Braţul Ridicat Întru Apărarea Ţării Niciodată Nu Tremură. Acest Număr a Apărut Cu Sprijinul: JUDEŢUL SATU MARE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE

Fondată în 1996; Serie nouă Anul VI Nr. 4 (21), Dec. 2014

Braţul ridicat întru apărarea ţării niciodată nu tremură. Acest număr a apărut cu sprijinul: JUDEŢUL SATU MARE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE

S.C. SAMGEC SRL CEPROM SA Satu Mare Satu Mare SC RHC RAL CRIS SRL Satu Mare

EURO INSOLV SPRL S.C. EXPEDIENT SRL Satu Mare Satu Mare

Coperta față: Monumentul Eroilor din Corund Coperta spate: Monumentul Ostașului Român din Carei

“EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi neguvernamentală editată trimestrial de Asociaţia Civică “Tempora” Satu Mare şi Asociaţia Naţională “Cultul Eroilor” - Filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean Satu Mare. REDACŢIA Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET Redactori: prof. dr. Ioan VIMAN, dr. Lucian CUCUIET, dr. Viorel CIUBOTĂ, col. (r) Mircea BLIDERAN, dr. Viorel CÂMPEAN Colaboratori (pentru acest număr): prof. Ioan CIARNĂU, pr. dr. Cristian BOLOŞ, lt. col. (r) Ioan BĂLĂNESCU, col. (r) Petru PRODAN, ing. Mircea PÎRLEA, prof. Carol C. KOKA, ing. ec. Cristian MAREȘ, dr. Daniela BĂLU, prof. Nicolae POP, Marta CORDEA, prof. dr. Ioan CORNEANU, Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Darius TROPOTEI, pr. dr. Doru LOSTUN, prof. univ. dr. gl. bg. (r) Florian TUCĂ, comandor (r) Marius POPESCU-CĂLĂRAȘI, prof. Marius HORȘIA, prof. Nicoleta CÂMPIAN, Nicolae POPDAN Fotografii: col. (r) Voicu ŞICHET Tehnoredactare computerizată: Vili Alina Marinela PFA

ISSN 2067 - 5801 Contact: Adresa: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17/8, jud. Satu Mare Telefon: 0261-706492, 0740-084131 E-mail: [email protected] , [email protected]

Răspunderea pentru opiniile exprimate în paginile revistei revine în exclusivitate autorilor. Cuprins Pag. 2 Col. (r) Voicu ŞICHET - Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XX) Pag. 4 Dr. Viorel CÂMPEAN - Dezvelirea monumentului eroilor din Corund Pag. 6 Preot dr. Cristian BOLOȘ - MODELE CREŞTINE DE EROISM (XVII) Părintele Arsenie Boca - 25 de ani de la trecerea sa la cele veşnicie Pag. 9 Dr. Lucian CUCUIET - Expoziţia „Constantin Brâncoveanu 300 - Documente de arhivă” Pag. 10 Ing. ec. Cristian MAREȘ - Ziua Armatei Române (I) Pag. 12 Col. (r) Mircea BLIDERAN - 25 octombrie 2014 - Aniversarea Zilei Armatei Române Pag. 14 Prof. univ. dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ, Comandor (r) Marius POPESCU- CĂLĂRAŞI - 25 octombrie, Ziua Armatei Române Pag. 15 Darius TROPOTEI - Ziua Armatei României Pag. 17 Prof. Carol C. KOKA - Sătmăreni în Marele Sfat Naţional de la Alba Iulia. 1 Decembrie 1918 Pag. 20 Prof. Nicolae POP - Marele Război pentru Unitatea Naţională (1916-1918) Pag. 22 Dr. Viorel CIUBOTĂ, Prt. dr. Doru LOSTUN - Un mare patriot român: Constantin Lucaciu Pag. 24 Ing. Mircea PÎRLEA - Părintele Vasile Lucaciu, omagiat de Octavian Goga la moartea sa Pag. 26 Prof. univ. dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ, Comandor (r) Marius POPESCU- CĂLĂRAŞI - 1 Decembrie 1918, o zi intrată în istoria României pentru toate veacurile Pag. 29 Dr. Viorel CÂMPEAN - Traian Sălăjanu, participant la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 Pag. 31 Marta CORDEA - Centenarul naşterii Mariei Demian Pag. 34 Prof. dr. Ioan VIMAN - Legislaţia privind învăţământul pentru minorităţi în perioada interbelică. Studiu de caz: judeţul Satu Mare (I) Pag. 36 Prof. Marius Horșia - Petru Bran şi activitatea Astrei în părţile sătmărene Pag. 38 Dr. Daniela BĂLU - Primul război mondial trăit de un ţăran român din Apşa de Mijloc - Ucraina (III) Pag. 40 Lt. col. (r) Ioan BĂLĂNESCU - 100 de ani de la declanşarea primului război mondial. Eroine legendare Pag. 43 Dr. Lucian CUCUIET - Eveniment expoziţional inedit la Satu Mare: „Francezi şi români în Primul Război Mondial - 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial” Pag.50 Prof. Ioan CIARNĂU - Antonescu - pro şi contra (XVIII) Pag. 52 Prof. dr. Ioan CORNEANU - Un vrednic ostaş pentru istorie: General maior (r) Victor Popescu (II) Pag. 56 Prof. Nicoleta CÂMPIAN - Amintiri dintr-o copilărie comunistă Pag. 60 Col. (r) Petru PRODAN - Cronici de gând şi suflet. Eroi (II) Pag. 61 Nicolae POPDAN - Amintiri despre cetatea Ardudului Pag. 64 Col. (r) Voicu ŞICHET - Comorile României - măreţie şi putere Pag. 66 Ing. Mircea PÎRLEA - Geopolitica Europei Centrale: Cehia şi Slovacia (I) Pag. 69 Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU - Un viitor pentru trecut. Ghid de bună practică pentru protejarea patrimoniului cultural. (III) Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XX) Colonel (r) Voicu ŞICHET D in fericire, în ultima vreme, opinăm noi Tot la Carei, şi tot în cinstea zilei de 25 că şi datorită acestui „Jurnal”, putem constata că în Octombrie, la iniţiativa, insistenţele şi implicarea judeţul nostru creşte preocuparea pentru ridicarea directă a doamnei Daniela Ciută, preşedintă a nou de noi monumente închinate eroilor neamului, reînfiinţatului despărţământ al Astrei din zonă, s-a precum şi pentru întreţinerea şi renovarea multora curăţat şi cimitirul eroilor români din cel de-al din cele vechi, inclusiv a cimitirelor şi mormintelor doilea război mondial, aflat în incinta cimitirului de eroi căzuţi pe aceste meleaguri, cu precădere, în de pe strada Tireamului, organizându-se şi aici, cu cel de-al doilea război mondial. Nu poate decât să o zi mai devreme, manifestări de cinstire a celor ce- ne bucure o astfel de constatare, deoarece aceasta şi dorm somnul de veci la fruntariile de nord-vest înseamnă că respectul şi recunoştinţa pentru jertfa ale ţării, departe de locurile lor natale, aproape în înaintaşilor nu au dispărut din sufletele totalitate situate dincolo de Carpaţi!!! (Foto 1) sătmărenilor, iar autorităţile dau dovadă de receptivitate la semnalele noastre şi ale mas-media, dar şi la solicitările cetăţenilor. Pe de altă parte, faptul că se inaugurează noi monumente ale eroilor ori se realizează renovări pentru o mai bună punere în valoare a celor vechi, ne permite continuarea acestui serial prin semnalarea acestor evenimente, dat fiind că lista obiectivelor de acest fel din judeţ pe care nu le- am vizitat până în prezent este din ce în ce mai foto 1 scurtă, cuprinzând doar câteva localităţi. Cu siguranţă, şi acestea vor fi cercetate în viitor, Un alt lucru îmbucurător este faptul că s-a rezultatele urmând a fi consemnate în numerele reabilitat, de fapt s-a refăcut din nou, Troiţa de la viitoare ale revistei. Ceasul Electric, care se deteriorase puternic în Având în vedere că la 25 octombrie 2014, partea inferioară, riscând să se prăbuşească. de Ziua Armatei Române, s-au împlinit 70 de ani de Aceasta a fost ridicată, iniţial, de către Uniunea la eliberarea Ardealului de nord de sub ocupaţia Vatra Românească, la 5 martie 1991, iar prin grija hitleristo-hortistă, prilej cu care la Carei şi Satu Primăriei Municipiului Satu Mare, s-a reconstruit Mare, au avut loc ample manifestări de cinstire a din nou, la 28.10.2014, refăcându-se postamentul eroilor căzuţi pentru realizarea acestui ideal, cu din beton, acoperit cu plăci de marmură, şi lucrarea participarea preşedintelui şi a primului ministru al din lemn propriu zisă, astfel că putem afirma că României (detalii în materialul d-lui colonel (r) este o nouă troiţă. (Foto 2) Iată ceea ce stă scris la Mircea Blideran), vom evidenţia modul exemplar baza troiţei: „Ca un simbol sfânt al unităţii în care restauratorii de la Muzeul Judeţean Satu naţionale, s-a ridicat de către Uniunea „Vatra Mare, coordonaţi de directorul adjunct Radu Românească” filiala Satu Mare această Troiţă Ardelean, au realizat curăţarea şi refacerea părţilor spre aducere aminte că neamul nostru se ridică deteriorate ale acestui important edificiu al nord- spre culmile mântuirii prin jertfa de suflet a vestului de ţară, Monumentul Ostaşului Român de marilor săi bărbaţi ... Eroii - Horea, Cloşca, la Carei (preluat de Consiliul Judeţean Satu Mare, Crişan, Avram Iancu”. Autor: Al Perţa-Cuza. De aşa cum arătam în numărul precedent), pentru a se asemenea, pe partea dinspre parc sunt înscrise ridica la nivelul momentului aniversar. (FOTO cuvintele marelui mitropolit al Ardealului, Andrei coperta 4) Poate că, totuşi, ar fi benefică o Şaguna: „PRIN CRUCE LA LUMINĂ”. regândire a „arhitecturii” vegetaţiei din jur, astfel Aşteptăm ca, alături de ea, Primăria Satu încât monumentul să fie scos mult mai mult în Mare să reamplaseze Monumentul Ostaşului evidenţă, atât la momentele festive, cât şi pentru Român (devenit ulterior al Eroului Necunoscut), trecătorii/turiştii de pe artera principală a ridicat pe acel loc la 1 Decembrie 1922, ca simbol municipiului. al apartenenței acestui ţinut la România Mare,

2 numele locuitorilor ce şi-au pierdut viaţa în cele două conflagraţii mondiale ale secolului trecut, amplasate pe faţada bisericii ortodoxe.2 Noul monument a fost realizat prin grija preotului paroh Vasile Onea, urmând a fi dezvelit şi inaugurat anul viitor. Desigur, preotul paroh, primarul comunei şi toţi cei implicaţi merită toată stima şi aprecierea noastră, însă le recomandăm să recitească constatările noastre din numărul citat mai sus al revistei şi să încerce să rezolve cumva situaţia cu mormântul neidentificat al eroului din cimitirul din Pomi, precum şi curăţarea şi punerea în valoare a mormintelor eroilor de la Borleşti. O altă frumoasă realizare la nivelul judeţului a avut loc în localitatea Corund, ce aparţine de comuna Bogdand. Astfel, în acest sătuc de la poalele codrului, alături de biserica din lemn (monument de patrimoniu), în data de 8 noiembrie 2014, de Hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost dezvelit şi sfinţit un frumos monument al eroilor. (Foto coperta 1). La fel ca la Tătăreşti, manifestarea a fost onorată de prezenţa PS Iustin Sigheteanul, episcop vicar al foto 2 Maramureşului şi Sătmarului, care, alături de un strămutat de hortişti, după 30 august 1940, în sobor de preoţi, a oficiat anterior o Sfântă Liturghie Grădina Romei, ca apoi să dispară fără urmă. (Foto Arhierească la Biserica de zid, aflată în apropierea 3) Este de datoria noastră, a generaţiei de azi, ca la celei de lemn şi a noului monument, precum şi a aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire (1 Gărzii de onoare asigurată de Garnizoana Satu Decembrie 2018), să repunem statuia ostaşul Mare. Detalii despre acest eveniment ne oferă în român, aşa cum au dorit înaintaşii, de strajă la paginile următoare colaboratorul nostru apropiat fruntariile de nord-vest ale ţării. Hotărâre în acest dr. Viorel Câmpean, care a fost prezent la faţa sens a Consiliului Local Satu Mare există încă din locului, noi limitându-ne doar la a felicita pe toţi cei 2008, sculptorul Radu Ciobanu are toate schiţele implicaţi în realizarea monumentului şi în pentru a reface identic monumentul, doar voinţă şi organizarea manifestării, printre ei primarul determinare trebuie din partea autorităţilor. Dacă acestea nu vor face nimic, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala judeţeană Satu Mare şi Asociaţia Civică Tempora, împreună cu veteranii de război şi cadrele militare în rezervă şi retragere din judeţ, sunt datoare să întreprindă orice demers legal pentru realizarea acestui frumos obiectiv, inclusiv de a solicita sprijin moral, financiar şi material din partea societăţii civile sătmărene! Avem speranţa că sărbătorirea centenarului Unirii celei Mari va avea loc în faţa foto 3 acestui frumos şi impozant monument!! Pentru mai multe date, recomandăm alte articole publicate în comunei Bogdand, Aurel Bojan, de care se leagă şi 1 frumoasa renovare a cimitirului eroilor din satul revista Eroii Neamului. 3 Semnalăm, apoi, realizarea unui nou Babţa, ce aparţine de aceeași comună , şi prefectul monument al eroilor la Pomi, în incinta ţintirimului judeţului Satu Mare, dr. Eugeniu Avram, fiu al bisericii din localitate. Spunem nou, deoarece în satului. Totodată, aducem mulţumiri comenzii aceeaşi locaţie mai există unul, sub forma unei Garnizoanei Satu Mare şi efectivelor de militari, răstigniri, ridicat în memoria eroilor din primul pentru că răspund cu promptitudine şi război mondial, precum şi plăci comemorative cu profesionalism la solicitările de acest fel venite din

3 partea autorităţilor locale. aşteptăm” (C. Coposu). Dat fiind că, în acest an, pe 22 decembrie, Și, pentru că aceste rânduri au fost scrise în aniversăm 25 de ani de la evenimentele ce au pragul marii sărbători naționale de la 1 Decembrie, schimbat cursul istoriei noastre, considerăm că este ne exprimăm speranța că această zi sfântă pentru benefic să prezentăm în cadrul acestei rubrici şi Monumentul “IN MEMORIAM VICTIMELE COMUNISMULUI” din Parcul de pe B-dul Vasile Lucaciu, ridicat în 1995 de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, în colaborare cu, aşa cum stă scris pe una din plăci: Ciobanu Radu - sculptor, Moţiu Horea - ing. constructor şi Gripex SRL - executant. Deşi este un monument destul de frumos realizat, rar se pot vedea lângă el coroane sau flori depuse de urmaşii celor ce au avut de suferit cândva de pe urma comunismului, sau de către simpli cetăţeni. (Foto 4) Redăm în continuare mesajele transmise prin inscripţiile de pe celelalte 3 plăci amplasate pe monument: “În semn de foto 4 omagiu adus suferinţei îndurate de cei mai poporul român va fi sărbătorită așa cum se cuvine curajoşi dintre noi” (P. Creţia); “Să nu uităm de către sătmăreni, cărora redacția revistei noastre victimele comunismului ateu: condamnaţi politici, le urează un sincer La Muți Ani și Sărbători exterminaţi, deportaţi, ucişi mişeleşte”; “Pe rănile Fericite. lor încă necicatrizate se va zidi dreptatea pe care o Note 1. Toduţ, Gheorghe. O restituire necesară Sătmarului. Statuia Eroului Necunoscut. Eroii neamului, Satu Mare, 2009, 1 (serie nouă), nr. 1, p. 27; Şichet, Voicu. Manifestul dela Darniţa - prolog al marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Eroii neamului, Satu Mare, 2010, 2 (serie nouă), nr. 4 (5), p. 10-13 2. Şichet, Voicu. Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (VII). Eroii neamului, Satu Mare, 2011, 3 (serie nouă), nr. 3 (8), p. 3-5; 3. Şichet, Voicu. Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (I). Eroii neamului, Satu Mare, 2010, 2 (serie nouă), nr. 1 (2), p.2-5. Dezvelirea monumentului eroilor din Corund

Dr. Viorel CÂMPEAN n organizarea Consiliului Local şi a monumentală”. Şi o pildă de eroism, am completa Primăriei comunei Bogdand, în ziua de 8 noi, pentru că ridicarea sa a însemnat un model de noiembrie 2014, de Soborul Sfinţilor Arhangheli jertfelnicie a credincioşilor din localitate, care au Mihail şi Gavriil, satul Corund a avut parte de un avut de înfruntat numeroase oprelişti pentru a dublu eveniment. A fost resfinţit monumentalul ridica lăcaşul. Sâmbătă, 8 noiembrie 2014, Î.P.S. lăcaş de cult, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Iustin Sigheteanu, cu un sobor de preoţi, a sfinţit Mihail şi Gavriil. Lucrările la construirea lăcaşului lucrările de renovare, efectuate sub grija parohului au început în septembrie 1948; împrejurările local, pr. Marius Perşe, care slujeşte la Corund de politice care au urmat au făcut ca în 1961 lucrările un deceniu. În sobor i-am remarcat pe preoţii să fie întrerupte, nefiind primită autorizaţia de Traian Nicoară (slujitor din 1978 până în 2004 la continuare a muncii de zidire. Prima slujbă în Corund), Lucian Blaga (fiu al satului, slujitor la această biserică avea să se oficieze abia în anul Andrid; tatăl său, pr. Andrei Blaga, a fost paroh la 1975, când biserica a fost sfinţită de către arhiereul Corund între anii 1948-1978, în timpul pastoraţiei de frumoasă aducere aminte, dr. Vasile Coman al sale fiind ridicată biserica nouă), precum şi pe Episcopiei Ortodoxe a Oradiei. preoţii sătmăreni Cristian şi Florin Silaghi (mama Pe drept cuvânt, acest lăcaş de cult a fost acestora, trecută la Domnul, era originară din considerat de către Î.P.S. Iustin Sigheteanu, în Corund). cuvântul său de învăţătură, „o biserică Al doilea eveniment l-a constituit

4 dezvelirea monumentului eroilor din Corund La dezvelire au luat cuvântul prefectul căzuţi în timpul celor două conflagraţii mondiale. judeţului Satu Mare, dr. Eugeniu Avram, primarul Monumentul este situat pe vechea cărare care lega comunei Bogdand, Aurel Bojan, precum şi curtea casei parohiale de biserica de lemn. Putem profesorul Lazăr Temian, autorul unui studiu spune că dezvelirea monumentului vine să monografic al satului, apărut în anul 1995. Este de întregească adevăratul ansamblu monumental din precizat faptul că tustrei vorbitorii sunt fii ai centrul Corundului. Spunem aceasta pentru că satului, ataşamentul lor fiind dovedit de toate monumentul eroilor este aşezat în imediata realizările comunităţii din anii de după 1989, de apropiere a cunoscutei biserici de lemn, ridicată în care sunt legate numele lor. Acestora, la anul 1723, care este monument istoric. În faţa ceremonialul de depunere a coroanelor de flori, li bisericii de lemn este aşezat mormântul preotului s-au mai adăugat preşedintele Consiliului Judeţean Ioan Filip, slujitor în această parohie între anii Adrian Ştef şi ÎPS Iustin Sigheteanu. 1934-1947. Într-o discuţie cu Lazăr Temian, am Pe monumentul executat din granit sunt convenit că nici eroul Ilie Chimieş nu trebuie uitat. încrustate numele eroilor Corundului. În timpul Acesta a fost martirizat de către trupele maghiare Primului Război Mondial au căzut pe diferite în toamna anului 1848. A fost spânzurat pe un loc câmpuri de bătălie: Nistor Mărcuş, Ioan Dumuţă, anume denumit „Acastauă” (akasztófa- Nuţ Gorgan, Mihai Mocan, Ioan Chiş, Dumitru spânzurătoare în limba maghiară), destinat în Onuţan, Teodor Matei, Nicolae Sabadâş, Ştefan special răzvrătiţilor români din timpul revoluţiei, . Avram, Gavril Pop, Gligor Dănilă, Mihai Avram, Pentru cei din Corund, conducătorii maghiari au Dumitru Lăcătuş, Gheorghe Sas, Mihai Săran. hotărât ca locul de spânzurătoare să fie aşezat pe un Pe fronturile celui de-Al Doilea Război deal situat între Corund şi Giorocuta. Poate că cele Mondial au căzut dintre corundani: Vasile Temian, două sate, aparţinătoare de comunele Bogdand şi Lazăr Temian, Ioan Crainic, Gligor Sabou, Victor Supur, ar trebui să ridice pe acel loc o cruce care să Bojan, Zaharia Avram, Gheorghe Sabou, Adrian amintească generaţiilor viitoare jertfa ţăranului Şimonca, Vasile Bojan, Augustin Lung, Gheorghe român Ilie Chimieş. Și, probabil, a multor altor Avram, Toma Grebănar. țărani necunoscuți din cele două sate. Evenimentul dezvelirii monumentului a Sărbătoarea de la Corund a continuat cu fost onorat de prezenţa Gărzii de Onoare de la defilarea Gărzii de onoare, şi s-a încheiat cu o Garnizoana Satu Mare, precum şi de fanfara agapă creştină. Se poate spune că cele două municipiului Zalău. Solemnitatea depunerii de evenimente petrecute la Corund pot fi catalogate coroane a fost condusă de către maior (r) Vasile ca o întâlnire a „Fiilor satului”, mulţimea Cireap, fiu al satului. corundanilor veniţi la sărbătoare acasă, de prin Din partea Asociaţiei Veteranilor de toate zările ţării şi lumii, dovedind acest lucru. Toţi Război Satu Mare a fost prezent col. (r.) Nicolae cei care au pus umărul la ridicarea monumentului Codrean, iar din partea Asociaţiei Naţionale Cultul eroilor din Corund merită felicitări, exemplul Eroilor „Regina Maria”, filiala Satu Mare, col. (r.) acestui sat trebuind urmat şi de alte localităţi din Mircea Blideran. Redacţia publicaţiei noastre a judeţul nostru. fost reprezentată de semnatarul acestor rânduri.

5 MODELE CREŞTINE DE EROISM (XVII) Părintele Arsenie Boca - 25 de ani de la trecerea sa la cele veşniciei

Preot dr. Cristian BOLOŞ

I. Scurtă biografie cu sine câteva manuscrise ale Filocaliei fostului său profesor de la Sibiu, părintele Dumitru Stăniloae, cu S e împlinesc 25 de ani de la trecerea care colaborează la realizarea în limba română a părintelui Arsenie Boca la cele veşnice. A fost acestei lucrări. Părintele Arsenie scrie după dictatul mereu alături de semenii săi în timpul vieţii părintelui Stăniloae, realizează coperta Filocaliei şi pământeşti, încheiată în anul 1989, însă, putem susţine lucrarea de tipărire prin numărul mare de spune cu toată certitudinea că este şi va fi abonamente pe care le procură. De aceea, părintele întotdeauna aproape de noi prin mijlocirea sa Stăniloae îl numeşte “ctitor de frunte al Filocaliei înaintea tronului Sfintei Treimi. Părintele româneşti”. În acelaşi an (1939) intră în obştea Arsenie s-a născut la 29 septembrie 1910, la Vaţa Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, iar la de Sus, lângă Brad, jud. Hunedoara. Părinţii săi, 3 mai 1940 este tuns în monahism, primind numele Iosif şi Cristina, îi dau la Botez numele de Zian. de Arsenie. La 10 aprilie 1942 este hirotonit preot, Face şcoala primară în satul natal, urmează dar începând cu anul 1943 intră în atenţia organelor cursurile Liceului Naţional Ortodox “Avram Siguranţei Statului, fiind anchetat la Râmnicu Iancu” din Brad, absolvindu-l în anul 1929 şi Vâlcea, Braşov şi Făgăraş, fiindcă mişcarea înscriindu-se la Institutul Teologic din Sibiu. În religioasă de la Sâmbăta dobândise o anvergură anul 1933 mitropolitul Nicolae Bălan îi asigură o naţională. În anul 1948 patriarhul Justinian se gândeşte să-l cheme pe părintele Arsenie la treapta arhieriei, însă la 25 noiembrie mitropolitul Nicolae Bălan îl aduce personal la Prislop, unde, la 14 septembrie 1949, ieromonahul Arsenie este hirotesit protosinghel. Activitatea părintelui Arsenie ca stareţ se încheie în 1950, când Prislopul devine mănăstire de maici, părintele rămânând aici în calitate de duhovnic, fiind ajutat şi de ieromonahul Dometie Manolache. În noaptea de 15/16 ianuarie 1951, oamenii autorităţii de stat îl “ridică” pe părintele Arsenie pentru anchetă, fiind dus la Canal, dar în 17 martie 1952 este eliberat şi se întoarce la Prislop, unde participă la slujbe, pictează şi lucrează în grădina mănăstirii, evitând contactul cu pelerinii. În 1955 este anchetat la Timişoara, fiind ţinut în detenţie timp de şase luni şi în anul 1959 este îndepărtat din mănăstire, ajungând la biserica Sfântul Elefterie din Bucureşti ca pictor secund pe lângă pictorul Vasile Rudeanu. În anul 1961 este angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor, iar în 1968 iese la pensie, începând bursă la Academia de Arte Frumoase din pictura bisericii parohiale din Drăgănescu, de lângă Bucureşti, studiind cu prof. Costin Petrescu. Bucureşti. După izgonirea forţată din Mănăstirea Urmează cursuri de medicină, în domeniul Prislop, obştea de maici se reorganizează într-un culturii, al artei şi participă la prelegerile de aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia (azi metocul mistică susţinute de Nichifor Crainic. La 29 Mănăstirii Prislop). Aici şi-a avut chilia şi atelierul septembrie 1935 este hirotonit diacon celib. În de pictură părintele Arsenie începând cu anul 1969 şi anul 1939, după terminarea Academiei de Arte până în anul 1989, lăsându-ne, în deplină rânduială, Frumoase, face o scurtă ucenicie în monahism la predici, meditaţii şi desene. La 28 noiembrie 1989 se Muntele Athos, iar la reîntoarcerea în ţară aduce mută la Domnul, fiind prohodit de o mulţime

6 impresionantă de credincioşi şi înmormântat în A-L mărturisi azi pe Dumnezeu înseamnă a-I cimitirul Mănăstirii Prislop în ziua de 4 împlini voia, predându-te Lui în întregime, decembrie 1989. ancorându-te în El, participând cu iubire la bucuriile şi necazurile semenilor noştri. Dumnezeu ne este II. Despre eroismul mărturisirii lui cale şi scop. Mergând pe calea iubirii, avându-L ca Dumnezeu prin iubire însoţitor pe Dumnezeu, vom ajunge în siguranţă la destinaţie, ne vom atinge scopul, adică vom ajunge “Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul la Dumnezeu, Care este Iubire. Aşadar, traseul spre vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi” - Dumnezeu poate fi concentrat într-un cuvânt: Părintele Arsenie Boca IUBIRE. Mărturisitorul lui Dumnezeu moare ca om, Creştinul credincios este, cu predilecţie, dar înviază în Împărăţia Cerurilor în rândurile un mărturisitor al lui Dumnezeu. În primele Sfinţilor. În acest context, pătrundem în secole ale creştinismului, mucenicii şi-au dat profunzimea misterului morţii, sesizând relaţia care viaţa pentru credinţa în Hristos Cel înviat. Ei trebuie stabilită între moarte şi înviere, între trecerea erau pe deplin convinşi că Iisus Hristos a murit, a din Biserica luptătoare de pe pământ în Biserica înviat şi S-a înălţat la cer, deschizând calea triumfătoare din cer, între ieşirea dintr-un mod de pentru toţi cei care Îl urmează prin viaţa lor. Ei existenţă şi pătrunderea într-un alt mod de existenţă ştiau că doar prin suferinţă se poate ajunge la (potrivit părintelui Dumitru Stăniloae). Dacă biruinţă şi că doar prin moarte se poate ajunge la realizezi acest lucru, moartea nu te mai înspăimântă; înviere. Mai întâi trebuie să te jertfeşti şi să te frica de moarte se transformă într-o dorinţă arzătoare învingi pe tine însuţi şi apoi să îndepărtezi de a primi cununa biruinţei în viaţa posterioară piedicile care îţi stau în calea mântuirii. Mai întâi morţii. Dacă ştii că doar prin moarte, ca printr-o trebuie să mori pentru păcat spre a învia poartă, poţi ajunge în Rai, te poţi debarasa de frica înveşmântat în virtute. Suferinţa martirilor a fost morţii. Dacă ştii că Hristos este cu tine atât aici, cât şi pecetluită cu sânge. Sângele mucenicilor, al după moarte, frica de moarte dispare. Dacă ştii că eroilor creştinătăţii, a stropit din abundenţă moartea nu este un sfârşit, ci un început, atunci te temelia Bisericii Creştine, iar calendarul nostru poţi numi cu adevărat fiu al lui Dumnezeu. El nu te-a bisericesc reprezintă o mărturie perpetuă a născut ca fiu al Său doar pentru un anumit număr de acestui adevăr, care nu poate fi contestat. Acei ani petrecuţi pe pământ, ci dorinţa Lui este să-I fii fiu creştini martirizaţi erau mădulare ale uneia şi pentru totdeauna. Aici intervine libertatea ta de aceleiaşi Biserici, ai trupului lui Hristos. Sângele voinţă: “alege viaţa, ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” vărsat de ei pe altarul martiriului ne obligă să (Deuteronom XXX; 19) în veşnicie. luptăm pentru libertatea credinţei, dar şi pentru Bunul Dumnezeu, Creatorul nostru, unitatea şi stabilitatea Bisericii. Fiecare Sfântă “voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la Masă din fiecare Sfânt Altar din fiecare biserică cunoştinţa adevărului să vină”, deoarece Hristos “S- are în sine părticele din moaştele Sfinţilor. a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi” (I Mucenicul este persoana care L-a Timotei II; 4, 6). Iată care este preţul pe care ţi-l mărturisit şi-L mărturiseşte - din iubire, din plăteşte Dumnezeu-Tatăl pentru mărturisire: ţi-L dă convingere, din proprie iniţiativă - pe Dumnezeu pe Hristos! Dumnezeu nu vrea pierderea nimănui. În cu preţul vieţii sale. El îşi dă viaţa pentru consecinţă, chiar dacă noi ne înstrăinăm de Dumnezeu. De ce? Fiindcă ştie că această viaţă Dumnezeu prin păcat, El ne reprimeşte la Sine prin vremelnică i-a fost dăruită de Dumnezeu spre a căinţă sinceră şi mărturisire, dăruindu-ne harul câştiga prin ea eternitatea şi că prin moarte se Sfântului Duh. El aşteaptă clipa reîntoarcerii întoarce la dătătorul vieţii, adică la Dumnezeu. noastre, iar când revenim nu ne respinge, ci ne Hristos-Dumnezeu este “Calea, Adevărul şi strânge în braţele Sale iubitoare. De altfel, Iisus, prin Viaţa” (Ioan XIV; 6). Trăind această viaţă în răstignire, Şi-a întins mâinile sângerânde pe cruce adevăr, suntem angajaţi pe calea care duce la spre a ne arăta deschiderea continuă către El, spre a Dumnezeu. Trăind cu Hristos, în Hristos şi ne demonstra că ne doreşte pe toţi adunaţi, uniţi la pentru Hristos, ne pregătim să-I fim părtaşi la pieptul Său, strângându-ne într-o singură fericirea veşnică. Cel care moare pentru Hristos îmbrăţişare, după cum se exprima Sfântul Atanasie dobândeşte cea mai mare răsplată: mântuirea. cel Mare. Prin cuvântul “toţi” trebuie să înţelegem Mântuirea este premiul suprem, este preţul oferit următoarea realitate: Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de Dumnezeu în urma unei vieţi mărturisitoare. pentru întreg neamul omenesc, îndemnându-ne pe

