în anii rãzboiului. „Sãrmanul Gri- goraº Brezeanu – scria atun- ci unul dintre prietenii sãi, poetul clujean Emil Isac. Câte idealuri nu s-au stins în trupu-i hodorogit... De câte ori, pânã noaptea târ- ziu, nu clãdeam castele în Spania. « -Vom duce în Europa lumea româneascã cu filmele noastre!» Aºa spuneai, Grigoraº Brezeanu. ªi te-a apucat de braþ moartea ºi te-a dus în lumea care-ºi crea în mod premedi- brie 1917, dupã care a urmat în care filmul nu mai lu- tat reputaþia unui Mecena punerea lui „sub interdic- mineazã niciodatã. A rãmas dominator ºi violent, consti- þie”. Acþiunea filmului Res- vãduvã ideea...” De ce tuie axul central al intrigii. tul e tãcere se încheie atunci, mi-am îngãduit acest recurs Cele douã personaje se cu puþin înainte de sfârºitul la realitãþile acelui timp? În atrag ºi se resping, au – foarte apropiat – al celor primul rând pentru a sub- linia ideea cã relaþia celor clipele lor de zbor sublim ºi doi eroi principali ai douã personaje a continuat prãbuºiri dure, relaþia lor peliculei de astãzi. Mi-aº ºi prin moarte, în al doilea este marcatã de obsesive îngãdui, nu fãrã un scop rând pentru cã în desenul visuri de glorie ºi de trãdãri anume, sã ies o secundã din personajelor cine- succesive, în desenarea lor film, pentru a rãmâne în matografice regãsim ºi emo- scenariul de azi utilizeazã realitãþile epocii de atunci. þii din documentele despre documente reale despre Leon Popescu, producãtorul personajele reale care au stat regizorul Grigore Brezeanu filmului Independenþa Româ- la baza personajelor de ficþi- ºi producãtorul Leon Po- niei ºi patronul societãþii une din Restul e tãcere. pescu. Sunt incluse în po- „Filmul de artã”, avea sã fie Referindu-ne, în contin- vestea cinematograficã de condus pe ultimul drum în uare, la spaþiul narativ al fil- azi fapte sau supoziþii reale aprilie 1918, la 54 de ani, de mului Restul e tãcere, sã privitoare la cei doi protago- foºtii colaboratori ºi de menþionãm alte câteva cen- niºti, printre care incidentul „neconsolata” familie care, tre de interes ale intrigii. Un petrecut la cinci ani dupã cu numai câteva luni în sâmbure al intrigii rãmâne premiera filmului Indepen- urmã, susþinuse punerea lui relaþia tânãrului regizor denþa României, când, se sub interdicþie, invocând Grig cu tatãl sãu (al cãrui pare, Leon Popescu, lovit de drept argument al dezechili- prototip este celebrul actor o întunecare mintalã preci- brului mental faptul cã al Naþionalului bucureºtean pitatã, ar fi dat foc cu pro- „investise sume mari cu Iancu Brezeanu), de aseme- pria-i mânã filmelor pe care filme de cinematograf în nea o relaþie foarte dinami- le adãpostea într-o magazie speranþa unor câºtiguri fa- cã, pusã, la început, sub a Teatrului Liric, în decem- buloase, dar fãrã nici un semnul unor situaþii con- 159 Cãlin Cãliman

flictuale, de neînþelegeri ºi respingeri, dar finalizatã prin recunoaºteri ºi aprobãri reciproce. În poveste inter- vine, cu rol important, ºi un personaj feminin seducãtor, cu traiectorie sinuoasã ºi, în final, cu destin tragic, Emilia, în cazul cãreia ele- mentele de ficþiune par a deveni primordiale (oricum, graniþa dintre real ºi ficþiune este, cel puþin pentru mine, mai incertã decât la alte per- sonaje). Cinematograful în- suºi devine personaj central al intrigii, cu susþinãtorii ºi detractorii sãi din acea epocã de început (când, în zorii cinematografului, un june de 20 de ani realiza un film de douãsprezece bo- bine, o lungime nemaiauzitã în epocã, cu zeci de mii de figuranþi), Restul e tãcere fiind, în fapt, unul dintre