Pe locul rămas alb din pagina I-a şi a 11-a tre- buia să apară un articol al prietenului nostru Ila- rie Voronca,-articol care a suscitat ca ripostă pe acel apărut în corpul re- vistei de faţă. Ilarie Vo- ronca a vrut însă să şi'l retragă pe al său, nevrînd să înfrunte o ieşire pe teren, o legendă de Da- vid şi Goliath. Locul lui rămîne alb ca o lespede funerară şi dă prilejul unei cenzuri pe care am numi-o a pu- silanimităţii şi a fricei. Saşa Pană—(prietenul care îngrijeşte de apari- ţia revistei)— căruia îi incumbă răspunderea şi regizarea evenimentelor petrecute în cursul ei, judecind că o fricţiune întredouă „ADEVARURI ' făţişă, nu duce--în timp — decît la sentinţa ima- nentă a dreptăţii, n'a avut nimic împotriva apariţiei a ambelor articole. Silit de sustragerea lui Ilarie Voronca, trebuie să lase ca revista să apară ANUL IV NR. 40 NOEM- cu specificarea de mai BRIE 1931 LEI 5 sus. ŞACALUL ACESTUI COLIBRI

Dar şarpele se zvîrcoli şi în văzul tuturor capul lui diamantul de vise şi de oţel. Sub vanitatea lor ca sub îmbrăcă elegant, coiful de otravă. Sîngele de marmoră, o căptuşală de iuft îi vezi cum dîrdîe şi cum le sună oasele scobora, în zgomot, treptele şi girafele plopilor după călă- ca un cărucior descompunîndu-se în mers. Ascultă-le prin- torii lungi nu erau ajunse încă la ceruri. Pe drumul alb al sul apocrif, vaietul sub care ghiceşti tot falsul vocii, hlamida nopţii moartea e un bolovan rotund ca un narcicism selenar. de pe umărul lor ţinut în lapte şi huzureala—iată-le-o plină 'O oglindă îţi turbură privirea şi cauţi împrejurul tău oa- de mucii sticloşi pe cari ei cred că sînt cristalele lucind menii cu care aseară te-ai culcat în ocolul aceluiaşi foc. ale trupului -lor. Vorbele sînt ocolite, premeditate, puse ca Roua i-a pus pe goană cu suliţele ei reci, cînd trebuia să-i un par-brise gurii, să nu se vadă limba canceroasă, măse- purifice ca o cremaţiune. I-a gonit dârei se întorc cu pietre, lele pestilenţiale şi gălbej te de saliva mefitică a dialecti- cu pantalonii în mîini şi cu pulpele cafenii de excremente; cei lor consp'rate. Iată-le gulerul făcut din zibelină de cîini cu ochii deslipindu-se dintr'o smoală galbenă, de parcă răi, puşi să muşte pe oricine s'ar apropia de geamul lor pleoapele au stat încuiate în lacătul molecular al omizii să privească în vatră focul arzînd ca o faţă a lui Cristos. strivit între degete cu desgust. S'au întors,să te spioneze Şi vezi-le din nou vorbele puse ca mustăţi şi bărbi false şi şi să te scuipe în somnul tău cu sforăitul tăind în lemne spune-mi că vei crede în răutatea oamenilor mici chiar cînd ei suflă în flacăra mare a ideii şi a metafizicei—şi mazul lor de abur. Ai închis ochii şi sulfatul de cupru nu e scuipă-i în laşitatea de a nu se putea rupe de ei, de ei decât un cearcăn împrejurui lor înfrumuseţîndu-i. cari spun că tu eşti acel rău între rai. Şi cari au clamat De ce m'ai îndepărtat şi în care parte e drumul care împotriva bunurilor convenţionale şi au venit cu picioarele duce înapoi ? Care din noi se subţiază printre gratii cău- sîngerinde pe un altar de lespezi ireale zbierînd şi înmu- tîncl să intre în palatul cu duzi ai minciunii şi'şi strînge ind tocul într'o călimară de lacrimi şi încercînd în acelaş tot mai mult în pumn tarta cu miere din care nu timp sise înfrupte din „bunurile convenţionale" ' să se tî- va da nimănui ? Mi-o spui câ m'am perdut în fes- rîie pe lîngă semenii lor transfiguraţi în scolopendre, căl- tinuri printre măştile şterse ale unor străini şi pigmei. cînd pe o dungă a canaliei, conştienţi, cu siguranţa înfiptă Da! Am căutat să înăbuş adevărul decît să răsar minciuna, voit ca un ţăru? în inimă; stingînd discret luminarea poe- ca palăria înaltă a vizitiilor cu cocardă, de altă dată. Des- mului, care le lumina capul suferit şi izbit dureros de pe- minţi o revoluţie pe care ai făcut-o cu toate arterele ex- reţii unei amfore divine, ca să poată în voie umbla prin plodînd sîngele care în aier se prefăcea în schije de radium micimea lor, ajunge la aspiraţiile lor lustruite cu un aur şi te iubeam doar atît. Tulburarea prieteniei tale era per- efemer, dar vizibil, contimporanilor ; să poată trece printre petuă în mine ca o unduire în infinit, ca un bulgăre fer- ei, spunînd : „vedeţi cum sînt eu de aurit, cum lucesc în bînd în adîncul meu, Cere-mi şi azi inima, cînd m'ai în- umbra voastră, cum scuipatul meu e un fagure pe care străinat şi ţi-o voi da pentru actul sublim al sacrificiului în spaţiu. Te mai port încă înlănţuit pe gît tu care te-ai supt voi îl lingeţi şi cum Eu, care am tot 1 metru 80 înălţime, în scoică şi în tăcere vinovată. Te vedeam cum tremuri ca şi voi, sînt de.o mie de ori mai înalt? Vedeţi, vedeţi căutînd să-mi ascunzi cîte ceva ştiut, şi mi-eramilă. îmi vor- şi veniţi să vă culcaţi sub tălpile mele ca blana ursului beşti de viaţă dar viaţa e adevăr şi adevărul l-ai disimu- pe care l'am vînat. Şi le pare rău că mărul producător de lat în sîrma ghimpată şi'n stufăria din nămolul tău. îmi fructele Iui nu poate să se umfle în piept, să zîmbeasca i- vorbeşti de singurătate şi revoluţie şi-ţi răspund că singu- pocrit, să dea autografe şi mere cu dedicaţii, să ceară să rătatea e egoism pur, e frică, e pasăre scundă pe cînd re- fie premiat de Academie, să se înscrie membru în societa- voluţia e actul suprem al altruismului şi al renunţării de tea producătorilor de mere, cu drept de vot şi de bust în sine ori care ar fi ea: artistică — ştii Sept manifestes grădina Atheneului. Dada, ştiinţifică—desuetitudineâ tracţiunei animale pentru Şi iată cum le cad unul cîte unul dinţii de os ai a- motor, socială-Trotzky, abnegaţiile lui Boris Savincov, Kro- dolescenţei şi ale adevărului ghicit odată. Şi oamenii între potkin, Bakunin, Karl