Caietele OBSS II

MIRCEA REMUS BIRTZ SILVESTRU AUGUSTN PRUNDU{ Caietele OBSS II

MIRCEA REMUS BIRTZ SILVESTRU AUGUSTIN PRUNDU{

Caietele OBSS II

NAPOCA STAR Cluj, 2001 .

Editura NAPOCA STAR Director general: str.Horea 47-49/32 Vladimir Fischer tel:094/79 48 09 Director de editur@: tel/fax:064/43 38 32 Gabriel Hrdlicska e-mail: [email protected] Redactor }ef: http://www.napocastar.ro Dinu Virgil

Lector de carte: Ileana Vere}

Autorul, 2001

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

BIRTZ, Mircea Remus; PRUNDU{, Augustin Silvestru Caietele OBSS II / Mircea Remus Birtz, Augustin Silvestru Prundu}. - Cluj-Napoca: Napoca Star, 2001 264 p. + 10 foto ; 21 cm. ISBN 973-647-024-5

. 4 . Lectoris salutem in Domino!

Apari]ia volumului II din Caietele OBSS este consecin]a bun@voin]ei }i disponibilit@]ii Prea Onoratului Pr. Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, fost Ordinariu Diecezan, fost Proto-Egu- men al Provinciei Bazilitane Rom$ne Sf. Petru }i Pavel, }i reputat istoric al Bisericii Rom$ne Unite. La o v$rst@ venerabil@ D-sa a g@sit resursele necesare s@ ^mbog@]easc@ seria volumelor noastre cu un studiu istoric important, precum }i cu un cr$mpei din coresponden]a avut@ cu %.P.S. Ioan Ploscariu, fost episcop din Rezisten]@ }i ulterior episcop al Diecezei de Lugoj. Acest fragment epistolar prezint@ o c@utare a unor solu]ii pentru supravie]uirea Bisericii Unite ^n momente de r@scruce ale istoriei ei. Mul]umim }i Dnei v. Dr. Maria Lucia Ha]egan, care ne-a ajutat }i de data aceasta la apari]ia prezentului volum, dovedind maxim@ ^n]elegere, de}i }i pentru d$nsa alte priorit@]i fundamentale se ridic@ ^n acest moment la Orizont. Tuturor gratitudinea noastr@.

Dr.theol. Mircea Remus Birtz, OBSS

. 5 . Preciz@ri necesare

„Á la fin tu es las de ce monde ancien Bergère ô tour Eiffel le tropeau des ponts bêle ce matin Tu en as assez de vivre dans l’antiquité grecque et romaine Ici même les automobiles ont l’air d’être anciennes La religion seule est restée toute neuve la religion Est restée simple comme les hangars de Port-Aviation Seul en Europe tu n’es pas antique ó Christianisme L’Européen le plus moderne c’est vous Pape Pie X”1

Jesus Christus regnare volumus!

Apari]ia primului volum din Caietele OBSS suscit@ }i va suscita diferite ^ntreb@ri, ^n func]ie de informarea, cultura }i inteligen]a cititorilor. Scopul nostru este exprimat limpede: „Jesus Christus regnare volumus”, una din devizele preferate ale Sf. Pius al X-lea († 1914), Ap@r@tor }i Apostol al Tradi]iei. Jesus Christus, Iisus Hristos: nu doar Iisus, }i nu doar Hristos. Dup@ cum afirm@ r@spicat defini]ia dogmatic@ a Sacrosanctului }i Ecumenicului Conciliu din Calcedonia (451 d.Hr.): „Urm$nd Sf. P@rin]i, ^n umanitate noi ^nv@]@m s@ se m@rturiseasc@ unul }i acela}i Fiu, Domnul Nostru Iisus Hristos, perfect ^n divinitatea Lui }i perfect ^n umanitatea Lui, Dumnezeu adev@rat }i Om adev@rat, format din suflet ra]ional }i trup, consubstan]ial cu Tat@l prin Divinitate, }i consubstan]ial cu noi prin umanitate, asemenea ^n toate cu noi, afar@ de p@cat, n@scut din Tat@l ^nainte de to]i vecii dup@ divinitate, iar aceste vremuri din urm@, pentru noi }i pentru a noastr@ m$ntuire, n@scut din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, dup@ umanitate, unul }i acela}i Hristos domn unul n@scut; de-a fi recunoscut ^n dou@ naturi, neconfundate, imuabile, ne^mp@r]ite }i neseparate... form$nd o unitate ca persoan@ }i ipostaz@”.2

1. Guillaume, Apollinaire – Alcools, Zone, 1912, apud Ols, OP Daniel – Le Cristologie contemporanee e le loro posizioni fundamentali al vaglio della dottrina di S. Tommaso, Pont. Accad. di S. Tommaso, Libreria Edit. Vaticana, 1991, p. 198. 2. Conciliorum Oecumenicorum Decreta – Ediz. Dehoniane Bologna, 1991, p. 85-86. . 6 . Nu un simplu Iisus, rabin, sau profet sau taumaturg sau ^nv@]@tor al sec. I al erei noastre. Nu doar Hristosul-Mesia, titlu r$vnit }i uzurpat de diver}i agen]i tenebro}i, ce preg@tesc drumul Anticristului. Ci pur }i simplu Iisus Hristos, Unica Persoan@, Om adev@rat }i Dumnezeu adev@rat, ^n care Eternitatea s-a ^mbr@]i}at cu istoria, iar Transcedentul a s@rutat Imanentul. Cel care murind }i ^nviind pentru noi, ne-a chemat la Banchetul Eternit@]ii }i al ^ndumnezeirii. A disocia cele dou@ nume ^nseamn@ a l@sa c$mp deschis minciunii, indiferent dac@ ea este vehiculat@ sub forma teoriilor new-age, a pseudo-spiri- tualismului, a doctrinelor neo-gnostice }tiin]ifice, sau a cristologiilor eretice contemporane. At$t Sf. Justin Popovici (1894-1979), gigant al teologiei r@s@ritene, c$t }i teologii tradi]ionali apuseni (^l citasem pe Pr. Daniel Ols, OP) au demonstrat c@ noile erezii cristologice nu fac dec$t s@ le maimu]@reasc@ pe cele vechi: docetismul, marcionismul, arianismul, nestorianismul, toate acestea se reg@sesc }i azi, profit$ndu-se de disocierea lui Iisus de Hristos.3 Ne vine ^n minte o butad@ a reputatului apologet contemporan, Vittorio Messori: „Le posizioni eretiche sono come quelle erotiche: poche e ripettitive”. Sf. Justin Popovici }i Sf. Toma d’Aquino: doi gigan]i care folosind fie Drumul P@rin]ilor }i al Sf. Grigore Palamas, fie Drumul acelora}i P@rin]i }i al Filosofiei Metafizice, Perene, ajung la acela}i rezultat: la a contempla divino-umanitatea lui Iisus Hristos. Noi, adep]i ai complement@rii, ^i vom asocia }i pe Sf. Grigore Pala- mas }i pe Sf. Toma d’Aquino ^mpreun@, rezultatul fiind acela}i, chiar dac@ drumurile sunt diferite. %n ceea ce prive}te cre}tin@tatea, logica este cea a lui }i/}i, nu cea a lui sau/sau.

***

Iisus Hristos este calea, Adev@rul }i Via]a. Nu mai avem nevoie de alte c@i, de alte adev@ruri, de alte vie]i. Noi le-am g@sit; avem nevoie s@ mergem doar ^nainte, pe drumul ales.

3. A se vedea nota 1 }i Justin Popovitch – L’Homme et le Dieu-Homme, Ed. L’Age d’Homme, Laussane, 1989. . 7 . Francmasoneria caut@ adev@rul; postul$nd relativizarea oric@rui drum religios, cade ^n agnosticim }i liberalism doctrinar. Cunoa}terea revelat@ este incompatibil@ cu agnosticismul. Iar noi cunoa}tem Revela]ia. Odat@ ce vedem lumina, de ce s-o mai c@ut@m? Nu era nevoie neap@rat@ de bulele de excomunicare papale sau de hot@r$rile sinodale care s@ postuleze incompatibilitatea apartenen]ei unui cre}tin la masonerie: cele dou@ op]iuni se exclud de la sine. Ele (aceste decizii) sunt doar o manifestare a lui „potestas clavium”, a legitimei puteri ale Cheilor, ^ncredin]ate Apostolilor }i succesorilor lor. Mai mult pentru cei cu intelectul imatur sau pentru parveni]ii vero}i este necesar@ o simpl@ interdic]ie, dup@ cum o afirm@ }i Statutul Prioratului Rom$n al OBSS, r@spicat: Candida]ii „s@ nu apar]in@ nici unui partid politic sau s@ nu fie membri ^n nici o asocia]ie/societate care cultiv@ o atitudine relativist@, antitradi]ional@ sau pseudo-spiritual@ (ex. loji masonice, loji teosofice, cercuri spiritualiste, grupuri new-age)” (Cap. II, art. 2, alin. b). Deci cei care vor s@ caute masonerii ^n Prioratul OBSS s@ o fac@ aiurea.

***

Imbecilizarea epocii contemporane se manifest@ }i prin prejudecata egalit@]ii tuturor. Oamenii sunt complementari, nu egali. %ns@}i ideea de concurs, de ^ntrecere, de examen postuleaz@ o ine- galitate a persoanelor. Una este desigur problema de a asigura condi]iile necesare desco- peririi, cultiv@rii }i fructific@rii voca]iilor }i aptitudinilor unei persoane, }i altceva este de a postula o uniformizare tembel@ (a}a cum }colile contemporane }i profesorii retarda]i o fac ast@zi, cu ajutorul manu- alelor mai mult sau mai pu]in alternative); prin uniformizare omor$m persoana }i producem indivizi, numere, cantitate. De aceea avem nevoie de spirit aristocratic; de aceea avem nevoie de aristocra]ie, de nobilime, de ierarhie. Acestea se exercit@ ^n fiecare domeniu al activit@]ilor umane; at$t doar c@ unii merg ^n virtutea iner]iei, al]ii ^n]eleg con}tient acest lucru. . 8 . Clerul contemporan ar trebui s@ fie ^n mod permanent con}tient de greaua sarcin@ de a crea, a cultiva, a fructifica valori }i ierarhii spirituale. T@v@lirea ^n grotesc, ^n parvenitism, goana dup@ himere – din p@cate – sunt ispite care }i-au croit bulevard }i ^n r$ndul clericilor. Nepotismul este o consecin]@ logic@ a acestei mentalit@]i pervertite; celor mai docili, semi-doc]i sau sfero-doc]i din cler, care }i-ar pune ipotetic problema necesit@]ii ierarhiei }i aristocra]iei, le reamintim c@ aceasta a fost doctrina peren@ a Bisericii, a}a cum o demonstreaz@ str@lucit }i Plinio Corrêa de Oliveira.4 {i-a pus cineva ^ntrebarea de ce Sf. Evanghelii insist@ pe genealogia princiar@ a lui Iisus Hristos? Sau de ce p$n@ ^n 1918 to]i episcopii rom$nii ardeleni, fie ei uni]i sau ortodoc}i, erau nobili, sau ^nnobila]i? Acest lucru este demonstrabil chiar }i ^nainte de 1690. %i rug@m pe cei care sufer@ de nelini}ti ^n aceast@ privin]@ s@ mediteze pu]in la cele dou@ ^ntreb@ri. Pentru vajnicii militan]i ai integr@rii noastre ^n Europa (ca }i cum n-am fi deja acolo!) le mai suger@m }i un argument ^n consonan]@ cu viziunea lor utilitarist@: toate statele europene (inclusiv Rusia, Serbia, Montenegro, Ucraina) au o aristocra]ie patentat@. Nu are sens s@ evoc@m exemplele vecinilor no}tri de la Apus. Noi ce-am avut am ignorat, am radicalizat, sau ne-am b@tut joc de descenden]ii elitelor istorice. Rezultatele se pot vedea de la distan]@, }i pe termen lung. Prioratul nostru are tocmai voca]ia de a atrage aten]ia asupra necesit@]ii redescoperirii, primenirii }i redob$ndirii de sine a propriei aristocra]ii. Ne ^nduio}eaz@ cei care observ$nd sigla OBSS dup@ numele noastre sunt speria]i, orient$ndu-se fie spre identificarea unor ordine monastice latine, fie ^ncep$nd specula]ii asupra unor coduri sau a anumitor servicii. Ordinul Bizantin al Sf. Morm$nt este un ordin nobiliar, dar }i cu rosturi spirituale. Sigla Ordinului se pune dup@ numele de familie, conform atitudinii generalizate la cei investi]i cu ordine sau distinc]ii

4. de Oliveira, Plinio Corrêa – Nobilità ed élites tradizionali analoghe nelle allocuzioni di Pio XII al Patriziato ed alla Nobilità Romana, Ed. Marzorati,Settimo Milanese, 1994. . 9 . cavalere}ti. Sistemul s-a practicat }i se practic@ at$t ^n Europa Central@, c$t }i ^n ]@rile de expresie anglo-saxon@. Celor care lectureaz@ preferen]ial c@r]i cu James Bond, SAS-uri, }i sunt maniaci ai teoriei comploturilor le afirm@m, spre lini}tea lor }i a noastr@, c@ Ordinul nu este secret, statutele pot fi f@cute publice, membrii Ordinului au obliga]ia s@-}i arate calitatea dob$ndit@. Statutele prev@d clar recunoa}terea ordinii constitu]ionale (Cap. I, IV), sau calitatea de Ordin deschis, non-secret (Cap. I, V, VI). Tocmai pentru a se evita fac]ionarea }i confiscarea Ordinului de c@tre partide politice, membrii nu trebuie s@ fie ^nscri}i ^n partide (Cap. II, art. 2, alin. b). Admiterea e sever@, doar prin propuneri (Cap. II, art. 5). Se prevede expres ca bog@]ia, pozi]ia social@ sau nobilimea nu sunt calit@]i suficiente pentru a fi admi}i ^n Prioratul Rom$n (cap. II, art. 3, alin. d). Este evident c@ nu ne complic@m }i nu dorim s@ o facem nici ^n viitor cu parveni]i, afaceri}ti, pe scurt: mitocani. Prioratul are un num@r fix de membri (doar 30 – Cap. II, art. VIII), neput$nd fi accepta]i dec$t credincio}ii ortodoc}i sau catolici (Cap. II, art. 1), care frecventeaz@ constant Biserica }i Sf. Sacramente, fiind cunoscu]i ca atare de un duhovnic (Cap. II, art. 2, alin. e; Cap. II, art. 4, alin. b). Cre}tinii de ocazie, cei care ^}i aduc aminte de Biseric@ doar la Pa}ti }i la Cr@ciun, nun]i sau ^nmorm$nt@ri, nu au ce c@uta ^n r$ndurile noastre. Ca s@ stai drept ^n picioare, trebuie ^nt$i s@ ^ngenunchezi. %n fa]a Altarului.

***

O problem@ important@ pe care dorim s@ o clarific@m este cea a regularit@]ii, a canonicit@]ii heraldice. Teologia sacramental@ ne ^nva]@ c@ pentru validitatea unui sacrament sunt necesare: inten]ia, materia, forma, invocarea Duhului Sf$nt, }i succesiunea apostolic@. Inten]ia este cea de a face prin actul sacramental ceea ce urm@re}te Biserica. Materia trebuie s@ fie cea prescris@ de Biseric@ (ap@, ulei, recipiendar etc.). Forma ritului s@ fie tot cea prescris@ de Biseric@. Prin succesiunea apostolic@, ce se administreaz@ sacramentul trebuie s@ fie el ^nsu}i descendent legitim . 10 . al apostolilor, prin punerea m$inilor, de la un episcop descendent legitim al apostolilor. Lipsind unul din aceste elemente, sacramentul este invalid. Invocarea Spiritului Sf$nt este obligatorie. Pentru liceitate (legitimitate) se cere ca cel ce administreaz@ sacramentul s@ fie ^mputernicit s@ o fac@. %n cazul nostru, regularitatea heraldic@ prevede: 1. Invocarea Spiritului Sf$nt prin rug@ciuni de resort; 2. Inten]ia – de a face un cavaler dup@ inten]ia nobilimii }i a Bisericii (Miles Christi – Soldat al lui Iisus Hristos); 3. Materia: recipiendarul prin impunerea m$inii }i binecuv$ntarea cu spada sau toiagul; 5. Succesiunea: cel ce administreaz@ binecuv$ntarea cavalereasc@ (ini]ierea) s@ o fi primit la r$ndul s@u, de la un alt cavaler valid }i legitim consacrat. Acesta la r$ndul s@u s@ fi f@cut parte dintr-un lan] (istoric) de cavaleri valid consacra]i. Petru legitimitate se mai cere: 1. Ca cei ce transmit binecuv$ntarea s@ fie desemna]i s@ o fac@ (ex. cavalerii ereditari), fie de Patron, fie de Prior. 2. Calitatea heraldic@ (statutul nobiliar al Ordinului) s@ fie recunoscut@ de puterile heraldice certe de pe un anumit teritoriu (^mp@rat, rege, principe, sau succesorii lor legitimi). 3. %n cazul activit@]ii pe un teritoriu unde sursa onorii heraldice este diferit@ de cea a locului unde s-a n@scut Ordinul, acel „fons honorum” s@-}i dea consim]@m$ntul. Toate aceste elemente se reg@sesc la Prioratul nostru. Exist@ doi cavaleri ereditari numi]i ca atare de Patronul-Mare maestru: A.S.I. Dimitrij Dimitrievici al Rusiei. Ace}tia au fost binecuv$nta]i ^n dou@ biserici, la Napoli, respectiv Roma, ^n prezen]a unor preo]i catolici/ortodoc}i. Statutul lor heraldic a fost recunoscut de M.S. Regele Mihai, }i de A.S.I. }i R. Otto de Habsburg, care au dat permisiunea de a primi titlul cavaleresc. %n plus, M.S. Regele }i A.S.I. au permis ca Ordinul s@-}i desf@}oare activitatea ^n Rom$nia. Astfel avem at$t validitate, c$t }i legitimitate heraldic@. Actele publicate ^n vol. I sunt, sper@m, concludente.

. 11 . Din 13. XII.1993 Alfred Iosif Baldacchino a fost destituit din pozi]ia de Mare-Maestru delegat; p$n@ la acea dat@ diplomele emise de el au validitate }i legitimitate. De la acea dat@ el poate dispensa valid, dar nelegitim titluri cavalere}ti. Acest domn, cet@]ean maltez, a ^ncercat o diversiune }i ^n Rom$nia (prim@vara anului 1996), ^ncerc$nd s@ racoleze }i s@ decoreze anumi]i cavaleri pe teritoriul heraldic de la noi. Tentativa a fost rapid dejucat@. Mai mult, acest domn n-a avut niciodat@ consim]@m$ntul autorit@]ilor heraldice legitime, at$t ale Ordinului, c$t }i ale celor locale (M.S. Regele sau A.S.I. }i R.). Odat@ constituit legitim un Priorat ^ntr-un teritoriu, altul nu se mai poate constitui. Cel mult, se poate desprinde un nou priorat, cu acordul legitim al prioratului-mam@. Eventualele „Sana]ii” pot fi f@cute prin raportarea corect@ }i recunoa}terea factorilor heraldici legitimi, iar ulterior de recunoa}terea dob$ndit@ din partea acestora. Vom evita astfel aventurismul unor pseudo-ordine cavalere}ti (doar cel al Sf. Ioan de Rhodos }i Malta are 20 de ramuri, legitime fiind vreo 3), a}a cum s-a ^nt$mplat cu un pseudo-ordin al Sf. Ioan (diziden]a Petrucci* sau Vella-Haber) sau cu un pseudo-ordin templier, care, profit$nd de confuziile de la noi, ^ntre anii 1990-1995 a intrat pe teritoriul Rom$niei. Cei care au fost decora]i de asemenea pseudo-ordine, }i probabil }i-au u}urat mult punga, nu au primit dec$t ni}te tinichele }i ni}te h$rtii f@r@ valoare heraldic@. De asemenea, tentativa ridicol@ de a crea ex-nihilo un „Ordin Ecumenic al Sf.Ap. Andrei”, ^n care al@turi de fo}ti securi}ti notorii ap@reau ca ini]iatori Dr.Prof. E. Constantinescu sau Dna Ana Blandiana (suntem convin}i, profit$ndu-se de naivitatea lor), nu putea duce dec$t la o escrocherie. Legisla]ia heraldic@ }i cea nobiliar@ sunt la fel de precise, ca }i dreptul canonic. De fapt, se inspir@ din acesta.

***

* Bruda}cu, Dan – Cavalerii de Malta, Ed. Sedan, Cluj-Napoca, 1998. . 12 . Cine suntem? C$]i suntem? Primul membru rom$n al OBSS (ramura patronat@ de A.S.I. Dimitrij Dimitrievici al Rusiei) a fost primit ^n ordin ^n 1993, iar al doilea ^n 1994. Prioratul rom$n s-a constituit ^n 30.X.1998, emi]$ndu-se }i o circular@ ^n acest sens (Roma, nr. 1/10.’98). P$n@ ^n momentul de fa]@, doar cei de mai jos au calitatea de membri valizi ai Prioratului nostru: 1. Dr.theol. Mircea Remus Birtz, OBSS, cavaler ereditar de Justi]ie, acceptat ^n Ordin ^n 1993; a colaborat ca secretar al A.S.I. Principelui Dimitrij Dimitrievici ^ntre 1994-1997; fondator al Prioratului Rom$n }i primul Prior (30.X.1998-28.XI.2000); ^n prezent Secretar al Prioratului; Cav. al Ord.Hung. al Sf. Gheorghe, O.V. 2. Radu Florin Motoca, OBSS, cavaler ereditar de Gra]ie, acceptat ^n Ordin ^n 1994; s-a ocupat cu probleme de secretariat ^n ceea ce prive}te cavalerii rom$ni; din 1998 Cancelar al Prioratului. 3. Macarie Hede}iu, OBSS, cavaler de Gra]ie Magistral@, acceptat ^n Ordin din 1995; ^ntre 1998-2000 Secretar al Prioratului; din 28.XI.2000 Prior }i Cavaler de Justi]ie, Cav. al Ord.H. al Sf. Gheorghe. 4. Ovidiu Iacob, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1995, cavaler de Justi]ie. 5. Dr. Marcel Cuceu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1995, cavaler de Gra]ie Magistral@. 6. Adrian Barbu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1996, cavaler de Gra]ie Magistral@. 7. Ing. Florin Mih@escu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1996, cavaler de Gra]ie Magistral@; urma} spiritual al Dl. Vasile Lovinescu, ^ndrum@tor al Grupului de Studii Tradi]ionale „Hyperion”; din 1998 este Sene}al al Prioratului (}eful doctrinar), func]ie ^n care este numit pe via]@. 8. Arh. {tefan St@nescu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1999; cavaler de Gra]ie Magistral@. 9. Dr. Ciprian Dorimedont B@ncescu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 2001; Cavaler de Gra]ie Magistral@. 10. Tatiana Hede}iu, OBSS, primit@ ^n Ordin ^n 2001; Doamn@ de Gra]ie Magistral@. . 13 . 11. vitéz Ing. Árpád Bereczky de Toboszlo, Cavaler de Justi]ie al OBSS, membru ^n Consiliul superior al Ordinului Vitejilor, Cancelar al Ordinului Ung. al Sf. Gheorghe, Mare Comandor al Ordinului Crucifer al Sf. Rege {tefan, fost de]inut politic; Este Ceremonierul nostru; 12. Vasitsek Zoltán, Cavaler de Justi]ie, ad finem expectanda (actualizat c$nd va avea v$rsta legal@ }i va m@rturisi credin]a catolic@). Fiecare din ace}ti confra]i ^ncearc@, ^n m@sura posibilit@]ilor, s@ ^}i ^nmul]easc@ talan]ii; doar Bunul Dumnezeu va judeca ^n final operatul }i fidelitatea lor.

***

Una din problemele care a afectat ^ntruc$tva activitatea Prioratului nostru a fost problema dinastic@ ivit@ ^n 1997, ^n ceea ce prive}te deciziile M.S. Regelui Mihai I. Tribula]iile Regelui Carol al II-lea l-au ^nzestrat pe acesta cu doi copii: A.S.R. Carol George Mircea }i M.S. Regele Mihai I.5 Recunoa}terea legitimit@]ii A.S.R. Carol s-a f@cut inclusiv juridic, ^n Portugalia, ]ar@ cu o puternic@ tradi]ie [email protected] Deci calitatea sa de Principe este mai presus de orice ^ndoial@. Coroana ^ns@ a trecut (prin voin]a Regelui Ferdinand) asupra Regelui Mihai, acesta domnind efectiv de dou@ ori; este clar deci c@ dreptul la Coroan@ ^l au succesorii legitimi ai Regelui Mihai, succesori desemna]i ^n conformitate cu Constitu]ia din 1923 }i cu Statutul Casei Regale. Declara]iile M.S. Regelui ^n ceea ce prive}te persoanele A.S.R. Carol }i Friedrich Wilhelm de Hohenzollern Sigmaringen, ca }i criticile aduse A.S.R. Principelui Nicolae, exprimate ^n 19927 erau conforme

5. Bodea, Gheorghe – Via]a lui Carol al II-lea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pp. 62-97. 6. Decizia din 1955 de la Lisabona publicat@ ^n „Na]ional”, nr. 1285, 22. 08. 2001, p. 3; a se vedea }i Stoenescu, Alex Mihail – Istoria loviturilor de stat din Rom$nia, vol. 2, Ed. RAO, Bucure}ti, 2001, p. 222-240. 7. Ciobanu, Mircea – Nimic f@r@ Dumnezeu; Noi convorbiri cu Mihail I al Rom$niei, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1992, pp. 85-90; 257-261. . 14 . cu legile dup@ care se conducea }i ar trebui s@ se conduc@ Familia Regal@ Rom$n@. Odat@ ce mezalian]ele diferi]ilor membri ai Familiei Regale Rom$ne sunt ^n mod just criticate, ni se pare c@ decizia M. Sale de a o proclama ca mo}tenitoare pe A.S.R. Margareta, ^n 30.XII.1997,8 c@s@torit@ legal la acea dat@ cu actorul Radu Duda, este grotesc@. Ca atare adev@rata abdicare a M. Sale a avut loc ^n 30.XII.1997, din acel moment actele sale heraldice fiind lovite de nulitate. %nnobilarea D-lui Duda, efectuat@ de Principele Friedrich Wilhelm (acesta primind titlul de Hohenzollern-Veringen) ^n 19999 este un act ce ]ine, sper@m, de raporturile Dlui Duda cu casa de Hohen- zollern. De ce s@ fie criticat atunci A.S.R. Nicolae pentru c@s@toria cu Dna Ioana Doletti, sau Carol al II-lea pentru c@s@toria cu Dna Lambrino? Cu at$t mai mult, cu c$t A.S.R. Sofia, fiica Regelui Mihai, c@s@torit@ cu un cet@]ean francez, a fost exclus@ din r$ndurile casei Regale din 1998!10 [in$nd seam@ c@ urma}ul la Tron trebuia s@ fie un b@rbat, c@s@torit cu o membr@ a marii nobilimi europene (m@car!), actul din 30.XII.1997 este nul. De asemenea, ^n momentul ^n care membri ai Familiei Regale s-au c@s@torit cu persoane f@r@ origine nobil@, ori se aplic@ o „sanatio” tuturor acestora, ori to]i sunt judeca]i dup@ acela}i legi. Din aceste considerente, Prioratul Rom$n consider@ c@ dup@ 30.XII.1997 actele heraldice ale M.S. Regelui Mihai I sunt lovite de nulitate. %n acela}i timp, recunoa}te calitatea princiar@ a A.S.R. Carol Mircea }i a urma}ului s@u legitim (Paul), ^ns@ nu }i dreptul de a succede la Coroan@.

8. V@lena}, Liviu – Regle Mihai printre noi, Ed. Ars Longa, Ia}i, 1999, pp. 630-633. 9. Ibidem, p. 650. 10. M.S. Regina Ana a Rom$niei – Un r@zboi, un exil, o via]@, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 2000, p. 74, nota 22. C$t@ deosebire fa]@ de Casa de Habsburg, care }i acum ^ncearc@ respectarea unor standarde heraldice de bun sim]! Involu]ia depozitarilor heraldici este, desigur, un semn al vremurilor }i al inversiunilor calitative. . 15 . Prioratul se ^nchin@ cu reveren]@ ^naintea A.S.I. }i R. Otto de Habsburg, {eful nobilimii europene, }i al Casei Imperiale de Austria, Depozitarul Tradi]iei Heraldice din Europa.

***

Prioratul nostru se orienteaz@ dup@ Tradi]ia Peren@, a}a cum a fost ea codificat@ }i explicat@ de Sf. P@rin]i, Doctorii Bisericii, sau de anumite figuri ilustre ca Joseph de Maistre, Donoso Cortes, Fer. Pius al IX-lea, Leon al XIII-lea, Sf. Pius al X-lea, Renè Guénon, Attilio Mordini († 1966), Julius baron Evola sau Fritjof Schuon (cu rezervele de rigoare), Nae Ionescu, iar, de la noi, Hamvas Béla, Vasile Lovinescu († 1984) }i Dl. Florin Mih@escu etc. Desigur c@ interpretarea unor doctrine tradi]ionale va fi f@cut@ ^ntotdeauna urm$nd Inefabila Busol@ conturat@ de Conciliile Ecumenice. Prioratul nostru nu poate dec$t saluta cercurile, grupurile de studii tradi]ionale }i duhovnice}ti, din [ar@ sau de pe alte meleaguri, care cultiv@ orient@ri similare. „Rassembler qui etait epars”, iat@ etapa primar@ construc]iei Arcei lui Noe, de care Papa Benedict al XIII-lea (Pietro de Luna) a fost perfect con}tient. Consider$nd ca }i c$mp tradi]ional de desf@}urare a activit@]ii sale toate teritoriile unde poate activa, Prioratul ^}i pune ^ncrederea ^n Sf. Treime, iar cu r@bdarea necesar@ a}teapt@ ^mplinirea dezideratului: „Restaurare omnia in Jesu Christo!”.

Prioratul Rom$n al Ordinului Bizantin al Sf. Morm$nt

. 16 . Lista Marilor Mae}tri (Patroni Ereditari) ai Ordinului Bizantin al Sf$ntului Morm$nt

Dimitri Ivanovici al V-lea, c@s. cu Marina Mniszek: 1604-1610? au ca fiu pe Dimitrij al VI-lea Dimitrievici (1605-1648); acesta are ca fiu pe Mihail Dimitrievici (1658-1730); acesta are ca fiu pe Vasili Mihailovici c@s. cu Irene Stokliszki (1700-1750); av$nd ca fiu pe Vasili Vasilievici (1731-1787); acesta are ca fiu pe Dimitri al VIII-lea Vasilievici (1762-1821), c@s@torit cu Evanthia Mussalonissa; au ca fiu pe Mihail Dimitrievici (1807-1861), c@s. cu Sofia Morosini; au ca fiu pe Vasili Mihailovici (1838-1913), c@s. cu Mathilde Cossaro; au ca fiu pe Dimitri al IX-lea Vasilievici (1893-1965), avocat }i medic; fost func]ionar al administra]iei italiene ^n Istria }i ulterior medic ^n Bari }i ^n Milano; acesta a fost c@s@torit cu Pia Pronio; au avut ca fiu pe Dimitri al X-lea Dimitrievici (n. 22.X.1922), actualul Mare Patron }i Mare Maestru al Ordinului. Acesta din urm@ nu a fost c@s@torit, neav$nd mo}tenitori direc]i. El are ^nc@ patru surori. Se pare c@ unul din mo}tenitorii s@i va fi unul din nepo]ii surorilor lui.

N.B. Anii din parantez@ reprezint@ anii de via]@ ai Marilor Duci.

. 17 . Imnul Casei de Austria

Muzica Imnului a fost compus@ de Franz Iosef Haydn (Partea I – Allegro din Quartetul Nr. 76/3 ^n Do Major, „Imperialul”) ^n 1797; din 1920 este }i melodia Imnului German. Versurile ^n limba rom$n@ au fost compuse de poetul na]ional Andrei Mure}anu. Reproducem textul dup@ edi]ia „Resunetul – Culegere de c$ntece na]ionale”, Bra}ov, Tipografia Alexi, f.a. (ante 1883), pp. 70-72:

Doamne ]ine }i protege Pe-al nostru rege mult iubit Ca umbrit de santa lege S@ ne réga fericit! Str@mo}easca lui cunun@ De du}mani s-o ap@r@m, {i cu tronu-i de-mpreun@ Soarta ]@rei s-o-n@l]@m!

Pentru drept }i datorin]@ S-avem sim] bun }i curat {i cer$nd o trebuin]@ A ne bate pentru stat, S@ p@}im cu energie, Oferind s$nge }i st@ri, Pentru-a noastr@-mp@r@]ie, Pentru-a patriei u}ur@ri!

. 18 . Cet@]eanul bl$nd s@-}i str$ng@ Din silin]a-al s@u venit: Arta }i }tiin]a ^nving@ Ap@rate de spirit; Verse ceriul, dar spre [ar@ {i cu daruri }i m@riri, Ca }-un soare-n prim@var@ Viei [@rii fericit!

To]i s@ fim ^ntr-o sim]ire To]i la un scop alerg$nd, Dulcea patrii fericire De-mpreun@ ^naint$nd! To]i din inima fr@]easc@ S@ dorim ne^ncetat Austria s@-nfloreasc@ Sub Augustul %mp@rat!

L$ng@ rege mai luce}te %nc@-o stea din multe-aleas@ Ca lustru ce nu-nveche}te Regina ^mp@r@teas@. [in-o cerul s@ tr@iasc@ Ca Franz Josef fericit! Casa Habsburg s@ domneasc@ Ca-un luceaf@r prea m@rit!

. 19 . Imnul Regatului Rom$n

Muzica a fost compus@ de Eduard Hübsch (n. 1833 la Trencin/ Slovacia – m. 1894, la Bucure}ti), ofi]er, inspector general al fanfarelor militare, ^n anul 1884. Versurile au fost compuse de Vasile Alecsandri.

Tr@iasc@ Regele %n pace }i onor De [ar@ iubitor {i-ap@r@tor de [ar@! Fie-n veci norocos Fie ^n r@zboi! Fie Domn glorios Fie peste noi; O! Doamne Sfinte, Ceresc P@rinte, Sus]ine cu-a Ta m$n@ coroana rom$n@!

Tr@iasc@ Patria C$t soarele ceresc Rai vesel, p@m$ntesc, Cu mare falnic nume! Fie-n veci Ea ferit@ Fie de nevoi! Fie-n veci locuit@ Fie de eroi! O! Doamne Sfinte, Ceresc P@rinte, %ntinde a Ta m$n@ pe [ara Rom$n@!

Melodia Imnului Regal Rom$n a fost folosit@ de George Enescu la finalul Poemei Rom$ne (1897).

. 20 . Imnul Imperial Rus

Transcriere cu caractere latine: Traducere:

Boje, [aria hrani! Doamne, ]ine-l pe ]ar, S$ln$i, derjavn$i Puternic }i-nd$rjit, [arstvui vo slavu, Doamne, ]ine-l pe ]ar! Vo slavu nam! Fie nou@ domn sl@vit, [artsvui na strah vragam, Fie du}manilor cumplit [ar pravoslavn$i Dreptm@ritorul ]ar, Boje, [aria, [aria hrani! Doamne, ap@r@-l pe ]ar!

Melodia imnului a fost utilizat@ de P.I. Ceaikovski ca motiv muzical ^n uvertura 1821 }i ^n finalul Mar}ului Slav.

. 21 .

. 22 .

Proz@ scurt@

de A.S.I. Dimitrij al Rusiei

. 23 .

. 24 . Debellatio si, debellatio no

In che cosa consista la „Debellatio” ci viene spiegato dal Pretore di Roma Dott. Giorgio Laureti in un passo della sentenza 5143 bis del 10.09.1948: „Perch’é un’eventuale dichiarazione da parte del Sovrano possa produrre effetti giuridici sostanziali ossia non nulli, è necessario che Egli si spogli completamente della Sua sovranità specifica, cioè dei poteri e del titolo di Capo di Norme e d’Arme della Sua Dinastia, titolo il quale in effetti donata la particolare qualità Sovrana, sia nell’ambito dello Stato, sia in quello di una Dinastia, e che è propria non sola della persona fisica di Lui, ma di tutta la sua discendenza in linea primogeniale maschile”. Trattasi di spiegazione ineccepibile, che si rifà alla dottrina classica della „perdita della prerogativa reale” e che, da allora, ha acquistato anche una certa notorietà di massa. Ma è chiaro che, a lume di diritto, la „Debellatio” concreta la violazione di una serie di norme giuridiche ciascuna delle quali è immediata conseguenza di una „norma imeprativa”. Intanto non può negarsi che, in diverse circonstanze, le leggi contemplino prescrizioni di questo genere, tali perciò da ritenersi inderogabili. Per esempio, l’art. 634 del nsotro Codice Civile prevede la nulità della condizione „impossible” difatti così esso recita: „Art. 634: condizioni impossibili ed illecite: nelle disposizioni testamentarie si considerano non apposte le condizioni impossibili e quelle contrarie a norme imperative.”. Esemplifichiamo a questo punto alcune „situazioni”: Nella stesura di un testamento si stabilisce che esso è inoppugnabile ed irrevocabile; orbene, proprio la pretesa di rendere irrevocabile il testamento, rientra fra le condizioni che violano una norma imperativa (nel caso quella di poter revocare quante volte si desidera il testamento sottoscritto a norma dell’art. 679 c.c.) quindi la condizione si considera „non apposta”.

. 25 . Altro esempio: sempre in un testamento si exprime la volontà di adottare un tale, per altro maggiorenne, il quale ha dieci anni di meno del testante. La volontà di quest’ultimo si considera allora come non espressa perché rientra fra le condizioni impossibili; infatti, la differenza di età fra adottante ed adottato essendo regolata da una norma imperativa, nel momento in cui l’adottando si rivolgerà al giudice perché venga adempiuta la volontà del testante, il Giudice, nel constatare la violazione di quella norma imperativa, dichiarerà che la volontà del testante concreta una condizione impossible in quanto non si può adottare post mortem quell’adottando essendone vietato per legge l’adempimento. Anche l’art. 1343 configura la stessa „illiceità” a proposito dei contratti, le cui condizioni si considerano non apposte seviolano, esse pure, le norme imperative. Il medesimo accade a proposito dell’assicurazione obbligatoria per la responsabilità civile automobilistica; si considera non opposta la clausola contrattualeche prevede siano risarcibili soltano i danni cagionati «involontariamente» (asseza di dolo). Anche la legge salica è imperativa circa la successione ereditaria al trono che è «intrasferibile alle femmine». Tornando alla „debellatio”, anch’essa configura una condizione che viola tutte quelle norme imperative su cui si fonda il diritto del Sovrano. In particolare, tutte qu „Sovrano perfetto” si riconosce per essere titolare dei quattro diritti che sono: a. ilius maiestatis o diritto di essere riverito come Sovrano; b. il ius potestantis o diritto di governare le genti che popolano il suo stato; c. il iusgadii o diritto di mouver guerra; d. il ius conferendi honorum o diritto di conferire onori (titoli nobiliari e cavallereschi, dottorati ecc.). Questi diritti sono intrasferibili, irrevocabili e „nativi”; non diversamente del diritto al norme, essi sono imprescrittibili. Ne discende che, non potendo transferire l’intrasferibile, né revocare l’irrevocabileo rinunciare all’irrinunciabile, la „debellatio” concreta una violazione delle „norme imperative” configurati il potere Sovrano; di conseguenza, la sottoscrizione della dichiarazione di „rinuncia” è priva di effetti giuridici e deve considerarsi come „non scritta” (non apposta). . 26 . Il sovrano è figura unica, perenne fonte di diritto, proprio perché, per nascita, è creatore di leggi. In quanto „fons juris”, i Suoi diritti sono tutti ereditariamente trasmissibili alla Sua primogenitura. Di modo che, e proprio perché inalienabili, intrasferibili ed irrevocabili, essi rientrano fra gli irrinunciabili. In conclusione la „debellatio”, configurando una rinuncia, concreta la condizione illecita per mezzo della quale quella norma imperativa viene deliberatamente violata. Dunque la „debellatio” è una sottoscrizione improduttiva di effeti giuridici.

Dimitrij di Russia

Din „Symposiacus”, Bisceglie, anul XXXI, ian.-febr. 2001

. 27 . Istoria str@inului din templu

Un principe str@in, care mergea ^n fiecare zi la templul local, ^i smintea pe credincio}i, pentru c@, ^n timp ce poporul }i preo]ii participau la ceremonii c$nt$nd }i dans$nd, el st@tea deoparte }i contempla credincio}ii, ascult$nd cu luare aminte. C$nd Maestrul spiritual }i-a f@cut vizita anual@, brahmanii, tulbura]i, }i-au ar@tat nedumerirea, ^ntreb$ndu-l: „%ntruc$t str@inul se code}te at$t de mult s@ se uneasc@ rug@ciunilor pe care le facem, n-ar fi cazul s@-i interzicem intrarea ^n templu?” Atunci Maestrul a r@spuns: „Ve]i judeca omul dup@ faptele lui! Merge]i la el, acoperi]i-l cu ghirlande de flori, }i ^n timp ce-l ^mpodobi]i, ^ngenunchia]i ^naintea lui: dac@ v@ va ^ntreba de ce face]i aceasta, s@-i spune]i c@ v-am poruncit eu vou@, pentru c@ ^l consider cel mai bun om care a ap@rut pe p@m$nt”. Atunci brahmanii }i credincio}ii, ascult@tori, de}i uimi]i, l-au ^ncununat cu ghirlande }i s-au prosternat ^naintea lui, ca }i cum ar fi fost ^ntr-adev@r cel mai bun om din lume. Dar iat@ c@ str@inul, foarte displ@cut, se agita }i era mirat, d$nd limpede de ^n]eles c@ nu ^n]elege pricina acestei cinstiri; atunci to]i i-au explicat c@ a}a sun@ porunca Maestrului lor spiritual. La aceste cuvinte, ru}inat }i am@r$t, str@inul s-a gr@bit s@ se despoaie de aceste podoabe ^mp@r@te}ti; deci, apropiindu-se de Maestru spiritual, a ^ngenunchiat ^naintea lui, ^i puse ^n fa]@ florile cu care fusese ^mpodobit, zic$nd: „Eu nu sunt Acela pe care-l crezi; cel mai bun om care a ap@rut pe p@m$nt este singur }i doar Dumnezeu, care S-a f@cut om atunci c$nd a decis s@ vin@ ^n lumea noastr@ s@ ne m$ntuiasc@. Astfel, aceste semne de m@rire pe care ai vrut s@ mi le dai, eu i le dau ^napoi, astfel ^nc$t s@ le dai Acelui Om, care fiind cel mai bun, este din Dumnezeu pe care ^l cinste}ti tu }i credincio}ii, ^n toate zilele”.

. 28 . Falsul Maestru spiritual }i biblioteca sa

Un fals maestru spiritual, ^nconjurat de faim@, cum adesea se ^nt$mpl@ cu cei de rea m@sur@, s-a ^mbog@]it cu palate }i vile de pe urma credincio}ilor s@i. Desigur, pe m@sur@ ce se ^mbog@]ea, era din ce ^n ce mai silit s@ studieze temeiuri tic@loase ca s@-}i ]in@ faima de om de treab@. %ntr-o zi, dup@ ce }i-a chemat c$teva mii de ucenici ^n palatul s@u, ^n timpul unui osp@], el i-a ^ncredin]at c@ ^n biblioteca lui nu se g@seau dec$t c@r]i de ^n]elepciune. Plec$nd uimi]i, s@racii ucenici se sim]eau umili }i de nimica; de aceea, l@ud$nd ^n]elepciunea }i pio}enia perfect@ a maestrului lor, se sim]eau noroco}i }i ferici]i s@-l aib@ ca ^ndrum@tor. Auzind despre acel om, un am@r$t care nu mai avea nimic de pierdut s-a g$ndit: „Pentru c@ nu am nici un ban de studiu, m@ voi duce la el, m@ voi prosterna ^naintea lui }i voi cere s@ fiu primit ^n slujba sa, f@r@ plat@. Atunci c$nd nu va fi nimic de f@cut, voi c@uta s@ m@ duc ^n biblioteca lui }i s@ citesc acele c@r]i care m@ vor ajuta s@-mi zidesc sufletul”. Astfel, f@r@ s@ explice maestrului adev@ratul scop care-l ^mpingea, l-a rugat pe acesta cu at$ta st@ruin]@, ^nc$t la sf$r}it a fost primit ca slug@. Dar erau at$tea de f@cut, ^nc$t nu r@m$nea deloc timp pentru bibliotec@, Maestrul fiind interesat ^n multe }i diferite alte lucruri. %ntr-o bun@ zi, maestrul a trebuit s@ plece, ^ncredin]$ndu-i cheile palatului aceluia. Sluga a fugit imediat ^n bibliotec@; odat@ por]ile ei deschise, uimit a v@zut c@ nu avea nici o carte. Atunci, cu sufletul plin de am@r@ciune, a aflat Adev@rul.

. 29 . O istorioar@ despre Regele Fran]ei

Regele Ludovic al XI-lea al Fran]ei era r@zbun@tor }i nerecu- nosc@tor; dorea s@ r@m$n@ singurul st@p$nitor al regatului, }i ca al]ii mai puternici s@ nu ^}i ia lumea-n cap, umplea p@durile de sp$nzur@tori. Sim]indu-se ur$t de feudali, se f@cea invitat de c$rciumari }i de negustori, petrec$nd timpul distr$ndu-se }i b$nd ^n compania lor. Odat@, ^n timp ce era la unul dintre ace}tia, a fost repede ^n}tiin]at c@ unul din ambasadorii s@i l-a tr@dat, iar tratativele cu fratele s@u se pr@bu}iser@. Foarte m$niat, regele i-a alungat pe cei care-i ]ineau companie, dorind ^n acela}i timp s@ afle imediat cine era tr@d@torul }i dac@ acesta a fost prins. Afl$nd c@ toate au fost preg@tite, s-a bucurat }i-i rechem@ pe aceia cu care tocmai benchetuise, mirat fiind c@ ace}tia nu l-au a}teptat }i consider$nd c@ nu i-au dat respectul cuvenit. Tovar@}ii de osp@] ap@reau }ont$c-}ont$c, sim]indu-se vinova]i ^naintea regelui; acesta, afl$nd c@ planurile sale secrete nu au fost dezv@luite, se bucur@ din ce ^n ce mai mult, }i-a primit sur$z$nd tovar@}ii }i a hot@r$t s@-i ierte. Atunci c$rciumarul, c@ruia nu-i lipsea nici iste]imea, nici g$ndul liber, a mul]umit cuviincios regelui zic$nd: „Sire, nu putem dec$t a fi recunosc@tori cu nem@rginire Majest@]ii Voastre, pentru c@ Majestatea Voastr@ i-a iertat pe cei ce i-au gre}it; oricare alt rege, neg$ndind vreodat@ c@ acel nefericit ar fi putut s@-l tr@deze, i-ar fi p@strat o ur@ ve}nic@”.

. 30 . Din ciclul Fabule din p@m$ntul rus

Broa}tele }i leul

Un leu a auzit cum or@c@iau broa}tele, }i pentru c@ era pentru ^nt$ia oar@ c$nd auzea a}a o h@rm@laie, g$ndindu-se c@ s-ar fi putut ^nt$mpla o nenorocire, a intrat ^nceti}or ^n sm$rc. Dintr-odat@, chiar la marginea b@l]ii, toate broa}tele au s@rit ^n iaz, ^nfrico}ate de vederea lui. Atunci Regele animalelor observ@ dispre]uitor: „Cu c$t unul valoreaz@ mai pu]in, cu at$t face un zgomot mai mare”.

M@garul care ^}i l@uda str@mo}ii ^naintea leului

Merg$nd o bucat@ de drum ^mpreun@, leul }i m@garul au ^nceput s@ vorbeasc@ despre str@mo}ii lor. Auzind c@ leul povestea cum, din tat@ ^n fiu, to]i cei din familia lui s-au comportat ca }i el, adic@ fiind lei adev@ra]i, m@garul a ^nceput umfl$ndu-se s@ peroreze: „Eu stau cu un st@p$n care este cel mai viteaz din lume; tata serve}te pe cel mai bun v$n@tor din lume; bunicul meu a fost ^n serviciul celui mai bun mare}al al [arului din R@zboiul Crimeii, str@bunicul meu apoi...”. %n acel moment un lup feroce s-a repezit la el, culc$ndu-l la p@m$nt. Dar leul, fiind atent, l-a zv$rlit cu laba la vreo mie de pa}i. Imediat m@garul s-a ridicat, teaf@r. „Ceea ce m@ uime}te la familia ta – spuse leul – este c@ dup@ ce a]i servit at$]ia st@p$ni valoro}i, nu sunte]i ^n stare s@ v@ descurca]i singuri.”

. 31 . Nota curatorului edi]iei:

Textele selectate fac parte din c$teva cicluri de proz@ scurt@, publicate ^n Imperiale Accademia di Mosca – „Atti e memorie”, Nr. 6, Roma, 1992, „La Tipografia”, Roma. Volumul, ie}it de sub tipar abia ^n 2000, a fost ilustrat de Prof. Mirella Mattarozzi, baroneas@ de Kemerovo }i con]ine ciclurile: Cele 12 predici ale stare]ului Pafnutie, Pove}ti slave, Fabule din p@m$ntul rus, V$n@torii din Tolfa. Colec]ia Actelor Academiei Imperiale a Moscovei, create ^n 1994, dup@ fraudele comise de cet@]eanul maltez Alfred Joseph Baldacchino „Dimitrievici” substituie Analele Academiei S. Cirillo. Pentru a lovi cu nulitate operatul Dlui Baldacchino, care dispune de rezerve financiare mult mai substan]iale dec$t A.S.I. Dimitrij, s-a considerat util antedatarea volumelor ap@rute. Astfel: • Imperiale Accademia di Mosca – Atti e Memorie, No. 1 Roma, 1990, „La Tipografia”, via della Pigna, Roma cuprinde: Francesco Susani – Statuto dell’OBSS • Statutul Ac.Imp. al Moscovei (promulgat ^n 4.X.1989) •Atti e Memorie, No. 2, Roma, 1990, idem cuprinde: Francesco Susani – Statutul OBSS, complet@ri cu documentele ^n leg@tur@ cu criza din Ordin. Tabelul cu numerele Prime ale lui Goldbach }i Piccato, mai mici de 10.000, redactat de A.S.I. Dimitrij • Atti e Memorie, No. 3, Roma, 1991, idem cuprinde: Francesco Susani – Statutul Imp. Acc. di Mosca Documente OBSS A.S.I. Dimitrij: Sofismul opera]ional aditiv (dezvolt@ri ale teoremelor lui Goldbach }i Vinogradov) • Idem, No. 4, Roma, 1991, idem volum dedicat Academiei Imperiale Sf. Chiril. Afl@m c@ ^ntre 22.XI.1944 }i 30.XII.1987 au fost ^nscri}i 476 membri: 73 ^ntre 1944-1964 }i 403 dup@ 1968. %ntre 16.I.1988 }i 21.XII.1989 au mai fost ^nscri}i al]i 20 membri. . 32 . Este publicat@ }i lista titlurilor editate }i patronate de aceast@ Academie (S. Cirillo). Ca autori remarc@m pe Antonio Accogli di Predeslava (heraldist); Don Ciro Francesco Argondizza (idem), Vittorio Emanuele Caramelli, Ciotti Silvio, Giuseppe di Minco, A.S.I. Dimitrij de Rusia, Gennaro Falcone, Felice Garola, Pietro Gullo, Gabriela Merlanti-Salemi, Luciano Pellicioni di Poli, Gherardo Pesce, Beatricce Santucci, Attilio Valente di Valbruna. Academia Sf. Chiril a avut 6 volume de Acte }i memorii, vol. 1-4 }i 6 fiind dedicate matematicilor, iar vol. 5 logicii dreptului de proprietate.

N.B. %n Italia, ca }i ^naintea A.S.I. Dimitrij o academie reprezint@ un cerc }tiin]ifico-literar, }i mai pu]in institu]ie de promovare a unor titluri sau calific@ri }tiin]ifice. Vol. 5 din memoriile Imp.Acc. di Mosca nu ne-a parvenit ^nc@.

. 33 .

. 34 .

Cazul unor documente

Dr.theol. Mircea R. Birtz, OBSS

. 35 .

. 36 . Documentele reproduse al@turat reflect@ eforturile f@cute de membrii Prioratului nostru pentru a putea ini]ia cu for]e corespun- z@toare activitatea noastr@ heraldic@. Reproducem deci „placetul” Regal acordat unor confra]i de-ai no}tri, ^nainte de a fi primi]i ^n Ordinul Bizantin al Sf. Morm$nt. Teritoriul heraldic al Prioratului rom$n cuprinde toate regiunile locuite de rom$ni, inclusiv cele de peste Prut }i peste Nistru. %n cazul unor provincii care au fost disputate de diferite regimuri heraldice, se urmeaz@ prevederile heraldice cele mai convenabile, apel$ndu-se }i la sursele de „fons honorum” de resort. Statutele Prioratului afirm@ posibilitatea de a oferi un Patronat de Onoare unuia din principii care sunt „fons honorum” din acest teritoriu, sau pot reprezenta corespunz@tor interesele heraldice ale Prioratului (Cap. I, art. A, nr. 2). Astfel s-a apelat ^nt$i la M.S. Regele Mihai, ^n 1995. M.S. Regele nu a acceptat Patronatul de Onoare, dar ^n schimb a fost al@turi de scopurile Ordinului, asigur$nd „placetul” necesar confra]ilor no}tri. Exprim@m omagiile }i recuno}tin]a noastr@ Majest@]ii Sale; suntem ^ntrista]i ^ns@ de criza dinastic@ survenit@ ^n 30.XII.1997, criz@ care a lovit de nulitate toate actele heraldice ulterioare acestei date. S-a ^ncercat o intermediere pe l$ng@ A.S. Regal@ Principele Carol George Mircea, ^n 1995 }i 1996; s-a apelat }i la Rev. John Salter, apropiat cercurilor regale britanice, care a facilitat Dlui Radu Florin cav. Motoca, OBSS, ^nt$lnirile avute cu A.S.R. Principele Carol (1995). %n 1996, c$nd i s-a propus Patronatul Onorific, A.S. Regal@ a fost dispus@. Impedimente materiale, inclusiv boala A.S. Regale au f@cut ca demersurile ulterioare s@ fie suspendate. Astfel problema Prioratului Onorific este deocamdat@ l@sat@ ^n suspensie. Contele Luciano Pellicioni di Poli, Maestru Vicar al Ordinului Sf. George al Carintiei, Mare Cruce al OBSS, prieten at$t cu A.S.I. Dimitri al IX-lea Vasilievici }i cu Dimitrij al X-lea Dimitrievici, a binevoit s@ ne ajute cu diferite ^ndrum@ri heraldice de resort. Domnia Sa este binecunoscut ^n cercurile heraldice italiene, fiind autorul unui num@r impresionant de studii de resort. A fost relativ greu s@ ob]inem o instantanee cu A.S.I. Dimitri, Marele Duce fiind o persoan@ care se las@ foarte greu fotografiat; fotografia pe care o prezent@m a fost . 37 . f@cut@ ^n 1996, la Roma, ^n timp ce A.S.I. urm@rea un anun]. A fost f@cut@ ^ntr-una din multele noastre ^nt$lniri cu A.S.I. a binevoit s@ ne onoreze. Expunem }i un instantaneu din timpul Audien]ei Pontificale conferite A.S.I. }i R. Otto de Austria cu Familia, ^n 23.II.1995, ca }i cli}eele Majest@]ilor Sale Imperiale }i Regale. Cli}eul care ^l prezint@ pe Dl. Vasile Lovinescu al@turat Dlui Ing. Florin cav. Mih@escu, OBSS, actualmente Sene}alul nostru, imorta- lizeaz@ una din ^nt$lnirile pe care Maestrul le-a avut cu mo}tenitorul s@u spiritual. Prezent@m }i traducerea ^n limba rom$n@ a Berat-nishanului eliberat ^n 1669, din partea Sultanului Mohamed IV lui Dimitri al VII-lea Dimitrievici, ca }i Rescriptul Ducelui Ercole al III-lea, d’Este, Ducele Modenei, din 1788, dat lui Dimitri al VIII-lea Vasilievici. Documentele au fost v@zute inclusiv de Luciano Pellicioni di Poli, }i au fost publicate ^n Malta, 1987 – Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri, p. 6-10.

. 38 .

. 39 .

. 40 .

. 41 .

. 42 .

. 43 .

. 44 .

. 45 . Berat-nishan din 1669:

Thughra

Mahomed Sultan, Mare khalif al musulmanilor, puterea lui Allah pe P@m$nt, bra] drept al Profetului, ap@r@tor al credin]ei pure, spaim@ a celor r@i }i necredincio}i, ajutor }i ap@r@tor al celor buni, prospe]ime a p@m$ntului }i a m@rii, mare p@zitor al universului, ^mp@rat peste price rege sau principe, d@t@tor de coroane, unic favorit al Cerului, iubit }i temut oriunde, proprietar al cere}tilor ora}e Mekka }i Medina, etern p@zitor al Sf. Ora} al Ierusalimului, eliberator al oropsi]ilor }i n@p@stui]ilor de necredincio}i, Refugiu, ad@post, mil@ a regilor, a principilor, a republicilor, domniilor etc. Marelui Principe c@ruia Sultanul Mohamed a decis s@-l cheme Bey pentru totdeauna. Beyul Dimitri, fiul lui Dimitrij, fiul lui Dimitri, fiul lui Ivan, pe atunci ca }i Han ^n domnia Moscovei, alungat din domnia lui de tr@d@tori necredincio}i, a cerul Protejatului lui Allah, spaima lumii necredincioase, marele Mohamed Sultan, g@zduire, ad@post }i refugiu; Allah este milostiv }i Mohamed este ap@r@torul invincibil al dreptei credin]e; Sultanul Mohamed, bra]ul drept al Profetului, ajutorul celor nevoi]i, ^l g@zduie}te. Marele principe Demetrio, fiul lui Ivan, alungat din domnia lui asupra Moscovei, a fost g@zduit la Dede-Agaci; Mahomed Sultan, cel care reda coroanele, ap@r@tor al s@racilor, î d@ sprijin ajut$ndu-l; ^ntruc$t descinde din Marele Bey Ivan, domn al Moscovei, s@ fie tratat ca un Han; fie ca Allah s@-l aduc@ la credin]@; Mahomed %mp@rat al ^mp@ra]ilor, cel drept, a recunoscut Beyului Dimitri, fiul lui Dimitri, fiul lui Dimitri, fiul lui Ivan, domnia sa; de aceea l-a chemat Bey; el va putea s@ lucreze ca Han ^n toate lucrurile privitoare la supu}ii s@i; î va putea ^n@l]a }i cobor^, s@-i premieze sau s@-i pedepseasc@; a}a î place Sultanului Mahomed. Beyul Dimitri, mare principe, Han ^n Moscovia, l-a rugat pe Mohamed, cel ce red@ coroanele, s@ poat@ tr@i ^n [ara Rumilor (Romeilor); sultanul este drept, nu }i-a ^ncruntat privirea; i-a l@sat cinstea de Han }i ca un Han va fi tratat.

. 46 . Marele principe Dimitri Bey î jur@ credin]@ Sultanului Mahomed dup@ legea lui Iisus Hristos, î va g@zdui pe urma}ii lui Mohamed cu to]i fiii }i nu-i va asupri atunci c$nd se va ^ntoarce pe p@m$nturile sale, cu voia lui Allah. Sultanul Mohamed, ne^nvinsul ap@r@tor al credin]ei, recunos- c$ndu-l pe Beyul Dimitri ca }i Han, urma} al lui Ivan ^n domnia Moscoviei, î d@ ad@post }i ap@rare ordinelor, }colilor }i a a}ez@mintelor fundate de el; El este Capul, iar, ^n caz de litigiu, va apela la Marele Judec@tor al Rumeliei, astfel ^nc$t Mahomed Sultan s@ aib@ de }tire. %n p@m$nturile st@p$nite de Mahomed Sultan, lui Dimitri, fiul... fiul lui Ivan, Domn al Moscoviei, Mare Principe, Han. Semn@tura Sultanului este la dreapta, sus! Pare luna Ramadan anul 1669. Semn@tura Marelui Vizir Hamed Pa}a; Vizir Azem.

Conform cu copia original@ Dr. Giuseppe Petris, Notar, Capodistria

12.VI.1919:

Se certific@ prezenta copie concord@ literalmente cu originalul:

1.X.1926, Trieste, Dr. Arturo Brumatti, substitut al Notarului Dr. Camillo Depiera;

%nregistrat la Tribunalul civil }i Penal din Trieste 30.X.1926.

Copie conform@ cu originalul de sus: Italo Gazzili, notar din Roma, 3.V.1967.

N.B. Thughra reprezint@ semn@tura oficial@ a Sultanului.

***

. 47 . Decretul din Modena, 1788:

Ercole al III-lea

Din mila lui Dumnezeu, Duce al Modenei, Reggio, Mirandola etc.

Cele mai deosebite aten]iuni le acord@m prea merituosului Bey Don Dimitri Vasilievici, Mare Duce al Moscovei, Mare Principe etc., Principe Regal al Norvegiei etc., Bey imperial de Dede-Agaci, de fa]@ prezent }i locuitor, au mi}cat sufletul Nostru ca s@-i d@m o m@rturie, ascult$nd cererile sale, prin care a implorat pentru El }i urma}ii s@i recunoa}terea originii Sale imperiale }i cet@]enia ora}ului Nostru Modena, cu toate privilegiile }i drepturile de care se bucur@ ceilal]i cet@]eni adev@ra]i }i originari din mai susul nostru numit ora}. De aceea, prin prezentele Noastre Litere Patente, din proprie ini]iativ@ (Motu proprio), av$nd }tiin]@ }i dup@ ce am deliberat, cu plin@tatea puterii noastre, }i ^n orice modalitate }i form@ recunoa}tem pe susnumitul Bey, Don Dimitri Vasilievici, cu to]i succesorii s@i, ca legitim descendent ^n linie direct@ masculin@, a lui Dimitri al V-lea Ivanovici, [ar, Mare Duce, Mare Principe al Moscovei }i ^l declar@m, constituim }i ^l cre@m cet@]ean al susnumitului nostru ora}. Dorim }i poruncim deci ca el s@ fie ^n timpul vie]ii }i totdeauna ca s@ fie recunoscut, cu toat@ descenden]a lui, ^n r$ndul principilor imperiali }i regali, fiind numit Don Dimitri Vasilievici al Moscovei, Bey Imperial de Enos, Mare Duce al Moscovei }i Novgorodului, mare principe, mare principe regal al Norvegiei, Ungariei, Fran]ei; principe de Cernigov, Kazar, Riazan etc., Mare Maestru al Ordinelor Dinastice Imperiale ale Casei de Moscova, Rector }i Doctor al Academiei Sf. Chiril. Vrem de asemeni s@ fie recunoscut, tratat }i respectat ca adev@rat }i originar cet@]ean, iar ^n acest ora} Modena, ^n districtul }i jurisdic]ia lui s@-}i poat@ stabili Marea Maestran]@ a urm@toarelor sale ordine imperiale dinastice: St. Chiril, St. Gheorghe, Sf. Morm$nt, al Credin]ei, al Victoriei, al Sf. Vasile, ^n cadrul sediului Accademiei Imperiale a Sf. Chiril. . 48 . Fie ca el s@ poat@ conferi, }i numi sub orice titlu, s@ depun@, s@ judece, s@ ^nal]e }i s@-}i ^mplineasc@ toate actele legate de prerogativele lui, care consist@ ^n ^n@l]area nobililor ^n diferite ranguri, s@ creeze cavaleri ^n diferitele lui ordine, s@ legitimeze pe cei nelegitimi sau fal}i, s@ adopte, s@ ^nfieze, s@ pun@ sub interdict sau s@ degradeze. (Urmeaz@ ^n}iruirea drepturilor cet@]ene}ti conferite ^n ora}ul Modena.) Dorim deci, }i ordon@m expres Tribunalului Camerei Noastre Ducale, }i tuturor celorlal]i mini}tri, ofi]eri }i supu}i, prezen]i }i viitori, s@ priveasc@ privilegiul nostru }i decretul de recunoa}tere }i de cet@]enie al anun]atului Mare Duce Dimitri Vasilievici al Moscovei, Bey Imperial de Enos, „mare Duce, }i to]i descenden]ii s@i, sub pedeapsa indign@rii noastre }i a altora mai grave, ce vor fi impuse prin arbitrajul nostru, ^n ciuda oric@rei Legi, statute, decrete, prevederi sau a altor dispozi]ii, care ar putea s@ se ^mpotriveasc@, de la care derog@m }i poruncim s@ r@m$n@ derogate. %n credin]a actului semnat de m$na noastr@ proprie, prev@zut cu sigiliul nostru }i contrasemnat de Consilierul nostru de Stat }i Conferin]@ }i Ministru al Cabinetului Afacerilor Interne. Dat ^n Modena, ^n Palatul nostru ducal, ^n 26 aprilie 1788.

Ercole. L.S. Bartolomeo conte Scapinelli

Reg. N. 106, Niccolò Bernardoni, Seg. io di Gab.o di S.A. Ser. ma.

N.B. Traducerile au fost f@cute din limba italian@, ^ncerc$ndu-se o prezentare inteligibil@ a vechilor limbaje de cancelarie.

. 49 .

. 50 .

Din rela]iile unor Principi rom$ni cu Sf. Scaun (sec. XVI)

dr. theol. Mircea Birtz, OBSS

. 51 .

. 52 . Observa]ie preliminar@

Apari]ia bro}urii „Leon al X-lea }i Neagoe Basarab”, ^n editura Unitas, apar]in$nd P.On.Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, chiar dac@ modest redactat@, s-a dorit a fi o analiz@ a ^ncerc@rilor de refacere a unit@]ii biserice}ti ^ntre cei doi „Pl@m$ni ai Bisericii”, a}a cum ele se reflectau ^n preocup@rile unuia din corifeii rena}terii bizantine din Rom$nia. Studiul respectiv ajung$nd }i ^n aten]ia Nun]iului Apostolic din Rom$nia, Exc.Sa Mgsr. Jean Claude Périsset N.A., Exc.Sa a binevoit s@ trimeat@ truditorilor ^n acest domeniu urm@torul mesaj de ^ncurajare:

Nun]iatura Apostolic@ din Rom$nia 20 iulie 2001

Onorate }i Drag@ P@rinte Silvestru Augustin,

Mul]umesc din inim@ pentru trimiterea recentei Dv. publica]ii relativ@ la „Leon al X-lea }i Neagoe Basarab”, care face cunoscut@ o perioad@ important@ a istoriei Rom$niei, ^n str$nse raporturi cu Scaunul Apostolic. Erau alte timpuri, de mai mare ^n]elegere reciproc@, de adev@rat@ caritate }i deschidere. Fac cele mai frecvente ur@ri, ca aceast@ c@rticic@ s@ aib@ o larg@ r@sp$ndire, ca s@ intre ^n ceea ce se nume}te ^n ecumenism „purifi- carea memoriei”, ca s@ ne ajute s@ ^n]elegem prezentul cu ajutorul bog@]iilor trecutului. Cu salut@ri cordiale }i fraterne, }i tuturor confra]ilor bazilitani din cluj, m@ confirm, al Paternit@]ii Voastre prea devotat ^n Hristos: † Jean Claude Périsset N.A.

Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM Cluj-Napoca

. 53 . %ndemnul Nun]iului Apostolic poate }i trebuie s@ devin@ un program spiritual de a cerceta istoria noastr@ bisericeasc@ ^n scop irenic, fiind totodat@ un imbold pentru reluarea cercet@rilor noastre. Acum dorim s@ prezent@m cititorului dou@ studii care ^ncearc@ s@ exploreze g$ndirea religioas@ a unor principi rom$ni din sec. XVI, culmin$nd cu anumite laturi ale politicii religioase ale lui Mihai Viteazul, de la a c@rui moarte pr@znuim anul acesta 400 de ani. Punctele de vedere diferite pe alocuri ale acestor studii sunt un semn al vitalit@]ii unor modeste eforturi ^n explorarea variatelor domenii ale istoriei eclesiastice. Repetarea unor fraze sau idei stereotipe, ^nvechite, prea pu]in documentate, nu face dec$t s@ blocheze cercetarea istoric@, predispun$nd spre slogane }i spre ^nchistare spiritual@, autosuficien]a fiind un simptom grav al acestei st@ri de lucruri. Dac@ autorii, prin cele publicate, au reu}it s@ st$rneasc@ interesul cititorilor }i al cercet@torilor, ^ncerc$nd o emula]ie ideatic@, ^nseamn@ c@ munca lor }i-a atins scopul. Figurile lui Petru Cercel, Alexandru L@pu}neanul, Petru {chiopul, Ieremia }i Gheorghe Movil@, Aron Vod@ sau Mihai Viteazul vor fi prezentate cititorului ^ncerc$ndu-se sublinierea contactelor lor }i cu Sf. Scaun, ei fiind deja cunoscu]i }i aprecia]i ap@r@tori al Bisericii Ortodoxe. Studiul Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OBSM – Sub v@lul cucerniciei a fost scris ^n replic@ la un articol r@u informat ap@rut ^n prestigioasa revist@ „Magazin Istoric”, ^n anii ’80, ^n clandestinitate. Desigur este tributar unor formule istoriografice consacrate ^n epoc@, dar informa]iile prezentate sunt extrem de importante. Mai mult, este de subliniat str@dania D-sale de a continua cercet@rile ^n cadrul Istoriei Bisericii Rom$ne sub form@ de autentice „samisdaturi”, ^ntr-o perioad@ ^n care sloganul era preferat adev@rului }tiin]ific. Modestele noastre pagini, scrise din perspectiva nu at$t a istoricului, c$t a unei persoane formate ^n cadrul disciplinei de Teologie Spiritual@, doresc s@ ^ntregeasc@ cu anumite informa]ii studiul Pr.Dr. Prundu}. %ntruc$t istoria este f@cute de persoane }i de personalit@]i, masele (cantitatea) fiind un suport pasiv, am acordat cu predilec]ie aten]ia . 54 . cuvenit@ unor principi care tind s@ fie uita]i ^n noile modele istoriografice „alternative”, modele care pun accent cu o tenacitate sinistr@ pe falsele valori ale publicit@]ii, relativismului, popularit@]ii necondi]ionate etc., toate criterii false }i caduce. C@ci impresia l@sat@ unor mase dispare odat@ cu cantitatea social@ respectiv@: Fapta sau Opera, chiar suportat@ de mase, va tinde spre perenitate. Cu at$t mai mult, cu c$t problemele spirituale dep@}esc domeniul actualit@]ii, viz$nd eternitatea. Nu vom face nici grea}eala s@ d@m vina pe vecini, pe con- junctura istoric@ nefavorabil@ sau pe „r@utatea vremurilor”. Aceste ale- atorii au afectat }i celelalte popoare europene, ^n mod specific, desigur, dar cel pu]in la fel de „eficient” ca }i ^n cazul poporului rom$n. Consider@m ^ns@ c@ exprimarea personalit@]ii, fie ^n plan singular, fie ^n plan colectiv, ]ine de resortul interior al consecven]ei dintre g$nd }i fapt@/credin]@ }i g$nd. G$ndul reflect@ credin]a, fapta reflect@ g$ndul. Faptele slabe sunt manifestarea g$ndului slab. G$ndul cutez@tor este manifestarea unei credin]i }i al unui ideal cutez@tor. Aceast@ ecua]ie ne poate da r@spunsul comportamentului nostru ^n istorie, explic$nd }i situa]ia timpurilor noastre. Cotidianul nostru este reflectarea trecutului nostru }i al credin]ei noastre. De aici trebuie s@ pornim.

Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS

. 55 .

. 56 . Pragmatism sau credin]@?

Comunicarea referitoare la raporturile lui Neagoe Basarab cu Sf$ntul Scaun al Romei ]inut@ ^n data de 9 iunie 2001 prin purtarea de grij@ a P.On.Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, }i a Dnei Mariana Berinde a ridicat o problematic@ interesant@, dovedind ^nc@ o dat@ necesitatea unor asemenea studii. Secolul al XVI-lea a fost b$ntuit de pragmatism }i formalism, sau }i de credin]@? Este Islamul responsabil de inocularea unor practici de pietate ^n Biserica Ortodox@ cu dimensiuni anticatolice? S@ ^ncerc@m s@ r@spundem pe scurt la cele dou@ ^ntreb@ri. Secolul al XVI-lea reprezint@ apogeul Rena}terii. Dac@ g$ndirea religioas@ ^n Apus pendula ^ntre Reforma Catolic@ (cristalizat@ ^n activitatea Conciliului Tridentin) }i ^ntre Reforma Protestant@ (degenerat@ ^ntr-o explozie de curente dogmatice), ^n R@s@rit ea ^nc@ se mi}ca ^ntr-un spirit florentin din ce ^n ce mai atenuat }i ^n relansarea unei proprii identit@]i definite prin raportare fie la teologia latin@, fie la cea protestant@, aflat@ ^n momentul c@ut@rii propriei identit@]i. Pe planul manifest@rii politice, echilibrul ^ntre puterea spiritual@ }i cea temporal@, }i a}a destul de precar ^n Occident, a fost rupt pentru prima dat@ de Filip al IV-lea cel Frumos, care a ^ncercat s@-}i subordoneze nemijlocit puterea spiritual@ ^n raport cu papalitatea. Din acel moment lucrurile au involuat lent, dar constant. Ideatic, secolul al XVI-lea va pendula ^ntre g$ndirea tradi]ional@ }i noile curente ideologice: utopismul, pragmatismul politic }i realismul st@rilor de fapt. Secolul al XVI-lea se va prelungi ideatic }i ^n prima jum@tate a celui urm@tor. Un exemplu al g$ndirii politice tradi]ionale este dat chiar de „%n- v@]@turile” lui Neagoe Basarab }i textele sapien]iale similare. „Utopia” lui Thomas Morus (1516), urmat@ de dou@ alte lucr@ri faimoase: „Ce- tatea Soarelui” a dominicanului Tommaso Campanella (1602) }i de „Noua Atlantid@” a lui Francis Bacon (1624) – iat@ trei opere fundamentale care propun imaginea unei societ@]i visate de ra]iunea uman@, ra]iune netransfigurat@ de Har, cre$nd premisele totalitarismului modern. C@ci ce este totalitarismul dec$t un sistem ideologic bazat pe o specula]ie ra]ional@, tinz$nd spre un idealism rupt de realitate, ^n care persoana uman@ devine un individ, }i apoi un num@r? De fapt, ^n „rena}tere” moare persoana, n@sc$ndu-se individul. . 57 . Pragmatismul politic este teoretizat }i pus ^n practic@ ^ncep$nd cu faimosul „Il Principe” al lui Niccolò Machiavelli (1513), ^n care figuri ilustre ale Antichit@]ii, ^ncep$nd cu Moise, sunt prezentate ca model al virtu]ilor police }i patriotismului. Arta de a guverna implica sacrificarea indivizilor, atunci c$nd este necesar; statul ideal este cel guvernat de Principe, preg@tindu-se restaurarea V$rstei de Aur... Machiavelli ^ns@ ]ine cont de puterea eclesiastic@, definit@ }i exaltat@ de Dumnezeu,1 lucru pe care utopi}tii se mul]umesc s@-l ignore. Realismul st@rilor de fapt va fi descris de Baltasar Gracián y Morales (1601-1658), ^n faimosul „Oracol Manual }i Arta Pruden]ei” (1647); lucrare de referin]@ pentru curtenii baroci, care demasc@ f@r@ cru]are resortul calculat al comportamentului; spre deosebire ^ns@ de lucr@rile men]ionate anterior, ^n final Gracián ofer@ ca alternativ@ sigur@ a reu}itei }i sfin]enia, deta}$ndu-se net de autorii contemporani. „Virtutea este soarele lumii interioare, av$nd ca emisfer@ buna con}tiin]@; este a}a de frumoas@, c@ atrage iubirea lui Dumnezeu }i a oamenilor. Nu este dec$t un lucru de iubit: virtutea, }i un lucru de detestat: viciul”.2 Gracián reprezint@ maiestuos tendin]a de a corecta abera]iile utopice, c$t }i pragmatismul machiavelic. Manifestul doctrinar ezoteric ce va sta ^n spatele tuturor acestor curente ideologice a fost corect identificat de cercet@torul Jean Robin ca faimosul „Vis al lui Poliphilus”/„Hypnerotomachia Poliphili”, publicat@ la Vene]ia de faimosul Aldo Manuzio ^n 1499. Opera de c@p@t$i a regelui francez Francisc I }i a urma}ilor acestuia, faimosul „Vis” con]ine „in nuce” toate devia]iile spiritului amintite anterior, individualismul }i utilitarismul fiind acompaniate de un dulce sentimentalism, nostalgie a unei „V$rste de Aur” amintind de tenebroasa Atlantida...,3 cu implica]ii p$n@ }i ^n arhitectur@. Secolul

1. Machiavelli, N. – Il Principe, Ed. Newton Compton, Roma, 1995, p. 49 (cap. XI). 2. Gracián Baltasar, SI – Oracolo Manuale e Arte della Prudenza, Ed. TEA, Milano, 1997, p. 170, §300. 3. Robin Jean – Le Royaume du Graal – Introduction au mistère de la France, Ed. Guy Trédaniel, 1992, Paris, p. 105-116. Metafisica }i Teologia vor fi ^ncet substituite de Ermetism }i de Ocultism; influxul astrologilor la cur]ile regale, de la faimosul Ruggieri al Catherinei de Medici, la John Dee la Curtea Angliei, sau Academia Alchimica la curtea lui Rudolf al II-lea – reprezint@ un simptom greu de ignorat. . 58 . al XVI-lea nu a fost at$t pragmatic, c$t „ermetic”... Demn de remarcat faptul c@ un Pap@ sibarit ca Leon al X-lea a preferat o atitudine dogmatic@ intransigent@ ^n confruntarea cu Martin Luther, unui pragmatism sau utilitarism ambiguu. La fel, papii urm@tori au dat dovad@ de aceea}i intransigen]@ }i ^n cazul lui Henric al VIII-lea, sau ^n Conciliul Tridentin. Referindu-ne la titluri }i formule de adresare, trebuie desigur s@ le disociem pe cele adulatorii de cele de protocol, }i mai ales de cele care se refer@ la func]ia de]inut@ de personajul respectiv. Or, ^n domeniul credin]ei, la acea dat@, am v@zut c@ nu se acceptau compromisuri... O alian]@ spiritual@ putea fi doar perpetu@, fiind vizat@ Eternitatea, }i nu doar un succes imanent. Este bine s@ avem ^n minte aceste distinc]ii, c$nd vom discuta }i cazul altor principi rom$ni care insistau pentru reluarea sau men]inerea dublei comuniuni ^ntre cei doi pl@m$ni ai Bisericii. Islamul prin revela]ia coranic@ }i componenta ei canonic@ (Sharyah) are o viziune integrativ@ }i finalist@ a Istoriei; Islamul nu are o baz@ ontologic@ specific@ (ea fiind preluat@ din cre}tinism), ci doar escatologie; istoria are doar un scop teleologic.4 Tot ce ]ine de spiritualitate ^n Islam este importat din credin]ele precedente: este }i cazul faimosului „dhikr”, a rug@ciunii incantatorii, luate din tradi]ia [email protected] %n Islam omul exista doar pentru finalitatea escatologic@, conceptul diferen]ei sociale sau etnice av$nd sens doar ^n func]ie de acceptarea sau respingerea Revela]iei Coranice. Regimul „milath”-ului islamic, sub care vie]uiau }i tr@iesc ^n continuare cre}tinii ^n statele musulmane este determinat religios. Islamul nu poate concepe o na]ie; na]ia este definit@ religios, cultic }i ritual (cre}tinii latini, maroni]i, melkiti sau ortodoc}i, chiar de etnie arab@ sunt considera]i „na]ionalit@]i” diferite), sub c@petenia }efului religios.

4. A se vedea excelentul studiu al lui Baget Bozzo Giani – Di fronte all’Islam – Il grande conflitto, Ed. Marietti, 1820, Genova, 2001. 5. Despre preceden]a cronologic@ a tehnicii isihaste fa]@ de Islam: studiul lui Guillaumont Antoine – Originile vie]ii monahale, Ed. Anastasia, 1998, Bucure}ti, 1998, mai ales pp. 229-242. Excava]iile arheologice f@cute la Baun$t }i Kellia (^n Egipt) dovedesc epigrafic existen]a invoca]iilor de tip isihast din sec. V, cu mult ^nainte de apari]ia lui Muhammad. . 59 . Islamul nu admite separarea ^ntre religios }i politic: adev@r manifestat }i ^n zilele noastre. De aici patriarhul cu rol de etnarh. Pentru a interpreta corect realit@]ile religioase ale timpului, credem c@ cea mai sigur@ metod@ ar fi ^ntoarcerea la studiul comparativ al Teologiei }i al ramurii acesteia, Eclesiologia. At$t Orientul, c$t }i Occidentul aveau o identitate eclesiologic@ clar@: problema era pendularea ^ntre „akribia” }i „ikonomie” sau „epikie”, ^n func]ie de l@rgimea de spirit a acelora pu}i s@ chiverniseasc@ Biserica.

