c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã ORAª REGAL Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Uimitorii oameni de

culturã interbelicGi h(eoIrgIh)e PÃUN a ºcoalã nu am auzit decât despre foarte puþini dintre ei, cei care nu au avut nicio implicare politicã „greLºitã” (incorectã politic la modul „arhaic”, literal, al termenului) înainte de rãzboi sau au „colaborat” dupã rãzboi cu regimul. Cu timpul, au mai apãrut în librãrii ºi alþii, mai la vedere (Blaga, Barbu) sau mai confiden- þial (Eliade). Dupã 1989 am cãzut în uimire ºi mânie aflând ce personalitãþi de anver- gurã a cunoscut cultura noastrã, în sens larg, incluzând ºtiinþa, între cele douã rãzboaie mondiale, marea majoritate fie înfãptuise România Mare, incluzând uciºi în închisorile comuniste, fie plecaþi Basarabia, îndelungatul ºi anevoiosul în exil, în ambele cazuri, cu cãrþile ascun- proiect de þarã al reîntregirii se realizase, se prin „fondurile speciale” ale bibliote- era nevoie de consolidarea statului întãrit cilor, cu numele scoase din manuale ºi astfel, era nevoie ca unirea administrativ- dicþionare. Emil Cioran, Mircea Eliade, politicã, bazatã pe unitatea în cuget ºi Eugen Ionescu, Vintilã Horia, Alexandru simþiri, sã fie urmatã de unificarea eco- Ciorãnescu, Nae Ionescu, Mircea nomicã, la nivelul infrastructurii, al culturii. Vulcãnescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Statul – regat pe vremea aceea! – a trecut George Enescu, Nicolae Iorga, Octav la lucru. Marile spirite ale vremii au chemat Onicescu, Miron Nicolescu, Grigore C. la lucru. Pasaje întregi din scrieri ale lui Moisil, George Cãlinescu, Lucian Blaga, Constantin Stere sau Mircea Vulcãnescu, Liviu Rebreanu, Constantin Noica – un pentru a aminti doar douã nume, meritã panteon ameþitor, în care am amestecat reluate ca ilustrare. disciplinele ºi generaþiile ºi am omis multe nume, lista poate continua. ouã sublinieri la cele dinainte. Dar nu numai numãrul marilor per- Existau pe atunci figuri publice sonalitãþi, amploarea, originalitatea ºi charismatice, reali formatori de impactul intern ºi, mai ales, extern al opinDie, fãcându-ii derizorii spre ridicol pe operei lor sunt impresionante (Vintilã Horia cei ce se autonumesc astãzi aºa, patrioþi a primit Premiul Goncourt pentru romanul autentici, care coagulau în jurul lor grupuri, Monumentul din Gãvana, Piteºti Dumnezeu s-aa nãscut în exil, Eugen atrãgeau discipoli, atrãgeau publicul larg Ionescu a fost membru al Academiei spre conferinþele lor, spre scrierile lor (Nae Franceze, don Alejandro Cioranescu Ionescu, Nicolae Iorga, Mircea Vulcãnescu a ajuns nume de stradã ºi de bibliotecã etc.). Apoi, Regatul, deci statul, nu numai Din sumar: în Insulele Canare – ºi câte altele), ci cã se interesa de culturã, dar avea iniþia- Horia Bãdescu: De ce nu fac politicã ºi precocitatea multora (Cioran publica tive practice de amploare, cum a fost Pe culmile disperãrii la 24 de ani ºi Fundaþia Regalã Carol al II-llea, cea care, Dan Anghelescu: Vintilã Horia - Credinþã Schimbarea la faþã a României la 25; printre altele, a înfiinþat, chiar la iniþiativa ºi Cunoaºtere Vintilã Horia înfiinþa revista Meºterul Regelui, Revista Fundaþiilor Regale. Anton Golopenþia: Îndreptar pentru tineret Manole, pe care o punea în continuarea Spunea Carol al II-llea în primul numãr: marilor reviste ale culturii române, la 24 „Cultura noastrã nu trebuie sã fie numai Mircea Bãduþ: Reinventarea mediocritãþii de ani; la 19 ani, Alexandru Ciorãnescu de import, ci produsul acestui neam, Alexandru Mãrchidan: Despre Antiparenting, era solicitat de G. Cãlinescu sã scrie sprijinit pe trecutul nostru ºi pe infinitele de ieromonah Savatie Baºtovoi articole de literaturã comparatã pentru mijloace ale þãrii.” revista Capricorn; Grigore C. Moisil La explicaþiile interne mai trebuie Paula Romanescu: ªi limba dacilor, ºi sufletul îºi publica teza de doctorat la Editura adãugate avântul economic (leul con- românesc spun aceeaºi poveste Gauthier-VVillars la 23 de ani; Mircea vertibil!) ºi, în relaþie directã cu cultura Pr. Daniel Gligore: Mãnãstirea Argeºului Vulcãnescu publica trei cãrþi la 28 de ºi educaþia, existenþa unei clase sociale ani, Teoria ºi sociologia vieþii economice, cu dare de mânã, existau boieri veritabili, înainte de Vlad al II-lea Dracul (II) În ceasul al 11-llea ºi Cele douã Românii – care-ººi trimiteau copiii la studii în vest – iar Oana Lucia Dimitriu: ªtefan Corodeanu, iar exemplele sunt mult mai multe). aceºtia reveneau în þarã! – ºi mai trimiteau la ºcoli ºi copii nevoiaºi. Mai toþi giganþii un erou al Primului Rãzboi Mondial ouã întrebãri fundamentale pe care i-aam enumerat la începutul textului Marin Aiftincã: Academia Românã în anii urmeazã firesc constatãrilor (desigur, nu toþi) s-aau nãscut în case care Primului Rãzboi Mondial (II) dinainte: cum a fost atunci posi- aveau biblioteci, în care se vorbeau ºi limbi bil ºDi dacã mai este ºi acum (sau într-uun strãine, în care cartea/învãþãtura era la Nicolae Melinescu: De vorbã viitor previzibil) posibil? mare cinste. În general, societatea preþuia cu acad. Bogdan Simionescu Evident, întrebãrile se pe atunci învãþãtura... Theodor Codreanu: Poezia plânsului leagã, rãspunsurile, de asemenea. ªi, desigur, avorabil era ºi contextul interna- arheic în cele câteva rânduri þional. Cele trei imperii vecine Cristian Cocea: Roma, capitala lumii de aici nu se pot da suferiserã modificãri fundamentale, Mircea Opriþã: Golem & Co. decât schiþe de rãspuns. retrFãgându-sse în sine sau dispãrând. Cel Contextul istoric, intern Austro-UUngar se dizolvase în istoria de Revista apare cu sprijinul ºi european, este punctul unde se lãþise, Turcia lui Atatürk se moder- de plecare, cadrul în care niza-ooccidentaliza, Rusia se transformase Primãriei Municipiului Curtea de Argeº România s-aa afirmat cu în Uniune Sovieticã, speriind vestul (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), atâta vigoare, nu numai Europei cu crimele interne ºi posibilitatea Trustului de Presã Argeº Expres în culturã, în cele douã infectãrii continentului cu ciuma roºie. ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. decenii interbelice. Se (Va urma) www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... pre rãsãrit, nu spre apus! e titlul unui articol avantajele corespunzãtoare, avantaje care ar trebui rmând al ziarului Berliner Boersen-CCourier în care sã aibã de scop mai întâi de-aa abate emigraþiunea discuþiu- propune ca valurile superfluenþei populaþiunii germanã spre România ºi apoi scopul de-aa favoriza nea asupra germSane, care acum se îndreaptã spre America, prosperarea coloniilor germane. punUctului stabilit sã emigreze pe viitor în România. Între aceste avantaje numãrãm în linia întâia în numãrul de ieri, Îl reproducem întreg: uºurarea emigraþiunii spre România prin reducerea adicã a deosebirei Dupã ce în articolul nostru din urmã am enume- cheltuielilor de transport. (...) între români de rasã rat motivele care fac ca concentrarea emigraþiunii Sunt cestiuni de detaliu, a cãror soluþiune se poate ºi pretinºi români de germane spre America sã fie o pagubã atât pentru lãsa în seama autoritãþilor respective. Se înþelege provenienþã incertã, Europa, cât ºi pentru Germania îndeosebi, vom cita de la sine cã realizându-sse aceste planuri de coloni- ni se înlesneºte mult acum câteva împrejurãri care, dupã a noastrã pãrere, zaþiune, numãrul consulilor germani în România catã rãspunsul la cestiu- constituie o dovadã suficientã cã emigraþiunea ger- sã se înmulþeascã în mod considerabil. (...) nile ce ni le impune manã poate sã fie pãstratã continentului nostru, ba viaþa publicã. poate sã devinã chiar folositoare intereselor naþionale imic nu e mai admirabil decât naiva imper- Vedem, de ale Germaniei. Credem cã þãrile dunãrene, îndeosebi turbare a foii de bursã de a pretinde ca exemplu, în vremea România, sunt apte într-oo mãsurã extraordinarã muncitorul cel trândav român sã plãteascã lui Matei Basarab o creºtere a populaþiei atât de de-aa primi în numãr mare coloniºti germani. pânNã ºi cheltuielele de transport ale acelor nemþi care repede încât ajunsese la numãrul ce-ll are astãzi, Avem, înainte de toate, douã motive esenþiale: n-aau cu ce trãi în þara lor ºi care sã vie sã-ll cucereas- adicã la 3 milioane aproape numai în Muntenia. întâi înlesnirea mai mare, deci ºi hotãrârea mai cã pe acelaºi trândav pe cale economicã. Trebuie în Ca un corelat al acestei dezvoltãri vedem sta- uºoarã de reîntoarcere pentru emigranþii aceia care adevãr sã avem un guvern ºi niºte Camere, compuse bilindu-sse definitiv o limbã literarã comunã întregei ar fi cãutat de lucru în numita þarã strãinã ºi ar fi aflat în majoritate de strãini, pentru ca o foaie strãinã naþionalitãþi române, operã la care a concurs atât câºtig, al doilea, menþinerea unor relaþii naþionale sã aibã curajul de-aa scrie asemenea platitudini. Teofan, mitropolitul Ardealului, ºi Varlaam al mai vii cu þara-mmumã. Existã demult în Germania marota de-aa abate Moldovei. O unitate idealã cel puþin a rãspânditului Elementul german, dupã toate predispoziþiile lui, coloniile ce merg în America spre þãrile Dunãrii, spre popor românesc plutea înaintea vederilor acelor nu e tocmai înclinat de-aa se amalgamiza cu populaþi- România îndeosebi. Caracterul naþional al românilor, venerabili bãtrâni al cãror curaj rãzboinic nu avea unile din Orientul Europei, ci a arãtat pân-aacum din viciat de domnia fanarioþilor ºi ºters în mare parte prin egal decât în curajul moral de-aa dezlipi o datã pentru contra tendenþa de a-ººi pãstra caracterul naþional. amestecul clasei de mijloc cu elemente transdanubia- totdeauna elementul etnic al latinitãþii din Orient de Dovadã pentru aceasta sunt saºii din Transilvania ne, regimul economic ºi politic detestabil ºi odios la masele slave, turanice ºi greceºti care-ll încunjurau. care pân-îîn ziua de azi au pãstrat în decurs de care sunt supuse elementele autohtone ale þãrii de ªi-nn adevãr, dacã citim documentul lui Matei Basarab secole fiinþa lor germanã ºi datinele germane. cãtre cele imigrate ºi dominante, complicitatea între de la 1639, ne încredinþãm cã el îºi pricepea E prea adevãrat cã munca fizicã numai nu e atât pic-ppocheþii indigeni ºi cavalerii de industrie de peste misiunea lui istoricã: de bine plãtitã în România ca în America. Dar inteli- graniþã, toate elementele acestea de convingere Doamne! – zice el – venirã strãinii în moºia genþa ºi spiritul de întreprindere au un teren mult înclinã pe germani a-ii face sã creazã cã în o þarã noastrã ºi-ººi spurcarã mânile lor cu mite ºi îndrãznirã mai favorabil în noul regat. În România sunt în multe în care C.A. Rosetti stãpâneºte, nemþii pot intra cu a vinde ºi a cârciumãri Sfintele Tale ºi a goni pe locuri semne clare cã se aflã însemnate gisimente droaia, plãtindu-lli-sse pânã ºi cheltuielile de drum. moºneni ºi în avutul lor a bãga pe strãini, fum de de petroleu; pãturi de cãrbuni de pãmânt asemenea Silã ne e uneori de a mai lua pana în mânã spre ruºine vecinilor noºtri, ...oameni strãini nouã, nu cu nu lipsesc ºi, dacã bogãþiile acestea au rãmas pân- a apãra interesele legea (religia), ºi cu neamul, cu limba ºi cu nãravurile acum paraginã ºi neutilizate, cauza e numai lipsa de românimii. Clasele cele rele. drumuri ºi comunicaþiuni. Aci se deschide un teren dirigente (...) sunt Iatã o deosebire clarã între lege ºi rasã; între vast pentru inteligenþã ºi pentru spiritul de întreprin- prinse în mreaja confesiune ºi naþionalitate! dere ºi exploatarea întreprinderilor mai sus arãtate înmiitã a funcþiilor Apoi urmeazã zicând: ar da de muncã multor puteri. create din nou la cãile Întorcându-sse Dumnezeu cu milã la aceastã Dar nu numai pentru ramura industrialã, ci ferate, la tutunuri, la sãracã de þarã, adusu-ººi-aau aminte de noi, Matei ºi pentru agricultor existã în România cele mai bãnci ºi, chiar dac-aam Basarab, ºi ne-aau adus din þãri strãine, de unde eram favorabile condiþii de existenþã. Întinderi vaste de presupune c-aau avut goniþi de strãini ºi pribegi de rãul lor ºi ne alease la pãmânt aproape vergin aºteaptã numai o agriculturã o coardã de rezistenþã, domnia þãrii ºi ne ridicã în Scaunul strãmoºilor noºtri. raþionalã ºi intensivã, la care muncitorul român au pierdut-oo. Clasa Aceastã reacþiune a elementului contra cotropirii indigen nu e înclinat. (...) cea mai numeroasã de elemente introduse în mod clandestin în þarã, Mai n-aam trebui sã adãogãm cã o colonie ºi autohtonã a acestui precum ºi redeºteptarea în genere, e în luptã însã germanã industrialã ºi agricolã în Orientul Europei pãmânt, þãranul, geme cu elemente imigrate, care ajung a stinge dinastia ar fi un câºtig tot atât de mare pentru Germania, sub exploatarea unei Basarabilor ºi a introduce domnia strãinã a fana- cât ºi pentru culturã în genere, ai cãrei pionieri administraþii neome- rioþilor. (...) ar fi coloniºtii germani. Germania ar face astfel noase, sub birurile ºi Dacã considerãm vigoarea extraordinarã a în Orientul Europei o cucerire pacinicã, comercialã, uzura cu care susþine începuturilor noastre istorice, figura unui Mircea care are marele avantaj de-aa aduce folos ºi mulþumi- o generaþie intelectua- sau ªtefan cel Mare, ºi le comparãm cu mizeria re chiar celui cucerit. Cãci România ar trage mari ºi lã stearpã ºi morali- ºi puþinãtatea de caracter din ziua de azi, nu mai incontestabile foloase de la colonizaþiunea germanã, ceºte decãzutã. ªi încape îndoialã cã alt element predomina atunci, ºi prin puterile de muncã, primite din Germania, ar nu se aflã în aceastã altul azi, ºi poate toatã cestiunea se reduce la aceea ajunge la o înflorire economicã, de care ar trebui neagrã mulþime un cã pe-aatunci precumpãnea populaþia autohtonã de sã rãmânã altfel departe timp incalculabil încã. suflet generos, un braþ munte, iar azi precumpãneºte cea imigratã de baltã. Se-nnþelege cã o concentrare a emigraþiunei de fier, care sã punã Iatã dar care e antagonismul veritabil între germane nu se va putea organiza ºi recomanda capãt acestei mizerii moldoveni ºi aºa-nnumiþii munteni. E antagonismul din partea statului decât atunci când guvernul român fãrã de margini. între elementele istorice ale acestei þãri ºi cele s-aar hotãrî mai întâi de-aa da coloniºtilor germani (Timpul, 26 iulie 1881) neistorice. (Timpul, 30 iulie 1881) Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: Redacþie: Daniel Gligore, Maria [email protected] Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: Voiculescu Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (B-ddul Basarabilor 35A, www.curteadelaarges.ro Colegiu redacþional: Svetlana tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Cojocaru – director al Institutului Abonamente se pot face de Matematicã ºi Informaticã al (B-ddul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº la sediul redacþiei – Trustul de Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Presã „Argeº Expres” Chiºinãu, Florian Copcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Corecturã: Radu Gîrjoabã (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni) Machetã: Elena Baicu Drobeta-Turnu Severin, Ioan Crãciun – director al Editurii sau trimiþând banii în contul Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon Cristocea – conferenþiar Asociaþiei Culturale Curtea la Universitatea Piteºti, Dumitru Augustin Doman – scriitor, ISSN: 2068-99489 de Argeº (detaliile bancare apar Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – lector la Universitatea Piteºti, Marian Nencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofie Întreaga rãspundere ºtiinþificã, mai jos) ºi o adresã poºtalã al Academiei Române, Filofteia Pally – expert naþional etnolog, juridicã ºi moralã pentru conþinutul prin e-mmail. Muzeului Viticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Octavian articolelor revine autorilor. Sachelarie – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Reproducerea oricãrui articol Tiparul: Tipografia Argeº Expres Piteºti, Adrian Sãmãrescu – conferenþiar la Universitatea Piteºti, se face numai cu acordul autorului [email protected] Ion C. ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. [email protected] Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