Liebnicht, Roza Luxemburg şi toată care au venit ziua după ce i-au înjurat în noaptea de ra- galeria incomparabilă a revoluţionarilor ruşi. îmi aminteşti dium a creierului şi a poemului, i-au primit şi i-au pus să de ghilotină ca sa ceri la urma izmenele de flanela, focul le facă lustrul ghetelor, să-i scarmene de bube ca apoi "din odafe, blidul sigur cu supă. după ce le-au făcut slujba să le puie în palmă banu, şi elogiu şi gradul de funcţionar superior cu zimţi cari gîdilă Te strecori printre vecinii tăi alarmaţi căutînd o sal- şi să-i măture lăsîndu-i la uşă să chelălăie stelar şi să sape vare a ta şi nu a lor. Ştiu şi eu prefacerile şi handicapul în noapte un tunel al pupilei, căutîndu-şi vindecarea în du- prietenului blond, l-am certat, i-am spus-o. II învinueşti de rere, liniştea în sbucium, viaţa în insultarea ei. a fi ajuns să fabrice tablouri pentru pereţii celor ghiftuiţi Dar acesta nu-i decît scăparea lor, ricoşeul fericit, în- şi atunci ce-ţi va păsa ţie dacă numele semnat în colţul toarcerea fiului risipitor, izbăvirea, cînd limba de bou lu- pînzei e Picasso sau Kimon Loghi, cînd în aceiaşi clipă tu bric nu va mai flata tumefiată de pluşuri, rotocoala flască pentru 40 de lei tipăreşti la o editură ghiftuită şi merce- şi dorsală a pahidermului pe care şi-1 aleg stăpîn pentru nară, pentru rafturile aceloraşi îndestulaţi, ultima ta carte chivără lui de bancnote. Citeşte „l'Unique et sa propr eté" a cu poeme, ultimul tezaur al cântecului. Dar nu vei fi tot lui Max Stirner şi vei vedea adevărul gol ca pe propria-ţi tu acelaş care trecând pe lîngă carte nu-ţi va păsa că sus mamă pe care o surprinzi nudă deschizînd brusc uşa ca- e semnat Paul Eluard sau Theodor Stamatiad? merii e;. Nu-ţi ascunde ochii, nu întoarce spatele chiar Caut, caut sub ghirlandele tale de imagini şi de cris- cind sînii ei atirnă bălăbăniţi. Odată au fost virgini şi altă tale adevărul cum aşi căuta în boschetele de trandafiri spi- dată au fost azinri de unde gura ta gîngurind a supt sucul nii. Dar trandafirii sunt spîni de spini şi mă podideşte un vieţii tale de azi. Intoarce-te cu părul incendiat -de spaimă plâns. şi afundă-ţi mîinile impure în jar şi urlă de durere. Pe Dar poate că lucrurile să le vezi bine trebuie să te acoperişul nopţii toate păsările vor aduce în cioc o măr- pui în perspectiva lor. Minte ca să vezi adevărul. Ca să te gea de apă să te potolească. Fintînile vor trece lîngă tine convingi de sinceritatea care lipseşte oameni'or fi cel în galop înspumate ca sirepii şi vulcanii vor fumega păre- din urmă perfid şi după ce ai văzut, închide-te ca o mapă rea ta de rău. de oglinzi şi vezi-ţi pe dinăutru tortele de rinichi, şi ficaţii de ciocolată, plămînii ca un cozonac sugînd stafida aieru- Dar sîngele în stilet e în vîrf ca o garoafă. Gitana lui şi deschide largă gura şi înfulecă. Şi vei avea savoarea muşcîndu-şi sexul îşi zornăie banii şi în şold mîinele rup de dublată cînd vei elimina fecalele în frac, grase şi cu deco- beregată dansul. Stiletul eşit din cot ca un humérus se raţiile de limbric pe piept. Şi vei scrie şi o poemă şi o vei încleştează în strigăt. Taurul l-ai sucit şi lîngă tine e un plimba printre oameni: vezi ce aurit sunt eu, vedeţi că morman inert de forţe expiate. Un vulcan l-ai stins tîrşind sunt de o mie de ori mai înalt şi-mi vei vorbi de singură- talpa peste el ca peste un muc de ţigară şi victorios te în- tate, de moarte, de viaţă ca de o pasăre fără precedent. torci cu coiful îmbrăcat pe lună, printre savane, unde si- Dar nu te voi putea auzi fiindcă voi plînge sau voi rîde. rnunul îţi ridică pulpana căutîndu-ţi coasta de zinc, de unde gheorghe dinu mersul tău sună. Palmierii te-au pavanatşi fluviile căzute în PRIMITE : FRANZ WERFEL — Cazul judecătorului Sebas- genunchii bolovanilor ţi s'au prosternat, ridicind la cer gru- tian, Edilura Cullura Naţională. VRAJA — revistă. Anul II. Nr. 14. POVEST EA VOR BEI prelingă. Vei cunoaşte nopţile cu răcoarea putredă şi îngerii leproşi, nopţile cu turmentări în torente şi Unde e leneveala de plantă acăţătoare să-şi fil- demonii vor ţîşni din răscrucea drumurilor în locul treze prin pupile prezenţa. Să lege şarpele aşteptării sergenţilor cari trebuiau să-ţi asigure întoarcerea de fiecare rază a soarelui — miriapod legat de ochii acasă, la papuci. In timp ce acolo, un rădvan se noştri întredeschişi ? Hangarele aşteptării sînt goale. opreşte la poarta ferecată şx cineva strigă : acesta să Ca un arpegiu urci treptele un portativ spre sera fie trecutul. Viermi de ghiaţă îţi biciuie sub cămară larg deschisă spre cerul cu navigatori împietriţi din subţiorile, coastele. Cîte degete sînt a doua zi stilete, ajua. O oglindă aşteaptă concav. Mîinile obosite adorm ciripitul privighetoarei un concert de alice, cocoşii îşi într'o mreană de păiajen în kipceaua ultimului vis din ţipă neliniştea pe care o presimt ca pe uliu, presimt somnul fecundare a tăcerii, ultimul vis mai neverosi- străzile cari peste o oră — la ora nesigură a dimi- mil decît cele anterioare, cu evoluţii neprevăzute. neţii — vor fi insuficiente, mîinile cari vor ridica Aşa trec săptămîni şi în suflet îşi sapă cîrtiţe blonde baricade într'o horă de atleţi. Un albastros elanul un schelet de subterane. spintecă azurul cu un zigzag din cascade de mac săl- batec, cu un şal pentru profilul satinat' al adolescen- într'o noapte înmormîntarea prietenului purtat pe tului plecat din casa dela ţară cu ochii mari cerniţi spate pe pîntecele fluviului. I se vor ierta decepţiile. spre mina de fata morgană care îl cheamă. Şi fata I se decerne o cocardă de sînge închegat din cădel- morgană se retrage cu acelaş gest dantelat cu spatele niţa inimii. Ploaie de cenuşă, nori din umbre chine- spre orizont. Insomnia te va cuprinde livid cu