7 toţi la iubire şi unitate, îndemnându-ne să Nu e destul să asculţi de Dumnezeu, ci alcătuim o familie bazată pe cele mai solide şi trebuie să-l asculţi şi pe semenul tău. Nu e destul să- transparente principii morale şi spirituale. Eu L iubeşti pe Dumnezeu, ci trebuie să-l iubeşti şi pe spun că temelia, viaţa şi scopul unei familii semenul tău. Ascultarea atrage ascultare, iar “iubirea trebuie căutate în Dumnezeu. Mucenicii trag un atrage iubire”. Părintele Arsenie Boca L-a ascultat semnal de alarmă pentru noi, cei de azi: “Fraţi toată viaţa pe Dumnezeu, împlinindu-I voia, iar creştini, lăsaţi la o parte toate disputele, toate acum Dumnezeu îl ascultă pe dânsul, împlinindu-i certurile, toată vrajba dintre voi şi trăiţi în rugăciunile făcute pentru credincioşii care îl iau ca iertare. Noi ne-am dat viaţa prin sânge pentru mijlocitor înaintea tronului Sfintei Treimi. De aceea, Dumnezeu, Unul în fiinţă şi întreit în Persoane, părintele Arsenie Boca ni se adresează tuturor cu o aşa cum Îl măturiseşte Biserica întemeiată de blândeţe îndemnătoare spre bine, iubire şi frumos, Hristos prin sângele Său. Voi nu mai trebuie să spre Dumnezeu şi unirea cu El: “Cât asculţi de mergeţi la moarte pentru apărarea credinţei în Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine”. faţa păgânilor. Am săvârşit noi această jertfă Părintele Arsenie Boca, un autentic trăitor al pentru voi. De aceea, mărturisiţi-L pe iubirii şi aducerii aminte de Dumnezeu şi de Dumnezeu iubindu-vă unii pe alţii, în unitatea aproapele, afirmă: “Dumnezeu nu uită de om cum credinţei, pentru că El vă vrea pe toţi în uită omul de Dumnezeu”. Împărăţia Sa. Noi ne-am îmbrăţişat unii pe alţii Părintele Arsenie Boca s-a predat pe sine lui înainte de a merge la moarte. Daţi-vă şi voi Dumnezeu, ducând o viaţă de ascultare, în smerenie, sărutarea păcii întru iubire şi înţelegere. Iubirea în iubire, în iertare. S-a lepădat de sine, a renunţat la dintre noi, iubirea şi unitatea dintre Persoanele toate şi L-a urmat pe Hristos (chiar şi prin suferinţă), Sfintei Treimi să vă rămână model de iubire şi s-a dăruit lui Dumnezeu spre a fi de folos oamenilor, unitate. Sângele vărsat de noi trebuie să rodească care l-au înconjurat întotdeauna cu dragoste şi în voi!” speranţă, conducându-i neîncetat pe calea mântuirii, Părintele Arsenie Boca L-a mărturisit cu prin vorbe şi fapte. În dorinţa sa de a ne călăuzi spre toată fiinţa sa pe Dumnezeu şi i-a ajutat pe toţi Rai, ne povăţuieşte cu multă înţelepciune: “Cel mai cei care veneau la el să conştientizeze că frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să Dumnezeu este Părintele iubitor al tuturor. ne dăruim Lui pe noi înşine, pe viaţă”, pentru Tocmai de aceea, creştinii - când ajung la veşnicie. mormântul său - formează o singură familie. Părintele Arsenie Boca, un profund Mucenicii sunt mijlocitori pentru noi înaintea cunoscător şi trăitor al rugăciunii, ne sfătuieşte să tronului Sfintei Treimi. Părintele Arsenie, care lucrăm în aşa fel încât să stabilim o “potrivire” între ne este împreună-rugător pentru a dobândi cele “ceea ce cerem de la Dumnezeu şi ceea ce cere de folos sufletelor şi trupurilor noastre, ne învaţă Dumnezeu de la noi”, dând dovadă de înţelepciune şi azi că “mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul lăsându-ne pătrunşi în adâncul fiinţei de credinţă, de vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi”, nădejde şi de dragoste. asigurându-ne că “Dumnezeu nu are pe nimeni Părintele Arsenie Boca, un fin psiholog şi de pierdut”. cunoscător al firii umane schimbătoare, al ***** gândurilor, simţirilor, trăirilor, vorbelor, faptelor, Iubirea lui Dumnezeu faţă de părintele atitudinilor, caracterelor, temperamentelor Arsenie Boca este dovedită de bucuria pe care o oamenilor, un excelent pătrunzător în sufletul, inima simt credincioşii la întâlnirea cu dânsul, prin şi mintea omului, în ceea ce priveşte autentica rugăciune şi lacrimi, bucurie exprimată prin înţelegere a lui Dumnezeu în Treime şi a lucrării Sale împlinirea bunelor dorinţe în baza credinţei în creaţie, exclamă cu amărăciune: “Cred că cea mai ferme în ajutorul dumnezeiesc. Dumnezeu deformată fiinţă în capul oamenilor este lucrează prin cei bineplăcuţi Lui. Însă, părintele Dumnezeu”. Arsenie Boca spune cu smerenie: “Iubirea lui Dragii mei cititori, “să ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai ca într-un gând să mărturisim: pe Tatăl, pe Fiul şi pe mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. Dumnezeu”. Surse documentare:i

1.Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX. O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002. 2.Părintele Arsenie Boca. Scurtă biografie, Editura Teognost, Cluj-Napoca.

8 Expoziţia „Constantin Brâncoveanu 300 - Documente de arhivă”

Dr. Lucian CUCUIET

n perioada 15-25 octombrie 2014, numeros public interesat a fost rodul unei activităţi municipiul Satu Mare a fost locul unde s-a însemnate de cercetare şi valorificare culturală şi desfăşurat un eveniment cultural deosebit, educativă a unei moşteniri istorice reprezentative, organizat în Anul Comemorativ Constantin Domnia lui CONSTANTIN BRÂNCOVEANU Brâncoveanu , respectiv Expoziţia (1688-1714). fotodocumentară „Constantin Brâncoveanu 300 Istoricul academician Ioan-Aurel Pop, de ani. Documente de arhivă”. într-una din cărţile sale scria: „Constantin Această manifestare culturală a putut fi Brâncoveanu în 26 de ani de domnie a ridicat considerată un privilegiu şi o reuşită ce a fost prestigiul Ţării Româneşti, a păstrat strânse oferită de către Arhivele Naţionale ale României, legături cu Occidentul, a reuşit adesea prin în parteneriat cu DAR Development diplomaţie şi sume de bani să înşele vigilenţa Association, Organizaţie Non - Guvernamentală turcilor şi a înălţat construcţii monumentale într- de Tineret din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa, în un stil baroc românesc care-i poartă numele”1. cadrul unui proiect cultural comun, având ca „La un moment dat a fost chemat la parteneri locali: Arhivele Naţionale Satu Mare şi Istanbul cu familia, silit să-şi trădeze neamul şi Muzeul Judeţean Satu Mare. credinţa sau să moară. Cu tărie de martir, domnul Proiectul aparţine acestei asociaţii Brâncoveanu a ales moartea, sub ochii săi au fost amintită, iar finanţarea a fost asigurată prin omorâţi cei 4 fii ai săi şi apoi el însuşi (15 august Administraţia Fondului Cultural Naţional. 1714). Constantin Brâncoveanu a avut în centrul Expoziţia fotodocumentară „Constantin politicii sale: ideea de independenţă, ieşirea din Brâncoveanu 300 de ani, Documente de sfera turcească şi libertatea religioasă”2. arhivă”, deschisă la Muzeul Judeţean Satu Mare, Demersurile acestui proiect cultural au şi tot ce a împlinit-o, albume şi cărţi lansate în 24 fost susţinute de către conducerea Arhivelor octombrie a.c. la instituţia ce a găzduit-o, a putut Naţionale ale României, respectiv domnul înscrie în conştiinţa istorică contemporană, a Director, dr. Ioan Drăgan şi doamna Director publicului sătmărean, semnele unei lumi care, din adjunct, dr. Alina Pavelescu. apusul acesteia, a lăsat moştenire spirituală două Arhivele Naţionale Satu Mare şi Muzeul făclii, ca idee de sentiment: dragostea şi jertfa. Judeţean Satu Mare, ca parteneri locali, s-au Aceste simboluri istorice au fost implicat în această manifestare naţională ce s-a încorporate în expoziţia fotodocumentară, caracterizat ca o realizare culturală de excepţie, precum şi în Albumul „Constantin înscrisă într-un itinerar ce a cuprins: Bucureşti, Brâncoveanu 300. Documente de arhivă” şi în Târgovişte, Iaşi, Satu Mare, Viena, Istanbul, cartea „Brâncoveanu după Brâncoveanu. File respectiv Institutele Culturale Române din aceste de monografie a comunei Potlogi”. două mari capitale europene. Reprezentanţii cei mai importanţi ai acestei manifestări culturale, prezenţi la Satu Mare, au fost doamna Alexandra Brutaru, preşedinte al Asociaţiei Development DAR, domnul Cristian Brutaru, director executiv al Asociaţiei, domnul Claudiu Turcitu, şeful Arhivelor Feudale, Fonduri Personale şi Colecţii, din cadrul Arhivelor Naţionale ale României, precum şi doamna prof. Valentina Vasile, consilier la Primăria Potlogi, judeţul Dâmboviţa, care au oferit în dar publicaţiile acestui proiect. (N.R. printre cei care au primit cele două volume numărându-se și redacția revistei noastre.) Tot ceea ce s-a expus şi prezentat unui

9 Ziua Armatei Române (I)

Ing. ec. Cristian MAREŞ A stăzi este ziua armatei române, o zi Nu este întâmplător că noi, românii, nu avem care ar trebui să însemne pentru noi mult mai o dată oficială a creştinării noastre, cum au alte mult decât înseamnă cu adevărat. Motivul este popoare, ca şi ruşii sau ungurii, data la care un anumit simplu şi evident, şi aşa ar trebui să fie, dacă am conducător al lor trece la creştinism. Explicaţia este privi doar puţin în istoria noastră, ca să vedem ce simplă: poporul român s-a născut direct creştin, a reprezentat armata română în prezervarea şi această religie pătrunzând în Dacia Romană adusă de existenţa noastră ca stat. soldaţi şi colonişti, astfel că la retragerea aureliană Înconjuraţi doar de duşmani, cărora le- era deja un miez creştin care a crescut şi s-a dezvoltat am stat permanent ca sarea în ochi, insulă latină făcând poporul român în devenire creştin încă din înconjurată de slavi şi fino-ugrici, de popoare zorii existenţei sale. Nu este de mirare că biserica şi venite din pustiurile Asiei pentru a se stabili aici, credinţa în Dumnezeu ne-au însoţit în fiecare etapă a am fost permanent pentru ei o piedică în calea istoriei noastre. Românul leagă fiecare etapă a vieţii expansiunii lor. Toată istoria noastră a fost o luptă şi activităţii sale de religie şi credinţă, ridică biserici, permanentă pentru existenţă şi păstrarea locaşuri de închinăciune şi troiţe la răspântii. neamului. După atâtea lovituri, „este un miracol că mai avem un steag căruia să ne închinăm” Folclorul este plin de personaje creştine ca Sfânta spunea marele Nicolae Iorga. Prinşi între Vineri sau Sfânta Duminică, chiar şi simbolurile năvălitori, cuceritori şi imperii, călcaţi din toate cioplite în porţile de lemn cuprind simboluri creştine părţile, am supravieţuit ca neam şi popor acolo timpurii, vechi de sute de ani. Pietrele de mormânt unde alţii au dispărut. din primele secole au simboluri creştine, mai este şi Doi piloni de granit au fost cei care ne-au „Ego Zenovie votum posvi”, una din primele danii menţinut peste veacuri, credinţa şi sabia. creştine. Credinţa în Dumnezeu, biserica, credinţa în Dar spiritualitatea şi credinţa nu înseamnă neam, în limbă şi tradiţii, credinţa în dreptatea lui nimic în materie de continuitate, în sensul că nu ar fi Dumnezeu care nu se putea, până la urmă, să nu- avut cum să supravieţuiască în lipsa unui braţ înarmat şi întoarcă faţa către români. Şi sabia, puterea care să le apere în acele vremuri tulburi. Românii nu armată, forţa brută cu care stăteam în faţa forţei, ar fi supravieţuit numai cu credinţa, la fel, braţul tăria cu care ne ridicam de fiecare dată pentru a înarmat nu ar fi fost motivat dacă nu ar fi avut ce să lovi din nou în duşman, făcându-l să muşte ţărâna apere, respectiv credinţa şi neamul. Una fără alta nu sfântă a patriei, şi să ne respecte. Iar când venea ar fi avut cum să existe. Chiar şi astăzi, după douăzeci din nou, să-l lovim din nou. Două milenii de de secole, vedem că aceleaşi simboluri sunt în topul existenţă! Câte popoare se pot lăuda cu asta? Nu încrederii la români: biserica şi armata. Să se mai prea multe. O enigmă şi un miracol, poporul îndoiască cineva de înţelepciunea poporului! român, spunea istoricul Gheorghe Brătianu, şi Avem o istorie militară atât de bogată încât asta am şi fost. multe alte popoare ne-ar invidia dacă ar cunoaşte-o. „Chiar şi în secolul XIX, mulţi doreau ca Dar cum să o cunoască alţii, dacă nici noi nu o românii să dispară. Numai că românii au refuzat cunoaştem, şi chiar dintre noi, românii, sunt destui să dispară” spunea istoricul american Larry care o denigrează, o blamează şi o aruncă în Watts. Aş adăuga, nu numai în secolul XIX, ci şi desuetitudine afirmând fel de fel de inepţii, doar în secolele precedente, de la primele năvăliri pentru a fi la modă sau pentru a se potrivi unui trend?! barbare, s-a dorit dispariţia românilor. În alte Câţi uită, dacă nu toţi, că românii, de cele mai multe părţi, în Peninsula Balcanică, în Câmpia ori, s-au măsurat de la egal la egal cu cele mai mari Panonică, la est de Nistru, românii au cam dispărut sau sunt în număr extrem de redus. puteri militare ale timpului, şi, nu de puţine ori, au Aceeaşi soartă ne era destinată şi în arealul ieşit victorioşi? cuprins între Tisa, Dunăre şi Nistru, dar aici, în Pentru asta, cred că sunt necesare câteva centrul românismului, ne-am încăpăţânat să cuvinte despre braţul înarmat al ţării, armata, supravieţuim. Bazându-ne pe cei doi piloni de începând de pe vremea când aceasta se numea care vorbeam, credinţa în Dumnezeu şi puterea simplu: oaste. armelor.

10 Oastea română în atenţie rolul preponderent care l-a avut oastea Primele confruntări militare înregistrate românească în tot ceea ce a însemnat istoria noastră. de istorici pe teritoriul nostru ne duc departe în Bătăliile câştigate sub Mircea cel Bătrân, Ştefan cel timp, în secolul V î. Cr., în timpul lui Darius, Mare, Mihai Viteazu şi sub alţi domnitori mai puţin atunci când regiunea era populată de strămoşii mediatizaţi, din păcate, nu ar fi fost posibile fără noştri daci. În toate înscrisurile istorice, chiar şi existenţa unei armate puternice în stare să se opună la istoricii contemporani, dacii sau geţii erau cu succes oricărei „armate de top” în acea vreme. Iar văzuţi ca un popor războinic care lupta cu dispreţ când avea şi conducători pricepuţi, buni tacticieni, faţă de moarte. Au luptat şi împotriva lui capabili să se folosească de avantajele terenului, cum Alexandru Macedon, cel mai mare cuceritor al au fost cei menţionaţi şi alţii uitaţi, românii au fost antichităţii. În timpul lui Burebista, au creat, prin imbatabili. forţa armelor, un imperiu imens ce se întindea Încă din secolul XV, perioada cruciadelor din Balcani în Carpaţii Păduroşi şi de la Bug în târzii, puterile occidentale căzuseră de acord că nu Germania de astăzi. Mai târziu, dacii vor duce era posibilă organizarea unei cruciade antiotomane războaie cumplite împotriva celei mai mari fără participarea măcar a uneia dintre cele trei ţări puteri militare a lumii antice, Imperiul Roman. române. Douăzeci de ani i-au trebuit celei mai mari puteri Dar care era secretul unei astfel de eficienţe militare a lumii pentru a-i învinge, dar nu recunoscute? Nu era prea greu. Armatele occidentale definitiv. Decebal se sinucide în 106, Dacia erau formate din nobilii cavaleri, îmbrăcaţi în armuri, devine în parte provincie romană, dar romanii nu ce călăreau cai grei, şi aceştia protejaţi cu zale de au avut linişte. Prima răscoală a avut loc în 117, la metal. Fiecare nobil întreţinea o mică armată de moartea lui Traian. Au mai urmat şi altele, cea soldaţi şi slujitori, aceştia trebuind să se preocupe de mai mare fiind cea din anii 166-168, ajutată şi de armura şi armamentul lor. La chemarea regelui, năvălirile dacilor liberi. Până la urmă, romanii se aceşti nobili îşi strângeau vasalii şi plecau la război. retrag, lăsând germenii creării poporului român. Dar, întreţinerea lor costa mult, astfel încât numărul Izvoarele vremurilor următoare sunt combatanţilor pe care îi putea aduce fiecare vasal sau sărace, dar putem trage unele concluzii: românii nobil era limitat. Este adevărat, aceştia se ocupau în au existat şi contat şi în acele vremuri ca şi forţă primul rând cu lupta, se antrenau permanent, erau militară. În Cântecul Nibelungilor, printre buni luptători, dar numai individual, unul contra invitaţii la nunta lui Attila, regele hunilor unul. Şi mai erau îngreunaţi de zeci de kilograme de (mijlocul secolului V), cu Krimhilda, s-a aflat şi armură. Deci, regii occidentali puteau strânge un Ramunk (Radu sau Roman) de Valahia, care nu număr limitat de luptători, dar profesionişti în arta putea fi menţionat dacă nu ar fi fost un lider duelului. Dacă poate exista vreo îndoială asupra militar important. La fel sunt alte documente acestui aspect, vă spun că istoricii au căzut de acord bizantine, ca şi ambasadele lui Priscus, care că la marea bătălie de la Azincourt din 1415 din atestă existenţa românilor în acele zone. Invazia timpul războiului de o sută de ani între Anglia şi maghiarilor spre vest este oprită cu greu, după ce Franţa nu au participat mai mult de 12000 aceştia pustiiseră deja mare parte din Europa, la (douăsprezece mii) de combatanţi. Comparaţi cu Lechfeld, în anul 955. Dar, în calea lor spre est, a invazia otomană de 120 000 (o sută douăzeci de mii) stat Gelu şi mulţi alţii, ungurii impunându-şi împotriva uneia din ţările române. Domnitorii dominaţia asupra Transilvaniei abia după câteva români aveau o oaste permanentă, curtenii, în sute de ani, dar şi atunci având de luptat contra schimb, ridicau la nevoie ce se numea oastea cea voievozilor români, cum a fost cazul lui Litovoi. mare, care era formată din ţăranii agricultori, marea Între timp, Asăneştii constituiau un imperiu majoritate a populaţiei, dar care primeau periodic o vlaho-bulgar care învingea Bizanţul şi zdrobea la pregătire militară. Erau echipaţi uşor, dar aveau 1205, prin Ioniţă Asan, armatele cruciaţilor care deprinderi militare de luptă, şi erau arcaşi pricepuţi. ocupaseră Constantinopolele, inclusiv primul La Crecy, în 1346, tot în acelaşi război de o sută de împărat cruciat al Constantinopolelui, Balduin ani între Anglia şi Franţa, s-a văzut ce dezastru de Flandra, găsindu-şi sfârşitul în închisoarea de puteau face arcaşii cavalerilor înzăuaţi. la Târnovo. Alte fapte de arme: atacurile Fiecare din ţările române ridica la nevoie maghiare asupra Munteniei şi Moldovei zdrobite 30000 de luptători, mai mult decât toate landurile la Posada sau Ghindăoani, luptele cu tătarii, cu germane luate la un loc. Şi aceşti luptători erau turcii, cu polonezii. deosebit de eficienţi, cunoscători ai modului de luptă Nu vreau să fac neapărat o retrospectivă al otomanilor, mod de luptă pe care occidentalii nu l- istorică, spaţiul nu-mi permite, dar vreau să aduc au învăţat în tot decursul evului mediu, după cum s-a

11 văzut la Nicopole (1396). Numărul maxim de a întâmplat şi cu următoarea generaţie de arme, şi de luptători pe care l-a ridicat vreo ţară românească aici a decăzut statutul ţărilor române ca şi puteri ale a fost Muntenia lui Mihai Viteazu, care avea o timpului. Imperiile vecine şi-au impus suzeranitatea oaste de 50000 de luptători, dar din care 10000 în secolul XVIII, oastea română nu mai putea fi erau mercenari (lefegii), inclusiv străini. întreţinută şi oastea cea mare nu avea cum să fie Dar apariţia armelor de foc, în speţă a eficientă în faţa noilor arme de foc. archebuzelor, a făcut ca eficienţa oastei celei Dar progresul tehnologic a făcut ca aceste mari să decadă cu timpul. Nu mai era suficient să arme de foc să devină tot mai ieftine, mai accesibile şi iei omul de la câmp, să-l instruieşti o lună şi să mai uşor de manevrat, odată cu progresul ştiinţei în obţii un luptător eficient, îţi trebuia un prelucrarea metalelor, inclusiv în producerea în serie antrenament permanent, soldaţi profesionişti, iar a puştilor şi pistoalelor. Astfel s-a ajuns la vremurile archebuzele erau şi deosebit de scumpe. La fel s- moderne, în secolul XIX.

25 octombrie 2014 - Aniversarea Zilei Armatei Române Colonel (r) Mircea BLIDERAN

n acest an, ziua în care se sărbătoreşte doamna dirigintă Maria Govor, la care au Armata României, pentru mulţi cetăţeni ai participat membrii ai asociaţ iilor cadrelor militare judeţului Satu Mare a avut semnificaţia unui în rezervă ş i pensionarilor. În cuvântul rostit de jubileu, împlinindu-se 70 de ani de la eliberarea elevul Sergiu Pop, precum ş i de alţi participan ţ i, s- întregului teritoriu al ROMÂNIEI de sub ocupaţia a menţ ionat atât importanţ a istoric ă a ac ţ iunilor hitleristo-hortistă. desfăş urate în această zon ă, cât ş i devotamentul ş i Instituţiile centrale şi locale ale spiritul de sacrificiu al ostaş ilor români în cel de-al administraţiei de stat s-au pregătit exemplar pentru Doilea Ră zboi Mondial.(foto pag. 16) acest eveniment. Prezenţa preşedintelui statului, a În ziua de 25 Octombrie, festivităţ ile au primului ministru, a ministrului apărării şi a altor debutat cu ceremonialul de depunere al coroanelor demnitari a făcut ca acestui eveniment local să i se de flori la Cimitirul Eroilor din municipiul Satu confere, aşa cum era normal, importanţă naţională. Mare, eveniment la care au participat prefectul Cu mai multe zile înainte, în instituţiile de judeţ ului, domnul dr. Eugeniu Avram, preş edintele învăţământ au avut loc întâlniri ale veteranilor de Consiliului Judeţ ean, domnul Adrian Ş tef, război cu elevii, în cadrul cărora s-a evocat primarul municipiului, domnul Dorel Coica, sacrificiul ostaş ilor pentru eliberarea patriei, precum ş i numero ş i reprezentanţi ai autorităţilor ofiţeri ai Centrului Militar Judeţean Satu Mare au publice locale, ală turi de cadre militare în rezervă . participat la acţ iuni de promovare a carierei Ceremonialul a fost organizat şi s-a de rula t în militare, iar membrii ai Asociaţ iei Na ţ ionale prezenţa militarilor Garnizoanei Satu Mare, care Cultul Eroilor “Regina Maria” şi Asociaţiei Civice “Tempora”, în cadrul Cercurilor “Cultul Eroilor”, au ţinut prelegeri cu înalt conţinut patriotic, dedicate armatei. Una din cele mai importante manifestări de acest gen a avut loc la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare, în cadrul căreia, printre altele, elevul Darius Tropotei a susţinut un frumos discurs în faţa invitaţilor şi colegilor, pe care redacţia revistei noaste a decis să-l publice în numărul de faţă. În data de 23 Octombrie, a avut loc depunerea unei coroane de flori la “Mormântul Eroului Necunoscut” de pe digul Râului Someș, eveniment organizat de elevii clasei a XI-a A de la Carei, predarea Drapelului Național Colegiul Naţional „Doamna Stanca” conduşi de între generații

12 prezenţa unui numeros public, au rostit scurte alocuţiuni - episcopul Maramureşului şi Sătmarului, primul ministru şi ministrul apărării şi s-au depus coroane de flori. Garda de onoare a defilat în aplauzele celor prezenţi, marcând finalul ceremonialului din municipiul reședință de judeţ. A urmat un dineu, la care au luat parte invitaţi din capitală şi din ţară, precum şi principalii organizatori ai evenimentului. S-a demonstrat că, atunci când există voinţă şi implicare din partea autorităţilor, a administraţiei, a inspectoratului pentru Statuia Ostașului Român, Satu Mare învăţământ şi a numeroaselor O.N.G.-uri, judeţul nostru poate fi o gazdă onorabilă pentru cei care au asigurat buna desfăş urare a evenimentului. doresc să participe la evenimente majore din Festivităţ ile dedicate Zilei Armatei au istoria ţării, iar cinstirea patriotismului ş i continuat la Ansamblul Arhitectonic “Glorie eroismului înaintaşilor noştri este un sentiment Ostaş ului Român” din municipiul Carei. Cu mult mereu viu în acest colţ de nord-vest al ţă rii. timp înainte, s-a procedat la reabilitarea Mulţ umirile care se cuvin celor implicaţi monumentului, operă a sculptorului Vida Geza, în organizarea ş i desf ăş urarea acestei memorabile care a împlinit 50 de ani de la inaugurare. aniversări sunt pe buzele tuturor, părerea unanimă În prezenţ a pre ş edintelui republicii, a fiind că municipiile Carei ş i Satu Mare rar au avut primului ministru, a ministrului apă r ă rii, a parte de un asemenea eveniment, de care suntem conducerii Diviziei “Gemina”, a reprezentanţ ilor mândri. asociaţiilor naţionale ale veteranilor de război, Trebuie să reliefăm însă şi faptul că nu Cultului Eroilor “Regina Maria” şi cadrelor doar în cele două municipii au avut loc manifestări militare în rezervă şi în retragere, a oficialităţilor dedicate Zilei Armatei Române şi aniversării a 70 judeţene şi ale municipiului Carei, precum şi, mai de ani de la eliberarea acestei zone de sub ocupaţia ales, a unui foarte mare număr de cetăţeni, a avut fascisto-hortistă, ci şi în cvasitotalitatea oraşelor, loc o magistrală comemorare a eroilor căzuţi comunelor şi satelor în care există monumente, pentru eliberarea patriei şi de cinstire a veteranilor cimitire sau morminte ale eroilor căzuţi la datorie prezenţi la ceremonie. pentru libertatea şi demnitatea noastră. Dintre După rostirea discursurilor şi depunerea acestea, vom aminti doar oraşele Negreşti Oaş, coroanelor de flori - inclusiv de către familia Tăşnad şi Livada, cu specificaţia că în unele artistului Vida Geza - au urmat două momente localităţi manifestările s-au derulat în zilele emoţionante: doi paraş uti ş ti, purtând un drapel, premergătoare, tocmai pentru ca autorităţile şi cei respectiv un bener cu urarea “LA MULŢI ANI ce au dorit să poată participa la evenimentele ARMATEI ROMÂNE!”, au aterizat pe şoseaua majore de la Carei şi Satu Mare. din faţa Ansamblului Arhitectonic; sosirea echipei de tineri militari care s-a deplasat pe jos din Bucureşti până la Carei pentru a înmâna Drapelul României unui general veteran de război şi unui tânăr locotenent care şi-a pierdut o mână în teatrele de luptă din Afganistan. Garda de onoare, formată din militari ai Regimentului de Gardă şi ai celor aparţinând diferitelor arme din Divizia “Gemina”, au defilat, în aplauzele asistenţei, cerul fiind brăzdat de avioane şi elicoptere de luptă. A urmat deplasarea la Satu Mare, unde la Monumentul Ostaşului Român s-au depus coroane de flori de către oficialităţi centrale şi Monumentul Eroilor din Negrești-Oaș locale. După slujba de pomenire a eroilor, în

13 25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Prof. univ. dr. Gl.bg. (r) Florian TUCĂ, Comandor (r) Marius POPESCU-CĂLĂRAŞI A.N.C.E. “Regina Maria” Bucureşti

N oi, românii, avem numeroase zile cu dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Pe cei care au căzut adânci semnificaţii istorice. Faptul este pe deplin la datorie, îi vor preamări urmaşii şi numele lor explicabil, fiindcă istoria noastră, cu deosebire vor fi înscrise în cartea de aur a poporului cea din ultimele două secole, a fost deosebit de român” bogată în evenimente istorice majore, cruciale În aceeaşi zi de 25 octombrie 1944, când sau, după cum ne-am exprimat ceva mai sus, cu s-a scris documentul din care am citat cele de mai adânci semnificaţii. Între aceste zile se înscrie, la sus, în ziarul „Timpul” s-a publicat un articol bine loc de cinste, şi ziua de 25 octombrie. documentat şi care era scris cu un cald fior Care este, de fapt, istoricul şi semnificaţia naţional-patriotic. În cuprinsul lui se spunea respectivei zile? Exact cu 70 de ani în urmă, în printre altele: „Începând din zorii zilei de 25 ziua de 25 octombrie 1944, după lupte grele şi octombrie 1944, deasupra ultimelor două îndelungate, desfăşurate cu începere de la 23 cetăţi româneşti - Carei şi Satu Mare - august 1944, trupele române au reuşit, cu tricolorul românesc fâlfâie din nou, dramatice pierderi de vieţi omeneşti, să alunge, în biruitor…” totalitate, forţele inamice hortiste şi hitleriste de După mai mulţi ani de la alungarea prin pe pământul ţării. Prin acest succes militar lupte aprige a trupelor duşmane de pe ultimele epocal, se asigura eliberarea întregului nostru brazde de pământ românesc, organele noastre teritoriu de sub ocupaţia străină şi se anulau, de statale au decis ca ziua de 25 octombrie să fie facto, prevederile Dictatului imperialist de la declarată, în mod oficial, sărbătoare naţională, Viena din 30 august 1940, când, din trupul respectiv ca zi a armatei române. Iniţial, din României, fusese rupt, în mod samavolnic, partea considerente politice impuse de către mai marii de nord vest a ţării, adică cea mai mare parte a Uniunii Sovietice, ziua forţelor noastre armate Transilvaniei, cedată Ungariei horthiste. fusese stabilită pe data de 2 octombrie (prin Referindu-se la acţiunile militare ce se decretul nr. 125, din vara anului 1951), dar numai vor încheia în ziua de 25 octombrie 1944 cu un după opt ani, acea dată va fi schimbată, în mod succes militar de excepţie, care avea să facă din firesc şi logic, pe criterii reale şi curat româneşti, respectiva zi o zi istorică, măreaţă, glorioasă şi de pe data de 25 octombrie (prin decretul de stat nr. neuitat, într-un ordin de zi dat de către 384, emis la 1 octombrie 1959). Iar de atunci comandantul armatei noastre pe data de 25 încoace, an de an, românii din ţară şi de octombrie 1944, se consemnau următoarele: pretutindeni sărbătoresc cu bucurie şi cu înaltă „Ostaşi români, la chemarea ţării pentru mândrie patriotică ziua de 25 octombrie ca zi a dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la glorioasei noastre armate. Cu acest prilej, în Viena (din 30 august 1940 - n.n.), aţi răspuns cu cadrul unităţilor militare, în instituţiile de tot felul însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii de la oraşe şi sate, se desfăşoară adunări şi poporului român. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre întruniri festive, în cadrul cărora se vorbeşte hotarele sfinte ale Patriei şi cu piepturile voastre despre semnificaţia zilei de 25 octombrie şi aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia despre tradiţiile glorioase ale armatei române. să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de armata În acelaşi timp, pe frontispiciul clădirilor sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele, de mai arătoase şi mai impunătoare, se arborează zi şi de noapte, aţi înfrânt dârza apărare a steaguri tricolore, care reprezintă drapelul nostru Mureşului. Zdrobit de focul năpraznic al naţional şi simbolizează totodată gloria, onoarea artileriei române şi de necontenitele voastre şi spiritul de sacrificiu ale oştirii române, drapel asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul ce fusese arborat în dimineaţa zilei de 25 nostru scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri octombrie 1944 şi pe frontispiciul unor clădiri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman înalte din orașele Carei şi Satu Mare.