2 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Homo sapiens De ce nu fac politicã Horia BÃDESCU ã umanitatea nu ntr-oo lume bolnavã de politicã, a nu o face ã voi mãrgini, însã, sã evoc aici un motiv, învaþã nimic din e semn sigur de smintealã. Ori, în cel mai neserios sã zicem, pe mãsura politichiei istorie, oricâte tratate bun caz, de naivitate. Cum cea de-aa doua contemorane. Neserios, neserios, dar s-aarC scrie ºi oricât s-aar trudi posÎibilitate o mãrturisesc cu sinceritate, nu mã plinM de miez, ar zice conu’ Iorgu! Ceva ce în limbaj bieþii dascãli sã-ii îndemne priveºte, n-aar rãmâne de luat în consideraþie decât uzual se numeºte anecdotã ori, ºi mai popular, banc. pe ºcolerii frumoºi ºi cu prima. Ceea ce, pentru o fire oriºicât poeticã, n-aar fi O istorioarã de demult care evocã naufragiul pe o, circumvoluþiunile libere de o noutate. Dupã cum, raportat la subiectul în discuþie, evident, insulã pustie, unui echipaj de compoziþie ostenealã cãtre faptele ºi faptul în sine nici n-aar fi, aºa cum ar putea sã parã, internaþionalã, cum se ºi cuvine în epoca globalizãrii. înþelesurile întâmplãrilor petrecute cândva, mi se un lucru de ruºine. Poate chiar dimpotrivã! Pentru Iar pronia cereascã, a tot veghetoare, le-aa dãruit pare o axiomã. Istoria magistra vitae nu mai are cã, am uitat sã precizez, n-aam fãcut ºi nu voi face întru supravieþuire un mijloc de subzistenþã extrem nicio noimã pentru contemporani. E, prin urmare, niciodatã politicã. Sau, mã rog, ceea ce se înþelege de cunoscut în paremiologia româneascã, veºnic atât de firesc ca ea sã fie alungatã din ºcoalã... îndeobºte prin aceasta. Ceea ce nu înseamnã cã litigioasa caprã. Care, grasã, frumoasã ºi... lãptoasã, ªi cum omul mã tem cã rãmâne acelaºi în naivita- nu am opiniile mele despre cele care ne înconjoarã. întreþinea speranþa de viaþã, ca sã folosim iarãºi o tea de a nu învãþa nimic din greºelile altora, ci, cu ªi ne fac viaþa amarã, ca sã adãugãm rima fireascã. formulare dragã publicisticii contemporane, a neno- o încãpãþânare demnã de cartea recordurilor, doar Le am, însã nu voi, cu niciun chip, a face politicã! rociþilor ori, poate, a norociþilor naufragiaþi. Capra, dintr-aale sale, istoria se repetã ºi ea cu aceeaºi De ce? Motivele sunt multe ºi felurite. De la expe- însã, trebuia ºi ea hrãnitã, adicã dusã la pãscut, ºi îndãrãtnicie. Pe spaþii temporale mai mici sau mai rienþa familialã, pânã la cea culturalã. De la cele pãzitã de fiarele care, desigur, bântuie insula, fiindcã mari, schimbând dupã trebuinþe regizorii, actorii, ce par a avea aerul cel mai serios cu putinþã, nu existã insulã pustie fãrã fiarele aferente. Treaba decorul ºi, uneori mizanscena, se joacã acelaºi pânã la cele care, de asemenea, par a fi cele merge gãitan pânã în ziua în care ajunge de jurnã spectacol, cu atât mai straniu cu cât previzibil de mai neserioase din lume. sovieticul, adicã ex-rrusul. E drept cã în contempora- la ridicarea cortinei. Iar publicul... ei, bine, publicul Cum am stabilit faptul cã a nu face politicã neitate nu mai sunt sigur de aceastã împãrþire a mã tem cã rãmâne acelaºi în naiva încredinþare înseamnã o oarecare ieºire din normalitate, nu le rolurilor ºi nici a cui e turbinca, vorba lui Creangã. cã e doar spectator. ªi ce spectator! voi înºira pe cele serioase. Cum ar fi lectura unui Mã rog! În anecdota în cauzã aºa se spune. Deci, vraf de tomuri de istorie, un morman de gazete în nefericita zi, ex-uul ajunge acasã fãrã caprã, iar um istoria e doar arheologia politicii, jocurile vechi ºi câþiva autori cu obiceiuri proaste, numiþi la stupefiata întrebare a celorlalþi despre soarta acesteia sunt la fel de imuabile. Cã lucrurile filosofi, o bogatã experienþã paternã ºi, oricum animalului providenþial rãspunde senin: „Care caprã?” stau aºa mi-aa demonstrat-oo lumea româ- am da-oo, frecventarea unor scriitori dubioºi precum Discuþia, demnã de clasicii absurdului, a decurs cam neaCscã de dupã decembrie 1989, setoasã de politicã, I.L. Caragiale ori Tudor Muºatescu. Ca ºi altele aºa: „Ascultã, Ivan, nu-ii aºa cã am naufragiat cu toþii dupã mascarada unipartidismului comunist, amnezicã de acest soi. pe o insulã pustie?” „Aºa e!” „Nu-ii aºa cã odatã cu la maladiile politichiei interbelice, îmbolnãvitã de noi a scãpat de la înec o caprã care ne-aa iluzia cã ea, politichia, e panaceul tuturor proble- hrãnit cu laptele ei?” „Aºa e!” „N-aam dus-oo melor lumii. La vremea aceea am scris un text prin noi în fiecare zi la pãscut?” „Ba da!” „N-aai care încercam sã explic de ce nu voiesc sã fac plecat tu azi dimineaþã cu ea la pãscut?” politicã acelora care se îndemnau sã mã împingã „Ba da!” „ªi-aatunci unde e capra, Ivan?” în bâlciul deºertãciunilor. Am crezut ºi eu, cu „Care caprã?!” naivitatea de care vorbeam, cã textul va rãmâne contextualizat acelui moment. M-aam înºelat într- i bine, de-aasta nu fac politicã. atât, iar spectacolul a devenit atât de grotesc, Findcã n-aam gãsit nicãieri încât simt nevoia ca acum, la un sfert de veac, politicianul care la întrebãrile mele sã-ll reiau în paginile revistei care de aproape desEpre caprã sã nu mi se uite senin în ºapte ani îmi gãzduieºte întrebãrile ºi neliniºtile. ochi ºi sã nu-mmi rãspundã: „Care caprã?!” Vintilã Horia - Credinþã ºi Cunoaºtere Dan ANGHELESCU Se dedicã lui Cristian Bãdiliþã n fapt editorial de textului au apãrut, nu tocmai firesc, pe cãi colaterale sã se regãseascã cu propria esenþã ºi nu a mai excepþie s-a produs ºi nu în paginile cãrþii. Trecem peste acest (nu chiar reuºit sã se recunoascã pe sine. Lumea se afla în primele luni ale un) amãnunt ºi le reproducem fragmentar. Este sub criza înnoptãrii tuturor sensurilor (Schelling), anuluiU 2017. Sub îngrijirea subliniat caracterul personal, horian al eseului, care pe care Vintilã Horia o va resimþi ºi o va denunþa doamnei Silvia Colfescu, se situeazã dincolo de orice influenþã culturalã ºi cu toatã forþa spiritualã a scrisului sãu. Ecoul rostirilor Editura Vremea adãuga la valoroasa serie de autor teologicã. „Vintilã Horia, scrie comentatorul, abor- lui Oswald Spengler l-a urmãrit mereu ºi pentru cã dedicatã lui Vintilã Horia un amplu ºi erudit eseu deazã simbolismul Crucii frontal, într-un demers disolutivul Timp Faustic instaurase refuzul oricãrei intitulat Crucea. Tradusã de Ileana Cantuniari, pre- deopotrivã polemic (împotriva moliciunii, a dezinte- interiorizãri. Prezentul ºi devastatoarele urniri ale faþatã de Radu Preda, cartea devenea un eveniment grãrii spiritualitãþii occidentale) ºi apologetic (Crucea istoriei pãreau sã adevereascã sensul cumplit ºi prin faptul cã, în agitata – ºi nu tocmai primitoarea este un simbol viu, care poate resuscita virtuþile al versului scris de T.S. Eliot: „This is the way – noastrã actualitate, bibliografia unicului român noastre spirituale). În al doilea rând, se mai spune, the world ends” (The Hollow Men). câºtigãtor al Premiului Goncourt se îmbogãþea cu trebuie amintitã ambianþa guénonianã în care a fost încã o valoroasã scriere ineditã. Cel care descoperise redactat acest text. Din mãrturiile pe care le-am om înþelege astfel de ce, pentru exilatul în arhivele horiene de la Collado Villalba (Spania) obþinut de la Theodor Cazaban, Paul Barbãneagrã, scriitor român, Crucea, într-un asemenea dactilograma eseului, Cristian Bãdiliþã, atenþiona Basarab Nicolescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, timp, devine temã fundamentalã prin asupra acestei apariþii, oferind ºi informaþii impor- reiese faptul cã autorul capodoperei Dumnezeu s-a „laturaV istoricã ºi eshatologicã pe care acest simbol tante. Numele descoperitorului se regãsea ºi printre nãscut în exil devenise, cu timpul, tot mai apropiat o ascunde ºi o releveazã în dubla sa proiecþie în cei cãrora li s-a datorat desfãºurarea manifestãrilor de paradigma de gândire ºi interpretare a lui Guénon, spaþiu ºi în timp. Cãci existã, accentueazã el, un dedicate sãrbãtoririi centenarului Vintilã Horia în frecventând, între altele, ºi cercul de ezoteriºti din sens orizontal ºi un sens vertical în metageografia 2015. Tot el, în tandem cu Silvia Colfescu, editase apartamentul lui Paul Barbãneagrã de la Paris. Nu crucii care indicã în mod precis o posibilitate de Memoriile unui fost Sãgetãtor ºi, la aceeaºi editurã, întâmplãtor, ultimul sãu jurnal se intituleazã Jurnal de completitudine înscrisã în însuºi misterul creºtin.” Vremea, alãturi de academicianul Basarab Nicolescu, sfârºit de ciclu, aluzie clarã la ultima vârstã, kali-yuga, Din perspectiva atât de sinuoasã, în veacul XX, publica, sub titlul În cãutarea Omului Total, „actele a decadenþei, din Breviarul guénonian. În al treilea a cunoaºterii, „contemplarea misterului crucii, tocmai Colocviului Vintilã Horia: o sutã de ani de la naºtere”. rând, Crucea are o valenþã testamentarã.” în acest moment de confuzie ºi incertitudine pe Din neobositele lui investigaþii se anunþã, în pregãtire, care nici Biserica nu a ºtiut sã-l evite /.../ (îi) pare încã o carte ineditã: Vintilã Horia, Jurnal de sfârºit in întristãtoarea postumitate a lui Vintilã indispensabilã /.../ pentru cã simbolismul crucii, în de ciclu. Horia, unul dintre cei mai importanþi scriitori proiecþia sa ultimã, se presupune cã ne antreneazã Potrivit informaþiilor pe care le-a pus în circulaþie, români ai veacului trecut (acela pe care, spre un soi de explozie universalã a adevãrului, ceea dupã apariþia eseului Crucea, textul a fost elaborat la foºtiD adulatori din tatã-n fiu ai regimului ceauºist ce ar implica o nouã posibilitate de a înþelege fiinþa. solicitarea editorului Michel Random pentru o colecþie încearcã azi, din rãsputeri, sã îl eternizeze în exil Filosofia ar putea astfel, depãºind moºtenirea raþio- specialã (Les symboles), coordonatã de acesta la ºi uitare), ni se oferã acum una dintre marile cãrþi nalistã, sã-ºi recupereze funcþia presocraticã, în Editura Le Félin din Paris. Însã, prin ruptura interve- ale exilului românesc: Crucea. Ea a izvorât din vreme ce teologia s-ar reîntoarce la cãutarea unicã nitã între Michel Random ºi editurã, publicarea a fost conºtiinþa tragicã a celui care, traversat de un a obiectului sãu, redevenind, aºa cum o afirma abandonatã, dactilograma rãtãcindu-se în arhive. cataclism al istoriei, aspira la reinstaurarea ordinii Heidegger, o teologie a crucii.” (Crucea, pp. 9, 10). Lapidare, consideraþiile lui Cristian Bãdiliþã asupra pe care, pierzând-o, umanitatea nu a mai ºtiut Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens seul lui Vintilã Horia pune simbolul Crucii într-o ireconciliabilã opoziþie cu filosofia, la Vintilã mai poate deschide o posibilitate de completitudine într-un de-necuprins în chingile raþionalitãþii, Horia sensurile sunt inversate. Misterul Crucii e parte ºi ne mai poate antrena spre o „explozie universalã un veºnic departe ºi inexplicabil aproape. integrantã a unei totalitãþi unde strãlucesc, deopotrivã a adevãrului.” (Crucea, p. 9) CentruE al lumii ºi al istoriei, el are o indelebilã egale întru cunoaºtere, teologia, filosofiile, ºtiinþele ºi Tripticul horian (Viaje a los centros de la Tierra, identitate cu puteri care strãbat profunzimea fiinþei literatura. Operând o asemenea reconciliere, gândi- Encuesta detrás de lo visibile ºi Crucea) deschide dincolo de hotarele depãrtãrii esenþiale care despart rea lui holisticã întemeia o nouã raþionalitate. Cu un superius al ideilor de complementaritate ºi com- de Dumnezeire. Cuvântul Centru (prezent ºi în titlul suprapuneri polifonice ºi desfãºurãri surprinzãtoare, pletitudine, acelea în virtutea cãrora cunoaºterea acelei cãrþi unicat, Cãlãtorie la centrele Pãmântului) argumentele lui instaureazã convingerea cã realitatea oferã „une nouvelle possibilité d’envisager l’Etre”. pãstreazã proximitatea cu inefabilul din care survin nu mai poate fi gânditã ca pânã acum. Iar cunoaºte- Configurându-se sub un orizont cu deschideri esenþele ºi temeiurile tainice ale lumii, amintind rea impune auto-modelãri spirituale, iniþiere ºi auto- metapolitice, cunoaºterea devine, în accepþia lui, heideggerianul Das Wesen des Grundes. El scoate armonizarea cu principiile goetheanului termen de „un spaþiu pe mãsura Aceluia care avea sã corecteze din ascundere rostul a tot ºi a toate cele câte existã Bildung. Încã de la Meister Eckhart, verbul bilden traiectoria omului /.../ purificându-l /.../ ºi adãugându-i ºi, de asemenea, a celor câte nu existã – sau nu cãpãtase sensul special de formare. Transferatã o dimensiune de eternitate /.../ pe care omul o uitase existã încã. Cunoaºterea se situeazã astfel în asupra vieþii interioare, noþiunea primise alãturãri cu sau nu o cunoscuse niciodatã înainte de începutul completitudine gnoseologicã, acel esenþial care încã un cuvânt, überbilden, care înseamnã transfi- erei creºtine”. (Crucea, p. 11) se opune ºi se refuzã disidenþelor raþionaliste. Re- gurare. ªi, nu se poate sã nu observãm, în fondul ei, În cele trei scrieri, evident complementare, naºterea ºi Iluminismul – oferind temeiuri pentru toate opera lui Vintilã Horia se circumscrie acestui cuvânt, întrezãrim pasiunea specificã a gânditorului pentru miºcãrile revoluþionare – au fost momentele care, întemeindu-se în egalã mãsurã pe ºtiinþificitate ºi pe adevãrurile pe care umanitatea le-a abandonat în exacerbând pozitivismul, pulverizau legãturile dintre iubirea de Dumnezeu, ca act ce precedã cunoaºte- uitare. Heidegger, pe care îl citeazã în numeroase religie ºi ºtiinþã, îndepãrtând cunoaºterea de comple- rea. Aºa se face cã, potrivit lui, templul creºtin este, ocazii, identificase un asemenea tip de pasiune xitatea poliformã a realitãþii. Pentru Vintilã Horia, înainte de toate, „locul în care adevãrul se manifestã (Leidenschaft), considerând cã ea aparþine „unei viitorul cunoaºterii impune rãsturnãri copernicane, ºi devine tangibil spiritului”. (Crucea, p. 23) Numai stãpâniri pe deplin întemeiate peste ceea ce ne realizabile tocmai prin reunificarea acestor teritorii întâmpinã (begegnet) ca ºi peste felul în care noi ale gândului, prefiguratã ºi de alþi gânditori. Oskar rãspundem acestei întâmpinãri (dem Begegnenden Gruenwald scrie în Journal of Interdisciplinary Studies entgegnen), subordonând-o unor þeluri mari ºi impor- (1993, The Rainbow Paradigm, p. 1): „It is a vital tante” (Heidegger, Despre eterna..., pp. 38-39), ceea complementarity between all the arts and sciences, ce, în cazul de faþã, nu mai necesitã o demonstraþie. knowledge and faith, science and religion, as well as Simbolul universal al Crucii este înþeles de Vintilã a deeply religious perception of man and his world”. Horia ºi ca un „simbol plasat în centrul unei Parusii ªi faptele surprinzãtoare survenite în ºtiinþele veacu- care implicã ºi înglobeazã omenirea întreagã, aºa lui XX confirmã din plin o asemenea orientare. Odatã cum a fost ea mereu proiectatã spre viitorul cel mai cu Max Planck, Niels Bohr, Werner Heisenberg sau îndepãrtat /.../ acela al sfârºitului timpurilor.” (Crucea, Wolfgang Pauli, fizica cuanticã redescoperea religia p. 10) Crucea conduce spre un éclatement universel în chiar interiorul sãu. Etologia readucea în gândire de la vérité. (Crucea, dactilograma, p. 1) În termi- indestructibila unitate dintre subiect ºi obiect. Oameni nologia transdisciplinarã a lui Basarab Nicolescu, de ºtiinþã de mare prestigiu, asemenea unui Bernard am spune cã autorul eseului se numãrã printre Lovell, afirmã cã nu se mai poate lansa o teorie astfel cunoaºterea îºi dobândeºte completitudinea puþinii care, în sferele concentrice ale cunoaºterii, despre Cosmos fãrã a-i consulta în prealabil pe gnoseologicã, acel Ceva esenþial, ce se opune disi- au întrezãrit misterioasa zonã de transparenþã, teologi. „ªtiinþa, scria ºi Isidro Juan Palacios în revista denþelor raþionaliste ºi disolutivei gândiri calculatoare cu deschidere în sacralitate, a unui terþ ascuns. spaniolã Punto y coma, deja nu mai este revoluþiona- (das rechnende Denken) denunþate de Nietzsche. „Omul, scria Nietzsche, creºte ºi se desprinde rã, a devenit umilã, s-a pus în serviciul realitãþii ºi În toate alegaþiile sale privind credinþa ºi cunoaº- de tot ceea ce îl înconjura cândva /.../ dar unde este respectã religia.” (v. M. Albu, D. Anghelescu, Estetica terea, Vintilã Horia se sprijinã pe reflecþiile marilor veriga care încã îl cuprinde? Este ea lumea? Este lui Vintilã Horia, Ed. Aius, 2015, p. 302) Meritul gânditori. Indisolubil legate, credinþa ºi cunoaºterea, ea Dumnezeu?” (Apud Heidegger, Despre eterna..., cultural al lui Vintilã Horia – potrivit aceluiaºi Isidro potrivit lui Spengler, nu sunt decât douã ipostaze p. 27) Iatã întrebarea la care, prin Crucea, Vintilã Juan Palacios – este cã oferã astãzi „o viziune ale realitãþii lãuntrice, dar credinþa este mai veche Horia tocmai a rãspuns. Acum ºtim care este veriga armonioasã a realitãþii, ca totalitate” (ºtiinþa, religia, ºi guverneazã toate condiþiile ºtiinþei, oricât de (annulus aeternitatis) care îl cuprinde, îl exprimã ºi literatura ºi politica sunt pãrþi ale unui ansamblu exactã ar fi ea. (Spengler, Declinul Occidentului, îl ridicã deasupra pãcatului metafizicilor occidentale, fãrã fisuri), departe însã de „intenþia de a eºafoda 1996, p. 519) vinovate (potrivit lui Heidegger) de marea uitare un edificiu teoretic” (ibid. pp. 300, 301). a Fiinþei (Seinvergessenheit). Prin Vintilã Horia, cunoaºterea se aratã ca o stare ici romancierul, nici memorialistul nu pot de împlinire interioarã, aceea unde Heidegger vede o accepta cã lumea continuã sã fie stãpânitã oetic locuieºte omul pe-aacest pãmânt, scria intrare în posesie de sine (Vereingentlichung), situare de vechile viziuni despre ea însãºi, cã, în Hölderlin. Aceastã rostire ar putea deveni sub orizonturi limpezitoare de sens, apropiere de actualitateaN veacului XX, nimeni nu denunþã derapa- semnul heraldic al scrisului horian. Dacã a ceea ce e apt sã devinã „cel mai demn de a fi supus jele care au provocat un cataclism al istoriei. Dupã locuiP poetic însemna – apelãm din nou la Heidegger interogãrii // das fragwürdigste Wort” (Despre eterna cum nimeni nu s-a opus orientãrilor falacioase din – sã te situezi în prezenþa zeilor ºi a esenþei lucrurilor reîntoarcere a aceluiaºi, Humanitas, 2014, p. 46). sfera cunoaºterii. Divizarea extremã spirit-materie (Hölderlin ºi esenþa poeziei în Originea operei de (res cogitans // res extensa) operatã de Cartesius artã, p. 241) atunci ce se mai poate spune despre seul Crucea se alãturã altor douã impor- a generat confuzie în evoluþia cunoaºterii. „A separa cel care a scris Dumnezeu s-a nãscut în exil, tocmai tante scrieri horiene: Cãlãtorie la centrele obiectul de subiect, eroare corectatã de epistemolo- în vremea când se încerca o golire a lumii de Pãmântului (1971) ºi Anchetã dincolo de gia cuanticã, subliniazã el, nu permite, dupã cum Dumnezeu (Gottlosigkeit)? ªi totuºi, Vintilã Horia vizibilE(Encuesta detrás de lo visibile, 1975, încã gândea Abelio, o emergenþã vizibilã a unei proporþii continua sã spere – îndemnându-i ºi pe alþii – netradusã la noi), configurându-se ca o compo- ascunse.” (Crucea, p. 18) Prin aceasta, potenþialul într-o eternitate situatã dincolo de istorie. Nu e ceva nentã esenþialã ºi întregitoare în tripticul consacrat infinit al complementaritãþii, unicul capabil sã spulbere eroic în scrierile lui? Ce te face eroic? – se întreba cunoaºterii. Astfel, în termenii lui Basarab Nicolescu, frontiera dintre vizibilul ºi invizibilului lumii, ar fi exclus. Nietzsche, oferind ºi rãspunsul: sã vii, în acelaºi timp, prinde contur ecuaþia unei gândiri unde fiecare Pentru cunoaºtere ca ºi pentru credinþã, prezentul în întâmpinarea celei mai mari suferinþe ºi a celei termen oferã o deschidere cãtre un alt nivel de apare ca o vârstã guénonianã, moment de confuzie mai mari speranþe proprii. (ªtiinþa voioasã, fragmen- realitate. Autorul eºafodeazã astfel ceea ce, în ºi incertitudine, pe care, spune Vintilã Horia, nici tul 268). Eroic ºi tragic într-un acelaºi timp (timpul timpurile lui Wilhelm Dilthey, se constituia într-un Biserica nu a ºtiut sã-l evite. De aceea contempla- guénonianului kali-yuga), unde „tragicul e de aflat construct spiritual (geistes Gebilde). Dar dacã, sub rea misterului crucii a devenit, în acest acum, „indis- acolo unde dominã spiritul, într-atât de mult încât presiunea pozitivismului din ultima parte a veacului pensabilã nu numai pentru un creºtin, ci ºi pentru tragedia supremã se petrece pe tãrâmul cunoaºterii XIX, cel care, scriind despre Trãire ºi poezie (Das un credicios aparþinând oricãrei alte confesiuni”. ºi în sfera celui care cunoaºte”. (v. Heidegger, Erlebnis und die Dichtung), situa gândirea religioasã În proiecþia sa ultimã, doar simbolismul crucii Despre eterna... 2014, p. 50) Lacrima Anei Dionisie Duma s-aa nãscut pe 8 septembrie 1940, la Tecuci. Studiile elementare ºi liceale le face la Tecuci. În 1968 absolvã Facultatea de Filologie din cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi. Profesor la ªcoala Generalã Nãrteºti Noapte pe Argeº ºi la Grupul ªcolar Industrial Tecuci. Debuteazã cu poezie în revista Iaºiul literar, în 1960. Volume de poezii publicate: Ardere (1975), Catedrala de cuvinte (1991), Arde fântâna cu stele la gurã Extemporal la inimã (1999), Oceanul de stres (2002), Al patrulea pãcat (2003), Noapte-aameþitã loveºte în cruci Aceste zile (2005). A mai publicat volumul Scrisori (corespondenþã cu Tatiana Toarce un greier timp cu mãsurã Stãnescu, mama poetului Nichita Stãnescu) ºi Nichita Stãnescu – O patã de sânge Luna se leagãnã între doi nuci. care vorbeºte (antologie, ediþie bilingvã româno-eenglezã, 2005). Este membru al Societãþii Culturale „Junimea 1990” Iaºi, al Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, al Uniunii Unde eºti Ano fãrã de cruce? Scriitorilor din România. A colaborat la Convorbiri literare, Luceafãrul, Cronica, Dacia literarã, Ateneu etc. Au scris despre creaþia sa acad. Iorgu Iordan, acad. Zoe Curge-nnspre ceruri Manole frumos Dumitrescu–Buºulenga, acad. C. Ciopraga, Laurenþiu Ulici, D. Dimitriu, Constantin Cântecul meu dintre ziduri te-aaduce Trandafir, Th. Codreanu, T. Opriº, S. Bogdãnescu, H. Zilieru, A.G. Secarã etc. Lângã fântânã pe Argeº în jos. Poemul alãturat este reluat din volumul Ardere, Editura Litera, Bucureºti, 1975. 4 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Îndreptar pentru tineret Anton GOLOPENÞIA Pe 30 iunie 2017, Academia Românã l-aa ales în rândurile membrilor sãi, post-mmortem, pe Anton Golopenþia, unul dintre fondatorii ºcolii româneºti de geopoliticã. Reluãm câteva date din textul acad. Mihail M. Cernea de susþinere a alegerii. Anton Golopenþia s-aa nãscut 2. Legitimarea epistemologicã a monografiei sumare ca metodã modernã, la 12 mai 1909, în comuna Prigor, judeþul permiþând cuantificãri ºi ridicarea enormã a productivitãþii cercetãrilor sociologice. Caraº-SSeverin. A urmat ºcoala ºi liceul în Teoretic ºi metodologic, prin paradigma „monografiei sumare”, Golopenþia Banat, Facultatea de Drept a Universitãþii a pus între paranteze întreaga paradigmã gustianã a monografiei pe 'cadre' Bucureºti, (1928-11930). Obþine a doua ºi 'manifestãri'. licenþã, în filosofie, în iunie 1933. 3. Promovarea studiului comparativ ºi simultan pe comunitãþi rurale Prima sa participare la o cercetare selecþionate zonal, înlesnind distilarea sociologicã a ceea ce este esenþial sociologicã monograficã (1931) a fost în ºi general. satul Cornova, Basarabia. Remarcându-sse 4. Introducerea monografiilor de zonã, împreunã cu Mihai Pop. imediat, Dimitrie Gusti îl numeste ºeful 5. Argumentarea funcþiei practice a sociologiei ca ºtiinþã necesarã statului sãu de cabinet la Ministerul Instrucþiunii. pentru exercitarea administrãrii teritoriului ºi elaborarea politicii/mãsurilor de stat, Obþine doctoratul în sociologie în Germania, deschizând, departe-vvãzãtor, drumul sociologiei româneºti spre prezent ºi viitor, cu teza Informarea conducerii statului ºi sociologia tradiþionalã. ºi spre utilitate constructivã realã. Între 1937-11940 este director la Institutul Social Român, iar în 1938 6. Examinarea condiþiilor epistemologice ale prognozei sociologice, cu referire organizeazã ºi conduce prima cercetare, nu pe un singur sat, ci simultan specialã la temele de cercetare asupra comportamentului social. pe un eºantion de 60 de sate, echivalentul unei revoluþii metodologice Rezultatul cel mai remarcabil: în anul de apogeu 1938, cei peste 800 de în istoria ºcolii sociologice de la Bucureºti. studenþi ai „ºcolii” lui Gusti au produs numai „monografii sumare”, procesabile În 1940, Anton Golopenþia începe a doua sa carierã, de statistician, ca director statistic, de tipul propus de Golopenþia. Inovaþia acestuia izbândise. al Oficiului de Studii la Institutul Central de Statisticã al României (1940-11947). De aici conduce cercetãrile care vor produce lucrarea Românii de la est de Bug Datorãm Doamnei Profesoare Sanda Golopenþia reconstituirea, salvgardarea (publicatã pentru prima oarã abia în 2006, recuperatã, ca ºi alte lucrãri, de Sanda ºi publicarea, între anii 2000-22015, sub minuþioasa ei îngrijire editorialã, a zece Golopenþia, fiica sa). Din august 1947 este director general al Institutului Central volume cu opera ºi corespondenþa lui Anton Golopenþia, antume ºi postume, de Statisticã, unde conduce ºi publicã, în 1948, primul recensãmânt postbelic totalizând 6.900 de pagini, inclusiv cele douã mari volume despre Românii de general al României. la est de Bug, ca ºi paginile impresionante scrise în închisoare. Alte patru volume La 16 ianuarie 1950, Anton Golopenþia este ridicat din sala de lecturã a (2.000 de pagini) sunt în lucru. Pentru toate acestea, cultura României moderne Academiei Române (fãrã mandat de arestare) de agenþii Securitãþii ºi întemniþat. trebuie sã-ii fie recunoscãtoare. Se stinge din viaþã la 26 mai 1951, în spitalul închisorii Vãcãreºti. Cu admiraþie personalã profundã pentru marele om de ºtiinþã ºi monument Contribuþiile originale ale lui Anton Golopenþia la progresul sociologiei de moralitate care a fost Anton Golopenþia ºi pe temeiul nepieritor al contribuþiei din România sunt de ordin teoretic, metodologic ºi meta-ssociologic. sale la istoria ºi progresul sociologiei, demografiei ºi Numesc mai jos numai ºase dintre principalele sale contribuþii: statisticii în România, este fireascã alegerea lui Anton 1. Introducerea statisticii în sociologia româneascã, bazatã pânã atunci Golopenþia ca membru post-mmortem al Academiei pe metoda studiilor de caz, monografic-ccomprehensive, de unitaþi sociale Române. (Acad. Mihail M. Cernea) singulare. n cele ce urmeazã, este reluat un fragment din volumul Îndreptar ºi când nu luãm hotãrâri, fãptuind la întâmplare, pentru tineret (ediþie îngrijitã de Sanda Golopenþia ºi Ruxandra în cadrul unei existenþe superficiale, decidem fapte. Guþu-PPelazza, introducere ºi note de Sanda Golopenþia, Bucureºti, Care, de obicei, ne strivesc, crude. EditÎura Enciclopedicã, 2015), scris pe când Anton Golopenþia era bursier Noi românii nu trebuie sã uitãm cã neamurile pot Rockefeller în Germania, între 1934-11936. Actualitatea, chiar perenitatea sã ºi piarã. Cã-ºi pot pierde statele ºi cã odatã pot sã gândurilor tânãrului autor (avea pe atunci 25-227 de ani) sunt evidente. se destrame chiar ele. Gottfried Keller are o paginã Bidimensionalitatea vieþii. Existã comandamente Ne naºtem fiecare frumoasã în Fähnlein..., în care un patriot scoate din ale vieþii noastre; suntem aºezaþi însã totdeodatã în cu soarta lui: în- gândul sfârºitului neamului lui imbolduri pentru a-ºi vreme ºi pãrþi ale unui întreg, care e poporul nostru drãzneþ unul, lãsãtor împlini mai de zor datoria. (Titlul nuvelei cuprinse (înainte de a fi membri ai omenirii, ai civilizaþiei ºi ori strãin de toate în volumul Nuvele din Zürich al scriitorului elveþian culturii Apusului, adicã). Avem datorii faþã de noi: celãlalt, ºi ne zbu- de limbã germanã Gottfried Keller, 1819–1890, este trebuie sã ne strãduim sã împlinim legea noastrã ciumãm fiecare Das Fähnlein der sieben Aufrechten, Stindardul individualã, fiind neîncetat „sub vremi”... Simpli ºi sã scoatem din noi celor ºapte drepþi, 1860. Nuvela prezintã tensiunile pioºi, trebuie sã acceptãm sã realizãm concomitent mai mult decât iese, care însoþesc preluarea rãspunderilor cetãþeneºti pe douã planuri, sã suferim contradicþia lor, sã ne când nu ne purtãm de o nouã generaþie. Notã Sanda Golopenþia.) bucurãm de coincidenþa lor... grija. Faptul de a Privim în perspective prea scurte ºi ni se pare fi dintru început cã neamurile nu pot pieri. Dovadã polonii, care ºi-au Ce ºtim noi despre noi înºine? Cã suntem dintr-ai unui neam, român sau ungur, dã vieþii noastre pierdut statul mai bine de un veac. Cazul românilor „urmaºii Romei”. „Urmaºi ai Romei” sunt ºi italienii, dimensiunea cealaltã. Zilele noastre vor trece aºa ardeleni nu poate fi invocat: un trunchi românesc ºi francezii, ºi portughezii, ºi nu ne seamãnã decât cum au trecut cele ale tuturor oamenilor dinainte a existat totdeauna în þãrile româneºti. E drept cã prea puþin. Trebuie sã gãsim ce ni-i propriu. Ce e de noi: intersecþie între destinul nostru ºi istoria neamurile nu pier prea lesne. Nici noi n-am pieri aºa dacic în noi. Nu putem sã începem, aºa, din vânt. neamului din care facem parte. deodatã, dacã chiar tot statul nostru ar fi desfiinþat. Nici în viaþa noastrã cu noi ºi în lume, nici în viaþa Tineretul de acum trebuie sã ºtie sã evite (Eu, din parte-mi, aproape cã aº dori aºa ceva în neamului nu ne e dat sã stãpânim absolut; ne e dat starea de azi; poate cã ar fi zgâlþâirea obºteascã, întocmirea de viaþã a celor dinaintea lui. Aceºtia sã trãim într-un dialog cu menirea noastrã, cu viaþa ajungeau, pentru o anume valoare intrinsecã, de pe urma cãreia sã putem clãdi viitorul celãlalt, neamului, cu lumea. Le înþelegem, ne putem orienta cel adevãrat, stãvilind coruperea ºi dezerþiunea într-o situaþie oarecare; în aceasta credeau sã în cadrul lor. Le putem mlãdia întrucât ne supunem vadã rãsplata muncii lor dinainte. Mai toþi au de azi din faþa propriului nostru destin.) E drept însã lor, întrucât rãmânem în linia lor. Trebuie sã rãmâ- cã destinele unui neam pot fi compromise ºi sunt devenit, aºa, oameni prin poziþie. Însemnãtatea nem însã totdeauna faþã în faþã cu viaþa noastrã, lor deriva din deþinerea situaþiei respective. compromise prin faptele cele mai neînsemnate ºi cu realitatea naturii, a neamului ºi a istoriei. Nu de ordin cotidian. Nu pierim cu totul, catastrofal, prin Cei de acum trebuie sã evite aceastã poziþie, trebuie sã aºezãm între noi ºi ea perdeaua unor atitudinea de azi, ne pregãtim însã tot mai temeinic pânã la urmã individualistã. E întocmirea de viaþã „idealuri” ºi „tãlmãciri” rãsuflate. a Prometeului nou de toate calibrele. Înfruntã lumea pierzania înceatã, datoritã nevolniciei, inaniþia moralã. ºi izbuteºte; apoi se bucurã împãcat de favorurile „On s'engage; puis on voit” („Intri în joc; mai târziu Acum lucrurile se întâmplã la noi ca ºi în vremea izbânzii. vezi”, Napoleon). Pãrea, pe vremea lui Bãlcescu, cã lui Filimon. „Ciocoii noi” pot fi scriºi ºi acum. Deose- începe o epocã nouã ºi nu începeau decât incubaþia birea faþã de cei ai lui Filimon e numai cã, în vremea Viaþa e un dialog al omului cu lumea. Nu stãm ei, frigurile ºi fantasmele epocii noi. Acum, nu mai între „ideal” ºi lume, plãmãdind-o pe aceasta pe putem sã n-o vrem; e destinul nostru, nu putem noastrã mai puþin romantic-demonicã, toþi Dinu potriva celui dintâi. Ci trãim într-un întreg care ne da înapoi. Trei generaþii n-au fãcut decât sã ne Pãturicã vor crâncen starea ºi averea, dar se depãºeºte, înãuntrul cãruia ne putem orienta, cãruia constrângã sã vrem o Românie nouã. Acum trebuie mulþumesc, odatã ajunºi la ea. Se feresc de ocna i ne putem adapta, al cãrui rost, însã, n-avem cum s-o pregãtim; s-o purtãm, ca o sarcinã în noi, venin, pãrãsitã, în care s-a prãbuºit acest mare patron îl ºti, cum n-avem cum ºti de ce ne naºtem, trãim vrere, neastâmpãr cotidian cu neputinþã de potolit al lor, apucat de beþia mãririi. De la o vârstã încolo, ºi murim. altminteri decât prin atingerea þintei. prometeizii noºtri de azi, fel de fel de Dinu Pãturicã Sã nu ne lãsãm încurcaþi de formulãrile sunãtoare altminteri îmbrãcaþi, care încep nu ca vãtaf de curte, ºi spuse totuºi numai într-o doarã, despre puterea Întâmplãrile devin istorie de abia când oamenii ci ca secretari, gazetari... se pun pe mâncat, bãut... voinþei, despre sublimul idealurilor, despre om, înco- le înfruntã; când, luând asupra lor rãspunderea, rãsplata lor... ºi recolteazã sistematic onoruri... ronarea ºi stãpânul naturii. Ameþiþi de ele, am pierdut se decid pentru una din posibilitãþile care se pre- Mâncãi minori, bucuroºi de ce le picã, pentru cã de comprehensiunea simplã a orientãrii în viaþã, care gãtesc ºi luptã pânã la urmã pentru înfãptuirea bucurie ºi trai bun, nu mai sunt capabili de eforturi. constituie zestrea noastrã neºtiutã, de „bun-simþ”. ei. Altminteri oamenii stau sub logica faptelor: (Va urma) Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 5 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Reinventarea mediocritãþii. Palier în evoluþia umanã Mircea BÃDUÞ rice privire scrutând în trecut, în cãutarea Particularitãþi româneºti. Domolirea culturalã, ineluctabilã în unor idei de sintezã, este apriori grevatã evoluþiei intelectuale este evidentã în societatea perspectivã, submineazã de riscul parþialitãþii, al sofismului (in)vo- româneascã actualã, însã, prin hazardul istoriei creativitatea. luntar.O (Nu putem cunoaºte trecutul în perspectivã Dincolo de posibila recente, la noi ea este datoratã în primul rând completã, întrucât istoria a consemnat doar anumite haosului cauzat de ruptura pe care societatea discuþie referitoare la markeri fapte/aspecte.) ªi e de preferat sã avem în minte a cunoscut-o prin schimbarea regimului politic ºi metrici care sã evidenþieze/ acest corolar, oricât de seducãtoare ar fi acele idei. de dupã evenimentele din Decembrie 1989. Acea mãsoare aceastã distopic-revelatã domolire a rupturã a avut efecte devastatoare inclusiv în evoluþiei intelectuale, putem specula asupra cauzelor, Privind Progres cultural în avânt. educaþie, adicã exact în sfera formãrii generaþiilor tot ca provocare filosofico-antropologicã. ªi putem retrospectiv la evoluþia intelectualã a societãþii lua în considerare astfel de aspecte: urmãtoare. Dezinteresul pentru educaþie, pentru omeneºti, putem spune cã progresul cel mai sub- • Pierderea simþului autocritic. Atenuarea reflexului ºcoalã, nu se datoreazã nicidecum imperfecþiunii stanþial a avut loc în ultimele douã secole. ªi, da, de autoevaluare (la nivel individual, dar ºi social) sistemului de învãþãmânt, ci asimilãrii neponderate acest progres a fost sincron cu (dar ºi motivat poate avea, la rândul ei, o serie de explicaþii/motive: a libertãþii. de) o evoluþie semnificativã în domeniul material automulþumirea pentru nivelul de culturã atins; sa- Libertatea include un risc inerent de punere sub (industrializarea, creºterea nivelului de trai) ºi în tisfacþia pentru confort; exerciþiul exercitãrii puterii; îndoialã/negaþie a oricãrui lucru, oricât de consacrat sfera socialã (emanciparea politicã, democratizarea, impresia de omnipotenþã; consideraþia/sentimentul ar fi el în societate. Astãzi, la noi, orice elev/student emanciparea socialã). ªi, însumând mai multe direcþii de suficienþã; indiferenþa socialã; toleranþa extremã ºi orice pãrinte poate întreba dispreþuitor: „La ce de manifestare a intelectului uman, pentru a diminua (corectitudine politicã neponderatã) º.a.m.d.. îmi trebuie mie materia/tema aceasta!? Cã ea nu din riscul pomenit în preambul, putem admite cã • Saturaþia în cunoaºtere: informaþiile devenite în aceste ultime secole parcurse de omenire cam accesibile prin mijloace informatice ºi de tele- fiecare generaþie a asimilat cunoaºterea generaþiei comunicaþie depãºesc capacitatea de asimilare a anterioare ºi a depus propria ei participare peste indivizilor umani (ipoteza pare plauzibilã: capacitatea aceea. Altfel zis, fiecare generaþie a adus ceva oamenilor de a memora/procesa informaþie este în sensul pozitiv al evoluþiei culturale, în sensul totuºi limitatã, întrucât, din perspectivã biologicã, progresului intelectual. Fiecare generaþie omul nu a evoluat semnificativ în ultimele sute/mii de a cunoscut mai mult ºi a avut o gândire mai ani), cu menþiunea cã o astfel de saturaþie se poate puternicã – mai liberã ºi mai articulatã – decât manifesta, ca reflex de apãrare/conservare, prin varii, a generaþiilor anterioare. infime ºi neexplicite fenomene psihice individuale Imaginându-ne un grafic al evoluþiei culturale (blazare, interiorizare, depresie), cu efect sumativ a omenirii, vom fi uimiþi de creºterea bruscã din în mentalul societãþii. aceste douã secole, dar în acelaºi timp vom • Pierderea sensului/raþiunii evoluþiei intelectuale admite cã societatea umanã a reuºit sã asimileze prin slãbirea valorilor tradiþionale (cum spuneam mai respectivul progres cu oarece echilibru. (Existã ºi sus, însãºi globalizarea poate induce o anume uzurã reversuri, mai ales în privinþa resurselor naturale, a valorilor). Pentru antitezã ne amintim efervescenþa dar acelea încã ne apar ca fiind controlabile.) Da, animatã în secolul 20 de ideea cuceririi spaþiului putem fi mulþumiþi cã civilizaþia noastrã ºi-a însuºit cosmic, atât în domeniul ºtiinþei, cât ºi în artã. Iar acest ultim aspect, al subminãrii valorilor fãrã echimoze remanente acea revoluþie culturalã. tradiþionale, accentuat ºi de micile dar desele degrin- (ªi eventual reþinem durata acelei rampe din grafic.) foloseºte la nimic în viaþa realã! (sau:) Nu mã ajutã sã devin ce mi-am propus!” O întrebare semidoctã, golade spirituale, vizibile în societatea noastrã, dar Domolire în progresul cultural? Însã, ecoul al suficienþei/stupiditãþii. Ca ºi când – parafra- ºi aiurea prin lume, va pune la încercare instinctul cumva paradoxal, în ultimii ani – ani în care progresul zând imaginea din celebrul film de animaþie cu de conservare al civilizaþiei însãºi: supravieþuirea rasei umane va necesita fie reimpunerea valorilor tehnologic din sfera informaþiilor ºi telecomunicaþiilor Asterix – sportivul aruncãtor de suliþã nu trebuie sã clasice, fie afirmarea unor noi valori cu potenþial (componente esenþiale cunoaºterii) a avut o creºtere facã alt antrenament decât aruncarea cu suliþa. Da, de fundament, fie – cel mai probabil ºi firesc – fãrã precedent (ºi ne vom imagina o rampã aproape libertatea, când este grefatã pe un organism sub- conturarea unui mix conciliant de valori, vechi verticalã într-un grafic similar celui invocat mai de- dezvoltat, nu este neapãrat beneficã organismului. În zilele noastre, elevi ºi profesori, deopotrivã ºi noi, suficient de viguros pentru a ne putea vreme, cu abscisa lui gradatã în secole) – s-a putut duce mai departe, în ciuda provocãrilor care vin. observa o oarecare domolire în evoluþia intelectualã ºi la fel cu întreaga societate, aflã, cu nesaþ, dar ºi cu dezgust, cã pot dispreþui, cã celãlalt nu conteazã. a societãþii considerate in extenso. În plus, ca într-o Pentru Este o faþã hâdã a libertãþii, însã pe care nu o putem Omnipotenþa ºi plafonarea. buclã de reacþie pozitivã, lumea ultimilor ani îºi cei mai mulþi dintre noi ºi pentru o parte semnificativã ascunde. La rândul ei, ideea de carierã este com- reclamã tot mai ferm dreptul la confort, la comoditãþi. a vieþii active, universul se concentreazã fizicalmente promisã de nerãbdare (impacienþã venind tot din (În esenþã, avem aici o chestiune banalã, pe care în cei câþiva inci ai ecranului de telefon mobil. În amãgirea libertãþii, care ne spune cã lucrurile ar antropologii o ºtiu de mult: cu cât resursele de trai ciuda dimensiunii extrem de mici, smartphone-ul ne sunt mai facil de obþinut, cu atât populaþiile sunt fi posibile ºi fãrã efort/tenacitate) ºi de pierderea înlesneºte accesul la mai toatã informaþia civilizaþiei mai puþin energice/inventive.) încrederii în valorile clasice (idem, nimic nu este umane ºi e capabil sã facã o mulþime practic nelimi- Probabil cã, în exerciþiul social cotidian, fiecare peren/valoros). Din perspectivã psiho-socialã putem tatã de lucruri. Ceea ce, în mod firesc, induce în dintre noi poate observa aspecte revelând o tem- concluziona cã starea jalnicã a învãþãmântului actual mintea proprietarului senzaþia de omnipotenþã. De perare în evoluþia intelectualã a societãþii (expresii/ se datoreazã lipsei de experienþã în gestionarea acum, Homo Sapiens crede cã totul îi este accesibil, tendinþe de superficializare; accente ale interesului libertãþii. ªi eventual notãm cã în societãþile tradi- cã totul este fezabil. Nu prea mai are dileme, provo- pentru consum în detrimentul creativitãþii; prepon- þionale libertatea este în mod firesc echilibratã cãri, vârfuri de cucerit. (ªi am zis Homo Sapiens derenþa idealurilor/obiectivelor mãrunte; prevalenþa de o mulþime de norme scrise ºi nescrise. pentru cã numãrul de smartphone-uri se cam apropie kitsch-ului; excese de sublimare spiritualã; etc.), de numãrul populaþiei mondiale; este, deci, un feno- Putem dar, fiind observaþii individuale, ele nu sunt uºor de Speculând asupra cauzelor. men de masã, care priveºte nu o clasã/categorie admite cã acest ultim manifestat filon al progresului, obiectivizat (prin medie statisticã). Însã, o oarecare socialã, ci însãºi specia.) informatizarea ºi telecomunicaþiile, constituie cea mai sumarizare, în perspectiva unei analize sintetice, Avem aici un alt paradox, unul care susþine pregnantã expresie a fenomenului de globalizare. supoziþia/raþionamentul eseului de faþã: în urmã este totuºi posibilã, atât urmãrind fluxuri de informaþii (Da, aºa cum scriam odinioarã, globalizarea îºi are publice (radio, web/internet, televiziune), cât ºi din cu 5-6 decenii, nici NASA nu avea calculatoare precursor în campaniile lui Alexandru Macedon ori la fel de puternice precum cel pe care fiecare dintre interacþiunea socialã individualã, atunci când aceasta ale lui Ginghis-Han ºi rãdãcini concrete în invenþiile este suficient de intensã stochastic. ªi probabil cã noi îl are astãzi în buzunar/poºetã. Dar hai sã lui Gutenberg ºi Marconi, însã adevãratul ei corpus presupunem, de dragul argumentaþiei, cã existau una dintre cele mai dureroase observaþii va fi cea îl constituie internetul.) În aceºti ultimi ani, lui Homo revelând o anume reinventare a mediocritãþii, o atunci în lume 10 calculatoare cu putere de proce- Sapiens i s-a lãrgit brusc lumea. Adesea l-a bucurat sare similarã smartphone-ului! ªi cã astãzi am avea îndesire a discursului legitimând mediocritatea, puzderia de informaþii/oportunitãþi, iar uneori chiar a în lume un miliard de smartphone-uri! Desigur cã, stagnarea; ceea ce ar însemna cã generaþia actualã pornit sã le exploateze. (ªi eventual notãm astfel cã aplicând deja-iminentul raport matematic, întrebarea devine mai interesatã de o dezvoltare orizontalã migraþiile recente – dinspre Europa de Est, dinspre „suntem astãzi de 100 de milioane de ori mai decât de una verticalã. Cu destulã justificare zonele arabe, dinspre Asia – se datoreazã în esenþã inteligenþi decât acum o jumãtate de secol?” are individualã, la nivel psiho-social: „Nu trebuie sã globalizãrii.) Însã deschiderea subitã a lumii îi aduce un cert iz de sofism. Însã, dincolo de jocul logic spre asimilez ceea ce au ºtiut/fãcut cei dinaintea mea, lui Homo Sapiens ºi angoasã. Pe de o parte – ºi care am îndreptat atenþia cititorului, ni se reveleazã ci doar sã am acces la acele informaþii, la nevoie. anume partea cea mai semnificativã – diferenþele un corolar care poate funcþiona ca axiomã: sporirea Nu trebuie sã combat pe alte fronturi în afara celor culturale sunt surse potenþiale de conflict, pe de altã funcþiei (inteligenþei, în cazul de faþã) prin externa- care îmi aduc confort ºi satisfacþie.” parte – o parte mai de cursã lungã – uniformizarea lizare nu dezvoltã organismul. 6 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Jurnalism, creativitate, onestitate Marian NENCESCU a 20 ghenare 1869, un rezultat al libertãþii sale”), C. Hamangiu încadreazã sã-ºi împartã casa cu alþii, prin extindere, nici Vasile Alecsandri dreptul proprietãþii intelectuale în categoria celor de jurnalistul nu poate fi obligat sã-ºi distribuie creaþia (1821-1890) îi scria, utilitate socialã, situându-le însã, exclusiv, în limitele fãrã autorizare: „Jurnalistul rãmâne înarmat cu toate într-oL epistolã, amicului sãu determinate de lege. drepturile, putând trage înaintea justiþiei, pentru Iacob Negruzzi (1842-1932), Fãrã a intra în spinoasa problemã referitoare contrafacere, pe oricine care i-a încãlcat drepturile”. director al Convorbirilor la conþinutul proprietãþii intelectuale („Ideile sunt ale literare, dacã poate sã-i tuturora ºi oricine e liber a le reproduce; aspectul n context, problema drepturilor de autor indice un posibil editor al practic îl reprezintã forma”), vom constata cã, legal ºi respectiv al stabilirii statutului de creator operelor sale dramatice: vorbind, proprietatea intelectualã îi conferã creatorului al jurnaliºtilor nu se aplicã ºi asupra unor „Caut un editor cãruia sã-i las tot beneficiul vânzãrii, un întreit avantaj: usus, fructus ºi, adesea, abusus, aºa-ziseÎ persoane morale: Statul ºi Academia dar care sã-ºi asume osteneala ºi cheltuiala tiparului. care cuprinde inclusiv dreptul de a-ºi distruge ori a Românã. Prin Legea presei, din 1862, Statul, ca N-ai putea sã-mi gãseºti un asemenea juvaer?” (s.n.) împiedica de la multiplicare propria operã. Mergând autoritate publicã, are drept exclusiv ºi perpetuu Câteva zile mai târziu, la 10 februarie, acelaºi an, pe aceastã linie, admitem cã recompensarea creaþiei asupra operelor publicate din propria iniþiativã. Condi- poetul îi mulþumea binevoitorului sãu amic în urmãtorii este deopotrivã bãneascã (ea asigurându-i artistului þia este ca aceste opere sã rãspundã unui interes termeni: „Cristofor Columb a descoperit America. traiul, dar ºi libertatea creaþiei), cât ºi socialã, opera general ºi sã aducã un serviciu public. Identic, ºi Dumneata ai fãcut o descoperire ºi mai rarã! plutind într-un spaþiu aerat, asigurând gratuit ºi fãrã Academia Românã rãmâne „o persoanã moralã ºi Ai descoperit un editor de opere literare.” beneficii directe bucurie ºi emoþii estetice. independentã pentru lucrãrile de orice naturã”, având Problema, aparent simplã ºi cu un substrat mai În aceste condiþii, dreptul, printr-o Lege specialã, din 1879, „a-ºi degrabã comercial, ne duce cu gândul la o situaþie societatea are obligaþia, administra averea sa prezentã ºi viitoare”, inclu- cvasivalabilã ºi azi, ºi anume, la raportul, nedeplin i-am zice moralã, de siv rezultatul lucrãrilor comune ale membrilor ei. clarificat, între autor ºi editor ºi, în subsidiar, asupra a proteja ºi încuraja Ca o concluzie, jurnalismul este o formã de dreptului proprietãþii literare, aspect cu totul nou în oamenii de valoare, creaþie, intrând, de drept, „în categoria operelor legislaþia vremii, rezolvat la noi încã din 1862, când în cazul nostru, pe crea- artistice”, element fundamental pãstrat ºi accen- apãrea prima Lege a presei din þara noastrã, copiatã torii de bunuri spirituale. tuat inclusiv în Codul presei (Legiuiri române în mare mãsurã dupã cea francezã, din 1793, susþine Acest principiu, generos, în legãturã cu presa, Timiºoara, Tipografia marele jurist Constantin N. Hamangiu (1869, Bârlad – al utilitãþii sociale, are Româneascã, 1937), care, într-un capitol 1932, Bucureºti), menitã a atenua, în parte mãcar, rolul de a asigura distinct, intitulat Explicaþiuni complementare veºnicele ºi încordatele relaþii dintre autori ºi editori, artistului (sau ar trebui la Legea asupra proprietãþii intelectuale, face pe de o parte, ºi, indirect, cele între jurnaliºti ºi s-o facã!) o existenþã urmãtoarele precizãri: „Art. 46. Fiecare articol patronii de presã. Faptul cã România, deºi cu decentã ºi, mai ales, sã de ziar îºi pãstreazã originalitatea formând întârziere faþã de Franþa, dar cu un substanþial avans ofere garanþia perpetu- proprietatea semnatarului. Reproducerile fãrã faþã de Italia (1882), Belgia ºi Ungaria (1886) ºi Rusia ãrii operei dincolo de prealabilã autorizaþie sunt interzise. Suprimãrile, (1888), s-a aliniat acestor cerinþe, a contribuit ºi la cadrul social ºi istoric în modificãrile, corecturile unor pasaje fãrã impor- dezvoltarea climatului literar ºi jurnalistic din a doua care a fost creatã. Este tanþã nu atrag reparaþiuni. Manuscrisele ori jumãtate a secolului al XIX-lea, mai ales cã disputa cazul unor mari creatori, operele literar-ºtiinþifice nu pot fi refuzate de asupra produselor „rupte din inima ºi sufletul artiºtilor” din strãinãtate (Milton, la restituire” (op. cit., p. 224). Mai departe, se a continuat sã stârneascã pasiuni. Cu toate acestea, Dante etc.), dar ºi de consemneazã: „Micile articolaºe referitoare la în opinia lui Hamangiu, „E datoria noastrã a ne gândi la noi, dar care, dupã probleme de ordin politic, economic ori financiar, ºi la dânºii, la drepturile ce în mod natural ºi logic moarte, au avut parte de când nu iau o formã literarã, sunt private de au asupra producþiilor intelectuale ale talentului recunoaºtere. Modelul superior, invocat de C. protecþia legii. În schimb, cele cu caracter ºtiinþifico- ºi geniului lor” (Scriitori ºi artiºti. Studiu asupra Hamangiu, este cel al „genialului nostru poet, tristul literare sunt protejate.” drepturilor lor, Bucureºti, Editura Librãriei Carol ºi nenorocitul Eminescu”: „Cine nu cunoaºte mizeria De altfel, prin proiectul Codului presei din 1936, Gobl, 1897, p. 10). în care a trãit ºi cine se va bucura, pe viitor, de fructul proprietatea literarã se extindea ºi asupra articolelor Analizând legalitatea dreptului de proprietate chinuitoarelor sale nopþi de zbuciumare sufleteascã?” de ziar: „Articolele, notele cu caracter literar, artistic asupra produselor „minþii” creatorilor, descinzând (op. cit., p. 57) sau juridic ce se publicã în ziare, reviste sau peri- din aºa-zisul jus abutendi (dreptul absolut al unei În concluzie, legal ºi moral, este în interesul odice ºi sunt semnate de autorii lor reprezintã pro- persoane asupra unui lucru care îi aparþine ºi din societãþii a proteja oamenii de valoare, mai ales prietatea celor ce le-au scris” (op. cit., p. 118), în care poate trage toate foloasele), C. Hamangiu, la cã „mãrimea unui popor depinde ºi de mulþimea vreme ce „Articolele cu conþinut polemic, de interes data respectivã procuror pe lângã Tribunalul Ilfov, oamenilor de geniu pe care îi posedã” (op. cit., obºtesc, chiar ºi când sunt semnate, informaþiile, aducea în discuþie douã noþiuni aparent noi în p. 57). Chiar ºi material, a încuraja creaþia intelectu- telegramele ori corespondenþele, nu constituiesc jurisdicþia româneascã: utilitatea publicã ºi intere- alã înseamnã a spori veniturile creatorilor, în vreme un drept de proprietate în înþelesul prezenþei legii” sul public. „Este nobil, este liberal ca opera unuia ce „a rãpi artistului orice speranþã de a-ºi îmbunãtãþi (ibidem, p. 118). sã devinã a tuturor? E cel mai frumos lucru, zic felul vieþii, ar însemna a compromite creaþia ºi a adversarii proprietãþii productelor intelectuale, a lucra da loc lucrãrilor efemere ºi frivole” (op. cit., p. 59). aptul cã un Cod al presei propriu-zis nu a în folosul societãþii ºi spre binele ei.” (op. cit., p. 14) putut fi promovat în aceastã perioadã, în Aºadar, vorbind în termeni economici, societatea n aceste condiþii, oscilând între recompensa ciuda unor încercãri succesive, datând din câºtigã atâta vreme cât artistul nu este remunerat imediatã ºi beneficiile de viitor, legiuitorul trebuie vremeaF guvernãrii Averescu (1927), apoi prin Legea la valoarea operei lui, dar, în aceste condiþii, cum sã þinã seama (ºi) de utilitatea socialã/publicã Apãrãrii Onoarei, din 1929, a lui Grigore Iunian pot fi rãsplãtite munca ºi talentul ºi, mai ales, care a operei.Î Problema este însã cum recunoaºtem (1882-1939), ministru în guvernul þãrãnist al lui Iuliu este beneficiul public dacã un artist nu e încurajat o asemenea calitate, iar exemplele altor þãri sunt Maniu, ºi chiar a lui C. Hamangiu, devenit, între sã creeze la valoarea lui? semnificative, dar nu suficiente. La noi, de pildã, timp, consilier la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie utilitatea ar trebui sã fie stabilitã, cu prioritate, de ºi ministru, efemer, în Cabinetul Iorga, direct interesat ntre aceste interese cu totul contrarii, Legea membrii breslelor/uniunilor de creatori, element în unificarea legislaþiei în materie, se datoreazã, româneascã a presei din 1862, modificatã adesea eludat prin tot felul de comentarii maliþioase. în opinia lui Adrian Brudariu (Presa, funcþie socialã ºi completatã în 1885, cu toate slãbiciunile În fond, observã ºi C. Hamangiu, „Legea nu face ºi naþionalã, în vol. Codul presei, op. cit., p. IV), ºi „omisiunile”Î ei, identificate ºi analizate pertinent deosebire dintre o scriere genialã ºi una mediocrã, „cenzurii care a perpetuat starea de asediu perma- de C. Hamangiu în cartea sa, rãmâne, la noi, „singura ºi una ºi alta se bucurã în acelaºi grad (s.n.) nentizat ºi a suplinit, în lipsa unui cod al presei, lege care, în unire cu dreptul comun (s.n.), garanteazã de beneficiile ºi protecþia legii” (op. cit., p 112). litera ºi spiritul Constituþiei”. drepturile autorilor” (ibidem, p. 12). Rãspunzând, Deosebirea ar trebui stabilitã de bunele moravuri, În consecinþã, în situaþia când, prin „Condica de pildã, întrebãrii fundamentale, anume dacã e element ce lipseºte atât din dreptul de proprietate penalã”, þara lua totul ºi nu dãdea nimic jurnalis- în interesul public a încuraja producerea de valori intelectualã, cât ºi din Codul penal. tului, era nevoie de un regim al presei care „sã spirituale, C. Hamangiu constatã cã între bunurile Revenind însã la conþinutul Legii presei din 1862, consfinþeascã funcþia socialã ºi naþionalã a scriito- fizice (res corporales) ºi cele intelectuale nu existã constatãm cã, pentru prima datã în jurisdicþia româ- rului ºi gazetarului român”. O astfel de lege, pe cât deosebiri fundamentale. „Nu este, oare, o asemãnare neascã, sunt susceptibile de proprietate intelectualã de simplã, pe atât de lesne de aplicat, trebuia sã aibã perfectã ºi absolutã, din punct de vedere filosofic, ºi articolele de ziar, considerate drept „adevãrate în centrul atenþiei ziaristul, „un profesionist al scrisului, între cele douã drepturi? ªi, într-adevãr, cum s-ar opere literare” (op. cit., p. 114). „Trebuie, totuºi, sã pe care fenomenul de presã l-a creat ºi care nu se putea face, logic, o distincþie între ele?” (op. cit., facem deosebire între articolele de fond, cu deose- mai poate dispensa de el” (op. cit., p. 9). Aºadar, p. 20) Diferenþa, dacã existã, stã mai degrabã în bire cele politice, literare, juridice sau ºtiinþifice, ºi începând de la statutul profesional, drepturile de interesul social ºi utilitatea generalã, care modificã, ºtirile, notiþele ori polemicile ce nu pot face obiectul pensie ºi alte drepturi conexe (inclusiv distribuirea uneori substanþial, caracterul proprietãþii. Într-adevãr, proprietãþii private” (s.n., op. cit., p. 114). Juridic permiselor gratuite pe calea feratã, susþin autorii existã diferenþe de uz, între o casã, de pildã, ori vorbind, jurnalistul acordã dreptul de cesiune al proiectului Codului presei), se impunea o lege care un cont bancar, ºi dreptul de proprietate intelectualã, creaþiei sale publicaþiei unde lucreazã sau cola- sã facã distincþia cuvenitã între „funcþionarul care dar, în esenþa lui, „dreptul rãmâne totdeauna acelaºi” boreazã, dar dreptul de proprietate îi aparþine deschide poarta la o întreprindere” ºi cel care, contra (op. cit., p. 219). Fãcând distincþia cuvenitã între exclusiv. C. Hamangiu face, în studiul sãu, cuvenita unui salariu adesea de mizerie, „asigurã hrana categoriile de bunuri care alcãtuiesc dreptul individual distincþie între dreptul public ºi cel privat, explicând, intelectualã ºi izvorul unic de cunoºtinþe a milioane („Proprietatea este remuneraþia naturalã a muncii ºi de pildã, cã la fel cum niciun proprietar nu e dispus de oameni”. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 7 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi lecând de la constatarea cã, „la fel ca Cum personalul acestor Direcþii, atât de necesare ot în respectivul Raport anual se mai ºi plugãria, jurnalistica este o profesie oricãrui stat, era alcãtuit din personalul diplomatic menþiona: „De la 11 iunie 1919, Uniunea nereglementatã”, autorii proiectului de Cod al sau, dupã caz, din comisari de poliþie, mulþi, s-a noastrã a activat exclusiv pe baze pro- presei,P ziariºtii bãnãþeni Pompiliu ªerbãnescu ºi Ioan vãzut, încã ziariºti activi, rezultã, în viziunea unor fesionaleT (s.n.), luptând pentru apãrarea drepturilor Bãnciulescu, pledeazã pentru reglementarea acestei contemporani, cã ºi în interbelic funcþiona „presa cu ºi revendicãrilor ziariºtilor profesioniºti. În toate profesii „atât în interesul societãþii, cât ºi al adevã- epoleþi” ºi cã respectivii redactori nu erau decât niºte dezbaterile, comisiile ºi proiectele din acest interval, raþilor gazetari”. Evident, ºi organizaþiile profesionale „intruºi” printre veritabili jurnaliºti, necontaminaþi de Uniunea a fost vigilentã, prezentã ºi activã. Fidelã erau în asentimentul unei asemenea legi, cu deo- spiritul cazon! Cu toate acestea, ei erau invitaþi sã scopului pentru care a fost creatã ºi programului sebire al unui Cod al presei „cu dispoziþiuni clare participe, cu drepturi depline, la lucrãrile Consiliului iniþial, U.Z.P. a combãtut neîntrerupt pentru asi- ºi sancþiuni categorice”. Fãrã a intra în amãnuntele Superior al Presei, iar personalul executiv din cele gurarea unei bune condiþii materiale ºi morale organizãrii ºi funcþionãrii Sindicatelor profesionale, douã ministere îndeplinea pentru salariaþii presei, pentru protegiuirea a Corpului de ziariºti, a Camerelor de muncã ºi a atribuþii active de jurnaliºti. libertãþilor fãrã de care ziaristul nu-ºi jurisdicþiei aferente muncii (dreptul la preaviz, con- Interesante erau ºi condi- poate exercita profesiunea” (ibidem, p. 5). cediu ºi pensie), autorii Codului pledeazã pentru þiile de a accede în Corpul Semnificativ, la data respectivã, numai egalitatea de tratament: „Aceasta nu se poate ziariºtilor: stagiul militar Filiala Bucureºti avea 313 membri înscriºi legifera. În faþa legii toþi suntem egali. Osebit de satisfãcut, bacalaureatul (între care 17 erau membri fondatori, din aceasta, vorbeºte talentul ºi pregãtirea. Înþelegem ºi o perfectã moralitate. În rest, 1919), iar preºedinte, ales, era generalul cã ºi pregãtirea profesionalã lasã mult de dorit – condiþii de vechime ºi plata Paul Teodorescu (1888-1981, fost ministru poate pânã la înfiinþarea mult cerutei universitãþi la zi a cotizaþiei. Dupã trei ani al Aerului ºi Marinei, comandant al ªcolii gazetãreºti” (op. cit., p. 19). de activitate neîntreruptã, dar Superioare de Rãzboi, membru cores- Legal vorbind, în România anilor ’30 funcþionau, ºi mai devreme, dupã merite, pondent al Academiei Române ºi, ulterior,... ca persoane moral-juridice, mai multe organizaþii jurnalistul cãpãta statut definitiv deþinut politic la Canal), iar între membrii profesionale, începând cu Sindicatul ziariºtilor din ºi se putea înscrie la Casa de Comitetului mai figurau scriitorii Radu Bucureºti, constituit la 18 martie 1900, printr-o lege Pensii. În exercitarea profesiei, Boureanu, Ion Pas, dar ºi jurnalistul de promovatã de ministrul C.G. Dissescu (1854-1932) jurnalistul era considerat dreapta Alexandru Talex (1909-1998), ºi promulgatã de Regele Carol I, continuând cu funcþionar public, iar condiþia autorul primei monografii despre Panait Asociaþia Generalã a Presei Române, Sindicatul ºi de a fi membru al Corpului Istrati, de la noi, apãrutã în 1943. De altfel, Cercul Ziariºtilor Profesioniºti, de la Iaºi, Sindicatul era obligatorie, nerespectarea de la Heinric H. Streitman (n. 1873, Piatra Presei Române din Ardeal ºi Banat ºi, în sfârºit, ei atrãgând ºi unele sancþiuni. Neamþ – d. 1949, Israel), fost, între altele, Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti, din Bucureºti, înfi- Cu acest prilej, sunt enumerate ºi „consilier tehnic la Direcþia Presei din inþatã la 11 ianuarie 1919, predecesoarea U.Z.P.-ului ºi funcþiile compatibile cu Ministerul de Externe” (apud. G. Caliga, de azi. Motivele pentru care nu a existat o unitate calitatea de jurnalist: informator/ Almanahul presei, op. cit., p. 150), primul a societãþilor/sindicatelor/uniunilor de presã din colaborator, reporter, cores- preºedinte al U.Z.P., se pãstreazã tradiþia România este explicat, parþial, de G. Caliga în pondent, redactor, secretar de redacþie, redactor-ºef, alegerii în fruntea breslei a unor jurnaliºti sau colabo- Almanahul dicþionar al Presei din România ºi al director, consilier de presã (s.n.). ratori de presã cu funcþii în aparatul de stat, care, celei româneºti de pretutindeni (Bucureºti, Fundaþia prin relaþiile pe care le deþin, sã poatã sã menþinã Culturalã „Principele Carol”, 1926): „Începând de n context, ne vom referi ºi la cumulul de un statut corespunzãtor pentru membrii Uniunii. la întâiul Congres al Presei, din noiembrie 1917, venituri. Conform art. 42 din Codul Presei, Cât priveºte opþiunile politice ale lui Streitman ºi miºcarea s-a scindat, manifestarea fiind consideratã pensiile acordate de Casa de Retrageri ºi ale succesorilor sãi din conducerea U.Z.P., credem mai degrabã o expresie a Presei liberal-democrate, PensieÎ a Ziariºtilor se puteau cumula cu orice alte cã ele sunt lipsite de importanþã, în acest context. fiindcã ziarele conservatoare–guvernamentale nu au „pensiuni ori drepturi acordate de stat”, dar nu peste participat” (op. cit., p. 6). Din pãcate, acest spirit de limita de sus acordatã de instituþia respectivã”. La esigur, istoria presei ne oferã ºi alte contestare, de frondã ºi de separaþie s-a pãstrat pânã acestea se adãugau permisele CFR pentru liberã instructive ºi elocvente exemple de în zilele noastre, în ciuda funcþionãrii, în interbelic, cãlãtorie, cu fotografie, acordate doar pentru ziariºtii rezolvare a unor situaþii pe care unii istorici al unui Consiliu Superior al Presei. S-ar pãrea chiar profesioniºti, cu minimum 6 ani vechime, care îºi actualiD se pare cã vor sã le „redescopere” cu tot cã iniþiativa din 1937 a lui I. Bãnciulescu, „redactor câºtigau existenþa în presa periodicã, publicisticã, dinadinsul. Dacã problema creativitãþii în jurnalism la Dimineaþa ºi Adevãrul”, s-a risipit prematur, poate edituri, servicii de presã ale instituþiilor de stat, a fost rezolvatã încã de pe vremea lui C. Hamangiu, ºi din pricina propunerii de a-l numi „preºedinte din Societatea de Radio-difuzare etc. la fel ca ºi problema cumulului de venituri, dacã oficiu” al Corpului pe directorul general al Serviciului Cercetând, de pildã, câteva dintre Dãrile de accederea în corpul jurnaliºtilor, în lipsa unor ºcoli Presei din Ministerul de Interne, în funcþie. seamã anuale din anii ’30 ale Uniunii Ziariºtilor adecvate, se putea face direct cu bacalaureatul, Profesioniºti din Bucureºti (puse la dispoziþie cu mare condiþia fiind talentul ºi onestitatea, astãzi unii parcã in Almanahul, din 1926, al lui G. Caliga, generozitate de Ion C. Rogojanu, deþinãtorul celei ar vrea sã impunã chiar... doctoratul (dacã ar folosi aflãm cã ªeful Direcþiunii Presei din mai ample biblioteci ºi arhive private din þarã), am cu adevãrat la ceva!). Rãmâne deschisã rana Ministerul de Interne era „confratele nostru”, constatat cã, anual, Uniunea beneficia, pe lângã indemnizaþiilor. ªi aici ne putem duce cu gândul respectivD Constantin Rîuleþ (n. 1882, Bucureºti, în renta de 5% plãtitã de Casa de Depuneri pentru la soluþiile lui C. Hamangiu, dar n-ar fi suficient. presa din 1901, redactor la Viitorul ºi autor dramatic, fondul U.Z.P. din România, ºi de o serie de alte Se pare cã problema e mai mult personalã decât jucat la Teatrul Naþional – d. ?), ajutat de câþiva venituri, sub formã de subvenþii de la stat, sub- principialã. Or, din acest motiv, ea nu are leac. ziariºti activi, al cãrui rol era de a redacta comu- stanþiale la cursul leului din acea perioadã, respectiv Este ºi motivul pentru care, în interbelic ca ºi azi, nicatele ºi informaþiile cãtre ziare. Evident, noteazã 140.000 lei, (în 1934), care erau distribuite membrilor miºcarea profesionalã jurnalisticã n-a fost ºi nu G. Caliga, „Direcþia nu are caracter politic (s.n.), sub formã de ajutoare nerambursabile. Subvenþia e unitã. În aceste condiþii, pe cei care, din motive fiind compusã din colaboratori de la toate ziarele s-a pãstrat ºi în vreme de rãzboi, dupã cum rezultã diverse, întreþin dezbinarea în continuare a breslei ºi nefavorizând niciun partid politic, ea are ca ºi din Raportul Comitetului, din 1943, care informa jurnaliºtilor, îi trimit la discursul lui Nicolae Iorga, obiect principal chestiunile minoritare ºi informarea Adunarea generalã cã „În cursul anului trecut, în el însuºi ziarist combativ, de mare talent, director miniºtrilor” (op. cit., p. 36). Simultan, la Ministerul ciuda vitregiei vremurilor, am fost în mãsurã sã al cotidianului Neamul Românesc, þinutã la Congre- de Externe funcþiona o Direcþie similarã, condusã distribuim ajutoare membrilor noºtri, în sumã de sului Federaþiei Generale a Presei din Provincie, de Nicolae Dianu, secretar de legaþie, care „þinea 998.750 lei, depãºind astfel totalul ajutoarelor de la Galaþi, 1932: „Celor de aici le incumbã datoria legãtura cu ziariºtii români ataºaþi de presã peste acordate anul precedent” (Dare de seamã, pe sã lupte, alãturi de noi, întru izbânda cuceririi unui hotare ºi cu corespondenþii ziarelor strãine la anul 1943, înfãþiºatã Adunãrii generale din 6 august loc mai bun, ce se cuvine ziaristului în societatea Bucureºti, pentru a le da informaþiile necesare”. 1944, Bucureºti, Tipografia noastrã, f.a.). româneascã de azi”. Memoria lacrimii semenea indivizilor, popoarele Sighet se naºte din credinþa cã aceastã colective. Format din Muzeul de la se deosebesc nu numai prin singurãtate trebuie sã înceteze. ªi ea Sighet ºi din Centrul Internaþional de felul în care îºi trãiesc destinul, nu poate înceta decât dacã tãcerea Studii asupra Comunismului, cu sediul în ci ºAi prin felul în care ºtiu sã ºi-ll punã înceteazã. Bucureºti, precum ºi organizator al ªcolii în valoare. Polonezii au reuºit sã de Varã, Memorialul este o instituþie a dea nefericirii lor seculare definiþia ea mai mare victorie a Memoriei, unicã în felul ei prin faptul cã demnitãþii, evreii ºi-aau transformat comunismului – o victorie este în acelaºi timp centru de cercetare, martiriul în apoteozã. În ceea ce ne relevatã dramatic abia dupã de muzeografie ºi de învãþãmânt. priveºte, ºtiinþa potrivirii lucrurilor ne-aa 198C9 – a fost crearea omului fãrã La întrebarea „Poate fi reînvãþatã fost, din pãcate, aproape întotdeauna memorie, a omului nou cu creierul memoria?”, Memorialul Victimelor necunoscutã. Aproape întotdeauna am spãlat, care nu trebuie sã-ººi aminteascã Comunismului ºi al Rezistenþei din preferat sã ne întâmpinãm oaspeþii nu nici ce a fost, nici ce a avut, nici România este un convingãtor rãspuns cu lacrimi, ci cu pâine ºi sare, ºi sã ne ce a fãcut înainte de comunism. oblojim rãnile în tãcere ºi singurãtate. Realizarea Memorialului Victimelor afirmativ. Existã o mare singurãtate în destinul Comunismului ºi al Rezistenþei este o (Ana Blandiana, la începutul poporului român ºi existã o insu- formã de contracarare a acestei victorii, ºi la sfârºitul broºurii de prezentare portabilã tãcere. Memorialul de la un mijloc de resuscitare a memoriei a Memorialului) 8 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Impredictibilitatea climaticã, economicã ºi politicã Petre ROMAN n cunoscuta sa carte în douã categorii: fapte ºi probabilitãþi. Putem cã schimbãrile climatice, impredictibile, pot provoca Un sezon în infern, înregistra faptele trecutului. Ele sunt observaþiile un salt climatic de la o stare la alta. Este cauza marii Rimbaud scria: „Un asupra lumii reale, a stãrilor naturii pe care le putem temeri pe care o împãrtãºeºte comunitatea ºtiinþificã om Îtrebuie sã fie absolut mãsura. Însã, aceste înregistrãri nu ne permit sã astãzi. modern”. A fi modern astãzi facem prognoze sigure. Ele ne indicã probabilitãþi înseamnã, cred, sã combaþi imprecizia ºi sã înþelegi privitoare la ceea ce se poate produce în viitor. mpredictibilitatea în ºtiinþele sociale. În 1968, impredictibilitatea. Viitorul este nesigur, pentru cã procesele din Benoit Mandelbrot, cercetând variaþia în timp Europa, ca ºi Occidentul mai târziu, avea o intimitatea naturii nu sunt predictibile. Natura este a preþului bumbacului, a observat cã evoluþia identitate imprimatã în ºtiinþã: cãutarea cauzelor. O în acelaºi timp celestã, în perfectã armonie, dar la bursãI cunoaºte schimbãri în general foarte mici credinþã era ferm înrãdãcinatã: existã o convergenþã ºi inexplicabil de fragilã în stabilitatea sa. Thomas de la o zi la alta, dar din când în când se schimbã în evoluþia lucrurilor, în felul lor de a exista. ªtiinþa D’Aquino afirma ºi insista substanþial ºi foarte brusc; „valorile medii clasicã a Europei este construitã cu aceastã credinþã cã un univers perfect nu ne spun nimic despre aceste mari în aproximare ºi convergenþã, credinþã justificatã de trebuie sã conþinã în el ºi rare schimbãri”. „Pericolul este cã nu faptul cã predicþiile se dovedeau corecte. Modelele întâmplarea, hazardul, se þine seama suficient de experienþele utilizate ºi rezultatele obþinute cu ele dãdeau dreptate pentru a permite terminate în eºec.” Economia în echilibru acestei ºtiinþe. Totuºi, la cotitura între secolele XIX oamenilor sã aibã existã numai în rezultatele simulãrilor ºi XX, în 1900, unul dintre cei mai mari fizicieni ºi propria lor autonomie. matematice, plecând de la modele eco- matematicieni a avut intuiþia genialã a ceea ce va fi Noi ocupãm o realitate nomice concepute pentru a prevedea demonstrat abia în 1963. E vorba de Henri Poincaré: care, în conformitate cursul de stabilitate al preþurilor. Este ceea „O cauzã foarte micã ce scapã atenþiei noastre este cu ºtiinþa clasicã, ce Whitehead numea „iluzia concretului capabilã sã determine un efect considerabil, pe care ºtiinþa deterministã, prost înþeles”. În realitate, apare un este imposibil sã nu-l vedem ºi atunci spunem cã a formalitãþilor bine fenomen crucial, ºi anume, cã individul efectul se datoreazã întâmplãrii… Un fenomen este întemeiate logic ºi pus într-o nouã situaþie economicã îºi prezis atunci când este guvernat de legi. Însã nu e matematic, avansa sub poate modifica preferinþele. Este efectul întotdeauna aºa; se poate întâmpla ca mici diferenþe o cauzalitate presupusã Oedip. Anunþarea unei viitoare acþiuni în condiþiile iniþiale sã producã foarte mari diferenþe perfectã. În intimitatea modificã datele pe care individul ºi-a în fenomenul final. O micã eroare în primele produce sa, natura nu este aºa. construit planurile sale ºi atunci el o enormã eroare în cele finale. Predicþia devine Viitorul nu poate fi un ºi le revizuieºte. Poincaré afirma net: imposibilã.” duplicat al experienþei „nu existã logicã ºi epistemologie trecutului. Elementul independente de psihologie”. Efectele mpredictibilitatea climaticã. Totul ia o turnurã suprem în naturã este deciziilor indivizilor sunt imposibil de complet neaºteptatã prin lucrarea lui Edward schimbarea. prevãzut în calculul economic. Tabloul Lorenz. Impredictibilitatea ºi teoria haosului Pentru ºtiinþã, natura este constituitã din sisteme poate fi reconstituit numai prin tatonãri. careI o explicã sunt pentru întâia datã puse în evi- dinamice disipative. Orice sistem dinamic cunoaºte denþã prin rezultatul lui Lorenz din 1963. El studia, o tranziþie spre o stare neperiodicã sau neliniarã, nde ne aflãm astãzi, la 40 de ani de la cu un sistem de ecuaþii foarte simplificat, încãlzirea spre starea de haos temporarã. Traiectoriile pe care apariþia teoriei haosului? Teoria haosului la bazã a unui strat de aer ºi miºcarea rezultantã. evolueazã sistemul nu sunt stabile; la un moment este azi un stâlp al cercetãrii ºtiinþifice, Aceastã experienþã simula într-o manierã esenþialã dat, ele suferã bifurcaþii ºi predicþia evoluþiei nu mai utilizatãU nu doar pentru a descoperi, ci ºi pentru ceea ce se întâmplã cu miºcarea aerului în at- este posibilã. Apare ºi se instaleazã turbulenþa. Este a explica. Evenimentele impredictibile pot conduce mosferã. Utilizând un calculator – foarte primitiv pierderea coerenþei spaþiale ºi uneori ºi temporale. spre aplicaþii în lumea fizicã realã. Geometria pentru noi astãzi – el constatã cã mici erori, Este haosul. Comportamentul, din punct de vedere complexã a impredictibilitãþii, pe care o numim considerate neglijabile, în datele de intrare se matematic, este stohastic. Fizicienii spun cã modurile „stranie'”, ia forma atractorilor: tablouri extrem de dovedeau catastrofice. El trage concluzia, neac- stabile sunt sclavii modurilor instabile. complexe ale traiectoriilor rezultate din simularea ceptatã de comunitatea ºtiinþificã timp de peste Pentru a sublinia aceastã antinomie în însãºi pe calculator. Existã, deci, un mod de comportament zece ani, cã predicþia stãrii timpului pe termen abordarea ºtiinþificã, sã-l urmãm pe marele savant care, dupã o perturbaþie, face ca sistemul sã revinã lung este condamnatã pentru cã este imposibilã. de origine românã Nicolae Georgescu-Roegen: la echilibru. Altfel spus, poate exista o anumitã ordine Este ceea ce cunoaºtem azi sub denumirea „Spiritul Occidentului pare contaminat de un fel – în haosul ce înseamnã impredictibilitate – care se „efectul fluturelui”: erorile ºi incertitudinile se multi- de virus incurabil care produce o sete irezistibilã angajeazã pe o altã cale. Aceea a calitãþii, iar nu a plicã în cascadã ºi ating în final turbulenþa deplin de ordine logicã.” Însã, gândirea logicã, aceastã cantitãþii. Aceastã alunecare de la cantitate cãtre dezvoltatã. Prima etapã a teoriei haosului este chiar deprindere analiticã, cere intuiþie, „o intuiþie bazatã calitate este un factor al gândirii sistemice moderne. aceastã dependenþã senzitivã de condiþiile iniþiale. pe înþelegerea plinã de simpatie faþã de experienþã”, Lorenz anunþase deja aceastã nouã atitudine prin „Demonul” se aflã în nelinearitatea ecuaþiilor miºcãrii spunea Einstein. conceptul curgerii neperiodice deterministe. Existã fluidelor. Ea produce haosul matematic care o fereastrã de predictibilitate de lungime diferitã simuleazã realitatea naturalã. m citit recent cu mare interes cartea lui în funcþie de evenimentul studiat. Spre exemplu, Acelaºi Lorenz demonstreazã cum un model fizic Nicolai Berdiaev Filosofia lui Dostoievski. în meteorologie, fereastra este de trei zile ºi orice bine cunoscut de noi toþi este un model de nelinea- El spune: „Omul nu este aritmeticã, este predicþie pentru mai departe este fãrã valoare. ritate. E vorba de roata hidraulicã. Apa cade regulat o fiinþãA problematicã ºi enigmaticã” ºi îl citeazã pe Suntem obligaþi sã trecem la probabilitãþi. din partea de sus cãtre roatã. Dacã vâna de apã este Dostoievski: „Dacã îmi veþi spune cã putem calcula Politica, la fel ca economia, este criticatã pentru lentã, cupa superioarã nu se umple suficient pentru haosul ºi tenebrele, cã însãºi posibilitatea calculului interesul excesiv acordat termenului scurt. Condu- a învinge frecarea ºi roata nu se învârte. Când vâna preliminar va opri nebunia, eu vã rãspund cã omul cãtorii politici sunt cel mai adesea obligaþi sã dea este mai rapidã, greutatea cupei pune roata într-o se va preface cã e nebun pentru a face totuºi ceea socotealã pentru lipsa de rezultate faþã de promi- miºcare care continuã permanent ºi regulat. Dacã ce are chef sã facã.” Cuvintele cheie sunt aici: haos, siunile fãcute. Ei, ca ºi managerii din economie, însã vâna se accelereazã, rotaþia devine haoticã, predicþie, inevitabila impredictibilitate, adicã nebunia. au învãþat cã evenimentele nu sunt predictibile din cauza efectelor nelineare din sistem. Lorenz ªi nu e totul. Într-un alt text, Dostoievski spune: „În ºi e mult mai bine sã le explici decât sã le înfrunþi. a descoperit cã într-o perioadã mai lungã miºcarea profunzimea naturii umane nu este nici odihnã, nici Astfel, puterea relaþiilor publice a devenit extrem de rotaþie se poate inversa ºi apoi sã nu mai revinã unitate, ci un turbion dinamic.” Berdiaev conchide: de importantã în exerciþiul de putere. Fereastra deloc la o miºcare permanentã. Nu existã, deci, un „Dostoievski vrea sã aducã lumina din întuneric.” de predictibilitate în politicã este scurtã ºi cea mai mod (pattern în englezã) predictibil. A fost o adevã- Ce produce schimbarea climaticã? Un factor importantã calitate a unui lider politic este sã propunã ratã revoluþie în aproximarea teoreticã a fenomenelor extern sau o cauzã internã? Exemplul binecunoscut proiecte pe termen scurt ºi sã le ajusteze rapid dupã din naturã. În rezumat, noua teorie propune pericolul de factor extern este acumularea de gaz carbonic circumstanþe. Mi-e teamã cã marea politicã nu mai pe post de soluþie. Paradoxul lui Benjamin Fondane în atmosferã. Efectul acestei acumulãri conform este posibilã, fiindcã pentru a o face ar trebui þinutã (românul Fundoianu), „Sã întemeiem societatea pe celor mai recente rezultate este o alunecare a climei cârma ºi continuatã strategia pe termen lung, chiar realitatea cartezianã a îndoielii”, este astfel confirmat. faþã de ceea ce pãrea permanent în trecut spre ºi atunci când opinia publicã nu mai este favorabilã. Aspiraþia noastrã de a gãsi liniºtea aºezaþi pe malul încãlzirea înregistratã mai recent. Cauzele interne Cum putem ºti dacã rezultatele sunt diferite de râului sau al mãrii unde curg sau alunecã valurile sunt fluctuaþiile mici iniþiale, care genereazã feno- acelea care s-ar fi obþinut cu alte politici? Cum sã vieþii este o iluzie; suntem întotdeauna duºi cãtre mene precum furtunile, valurile de cãldurã, ploile aflãm dacã efectele sunt mai bune sau mai rele, vâltoare, spre impredictibilitate. torenþiale ºi topirea bruscã a gheþarilor. Aceste cauze comparate cu cele la care s-ar ajunge pe alte cãi? Pentru a înþelege impredictibilitatea, vã propun interne sunt de naturã haoticã ºi sunt impredictibile, Dacã suntem incapabili sã prezicem evenimentele, sã utilizãm ideea filosofiei dualiste care guverneazã mai puþin într-un numãr de cazuri critice, când pot putem totuºi ca, plecând de la fapte, sã imaginãm astãzi fizica modernã. Cunoaºterea naturii se împarte apãrea anumite tendinþe. Însã este de acum sigur consecinþele. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 9 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi Despre Antiparenting, de ieromonah Savatie Baºtovoi Alexandru MÃRCHIDAN Motto: „Fiþi copii la rãutate, nu ºi la minte” când se vorbeºte aºa pasional despre „meseria de a legãturã cu parentingul (I Corinteni, 14, 20) fi pãrinte”, adulþii iniþiatori ºi susþinãtori ai fenomenului se aflã numeroase „picãturi parenting fac tot felul de presupuneri despre nevoile chinezeºti” a cãror þintã ntiparenting este titlul unei cãrþi recente copiilor. Ori, dacã este sincer, orice om îºi poate suntem ceas de ceas: de antropologie, filosofie, psihologie ºi aminti ce nevoi, dorinþe ºi temeri avea în copilãrie. confuzia dintre afecþiune ºi iubire, mitul iubirii educaþie (apãrutã în 2017, Editura Cathisma, În curând, vor apãrea manuale cu pretenþia de necondiþionate (de unde ºi „parenting necondiþionat”, Bucureºti),A cu toatã gama de ºtiinþe subordonate a te învãþa cã dupã ce inspiri e indicat sã ºi expiri. o anti-Biblie aplicatã) versus „gãselniþa iubirii lor, ºi toate acestea într-un limbaj curat, fãrã acro- Sau au apãrut deja?! «condiþionate», un termen menit sã diabolizeze baþii textuale. Învãþãtura creºtinã încununeazã cu- De-aici încolo, pe tema raportului dintre pãrinþi tot ce este regulã, normã, disciplinã, ajungând sã noaºterea dobânditã în celelalte discipline, dându-le ºi copii este construit un demers în care, aºa cum atace chiar relaþiile ontologice dintre pãrinte ºi copil, adevãratul rost. Se vede clar cã autorul, cunoscutul mãrturiseºte autorul în prima paginã a cãrþii, îºi ia propunând o rãsturnare a lor” (p. 26), spiritualitatea ieromonah Savatie Baºtovoi, are tot interesul de a însoþitori foarte mulþi „specialiºti în educaþie, medicinã, de tip Mindfulness, religia omului-internet, dicþionarul restabili adevãrul ºi firescul în ceea ce – pânã acum psihologie, filosofie, arte sau pur ºi simplu buni pãrinþi de termeni iniþiatici pe care îl aduce parentingul un veac, sã spunem – era de neconceput ºi copii, membri ai grupului necondiþionat – tantrum, meditaþie, tehnici de cã va deveni obiect de disputã: nevoia de Antiparenting, cãci datoritã relaxare, de respiraþie, de control, energii, canale, acreditare pentru a primi calitatea de pãrinte sinceritãþii ºi experienþei lor pozitiv, negativ etc. (pentru copii); altfel, dacã îndrãzneºti sã fii am putut recupera mulþi ani În încheiere, las cuvântul autorului, redând doar pãrinte neoficial, nu e în regulã, acþionezi de studiu ºi lecturi, necesari douã fragmente dintre cele câteva zeci pe care subteran. Mai trist este cã pentru maeºtrii pentru o lucrare atât de le-aº fi citat. (guru) în parenting, aceasta nici mãcar nu amplã ºi ambiþioasã cum „Irascibilitatea, agresivitatea manifestatã în faþa trebuie sã facã obiectul discuþiei. Pentru este Antiparenting”. strãinilor, refuzul comunicãrii sau comunicarea ei existã doar certitudinea cã omenirea s-a Arezuma ideile cãrþii nu deficientã sunt prezentate ca stãri-normã pentru luminat abia începând de acum douã, trei cred cã ar face un mare servi- copilul modern, pe care pãrinþii trebuie nu doar decenii, iar pânã în prezent a trãit în bezna ciu acesteia, pentru cã ar da sã le tolereze, ci chiar sã evite orice încercare nebuniei de a-ºi creºte copiii fãrã sã facã cititorilor falsa impresie cã au de a le tãmãdui. Copilul cuminte, ascultãtor, receptiv ºcoalã în acest sens. O mai mare infan- aflat tot ce trebuia ºi cã s-au la cererile pãrinþilor este suspectat de timorare, de tilizare a omului cu greu ar mai putea fi lãmurit cum stau lucrurile cu inhibare, de abuz. Copilul bun este un rãu cu care inventatã. Dar sã nu-mi fie luate vorbele încã o carte. Ca în binecunos- trebuie luptat.” (p. 34) drept provocare! De la începutul cãrþii Antiparenting. Sensul pierdut al paternitãþii, Editura Cathisma, Perioada comunistã a instaurat o modã Bucureºti, 2017, reluãm o parte din prezentarea autorului. Desigur, multe alte detalii nouã – aceea a ratãrii generaþionale, modã pot fi gãsite pe internet. (Nota red.) în care ideologiile de azi exceleazã. Pentru Ieromonahul Savatie (ªtefan) Baºtovoi este un scriitor ºi editor român, nãscut în comuniºti, adulþii educaþi în perioada ante- Chiºinãu în 1976. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1996 ºi membru rioarã îºi rataserã adevãrata menire umanã, pentru cuta replicã: am al Uniunii Jurnaliºtilor din Moldova din 2006. cã moºteneau elemente burgheze. Dupã anii ’90, vãzut filmul, la ce-mi Este autorul a peste douãzeci de cãrþi, deþinând premiile Uniunii Scriitorilor pentru cei educaþi în spaþiul sovietic au primit la rândul mai trebuie cartea? poezie, prozã ºi eseu. Ca poet, este inclus în antologii în diverse limbi, iar Festivalul lor eticheta ratãrii, fiind moºtenitori ai ideologiei Ar fi însã pãcat sã de poezie de la Berlin l-aa inclus între cei mai de seamã poeþi ai iubirii, alãturi de Omar materialiste. În fine, macroideologia globalizãrii le scape tinerilor Khayyam, Shakespeare, Esenin ºi alþi poeþi aleºi din întreaga lume. Ca prozator, s-aa (matrice pentru numeroase ideologii), acest nou (în special) bogãþia impus prin felul cum reuºeºte sã prezinte universul infantil al copilãriei, fiind printre „iluminism” întunecat, deja nu mai dã vina pe marile ideilor din Antiparen- puþinii autori din literatura contemporanã mondialã care au creat un personaj copil, Saºa ideologii politice ºi afirmã rãspicat faptul cã „tinerii de ting. ªi nu o spun din Iepurii nu mor. (...) Un alt roman despre adolescenþii din orfelinatele din Moldova, azi (...) nu pot fi nici mãcar pãrinþi. Atât de rataþi sunt? în sensul cã nu se Învãþãturile unei prostituate bãtrâne cãtre fiul sãu handicapat, a fost tradus ºi urmeazã Cel puþin aºa reiese din miile de cãrþi menite sã poate sã rataþi o sã aparã la Paris, la prestigioasa editurã Actes Sud. le explice cum sã se poarte cu copiii lor.” (p. 15) carte aºa frumoasã, Ca jurnalist, Savatie Baºtovoi a publicat sute de articole în publicaþiile importante Cu alte cuvinte, pânã acum s-a trãit la nivel ca ºi când m-aº de la Bucureºti ºi Chiºinãu. Anchetele sale jurnalistice, publicate sub formã de broºuri, subuman din moment ce n-au existat „parentologii” referi la un best- au avut mare rãsunet în România, Moldova ºi Rusia, astfel încât una dintre ele a stat care sã spunã mamelor ºi taþilor cum sã fie ceea seller picat pe piaþa la baza unui documentar BBC (cazul Tanacu). ce ei doar credeau cã sunt – pãrinþi. noastrã de carte. Nu Prezent în albume de artã cu sculpturã bisericeascã. A ilustrat cu graficã ºi acuarelã despre asta e vorba mai multe cãrþi. Este autorul ºi executorul iconostasului de la biserica schitului Mãnãstirii atoritã armoniei dintre logicã, intuiþie ºi (deºi cartea are Noul Neamþ. A scris slujbele a doi sfinþi români, fiind inclus în comisia pentru validarea realitatea vie, pe de o parte, ºi simþul ascuþit tot ce-i trebuie sã textelor liturgice de pe lângã Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (2004). (...) pentru utilizarea limbii române, pe de altã ajungã un bestseller parte,D ieromonahul Savatie Baºtovoi dã ºi prin educativ cu acoperire în calitate), ci despre o fru- „Una dintre nevoile copilului pe seama cãreia aceastã carte o lecþie de gândire sãnãtoasã, demas- museþe în sens deplin, una care nu e separatã de se fac adevãrate tratate de parentologie este nevoia când ºubrezenia premiselor din care este þesutã adevãr ºi bine ºi care ne priveºte pe toþi, aºa cum de a fi independent. corectitudinea politicã. Prin structura atent construitã puþine cãrþi celebre de astãzi o fac. Este o cãlãtorie Independenþa... Ce bine sunã! Dar v-aþi dorit a cãrþii, el pare (din pãcate, e nevoit sã facã asta) a gândului care nu iubeºte – cum e moda – jumã- vreodatã în copilãrie sã fiþi independent? V-aþi dorit sã cã îºi ia de mânã cititorul ºi, ca un pedagog rãbdãtor tãþile de mãsurã ºi amestecul adevãrului cu minciuna. nu aveþi nici mamã, nici tatã, sã fiþi aºa, independent? sau ca un Descartes al zilelor noastre, îi spune: ªi, totodatã, este o cãlãtorie a cuvântului limpede Nu neg faptul cã, în urma îndoctrinãrii duse la toate bine, sã presupunem cã noi doi nu ºtim nimic sigur (cum, de altfel, ne-a obiºnuit Savatie Baºtovoi), nivelurile, existã de acum copii care la vârsta de 4-5 deocamdatã pe tema asta – a fi bun pãrinte. Însã, când mass-media ºi aproape toate canalele de ani manifestã dorinþa de a scãpa de pãrinþi, dorindu-le din moment ce noi nu suntem primii oameni creaþi ºi, „comunicare” ne drogheazã cu termeni clarobscuri. moartea, dar asta e o anomalie. Pentru un adult care aºa imperfectã cum a rãmas omenirea dupã cãdere, înghite zilnic ºtiri despre abuzurile asupra femeilor a continuat sã existe totuºi pânã acum, transmiþând atã un bun prilej sã iei parte, ca cititor, la un din Iran sau Siria, despre revoltele înãbuºite în sânge tot ce era necesar supravieþuirii fizice ºi spirituale proces de trecere prin sita luciditãþii a sloganu- din Ucraina ºi altele, independenþa este o valoare a omului, sã vedem ce idei au fost considerate rilor pe care le auzi neîncetat, printre care ºi democraticã. Dar credeþi cã e bine sã luãm concepte dintotdeauna valabile, fireºti, aºa cum e firesc sã sofismeleI literaturii parenting, o nouã sectã, dacã ne politice ale oamenilor mari ºi sã le aplicãm pe copii, pui boii în faþa carului ºi nu invers. În plus, atunci luãm dupã datele care însoþesc fenomenul. În strânsã cu convingerea cã asta îi face fericiþi?” (p. 64)

mpredictibilitatea în ce priveºte viitorul Europei este, din pãcate, astãzi asaltului dat de imprevizibil. Nu este aºa. Cred cã e momentul sã punem noi evidentã. Ea este de ordin politic, desigur, dar în esenþã se regãseºte în întrebãri unor rãspunsuri deja cunoscute. Precum în teoria haosului, trebuie economie. Atâta timp cât performanþa economicã a Euro-zonei este slabã, sã trecem de la analiza cantitativã la predictibilitatea calitativã. Spre exemplu, esteI aproape imposibil sã se menþinã un spirit european, un esprit de finesse, ar trebui sã iniþiem un vast studiu sociologic cu refugiaþii care se aflã deja în cum spunea Blaise Pascal. Adicã un spirit optimist. Dialectica de cea mai bunã Germania, Ungaria ºi Franþa. Este un mijloc sigur de a cunoaºte realitatea stãrii calitate pãleºte în faþa rãcelii stãrii economice. Egoismele naþionale se întãresc, psihologice din Orientul Mijlociu, sau cel puþin din Siria, Liban ºi Libia. Trebuie iar blocul european nu este o unitate. Recentul schimb de active între gigantul sã fim imaginativi atunci ºi mai ales atunci când vrem sã arãtãm generozitatea german BASF ºi cel rus GAZPROM, care face din compania rusã un mare noastrã. Cãci generozitatea este mai eficientã când este ºi interesatã. Sã nu jucãtor pe piaþa germanã de distribuire a gazului, dar ºi cea belgianã, olandezã, fim ipocriþi. Existã o realã solidaritate, dar poate fi ºi un interes economic. austriacã, cehã ºi britanicã, vorbeºte clar despre prioritatea economicului în faþa În concluzie, pentru a nu trãi într-o permanentã stare de îndoialã, pentru a face politicului. Criza recentã a refugiaþilor demonstreazã lipsa de pregãtire a Uniunii vizibil invizibilul, e nevoie de culturã. E nevoie de multã culturã, pentru a construi Europene. Voiam sã credem cã instituþiile europene sunt capabile sã facã faþã o nouã culturã. 10 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Regãsindu-nne conºtiinþa de sine