. 60 . Un precursor nostalgic: Principele renascentist Petru Cercel

Petru Dimitrie Cercel, domnul Munteniei ^ntre 1583-1585, fiu legitim al lui P@tra}cu cel Bun (1554-1557), frate vitreg al lui Mihai Vod@ Viteazul, a fost unul din principii rom$ni care a reu}it s@ fascineze Europa vremurilor sale prin cultura }i elegan]a comportamentului s@u. Franco Sivori, nobil genovez }i secretar privat al prin]ului, care a fost al@turi de domnul s@u }i la bine }i la r@u, desp@r]indu-se de el dar ^n 1589, c$nd Petru ^}i urma ultimul s@u drum spre Stambul }i spre moarte (1590), este cel care prin jurnalul: „Memoriale delle cose occorse a me Franco Sivori del Signor Bene- detto doppo la mia partenza di Genova l’anno 1581 per andar in Vallachia”1 ^i va contura domnitorului nostru cel mai complet portret. N@scut ^n 1545, trimis ostatec la Poart@ (Constantinopol, mai apoi Rodos), ^mpreun@ cu fratele s@u P@tra}cu, ajung$nd mai apoi p$n@ la Damasc, reu}ind s@ scape din exil ^n 1569 }i interes$ndu-se de mo}tenirea p@rinteasc@ printr-o expedi]ie incognito ^n Valahia (unde ^n anul 1571 domnea Alexandru II Mircea), ^n acest timp }i-a f@cut o frumoas@ educa]ie, ajung$nd }i un poliglot des@v$r}it. O alt@ pri- begie de vreo 10 ani, prin Polonia, Germania, Italia }i Fran]a, ^l va ^mbog@]i cultural }i spiritual }i mai mult. Scurta domnie dintre 1583-1584, contribu]ia sa ^n reforma armatei, ^n lucr@ri edilitare, ^n ap@rarea credin]ei ^mpotriva ereticilor va fi stopat@ de intrigile lui Mihnea Turcitul (1577-1583 }i 1585-1591), ca }i de preten]iile cre- ditorilor fa]@ de care domnul ^}i f@cuse datorii substan]iale. Mazilirea lui, pribegia prin Transilvania, unde a fost }i arestat ^n mod nevolnic de oamenii lui Sigismund Báthory, evadat }i pribegind din nou pe la Viena, Vene]ia sau Roma, atras de himera unei noi domnii spre Constantinopol, va fi aici ^ntemni]at la Edikule, iar prin februarie sau

1. Pascu, {tefan – Petru Cercel }i [ara Rom$neasc@ la sf$r}itul secolului al XVI-lea, Bibl. Institutului de Istorie, XII, Univ. din Cluj, Ed. Cartea Rom$neasc@ din Cluj, Sibiu, 1944. Studiul introductiv: p. 4-134; jurnalul lui Franco Sivori: p. 135-277. . 61 . martie, ^n 1590, fiind deportat spre Rodos cu urechile }i nasul t@iate (impediment fizic la domnie), va fi aruncat ^n mare.2 A}a o va sf$r}i cel care purta ^n urechea dreapt@ un cercel, poate ca amulet@,3 cel care scria sonete inspirate din Ariosto,4 cel care restaura biserici ortodoxe }i romano-catolice5 }i care ^n tinere]ile sale visase s@ devin@ cavaler al Ordinului Sf. Ioan de Malta. Dac@ istoricii au tratat pe larg domnia acestui voievod, el bucur$ndu-se }i de studii care au c@utat s@-i analizeze raporturile culturale,6 noi vom fi interesa]i s@ studiem anumite aspecte din raportarea sa religioas@. Este cert c@ domnitorul era un credincios sincer. Fraza testamentar@ ce-i ^nso]e}te portretul aflat la M@n@stirea C@lui (Oltenia) pare desprins@ din %nv@]@turile lui Neagoe: „Io Petru Voievod, fiul marelui }i blagocestivului Io P@tra}cu Voievod. Nu v@rsa]i ^n ]ar@ s$nge nevinovat, ci judeca]i dup@ dreptate }i fi]i milostivi, precum }i Domnul Dumnezeu ne-a fost nou@, iar acum este fa]@ de voi”. De}i fresca a fost t$rnsoit@ prin 1594, prin evergetismul Fra]ilor Buze}ti, sentin]a voievodului ^i supravie]uia dup@ moarte.7

2. Pascu, {tefan, op.cit., p. 83. 3. A se vedea frumoasa lucrare a lui Anania, Valeriu – Cerurile Oltului, ed. II, Ed. PRO, Bucure}ti, 1998, p. 172. 4. Sonetul s@u, ^n ter]ine dante}ti, a fost publicat de Stephano Guazzo ^n volumul Dialoghi piacevoli, la Vene]ia, ^n 1586. %n rom$ne}te a fost tradus de Al. Cior@nescu. Cf. Anania, op.cit., p. 174. Sonetul este inspirat ideatic din opera Orlando furioso a lui Ariosto, fiind stilistic impresionat }i de poetul Desportes, favorit al regelui francez Henric al III-lea. Paternitatea poemului este cert@; acelea}i idei, ^ntr-o formulare similar@, se reg@sesc }i ^n scrisoarea trimis@ de principele muntean din 16.XII.1579 lui Alfonso II, Ducele Ferrarei. Cf. Pascu, op.cit., p. 99-101. 5. A zidit biserica de C@pre}ti – Arge}, a restaurat m@n@stirea lui Neagoe de la Curtea de Arge}, a ctitorit m@n@stirea Mislea (Prahova), a terminat Mitropolia de la T$rgovi}te }i a rezidit Biserica Domneasc@ din acela}i ora}, a restaurat }i a ^mpodobit Biserica din {cheii Bra}ovului la ^ndemnul judelui Lukas Hirscher. Tot el a zidit Biserica Botu}arilor (latin@) din Curtea de Arge}. Cf. Pascu, op.cit., p. 42-43; Chihaia, Pavel – [ara Rom$neasc@ ^ntre Bizan] }i Occident, Ed. Institutul European, Ia}i, 1995, p. 44-51. 6. Chihaia, Pavel – Tradi]ii r@s@ritene }i influen]e occidentale ^n [ara Rom$neasc@, Ed. Arhiepiscopiei, Bucure}ti, 1993; Idem – [ara Rom$neasc@ ^ntre Bizan] }i Occident; vezi }i supra, Theodorescu, R@zvan – Civiliza]ia rom$nilor ^ntre medieval }i modern, 2 vol., Ed. Meridiane, Bucure}ti, 1987; vol. I, p. 30-31. 7. Anania, V., op.cit., p. 172. . 62 . Influen]at }i el, ca }i tat@l s@u, de Tradi]ia lui Negru Vod@,8 ade- v@rat program spiritual }i politic, fascinat de Bizan] (domnia sa a de- butat cu ^ncoronarea sa la Constantinopol dup@ ritul imperial),9 }i-a inaugurat guvernarea printr-un gest nobil care a uimit Europa: r@scump@rarea unor cre}tini din robia [email protected] Oferindu-i-se la ^nceputul domniei de c@tre un pa}@ suprimarea voievodului }i a con- tracandidatului s@u Mihnea (Turcitul), acesta refuz@ violent, trimi]$nd daruri mazilitului.11 Deci un comportament total anti-pragmatic... %n acela}i timp, situa]ia lui ^l determin@ pe Patriarhul Ecumenic s@ intre ^n coresponden]@ cu regele Fran]ei, Henric al III-lea, ecleziastul l@ud$ndu-i pe cavalerii franci eviden]ia]i ^n cruciade, }i pe regele Francisc I, fondatorul unui colegiu grec la Paris.12 Petru Cercel a fost un om care iubea sincer Biserica Orientului: mitropolitul Munteniei, Serafim, a fost ^n leg@tur@ cu diaconul Coresi, la Bra}ov. A fost „alungat din scaun” prin 1585 sau 1586, de Mihnea Turcitul, nemul]umit c@ acesta ^l slujise pe Petru.13 %n hrisovul din 10.XI.1583 (1584? ), Petru Cercel ^i conferea episcopului Luca din Cipru, devenit Episcop al Buz@ului, anumite privilegii canonice: episcopul trebuia s@-i judece pe cei ce stricau altarele, nu respectau cele patru posturi, sau f@ceau c@s@torii consanguine sau neregulare. Se interzicea }i amestecul dreg@torilor domne}ti ^n judec@]ile episcopului.14 Petru Cercel milita pentru o biseric@ independent@ de factorul politic (utilitar), conform canoanelor. Epoca lui se confrunt@ cu propaganda Reformei. Voievodul ar fi putut g@si sprijin economic printre protestan]i; nu a f@cut-o. Ba, dimpotriv@. Saxonii protestan]i fie au fost invita]i s@ se ^mbisericeasc@

8. Chihaia, Pavel – Tradi]ii r@s@ritene..., op.cit., p. 238-239. 9. Iorga, N. – Bizan] dup@ Bizan], Ed. Enciclopedic@ Rom$n@, Bucure}ti, 1972, p. 134. 10. Sivori, op.cit., p. 155. 11. Pascu, {t., op.cit., p. 33; Sivori, op.cit., p. 165. 12. Iorga, N., op.cit., p. 95. 13. P@curariu, Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Ed. IBMB.O.R., Bucure}ti, 1992, vol. I, p. 452-453. 14. Idem, ibidem, p. 467. . 63 . ^n Biserica Ortodox@;15 cei c$]iva eretici veni]i din Transilvania au fost confrunta]i cu fra]ii franciscani }i cu conduc@torul lor, Francesco Pastis, care murise ^n faima binecuv$ntat@ (^ntre timp);16 cei care au persistat ^n erezie au fost ar}i pe rug – a}a consemna posterit@]ii Ferrante Capeci, rectorul iezuit al Colegiului catolic din Cluj (1583).17 Dac@ apartenen]a }i dragostea lui Petru Cercel fa]@ de Biserica R@s@ritului sunt evidente, ca }i credin]a sa ^n Pronia divin@, merit@ s@ vedem dac@ raporturile sale cu Scaunul Apostolic au fost doar circumstan]iale, pragmatice, sau a fost ceva mai mult la mijloc. Avem c$teva indicii: 1. Trec$nd prin Germania }i nesper$nd ajutor din partea ^mp@- ratului Maximilian, s-a ^mprietenit la Curte cu Giovanni Girolamo Card. Morone (1508-1580), Legatul Papal. Prietenie care-i va servi mai t$rziu. Evolu]ia politic@ fiind nefavorabil@, Petru s-a ^ndreptat spre Italia, cu g$ndul de a ajunge la Malta, „Per servire con la sua persona a quella relligione contro Turchi”,18 deci ^n Ordinul Sf. Ioan (de Ierusalim, Rodos }i Malta). (1576-1577) 2. %n timpul }ederii ^n Genova, Pr. Lorenzo Parizola, capucin, patrician genovez, l-a ajutat cu bani, scrisori de recomandare pentru Roma }i sfaturi duhovnice}ti.19 3. La Roma cardinalul Morone l-a introdus ^n Curia papal@, Petru fiind primit ^n audien]e de Grigore al XIII-lea (1572-1585); aici a cunoscut }i al]i cardinali, cardinalul polon Nassio catehiz$ndu-l }i lu$ndu-i profesiunea de credin]@ catolic@. Acela}i cardinal ^l recomand@ cardinalului Comendone, secretar de stat al Papei (1579). Petru a fost recomandat de pap@ regelui Fran]ei (^nc@ din 15.II.1578), darul financiar al Papei fiindu-i util pentru a ajunge la curtea lui Henric al III-lea (1579). %n timpul }ederii ^n Fran]a coresponden]a sa cu

15. Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Ed. Jaca Book, Milano, 1982, p. 166-167; 173-174. 16. Ibidem, p. 173-174. 17. Pascu, op.cit., p. 45. Scrisoarea Pr. Capeci e din 10. III.1585. Cf. Alzati, C., op.cit., p. 173-174. 18. Sivori, op.cit., p. 139-140; „Religia militar@” era termenul consacrat ^n epoc@ pentru desemnarea ordinului cavaleresc. %n cazul nostru, cel de Malta. 19. Sivori, op.cit., p. 140. . 64 . Roma va continua, ^n acela}i timp Petru f@c$ndu-}i sprijinitori }i printre membrii familiei regale, }i printre nobilii francezi de [email protected] De fapt, Curtea Fran]ei ^i va da un ajutor decisiv, at$t diplomatic, c$t }i financiar, ^n ob]inerea domniei, }i ulterior, prin anumi]i reprezentan]i (contele de Germigny) }i ^n administra]ia Principatului muntean. 4. De}i prezen]a lui Petru Cercel la Constantinopol a durat mai bine de doi ani, otomanii au fost destul de reticen]i ^n a-l confirma ca domn, „b@nuind nu f@r@ temei c@ Principele n-ar fi str@in de lig@, pe care Papa o preg@tea ^mpotriva lor”, nu f@r@ motiv, scrisorile de recomandare din partea Papei c@tre vene]ieni sau c@tre alte forma]iuni statale italiene constituind o prob@ ^n acest sens.21 5. Men]ionasem anterior persecutarea ereticilor luterani care au ^ncercat s@ fac@ prozelitism ^n [ara Rom$neasc@. Cei locali, stabili]i de mai mult timp aici, fie s-au convertit la Ortodoxie, fie s-au reintegrat ^n Biserica [email protected] 6. Favoriz$nd activitatea medicului }i episcopului Theodoro Nadali, raguzan, fost canonic ^n Cracovia, Petru a contribuit la normalizarea situa]iei clerului latin din Muntenia, Nadali av$nd }i dreptul de a hirotoni preo]i.23 Episcopul greco-catolic Maxim Margunios de Kitera, ^i dedic@ voievodului ^n 15.IV.1584 un tratat despre purcederea Sf. Duh.24 7. Petru Cercel, vorbitor a 12 limbi,25 pe l$ng@ preocup@rile

20. Sivori, op.cit., p. 141-143; Pascu, {t., op.cit., p. 20-22; 53-54. 21. Pascu, {t., op.cit., p. 29-30. Schachman, Hortensia – Petru Cercel dup@ izvoare de cur$nd publicate sau inedite, ^n „Convorbiri literare”, vol. XXXVI, 1902, p. 906-932, 1015-1035. 22. Alzati, op.cit., p. 171-174. De altfel, }i Mihnea (Turcitul) a fost filocatolic, mama lui, Ecaterina Salvarasso, av$nd }i o sor@ c@lug@ri]@ la Murano, }i fiind o catolic@ convins@. 23. Pascu, {t., op.cit., p. 45; Schachman, H., op.cit., p. 1018. Documentele au fost reliefate }i de Msgr. Vladimir Ghica – col. Academiei Rom$ne. 24. Pascu, {t., op.cit., p. 45, vezi nota 178, cu trimitere la G. En@ceanu, studiu publicat ^n B.O.R., vol. VIII, p. 745-754 – Petru Cercel fa]@ cu Papismul. 25. Pascu, op.cit., p. 98; Hurmuzaki – Documente privitoare la istoria rom$nilor, vol. XI, p. 650. Se pare c@ Petru Cercel ar fi dorit s@ primeasc@ }i calendarul ^ndreptat. Cf. „Revista Catolic@”, an III, 1914, nr. 1, p. 51-52, Bucure}ti. . 65 . evergetice }i contactele cu figurile spirituale (chiar }i cu Patriarhul Ieremia al II-lea),26 a fost primul principe care s-a g$ndit la institu]ionalizarea unor burse pentru studen]ii rom$ni ^n str@in@tate: astfel a pl@nuit trimiterea a 6 fii de boieri la Roma, s@ fie educa]i de iezui]i, }i „s@ se afec]ioneze de credin]a catolic@”; evenimentele din prim@vara anului 1585 au blocat acest proiect.27 %n drum spre [ara Rom$neasc@, Petru Cercel s-a oprit }i la Adrianopole, unde leg@turile epistolare cu Sf. Scaun s-au intensificat. Rela]iile cu Papa }i cu Antonio Possevino, faimos nun]iu la cur]ile Poloniei, [@rilor Rom$ne sau Rusiei merit@ pu]in detaliate (ne afl@m ^n anul 1583). Prin str@daniile cercet@torilor Nicolaus Nilles S.I. }i Kiril Korolevskij s-au clarificat raporturile epistolare adresate de Sf. Scaun lui Petru {chiopul }i lui Petru Cercel.28 Lui Petru Cercel, Grigore al XIII-lea î scria ^n 12 noiembrie 1583: „Faci lucru ^n]elept c$nd ^n calea prosper@ recuno}ti milostivirea divin@ }i acesteia î atribui tot binele primit, cum sunt }i acestea despre care ne scrii cu privire la ob]inerea principatului [@rii Rom$ne}ti. Foarte mult ne-am bucurat. Pentru aceea ^]i dorim pentru totdeauna toat@ fericirea. Fac@ Dumnezeu ca acea putere s@ o folose}ti spre gloria Lui }i spre m$ntuirea ta }i a popoarelor ^ncredin]ate ]ie. F@r@ aceast@ grij@, nu are nici un rost preocuparea s@ dore}ti domnia.”29 26. Schachman, op.cit., p. 931; Hurmuzaki, op.cit., vol. XI, p. 173. 27. Sivori, op.cit., p. 193-194. Pentru c@ familiile au vrut s@-}i re]in@ copiii de s@rb@torile Pa}telui acas@, ^nt$rzierea aceasta fiind urmat@ de mazilirea voievodului. S-a ratat astfel posibilitatea unor deschideri culturale deosebite, tot datorit@ mediocrit@]ii comportamentale a nobililor valahi. 28. A se vedea Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae ad illustrandam Hystoriam Ecclesiae Orientalis in Terris Coronae S. Stephani, 2 vol., Oeniponte (Innsbruck), Tip. Feliciani Rauch, 1885; ^n special p. 979-980. Studiile lui Kiril Korolevski au ap@rut ^n faimoasa „Revist@ Catolic@”, ap@rut@ la Bucure}ti din 1912, sub patronajul episcopului istoric Raymund Netzhammer, din ini]iativa canonicului Carol Auner }i a Pr. Ioan B@lan (viitorul episcop). Tot ^n aceast@ revist@ a publicat studii istorice }i Msgr. Vladimir Ghica. %n cazul nostru, ne intereseaz@ nr. 2/an II (1913) }i nr. 4/an III (1914). 29. „Revista Catolic@”, nr. 2/1913, p. 189. Remarc@m continuitatea ideatic@ }i cu inscrip]ia votiv@ de pe fresca p@strat@ ^n M@n@stirea C@lui. . 66 . 8. Dup@ mazilire, ^n timp ce Petru se refugia ^n Ardeal }i era arestat samavolnic de oamenii lui Sigismund Báthory, activitatea epistolar@ ^n ceea ce prive}te situa]ia lui se intensific@. Iezui]ii î sunt favorabili. Se trimit solii spre Roma }i spre Polonia. Cardinalul Andrei Báthory dore}te s@-l scuze pe Sigismund ^naintea Papei Sixt al V-lea, ^n timp ce Papa ^l recomand@ lui {tefan Báthory, rege al Poloniei.30 Faptul c@ voievodul ^}i ^ncepea domnia cu un act de r@scump@rare a unor prizonieri cre}tini,31 }i sc@p$nd din arestul transilvan s-as g$ndit, odat@ ajuns ^n Italia, s@ fac@ un pelerinaj (cel de la Loretto), dovede}te sinceritatea credin]ei lui. Datoriile mari contractate pentru luarea domniei, ca }i o politic@ fiscal@ presant@ spre sf$r}itul domniei a fost exploatat@ de voievodul Mihnea }i de familia acestuia; de moartea lui Petru Cercel a fost responsabil }i exarhul patriarhal latinofob Nichifor [email protected] Petru Cercel a avut trei fii: Marcu, Iona} }i Radu Petru. Dup@ dizgra]ia tat@lui lor, primii doi au fost ad@posti]i ^n Transilvania, iar al treilea a fost ad@postit la Constantinopol. Fiii s@i au c@utat s@ urmeze ^ntruc$tva preocup@rile intelectuale ale tat@lui lor. Marcu a fost ]inut la curtea lui Sigismund Báthory, apoi la cea a lui Mihai Viteazul, ca ulterior s@ graviteze ^n orbita imperial@ (Basta, Rudolf al II-lea) sau ^n jurul lui Gabriel Bethlen. De}i a r$vnit la domnia tat@lui

30. Pascu, {t., op.cit., p. 71-76; odat@ eliberat, Petru va ajunge la Roma ^n 1588 (pe la jum@tatea lui martie), fiind primit }i ^ncurajat de Papa Sixt al V-lea, care va interveni ^n favoarea domnului prin diferite epistole. %n decembrie 1588 Petru p@r@sea Roma, ^ndrept$ndu-se spre Vene]ia. Cf. }i Hurmuzaki, op.cit., vol. III/2, p. 21, 23. Vizita voievodului la Roma a fost precedat@ }i de solia a doi boieri rom$ni, Banul Mihail }i Postelnicul Radu, ^n Cetatea Etern@ (mai 1586), unde au fost primi]i „molto affabilmente” de Papa }i de cardinali mai importan]i. Cf. Pascu, op.cit., p. 72-74. Semnificativ este faptul c@ Petru, ^nainte de a ajunge la Papa, ^n 1588, a f@cut un pelerinaj la sanctuarul marian de la Loretto, drept mul]umit@ pentru sc@parea lui din tribula]ii avute; Ibidem, p. 80. 31. Schachman, H., op.cit., p. 931. 32. Pascu, op.cit., p. 83. Cf. }i Iorga, Nicolae – Nichifor Dasc@lul, Exarh Patriarhal }i leg@turile lui cu ]@rile noastre (1580-1599), ^n Analele Academiei Rom$ne, Mem. Sec]. Istorice, ser. II, tom XXVII, p. 186. . 67 . s@u, s-a mul]umit cu feudele primite de la imperiali sau de la principele Bethlen; a murit ^nainte de 1635.33 Radu Petre, care ulterior ^}i va lua numele de Petra}cu, ^l va sluji pe Mihnea Radu Vv., pe la 1621, iar mai apoi se va retrage ^ntr-o m@n@stire, lu$ndu-}i numele de Partenie. A redactat o gramatic@ greceasc@, un tratat despre monahii }i o culegere despre Postul Mare, ultima prin 1634. Apoi i se pierde urma.34 A}a o sf$r}ea un exemplar str@lucit al Rena}terii Rom$ne}ti, fidel convingerilor sale, care prin planurile sale ar fi putut produce o mu- ta]ie capital@ ^n dezvoltarea cultural@ }i spiritual@ a [@rii Rom$ne}ti. Mihnea Turcitul, cel pe care Petru ^l cadorisise la ^nceputul domniei lui, s-a dovedit a fi lipsit de scrupule. La mazilirea lui din 1591, pentru a nu o sf$r}i ca Cercel, a trecut la Islam, el fostul filo-catolic din pragmatism, de unde }i numele „Turcitul”.35 Cele dou@ vie]i princiare, a lui Petru Cercel }i a lui Mihnea, pot ilustra cel mai bine, concret, deosebirea dintre o via]@ guvernat@ de credin]@ }i una condus@ de busola pragmatismului.

33. Pascu, op.cit., p. 90-94. 34. Ibidem, p. 95-97. 35. Hurmuzaki, op.cit., vol. III, p. 145-146. . 68 . Despre logica lui „}i-}i” }i logica lui „sau-sau”

Practic, ^ntreaga dezbatere istoriografic@ eclesiastic@ rom$n@ (}i nu numai) penduleaz@ ^ntre aceste dou@ tipuri de logic@. M$ntuitorul avertiza acum dou@ mii de ani: „... pe acestea trebuia s@ le face]i }i pe acelea s@ nu le l@sa]i” (Mat. 23, 23) indic$nd astfel cu precizie o conduit@ de g$ndire }i una comportamental@ care ar fi asigurat permanent bunul mers al Bisericii. Odat@ cu izbucnirea Schismei ^ntre R@s@rit }i Apus, nu at$t ^n anul 1054, c$t mai ales dup@ a IV-a Cruciad@, din 1204,1 optica sub care era visat@ unitatea Bisericii a oscilat permanent ^ntre cele dou@ alternative: „Sau cu Roma, sau cu Constantinopolul”, respectiv „{i cu Roma, }i cu Constantinopolul”. Cele dou@ optici s-au ^ntrep@truns }i se ^ntrep@trund p$n@ ^n zilele noastre, rezult$nd lu@ri de pozi]ii }i atitudini binecunoscute nou@ tuturor. Dac@ la Floren]a, ^n 1439, ^n Vene]ia ^ntre 1521-1790, la Platan (Croa]ia) ^n sec. XVII, sau la noi ^n 1697-1698 sub Theofil }i Athanasie, ^n 1848 sub {aguna }i Lemeni, ^n 1939 la Alba-Iulia ^ntre to]i vl@dicii ardeleni se manifesta logica lui „}i-}i”, ^n alte triste momente logica lui „sau-sau” s-a impus, uneori chiar „manu militari”; ^n 1204, la ^nceputul sec. XVII, ^n Ucraina, ^n 1701 la Viena sau la Bucure}ti, ^n 1948 ^n Rom$nia, consecin]ele fiind mai mult dec$t dureroase. Urm@rile anului 1948 le sim]im cu to]ii, din p@cate, }i ^n cercetarea istoriografic@.

1. Studiile istoriografice moderne, mai ales opera lui Fr. Dvornik, cea a reputatului istoric Hubert Jedin, iar ^n literatura rom$n@ cea a unui Octavian B$rlea, sau A.A. Russu au clarificat demult data real@ a schismei. Semnificativ este c@ }i ^n literatura istoriografic@ ortodox@ de calitate, ^n Occident, aceast@ dat@ este luat@ ^n considerare. A se vedea lucrarea mitropolitului paleocalendarist (deci integrist) Arhiep. Chrysostom de Etna – Rela]iile dintre ortodoc}i }i romano-catolici de la Cruciada a IV-a p$n@ la controversa isihast@, Ed. Vremea, Bucure}ti, 2001. Ar fi de dorit ca anul 1204 s@ intre }i ^n istoriografia noastr@ sub adev@rata lui semnifica]ie. . 69 . Logica lui „}i-}i” este reflexia spiritului universal, catolic prin excelen]@. Este }i logica Adev@rului Ortodox, iert$ndu-se pleonasmul: poate fi Adev@rul ne-ortodox? Logica lui „sau-sau”, logica schismatic@ prin excelen]@, pun$nd drept criteriu fundamental separarea indicat@ de ra]iunea omeneasc@, mai precis asocierea diversit@]ii cu adversitatea. Consecin]ele sunt u}or de b@nuit: tendin]a spre ghetoizare }i triumfalism auto-suficient, ca }i justificarea ideologic@ a acestor st@ri de lucruri. Ghetoizarea presupune }i o dezvoltare malformat@ a g$ndirii, ajung$ndu-se la un pas ^nainte spre iudaism. C@ci ce altceva este ideea unui mesianism etnic, care, din p@cate, }i-a f@cut intrarea ^n anumite sisteme teologice (grec, rus, anglo-saxon, germanic), dec$t preluarea codificat@ }i adaptarea „pro domo” a mesianismului colectiv generat ^n sinodul de la Jabneh (sf$r}itul sec. I. A.D.) ^n care mesianismul personal existent ^n mozaism a fost ^nlocuit cu unul colectiv, atribuit ^ntregului popor evreu?2 Consecin]ele sunt lesne de b@nuit, ^ncep$nd cu planul teologic, }i termin$nd cu cel ideologic (sugestive sunt teoriile pan-elenice, panslavismul, cea referitoare la misiunea civilizatoare a Imperiului britanic sau Noua Ordine Mondial@ american@ etc.), cu implica]ii imediate ^n politic@, societate; num@rul cadavrelor rezultate din aplica]iile practice ale acestor doctrine relev@ valoarea lor concret@, mai ales ^n sec. XX... S@ recunoa}tem c@ implica]iile celor dou@ tipuri de logic@ au avut influen]e }i asupra limbajului: limbajul simbolic, figurativ, parabolic fiind prin excelen]@ manifestarea lui „}i-}i”, cel ra]ional cartesian, al lui „sau-sau”. Problema a fost agravat@ de relativizarea conceptelor, proces paralel cu progresia relativismului filosofic. De ce preciz@m aceste no]iuni? Situa]ia contemporan@ este carac- terizat@ printr-o confuzie conceptual@ care ^ngreuneaz@ claritatea

2. A se vedea sugestivul articol „Mesia s-a n@scut la 9 Av”, de {ef Rabin Dr. Mozes Rosen, ^n vol. %n lumina Torei, ev. IV, Bucure}ti, 1984, Ed. Comunit@]ii Mozaice, p. 96-98. Mozaismul, postul$nd credin]a ^ntr-un Mesia personal (indiferent de raportarea la Iisus Hristos) }i Iudaismul, postul$nd un mesianism colectiv coexist@ }i ast@zi ^n teologia iudaic@. . 70 . expunerii }i a idea]iei. Anacronismul unor concepte, proiec]ia lor ^n epoci ^n care acestea nu aveau sens, folosirea conceptelor (care alt@dat@ aveau o anumit@ semnifica]ie, iar ast@zi au o semnifica]ie diferit@) ^n mod indiscriminatoriu, iat@ cauzele unor erori ^n cercetarea istoriografic@. Bun@oar@ este absurd s@ folosim conceptul de na]iune cu semnifica]ia lui actual@ c$nd interpret@m un document din sec. XV. Dup@ cum tot a}a de absurd este s@ vorbim de „imperialism” ^ntr-o vreme ^n care categoriile marxiste erau de neconceput. Principii rom$ni au fost coeren]i ^n a accepta logica lui „}i-}i”, dorind refacerea unit@]ii biserice}ti ^ntre Constantinopol }i Roma, idee programatic@ ce s-a extins pe mai multe secole. {i cu Constantinopolul, }i cu Roma: cu at$t mai mult cu c$t ur- m@rile schismei au fost percepute diferit ^n Principatele Rom$ne. Schis- ma a fost mult timp inexistent@ ^n Transilvania, }i larg interpretat@ ^n Muntenia sau Moldova. Atitudinea dur@ a unor ierarhi greci sau a unor clerici rom$ni adep]i ai formulei „sau-sau” a fost cea care a implantat lent }i inexorabil situa]ia ^n care ne reg@sim }i ^n prezent. Actul din octombrie 1698, cel redactat ^n limba rom$n@, a fost doar o codificare a unei concep]ii precedente, existente cu mult timp ^nainte.

***

Alexandru L@pu}neanul (1522-1561, 1563/64-1568) nu a fost doar un politician veros }i cinic, a}a cum ^l cunoa}tem din literatur@. Acest voievod dorea o rena}tere cultural@ ^n Moldova, fiind }i un asiduu sprijinitor al Bisericii. Astfel, a ctitorit m@n@stirile de la Slatina (40 km de la F@lticeni), P$ng@ra]i, V$n@tori, Sf. Nicolae din Ia}i, a restaurat M@n@stirea Bistri]a. Tot el a sprijinit cu danii ^nsemnate m@n@stirile athonite Vatopedi, Dionisiu, restaur$nd din temelii }i M@n@stirea Dohiariu.3 Sprijinul s@u adus Ortodoxiei nu poate fi deci contestat. Totodat@ acela}i principe a fost ultimul care a fost invitat de Pap@ la un Conciliu Ecumenic. Astfel Papa Pius al IV-lea, prin scrisoarea din 13 aprilie 1561 ^l invit@ pe Alexandru la sinodul

3. P@curariu, Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Ed. IBMB.O.R., Bucure}ti, vol. 1, 1992, p. 570-571, 633. . 71 . Tridentin, cunosc$ndu-se dispozi]ia domnitorului spre refacerea unit@]ii cre}tine.4 Intrigile lui Iacob Heraclid Despotul (Despot Vod@) au z@d@rnicit onorarea invita]iei. Acesta din urm@, adept convins al Reformei, ini]ial ^n varianta luteran@, ulterior ^n variant@ antitrinitar@, a avut o atitudine dispre]uitoare fa]@ de religia str@mo}easc@, profan$nd unele biserici, ridiculiz$nd Sf. Liturghie sau lu$nd clerul autohton ^n der$dere.5 Alexandru L@pu}neanul printr-o scrisoare c@tre Puterile Apusene (24.III.1565) ^}i recomanda propriii s@i fii, ^n caz c@ vor avea nevoie de ajutor:6 {tefan L@pu}neanul, unul din fiii lui Alexandru, a fost primit la Roma ^ntr-o audien]@ papal@, purt$nd }i o scrisoare dat@ din „Suceava 15 iunie 1589”, semnat@ at$t de el, c$t }i de Anastasie mitropolit al Sucevei }i Grigore episcop al Romanului }i exarh al m@n@stirilor moldovene, „fiii mici ai Sanctit@]ii Sale”. Am$ndoi episcopii se aflau ^n refugiu ^n Polonia, ^n urma crizelor cauzate de desele schimb@ri de domnie ^ntre 1577-79. Papa a fost generos cu {tefan, dup@ darul adus de acesta, recomand$ndu-l pe pretendent Regelui Polon, cancelarului Zamoyski, cardinalului Andrei Báthory, %mp@ratului Rudolf al II-lea.7 Papa scria }i celor doi ierarhi (^n 5 aprilie 1590), cer$nd ^mbr@]i}area }i urmarea tradi]iilor apostolice romane. Bunele rela]ii ale Poloniei cu Petru {chiopul neput$nd fi periclitate, ambasada lui

4. Dumitru Snagov, I. – Monumenta Romaniae Vaticana, Biblioteca Apostolica Vaticana, 1996, p. 109-110. Cf. }i Karalevskij, C. – Rela]iunile dintre domnii rom$ni }i Sf$ntul Scaun ^n a doua jum@tate a sec. al XVI-lea dup@ documente inedite din Arhivele Vaticanului, ^n „Revista Catolic@”, nr. 2/1913; Hurmuzaki, E. – Documente..., III/1, p. 95-99, 109-113. 5. Johannes Sommer Pirnensis, Antonius Maria Gratianus – Via]a lui Despot Vod@, Ed. Institutului European, Ia}i, 1998. Primul autor a fost ginerele lui David Francisc, al doilea a ajuns secretar al Papei Sixt al V-lea. A se vedea }i pp. 143-149. 6. Hurmuzaki – Documente..., II, p. 532; Iorga, N. – Istoria Bisericii Rom$ne}ti, vol. I, V@lenii de Munte, 1908, p. 189. 7. Hurmuzaki, op.cit., III/1, 125, 136-137, 140. Bartholomeo Brutti, fidel lui Petru {chiopul, z@d@rnicise ^n Polonia }ansele lui {tefan, care, la un moment dat, reu}ise s@-l conving@ pe Sixt al V-lea c@ Petru ar fi un tiran }i un domn nesincer. . 72 . {tefan L@pu}neanul nu a adus rezultate concrete ^n favoarea pretendentului.8 Petru {chiopul }i familia Movil@ au fost partizani constan]i ai refacerii unit@]ii religioase. Exist@ prea multe documente care s@ infirme caracterul pragmatic al acestei atitudini. Petru {chiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) a fost nepot dup@ mam@ al voievodului Petru Rare}; ca }i bunicul s@u, a iubit Biserica. A ctitorit o biseric@ nou@ la Agapia, face danii la M@n@stirea Hilandar (Athos), la Marea Lavra }i la alte m@n@stiri athonite, d@ruind mai multe propriet@]i }i M@n@stirii sf. Ecaterina din Sinai. 9 Secondat de abilul diplomat Bartholomeo Brutti }i de Mitropolitul Gheorghe Movil@ (1588-1591, 1595-1602) s-a orientat }i spre reluarea comuniunii cu Sf. Scaun al Romei.10 %n acea perioad@ interferen]ele }i intercomuniunea ^ntre credincio}ii de rit latin }i de rit bizantin nu a constituit o problem@ ^n Moldova, mai ales ^n timpul vacan]elor episcopale latine. Giulio Mancinelli S.I., misionar trimis de Papa Grigore al XIII-lea ^n Orient (la Constantinopol }i ^n Balcani), ^n 1586 descrie ^nfr@]irea dintre credincio}i (inclusiv cei armeni) existent@ ^n Moldova; acela}i se l@uda c@ reu}ise s@ conving@ pe Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea, pe cel al Antiohiei, Silvestru }i pe 13 mitropoli]i greci s@ semneze un document ^n care ace}tia recuno}teau autoritatea Pontifului

8. Hurmuzaki, op.cit., III/1, 136-137; a se vedea }i Korolevskij, C., art.cit., ^n rev. cit. („Revista Catolic@”, nr. 3/1913), p. 573-576. 9. P@curariu, Mircea, op.cit., vol. I, p. 571, 633-634, 637 (se pare c@ f@cuse danii }i la Krusedol, ^n Serbia). 10. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477-478. Nu putem fi de acord cu concluziile reputatului istoric, ^n ceea ce prive}te opinia sa fa]@ de B. Brutti sau de Mitropolitul Movil@. A se consulta }i: Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae ad illustrandam Hystoriam Ecclesiae Orientalis in Terris Coronae S. Stephani, 2 vol., Oeniponte (Innsbruck), Feliciani Rausch, 1885. Referitor la Petru {chiopul, a se vedea Nilles, op.cit., p. 978-1001. Sunt reproduse: scrisoarea Pp. Grigore XIII c@tre Petru (14. V.1583), scrisoarea lui Solikowski c@tre Pap@ (26.II.1588), scrisoarea lui Petru c@tre Pap@ (3.X.1588), 2 scrisori c@tre Pap@ a mitropolitului Gheorghe Movil@ (15.X.1588), scrisoarea semnat@ de Brutti }i de Ieremia Movil@ c@tre Papa de la Zamosc (10.X.1588) etc. . 73 . Roman.11 Activitatea iezui]ilor }i a franciscanilor, dar }i activitatea unor misionari inteligen]i ca Alexandru Comuleu, abate de Nona, Ieronim Arsengo (ajuns vicar apostolic pentru credincio}ii de rit latin), au f@cut ca reluarea comuniunii }i cu Roma s@ nu fie privit@ cu aversiune; acela}i Comuleu era foarte optimist ^n ceea ce prive}te apropierea de Roma }i de legea roman@ a poporului, chiar dac@ acesta era credincios fervent ritului bizantin.12 %n acest context Petru {chiopul ^}i desf@}oar@ epistolarul cu Sf. Scaun. Dac@ mitropolitul Gheorghe Movil@ nu s-a putut deplasa la Roma (datorit@ iminentelor invazii t@tare), acesta ^ns@ a luat leg@tura cu Dimitrie Solikowski, arhiepiscop de Liov (Lvov, Lviv), f@c$nd at$t el, c$t }i hatmanul Ieremia Movil@, viitorul domn, profesiune de credin]@ catolic@ ^n numele domnului }i a Bisericii Moldovene}ti, ^nainte de 14 octombrie 1588.13 At$t episcopii Agaton al Romanului }i Ghedeon al R@d@u]ilor }i-au dat asentimentul.14 %nt$rzierea coresponden]ei din Lvov cu Roma a dus la am$narea unui r@spuns de recunoa}tere formal@ a uniunii din partea Papei; Papa s-a limitat la ^ndemnul de a se propov@dui credin]a [email protected] C@ inten]iile voievodului }i mitropolitului erau sincere o dovedesc relat@rile diferi]ilor eclesiastici latini,16 dar ^n documentele legate de sf$r}itul voievodului (acesta a decedat ^n iunie 1594 ^n Tirolul de Sud, la Bozen/Bolzano, fiind ^ngropat ^n M@n@stirea Franciscanilor),17 sau cele privitoare la fiul s@u, Ioan {tefan.18 Mai mult, Gheorghe Movil@ l-a ^nso]it pe voievod ^n exilul s@u tirolez, ^mpreun@ cu Theodosie Barbovshi,19 viitor mitropolit al 11. Nilles, op.cit., p. 990, 991-993. 12. Filitti, I. – Din arhivele Vaticanului, vol. II, Bucure}ti, 1914, p. 43-49; Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Jaca Book, Milano, 1981, p. 203-213. 13. Nilles, op.cit., p. 981-986; Hurmuzaki, op.cit., III/1, 109-110. 14. Alzati C., op.cit., p. 209. 15. Idem, op.cit.; a se vedea }i Korolevskij C., art.cit., ^n „Revista Catolic@”, II, nr. 2/1913, p. 200, 202-203. Cardinalii Montealto (secretar de stat) }i Aldobrandini (nun]iu ^n Polonia) ar fi putut da dovad@ de mai mult interes ^n aceast@ problem@. 16. A se vedea relat@rile lui Solikowski, B. Brutti, G. Mancinelli sau a Pr. Warszewski SI, ^n Nilles, op.cit., p. 987-993. 17. Nilles, op.cit., p. 994-1001. 18. Ibidem, p. 993-994; 997-998. . 74 . Moldovei;20 cooperarea cu clericii latini a fost impecabil@, ^n timp ce principele a r@mas fidel ritului bizantin.21 Gheorghe Movil@ a iubit Ortodoxia, a}a explic$ndu-se ^nt$lnirile cu Patriarhul Ieremia al II-lea, cu mitropolitul Ierotei al Monembasiei (care se aflau ^n drum spre Rusia, 1588-89), cu fost Patriarh Ecumenic Theolept al II-lea sau cu patriarhul Ierusalimului, Sofronie.22 Tot Gheorghe Movil@ a mutat moa}tele Sf. Ioan cel Nou din biserica din Mir@u]i la catedrala Sf. Gheorghe din Suceava. 23 Reluarea comuniunii cu Roma f@r@ a renun]a la cea cu Scaunul Constantinopo- litan a fost instituit@ oficial ^n Moldova, ^n 1588, preced$ndu-se cu mai mult@ inteligen]@ unirile de la Brest (1595) sau Munkacs (1643). Aron Tiranul, domn al Moldovei ^ntre 1591-1595, ctitorul m@n@stirii Aroneanu (din Ia}i), ^nchinat@ ulterior bisericii din Halki (Constantinopol),24 a fost adeptul declarat al comuniunii }i cu Roma (relat@rile }i instruc]iunile primite de nun]iul Visconti sunt clare).25 Agen]ii englezi, ^ncep$nd cu reprezentantul companiei engleze a Levantului, Eduard Barton, }i termin$nd cu ^ns@rcina]ii comerciali }i religio}i Thomas Wilcox }i Richard Babington, activau cu s$rg pentru a opri progresul unirii cu Roma, consider$nd }i Ortodoxia un c$mp misionar.26 Remarc@m atitudinea ofensiv@ caracteristic@ protestantismului, mai ales a variantei sale anglicane, care prin formula ambigu@: High Church (respect$nd o form@ tradi]ional@, dar f@r@ fondul haric necesar) }i Low Church (respect$nd un calvinism exagerat cu forme

19. Ibidem, p. 999, 997. 20. P@curariu M., op.cit., vol. I, p. 481-482. 21. Nilles, op.cit., p. 997. 22. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477; vezi }i Hurmuzaki, op.cit., III/1, 120-121, 119-120, 122-124, 126; III/2, 384-385; Ieremia al II-lea a ridicat pe mitropolitul Moscovei, Iov, la demnitatea patriarhal@ (ratificat@ de Constantinopol, ^n 13. V.1590), modific$nd structura eclesiastic@ bizantin@ ^ntr-un mod decisiv. 23. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477. 24. Ibidem, vol. I, p. 572. 25. Alzati, C., op.cit., p. 213-214; Hurmuzaki, op.cit., III/2, 394-395. 26. Ibidem, p. 212-213. . 75 . tinz$nd spre cele neo-protestante) a c@utat ^n permanen]@ s@ saboteze reconcilierea dintre Roma }i Bizan]. Acest proces ^l constat@m }i ast@zi, anglicanii curt$nd fie ierarhia ortodox@, fie cea catolic@, specul$nd ^n permanen]@ diferen]ele de tradi]ie }i mentalitate existente. Rezultatul, de asemenea, ^l vedem u}or: prin hirotonirea femeilor anglicanii au renun]at }i la bruma de form@ tradi]ional@ avut@, o reconciliere autentic@ ^ntre ei }i ortodoxie sau catolicitate nemaifiind posibil@. Fiul lui Petru {chiopul a r@mas ^n Tirol, unde fu primit ^n societatea Marian@ a Colegiului Iezuit din Innsbruck, fiind ales }i prefect de studii, pietatea sa fiind exemplar@. Se pare c@ Mihai Viteazul dorea s@-l fac@ guvernator ^n Moldova (asemeni lui Nicolae P@tra}cu ^n Muntenia), pl@nuind }i o c@s@torie a lui {tefan cu domni]a Florica. Din cauza tulbur@rilor politice, acest plan nu a putut fi actuat. Ioan {tefan murea la Innsbruck la 21.III.1602.27 Familia Movil@ a continuat politica lui Petru {chiopul. Ieremia Movil@, ajuns domn al Mol- dovei (1595-1600, 1600-1606), ^mpreun@ cu Mitropolitul Gheorghe, fratele s@u, au colaborat intens cu Bernardo Quirini, episcop de Ba- c@u (1597), care participa la procesiunile bizantine al@turi de ierarhii moldoveni. Ieremia a recunoscut pe Pap@ ^n public drept cap al cre}tin@t@]ii, a interzis rebotezarea catolicilor care optau pentru ritul bizantin, nef@c$nd diferen]e dintre cele dou@ ramuri ale bisericii.28 Urma}ii s@i au avut aceea}i atitudine. Cel mai ilustru vl@star al acestei familii, Sf. Petru Movil@, Mitropolit al Kievului († 1647), a fost }i el, ^n ciuda unor afirma]ii mai pu]in documentate, un adept al Uni- unii, }i un decis adversar al infiltr@rilor protestante ^n Biserica Ortodox@.

27. Nilles, op.cit., p. 993-994; Iorga, N. – Oameni }i fapte care au fost. O familie domneasc@ ^n exil, Bucure}ti, 1905, p. 23-25, 112-114, 115, 120! T@utu Aloisie – Uniri cu Roma ^n decursul istoriei rom$ne}ti, ^n „Buna-Vestire”, Roma, an XIV (1975), nr. 1, p. 369-370. 28. T@utu, art.cit., p. 370; Alzati C., op.cit., p. 216-217. Movile}tii au ctitorit Sucevi]a, au ajutat m@n@stirile athonite Dionisiu, Zogravu etc., ca }i Biserica Rom$neasc@ din Liov/Lvov, exercit$nd asupra acesteia un adev@rat „ius patronatum”. Cf. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 572, 634, 638-639. . 76 . „M@rturisirea de Credin]@ Ortodox@” era practic inspirat@ din cele latine similare, incluz$nd chiar termenul de „transubstan]iere”!29 Pe drept cuv$nt, a fost canonizat Petru Movil@ ^n Biserica Ucrainian@ (av$nd data de pr@znuire 31.XII), fiind nu numai un ap@r@tor al credin]ei, dar }i un vizionar al restaur@rii unit@]ii biserice}ti. %n aceea}i perioad@, Reforma protestant@ d@dea un asalt pervers }i asupra Ortodoxiei, at$t prin Chiril Lukaris, c$t }i prin Mitrofan Kritopulos (trecut prin }colile engleze }i cele germane), care dorea o apropiere inclusiv dogmatic@ fa]@ de diziden]ii desprin}i din Biserica Romei.30 Cel care a demascat hot@r$t aceste tendin]e a fost tot Petru Movil@. A}a se contura tabloul spiritual al [@rilor Rom$ne ^n momentul activit@]ii lui Mihai Viteazul, care, pe nedrept, a fost v@zut de anumi]i istorici r@u informa]i ca o victim@ a Papalit@]ii }i a Imperiului. Mihai Viteazul a fost se pare unicul principe rom$n decorat cu Ordinul L$nii de Aur, supremul ordin cavaleresc nobiliar, patronat de familia de Habsburg,31 ordin conferit }i ast@zi de Habsburgi (la

29. Despre Sf. Petru Movil@ – documente aflate ^n arhivele Romei, a se vedea: Dumitriu Snagov, I. – Monumenta Romaniae..., p. 129-133. Despre ^nt@rirea Ortodoxiei: Nestor (Vornicescu) Mitropolitul Olteniei – Sf$ntul Ierarh Petru Movil@, Craiova, 1999; Petru Movil@ – M@rturisirea de credin]@ a Bisericii Ortodoxe, (1642), Ed. {tiin]a, Chi}in@u, 1996. Despre activitatea sa declarat unionistic@: Dupuy Bernard – Recherches sur l’Union de Brest, ^n rev. „Istina”, Paris, an XXXV (1990), nr. 1, pp. 1-70, mai ales pp. 42-54. Sunt evocate }i rela]iile cordiale cu mitropolitul unit Iov Borecki, }i proiectul de unire cu Roma trimis de Movil@ la Sf. Scaun, care prevedea o profesiune comun@ de credin]@, recunoa}terea Pontifului Roman, }i statutul de Mitropolie Prima]ial@ acordat rutenilor. Roma a r@spuns pozitiv, dar moartea mitropolitului a ^mpiedicat des@v$r}irea proiectului. 30. A se vedea excelentul studiu de Ic@ I. Ioan – M@rturisirea de credin]@ a lui Mitrofan Kritopulos, ^n „Mitropolia Ardealului”, Sibiu, nr. 3-4/1973, p. 208-473. 31. Dauxois Jacqueline – %mp@ratul alchimi}tilor – Rudolf al II-lea de Habsburg, Ed. Alfa, 1999, Bucure}ti, p. 42, nota. %n ian.-mart. 1597, la Praga, Ordinul i-a fost transmis domnitorului de c@tre Rudolf, din partea lui Filip al II-lea, rege al Spaniei, care i-a pre]uit vitejia. Sunt indicate }i Hurmuzaki, op.cit., IV/2, p. 223, doc. CLXXXVIII, }i Archivio di Stato di Venezia, rubricato VI-o, carta 149. . 77 . modul tradi]ional) }i de regii Spaniei (la modul mercantil),32 }i care presupunea obligatoriu o profesiune declarat@ de credin]@ [email protected] Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae P@tra}cu, refugiat ^n Imperiu, va gravita }i el ^n spiritul ordinelor cavalere}ti, care urmau s@ re^nvie spiritul Cruciadelor,34 sub patronajul Papii. %n popor, rezultatul acestor c@ut@ri spirituale s-a ^ntrupat ^n Fericitul Ieremia Valahul († 1625), rom$n care s-a sfin]it pe meleagurile napolitane.

32. Bander van Duren – Orders of Knighthood and of Merit, Colin Smythe, Gerrards Cross, 1995, Buckingamshire, pp. 243-244, dar }i pp. 235-241. Prin conferirea L$nii de Aur, Mihai devenea automat v@r prin adop]ie cu Habsburgii. 33. Vezi nota precedent@, dar }i Oesterreichs Illustrierte Zeitung, Viena, 2 decembrie 1908, num@r jubiliar, p. 59. 34. Holban, T. – Un plan de cruciad@ din ini]iativa rom$neasc@, ^n „Revista Istoric@”, Bucure}ti, nr. 4-6/1935, p. 105-108. Este analizat documentul nr. 662, fol. 289. 290/Paris, colec]ia Dupuy, redactat ^n italian@. Este vorba de statutul Ordinului Sf. Cruci, al lui Iisus }i al Mariei, fondat la Viena ^n 1619; Radu Mihnea era unul din Marii Colari, iar Nicolae P@tra}cu era comandor, al@turi de al]i exponen]i ilu}tri din aristocra]ia european@. . 78 . Raporturile lui Mihai Viteazul cu Sf$ntul Scaun

C$]iva interlocutori

Excelenta monografie a istoricului Manole Neagoe, Mihai Viteazul, (Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1976) ne prezint@ ^n mod captivant figura voievodului, care pe l$ng@ talentul militar a dat dovad@ de un excelent joc politic, fiind chiar un maestru al intoxic@rii politice fa]@ de otomani, t@tari, polonezi sau anume fac]iuni politice transilvane. Din nefericire, Mihai avea s@ cad@ victim@ tocmai acestui joc politic ini]iat de el. Un paragraf din cartea citat@ ne st$rne}te nedumeriri ^ns@: „%mpotriva lui Mihai se ridic@ }i papa. Cu toate c@ nu cu mult@ vreme ^nainte «sf$ntul p@rinte» avusese cuvinte de laud@ pentru contribu]ia domnului rom$n la luptele Sfintei Ligi cu turcii, de data aceasta el ^l condamn@ vehement pe Mihai }i-i cere ^mp@ratului Rudolf s@-l scoat@ din Transilvania. Cauza acestei atitudini nu sunt numai rapoartele lui Malaspina. (...) Dar pe l$ng@ rapoartele lui Malaspina, curiei papale î vin }i alte informa]ii din Transilvania }i din Polonia. Succesele lui Mihai ^nsemnau }i o ofensiv@ a ortodoxismului. De unde papalitatea crezuse la un moment dat c@ va c$}tiga Moldova pentru catolicism, de data aceasta Transilvania, provincii ^ntregi, care fac mai mult de jum@tate din regatul polon, revendica deschis recunoa}terea ortodoxismului pe picior de egalitate cu catolicismul. A}a se explic@ mania papal@ }i du}m@nia manifestat@ de pap@ fa]@ de Mihai” (op.cit., p. 197-198). Istoricul A.D. Xenopol, ^n „Istoria Rom$nilor din Dacia Traian@” afirma: „Odat@ cu solia lui Rudolf (9 iunie 1598), Mihai prime}te o scrisoare de la Pap@, care sta ^ntotdeauna la p$nd@ pentru a ^ntinde autoritatea sa asupra poporului rom$n, ^n care scrisoare Marele Pontice î spunea s@ nu se ^ndep@rteze cumva de la cauza cre}tin@, dar s@ se alipeasc@ pe l$ng@ ^mp@ratul german; ^n afar@ de aceasta «s@ se lapede de schisma cea primejdioas@ }i s@ se uneasc@ din toat@ inima cu Biserica Roman@». O asemenea misiv@ era de natur@ a da dreptate boierilor care comb@teau alian]a cu catolicii, tocmai din . 79 . motive de propagand@ religioas@. Mihai, pentru a ^nl@tura asemenea b@nuieli, arat@ dispre]ul s@u pentru scrisoarea papei, astup$ndu-}i nasul la luarea ei din m$inile trimisului, ar@t$ndu-i indignat c@ dogmele religiei pe care el o recuno}tea erau hulite }i reprobate de papa. El scrisese ^ndatorat papii, invit$ndu-l pe el a lep@da erorile italice }i a se re^ntoarce ^n s$nul adev@ra]ilor cre}tini. Astfel Mihai Viteazul caut@ s@ ^mpace interesul s@u politic cu pref@c@toriile de temeri de con}tiin]@ a boierilor s@i”.1 Anticatolicismul lui Mihai a fost speculat ^n istoriografia noastr@, confund$ndu-se protec]ia }i ajutorul efectiv acordat Ortodoxiei de c@tre domnul muntean cu o valid@ atitudine anticatolic@. Jocurile politice complicate din epoc@, m@iestrit redate de Manole Neagoe, ne ^ndeamn@ s@ studiem }i politica religioas@ a Domnului mai nuan]at. Mihai a avut parte de admiratori }i de detractori (cronicarul István Számosközy fiind un corifeu al ultimilor),2 dup@ cum }i ^n istoriografia noastr@ personalit@]ile politice care au avut tangen]@ cu Mihai fiind evaluate ^n func]ie de raportarea pozitiv@ sau negativ@ fa]@ de acesta. Credem c@ lucrurile trebuie }i aici nuan]ate, corifeii politici ai acelor timpuri fiind prizonierii unor mentalit@]i specifice. Rudolf al II-lea, ^mp@rat al Sacrului Roman Imperiu (1576-1611, detronat de fratele s@u, Matias, }i mort ^n 1612)3 a fost din tinere]e o persoan@ singuratic@ }i foarte susceptibil@. Educat la Curtea Spaniei, ^n anturajul lui Filip al II-lea, amenin]at de repetate comploturi, iritat de Papa prin nun]ii incompeten]i }i incul]i care î

1. Xenopol, A.D. – Istoria rom$nilor din Dacia Traian@, ed. a III-a, Bucure}ti, 1927, vol. V, p. 189. Idem, ibidem, vol. III, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1988, text }i note stabilite de Nicolae Stoicescu }i Mariana Simionescu, p. 163, unde afirma]iile sunt corectate. 2. A se vedea faimosul epitaf: „Michaeli Vaivodae: Hic iacet ille ferus/latro merus et Nero versus!/Cacus, atrox Dacus,/Scelerum lacus,/ille Valachus./Hac qui transibis,/bis terque cacabis et ibis.”, ^n Monum. Hungar. Scriptores, XXX, 151, }i Cr@ciun Ioachim – Cronicarul Szamosközy }i ^nsemn@rile lui privitoare la rom$ni, Cluj, 1928, p. 157. 3. Cititorului rom$n î este accesibil volumul lui Dauxois, Jacqueline – %mp@ratul alchimi}tilor, Rudolf al II-lea de Habsburg, Ed. Allfa, Bucure}ti, 1999. . 80 . erau trimi}i,4 }i-a g@sit refugiu ^n colec]iile de art@ }i ^n alchimie. Fra]ii s@i erau persoane mult mai pragmatice, complot$nd ei ^n}i}i ^mpotriva lui. Lumea picturilor lui Arcimboldo î sugera grotescul peisajului social mediocru de la Curte. Alchimia î oferea r@spunsurile }i refugiul doctrinar pe care ^n zadar î c@utase aiurea. Alchimia acelor timpuri era cu totul altceva dec$t cea a secolului al XVIII-lea }i a pleiadei de }arlatani succesivi. Nimeni altul dec$t Sf. Toma d’Aquino î dedicase dou@ mici opuscule: „De lapide philosophico” }i „Tractatus D. Thomae de Aquino datus frati Reinaldo in arte Alchemiae”.5 Alchimia era, de fapt, o }tiin]@ arcan@ a realiz@rii spirituale, uz$nd de un simbolism chimic. Intelectul, ra]iunea }i psihicul urmau s@ fie transfigurate prin har, munc@ }i rug@ciune, alchimistul adev@rat pendul$nd ^ntre Laboratorium }i Oratorium. Desigur c@ }arlatanii s-au ^nfipt }i ei ^n acest domeniu, ^ncerc$nd s@ interpreteze simbolul alchimic ad litteram. Odat@ alchimistul (auto)realizat, devenind adept, el putea s@ influen]eze ^n mod corespunz@tor societatea. A}a se explic@ interesul lui Rudolf al II-lea fa]@ de Arta alchimic@, precum }i activitatea la curtea lui a lui John Dee,6 agent al Elisabetei I, a astronomilor (}i astrologilor) Tycho Brache sau Keppler, a lui Sendivogius; doctrina alchimic@ a Cur]ii va fi ilustrat@ ulterior de doi doctori erudi]i: Michael Maier, ^n celebra „Atalanta Fugiens” }i Heinrich Khunrath – „Amfiteatrum Eternae Sapientiae”.7 Tradi]ia esoteric@ a lui Rudolf se va perpetua mult@ vreme la Praga, devenind }i subiectul unor divulg@ri roman]ate ale romanelor lui Gustav Meyrink († 1932): „Golem” }i „%ngerul de la

4. Dauxois, op.cit., p. 254 sqq. 5. Tommaso d’Aquino – L’Alchimia ovvero Trattato della Pietra Filosofale, Ed. Newton Compton, Roma, 1996, studiu }i comentarii de Paolo Cortesi. 6. John Dee – De Heptarchia Mystica, Ed. Atanor, Roma, 1986; Idem – La monade hiéroglyphique, Ed. Sebastiani, Arché, Milano, 1975, ultima dedicat@ lui Maximilian al II-lea. 7. Michael Maier – Atalanta Fugiens, Ed. Mediteranee, Roma, 1984; Heinrich Khunrath – Amphithéatre de L’Éternelle sapience, Arché, Milano, 1990; texte care au influen]at }i arta muzicii }i arhitectura baroc@ a epocii. . 81 . fereastra de Occident”.8 Un text doctrinar fundamental studiat de Rudolf a fost cel al lui Salomon Trismosin, maestrul lui Paracelsus: „L$na de Aur sau Floarea Comorilor”, editat@ ^n 1598.9 Este evident c@ raport$ndu-se la aceste reguli arcane, }i sub influen]a unor consilieri mai mult sau mai pu]in demni, supus zvonurilor contradictorii, Rudolf nu putea lua decizii corecte, dec$t ^n urma inform@rilor directe }i a contactelor personale cu diferi]ii protagoni}ti ai evenimentelor. Mihai Viteazul l@sare o impresie favorabil@ lui Rudolf, de}i acesta fusese indus ^n eroare de }tiri contradictorii cu privire la domnul muntean, at$t ^nainte, c$t }i dup@ ^nt$lnirea lor din prim@vara anului 1601. A}a se explic@ }i apari]ia portretului domnitorului ^n tabloului lui Frans Francken – „Cressus ar@t$ndu-i lui Solon bog@]iile sale”, aflat ^n colec]ia lui Rudolf.10 Rudolf dorea s@ devin@ Monarhul Universal, nu at$t ^n sens geografic, ci mai ales ca realizare spiritual@; de aici }i inamici]ia fa]@ de turci. Pentru rec$}tigarea Ungariei avea nevoie de Transilvania, punct geo-politic fundamental ^n consolidarea grani]ei meridionale a Imperiului. Politic, era fascinat de figura lui Carol Quintul, iar personal era un catolic tradi]ionalist, manifest$nd mereu ne^ncredere fa]@ de variantele categorice ale Reformei, ^n care se ^nscriau ^n acea vreme calvinismul sau unitarianismul. Avea }i un confesor personal, p@rintele Ioan Pistorius, unul din pu]inii preo]i cul]i care-l puteau ^n]elege. Monarhia cre}tin@ universal@, guvernat@ de un Adept printre regi, }i de un Rege al Adep]ilor – iat@ idealul lui Rudolf, f@r@ de care

8. Meyrink Gustav – Il Golem, Ed. Newton Compton, Roma, 1994 (exist@ o traducere extrem de defectuoas@ ^n limba rom$n@, ap@rut@ ^n 1990, la Editura Univers); Idem – L’angello della finestra d’Occidente, Libreria Romana, Roma, 1992. Ultimul este un roman fundamental pentru ^n]elegerea epocii }i a contactelor doctrinare rudolfiene. 9. Salomon Trismosin – Il Toson d’oro o il Fiore dei Tesori, Ed. Mediterranee, Roma, 1994. Carte fundamental@, care ne introduce }i ^n semnifica]ia ocult@ a Ordinului L$nii de Aur, patronat de Casa de Austria. 10. Tablou reprodus }i ^n monografia lui Manole Neagoe; Rudolf apare ca }i Cressus, Mihai f@c$nd parte din suita lui. A}a se explic@ }i recunoa}terea lui ca Domnitor al Munteniei }i Moldovei, }i doar guvernator al Transilvaniei (sept. 1600). Cf. Xenopol, op.cit., vol. III (ed. 1988), p. 306, nota 12. . 82 . nu vom putea ^n]elege conduita lui, }i lipsa total@ de pragmatism de care acesta a dat dovad@. A}a se explic@ }i abdicarea sa for]at@, indus@ de arhiducele Mathias.11 George (Giorgio) Basta de Sathmar,12 cum ^i pl@cea s@ se intituleze, albanez italianizat, bun tactician militar, apare din relat@rile contemporanilor ca un om doritor de glorie, doritor a se ^nscrie ^n galeria condotierilor de epoc@. Cine nu remarc@ similarit@]i cu caracterul lui Wallenstein, omul forte al R@zboiului de Treizeci de Ani? Spre deosebire ^ns@ de Wallenstein, Basta nu a avut inteligen]a politic@ a acestuia. Specula]iile politice ^n care Mihai va excela ^i vor fi str@ine albanezului, care va reac]iona ^n consecin]@. Era inevitabil conflictul cu Mihai; cei doi aveau mentalit@]i prea diverse pentru a se putea ^n]elege. G$ndirea cazon@ a generalului Basta este cauza formal@ a deciziei de a-l ^nl@tura pe Mihai. %nt$lnirile dintre cei doi erau marcate ^ntotdeauna de o antipatie abia disimulat@. Cert este c@ Basta nu dorea s@ serveasc@ sub ordinele Viteazului }i era ^ntr-o permanent@ gard@ asupra voievodului, urm@rindu-i fiecare mi}care. %n vara lui 1601, c$nd cei doi trebuiau s@ coopereze, Basta ^l suspi- ciona pe domn c@ ar tr@da. Fie c@ a interceptat scrisorile acestuia, fie c@ ar fi primit bani de la Ieremia Movil@ cu scopul de a-l asasina, fie c@ trimisese deta}amentul condus de Jacques de Beauri s@-l invite la o discu]ie, eventual s@-l aresteze }i, ^n caz de opunere de rezisten]@, s@-l asasineze,13 Basta era decis s@ se scape de un personaj pe care nu-l putea controla. Nobilimea transilvan@, ca, de altfel, }i cea muntean@ sau cea moldovean@ ^}i urm@rea interesele proprii, planurile vizionare ale lui Mihai st$rnind reac]ii din cele mai diverse: scepticism, groaz@, revolt@ sau entuziasm, ^n func]ie }i de succesele sau insuccesele domnului muntean. %n}i}i fra]ii Buze}ti ^n 1601 ^l recuno}teau ca domn pe Simion Movil@ ^n Muntenia; ardelenii ^l primeau triumfal pe Mihai ^n 1599 ^n Alba-Iulia, ca ^n 1600 s@ se r@scoale ^mpotriva lui, divi-

11. Dauxois, J., op.cit., p. 46-58, 250-272, 311 etc. 12. Ibidem, p. 253. 13. Xenopol, op.cit. (ed. 1988), vol. III, p. 278-286, 310-311 (notele); Neagoe, M., op.cit., p. 212-215. . 83 . z$ndu-se apoi ^n raport cu pozi]ia acestuia ^n 1601.14 Edificant este }i faptul c@ ^n momentul atacului asupra domnului, ^n 19 august 1601, doar doi nobili maghiari s-au ridicat ^n ap@rarea domnului rom$n: Ludovic Rákoczi (r@nit la g$t) }i Johannes Bekény (ucis }i el atunci), al@turi de al]i 16 servitori. Boierii rom$ni s-au dumirit prea t$rziu.15 Basta ^nsu}i a acceptat (dup@ unii, chiar el a dispus) ca trupul lui Mihai, dup@ ce a fost expus pe C$mpia Turzii, s@ fie ^ngropat ^n ctitoria sa din Alba-Iulia, permi]$nd paharnicului Turturea s@-i duc@ capul la M@n@stirea Dealul.16 Cine erau protagoni}tii Scaunului Petrin din vremea lui Mihai Vod@? Sixt al V-lea (Felice Peretti) domnise ^ntre 1585-1590, ilustr$ndu-se printr-un rigorism moral radical, fiind adept convins al Reformei Tridentine. Urban al VII-lea (G.B. Castagna) a domnit 13 zile ^n 1590, urmat fiind de al]i doi papi cu domnie scrut@: Grigore al XIV-lea (Niccolo Sfondrati) (1590-1591) }i Inocen]iu al IX-lea (G. Facchinetti) (1591). To]i ace}tia erau candida]ii prefera]i ai lui Filip al II-lea, regele Spaniei. Tot datorit@ lui Filip al II-lea a ajuns la tron Ippolito Aldobrandini, ^n 1592, lu$ndu-}i numele de Clemente al VIII-lea. A domnit p$n@ ^n 1605, c$nd a c@zut r@pus de un atac vasculo-cerebral, consecin]@ a gutei. Av$nd o evlavie personal@ exagerat@, acest lucru nu l–a ^mpiedicat s@-}i promoveze nepo]ii, unul din ei devenind cardinal la 14 ani, }i s@-}i mute mereu reziden]a, etal$nd un fast al cur]ii pontificale remarcat de contemporanii s@i. Fusese anterior nun]iu ^n Polonia, cuno}tea deci situa]ia din Europa Oriental@, }i era un adept convins al politicii spaniole. Intransigent din punct de vedere dogmatic, s-a ^ngrijit de tip@rirea c@r]ilor de cult }i a Vulgatei conform doctrinei tridentine; l-a creat cardinal pe Sf. Robert Belarmin, Sf. Filip Neri fiind unul din intimii s@i, iar istoricul

14. Tratatele lui Xenopol sunt relevante. Idem monografia lui Manole Neagoe. 15. A se vedea excelentul articol al lui Anghel Gheorghe – A fost re^nhumat corpul marelui voievod Mihai Viteazul ^n catedrala sa din Alba-Iulia? , ^n „Apulum”, revista Muzeului Na]ional din Alba-Iulia, nr. 27-30/ 1990-1993, p. 311-323, mai ales p. 313-318; Basta le scrisese boierilor rom$ni „s@ nu fie tri}ti, ci s@-}i aleag@ alt domn”, el personal recomand$ndu-l pe Marcu, fiul lui Petru Cercel. Cf. art.cit., p. 313-314. 16. Ibidem, p. 317-319. . 84 . Cesare Baronio confesorul s@u. Din 1595 a urm@rit cu aten]ie controversele legate de „Scientia media” a Pr. Molina }i disputele aferente dintre iezui]i }i dominicani vis-á-vis de har, liberul arbitru }i Providen]a Divin@. Ceea ce i-a absorbit aten]ia a fost conflictul dintre Spania }i Fran]a, ca }i politica religioas@ a lui Henric al IV-lea, intrigat fiind de Decretul de Toleran]@ de la Nantes. Afacerile din Orientul Europei au c@zut pe plan secundar, fiind gestionate de nepo]ii s@i, mai mult sau mai pu]in competen]i.17 Fiind adept al Reformei Tridentine, considera caduc conciliul }i spiritul din 1439 de la Floren]a. Practic, acest pap@ va inaugura formula restaur@rii unit@]ii biserice}ti prin Unirea de la Brest (1595), dup@ o formul@ sau/sau; sau cu Roma, sau cu Bizan]ul. Incluziune eclesiastic@, }i nu unire adev@rat@. Cu o asemenea mentalitate, este sigur c@ politica eclesiastic@ a lui Mihai Viteazul ^i ap@rea cel pu]in ambigu@, pentru acest pap@ ritul latin }i tradi]ia roman@ fiind normative. Raporturile lui cu Rudolf nu au fost nici ele cordiale, lucru demonstrat anterior. Formalismul rigid politico-social spaniol ^}i avea complementul pe tronul petrin prin papii ale}i dintre cardinalii agrea]i de regele Spaniei. Rapoartele pe care le primea Papa de la nun]ii s@i din Polonia, Transilvania sau Praga puteau s@-l lase descump@nit. Germanico Malaspina din San Severo, nun]iu ^n Polonia }i mai apoi ^n Transilvania, ^n mod cert nu a corespuns misiunii cu care a fost investit de Pap@. Clement al VIII-lea delegase pe cardinalul Henrico Caietano ^ntr-o misiune special@ pe l$ng@ Malaspina, aflat pe atunci ^n Polonia, ^n aprilie 1596, s@ ^ncerce s@-l pacifice pe Sigismund Báthory cu Regatul Polon, pe chestia interven]iilor poloneze din Moldova. %n Transilvania pe atunci nun]iu era Alfonso Visconti de Cervia, c@ruia Malaspina ^i scria: „Aderarea la Lig@ mi se pare c@ nu serve}te dec$t ca mijloc pentru a ajunge la alte ]eluri, ceea ce este cu totul altceva dec$t inten]ia Sanctit@]ii Sale, care a judecat c@ este foarte necesar@ coali]ia

17. Rendina, Claudio – I Papi – Storia e segreti, Ed. Newton Compton, Roma, ed. II, 1996, p. 543-549; Kelly, J.N.D. – The Oxford Dictionary of Popes, Oxford University Press, Oxford, ed. 1990, p. 275-276. . 85 . a}a cum a ^ncercat s-o fac@” (10 februarie 1597).18 %n aceea}i scrisoare, Malaspina se recuno}tea dep@}it de conflictele dintre polonezi }i imperiali. Tot Malaspina s-a amestecat ^n problema familiei Báthory: astfel pe cardinalul Andrei Báthory, catolic laic, numit beneficiar al episcopiei Varmia (Polonia), cu dispens@, l-a hirotonit subdiacon, spe- r$nd c@-l va putea re]ine ^n afara problemelor politice; acela}i Andrei Báthory, care ^mpreun@ cu fratele s@u {tefan au complotat ^mpotriva lui Sigismund, }i c@rora, ^n urma unor promisiuni de fidelitate, la ini]iativa lui Malaspina, au fost gra]ia]i de v@rul lor.19 Malaspina a continuat s@-l sus]in@ pe Andrei Báthory, care urm@rea s@-l instaleze domn ^n Moldova pe fratele s@u {tefan, ^mpotriva lui Ieremia Movil@, om verificat al politicii poloneze, f@c$ndu-se astfel cop@rta} unei iresponsabile aventuri politice.20 Acela}i Malaspina ^i scria ^n 14 puncte, ^n 7 iunie 1597 nun]iului Speciano, la Praga, amestec$ndu-se ^n problemele Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti: la litera N scria: „Mi s-a spus s@-mi amintesc de oferta f@cut@ de Mihai prin solul s@u Majest@]ii Sale Regelui (Poloniei, n.n.) la sf$r}itul Dietei }i de st@ruin]a de a fi primit sub protec]ia acestui regat, cum este }i Ieremia }i s@ fie recomandat Turcului de c@tre ambasadorul Poloniei la Poart@, }i pentru a-i ob]ine iertarea ofenselor din trecut, }i cum voievodul ^nsu}i, pentru a-l asigura pe Majestatea Sa c@ procedeaz@ cu sinceritate, se oferea s@-i dea ostatec un fiu: }i cu toate acestea senatorii au hot@r$t s@ nu fie primit sub protec]ie, nici s@ se scrie ^n favoarea lui. Aceast@ hot@r$re a fost luat@ s@ nu se dea nici m@car umbr@ de b@nuial@ ^mp@ratului sau principelui Transilvaniei”. %n 22 iunie 1597, nun]iul Speciano f@cea pe aceast@ scrisoare urm@toarele adnot@ri: la punctul K: „Nimeni nu se ^ndoie}te

18. Veress Andras (Andrei) – Relationes Nuntiorum Apostolicorum in Transilvaniam missonum a Clemente VIII-o. 1592-1600, Budapest, 1909, p. 267-268. 19. Ibidem, p. 269-272; Card. Caetano scria lui A. Visconti ^n 24 }i 27 ian. 1597, inclusiv despre hirotesirea subdiaconal@ a cardinalului Andrei Báthory. 20. Scrisoare din 1 dec. 1596, ^n Veress Andrei – Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti, vol. V, Bucure}ti, 1932, p. 49. . 86 . c@ polonii ar fi ocupat [ara Rom$neasc@, dac@ o puteau face, cum au f@cut }i cu Moldova, }i ar face-o }i acum cu g$ndul c@ nu-i va displace Turcului, ^n a c@rui st@p$nire va r@m$ne [ara Rom$neasc@ }i Moldova, iar lucrurile vor ajunge ^n situa]ia de la ^nceputul r@zboiului”. La punctul N Speciano nota: „Se }tie c@ Valahul a venit la ^mp@rat }i a ob]inut tot ce a dorit de la el }i de la principele Transilvaniei”. Importante sunt }i observa]iile f@cute asupra perspi- cacit@]ii lui Malaspina (privitor la ocuparea Moldovei de c@tre polonezi): „El n-a dezaprobat faptul, ci din contr@ l-a aprobat pentru a onora na]iunea polon@, lucru incomparabil cu sarcina unui nun]iu. El trebuie s@ }tie c@ este nun]iul Papei }i nu al unui alt principe }i a fost trimis s@ ajute ^n lucrurile spirituale }i nu ca s@ controleze ^n cele temporale, cum a f@cut ^n trecut cu acele propuneri care toate au fost zadarnice”. (s.n.) Impecabil scris. Dar este interesant@ }i ^ncheierea: „Cine va citi aceste r@spunsuri s@ cread@ c@ ^ntr-adev@r nu s-a urm@rit altceva dec$t binele public, f@r@ inten]ia de a v@t@ma ^ntr-o form@ sau alta, pe numitul monsignor (Malaspina, n.n.), care-mi este prieten de mul]i ani }i este ^nzestrat de Dumnezeu cu multe calit@]i }i ar putea ajuta foarte mult Sf$nta Biseric@, dac@ s-ar ab]ine de la anumite vanit@]i, – c@ci altceva nu poate s@ fie –, lucru pe care nu l-a f@cut, de}i a fost f@cut atent de mai multe ori, cu dragoste, at$t prin scrisori, c$t }i prin prieteni”.21 (s.n.) %n 30 iunie 1597 acela}i nun]iu Speciano scria cardinalului Ca- etano: „N-a ^nv@]at s@ navigheze ^n siguran]@, cu toate naufragiile trecute }i acum se ocup@ de alt@ afacere din care poate urma o noutate pentru [ara Rom$neasc@”,22 referindu-se la acela}i Malaspina }i la amestecul s@u incompetent ^n tentativa de a face incursiuni ^n Muntenia din partea du}manilor declara]i ai lui Mihai. O descalificare evident@ pentru cel care ar fi trebuit s@ reprezinte interesele Papei, venit@ din partea unui coleg de-al s@u, foarte autorizat. Malaspina ^l va sus]ine ^n continuare pe cardinalul Andrei Báthory, ale c@rui combina]ii politice vor da mult de furc@ domnitorului

21. Hurmuzaki, Eudoxiu de – Documente privitoare la istoria rom$nilor, Bucure}ti, vol. XII, p. 301-304. 22. Hurmuzaki, op.cit., vol. XII, p. 306. . 87 . muntean, cardinal care prin vanitatea lui va dori s@ se c@s@toreasc@ (cu dispens@, desigur!) ^nc@lc$nd statutul eclesiastic c@ruia î jurase credin]@ „p$n@ la v@rsarea s$ngelui”. Dup@ b@t@lia de la {elimb@r, cardinalul va fi asasinat ^n Secuime, g@sindu-}i un sf$r}it consecvent ac]iunilor sale.23 Acela}i Malaspina, pe care Mihai ^l ]inuse sub supraveghere, }i care î purta (evident) antipatie, ^l descria pe principele muntean ca: „om f@r@ ^nv@]@tur@, ^nc$t abia ^}i poate isc@li numele }i nu cunoa}te alte limbi ^n afar@ de cea rom$neasc@ }i de cea turceasc@, dar este foarte priceput la viclenii }i }iretenii, nest@vilit de legi, nestatornic }i crud din fire, aplecat spre desfr$u, dispre]uitor de sfaturi, repezit, }i dup@ spusele mitropolitului de T$rnovo, netem@tor de Dumnezeu.”24 Cu un asemenea reprezentant diplomatic este evident c@ abilul politician care era Clement al VIII-lea s@ fie total derutat, cu at$t mai mult cu c$t ^n 7 oct. 1595 î trimitea urm@toarele instruc]iuni lui Malas- pina: „Am ^n]eles bucuros ra]iunile pe care le pretinde Polonia asupra Moldovei }i ^mi vor servi spre a r@spunde ^n diferite ocazii. Am citit de asemenea multe jur@minte f@cute regilor Poloniei de acei voievozi. (...) M@ doare c@ lucrurile au ajuns p$n@ aici, ^nc$t pe viitor nu vor fi ^n]elese dec$t ra]iunile care vor sta, cum se zice, pe muchie de cu]it. Totu}i, din acest loc s-au luat toate m@surile }i s-au depus toate str@duin]ele prev@z$ndu-se toate ^nt$mpl@rile nepl@cute ce ar putea urma, at$t pe l$ng@ principele Transilvaniei, c$t }i pe l$ng@ ^mp@rat, }i au fost re^nnoite toate angajamentele, dar va trebui, de asemenea, ca }i acolo s@ se lase cel pu]in speran]a c@ se va urma aceea}i cale, adic@ oamenii s@ se hot@rasc@ s@ lupte ^mpotriva turcilor ^mpreun@ cu acele provincii ^n ofensiv@, c$t }i ^n defensiv@ (adic@ Muntenia }i Moldova, n.n.). Ne este }i sil@ s@ ne g$ndim c@ s-ar putea ^nt$mpla ca ei (polonezii, n.n.) s@ pun@ m$na pe acele ]@ri, poate cu g$ndul

23. Neagoe, op.cit., p. 146-176; despre inten]iile matrimoniale ale lui Andrei Báthory, care vroia s-o ia de so]ie pe arhiducesa Maria Christierna, fosta so]ie a lui Sigismund, comi]$nd astfel }i o impietate moral@, vezi ibidem, p. 163. 24. Xenopol, op.cit., ed. 1988, vol. III, p. 305, notele 4 }i 5. Or, se }tie c@ rela]iile lui Mihai cu mitropolitul de T$rnovo, Dionisie Rally, au fost mai mult dec$t cordiale. Pe l$ng@ incompeten]@, Malaspina adaug@ }i rea credin]@. . 88 . de a le ceda c$nd Turcul ar numi alt voievod, lucru u}or de f@cut, }i pe care Turcul î va }i face cu g$ndul de a-i subjuga pe polonezi ^n alt@ form@, ^ndat@ ce vor ^nceta furtunile acestea. Atunci va fi imputat@ polonezilor vina propriei lor ruini, la fel ca }i a altora, pentru ca cele petrecute p$n@ acum î fac s@ cread@ c@ Transilvanul va fi ^n stare s@ apere el provinciile, de vreme ce numai cu o parte a armatei a putut s@ se opun@ lui Sinan...”. %n acela}i document Papa }i-a exprimat ^ngrijorarea despre conduita cardinalului Andrei Báthory, care dorea s@ r@spund@ invita]iei cancelarului Zamoyski, dorind s@ fie insediat ^n „acele provincii”; Papa prefer@ ca Báthory s@ fie sf@tuit s@ mearg@ pe c$tva timp la Roma.25 Cezare Speciano, nun]iul de la Praga, î reamintea lui Malaspina de priorit@]ile momentului (20 oct. 1595): c@ ^mp@ratul dorea ca regele polon s@ „se rup@ de turci”, intr$nd ^n coali]ia imperial@; „}tim c@ Sanctitatea Sa nu dore}te nici un alt lucru mai mult dec$t s@ scape aceste provincii de jugul turcesc”.26 Acela}i nun]iu, Speciano, avea deja dubii despre colegul s@u Malaspina: „Oare nu s-a ^n}elat }i nu ^n}eal@ pe al]ii?”.27 Cum s-a achitat Malaspina de sarcinile trasate de Papa am v@zut anterior. %n 5 ian. 1593 Malaspina î scria cardinalului Cinzio Aldobrandini, nepot al Papei, despre intrigile lui Edward Barton, agentul reginei Angliei, av$nd ca scop ^nl@turarea iezui]ilor din Principatele Rom$ne. Aron Tiranul ^ns@ nu se arat@ str@in de catolici.28 Alessandro Comuleo scria ^n 31 mart. 1594 cardinalului de St. Giorgio despre disponibilitatea lui Aron Vod@ de a ^ndeplini planurile

25. Hurmuzaki, op.cit., vol. III, p. 136; alte instruc]iuni papale date lui Malaspina (^n 1 }i 9 iulie 1595) preced liniile directoare de mai sus; Malaspina e sf@tuit s@ str$ng@ leg@turile cu Msgr. Spinelli de Cremona (viitor nun]iu ^n Praga), }i s@ nu se acuze reciproc. Cf. Ibidem, III/2, 117-119; A se vedea }i Hurmuzaki, op.cit., III/2, 121. Despre alte pl$ngeri ale lui Speciano contra lui Malaspina: cf. Idem, XII, 25, nota.; Despre pruden]a recomandat@ de Pap@ lui Sigismund Báthory, ^n privin]a ac]iunilor din 1595 (scrisoare ^n 22 iul. 1595) tot lui Malaspina: cf. Ibidem, III/2, 123-124. 26. Hurmuzaki, op.cit., XII, 128. 27. Ibidem, XII, 130. 28. Karalevskij, Chiril – Bernardino Quirini, episcop de Arge}, 1591-1595, ^n „Revista Catolic@”, nr. 1/1915 (IV), p. 188-189. . 89 . Papei; aceasta cu at$t mai mult, cu c$t Aron fusese la Roma ^n vremea Papei Sixt al V-lea }i f@cuse o profesiune de credin]@ catolic@ ^naintea cardinalului de Santa Severina, rector al Colegiului Grec.29 Se confirm@ deschiderea spiritual@ dovedit@ de Aron Vod@, victim@ a iresponsabilei ambi]ii a lui Sigismund Báthory. %n 8 iun. 1595 Cesare Speciano ^i scria lui Malaspina, atr@g$ndu-i aten]ia asupra crizei cauzate de polonezi ^n Moldova, dar }i felicit$ndu-l pentru „lucrul bun c@ i-a adus pe episcopii ruteni ortodoc}i s@ asculte de Vicarul lui Hristos pe p@m$nt }i i-a trimis s@ o fac@ la Roma”.30 F@r@ ^ndoial@, Malaspina ca nun]iu ^n Polonia ^n acel timp s-a implicat activ ^n Unirea de la Brest. Dintr-o scrisoare a card. Cinzio Aldobrandini c@tre Malaspina (24 iun. 1595) pe baza relat@rilor nun]iului Alfonso Visconti de Cervia afl@m c@ „ortodoc}ii din [ara Rom$neasc@ }i Moldova l@sau s@ se cread@ c@ eliber$ndu-se acele ]@ri de sub jugul turcesc, se vor reconcilia cu Scaunul Apostolic }i vor reface unirea cu Sf$nta Biseric@ Catolic@, pentru care (Visconti) cere instruc]iuni, pentru a }ti cum s@ ac]ioneze ^ntr-o afacere at$t de important@”. Lui Visconti i s-a r@spuns s@ ia leg@tura cu Malaspina, acesta fiind implicat ^n asemenea tratative.31 Este regretabil c@ Malaspina nu a perseverat ^n aceast@ direc]ie, ^n loc s@ se implice ^ntr-un joc politic periculos. Spre deosebire de Germanico Malaspina, nun]ii Alessandro Comuleo }i Alfonso Visconti c@utau s@-}i ^ndeplineasc@ bine obliga]iile cu care au fost ^ns@rcina]i. A. Comuleo l-a vizitat pe Aron Vod@, trat$nd despre intrarea ^n alian]a anti-otoman@; acela}i voievod scrisese }i Papei, re^nnoind profesiunea sa de credin]@.32 Comuleo dorea s@-l fi ^nt$lnit }i pe Mihai Vod@, dar era prudent, consider$nd (^n urma jocului politic f@cut de domn – n.n.) c@ principele este prea legat de turci; ulterior a aflat de tratativele secrete ale domnului cu transilvanii.33 %n 15 ian. 1595 Papa d@dea o brev@ at$t pentru Aron Vod@, c$t }i pentru Mihai

29. Hurmuzaki, op.cit., III/1, p. 193-194. 30. Ibidem, III/2, 407-409; XII, 67-68. 31. Ibidem, III/2, 113-114; Karalevskij, art.cit., p. 193. 32. Veress, A. – Relationes..., p. 56. 33. Ibidem, p. 57; Hurmuzaki, II/2, p. 395. . 90 . Viteazul, recomand$ndu-l pe nun]iul Visconti. Pe Aron ^l ^ncuraja ^n deciziile luate, iar lui Mihai ^i recomanda pe nun]iu astfel: „Deoarece suntem convin}i despre Nobilitatea Ta ca m@rturisin- du-Te cre}tin dore}ti gloria lui Hristos }i prop@}irea cre}tin@t@]ii, pentru aceasta, aceluia}i nun]iu apostolic al Nostru, episcopului Alfonso, care merge at$t de aproape de provincia Ta, i-am poruncit ca ^n numele Nostru s@ vorbeasc@ cu Tine despre acelea ca }i cu Papa ^n persoan@, inclusiv despre cele legate de onoarea divin@ }i folosul domnului rom$n”.34 Nun]iul Visconti }i-a dat imediat seama de realit@]ile din spatele lui Sigismund Báthory, care-i cenzura rapoartele (astfel ^nc$t ^l obliga s@ scrie rapoarte oficiale }i secrete) }i posibilele leg@turi cu Mihai Viteazul.35 Mai mult, nun]iul a participat la lupta de la C@lug@reni, inform$ndu-l despre aceasta pe Papa (28 aug. 1595), dup@ cum celebra Sf. Liturghie ^n armur@, ministrand fiindu-i chiar principele Sigismund.36 Campania polonez@ care-l introducea pe Ieremia Movil@ ^n Moldova a avut }i repercursiuni religioase. Prin tratatul de vasalitate ^ncheiat de Ieremia cu regele polon Sigismund al III-lea Vasa, moldovenii erau echivala]i cu cet@]enii polonezi, iar Bisericile Catolic@ }i Ortodox@ erau recunoscute la paritate [email protected] S-a creat astfel premiza pentru viitoarea activitate a {colii Kievene, care a dat ca fruct pe Sf. Petru Movil@, stabilindu-se un cadru facil pentru intercomuniunea celor dou@ tradi]ii eclesiastice. Acela}i nun]iu Visconti a stat ^n spatele solicit@rilor la Curia papal@, determin$ndu-l pe Pap@ s@ se implice ^n campania anti-otoman@, ^nsufle]indu-l }i pe Mihai Viteazul.38 Visconti nu pierdea din vedere nici interesul unionist. Cinzio Aldobrandini ^i scria nun]iului (23.III.1596), r@spunz$ndu-i unei scrisori trimise ^n 4 mart.