14 Ziua Armatei României

Darius TROPOTEI Cls.XII-a, CN Doamna Stanca A nul 2014 marchează 100 de ani de la a, împreună cu Armata 6 de tancuri sovietice. începerea Primului Război Mondial şi, totodată, Acţiunile ofensive s-au desfăşurat în trei etape. 70 de ani de la eliberarea Nord-Vestului Prima etapă a durat din 9 până în 13 octombrie României de sub ocupaţia germano-horthystă, 1944, când trupele româneşti au rupt apărarea în 25 octombrie 1944. inamică de pe linia de contact, au avansat pe valea În fiecare an, ziua de 25 octombrie Someşului Mic, împreună cu Corpul Sovietic de reprezintă un moment important în viaţa tuturor Armată 104, ajutând astfel la eliberarea oraşului românilor, gândurile lor îndreptându-se spre Cluj. eroii căzuți la datorie pe câmpurile de luptă. În a doua etapă, între 14 şi 20 octombrie, Ziua Armatei este un prilej prin care aducem rezistenţa inamică a fost zdrobită în Munţii Făget şi recunoștința noastră celor care şi-au jertfit viaţa Meseş. Obiectivul ofensivei a fost atins în etapa a pentru a apăra integritatea pământului treia, între 21 şi 25 octombrie, când forţele inamice românesc. au fost alungate din oraşele Carei şi Satu Mare, Ziua Forţelor Armate ale României a dincolo de graniţa româno-ungară, pe 25 octombrie fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1944. 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi Pentru a treia etapă, comandantul Armatei a aniversară ziua de 25 octombrie. 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, a hotărât să După 23 august 1944, Armata României îndrepte eforturile cu prioritate pentru eliberarea a alungat trupele germane de pe teritoriile oraşului Carei şi cu o parte din forţe să elibereze controlate de statul român, ducând lupte în care oraşul Satu Mare. au căzut peste 5.000 soldaţi inamici şi au fost Pentru eliberarea oraşului Carei a fost luaţi peste 56.000 de prizonieri. Astfel a fost concepută o mare manevră de învăluire, cu patru realizată apărarea strategică a graniţelor şi a divizii din Corpul 6 Armată, care urma să liniei de demarcaţie româno-ungare din Crişana nimicească inamicul din zona oraşului, în timp ce şi Platoul Transilvaniei, impuse prin Dictatul de Corpul 2 Armată, împreună cu Divizia 11 Infanterie, la Viena din 30 august 1940. După alungarea aveau să atace de la sud rezistenţa inamicului din trupelor germane de pe teritoriul românesc, Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 Armatele a 1-a şi a 4-a au fost angajate în luptele octombrie, iar în dimineaţa zilei de 25 octombrie a de pe marele front de la nord de Carpaţii fost eliberat ultimul oraş românesc de la graniţa de Occidentali şi la vest de Carpaţii Meridionali, vest. ajungând la aproape 350 de kilometric în Misiunea a fost îndeplinită cu succes în 25 adâncimea aliniamentului de luptă germano- octombrie, după ce, aproape 59.000 de militari (în ungar. total, din trupele române) au căzut în luptă pe Armata a 4-a (de Nord) s-a înfiinţat în teritoriul Transilvaniei dezrobite. În conformitate cu noaptea de 14/15 august 1916 prin Înaltul prevederile Coaliției Naţiunilor Unite din Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand I al septembrie 1944, Armata Română a continuat României. Primul comandant a fost generalul de războiul pentru eliberarea Ungariei şi divizie Constantin Prezan (1861 - 1943), cel Cehoslovaciei. Efortul militar uman al Armatei care, în 1930, a fost distins cu gradul suprem de Române a situat România pe locul al patrulea în mareşal. cadrul Coaliţiei Naţiunilor Unite. Ofensiva pentru eliberarea părţii de Astfel, după eliberarea teritoriului naţional, nord-vest a României, începută la 9 octombrie Armata a 4-a Română, împreună cu Armata 40 1944, a fost inclusă în operaţiunea ofensivă sovietică, au continuat lupta în cadrul operaţiei „Debreţin”, planificată şi condusă de Înaltul „Debreţin”, dar şi în munţii Hegyalja şi pe valea Comandament Sovietic. Hernadului - până în 18 decembrie 1944. Cu un Prin operaţiunea „Debreţin” trebuiau efectiv de 210.006 luptători pe teritoriul Ungariei, eliberate regiunile din estul Ungariei, până la trupele române din Armatele 1 şi 4, ori din celelalte râul Tisa. Participă armatele române a 1-a şi a 4- structuri auxiliare, au eliberat 1.237 localităţi, dintre

15 care 14 oraşe, au străbătut 3 masive muntoase şi În acest an s-au împlinit şi 10 ani de când au forţat 4 cursuri de apă, au provocat România este membră NATO. Începând cu inamicului pierderi de 30.789 (morţi şi momentul semnării Parteneriatului, în anul 1994, prizonieri), iar pierderile proprii s-au cifrat la Armata României şi-a adecvat treptat politicile, 42.700 (morţi, răniţi şi dispăruţi). orientându-se către valorile şi reformele care au Victoria asupra trupelor germane şi deschis drumul spre NATO. ungare a fost câştigată de 525.702 soldaţi De-a lungul timpului, România a participat români, începând cu 23 august 1944. Din la numeroase operaţiuni şi misiuni în cadrul aceştia, 58.330 au fost declaraţi morţi, răniţi sau Alianţei. NATO este implicat în Kosovo din 1999, dispăruţi în luptă. Numărul total al pierderilor cu misiunea de a asigura un mediu de securitate inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de soldaţi. sigur şi stabil. În acest scop, a desfăşurat în provincie o forţă militară, KFOR, contribuţia României la aceasta este în prezent de 60 de militari. Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate sau ISAF reprezintă prioritatea operaţională cea mai importantă a NATO şi, în acelaşi timp, este cea mai amplă operaţie din istoria Alianţei Nord-Atlantice. La operaţia NATO de combatere a terorismului participă şi România. Prin această operaţie, NATO a oferit răspuns imediat la atacurile teroriste asupra Statelor Unite din 11 septembrie 2001. România participă la eforturile NATO de contracarare a terorismului. În acest context, anul 2013 a marcat cea de-a VIII-a participare anuală a României, cu o fregată, la operaţia NATO de combatere a terorismului. Această participare a demonstrat angajamentul ţării noastre la efortul internaţional de luptă împotriva terorismului, precum şi capacitatea de a executa acţiuni de supraveghere navală, inclusiv în mări, altele decât Marea Mediterană. Mormântul Eroului Necunoscut de pe dig În ultimii 10 ani de activitate în Alianţa Nord-Atlantică, aproximativ 40.000 de soldaţi Cu tot acest efort, în cadrul Conferinţei români s-au aflat în misiuni de menţinere a păcii în de Pace de la Paris din 1947, României nu i s-a Balcanii de Vest, Afganistan, Irak sau Nordul recunoscut statutul de ţară cobeligerantă din Africii, dintre care 26 de militari au căzut la datorie cauza politicii pro-germane a fostului în misiuni şi alţi 140 au fost răniţi. În încheiere, aş conducător al statului român, mareșalull Ion vrea să amintesc câteva citate celebre despre Antonescu. patrie si patriotism: Eroii armatei române, căzuţi sau răniţi “Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, pe frontul de vest, au demonstrat încă o dată tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi dragostea faţă de patrie, prin onoarea şi noi.” (Romain Rolland) devotamentul cu care şi-au îndeplinit misiunile. “Nicio furtună, nicio invazie, niciun Recuperarea Transilvaniei de Nord s-a datorat cutremur, nicio ocupaţie, nicio lovitură, oricât de sacrificiului lor suprem. Datoria noastră este să dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească nu-i uităm niciodată, să cinstim cu evlavie pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne memoria românilor care şi-au pierdut viaţa va putea smulge din ea.” (Ion Antonescu) pentru eliberarea patriei, dar şi a altor ţări. Astfel, printre cele 55.000 de morminte, “Popoarele, în toate timpurile şi peste tot, au adăpostite între zidurile Cimitirului Municipal fost ingrate; nu regret nimic şi nu regretăm nimic. Să din Debrecen, într-un loc frumos amenajat, se răspundem la ură cu iubire, la lovituri cu mângâiere, odihnesc, astăzi, sufletele a 20 de ostaşi români, la nedreptate cu iertare.” (Ion Antonescu) care s-au jertfit pentru eliberarea acestui oraş.

16 Sătmăreni în Marele Sfat Naţional de la Alba Iulia. 1 Decembrie 1918 Prof. Carol C. KOKA

A ctul de la 1 Decembrie 1918 înseamnă cadrul Partidului Național Român, la 31 august pentru poporul român desăvârșirea unității 1909 fiind ales președinte al cercului electoral Carei naționale, începutul unei noi ere în existența sa al P.N.R. națională. După secole de umilințe, lupte neîncetate Din 1908 s-a mutat la Carei, ca paroh și contra unor stăpânitori străini, românii și-au văzut protopop, urmând ca peste un an să cumuleze și visul împlinit. În chiar primul articol al Rezoluției funcția de arhidiacon al părților sătmărene, funcție Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia se preciza deținută anterior de tatăl său. În această calitate, a pentru eternitate: “Adunarea Națională a tuturor fost unul dintre fruntașii luptei împotriva românilor din Transilvania, Banat și Țara Episcopiei de Hajdudorog, prin care episcopie se Ungurească, adunați prin reprezentanții lor urmărea deznaționalizarea românilor. În 29 mai îndreptățiți la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, 1912 a fost prezent la Alba Iulia, ca delegat al decretează Unirea acelor români și a tuturor sătmărenilor care au participat la Adunarea de teritoriilor locuite de dânșii cu România”. A doua protest împotriva înființării Episcopiei de zi au fost alese organele provizorii ale puterii de Hajdudorog. A protestat împotriva arestării stat, și anume, Marele Sfat Național1, care avea părintelui Gheorghe Mureșan și a celor 14 săteni rolul de for legislativ, condus de venerabilul din Moftinu Mic și a cerut explicații de la luptător pentru drepturile românilor, Gheorghe Pop Procuratura regală din Satu Mare4 . De asemenea, a de Băsești și Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu fost alături de părintele Ciurdariu, care a avut mult Maniu. de pătimit la Doba prin atitudinea lui intransigentă Din Marele Sfat Național au făcut parte și în apărarea cauzei românești5 . numeroși sătmăreni, care și-au meritat cu prisosință La 12 noiembrie 1918 a fost ales membru în locul, fiind cunoscuți apărători ai idealului național, Comitetul Național Român comitatens Satu Mare, activiști neobosiți pe tărâmul culturii, al dreptului iar a doua zi a fost prezent la mitingul organizat în sau al credinței strămoșești pentru emanciparea sala de consiliu a primăriei orașului Satu Mare, națională. Prezentăm în cele ce urmează pe cinci când românii sătmăreni au jurat credință dintre ei. Consiliului Național Român Central din Arad și au Se distinge în primul rând, Romul proclamat ruperea parohiilor unite încorporate în Marchiș 2 din Carei, vicar3 , membru al 1912 la Episcopia de Hajdudorog6 . În 18 noiembrie episcopatului, desemnat de drept printre membrii 1918, a fost ales președinte al Consiliului Național Marelui Sfat Național. S-a născut la 18 decembrie Român cercual Carei și vicar al nou constituitului 1865 la Homorodul de Mijloc, în familia preotului Vicariat Național Român.7 ”Sunt aceste momente de paroh George Marchiș și al Iuliei Vultur. Școala mare însemnătate istorică în viața poporului nostru primară și gimnaziul le-a urmat la Carei, iar liceul la român, scria într-o circulară referitoare la Oradea, Brașov și Sibiu. A urmat apoi Teologia la constituirea Vicariatului Național Român - căci Seminarul romano-catolic din Satu Mare, pe care a prin publicarea acestui circular, se emancipează de absolvit-o în 1888. S-a căsătorit cu Elisabeta sub stăpânirea străină a Hajdudorogului. Sarkadi și a fost hirotonit la 18 aprilie 1889. În Solidaritatea impune acum la tot românul idealul primul an a slujit la Virtiș (azi localitate în Ungaria), mare al nostru național”.8 Existența Vicariatului apoi vreme de două decenii în parohia Tămaia, Național Român la Carei încetează la 19 iunie 1919, localitatea natală a tatălui său. iar parohiile care aparținuseră de acest vicariat sunt Începând din anul 1893 a făcut parte din încorporate la Episcopia Oradei9. Comitetul comitatens Satu Mare, calitate în care a La 1 Decembrie 1918, George Marchiș a susținut interesele naționale ale românilor fost prezent la Alba Iulia și a fost ales în Marele Sfat sătmăreni. A fost multă vreme casier al Național Român. În penultima zi a anului 1918, Despărțământului Sătmar-Ugocea al Astrei și Romul George Marchiș a fost cel care l-a președinte al Reuniunii învățătorilor greco-catolici întâmpinat în Gara Carei pe generalul Henri din Arhidiaconatul Sătmar, reuniune înființată din Berthelote, căruia i-a expus în limba franceză inițiativa tatălui său. Pe plan politic, a activat în doleanțele românilor din zonă10 . După Unire,

17 Romul Marchiș a ajuns senator în Parlamentul În 1906, părintele Constantin Lucaciu a României Mari, iar la 25 septembrie 1923, candidat la alegerile parlamentare, dar nu a reușit să episcopul Valeriu Traian Frențiu l-a numit vicar fie ales. În cercul Cărășeu a obținut 787 de voturi foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului. față de contracandidatul său care a primit 997 de A trecut la cele veșnice în 4 aprilie 1925, voturi. În 1910, ca urmare a presiunilor exercitate fiind înmormântat la Carei, alături de părintele său. asupra sa, s-a hotărât să renunțe la candidatură. Un alt reprezentant de seamă al românilor După izbucnirea războiului, a trecut în România. sătmăreni ales în Marele Sfat Național a fost Aici participă la cununia fratelui său Petru, inginer, părintele Constantin Lucaciu, fratele ”Leului de la inspector al salinelor din România. În anul 1915, Șișești”, născut în 26 ianuarie 1860 la Baia Mare, în publică lucrarea ”Biserica, școala și armata - familia cantorului Mihai Lucaciu. Școala primară și factorii vieței naționale și de stat”, o lucrare mult liceul l-a urmat la Baia Mare, iar Teologia la Gherla. apreciată de Nicolae Iorga. În 1917 îl însoțește pe După ce a fost hirotonit în 1886, a slujit o vreme pe fratele său, Vasile Lucaciu, în America, unde lângă fratele său la Șișești, iar între 1892 și 1906 la activează în interesul cauzei românilor. Deși nu a Iojib. fost prezent la Alba Iulia, a fost ales în Marele Sfat Autoritățile austro-ungare au constatat că Național Român. A venit la Satu Mare în calitate de pe timpul păstoririi părintelui Constantin Lucaciu, paroh și protopop, imediat după ce armata română a Iojibul a devenit un adevărat focar al românismului. eliberat aceste locuri. A întreprins măsuri pentru La 20 septembrie 1892, Constantin Lucaciu a introducerea limbii române în biserică și școlile din participat la Șișești la o mare adunare, ocazie cu Satu Mare. A fost ales deputat în Parlamentul care a citit scrisoarea adoptată de adunare și României Mari în circumscripția Seini. A trecut la adresată Papei de la Roma în legătură cu cele veșnice în 1 octombrie 1920. suspendarea fratelui său. ”Am citit adresaților - Un alt reprezentant de frunte al românilor spune mai târziu Constantin Lucaciu - făcută către sătmăreni ales în Marele Sfat Național a fost supremul cap al Bisericii noastre în cauza Coriolan Șteer. El s-a născut în 11 iunie 1879 în suspendării parohului din Șișești și frate al meu localitatea Santăul Mare sau Beliu (Bihor), ca fiu al iubit...”11 . Pentru iubiții lui credincioși, a scris în parohului greco-catolic Vasile Șteer, originar din 1894 o carte intitulată: ”Cartea Cerească, carte de Sătmărel. Mama sa era Iuliana, născută Ardelean, rugăciuni și cântări bisericești”, tipărită la Baia fiică a parohului George Ardelean din Terebești. Mare. Reproducerea pe dosul foii a unui fragment Tânărul Coriolan a studiat la Liceul din Ginta latină de Vasile Alecsandri, a atras mai Premonstrantens din Oradea și la Beiuș (ultimele mult ca sigur interzicerea cărții de către Episcopia două clase de liceu). A urmat apoi Dreptul. Ca de Oradea. În luna mai a anului 1892, s-a numărat student, a avut parte de numeroase privațiuni printre cei 300 de membri ai delegației românești datorită sentimentelor sale românești pe care nu se care a înmânat, la Viena, Memorandul românilor. sfia să le afișeze în orice împrejurare. Alături de Începând cu anul 1907 și până în 1914, colegii lui, a depus pe mormântul lui Avram Iancu, Constantin Lucaciu a fost paroh la Craidorolț. A în ultima zi a anului 1899, o cunună cu lauri cu îndeplinit în același timp și funcția de președinte al tricolorul românesc şi cu inscripția ”Tinerimea Reuniunii învățătorilor români din comitatele Satu română, lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi Mare și Ugocea. Deoarece a continuat să predea veghem”. Pentru acest lucru, cu toții au fost religie în limba română, lucru interzis atunci, un eliminați de la Academia de Drept din Oradea14 . inspector școlar a cerut: ”să se ia măsuri împotriva Licența în drept a obținut-o în 26 septembrie 1903, preotului Constantin Lucaciu”12. la Budapesta. În 1906 a candidat în cercul electoral Constantin Lucaciu a fost un participant Tășnad. În 1907 a protestat împotriva Legii școlare activ și la ședințele Astrei. Directorul a lui Apponyi, cu caracter discriminatoriu la adresa despărțământului, Gheorghe Șuta, îi cerea românilor. A fost un membru de frunte al participarea la o conferință la 9 octombrie 1912 și Despărțământului Tășnad al Astrei. A militat pentru întocmirea unui proiect privind constituirea a trei înființarea de biblioteci pentru luminarea poporului despărțăminte noi în locul celei vechi13. O activitate și pentru înființarea, la Tășnad, a Băncii ”Vulturul”. susținută a desfășurat și în cadrul Partidului De numele avocatului Coriolan Șteer se Național Român. La 14 ianuarie 1892 a fost leagă și constituirea Comitetului Național Român desemnat ca delegat la Conferința generală de la din Tășnad, la 22 noiembrie 1918. A fost ales în Sibiu a P.N.R. unde, alături de ceilalți delegați Marele Sfat Național de la Alba Iulia, reprezentând sătmăreni, a susținut cauza românilor și necesitatea cercul Tășnad. Coriolan Șteer a reușit să evite înaintării neabătute a Memorandului. maltratările soldaților secui, după ce Tășnadul a

18 rămas dincolo de linia de demarcație stabilită la ieșit în stradă cu un steag tricolor în mână Belgrad, refugiindu-se din calea lor. După strigând ”Trăiască România Mare”17. înaintarea victorioasă a armatei române, a fost ales, Dr. Ilie Carol Barbul a pus bazele în 1919, senator în Parlamentul României Mari, administrației românești în Satu Mare. A fost numit unde a activat cu succes pentru consolidarea primul subprefect român al județului, fiind apoi statului unitar român. A trecut la cele veșnice în anul desemnat prefect în două rânduri, între decembrie 1924. 1919 - iunie 1920 și aprilie 1926 - mai 1927. În 1919 Un alt reprezentant al sătmărenilor în s-a îngrijit de apariția primului ziar românesc la Marele Sfat Național a fost Ilie Carol Barbul. El s- Satu Mare, care a purtat titlul ”Satu Mare”. În a născut în Lipău, la 31 iulie 1883, părinții săi fiind perioada interbelică a fost senator în Parlamentul Augustin Barbul, notar, și Wilhelmina, de origine României Mari şi președintele Comitetului de poloneză. Studiile juridice le-a făcut la Budapesta, inițiativă pentru ridicarea statuii lui Vasile Lucaciu după care a fost avocat stagiar la Arad, iar apoi s-a la Satu Mare. În urma Dictatului de la Viena, s-a stabilit la Satu Mare, unde a practicat avocatura. refugiat la Arad, unde a şi decedat, la 6 februarie Avocatul Ilie Carol Barbul a avut un rol 1946, fiind înmormântat alături de Vasile Goldiș și important în lupta românilor sătmăreni pentru Ștefan Ciceo Pop. unitate națională. La 27 noiembrie 1918, când la Părintele Vasile Ladislau Ardelean este un Hotelul ”Dacia” a avut loc adunarea Consiliului alt sătmărean care a pus umărul la înfăptuirea Național Comitatens privind desemnarea Unirii. S-a născut în părțile Crișanei, la Sintea, în 9 reprezentanților care să participe la Marea Adunare martie 1863. A absolvit liceul la Beiuș și și-a făcut de la Alba Iulia, dr. Ilie Carol Barbul a fost desemnat studiile teologice la Oradea și Strigoniu, în Ungaria. ca notar al adunării15. Tot atunci, Comitetul executiv A fost hirotonit în 7 iulie 1889. A slujit la Supuru de a hotărât ca în fiecare miercuri să se țină o ședință în Jos și Vetiș. S-a împotrivit categoric înființării casa lui Ilie Carol Barbul16. Cercul electoral al Episcopiei de Hajdudorog. De la început a fost orașului Satu Mare l-a ales ca delegat cu membru al Despărțământului Sătmar-Ugocea al credențional, alături de Mihai Pop, Iosif Șutai, ”Astrei”. A luat parte, în 1909, la constituirea P.N.R. Vasile Roca și Ioan Dobrean ”autorizați a lua parte comitatens Satu Mare. La 1 Decembrie 1918, la cu vot decisiv la Marea Adunare Națională de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a fost Alba Iulia și a contribui cu votul lor la deciderea ales printre delegații cercului electoral de care asupra sorții viitoare a neamului românesc”. La aparținea în Marele Sfat Național Român, iar la 26 Alba Iulia, avocatul Ilie Carol Barbul a fost ales în aprilie 1919, ca reprezentant al plasei Cinghir în Marele Sfat Național. El este cel care a întâmpinat Consiliul Dirigent Român. Către sfârșitul vieții se trupele române din avangarda Diviziei a 2-a retrage înspre meleagurile natale, fiind paroh la Cavalerie care au intrat în Satu Mare, în ziua de 19 Uileac, lângă Beiuș17 . A trecut la cele veșnice în 15 aprilie 1919. ”Auzind goarnele cavaleriștilor, a iunie 1929.

Note 1.Iancu Gheorghe, Marele Sfat Național al Transilvaniei (1918-1919), în Anuarul Institutului de istorie Cluj, 1973, p.259 2.Romul George Marchiș membru în Marele Sfat Național de la 1 Decembrie 1918, în Viorel Câmpean, Oameni și locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu Mare, 2008, p. 98-101 3.Vezi, Ciubotă Viorel, Vicariatul național român din Carei, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997. 4.Lupta românilor din județul Satu Mare pentru făurirea statului național unitar român, documente 1848-1918, București, 1989, p. 407 5.Carol C. Koka, Părintele protopop Mihail Ciurdariu, apărător al limbii și bisericii românești, ”Citadela”, anul IV, nr. 23-26, aprilie, 2010, p.9 6.Viorel Câmpean, op. cit., p.100 7.Idem, 8.Lupta românilor, op. cit., p.480 9.Viorel Ciubotă, op. cit., p.6-66 10.Carol C. Koka, Generalul Henri Mathias Berthelot la Carei, în ”Eroii Neamului”, anul V, nr. 4 (17), decembrie, 2013, p. 28-29 11.Viorel Ciubotă, Aspecte ale mișcării memorandiste din județul Satu Mare, în ”Studii și Comunicări”, vol. IV. 12.Lupta românilor... p.365 13.Ibidem, p. 384 14.Procesul tinerimei în chestia Iancu, în ”Tribuna poporului”, nr.110, marți, 13.26 iunie, 1900, p.2 15.Lupta românilor...p. 486 16.Ibidem, p.487 17.Dr. Lucian Cucuiet, O zi istorică. Personalitatea avocatului dr. Ilie Carol Barbul (1883-1946), în ”Eroii Neamului”, anul III, nr. 4 (9), decembrie 2011, p. 14 18.Părintele Vasile Ladislau Ardelean, membru al Marelui Sfat Național Român, Viorel Câmpean, Oameni și locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu Mare, 2010, p.236-239

19 Marele Război pentru Unitatea Naţională (1916-1918) Prof. Nicolae POP

S fârşitul secolului al XIX-lea şi începutul constituit un pas însemnat în desprinderea de celui de-al XX-lea, în Europa, a fost marcat de Tripla Alianţă, însă, la 14 august 1916, în scopul ample mişcări de nemulţumire şi proteste faţă de eliberării Transilvaniei şi Bucovinei, România a presiunea otomană, precum şi de încercările declarat război Austro-Ungariei, trecând a doua zi Imperiului Austro-Ungar de a-şi extinde Carpaţii pentru dezrobirea fraţilor aflaţi sub dominaţia, mai cu seamă asupra ţărilor din ocupaţia imperială. Deşi s-au înregistrat câteva Balcani. Aceste aspecte au dus la izbucnirea unor succese, armata română, slab pregătită şi echipată, răscoale antiotomane, care s-au finalizat în cele din a făcut cu greu faţă trupelor germane, fiind împinsă urmă cu războaiele balcanice, care au provocat o înapoi peste Carpaţi, iar mai apoi a fost silită să se adevărată criză în zonă. România a avut un rol retragă în Moldova, Iaşiul devenind capitala a ceea important şi decisiv, în anumite cazuri, precum în ce mai rămăsese neocupat din trupul ţării. războiul ruso-româno-turc din 1877-1878. În urma Sub aceste auspicii, la 9 decembrie 1916, acestuia, România îşi cucereşte independenţa de începea, în sala Teatrului Naţional din Iaşi, stat, recunoscută prin Tratatele de pace de la San sesiunea parlamentară, în prezenţa regelui Stefano şi Berlin, la fel ca, mai târziu, Serbia, Ferdinand I şi a reginei Maria. Prezentând mesajul Muntenegru, şi Bulgaria, care, în noua „criză Tronului, regele Ferdinand I spunea: „Războiul, balcanică” din 1912, alături de Grecia, înving care de mai bine de doi ani însângerează lumea, a militar Imperiul Otoman, eliberându-se, iar acesta învederat că Austro-Ungaria, în condiţiile ei pierde teritorii şi este într-o continuă decădere. actuale, nu mai poate dăinui ca factor al Intervenţia directă a marilor puteri, datorită echilibrului european...”. Regele spunea, printre intereselor economice şi politice, în soluţionarea altele, că România era datoare să intervină pentru a crizei a dus la dezamăgirea Austro-Ungariei, care apăra viaţa europeană pe principiul nu a recunoscut şi nu a admis tratatul de pace de la naţionalităţilor, exprimându-şi încrederea în Bucureşti ca o soluţie definitivă a problemei armata română, în glorioasele tradiţii de luptă ale balcanice. Ca urmare, asasinarea prinţului poporului român de-a lungul veacurilor. De altfel, moştenitor Francz Ferdinand şi a soţiei acestuia, la dată fiind situaţia grea în care se afla România, dar Sarajevo, la mijlocul lunii iunie 1914, a constituit şi Europa în ansamblul ei, la urcarea sa pe tron, pretextul ideal pentru a reaprinde conflictul, regele a dat asigurări că va fi „un bun român”, Austro-Ungaria declarând război Serbiei, la 15 ceea ce în împrejurările de atunci însemna că nu se iulie, după ce aceasta nu a acceptat condiţiile foarte opune sentimentelor generale ale poporului, grele ale unui ultimatum din partea cancelariei dorind eliberarea teritoriilor naţionale aflate sub imperiale, care aduceau grave atingeri drepturilor ocupaţie străină. unui stat independent. Interesele celor două Trebuie menţionat că, odată cu începutul alianţe, Puterile Centrale şi Antanta, au înclinat domniei lui Ferdinand I, viaţa la Curtea Regală s-a spre intervenţia în conflict, ceea ce a dus la schimbat considerabil. Atmosfera sobră, rigidă, extinderea lui în toată Europa, iar prin intrarea distantă, din timpul regelui Carol I, a devenit Japoniei a devenit mondial. destinsă şi conciliatoare. Spre deosebire de Carol I, Aşa după cum se ştie, România a rezistat care nu îngăduia soţiei sale Elisabeta să se implice presiunilor Puterilor Centrale, în special Austro- în treburile publice, Ferdinand a acceptat ca regina Ungaria şi Germania, reuşind, în ciuda dorinţei Maria să joace un rol politic activ. Aceasta a regelui Carol I, să rămână neutră. Opinia publică devenit în scurt timp o personalitate politică de românească, în ansamblul ei, Parlamentul şi primă mărime, influenţând evoluţia generală a partidele politice aveau de data aceasta o unitate de ţării. Prin ea, gruparea filoantantistă s-a întărit vedere, dorind cu insistenţă realizarea idealului considerabil, deoarece a pledat cu insistenţă pentru naţional al unirii într-un singur stat a teritoriilor intrarea României în război în vederea eliberării române aflate sub dominaţie străină, cea mai mare Transilvaniei şi Bucovinei. parte optând pentru intrarea în război, la momentul Pe vremea lui Ferdinand I, Consiliul de potrivit, alături de Antantă, care oferea cele mai Miniştri era condus de I.C.Brătianu, liderul multe garanţii în acest sens. Neutralitatea a Partidului Naţional Liberal, om cu o vastă

20 experienţă politică, de o mare tenacitate şi un române, de a îndeplini dorinţele de veacuri ale desăvârşit patriot. Regele îl aprecia mult şi îl poporului român de a se realiza deplina libertate considera „Zodia bună a României”. Ca etnic naţională. Prin conţinutul lor, atât declaraţia cât şi german, Ferdinand a avut curajul să se înfrângă pe cuvântarea lui Al.Vaida, au avut un puternic sine şi să se identifice cu interesele României (de- răsunet în conştiinţa românilor care luptau de o ar fi aşa şi în perioada care urmează...). Cu acordul parte şi de alta a Carpaţilor pentru unitate regelui, la 1 august 1916, I.C.Brătianu a semnat naţională, folosindu-se de condiţiile prielnice Convenţia Politică şi Convenţia Militară cu determinate de criza Imperiului austro-ungar. În Antanta, în baza căreia România se angaja să intre acelaşi timp, a avut o rezonanţă de mare interes în în război alături de aceasta în schimbul conştiinţa celorlalte naţiuni oprimate de monarhia recunoaşterii legimităţii unirii Transilvaniei şi dualistă, precum şi în opinia publică Bucovinei cu Patria Mamă. internaţională. De asemenea, comentând Anii de neutralitate şi alăturarea României la Declaraţia, presa din România afirma că ea Antanta au determinat refugiaţii din Ardeal să-şi deschide seria unor acţiuni în care îşi vor spune exprime dorința ca guvernul din Bucureşti să cuvântul, în numele naţiunii române, şi alte organizeze regimente de voluntari, dându-le astfel personalităţi din Transilvania şi din Regat. posibilitatea românilor ardeleni de a-şi aduce Un moment deosebit, cu urmări favorabile contribuţia directă la realizarea unirii. Se creează, privind desfăşurarea procesului de realizare a astfel, „Federaţia Unionistă”, din care făcea parte, unităţii naţionale a românilor din Transilvania, îl alături de N. Filipescu, Take Ionescu, B.Şt. constituie stabilirea Consiliului Naţional Român la Delavrancea, O. Goga ş.a., şi părintele dr. Vasile Arad, la 3-4 noiembrie 1918, precum şi noua sa Lucaciu, născut în localitatea sătmăreană Apa, denumire: Consiliul Naţional Român Central. care devenise un militant luptător pentru Acesta a jucat un rol proeminent în desfăşurarea înfăptuirea Marii Uniri ce avea să aibă loc la 1 evenimentelor ulterioare, reuşind să menţină Decembrie 1918. Până atunci, însă, Vasile Lucaciu atenţia tuturor claselor şi păturilor sociale din şi alţi patrioţi români au luat legătura, inclusiv în Transilvania. Dorinţa de eliberare şi unitate cadrul unui adevărat tur de forţă întreprins în naţională a fost exprimată în tot cursul lunii „Lumea nouă”, cu personalităţi politice noiembrie, pe întreg cuprinsul Transilvaniei, în a m e r i c a n e , p r i n t r e c a r e s e c r e t a r u l cadrul unor adunări populare ale reprezentanţilor Departamentului de Stat Robert Lauring, ministrul tuturor categoriilor sociale, care aderau la de război Newton Backer şi Th. Roosevelt, care va principiile şi obiectivele de luptă ale Consiliului deveni mai târziu preşedinte al SUA. Problema Naţional Român Central, cerându-se, totodată, unirii Transilvaniei şi Bucovinei cu România a fost unirea grabnică cu România. susţinută în diverse congrese şi reuniuni naţionale Privită în perspectiva istoriei, Adunarea de la şi internaţionale. Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 apare măreaţă, În ziua de 18 octombrie 1918, Alexandru Vaida prin ideea pe care a înfăptuit-o, care le-a conferit Voievod prezintă în parlamentul maghiar din solidaritate conducătorilor şi unanimă însufleţire Budapesta declaraţia de autodeterminare a maselor. Prezenţa celor peste 100.000 de cetăţeni românilor din Transilvania, aducând la cunoştinţa la Alba Iulia a dat şi mai mare greutate hotărârii de lumii hotărârea Comitetului Executiv al P.N.R. din Unire, a oferit un cadru de exprimare cum nu mai Ardeal şi Ungaria, ca organ politic al naţiunii înregistrase istoria până atunci.

