Giovanni Giacomo Caroldo
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Giovanni Giacomo Caroldo ISTORII VENEŢIENE Vol. I De la originile Cetăţii la moartea dogelui Giacopo Tiepolo (1249) Arhivele Nationale ale Romaniei Arhivele Nationale ale Romaniei ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI Giovanni Giacomo Caroldo ISTORII VENEŢIENE Vol. I: De la originile Cetăţii la moartea dogelui Giacopo Tiepolo (1249) Ediţie îngrijită de Şerban V. Marin Bucureşti Arhivele Nationale2008 ale Romaniei ISBN: 978-973-8308-38-1 Arhivele Nationale ale Romaniei CUPRINS Studiu introductiv 7 Paternitate şi datare 7 Surse şi influenţe 10 Manuscrisele cronicii pseudo-caroldiene 15 Secolul al XVI-lea 16 Secolul al XVII-lea 19 Secolul al XVIII-lea 22 Manuscrise caroldiene la Arhivele Naţionale ale României 30 Câte ceva despre necesitatea unei ediţii a cronicii 31 Textul cronicii 37 [Introducere] 37 Libro primo [421-697] 41 Libro II [697-811] 46 Libro terzo [811-1172] 54 Libro IIII [1172-1249] 148 Indici 241 Indice antroponimic 241 Indice toponimic 269 Arhivele Nationale ale Romaniei Arhivele Nationale ale Romaniei Studiu introductiv* Paternitate şi datare În privinţa paternităţii cronicii de faţă, marea majoritate a manuscriselor avute la dispoziţie face trimitere la persoana secretarului Consiliului celor Zece, Giovanni Giacomo Caroldo. Însă analiza detaliată oferită de J. Chrysostomides demonstrează că această apartenenţă declarată nu trebuie să inducă în eroare. Astfel, se ajunge la concluzia că autentica scriere a personajului în cauză este reprezentată doar de cele două manuscrise autografe, M 803 şi M 2448, alături de o copie din secolul al XVII-lea (anume, manuscrisul 6170 de la Viena)1, realizată ca o copie după M 2448. Restul, reprezentat de celelalte numeroase manuscrise atribuite lui Caroldo, nu ar constitui decât o versiune modificată a cronicii iniţiale. Pentru a ajunge la această concluzie, Chrysostomides oferă, spre deosebire de L. Arvati, care nu s-a încumetat spre iniţiative în acest sens2, comparaţii critice între conţinutul textelor din M 803 şi M 2448, pe de o parte, şi din M 128a, pe de altă parte3, chiar dacă respectivele comparaţii, după cum cercetătoarea însăşi declară în mai multe rânduri4, se restrâng la perioada 1370-1377. Astfel, diferenţele dintre cele două tipuri de descriere a evenimentelor acelei perioade – şi, în principal, a prezentării episoadelor războiului Chioggiei – sunt majore şi noua formă în care apar în M 128a se datorează unor lecturi suplimentare, anume a cronicilor lui Daniele Chinazzo5 şi Andrea de Redusiis6. În ansamblu pentru * Principalele idei ale prezentului studiu au fost publicate ca A 16th Century Venetian Chronicle in France Microfilm Collection of the National Archives of Romania. The Case of Giovanni Giacopo Caroldo and His Compilers, “Revue Roumaine d’Histoire”, 46 (2007), 1-4, p. 41-68. 1 Cf. J[ulian] Chrysostomides, Studies on the Chronicle of Caroldo, with special reference to the history of Byzantium from 1370 to 1377, “Orientalia Christiana Periodica”, 35 (1969), p. 123-182 (126-127); cf. şi Antonio Carile, Caroldo, Gian Giacomo, în DBI, 20, Roma, 1977, p. 514-517 (516). Ca un fapt divers, Freddy Thiriet, Les chroniques vénitiennes de la Marcienne et leur importance pour l’histoire de la Romanie gréco-vénitienne, extras din “MAH”, 1954, p. 241-292 (260), analizând codicele M 2448, arată că “termenii sunt acolo [n. n. prezentarea “afacerii Tenedos”] aceiaşi cu cei pe care îi utilizează Caroldo […]”, considerând astfel că M 2448 ar fi o scriere inspirată de Caroldo, iar nu ca un codice autograf. 