gîndul zeşti, genunchii se incovoaie şi fără liman e pustiul rătăcit printre izvoarele neexplorate prin borangicul botezat suflet. Nu voi mai vedea aceste pleoape tăiate unui fntinerariu de almanah şi obsesii în defilare cir- în piatră aceste tîmple aplecate spre poemul aventurii. cumscrise ţie. Vino să-ţi sărut buzele: eşti pe poteca In valurile forţei ce cositor privesc tictacul capului. revelaţiei. Elan—cutie cu resort pe care nici un balast Pare că nouri au grămădit ochi de fantomă de cari nu-1 va putea reţine mîine comprimat. Elanul trăieşte mă apropii cu mîini pasionate şi gura încrustată cu cu siguranţa fluviului că dincolo de toate ocolirile ii jăratecul necunoscutului. Cuvintele sînd fade şi sin- aşteaptă marea. (Fluviul trăieşte cu nostalgia necu- gură o carafă de scîntei aşteaptă după draperia fără noscutei, marea) Elanul aprinde feştile în orbite, ciucuri ca un năvod în paragină. O mingii o iubesc imprăştie un pumn de furnici în glezne. E o mitra- e sora mea e fratele meu străveziu. Au trecut poate lieră elanul escaladînd raţionament şi confort. Acum două decenii dela rugăciunea rostită cu genunchii elanul aşteaptă ca un porumbel de poştă semnalul sprijiniţi pe zare cu mîinile în rouă, iar printre ini- plecării, cele două silabe cari trăiesc între cerul roşu mile atîrnate de lanţuri ca la un bilei şi numerotate al gurii şi balustrada dinţilor. GATA. fals, un clinchet trece la fiecare sguduire. Şi sunetele se înecau în culorile privirilor. Siguranţa aventurii Şi oamenii decoraţi cu flinte în procesiune de care trebuia să descleştcze ca un scurt circuit să bulevard cenuşiu vor sparge ecranul oraşului adormit. arză ca acidul sulfuric, vibra in decolteul peisajului. Cu gene purulente bătrinii nu vor înţelege sfîntul Purificaţi în rîul de lumină ca un bandaj pe fruntea de pe calendar, nu vor înţelege jgheabul în care ora- suferindului, oamenii piecau veneau fără mimică, în şele pornesc talazuri — unde duce. Invective vor obrajii de paralitici şi numai buzele lor de ciută go- sfîrîi pe o banchiză de flăcări. Pruncii a or căuta cu nită tremurau demenţial. Poate-oamenii purtau o veste virgulele degetelor ghiocul sinilor ca o claviatură şi secretă care-i lega cu un cordon ombilical între ei şi vor prinde cu moluscă buzelor mărgeanul mamei dar fără să se poată altfel decît în faţă privi. Adolescenţii sînii vor da sînge. Şi va fi primul banchet al pruncilor erau cit arbuştii. In vitrine instrumentele cîntau sin- născuţi sub zodia cutezătorului. gure de groaza liniştii de stampă a oraşului prăfuit. Pruncii candele aprinse la ochii părinţilor Iar pe ziduri pana:e răstignite. Ia apropiere masa de viaţă încolţită pe un gherghef de mistere onix a profetului. Acela pentru care liniile înflorate o daltă rupe soarelui un nimb şi pruncii ale mîinii sînt litere de abecedar. In porii fiecăruia pruncii ridică pentru întîia oară foiţa de ţigară a citeşte violenţele viitoare şi meterezele prăbuşite în pleoapei spate. Un destin într'o rotulă. Apariţii fosforoscente şi o rază le disvirginează pupila prin care vor intra se aprind la lumina lunii O briză trece ca un pieptene incendiile şi turnurile eifel ale depărtărilor de doliu peste părul răvăşit al bulevardelor de aramă. coarnele de bivol ale nedreptăţilor Sunete de xilofon ciocănesc ţeasta şi din gîtlejul bănuţul din irisul femeii tăvălite în pulbere de mirodenii cauterizat cuvintele necunoscutului sfîrtecă. şi celelalte ospicii. saşa pan â Undeva pămîntul e la ultima pagină. Undeva se sbat apariţii într'un joc de promiscuităţi. Undeva oatnenii poartă în oase măduvă de foc, respiraţia li Te-am citit dinadins, din cînd în cînd, ca să te se accelerează pînă ia incandescenţă şi din somnul pot păstra în propriul tău scris ca în alcool. Şi de zăvorit cu funte solubile, copii se scoală uriaşi. Plîn- multe ori te răscumpărai. Oh de cîte ori faţa ta de sul lor rămîne atîrnat de arbori în ciorchini de rcuă. cupru stins nu-ţi seamănă cu aceia pe care tu în fie- care zi o porţi. Peniţa ta scrîşnea spunînd adevăruri Plînsul moneta de schimb a nenorociţilor, a bolnavilor tari, încondeia din vorbe păsări şi umplea literile a căror faţă sgiriată lasă licoarea mătrăgunei să se cu o licoare atît de binefăcătoare şi iar te iubeam. u u NEBULOASA MEA PRIETENA MARIA a porni, dar am cedat repede fixităţii ei, am cedat numai ca intenţie de plecare, mîna mi-a rămas mai LUI ION CÂLUGĂRU departe într'o complecta şi cu multe eforturi susţinută inconştienţă pe braţul ei lingă prăpastia de mătasă şi Impresia apropierii dintre noi era odată înăuntru în corpul magnetic din jurul sinului stîng. şi a doua oară în obiectele cari înconjurîndu-ne par- In timpul acesta primăvara se desăvîrşise, era o ticipau inconştient la ceiace avea si se întîmple. isbîndă definitivă şi în acelaş timp un apropiat sfîrşit Peisajul ca o pastă de mulaj se prelucra uimitor de al plantelor cari isbucnise din pămînt, în curîna avea repede şi se armoniza cu ritmul nostru sufletesc, să se reverse imensul cazan de orientală toropeală, scurgere de şapîrle crude pe o plajă dogorită de vîrstă. pe hartă Asia Mică înainte spre noi ca o pecingine. Eram încă efebi şi trăiam vag în voia unui fluid in- Cu cîteva 7ile înainte de despărţirea în faţa verii terior, era o încredinţare a noastră cîtorva, falduri pe care aveam să o trecem în locuri diferite, am în- acvatice dintr'un fim iu care ne străbate şi se însăr- soţit-o pe Maria pînă acasă. Aceasta se afla spre Co- cinase să ne poarte mai departe. Sfîrşitul (sau un al troceni în capul de sus al buleverduiui, era acolo şi doilea început) se întrezărea uneori foarte departe şi mătuşa ei, iar întîinirea dintre noi a fost tot ce mi s'a nelămurit ca o insulă cu un golf fructuos în care întîmplat pînă acum