acele filme a cãror acþiune se petrece în fascinanta lume a filmului, a filmului româ- nesc de altãdatã de data aceasta, gestul regizorului de azi fiind, desigur, ºi pro- fund omagial, de stimã ºi respect pentru deschizãtorii de drum, care au avut de înfruntat felurite opoziþii – printre care forþa economicã lângã alþi mari actori în Olimpia Bârsan, Elvira Po- a unor mari companii euro- roluri „vizibile”, Aristide pescu, Maria Filotti, Maria pene, printre care Gaumont Demetriade (Domnitorul Ciucurescu, Agepsina Ma- ºi Pathé –, ºi a cãror operã primordialã a învins timpul Carol), Constanþa Deme- cri, Maria Giurgea º.a. ºi se adreseazã contempo- triade (Doamna Elisabeta), Filmul Restul e tãcere tre- raneitãþii ca un mesaj din Constantin Nottara (Osman buie „citit” însã ºi ca o ale- altã lume. Sublim-emoþio- Paºa), Ion Niculescu (Mihail gorie despre condiþia artis- nalã rãmâne secvenþa în Kogãlniceanu), Aurel Atha- tului de oricând ºi de ori- care o mare actriþã a teatru- nasescu (Peneº Curcanul), unde. Practic, regizorul Nae lui românesc, Aristizza Ro- Jeni Metaxa-Doro (Rodica), Caranfil, vorbind despre ci- manescu vrea sã participe, o seamã de mari actriþe, în neaºtii marcanþi de ieri, s-a chiar cu rol de figuraþie, în roluri de þãrãnci sau de gândit ºi la condiþia actualã filmul care se turna atunci – doamne de la Crucea Roºie, a cineastului-autor în relaþia ºi la care au participat, pe printre care Sonia Cluceru, cu producãtorii, s-a gândit 160 Un film „de suflet”: Restul e tãcere

chiar la propria condiþie pe o ploaie furibundã, un autoritatea paternã. Un rol artisticã. Ne ajutã, în ex- discurs patriotic emoþionant frumos creeazã Mirela Zeþa, tragerea acestor semnifi- (în condiþiile unui film pre- Emilia sa fiind un personaj caþii, câteva fraze din sonor ºi în faþa unei camere cu personalitate credibilã ºi „synopsis”-ul filmului (aflat de luat vederi din care de influenþã în destinul în materialul de presã). Una lipsea tocmai pelicula!) – apropiaþilor sãi. Apar în alte dintre aceste fraze sunã ast- reprezintã un apogeu al roluri Valentin Popescu (Ca- fel: „Mai mult decât orice, unei cariere cinematografice targiu), Silviu Biriº (Raoul), este o poveste despre stra- în care n-a avut parte, din Florin Zamfirescu (Colo- niul concubinaj între Artã ºi pãcate, de roluri pe mãsurã, Bani, despre confuzia tragi- deºi regizorul Victor Iliu îi nelul Gutzã), Vlad Zamfi- cã ce planeazã peste aceastã prilejuise ºansa unui debut rescu (Nutzu), Nicu Mihoc fragilã alianþã. Despre strãlucitor încã acum cinci (Anton), Pãtru Gavril (Ca- Michelangelii ºi Papii din decenii, în Moara cu noroc. meramanul), Samuel Tastet toate timpurile”. Iatã ºi o a Regizorul Nae Caranfil ºi-a (Duffin), Alexandru Hasnaº doua frazã: „Artistul ºi alcãtuit o distribuþie foarte (Carol I). Directorul de ima- Finanþatorul se ucid unul pe aplicatã, interpreþii aleºi – gine este un operator de altul de-a lungul întregii printre care ºi „nume noi” – succes în creaþia cinemato- istorii a omenirii. Dar peste marcând atent specificul graficã a tinerilor din ultimii aceste douã cadavre devo- personajelor aduse pe ecran. ani, Marius Panduru, cãruia rate de viermi, peste acest Pentru rolul regizorului de i-a revenit un rol important peisaj morbid, OPERA tro- numai 20 de ani Grigore în crearea unei adecvate neazã în toatã splendoarea Ursache (Brezeanu) a fost atmosfere de epocã ºi a unui ei, cu un surâs pãtat de desemnat un actor plauzi- registru stilistic variat, cu sânge pe buze”. Aº vrea sã-l bil, Marius Florea Vizante, intermezzo-uri comice