Dragoº VAIDA ºi încrederea (II) oi, în Romania, loc atât dezamãgirea ºi neîncrederea, cât ºi o dis- niciun rol în guvernare, în elaborarea politicilor publice, am vrut sã ni ponibilitate sincerã pentru negociere, pentru relaþii în realizarea dreptãþii ºi în definirea acelei libertãþi se recunoascã bune cu vecinii. În minþile noastre – cã este bine cãreia democraþia este chematã sã-i ofere un corp” apartenenþaN culturalã sau este rãu – persistã ideea cã la întâlnirile marilor [4], [5]. la Occident, pentru noi puteri mai rar ne pricopsim, cã acolo se adunã mai Regãsirea propriei identitãþi, asumarea identitãþii incontestabilã, ºi am dat cu mari lumii pentru a-ºi împãrþi sferele de influenþã religioase, naþionale, de familie sau de ºcoalã, sunt ochii, surprinºi ºi dezorientaþi, ºi pentru a-ºi înmulþi profitul, nu pentru a vedea esenþiale pentru asigurarea calitãþii existenþei noastre de o lume ai cãror scriitori, exemple în Franþa Michel ce li s-a întâmplat þãrilor mai mici din zonã. ca persoane, pentru punerea în operã ºi în valoare Onfray sau Michel Houellebecq, nu ezitã sã ne Un rol în destructurarea intelectualã ºi, mai a intimitãþii noastre, adicã a ceea ce constituie descrie Apusul ca pe o civilizaþie în declin, lipsitã cu seamã, moralã a Europei „de ultimã generaþie” fundamentul unei vieþi de care sã fim mulþumiþi. de profunzime, dacã nu chiar „în fazã terminalã” cred cã este jucat de denunþarea temeliei creºtine În lãuntricul nostru descoperim premise indispen- (M. Onfray) [1]. Reconstruirea Uniunii Europene, a civilizaþiei noastre. Ne gândim la acest proces sabile pentru o aºezare durabilã, autenticã. dupã cum aceasta este imaginatã în diferitele Cãrþi de alterare când citim cãrþile cercetate, când ne uitãm Referindu-mã la cazul þãrii noastre, revenind, Albe, tinde sã punã în umbrã orice incursiune în la manualele noastre de istorie, fie ºi în grabã, dar remarc prezenþa religiei creºtine, cu continuitate ºi trecutul formãrii statelor. De ce crearea/consolidarea ºi când recitim mica noastrã povestire de mai jos. profunzime. Aceasta rãmâne un element constitutiv, unei uniuni europene ar trebui sã se facã în condiþiile un pilon al înscrierii noastre în istorie. Renunþarea unei ignorãri a originilor/rãdãcinilor ºi a identitãþilor xcluderea încãpãþânatã a creºtinismului la acest element ar însemna de fapt o renunþare naþionale? Ceea ce vedem este cã se reduce ponde- dintre referinþele identitare ale Europei la istoria românilor de-a lungul a douã mii de ani. rea istoriei în învãþãmânt ºi în manuale, cã latina este împotriva tradiþiilor naþionale din statele „Valorile religioase sunt integrative. Ele integreazã, ºi greaca dispar treptat din programã ºi, mai ales, membre.E George Weigel afirmã urmãtoarele: „Euro- unificã, constituie într-un tot solidar ºi coerent toate cã nu este pusã în evidenþã valoarea ºi semnificaþia penii s-au autoconvins cã pentru a fi modern ºi liber valorile cuprinse de conºtiinþa omului. Prin valorile culturalã a celor care fac obiectul educaþiei (acad. trebuie sã fii neapãrat secular, ºi anume pânã la religioase se înalþã arcul de boltã care uneºte valorile Solomon Marcus º.a.). Unii nu ezitã chiar sã denunþe capãt. Aceastã convingere are urmãri cruciale, chiar cele mai îndepãrtate, adunã ºi adãposteºte pe cele o acþiune de deculturalizare (exemplu Maurice letale asupra vieþii publice mai variate. Un individ poate cuprinde diferite Tandonnet în Le Point), inspiratã de ideologiile tota- ºi culturii europene. Într-ade- valori, pe cele mai multe din ele, dar legãtura litare mai vechi, de tristã amintire, sau mai noi, ale vãr, aceastã convingere ºi lor unificatoare va lipsi atâta timp cât valoarea cãror efecte nocive le vom vedea. Este promovat consecinþele ei publice se religioasã nu li se adaugã” [3], [5]; vezi ºi [2] un fel de om de tip nou, un personaj strict funcþional, aflã la originea crizei morale pentru textele noastre în context. redus la rolul de consumator, de instrument al politicii a civilizaþiei europene. de profit, dupã regula „Noi, mai întâi”. Acest personaj Aceastã crizã moralã la Referinþe nu se va manifesta prin spiritul sãu critic ºi nu va fi rândul ei explicã de ce [1] M. Onfray, Décadence. Vie et mort du deranjat, nu va fi nici mãcar conºtient, de diversele europenii sunt hotãrâþi judéo-christianisme, Flammarion, 2017. manipulãri care îi vor fi insuflate. sã-ºi uite istoria. Afirmaþia [2] D. Vaida, C. Vaida Haliþã, Istoria din noi. Insistenþa pe globalizare, federalizare, pe o cã societãþile libere, pros- Timpuri crude, timpuri duioase, Biblioteca Revistei apãrare materializatã prin îngrãmãdire de tehnicã pere ºi guvernate potrivit Curtea de la Argeº, Editura Tiparg, 2016. militarã, uneori second hand, suscitã întrebãri care legii, ale Europei de azi, [3] T. Vianu, Filozofia culturii ºi teoria valorilor, reclamã rãspunsuri clare în faþa opiniei publice. nu au nicio legãturã cu creºti- Ed. Nemira, Bucureºti, 1998, p. 117 în [5]. Partea noastrã din Europa, þãrile fostului lagãr nismul, este mult mai mult [4] G. Weigel, „Europe's Problem and Ours”, „socialist” (mult mai mult lagãr decât socialist), decât o falsificare a trecu- în First Things 140, February 2004, pp. 18-25 în [5]. în continuare greu plãtitoare mulþi ani, dupã tului. Înseamnã angajarea [5] Patriarhia Românã, Apostolat educaþional, încheierea celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, Europei pe o cale în care Editura Basilica, Bucureºti, 2010, autori pr. dr. vine cu încãrcãtura unor amintiri în care îºi fac adevãrul moral nu joacã Gh. Holbea º.a.

Constanþa VMAIDeA HmALIÞoà riile unei strãbunici (II) ã gândesc sanitare, medicamentele ºi alimentele. Se fierbeau retragerii. De sub dâmbul de pãmânt afânat, a fost câteodatã la soarta în cazane arpacaº ºi varzã muratã, achiziþionate din scos viu ºi trimis ulterior acasã, în spital, dar starea pãrinþilor noºtri zonã. Odatã au primit niºte lãzi, trimise de armata lui psihicã a avut mult timp de suferit. dragi,M taþii noºtri, atât de germanã, ca ajutor. Consternare!, conþineau doze Întorºi de pe front, obosiþi, bolnavi ºi descurajaþi, asemãnãtoare, al meu, cu compot de piersici. taþii noºtri au încercat ulterior sã-ºi redefineascã Mircea, ºi al lui Dragoº, Frontul se deplasa, când înainte, când înapoi, opþiunile, sã reclãdeascã universul familial ºi pro- Carol. Împrejurãrile i-au adus în timpul luptelor. Unitatea sanitarã a rãmas fãrã fesional, care le fususe profund zdruncinat. Carierele pe amândoi pe frontul de protecþia armatei timp de câteva zile ºi nopþi, adã- lor profesionale suferiserã un declin atât din cauza rãsãrit într-o perioadã ºi zonã postitã într-o clãdire în ruinã. În tot acest interval, rãzboiului cât ºi a refugiului din Ardeal ºi cu greu de mari primejdii. Tatãl meu, ca medic, era mobilizat tabla acoperiºului, desprinsã de elementele de se puteau reintegra în noua configuraþie socialã ºi sã cu unitatea sanitarã, în spatele liniei întâi, la vremea susþinere, se izbea cu zgomot de ziduri, în bãtaia reia drumul pe care porniserã în anii ’30, ani de pace, când ruºii încercau sã opreascã ofensiva declanºatã crivãþului nãpraznic. Se aºteptau în orice clipã prosperitate ºi progres. Amândoi au murit modeºti, de germani în luptele pentru cucerirea oraºului sã cadã prizonieri, fãrã mãcar sã fie avertizaþi resemnaþi, nedrept consideraþi, dar fãrã resentimente. Sevastopol. Din povestirile tatei, reþin cã în rândurile de apropierea duºmanului. Nu l-am auzit pe niciunul dintre ei plângându-se armatei noastre domnea nesiguranþa. Plecaserã vreodatã, reproºând cuiva vreo vinã. cu entuziasm la îndemnul „Treceþi Prutul!”, pentru ata Carol, socrul meu, a trecut printr-o eliberarea Basarabiei care ne fusese rãpitã de încercare ºi mai dureroasã. ªi el, ca ºi tatãl întreagã generaþie a pãrinþilor noºtri a sovietici. Dar trupele noastre erau slab echipate meu, fãcea parte dintre cei care erau expuºi supravieþuit în condiþii grele ºi cu sacrificii pentru iarna asprã, cu vijelii ºi temperaturi foarte unorT mari încercãri ºi primejdii, în linia întâi, în luptele în toate evenimentele politice ºi economice coborâte, fãrã cãciuli ºi încãlþãminte adecvatã. din preajma oraºului Sevastopol. A þinut un timp un careO au urmat dupã încheierea rãzboiului. Începând Se înainta greu prin nãmeþi, pãrþi din echipamentul mic jurnal, care ne-a parvenit ºi din care am aflat cu anii ’40, dupã plecarea din Ardeal, mobilizarea spitalului de campanie erau aduse pânã la gãrile mai unele detalii din acea perioadã. Poziþia batalionului pe front, lãsând soþiile ºi copiii singuri ºi trecând apoi apropiate, în vagoanele de marfã, ºi apoi era încãrcat din care fãcea parte se afla într-o zonã unde armata prin perioada instalãrii regimului comunist, rãsturna- în cãruþe trase de cai. Cât vedeai cu ochii, întinderea sovieticã rupsese vremelnic frontul. În timpul luptelor rea valorilor, ascensiunea oportuniºtilor, puºi în slujba albã a unei ierni nemiloase te înfricoºa. Cãtune a fost acoperit cu un val de pãmânt, în tranºee, efect noii puteri, prigoana împotriva celor care manifestau îngropate în nãmeþi, izbe din hornul cãrora ieºea al exploziei unui obuz. Românii s-au retras pentru rezistenþã în faþa tãvãlugului roºu, intelectuali, meºte- un fuior subþire de fum, singurul care semnala un timp, iar el a rãmas îngropat acolo. La început ºugari sau þãrani, toate acestea i-au marcat ºi îndure- prezenþa vieþii. Înãuntru, adunaþi în jurul unui cuptor inconºtient, mai apoi, revenindu-ºi, a auzit glasuri în rat. Pe noi, copiii lor, ne-au ocrotit ºi ferit, pe cât era mare, bãtrâni ºi copii ronþãiau seminþe de dovleac, limba rusã, trecând pe deasupra lui. Într-un moment posibil, de lipsuri ºi suferinþe. De acest lucru nu am izolaþi ºi speriaþi. de disperare ºi confuzie, îngrozit de ideea de a cãdea fost însã conºtienþi decât mulþi ani mai târziu, când În aceste condiþii vitrege, unitatea sanitarã era prizonier, s-a gândit sã-ºi curme zilele cu pistolul la rândul nostru am aflat ce înseamnã sã fii pãrinte. nevoitã sã-ºi amenajeze un spital de campanie sãu, dar, din fericire, nu îl avea la îndemânã. Curând, Rememorând povestirile lor, de atunci, nu pot ºi cazarea personalului medical. Rãniþii le soseau armata noastrã a recucerit poziþia pãrãsitã anterior sã nu fac legãtura între unele întâmplãri ºi soarta îngheþaþi, cu urechile ºi nasul degerate. Tata, deºi ºi ordonanþa lui, bãiat deºtept ºi devotat, cu instinctul lor, lucruri care pot pãrea nesemnificative, dar care, medic internist, era nevoit sã taie, în special mâini omului crescut în naturã, s-a orientat pe teren ºi a în inima sau mintea mea de strãbunicã, au cãpãtat ºi picioare sfârtecate de gloanþe. Lipseau materialele insistat sã se sape în locul în care îl vãzuse înaintea altã semnificaþie. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 11 Curtea de la Argeº 8 Istoria de lângã noi ªi limba dacilor, ºi sufletul românesc

spun aceeaºi povestePaula ROMANESCU e pare cã pânã ºi lecturile noastre urmeazã ºi-un pãmânt”; pe cei mai iuþi de picior i-au înscris la dea de ºtire cã a fost odatã o logicã a lor, prin care þin sã ne convingã jocurile olimpice daco-romane într-o cursã de vitezã România Mare ºi ea, Regina, cã acela ºi nu altul este momentul cu linia de sosire pânã hãt, peste Dunãre, cursã la s-a fost încoronat la Alba de Sa le înþelege sensul. care nepoftiþii musafiri s-au dovedit demni închinãtori Iulia împreunã cu Ferdinand Dupã ce am citit Dacia preistoricã a lui N. (ploconitori) la Zeul Mercur… Întregitorul, încoronându-ne Densuºianu, care m-a fãcut sã-mi pun destule La a doua venire pe pãmântul mãnos al Daciei, neamul întru „pohta ce-a întrebãri care pânã atunci nici nu mi-ar fi atins crusta invadatorii au adus însã mercenari hãmesiþi de prin pohtit-o” Viteazul Voievod Mihai prin veacul… (cum?, de inocenþã (cum sã-i zic chiar ignoranþã?), scriitorul toate locurile pe unde mai trecuserã legiunile lor ºi acest lucru trebuie sã-l precizez pentru cititorii Ion N. Oprea, trecut ºi el prin scrierile unor împãtimiþi romane, un fel de „forþe internaþionale de menþinere români?!). Mai semneazã în amintita carte scriitori, de istorie româneascã, scoate la Editura PIM din Iaºi a ordinii” din zilele noastre pacifiste foarte. profesori, preoþi, elevi, slujitori în felul lor cuvântului câte-o carte prin care ne pune mereu alte întrebãri De data aceasta, lupta pentru impunerea limbii ca neasemuitã comoarã lãsatã de Dumnezeu fãpturii (ºi bine face!) în legãturã cu eterna poveste legatã latine întru fericirea naþiei dacice avea sã fie acerbã. de lut, alcãtuitã dupã chipul ºi asemãnarea Sa. de neamul care ne este rãdãcinã solarã: Tracii, Dacii, Cum noii veniþi erau peste mãsurã de înfometaþi, Redau cuvintele rãmase in scripta ale Sf. Ioan limba lor, obiceiurile, credinþa în nemurirea sufletului, când au dat de aurul lui Decebal prin nemernicia Gurã de Aur (de la prof. Gheorghe Clapa, Bârlad, în tãria ºi neclintirea credinþei lor întru dãinuire. unui trãdãtor (ºi pe atunci erau astfel de lichele, deºi citire), privind unirea creºtinã: „Când bãrbatul ºi feme- Istoricii, lingviºtii, rãtãciþii întru necredinþã, închi- nimeni nu se gândise sã le facã vreun apel scris!), ia se unesc în cãsãtorie, ei nu mai sunt ceva pãmân- nãtorii la idoli pãgâni, ateii dintotdeauna ºi, mai cu nu s-au mai dat duºi pânã nu au pus carele sã tesc, ci chipul lui Dumnezeu însuºi.” Mi se par atât de seamã, cei iviþi din infernul roºu al urii omului faþã facã drumuri care, toate, duceau la Roma… aurul vii, atât de curate, încât nu mã dumiresc deloc de ce de om, au tot încercat sã afunde în uitare, pânã la a de la Sarmisegetuza… în vremea noastrã problema „arzãtoare” a redefinirii anula definitiv limba strãmoºilor neamului românesc Au venit mai apoi rânduri-rânduri migratorii… noþiunii de familie îi preocupã într-atât pe parlamen- (dacã sã-l extermine pe de-a-ntregul nu le-a reuºit!). Cu limba lor cu tot. tarii lumii (iar, prin mimetism, ºi pe mioriticii noºtri!), Autoritãþi „corecte politic” de mai înainte de Dacii le-au asimilat-o repejor ºi pe a acestora. care vor fi încheiat desigur toate celelalte probleme a se enunþa aceastã blestematã, ºi mincinoasã, Se pare cã încã de pe atunci limba strãmoºilor Daci care cutremurã umanitatea! ªi cum sã nu mã gândesc ºi arogantã sintagmã, s-au strãduit sã aducã nu era politically correct ºi cã ei, stãpânii locului, cu oroare la nemernicia politicã dintr-o þarã nordicã, (im)pertinente argumente cum cã limba românã trebuia sã tacã doar în limba lor… pare-mi-se (ºi nu numai!), unde aud cã se promovea- este un amestec de graiuri preponderent romanice zã în programa (pre)ºcolarã „orientarea” sexualã (de la Traian citire!) ºi slave (de la slavo-cumanii- a copiilor, ca aceºtia, în cunoºtinþã de cauzã (!?) tãtarii-bulgarii ºi alþi avari… neºtire!). sã-ºi aleagã de cum ajung la poziþia bipedã sexul Suntem gata sã le dãm crezare ºi de astã datã pe care ºi l-ar dori ºi, respectiv, sã impunã obliga- dacã vin cu argumente credibile. Am mai fãcut-o tivitatea ca din limbajul adulþilor sã disparã pro- de-a lungul a douã milenii aproape, de când a venit numele el sau ea, fiind înlocuite cu un surogat pe pãmânturile Daciei Sfântul acela cu crucea lui pronominal incert! N-ar trebui ca ºi noi, Românii, rãmasã pânã astãzi rãºchiratã la trecerea peste sã propunem ca primul vers din Imnul nostru calea feratã… Dar crezarea aceea ne-a devenit Naþional sã devinã „chemare internaþionalã” credinþã creºtinã întãritã de un „Crede ºi nu cerceta!” la trezire „corect sexualã” gen (nu, fãrã gen!): care nu avea nicio legãturã cu minciuna omeneascã. „Deºteaptã-te, incertule, din inocenþa ancestralã I-am crede ºi pe lingviºtii strãini de neamul nostru receþi (dacã aveþi rãgaz în iureºul asimilãrilor ºi fã-te una cu neantul!”, cã parcã acel cu „Hai la care ne-au tot dat cum au vrut ei proporþiile „exacte” lingvistice din timpul pe care-l traversãm!) lupta cea mare” dintr-o altã poveste nu mai e pe de graiuri în amalgamul care avea sã devinã limba ºi prin dicþionarul explicativ al limbii române. placul noilor robi nãuci-internauþi! românã. Dar cum sã nu ne mirãm cã nici mãcar Iar Tdacã vã opriþi la costumul popular românesc, Înapoi, dar, la cartea mai sus pomenitã! Ce aflãm 0,001% din cuvintele în care ne-am plãmãdit limba sã nu vã miraþi cã toate (absolut toate!?) denumirile noi din paginile sale: cã nici Sf. Ioan cel cu aurul dorului nu existã în „Tabelul lui Mendeleev” al elemen- elementelor care-l întregesc pe acesta sunt din latinã, sãu din cuvânt, nici alþi sfinþi din cerul mult prea plin telor sinonime cu aurul curat al limbii Dacilor Liberi?! slavã, bulgarã, greacã (strãveche, veche, nouã, de sfinþi (de când cu mutarea în luminã a martirilor Din douã – una: ori Dacii nu comunicau între ei mijlocie, fistichie…) turcã, þurcã, albanezã, maghiarã, neamului românesc din vremea ciumei comuniste), decât prin semne de surdo-muþi atunci când spaniolã, albionezã ºi, dacã veþi scotoci mai bine nu ne-au vestit ce-o fi cu dreptul minoritãþilor sexuale prelucrau aurul, argintul, bronzul ºi alte metale rare (pânã la destrãmare!) dimia iþarilor sau borangicul de a-ºi impune cumplita lor maladie drept „corectitu- din care fãceau monede, podoabe ºi puii de aur ai iilor, cu siguranþã veþi gãsi ºi ceva termeni (germeni!) dine” civicã ºi moralã, de care doar „incorecþii” creºtini cloºtilor stelare, ori erau atât de inteligenþi încât, cu de sorginte malgaºã, poznaºã, hindusã – indusã, expiraþi nu vor, pãcãtoºii, sã þinã seama, aceºtia fiecare venire a nepoftiþilor puºi pe furt ºi jecmãnealã, aborigenã, corcoduºã, negruºã, wikingã, chinezã, continuând sã aspire întru a deveni de-a pururi chip prima lor grijã era aceea de a le consemna acestora niponã, polonã, afonã… al lui Dumnezeu, cu viaþa pre moarte cãlcând… în dicþionare de cremene graiul, fãcându-ºi-l adaos Scoþând dar de pe ei costumul popular… la comorile proprii de cuvânt. multilingv (de cel naþional nu aveau neam ºtire!), ntr-oo altã carte apãrutã recent – Sã fii român Dacii ºi-au pãstrat cu strãºnicie doar pielea (Bucureºti, 2016), inegalabilul artist Dan Puric ând sãrãntocul de Traian, împãratul pe care nu ºi-au dat-o decât odatã cu capul. propune cititorilor de toate anotimpurile ºi, cu romanilor, a venit în Dacia lui Decebal ªi uite-aºa, din împrumuturi… nerambursabile precãdereÎ celor tineri, „sã înveþe sã-ºi întoarcã din dupã ceva de-ale gurii, presupunem cã la banca mondialã de graiuri, a luat naºtere „graiul când în când privirea sufleteascã spre mormintele DaciiC (d’acilea!, cum ar zice Ion Curtean de Hondol, pâinii, limba vechilor cazanii” – Limba Românã. eroilor ºi ale martirilor noºtri, spre trecutul acestei împãtimit dacist) erau cu toþii cocoþaþi prin copacii Dar oricât de mult s-au strãduit purtãtorii de alte þãri, atât de frãmântat de spaime, dar mângâiat de din codrii-fraþi ºi, imediat ce au prins de veste cã „palabre” sã modeleze, sã întineze, sã schilodeascã Dumnezeu” pânã când se vor trezi cã în faþa vieþii au sosit „purtãtorii de grai împãrãtesc”, au dat nãvalã graiul dacic dupã bezmeticia gândului lor, s-au „vor fi o verticalã de neînvins”. sã se înscrie cu mic cu mare la cursuri fãrã frecvenþã, împotmolit cu toþii în adâncul de înalt suflet româ- Am reþinut întrebarea pe care un reporter la distanþã, la zi, la cum o mai fi (baºca doctoratul!), nesc topit în Dorul-Dor. i-a pus-o autorului cãrþii privind ºansa pe care ar semnând cu ácele de verde brad pe foi de plop- Acolo ºi-au pus Dacii la pãstrare mierea de crâng mai avea-o poporul român de a-ºi pãstra sufletul stejar-paltin-frasin-peruzea, adeziunea lor la ºuierul a graiului lor sacru – DORUL, ca miez fierbinte al neîntinat; iar conºtiinþa asta de Om al lui Dumnezeu vântului prin stindardul cap de lup - trup de ºarpe limpezimii din Cuvântul din care a izvorât ºi continuã pe numele sãu Dan Puric a rãspuns: „Nu, noi ºi întãrind-o cu tãiºul spadei scurte, cu lovitura sã se întoarcã la izvoarele dintâi, din nor, din tãcere, n-avem ºanse, noi creºtinii avem nãdejde!” Pentru de ghioagã, cu ascuþiºul pietrei, cu lacrima doinei, din lacrimã, din viers, Limba Românã. cã, adaugã acesta, „Omul ºi neamul sunt realitãþi cu tânguirea de sunet lung de dulce corn! transcendente, adicã sunt lipite de Dumnezeu.” Din strigãtul de groazã al noilor veniþi, ei, Dacii, a aceeaºi editurã, acelaºi Ion N. Oprea a Ce sfinte sunt cãrþile! Dragi tineri români frumoºi vor fi cules repejor ºi cu infinitã grijã cuvintele cele publicat în anii 2016, 2017, Familia creºtinã. la chip ºi la trup… incerþi, întoarceþi-vã sufletul spre mai vocale, le-au înmagazinat, le-au aºezat în lada Taina sfântã a însoþirii (Vol. I-II), o culegere aceastã foarte „de folos zãbavã” care este „cetitul de zestre a fondului principal lexical ºi, nemaiavând de Ltexte semnate de membrii Cenaclului la distanþã cãrþilor”! Sigur veþi deprinde sã gândiþi curat, sã în final ce primi de la Romani, i-au cam trimis la ei „Prietenia”. Printre semnatari – Regina Maria. Nu, trãiþi frumos, sã iubiþi omeneºte, sã vedeþi cu inima, acasã, iar pe cei care s-au îmbãþoºat sã facã pe n-a murit scrisul ei, verba ei se întâmplã sã mai care are raþiunea sa caldã de care raþiunea stearpã stãpânii prin regatul nostru, i-au fãcut duios „o apã zboare adesea de pe la noi spre alte zãri cât sã n-a avut, nu va avea ºi n-are ºtire! atãlui meu i-aa pus mama la gât, la plecarea pe front, lãnþiºorul cu cru- din acea încercare. Dragoº are icoana, acum, fixatã pe peretele de lângã el, ciuliþã primit de mine la botez. La un moment dat, tata a observat cã îi la calculator. E micã, fãrã valoare artisticã, dar pentru el, cu o mare valoare lipseºte. Cu ºanse minime, a cãutat-o în jurul locului unde staþionau, prin de suflet. zãpadãT ºi vânt. Era o încercare disperatã. Nu i-a venit sã-ºi creadã ochilor când Aceste douã povestiri sunt reale, s-au petrecut în ofensiva din iarna stepei a gãsit-o. Era poate un semn de sus, de încurajare, un mesaj cã nu este pãrãsit. ruseºti în 1942. Veþi spune poate cã fac legãturi acolo unde ele nu existã. Cã mã Tatãl lui Dragoº a salvat dintre dãrâmãturi, cu câteva zile înaintea episodului las copleºitã de amintiri ºi emoþii legate de evocarea celor doi pãrinþi. Totuºi, cred descris mai sus, o icoanã, reprezentând Sfinþii Cosma ºi Damian, „doftori fãrã de cã unele coincidenþe nu sunt simple potriviri. Ele aparþin unei logici a spiritului, a arginþi”. Poate aceºti doctori de trupuri ºi suflete i-au întins mâna lor, scãpându-l cunoaºterii din alt plan, care scapã înþelegerii noastre comune, atât de arogantã. 12 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Mãnãstirea Argeºului - 500 Mãnãstirea Argeºului înainte de Vlad al II-llea Dracul (II) Pr. Daniel GLIGORE rofesorul V. sec. IV-XV, IV, Ed. Academiei, 1982, p. 341) din punct de vedere economic, politic, social etc., Vãtãºianu (Istoria Aceste dezastre au atins ºi Argeºul ºi este erau supãraþi pe decizia de mutare a sediului artei feudale în Þãrile posibil ca biserica sã fi fost afectatã. În aceastã mitropolitan la Târgoviºte, pierzând astfel aceste RomâneP, vol. I, Bucureºti, situaþie de ruinare, dupã cum era obiceiul, spaþiul beneficii în favoarea orãºenilor din Târgoviºte, Editura Academiei, 1959, a intrat în proprietatea voievodului ºi a fost dat susþinãtori ai Dãneºtilor. (Ibidem) p. 199), pornind de la „elementele nepotrivite probabil persoanelor necãjite, venite din alte pãrþi, din clãdirea lui Neagoe“, a ajuns la concluzia cã care se aºezau pe lângã oraºele voievodale întãrite in aceastã perspectivã, procesul nu „Mitropolia Þãrii Româneºti, cu sediul în Curtea ºi ajutau la diferite munci pentru a-ºi câºtiga traiul, se datoreazã proprietãþii orãºenilor sau de Argeº, fusese înfiinþatã în 1359. De aici însã formându-se astfel aici moºia Flãmânzeºtilor. Aceastã a altor comunitãþi sãrace asupra moºiei nu rezultã neapãrat cã s-ar fi procedat imediat ºi decãdere a copiilor lui Mircea cel Mare poate explica Flãmânzeºti,D ci faptului cã mãnãstirea pierdea sta- la construirea unei catedrale. În acest scop a putut ºi pierderea actelor de danie fãcute de el. Aceste tutul de reºedinþã mitropolitanã ºi moºiile instituþiei servi la început Biserica Domneascã sau Biserica fapte istorice coroborate cu faptul cã Mircea cel Mare mitropoliei. Orãºenii argeºeni tocmai de acest Sân Nicoarã. Judecând elementele nepotrivite a fost pictat de Dobromir, în 1526, la Mãnãstirea eveniment s-au folosit pentru propriul lor beneficiu. din clãdirea lui Neagoe, anume altarul pentagonal Argeºului, ne îndreptãþesc sã credem cã Mãnãstirea Aceste argumente istorice ºi logice sunt în favoarea în exterior, arcurile de sprijin din flancurile lui ºi Argeºului exista în existenþei Mãnãstirii Argeºului înainte de dispoziþia careului din pronaosul lui Neagoe, care timpul lui Mircea. Vlad Dracul, chiar din timpul recunoaºterii ar corespunde fundaþiilor vechiului pronaos – aceste Mai existã Mitropoliei Ungrovlahiei, când sunt pomeniþi fundaþii cad efectiv în prelungirea pereþilor de nord posibilitatea ca unii de patriarhul ecumenic, în actul din mai 1359, ºi sud din flancurile altarului – reuºim sã reconstituim boieri sã conteste monahii care trebuie sã se supunã lui Iachint. un plan de tipul Vodiþa II, înrudit cu Vodiþa lui Nicodim daniile cu care a Vlad Dracul a fãcut Catedrala ºi prin faptul cã absida e pentagonalã, dar apropiat înzestrat voievodul Mitropolitanã din piatrã cioplitã, încastrând de Cozia din cauzã cã pronaosul e pãtrat. Cu alte mãnãstirea sau sã stema sa pe faþada turnului clopotniþei cuvinte, elementele pe care le presupunem iniþiale se împotriveascã bisericii mitropolitane ca simbol al luptei se încadreazã în perioada dintre Vodiþa II (circa ulterior. Afirm împotriva turcilor cotropitori. Blazonul sãu 1375) ºi Cozia (înainte de 1386), sau aproximativ aceasta gândin- reprezintã un dragon biruind un leu. Leul în perioada domniei lui Radu I.” du-mã la situaþii închipuia pe turci. (Pavel Chihaia, „Deux Mãnãstirea Curtea de Argeº putea fi o mãnãstire istorice similare armoiries sculptées, appartenant aux însemnatã, cu personal monahal care sã facã parte atestate documen- voivodes Vlad Dracul et Neagoe Basarab”, din suita mitropolitului Iachint. Dacã aceastã ipotezã tar. Exemplific în Revue roumaine de l’art, nr. 1/1964, este realã, atunci Mãnãstirea Argeºului a fost ante- cu necesitatea pp. 151-167) rioarã Vodiþei (ctitoritã între 1371-1373 de Vlaicu- reconfirmãrii unor Construcþia era probabil monumentalã Vladislav, fiind printre cele mai vechi aºezãminte „dijme” acordate pentru acele timpuri. Istoria se va repeta monahale ale þãrii. Aºezãmântul monahal trebuie cãlugãrilor de la Cutlumuº. Basarab cel Bãtrân, ulterior. Neagoe Basarab a refãcut din temelii sã fi fost destul de important, cu o comunitate în 1475-1476 precizeazã dreptul cãlugãrilor de la Catedrala Mitropolitanã, dându-i ponderea cunoscutã de cãlugãri numeroasã ºi o bisericã pe mãsurã, Cutlumuº de a lua „dijme” din satul Uibãreºti. Dupã în rândul monumentelor bisericeºti din întreaga lume în stare sã satisfacã trebuinþele ecleziastice numai 24 de ani, pe 29 ianuarie 1500, Radu cel Mare de atunci ºi continuând ideea politicã a înaintaºului ale unui Scaun Mitropolitan. dã o reconfirmare: „De la Uibãreºti cãlugãrii sã ia sãu, punând aici blazonul sãu. Simbolul lui Neagoe Dacã exista mãnãstirea în timpul lui Iachint, dijma; precum le-au dat strãmoºii ºi pãrintele domniei era tot dragonul, dar reprezenta de data aceasta reºedinþa mitropolitului era desigur în aceastã mele, astfel am dãruit ºi domnia mea, pentru cã am forþa demonicã a rãului (ca în iconografia ortodoxã a mãnãstire, fiind înconjurat de personalul monahal, rãscumpãrat-o domnia mea de la Chircã, pentru Sfântului Gheorghe), vizând pe turci, care ameninþau fãcând slujbele potrivit rânduielii monahale. Mai mult, 5.000 aspri”. În acest caz, lucrurile sunt clare. creºtinãtatea, dar ºi pe cei cãzuþi din dreapta în acea perioadã se practica isihia, curent foarte Dijmele satului Uibãreºti, date de „strãmoºii ºi credinþã. Dragonul este învins ºi strãpuns de un puternic ºi în Þara Româneascã. Consider cã mitro- pãrintele domniei” lui Radu cel Mare, au trebuit animal fabulos cu un corn în frunte (þap), simbol al politul þãrii nu putea sã locuiascã permanent într-o sã fie rãscumpãrate, deºi fuseserã întãrite cu puþin lumii greceºti, dupã Alexandria, unde þapul învinge curte foarte apropiatã de curtea domneascã, fãrã timp înainte. Motivul este, probabil, opoziþia boierilor berbecul, aici înlocuit cu dragonul, amintind pasajul sã aibã o mãnãstire mai retrasã unde sã practice Chircã, boieri care nu doreau sã dea aceste privi- biblic simbolic din proorocia lui Daniel. rugãciunea inimii ºi slujbele de zi ºi noapte, potrivit legii cãlugãrilor greci. (Dinu C. Giurescu, Þara Ludwig Reissenberger fãcea urmãtoarea descriere rânduielilor monahale. Mãnãstirea a fost de tip cetate, Româneascã în secolele XIV-XV, Ed. ªtiinþificã, a stemei existente: „Una din camerele de oaspeþi înconjuratã de chilii ºi ziduri masive, pãstrându-se 1973, p. 371) (cea mai mare) meritã menþionatã, având tavanul aºa mult timp dupã rezidirea ei de Neagoe Basarab. Aceste documente istorice, evidente, pot aduce alcãtuit, într-o formã bizarã, din mai multe arcuri, Rãmân însã de clarificat realitãþile istorice luminã ºi în cazul existenþei Mãnãstirii Argeºului paralel, una lângã cealaltã atârnând, formând linii legate de daniile celor douã Scaune Mitropolitane înainte de Vlad Dracul ºi a moºiilor mitropoliei ondulate, iar pe peretele exterior se afla o stemã din Curtea de Argeº. O posibilã rezolvare a aparentei menþionate în „svitocul” lui Neagoe. Rãscumpãrarea ciudatã sculptatã în piatrã, constând din douã neconcordanþe ar putea fi deteriorarea Mãnãstirii unor moºii de cãtre Neagoe, din aceastã perspectivã, animale fantastic formate, în formã de ºarpe, pe Argeºului. poate cãpãta ºi alt sens decât existenþa moºiei spatele unuia aflându-se un alt animal, asemãnãtor respective în proprietatea orãºenilor sau a boierilor unui cerb, la fel de fantastic proiectat, muºcând ceastã ipotezã poate fi întãritã ºi de faptul ºi, ulterior, construirea Mãnãstirii Argeºului în acel din spatele acestuia, în timp ce deasupra celuilalt cã Neagoe a gãsit ctitoria lui Vlad Dracul, teritoriu. se aflã un dragon înaripat, care de asemenea îºi dupã numai 73 de ani de la sfinþirea sa înfige colþii în spatele sãu. Toate acestea sunt (1439A momentul sfinþirii ºi 1512 venirea pe tron rocesul secular, început dupã 1517, anul cuprinse într-un întreg sub formã de pãtrat, peste a lui Neagoe ºi începerea ctitoriei sale), „dãrâmatã mutãrii sediului mitropolitan la Târgoviºte, care se aflã un vultur cu o cruce simplã.” ºi neîntãritã”, dupã cum mãrturiseºte în una dintre între mãnãstire ºi orãºenii argeºeni, este pisanii. Aºadar, dacã în numai 73 de ani Catedrala aparentP enigmatic dacã ne gândim cã înainte de vând în vedere participarea patriarhului Mitropolitanã a ajuns în aceastã decãdere, din diferite acest an nu au fost neînþelegeri între Mãnãstirea ecumenic Teolipt ºi a multor alþi ierarhi motive, fenomenul se putea întâmpla ºi înainte de Argeºului, cu statut de sediu mitropolitan, ºi orãºeni. ortodocºi din întreaga lume ortodoxã Vlad Dracul. Argumente care întãresc aceastã ipo- De fapt, aceasta este o dovadã cã nemulþumirile la târnosireaA ctitoriei sale, blazonul lui Neagoe tezã sunt chiar cronicile despre dezastrele din 1420: nu erau împotriva Mitropoliei, existentã cu mult reprezintã continuarea luptei împotriva turcilor ºi „În anul 1420, indicþiunea a 13-a, începând de la înaintea satului Flãmânzeºti, pe care orãºenii arge- încrederea în biruinþa credinþei ortodoxe al cãrui 1 septembrie, în timpul iernii, primãverii ºi verii s-a ºeni o cinsteau ºi de care se bucurau pentru cã în- scut era, dupã cãderea Constantinopolului sub turci, ivit o mare lipsã de alimente, în Apus ºi în Rãsãrit, tãrea ºi fãcea zona prosperã, ci împotriva Mãnãstirii Þara Româneascã. Neagoe este conºtient cã doar din cauza multelor noastre pãcate, cãci n-a plouat Argeºului care, dupã 1517, prin folosirea dreptului prin ajutorul lui Dumnezeu ºi prin Bisericã va birui în deloc, a bântuit seceta ºi au fost vânturi puternice canonic invocat de continuitate a locului ºi a hra- lupta pentru credinþã ºi viaþã creºtinã. Rugãciunea lui ºi continui, ba chiar s-au întâmplat în timpul acesta mului, dorea sã preia ºi moºiile ºi bunurile mitropoliei, Neagoe scrisã în piatra pisaniei, „Doamne ºi unsule, ºi o mulþime de cutremure în diferite locuri. Mai ales deºi nu mai avea statutul de sediu mitropolitan. (Radu te rugãm pentru acest hram din nou zidit… sã nu-l în luna iulie, cutremure puternice ºi mari au pricinuit ªtefan Vergatti, „Curtea de Argeº în concepþia politicã laºi sã fie în pustiire…”, conþinea atât dorinþa de aproape un cataclism, ameninþând tot oraºul a lui Vlad Dracul”, în Studii ºi Comunicãri, Muzeul dãinuire a credinþei ortodoxe dar ºi a locaºului sãu. Thessalonic cu pierderi mari ºi numeroase; apoi Curtea de Argeº, 1987, p. 43) Avea aºadar conºtiinþa pustiirii locaºurilor anterioare. au urmat cãderea Vlahiei Mari sub turci ºi uciderea Procesul început împotriva lui Neagoe este copiilor lui Mircea voievod, a lui Mihail care trãia normal, având în vedere cã orãºenii argeºeni, adepþi (În figurã, blazonul lui Neagoe Basarab din Muzeul ca un destrãbãlat ºi a altor copii ai sãi.” (Fontes ai facþiunii Drãculeºtilor, care revitalizase viaþa Municipal Curtea de Argeº. Foto Daniel Gligore, Historiae Daco-Romanae, Scriitori ºi acte bizantine mitropolitanã ºi domneascã la Argeº, cu beneficii septembrie 2011.) Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 13 Curtea de la Argeº

Mãnãstirea Argeºului - 500 Un album aniversar ste vorba despre o lucrare impresionantã, de la conþinut la realizarea Biblioteca Albertina din Viena, au fost reproduse ºi în acest volum. De asemenea, tipograficã, apãrutã în 2016 la Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºi frescele vechi, extrase de André Lecomte du Noüy din catedralã, care se gãsesc Muscelului, Curtea de Argeº, cu titlul Catedrala de la Curtea de Argeº, astãzi la Muzeul Naþional de Artã al României ºi la Muzeul Naþional de Istorie quinEcentenar, editatã de Mãnãstirea Aninoasa. Peste 530 de pagini de format a României, pot fi vãzute în aceastã carte. Reproducerile dupã Carol Popp mare, color, cuprinzând trei pãrþi mari ºi treisprezece capitole consistente – reiau de Szathmari, dupã Reissenberger ori dupã sculptura lui Stork nu lipsesc.” cuprinsul cãrþii: Partea I. Istoria (Mãnãstirea Argeºului, Temelia vechii Mitropolii, Rândurile anterioare sunt reluate din Argumentul cu care deschide albumul Mãnãstire ºi bisericã voievodalã, Reºedinþã episcopalã, Necropolã regalã, Înaltpreasfinþia Sa Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Catedralã episcopalã ºi arhiepiscopalã), Partea a II-aa. Mãrturii (Pictura, Pisanii, Despre impresionant de detaliatele fotografii ale lui L. Angerer scrie în carte Morminte, Odoare), Partea a III-aa. Artefacte (Legenda Meºterului Manole, Emanuel Bãdescu, despre Szathmary este reluat un text de George Oprescu, Desene ºi picturi, Sculpturi). multe alte texte ale celor care au trecut pe aici sunt oferite cititorului (cu des- „Un prinos de mulþumire adresat lui Dumnezeu crierea de început a „Mãnãstirii Argeºului” tradusã în Însuºi. O doxologie în imagini ºi în cuvânt. Cliºee mai englezã, francezã, germanã, rusã, greacã ºi italianã). vechi sau mai noi, stampe, gravuri, picturi, desene vor Reproducem mai jos începutul capitolului despre însoþi descrierile textuale ale celor care au trecut prin Legenda Meºterului Manole, precum ºi textul lui Ludwig incinta Mãnãstirii Argeºului de-aa lungul a cinci secole. Reissenberger (1819-11896), publicat în 1860 în Anuarul [...] Cele mai vechi fotografii ale catedralei dateazã de Comisiei Austriece a monumentelor istorice ºi tradus în la 1856 ºi fac parte din colecþia a doi fotografi austrieci, limba francezã, la iniþiativa guvernului român, cu ocazia Ludwig Angerer ºi Franz Duschek. Aflate în original la Expoziþiei universale de la Paris din 1867. (Redacþia) Legenda Meºterului Manole ºi în cântecele populare, arhitectul este un anume Originea legendarului meºter Manole rãmâne încã Manole, care cu ajutorul a 900 meºteri zidari dupã necunoscutã. I.D. ªtefãnescu crede cã era unul dintre unii, sau 300 dupã alþii, iar dupã balada popularã, meºterii emigraþi în Serbia, în Moldova sau în Balcani. cu 9 numai, s-a însãrcinat cu constructia. Se spune, de cãtre alþii, cã meºterul care a coordonat Asupra patriei ºi rasei lui Manole, sunt mai multe lucrãrile, deprins cu arta orientalã, era Manolli din pãreri. Scriitorii români îl dau de român, nãscut în Niaesia, pe care Neagoe Basarab îl cunoscuse Muntenia ºi însurat cu o româncã numitã Anica. Dupã în tinereþe, atunci când supraveghease lucrãrile alþii, scriitorii greci mai cu samã, se susþine cã era un de construcþie a unei moschei din Þarigrad. În sub- Fanariot pe care Neagoe îl adusese cu el din Turchia. ordinea maestrului vor fi lucrat meºteri localnici, Numele de Manole fiind foarte uzitat la greci, chiar aduºi de la Constantinopol, din Armenia ºi din Ardeal. azi, face sã se creadã cã pãrerea din urmã ar fi mai Vreme îndelungatã s-a crezut cã monograma adevãratã. aflatã pe ornamentul care împodobeºte piatra de Poporul, cu spiritul sãu naiv ºi creator, care mormânt a lui Neagoe Basarab din Catedrala viseazã fel de fel de apariþii extraordinare, a înfãºurat Episcopalã, ML RB [chirilice, n.red.] înseamnã originea acestei biserici în giulgiul armonios al unei Manole robul lui Dumnezeu (Victor Brãtulescu, poveºti din cele mai triste ºi mai miºcãtoare. Aceastã Frescele din Biserica lui Neagoe de la Argeº, poveste nu trãieºte numai în mintea ºi pe buzele Bucureºti, 1942, pp. 8, 11-14). Aceste monograme, poporului din Muntenia, ci s-a dus departe printre însoþite de o alta, GA – Glava Adama – Cãpãþâna românii din Transilvania. Spiritualul ºi celebrul cule- lui Adam, sãpatã la baza crucii, pe o movilã, sunt Louis Reissenberger, L'Eglise gãtor al poeziilor populare române, Vasile Alecsandri, figurate în mod stereotip, atât pe pietrele de mormânt du Monastere Episcopal de Kurtea a publicat-o mai întâi sub forma adoptatã de cântã- ale membrilor familiei lui Neagoe Basarab, dar ºi d'Argis en Valachie, Viena, 1867 reþii populari, dupã aceea a mai fost tradusã de douã multã vreme dupã aceea, chiar ºi pe cele din timpul Cât despre arhitectul clãdirii, avem date mult mai ori în nemþeºte, întâia datã de W. Kotzebue ºi a doua lui Matei Basarab. În anul 1965, însã, tãlmãcirea puþine, deoarece niciun document nu vorbeºte de oarã de consilierul I.K. Schuller (cãruia literatura corectã a acestor iniþiale a îndepãrtat misterul. Mo- el. Dupã poveºtile populare, Neagoe era un arhitect transilvanã îi datoreºte foarte mult), care a urmãrit nograma ML RB întregitã – Mesto lobnoe rai bîsti, renumit ºi, astfel fiind, ºi-a fãcut singur biserica. pas cu pas originalul ºi ne-a dat, într-o lucrare plinã se traduce „Locul cãpãþânii este raiul", text de început Cea ce se poate admite ca aproape sigur, Neagoe de gust, importanþa miticã ºi literarã a acestei al sedelnei de miercuri ºi vineri a glasului al cincilea a influenþat în facerea planurilor clãdirii, deoarece, legende. Temeiul poveºtii este nenorocita închipuire din Octoih (Idem, „Iniþiale, monograme ºi elemente dupã cum spun niºte documente greceºti, Neagoe cã dacã voeºti sã faci ca o clãdire sã aibã temelii decorative pe lespezile mormântale din mãnãstirea ºi-a petrecut tinereþea la curtea Sultanului Selim, de veci, trebuie sã zideºti un om de viu în temelii. lui Neagoe”, în Mitropolia Banatului, anul XVII, în calitate de ostatic, iar la etatea de 25 ani a fost Aci victima este femeia arhitectului Manole, care nr. 7-9, pp. 521-524). În concluzie, o atestare însãrcinat sã dirigã construcþia unei Moschei, ceea a sacrificat-o fãrã milã pentru ambiþia sa, fãrã documentarã a unui meºter purtând numele ce i-a procurat ocazia de a studia arhitectura. Dupã sã se mai gândeascã la datoriile sale de soþ de Manole încã nu s-a descoperit. o altã poveste, mult mai respânditã ºi care a trecut ºi la devotamentul fãrã margini al femeii sale.