Bibliografie: 1. Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, Buc. 1972; 2. Carol C. Koka, Atentatul de la Sarajevo, în ziarul „Românul”, Ed, Ispirescu, Satu Mare, 2014; 3. Valeriu Achim-A. Socolan, Vasile Lucaciu, Comitetul pentru Cultură şi Artă al judeţului Maramureş, 1968; 4. Societatea de Ştiinţe Istorice din România, Studii şi articole de istorie, vol. LI-LII, 1985, Bucureşti; 5. Gh. Tănase-Ştefan Gh. Arsens, Crestomaţia pentru studiul istoriei moderne şi contemporane, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1996; 6. Independenţa României, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1977; 7. Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare din România, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1983; 8. Magazin istoric, Serie Nouă, August 1994, Bucureşti; 9. Ştefan Pascu-C.Gh. Marinescu, Răsunetul internaţional al luptei românilor pentru Unitate Naţională, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1980; 10. Iaon Scurtu, Alba Iulia, e Decembrie 1918, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1988.

21 Un mare patriot român: Constantin Lucaciu

Dr. Viorel CIUBOTĂ Prt. dr. Doru LOSTUN

D espre Constantin Lucaciu, marele nostru Oameni care au fost, vol. II, Bucureşti, 1967, 182- istoric Nicolae Iorga scria la moartea lui câteva 183) rânduri de o profunzime deosebită: După cum se ştie, Constantin Lucaciu s-a „S-a stins în Ardeal preotul Constantin născut la Baia Mare, în 26 martie 1860, urmând şi Lucaciu, fratele părintelui Vasile Lucaciu, a cărui el cariera preoţească şi activând în parohiile Şişeşti zgomotoasă faimă îi umbrise toată viaţa. Şi totuşi, (ca ajutor al fratelui său Vasile), Iojib (1892-1898), acest mărunţel şi slăbuţ preot avea calităţi Craidorolţ (1907-1915) şi Satu Mare (1919-1920). refuzate de soartă marelui retor (Vasile Lucaciu De foarte tânăr, Constantin Lucaciu s-a n.n.) de pe vremuri al cauzei naţionale şi implicat şi în activitatea politică românească, osânditului cu un aşa de răsunător proces al alături de fratele său. A luat parte, începând cu Memorandului. 1887, la toate conferinţele Partidului Naţional Nu-i lipseau cunoştinţele, şi, în felul în care le Român din Transilvania, în mişcarea prezenta - astfel în cutare carte pe care a tipărit-o memorandistă, activând în cadrul „Astrei”. Din 16 prin anii neutralităţii* - avea curajul de a judeca iunie 1915 (nr.162, p 2-3) datează un articol independent, lovind curagios neajunsurile, fără a publicat în ziarul maghiar „Szamos”, în care se se întreba dacă printr-aceasta supără pe aceia de înfăţişa plecarea lui Lucaciu în România, în care putea să atârne situaţia sa. Am vorbit pe ianuarie 1915. Autorul nota că Lucaciu „...nu vremuri despre această lucrare de critică socială, poate ascunde sentimentele profund naţionale...” în care se atingeau uneori foarte dur, şi cu o şi că de la venirea sa în comună „...a reuşit într-un putinţă de informaţie răpede, care era în adevăr timp scurt, fără mare zarvă că credincioşii greco- remarcabilă, viciile organizaţiei noastre de astăzi. catolici din comună care până atunci au vorbit toţi Vedea pentru îndreptarea relelor numai marele ungureşte chiar şi acasă între ei, n-au mai vrut să mijloc al culturii bisericeşti şi laice, al unei solide vorbească numai româneşte şi cu ceilalţi locuitori culturi naţionale, în care, singură, cu adevărat, ni ai satului.” este mântuirea, iar nu exageraţiile de o clipă ale Locuitorii comunei l-au iubit extrem de mult, retoricei ieftine şi în carnavalească exchibiţie de astfel că ei nu au vrut să primească alt preot în locul idoli găunoşi şi de fetişi surzi şi muţi. lui, având credinţa că Lucaciu se va întoarce la ei. Pentru acest crez al lui îmi place să-l amintesc Constantin Lucaciu nu s-a mai întors la Craidorolţ, astăzi, când la orice se gândeşte lumea interesată deşi din Bucureşti scria cunoscuţilor că „mă voi de câştiguri providenţiale şi în sorţii marelui întoarce în mai la Craidorolţ, dar atunci nu va fi în mezat de conştiinţe, decât la condiţia sufletească Ungaria.” Din nefericire, previziunea lui neapărată pentru menţinerea şi dezvoltarea Constantin Lucaciu nu s-a adeverit atunci, astfel noastră. că a plecat în America, alături de fratele său, unde a Învăţaţi profesori cari vă schimbaţi la faţă luptat pentru a face cunoscută cauza românească. după un dar mărinimos, talente care vă prostituaţi Abia în anul 1919 se reîntoarce în România şi unde vă prinde ispita, pe piatra murdară a este numit de către episcopul dr. Demetriu Radu ca drumului public, autorităţi recunoscute care cu preot în Satu Mare şi arhidiacon al districtului Satu atâta indiferenţă pentru faima ce o veţi lăsa vă Mare (Satu Mare, Botiz, Odoreu, Iojib), în 12 angajaţi în întreprinderi rentabile, tineri cu şapte august 1919. piei la obraz, cari călcaţi în picioare cele mai Din această primă perioadă petrecută în Satu sfinte îndatoriri ca să vă căpătuiţi cu o carieră Mare, am descoperit recent trei însemnări necâştigată prin muncă, să ştiţi că dreptatea în ce extraordinare făcute de Constantin Lucaciu în priveşte putinţa unui viitor pentru acest neam nu registrele născuţilor, cununaţilor şi morţilor din stă decât în ce spunea acest biet popă pribeag, în parohia Satu Mare, însemnări care ne arată încă exilul neutralităţii noastre, la 1915” (N. Iorga, odată patriotismul ardent al marelui om. Astfel, în

22 registrul morţilor, el notează, după data de 18 făcut contrarii mânjind aceasta parohie august 1919, următoarele rânduri: românescă cu limba străinului contrar şi hain. „A murit şi nimicit pentru totdeauna sistemul Restituiesc cu intrarea mea în aceasta parohie păcătos şi criminal a[l] Ungariei şi a[l] poporului demnitatea şi dreptul antic al limbei noastre iudeo-maghiar care a vrut să ucidă şi să pearză frumoase neolatine şi însemnăm de azi înainte poporul românesc. Nu le-a succes! În zădar a fost româneşte această matricolă a căsătoriţilor. orce încercări de a ne supune, n-a putut nici într-o Trăiască România, trăiască glorioasa noastră mie de ani să anihileze pre român, care nevoit a pereche regală Regele Ferdinand I şi adorata fost din fatalitatea istoriei să suporte acest popor Maria regina, bună şi îngerească, a tuturor mongol şi asiatic. Nu, căci românul are o românilor. Trăiască familia regală. Satu Mare la fenomenală putere vitală şi în veci nu piere. Viem 21 septembrie 1919. Constantin Lucaciu preot şi (trăim n.n.), suntem şi vom fi în perpetuu. Până protopop gr[eco] cat[olic] al Satumarelui, aici, la acest loc, matricola aceasta a morţilor s-a arhidiacon onorar” condus [în] limba intrusă şi străină şi începe a Şi, într-adevăr, în timpul scurt cât a mai trăit, conduce şi scrie în dulcea limbă românească care Constantin Lucaciu a avut o contribuţie extrem de să trăiască şi înflorească ca glorioasa şi marea importantă la instaurarea unei vieţi româneşti în noastră Românie a tuturor Românilor. oraşul şi judeţul Satu Mare, din păcate puţin Satu Mare la 14 sept[embrie] 1919. cunoscută astăzi. Constantin Lucaciu paroh-protopop şi Amintim doar câteva dintre contribuţiile lui arhidiacon” extrem de importante: introducerea pentru (Matricola morţilor din parohia greco-catolică totdeauna a limbii române în administraţia Satu Mare, f. 177) bisericii româneşti din Satu Mare; a contribuit la În Registrul botezaţilor, Constantin Lucaciu înfiinţarea ziarului „Satu Mare”; a contribuit la făcea o nouă însemnare: „Trecut-a umbra Legei şi înfiinţarea primului liceu românesc, „Mihai darul a venit. Până aci s-a denaturat firea şi Eminescu”, la Satu Mare; a militat necontenit caracterul bisericii noastre române greco- pentru pedepsirea corupţilor şi hoţilor care, din catolice din oraşul Satu Mare, din Darul bunului păcate, infestau viaţa publică sătmăreană şi de Dumnezeu însă şi din virtutea poporului românesc atunci; a militat pentru construirea unei noi şi vitejia oastei române conduse de gloriosul rege biserici în oraşul Satu Mare etc. Ferdinand I al tuturor Românilor, am fost eliberaţi Din păcate, eforturile extreme depuse de-a din jugul străin şi redaţi neamului şi naţiunei unite lungul întregii vieţi l-au îmbătrânit înainte de în România Mare. După năimitul păstor sufletesc vreme. Încă din anul 1915, ziarul „Szamos” scria Paul Gonczi am fost eu mai jos iscălitul constituit că Lucaciu are deja părul alb. N-avea decât 55 de de preot, respective de paroh şi protopop al acestei ani! româneşti parohii şi restituind toate drepturile Moare în 23 mai 1920 de cancer la stomac şi naţionale şi româneşti în aceasta comunitate este îngropat în cimitirul de la gară. La bisericească încep inducerea în matricola aceasta înmormântarea lui au participat preoţii Romul în Dulcea noastră limbă românească. Satu Mare Marchiş, Vasile Ardelean, Ioan Darabant, la 14 septembrie 1919. Pr[eot] Constantin Pompiliu Tămaş, C. Târnovean şi preotul ortodox Lucaciu arhidiacon, paroh-protopop”. (Registrul Meletie Răuţiu, confesorul Brigăzii a III-a Roşiori. botezaţilor, p-243) Într-o adresă datând din 4 iunie 1920, trimisă lui A treia însemnare este făcută în Registrul Romul Marchiş, episcopul dr. Demetriu Radu îşi cununaţilor, la p. 71, şi este, după părerea noastră, exprima „adânca întristare” faţă de moartea lui cea mai frumoasă: „Nuntă mare, nuntă istorică şi Constantin Lucaciu şi regretul că nu şi-a putut epocală s-a săvârşit în lume. S-au unit în sânta şi trimite reprezentantul „din cauza comunicaţiei indisolubilă legătură ţările româneşti făcând grele...” căsnicia perpetuă toţi românii în România mare, Din păcate, astăzi nu i se mai cunoaşte locul integrală şi a tuturor românilor. Ce sântă cununie! mormântului, vitregia oamenilor şi vremurilor Cununaţi cu coroana de oţel a României, cu acest aşternând uitarea peste memoria acestui brav simbol al vitejiei, al ţării şi libertăţii. Mărit să fii român sătmărean. poporul meu român ca măriţii tăi romani şi glorioasă, mărită să fii, oh, sântă Românie ca Roma latină de unde îţi tragi obârşia. În veselia *Biserica, şcoala şi armata, Bucureşti, 1915 aceasta sântă fie deci uitată scârba ce ne-a[u]

23 Părintele Vasile Lucaciu, omagiat de Octavian Goga la moartea sa

Ing. Mircea PÎRLEA Biblioteca Judeţeană Satu Mare

A m ținut ca în rândurile ce urmează să zbuciumul lui personal. În această vreme, oriunde prezint pentru cititorii revistei noastre discursul a fost Ardealul luptător, oriunde s-au afirmat integral pe care marele scriitor și om de stat patriot drepturile lui de existență, fie că s-au răscolit Octavian Goga l-a susținut la înmormântarea valurile sentimentului popular dincoace și dincolo Apostolului Unirii neamului românesc, părintele de Carpați, fie că s-au strigat adevărurile în fața dr. Vasile Lucaciu, ce avut loc în ziua când se dușmanului sau în obrazul umanității, oriunde a aniversau 4 ani de la Marea Unire, 1 Decembrie fost risipire de energie, oriunde a fost conspirație, 1922, păstrând originalitatea textului: oriunde a fost suferință pentru neam, pretutindeni “Profeții visurilor împlinite, ocrotitorii înseamnă că așa a voit să fie, așa a hotărât să se idealurilor realizate, generalii marilor izbânzi de întâmple acest popă din Șișești, mândru ca un obicei pleacă discret din lume. Ei încarnează senator roman, frumos ca un cardinal de pe principiul luptei, prin ei cere cuvânt zbuciumul vremea Renașterii italiene… maselor anonime. Până în clipa biruinții mulțimea Vasile Lucaci ca structură sufletească și e suspendată de privirea lor și îi urmează cu moștenire intelectuală este continuatorul direct al instinctul sigur al supunerii salvatoare. Ei treimii noastre din veacul al XVIII-lea, trimisă din pronunță cuvântul de ordine, ei dau semnalul de Ardeal în ucenicie pe malurile Tibrului și întoarsă atac. Sosit odată triumful însă, nervii se destind, acasă în suflet cu splendorile Romei. disciplina morală se atenuează, rândurile se Ca și Petru Maior, Micu-Klein și Șincai, părinții sparg, ierarhia valorilor suferă o eclipsă redeșteptării noastre, tânărul vlăstar de la Baia trecătoare, arena e năpădită de figuranți și Mare, subt adăpostul acelorași ziduri de la banchetul biruitorilor răsună zgomotos și profan. propaganda fide, subt același cer al anticului În acest val de beatitudine stearpă marele chinuit Lațiu, și-a împletit concepția de viață subt nu e la locul lui, el se dă binișor la o parte și impulsurile monumentalității romane reînviate de singurătatea creatoare îl învăluie cu încetul. Pe la strălucirea Vaticanului. De aici de subt arcurile de răspântii se strigă încă lozincele lui, praznicul e în triumf, de subt coloanele de granit ale Coloseului, toi dar comandantul e absent. Dacă moartea îl de subt cupola de la Lateran, din simfonia de cercetează în asemenea momente, îl găsește culori ale ștanțelor de culori ale lui Rafael, din părăsit și uitat, fiindcă el s-a topit în eternitate retorica amvonului de la San Pietro și din toată deodată cu izbânda, de aceea plecarea lui e vâltoarea risorgimentului italian, din care se discretă și tristă ca un cântec de departe într-un resimțeau încă pronunciamentele epocii lui amurg de toamnă… Mazzini și gesturile largi ale lui Garibaldi, din Așa s-a dus din mijlocul nostru părintele… lumea asta de spectri luminoși și sugestiuni mărețe Vasile Lucaci închide în sicriul lui s-a înfiripat catechismul fanatic al acestui preot protestarea istoriei Ardealului românesc de o care avea o supremă dogmă: latinitatea. jumătate de veac. Sunt oameni predestinați să Acest crez i-a dat arsenalul de gândire, concentreze în sufletul lor aspirațiile publice, scutul de apărare și ținta de luptă. oameni-drapel care se ivesc pe toate câmpurile de Temperament pasionat, plămădit din luptă, aducând parcă de sus mistica flacără a sănătatea robustă a țăranilor noștri, optimist și credinței… Sunt Tyrteii Eladei, proorocii cum le senin, păstrând până la bătrânețe subt zice Vechiul Testament, eroii cum îi numește sprâncenele arcuite picăturile de lumină ale unui Carlyle. Ființa lor este un rezumativ al societății, a romantism tineresc, el preconiza acțiunea și nu se concretizării, a epocii. putea închide în contemplația unei chilii Vasile Lucaci a fost zidit din acest rar mânăstirești. Revărsările lui de energie aluat. Frământarea politică a românismului cotropitoare se cereau la largul, în fața mulțimei încătușat subt Habsburgi de prin anii optzeci ai cu mii de capete. Vasile Lucaci a dus deci pe veacului trecut și până după unire, se confundă cu tărâmul politicei militante patrimoniul simțirii de

24 la Roma. Latinitatea și-a găsit în el pe vijeliosul biruință, alături de fermecătorul verb al lui Take tribun, ideea națională pe agitatorul implacabil. Ionescu și împletiturile de fulgere ale lui Nicolae Ce spectacol de măreție epică, zvârcolirea lui de Iorga, părintele Lucaci aducea prestigiul patruzeci de ani pentru dezrobirea unui colț de suferinței și invocările de proroc din Biblie, acele omenire. A fost idolul adunărilor populare pe care vibrații grave, metalice, care se prăvăleau în le zguduia avântul lui de retor, ca un torent de lavă suflete ca o zuruitură de lanțuri. Această zbiciuire aprinsă, a fost locatarul închisorilor din Vaț și a sufletului românesc de la un capăt al țării la Seghedin pe urma Memorandului de la Viena, a altul, necontenit, vreme de doi ani de zile, acest făcut să tresară cinismul Parlamentului unguresc, curs pripit de pedagogie națională, care a împlinit a stors râuri de lacrimi la cetățenii din Ploiești, multe lacune de conștiință și a resuscitat instincte acum un sfert de veac, s-a cheltuit, s-a risipit pe adormite, ne-a dat războiul. Istoriograful de toate cărările, neatingând nici o deșertăciune mâine va descifra din vălmășagul marilor haina lui simplă de popă de la ţară, negăsindu-și frământări rolul mortului de astăzi. altă răsplată decât dragostea furtunoasă a Războiul însuși l-a așezat pe tribunul de mulţimii care l-a încununat cu aureola legendei și ieri într-o nouă postură de apărare. Moșneagul a l-a trecut în cântec ca pe eroii baladelor populare. apucat drumul străinătății să strige Occidentului Părintele Lucaci a crescut aşa pe fiecare zi, protestarea noastră. El a răscolit atenția publică confundându-se în rostul lui cu o țară robită. De din America, a organizat legiuni de voluntari pretutindeni, din mijlocul vârtejului, de oriunde se români pe frontul italian, a ținut conferințe în ivea profilul lui de vultur, ochii catifelați priveau Elveția, a rostit discursuri, a răspândit broșuri și a departe spre Columna lui Traian şi glasul lui plin raliat pretutindeni lumea în jurul cauzei de sonorităţi de clopot, pios ca o rugăciune sau românești. La Paris, când se țeseau firele tunător ca o răzvrătire, rostea crezul iluminat, congresului de pace, figura lui vioaie era prins în curate și stângace versuri românești : revărsată de o lumină nouă. Latinitatea biruise și -Mama Roma cea bătrână fruntea largă a acestui mag călător, mi-aduc Mi-a pus arma asta-n mână… aminte, pe urma unei cuvântări a italianului A sosit în sfârșit ziua când marea dramă s-a Ferrero, primise parcă un joc de lumini apropiat de punctul culminant. necunoscute încă. Era în frenezia triumfului, Visul milenar fulgera în conștiința sorbea nectar la simpozionul idealului împlinit și neamului nostru, continentul se încleștase în buzele i se strângeau într-o linie dârză de pretor uriașa lui încăierare, ca la judecata din urmă de pe roman, smuls parcă dintr-un basorelief din arcul pereții Capelei Sixtine. Părintele Lucaci, în acele de triumf al lui Titus Vespasianus. O ceată de zile și-a înțeles chemarea de profet, dându-și diplomați străini priveau cu admirație făptura lui, seama că îndrumătorii unui neam în vremuri de care era cea mai perfectă legitimație a grea cumpănă trebuie să treacă examenul moral… descendenței noastre, și când un american l-a Şi-a părăsit deci casa de la Şişeşti, s-a scuturat de întrebat dacă și Ardealul gândește la fel cu noi, obezile tăcerii prudente și luând toiagul pribegiei părintele Lucaci i-a răspuns cu o demnitate în mână, luptătorul Ardealului s-a ivit ca o furtună calmă: „Fiți liniștiți, domnul meu, acolo unde în capitala României, acolo unde trebuia să sunt eu, acolo bate inima Ardealului”. lovească spada liberatoare. În această perioadă Avea atât de multă dreptate. părintele Lucaci a îndeplinit cea mai înaltă După biruință, întors acasă cu lacrimi în misiune politică a vieții sale, având rolul de factor ochi, se uita împrejur, în lumea nouă și în roiul determinant al ideii care trebuia să aprindă cetelor recente de naționaliști neofiți, bătrânul flacăra războiului de dezrobire, dar salvând în schița un zâmbet de indulgență. Vasile Lucaci nu același timp pe seama umanității și demnitatea avea nimic de cerut, îl răsplătise Dumnezeu în românismului din Ardeal. visul lui și-i era de ajuns. Din cele dintâi zile ale toamnei din 1914, Concepția lui politică însă păstra aceeași neastâmpărul rodnic al acestui bătrân s-a linie dreaptă, el, marele dărâmător de hotare, dezlănțuit în fierbere fără răgaz. În fruntea Ligii de cerea topirea granițelor sufletești, dorea plivirea la București, care devenise un minister al grabnică a buruienilor din trecut pentru deplina conștiinței naționale, întrunind toate căpeteniile consolidare a acestei țări, pe care inima lui largă țării, alături de Nicolae Filipescu, în ale cărui se obișnuise de mult s-o iubească deopotrivă… cuvinte de granit se săpau adevărurile de rasă ale În plină acțiune l-a țintuit boala pe patul de vechilor boieri români, alături de Delavrancea, suferințe. A fost o agonie lungă, o pulverizare lentă trubadurul înviforat al cântecului nostru de spre neant. Din toate părțile striga chiotul

25 energiilor dezrobite de el, în vreme ce moartea lui Nota redacţiei: Mulţumim preţiosului se depăna discretă ca un psalm în surdină. Vasile nostru colaborator Mircea Pîrlea pentru publicarea Lucaci murea sărac într-un suburbiu din Satu integrală a acestui remarcabil document de acum Mare și când l-am văzut astă-vară într-o căsuță 92 de ani, plin de patriotism şi reverberaţie strâmtă, nu mai era decât craterul unui vulcan românească adevărată, dar şi o lecţie de demnitate adormit, de subt pleoape abia mai mijeau ultimele naţională, un exemplu pentru generaţiile actuale, licări de jăratic… politicieni sau nu, de ceea ce înseamnă să te Astăzi cărbunele s-a stins, ochii părintelui sacrifici pentru neamul tău. Reamintim cititorilor s-au închis pe veci. noştri că în aceeaşi zi de 1 Decembrie 1922 se Pleacă dintre noi cel din urmă romantic, inaugura la Satu Mare Statuia Ostaşului Român, reprezentantul perioadei eroice din politica despre care a făcut vorbire în „Jurnal...” redactorul Ardealului, lăsând generației de astăzi moștenire coordonator. De ce facem această precizare? imaginea lui luminoasă, darul cel mai trebuincios Pentru că: dacă pe părintele dr. Vasile Lucaciu nu-l într-o vreme copleșită de o concepție prea pozitivă. putem readuce printre noi, în ceea ce priveşte Toate steagurile se pleacă în fața acestui monumentul dispărut în 1940 din inima sicriu, asupra căruia Partidul Poporului al cărui Sătmarului, stă în puterea noastră, a celor de azi, spirit îndrumător a fost aruncă prin rostul meu un să-l repunem la locul său. Doamne ajută! bulgăre de țărână”.

1 Decembrie 1918, o zi intrată în istoria României pentru toate veacurile

Prof.univ.dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ Comandor (r) Marius POPESCU-CĂLĂRAŞI A.N.C.E. “Regina Maria” Bucureşti S unt zile în istoria unor state și națiuni care Unire” în care se spunea printre altele: sunt parcă predestinate de Pronia Cerească să le „Republica Democratică Moldovenească jaloneze istoric pentru toate veacurile. Pentru noi, (Basarabia - n.n.), între hotarele ei dintre Prut, românii, o astfel de zi este cea de 1 Decembrie Nistru, Dunăre și Marea Neagră și vechile graniţe 1918. Cu exact 96 de ani în urmă, în acea zi, la Alba cu Austria, ruptă acum o sută și mai bine de ani de Iulia s-a înfăptuit, din dorință, năzuință și voință trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric, populară, istoricul act al reîntregirii hotarelor și al în puterea dreptului de Neam și Frăției de sânge, făuririi României Mari. Atunci, la 1 Decembrie pe temeiul principiului ca noroadele singure să-și 1918, după trei secole și ceva de la prima unire hotărască soarta lor. De azi înainte (27 martie politică ce fusese înfăptuită de către Mihai 1918 - n.n.) și pentru totdeauna se unește cu Mama Viteazul (1599), s-a desfășurat, la Alba Iulia, sa România.” Marea Adunare Națională a Românilor, care În mod cronologic, după circa o jumătate veniseră acolo cu zecile de mii pentru a hotărî și a de an de la unirea Basarabiei cu România, a venit pecetlui Unirea Transilvaniei și a celorlalte rândul Bucovinei să facă același pas. În moțiunea provincii locuite de români (Banatul, Basarabia, adoptată în acest sens de către congresiștii Bucovina, Crișana și Maramureșul) cu Patria- bucovineni se menționează, în mod expres, mamă, respectiv cu România. Cu câteva luni mai următoarele: „Congresul general al Bucovinei, înainte de desfășurarea Marii Adunări Naționale întrunit azi, joi,15/28 noiembrie 1918, în sala de la Alba Iulia, prin hotărâri sau prin rezoluții sinodală din Cernăuți, consideră că: de la speciale, se uniseră cu Țara-mamă, tot prin voință fundarea Principatelor Române, Bucovina, care populară, românii basarabeni și bucovineni. Ȋn cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și această privință, în „Declarația Sfatului Țării din Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova, Basarabia”, sfat ce se întrunise la Chișinău în ziua care în jurul ei s-a închegat ca stat. Considerând de 27 martie 1918, se va adopta o „Declarație de că fiii acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din

26 Moldova și sub conducerea acelorași domnitori Unire înfăptuită de către români la 1 Decembrie au apărat de-a lungul veacurilor ființa neamului 1918 era un fapt firesc și logic. Ea izvora - așa cum lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a clar și frumos se exprima atunci românul de viță cotropirii păgâne. Considerând că în 1774, prin veche Ion I.C. Brătianu - „din puterea de viață a vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul poporului, din vitejia soldaților noștri și din Moldovei și cu de-a sila alipită coroanei voința hotărâtă a românilor de pretutindeni. Ea habsburgilor. Considerând că 144 de ani poporul se întemeiază pe ființa însăși a neamului bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri românesc, care de aproape două mii de ani, în străine care îl nesocotea, decide: Unirea mijlocul tuturor vitregiilor vremii, a știut să-şi necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în păstreze caracterul de conștiință națională. Ea se vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și reazimă pe cerințele istoriei, cari îi impun Nistru, cu regatul României”. desființarea tuturor granițelor nedrepte și nefirești După unirea Basarabiei și Bucovinei cu și statornicirea statelor după principiile Țara-mamă, a urmat, în mod firesc, unirea naționalităților. Ea e voită, în fine, de nevoile Transilvaniei și a Banatului cu România. Faptul s- neamului românesc care nu poate trăi despărțit și a petrecut în cadrul Marii Adunări Naționale de la care numai prin unirea tuturor fiilor lui își poate Alba Iulia, care s-a desfășurat în ziua de 18 îndeplini cu folos pentru omenire și cu strălucire noiembrie 1918 (stil vechi) sau 1 Decembrie 1918 pentru el misiunea civilizatoare în această parte a (stil nou). Potrivit izvoarelor istorice, la această lumei”. mare adunare popular și plebiscitară au participat Atunci când vorbim sau scriem despre ca „aleși ai poporului” și ca „voluntari”, zeci de mii Marea Unire de la 1Decembrie 1918, se cuvine ca de oameni, în sufletele cărora ardea, ca o flacără mereu și mereu să amintim faptul că la temelia permanentă, dorința fierbinte de unire a tuturor înfăptuirii ei au stat luptele, eroismul și jertfele de românilor într-un singur stat mare și întreg și de a sânge cutremurător de mari date de fiii poporului dărâma pentru totdeauna hotarele nedrepte care nostru în decursul veacurilor pentru apărarea despărțeau român de român, tată și mamă de fiu, hotarelor și a vetrelor de locuire, așa cum au fost frate de frate etc. În rezoluția adoptată de către cele de la Posada (1330), Rovine (1394), Poarta de participanții la Adunarea Națională de la Alba Fier a Transilvaniei (1442), Vaslui (1475), Iulia, la articolul 1, se consemna, în mod expres, Călugăreni (1595), Șelimbăr (1599), Grivița și următoarele: „Adunarea Națională a tuturor Plevna (1877), Mărăști, Mărășești și Oituz (1917) românilor din Transilvania, Banat și Țara etc. Numai în timpul războiului drept și sfânt din Ungurească (de fapt din celelalte zone ce erau 1916-1918, zis pe bună dreptate „Războiul de locuite de către români - Crișana și Maramureș - Reîntregire Națională”, au căzut eroic la datorie n.n.) prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba ori au fost răniți sau dați dispăruți peste un milion Iulia în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie 1918) de fii ai Patriei. Cu sânge și cu lacrimi, cu zăbranic, decretează unirea tuturor românilor și a tuturor cu dureri sufletești nesfârșite ne-am plătit noi, teritoriilor locuite de dânșii, cu România”. românii, izbânda istorică de acum 96 de ani! În Actul istoric înfăptuit la 1 Decembrie 1918 această privință, evocând jertfele de sânge date de de către români avea să fie prefațat, apoi lăudat și poporul român în decursul veacurilor pentru slăvit de către nenumărați poeți și scriitori cu har, libertate, independență și unitate politico-statală, între ei numărându-se, Octavian Goga, Nichifor într-o scriere de-a sa, Alexandru Vlahuță ne va Crainic, Vasile Militaru, Mircea Dem Rădulescu, spune, pe cât de limpede, pe atât de frumos, Petre Dulfu și mulți alții. În acele zile istorice, cu următoarele: „În momentele istorice cruciale mintea și cu pana sa ascuțită, dar și cu patriotismul pentru destinele unui popor, «morții unui neam se fierbinte ce-l caracteriza, poetul Octavian Goga va scoală și luptă umăr la umăr cu cei vii…» Iar scrie poezia intitulată „VITA NUOVA”. Iată ce lucrul acesta n-ar trebui să-l uităm niciodată”. spunea el în acea creație poetică: Cu privire la ceea ce s-a înfăptuit la Alba Te-am dărâmat, hotar de-odinioară, Iulia acum 96 de ani la 1 Decembrie 1918, dar în Brâu împletit din lacrimi și din sânge, principal despre desfășurarea Marii Adunări Veriga ta de foc nu mă mai strânge Naționale din acea zi istorică, dar și despre Și lanțul tău a încetat să doară. hotărârea, tot istorică, luată atunci de către Înlăturarea, prin voință militară și reprezentanții aleși ai națiunii române, s-au scris populară, a acelor hotare nedrepte, însemna de până acum, de cele mai multe ori bine și foarte drept și de fapt, înfăptuirea României Mari. Marea bine, sute și mii de pagini de carte și de articole de