2 Cf. Chrysostomides, op. cit., p. 124. 3 Cf. Ibidem, p. 131, 142-143 şi în special 160-180. Uşoare diferenţe între cele două codice au fost sesizate şi de R.-J. Loenertz, apud Ovidiu Cristea, Rivalitatea veneţiano-genoveză în Marea Neagră: campanile lui Giustiniano Giustiniani (1323, 1328), “RI”, serie nouă, XV (2004), 1-2, p. 89-106 (101 nota 56), ca şi de Scott Gordon, Controlling the State: Constitutionalism from Ancient Athens to Today, Cambridge, Massachusetts, 1999, p. 60. 4 Cf. Chrysostomides, op. cit., p. 131, 147. Arhivele5 Cf. Daniele Di Chinazzo, Nationale Cronica de la guerra da Veniciani ale a Zenovesi Romaniei (editor Vittorio Lazzarini), Veneţia, 1958. Pentru aceasta, a se vedea Daniele di Chinazzo, Cronica de la guerra da perioada 1370-1377, Chrysostomides numără 30 de omisiuni, alterări şi adăugiri între cele două tipuri de descriere a evenimentelor7. Modificările operate în text o fac pe J. Chrysostomides să se simtă pusă în faţa a două alternative: fie Caroldo însuşi a avut în intenţie să revizuiască propria sa operă pentru ultima dată ca urmare a ajutorului textului celor două noi surse, fie altcineva a confruntat un manuscris caroldian de tipul lui M 2448 cu acele cronici8. Mai departe, Chrysostomides respinge posibilitatea ca G. G. Caroldo însuşi să fi efectuat revizuirea, întrucât aceasta ar fi presupus o completă schimbare de atitudine şi, mai mult, o abandonare a propriei metode de lucru, prin acceptarea informaţiei unor cronici în defavoarea celei provenite din hotărârile Marelui Consiliu9, la care, din perspectiva calităţii de om al Cancelariei, a avut un acces de care Chinazzo sau de Redusiis nu s-au putut bucura. Ca urmare, Chrysostomides se întreabă, pe bună dreptate: “De ce a trebuit un astfel de om să-şi modifice textul mai târziu, în lumina altor cronicari, care nu au avut acest privilegiu [n. n. cel de a consulta surse secrete] şi care nu erau atât de imparţiali ca el însuşi? Că el ar fi putut să-i consulte pentru a vedea dacă ei aveau informaţii care lui îi lipseau ar putea fi posibil. Că el însă ar fi trebuit să meargă atât de departe încât să altereze propriul său text în locuri în care ei nu concordau cu el este în mod sigur cel mai neverosimil.”10 În consecinţă, J. Chrysostomides aderă la o singură rezonabilă supoziţie: “la un moment dat sau altul, un copist, care nu aprecia poziţia şi privilegiile lui Caroldo faţă de Chinazzo şi de Redusiis, a alterat textul însuşi”11, excluzându-l astfel pe Caroldo din postura de autor al variantei cronicii păstrate în manuscrisele din afara grupului M 803, M 2448 şi Viena 6170. Desigur, se poate ridica o obiecţie, anume Veniciani a Zenovesi (editor Vittorio Lazzarini), Veneţia, 1958 (o ediţie precedentă: L[odovico] A[ntonio] Muratori, în Danielis Chinatii Tarvisini belli apud Fossam Clodiam et alibi inter Genuenses et Venetos gesti anno 1378 et sequentibus italico sermone accurata descriptio, în Rerum Italicarum Scriptores, XV, Milano, 1729, col. 699-803, retipărită la Genova, 1838). Despre autor (ante-1369-1428), se cunoaşte că era un simplu negustor de mirodenii din Treviso, însă totodată