34. Karalevskij, C., art.cit., p. 190-192; este primul contact ^ntre Mihai Voievod }i Clement al VIII-lea. 35. Veress – Relationes..., p. XXVI sqq.; Idem, Nun]ii Apostolici ^n Ardeal (1592-1600), ^n „Analele Academiei Rom$ne”; Mem. Sec]. Istorice, ser. III, tomul VIII, Bucure}ti, 1928, p. 328 sqq. 36. Idem, Relationes..., p. 107-108. 37. Karalevskij, C. – art.cit., p. 194-196; Hurmuzaki, op.cit., III, 485. 38. Veress, A. – Relationes..., p. 184-189. . 91 . acela}i an: „Afl$nd c@ vl@dicii din Moldova }i din Valachia stau }i a}teapt@ s@ vad@ cum reu}esc rutenii veni]i aici, deja str@dui]i pentru plecare, ca }i ei s@ se uneasc@ cu acest Sf$nt Scaun, acest lucru va fi foarte pl@cut lui Dumnezeu }i foarte oportun sub diferite aspecte, ca s@ se poate face un }i mai mare r@zboi ^mpotriva turcilor. Pentru aceasta }tiu c@ D. Voastr@ ^}i va bate capul cu pruden]a }i cu r$vna sa la ceea ce va servi...”;39 Sigismund Báthory }i Mihai Viteazul erau prin}i ^n jocul unionist, se pare c@ }i prin activitatea doamnei Velica Norocea, v@duva lui Vlad, domn al [@rii Rom$ne}ti.40 Acela}i Cinzio Aldobrandini aprecia lucid situa]ia politic@ }i op]iunile poloneze, imperiale sau ale nobilimii transilvane, acesta din urm@, preponderent calvin@ }i unitarian@, fiind adversara decis@ a imperialilor }i a Ligii Catolice.41 Tot el va atrage aten]ia asupra nestatorniciei principelui Sigismund Báthory, prototip al aventuris- mului politic42 }i care bloca ajutoarele trimise de Pap@ sau de Rudolf pentru campania anti-otoman@. Dup@ asasinarea lui Aron Vod@ la Vin]ul de Jos, se pare la instig@rile cancelarului transilvan de origine rom$n@, Iozsika, Mihai era convins c@ a pierdut un colaborator de n@dejde. %n 3 martie 1597 Visconti trimitea Papei o scrisoare a lui Mihai Viteazul.43 Nu cunoa}tem deocamdat@ con]inutul acestei scrisori. %nt$rziind r@spunsul, ^n 3 iulie 1597 Mihai ^i scrie Papei din nou: „Prea Sfin]ite }i Prea Fericite P@rinte, Negre}it }tiu c@ Sanctitatea Voastr@ }tie foarte bine cu c$t@ s$rguin]@ }i rapiditate am luat armele pentru cre}tin@tate, ^mpotriva du}manului comun }i c$t sunt de gata s@-mi dau }i via]a ^n slujba cre}tin@t@]ii, dar fiindc@ ^mi lipsesc osta}ii }i banii, care sunt for]a r@zboiului, am socotit c@ prin aceast@ scrisoare s@ m@ adresez din nou Sanctit@]ii Voastre, ca }i P@rintelui comun (s.n.), }i prin ea v@ rog foarte st@ruitor ca pe mine, care m@ aflu ^n at$tea str$mtor@ri }i ^nainte de to]i expus furiei du}manului prea crud, s@ binevoi]i a m@ ajuta, }i a m@ ^mbr@]i}a cu cea mai mare dragoste. M@ angajez ca

39. Ibidem, p. 193-194. 40. Veress, A. – Documente privitoare la istoria Ardealului..., vol. IV, p. 315. 41. Idem, Relationes..., p. 255-257. 42. Ibidem, p. 275. 43. Ibidem, p. 282-283; Idem, Nun]ii Apostolici..., p. 338. . 92 . prin ^ns@}i faptele s@ r@spund ^n a}a fel milostivirii Sanctit@]ii Voastre, ^nc$t s@ nu v@ c@i]i c@ m-a]i ajutat }i protejat ca pe un fiu al s@u. Timpul ne oblig@ s@ m$nuim armele, iar eu m@ preg@tesc dup@ puterea sl@biciunilor mele }i de pe urma pustiirii acestor s@rmane provincii, ce voi face ^n serviciul cre}tin@t@]ii va ar@ta izb$nd@. %ntr-aceea cu smerenie s@rut picioarele Sanctit@]ii Voastre }i V@ cer de la Cel Atotputernic c$t mai mul]i }i mai ferici]i ani. Dat ^n [ara Rom$neasc@ ^n ora}ul T$rgovi}te ^n ziua de 3 iulie 1597, Al Sanctit@]ii Voastre smerit fiu }i slujitor, Mihai” (semnat manu propria).44 Papa va r@spunde ^n 16 august 1597: „Iubite fiu, Nobil B@rbat, s@n@tate }i binecuv$ntare apostolic@! T@ria sufletului t@u }i ^nsufle]irea pe care o vedem din scrisorile tale, pentru ap@rarea bunului comun al cre}tin@t@]ii ^mpotriva du}manului comun cel mai periculos, Turcul, o apreciem mult ^n Domnul. Acest lucru ar trebui s@-l fac@ to]i principii cre}tini spre salvarea lor }i a altora. C$t ne prive}te pe noi, nim@nui nu-i este necunoscut c$te str@duin]e am depus ^n privin]a aceasta, c$t ajutor militar am dat }i este bine s@ cuno}ti }i tu c@ nu ne-am cru]at nici s$ngele nostru, pentru c@ ^n Ungaria sta]ioneaz@ cu armata noastr@ iubitul fiu, nobilul b@rbat Ioan Francisc Aldobrandini, nepotul nostru de s$nge }i c@pitan general, fiind gata la orice primejdie. Am cheltuit at$t de mult }i continu@m s@ cheltuim at$t de mult, ^nc$t acest scaun Apostolic, ^n care }edem din mila lui Dumnezeu nu mai poate face fa]@ cu puterile sale naturale, de aceea ne doare nespus de mult, ca ajun}i ^ntr-o criz@ b@neasc@ at$t de mare, nicicum nu-]i putem presta ceea ce ceri, de}i ^n mod sincer te iubim a}a de mult. Se cuvine ca tu s@ fii tare la suflet }i ^ncrez@tor, c@ci dac@ s-ar declara r@zboiul acelei ]@ri, nu ne ^ndoim c@ ducii no}tri ^]i vor veni ^n ajutor, c$t va sta Dumnezeu s@ apere pe lupt@torii cauzei sale }i s@ umileasc@ pe du}manul cel trufa}. Dat la Roma la s@rb@toarea Sf. Marcu sub inelul pescarului ^n ziua de 16 august 1597, anul al VI-lea al pontificatului nostru”.45

44. Karalevskij, C. – Bernardino Quirini..., ^n „Revista Catolic@”, IV (1915), p. 196-197. 45. Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 199. . 93 . Pe l$ng@ acest schimb epistolar, Mihai a mai dorit s@ trimeat@ soli la Pap@ }i la ^mp@rat pentru ajutoare, dar solii au fost „temporiza]i” de comisarul imperial Erich Lassota:46 unul din solii ajun}i la Praga din partea voievodului muntean, Mark Schonkabunk, a fost recomandat de Alfonso Visconti colegului s@u Speciano, pentru a i se facilita misiunea.47 Alfonso Visconti va demonstra }i de data aceasta luciditatea necesar@ func]iei cu care a fost investit. La fel o va face c$nd va aprecia corect speran]ele nobilimii protestante ardelene, care pl@nuiau s@-l aduc@ pe tronul principatului pe István Csaki sau pe István Bocskay, profit$nd de situa]ia critic@. Ace}ti doi corifei protestan]i nu-}i ascundeau atitudinea anti-catolic@ ostil@, pl@nuind }i alungarea episcopului Naprágy, a iezui]ilor, }i chiar prohibi]ia religiei catolice.48 %n 1598 ^n var@, la T$rgovi}te se aflau deja comisarii imperiali care urmau s@ monitorizeze preg@tirile de lupt@ anti-otoman@. Mihai va re^nnoi contactele cu Sf. Scaun. Cronicarul István Szamosközi va lansa ideea c@ Mihai, primind o scrisoare a Papei care-l sf@tuia s@ r@m$n@ devotat cauzei cre}tine, s@ se uneasc@ cu %mp@ratul }i s@ p@r@seasc@ schisma primejdioas@, ^ntorc$ndu-se cu toat@ inima ^n s$nul Bisericii Romane, ar fi str$mbat din nas, sf@tuindu-l pe Pap@ s@ lepede erorile italice }i s@ se ^ntoarc@ la comuniunea Bisericii R@[email protected] Falsul }i sarcasmul lui Szamosközi au f@cut carier@ ^n istoriografia rom$n@, fiind preluate de Al. Xenopol50 }i de aici la cercet@torii care nu s-au ostenit s@ aprofundeze rela]iile domnului muntean cu Sf. Scaun. Diversiunea lui Szamosközi se va perpetua ca stil p$n@ ^n zilele noastre: cronicarul, calomniindu-l pe Mihai, dorea s@-}i declame false simpatii catolice,

46. Ibidem, XII, p. 317; Veress, A. – Documente..., V, p. 95-96. 47. Hurmuzaki, op.cit., XII, 326; Veress, A. – Relationes..., p. 297. 48. Hurmuzaki, op.cit., XII, p. 329; Veress, A. – Relationes..., p. 305-308. 49. Szamosközi – Anale, II, 75. 50. Xenopol, Al. – Istoria rom$nilor din Dacia Traian@, ed. III, vol. V, 1927, p. 189; ^n edi]ia din 1988 (ed. IV), vol. III, p. 181. Xenopol explic@ acest gest ca fiind unul oportunist, pentru a ^nl@tura suspiciunea boierilor anti-catolici. %n edi]ia din 1988, notele ^ngrijitorilor edi]iei arat@ tenden]iozitatea informa]iei lui Szamosközi (p. 181, notele 20-21). . 94 . ^n acela}i timp detest$ndu-i pe catolici, dar }i pe ortodoc}i; este }i tehnica ecumenismului protestant actual, care profit@ din plin de dezbinarea ^ntre latini }i r@s@riteni, specul$nd diferen]ele tradi]ionale }i canonice }i profit$nd ^n perpetuarea diviziunii eclesiastice. Mihai, prin solul Hector Varsi din Chios, va trimite un nou mesaj Curiei romane (15 iunie 1598), mai precis cardinalului Petru Aldo- brandini, cer$nd ajutorul Papei: „Illustrisissime }i Reverendissime Domnul meu prea l@udat. Hot@r$ndu-m@ s@ duc la ^ndeplinire ceea ce at$ta vreme aveam ^n suflet, adic@ s@ trimit s@ viziteze }i s@ s@rute picioarele Prea Fericirii Tale }i odat@ cu aceasta s@-i fac@ cunoscut@ marea mizerie ^n care se afl@ aceast@ ]ar@ pustiit@, care deja de cinci ani trecu]i ^n fiecare zi are ^n spate pe du}manul comun al cre}tin@t@]ii ^n diferite locuri, dup@ cum bine va putea s@ v@ informeze pe Domnia Voastr@ Prea Ilustr@ domnul Ettore Varsi, omul meu, }i p@r. Evangelista Magno, care de mul]i ani se afl@ ^n aceste p@r]i. Fiind D. Voastr@ Prea Ilustr@ o persoan@ foarte puternic@ pe l$ng@ Sanctitatea sa, n-am voit s@ nu vin cu aceast@ rug@minte ca s@ binevoi]i a m@ servi, favoriza }i ajuta la Sanctitatea sa, ca s@ putem zdrobi }i birui acel du}man. F@c$nd aceasta, pe l$ng@ r@splata de la Dumnezeu, eu ^nsumi cu aceast@ s@rman@ ]ar@ voi r@m$ne mereu obligat. Cu aceasta f@c$ndu-v@ cuvenit@ plec@ciune v@ cer de la Domnul toat@ fericirea }i prosperitatea. Din [ara Rom$neasc@ 15 iunie. Al D-Voastre Prea Ilustre }i Prea Cucernice cel mai devotat frate pentru a v@ servi”.51 Papa va r@spunde ^n 12 octombrie 1598: „Iubitule fiu, Nobilul B@rbat, lui Mihai Principele [@rii Rom$ne}ti. Clemente Papa VIII. Iubite fiu, Nobil B@rbat, salutare }i bogat@ lumin@ a harului divin. ceva mai t$rziu dec$t am fi voit retrimitem la Noble]ea ta pe Hector Varsium, pe care l-ai trimis la noi. Motivul ^nt$rzierii este c@ ^n zilele trecute ^nt$i am fost bolnav, apoi a trebuit s@ ne odihnim pu]in pentru refacerea puterilor. Scrisorile tale ^ns@ le-am citit cu pl@cere, }i pe trimisul t@u l-am ascultat cu bun@voin]@, iar str@duin]a ta, ardoarea

51. Karalevskij, C., art.cit., p. 201-202. . 95 . }i perseveren]a cu care lup]i pentru ap@rarea binelui comun al cre}tin@t@]ii, ^mpotriva celui mai periculos du}man comun numelui de cre}tin nespus de mult ^ntru Domnul. C$t prive}te apoi problema legat@ de slava lui Dumnezeu }i folosul ^ntregului popor cre}tin, nim@nui nu-i este necunoscut c$t de mult ne-a stat totdeauna la inim@ acest lucru, dar fiind ^mpiedica]i de mari }i ne^ntrerupte cheltuieli }i aproape stor}i de orice putere financiar@ anul acesta, care este pe sf$r}ite, nu-i putem da nici un ajutor, ^ns@ ^n anul viitor, dac@ lucrurile vor merge pe f@ga}ul normal, ^]i vom da ajutorul cerut, ca s@ ^n]elegi c$t de mult apreciem virtutea ta. %n acela}i timp te sf@tuim st@ruitor s@ te alipe}ti cu toat@ inima de Biserica Catolic@ Roman@, columna }i t@ria adev@rului, s@ reflectezi cu r$vn@, dup@ ^n]elepciunea ta, c$t de grave }i multe rele a adus aceast@ schism@ periculoas@. De aici iau puterea cea mai mare du}manii credin]ei. Apoi ce lucru ^mbucur@tor }i fericit pot spera membrele care sunt desp@r]ite de capul lor? Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care a instituit o singur@ credin]@ }i a ^ntemeiat o singur@ Biseric@, pe Prea Fericitul Petru, Corifeul apostolilor, al c@rui loc }i autoritate f@r@ vrednicie noi o de]inem. A}adar trebuie c@utat@ }i p@strat@ acea unitate pe care str@mo}ii vo}tri din cele mai vechi timpuri au ]inut-o cu toat@ t@ria, ei care au recunoscut Sf$nta Biseric@ Roman@ drept mam@ }i ^nv@]@toare }i au venerat-o cu deosebit@ pietate. A}adar, dup@ ce vei lep@da schisma }i erorile, abia atunci se va putea spera de la milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, ca cel mai ^ngrozitor }i mai s@lbatec du}man, Turcul, va fi ^nvins }i r@pus. Deci tu, fiule, s@ iei aceast@ hot@r$re }i s@ o aduci la ^ndeplinire, cu binecuv$ntarea lui Dumnezeu, ca s@ aderi cu tot dinadinsul la Biserica Sf$nt@ Catolic@ ^n unitatea credin]ei }i a dragostei }i ^n lucrurile cele mai grele pe care le pot aduce vitregia vremurilor s@-]i po]i men]ine puterea sufletului t@u. Dumnezeu ^]i va fi ajutorul t@u }i ^n primejdiile care te ^nconjoar@ te va p@zi s@n@tos }i nev@t@mat. Dar ^n Ferrara ^n 12 oct. 1598, al VII-lea al Pontificatului Nostru”.52

52. Karalevskij, C., art.cit., p. 202-203; Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 199-200. . 96 . Despre scrisoarea papal@ trimis@ prin Ettore Varsi, Clement al VIII-lea l-a informat }i pe episcopul de Vác, ^n 14 oct. 1598, afirm$nd c@ l-a invitat pe domnul muntean s@ abandoneze schisma „cea primejdioas@”.53 Un pap@ cu mentalitatea lui Clement al VIII-lea nu mai putea judeca ^n termenii conciliului florentin, ci doar ^n rigorismul celui tridentin. Odat@ ce s-a ridicat problema „m@re]iei Divine”, desigur c@ Papa }i-a prezentat punctul s@u de vedere ^n aceast@ problem@. Suntem departe de gestul „scrisorilor la nas”, ^ns@. %n aceea}i ordine, de str$ngere a flancurilor cre}tin@t@]ii, se ^nscrie }i epistola lui Mihai Vod@ c@tre arhiducele Maximilian, trimis@ din Caracal, ^n 16 oct. 1598. Expun$ndu-i succint ideea unei campanii ^n Sudul Dun@rii, voievodul afirma: „Eu ^n toat@ dorin]a }i inten]ia mea nu urm@resc altceva dec$t nimicirea du}manului comun }i slava cre}tin@t@]ii”. Scrisoare fusese redactat@ ^n limba german@, }i ulterior tradus@ ^n limba spaniol@; traduc@torul spaniol ad@ugase }i „}i a Sfintei Biserici romane. {i cu acestea s@rut m$inile %n@l]imii Voastre }i m@ recomand vou@”.54 %n timpul prezen]ei sale ^n Praga, principele unificator rom$n a mai corespondat cu Papa, trimi]$ndu-i, se pare, }i un memoriu. Cunoa}tem r@spunsul Papei din 28 aprilie 1601: „Iubitul fiu, Nobilul B@rbat, lui Mihai, Voievodul [@rii Rom$ne}ti. Papa Clement al VIII-lea. Iubite fiu, Nobil B@rbat, salutare }i binecuv$ntare apostolic@! Am primit scrisoarea noble]ei tale pe care mi-ai trimis-o din Praga la 1 aprilie, ^n care ne descrii pe larg cele ce ]i s-au ^nt$mplat zilele trecute ^n diferite ocazii. Noi ^ns@ suntem cu toat@ bun@voin]a fa]@ de tine, }i cu voin]a favorabil@, din care motiv te ^ndemn@m foarte mult, ca ^n problema religiei, dintre toate cea mai grea, }i ^n acele lucruri care se ]in de credin]a catolic@, singura adev@rat@, s@ te compor]i dup@ cum se cuvine, cu sufletul deschis }i din toate punctele de vedere s@ procedezi sincer, cu inima curat@ }i cu

53. Karalevskij, C., art.cit., p. 203-204. 54. Hurmuzaki, op.cit., XII, p. 411-412; Bodea, Cornelia – O tip@ritur@ spaniol@ din 1599 despre campaniile lui Mihai Viteazul ^n Sudul Dun@rii, ^n Mihai Viteazul – Culegere de Studii, Bucure}ti, 1975, p. 184-188. . 97 . con}tiin]a dreapt@, ^n care este vorba de m$ntuirea sufletului t@u }i de o fericire statornic@, c@ci ^ndat@ ce vom avea despre tine suficiente garan]ii ^n a}a fel, ^nc$t fiind }i noi ap@ra]i }i cu sufletul siguri ^n acest lucru, abia atunci te vom favoriza cu toat@ hot@r$rea }i dragostea, }i c$t Dumnezeu ne va permite, ^]i vom fi de ajutor ^n orice ocazie care se va ivi. Vezi, a}adar, mai ales ce se cere de la tine }i mai presus de toate ce trebuie s@ faci: ceea ce dac@ vei face, vei st$rni mult mai eficace bun@voin]a noastr@ fa]@ de tine, ca prin ajutorul harului lui Dumnezeu, toate s@-]i urmeze cu succes }i ^n mod fericit. Dat la Roma la Sf. Petru, sub Inelul Pescarului, ^n ziua de 28 aprilie 1601, anul pontificatului nostru al X-lea”.55 Odat@ ce Mihai Viteazul ar fi fost vehement ^mpotriva Papei, nu vedem de ce i-ar mai fi cerut un sprijin care putea fi cel mult moral. Pe de alt@ parte, Papa primea informa]ii din cele mai variate, de la nun]ii s@i mai mult sau mai pu]in competen]i, dup@ cum }i la Curtea Rudolfian@ informa]iile despre voievodul rom$n erau din cele mai diverse. Mihai fusese un expert ^n jocuri politice; Papa dorea s@ fie sigur c@ ^n ceea ce prive}te biserica latin@, Mihai nu f@cea de asemeni un joc politic. Tonul scrisorii nu este deloc ofensator; dimpotriv@, cere doar o atitudine deschis@, declarat@. Putem concluziona }i noi c@ ideea cum c@ Papa ^l du}m@nea pe Mihai nu este dec$t o afirma]ie istoric@ pripit@.

55. Hurmuzaki, op.cit., vol. VIII, p. 214. Se fac referin]e }i la Arhivele Vaticanului, Reg. Clemente VIII, Epist. ad Princip., vol. 45, p. 99 b. . 98 . %n ce credea Mihai Vod@ Viteazul?

Geniul politic al voievodului rom$n fusese remarcat de to]i cei cu care acesta venise ^n contact, inclusiv de otomanii care c@utau s@-l ^mbuneze, sau s@ c$}tige timp pentru a lua m@suri suficiente ^mpotriva lui. Din toate studiile istorice consacrate domnului, dar }i din diferitele colec]ii documentare ce ilustreaz@ perioada respectiv@, rezult@ la modul evident c@ Mihai era fidel sus]in@tor al Ligii Cre}tine. Proba faptic@ evident@ este permanenta sacrificare a propriului principat, [ara Rom$neasc@, mereu expus@ ca teatru de b@t@lie }i de invazii. Mihai a oferit Muntenia ca principal teatru de r@zboi ^mpotriva otomanilor. Memoriile trimise lui Rudolf sau Ducelui Toscanei,1 redactate de Mihai, afirm@ obiectiv tocmai acest sacrificiu, prob@ elocvent@ a sincerit@]ii voievodului. Mihai era un cre}tin declarat – asupra acestui lucru nu pot exista ^ndoieli. Dezrobirea Bisericii Ortodoxe a constituit pentru el un scop principal.2 A}a se explic@ }i grija pentru Biserica Rom$neasc@ din Ardeal, care prin tratatul de vasalitate ^ncheiat de reprezentan]ii domnului cu Sigismund Báthory ^n 20 mai 1595, ^}i consfin]ea statutul canonic de dependen]@ fa]@ de Mitropolia T$rgovi}tei. %n urma acestui tratat, Mihai a ctitorit noul complex al Mitropoliei Rom$ne}ti din Alba-Iulia, unde ulterior va fi ^ngropat }i Aron Vod@ }i chiar Mihai. Prin acel tratat preo]ii rom$ni ^}i puteau str$nge nestingheri]i d@rile canonice, iar bl$ndul mitropolit Ioan de la Prislop, al c@rui nepot studiase la Colegiul iezuit din Cluj, la cererea sa,3 }i care a murit mai apoi ^n

1. A se vedea bun@oar@ Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el ^nsu}i, Astra, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 137. 2. {erb@nescu, Nicolae – Biserica str@bun@ }i prima unire politic@ a [@rilor Rom$ne sub Mihai Viteazul, ^n %ndrum@tor Pastoral, vol. I, Ed. Episcopiei, Alba-Iulia, 1977, p. 125-135. Pompiliu Teodor – Politica eclesiastic@ a lui Mihai Viteazul ^n Transilvania, ^n „Revista Istoric@”, nr. 5-6/1993, p. 473-489. 3. Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Ed. Jaca Book, Milano, 1982, p. 82. . 99 . faim@ de sfin]enie,4 avea o protec]ie canonic@ }i diplomatic@ recunoscut@ printr-un tratat oficial. Mitropolitul Ioan, apropiat de iezui]i, dar }i iubitor al propriei mitropolii, pe care a putut-o restructura cu ajutorul domnului muntean, a fost un adev@rat precursor al restaur@rii unit@]ii religioase. C@ nu o f@cea din oportunism se vede prin sf$r}itul lui ^n faima de sfin]enie, pomenit de Letopise]ul Cantacuzin, citat de Iorga ^n studiul men]ionat anterior. Episcopii Ioan Cernea de Vad, Serghie al Perilor, Petroniu al Mun- caciului, Efrem al Hebrei (l$ng@ Baia-Mare) s-au implicat activ nu numai ^n sus]inerea spiritual@ a voievodului, sub p@storirea mitropolitului Ioan (1585-1605).5 Mihai Vod@ a f@cut danii la m@n@stirea R$me]i (Alba), Biserica din {cheii Bra}ovului, ctitorind biserici la Lujerdea, Ocna Sibiului, F@g@ra}, T$rgu-Mure}, sau complexul mitropolitan de la Alba,6 }i acest lucru ^ntr-o perioad@ de lupte, de zbucium politic }i sufletesc. Tratatul ^ncheiat ^n vara lui 1598 cu imperialii consfin]ea prevederile celui din 1595, garant$nd exercitarea liber@ a religiei ortodoxe ^n Transilvania, protec]ia clerului }i interzicerea prozelitismului for]at.7 Mai mult, ^n 1599, Rudolf ^i scria lui Mihai, rug$ndu-l ca ^n Ardeal s@ permit@ desf@}urarea doar a cultelor catolic, ortodox }i luteran,8 fapt ce demonstreaz@ atitudinea tradi]ional@ a celor doi conduc@tori politici. Calvinii }i unitarienii urmai s@ fie proscri}i. Politica anti-protestant@ a celor doi domni avea o clarviziune politic@ (pr@bu}irea viselor politice restauratoare at$t ale lui Mihai, c$t }i ale lui Rudolf fiind subminate tocmai de protestan]i), care, din p@cate, nu a putut fi actual@ datorit@ complexei situa]ii din Ardeal }i oscil@rii politice tocmai a nobilimii protestante. Prin politica sa religioas@ ^n Ardeal, Mihai a c@utat s@ confirme }i alte privilegii pentru preo]i; Dieta Transilvan@ ^ntrunit@ la Alba-Iulia, ^n 20/27 iulie 1600, prin articolele § 29 }i § 30 decidea

4. Iorga, Nicolae – {tefan cel Mare, Mihai Viteazul }i Mitropolia Ardealului, ^n Analele Acad. Rom., ser. II, tom. XXVII, Bucure}ti, 1904, p. 16; trupul lui a r@mas intact, provoc$nd multe miracole. 5. {erb@nescu, N., art.cit., p. 131. 6. Ibidem, p. 131. 7. Ibidem, p. 128-131; Pompiliu, T., art.cit., p. 481-485. 8. {erb@nescu, N., art.cit., p. 483-485. . 100 . c@ preo]ii rom$ni sunt exonera]i de toate servitu]ile robotei, iar ^n cazul ^n care preo]ii care s-ar rec@s@tori, iar acest lucru nu ar fi raportat episcopului, satul respectiv s@ fie pedepsit cu 200 florini.9 M@surile anticalvine, antiunitariene, substituirea pastorilor protestan]i cu iezui]ii, prohibi]ia stabilirii evreilor ,se ^nscriu ^n politica domnului muntean ^n alian]@ cu Contrareforma Catolic@, dup@ cum se relev@ }i ^n excelentul }i obiectivul studiu al acad. Pompiliu Teodor.10 Acela}i academician a subliniat corect c@ prin m@surile domnului rom$n suntem ^n preajma unei consolid@ri a rela]iilor dintre etnie }i confesiune, care a devenit cheia de bolt@ a emancip@rii ^n viitor.11 Cum se comport@ Mihai Viteazul din punct de vedere confesional la Alba-Iulia? Iat@ o ^ntrebare care ne ajut@ s@ ne apropiem pu]in de intimitatea confesional@ a personajului. Letopise]ul publicat de Iorga ne descrie faimoasa ordalie cu ap@ sfin]it@, f@cut ^n Alba Iulia, ^n Catedrala Romano-Catolic@, ^nainte de ^nceperea construc]iei complexului mitropolitan. Nobilii apuseni opun$ndu-se proiectului, Mihai a ]inut un discurs ^n ap@rarea credin]ei sale, iar clerul ortodox }i cel catolic au preparat fiecare aghiasma, dup@ ritul }i tradi]ia proprie. La 25 de zile dup@ acest rit, aghiasma bizantin@ era proasp@t@, cea latin@ fiind alterat@. Recunosc$nd ^nfr$ngerea, apusenii i-au permis domnului s@-}i construiasc@ biserica mitropolitan@, garant$ndu-i ajutor }i protec]ie.12 Aceast@ legend@ nu poate fi folosit@ ca un argument anti-latin al op]iunii voievodului, ci ca cel mult dorin]ei acestuia de a vedea (legitim) ritul bizantin echivalent cu cel latin, }terg$ndu-se nenorocita mo}tenire a „toleran]ei” riturilor introdus@ de Conciliul Lateran al IV-lea (1204). F@r@ ^ndoial@, apropierea confesional@ dorit@ de Mihai, }i practicat@ prin exemplu personal (15 zile ascult@ Sf. Liturghie ^n ritul

9. Micu Moldovan, Ioan – Libertatea cuscientei in Transilvania, ^n Cipariu, Timotei, Archivu pentru filologia }i istoria, Blasiu, MDCCCLXVIII, Tip. Seminariului, p. 299-300; Pompiliu, T., art.cit., p. 484. 10. Pompiliu, T., art.cit., p. 484-488. 11. Ibidem, p. 484. 12. Iorga, {t. – {tefan cel Mare, Mihai Viteazul..., p. 14-16. . 101 . latin, iar alte 15 zile ^n ritul bizantin)13 presupunea necondi]ionat paritatea }i egalitatea celor dou@ rituri venerabile ale Bisericii, }i nicidecum discriminarea unuia ^n favoarea celuilalt. Acela}i Mihai ^ns@ va }ti s@ dea o replic@ crunt@ celor care, profit$nd de dizgra]ia lui, î vor masacra pe rom$nii, grecii }i s$rbii din Alba-Iulia, profan$nd biserica mitropolitan@, }i morm$ntul lui Aron Vod@, dup@ b@t@lia de la Mir@sl@u (18 sept. 1600).14 Dup@ ^ntoarcerea sa de la Praga, ^nainte de a se stabili la C$mpia Turzii, unde ^l va a}tepta sf$r}itul nefericit, armata sa va incendia Alba-Iulia, }i cele dou@ biserici catolice din ora}, acest fapt constituind }i unul din capetele de acuzare folosit de general ^mpotriva domnului.15 Domnul putea accepta o paritate religioas@, }tiind ^ns@ s@ r@zbune o profanare. %n jurul domnului muntean }i-au pus speran]ele Dionisie Rally, mitropolit al T$rnovei }i Justinianei Prima, descendent al ^mp@ra]ilor bizantini }i cumnat al lui Ianis, unchiul lui Mihai, ca }i Meletie Pigas, Patriarh }i Pap@ al Alexandriei. Dionisie Rally l-a ^nso]it pe Mihai }i ^n Moldova, ^nt@rind spiritual activitatea episcopilor fideli domnului,16 fiind un adept decis al Ligii Cre}tine. S-a angajat ^n sus]inerea r@scoalei sud-dun@rene care urma s@-i sprijine campaniile lui Mihai, corespond$nd cu domnul muntean17 }i cu %mp@ratul Rudolf, acesta din urm@ ^ndrum$ndu-l spre principele muntean (13 mart. 1597).18 Condi]iile strategice improprii vor face imposibil@ campania visat@ 13. Veress, Andrei – Documente privind istoria Transilvaniei, VI, Bucure}ti, 1933, p. 76-77; este redat@ scrisoarea lui Giovanni Mocenigo, ambasadorul Vene]iei, ^n care acesta î scrie Dogelui despre activitatea ecumenic@ a voievodului rom$n. 14. Manole, Neagoe – Mihai Viteazul, Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1976, p. 201-207; nu suntem de acord c@ Rudolf l-ar fi tr@dat pe Mihai (au f@cut-o Basta }i nobilii ardeleni); Rudolf l-a numit pe Mihai Guvernator Imperial al Ardealului ^n 22.IX. 1600, la 3 zile dup@ Mir@sl@u, act care nu ar fi avut nici un sens. Despre masacrul din Alba Iulia, cf. Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el ^nsu}i, loc. cit., p. 37-38. 15. Dumitriu Snagov, I. – Monumenta Romaniae Vaticana, Biblioteca Apostolica Vaticana, 1996, p. 122-123, document fotocopiat (Bibl. Urb. Lat. 818, III, ff. 409 v -413 v). 16. {erb@nescu, N., art.cit., p. 131. 17. Hurmuzaki, op.cit., XIII, p. 290; Ibidem, XII, p. 290-292. 18. Veress, A. – Documente privind istoria..., vol. V, p. 59-60. . 102 . de Rally.19 Dac@ Mitropolitul Dionisie era un apropiat al domnului muntean }i al Ligii, Meletie Pigas era un decis adversar al latinilor; tergivers@rile episcopilor latini viz$nd unirea religioas@ ^n Moldova, marasmul politic confuz cauzat de polonezi }i de Andrei Báthory î vor da o ocazie nesperat@ acestui tenace latinofob s@ joace un rol politic favorabil otomanilor, sub masca protej@rii Ortodoxiei. Meletie Pigas ^n 1597 î scria lui Mihai c@ut$nd s@-l conving@ de iertarea }i pacea oferite de otomani,20 lucru pe care mitropolitul Rally ^l conjura pe Mihai s@ nu-i dea crezare.21 Acela}i Meletie Pigas î repro}a lui Ieremia Movil@ dragostea pentru iezui]i, recomand$ndu-l ^n schimb pe Nichifor Dasc@lul (alt latinofob) }i str$ngerea raporturilor cu ambasadorul Angliei la Poar- [email protected] Lui Mihai î repro}a hirotonirea Mitropolitului muntean Eftimie, f@cut@ f@r@ consultarea Patriarhiei Ecumenice, neomi]$nd s@-i cear@ }i ajutoare materiale,23 cer$ndu-i s@ trimit@ }i haraciul la sultan.24 Meletie Pigas a corespondat }i cu mitropolitul Gheorghe Movil@, trimi]$ndu-i „mantia cu patru r$nduri” }i recunosc$ndu-i onorurile (nu }i drepturile canonice, ^ns@) de arhiepiscop mitropolit (autonom).25 Cu excep]ia lui Dionisie Rally, sprijinul primit de Mihai de la Constantinopol nu a fost dec$t un sprijin virtual. Nici din partea Moscovei (unde a fost trimis episcopul Luca de Buz@u), Mihai nu a primit dec$t ^ncuraj@ri }i „promisiunea unor secrete diplomatice prin viu grai”.26 Ajutoarele trimise de Pap@, de Rudolf, chiar dac@ au fost adesea blocate }i deturnate de Sigismund Báthory sau de ambi]iosul general Basta, a}a cum se poate vedea r@sfoindu-se epistolarul diplomatic

19. Ibidem, vol. V, p. 95-96; Mihai era amenin]at chiar cu „c@r]i de blestem” s@ intre ^n Balcani; lucru dorit de el, dar imposibil practic. 20. Hurmuzaki, op.cit., III/1, p. 521-522. 21. Ibidem, XII, p. 290-292. 22. Ibidem, XII, 299; XIII, p. 316-317; XIII, p. 317-318. 23. Ibidem, XIII, p. 318-321. 24. Ibidem, XIII, p. 319-320. 25. (^n 3.XI. 1598): Ibidem, XIII, p. 312-322. 26. {erb@nescu, N., art.cit., p. 128. . 103 . publicat de Eudoxiu de Hurmuzaki sau de Andrei Veress, au fost cel pu]in un r@spuns concret, chiar dac@ modest, la cererile lui Mihai. Informa]ia trimis@ de Cesare Spinelli, nun]iul papal din Praga, Curiei Romane (4 sept. 1601): „Vestea/mor]ii lui Mihai/s-a primit aici diferit dup@ varietatea simpatiilor fa]@ de persoanele ^n cauz@. Unii spun c@ %mp@ratul s-a nelini}tit, cu toate c@ din alt@ surs@ mai secret@ }i sigur@ am ^n]eles faptul c@ nu i-a displ@cut Maiest@]ii Sale, ci c@ poate uciderea nu s-ar fi f@cut f@r@ ordin secret al Maiest@]ii Sale”,27 nu o putem considera ca sigur@, ^ntruc$t Cesare Spinelli a fost unul din nun]ii care l-a detestat vehement pe Rudolf, lipsa de tact a nun]iului fiind notorie: ^mp@ratul va purta o animozitate crescut@ acestui ambasador, care ulterior va fi rechemat de Clement al VIII-lea }i ^nlocuit cu duhovnicul Ioan Pistorius, care a fost ^ns@rcinat s@ aib@ grij@ de via]a spiritual@ a ^[email protected] A fost Mihai regretat la Roma? Raportul citat de noi la nota 15 a acestui capitol nu-l descrie pe Mihai ^n culori favorabile. Arhivele Sf. Scaun mai ascund multe fonduri care ar merita cercetate de persoane competente. Justific@rile generalului Basta au ajuns }i la Praga, la Viena sau la Roma; cine s@-l apere pe Mihai, acesta fiind mort? S-a g@sit cineva ^ns@ din propriul anturaj al lui Mihai, vistiernicul Stavrinos; acesta, pe c$nd se afla ^nchis ^n cetatea Bistri]ei, ^n 1602, i-a dedicat domnului muntean o epopee: Vitejiile prea credinciosului }i prea viteazului Mihail Voievod (1312 versuri ^n 39 capitole).29 Fragmentul citat consider@m c@ reprezint@ un sugestiv epitaf pentru domnul Unificator:

„Dreapta Credin]@ ap@r$nd, Cel ce lovise beii, Cel ce-}i v@rsase s$ngele pentru Ortodoxie La Sf$nta Sofia vis$nd s@ fac@ liturghie {i glasul s@ r@sune grav sub m@re]ia domei,

27. Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 226. 28. Dauxois, Jacqueline – %mp@ratul alchimi}tilor – Rudolf al II-lea de Habsburg, Ed. Allfa, Bucure}ti, 1999, p. 254-258; 265. 29. Vitejiile preapiosului }i preaviteazului Mihai Voievod – De Vistiernicul Stavrinos, traducere }i prezentare de Ion Cutova, ^n Arhiva Some}an@ – Studii }i comunic@ri, Muzeul N@s@udean, N@s@ud, 1972, p. 87-124. . 104 . A Constantinopolului Biseric@ }i-a Romei Cel ce jurase ca m@nunchi ^n veci s@ le uneasc@, ...... {i-n lupte capul }i l-a pus du}manului drept ]int@ voi m@n@stiri, spune]i-v@ jelind durerea sf$nt@”.30

Grecul din Malsinia Delvinului a fost mai aproape suflete}te de Mihai Vod@ dec$t propriii s@i sfetnici, care l-au abandonat, ^n]eleg$ndu-i }i m@rea]a viziune ce-l ^ndemnase la lupt@. %n ce credea Mihai Viteazul? F@r@ ^ndoial@ ^n biruin]a asupra du}manilor Crucii. Semnificativ@ ni se pare }i speran]a lui, virtutea fundamental@ care i-a c@l@uzit toat@ activitatea.

30. Ibidem, p. 121. . 105 . C$nd o decizie d@ lumea peste cap

Secolul al XVI-lea a fost marcat }i de un eveniment cu conota]ii laice, care nu a fost luat ^n considerare la modul la care s-ar fi cuvenit de c@tre istoricii eclesiastici: schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. Nu are sens s@ discut@m ^n prezentul studiu despre validitatea }i oportunitatea schimb@rii calendarului, sau a corec]iilor astronomice care stimulau spre o asemenea decizie. Cert este c@ Papa Grigore al XIII-lea, inspir$ndu-se dup@ concluziile unei comisii din care f@ceau parte astronomii Luigi }i Antonio Lilio, prin bula „Inter Gravissimas” din 24.II.1582 a decis schimbarea calendarului iulian cu cel reformat (viitorul calendar gregorian): prin aceast@ bul@ se decidea ca ziua de 5 octombrie 1582 era considerat@ ziua de 15 octombrie 1582. M@sura s-a impus cu oarecari reticen]e, ^n statele occidentale, p$n@ ^n sec. al XVIII-lea! %n Transilvania calendarul gregorian a fost adoptat prin decizia Dietei de la Alba-Iulia din 21.IX. 1590 (art. 3).1 Bisericile Ortodoxe au reac]ionat vehement, contest$nd aceast@ m@sur@. Patriarhul Ieremia al II-lea, ^n trei sinoade ]inute la Constantinopol, ^n 1583, 1587 }i 1593, a condamnat schimbarea calendarului: „Sigillon”-ul din 1593 subscris }i de patriarhii Meletios Pigas, al Alexandriei, Sofroniu al IV-lea al Ierusalimului }i Ioachim al V-lea al Antiochiei decreta: „Oricine nu urmeaz@ Tradi]ia Bisericii, }i a tuturor celor }apte Sinoade Ecumenice ^n ceea ce prive}te Sf. Pa}ti }i Mineele, dorind ^n schimb s@ urmeze Pascalia }i Mineele astronomilor papali, se opun poruncilor Sfintelor Sinoade. Unul ca acesta s@ fie excomunicat, s@ fie dat anathemei de c@tre Biserica lui Hristos }i din adunarea credincio}ilor”.2

1. Ierom. Cassian Alexandrov Anghelov-Bojanov – A Scientific Examination of the Orthodox Church Calendar, Center for Traditionalist Orth. Studies, Etna, California, 1998, pp. 31-46. Birtz, OBSS Mircea – La vita spirituale della Transilvania dal XIII-o sec. riflessa nella vita del m-terio di R$me]i, 2 vol., P.U.S.T., Roma, 1998, vol. I., p. 110. 2. Ierom. Cassian Alexandrov, op.cit., p. 42-43. . 106 . Este clar c@ prin aceste m@suri unul din cei mai filo-romani patriarhi ecumenici }i-a delimitat o net@ pozi]ie fa]@ de Biserica Roman@. S@ ne g$ndim }i la faptul c@ o societate care avea sim]ul Sacrului ca aceea din sec. al XVI-lea percepea o asemenea m@sur@ sub cu totul alte aspecte dec$t o societate cu mentalitatea secolului al XX-lea. S@ recunoa}tem c@ ^n ]@rile de tradi]ie bizantin@ nici ^n secolul al XX-lea o asemenea m@sur@ nu a fost acceptat@ sau asimilat@, dec$t dup@ mari }i s$ngeroase sacrificii. S@ ne g$ndim c@ Sf. Ioan Iacob Noul Hozevit a plecat din Moscova ^n [ara Sf$nt@ ^n special datorit@ controversei calendaristice.3 Acest studiu ne ofer@ }i posibilitatea unei legitime ^ntreb@ri: ortodoc}ii rom$ni s-au l@udat pretutindeni cu spiritul lor de toleran]@. Cum se explic@ cruntele persecu]ii la care au fost supu}i credincio}ii de rit r@s@ritean, ^ncep$nd cu 1924 (dup@ schimbarea calendarului ^n Biserica Rom$n@),4 care au culminat cu arest@ri, schingiuiri, asasinate poli]iene}ti, }i asta ^ncep$nd cu epoca democra]iei „liberale”, de dup@ 1930?5 Greco-catolicii rom$ni nu au luat aminte la drama paleo-calen- dari}tilor rom$ni, de}i ei ^n}i}i erau o minoritate religioas@ ^n acele vremuri; au avut ocazia s-o tr@iasc@ din plin, dup@ 1948. Cu at$t mai mult, cu c$t viitorul mitropolit Glicherie T@nase, mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi († 1985), canonizat }i pream@rit ^n 15/28 iun. 1999,6 a fost ^n rela]ii foarte apropiate cu

3. A se vedea volumul St. Jean le Roumain – Nourritures Spirituelles, trad. Duiliu Sfin]escu, M@n@stirea Ort. St. Michel, Lavardac, Fran]a, 1994? 4. Cu at$t mai mult, cu c$t ^n 1903 Sinodul B.O.R. considera necanonic@ schimbarea calendarului – cf. Patriarchul Ecumenic de Constantinopol }i Sf. Sinod al Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Rom$ne, B.O.R., nr. 1/ 1903, p. 184-188. 5. Despre persecu]ii: Anisescu, Ilie – Strig@t contra celor cu „biserica nou@” }i a abuzului de toleran]@, ^n B.O.R., nr. 5-6/1933, p. 225-226; Grigore Boto}@neanul – Tulbur@rile religioase, ^n B.O.R., nr. 11/1931, p. 719-721. Bujor, Constantin – 65 de ani de persecu]ie a Bisericii Ortodoxe Rom$ne de Stil Vechi oct. 1924-dec. 1989, M@n@stirea Sl@tioara, 1999. 6. Bujor, op.cit.; a se citi }i Acatistul Sf. Ierarh Glicherie, Ed. Sl@tioara; Mitropolit Vlasie (Mog$rzan) – The Life of the Holy Hierach and Confessor Glicherie of Romania, Center for Traditionalist Orth. Studies, Etna, California, 1999. . 107 . stare]ul Daniil Ciubotariu,7 vrednic c@lug@r la M@n@stirea Neam]ului, }i ulterior trecut la catolicism.8 Mai ^ncet deci cu toleran]a; c$t despre intoleran]@, fiecare biseric@ rom$neasc@ a }tiut la vremea cuvenit@ s@-}i arate puterea. Ne facem o datorie de onoare s@-i pomenim pe Episcopii m@rturisitori ai Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, c$t }i pe cei ai Bisericii Rom$ne}ti Unite cu Roma, care, cu to]ii, dintr-un motiv sau altul au refuzat compromisul cu puterile lume}ti:

Episcopi de Stil Vechi:

Em. Sa Mitropolit Galaction Cordun (1883-1959) Em. Sa Mitropolit Sf. Glicherie T@nase (1891-1985) Em. Sa Mitropolit Silvestru Onofrei (1924-1992) Em. Sa Mitropolit Vlasie Mog$rzan (din 1992 -)

Episcopi

Methodie Marinache († 1977) Evloghie Ota († 1978) Cozma Lostun (1978-) Demostene Ioni]@ (1891-) de Neam] Ghenadie Gheorghe de Bac@u Pahomie Moraru de Vrancea Sofronie de Suceava Theodosie de Bra}ov

Episcopi Uni]i

P.S. Ioan Boro} (1850-1937)9 Em. Sa Card. Iuliu Hossu († 1970)

7. Mitropolit Vlasie, op.cit., p. 18. 8. Arhim. Daniil Ciubotariu – Puncte de apropiere ^ntre Ortodoxie }i Catolicism, Tip. Seminariului, Blaj, 1945. 9. Boro}, Ioan – Unirea rom$nilor din Lugoj, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001. . 108 . P.S. Valeriu Traian Fren]iu († 1953) P.S. Ioan Suciu († 1953) P.S. Tit Liviu Chinezu († 1955) P.S. Ioan B@lan (1959) %.P.S. Alexandru Russu († 1963) P.S. Vasile Aftenie († 1950) %.P.S. Ioan Dragomir († 1985) %.P.S. Traian Cri}an († 1990) Em. Sa Card. Alexandru Todea P.S. Cristian Octavian († 1989) %.P.S. Ioan Ploscariu († 1998) P.S. Justin {tefan Paven († 1999) P.S. Vasile Hossu († 1997) P.S. Ioan Chertes († 1992) P.S. Iuliu Hir]ea († 1978) P.S. Vasile Cristea († 2000)

Tuturor celor ce L-au propov@duit pe Iisus Hristos, Memorie Etern@!

Poate cititorul ar fi interesat s@ }tie c@ ^n Transilvania mitropolitul Vasile Mangra a avut primul ideea de a introduce ^n biseric@ reforma gregorian@, ^n opozi]ie cu mitropolitul unit Victor Mihaly de Ap}a, care vedea ^n aceast@ reform@ un pericol de dezna]ionalizare. %n Senatul Rom$niei Mari (legislatura anului 1924) Dr. Alexandru Vaida-Voievod, m$nat de interese oculte, hiramitice, a fost unul din cei mai ferven]i ap@r@tori ai reformei calendaristice.10 Ne place ideea toleran]ei, doar c$nd este vorba de opiniile noastre; fa]@ de cel@lalt putem deveni cei mai aprigi tirani, dac@ ne incomodeaz@. Nihil novo sub sole; istoria bisericilor rom$ne }i tendin]a de uniformizare a lor, impus@ „manu militari” ori de c$te ori a fost posibil, las@ un gust amar cercet@torului care dore}te s@ priveasc@ dincolo de aparen]e.

10. Vaida Voevod, Alexandru – Memorii, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 36-37 etc. . 109 . Concluzii

De la Neagoe Basarab la Petru Cercel, de la Alexandru L@pu}- neanul la Ieremia Movil@, principii rom$ni au dorit restaurarea unit@]ii biserice}ti }i cu Roma, }i cu Constantinopolul. Mihai Viteazul s-a ^nscris }i el ^n mod organic ^n aceast@ direc]ie: ca un adev@rat vizionar care sperase ^n „Megalé Ideea”, ^n „Marea Idee” (restaurarea Imperiului Bizantin }i unificarea religioas@) nici c@ se putea altfel. %n Transilvania un om de geniu i-a fost precursor: {tefan Báthory de Somlyo, principe al Transilvaniei }i rege al Poloniei, care nu numai c@ a ^nt@rit Biserica Ortodox@ Transilvan@, prin privilegiile acordate mitropolitului Eftimie (din 1571), dar i-a cerut Papei Sixt al V-lea s@ protejeze jurisdic]ia Primatelui Ortodox de Ochrida asupra albanezilor din Italia Meridional@, de}i ca rege polon sau ca principe transilvan ace}tia nu aveau nici un raport politic cu el.1 Ierarhii munteni, moldoveni sau ardeleni au fost ^n cea mai mare parte favorabili restaur@rii unit@]ii religioase dup@ formula „}i-}i”. Ajunge o lectur@ deta}at@ a coresponden]ei acestora cu principalele sedii prima]iale din Apus sau R@s@rit s@ ne convingem de aceast@ realitate. Problema nu se pune la ace}ti ierarhi sau la ace}ti principi; problema ni se pune nou@: cum suntem ^n stare s@ citim un document al epocii respective? Cu ochii de atunci, sau cu mentalitatea m@rginit@ }i ghetoizat@, ^mb$csit@ de prejudec@]i de ast@zi? C$nd vom g@si r@spunsul corect la aceast@ ^ntrebare, vom fi ^n stare s@ scriem o istorie a Bisericii Universale din Rom$nia a}a cum a fost ea cu adev@rat, nu a}a cum am dorit noi s@ fie, ca s@ justifice teze mai mult sau mai pu]in pertinente sub raport eclesiologic. Trecutul nu poate fi schimbat, dar totul este cum ^l lectur@m; suntem ^n stare s@ ^nv@]@m ceva din el, sau vom citi doar ce ne convine? Istoria este o }tiin]@, nu o dogm@. C$t despre cei ce dogmatizeaz@

1. Alzati, Cesare – Riforma e riforma cattolica din fronte all’Ortodssia nel secondo Cinquecento romeno, ^n „Studia Borromaica”, nr. 5/1991, Acc. San Carlo, Milano, p. 117-140; p. 128-130. . 110 . asupra imanentului, nu fac dec$t s@-}i eviden]ieze propriile limite existen]iale }i ontologice. Conciliul ecumenic de la Ferrara-Floren]a a l@sat nu at$t o formulare dogmatic@ notabil@, c$t mai mult o atitudine, un stil de conduit@, urm@rindu-se restaurarea Unit@]ii Bisericii. Aceast@ atitudine a fost cultivat@ }i ^n provinciile rom$ne. Abia dup@ Conciliul Tridentin se va urm@ri refacerea uniunii prin frac]ionare, de}i modelul florentin va mai fi practicat sporadic. Schimbarea atitudinii se explic@ at$t prin apari]ia protestantismului }i a polimorfismului s@u dogmatic, dar }i prin faptul c@ patriarhiile din Orient au ajuns s@ fie controlate eficient de Turcocra]ie, fie prin mezatul scaunelor patriarhale, fie prin abile jocuri diplomatice. Cu un ierarh, sau un grup restr$ns de ierarhi se putea discuta. Cu un Sinod lucrul devenea imposibil. Patriarhia Moscovei }i noua dinastie Romanov au considerat }i ei restaurarea imperial@ bizantin@ drept un ]el fundamental, dar desigur centrat spre Rusia. Dintr-odat@ ^nsu}i Orientul Bizantin avea o direc]ie bicefal@ ^n urm@rirea propriilor aspira]ii spirituale. Mihai Viteazul a fost unul din exponen]ii politici cei mai proeminen]i ai spiritului florentin, }i merit@ celebrat ca atare, nu numai ca }i primul unificator al Provinciilor Rom$ne.

v.Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS

. 111 .

. 112 .

S@ privim mai atent sub valul cucerniciei

– R@spuns la un articol care nu trebuia scris –

(1983)

de Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM

. 113 .

. 114 . Revista de cultur@ istoric@ „Magazinul istoric”, anul XVII, nr. 3, martie 1983, sub semn@tura primului dintre redactori, Gheorghe David, ^n sectorul „R@spunsuri }i ^ntreb@ri”, public@ la pagina 39-42 un articol intitulat Sub v@lul cucerniciei. Scopul este de a r@spunde ^ntreb@rilor pus „de-a lungul anilor de mul]i cititori”, dac@ Ordinul [ ] iezui]ilor a dus ac]iune propagandistic@ }i ^n [@rile Rom$ne. R@spunsul ^ncepe prin explicarea imaginilor de pe prima pagin@: Anton Possevino st$nga , rector al Colegiului iezuit, }i Claudio [ ] Aquaviva dreapta , prepozit general al iezui]ilor ^n Transilvania – [ ] doi din cei mai ^nver}una]i propagatori ai catolicismului, biserica }i cl@direa Colegiului iezuit din Cluj [ ]. Maria Holban, ^n colec]ia C@l@tori str@ini despre [@rile Rom$ne, vol. II, Editura {tiin]ific@, Bucure}ti, 1970, ^n calitate de „redactor-responsabil”, la p. 527-532, public@, cu destul@ pornire antiiezuit@ }i anticatolic@, biografia Antonio Possevino 1533-1611, d$nd la sf$r}it o vast@ bibliografie, din care, totu}i, lipse}te un studiu important: Chiril Karalevskij, Proiectul misiunii lui Antonio Possevino ^n Moldova }i [ara Rom$neasc@ (1583-1585), ^n „Revista Catolic@”, anul III, (1914), nr. 4, Bucure}ti, p. 521-539. Possevino nu a fost nicic$nd rectorul Colegiului iezuit din Cluj. „Trecerea prin Transilvania a ]inut doar o lun@ }i jum@tate” – se precizeaz@ ^n biografie (p. 529). Dac@ vrem s@ fim }i mai preci}i, putem spune c@ drumul prin Transilvania a ]inut 47 de zile, ^n cursul lunilor februarie }i martie 1583. El adreseaz@ o scrisoare regelui Poloniei {tefan Báthory, care ^i trimisese o scrisoare din Alba Iulia la 6 martie (FRT, I, 255-268-284: III, 145-146: CS, II, 533-535). %n 14 aprilie era la Olmüz, de unde ^i trimite alt@ scrisoare, ^n care ^l ^ncredin]eaz@ c@ a l@sat ^n data de 18 martie la Cluj regulamentul de func]ionare a Seminarului pontificalo-regal, care abia ^}i ^ncepea activitatea (FRT, I, 272-279: II, 23-24). Claudio Aquaviva a fost prepozit, adic@ superior general al Ordinului iezuit ^ntreg, cu sediul la Roma, ales ^n 1851 }i n-a c@lcat nicic$nd p@m$ntul Transilvaniei. Studiul ^ncepe cu un citat fragmentat de trei ori cu , omi]$nd, [...] bine^n]eles, ceea ce nu este ^n favoarea tezei pe care vrea s@ o dovedeasc@, f@r@ s@ indice izvorul la care noi ^l trimitem pe cititor . 115 . (FRT, III, 199: CS, II, 588-589). Dup@ ^ncheierea citatului comenteaz@: „Aceste r$nduri scrise prin anii 1582-1593 de Antonio Possevino, rector ^n acea vreme al Colegiului iezuit din Cluj, fac parte dintr-un raport al acestuia c@tre superiorii s@i, care cuprinde planul convertirii rom$nilor la catolicism.” Cinismul cu care autorul vorbe}te de necesitatea „sustragerii tinerilor rom$ni de sub influen]a p@rin]ilor lor”, rolul pe care urmau s@-l joace ace}tia dup@ ^ndoctrinarea de rigoare dezv@luie caracterul silnic pe care l-a avut propaganda religioas@” (p. 39). Citatul este luat din lucrarea Transilvania, terminat@ ^n luna decembrie, ^n patru c@r]i, completat@ apoi la cinci, pe care ^n 12 februarie 1584 din Cracovia autorul o expediaz@ cardinalului secretar de stat Ptolomeo Galli di Como, pentru ca s@ fie prezentat@ Papei Grigore al XIII-lea (FRT, III, 204-206), cu scopul manifestat prea limpede }i deschis de a face cunoscut@ situa]ia religioas@ }i politic@ din Transilvania, ar@t$nd posibilitatea refacerii episcopiei de la Alba Iulia }i a catolicismului distrus de reforma protestant@ }i p@strat doar ^n poporul de jos, lipsit de preo]i, ^n c$teva familii de nobili }i ^n c$teva scaune din Secuime, printre care erau }i rom$nii la fel }i ei catolici, apoi ^n minele din Zlatna muncitorii erau rom$ni (FRT, III, 21, 51: CS, II, 551), bine^n]eles catolici care }i-au p@strat limba rom$n@ }i religia catolic@ p$n@ ^n zilele noastre, de}i au avut preo]i maghiari, c@rora nu de mult autorit@]ile rom$ne le-au interzis s@ le predice rom$ne}te (s.n.). Mai trebuie ad@ugat c@ la Lugoj, Caransebe}, Timi}oara }i „spre Moesia Inferioar@, se g@sesc rom$ni }i s$rbi (rasciani) care mai sunt catolici p$n@ ^n ziua de azi, ^n afar@ de foarte pu]ini (adic@ abia zece eretici), dar banul (Toma Tornyai, unitarian, n.n.), care s-a ab@tut de la calea catolicismului a b@gat de cur$nd cu for]a un predicator eretic” (FRT, III, 57: CS, II, 557-558). %n Hunedoara Corvine}tilor, ^n Bihor, ca }i ^n Maramure}, s-au p@strat vreme ^ndelungat@ mul]i rom$ni catolici pe care Dieta Transilvaniei i-a obligat s@ accepte reforma calvin@ }i pentru care s-a creat }i o biseric@ rom$no-calvin@ cu Gheorghe de S$ngeorz (1566-1569), Pavel Torda} (1569-1577) }i Mihai Torda} (1577-?), pentru care renumitul Diacon Coresi va tip@ri c$teva c@r]i de ritual }i doctrin@

. 116 . calvin@ ^n limba rom$n@. Mihai Viteazul î va da lovitura de moarte acestei efemere biserici (s.n.). Citirea trunchiat@ ^nso]it@ de interpretarea dup@ o tez@ dinainte stabilit@ a documentelor induc ^n eroare pe cititorii lor }i nu stabilesc adev@rul; de aici, ^n loc de c$}tig, se ajunge la o mare pierdere, tocmai pentru faptul c@, contrar indica]ie, nu „red@m istoria a}a cum este ea”. %n ultimul capitol, al IX-lea, din ultima carte, a V-a, A. Possevino arat@ papei: „%n ce fel }i pe ce c@i ar putea Societatea lui Isus s@ ajute Transilvania }i prin mijlocirea ei Moldova }i [ara Rom$neasc@ }i Ungaria”. Regele {tefan Báthory voia s@ ^nfiin]eze mai multe reziden]e ^n Secuime, la Oradea, ^n Banat }i ^n F@g@ra}, despre care a discutat cu A. Possevino care, f@r@ ^ndoial@, se g$ndea }i la Moldova }i la [ara Rom$neasc@, unde – zice el – „primele temelii se pot pune f@r@ s@ pricinuiasc@ vreo sup@rare }i f@r@ s@ trezeasc@ vreo b@nuial@ din partea turcului” (FRT, III, 199: CS, II, 588), care f@r@ ^ndoial@ era tot a}a de mare adversar al unirii Ortodoxiei cu Catolicismul ca }i moscovitul (s.n.). C$t prive}te cinismul sustragerii tinerilor rom$ni de sub influen]a p@rin]ilor lor, s@ cit@m pe autor in extenso: „Deocamdat@ ar fi un act de mare prevedere }i caritate dac@ am sustrage pe c$]iva tineri rom$ni de sub influen]a p@rin]ilor lor, fie sub cuv$ntul de a-i da ^n serviciu, ceea ce ar putea-o face c$]iva laici buni, ca s@ nu dea de b@nuit, fie ^n alt fel. Ace}tia ar fi trimi}i la Viena sau ^n alte seminarii, de unde ar veni ^n locul lor c$]iva buni ruteni ^n seminarul din Transilvania. Acest lucru ar face ca nici ace}tia s@ nu fie cu u}urin]@ ab@tu]i din aceast@ cale de c@tre popi, adic@ preo]i din Rusia, sau de rudele lor, nici rom$nii de preo]ii lor sau de alte rude, dup@ cum am }i scris numitului provincial (Paulo Campani, n.n.). Ad@ug@m c@ unii ca ace}tia, temeinici]i ^n pietate s@n@toas@, }i ^n oarecare doctrin@ potrivit@, se vor putea dedica apoi convertirii rudelor }i cunoscu]ilor. Dar ^n leg@tur@ cu aceasta se pun alte dou@ chestiuni: una cu privire la ritul lor, cealalt@ la c@r]ile trebuitoare ^n acea limb@” (s.n.). (Pentru c@r]i suntem ^n a}teptarea celor tip@rite ^n limba slavon@, pe care Sanctitatea Voastr@ ni le-a promis pentru a vedea cum vom reu}i, }i acum eu trimit ^n Transilvania o foaie, pentru ca s@ ^ncerce cum se . 117 . ^n]elege. Iar ^n ceea ce prive}te ritul, se cuvine s@ cap@t mai ^nt$i r@spuns la scrisorile mele pe care le-am trimis ^n vremea din urm@ de aici, adic@, dac@ va fi permis vreunui s@ celebreze ^n limba aceea }i p$n@ la ce termen s@ fie valabil@ permisiunea, pentru ca s@ se procedeze ^n mod ordonat, f@c$ndu-se tuturor toate pentru ca pe to]i s@-i c$}tige pentru Cristos (I Cor., 9: 22) s@ putem ^ncepe odat@ s@ punem piciorul ca s@ ajungem la acele c@r]i cu oarecare rod, spre slava lui Dumnezeu” (FRT, III, 199: CS, II, 589). %n aceast@ expunere poate fi vorba de o strategie iezuit@, de o subtil@ abilitate, dar socotim c@ nu poate fi vorb@ nici de „cinism” }i nici de „caracterul silnic pe care l-a avut propaganda religioas@” iezuit@, c@ci rom$nii alergau din toate p@r]ile }i nu-i puteau satisface, Petru {chiopul (1582-1591), Aron Vod@ (1591-1595), Ieremia Movil@ (1595-1606), ca }i urma}ii acestuia, Simion }i Constantin Movil@, de}i erau ortodoc}i, dar nu ^n du}m@nie }i schism@ cu Roma, ci ^n prietenie }i comuniune adev@rat@ }i sincer@, la fel ca }i Mihnea (1577-1583 }i 1585-1591), care apoi se va turci, ca s@ nu fie ucis, Petru Cercel (1583-1591) }i Mihai Viteazul (1593-1601). To]i ace}tia, de}i lega]i de tradi]iile biserice}ti locale rom$ne}ti, au }tiut s@ le p@streze }i pe ale str@inilor (s.n.). Ei au obl@duit pe iezui]i }i pe franciscani, pentru c@ doreau }i ]ineau la leg@tura spiritual@ cu Roma Veche, f@r@ s@ rup@ cu Roma Nou@ pe care le doreau unite ^ntr-o singur@ Biseric@ cre}tin@ ortodox@ }i catolic@ ^n acela}i timp ca ^nainte de 1054 (s.n.). C$t@ vreme Possevino pl@nuie}te pl@nuirea de c@r]i ^n limba rom$n@ cu respectarea ritului, se poate vorbi de o „vast@ campanie de catolicizare }i dezna]ionalizare”. Possevino cere Papei s@ admit@ trecerea unor iezui]i la ritul pe care ^l practicau rom$nii pe vremea aceea, „dac@ va fi permis vreunuia s@ celebreze ^n limba aceea”. Sigur se g$ndea ^nainte de toate la limba slav@, pe care rom$nii o ^ntrebuin]au ^n cult, dar, dac@ ar fi primit aprobarea cerut@ }i ar fi putut ^ntemeia ^n Transilvania o tipografie rom$neasc@ al@turi de cea maghiar@ de la Cluj, oare respingeau ei Liturghierul lui Coresi, ^n care era tradus@ liturghia Sf. Ioan Gur@ de Aur, tip@rit la Bra}ov ^n 1570 }i copiat apoi ^n diferite manuscrise? (s.n.) Credem c@ nu! La 1700, c$nd cu ei }i prin ei s-a f@cut unirea cu Roma, au l@sat neatins@ . 118 . limba rom$n@ ^n liturghie }i au concelebrat ^n anumite ocazii chiar }i cu ortodoc}ii ^nainte de perfectarea unirii, pe c$nd anticatolicul Dosithei al Ierusalimului, emisarul sultanului }i agentul Moscovei, î va impune lui Atanasie ca „slujba bisericii – s@ te nevoie}ti, cu de-adinsul s@ se citeasc@ toat@ pe limba slavoneasc@ sau elineasc@, iar nu rum$ne}te sau ^n alt chip” (Condica Sf$nt@, Bucure}ti, 1886, p. 82; Cipariu, T., Acte }i fragmente, Blaj, 1855, p. 244-245. Contrar acestei instruc]iuni, Atanasie, ^ntors acas@, ]ine sinodul din 5 septembrie 1700 care î consemneaz@ „Pohta Vl@dichei. (s.n.). (^n parag. 14) Popii s@ fac@ slujb@ c$t vor putea rum$ne}te, Evanghelia }i Poviastia s@ ^n]eleag@ cre}tinii” (Nilles, Symbolae..., p. 252; Moldovan, I. Micu, Acte sinodali, tom II, Blaj, 1872, p. 121). F@r@ ^ndoial@ ideile lui A. Possevino p@reau multora mult prea avansate pentru vremea aceea }i va persista ^nc@ mult@ vreme ideea gre}it@ c@ unitatea Bisericii trebuie f@cut@ prin adoptarea unui rit unic, cel catolic roman, iar ritul ortodox poate fi tolerat numai p$n@ la o vreme, c$nd se vor obi}nui cu cel roman. %n leg@tur@ cu propunerile lui Possevino Maria Holban, (Introducere, C@l@tori str@ini, vol. II, p. XXIV), scrie despre „planul ingenios de convertire me}te}ugit@ a ortodoc}ilor – adev@rat@ scamatorie – dublat de cel al camufl@rii unor fortifica]ii habsburgice ^n Transilvania sub aparen]a unei coloniz@ri de italieni”. Scamatoria lui Possevino a determinat unirea ucrainienilor la 1596 }i a rom$nilor din Transilvania la 1700 }i alte uniri, ^ncerc@ri par]iale, nereu}ite din punct de vedere ecumenic de a rezolva definitiv schisma de la 1054, promulgat@ f@r@ ^ndoial@ „^ntr-o epoc@ umbrit@ de cel mai ad$nc obscurantism ^n care, ^n numele religiei, se comiteau acte greu de calificat, rom$nii prezentau un caz social” (p. 40). Faptul consta nu ^n optarea pentru ortodoxia anticatolic@, ci ^n p@strarea adev@ratei ortodoxii universale, adic@ catolice dup@ termenul grec, ori soborniceasc@ dup@ termenul slav, adic@ credin]a pe care au ]inut-o }i au m@rturisit-o to]i, totdeauna }i peste tot – cum declara Vincen]iu de Lerin (403) ^n Comonitoriul publicat de el (PL, 50, 639). Rom$nii au refuzat ortodoxia antirom$n@ }i anticatolic@ a grecilor }i slavilor, ea se va ^mp@m$nteni ^n ierarhie }i o parte din cler abia dup@ activitatea fanatic@ }i catolicofob@ a patriarhului D ositei al . 119 . Ierusalimului (1641-1707). Poporul ^n totalitatea lui a r@mas pe l$ng@ vechea concep]ie cre}tin@ de care este legat cu toat@ fiin]a sa. Deoarece am f@cut parte din Imperiul Roman de R@s@rit, transformat apoi ^n Bizantin, a}a cum precizeaz@ N. Iorga, „f@r@ ^ndoial@ c@ legea rom$neasc@ este o lege r@s@ritean@, dar legea r@s@ritean@ f@r@ du}m@nie dogmatic@ fa]@ de legea apusean@” (Conferin]@ ]inut@ la 13 ian. 1940, la Bucure}ti: Concep]ia rom$neasc@ a Ortodoxiei). Papa Grigore al XIII-lea }i A. Possevino, trimisul s@u, ^ncercau s@ ^ndep@rteze ne^n]elegerile dintre Habsburgi }i Báthore}ti ca uni]i cu to]i conduc@torii Europei s@ lupte contra turcilor ^n Liga cre}tin@. %n acest context, nu se poate vorbi de planul „camufl@rii unor fortifica]ii habsburgice ^n Transilvania, sub aparen]a unei coloniz@ri de italieni”. Ini]iativa pornit@ de la rege era s@ aib@ ^n C$mpul P$inii de l$ng@ Or@}tie un punct de rezisten]@ contra turcilor }i, la nevoie, }i contra Habsburgilor, iar propunerea lui Possevino de a fi coloniza]i italieni era pentru a contracara fanatismul }i ura protestan]ilor, care ^ncercau cu orice pre] s@ ^mpiedice liberul exerci]iu al religiei catolice. Pentru a l@muri pe cititor d@m c$teva date despre iezui]i }i activitatea lor ^n Transilvania. %nfiin]at ^n 1540 de Igna]iu de Loyola, fost ofi]er ^n armata spaniol@, Ordinul Iezui]ilor avea scopul de a opri f@r$mi]area cre}tinismului ^n confesiunile protestante, din care au urmat ulterior cele neoprotestante, prin instruirea credincio}ilor catolici ^n propria lor doctrin@, mai ales prin ^nfiin]area de }coli }i universit@]i, ^n care, pe l$ng@ }tiin]ele religioase, se predau }i }tiin]ele profane. Nicolae Olahul, descendent pe linie matern@ din familia Dr@cule}tilor cu vestitul lupt@tor anti-otoman Vlad [epe} (1456-1462 }i 1476), iar pe linie patern@ din familia Corvine}tilor cu vestitul Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei (1441-1446), apoi regentul Ungariei (1446-1453), ajunge arhiepiscop de Strigoniu, Estergom, azi ^n Ungaria, aduce pe iezui]i la T$rnava, Nagyszombat, azi ^n Cehoslovacia, unde desf@}oar@ o intens@ activitate cultural@ devenind ora}ul Mica Rom@ a ungurilor, unde va studia mai t$rziu, }i episcopul Inochentie Micu, ^ntemeietorul Blajului, Mica Rom@ a rom$nilor.