27 presă. Cu ele s-ar putea alcătui tomuri întregi. În și pentru că, din păcate, versurile sale au cam fost ceea ce ne privește, nu ne propunem să relatăm date uitării, noi le vom reproduce aici, în acum și aici fapte și evenimente strâns legate de continuare, aproape în extenso: tema pe care o abordăm, care, în linii generale, sunt bine cunoscute de către iubitorii noștri de istorie. „Tresaltă cuib de vultur, scump Bălgrade Mare, Socotim însă potrivit să cităm, în continuare, doar Tu Argeșul, ce-n ziduri ai plângeri încă vii, scurte extrase din amintirile unui strălucit Din patru părți a lumii grăbesc la sărbătoare participant la Marea întrunire de la Alba Iulia, Români, trecuți prin toate a sorților vijelii… acestea reprezentând nu doar aduceri aminte ale aceluia, ci autentice izvoare istorice. Este vorba de Ei nu vin să mai plângă și-n taină grea să geamă, cele spuse de Ion Clopoțel în cartea sa intitulată Căci Dumnezeul lumii le-a fost de-a pururi „Frământările unui an”, publicată la Sibiu în anul scut, 1919. Iată ce zicea el, printre altele, cu un evident Ei vin să-ți spună ție, că n-au avut o mamă, fior național patriotic: „Măreață zi de 1 Cum tu din veac ești Tronul și-un ev doar ai avut! Decembrie! Ȋn sfârșit ai sosit după așteptări grele și lupte seculare, ca să pui capăt robiei și să începi Știi tu, că Bucovina la sânul mamei plânge, istoria românilor liberi… Ca un singur om, întreg Ea moaștele lui Ștefan le-aduse la străini? românismul cuprins între crestele Carpaților și N-au frunte Basarabii în noapte și în sânge, apa șerpuitoare a Tisei și-au dat expresie glasul de O, scumpă, sfântă mamă, cum știi tu să alini. revoltă contra trecutului plin de fantome urâte și a declarat sărbătorește că este decis să rupă cu Şi-acum sfărmat e lanţul ce-a strâns mândra comuniunea de stat a asupritorilor maghiari și să făptură, se închege într-un stat național al românilor de Acelui mai de-obidă şi-a celui mai orfan, pretutindeni. 100.000 de români (de fapt între Din iaduri şi din temniţi Ardealul ars de ură, 130.000 și 150.000 - n.n.) s-au adunat în cetatea Ieşi să calce fruntea străvechiului duşman! lui Mihai Viteazul și a martirilor Horea, Cloșca și Crișan, pentru ca să spună lumii întregi că vreau Furatul Maramurăş, Bihorul dulce frate, România Mare, Țara tuturor acelora ce vorbesc Crişana şi Banatul cuprinşi de sfânt fior, limba românească, poartă port românesc, vreau Se-ntorc spre Răsăritul vieţii necurmate, soartă românească, vreau drept românesc… Cu Şi toţi aşa îşi strigă cumplitul, sfântul dor. greu s-ar putea strânge într-un buchet unitar nenumăratele tablouri câte s-au desfășurat O, Ţară, dragă Mamă, norocul vieţii noastre, înaintea ochilor pe terenuri, în cetatea Alba Iulia. Primeşte şi pe orfanii-ţi, pe veci fie-ai tăi Ar trebui timp ca să prinzi aspecte așa de variate Şi strigă-n geamăt morţii din depărtări ale mișcărilor cu acest prilej. Câte cântece și sihastre, jocuri, câte urale și ovații, contopindu-se toate Sau dacă nu, ucide pe mame şi flăcăi! într-o uriașă simfonie a conștiinței naționale. Vor regreta toți câți n-au participat la sărbătoarea O, ceas al Tainei! Glasuri pătrund din națională cea mai mare de care au avut parte depărtare, românii obidiți și schingiuiți… Sunt momente care Din munţii suri s-alungă pe albele câmpii: nu se uită, ci se imprimă în suflete pentru toate Trăiască România cea Veşnică şi Mare, veacurile”. Care cuprinde-n braţe pe toţi dulcii fii…” Cu prilejul desfășurării Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, un poet român mai puțin Ce bine şi ce frumos ar fi, zicem noi acum, cunoscut de către cititorii obișnuiți, care poartă la împlinirea a 96 de ani de la făurirea României numele de Ovidiu Hulea, a scris, la cald, ca să ne Mari, ca versurile cuprinse în oda „La praznicul exprimăm printr-o figură de stil, oda intitulată „La Unirii tuturor românilor”, să nu mai fie nicicând praznicul Unirii tuturor românilor”. Respectiva lăsate uitării, ci, dimpotrivă, să fie citite şi recitite creație poetică a fost citită și recitită în acea zi de 1 mereu şi mereu, şi chiar învăţate pe dinafară de Decembrie 1918 în fața miilor de participanți la către toţi românii, în special de către cei tineri, care acea întrunire istorică. Ulterior, versurile acelei au menirea şi datoria să apere ca pe lumina ochilor ode aveau să fie puse pe note muzicale și cântată pe înfăptuirea istorică, epocală, de la 1 Decembrie melodia „Deșteaptă-te române”. Oda este destul 1918. de frumoasă, încărcată de un fierbinte fior național

28 Traian Sălăjanu, participant la Marea Unire din 1 Decembrie 1918

Dr. Viorel CÂMPEAN

n toamna Marii Uniri şi românii din familia lui Vasile Fogaş şi a Tereziei Bocancioş. Hotoan au fost trup şi suflet dedicaţi împlinirii Sub titlul Am luat parte la adunarea cea mare el măreţului ideal naţional. Am avut ocazia să mai povestea pentru o revistă sălăjană: „Pe la mijlocul scriem, chiar şi în „Eroii Neamului”, despre lunii octombrie 1918, împreună cu un grup de personalităţi ridicate din acest sat de pe Valea militari români aflaţi în armata austro-ungară, am Ierului. De asemenea, am mai scris despre câţiva părăsit frontul din Galiţia şi, cu armamentul şi membri din familia Sălăjanu, „a Fogăşenilor”, echipamentul din dotare, ne-am reîntors la casele respectiv fraţii Ioan, Vasile şi Valeriu (aceştia doi noastre. Pe vremea aceea aveam gradul de din urmă cunoscuţi cu numele de călugări caporal. Ajuns acasă, am început să ne organizăm. bazilitani, Gavril şi Mihail)1 ; dar şi despre nepotul În ziua de 5 noiembrie 1918 ne-am întrunit toţi cei lor, Virgil Sălăjanu2 , căruia comunitatea natală i-a veniţi de pe front şi am pus bazele gărzii naţionale dezvelit o placă memorială pe casa părintească, româneşti din Hotoan, formată din 25 voluntari. eveniment relatat în cuprinsul publicaţiei noastre3 . Cu acea ocazie, l-am ales comandant al gărzii pe În acest material îl vom evoca pe Traian Sălăjanu, sergentul Gheorghe Sălăjan, un tânăr destoinic, frate cu Ioan, Vasile şi Valeriu, care a fost priceput şi cu autoritate. Peste două zile, femeile participant la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 din comună ne-au adus un steag tricolor, Decembrie 1918. Fraţii Fogaş şi-au reromânizat confecţionat de ele. numele în Sălăjanu în perioada interbelică. Una dintre primele acţiuni întreprinse de Desigur, în fruntea hotoănenilor era şi în noi a fost înlăturarea vechilor autorităţi şi noiembrie-decembrie 1918 tot părintele Vasile constituirea Consiliului naţional român comunal, Pătcaşiu, paroh în această localitate aproape 60 de al cărui preşedinte a fost învăţătorul Constantin ani4 . El a prezidat, la 22 noiembrie 1918, în Tăşnad, Albu. oraş care era reşedinţă a Cercului pretorial cu Preluînd puterea în comună, am organizat acelaşi nume, adunarea de constituire a mai multe adunări, la care au luat parte toţi Comitetului Naţional Român Cercual, fiind ales locuitorii. Acolo se citeau ştirile din ziarele preşedinte. Cu acel prilej, Vasile Pătcaşiu a spus că româneşti şi dispoziţiile sosite din partea „fiecare sfat naţional comunal, dacă locuitorii Consiliului Naţional Român Central de la Arad, se respectivei comune sînt în majoritate români, vor vorbea despre unirea Transilvaniei cu România şi avea de datorinţă să înfiinţeze şi o gardă naţională se cântau cântece patriotice. română din ostaşii care au sosit, conform La 29 noiembrie, protopopul Vasile regulamentului dat de comandantul gardei Pătcaşiu, învăţătorul Albu, Gavril Varga, naţionale”5 . A propus spre votare o rezoluţie în 8 sergentul Gheorghe Sălăjan şi cu mine am plecat puncte, pentru buna organizare a localităţilor cu trenul spre Alba Iulia. Pe drum ne-am întâlnit cu româneşti în zilele fierbinţi care se anunţau. delegaţii altor sate româneşti din judeţele Satu Rezoluţia a fost primită de participanţii la adunare Mare şi Sălaj, iar la Jibou - cu cei din Maramureş în unanimitate6. şi Ţara Oaşului. Peste tot, în gări, ne întâmpinau Vasile Pătcaşiu a fost prezent în acea „oră populaţia şi gărzile naţionale româneşti. astrală a românilor” la Alba Iulia, conducând Ajunşi la Alba Iulia, am luat parte la grupul de hotoăneni, format din învăţătorul Adunarea Populară a zecilor de mii de români şi cu Constantin Albu şi sătenii Traian Sălăjanu, nespusă bucurie am votat unirea Transilvaniei cu Gheorghe Sălăjean şi Gavril Varga. România. Ziua de 1 decembrie, prin măreţia actului unirii, mi-a rămas puternic întipărită în Pe lângă mărturiile celui care a lăsat 7 posterităţii Cronica Hotoanului, cu privire la cele memorie pentru vecie” . întâmplate în Hotoan avem o altă preţioasă După cum se ştie, şi românii din Hotoan au mărturie a unuia dintre participanţi, cea a lui Traian avut de suportat furia secuilor bolşevici după 1 Sălăjanu, care se născuse la 1895 în Hotoan, în Decembrie 1918. Au fost nevoiţi să se refugieze la

29 Oradea părintele Vasile Pătcaşiu, învăţătorul satului unde a văzut lumina zilei, şi unde şi-a Constantin Albu, Gheorghe Fogaş-comandantul petrecut şi ultimii ani din viaţă, Hotoan. gărzii naţionale locale (şi acest român din Hotoan Mulţumim altor doi membri ai familiei în perioada interbelică îşi va reromâniza numele de „Fogăşenilor”, Eugen şi Ionică Sălăjanu, pentru familie în Sălăjanu; este prezentat în materialul lui informaţiile şi fotografia pe care ni le-au pus la Traian Sălăjanu), precum şi învăţătorul-diplomat dispoziţie. Traian Sălăjanu se înscrie în galeria Valeriu Mezei (Câmpianu după traducerea în românilor din acest nord de ţară care au văzut cu română a numelui de familie). Abia în 8 aprilie ochii lor împlinirea idealului naţional: Marea 1919 lucrurile au reintrat pe un făgaş normal, Unire din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. părintele Vasile Pătcaşiu reîntorcându-se acasă. După o săptămână de odihnă, a săvârşit Sfânta Liturghie pentru credincioşi în 13 aprilie, în Duminica Floriilor. În 25 mai 1919, cu părintele Pătcaşiu în frunte, vestitul cor din Hotoan i-a întâmpinat în gara Carei pe regele Ferdinand şi regina Maria, reuşind să impresioneze, prin frumoasele cântări, perechea regală. După Marea Unire, Traian Sălăjanu a lucrat multă vreme ca jandarm. Mulţi ani a fost şef de post la Oraşu-Nou, acolo unde şi-a găsit şi jumătatea vieţii cu care, deşi ea era de etnie maghiară, a trăit în bună înţelegere, mulţi şi fericiţi ani. După ce împrejurările politice s-au schimbat, Traian Sălăjanu s-a pensionat; fraţii săi, călugări greco-catolici, au avut de suferit, pătimind în închisorile comuniste. Traian Sălăjanu a decedat în anul 1974 şi a fost înmormântat în cimitirul Note 1 Voluntari sătmăreni în Legiunea românească din Siberia, în „Eroii Neamului”, Satu Mare, 2010, 2 (serie nouă), nr. 4 (5), pp. 14-16. 2 Virgil Sălăjanu, un erou din Hotoan, în „Eroii Neamului”, Satu Mare, (serie nouă), an V, nr. 1 (14), martie 2013, pp. 54-55. 3 „Eroii Neamului”, Satu Mare, an VI, (serie nouă), nr. 2 (19), iunie 2014. 4 Acestui adevărat părinte al satului am avut onoarea să îi îngrijim apariţia volumului postum Din „Cronica Hotoanului”, apărut la editura sătmăreană „Citadela” în anul 2012. 5„Românul”, Arad, an VII, nr. 29, 31 nov./14 dec. 1918. 6 Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918-1919), Satu Mare, 2004, p. 120. 7 Paul Abrudan, Din însemnările participanţilor la lupta pentru unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918, în „Acta Musei Porolissensis”, VII, Zalău, 1983, p. 301; documentul se afla în posesia autorului articolului la momentul redactării.

Pentru ea Ion şi Doina Aldea - Teodorovici Pentru ea la Putna clopot bate Dumnezeu prima oară când a plâns Pentru ea mi-i teamă de păcate printre astre Pentru ea e bolta mai albastră El a plâns peste ţară cu lacrima Pentru limba, pentru limba noastră limbii noastre

Pentru ea ninsori se cern din spaţii Pentru ea noi văruim pereţii Pentru ea puternici sunt Carpaţii Pentru ea mai sunt răniţi poeţii Pentru ea e caldă vatra poamei Pentru ea cresc florile visării Pentru limba, pentru limba mamei Pentru limba, pentru limba ţăriï

30 Centenarul naşterii Mariei Demian

Drd. Marta CORDEA Biblioteca Judeţeană Satu Mare

Anul acesta, la 24 mai, s-au împlinit o sută de din Satu Mare, dirijor de succes al Corului ani de laP naşterea unei personalităţi feminine de Reuniunii de Cântări şi Muzică „Vasile Lucaciu”, excepţie, născute în Satu Mare, fiica avocatului director al Conservatorului de Muzică, a fost Ilie Carol Barbul1 şi a Valeriei Lazin2, Maria sufletul mişcării muzicale româneşti în Sătmarul Barbul, căsătorită Demian. interbelic. A învăţat dragostea de ţară de la tatăl Printre preocupările Mariei Demian s-au său, un admirabil patriot, apropiat al Leului de la numărat muncile în folosul sătmărenilor prin Şişeşti; Atanasie Demian a fost un om de ispravă, intermediul Asociaţiei Româncelor Sătmărene, a bun gospodar şi foarte bun comerciant. Copiii cărei preşedintă a fost mătuşa ei, Lucreţia Barbul, săi, Adrian Demian, dr. Titu Demian, avocat, asupra personalităţii căreia tocmai am avut primar al municipiului Satu Mare în perioada prilejul să ne aplecăm, printr-o frumoasă interbelică, precum şi dr. Vasile Demian, reputat coincidenţă, în numărul trecut al acestei reviste. medic, i-au moştenit multe dintre calităţi. O altă utilă şi nobilă După plecarea cu familia în îndeletnicire a ei a fost aceea de a refugiu, din toamna anului 1940, scrie articole în presa Adrian Demian a predat la sătmăreană. Liceul „Titu Maiorescu” din Despre anii de şcoală ai Aiud, urmând ca după aceea să- Mariei stau mărturie anuarele şi lege viaţa de oraşul Arad. şcolare ale Liceului „Mihai Chiar dacă vremurile politice s- Eminescu” din Satu Mare, unde au schimbat radical şi este consemnată ca elev numeroasele îngrădiri i-au particular. La acelaşi liceu preda risipit puterile şi i-au tăiat elanul, şi viitorul ei soţ, profesorul de dragostea pentru muzică nu l-a muzică Adrian Demian. A părăsit, obţinând rezultate absolvit liceul în anul 1931, frumoase în continuare. Adrian diploma de bacalaureat fiindu-i Demian a trecut la cele veşnice eliberată tot de Liceul „Mihai în 28 septembrie 1977. Eminescu” din Satu Mare, la 12 Familia Demian a fost iulie 1931. binecuvântată cu naşterea a Pe când încă nu absolvise patru copii, primii doi văzând liceul, Maria era deja angajată la Banca Casa lumina zilei la Satu Mare, Valer (15 decembrie Noastră S.A. Căsătoria ei cu Adrian Demian a 1934) şi Barbu (22 mai 1940), iar ceilalţi doi, fost oficiată în Satu Mare, la 27 februarie 1934. Marius (6 aprilie 1946) şi Silvia (18 iunie 1949), Ofiţer al stării civile a fost primarul de atunci al născuţi la Arad. Aşa cum am precizat, după municipiului Satu Mare, dr. Ştefan Cherecheş3. sfâşierea graniţelor României Mari, familiile Cu siguranţă că evenimentul a reprezentat o Barbul şi Demian s-au refugiat la Arad (Aiud în sărbătoare pentru oraşul Satu Mare. Naşi din primă instanţă în cazul familiei lui Adrian partea miresei au fost Octavian Goga şi cea de-a Demian), acolo unde mai trăiesc şi astăzi câţiva doua soţie a acestuia, Veturia Goga (Triteanu urmaşi ai lor. după prima căsătorie). Adresa de după căsătorie a Mai puţine lucruri se cunosc despre celor doi tineri căsătoriţi era Bdul. Regele activitatea culturală şi publicistică a Mariei Ferdinand, nr. 34. Demian. Şi vom vorbi în cele ce urmează despre Soţul Mariei, Adrian Demian, născut la 1899 un singur exemplu. Astfel, prestigioasa revistă a în Negreia, profesor la Liceul „Mihai Eminescu” nordului de ţară, „Afirmarea”, a găzduit în

31 paginile ei, între anii 1937-1939, opt articole ale de Nord-Vest, care prin reprezentantele lor în Mariei Demian. cadrele Ligii Antirevizioniste au protestat în Temele sunt diverse, dar fiecare de interes contra revizionismului şi în contra discursului general pentru societatea acelor vremuri. Unul dlui Musolini, luând hotărârea să se trimeată dintre articole se referă tocmai la activitatea Ducesei de Atholl, care a susţinut cauza Asociaţiei Româncelor Sătmărene, oferindu-ne românească în Camera Comunelor, drept un scurt istoric al acestei societăţi caritabile, dar recunoştinţă, un album care să documenteze şi naţionale româneşti sătmărene. Sunt existenţa noastră pe aceste plaiuri din vremuri evidenţiate figurile feminine care au sprijinit istorice şi să demonstreze frumuseţele portului şi această iniţiativă a dnei Lucreţia Barbul şi pe care obiceiurilor româneşti din aceste ţinuturi6”. au sprijinit-o toate femeile de vază ale Sătmarului din acea perioadă. Există un mic bilanţ al cheltuielilor suportate de asociaţie în folosul ridicării unor biserici, a susţinerii elevilor nevoiaşi, precum şi a activităţilor culturale din oraş. Este consemnată aici şi întrunirea de la înfiinţarea Asociaţiei, în scop religios, filantropic, naţional şi cultural, la 9 Octombrie 1926, sub preşedinţia dlui dr. Ilie Carol Barbul (prefectul judeţului, tatăl Mariei). Patronajul societăţii a fost încredinţat dnei Clotilda General Averescu, iar preşedinţia de onoare i-a revenit dnei Ileana Hossu Longin4 „vajnicei luptătoare din Ardeal”. Întâiul membru de onoare a Asociaţiei a fost proclamat P. S. Episcopul Iuliu Hossu „pentru bunele îndrumări date şi pentru frumoasa donaţie făcută Asociaţiei”5. Autoarea consemnează că Asociaţia a considerat că prima sa îndatorire este aceea de a crea un fond pentru clădirile bisericilor române din oraş şi aminteşte apoi şi alte înfăptuiri pe teren religios. Referitor la activităţile culturale în care a fost angrenată societatea, semnatara articolului precizează: „Asociaţia a luat parte la toate manifestaţiunile naţionale şi culturale din localitate şi judeţ, aranjând chiar asemenea serbări, iar d[oam]nele din comitet îmbrăcând costumul naţional şi purtându-l au schimbat Un articol („Căminul de zi al Asociaţiei pentru moment aspectul strein al acestui oraş. Româncelor ar putea alina şi mai multe dureri Spicuind din această muncă, trebuie să amintim, dacă...”) se referă strict la binefacerile pe care în primul plan, pelerinajul aranjat de Asociaţie asociaţia este datoare să le facă în raport cu în vara anului 1934, în comuna Sişeşti la semenii lor, mai cu seamă a familiilor sărace pe mormântul marelui erou naţional «Leul de la timp de iarnă. Chiar de-ar fi existat doar acest Sişeşti» dr. Vasile Lucaciu, unde Asociaţia a articol, calităţile sufleteşti ale autoarei ni se depus o frumoasă coroană. Iar pentru ridicarea dezvăluie cu prisosinţă. Despre frumuseţea statutei marelui luptător Asociaţia a adunat sufletească a Mariei Demian ne stau mărturie şi frumoasa sumă de 31.300 lei, luând cuvântul şi la cuvintele fiicei sale, Silvia Demian, la aflarea serbarea dezvelirii monumentului marelui veştii că despre mama ei se va scrie un articol: protector al unirii. Tot în ziua dezvelirii „bunătatea, fineţea şi deosebitul simţ artistic se monumentului, Comitetul Asociaţiei, a convocat vor releva din nou celor ce o cunosc sau află o şedinţă festivă a tuturor femeilor de la graniţa despre ea”.

32 Beneficiile practicării unui sport (articolul contribuie la fericirea şi mulţumirea omului, „Ceva despre sport”), dar şi importanţa educaţiei scoţând în evidenţă rolul echilibrului sufletesc, al muzicale în viaţa tinerilor (articolul „Rolul sănătăţii şi discută pe larg ideile celor care cântecului în educaţia copilului”), sunt alte privesc fericirea omului exclusiv printr-o prismă subiecte care suscită interesul. Fiecare articol economică. debutează cu un scurt istoric al temei abordate, cu Putem să ne dăm seama de profilul psihologic o incursiune în literatura de specialitate, ca numai al unei persoane, chiar şi după puţine scrieri ale apoi să asistăm la părerile temeinic fundamentate acesteia. Este şi cazul doamnei Maria Demian, ale autoarei. care ni se dezvăluie nouă, celor care n-am avut Articolul referitor la rolul familiei în posibilitatea de a o cunoaşte personal, prin societate („Rostul familiei în societatea intermediul celor opt articole pline de timpurilor noastre”) este, asemeni celorlalte sensibilitate şi de informaţii preţioase. articole, foarte bine documentat, la fel ca şi cel Maria Demian a trecut la cele veşnice în mai care tratează rolul femeii în societate, intitulat 1978, la Arad, la scurtă vreme după ce şi soţul ei „Femeia în lumina însuşirilor justificatoare a decedase. aspiraţiunilor ei”. Emoţionant până la lacrimi este textul dedicat poetului Octavian Goga, fostul ei naş de căsătorie, la un an de la trecerea la cele veşnice. Iată câteva rânduri din acest frumos articol: „Viaţa lui a fost o luptă continuă pentru binele poporului său. În toate direcţiile a deschis orizonturi largi făurind noi idealuri. În lupta pentru Unire, el a fost ecoul suferinţelor noastre şi a credinţei vii în unitatea sufletului românesc. Iar după ce a contribuit din răsputeri la îndeplinirea visurilor milenare s-a străduit să îndepărteze tot ce s-ar fi putut opune la desăvârşirea acelei mari opere, pecetluite cu sângele nostru”7. Articolul „Imnul Fericirii” este, credem, textul cel mai grăitor asupra formaţiei psihologice a tinerei Maria Demian. Pornind de la două exemple celebre, scriitorul german Fr. von Schiller, care a scris poemul Imnul Fericirii, „în mijlocul unei mizerii cumplite” şi Ludwig van Beethoven, care a compus, inspirat de aceste versuri, faimoasa simfonie, pe când era complet surd, autoarea articolului aminteşte factorii care

Note 1 dr. Ilie Carol Barbul (1883-1946), avocat, în perioada interbelică a ocupat funcţiile de subprefect şi prefect al judeţului Satu Mare. A avut mari merite în realizarea visului de Unire a tuturor românilor, membru al Marelui Sfat Naţional Român. 2 Valeria Lazin (1888-1966) s-a născut la Atea, acolo unde au trăit străbunii ei, făcând parte dintr-o veche familie românească înstărită, din care s-au ridicat şi câţiva preoţi greco-catolici, ori soţii de preoţi. 3 dr. Ştefan Benea (Cherecheş), avocat, primar al municipiului Satu Mare între 1933-1936. În 1936 a revenit la numele românesc Benea, purtat de strămoşii săi din Chiuzbaia. 4 Fiica lui George Pop de Băseşti (1835-1919), unul dintre liderii Mişcării Memorandiste şi cel care a prezidat Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. 5 Maria A. Demian, Asociaţia româncelor sătmărene (Istoric şi înfăptuiri), în „Afirmarea”, anul III, nr. 1-2, ian.- febr., 1938, p. 9. 6 Ibidem, p. 10. 7 Maria A. Demian, [Octavian Goga] - în „Afirmarea”, an IV, 4, nr. 5, mai, 1939, pag. 70.

33 Legislaţia privind învăţământul pentru minorităţi în perioada interbelică Studiu de caz: judeţul Satu Mare (I)

Prof. dr. Ioan VIMAN

F ormarea statului naţional unitar român, dezvoltare a culturii naţionale. Acest lucru s-a prin unirea Transilvaniei cu România la 1 realizat prin valorificarea tradiţiilor, începând cu Decembrie 1918, a determinat schimbări majore Legea asupra instrucţiunii din 1864 şi continuând cu în evoluţia societăţii româneşti. Acestea s-au legislaţia elaborată de Spiru Haret, Constantin manifestat în planuri diverse, economic, social, Dumitrescu şi Simion Mehedinţi, ca bunuri câştigate dar şi spiritual. Procesul început la 1 Decembrie pentru învăţământul şi cultura românească, dar şi 1918, numit de unii sociologi şi istorici prin valorificarea şi integrarea specificităţilor „construcţia naţiunii”, se va finaliza în anii aparţinând noilor teritorii unite în sistemul de următori prin adevărata unificare a statului în învăţământ al României. P. P. Negulescu şi dr. C. drept şi în fapt, la acest proces şi la finalizarea sa Angelescu considerau învăţământul ca element contribuind şi reforma învăţământului, care a esenţial al definirii identităţii naţionale româneşti. fost un obiectiv important pentru toate C. Angelescu pleda pentru o şcoală unitară, unde guvernările interbelice.1 Faţă de acest obiectiv, minorităţile să se integreze unui program politic forţele politice au avut poziţii diferite, exprimate unitar, statul având obligaţia de a le acorda mai ales la nivelul ,,partidelor naţionale” liberal „posibilitatea de a se dezvolta în libertate, şi ţărănesc. Astfel, Partidul Naţional Liberal a conservându-se astfel limba, tradiţiile şi cultura lor”. dus o politică centralizatoare de consolidare a P. P. Negulescu considera că învăţământul „trebuie construcţiei statale unitare, neoliberalismul să n-aibă la bază dispute confesionale”5 . În acest promovat cu consecvenţă de guvernele liberale proces a fost integrat pe deplin, după 19 aprilie 1919, punând accentul pe intervenţia statului în acest şi judeţul Satu Mare, prin sistemul său de proces.2 Partidul Naţional Ţărănesc, fără să nege învăţământ, care avea specificităţi legislative şi procesul unificării, susţinea menţinerea unor administrative, uneori incompatibile cu sistemul de caracteristici regionale.3 Şi în ceea ce priveşte învăţământ din Vechiul Regat, în care urma să se raportul stat - minoritate, reflectat în politica integreze. dusă faţă de minorităţi, legislaţia şcolară a fost Iată un succint tablou care surprinde starea influenţată de ideologia acestor două partide învăţământului din judeţul Satu Mare la începutul politice care au dominat scena politică în Primului Război Mondial. Astfel, reiese că din România interbelică, stârnind pe alocuri totalul populaţiei care a absolvit patru clase nemulţumirea minorităţilor prin unele gimnaziale (11.402 elevi), 10.489 erau maghiari discordanţe, punctuale, între prevederile legale (91,99%); 673 erau români (5,90%); 205 erau şi capacitatea practică de aplicare a lor. Astfel, germani (1,79%) şi 34 alte naţionalităţi. Dintre afirmând clar că România este un stat unitar, nu absolvenţii de 8 clase gimnaziale, din 4297 elevi, un stat multilingv, liberalii au susţinut că 3838 erau maghiari (89,31%), 382 erau români drepturile individuale trebuie să se afle la baza (8,88%), 69 erau germani şi 8 alte naţionalităţi. În întregului demers politic democratic şi nu 1914, din 1443 elevi cuprinşi în şcoli civile şi drepturile colective. Partidul Naţional Liberal, gimnazii reale, 1407 erau maghiari (97,50%), 24 în programele sale politice, doctrinare, afirmă că erau români (1,66%), 5 germani şi 7 aparţineau altor este necesară o tratare diferenţiată a minorităţi.6 Este clar că populaţia evreiască şi minorităţilor printr-o politică specifică.4 germană a fost cuprinsă în rândul populaţiei Reforma învăţământului în perioada maghiare (evreii reprezentau în 1915 7,43% din interbelică va urmări, aşadar, realizarea populaţia comitatului Satu Mare şi 20,67% din idealului naţional, consolidarea sa prin mijloace populaţia oraşului Satu Mare).7 specifice învăţământului ca element esenţial în Pentru populaţia comitatului Satu Mare de procesul complex de democratizare şi aproape de 400.000 de locuitori, din care peste o

34 treime erau români, iar în oraşul Satu Mare legislativ a ministrului liberal Constantin aceştia se situau sub 3%, nu exista la sfârşitul Angelescu, în perioada ministeriatului său Primului Război Mondial nicio şcoală Parlamentul României votând ,,Legea secundară în limba română.8 învăţământului primar normal” (1924), ,,Legea O primă şi deosebit de importantă etapă învăţământului particular” (1925), ,,Legea în organizarea învăţământului românesc în învăţământului secundar” (1928), ,,Legea pentru Transilvania este aceea cuprinsă între decembrie organizarea şi funcţionarea învăţământului secundar 1918 şi anul 1920, când provincia era condusă de industrial de băieţi şi fete” şi ,,Legea pentru către Consiliul Dirigent, în cadrul căruia organizarea învăţământului comercial secundar”, funcţiona un ,,Resort al Cultelor şi ambele în anul 1936. Instrucţiunii”, la conducerea căruia se afla Legea învăţământului primar stabileşte două Vasile Goldiş, iar apoi Valeriu Branişte. În 2 cerinţe fundamentale pentru ,,primul grad al decembrie 1918 are loc Conferinţa Profesorilor învăţământului”, şi anume că învăţământul primar Români la Alba Iulia, care hotărăşte ca: în este unitar pe tot cuprinsul ţării, dar şi faptul că este gimnazii şi şcolile civile limba de predare să fie obligatoriu, gratuit şi general de 7 ani. limba română, limba maghiară va fie predată Legea învăţământului particular, din facultativ în clasele superioare, limba franceză decembrie 1925, stabileşte condiţiile în care o şcoală înlocuind limba germană; în locul ,,geografiei particulară poate funcţiona, de altfel foarte apropiate Ungariei” şi ,,istoriei Ungariei” să se predea cu cele ale învăţământului de stat şi raportate ,,geografia României” şi ,,istoria românilor”; se permanent la acestea, astfel încât să se asigure vor preda elemente de ,,constituţia României”. unitatea în ceea ce priveşte accesul la învăţătură, dar Aceste hotărâri vor fi consfinţite prin ordinul nr. urmărindu-se şi însuşirea limbii române şi, prin 17/1918 al Resortului pentru Culte şi condiţiile impuse, trecerea la stat a unui număr de Instrucţiune, care cere, conform Decretului şcoli particulare care nu îndeplineau condiţiile Regal 3632/ 1918, semnat de regele Ferdinand I, prevăzute de lege. Astfel, prin modificările aduse ca istoria şi geografia Ungariei să fie înlocuite cu art. 42 din legea iniţială (1898), se stabileşte că istoria şi geografia României. Prin acelaşi ordin, studiile în şcolile particulare se desfăşoară după se introduce limba română în toate şcolile programe analitice similare cu cele din şcolile de secundare, 20 de ore pe săptămână, pentru elevii stat. Permite învăţământ în limbile minorităţilor, români, care nu vor mai fi obligaţi să înveţe stipulând la acelaşi articol: ,,lecţiunile înafară de limba maghiară. Aceste măsuri, ca de altfel şi limba română, istoria românilor şi geografia altele luate de Consiliul Dirigent, nu vor putea fi României, se pot face şi într-o limbă străină pentru aplicate în judeţul Satu Mare, întrucât aici se elevii a căror limbă maternă este alta decât limba menţine administraţia maghiară până la 19 română.”12 Mai departe însă, se stabileşte că ,,acest aprilie 1919. privilegiu se acordă pe o perioadă de 3 ani şi numai Perioada 1920-1923 este apreciată ca o pentru localităţile cu o populaţie densă care să nu epocă de consolidare a învăţământului9, în care poată fi primită în şcolile publice, examenul de trebuie să distingem tendinţa de secularizare absolvire a cursului inferior şi superior se vor ţine la (statificare), de transformare în învăţământ de şcoli publice împreună cu elevii şcolilor publice.” stat a învăţământului particular. Aici se înscrie, (art. 53)13 în special, preluarea de către stat a şcolilor În judeţul Satu Mare, efectul acestor prevederi, comunale (Şcoli Comerciale Superioare din îl reprezintă pierderea dreptului de publicitate Satu Mare sau de ucenici din Satu Mare şi pentru mai multe şcoli: Liceul Romano-Catolic de Carei). Pe de altă parte, se distinge tendinţa de a Fete, Liceul Reformat de Băieţi, Gimnaziul Superior aşeza şcolile din Transilvania, deci şi din Satu de Fete, Şcoala Superioară Reformată de Comerţ Mare, pe noua structură naţională şi de aplicare a pentru Fete şi Gimnaziul Romano-Catolic de Fete. noii legislaţii şcolare româneşti.10 Prevederile Elevii din aceste licee au fost puşi în situaţia de a Constituţiei din 1923 stabilesc libertatea susţine examenele de bacalaureat la Liceul ,,Mihai învăţământului, fără a detalia prevederi speciale Eminescu” sau în alte localităţi din ţară. Rezultatele pentru învăţământul confesional, stipulând în obţinute de elevi sunt slabe, procentul de art. 24 dreptul la învăţătură pentru toţi cetăţenii promovabilitate fiind cuprins între 20 şi 40%.14 ţării, cu condiţia ca acest învăţământ să nu Conform legii, în locul liceelor desfiinţate, s- contravină moralei şi ordinii publice.11 au înfiinţat secţii maghiare la Liceul ,,Mihai Este remarcabilă contribuţia în plan Eminescu” din Satu Mare, respectiv ,,Vasile

35 Lucaciu” din Carei, pe lângă licee de stat. Aceste cauza trecerii elevilor la licee confesionale ori la secţii s-au depopulat în timp relativ scurt din secţia română, sau prin plecarea din ţară.