aptul cã moaºtele Sfintei Filofteia au fost puse în Biserica Sfântul Nicolae domnesc, era foarte aproape, gândindu-ne la practicarea isihiei care presupune Domnesc, cea mai mare din sud-estul Europei secolului al XIV-lea, având liniºte, depãrtarea de agitaþia curþii domneºti ºi practicarea continuã a rugãciunii arhitecturã specific bizantinã, era normal. Aici se fãceau slujbele de lui Iisus. De asemenea, apropierea era nesigurã pentru interesele þãrii. Nesi- rangF aulic la care participau mitropolitul ºi poporul dreptcredincios atât la marile guranþa nu era faþã de prezenþa lui Iachint, pe care l-a preþuit ºi l-a cerut în sãrbãtori ale lumii creºtine, la hram, cât ºi la momentele importante din viaþa mod special, ci faþã de alte persoane clericale (dau exemplu doar pe trimisul þãrii, fiind centrul politic ºi religios al þãrii. De adãugat ºi faptul cã în momentul Patriarhiei, Daniel Critopulos, cãlugãrit cu numele Antim, ajuns mitropolit dinspre în care au fost aduse, biserica era gata, cu picturã cu tot. Severin, care a venit la curtea basarabilor sã vadã de ce nu a participat Iachint Apropierea celor douã reºedinþe, domneascã ºi mitropolitanã, era normalã ºi la niciun sinod de la Constantinopol). Este posibil ca Iachint sã fi avut reºedinþa beneficã, mitropolitul fiind apropiat al voievodului. Aceasta nu exclude existenþa în incinta Bisericii Domneºti, însã cãlugãrii nou veniþi, trimiºii Constantinopolului unei mãnãstiri separate, în loc liniºtit, unde sã se practice isihia. La curtea etc., care puteau avea ºi alte scopuri lumeºti, trebuia sã stea mai departe de domneascã era cancelaria þãrii, veneau solii, era o permanentã zarvã, ca ºi la curtea domneascã. Mãnãstirea Argeºului era locul potrivit din toate punctele Sân Nicoarã. Mãnãstirea Argeºului era locul potrivit de rugãciune, de reculegere, de vedere. Distanþa de aproximativ doi kilometri era idealã pentru a se pãstra fiind totodatã apropiat curþii voievodale. discreþia soliilor, dar ºi pentru ca mitropolitul sã vinã uºor de la mãnãstire Mai mult, având în vedere cã Nicolae Alexandru Basarab a insistat sã vinã la slujbele de rang aulic þinute în Biserica Domneascã ºi pentru a se consulta Iachint, iar nu alt ierarh, iar rãspunsul Patriarhiei de Constantinopol punea multe cu voievodul în problemele majore, de ordin bisericesc ºi politic ale þãrii. condiþii nou recunoscutei Mitropolii a Þãrii Româneºti, era normal ca voievodul sã doreascã existenþa mai depãrtatã a celor douã reºedinþe, voievodalã ºi ºezarea compactã a Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, a curþii domneºti, mitropolitanã, pentru a fi sigur de confidenþialitatea solilor, a vizitelor la nivel a paraclisului Sân Nicoarã, a fost fãcutã potrivit tradiþiei bizantine, cu înalt, a deciziilor importante pe care trebuia sã le ia în favoarea Þãrii Româneºti scopul practic de apãrare ºi consultare. Mircea cel Mare a fost primul etc. Avem mãrturii certe cã numeroºi cavaleri occidentali veneau la voievodul care,A probabil influenþat de despoþii sârbi care îºi aveau sediul mitropolitan la Peè Basarab. Era chiar o modã apuseanã de a vizita marile centre ale lumii de însã se înhumau în alte mãnãstiri, a dat o mare importanþã ºi altor mãnãstiri ºi a atunci. Dau exemplu pe cavalerul Friedrich von Kreuzpeck. Dupã ce a plecat dorit sã fie înmormântat la Cozia. Se explicã decizia având în vedere ºi dorinþa de din Austria, a trecut prin Rutenia, Prusia, Suedia, Danemarca, Hostein, Westfalia autonomie bisericeascã faþã de Patriarhia Ecumenicã, la Curtea de Argeº vieþuind ºi Hennegau, a mers ºi în Franþa, Spania, Sfântul Mormânt al Domnului, probabil, în suita mitropolitului, ºi simpatizanþi ai Constantinopolului. Vlad Dracul Constantinopol, Bulgaria, de unde „el a mers în Valahia, unde l-a cãutat pe i-a urmat lui Mircea cel Mare, mutând cu totul sediul mitropolitan în Catedrala voievodul Basarab.” (Academia Românã, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Mitropolitanã de la Argeº, unde a dorit sã ºi fie înmormântat. Din motive istorice Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, Supliment I, ªtefan Andreescu (coordo- nefavorabile, a fost înmormântat însã la Târgºor. nator), Bucureºti, Editura Academiei, 2011, p. 303) Aºadar, la Argeº veneau (Fragmente din teza de doctorat a autorului, Consideraþii istorice privind cavalerii ºi personalitãþi ale lumii care au lãsat consemnãri ale vizitelor fãcute. recunoaºterea primei Mitropolii a Þãrii Româneºti. Locaºuri de cult din Argeº Curtea Bisericii Domneºti era separatã de curtea domneascã, însã erau foarte ºi Muscel pânã la sfântul Neagoe Vodã Basarab, susþinutã în 2016 sub apropiate. ªi Biserica Sân Nicoarã, întãritã cu fortificaþii, fiind probabil paraclis conducerea ºtiinþificã a prof. univ. Radu ªtefan Vergatti.) 14 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri ªtefan Corodeanu, un erou al Primului Rãzboi Mondial Oana Lucia DIMITRIU tefan Corodeanu, Chiar corespondenþii de rãzboi care însoþeau în aºa fel încât copiii tãi sã fie mereu demni de al ºaptelea copil trupele germane au fost impresionaþi de eroismul pãrinþii lor ºi gata sã-þi apere pãmântul sacru, atât al preotului Grigore armatei române. Unul dintre ei scria: Românii îºi de des invadat, dar în cele din urmã întregit prin Corodeanu,ª s-a nãscut la fac o datorie ca sã foloseascã pentru apãrare toate efortul ultimelor generaþii. 8 octombrie 1878, în casa avantajele regiunii muntoase, sã-ºi adune toatã Într-un interviu acordat ziarului România din bunicilor sãi dupã mamã, a preotului ªtefan Broascã, vitejia, toatã îndãrãtnicia ºi tot dispreþul de moarte 23 septembrie 1917, generalul Berthelot spunea: din satul Tecucelul Sec, comuna Vizureºti, plasa pentru ca sã apere porþile caselor lor... Ei s-au luptat Chematã la suprema încercare a ofensivei trecute Nicoreºti, judeþul Tecuci. Din 1885, toponimicul ca niºte viteji zile ºi a luptelor de la sud, armata României a dat Vizureºti a fost schimbat în Buciumeni. Între anii 1886 de-a rândul, cu faþa nenumãrate dovezi de eroism. Soldaþii români luptã – 1890, urmeazã cursurile primare la ªcoala Nr. 1 din întoarsã spre Ardeal. admirabil. Ei sunt la înãlþimea celor mai viteji Tecuci, ºi tot în acest oraº gimnaziul. Liceul, secþia (C. Kiriþescu, Istoria apãrãtori. Sunt cei mai buni soldaþi din lume. realã, este absolvit la Brãila, în 1898. În intervalul rãzboiului pentru 1898–1908, îl regãsim ca student al Facultãþii de întregirea României. n noaptea de 14-115 august 1916, trupele Litere ºi Filosofie, la Universitatea din Bucureºti, 1916-1919, ediþia a noastre de acoperire au trecut Carpaþii prin obþinând în 1908 licenþa cu calificativul Cum laudae. II-a, f.a., vol. II, p. 63) 18 puncte. Divizia a 7-a din care fãcea parte În acelaºi an, este licenþiat în pedagogie ºi geografie. Victoriile obþinute RegimentulÎ 4 Vânãtori, în care se afla locotenetul În intervalul 1 noiembrie 1900 – 8 mai 1901, au ridicat în ochii lumii în revervã ªtefan Corodeanu, a trecut munþii prin îºi satisface stagiul militar la Regimentul 7 Vânãtori întregi prestigiul þãrii pasurile Uzului ºi Oituzului. Diviziile a 7-a, a 8-a ºi a Bucureºti, unde este avansat la gradul de sublocote- noastre, care prin 14-a alcãtuiau Armata a 4-a, comandatã de generalul nent în rezervã ºi repartizat la regimentul 4 Vânãtori eroismul armatei sale Constantin Prezan ºi ocupa un front de la Oituz pânã Roman. La 21 februarie 1910 se cãsãtoreºte cu ºi-a atras respectul la Vatra Dornei. Maria Panþu, institutoare, fosta sa colegã din perioa- atât al aliaþilor, cât La 28 august, Reg. 4 Vânãtori, împreunã cu da studenþiei. Între 1 septembrie 1911 ºi 1 septembrie ºi al duºmanilor. regimentul 8 Vânãtori din grupul Oituz, atacã forþele 1913, ªtefan Corodeanu activeazã ca profesor de Prim-ministrul duºmane austro-ungare la Miercurea Ciuc, unde filosofie la Liceul „Petru ºi Pavel” din Ploieºti, apoi inamicul era bine fortificat. Compania I, având la Cãlãraºi, pânã în 1914, ºi Silistra, 1914-1918. Che- mat sub arme, este concentrat ºi rãmâne mobilizat comandant al plutonului 1 pe locotenentul în rezervã la Regimentul 4 Vânãtori Roman, unitate dislocatã în Corodeanu ªtefan, se afla pe direcþia de atac a zona Oituz. Din aceastã perioadã provine ºi schiþa de companiei. Dupã un atac vijelios, se ajunge la lupta portret realizatã de sculptorul Ion Jalea, cu dedicaþia: cu baioneta, iar duºmanul înfrânt se retrage în linia a Domnului ªtefan Corodeanu, În aºteptarea gradului II-a. Locotenentul ªtefan Corodeanu luptã ca un erou, de Cãpitan (eveniment înregistrat la 2 aprilie 1917, mânuind baioneta ºi patul puºtii cu multã îndemânare. când i se încredinþeazã comanda Companiei a 13-a Inamicul se retrage din nou, iar artileria sa executã din Batalionul IV de Asalt al Regimentului 4 Vânãtori, un foc de baraj infernal. Unitãþile de vânãtori trec prin unitate care a înfruntat ºi anihilat, în luptele de la baraj spre linia a III-a a inamicului, dar locotenentul Muncelu-Panciu, Corpul Alpin german). ªtefan Corodeanu primeºte un glonþ în braþul stâng. În 1918, la cererea ministrului Simion Mehedinþi, Refuzã sã pãrãseascã câmpul de luptã, îºi panseazã fostul sãu profesor, ªtefan Corodeanu înfiinþeazã ºi singur rana ºi luptã mai departe, dar un al doilea conduce ºcoala pregãtitoare din Buciumeni, în baza glonþ vrãjmaº îi strãpunge piciorul drept, scoþându-l Decretului nr. 2264 din 23 august 1918, apoi ªcoala ªtefan Corodeanu, director de liceu din luptã. Inamicul a fost învins de bravii vânãtori, Normalã din Tecuci, transformatã în liceu oraºul Miercurea Ciuc ocupat ºi Divizia a VII-a îºi în 1912, unde exercitã funcþia de director. britanic Lloyd George spunea reia înaintarea spre obiectivul ordonat. Locotenentul Internat în stare gravã la Spitalul la 9 august 1917: Cine ar putea sã Corodeanu ªtefan a fost transportat la postul de Brâncovenesc, se sfârºeºte din viaþã omitã importanþa rezistentei armate prim-ajutor, unde i s-au dat primele îngrijiri, dupã care la 14 iulie 1935. pe care România o opune inamicu- este trimis la Spitalul Militar din Iaºi. Dupã 35 de zile Foºtii sãi elevi pãstreazã amintirea lui comun...? Românii s-au luptat petrecute la spital, primeºte decoraþia Ordinul Steaua unui Hercule cu þinutã marþialã, având cu succes ºi chiar germanii s-au României cu Spade în grad de Cavaler (Decret nr. faþa expresivã ºi ochii negri, pãtrunzãtori. mirat de aceastã rezistenþã eroicã 2990 din 1 octombrie 1916). La 9 noiembrie 1916, Þãranul, spunea ªtefan Corodeanu, pre- (Miºcarea, 31 august 1917, p. 2). rãnitul este transportat la Spitalul 264 din Iaºi, unde þuieºte cartea ºi greºesc acei care cred a stat pânã la vindecare. În ianuarie 1917 îl gãsim contrariul. Pe cât de mult iubesc ºi respec- reºedintele Consiliului înrolat în Regimentul 4 Vânãtori, Divizia a 7-a, în tã þãranii pe un învãþãtor muncitor ºi con- de Miniºtri al Franþei, Armata a II-a, care ocupa frontul în zona Pralea. ºtiincios, tot atât îl urãsc ºi-l dispreþuiesc Alexandre Félix Joseph La 13 ianuarie 1917, inamicul atacã ºi cucereºte pe un învãþãtor lipsit de simþul datoriei. RibotP (1842-1923, de patru ori cota 773 la Pralea. Regimentul 4 Vânãtori, unde era ªtefan Corodeanu este fratele bunicii prim–ministru al Franþei: 1892-93, ºi locotenentul Corodeanu, contraatacã ºi recucereºte materne a lui Nicolae Dimitriu, tatãl 1895, 1914, 1917), a trimis cota respectivã. În ziua de 2 aprilie 1917 este avan- autoarei. guvernului român o telegramã sat la gradul de cãpitan în rezervã ºi preia comanda companiei a 13-a rimul Rãzboi Mondial este Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Rãsboi adeverim cã prin Înaltul decret nr. 2990 din batalionul consemnat în tratatele de istorie din 1 octombrie 1916 Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi Ordinul „Steaua României” cu spade 4 de asalt al ca o mare conflagraþie mondialã, în gradul de Cavaler locotenentului de rezervã Corodianu ªtefan din Regimentul 4 Vânãtori care deºi Regimentului cu urmãriP pe harta lumii. Dar, în istoria rãnit a continuat a înainta cu plutonul pânã când rãnit a doua oarã nu a mai putut merge. 4 Vânãtori. numeroaselor familii care prin membrii lor în care se spunea între altele: Franþa salutã naþiunea au participat activ la acest rãzboi, cum s-a reflectat? românã, sora sa curajoasã, care a arãtat în mijlocul n bãtãlia de la Muscelu, care este un preludiu Prin amintiri pãstrate din generaþie în generaþie greutãþilor de acum cele mai eroice virtuþi (România, al luptelor de la Mãrãºeºti, cãpitanul Corodeanu ºi prin amintiri materiale, care întãresc sau chiar 24 august 1917, p. 2). În martie-aprilie 1917, cu cu compania sa a fãcut minuni de vitejie, adaugã noi înþelesuri celor spuse. prilejul misiuni secrete a prinþului Sixte de Bourbon, luptândÎ cu puºca, grenada ºi baioneta. Armata românã este personajul colectiv al acestui cumnatul împãratului Carol, ºi a fratelui sãu Xavier de În zilele de 4 ºi 5 august a domnit o liniºte relativã rãzboi, iar fiecare soldat este un participant individual. Bourbon, în apusul Europei, care a remis lui Poincaré pe tot frontul. În dimineaþa zilei de 6 august, gene- Periodicele vremii consemneazã zilnic ca un o scrisoare în care propunea începerea negocierilor ralul Mackensen a dezlãnþuit ofensiva care urma veritabil jurnal de rãzboi situaþia frontului naþional pe baza restituirii Alsaciei ºi Lorenei, reconstituirii sã lichideze armata românã. Dispunea de 12 divizii ºi internaþional. Cu mândrie pe deplin meritatã se Belgiei, asigurãrii pentru Serbia a unei cãi de acces pentru atingerea acestui scop. Generalul Eremia consemneazã ecoul pe care îl au victoriile armatei la Marea Neagrã ºi pãstrãrii integritãþii Imperiului Grigorescu, comandantul frontului românesc de române. Austro-Ungar, Alexandre Ribot declara: România e la Mãrãºeºti, îi opune 6 Divizii. El se remarcase Soldatul român a luptat cu multã vitejie, dând cu totul uitatã. Obligaþiunile noastre faþã de România în conducerea luptelor din zona pasului Oituz, în dovadã de tenacitate, putere de rezistenþã la sunt mai mari decât faþã de Serbia, fiindcã România toamna anului 1916, unde au fost zdrobite încercãrile obosealã, frig ºi privaþiuni de tot felul, impuse de n-a intrat în rãzboi decât pentru noi. armatei austro-ungare de a pãtrunde în Moldova. greutãþile terenului muntos. Nu cunosc nimic mai Cu ocazia Unirii de la 1 decembrie 1918, genera- Germanii atacã în direcþia pãdurea Rãzoare ºi cota viguros ºi mai rãbdãtor ca soldatul român. Este un lul Henri Mathias Berthelot, care a condus Misiunea 100. Divizia a 13-a românã ºi compania de mitraliere soldat magnific, scria un ofiþer francez. (Ion Cupºa, Militarã Francezã, a spus urmãtoarele: Sângele a cãpitanului Ignat Grigore opresc ofensiva diviziilor Armata românã în campaniile din anii 1916-1917, eroilor cãzuþi în luptele Marelui Rãzboi sã fie pentru a 12-a Bavarezã ºi a 115-a Germanã. Editura Militarã, 1967, p. 135) tine, o, frumoasã Românie, sãmânþa de noi virtuþi, Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 15 Curtea de la Argeº 8 Centenarul Marii Uniri Academia Românã în anii Primului Rãzboi Mondial (II) Marin AIFTINCà upã marea epopee naþionalã din vara amãrâte: ziua Unirii Basarabiei, ziua în care sora strãinã, ceea ce va avea o lui 1917, scrisã pe frontul de la Mãrãºti, dintre Prut ºi Nistru [...] s-a întors iar în braþele patriei semnificaþie deosebitã pentru Mãrãºeºti ºi Oituz, când românii au dovedit mame, de la care fusese smulsã. Cu emoþiune Conferinþa de Pace de la lumiiD întregi cã voinþa lor de libertate ºi dreptate nu adâncã am trimis fraþilor niciodatã uitaþi de Academie Paris. Sub presiunea armatei poate fi înfrântã nici de duºmanii cei mai înverºunaþi, ºi totodatã doriþi salutarea noastrã frãþeascã”. (Ana- române ºi a Antantei, coaliþia nici de perfidia manevrelor diplomatice, lupta lele Academiei Române. Dezbateri, seria II, tomul Puterilor Centrale îºi retrage poporului nostru pentru unitate naþional-statalã XXXIX/1916–1919, p. 117) Chiar în prima zi a sesiunii trupele din Muntenia ºi de la sud de Carpaþi. Astfel, a crescut în amploare ºi intensitate. Folosind extraordinare se citeºte în forul academic telegrama Capitala României redevine liberã. În aceste condiþii, împrejurãrile prielnice create prin desfãºurarea primitã de la Societatea istorico-literarã din Chiºinãu, prima ºedinþã ordinarã a Academiei, de dupã pleca- evenimentelor politice ºi militare în estul Europei, în care se spune: „În numele Societãþii istorico-literare rea trupelor de ocupaþie din Capitalã, are loc într-o românii din Basarabia ºi apoi cei din Bucovina din Chiºinãu salutãm cu adâncã veneraþiune ºi curat atmosferã de bucurie generalã, în ziua de 2/15 (la 15/28 noiembrie 1918) au hotãrât, pe baza entuziasm cel mai înalt aºezãmânt cultural al Daco- noiembrie 1918, fiind una memorabilã. Dupã ce principiului autodeterminãrii, desprinderea României ºi urãm secretarul general al Academiei, I.C. Negruzzi, des- de imperiile care le-au anexat samavolnic ca lucrãrile sesiunii, chide ºedinþa, exprimându-ºi „bucuria pentru acest ºi unirea cu România. Cu o intensitate care se deschide în eveniment fericit”, ia cuvântul I. Bogdan, care rea- ºi forþe sporite se va da de acum bãtãlia anul Unirii Basarabiei minteºte cã la 25 noiembrie 1916, prezidând prima pentru readucerea Transilvaniei la patria- cu România, în Iaºii ºedinþã a Academiei sub ocupaþie strãinã, îºi exprima mamã. Evenimentele de mare rãsunet de la pribegiei eroice ºi amãrãciunea pentru umilinþele ºi durerile îndurate în începutul lui 1918 sunt primite cu deosebit al marilor nãdejdi asemenea condiþii ºi îºi afirma nãdejdea unitã cu entuziasm de Academia Românã, care româneºti, sã se dorinþa fierbinte de a vedea reîntorcându-se obiºnuita constatã cã idealul cãruia i s-a dãruit pe încheie odatã cu mult libertate, îºi aratã acum deosebita satisfacþie pentru de-a-ntregul, de la începutul existenþei aºteptata sãrbãtoare cã ceasul acesta a venit. La rândul sãu, savantul sale, devine realitate, prin lupta ºi jertfele a unirii naþionale Victor Babeº apreciazã cu entuziasm evenimentele exemplare ale întregului popor. Membrii ºi politice a tuturor petrecute ºi adaugã: „Libertatea, pe care n-am Academiei, rãmaºi în Bucureºti, se românilor”. (Ibidem, preþuit-o îndeajuns, ºi-a fãcut din nou apariþia. Sabia întrunesc în ºedinþã la 12 aprilie 1918. p. 110) lui Damocles, atârnatã de doi ani asupra libertãþii ºi Vicepreºedintele Ion Bogdan rosteºte În cadrul aceleiaºi existenþei Þãrii Româneºti, s-a ridicat. Suntem iarãºi urmãtoarele cuvinte: „Între ultima noastrã sesiuni, pe lângã liberi! Români liberi în toate acþiunile ºi aspiraþiunile întâlnire ºi cea de astãzi s-a petrecut un soluþionarea multor noastre ºi mai aproape ca oricând de înfãptuirea eveniment politic de covârºitoare impor- probleme în interesul idealului naþional”. (Ibidem) tanþã pentru soarta Regatului român ºi bunei funcþionãri a a Românimii: este unirea Basarabiei cu instituþiei, se remarcã, ealizarea Unirii este acum o certitudine, România cerutã [...] de aproape unanimitatea Sfatului prin luãri de cuvânt, rapoarte ºi comunicãri, rolul pentru Academie ca ºi pentru întregul popor, Þãrii din Chiºinãu. Votul dat la 9 aprilie de basarabeni Academiei în „consolidarea unitãþii culturale ca un a cãrui voinþã ºi faptã nu mai puteau fi ne dovedeºte cã [...] basarabenii au rãmas ºi vor pas important ºi o condiþie obligatorie în opera de înfrânte,R în noile condiþii create în þarã ºi în contextul sã rãmânã români ºi de aici înainte”. (Ibidem, p. 97) înfãptuire a unitãþii politice ºi statale, caracterul evenimentelor politice ºi militare de peste hotare. Câteva luni mai târziu, sub impresia luptei pentru reprezentativ al instituþiei ºi contribuþia notabilã la Aceastã certitudine ce însufleþeºte Academia este unitate ºi libertate a românilor din Bucovina ºi încurajarea ºi dezvoltarea ºtiinþei ºi culturii româneºti, probatã, între altele, de încã un fapt semnificativ. Este Transilvania, academicianul Sextil Puºcariu scrie: sarcinile noi ce vor reveni Academiei în viitoarea vorba de hotãrârea guvernului de a aduce capul lui „Acum, când graniþele dintre provinciile româneºti organizare a statului naþional unitar roman”. (Ibidem) Mihai Viteazul de la Mitropolia din Iaºi la Mãnãstirea au dispãrut, când România Mare e pe cale de a se Dealu ºi organizarea, în acest scop, a unei procesiuni alcãtui, acum fiecare provincie româneascã trebuie elebrarea, în ºedinþã solemnã, a cente- care va urma un traseu simbolic în istoria luptelor sã aducã statului român tot prinosul sãu de putere”. narului lui Mihail Kogãlniceanu, a cãrui noastre pentru unitate naþionalã. Procesiunea, care (Apud I.I. Nistor, Unirea Bucovinei cu România. personalitate este evocatã de D. Onciul urma sã porneascã din Iaºi, la 15 noiembrie (stil 28 noiembrie 1918. Studii ºi documente, Bucureºti, ºi NicolaeC Iorga, prilejuieºte un moment de reafir- vechi), ºi sã ajungã la Mãnãstirea Dealu în ziua 1928, pp. 113–114) mare puternicã a simþãmintelor româneºti, ceea de 21 noiembrie (stil vechi), trebuia sã treacã prin ce caracterizeazã, de altfel, întreaga desfãºurare localitãþile istorice Suceava, Turda, Alba Iulia, Sibiu, e la 11/24 noiembrie 1916, pânã la 20 a sesiunii de care vorbim. Ideea Marii Uniri, al cãrui ªelimbãr. Rãspunzând invitaþiei guvernului, Academia iulie/23 august 1918, când þara a fost ceas este simþit tot mai aproape, patroneazã ºi ale- desemneazã pe doi dintre cei mai neobosiþi luptãtori despãrþitã de linia de fortificaþii pe Siret, gerea de noi membri ai Academiei, respectându-se ai sãi pentru libertate ºi unire, Nicolae Iorga ºi Ion nu Ds-au putut þine sesiunile generale ale Academiei. cu stricteþe criteriul reprezentãrii regionale. Între cei Simionescu, care vor însoþi procesiunea. (Arhiva Îndatã însã ce s-au ameliorat condiþiile generale, aleºi se aflã energicul Pantelimon Halippa, care a Academiei Române, dosar A4/1917–1920, f. 185) sub presiunea evenimentelor ce apropiau tot mai îndeplinit un rol prioritar în unirea românilor de peste Din cauza condiþiilor nu tocmai prielnice de acum, mult realizarea Marii Uniri, la Iaºi se þine o sesiune Prut cu Þara, ºi ardeleanul Alexandru Lapedatu. Academia va organiza abia peste un an, la 21 generalã extraordinarã, în zilele de 21–28 octombrie În toamna lui 1918, pe baza înþelegerilor cu noiembrie 1919, ºedinþa solemnã în care, cu un (stil nou), sub preºedinþia lui Petru Poni. Evocând Puterile Aliate din cadrul Antantei, guvernul român fast deosebit, este comemorat voievodul primei tragedia rãzboiului din Moldova, secretarul general decreteazã din nou mobilizarea armatei (27 octom- uniri a tuturor românilor. al Academiei, Iacob Negruzzi, spune în raportul brie/9 noiembrie) ºi se reia lupta împotriva Puterilor Momentul acesta însã va avea semnificaþiile sale prezentat în sesiune: „Toate zilele despre care vorbim Centrale, pentru anularea dictatului acestora impus de mare importanþã: el va arãta Conferinþei de Pace au fost zile grele de durere, între ele ne-a venit o României, prin pacea de la Bucureºti (mai 1918), de la Paris cã unitatea politicã a neamului nostru are singurã zi luminoasã ºi încãlzitoare pentru sufletele ºi eliberarea Bucovinei ºi Ardealului de sub ocupaþia temeiuri adânci.

ivizia a V-aa ºi a IX-aa românã sfarmã 3 divizii germane în stânga satului Puþini mai rãmân dintr-un rând Mãrãºeºti, iar Divizia a X-a ºi detaºamentul colonelului Alexiu opresc Au feþe senine-n clipa-ncercãrii, atacul Corpului Alpin ºi al Diviziei a 62-a Austro-Ungarã. Totul a durat Cu moartea pe moarte cãlcând. 6 ore.D La ora 16, în ziua de 6 august, generalul Eremia Grigorescu raporteazã telefonic Marelui Cartier General: Am primit ordinul sã opresc pe nemþi. I-am oprit a sfârºitul bãtãliei, generalul Grigorescu, comandantul Armatei 1, a dat ºi i-am oprit pentru totdeauna. Am pierdut 27.000 de ostaºi, iar nemþii au pierdut un înflãcãrat ordin de zi în care îºi exprima admiraþia faþã de eroismul 47.000 de ostaºi. ostaºilor ºi îi îndemna sã dea dovadã de aceeaºi hotãrâre în luptele Dupã bãtãlia de la Mãrãºeºti, cãpitanul Corodeanu a scris o poezie pentru viitoare,L pânã la realizarea scopului urmãrit cu ardoare de toþi patrioþii români, a ilustra lupta cruntã (apare în volumul Ioan Ruginã, Hristache Motovelea, unirea tuturor provinciilor româneºti într-un stat unitar: Prin rezistenþa ce aþi opus Aniversarea centenarului naºterii profesorului ªtefan Corodeanu, 1878-1978, cu piepturile voastre la Mãrãºeºti ºi Muscelu... aþi fãcut sã se întunece visurile de Tecuci, 1978): cucerire uºoarã a pãrþii ce ne-a mai rãmas din scumpa noastrã þarã... aþi fãcut sã reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasã a faptelor strãbunilor noºtri. Fiþi gata Un zumzet de gloanþe ºi trãsnet de obuze sã arãtaþi liftelor sãlbatice cã românul nu are de dat din pãmântul scump al þãrii Din cornuri de alamã þipete sunã decât locul de mormânt... Din sângele vostru se va ridica, curat ºi mãreþ, o þarã Cu feþe-încruntate ºi sânge pe buze româneascã a tuturor românilor. (Revista România în timpul rãzboiului 1916-1918, Se-ndeasã voinicii ºi pleacã furtunã. septembrie 1920, p. 171) Învãlue fumul deselor rânduri Dupã bãtãliile de la Mãrãºeºti ºi de la Oituz, din luna august 1917, s-a încheiat Ei zboarã cu toþii spre moarte armistiþiul. Trupele române ºi cele germane au rãmas pe poziþiile în care s-au Lucesc baionete, sunt aripi de gânduri aflat la acel moment. Aceastã situaþie a þinut pânã la încheierea tratativelor de Ce trebuie acolo sã-i poarte. la Bucureºti, în 24 aprilie 1918, unde, prin Tratatul de Pace, se cerea ca rezerva În clocot de strigãte e spamu-încordãrii trupelor române sã fie demobilizatã, ceea ce s-a ºi fãcut. 16 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri a ºedinþa comemorativã sunt invitaþi, prin n afara cãrþilor de istorie publicate în strãinãtate Dragomir Hurmuzescu, Vasile Stroescu, Octavian birourile Corpurilor legiuitoare, senatori ºi sub semnãtura lui Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Goga etc. Un patriotism fierbinte însufleþeºte acti- deputaþi aleºi din provinciile româneºti unite Ion I. Nistor ºi mulþi alþi învãþaþi, a publicaþiei vitãþile membrilor Academiei dincolo de fruntarii, cu Þara.L De asemenea, membrii onorari ai Academiei BulletinÎ de la Section Historique, care tipãreºte atrãgând de partea cauzei româneºti numeroºi din aceste teritorii sunt prezenþi, împreunã cu repre- în rezumat, în francezã ºi germanã, comunicãrile intelectuali ºi oameni politici, ceea ce va avea zentanþii clerului. D. Onciul, vicepreºedinte al Acade- prezentate în ºedinþele Academiei, membri ai celui consecinþe benefice asupra situaþiei României în miei, rosteºte o vibrantã alocuþiune inauguralã a mai înalt for ºtiinþific ºi cultural din þarã, precum configurarea lumii postbelice. (Analele Academiei ºedinþei, în care spune: „Salut pe onorabilii reprezen- istoricul Ion Ursu, chimiºtii I.C. Istrati, Petru Poni Române. Dezbateri, seria II, tomul XXXIX/ tanþi ai þãrilor surori unite, care în participarea aºa etc., folosesc cu înþelepciune ºi deplinã stãpânire a 1916–1919, p. 364) de numeroasã, au venit sã onoreze ºedinþa noastrã faptelor argumentul istoric, conferenþiind în capitalele Din 1918, Parisul, unde se va consfinþi, prin de astãzi. E întâia datã cã sub bolta acestui templu europene despre drepturile poporului român ºi tratatele de pace, înfãþiºarea Europei de dupã rãzboi, al culturii româneºti [se regãsesc] þinuturile patriei temeinicia aspiraþiilor sale. La Asociaþia artisticã va deveni centrul propagandei româneºti. Aici îºi româneºti: de la Nistru pân’ la Tisa. Prãznuim amin- internaþionalã din Roma, în faþa unui public numeros va concentra preocupãrile, la începutul lui 1918, tirea eroului martir al unitãþii naþionale, cãzut jertfã ºi elevat, C.I. Istrati prezintã, în ziua de 27 februarie/ misiunea universitarã, din care fãceau parte, alãturi pe Câmpia Turdei pentru ideea mântuitoare cãreia 12 martie 1915, conferinþa La Roumanie dans la de alte personalitãþi, D. Hurmuzescu, G. Murnu, O. el i-a dat fiinþã, idee realizatã azi prin unirea Daciei Tafrali ºi Ion Ursu – membri ai Academiei. ªi tot aici române...” (Ibidem, f. 187) A urmat apoi Nicolae acþioneazã ºi misiunea parlamentarã românã, formatã Iorga, care a þinut o comunicare comemorativã, din 37 de membri ai celor douã Adunãri legiuitoare, despre personalitatea ºi epoca lui Mihai Viteazul. între care îi aflãm pe academicienii C.I. Istrati ºi N. Eforturile imense fãcute de întregul popor în Lupu. Activitatea celor douã misiuni a avut o influenþã anii rãzboiului, luptele crâncene date de oºtire pe pozitivã în cercurile politice, ºtiinþifice ºi culturale câmpurile de bãtaie; presiunile tot mai intense ale din capitala Franþei, explicând justeþea idealurilor românilor din teritoriile aflate sub ocupaþie strãinã românilor, care au dus un rãzboi atât de greu, eroic, trebuiau susþinute printr-o inteligentã propagandã alãturi de Puterile Aliate. externã. Scopul acesteia era unul singur: de a Starea de spirit favorabilã României, creatã la lãmuri opinia publicã internaþionalã, oamenii politici Paris, este ilustratã ºi de mesajul de solidaritate cu ºi guvernele, chiar ºi cele ale Puterilor Aliate, ne- universitãþile din Bucureºti ºi Iaºi, pe care Lucien hotãrâte încã în problema destrãmãrii Imperiului Poincaré, preºedintele Consiliului Universitãþii din Habsburgic, cã România a intrat în rãzboi pentru Paris, l-a înmânat misiunii universitare româneºti, a-ºi îndeplini idealul independenþei ºi unitãþii naþional- dupã dineul dat în onoarea acesteia, la 4 februarie statale, întemeiate pe realitãþi istorice strãvechi. 1918. În acest mesaj, universitarii francezi îºi exprimã Pentru realizarea acestui obiectiv major al propa- simpatia faþã de poporul nostru, evocã „amintirea gandei, pe lângã oficiile diplomatice ºi consulatele vechilor relaþii intelectuale, morale, politice dintre româneºti din strãinãtate, pe lângã misiunile parla- Franþa ºi România, consecinþe naturale ale confra- mentare, universitare, delegaþii din toate þinuturile ternitãþii latine” ºi ureazã ca „România, în ziua pãcii, româneºti, prezenþa oamenilor de artã, Academia Regele Ferdinand ºi Regina Maria, în Careii Mari, 1919 sã fie rãsplãtitã pentru curajul ºi martiriul ei prin Românã, implicatã, prin membrii sãi, în toate aceste recunoaºterea dreptului sãu de a-ºi uni într-o patrie forme de acþiune, îºi pune în miºcare întregul sãu latinité, în care evocã ideea latinitãþii ca fundament comunã elementele despãrþite ale naþiunii române”. potenþial (vezi ªtefan Pascu, Fãurirea statului naþio- al unitãþii tuturor românilor ºi pledeazã pentru dreptul La scurt timp dupã cele menþionate, în 4 martie nal unitar român. 1918, vol. II, Editura Academiei, lor la o patrie întregitã ºi independentã. O activitate 1918, o delegaþie a românilor din Transilvania, Bucureºti, 1983, pp. 115–130), pledând în cercurile intensã desfãºoarã în strãinãtate ºi alþi membri ai în care se aflã iarãºi Ion Ursu ºi G. Murnu, alãturi academice, culturale ºi politice în favoarea cauzei Academiei, ca Ludovic Mrazec (America), Gheorghe de S. Mândrescu ºi D. Comºa, este primitã de naþionale a poporului nostru, determinat sã îndure Marinescu ºi Mihai Suþu (la Paris), ªtefan C. Hepites Clemenceau, cãruia îi va face cunoscute aspiraþiile nedreptãþile istoriei. (Stockholm ºi apoi la Nisa ºi Paris), I. Cantacuzino, lor legitime. (Va urma) Programul Academiei Române de sãrbãtorire a Centenarului Marii Uniri cademia Românã a redactat ºi aprobat în data de 5 iulie 2017, în cadrul 4. Programul de restaurare ºi funcþionalizare a patrimoniului constituit Biroului Prezidiului, Programul de sãrbãtorire a Centenarului Marii Uniri. din proprietatea Academiei Române Documentul poate fi consultat pe site-ul Academiei Române, la adresa Academia Românã are în proprietate o serie de imobile, care odatã restaurate www.academiaromana.ro.A Redãm în continuare principalele propuneri. pot fi funcþionalizate, astfel încât sã ofere spaþiile ºi facilitãþile necesare unor Academia Românã îºi asumã obligaþia de a oferi societãþii un exemplu veritabile centre culturale. Astfel, Academia Românã propune includerea de viziune ºi responsabilitate, în deplin acord cu menirea sa ºi, alãturi de alte proiectelor de restaurare ºi funcþionalizare a Clubului Oamenilor de ªtiinþã, instituþii culturale, ºtiinþifice, de învãþãmânt, spirituale ºi politice, îºi aduce caselor memoriale Coandã, Cãlinescu, Oprescu din Bucureºti ºi a Conacului contribuþia la manifestãrile oficiale de cinstire a eroilor ºi de sãrbãtorire a Ghica din Cãciulaþi. Centenarului. În aceastã privinþã, conducerea Academiei Române îºi propune 5. Elaborarea unui program naþional de promovare a artei monumentale un set de proiecte strategice, ºtiut fiind faptul cã unele dintre acestea vor continua destinat aniversãrii Centenarului ºi evocãrii personalitãþilor cu rol important în Primul Rãzboi Mondial ºi în realizarea Marii Uniri ºi dupã momentul 1 Decembrie 2018. Acestea sunt: Împreunã cu Ministerul Culturii, Academia Românã se va implica în elaborarea 1. Seria bilingvã de sinteze „Civilizaþia româneascã/Romanian Civilization“ unui program naþional de artã monumentalã, care sã dea coerenþã diverselor Academia Românã îºi propune elaborarea de cãtre specialiºti de înaltã iniþiative în acest sens. Programul în cauzã trebuie sã punã la dispoziþie autori- calificare a unei serii de volume, în care sã fie sumarizate evoluþiile din România, tãþilor locale ºi centrale o listã a personalitãþilor a cãror memorie este de dorit sã din cele mai vechi timpuri pânã astãzi ºi va trata urmãtoarele domenii: agricultura, fie onoratã prin arta monumentalã, dezvelirea plãcilor memoriale, incripþionarea biologia, chimia, fizica, geografia, demografia, dreptul-instituþiile ºi relaþiile inter- pe monumente etc. naþionale, economia, arta teatralã ºi cinematograficã, muzica, etnologia, evoluþia 6. Programul de conferinþe naþionale ºi internaþionale dedicate Centenarului limbii, arhitectura, artele vizuale, bisericile ºi cultele, filosofia, învãþãmântul, Marii Uniri ºi Primului Rãzboi Mondial literatura, matematica ºi astronomia, moneda ºi sistemul bancar, tehnica, medi- Academia îºi propune sã organizeze o serie de conferinþe ºtiinþifice inter- cina, sociologia, istoria generalã, fiind prevãzut sã aparã un numãr de 25 volume. naþionale ºi de prelegeri ale unor personalitãþi ºtiinþifice româneºti. Pânã în Fiecare volum va fi publicat în românã ºi englezã, eventual ºi în alte limbi momentul de faþã sunt deja convenite conferinþe ºi prelegeri care se vor de largã circulaþie. desfãºura la Viena, Freiburg, Chiºinãu, Cluj-Napoca, Iaºi ºi Bucureºti. 2. Extinderea reþelei de institute de cercetãri ale Academiei Române 7. „Academica Romanian Index“ – arhiva electronicã a publicaþiilor ºtiinþifice din strãinãtate româneºti, aflate sub egida Academiei Române Academia Românã propune extinderea reþelei institutelor româneºti de Circulaþia internaþionalã a informaþiei ºtiinþifice româneºti poate fi impulsionatã cercetãri din strãinãtate prin deschiderea unor noi centre, deocamdatã, la semnificativ prin transferarea publicaþiilor de sub egida Academiei în format Freiburg, Berlin, Viena, Paris, Madrid ºi Istanbul. Împreunã cu Ministerul de electronic. Ulterior, baza de date poate include ºi publicaþii ºtiinþifice care nu Externe, Institutul Cultural Român ºi Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale, funcþioneazã sub egida Academiei Române. care ºi-au exprimat disponibilitatea de a participa la acest demers, Academia 8. Program de consolidare a cunoºtinþelor istorice adresat tinerelor generaþii Românã îºi asumã sarcina elaborãrii planurilor ºtiinþifice de perspectivã pentru Academia Românã urmeazã sã elaboreze împreunã cu Ministerul Educaþiei viitorii sãi bursieri ºi dotarea imobilelor cu literaturã ºtiinþificã adecvatã. Naþionale, Ministerul Cercetãrii ºi Inovãrii ºi Ministerul Culturii ºi Identitãþii 3. Colecþia „Basarabica“ Naþionale un program complex de mãsuri care vizeazã consolidarea cunoºtinþelor Introducerea constantã în circuitul ºtiinþific din România al celor mai valoroase istorice în rândul tinerilor ºi al copiilor, care va include cicluri de conferinþe, vizite la locuri ale memoriei istorice ºi publicarea în mediul virtual a conþinuturilor contribuþii ale specialiºtilor din Republica Moldova reprezintã o altã direcþie ºtiinþifice istorice în formate destinate tinerilor. Necesitatea unui astfel de program prioritarã de acþiune a Academiei Române. Cu sprijinul Institutului „Eudoxiu este dictatã de scãderea semnificativã a nivelului de cunoaºtere a istoriei Hurmuzachi“ pentru românii de pretutindeni, Academia Românã a lansat naþionale în rândul tinerelor generaþii, fenomen care poate avea consecinþe în decembrie 2016 colecþia „Basarabica“, în care au apãrut deja douã lucrãri dramatice în viitorul apropiat. de o valoare incontestabilã, altele trei aflându-se în pregãtire. Biroul de presã al Academiei Române Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 17 Curtea de la Argeº 8 Brâncuºi - 60 Objets trouvés în grãdina Casei „Barbu Gãnescu” din Târgu-JJiu (III) Sorin Lory BULIGA Trovanþii ºi mesele din pietre de moarã: în opere de artã prin simpla lor relocare, combinare de asemenea sub forma objets trouvés, ready-mmade ºi ready-mmade ºi desemnare (indicare prin forma ºi titulatura lor de unui ansamblu de piese, dar „mese”), ceea ce le-a modificat sensul, mai exact, folosind metoda avangardistã modificat percepþia privitorului asupra lor privind utilitatea, de objet trouvé abordatã de Ansamblul de piese litice de la Casa „Barbu durata de viaþã ºi statutul acestora. Piesele erau artist ºi anterior sub influenþa Gãnescu” poartã amprenta avangardelor artistice de numite „mese” ºi trimiteau la aceastã formã, dar miºcãrii dadaiste), consider cã este absolut necesar la începutul secolului XX, mai precis, a conceptelor de fapt erau asamblãri din trovanþi (transportaþi ca aceasta sã fie pusã în valoare (în urma intervenþiei dadaiste care l-au influenþat pe Brâncuºi la Paris. de la Sãcelu) ºi pietre de moarã (aduse de la morile de conservare-restaurare) ºi integratã într-un circuit Astfel, trovanþii din grãdina Casei „Barbu Gãnescu” de apã de pe Jiu) gãsite de artist în grãdina casei turistic, pe care-l propun astfel: Ansamblul Monu- intrã în categoria objets trouvés, remarcându-se unde el era gãzduit. Brâncuºi a realizat astfel un mental „Calea Eroilor” – Casa „Ion Mosculescu”, faptul cã aceºtia nu prezintã semne de a fi fost transfer de semnificaþie tipic dadaist, conferind unde Brâncuºi a fãcut prima sa ucenicie în atelierul transformaþi în niciun fel de cãtre Brâncuºi, fiind imaginii unei asamblãri (instalaþii) originale din de boiangerie (descoperitã în anul 2014, vezi Buliga lãsaþi aºa cum i-a gãsit în zona lor de origine. douã pietre de moarã ºi un trovant (ce poate 2) – Casa „Barbu Gãnescu”, în a cãrei grãdinã sunt Este posibil ca el sã fi considerat cã trovanþii simboliza bobul de grâu ce trebuie mãcinat), trovanþii ºi mesele de piatrã. încorporau acea „putere magicã primarã”, pe care atât forma, cât ºi ideea de „masã”. dadaiºtii doreau s-o restabileascã operei de artã. Altfel spus, mesele reprezintã „asamblãri” Bibliografie Formele lor ºi faptul cã ei prezintã, în general, („montaje” sau „instalaþii”) de tip dadaist, însoþite 1. Brezianu, Barbu (1998), Brâncuºi în România, o frumuseþe naturalã puteau sã semnifice de schim- Ed. Bic All, Bucureºti. pentru artist cã aceste obiecte gãsite barea (de 2. Balas, Edith, 1 (1998), Brâncuºi ºi tradiþiile populare reprezintã o manifestare a „sacrului”, pe asemenea româneºti, Ed. Fundaþiei „Constantin Brâncuºi”, Târgu-Jiu. care el cãuta mereu sã-l exprime în arta dadaistã) a 3. Balas, Edith, 2 (2008), Brancusi and his world, sa (vezi detalii în Buliga 1; hierofania cea semnificaþiei Carnegie Mellon Univ. Press, Pittsburgh. mai elementarã este reprezentatã, de lor: obiecte 4. Buliga, Sorin Lory, 1 (2010), „Spirit” ºi „materie” altfel, de manifestarea sacrului într-un lucru naturale ºi în viziunea unui artist-filosof: Constantin Brâncuºi, Ed. oarecare, cum ar fi o piatrã ori un copac, Scrisul Românesc, Craiova. având astfel loc revelaþia unei realitãþi 5. Buliga, Sorin Lory, 2 (2014), absolute – ºi a unui „centru” spiritual). Brâncuºi la boiangeria lui Ion Un argument în acest sens este cã Mosculescu din Târgu-Jiu, Brâncuºi era tributar credinþelor mito- Confesiuni, nr. 14 (an II), pp. religioase ale satului oltenesc, nu numai 23-24, Târgu-Jiu. creºtine, dar ºi puternic animist-panteiste. 6. Buliga, Sorin Lory, 3 (2016), Trovanþii polimorfi au suferit, în stil Originea meselor brâncuºiene dadaist, relocarea ºi o desemnare tacitã, ºi a trovanþilor din curtea Casei subînþeleasã (aluzivã), sugeratã în primul Barbu Gãnescu (I), Confesiuni, rând de formele lor, ceea ce le-a schimbat nr. 34 (anul IV), p. 18, Târgu-Jiu. artefacte (produse ale activitãþii umane) de asemenea semnificaþia. Ei nu mai sunt „pietre”, 7. Buliga, Sorin Lory, 4 (2016), gãsite ºi asamblate sub forma unor ci devin „animale” (melc, þestoasã, broascã) ºi Originea meselor brâncuºiene ºi a „mese”. „plante” (ciupercã) într-o grãdinã, ceea ce a fãcut trovanþilor din curtea Casei Barbu Brâncuºi a creat astfel o nouã de altfel ca cercetãtorii – inclusiv autorul lucrãrii Gãnescu (II), Confesiuni, nr. 35 gândire asupra unor obiecte, naturale de faþã – sã le dea diverse denumiri (nu ºtim însã (anul IV), pp. 24-26, Târgu-Jiu. sau fabricate: cele naturale (trovanþii dacã Brâncuºi i-a ºi numit în vreun fel). 8. Buliga, Sorin Lory, 5 (2017), polimorfi) fãceau trimitere la animale Aceºtia au ºi aspectul unor opere de artã Situaþia actualã a trovanþilor, a ºi plante, iar asamblãrile la „mese”. („abstractã” sau „nonfigurativã”) ºi au fost desemnaþi mesei-rebut ºi a meselor din pietre Operaþiunea prin care pietrele de moarã (obiecte astfel de cãtre Brâncuºi, fãrã însã ca el sã se exprime de moarã brâncuºiene din grãdina Casei „Barbu Gãnescu” gãsite fabricate ºi funcþionale) au fost selectate de din Târgu-Jiu, Confesiuni, nr. 38 (an V), pp. 22-23, Târgu- direct, ci prin simpla lor gãsire, selectare ºi amplasare cãtre artist pentru a realiza „mese” ridicate la rang Jiu. în grãdina casei respective. de opere de artã, poartã numele de pointing (conform 9. Dachy, Marc (2007), Dada. Revolta artei, Enciclo- Crearea unui ansamblu de piese (trovanþi lui Duchamp) ºi este caracteristicã dadaismului. pedica (seria a III-a), vol. III, Ed. Univers, Bucureºti. polimorfi) de forme diferite ºi cu mare putere de 10. Georgescu-Gorjan, Sorana (2012), Aºa grãit-a sugestie, în care ele pot fi schimbate în raport unele esele pot fi privite ca „obiecte-sculpturi”, Brâncuºi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova. cu altele, creând în acest mod mereu noi asociaþii iar trovanþii ca „obiecte umoristice”, datoritã 11. Giedion-Welcker, Carola (1981), Constantin ºi semnificaþii (temporare) este, de asemenea, de aspectelor lor zoo- ºi fitomorfe (ambele Brâncuºi, Editura Meridiane, Bucureºti. sorginte dadaistã (ca ºi ideea „grupurilor mobile” tipuriM de obiecte specifice dadaismului). Trovanþii ºi 12. Goldwater, Robert (1974), Primitivismul în arta din atelierul sãu). mesele creeazã, de asemenea, o puternicã impresie modernã, Ed. Meridiane, Bucureºti. 13. Grigorescu, Dan (1999), Brâncuºi ºi arta secolului ietrele de moarã sunt, în sens larg, „obiecte de „arhaic” ºi „primitiv”, fãcând trimitere ºi la lumea XX, Ed. 100+1 Gramar, Bucureºti. gãsite”, deoarece reprezintã obiecte arun- copilãriei (toate elemente ale artei dadaiste). În con- cluzie, în grãdina Casei „Barbu Gãnescu” (clãdire 14. Lemny, Doina, Velescu, Robert (2004), Brâncuºi cate ºi gãsite apoi de Brâncuºi în curtea inedit, Ed. Humanitas, Bucureºti. casei,P cãrora el le-a acordat valoare esteticã, motiv în care a locuit ºi care a devenit astfel „atelierul” sãu pentru o vreme), Brâncuºi a realizat un ansamblu 15. Prut, Constantin (1982), Dicþionar de artã modernã, pentru care a ºi realizat cu ele montaje (asamblãri) Ed. Albatros, Bucureºti. ambiental de lucrãri de tip objets trouvés ºi ready- inedite sub formã de „mese”. În sens restrâns (artistic 16. Tabart, Marielle (1997), Histoire et fonction ºi convenþional), acestea sunt obiecte de tipul ready- made din trovanþi polimorfi de forme diferite ºi de l’atelier, în L’atelier Brancusi, Éditions du Centre made, deoarece au fost create de om ºi au avut un cu mare putere de sugestie ºi, respectiv, din mese Pompidou, Paris. rol funcþional evident înainte sã fie abandonate. din pietre de moarã, piese ale cãror poziþii erau 17. Zãrnescu, Constantin (2016), Aforismele În mod convenþional se poate face astfel interºanjabile, existând posibilitatea de a se crea lui Brâncuºi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova. urmãtoare clasificare: trovanþii sunt objets trouvés în acest mod noi asociaþii ºi semnificaþii temporare. 18. Arta suprarealistã (2009), Ed. Laura Pamfil, (deoarece aparþin lumii naturale), iar pietrele de Gândirea esteticã pe care el a aplicat-o aici este Bucureºti. moarã sunt ready-made (deoarece la origine au asemãnãtoare cu cea care a stat la baza realizãrii 19. Brâncuºi la Centrul Pompidou: noi faþete ale unui fost obiecte funcþionale, dar acum scoase din uz). unor asociaþii de lucrãri („grupuri mobile”) în atelierul artist multiplu, Adrian Irvin Rozei (Paris, iulie 2011), site-ul Mesele din pietre de moarã fac trimitere atât la sãu din Paris, ce denotã influenþe dadaiste. Adrian Rozei, http://adrian-rozei.net/brancusi-la-centrul- arta meºteºugãreascã tradiþionalã (mesele rotunde Dar nu numai grãdina Casei Gãnescu a devenit pompidou-noi-fatete-ale-unui-artist-multiplu/. fiind foarte frecvente în mediul rural românesc din atelierul sãu, unde a creat un ansamblu de objets 20. Brâncuºi la New York 1913-2013, Monica Rotaru vremea lui Brâncuºi), cât ºi la opere de artã dada- trouvés care permitea „jocuri” combinative dadaiste, ºi Paul Doru Mugur (27/10/2014), site-ul Sinteza, iste, acestea putând fi interpretate drept asamblãri ci ºi întregul oraº, prin asocierea unor monumente http://revistasinteza.ro/brancusi-la-new-york-1913-2013/. (montaje, instalaþii) din obiecte gãsite. Ele ar putea care reprezintã lucrãri ale lui Brâncuºi la scarã mare, 21. British Dictionary, http://www.dictionary. sã intre în categoria ready-made modificat, deoarece de mult existente în atelierul lui parizian. Metaforic com/browse/objet-trouve. reprezintã o combinaþie între ready-made (pietrele vorbind, târgujienii (sau vizitatorii oraºului) ar putea 22. Dada, Site-ul FindArticles.com/CBSi, de moarã) ºi objets trouvés (trovanþii). Altfel spus, sã considere astfel cã se situeazã în ambianþa shttps://www.mdc.edu/ wolfson/ Academic/ ArtsLetters/ avem de a face cu obiecte ready-made asupra cãrora locului de muncã ºi de viaþã al lui Brâncuºi, adicã art_philosophy/Humanities/dada2/Dada.htm. artistul a intervenit, prin faptul cã le-a adãugat alte a atelierului parizian din Impasse Ronsin nr. 11, 23. Found object, site-ul Wikipedia, elemente: între douã pietre de moarã ready-made, beneficiind ºi de experienþa operei sale ultime. https://en.wikipedia.org/wiki/ Found_object. el a fixat prin cimentare un trovant objet trouvé. Þinând cont de faptul cã mesele din pietre de 24. Merriam-Webster, http://www.merriam- Brâncuºi a transformat „obiecte gãsite”, moarã ºi colecþia de trovanþi constituie o altã creaþie webster.com/dictionary/objet trouvé. funcþionale (pietre de moarã) ºi naturale (trovanþi), a lui Constantin Brâncuºi la Târgu-Jiu (realizatã (Sfârºit) 18 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Brâncuºi - 60 La Paris te duci ºi... rãmâi cu dorul Mihai SPORIª ung e drumul Gorjului, întrebarea. Noi cãutam un duh peste tot. Coloana de la Târgu-Jiu îºi þine verticala ºi dar mai lung e-al pribegit din duhul neamului prin priceperea inginerului din Petroºani, Georgescu dorului, cã la Gorj românesc, vorbind prin opera Gorjanul. În numele acesta stã anonimatul unei te duciL ºi vii… Frumoasã sa de rãdãcinile româneºti. inginerii, cunoscutã doar de iniþiaþi, nu prea mulþi constatarea aceasta, izvorâtã Brâncuºi este al lumii prin în orice lume a tainelor. de înþelepciunea popularã arta sa, este cetãþean francez româneascã, vorbeºte des- prin opþiunea sa, dar aparþine socierea feluritelor coloane, dupã formã, pre dorurile nemântuite ºi spiritului românesc. Se poate material, tehnologie, scop, data apariþiei neostoite din depãrtãrile care te-au luat captiv pentru plãti întreg tributul material lor, pare o joacã teoreticã, un capriciu totdeauna. Tânjim dupã depãrtãri, vrem sã colindãm cezarului care te are în sta- oarecare.A Din joaca unui copil am constatat cã pira- lumea întreagã, sã... prindem pe Dumnezeu de-un tisticã, dar vânzarea sufletului mida bãtrânã a Egiptului, turnul de oþel, emblemã picior, sã dobândim viaþa fãrã de uitare, sã fim nu este proprie unui crez religios inconfundabilã a Parisului, coloana fãrã sfârºit a lui nemuritori. În vârstele noastre eroice nu ne temem profund, cum a fost cel al Brâncuºi, privesc acelaºi soare, la veacuri ºi milenii de nimic, totu-i aspiraþie. Credem cã fapta noastrã creºtin-ortodoxului, practicant, distanþã. Un copil, anonim ºi el (pentru cã ºi dacã vitejeascã este o împlinire a soartei ºi nu trebuie sã Constantin Brâncuºi. În faþa l-am numi cumva acum, în vecinãtatea faptei, mai dãm socotealã unei rânduieli de dincolo de noi. firmei cu… muzeul naþional, fãrã neremarcatã de-o autoritate în domeniul de definiþie, Ajuns în vârful redutei, te vezi în faþã doar cu cerul. nici cea mai micã aluzie la care tot anonim rãmâne), nãscut între vârfuri de piatrã, De acolo doar gândul poate rãzbate la Dumnezeu. naþiune se face trimitere, am va fi adunat împreunã aceste simboluri. Lumi diferite Privind povârniºurile cu atâtea cazne învinse, ca simþit un soi de confiscare, prin aduse împreunã sub puterea de seducþie a simbo- pe o Golgotã cu sens, lacrimile îþi înroureazã privirile eludare. Ceva îmi spune, însã, lului aratã lãrgirea orizontului ºi aºezarea noilor ºi dau sens tuturor norilor de lacrimi, creºtetul devine de discreþia care, dusã în generaþii în hotarele cu bornele acestea remarcabile de zãpadã sã se topeascã în primãverile nepoþilor. anonimat, conferã valoare ºi de la mari distanþe. Din vârful acela al Parisului Unde eºti, copilãrie? Unde eºti, feciorie? Unde explicã felul de-a fi al unor voi fi vãzut ºi calea lor sacrã, devenitã a noastrã, sunteþi, voi, pãrinþi? Unde eºti, pãdure, dar tu, sa- oameni cuminþi, fãrã vanitatea a cetãþenilor planetari. Marele bulevard Champs tule? Unde eºti, tu, neam al meu, cu toate rudele ºi asumãrii celor fãptuite, oricum Elysées, Parnasse, Panthéon, Sacrée Coeur sunt cum o mai duceþi? Atunci, sigur gândul zboarã peste apreciate de cei care înþeleg, ºi nume ale perioadei vechi, când piramidele uriaºe timp ºi nu cunoaºte distanþe, dar inima vrea sã iasã ei cu ºtiinþa celor iniþiaþi în tãceri. glorificau faraonii. Mitologia s-a aliat cu dovezile din trup ºi sã plece cãtre acolo unde sunt izvoarele materiale de care Louvre-ul este doldora, inclusiv ei de sânge. Vocea sângelui este clopotul ºi clocotul n faþa coliviei de sticlã cu moderna sa piramidã de acces în marele muzeu. care ne rup de durere, atunci când nu ne mai putem ne oprim paºii, facem De la lume adunate… pentru turiºtii lumii. Turnul potrivi, din cauza depãrtãrii, bãtãile inimilor. fotografii. Doi tineri veniþi a apãrut în peisaj dupã ultimul imperiu al Franþei, Constantin Brâncuºi a plecat pe lungul drum în vacanþãÎ de la Iaºi, special ca emblemã a unei mari expoziþii mondiale ºi ºi-a al Parisului, a colindat lumea largã cu continentele sã-l simtã pe meºter în uneltele pãstrat renumele dincolo de Napoleon al III-lea. ei. A vrut sã se aºeze, când zãpada îi cuprinsese atelierului, în lucrãrile aºezate Gândul ºi multe lucrãri reprezentative ale lui creºtetul, lângã mama lui, sã sporeascã izvoarele acolo, ne fericesc cu interesul Brâncuºi sunt ºi ele vii aici. Privind panorama cu de acasã. Cei vremelnici ºi mari din þara lui n-au vrut lor vãdit ºi cu plãcerea de-a Arcul de Triumf ori cu moderna poartã de intrare în sã-l coboare de pe crucea lui cea înaltã ºi l-au lãsat salva clipa aceasta specialã La Defense, modernul cartier adãugat, te stãfulgerã sã aibã candela cea mare a Parisului la cãpãtâiul sãu ºi bucuria regãsirii mândriei ideea porþii, iar în zgârie-norii de beton ºi sticlã, o din Montparnasse. Inelul frânt de vreme ºi spaþiu are noastre naþionale. Cartea pãdure de coloane locuite de oamenii care se iau dureri la ambele capete. La Paris, strâns într-un sac de impresii este plinã de la trântã cu Dumnezeu. Sunt însã altfel cu sufletul cu oase goale, le-a fãcut loc multora în mormântul sentimente. Între toate limbile lor, în aerul vremii lor ºi în istoria unui loc cu multã sãu, iar pe cruce multe nume s-au înghesuit sã pãmântului, româna ºi franceza aurã regalã, imperialã ºi mult republicanã. Gândul se atingã de glorie. Acasã lumea i-a jucat la zaruri sunt dominante. Este în acest unificator este tutelar dincolo de baºtini, cu suspinul cãmaºa ºi încã se mai bat dupã zestrea celui ce fapt adevãrul omenesc despre ascuns în limba maternã. dorise sã lase totul neamului românesc, dar un artist. Epistole de dragoste stat nevolnic ºi-a arãtat nemernicia, perpetuând-o adresate spiritului statornicit în Lucian Blaga sãmânþã de blestem urmaºilor. Au venit ºi vânãtorii acest loc, cu tot cosmopolitismul de comori, profanatorii de ocazie, sã facã binele cu lui, sunt mãrturiile la vedere. forþa lor imbecilã. Unii au tras cu tractorul de coloana Stãm de vorbã cu foca albastrã ºi ne uimim de Pasãrea sfântã de la Târgu-Jiu, alþii cu milioanele ºi cu falsele lor strigãtul cocoºilor cãtre luminatorul de deasupra întruchipatã în aur concepte despre expertizare, restaurare, conservare. crestelor lor, neuitând niciun moment de faima de sculptorul C. Brâncuºi Inelul frânt al lui Brâncuºi sângereazã încã. cocoºilor galici, autohtoni. Sã fie aici o învãþãturã de minte privind naturalitatea, ºtiind cã toþi cocoºi În vântul de nimeni stârnit arisul l-aa atras pe românul pornit sã-ºi facã universului au acelaºi glas ºi cã indiferent de loc hieratic Orionul te binecuvântã, un rost în viaþã. Aici, vede lumea cu alþi ochi salutã zorii? Pãsãri mãiastre tânjesc acolo dupã lãcrimându-ººi deasupra ta ºi înþelege cã drumul sãu este altul în mersul zbor. Lemn, piatrã, marmurã, bronz, inox etc. geometria înaltã ºi sfântã. artei,P dar nutrindu-se cu sevele din sine. În atelierul au luat trupuri definite de forme. Puse împreunã sãu, acum o ladã deschisã de scule, uneltele ºi ma- acolo, pãsãrile, cu ovoidele parcã gata de eclozare, Ai trãit cândva în funduri de mare teria brutã se confruntau permanent. Duhul creato- coloanele cu romboedrele lor, chipurile omeneºti în ºi focul solar l-aai ocolit pe de-aaproape rului lua în posesie formele. Am vãzut parte dintre ipostaza rugãtoare nu mai vorbesc despre sine, ci în pãduri plutitoare-aai strigat acestea în colivia de sticlã din Atelierul devenit mu- despre cel ce le-a meºterit. Este acolo concentrat, prelung deasupra întâielor ape. zeu, din Centrul Pompidou. Aceeaºi clipã îngheþatã, copleºitor, fãurarul cu forþa lui creatoare ºi gândul surprinsã ºi la casa memorialã de la Hobiþa. Însã aici, inspirat de muze. Aglomeraþia de unelte, dispozitive, Pasãre eºti? Sau un clopot prin lume purtat? la Paris, trilurile pãsãrilor, cântatul cocoºilor, freamãtul materie brutã, semifabricate, alãturi de alte lucruri domniºoarelor nu se mai aud de peste gardul de care sã ostoiascã dorul de acasã (nenumãrate Fãpturã þi-aam zice, potir fãrã toarte, aproape. Coloanele, arestate ºi ele, sunt prea fotografi!), au nostalgia celui ce le-a pipãit cu palmele Cântec de aur rotind departe de stâlpii pridvoarelor. Felul de viaþã al sale asprite de iubire. Epiderma sa este în strãlucirea Peste spaima noastrã de enigme moarte. artistului, adus cu sine de acasã, în atelierul sãu lor, cum puterea lui, pusã eliberare din volumele de lucru, nu se întrevede în sãlile cu rol de muzeu. greoaie, este uzura tuturor uneltelor mânuite cândva. Dãinuind în tenebre ca în poveºti În apropierea Centrului Cultural Pompidou, lume Brâncuºi este chiar el o fericitã voinþã a pietrei, cu fluier pãrelnic de vânt multã ºi pestriþã. Toate rasele pãmântului, toate pentru statornicia sa în rânduielile moºtenite. cânþi celor ce somnul ºi-ll beau modele ºi-au dat întâlnire, fãrã inhibiþii. Grupuleþe din macii negri de subt pãmânt. diverse oferã spectacole gratis unei asistenþe la fel m urcat coloana cea mare de oþel a de cosmopolite. Privim cu oarece curiozitate smin- Parisului, Turnul Eiffel, ºi am gãsit, tot Fosfor cojit de pe vechi oseminte tirea lumii globale ºi acest Babel febril, din inima în spatele sticlei, taifasul de cearã al altor ne pare lumina din ochii tãi verzi Parisului. Pare surprinzãtoare cãutarea noastrã de meºteri:A Thomas Edison ºi Gustave Eiffel. Nu mi-am Ascultând revelaþii fãrã cuvinte aici ºi apoi senzaþia înstrãinãrii spiritului artistului explicat rostul taifasului celor doi, dar le-am recunos- subt iarba cerului sborul þi-ll pierzi. nostru de izvorul ivirii sale ne provoacã întrebãrile. cut faima. Anonim, aici, alt român de prin Câmpina, Am venit sã vedem urme româneºti în oraºul inginerul Gheorghe Pãnculescu, va fi ajutat, discret, Din vãzduhul boltitelor tale amiezi luminilor. Semnul de identificare al destinaþiei cãutate milioanele de turiºti sã poatã vedea de foarte de sus este ambiguu: Atelier Brancusi Musée national d’art Oraºul Luminilor. Credem cã taifasul cu el era mult ghiceºti în adâncuri toate misterele, moderne. Are toatã claritatea privind recunoaºterea mai potrivit în vârful coloanei de oþel, ºtiind cã ºi înalþã-tte fãrã sfârºit, artei moderne. Ne atenþioneazã cã aici a fost salvat, substanþa aceasta va fi provenit în bunã mãsurã din dar sã nu ne descoperi niciodatã ce vezi. din locaþia sa autenticã, atelierul sculptorului într-un piatra Carpaþilor, eliberatã de metalurgii, ºi ei români muzeu. Atributul naþional este ceea ce ne-a provocat anonimi. Nu avem nicio supãrare. Moda aceasta este Gândirea, VI, nr. 1, februarie 1926, pag. 6 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 19 Curtea de la Argeº