. 120 . %n anul 1556 religia catolic@ a fost proscris@ ^n toat@ Transilvania, episcopul Paul Bornemisa alungat din Alba Iulia }i re}edin]a sa a fost ocupat@ de principele Ioan Sigismund Zapolya, tutelat de mama sa, regina Elisabeta. Preo]ii }i c@lug@rii fur@ alunga]i }i averile bisericii trecute ^n m$na fiscului. %n anul 1564 ^n sinodul din Aiud sa}ii luterani se despart de ungurii trecu]i la calvinism, iar ^n 1566 fur@ obliga]i s@ recunoasc@ noua religie reformat@ numit@ pe atunci arian@, antitrinitar@ }i apoi unitarian@. Dup@ moartea principelui Ioan Sigismund (14 martie 1571), ^n 24 mai 1571 Dieta alege ^n func]ia de principe al Transilvaniei pe {tefan Báthory din familia Báthore}tilor, una din cele c$teva r@mase catolice. Istoricul reformat Petru Bod scrie c@ „^nainte de introducerea }colilor Iezui]ilor ^n Ungaria ^n tot regatul nu mai erau dec$t trei magna]i catolici }i c$]iva dintre nobili”. (His. Hung. Eccl., vol. I, Lugduni, Batourum, 1888, p. 194) %ndat@ dup@ alegere, principele, la dorin]a secuilor, unde mai r@m@seser@ c$teva insule catolice, li se permite oficierea public@ a Liturghiei, ^n timp ce ^n Alba Iulia nu se oficia dec$t ^n particular ^n capela principelui. Urmeaz@ alt@ hot@r$re, prin care se permite tuturor preo]ilor }i c@lug@rilor pleca]i }i expulza]i s@ revin@, ^ns@, cu toate st@ruin]ele, abia vine unul sau doi (FRT, 607). %n Dieta din T$rgu Mure} din 1571 se hot@r@sc patru religii recepte: Romano-Catolic@, Luteran@, Calvin@, }i Unitarian@. O vast@ coresponden]@ ^ncepe cu provincialul iezui]ilor din Austria Lauren]iu Maggio, cu iezui]ii din Viena, mai ales cu {tefan Szanto Arator, care ofer@ numaidec$t serviciile sale, cum rezult@ din scrisoarea principelui trimis@ din Cluj ca r@spuns la scrisoarea lui din 14 decembrie 1571 (FRT, I, 1-2), coresponden]a va fi purtat@ cu Papa Pius al V-lea (1566-1572), dar mai ales cu Papa Grigore al XIII-lea (1566-1572) pentru refacerea episcopiei din Alba Iulia }i aducerea iezui]ilor ^n principal. La Viena }i Roma se preg@tea echipa destinat@, dar venirea ei ^n ]ar@ este ^mpiedicat@ de r@zboiul dintre {tefan Báthory }i rivalul s@u, rom$nul Gáspár Békés, comandantul trupelor imperiale, care se termin@ ^n 9 iulie cu acordul de la S$npaul, dar atacarea de c@tre turci a Ungariei am$n@ din nou plecarea. Pe la sf$r}itul anului 1575, are loc alegerea lui {tefan Báthory ca rege al Poloniei, unde pleac@, l@s$nd ^n Transilvania pe fratele s@u . 121 . Cristofor Báthory, care moare ^n 28 mai 1581, urm$nd la tron fiul s@u minor Sigismund, care conducea sub consilierii numi]i de unchiul s@u, regele {tefan. Sub conducerea lui {tefan Báthory ^n coastele Bisericii Ro- m$no-Calvine se reface }i se reorganizeaz@ Biserica Ortodox@ Rom$n@ ^ntr-o form@ nemai^nt$lnit@ p$n@ la aceast@ epoc@. %n martie 1583, c$nd Possevino trecea prin Transilvania, afl@ c@ rom$nii au un mitropolit la Alba Iulia, e vorba de Ghenadie, care avea leg@turi canonice cu „arhimitropolitul” Serafim de la T$rgovi}te, un alt episcop era la Vad l$ng@ Dej, anume Spiridon, }i al treilea pe domeniul familiei Báthore}tilor de la {imleu, al c@rui nume nu ni s-a p@strat }i a c@rui episcopie ^nceteaz@ ^n 6 februarie 1585, c$nd Sigismund Báthory, ^n numele regelui Poloniei, {tefan Báthory, trece sub jurisdic]ia lui spiridon de la Vad }i comitatele Crasnei }i Solnocul de mijloc (Documentul la A. Bunea, Vechile episcopii, Blaj, 1902, p. 57-586, CS, II, 567). Conform principiului „cuius regio illius et religio”, a cui este st@p$nirea acela porunce}te }i asupra religiei, {tefan Báthory a ref@cut Biserica Ortodox@ Rom$n@ din Transilvania, fiindc@ rom$nii formau majoritatea popula]iei }i cei mai mul]i erau ortodoc}i, de}i pe atunci exista o minoritate de rom$ni catolici ^n Banat, Hunedoara, Bihor }i Secuime, pentru care se ^nfiin]ase Biserica amintit@ Rom$no-Calvin@, dup@ calculele calvino-maghiare, menit@ s@ ^nglobeze ^n ea pe to]i rom$nii din Transilvania. Papa Grigore al XIII-lea, urm@rind unitatea Europei, prin ^mpiedicarea l@]irii reformei protestante care divizase ]@rile ^n r@zboaie fratricide, readucerea protestan]ilor ^n comuniunea Bisericii Catolice, }i unirea Ortodoxiei cu Catolicismul ^ncerca ^n acela}i timp s@ pacifice ]@rile aflate ^n conflict, pentru ca to]i conduc@torii cre}tini din Europa, uni]i ^n Liga cre}tin@ defensiv@ }i ofensiv@ s@ lupte pentru ^mpiedicarea expansiunii otomane }i apoi eliberarea ]@rilor cotropite, intr$nd ^n preocup@rile papale ^n mod deosebit cele trei [@ri Rom$ne. Iezuitul mantovan Antonio Possevino este trimis de Pap@ ^n Germania, Polonia, Suedia, Moscova }i Transilvania pentru medierea unit@]ii religioase }i politice, devenind sfetnicul de c@petenie a regelui {tefan Báthory. Dup@ pa}tele anului 1581 reu}e}te s@ ob]in@ . 122 . pacea de la Iamzakolski ^ntre acesta }i ]arul Ivan cel Groaznic, care se luptau pentru Livonia din 1579, dar, ^n privin]a Unirii Bisericilor, din partea moscovit@ ^nt$mpin@ un refuz categoric. Se }tie c@ ^ndat@ dup@ unirea de la Floren]a din 1437-1439, mitropolitul Kievului Izidor, care o semnase, o promulgase la re}edin]a sa }i se prezent@ la Moscova pentru promulgare, este arestat de marele duce Vasili II, care ^n 1448 proclam@ autocefalia Bisericii Provoslavnice Ruse, rup$nd orice leg@tur@ cu patriarhia Romei noi, c@zute ^n erezia papist@}easc@. %n 1552, c@lug@rul Filotei de la m@n@stirea Eliazarov de l$ng@ Psokscie marelui duce moscovit Vasilii al III-lea Ivanovici }i ducelui de Pskov, Mihail Munkhin: „Biserica Romei Vechi a c@zut ^n erezie, a Romei Noi a [arigradului este ^n m$inile turcilor. Acum se ^nal]@ Biserica sf$nt@, catolic@ (soborniceasc@, n.n.) }i apostoleasc@ a Romei a Treia, care prin lumina ortodoxiei str@luce}te ca soarele p$n@ la marginile lumii. Dou@ Rome au c@zut deja, a Treia st@, ar a patra nu va fi nicic$nd” (Jugie M., Theol. Dogm. Christ. Orient., tom IV, Paris, 1931, 442). %n anul 1589, c$nd Patriarhul Ieremia se afla ^n grea str$mtoare, refuz$nd s@ mute patriarhia ecumenic@ la Moscova, este nevoit s@ ^nfiin]eze patriarhia Moscovei. Iezui]ii, }i mai ales neobositul diplomat A. Possevino, sper@ ^n posibilitatea unirii Bisericilor cu respectarea }i aplicarea Florentinului }i ^n pacificarea ]@rilor din Europa pentru angajarea ^n lupta antiotoman@. Pionierul iezui]ilor din Transilvania este ungurul Ioan Leleszi, trimis de la Viena ^n ora}ul s@u natal Lelesz din Ungaria, unde rezida ^n refugiu episcopul din Cenad }i unde au mers pentru hirotonire trei tineri secui, care la ^ntoarcere ^l aduc cu ei ^n Transilvania, ^n luna martie 1579. Doi dintre ei, Petru }i Valentin, se opresc cu Leleszi la Cluj M@n@}tur, unde petrec postul mare }i Pa}tele, ca apoi Leleszi ^mpreun@ cu negustorul Mihail Balasfi s@ plece la Alba Iulia, unde toate bisericile fiind ocupate de eretici, deschide o capel@ ^n casa acestuia (FRT, III, 129-130). Din cauza ne^n]elegerilor dintre Habsburgi }i {tefan Báthory }i a situa]iei din Ungaria, care era o parte sub austrieci }i alt@ parte sub turci, echipa din Viena }i Roma care se preg@tea pentru venirea ^n Transilvania fiind ^mpiedicat@, cad de acord }i unii }i al]ii ca s@ . 123 . fie ^ncredin]at@ misiunea din Transilvania provinciei polone de la Iaroslav, p@rere ^mp@rt@}it@ }i de A. Possevino }i de nun]iul apostolic din Polonia, Giovani Andreia Galigari (FRT, I, 74-78, 191; II, 6-14). %n urma acestor ^n]elegeri ^n 14 septembrie 1579 era la Cracovia o echip@ de 12 misionari pentru Transilvania, ^n frunte cu Iacob Wuek, rectorul colegiului din Vilna, sub conducerea provincialului Francisc Sunieri, de unde pornesc spre Transilvania }i prin {imleu la 1 octombrie 1579 ajung la Cluj, de unde ^n 6 pleac@ la Alba Iulia, unde activa Leleszi (FRT, I, 80-81; III, 132; CS, II, 572) (s.n.). La echipa polon@ se adaug@ alt@ echip@ de 5 iezui]i veni]i din Roma, ^n frunte cu {tefan Szanto Arator, care ^n 20 febr. 1580 sosesc la Cluj. Faptul c@ acesta a trebuit s@ activeze la Cluj sub un rector polon, a creat ^ntre cei doi un conflict pornit din rivalitatea maghiar@ care s-a transformat ^ntr-un }ir de acuze nesf$r}ite, parte reale, parte exagerate }i imaginare, prezent$ndu-l pe rectorul Wuek, superiorului general din Roma, Claudiu Aquaviva ^n cele mai sumbre culori, ca s@ ob]in@ ^nl@turarea lui (FRT, I, 164-188, 203-209, 228-246, 262-271). Provincialul Fr. Sunieri ^n 12 febr. 1580, din Var}ovia, ^i scrie principelui Cristofor Báthory s@-l lase pe St. Szanto sub or$nduirea rectorului din Cluj }i s@ nu-i ^ncredin]eze misiuni dec$t prin superiorul s@u, sper$nd c@ pe l$ng@ aceste cau]iuni va fi un apostol folositor (FRT, I, 94). Szanto nu are nici o simpatie }i nici o preocupare de apostolat ^ntre rom$ni, cum aveau iezui]ii italieni. Singura lui preocupare pentru rom$ni este st$rnit@ de interesul pentru ^nl@turarea rectorului, pe care ^l acuz@ c@ se poart@ dur }i neomenos cu iobagii rom$ni, amplific$nd, f@r@ ^ndoial@, lucrurile, ca s@ apar@ mai bine vinov@]ia adversarului (FRT, I, 240-241; CS, II, 449-500). Colegiul iezuit din Cluj prime}te ^n 12 mai 1581 diploma de fundare din Viena dat@ de regele {tefan Báthory, dup@ lung@ deliberare }i sfat cu Papa Grigore al XIII-lea, Cristofor Báthory }i cu provincialii din Polonia }i Boemia, c$t }i cei din Austria, ca acel institut „s@ poat@ acorda gradele bacalaureat, magistrand }i doctorat, la fel ca }i academiile din Italia, Fran]a, Spania }i Germania” (FRT, I, 127-132). Citind acestea, r@m$ne ad$nc uimit c@ se poate scrie c@ aceasta ar fi „o epoc@ umbrit@ de cel mai ad$nc obscurantism” (I-?). . 124 . La propunerea lui A. Possevino, printr-o scrisoare „motu proprio”, la 5 februarie 1582, Papa pe l$ng@ Colegiu mai instituie }i un Seminar la Cluj, pentru care acord@ suma anual@ de 1200 scuzi pe timp de 15 ani, sum@ pl@tit@ regulat p$n@ la 1588, c$nd, dup@ moartea regelui {tefan Báthory, iezui]ii vor fi alunga]i din Transilvania (VR, 386). Sum@ egal@ pl@tea }i regele. %n urma st@ruin]elor repetate la superiorul general Claudio Aquaviva Szanto reu}e}te s@ ob]in@ schimbarea rectorului I. Wuek cu napolitanul Ferrante Capeci, care petrece Cr@ciunul anului 1583 la {imleul Silvaniei, de unde apoi merge la Cluj }i apoi la Alba Iulia (FRT, II, 33-36, 50-51; CS, III, 92, 83). Era ^nso]it de noul provincial Paulo Campana, care din Alba Iulia scrie loc]iitorului s@u din Polonia ^n 7 febr. 1584 despre soliile venite la el din Turda, T$rgu Mure} }i din Secuime, apoi adaug@: „Azi au fost trimi}i doi nobili rom$ni din Lugoj }i Caransebe}, provincie rom$neasc@, spre a cere un preot pentru p@r]ile acelea, ad@ug$nd: „Dac@ va veni cineva, va avea de p@storit 60 de sate, care nu vor s@-}i dea copiii ereticilor s@-i boteze”. A venit azi din Timi}oara un altul...” (FRT, II, 30; CS, III, 78). Este interpretare gre}it@ a documentelor, restr$ngerea catolicismului din Banat numai la nobili. O bun@ parte din romanitatea sud-dun@rean@ s-a p@strat veacuri de-a r$ndul ^n comuniune sufleteasc@ cu Roma Veche, chiar dac@ a trebuit s@ accepte jurisdic]ia Romei Noi. A p@strat mult@ vreme ritul local traco-daco-latino-iliric, mo}tenit de la Niceta de Remesiana (pe la 375 p$n@ dup@ 402, de la Catelian, arhiepiscopul Iustinianei Prima, ^nfiin]at@ ^n 535, }i de la toate arhiepiscopiile }i episcopiile ilirice care aveau un rit intermediar ^ntre Orient }i Occident, cum, de altfel, era }i la Aquileia (Vene]ia, n.n.) }i Milano. Acest rit local ^n limba latin@ a servit ^n opera de evanghelizare a slavilor ^nceput@ de Ciril († 4 febr. 869 la Roma) }i Metodiu († 6 apr. 885 la Velehrad ^n Moravia), tradus ^n limba slav@ }i aprobat ^n 13 iunie 890 de Papa Ioan al VIII-lea prin scrisoarea c@tre principele Moraviei Svatopluk, din care rezult@ existen]a organiza]iei str@vechi romane locale cu o popula]ie care mai vorbea pe atunci un fel de latin@ }i ^n]elegea latina liturgic@ fa]@ de invadatorii slavi pentru care trebuia s@ slujeasc@ ^n slav@. „Iar dac@ ]ie }i juzilor t@i (iudicibus tuius) v@ place mai mult s@ asculta]i Liturghia latin@, poruncim ca ]ie s@-]i . 125 . fie slujite solemnit@]ile Misselor (Liturghiilor, n.n.) ^n latin@” (RL, 125, 904-906). Urma}ul lui Metodie, Gorazd care }tia carte latineasc@ este ucis de trilingvi}tii care nu tolerau ^n cultul divin dec$t ebraica, greaca }i latina, iar ucenicii s@i fur@ alunga]i. Unii se refugiaz@ ^n Croa]ia, unde continu@ liturghia scris@ ^n caractere glagolitice, iar al]ii (Climent, Naum }i Arghelarie), ^n Bulgaria, unde, la dorin]a ]arului Boris Mihail (852-888) traduc c@r]ile liturgice din greac@ ^n noul alfabet inventat }i cunoscut sub numirea de chirilic. Climent ajunge episcop la Ohrida, iar Naum la Preslav, capitala statului bulgar, desf@}ur$nd cu o pleiad@ de ^nv@]a]i o culturalizare bizantino-slav@ sub ]arul Vladimir (889-893), dar mai ales Simion (889-927), f@r@ s@ fie rupte leg@turile cu Roma (Mih@il@ Gheorghe, Introducere ^n slava veche rom$neasc@, Bucure}ti, 1975, p. 20-25; Mihalache T.N., Spicuiri din pres@, ^n „Mitropolia Olteniei”, an XXI, nr. 5-6, 1969, p. 456). Cu aceasta, romanitatea }i la sud }i la nord de dun@re a suferit o puternic@ influen]@ greco-slav@, f@r@ s@ altereze fondul daco-roman. Peste „sigiliul Romei” s-a suprapus „pecetea slav@”. De la bulgari am primit limba slavon@ ^n Biseric@ }i ^n stat, care domin@ apoi via]a noastr@ intelectual@ p$n@ ^n secolul al XVII-lea. A}a ne-a fost fatalul destin al istorie (Onciu D., Scrieri istorice, 2, Bucure}ti, 1968, p. 18). %n ciuda acestui destin potrivnic romanit@]ii la nord de Dun@re, s-a p@strat amintirea Romei }i orientarea spre leag@nul de ob$r}ie, singuri neolatini care, de}i am tr@it ^n apropierea }i sub egida Romei Noi, Constantinopolul, am p@strat sim]ul de dreptate al Romei Vechi, ca }i numele de rom$n }i Rom$nia. Trec$nd prin luna martie 1583 prin comuna Negreni de pe Valea Cri}ului, ^nso]itorul r@mas anonim al legatului papal Possevino scrie: „%n mijlocul acestei v@i am g@sit un sat de rom$ni, vechiul neam al romanilor, fie din acei os$ndi]i la munc@ silnic@ ^n minele de metal. Ace}tia vorbesc o limb@ stricat@, care nu poate fi bine ^n]eleas@ nici de unguri, nici de italieni. Ei totu}i p@streaz@ multe cuvinte italice, dac@ cineva ar dori din suflet m$ntuirea acestui neam, prins ^n oarecare m@sur@ ^n mrejele grecilor }i r@sp$ndit pe o suprafa]@ foarte ^ntins@ p$n@ la Marea Neagr@, ^nsufle]indu-i pe ace}tia printr-o elemozin@ }i printr-o pild@ (vie, n.n.) fa]@ de credin]a roman@

. 126 . (catolic@, n.n.) }i fa]@ de marile pontifice pe care ei ^l numesc „P@rintele cel Mare” (FRT, V, 209; CS, II, 605-606). %n scrisoarea amintit@ la ^nceput, adresat@ Papei Grigore al XIII-lea din Oltmüz ^n 12 aprilie 1583, care va forma introducerea la lucrarea lui Possevino intitulat@ Commentario della Transilvania, autorul, dup@ ce descrie situa]ia din Transilvania }i Banat, unde erau a}tepta]i misionarii catolici, men]ioneaz@: „Este apoi aproape }i vecina Valahie ([ara Rom$neasc@, dar aceea}i era situa]ia din Moldova, n.n.), care se ^ntinde p$n@ la Marea Neagr@. Mi-au spus persoane nobile care cunosc situa]ia c@ se afl@ acolo la vreo 40 de mii de sate, care pl@tesc ^n fiecare an foarte mare tribut turcilor (p$n@ la 100 duca]i, }ters ^n manuscris, n.n.). {i to]i ace}tia, r@m@}i]ele vechilor colonii romane, ^ntruc$t p$n@ azi mai p@streaz@ limba noastr@, foarte corupt@, numesc pe Prea Fericirea Voastr@ P@rintele cel Mare }i sunt cre}tini de ritul grec (ortodox, n.n.), dar ^nc$t sunt f@r@ cultur@, nu ar avea acea greutate s@ se predea Bisericii Catolice, pe care o au grecii; cu at$t mai mult c@ p$n@ acum au fost f@r@ studii }i oprima]i, cu toate c@ la ^nfiin]are }i ^n fapte dovedesc suflet }i judecat@ italian@”. Regele {tefan Báthory a st@ruit }i a ^ndemnat „s@ istorisesc }i s@ fac pe deplin cunoscut@ Prea Fericirii voastre calitatea }i a}ezarea Transilvaniei „come antimurale del cristianesimo”, ca o fort@rea]@ a cre}tinismului }i care, dac@ se va pierde, cei ce sunt du}manii religiei cre}tine vor ^nainta nestingheri]i p$n@ la por]ile Cracoviei }i Dumnezeu s@ p@zeasc@ s@ nu }i mai departe...” (FRT, I, 279-284; III, 1-8). A. Possevino, cum apare }i din scrisoarea datat@ 17 aprilie din Brünn, c@tre cardinalul secretar de stat Galli Ptolemeu di Como, considera necesar apostolatul iezui]ilor cu ^ntemeierea de }coli, universit@]i }i seminarii, pentru toate trei [@rile Rom$ne (FRT, I, 284-286) propun$ndu-}i, dar f@r@ s@ ajung@ s@ poat@ }i realiza, vizitarea Moldovei }i a [@rii Rom$ne}ti, dup@ care am fi r@mas cu un comentariu asem@n@tor cu cel despre Transilvania, dar a fost ^mpiedicat de pretextul turcilor c@tre Baliul Vene]iei c@ „nu face circuitul dec$t cu scopul privitor la Lig@”, cum ^l aten]ioneaz@ din Como ^n scrisoarea din 14 mai 1583 (RC, III, nr. 4, 1914, 525-527). Schimbarea conduc@torilor din Moldova }i [ara Rom$neasc@, . 127 . moartea regelui }i opozi]ia superiorului general C. Aquaviva fa]@ de planurile lui Possevino, cu prevalarea curentului de aplicare a reformelor Tridentine }i Bisericilor Ortodoxe, ^n dauna hot@r$rilor de la Floren]a, au z@d@rnicit c@l@toria proiectat@ }i speran]ele pe care domnii celor dou@ ]@ri rom$ne, ca }i p@tura conduc@toare }i poporul de r$nd }i le pusese ^n misiunea iezui]ilor” (XXX, p. 57xxx, 1 dec. 1885 xxx 10 martie 1575 xxx p. 41?). Iezuitul Valentin Lado, secui de origine, care vorbea foarte bine limba rom$n@, deoarece, negre}it, ^n vinele sale curgea }i s$nge rom$nesc, ca la at$]ia compatrio]i ai s@i, trimis ^n Banat pentru catolicii rom$ni, le vorbea ^n limba rom$n@ „c@ci pu]ini }tiau ungure}te”, î scria din Cluj-M@n@}tur superiorului provincial din Polonia Paul Campana, ^n 24 iunie 1586 (FRT, II, 169; CS, III, 121). O monografie f@cut@ cu r@bdare, obiectivitate }i discern@m$nt critic asupra izvoarelor r@mas asupra romanit@]ii de la sud }i nord de Dun@re ar putea ar@ta c$t de mult timp s-a p@strat, cum numai s-a putut, leg@tura canonico-spiritual@ }i ritul local daco-roman ^n limba oficial@ a Bisericii Apusene, latina, limb@ care se va transforma cu vremea ^n rom$n@, pus@ ^n circula]ie ^n cancelariile statului Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti de domnii Petre {chiopul, retras ^n 1591, }i Mihai Viteazul, unificatorul celor trei [@ri Rom$ne, ^n 1600 }i am$ndoi, ^n cele mai str$nse raporturi cu papalitatea }i curia rom$n@. Ei ap@rau o singur@ cre}tin@tate, dup@ ei ca }i dup@ ^ntregul popor rom$n una }i nedivizat@, chiar dac@ pentru al]ii era desp@r]it@ de un zid de netrecut. %ncep$nd cu na}terea lui Cristos pus@ ^n leg@tur@ cu recens@m$ntul poruncit de Cezarul August (Luca, 2: 1-3) }i moartea lui, ^nt$mplat@ dup@ ce Palestina are provincie roman@ guvernat@ de Pon]iu Pilat, toate evenimentele de mai mare sau mai mic@ ^nsemn@tate ^n via]a Bisericii sunt legate de evenimente politice cu implica]iile }i complica]iile lor de natur@ social@, politic@ }i economic@. %n leg@tur@ cu grandioasa tragedie epopeic@ a marelui cruciat european Mihai Viteazul, moment unic ^n istoria na]iunii rom$ne, Maria Holban scrie: „Epoca lui Mihai Viteazul este introdus@ de prologul lui Petru Cercel }i ^ncheiat@ de epilogul lui Radu {erban” (Introducere, CS, IV, p. VI). Or, cu prologul operei „umbr@ sau vis” nu putea fi jucat . 128 . de Petru Cercel f@r@ leg@turile at$t de str$nse }i cordiale cu lumea apusean@ }i mai ales cu Papa }i curia roman@ cu ajutorul c@rora ajunge ^n Constantinopole, unde, la interven]ia ambasadorului francez la Poart@ Germigny de Germolles, sultanul Murad al III-lea ^n 23 iunie 1583 ^l nume}te domn, mazilindu-l pe Mihnea. %ncercarea neizbutit@ de a stabili leg@turi permanente ^ntre [ara Rom$neasc@ }i Scaunul lui Petru, corifeul apostolilor }i a urma}ilor aceluia, ^ncepe cu leg@turile de duhovnicie dintre Petru Cercel }i p@rintele carmelitan Fra Lorenzo Parizola la Genova, care ^l recomand@, ajut@ }i b@ne}te }i-l trimite la Papa Grigore al XIII-lea cu recomandarea de a-l sprijini la cur]ile europene }i ^ndeosebi la regele Fran]ei Henrich de Valois. %n timpul celor opt luni de zile c$t a stat la Roma t$n@rul principe rom$n care st$rnea admira]ia tuturor, ^ntre]inut la nivelul principilor cu aloca]ie luat@ de camera apostolic@ roman@ de cardinalul polon Nassio, fa]@ de care „Excelen]a Sa a f@cut m@rturisire cu mult@ pl@cere duhovniceasc@, f@c$nd promisiune c@ ^n clipa ^n care ^}i va redob$ndi domnia ^n patrie ^}i va da silin]a s@ aduc@ toat@ ]ara la credin]a cea adev@rat@” (Pascu, Cercel, 142). F@r@ ^ndoial@ o convertire (la religia, n.n.) a ]@rii la religia catolic@ Petru Cercel nu o (putea, n.n.) ^n]elege printr-o rupere cu tradi]iile str@bune, ci printr-o reconciliere a Ortodoxismului cu Catolicismul ^n sensul unirii decretate la Floren]a. Dovada este c@ ^n Roma Veche a fost la Pap@ }i s-a spovedit }i ^mp@rt@}it ^n ritul catolic, ca apoi la Constantinopol s@ ]in@ leg@tur@ cu patriarhul Ieremia II, restabilit ^n scaun cu ajutor francez }i care ^l va recomanda regelui Fran]ei ^n 11 iunie 1583 ca pe „fiul nostru prea iubit }i de supu}ii s@i foarte mult dorit” (Hurm., XI, 158). %n cursul celor oi ani cu siguran]@ a primit tainele }i de la preo]ii ortodoc}i. Ajuns ^n ]ar@ la T$rgovi}te, de la palatul domnesc a f@cut o capel@ particular@ la biserica din apropierea palatului, ca s@ poat@ participa c$nd dore}te nestingherit de ceremonialul public la slujbele biserice}ti oficiate de arhiepiscopul s@u Chir Varlam }i preo]ii munteni, care ]ineau „il rito greco antico, adic@ ritul vechi ortodox”, ^n timp ce ^n biserica franciscanilor din T$rgovi}te oficiau „alla romana”, dup@ ritul apusean, c@lug@rii pe care î ^nzestra cu venituri (Pascu, Cercel, 133-134, 174-175; CS, III, 11). . 129 . Dup@ scrisorile trimise de domn din Adrianopol c@tre Pap@ }i cardinalul secretar de stat di Como, care, dac@ mai zac prin arhivele romane, au r@mas ^nc@ nedescoperite, Papa Grigore al XIII-lea î scrie ^n 12 nov. 1583: „Faci un lucru ^n]elept c$nd ^n lucrurile prospere recuno}ti milostivirea divin@ }i atribui acesteia tot binele primit cum este }i acesta despre care ne scrii cu privire la ob]inerea principatului [@rii Rom$ne}ti. Foarte mult ne-am bucurat. Pentru aceea ^]i dorim pentru totdeauna fericirea. Dac@ Dumnezeu ca acea putere s@ o folose}ti spre gloria Lui }i spre salvarea ta }i a popoarelor ^ncredin]ate ]ie. F@r@ aceast@ grij@ }i preocupare domnia nu are nici un rost”. Aceast@ brev@ papal@ publicat@ cu men]iunea gre}it@ c@ este adresat@ lui Petru {chiopul n-a fost luat@ ^n seam@ nici p$n@ ^n prezent de nici un istoric (RC, II, nr. 2, 1913, p. 189, ^n studiul Karalewskij, Chiril, Rela]iunile dintre domnii rom$ni }i Sf$ntul Scaun ^n a doua jum@tate a veacului al XVI-lea). %n luna septembrie 1584 secretarul domnului, Francisc Sivori prime}te ^ns@rcinarea de a trata la Alba Iulia probleme de ordin secret cu consilierii principelui minor Sigismund Báthory, ^ntre care era }i dorin]a de-a fi trimi}i ^n ]ar@ doi iezui]i „ pentru ca ^ncetul cu ^ncetul s@ pun@ piciorul, ca s@ lucreze spre slujba Domnului Dumnezeu... De la ei am primit r@spunsul c@ au de g$nd s@-i trimit@ c$t vor putea mai repede, pentru c@ a}teptau s@ le soseasc@ nu peste mult c$]iva colegi de la Roma” (Pascu, Cercel, 193). %n leg@tur@ cu aceast@ solie, Ferante Capeci, rectorul seminarului din Cluj scria prietenului s@u Girolamo Piatti la 10 martie 1585, c@ ^mpotriva dorin]ei sale – f@r@ ^ndoial@ oprit de consilierii principelui care manifestau oarecare rezerv@ ^n leg@tur@ cu stabilirea domnului – s-a ab]inut s@-i scrie, dar prin secretar i-a trimis aceasta: „Principele este catolic }i vorbe}te italiana tot a}a de bine ca unul din noi” (FRT, “II, 97; CS, III, 111-112; Pascu, Cercel, p. 45). Convins c@ Ortodoxia Rom$neasc@ poate tr@i ^n plin@ armonie cu Catolicismul roman, pentru a p@stra }i temeinici leg@turile poporului rom$n cu Roma, g$nde}te ca Ioni]@ Caloian, ^naintea lui Mihai Viteazul, privitor la viitorul ]@rii }i poporului s@u. Cardinalul Leon al Sfintei Cruci, dup@ ce l-a uns de ]ar pe conduc@torul romano-bulgarilor ^n 5 nov. 1204, p@r@sea Bulgaria ^nso]it de doi . 130 . tineri, pe nume Vasile }i Vitleem, unul fiul ]arului ^nsu}i }i altul fiul preotului Constantin, ca s@ ^nve]e carte latin@ (Hurm., I, 49-50). Petru Cercel se g@sea la un reprezentant permanent al s@u la Roma }i ^n Fran]a }i odat@ cu plecarea lui Sivori erau preg@ti]i s@ plece }ase tineri care s@ r@m$n@ la Roma „sub ocrotirea p@rin]ilor iezui]i, care s@ se ^ngrijeasc@ de toate lipsurile lor, ca ei s@-}i ^nsu}easc@ at$t limba, c$t }i cultura }i obiceiurile italiene}ti, }i s@ prind@ dragoste de credin]a catolic@, deoarece socotea c@ acesta ar fi un foarte bun mijloc pentru dorin]a fierbinte pe care o nutrea Alte]a Sa de a-}i aduce ]ara la adev@rata religie, c@ci acele popoare tr@iau „alla greca”, cum am mai spus (s.n.)... „[inerea tinerilor boieri la Roma }i trimiterea altora ar fi folosit la p@strarea ^n fidelitate }i statornicie fa]@ de Alte]a Sa a p@rin]ilor lor, c@ci, }tiind c@ fiii lor sunt ^n m$na sa ^n Italia, acest lucru ar fi fost o fr$n@ la orice schimbare; aceasta o spun din cauza firii nestatornice }i schimb@toare a rom$nilor” (Pascu, Cercel, 50-512, 193-194; CS, III, 28-29). %n 16 aprilie 1585 sose}te cu totul pe nea}teptate, ca un tr@znet ^n zi senin@, firmanul de mazilire, fabricat ^n numele sultanului de belgbegul Rumeliei Khadim Mesih pa}a, care ^l pune pe domn pe un lung drum al pribegiei. Acesta pune cap@t unei ^ncerc@ri care nu va putea fi reluat@ dec$t dup@ ce Inocen]iu Micu, ^n baza bulei papale „Rationi Congruit” din 18 mai 1721, prin care ia fiin]@ dieceza F@g@ra}ului, care impunea episcopului s@ aib@ m@n@stire }i }coli (Nilles, Symbolae, 431-433), reu}e}te s@ ob]in@ prin decretul ^mp@r@tesc din 21 august 1738 domeniul Blajului, din al c@ror veni]i trebuiau ]inu]i la Roma trei c@lug@ri bazilitani, care vor fi Petru Pavel Aron, Grigore Maior }i Silvestri Caliani, urma]i de al]ii, p$n@ la Gheorghe {incai }i Petru Maior, ^ntemeietorii }i corifeii {colii Ardelene, curent de importan]@ cultural@ nemai^nt$lnit@ ^n toate ]inuturile rom$ne}ti. (Dac@ planul lui Petru Cercel reu}ea atunci, rede}teptarea na]ional@ se anticipa cu mai bine de 250 de ani., n.n.) Dar }i ^n acest caz a fost un destin fatal al istoriei.

Rivalit@]ile }i antagonismele continue ^ntre domnii [@rilor Rom$ne, dintre boierii constitui]i ^n partide }i poporul ]inut . 131 . ^n iob@gie }i mizerie s-au dovedit extrem de folositoare adversarilor poporului rom$n }i foarte p@gubitoare pentru cultura na]ional@, duc$nd la ruina material@ }i spiritual@ }i opresiune n str@in@, fiind apoi lips@ de eforturi mult mai mari }i timp mult, mult mai ^ndelungat pentru a realiza ceea ce putea fi realizat mai repede, mai bine }i mult mai folositor. Dup@ mazilirea lui Petru Cercel revenise pe scaunul [@rii Rom$ne}ti iar@}i Mihnea (1585-1591), nepotul lui Petru {chiopul. A. Possevino l-a cunoscut pe Petru Cercel la Roma ^n cursul anului 1577, unde au ajuns ^n prietenie, care va continua }i dup@ mazilirea domnului, intervenind pentru el la regele {tefan Báthory }i la Papa Sixt al V-lea (1585-1590) (Pascu, Cercel, 72, 234-235). Misionarul diplomat era informat }i despre situa]ia lui Mihnea. ^n scrisoarea din 29 august 1584 trimis@ din Lublin cardinalului secretar de stat Como (publicat@ partea I ^n VD, II, 309-311 }i partea a II-a ^n RC, a. III, nr. 4, 1914, 534-536), scrie: „Petru ({chiopul, n.n.), voievodul Moldovei, prietenul regelui Poloniei, a avut un frate care a fost voievodul [@rii Rom$ne}ti cu numele Alexandru (1567-1577), care muri ^n faim@ de sfin]enie, purt$nd ^ntotdeauna o hain@ monahal@ sau ciliciu, cu care }i muri. Acesta a fost tat@l acestui Mihnea, exilat la Rodos, care a avut ca urma} pe P@tra}cu (Petru Cercel, n.n.) c@ruia i-a scris DV Prealuminat@”. Petru {chiopul zide}te la Ia}i biserica de piatr@ Trei Ierarhi. Acolo se ^nt$lnesc raguzani }i ciprio]i catolici, care ]in un preot maghiar. Bartolomeu Brutti, secretarul r@mas de pe vremea lui Iancu Sasu, este favorabil catolicilor. Domnul nu trebuie pus ^n primejdia de-a fi scos din scaun, cum s-a ^nt$mplat cu patriarhul din Constantinopol Ieremia II (alungat a doua oar@ ^n martie 1484, din cauza unor intrigi, }i exilat la Rodos va fi restituit ^n 1586 la st@ruin]a ambasadorului francez Germigny (RC, loc.cit. }i CS, III, 298). Re^ntors ^n scaun, Mihnea (1585-1591), ^n timp ce era ^n rela]ii at$t de str$nse cu Ieremia II ^n 1586, c$nd este vizitat de delegatul papal Alexandru Comuleu, abate din Nona, trimis ^n vizit@ ^n ]@rile ocupate de turci pentru a se informa despre situa]ia cre}tinilor, fiind ^n trecere prin [ara Rom$neasc@ î d@ o scrisoare pa}aport ^n care citim: „Drept aceea d@ruit-am acest ^ntru tot cinstit }i prea frumos . 132 . hrisov al Domniei Mele, care st@ mai presus de toate cinstitele daruri, acestui boier sol cu numele Alisandro Comnuli, trimis }i venit de la ^mp@r@]ia }i de la Prea Sfin]itul r@posat }i de la Prea Cinstitul ispravnic al lui Iisus Hristos Papa Sisto Chinto, arhiereu al R$mului, c$rmuitor }i p@stor al sfintei mari credin]e a bisericii, unde a ^n@l]at scaunul l@udat }i ^ncununat cu coroane al Apostolilor Petru }i Pavel. {i au venit... pentru ca s@ str@bat@ }i s@ vad@ ]eri }i domni pentru credin]a cre}tineasc@.” (Arhiva, a. XVII, Ia}i, 1906, 181-182; CS, III, Biografie, p. 336, vrea s@ corecteze o eroare de cronologie?!, n.n.). Al. Comuleu ^ntr-un raport succint prezint@ Papei Grigore al XIII-lea ^n 30 noiembrie 1584 un raport privitor la situa]ia popoarelor din „Balcania”, at$t ortodoxe, c$t }i catolice, care gem sub povara jugului otoman }i a}teapt@ eliberarea, ^n vederea c@reia propune un plan de ofensiv@ antiotoman@, ^n care trebuia s@ intre }i Moldova (Hurm., III/2, 13-14; VR, p. XXIV, nota 1; Pastor, IX, 274, 736). %n aceast@ vreme, un alt emisar papal, iezuitul Giulio Mancinelli, trimis la Constantinopol cu misiunea de-a r@scump@ra pe prizonierii cre}tini c@zu]i la turci }i cu facult@]i speciale pentru a primi }i reconcilia cu Biserica Catolic@ pe eretici }i pe schismatici, reu}e}te s@ ob]in@ un „chirograf”, semnat de patriarhul Constantinopolului }i al Antiohiei, ^mpreun@ cu al]i 13 mitropoli]i, declar$nd supunere Papei de la Roma, cu obliga]ia de a-l vizita pentru a perfecta comuniunea ^nceput@ (Nilles, Symbolae, 990). Mancinelli, ^nso]it de un alt iezuit, Toma Radius, traverseaz@ ]@rile balcanice, de unde trec ^n [ara Rom$neasc@ la curtea lui Mihnea, unde fur@ bine primi]i, apoi merg ^n Moldova la Petru {chiopul, care la fel le face bun@ primire. Aici cei doi iezui]i ^l ^nt$lnesc pe Alexandru Comuleu, care, ^n baza facult@]ilor speciale de care dispunea ^ntrunit ^n sinod, ^l nume}te pe franciscanul Ieronim Arsegno vicar apostolic, la cererea domnului rom$n (RC, a. IV, nr. 2, 1915, 200). Arsegno era ^n [@rile Rom$ne din 1582, unde era mare lips@ de episcopi catolici. Mancinelli era solicitat s@ r@m$n@ episcop ^n Moldova, unde, pe l$ng@ raguzanii }i ciprio]ii veni]i pentru afaceri, mai fuseser@ }i mul]i rom$ni catolici, la fel ca }i ^n [ara Rom$neasc@, care, ^n lips@ de preo]i de rit latin, trecuser@ la ritul oriental (ortodox, n.n.), fapt constat }i la 1645 de Marco Bandini (Hurm., XI, 116; CS, II, 524-525; CS, V, 329; Alzati, . 133 . C., Terra romena tra Oriente e Occidente, Cheise ed etnie nel tardo 500, Edit. Jaca Book, Milano, 1981, 273-274). Petru {chiopul, ajutat }i influen]at de Bartolomeo Brutti, ^ncearc@ s@ refac@ episcopia catolic@ din Moldova }i reu}e}te s@ determine pe episcopii moldoveni ortodoc}i s@ intre ^n comuniune cu Papa }i cu Biserica Catolic@. %n scrisoarea din 5 septembrie 1587 Brutti aminte}te nun]iului papal din Polonia Annibal di Capua c@ principele Petru {chiopul este foarte devotat Scaunului Apostolic, a alungat predicatorii eretici }i catolicii ^n Moldova tr@iesc dup@ normele Tridentine, spre ru}inea celor din Transilvania. Cere s@ vine ^n ]ar@ iezui]i care ar putea deschide un seminar. %n 9 august turcii au luat biserica patriarhal@ ^ntr-o zi de vineri }i au transformat-o ^n moschee (Hurm., III, 95-96; Theiner, VMP, III, 5-6). O scrisoare anonim@ a Moldovei, dup@ informa]iile date de B. Brutti, ^ntocmit@ pe c$t se pare de Al. Comuleo }i trimis@ Papei Sixt al V-lea, ^n prima jum@tate a anului 1587, nu uit@ s@ aminteasc@ de biruin]ele lui {tefan cel Mare (1457-1504) }i rela]iile acestuia cu Papa Sixt al IV-lea (1471-1484). Privitor la moldoveni, precizeaz@ c@ „de}i sunt de rit grecesc, privesc cu drag la ce este roman, fie din cauza limbii lor corupte din cea latin@, fie pentru credin]a ce o au de-a se trage din romani, se numesc ^ntre ei cu numele de romani!”. Apoi mai precizeaz@: „{i cu toate c@ moldovenii sunt de rit grecesc, ei î ur@sc pe greci pentru c@ ace}tia î sf@tuiesc pe principele lor s@-i stoarc@ de bani. {i ]in$nd de asem@narea cu numele de romani, vor ^mbr@]i}a legea roman@, cu at$t mai mult cu c$t preo]ii lor, foarte pu]in lumina]i, nu sunt ^n stare s@ se m@soare cu trainicul }i sf$ntul adev@r al credin]ei noastre catolice” (I. Filitti, Din arhivele Vaticanului, vol. II, Bucure}ti, 1914, p. 43-49; CS, III, 200-205; Revista Arhivelor a. III, vol. 37, nr. 3, 1975, 33-336, o public@ din nou ca inedit@?!, n.n.)

. 134 . Prima misiune iezuit@ ^n Moldova

Dup@ moartea regelui Poloniei {tefan Báthory (12 dec. 1586), urmeaz@ o criz@ a tronului. Un raport secret din Constantinopol datat la 6 febr. 1587 vorbe}te de oferta principelui Transilvaniei }i vizirului suprem Sigismund Báthory f@cut berlebegul Greciei de 40.000 taleri, pentru coroana Poloniei, dar, fiind minor, nu poate fi luat@ ^n considerare. Petru {chiopul primite }i el 100 mii de pungi }i tribut sultanului, dac@ i se va da coroan@ polon@. I s-a promis, dac@ -polonii nu-l aleg pe Transilvan. %n cazul c@ vrea s@ fie instalat cu for]a, atunci domnul s@ suporte cheltuielile }i sultanul va face r@zboi (Hurm., III/ 1, 94). Lucrurile se petrec altfel. Partida germanofil@ ^l alege pe Maximilian, fratele ^mp@ratului Rudolf II, dar cu trei zile mai ^nainte, la 19 august 1587 partida turcofil@ condus@ de Jan Zamovski, mare cancelar, du}man ne^mp@cat al Habsburgilor, alege pe Sigismund III Wasa, din Suedia, Iagelon dup@ mam@. C$nd Maximilian merge s@-}i preia tronul, este ^nfr$nt }i ^nchis ^n 24 ian. 1588, de unde scap@ abia la 28 iulie 1589, ^n urma tratatului de pace de la Bendzin, mijlocit de trimisul papal cardinalul Ipolitus Aldobrandini, viitorul Pap@ Clemente al VIII-lea (1592-1605) (Sibiu, Ist. MV/2, 52). %n urma unor demersuri f@cute de Petru {chiopul, prin Bartolomeu Brutti, sfetnicul s@u cel mai influent, arhiepiscopul din Lwow, Dimitrie Solikowski, nun]iul apostolic din Polonia, Anibal de Capua, legatului papal Ipolitus Aldobrandini }i chiar Papei Sixt al V-lea, prin care cerea misionari franciscani }i iezui]i pentru catolicii din Moldova, ob]in$nd o echip@ de trei iezui]i, format@ de Jan Kunig de Schonhofen }i Iustyn Raab, preo]i, }i un frate coadiutor, Martin Iulai, ungur. Ace}tia, condu}i de Stanislav Warszewski, cu scrisori de recomandare sosesc ^n Moldova }i ^n 24 august/3 septembrie 1588 sunt primi]i de Petre {chiopul ^n tab@ra de la Roman, unde era refugiat din cauza ciumei care b$ntuia ]ara. Fur@ bine primi]i }i cu mari semne de prietenie }i respect, mai ales de pap@, ale c@rui scrisori „nu numai c@ le-a s@rutat, ci chiar le-a ridicat la frunte ^n semn de supunere }i ascultare” spune ^nsu}i Warsewicki ^n raportul c@tre nun]iul papal dat ^n tab@r@ domnului la 7 septembrie. Men]ion$nd ^n continuare: „L-am g@sit foarte dispus s@ dea ascultare Sanctit@]ii Sale, ba chiar gata }i doritor . 135 . s@ introduc@ religia catolic@ ^n acele ora}e }i p@r]i supuse domina]iei sale care au fost odinioar@ sub ascultarea Bisericii Rom$ne }i plin de zel pentru st$rpirea ereziei din ele. C@ci, pe l$ng@ faptul c@ ^nc@ mai ^nainte poruncise ca s@ fie alunga]i predicatorii eretici din lucrurile acelea, acum fiind noi de fa]@, din nou a dat porunc@ }i ^nc@ cu asentimentul vl@dicilor de religie greceasc@ (ortodoc}i, n.n.), ca to]i ereticii s@ se ^ntoarc@ ^mpotriva lor cu fier }i foc”. Atitudinea domnului fa]@ de catolici a st$rnit uimirea ambasadorului reginei Elisabeta la Constantinopol William Harborne, care se afla ^n trecere prin Moldova, unde religia catolic@ era tratat@ cu at$ta bun@voin]@, pe c$nd ^n Anglia era alungat@ (Hurm., III/1, 108-109; CS, III, 277-278). %n 24 oct. 1588, S. Warszewici din Var}ovia trimite un alt raport am@nun]it provincialului iezui]ilor Paul Campana, ^n care descrie cu am@nunte primirea la domn ^n tab@ra care s-a interesat de s@n@tatea tuturor celor din Curia Rom$n@, dar ^n mod deosebit de a Papei „pe care ^l nume}te P@stor }i P@rinte Unviersal”; %ntr-o discu]ie cu un c@lug@r ortodox domnul ^ntreab@: „Cui a dat (Domnul, n.n.) cheile? El r@spunde: Lui Petru! „Petru oare unde }i-a v@rsat s$ngele }i unde se afl@ trupul s@u? R@spunde: La Roma! Principele î spune: Deci unde a fost pus Petru c@petenia Apostolilor, acolo a l@sat }i cheile urma}ilor s@i.” %n continuare, raportul arat@ c@ „ pentru cauza noastr@ a cerca }i ^naintea clerului }i ^naintea c@lug@rilor ne-a ar@tat mare bun@voin]@ }i ne-a promis toat@ solicitudinea. La plecare, ne-a declarat c@ este cu sufletul recunosc@tor fa]@ de Scaunul Apostolic, cum se arat@ mitropolitul cu vl@dicii. Ace}tia nu recunosc pe patriarhul din Constantinopol }i sunt adversarii tuturor ereticilor. Cea mai mare parte a acestor ]@ri }i oameni }i ^nsu}i principele tr@ie}te dup@ ritul grec sau rutean sub ascultarea patriarhului din Constantinopol... %n cele 15 ora}e }i sate din apropiere unde sunt catolici e lips@ de preo]i. Aici nu este nici o }tiin]@ de carte }i nici nu se face ^nv@]@tur@. Genus est egregia et ingeniosa et magis callida quam simplex – Na]ia este distins@ }i talentat@ }i mai iscusit@ dec$t simpl@/f@r@ cultur@”, din %nf@]i}are, din obiceiuri }i din vorbire se prezint@ ca o colonie de odinioar@ a romanilor. Cine cunoa}te limba . 136 . latin@ sau italian@ u}or poate ^nv@]a limba lor”. %n ciuda schimb@rilor ce intervin, s-ar putea ^ntemeia f@r@ ^ndoial@ un colegiu” (Schmourlo, E Rossia, tom II, fac. 2, Petersburg, 1913, 450-454, citat ^n RC, a. III, nr. 2, 1914, 181. Textul a fost tradus dup@ o copie p@strat@ ^n arhiva P@r. I. Feren]., n.n.). Istoricii rom$ni nu au explorat publica]ia acestui distins istoric. N.B. Raportul acesta f@r@ ^ndoial@ c@ a fost prelucrat }i publicat apoi ^n Annuae litterarae Societatis Iesu anni 1588, ^n V, D, III, 155-157, tradus apoi ^n CS, III, 281-284, de unde citatul fragmentar ^n M. Ist. nr. 8/1982, 15 }i nr. 3/1983, 40.) Privitor la afirma]ia c@ episcopii moldoveni nu-l recunosc pe patriarhul din Constantinopol nu este o noutate. %n 17 mai 1476 ducele Vene]iei ^n instruc]iile c@tre ambasadorul s@u pe l$ng@ {tefan cel Mare, secretarul republicii Emanuel Gerardo se spune: „Voim s@ ^]i poruncim ca s@ st@rui pe l$ng@ acel voievod recomand$ndu-i s@ recunoasc@ autoritatea }i jurisdic]ia ^n ce prive}te credin]a }i religia patriarhului (din Constantinopole, Ieronim, n.n.) fiind cet@]ean al nostru }i pe bun@ dreptate foarte bine primit }i tratat” (Esarcu, C., {tefan cel Mare. Documente descoperite ^n arhivele Vene]iei, Bucure}ti, 1874 }i 42; cf. Hurm., VIII, 16; RC, a. V, 1916, p. 240). Din Roma ^n 30 septembrie 1588 Jan Künig de Schönhofen scrie guvernatorului general din Roma Claudiu Aquaviva ^n genul rapoartelor f@cute de Warsevicki cu privire la situa]ia catolicilor, st@ruind asupra necesit@]ii misionarilor, „c$t prive}te ^ns@ ortodoc}ii nu se poate trata p$n@ ce mai-marii lor nu vor fi uni]i cu singurul p@stor al oilor”. (Dou@ lucr@ri ne dau mare speran]@ cu privire la buna reu}it@ ^n viitor: unul este sufletul bun }i ^nchinarea principelui pentru ^ntemeierea Colegiului }i a Seminarului, iar altul este trimiterea c@m@ra}ului s@u intim (B. Brutti, n.n.), cu unul dintre vl@dici, adic@ dintre ei episcopii ortodoc}i ca s@ fac@ ascultare vicarului lui Hristos Sixt al V-lea. Ace}tia v$nd vor sosi (c@ci deja se preg@tesc de drum, n.n.). Prea Cucernicia Voastr@ P@rinte din expunerea cu grai viu va ^n]elege mai multe dec$t pot eu s@ scriu”. Nu este episcop catolic, pe vremuri episcopul din Oradea sau cel din Transilvania vizitau aceste locuri. „Rom$nii au trei episcopi: Arhiepiscopul Teofan, cu re}edin]a la Suceava, Agapiton, cu scaunul la Roman, tertius Ruthenorum episcopus Georgius nunc dictus Radovicensi ecclesiae . 137 . praesident – al treilea al rutenilor ortodoc}ilor, acum numitul episcop Gheorghe, ^n frunte bisericii din R@d@u]i”. armenii au un episcop la Suceava, iar patriarhul lor este ^n Persia. Calendarul nou nu se poate introduce, c@ci suntem numai doi contra ]@rii ^ntregi (Schmuorlo, 442-446: Cf. RC, a. III, nr. 2, 1914, 180, unde gre}it men]ioneaz@ c@ la Suceava era mitropolit George Movil@.) Delega]ia amintit@ ^n scrisoare trebuia s@ treac@ prin Polonia, unde s@ prezinte omagiile cuvenite ^nso]ite de daruri noului rege de cur$nd ales al Poloniei, care era }i al Suediei, Sigismund III Wasa. Din scrisorile adresate de Petru {chiopul regelui }i senatorilor din Hu}i ^n 3 octombrie 1588 rezult@ re^nnoirea tratatelor de bun@ vecin@tate (V, D, III, 141-144). O scrisoare cu aceea}i dat@ este adresat@ Papei Sixt al V-lea, prin care î mul]ume}te pentru scrisoarea adus@ de legatul Ipolit Aldobrandini, din care afl@ c$t de pl@cut i-a fost Papei s$rguin]a depus@ pentru reformarea bisericii catolice din [ara Moldovei, unde nu mai este nici un eretic, „La acestea numai c@ noi lu@m seama cu toat@ gravitatea, ba mai mult am poruncit s@ fac@ acest lucru }i mitropolitul }i episcopii no}tri”. Concursul l-au dat arhiepiscopul de Leopoli }i mitropolitul Rusiei (D. Solikowski, n.n.) }i B. Brutti cu franciscanii }i iezui]ii, a}a ^nc$t aceast@ Biseric@ nu va mai putea fi ^n viitor desp@r]it@ de trupul Bisericii Universale. „... Din nou aduce nenum@rate smerite mul]umiri Sanctit@]ii Voastre, pentru c@ pe noi }i pe aceast@ (biseric@, n.n.) am primit-o sub preamilostiva sa protec]ie. Din cauza diferitelor piedici nu putem trimite a}a cum am promis lega]ii no}tri ^n acest timp pentru care fapt cerem Sanctit@]ii Voastre iertare, totu}i cu smerenie î trimitem la Seremissimul rege al Poloniei poruncindu-le ca s@-l ^nt$lneasc@ pe Prealuminatul }i Prea Cucernicul Cardinal a latere }i ^n numele nostru s@-i presteze cuvenita ascultare” (Hurm., III, 1, 109-110; Nilles, Symbolae, 981-983). %n scrisoarea c@tre nun]iul Anibal di Capua domnul arat@ c@-i ^ns@rcineaz@ pe trimi}ii s@i marele vornic Ieremia Movil@, fratele lui Gheorghe Movil@, episcopul R@d@u]ilor }i ^ndat@ mitropolit, }i pe Bartolomeu Brutti, s@ fac@ ^n numele s@u, ^n fa]a cardinalului legat Ipolit Aldobrandini „ca }i loc]iitorul Supremului Pontif, ascultare Sfintei Biserici Romane” (Hurm., III/1, 110-111; RC a. II, nr. 2, 1913, 198-199). . 138 . Nu apare limpede ce s-a ^nt$mplat de nu a plecat un vl@dic@ cu cei doi delega]i la rege }i apoi la Roma. Mitropolitul Theofan se retrage sau este ^nl@turat }i ^n locul lui apare mitropolit Gheorghe Movil@ de la Roman, acesta ^n calitatea sa de mitropolit al Sucevei }i al ^ntregii Moldove ^n 15 octombrie 1588 adreseaz@ Papei Sixt al V-lea scrisoare ^n care arat@ contribu]ia pe care a dat-o pentru cur@]irea bisericii de erezie „parte ^n virtutea oficiului meu }i a ata}amentului fa]@ de Biserica Catolic@, parte din porunca Prealuminatului principe, Domnul meu Preamilostiv, ce odat@ ce toate erorile au fost extirpate mai mult ca niciodat@ s@ nu mai contamineze... Mai departe v@z$nd prosperitatea at$t de mare a Bisericii Catolice sub prea^naltul pontificat la Prea Fericirii Voastre, nu se poate s@ nu m@ bucur ^n Domnul, ba mai mult, totdeauna am dorit din suflet s@ cercetez pe Sanctitatea Voastr@ }i s@ v@ s@rut preafericitele picioare. Deoarece acest lucru nu-l pot face acum din cauza diferitelor ocupa]ii ale Principelui meu Preamilostiv }i ale mele, pe care le am ^n aceast@ slujb@ a mea la care de cur$nd m-a delegat Atotputernicul }i Preabunul Dumnezeu, f@r@ ca, dat@ aceast@ ocazie binevenit@... prin aceast@ scrisoare a mea s@-i exprim devo]iunea mea fa]@ de Sanctitatea Voastr@, c@reia m@ supun cu smerenie, rug$ndu-o s@-mi %mp@rt@}easc@ binecuv$ntarea sa preamilostiv@ }i de aici ^nainte s@ m@ aib@ }i pe mine }i s@ m@ recunoasc@ ca cel mai supus fiu al Sfintei Biserici Romane, iar dac@ Preabunul }i Atotputernicul Dumnezeu ^mi va prelungi via]a, ^n semnul devo]iunii perpetue }i al supunerii, voi merge ^n persoan@, dat@ ocazia, la s@rutarea picioarelor Sanctit@]ii Voastre, c@reia î doresc s@ tr@iasc@ preafericit ^n Hristos Isus” (Hurm., III/1, 111-I, Ist. diecezei rom$ne greco-catolice a Oradiei, I, Gherla, 1883, 55-56 rom. ss 3-114 lat.). La aceea}i dat@, o scrisoare asem@n@toare este adresat@ nun]iului, ^n care motiveaz@ c@ n-a putut merge la Pap@ din cauza ocupa]iilor foarte grele pe care at$t %n@l]imea Sa (domnul, n.n.), c$t }i eu le avem ^n aceast@ slujb@ a mea la care de cur$nd m-a delegat, a fost silit s@-}i schimbe hot@r$rea, am$n$nd-o pentru alt timp mai potrivit! St@ruie apoi ca nun]iul „prin scrisoarea sa s@ m@ recomande Sanctit@]ii Sale, ca Sanctitatea Sa de aici ^nainte s@ m@ aib@ }i pe min@ }i s@ m@ recunoasc@ ca pe cel mai supus fiu al Sfintei Biserici . 139 . Catolice, iar c$t prive}te fra]ii franciscani }i p@rin]ii ace}tia ai Societ@]ii lui Isus, nu altfel dec$t tat@l copiilor, a}a le voi purta }i eu de grij@”. Celelalte le va afla prin grai viu de la cei doi soli (Hurm., III/1, 112-113: Theiner, MPL, III, 46-47; Nilles, Symbolae, 984-985). Citind aceste scrisori a}ezate }i interpretate ^n contextul vremii de atunci, nu po]i s@ nu r@m$i mirat c$nd cite}ti: „%n orice caz, mitropolitul Gheorghe Movil@ a fost un bun ortodox }i din nici una din faptele sale nu reiese vreo ^nclinare a sa spre catolicism”. Apoi ^n leg@tur@ cu convertirile la catolicism a circa 10.000 de rom$ni s@v$r}it@ de Ioan Capistran, taxat@ ca o }tire „de neconceput” se precizeaz@: „Se cunosc destule preciz@ri denaturate ale trimi}ilor papali ^n ]@rile noastre. Amintim doar dou@: aceea c@ mitropolitul Gheorghe Movil@ al Moldovei († 1605) ar fi ^nclinat s@ ^mbr@]i}eze catolicismul }i una mai nou@, despre Calinic Miclescu († 1886), care ar fi primit botezul catolic pe patul de moarte” (P@curariu, M., preot prof. Dr., Ist. Bis. Ort. Rom, Buc., 1980, 456; Idem, %nceputurile Mitropoliei Transilvaniei, Bucure}ti, 1980, 63, nota 67). Faptele ulterioare dovedesc c@ Mitropolitul Gheorghe Movil@, ca }i fratele s@u Ieremia, viitor Domn, vor r@m$ne toat@ via]a consecven]i leg@turilor cu patriarhia Romei }i cu patriarhia Constantinopolului, nu numai prieteni ai catolicismului, dar }i catolici de rit oriental, ^n timp ce au }tiut s@ p@streze nealterat@ ortodoxia veche, a}a cum ea a fost elaborat@ ^n Sinoadele Ecumenice }i ^n Sfin]ii P@rin]i, anticip$nd f@r@ ^ndoial@ adev@ratul ecumenism care s-a deschis ^n zilele noastre }i vrea s@ refac@ unitatea cre}tin@ spre binele ^ntregii omeniri. Rom$nii au fost atunci pionieri }i ar trebui s@ fie }i ast@zi. Faptul c@ n-a plecat un vl@dic@ rom$n la Roma }i cei doi soli nu l-au putut ^nt$lni pe cardinalul Ipolit Aldobrandini, ci au stat de vorb@ numai cu nun]iul, a ^nt$rziat restabilirea unor leg@turi directe cu Scaunul Apostolic al Verhovnicului Petru din Roma, datorit@ }i faptului c@ o serie de ^ncurc@turi politice s-au ivit pe parcurs. Un memoriu adresat nun]iului papal din Polonia Anibal di Capua, nesemnat, redactat se pare de S. Warszewicki relu$nd ideile lui A. Possevino se ocup@ de problema aducerii Moldovei ^n comuniunea Scaunului Apostolic al Romei. „%ntr-adev@r principele, care mai ^nainte era schismatic, a primit bucuros pe preo]ii trimi}i ^n numele . 140 . Sanctit@]ii Sale”, men]ioneaz@ acest raport care face ^nsu}i confuzie ^ntre dorin]a de p@strare a ritului oriental }i a comuniunii cu mmmmmmmmm din Constantinopol, ^n timp ce se recunoa}te autoritatea Papei de la Roma, atitudine manifestat@ }i la 1700 de rom$nii din Transilvania. Principele moldovean „Este foarte ^nclinat la ascultarea fa]@ de Sanctitatea Sa }i ^n mod str@lucit ap@r@ }i ^nt@re}te primatul Sf$ntului apostol Petru }i a urma}ilor s@i. Dar nu numai el este ^nclinat, ci }i mitropolitul }i episcopii sau vl@dicii, cum li se spune ^n limba lor. Mitropolitul nici nu este }i nici nu vrea s@ fie supus Patriarhului din Constantinopol. De altfel, se pare c@ prin dreapta judecat@ a lui Dumnezeu Patriarhia Constantinopolitan@ aproape c@ este desfiin]at@, nu numai dup@ cum se spune c@ Patriarhul Ieremia este alungat din scaun }i a plecat la Moscova, c$t mai ales pentru aceea c@ sultanul turcilor a transformat ^n moschee re}edin]a }i biserica patriarhal@, aceea ce, p$n@ acum, nu s-a mai ^nt$mplat”. Pentru scaunul patriarhal turcii cer 150 mii de galbeni ungure}ti, sum@ greu de pl@tit. Apoi continu@: „Din mai multe motive se poate spera nu numai la ^ntoarcerea Moldovei la ascultare, l@s$ndu-i-se poporului riturile grece}ti, cu ^ndreptarea unde este cazul, dup@ Conciliul florentin, ci chiar }i a [@rii rom$ne}ti, al c@rui principe este nepot de frate al acestui Petru al Moldovei, }i el s-a n@scut din mam@ catolic@ }i este mai bogat dec$t Petru ^nsu}i. Este l@udat de cel mai influent at$t pentru alte virtu]i, c$t }i pentru ^nclinarea pe care o are fa]@ de Scaunul Apostolic Roman. Trec$nd pe la el ^n drum spre Moscova, patriarhul Ieremia nu a voit s@ aib@ cu el nici o ^nt$lnire (dup@ cum poveste}te ilustrul domn Brutti, n.n.) }i nici nu l-a ajutat cu vreo milostenie. Mai departe se poate spera }i ^n ^ntoarcerea ru}ilor, care au aceea}i credin]@ }i folosesc acela}i rit ca }i moldovenii, f@r@ s@ mai amintesc de vecina Transilvanie, care nu se poate s@ nu fie mi}cat@ de un astfel de exemplu”. Pentru Colegiul }i Seminarul iezuit ^n Moldova Papa s@ acorde cel pu]in pentru 15-20 de ani 1000-1200 scuzi pe an ca prin studierea }tiin]elor tinerii moldoveni s@ fie atra}i la ascultare fa]@ de Scaunul Apostolic, dar }i prin predicarea cuv$ntului lui Dumnezeu ^n limba moldoveneasc@”.

. 141 . „Ar fi de folos ca pentru p@strarea r$nduielii ierarhice Sanctitatea Sa s@ ^ncredin]eze prin scrisoarea sa grija bisericilor catolice care folosesc ritul roman, Prea Cucernicului domn Arhiepiscop de Leopoli }i succesorilor s@i, recomand$ndu-i ca s@-}i fac@ un episcop sufragan care s@ fie mereu ^n aceea}i ]ar@ }i s@ supravegheze bisericile. De}i aici bisericile catolice sunt foarte s@race, totu}i trecerea vremii se va g@si o modalitate oarecare de a le ^ntre]ine (Hurm., III/1, 120-121: Theiner, MPL, III, 44; Ardeleanu, Ist. I., 60-64 }i 109-111; Cf. }i CS, III, 276”. Patriarhul Ieremia ^n ultimele luni ale anului 1588, ^nso]it de mitropolitul Ierotei al Momembasiei }i de episcopul Arsenie popose}te la curtea lui Mihnea, care era bolnav }i primirea o face Ecaterina Salvarezi, mama domnului, cu ace}tia patriarhul petrecuse ^n surghiun la Rodos, a botezat pe un fiu al lui Mihnea, dup@ cum descrie c@l@toria ^nsu}i mitropolitul Ierotei, nici Petru {chiopul nu a fost mai pe jos ^n a primi pe oaspe]i, de aceea ^l caracterizeaz@: „Acest om era vrednic s@ st@p$neasc@ nu numai Moldova }i ^n Constantinopol” (CS, IV, 590; Hurm., XIV, 83-86). %nc@ o dovad@ c@ sufletul domnilor rom$ni, ca }i a poporului rom$n, schisma nu era un fapt consumat ca la o seam@ de greci }i slavo-ru}i, ci doreau s@ vad@ ^nfr@]ite Biserica Constantinopolei }i a romei pentru binele Europei }i al omenirii. Patriarhul Ieremia a c@l@torit prin ]@rile ortodoxe cu dorin]a de a trata problema calendarului nou }i a unirii cu Roma pe care el o dorea pentru a salva cre}tin@tatea de primejdia otoman@. Dac@ ^n [@rile Rom$ne a aflat o bun@ primire }i o bun@ dispozi]ie de a reface comuniunea Ortodoxiei cu Catolicismul, ^n Moscova va ^nt$lni alte preocup@ri }i visuri. Boris Godunov, ministrul ]arului Feodor Ivanovici, ^i face propunerea s@ mute patriarhia ecumenic@ din Constantinopol la Moscova, fapt care nu i-a displ@cut, ^ns@ a ^nt$mpinat mare opozi]ie la cei doi ^nso]itori. Tratativele s-au terminat cu ridicarea mitropoliei ruse autocefale la rangul de patriarhie, fiind ^nsc@unat ^n 29 ianuarie 1589 primul patriarh rus, Iov. De fapt, ^nainte de a fi un act religios, era un act politic, cum apare chiar din documentul semnat ^n aceast@ ocazie: „Deoarece Vechea Rom@ a c@zut ^n erezia lui Apolinare (pentru folosirea azime, n.n.), iar Roma . 142 . Nou@, adic@ Constantinopolea, zace sub puterea turcilor necredincio}i, o preaevlavios ^mp@rat, marea ta ^mp@r@]ie ruseasc@, pe toate ^mp@r@]iile de mai ^nainte le-a ^ntrecut ^n pietate ca Roma a Treia }i toate ^mp@r@]iile legate de pietate s-au unit ^n ^mp@r@]ia ta, a}a c@ tu acum e}ti singur ^n toat@ lumea cre}tin@ care auzi numele de ^mp@rat cre}tin” (Kapterev, N., Kharacter otnocenii Rossii pravosloveanu Vostoku, veac. XVI }i XVII, Moscova, 1885, 61 – la Jugie, M., T. DOC, IV, 442-443). Ru}ii doreau s@ ob]in@ locul Romei Vechi, dar ^n sinodul de la Constantinopol ]inut ^n luna mai 1590 patriarhia rus@ a fost pus@ ^n ultimul loc, al cincilea, dup@ patriarhia Ierusalimului. Protestul ru}ilor n-a folosit, insist$nd s@ fie m@car al treilea, c@ci sinodul din 1593 de la Constantinopol a confirmat deciziile anterioare (Jugie, op.cit., 443).

Ce se petrece ^n Roma Veche?

Deoarece scrisorile mitropolitului Gheorghe Movil@ }i ale voievodului Petre {chiopul ajunse la Roma f@r@ solii moldoveni }i f@r@ s@ fie ^nso]ite de scrisori explicative ale arhiepiscopului D. Solikowski din Lwov, care ^nt$rziaser@ pe drum, Papa Sixt al V-lea r@m$ne oarecum ^n rezerv@ fa]@ de cele declarate de moldoveni, socotindu-i ca }i pe greco-ru}i c@ „p@streaz@ cu ^nc@p@]$nare erorile” cauzate de schism@ }i ^n cere acestuia explica]ii, mul]umindu-se ca mitropolitului }i domnului s@ le r@spund@ ^n 21 ianuarie 1589 numai cardinalul secretar de stat Alexandru Peretto, numit Montealto, ^ndemn$ndu-l pe mitropolit s@ r@m$n@ ^n unire cu Biserica Catolic@ }i cu Papa }i s@ fac@ c$t mai ne^nt$rziat vizita la mormintele Apostolilor, ca s@-l salute }i pe Pap@ }i s@-i fac@ cuvenita venerare }i omagiere. Pe domn ^l laud@ pentru „voin]a de a uni pe poporul s@u ca un membru nobil al trupului Bisericii Catolice, al c@rui cap este Cristos, }i vicarul s@u pe p@m$nt Pontiful Roman”. %l scuz@ pentru c@ nu a putut trimite delega]ia la Roma }i socoate c@ a satisf@cut obliga]ia prin scrisorile duse de cardinalul Ipolit Aldobrandini, din care ^n]elege dificult@]ile ^n care se afl@ ]ara ^nconjurat@ de at$]ia du}mani, a}tept$ndu-l totu}i” in hoc orbis terrarum heatro (= pe

. 143 . aceast@ scen@ a lumii ^ntregi, n.n.)”, ca s@ fie al@turi de ceilal]i principi cre}tini (RC, a. II, 200-204). %ntr-o alt@ scrisoare, din 4 martie, cardinalul secretar de stat scrie arhiepiscopului D. Solikowski c@ delega]ii moldoveni sunt a}tepta]i cu ner@bdare la Roma (loc.cit., 206). Pe vremuri, Alexandru L@pu}neanul († 9 martie 1568) ^ntr-un document recomanda puterilor apusene pe fiii s@i, ^n cazul c$nd n-ar putea ob]ine domnia de la Poart@ s@ fie ajuta]i ^n cur]ile domne}ti din Fran]a }i Anglia }i de dogele Vene]iei (Hurm., II, 532; Iorga, N., IBR, I, 189). %n ^mprejur@ri necunoscute fostul mitropolit al Moldovei Anastasie, cel care ^n 1584 botezase pe fiul lui Petru {chiopul, n@scut cu Irina Botezata (CS, IV, 591: Giurescu, C., CIR, vol. II/1, Buc. 1940, 245), a trebuit s@ se refugieze ^mpreun@ cu episcopul Grigore de Roman }i cu al]i stare]i de m@n@stiri }i boieri, ^n Polonia, de unde ^n vara anului 1589 cu o scrisoare datat@ din 15 iunie adresat@ Papei Sixt al V-lea, trimit la Roma pe t$n@rul {tefan Vod@, unul din fiii lui Al. L@pu}neanul, ^nso]it de c$]iva fii de boiri, ca Papa s@-i ajute s@-}i ob]in@ domnia. %ndemnul le venea f@r@ ^ndoial@ de la prologul epopeii lui Petru Cercel, care, sc@pat din ^nchisoarea de la Hust, unde ^l ]inea principele Transilvaniei Sigismund Báthory, din martie p$n@ ^n decembrie 1588, petrecuse la Roma, pentru a solicita sprijinul Papei Sixt al V-lea, care ne^ntrerupt intervenea pentru el ca s@-}i poat@ recupera averile confiscate }i s@ poat@ fi ajutat de puterile cre}tine pentru redob$ndirea tronului p@rintesc (Pascu, Cercel, 80, 81, 234). Scrisoarea, dup@ moda bizantin@, se adreseaz@ „Celui egal cu Apostolii }i cu %ngerii ^mpreun@ vorbitor, d@t@torul de lege dup@ voin]a lui Dumnezeu, Celui care spune ^nt$iul cuv$nt, care prescrie canoanele dup@ calea cea dreapt@ a lui Dumnezeu, Celui care ^n Hristos este peste toate neamurile cre}tine din ]@rile }i ]inuturile apusului, Marelui }i Prea Fericitului Pap@ al Romei celei Mari”. Se pl$ng apoi de robia turceasc@ care „au pus peste noi un domn str@in }i venetic care ]ine pe l$ng@ sine oameni r@i, turci, greci, unguri }i munteni, care apas@ ]ara }i pe oameni pe nedreptul... }i din cauza acestor oameni perver}i }i tic@lo}i se pr@bu}esc casele noastre sfinte

. 144 . de rug@ciune }i legea noastr@” (Hurm. III/1, 125; Ardeleanu, Ist. I, 56-58 }i 114 }i 115). Ajuns la Roma dup@ lung@ }edere, {tefan ^n aprilie 1590 ob]ine o serie de scrisori de recomandare de la Pap@ c@tre regele Poloniei }i cancelarul s@u, c@tre ^mp@ratul Rudolf II }i arhiducele Ernest al Austriei, cardinalul Andrei Báthory, nun]iul Poloniei Anibal de Capua, c@ruia î primite 6000 de florini de aur, dac@ va ob]ine domnia Moldovei. Toate aceste breve nu au fost ^nso]ite de recomandarea }i semn@tura cardinalului de stat Montealto, care nu ^mp@rt@}ea punctul de vedere al b@tr$nului pontif, indus ^n eroare cu privire la realit@]ile politico-religioase din Moldova (RC, II/4, 1913, 570-581). Dup@ aceast@ gre}eal@, urmeaz@ alt@ gre}eal@ fa]@ de Biserica Moldovei. Misionarii iezui]i care ^mp@rt@}eau p@rerile lui Possevino cereau Papei s@ lase rom$nilor ritul r@s@ritean ortodox „cu ^ndreptarea unda este cazul, dup@ conciliul Florentin”, cu confirmarea ierarhiei ortodoxe, cer$nd explicit ca pentru „grijea” bisericilor catolice care folosesc ritul roman” s@ fie numit un episcop sufragan arhiepiscopului din Lwov (v. p. 29). Domnul }i mitropolitul Gheorghe Movil@ se g$ndeau la Ieronim Arsengo pe care ^l va propune }i arhiepiscopul de Lwov. Informa]iile nun]iului apostolic din Polonia, Anibal di Capua, }i p@rerile contrare vederilor lui Possevino din cercurile ecleziastice de la Roma, care erau preocupate de aplicarea Tridentinului, l@s$nd la o parte Florentinul, pentru a salva unitatea Bisericii, erau de p@rere c@ }i orientalii ortodoc}i trebuie s@ ^mbr@]i}eze ritul roman reformat dup@ conciliu. A}a se explic@ de ce Papa Sixt al V-lea ^n scrisoarea din 5 aprilie 1590 adresat@ mitropolitului Anastasie, }i episcopului Grigore }i clerului }i boierilor moldoveni î pune ^n gard@: „Cine ^ncearc@ s@ intre ^n staul pe alt@ poart@ dec$t aceea care a fost deschis@ de Hristos prin Petru }i prin Petru de urma}ii s@i Pontifii romani, sau cine ^ncearc@ s@ duc@ oile la p@}une str@in@, alta dec$t limitele ^n care a fost circumscris@ de autoritatea acestui Scaun Apostol, sau pe alt temeiu dec$t acela care a fost stabilit de aceast@ Biseric@ Roman@, este limpede pentru to]i c@ unii ca aceia r@t@cesc ^n privin]a credin]ei }i r@m$n ^n urm@ cu disciplina }i cu moravurile. A}adar, dac@ ve]i ^mbr@]i}a cum se cuvine, toate tradi]iile apostolice ale Bisericii . 145 . Romane }i celelalte r$nduieli }i hot@r$ri }i v@ ve]i decide s@ v@ supune]i ei cu totul... ve]i ob]ine vechea libertate” (Hurm., III/1, 136-137: Ardeleanu, Ist., I, 117-188). %n 19 august 1589 prin breva „Ex debito pastoralis officii” Papa ^l nume}te pe Dimitrie Solikowski, arhiepiscopul de Lwov, „generalem et specialem superintendentem” (= supraveghetor general }i special, n.n.) al s@u personal }i al Scaunului Apostolic, recomand$ndu-i s@ fac@ tot ce crede potrivit ca Moldova, bisericile, ora}ele }i popoarele aduse la supunere fa]@ de religia }i cultul Bisericii Romane s@ fie ]inute ^n ascultare }i unire (Hurm., III/1, 126; III/2, 284-385; RC, II/2, 1913, 417). U}or ne putem da seama c$t de mult i-a displ@cut aceast@ hot@r$re mitropolitului, episcopilor, domnului, clerului }i moldovenilor, care acceptau jurisdic]ia papal@, dar nu acceptau pe a patriarhului din Constantinopol, pus }i depus de sultan, cu at$t mai mult nu puteau accepta jurisdic]ia arhiepiscopului de Lwov, c@ci aceasta ar fi ^nsemnat }i o pierdere a autonomiei politice a ]@rii, }i nu puteau accepta nici schimbarea ritului, de vreme ce ambasada promis@ de at$tea ori de Petru {chiopul }i Bartolomeu Brutti n-a putut pleca, s-a luat hot@r$rea s@ fie trimis Iustus Ryllo }i franciscanul Ieronim Arsegno, cunosc@tor al limbii rom$ne }i al obiceiurilor ]@rii, ca s@ fie hirotonit episcop. Propunerea o motiveaz@ cu necesitatea de a fi hirotoni]i tinerii veni]i cu iezui]ii ^n Transilvania, cu greutatea de a recurge la episcopii polonezi }i necesitatea de a fi un episcop catolic fa]@ de ierarhia ortodox@ bine organizat@, dar ^n acela}i timp }i bine dispus@ fa]@ de catolici }i care nu va face nici un fel de opozi]ie, informa Brutti cercurile romane pe la ^nceputul anului 1590 (RC, II, 3, 1913, 423-424). La Roma, cardinalul Giulio Antonio di Santa Severina se supune la hirotonirea lui Ieronim Arsengo, pentru ca pe la sf$r}itul anului 1590 s@ fie numit episcop de Arge} pentru [ara Rom$neasc@ }i Moldova Bernandin Quirini din Creta, franciscan observant. Acesta abia ^n 1597 se va prezenta ^n Moldova, unde p@storea tot Arsegno, numit episcop de Petru {chiopul, dar nerecunoscut de Roma }i r@mas f@r@ hirotonire. Rela]iile lui Arsegno cu mitropolitul }i episcopii moldoveni, ca }i cu Bernandin Quirini sunt un model demn de urmat . 146 . pentru ac]iunea ecumenic@ din zilele noastre (RC, I/3, 383-384, ^ndeosebi 406; IV/1, 1915, 46-62; CS, II, 504-504; Alzati, Terra romena, 279 }i urm.). %n toamna anului 1589 Petru {chiopul prime}te de la sultan firmanul de mazilire, dar sumele pl@tite de tuci }i ^ndeosebi vizirului Sinan Papa, aduc o schimbare prin numirea nev$rstincului de 5 ani {tefan, care ^n 18 decembrie prime}te steagul de domnie, iar ^n 2 ianuarie 1590 mitropolitul Ghenadie Movil@ ^l unge domn, continu$nd s@ domneasc@ tat@l s@u (Giur@scu, IR, II/1, 240). De}i dup@ descrierea lui Ierotei al Monembasei, cu ocazia ^ncoron@rii s-au ^nfruptat de darurile domnului rom$n nu numai Ecumenicul, ci }i patriarhii Antiohiei }i al Ierusalimului, nu socoate potrivit s@-l aminteasc@ pe mitropolitul Gheorghe Movil@, care a s@v$r}it ceremonia, de}i ^n c$teva r$nduri mai sus ^l aminte}te pe mitropolitul Anastasie, care ^l botezase (Hurm., XIV, 86, CS, IV, 591). Sub jugul turcesc, devenit din ce ^n ce mai ap@s@tor din cauza rivalit@]ilor dintre principii cre}tini care nu mai puteau opune nici o rezisten]@, via]a domnilor din [@rile rom$ne }i a poporului rom$n nu era deloc u}oar@, la fel ca }i a celorlalte popoare subjugate. Speran]ele legate de domnia lui Petru Cercel de Papa Sixt al V-lea }i de curia papal@, ca }i de epoca de cultur@ }i Rena}terea european@, ce se deschidea pentru [ara Rom$neasc@, la fel ca }i ^ncerc@rile de reunire f@cute de Petru {chiopul }i de episcopii moldoveni, ^n frunte cu Gheorghe Movil@, se vor risipi ca fumul ^n fa]a rivalit@]ilor crude impuse de politica oportunist@ a puterilor asupritoare }i expansioniste. Petru Cercel, sc@pat din ^nchisoarea de la Hust, ^n 31 august 1587, printr-o fals@ evadare, permis@ de autorit@]i ^n urma demersurilor f@cute de Possevino }i de Papa Sixt al V-lea, se ^ndreapt@ spre Roma, unde ajunge ^n luna martie anul urm@tor. Aici petrece p$n@ ^n decembrie, c$nd s@rut@ m$na Papei }i apoi, prin Vene]ia, ^n luna iulie 1589, se ^ndreapt@ spre Constantinopol, ^n speran]a ob]inerii tronului. La Constantinopol, se d@dea o lupt@ acerb@ ^ntre partizanii lui Mihnea }i Petru Cercel, oferind sume egale pentru a ob]ine sau a r@m$ne ^n domnie. Bartolomeu Brutti, trimis la Poart@ de Petru {chiopul s@ aranjeze lucrurile ^n favoarea lui Mihnea ^n 31 oct. 1589, ^l informeaz@ pe nun]iul din Polonia Anibal di Capua c@ Sinan Pa}a . 147 . a fost restituit ^n demnitatea de vizir, iar Petru Cercel, care umbla dup@ domnie, a fost ^nchis ^n „Cele }apte turnuri”. Din acest motiv a ^nt$rziat s@ scrie }i au ^nt$rziat }i solii moldoveni s@ plece la Roma. Dup@ ce lucrurile s-au lini}tit, solii vor pleca ^n cur$nd, dac@ nu î va opri o iarn@ grea” (Hurm., III/1, 127-128). Lucrurile nu s-au lini}tit }i solii nu au putut pleca. R$vna dup@ putere }i rivalit@]ile dintre competen]i au adus numai ^ncurc@turi }i nenorociri. %n 1583, c$nd Mihnea fusese mazilit la Rodos, unul dintre pa}ii de la Constantinopole î f@cuse lui Petru Cercel oferta de a-l ucide ^n tain@ pe Mihnea, rivalul s@u, cu ocazia plec@rii din Rodos spre Alep. Domnul, prin de bun sim], r@spunde: „Nu vreau s@ cump@r s$ngele acestui t$n@r nevinovat, numai pentru c@ s-a n@scut principe, ba mai mult dac@ ar fi posibil s@ c$rmuim am$ndoi, l-a} accepta ca }i coleg” (Pascu, Cercel, 165). Pe urma banilor pl@ti]i de Mihnea prin februarie-martie 1590, Petru Cercel este scos din ^nchisoare cu nasul }i urechile t@iate }i pornit spre Rodos, pentru ca pe drum s@ fie aruncat ^n mare. Dup@ unele acuze, la aceast@ crim@ ar fi participat }i Nichifor Dasc@l, a c@rui var@ era so]ia lui Sinan Pa}a }i o sor@ a lui era ^n haremul sultanului. Mare adversar al unirii Ortodoxiei cu Catolicismul, acest emisar patriarhal ^n [@rile Rom$ne, pentru a le abate de la unire ^l va ^ncurca pe Aron Vod@ (1591-1595) }i se va ^ncurca }i pe sine, amestec$ndu-se ^n problema unirii din Polonia a ucrainienilor, sf$r}ind, cu toat@ interven]ia lui Mihai Viteazul pentru eliberarea lui, ucis ^n tain@ la Marienburg ^n 1599 pentru a nu fi predat sultanului care ^l cerea (Iorga, N., Nichifor Dasc@lul, ^n AAR, m.s.ist., II, t. 27, 1905, p. 183-200; CS, III, 607-609; Pascu, Cercel, 83). Mihnea va avea o soart@ }i mai nefericit@. %n februarie 1591 este mazilit a doua oar@. Pentru ca s@ nu ajung@ }i el soarta rivalului s@u, leap@d@ credin]a cre}tin@ }i se face mahomedan ^n cadrul unei ceremonii din seara zilei de 9 aprilie 1591, primind numele de Mehmed-bei }i sangiacatul de Nicopole (Giur@scu, C.C., IR, II/1, 230). %n fa]a opresiunii turce}ti, nici Petru {chiopul nu are curajul s@ mai reziste }i ^n 19 august 1591, ^nso]it de mitropolitul Gheorghe Movil@, Teodosie Darbovski, egumenul de la Probota, }i de c$]iva boieri, iau drumul pribegiei prin Ungaria, Viena la Bolzano ^n Tirol. Aici domnul moare la 1 iulie 1594, so]ia sa, Irina Botezata, mama . 148 . lui {tefan, murise la 3 noiembrie 1592, iar coregentul (1590-1591), preconizat la un moment dat de Mihai Viteazul la tronul Moldovei ^n 1600, moare }i el, la v$rsta de 18 ani, ^n 21 martie 1602, ^n colegiul iezui]ilor din Innsbruck. Mitropolitul cu fratele s@u Ieremia }i cu boierii pleca]i se vor ^ntoarce ^n ]ar@ ocup$nd unul scaunul domnesc (1595) }i cel@lalt scaunul mitropolitan, plec$nd ^n urma ocup@rii Moldovei de Mihai Viteazul (aprilie-septembrie 1600), pentru ca s@ revin@, continu$nd aceea}i politic@ religioas@ de leg@turi cu patriarhia din Constantinopole, de la care cere ridicarea Bisericii Moldovene la rangul de patriarhie, f@r@ s@ o poat@ ob]ine, ^n timp ce fa]@ de Roma vor avea aceea}i atitudine de comuniune, manifestat@ pe plan local prin colaborare str$ns@ cu episcopii catolici Bernardin Quirini }i Ieronim Arsegno, st$rnind reac]ia cercurilor ultra-catolice }i ultra-ortodoxe, care nu voiau s@ arunce punte peste pr@pastia schismei, ci preferau s@ r@m$n@ dezbina]i ^n numele adev@rului }i s@ mearg@ pe calea proprie, uit$nd c@ unic@ este calea }i adev@rul. %n mijlocul popoarelor din Transilvania, statornice doar ^n nestatornicie, iezui]ii nu lucrau numai pentru cele trei na]iuni privilegiate, ci }i pentru na]iunea rom$n@, pe care voiau s@ o ridice ^n drepturi egale, ^ncerc$nd s@ ridice pentru ea }coli }i s@ tip@reasc@ c@r]i, bine^n]eles de doctrin@ catolic@, c@ci cine ar putea a}tepta s@ publice c@r]i de propagand@ calvino-unitarian@ sau ortodox@? Sicilianul Ferrante Capeci, venit din Iaroslav ^n Transilvania, fiind numit de regele {tefan Báthory rector al Colegiului iezuit din Cluj pentru a curma ne^n]elegerile dintre rectorul de origine polonez@ Jakob Wuek }i ungurul {tefan Szánto, care se certa cu toat@ lumea, ^n raportul c@tre superiorul general din Roma Claudio Aquaviva scria ^n 10 februarie 1584 din Alba-Iulia c@ ^n Transilvania „^n multe locuri sunt rom$ni care ne solicit@ }i dac@ n-am fi ^mpiedica]i, s-ar uni cur$nd cu Biserica Roman@; p$n@ acum pe to]i c$]i i-am trimis la grani]a noastr@ to]i au fost primi]i” (FRT, II, 38; CS, III, 96-97). %n alt raport, din 27 febr. de la Cluj, î raporteaz@: „Transilvania este locuit@ de trei feluri de oameni care vorbesc limbi deosebite: rom$nii, care sunt locuitorii cei mai vechi }i ^}i trag originea din italieni }i longobarzi; de aceea limba lor se aseam@n@ a}a de mult cu italiana modern@, ^nc$t se poate ^nv@]a bine ^n c$teva luni, dup@ cum }i ei . 149 . ^nva]@ u}or limba italian@; ba chiar ^}i zic rom$ni (romaneschi, n.n.). %n privin]a credin]ei, rom$nii î urmeaz@ pe greci }i p$n@ acum ^n nici un chip n-au putut fi contamina]i de erezie. Se potrivesc mult cu catolicii }i ^ntreb$ndu-i eu dac@ ne-ar primi bucuros c$nd am merge s@-i ^nv@]@m doctrina, au r@spuns c@ da, ba mai mult, moldovenii primesc oric$]i preo]i le trimitem, numai s@ garant@m c@ sunt preo]i”. Este adev@rat c@ or@}enii din Cluj ^ncercau s@ men]in@ }colile reforma]ilor calvini }i unitarieni, de aceea scrie ^n continuare: „Acest ora} Cluj nu ne iube}te prea mult }i nu pare vrednic de at$ta osteneal@ din partea noastr@, dac@ ne g$ndim la altele care ne doresc”. Urmeaz@ amintirea delega]iilor venite de la Oradea din mai multe locuri venite din Secuime }i din Caransebe} }i din Lugoj (FRT, II, 56-65; CS, III, 98-65). Aceea}i atitudine a nobilimii din Cluj se deprinde }i din scrisoare trimis@ de F. Capeci confratelui s@u Girolamo Piatti, viceprovincial ^n Polonia care ]inea locul lui G.P. Campana, care se afla ^n Transilvania ^n vizit@, la data de 10 martie 1585, c@ dreg@torii clujeni favorizeaz@ }colile eretice pl@tind bine pe profesori }i asigur$nd cazare studen]ilor. Dar s@ cit@m fraza ^ntreag@ }i nu trunchiat@: „Or@}enii le g@tesc lor m$ncare ^n cas@, ca s@ nu vin@ la noi, totu}i avem }i c$]iva din ora} }i din cei mai ^nst@ri]i, plebea s@rac@, mai preocupat@ de hran@ dec$t de studiu, se trage ^napoi la ei”. Petru Cercel, am v@zut, ^l cerea pentru a deschide }coli ^n [ara Rom$neasc@ (FRT, II, 87-97; CS, III, 108-112, cf. ms. 17). Dar s@ mai cit@m din raportul provincialului Giovanni Paolo Capana, trimis superiorului general din Roma la 1 dec. 1585 din Cluj: „Dac@ seminarul ar avea locul }i spa]iul, c@ci p$n@ acum nobilimea dore}te nespus de mult s@-}i aib@ acolo copiii. P$n@ acum a venit de dou@ ori episcopul rom$nilor (Ioan de Prislop, recunoscut de principe ^n 20 martie 1585, n.n.), ca s@-mi recomande pe nepotul s@u pe care l-am primit. Chiar }i consilierii se roag@ pentru copiii lor (FRT, II, 144; CS, III, 87-88). Nu avem alte }tiri despre numele }i soarta acestui nepot de vl@dic@ rom$n intrat la iezui]i unde n-a putut r@m$nea vreme ^ndelungat@ }i vom vedea de ce. %n vara anului 1586 ciuma care b$ntuia ^n Transilvania face ^n s$nul Colegiului din Cluj o mul]ime de victime. Rectorul Ferrante . 150 . Capeci moare ^n 31 iulie }i p$n@ la sf$r}itul anului din 20 r@m$n$nd numai 10 iezui]i (FRT, II, 170-172, 204-208; CS, III, 93, 130). Cu toate scrisorile pline de elogii adresate de Szánto S. regelui {tefan Báthory, acesta, dup@ moartea lui Capeci, hot@r@}te s@-l trimit@ din nou la iezui]ii adu}i cu sine ^n Polonia din Roma de A. Possevino, sose}te la sf$r}itul lunii august 1587, cum reiese din raportul trimis din Alba Iulia ^n 10 oct. }i din Cluj ^n 8 dec. c@tre superiorul general din Roma, Claudio Aquaviva (FRT, II, 216 }i 233). Activitatea iezui]ilor, dup@ refacerea for]elor pierdute, va fi de scurt@ durat@, deoarece protectorul lor, {tefan Báthory, moare ^n 12 dec. 1586 }i ^ndat@ se ridic@ voci pentru expulzarea iezui]ilor. Opozi]ia va cre}te tot mai mult, ^n timp ce t$n@rul principe, cu toat@ educa]ia pe care i-o d@dea iezuitul Ioan Leleszi, nu va fi ^n stare s@ se opun@. Dieta din Media}, ^ntrunit@ ^n 17-23 dec., decide expulzarea iezui]ilor, care trebuie s@ plece chiar ^n noaptea de Cr@ciun }i ^n plin@ iarn@. N-a fost cru]at nici b@tr$nul Lelesz, destul de infirm, acord$ndu-i-se permisul s@ r@m$n@ c$tva timp la Rectorul Wuyek; cu echipa polon@ se ^ntoarce acas@ prin Chioar, Moldova, unde fur@ bine primi]i de Petre {chiopul }i de mitropolitul }i episcopii moldoveni (FRT, II, 253-263). Principele Sigismund Báthory, slab, fricos }i, totu}i, cu mari veleit@]i de actor principal pe scena campaniei desf@}urate de Liga antiotoman@ ini]iat@ de pap@, n-a avut curajul s@ se opun@, pe fa]@,dar ^ndat@ ^ncepe pe ascuns demersurile pentru ^nt$rzierea lor. Dieta totu}i d@ un decret prin care se permite principelui }i nobililor catolici s@-}i ]in@ preo]i catolici pentru nevoile lor personale, astfel c@ r@m$n ^n ]ar@ c$]iva preo]i maghiari. Dup@ solia ^n ]ar@ de la Roma a nobilului {tefan Bodoni este trimis ^n Transilvania ^n luna aprilie 1590 iezuitul spaniol Alfonso Carrillo, pe care principele ^l va primi cu mult@ bucurie, re]in$ndu-l pe l$ng@ sine ca duhovnic }i, mai ales, ca persoan@ de leg@tur@ cu puterile europene }i cu papa, care ^l ^ns@rcineaz@ ca nun]iu apostolic (Vs. NA, 318; CS, III, 303-304). Sarcina acestui duhovnic }i diplomat ^n acela}i timp nu era u}oar@ }i nici pl@cut@, av$nd de condus un aventurier cu veleit@]i de „restitutor Daciae” }i de cruciat european, ^n realitate

. 151 . cel mai incapabil rol pe care Papa }i puterile europene i-l atribuiau pe scena luptei antiotomane. Pe la ^nceputul anului 1595, Papa ^l nume}te ca nun]iu apostolic pe l$ng@ principe pe Alfonso Visconti, episcop de Cervia, care va desf@}ura nun]iatura sa p$n@ ^n aprilie 1597, c$nd, obosit de nestatornicia principelui Sigismund Báthory }i de tergivers@rile de la Viena }i Praga pentru trimiterea ajutoarelor, se va re^ntoarce la Roma (Vs, R, p. XXVI-XXVIII; VS, NA, 318; CS, III, 455-4726). Carillo r@m$ne pe l$ng@ Sigismund p$n@ la a doua renun]are la domnie, pe la ^nceputul anului 1598, f@c$nd leg@tura cu puterile europene }i Pap@ ^n interesul campaniei antiotomane. %n 10 aprilie 1598, obosit }i dezolat, scrie despre fiul s@u duhovnicesc: „Dumnezeu s@-l ierte! Este vrednic de pl$ns, c@ci e cu totul orbit” (Vs, Ca, I, 380; CS, III, 324, nota 34). Aprecierile istoricilor fa]@ de Carrillo sunt uneori exagerate ^n sens negativ pornind de la interpretarea total sau ^n parte denaturat@ a faptelor }i documentelor de idei preconcepute (Vs, R, 387; CS, III, 303-304).