mai straniu. Traversam o cameră aveam să ajungem inevitabili împinşi fiind de oasele cînd am văzut-o apărînd din dosul unei mobile ma- noastre aceleaş care ne urcase treptat şi în prece- sive ; 11 înclinarea mea de o respectuozitate excesivă, dentele etape : bronzarea vocii, rotunjirea muşchilor, a răspuns abia cu o uşoară aplecare a capului şi fără a-mi întinde mîna ceiace m'a stingherit suficient. Ma- desăvîrşirea spre culminare a glandelor şi organelor ria între timp părea în prada unei vii agitaţii, atunci dedinăuntru. Era vorba acum ca toate acestea să să s a întîmplat acel lucru surprinzător şi neverosimil, topească într'o supremă. mătuşa ei după cîteva clipe de ezitare care păreau a Ea ne şi trimesese mesagerii metafizici şi nelă- unei lăuntrice dispute, s'a apropiat dintr'odată de mine muriţi deocamdată dar vestind ceiace avea să vie. zîmbindu mi prieteneşte şi a schiţat un gest evaziv ca Şi între timp voiajul nostru continua. şi cum ar fi vrut să mă mîngîie pe păr, rămăsesem In afară, el era pe largul şi regalul bulevard al surprins dai înainte de orice reculegere o nouă ac- Independenţei cu castanii biciuiţi de o acerbă şi verde ţiune complect uluitoare se produse, înalta doamnă a- tinctură ţinîndu i în frîu pe planul cromatic ca pe propiindu-se şi mai mult de mine fu faţă de mine în- nişte cai de rasă, nelăsîndu-i să-şi piardă nici una suşi asemeni unei tinere femei care se pregăteşte din performanţele realizate. Pe acolo, în fiecare dimi- să-şi alăpteze copilul, mişcările mîinilor pe deasupra neaţă noi treceam alături şi fluidici, pentru ceilalţi bluzei şi expresia feţei trădau intenţia aceasta fără a oameni mai mult ca într'un vis, într'atît umerii se lăsa loc nici celei mai mai mici urme de îndoială, de- despleteau şi fluturau în urmă asemenea unor ireale zorieatarea mă copleşise, nu ştiu ce s'ar fi întîmplat eşarfe. dacă nu apărea camerista pe care Maria o sunase Înăuntru drumul era zigzagat şi nebulos, o ar- îndelung. monie de confuzii şi nedesăvîrşiri, nimic nu era dus pînă la capăt, totul eşua, gesturi sau mărturisiri abia Puţin mai tîrziu a încercat să-mi explice purta- schiţate, o legătură între mine şi ea căuta să se facă rea stranie a mătuşei sale care transportată în altă dintr'odată pe toate cele trei planuri atît de diferite cameră îşi revenise. Se spunea despre ea că întovă- ale timpului (ce se întîmplase, ce se întîmpla, ce avea răşindu-şi pe vremuri soţul într'o misiune în cîteva să se mai întîmple) pentru găsirea unui punct comun state din Balcani, la o escursie într'un peisaj de de atingere se făceau incursiuni în copilărie şi se munţi au fost atacaţi de bandiţii obişnuiţi ai ţinutu- stăruia mult asupra reacţiilor avute în faţa vieţii, lui şi ea făcuţă prizonieră dimpreună cu copilul pe veneau apoi în prezent preferinţele, în viitor proiectele, care-1 avea alăturea pe catîr. Urmase cîteva zile de peripeţii şi spaime apoi o încercare eroică de eva- o căutare laborioasă de asemănări şi forţe care să se dare sfîrşită prinlr'o luptă corp la corp în care copi- complimenteze, se recurgea pînă în domeniul visului lul a fost pare-se stîlcit. Eliberarea nu i-a venit decît trăgîndu-se din el concluzii şi argumente pentru lu- o săptămînă mai tîrziu în stare de letargie şi numai în mea reală, nu era nici o taclică sau procedeu de schimbul sumei de bani cerută ca preţ al răscumpă- cuceriri, trăiam o sinceritate care mă impedica să rării. Revenirile la viaţă erau sfîşîetoare însoţite de lucrez în ascuns, dar în acelaş timp inhibat cu berg- conştiinţa pierderei ireparabile a copilului, credinţa sonism alergam pe toate suprafeţele (chiar cele tre- că fusese străpuns da un pumnal in timpul luptei îi cute) pe care mă gîndeam că aş putea o întîlni, era o era nezdruncinată cu toate că şeful bandei aflînd a- încercare de grandioasă şi arhitectonică sudură, dar ceastă afirmaţie din ziarele care publicau lungi rela- totul intuitiv, fără nici un fel de calcul. tări, trimisese din munţi scrisori de riguroasă desmin- Un calcul, dacă ar fi fost vorba despre el era ţire şi chiar articole de protest la redacţii. Acestea mai degrabă în cele cîteva încercări de apropiere ale nu mai aveau nici o importanţă de vreme ce pentru atributelor fizice, bulevardul în afară de orele cînd o reabi itare a minţii îi trebuiau cîţiva ani într'un sa- treceau studenţii facultăţi de medicină era aproape natoriu. Restul tinereţii îi decursese după aceia nor- pustiu, îl parcurgeam cu îndelungi opriri pe bănci mal şi uneori strălucit, soţul ei, (frate cu mama Mă- sau în faţa unor imense panouri montate de curînd riei) ajungînd cTe cîteva ori ministru. de serviciul de propagandă al unui ştrand, era super- lativ sugestiv, în fiecare săptămînă avea loc surpriza Dar de la al patruzecilea an, începuse aceste ten- şi premiera altui afiş umplînd peste noapte toate zi- tative de întoarcere la rătăcirea din trecut, în faţa cî- durile ora ului cu acelaş cuvînt sau aceiaş siluetă, torva tineri de o vîrstă pe care ar fi avuto şi fiul său unele din ele adevărate truvaiuri plastice cîteodată nobila doamnă se turburase cu desăvîrşire, era pro- de o uşoară nuanţă lascivă care ne turbura şi ne babil o amnezie a întregei durate de timp trecută de parfuma respiraţia, îmi reamintesc de o fată care se la ieşirea din sanatoriu şi o întoarcere la exercitarea desprinsese din degetele pictorului ca un fruct copt efectivităţii materne intervenită atunci în împrejurări de pe creangă, un trup răsturnat în nisip trosnind atît de tragice. parcă de frumuseţe, atunci pentru prima oară cu ezi- Mi-a plăcut lămurirea aceasta mai mult în latura tări cari îmi îngrămădise toate bătăile inimii în cap, ei de legendă, mă exaltase postum şi toată efuziunea am ridicat încet mîna pînă