Nevoia de românism De vorbã cu Acad. Bogdan C. Simionescu Nicolae MELINESCU Conteazã cu adevãrat ce avem în cap, nu în buzunare. Acad. Bogdan Simionescu abordare a românismului ca filosofie argumentând: „În prezent, interconexiunea dintre Au fost umilite constant proactivã de promovare a valorilor reale ºtiinþã, culturã ºi artã constituie un vector al evoluþiei cadrele didactice – ºi nu mã ºi profunde în deschiderea cãtre com- societãþii ºi formãrii generaþiilor tinere pentru un viitor refer la cele universitare în plexulO european are nevoie de opinii cât mai într-o lume în perpetuã schimbare… Conexiunea ºi special, ci la învãþãtor, la diverse ale unor oameni din domenii cât mai variate. interdependenþa dintre ºtiinþã ºi culturã vor deveni din profesorul de gimnaziu ºi de Academicianul Bogdan C. Simionescu, inginer ce în ce mai consistente, iar evoluþia fiecãreia dintre liceu. De câte ori guvernele chimist, profesor universitar, unul dintre oamenii ele va fi din ce în ce mai dependentã de parcursul care s-au succedat le-au promis mãriri de salarii de stiinþã extrem de apreciaþi în lume, preþuit de celeilalte.” Manifestãrile culturii artistice sunt foarte ºi facilitãþi ºi au fãcut promisiuni deºarte? De fapt, colegii academicieni pentru continua modernizare vizibile prin concerte, expoziþii, târguri de carte, dar a fost distrus statutul de cadru didactic ºi este a Institutului de Chimie Macromolecularã „Petru Poni” excelenþele ºtiinþifice rar devin evenimente remarcate obligatorie restabilirea respectulului faþã de învã- al cãrui director a fost din 2000 pânã în 2014, aduce de mass-media ºi promovate în spaþiul public. þãtor/profesor în societate. În mediul rural, elita localã o viziune completatã ºi de calitatea de vicepreºedinte ªi cultura artisticã, ºi cea (sã-i spunem) tehnicã a fost reprezentatã, timp de decenii, de doi sau trei al Academiei Române, confruntat cu stãri de fapt fac parte, cu siguranþã, din amprenta naþionalã, oameni: învãþãtorul, preotul ºi funcþionarul de la extraprofesionale, dar pentru a cãror rezolvare exemplele în primãrie. Ei au ridicat satele. Acolo unde aceºti deþine o abordare riguroasã ºi pragmaticã. Este acest sens fiind oameni probau un orizont mai larg, munceau ºi motivul pentru care cele ce urmeazã conþin multiple – sã ne demonstrau cã sunt oameni serioºi, reprezentau definiri ale caracterului reprezentativ pentru gândim la Henri un exemplu pentru cei ce-i înconjurau, se dezvolta, identitatea naþionalã. Coandã, înaintea evolua întreaga comunitate. Astãzi parcã nu vrem În opinia mea, patriotismul este o trãsãturã lui fiind Aurel Vlaicu, sã înþelegem cã în educaþie ºi culturã „rentabilitatea” care ar trebui sã ne caracterizeze, în ansamblu Traian Vuia ºi mulþi nu se dovedeºte de azi pe mâine ºi nu se mãsoarã ºi pe fiecare dintre noi. Cred cã ar fi bine sã alþi pionieri români în bani. O þarã cu oameni educaþi determinã, în timp, întelegem cã aparþinem unui loc anume, aceastã care au dezvoltat ridicarea ºi afirmarea întregii naþiuni. conºtiinþã garantând ºi o anumitã siguranþã. Eu aviaþia mondialã. am trãit destul de mult în strãinãtate, aproximativ Nietzsche afirma novaþia ºi creaþia ºtiinþificã originalã au dus ºase ani cumulaþi, ºi ºtiu ce înseamnã sã te afli cã „un popor nu se la dezvoltarea unei adevãrate industrii de în alt loc decât cel de origine. M-am acomodat, caracterizeazã atât protejare a acestora în contextul unei intense m-am simþit foarte bine în exteriorul þãrii, eram prin oamenii mari comunicãriI universale ºi al accesibilitãþii la informaþie. tânãr. Totuºi, sã ºtii cã existã un spaþiu cãruia pe care îi are, ci Descoperirile cu aplicaþie comercialã imediatã, îi aparþii, unde te întorci întotdeauna, în care vei mai ales prin felul aducãtoare de profit, nu numai cã îmbogãþesc gãsi mereu oameni care sã fie lângã tine, gata în care îi recu- patrimoniul universal, ci devin, în egalã mãsurã, sã te ajute, cu care te înþelegi în limba ta, care au noaºte ºi îi stimea- parte a identitãþii naþionale în funcþie de punctul o zestre culturalã ºi o educaþie dacã nu identice, zã pe aceºtia” – de emanaþie al acestor descoperiri. Prin înregis- cel puþin apropiate, în care ai prieteni, pãrinþi, în ºi aici noi nu stãm trarea patentului unei inovaþii un anumit beneficiar care ai mormintele familiei, cred cã toate acestea deloc bine. În istoria ºi-o asumã în mod exclusiv, îºi reclamã dreptul îþi dau tãrie. Partea bunãã, în cazul nostru, este þãrii au existat de proprietate intelectualã ºi o înregistreazã apartenenþa la o þarã realmente frumoasã. Nu oameni care au ca realizare a unei anumite entitãþi. totdeauna recunoaºtem ºi afirmãm acest adevãr Este o problemã care nu a fost rezolvatã integral pertinent. Avem munþi, mare, câmpii, dealuri, þara contribuit fundamental la patrimoniul naþional (ºi nu numai) al cunoaºterii. Spre exemplu, una dintre nicãieri în lume. Am discutat de multe ori cu prieteni noastrã deþine unele dintre cele mai vechi pãduri ºi colegi din strãinãtate ºi am constatat cã lucrurile din Europa, se bucurã de o florã ºi faunã extrem de primele clasificãri din chimia organicã a fost realizatã de savantul Constantin Istrate ºi publicatã în Franþa. sunt foarte complicate. Peste tot, obþinerea unui bogate, în fauna noastrã regãsindu-se peste treizeci brevet dureazã foarte mult. În Occident, de exemplu, Francezii, dar ºi cercetãtorii din alte þãri au lucrat în de mii de specii, unele dintre ele dispãrute în restul brevetele nu aparþin universitãþilor sau institutelor de urmãtorii 30-40 de ani utilizând clasificarea propusã continentului. România este o þarã care, în ciuda cercetare. Munca de cercetare finalizatã cu o invenþie de savantul român. Mulþi au considerat cã fizicianului a ceea ce s-a întâmplat în anii din urmã, este încã ºi brevetarea acesteia sunt foarte costisitoare, întreg ªtefan Procopiu, care a descoperit magnetonul, bogatã ºi dispune de rezerve pentru dezvoltare. În procesul durând câþiva ani. Dupã brevetare, actul acelaºi timp, discutãm despre o realitate care þine i s-ar fi cuvenit Premiul Nobel pe care l-a primit Niels respectiv rãmâne într-un sertar ºi, dacã nu existã de istoria noastrã, de un trecut care ne-a influenþat. Bohr. Costin D. Neniþescu a fost cel mai mare chimist un utilizator, cineva care doreºte sã-l cumpere, efortul Cei care considerã istoria un fel de poveste lipsitã organician pe care l-a avut România, a deþinut 27 de devine lipsit de sens. De aceea, în þãrile dezvoltate, de importanþã greºesc ºi, la un moment dat, se vor brevete ºi este autorul a sute de lucrãri. Majoritatea companiile sunt cele care urmãresc, sunt interesate lovi cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe au apãrut în reviste din România, cu o circulaþie de activitatea de cercetare desfãºuratã în universitãþi cel de jos. Trebuie sã aparþii unei culturi. Acea internaþionalã redusã ºi Premiul Nobel pe care ºi institute de cercetare. Când apare un lucru nou abordare conform cãreia acolo unde-mi este bine, l-ar fi meritat pentru descoperirea unei noi clase si interesant, biroul specializat al corporaþiilor se acolo-mi este patria/locul, nu este corectã ºi nu se de catalizatori a revenit altora. George Emil Palade adreseazã cercetãtorilor ºi îºi manifestã interesul dovedeºte realistã pe termen lung. Ca sã te poþi a câºtigat Premiul Nobel dupã ce a primit o educaþie pentru o anumitã inovaþie. Corporaþia plãteºte acomoda într-o altã þarã – dacã vrei într-adevãr sã ºtiinþificã solidã în România. A plecat în strãinãtate brevetul, cheltuielile de analizare, dupã care îl te integrezi perfect devenind cetãþean strãin – trebuie ºi a devenit ceea ce în literatura anglo-saxonã apare achiziþioneazã – abia atunci brevetul devenind sã renunþi la tot trecutul tãu, sã te negi pe tine însuþi. drept ”the most influential cell biologist ever”. ªi rentabil. Asta se întâmplã în timp ce în România Prin parcursul sãu istoric, România nu s-a aflat ªtefan Hell, laureat al Premiului Nobel, a fost educat industria practic a dispãrut, noi importând aproape într-o zonã dintre cele mai favorizate. Imperiile din pânã la ºaisprezece ani în România. Avem perso- totul – de multe ori materiale proaste calitativ. Pentru jur au dorit mereu sã intre peste þinuturile româneºti, nalitãþi în viaþã care, de regulã, nu se laudã cu ca cercetarea sã se dezvolte ºi pentru ca ea sã dar acestea au reuºit sã reziste ºi au dovedit o capa- reuºitele lor, dar societatea ar trebui sã le recunoascã reprezinte un brand de þarã (ceea ce ar fi posibil, citate foarte mare de regenerare. Gândiþi-vã cum meritele, ele putând constitui oricând modele pentru pentru cã inteligenþã nativã ºi ingeniozitate avem!) arãta România la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial... cei tineri, chiar începând din ºcoalã. Nu existã niciun e necesar ca multe elementele sã fie consonante. Douãzeci de ani mai târziu, în 1939, aceeaºi þarã motiv sã credem cã suntem în urma altora. Niciun fel Este nevoie de o industrie interesatã – ºi aceasta, devenea a ºaptea din Europa ca numãr de locuitori de motiv! În istoria ºi diplomaþia noastrã au existat la rândul ei, trebuie sã înþeleagã ce înseamnã sã ºi ca economie. Leul era acoperit în aur, cine muncea mulþi oameni mari. Nu foarte multe þãri au beneficiat priveºti în perspectivã, nu sã gândeascã numai putea sã-ºi permitã o vacanþã de douã sãptãmâni de personalitãþi precum Nicolae Titulescu. Un alt de azi pe mâine. Eu am realizat acum câþiva ani pe an în strãinãtate, împreunã cu familia, reþeaua exemplu e Anghel Saligny (care a fost ºi preºedinte o situaþie la zi în domeniul chimiei ºi, din pãcate, de drumuri era mai bunã decât cea de astãzi, chiar al Academiei Române, 1907-1910) – a proiectat lucrurile nu s-au schimbat mult de atunci. Întreprin- dacã drumurile nu erau asfaltate, ci pietruite, reþeaua ºi realizat podul de la Cernavodã, o cale de comu- derile mici (ºi micro-întreprinderile, cu nu mai mult de cãi ferate era, de asemenea, performantã. În nicaþie pe care au circulat deja zeci de milioane de de zece angajaþi) reprezintã în chimia româneascã decursul istoriei noastre au existat momente foarte maºini, sute de mii de trenuri, pod funcþional ºi în actualã 92% din total. Este imposibil – inclusiv din grele, pe care le-am depãºit relativ uºor în momentul prezent. În mod evident au existat ºi existã încã cauza lipsei de capital – ca ele sã preia brevete de în care naþiunea s-a mobilizat. Numai cã trebuie personalitãþi care reprezintã spiritul ºi identitatea invenþii realizate, spre exemplu, la Institutul de Chimie sã fim conºtienþi de asta, trebuie sã avem o clasã româneascã. Pentru ca ele sã fie recunoscute de Macromolecularã „Petru Poni” din Iaºi, institut de politicã în stare sã conducã responsabil, în care sã publicul larg, pentru ca ele sã devinã modele pentru excelenþã al Academiei Române. Chimia reprezintã avem încredere ºi care sã ne arate drumul de urmat. tinerii de astãzi este nevoie de educaþie în acest un domeniu particular al ºtiinþei, producþia chimicã necesitã investiþii de plecare mari sau foarte mari, dar n mod frecvent, când se vorbeºte despre sens. A propos de educaþie, în ultimele douã decenii evoluþia societãþii nu poate fi conceputã în absenþa culturã sunt subînþelese cultura plasticã, am distrus învãþãmântul, degradarea ºcolii ca insti- chimiei. În plus, trebuie sã dispui ºi de o anumitã muzicalã sau literarã ºi mai puþin cultura tuþie fiind provocatã nu atât de lipsurile financiare, culturã antreprenorialã, pe care noi nu o avem încã, stiinþificã.Î Profesorul Bogdan C. Simionescu de investiþiile (extrem de importante de altfel) reduse, ºi sã beneficiezi de un mediu favorabil ºi stimulativ. a abordat falsa opoziþie dintre ºtiinþã ºi culturã ci de modul în care au fost tratate ºcoala ºi educaþia. 20 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Nevoia de românism incolo de ºcoalã ca instituþie, intervine naþional ºi care, de multe ori, ar putea fi recunoscute învãþãmântul, cultura, proprietatea intelectualã, ºcoala ca formã de gândire ºi de trans- ºi în plan european dacã noi le-am preþui aºa cum ar rezervele naturale, agricultura, energia, un proiect al mitere a unui pachet amplu de cunoºtinþe trebui, se raporteazã la un lucru relativ simplu. Cum Dunãrii inclus în planul european al fluviului, situarea careD sã formeze ºi sã consolideze elitele profesio- ei înºiºi nu sunt în stare sã realizeze, prin propriile noastrã geo-politicã, oportunitãþile ºi ameninþãrile nale, bazã a excelenþelor intelectuale din care pot forþe, ceva remarcabil si durabil, denigreazã valorile, viitorului. Peste trei sute de cercetãtori din institutele proveni atât savanþii, cât ºi politicienii sau conducã- devenind astfel vizibili în ochii societãþii, îºi constru- Academiei Române ºi cadre didactice universitare torii sociali. În funcþie de influenþa ºi exerciþiul recep- iesc un fals renume „distrugând” (de fapt, murdãrind) au elaborat strategia – peste trei mii de pagini care tãrii elitelor se dezvoltã în societate mecanismul de valorile autentice. Aceastã atitudine existã ºi în lumea încep cu analiza SWOT (puncte forte, puncte slabe, lansare ºi menþinere a modelelor, modele absolut ºtiinþei. Mergi la un simpozion, la un congres interna- oportunitãþi ºi ameninþãri), cu situaþia prezentã, necesare în consolidarea spiritului naþional ºi þional, prezinþi o lucrare ºi ajungi la sesiunea de continuând cu obiectivele propuse pe termen lung, a specificului românesc, atât la nivelul superior întrebãri din audienþã. În rândul acesteia apar unul stabilind etapele de parcurs în trei variante diferite: al intelectualitãþii, cât ºi în practica de zi cu zi, sau doi cercetãtori tineri care întreabã de ce nu ai continuarea integrãrii europene în ritm susþinut, în modul de manifestare a individului în comunita- vorbit despre un subiect particular care fusese tratat încetinirea procesului de integrare ºi apariþia unor tea profesionalã ºi în societate, în ansamblul ei. într-un articol apãrut cu doar douã zile în urmã. situaþii de tip Brexit, ºi calea de mijloc a menþinerii Modelele, consacrate în cea mai mare parte de Dacã eziþi ºi mãrturiseºti, onest, cã nu l-ai citit, unui ritm asemãnãtor celui de pânã acum. Am calitatea de membru al Academiei Române, dezvoltã estimat costurile, dar ºi sursele de finanþare – pentru un anumit comportament, din ce în ce mai elevat cã ele existã, chiar dacã noi nu le accesãm aºa cum ºi o bazã de promovare a identitãþii naþionale ar trebui! Integrarea noastrã în Uniunea Europeanã manifestate în producþia de bunuri ºi în creaþia ne-a deschis porþi de finanþare extrem de importante originalã ºtiinþificã sau artisticã. pe care nu suntem în stare sã le accesãm inteligent Pentru un intelectual autentic, intrarea în si sã utilizãm banii în scopul dezvoltãrii. Am evaluat Academia Românã ºi, apoi, obþinerea statutului ºi resursele umane necesare, pentru cã existã de academician sunt, indiscutabil, un vârf de carierã. domenii în care noi, practic, nu mai avem specialiºti. Nu existã, la nivelul þãrii noastre, o recunoaºtere Ne trebuie, de asemenea, o legislaþie adecvatã, mai mare. Academia Românã a împlinit 151 de ani deoarece chiar dacã ai oamenii specializaþi, infra- de existenþã, perioadã în care a numãrat aproximativ structurã ºi fonduri, sistemul legislativ trebuie sã 1.700 de membri corespondenþi, membri titulari susþinã dezvoltarea. Acest amplu material a fost ºi membri de onoare din þarã – un procent extrem trimis deja responsabililor politici, pentru cã Academia de mic raportat la peste un secol ºi jumãtate de Românã poate propune un proiect de þarã, dar nu are cum sã-l ºi implementeze, deciziile aparþinând sferei existenþã. Cel care viseazã sau îºi propune încã din indivizii se legitimeazã prin faptul cã au abordat un politice. Am realizat ºi un volum de trei sute de pagini tinereþe sã atingã aceastã culme profesionalã trebuie cercetãtor autentic, cunoscut, care deþinea mai puþine care constituie un rezumat al planului de þarã propus sã dispunã de o educaþie solidã, sã fie devotat muncii informaþii decât ei... Sunt procedee incorecte, care de cãtre Academia Românã ºi o formã concisã a ºi carierei alese, sã nu urmãreascã realizarea sa în uneori degenereazã în forme grave de imposturã. plan financiar, pentru cã din cercetare (nu numai la acestuia (de numai o sutã de pagini) care oferã exact Pânã la urmã, intelectualii autentici – nu cei de esenþa. Strategia de dezvoltare a României, propusã noi, ci ºi în alte þãri) nimeni nu se îmbogãþeºte, sã fie mucava – trebuie sã judece cu propria minte ºi dispus sã facã sacrificii – inclusiv în viaþa personalã. de Academia Românã, poate fi parcursã de orice conºtiinþã. Existã, totuºi, un context advers. Tele- În plus, nu poate fi vorba de opt ore de muncã pe om politic – o primã lecturare i-ar lua câteva dupã- viziunile, printre care, din pãcate, ºi televiziunea zi, cu semnarea condicii ºi încheierea programului la amieze. Materialul a fost trimis Administraþiei Prezi- naþionalã, nu invitã decât rar, în emisiuni culturale ora prevãzutã... Noþiunea de timp liber nu prea existã, denþiale, celor douã camere ale Parlamentului, ºi ºtiinþifice, membri ai Academiei Române. De câte trebuie sã menþii o anume stare ºi sã accepþi un preºedinþilor partidelor parlamentare. Sunt bine- ori aþi vãzut academicieni la postul tv naþional? anume mod de viaþã. Nu imi place sã vorbesc despre venite eventuale observaþii ºi sugestii pe care, Subiectele politice invadeazã viaþa ºi societatea... mine, dar, în mod normal, ºi acum, eu lucrez 12 -13 dacã le primim în decurs de trei-patru luni ºi, dacã toatã lumea discutã politicã. Academia Românã, prin ore pe zi. Sunt ani buni, probabil mai mult de treizeci au relevanþã, dacã sunt pertinente, le vom integra de ani, de când nu mi-am luat concediu mai mult de statut, este apoliticã. Evident, ºi membrii Academiei în proiect. Aceastã strategie a fost gânditã ca o sãptãmânã pe an – ºi aceasta împãrþitã în trei zile Române voteazã, dar nu discutãm politicã, nu acesta o contribuþie de substanþã a Academiei Române acum ºi încã trei sau patru peste câteva luni. Nimeni este rolul nostru. În momentul în care în mass-media la dezvoltarea naþiunii române în preajma împlinirii nu m-a obligat sã trãiesc aºa. Îmi place ceea ce fac, se prezintã furturi, hoþii, crime, pentru omul de rând unui secol de la Marea Unire. mi-a plãcut întotdeauna, am avut oferte foarte multe acestea constituie actualitatea. Din pãcate, nu se ºi înainte ºi dupã 1989 sã mã stabilesc în strãinã- mediatizeazã ºi câþi tineri absolvenþi români au fost ncã de la constituirea Societãþii Literare tate, mi s-au oferit poziþii permanente de profesor admiºi la marile universitãþi din strãinãtate sau câþi Române în 1866, devenitã la scurt timp universitar. La Université de Haute-Alsace din tineri de-ai noºtri au câºtigat olimpiade internaþio- Societatea Academicã, unul dintre primele Mulhouse, Franþa, dupã ce am fost profesor invitat nale, câþi tineri români au participat la concursuri saleÎ obiective a fost alcãtuirea Dicþionarului limbii trei luni, mi s-a pãstrat timp de ºapte ani o catedrã internaþionale ºi au câºtigat premii, cum se afirmã române. Prima lucrare academicã a fost Gramatica cu normã întreagã. Niciodatã nu am dorit sã mã internaþional concetãþenii noºtri în ºtiinþã, culturã, limbii române: Partea analiticã, publicatã în 1869, stabilesc în strãinãtate. Am cãlãtorit mult, am con- artã. Despre cãrþile noastre traduse în limbi de urmatã de Sintaxã, apãrutã în 1877, ambele sub ferenþiat la manifestãri ºtiinþifice, în universitãþi sau circulaþie universalã (puþine, este adevãrat) ºi îngrijirea ºi coordonarea celui considerat pãrintele institute de cercetare, îmi face oricând plãcere sã prezente în marile librãrii ale lumii nu se vorbeºte lingvisticii româneºti, filologul Timotei Cipariu. De merg trei-patru zile în strãinãtate – deºi acum nu mai deloc. S-au mediatizat, la un moment dat, succesele atunci, normativele academice au dat consistenþã dispun de timpul necesar. Pânã la urmã este vorba teatrului românesc în strãinãtate. A dispãrut ºi epoca ºi corectitudine în folosire limbii naþionale, nelipsitã, de sacrificii: nu ai timp liber, nu ai timp sã socializezi, aceea, deºi teatrul românesc este foarte, foarte bun din pãcate, de abuzuri ºi distorsiuni. În majoritatea nu ai timp de vacanþe adevãrate, trebuie sã fii devotat ºi încã avem actori foarte mari. Festivalul „George cazurilor, excesele ºi greºelile au fost înlãturate prin muncii tale, sã citeºti mereu, sã înveþi tot timpul, Enescu” reprezintã o manifestare deja consacratã, intervenþia în spaþiul public, la radio ºi în presã, a sã gãseºti un mediu în care sã te dezvolþi, sã care în prezent se numãrã printre primele zece lingviºtilor consacraþi ºi recunoscuþi care au readus ai norocul unor profesori/mentori buni ºi dedicaþi asemenea evenimente pe plan mondial, dar a ajuns limbajul cotidian în limitele corectitudinii. Avalanºa care sã te formeze, sã te îndrume. cu greu sã fie cunoscut în exterior. Suntem în stare de informaþii din noile medii electronice, rãspândirea sã realizãm lucruri extraordinare, dar orice lucru platformelor digitale de comunicare au fãcut tot mai uropenismul se transcrie, din pãcate, ºi prin serios, construit solid, necesitã continuitate pentru dificilã regularizarea limbii, Academia Românã fiind cosmopolitism al superficialitãþii ºi printr-un a-l face temeinic. excedatã de autorii, de multe ori oficiali, ai unor consumism agresiv care distruge valori; apar maltratãri ale limbii corecte. Cosmopolitismul, ºi fenomeneE de denigrare a valorilor ºi personalitãþilor schimbare a acestei stãri de impas pre- incultura ºi aroganþa au alimentat forme tot mai consacrate. Aºa-ziºi intelectuali ºi pseudo-formatori supune regândirea relaþiei dintre viziune, aberante ale comunicãrii într-o limbã care se de opinie, fãrã o instruire temeinicã în sociologia dezvoltare ºi strategie. Corelarea celor vrea modernã, dar este plinã de barbarisme culturalã a þãrii, prolifereazã în sfera publicã atacuri trei Oprocese poate sã redea dinamismul necesar ºi incorectitudine. împotriva unor repere identitare adânc consacrate promovãrii românismului în tot ce are mai generos ºi La noi, de multe ori, legile nu sunt respectate. în mentalul colectiv ca repere ale românismului. mai original. Intervin aici câteva variabile care þin de Prin lege, Academia Românã trebuie sã realizeze Sub locvacitatea lor acidã sunt mutilate personalitãþi autorii care stau sau pot sã stea la originea fiecãruia Dicþionarul limbii naþionale, sã introducã reguli gra- ca Eminescu, Creangã, Enescu ºi chiar Brâncuºi. dintre ele, dar ºi de sistemul decizional ºi de corpul maticale ºi sã vegheze asupra respectãrii lor. Dar Elita adevãratã din domeniul ºtiinþei ºi culturii are celor calificaþi sã punã în practicã modalitãþile de legea nu conþine ºi o parte punitivã care sã-l sancþi- de dus o bãtãlie nedreaptã ºi asimetricã pentru manifestare a direcþiilor fundamentale de progres. oneze pe cel care o încalcã. Rezultatul este cã unele repunerea unor asemenea valori în circuitul spirite- ªtiþi cã România nu a avut, practic, o strategie prevederi nu sunt respectate – nici mãcar de cãtre lor naþionale reale. Din pãcat, un sistem comercial post-aderare la Uniunea Europeanã. Dupã intrarea intelectuali. Dicþionarul limbii române – aproape senzaþionalist le permite uzurpatorilor sã devinã în UE ne-am aºteptat sã curgã lapte ºi miere, am nouãsprezece mii de pagini –, ca ºi forma sa mai zgomotoºi ºi spectaculoºi în comparaþie cu profesorul crezut ca vom duce o viaþã mai bunã muncind mai restrânsã, Dicþionarul explicativ al limbii române, au de ºcoalã chemat sã dezvãluie minunãþia scrierilor lui puþin. Nu am avut o viziune pe termen lung... ne fost elaborate de cãtre Academia Românã. Istoria Eminescu, vraja sunetelor compuse de Enescu sau trebuia o strategie. Academia Românã a gândit, românilor, în total cam treisprezece mii de pagini, simbolistica mãreaþã a Complexului de la Târgu-Jiu. realizat ºi propus un program de þarã la care s-a este elaboratã tot de cãtre Academia Românã. O mare parte dintre cei care cautã sã distrugã sau lucrat din anul 2014, program iniþial bazat pe un- Existã ºi alte opere fundamentale (re)editate sã denigreze valorile care fac parte din patrimoniul sprezece proiecte (acum treisprezece) care privesc de Academia Românã. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 21 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Poezia plânsului arheic Theodor CODREANU n noianul de cãrþi primite sãptãmânal se avangardei, care îi va da noului poet ºi botezul „Acceptarea sacrificiului de nimereºte, câteodatã, sã gãsesc ºi literaturã literar, în Contemporanul (1973) ºi într-o scrisoare: cãtre Baciul mioritic este adevãratã. La finele anului care tocmai ne-a „Încã o datã: eºti poet, nu ºtiu cât de mare. Dar poet aidoma acceptãrii sacrificiului pãrãsit,Î mi-a fost dat sã primesc, într-un plic cu cinci adevãrat. Poemele tale au un sunet cu totul deosebit, de cãtre Iisus, adicã un motiv cãrþi, ºi o scrisoare, din care citez: „Bucureºtiul l-am care n-ar fi fost posibil fãrã Eminescu, dar nu sunt cristic evident, cu care s-a vãzut ultima oarã acum 50 de ani. De atunci în alt eminesciene. Este o concentrare ºi o limpezime contaminat motivul arhaic oraº n-am cãlcat, în afarã de Cluj, capitala judeþului în ele, care n-ar fi fost cu putinþã nici fãrã Ion Barbu, iniþial.” Pãrãsiþi, românii din meu, unde mai cobor, la câþiva ani o datã, dar numai deºi nu-l reamintesc în niciun fel.” Diagnostic „precis”, Ardeal „vor pãstra în suflete dacã am vreo problemã a cãrei rezolvare necesitã validat de timp. nu ideea rãzbunãrii, ci a prezenþa mea acolo. Aici în munþi mi-am scris majo- Somn de Voevod a trecut prin mai multe meta- resemnãrii, a jalei seculare, aºa cum apare ea în ritatea cãrþilor. Sunt membru al US din 1990. În munþii morfoze, scrisã fiind între anii 1970-1972, pe vremea poezia lui Goga”, esenþa poeziei de jale ºi a doinei mei m-a vizitat, prin anii ’70 ai secolului trecut, Geo când era „ºomer (cu licenþã în Filologie) pe strãzile din Transilvania (p. 185). Spiritul voevodal se va Bogza, cu care am purtat o corespondenþã ce s-a Clujului”, cum ne avertizeazã în Notã asupra pre- bifurca prin Bogdan, Dragoº, în Moldova, Negru-Vodã întins pe durata a 30 de ani (am publicat scrisorile zentei ediþii. Þinutã ani buni, dupã moda timpului, în ºi Basarabi, în Muntenia, culminând cu ªtefan cel D-sale cãtre mine într-un volum, acum câþiva ani). sertarele Editurii Dacia, apoi la Cartea Româneascã, Mare ºi Mircea cel Bãtrân, voevozii rãmânând, în Nu particip la viaþa publicã a scriitorimii noastre, a trebuit sã aparã, ruptã continuare, „emblemele spirituale ale neamului”. nu mi-am lansat cu public nicio carte, nu particip în trei, dupã sfatul lui Dâra voevodalã va supravieþui pânã la încercãrile de la întruniri, serate literare. Pentru mine poesia e Virgil Bulat: Somn de epopei din secolul al XIX-lea, în opera lui Eminescu, un act de singurãtate, cum e ºi viaþa mea, de altfel. Voevod (Editura Cartea în Pajerele lui Mateiu I. Caragiale, Imnele voevodale Trãind eu retras în munþii mei, nu cred cã aþi auzit Româneascã, 1980), ale lui Ioan Alexandru ºi în Somn de voevod, cartea de mine, ceea ce, în aceste condiþii, mi se pare Planete de Melancolie lui Teofil Rãchiþeanu. Acest fatum voevodal va cãpãta firesc.” Oprindu-mã aici, trebuie sã mãrturisesc cã (Dacia, 1986), Poeme- dimensiuni tragice prin Horia ºi Avram Iancu. Teofil numele poetului îmi era, totuºi, cunoscut din presa nserate (Cartea Rãchiþeanu se trage din mesianismul dramatic al lui literarã, din lecturi sporadice, fãrã însã a-i fi citit Româneascã, 1989, Eminescu: „Dar metafora voevodalã la Eminescu se vreo carte. Cu siguranþã însã are dreptate: trãind dar difuzatã în 1990). manifestã ºi într-un alt mod, de o sorginte romanticã ca un sihastru, în Munþii Apuseni, la Rãchiþele, de Ediþia din 2015 (Editura ºi mesianicã mai apãsatã. Voevodul devine la el ºi unde ºi-a luat ºi numele de poet, câþi vor fi auzit de Scriptor, Cluj-Napoca) codrul ce-i înfrãþit cu românul, ºi tânãrul luceferian Teofil Rãchiþeanu? Câteva dicþionare îi consemnea- e cea restituitã în forma care-ºi urmeazã cu statornicie programul de a împlini zã opera (Dicþionarul general al literaturii române, iniþialã, din trei pãrþi: chemarea sa ºi pe aceea a unei tradiþii încetãþenite. Dicþionarul biografic al literaturii române al lui Aurel I. Somn de Voevod, Este o atitudine nouã, pe care Blaga o numeºte II. Elegii pentru restriºtea Sasu), pentru ca istoriile literare fie sã-l ignore total «natura bisericã» ºi care se impune acum în poezia Voevodului (dedicatã (Ion Rotaru, Nicolae Manolescu), fie sã-i acorde noastrã, ajungând în final în versurile lui Teofil ex-regelui Mihai I, în câteva rânduri (Marian Popa) sau sã-l aºeze într-o Rãchiþeanu la un rafinament cu totul special. Avem ipostazã de fost Voevod listã (Dumitru Micu). Cu toate acestea, despre de-a face cu o viziune voevodal-sacralã despre de Alba Iulia), III. Noaptea Teofil Rãchiþeanu au scris, nu de complezenþã, Geo naturã, pe care Eminescu o ridicã la rang de specie Bogza, Mircea Vaida-Voievod, Horia Bãdescu, Dinu lui Orfeu. Beneficiazã de o amplã postfaþã a lui Mircea Popa. aeternitattis.” (pp. 190-191) Fapt analizat cu profun- Flãmând, Mircea Popa, V. Fanache, Cornel Regman, zime de Blaga în Geneza metaforei ºi sensul culturii. Teohar Mihadaº, Constantin Cubleºan, Petru Poantã, Laurenþiu Ulici, Ion Buzaºi, Teodor Tihan, Zaharia artea, dupã cum ne atenþioneazã ºi u aceastã punere în ecuaþie istoricã Sângeorzan, Irina Petraº, Alex. ªtefãnescu, George postfaþatorul, e axatã pe mitul voevodal, ºi ontologicã îºi continuã Mircea Popa Vulturescu, Al. Cistelecan, Ion Cristofor, Artur de largã circulaþie româneascã (dar ºi radiografierea liricii voevodale a lui Teofil Silvestri, Mircea A. Diaconu º.a. Deºi a publicat, pânã europeanã),C mit având rãdãcini în centrul religios Rãchiþeanu.C Criticul observã cã tripticul mioritic, astãzi, peste douãzeci de volume, opera lui Teofil al „Daciei felix” (pânã la zeul Indra din Rig-veda) trecut prin Eminescu, al mitului voievodal, se Rãchiþeanu rãmâne cvasinecunoscutã istoriei ºi criticii ºi în istoria medievalã ºi care va culmina, la noi, rãsfrânge deopotrivã asupra celor trei pãrþi construite literare, înclinatã sã supraevalueze nume ºi forme prin Eminescu. De altfel, þãrile române s-au înfiripat din poeme predominant tristrofice, Teofil Rãchiþeanu literare la modã. Stilistic ºi conþinutistic, opera lui voevodal, prin descãlecãri spre est ºi sud, intrate fiind deopotrivã „poet de idei”, „un poet de metaforã Teofil Rãchiþeanu este strãinã textualismului post- în mirajul legendei. Mircea Popa coroboreazã trira- pregnantã, de atmosferã beatificã, de superbie modernist, autorul etichetat fiind ca „tradiþionalist”, mificarea românilor cu drama mioriticã a Ardealului: voevodalã ºi de suferinþã ancestralã”: „Niciun poet „eminescian” (ce-i drept, fãrã epigonism), „folclorizant” „Motivul mioritic nu este atât motivul certei dintre român modern nu a fost mai pãtruns de sentimen- etc. În schimb, lectura celor cinci volume pe care a fraþi, motivul dezbinãrii ºi dezunirii acestora, ci mai talitatea ºi vizionarismul eminescian în litera ºi spiritul binevoit sã mi le trimitã mi-a dezvãluit un remarcabil degrabã cel al prevestirii înstrãinãrii Ardealului, patria lui ca poetul acesta sihastru din Munþii Apuseni, spirit transmodern, ceea ce poate sã deschidã o altã celui mai bogat ºi mai ortoman dintre ei. Nunta care trãieºte înfrãþit cu codrul, izvoarele, norii ºi perspectivã a receptãrii literare a scriitorului din Munþii cosmicã din poem prefigureazã motivul damnãrii fenomenalitatea specificã a locului.” (p. 193) O poezie Iancului: Alizeul de dor (2006), Lumina din lacrimã ºi suferinþei românilor din aceastã þarã, suferinþã venind din adâncuri, „care rãbufneºte la suprafaþã (2007), Patimile dupã Iancu (2008), Efulguraþii (2008), care ajunge la apogeu prin introducerea în poem a în mari dezlãnþuiri poetice, purtãtoare de nostalgie, Somn de Voevod (2015). Am amintit doar cãrþile episodului Maicii Bãtrâne, care este simbolul Patriei melancolie, tristeþe metafizicã, peste care se primite. în restriºte. Maica Bãtrânã, adicã Þara, ºi-a pierdut suprapune un sigiliu voevodal inconfundabil”. fiul, conducãtorul spiritual, pe Baciul, recte Voevodul, Criticul admirã singularitatea canonicã a poetului, omn de Voevod se aratã drept cartea cea printr-un complot miºelesc, consumat între «fraþi», ceea ce-l plaseazã pe Teofil Rãchiþeanu între poeþii mai reprezentativã a singularitãþii canonice ºi de aceea Baciul ardelean nici nu reacþioneazã de prim-plan din ultimele patru decenii, prin cro- aduse de Teofil Rãchiþeanu în poezia la cuvintele Mioriþei, întrucât miºelia i se pare prea matism muzical, dulceaþa rostirii, profund cunoscãtor româneascãS postbelicã. Avea de ce sã-l impre- mare, fie neverosimilã.” (pp. 184-185) E un ade- al prozodiei clasice ºi romantice, „cu virtuþi formale sioneze pe Geo Bogza, cel trecut prin spiritul vãrat blestem (fatum), o pedeapsã divinã, încât rar întâlnite” (p. 198). n istoria recentã s-aa întâmplat, de mai multe ori, ca Academia Românã sã naþionaliºti. ªi asta deºi francezii – de exemplu – reprezintã probabil una dintre ia atitudine într-o manierã corectã, expunându-ºi public punctul de vedere naþiunile cele mai naþionaliste din Europa – sunt naþionaliºti în sensul cel mai bun faþã de unele fenomene apãrute în societatea româneascã – tãierea abuzivã al cuvântului, sunt patrioþi. Asta nu înseamnã cã nu au acceptat cetãþeni din alte a pãdurilor,Î vânzarea excesivã a terenurilor agricole unor proprietari anonimi þãri, în Franþa trãind în jur de ºase milioane de cetãþeni de origine arabã. Acolo sau externi, subfinanþarea cronicã a cercetãrii –, militând pentru reîntoarcerea gãseºti cetãþeni originari din Africa mediteraneeanã, din Africa neagrã, din la valori adevãrate, dincolo de „zeul ban”. Drept urmare, Academia a fost atacatã, Orientul apropiat, deci existã deschidere ºi acceptare faþã de exterior, dar þin ºi la incorect ºi nedrept, de o parte a mass-mediei. În România a dispãrut dialogul tradiþii, la un anumit mod de viaþã care diferã mult (de exemplu) de cel din Statele civilizat, bazat pe argumente. Nu avem rãbdare sã ascultãm ºi nici înþelepciunea Unite ale Americii sau chiar din þãrile nordice ale Europei. Franþa se detaºeazã de a accepta idei venite din partea interlocutorului. Dacã eºti un om de culturã în Europa, de pildã, printr-un mod de viaþã plãcut, care li se potriveºte bine fran- adevãrat, dacã eºti un om de ºtiinþã autentic, eviþi sã ajungi în asemenea situaþii, cezilor ºi la care nu vor renunþa. Noi de ce sã renunþãm la tradiþii, identitate pentru cã a doua zi dupã ce ai luat o poziþie sau ai spus lucruri care nu convin, ºi cultura naþionalã? Din pãcate, în ultimii ani am importat mai ales lucrurile diferite de modul de gândire general acceptat, eºti atacat în media, eºti murdãrit negative din exterior... violenþa, drogurile, lipsa idealurilor, ne-am închinat „zeului cu noroi. Pe de altã parte, ºi intelectualii ar trebui sã-ºi asume mai apãsat ºi mai vizibil statutul ºi poziþia de exemplu/model, ar trebui sã coboare în cetate – de ban”. Uitãm cã ceea ce conteazã cu adevãrat este ceea ce avem în minte, nu în pildã, sã fie mult mai prezenþi în ºcoli. Ar lãsa cu siguranþã o amprentã, lumea buzunare, pentru cã în minte ºi în suflet se pãstrezã averea pe care o porþi cu tine s-ar obiºnui cu o asemenea prezenþã ºi, în timp, s-ar vedea diferenþa. Societatea pretutindeni. Ea îmi dã gradul de libertate. Ce ºtiu? Ce sunt în stare sã realizez? de astãzi se plânge de tineri, dar, în realitate, nu le oferim modele autentice, De ce cunoºtinþe dispun? Ce educaþie ºi culturã posed? Asta conteazã, de fapt. vizibile, tangibile care sã creeze o alternativã la superficialitate, pseudovalori Trebuie sã recunoaºtem ºi sã apãrãm valorile noastre naþionale pentru cã, pânã ºi „distracþie” ieftinã ºi de proastã calitate. la urmã, ele reprezintã moºtenirea noastrã pãstratã, îmbogãþitã ºi transmisã de Societãþile serioase, cu o culturã aºezatã, vor rãmâne, din punct de vedere generaþii care au trãit ºi muncit aici, care s-au sacrificat pentru noi ºi pentru acest al evoluþiei naþiunilor, al credinþelor ºi al istoriei lor, pe aceeaºi poziþie. Iau un pãmânt. Suntem urmaºii lor ºi trebuie sã transmitem aceastã zestre, la rândul exemplu. Noi, românii, am fost acuzaþi de anumite organe de presã cã suntem nostru, generaþiilor viitoare. 22 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Ingineri, pasiune ºi muzicã Marilena BARA nul 2016 a marcat incontestabile de scriitor. Este un crez pe care inginerii-muzicieni de astãzi 60 de ani de exis- Volumul este impresionant ca dimensiune (568 l-au moºtenit de la înaintaºii lor, l-au slujit ºi îl slujesc tenþã ºi activitate de pagini). În cele 6 capitole ale sale sunt tratate cu dãruire ºi vor sã îl transmitã ºi tinerelor generaþii.” concertisticãA neîntreruptã cu generozitate urmãtoarele subiecte: o perspectivã a Orchestrei Inginerilor din asupra istoriei orchestrei; informaþii inedite din viaþa altã opinie avizatã despre Orchestra România „Petru Ghenghea”, ºi activitatea fondatorului orchestrei, maestrul Petru Inginerilor, despre carte ºi despre autorul un fenomen artistic ce Ghenghea; prezentarea personalitãþilor marcante ei, o are acad. Octavian Lazãr Cosma, reprezintã o legendã, un care au performat ca membri ai orchestrei; renumitO muzicolog român: „Rãsfoind paginile simbol al celor care fac muzicã din pasiune. Apariþia programului cronologic volumului semnat de Andrei Iliescu, acestui ansamblu de muzicieni amatori în peisajul complet al celor 60 de dirijorul ansamblului, am fost vizibil cultural bucureºtean a fost expresia voinþei unor stagiuni de concerte; impresionat de multitudinea infor- oameni care îºi desfãºurau activitatea în cadrul detalii despre proiectele maþiilor ca ºi de sobrietatea ºi înde- Institutului Tehnic de Cãi Ferate, împãtimiþi de ºi turneele muzicale din mânarea prin care evenimentele, muzica cultã, dornici de a se constitui într-o formaþie þarã ºi din strãinãtate concertele din þarã ºi strãinãtate au orchestralã care sã abordeze un repertoriu muzical ale orchestrei. reiterat o nestãvilitã aplecare ºi dãruire universal, la nivel profesionist. Patronul spiritual pentru frumos, pentru capodoperele Dorind sã preþuiascã memoria acestor oameni, ºi material al orches- componistice fãurite în decursul dar ºi sã actualizeze informaþiile despre activitatea trei este Asociaþia veacurilor, redate într-o paletã orchestrei, la acest moment aniversar, Andrei Iliescu, Generalã a Inginerilor repertorialã neobiºnuit de bogatã”. inginer automatist de meserie, cel care ºi-a petrecut din România, care a Lansarea cãrþii a avut loc în 27 47 de ani din viaþã, întâi ca violonist, apoi ca dirijor, girat editarea volumului aprilie 2017, la Muzeul „George a scris aceastã carte, Ingineri, pasiune ºi muzicã. la editura proprie. Mihai Enescu” din Bucureºti, în prezenþa 60 de ani împreunã cu Orchestra inginerilor Mihãiþã, preºedintele unor personalitãþi marcante, care (Ed. AGIR, Bucureºti, 2017), care are rigurozitatea AGIR, scrie în prefaþa cãrþii: „consider cã importanþa au omagiat acest fenomen artistic unic. Evenimen- unei lucrãri ºtiinþifice, extrem de bine documentate, acestei lucrãri rezidã în mesajul misionar pe care îl tul a fost completat de un scurt moment muzical, dar poartã ºi sensibilitatea unui artist de mare clasã, poartã: slujirea muzicii, a frumosului în general, fãrã mozartian, susþinut de Cvartetul Credo, format oferindu-ne ºansa de a-i descoperi calitãþile sale rezerve ºi condiþionãri, înnobileazã sufletul omului. din membri ai Orchestrei Inginerilor. i: „Scenele ºi tablourile propuse sunt rodul cu cântãrile-i de-amar”, pe când la Teofil Rãchiþeanu Neagrã, tãcerea ruginind în jur.” (Vechi, ornicele unor viziuni ºi proiecþii cosmogonice de mare totul se autohtonizeazã, se „voevodalizeazã”, dar, picurã de plâns) efect, pe care nu le-a atins poezia niciunuia în acelaºi timp, plânsul continuând sã izvorascã din dintreª poeþii contemporani. Sceneria romanticã fiinþa supremã eminescianã: „De plânge Demiurgos, âurile lui Teofil Rãchiþeanu sunt ale perfectã, eminescianismul lor intrinsec, fundamental, doar el aude plânsu-ºi”. Spuneam în cartea mea filosofului care plânge, strãbunul Heraclit: iar nu creat prin mimetism, ne vorbesc de calitãþile despre Cezar Ivãnescu – transmodernul, 2012, cã „Prea lin pe ape nãlucind atunci,/ Stoluri de unei poezii care îl situeazã, ignorat din pãcate autorul doinelor este cel de al treilea mare poet al lebedeR cântarã,/ Plutind uºor ca urne mari de plâns,/ de mulþi dintre comentatorii care urmãresc doar plânsului ºi al morþii de dupã Eminescu ºi Bacovia. Biserici vechi spre cer se ridicarã…” (În marginã de interesele lor mãrunte, de grup literar, între poeþii Iatã cã existã ºi un al patrulea: Teofil Rãchiþeanu. râu de prea mult plâns) Apele lui Teofil Rãchiþeanu de frunte ai actualitãþii.” (p. 204). Mircea Popa îi Orfismul sãu pare a avea în plus conºtiinþa rãdãcinilor nu sunt cele limpezi ale lui Narcis, însetatul de recunoaºte statura de „creator de stil ºi de manierã arhetipale, veninde dintr-un alt mit strãvechi, cel frumuseþea propriului chip, ci sunt apele care iscã poeticã profund personalã”. al lui Narcis ºi Echo. ecourile nefericitei Echo, cea care îl strigã zadarnic Fiind de acord cu observaþiile de lector De remarcat cã ne gãsim pe Narcis, iubitul „surd” la tânguirile ei: „Apele – sfinte avizat ale lui Mircea Popa, se cuvine a sublinia în miezul unui mit estetic ecouri.” (A stat pe-o piatrã ºi a plâns) Glasul nimfei, ºi alte aspecte ale acestei opere. Mai întâi, central, din care s-a care cautã iubirea pierdutã, este ºi al cornului: trebuie remarcat cã eminescianismul nemimetic nãscut limbajul poetic: „Oh, sunetul, prin vãi, pierdut,/ Al cornului, cerºind al autorului nu este, totuºi, o excepþie în lirica floarea de stil. Este meta- iubire!...” (Cãdea în somn ca-ntr-o mâhnire) Albul postbelicã, fie ºi numai dacã ne referim la un morfoza jertfelnicã a lui zãpezii evocã ecouri, plâns alb venit din cer: „Ning alt poet al profunzimilor ancestrale, Cezar Narcis, cel prefãcut de zei ecouri. În auz/ Lumi de vaier – nouã./ Cineva în cer Ivãnescu, cap al generaþiei ’70, din care face într-o floare, narcisa. De a plâns/ ªi pe munþi e rouã.” (În adâncul celui vis) parte ºi Teofil Rãchiþeanu. Autorul Somnului aceea, mai toþi aceia care ªi: „Plâns auriu e totul din cer pânã-n pãmânt…” de voevod oferã un prilej dintre cele mai s-au redescoperit în mit, (Vãzduhu-i ca o apã în care zeii plâng) De la plânsul convingãtoare asupra unei necesare revizuiri, s-au identificat inconºtient Domnului, la plânsul vântului ºi plânsul norilor, strict estetice (nu de est-eticã), a ierarhiilor sau conºtient cu Narcis, „Pe þãrmu-ngânãrilor”, poetul ajunge la plânsul din poezia ultimelor decenii, prea adesea simbol al simetriei pur: „Plânsei plânsul plânsului…” Totul devine ecou contaminatã de „interese de grup”, cum a spaþiale euforice, de la primordial: „Singur pe þãrmul de-amar…/ Sunã ecoul observat ºi Mircea Popa. Narcisismul de grup, Metamorfozele lui Ovidiu în mine,/ Precum un vânt prin ruine,/ Nealinat, iar desigur, are avantajul sprijinului financiar ºi pânã la Paul Valéry ºi Ion ºi iar.” (Trece ca vaer prin aer) Ecoul dintâi al fiinþei: publicitar de care profitã rãsfãþaþii zilei, aºa cum Barbu, cu al sãu act clar „Ori, Doamne, ecoul întâiului/ Tãu cuvânt ori nu li se întâmplã, în schimb, unor mari singuratici de narcisism. În Complexul Bacovia (2002), unde suspine?” (Sunã în munte izvorul) Din ecoul dintâi precum Teofil Rãchiþeanu. Într-o Explicaþie, autorul am schiþat o poeticã a oglinzii, am arãtat cã numai se nasc ecouri la infinit: „Murind, ecouri iscã iar ne face o mãrturisire uimitoare. Cãrþile lui, cel puþin marii poeþi orfici au pornit, „instinctiv”, de la celãlalt ecouri/ De-atâta pãrãsire toate dor./ Pe ceruri nouri câteva dintre ele, au putut apãrea în tiraje ºi condiþii protagonist al mitului antic, nefericita nimfã Echo, lunec dupã nouri/ ªi sufletu mi-i plin de taina lor…” modeste, datoritã… coarnelor de cerb din Munþii întrupare simbolicã a simetriei temporale, tragice, (Pe-un þãrm de râu veghez) Parcã numele Munþilor Apuseni. De aceea, am fost tentat sã-mi intitulez Eminescu înþelegând cã timpul este durerea Apuseni evocã apusul, destrãmarea lumilor. Moartea aceste note Poezia coarnelor de cerb. Sãrac fiind, primordialã („Numai durerea este timp, numai dupã însãºi e podiditã de plâns: „La ceasul mâhnirii plin/ a gãsit ajutor tot la munte ºi codru, la „prietenii cerbi ele [dureri] numãrãm orele «noastre», zilele, anii Ea se-nchinã ºi suspinã/ ªi plângând îºi spalã faþa/ din Munþii Apuseni”. În fiecare februarie-martie, cerbii noºtri.” – nota 1), plâns al singurãtãþii Demiurgului, De-ntuneric ºi ruginã.// Acolo ºezu ea plânsã,/ Iar îºi leapãdã coarnele. În primãvara lui 2015, poetul plâns al materiei ºi plâns intern, cum îi va spune pe umãrul ei stâng/ Dumnezeu, plecându-ºi fruntea,/ a avut noroc sã gãseascã douã coarne splendide Bacovia. Iar Teofil Rãchiþeanu – plâns voevodal. Ca pe-un þãrmure a plâns…” (Ca pe-un þãrmure de cerb: „Splendide, de parcã ar fi aparþinut însuºi a plâns) Ardealul e un plâns necurmat, pe urmele voevodului cerbilor.” (pp. 7-8) Le-a vândut ºi, cu banii, dentificãm în acest plâns voevodal marca lui Goga. (ªi s-auzi cum plânge-Ardealul) a reuºit sã scoatã 100 de exemplare (!) din Somn originalitãþii orfismului lui Teofil Rãchiþeanu. Critica raþionalistã ar înclina sã vadã în universul de voevod. Minunatã poveste, mai frumoasã decât Eminescu i-ar spune somn arheic, ca singura lui Teofil Rãchiþeanu unul al dezolãrii, al pesimismului a zecilor de mii de exemplare din cãrþile de poezie realitateI pe lume în universul contemporanului nostru. incurabil, cum a procedat ºi-n cazurile Eminescu sau ale lui Mircea Cãrtãrescu, aflat în anticamera Din afundul somnului rãzbate plânsul cornului Bacovia. Cu siguranþã, ne aflãm la antipodul optimismu- Premiului Nobel! ªi amãnuntul acesta þine de istoria eminescian cãtre cerbul lunecãtor din moarte: „Suna lui proletcultist, dovadã cã nu a convenit nici estetismu- literarã postdecembristã, cu ierarhiile ei cu tot. un corn prelung în prea departe./ Pãrea un glas prea lui postmodern, dedat cu parodia ºi divertismentul. blând cerºind durere./ Lunecãtor un cerb, ieºind din Somnul arheic nu este încremenit însã în noianul tim, de multã vreme, dar mai ales din moarte,/ Mai strãveziu venea ca o pãrere.” (Somn de negru bacovian (cãci e plâns alb), deºi vine din consideraþiile lui G. Cãlinescu, cã între de voevod) Vaierul strãbate codrii bãtrâni, cu tot cu Miezu’ Miazãnopþilor: „În Munþii Urâtului,/ La Vatra naþional ºi universal existã o indestructibilã bãtrânul zimbru: „ªi umbre cad pe ape ºi, bãtrâni,/ vegherilor,/ La Crucea Tãcerilor,/ În golul genunelor,/ legãturã.ª „Complexul voevodal” de tradiþie româ- Ajele codri tânguiesc ºi sunã/ ªi-un ochi prin nouri Miezu’ Miazãnopþilor/ Unde zac/ Fãrã pãcat,/ În plâns neascã are prelungiri în arhetipurile universale, amurgeºte lin/ ªi zimbrul sfânt boncãluieºte-n lunã…” alb/ Înmãrmurat,/ Neiubit/ ªi nenuntit,/ În plâns alb/ aidoma ºi cel de al doilea arhetip central al cãrþii (Lin privegheat de-o tulbure luminã) Ornicele vechi nu Înmãrmurit…” (În plâns alb înmãrmurat) Miracolul lui Teofil Rãchiþeanu, cel orfic, din partea a treia. mãsoarã timpul cotidian, ci picurile plânsului, precum poeziei lui Teofil Rãchiþeanu vine dintr-o enigmaticã Ar fi chiar cea mai viguroasã legãturã arhealã cu clopotele în tãcerea ruginindã a bisericii ctitorite de luminã a plânsului, plângerea morþii lui Dumnezeu, Eminescu, cel al Orfeului din Memento mori, care voevod: „În nimb de aur chipul zugrãvit,/ Al Ctitorului, antipostmodernã, prin excelenþã. ºi-a azvârlit arfa în mare, „Împlând halele oceanici pe-nvechitul mur./ Clopotul stins, în turlã, de un veac,/ (Continuare la pag. 28) Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 23 Curtea de la Argeº 8 Cãrþi ºi autori Mariana Petrescu,