ºi cu asigur pe regizorul Nae care a reuºit sã impunã accente dramatice. Compo- Caranfil cã aceastã alegorie trãsãturile de personalitate despre condiþia artistului ale personajului sãu, mar- zitorul francez Laurent este perceptibilã în filmul cându-i, deopotrivã, profilul Couson este autorul unei sãu, aºa cum ºi-a dorit-o: ca de „enfant prodige”, ambiþi- inspirate partituri originale un frison, sub forma unei ile artistice, rãsfãþurile vârs- ºi dirijorul ansamblului emoþii difuze, greu de prins tei, aroganþele afiºate, com- interpretativ. Din echipa fil- în cuvinte, ca o magie a unui plexele în relaþia cu finanþa- mului au fãcut parte profe- cinematograf „de suflet”. torul sãu, dimensiunea bu- sioniºti de prim rang, pre- Pentru atingerea acestor curiilor ºi decepþiilor prile- cum autoarea costumelor performanþe artistice de juite de situaþiile de viaþã Doina Levintza, autorul de- excepþie, regizorul Nae prin care trece. Inspirat a corurilor, scenograful Cãlin Caranfil a fost ajutat de o fost Nae Caranfil ºi în dis- Papurã, autorul montajului, „echipã” puternicã de inter- tribuirea lui Ovidiu Nicu- inginerul de sunet Dan Na- preþi ºi colaboratori. Aº lescu în rolul lui Leon Ne- noveanu, precum ºi sune- menþiona, în primul rând, grescu (Popescu), care reu- tiºtii Gelu Costache, Florin participarea cu adevãrat ºeºte sã fie un personaj au- Tãbãcaru, Brian Riordan. Aº extraordinarã a Ioanei Bulcã toritar, dinamic, dominator, menþiona ºi faptul cã acest în rolul cutremurãtor al dar duplicitar, conºtient – ca Aristizzei. Cele (numai) ºi alþi contemporani – de valoros film pe care îl con- douã secvenþe ale minunatei misiunea lui divinã de pro- sider, de pe acum, „filmul actriþe – discuþia aparent tector al culturii. În rolul lui românesc al anului 2008” a ostilã cu tânãrul regizor în Iancu Ursache (Brezeanu), fost produs de Domino Film separe-ul unei locande ºi Gruia Sandu îºi manifestã, (producãtor: Cristian Co- prezenþa pe platoul de fil- pe diferite partituri – mai meagã), în asociere cu Avrig mare, unde improvizeazã, furioase sau mai calme – Group ºi Realitatea Media. 161 de tarot”, care îºi alege victimele dintre brunetele Dana DUMA drãguþe, devine obsesia blondei americane (Scarlet Johansson), secondatã în investigaþiile ei detective Un cineast de magicianul Splendini (Woody Allen), în show-ul. Simpaticul cuplu de detec- tivi amatori aminteºte de in- scriitor: vestigatorii ad hoc din Mis- terul crimei din Manhattan (unde Woody Allen apãrea Woody Allen împreunã cu Diane Keaton). Ca ºi în mai vechiul film, femeia e mai curajoasã, deºi Abstract motivaþia ei este de altã naturã. Blonda Sondra îºi The Romanian realease of the new film „Scoop" and of the book pune viaþa în pericol pentru „Mere Anarchy", both signed by Woody Allen, confirms the a avea exclusivitate asupra opinion he is a writer-film director. His movies are full of brigth unui scoop, o ºtire-bombã one liners and literary allusion, while his sketches are nurtured care sã-i asigure o lansare în with his cinematic experience. trombã pe piaþa gazetãriei. Aºa cum ne-a obiºnuit, „Ultimul mare comic condimenteazã din nou Allen revine la temele sale american”, cum mai este poveºti foarte bine scrise, fie dragi, cãrora le oferã mereu numit cineastul-actor Woody cã sunt destinate ecranului, o nouã abordare. De data Allen, revine în atenþia pu- fie paginii tipãrite. aceasta este vorba despre blicului românesc graþie magie, despre care autorul declara: ”În fond, toate fil- unui film, Scoop, dar ºi unei O comedie cãrþi, Anarhie purã, lansate în