pe braţul Măriei ca pentru s ar fi canalizat bineînţeles spre Maria, dar plecarea mea în vacanţă întrerupse brusc firul acestei noi des- REPRESALII făşurări. Decorul in care sosisem era rustic şi integrarea mea în el se făcuse fără dificultăţi. Eram complect D-l T. ARGHEZI publică într'unul din hebdoma- izolat şi cele cîteva transformări la care mă supuse- darele duminicii de 25 Oct. 1931, un medalion al d-luiA. sem aveau mai mult un caracter de agrement. Astfel L. Zissu. E, mi se pare, cel de al treilea pe care d-sa lungile mele ore de orizontalitate nu mai erau acum îl sapă în cerneală aceluiaşi şi, de la început l'am sus- pentru erotice confuzii sensoriale, trîntit voiniceşte pe pectat după cum cunoaştem strălucite „portrete artis- pîntec studiam atent şi neofit viaţa cîtorva gîngănii tice" ale d-lor Aristide Blank, Leopold Stern, A. Do- pe care mi le punea la îndemînă covorul de iarbă al minic şi alţii, toţi scriitori avînd pe biroul lor, un ser- unei grădini în care coboram aproape deadreptul din tar cu manuscrise şi unul cu bancnote. Dintre toţi d-l pat, într'atît era de inexistent spaţiul care le despăr- Zissu îl merită primul dincolo de piramida sa mone- ţea. Nu ştiu prin ce întîmplare se afla acolo o bise- tară. rică*) catolică la al cărui preot găsisem un volum gros Să vedem portretele d-lui Arghezi. legat în piele cuprinzînd o serie întreagă din Souve- Cîteva imagini, cîteva metafore, arabescuri şi vi- nirs entomologiques şi le citeam seara la lumina u- raje literare deasupra oraşului. Ar fi trebuit să-1 in- nei lămpi de petrol. tituleze—titlul pe care noi i-1 conferim din oficiu: D-l Era o lampă albastră cu totul obişnuită, una Zissu văzut din avion, d-l Zissu văzut din suma . . . dintre acelea înzestrate cu o oglindă rotundă în care (urmează cifra exactă). mă vedeam uneori (altă oglindă nu se mai afla în Codiţele grase de purcel ale stilului d-lui T. A. toată casa) după ce imaginea îmi trecuse de două ori se înseiliază între degetele mai grase şi gurmande prin sticla verzuie No. 8 şi odată prin lama roşiatică ale potretistului. Scînteile scăpărate din creion zbu- a flăcării dedinăuntru. Nu era nimic extraordinar (a- rătăcesc o clipă pe lîngă profilul portretului, luminin- fară cîinii lătrau liniştit, profesional aproape) dar du-1 doaratît cît ţine clipa de feştilă a bancnotei. Cauţi lampa mi-a rămas indelibilă ca un vaccin al retinei. precizia, cauţi adevărul cum cauţi pe un perete de La fel verticalitatea, deşi matematiceşte nu mai mobile scumpe, butonul electric să luminezi încăpe- era pură—făcuse un compromis spre oblicitate, foarte rea, Superficiale mîinele d-lui Ar. hipnotizează. Dacă necesar la ascensiunea munţilor—mi se curăţise de închizi ochii efectul lor l'ai ratat şi rîzi, şi rîzi şi-1 rutina citadinului şi sprinten urcam coastele bătînd izbeşti cu călcîiul în bătături să sară ars. Şi te întrebi apa izvoarelor cu nuiele subţiri. de ce ? N'o fi d-l Zissu fotogenic ? Literatura d-sale Măriei îi scriam rar. îşi întovărăşea mătuşa pe nu merită cuvîntul răspicat, clar şi fără lestul bacşi- citeva plaje din occident, aveau un itinerar nesigur şului ? Nimeni nu va avea curajul să scrie despre d-sa care făcea imposibilă o corespondenţă promptă (n'am fără să fie chinuit în odaia sa de năluca bancnotelor putut niciodată seri cu gîndul că va trebui apoi să a- ca de o cireadă de zebre servindu-i de transparent daogi pe plic : a se urmări..) Această vagă şi conti- pentru caligrafia dreaptă, onctuoasă şi conformă lor? nentală separare dintre noi îşi avea totuşi farmecul ei Oi fi situaţiile d-sale financiare, industriile epocale nedefinit pe care i-1 sezizam uneori cînd survenea o funcţie virtuală a scrisului d-sale ? In literatura clipa matematică de oprire între un pasaj şi altul al toată a d-lui n'am descoperit nici o incubaţie, nici o cărţii lui Fabre, sugestie din ele. Şi ajungi la concluzia : Personalitatea Acelaş preot care mi-o împrumutase mai avea d-lui Zissu inteligentă, „superinteligentă" cum sinuos pentru mine o surpriză ultimă şi cu totul altfel, parcă d-l Ar. o spune, n'a simţit pînă acum eschivarea por- un îndrăzneţ pod suspendat svîrlit în urmă spre e- tretiştilor d-sale, camuflajul sincerităţii lor, disimula- xaltare peste prăpastia pe care ar fi deschis-o între rea în grădina purboarului? N'a înţeles că azi, cînd ea şi mine cartea lui de domoală îndeletnicire. Asta fiecare scriitor îşi are ocupaţia sa socială, de ce nu- a fost într'o seară, era 14 August balul stelelor căză- mai dînsului i se repetă de a fi un măestru pilot al in- toare, le urmărisem cîtva timp apoi trecuţi în camera dustriei, pe cînd de pildă, eu, cu aceiaş măestrie, pot lui am ascultat acea fantastică povestire tradusă şi duce pe mîini cîteva farfurii cu alimente servind în- desluşită de pe manuscrisul unui poet ungur a cărui tr'o lăptărie şi prepara cu aceiaş abillitate şi intuiţie viaţa răzvrătită şi moarte tragică îmi era de mult cu- cafele cu lapte, ca d-sa trusturi capitaliste ? E punc- noscută dintr'o antologie a minţilor deslănţuite pe care tul unui om, peste care treci cu discreţie vorbind de singur mi-o întocmisem alegînd din cronicile veacu- biserica sufletului său, de rugăciunea sa. Şi să recu- lui. Manuscrisul era inedit, de o ineditate aproape noaştem că literatura d-sale se plasează pe un fond fioroasă, stătuse atîţia ani închis într'o casetă meta- aparte în scrisul romînesc. Exeget al hasidu'ui, culti- lică puţin ruginită şi lumea îşi văzuse mai departe de vat din marea literatură idiş şi a talmudului, puţini treburi ca şi cum trăsnetul lui nici n'ar fi existat. Era sunt acei chemaţi să o discearnă cu prestanţă şi cri- o povestire fantastică—şi totuşi lipsită de orice su- tică pură. Şi poate unul dintre ei ar fi