un pasionat partizan al Veneţiei şi oponent al Carraresilor şi Visconţilor. A se vedea Vittorio Lazzarini, Daniele di Chinazzo e la sua cronaca secondo un codice di Copenhagen, “Atti del Reale Istituto Veneto di scienze, lettere ed arti”, XCVIII (1938-1939), 2, p. 515-522; Girolamo Arnaldi- Lidia Capo, I cronisti di Venezia e della Marca Trevigiana, în Storia della cultura veneta, 2: Il Trecento, Vicenza, 1976, p. 272-312 (307-312); Benjamin G. Kohl, Chinazzo, Daniele, în Dizionario Biografico degli Italiani, 24, Roma, 1980, p. 791-792. 6 Cf. Andrea de Redusiis de Quero, Chronicon Tarvisinum ab anno 1368 usque ad annum 1428 (editor L. A. Muratori), RIS1, vol. 19, Milano, 1731, col. 735-866. Autorul, membru al unei vechi şi proeminente familii trevisane, a absolvit universitatea din Padova; notar, numit de conducerea veneţiană căpitan al contingentului trevisan în războiul cu împăratul Sigismund; pentru el, a se vedea Eric Cochrane, Historians and Historiography in the Italian Renaissance, Chicago-Londra, 1981, p. 70-71. 7 Cf. Chrysostomides, op. cit., p. 131. 8 Cf. Ibidem, p. 142. 9 Cf. Ibidem, p. 142-143. 10 Cf. Ibidem, p. 147. Arhivele11 Nationale ale Romaniei Cf. Ibidem. 8 prin aceea că nu putem şti dacă în mintea lui Caroldo documentele de stat aveau o mai mare autoritate decât nişte scrieri ca cele ale lui Chinazzo sau de Redusiis; doar din perspectiva cercetătorului modern documentul are o mai mare valoare şi credibilitate decât o cronică. Însă, ceea ce este de reţinut din argumentaţia lui Chrysostomides este că avem de a face cu două scrieri distincte, iar ceea ce ne-a parvenit reprezintă versiunea oferită de copist. Pe de altă parte, această concluzie nu se extinde neapărat şi asupra restului cronicii, iar Chrysostomides se abţine să conchidă în vreun fel intervenţia acelui copist şi asupra perioadei anterioare a operei. În ce ne priveşte, ne permitem să punem problema invers, în sensul că nu avem nicio certitudine că acel “editor” să fi lăsat şi prima parte a cronicii (astăzi pierdută) aşa cum a găsit-o în notiţele lui Caroldo. În consecinţă, considerăm, odată cu Chrysostomides, că avem de a face cu două curente: unul bazat pe copia fidelă a autografului lui Caroldo şi din care nu s-au păstrat decât fragmentele finale (M 803, apoi modificat în M 2448 şi în copia Viena 6170), iar celălalt, având ca autor pe un copist devenit, datorită intervenţiilor sale în text, editor12. Dintre cele două curente, cel care a avut mai mare trecere a fost cel care nu a aparţinut lui Caroldo, iar dovadă stă numărul mult mai mare de codice existente în prezent. Ca urmare, confruntaţi cu incertitudinea asupra paternităţii caroldiene a cronicii de faţă, nu vom intra în detaliile privitoare la viaţa secretarului Giovanni Giacomo Caroldo13, născut în jur de 148014 şi încetat din viaţă în 153815 sau 153916. 12 Cf. Ibidem, p. 148. 13 Pentru acestea, a se vedea Marin Sanudo, I diarii di Marino Sanuto (MCCCCXCVI-MDXXXIII) dall’autografo Marciana Ital. cl. VII codd. CDXIX-CDLXXVII (editori Rinaldo Fulin-Federico Stefani-Niccolò Barozzi-Guglielmo Berchet-Marco Allegri), 58 volume, Veneţia, 1879-1902, vol. 3-58 (pentru perioada 1500-1533); Marco Foscarini, Della Letteratura Veneziana ed altri scritti intorno ad essa (introducere de Ugo Stefanutti), [Bologna], [1976] [retipărire după ediţia Veneţia, 1854] [prima ediţie: 1752], p.