Evenimentele din Moldova }i [ara Rom$neasc@

Dup@ plecarea din Moldova a lui Petru {chiopul, turcii ^n septembrie 1591 d@dur@ domnia lui Aron Vod@, numit Tiranul sau „cel Cumplit”, unul din fiii nelegitimi ai lui Alexandru L@pu}neanul. Pe l$ng@ suma enorm@ oferit@ – un milion de galbeni – a mai avut }i sprijinul ambasadorului englez la Constnatinopole Edward Barton, care urm@rea ca pe aceast@ cale s@ refac@ protestantismul ^n Moldova, dup@ alungarea iezui]ilor adu}i de fostul domn (RC, IV/1, 188; CS, III, p. VIII). Aron Vod@ peregrinase }i el prin Europa }i la Roma a g@sit }i el ajutor }i m$ng$iere la Papa Sixt al V-lea (1585-1590), ca mul]i al]i pretenden]i la tronurile [@rilor Rom$ne; f@r@ ^ndoial@ }i el „va fi f@cut m@rturisire de credin]@ (catolic@, n.n.) ^n fa]a Prealuminatului cardinal de Sancta Severina”, primul rector al Colegiului grec Sf. Atanasie, unde vor studia mul]i rom$ni (Stranie, XIV, 1882, 95; CS, III, 336, 680).

. 152 . Noul Pap@ Ipolitus Aldobrandini, ales ^n 30 ian. 1592 sub numele de Clement al VIII-lea, continu@ cu }i mai mult@ r$vn@ }i st@ruin]@ politica antecesorilor de pacificare a Europei, combaterea reformei, unirea Ortodoxiei cu Catolicismul, ^n vedea alung@rii turcilor din Europa. %n acest scop, nu se opre}te numai la principii catolici, ci ^nainte de toate vrea s@ coalizeze ]@rile nesubjugate }i tributare turcilor, ^ndrept$ndu-se spre muscali, socoti]i ca for]a cea mai important@ ^n r@zboiul antiotoman. %n acest scop, trata cu ]arul ru}ilor Feodor sau Theodor Ivanovici }i cu ambasadorul regelui Rudolf II, cel mai interesat ^n ofensiva antiotoman@ care trebuia s@ fie oarecum centrul de ac]iune (S$rbu, Ist MV, 2, 50-51). Arhiepiscopul de Lwov, Ioan Demetriu Solikowski, ^n scrisoarea din 17 martie 1592 ^l felicit@ pe noul pontif pentru alegerea sa }i nu uit@ s@-i aminteasc@ c@ Papa Sixt al V-lea, pe l$ng@ ^ntreag@ Rusia (Ucraina, n.n.) i-a ^ncredin]at }i via cea nou@ Moldova }i [ara Rom$neasc@ pe care le recomand@ bun@voin]ei sale }i dragostei p@rinte}ti (RC, IV/1, 58). %n Polonia, ^n 15 iunie 1592, Papa trimite nun]iu nou pe episcopul Germanico Malaspina, care va desf@}ura o bogat@ activitate p$n@ ^n 20 aprilie 1598. Acesta, ^n scrisoarea din 21 nov. 1592 î comunic@ secretarului de stat cardinalul San Giorgio, nepotul de sor@ al Papei Passeri, numit Cinzio Aldobrandini, urm@toarele: „Domnia Voastr@ Prealuminat@ }tie c@ acum c$teva luni î d@dui oarecare speran]@ c@ Moldova p@r@sind schisma ar fi venit la ascultare fa]@ de Scaunul Apostolic. Acum ^mi scrie arhiepiscopul de Lwov c@ Ieremia (Movil@, n.n.) era pe punctul de a trimite pentru acest rezultat la Sanctitatea Sa Domnul nostru. Dac@ vestea este adev@rat@, dup@ cum credem c@ este, ]in$nd seam@ de leg@tura sufleteasc@ dintre principii vecini, se va putea spera un lucru asem@n@tor }i de la [ara Rom$neasc@. {i ^n acest caz leg@tura religiei }i superioritatea Scaunului Apostolic va putea da na}tere la nenum@rate urm@ri bune pe care le va explica abatele Comuleu mai bine versat dec$t mine ^n aceste lucruri (RC, IV/2, 187-188). Ieremia Movil@, ^ntors ^n Moldova, a func]ionat sub Aron Vod@ ca vornic „aulicus” (Cf. Mihai Viteazul – Culegere de studii, Bucure}ti, 1975, 223), el va r@m$ne fidel toat@ via]a planului conceput de fratele . 153 . s@u Gheorghe Movil@ }i Petru {chiopul cu privire la raporturile cu catolicii }i cu papa, consider$nd cre}tin@tatea apusean@ }i r@s@ritean@ o singur@ biseric@ cre}tin@. Malaspina, ^ntr-o scrisoare din 16 dec. 1592, î recomand@ pe iezui]i protec]iei lui Aron Vod@, asigur$ndu-l c@ acest lucru î va face mare pl@cere Supremului Pontif, ca s@ nu fie ^mpiedica]i ^n apostolatul lor de mitropolitul roman sau de eretici (VsD, III, 321). Lucrul se va dovedi foarte oportun, deoarece dup@ informa]iile primite de la arhiepiscopul de la Lwov ^n 5 ianuarie 1583 Malaspina î scrie cardinalului secretar de stat c@ ambasadorul englez de la Constantinopole a trimis ^n [ara Rom$neasc@ }i Moldova pe un agent al s@u, ca s@-i previn@ pe voievozi c@, dac@ se vor g@si iezui]i ^n acele p@r]i, s@ fie sp$nzura]i. %n locul iezui]ilor, au fost trimi}i doi preo]i. Aron, care l-a ^nl@turat pe Petru cazacul, „nu se arat@ str@in cu sufletul de catolici. Eu i-am scris }i i-am recomandat c@lduros pe acei doi preo]i destina]i acolo }i pe to]i catolicii. Petru a fost ucis la Constantinopole” (RC, IV/2, 188-189). Din februarie 1591, dup@ alungarea lui Mihnea Turcitul }i p$n@ ^n septembrie 1593, c$nd a fost numit domn Mihai Viteazul, s-au perindat ^n [ara Rom$neasc@ patru domni: Ilia}, fiul lui Alexandru L@pu}neanul, Radu, fiul lui Mircea Ciobanul, {tefan Surdul, fiul lui Ioan Vod@ cel Viteaz }i Alexandru cel R@u, fiul lui Bogdan L@pu}neanul. Numit ^n august 1592, ^n schimbul unor mari sume pl@tite la Poart@, acesta vine ^n ]ar@ ^nconjurat de creditori, supun$nd poporul la tot felul de priva]iuni. Urmeaz@ o r@scoal@, ^n care unii cad, al]ii fug la Poart@ s@ se pl$ng@, iar Mihai, mare ban al Craiovei, prin martie 1593, fuge ^n Transilvania, unde este bine primit de Sigismund Báthory }i ^ndeosebi de Balthazar Báthory, v@rul principelui, de unde, dup@ dou@ s@pt@m$ni, pleac@ cu scrisori de recomandare c@tre marele vizir Sinan Pa}a }i c@tre ambasadorul englez Edward Barton, la Constantinopol, unde o mul]ime de boieri se pl$ngeau ^mpotriva domnului Alexandru. Era sprijinit de unchiul s@u Iani }i de Andronic Cantacuzino, care se l@uda c@ l-a f@cut pe Mihai domn, deoarece Petru {chiopul z@bovea s@ vin@ din Tirol s@ ob]in@ el domnia (S$rbu, Ist. MV, 2, 24-25; MV, Doc. I, 65-67).

. 154 . %n Bergoz, dincolo de Adrianopol, la 1 oct. 1593 pe s. v. Mihai scrie principelui Sigismund Báthory: „%n ]ara M@riei Tale am primit destul@ cinste }i onoruri de la M@ria Ta }i de la supu}ii M@riei Tale... vreau s@ ]in cu M@ria Ta toat@ rudenia bun@ }i vecin@tate” (Vs, F, IV, 38-39). Mintea treaz@ }i ager@, inim@ aprins@ }i gata de jertf@, suflet generos gata de jertf@, ^n situa]ia critic@ ^n care se afla ]ara, el }tia ce are de f@cut. Geniul s@u politic l-a f@cut s@ se orienteze ^n grab@ spre ofensiva antiotoman@ }i intra ^n ]ar@ cu un plan bine stabilit pe care ^l va urm@ri toat@ via]a: s@-}i scape ]ara }i cre}tin@tatea ^ntreag@ de robia turceasc@, s@ aduc@ Europei pacea prin unirea celor dou@ Biserici a Romei }i Constantinopolului ^ntr-un singur m@nunchi. El nu a}teapt@ ^ndemnuri }i oferte, ci ia singur ini]iativa care va r@m$ne ne^n]eleas@ }i nu va avea sprijinul cuvenit at$t ^n ]ar@ la ai s@i, c$t }i din afar@, de la cei ce trebuiau s@-l ajute ^n planurile sale pentru salvarea Europei. Pentru ^njghebarea coali]iei antiotomane }i ^nfr@]irea cre}tinilor ortodoc}i }i catolici, deopotriv@ amenin]a]i de amenin]area reformei protestante, Papa Clement al VIII-lea trimite ^n luna nov. 1597 pe fostul legat papal ^n Orient, Alexandru Comuleu, cu scrisori c@tre regele Poloniei, principele Transilvaniei, al Moldovei }i al [@rii Rom$ne}ti, c@tre cancelarul Jan Zamioski, Andrei Báthory }i alte personalit@]i. %n scrisoarea din 10 noiembrie c@tre cardinalul Dorian, nun]iu apostolic din Ungaria, }a aminte}te despre misiunea lui Alexandru Comuleu ^n Moldova, unde voievodul se arat@ foarte aprins de dorin]a de a lupta al@turi de al]i principi cre}tini la ^nfr$ngerea turcilor. %n scrisorile trimise aici, el s-a ar@tat catolic, de}i ^n mod obi}nuit el este schismatic” (Hurm., III/1, 480-481; XI, 372). Ne afl@m iar@}i ^n fa]a unei mentalit@]i gre}ite, care confund@ catolicismul cu ritul roman }i ortodoxia cu ritul constantinopolitan, ^n timp ce poporul rom$n era deasupra acelor concep]ii ^nguste }i privea cre}tin@tatea, fie apusean@, fie r@s@ritean@, ca o singur@ biseric@ a lui Cristos ^n diversitatea riturilor. Nu se ^n]elegea c@ Aron era catolic de rit r@s@ritean }i socotea c@ nu este bine, ci, din contr@, p@gubitor, s@ rup@ cu tradi]ia }i ierarhia Bisericii Ortodoxe, supuse la grele lovituri din partea opresiunii turce}ti.

. 155 . %n breva papal@ c@tre Aron Vod@ din 8 noiembrie 1593 citim: „Am auzit despre tine c@ e}ti un suflet mare }i despre poporul t@u am aflat c@ v@ trage]i din latini }i italieni”. %n [ara Rom$neasc@ Papa nu }tia cine este domn, de aceea breva era adresat@ principelui, f@r@ s@-l numeasc@. Dup@ ce aminte}te de originea }i necesitatea de a r$vni la gloria str@bun@ st@ruie: „Trebuie s@ ave]i ^n suflet }i s@ v@ g$ndi]i, c@ v@ apar]ine cauza comun@ a cre}tin@t@]ii, ^mpotriva du}manii crucii lui Cristos se lupt@ cu at$tea uneltiri }i s@ socoti]i c@ trebuie s@ porni]i la o ac]iune str@lucit@, care s@ v@ dob$ndeasc@ un renume la toate neamurile }i pentru toate timpurile” (Hurm., III/ 1, 175). %n instruc]iunile c@tre Comuleu, Papa aminte}te: „%n Moldova domne}te ^n prezent Abraham (Aron, n.n.) de credin]@ rutean@ (adic@ ortodox@, n.n.), ^ns@ nu este str@in de catolici... prieten cu iezui]ii }i a re un secretar francez, bun catolic, dornic s@ propage credin]a catolic@ ^n ]ar@”. Nu se }tie cum stau lucrurile ^n [ara Rom$neasc@, dar e greu s@ fie porni]i ^n lupt@ ^nainte d ce vor vedea mai ^nt$i declinul imperiului otoman. „s@ li se aduc@ aminte c@ sunt colonii de italieni }i c@ nu este bine s@ intre ^n lupt@ de bun@ voie, unde se poate v@rsa s$ngele propriilor rude. Constr$n}i s@ mearg@ la lupt@ cu turcii „s@ o fac@ cu inten]ia ca la o ocazie potrivit@ s@ aduc@ servicii lui Dumnezeu }i cre}tin@t@]ii, pentru a-}i dob$ndi propria libertate }i salvare. %n secret s@ se discute aceste lucruri cu conduc@torii lor, ca la vremea s@ poat@ fi luat@ cu ei leg@tura. S@ se fac@ tot posibilul ca Transilvania la fel, ca }i Moldova }i [ara Rom$neasc@, s@ nu se uneasc@ cu turcii” (Hurm., III/2, 36-40; VsR, 35-41). %n 16 febr. 1594, din Alba Iulia A. Comuleu informa pe secretarul Papei Clement al VIII-lea c@ a}teapt@ ca Sigismund Báthory s@ se ^n]eleag@ cu moldoveanul }i munteanul }i cu al]ii, ^n vederea unirii. %n Diet@ noaptea trecut@ s-a luat hot@r$rea ca s@ se uneasc@ cu ^mp@ratul }i s@ lupte cu puteri unite contra turcilor (VsR, 43-46; CS, III, 360-362). %n 19 februarie, delega]ia trimis@ de la Aron }i de la Mihai ofer@ alian]@ principelui ^mpotriva turcilor, dar acesta, de team@, nu cuteaz@ s@ se declare deschis, ci î ]ine ^n speran]@. %n timp ce Alfonso Carrillo pleac@ la ^mp@rat }i la Pap@ cu acordurile transilv@nenilor, Comuleu . 156 . ^n 28 febr. ^l informeaz@ confiden]ial pe nun]iul din Praga, Cezare Speciano, episcop di Cremona: „Mi se pare c@ acest principe nu vrea s@ se alieze cu moldoveanul }i cu munteanul. Dore}te s@ ocupe el Moldova }i [ara Rom$neasc@, s@-i ucid@ pe aci principi }i s@ ia pentru el aceste ]@ri”. %ntruc$t cele dou@ ]@ri au declarat c@ vor s@ intre ^n Liga cre}tin@, ar trebui un general care s@ conduc@ opera]iile militare spre Constantinopole }i-l recomand@ pe arhiducele Maximilian de Habsburg. Andrei Báthory umbl@ s@ fie ales de rege al Poloniei, dac@ Sigismund nu se va ^ntoarce din Suedia. Banii pe care î cere de la Pap@ î va folosi nu at$t pentru lupta contra turcilor, c$t pentru ca el s@ fie ales rege (VsR, 48-49; CS, III, 365). %n luna august 1594 are loc la Cluj, din ordinul principelui Sigismund Báthory executarea partizanilor politicii turcofile, ^ntre care cade victim@ }i v@rul s@u Baltazar Báthory. Fabio Genga este trimis ^n grab@ la Pap@ s@-l scuze }i s@ anun]e c@ Moldova s-a declarat ^mpotriva turcilor }i ^n secret }i [ara Rom$neasc@ (Hurm., III/2, 403; XII, 8-9). Alfonso Carrillo este b@nuit }i acuzat de complicitate ^n urzirea complotului, dar el se dezvinov@]e}te (CS, III, 454). Ambasadorul Vene]iei la Praga, Tomasco Contarini ^l informa pe duce c@ la 20 sept. 1594 Mihai }i Aron Vod@ au f@cut jur@m$nt ^n prezen]a P@r. Alfonso Carrillo c@ vor merge ^mpreun@ cu Sigismund Báthory ^mpotriva turcilor (Hurm., III/2, 44-50). Situa]ia grea ^n care se aflau at$t Aron Vod@, c$t }i Mihai Viteazul î obliga s@ p@streze mare discre]ie }i ^n aparen]@ s@ se arate fideli turcilor, fapt care face s@ ajung@ la urechile Papei informa]ii gre}ite despre sinceritatea lor. Totu}i, Papa le acord@ sinceritate }i apreciaz@ eforturile f@cute de ei pentru cauza cre}tin@. Aron a scris de dou@ ori Papei „m@rturisind ^n cuvinte limpezi c@ Sanctitatea Sa este vicarul lui Cristos }i urma}ul Sf. Petru }i c@p@tenia cre}tin@t@]ii”, de}i p@streaz@ ritul oriental (Vs, D, IV, 148-149; VSR, 56). Ac]iunea pentru acapararea celor dou@ ]@ri rom$ne pornit@ de Sigismund Báthory la ^ndemnul cancelarului Ioszica nu f@r@ participarea agentului habsburgic Marini Poli, va crea cele mai grave dificult@]i pentru ^nt@rirea Ligii cre}tine }i a campaniei antiotomane. Revolta contra turcilor se declan}eaz@ la Bucure}ti }i la Ia}i la 13 nov. 1594 }i Mihai, ajutat de Aron }i Sigismund Báthory, duce . 157 . campania contra turcilor pe Dun@re. Sigismund Báthory va c@uta s@ culeag@ pentru el to]i laurii merita]i de ceilal]i, cre$nd ^n jurul s@u o fals@ aureol@, care mai t$rziu va dispare l@s$nd z@d@rnicite bunele inten]ii }i jertfele ]@rilor Rom$ne }i ale Papei Clemente al VIII-lea. Papa, ^n ianuarie 1595, nume}te pentru Transilvania nun]iu pe Alfonso Visconti, episcop de Cervia, ^nzestrat cu breve pentru a trata nu numai cu Sigismund Báthory, ci }i cu Aron Vod@ }i Mihai Viteazul. %n acela}i timp, atrage aten]ia ^n leg@tur@ cu cererile repetate ale lui Sigismund pentru bani: „Se pare c@ to]i ^}i bazeaz@ planurile lor pe aurul acestui Sf$nt Scaun, despre care D-voastr@ }tie c@ este foarte s@rac }i acum epuizat din cauza cheltuielilor obi}nuite }i extraordinare”. Eforturile trebuie f@cute de to]i }i ^n coali]ia antiotoman@ trebuie s@ intre }i polonii }i moscovi]ii, c@ci altfel prea pu]in rod se va putea culege (Hurm., III/2, 391-397; VsR, 50-69, 397-398). Curia papal@ era ^ncurcat@, deoarece ^n Transilvania plecau }tiri c@ cei trei domni ai [@rilor Rom$ne lupt@ ^mpreun@ cot la cot contra turcilor, pe de o parte, }i principele Transilvaniei a ocupat cele dou@ ]@ri, pe de alt@ parte (VsR, 57; Hurm. III/2, 395). Alfonso Visconti va sosi la Alba Iulia abia ^n 16 mai 1595, afl$nd o situa]ie destul de complicat@, creat@ de politica nes@buit@ a ^mfumuratului principe. Aron Vod@ fusese arestat }i trimis la ^nchisoarea din Sibiu, apoi la Vin], iar delega]ia format@ din boieri }i episcopi trimis@ de Mihai Viteazul, pentru a stabili tratatul de alian]@, accept@ suzeranitatea principelui, care deja }i folose}te acest titlu ^n actele de cancelarie, rezerv$ndu-}i (dreptul, n.n.) ^n judecarea cauzelor capitale (VsR, 75-77; CS, III, 174-476). Aron Vod@ ^n 16 august 1594 semnase ^n fa]a delegatului imperial Giovanni Marini Poli tratatul de alian]@ cu Rudolf }i trimesese delega]ii s@i la curtea din Praga, dar ^n prim@vara anului urm@tor Cristofor Kereszturi Diach, trimis de Sigismund la Aron pentru a-i cere jur@m$nt de supunere, ^nt$lne}te un refuz categoric, consemnat chiar de M. Poli: „Aron a respins aceast@ propunere cu un r@spuns m$ndru, zic$nd c@ el nu recunoa}te, dup@ Dumnezeu, pe al]ii mai mari, dec$t pe Pap@ }i pe ^mp@rat, ca fiind capii cre}tin@t@]ii }i c@ nu are de ce s@ i se ^nchine principelui Transilvaniei, ci s@ se poarte cu

. 158 . el ca }i buni vecini }i prieteni, cum am fost }i ne-am unit contra turcului, pentru binele cre}tin@t@]ii” (VsD, IV, 254; CS, III, 262). At$t Mihai, c$t }i Aron au aderat sincer la Liga cre}tin@ }i au dorit s@ contribuie cu toate puterile la eliberarea cre}tin@t@]ii de sub jugul otoman, sper$nd c@ ini]iativa lupt@ de Papa Clemente al VIII-lea va avea rezultatul scontat pe plan european. Leg@turile domnilor rom$ni cu papalitatea nu era deloc pe placul turcilor, care, a}a cum era firesc, nu puteau permite ca ierarhi ortodoc}i de sub st@p$nirea sultanului s@ trateze unirea cu papa, care anima campania antiotoman@. %n vara anului 1594, trimisul marelui st@p$n Murad al III-lea, Nichifor Dasc@lul, ^n calitate de exarh patriarhal, dup@ o }edere ^n [ara Rom$neasc@ ^n luna august, trece ^n Moldova, ca s@ contracareze ac]iunea de unire care se ar@ta tot mai vie nu numai aici, ci }i ^n Ucraina }i Bielorusia, care urmau exemplul Moldovei. Prezen]a acestuia nu putea fi refuzat@ de domnii rom$ni supu}i sultanului }i pentru faptul c@ ei ^n]elegeau s@ rup@ cu Ortodoxia tradi]ional@ }i s@ nesocoteasc@ pe trimisul patriarhului ecumenic, care }i el, ^n fond, dorea propria sa eliberare, ca }i a popoarelor de sub obl@duirea sa, chiar dac@, din necesitate, f@cea jocul politic al sultanului. Mitropolitul Moldovei, Mitrofan, care a fost trimis de Aron Vod@ s@ trateze alian]a cu ^mp@ratul Rudolf, se vede silit s@ scrie sfatului or@}enesc din Bistri]a ^n 25 martie/7 aprilie 1595 s@ nu dea crezare ve}tilor contrare, c@ci domnul a r@mas statornic ^n hot@r$rea sa }i a atacat „pe du}manul nostru }i al ^ntregii cre}tin@t@]i” (Hurm., XII, 40). Totu}i, ve}tile c@ domnii sunt tr@d@tori circulau tot mai mult }i dup@ refuzul lui Aron de a accepta suzeranitatea lui Sigismund la ^nceputul lunii aprilie se hot@r$se deja ^nlocuirea lui cu hatmanul {tefan R@zvan, urm$nd apoi arestarea ^n 2 mai (Hurm., XII, 4; VsD, IV, 206; CS III, 253, 257, 262). Mihai mult mai prev@z@tor }i mai diplomat, evit@ soarta lui Aron accept$nd s@ trimit@ delega]ia cerut@ de Sigismund Báthory. Un num@r simbolic de 12 delega]i sosea la Alba-Iulia ^n mai 1595, av$nd ^n frunte pe mitropolitul Eftimie, care se va dovedi un mare adversar al lui Mihai, pe episcopii Teofil al R$mnicului }i Luca al Buz@ului. Ace}tia, ^n 20 mai, ^n numele celui mai d$rz }i mai aprig cruciat antiotoman, al celui mai glorios voievod rom$n, semneaz@ . 159 . tratatul scris ^n limba rom$n@ cu chirilice }i tradus ^n latin@, care „este, din partea boierilor, o ru}inoas@ dovad@ de neloialitate }i abdicare, iar pentru ardelean un moment de falsifica]ie }i insolen]@... toate sentimentele josnice se adun@ ^n acest act, care nu e numai de tr@dare, dar }i de nebunie, de unic@ nebunie ^n tot trecutul nostru”, scrie cu indignare N. Iorga (Ist. lui Mihai Viteazul, BPT, Bucure}ti, vol. I, 1979, 172). Sigismund crea impresia „ c@ se g$nde}te s@ se fac@ monarhul lumii cu at$t mai iute, cu c$t se face at$t e u}or st@p$n peste Moldova }i [ara Rom$neasc@ (VsD, IV, 204; CS, III, 255). Unica clauzul@ introdus@ cu calcule oportuniste, dar cu urm@ri binef@c@toare pentru Biserica Rom$n@ din Transilvania, singura acceptat@ de domn }i r@mas@ ^n vigoare era aceasta: „Toate bisericile rom$ne}ti care se afl@ sub st@p$nirea Alian]ei Sale vor fi supuse jurisdic]iei }i va r@m$ne asupra lor arhiepiscopul din T$rgovi}te, conform dispozi]iilor dreptului bisericesc }i st@rilor din acea ]ar@ }i ^}i vor putea primi veniturile obi}nuite }i comune (Hurm., III/1, 472-476, III/2, 120-121; VsD, 223). Prin aceasta, Mitropolia rom$nilor din Transilvania, ref@cut@ de {tefan Báthory, dup@ ce fusese devastat@ de reforma protestant@, primind }i o catedral@ ctitorit@ de Mihai, va d@inui }i dup@ moartea lui, dar ^ngr@dit@ }i limitat@, supus@ superintendentului calvin p$n@ la unirea lui Atanasie cu catolicii, la 1700, c$nd va trece, ^n urma altor stipula]ii de la Viena, sub jurisdic]ia primatului catolic din Strigoniu sau Estergom, f@r@ ^ns@ ca vreodat@ aceast@ dependen]@ s@ fie sanc]ionat@ de pap@. Un tratat asem@n@tor a fost semnat }i de delega]ia moldovenilor trimis@ de {tefan R@zvan, av$nd ^n frunte pe conspiratorii ^mpotriva lui Aron, ungurul Mihail Tolnay }i grecul Ioan Calogera (Hurm., III/ 1, 477-482; III/2, 120-121). Tratatul va c@dea odat@ cu alungarea lui R@zvan ^n 13 decembrie 1595. Noul domn Ieremia Movil@ va ^ncheia un alt tratat cu polonii. %n 27 iulie Mihai prime}te vizita solului polon Lubienicki, nepotul panului Taranowski, mare prieten al poporului rom$n }i al domnului. Acestuia Mihai i se pl$nge de boierii „care m-au tr@dat, c@ci nu a transmis ceea ce eu am poruncit, }i nu au f@cut a}a cum le-am spus eu..., ci au f@cut dup@ voia lor, dob$ndind unele drepturi }i privilegii. . 160 . Aron, supun$ndu-se cezarului Rudolf, a aderat la Lig@, la care nu a} fi aderat nici eu }i nici Aron, dac@ nu am fi fost asigura]i c@ }i M@ria Sa regele Poloniei ar fi aderat la Lig@ }i vrea s@ continue r@zboiul ^mpotriva turcilor. Mai arat@ c@ el se sim]ea mai sigur odinioar@ sub turci, dec$t acum sub cre}tinii trimi}i de Sigismund, pe care î pl@te}te de }apte luni, z@logind tot ce avea, p$n@ }i giuvaercalele so]iei. %mp@ratul nu-l ajut@ }i nici nu poate, nefiind ^n]elegere ^ntre principii cre}tini. „Noi cre}tinii nu vrem s@ ne leg@m ^mpreun@ ^mpotriva p@g$nilor; atunci p@g$nii ne vor lega pe noi... Ar fi mai bine ca domnii hatmani s@ nu a}tepte pe turci la Nistru, ci s@-i a}tepte la Dun@re... Eu pornesc m$ine ^mpotriva lor... Aron nu mai este ^n domnie }i mi-e greu s@ m@ ^ncred ^n acest ]igan, voievod al Moldovei (R@zvan Vod@, n.n.), care mai ^nt$i m-a tr@dat pe mine pe c$nd slujea, dup@ aceea l-a tr@dat pe Aron, domnul s@u, }i s-a a}ezat ^n scaunul lui” (CS, III, 494-502). Dieta Transilvaniei ^n 6 iunie 1595 aprob@ tratatele cu [ara Rom$neasc@ }i Moldova }i rea}ezarea iezui]ilor ^n drepturile pe care le aveau ^n 1587 (Hurm., III/2, 104-106). Coresponden]a dintre nun]iul din Praga, Cezare Speciano, }i cel din Var}ovia, Germanico Malaspina, aminte}te de reu}ita acestuia de a-i fi dus pe episcopii ucrainieni ortodoc}i s@ asculte de vicarul lui Cristos pe p@m$nt }i i-a trimis la Roma. Interven]ia polonilor ^n Moldova pentru a-l ^nl@tura pe R@zvan ar fi considerat@ la Praga „pierirea lumii, cum s-ar zice, ^ntrebuin]$ndu-se armele cre}tine ^n alte afaceri dec$t ^mpotriva du}manului comun” (Hurm., III/2, 407-409; XII, 67-68). Urm@rind coresponden]a diplomatic@ a curiei papale cu nun]ii, vedem c@ Papa Clemente al VIII-lea avea idei realiste ^n aprecierea oamenilor }i faptelor, la fel cum le avea }i Mihai, urm@rind am$ndoi o politic@ european@ pe c$t de ^ndr@zneal@, pe at$t de vis@toare ^n ce prive}te rezultatele. Din Roma, o scrisoare plecat@ ^n 22 iulie 1595 ^l avertiza pe Malaspina c@ Sigismund Báthory }i-a luat o sarcin@ pe care nu o va putea duce cu ocuparea [@rilor Rom$ne, ajutoarele pe care le a}teapt@ nu sunt suficiente, }i nici de durat@. „Sanctitatea Sa, ca p@rinte ob}tesc, este preocupat la fel de paguba tuturor principilor cre}tini }i nu g$nde}te cum s@ fie ^mpins@ primejdia de la unul la altul, . 161 . ci cum s@ fie asigurat@ unirea tuturor, at$t de necesar@” (Hurm., III/2, 123-124). %n scrisoarea din 24 iunie, trimis@ de secretarul de stat Cinzio Aldobrandini lui Malaspina aminte}te de informa]ia dat@ de Alfonso Visconti, episcop de Cervia, „c@ ortodoc}ii din [ara Rom$neasc@ d@deau oarecum de ^n]eles c@ [@rile acelea eliber$ndu-se de sub jugul turcesc se vor reconcilia cu Scaunul Apostolic }i vor face unirea cu Sf$nta Biseric@ Catolic@, ^n vederea c@reia cere instruc]iuni pentru a }ti cum s@ ac]ioneze ^ntr-o afacere at$t de important@. Nu i s-a r@spuns altceva, dec$t c@ acela}i lucru este negociat }i de Domnia Voastr@ }i c@ ve]i putea lua leg@tura cu el pentru a putea conduce afacerea ^n acela}i pas” cu delega]ia ucrainienilor (VsR, 404-405; Hurm., III/2, 113-114; RC, IV, 192-194). %ndrum@rile erau tardive, c@ci delega]ia ucrainian@ plecase }i oarecum nerealiste, c@ci situa]ia tulbure din [@rile Rom$ne nu permitea plecarea unei delega]ii, pl@nuire }i ne^nf@ptuite ^nc@ din octombrie 1588. Mai ^nt$i, era necesar@ eliberarea de sub turci pentru a putea apoi ^nf@ptui unirea bisericilor, a}a cum o ^n]elegea }i pl@nuia Mihai Viteazul, cum se va vedea mai jos. La Alba Iulia, ^n catedrala preluat@ de la reforma]i ^n luna martie, raguzanul amintit de at$tea ori Giva Marini Poli, preot catolic, a slujit liturghie pentru ca apoi s@ treac@ la legea greceasc@, ca s@ se c@s@toreasc@ cu Prepia, vara lui Mihnea Turcitul }i nepoata Ecaterinei Salvarezi (VsD, IV, 207, nota; Hurm., XI, 318-319 }i XII, 38; Documente }i ^nsemn@ri rom$ne}ti din sec. al XVI-lea, Bucure}ti, 1979, 181; Documente ist. rom. veacul al XVI-lea, Moldova, vol. IV, 74-76). Aici are loc ^n ziua de 6 august celebrarea c@s@toriei religioase dintre Sigismund Báthory }i Maria Christerna, fiica v@duvei arhiducelui Carol al Austriei. Mihai nu poate participa la nunt@, fiindc@ trebuia s@ stea ^n fa]a lui Sinan Pa}a, care voia s@ treac@ Dun@rea, dar ^l trimite pe fiul s@u Nicolae P@tra}cu cu o delega]ie de boieri }i cu daruri (VsR, p. XXVI). Acest impotent }i nevropat nu va putea consuma c@s@toria, d$nd apoi de lucru tribunalului roman, ca s@ se declare c@s@toria invalid@. %n 13/23 august 1595 la C@lug@reni Mihai ^nfr$nge oastea otoman@ condus@ de Sinan Pa}a, captur$nd marele steag verde al profetului Mahomed. Din partea transilvanului, participa un corp de armat@ condus de Albert Király, care raporta st@p$nului s@u biruin]a, . 162 . preciz$nd c@ Mihai Vod@ „este un bun osta} }i nu d@ de b@nuit nimic ^mpotriva lui. A declarat c@ nu se preface, ci vrea s@ slujeasc@ din toat@ inima cre}tin@t@]ii ^ntregi }i ^nc@ }i M@riei Sale î este credincios ^n toate” (Hurm., XII, 57-58, 98-99). Sigismund se afla cu armata ^n tab@r@ la Sas Sebe}, de unde, ^n 28 august, ^l pune pe nun]iul A. Visconti s@ scrie la Roma atribuind toate meritele victoriei armatei trimise de Alte]a Sa (VsR, 107). Abia spre sf$r}itul lui septembrie Sigismund }i cu R@zvan se vor al@tura o}tii lui Mihai, iar ^n octombrie }i o trup@ de toscani, sub conducerea lui Silvio Piccolomini. Visconti va fi al@turi de principe, dar ^mpotriva voin]ei sale va trebui s@ se ^ntoarc@ cu el ^napoi acas@ la Giurgiu, fiindc@ nu avusese curajul s@ treac@ peste Dun@re ca s@-l urm@reasc@ pe du}man, l@s$ndu-l pe Mihai s@-}i apere singur ]ara. %n ciuda rapoartelor exagerat plecate ^n favoarea lui Sigismund, Papa Clemente avea totu}i sim]ul realit@]ii, cum rezult@ din instruc- ]iunile trimise ^n 7 octombrie nun]iul Germanico Malaspina. Din ele se vede c@ Papa cuno}tea jur@m$ntul f@cut de {tefan cel Mare regelui Cazimir cel Mare la Colornia ^n 15 septembrie 1485, la fel ca }i ^ntrunirea de la Lucka (Volh$ni, n.n.) din 1429, c$nd Sigismund de Luxemburg cere ca ginta rom$n@ s@ fie exterminat@ ^mpreun@ cu voievozii ei, Alexandru cel Bun }i Dan al II-lea, fiul lui Mircea cel B@tr$n, unde Wladislaw al II-lea Iagello, regele Poloniei, }i fratele s@u Vtold, ducele Lituaniei, le ia ap@rarea. Dup@ st@ruin]ele depuse ca s@ se fac@ unirea ^ntre ^mp@ratul Rudolf }i principii acestor [@ri, ar trebui ca }i polonii „s@ se decid@ s@ lupte contra turcilor, ^mpreun@ cu acele provincii at$t ^n ofensiv@, c$t }i ^n defensiv@. Ne este sil@ s@ ne }i g$ndim c@ s-ar putea ^nt$mpla ca ei s@ pun@ m$na pe acele ]@ri, poate cu g$ndul de-a le ceda, c$nd turcul ar numi alt voievod, lucru u}or de f@cut, }i pe care ^l va }i face, cu inten]ia de a-i subjuga pe poloni ^n alt@ form@, ^ndat@ ce vor ^nceta acele furtuni. Atunci va fi imputat@ polonilor vina propriei lor ruini, la fel ca }i a altora, pentru c@ cele petrecute p$n@ acum pe mul]i î fac s@ cread@ c@ transilvanul va fi ^n stare s@ apere el provinciile, de vreme ce numai cu o parte a armatei sale a putut s@ se opun@ lui Sinan }i l-a b@tut. Se zvone}te c@ ^nsu}i cardinalul Andrei Báthory umbl@ s@ se a}eze ^n acele provincii, fapt care ^l nelini}te}te pe Pontif. S@ fie ^ndemnat s@ mearg@ . 163 . la Roma, }i va fi m$ng$iat (Hurm., III/1, 136). Fraza spus@ de Sigismund de Luxemburg la Luck ^n 1429 va fi preluat@ de cronicarul oficial al cur]ii lui Sigismund Báthory, renumitul {tefan Szamösközy, cel mai infocat adversar al poporului rom$n }i al domnului Mihai Viteazul. De la acesta va trece ^n vestitul Tripartitum al juristului Werböczi: „Totam valchorum progenie a stirpe delendam esse” (tot neamul rom$nilor trebuie st$rpit din r@d@cin@, n.n.) (Sz., III, 221). Interven]ia polonilor ^n Moldova produce o mai mare ^ncurc@tur@ ^n leg@tur@ cu coali]ia antiotoman@ }i diploma]ia papal@, nu este ^n stare s@ rezolve conflictul care va aduce cele mai mari pagube cauzei cre}tine, ajut$nd ofensiva otoman@. Mul]i din boierii refugia]i ^n Polonia, fie din cauza lui Aron Vod@, fie din cauza uzurp@rii lui {tefan R@zvan, ^n frunte cu Ieremia Movil@ }i cu Nistor Ureche, ajuta]i de panii poloni condu}i de Jan Zamoiski, motiv$nd c@ aduc un mare serviciu cre}tin@t@]ii, ^mpiedic$nd transformarea Moldovei ^n pa}al$c, ^n timp ce R@zvan se afla ^n campania de la Dun@re, p@trund ^n Moldova }i ^n 27 aug.-6 sept. 1595 ^l proclam@ pe Ieremia domn, ^ncheind un tratat de jur@m$nt }i fidelitate fa]@ de regele Sigismund III Wasa. Moldovenii ^}i p@streaz@ }i pot ob]ine posesiuni ^n regat, c@s@toriile ^ntre moldoveni }i poloni sunt libere, urm$nd a tr@i ca fra]i. „Preo]ii }i bisericile at$t catolice, c$t }i cele de religie ortodox@, nu numai c@ r@m$n cu venitele, prerogativele }i imunit@]ile lor, ci mai mult, ele trebuie protejate, ^n a}a fel, ca s@ fie ^n afar@ de orice primejdie” (RC, IV/2, 194-196; Hurm., III/1, 185). Documentul consfin]e}te o situa]ie de fapt. Biserica Ortodox@ Rom$n@ din Moldova era ^n leg@tur@ cu papa, f@r@ ca s@ rup@ leg@tura cu Patriarhia Ecumenic@ }i cu cre}tin@tatea ortodox@. Polonii catolici erau pe picior de egalitate cu moldovenii ortodoc}i. Ieremia era cu totul supus politicii cancelarului Jan Zamoiski, care urm@rea ^nl@turarea lui Mihai }i ^nlocuirea lui cu un voievod fidel turcilor }i polonilor. Mihai cere s@ intre ^n alian]@ cu regatul polon, dar solul trimis ^n tab@ra de la Tu]ova ^n 16 septembrie prime}te de la Zamoiski refuzul cinic: „Prea t$rziu! Dup@ cin@ lingura!” (CS, III, 646, nota 17). Cancelarul trata cu Poarta, ^n speran]a c@ din lupta otoman@ Polonia va c$}tiga ori de care parte va fi victoria final@, declar$nd c@ prin ac]iunea lui aduce servicii cauzei cre}tine. To]i, . 164 . afar@ de Mihai Viteazul }i de Papa Clemente, erau pentru pacea cu turcii }i ace}tia se ar@tau gata s@-l reabiliteze }i pe Mihai, numai ca s@ scape pe moment de atacurile lui. Malaspina trimite ^n toate p@r]ile rapoarte lungi, cu informa]ii am@nun]ite despre ^nt$mpl@ri }i oameni, cu sugestii }i posibilit@]i de a desface ]es@turile politicii oportuniste }i deseori oscilante, f@r@ ca s@ poat@ indica solu]ii clare }i precise. %ncercarea sa de a pacifica taberele ^nvr@jbite ^n timpul conflictelor este r@u privit@ }i de o tab@r@, }i de alta, }i este considerat ca fals }i nesincer, numai Papa aprecia la justa valoare str@daniile sale ^mpreunate cu e}ecuri }i cu bune rezultate. Demersurile papale se vor izbi de oportunismul }i ^ngustimea actorilor de pe scena antiotoman@, iar Mihai va fi mereu ^mpiedicat s@ ajung@ la tratative nemijlocite cu oamenii s@i trimi}i la Pap@ }i ^mp@rat. Acapararea Moldovei de poloni ^n favoarea turcilor }i ^n detrimentul Ligii era r@u privit@ de toat@ coali]ia antiotoman@ }i dezaprobat@ ca o primejdie pentru cauza cre}tin@, numai Poarta otoman@ jubila, a}tept$nd momentul potrivit s@-l alunge pe t$lharul }i hainul Mihai }i s@ pun@ un voievod devotat ei. O dilem@ cu ^ncurc@turi }i urm@ri neprev@zute era pus@ ^n fa]a lui Sigismund Báthory de c@tre ambasadorul englez Edward Barton. T@tarii, ne^mpiedica]i de poloni }i moldoveni, se preg@tesc s@ jefuiasc@ Transilvania. Sultanul va ie}i la lupt@ cu toate puterile asupra [@rii Rom$ne}ti, ca s@-l doboare pe Mihai }i de acolo s@ aib@ drum liber spre Transilvania. %n cazul c$nd Mihai va fi schimbat, sultanul va l@sa [ara Rom$neasc@ }i Transilvania, }i se va ^ndrepta spre Ungaria. Sigismund s@ aleag@ ^ntre riscul de a sta ^n [ara Rom$neasc@ s@ ^nfrunte o}tirea sultanului, sau s@ ias@ din Lig@ }i s@ pun@ un nou voievod ^n locul lui Mihai (Hurm., III/2, 159, 113). Nobilimea din Transilvania, ca }i boierii munteni }i moldoveni, al@turi de panii poloni doreau pacea cu turcii. Dieta din Alba Iulia ]inut@ ^ntre 13 }i 23 decembrie 1595 cerea pacea. Sigismund, legat cu jur@m$nt de Lig@, nu avea curajul s@ lupte cu sultanul, deci nu-i r@m$ne dec$t renun]area la domnie, ^n schimbul altor favoruri ob]inute de la ^mp@rat }i de la pap@, dac@ de la Praga, unde pleac@ cu nun]iul Visconti, nu poate primi asigur@ri }i ajutoare suficiente ca . 165 . s@ poat@ opri pe sultan la Dun@re (VsD, IV, 311, 316; V, 1-3; CS, III, 511-513, 657, 669). Pentru a-l scoate pe Sigismund din ^ncurc@tur@, Papa ^n ianuarie 1596 trimite pe Benedict Mandina, episcop de Caserta, cu instruc]iuni detaliate la Rudolf, Sigismund Wasa }i la Sigismund Báthory, pentru a men]ine lupta antiotoman@, dar sub nici un motiv s@ nu accepte pacea cu turcii. O brev@ din 12 ianuarie este trimis@ lui Joszica, mentorul politicii de la curtea lui Sigismund, recomand$ndu-i pe Mandina (Vs, D, V, 3-8). Acesta nu se va prezenta nicic$nd ^n Transilvania, ^n schimb alt delegat papal, Ludovic Anguisciola, trebuia s@-i aduc@ lui Sigismund o beret@ }i un baston binecuv$ntate de Pap@ ^n ajunul Cr@ciunului lui 1595, drept r@splat@ pentru vitejiile sale ^n lupta cu turcii. Faptele lui Mihai erau aproape necunoscute la curia papal@, fiindc@ nimeni nu avea interesul }i nimeni nu-}i d@duse osteneala s@ le prezinte, iar domnul credea c@ toat@ lumea este sincer@ }i deschis@ }i bine inten]ionat@ ca el, }i deci papa, sprijinitorul luptei antiotomane, trebuia s@ fie ^n tem@ cu ac]iunea lui ^n folosul ^ntregii cre}tin@t@]i. Mihai ar fi trebuit s@ }tie c@ scrisorile lui Alfonso Visconti erau cenzurate de Sigismund, de aceea se ferea s@ scrie ^ntreg adev@rul supraevalu$ndu-l pe cel pe l$ng@ ^}i desf@}ura nun]iatura. Abia din Praga, ^n scrisoarea din 28 febr. 1596 c@tre Petru Aldobrandini, fratele secretarului de stat Cinzio, scrie, ^n mod confiden]ial }i ^n siguran]@: „principele nu este acela pe care lumea ^l vede din afar@ }i, dac@ ^n timp ce st@ ^n Transilvania, i se pot acoperi sl@biciunile, ^n schimb ^n aceste cur]i care sunt o scen@ a lumii, precum }i raporturile sale cu oamenii de valoare }i cu judecat@, se dezv@luie”. Cancelarul Josica, „canonizat” la Praga }i Viena, este cauza dezordinilor, totu}i principele s@ fie ajutat (Vs, R, 190-192). Nici de data aceasta, nun]iul care avea ^ncredin]area s@ trateze cu Mihai, c@ruia Papa î adresase o brev@, nu aminte}te nimic de cel ce st@tea de veghe ^n b@taia valurilor ca s@ ^nfrunte pe du}manul cre}tin@t@]ii, ^n timp ce unii î nesocoteau faptele, iar al]ii ^l ponegreau ca „un schismatic ^nc@p@]$nat” cu tendin]e imperialiste de a cuprinde Europa }i a ^ntinde ortodoxia antiroman@ }i anticatolic@ peste tot.

. 166 . Spirit realist, cum era Mihai, nu se putea ocupa de problema unirii Bisericilor, c$t@ vreme turcii ^l amenin]au cu alungarea din scaun, totu}i nu numai c@ nu se opune, ci se manifest@ ^n favoarea ei. Boierul Ioan Norocea, c@s@torit cu nepoata lui Petru Rare}, fiica lui Mircea Ciobanul }i a doamnei Chiajna; aveau pe fiica lor Velica c@s@torit@ cu Vlad, fiul lui Mila}, fratele lui Mihnea Turcitul }i fiul Alexandru }i Ecaterina Salvarezi. R@mas@ v@duv@ (20 febr. 1577), ea se c@s@tore}te cu Fabio Genga, fratele lui Simeon, ambii ^n serviciul lui Sigismund. Din Alba Iulia ^n 5 decembrie 1595 Fabio scrie unui alt frate de la Roma, Giambattista, cu dorin]a de a-l informa pe pap@: „pot s@ spun din nou c@ Alte]a Sa se ostene}te s@ aduc@ sub devo]iunea Sanctit@]ii Sale pe ace}ti episcopi din [ara Rom$neasc@, s@-i fac@ s@ recunoasc@ pe Prea fericitul P@rinte ca pe Mai Marele lor”. Sigismund se l@uda cu Norocea, socrul lui Genga, logof@t ^n divanul domnesc al lui Mihai (Vs, D, IV, 270, 315; CS, III, 256, 271, 635, 658, ^n note). Este }i aici o adulare a st@p$nului care poza ^n mare ap@r@tor al cre}tinilor asupri]i. Raportul ambasadorului Vene]iei la Constantinopole, Donato, din 2 martie 1596 aminte}te: „Renumele glorios al transilvanului a mi}cat sufletele }i a ^n@l]at speran]ele cre}tinilor am@r$]i }i asupri]i de turci. R@s@ritenii se ar@tau mereu preocupa]i de p@strarea propriilor tradi]ii }i rituri, mai ales ^ntr-o vreme c$nd ^ncercau s@-i ademeneasc@ la ritul latin, iar unii conduc@tori politici }i ierarhi de rit latin f@ceau orice pentru aceasta. Ei fiind de rit grecesc, cum cred c@ este }i transilvanul de acela}i rit, nu numai supu}ii s@i, cin toate popoarele din toate ]@rile vecine se pare c@ s-au ^nc@lzit }i sunt gata s@ ridice capetele ^mpotriva turcilor, ca s@-i nimiceasc@, ca s@ nu fie constr$n}i s@ adere la ritul latin”. Ajutoarele date de Pap@ fac „s@ scad@ adversiunea pe care o aveau fa]@ de ritul latin... ^n gura grecilor acest principe este asem@nat cu un nou Scanderbeg, care ^i bate pe turci, sau cu un nou Constantin, care s@ refac@ Imperiul grec ^n aceste p@r]i”. Turcii se g$ndesc s@-i ucid@ pe to]i cre}tinii din Constantinopole }i nu vor s@ vad@ unite puterile cre}tine (Hurm., XII, 235-236). Evident c@ propaganda ^n favoarea lui Sigismund f@cea s@ fie confundat cu adev@ratul erou Mihai, de la care a}teptau cre}tinii asupri]i eliberarea.

. 167 . Un alt afacerist, prip@}it prin [@rile Rom$ne, Paulo Giorgi Raguzanul, informa }i el curia papal@ c@ episcopii sau vl@dicii din Moldova }i [ara Rom$neasc@ a}teapt@ s@ vad@ reu}ita rutenilor, veni]i aici }i deja pe cale de a se re^ntoarce, pentru ca }i ei s@ se uneasc@ cu acest Sf$nt Scaun, lucru foarte pl@cut lui Dumnezeu }i, bine^n]eles, din diferite motive, oportun pentru a duce mai mare lupt@ contra turcilor”. Acestea le scria ^n 23 martie 1596 secretarul de stat Cinzio Aldobrandini, nun]iului Visconti la Alba Iulia (Vs, R, 193-194). Nu avem nici o urm@ despre o ^nt$lnire a lui Mihai cu nun]iul Visconti, care nu putea sc@pa de sub privirile iscoditoare ale lui Sigismund Báthory; rom$nii accept@ unirea de la Floren]a din 1439 }i nicic$nd nu o denun]aser@, ei tr@iau ^n deplin@ armonie cu catolicii de rit latin }i prin Gheorghe Movil@ recunoscuser@ autoritatea Sf$ntului Scaun, de aceea nu aveau nici o greutate ^n a se uni cu Roma, dac@ ^mprejur@rile politice le-ar fi permis s@ o fac@ cum au putut-o face ucrainienii sub st@p$nirea polon@. %n martie 1596 Papa trimite principelui Sigismund 40 mii de scuzi, cu condi]ia s@ nu fie folosi]i dec$t pentru scopurile Ligii, ^n timp ce prin agentul s@u din Constantinopol regina Angliei Elisabeta ^ncerca s@-i determine la pace cu turcii. Delega]ii polonilor, ^ntor}i din Roma prin Praga, puneau condi]ia „sine qua non” ca Mihai s@ fie ^nl@turat de la conducerea [@rii Rom$ne}ti sau s@ plece de bun@ voie. Cele trei [@ri Rom$ne s@ fie confederate Poloniei sub patronat turcesc, urm$nd ca apoi s@ se ^ncheie confedera]ia cre}tin@. Dup@ ce ^n Moldova }i ^n [ara Rom$neasc@ se va ^nmul]i armata, polonii s@ declare r@zboi turcilor. Un specialist contemporan preciza c@ teama transform@rii [@rilor Rom$ne ^n pa}al$curi, invocat@ pentru ocuparea Moldovei, era un pretext. Ieremia Movil@ este un tributar at$t fa]@ de poloni, c$t }i fa]@ de turci, }i acela}i lucru vor s@-l fac@ }i ^n [ara Rom$neasc@, de unde s@ plece Mihai, iar ^n Transilvania s@ fie pus, la dorin]a turcilor, {tefan Báthory, ori fratele s@u uterin Ioan Jfiu, sau cel@lalt frate, cardinalul Andrei Báthory. Seniorii poloni condi]ioneaz@ aderarea la Lig@ de st@p$nirea asupra Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti. %n Transilvania nu-l suport@ pe Sigismund, „prefer@ s@ fie supu}i turcilor, dec$t prieteni nem]ilor” (Vs, R, 198-199; Vs, D, V, 27-28, 42; Hurm., XII, 249-252). . 168 .

O mare deziluzie }i decep]ie va cuprinde pe to]i care }i-au pus speran]e zadarnice ^n Sigismund Báthory c$nd, ^n luna mai 1596, se retrage de la sediul Timi}oarei }i Ludovic Anguisciola, trimis de pal@ la Alba Iulia, nu reu}e}te s@-i ridice moralul, ^n timp ce Mihai, ajutat de 6.000 de osta}i trimi}i din Transilvania sub conducerea lui Gáspar Kornis }i Albert Király continu@ lupta contra turcilor. „Nobilimea declar@ deschis c@ pentru patrie ^}i dau avutul }i via]a }i ^l vor servi pe principe cu toat@ fidelitatea; dac@ principele vrea s@ poarte r@zboi ^n afar@ }i s@ c$}tige noi domenii, atunci s@ o fac@ cu osta}ii str@ini pl@ti]i”. %ndeosebi unitarienii nu v@d s@ vad@ c@ spore}te prestigiul }i puterea principelui, pentru c@, scria Visconti ^n 6 iulie cardinalului secretar de stat, ^n cazul acesta „va cre}te }i sf$nta noastr@ credin]@ catolic@ }i eu }tiu sigur c@ ^n rug@ciunile lor, pe care le fac pentru acest r@zboi, se roag@ ^n acela}i timp ca Dumnezeu s@-i scape de tirania otoman@ }i de jugul papist”. Mihai este solicitat de sultan s@ pl@teasc@ doar (tributul pe care ^l pl@tea odinioar@ Petru Cercel, n.n.) }i, dup@ ce va trimite jur@m$ntul scris, va primi insignele de domnie. De comun acord cu Sigismund, ^l duc pe trimisul sultanului cu vorbe. Ieremia, ^n schimb, vrea s@-l pun@ ^n [ara Rom$neasc@ domn pe fratele s@u” (Vs, R, 225-227; Vs, N, 338). Pe la ^ncetul lui august 1596, Papa }tie c@ nobilimea din Transilvania este contra r@zboiului, iar Mihai pentru, r@zboi, de aceea cere ca s@ treac@ la fapte, altfel ^i vor fi trimise ajutoarele (Vs, R, 236). Abia acum se face adev@rat@ lumin@ ^n jurul lui Sigismund, pe m@sur@ ce Mihai ^ncepe s@ fie cunoscut. Dup@ ^nfr$ngerea cre}tinilor suferit@ la Agria (Eger, n.n.), ^n 13 octombrie, unde luase parte }i Sigismund, rapoartele pline de descoperire trimise de Visconti la Praga }i la Roma erau ]inute ^n secret at$t fa]@ de ^mp@rat, c$t }i fa]@ de pap@, ca s@ nu-i agraveze boala ^n care z@cea, se st@rui totu}i ca principele s@ nu fie abandonat. Consternarea cercurilor romane era general@ }i ap@s@toare (Vs, R, 236-238, 257-264; Vs, N, 336-356). La st@ruin]a sultanului, Mihai accept@ propunerile de pace oferite dup@ ce s-a consultat cu Sigismund Báthory }i cu nun]iul Visconti, care au fost de acord (Hurm., III/2, 2119-2220; Vs, NA, 336). . 169 . O ^nt$lnire plin@ de speran]e are loc la cump@na anului 1595-1597 la Alba Iulia ^ntre Sigismund Báthory }i Mihai Viteazul, care vine ^nso]it de Radu Buzescu }i de c$]iva boieri. La ^ntrevederea dintre cei doi insist@ }i nun]iul Alfonso Visconti, ^n care, timp de un ceas }i jum@tate, se pun la cale modalit@]ile de a trata pacea cu turcii pentru a c$}tiga timpul necesar pentru consolidarea Ligii cre}tine. %n condi]iile create pe arena politic@, cu toate eforturile depuse de Pap@ pentru continuarea r@zboiului, pacea se impunea ca o „fatal@ necesitate”. %n fa]a Dietei at$t de ostile campaniei antiotomane, Mihai ^ncearc@ s@ o determine la continuarea luptei, oferindu-}i propria ]ar@ ca teatru de lupt@, de unde se va putea ac]iona direct ^n inima ^mp@r@]iei otomane. Prezen]a pe p@m$ntul [@rii Rom$ne}ti a unei o}tiri bine ^narmate }i bine organizate ^i va oblica pe turci s@ renun]e la atacuri ^n alt@ parte. De aici biruin]a va fi mai u}oar@, iar, ^n cazul c$nd nu se va putea c$}tiga, cre}tin@tatea nu va avea de suportat pagube (Hurm., III/2, 243). Observatorii politici erau convin}i c@ turcii sunt u}or de ^nvins, dar, ^n acest scop, este necesar ca „^mp@ratul s@ ^}i adune toate puterile }i, ^mpreun@ cu conduc@torii cre}tini, s@ ^nceap@ a lucra serios, nu ca p$n@ acum”, ^n caz contrar se impune ^n]elegerea solicitat@ de turci (Sz., 98; Sz, C, 109). Cu aceast@ ocazie, Mihai ob]ine permisul de a c@di pentru rom$ni o biseric@ }i o m@n@stire la marginea ora}ului l$ng@ ziduri, drept re}edin]@ pentru vl@dica de Prislop, care fur@ ridicate ^n cursul unui an de zile (Hurm., IV/1, 287). La anul 1597, Mihai ^mpreun@ cu Sigismund particip@ la slujba religioas@ din biserica unde z@ceau r@m@}i]ele Huniazilor }i Zapolye}tilor, pentru ca dup@ schimbul de daruri, ^n 6 ianuarie, s@ se ^ntoarc@ acas@, trimi]$nd pe banul Mihalcea cu Marcu Schonkabunk la Praga, unde va pleca }i Sigismund ^nso]it de A. Visconti pentru tratative ^n leg@tur@ cu ofensiva antiotoman@. Mihalcea duce cu sine o scrisoare c@tre Papa Clemente al VIII-lea, pe care trebuia s@ o duc@ personal la Roma pentru a solicita ajutoare. Delega]iile au sosit la Praga abia pe la mijlocul lui februarie, unde l-au ^nt$lnit pe trimisul papal Giovanni Francisco Aldobrandini, nepotul papei, venit cu instruc]iuni pentru Visconti (Vs, R, 269-272; Vs, D, V, 52).

. 170 . Papa fusese ]inut la curent cu ^nt$lnirea de la Alba Iulia dintre cei doi principi. Mihai primise steagul de la turci numai ca s@-i am@geasc@, „ar@t$ndu-se am$ndoi gata s@ poarte r@zboi cu turcul, nu numai de ap@rare, ci }i de atac, ceea ce ar fi de mare folos }i u}urare pentru treburile din Ungaria; dar c@ Sanctitatea Sa este m$hnit@, v@z$nd c@ nu st@ prea bine cu banii, ca s@ fac@ fa]@ din toate p@r]ile, }i c@ nici nu este ^n afara oric@rei ^ndoieli c@ acest voievod nu umbl@ cu vicle}uguri }i se prea poate ca s@ fi mers s@-l determine pe transilv@nean la pace cu turcul }i s@-l ^mping@ s@ fac@ la fel cu ^mp@ratul, c@ci aflase c@ e pe cale s@ plece la Praga, ca s@ primeasc@ ordinul L$nei de Aur din m$na Maiest@]ii Sale imperiale }i s@ cear@ ceea ce }tie c@ nu li se poate da, pentru a se dezvinov@]i, „^n caz c@ se ^n]eleg cu turcul”, raporta ^n 31 ianuarie ambasadorul din Roma, ducele de Sessa, regelui Filip al II-lea al Spaniei (D, E, L, 154). %n 3 martie 1597 din Praga Alfonso Visconti informa pe secretarul de stat al Papei despre cele petrecute, recomand$nd Transilvania }i [ara Rom$neasc@ s@ fie ajutate s@ se poat@ men]ine sub arme. Apoi adaug@ „Domnia Voastr@ Prealuminat@ va vedea de asemenea }i scrisoarea voievodului [@rii Rom$ne}ti c@tre Sanctitatea Sa, pe care ^l nume}te Pontif Suprem al Bisericii Universale. A destinat un sol care s@ plece de aici la picioarele Sanctit@]ii Sale, dar, fiind prea b@tr$n }i bolnav, nu va putea face drumul. Trimisul meu va prezenta aceast@ scrisoare Prealumin@]iei voastre” (Vs, R, 282-283). La Vene]ia se }tia c@ ^n acest an Papa nu va pl@ti dec$t 6 mii de solda]i italieni }i nu va putea da nimic nici principelui Transilvaniei }i nici Majest@]ii Sale, dac@ nu fac preg@tiri serioase de r@zboi, c@ci nu mai }tie de unde s@ scoat@ bani. Banul Mihalcea a r@mas la Praga }i, dup@ plecarea lui Sigismund }i a nun]iului Visconti, ca s@ ob]in@ bani pentru Mihai, gata s@ lupte contra turcilor unit cu transilvanul sau f@r@ el, r@m$n$nd ^n slujba Majest@]ii Sale. Visconti st@ruie ca Papa s@ pl@teasc@ dou@ mii de cazaci pe timpul verii (Hurm., III/2, 232-236). Al@turi de solii rom$ni, au mai r@mas la Praga }i solii bulgari trimi}i de Dionisie Rally, arhiepiscopul de T$rnovo, cumnat cu Iani, unchiul lui Mihai Viteazul (Hurm., XII, 290). G.F. Aldobrandini ^l informeaz@ pe Cinzio, secretarul de stat, ^n 17 martie 1597 c@ rom$nii }i bulgarii . 171 . cer st@ruitor ajutoare, ca s@ porneasc@ ofensiv@ ^mpotriva turcilor }i st@ruie s@ fie primi]i la pap@. La dorin]a solului rom$n, Aldobrandini a scris }i lui Mihai, ^nsufle]indu-l, dar vorbele nu ajung. Principele Sigismund se pl$nge ^mpotriva mini}trilor ^mp@ratului, iar ace}tia ^mpotriva lui. Nem]ii declar@ c@ nu vor mai lupta nicic$nd ^n tov@r@}ia transilv@nenilor, iar transilv@nenii ^n tov@r@}ia nem]ilor”. A fost adus la Praga albanezul Gheorghe Basta, un bun comandant de cavaleri (Vs, N, 336-337). Acest aventurier adus de nem]i va deveni du}manul cel mai mare al lui Mihai }i, ^n ^n]elegere cu ^mp@ratul, va ^nf@ptui odioasa }i criminala ucidere, privind nu numai pe rom$ni, ci }i Europa, de posibilitatea eliber@rii de sub tiranie turceasc@, iar biserica de posibilitatea ^nl@tur@rii schismei. %n 22 martie 1597 Petru, fratele lui Cinzio Aldobrandini, î r@spunde lui Visconti la scrisoarea trimis@ ^n 3 martie din Praga, f@r@ s@ aminteasc@ ceva despre scrisoarea lui Mihai c@tre pap@, care p$n@ ^n prezent a r@mas nedescoperit@. Scrisoarea trebuia dus@ de banul Mihalcea personal. Care au fost motivele de culise invocate de Visconti c@ solul este „prea b@tr$n }i bolnav }i nu va putea face drumul pot fi u}or presupuse: piedicile puse totdeauna la Alba Iulia, ^n calea rom$nilor, pentru a lua leg@turi directe chiar }i cu ^mp@ratul, iar, dac@ ajungeau la Viena }i Praga, solii erau opri]i, ca s@ nu mearg@ p$n@ la Roma. Procedeul este la fel }i peste un veac. Vl@dica Atanasie va fi re]inut la Viena }i unirea cu Papa se va face prin curtea ^mp@r@teasc@ ^n condi]ii de tot umilitoare, pentru care motiv nu va putea fi sanc]ionat@ de pap@. Mai t$rziu, Inocen]iu Micu, fugind din Viena la Roma, nu se va mai putea ^ntoarce acas@, cu toate st@ruin]ele depuse de Pap@ ^n acest scop. Ne-am }i a}teptat la un protest vehement din partea lui Mihai ^mpotriva acestui procedeu, ^n timp ce la Roma cu siguran]@ era a}teptat solul care s@ dea informa]iile cuvenite pentru care motiv Papa nu-i r@spunde la scrisoare. Mihai, ^n locul solului, se mul]ume}te s@ trimit@ o nou@ scrisoare, ^ntr-o vreme c$nd nun]iul Visconti, de la sf$r}itul lui iunie p$n@ la ^nceputul lui octombrie, z@cea bolnav, pentru care motiv lipse}te scrisoarea acestuia de recomandare, scrisoare care trebuia s@-i dea scrisorii domne}ti ponderea necesar@ ^n cercurile papale. . 172 . Iat@ cuprinsul acestei scrisori: „Prea Sfin]itului Domnului nostru Clemente al VIII-lea prin providen]a divin@ Pap@ }i Pontif al Bisericii Universale. Prea Sfin]ite }i Prea Fericite P@rinte. Negre}it eu }tiu c@ Sanctitatea Voastr@ }tie foarte bine cu c$t@ s$rguin]@ }i rapiditate am luat armele pentru cre}tin@tate, ^mpotriva du}manului comun, }i c$t de mult sunt gata s@-mi dau }i via]a ^n slujba cre}tin@t@]ii, dar fiind c@ ^mi lipsesc osta}ii }i banii care sunt nervii r@zboiului am socotit s@ m@ adresez din nou Sanctit@]ii Voastre, ca }i P@rintelui comun, }i prin aceasta s@ v@ rog foarte st@ruitor ca pe mine, care m@ aflu ^n at$tea str$mtor@ri }i ^naintea tuturor, sunt expus furiei du}manului preacrud, s@ binevoi]i a m@ ^mbr@]i}area cu cea mai mare dragoste }i a m@ ajuta. M@ angajez ca prin ^nse}i faptele s@ r@spund ^n a}a fel milostivirii Sanctit@]ii Voastre, ^nc$t s@ nu v@ c@i]i niciodat@ c@ m-a]i ajutat }i protejat ca pe un fiu al s@u. Timpul ne oblig@ s@ m$nuim armele, iar eu, dup@ sl@biciunea puterilor mele }i ^n urma pustiiri acestor s@rmane provincii, m@ preg@tesc, iar izb$nda va ar@ta ce voi face ^n serviciul cre}tin@t@]ii. %ntr-aceea, cu smerenie, s@rut picioarele Sanctit@]ii Voastre }i v@ cer de la Cel de trei ori Atotputernic c$t mai mul]i }i ferici]i ani. Dat@ ^n [ara Rom$neasc@ ^n ora}ul T$rgovi}te ^n ziua de 3 iulie 1597. Al Sanctit@]ii voastre smerit fiu }i slujitor. SS. Mihai” (RC, IV/2, 1915, 196-197). Mihai era cre}tinul con}tient de importan]a }i dreptatea luptei sale }i credea c@ toat@ lumea cunoa}te faptele sale de arme. scrisoarea scurt@ }i concis@ exprim@ realitatea. Adversarii campaniei antiotomane din Transilvania, la fel ca }i Ieremia Movil@ }i polonii, nu-l puteau suporta pe Mihai, de aceea unii se vor str@dui s@-l prezinte la Roma ca pe un „schismatic ^nc@p@]$nat”, cu g$nduri de-a ocupa Europa }i a impune ortodoxia peste tot, iar al]ii vor exprima mult@ rezerv@ }i nu-l vor ^ncuraja deloc pe Pap@ ca s@ trimit@ lui Mihai un nun]iu cu ajutorare b@ne}ti, cum o f@cuse pentru Sigismund c@ruia, cu toat@ criza financiar@ ^n care se afla statul papal ^n august, î trimitea un rest de 200 mii scuzi” (Vs, R, 426). Lui Mihai se mul]ume}te s@-i trimit@ breva „Quam ex littoris”. . 173 . „Papa Clemente al VIII-lea c@tre Mihai. Iubite Fiu, Nobil B@rbat, s@n@tate }i binecuv$ntare apostolic@. Din scrisorile tale vedem t@ria sufletului t@u }i influen]area pentru ap@rarea bunului comun al cre}tin@t@]ii ^mpotriva du}manului comun, turcul, cel mai periculos }i o apreciem mult ^n domnul. Acest lucru ar trebui s@-l fac@ to]i principii cre}tini spre salvarea lor }i a altora. C$t ne prive}te pe noi, nu este nim@nui necunoscut c$te str@duin]e nu am depus ^n privin]a acestora, c$t ajutor militar am dat }i este bine s@ cuno}ti }i tu c@ nu am cru]at nici s$ngele nostru, pentru c@ ^n Ungaria sta]ioneaz@ cu armata noastr@, iubitul fiu, nobilul b@rbat, Giovanni Francisco Aldobrandini, nepotul nostru de s$nge }i c@pitan general, fiind gata la orice primejdie. Am cheltuit at$t de mult }i continu@m s@ cheltuim, ^nc$t acest Scaun Apostolic ^n care st@m din mila lui Dumnezeu nu mai poate face fa]@ cu puterile sale naturale, de aceea ne doare nespus de mult, c@, ajun}i ^ntr-o criz@ b@neasc@ at$t de mare, nicicum nu-]i putem da ceea ce ne ceri, de}i te iubim ^n mod sincer at$t de mult. Se cuvine ca tu s@ fii tare la suflet }i ^ncrez@tor, c@ci, dac@ s-ar declara r@zboi acelei ]@ri, nu ne ^ndoim c@ ducii no}tri ^]i vor da ajutor, c$t Dumnezeul puterilor le va da putere s@ apere pe lupt@torii S@i }i s@ umileasc@ pe du}manul trufa}. Dat@ ^n Roma la s@rb@toarea Sf$ntului Marcu sub inelul Pescarului ^n ziua de 16 august 1597, anul al VI-lea al pontificatului nostru” (Hurm., VIII, 109). F@r@ ^ndoial@, Mihai a}tepta mai mult de la pap@, iar Papa la r$ndul s@u ar fi dorit s@-l ajute mai mult, dar era }i el ^ngr@dit de anturajul curiei sale }i de neputin]a cur]ilor de la Viena }i Praga, care aveau un monarh incapabil de ac]iuni miliare }i politice de anvergur@, o Transilvanie protestant@, condus@ de un principe nestatornic }i incapabil de lupt@, de o Polonie care f@cea numai calcule oportuniste. %n acest timp, Rusia moscovit@ refuza s@ se al@ture Papei }i imperialilor, ^n timp ce Moldova era scoas@ din Lig@ prin interven]ia polonilor }i instalarea lui Ieremia, deschisese o lung@ problem@ diplomatic@ spre rezolvare, ^n acela}i timp Patriarhia Ecumenic@, prin Mele]ie Pigas, adversarul apusenilor adus de la Alexandria la Constantinopol, urm@rea politica pacifist@ a sultanului. . 174 . Stindardul ridicat de Mihai ^mpotriva opresiunii turce}ti ^n alian]@ cu Sigismund mi}c@ popoarele cre}tine din Balcani spre libertate }i se ar@tau dispuse s@ accepte refacerea unit@]ii Bisericii cu respectarea riturilor proprii tradi]ionale. Centrul de gravitate era fosta capital@ a As@ne}tilor, odinioar@ }i ei ^n leg@turi cu Scaunul Papal, av$nd ^n fruntea ac]iunii pe arhiepiscopul Dionisie Rally, care, al@turi de Mihai }i cu Mihai, c@uta leg@turile cu Alba Iulia cu Viena }i cu Praga p$n@ la Roma. P$n@ }i grecii se vor mi}ca ^n frunte cu vistiernicul Stavrinos, om de ^ncredere }i colaborator de mare n@dejde al lui Mihai. Toat@ ac]iunea de eliberare a popoarelor de sub jugul otoman pl@nuit@ de papalitate era legat@ de pacificarea Europei prin ^nl@turarea ne^n]elegerilor dintre conduc@torii ]@rilor cre}tine }i a schismei dintre cele dou@ Biserici surori, una R@s@ritean@, }i alta Apusean@. Viziunea ^ngust@, oportunismul }i interesele momentane egoiste ale p@turilor conduc@toare, dorin]a de expansiune moscovit@, ^nso]it@ de fanatismul anticatolic greco-slav, coroborate cu ac]iunea otoman@ de a-}i men]ine cotropirile de ]@ri }i de popoare, au z@d@rnicit planul m@re] pe care popa }i Mihai, doi mari vizionari, ^l nutreau de pe pozi]ii realiste, dar erau ^mpiedica]i de oamenii miopi care nu }tiau s@ descifreze semnele timpului ^n care tr@iau. Politica pacifist@ respins@ de pap@, acceptat@ de imperiali }i cerut@ cu st@ruin]@ de turci, pentru a c$}tiga timp, s-a impus ca o necesitate fatal@ de salvare pentru Mihai, care ^n acest scop intr@ ^n coresponden]@ cu Mele]ie Pigas, precursorul renumitului patriarh al Ierusalimului Dosithei, sub care vor atinge culmea diatribele dezvoltate de acelea antilatine }i anticatolice. Ajutoarele trimise de ^mp@rat pentru Mihai erau re]inute la Alba Iulia de Sigismund Báthory, iar domnul trebuia s@ }i pl@teasc@ osta}ii ^mprumut$nd bani }i ^mp@r]ind tot ce avea adunat pentru familia sa. Trimisul ^mp@r@tesc Eric Lassota scria st@p$nului s@u ^n 10 septembrie din tab@ra din [ara Rom$neasc@: „Domnul a vrut tot timpul c$t am fost noi ^n ]ar@ s@ ^ndrepte un trimis c@tre Maiestatea voastr@ }i c@tre Sanctitatea Sa papa, dar p$n@ acum a fost re]inut de noi, c@ci i-am data ^n]elege s@ mai a}tepte p$n@ ce va realiza ceva mai important. Dar acum, la ^ntoarcerea mea, l-am g@sit foarte hot@r$t s@ purcead@ c$t mai cur$nd la asemenea trimitere”. De data aceasta, nu-l mai trimite pe b@tr$nul Ban Mihalcea, ci pe raguzanul . 175 . Luciano Pernice, ca s@ cear@ plata unui num@r de osta}i pentru iarn@, iar de la Pap@ un ajutor anual (Hurm., XII, 317; CS, IV, 67-68). Dup@ audien]a avut@ la Mihai, acela}i trimis ^mp@r@tesc dup@ patru zile scrie c@ domnul se vede silit s@ trimit@ dup@ ajutoare la ^mp@rat }i la pap@, fiind cel mai primejduit dintre to]i principii cre}tini, dac@ va fi silit de turci }i t@tari pe care i-a am@git cu daruri ca s@ p@r@seasc@ ]ara, „poate oricine judeca c$t@ pagub@ ar aduce acest fapt nu numai Transilvaniei, ci }i ^ntregii Coroane Ungare al c@rui bastion este aceast@ ]ar@”. Popoarele cre}tine de peste Dun@re ^l a}teapt@ }i deja murmur@ c@ i-a ^n}elat ^n a}tept@ri, ^n timp ce Ieremia nu se comport@ ca un vecin, ci ca un du}man” (Vs, D, V, 95-96; CS, IV, 68-69). Giva Marini Poli raporteaz@ c@ Mihai dore}te s@ ocupe Moldova pentru a se asigura dinspre t@tari, ^ncerc$nd s@-i atrag@ pe cazaci ^n Lig@ prin mijlocirea palatinului Podoliei Vasil. Polonii vor s@ pune ^n Transilvania }i ^n [ara Rom$neasc@ pe Andrei Báthory ^n confedera]ie cu turcii, de aceea Mihai spune: „Mai bine s@ le facem noi ceea ce vor s@ ne fac@ ei”. Turcii trateaz@ cu Mihai prin mijlocirea patriarhului Mele]ie Pigas }i ar fi de acord s@-l lase s@ ocupe Moldova, dac@ face pace cu ei }i mijloce}te pacea cu ^mp@ratul. Domnul î poart@ cu vorba }i este ner@bd@tor c@ pierde vremea ^n zadar, f@r@ s@ poat@ face ceva. St@ruie s@ trimit@ pe un om al s@u la ^mp@rat }i la pap@. Moldovenii ^l a}teapt@ }i ^n ^n]elegere cu Sigismund inten]ioneaz@ s@ ocupe Moldova (Rapoarte din 16 }i 24 oct. 1597 ^n Hurm., XII, 1264-1268). Nun]iul Visconti ^n 13 noiembrie ^l anun]@ pe colegul s@u din Praga Cezare Speciano c@ Mihai trimite pe un alt om al s@u pentru ajutoare. Acesta era Marcu Schonkabunk, }i recomand@ s@ fie satisf@cut ^n mod eficient }i nu numai cu promisiuni, c@ci domnul este gata s@ treac@ ^n Bulgaria. „El este un om cu bun@ judecat@ }i, dac@ va fi ajutat, poate face destul de mult acolo unde este”. Mihai cere restituirea soldei achitate din punga sa personal@ solda]ilor pe timp de trei luni ^n contul ajutoarelor primise }i neprimite. „Nu pentru folosul meu personal – scrie ^mp@ratul –, ci pentru ap@rarea ^ntregii cre}tin@t@]i }i a acestei ]@ri” (Vs, R, 297; Hurm., XII, 326; Vs, D, V, 111).