Note 1 Vezi Gabriela C. Cristea, Reforma învăţământului. O perspectivă istorică (1864 - 1944), Bucureşti, EDP, 2001; Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Antologia Legilor Învăţământului din România, Bucureşti, 2004; 2 * * * Istoria românilor. România întregită (1918-1940), vol. VIII, Academia Română, coord. prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 41-42; 3Ibidem, p. 43-47; 4 R. W. Watson, History of the Romanians [Istoria României], Cambridge, Cambridge University Press, 1934, p. 549-550; 5 Ibidem, p. 231; 6 Cf. László Bura, Structura, dimensiunile şi tendinţele de dezvoltare ale învăţământului gimnazial şi liceal din nord-vestul României, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Comunicare la Simpozionul ,,Învăţământul gimnazial şi liceal din nord-vestul României, în prima jumătate a secolului al XX-lea”, Satu Mare, 2003; 7 Jenő Farkas, Szatmármegyei Kalauz [Călăuza judeţului Satu Mare], Baia Mare, 1914.; Traian Rotariu, M. Semeniuc, Mezei Elemér, Recensământul din 1910 în Transilvania, Ed. Staff, Cluj-Napoca, 1999, p. 456-483; 8 Cf. László Bura, op. cit.; 9 Alexandru Pteancu, Învăţământul particular şi universitar din Transilvania. În: Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş 1918 - 1928, p. 1116; Ioan Bratu, Învăţământul secundar din Ardeal. În: Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, 1918 - 1928, Bucureşti, 1929, p. 1002; 10 Vezi ordonanţele 100.088 şi 100.090 prin care Mininsterul Instrucţiunii Publice prin Direcţia pentru Învăţământul Particular, introduce obligativitatea învăţării limbii române în şcolile minoritare primare, dar şi predarea istoriei românilor şi geografiei, a limbii române şi Constituţiei în limba română la şcolile secundare. 11 ,,Monitorul Oficial”, nr. 282, 29 martie, Bucureşti, 1923; 12 Alexandru Pteancu, op. cit., p. 1078; 13Ibidem, p. 1083; 14László Bura, Felekezeti oktatásunk Erdélyben (1918 - 2001) [Educaţia confesională în Ardeal. 1918 - 2001]. În: ,,Magyar Egyháztörteneti Vázlatok Regnum” [Studii despre istoria confesională maghiară], nr. 1-4/ 2002, p.4;

Petru Bran şi activitatea Astrei în părţile sătmărene Prof. Marius HORŞIA ncă de la înfiinţarea sa în anul 1861, Astra Petru Bran s-a născut în localitatea Tohaţ, în a avut un puternic ecou în părţile sătmărene, cu toate anul 1821. Studiile gimnaziale le-a urmat la Baia că ele erau înglobate din punct de vedere Mare şi Cluj, iar cele teologice la Blaj5 . administrativ Ungariei. În anul 1857 este numit protopop al Asociaţiunea pentru literatura şi cultura Sătmarului, pentru românii greco-catolici6. Marea poporului român, cu sediul la Sibiu, era corolarul preocupare a sa a fost înfiinţarea unei catedre de unor poriecte precedente din spaţiul românesc limba română la Gimnaziul regal catolic din Satu pentru constituirea de societăţi culturale care să Mare. Catedra s-a înfiinţat în 18597. În semn de servească interesele românilor.1 Scopul ei era recunoştinţă, în incinta Colegiului Naţional „Mihai înaintarea literaturii române, elaborarea şi Eminescu” din Satu Mare - care continuă editarea de opuri, acordarea de premii pentru instituţional acel Gimnaziu regal - se află un bust al diferite specialităţi şi ştiinţe2. marelui cărturar. Prin sprijinul acordat cultivării Astra şi-a desfăşurat activitatea prin limbii române, Petru Bran răspundea celui mai despărţăminte şi agenturi. Înfiinţarea acestora s-a important deziderat al Astrei. Scopul înfiinţării hotărât la adunarea generală de la Şomcuta Mare3 , catedrei era să dezlege limba română din cătuşele în localitate care pe atunci aparţinea comitatului care o ţinea înăbușită elementul străin8. Sătmar. În viziunea Astrei, doar ridicarea poporului Petru Bran s-a înscris în Asociaţiune încă prin cultură putea duce la marele deziderat naţional din anul 1861. Cel mai vechi document cunoscut al al Unirii. Printre susţinătorii acestei idei şi implicit Astrei, din comitatul Satu Mare, este scrisoarea din al Astrei, s-a numărat şi marele cărturar, protopopul 20 februarie 1862, pe care protopopul Petru Bran o greco-catolic al Sătmarului, Petru Bran. Numele său trimite arhidiaconului Toma Şorban9. Prin această figura în anul 1864 pe lista susţinătorilor Astrei din scrisoare, Petru Bran îl roagă să facă propagandă în Sătmar4. Carei şi împrejurimi, pentru a se înscrie tinerii în

36 asociaţie. În această scrisoare se spunea: Pentru aplicare solicitarea lui Petru Bran. înaintarea acestui scop măreţ naţional am onoarea Marele merit al Astrei a fost faptul că, fiind a mă adresa prea-onoratei dumneavoastră cu concepută ca o organizaţie interconfesională, i-a deplină confidenţă şi a vă ruga să binevoiţi ca adunat în jurul ei şi pe greco-catolici şi pe ortodocşi. această întreprindere solitară a o aduce la Primul preşedinte al Astrei a fost mitropolitul cunoştinţă zeloşilor naţionalişti, atât celor din cler, ortodox al Ardealului, Andrei Şaguna, secondat de cât şi celor civili...10 Timotei Cipariu şi de George Bariţ, care erau greco- Scrisoarea nu rămâne fără răspuns. Astfel, catolici15 . Protopopul unit al Sătmarului colabora la 26 februarie 1862, Ioan Darabant, protopop de foarte bine cu ierarhia ortodoxă atunci când era Vetiş, îi comunică arhidiaconului Toma Şorban că i- vorba de un deziderat naţional. Exemplul său ar a predat taxa de membru ordinar lui Petru Bran11. trebui urmat de toţi românii, mai ales de ierarhii La 8 august 1862, printr-o altă scrisoare, celor două biserici româneşti surori. Activitatea lui Petru Bran îl roagă pe Toma Şorban să-i trimită lui Petru Bran ca mesager al Astrei în părţile sătmărene George Pop, paroh din Vezendiu, şase adeziuni de şi-a arătat roadele mai târziu. În anul 1898 se înfiinţa înscriere în rândurile Astrei12. Din aceste scrisori despărţământul Sătmar al Astrei. Astfel, visul lui rezulă că demersul lui Petru Bran începea să dea Petru Bran s-a realizat, la 21 de ani de la moartea sa roade. La 24 iulie 1865, protopopul Sătmarului, prematură, în 1877. într-o epistolă trimisă secretarului Astrei, afirma: Pe lângă activitatea pastorală şi didactică, Cu ce e drept, în sprijinul intereselor Asociaţiunii Petru Bran a fost şi pasionat bibliofil şi a colaborat am făcut tot ce mi-a stat în putinţă şi cu un rezultat cu revistele Federaţiunea, Concordia şi Albina. În destul de îmbucurător. Dacă însă acum se 187416 a publicat volumul Mărgăritare, prima carte înstrăinează unii, causa după a mea convingere nu românească apărută la Satu Mare. e alta decât că membrii ar dori să fie cel puţin în Petru Bran nu s-a preocupat doar de parte dezdăunaţi prin Asociaţiune după exemplul înfiinţarea bibliotecilor „poporale” ale Astrei. El a altor Reuniuni literare prin unele opuri şi cărţi... pus bazele primei biblioteci româneşti din comitat, căci poporul acesta semne caută13. intitulată Societatea de lectură a studenţilor români Din epistolă rezultă că marele cărturar din Sătmar. Era, de fapt, biblioteca pe care sătmărean a înţeles clar scopurile Astrei. Ca profesorul de limba română o înfiinţa la Gimnaziul profesor de română la Gimnaziul regal din Satu regal catolic din Satu Mare. Până în 1867, ea a avut o Mare, el ştia exact care era pericolul activitate remarcabilă. analfabetismului la românii din comitat. În anul 187517 , fondul de carte a fost distrus Petru Bran a conceput şi un plan de măsuri de „colegii” de altă etnie, încercându-se ştergerea pentru îmbunătăţirea activităţii Astrei. El propunea oricăror urme de cultură românească în Sătmar. În ca în actele adunărilor generale să se tipărească semn de recunoştinţă faţă de strădania acestui erudit totdeauna şi numele tuturor membrilor căci ţinerea dascăl şi slujitor al bisericii româneşti din această lor în evidenţă încă ar conferii mult, pentru că în parte a ţării, biblioteca Colegiului Naţional „Mihai zadar nu ne putem dezbrăca unii nici de vanitate14. Eminescu” din Satu Mare îi poartă numele. Interesant este faptul că liderii Astrei vor pune în

Note 1. Pomfil Matei „Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român „şi rolul ei în cultura poporului român. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p.18; 2. Informaţii asupra scopurilor şi instituţiilor”Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român” Sibiu,1904, p.15; 3. Viorica Bilţ Ursu „Din activitatea despărţământului Sătmar al Astrei în Studii şi comunicări”,Satu Mare; 4. A.N.D.J. Sibiu fond Astra, dos. nr. 177/1864, orig. f.1; 5. Vasile Scurtu „Petru Bran,un luptător al trecutului românesc din Satu Mare”,Satu Mare,1939,p.2; 6. Claudiu Porumbăceanu „Oamenii din Sătmar” Ed.Solstiţiu, Satu Mare,2000, p.44; 7. A.N.D.J. Cluj, Fond Episcopia greco-catolică de Gherla, doc.2684/1859; 8. Ibidem; 9. ”Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român”. 1848-1918, documente, Buc.,1980, p.128; 10. Muzeul Judeţean Satu Mare, col. Astra, inv.nr. 20158; 11. Muzeul Judeţean Satu Mare, col. Astra, inv.nr.20111; 12. Viorel Ciubotă, Ioan Viman, Adela Dobrescu, Maria Lobonţ-Puşcaş, „Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român în nord-vestul României” Doc. 1862-1877, Ed. Centrului de studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2011, p.47; 13. ”Lupta” ...p.15; 14. Pomfil Matei,Op. cit, p.26; 15. Keith Hitchins „Ortodoxie şi naţionalitate” Ed. Univers Enciclopedic, Buc.,1965, p.82; 16. Vasile Scurtu, op. cit, p.67-81; 17. Sanda Raţiu „Un istoric al Bibliotecii Colegiului Naţional Mihai Eminescu Satu Mare”,în vol. Coordonat de dr. Ovidiu Pop „Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare”, Ed. Citadela, Satu Mare, 2012, p.191;

37 Primul război mondial trăit de un ţăran român din Apşa de Mijloc - Ucraina (III)

Dr. Daniela BĂLU

n vara anului 1916, Mihai Dan ajunge mine, durerea aşa m-au slăbit! Mă durea dar nu m- cu frontul până în Italia, la Levico (Trentino), am putut mişca că am fost sub lut, nici ochii nu i-am un oraş pe care îl consideră ”tare frumos ... cu putut deschide .... gândeam iară că încă nu-s mort, căsuri de piatră”, însă marea majoritate distruse că să fiu mort n-aşi putea gândi, iară ştiu eu, poate în timpul războiului, ”multe s-au nimicit de-ale că şi cei morţi gândesc! Am vrut a mă pipăi ca să mă ţivililor... podişoare scumpe, credenţuri, conving, dar n-am putut a mă mişca, şi deodată mă divanuri de mătasă şi nici nu pot spune câte simţesc şi cu greu îmi deschid gura şi fac scumpi o avut acei ţivili şi toate s-au nimicit”. <>. Apoi, ca la un ceas, îmi iau toată puterea Mihai a fost impresionat de biserica din Levico, şi cu greu mă smulg din lut şi văd că toţi pe lângă descriind măreţia ei: ”în multe oraşe am fost în mine îs morţi, păşesc peste ei, la altul era capul biserici dar ca aceasta n-o fost, că-i trebuie 2 cai afară fărâmat, altul nu avea picior dar trăia, numai buni ca să poată ara locul pe care stă biserica şi nu zicea nimic că nu putea, iar deasupra decungului pot încăpea două sate în ea, al nostru sat poate dau a fugi, pic jos, mă hodinesc un pic, iară mă scol, şedea tot! Noi am fost în ea 3 batalioane, cam iară pic, dar tunurile dau după mine, eu nu mă 700 de oameni, dar n-o fost pline strănile şi nici feresc că nu pot, numai răcnesc, iară fug, iară nu s-o cunoscut că-s mulţi în ea”. Întreg pic...”. Din acest calvar a fost salvat de doi peisajul Tirolului l-a fascinat atât de mult încât compatrioţi din Rona, care l-au luat pe sus şi l-au scria: ”aşa-i de frumos... nu trebuie altul Rai”. dus până la batalionul său. În luna august regimentul său ajunge la Rănile suferite erau grave ”... capul mi-o Insbruk apoi la Idria, unde armata asutro- fost fărmat şi obrazul pe multe locuri, în picior am ungară a purtat lupte crâncene împotriva avut o rană, în mâna dreaptă două răni, apoi spatele italienilor care ”veneau cu tare mare putere”. În şi pieptul mă dor cum am fost sub lut şi nu aud nordul Italiei, la Görz (Gorizia), este puternic nimic”. În acea seară, Mihai Dan a fost dus la afectat de comportamentul civililor, ce fugeau spitalul militar de campanie, iar în 22 august a fost îngroziţi după intrarea armatei austro-ungare în transportat cu trenul la spitalul din Budapesta. localitatea lor, ”toţi oamenii alergau disperaţi, Modul în care răniţii erau trataţi acolo l-a mamele îşi pierdeau coconii prin mulţime şi impresionat pozitiv: ”ne-au scăldat şi ne-au dus la răcneau nebune, coconii ţipoteau ... cu un pat cu perine moi şi tare bună hodină am, că am tare cuvânt nu pot spune ce era acolo .... Ce foc au bun aşternut şi tare bine bagă seamă de mine fost Doamne, n-am văzut încă. Toată ziua au femeile ce-s aici vectăriţă” (soră medicală - n.n.). A bătut cu minele (soldaţii italienii -n.n.), toate stat în spital până în octombrie 1916 şi a plecat decungurile ni le-au sfărâmat şi pe tare mulţi acasă în permisie, la 24 octombrie, când ”mare mi-a de-ai noştri i-au astupat cu lut şi i-au omorât. fost bucuria că mi-am văzut o dată casa mea şi Aşa fărămătură încă n-am văzut, aici s-o femeia credincioasă”. nimicit tot batalionul nostru!” Pentru eroismul dovedit pe câmpul de luptă, În bătălia grea de la Doberdò-Gorizia Mihai Dan a fost decorat cu medalia de argint clasa (6 august 1916), a fost rănit şi Mihai Dan, în a-II-a pentru vitejie. timp ce conducea alţi 11 camarazi, aflaţi cu toţii S-a întors la spital la începutul lunii într-un decung (tranşeu-n.n.), atunci când o decembrie, acolo aflând că România ”a pus armele mină a explodat lângă ei. ”Eu am gândit că-s jos”, la fel şi Muntenegru, făcându-se ”mare sfat de mort, aşa am simţit că un par de fier înfocat roşu pace... poate să deie Dumnezeu că tare ne-am urât” îmi intră în cap şi tot mere prin pântec până la (este vorba despre armistiţiul de la Focşani, 9 picioare. Un ceas n-am putut grăi nimica, am decembrie 1916 - n.n.). gândit că-s mort, aşteptam să iasă sufletul din Crăciunul din 1916, dar şi Sfintele Paşti şi

38 Crăciunul anului 1917 le-a trăit tot departe de Sighetul! Noi, românii din Apşa, am scutit pe casă, fiind transferat la spitalul din jandarmii unguri de armata polonă. Numai ce Balassagyarmat. Mihai Dan povesteşte despre auzim că a doua zi este război la Sighet, multe trupe starea de epuizare a soldaţilor, care erau atât de de poloni au fugit peste hotarul nostru, apoi au sătui de război încât îşi făceau singuri răni, ca să ocupat tot Maramureşul românii. nu ”mai meargă mai mult la foc... dar cei ce erau Când au venit la noi jandarmii de români, au prinşi ... erau ucişi!” Fiind grav rănit, nu a mai predat jandarmii unguri la români cazarma şi fost trimis pe câmpul de luptă, ci în diferite jandarmii de unguri au dat un banchet la jandarmii misiuni de muncă, primind şi mai multe români”. A doua zi, jandarmii unguri s-au dus la permisii. Hust, ”că acolo era graniţa României. La noi au Sfârşitul războiului îl găseşte acasă, în şezut românii mai bine de un an şi în 1921 au venit Maramureş, în memoriile sale descriind cehii” (vezi Mihai Dan, Istoria ce-am trăit-o în atmosfera instaurată o dată cu încheierea crâncenul război, ediţie îngrijită de Viorel Ciubotă, armistiţiului cerut de Austria la 29 octombrie Ioan M. Botoş, Ed. Muzeului Sătmărean, 2008). 1918, după pierderea bătăliei de la Vittorio- Precizăm că Mihai Dan a participat şi la Veneto. ”În octombrie 1918 la Italia au pus Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. armele jos şi s-au gătat bătaia. Au fost aşa Concluzionăm prin a remarca, o dată în numită sloboda (eliberare - n.n.), toţi oamenii plus, numeroasele informaţii oferite de un simplu au venit acasă din toate ţările, s-au deschis toate ţăran din Apşa de Jos, în memoriile sale ce temniţele, gheizăşurile (trenurile - n.n.) nu reprezintă, în fapt, un adevărat jurnal de război, şi puteau aduce pe toţi, mulţi erau pe deasupra pe care se încadrează în scrierile memorialistice gheizăş, alţii au venit pe jos. La noi în sat, în menite să întregească tabloul surselor istorice toată ziua veneau oamenii care n-au murit. Au privitoare la primul război mondial, dar şi al fost tare mare bucurie când s-au văzut iară cu ai evenimentelor ce l-au succedat. săi, dar au fost şi mare supărare pentru care n-au Numărul românilor ce au luptat în ”războiul venit. La un rând au fost bucurie, la alt rând au cel mare”, în armata austro-ungară, variază, fost supărare, mai mare necaz ca în 1914 când s- conform statisticilor, între 490.000 şi 650.000. au început, că atunci au fost toţi o formă Soldaţii români au fost înrolaţi îndeosebi în trupele supăraţi […]. de infanterie, în linia I, linia morţii! Peste 80.000 de Apoi au fost mai mare neorânduială români decedaţi şi cca. 63.000 răniţi, mii de văduve decât la război, dacă ai văzut cum vin cătanele şi copii orfani, mii de invalizi, familii destrămate şi acasă, alţii cu puşti cu patroane împuşcau pe traumatizate, toate însumează drama unui popor uliţi. Jandarmii nu puteau fără cu greu a ţinea silit să lupte şi să moară pentru o cauză străină. ordine. Au voit toţi să fie primar sau Soldaţii români din Transilvania au fost robi ai strajameşter, alţii notari. Se strângeau la datoriei, trimişi la moarte pentru libertatea altora, canţelarie a face adunări, oamenii cei de frunte nevoiţi să lupte împotriva românilor de dincolo de nu au fost nimic înaintea cătanelor”. Carpaţi, divizaţi între iubirea de neam şi datoria Mihai Dan prezintă şi evenimentele faţă de împărat. istorice ale formării statelor naţionale, Pentru că suntem în postul Crăciunului, cu descriind inclusiv numeroasele schimbări nostalgie îmi aduc aminte de colinda dramatică pe militare, dar şi modificările frontierelor, ce au care o colindam împreună cu bunicii mei din avut loc începând cu luna decembrie 1918. familia Covaci şi Mandi din comuna Apa, alături de ”Apoi toate neamurile şi-au hotărât soarta şi au sora mea Nicoleta şi părinţii Elena şi Vasile Fage: făcut ţara sa. Cehii au format Cehia, românii Veste tristă şi amară/A sosit la noi în ţară/Căci din Ardeal s-au unit cu România veche, ruşii porunca de-împărat/La bătaie ne-a chemat/. Soţi din Maramureş s-au unit cu cehii. În decembrie de soţi se despărţiră/Pe feciori mama-i 1918 au venit polonii pe la noi şi în Sighet, jeliră/Rămân pruncii mititei/S-a dus tata de la ei/. armata română era în Ardeal. Aşa un lucru au În Crăciun de bucurie/Stau pe câmp de bătălie/Îşi fost că numai în vis se întâmplă aşa ceva! petrec iarna pe-afară/Nu ştiu înturna-or iară/. La a Românii de dincolo de Tisa aşteptau românii. lor îndepărtaţi/La părinţi, surori şi fraţi/Care cu Ruşii de dincoace de Tisa s-au împărţit, o samă toţi laolaltă/Erau veseli altădată/. Dă-le Doamne aşteptau ucrainenii, o samă cehii, dar deodată bucurie/Şi celor din bătălie/Să se-ntoarcă au venit polonii! Au fost mai lotri şi au ocupat învingători/La dulci căsuţele lor!

39 În fotografia alăturată prezentăm românilor din Bucovina de nord în Rada mormântul lui Mihai Dan, situat în cimitirul din ucraineană. Apşa de Mijloc, Ucraina. Piatra de mormânt a fost ridicată de Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia - ”Dacia”, cu sprijinul financiar al preşedintelui său, dl. Ioan Botoş, al d-lui Tiberiu Moraru, preşedintele Asociaţiei ”Morăriţa” din Oradea, şi prin generozitatea unor donatori dintre care îl amintim pe dl. Viorel Ciubotă, cercetător la Muzeul Judeţean Satu Mare, iniţiatorul relaţiilor de colaborare cu românii din Transcarpatia. La sfinţirea pietrei de mormânt, din data de 22 noiembrie 2013, a participat şi dl. Ioan Popescu, deputatul

100 de ani de la declanşarea primului război mondial. Eroine legendare

Lt. colonel (r) Ioan BĂLĂNESCU

E roina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu ieşit din neutralitate, reuşind să ocupe vremelnic Ecaterina Teodoroiu s-a născut în Vădeni, judeţul aproape două treimi din teritoriul naţional. Gorj. Avea trei fraţi: Niculaie, Andrei şi Eftimie. Aşadar, în 1916, la 15 august, România După cum cunoaştem din istorie, în iulie iese din neutralitate şi luptă alături de Anglia, 1914 a început primul război mondial. Pretextul a Franţa şi Rusia. În dorinţa de eliberare a fost asasinarea lui Franz Ferdinand, moştenitorul teritoriilor româneşti, armata română a luptat cu tronului Austro-Ungariei. Acest imperiu a mult elan, reuşind să elibereze o parte a declarat război Serbiei, pe al cărei teritoriu se afla Transilvaniei şi Banatului, cu oraşele Braşov, atunci oraşul Sarajevo în care s-a produs Sfântu Gheorghe, Făgăraş şi Orşova. Cu toată atentatul. dârzenia armatei române, care era slab echipată, În luna august intra în război Rusia, care trupele germane au trecut la ofensivă, provocând era de partea Serbiei, declarând război Germaniei pierderi grele trupelor române. şi Austro-Ungariei. În aceste condiţii, cei 3 fraţi ai Cătălinei În aceea vreme erau două blocuri politice au plecat pe front, luptând cu dârzenie în Valea şi militare opuse, care luptau pentru reîmpărţirea Jiului. zonelor de influenţă: După cum relata profesorul Dan -Tripa Alianţă, sau Puterile Centrale, Smântânescu, în interviul acordat doamnei Doina formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Maria Petrescu în anul 1998, în acea vreme el Ulterior, Italia a ieşit din Tripa Alianţă şi a rămas făcea parte din cohorta de cercetaşi „Domnul neutră. Tudor”, care avea misiunea de a ajuta personalul -Tripa Înţelegere, sau Antanta, formată sanitar de la spitalul din Tg. Jiu, unde era din Franţa, Anglia, Rusia. încadrată şi Ecaterina Teodoroiu. Domnul Iniţial, România şi-a declarat profesor spunea că, în clipele de răgaz, Ecaterina neutralitatea, la fel ca Belgia. Teodoroiu povestea cum a fost la 15 august 1916, În primii ani de război, Germania şi când clopotele anunţau începutul războiului, Austro-Ungaria au obţinut mai multe victorii, după care „Feţi-Frumoşii” casei, plecaseră toţi 3 inclusiv împotriva României, după ce aceasta a la luptă: Niculae, Andrei şi Eftimie.

40 Neprimind nici o veste de la fraţ ii s ă i, ea ochii în mod religios, i-a mângâiat faţ a ş i a plâns s-a hotă rât s ă - şi pă r ă seasc ă p ă rin ţ ii. L ă sându-i cu jale, ală turi de brancardieri, printre care se afla copleş i ţ i de durerere, a purces la oraş încadrându- şi profesorul Smântânescu. se ca cecetaş în acea cohortă . Avea numai 18 După un timp, spitalul din Tg. Jiu a fost primă veri. evacuat la Bucureş ti, apoi la spitalul „Regina În 29 august primeş te o scrisoare de la Maria” din Iaş i. În acest timp este ridicată la fratele Niculae, care lupta în Valea Jiului. Se gradul de sublocotenent ş i decorat ă cu „virtutea hotăre ş te s ă plece în linia frontului, fiind ajutată militară de r ă zboi”. de o coloană de aprovizionare să se î ntâlneasc ă cu După îns ă n ătoş ire, lupt ă, în calitate de fratele să u. Întâlnirea a fost umbrită de ploaia comandant de pluton, în cadrul Regimentului „Mircea”. Catalina striga: „Înainte! După mine, băieţi!”. Cade, răpusă de gloanţe, pentru cucerirea Dealului Secului de pe culmea Mărăşeştilor. Ca fiu al Gorjului, merg periodic în vizită prin aceste localităţi. În anul 2009, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe (ocrotitorul armatei române), mă aflam în Tg Jiu. În acea zi am asistat la un eveniment deosebit. În cartierul „Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu” şi în staţia de cale ferată cu aceeaşi denumire (fosta Vădeni), pentru cinstirea eroinei, a avut loc dezvelirea şi sfinţirea bazoreliefului turnat în bronz cu chipul Catalinei şi a plăcii comemorative din marmură Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu din Târgu Jiu pe care era gravat textul: „Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu s-a distins în toate luptele gloanţelor din jurul lor. Aici şi-a dat seama că are purtate de Regimentul 18 Infanterie, dând suflet de erou şi s-a întors la Tg Jiu. probe de vitejie, mai ales la 16 noiembrie 1916 Comanda supremă a luptelor din valea în apropiere de Filiaşi”. Jiului era încredinţată generalului erou Această festivitate s-a organizat din Dragalina, care reia ofensiva şi ajunje din nou la iniţiativa Biroului Executiv Central al A.N.C.E. Petroşani. În aceste lupte, la Merişori, cade „Regina Maria”. fratele Ecaterinei, Niculae. Ea îl găseşte mort, cu Cine trece prin acel cartier al mâna încleştată pe armă. La coborât în ţărână, i-a municipiului Tg. Jiu are marea plăcere să admire luat arma şi a jurat să-l răzbune. Cu arma fratelui aceste opere comemorative dedicate unuia din său s-a înrolat ca soldat în Regimentul 18 Gorj (în marii eroi ai nemului: Ecaterina Teodoroiu. acest regiment a luptat şi Tudor Buzianu, eroul de la podul de cale ferată din Satu Mare). Ca soldat Eroina de la Oltul ardelenesc, Maria în acest regiment, Ecaterina i-a însufleţit pe Mănciulea camarazii săi, obţinând multe victorii. Maria Mănciulea s-a născut la 4 iunie Fiind luată prizonier, sufletul de erou i-a 1894, în localitatea Pârâu, ţinutul Făgăraului, din dat inscusinţa de a-l ucide pe ulanul care o escorta părinţii Maxim şi Marta, ţărani din această la locul de deportare, a încălecat calul neamţului localitate. La 17 ani rămâne orfană de tată. şi s-a întors la ai săi. Pe Câmpia Ţânţărenilor se Împreună cu mama sa şi cu cele 2 surori mai mici duc lupte grele, dar ea însufleţeşte ostaşii ca să nu muncesc cu sârg pe pământurile natale, se retragă. O bombă explodează lângă ea, schijele proprietăţi ale grofilor unguri. îi zdrobesc picioarele. Se prăbuşeşte strigând: Chipul şi caracterul ei sunt descrise cu „Înainte, băieţi!” Pe patul spitalului, după cum măiestrie de sublocotenent Ştefan Gheorghidiu, îşi aduce aminte profesorul Smântânescu, a personaj al scriitorul Camil Petrescu din romanul însoţit grupul de brancardieri care transportau „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de trupul generalului erou Dragalina pe o targă din război”: „Ochii mari căprui, faţa rotundă de care sângele curgea şiroaie. Deşi se credea mare ţărancă sănătoasă, părul castaniu, împletit în vitează, aflată la căpătâiul generalului, i-a închis cozi groase”.