mele mele au un raport cu magia, inclusiv scheciul din acelaºi timp. O foarte bunã autoironicã New York Stories. Este esen- ocazie de a ne confirma pã- Lansatã în sãlile noastre þialã pentru mine. Nu-mi rerea cã Allen este un regi- de cinema cu subtitlul Bom- plac poveºtile prea rea- zor scriitor, ale cãrui filme 1 ba zilei, noua comedie alleni- liste” . Trebuie sã recunoaº- strãlucesc prin replicile me- anã poate fi înscrisã în ma- tem cã implicarea magiei morabile ºi prin trimiterile rea familie a peliculelor sporeºte farmecul poveºtii literare, în timp ce cãrþile despre jurnaliºti ºi excesele poliþiste, aºa cum se întâm- sale se nutresc permanent jurnalismului. Eroina, o plase ºi în Alice, unde o soþie din experienþa lui cinema- junã studentã la ziaristicã bovaricã primeºte de la un tograficã. Deºi septuagenar, din Statele Unite, aflatã în vrãjitor chinez o poþiune „bufonul literat postmo- vizitã la Londra, se simte care o face nevãzutã, ºi în dern”, cum îl numea un co- datoare sã rezolve enigma Umbre ºi ceaþã, unde un tâ- mentator, revine în plinã unei crime dupã ce fantoma nãr acuzat pe nedrept de o formã, demonstrând cã ima- unui recent decedat ziarist crimã se salveazã în oglinda ginaþia sa febrilã nu ºi-a e- britanc îi sugereazã identi- magicianului, dar ºi în puizat resursele. Faimoasele tatea asasinului. Descope- Blestemul scorpionului de jad, vorbe de duh (wise cracks) rirea „ucigaºului din cartea unde, hipnozitaþi de un ma-

1. În revista „Positif” (Paris) nr 444, februarie 1998 162 Un cineast scriitor: Woody Allen

gician, un bãrbat ºi o femeie acesta ar fi Celebritate, po- mult mai tânãrã, de care îl rivali în profesie îºi recu- vestea unui gazetar cinic, leagã o specialã prietenie. nosc afecþiunea reciprocã. dispus la orice pentru a-ºi Dacã pelicula chaplinianã Magicianul Splendini nu creºte cota de notorietate. citatã era una cu accente tes- este însã, în Scoop, provoca- Eroina jucatã acum de tamentare, am putea dis- torul rãsturnãrilor miracu- Scarlett Johansson nu e atât tinge ºi în Scoop asemenea loase. El îºi executã cu brio de cinicã, iar curajul e cât pe aluzii. Deºi e vorba despre o numerele de prestidigitaþie ce s-o coste viaþa, dupã cum comedie, ºi încã una foarte ºi iluzionism, dar nu prea vedem aproape de final, spumoasã, scenaristul Allen pare dispus sã creadã în in- unde criminalul de origine îl ucide pe eroul jucat de el, tervenþiile de pe altã lume. aristocraticã (Hugh Jack- Splendini decedând într-un Fantoma jurnalistului ucis man) încearcã s-o înnece. accident provocat de inca- (Ian McShane) pentru cã ºtia Aceastã scenã conþine o pacitatea americanului de a prea multe despre criminal trimitere omagialã la cla- se adapta la condusul cu vo- asigurã aici aceastã intruzi- sicul film Rapacitate de Eric lanul pe dreapta din Marea une, cerând pedepsirea vi- von Stroheim, al cãrui fan Britanie. Gluma poate fi novatului. ªi acest „mesaj declarat Woody Allen este. însã luatã ºi ca o autoironie de dincolo” are un antece- Referinþele cinefile sunt, de la adresa încercãrilor sale de dent în creaþia allenianã, în altfel, numeroase ºi cinefilul a se adapta sistemului de Alice, unde fantoma unui împãtimit se bucurã sã re- lucru în cinematografia eu- fost iubit, vãzutã numai de cunoascã, de pildã, trimi- ropeanã. Dupã cum se ºtie, eroinã, îi deschide ochii asu- terea la Chaplin. Ca ºi aces- dupã ce a început sã gã- pra duplicitãþii bãrbaþilor ta în Luminile rampei, cineas- seascã tot mai greu finanþare din jurul ei. Woody Allen tul-actor apare pe scena în Statele Unite, el a acceptat ne-a obiºnuit cu aceste unui teatru de varietãþi, propunerile unor producã- reveniri, ca ºi cu filmele- într-un numãr memorabil, ºi tori europeni ºi ultimele sale pereche. În cazul lui Scoop, tot ca acolo are o partenerã filme au fost realizate în 163 Dana Duma