prozatoare de primã linie Eliza ROHA e doamna prof. Mariana Petrescu am o învingãtoare, o femeie care ºi-a asumat riscurile diferite, bine tuºate: sãraci din cunoscut-o cu ani în urmã, pe vremea unei existenþe la înalte cote ale trãirilor frumoase, marginea uliþei din Sebastian, când, entuziaste, frecventam acelaºi cerc ale cunoaºterii prin muncã ºi voinþã, cu respect ºi meºteºugari, proprietari, de Pdramaturgi ºi oameni de teatru: actori, regizori, iubire pentru valorile morale ºi tradiþiile poporului negustori, boieri ºi boiernaºi, scenografi, critici, directori interesaþi de bunul mers român. Am fãcut aceste consideraþii asupra perso- studenþi, figuri cunoscute sau al activitãþii instituþiei pe care o conduceau. În ceea nalitãþii scriitoarei pentru cã întreaga sa operã literarã mai puþin cunoscute din ce ne priveºte, munceam enorm, fiecare avea o este puternic amprentatã de cunoaºterea personalã, domeniul artelor, intelectuali de aleasã þinutã moralã. slujbã, obligaþii familiale ºi, peste toate acestea, o scrie cam despre tot ce se petrece pe „uliþa” sa de Cunoaºtem moravurile timpurilor, situaþii, întâmplãri dragoste de netãgãduit pentru teatru, fenomen artistic viaþã: oameni, fapte, locuri, timpuri, trãiri ºi simþãminte mai mult sau mai puþin pitoreºti, concepþii privind, captivant, o formã convenþionalã de exprimare a de care s-a izbit, le-a „palpat” pulsul cu forþa minþii de pildã, instituþia cãsãtoriei ºi rolul iubirilor din afara omului, o proiectare a trãirilor ºi simþirilor palpabile ºi a intuiþiei. ei. Toate acestea, povestite cu haz, cu tentã comic- într-o altfel de realitate, mãiestritã, datând din timpuri Modul de a scrie, stilul literar, este recognoscibil, ironicã, cu bucurie ºi tristeþe. Clocotul vieþii, la cote imemoriale. Pentru noi, scena mai însemna tãrâmul prin amplitudinea frazei ºi întoarcerile acesteia, de maximã intensitate, este de fapt personajul viselor, al evadãrii din prozaicul încarcerat între rafinament ºi spontaneitate, prin exprimarea vie, principal al cãrþilor sale. limite artificiale, impuse, fãrã perspective reale intensã, când comic- ºi apropiate de a ne descãtuºa, în mod cert ironicã, ori sobrã, hiar dacã nu respectã cronologia faptelor, ca ºi chemarea vocaþiei, a dorinþei nedisimulate de întristatã, chiar tehnicã literarã, ca organizare a desfãºurãrii a da viaþã scrierilor noastre, cugetãri ºi întâmplãri îndureratã, romanticã, naraþiunii Trilogiei, acþiunea, cu numeroase configurate prin dialoguri ºi adunate în texte dra- elevatã ori neaoºã, ºi diverseC planuri, se sprijinã pe un ax, ºi anume viaþa maturgice, aº afirma chiar piese de teatru clasic, descriptivã ori tumultuoasã, sentimentalã ºi artisticã, pe etape, a chibzuite îndelung în orele târzii ale nopþilor. palpitantã, absolut pictorului Sergiu Marinescu, în Bucureºti (tinereþea), Nu numai atât. Citeam cu disperare studii de diversã, folosind la malul Mãrii Negre (perioada de formare) ºi la specialitate, piese ale dramaturgilor consacraþi. o varietate de ziceri Paris (maturizare). Acþiunea se ramificã amplu, Analizam subiecte ºi personaje. Ne întâlneam la ºi expresii, adicã cu personaje, locuri, întâmplãri, urmãrind destinele spectacole sau la cenaclu, conºtiente cã reuºita cea mai potrivitã celor trei mari iubiri ale pictorului, în paralel însemna nu numai har ºi travaliul scrisului, dar exprimare prin cu etapele importante ale creaþiei sale plastice, ºi cunoaºterea artei de a scrie. Învãþam sã scriem cuvânt. în devenire, de mare faimã la Paris. teatru. Cu pasiune ºi speranþã. Întâmplãtor sau Povestitoare Iubirea pentru blânda ºi sacrificata Maria, nu, aveam în potofoliul educaþional vizionate zeci înnãscutã, ne poartã o intelectualã provenitã din sãrãcia mediului rural, ºi zeci de spectacole de operã, teatru ºi filme cu ºarm ºi dezin- înseamnã începutul carierei sale profesionale, ale vremii, astãzi de referinþã pentru arta volturã pe drumuri primele tablouri, caracterizate prin puritatea ºi cinematografului. Respectul ºi simpatia erau europene, emiþând inconºtienþa trãirilor de tinereþe. Din relaþia lor rezultã reciproce. Eu având o fire prudentã – mãsuram instantaneu judecãþi un copil de care nu ºtie ºi pe care Maria îl creºte cuvântul de câteva ori înainte de a-l rosti – mã de valoare personale, împreunã cu un profesor de limba ºi literatura fascina personalitatea puternicã, tranºantã, a tinerei fãcând comparaþii, cu francezã, un scriitor ratat, în cele din urmã transfug frumoase, inteligente ºi culte, „bucureºteancã la a simþ de rãspundere, la Paris, prilej pentru scriitoare de a dezvolta o temã patra generaþie”, dupã cum se recomanda cu haz, obiectiv, cu ceea ce importantã, aceea a emigraþiei româneºti din Oraºul dar ºi mândrie. Spiritualã ºi plinã de farmec, nu se aflã ori se petrece Luminilor, condiþia umilã a intelectualilor care nu ierta pe nimeni de ironii spontane, efervescente, la noi. Bunã cunoscãtoare de istorie adevãratã, nimic reuºesc sã se împlineascã profesional ºi în plan dovadã sigurã a talentului ce-i frãmânta „interio- nu o intimideazã, nimic nu-i clinteºte orgoliul de a personal. ritatea”. Trãsãturi pe care i le-am recunoscut, mai fi româncã, de a se fi nãscut într-o þarã frumoasã Urmeazã iubirea de la malul Mãrii Negre târziu, în prozã, pentru cã atunci când ne-am retras ºi bogatã, recunoaºte, cu amãrãciune, adesea a pictorului Sergiu Marinescu, unde cunoaºte, din bâlciul existenþial în banca înþelepþilor, ca la condusã anapoda. Nu se sfieºte sã acuze greºelile în principal, o familie de intelectuali, soþul în con- o comandã nevãzutã, ne-am reîntâlnit pe drumul de dinainte de ’89, dar ºi politica pãguboasã care i-a valescenþã dupã un atac cerebral, soþia, frumoasa deschis ºi generos al primitoarei proze. Ne-am sãrãcit pe români dupã evenimentele din ’89, fãcând Oana, profesoarã, ºi micuþa Irina, fiica lor cea micã, oferit cãrþi una alteia, rodul unor trãiri ºi simþiri, o analizã pertinentã, curajoasã, a realitãþilor social- pe care pictorul o salveazã de la înec. Fiica ºi mama al unei gândiri silenþioase, profunde, asupra vieþii economice ale zilelor noastre, ale conjuncturii politice se îndrãgostesc, fiecare în felul ei, de Sergiu. Între ºi nemãsuratelor ei întâmplãri. internaþionale. În tratarea actului istoric, scriitoarea Oana ºi pictor izbucneºte flacãra unei iubiri ce avea porneºte de la cauzã la efect, zugrãvind faptele sã marcheze perioada de muncã intensã, procesul m citit captivantul roman fluviu, de în culori adecvate, în lumini ºi umbre. Personal, de formare a personalitãþii sale ca pictor. Splendoa- aproximativ o mie de pagini, cuprinzând consider cã în literatura sa nu existã alb desãvârºit rea peisajelor marine, povestea interesantã a volumele Casa de la malul mãrii (Editura ori negru de nepãtruns, lucrurile sunt analizate cu triunghiului amoros – soþ, soþie, amant –, dialogurile, SemnE,A Bucureºti, 2005), Rendez-vous la Moulin discernãmânt, inteligenþã, dragoste de oameni ºi de preocupãrile ºi peripeþiile prin care trec personajele Rouge (Editura Minerva, Bucureºti, 2011) ºi O altã þarã, binele ºi rãul aflându-se într-o îmbinare fireascã, conduc cumva la ideea transpunerii unor secvenþe viaþã (Editura SemnE, Bucureºti, 2013), apoi romanul oferindu-ne minunate lecþii de patriotism. În pagini cinematografice în prozã. Citind, vedem cu ochii Pe aripile vestului (Editura SemnE, Bucureºti, 2001) memorabile, de veritabilã istorie pentru mai târziu, minþii scenele în desfãºurare. Personajul Roza, ºi excepþionalele volume de prozã scurtã Paharul descrie, pe cât de captivant pe atât de semnificativ, menajera, completeazã reuºit ºi pitoresc atmosfera cu sifon (Editura Eminescu, 2011) ºi Seminþe prãjite viaþa noastrã, a românilor, sub diferitele regimuri domesticã, liniºtitã, a familiei. În urma unui incendiu, ºi brânzeturi franþuzeºti (Editura SemnE, Bucureºti, politice care ne-au traversat existenþa ca neam Sergiu ºi Oana se despart. 2016), a cãror lecturã, laolaltã, vã mãrturisesc, ºi þarã, în mod real, obiectiv. a însemnat pentru mine fascinaþie ºi bucuria de ncipitul ultimei etape urmãreºte o scurtã a mã transporta în lumea boemei artistice pariziene roza sa, absolut merituoasã, cuceritoare, reînviere a iubirii între cei doi, petrecutã pe de acum mai bine de un secol, dar ºi actuale, a prin excelenþã citadinã, relevã în nume- timpul unei vacanþe la Paris, ocazie care le intelectualitãþii profunde ºi echilibrate, imposibil roasele ºi atrãgãtoarele povestiri concepþii, prilejuieºteI un periplu turistic al oraºului. Oana pleacã de a se plia pe o realitate ostilã, precum ºi tabloul tradiþii,P obiceiuri, dar ºi nãravuri, într-un cuvânt, un la Bucureºti, iar Sergiu cade sub dominaþia unei relaþii pitoresc, vesel ºi trist, al vechiului Bucureºti, inter- mod de a trãi al bucureºtenilor ºi influenþa parizianã erotice necontrolate cu pictoriþa Marion, o libanezã belic ºi al anilor ‘50-’70, am recunoscut durerile ºi asupra culturii ºi civilizaþiei româneºti la nivelul bogatã, reginã neîncoronatã a boemei pariziene, neîmplinirile, chiar ºi revolta care ne traverseazã orãºeanului de rând. Inteligentã ºi sensibilã, per- care-l conduce, ca om, pe drumul pierzaniei. În plan existenþa în prezent. Cãrþile doamnei Mariana soanã umblatã prin marile centre culturale, ale artistic, este perioada maturizãrii artistice, punctatã Petrescu în mod cert cuprind o vastitate de subiecte, Europei, adunã în sipetul de zestre spiritualã o de sclipiri geniale, tablourile sale urcând vertiginos la încadrate în lumea ºi vremurile trãite personal, cu bogãþie incalculabilã de informaþie ºi frumos, pe care bursa valorilor. Dar, subjugat patimilor, dezechilibrat trimiteri în ascendenþa genealogicã a personajelor, ne-o transmite cu un condei de neegalat. Neobositã psihic, în urma unei relaþii cu o prostituatã polonezã, cu o caracteristicã majorã ºi inconfundabilã a stilului, cãlãtoare, bate þara în lung ºi lat, purtându-ne cu se îmbolnãveºte de sida ºi moare într-un spital din a modului de abordare. imaginaþia în locuri sfinte ale românismului, alternând Bucureºti. Momentul comemorãrii sale le adunã pe Doamna Mariana Petrescu este o distinsã în mod fericit acþiunea cu descrierea. Dar Bucureºtiul, cele trei iubite în dorinþa de a organiza o expoziþie intelectualã, de formaþie occidentalã, cu o culturã oraºul natal, va rãmâne centrul lumii sale, Bucureºtiul de autor. Intrãm în lumea coruptã a afacerilor cu solidã în domeniul artelor plastice ºi al literaturii, face parte din fiinþa sa întrutotul, sufleteascã ºi tablouri. Firele multiplelor planuri ale trilogiei se profesoarã de limba ºi literatura francezã cu o trupeascã. Viaþa de familie, socialã, viaþa culturalã, adunã, clarificându-se, îndeaproape, destinele temeinicã pregãtire încã din copilãrie, exercitându-ºi cartiere, strãzi, interioare, farmecul oraºului în toate personajelor. Discursul encomiastic al pictoriþei profesiunea cu pasiune ºi credinþã, în acelaºi timp, anotimpurile, mai ales toamna, sunt un laitmotiv al Marion la vernisajul deschis într-o salã de la Palatul o luptãtoare curajoasã cu neajunsurile vieþii, povestirilor sale. Cunoaºtem medii ºi tipologii umane Parlamentului încheie, în fapt, Trilogia. 24 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Cãtãlina vrea dragoste-ddragoste Maria Mona VÂLCEANU m asistat la o de cuvânt când afirmã: Iniþiativa mea criticã s-ar în permanenþã interpretarea poemului la înþelege- conferinþã purtând putea numi „întoarcerea la text”. Sã citim încã o rea cititorului contemporan. Luceafãrul îºi traduce titlul metaforic Cartea datã, cu atenþie, poeziile lui Eminescu ºi sã încercãm identitatea într-un cod terestru fiind ceva care sea- ca destin,A organizatã de sã înþelegem prin ce anume ne farmecã. Da, colecþia mãnã cu un om, dar în esenþã, e altceva. Datoritã Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Eminescu, poem cu poem ne face sã-l recitim pe extraordinarei sale maºini de visat, Eminescu îl vede Golescu” din Piteºti. Puþin Eminescu, chiar dacã, vorba lui Vlahuþã, mulþi dintre tânãr voievod, dar mort frumos, cu ochii vii. Chiar neîncrezãtoare, mult curioasã noi îl ºtim pe dinafarã. afirmaþiile inedite, de tipul în poezia lui Eminescu sã înþeleg dezvoltarea acestei Uneori, comentariul însuºi devine poem în prozã: femeia are imunitate. Nu poate fi târâtã în repre- teme de un vorbitor al zilelor noastre cãtre un public Urmeazã un ceremonial al tandreþii de o gingãºie zentãri vulgare ale dragostei (pag. 53), nu fac decât al zilelor noastre. De fapt, doi conferenþiari, doi fãrã seamãn. Personajul celest o mângâie pe sã sporeascã în cititor dorinþa apropierii de text, intelectuali de prestigiu, dãruiþi cãrþii, au tratat iubita lui de pe pãmânt cu luminã (pag. 35). Iubirea cãci poezia nu are un mesaj secret decât pentru cu pasiune ºi devotament subiectul. Luceafãrului este imaterialã, Cãtãlina vrea însã cei care nu iubesc frumuseþea. Alex ªtefãnescu, critic ºi istoric literar, prozator, dragoste–dragoste, la fel ca Veronica Micle, adu- Uneori, comentariul este stilizat, adaptat textului dramaturg ºi publicist. Nãscut în 1947, se pare cã cându-se ca mãrturie o scrisoare a lui Creangã, ºi fãcând inedite apropieri: „ªi tainic genele le plec”, îºi obþinea licenþa în momentul în care eu susþineam din 1880, în favoarea Veronicãi: nu se cade sã la atât se reduce descrierea plânsului. Rareori mai examenul de admitere la facultate. Deci cu un pas ne uiþi chiar de tot. Veronica a fost azi pe la mine întâlnim în literaturã o descriere a plânsului atât de înaintea generaþiei mele. Un cititor ºi un fãuritor de ºi mi-a spus cã ºi cu dânsa faci la fel. De ce? simplã ºi elegantã (poate cã astfel ar fi reprezentat literaturã contemporan. Pasionat de tot ce s-a scris Ce rãu þi-am fãcut noi? (pag. 37). plânsul Brâncuºi) (pag. 56). în spaþiul postbelic, începând de la 1941, cum Demersul critic se desfãºoarã cu o spontaneitate demonstreazã mult trudita ºi foarte necesara Istorie igur, urmãream cu nerãbdare pe parcursul a literaturii române contemporane. 1941-2000. lecturii momentul în care criticul va interpreta L-am audiat pe Alex ªtefãnescu de multe ori, cosmogonia, vãile haosului, setea care-l am admirat aplecarea sa spre tineri, strãdania de soarbeS pe Luceafãr. ªi recunosc cã surpriza a fost a-i învãþa sã iubeascã literatura, sã simtã poezia, pe mãsura aºteptãrii, fiindcã în ideea ºtiinþifico- în ciuda manualelor ºcolare aride, care îndepãrteazã poeticã „ªi vremea-ncearcã în zadar/ din goluri mintea elevului de text, în loc s-o apropie. a se naºte”, Eminescu topeºte datele concrete, in- Alex ªtefãnescu îºi învãluie erudiþia într-o cãldurã formaþiile de astronomie din vremea studenþiei, din sufleteascã ºi un dar al povestirii pe care publicul Fragmentarium, ºi realizeazã o altã imagine a lumii tânãr le simte imediat. Ca ºi în alte dãþi, criticul se astrale, dincolo de planete ºi galaxii, acolo unde lasã cucerit de subiect, ascult vocea cu timbru plãcut, se aflã centrul dãtãtor de energie, pentru a pulsa autoritarã fãrã sã ºtii cum, aproape sunt spectator pretutindeni Viaþa. Pornind de la Kant, care considerã ºi spion al evenimentului cultural care se desfãºoarã spaþiul ºi timpul subiective, Eminescu ne învaþã cã în jurul meu. Conferinþa s-a încheiat, dar lumea acþiunea îºi fãureºte timpul necesar, timpul – intuieºte e dornicã sã cumpere cãrþile, Istoria literaturii, poetul – aºteaptã mereu o ocazie sã se nascã. Eminescu, poem cu poem, Mesaj cãtre tineri. Sunt, evident, observaþii stilistice, descifrate Redescoperiþi literatura! simetriile, dar intens în acest eseu este faptul Cumpãr ºi eu Eminescu, poem cu poem. de invidiat: Concizia nu este în poezie un scop în cã Alex ªtefãnescu trãieºte acest poem ºi participã Luceafãrul (Editura Allfa, Bucureºti, 2015), frumoasã sine. În general, Eminescu scrie concis, ca ºi cum la el. Sã ne uitãm la momentul când iubirea lui apariþie editorialã, alãturi de alte titluri din serie, ºi-ar sãpa cuvintele în piatrã. Dar... atunci când Hyperion pentru Cãtãlina se va sfãrâma. ªi iatã Eminescu, poem cu poem, Cãlin, file din poveste, evocã jocul dragostei, desface cuvintele ca pe mâhnirea eseistului: ªi pentru cine vrei sã mori?/ Scrisoarea III, Venere ºi Madonã, Rugãciunea unui un evantai (pag. 38). Întoarce-te, te-ndreaptã/ Spre-acel pãmânt rãtãcitor/ dac, Cugetãrile Sãrmanului Dionis, Floare albastrã. ªi vezi ce te aºteaptã.” Ar fi fost bine ca aceastã Timpul nu îmi ajunge sã stau la marea coadã e fapt, Eminescu, poem cu poem este strofã sã lipseascã din poem (pag. 68). ªi durerea pentru autograf pe care o alcãtuiesc cumpãrãtorii un eseu despre dragoste, vãzutã prin pe care el însuºi o simte, descifrând durerea cãrþilor expuse la aceastã întâlnire ºi nu pot sã-i prisma geniului eminescian, dar ºi despre Luceafãrului în clipa despãrþirii de femeia pe care o pun maestrului întrebarea care nu-mi dã pace: cum artaD scrisului, despre miracolul alcãtuirii poeziei iubeºte: Ce tristã este ºi ultima tresãrire de dragoste de reuºeºte sã se apropie cu sufletul de fiecare eminesciene. În acest eseu se gãseºte loc ºi pentru a Luceafãrului pentru fiinþa muritoare! Înainte de a se poem, sporindu-i frumuseþea în loc s-o tulbure? noi, oamenii acestui început de secol ºi ai acestei retrage pentru totdeauna în impersonalitatea veºniciei lumi miºcãtoare, în care totul se schimbã. Repre- lui... El tremurã ca alte dãþi/ În codri ºi pe dealuri... bserv cã în aceste vremuri grele pentru zentarea coborârii Luceafãrului alunecând pe o razã Numai Eminescu putea sã-ºi imagineze o asemenea carte, cãrþile bune au totuºi cumpãrãtorii este de o infinitã delicateþe, noi, oamenii de azi, cu despãrþire grandioasã ºi tragicã... (pag. 71). ºi cititorii lor. Mã bucur de douã ori în sensibilitatea datã la minimum sau extirpatã ºi cu Închid cartea, recitind ultimul pasaj. Poemul inimaO mea, ºi pentru scriitorul care este înconjurat imaginaþia educatã de filmele de acþiune, trebuie pare un text nu scris, ci visat, aºa este, are dreptate de cititori, ºi pentru cititorii care vor avea prilejul sã sã facem un efort ca sã vedem în mintea noastrã exegetul, ºi tainic genele le plec, pentru a revedea intre pe calea regalã în imperiul poeziei eminesciene. Luceafãrul trimiþând întâi o razã în iatacul fetei imaginea din sala bibliotecii, scriitorul aplecat asupra Intru ºi eu cu nerãbdare în studiul despre Luceafãrul de împãrat ºi alunecând apoi pe aceastã frânghie cãrþilor sale, scriind încet, visãtor el însuºi parcã, ºi observ cã, într-adevãr, Alex ªtefãnescu se þine de luminã (pag. 41). Alex ªtefãnescu adapteazã dedicaþii pentru cititorii sãi. ubirea, ca entitate de sine stãtãtoare, iradiazã din tãvãlugul vieþii ºi de o rarã frumuseþe ni-i aduc în atenþie ºi pe români celebri care au înnobilat se împlineºte prin cãsãtoria lui Vlad, fiul lui Sergiu, cu Irina, fiica Oanei. cu prezenþa lor acele locuri: Anghel Saligny, Brâncuºi, Gheorghe Zamfir º.a. Un sfârºit interesant, situat într-un plan superior ca stare sufleteascã, La modul general, scriitoarea aruncã peste lume o privire lucidã. Cu zâmbetul ca mesajI al continuitãþii. pe buze, ea se dovedeºte un observator acid al realitãþii contemporane. Personajele principale ori secundare se apropie, se despart, se regãsesc, Contururile existenþei noastre þine sã le fixeze pentru viitorime, sã le lase îºi trãiesc cu intensitate iubirile ori vrajba, îºi trãiesc viaþa ºi capcanele ei, motiv mãrturie: starea de spirit a oamenilor din aceastã perioadã, tonusul lor vital, pentru scriitoare de a dezvolta, aproape secvenþial, dar ºi legat unele de altele, lumea realã, simþitã, umanã – cu întreaga ei încãrcãturã spiritualã, frescã vie povestiri cuprinzând multiple realitãþi, de la situaþii, întâmplãri, descrieri de locuri, înscrisã pentru mai târziu în filele unor romane captivante, nemuritoare. de interioare muzeistice ori ale unor cafenele, buticuri, localuri sau de domicilii, pânã la atitudini, concepþii, cugetãri, reflecþii asupra organizãrii sociale, econo- ersoanã umblatã prin marile centre urbanistice ale Europei, inteligentã, mice, politice, statale. Am exemplificat cu aceastã deosebit de valoroasã trilogie sensibilã, aplecarea asupra hârtiei de pe masa de scris îi prilejuieºte romanescã tocmai pentru cã o consider caracteristicã pentru întreaga sa operã ºansa de a oferi adevãrate lecþii de istorie a artelor, de culturã ºi civi- narativã. Subiectele se întrepãtrund în mod firesc, creând o diversitate care lizaþieP europeanã, în special francezã. Admirã, cu sinceritate ºi respect, viaþa poartã atenþia cititorului de pe o coordonatã pe alta a existenþei ºi rostului sãu, artisticã, boemã, culturalã a Parisului, dar îºi iubeºte cu înþelepciune ºi patimã un fel de lecþie de viaþã în toate sensurile. poporul cãruia îi aparþine, oraºul în care s-a nãscut. Celelalte cãrþi ale sale, Umblând pe urmele personajelor ºi ale vieþii lor tumultoase, aflãm informaþii în special de nuvele, în fond, nuclee ale unor posibile romane, cuprind aceleaºi esenþiale, frumos povestite, nu etalate, despre ºcolile de artã pariziene de la teme, întâmplãri de viaþã din lumea bucureºteanã ºi europeanã, vizând în special sfârºitul secolului al XIX-lea care au dat lumii inegalabile valori, Parisul devenind Parisul. Lectura lor este la fel de cuceritoare, povestirile la fel de interesante. în vremea respectivã centrul cultural al lumii. Pictura, literatura, muzica ºi dansul Citindu-i cãrþile, înþelegi ce înseamnã talentul autentic, firesc. Hazul de necaz, îºi dau mâna veºnicind arta europeanã. Barbizon, Montmartre devin atracþii obstacole ce astãzi ni se par ridicole, surmontate cu iscusinþã tipic româneascã europene fãrã rival. Cu un talent unic, Mariana Petrescu ne descrie pitoreºtile ºi încãpãþânare, bucurii ºi tristeþi, întâmplãri adevãrate, secvenþe savuroase, buticuri, magazinaºe, localuri, cafenele din vremea de mare faimã artisticã, amintiri de suflet ale copilãriei ºi studenþiei, ale tinereþii, uneori chiar o nostalgicã bine conservate, care astãzi sunt obiective turistice ºi artistice respectabile, ºi sincerã confesiune, personaje diverse, succint ºi clar zugrãvite, toate laolaltã considerabile surse de venituri care atrag imense mase de turiºti, ducând definesc o lume trecutã în nemurire de harul unei mari scriitoare, doamna mai departe, în timp, specificul unor vremuri de mare efervescenþã culturalã. Mariana Petrescu, a cãrei operã se situeazã, incontestabil, pe prima linie a Citind aceste pagini, suntem cuceriþi pur ºi simplu de magia care continuã literaturii de ieri, de azi, de oricând. Într-o reuºitã nuvelã, scriitoarea invitã cititorul sã însufleþeascã aceste locuri, suntem cuprinºi de o stare specialã, într-un la un metaforic dans în noapte al imaginaþiei pe întinsul filelor, un dans elaborat, fel conectaþi la lumea spiritualã a marilor creatori. Pagini de neuitat, pagini condiþionat de o serioasã culturã, iar noi îi rãspundem: „ªi am dansat!” Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 25 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Iulia Hasdeu, Jurnal de cãlãtorie (I) ulia Hasdeu (1869-11888), fiica marelui om de culturã Bogdan Periceicu Hasdeu, este cunoscutã ca poetã româncã de expresie francezã. Opera ei a fost publicatã postum, începând din 1889, de cãtre tatãl îndurerat de pierderea ultimei descendente din neamul de cãrturari basarabeni. Lilica – aºa cum era alintatã în familie – a susþinut examenele cursului primIar cu dispensã de vârstã la Colegiul „Sfântul Sava”, a absolvit cursurile de la Conservator cu premiul întâi cu cununã în Bucureºti ºi ºi-aa continuat studiile la Paris, la Colegiul Sevigne ºi la Sorbona. Când a fost nevoitã sã se despartã de bunele ei prietene, în scrisori le povestea impresiile din cãlãtorii. Din acea perioadã dateazã însemnãrile Lilicãi în limba românã sau în francezã, notate cu creionul sau cu cernealã, din care vom reproduce câteva pagini. Iatã cum intenþiona ca impresiile din aceste cãlãtorii sã fie împãrtãºite „celor de-oo seamã cu ea”: Dedicaþie domniºoarelor Lia ºi Maria Brãtianu. Vouã, tinere nobile românce, am onoarea sã vã dedic aceste impresii foarte adevãrate din cãlãtoriile mele. Nu am exagerat cu nimic, nu am scris decât ce am simþit, fãrã sã omit nimic, ºi nici sã adaug. Poate cã voi vã aºteptaþi la ceva foarte spiritual ºi delicat, nu, vã înºelaþi; din partea mea, eu nu ºtiu sã fiu spiritualã altfel decât spunând adevãrul ºi fãrã sã par afectatã ºi nu cunosc alt rafinament decât sentimentul. Asta e toatã ºtiinþa mea... Iatã cât sunt de spiritualã ºi rafinatã! A voastrã prietenã, constantã ºi devotatã, Julie B.P. Hasdeu, 1880. (Crina Decusarã Bocºan) Cãlãtoria în Olanda. un olandez ºi douã femei tinere venite cu el. Domnul iar eu, eu bodogãneam pe înfundate contra era în etate, dar vesel ºi vorbãreþ ca o coþofanã, curiozitãþii olandeze. De la Paris la Amsterdam îi lipseau dinþii din faþã, dar asta nu-l fãcea sã Plecaþi din Paris seara la ora 6, cu acceleratul, Amsterdam ºi amsterdamezii ar fi trebuit sã ajugem la Amsterdam a doua zi, la vorbeascã mai puþin, cele douã doamne erau una mai ºleampãtã decât cealaltã, una – mai palidã, cu Strãzile sunt lungi, înguste ºi întunecoase, dar ora douãsprezece ºi un sfert. Trebuia sã trecem prin adevãratele strãzi sunt de fapt cheiurile care merg Bruxelles, Rotterdam ºi La Haye; dar noi nu am vrut un nãsuc ascuþit ºi bãrbie ieºindã ca a unei bãtrâne de 70 de ani, cealaltã – roºie ca mãrul, cu nasul de-a-lungul canalelor. Sunt largi, aerisite, cele mai sã ne oprim în niciunul dintre aceste oraºe, cãci deja multe fãrã copaci, cu case drãguþe ºi sunt pavate cunoºteam Bruxelles-ul ºi ne-am pãstrat plãcerea în vânt ºi cu o gurã inexpresivã; amândouã erau blonde, dar cam din topor. Ele nu ºtiau franþuzeºte, în carelaj; acest fel de a asfalta e plãcut la mers ºi de a le vizita pe celelalte douã la întoarcere. se potriveºte cu culoarea roºiaticã a celor mai multe Am ajuns la Bruxelles la ora cinci dimineaþa ºi am noi nu ºtiam olandeza, însã domnul, care ºtia destul de bine franþuzeºte, a început sã converseze cu tata clãdiri. În rest, nu-i deloc agitaþie; maºinile sunt foarte schimbat vagonul; þinutul este destul de vesel, dar rare, tramvaiele sunt trase de un singur cal; olandezii mlãºtinos ºi devine din ce în ce mai umed pe mãsurã ºi a vorbit ba de una, ba de alta, cã în urmãtoarea jumãtate de orã nimeni nu a mai putut scoate mãcar merg cu pas calculat, niciodatã nu se grãbesc. ce ne apropiem de graniþa Belgiei. De îndatã ce eºti Femeile olandeze, majoritatea drãguþe, sunt foarte în Olanda, totul se schimbã: cerul este cu mult mai un cuvânt. A fost foarte amabil ºi ne-a dat o mulþime de informaþii utile; cât despre cele douã domniºoare, îngrijite, în rochii de stambã albe, roz sau bleu, cu întunecat, terenul jilav, plin de mlaºtini, strãbãtut în ºorþuri sclipitor de albe. Unele dintre ele, de bunã toate direcþiile de canale foarte înguste, pline de apã ambele aveau niºte figuri insipide ce nu exprimau nimic, chiar absolut nimic. seamã vrând sã le imite pe bonele franþuzoaice, cu mâl; canalele sunt ca un fel de ºanþuri extrem de poartã bonete cu dantelã albã. Costumul þãrãncilor folositoare pe timp ploios. Ele fac sã se scurgã apa Ah! uite în sfârºit un oraº mare; este dupã Leyden, La Haye. Neapãrat va trebui sã ne oprim din împrejurimile Amsterdamului este din cele mai ºi, cum comunicã cu marea, aceste ape sunt purtate ciudate; ele poartã rochii de lânã negre, maro sau cãtre mare, fãrã a fi pericol de inundaþii. aici pe drumul de întoarcere. Are ºi bãi, se pare cã au chiar ºi un cazinou... albastru închis uni, un ºorþ cu tablier, alb ºi cu Terenul este lucrat foarte judicios: deºi nu ar fi dantelã; au un ºal negru ºi peste ºal un guler mare potrivit pentru culturi din cauza umiditãþii, el devine brodat ºi cu dantelã (unele nu poartã ºal); mânecile foarte fertil prin felul în care este lucrat; câmpurile lungi, strâmte, sunt ºi ele cu dantelã, la fel cu cea de sunt acoperite de grâu, in, orz, iar aceastã prospe- la guler. Pe cap au un fel de bonetã de dantelã albã, ritate se datoreazã numai eforturilor localnicilor. La susþinutã de câte douã vergele din oþel aurit ºi legate fiecare capãt de teren se vede un ºir lung de copaci sub bãrbie cu douã panglici dantelate. Costumul mai mãrunþi. Acest obicei ciudat – foarte frecvent este frumos ºi original, dacã nu se exagereazã. E în Olanda – de a sãdi copaci mai mici în spatele adevãrat cã multe femei din mica burghezie, nevrând celor înalþi nu permite ca distrugerile sã fie mari. sã renunþe de tot la costumul tradiþional, însã þinând Înainte de a ajunge la Rotterdam trecem câteva cu tot dinadinsul sã se îmbrace ca la oraº ºi sã aibã poduri azvârlite peste canalele înguste, însã nimic haine de oraº, se îmbracã în felul urmãtor: îºi pun nu este mai grandios ca podul peste Maas, la rochii de oraº ºi, în general, ºi ºalul obligatoriu, însã vãrsare. Podul, foarte trainic, are peste… metri pieptãnãtura ar putea ului ºi pe cel mai mare coafor lungime ºi e nevoie de 7-10 minute ca sã fie parcurs atã Amsterdamul!... Din depãrtare, oraºul apare din Paris. κi pun o bonetã de dantelã albã, fruntea pe calea feratã. Þinutul nu se remarcã decât prin ca ceva mare, roºiatic. Gara este foarte mare, e acoperitã de un fel de bandã metalicã auritã sau culturi agricole ºi mai ales prin creºterea vitelor. Boii expoziþia atrage în capitala Þãrilor de Jos un argintatã care se îndeasã în pãr prin bonetã, cãtre ºi vacile sunt magnifice, ca de altfel ºi caprele; caii numãrI mare de strãini ºi toate hotelurile erau deja tâmple. O altã bandã susþine boneta pânã la tâmple, sunt obiºnuiþi, adicã de talie mare ºi greoi. Vacile sunt ocupate când am ajuns noi. La Hotelul Garni aveau mai jos decât prima, aceastã a doua bandã este foarte albe, cu pete gãlbui sau roºcate, mari, grase, doar o singurã camerã liberã, aºa cã ne-am urcat prinsã cu douã tipuri de broºe de aur, iar de agrafe þinute bine. Caprele sunt toate de un alb strãlucitor. într-o maºinã ºi am pornit pe strãzile Amsterdamului. atârnã în ambele pãrþi ale capului rulouri aurite, în Pãdurile sunt dese, dar nu prea întinse; copacii tineri Ne entuziasmam cât de curate sunt strãzile ºi ca- formã de fus din sârmã ºi care se terminã cu noduri; nu au nimic gigantic în þinuta lor ºi nici maiestos. sele. Casele, din cãrãmidã roºie ºi albã, lucesc în rulourile aproape cad în ochi ºi sunt ca o ameninþare Ici ºi colo, pe jumãtate ascunse în pãdure, pe înãlþimi soare ca marmura ºlefuitã, ferestrele sunt frumoase, cu vârfurile lor. La spate boneta se strânge cu o altã abia sesizabile, se zãresc niºte castele ºi conace spãlate, curate, perdelele de la ferestre sunt albe bandã auritã, fie cu o panglicã din dantelã pe care cu o arhitecturã ciudatã ºi fantasticã. ca neaua. Pe când noi eram numai ochi ºi urechi o înnoadã în jurul gâtului; iar de aceasta este prins un voal alb brodat, care cade pe spate, pe umeri ca pare Rotterdamul; este un oraº mare, sã observãm tot, sã admirãm total, n-am sesizat cã, o pelerinã rotundã. Peste monumentul acesta femeile acoperit de funingine, din depãrtare s-ar la rândul nostru, eram subiect de uimire pentru toþi trecãtoriii: bravii amsterdamezi ne priveau de mult pun o pãlãrie rotundã, în cea mai mare parte albã zice cã este o Londrã în miniaturã. Trenul împodobitã cu o panglicã de satin sau de catifea se opreºteA în prima garã – de unde se pot vedea timp, îºi dãdeau coate, întorceau capul dupã noi. Totuºi, noi nu suntem, slavã Domnului, nici perºi, albã, flori etc. ºi pe care le potrivesc în jurul gâtului niºte strãduþe ºi o piaþetã curatã cu câþiva copaci cu douã panglici înnodate sub bãrbie. Trebuie sã vezi nici chinezi! Am bãgat de seamã curiozitatea lor ºi în jur; un tramvai tras de cai trece pe acolo; casele, pieptãnãtura ca sã þi-o poþi imgina. Unele tinere nu chiar nu ºtiam cum sã reacþionez ºi mã întrebam pe cu o arhitecturã ciudatã, dar nu lipsitã de un farmec lasã sã cadã voalul. Pãrul nu se vede deloc. Femeile jumãtate supãratã, pe jumãtate râzând, dacã aceºti aparte, sunt de o curãþenie exageratã. Ele sunt din în vârstã îºi pun mai pe frunte benzi de aramã aurite; oameni n-au vãzut niciodatã strãini în orãºelul lor. cãrãmidã, precum cele din Londra ºi, tot aºa, zugrã- doamnele distinse nu rateazã sã vadã un domn Muream de nerãbdare sã ajung la hotel; aº fi vrut vite în alb ºi negru; lumea se plimbã cu un aer sobru, îmbrãcat dupã ultimul rãcnet al modei la braþ cu o chiar solemn, prin piaþetã. Rotterdamezii pãºesc sã scap cât mai curând de privirile lor agasante. femeie ce poartã pe creºtet aranjamentul acela bizar. sobru la braþ cu soþiile lor, fãrã sã arunce mãcar o Ca sã ajungem la hotel trecem peste o duzinã În prima zi am mers sã vizitãm oraºul, un oraº privire dupã trenul nostru. Trenul traverseazã oraºul de poduri înguste, azvârlite peste canale care plãcut, foarte original. Deja am vorbit despre arhi- pe un pod ca sã ajungã la cea de-a doua garã, în comunicã cu marea, pãºim într-o piaþetã curatã, tecturã ºi despre pavaj. Sunt grãdini splendide, dar care zãboveºte mai multã vreme. Oraºul e plãcut, veselã, ca o adevãratã grãdinã, apoi ajungem la cele mai multe sunt mici. Canalele foarte numeroae, strãzile sunt cam înguste, dar sunt pavate, trecãtorii Palatul de Cristal sau Palatul Industriilor; palatul aproape toate sunt navigabile, toate cu apã murdarã. sunt ca într-un furnicar. Curãþenia olandezã luceºte e foarte frumos: este asemãnãtor Palatului Serile se simt miasme de la râu ºi þi se face rãu dacã în toatã splendoarea ei. Odatã pãrãsit Rotterdamul, de Cristal din Londra în miniaturã. rãmâi mult timp lângã aceste canale. În apropierea peisajul devine monoton, pretutindeni se zãresc mori Mai traversãm încã douã poduri ca sã ajungem faimosului Palat de Cristal, la Palatul Industrial, este de vânt – de fapt, acesta este singurul lucru amuzant. la preafericitul hotel; odatã instalaþi într-o camerã un ºanþ lung, care înconjoarã palatul. Canalul este Aproape în fiecare moment trecem peste vreun foarte curatã, destul de mare, destul de confortabilã o imitaþie originalã a palatului regal din Paris; spun canal ori pârâiaº. Vaci frumoase ca ziua, capre ºi la adãpostul privirilor insistente care ne deranjau, imitaþie pentru cã este apropiat de original, ºi spun albe ºi câþiva cai pasc pe pãºune ºi o iau la fugã ne-am aranjat puþin, totodatã schimbând între noi original pentru cã totuºi arhitectura acestuia este la vederea trenului nostru. primele impresii. Mama era încântatã de curãþenia mai elegantã, mai grandioasã. De la Rotterdam am avut ca tovarãºi de drum olandezã, tata era încântat de arhitectura olandezã, 26 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Existenþa ca dialog cu sine Florian COPCEA aiorescian prin inegalabilului poet român se suprapune, fericit, Mihai Cimpoi este, într-adevãr, în context kantian, structurã, adept peste cea a lui Mihai Cimpoi, hãrãzit sã valorifice „un cuib întreg de contradicþii”. Tocmai datoritã permanent al unei un mit cultural universal – Mitul Eminescu, nu trecând rearticulãrii permanente a „transgresiunii imediatului”, factologiiM exuberante, Mihai printr-un labirint, ci intrând într-o catedralã. Posedând criticul dovedeºte a avea, prin contopirea cu textul Cimpoi este, în cel mai înalt un sistem de gândire impresionist ºi deopotrivã eminescian, simþul antiutopic pentru celãlalt. Astfel, grad, perpetuu, o fiinþã postmodern, puternic luminãtor, imperturbabilul eseist Mihai Cimpoi „reîntoarce lumii modernii zei care îi mitologicã ºi care, caracteri- dezvoltã, în forme comprehensibile, un discurs în lipsesc”. ªi, unul dintre aceºtia, fãrã discuþii, este zatã de o pulsaþie intelectualã acord cu demistificarea unui spirit fiinþial al culturii Demiurgul. Exegetul sincronizeazã, având darul inepuizabilã, ºi-a asumat ºtiinþa de a da un sens române: Mihai Eminescu. ºi harul ziditorului întru cuvânt, simbolurile esenþiale unic creaþiei literare. Hermeneutica logosului sãu, Mihai Eminescu este, aºadar, un poet al Fiinþei, ale Fiinþei, la „nodul tragic” eminescian. în consecinþã, se constituie ca o tentativã de desci- unic, spune Mihai Cimpoi. Mitul Eminescu continuã frare a existenþei ca dialog cu sine. sã fie, fãrã logicã însã, subminat. Contestatarii sãi xplicarea sau, mai curând, decodificarea Asemeni ilustrului sãu înaintaº George Cãlinescu, îi provoacã repulsie elementelor care-l alcãtuiesc, „consunã el nu citeºte cãrþi, ºi nici autori, ci literaturi. Nu existã exegetului ºi îl cu viziunea modernã asupra vieþii ca eseu în care sã nu descoperi mãreþia iluminãrilor înverºuneazã procesE continuu de trecere de la neviu la viu, sale indelebil formulate în perspectiva creãrii unui sã promoveze o printr-o creºtere negentropicã gradualã a originii microcosm propriu, în mare armonie cu lumea celor „lecturã deschisã” componentelor sistemelor vii, viaþa apare din viaþã, asupra cãrora aruncã mãrul de aur al providenþei (Adrian Marino) a viaþa dã naºtere la viaþã”. ºi insistã estetic ºi creator. inegalabilei opere Analizele aplicative pe care textele poetice Cu o autoritate rar întâlnitã, urmând canoanele eminesciene, el (dar nu numai acestea) ale lui Eminescu (care unei propensiuni spre valori axiologice, Mihai fiind convins cã au devenit obiectul uneia dintre lucrãrile capitale Cimpoi se dovedeºte a fi un enciclopedist profund, în aceasta se ard pentru literatura românã – Mihai Eminescu. un constructor spiritual sincronizat la inegalabile ºi se conservã Dicþionar enciclopedic), l-au fãcut pe Mihai Cimpoi valori filosofice (Nietzsche, Heidegger, Kierkegaard, perpetuu „pulsaþiile sã punã bazele unei mitocritici/mitoistorii moderne, Kant, Schopenhauer, Hegel, Derrida, Blaga). a ceea ce a rãmas de reabilitare a Geniului pus la zid de câþiva con- Orientarea sa cãtre modelele arhetipale ale civili- viu în opera testatari aflaþi, chipurile, în pas cu procesul de zaþiei universale este, la fel ca ºi în alte lucrãri, bine trecutului” (G. respingere a valorilor culturale ale Europei de Est. demonstrate ºi justificate în Esenþa fiinþei. (Mi)teme Cãlinescu). Observaþia lui Mihai Cimpoi cã Eminescu este ºi simboluri existenþiale eminesciene, unde exegetul, Luându-ºi categoric „un însemn pregnant al modernitãþii” urmând consecvent dialogul Sinelui cu Absolutul, misiunea de a-l literaturii universale vine sã certifice, organicist, opereazã îndeosebi cu dihotonomii de extracþie pãstra neclintit pe „centrul iradiant al canonului literar românesc”. nietzscheianã spre a evidenþia valabilitatea ºi soclu pe „luceafãrul Ideile lui Eminescu sunt ºi cele ale exegetului semnificaþia „direcþiei eminescologiei antologice” poeziei româneºti”, sãu – Mihai Cimpoi. Ambii, porniþi, evident, în timpi (Cornel Munteanu în Mihai Cimpoi: un proiect criticul-spectacol, diferiþi, în cãutarea identitãþii, obsedaþi de aºeza- ontologic). îl numim aici pe rea acesteia la temelia culturii universale, au Atras ºi fascinat de sensul istoric al omului Mihai Cimpoi, nu reactualizat/ tezaurizat filosofia lumii, fãrã sã eminescian, considerat de Mihai Cimpoi om al face altceva decât sã impunã esenþa fiinþei abandoneze din gândirea lor ancestralul spaþiu hybrisului, în lucrarea ce-i aparþine ºi despre care hyperionice, marcatã de „recea cumpãnã – mioritic. Este acest simþãmânt ºi predestinare ne vom exprima câteva puncte de vedere, ne a gândirii”. ºi inspiraþie divinã. propune „o re-lecturã a poeziei ºi mitopo(i)eticii Solida erudiþie a criticului „umplut de fiinþa eminesciene prin grila existenþialã”, la nimeni senþa fiinþei. (Mi)teme ºi simboluri eminescianã”, cu pancronismul marilor filosofi ai altcineva aceasta nefiind mai evidentã decât existenþiale eminesciene aprofundeazã, lumii – Hegel, Schopenhauer ºi Nietzsche – ne oferã la „omul deplin al culturii româneºti” (C. Noica). privitã din unghi ontologic, unul dintre privilegiul sã cunoaºtem un Eminescu total, a cãrui Exprimând o viziune definitiv-elocventã asupra elementeleE fundamentale pe care se bazeazã existenþã hyperionicã ne îndreaptã, totuºi, metafizic, conceptului lui J.P. Richard, potrivit cãruia critica universul, civilizaþia ºi spiritualitatea întregii spre conºtiinþa eternului. modernã poate fi definitã drept „criticã a ansam- lumii. Proiectând o altã dimensiune mi-temelor De altfel, discursul lui Mihai Cimpoi presupune blurilor, nu a detaliilor”, Mihai Cimpoi ne oferã, eminesciene, Mihai Cimpoi substituie materia Ideii, o meditaþie nesfârºitã generatã de impactul generos, un cod reglementativ de descifrare a cea din urmã fiind produsul unei raþiuni izvorâte, epistemologiei asupra a ceea ce Cornel Munteanu logosului întrupãtor de paradigmã eminescianã. prin inducþiune, din „înafarã într-un înãuntru absolut”, (în Concepte în miºcare, Editura Academiei Române) cu alte cuvinte, capabilã sã trasgreseze, magic, numeºte identitate ºi alteritate, principii care deco- ontinuând ºi, în acelaºi timp, revizuind/ distanþa dintre Eu ºi Lume. dificã statutul dual om–fiinþã, corect demonstrat reevaluând miturile/motivele eminesciene Preocupat, pânã în cea mai tainicã fibrã, de ºi de Rosa del Conte în Eminescu sau despre (enunþate epistemologic de Eugen Simion destinul omului eminescian, filosoful Mihai Cimpoi nu absolut. în FragmenteC critice, III, „care vin ºi dispar pentru ezitã sã utilizeze „tânguirea existenþialã” (Rosa del a reapãrea”, ciclic, spunem noi, spre a susþine ºi Conte) a unor mari gânditori în explicarea misterelor e acest fond de promovare a mi-temelor a veºnici, cãlinescian vorbind, lirismul existenþial), care guverneazã lumea asupra cãreia magul Mihai paradigmatice din opera „Bacon-ului poeticii filosoful Mihai Cimpoi reitereazã conºtiinþa abisalã Eminescu s-a oprit „pe vectorul glisant al timpului”. moderne”, Mihai Cimpoi vine, ipostaziind a demiurgului situat sub semnul holografic al vieþii, Este meritul, incontestabil, al lui Mihai Cimpoi mitulP Eminescu, sã dimensioneze geneza culturii în care „palpitã Întregul lumii”. ºi, deopotrivã, al lui Mihai Eminescu de a ne fi moderne româneºti. Prin toate construcþiile sale Desigur, reacþiile provocate de interpretãrile deschis porþile luminii cuvântului „prin care neantul critice, proeminesciene, el probeazã actul de sale, depãrtate de idolatrizãri ºi exagerãri fãrã temei, se manifestã în lume”. Fãrã sã intre în capcana dãruire/întrupare derulat pentru supravieþuirea ne adâncesc în meditaþie ºi ne obligã sã acceptãm speculaþiilor teoretice, manifestând o obsesie de-a canonului liric eminescian, ancorat catalitic într-un fãrã condiþii aceastã aserþiune: „Drumul lui Eminescu dreptul contagioasã cu privire la „dreapta cumpãnã existenþialism de facturã heideggerianã. Acesta este este drumul de la arãtarea onticã a fiinþei, deter- româneascã”, eminescologul, supunându-se exi- ºi motivul pentru care susþinem cã Mihai Cimpoi este, minatã de concretitudinea ºi monotonia Timpului, genþelor criticii moderne, reuºeºte sã refacã (este în cadrul culturii române, un fenomen nãscut din (…) la arãtarea ontologicã ºi noologicã asiguratã fundamental acest demers) odiseea unei creaþii în luminiºurile gândirii occidentale, depãrtatã, de multe de Eternitatea care se prezintã peste nemãrginirea care, ºtim, mai sunt încifrate, ca „într-o axã a lumii”, ori, de iconoclastia culturii Europei de Est, dominatã timpului.” tainele ºi spiritul universului Fiinþei. Prin cercetãrile de neant ºi haos. La Eminescu, postuleazã eminescologul, cuvân- lui Mihai Cimpoi, am descoperit un alt Eminescu, În concluzie, Mihai Cimpoi este centrul cercului tul este aflat „dincolo de primejdia ce o ascunde poate cel mai absolut ºi profund. valorilor universale, stãpânul unui Timp fiinþial, abruptul, prãpãstiosul, însuºi Logosul”. Dialectica Lumea eminescianã pe care ne-o re-creeazã supus formelor esenþiale ale noii critici.

