C U P R I N S
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CARTEA ALBĂ A REFERENDUMULUI NAŢIONAL DIN 22 NOIEMBRIE 2009 C U P R I N S I. INTRODUCERE ..................................................................................................................... 3 II. CADRUL NORMATIV .......................................................................................................... 4 III. ORGANIZAREA REFERENDUMULUI III.1 Contribuţia Autorităţii Electorale Permanente la organizarea referendumului III.1.1 Monitorizarea asigurării logisticii electorale, a fondurilor alocate şi a cheltuielilor efectuate cu organizarea şi desfăşurarea referendumului …………….. …9 III.1.2 Îndrumare electorală şi control ……………………………………...…………….. 13 III.1.3 Informatică electorală………………………………………………………….15 III.1.4 Informarea alegătorilor şi a oficialilor electorali ………...…………………….…16 III.1.5 Acreditarea reprezentanţilor mass-media şi a observatorilor …………..………19 III. 2 Alte instituţii implicate în organizarea şi desfăşurarea referendumului ……. ..20 IV. CAMPANIA DE INFORMARE PENTRU REFERENDUM. MASS-MEDIA ŞI SOCIETATEA CIVILĂ ……………………………………………………………….……21 V. DESFĂŞURAREA REFEREDUMULUI V.1 Activitatea birourilor electorale ……………………………………………………..….…25 V.2 Rezultatul referendumului. Participarea la vot. Contestaţii ……………………………. 32 VI. IREGULARITĂŢI ŞI DEFICIENŢE ÎN PROCESUL ELECTORAL …..……………... 37 VII. CONCLUZII …..……………................................................................................................. 40 ANEXE …………………………………………………………………………………………43 Raport privind Referendumul naţional din 22 noiembrie 2009 I. INTRODUCERE Recursul la referendum - ca modalitate de consultare a corpului electoral la scară naţională - a devenit în ultimii ani în România o practică acceptată, curentă, chiar dacă, de fiecare dată când acesta a fost invocat şi preconizat, punctele de vedere au fost împărţite şi contrapuse. Propunerea avansată de către preşedintele României, Traian Băsescu, de a se organiza un Referendum naţional pentru trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300, concomitent cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale din anul 2009, a avut un impact public similar iniţiativei din anul 2007 de modificare prin referendum a prevederilor referitoare la alegerea senatorilor şi deputaţilor. Anterior, la începutul anului 2009, o serie de reprezentanţi ai mediului academic precum şi ai unor organizaţii nonguvernamentale, lansaseră anumite propuneri vizând modificarea Constituţiei ţării, inclusiv a structurii Parlamentului şi trecerea de la un parlament bicameral la unul unicameral. Însuşindu-şi ideea şi dorind consultarea populaţiei României în legătură cu toate aceste probleme, preşedintele Traian Băsescu a adus noi argumente, pledând pentru reducerea numărului actual de parlamentari la 300, în circumstanţele în care criza manifestată la scară mondială a început să fie tot mai puternic resimţită şi în România. Iar economiile bugetare scontate prin reducerea numărului de parlamentari erau astfel considerate ca benefice pentru societatea românească. Referendumul naţional din 22 noiembrie 2009 se dorea a fi, în atare condiţii, un prim pas pentru declanşarea procesului de modificare a Constituţiei României. Miza subiacentă era, prin organizarea referendumului chiar în ziua desfăşurării primului tur de scrutin al alegerilor pentru Preşedintele României, şi o mobilizare la urne sporită, de natură să tranşeze bătălia electorală pentru suprema funcţie în stat. Organizarea referendumului sub presiunea unui termen limită a ridicat o serie de probleme de ordin procedural şi logistic care au necesitat adoptarea de reglementări legislative ad-hoc, în regim de urgenţă. Referendumul naţional din 22 noiembrie 2009 s-a desfăşurat potrivit prevederilor constituţionale şi ale legislaţiei electorale în vigoare, în condiţii de relativă corectitudine şi transparenţă. 3 Raport privind Referendumul naţional din 22 noiembrie 2009 II. CADRUL NORMATIV I. Temeiul constituţional al organizării referendumului naţional din 22 noiembrie 2009 rezidă în prevederile articolului 90 din Constituţie , care consacră dreptul Preşedintelui României de a cere poporului, după consultarea Parlamentului, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la problemele de interes naţional. Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului , cu modificările şi completările ulterioare, reglementează condiţiile formale de organizare ale diferitelor tipuri de referendum, modul de desfăşurare a operaţiunilor tehnice, formele de control jurisdicţional, precum şi modalitatea de stabilire a rezultatului. Acest act normativ a fost modificat de-a lungul timpului printr-o serie de acte normative 1, în special ordonanţe de urgenţă. De asemenea, în urma admiterii de către Curtea Constituţională a unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate de Avocatul Poporului, unele prevederi ale Legii nr. 3/2000 referitoare la referendumul cu privire la probleme de interes naţional - reglementate în Capitolul II, Secţiunea 3 - şi-au încetat efectele juridice 2. II. Procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din 22 noiembrie 2009 a fost demarată de Preşedintele României prin anunţul public din data de 24 septembrie 2009. La data de 2 octombrie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului 3. 1 Legea nr. 551/2003 pentru modificarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului respinsă prin Legea nr. 243/2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României; Legea nr. 129/2007 pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2007 pentru completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. 2 Prin Decizia nr. 567/2006, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din lege, considerând că stabilirea prin lege a problemelor de interes naţional reprezintă un amestec al Parlamentului în exercitarea atribuţiilor exclusive ce-i sunt conferite prin Constituţie Preşedintelui şi, ca atare, o nesocotire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 392/2007, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din lege încalcă prevederile art. 76 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora hotărârile Parlamentului se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 656 din 2 octombrie 2009. 4 Raport privind Referendumul naţional din 22 noiembrie 2009 Modificările introduse prin aceasta au vizat situaţia în care referendumul are loc simultan cu un alt proces electoral, respectiv alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului ori alegerea Preşedintelui României, alegerile pentru Parlamentul European sau alegerile locale, organizarea şi desfăşurarea referendumului realizându-se în acest caz potrivit prevederilor Legii nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare ori ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. În această situaţie, ambele scrutine se realizează în cadrul aceloraşi secţii de votare, operaţiunile electorale fiind îndeplinite de către aceleaşi birouri electorale. Prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă s-au introdus în structura articolului 11 al Legii nr. 3/2000 două noi alineate, (3) şi (4), care prevăd că punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României urmează să fie exprimat printr-o hotărâre adoptată în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor prezenţi, în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la solicitarea Preşedintelui. În cazul în care Parlamentul nu îşi transmite punctul de vedere în acest termen, Preşedintele României emite decretul privind organizarea referendumului după acest termen, procedura constituţională de consultare a Parlamentului considerându-se îndeplinită. Legislaţia anterioară nu prevedea termenul de 20 de zile. În motivarea noilor prevederi, au fost invocate “Liniile directoare cu privire la organizarea referendumului”, adoptate de către Comisia de la Veneţia 4, care precizează că, în cazul în care Parlamentul are obligaţia de a transmite un punct de vedere cu privire la organizarea unui referendum, trebuie să fie fixat un termen în care Parlamentul să-şi dea acest aviz consultativ. Prin Hotărârea nr. 37/2009, adoptată în şedinţa din data de 21 octombrie 2009, Parlamentul României a avizat negativ iniţierea de către Preşedintele României a referendumului naţional cu privire la trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului membrilor Parlamentului României la maximum 300 de parlamentari, odată cu alegerile prezidenţiale din anul 2009. Ordonanţa de urgenţă nr.103/2009 a fost respinsă de Parlamentul României în şedinţa din 3 noiembrie 2009 5. 4 Comisia Europeană pentru Democraţie prin