şi Ion Călugăru biect—mai degrabă o succesiune de imagini toride şi care deşi ar fi avut unde să-i modeleze în baso- evocări apocaliptice a căror fluid îţi pătrundea pînă relief figura autentică şi din lutul său intrinsec, s a în măduva oaselor. Pentru a găsi o comparaţie turbu- ferit, a tăcut, s'a ascuns în cenuşă şi sub poalele rării şi neliniştei care mă cuprinsese m'am gindit de d-sale calde. multe ori la panica pe care ar fi încercat-o oamenii Şi fiindcă d-l A. L. Zissu nu-şi merită portretele dacă din generaţie în generaţie ar fi fost deprinşi cu aşa cum ele au fost scrise pîna acum, de ce nu caută o atmosferă neclintită, cu un aier mereu limpede şi să oprească apariţia lor—şi atunci cînd ele, totuşi, a- într'o bună zi unul din organele pe care le cunoş- par—să dea o categorică şi demnă desminţire ? team ar fi început să se desfăşoare. (va urma) geo bogza „CONTIMPORANUL" a împlinit 100 de ani. Nepo- ţii „lui" de la UNU îl trag de perciuni, i-se fişă în *> Prof. August Scriban remarcă limbii romîneşti cîteva inevita^ barbă şi economisind banii de Ia curve, îi fac cadou bile cacofonii: Tactica cavaleriei, biserica catolica, banca Carpaţilcr. un flacon mare de URODONAL. etc. Intr'una dintr'acestea, Geo Bogza a căzut, Redacţia îl trage de u» —— . reebi. < N. R.> ro11 In No. viitor UNU va publica un manifest sem- Ştim că vom pricinui veninul cel maiamar prie- nat de componenţii lui, strînşi în pumn ca un capfos- tenului nostru atît de iubit. O facem călcîndu-ne cu forescent şi mîrîit al generaţiei. potcoava în inimă decît să suportăm mai departe un Va ridica şi va impune un stîlp al infamiei şi o- obraz cu cute (cucute) o umblare în umbră cu lumi- mul va trece printr'o trompetă de foc strigînd adevă- nile fascinate şi echivoce şi vrem să eşim în vileagul rul cu abnegaţiunea lui definitivă. tuturor aşa cum sîntem şi cum destinul acerb al ge- • neraţiei noastre ne dă. UNU nefiind decât o tribună de revoluţie artistică Aierele tulburi, izolarea în poem, ca o ascundere cu implicit sacrificiul materialist; un pisc de pe care în poalele mamei, zig-zagul şi unele vicisitudini pe obrajii ard de un vînt pur. Cînd braţul nostru drept care pînă acum revista le-a suportat —de ce n'am spu- a cangrenat pînă la umăr, ni-1 amputăm si renunţăm ne-o—n au fost decît contigenţele acelei promiscui- la e) cu toate bijuteriile de pe degete, cu toate brăţă- tăţi morale pe carecolaboratorii-prieteni şi-o tolerau rile, arterele şi cuţitul îl luăm în dinţi. femeieşte şi treceau peste dînsa cu un pseudo-cinism care nu era decît debilitatea de a lua o atitudine dîrză comitelui provizoriu alunecarea ipocrită pe lîngă realitate. V M F M M

IN INTIMITATEA MARILOR NOŞTRI AUTORI ŞI purtarea lut parada de gesturi c;u8si-pjomifăk>t pe şi inflexiunile de CÎTEVA NOŢIUNI DESPRE MUZEUL POETIC. voce caracteristice femeilor fa|ă de adoratorii lor cînd în fine con- simt să facă marea jertlă. Nu pubam să-mi exp'ic aceaslă perioadă de rut spiritual şi îi aşleplam cu vădită curiozitate urmările. Astfel Mă aflam acum cîtva limp pe troluaruldin fata Capsei şi vrînd înlr'o seară, poetul îmi spuse că d»flnitiv cjnvins de adevărata mea să traversez, un automobil, o cucoană şi un cîine cu Ian) lung m'au prietenie şi discreţie s'a holărît să-mi acorde marea favoare de a mă făcut să mă opresc cînd tocmai din sus venea un cunoscut al meu inlroduce în Muzeul Său Poelic. Cînd rostea „Muzeul Meu Poiieliic" Ia braf cu o pereche de mustăţi pe care le-am indentifical numaide- gura îi părea un bloc masiv de aur. l-am mulţămil emoţional şi am cît ca făcînd parte din accesoriile de elegantă ale poelului S. Ori începui să mă pregătesc penlru marea iniţiere. Dar ca fecioarelesau cum aş fi manevrat nu mai puteam să-i ocolesc, prietenului ii eram ca poeţii, S. a mai cochetai cîlva limp cu mine. De cîle ori îi rea- dator o con .orbire şi mă şi înhă)ase cu privirea. Prezentarea dinlre minteam de avîntul lui senlimental se înroşea pînă în vîrful urechi- mine şi poetul S. a fost inevitabilă. lor şi protesla parcă slrîngîndu-şi genunchii : o nu, nu, astăzi nu, le Mă sim|eam stingherii. Pe vremuri mă lăudasem că dacă se rog eu nu, ai încredere în mine, doar (¡-am promis, dar azi nu, cu va apropia vreodată de mine mai mult de jumătate de metru, am să nici un pre|, te rog. întind (hipnotic) mîna spre mustă|i şi am să-1 Irag. Acum nu mă Cum muzeul său poelic sfîrşise prin a-mi deveni obsesia zil- simţeam cîtuşi de pujin propriu pentru această acţiune dacă nu te- nică, de teamă că scena de mai sus să nu se repete la infinit mi-am merară, în orice caz scandaloasă şi mă jenam fa(ă de mine însumi. întocmit un plan strategic şi: Maestre-mi-am uns eu înlr'o seară bu- Era o indispoziţie şi în nici un caz laşitate, dar gîndul că ar putea zele cu miere, —căutind azi în biblioteca mea, în raftul în care (in fi totuşi laşitate mă enervase într'alit încît primeam tot mai dese im- cele mai preţioase cărţi, cu surprindere şi lrisle|e am observai că bold uri să sparg situaţia dîntr'odată punîndu*mi în aplicare vechea volumul dumilale de splendide şi adevărale poezii „Din buciume gai- dorinţă. Şi poate s'ar fi întîmplal dacă poetul S. n'ar fi început să-mi vanoplastizale" am nenorocirea de a nu-1 avea deeîl în ediţiile a lV-a vorbească înlr'un fel care m'a interesai la culme. Cînd deschidea a Ill-a şi a ll-a. Ediţia înlîi mi-a fost imposibil să o găsesc în lot gura i se vedeau nişte dinji care uneori păreau de aur, alteori nalu- Bucureştii şi cum ţin enorm să o am, atlîrd între limp că din a- rali, după—şi aici era aceia ce m'a interesai şi mi s'a părut straniu — caaslă ediţie complecl epuizată mai ai acasă cîleva sule de volume nal'ira cuvintelor pe care le rostea. Astfel cînd gura poelului se ro- le rog să