. 176 . %n vremea aceasta, Sigismund Báthory f@cea planurile cum s@ scape de angajamentul luat ^n Lig@ }i f@cea combina]ii pentru a-}i l@sa succesor ^n Transilvania ^n schimbul unor avantajii c$t mai mari de la ^mp@rat }i de la pap@. A}tepta s@ fie declarat@ invalid@ c@s@toria, pe care nu o putea consuma din impoten]@ fizic@, }i spera s@ ob]in@ purpura de cardinal. Alfonso Carrillo era trimis la Praga s@ trateze cu ^mp@ratul modalit@]ile renun]@rii la domnie. Tratativele dureaz@ mai bine de o lun@. Prin 29 dec. 1597 Visconti cerea eliberarea de nun]iatur@ }i permisul de a se ^ntoarce la eparhia sa din Italia. Prin 23 ianuarie Cizio Aldobrandini ^l anun]@ c@ tratativele la Praga s-au terminat, Carrillo este a}teptat la Roma, iar dup@ ce lucrurile vor intra ^ntr-o stabilitate oarecare el se va putea ^ntoarce acas@ (Vs, R, 299-3-4; Hurm., XII, 327). Solul trimis de Mihai, Marcu Schonkabunk la Alba Iulia, ^nt$lne}te sprijinul contelui de la Torre, trimis de ^mp@rat pentru a veghea asupra intereselor nepoatei sale Maria Cristierna, st@ruind ca Mihai s@ fie ajutat. %mp@ratul ^n 11 ianuarie 1598 ^i scrie lui Mihai c@ l-a ascultat pe sol }i ^}i va trimite delega]ii s@i, care vor face cele cuvenite (Hurm., XII, 326; Vs, D, V, 130-131). %n 8 febr. Visconti anun]a pe Carrillo c@ reforma]ii umbl@ s@ aduc@ la c$rma Transilvaniei pe comandantul de c@l@re]i {tefan Csáki sau pe senatorul calvin Bocskay {tefan, unchiul lui Sigismund. Ei sper@ s@-l alunge pe episcopul Dimitrie Napragy, numit de Sigismund, pe iezui]i, }i s@ suprime religia catolic@. Informa]iile le de]ine de la cancelarul {tefan Josica, care ^}i teme pielea proprie. Maximilian, fostul candidat la tronul Poloniei, nu va fi pripit. %n concluzie, nu r@m$ne dec$t s@ fie numit un principe din ]ar@, acceptat de ^mp@rat }i propus de principe (Hurm., XII, 329, Vs, V, R, 305-308). Malaspina din Polonia anun]a Roma c@ Andrei Báthory st@rui ca Sigismund s@ renun]e ^n favoarea unuia din familia lor (Vs, D, V, 148). %n 10 aprilie 1598, Sigismund ]ine cuv$ntarea de r@mas bun ^n Diet@, l@s$nd pe so]ia sa Maria Cristina guvernator al Transilvaniei, p$n@ la sosirea comisarilor care trebuiau s@ finalizeze lucrurile. Dup@ plecarea lui, palatul fu jefuit, iar tablourile lupt@torilor antiotomani Ioan Hunyadi }i Skanderbeg fur@ aruncate ^n gunoi. Carrillo, care trebuia s@-l ^nso]easc@ pe ducele din Oppeln, primite ^n schimbul . 177 . renun]@rii la domnia Transilvaniei, spune: „M@ duc ca la turci, deoarece nu este nici o onoare }i nici un rod duhovnicesc” (S$rbu, I., Ist. MV./2, 307). Comisarii imperiali, episcopii {tefan Szuhay de Was }i Nicolae Istvánffi, protopalatinul Ungariri, pleac@ la Alba Iulia cu instruc]iuni ca Mihai s@ fie tratat c$t mai bine, iar cu Ieremia s@ fie precau]i, ca s@ nu irite pe poloni (Vs, D, V, 130-139). Dup@ rezolvarea problemelor cu Transilvania, comisarii se duc la T$rgovi}te pentru tratative cu Mihai, unde ^n 9 iunie 1598 are loc semnarea tratatului de alian]@ cu Rudolf ^n condi]ii avantajoase pentru Mihai (Hurm., III, 228; XII, 359; CS, IV, 90-94). {tire fantezist@ }i calomnioas@ ^n leg@tur@ cu aceste tratative, cronicarul oficial al cur]ii din Alba Iulia, renegatul {tefan Szamosközy consemneaz@ ^n cronica sa o }tire fantezist@ cu inten]ie v@dit@ de calomniere a domnului rom$n Mihai, }i anume c@ ar fi primit de la Papa Clemente o scrisoare prin care ^l ^ndemna s@ nu p@r@seasc@ cauza cre}tinilor, s@ r@m$n@ aliat cu Rudolf, s@ p@r@seasc@ schisma }i s@ se ^ntoarc@ la unitatea Bisericii Catolice Romane. „Dar ^n privin]a aceasta, Prea Bunul Pontif ardea gazul de poman@ }i cheltuia zadarnic energiile cu barbarul, ^ncerc$nd s@-i albeasc@ fa]a de etiop, aceluia care cu at$ta ^nc@p@]$nare adera la vechea eroare, ^nc$t nu vrea nici c$t este negru sub unghie s@ se ^ndep@rteze de recta jertfelor sale. Se spune c@ Mihai a primit scrisorile }i ^ndemnurile Papei str$mb$nd din nas }i indignat c@ dogma religioas@ pe care el o m@rturise}te acela o respinge }i o dezaprob@. A}a c@ referitor la aceasta el a r@spuns Pontifului, sf@tuindu-l, la r$ndul s@u, ca el s@ se ^ntoarc@ la adev@rata comuniune a Bisericii R@s@ritene Grece}ti a poporului cre}tin, c@ci numai a}a va putea fi alungat turcul infect de pe spinarea lumii cre}tine” (Sz., II, 75). Acest fals istoric a fost pus ^n circula]ie de Xenopol A.D. (Xenopol, A.D., Ist. Rom. din Dacia Traian@, ed. a III-a, vol. VB, 1927, 189), dare, de}i cu o pagin@ mai ^nainte arat@ c$t ce mult se ^n}eal@ istoricul ungur referitor la alian]a lui Mihai cu ^mp@ratul, totu}i accept@ }i el eroarea pe care o prezint@ drept fapt istoric }i pe care o citim }i o auzim repetat@ deseori }i ^n zilele noastre.

. 178 . Am v@zut scrisoarea Papei din 16 aug. 1597 }i con]inutul ei, ^n care Papa nu face nici m@car aluzii la o convertire a lui Mihai la Biserica Catolic@. Dup@ tratativele cu comisarii imperiali, Mihai, cu aprobarea acestora, trimite la Roma pe un delegat al s@u, Hector Varsi, fiul fostului vame} din Ia}i, Sima din Chios (Hurm., XII, 380), care pleca ^nso]it de misionarul Evangelista Magno, cu o scrisoare din 15 iunie adresat@, de data aceasta, nu papei, ci cardinalului Petru Aldobrandini, care avea mare trecere la pap@, pe care nimeni nu-l putea vizita f@r@ }tirea lui (Vs, N, 309). Mihai spera ca prin aceasta s@ ajung@ mai repede la bun rezultat. „Hot@r$ndu-m@ s@ duc la ^ndeplinire ceea ce de at$ta vreme avem ^n suflet, adic@ s@ trimit s@ viziteze }i s@ s@rute picioarele Prea Fericirii Sale }i odat@ cu aceasta s@ o fac cunoscut@ marea mizerie ^n care se afl@ aceast@ ]ar@ pustiit@, care deja de cinci ani trecu]i, ^n fiecare zi, are ^n spate pe du}manul comun al cre}tin@t@]ii ^n diferite locuri, dup@ cum mai bine v@ va putea informa pe Domnia Voastr@ Prea Luminat@ domnul Hector Varsi, omul meu, }i p@rintele Evangelista Magno, care de mul]i ani se afl@ ^n aceste p@r]i” (RC, IV/2, 201-202. N.B. Editorul Chiril Karalevskij prezint@ un registru gre}it, afirm$nd c@ Mihai }i-a f@cut proiectul de a merge la Roma }i, neput$nd, trimite pe un italian }i pe un franciscan. Gre}eala se strecoar@ }i la {erban, C., Mihai Viteazul, Studii, 1975, 265 }i la L@z@rescu, G. }i Stoicescu, N., [@rile Rom$ne }i Italia p$n@ la 1600, Bucure}ti, 1972, 148). Hector Var}i pleac@ la recomandarea episcopului de Vác. Este primit de Pap@ cu ^nt$rziere, pentru c@ era ^n convalescen]@. Dup@ ce ^l ascult@, î trimite o scrisoare lui Mihai, datat@ din Ferrara la 12 oct. 1598, ^n care laud@ str@dania, ardoarea }i perseveren]a cu care lupt@ pentru cre}tin@tate. %n ce prive}te ajutorul financiar, precizeaz@: „fiind ^mpiedica]i de mari }i ne^ntrerupte cheltuieli }i aproape stor}i de orice putere financiar@, anul acesta care este pe sf$r}ite, nu-]i putem da nici un ajutor, ^ns@ ^n anul viitor, dac@ lucrurile vor merge pe f@ga}ul lor normal, ^]i vom da ajutorul cerut, ca s@ ^n]elegi c$t de mult apreciem virtutea Ta. %n acela}i timp, Te sf@tuim st@ruitor s@ te alipe}ti cu toat@ inima de Biserica Cat. Roman@, columna }i t@ria adev@rului, s@ reflectezi . 179 . cu r$vn@, dup@ ^n]elepciunea Ta, c$t de grave }i de multe rele a adus aceast@ schism@ periculoas@. Din aceasta iau putere mare du}manii credin]ei. Apoi, oare ce lucru ^mbucur@tor }i fericit pot a}tepta membrele care sunt desp@r]ite de capul lor? Dumnezeu a ^ntemeiat o singur@ Biseric@ pe Petru, corifeul Apostolilor, al c@rui loc }i autoritate o de]inem noi. a}adar trebuie c@utat@ }i p@strat@ acea unitate pe care str@mo}ii vo}tri din cele mai vechi timpuri au ]inut-o cu toat@ t@ria, ei au recunoscut Sf. Biseric@ Roman@ drept Mam@ }i %nv@]@toare }i au venerat-o cu deosebit@ pietate. Lu$nd aceast@ hot@r$re }i duc$nd-o la %ndeplinire „^n unitatea credin]ei }i a dragostei, chiar }i ^n lucrurile cele grele pe care le poate aduce vitregia vremurilor, ^]i vei putea men]ine puterea sufletului t@u” (RC, IV/2, 202-2-3; Hurm., VIII, 199-200, cu erori). %ntr-o alt@ scrisoare, c@tre {tefan Szuhay, episcopul de Vác, Papa î mul]ume}te pentru concursul dat }i ^l pune ^n tem@ cu cele scrise domnului, cer$ndu-i contribu]ia la ^nf@]i}area celor a}teptate (RC, IV/2, 203-204). Papa promite ajutoare pentru anul viitor, dac@ lucrurile vor merge pe f@ga}ul lor normal, purt$ndu-se lupta contra turcilor. %l ^ndeamn@ la unire cu Biserica Roman@, deoarece aceasta era preocuparea, „^nl@turarea schismei, cauza at$tor rele”, pe de o parte, iar ajutoare anuale }i nun]iatur@ permanent@ pe l$ng@ un principe „schismatic”, dup@ expresia vremii, sau pe l$ng@ cei protestan]i, nu era ^n uzan]@ }i nici nu era posibil, Papa ar fi dorit s@ fac@ o excep]ie cu Mihai, dar nu va reu}i, nu din vina lui Mihai }i nici din vina papei, ci din cauza ^ncurc@turilor politicii egoiste }i oportuniste care domina ^n leg@tur@ cu ^nscrierea ^n Liga cre}tin@. %nc@p@]$narea schismatic@ afirmat@ de Szamoszközi, de Basta }i de to]i adversarii domnului rom$n era o pur@ calomnie, deoarece Mihai dorea cu ^nfocare unirea Bisericilor, cum vor dovedi faptele. %n 30 iunie Mihai st@ruie ca ^mp@ratul s@-i trimit@ banii pentru plata osta}ilor. „Dumnezeu ^mi este martor c$t sunt de am@r$t din cauza aceasta, ^nc$t dac@ ar fi posibil, m-a} v$r^ ^n p@m$nt din fa]a lor, ori, dac@ s-ar potrivi cu onoarea }i stima mea, a} pleca din ]ar@”... Eu, singur, f@r@ oaste, nu m@ pot bate cu du}manii, de}i nu stau la ^ndoial@ s@-mi dau via]a pentru cre}tin@tate”. Pe bun@ dreptate se ^ntreb@: „De . 180 . ce Serenisimul Maximilian ^nt$rzie s@ vin@ ^n Transilvania, fiind gata s@-l ajute p$n@ la moarte pentru care s-a legat cu jur@m$nt” (Hurm., XII, 364-371). Nestatornicul Sigismund se re^ntoarce la Cluj, comisarii sunt pu}i sub paz@ }i se fac noi arest@ri, Dieta este convocat@ pentru data de 28 august. %n 2 sept. la Satu-Mare este judecat }i condamnat la moarte Josica, pentru infidelitate fa]@ de ^mp@rat, fiind vinovat }i arestat }i Aron Vod@ (CS, III, 337; S$rbu, Ist. MV/2, 355, 362). Un raport confiden]ial c@tre ^mp@ratul Rudolf din 1 oct. 1598 arat@ situa]ia lui Mihai, care ar fi trecut Dun@rea, dac@ n-ar fi fost ^mpiedicat de afacerea lui Sigismund. %}i ofer@ for]ele sale lui Maximilian, ca s@-l alunge pe acesta din Transilvania. %n cazul unui acord ^ntre ^mp@rat }i Sigismund, cere trecere liber@ pentru solii s@i la ^mp@rat }i invers. %n cazul c$nd acordul nu va avea loc, el ^}i va face drum cu for]a, av$nd de partea sa pe secui }i pe al]i transilv@neni. Are ^n]elegere cu ducele Constantin de Ostrog }i cu al]ii din apropierea Moldovei }i, dac@ Maximilian ar fi ^n Transilvania, }i ^mp@ratul va da porunc@, el va merge nu numai ^n Moldova, ci }i mai departe, dac@ Maximilian ar avea de g$nd s@ treac@ ^n Polonia. Sigismund mijloce}te ^mp@carea cu turcii, Mihai vrea s@ tr@iasc@ ca vasal fidel }i slujitor al Maiest@]ii Sale Cezaree la ordinele c@ruia vrea s@ continue lupta cu turcii }i s@-}i apere ]ara (Hurm., XII, 400-401). %ntr-o scrisoare trimis@ de Mihai din Caracal ^n 16 oct. c@tre arhiducele Maximilian ^}i re^nnoie}te hot@r$rea de a duce cu d$rzenie lupa ^n slujba lui }i a ^ntregii cre}tin@t@]i... ^n toat@ dorin]a }i inten]ia mea eu nu urm@resc altceva dec$t nimicirea du}manului comun }i slava cre}tin@t@]ii”. Aceast@ scrisoare a fost tradus@ din limba german@ ^n spaniol@ }i publicat@ de Cabera ^n „Avisi”, un fel de jurnal al vremii, ad@ug$nd la urm@ „... }i a Sfintei Biserici Romane. {i cu aceasta s@rut m$inile %n@l]imii voastre }i m@ recomand vou@” (Hurm., XII, 411-412; Iorga, N., Scrisori, 233-234; Bodea, C., O tip@ritur@ spaniol@ ^n 1599 despre campaniile lui Mihai Viteazul ^n Culegere de studii, Bucure}ti, 1975, 184-188). Prin acest adaus erau comb@tute }tirile calomnioase, r@sp$ndite de propaganda reforma]ilor, c@ Mihai ar fi un schismatic ^nc@p@]$nat }i du}man al catolicismului }i se restabile}te adev@rata fa]@ a lucrurilor. . 181 . O }tire din Constantinopol anun]@ ^n 1 noiembrie 1589: „Zilele acestea a venit un arhiepiscop grec, ca s@ fie f@cut patriarh al Constantinopolei }i s@ fie ^ndep@rtat cel@lalt, b@tr$n }i ignorat. Patriarhul acesta a spus c@ este un spion al Maiest@]ii sale %mp@ratului al Transilvanului }i al Valahului, pentru aceasta a fost sugrumat de viu, deoarece ast@zi grecii sunt mai r@i dec$t turcii” (Hurm., XII, 417). %n viziunea politic@ pe care o avea Mihai de a aduna ^n coali]ie antiotoman@ pe to]i cre}tinii, nu este exclus ca s@ fie trimis un arhiepiscop la Constantinopol pentru a ajunge patriarh, ca astfel s@ fac@ unirea Bisericilor, condi]ie „sine qua non” pentru succes. Mihai era gata s@-l prind@ pe Sigismund, dar nici unul din fra]ii ^mp@ratului nu se ar@tau dispu}i s@ ^}i ia sarcina de a guverna Transilvania, cu at$t mai pu]in s@ fie ocupat@ Moldova ^n favoarea lui Mihai }i Polonia ^n favoarea lor (Hurm., III/1, 309). %n 8 nov. Mihai trimite la ^mp@rat pe Gheorghe Balogh }i pe Marcu Iovan Raguzanul cu steagurile capturate ^n campania din Bulgaria. Acesta, ^n 26, î r@spunde c@, ^n ciuda uneltirilor lui Sigismund„ Noi ne ^ncredem mult ^n r$vna Ta }i ^n sinceritatea fa]@ de cre}tin@tate, ca }i ^n grija ar@tat@ fa]@ de noi”. Angajamentele luate ^n documentele solemne vor fi respectate (Hurm., III/1, 311, 317; XII, 421). Cu toate aceste afirma]ii, mai t$rziu, la sugestia oportuni}tilor, va da ordin secret lui Basta s@-l ucid@ pe Mihai. Politica oportunist@ a cancelarului Jan Zamoyski }i a adep]ilor s@i, care urm@rea extinderea domina]iei polone p$n@ la Dun@rea de Jos printr-o alian]@ cu turcii ^mpotriva habsburgilor }i instabilitatea Transilvaniei, condus@ de oscilantul sigismund, schimb@ din nou echilibrul de for]e, ^n defavoarea lui Mihai }i ^n contra planului de cruciad@ antiotoman@ promovat de Papa Clemente al VIII-lea. %n 29 martie 1599 Sigismund, pentru a doua oar@, ^n fa]a Dietei renun]@ la principat ^n favoarea v@rului s@u, cardinalul Andrei Báthory, a}a c@, dup@ scoaterea din Lig@ a Moldovei ^n 1595, acum este scoas@ }i Transilvania, urm@rindu-se alungarea lui Mihai }i ^nlocuirea lui cu Simion Movil@, fratele lui Ieremia. Evenimentul ^l surprinde pe Mihai ^n campania din Bulgaria, unde trecuse Dun@rea cu numero}i osta}i la ^nceputul lui martie, pornind lupta „dup@ ce i-a ^ndemnat s@ se poarte cu bravur@ pentru onoarea . 182 . lui Hristos pentru care lupt@ }i pentru gloria na]iunii lor }i a acelor romani din care m@rturisesc c@ coboar@” (Hurm., III/2, 529-530). O }tire din Constantinopol ^n leg@tur@ cu preg@tirile turcilor de r@zboi la 2 aprilie 1599 precizeaz@: „toate aceste preg@tiri se fac ^mpotriva s@rmanului Mihai, care, dac@ ar fi ajutat, ar face minuni, ^nc$t ar uimi pe to]i; dac@ ^ns@ va fi p@r@sit, va trebui s@ cedeze, cu at$t mai mult c@ nu se trage la ^ndoial@ c@ pe l$ng@ turc mai are }i alt du}man, care se va ar@ta cu at$t mai ^nver}unat, cu c$t se va vedea c@ el a sl@bit” (Hurm., XII, 426). Girolamo Capello, bailul Vene]iei la Constantinopol, scria dogelui ^n 14 mai 1599 c@ incidentele din Transilvania }i ne^n]elegerile dintre cre}tini „au ^ntrerupt nu numai cursul vitejiei }i meritul lui Mihai, dar au adus prejudicii ^ntregii cre}tin@t@]i” (Hurm., III/1, 527; IV/2, 233; DE, 1, 233). %n aceast@ situa]ie, ^n 26 iunie 1599 o delega]ie de boieri, ^n frunte cu mitropolitul Eftimie al Ungrovlahiei, ^ncheie cu Andrei Báthory un tratat de recunoa}tere a suzeranit@]ii acestuia ^n condi]ii mult mai avantajoase fa]@ de cel din 1595 (Hurm. III/1, 329-331). {i de data aceasta atitudinea lui Mihai dovede}te o m@iastr@ tr@s@tur@ diplomatic@ prin care ^ndep@rta primejdia de la tron }i de la ]ar@. Papa Clemente, ^ndurerat de situa]ia creat@ ^n Transilvania }i pe frontul antiotoman, hot@r@}te s@ trimit@ un nun]iu pentru a aplana ne^n]elegerile. %n acest scop, ^l trimite pe Germanico Malaspina, care ^n aprilie anul precedent ^}i ^ncheiase nun]iatura ^n Polonia }i ^n mai 1599 este chemat s@ porneasc@ din nou la drum greu }i anevoios. %n 22 iunie pleac@ din Roma }i ^n 21 iulie era la Viena, unde se aflau Petru Armeanul }i vistiernicul Stoica, trimi}i de Mihai Viteazul (Hurm., XII, 430, 438). Instruc]iunile date ^n 11 iunie cuprind modul ^n care ar putea fi aplanat conflictul }i salvat@ ofensiva antiotoman (VsR, 230-231). O brev@, „Preclare de tua virtute” cu aceea}i dat@ este adresat@ lui Mihai, ^n care se spune: „Cunoa}tem str@lucita ta Virtute, te apreciem pentru adev@rata devo]iune pe care ne o po]i nou@ }i acestei Sfinte Biserici Romane, Mama }i %nv@]@toarea tuturor credincio}ilor }i ne exprim@m convingerea c@ acela care ^n unirea spiritului ader@ la acest Sf$nt Scaun Apostolic, ^n care bel}ugul harului divin a binevoit ca . 183 . s@ fim noi ^n fruntea Bisericii Universale, pe bun@ dreptate poate spera ajutorul divin nu numai ^mpotriva du}manilor v@zu]i, ci }i ^mpotriva puterilor ^ntunericului. Drept dovad@ a voin]ei }i a iubirii noastre fa]@ de tine d@m aceast@ scrisoare c@tre Noble]ea Ta, c@ci pentru m@rirea lui Dumnezeu }i pentru binele comun al cre}tin@t@]ii trimitem ^n acele regiuni pe nun]iul nostru }i al acestui Scaun Apostolic pe Veneratul frate Germanico, episcopul Sf$ntului Sever, prelatul nostru domestic }i asistent, b@rbat cu mult@ pruden]@ }i ^nzestrat cu r$vn@ pentru m@rirea lui Dumnezeu }i, pe c$t }tim, ]ie necunoscut, care ^]i va spune toate mai pe larg pe care s@ le }tii ^n aceast@ vreme, de aceea s@ ai toat@ ^ncrederea ^n el, ca }i c$nd am vorbi noi ^n}ine cu tine. %nt@re}te-te ^n Domnul, b@rbat puternic, fii ne^nfricat, mergi ^nainte }i f@ s@ biruiasc@ oastea cre}tin@, ca Dumnezeu, care lupt@ al@turi de cei ce lupt@ pentru El, s@ te ^nt@reasc@ cu puterea Sa divin@ }i tot mai mult s@ te apere” (Hurm., VIII, 202). Bunele inten]ii papale }i ale domnului rom$n erau identice, dar ^ntre ele ac]ionau oportuni}tii. Malaspina trebuia s@ a}tepte la Viena dispozi]iile ^mp@ratului ca s@ poat@ trata cu cardinalul Andrei Báthory, fiind cu el ^n leg@turi confiden]iale ^nc@ de pe timpul nun]iaturii din Polonia. Papa dorea ca Transilvania s@ r@m$n@ ^n m$na unui principe care s@ fie ^n slujba ^mp@ratului, de aceea planurile cardinalului A. Báthory trebuiau schimbate ^nainte ca el s@ se fi ^nt@rit la conducere (Vs, R, 431-432). Nun]iul trebuia s@ st@ruie pe l$ng@ cardinal s@ nu fac@ pace cu turcii, tratativele trebuiau duse f@r@ a-i da titlul }i f@r@ a-l recunoa}te de principe al acestei provincii (Hurm., XII, 340, not@). „Ne^n]elegerile dintre cre}tini cu privire la acel principat nu numai c@ au ^ntrerupt mersul valoros }i merituos al lui Mihai, dar mai mult au adus prejudicii cre}tin@t@]ii ^ntregi”, raporta din Constantinopol ^n 14 mai 1599 ambasadorul Vene]iei Giovanni Capello c@tre Doge (Hurm., III/1, 527 }i IV/2, 233). Erau consecin]ele nefaste ale politicii egoiste }i oportuniste ale ]@rilor cre}tine, conduse de oameni care puneau interesele particulare ^naintea celor comune. %n 30 mai sosea la Praga raguzanul Aloisio Radibrat, rud@ cu agentul Marini Poli, trimis pe ascuns la ^mp@rat pentru a raporta situa]ia ^n care se aflau interesele maiest@]ii sale }i soarta ce-l a}tepta pe domnul rom$n, care l-a slujit cu at$ta fidelitate. Aici nu i se acorda prea mare aten]ie, . 184 . }tiind c@ [ara Rom$neasc@ depinde mai mult de Transilvania. %n 4 iunie pleac@ cu r@spunsul: „Merge]i viteje}te ^nainte pentru Republica cre}tin@ }i a}tepta]i de la noi toate celea” (Hurm., III/2, 317-318; XII, 345-346; S$rbu, op.cit., 2, 455 }i 465). Promisiune goal@ f@r@ fapte. Din scrisorile nun]iului de la Praga, arhiepiscopul Filip Spinelli c@tre ^mp@ratul Rudolf }i c@tre Cinzio Aldobrandini datate 26 }i 28 iunie 1599, afl@m c@ ^mp@ratul }i curtea lui este nemul]umit@ de instruc]iunile Papei date de Malaspina, din care se pare c@ ^ntr-un fel oarecare Papa aprob@ ceea ce a f@cut cardinalul A. Báthory. Ministrul Wolfang Rumf nume}te scrisoarea „Transilv@nean@, báthoreasc@ }i cardin@leasc@”... Prin scrisori Papa l-a tratat pe ^mp@rat mai dur dec$t oricare alt pontif, iar cu cardinalul trateaz@ cu frumu}elul cu toate gre}elile f@cute fa]@ de ^mp@rat”. Malaspina este socotit prea afec]ionat fa]@ de cardinal. Nun]iul ^l asigur@ pe ^mp@rat c@ tocmai de aceea Papa l-a ales }i l-a trimis ca s@-l ajute pe ^mp@rat }i i-a dat ^mp@ratului scrisoarea cu instruc]iunile, ca s@ fie informat }i s@-i comunice lui Malaspina la Viena dorin]ele ^mp@ratului ca a}a mai u}or s@ se orienteze ^n misiunea sa. Mathias arhiducele a plecat din Praga ^n 26 iunie, ca s@ trateze la Viena cu nun]iul Malaspina (Vs, R, 431-434). %n timpul acesta, se afla la Praga un trimis al domnului rom$n Mihai, solul trecuse pe la Ca}ovia ^nc@ ^n luna aprilie, unde fusese re]inut de Gh. Basta, pentru ca la ordin s@ fie trimis la Viena, unde ^n 7 mai duce }tirea c@ Mihai este statornic de partea ^mp@ratului, a}tept$nd s@ fie ajutat (Hurm., III/2, 317-319; S$rbu, op.cit., 2, 4670. Un alt sol, cel mai de ^ncredere al voievodului Mihai, strecur$ndu-se incognito prin Transilvania, ^n 2 iulie era la Praga, unde a stat un ceas ^n audien]@ la ^mp@rat, despre cele tratate nu se }tie dec$t c@ Mihai cere ajutoare imediate, „zic$nd c@, de nu va fi ajutat repede cu oaste }i cu bani, va fi silit s@ plece din ]ar@” (Hurm., III/2, 319). Nun]iul Spinelli ^n 5 iulie raporteaz@ secretarului de stat Cinzio Aldobrandini c@ ^n s@pt@m$na trecut@ a sosit aici un sol al Valahului, s@ se pl$ng@ Maiest@]ii Sale despre ^ncercarea voievodului Moldovei de a n@v@li ^n ]ar@ pentru a pune domn pe un frate al s@u, de aceea cere modalitatea de a se ap@ra pe sine }i ]ara sa. Solul a fost trimis cu bine }i a plecat mul]umit. Episcopul Dimitrie Napragy }i {tefan Bocskay, trimi}i de cardinalul Andrei Báthory ca s@ trateze cu ^mp@ratul a}teptau . 185 . de patru sau cinci zile s@ fie primi]i ^n audien]@ (Hurm., XII, 439-440; Vs, R, 434-436). Numeroase solii trimise de Mihai la ^mp@rat aveau scopul de a-l pune ^n tem@ cu mersul evenimentelor }i pentru ie}irea din ^ncurc@tura creat@ de cei doi veri, Sigismund }i Andrei Báthory, secunda]i ^n felul lor de poloni }i de nobilimea transilv@nean@ }i pentru a-i propune modul sigur pentru salvarea cre}tin@t@]ii ^ntregi. Un raport trimis la Praga de ambasadorul Vene]iei c@tre doge la 31 iulie 1599 d@ urm@toarea }tire: „Mi s-a spus c@ un rom$n, trimis aici ultima dat@ de voievodul Mihai, a plecat cu mare grij@, dup@ ce a tratat cu maiestatea sa ^mp@ratul s@-i ia via]a numitului cardinal prin tr@dare, pentru care scop s-a ferit numitul voievod cu ajutorul unor ^n]elegeri pe care le are ^n Transilvania ca s@ intre ^n acela}i timp cu armata sa ^n care Maiestatea Sa va face s@ intre din partea Ungariei cu for]e puternice, ca s@ se poat@ pune st@p$nire pe acea provincie, la care ofert@ ^mp@ratul, iritat, pentru acordul f@cut cu turcul de c@tre numitul cardinal, a consim]it }i se a}teapt@ ca voievodul, afl$ndu-se dezn@d@jduit, fiindc@ trebuie s@ p@r@seasc@ [ara Rom$neasc@, s@ fac@ conform promisiunilor, sper$nd c@ va urma acest lucru cu ajutorul unei persoane }i ^n termeni pu]in deosebi]i de aceea care au fost ^ntrebuin]ai alt@ dat@ de ^mp@ratul Ferdinand c$nd i s-a luat via]a cardinalului Fra Giorgio ^n aceea}i provincie” (Hurm., III/2, 321; S$rbu, op.cit., 2, 470). Interesele egoiste, dorin]a de glorie }i st@p$nire de ]@ri sub st@p$nirea turceasc@, promovate de un cardinal care nu mai avea nimic preo]esc ^n el, pe de o parte, }i calculul f@cut din constr$ngere de Mihai, pe de alt@ parte, acceptat de diploma]ii din Praga, pe de alt@ parte, a dat c$}tig de cauz@ adversarilor cre}tin@t@]ii. Papa Clemente al VIII-lea ac]iona cu toate puterile, m$nat de dorin]a de a vedea mai mult@ armonie }i pace ^n tab@ra cre}tin@ }i de a sc@pa ]@rile Europei de primejdia }i de jugul otoman, f@r@ a cru]a ceva din ce putea jertfi, ^ncerc$nd pe toate c@ile }i cu toate mijloacele s@ potoleasc@ ne^n]elegerile izvor$te din cele mai egoiste }i divergente interese, alimentate ne^ntrerupt de cele mai cumplite patimi omene}ti. Nun]iul Geramico Malaspina, cu toat@ experien]a ^ndelungat@ acumulat@ ^n decursul nun]iaturii sale, n-a reu}it s@ p@trund@ ^n ]es@turile intrigilor urzite de interese contradictorii ^n dosul . 186 . culiselor diplomatice, l@s$ndu-se prins ^ntr-un joc politic pe c$t de abil manevrat, pe at$t de a odios }i primejdios. Prin aceasta }i-a atras nu numai aprecierile cele mai nefavorabile ale contemporanilor angaja]i pe scen@, ci }i ale istoricilor care le reproduc at$t de u}or }i f@r@ un discern@m$nt }i o analiz@ critic@ cuvenit@, tax$ndu-l ca personaj mediocru, martor alunecos }i nesincer, unul din du}manii lui Mihai Viteazul. %n realitate, era animat de cele mai bune inten]ii, ca }i Papa care l-a trimis, pun$ndu-se ^n primejdie, st$rnind „teama s@ nu i se ia p$n@ }i via]a, spre def@imarea Scaunul Apostolic”, cum se exprima secretarul s@u ^ntr-o scrisoare trimis@ din casovia ^n 22 sept. 1599 c@tre Cinzio Aldobrandini (Vs, R, 442). Mihai, fidel p$n@ la moarte ligii cre}tine la care aderase din proprie ini]iativ@ }i pentru care ^n]elegea s@ fac@ tot ce omene}te era posibil ca s@ salveze prestigiul ^mp@ratului neputincios }i absent din miezul problemelor care preocupau „Republica cre}tin@” ale c@rei interese supreme sunt sacrificate intereselor particulare de mini}tri imperiali ^n cea mai mare parte reforma]i. Indus ^n eroare de atitudini duplicitare }i cu asigur@ri echivoc formulate, Malaspina la 1 august 1599 porne}te din Viena spre Ca}ovia, de unde ^n 11 pleac@ spre Transilvania, poposind ^n 14 la Satu-Mare, ^n 17 la Cluj, de unde ^n 21 ajunge la Alba Iulia cu o suit@ de 14 persoane. %n ziua urm@toare are audien]@ la principele cardinal Andrei Báthory, asigur$ndu-l c@ ^mp@ratul nu va face nici o interven]ie }i nu va admite nici o schimbare pe timpul c$t vor dura tratativele de aderare la Liga cre}tin@ }i continuarea ofensivei antiotomane. Rapoartele sale trimise din Transilvania, ca }i cele din Polonia, sunt de obicei dese }i foarte am@nun]ite ^n care dezv@luie ^n cele mai mici detalii, situa]ii, p@reri personale }i ale diploma]ilor, ^nt$mpl@ri }i ^ntors@turi, schimb@ri }i oscila]ii, ^n care nu se pot da solu]ii unice }i precise. Prea deschis }i prea sincer cu sine, a luat de bune scuzele celor ce ascundeau interese personale }i oculte, scuz$ndu-i, ca s@ fie apoi el acuzat de nesinceritate. Pentru evitarea aprecierilor gre}ite se impune o z@bav@ mai ^ndelungat@ asupra rapoartelor sale }i un spirit pe c$t de critic, pe at$t de obiectiv, pentru a descoperi adev@rata realitate ^n mersul accelerat al evenimentelor, care sunt at$t de str$ns legate de

. 187 . ac]iunea marelui cruciat european }i erou na]ional care a fost Mihai Viteazul. Prea u}or se fac afirma]ii }i se emit judec@]i ne^ntemeiate. Semnal@m doar c$teva aspecte inedite ale rela]iilor dintre domnul rom$n }i nun]iul papal, ^ncerc$nd a le pune ^n adev@rata lor lumin@. Trebuie s@ m@rturisim de la ^nceput c@ istoricii s-au l@sat furai de opiniile puse ^n circula]ie de du}manii lui Mihai ai Papei }i ai nun]iului Malaspina, f@r@ s@ ia ^n considerare efortul pe care to]i trei ^l f@ceau pentru ^nchegarea Ligii }i continuarea ofensivei antiotomane, at$t de important@ pentru cultura }i civiliza]ia Europei, care se m@cina ^n lupte interne politice, na]ionale }i sociale, religioase. Dup@ audien]a avut@ la cardinalul Andrei Báthory la 22 august 1599, numaidec$t Malaspina trimite rapoartele cardinalului de stat Cinzio Aldobrandini }i nun]iului din Praga, arhiepiscopul Filip Spinelli, ^n care arat@ pe larg discu]iile avute cu principele, c@ruia ^i face cunoscut c@ „toat@ lumea }tie c@ ]ine pe nedrept provincia }i c@ nu a procedat ^n mod sincer cu Maiestatea Sa, care cere s@-i restituie provincia”. Replica cardinalului era la fel ca alt@dat@ a polonilor: leg@turile cu turcii }i t@tarii nu le-a f@cut spre paguba, ci spre folosul cre}tin@t@]ii, cum, de altfel, face }i ^mp@ratul }i Mihai, ai c@rui trimi}i la Poart@ au acceptat steagul de la turc. Chiar }i mai mult, a ^n]eles de la un ragusan (tr@d@torul Ieronim Slatanici, n.n.) }i de la al]ii (Paulo Giorgi, n.n.) c@ Mihai f@cea oferta Cur]ii Imperiale, s@ intre ^n aceast@ provincie }i s@ o ocupe ^n numele ^mp@ratului. Pentru aceea l-a dezaprobat }i l-a obligat s@-i presteze jur@m$nt de fidelitate. A ocupat cetatea Hust }i provincia, ca s@-}i recupereze mo}tenirea p@rinteasc@, iar nu din ambi]ie, din ur@ fat@ de cre}tini sau din dragoste de turci. Dac@ n-ar fi primit-o f@r@ ^ndoial@ nici Sigismund }i nici poporul n-ar fi permis s@ cad@ ^n puterea ^mp@ratului, acum e liber s@ se uneasc@ cu cre}tinii (Vs, R, 335-338; S$rbu, op.cit., 2, 482). %ntr-o alt@ scrisoare, din 23 august, Malaspina ^l informeaz@ pe Gheorghe Basta despre afirma]ia c@ „aici sunt liberi }i pot s@ doresc s@ se uneasc@ cu Maiestatea Sa, c$nd ^ns@ e vorba de decizii, se trece la subterfugii, totu}i nu trebuie nici s@ credem, dar nici s@ desper@m cu privire la sf$r}itul bun al negocierilor”. Mihai a f@cut jur@m$nt de fidelitate fa]@ de cardinal }i solul s@u la Poart@, a primit steagul de la turc, dar crede c@-l va refuza (Vs, R, 338; Hurm., XII, 450; S$rbu, . 188 . op.cit., 2, 481). %n aceea}i zi, la Poart@ solii lui Andrei Báthory cereau sultanului s@-i ierte tributul pe anii trecu]i, oblig$ndu-se a-l pl@ti pe viitor, lu$nd chez@}ie pe regele Poloniei, prea du}man, ca }i el, al Casei de Austria. Mihai s@ fie iertat }i ^nt@rit ca principe al [@rii rom$ne}ti, l@s$nd pe viitor numirea de domn ^n seama ardelenilor, care se vor ^ngriji s@ pun@ unul credincios, care s@ pl@teasc@ tribut, cum face moldoveanul Ieremia. La st@ruin]a solilor, vizirul Ibraim Pa}a a trimis steag }i insignele de domnie lui Mihai (Hurm., XII, 452-453; IV/2, 237-238; S$rbu, op.cit., 2, 487-488). Mihai, ce este drept, constr$ns de situa]ia ce i s-a creat, trimisese la Poart@ soli, ca s@ arate dorin]a de supunere fa]@ de sultan }i s@ permit@ negustoria cu Turcia, pentru a putea aduna tributul datorat pe care s@-l trimit@, dar, dup@ ce vor trece trei ani, „c@ci fiind ]ara stricat@ }i pr@p@dit@, n-are chip de a stoarce bani de la popor”, el „este gata at$t de pace, c$t }i de r@zboi. Pacea o dore}te ca bun supus }i rob al Maiest@]ii Sale, dar numai cu astfel de condi]ii ca grani]a celor dou@ state s@ fie Dun@rea, dincolo de ea turcii s@ nu treac@ f@r@ slobozenia lui”. Mahmud Pa}a de Vidin, cu care coresponda Mihai, informeaz@ c@ domnul rom$n „nu va face pace sincer@ cu sultanul, pentru c@ Papa i-a trimis scrisoare }i bani, ^ndrum$ndu-l sub pedeapsa afurisenie s@ nu fac@ pace cu turcii. Acela}i lucru l-a f@cut }i Maiestatea Sa ^mp@ratul, trimi]$ndu-i bani }i oameni, iar ^n caz de lips@ s@-i dea ajutor }i mai mare, pe cale foarte sigur. Turcii ^ns@ sper@ c@ lucrurile vor fi ^mpiedicate de transilvan (A. Báthory, n.n.), pentru promisiunile care i s-au f@cut” (Hurm., XII, 453; IV/2, 237; S$rbu, op.cit., 2, 488-489). Turcii se vor gr@bi s@ accepte pacea propus@ de Mihai, ca s@ scape de atacurile lui }i s@ poat@ importa gr$nele necesare pentru pia]a Constantinopolei. %n 27 august i-a sosit steagul de domnie de la turci, pe care Mihai l-a primit, dar „acum leag@ n-are de unde da o}tii }i nice aspri nice dintr-o parte nu-i vine, ci acum a slobozuitu o}tile pren ]ar@, deci pre unde afl@ sau dobitoc sau p$ine sau ce vor afla tot iau cu sila”, citim ^n scrisoarea din 5 septembrie 1599 trimis@ de boierii munteni, nemul]umi]i cu politica lui Mihai Viteazul ^n frunte cu mitropolitul, „chiar Eftimie ot T$rgovi}te }i to]i egumenii de la toate m@n@stirile”, boierilor fugari din Moldova, ^n frunte cu Dan . 189 . Vistiernicul, Vintil@ Clucerul }i al]ii. Ei vor s@ aduc@ }i [ara Rom$neasc@ la situa]ia Moldovei „}i ^ntr-acel chipu s@ fim }i noi pleca]i s@ fim supt aripile luminatului m@riii craiului le}esc, cum e }i domnul Ieremie Voievod cu ]eara Moldovei, c@ce c@ suntem to]i }i de o lege }i de o limb@ }i s$ntu domni de o rud@ bun@, c@ de greci }i de fr$nci }i de al]i ho]i, ce ne-au venit de ne-au fost domni, ne-amu s@turat, cum suntem s@tui }i de aceasta, de Mihaiu Vod@, c@ ne m@n$nc@ }i ne-au m$ncat cu totul”. „{i cum ve]i face, nevoi]i s@ face]i cur$ndu ^n ce chip ve]i face ca s@ poat@ ie}i acest tiranu den mijloc, c@, de ar@ ie}i elu, noi am h@l@dui}i am avea pace }i toat@ lumea ar@ fi ^n pace. Numai acum pentru Mihai Vod@ se face toate vrajbele”. Cer ca to]ii domn pe fratele lui Ieremia Vod@ (Documente }i ^nsemn@ri rom$ne}ti din secolul al XVI-lea, Bucure}ti, 1979, 111-113). Lipsesc semn@turile episcopilor Teofil de la R$mnic }i Luca din Cipru de la Buz@u, care nu s-au aliat cu mitropolitul }i cu boierii potrivnici lui Mihai. Lupta de eliberare era foarte grea, pe c$nd politica turcofil@ transilvano-moldovo-polon@ era mult mai comod@. Episcopii {tefan Szuhai de Vács }i Nicolae Istvánfi }i-l vor sus]ine ^n ac]iunea lui, ^n timp de mitropolitul s@u ^l dezaprob@. La aceea}i dat@ de 5 septembrie Gheorghe Basta scria din Casovia consilierului imperial Dr. Barolomeu Penzzen c@ un curier al valahului, adic@ al lui Mihai, a adus }tirea, de fapt, fictiv@, ca s@ vad@ reac]ia, c@ acesta a intrat ^n Transilvania, f@r@ s@ mai a}tepte al doilea aviz, dup@ cum fusese hot@r$t, deoarece descoperise un secret „care l-a determinat s@ previn@ mai degrab@ dec$t s@ a}tepte propria ruin@. %n acest caz, zice Basta, eu n-am putut face altceva dec$t s@ ^mping cavaleria din Silezia ^ntr-acolo pentru a-i da pu]in@ c@ldur@”. A}teapt@ dispozi]ia ^mp@ratului ca s@ se uneasc@ cu Mihai (Vs, Na, I, 253, 255; Hurm., XII, 451, 456; S$rbu, op.cit., 2, 479, 481). Pezzen ^n 11 septembrie scria ^mp@ratului: „S@ dea Dumnezeu ca ^nc@ ast@zi sau m$ine s@ pot scrie Maiest@]ii Voastre cu toat@ supunerea despre norocoasa isprav@” (ACH, MS. 595, 9 la S$rbu, op.cit., 2, 479). Malaspina c@zuse bolnav cu febr@ }i a stat 12 zile la pat, a}a c@ abia la 7 septembrie 1599 trimite un nou raport la Roma }i la Praga. . 190 . Cardinalul Andrei Báthory }i Dieta Transilvaniei a oferit Transilvania polonilor, regat prieten cu turcii }i au scos-o de sub austrieci, anul$nd actele f@cute de Sigismund, care n-au fost primite de nobili }i de popor. Pe Mihai ^l b@nuie}te }i l-a silit s@-i presteze jur@m$nt de fidelitate, ^ntinz$ndu-i diferite curse ^n ^n]elegere cu Ieremia }i cu polonii. Aceste informa]ii le de]ine de la cardinalul ^nsu}i, de la senatorii catolici }i de la p@rin]ii iezui]i. El a}teapt@ sosirea steagului de la turci, alungarea lui Mihai, ^n]elegere cu turcii, cu moldovenii }i cu polonii, iar acas@ ca s@-}i asigure domnia este dispus s@ dea recompens@ ereticilor. Malaspina, pentru a fi ajutat ^n tratativele cu cardinalul l-a chemat pe viceprovincialul iezui]ilor din Cluj, cu numele Petru Maior, pun$nd condi]ia ca uniunea cu ^mp@ratul s@ nu depind@ de Diet@, s@ nu primeasc@ steagul de la tuci }i s@ nu ^ncheie pace cu turcii ^nainte de ce s-ar ^ncheia uniunea ^n Lig@, ^n caz contrar, „de}i bolnav, eram hot@r$t s@ plec ^mpreun@ cu cele 14 persoane din serviciul meu”. Dac@ se primesc aceste condi]ii, el d@ asigur@ri „c@ pe timpul tratativelor din partea ^mp@ratului nu se va face nici o ^nnoire nici direct, nici indirect, nici prin el }i nici prin alt@ persoan@, at$t cu privire la persoana cardinalului, c$t }i cu privire la st@p$nirea lui, ^n caz contrat dec$t s@ v@d un cardinal cu steag turcesc sunt hot@r$t s@ plec”. Asigur@rile date de ^mp@rat erau echivoce }i nesincere, c@ci Mihai primea alte ^ndrum@ri secrete. Mai precizeaz@ ^n continuare: „Am ^ncercat s@ asigur ]ara }i persoana lui Mihai }i acest lucru s@ fie recunoscut de Maiestatea Sa ^mp@ratul, f@c$ndu-l pe Prealumin@]ia Sa s@-mi promit@ c@ nu va merge ^n nici o form@ ^mpotriva lui. Am rupt ]es@turile polonilor. Am f@cut s@ se dea porunc@ la grani]@ ca steagul s@ fie oprit }i s@ se re^nnoiasc@ ordinul dat deja lui Mihai ca nici el s@ nu-l primeasc@ pe al s@u”. Ordinul ^ns@ era deja tardiv, c@ci Mihai ^l primise. %n caz de atac din partea turcilor sau t@tarilor, Basta s@ fie trimis ^n ajutor cu toate for]ele. %n acest sens, nun]iul ^i scrie lui Gh. Basta (Vs, R, 339-344; Hurm., XII, 453-454; S$rbu, op.cit., 2, 485, 487). %n 13 septembrie Malaspina informeaz@ ^n continuare pe nun]iul din Praga, Filip Spinelli, despre discu]iile din Diet@. Alian]a cu ^mp@ratul f@cut@ sub Sigismund s-a datorat tiraniei lui, care le-ar fi luat via]a }i averile, dac@ n-ar fi consim]it, acum „liberi de for]@, . 191 . violen]@ }i tiranie au hot@r$t s@ se uneasc@ cu ^mp@ratul din toat@ inima..., de}i turcii le-au oferit condi]ii mai avantajoase dec$t ^mp@ratul”. Mihai a primit steagul }i l-au asigurat c@ vor trece prin ]ar@ f@r@ s@ fac@ vreo pagub@ }i cu toate acestea armata turceasc@ a devastat o bun@ parte din ]ar@. Polonii afirm@ c@ turcii consimt la ^ncorporarea Transilvaniei la Polonia, dup@ care ^n mod necesar ar urma }i [ara Rom$neasc@, gr$narul turcilor. Pentru a ^mpiedica acest lucru, ar trebui s@ primeasc@ altfel de asigur@ri din partea ^mp@ratului. „Dac@ nu se face unirea cu ^mp@ratul, atunci nici episcopul }i nici episcopatul, nici p@rin]ii iezui]i nu vor putea r@m$nea mult@ vreme }i atunci se va termina cu religia catolic@”. %mp@ratul ar fi ^ncercat s@-l c@s@toreasc@ pe cardinalul Andrei Báthory care avea numai o hirotonire de subdiacon cu principesa Maria Cristierna, a c@rei c@s@torie cu Sigismund a fost declarat@ de nul@ de c@tre pap@. La aceasta nun]iul opineaz@ c@ „ar fi bine s@ fie c@s@torit, ca s@ se str$ng@ tot mai mult leg@turile cu ^mp@ratul, c@ci altfel polonii ^l vor duce ^n leg@tura lor” (Vs, R, 345-350). Nobilul clujean dr. {tefan Kakas, ^ntors de la studii din Italia ^n 1586, ap@r@tor al iezui]ilor, fu trimis cu condi]iile la Praga, d$ndu-i-se }i ^ns@rcinarea de a cere de la ^mp@rat m$na principesei (Vs, D, IV, 265-267; Hurm., XII, 479; S$rbu, op.cit., 2, 498; FRT, II, 180; CS, III, 135-136). La Curtea din Praga nu se urm@rea o politic@ hot@r$t@, consecvent@ }i clar@, ci una echivoc@, inconsecvent@ }i cu totul lipsit@ de demnitate, t@r@g@n$ndu-se lucrurile peste orice m@sur@, cu urm@ri dezastruoase pentru cauza cre}tin@ urm@rit@ cu at$ta consecven]@ de Pap@ }i de Mihai Viteazul. Gheorghe Basta, pe de o parte, primea ^ndrum@ri cu caracter general, l@s$ndu-se decizia ultim@ arhiducelui Mathias }i consiliului de r@zboi (Hurm., XII, 451, 457; S$rbu, 2, 479), iar ^n ce prive}te ]elurile lui Mihai, pe de alt@ parte, era cu totul nedumerit: „Eu nu pot p@trunde bine ^n sufletul valahului, fiindc@ umbl@ cu at$ta nestatornicie. C@ci se }tie sigur c@ el a jurat ori s-a ^ncheiat cardinalului }i c@ de cur$nd a trimis vorb@ aici c@ a atacat Transilvania, iar acum trimite oameni cu astfel de dorin]e }i rug@min]i. %n prip@ n-am }tiut ce alt r@spuns s@-i dau. Eu cred c@ ei vor avea cu cardinalul o

. 192 . ^n]elegere ascuns@, }i misiunea aceasta de acum nici nu este alta, dec$t pentru a spiona g$ndurile }i ac]iunile noastre. 15 septembrie, c@tre arhiducele Mathias” (S$rbu, op.cit., 2, 507). La aceea}i dat@, Malaspina î scrie lui Basta despre condi]iile de unire a cardinalului cu ^mp@ratul, ar@t$nd c@ apropierea armatelor imperiale de frontierele Transilvaniei a impresionat pe to]i }i se ^narmeaz@ a}a c@ „bun e Dumnezeu, dac@ nu vor recurge la tuci }i t@tari”. Cere informa]ii asupra ac]iunilor, ca s@ }tie dac@ poate continua tratativele, pentru c@ „nu este nici drept }i nici onest ca, ^n timp ce eu duc aici tratative ^n numele Maiest@]ii Sale }i a Sanctit@]ii Sale despre uniune, s@ se ^ncerce invadarea provinciei, spre def@imarea Scaunului Apostolic }i a Maiest@]ii Sale (Vs, R, 350-351; Hurm., XII, 456; S$rbu, op.cit., 2, 498) (s.n.). Scrisoarea este trimis@ prin secretarul s@u Silvio Picciotti, care ^n 22 septembrie informeaz@ din Casovia pe cardinalul Cinzio Aldobrandini c@ armata imperial@ este la 3 sau 4 leghe de frontier@ cu scopul de a ocupa Transilvania, dup@ ce ^n 10 sept. {tefan Kaka}, catolic binecunoscut de cardinalul Visconti, fostul nun]iu ^n Transilvania, venise ca s@ trateze unirea cu ^mp@ratul. Dar Basta l-a trimis la S@tmar, unde se afla ^n 18 sept. }i a constatat c@ armata s-a ^ntors ^napoi, fapt care l-a comunicat lui Malaspina, „de care avea tram@ s@ nu i se ia p$n@ }i via]a spre def@imarea Scaunului Apostolic”. Basta n-a negat c@ ar fi primit ordin s@ atace Transilvania, dar solda]ii trimi}i de ^mp@rat din Silezia au r@spuns c@ ei au venit s@ lupte cu turcii }i cu t@tarii }i aceasta le este misiunea lor (Vs, R, 442-443). Dup@ aceasta, Malaspina comunic@ la Roma ^n 24 sept. c@ afl$nd vestea de la S@tmar {tefan Kakas a primit ordin s@ plece la curte }i-l roag@ pe Pap@ }i pe cardinalul secretar de stat s@-l determine pe ^mp@rat s@ lucreze ^n folosul cre}tin@t@]ii, ^n timp ce el, fiind la pat cu febr@, continu@ negocierile (Vs, R, 352). %n acela}i timp, din Roma î scrie lui Malaspina al doilea nepot al Papei cardinalul Petru Aldobrandini s@ duc@ tratativele cu grija obi}nuit@, c@ci sinceritatea }i credin]a lui nestr@mutat@ ^n slujba Sanctit@]ii Sale ^l va face s@ nu gre}easc@ niciodat@ (Vs, R, 355). Secretarul de stat Cinzio ^n 18 septembrie î scrie lui Malaspina c@ Sanctitatea Sa este mul]umit de serviciile sale, ar dori s@ fie alt@ . 193 . dispozi]ie cardinalul A. Báthory fa]@ de ^mp@rat, ^ntruc$t „{iretenia dovedit@ de du}m@nie nu este suficient@, ci trebuie mers mai departe ca s@-}i uneasc@ for]ele }i sfatul ^n slujba comun@ a cre}tin@t@]ii” (Vs, R, 351-352). %mp@ratul ^nsu}i nu era capabil s@ duc@ lup@ ^nd$rjit@ cu du}manul, a}a cum o concepuse Mihai }i cum o promova Papa Clemente al VIII-lea. %n 16 sept. 1599 î scrie lui Basta din Pilsen, l@s$ndu-i libertatea de a hot@r^ s@ mearg@ ^n Ungaria de jos sau s@ r@m$n@ ^n Ungaria de Sus, ^n acest sens trebuia s@ se ^n]eleag@ cu arhiducele Mathias (Hurm., XII, 451, 457; S$rbu, op.cit., 2, 479). Imperialii erau obosi]i de r@zboiul cu turcii }i ar fi de dorit pacea, iar turcii o solicit@ prin trimisul lor Alexandru Paleolog. Rudolf deleg@ pe Nicolae Pálffy, comandantul cet@]ii Gran, pe arhiepiscopul Gran Petru Pálffy, pe David Ungnad }i pe Dr. Bartolomeu Pezzen, s@ duc@ negocierile de pace (Hurm., XII, 460, nota; S$rbu, op.cit., 2, 510-511). %n dosul tratativelor purtate cu mult echivoc }i inten]ii ascunse, ne^ncrederea era un lucru firesc. Curia papal@ nu mai }tia cum s@ descurce lucrurile, Mihai Viteazul aprins de dorin]a de a porni odat@ spre un deznod@m$nt, a}tepta ajutoare de la ^mp@rat }i de la pap@, ^n timp ce ne^ncrederea }i ne^n]elegerile dintre el }i Basta, agravate de o politic@ echivoc@, vor spori tot mai mult, care apoi s@ se declan}eze, culmin$nd ^n tragedia de pe C$mpia Turzii ^n 9/19 august 1601, nu f@r@ complicitatea cur]ii ^mp@r@te}ti, care se ^n}ela pe sine, ^n}ela pe domn }i ^n}ela a}tept@rile curiei papale, spre paguba enorm@ }i imposibil de evaluat a „Republicii Cre}tine”, adic@ a Europei m@cinate de conflicte interne }i amenin]ate de primejdia otoman@.

S@ relu@m expunerea evenimentelor

Scrisoarea lui Malaspina din 7 septembrie 1599 ^l afl@ pe Papa Clemente al VIII-lea la odihn@ la Frascatti }i se bucur@ ^n speran]a c@ se va aplana conflictul. Secretarul, ^n 2 octombrie, î comunic@: „Un lucru nu l-a aprobat ^n ^ntregime Sanctitatea Sa, anume c@ D-voastr@ L-a]i asigurat pe cardinalul c@ nu se va face nici un fel de ^nnoire din partea ^mp@ratului pentru un anumit termen, ^n timp ce se petrec at$tea evenimente. Ceea ce ne-ar displ@cea }i mai mult . 194 . este faptul c@ s-a l@sat convins – dac@ ar fi adev@rat avizul venit din Casovia, bine^n]eles de la un autor nesigur – c@ valahul ar fi atacat pe de o parte, iar Gheorghe Basta inten]iona s@ o fac@, pe de alt@ parte, deoarece ^n acest caz cardinalul ar putea pretinde c@ a fost ^n}elat ^n ce prive}te credin]a public@ }i prin aceasta s@-}i justifice ^n fa]a lumii orice fel de hot@r$re pe care o va lua ^mpotriva binelui cre}tin@t@]ii, f@c$ndu-ne pe noi responsabili”. Papa va r@m$ne statornic ^n a-i dovedi dragostea sa fa]@ de ostenelile depuse de nun]iu (Vs, R, 353-354). %n 2 octombrie 1599 ambasadorul Vene]iei la Viena raporta dogelui c@ ^mp@ratul a dat ordin lui Basta s@ nu intre ^n Transilvania, cum i se poruncise, ci s@-}i trimit@ armata ^n Ungaria de Jos. %n schimb, a trecut pe aici un delegat al lui Mihai spre curtea din Praga, s@ cear@ }i s@ afle dac@ trebuie s@ intre ^n Transilvania (Hurm., XII/ 2, 326). Acest sol fu primit ^n audien]@ de ^mp@rat, l@s$nd }i o rela]ie scris@ – care nu se cunoa}te –, dar care fu dezb@tut@ ^n consiliul imperial de Wolfgang Rumpf, Johann Trautson, Horstein }i Megger ^n 4 oct., din al c@rui raport afl@m con]inutul: „Domnului s@u î cade greu }i î d@ de g$ndit c@ afacerea }tiut@ ^mpotriva Ardealului, pentru care el st@ de o vreme la hotar, se am$n@ at$t de mult. A luat un nou jur@m$nt osta}ilor }i le-a ^mp@r]it tot ce a avut. Cu 15 mii de taleri a atras la sine pe cei trei mii de cazaci care erau ^n slujba cardinalului. %l acuz@ pe Basta c@ a primit 7 mii de galbeni de la A. Báthory. S@ nu fie crezute rapoartele }i scrisorile trimise de ace}tia. Oastea nu mai poate fin ]inut@, ^mp@ratul s@ hot@rasc@ ce are de f@cut domnul s@u. Dac@ nu-i place de serviciul f@cut }i nu-i trimite banii f@g@dui]i, s@ fie delegat de jur@m$nt ca s@ poat@ trata cu turcii, care î fac oferte ^nsemnate. Mathias a raportat c@ Malaspina s-a dus prea departe cu promisiunile f@cute cardinalului, c@ruia s@ i s@ pun@ termen ca p$n@ la sf$r}itul lui noiembrie s@ fac@ ^nvoial@. Pentru acest timp, i se poate f@g@dui ^ncetarea armelor ^mpotriva lui. P$n@ ]in negocierile, Mihai s@ nu fie dezlegat de jur@m$nt. Odat@ cu delegatul lui Mihai, s@ plece }i o persoan@ care s@-i spun@ cu grai viu c@ „trebuie s@ a}tepte”. Basta s@ fie verificat ^n leg@tur@ cui acuzele ce i se aduc.

. 195 . La acest raport, ^mp@ratul Rudolf observ@ c@ tratativele nu trebuie l@sate numai pe nun]iul Malaspina, ci s@ i se trimit@ o persoan@ ^n ajutor. „S@ se caute ^n toate ca valahul s@ fie p@strat; poate s-ar putea ajuta din banii papei, }i s@ i se dea ^nainte ceva. S@ vorbeasc@ ^n privin]a aceasta cu camera”. Consiliul ^ns@ afl@ c@ nu este necesar s@ i se mai adauge o persoan@ lui Malaspina, care }i a}a nu mai poate revoca ce a promis. %n ce prie}te Mihai, ^ntruc$t i s-au promis 100 mii de taleri, s@ i se ordonan]eze 25 de mii de taleri prin care s@-}i potoleasc@ setea. Banii s@-i duc@ Marini Poli de la Casovia (H., III/ 1, 334-338; Vs, R, 443-444; S$rbu, op.cit., 2, 514-515). Sfetnicii lui Mathias ^nclinau spre pacea cu turcii, care purtau tratative de pace, ^n timp ce trecur@ la atac, trec$nd pe la Novigrad spre Gran. Delegatul lui Mihai }i raguzzanul Marini Poli erau la Viena ^n 22 octombrie, iar la 5 noiembrie plecau cu banii din Casovia (Hurm., III/2, 328; III/1, 473; S$rbu, op.cit., 2, 518-519). Evenimentul epocal, cucerirea Transilvaniei de Mihai, era preg@tit cu abilitate }i ^n mare tain@, f@r@ a mai a}tepta ^ncuviin]area de la ^mp@ratul Rudolf care ]inea sfat cu consilierii sau, mai bine zis, î l@sa pe ace}tia s@-}i bat@ capul cu dezlegarea ^ncurc@turilor politico-econo- mico-religioase. A fost poate cea mai mare surpriz@ a epocii, fiind cea mai mare fapt@ de arme. Ea va fi judecat@ foarte divers dup@ simpatiile sau antipatiile pe care le aveau fa]@ de cardinalul Andrei Báthory, dornic de st@p$nire lumeasc@ sau fa]@ de domnul rom$n Mihai, dornic s@-i elibereze ]ara, na]iunea }i toat@ Europa }i de amenin]@rile otomane de cotropire. Andrei Báthory pe la ^nceputul lui octombrie trimite lui Mihai o solie ^n frunte cu Toma Csomortány, cer$ndu-i s@ p@r@seasc@ ]ara, c@ci trucul nu-l rabd@, iar ^mp@ratul Rudolf nu poate ob]ine nici o ^ng@duin]@ de la turci pentru el. Ieremia vod@, la r$ndul s@u, ^l amenin]@ (Hurm., XXX/1, 429; CS, IV, 124-125; M. Neagoe, Mihai Viteazul, Craiova, 1976, p. 164-165). Asigurat din partea turcilor cu tratativele pe care le purtase cu Mahmud pa}a, el se vede obligat s@-}i am@geasc@ adversarul, pe cardinalul Andrei Báthory, asigur$ndu-l de fidelitate }i chiar scrie ^mp@ratului Rudolf s@-l primeasc@ pe cardinal ^n mila }i ocrotirea sa, pun$ndu-l pe Gheorghe Palaticz, fost ban de Lugoj }i Caransebe}, . 196 . trimis ^n solie de cardinal s@ o contrasemneze, pe care o expediaz@ printr-un curier la Basta la Casovia (Hurm., III/1, 428; CS, IV, 121-122). %ntre timp, preg@te}te atacul ^mpotriva cardinalului ^n mare tain@ }i cu deosebit@ abilitate, ^nc$t alt emisar al cardinalului la Ploie}ti, unde era concentrat@ armata ^nc@ din 4/14 octombrie 1599, adus noaptea }i trimis tot noaptea nu reu}e}te s@ descopere mi}c@rile de oaste. E vorba de Pancra]iu Sennyey, care ^n 18 octombrie la deschiderea Dietei declar@ c@ Mihai „este gata s@-}i trimit@ so]ia }i pe copilul s@u P@tra}cu de chez@}ie ^n Transilvania, numai s@ li se dea o gard@ care s@-i p@zeasc@ }i principele s@ se grijeasc@ ca s@ ^nve]e fiul s@u latine}te”. Pentru primirea lor s@ fie trimis {tefan, fratele cardinalului, la Turnul Ro}u, unde va fi cu familia lui }i vor putea vorbi despre toate secretele (Sz., II, 282-283; IV, 112; S$rbu, op.cit., 2, 525). %n ziua urm@toare, sosea vestea c@ Mihai trecuse mun]ii. %n 10/20 octombrie era la Prejmer, de unde pe la Codlea, C$r]a, Agnita }i Ve}tem, ^n 17/27 ajunge la {elimb@r l$ng@ Sibiu. Aici ^n 18/28 are loc marea confruntare care se va termina cu moartea cardinalului }i ocuparea Transilvaniei. Intrarea ^n Transilvania nu alarmase prea tare pe domnii de la conducere, dup@ cum relateaz@ rapoartele diplomatice. Cardinalul era cufundat ^n distrac]ii }i la invita]ia scris@ trimis@ lui Mihai, ca o replic@ de la gestul de mai ^nainte al acesteia, c$nd î ceruse s@ p@r@seasc@ ]ara, acum î cere el s@ p@r@seasc@ Transilvania, care se cuvine ^mp@ratului, acesta î r@spunde plin de ^ng$mfate c@ nu o va face la porunca „unui cioban care nu se }tie bate. Mihai a r@spuns c@ bucuros î va ar@ta cum se pasc oile”. Informa]ia pe care Marini Poli o de]inea de la preotul Stan, trimis de Mihai la Casovia, o trimitea ^n 5 noiembrie ^mp@ratului cu men]iunea c@ Mihai va ocupa }i Moldova, ca apoi s@ treac@ Dun@rea. Mai insinu$nd, mai scrie }i aceea c@ Mihai l-ar fi dojenit pe nun]iul Malaspina, spun$ndu-i: „Tu, care ai scris lui Basta }i la curtea ^mp@r@teasc@ c@ sunt un tr@d@tor }i c@ am f@cut pace cu turcii }i cu cardinalul, acum va cunoa}te Maiestatea Sa cine este sluga lui credincioas@ }i a ^ntregii cre}tin@t@]i” (Hurm., III/1, 244-245; S$rbu, op.cit., 2, 548). S@-l auzim pe Malaspina ^nsu}i ce raporteaz@ relativ la Mihai, ^n scrisoarea din 21 octombrie trimis@ cardinalului Cinzio Aldobrandini. . 197 . %n timp ce Mihai vestea c@ vrea s@ treac@ Dun@rea, acum se afl@ la dou@ leghe de Bra}ov cu 30 mii de solda]i. Cardinalul pleac@ m$ine ^n ^nt$mpinare. „Se pare c@ nu se prea tem de for]ele voievodului”... I-am scris scrisoarea, a c@rei copie o trimit domniei voastre preailustre }i i-am trimis un familiar al meu ^n cea mai mare grab@”. A. Báthory este decis s@ apere provincia cu orice mijloace, apel$nd dup@ ajutor la turci, la t@tari }i la Ieremia, ca s@ invadeze [ara Rom$neasc@ „ne}tiind dac@ trucul ^l ^ndeamn@ pe Mihai ori dac@ nu cumva cezarul, cum afirm@ Mihai, este autorul acestei nout@]i”. Dac@ se va confirma }tirea c@ cezarul a avut ^n]elegere cu Mihai, atunci se va ^ncheia pacea cu turcii. A}teapt@ r@spuns la scrisoarea din 7 sept. de la ^mp@rat. Sigismund a renun]at la principat ^n favoarea cardinalului ca s@ fac@ pace cu turcii, ca s@ p@streze provincia, c@ci, el fiind legat cu jur@m$nt foarte strict, nu putea face pace, dar, dac@ e vorba de r@zboi, atunci mai bine s@ fie principe un soldat, dec$t un cardinal. Scrisoarea ^ncheie: „%mi place s@ cred c@ acest incendiu ^nceput de Mihai s@ fie stins ^ndat@, nefiind probabil ca nici turcul, nici ^mp@ratul s@ aib@ vreun amestec ^n aceasta”; Nun]iul se ^n}ela, c@ci din motive }i interese opuse }i unul }i altul doreau ca Transilvania s@ fie ocupat@ pentru ei. Malaspina, ^ntr-un document, ^}i exprim@ teama oprobiului public, ca dac@ s-ar afla c@ el a avut vreun amestec ^n acest exces al lui Mihai. Nun]iul era sl@bit }i nu se putea ridica din pat, dar trecuse primejdia de a fi dat ^n ftizie (Vs, R, 354-356; DE, 1, 251-254). Miercuri 17/27 octombrie Malaspina – ref@cut dup@ boal@ –, ^n dorin]a de a ^ncerca „s@ ^mpiedice at$ta v@rsare de s$nge cre}tin” merge din Alba Iulia ^n tab@r@ la Andrei Báthory, sf@tuindu-l s@ dea mai mult@ crezare raportului despre for]ele inamicului, la care acesta r@spunde: „Acest om de nimic se g$nde}te s@ fug@, dar eu nu-l voi l@sa }i n-am nici o ^ndoial@ c@ voi nimici pe acest c$ine”, continu$nd s@-l provoace pe Mihai, „dac@ nu e fiu de muiere stricat@ s@ ias@ la b@taie cu d$nsul”. Nu admitea tratative de ^mp@care, dec$t dup@ ce avusese c$teva ^nc@ier@ri, care au fost ^n defavoarea lui. „Atunci trec$nd ^n tab@ra lui Mihai, am fost ^nt$mpinat ^nt$i de 100 de suli]a}i }i apoi de Mihai cu vreo 1400 de c@l@re]i. Mihai se sui ^n tr@sura mea }i eu î vorbii de tot ceea ce credeam c@ trebuie pentru a-l ^ndupleca s@ se ^ntoarc@ ^nd@r@t, asigur$ndu-l c@ nu putea . 198 . face un mai mare bine cre}tin@t@]ii... El r@spunse c@ n-a venit din poft@ de st@p$nire, nici din setea de a v@rsa s$ngele credincio}ilor, fiind el numai cu g$ndul de a-l v@rsa pe al turcilor... c@ ^mp@ratul cre}tinilor cu 13 scrisori l-a ^ndemnat }i ^mpins s@ r@zbune jignirile pe care Maiestatea Sa le primise de la cardinal }i de la aceast@ na]ie”. Ar@t$ndu-i promisiunea f@cut@ cardinalului ^n numele ^mp@ratului c@ pe durata tratativelor nu va fi atacat „nici prin sine, nici prin al]i pu}i de el, nici pe cardinal }i nici aceast@ ]ar@... a r@mas foarte pe g$nduri”. Polonii vor s@ uneasc@ cele trei [@ri Rom$ne sub ascultarea lor, a}tept$nd sf$r}itul r@zboiului „^n care timp ei ar aduna c$t mai mul]i bani pentru ca – fie c@ vor ie}i biruitori turcii, fie c@ vor ie}i biruitori cre}tinii – ei s@ aib@ la ^ndem$n@ at$tea for]e, ^nc$t s@ se poat@ ap@ra fie de unul, fie de altul }i c@, pentru a duce la sf$r}itul dorit aceast@ alian]@, el nu mai avea de ^nvins alt@ piedic@ dec$t s@-l ^nl@ture pe el din domnia [@rii Rom$ne}ti”. Mihai le-a luat-o ^nainte, }i sper@ s@ ocupe Moldova „”}i dac@ ^mp@ratul }i Sanctitatea Sa i-ar fi dat ajutor ^n aceast@ iarn@, c$nd anotimpul e bun }i potrivit pentru a-i lovi pe tuci, pentru c@ sunt f@r@ putere, el }i-ar fi pus capul ^n vara aceasta c@ cre}tinii nu ar fi v@zut fa]@ de turc... Dar eu... f@c$ndu-l s@ ^n]eleag@ paguba ce ar ie}i din cauza lui pentru cre}tin@tate, el s-a mul]umit ca eu s@ mijlocesc pentru o ^mp@care”. %n ziua urm@toare, Mihai, provocat de cardinal, porni la lupt@ }i medierea nu mai avu loc. Seara, Mihai dorea s@ ^nceteze v@rsarea de s$nge }i urma ca a doua zi s@ treac@ la cartierul cardinalului pentru mediere, dar ^n zorii zilei Mihai î duce veste c@ nu mai era nevoie, deoarece cardinalul fugise. Dup@ ce a c$}tigat at$t de u}or o biruin]@ at$t de mare }i a pus st@p$nire pe o provincie a c@rei cucerire a fost totdeauna socotit@ de turci }i de al]ii nu numai grea, ci aproape cu neputin]@, el s-a intitulat de ^ndat@ guvernator }i c@pitan general al Maiest@]ii sale Imperiale ^n aceast@ provincie. „... B@nuind c@ palatinul s-ar folosi de numele ^mp@ratului numai ca o sperietoare }i c@, de fapt, el voia s@ o p@streze pentru sine provincia, m-am str@duit din toate puterile s@ ^ntocmesc lucrurile astfel, ^nc$t provincia s@ r@m$n@ a ^mp@ratului...” Ulterior, ^nsu}i Malaspina noteaz@ ^ntr-un raport din 3 decembrie 1599: „palatinul, d$ndu-}i seama c@ valora numai at$t c$t dorise ^mp@ratul s@ valoreze, . 199 . s-a ^nfuriat la culme ^mpotriva mea” (DE, 1, 345). „Apoi am str$ns pe nobilii ce se aflau ^n Sibiu ^mpreun@ cu judele regesc }i consilierii ora}ului }i le-am ar@tat c$t ar fi fost de ru}inos, dac@ o provincie a}a de m$ndr@ ca aceasta ar fi st@p$nit@ de un valah, sf@tuindu-i s@ fie cu mare b@gare de seam@ la depunerea jur@m$ntului”. Ar fi dat }i formula acceptat@ de to]i: „c@ vor jura credin]@ ^mp@ratului, iar lui doar ca unui c@pitan }i loc]iitor al ^mp@ratului”. Nobilii au cerut asigur@ri ^n scris de la Mihai ca s@ se prezinte la el, dar Mihai a refuzat „spun$ndu-le s@ vin@ pe cuv$ntul meu, ceea ce mi-a adus vaz@ ca slujitor apostolic” (raportul lui Cinzio Aldobrandini datat ^n Alba Iulia, 14 nov. 1599, Vs, R, 358-363; Hurm., III/1, 511-513; CS, IV, 157-159; DE, 1, 277-281). La 21 oct. /1 nov. 1599 Mihai intr@ triumfal ^n Alba Iulia, ^nso]it de nun]iu, fiind primit de autorit@]ile locale, ^n frunte cu episcopul Dumitru Náprágy, pe care l-a confirmat ^n func]ia de cancelar. %n 4 nov. Mihai convoac@ Dieta pentru ziua de 20 nov. }i prin Petru Armeanul anun]@ Viena }i Praga despre evenimentele petrecute. Din scrisoarea c@tre ^mp@rat citim: „{i s-a r@zbunat, ^n sf$r}it, odat@ M@ria Ta, jignirile de at$tea ori aduse, nu }tiu de transilv@neni sau de craii lor, M@riei Tale }i ^ntregii case de Austria, prin mine, la 28 ale lunii trecute, cu fierul. C@ci cardinalul Báthory mi-a ie}it ^nainte la p@durile Sibiului ^n c$mp, cu toate r$ndurile ]@rii, mai ales cu oaste de str$nsur@ }i ]@r@neasc@, neav$nd oaste cu plat@. {i, pentru c@, dup@ ce prealuminatul domn nun]iul Papei a st@ruit ^ndeajuns, }i de prisos, pentru pace ^ntre cele dou@ tabere gata acum de lupt@, el n-a vrut cu nici un chip s@ plece din ]ar@, de}i era prin] intrat f@r@ drept, }i s@ se dea ^n l@turi ^naintea dreptului M@riei Tale, ci se l@uda c@ va ^ncerca norocul cu armele. Ci eu, cu credin]a ^n Dumnezeu, cel mai mare r@zbun@tor al c@lc@rii de jur@m$nt, }i rezemat pe dreptatea M@riei Tale, m-am luat la lupt@ cu el. {i acela, despoiat de toat@ tab@ra lui, a fost pus pe fug@ de mine, cu toat@ oastea lui, nu f@r@ mare durere a sufletului meu pentru risipa s$ngelui v@rsat de la c$teva mii de cre}tini, c@zu]i de am$ndou@ p@r]ile. Astfel, la 1 noiembrie, ^n ziua tuturor sfin]ilor, am luat ^n st@p$nire ca biruitor Alba Iulia, Scaunul Transilvaniei” (Hurm., III/ 1, 339; Iorga, N., Scrisori de domni, ed. a III-ea, 227; DE, 1, 257). . 200 . Malaspina }tie de aceast@ scrisoare }i c@, dup@ ea, va urma o solie demn@ de ^mp@rat. A trimis solie }i la sultan }i a chemat la Alba Iulia pe ceau}ul oprit ^n [ara Rom$neasc@, c@ruia Mihai i-a zis: „Iat@ c@ ceea ce a dorit sultanul at$ta timp, ca eu, sub protec]ia lui, s@ pun st@p$nire pe Transilvania, am dus eu la ^ndeplinire. Era ^n siguran]@ at$t din partea turcilor, c$t }i din partea ^mp@ratului. Nun]iul lucra ca Transilvania s@ r@m$n@ ^mp@ratului }i ^ncerca s@ p@trund@ planurile domnului, spun$ndu-i: „Domnia Voastr@ ilustrissime vre]i s@ r@m$ne]i ^n aceast@ provincie, cu armat@ sau f@r@ armat@? Vre]i s@ o c$rmui]i dup@ obiceiul turcesc sau rom$nesc, ori ^n forma ^n care fusese c$rmuit@ p$n@ acum? Dac@ r@m$ne]i cu armata, atunci, pe l$ng@ faptul c@ provincia nu va suporta cheltuielile de ^ntre]inere a oastei }i domnia Voastr@ ilustrissim@ va trebui s@ r@m$ne]i aici, s@ o c$rmui]i dup@ obiceiul rom$nesc sau turcesc, ceea ce va fi un lucru c$t se poate de nesuferit; sau poate voi]i s@ r@m$ne]i aici f@r@ armat@ }i, ^n cazul acesta, nu }tiu dac@ ve]i fi ^n siguran]@. Deci, pentru a asigura }i provincia }i acea parte pe care vre]i s@ vi o p@stra]i pe seama Domniei Voastre, lucrul cel mai nimerit ar fi s@-mi ^mp@rt@}i]i mie ce g$ndi]i, ca s@ pot raporta Maiest@]ii Sale ^mp@ratului }i Sanctit@]ii Sale ceea ce se cuvine ^mp@ratului }i ceea ce vi se cuvine Domniei Voastre ilustrissime. M@ str@duiesc apoi s@ se fac@ confirmarea alegerii episcopului, cea a colegiilor p@rin]ilor iezui]i }i a altor posturi catolice, }i m-am ^ngrijit s@ fie confirma]i senatorii catolici ^n dreg@toriile lor”. St@ruie ca Papa s@ trimit@ confirmarea episcopului „fiind binevenit de palatin, }i de mult folos pentru to]i catolicii”, ca nu cumva, ^n caz contrar, catedrala s@ fie luat@ de schismatici }i postul de cancelar s@ fie dat unui mirean. „Palatinul a ar@tat mult@ bun@voin]@ fa]@ de religia catolic@ }i sc$rb@ de eretici }i ^n timpul din urm@ a propus m@surile ce le-ar putea lua pentru a purcede contra ereticilor }i a cur@]a ]ara de aceast@ s@m$n]@ blestemat@. Dar consult$ndu-se cu mine, episcopul numit }i cu p@rin]ii iezui]i, am socotit c@ palatinul ne-a cerut p@rerea ^n chestiunea de mai sus nu din zel religios, ci pentru a st$rpi nobilimea. Noi i-am r@spuns s@ cear@ ^n aceast@ privin]@, p@rerea ^mp@ratului”. Urmeaz@ o caracterizare a persoanei domnului, f@cut@, f@r@ ^ndoial@, nu numai din rela]iile bilaterale, ci mai mult din informa]iile aflate de la p@tura conduc@toare }i ^n special de la cronicarul oficial . 201 . al cur]ii, {tefan Szamosközy, care se afla la Sibiu }i unde se pare c@ a stat ^n tot decursul st@p$nirii lui Mihai, manifest$nd o ur@ f@r@ de margini at$t fa]@ de domnul rom$n, c$t }i fa]@ de poporul rom$n. „Palatinul este om f@r@ ^nv@]@tur@, ^nc$t abia ^}i poate isc@li numele }i nu cunoa}te alte limbi afar@ de cea rom$neasc@ }i turceasc@; dar este foarte priceput la viclenii }i }iretenii, nest@vilit de legi, nestatornic }i din fire crud }i aplecat spre desfr$u, dispre]uitor de sfaturi, repezit }i, dup@ spusele mitropolitului de T$rnovo, netem@tor de Dumnezeu”. Urma ca P@tra}cu, ^n v$rst@ de 13 ani, s@ plece ^n [ara Rom$neasc@ cu doi sfetnici catolici, de aceea nun]iul propune comisarului imperial sosit la Alba Iulia, f@r@ ^ns@rcinare oficial@, baronul David Ungnad, „c@ ar fi bine s@ caute a-l l@muri pe palatin c@ nu e nici ^n folosul lui, nici al ^mp@ratului, nici al binelui ob}tesc, s@ ^ncredin]eze o ]ar@ amenin]at@ de at$]ia du}mani conducerii unui copil, ci e nevoie s@ fie ap@rat@ }i condus@ de palatinul ^nsu}i }i, pentru a-l ^ndupleca, s@ i se promit@ c@ oric$nd va l@sa Transilvania liber@ Maiest@]ii Sale imperiale, va primi ca r@splat@ domenii ^n Germania”. Privitor la cardinalul ucis, al c@rui „cap ^mpreun@ cu trupul”a fost adus la Alba Iulia, ia m@suri s@ fie ^nmorm$ntat cu cea mai mare cinste, }i l-am ^nduplecat }i pe palatin, care mi-a promis c@ va ^nso]i mortul la groap@”. Adep]ii Báthore}tilor nu sunt mul]umi]i de nun]iu, care a dat asigur@ri c@ pe durata tratativelor nu se vor face schimb@ri; „Palatinul a pus straje la casa mea }i spune c@ vrea s@-mi dea o bun@ escort@ p$n@ la grani]a ]@rii. Acum m@ trudesc s@ ^nduplec pe palatin s@-i d@ruiasc@ via]a lui {tefan”, fratele cardinalului de]inut la Siml@u (vezi raportul citat, loc.cit., p. urm.). Cele cuprinse ^n raportul cu destina]ie public@ sunt completate ^ntr-o scrisoare secret@, destinat@ aceluia}i cardinal Cinzio Aldobrandini, cu aceea}i dat@ de 14 noiembrie. Dar trebuie observat c@ nici ea, la r$ndul ei, nu cuprinde tot ce Mihai a pl@nuit cu nun]iul Malaspina, pe care ^l trimite la pap@, f@r@ ^ndoial@ pentru a-l pune la curent }i a cere sprijinul cuvenit pentru a fi recunoscut de ^mp@rat ca guvernator al Transilvaniei. „Eu sunt sigur c@ Sanctitatea Sa }i domnia Voastr@ ilustrissim@ a]i r@mas mira]i c@ eu am ^nt$rziat s@ v@ fac o expunere asupra ^nt$mpl@rilor de o at$t de mare importan]@ }i cu consecin]ele care au urmat ^n aceast@ provincie, dar s@ }tie Domnia Voastr@ Ilustrissim@ . 202 . c@, dac@ nu voiam s@-mi primejduiesc via]a, nu puteam face dec$t s@ m@ ab]in de-a scrie. Nici acum nu a} putea-o face, de n-ar fi ocazia cu domnul Ungnad, care a fost trimis aici de c@tre palatin mai iute dec$t ar fi dorit. B@nuielile la care a intrat palatinul ^n urma venirii acelui domn s-au ^ntors }i asupra mea. Astfel trebuie s@ plec p$n@ ^n dou@ zile. {i cum am ar@tat c@ a} dori s@ asist la ^nmorm$ntarea cardinalului, mi-a r@spuns din nou c@ este nevoie eu s@ plec, }i a}a m@ voi porni la drum peste dou@ zile”. F@r@ ^ndoial@ o mul]ime de zvonuri circulau ^n leg@tur@ cu ac]iunea domnului rom$n }i cu inten]iile sale, iar membrii Dietei erau destul de ^ngrijora]i de noua situa]ie cu totul neprev@zut@. Privitor la G. Basta, dac@ ^mp@ratul s@-i dea ordin s@ vin@ ^n ajutorul s@u Mihai, acesta î r@spunde lui David Ungnad: „A} fi preferat ca ajutorul Maiest@]ii Sale cezaree s@-mi fi venit la timp, c@ci, dac@ pierdeam lupta, nu pierdeam numai via]a }i st@p$nirea, dar ^mpreun@ cu mine pierdeau to]i cei ce ]ineau la mine. Acum, cum stau ^n pace cu turcul, cu Maiestatea Sa cezaree }i cu al]i vecini }i m@ aflu ^nl@untrul acestei ]@ri, ar fi bine ca armata ^mp@ratului s@ stea de-o parte”. %n privin]a autorit@]ii ^mp@ratului ^n ]ar@ fa]@ de Ungnad „nu a vrut s@ se pronun]e ^n nici un chip: nu }tiu deloc ce va face cu mine m$ine la audien]a pe care o voi avea”. Informa]iile acestea citite de Papa Clemente al VIII-lea au fost dezb@tute ^n consistoriul din 20 dec. 1599, o not@ men]ioneaz@: „Spune Monseniorul Malaspina c@ se afl@ pe l$ng@ Valah, bine tratat }i onorat, cu o gard@ pentru ap@rarea sa, fiind ^n nesiguran]@ din partea nobililor transilv@neni, care î atribuie lui vina venirii nea}teptate a valahului spre marea lor pagub@, din cauza promisiunilor sale c$t trata cu cardinalul c@ nu vor fi tulbura]i...” (Vs, R, 366-376; CS, IV, 167-168). Circulau }i ve}ti contrare, c@ Malaspina ar fi fost arestat de Mihai (Hurm., XII, 525). Guvernatorul Oradiei, {tefan Bocskay ^n 6 nov. 1599 primea dispozi]ii de la ^mp@ratul Rudolf s@ se uneasc@ cu Mihai, care pornise lupta cu cardinalul, deoarece tratativele nu mai pot avea loc. Acela}i dispozi]ii de a-l sprijini pe Mihai erau date }i arhiducelui Mathias (Hurm., III/1, 341-343, 347-349; DE, 1, 258-262). Ca aproape to]i nobilii transilv@neni, Bocskay nu-l simpatiza pe Mihai }i, dup@ . 203 . evenimente }i discu]iile purtate cu el }i cu nun]iul Malaspina la 16 noiembrie, trimite ^mp@ratului un raport, la cererea acestuia ^n care precizeaz@ c@ nun]iul „a stat de vorb@ cu Mihai, dar nu cu cuvinte potrivite }i pl@cute”. Mihai motiveaz@ invadarea Transilvaniei cu urm@toarele: Porunca Maiest@]ii Sale (^n care scop are 14 scrisori, n.n.), }i porunca sultanului: alian]a dintre Polonia }i Moldova, care vor s@ duc@ de partea lor }i [ara Rom$neasc@, a}tept$nd sf$r}itul r@zboiului ca ei apoi s@ profite, cardinalul i-a scris@ p@r@seasc@ ]ara, c@ci sultanul nu-l va r@bda mult@ vreme. Domnul r@m$ne fidel jur@m$ntului f@cut fa]@ de ^mp@rat. Chioarul, Hustul }i celelalte cet@]i vrea s@ le aduc@ la supunere fa]@ de el. %ntr-o scrisoare trimis@ consilierului imperial Johannes Barvitius men]ioneaz@ c@ nu-i mul]umit de cele spuse de nun]iu (Hurm., III/1, 353-355). Plecarea lui Malaspina din Alba Iulia spre Cluj are loc ^n 18 noiembrie 1599 ^nso]it de un om al voievodului Mihai, de David Ungnad }i Sigismund Forgacz, agentul lui Basta, trimis s@ spioneze planurile domnului. Acesta, ^n 20 noiembrie, trimite la Cluj un raport c@tre comandantul suprem al armatei imperiale Nicolae Pálffy, ^n care se pl$nge c@ Mihai i-a ^ndep@rtat pe to]i trei ^n clipa c$nd trebuia s@ ]in@ dieta, ca s@ nu }tie ce se petrece acolo, dar „lucru ciudat, el (domnul, n.n.) ^nsu}i nu }tie ce s@ fac@”. El ]ine s@ se aud@ c@ ar fi luat ]ara ^n numele Maiest@]ii Sale, dar faptele ^l contrazic”. Nobilii „ar prefera s@ slujeasc@ celui mai umil dintre slujitorii Majest@]ii Sale dec$t actualului tiran... ce pagube importante a adus aici oastea lui, nici nu se poate spune. De asemenea, ]@ranii se r@scoal@ ^mpotriva st@p$nilor lor”... voievodul a avut inten]ia s@ trimit@ soli la Maiestatea Sa ^ntre timp, ^ns@ s-a g$ndit c@ Maiestatea Sa ar trebui s@-i vin@ lui ^n ^nt$mpinare }i s@-i ofere guvernarea Transilvaniei, pe care ar dori s@ o primeasc@, dar, fiindc@ nu se poate a}tepta la asemenea lucru, el va fi acela care va oferi-o, ca }i cum ar voi s@ scape de ea; ^n felul acesta, el sper@ s@ determine pe Maiestatea Sa s@ i-o lase lui, cum afirm@, de altfel, ^n mod public proprii s@i consilieri”. %n P.S. men]ioneaz@ c@ Sigismund Báthory }i cancelarul polon Jan Zamoisky vor s@ se ^ndrepte cu armata spre el, „de aceea roag@ ca Basta cu oastea de sub comanda lui s@ se apropie s@-i dea ajutor” la nevoie (Hurm., III/1, 357-365; DE, 1, 286-289). . 204 . Ambasadorii dogelui din Vene]ia, trimi}i la Praga }i Viena ^n 15 noiembrie, ^}i informeaz@ st@p$nul c@ Malaspina }i cardinalul A. Báthory se pl$ng lui Basta de invadarea Transilvaniei de Valah, ^n timp ce solul transilvan duce tratative la Praga. Polonii din interes particular }i pentru ^ncuscrirea pe care cancelarul o are cu cardinalul }i alian]a cu voievodul Moldovei nu vor suporta succesul }i vor face o deviere ^n [ara Rom$neasc@. „Se vorbe}te c@ aceste ordine date cu m$n@ lung@ au fost %ndeplinite ^ntr-o vreme nefavorabil@. Basta, din ordinul arhiducelui Mathias, trebuia s@ intre numaidec$t cu osta}ii ^n Transilvania contra cardinalului, fapt care nu s-a petrecut d$nd na}tere la b@nuieli” (Hurm., III/2, 329-330). Aceea}i, ^n 23 noiembrie, descriind evenimentele de la {elimb@r, precizeaz@: „Monseniorul nun]iu Malaspina, care se afla pe l$ng@ cardinal, a fost re]inut de voievod, care se ^n]elege c@ ^l trateaz@ cu toate onorurile, dar am$n@ eliberarea sa, p$n@ c$nd va avea vreun ordin de la Maiestatea Sa imperial@, care ^n ultimul timp a sim]it oarecare nemul]umire fa]@ de persoana Domniei Sale Preacucernic@”. Solul lui Mihai trebuie s@ fi ajuns la curte. Acesta vrea s@ trimit@ la Roma pe Carlo Magno, ca s@-l informeze pe Pap@ despre evenimente, d$ndu-se vina pe cardinal, care s-a unit cu turcul (Hurm., III/2, 331-332; DE, 1, 290-292). Dup@ primul sol, Petru Armeanul, trimis la ^mp@rat s@ anun]e victoria, ^n 20 noiembrie 1599, Mihai trimite pe banul Mihalcea }i pe vistierul Stoica, care aveau misiunea s@ prezinte cererile lui }i s@ ob]in@ concursul pentru realizarea planului de cruciad@ la care trebuia s@ contribuie toate puterile cre}tine (Hurm., III/1, 256-257; XII, 520). Contele Della Torre ^n 20 noiembrie scria din Roma st@p$nului s@u din Praga c@ ^nfr$ngerea cardinalului „a fost f@cut@ de Dumnezeu pentru a ar@ta dreptatea, astfel am ^n]eles de la Sanctitatea Sa, (^n audien]@, n.n.) ca }i prin mijlocirea altora c@ nu i-a c@zut r@u, cred ^ns@ c@ ar fi voit ca nun]iul s@ nu fi fost trimis }i s@ nu se fi aflat acolo cu acea ocazie”. %n convorbirea cu anturajul papal, asigur@ c@ Papa nu are de ce s@ fie preocupat, deoarece l-a trimis cu g$nd bun, „}i cu toate c@ Maiestatea Sa nu i-a descoperit g$ndurile, nu are motiv de p@rere de r@u pentru c@ importan]a }i rostul nun]iului nu o permitea” (Hurm., XII, 508).