41 La sfârşitul lunii august 1916, când la cazarma Malmaison de lângă spital, unde i-a trupele române înaintau victorioase pe pământul fost citit Înaltul Decret Regal prin care i s-a frăţesc al Transilvaniei, familia Manciulea, ca toţi conferit medalia „Virtutea Militară de război - românii din aceste locuri, se bucurau că au fost clasa a II-a” pentru faptele sale de vitejie în cadrul eliberaţi. Maria şi cu sora ei organizaseră o regimentului. petrecere pentru bucuria eliberării, prilej cu care Ca soră medicală voluntară, după bătălia au fost suspectate de spioane şi arestate de de la Bucureşti, s-a refugiat împreună cu sublocotenentul Gheorghidiu. Ajunseseră în personalul medical la Iaşi. Pe dealul Copoului s-a pericol de a fi împuşcate. Maria, fiind dotată cu o reîntâlnit cu Camil Petrescu, care completează inteligenţă deosebită, reuşeşte să-l convingă pe capitolul din roman „Întâmplări pe apa comandantul unităţii să-i încredinţeze sarcina de Oltului”. călăuză pentru trecerea Oltului de către ostaşii Tot la Iaşi, Maria Mănciulea o cunoaşte pe români. Fiind ageră, urmărea cum trupele austro- Ecaterina Teodoroiu, care, după cum arătam mai ungare puneau numeroase capcane pe fundul sus, era internată în spitalul militar, şi cu care a Oltului, locuri ştiute numai de ea. Având legat o strânsă prietenie şi şi-au făcut planuri de încredinţată misiunea de călăuză, conduce viitor pentru căştigarea războiului. Din păcate, regimentul printr-un vad al Oltului lipsit de doar ea a supravieţuit... primejdii. În cel de al doilea război mondial, Maria Regimentul călăuzit de ea atacă prin Mănciulea s-a încadrat voluntară în rândul surprindere inamicul şi obţine victoria. După trei infirmierelor Socieatăţii Române de Cruce Roşie, zile de refacere, soldatul îi spune îngrijind cu aceiaşi dăruire răniţii şi bolnavii din sublocotenentului Gheorghidiu: „Vedeţi? Maria e spitale. aici.” Comandantul i-a acordat 1000 de lei şi o După război s-a căsătorit cu Laurenţiu pereche de bocanci şi a încadrat-o între militari. Oana, împreună având un fiu, tot Laurenţiu. S-a După un scurt timp, Maria se apropie de stins din viaţă la 27 iulie 1969. sublocotenent, îl ceartă prietenos: „Vezi domnule Pe monumentul eroilor din comuna sublocotenent? Ai vrut să mă împuşti şi eu am Pârâu, dezvelit în iunie 1995, este trecut şi trecut Oltul cu soldaţii noştri.” numele ei, ca o amintire nepieritoare a faptelor Maria a rămas alături de ostaşii sale de vitejie în slujba Armatei Române. La „Regimentului 30 Muscel”, acordând ajutor această solemnitate, un nepot de-al său a rostit o sanitar răniţilor. După un timp, s-a îmbolnăvit de însufleţitoare cuvântare, evocând episoadele din pneumonie şi a fost internată la spitalul militar viaţa eroinei şi luptele la care a particpat în cele din Bucureşti. În timpul spitalizării a fost invitată două războaie mondiale.

Imn morţilor Radu Gyr Morminte dragi, lumină vie, De vi s-au smuls și flori și cruce sporite’ ntr’ una an de an, și dacă locul, nu vi-l știm, noi v’ auzim curgând sub glie, tot gândul nostru’n el v’aduce, ca un șuvoi subpământean! îngenuncheri de heruvim.

Ați luminat cu jertfe sfinte Morți sfinți în temniți și prigoane. pământul, până’ n temelii, Morți sfinți în lupte și furtuni, căci arde țara de morminte, noi am făcut din voi icoane, cum arde cerul de făclii. și vă purtăm pe frunți cununi.

Ascunse’ n lut, ca o comoară, Nu plângem lacrima de sânge, morminte vechi, morminte noi, ci ne mândrim cu-atâți eroi. de vi se pierde urma’n țară, Nu! Neamul nostru nu va plânge, vă regăsim mereu în noi! ci se cuminecă prin voi.

42 Eveniment expoziţional inedit la Satu Mare: „Francezi şi români în Primul Război Mondial - 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial”

Dr. Lucian CUCUIET Rostim concomitent aceleaşi gânduri de Este binecunoscută călătoria tatălui său, dr. respect faţă de trecut şi valorile sale ce se Czira Arpad, în jurul lumii din timpul războiului, configurează în conştiinţa prezentului, aşa s-a devenită legendă. concretizat mesajul Expoziţiei fotodocumentare: Elaborată ca rod al valorificării „Francezi şi Români în Primul Război documentare de către cele două instituţii, în mod Mondial”, organizată în acest an de către deosebit, prin aportul colegilor: dr. Viorel Ciubotă, Ambasada Franţei la Bucureşti şi Arhivele Luminiţa Dudaș, Laurenţiu Dudaș, Brăduţ Popdan Naţionale ale României, prezentată şi la Satu ş.a., Arhivele Naţionale Satu Mare şi Muzeul Mare, în perioada 20-24 noiembrie 2014, în sala Judeţean Satu Mare au putut să se înscrie, prin de expoziţii temporare a Muzeului Judeţean Satu acest nou demers de colaborare, într-un context Mare. naţional de comemorare ce a avut loc în anul 2014. Această expoziţie a redat publicului interesat, pe temeiul unor documente franceze şi FRANCEZI ŞI ROMÂNI ÎN MARELE româneşti, secvenţe importante din perioada RĂZBOI neutralităţii, intrarea României în război, rolul misiunii franceze, bătăliile de la porţile Moldovei August 1914: începutul Primului Război (Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz), a doua mobilizare, Mondial România Mare, Prietenia Franco-Română ş.a., După doi ani de neutralitate, România trece precum şi rolul unor importante personalităţi de partea forţelor aliate. Înconjurată de forţe ostile, militare şi politice româneşti şi franceze: generalul ea cere un ajutor exterior pentru a ieşi victorioasă Jóseph Joffre (1852-1931), generalul Henri din conflict. Astfel, Franţa trimite cea mai Berthelot (1861-1931), Regele Ferdinand I (1865- importantă misiune de asistenţă din Marele Război 1927), generalul Alexandru Averescu (1859- pentru a-şi ajuta „sora cea mică". 1938), generalul Constantin Prezan (1861-1943), Timp de doi ani, generalul Berthelot va devenit mareşal în anul 1930 ş.a. susţine şi va participa la efortul românilor în Dedicată ANULUI COMEMORATIV 100 război, până la victoria finală. DE ANI DE LA IZBUCNIREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL a fost şi Expoziţia I. 1914-1916: NEUTRALITATEA documentară inedită cu acelaşi titlu, organizată sub egida Consiliului Judeţean Satu Mare de La sfârşitul războiului ruso-turc din 1877, către Muzeul Judeţean Satu Mare, în colaborare regele României Carol 1 îşi pune ţara sub protecţie cu Arhivele Naţionale Satu Mare, vernisată în germană. Acest tratat de alianţă este ţinut secret. La aceeaşi dată, 20 noiembrie a.c., la Muzeul Judeţean declararea războiului (1 august 1914), regele, sigur Satu Mare. de victoria Germaniei şi că interesul României era Această expoziţie documentară de a fi alături de aceasta, dezvăluie existenţa interesantă, concepută pe plan local, întregeşte tratatului şi încearcă să-şi convingă guvernul să se atmosfera şi imaginea războiului, cu elemente alăture Puterilor Centrale; dar argumentele tragice. Îşi extrage în mod elocvent valoarea bătrânului rege nu conving pe nimeni. Consiliul de documentară din mărturii impresionante: albume, Coroană, dominat de francofili, decide fotografii, scrisori, cărţi poştale, schiţe, ş.a. aflate neutralitatea armată; neutralitate garantată Rusiei în fondul arhivistic personal „Pictor Popp S. printr-un acord secret semnat de Brătianu în Aurel (1879-1960)”, păstrat la Arhivele Naţionale septembrie. Satu Mare şi din documente asemănătoare deţinute După moartea regelui Carol I, în octombrie de către Muzeul Judeţean Satu Mare, cu precădere 1914, nepotul său Ferdinand urcă pe tron. Timp de cele provenind de la familia doctorului Czira doi ani, România rămâne neutră (continuând în Arpad. acelaşi timp negocierile cu Aliaţii). Cum toate

43 aceste negocieri se desfăşoară în secret, România război, atât din cauza lipsei de antrenament cât şi a nu se poate dota cu armamentul necesar apărării, lipsei de armament. În octombrie, guvernul şi mai precis cu artilerie şi aviaţie. Când bulgarii, care comandamentul român ajung în situaţia de a cere se alăturaseră Puterilor Centrale în octombrie generalului rus Alexeiev preluarea conducerii 1915, atacă Serbia în aceeaşi lună, ţara se afla într-o luptelor din Moldova, conform acordurilor situaţie complicată. semnate. Trupele Puterilor Centrale continuă totuşi La sfârşitul verii 1916, Ionel I.C. Brătianu să progreseze în valea Oituzului şi a Oltului, semnează un acord secret cu Antanta. După zece ajungând în 15 noiembrie la Târgu-Jiu, apoi zile, Consiliul Coroanei ordonă mobilizarea cucerind, în 21, Craiova. Tenacitatea şi abnegaţia generală şi declară război Austro-Ungariei. A doua soldaţilor români nu pot învinge forţele superioare zi, primele unităţi româneşti trec graniţa Carpaţilor şi mult mai bine pregătite decât ei. În 6 decembrie, pentru a elibera Transilvania. generalul von Mackensen intră într-o capitală părăsită cu câteva zile înainte de locuitorii ei, care Regele Carol I (1839-1914) urmează familia regală, guvernul şi armata în Carol I, primul suveran din familia retragere la iaşi. Hohenzollern-Sigmaringen care a domnit peste În 20 ianuarie 1917, armata germană ţară, este proclamat rege la 26 martie 1881. Sub primeşte ordinul de a se rezuma la o atitudine domnia sa, ţara obţine independenţa prin Tratatul defensivă după o stabilizare a frontului în sudul de la Berlin (1878) şi câştigă, în 1913, sudul Moldovei. Dobrogei, care făcea parte din Bulgaria. „Începutul anului 1917 ne găsea, astfel, la Neavând descendenţi, Carol I lasă sfârşitul acestei campanii, mai slabi decât eram la succesiunea la tron în grija fratelui mai mare, începutul ei". General Ludendorff Leopold. Acesta renunţă la domnie în favoarea fiului său, Wilhelm, care, la rândul său, lasă Generalul Joseph Joffre (1852-1931) coroana în mâinile fratelui mai mic, Ferdinand. Cunoscut datorită ofensivei sale în bătălia Acesta va deveni regele Ferdinand I. de la Marna, Joffre este unul dintre generalii francezi care au permis câştigarea Primului Război Ionel I.C. Brătianu (1864-1927) Mondial. Numit în 1911 şef de stat major al armatei Fiu al ilustrului politician Ion Brătianu, pe şi viitor general suprem în caz de conflict, el profită care îl succede în fruntea Partidului Naţional de funcţia sa pentru a întări apărarea Franţei. În Liberal, Ionel. I. C. Brătianu este actorul principal 1913, joacă un rol major în alianţa cu Rusia. În al politicii româneşti din timpul Primului Război ciuda unei înfrângeri importante în bătăliile de la Mondial. De cinci ori prim-ministru, el rămâne, în Frontiere, el reia ofensivele, câştigă bătălia de la toată această perioadă, un aliat al regelui Ferdinand Marna înainte de a constitui o barieră de trupe de la I. Bărbat adevărat, el preferă să renunţe la postul Calais la Dixmude, cu ajutorul armatelor belgiene său decât să acţioneze împotriva ideilor sale şi britanice. În 1916, fiind comandant peste toate politice, cum s-a întâmplat de exemplu în 1918 cu armatele franceze, el trimite pe unul dintre ofiţerii ocazia negocierilor tratatului de la Bucureşti. În lui cei mai buni să descopere situaţia militară din 1919, el susţine cu fervoare, în faţa membrilor România. grupului de lucru de la conferinţa de pace de la Paris, unirea Transilvaniei şi a Bucovinei cu III. MISIUNEA FRANCEZĂ România, înainte de a părăsi delegaţia română, deoarece nu voia să accepte nici un compromis 16 octombrie 1917: sosirea generalului privitor la teritoriile locuite de români şi lăsate Berthelot şi a misiunii militare franceze Iugoslaviei. În momentul intrării în război, România nu are nici echipamentul, nici armamentul, nici II. INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI pregătirea necesare pentru a face faţă armatelor germane instruite în modalităţile de luptă moderne. Câteva zile după intrarea României în Este nevoită să recurgă la un ajutor exterior pentru război, primele bombe nemţeşti se abat asupra a putea ieşi victorioasă din acest conflict. Astfel, Bucureştiului. Chiar dacă, din septembrie până în Franţa trimite o misiune de asistenţă, comandată de noiembrie 1916, forţele austro-germane cunosc generalul Berthelot, de 1150 de oameni şi mai multe înfrângeri în munţii Transilvaniei echipamentul care lipseşte armatei române. încercând să ajungă cât mai repede la Bucureşti, De îndată ce soseşte, generalul Berthelot totuşi armata română nu este pregătită pentru acest face o evaluare înainte de a-şi impune autoritatea.

44 Foarte repede, el se dovedeşte a fi omul situaţiei. Berthelot, numit inspector general al armatei Ofiţerii francezi sunt detaşaţi în regimentele şi române, promite ţăranilor că li se va da pământ, statele majore pentru a dirija reorganizarea sau soldatul-ţăran luptând de acum înainte pentru chiar crearea unor unităţi. propriul pământ şi nu pentru cel al boierilor, Sunt prezenţi reprezentanţi ai tuturor precum şi o mai mare participare la treburile armelor: infanterie, artilerie, cavalerie, geniu, Statului. Cât despre generalul francez, acesta ţine intendenţă, aviaţie, marină. Chiar dacă la început să pună pe picioare o armată modernă, atât prin se pune accentul pe infanterie şi artilerie, prin comandamentul ei cât şi prin materialele sale. crearea unor şcoli de aplicaţie pentru ofiţeri şi Muniţiile şi echipamentele date de Aliaţi subofiţeri, nici celelalte componente nu sunt sunt centralizate la Paris, înainte de a fi trimise pe neglijate. cale maritimă şi feroviară în România. Traversarea Astfel, aviaţia este pusă pe picioare graţie obligatorie a Rusiei nu se face fără dificultăţi şi unor voluntari dornici de aventură şi curioşi de deseori comenzile ajung la destinaţie după luni de avioanele montate pe loc. Primii vânători şi cinci zile... când ajung! Situaţia politică a imperiului companii de aviaţie străbat cerul românesc încă din ţarist slăbit din februarie 1917 nu va ameliora iarna anului 1916-197. Este construită o flotă lucrurile. navală pentru a fi utilizată pe Dunăre. Misiunea Totuşi, începând cu primăvara anului medicală este prezentă pe toate fronturile, graţie 1917, 400 000 de oameni sunt pregătiţi să-şi apere spitalelor mobile şi ambulanţelor, precum şi ţara. Dacă anarhia domneşte în rândul trupelor formaţiile sanitare „Regina Maria". ruse, armata română nu se lasă atinsă de dezordinea politică a vecinului său. Generalul Henri-Mathias Berthelot (1861-1931) Maria a României (1875-1938) General de brigadă în decembrie 1913, Fiica cea mare a prinţului Alfred, duce al Henri Mathias Berthelot este chemat de generalul casei de Saxa-Coburg-Gotha şi a marii ducese Joffre la ministerul Războiului pentru a îndeplini Maria Alexandrovna a Rusiei, Maria devine regina funcţia de adjunct al generalului Castelnau. consoartă a României când Ferdinand urcă pe tron. Participă la elaborarea primelor planuri de Însufleţită de patriotism românesc, ea are o luptă şi la dirijarea generală a operaţiunilor şi mare influenţă asupra ţării. În timpul războiului contribuie la victoria de Ia Marna. În 1916, este este infirmieră voluntară pentru a ajuta bolnavii şi desemnat de Joffre să ajute la reorganizarea răniţii şi scrie o carte pentru a aduna fonduri pentru armatei române. Crucea Roşie. În 1919, Maria reprezintă România Devine primul colaborator al regelui la semnarea tratatului de la Versailles, care Ferdinand I. În fruntea Armatei Dunării, el ajută la pecetluieşte recuperarea teritoriului pierdut în eliberarea teritoriilor româneşti ocupate. timpul războiului.

Robert de Flers (1872-1927) Ferdinand I (1865-1927) Mobilizat ca sublocotenent, marchizul de La moartea regelui Carol I, Ferdinand I Flers, dramaturg, este afectat la Legaţia Franţei în urcă pe tronul român, dar nu va fi încoronat decât în România şi participă la campania din Dobrogea. 1922, din cauza Primului Război Mondial. Se Refugiat la Iaşi, este un asistent eficient al însoară cu Maria din casa Edinburg în 1893, cu ministrului Franţei, contele de Saint-Aulaire, în care va avea şase copii. Făcând parte din familia de funcţiile sale de reprezentanţă şi propagandă. Hohenzollern, el decide totuşi intrarea României în Întors în Franţa în vara anului 1917, el revine în război de partea Aliaţilor. În timpul domniei sale, el România prin Rusia în martie 1918. În 1920 este va reuşi să realizeze unirea României Mari. ales membru al Academiei franceze. În timpul Primului Război Mondial, promite de mai multe ori, cu ocazia vizitelor sale, o IV. REORGANIZAREA reformă agrară şi politică pentru suspuşii săi. Această promisiune este decretată lege în 1919. Din noua sa capitală, Iaşi, situată în inima Moldovei, regele Ferdinand I refuză, în ciuda unei V. BĂTĂLIA DE LA PORŢILE MOLDOVEI presiuni sigure, să-şi pună ţara sub protectorat. (Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz) Între timp, armata română se restructurează. Pentru a ridica moralul trupelor şi a În vara anului 1917, armata română le da curaj, regele, urmând sfaturile generalului reînvie, ameliorată din punct de vedere material şi

45 în măsură să-şi recucerească teritoriile. La sfârşitul rămâne în istoria României un simbol al apărării de lui iulie, guvernul provizoriu rus, principalul aliat ţară. Din simplă infirmieră voluntară, ea devine din aceste lupte, anunţă întreruperea tuturor ofiţer şi ia parte activă la lupte. Aflată în fruntea operaţiunilor militare, însă aceasta nu-i opreşte pe secţiei sale, ea este rănită mortal în bătălia de la români, care atacă frontul german cu Armata a 2-a Mărăşeşti. a generalului Averescu. Astfel încep la sfârşitul lui iulie marile ofensive: bătălia de la Porţile VI. ARMISTIŢIUL DE LA FOCŞANI Moldovei, din care românii ies victorioşi, începe la Mărăşti împotriva trupelor generalului von În iarna anului 1917, România este total Mackensen. În 6 august, luptele de la Mărăşeşti se ruptă de forţele aliate, fiind prinsă în cleşte: pe de o transformă într-o bătălie incontestabilă. parte erau armatele austro-germane, iar de cealaltă Mărăşeştiul va fi Verdunul românesc, simbol al parte era anarhia tot mai mare a imperiului vecin. eroismului soldaţilor în timpul Marelui Război. Un Situaţia din Rusia determină guvernul român şi exemplu este eroismul tinerei Ecaterina Teodoroiu, armata sa să se retragă pe malul Siretului. În acelaşi care cade pe câmpul de onoare în 3 septembrie. În timp, Lenin propune tuturor beligeranţilor o pace acelaşi timp are loc bătălia de la Oituz, ultimul imediată şi necondiţionată. Fără să consulte episod al confruntărilor de pe frontul românesc. guvernul român, generalul rus Scerbacev propune Epuizaţi de efortul depus, austro-germanii un armistiţiu în numele trupelor ruseşti şi nu mai pot reacţiona pe fronturile din Carpaţi şi de româneşti. Pus în faţa faptului împlinit, Ionel I. C. pe Siret. Din nefericire, această victorie va rămâne Brătianu trimite un memoriu lui Clemenceau fără consecinţe deoarece, între timp, imperiul ţarist explicându-i situaţia inextricabilă a României şi se prăbuşeşte şi Rusia cu revoluţia bolşevică este în obligaţia sa aproape de forţă majoră de a semna haos. armistiţiul, care este încheiat la Focşani, la Aliaţii nu prea pot conta pe o armată care începutul lui decembrie. Deoarece acţiunile cade pradă conflictelor interne. Deci, foarte armatelor ruse ameninţau ţara, regele Ferdinand şi repede, situaţia României devine delicată. Ionel I.C. Brătianu decid să le oprească, evacuându-le afară din România. Această decizie Generalul Alexandru Averescu (1859- provoacă mânia lui Lenin, care ameninţă să rupă 1938) orice înţelegere cu România, dacă aceasta continuă Originar dintr-un sat situat la nord-vest de expulzarea trupelor sale. În 26 ianuarie, este Ismail, în Basarabia, Alexandru Averescu se trimisă o divizie în Basarabia pentru a opri distinge în timpul celui de-al doilea război dezordinea creată de soldaţii ruşi, semnând astfel balcanic, aducând armata la victorie. În momentul sfârşitul relaţiilor diplomatice cu Rusia. intrării României în război, el comandă succesiv a În februarie, trupele germane fiind 2-a, apoi a 3-a armată, înainte de a ordona, la imobilizate pe frontul român, generalul von sfârşitul anului 1916, retragerea trupelor sale în Mackensen ameninţă România cu reluarea Moldova. atacurilor dacă aceasta nu semnează un tratat de În vara anului 1917, el se distinge prin pace cu Puterile Centrale. Guvernul român, comportamentul armatei a 2-a la Mărăşti, care dă generalul Berthelot şi contele Saint-Aulaire îşi dau peste cap trupele Puterilor Centrale. Fiind numit seama că, din păcate, nu există altă soluţie, prim-ministru din februarie până în martie 1918, România fiind complet izolată. Germanii cer astfel apoi din martie 1920 până în decembrie 1921, el expulzarea misiunii franceze, care pleacă la joacă mai apoi un rol important în politica ţării sale, jumătatea lunii martie. În mai, tratatul de pace de la prin crearea, mai exact, a Partidului Popular. Bucureşti pune ţara sub protectorat german, făcând-o astfel să piardă o mare parte din teritoriile Ecaterina Teodoroiu, „Jeanne d'Arc a sale. Acest tratat nu va fi ratificat de regele României"(1894-1917) Ferdinand. „Infirmieră voluntară Ecaterina Teodoroiu. Ţara este în pericol. Nu mă lasă inima să stau Mareşalul August von Makensen (1849- inactivă", a declarat această tânără prezentându-se 1945) generalului Ion Dragalina într-o seară de iarnă a Angajat în 1869, August von Mackensen ia anului 1917. parte la războiul franco-prusac din 1870 înainte de Născută în Târgu-Jiu, la 16 ianuarie 1894, a participa la Primul Război Mondial. În 6 Cătălina, acesta fiind adevăratul său prenume, octombrie 1915, el conduce o triplă ofensivă

46 germano-bulgaro-austriacă şi ocupă Serbia, Louis Franchet ri'Esperey (1856-1942) permiţând astfel Germaniei să împingă în retragere „Rolul lui merită să fie subliniat în istorie. Armata din Orient. El este cel care a făcut posibilă victoria de la În timpul campaniei din România, conduce Marna." General Joffre ofensiva din Dobrogea şi determină căderea După ce a participat la campaniile din Bucureştiului. În 1918, capitulează în faţa coaliţiei Tunisia, Tonkin, China, în 1912 este numit general franco-române a Armatei Dunării. Moare la vârsta de divizie, înainte de a pleca în Maroc. Este chemat de 95 de ani, cunoscând regatul Prusiei, epoca în Franţa, în 1913, pentru a comanda corpul 1 al Bismarck, Imperiul German, Marele Război, Armatei de la Lille. Se distinge în bătălia de la republica de la Weimar, Germania nazistă şi Frontiere, în august 1914, apoi, în fruntea Armatei ocupaţia ţării sale de către aliaţi. a 5-a, respingând armatele germane de pe Marna. În iunie 1918, comandând armatele aliate de la VII. A DOUA MOBILIZARE Salonic, împinge armata germano-bulgară la capitulare. În 1921 i se acordă distincţia de În vara anului 1918, armatele franco- mareşal. anglo-americane, comandate de generalul Foch, lansează o mare ofensivă împotriva forţelor VIII. TRATATUL DE LA VERSAILLES germane, reuşind astfel să le împingă în afara graniţelor franceze. Este începutul victoriei pentru În ciuda întoarcerii României de partea forţele aliate. La scurt timp, Armata de la Salonic Aliaţilor, acceptarea păcii cu Puterile Centrale pătrunde în frontul bulgar şi obligă Bulgaria să înainte ca acestea să fie învinse va avea un rol capituleze. În câteva săptămâni, pe toate fronturile, perturbator în negocierile de la Conferinţa de pace din Occident în Orient, Puterile Centrale sunt de la Versailles. Într-adevăr, semnarea tratatului de înfrânte, obligate să se supună. la Bucureşti face ca toate promisiunile Antantei Imediat după semnarea armistiţiului între privitoare la viitoarele frontiere ale României să nu Bulgaria şi Aliaţi şi capitularea dublei monarhii mai fie valabile. austro-ungare, Marghiloman, preşedinte al Înaltul comandament aliat, care nu a fost Consiliului de Miniştri în acel moment şi actor consultat în momentul realizării unirii celor trei principal în tratatul de pace de la Bucureşti, regiuni cu România, nu vrea să recunoască aceste demisionează. Noul guvern român, având în frunte decizii şi fixează o frontieră ungaro-română pe generalul Coandă, eliberat de obligaţiile sale provizorie pe linia munţilor Apuseni, ceea ce va către Puterile Centrale, declară reluarea luptelor de avea repede consecinţe neaşteptate. partea Aliaţilor, în timp ce Armata de pe Dunăre, Ionel I. C. Brătianu, susţinut de contele comandată de generalul Berthelot şi venind din Saint-Aulaire şi de generalul Berthelot, continuă să Bulgaria, trece fluviul. După cinci zile, Germania apere cu încăpăţânare noua Românie Mare în faţa semnează armistiţiul de la Rethondes, care pune celor patru mari reprezentanţi ai Aliaţilor, printre capăt primului conflict mondial. care Georges Clemenceau. Acesta se opune cu înverşunare acestei decizii, deoarece, - spun ei - Alexandru Marghiloman (1854-1925) „Aţi ieşit din Alianţă şi tratatul de la 1916 nu mai „Marghiloman se sacrifică acceptând să se este valabil." implice într-o acţiune tragică dar patriotică (...). Va Cu toate acestea, semnarea Tratatului de la fi calomniat, ofensat, umilit (...) dar trebuie să se Versailles, apoi, după un an, a taratului de la ştie că acest om a salvat Coroana şi Patria". Ionel I. Trianon cu Ungaria, validează noile graniţe ale C. Brătianu ţării. România poate de acum înainte să se consacre Favorabil neutralităţii României la consolidării Statului. începutul conflictului, după refuzul Consiliului Coroanei de a se alătura Puterilor Centrale, Aristide Briand (1862-1932) Alexandru Marghiloman joacă un rol decisiv în Aristide Briand, supranumit „pelerin al negocierile şi semnarea Tratatului de la Bucureşti. păcii", este preocupat neîncetat, pe toată durata Pro-german, el este chemat de regele Ferdinand I carierei sale politice şi diplomatice, de stabilirea să ocupe funcţia de prim ministru pentru a încerca păcii în Europa. Şef al guvernului şi ministru de să negocieze cât mai bine capitularea României. Externe din 1915 până în 1917, el are un rol După armistiţiul de la Compiegne, este repede important în organizarea expediţiei de la Salonic şi înlocuit cu generalul Coandă. Se retrage din viaţa în coordonarea acţiunilor militare şi economice cu politică după câteva luni. aliaţii. Partizan al unei stricte aplicări a tratatului de

47 la Versailles, el renunţă repede la această poziţie pentru a se ajunge la un compromis satisfăcător pentru a privilegia o politică a păcii în spiritul între diferitele părţi. În 4 iunie 1920, este semnat cu Societăţii Naţiunilor şi pentru a încerca o apropiere Ungaria tratatul de la Trianon. de Germania cu scopul de a asigura o pace durabilă în Europa. Obţine premiul Nobel pentru pace în Alexandru Vaida Voievod (1872-1950) 1926. Originar din Transilvania, lucrează cu pasiune, făcând parte din Consiliul transilvănean Georges Clemenceau (1841-1929) care proclamă Unirea acestei regiuni cu România Jurnalist, om politic intransigent, stângist, în decembrie 1918. Calcă pe urmele lui Ionel I. C. „Tigrul" se opune multora dintre colegii săi de-a Brătianu, devenind prim-ministru şi făcând parte lungul carierei sale, provocând chiar destrămarea ca actor important, în 1919, al delegaţiei române de mai multor ministere. După afacerea Dreyfus şi negociere a tratatului de pace de Ia Versailles. Mai articolul lui Zola „Acuzi" pe care îl publică în târziu, îl înlocuieşte pe Alexandru Averescu în cotidianul său „Aurora", el devine ministru de fruntea Partidului Popular, înainte de a-şi crea Interne şi preşedinte al Consiliului. propriul partid. Arestat în 1945 de comunişti, Numit ministru de Război în noiembrie împreună cu alte cadre politice, îşi petrece restul 1917, politica sa foarte dură permite, în 1918, o vieţii în închisoare. redresare a situaţiei în Franţa, fiind astfel supranumit „Părinte al Victoriei". Reprezentant al Bela Kun (1886-1937) Franţei la conferinţa de pace de la Versailles, el cere Provenind dintr-o familie laică şi social- Germaniei importante despăgubiri materiale şi democrată, intră destul de tânăr în politică. financiare. Candidat la preşedinţie în 1920, este Mobilizat în 1914, pleacă la luptă pe frontul rus. În învins de Paul Deschanel. Se retrage din viaţa 1916, este internat într-un lagăr de prizonieri unde politică franceză şi îşi consacră timpul unor lungi descoperă bolşevismul, textele lui Marx şi călătorii. revoluţionarii pe care în cele din urmă decide să-i urmeze. În 1918, Imperiul austro-ungar se face IX. RĂZBOIUL UNGARO-ROMÂN praf o dată cu înfrângerea Imperiilor Centrale; o mişcare revoluţionară bolşevică creează, în 1919,o Ca urmare a destrămării dublei monarhii republică a Consiliilor (21 martie-1 august), iar austro-ungare şi a proclamării Republicii ungare în Bela Kun este unul dintre conducătorii acesteia. Cu noiembrie 1918, garniţele ţării sunt trasate de o toate acestea, în urma contraofensivei româneşti, o comisie specială. După câteva luni, în martie 1919, răscoală naţionalistă desfiinţează Republica un guvern bolşevic răstoarnă guvernul la putere şi Consiliilor, iar Kun este obligat să fugă în Uniunea se instalează la Budapesta. Dornică să Sovietică. recucerească teritoriile care au fost luate Ungariei, republica Consiliilor/Sovietelor începe un atac X. ROMÂNIA MARE împotriva României. Românii ripostează, îi împing pe unguri pe Dacă tratatul de pace de la Bucureşti din linia munţilor Apuseni şi în 1 mai sunt stăpâni pe mai 1918 a făcut ca România să piardă multe toată linia Tisei. Totuşi, încurajată de un prim teritorii, acesta nu a împiedicat, în schimb, succes militar în Cehoslovacia, Ungaria reia recuperarea anumitor regiuni. Astfel, în aprilie atacurile. 1918, la Chişinău, „Sfatul Ţării" basarabean Ionel I. C. Brătianu ordonă atunci un votează şi obţine printr-o majoritate puternică contraatac, în ciuda ordinului comandamentului unirea Basarabiei cu România, care este acceptată interaliat de a-şi retrage trupele. Armata română de Regatul Român. intră în Budapesta; regimul sovietic este răsturnat Aceasta este prima dintr-un şir de uniri, după două zile. Timp de patru luni, românii ocupă căci în lunile următoare, şi mai ales în ultimul capitala ungară. În decembrie 1919, Aliaţii, făcând semestru al anului 1918, trei Consilii naţionale presiune asupra României, cer evacuarea ţării. româneşti vor decide unirea regiunilor lor cu Din acest moment, începe să se lucreze la România. Astfel, o mare adunare naţională are loc tratatul cu Austria. În septembrie 1919, Ionel I. C. la Alba Iulia, unde sunt prezenţi peste 100 000 de Brătianu, intransigent, îşi dă demisia; este înlocuit români, pentru a declara unirea provinciilor Banat, cu doctorul Vaida Voievod, care este mai deschis Bucovina şi Transilvania. discuţiilor. Vor fi necesare mai mult de şase luni În 2 decembrie, un mare Consiliu Naţional