Anglia (Match Point - 2005, Scoop - 2006, Cassandra’s Dream - 2007) sau în Spania (Viky Christina Barcelona). La fel ca Orson Welles acum o jumãtate de secol, geniul american gãseºte înþelegere ºi sprijin financiar pe sol european. Nu e de mirare, pentru cã hazul lui autoiro- nic ºi plin de aluzii culturale e mai puþin gustat în Staele Unite, unde sãlile sunt inva- date de filme pentru ado- lescenþi cretini, un triumf al acelui bathroom humour translocare instantanee (în cher”, în care imagineazã o (umor fizioloic) care face „A greºi e omeneºte - a discuþie între un regizor ºi din comedia americanã a pluti, divin”), fie de „mate- un scenarist care ar urma sã momentului un peisaj des- rialele postmoderne” pen- realizeze un musical intitulat tul de deprimant. Tocmai de tru îmbrãcãminte („Sam, ai Fun de siècle (jocul de cu- aceea lui Woody Allen i se parfumat prea tare panta- vinte e ºi el foarte simpatic). cuvine toatã recunoºtinþa lonii”), despre „rugãciunile Iar printre eroi s-ar afla acelora care încã mai cred cã personalizate („Aleluia, s-a Gustav Mahler, Alma în cinematografe se poate vândut”) sau despre „teoria Mahler, Gropius, Wittgen- râde inteligent. totului” („Cu corzile în- stein, Rilke ºi alte celebritãþi tinse”), metodele moderne ale culturii europene. Iar Cartea unui geniu de combatere a disperãrii umorul devine devastator create de ºarlatanii transfor- într-o frazã ca aceasta: comic maþi de televiziuni în vedete ”Existã o veche super- Volumul Anarhie purã sunt o minã de aur pentru stiþie în teatru, care spune cã (Mere Anarchy, în original), scriitorul atât de pasionat de orice show în care Franz apãrut la Editura Huma- angoasele omului modern. Kafka împrãºtie nisip pe nitas, confirmã reputaþia lui Goana dupã alimente rare ºi scenã ºi danseazã step e un Woody Allen de „artezianã exorbitante este o altã smin- risc prea mare”. Foarte de vorbe de duh”. Cele 18 tealã a lumii moderne care-l amuzantã ºi foarte sarcas- povestiri care-l alcãtuiesc inspirã pe autor, într-una ticã la adresa lãcomiei lumii duc mai departe preocupã- dintre cele mai bune poves- filmului este „Iederã otrã- rile prozatorului care, la fel tiri ale volumului, „Papilele vitã, ultima dublã”. Cât ca Saul Bellow sau Philip tale gustative”, în care avem despre „O surprizã zguduie Roth, ºi-a fãcut o specialitate plãcerea sã descoperim un procesul Disney”, în care din descrierea preocupãri- erou român, escrocul conte Mickey Mouse este convo- lor, obsesiilor ºi þicnelilor in- Vãnescu. cat în procesul unui mare telectualului american. Eroii Dar poate cã cele mai producãtor, umorul devine sãi traverseazã diverse crize savuroase texte ale cãrþii se delirant. Întregul volum stã (erotice, de identitate, de învârt în jurul lumii specta- mãrturie despre calitatea inspiraþie) ºi sunt seduºi de colului, lume pe care Allen umorului atât de special al soluþii de salvare dintre cele o cunoaºte ca pe buzunarele lui Woody Allen, îmbibat de mai extravagante. Fie cã este proprii ºi o evocã foarte co- referinþe culturale, dar nici- vorba despre „miºcarea de lorat ºi în filmele sale. De un odatã snob. O carte de neo- Ascensiune Hathor”, care umor irezistibil este mai ales colit pentru fanii scriitoru- asigurã accesul la levitaþie ºi „Cântaþi, voi, torturi Sa- lui-cineast. 164