. 205 . %ntr-o alt@ scrisoare, din 27 noiembrie, informeaz@ c@ ^n audien]a avut@ la Pap@ privitor la cele petrecute ^n Transilvania, acesta a declarat c@ el crede c@ faptul nu poate fi dec$t de mare folos ^n cazul c$nd Maiestatea Voastr@ va }ti s@ }i-o p@streze acea provincie”. Este preocupat de situa]ia nun]iului care, fiind bolnav de c$teva s@pt@m$ni, n-a mai primit scrisori de la el (Hurm., XII, 525). Cavalerul Giovani Mocenigo informeaz@ pe dogele Vene]iei la 21 nov. c@ Papa referitor la ^nt$mpl@rile din Transilvania „^mi spuse c@ voievodul [@rii Rom$ne}ti a luat o mare hot@r$re de a se bate cu cardinalul, care ^nc@ s-a ^necat ^n r$u fugind (dup@ o versiune, n.n.), dup@ cum ni s-a scris, ^mp@ratul a ob]inut un mare c$}tig }i ^n anul viitor va putea s@ atace careva din fort@re]e, fie Buda, fie Alba Regal@, ori Belgradul, care sunt pe Dun@re, a c@rei naviga]ie era ^mpiedicat@ c$t@ vreme Transilvania era sub turci, ori s@ se repede spre Constantinopol de care nu se afl@ mai departe de opt zile”. Ambasadorul este de p@rere c@ este un semn aparent de progres care ar trebui s@ continue }i s@ nu fie ^mpiedicat de alte cauze” (VsD, V, 2986). Discu]iile purtate la {imleul Silvaniei de Malaspina ^nso]it de David Ungnad }i Sigismund Forgács cu George Basta guvernatorul Oradiei, Paul Niáry }i mai mul]i colonei }i alte persoane din anturajul adversarului lui Mihai, sunt revelatoare ^n leg@tur@ cu desf@}urarea evenimentelor care vor urma. Un om din anturajul lui Basta ^ntr-o scrisoare din 31 dec. 1599 c@tre cavalerul Petru Dodo, ambasadorul Vene]iei la Praga preciza c@ Basta, afl$nd de intrarea lui Mihai ^n Transilvania, „dou@ -trei zile n-a putut ie}ti din Casovia”. David Ungnad la Satu-Mare „afl$nd de vestea biruin]ei lui Mihai, contra ordinului dat de generalul Basta, las@ afacerea balt@ }i pleac@ la Alba Iulia, de unde revine la Basta. El }i-a v$r$t ^n cap ideea s@-l duc@ dup@ sine pe domnul Gheorghe Basta }i s@-l constr$ng@ s@ consimt@ cu el ca ^mp@ratul s@-l lase guvernator al Transilvaniei pe valah. Domnul general Gheorghe n-a vrut s@ fie de aceast@ p@rere pentru o mul]ime de motive aduse”. Au avut loc discu]ii ^nfocate, la care ^n parte a fost de fa]@ }i Malaspina. Reluate discu]iile, Basta spune categoric: „P@rerea mea este c@ mai degrab@ a} fi consim]it ca Maiestatea Sa s@ lase pe cardinalul mort ^n provincie, dec$t pe un tiran ca acesta”. . 206 . Ungnad replic@: „S@ nu spune]i aceasta, pentru c@ deveni]i suspect! Domnul Gheorghe r@spunde: „Faptele mele sunt destul de clare pentru st@p$nul meu }i pentru lume”. Peste c$teva zile, Ungnad ^ncepe s@ adere la p@rerile lui Basta, „scuz$ndu-se c@ nu a putut ^n]elege bine r@utatea valahului” (Vs, D, V, 359-361, 368; CS, IV, 172). De la {imleu discu]iile s-au continuat la Ca}ovia de unde ^n 3 decembrie Malaspina trimite un lung raport c@tre ^mp@ratul Rudolf }i o copie la Roma, ^n care red@ pe larg rezultatul discu]iilor ^n care punctul de vedere al generalului Basta, f@r@ ^ndoial@, a determinat schimbarea opticii nu numai la consilierul David Ungnad, ci }i la autorul raportului, care a fost scris ^n atmosfera impus@ de Basta contra lui Mihai, de la care nu s-a putut sustrage }i din care n-a putut ie}i. Nu ^ncape nici o ^ndoial@, a}a cum men]ioneaz@ editorul raportului, Andrei Veress, c@ a fost f@cut „^n grab@, la cererea generalului Basta” (Vs, D, V, 313, nota), con}tient c@ ar putea fi interceptat, fapt pe care ^l men]ioneaz@ mai t$rziu Vasta ^ntr-o scrisoare din 31 dec. c@tre Ungnad, l@ud$ndu-se c@ „nu se va g@si nimic ^mpotriva Domnului meu” }i cere ca s@ fie aduse ^n vileag scrisorile pe care se spune c@ le-ar de]ine Mihai, ^n urma c@rora el este socotit tr@d@tor. %n scrisoarea trimis@ la aceea}i dac@ c@tre Carlo Magna, Basta ^l roag@ s@ cear@ de la Mihai copie dup@ acele scrisori, pentru ca el s@ fie pedepsit dup@ fapte. „Eu nu m@ ^ndoiesc c@ am fost tr@dat de ^nsu}i Ungnad, pentru c@ la ^nceput, c$nd a venit din Alba Iulia la castelul din {imleu, discut$nd cu mine ^n prezen]a Monseniorului Malaspina, mi-a spus c@ acolo ^n ora} se spune c@ am purtat coresponden]@ cu cardinalul... astfel c@ din toate cele spuse mai sus }i din ceea ce ^mi scriu prietenii, nu poate fi altul dec$t el care m-a asasinat. Dac@ nu va face s@ apar@ acele scrisori }i nu va dovedi ceea ce a scris despre mine, eu voi avea resentimentul care trebuie }i ^i scriu chiar }i lui... Cu aceasta pleac@ o scrisoare c@tre domnul voievod, ^n care ^ntre altele am@nunte am scris }i despre scrisori, rug$ndu-l ca av$ndu-le s@ le trimit@ la Maiestatea Sa }i v@ rog din nou pe D-voastr@ s@ binevoi]i a le cere” (Hurm., III/1, 406, XII, 560-561).

. 207 . Raportul ^ncepe cu semnalarea gravit@]ii conflictului creat: „Problema care preocup@ acum }i care este pus@ ^n discu]ie cred c@ este cea mai dificil@ }i mai periculoas@ dintre toate cele ce privesc cre}tin@tatea (unversam Christianorum rempublicam, n.n.), fie c@ lu@m ^n considera]ie circumstan]ele actuale, fie c@ ne g$ndim la consecin]e. De fapt, dac@, pe de o parte, vedem cine ocup@ Transilvania }i dac@ ne g$ndim la nemai^nt$lnita u}ur@tate }i nestatornicie a transilv@nenilor, iar, pe de alt@ parte, consider@m la ce mare pericol este expus@ demnitatea }i stima Maiest@]ii imperiale; }i c$te dezavantaje }i pagube ^n domeniul public, precum }i modul }i scopul pentru care voievodul Mihai dore}te s@ st@p$neasc@ Transilvania; dac@ analiz@m acestea punct cu punct, vom vedea cu siguran]@, a}a cum am spus mai ^nainte, c@, pe c$t este de greu, pe at$t este de periculos s@ faci o judecat@ sigur@ }i s@ te pronun]i asupra chestiunii respective” (Vs, D, IV, 304; DE, 1, 337, 343-344). „De fapt, este de na]iune schismatic, u}uratic, nestatornic }i sperjur”. Pentru a face dovada, aduce declara]iile f@cute de Pancra]iu Sennyei, pe care Mihai l-a asigurat, ^nainte de invazia Transilvaniei, cu jur@minte }i blesteme, c@ toate planurile }i eforturile sale se ^ndreapt@ spre Dun@re, pentru ca dup@ 15 zile s@ fac@ ce }tie toat@ lumea. „{i dincolo de inconstan]a }i superficialitatea sufletului, a ajuns la un asemenea grad de m$ndrie }i de ^ndr@zneal@, c@ are obiceiul s@ spun@ adesea c@ ar vrea ca ^mp@ratul s@ aib@ ^n aceast@ provincie – care zice c@ este a sa – acela}i drept pe care ^l are sultanul.” A cucerit provincia, ca s@ distrug@ neamul Báthore}tilor cu consim]@m$ntul ^mp@ratului }i sultanului }i se simte asigurat }i protejat de ambele p@r]i. %n continuare, raportul se face ecoul p@rerii lui Basta }i a cercurilor antiortodoxe }i ultra-catolice }i ultra-reformate dup@ care Mihai este un fiu de grec, „adic@ un ^nd$rjit adversar }i du}man de moarte al catolicilor..., du}man ereditar, ca s@ spun a}a, al numelui latin” (DE, 1, 345 }i 346). Faptele vor dovedi contrariul. Era o calomnie lansat@ ^mpotriva domnului rom$n, ca s@-l compromit@ ^n fa]a ^mp@ratului, a Papei }i a tuturor conduc@torilor Ligii cre}tine }i a Europei catolice }i protestante.

. 208 . Note bibliografie }i explicarea siglelor

AAR = Analele Academiei Rom$ne, Memoriile Sec]iunii Istorice Ardeleanu, I. = Ardelanu Iónu – Istoria Diecesei Romane Greco-Catolice a Oradei Mari, Gherla, Impr. Aurora, A. Todoranu, 1883 CS = C@l@tori str@ini despre [@rile Rom$ne, sub red. Mariei Holban, vol. I/1969, II. /1970, III/1971 ^n Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti Cr@ciun Ionescu = Cronicarul Szamosközy }i ^nsemn@rile privitoare la rom$ni (1566-1608), Cluj, 1928; men]ionat sub sigla Szamosközy Documente privind Istoria Rom$niei, veacul XVI, ser. B, [ara Rom$neasc@, Acad. R. P. R., 1953 Giurescu, C.C. – I. R. = Istoria rom$nilor, Ed. Funda]iilor Regale, Bucure}ti, 1940 FRT = Fontes rerum Transsylvaniae, 4 vol., Budapest, 1911, sub redac]ia lui Andrei Veress Hurmuzaki, E. de = Documente privitore la Istoria Rom$nilor, Bucure}ti; apare }i sub sigla Hurm. Nilles, Symb (olae) = Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae ad illustrandam Historiam Ecclesiae Orientalis in Terris Coronae Sancti Stephani, Oeniponte (Innsbruck); Tip. Felician Rauch, 1885 PL = Migne, Jean Paul – Patrologia Latina, Paris Pascu, Cercel = Pascu {tefan, Petru Cercel }i [ara Rom$neasc@ la sf$r}itul sec. XVI, Bibl. Instit. de Istorie, XII, Univ. din Cluj, Ed. Cartea Rom$neasc@ – Cluj, Sibiu, 1944 Petru Bod = Historia Hungarorum Ecclesiastica, Lugduni – Batavorum, publ. ^n 4 vol, la Viena, ^ntre 1888-1900 de W.E. Rauwenhoff }i C. Szalay RC = Revista Catolic@, ap@rut@ la Bucure}ti, anul I ^n 1913 S$rbu, Istoria MV = S$rbu Ion – Istoria lui Mihai Viteazul, domnul [@rii Rom$ne}ti, vol. I, Bucure}ti, 1904; vol. II, Bucure}ti, 1907 VD = Veress Andrei – Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti. Acte }i scrisori, Bucure}ti, vol. VI, 1933 . 209 . VN sau VNA – Veress Andrei – Nun]ii Apostolici ^n Ardeal (1592-1600), ^n AAR, Mem. Sec]. Ist., seria III, tom. VIII, Bucure}ti, 1928 VR = Veress Andrei (András) – Relationes Nuntiorum Apostoli- corum in Transilvania missorum a Clemente VIII. 1592-1600, Budapest, 1909

. 210 .

Coresponden]@

P.S. Ioan Ploscariu († 1998) – Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OSBM

. 211 .

. 212 . %nalt Prea Sfin]ite p@rinte Arhiepiscop,

M@ adresez cu acest titlu }tiind c@, ^n virtutea canoanelor ^n vigoare ^n Biserica noastr@, v@ revine dreptul de proedrie, ca seniorul Corului Episcopal }i de]ine]i drepturile de mitropolit al Bisericii Rom$ne Unite, dup@ moartea %.P.S. Dr. Iuliu Hossu. Scrisoarea din 13 iulie a.c. m-a g@sit cu casa r@v@}it@ din cauza repara]iilor, dar cu sufletul lini}tit, ^n ciuda greut@]ilor prin care trec. Scriindu-mi: „Totdeauna te-ai interesat }i ai militat pentru unirea celor dou@ Biserici rom$ne}ti”, a]i atins cea mai sensibil@ coard@ a sufletului meu. Da, %nalt Prea Sfin]ite P@rinte, unirea m-a interesat de copil. Am plecat la liceu ^n Dej din C@}ei, satul meu natal, cu un castru roman ^n hotarele lui }i cu o popula]ie pe atunci deplin omogen@ %n credin]a cre}tin@ „unit@ cu Roma”. Am r@mas foarte nedumerit c$nd, la prima or@ de religie, s-a f@cut separarea elevilor pe confesiuni. Trebuia s@ ne declar@m religiile. Pentru prima dat@ am auzit: greco-catolic, greco-oriental, roman-catolic, reformat, mozaic. La aceste religii apar]ineau colegii. Eu nu }tiam din care fac parte. M-a scos din ^ncurc@tur@ cons@teanul meu, fiu de ^nv@]@tor }i deci fa]@ de mine, fiu de ]@ran, cu orizont mai larg de cuno}tin]e, al c@rui nume ^ncepea cu litera B. El s-a declarat greco-catolic. Mi-am zis: }i eu trebuie s@ fiu greco-catolic. De atunci am ^nceput s@ studiez cauza ^mp@r]irii cre}tinilor ^n diferite confesiuni }i mai ales a rom$nilor. Cercet$nd istoria ^n documentele originale }i ^n interpret@rile false }i tenden]ioase ale istoriografilor confesionali}ti }i privind via]a poporului rom$n ^n trecutul, prezentul }i ^n perspectiva viitorului, am ajuns la concluzia c@ ^mp@r]irea lui ^n dou@ Biserici antagoniste este d@un@toare }i c@ interesele perene ale na]iunii rom$ne au fost }i vor fi totdeauna mai bine slujite de o biseric@ ^n comuniune cu apusul catolic. %mi suna paradoxal }i m@ jena acuza c@ Biserica Greco-Catolic@ este o crea]ie a ungurilor, ca s@ ne dezna]ionalizeze }i a fost ocrotit@ de guvernul austro-ungar ca s@ ^mpart@ pe rom$ni, s@-i domine mai u}or }i c@ guvernul rom$n are tot interesul s@ protejeze biserica dominant@, majorit@]ii poporului rom$n. Noi am fost ortodoc}i p$n@ la 1700, c$nd s-a produs „schisma rom$neasc@”, sau unirea cu . 213 . Roma. Numai ^n]elepciunea poporului rom$n, legat de tradi]ie, ne-a salvat de catolicizare, impus@ de interese str@ine de ]ar@ }i na]iune. %n aceast@ situa]ie, am ^nceput s@ studiez problema originii cre}tinismului nostru, a vicisitudinilor prin care am trecut de la ^ncre}tinare }i p$n@ la marea schism@ din 1054, ca }i ^mprejur@rile ^n care am tr@it dup@ }i ^n care s-a f@cut unirea de la 1700, cu toate consecin]ele ei ^n via]a poporului rom$n. Am ^n]eles atunci c@ rostul Bisericii rom$ne Unite este acela de a fi inelul de leg@tur@ al ^ntregului popor cu Roma, leag@nul nostru de s$nge }i de credin]@ }i c@ este absolut fals@ teza: minoritatea s@ treac@ la majoritate, c@ci bobul de aur este mai valoros dec$t bulg@rul de fier. Am v@zut clar c@ interesele rom$ne}ti at$t ^n interior, c$t }i ^n interior vor fi ^ntotdeauna mai bine slujite de o singur@ Biseric@ ^n comuniune cu Biserica Apusului, }i c@ cei ce men]in }i alimenteaz@ ura }i polemica contra catolicismului }i a conduc@torului s@u, Papa de la Roma, fac o mare gre}eal@ ^mpotriva ]@rii }i a poporului }i servesc interesele str@inilor }i pe adversarii no}tri. Iat@ de ce pe iconi]a de la hirotonire am scris ca un vot }i un scop al existen]ei mele: „Pe cei risipi]i ^i adun@, pe cei r@t@ci]i ^i ^ntoarce }i-i une}te cu Sf$nt@ Catolic@ }i Apostolic@ Biserica Ta” (Liturghia Sf. Vasile). %n decursul studiilor la Roma, am v@zut bine ce a ^nsemnat pentru vecinii }i compatrio]ii no}tri apartenen]a la catolicism, c$t au fost de folositoare pentru poporul rom$n reluarea leg@turilor cu Apusul catolic, p@str$ndu-ne ^n acela}i timp specificul nostru r@s@ritean. La dorin]a superiorilor din Roma, m-am ^ntors acas@ ^n ]inut@ r@s@ritean@ cu ras@ }i cu barb@, ^nc$t, v@z$ndu-m@, un doctor a exclamat: „Bat@-te norocul! Te-ai dus la Roma s@ te faci ortodox!”. %ntr-adev@r, acolo am ^nv@]at s@ fiu ortodox }i catolic ^n acela}i timp. Eu am reu}it s@ unesc ^n sufletul meu ortodoxia }i catolicismul }i s@ apar]in acelei unice Biserici a lui Hristos, Maica }i %nv@]@toarea tuturor popoarelor, iar ^n cele dou@ Biserici rom$ne}ti s@ v@d dou@ surori gemene, sau cum spunea N. Iorga: doua strane ale aceleia}i catedrale a na]iunii rom$ne, menite s@ coboare ^mpreun@ ^n mijlocul poporului la anumite momente ale slujirii ob}te}ti. %n trecutul nostru, poporul rom$n a p@strat leg@tura cu Imperiul Roman, care ne-a dat fiin]a, legea }i credin]a, unul }i acela}i ^n toat@ . 214 . str@lucirea lui, chiar }i atunci c$nd, din punct de vedere administrativ, s-a ^mp@r]it ^n cel de apus }i din R@s@rit, care a devenit bizantin. Prin episcopii de Tomis, ^n frunte cu Teotim }i prin cei de pe malurile Dun@rii, ^n frunte cu Niceta de Remesiana, am unit ^ntr-un singur trup Roma }i Bizan]ul, a}a cum mai t$rziu {tefan cel Mare, atletul lui Hristos, ^n minunatele biserici moldovene armonizeaz@ ^n chip minunat goticul italian cu liniile bizantine, gener$nd capodopere proprii }i unice. A}a cum ^n trecut to]i marii no}tri voievozi au }tiut s@ dep@}easc@ ura greco-slavilor fa]@ de Apus }i s@ aib@ cu papalitatea leg@turi foarte folositoare pentru ]ar@ }i popor, a}a s-ar cuveni ca }i la ora actual@, c$nd „cel mai iubit fiu al poporului rom$n” ^ntre]ine rela]ii cu popoarele de pe toate meridianele globului, s@-l ajut@m s@ vindece rana deschis@ ^n toamna anului 1948, }i de atunci mereu s$nger$nd@. Ar fi bine s@ putem vedea pe to]i ierarhii celor dou@ Biserici ^n comuniune de credin]@, n@dejde }i dragoste cu urma}ul Sf. Petru, ^n care toat@ lumea recunoa}te pe c@petenia fireasc@ a cre}tin@t@]ii, cum spune N. Iorga, s@ slujeasc@ jertf@ ob}teasc@ la acela}i altar al na]iunii rom$ne. M@ bucur@ mult asigurarea pe care a]i primit-o din partea dl. colonel Vasilescu, trimis al M.A.I.-ului, c@ „^n prezent se recunosc meritele Bisericii Greco-Catolice p$n@ la data desfiin]@rii, 1948, }i c@ nici ^n intervalul de timp de atunci p$n@ ^n prezent nu s-a dovedit nepatriotic@”. Aceasta denot@ c@ exist@m }i nu ne-am autodesfiin]at. Convingerea exprimat@ de c@tre unii membri de partid c@ Biserica Greco-catolic@ n-a gre}it niciodat@ cu nimic ^mpotriva poporului rom$n a ajuns p$n@ sus }i nu mai este dec$t un pas p$n@ la abolirea decretului din 1 decembrie 1948, care reglementeaz@ averile unit@]ilor biserice}ti, ^nglobate pe calea }tiut@, ^n ortodoxia anticatolic@ }i antiroman@, dar f@r@ doar }i poate }i antirom$neasc@, chiar dac@ duce campania ^n numele rom$nismului }i a dragostei de patrie, dar nu s-au putut reglementa }i problemele de con}tiin]@ cu toate urm@rile lor. O Biseric@ nu se poate ^nfiin]a printr-un decret, dac@ ea nu exist@ ^n fapt, la fel nu se poate desfiin]a printr-un decret, deci dac@ ea ^nceteaz@ de a exista ^n fapt. Dup@ cum poporul rom$n ^n decursul istoriei sale bimilenare n-a ^ncetat s@ existe chiar }i atunci c$nd cei . 215 . ce-l st@p$neau }i alia]ii lor nu vorbeau de el }i nu-i recuno}teau existen]a, la fel }i Biserica noastr@ dup@ publicarea acelui decret n-a ^ncetat s@ existe }i continu@ s@ tr@iasc@ }i azi. Profetic spunea %.P.S.S. Iuliu Hossu: „Biserica lui Inochentie Micu nu poate pieri dec$t odat@ cu neamul pe care l-a slujit ^n tot decursul existen]ei sale sub toate puterile sale, ea continu@ s@-l slujeasc@ }i azi ^n cea mai neagr@ clandestinitate, a}tept$nd cu r@bdare ziua rea}ez@rii sale din nou pe arena vie]ii publice”. %mi place s@ cred c@ ceea ce a]i desprins din conversa]ia cu interlocutorul, dac@ nu este ^nc@, va deveni ^n cur$nd un fapt real: „Persecu]ia s-a terminat }i acum urmeaz@ faza dialogului”. Noi aici am experimentat pe pielea proprie b@nuiala }i ne^ncrederea c@ am lucra ^mpotriva intereselor statului }i ale guvernului. Eu personal, pe l$ng@ stigmatul de a fi r@mas fidel Bisericii ^n care m-am botezat, mai am un altul }i mai ad$nc imprimat, }i ^n consecin]@ }i mai de reprobat, acela c@ fac parte din ordinul c@lug@resc Sf. Vasile cel Mare, c@ ]in leg@tura cu c@lug@rii din ordin, c@ ne adun@m, cotiz@m }i ne organiz@m (s.n.). S-a f@cut afirma]ia }i s-a pus ^ntrebarea: ce-i cu el? {i cu catolicii }i cu comuni}tii? S-a mai spus c@ sub masca piet@]ii lucrez ^mpotriva ordinii de stat. C$nd am auzit aceste acuze, am z$mbit }i mi-a venit ^n minte principiul de logic@: „Gratis asseritur, gratis negatur” (s.n.). Nu eu trebuie s@-mi dovedesc nevinov@]ia, ci acuzatorii vina. Eu nu am alt@ vin@ dec$t aceea de a fi r@mas fidel ordinului c@lug@resc ctitorit la noi ^n ]ar@ de Inochentie Micu. Pe vatra acestui ordin, s-a pl@m@dit {coala Ardelean@ ^ntr-un moment crucial }i decisiv pentru direc]ia }i destinele poporului rom$n. Iat@ aprecierea, una din multiplele, ce s-a scris: „Un astfel de moment r@spunz@tor ^n fa]a istoriei pentru destinul poporului nostru ^l marcheaz@ {coala Ardelean@, mi}care exemplar@ prin unitatea de aspira]ii }i preocup@ri prin for]a unic@ a sentimentelor }i pasiunilor, remarcabil@ sintez@ catalizatoare a unui program na]ional cu obiective politice }i culturale. Sub stindardul luptei na]ionale cunoa}te cele mai luminate }i ^nfl@c@rate spirite: Micu, {incai, Maior, Budai-Deleanu. Opera lor cl@de}te momentul prin care epoca ^}i define}te caracterul prin excelen]@ patriotic, iar chipurile lor privite ^n perspectiva timpului se dimensioneaz@ p$n@ la propor]iile legendei” (M. Protase, Petru Maior, Bucure}ti, 1973, p. 5). . 216 . Port cu m$ndriei stigmatul c@ am r@mas fidel ordinului }i }colii care„prin ^n@l]imea mesajului vehiculat” a }tiut s@ aleag@ }i s@ identifice „cu mult@ consecven]@, ^n g$ndirea acestei uria}e mi}c@ri, elemente a c@ror finalitate istorico-lingvistic@ }i patriotic@ vor r@m$ne pentru toate genera]iile ce au urmat-o de net@g@duit” („Familia”, nr. 2, febr. 1974, p. 2). %n ciuda oric@ror presiuni }i amenin]@ri, voi r@m$ne, cu ajutorul lui Dumnezeu, p$n@ la moarte fidel acestui ordin, care prin }coala sa a ^ndeplinit cu mult rod lucrarea de instruc]ie catehetic@ a ^ntregului popor, pe care l-a preg@tit pentru botezul na]iunii, prin adunarea de la Alba Iulia din 1918. Actul de unificare din 1948, indiferent de ^mprejur@rile }i instrumentele prin care s-a f@cut, dup@ mine, este liturghia de miruire a ^ntregului popor, care prin exemplul episcopilor, preo]ilor }i credincio}ilor martiri }i m@rturisitori a primit t@ria unic@ ^n istoria Bisericii }i a poporului rom$n de a se afirma ^n fa]a lumii ^ntregi ca popor cre}tin, vrednic de str@bunii s@i daco-romani. Acum trebuie s@ preg@tim liturghia de ^mp@rt@}ire din acela}i potir cu fra]ii }i surorile din Apusul catolic, f@r@ s@ stric@m comuniunea cu R@s@ritul ortodox. Prin aceasta vom deveni ^n lumea de azi inel de leg@tur@ ^ntre Biserici }i Na]iuni. Iat@ de ce }i pentru mine, ca }i pentru orice rom$n, afirma]ia hot@r$t@ c@ „Statul rom$n dore}te o Biseric@ Rom$neasc@ puternic, indiferent cum s-ar numi” este, a}a cum bine a]i subliniat, P@rinte Arhiepiscop, punctul central }i revelator, nu pentru noi, care de mult ^l ^ntrez@ream }i cu dor ^l a}teptam, ci pentru cei ce ^nainte de 1948 }i, mai ales, dup@, timp de 27 de ani prin pres@, conferin]e, de la amvoane }i catedre, pe toate c@ile }i cu toate mijloacele au continuat s@ arunce oprobiul asupra noastr@, crez$nd c@ prin aceasta servesc ]ara, na]iunea }i poporul, dar, ^n realitate, poate f@r@ s@-}i dea seama, m$n@ apa pe moara du}manilor poporului rom$n. Concluzia fireasc@ c@ unificarea din 1948 a e}uat, chiar }i ^n ochii guvernului }i partidului, o putem trage din faptul c@ la ^ndrumarea acestora, din 1973 Biserica Ortodox@ a renun]at la serb@rile proiectate pentru aniversarea unui sfert de veac de la suprimarea Bisericii Rom$ne Unite, de fapt, eu a} spune de la deschiderea celei mai glorioase pagini din istoria Bisericii Rom$ne. A fost un gest de cumin]enie }i ^n]elepciune rom$neasc@ }i dorim s@ urmeze c$t mai cur$nd altele }i mai gr@itoare. Eu socot c@ „persecu]ia s-a terminat” . 217 . de mult, cu toate c@, ici sau colo, preo]i, c@lug@ri }i c@lug@ri]e, mai rar credincio}i, au mai avut parte de anchete }i perchezi]ii domiciliare }i a} spune c@ „faza dialogului” este deja ^nceput@, ea trebuie continuat@ cu %ncredere }i curaj, chiar dac@ „pa}ii sunt mici }i pruden]i”, ea va duce sigur la bun sf$r}it. Pornind de la faptul c@ ierarhia ortodox@ declar@ solemn }i categoric c@ este al@turi de popor }i merge cu poporul, iar cea greco-catolic@ tr@ie}te ^n convingerea c@ serve}te interesele majore }i perene ale poporului, eu am propus ^nt$lniri reciproce }i convorbiri fr@]e}ti. Un ^nceput timid s-a f@cut cu c$]iva ani ^n urm@, dar, din p@cate, nu s-a continuat. Perspectiva unor „eventuale conferin]e ^ntre reprezentan]ii celor dou@ Biserici” de care aminti]i ^n scrisoare este un fapt ^mbucur@tor }i ele vor fi ^n folosul Bisericii }i Patriei. Face]i tot posibilul ca ele s@ se realizeze c$t mai cur$nd, dar, p$n@ atunci, v-a} ruga s@ sta]i de vorb@ doi c$te doi }i preg@ti]i terenul. Speran]a pe care o nutri]i: „s@ se ajung@ la o anulare juridic@ a sentin]elor date ^mpotriva Bisericii noastre” socot c@ trebuie s@ devin@ fapt. %ntr-o conversa]ie avut@ cu %.P.S.S. Iuliu Hossu, privitor la coresponden]a mea personal@ cu P.F. Patriarh Justinian, privitor la a}ezarea„unific@rii” din 1948 pe temelie solid@ }i des@v$r}irea }i prin reconcilierea Bisericii Ortodoxe Rom$ne cu Biserica Catolic@, ^ntre altele mi-a spus: „%nainte de toate anularea decretului din 1948 }i rea}ezarea Bisericii noastre ^n drepturile sale fire}ti, apoi ^mpreun@ cu Patriarhul vom merge la Roma s@ rezolv@m problemele”. Era o pozi]ie demn@, just@, cre}tineasc@ }i rom$neasc@. Dac@ p$n@ ^n prezent nu s-a realizat, ^n cer, al@turi de ceilal]i martiri }i m@rturisitori ai no}tri, }i m@ ^ncumet s@ mai adaug, al@turi de Ilie Iorest, Sava Brancovici, Oprea Micl@u}, Visarion Sarai }i Sofronie de la Cioara, c$ndva adversari ^nfoca]i ai unirii, iar acum dac@ sunt ^n fa]a Prea Sfintei Treimi, sunt f@r@ ^ndoial@ sus]in@torii ei, el mijloce}te pentru realizarea acestui mare deziderat. %n 18 august 1967, c$nd am fost ^n audien]@ la P.F.P. Patriarh, ^ntre altele mi-a declarat: „{tii c@ Papa mi-a f@cut cadou Columna mie }i eu am f@cut-o cadou Guvernului? Dar nu se poate publica nici scrisoarea Papei c@tre mine }i nici r@spunsul pe care eu l-am dat papei”. Pe l$ng@ ^ncrederea acordat@, declara]ia mi-a r@spuns la ^ntrebarea ce mi-o pusesem: Cum ne vine Columna ^n ]ar@? {tiam . 218 . de la Roma ^mprejur@rile ^n care a fost f@cut@, finan]area }i scopul pentru care s-a f@cut. Diploma]ia vatican@, p@str$nd t@cerea, a }tiut s@ fac@ un act de importan]@ istoric@ pentru poporul rom$n }i pentru Biserica noastr@, ^n special. Din surs@ sigur@ }tiu c@ ini]iativa aducerii ^n ]ar@ a Columnei a pornit de la Partid. {i aceasta este un mare act patriotic, vrednic de toat@ considera]ia }i lauda. Vizita Dl. Gh. Maurer la Papa }i apoi a conduc@torului statului nostru, cu schimbul de daruri, nu s-a f@cut f@r@ consultarea }i contribu]ia P.F.P. Patriarh Justinian. Bustul ^mp@ratului Traian trimis de Pap@ poporului rom$n prin conduc@torul s@u este o completare la Columna care pe soclul original nu-l mai are pe ^mp@rat, ci pe Verhovnicul Apostolilor, Petru, }i prin aceasta cu nimic nu se diminueaz@ leg@tura cu „Cathedra Petri”, ci, din contr@, o ^nt@re}te }i o a}eaz@ pe f@ga}uri trainice. Ca bazilitan, regret enorm de mult c@ cealalt@ ini]iativ@, aducerea ^n ]ar@ a osemintelor lui Inochentie Micu, pentru a fi a}ezate ^n Panteonul b@rba]ilor ilu}tri de pe C$mpia Libert@]ii de la Blaj sau ^n Catedrala de la Blaj, cum a fost dorin]a episcopului martir, a fost ^mpiedicat@ de unele calcule ale coloniei rom$ne din Roma, care, ^mpotriva vederilor papei, s-a f@cut p@str@toarea }i p@zitoarea moa}telor. De c$te ori trec prin fa]a Universit@]ii din Cluj-Napoca, m@ simt ^n@l]at suflete}te }i un g$nd ales de recuno}tin]@ }i admira]ie se ^nalt@ c@tre cei ce au a}ezat acolo, ^n ace}ti ani, pe cei trei corifei ai {colii Ardelene, care gr@iesc genera]iilor de studen]i despre crezul lor, care este }i crezul meu }i al ^ntregului popor. %mi place s@ cred c@ se deschid perspective bune ca dorin]a formulat@ de P.F.S. Justinian ^n audien]a men]ionat@ s@ devin@ fapt@. Ar@t$ndu-i c@ at$ta vreme c$t mai sunt episcopi, preo]i }i credincio}i care n-au aderat la unificare, ci a}teapt@ libertatea Bisericii suprimate, nu se poate spune c@ re^ntregirea Bisericii str@mo}e}ti este f@cut@, iar P.F. Sa nu este de drept }i de fapt Patriarhul tuturor rom$nilor. Drept r@spuns P.F. Sa }i-a ^ntins m$na schi]$nd un gest larg }i de perspectiv@, spun$nd: „Ave]i r@bdare! Eu nu spun c@ unirea e aproape, dar nici departe nu e. Acum vine Atenagora aici, pe urm@ va merge la Roma. Vom merge }i noi }i vom face unirea, l@s$nd pe seama teologilor }i a canoni}tilor s@ rezolve problemele. Cum }i-au b@tut capul s@ fac@ schisma ^n Biseric@, acum s@-}i bat@ capul s-o rezolve”.

. 219 . Acest lucru se }tie }i la Roma, }i nu l-a uitat nici P.F. Sa, c@ci, din c$nd ^n c$nd, i l-am adus aminte. E adev@rat c@ peste doi ani mai sceptic }i mai ne^ncrez@tor, mi-a spus: „Coresponden]a pe care mi-o trimi]i o p@strez ^n dosarul meu personal. Nu o aduc ^n dezbatere sinodal@, deoarece ar putea da na}tere la interpret@ri }i ar putea crea greut@]i }i situa]ii delicate. Unirea este un deziderat al tuturor Bisericilor cre}tine. Noi continu@m s@ lucr@m pentru ea. Eu ^ns@ sunt deja b@tr$n }i nu voi ajunge s@ o v@d”. Eu am intervenit: „Preafericite! Trebuie s@ se realizeze dorin]a P.F. Patriarh Atenagora, cu a c@rui ac]iune v@ solidariza]i, }i totodat@ profe]ia pe care a formulat-o, cum se spune, ^n Sinod, cu ocazia vizitei din 1967. Dup@ ce a ascultat spusele grele, ridicate de fanatismul unor teologi }i sinodali, ^n calea dialogului cu catolicii, a declarat: „%n ciuda greut@]ilor care stau ^n calea unirii, ea se va face, fiindc@ este lucrarea Duhului Sf$nt, prin oamenii lui Dumnezeu. Eu sunt prea b@tr$n }i nu voi ajunge s@ o v@d”. C@ut$nd apoi spre P.F. Voastr@ a continuat: „P.F. Ta e}ti mai t$n@r, o vei vedea }i o vei face!”. V@ spun }i eu: „%ndr@zni]i, Preafericite! Nu l@sa]i lucrurile din m$n@. E nevoie de pu]in@ ini]iativ@ }i curaj. Noi nu trebuie s@ fim coada mi}c@rii ecumenice, ci ^n fruntea ei, mai ales ^n raporturile cu romano-catolicii. Interese de stat }i biserice}ti ne oblig@ la aceasta, iar latinitatea noastr@ }i ortodoxia ne ajut@. P.F. Voastr@ de at$tea ori }i ^n at$tea ^mprejur@ri a]i dat dovad@ de mult@ ini]iativ@ }i curaj. O ^nt$lnire cu Papa Paul al VI-lea ar deschide o cale sigur@ }i expeditiv@ pentru rezolvarea problemelor ^nc$lcite. Iar, dac@ situa]ia interna]ional@ pare nefavorabil@, s@ avem ^ncredere ^n harul domnului. C$nd vrea Dumnezeu se ^nvinge r$nduiala firii, spune c$ntarea noastr@ liturgic@”. – „S@ ne rug@m }i s@ medit@m!”, a completat P.F. Sa. Dac@ p$n@ ^n prezent ideea n-a putut fi realizat@, ea n-a fost abandonat@ }i respins@ nici de patriarh, nici de sinodali }i nici de conduc@torii ]@rii. Dovada o face scrisoarea anexat@, adresat@ P.F. Patriarh ^n 21 februarie 1971 pe care am expediat-o ^n copie }i P@r. M. Cline] din Milano. De la el a primit r@spunsul pe care-l anexez. Lucrul nu s-a oprit aici. F@r@ consim]@m$ntul meu, c@ci n-am fost ^ntrebat, scrisoarea a fost publicat@ ^n Revista „Oriente Cristiano” din Palermo. %n vizita f@cut@ ^n ]ar@ ^n luna iulie 1971 ca ^nso]itor al cardinalului Carpino, P@r. Cline] a adus revista }i a predat-o la Mitropolie ^n Timi}oara, la Patriarhie }i la Mitropolia din Sibiu. %nainte de ce ar fi . 220 . sosit la Cluj-Napoca, am fost tras la r@spundere de organele politice locale pentru scrisoare }i trimis din localitate, ca s@ nu-i ^nt$lnesc pe vizitatori. Alte urm@ri n-a avut dec$t observa]ia: nu trebuia trimis@. R@u a f@cut c@ a publicat-o. Trebuie s@ recunoa}tem c@ vizita patriarhului la Cluj }i la Oradea, ^nso]it de mitropolitul Mladin, cu ocazia sfin]irii bisericii din Rozalvea, jude]ul Maramure}, ^n luna august 1971, a dat ocazie la unele afirma]ii lipsite de dragoste }i cu totul eronate din punct de vedere istoric }i, pe deasupra, ^n flagrant@ contradic]ie cu spiritul ecumenic }i cu politica statului nostru. %ntre altele s-a spus: „Pece]ile leg@turilor cu Roma s-au rupt pentru vecie }i cine se uit@ ^napoi se va preface ^n st$lp de sare”. Au st$rnit nedumerire }i uimire. N-au speriat pe nimeni }i n-au convertit pe nimeni. Au ^nveninat, ^n schimb, sufletele care ^ncepuser@ s@ se apropie }i au tulburat atmosfera senin@ necesar@ pentru un dialog eficace. %mi place s@ cred c@ viziunea clar@ a oamenilor no}tri politici va pune cap@t pentru totdeauna afirma]iilor de genul acesta ^n situa]ii similare }i se va ^ns@n@to}i climatul ecumenic ^n ]ar@, elimin$ndu-se din presa Patriarhiei Rom$ne articolele pline de venin la adresa catolicismului }i a Vaticanului, pentru care nu g@sesc alt@ justificare dec$t cuv$ntul Domnului Isus: „M-au ur$t ^n zadar”. Un efort colectiv trebuie depus sub c@l@uza ierarhilor celor dou@ Biserici }i a guvernului ca prejudec@]ile s@ se ^nl@ture, sufletele s@ se apropie, inimile s@ se ^nc@lzeasc@ ^ntr-un dialog constructiv, care s@ se desf@}oare }i cu diploma]ia Vaticanului, ^n vederea preciz@rii condi]iilor intercomuniunii menite s@ duc@ la deplina ^nfr@]ire a fiilor celor dou@ Biserici rom$ne}ti. Orice pas }i orice efort spre rezolvarea acestui deziderat cre}tinesc }i rom$nesc se ^nscrie ^n }irul actelor de dreptate, de dragoste }i de cumin]enie. Dac@ ^n Polonia Biserica Greco-Catolic@ s-a salvat prin aderarea la Biserica Romano-Catolic@, ^n Ungaria, Bulgaria }i Jugoslavia a r@mas neatins@ ^n drepturile ei, iar ^n Cehoslovacia, de}i suprimat@, a fost reabilitat@, la noi reabilitarea ei trebuie s@ genereze reconcilierea Ortodoxiei cu Catolicismul. Suferin]ele noastre ^n felul acesta ar fi bogat r@spl@tite. A} fi recunosc@tor %nalt Prea Sfin]ite P@rinte, dac@ mi-a]i face cunoscute punctele vitale „indiscutabile, precum }i cele negociabile”, . 221 . pe care le ve]i prezenta ^n memoriul preconizat. P@rerea mea modest@ este c@ acest memoriu ar trebui s@ fie oglindirea complet@ a p@rerilor ^ntregului nostru episcopat, }i cas@ avem garan]ia c@ nu este numai un sondaj de circumstan]@, pentru lini}tirea celor ce ar vedea ^n el un fel de privi care pentru a ne dezveli, ca s@ fim mai bine lovi]i, ar trebui s@ fie prezentat direct Conduc@torului Statului, singur ^n drept s@ cunoasc@ }i s@ rezolve, cu ajutorul organelor competente, aceast@ problem@ major@. %n a}teptarea momentului crucial ^n via]a poporului rom$n cu urm@ri perene pentru Patrie }i cu un ecou mondial, continuu s@ implor de la P@rintele luminilor mult har }i mult@ lumin@ pentru to]i cei chema]i la ^nf@ptuirea lui. Ar fi bine s@ fie mobilizate pentru rug@ciune toate sufletele credincioase. Dup@ care, plecat la s@rutarea dreptei }i cer$nd binecuv$ntare arhiereasc@, r@m$n devotat }i supus ^n Hristos,

Augustin Prundu} Cluj-Napoca, 23 iulie 1975

Prea Fericirii Sale Prea Fericitului P@rinte Justinian Patriarhul Rom$niei Bucure}ti

Prea Fericite P@rinte Patriarh,

%n aceast@ duminic@, premerg@toare zilei de 22 februarie a anului 1971, c$nd Prea Fericirea Voastr@ ^mpline}te venerabila v$rst@ de }aptezeci de ani, ^n toate bisericile s-a ^n@l]at rug@ c@tre P@rintele ceresc, implor$nd pentru P@rintele }i %nt$ist@t@torul Bisericii Ortodoxe Rom$ne}ti s@n@tate, lumin@, t@rie }i putere ^ntru lungimea zilei pentru fericit@ c$rmuire. Cunosc@tori buni }i cercet@tori asidui vor scoate la lumin@ marile ^nf@ptuiri din decursul celor peste dou@ decenii de p@storire – ^ntre care ^n chip deosebit se men]ioneaz@ „Re^ntregirea Bisericii str@mo}e}ti din Transilvania”.

. 222 . %n aceast@ aniversare }i eu smeritul ieromonah, ca unul ce am fericirea }i povara s@ fac parte din aceea}i Biseric@ str@mo}easc@, dar nu ^n vr@jm@}ie, ci ^n comuniune cu Biserica Romei, m@ asociez cu toat@ inima la marea rug@ general@ }i poate cu pu]ini mai adaug la aceasta }i ruga personal@, implor$nd din nou, }i cu mai mult@ os$rdie, bel}ug de har }i lumin@ spre a putea deschide por]ile acum ^nchise }i de o parte }i de alta, pentru ^nceperea unui dialog spre reconcilierea Ortodoxiei cu catolicismul, ^mplinind prin aceasta un destin h@r@zit de providen]@ poporului rom$n. Prin ^n]elepciune }i dib@cia Conduc@torilor de Stat, pe plan politic }i cultural, ]ara noastr@ joac@ cu tot mai multe convingere }i cu mai mare r@sunet mondial rolul de mediere }i ^mp@ciuire. Constat$nd aceasta cu mare bucurie, nu po]i s@ nu dore}ti ca acela}i rol de unificare spiritual@ }i religioas@ s@-l aib@ Biserica Rom$n@ ^n actuala conjunctur@ a ecumenismului care angajeaz@ pe orice cre}tin con}tient de chemarea sa. Noi, rom$nii, ca popor, ^nc@ de la leag@n cre}tini, am p@strat leg@tura cu Imperiul glorios care ne-a dat na}tere unul }i acela}i, desp@r]it din punct de vedere administrativ ^n lumea r@s@ritean@ }i lumea apusean@, dar unul }i nedesp@r]it ^n toat@ grandoarea }i str@lucirea sa. Noi, prin ob$r}ia }i prin credin]a noastr@, am unit ^ntr-un singur trup }i suflet Roma }i Bizan]ul, ^ntre care pe atunci nu era du}m@nie, ci dragoste, pace }i armonie. Legea noastr@ str@mo}easc@, la care fiecare rom$n adev@rat ]inea ca la lumina ochilor, cu toat@ convingerea sufletului, cu toat@ c@ldura inimii }i cu toat@ dragostea fierbinte fa]@ de Hristos }i fa]@ de Na]iune, este o lege a noastr@, lege de sintez@ a elementelor esen]iale din legea r@s@ritean@ }i din legea apusean@ }i tocmai de aceea de o valoare ecumenic@ unic@. „F@r@ ^ndoial@ – spunea ^ntr-un moment de cump@n@ Nicolae Iorga – legea rom$neasc@ este o lege r@s@ritean@, dar lege r@s@ritean@ f@r@ du}m@nie dogmatic@ fa]@ de legea apusean@ ^n care noi nu intram, pentru c@ legea apusean@ n-am f@cut-o noi, pe c$nd legea r@s@ritean@, a}a cum este la noi, noi am f@cut-o. Lege de mister, lege de entuziasm, lege de jertf@ }i ^n acela}i timp lege de mare con}tiin]@. sinteza rom$neasc@ este f@cut@ din aceasta”. (Concep]ia rom$neasc@ a ortodoxiei, conferin]@ ]int@ la Societatea Femeilor Ortodoxe, Editura Rom$nia, p. 9, 11.) Aceasta este legea . 223 . transmis@ nou@ de Sava Gotul, Nechita Romanul, Vretanion, Teotim }i Valentinian de Tomis, al@turi de Amilian din Durostorum, Victorin de Poetavio, Dionisie cel Mic, Casian Romanul, Niceta din Remesiana, Ursus din Abritus }i ceilal]i martiri }i ierarhi. Ura, du}m@nia, prejudec@]ile }i antipatia fa]@ de apusul catolic este un virus inoculat ^n sufletul unora de str@ini }i altereaz@ s@n@tatea }i frumuse]ea sufletului rom$nesc }i chiar ortodoxia ^ns@}i. R@sfoind filele trecutului de glorie }i lumin@ al na]iunii rom$ne, de la As@ne}ti, Basarabi, Mu}atini, la personalit@]i mondiale ca {tefan cel Mare, Mihai Viteazul, la Matei Basarab }i Constantin Br$ncoveanu }i p$n@ la b@rba]ii de seam@ ai na]iunii, constat@m c@ to]i au avut str$nse leg@turi }i rodnice cu urma}ii ^n Scaunul Sf. Apostol Petru, de}i eram sub obl@duirea Constantinopolului. Merg$nd cu g$ndul la prima ^nt$lnire cu Prea fericirea Voastr@, prilejuit@ de festivit@]ile de la Curtea de Arge}, poposesc cu cercet@rii la lucidul moralizator }i profund g$nditor Neagoe Basarab, care, prin marele s@u „monument de literatur@, politic@, filozofie }i elocven]@” a ^nv@]@turilor c@tre fiul s@u Theodosie, de cur$nd puse ^n circula]ie, ne gr@ie}te nou@ tuturor }i na]iunii ^ntregi at$t de luminat. El, care ^n 1517, prin t$rnosirea m@n@stirii, a pus ^n uimire ^ntreg R@s@ritul }i ^n mi}care ^ntreg Atosul, ne gr@ie}te }i mai conving@tor prin gestul s@u de mare diplomat pe care ^l face peste doi ani, c$nd, ^mpreun@ cu viitorul s@u ginere, {tef@ni]@ al Moldovei, cere Papei Leo al X-lea, protectorul lui Michelangelo, s@-i considere pe ei, pe urma}ii lor }i pe to]i supu}ii lor „lega]i prin alian]@ perpetu@ cu el, cu scaunul s@u }i cu Biserica Roman@”. %n 2 iunie Papa le ^ndepline}te dorin]ele }i promisiunile }i le accept@ ofertele, pentru c@, ^n schimb, le scrie papa: „Noi v@ promitem }i ne oblig@m ca ^n orice pact sau conven]iune care s-ar ^ncheia ^ntre Noi }i acest Scaun cu st@p$nitorul turcilor, pe voi s@ v@ includem ca pe adev@ra]i confedera]ia }i p@rta}i. Pentru a c@ror observare ne oblig@m cu adev@rat at$t Noi, c$t }i urma}ii no}tri Pontifi Romani, Scaunul Apostolic }i Biserica Roman@, precum }i toate averile aceluia}i Scaun }i aceleia}i Biserici” (Hurmuzachi, Documente, vol. II/2, pp. 307-309). %n leg@tur@ cu proiectata vizit@ a Conduc@torului nostru de Stat ^n Italia, din protocolul c@reia nu poate lipsi, f@r@ p@gubirea na]iunii, vizita la Papa Paul al VI-lea, un episcop dintre cei nerecunoscu]i, . 224 . dar totu}i bine cunoscu]i, ^mi scrie: „C$t de folositoare ar fi pentru ]ara noastr@ o astfel de vizit@ }i ce dovad@ de independen]@ politic@ pentru opinia public@ interna]ional@! Dar c$t este aceasta de greu de realizat, f@r@ libertatea Bisericii Greco-Catolice! Ori de c$te ori se vor ^ncerca contacte, fie din partea Statului rom$n, fie din partea Bisericii Ortodoxe Rom$ne, cu Biserica catolic@ }i cu Vaticanul, totdeauna va fi prezent@ ^n mintea fiec@reia din p@r]i aceast@ Biseric@, ca un obstacol, chiar dac@ din motive de oportunitate nu s-ar vorbi despre ea. Men]inerea suprim@rii ei este un act anticatolic }i nimeni nu mai crede afirmarea ieftin@ }i gratuit@ c@ Biserica Greco-Catolic@ s-a autodesfiin]at, sau cealalt@ afirma]ie, c@ prin revenirea uni]ilor la Biserica Ortodox@ – respectiv, ^nglobarea lor for]at@ – ^n Rom$nia ecumenismul s-a anticipat. Din parte-mi, c$nd v@d aceast@ situa]ie, nu pot face ceva mai bun dec$t s@ rog pe Maica Domnului }i Maica Bisericii s@ ^nduplece pe Fiul S@u s@ fac@ ca Prea Fericirea Voastr@ cu Ierarhii Bisericii Rom$ne din ambele strane – de}i una oficial suprimat@ }i redus@ la t@cere – s@ coboare ^n mijlocul poporului rom$n }i ^mpreun@ cu Conducerea de Stat s@ g@seasc@ calea cea mai bun@ }i mai rapid@ pentru o reconciliere cu Scaunul Apostolic al Romei, pentru ca s@ fie scos spinul din trupul Na]iunii Rom$ne }i rana s@ se vindece deplin, iar fra]ii s@ fie nu numai ^n vorb@, ci }i ^n fapt@ adev@ra]i fra]i buni. Aceasta ne este chemarea ca noi prin tr@s@tura noastr@ de latini }i ortodoc}i s@ ^mp@c@m ^n fiin]a noastr@ cre}tinismul de pretutindeni, devenind, ^n acela}i timp, ortodoc}i }i catolici, a}a cum %n esen]a ei nealterat@ este legea noastr@ str@mo}easc@. Popor de echilibru, poporul rom$n are misiunea ca ^n virtutea „pecetei darul Sf$ntului Duh”, grefat@ pe „sigiliul Romei str@bune”, s@ devin@ puntea de leg@tur@ ^ntre Occident, cu cre}tinismul s@u umanist, activ }i variat }i Orientul, cu cre}tinismul s@u ad$nc, mistic }i ^nfocat }i, prin aceasta, un puternic focar de pace }i progres ^n lumea amenin]at@ de catastrofa r@zboiului atomic. Acest lucru mare, urgent }i at$t de necesar Patriei, Cre}tin@t@]ii }i Omenirii ^l cere, Prea Fericite P@rinte, Dumnezeu, ^l dore}te Biserica, ^l impune Na]iunea }i ^l va prosl@vi cre}tin@tatea }i lumea ^ntreag@.

. 225 . %n acest g$nd, a} dori ca s@ fiu ^n}tiin]at c$nd pot s@ vorbesc mai pe larg Prea Fericirii Voastre }i s@ primesc binecuv$ntarea }i personal s@ m@ plec la s@rutarea Sfin]itei Drepte. Devotat ^n Hristos,

ierom. S.A. Prundu} Cluj, 22 februarie 1971

Universitatea catolic@ Del Sacro cuore Milano – Lorgo A. Camelli, 1

Milano, 3 mai 1971

Prea iubite }i stimate confrate ^n Hristos,

Scriu aceast@ scrisoare cu mare emo]ie dup@ at$ta vreme de silen]iu, totu}i nu am uitat, ^n special ^n rug@ciunile mele pe dragul nostru frate ^n Hristos, P. Augustin. Multe au trecut }i s-au ^nt$mplat de c$nd ne-am ^nt$lnit la Cluj. Multe, bune }i rele, cum spune poporul ^n ^n]elepciunea sa, totu}i cred c@ trebuie s@ sper@m }i cu ajutorul Domnului tot ^nainte pentru binele sufletelor }i al Bisericii, ne este datoria sf$nt@ preo]easc@. Pro memoriul ce l-am primit de la Dumneata, transmis cu ocazia ^mplinirii a 70 de ani, Prea Fericitului P. Patriarh, l-am tradus ^n limba italian@ }i trimis cu oarecare urgen]@ Secretariei de stat a Vaticanului. Cred c@ am f@cut bine }i ^n momentul de fa]@ este absolut necesar s@ se }tie c@ Sfin]ia Ta lucreaz@ numai pentru bine Bisericii }i a Neamului rom$nesc. Avem aici, ^n special la Roma, cum mul]i care nu ne ^n]eleg, ori mai bine ne ^n]eleg a}a vor ei!, c$te dificult@]i, fie din partea Prea Sfin]itului V. Cristea, fie din partea anumitor fra]i de Curie. „Pazienza”, cum spun italienii! E a}a de complicat@ }i cu c$t timpul }i schimbat@, ba chiar aproape mereu ^n schimbare! C$te dificult@]i, iubite P@rinte Augustin! %ns@ cred, totu}i, c@ nu trebuie s@ ne pierdem curajul }i tot ^nainte cui ajutorul Domnului }i a Prea Curatei Fecioare. Opera ce Dumneata o dezvol]i cu at$ta r$vn@ e pe o cale bun@ }i absolut necesar s@ fie dus@ p$n@ la sf$r}it. Din partea . 226 . mea, drag@ P@rinte Augustin, ai tot sprijinul fr@]esc }i, dac@ cumva e nevoie s@ transmi]i c$teodat@ vreun promemoriu aici la Roma, eu ^]i sunt la dispozi]ie cu tot ajutorul de care ai nevoie. Cezar e pe calea sf$r}irii studiilor }i ca discuta teza c$t de cur$nd. Alt lucru foarte bun, Cezar e un t$n@r tare sincer }i bun, ne iube}te mult, e plin de dragoste cre}tineasc@ }i a}a de preg@tit spiritualice}te. Va fi pentru noi ^ntotdeauna un mare prieten }i frate. Din partea familiei Alzati, at$tea ur@ri de bine }i s@n@tate! mul]umesc prea iubite P@rinte, pentru c@r]ile trimise }i at$t de importante. Din partea mea prime}te, iubite confrate, ^mbr@]i}area mea fr@]easc@ }i ur@ri e bine ^n Domnul. Cu toat@ dragostea ^n Isus,

ss. P. Mircea Cline]

P.S. %n colet, separat, am trimis o bro}ur@ a Episcopatului italian }i cartea de rug@ciuni tip@rit@ la Roma.

P@r. Augustin Prundu} str. Gheorghe Laz@r 20 3400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 23 iulie a.c., cu o oarecare nedumerire, la ^nceput: c$nd am deschis-o am v@zut dou@ titluri: primul: „%nalt Prea Sfin]ite”, iar al doilea „Preafericite”, f@r@ semn@tur@. Mi-am zis: P@r. Prundu} ^mi trimite dou@ copii de pe scrisori ce le-a trimis, prima Episcopului de la Cluj (care, din c$te am auzit, e Arhiepiscop), iar a doua Patriarhului, regret c@ nu mi-a scris }i mie! Documentele acestea le voi citi mai t$rziu. Seara, c$nd le-am reluat, spre uluirea mea, eu eram deja Arhiepiscop; eu, care am refuzat orice demnitate ^n Biseric@, afar@ de munc@ }i suferin]@. M-a mirat faptul c@ te-ai dedat la aceste titluri pe care eu le detest profund. %n vechime, episcopul se semna „peccator”. Acuma este sf$nt, ^nalt }i pre ^nalt, uzurp$nd }i titlurile lui Dumnezeu. %n tot cazul, rom$nul spune: Ce-i „prea” nu-i s@n@tos! %n prezent (}i aceasta provizoriu, p$n@ la libertatea . 227 . Bisericii) eu sunt cel mai mic }i cel din urm@ ^n ierarhie. Titlurile ^nalte duc, pe de o parte, la servilism, iar, pe alta, la trufie. C$nd vei dori s@-mi faci bucurie, s@ cau]i pe cele mai simple }i apropiate. Deci cu mirare am constatat c@ hiperbolica titulatur@ m@ prive}te pe mine. Trec$nd peste acest spin, am citit cu bucurie r$ndurile ce mi le-ai scris }i pentru o clip@ m-au chiar entuziasmat. Dar omul trebuie s@ pung@ ra]iunea ^naintea sentimentelor. F@r@ fapte precise, toate sunt simple vorbe, care trebuie primite cu generozitate, dar }i cu rezerve. Timp de 27 de ani ^n care nu mi s-a dat s@ auzim o vorb@ prieteneasc@ }i de pre]uire, ne-a r@nit ^n subcon}tient, ^nc$t, atunci c$nd auzim de „unificare”, pentru noi este identic cu: securitate, temni]@, Biserica Ortodox@! %n memoriile mele am cerut s@ creeze un climat de destindere, pentru a ne „depresuriza”! Este normal c@ atunci c$nd Dl colonel Vasilescu mi-a spus ceea ce ]i-am comunicat, m-a bucurat ca primul semn de destindere. Am regretat ^ns@ c@ acesta trebuie s@ vin@ de la puterea civil@, }i nu de la Biserica Ortodox@. %mi scrii c@ faza acesta nou@ (dac@ ^ntr-adev@r exist@) „trebuie continuar@ cu ^ncredere }i curaj”. De curaj nu ducem lips@, ^ns@ trebuie s@ m@rturisesc sincer c@ de ^ncredere avem mare nevoie. Suntem tocmai ^ntr-o criz@ de ^ncredere. Desigur c@ pentru a reveni la ^ncredere, nu e nevoie de al]i 27 de ani de dovezi contare. Dar totu}i este necesar s@ existe probe concludente c@ s-a schimbat ceva substan]ial, pentru ca permanenta noastr@ dezam@gire s@ se transforme ^n ^ncredere. M@ rog lui Dumnezeu s@ vindece r@nile }i s@ ^ns@n@to}easc@ atmosfera at$ta timp otr@vit@. Renun]area la serb@rile de aniversarea a 25 de ani de la „unificare” poate fi un semn din partea Conducerii de Stat, dar nici un indiciu din partea Bisericii Ortodoxe. Faptul c@ ierarhia ortodox@ declar@ c@ este al@turea de popor, nu ^nseamn@ c@ trebuie luat@ de real@. {i {aguna, }i Miron Rom$nul }i Mangra spuneau c@ sunt al@turea de popor, c$nd lucrau pentru monarhia austro-ungar@! Chiar dac@ ar lucra }i ^n prezent, pentru o unire religioas@ trebuie ceva deosebit. Noi vedem clar c@ trebuie s@ ne schimb@m atitudinea fa]@ de Biserica Ortodox@, pentru a ajunge la o ^n]elegere. Dar pentru aceast@ schimbare trebuie s@ avem motive. Eu personal sunt convins c@ acesta este drumul, dar nu sunt convins c@ momentul este aproape }i persoanele sunt

. 228 . cele voite de Dumnezeu, f@r@ care, un astfel de act n-ar fi dec$t o lucrare inutil@. Am citit ^ntr-o revist@, Biserica Ortodox@, c@ M. Cline] este Arhimandrit, presupun al Bisericii Ortodoxe, la Milano. Faptul c@ este ^n dezacord cu ierarhia este un semn v@dit de schism@. A}a se }i define}te schisma, ruperea cu ierarhia. Aceasta poate fi o foarte inteligen]@ politic@, dar nu o lucrare binecuv$ntat@ }i de har. La cel ce m-a ^ntrebat dac@ a trecut la BOR, i-am r@spuns c@ nu }tiu, dar c@ m@ voi informa. Biserica noastr@ exist@, }i are ierarhie, ^n ]ar@ necunoscut@, dar cunoscut@ ^n str@in@tate }i cunoscut@ }i recunoscut@. M-a} bucura dac@ mi-ai da o informa]ie precis@ despre acest caz. %n n@dejdea c@ ceasul istoriei, hot@r$t de Dumnezeu, este aproape }i va bate }i pentru noi precis, hot@r$t }i clar, te ^mbr@]i}ez cu toat@ prietenia ^n Domnul,

I. Ploscaru Lugoj, la 3 august 1975

Cluj-Napoca, 12 august 1975

Iubite P@rinte Episcop,

Ca bucuria s@ nu fie umbrit@ }i pentru a se evita, cum dore}ti, orice ur@ de „servilism” }i de„trufie”, m@ adresez ^n acest fel, f@r@ ca prin aceasta s@ se schimbe situa]ia de drept. Scrisoarea din 3 august mi-a adus bucurie mai mare ca oricare alta prin con]inutul ei plin de n@dejde. E adev@rat c@ „primul semn de destindere” cuvine „de la puterea civil@, }i nu de la Biserica Ortodox@”, dar faptul c@ el vine ^n cele din urm@ trebuie s@ ne bucure. Nu este str@in@ }i ^n afara lui nici biserica Ortodox@, ci, din contr@, prin sufletele de bun@ credin]@, este ^n interiorul lui. Afirm@ cu mult@ t@rie }i m$ndrie c@ a stat }i st@ mereu ^n slujba statului }i a Poporului Rom$n }i atunci cred c@ va face tot ce-i cere Statul }i Poporul Rom$n. Dac@ aceasta vrea s@ fie punte de leg@tur@ }i unire ^ntre Bisericile dezbinate ^l va duce pe aceast@ cale cu toat@ inima }i cu mare entuziasm, devotament }i bucurie, convins@ c@ ^}i ^mpline}te menirea. Nu trebuie s@ fim prea exigen]i . 229 . cu ierarhia, nici cu preo]ii }i credincio}ii, }i s@ le cerem mai mult dec$t pot da, c$nd }i cum nu pot da. Ura, du}m@nia, prejudec@]ile }i ne^ncrederea ^nr@d@cinat@ de veacuri nu pot fi dezr@d@cinate u}or }i dintr-odat@. Numai dovezile „extraordinare de dragoste” o vor face. {i acestea sunt }i trebuie ^nmul]ite, ridic$ndu-ne la eroismul P@rin]ilor no}tri. s@ tragem cu buretele peste durerile }i ne^n]elegerile trecutului, dragostea s@ ^nsenineze atmosfera }i virtu]ile s@ o parfumeze }i cu binele s@ biruim r@ul ce ne ^mpresoar@. E foarte greu, dar necesar s@ ne schimb@m mentalitatea }i s@ ^nl@tur@m limbajul de critic@ }i repro}, care a devenit a doua natur@ }i s@ urm@m exemplul Domnului, care pentru a repara ^ndoita lep@dare a lui Petru, nu-i aminte}te gre}eala, ci ^i cere ^ntreit@ m@rturisire de dragoste }i at$ta a fost de ajuns ca s@ se ^ntristeze, amintindu-}i de gre}eal@ }i s@ ^nt@reasc@ apoi vorba cu jertfa vie]ii. M-au bucurat mult cuvintele: „Noi vedem clar c@ trebuie s@ ne schimb@m atitudinea fa]@ de Biserica Ortodox@, pentru a ajunge la o ^n]elegere”. M-au ^ntristat cele ce urmeaz@: „Dar pentru aceast@ schimbare trebuie s@ avem motive. Eu personal sunt convins c@ acesta este drumul, dar nu sunt convins c@ momentul este aproape }i persoanele sunt cele voite de Dumnezeu, f@r@ care, un astfel de act n-ar fi dec$t o lucrare inutil@”. Eu cred c@ nu trebuie s@ leg@m schimbarea noastr@ de schimbarea lor }i s@ le cerem s@ ias@ ^n ^nt$mpinarea noastr@. S@ nu st@m lini}ti]i pe soclul nostru a}tept$ndu-i s@ vin@ la noi, „asta nu se va ^nt$mpla niciodat@”, ne avertizeaz@ l@murit Maica Bisericii }i Maica Durerii, ci noi trebuie s@ cobor$m ^n mijlocul lor, urm$ndu-L pe domnul Isus, care S-a „nimicnicit” pe Sine cobor$nd la noi, ca pe noi s@ ne duc@ cu El la Tat@l, }i ^mpreun@ cu ei s@ c$nt@m ^n mijlocul Bisericii, adic@ a mul]imilor, vatavasiile dragostei }i ^nfr@]irii. Nu }tim c$t este de aproape sau de departe ceasul unirii. Eu spuneam ^nc@ ^n 1944 c@ el bate. N-am precizat ora. Noi ^ns@ o putem gr@bi prin ^ncredere ^n har }i rug@ st@ruitoare c@tre Maica Domnului, care la nunta din Cana a gr@bit ceasul Fiului Ei. Sunt convins c@ prin voin]a lui Dumnezeu se schimb@ r$nduiala firii. Persoanele trebuie luate a}a cum sunt. Dac@ a}tept@m s@ vin@ altele, atunci nu vom mai fi nici noi. Dac@ unirea trebuie s@ o facem noi, nu o putem face cu ^ngerii, ci cu oamenii de azi. Pentru aceasta s@ lucr@m cu credin]@

. 230 . mare }i ^ncredere deplin@ ^n har, c@ci ce este cu neputin]@ la oameni este cu putin]@ la Dumnezeu. Privitor la Mircea Cline], pot s@ spun c@ nu este arhimandrit al Bisericii Ortodoxe, ci al Bisericii Catolice de rit oriental din Sicilia. A fost f@cut de episcopul Iosif Perniciaro al eparhiei „Piana degli Albanesi”, coleg la Sf. Atanasie din Roma cu P@r. I Bal, C. Avram etc. Ac]iunea lui acolo }i a mea aici a dat na}tere la nedumeriri, unii consider$ndu-l „slav”, deci potrivnic intereselor Bisericii }i Poporului Rom$n, iar pe mine un fel de ^ncurc@ lume, naiv sau chiar tr@d@tor ori aservit intereselor str@ine. Eu l-am ap@rat fa]@ de Prea Sf. Sa Vasile Cristea, iar el, f@r@ s@ cunoasc@ ap@rarea mea, a ^ncercat s@ m@ apere fa]@ de Curia Roman@, unde ajunseser@ }tiri rele, trimi]$nd scrisoarea amintit@ ^n r$ndul trecut. Ca ceasul istoriei, hot@r$t de Dumnezeu, s@ bat@ }i pentru noi precis, hot@r$t, clar }i %n cur$nd s@ ^ncepem a face ce a}teapt@ de la noi Domnul }i atunci rug@ciunile noastre le va asculta }i dorin]ele noastre le va ^mplini. Cu toat@ dragostea }i devotamentul,

Pr. Augustin Prundu}

12 august 1975

Mult Stimate Domnule Vicepre}edinte, Gh. Nenciu [ ] A} fi dorit s@ V@ solicit audien]@ pentru a V@ expune verbal cele cuprinse }i petrecute ^n leg@tur@ cu coresponden]a ini]iat@ la Lugoj de I. Ploscariu, dar nu pot face un drum la Bucure}ti, ^ntruc$t ^nlocuiesc pe casiera plecat@ ^n concediu. Profit de ocazie }i trimit coresponden]a ^n copie, prin bun@voin]a Dlui inspector F. Baba}ca. Dup@ c$t ^mi amintesc, ave]i mai dinainte scrisoarea c@tre Prea F. Sa }i a P@r. M. Cline], pe care nu le am ^n copie disponibil@. am f@cut ulterior copia! R@spunsul meu cuprinde punctul de vedere bine cunoscut Domniei Voastre. M@ bucur c@ ideile ^}i fac drum ^n min]ile }i inimile oamenilor.