fii atît de bun şi să le deranjezi să-mi aduci şi mie unul, lunjea pronun|înd „poieziee" şi un orb ar fi văzut o superbă dantură bineînţeles cu scumpa şi preţiqasa dumilale dedicaţie. de aur, pe cînd dacă se ascufea să invecliveze „şnapanii aceia delà Ah! îngălbeni S. înainte da a fi sfârşit eu, asia e încă una Gîndirea" dinţii îi erau albi ca spoiţi cu var. Din limp în limp îl an- din infamiile acelei canalii de C: T. O să-i arăt eu fui Apoi pololin- trenam în dUcu|ie deschizînd ochii mari, dar în realitate căutam să du-se, către mine, cu vocea lînguitoare: vezi cîle cancanuri, mizera- studiez mai bine fenomenul, mă gîndeam chiar la experienţe mai se- bilii, cum s'au coalizat împotriva mea, din pricina lor n'am pulul să rioase şi la o eventuală teorie al cărui tillu îl fixasem aproximativ • ob(in premiul naţional de poirziiee (gura în înlregimc de eur) ah ! Reacţiunea aurului din dantura unor anumiie persoane în fata cuvin- Canaliile, canaliile, (subil dinţii redeveneau albi) nu-i crede dragul telor de nalură violentă, cînd S lăcu brusc. Dumneala ce zici ? ho. meu, nimic nu e adevărat, ediţia e compfect, dar complecl epuizală, tărî et. II privii cîleva clipe dezorientat, penlru ca să cîşlig pufin să mai am cel mull zău, cincisprezece volume, ceiace înseamnă că timp în fata dezastrului, salutai ceremonios trecerea unui automobil nu-i complecl epuizală? închis dinăutrul căruia nu se vedeau decît nişte picioare, apoi, cu o oarecare prezentă de spirit şi ajulînd mull cu umerii: de miestre Cum aveam grije ca un zîmbet să-mi înflorească pe buze, un «u cc să zic ? zic ca d-la. zîmbel con)inînd o vagă doză de scepticism, el se devolă dirilr'odală unei reabilitări complecle : hai acasă să-ţi arăl vino, să cauţi şi'n Păi nu-i aşa ?isbucni el tumultuos şi luîndu-mă de bra) mă tîrî pod şi'n pivniţă şi pe sub saltele, pesle lot, să vezi că nu-i sdevă- în jos pe bulevard. Apropierea dinlre noi era definitivă. Din clipa a- rat şi să le spui şi lor, canaliile. ceia am rămas cei mai buni prieteni. El admiră In mine lungimea pe Cum avusesem în vedere ca intervenţia mea să nu aibă loc care mărturiseşte că mi-o invidiază, eu admir la el unele citaţii pe prea deparle de domiciliul poelului, am ajuns repede. Toi drumu| care din timp în timp le face dintr'un poet persan, curiosul fenomen l'am asigurat cu o candoare din care na lipsea cinismul că nu cred al danturii sale pe care îl sludiez cu asiduitate şi bineînţeles, mus- nimic din lot ce se colportează şi uşa am deschis-o perfect siguri tăţile. unul de altul. In clipa aceia şi păşiam în sanctuarul artei. Sunetele Delà un limp poelul S începu să se poarte fată de mine înlr'un unei muzici divine încep să se audă coborînd parcă din cer şi o fel despre care Drieu la Rochelle ar fi fost tentai să spună: comme voce minunată de soprană rosti: Bine, le-ai întors sănătos, poet glo- qutlqu'un qui esl décidé à tuer Ie veau gras le soir meme, era în rios şi ales binecuvînlat al muzelor. Eram vădii impresionat. Cerce- acva-pium farea mea eu caracter poliţienesc ar fi fost o impietate Pentru a mă Cînd peste cîteva clipe am avut curajul să mă întorc, poetul suslrctge începui să privesc pere|ii, pe cel din fund, prinsă într'o ramă S. tocmai terminase, cioburile se aflau adunate pe o pernă de mă- ovală era figura cu oehelari şi păr buclat a poelului şi criticului li- tase albă cuprinsă de jur împrejur cu un chenar de doliu şi cu noua terar P, fotografie „mărime naturală" în a cărei contemplare con- etichetă proaspăt ataşată: Accste cioburi sunt ale unui preţios balon fundîndu-mă, S. inlerveni să mă lămurească în limp ce îşi lăsa la în care păstram aier parfumat din buduarul con'esei Z. care mă che- cuier mănuşele, pălăria şi mustăţile: e P. prietenul meu cel mai bun, mase odată la dînsa să-i citesc poieziile mele şi îmi spusese că a scris despje mine că am (alenl mare iar pe vremea cînd conducea sunt frumoase. Iar pu)in mai jos: Aierul era acelaş din care respira- Universul Literar recenza întoldeauna elogios Sjlonul meu. Era vorba sem amîndoi. fără îndoială despre „Salonul de ras, luns şi frezai" pe care poetul andré far S , îl făsea să apară inlr'unul din oraşele leriloriilor alipite. Numere 23 NOEMBR1E 1931: Opt ani delà sinuciderea lui Urmuz. din revista aceasta încadrate în bronz curgeau pe toţi pereţii tapi- 24 NOEMBR1E 1931 : Patruzeci şf unu ani delà moartea lui sîndu-i literar şi dîndu-le cu adevărat o înfăţişare de salon. Isidore Ducarse (Comle de Lautréamont). Era în vîrslă de 24 ani. Am pătruns apoi în camera sa de lucru, un birou masiv de Nimeni n'a asislal la înmormîntare Şi-a compus în zadar două nuc sculptai mi-a alrasaten|ia, era înconjurai de statuete de marmoră epilafe : „ Aici zace un adolescent care muri bolnav de piept : iar pe suprafaţa sa odihnea un toc în întregime de aur şi o căli- slifi de ce. Nu vă rugaţi pentru dînsul". Şl celălalt care e şi un rae.