asajul foarte nou nu are decât puþine magazine. Sunt douã cafenele din toate speciile de acolo. Grãdina are în afarã de pãsãri din toate þãrile, lei, tigri, cu grãdiniþe. O grãdinã mare înconjoarã palatul, este parcul pentru copii leoparzi, un urs alb de o frumuseþe remarcabilã, hiene, elefanþi foarte frumoºi, întreþinut de o societate particularã. Spaþiul este mare ºi curat, dar nu hipopotami uriaºi ºi tot felul de lupi. oferãP nimic interesant de vãzut. Amsterdamul, din pãcate, nu are mãcar un singur Un loc aparte în descrierea Amsterdamului trebuie sã aibã Expoziþia restaurant bun. Cel mai mare, restaurantul-cafenea Crasnopolsky, este plãcut ºi Universalã conceputã de un francez în 1880 ºi inauguratã în 1883. Expoziþia, are sãli mari, iluminate cu luminã electricã, o grãdinã etc. Se mãnâncã acceptabil un veritabil tur de forþã, este imensã, magnificã, interesantã. Noi o comparãm ºi nu e prea scump, este cel mai bun. Restaurantul Riche, restaurant francez, cu cea de la Paris, dar s-ar putea ca aceastã comparaþie sã fie în avantajul este pretenþios ºi îngrozitor de scump, fãrã a fi bun. Restaurantele-cafenea ei faþã de cea de la Viena. Dar, în orice caz, aceastã expoziþie a depãºit toate de la expoziþie nu sunt rele, dar sunt scumpe. speranþele olandezilor ºi a captat atenþia strãinilor. Alaltãieri, un profesor de la Universitatea din Amsterdam ne-a însoþit cu În faþã este statuia Olandei înfãþiºând o femeie înveºmântatã în falduri, fru- amabilitate la Grãdina Zoologicã. Grãdina, una dintre cele mai mari din Europa, moasã ºi maiestuoasã, þinând o sabie. Intrarea în Expoziþia coloniilor este foarte dupã cele din Londra ºi Paris, cea mai bogatã dupã cele douã, este într-adevãr frumoasã, aranjatã cu mult gust, elefanþii uriaºi ne amintesc þinuturi îndepãrtate interesantã. Mai întâi vizitãm un frumos acvariu, foarte interesant, foarte bogat. pe care europenii le-au civilizat cu atâta ostenealã. Se intrã. E frumos, frumos, Apoi am pornit sã hoinãrim prin grãdina zoologicã, sã vedem diferite animale frumos! (Va urma; Identificare ºi traducere: Crina Decusarã Bocºan) Anul VIII Nr. 8 (81) Iulie 2017 27 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Povestirile unui moralist enciclopedic Rodica LÃZÃRESCU ultureºti este o aºezare de nici 3.000 de numãrul perfecþiunii divine, al lucrului finalizat, Sunt întâmplãri de demult, locuitori, pe valea Argeºelului, în zona de care se leagã capacitãþile de analizã, înþelegere, legate de poznele copilãriei, colinarã din nordul-estul Piteºtiului. Aici ºi-a cunoaºtere ºi conºtientizare, studiul ºi meditaþia. precum aceea cu calul petrecutV copilãria scriitorul Mihail Diaconesu ºi tot aici Este exact ceea ce caracterizeazã întrunirile din serile nãzdrãvan, altele dramatice, continuã sã-ºi petreacã verile, în locuinþa pãrinteascã, de varã de pe pãlimarul „casei de sus” din Vultureºti, care i-au marcat povestaºului scriind ºi citind în „casa de sus”, plimbându-se prin noul topos al poveºtilor din literatura românã. existenþa (de pildã, arderea livadã ori mai departe, pe dealurile din jur, de-a lungul Cu excepþia a trei povestiri, dintre cele istorisite cãrþilor, indezirabile regimului râului Argeºel, pânã în localitãþile învecinate. În unele de gazdã, toate celelalte urmeazã un „scenariu” bine comunist, din biblioteca seri, romancierul este vizitat de prieteni – ºi configurat, respectat preotului învãþãtor Aurelian Diaconescu), unele atunci, pe pãlimarul „casei de sus” pornesc cu sfinþenie: discuþia înfricoºãtoare, de un realism crud, din vremea poveºtile, ca într-un alt fel de han sadovenian, porneºte de la o temã/ foametei de dupã rãzboi, a comisarilor sovietici cu din alte vremuri ºi cu alt fel de protagoniºti, dar un subiect oarecare, pistolul la brâu, a prigoanei împotriva luptãtorilor din cu aceeaºi plãcere „de a povesti întâmplãri de ºtiinþific, religios, social munþi ºi a celor care-i sprijineau, altele inexplicabile demult, pline de miez, de poante care stârnesc etc. – imaginaþia infan- în ordine logicã, învãluite în mister (Amicul Sabin, hazul, de înþelesuri uluitoare sau de curiozitãþi”. tilã, „chestiuni literare”, Icoana furatã). Nu lipseºte nici amintirea etericã Cultivarea acestei îndeletniciri vine din con- incendiile provocate de a unui „înger cu breton” cu care povestitorului vingerea cã „ºtiinþa ºi arta de a povesti sunt schimbãrile climatice, i s-a intersectat pentru o clipã drumul vieþii. Doar printre cele mai alese daruri din câte poate avea mânie, angoasã, povestirea care închide volumul este „cam siro- omul”, cã „datoritã povestitorilor plini de har, miracole, retrocedãrile poasã”, dupã cum remarcã romancierul „cu un aer faptele de demult se încarcã de o frumuseþe postdecembriste, îngãduitor”, dar „adevãratã”, în viziunea naratorului aparte, stranie uneori, de vioiciune, de putere psihologia ca ºtiinþã ei, cãci, „în definitiv, ºi poveºtile siropoase au dreptul de atracþie ºi, mai presus de toate, de semni- (minunat prilej pentru la existenþã”. ficaþii, pe care numai în legende, basme sau autor de a-ºi desfãºura mituri le putem gãsi. Cele mai vechi amintiri ale copleºitorul evantai ulte dintre personajele readuse la viaþã omului sunt concentrate în poveºti ºi povestiri. al cunoºtinþelor sale în serile de la Vultureºti au avut existenþã Lumea spiritului locuieºte în ele”, iar rãbdarea enciclopedice!) – dupã istoricã ºi apar în povestiri fie cu numele de a aºterne pe hârtie, musai a doua zi, poveº- care unul dintre realeM – de la pãrinþii romancierului pânã la Nicolae tile depãnate „în seara care a trecut”, este datã participanþi lanseazã Iorga ori profesorul Romul Munteanu, fie ocultate de credinþa cã „în povestiri este adãpostitã o provocarea spunerii unei în spatele unor nume fictive, mai uºor sau mai greu mare forþã spiritualã, care îi uneºte pe oameni, întâmplãri pe marginea decriptabile, precum „câinosul” Axy Dreckhaufen fãcându-i astfel mai înþelegãtori, mai apropiaþi teoriei expuse iniþial, un fel de exemplificare practicã (în germ. dreckhaufen = „grãmadã de bãlegar”) în sufleteºte unii de alþii, mai puternici în cugetare, a acesteia: „când eram copil […] am fost la un pas datele cãruia îl recunoaºtem pe pictorul M.H. Maxy, mai demni ºi mai buni”. Pentru moralistul Mihail de moarte, tocmai din cauza închipuirilor care mã sau „marele vulpoi” Constantin Elefterescu-Rãzoare, Diaconescu, „poveºtile ºi dezbaterile întreþinute asaltau”; „ºi în copilãria mea […] existã un foc care „mascã” pentru omul politic Constantin Argetoianu, de ele au nu numai farmec, ci ºi forþã revelatoare”, mi-a ars definitiv sufletul ºi memoria”; „eu am cunos- „boierul de la Breasta”. cãci „poveºtile adevãrate au totdeauna înþelesuri cut niºte întâmplãri teribile, monstruoase chiar. […] Altele amintesc de eroii lui Sadoveanu, atâta profunde, ascunse uneori, care stau dincolo de Numai când mã gândesc la ele mã ia cu ace de doar cã „balaurul” din istorisirile romancierului este personaje, evenimente sau descrieri”. Iar uneori, gheaþã pe ºira spinãrii” – toate amintind de vicleºugul regimul comunist, haiducii evocaþi la Hanu Ancuþei pentru cel care oficiazã actul spunerii, povestirea, comisului Ioniþã din celebra scriere sadovenianã. sunt înlocuiþi în timpurile mai apropiate nouã cu istorisirea, scoaterea în afarã, la luminã, „voma Dar de fiecare datã povestitorul ezitã, se lasã rugat, þãranii luptãtori refugiaþi în munþi (un fel de laitmotiv psihicã” în termenii psihologiei, are rol cathartic, trebuie sã fie înduplecat sã-ºi lepede istorisirea, al volumului), un „judeþ al sãrmanilor” este împlinit eliberator: „voiam sã dau afarã din mine întâmpla- are nevoie de îndemnul ascultãtorilor, desigur, de „câteva muieri cu furci de fier în mâini”, cãci rea aceea nenorocitã ºi nu prea ºtiam cum”, cãci un vicleºug ºi acesta, prin care îºi asigurã atenþia femeile sunt ºi aici la fel de aprige ca suratele „o vomã psihicã ne uºureazã ºi mintea, ºi sufletul”. celorlalþi („S-auzim!”; „Povesteºte-ne!”; „Am vrea lor moldovence. (E antologicã scena pedepsirii sã aflãm ce s-a întâmplat”). activistului de partid Harry Iosipovici Smirnov: onclavul povestitorilor ºi ascultãtorilor „L-au ridicat în picioare. În câteva clipe l-au lãsat de la Vultureºti este format, invariabil, poi urmeazã un moment de tãcere, în pielea goalã. Toate straiele lui, fãcute mototol din ºapte oaspeþi – pãrintele arhimandrit de reculegere, respectat cu evlavie ºi legate cu mânecile cãmãºii, au fost aruncate în AugustinC Moraru, pictorul Ioniþã Popescu, arhitectul de participanþi. „Erau clipe încãrcate gârlã, în direcþia unde fusese zvârlit ºi pistolul. […] Septimiu Buzoianu, profesorul Miticã Silvestru, de Aun fel de aºteptare neclarã” atât din partea Muierile râdeau de el, de pielea lui moale ºi flascã, colonelul Remus Petrescu, doctorii psihiatri Gabriel ascultãtorilor, cât ºi a povestitorului, tãcerea fiindu-i de om neînvãþat cu munca. Îl scuipau mai departe, Pietraru ºi Titus Ulpiu Golescu – fiecare cu pregãtirea, acestuia necesarã fie pentru a-ºi pune ordine în îl loveau, îl blestemau, pline de o urã îndelung cu concepþiile, cu credinþele, cu viziunea, cu experi- amintiri („probabil, amintirile mele se cãutau unele pe adunatã, ºi îl împungeau cu vârful furcilor de fier.”) enþa specifice, al optulea fiind, desigur, romancierul, altele… Ca sã se punã în ordine”), pentru a clarifica ªi tot ca la Sadoveanu, gãsim aici acele interludii, gazda, naratorul general, care din când în când îºi „ceea ce dorea sã spunã” ori pentru a scormoni „prin când omul tace ºi în paginã îºi face loc poezia naturii cedeazã prerogativele câte unui participant. Astfel, amintiri, ca sã gãseascã cel mai potrivit început al eterne: „Dinspre dealul din faþã veneau pe furiº dintre cele 14 povestiri care alcãtuiesc volumul Serile relatãrilor sale”. Ori, pur ºi simplu, pentru cã întregul umbrele serii. Adia o rãcoare uºoarã. Florile ºi la Vultureºti. Nuvele ºi amintiri sentimentale (ediþia grup intra în rezonanþã cu natura înconjurãtoare ierburile grãdinii din faþã trimiteau spre noi miresme a II-a revizuitã, Bucureºti, 2016), opt sunt relatate supunându-i-se ritmurilor acesteia care se cereau cereºti.” ªi mai departe: „…adierile de ierburi ºi flori de gazdã ºi câte una de colonel, profesor, pãrintele netulburate: „Seara liniºtitã de varã, suprasaturatã asociate cu rãcoarea lor blândã coborâtã dinspre de la Mãnãstirea Corbii de Piatrã, arhitect, pictor, de miresme de flori din grãdinã, de ierburi ºi de adieri pãduri, de deasupra lumii, adicã din Raiul ceresc, doctorul Pietraru. De menþionat cã cei doi medici blânde, venite din pãdurile care înconjoarã satul, ne-a cuprins pe toþi ca o mângâiere suavã, imposibil formeazã o unitate, apar numai împreunã, permanent impunea momente de odihnã ºi bucurie sufleteascã.” de evocat sau de scris în cuvintele mele slabe”. se completeazã reciproc, mai tânãrul Titus Ulpiu În fine, odatã parcurs întregul ritual al pregãtirilor, Povestind despre biblioteca pãrintelui sãu, Golescu este adesea un fel de raisonneur al maes- care uneori include ºi sorbitul „din paharul de cristal preotul Auricã din Vultureºtii de Argeº, în „umbra” trului sãu, aºa încât faptul cã rolul de povestitor îi cu vin negru de Pietroasele”, povestitorul începe cãreia a crescut ºi s-a format, romancierul îi carac- revine numai unuia dintre ei – mai experimentatul spunerea, de fiecare datã „cu vãditã emoþie”, „în- teriza conþinutul prin patru cuvinte: „moralizator, ºi mai vârstnicul doctor Gabriel Pietraru – nu trebuie gândurat” ori „cu o voce ºtearsã”, „slabã, marcatã instructiv, sapienþial ºi educativ”. Sunt exact sã ne mire. Iar dacã îi socotim pe cei doi laolaltã, de nesiguranþã”, alteori, cu o voce „calmã, egalã” adjectivele ce definesc ºi acest volum, în ciuda rezultã cã pe pãlimarul „casei de sus” din Vultureºti ori „limpede”. Sunt relatate întâmplãri mai vechi sau subtitlului sãu de „nuvele ºi amintiri sentimentale”, grupul povestitorilor/ascultãtorilor este format din mai noi, unele auzite, altele trãite de povestitor, fie semnat de enciclopedicul (în curând octogenar) ºapte participanþi, numãr cu multiple semnificaþii, ca protagonist ori simplu participant, fie ca martor. Mihail Diaconescu. (Urmare de la pag. 23) al lui Malevici: „O muzicã e, neagrã, cu-ntunecat ecou./ Când lumi prin ea împinse spre-o ultimã-nserare./ Amurge, singur, Ochiul Luminii, ostenit,/ ªi mãrile n faþa triumfului raþionalist care a declarat cã Dumnezeu a murit, poetul vine se tânguiesc amare…// Ci undeva deasupra a tot e Cineva,/ Bãtrân-bãtrân din cu jelirea albã a acestei morþi: „Ci susurã în mine din veci un plâns amar/ Ori care se izvodeºte Plânsul/ El îºi sie unic, neterminat izvor,/ ªi lumile cad pururi poate e un cântec al unor lumi streine/ ªi care, mistuite de-un vis fãrã hotar,/ ºi izvorãsc într-Însul…” (E cineva din care se izvodeºte Plânsul) κi leagãnãÎ ecoul întunecat în mine./ La vama lor un clopot eu sunt fãrã de somn,/ Dumnezeu se confundã cu bãtrânul Orfeu, murind „uitat pe-o neagrã vale”, În care bolþi de ceruri se surparã./ Însinguraþii lumii bocesc în limba lui/ ªi plânge din urmã-i Lyra cântând singurã, în nesfârºite ecouri…, ca în ultimul poem intitulat universul în limba lui amarã…” (La vama lor un clopot) Numai cã acest plâns al Ora era grea de-amar. Din ecou în ecou, vine chiar poetul Teofil Rãchiþeanu. universului e un cântec, un imn de slavã, de solemnitatea jocului secund barbian. Notã De aceea, Geo Bogza avea dreptate sã invoce, alãturi de Eminescu, ºi pe Ion M. Eminescu, Opere, 6, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982, ediþie criticã, introducere, Barbu, în încercarea de a desluºi pecetea poeziei lui Teofil Rãchiþeanu. Plânsul note ºi variante de Aurelia Rusu, p. 517. Eminescu va fi confirmat ºi de mari filosofi acesta imnic, oximoronic, e chiar ceea ce poetul numeºte lumina din noaptea lui ºi logicieni ca Petre Botezatu: „Se poate afirma caracterul tragic al timpului. În Orfeu, ultimul lui cântec, umbra ce „mai luce a ultimei lumine” (Crescând mereu contrast cu spaþiul, pe care îl simþim mai curând ca fiind euforic.” (Petre Botezatu, tot ape, Pãrerea doar a ultimei lumine). Ultima luminã rãsare ca din pãtratul negru Interpretãri logico-filosofice, Ed. Junimea, Iaºi, 1982, p. 200) 28 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Cartea unei vieþi, viaþa unei cãrþi Ion C. ªTEFAN uþini scriitori români, luminã: director al Casei regionale a creaþiei populare mãrturii constã în ceea ce ele reflectã într-o creºtere de primã talie, îþi Bacãu, preºedintele Comitetului regional de culturã armonioasã a unui falnic stejar, în jurul cãruia, noi, pot oferi o carte Bacãu, redactor-ºef al revistei Ateneu, secretar al lãstarii tineri sau mai puþin tineri, învãþãm sã sorbim ca BibliotecaP de sentimente Uniunii Scriitorilor din România, directorul Editurii lumina soarelui direct din infinit, înþelegând cã aceas- a lui Radu Cârneci, tipãritã „Orion” ºi încã multe altele. tã luminã, împrumutatã de la un rapsod cu harul în 2012 la Editura Anamarol, cuvintelor, poate denumi un om nemuritor. E vorba în pragul vârstei de 85 de ani ceste segmente ale activitãþii sale nu poþi de-un ideal mereu dorit ºi niciodatã atins pânã la ai autorului, dovada unei vieþi sã le povesteºti; doar sã le priveºti, sã le capãt, reprezentând însã seva care uneºte vlaga raþionale ºi echilibrate, petrecute în mijlocul unei infiltrezi în fiinþa ta de cititor ºi admirator, pãmântului natal cu fiecare creator, statornicindu-se familii iubitoare ºi unite. Aceasta este o vârstã nobilã, fiindcãA imaginile sunt atât de bogate ºi impresionante într-o perpetuã creaþie, fluturând peste frunþile strãbãtutã cu tact ºi înþelepciune de un poet sensibil încât ar trebui filmate ºi difuzate pe ecranul unui urmaºilor cele mai frumoase imagini artistice, sub ºi delicat, un adevãrat rapsod al iubirii ºi un strãduitor televizor, la o emisiune culturalã, despre marile per- binecuvântarea unor sentimente nobile, înflãcãrate cântãreþ al frumuseþilor naturii patriei române: „Poezia sonalitãþi ale þãrii, dacã ar mai fi mulþi oameni, din de-o sincerã credinþã în divinitate: „Dimineaþa mã este respiraþia aurie a zeilor/ þesând sufletele cu aceia care sã perceapã destinul evolutiv ºi creator al descopãr ºi-þi ºoptesc/ primeºte-mã în lumina ta cer, dând ploilor cântece/ ºi Soarelui chip! Poezia, unui om de excepþie, precum Radu Cârneci, împletit de aur, Pãrinte,/ cu tot ce am ceresc ºi pãmântesc/ spuneai, este ochiul/ prin care ne inundã minunile cu statornicia patriei, din care a apãrut, ca un izvor strãlucitor ca tine ºi fierbinte/ fiindcã sunt cea mai nebãnuite” (Delirul de tainã, p. 163). de apã vie, purtând în susurul ºuvoaielor subterane frumoasã creaþie a ta” (Imn Soarelui, p. 107). Poate cã iubirea a fost sentimentul cel mai dorinþa de revãrsare supremã spre lumina soarelui: înalt care l-a îndemnat pe autor sã vieþuiascã pânã „…izvor de cer ºi de pãmânt izvoare:/ noi am învins ar revãrsarea de frumuseþe ºi sensibilitate este acum, în plinã forþã creatoare ºi într-un echilibru prin limba domnitoare,/ pãstrând iubiri, rostindu-le-n confirmatã de peste 150 de mãrturii din partea unor critici literari de frunte, confraþi ºi comenta- de sãnãtate, calm ºi prietenos, demn de admirat, tori Iculturali. „Viaþa ºi creaþia lui Radu Cârneci se dar, mai ales, de urmat. întrepãtrund; talentul ºi dorinþa de împlinire prin – La mulþi ani, Maestre! ªi continuaþi activitatea dãruire totalã sunt ca o îmbrãþiºare dãtãtoare de creatoare! i-am spus; fiindcã, iatã, 90, 95 ºi 100 energii. Poetul ºi truditorul cultural se susþin, sunt nu sunt prea departe! unul ºi acelaºi” – afirma Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Mi-a zâmbit blând, întinzându-mi, cu mâinile într-un cuvânt rostit la Muzeul Naþional de Artã al pline de emoþie, un volum masiv, de aproape 340 României, 1997 (p. 12). Iar Eugen Simion remarca: de pagini, alcãtuit cu atâta competenþã, dãruire „Radu Cârneci a depus, cu adevãrat, un efort re- ºi sincerã dragoste, de fiica sa, Carmen Cârneci. marcabil de a transpune aceste poeme blestemate M-am aplecat cu nerãbdare asupra acestui dar ºi minunate. Are ºi putere de înþelegere, are ºi de suflet, rãsfoindu-i paginile: o antologie cuprinzând meºteºug retoric” (Integrala liricã Baudelaire, p. 212). cele mai frumoase versuri ale unui rapsod romantic; Mãrturie peste hotare stã ºi scrisoarea lui Léopold citate, fotografii, ca niºte oglinzi fidele de-a lungul Sédar Senghor, preºedinte, în vremea aceea, al Sene- timpului, reflectând faptele într-o altã luminã, galului, fotografiat alãturi de Radu Cârneci, care-i iubire/ Cap-Voievod sfinþind în mãnãstire/ ºi un cioban copertele unor cãrþi în evoluþie, cronici literare ºi tradusese volumul de versuri Jertfa neagrã. Dar sã-l prezentãri omagiale, traduceri din Léopold Sédar zidindu-se-n odoare/ izvor de cer ºi de pãmânt ascultãm ºi pe poetul clujean Horia Bãdescu: „Ceea Senghor, Alexandre Najjar, Kahlil Gibran, Charles izvoare” (Limba Domnitoare, p. 4). ce se rosteºte sub oracolul lui Radu Cârneci stã Baudelaire ºi alþii. Dintre aceste versuri ºi imagini se iveºte omul sub zodia unui septembrie dureros de tristeþe. Re- Album cu imagini ale autorului, din copilãrie creator, fiindcã, încã din anii tinereþii, Radu Cârneci clamându-se de la o declaratã spiritualitate dacicã, ºi adolescenþã, din facultate, apoi din activitatea s-a dovedit un poet talentat ºi de mare perspectivã: simbolizatã de Zamolxe înainte mergãtorul, poetul rodnicã a acestui bãrbat al pãdurii transfigurat în „Iatã cântecul, ca o santinelã melancolicã/ adunân- îºi cautã urmele în tãrâmul umbrelor, acolo unde poet, absolvent al Facultãþii de Silviculturã din Braºov, du-se în sine, fãrã arme/ cu mâinile goale, plim- vieþuiesc strãmoºii!” (din Radu Cârneci, Oracolul apoi cercetãtor la Staþiunea Experimentalã Silvicã bându-se-n sus/ ºi în jos pe þãrmul fluviului” deschis, p. 183). ªi astfel de mãrturii, alãturate, din Hemeiuþi, inginer-ºef la Ocolul Silvic Fântânele. (Santinela melancolicã, p. 17). ar putea zãmisli o nouã ediþie de luminã. Urmeazã o altã perioadã a existenþei sale de Firescul împletirii unor versuri, informaþii, fotografii,

„filosoficeºte” rostul vieþii. Aºa cum rezultã din corespondenþa sa (extrem de bogatã ºi relevantã sub raport teoretico-filosofic), preocuparea pentru pregãtirea filosoficã ºi pentru integrarea în contextul cultural european este motivatã Semn(al) de carte de gândurile timpurii ale ilustrului profesor de mai târziu. (Acad. Al. Surdu, Academia Românã, Institutul de Filosofie ºi Psihologie „Constantin Rãdulescu- la începutul capitolului „Titu Maiorescu ºi filosofia germanã clasicã”) Motru”: Comemorare Titu Maiorescu. Un secol de la moarte (1917-22017). Vol. I: Maria Grapini, Viaþa, între scrieri ºi trans-sscrieri, ed. a II-aa, Editura Eurostampa, Opera filosoficã, Vol. II: Studii despre filosofia lui Titu Maiorescu, Editura Timiºoara, 2015 (interviuri, plus nuvela care dã titlul volumului) Academiei Române, Bucureºti, 2017 De vreo douã decenii, Maria Grapini exprimã Timiºoara cum foarte puþini o Coordonatorul volumelor este acad. Alexandru Surdu, ediþia a fost îngrijitã exprimã: ca om cu iniþiative excepþionale, ca lider politic, economic, implicat în de Mona Mamulea. Meritã consemnat sumarul volumului al doilea: polemici dure cu adversarii din politichie sau din economie, cu cei care ar trebui I. Perspective ale contemporanilor: Mihai Eminescu: O recenziune [1877], sã aºeze România de azi într-o lume normalã. ªi n-o fac sau nu ºtiu cum s-o Observaþiuni critice [1877], Încã o datã recenziunea logicei Maiorescu [1877]; facã. E ºef – sau a fost – ºef de instituþii naþionale ºi internaþionale. E o voce care Ion Slavici: Bietul Dr. Zotu [1877]. se aude bine în lumea de azi. E, cum se spune, în topul personalitãþilor feminine II. Perspective ale discipolilor: Ion Petrovici: Titu Maiorescu [1923]; P.P. din România. În unele anchete, chiar pe locul întâi. Negulescu: Ceva despre Maiorescu [1936]; Mircea Florian: Începuturile filosofice N-am spus cã între liderii politici, între cei care gestioneazã mari direcþii ale lui T. Maiorescu [1937]; Mircea Djuvara: Titu Maiorescu, profesor de filosofie economice, e singurul (sau mi se pare mie? sã scriu „aproape singurul”?) care [1940]; C. Rãdulescu-Motru: Actualitatea lui Titu Maiorescu [1940]. vine la teatru, la vernisaje, la concerte, la lansãri de cãrþi; cã e singurul („aproape III. Ecouri ºi perspective actuale: Alexandru Surdu: Metamorfoza logicii singurul”?) care organizeazã întâlniri sãrbãtoreºti cu importanþi scriitori români lui Maiorescu [1978], Titu Maiorescu ºi filosofia germanã clasicã [2006]; Viorel ºi strãini. Cã are între apropiaþi poeþi, eseiºti, actori, muzicieni, oameni de artã. Vizureanu: Semnificaþii pedagogice ºi culturale ale logicii maioresciene [2008]; Îi citesc (sau îi ascult) interviurile, o urmãresc la numeroasele dezbateri televizate. Gheorghiþã Geanã: Gheara leului sau pulpana boierului? [2011]; Viorel Cernica: E un om de bun-simþ pentru care confesiunea nu falsificã nimic ºi nu urmeazã Maiorescianismul astãzi [2011]. tradiþionala propagandã electoralã. Aceasta a fost viaþa ei: aºa s-a format. Titus Lates: Titu Maiorescu. O bibliografie a exegezei operei filosofice. Evident, apar ºi întrebãri care vizeazã cultura generalã a liderului. Care ar fi Ideea unei dezbateri romanul preferat, întreabã cineva. Moromeþii, rãspunde farã ezitare Maria Grapini. privind personalitatea lui Urmeazã alte întrebãri privind lectura la zi. Rãspunsurile vin imediat, fiindcã Maiorescu ºi contribuþia doamna Grapini citeºte, e la curent cu viaþa literaturii ºi cu personajele vieþii sa la afirmarea modernitãþii culturale, cele de la timpul prezent. ªi-a fãcut bine ºcolile: cu iubire de carte. culturii române necesita, prin Între interviurile date ºi timpul prezent al celui ce iubeºte artele nu se cascã o forþa lucrurilor, atât trimiterea prãpastie. Maria Grapini scrie, în sensul desfãºurãrii lui Ilie Moromete (un model la mediul ideatic în care s-a posibil), povestea sa. Care e o nuvelã, un spaþiu al imaginarului în desfãºurare. format, cât ºi la configuraþia κi respectã statutul de om tradiþional (conservator!) pentru care personajele pro- istorico-spiritualã a timpului zastice trebuie sã urmeze drumuri exemplare, sã modeleze ºi sã întâmpine cu în care a trãit ºi a acþionat drag cititorul. Oana – aºa se numeºte personajul nuvelei – este întâi un copil, un (pe planuri multiple ale vieþii elev, un adolescent, apoi un lider care îºi trãieºte excelenþa fãrã derapaje erotice, sociale). aºa cum ar fi fãcut modernii ºi postmodernii literaturii noastre; echilibrul moral Maiorescu ne apare, al eroilor subliniazã un cod etic ce se cuvine respectat. Nuvela Mariei Grapini astfel, mai întâi ca o perso- transcrie, într-un cod personal, numeroasele ieºiri în faþa jurnaliºtilor. Poate sã nalitate complexã, care ºi-a vorbeascã ºi aºa, din interiorul literaturii, publicului care poate sã înþeleagã ºi sã motivat încã de timpuriu iubeascã un (alt) demers creator. (Cornel Ungureanu, pe coperta a patra a cãrþii) Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 29 Curtea de la Argeº

Vecina mea, Africa Dilema somalezã: sã mori sub bombe sau sã mori de foame? Nicolae MELINESCU ncã de la începutul carierei scolastice a al prosperitãþii de împrumut. Aflat aproape de regiunea Ogaden. ªi în prezent existã tensiuni termenului „stat eºuat/slab/fragil”, Somalia Djibouti, un stat relativ nou în configuraþia zonalã între cei doi beligeranþi: etiopienii îi suspecteazã pe a fost citatã constant în capul listei celor (independent din 1977, nu mai întins decât un judeþ somalezi cã fac jocul Egiptului ºi provoacã tensiuni douãzeciÎ ºi ceva de þãri identificate ca fiind în afara de la noi), care adãposteºte baze aeriene americane, cu guvernul de la Addis Abeba, pentru ca acesta sau sub nivelul mediu internaþional. Dictatura Siad franceze sau japoneze, cu utilitãþi ºi efective care sã renunþe sau sã reducã proiectul de regularizare Barre, prãbuºitã în 1991, odatã cu dezertarea gene- le transformã în adevãrate enclave, în egalã mãsurã a Nilului printr-un sistem de baraje, care ameninþã ralului promoscovit ºi, ulterior, proamerican, a rãvãºit gazdã a cartierului de lux populat de baronii pirateriei agricultura egipteanã pe cursul inferior al marelui þara în mod ireversibil. Ce nu a distrus regimul sãu maritime, Berbera poate oferi iluzia unei posibile fluviu. O încrengãturã vastã de interese ºi influenþe a nãruit o serie lungã ºi pustiitoare de ani secetoºi, ieºiri din criza somalezã, tocmai prin dezvoltarea face din zona de întâlnire dintre Africa ºi Peninsula care au lovit dramatic populaþia victimizatã dincolo unei reþele de noi baze militare ale þãrilor din Arabã scena unor conflicte latente, deocamdatã, de puterea de înþelegere a europenilor. vecinãtate ºi nu numai. care pot degenera în noi crize regionale. Un localnic Ceea ce s-a întâmplat dupã revolta antidictatorialã Primii ofertanþi au apãrut de câþiva ani ºi printre somalez remarca plin de amãrãciune: „Cei pe care de acum douãzeci ºi ºase de ani a fost slãbirea ºi, ei locul prioritar îl ocupã Emiratele Arabe Unite, îi vedeþi acum zbãtându-se, mâine se transformã în în final, dispariþia unui guvern capabil sã controleze Qatarul ºi Turcia. talibani. S-a declanºat un nou Rãzboi Rece aici în întregul teritoriu (637.657 km2), sã asigure ordinea Pentru strategii Cornul Africii ºi cel puþin occidentalii nu-ºi dau seama publicã, sã colecteze corect ºi coerent taxe ºi militari ºi economici, de asta” (www.bbc.com/news/world-africa-39654795). impozite ºi sã finanþeze sectorul public, sãnãtatea, cea mai atractivã învãþãmântul, armata ºi aparatul administrativ. este fâºia litoralã trategii americani au simþit direcþia în care Când generalul Mohamed Farrah Aidid a gonit de la Golful Tadjurah se miºcã cercurile somaleze ºi investitorii trupele UNOSOM ºi s-a autoproclamat preºedinte, pânã departe spre din vecinãtate. Afilierea grupãrii teroriste în 1995, noul sãu regim nu a fost legitimat prin est, dincolo de Al ShabaabS la Al Qaeda înseamnã pentru ei o nouã recunoaºtere internaþionalã, ceea ce l-a fãcut un strâmtoarea Bab-el- faþã a rãzboiului global împotriva terorismului, rãzboi nou proscris brutal ºi imprevizibil, cum, din pãcate, Mandeb, pentru cã care trebuie dus, potrivit doctrinei W. Bush, în pragul au fost mulþi în perioada postcolonialã prin toatã acolo o bazã poate casei jihadiºtilor ºi nu pe teritoriul american. Dar o Africa. A fost o posturã care nu l-a împiedicat sã fi amenajatã pentru ofensivã americanã împotriva teroriºtilor somalezi ducã un rãzboi civil pânã în 1996, când a murit operaþiuni aeriene ar putea sã distrugã eforturile umanitare de salvare în urma unei rãni grave cãpãtate în luptele fratricide dar ºi navale. Din a milioane de civili, ameninþaþi de cea mai cumplitã cu foºtii camarazi Ali Mahdi Muhammad ºi Osman aceastã perspectivã, secetã din ultimii patruzeci de ani. ªase milioane Ali Atto. Dispariþia sa fizicã nu a simplificat, ci a Turcia rãmâne de oameni au nevoie urgentã de hranã, apã ºi extins ecuaþia somalezã, cu efecte imediate asupra protagonistul cel medicamente. Naþiunile Unite au coordonat donaþii populaþiei civile. Þara din Cornul Africii a ajuns de mai însemnat, prin de aproape un miliard de dolari, sumã care ar putea neguvernat. Funcþiile administraþiei centrale ºi locale forþa financiarã sã contribuie la evitarea unei tragedii similare cu au fost preluate de facto de cãtre ºefi de clan ºi de ºi prin structurile cea din 2011, când un sfert de milion de somalezi trib care au fãcut legea dupã propriile interese. Cele militare dezvoltate au murit de foame. Perspectiva unei intervenþii trei mari provincii, Puntland în nord-vest, Somaliland de-a lungul deceniilor, de când þara este membrã militare antiteroriste, eventual aeriene, ar avea efecte ºi provinciile litorale sudice, au devenit câmpuri de NATO. În anii din urmã, Ankara pare sã fi învãþat mult devastatoare. „Predispoziþia cãtre rãzboi a unor actori lupte interne sângeroase, cu participarea sau sprijinul din abordarea chinezã a noii împãrþiri a Africii sub- naþionali ºi internaþionali nu poate sã ne fie de niciun militar al Etiopiei, þarã vecinã, adversar strãvechi, sahariene prin câºtigarea bunãvoinþei liderilor locali ajutor. Dacã situaþia se deterioreazã ca rezultat al învingãtoare în rãzboiul pentru Ogaden, partener (contra cost) ºi a populaþiei zdrobite de foamete, acþiunilor militare, cauza nu va fi fost provocatã decât al Statelor Unite în zonã. insecuritate ºi lipsa oricãror servicii sociale. Cosme- de oameni, nu de secetã. Am avertizat în modul cel Haosul politic ºi social a consacrat statutul tica politicã este una ºi construirea unei cooperãri pe mai categoric cã acum nu este timpul potrivit pentru Somaliei de þarã eºuatã prin manifestãrile anarhice termen lung este cu totul altceva. La sud de capitala o intervenþie militarã în Somalia”, declara Peter de ºi pãgubitoare ale piraþilor din Golful Aden, prin Mogadishu, Turcia amenajeazã o bazã militarã care Clercq, reprezentantul adjunct la secretarului general intensificarea acþiunilor teroriste ale unor grupãri va fi cea mai mare construitã în afara teritoriului sãu ONU în Somalia. (https://www.theguardian.com/ de inspiraþie extremistã. O tentativã de regularizare naþional. Teoretic, aceasta va fi folositã pentru antre- world/2017/apr/22/us-action-al-shabaab-somalia- a vieþii interne dupã dispariþia miliþiilor lui Aidid a narea unei viitoare armate naþionale somaleze, capa- millions-famine-drought, accesat 24 aprilie 2017) reprezentat-o sistemul tribunalelor islamice care a bilã sã refacã ºi sã menþinã stabilitatea ºi integritatea Dar noul preºedinte somalez, Mohamed Abdulahi încercat, prin mijloace extrem de dure, sã impunã teritorialã. O scrutare mai atentã a premiselor acestui Mohamed, în consonanþã cu preºedintele american legea exclusivistã sharia unei populaþii istovite de proiect descoperã în aceastã miºcare manevrele Donald Trump, a sugerat o ofensivã iminentã teroare ºi de sãrãcie. Uniunea Tribunalelor Islamice lui Erdogan menite sã obþinã influenþã, prestigiu împotriva Al Shabaab în zona cel mai grav lovitã de a preluat controlul din Somaliland, pânã dincolo de ºi avantaje economice într-o zonã alternativã dupã secetã. Ministrul somalez al informaþiilor, Abdirahman capitala Mogadishu, aproape de graniþa cu Kenya. ce Uniunea Europeanã pare sã-i fi trântit uºa în nas Yarisow, a confirmat cã armata încearcã sã distrugã pe termen lung din cauza referendumului hegemonic celulele islamiste, dar are nevoie de sprijin, de n 2006, comandourile sale dominau peste orchestrat de preºedinte pe 16 aprilie 2017. Turcia a resurse ºi de angajarea prietenilor ºi a aliaþilor jumãtate din teritoriu, dar rãzboiul de uzurã intrat în forþã în competiþia est-africanã. Garantarea sãi. La rândul lui, Donald Trump a autorizat prima cu trupele Guvernului Federal Transnaþional, unor capete de pod pe malul vestic al Oceanului desfãºurare de forþe americane dupã umilitorul sprijiniteÎ de armata etiopianã, a provocat dizolvarea incident din 1993, când militari americani uciºi Indian o poziþioneazã strategic în centrul unei noi acestei entitãþi militare cu pretenþii reprezentative. reþele comerciale mondiale în care Turcia devine la Mogadishu au fost târâþi batjocoritor de militanþii Nucleul habotnic al Uniunii nu a cedat uºor ºi nici un nod între navigaþia pe Mediterana ºi cea de pe lui Aidid prin praful strãzilor oraºului. nu a acceptat înfrângerea. Militanþii sãi s-au alãturat Oceanul Indian, cu ramificaþii spre Asia de sud-est grupãrii teroriste Al Shabaab, afiliatã la Al Qaeda ºi vestul Pacificului. n Somalia existã o forþã de stabilizare a Uniunii din 2012, sau celei intitulate Hizbul Islam, asemã- Africane, AMISOM, care cuprinde 22 de mii de nãtoare cu regimul taliban din Afganistan. onatorii tradiþionali ai Somaliei – în primul militari, în majoritate kenyeni, dar o operaþiune Au rãmas în urma rãzboiului civil încã utiliza- rând, Statele Unite ºi occidentalii europeni – de Îamploare împotriva Al Shabaab ar avea nevoie bile câteva baze militare care le-au servit pe rând ºi-au aruncat propriile ancore în Cornul de susþinerea aerianã ºi de forþe speciale americane. britanicilor în perioada colonialã, sovieticilor în Africii,D dar din motive ºi prin procedee diferite, pentru Statele Unite au întreprins deja 41 de lovituri împo- Rãzboiul Rece ºi separatiºtilor. Unele au fost cã ei nu vor sã lase impresia cã folosesc asistenþa triva unitãþilor islamiste. Un atac cu drone a eliminat reamenajate de vecini potenþi financiar. Pregãtiþi umanitarã ca o pârghie super-colonialã. În plus, lipsa aproximativ o sutã cincizeci de teroriºti la sfârºitul sã profite de incertitudinea politicã ºi de catastrofa de stabilitate în Somalia, guvernarea fragilã ºi incertã anului 2016. Nu a fost comunicat, însã, ºi numãrul economicã pentru a-ºi susþine propriile interese, alimenteazã politica paºilor mãrunþi pentru state civililor, „victime colaterale”. ei vizeazã rezervele de petrol, resursele piscicole bogate ºi puternice care au trãit destule dezamãgiri Ceea ce pare o provocare izolatã în conjunctura ºi poziþia strategicã a Somaliei ca sã-ºi promoveze în relaþiile cu africanii. Cel mai bun exemplu îl oferã internaþionalã actualã pune America în faþa unei noi strategia regionalã. Un furnicar de constructori ºi chiar Somalia, care s-a declarat prosovieticã la dileme africane: sã aibã ºi Trump primul sãu rãzboi, echipamente industriale au fãcut din oraºul Berbera, începutul regimului Siad Barre, pentru ca sã sarã primul act în lupta cu terorismul internaþional? de exemplu, pe malul Golfului Aden, cu o populaþie în barca anticomunismului american atunci când Rãspunsul transferã întrebarea cãtre civilii somalezi: de un sfert de milion de locuitori, un adevãrat centru Moscova a susþinut Etiopia în rãzboiul pentru sã moarã bombardaþi sau sã moarã de foame? artea unei vieþi! Oare câþi mari asemenea creatori au reuºit, ei sau cei pe mai departe, pentru noi, cei care-l înconjurãm cu respect ºi preþuire, pentru din familia pe care au înnobilat-o prin nobleþea sufletului lor, sã scoatã urmaºii-urmaºilor Maestrului – o dovadã cã nici bãtrâneþea, nici chiar moartea, la ivealã un astfel de volum unic? Fiindcã ceea ce a realizat, cu dragoste care pândeºte la orizont, nu pot stãvili un creator neasemenea, atâta timp cât statornicãC de fiicã, redactoarea de carte Carmen Cârneci, este o altã operã existã urmaºi care pot sã-l poarte mai departe, aºa cum sunt cele douã fiice de artã, în lumini ºi sentimente, reliefând sub privirile cititorilor viaþa unei cãrþi. dragi ºi nepoþii lui, ºi chiar noi, cititorii cei mulþi din jur, care l-am însoþit de-a Fiindcã Biblioteca de sentimente îºi va avea, de acum, viaþa ei aparte, convingã- lungul anilor la diferite manifestãri literare, rugându-l sã ne primeascã acum toare ºi copleºitoare, prin ceea ce conþine, prin ceea ce transmite ca sugestie, ca pe niºte martori de suflet ºi spiritualitate, aºa cum am dori sã-i fim. 30 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global