. 231 . Doresc din tot sufletul ca aceste r$nduri s@ V@ afle ^n deplin@ s@n@tate }i ^n situa]ia fericit@ de a lua m@suri eficiente pentru realizarea marelui deziderat, care V@ ^nscrie cele mai luminoase r$nduri cu binecuv$ntate urm@ri pe pagina at$t de glorioas@ a activit@]ii rom$ne}ti, pagin@ ce poart@ cu at$ta vrednicie icoana Conduc@torului nostru. Cu aleas@ stim@ }i considera]ie,

Pr. A. Prundu}

P.S. N-am putut preda plicul }i l-am expediat pe po}t@.

Pr. Augustin Prundu} Str. Gheorghe Laz@r, 20 3400, Cluj-Napoca

Scumpe P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 12 august. Mi-a p@rut bine c@ ai cedat, de}i f@r@ convingere, la titlurile inutile. Mul]umesc. %n ce prive}te „semnele vremii” }i plinirea timpului, va veni c$nd va vrea Domnul. S-ar putea ca noi s@ nu o vedem, pentru c@ unul este care seam@n@ }i altul care secer@. Noi nu vom fi cei care s@ ne crampon@m pe pozi]ii sclerozate atunci c$nd vor exista semne c@ momentul mult a}teptat a sosit. Chiar dac@ aceasta este o simpl@ declara]ie. %n ultimii ani, am primit mai multe invita]ii din partea Mitropolitului ortodox de la Timi}oara pentru o ^ntrevedere. Eu am refuzat-o, pentru c@ nu exista un semn de pace. Dup@ p@rerea mea, trebuia s@ spun@ ceea ce mi-a spus col. Vasilescu: Meritele Bisericii Greco-Catolice sunt recunoscute. A fost o gre}eal@ c@ Biserica Greco-Catolic@ a fost tratat@ a}a cum a fost. Dar c$nd un arhiereu face apologia crimei, eu nu pot vedea un semn de ^n]elegere. Noi, chiar dac@ am fost plini de am@r@ciune la ceea ce ni s-a f@cut – de}i, din punct de vedere spiritual, ne-a adus cele mai mari merite – nu ne-am pronun]at public }i nu am tip@rit nimic ^mpotriva Bisericii Ortodoxe. Ei, ^n schimb, ne-au ^nc@rcat de insulte ^n toate formele. Oare nu ar fi just s@ declare c@ aceast@ situa]ie a . 232 . ^ncetat? Atunci vom trage cu buretele! Sf. {tii din experien]@ proprie c$t ai insistat ca P.S. Hir]ea s@ se ^nt$lneasc@ cu %.P.S. Mladin. A f@cut-o. Iar el l-a ^ntrebat: „Ai venit s@ mi te-nchini?”. Dac@ nu leg@m schimbarea noastr@ de schimbarea lor, atunci ar fi cazul s@-i ^nt@rim ^n convingerea c@ ceea ce au f@cut este aprobat de noi ^n mod tacit, prin atitudinea ce le-o dovedim. Nou@ ni s-a f@cut o mare nedreptate, ^n]eleg Bisericii. Oare nu este elementar cre}tinesc ca aceasta, chiar dac@ nu este reparat@, s@ fie cel pu]in dezaprobat@? Ar fi un semn! Dreptatea premerge carit@]ii. Iar moderatoare tuturor virtu]ilor este pruden]a. Eu ^i dau unui lipsit un ban ca s@-l ajut, dar, dac@ eu }tiu c@-l va folosi pentru a comite un omor, nu-i permis s@-l ajut. Eu nu v@d nicidecum c@ o „nimicire a noastr@” din iubire ar aduce la ei o schimbare }i nu o confirmare ^n r@u! Ai cazul Sf. Tale! P$n@ vei m@guli pe unul sau pe altul din ei, te vor accepta. Dar nici un rezultat nu a urmat. C$t m@ prive}te pe mine, eu recunosc c@ am pus obstacole harului, a}a c@ nu am avut nici o inspira]ie ^n aceast@ materie, dar au fost ceilal]i episcopi! Din 12 sau chiar 13 (ca }i apostolii) oare to]i au f@cut obstruc]ie harului }i nu au putut vedea ce trebuie s@ fac@? Ce s-ar fi ^nt$mplat dac@ ^ntreg episcopatul ar fi f@cut ca Sfin]ia Ta? (Nu ]i-o spun sub form@ de repro}, }tii c@ eu admit pluralitatea atitudinilor), ci ca ^ntrebare? Compara]ia cu prevenirea Sf. Petru de c@tre M$ntuitorul este foarte bun@, cu condi]ia ca s@ existe un semn Sf. Petru a pl$ns lep@darea. ^nc$t, dup@ cum spun unii p@rin]i, de c$te ori auzea c$nt$nd coco}ul, ^n toat@ via]a, a pl$ns! Noi nu cerem lacrimi, nici atitudine de arhiereu, nici chiar cre}tin@, ci numai uman@! P.S. Hir]ea i-a spus lui Mladin: Dac@ se va pune problema re^nfiin]@rii Bisericii Greco-Catolice, Dv s@ nu fi]i contra. {tii ce i-a r@spuns? aceasta este o chestie definitiv@, credeam c@ pentru altceva ai venit! Despre ce s-a f@cut nu se mai discut@!” Cine }tie p$n@ unde poate duce ^mpietrirea inimii! Pliat a constatat c@ Isus este nevinovat, de}i era p@g$n, arhiereii ^ns@ nu au putu vedea acest lucru! Poate c@ uneori istoria se repet@! Eu m@ rog de zeci de ori pe zi: Fie voia Ta! }i ^]i declar solemne c@, dac@ a} }ti, adic@ a} fi convins c@ voia Lui este s@ nu vedem niciodat@ libertatea Bisericii, a} binecuv$nta }i adora voin]a Lui Preasf$nt@! %n aceast@ materie eu caut s@ m@ deprind ^n ceea ce Sf. Igna]iu de Loyola numea sf$nta indiferen]@, . 233 . adic@ dezlipirea total@ de propria voin]@, ^ns@ numai pentru a face voia Lui, nu alta str@in@. M@ rog ne^ntrerupt ca Dumnezeu s@ ne dea g$ndurile cele mai conforme cu Voin]a Lui. Eu de voia mea m@ tem, precum m@ tem }i de a altora. Omul este praf }i pulbere! M@ bucur de ce mi-ai scris despre Cline]. Opozi]ia la ierarhie este totdeauna riscant@. Te ^mbr@]i}ez cu tot dragul ^n Isus Domnul!

I. Ploscaru Lugoj, la 15 august 1975

P@r. Augustin Prundu} Str. Gheorghe Laz@r, 20 3400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

Nu ne-am v@zut de mult }i am observat c@ ]i-ai schimbat locuin]a din B.N. Antal 65. Sper c@ aici te sim]i mai bine. La prezenta scrisoare ^mi d@ ocazie un fapt ie}it din comun. Ieri, s$mb@t@, 12 iulie, a fost la mine dl. colonel Vasilescu de la Ministerul Interne din Bucure}ti, un om deosebit de fin, diplomat }i binevoitor. Chiar de la ^nceput mi-a dat s@ ^n]eleg c@ nu a venit pentru anchete, ba, mai mult, chiar d$nsul mi-a declarat c@ vechile metode au fost abolite }i c@ felul ^n care a fost tratat@ Biserica Greco-Catolic@ se recunoa}te c@ a fost o gre}eal@. Eu am ascultat cu un optimism prudent. Nu pot s@ nu recunosc c@ ^n mine, datorit@ multelor persecu]ii de tot felul, a r@mas un fel de reflex condi]ionat c$nd e vorba de securitate. %ns@ Dl colonel Vasilescu a reu}it s@-l ^mpr@}tie de la primul contact. Eu a} dori ca atitudinea ce a avut-o d$nsul s@ nu fie o calitate a sa personal@, ci s@ ^ntruchipeze noua atitudine a Regimului }i a Organelor de stat. {tiind c@ totdeauna te-a interesat }i ai militat pentru unirea celor dou@ Biserici rom$ne}ti, prin prezenta sper c@ -]i fac o bucurie, de}i nu te ^ndemn la un optimism prea trandafiriu, date fiind multele dificult@]i.

. 234 . Dup@ ce am vorbit despre pensia mea mic@, m-a asigurat c@ }i a mea, }i situa]ia celorlal]i episcopi se va aranja. Eu am ^ntrebat dac@ nu ar fi consult s@ cer de la Sf. Scaun s@ verse o sum@ de bani la fondul de pensii al Statului rom$n, pentru ca }i noi s@ primim o pensie a}a cum am fi primit dac@ nu am fi fost la ^nchisoare. Mi-a r@spuns c@ nu este potrivit@ aceast@ rezolvare, ci c@ totul se va aranja la interior. O parte important@ din conversa]ie a fost asigurarea ce mi-a dat-o c@ ^n prezent se recunosc meritele Bisericii Greco-Catolice p$n@ la data desfiin]@rii 1948. {i c@ nici ^n intervalul de timp de atunci p$n@ ^n prezent nu s-a dovedit nepatriotic@. Din discre]ie, nu am ^ntrebat cine recunoa}te aceste merite: guvernul, securitatea, Biserica Ortodox@? nici nu am obiectat c@ eu n-am remarcat nici un indiciu ^n aceast@ privin]@. M-am mul]umit cu afirma]ia sa binevoitoare, socotind c@, dac@ ar fi numai p@rerea personal@ a d$nsului, }i tot ar fi de apreciat. Punctul central }i revelator, pentru mine, a fost afirma]ia hot@r$t@ c@ Statul Rom$n dore}te o Biseric@ puternic@ rom$neasc@, indiferent cum s-ar numi, }i m-a ^ntrebat care ar fi modalitatea de a ob]ine aceast@ Biseric@? Cum ^ntrebarea implica de la sine concluzia c@ a}a-zisa „unificare” in 1948 a e}uat, nu am mai cerut alte preciz@ri, ci am ^n]eles c@ dore}te p@rerea noastr@ pentru o adev@rat@ unire a Bisericii Greco-Catolice cu cea ortodox@: visul }i idealul de totdeauna al celor dou@ Biserici. Nu a exclus anumite leg@turi cu Roma, anumita schimbare %n Biserica Ortodox@, precum }i eventuala conferin]@ ^ntre reprezentan]ii celor dou@ Biserici. Din cele ce mi-a spus, un lucru important am desprins: persecu]ia s-a terminat }i acum urmeaz@ faza dialogului. Dumnezeu lucreaz@ prin oameni }i prin evenimente, s@ n@d@jduim c@ }i de data aceasta va fi voin]a Lui. Desigur c@ oprobiul cea fost aruncat timp de 27 de ani }i chiar mai mult, asupra Bisericii Greco-Catolice prin pres@ }i prin toate m@surile de represiune, reclam@ un anumit timp de depresurizare pentru a ajunge la conversa]ii f@r@ complexe }i suspiciuni. sper s@ ajung@ la o anulare juridic@ a sentin]elor date ^mpotriva Bisericii noastre. Noi to]i suntem cu sentin]@ de tr@d@tori de patrie. Cu acest stigmat juridic pe frunte (de}i ^l purt@m cu onoare) nu se poate dialoga de pe pozi]ii de egalitate. . 235 . Din tact diplomatic, nu am cerut mai multe preciz@ri, pentru a nu restr$nge cadrul dialogului. Am ^n]eles c@ nu a fost nici o promisiune c@ numai un sondaj }i analizarea unor eventuale perspective de viitor, dac@ evenimentele istorice vor fi favorabile. Nu din proprie ini]iativ@ i-am promis c@ pe viitor, c$nd ne vom ^nt$lni, poate ^n august, ^i voi prezenta un memoriu complet cu punctele vitale indiscutabile, precum }i cu cele negociabile. I-a} fi scris }i lui Pura, care acum ^n var@, c$nd a fost la mine, a ridicat problema unei eventuale treceri la ritul latin; el credea c@ aceast@ idee vine de la departamentul Cultelor. Acum s-a schimbat. Voi discuta]i posibilitatea }i eventualitatea, dar s@ nu lega]i un optimism exagerat. Dac@ Dumnezeu voie}te }i noi voim. %n vara aceasta, dup@ ^ncetarea efectelor inunda]iilor }i reglementarea c@ilor de comunica]ie, voi merge la Cluj. P$n@ atunci v@ salut pe to]i. Acest lucru l-am scris }i la episcopi. Calde ^mbr@]i}@ri ^n Domnul!

I. Ploscariu Lugoj, la 13 iulie 1975

14 august 1975

Prea Iubite P@rinte Episcop,

Azi a fost pe la mine cel ^ns@rcinat cu problema noastr@ din cadrul Securit@]ii Statului pe plan local. I-am ar@tat scrisoarea din 13 iulie crt. }i i-am spus c@ ai fost pe la Cluj. Cuno}tea deja problema din alte informa]ii. A citit scrisoarea cu mult@ aten]ie }i mi-a spus c@ respectivul n-ar fi colonel, ci numai maior, dup@ c$t }tie dsa. Afirma]iile i se par neoficiale }i chiar nepotrivite. Mai probabil c@ au fost r@u ^n]elese }i interpretate, deoarece pe linia oficial@ nu }tie s@ se fi produs vreo schimbare. Va fi informat }i interlocutorul meu de la Bucure}ti }i ^mi va comunica rezultatul. {tia de vizita la P.S. Alexandru, care a fost vizitat de o persoan@ oficial@ de la Bucure}ti, care i-a comunicat linia oficial@ }i Prea Sfin]iei Sale. A subliniat observa]ia c@ nu trebuie s@ leg@m speran]e trandafirii . 236 . de aceast@, respectiv de vizitat ^n chestiune }i e cele scrise atunci. S-a f@cut oarecare vorb@ }i poveste ^n leg@tur@ cu aceasta }i vestea a mers p$n@ ^n Moldova, unde colegii dsale de la Piatra Neam] sunt ^n cuno}tin]@ de cauz@ }i au procedat la fel ca dsa. Cei de la Timi} fac cum cred. %n concluzie a fost mul]umit c@ eu am r@mas circumspect }i ^n rezerv@ }i m-a rugat s@ fiu }i pe viitor, a}a c@ nu complic lucrurile }i s@ creez dificult@]i pentru nimeni. Nu i-am mai amintit nimic de coresponden]a ulterioar@, ca s@ p@strez discre]ia }i s@ nu produc ^ngrijorare, ^n speran]a c@ timpul va matura problema }i va aduce mai mult@ lumin@. Dac@ va cere Bucure}tiul, atunci voi prezenta ^ntreag@ coresponden]a, respectiv cele dou@ scrisori primite }i trimise de mine. Cauza este foarte important@, delicat@ }i cu mari implica]ii interne }i externe, de aceea se cere mult@ chibzuin]@ }i mai presus de toate conlucrare cu harul, ca s@ se ^mplineasc@ voia lui Dumnezeu spre binele }i m$nuirea sufletelor. Maica Sf$nt@ cu trupul la cer str@mutat@ }i ^ncoronat@ %mp@r@teas@ a lumii s@ ne fie C@l@uz@ }i Mijlocitoare a tuturor harurilor de care avem nevoie ^n clipa de fa]@. Cu dragoste }i devotament,

Pr. A. Prundu}

P@r. Augustin Prundu} Str. Gheorghe Laz@r, 20 3400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 14 august. Am primit-o abia ast@zi, 19.VIII, ora 13. Am crezut c@ mi-a fost pus@ din Lugoj la cutie, pentru c@ timbrul de la Cluj nu era }tampilat. Dar mai sosesc scrisori cu ^nt$rziere. Nu m-am nici bucurat de ea, dar nu m-am nici descurajat. %ntr-o form@ este bine c@ ai ajuns la o surs@ de informa]ie mai real@. Cuvintele nu au fost r@u ^n]elese de mine. Eu din fire nu sunt prea . 237 . optimist. Dimpotriv@, ^n aceast@ materie m@ las greu convins. Expresia c@ „nu trebuie s@ leg@m speran]e trandafirii” este c$t se poate de potrivit@. S-ar putea s@ fi fost o ^ncercare, s@ vad@ cum vom proceda noi. De la Timi}oara nu am avut nici un indiciu ^n privin]a schimb@rii. De obicei, c$nd se produce o astfel de schimbare, se simte mai ^nt$i din pres@, apoi din alte mijloace de difuzare, ca radio, televiziune, cu un cuv$nt, mas-media. Nimic din acestea nu au ap@rut. Deci r@m$nem pe l$ng@ ce a fost ^n trecut. Totu}i, a} fi dorit ca Sf. Ta s@ afli de la Bucure}ti. Acum, c$nd ai aflat de acolo, din Cluj, este tot ca }i cum ai fi aflat de mai sus. De acolo ^]i vor confirma probabil ce ]i s-a spus de la Cluj. {tiu c@ problema nu-i u}oar@ }i c@ este cu multe implica]ii, dar noi s@ fim cu r@bdare }i cu ajutorul lui Dumnezeu toate se vor aranja. %]i mul]umesc pentru informa]ia ce mi-ai dat-o. Eu }tiu c@ rezolvarea nu va veni sub forma aceasta, de}i ar fi cea mai de dorit. Eu sunt mul]umit, chiar c$nd un singur om este de p@rere c@ meritele Bisericii noastre sunt recunoscute, }i c@ am fost gre}it trata]i p$n@ acum. Poate c@ ^n viitor se vor afla mai mul]i. Te ^mbr@]i}ez cu dar ^n Domnul,

I. Ploscariu Lugoj, la 19.08.1975

. 238 . Episcopul Ioan Ploscaru (1911-1998)

Om de profund@ tr@ire cre}tineasc@ }i sacerdotal@, cu vast@ cultur@ c$}tigat@ ^n ]ar@ }i str@in@tate, a dus o via]@ simpl@ de anahoret at$t ^n compania Episcopului Ioan B@lan al Lugojului, c$t }i a preo]ilor Dumitru S@l@jan }i Vasile Tiut, cu care a ^mp@rt@}it un fel comunitar de via]@ demn@ de urmat chiar ^n orice fel de comunitate c@lug@reasc@. N@scut ^n 11 noiembrie 1911 ^n comuna Frata, jud. Cluj, fiul lui Vasile }i Anica, n@scut@ Cri}an, ]@rani ardeleni cu bun sim] }i judecat@ s@n@toas@. %ncepe studiile elementare ^n satul natal, liceul la Blaj, unde ^n iunie 1929 promoveaz@ bacalaureatul (sau maturitatea, cum se numea pe atunci), apoi ^n toamna aceluia}i an este primit ^n clerul t$n@r al Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, unde urmeaz@ cursurile de teologie pe care le termin@ ^n 1935 }i la cerere este hirotonit preot celib ^n 17 sept. 1933, odat@ cu colegul s@u Vasile Lupu, }i el celib. Numit preot }i profesor de religie la Bra}ov, de unde ^n 1935 este transferat preot, odat@ cu pastora]ia, studiaz@ }i ^}i ia licen]a ^n teologie }i examenul de pedagogie la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj cu specialitatea Religie. %n 1936, Mitropolitul Alexandru Nicolescu ^l trimite la Strasbourg ^n Fran]a, unde ^}i ia o nou@ licen]@ ^n teologie, preg@tindu-}i teza de doctorat „Pedagogia divin@ ^n educarea neamului omenesc”, pe care nu o mai poate sus]ine, din cauza izbucnirii celui de al doilea r@zboi mondial. %ntors acas@ la Lugoj, unde fusese ^ncadrat la dorin]a episcopului, ^n schimbul P@r. Dumitru Neda, trecut de la Lugoj ^n Arhidiecez@, unde era canonic. Este numit secretar ^n 1940, apoi vicar general, demnitate pe care o va p@stra }i dup@ arestarea episcopului Ioan B@lan, odat@ cu to]i episcopii greco-catolici. Este numit }i apoi consacrat episcop titular de Trapezunt, prin punerea m$inilor de c@tre nun]iul Apostolic Gerald Patrick O’Hara, asistat de Mitropolitul romano-catolic Alexandru Cisar.

. 239 . Cu aceasta, cu el ^ncepe activitatea episcopilor din noua genera]ie, Ploscaru fiind ^n ordinea hirotonirii Seniorul lor }i deci dup@ canoane Conduc@torul Mitropoliei, p$n@ la instalarea Mitropolitului ales }i hirotonit. %n noile condi]ii create de st@p$nirea comunist@, am ^nceput coresponden]a cu el, din care public@m c$teva scrisori. Men]ionez c@ subsemnatul am fost arestat ^n 3 ianuarie 1949 }i trimis la ^nchisoarea militar@ din Cluj, iar la data de 29 martie 1949 am fost judecat }i condamnat la 6 luni pentru ultraj, motivul fiind scrisoarea trimis@ Mitropolitului N. B@lan de la Sibiu, ^n leg@tur@ cu preluarea de acesta a catedralei din Blaj, 5 luni, difuzare de manifeste }i 4 luni instiga]ie. Pedepsele erau relativ u}oare, pentru faptul c@ pre}edintele tribunalului, Alexandru Barbu, ^mi era prieten, iar pedeapsa de 6 luni ultraj era de drept comun, de aceea am fost transferat la ^nchisoarea din Lugoj la dreptul comun, unde un mili]ian mi-a f@cut leg@tura cu episcopul Ioan Ploscaru }i i-a trimis pe P@r. Vasile Tiut }i Dumitru S@l@jan s@-i aduc@ alimente at$t mie, c$t }i fratelui meu, ^nchis cu mine }i condamnat pentru „fals ^n acte publice” }i aceasta infrac]iune de drept comun, }i nu politic@1. De la Lugoj am fost transfera]i la Aiud, trecu]i prin ^nchisorile }i lag@rele Ghencea, V@c@re}ti }i Jilava. Am fost elibera]i de la Aiud ^n 3 octombrie 1949, dar ^n 3 martie 1950 am fost din nou arestat cu grupul de c@lug@ri ^nchi}i la }coala de recalificare din Cluj }i trimis la canalul Dun@re-Marea Neagr@. Dup@ eliberare au urmat alte dou@ arest@ri }i abia ^n vara anului 1964, cu amnistia general@ a de]inu]ilor politici, am fost ^n libertate }i am putut relua coresponden]a }i ^ntrevederile cu P.S.S. Ioan Ploscaru, care }i el a trecut printr-un procedeu similar.

1. %n timpul ^ntemni]@rii Pr. Silvestru Augustin Prundu}, ^ntre 3.I. }i 3.X.1949, fratele s@u vitreg, Nicolae Boldor, s-a interesat de actele sale de studii }i de alte materiale religioase (manifeste, memorii), pe care Pr. Silvestru le avea ascunse la Dna Telia, cea care ^}i luase riscul ad@postirii sale clandestine. Nicolae Boldor a fost urm@rit }i arestat la C@}ei; s-a aflat c@ acesta ^i oferise Pr. Silvestru un act de identitate contraf@cut, s@ scape de mandatul de arestare preventiv@ care plana asupra lui. De aici acuza de „fals ^n acte publice”. . 240 . %n august 1949 a fost arestat ^n prima etap@ }i trecut prin ^nchisorile din Timi}oara, apoi eliberat ^n septembrie 1955 p$n@ ^n 1957, c$nd este din nou arestat }i trecut prin ^nchisorile din Timi}oara, Cluj, Bucure}ti, la Ministerul de Interne, Malmaison }i Uranus, apoi la Gherla, perindat c$te de dou@-trei ori prin aceea}i ^nchisoare, eliberat prin amnistia general@ ^n 1964 de la Gherla, dup@ care am putut relua iar@}i activitatea pentru ob]inerea libert@]ii Bisericii noastre. Pentru cel care dore}te s@ se familiarizeze cu biografia P.S. Ioan Ploscariu exist@ at$t c$teva volume autobiografice sau studii de resort.2 P. S. Ioan Ploscariu fusese consacrat ^ntru episcopat ^n 30.XI.1948. Era primul dintr-o serie de episcopi m@rturisitori care vor pl@ti cu ani grei de pu}c@rie }i ostracizare social@ fidelitatea lor fa]@ de Biserica Rom$n@ Unit@. Odat@ ce P.S. Ioan a fost consacrat episcop, Nun]iatura Apostolic@ a dispus ca el s@ monitorizeze toate diecezele, fiind ^ns@rcinat }i cu rela]iile dintre diecezele greco-catolice }i Nun]iatura Apostolic@ – lucru greu }i dificil de realizat. Bun@oar@, c$nd Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, era preocupat de prescurtarea Liturghiei Sf. Ioan Gur@ de Aur, pentru a fi celebrat@ mai u}or ^n condi]ii de prigoan@, a ^ntocmit o adres@ c@tre Congrega]ia Oriental@ (ce urma s@-}i dea avizul) prin Nun]iatur@. Se cerea eliminarea ecteniilor dintre ultimele antifoane }i al@turarea acestora etc. R@spunsul a venit pozitiv: P@r. Prundu} fiind pe atunci ^ntemni]at, acesta a fost transmit prin P.S. Ioan Ploscariu, care, ^n m@sura posibilit@]ilor, l-a retransmis la dieceze. Dac@ ^n dieceza Oradiei indultul respectiv nu s-a aplicat, la Cluj el a fost aplicat sub ^ndrumarea Pr. Can. Nicolae Pura }i Emil Riti;* acesta din urm@ va prelua c$teva sarcini din activitatea P.S. Ioan dup@ ce el va fi arestat. Indultul a fost p@strat de P.S. Ioan Ploscariu, }i ar mai trebui s@ se reg@seasc@ ^n arhiva sa personal@, conservat@ acum ^n dieceza Lugojului. 2. Ploscariu, Ioan – Lan]uri }i teroare, Ed. Signata, Timi}oara, 1993. Idem, Bucurii }i speran]e, Ed. Helicon, Timi}oara, 1998; Prundu} Silvestru Augustin, Pl@ianu Clemente – Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Rom$ne Unite, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 1998, p. 183-208. * Care l-a primit pe 2.V.1949. . 241 . Odat@ cu eliberarea Episcopilor: Mitropolit Alexandru Rus, Iuliu Hossu }i Ioan B@lan de la Sighet, }i repartizarea lor for]at@, cu domiciliu obligatoriu, la Curtea de Arge}, cei care se sim]eau responsabili }i puteau ac]iona ^n sprijinul Bisericii Unite au ^nceput s@ lucreze ^n acest sens. A}a }i P.S. Ioan Ploscariu, eliberat ^n 1955 s-a gr@bit s@ ia contact cu episcopii de la Curtea de Arge}.3 Problemele ivite erau multe }i se prevedea o nou@ prigoan@, at$t ^n urma protestelor }i revendic@rilor pentru eliberarea Bisericii, c$t }i ^n urma Revolu]iei Maghiare din 1956. De altfel, P.S. Ioan a fost rearestat }i ^ntemni]at din nou ^n 1957. %ntr-unda din aceste vizite, P.S. Ioan a relatat despre situa]ia Bisericii }i a celorlal]i episcopi clandestini. De}i era tratat ca Protosul celor clandestini, fiind primul hirotonit dintre ei, dup@ 1964, la o vizit@ la la C@ld@ru}ani (la P.S.I. Hossu) el a refuzat aceas- t@ responsabilitate, invoc$nd un complex de timiditate }i lipsa abili- t@]ii pentru acest rol; probabil c@ ^n realitate au fost }i unele diver- gen]e cu episcopii de la Curtea de Arge}4. Pozi]ia de „Protos” a fost ocupat@ astfel de P.S. Ioan Dragomir, consacrat ^n 6.III.1949, la Bucure}ti, de arhiepiscopul Gerald O’Hara }i Ioan Ploscariu5. Pr. Silvestru A. Prundu} ^}i aminte}te c@ ^n momentul ^n care P. S. Ioan Ploscariu i-a spus: „Am trecut din frunte ^n coad@”, referindu-se la renun]area la pozi]ia de „protos”, Pr. Silvestru i-a spus: „Dumnezeu s@ te ierte pentru gre}eala f@cut@; eu nu te pot ierta pentru gre}elile care vor urma”. Expresia poate p@rea dur@ pentru cei de acum. S@ nu uit@m c@ acest dialog avea loc ^ntre dou@ personalit@]i puternice, care fiecare }i-a dat tributul eroic ^n ^nchisoare }i luptau pentru drepturile Bisericii.6

3. Ploscariu, I. – Lan]uri }i teroare, op.cit., p. 293-312. 4. Ibidem, p. 306-307. 5. Prundu} Aug. Silvestru, Pl@ianu Clemente – Cei 12 Episcopi..., p. 132. 6. Mitropolitul Al. Rusu era de p@rere c@ ini]iativele eclesiastice trebuie s@ apar]in@ episcopilor diecezei. %n 1964 P.S. Iuliu Hossu a reiterat pozi]ia c@ doar episcopii diecezani se pot implica ^n problemele B.R.U., nu }i cei clandestini. Se pare c@ P.S. Ioan Ploscariu a regretat renun]area la proiedrie }i a insistat ^n repetate ori la P.S. Ioan Dragomir s-o recapete (prin anii 1979-1980). Acesta ^ns@ a refuzat s@ i-o restituie. . 242 . At$t P.S. Ioan Ploscariu, c$t }i P.S. Ioan Dragomir, at$t P.S. Alexandru Todea (viitor cardinal), c$t }i Pr. Silvestru Prundu} sau P.S. Emil Riti, sau ceilal]i episcopi }i conduc@tori diecezani ordinari au militat, au suferit }i s-au luptat pentru dreptul }i restaurarea Bisericii rom$ne Unite. Acest lucru conteaz@ de fapt, pled$nd pentru aceea}i complementaritate a solu]iilor g@site, fie ele }i ^n diversitate; limitele umane se estompeaz@ ^naintea Sacrificiului pentru Altar.

Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM Dr. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS

. 243 . C$teva ^ntreb@ri referitoare la Sinodul unionist patronat de Mitropolitul Teofil (Alba-Iulia, 1697)

Problema sinoadelor unioniste din Transilvania a declan}at o confruntare istoric@ care ar fi putu fi benefic@, dac@ s-ar fi evitat confesionalizarea ei }i tentele isterice ale acesteia. Reputatul }i documentatul istoric Silviu Dragomir a fost cel care din partea Bisericii Ortodoxe a c@utat s@ explice problematica unionist@. De referin]@ va r@m$ne lucrarea sa „Istoria desrobirei religioase a Rom$nilor din Ardeal” (vol. I, Tip. Arhid. Sibiu, 1920; vol. II, Tip. Arhid. Sibiu, 1930), cu un excelent aparat documentar. Sub numele D-sale a ap@rut ^n revista „Biserica Ortodox@ Rom$n@” (anul LXXX/1962, nr. 9-10) studiul „Rom$nii din Transilvania }i Unirea cu Biserica Romei”, editat@ apoi ca bro}ur@ separat@ de Institutului Biblic }i de Misiune Ortodox@ (Bucure}ti, 1962) }i reeditat@ la Cluj (Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Rom$ne, 1990). Ultimul studiu are c$teva concluzii radicale, care au f@cut ulterior carier@ ^n istoriografia ortodox@ rom$n@ contemporan@. La o analiz@ mai atent@ ^ns@, studiul respectiv prezint@ c$teva neconcordan]e }i contradic]ii care nu se ^nt$lnesc ^n opera marelui istoric. Le vom eviden]ia ulterior. Mai mult, anumite argumente circumstan]iale pledeaz@ pentru faptul c@ acest studiu nu a fost redactat de Silviu Dragomir, ci eventual de ni}te discipoli ai s@i, probabil pe baza unor note r@mase de la distinsul istoric, }i ^mbog@]ite cu anumite investiga]ii mai recente (d. e. expertizele grafologice). Pe ce ne baz@m c$nd facem o asemenea afirma]ie? 1) Data public@rii studiului: 1962, ^n num@rul din septembrie-octombrie al revistei BOR; or, Silviu Dragomir trece la cele ve}nice ^n 23 februarie 1962, la Bucure}ti, fiind ulterior ^nhumat la Cluj.1 Lucrarea a ap@rut deci postum, c$nd reputatul istoric nu o

1. Pr.Prof. P@curariu, Mircea – Dic]ionarul Teologilor Rom$ni, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure}ti, 1996, pp. 150-152, p. 150. . 244 . mai putea controla pe plan editorial. Un studiu cu concluzii categorice }i revolu]ionare pentru istoriografia noastr@ suntem convin}i c@ ar fi fost publicat de regretatul istoric ^n timpul vie]ii, tocmai pentru a provoca o s@n@toas@ }i binevenit@ dezbatere }tiin]ific@. 2) Anul 1962 era un an ^n care floarea intelectualit@]ii rom$ne}ti ^nc@ mai z@cea prin ^nchisori. Biserica Rom$n@ Unit@, ca }i cea Catolic@, de altfel, erau greu oprimate, f@r@ drept de replic@, sau m@car la o existen]@ legal@. O dezbatere }tiin]ific@ obiectiv@ asupra acestei probleme nu se putea concepe. 3) Nicolae Densusianu, cel care a f@cut primele studii asupra documentelor unioniste originale }i-a publicat lucrarea ^n Bucure}ti, ^n Analele Academie Rom$n@ (1881): „Independen]a bisericeasc@ a Mitropoliei Rom$ne de Alba-Iulia”, dup@ cum Ioan Cri}anu a scris o tez@ de doctorat ^n care era critic asupra fenomenului unionist, la Sibiu ^n 1882 – „Beitrag zur Geschichte der kirchlichen Union der Rumänen in Siebenbürgen under Leopold I” (tradus@ ^n rom$ne}te la Sibiu ^n 1886/87). Ace}ti istorici }i-au precizat opiniile ^n timpul vie]ii, unul din ei chiar ^n Austro-Ungaria, f@r@ a se teme de eventuale consecin]e. Oare Silviu Dragomir nu ar fi putut face la fel ^n Rom$nia Mare a anilor ’20-’40, sau p$n@ ^n 1947? 4) Reputatul istoric a f@cut ani grei de deten]ie ^n regimul comunist, ca al]i intelectuali de elit@. La Sighet a fost de]inut ^ntre 1950-1955, adus de la Caransebe}, unde fusese ^ntemni]at din 1948; mai mult, de la Sighet a fost dus ^n alte locuri de deten]ie.2 Dr. Vasile F@rca}, judec@tor, a fost coleg de celul@ cu el dup@ 1955. C$nd a fost eliberat, Silviu Dragomir din deten]ie? %n orice caz, dup@ 1955, mai probabil ^n 1962, chiar la ^nceput (?). Mai avea timp }i energie s@ mai poat@ concepe o asemenea lucrare? Dificil am crede. 5) %ntr-una din notele explicative ale studiului ap@rut ^n 1962 se face referin]@ la „materialul istoric de cur$nd recoltat ^n arhivele din Budapesta, Strigoniu }i Cluj”.3 De cur$nd recoltat@ ^n anii ’50 sau

2. Prof. Ro}ca Nu]u – %nchisoarea elitei rom$ne}ti – Compendiu, Ed. Gutinul, Baia-Mare, 1998, pp. 72-73. 3. Dragomir, Silviu – Rom$nii din Transilvania }i Unirea..., ed. 1990, p. 5-6, nota 1 (p. 6). . 245 . ’60? De c@tre cine? Un fost academician, cu cazierul politic al lui Silviu Dragomir a putut avea acces a}a u}or la arhive (Budapesta }i Estergom-Strigoniu!), s@ fie adic@ l@sat ^n arhive sau ^n str@in@tate, chiar }i ^ntr-o ]ar@ ca Ungaria, recent ie}it@ din experien]a anului 1956?! Nu ne vine s@ credem acest lucru! 6) Profesorul Dr. {tefan Lup}a, ^ntr-un important studiu dedicat unirii cu Biserica Romei, de}i este critic pe alocuri fa]@ de metoda ei de realizare,4 se refer@ doar la lucrarea lui Silviu Dragomir ap@rut@ ^n perioada interbelic@, „Istoria desrobirei religioase...”, dar nu men]ioneaz@ nici lucrarea tip@rit@ ^n 1962, nici m@car ideile directoare ale acesteia. Pr. {tefan Lup}a a predat istoria BOR la Sibiu p$n@ ^n 1952, apoi limba greac@, fiind scos din ^nv@]@m$nt ^n 1958; a decedat ^n 1964.5 Nu credem c@ poate fi autorul, stilul Prof. Lup}a fiind total diferit de cel folosit ^n studiul care ne intereseaz@. Toate aceste argumente circumstan]iale ne fac sceptici ^n ceea ce prive}te paternitatea „Unirii rom$nilor...” atribuit@ academicia- nului Silviu Dragomir. Studiul respectiv mai con]ine anumite elemente intrinseci care se contrazic reciproc, situa]ii str@ine de g$ndirea marelui istoric. %n ceea ce prie}te Manifestul Unirii redactat ^n octombrie 1698, este evident@ deosebirea ideatic@ ^ntre textul rom$nesc }i cel latin. %ns@ dac@ protopopii rom$ni nu }tiau latine}te (ceea ce este discutabil), de ce s@ fi semnat un text ^n limba latin@, pe care nu l-ar fi ^n]eles, }i nu textul rom$nesc, limpede redactat?6

4. Prof.Dr. Lup}a, {tefan – Biserica Ardelean@ }i Unirea, ed. IMBBOR, Bucure}ti, 1949. Se reproduce textul din revista BOR, nr. 9-10, 11-12/ 1948. Pr. {tefan Lup}a face o afirma]ie important@ ^n studiul D-sale: „Nici biserica ortodox@, nici cea catolic@ nu acorda preo]ilor, fie ei }i protopopi, dreptul de a le reprezenta ^n mod legal, ambele biserici fiind episcopale ^n constitu]ia lor. Nici sinodul protopopilor nu ar fi avut acest drept, dec$t ^ntr-o biseric@ presbiterian@ a calvinilor” (Lup}a, op.cit., p. 44), care denun]@ f@r@ drept de apel mascarada din 1948. Oare de ce istoricii B.R.U. au ignorat-o? 5. P@curariu, M. – Dic]ionarul..., p. 234-235. 6. Dragomir, S. – Rom$nii }i Unirea, p. 34, 35, 36. . 246 . Dac@ m@rturia protopopului Mihai din C@lata, la ancheta din 1699, care afirma c@ a v@zut scrisoarea protopopilor adresat@ lui Athanasie,7 este pus@ sub semnul ^ndoielii,8 de ce nu am pune sub semnul ^ntreb@rii toate rezultatele conscrip]iei din 1699? Exemplul protopopului V@s$i (Vasile) din {chei, care fiind anti-unionist ^n 1699, nu putea participa la sinodul unionist din 1700, }i deci men]iunea c@ to]i protopopii ar fi fost sinodali este fals@, poate fi [email protected] Dac@ nu ar fi fost unionist ^n final, de ce Athanasie l-a ^nt@rit protopop ^n {cheii Bra}ovului, ^n 10 decembrie 1701 (!),10 dup@ moartea protopopului anti-unionist Siicu? Este de notorietate c@ un act protocolar, fie el }i de nivel inferior, ca }i scrisorile, p$n@ pe la ^nceputurile secolului XX, se redactau ^ncep$nd cu pagina 1, continu$ndu-se cu pag. 3. Adnot@rile se f@ceau pe pag. 2. Ajunge r@sfoirea unei simple arhive notariale de epoc@. Discu]iile asupra pagina]iei Manifestului de Unire din 1698 nu sunt cumva exagerate,11 cu at$t mai mult, cu c$t facsimilele (microfilmele) sau originalele sunt practic inabordabile cercet@torilor? Este evident@ deosebirea dintre expresia rom$neasc@ a curentului unionist }i expresia latin@, a iezui]ilor. Manifestul Unirii din 1698 dore}te o bicomuniune ^ntre Roma }i Constantinopol, ca }i ^nlocuirea protectoratului calvini cu cel catolic. C@ este a}a o dovede}te }i punctul 11 din a II-a Diplom@ Leopoldin@, din 1701, unde se precizeaz@ clar c@ una este a te uni cu o religie, }i alta a-i accepta protectoratul.12 Iezui]ii urmau pur }i simplu incluziunea Bisericii Rom$ne din Ardeal ^n cea latin@, dup@ formula trindentin@, nu florentin@. Nu neg@m tenta]ia unor iezui]i de a falsifica actele rom$ne}ti, cu at$t mai mult, cu c$t }i la Roma cardinalul Kolonich m@sluia adev@rul ^naintea Papei, ^n coresponden]a sa referitoare la Athanasie.13 Mai

7. Ibidem, p. 37, 38, 39, 40, dar }i p. 70. 8. Ibidem, p. 40. 9. Ibidem, p. 56. 10. Lup}a, {t., op.cit., p. 48-49, p. 68-69. 11. Dragomir, S. – Rom$nii }i Unirea, ed.cit., p. 52-54. 12. Lup}a {t, op.cit., p. 83-84. 13. Birtz, OBSS Mircea – Caietele OBSS I, p. 32 (Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001). . 247 . mult, Nicolaus Nilles, un cercet@tor a c@rui obiectivitate o dep@}e}te pe cea a istoricilor no}tri, prezint@ a}a-zisa list@ a erorilor pe care acelea}i Kollonich o atribuia ortodoc}ilor, }i pe care o ^nzestra misionarilor iezui]i ^n Ardeal.14 Rar s-a v@zut o necunoa}tere mai cras@ a teologiei orientale, a practicii ei sacramentale, sau atribuirea unor zvonuri }i opinii pur fanteziste ^n leg@tur@ cu doctrina ortodox@ (ex. curvia simpl@ nu ar fi p@cat mortal; nu exist@ p@cat de moarte (!); nu au treptele clerului inferior etc.). %n e}ecurile recep]ion@rii primelor tentative de unire }i a sinoadelor aferente trebuie c@utat@ vina la Kollonich, care a dezinformat at$t Curia Papal@, c$t }i Curtea Imperial@ vienez@. %n ceea ce prive}te sinodul din 1697, lucrurile ar merita aprofundate. Cercet@torul Prof. Dr. Nicolae Gudea indic@ ^ntr-o lucrare a D-sale vreo 32 de m@rturii ^n favoarea ]inerii sinodului din 1697.15 Merit@ s@ prezent@m punctele de vedere asupra Sinodului unionist din 1697 a}a cum sunt ele relevate ^n cele dou@ studii importante ale lui Silviu Dragomir; cel din 1920 („Istoria desrobirii religioase...) }i (cel atribuit lui) „Rom$nii din Transilvania...” (1962, edi]ia din 1990): Dragomir, 1920:16 Rom$nii din Transilvania... (1962):17

1. la ^ndemnarea iezui]ilor, 1. Nu exist@ nici un act mitropolitul Teofil la ^nceputul original rom$nesc, ci doar copii lui 1697 convoac@ un sinod latine}ti. unionist. 2. Actele sinodului nu sunt 2. Terminologia actelor lati- autentice. ne}ti este specific@ Bisericii Latine.

14. Nilles, Nicolaus – Symbolaee ad illustrandam Historiam Ecclesiae Orientalis..., Oeniponte (Innsbruck), 1885, vol. I, pp. 116-119. Urmeaz@ }i o list@ prescurtat@ a erorilor la pp. 119-121, ca }i lista celor 4 Puncte Florentine (interpretate ^ns@ ^n maniera Tridentin@), pe care iezui]ii au vrut neap@rat s@ le impun@ ^n actele sinodale (p. 121). 15. Gudea, Nicolae – Biserica Rom$n@ Unit@ – 300 de ani, Ed. Via]a Cre}tin@, 1994, Cluj. 16. Dragomir, S. – Istoria desrobirei religioase..., vol. I, p. 7-8. 17. Idem – Rom$nii din Transilvania }i Unirea..., ed. 1990, pp. 12-20. . 248 . 3. {tim }i din alte izvoare c@ 3. Semn@turile lui Teofil sub Teofil a ^nceput mi}carea sunt false. unionist@.

4. Cancelarul Nicolae Be- 4. Actul celor 12 protopopi thlen }tie de Memoriul ^naintate din mai, 1697, este fals. de Statusul Catolic ^n sprijinul Unirii; sub pre}eden]ia contelui Kinski, atitudinea lui Bethlen }i a Guvernatorului Gy. Banffy 5. M@rturiile conjuncturale este una categoric@, de refuz. care ar pleda pentru tentativele unioniste ale lui Teofil sunt irelevante.

6. Toate m@rturiile vis á vis de unirea din 1697 sunt tributare iezuitului Andreas Illia (1730), din lucrarea „Ortus et progressus variarum in Dacia gentium et religionum” (Cluj).

7. Petru Bod e tributar lui Illia A. (!)

8. Teofil nu a fost amestecat ^n vreun fel ^n tratativele unirii.

Este evident@ schimbarea concep]iei istoriografice la cele dou@ lucr@ri. %n opuscului din 1962 ^ns@ se face o afirma]ie care, din punct de vedere istoriografic }i istoric, este lipsit@ de consisten]@; ideea c@ to]i autorii, inclusiv Petru Bod, sunt tributari lucr@rii lui Andrei Illia. Acest lucru este categoric fals, }i ne ^ndoim c@ el ar fi putut proveni de la un istoric reputat ca Silviu Dragomir. Petru Bod (1712-1769), notar general al Sinodului Bisericii Reformate Ardelene, reputat istoric, poet, teolog etc. este autorul unei lucr@ri de referin]@: „Brevis . 249 . Valachorum Transylvaniam incolentium historia” (1764), o reluare a studiului polemic contra iezuitului Fraciscus Fasching, probabil din 1745 – „Az Erdély Oláhok Uniáltatásokrol valo rövid Historia” (Fasching, la r$ndul s@u, publicase la Cluj „Nova Dacia ex probatis scriptoribus depromta...”).18 %n lucrarea „Brevis Valachroum...”, Petru Bod d@ referin]e inedite asupra activit@]ii unioniste din 1697; ceea ce este important ^ns@ nu este tributar lucr@rii lui Andreas Illia, ci Memoriilor Cancelarului Nicolae Bethlen }i istoricului G. Haner.19 Sunt date detalii picante, care ^n optica reforma]ilor calvini explic@ apropierea lui Teofil de Pr. Paul L. Bárány. Teofil era be]iv, ^nc@lca posturile religiei ortodoxe, viola canoanele, era curvar etc. , acuza]ii pe care Teofil, de}i le t@g@duia cu ^nver}unare, erau luate ^n considerare de auditorii }i nobilii s@i (rom$ni) }i urmau s@ fie referite prin Ladislau Dindar, agentul lui Constantin Br$ncoveanu, acestuia. Tocmai pentru a evita o depunere din treapt@, Teofil a intrat ^n leg@turi cu iezui]ii. Bárány i-a f@cut referiri la cele 4 Puncte Florentine, iar acesta (Teofil) cu doi protopopi, cel din Daia }i cel din Sebe} au acceptat, fiindu-le promise multe imunit@]i, privilegii etc. Peter Bárány e contactat }i de episcopul Andreas Illés, aflat la Viena (episcop al Transilvaniei), despre desf@}urarea unirii.20 Contele Bethlen a fost un martor ocular }i un protagonist al evenimentelor, deci m@rturia lui nu poate fi contestat@. C$t despre comportamentul lui Teofil, era ^n tradi]ia calvinilor s@ atribuie mitropoli]ilor ortodoc}i necooperan]i cu ei (Dosoftei, Sf. Ilie Iorest, Sf. Sava Brancovici sau Iosif Budai de Pi}chin]) abateri morale. Cert este c@ Teofil era deja un om ^n v$rst@ c$nd a ocupat scaunul vl@dicesc, murind suspect ^n vara lui 1697.21 Suntem de acord ^ns@

18. A se vedea excelenta lucrare: Dumitran Ana, Gudor Botond, D@nil@ Nicolae – Rela]ii interconfesionale rom$no-maghiare ^n Transilvania, Alba-Iulia, 2000, pp. 287-292; ^n addenda Bod Petru – Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium Historia, p. 315-443. 19. Bod Péter, op.cit., pp. 354-356. 20. Ibidem, pp. 355-356, sau Brevis Valchorum..., lib. II, cap. III, par. III-IV. Sunt citate Memoriile lui Nicolae Bethlen Lib. II, cap. 23. 21. Lup}a, {t., op.cit. , p. 38-39. . 250 . cu autorul lucr@rii din 1962 c@ }i-a iubit sincer biserica, lucru reliefat }i de testamentul [email protected] Exist@ }i o alt@ m@rturie care a sc@pat analizei istoricilor no}tri: scrisoarea lui Athanasie Anghel c@tre Pap@, din Alba Iulia, datat@ ^n 8 noiembrie 1701, prev@zut@ cu sigiliul Mitropoliei B@lgradului,22 a c@rui copie Nilles a g@sit-o ^n Arhiva Prima]ial@ din Strigonium.23 Athanasie scria lui Clement al XI-lea c@ ^n 1701 se ^mplineau aproape 8 ani de c$nd P@rin]ii iezui]i ^}i ^ncepeau apostolatul unionist; ^n 1697 a avut loc un sinod cu tot clerul la Alba-Iulia, care a cerut cu lacrimi ^n ochi s@ fie primit ^n s$nul Bisericii Romane.24 Ni se pare deplasat@ afirma]ia autorului studiului din 1962 cum c@ Athanasie ar fi aflat de politica unionist@ de la Pr. Bárány,25 }i nu din atmosfera care b$ntuia la curtea mitropolitan@, unde Athanasie era deja bine implantat. Cu at$t mai mult, cu c$t se accept@ ca hirotonirea sacerdotal@ a lui Athanasie ^ntru preo]ie ar fi fost f@cut@ de mitropolitul Varlaam al Ardealului,26 deci ^nainte de 1693. O alt@ afirma]ie f@r@ acoperire ^n studiul din 1962 este c@: „nici la Bucure}ti nu se pomene}te nimic de ^nstr@inarea de Ortodoxie a Bisericii din Transilvania, cu toate c@ tendin]ele de catolicizare ale habsburgilor (sic!) erau bine cunoscute la Curtea lui Br$ncoveanu”.27 Studiul Condicii Mitropoliei Ungro-Vlahiei l-a incitat pe reputatul istoric al Bisericii Ortodoxe }i viitor ierarh, Ghenadie En@ceanu; el demonstreaz@ c@ lui Athanasie Anghel, dup@ hirotonirea arhiereasc@ din 22/23.I.1698 i s-a dat simplul titlu de vl@dic@ episcop, }i nu cel uzual de vl@dic@ }i mitropolit, tocmai ca, ^n caz de defec]iune, structura mitropolitan@ s@ nu fie atins@!28 Trebuie s@ recunoa}tem c@, paradoxal, degradarea lui Athanasie a ^nceput la Bucure}ti! Este

22. Dragomir, S. – Rom$nii din Transilvania..., p. 20. 22 bis. Nilles, N., op.cit. , vol. I, p. 125-126. 23. Ibidem, vol. I, p. 328. 24. Ibidem, op.cit., vol. I, p. 125. 25. Dragomir, S. – Rom$nii din Transilvania..., p. 18. 26. Ibidem, p. 26. 27. Ibidem, p. 26. 28. En@ceanu, G. – Mitropolia Ungrovlahiei – Mitropolitul Theodosie Vestemeanul, ^n BOR, nr. 2/1880, pp. 78-100, mai ales p. 91, 92-100. . 251 . ciudat c@ acest studiu al lui En@ceanu nu a fost luat ^n considerare de cei care s-au aplecat asupra evenimentelor anului 1698. Deci la Bucure}ti se prevedea pasul unionist (oare rolul lui Dindar s@ fi fost terminat? Nu credem) }i prin diferite metode se ^ncerca luarea unor m@suri de siguran]@. Toate dovezile indicate ne arat@ c@ Unirea ^ncepuse sub Teofil. Este adev@rat c@ iezui]ii au tradus inexact documentele rom$ne}ti, iar rolul cardinalului Kollonich a fost mai mult dec$t ambiguu. Nu cumva }i scrisoarea lui Athanasie c@tre Papa Clement al XI-lea s@ fi fost blocat@ de cardinal (}tim sigur c@ Papa nu i-a r@spuns)? Studiul asupra unirilor publicat ^n 1962 reia multe idei ale Pr.Prof. {tefan Lup}a, dar cu unele afirma]ii pe care nici acesta (atent lector al operelor lui Nilles), nici Silviu Dragomir nu l-ar fi putut face. %n mod paradoxal, }i anumi]i istorici contemporani de prestigiu pot c@dea ^ntr-o extrem@ opus@: este cazul Dr. Ioan Chindri}, care ^ntr-un studiu dedicat iezuitului Andreas Freyberger,29 afirm@ c@ acesta ar fi c@l@torit ^n Transilvania ^n 1700. Nicolaus Nilles afirma r@spicat ^ns@ c@ Freyberger nu a vizitat Transilvania, iar opera sa „Historicam relationem Unionis Valachi cae cum Romana Ecclesia factae” a fost redactat@ pe baza scrisorilor provinciale anuale, iar pe alocuri dup@ zvonuri, luate cu buna credin]@ drept [email protected] Ne ^ntrebam }i noi: oare c$nd Istoria Bisericeasc@ a Rom$nilor va fi studiat@ f@r@ p@rtinire }i exces de zel, renun]$ndu-se la metoda „piei fraus” pentru o cauz@ sau alta?

dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS

29. Chindri}, Ioan – Cultura }i societatea ^n contextul {colii Ardelene. 30. Nilles, N., op.cit., vol. I, p. 183. . 252 . Dreptate celor ce nu mai sunt printre noi

dr. theol. Mircea cav. Birtz, OBSS

Cei care hoin@rind se apleac@ }i asupra tarabelor cu literatur@ religioas@ pot ^nt$lni pe alocuri o bro}ur@ format A5: Misionarul Domnului – Simfonia Mariei, edi]ie ^ngrijit@, prefa]at@ }i tehnoredac- tat@ de Alexandru R@zvan Oghin@, ap@rut@ la Bucure}ti, ^n 1999, la tipografia Ararat. Dup@ cum vrea s@ ne asigure prefa]atorul, Pr. Ioan Coman, paroh greco-catolic din Gherla (jud. Cluj), odat@ ce a refuzat trecerea la ortodoxie, ^n 1948, a fost ^ntemni]at. La ie}irea din ^nchisoare, ^n 1964, Pr. Coman s-a re^ntors ^n Gherla, la sora lui. Datorit@ s@r@ciei, a preferat s@ stea la un vecin; aici ^ntr-o noapte a auzit un glas poruncindu-i s@-}i ia creion }i h$rtie. astfel preotul Ioan Coman a scris dup@ dictare Simfonia Mariei (pp. 2-3 din ed.cit.). P$n@ aici toate bune }i frumoase. At$ta doar c@ la Gherla ^n 1947-1948 nu a existat nici un paroh greco-catolic cu numele Ioan Coman, nici m@car un preot cu acest nume.1 Mai mult, un preot unit cu acest nume, ^ntemni]at, nu este pomenit nici ^n catalogul Martirilor }i M@rturisitorilor ai Bisericii din Rom$nia dintre anii 1945-1989, ^n volumul dedicat bisericilor Unit@ }i [email protected] Deci prefa]a reprezint@ tot o „pia fraus”, cu care suntem ^nghesui]i de o bun@ bucat@ de timp. %n Ardeal este de notorietate faptul c@ autorul „Simfoniei Mariei” a fost P@r. canonic Nicolae Pura (1913-1981), fost profesor }i rector la Academia Teologic@ Rom$n@ Unit@ din Cluj, de]inut ^ntre 1952-1955, ajuns }i Conduc@tor Diecezan al Eparhiei de Cluj-Gherla, ^ntre 1976-1981.3

1. {ematismul Eparhiei greco-catolice rom$ne de Cluj-Gherla pe anul m$ntuirii 1947, 2 vol. ie}ite ^n 1948; reproducere anastatic@ la Cluj-Napoca ^n 1996; vol. II, p. 177-194 (Districtul vicarial foraneu Gherla), pp. 177, 181-185. 2. Ioni]oiu Cicerone, dr. Bota Ioan – Martiri }i M@rturisitori ai Bisericii din Rom$nia (1945-1989), ed. III, Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001. 3. Prundu}, Aug. Silvestru, Pl@ianu, Clemente – Canonicul Nicolae Pura, Via]a Cre}tin@, Cluj, 1996. . 253 . P@rintele Pura scria versuri religioase. C$nd a fost arestat }i umilit, profit$ndu-se de faptul c@ avea claustrofobie, de c@tre maiorul Gruia (Grünberg), P@rintele Pura a f@cut un vot Preacuratei c@, dac@ va sc@pa demn din ^nchisoare, ^}i va pune talentul literar doar ^n slujba Ei. Datorit@ inteligen]ei }i agerimii preo]ilor Otto K. Pfarenkopf, SI, Rafael Haag, SI, }i Emil Riti s-a reu}it ca la confruntarea ^n instan]@ P@r. Pura s@ nu fie ^ncadrat la delictul „%nalt@ tr@dare”, ci la cel de „agita]ie religioas@ }i activitate subversiv@”. Eliberat ^n 1955, a trecut la ^mplinirea votului. P$n@ la sf$r}itul vie]ii P@rintele a lucrat la }ase (6) variante ale „Simfoniei Mariei”; a treia era deja finit@ ^nainte de 1968. Penultima variant@, „Nova”, a mai fost rev@zut@ }i corectat@ }i cu ajutorul Dnei Elisabeta Zugravu, fidel@ discipol@ a P@rintelui, ap@r$nd versiunea „Novissima”, ^n 1980. Cei care ^i erau devota]i i-au dactilografiat }i r@sp$ndit „Simfonia Mariei”, semnat@ pe alocuri cu Nicolae „Ben Myriam” sau „Ben Myriam”, dactilosrisul fiind legat }i bro}at, devenind un autentic samizdat ^n epoc@. Poate fi ^nt$lnit@ chiar }i ^n biblioteci ortodoxe. Varianta pe care o avem la dispozi]ie a apar]inut regretatului preot Ioan Costan, fiind semnat@ de D-sa }i datat@ 20.III.1979. Am putut compara cele dou@ variante. Varianta Oghin@: este structurat@ ^n 3 mari p@r]i: „Zorile”, cu 74 strofe; „R@s@ritul”, cu 165 strofe; „Ziua”cu 155 strofe. Varianta dactilografiat@ (Costan): este la fel structurat@, doar c@ „Zorile” au o strof@ ^n plus, in episodul „Smerenia }i Cur@]enia”, iar „Ziua” are 4 strofe ^n plus, form$nd un episod „%nt$mpinarea ^ngerilor”. Deci varianta autentic@ are cu 6 (}ase) strofe mai mult. Varianta Oghin@ are deci 394 strofe; cea autentic@ are 400 strofe. Deci ^nc@ un caz de ^nsu}ire nemeritat@ a unei opere religioase. Ne exprim@m gratitudinea P.S. Emil Riti, P.On.Pr.Dr. Silvestru Aug. Prundu} }i D-sale Dnei Elisabeta Zugravu4 pentru informa]iile inedite

4. Dna Elisabeta Zugravu, n. 1925 ^n Moldova, convertit@ ^n Biserica Catolic@ ^n 1948-1949, a depus ^n 1954 voturi (clandestin) ^n Congrega]ia Maicii Domnului. Pe c$nd era func]ionar@ la CFR a fost arestat@ }i ^ntemni]at@ ^ntre 8.03.1962 }i eliberat@ la 3.09.1962, pentru activitate religioas@, conform „Biletului de liberare” (sic!) nr. 25/1962, emis de UM 0203 Cluj. D-sa cultiva ^n continuare spiritul fidelit@]ii mariane ^nsu}ite de la Pr. Nicolae Pura. . 254 . date asupra activit@]ii Pr. Pura. {i totu}i a existat un preot greco-catolic Ioan Coman? Din amintirile. A. Prundu} – da. Dar nu la Gherla, ci la Alba-Iulia. P@rintele Coman a murit spre sf$r}itul deceniului ’70 }i printre altele l-a g@zduit }i pe %.P.S. Andrei Andreicu], pe c$nd acesta era inginer }i ^ncepea s@ persevereze pe drumul teologiei. Anterior, viitorul arhiepiscop a fost g@zduit la Bucure}ti de preotul unit militant Vasile Chindri}, iar sentimentele sale fa]@ de B.R.U. erau cu totul altele dec$t cele afi}ate acum. Dar dac@ „habent sua fata libelli”, ce s@ mai spunem despre oameni?

. 255 . Aforisme spirituale

can. Nicolae Pura (1913-1981)

1. Tot cea ce este nobil este timid, deoarece se simte ca un str@in. 2. Valoarea ta nu cre}te ^n raport cu inteligen]a sau demnitatea ta, ci ^n raport cu capacitatea de a-]i d@rui inima. 3. Trei sunt caracteristicile doctrinei lui Iisus: a) a ^mbl$nzit fiara din om; b) i-a dat un sprijin puternic ^n ^ncerc@rile grele ale vie]ii; c) i-a dat o speran]@ ^n fa]a necru]@toarei mor]i. 4. Atunci c$nd sunt singur, sunt mai pu]in singur dec$t ^n societatea altora. %n societate sunt cu dou@-trei persoane. Reculeg$ndu-m@ ^n interiorul meu, ^n Dumnezeu, sunt ^mpreun@ cu Cerul ^ntreg, cu to]i fiii lui Dumnezeu }i cu to]i cei dragi ai mei. 5. Exist@ o pudoare a sufletului, dup@ cum exist@ o pudoare a trupului. Numai lui Dumnezeu ne putem ar@ta sufletul ^n toat@ nuditatea lui. 6. Marile bucurii trebuie s@ le ]ii ^n secret, sub lac@t; dac@ le divulgi, le pierzi. 7. C$nd ai un lucru la care ]ii mult, tu nu e}ti st@p$n pe acel lucru; el te st@p$ne}te. 8. %ntr-o conversa]ie mistic@, Iisus î spune Sf. Theresa: „Caut@-m@ pe Mine ^n tine ^ns@]i”. Ba chiar î spune mai mult: „Caut@-te pe tine ^ns@]i ^n Mine”. Cum, se ^ntreab@ ea. R@spunsul: „Ca un pahar cu ap@ care se cufund@ ^n apele oceanului. Paharul con]ine ap@ }i ^n acela}i timp este con]inut ^n ap@”. 9. Iubirea egoist@ te face orb; cea dezinteresat@ te face liber. 10. Iubirea multora e ca iubirea pisicii fa]@ de }oarece; pentru ace}tia a iubi ^nseamn@ a-}i satisface pl@cerea lor egoist@. 11. Pentru unii so]i iubirea nu e altceva dec$t un egoism ^n doi; ^n afar@ de pl@cerea lor egoist@, nu-i mai intereseaz@ nimic. 12. La f$nt$na lui Iacob, Iisus î spune samarinencii: „D@-mi s@ beau”. Dup@ ce va fi l@murit@, femeia va zice lui Iisus: „D@-mi s@ beau din apa aceasta” (Io. 4, 7-15). Din aceast@ sete reciproc@ – . 256 . setea lui Iisus de a poseda sufletul }i setea sufletului de a fi al lui Iisus – din ace}ti doi „d@-mi s@ beau” se na}te sfin]enia. fericit sufletul care }tie dori. 13. Fericirea unui suflet ^n har, con}tient de comoara sa, se bazeaz@ pe trei motive: a) ^l are ^n sine pe Dumnezeu; b) nimeni nu i-L poate r@pi ^mpotriva voin]ei sale; c) din partea Sa, Dumnezeu nu are dec$t o dorin]@; aceea de a fi tot mai str$ns cu acel suflet. 14. Nu respinge sfatul bun; el va deveni un cap de acuz@ contra ta. [i s-a oferit ocazia de a fi mai bun }i tu nu ai voit. 15. Umilin]a este bre}a prin care Adev@rul Etern intr@ ^n existen]a noastr@. 16. Cea mai mare onoare pe care o poate face Dumnezeu unui suflet nu este cea de a-i d@rui mai mult, ci de a-i cere mai mult. 17. Ce este sfin]enia: invadarea lui Dumnezeu ^n via]a omului. 18. O, preotul Meu, cum vei cuteza s@ M@ jertfe}ti ^ntr-adev@r }i total, dac@ tu nu ai f@cut acela}i lucru ^nainte? 19. Doamne, f@ ca oamenii privindu-m@ pe mine s@ te recunoasc@ pe Tine! 20. Via]a cre}tin@ este ^nt$lnirea a dou@ iubiri: iubirea lui Dumnezeu care se coboar@ p$n@ la om }i iubirea omului care se d@ruie}te lui Dumnezeu, cu totul. 21. Privim cu u}urin]@ ^n ad$ncul sufletului semenilor no}tri, dar ne vine at$t de greu s@ privim ^n sufletul nostru propriu. 22. Bucur@-te c$nd razele soarelui divin ^]i inund@ sufletul, iar atunci c$nd razele lui se retrag, r@m$i lini}tit, g$ndindu-te c@ soarele se afl@ dincolo de nori }i va apare din nou. 23. Unde este o bucurie adev@rat@, acolo este }i Dumnezeu; iar acolo unde este Dumnezeu, fii sigur@ c@ ^mpreun@ cu El nu va ^nt$rzia s@ se arate bucuria cea adev@rat@ (dup@ Pr. Raoul Plus). 24. Bucuria este rev@rsarea sufletului nostru asupra lucrurilor sau persoanelor iubite. Cu c$t acestea sunt mai aproape de Dumnezeu }i mai str$ns unite cu El, cu at$t bucuria noastr@ este mai mare }i mai curat@.

. 257 . 25. Pentru ca bucuria ta s@ fie totdeauna curat@, bucur@-te numai de ceea ce %l poate bucura pe Iisus ^n tine }i ^n aproapele. Bucur@-te de frumuse]ea crea]iei divine. 26. %n ad$ncul tuturor lucrurilor g@sim un Plan }i nu un destin. De la Iisus am ^nv@]at c@ nu exist@ alt destin dec$t Iubirea. 27. Sunt sigur de Tine }i nesigur de mine. Pentru a fi sigur de mine, e destul s@ fiu sigur de Tine. 28. Iubirea, cu c$t este mai cuprinz@toare }i mai dezinteresat@, cu at$t e mai aduc@toare de bucurie. 29. Iubirea sau capacitatea de a te d@rui constituie adev@rata ta valoare ca om. 30. Dilema Sf. Augustin: sau vei exalta iubirea de sine p$n@ la dispre]ul lui Dumnezeu, sau vei exalta iubirea lui Dumnezeu p$n@ la dispre]ul de sine.

Aducem cuvintele }i respectuoasele mul]umiri Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, care ne-a facilitat accesul la arhiva Pr. can. Nicolae Pura. Aforismele de mai sus sunt scrise olograf, pe buc@]i de h$rtie dreptunghiulare sau p@trate. Pr. Nicolae Pura obi}nuia s@ le distribuie la intervale de timp ucenicilor s@i spirituali, pentru a medita asupra lor. Aceste aforisme apar]in lui; el ^ns@ se folosea }i de maximele Monseniorului Vladimir Ghika, a p@rintelui Raoul Plus, SI, sau de scurte citate din Sfin]ii P@rin]i sau clasici ai literaturii (R. Emerson, A. de Saint-Éxupery). Genul aforismelor religioase a fost ^ndelung cultivat. La noi excelenta colec]ie cuprins@ ^n „Patericul Rom$nesc” editat de Pr.Arhim.Dr. Ioanichie B@lan, sau colec]iile aforismelor Msgr. Ghika sunt cele mai cunoscute. %n Apus cele mai faimoase sunt ^n ultima vreme cele ale Fer. Pio din Pietrelcina († 1968) }i ale Fer. Josemaria Escrivá de Balaguer († 1975), fondator al Prelaturii „Opus Dei”. Credem c@ publicarea unor fragmente din aforismele Pr. Pura ^i va bucura pe cei ce l-au cunoscut sau pe cei interesa]i de fenomenul duhovnicesc.

. 258 . Cu b@gare de seam@

„%n adev@r, ^nsu}irile nev@zute ale Lui, puterea Lui ve}nic@ }i dumnezeirea Lui se v@d l@murit, de la facerea lumii, c$nd te ui]i cu b@gare de seam@ la ele ^n lucrurile f@cute de El. A}a c@ nu se pot desvinov@]i.”

(Sf. Ap. Pavel – Rom. I, 20 trad. D. Cornilescu)

Cei vechi ne asigurau c@ trebuie s@ fim cu b@gare de seam@, chiar }i ^n treburile ne^nsemnate, noi, cei noi, mai superficiali desigur, ar trebui s@ fim cu b@gare de seam@ m@car ^n treburile ^nsemnate, cu at$t mai mult cu c$t, pe lumea aceasta, nimic nu este ^nt$mpl@tor, dup@ cum ne asigur@ Shakespeare c$nd afirm@ c@ „este o providen]@ special@ ^n c@derea unei vr@bii”, sau Cervantes care spune c@ „lucrurile, bune sau rele, ce se succed ^n lume, nu vin din ^nt$mplare, ci dintr-o providen]@ special@ a cerului”. C@ cei doi }i al]ii asemenea lor nu bat c$mpii, se adevere}te }i se v@de}te atunci c$nd noi ne „cuib@rim” ^n lume cu b@gare de seam@. %n treac@t fie spus, toate suferin]ele, ^nfr$ngerile, c@derile ori r@t@cirile noastre ^}i au ob$r}ia ^n caren]a sau lipsa acelui special mod de a}ezare ^n lume – cu b@gare de seam@. Nu vom sonda neb@nuitele t$lcuri ale acestui ^ndemn, vom preciza totu}i cu luare aminte – b@garea de seam@ nu propov@duie}te nicidecum culcu}ul c@ldu], ci dimpotriv@: ascultarea, mirarea, cutremurarea, ^ntrebarea, voin]a }i-ndr@zneala. Cel ce ascult@ prive}te }i tr@ie}te cu b@gare de seam@ se scutur@ de „zgura existen]ial@” este surd la zgomote }i imun la jocul am@gitor al imaginilor. Urechile lui aud altfel, ochii lui v@d altceva, iar inima lui simte altcumva. Este de la sine ^n]eles c@ o astfel de a}ezare ^n lume are ca sistem de referin]@ adev@rul, nu adev@rul abstract, ci dimpotriv@ Adev@rul Viu, Adev@rul %ntrupat. Este tot de la sine ^n]eles c@ cine se a}eaz@ astfel ^n lume se a}eaz@ ^ntr-o rela]ie ^n care exist@ un debitor }i exist@ de asemenea un primitor. Debitorul distribuie darul, iar primitorul prime}te . 259 . investitura, investitur@ care se valideaz@ numai ^ntru at$t, ^ntru c$t este recunoscut@ de primitor ^n dubla ei ipostaz@ – de dar }i sarcin@. Dar este puntea leg@m$ntului dintre Dumnezeu }i om, este poarta miraculoas@ care elibereaz@ subtila aptitudine de a fi primi]i ^n Dumnezeu, atunci c$nd la r$ndul nostru ^l primi, ^l lu@m ^n noi. Darul este un vehicul pentru cel d@ruit, numai ^n m@sura ^n care acesta nu se las@ doar purtat de dar, ci-l ^mpline}te recunosc$ndu-i rostul. Ceea ce este ^ns@ cu adev@rat miraculos este c@ Dumnezeu nu-}i ia niciodat@ ^napoi darurile, chiar dac@ cel d@ruit nu le ^mpline}te menirea, chiar dac@ uit@ sacra lor provenien]@, chiar dac@ ^ncearc@ s@ le capitalizeze }i s@ trag@ de pe urma lor niscaiva foloase, pentru c@ darul divin ^}i probeaz@ calit@]ile }i-}i elibereaz@ puterea doar atunci }i numai atunci c$nd este livrat mai departe ca dat. To]i suntem ale}i, dac@ alegem s@ fim ale}i. Este loc pentru to]i sub soare }i Dumnezeu are de unde ^mp@r]i daruri pentru tot omul, dup@ nevoia, dup@ s$rguin]a }i pe potriva puterii fiec@ruia, dar }i dup@ responsabilitatea pe care fiecare }i-o asum@, pentru c@ evanghelistul Luca ne avertizeaz@: „cui i s-a dat mult mult se }i va cere de la el }i cui i s-a ^ncredin]at mult ^nc@ }i mai mult i se va pretinde”. A}adar este ^n]elept s@ te ^ntrebi „Ce este asta?” }i ^nc@ „La ce sluje}te asta?”, pentru c@ la vremea lor toate ^}i g@sesc rostul. Rostul acestei ^nt$mpin@ri nu este polemica, de aceea suntem ^ncredin]a]i c@ nu este aici }i acum locul }i timpul s@ polemiz@m cu cei care cred ^n ^nt$mplare, cu teoreticienii absurdului, sau cu cei care au convingerea c@ ei sunt singurii }i adev@ra]ii regizori a ceea ce se cheam@ destinul umanit@]ii. Noi credem altminteri, noi credem c@ accidentele, sincopele, r@t@cirile sunt abateri de la drum, noi credem c@ destinul umanit@]ii este ^n m$inile lui Dumnezeu }i c@ toate c$te se petrec ^n lume stau sub voia }i gra]ia Sa. Iat@ de ce suntem ^ncredin]a]i c@ aceea}i providen]@ special@ a cerului, care face ca fiecare om de sub soare s@ aib@ o menire, mai degrab@ dec$t vitregia timpului, cum ^nclin@ s@ cread@ marea majoritate a interpre]ilor }i c@rturarilor, a f@cut ca pe teritoriul actual al Rom$niei s@-}i duc@ veacul mai multe biserici tradi]ionale cre}tine. Dup@ cum se }tie, rom$nii sunt ^n marea lor majoritate ortodoc}i, . 260 . dar sunt }i rom$ni greco-catolici. A}ezarea defectuoas@ fa]@ de misterul acestui dat a fost la fel de p@guboas@ at$t pentru clerici, ca }i pentru mireni. S@ ^ncerc@m s@ descifr@m mesajul profund al acestui dar. La originea ei, biserica cre}tin@ a fost una, a}a cum au cl@dit-o sfin]ii apostoli }i sfin]ii p@rin]i. La originea ei, biserica a fost ^n stare s@ se ocupe f@r@ rest de dubla ei voca]ie: apostolic@ }i duhovniceasc@. Echilibrul dintre cele dou@ voca]ii s-a fr$nt odat@ cu marea schism@, dar este un fapt de necontestat c@ biserica catolic@ s-a achitat mai bine de voca]ia apostolic@, dup@ cum biserica ortodox@ a r@spuns mai bine nevoilor duhovnice}ti. Ar fi nedrept s@ v$n@m caren]ele celor dou@ biserici, c$nd sub ochii no}tri depun m@rturie virtu]ile. Cele dou@ biserici nu se anuleaz@ reciproc, ci se completeaz@ reciproc – sunt complementare. A}adar voca]ia ini]ial@ a biserici cre}tine nicidecum nu s-a pierdut, ea fiind (poate mai bine) valorificat@ ^n s$nul celor dou@ biserici surori. Apostolatul }i duhovnicia sunt darurile cele mai de pre] pe care Dumnezeu le-a f@cut oamenilor succed$ndu-se ^n doi timpi: cuv$ntul }i lucrarea cuv$ntului. Cele dou@ daruri se sus]in }i se instituie reciproc. Acestea fiind zise, ^ndr@znim s@ afirm@m c@ coexisten]a ^n spa]iul rom$nesc a Bisericii Ortodoxe }i a Bisericii Unite cu Roma, departe de a fi o catastrof@, o „schizofrenie” na]ional@ este mai degrab@ un dar, fiind ^n acela}i timp }i o sarcin@. Cu b@gare de seam@, cu luare aminte }i aducere aminte am realiza c@ oamenii }i chiar bisericile nu sunt de]in@toare de adev@r, ci purt@toare, m@rturisitoare de ade- v@r. Recunoa}terea acestui dat ne scoate din temni]a prejudec@]ilor, a tabuurilor, a locurilor comune, a reflexelor mentale, a partizanatului obtuz, a ^nghe]ului. R@m$ne ^n sarcina celor dou@ biserici surori }i ^n sarcina acestui popor s@ p@trund@ misterul darului cu care s-a ^nvrednicit Dumnezeu fa]@ de noi, }i s@ dep@}easc@ ^ncerc@rile. Acum dup@ ce fiecare biseric@ }i-a f@cut „postata” acum c$nd dup@ 50 de ani s-au ^ntors acas@, brave }i demne de laud@ ar fi ^mbr@]i}@rile, lacrimile, aducerile aminte. Brav@ ar fi iertarea }i ^mp@carea, dar mai brav@ }i mai de laud@ ar fi fr@]ietatea. Numai ^n fr@]ietate misiunea bisericii poate fi dus@ la ^ndeplinire, numai ^n fr@]ietate se poate face Apologetica lui Isus Hristos. Numai ^n . 261 . comuniune ne putem feri de „isme”, numai ^n comuniune ne putem cunoa}te, respecta }i sprijini reciproc. Comuniunea te fere}te de provincialism, autosuficien]@ }i del@sare. Dac@ admitem c@ pasiunea, partizanatul, orgiile dimpreun@ cu setea de identitate }i nevoia de autodefinire, sunt vizitii ^ndoielnici, chiar }i ^n conjuncturi particulare, cu at$t mai riscant este s@ te la}i purtat de ele ^n conjuncturi generale, ample, subtile. Vremurile sunt tulburi }i priorit@]iile sunt dictate de politicienii no}tri ori de mai marii lumii. Ei ne anun]@ c@ NATO este o prioritate }i c@ Uniunea European@ este o prioritate, c@ economia de pia]@ este o prioritate }i comunismul alt@ prioritate. Retorica priorit@]ilor este identic@ cu ea ^ns@}i, ast@zi poate ni]el mai zgomotoas@, eficace ^n vremuri tulburi, dar ele vremurile a}a au fost ^ntotdeauna, a}a cum pentru om ^ntotdeauna prioritar@ este }i va fi m$ntuirea.

Macarie cav. Hede}iu, OBSS Prior al Prioratului Rom$n al OBSS

. 262 . Cuprins

LECTORIS SALUTEM IN DOMINO! (Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------5

PRECIZ~RI NECESARE (Prioratul Rom$n al Ordinului Bizantin al Sf. Morm$nt) ------6 Lista Marilor Mae}tri (Patroni Ereditari) ai Ordinului Bizantin al Sf$ntului Morm$nt ------17 Imnul Casei de Austria ------18 Imnul Regatului Rom$n ------20 Imnul Imperial Rus ------21

PROZ~ SCURT~ (A.S.I. DIMITRIJ AL RUSIEI) ------23 Debellatio si, debellatio no ------25 Istoria str@inului din templu ------29 Falsul Maestru spiritual }i biblioteca sa ------30 O istorioar@ despre Regele Fran]ei ------31 Din ciclul Fabule din p@m$ntul rus Broa}tele }i leul ------32 M@garul care ^}i l@uda str@mo}ii ^naintea leului ------32

CAZUL UNOR DOCUMENTE (Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------35 Berat-nishan din 1669 ------46 Decretul din Modena, 1788 ------48

DIN RELA[IILE UNOR PRINCIPI ROM#NI CU SF. SCAUN (SEC. XVI) (Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------51 Observa]ie preliminar@ ------53 Pragmatism sau credin]@? ------57 . 263 . Un precursor nostalgic: Principele renascentist Petru Cercel------61 Despre logica lui „}i-}i” }i logica lui „sau-sau” ------69 Raporturile lui Mihai Viteazul cu Sf$ntul Scaun ------79 C$]iva interlocutori ------79 %n ce credea Mihai Vod@ Viteazul? ------99 C$nd o decizie d@ lumea peste cap ------106 Concluzii ------110

S~ PRIVIM MAI ATENT SUB VALUL CUCERNICIEI – R@spuns la un articol care nu trebuia scris – (Pr. Dr. SILVESTRU AUGUSTIN PRUNDU{, OSBM) ------113 Prima misiune iezuit@ ^n Moldova ------135 Ce se petrece ^n Roma Veche? ------143 Evenimentele din Moldova }i [ara Rom$neasc@ ------152 S@ relu@m expunerea evenimentelor ------194 Note bibliografie }i explicarea siglelor ------209

CORESPONDEN[~ P.S. Ioan Ploscariu († 1998) – Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OSBM ---- 211 Episcopul Ioan Ploscariu (1911-1998) ------239

C#TEVA %NTREB~RI REFERITOARE LA SINODUL UNIONIST PATRONAT DE MITROPOLITUL TEOFIL (ALBA-IULIA, 1697) (Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------244

DREPTATEA CELOR CE NU MAI SUNT PRINTRE NOI (Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------253

AFORISME SPIRITUALE (Can. NICOLAE PURA – 1913-1981) ------256

CU B~GARE DE SEAM~ (MACARIE CAV. HEDE{IU, OBSS, Prior al Prioratului Rom$n al OBSS)------259 . 264