ă cu o încuietoare secretă tot de aur: cerneala dinăuntru, mi-a testament literar şi o profeţie (Soupault) : „Si la mort arrite la lămurit poetul, e foarte preţioasă, materia colorantă e dizolvată în maigreur fantastique des deux bras longs de mes épaules, emplo- lacrimi de fecioară, am şi cîleva grame de cerneală din lacrimi de yés à i'ecrasement lugubres de mon gypse littéraire, je veux au regină, le păst.ez pentru a scrie cu ele o operă genială, n'am înce- moins que le lecteur en deuil puisse se dire : „II faut lui rendre put-o încă de teamă să nu-mi ajungă, vreau să-mi mai procur cîleva justice. Il m'a beaucoup crétinisé. Que n'aurait-il pas foit, s'il eut grame, e foarte scumpă şi nu se găseşte decît cu greutate. pu vivre davantage ! c'est le meilleur professeur a'hypnntisme que In fa)a biroului era unfel de tron pe care poetul se aşeza cînd je connaisse 1" On gravera ces quelques mots touchants sur le era inspirat, alături pe o pernă de mălasă se afla coroana pe care marbre de ma Ic.mbe, et mes mânes se-ont satisfaits ! în asemenea clipe şi-o punea pe frunte, era încruslală cu pietre pre- ficase şi i-ar fi invidial-o şi un rege. Elle est toute appel, désir et don, et tous les pores de sa Inlr'o vitrină din mijlocul camerii se aflau expuse toate ziarele peau, toules les issues de son corps semblent imensement ouvertes şi fi|uicele care pomeneau de dînsul sau de operele sale, pasagiile vers le mystère de la Vie.... respeclive fuseseră subliniate cu roşu şi erau înconjurate cu fire de Cui vrea să-fi vadă palma mîinii, arată-i planelele nedesco- la ur fie desenate fie autentice. Pe pereţi atîrnau afişe cu figura sa perile în cer. vestind apariţia Ircplală a ediţiilor cârjllor sale, apoi portrete şi foto- Fă-mi plecerea să intri şi să ieşi în vîrful picioarelor. grafii, infinite lăblife pe care erau gravale cu aur cugelările sale cele mai importante : Singură Arta poale inobila sufletul omului, sau : Po- DUCEM povara rezistentelor noastre. Orice dorinţă pe care ezia e cea mai mare arlă. Şi ele. căutăm să o înăbuşim cloceşte în spiritul nostru şi ne otrăveşte. De aici am trecut în muzeul poielic propriu zis. Era o cameră Să păcăluiască corpul şi păcalul s'a consumai : acţiunea are o vir- dreplunghiulară plină cu lot felul de lucruri. Se găseau acolo fru- lute purificalorie. Nu rămîne nimic, decît amintirea unei plăceri sau mos aranjate, fie în vitrine fie pe perne de mălasă: crenguţe şi crengi voluptalea unui regret. Singurul mijloc de a scăpa de lenta)ie este întregi de brad sau de al|i arbori, mănunchiuri de iarbă, flori veşle- a-i ceda. Rezislă-i şi sufletul va lîncezi, chinuit de dorinja nesănă- jile sau numai cîle o singură pelală. Pe cînd treceam printre ele po- toasă de ce singur şi»a interzis, consumat de dorinţa aspră de ceiace etul începu să suspine: vezi, mi-a mărturisit el, eu deşi sunt un spi- legile sale monstruoase au făcut monstruos şi nepermis. Marile eve- rit modern am în fond o inimă tradiţionalistă. Aceasta cred că e şi nimente ale lumei, s'a spus, se ,pelrec în creier. Tot în creier, şi nu- esenţialul în arlă, a adăogat el după cîleva clipe de gîndire. mai în creier, se petrec şi marele păcate ale lumii Toate obiectele din muzeul poelic erau etichetale, iar o fişă a lor individuală şi mai amplă se (¡nea într'u:i registru special. Astfel SIMFONIA DE CUVINTE. Hèrz Crossbar! ne-a citit şi recitat. la ui capăt de creion era ataşată o elichelă de carton pe care se Cu acea virtuozitate a pronunţiei a cărei faimă îl premerge în putea citi: cu acest creion am scris frumoasa mea poezie Mi-e su- orice metropolă soseşte. Pune mantie de nuanţe pe fiecare cuvînl fletul întocmai ca şi un copac; sau alte feluri de etichete: Creangă şi o mulează în culele literelor ca o galvanoplastie de metale nobile.' din bradul sub care am sărutat-o pentru înlîin oară. Intr'un borcan Chiar fără a cunoaşte limba în care citeşte, o înţelegi din universul cu spirt era conservai un fel de felus gelatinos şi m'am putut lă- care se sbate în cuvinl? pe cari le refecundează cu un suflet nou muri : Acesta e mărul pe care i-l'am oferit în pădurea Ursului săl- cînd apropie buzele. Versurile, paginile de umor ale lui Perez, batec şi după ce a muşcat din el mi 1-a înapoiat cu un gest graţios Pincevsky, Luzky, Nadir au avut norocul acestui prodigios interpret. pe care nu am putut să'l uit şi care mi-a inspirat multe poezii. Pe o IN COTIDIANUL ale cărui prime Irei litere din litiu forivază etajeră se afla o sticlă con)inînd un lichid cam stătut şi elichela dă- o fesă, compilatorul notelor din „pagina doua" — pe care-1 reçu* dea o lămurire scandaloasă: apă luată din rîul în care m'am scăl- noaşlem după mirosul de gură împu|ită dintre rînduri — comentează dat cu Muza in vara anului 1896. internarea în ospiciu a unui poet pe care l-am iubit altădată şi pe încadrată într'o ramă de argint se afla telegrama prin care i care deşi l'am epuizat îl mai pomenim numai pentru scrierile şi se vestea că a obţinut un premiu a! societăţii scriitorilor. Trec pesle copilul minune al Parisului din acei ani. Şi scrie mediocrul peltic: o serie întreagă de burle de păr, jareliere, cutii de pudră, piepteni desecliilihrul mintal al poetului şi in genere al poe\ilcr modernişti rup(i, toate cu date şi semnificaţia lor şi ajung spre slupefac(in mea se confirmă încăodată prin secol ! la un recipient gol şi totuşi nu gol pentru că în eticheta respectivă Dar acest final cu tragedia sinuciderii sau nebuniei noi îl era specificat: Acest balon con)lne aier parfumai din buduarul con- aşteptăm ca un miracol destinat numai aleşilcr şi fugim spre dînsul tesei Z. csre m'a chemai odată la dînsa să-i citesc poieziile mele şi ca spre un polou magnelizal, în limp ce cronicarul şezutului va con- mi-a spus că suni frumoase. Iar pu)ln mai jos o nouă specificare: tinua să-şi măsoare zilnic temperatura în curent şi să-şl facă Irimes- Aierul e acelaş din care am respirat amîndoi. trlal analiza sîngelul şi tot nu va şli că e proprietarul unui creier N'am să vă pol lămuri cele ce s'au petrecul în mine în fa|a de cîl|i. acestei enormită)i, am manevrat însă destul de abil colul încît să a. s işa pană ling din greşală fabulosul recipient care pesle o clipă era ţăndări la apare în prima duminică a fiecă- picioarele noastre. Vai maestre ce groaznică nenorocire, m'am la- rei luni sub conducerea unui co- mentat eu cîlva timp pe aceasta temă, confundîndu-mă pentru a e- mitet E girant responsabil fiecare yi:a să-1 privesc, în contemplarea celorlalte obiecte. unu semnatar de articol Si lei 5. studio grafic „Steaua Artei" b-dul Maria, 2