Cristian COCEA Roma, capitala lumii tau treaz în noaptea de uimire, auzind pe unde venisem. Apoi îmi izolare ºi de bolþile întunecate care o acopereau. romanã, într-un pat dã o hartã a Romei, tãind energic cu pixul zonele Astãzi, locul e mult mai paºnic – un pictor îºi expune modest de hotel, periculoase, ºi un mãnunchi de chei: asta e de creaþiile, în compania nostalgicã a unui pescãruº aºteptândS somnul care nu la poartã, asta a etajului, asta a camerei ºi basta! care cerºeºte mâncare. În San Pietro in Vincoli, mai vine. Picioarele mã dor Mã simt ca un fel de castelan sub asediu ºi abia Michelangelo urma sã execute mormântul papei Iuliu de drum lung, iar capul mi se mã abþin sã o întreb de unde se lasã podul mobil. al II-lea, generosul sãu protector. Un papã al rãzbo- învârte, plin de imagini, sunete Dupã-amiazã, raitã prin cartier. Sunt pe colina iului, italian din familia della Rovere, care i-a urmat ºi senzaþii. Cum sã înþeleg Esquilin, una dintre cele ºapte ale Romei, alãturi de lui Alexandru Borgia ºi a recucerit toatã Italia centralã. un oraº bãtrân de aproape Palatin, Capitoliu, Celio, Quirinal, Viminal ºi Aventin. Dar ºi un papã al artei ºi urbanismului, pentru care trei mii de ani ºi cum sã-l descriu cititorului de astãzi, Oraºul stã sub semnul numãrului magic ºapte. ªapte au lucrat Rafael ºi Bramante. Michelangelo proiec- care îl ºtie din scrierile lui Tit Liviu, Stendhal sau coline, reflectare pãmânteascã a celor ºapte stele ale tase un monument grandios, cu 40 de sculpturi, însã Indro Montanelli, din ghiduri turistice sau din filme? Ursei Mari, ºapte regi, ºapte sacerdoþi, ºapte Coloºi, planul a rãmas neterminat, artistul fiind chemat sã N-am cum. Trebuie sã mã mulþumesc cu niºte cro- statui urieºeºti ale zeilor (dintre care niciuna nu s-a picteze Capela Sixtinã. În urmã a rãmas însã un Moise chiuri, cu niºte schiþe, în speranþa cã fiecare cititor mai pãstrat), ºapte mari biserici (San Pietro, San magnific. Lucind stins, statuia emanã forþã ºi mãreþie, le va colora dupã bunul plac, iar rezultatul va fi o Paolo, San Giovanni in Laterano, San Sebastiano, patriarhul poporului evreu fiind înfãþiºat într-un mo- bucãþicã de Roma. ªi nimeni nu va greºi, pentru Santa Croce in Gerusalemme, San Lorenzo fuori le ment de furie, gata sã sfãrâme Tablele Legii. Abia cã Roma este un tablou în mozaic, pe care doar Mura ºi Santa Maria Maggiore). Mã îndrept spre se întorsese de la întâlnirea cu Yahwe ºi îºi gãsea Dumnezeu îl vede în întregime. În spaþiu ºi în timp. aceasta din urmã – poporul închinându-se Viþelului de Aur! Nu e de Roma, 2017. Caldã, maternã, mirosind a prãjealã e foarte aproape. mirare cã ochii îi scapãrã ºi gura, întredeschisã, pare ºi a portocale putrede, în care se adunã toate naþiile Construcþie masivã, a scãpa un blestem... Michelangelo însuºi, privindu-ºi pãmântului, ca în ochiul ciclonului globalizãrii. Roma, un amestec de stiluri opera, a exclamat: „De ce nu vorbeºti?” aproape ghettoizatã, cu maghrebieni dormind în arhitecturale, cu faþade Mã izbeºte ºi acum un amãnunt pe care îl obser- pieþele lui Bernini, cu chinezi învârtindu-ºi legumele baroce ºi domuri vasem de mult, în albumele de artã: Moise (figura în wok, sprijiniþi de zidurile imperiale. În For, mulþimile gemene, se deschide alãturatã) are coarne! Dupã unii comentatori, expli- pestriþe calcã peste pietrele milenare, ca marea care cãtre o piaþã pietonalã, caþia constã într-o traducere eronatã din ebraicã. încearcã, zadarnic, sã toceascã falezele de granit. în care papa Sixtus În Vulgata, expresia ebraicã pentru „pielea feþei lui Roma, capitala lumii – aºa a fost, aºa rãmâne. Auto- al V-lea a amplasat, strãlucea” (pentru cã vorbise cu Domnul) este tradusã mobile în loc de cãruþe, scutere în loc de catâri, sedii în secolul al XVI-lea, prin „cornuta esset facies sua”, de unde coarnele! de bãnci înlocuind tarabele misiþilor, mauritani cu un obelisc egiptean. În ce mã priveºte, explicaþia nu mã satisface – þine selfie stick-uri, fotbaliºti-gladiatori excitând mulþimile, Obeliscul, concentrator mai degrabã de modul ambiguu în care erau vãzuþi turiste din Bretania, râzând tare, ameþite de vin roºu. de energii telurice, în evreii în Creºtinãtate, atât ca precursori ai Domnului, Roma, cu bisericile ei baroce, risipã de marmurã combinaþie cu fântâna, cât ºi ca ucigaºi ai Sãi. Sau cine ºtie? Oricum, figura ºi aur, o plajã presãratã cu cochilii sidefii, în care funcþioneazã ca un patriarhului nu lasã pe nimeni indiferent. Se spune delicatul vieþuitor numit Credinþã a murit demult. La magnet, atrãgând fiinþele cã, dupã ce a vãzut-o, gonfalonierul Pier Soderini Vatican, Garda elveþianã prezintã moda pentru Casa i-a spus lui Michelangelo cã nasul statuii e prea mare. Michelangelo, carabinierii poartã bicorn cu pampon, Imediat, artistul a lovit de câteva ori dalta cu ciocanul, iar poliþiºtii de la circulaþie au mãnuºi de dantelã albã. fãrã însã a atinge marmura. Sunetul l-a fãcut pe Matroane fumeazã pe stradã, cãlugãriþe se strecoarã Soderini sã se declare mulþumit. în trafic, cãlare pe scutere, iar domni trecuþi de prima tinereþe îºi fac, pe searã, nostalgica passeggiata. Marþi – Profeþia Venerabilului Beda Ici-colo, statui vivante, fachiri ºi mumii, înþepenesc Dimineaþa, Roma este încã somnoroasã, cu ore în ºir pentru câþiva euro. Cete de copii cântã în obloane trase ºi trotuare pustii. Dar liniºtea nu cor, îndreptându-se spre destinaþii ºcolare. Printre dureazã prea mult. Negustorii de mãrunþiºuri încep ruine, ignorând hãrmãlaia, pisicile Romei îºi mijesc sã-ºi pregãteascã tarabele, maºini de aprovizionare ochii de peruzea ºi chihlimbar, sub soarele mult. intrã pe strãduþe, lumea se grãbeºte cãtre metrou. În parcul Borghese, grãdinarii tund iarba, ridicând Oraºul Etern are douã linii principale, iar la a treia se nori de praf. Palmierii s-au uscat pe jumãtate, frun- lucreazã de mulþi ani – cum subsolul e plin de relicve, zele magnoliilor gigantice sunt rãsucite ca papirusurile mai mult se face cercetare arheologicã decât se din mormintele egiptene. E doar luna mai ºi uscãciu- vii. Turiºtii îl înconjoarã cu zecile, unii fotografiazã, sapã! Mã îndrept cãtre Colosseum fãrã mare tragere nea se simte la tot pasul. Oamenii iau cu asalt fân- alþii se odihnesc, mãnâncã, dorm. În bisericã se intrã de inimã – poate cã am prejudecãþi, dar arena în tânile, se spalã pe mâini ºi pe faþã, apoi beau cu urmând un traseu sinuos, format din garduri metalice, care a curs atâta sânge mi se pare un loc blestemat. nesaþ, ca într-un ritual milenar. Din antichitate, Roma mobile, care te duc cãtre detectoarele de metale. Aºa credeau ºi romanii, cel puþin pânã la Benvenuto are apã rece ºi dulce – apeductele merg pânã în Aceastã mãsurã de prevedere o poþi întâlni oriunde Cellini, care povesteºte despre o noapte cu demoni Apenini, Aqua Vergina se revarsã la Fontana di Trevi. în Roma. Mai mult, dupã atentatele cu maºini petrecutã pe-aici. Capacele de canal sunt inscripþionate cu SPQR, aruncate în mulþime de ºoferi demenþi, toate pieþele În Antichitate, „monstrul” se numea Amfiteatrul Lupoaica rânjeºte pe bronzuri ºi alãmuri, în fiecare sunt vegheate de carabinieri cu degetul pe trãgaci, Flavio, fiind început de Vespasian, din ginta Flavia, piaþã dai peste un obelisc egiptean. La terase, lumea lângã „Hummere” în culori de camuflaj. Nimeni nu ºi inaugurat de fiul sãu, Titus, în primãvara anului 80 se închinã la Sfinþii Cappuccino ºi Cornetto. protesteazã, toatã lumea se conformeazã – Europa d.Hr. Mã plimb pe sub arcade – sunt 80, permiþând Sunt de o sãptãmânã aici ºi nu-mi vine a crede. se aflã în rãzboi cu terorismul. accesul uºor al celor circa 55 de mii de spectatori care încãpeau în tribune. Pentru structurile de Luni – De ce are Moise coarne? anta Maria Maggiore s-a nãscut dintr-un rezistenþã, romanii foloseau betonul, completând În mai, la Roma e cald. Mi-am pus în bagaje vis ºi o minune. În anul 356, papa Liberius restul cu zidãrie. Rezultatul, extrem de rezistent, tricouri ºi cãmãºi cu mânecã scurtã. Dar, pentru cã a visat-o pe Fecioarã, care îi cerea sã ridice uluieºte ºi astãzi. Desigur, vãd loja imperialã ºi romanilor le place sã se îmbrace bine, car dupã mine o bisericã,S pe locul în care o sã cadã o ninsoare pantofi eleganþi ºi sacouri, ca sã nu fac notã discor- vomitoria, culoarele prin care spectatorii ajungeau bogatã. Era în 5 august, aºa cã papa s-a trezit cam la locurile lor din tribune (ºi nu niºte conducte de dantã! Avionul aterizeazã la Ciampino, un aeroport sceptic. Mare i-a fost uimirea când, în acea dimi- intern, pentru curse charter ºi zboruri low cost, aflat vomitat, cum îºi închipuie mulþi). Romanii, aceºti neaþã, în mijlocul verii romane, a gãsit pe Esquilin un americani ai antichitãþii, erau bine organizaþi – s-au la vreo zece kilometri de centru. De aici, am douã loc plin de zãpadã. În amintirea acelei minuni, petale variante de transport – ori spre staþia de metrou gãsit biletele de intrare în Colosseum, niºte tãbliþe de flori albe sunt presãrate din cupolã, în fiecare zi ceramice, purtând secþiunea ºi rândul! Construcþia Anagnina, ori o cursã directã, spre marele nod de 5 august. În interior, mi se pare cã pãºesc într-un îºi expune azi mãruntaiele – reþeaua de camere feroviar Roma Termini, în apropierea cãruia se aflã salon de bal – podeaua de marmurã poartã motive subpãmântene. De acolo erau scoase, cu scripeþi, hotelul. Aleg cursa directã, din comoditate. Dupã cosmogonice, tavanul casetat e acoperit cu aur adus cuºtile fiarelor, pentru intrãri spectaculoase în arenã. aspectul turiºtilor, îmi dau seama cã îmi fãcusem de Columb din Lumea Nouã. În absida altarului, un Îmi închipui mulþimea pestriþã fremãtând, urlând, degeaba griji în ce priveºte codul vestimentar – mozaic magnific înfãþiºeazã Încoronarea Fecioarei – discutând, mâncând (focurile bucãtarilor ardeau asiaticii poartã invariabil budigãi ºi sandale, asortate îmi aminteºte de mozaicurile bizantine de la Chora mereu la ultimul nivel) – jocurile durau sãptãmâni. cu un Nikon cât toate zilele, africanii preferã mãrge- constantinopolitanã. Casc gura la mormântul lui În secolul al VIII-lea, Beda Venerabilul, un cãlugãr lele colorate, iar europenii se remarcã prin rucsãcei Bernini ºi cobor în cripta cardinalului Rodriguez, benedictin din Anglia, a fãcut o profeþie rãmasã purtaþi inevitabil în faþã, de frica panacotarilor. Preca- împodobitã cu o superbã statuie a rãposatului, celebrã: „Cât timp va exista Colosseumul, va exista uþie niciodatã de ajuns! Dupã 40 de minute, ajungem înfãþiºat rubicond ºi zâmbitor, îngenuncheat în ºi Roma. Când va cãdea Colosseumul, va cãdea la Termini. Cum vãzusem pe Google Street împrejuri- rugãciune. În muzeul bisericii miroase subtil mile, sunt în elementul meu ºi mã îndrept glonþ cãtre a mir, iasomie ºi trandafir. ºi Roma. Când va cãdea Roma, lumea întreagã hotel. Evident cã, rapid, mã rãtãcesc ºi ajung într-o În apropiere, caut o altã minune. Este ascunsã va cãdea.” Nu cred cã vom avea prea curând ocazia zonã care îmi aminteºte de Maroc – sunt pe partea oarecum într-o bisericã mult mai micã, San Pietro in sã verificãm – de douã mii de ani, clãdirea stã în greºitã a gãrii, în plin ghetou maghrebian. Pe aici nu Vincoli, care nu iese cu nimic în evidenþã pe dinafarã. picioare, în ciuda elementelor naturii ºi în ciuda jafului se trece, mai ales dupã cãderea întunericului. Pânã Ca sã ajung acolo, din Via Cavour, urc o scarã care, uman. Nici cutremurele de la începutul anului (care la urmã, ajung la hotel, unde proprietãreasa, signora pe vremea papei Borgia, era numitã salita scellerata, au întrerupt pentru câteva ore circulaþia metroului Danielle, mã întâmpinã cu cãldurã ºi cu exclamaþii din cauza crimelor întâmplate aici, favorizate de din Roma) nu l-au impresionat. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 31 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global Prin capitala Iranului, Teheran Ion PÃTRAªCU upã ce am vizitat unele dintre cele mai a arhitecturii cu arta ºi artizanatul, ilustratã de de sud, aproape de inima vechi capitale ale imperiilor persane, precum mãiestria fãrã egal a sculptorilor în piatrã, a artiº- economico-comercialã a Shiraz, Persepolis, Pasargad sau Isfahan, tilor faianþari, a specialiºtilor în tehnica oglinzilor, oraºului, Bazarul acoperit, un iatã-mãD ºi în cea mai tânãrã dintre ele, Teheran. a emailurilor, a celor care au prelucrat fierul ºi lem- adevãrat oraº în oraº, imagine Tânãrã dupã standardele persane, pentru cã oraºul nul. Dacã exterioarele se menþin în nota orientalã concentratã a unui imperiu, a adunat ºi el peste o mie de ani. Ar fi intrat în tradiþionalã, interioarele sunt europenizate cu mobilier care i-ar fi plãcut chiar ºi lui istorie prin secolul IX sau XI, ca o suburbie modestã scump, candelabre, servicii de masã ºi alte obiecte Darius cel Mare. Spunând a vestitului pe atunci oraº Rey. Localitatea a fost de lux. Nu au fost înlocuite, însã, celebrele covoare Golestan, ne referim la un distrusã în secolul al XIII-lea de hoardele mongole persane, unde Europa primea ºi nu oferea. complex de 17 palate, transformate dupã 1979 în ale lui Genghis Han ºi abia peste cinci secole primul Obiºnuit cu dimensiunile ºi forfota marilor oraºe muzee de istorie ºi artã persanã. Nu poþi sã nu ºah al Dinastiei Qajar, Agha Mohammad Khan, ale Orientului, pentru Teheran mi-am propus sã-mi remarci cã suveranii persani au asociat întotdeauna a gãsit acel orãºel suficient de interesant pentru concentrez atenþia doar asupra unor obiective puterea cu bogãþia, fastul ºi strãlucirea. Sãlile a-l reconstrui ºi a-l face chiar capitala þãrii (1795). cultural-istorice. În limita timpului disponibil, am reuºit palatului principal, Golestan, sunt o mãrturie mate- În decizia lui au prevalat argumentele economice, sã vizitez câteva dintre palatele regale, cuprinse în rialã: Sala oglinzilor, Sala diamantelor, Sala de fildeº strategice ºi geografice. Poziþionatã la marginea complexele monumentale construite în timpul ºahilor etc. Oglinzile sunt nelipsite în palate, moschei sau în de Nord a Marelui Platou Central, la poalele lanþului Qajar ºi Pahlavi, cu nume deja celebre, precum monumentele funerare, peste tot. Nu sunt oglinzi în muntos Albroz, capitala beneficia de o puternicã Golestan ºi Saadabad. Însã, pentru a ajunge la care sã te priveºti, ci milioane de bucãþele de oglinzi, pavãzã naturalã. Aflându-se în spaþiul ªeherezadei, aceste palate, treci pe lângã sau prin minunatele îmbinate cu mãiestrie sub forma tapetelor de pe muntele are ºi el poveºtile lui nemuritoare. Real este grãdini persane, celebre încã de la Cirus cel Mare. pereþi ºi tavane. Pasiunea milenarã a iranianului faptul cã Albroz se mândreºte cu cel mai înalt pisc pentru oglinzi decurge din convingerea lui cã ele din Iran (5.670 m), sub forma unui con vulcanic cu aduc noroc ºi fericire. De aceea, oglinzile nu puteau numele de Damavand. La poalele lui ar fi trãit ºi lipsi nici din Sala Tronului, unde au fost încoronaþi Zoroastru ceva timp. De el sunt legate, însã, cele ºahii din Dinastia Qajar, precum ºi Reza Khan din mai frumoase poveºti ale lui Ferdousi, înmãnun- Dinastia Pahlavi. Aceastã nestematã de arhitecturã chiate în capodopera vieþii sale, ªah-namé ºi artã este de fapt o verandã (Iwan) generoasã, cu (Cartea Regilor). deschidere spre grãdina palatului. Acolo erau primiþi Teheranul de astãzi este o metropolã ºi suveranii strãini, care puteau fi însoþiþi de suite de impresionantã, chiar copleºitoare, a unuia dintre pânã la o mie de persoane. Pe pereþi, celebrul tapet marile state ale Orientului. Este ºi modernã, de oglinzi, precum ºi picturi ºi fotografii în rame de evoluând în ritm alert, precum timpurile actuale. argint. Piesa de rezistenþã a acestei sãli este tronul Însã, conform bunelor obiceiuri ale iranienilor, regal, din celebra marmurã galbenã de Yazd, Teheranul a tezaurizat cu multã grijã, chiar evlavie, Celor din Teheran, relativ mai noi, li s-au adãugat ºi o adevãratã operã de artã. cea mai mare parte a monumentelor cultural-istorice unele elemente europene, în special englezeºti. Dacã Palatul Golestan ºi grãdina sa sunt înconjurate realizate sub Dinastiile Qajar ºi Pahlavi, în secolele ne referim doar la grãdinile publice, trebuie remarcat XIX ºi XX. Punând cap la cap imaginile din capitalele faptul cã arta peisagisticã tradiþionalã se exprimã aici de ziduri cu arcade, decorate de sus ºi pânã jos. istorice ale Iranului, rãmâi convins cã regii ºi ºahii pe suprafeþe impresionante de la 63.000 de m2, pânã I se mai spune ºi palatul cu ziduri înflorate. Plãcile persani s-au aflat într-o cursã perpetuã pentru titlul la grãdina cea mai mare, în suprafaþã de cca 350.000 de faianþã spun poveºti nemuritoare, sub forma de cel mai bogat, cel mai fastuos, cel mai admirat de m2. arabescurilor florale ºi prin prezenþa unor pãsãri sau cel mai invidiat. Din punct de vedere arhitectural nobile, precum lebãda, care este asociatã cu lumina, ºi artistic, pânã în secolul al XIX-lea au prevalat izitatorul local sau strãin este însã încântat sau pãunul, cu multiplele lui simboluri (Allah ar fi elementele ºi valorile tradiþionale ale perºilor. Dupã de Park-e Shatran (Parcul jocului de ºah), creat sufletul sub forma unui pãun; apoi, se vorbeºte aceea, suveranii persani încep sã priveascã cu care parcã descinde din O mie ºi una de de îngerul pãun, pãunul dragon, pãunul paznic al fascinaþie spre Europa occidentalã, copiind sau nopþi.VPe suprafaþa de 3.300 m2 întâlneºti pomi Pomului vieþii). Nu lipsesc nici scenele de vânãtoare, importând tot ceea ce putea contribui la o strãlucire monumentali, diferite construcþii sub forma unor care fac ºi ele parte din poveºtile fãrã sfârºit sporitã a curþilor lor regale. Aºa încep ºi primele castele, dar ºi alei pavate cu dale albe ºi negre, de pe acele faianþe minunate. lor vizite în þãri nemusulmane, deplasãri care se care reproduc tabla de ºah. Sunt ºi piesele necesare, De la Palatul Golestan am trecut la complexul de întindeau pe luni întregi, nu ca în zilele noastre, la dimensiuni corespunzãtoare, cu care se joacã palate de la Saadabad. Suveranii Pahlavi au evitat când un ºef de stat nu pãrãseºte þara mai mult ºah. ªah se joacã ºi în sãlile din parc, însã în locuri zona aglomeratã a oraºului, preferând nordul ozonat de câteva zile. Astfel, luxul ºahilor din secolele diferite pentru bãrbaþi ºi femei. al Teheranului, unde s-au instalat în 18 palate, XIX ºi XX devenea tot mai europenizat. Totuºi, Dar, sã revenim la minunatele palate ale dispuse pe o proprietate de 410 ha, practic o pãdure tradiþiile arhitecturale persane nu au fost estompate Teheranului. Am ajuns la Palatul Golestan (golestan = de basm. Dupã anul 1979, palatele au devenit în întregime de elemente strãine. Palatele construite grãdina trandafirilor), reºedinþã a ºahilor din Dinastia lãcaºuri ale artei ºi istoriei iraniene, formând cel în acele vremuri, ele însele adevãrate opere de artã, Qajar, monument înscris pe listele UNESCO ale mai mare complex cultural al Teheranului. sunt ºi astãzi expresia unei îmbinãri armonioase Patrimoniului Umanitãþii. Palatul se aflã în partea ângã arenã, îmi atrage atenþia Arcul lui Constantin. milenarã, la umbrã, ºi scot din geantã Portretele lui Plutarh. E cel mai mare arc triumfal din Roma ºi a fost Sã citeºti Plutarh pe Via Sacra... Asta înseamnã sã fii mafiot! ridicat în cinstea victoriei lui Constantin asupra lui Mã amuz cu portretul de tinereþe al lui Cezar, care a fãcut Maxenþiu,L la Ponte Milvio. Este celebra bãtãlie în care, se atât de bine pe filfizonul, ascunzându-ºi ambiþiile, încât spune, Constantin a zãrit pe cer o cruce, având revelaþia Cicero a exclamat: „Cine ar fi crezut asta din partea unuia In hoc signo vinces. Mã impresioneazã mai ales statuile care se scãrpina în cap cu un singur deget, ca sã nu-ºi strice dacilor, „împrumutate” din Forul lui Traian, ºi medalioanele freza?” Pe lângã mine, turiºtii trec domol, vorbind în toate din epoca lui Marc Aureliu. Împãraþii nu se sfiau sã ia – limbile pãmântului. ce sã facã ºi ei dacã orice piatrã din Roma era o operã de artã!? Mã uit la daci ºi nu mã mai satur. Te-ai aºtepta orumul, urmaºul Agorei! Dacã templul grecesc este sã vezi figurile unor prizonieri, disperaþi pentru viaþa lor, construit pe o înãlþime, uimind cãlãtorul prin apariþia implorând mila învingãtorilor. ªi gãseºti chipurile unor sa luminoasã în mijlocul naturii, Forumul roman face bãrbaþi nobili, contemplativi, senini, de-o vârstã cu loc,F în mijlocul oraºului, pentru aceeaºi întâlnire cu sacrul. veºnicia! Ce i-a îndemnat pe romani, îndeosebi batjo- Coloane ºi statui ritmeazã mersul celui care se apropie de coritori ºi cruzi, sã-ºi respecte într-atât adversarii încât Templu, înlocuind natura cu arhitectura. Mã conving, încã sã-i sculpteze la dimensiuni monumentale ºi în cele mai o datã, cã în civilizaþiile tradiþionale nimic nu este întâmplãtor. bune materiale? Desigur, anumiþi împãraþi romani au fost Ca intersecþie a celor douã axe principale ale oraºului (Cardo din neamul tracilor sau al ilirilor, nu e un secret cã însuºi ºi Decumanus), Forumul este un Buric al Pãmântului – de Constantin se trãgea dintr-un neam de iliri, fiind nãscut în altfel, gãsesc lângã Arcul lui Septimiu Sever o clãdire Moesia Superior, la Naissus, actualul oraº Niº, din Serbia. Dar nu cred sã fie rotundã, înfãþiºatã drept Umbilicus urbis Romae. Ori, dacã Roma e capitala numai respectul pentru spiþa strãmoºilor. Postura aceasta a mâinilor care se lumii, atunci... Aici, Tradiþia ne învaþã cã e o trecere spre Lumea Cealaltã. odihnesc una peste alta, privirea pierdutã în depãrtare, demnitatea trãsãturilor – La prânz, sub soarele deja dogoritor, pãrãsesc locul, ieºind pe Via dei Fori toate sugereazã un secret pe care aº vrea sã-l înþeleg. Imperiali. Mã îndrept spre Columna lui Traian, evitând tot felul de comercianþi Cu biletul cumpãrat la Colosseum, am acces ºi în Forum, de fapt, o stradali ºi „centurioni” moderni. Din pãcate, nu mã pot apropia îndeajuns, ca succesiune de pieþe publice ºi ruine de edificii, inima Romei antice. Locul s-a sã exclam „Un dac a coborât de pe Columnã!” Forumul lui Traian este la cinci transformat într-un parc imens ºi liniºtit, în mijlocul agitaþiei oraºului contemporan, metri sub nivelul strãzii ºi e îngrãdit. Mulþumesc în gând papei Grigore cel Mare unde vizitatori din toatã lumea (dar ºi ºcolari, aduºi cu clasa) vin sã simtã mãreþia care a protejat zona ºi a recuperat urna cu cenuºa împãratului, ascunsã la baza trecutului imperial. ªi chiar o simþi – e suficient sã priveºti ruinele gigantice ale Columnei. Marmura strãluceºte ºi vãd, din nou, profilul strãmoºilor noºtri, luptând, Basilicii lui Constantin ºi Maxenþiu, eleganþa templului lui Antoninus ºi Flavia construind, sacrificându-se, în lupta cu un adversar superior militar. E certificatul sau masivitatea brutalã a Arcului lui Titus (cu basoreliefuri care îi fac pe evrei de naºtere al poporului român – ºi mã simt mândru. sã plângã ºi astãzi, pentru cã înfãþiºeazã jaful Templului). Mã aºez pe o lespede (Va urma) 32 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei G. Cãlinescu ºi epigrama (II) Elis RÂPEANU a apariþia Limba noastrã insipiditãþi. (s.n.) Nici Cincinat Nici pe Pãstorel nu l-a neglijat. Istoriei Româneascã Pavelescu nu se ridicã deasupra În 1928, când acesta debuteazã cu literaturii, E frumoasã demonstraþiilor de banchete. Cineva Hronicul Mãscãriciului Vãlãtuc, ºi apar de Lmãrimea ºtiutã Ca o pasãre albastrã. îi dã câteva rime – nefastã, nevastã, în presã nenumãrate cronici elogioase, ºi cu un numãr Pe „omul politic Ion G. Ionescu- el, chel ºi poetul improvizeazã: G. Cãlinescu publicã o recenzie în de pagini încã Quintus“ îl considerã „adesea norocos Dupã ce-ntr-o zi nefastã, Viaþa literarã, nr. 25 din 24 noiembrie neîntâlnit, în în jocurile sale de cuvinte“, prezen- M-a prins soþul la nevastã, 1928, în care citim: „Cunoscut Epigrama, tându-i douã epigrame: M-am luat de pãr cu el: prietenilor printr-o inventivitate volumul e persiflat, printre alþii, Din douã inimi ºi-o bãtaie, Avantajul de-a fi chel. anecdoticã prodigioasã, printr-o largã de G. Voevidca (1893-1962): Þâºneºte-o dragoste nebunã; Dar madrigalurile, epitalamurile, veselie livrescã (s.n.), domnul Al.O. Op tot mai popular cu anii, Din douã inimi ºi bãtaie, liedurile sale ºi chiar unele versuri de Teodoreanu spulberã cu volumul de Cu mult respect, chiar cu bãcanii Rãsare-o cãsnicie bunã. cabinet secret nu sunt lipsite de graþie faþã prejudecata cã geniile orale (s.n.) Mi-ntind din el fragmente fine ºi chiar de o undã de poezie, simpatie nu se pot manifesta ºi în scris.|...| Rar În ele când mi-au pus mãsline. În politicã devii infatuatã.“ ªi alþi critici subliniazã am gustat în literatura noastrã mai ªi de Doru Atanasescu, mai puþin Om de frunte dacã ºtii aceste valori ale scrierilor lui Cincinat: multã bonomie, mai multã nevoie – ºi meºter în realizarea armoniei Ori sã sperii, platforma de epigramist a fost susþinutã artã totodatã – de a râde de orice ºi catrenului: Ori sã perii. de cea de poet ºi invers. oricum, pânã la absurd ºi preþiozitate.“ Cãlinescu acordã importanþã Când se va scrie o istorie ºi presei de umor. Pe N.T. Orãºanu, eºi n-aa adus cuvinte de laudã Pentru o perioadã-aºa notorie creatorul primei reviste de umor epigramistului Pãstorel, savan- Vor acorda atenþia toatã (Þânþarul, 28 febr. 1859), cel ce a tul îl apreciazã, subliniind cã ªi te vor trece la… eratã! dominat timp de trei decenii acest areD un excelent simþ al limbii. A recen- Cei care au pãtruns spiritul gen de presã, îl considerã imitatorul zat favorabil volumele acestuia, pe care criticului considerã cã aceastã mare lui Pierre Jean de Béranger (1780- îl cunoºtea bine. „În deceniul al personalitate gusta creaþiile spiritu- 1857), mai ales prin versurile scurte patrulea, colaboreazã la aceleaºi revis- ale, dar se abþinea sã le laude. Nu sugerând ritmul pasului greu al te ºi se întâlneau adesea pe Sãrindar. dispreþuieºte nici catrenul: în Istoria mulþimilor în marº: Sã mãturãm/ Pãstorel înþelegea micile excentricitãþi literaturii…, ediþia I, p. 162, aminteºte Sã scuturãm/ ªi murdãrii/ ªi tâlhãrii/ ale lui Cãlinescu ºi vorbea tuturor cu creaþia lui Alexandru Hrisoverghi (1811- Gunoi ºi praf/ Boier ºi graf/ ªi din admiraþie despre talentul ºi puterea lui 1837) care, pe 8 martie 1837, la numai palate/ ªi de prin sate. de muncã“. (Cf. Mircea Handoca, Pe 26 de ani, cu o zi înainte de a muri, urmele lui Al.O. Teodoreanu. Pãstorel, îºi ia adio de la lume printr-un catren. Ed. Sport-Turism, Bucureºti, 1988 ºi ici de Cincinat Pavelescu arele critic n-aa fost insensibil În aceastã monumentalã lucrare, Contemporanul, noiembrie 1966). Este (1872-1934) nu putea sã nici la debutul editorial al datoratã unor cercetãri de mulþi ani facã abstracþie. Popularitatea adevãrat cã Pãstorel este un geniu tânãrului Gabriel Þepelea, oral, dar el spulberã prejudecata cã un ºi apãrutã în 1941, când amintirea acestuiaN în epocã a întrecut cu mult autorulM plachetei de epigrame cu titlul asemenea geniu se rezumã la oralitate, lui Ion Ionescu-Quintus era încã vie, opera sa literarã datoritã magnetis- Instantanee (Ed. Lanuri, 1937), pe care G. Cãlinescu îl reþine „din marea ceatã mului personalitãþii sale multilaterale, prin manifestarea lui, la fel de valoroa- autorul i-a trimis-o pe adresa revistei sã, în scris, care a rãmas ca zestre a a epigramiºtilor“, alãturi de Cridim farmecului personal ºi, mai ales, Adevãrul literar ºi artistic. L-a publicat, creaþiei umoristice. Preþuirea criticului (Christu Dimitrescu, 1878-1956). preferinþei publicului pentru epigramã. alãturi de Maria Banuº ºi Mircea faþã de Al.O. Teodoreanu se manifestã Acestuia îi citeazã douã catrene – G. Cãlinescu îºi exprimã preþuirea Grigorescu, în numãrul din 16 ianuarie ºi prin alte gesturi. Astfel, în Istoria unul adresat lui Ilarie Chendi, faþã de poetul Cincinat Pavelescu, care 1938, printre „tinerii poeþi“, citându-i Ilarie – i-o spun întruna literaturii române, reproduce o carte „a continuat într-un spirit mai boem trei epigrame cu adãugirea „Avem o poºtalã semnatã de epigramist, datatã ªi doar i-o spun ca unui frate – pe Alecsandri în poezia de album epigramisticã endemicã profesatã în 18 dec. 1933, cãtre M. Sevastos, A obþinut întotdeauna ºi pe Radu D. Rosetti în improvizaþiile genere de amatori ºi nu totdeauna cu la Viaþa româneascã: Succese de … ilaritate. epigramatice. Întrucât priveºte epigra- spirit. În Instantaneele domnului Gabriel Sevastos sã þie seamã ºi altul care constituie o „nouã definiþie ma, producþia aceasta, scuzabilã Þepelea sunt unele epigrame cu haz Cum cã este obligat simbolistã a limbii române“, lãudându-l la o petrecere, a devenit prin imitaþie ºi toate în general acceptabile“ (s.n.). Când îi scriu prin telegramã pentru cã „lista operelor sale manus- o plagã, dând multora iluzia de E cea mai mare laudã pe care o acordã Sã rãspundã prin mandat. crise e considerabilã“: a fi poeþi, prin repetarea unor triste G. Cãlinescu unor epigrame. m reuºit sã vizitez douã dintre acele palate-mmuzeu: Palatul Alb ºi Palatul cristale, aur, lapislazuli etc. Desigur, din capitala Iranului nu putea lipsi un muzeu- Verde. Numele lor vine de la culoarea faþadelor. Primul, cel mai mare emblemã a þãrii – Muzeul covoarelor. Pe o suprafaþã generoasã, de 3.400 m2, pot din complex, a devenit Palatul-muzeu Mellat în anul 1983. În cele 54 de fi admirate unele dintre cele mai valoroase covoare manuale, realizate în centre camereA ale sale se observã acel lux orbitor care a caracterizat dintotdeauna faimoase precum Isfahan, Kashan, Kerman, Khorasan ºi Tabriz. Din povestea curþile regale persane. Impresioneazã, desigur, obiectele de lux europene, însã acestei mândrii a iranienilor face parte integrantã ºi faþada muzeului, care ele nu se pot compara cu celebrele covoare persane. Atrag atenþia covorul de sugereazã cadrul de lemn al unui rãzboi de þesut covoare. 145 m2 din Sala de mese (et. I), care ar fi o copie a celebrului covor din Ardabil, Eºantioane ale culturii milenare a Iranului se gãsesc ºi la Muzeul Reza ºi cel de la parter, din Sala de ceremonii, cu o suprafaþã incredibilã de 243 m2. Abbasi, în galeriile sale de artã islamicã ºi preislamicã. Exponatele vorbesc Pãrãsind palatul, am mai aruncat o privire acelei perechi de cizme din bronz, despre o istorie de peste opt mii de ani. Cel mai vechi artefact vine din anul 6.000 rãmasã dupã dãrâmarea unei statui gigantice a lui Reza Shah. Apoi, am admirat, î.Hr. La capitolul regrete includ ºi Turnul Milad al televiziunii iraniene (435 m), încã o datã, statuia legendarului arcaº persan, Arash, care, într-un moment de pentru cã am pierdut ocazia de a admira panorama de vis a Teheranului din cumpãnã, ºi-a pus inima în vârful sãgeþii pentru a-ºi salva þara. Astãzi, numele Restaurantul VIP ºi de a o „întâlni” pe Madame Tussaud iranianã în miniaturã. acestui erou naþional este unul dintre cele mai populare printre iranieni. Pentru a ajunge la Palatul Verde (Palatul din deal) a trebuit sã apelãm la un microbuz. venit ºi momentul despãrþirii de þara misterelor, a poveºtilor ªeherezadei, Din punct de vedere arhitectonic ºi artistic, Palatul Verde este dintre cele mai a monumentelor unicat, care definesc una dintre cele mai vechi civilizaþii remarcabile din întregul complex, adevãratã piesã de muzeu el însuºi. Chiar ale lumii. Pãrãseam capitala acestei þãri care, pe lângã monumentele dacã pot fi vãzute doar de pe holuri, sãlile palatului sunt expresia unui fast orbitor. amintiteA sau omise, este expresia unei toleranþe religioase ºi naþionale care co- Orbitor, pentru cã acesta este efectul tapetului de oglinzi al pereþilor ºi tavanelor, boarã pe firul istoriei de la Cirus cel Mare pânã în zilele noastre. Teheranul este dominant ºi aici. Fãrã îndoialã cã arabescurile florale sunt ºi ele la mare înãlþime. capitala unei þãri islamice în proporþie de 98 la sutã, unde este un fapt normal Ornamentaþia opulentã oferã un aer de ireal, intangibil, pentru tot ceea ce vezi sã întâlneºti nu doar moschei, dar ºi biserici creºtine, sinagogi sau temple prin sticla ferestrelor ºi uºilor generoase, în Sala de ceremonii (80 m2), Sala de zoroastriene ale focului. aºteptare (70 m2), Sala de mese a ºahului sau dormitorul sãu (dotat cu un pat Plecând din Teheran nu poþi sã nu reþii pe retinã imaginea Turnului Azadi, numai dupã ce palatul a devenit muzeu, pentru cã ºahul dormea pe jos). În aflat în marea piaþã a capitalei iraniene, care se constituie într-un arc peste 25 acesta din urmã, desenul covorului este identic cu cel al tavanului, sau invers. de secole. Ridicat în anul 1971, sub formã de Y ºi de culoarea fildeºului, el sim- Timpul s-a scurs pe neobservate ºi vizita noastrã s-a apropiat de sfârºit. Ne boliza perenitatea regalitãþii persane, de la Cirus cel Mare, pânã la ªahul Reza bucuram de cele vãzute, însã regretam ceea ce nu a mai avut loc în programul Mohammad Pahlavi. Se numea Memorialul Regelui. Dupã proclamarea Republicii nostru. Tare mi-aº fi dorit sã ajung ºi la complexul palatelor de varã ale qajarilor, Islamice Iran, turnul urma sã fie demolat, deoarece era considerat drept o oglindã de la Niavaran ºi Saheb Qavanie. Apoi, dincolo de zidurile palatelor regale, a ºahului, însã, a fost cruþat ºi rebotezat în Turnul Azadi, adicã al libertãþii. Teheranul are o suitã impresionantã de altare ale artei ºi culturii. De exemplu, Cu imaginile, informaþiile ºi încãrcãtura sufleteascã strânse în cursul acestei în Parcul lalelelor, a fost ridicat un modern Muzeu de Artã Contemporanã, cu o vizite, am pornit spre aeroportul internaþional din Teheran, acolo unde unii spun arhitecturã care te duce cu gândul la tizul sãu din Paris. Mergând la Muzeul la revedere, iar alþii adio, dupã posibilitãþi. Am decolat de pe noua poartã aerianã Artelor decorative, vizitatorul poate admira o superbã colecþie de mobilã sculptatã a capitalei iraniene. Cea veche, Mehrabad, devenise în anul 1979 expresia unei ºi decoratã cu intarsii, alãturi de brocarturi, simple sau cu fir de aur, catifea, cotituri majore în istoria recentã a Iranului: de acolo a plecat pentru totdeauna, la chilimuri sau covoare. Ar fi fost extrem de interesant de vizitat ºi Muzeul de manºa avionului personal, ºahul Reza Mohammad Pahlavi ºi tot acolo a aterizat, sticlãrie ºi ceramicã, deschis în locuinþa unui fost om politic iranian, aflatã într-o dupã câteva zile, avionul Boeing 747 al Companiei Air France, care îl aducea grãdinã paradisiacã de 7.000 m2, care se remarcã prin galeriile sale de emailuri, din exil pe Ayatollahul Khomeini. Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 33 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei ntre cele douã rãzboaie, în critica Tatãl a vrut sã te îndrepte, parte, de faptul cã marele critic trateazã literarã româneascã se punea Fiul vrea iar sã te stâlceascã. nediferenþiat – cum procedeazã, de „Quantum minimum“, a spus întrebarea dacã umorul e Marele critic a încercat unele replici altfel, ºi unii critici literari de astãzi – bãtrânul, compatibilÎ cu liricul. Referindu-se (publicate de cercetãtorul ºtiinþific întreaga producþie epigramaticã, în „Credula postero“ a zis la „spaþiul mioritic“ al poeziei lui Stancu Ilin), într-un „duel“ cu Tudor care abundã improvizaþiile, chiar Ci eu cucernic ca Românul Topîrceanu, Ibrãileanu afirma cã elanul Vianu, dar, pentru epigrama actualã, „fãcãturile“ celor dornici de autorlâc, Trãii precum mai sus s-a scris sentimental cenzurat de inteligenþã acestea pot fi socotite încercãri, care vor sã iasã cu orice preþ din îºi pierde lirismul, pe când Ralea formulãri „episodice“, fãcute în grabã, anonimat. ªi, poate, ºi de faptul cã Îþi scrie un bãtrân, colega, considera cenzura inteligenþei drept fãrã miez epigramatic. Faptul cã talentul sãu nu are aceastã valenþã. Slãvind cu cinste ºi dreptate – creatoare, poezia neputându-se face n-a continuat sã scrie „epigrame“ Cã n-a manifestat o respingere totalã S-o ºtie þara ºi bodega – numai cu spirit sau numai cu sentiment. e o dovadã de adevãratã demnitate. faþã de umor, în general, faþã de epigra- Un vrednic de slãvit confrate Dupã Lovinescu, „versurile umoristice mã, în special, o demonstreazã preþui- nu aparþin poeziei, ci unei inteligente eºi nu aprecia epigrama, rea pentru creaþia literarã a unor autori ªezut-ai dupã cum se ºtie stimulãri a calitãþii poetice, fiind o dorea sã fie spontan, chiar care sunt cunoscuþi ºi ca mari epigra- Pe scaunul ce þi s-a dat confuziune între convenþia poeziei dacã nu reuºea totdeauna. miºti. Astfel, ºi aceºtia, la rândul lor, Pe merit la Academie ºi umor, aparþinând de literar, dar nu Ca Dpolemist înnãscut, caracterizeazã ºi-au exprimat preþuirea, chiar ataºa- ªi nu te-ai academizat ºi de lirism.“ G. Cãlinescu conchide: materialele de calitate îndoielnicã, mentul faþã de marele critic. De altfel, „poezie sau nu, literatura lui Topîrceanu publicate în România literarã, în Atâþia s-au pierdut cu firea e agreabilã ºi place. Avem de-a face cu urmãtoarele versuri alcãtuite pe loc, Stând sub simbolica cupolã, un mimetism superior care presupune ceea ce dovedeºte cã, uneori, se juca Sub ea crezând cã-i nemurirea putinþa de a trãi pe felurite chei ºi marele critic cu rimele: ªi veºnica aureolã muzicale“. (În Almanahul Flacãra, Cu toþii-aºteptãm s-aparã 1986, p. 66.) România Literarã Dar tu zburdalnic ca un faun Deºi G. Cãlinescu scrie, despre Ce prin critici obiective ªtiind cã ãsta-i searbãd vis, epigramã: „Acest gen înfloreºte la ªi precise directive Nu cauþi nemurirea-n scaun banchetele politice, în anumite corpuri Ne-aratã ce sã citim Ci numa-n cãrþile ce-ai scris sociale, unde, la un moment dat, Pe scriitori sã-i slãvim se simte nevoia unei destinderi“, Cãci ei în literaturã ªi pentru cã eu cred ce scriu înþelegem cã marele critic nu contestã Redau frumoasa naturã ªi cum aºa gândesc ºi eu nevoia de destindere. ªi, ca dovadã Cântând ca din instrumente Aºtept sã vii cât mai târziu peremptorie cã nu respinge total Frumoasele sentimente Sã-mi mulþumeºti în Empireu. aceastã specie literarã e faptul cã Ce-nnobileazã pe om el însuºi a încercat sã „epigramizeze“, ªi-l înalþã ca un pom. n concluzie, G. Cãlinescu gusta sã strãnute literar, dar n-a prea reuºit. E adevãrat cã butada „epigrama creaþiile umoristice, dar lãuda Revista Veselia, din 6 aprilie 1939, e un strãnut literar“ ºi-a produs doar reuºitele. Nu respingea consemneazã: „în ciuda aversiunii efectul sãu nedorit, dupã 1940, fiind niciÎ epigrama, ci nonvalorile. Prin domniei sale pentru aceastã maladie interpretatã drept lipsã de preþuire a la împlinirea a 60 de ani de viaþã de atitudinea lui, pledeazã, de fapt, pentru a mucoasei nazale, strãnutã, însã marelui critic faþã de aceastã specie cãtre G. Cãlinescu, Pãstorel i-a dedicat o epigramã valoroasã, care sã merite strãnutã prost“. Astfel, în Jurnalul literar literarã, în timp ce, concomitent, I.Gr. nu o epigramã, ci o odã, exprimându-ºi denumirea aceasta. Deci, în subsidiar, pe care-l scoate la Iaºi (1938), a apãrut Perieþeanu (1879-1959) o considera astfel preþuirea pentru marele critic: marele critic devine un îndrumãtor o epigramã: Lui Ovidiu Densuºianu „un zâmbet al inteligenþei“. Expresia Biet trecãtor prin timp ºi spaþiu ºi un mare scriitor care pretinde ºi care scrie romane ºi chiar opiniile lui G. Cãlinescu sunt Aºa precum cu toþi suntem epigramiºtilor sã trateze produsul O, biatã limbã româneascã, influenþate, pe de o parte, de supra- Ca ºi confratele Horaþiu creaþiei lor cu dãruire faþã de rândul Nu poþi sã urci pe alte trepte producþia de epigramã, pe de altã Îmi spun mereu „carpe diem“ scris, cu demnitate ºi respect de sine. Semn(al) de carte Nichita Stãnescu, Anima gramatical. Antologia sã vedem pãdurea. În cazul concret al lui Stãnescu, Matematicã; Simion Stoilow (1887-1961) – Matema- poetica 1960-11984 (Suflet gramatical. Antologie copacii înalþi ºi îmbelºugaþi ai poeziei româneºti ticianul ºi Omul; Alexandru Froda (1894-1973), de versuri), Colecþia La Fosca, Lleonard Muntaner nu trebuie sã ne împiedice sã vedem abundenta ºi Inginer ºi Profesor – un nume în ºtiinþa matematicã; Editor, Palma de Mallorca, Spania, 2017, 230 pagini. exuberanta pãdure a poeziei universale. Stãnescu Matematicianul academician Octav Onicescu (1892- Selecþie ºi traducere în limba catalanã de Lilica continuã sã fie unul dintre poeþii fundamentali ai 1983) la conducerea Asigurãrilor Sociale ºi a Casei Voicu-BBrey ºi Xavier Montoliu Pauli. Ediþie bilingvã. secolului al XX-lea în România ºi în lume. Nichita Generale de Pensii; Constantin Drâmbã (1907-1997) Titlul a fost preluat din poemul Mizerabile pietre Stãnescu este un mare clasic modern, pentru cã – astronom, profesor, academician; Victor Vâlcovici din volumul Un pãmânt numit România (1969). revine mereu, pentru cã este ºi va fi mereu prezent, (1885-1970) – savant ºi desãvârºit pedagog; Parisul Volumul conþine 96 de poezii selecþionate în cea indiferent ce-ar spune, în mod punctual, o generaþie ºi ªcoala Româneascã de Matematicã; Perspectivele mai mare parte din volumele antume ºi câteva piese sau alta. (De pe coperta a patra a volumului.) cercetãrii ºtiinþifice, aºa cum le vedea matematicianul din volumul postum Album memorial (1984), editat Cartea este accesibilã la http://www.lleonard Grigore C. Moisil în urmã cu peste patru decenii; de Gheorghe Tomozei. În deschiderea volumului, muntanereditor.cat/producte/anima-gramatical- Moisil – despre modelarea matematicã în ºtiinþele apare o amplã prefaþã semnatã de criticul catalan antologia-poetica-1960-1984/ umaniste; La 100 de ani de la naºtere: Academicianul de origine nord-americanã D. Sam Abrams, excelent Nicolae Teodorescu în contextul european al ºtiinþei; cunoscãtor al literaturii româneºti. Cartea a beneficiat Eufrosina Otlãcan, Matematica în România. Inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen printre matemati- de sprijinul Centrului Naþional al Cãrþii din cadrul Profesorii noºtri – modele de viaþã, Editura Ars cienii generaþiei sale; Amintiri despre Profesorul Institutului Cultural Român. Docendi a Universitãþii din Bucureºti, 2017 Solomon Marcus; Profesorul matematician Nicolae Cuprinsul cãrþii este extrem de relevant: Când, Ciorãnescu; Creaþii ale academicienilor români – Opera lui Nichita Stãnescu, care este în mod cum ºi de la cine au început românii sã înveþe valori ale matematicii universale. Articol dedicat intens ºi afectuos româneascã, îºi ia zborul ºi merge matematicã; Secolul al XIX-lea: tranziþia spre ªcoala aniversãrii Academiei Române; Iluºtri matematicieni mult mai încolo de tradiþia strict româneascã. Tocmai Româneascã de Matematicã; Petrache Poenaru români cu activitate în importante instituþii financiare; din aceastã cauzã a fost tradus în atâtea limbi ºi (1799-1875) – contribuþii la primii paºi ai Þãrilor Matematica ºi ºtiinþele vieþii – naturale ºi sociale. mai mulþi poeþi complet strãini României ºi tradiþiei Române pe calea modernizãrii; Spiru Haret (1851- româneºti l-au adoptat pe Stãnescu drept referent 1912) – de la o tezã de doctorat magistralã la reforma Vitalie Rãileanu, Poeme pe faleze, Editura Vinea, de cãpãtâi. În definitiv, aºa cum spune un vechi învãþãmântului românesc; Un reper în ºtiinþa ºi Bucureºti, 2015 proverb, copacii nu trebuie sã ne împiedice cultura românilor: Gheorghe Þiþeica (1873-1939); Poezia lui Vitalie Rãileanu nu e o plutire în derivã, Petre Sergescu cãci existã ºi un far luminos, semnalat discret, în (1893-1954) – cel mai acord cu poezia sa, printre valurile neogoite. Este important istoriograf vorba de chipul femeii precum Capul Bunei Speranþe. român al matemati- Femeia e „o strãinã statuie de sare”, în acord mai cilor; Opþiunea pentru larg cu tradiþia poeticã, o imagine rãmasã undeva multidisciplinaritate pe uscat, spre care orgoliosul ºi temerarul timonier a fondatorilor ªcolii se îndreaptã ºi nu va ajunge niciodatã. Poezia sa Româneºti de e o saga, atât de îndrãgitã de poet, saga aparent Matematicã: Dimitrie invariabilã, aparent monotonã ºi aparent simplã, Pompeiu, Gheorghe ca tema mãrii. (Grigore Chiper) Þiþeica, Traian Lalescu; Vitalie Rãileanu s-a nãscut la 25 martie 1959, în Interdisciplinaritate, satul Soloneþ, judeþul Soroca. A absolvit Facultatea deschidere spre culturã de litere a Universitãþii de Stat din Moldova (1986). ºi implicare în viaþa Este cercetãtor la Institutul de Filologie al Academiei socialã la creatorii de ªtiinþe din Moldova, critic, istoric literar, poet, ªcolii Româneºti de director al Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chiºinãu. 34 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 Curtea de la Argeº

Orizont SF Golem & Co. Mircea OPRIÞà rozator ºi publicist nteresul sãu pentru ºtiinþã era, prin urmare, oarecare. În mijloc era o oglindã concavã ºi în dosul prolific ºi notoriu în cunoscut în epocã, iar unele sugestii SF apar oglinzii un mecanism complicat ºi fin ca rotiþele ºi prima jumãtate a încã din romanul Baletul mecanic, scriere cu axele unui ceasornic. secoluluiP XX, Cezar Petrescu intrigãI sinuoasã ºi senzaþionalã, apelând din plin la Îl închise ºi îl jucã în palmã. s-a nãscut la 1 decembrie 1892 setea de aventurã exoticã a cititorului comun. Sãtul – Acesta ne dispenseazã de acestea! Arãtã spre în comuna Hodora-Cotnari, de mizeria în care ajunsese dupã o viaþã de huzur cutiile de suluri. În loc sã desenez sunetele ca sã judeþul Iaºi. A urmat studiile ºi suferinþe morale prin staþiunile de pe Coasta de obþin vocea, le transform aici. Le transform nelimitat, medii la Iaºi ºi Roman, apoi Azur, personajul Dan revine în þarã ºi are ocazia din orice carte orice literã ºi din orice partiturã, Facultatea de drept la de a-ºi redescoperi talentul de violonist în orchestra orice notã, ca pe urmã coarda vocalã sã transforme Bucureºti. Dupã 1918, la Cluj, întemeiazã revista mecanicã a inginerului Coppelius. Acesta din urmã semnele în sunete… N-am decât sã pun un text Gândirea (cu Gib I. Mihãescu ºi Adrian Maniu). este inventatorul unor fãpturi cibernetice þinând de sub ochiul acesta, care nu-i ochi, ºi ochiul n-am Debuteazã editorial cu Scrisorile unui rãzeº (1922), miracolul tehnic. Þinta lui era sã creeze „nu pãpuºi de decât sã-l pun sub proiector, ca sã ne citeascã foarte urmat de numeroase alte culegeri de nuvele ºi cearã imitând cu o jalnicã stângãcie chipul ºi gestul simplu o paginã sau sã ne cânte o romanþã, cu o povestiri. Romanele sale mai cunoscute sunt uman, ci automate care sã depãºeascã imperfecþia voce perfectã care nu e voce… Humphriss a ajuns Întunecare (1927-28), Calea Victoriei (1930), omeneascã ºi sã însemne o glorificare a veacului, de abia la hieroglifele egiptene ºi la alfabetul La Paradis general, Aurul negru, toate înscrise printr-o artã a veacului, cu mijloacele veacului”, sã chinezesc. Pentru fiecare sunet un desen. Noi am într-un ambiþios proiect de frescã a istoriei societãþii se emancipeze, ca în atâtea alte producþii vechi ºi trecut la alfabetul latin, transform nelimitat, aºa cum româneºti de la 1848 pânã dupã 1944. Dezvoltã o noi ale genului, de tutela creatorului sãu. Desprins ochiul înregistreazã nelimitat, din orice carte orice biografie romanþatã a vieþii lui Eminescu în trilogia din Golemul literar al lui Gustav Meyrink, motivul Luceafãrul, Nirvana, Carmen saeculare (1935-1938). urcã în contemporaneitatea autorului prin Eva literã ºi în notã, prin flecuºteþul ãsta de transformator. Ascris ºi cãrþi pentru copii, între care Fram, ursul viitoare a lui Villiers de l’Isle-Adam ºi roboþii lui Karel Sã încercãm o lecturã. Pe urmã avem sã încercãm polar (1932). Exploreazã fantasticul în scrieri precum Capek din piesa R.U.R. În perspectivã, eforturile ºi o romanþã… Vrei ochi transformator de tenor?... Aranca, ºtima lacurilor (1929), Simfonia fantasticã inventatorului conduc spre maºina cu gândire proprie, Dacã nu l-ai auzit niciodatã pe Caruso, te poþi (1929), Baletul mecanic (1931). Dupã 1945, ºi-a pus independentã, însã o intervenþie iraþionalã, impusã consola acum!... Te asigur eu cã n-a cântat nicio- prestigiul ºi popularitatea în serviciul politicii regimului de latura fantasticã a cãrþii, conduce la ruina operei datã faimosul Caruso atât de pur cum ºtie sã comunist. Un fapt minor în context general, dar lui Coppelius prin rãzvrãtirea din final a automatelor cânte flecuºteþul acesta, cu un simplu aparat important pentru relansarea postbelicã a anticipaþiei sale. Pentru a pregãti la modul verosimiul intrarea de cinematograf vorbitor…” româneºti, este prezenþa sa în fruntea juriului din în scenã a pãpuºilor mecanice, inventatorul prezintã 1955, la primul concurs naþional de povestiri ºi soluþii tehnice de amãnunt, geniale ºi ele, precum acã de fiecare datã invenþiilor descrise în ºtiinþifico-fantastice organizat de revista ªtiinþã ochiul artificial destinat sã citeascã orice text, sau roman li se sugereazã explicaþii de naturã ºi tehnicã. Odatã cu premiul lui Adrian Rogoz aparatul de „orchestraþie a undelor eterice”: raþionalã, ºtiinþificã, bascularea miracolului se deschide calea Colecþiei „Povestiri ªtiinþifico- „Desfãcu o lãdiþã platã, cu interior pluºat ºi tehnicD în fantasticul pur stricã premisele. Posedate Fantastice”, lansatã în toamna aceluiaºi an. Încon- despãrþit în compartimente. În fiecare celulã se afla de spirite malefice, automatele lui Coppelius trec jurat de onoruri publice, Cezar Petrescu a murit un glob, un ochi artificial cu iris, pupilã ºi cristalin. subit de la partiturile cântecului perfect ºi de la 9 martie 1961, în Bucureºti. Ridicã unul, îl deschise ca pe un banal breloc la miºcãrile dansului rafinat la soluþii criminale. Cãlãtorind mai repede decât lumina Dan D. FARCAª eºi planetele de tipul care ar trece, alãturi de ei, prin aceastã scurtãturã, precum ar fi de aºteptat dupã o explozie (fie ea Pãmântului sunt rare, dar ar putea sã ajungã la destinaþie (ºi sã se întoarcã ºi primordialã), ci viteza de dilatare creºte. Pentru Universul este atât eventual la locul de plecare) mult mai repede decât a explica accelerarea expansiunii Universului, de Dîntins încât este practic lumina care cãlãtoreºte în afara „gãurii de vierme”. fizicianul Brian O’Leary ºi alþii au postulat în 1996 imposibil ca în el sã nu mai Chiar dacã se ºtie cã astfel de cãi ar necesita can- existenþa unui câmp de energie a vidului, sau o existe ºi alte inteligenþe, con- titãþi imense de energie, ori cã în interiorul gãurilor energie de punct zero. S-au construit numeroase ºtiinþe ºi civilizaþii avansate. negre pânã ºi atomii sunt rupþi în fragmente, deci, la modele plecând de la aceastã ipotezã. La ora actu- Chiar ºi cei mai sceptici prima vedere, locul nu pare ideal pentru o cãlãtorie, alã, cea mai bunã explicaþie (aºa-numitul model oameni de ºtiinþã sunt de acord cu aceastã afirmaþie, cercetãtorii n-au încetat sã caute soluþii. În 1930 Lambda-CDM) presupune cã materia din Univers ar dar adaugã imediat cã nu putem sã ne întâlnim unii s-a formulat o teorie conform cãreia ar putea exista fi de trei feluri. Ar fi, în primul rând, materia obiºnuitã, cu alþii, deoarece suntem la distanþe prea mari, pro- anumite cãi privilegiate, numite poduri Einstein- cea pe care o vedem ºi o simþim; dar ea ar constitui babil la multe mii de ani-luminã, cu alte cuvinte, la Rosen, având caracteristici spaþio temporale diferite doar 5% din total. Ar mai exista ºi o „materie rece o depãrtare de la care pânã ºi lumina are nevoie de de ale restului Universului ºi permiþând transferuri întunecatã” (circa 27%) ºi o „energie întunecatã” mii de ani sã ajungã la noi. Iar cum nimic nu se poate de materie pe distanþe intergalactice în fracþiuni de (circa 68%). Componentele din urmã sunt numite deplasa mai repede decât lumina, nimeni nu se va secundã. În anii din urmã, au fost propuse mai multe „întunecate” pentru cã nu emit ºi nu absorb radiaþii. încumeta sã caute „semeni întru raþiune” cãlãtorind modele matematice de „gãuri de vierme traversabile”. În consecinþã, pânã în prezent, nu le-a observat prin Cosmos (poate ºi la întâmplare) mii ºi mii de ani. niciun cercetãtor, niciun instrument omenesc, ci se Faptul cã nicio formã cunoscutã de materie nu a începutul secolului trecut, fizicienii, presupune doar, teoretic, cã ar trebui sã existe. De se poate deplasa mai repede decât viteza luminii începând cu Max Planck, au pus în evidenþã, altfel, chiar ºi din materia „obiºnuitã” (aceea care e a fost postulat de Einstein la începutul secolului la nivelul elementar al materiei, noi legi doar 5% din compoziþia Universului), noi nu vedem ºi proprietãþi,L din ce în ce mai stranii ºi mai puþin decât a zecea parte! Ne putem întreba, pe bunã XX, prin teoria restrânsã a relativitãþii, o teorie care intuitive, reunite sub numele de „fizicã cuanticã”. deocamdatã este confirmatã ºi experimental. Dar dreptate, oare ce proprietãþi ascund toate aceste Azi ºtim cã substanþa, energia, ca ºi spaþiul sau aceastã limitare nu a fost niciodatã consideratã componente invizibile, „întunecate”, ale realitãþii timpul, sunt formate din cuante, adicã „pachete” definitivã. Între altele, de pildã, în procesul expan- (în mãsura în care ele existã). Astrofizicianul Rudolf sau „intervale” indivizibile. ªtim, deci, cã orice parte siunii Universului, teoria generalã a relativitãþii se Schild sugera în 1998 cã fluctuaþiile energiei vidului din realitate este alcãtuitã dintr-un numãr întreg de ar putea fi folosite de o civilizaþie avansatã pentru pare cã permite ca galaxiile care se aflã la o distanþã astfel de cuante. În schimb, nimeni nu ºtie ce este deplasãri cu viteze supraluminice. În aceastã viziune, de peste 14 miliarde de ani-luminã de noi sã se în interiorul cuantelor, cel mult presupunem cã acolo în anii 2009-2011, s-au propus modele în care vidul depãrteze una de alta cu o „vitezã de recesiune” acþioneazã cu totul alte legi decât în lumea în care fizic este vãzut ca un „superfluid cuantic” nesupus care depãºeºte viteza luminii. trãim. Dar dacã am pãtrunde în „lumea subcuanticã”, rigorilor teoriei relativitãþii. Particulele acestui super- Oricum ar fi, de mai bine de un secol, fizicienii probabil am putea „deconstrui” spaþiul ºi timpul în fluid ar putea atinge viteza luminii chiar ºi cu o cautã ºi propun neîncetat variante prin care sã se aºa fel încât sã depãºim limitãrile actuale. Fizicianul energie finitã ºi ele s-ar putea propaga mai rapid poatã depãºi bariera impusã de viteza luminii. În mexican Miguel Alcubierre a susþinut, de pildã, în decât lumina, fãrã a avea o masã imaginarã. Recent, 1916, fizicianul vienez Ludwig Flamm a descoperit 1994, cã, teoretic, ar fi posibil ca o navã cosmicã sã au fost propuse ºi mai multe experimente de labora- cã o porþiune de spaþiu-timp, dacã este atrasã într-o fie închisã într-o „bulã”, numitã „spaþiu local-dinamic tor în acest sens, dar ele nu au izbutit deocamdatã „gaurã neagrã”, ar putea ieºi din Universul nostru, hiperrelativist”, care sã fie propulsatã prin expandarea sã obþinã mult dorita vitezã supraluminicã. sub forma unui tub, care sã ajungã, prin hiperspaþiu, localã a spaþiului din spatele sãu ºi comprimarea într-un alt univers. Un asemenea tub a primit numele spaþiului în faþã. Din pãcate, mai multe obiecþii esigur, nici vorbã ca fizicienii sã se dea de gaurã de vierme (wormhole). În 1957, fizicianul ridicate împotriva acestei metode par sã excludã bãtuþi. Alte deschideri interesante cãtre american John Wheeler a demonstrat cã astfel posibilitatea utilizãrii practice a ei. depãºirea vitezei luminii vin dinspre teoria de „gãuri de vierme” ar putea lega ºi douã puncte Dar, fãcând un pas mai departe, apar ºi alte supercorzilor,D a realitãþii care ar avea 11 dimensiuni, depãrtate din acelaºi univers, „scurtcircuitând” spaþiul posibile soluþii. Astronomii au descoperit cã, de a tahionilor, dar ºi din partea unor ipoteze ºi mai pe distanþe pe care lumina le strãbate în milioane sau la naºterea sa prin faimosul Big Bang, Universul îndrãzneþe. Dar cer permisiunea cititorului sã relatez miliarde de ani. Cãlãtorii care s-ar deplasa prin gaura se dilatã. Numai cã, spre surprinderea generalã, despre toate acestea în articolul urmãtor. de vierme nu s-ar miºca mai repede decât lumina s-a observat cã aceastã expansiune nu încetineºte, (Va urma) Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 35 Curtea de la Argeº c y m k Ars longa... Adrian Ilfoveanu Adrian Ilfoveanu s-aa sãu, ºi cã rãmâne singurã în lume. nãscut în 1971, în Piteºti. Sunt de pãrere cã au cursã lungã În 1995 a absolvit Secþia singurãtãþile acestea desprinse de sculpturã a Academiei de din mâinile lui Adrian Alexandru Artã din Bucureºti. În acelaºi Ilfoveanu. an, a beneficiat de un program (Gabriela Massaci, Director de rezidenþã oferit de Grupul Programe, AnnArt Gallery) Lions, ocazie cu care realizeazã primul sãu monument, denumit Arc de Triumf, în oraºul Etlingen, Germania. Prima expoziþie personalã o are în 1998, în Bucureºti. A parti- cipat la expoziþii în România, Germania, Danemarca, Statele Unite, Norvegia, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, India, drian Alexandru Ilfoveanu are Italia. A primit mai multe burse o autenticã plãcere a himericului sculptural. Prin structura foarte comAplicatã a fibrei, lemnul este ales sã ºi premii, în Germania, Italia, România. transmitã mitul zborului. Compuse cu De pildã, în 2003 a câºtigat Concursul dinamism sacadat, „Zburãtoarele” lui Adrian Naþional de Proiecte pentru reamena- Alexandru sunt tratate ca energii telurice. jarea soclului fostei statui a lui Lenin Pretextul aripii, dar ºi al ciocului ºi ochiului din faþa Casei Presei Libere din rotund de pasãre, pot declanºa nebãnuite Bucureºti, cu sculptura numitã interogaþii existenþiale. La Adrian Ilfoveanu Monumentul Libertãþii Cuvântului, lemnul pulseazã, se zbate, þâºneºte. în 2006 a primit Premiul pentru cea (Aurelia Mocanu) mai bunã expoziþie a anului oferit de Uniunea Artiºtilor Plastici din e 25 mai 2017, România. Are mai multe lucrãri în s-aa deschis colecþii private. Din 2009 este lector la Piteºti (Str. la Secþia de sculpturã a Academiei ArmPand Cãlinescu nr. 2, de Arte Plastice din Bucureºti. www.fundatiailfoveanu. ro) un aºezãmânt drian nu este, artistic vorbind, cultural de excepþie, ‘fiul ilustrului sãu tatã’ – ci un Fundaþia Culturalã artist puternic-aautonom, cu o Ilfoveanu, fondatã marAcã de identitate unicã, întrucâtva de omul de afaceri singuraticã, în peisajul înconjurãtor. Omul creeazã într-uun teritoriu permanent Gheorghe Badea deschis: de la animale cu rãsunet ancestral pânã la omuleþul Gopo, trofeul Oscar- împreunã cu pictorul românesc, de la Eva încolãcitã de cârnaþi pânã la bila de bronz menitã sã fie Sorin Ilfoveanu. În un monument al libertãþii cuvântului. La atelier am vãzut opera, înscrisã limpede expoziþia permanentã sunt incluse opere ale fiecãruia dintre cei patru artiºti ai în tradiþia sculpturii animaliere: personajele lui Ilfoveanu – pãsãri, pisici, insecte, familiei Ilfoveanu, seniorii Sorin ºi Ana Ruxandra ºi fiii Nicu ºi Adrian Ilfoveanu. bivoli... sunt însã niºte arãtãri stranii, fãpturi misterioase felurit întrupate: mari peste un stat de om ºi mici de þinut în palmã ºi mijlocii în toate gradele, din piatrã rugos-ccenuºie, din lemn neted-llustruit sau în aºchii aspre, din bronz cu oglindire, din tablã roºie-ppurpurã, din plastic strãveziu – ºi, din ce îmi spune, sculptorul, inclusiv din carne voluptoasã de Pleºcoi (sic!). ...Drept care l-aam întrebat ce cautã ºi am primit, într-oo clipitã, nesperat, întreg crezul sãu artistic drept rãspuns: Nu ºtiu ce caut ºi nici nu vreau sã gãsesc pentru cã atunci m-aaº opri, ori eu vreau sã caut întruna, drumul cãutãrii este cel care îmi dã energie ºi emoþie. În aceste cãutãri scormonitoare, Adrian Ilfoveanu dã la ivealã niºte pãsãri uimitoare, care ascund în penajul lor, când falnic, când jumulit, oameni. Pãsãrile acestea sunt niºte portrete ale unor oameni care i-aau marcat viaþa – ºi dacã zãbovim cum trebuie în apropierea lor, zãrim, poate, ascuþimea ºi truda, zborul liber ºi cazna pãmântului, zbenguiala ºi tragicul condiþiei noastre omeneºti. (…) Adrian Ilfoveanu crede cã, odatã ter- minatã, opera este ruptã din el, creatorul Numãr ilustrat cu lucrãri de Adrian Ilfoveanu. Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureºti Dan ANGHELESCU – scriitor, Bucureºti Theodor CODREANU – scriitor, Huºi Mircea BÃDUÞ – scriitor, Râmnicu Vâlcea Marilena BARA – publicist, Bucureºti Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Eliza ROHA – scriitor, Bucureºti Petre ROMAN – prof. univ., Bucureºti Maria Mona VÂLCEANU – scriitor, Piteºti Alexandru MÃRCHIDAN – scriitor, Piteºti Florian COPCEA – scriitor, Turnu Severin Dragoº VAIDA – prof. univ., Bucureºti Rodica LÃZÃRESCU – scriitor, Bucureºti Constanþa VAIDA HALIÞà – arhitect, Bucureºti Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Pr. Daniel GLIGORE – Curtea de Argeº Cristian COCEA – scriitor ºi ezoterist, Piteºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Oana Lucia DIMITRIU – publicist, Bucureºti Marin AIFTINCà – prof. univ., Bucureºti Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Sorin Lory BULIGA – istoric de artã, Târgu-JJiu Mircea OPRIÞà – scriitor, Cluj-NNapoca Mihai SPORIª – scriitor, Râmnicu Vâlcea Dan D. FARCAª – scriitor, Bucureºti 36 Anul VIII Nr. 8 (81) August 2017 36 pag. - 5 lei