48 Român, reunind 50 de membri, desemnează 15 Încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei membri pentru a constitui guvernul provizoriu Maria, în 15 octombrie 1922, este un exemplu responsabil cu administrarea provinciei până în elocvent al recunoştinţei şi al prieteniei pe care aprilie 1920. România o are faţă de Franţa. Mareşalul Foch este În 24 decembrie, un decret regal ratifică trimis în calitate de ambasador extraordinar pentru unirea celor patru provincii cu Regatul Român. a reprezenta Franţa cu ocazia acestei ceremonii. Astfel a fost creată România Mare. „[...)...în minutul în care arhiepiscopul urma să pună coroana pe capul monarhului, ministrul de Take Ionescu (1858-1922) Externe, dl. Duca şi mareşalul Curţii se îndreptară Scriitor, jurnalist, avocat, diplomat şi om spre Foch şi, luându-l fiecare de câte un braţ, îl politic de anvergură, Take Ionescu este de conduseră până la altar. Şi regele a fost încoronat la asemenea cunoscut sub numele de Demetriu G. doi paşi de mareşalul Foch, plasat singur în faţa Ionescu. La începutul Primului Război Mondial, se tuturor." Victor Petin zbate pentru ca România să treacă de partea Aliaţilor. În 1916, se alătură guvernului Ionel I.C. Milan Rastisiav Stefanik (1880-1919) Brătianu la laşi. În ciuda semnării tratatului de la Astronom, politician şi diplomat Bucureşti, participă, după puţin timp, la unirea cehoslovac, Milan Stefanik, naturalizat francez în Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei cu Regatul 1912, se angajează în aviaţia armatei franceze în Român. timpul Marelui Război, înainte de a crea un În 1919, devine ministru de Externe în serviciu meteorologic al armatei franceze şi de a se timpul celui de-al doilea mandat al lui Alexandru alătura misiunii Berthelot. Încheie conflictul cu Averescu, apoi prim-ministru în perioada 1921- gradul de general. Apărător fervent al poporului 1922. său, pleacă în Cehoslovacia în 1918, unde devine ministru de Război. Moare un an mai târziu într-un Generalul Constantin Prezan (1861- accident de avion, lăsând în urma lui numeroase 1943) proiecte ştiinţifice şi imaginea unui erou pentru Comandant al Armatei a 4-a în momentul Slovacia. intrării României în război, generalul Prezan La înmormântarea lui, mareşalul Foch a participă la luptele din Moldova şi la bătălia de la declarat: „Era o inimă rară, un suflet nobil, o minte Bucureşti din noiembrie 1916, înainte ca oraşul să extraordinară care s-a dedicat în întregime cauzei fie ocupat de armatele germane. În vara anului noastre de îndată ce împrejurările o cereau. El 1917, fiind numit şef de stat major, el reuşeşte să merită recunoştinţa umanităţii întregi. Prezenţa sa oprească ofensivele mareşalului von Mackensen. o să ne lipsească. Amintirea sa va trăi în iniile În 1930 i se acordă distincţia de mareşal al noastre." României. Colonelul Victor Petin (1872-1962) XI. PRIETENIA FRANCO-ROMÂNĂ ,A1 doilea cel mai bun prieten francez al României". Dincolo de aspectul militar, sejurul După ce s-a remarcat în fruntea misiunii Berthelot în România este pentru cele regimentului său în 1914, colonelul Petin este două popoare o ocazie de a se cunoaşte mai bine. În chemat de generalul Berthelot, primul său şef de această perioadă, România este o ţară foarte corp de armată, pentru a se alătura misiunii în francofonă şi francofilă. Membrii misiunii calitate de adjunct. Joacă astfel un rol important în descoperă o ţară plină de contraste, care seamănă în reorganizarea armatei române şi, mai târziu, în multe privinţe cu Vechiul Regim francez, având, pe 1919, când împiedică o fractură a relaţiilor franco- de o parte, o elită întâlnită în vilegiaturile franceze, române în perioada războiului împotriva Ungariei. iar pe de altă parte o populaţie de ţărani mai Părăseşte România în 1923 pentru a reveni în degrabă săracă. Legăturile care se ţes între Franţa şi septembrie 1939, în calitate de general şi ataşat România vor rămâne puternice mult timp după militar. Când România se alătură Axei, în 1940, terminarea primului conflict mondial, astfel încât obligat să-şi părăsească postul, el asistă România va fi supranumită de Franţa sora cea mică neputincios la ocuparea ţării de către germani, apoi din Balcani. Membrii misiunii vor păstra mult timp la sovietizarea sa forţată. prietenii solide, precum cea a generalului Berthelot cu regina Maria.

49 Antonescu - pro şi contra (XVIII)

Prof. Ioan CIARNĂU ncepând cu orele 14, din după-amiaza „Rog pe excelenţa vostră să-mi permită să zilei de 22 august 1944, trupele române trec la vorbesc de asemenea, de la soldat la soldat şi, tot ocuparea noii linii de apărare, fortificată cu aşa de deschis de la om la om. Este evident şi de la valuri succesive, stabilită de mareşal, împreună sine înţeles că războiul actual decide soarta cu generalul Şteflea şi colonelul Dragomir, pe Europei şi, în special, soarta poporului român. Nu aliniamentul Focşani - Nămoloasa - Galaţi. numai eu şi pătura noastră conducătoare, ci şi Operaţiunea de mişcare a întregului dispozitiv poporul român, în covârşitoarea lui majoritate, s- militar s-a dovedit a fi destul de complicată, fapt au convins de superioritatea ameninţătoare, în pentru care Antonescu s-a implicat personal, pe continuă creştere, a statului ruso-sovietic, cu atât întregul parcurs. Toate operaţiunile înfăptuite mai mult cu cât poporul român a luptat secole de-a au fost consemnate pe hartă sub privirile sale, rândul împotriva soartei vitrege şi a asupririi şi a pentru ca nici cele mai mici amănunte să nu trebuit să suporte tendinţele de cotropire ale Rusiei, poată fi omise. Toate ordinele, în detaliu, erau în expansiunea ei spre sud-estul european, transmise de către colonelul Dragomir, în smulgerea de către ea a unor bucăţi din trupul numele Statului Major al Armatei. Prin această românesc. Această conştiinţă a pericolului care hotărâre, mareşalul Antonescu împlinea cel mai ameninţă Europa o găsim la păturile conducătoare, de seamă act al guvernării sale cu efect militar aproape la toate popoarele europene. Însă nu operativ şi politic. El separa trupele române de numai că anumite popoare din Europa nu luptă cele germane, schimbându-le liniile de operaţii. alături de Germania, dar unele din ele duc acţiuni Scotea trupele române de sub efectul manevrei care vatămă serios prestigiul Germaniei. Se pune strategice sovietice, ce le ameninţa cu întrebarea de ce aceste popoare acţionează astfel? capturarea şi distrugerea. Răspunsul nu poate fi decât acela că Germania a Din punct de vedere politic, constituind săvârşi grele greşeli politice. Astfel, în cursul o nouă linie de rezistenţă şi blocând ofensiva acestui război, niciodată Germania, prin trupelor sovietice, obliga inamicul să revină la reprezentanţii săi, n-a declarat care-i sunt intenţiile masa tratativelor. În acelaşi timp, pregătea faţă de fiecare stat, dacă va ajunge la victoria mişcarea trupelor din interior spre vest, în finală. O astfel de declaraţie ar fi adus o lămurire proxima campanie pentru recucerirea popoarelor europene şi ele s-ar fi unit în lupta Transilvaniei. Aceasta era, în linii mari, comună împotriva Rusiei Sovietice (...) viitoarea tactică a următoarei conduceri, post- Germania a pregătit războiul încă din 1930 Antonescu, care avea să preia ofensiva din (greşală n.n.) şi totuşi săvârşeşte, cu un an înainte războiul contra Germaniei. de a-l declanşa, o mare greşală politică, jertfind În seara aceleaşi zile, trece pe la singură braţul ei drept, prin sfărâmarea şi comandamentul trupelor germane de la Slănic ciopârţirea frontierelor române, în favoarea Rusiei, Moldova unde, împreună cu generalul neamţ, Ungariei şi Bulgariei, când era clar că de la Marea are o valoroasă şi sinceră convorbire ce viza Baltică până la Marea Neagră, poporul german are două aspecte: unul militar şi altul psihologic. numai un singur popor aliat natural şi direct Tematica convorbirilor cu generalul Friessner, interesat în lupta contra Rusiei Sovietice: poporul purtate cu acea ocazie, au fost pe larg expuse în român, prin care s-ar fi întărit braţul Germaniei, memoriile acestuia consemnate mai târziu. Dar, care urma să lovească Rusia. Germania a săvârşit pentru a fi mai pe înţelesul cititorului, redăm marea greşală politică mutilând corpul statului şi mai jos, textual, un segment din acestea: poporului român precum şi moralul lui. „Noi stăm aici împreună în aceeaşi Ministrul de externe al Germaniei, domnul barcă, pe o mare furtunoasă... Cine debarcă, Ribbentrop, cu ocazia încheierii pactului germano acela nu se pune în pericol numai pe el, numai rus, care a precedat războiul contra Poloniei, din naţiunea lui, ci întreaga naţiune europeană”. 1939, a promis ruşilor Basarabia şi Bucovina de (Friessner) Nord. Domnul von Ribbentrop (aşadar Germania) Mareşalul a răspuns printr-un lung a smuls României Transilvania de Nord, leagănul monolog: poporului român, şi l-a dat Ungariei, care nu are

50 nici un drept. Eu numesc pe domnul Ribbentrop, încuraja militarii, era deja în lucru. Din fericire căci la Viena, Mussolini şi Ciano, şi mai ales pentru popoarele lumii şi spre disperarea lui Hitler, Italia, nu contau, cum nu au contat nici după ea (bomba atomică) avea să apară mult mai târziu şi aceea. acolo unde el nu avea cum să prevadă. Germania a smuls o altă parte din Discuţia dintre cei doi strategi militari trupul României, partea de sud a Dobrogei şi a continuă, este adevărat că având mai mult forma dat-o Bulgariei. Dacă din punctul de vedere al unui monolog, evocat de Ion Antonescu. Un populaţiei, regiunea dată Bulgariei nu avea o monolog din care se pot distinge, foarte clar, mai puternică populaţie românească, în schimb multe aspecte ale situaţiei militare concrete, atât de populaţia din Basarabia, Bucovina de Nord şi pe frontul actual cât şi a ceea ce este foarte posibil să Transilvania de Nord este curat românească în se întâmple. Să recunoaştem că marea majoritate a proporţie copleşitoare. previziunilor, care îl frământau pe mareşal, ulterior Poporul român, atât de lovit de erorile s-au adeverit. Dar, hai să urmărim cu atenţie, firul politicii germane, în loc să se întoarcă şi să se gândirii, cu voce tare, şi a cugetării de care arunce în braţele inamicilor care i-au promis şi mareşalul era capabil şi deosebit de competent. îi promit retrocedarea regiunilor pierdute prin Toate îngrijorările sale le comunica acum diplomaţia germană şi care subliniază generalului german, cu curajul unui autentic neîncetat că nu recunosc valabilitatea comandant militar, fără a se gândi la eventuale Diktatului de la Viena, merg alături de urmări nedorite. De altfel, o mare parte dintre Germania în loialitate şi nestrămutată credinţă. acestea le-a rostit şi în faţa lui Hitler, cu şi mai mare Este singurul caz în istorie când un popor intră curaj, cu prilejul întâlnirilor anterioare. Din cele ce ca aliat într-un război, fără să aibă un tratat de urmează, putem deduce că omul acesta, mareşalul alianţă militară şi politică. Nu este aceasta o Antonescu, un autentic militar de carieră, nu putea evidenţă a ţinutei etice şi a onorabilităţii loiale fi acuzat, nici într-un caz, de laşitate sau frică. În cu care poporul român stă de partea Germaniei susţinerea noastră, considerăm necesar să în acest război şi călătoreşte în acelaşi vas, fără prezentăm în întregime ,,monologul” lui să ştie cel puţin încotro se îndreaptă? Căci, Antonescu, astfel: până azi, cu toate încercările mele, conducerea „Poporul român stă singur în mijlocul germană n-a declarat niciodată deschis ce popoarelor slave. El nu are modul de a gândi al soartă a rezervat acestui popor român aliat poporului bulgar, care vede poporul rus ca pe credincios şi loial. fratele mai mare, ca şi popoarele sârb, ceh şi Singurele fiinţe care urmează pe slovac. El este conştient că, stând în faţa intereselor stăpânul lor, chiar atunci când sunt ofensate, ruseşti, înconjurat de popoare slave, are numai un sunt sclavii. Poporul român însă nu este sclav. singur sprijin şi aliat natural (în acest moment (...)”. (Iosif Constantin Drăgan, Antonescu- n.n.): poporul german şi statul german... Pe de altă mareşalul României şi războaiele de reîntregire, parte, interesul alianţei şi al colaborării dintre pag. 130-131). poporul român şi poporul german nu cuprinde Ajungând în acest punct al redării unui numai perioada războiului actual, ci se întinde în dialog istoric, purtat între doi actanţi de marcă ai timpurile viitoare, atât în domeniul politic, cât şi în celui de al doilea război mondial, generalul domeniul economic. Cum războiul pare să meargă german Friessner şi mareşalul român Ion spre sfârşit, Rusia va ieşi din el mai puternică de Antonescu, nu putem face să nu remarcăm cum a intrat. Aceasta ar însemna, că marele pericol cadrul şi valenţele acestuia, îndeosebi care planează asupra Europei va fi de lungă durată. francheţea şi sinceritatea, dar şi curajul, aşa cum Poporul european, căruia îi revine misiunea să se cade a emana din partea unor generali frâneze expansiunea puternicului stat ruso- acoperiţi de fapte eroice. Ne întrebăm, în acelaşi sovietic, este poporul german, care are în estul şi în timp, cine ar fi avut curajul să vorbească astfel sud-estul Europei un singur aliat natural: poporul în faţa unui general german, nimeni altul decât român, care ocupă o regiune întinsă de circa 40 la comandantul frontului german de sud? Mai ales sută din linia dreaptă a distanţei dintre Marea acum, când Germania mai era încă o mare Nordului şi Marea Neagră. putere, iar soarta războiului putea să cunoască o Statul german trebuie să fie tare pe Marea întorsătură dintre cele mai neaşteptate. Să nu Nordului, dar şi la Sud. Statul român şi poporul uităm că acea „armă secretă”, cu care Hitler îşi român trebuie să fie mare şi tare la Marea Neagră şi

51 la Nord, ca să formeze un bastion împotriva nu-şi pun întrebarea pentru ce aliatul României în Rusiei sovietice. Acum, în loc să fie întărit acest războiul contra Rusiei, permite Ungariei toate stat şi acest popor, care reprezintă în războiul aceste cruzimi? De ce acest aliat nu declară public, împotriva Rusiei Sovietice direct braţul că nu se mai recunoaşte legat de Diktatul de la Germaniei, statul german a făcut greşala Viena, Diktatul nedrept de la Viena? Este adevărat politică să slăbească, material şi moral, acest că, la ultima mea vizită la Führer, acesta mi-a spus braţ al Germaniei, mutilându-l. între patru ochi, că pentru el acordul de la Viena nu Credeţi, dumneavoastră, Excelenţă, că mai există. Aceasta este însă o destăinuire simplul cetăţean român, soldatul şi ofiţerul personală...” român, dintre care mulţi au în Transilvania În situaţia dată, Antonescu recunoaşte: „Eu predată Ungariei părinţi, fraţi, surori, rude şi nu sunt un supraom, nu am în spatele meu nici un averi care au fost sistematic jefuite, închişi, partid politic, sunt singur şi totuşi am ajuns să batjocoriţi şi asasinaţi de Unguri (şi aceasta cu conduc statul român timp de patru ani, în aşa fel, toate intervenţiile mele şi demersurile faţă de încât nimeni nu-mi poate aduce vreun reproş ori să conducerea germană şi, în special faţă de ridice vreo acuzaţie contra politicii mele interne şi domnul Ribbentrop, care chiar prin Diktatul de externe. Totuşi, revendic pentru România întreaga la Viena se obligase să garanteze un tratament Transilvanie la sfârşitul războiului, pe care o voi omenesc populaţiei române din acea regiune), dobândi la masa verde sau cu sabia”.

Un vrednic ostaş pentru istorie - General maior (r) Victor Popescu (II)

Prof. dr. Ioan CORNEANU

I .C.: Domnule general, văd în ochii fost condusă de generalul Constantin dumneavoastră lacrimi. Vă rog să vă referiţi şi la Dumitrescu, om cu alese calităţi de diplomat şi cu delimitarea frontierelor cu Cehoslovacia, mare rutină în astfel de lucruri. Am făcut parte şi Polonia şi Uniunea Sovietică. din această comisie până în 1925, de la triplex V.P.: Şi eu văd în ochii d-voastră lacrimi. De confinium: Tur, Satu Mare-Halmeu-Tarna, apoi ce? Vă răspund eu: sunteţi, ca şi mine, un mare pe firul apei râului Tisa (60 de km), pe crestele patriot. Dacă toţi activiştii de partid ar fi ca munţilor maramureşeni, Şerban şi Pop Ivan, şi în dumneavoastră, alta ar fi situaţia privind lupta continuare până la triplex confinium - muntele pentru adevăr. În calitatea d-voastră de şef de Stag. Aici am stabilit o frontieră cu teren foarte catedră de istorie trebuie să scrieţi şi să vorbiţi variat şi cu multe probleme dificile de circulaţie, sincer despre adevăr. Din păcate, sunteţi pe care, însă, le-am rezolvat în mod amical cu înconjurat de mulţi oportunişti şi fără statul cehoslovac. De atunci s-au schimbat multe verticalitate, numai pentru a-şi păstra privilegiile. pe această front ieră, în detrimentul României, din E urât să fii slugarnic. Din păcate, românii trăiesc cauza tăvălugului rusesc de după al doilea război în genunchi, sunt umiliţi şi nu reacţionează faţă de mondial. În anul 1924, pentru modul în care mi- colosul rusesc şi faţă de slugile lor din România. am îndeplinit misiunea ca membru al acelor două Să dea Dumnezeu să mă înşel! Aşa simt comisii de determinare a frontierelor cu Ungaria atmosfera existentă în România. Ca să răspund la şi cu Cehoslovacia, am fost decorat cu Ordinul întrebarea d-voastră: am participat şi la „Coroana României” în grad de ofiţer. Din delimitarea frontierelor cu Cehoslovacia şi cu păcate, am pierdut brevetul acestei decoraţii sau Uniunea Sovietică. În luna mai 1923, s-a mi-a fost luat în timpul percheziţiilor, dar el poate constituit Comisia de delimitare a frontierei fi găsit la Arhiva Ministerului Afacerilor Externe româno-cehoslovacă, având ca preşedinte pe - Direcţia Frontierelor, din anul 1924. După colonelul italian Pellicelli, iar delegaţia română a delimitarea frontierelor cu Cehoslovacia, în

52 1925, am fost mutat la Comisia de delimitare a camuflate în munţi. M-am ocupat şi de predarea frontierelor cu Polonia. Această comisie a fost buzduganului de aur oferit de armata poloneză constituită amical, formată din cele două comisii regelui Carol al II-lea, la 8 iunie 1940, la marea - română şi polonă - fără a fi prezidată de o serbare de la împlinirea a 10 ani de domnie. La comisie interaliată. Din partea română, delegaţia fel, am participat şi la actul de abdicare a regelui a fost condusă de Arian, ministru plenipotenţiar, Carol al II-lea, la 4 septembrie 1940. iar ulterior de generalul Gheorghe Drăgănescu. În ceea ce priveşte primirea guvernului şi Ambele delegaţii, română şi polonă, au lucrat în armatei poloneze, urmărită îndeaproape de perfectă colaborare, folosind o nouă metodă de Germania nazistă, am închis ochii, dacă pot să lucru, adică fotogrametria. Delegaţia română spun aşa, şi am rămas surprins că, în mod tacit, au avea sediul la Cernăuţi, iar cea poloneză la plecat din România cu tot tezaurul lor, prin Lemberg. Nu mai sunt în posesia Certificatului de trecere a frontierei. A avut aceeaşi soartă ca celălalt... Au trecut atâţia ani... I.C.: Domnule, general, până acum aţi descris nişte evenimente extraordinare. Toate sunt acoperite de documente. Aţi împlinit 85 de ani şi sunteţi foarte stăpân pe memorie. Vă rog să ne mai daţi şi alte date din viaţa d-voastră. V.P.: Să continui cu amintirile. La sfârşitul anului 1926, am plecat de la Comisia de delimitare a frontierelor cu Polonia, pentru a-mi face stagiul de front în grad de căpitan. Acest stagiu l-am făcut la Batalionul 6 Vânători de Munte, cu garnizoana la Arad, după care, în 1932, am trecut la Comandamentul Diviziei I Vânători de Munte, cu reşedinţa tot la Arad. În anul 1934, am fost mutat din nou la front, la Şcoala de subofiţeri nou înfiinţată la Botoşani, unde am funcţionat până în 1938. Pentru bunele rezultate, am fost mutat din nou la Ministerul Apărării Naţionale, unde am îndeplinit multiple funcţii şi sarcini importante. Printre ele amintesc: în 1939, când legionarii l-au asasinat pe Armand Călinescu - prim ministru şi ministru de război, armata română a reacţionat şi atunci, cu unitatea mea de intervenţie din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, am ocupat Dealul Patriarhiei şi Parlamentul, pe care le-am ţinut ocupate circa o lună de zile, ca măsură de siguranţă împotriva legionarilor. Apoi, în acelaşi an, am fost mutat la Jugoslavia, pentru a nu fi luaţi prizonieri. Din Secretariatul General al Ministerului Apărării Jugoslavia, au trecut toţi în Apus, în special în Naţionale. Acolo am îndeplinit sarcini multiple şi Anglia. grele, printre care amintesc: problema I.C.: Domnule general, după câte cunosc, d- refugiaţilor veniţi în România din Basarabia în voastră aţi îndeplinit şi o altă funcţie, de urma Diktatului Sovietic din 26-28 iunie 1940, comandant de batalion. Cum s-a întâmplat acest apoi a refugiaţilor din Transilvania în urma lucru? Diktatului de la Viena din 30 august 1940. Eu m- V.P.: Da, e adevărat. Pentru toate acestea, am am ocupat numai de militari. Am avut şi misiunea preluat din nou comanda de unitate, în octombrie de a mă ocupa şi de refugiaţii polonezi, în special 1940, când am fost numit comandant al de armata poloneză, pe care am cazat-o la Batalionului 1 Infanterie Uşoară, unitate Târgovişte, Târgu Jiu şi Herculane. M-am ocupat motorizată, corp aparte, care avea garnizoana la şi de depozitarea carburanţilor în locuri bine Câmpina. Am luat comanda acestei unităţi

53 motorizate cu maşini Skoda, în garnizoana central, asaltând casă cu casă, până am ajuns în Bucureşti, unde a fost adusă pentru menţinerea Piaţa Confederaţiei Balcanice. Cu acel prilej, am ordinii împotriva legionarilor, care tulburau dus un adevărat asediu, cu multiple peripeţii şi liniştea capitalei. Batalionul a fost cazat în dificultăţi din cauză că trebuia să cruţăm grajdurile de la Malmaison. Cazarma a fost populaţia civilă nevinovată. Legionarii trăgeau în distrusă de marele cutremur din 1940. Muncind armată, cu pistoale automate primite de la cu pasiune ostăşească, de dragul unităţii, şi pentru Germania nazistă, fără nicio milă. Erau de-a a-mi face datoria, în scurt timp a ajuns cea mai dreptul sadici. Pentru modul în care s-au bună şi frumoasă unitate din Bucureşti. Eram comportat militarii din batalionul condus de mine zilnic în stare de alarmă. În primele zile ale lunii cu populaţia civilă, şi pentru eliberarea ei de sub ianuarie 1941, am acţionat energic pentru teroarea legionară, [N.R. locuitorii din] cartierul dezarmarea şi ocuparea Prefecturii Poliţiei Bonaparte ne-au adus întreaga lor recunoştinţă. Capitalei aflată în mâinile legionarilor conduşi de Am participat la strângerea cadavrelor, iar pe colonelul Zăvoianu, el însuşi un legionar notoriu. răniţi i-am transportat la spital. Am avut 10 După dezarmarea şi ocuparea Poliţiei capitalei, soldaţi morţi de gloanţe, iar 5 soldaţi au fost arşi ajunsă sub ocupaţie legionară, am procedat la de vii, fiind stropiţi cu benzină de legionarii reorganizarea şi încadrarea ei cu elemente de fanatici. Am mai înregistrat şi 150 de soldaţi nădejde, ostile legionarilor. De acolo, am trecut la răniţi. Printre cei răniţi a fost şi ofiţerul Săilă, dezarmarea Siguranţei Statului, înţesată cu rămas orb pentru totdeauna. Deci, a fost un trist şi legionari, unde am instalat la conducere un greu tribut plătit de unitatea mea pentru general activ şi foarte capabil. Numai de la instaurarea ordinei în capitală, în lupte cu Siguranţa Statului am scos peste 500 de pistoale legionarii. Pe cale oficială, Batalionul 1 automate, care nu-şi aveau utilitate, primite de Infanterie Uşoară a fost citat prin ordin militar pe legionari de la Germania nazistă pentru capitală şi pe întreaga ţară, pentru modul în care înarmarea tuturor simpatizanţilor legionari, al şi-a îndeplinit misiunea în apriga luptă împotriva căror număr creştea mereu, devenind un real legionarilor. Batalionul pe care îl conduceam a pericol pentru Siguranţa Naţională. primit misiunea de a apăra în continuare I.C.: Domnule general, ştiu că aţi participat Preşedenţia Consiliului de Miniştri, precum şi la înăbuşirea rebeliunii legionare. Aţi făcut deja sediul Marelui Stat Major. Această solicitare s-a câteva referiri. Generaţia mea şi a celor ce vor datorat şi faptului că nu s-a avut încredere în veni după noi doresc să cunoască de la un martor escadronul de cavalerie condus de generalul ocular acele evenimente triste din Istoria Ioaniţiu, care avea o funcţie importantă. A României. decedat la Băneasa, într-un accident de aviaţie, în V.P.: Rebeliunea legionară a avut loc în urma unui sabotaj. Capitală şi în alte localităţi din ţară, în zilele de I.C.: Domnule general, ce s-a întâmplat după 21-30 ianuarie 1941. În acele împrejurări rebeliunea legionară? dramatice, generalul Constantin Sănătescu, care V.P.: După lichidarea legionarilor, batalionul deţinea comanda militară în capitală, la ordinele pe care îl conduceam a fost scos din grajdurile de drastice ale mareşalului Ion Antonescu (pe care la Malmaison şi a fost instalat în cazarma rămasă viaţa îl va reabilita şi vor fi ridicate statui ale goală a Gardienilor Publici îmbâcsită cu acestui mare patriot român), mi-a dat ordin să legionari. Aici am stat până în toamna anului dezarmez şi să ocup ultima unitate de ordine a 1944, când această bravă unitate românească a capitalei, Regimentul de gardieni Publici, care fost desfiinţată de ruşi. După ce a luptat eroic la ataca Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Prin Băneasa-Otopeni, şi apoi pe Mureş, a plătit un acţiuni îndrăzneţe, făcând şi uz de tancuri, am mare tribut de sânge. În calitatea mea de reuşit ca acest Regiment al Gardienilor Publici să comandant al acelui batalion, am fost adus la depună armele şi să se predea. După acea acţiune Bucureşti. Îmi pun întrebarea, şi acum la 85 de reuşită, din ordinul mareşalului Ion Antonescu şi ani, de ce am primit noi misiunea de a lupta contra a generalului Constantin Sănătescu, am trecut la legionarilor?! De ce acele împrejurări dramatice dezarmarea şi curăţirea de legionari a cartierului au fost lichidate doar de mareşalul Ion Bonaparte din jurul Preşedenţiei, apoi a străzilor Antonescu?! Sigur că au fost şi alţi generali, dar Paris şi Roma, unde legionarii îşi aveau sediul factorul hotărâtor l-a îndeplinit mareşalul Ion

54 Antonescu, la care, o contribuţie importantă a din 1941-1942 şi evenimentele neprevăzute care avut şi generalul Constantin Sănătescu. În acea au schimbat soarta războiului. România nu a fost perioadă, foarte mulţi tineri, în frunte cu pregătită pentru a putea face faţă unui război de studenţii, erau legionari. Mai e ceva important: lungă durată. nici unul din partidele politice existente în anii I.C.: Dumneavoastră, domnule general, ce 1940-1941 n-au mişcat măcar un deget pentru a aţi făcut în perioada războiului? protesta împotriva legionarilor. Este de datoria V.P.: În timp ce armata română a fost trimisă cercetătorilor, a istoricilor, să dea răspuns la din nou să continuie războiul împotriva armatei aceste observaţii. Eu, ca martor ocular, vă spun şi sovietice, la care s-a angajat din nou începând cu afirm că, dacă armata, în frunte cu mareşalul Ion anul 1942, după concepţia militară că un duşman Antonescu, nu intervenea, nu ştiu ce s-ar fi ales de trebuie învins, Batalionul 1 Infanterie Uşoară a România condusă de legionari. fost lăsat mai departe în Bucureşti, tot cu I.C.: Domnule general, la intrarea României misiunea de pază şi ordine împotriva rămăşiţelor în cel de-al doilea război mondial, în iunie 1941, legionare care provocau dezordine, având în d-voastră eraţi în plină maturitate. Care a fost spatele lor armata germană. Paralel cu instrucţia starea de spirit în armata română? şi pregătirea de luptă, concentram foarte mult V.P.: La noi în ţară, după cele două diktate, cel timp pentru a-mi gospodări unitatea cât mai bine. sovietic şi cel de la Viena, în rândurile armatei Cel dintâi lucru a fost organizarea unei ferme române erau mari frământări faţă de cele două pentru unitate, fără a primi niciun sprijin bănesc diktate care au ucis România Mare. După din partea autorităţilor noastre militare. abdicarea lui Carol al II-lea, conducerea statului a Directorul contabilităţii Ministerului Apărării revenit regelui Mihai, cu un guvern condus de Naţionale, căruia m-am adresat pentru un avans mareşalul Ion Antonescu, care deţinea toată bănesc, mi-a răspuns textual că nu poate să-mi puterea în acele timpuri extrem de grave pentru dea niciun ban mai mult decât drepturile ce mi se România. La toate nenorocirile s-a adăugat şi cuvin, deoarece este riscant să faci o fermă numai cutremurul dezastruos din 1940, apoi primirea cu militari. Eu, însă, nu m-am abătut de la celor 1.500.000 de refugiaţi din Basarabia, hotărârea mea şi până la sfârşitul anului 1941, şi Bucovina, Cadrilater şi Transilvania, cărora în continuare în 1942, pe risc propriu, am realizat trebuia să li se asigure locuinţe şi locuri de muncă. în Pădurea Băneasa, pe proprietatea Vila Albă, Ion Antonescu s-a aliat cu Germania nazistă care primită de la Departamentul Românizării, ferma a promis reîntregirea teritoriilor răpite în 1940. Batalionului 1 Infanterie Uşoară, compusă din: o Acesta era şantajul lui Hitler. Să ştiţi, domnule crescătorie de vaci pentru lapte, cu instalaţii profesor, că mareşalul nu a instaurat în România o moderne de hrană şi apă; o crescătorie de oi; o dictatură fascistă. Această tinichea i-a fost seră cu încălzire centrală, care mi-a adus cel mai acordată de ruşi. Că a fost o conducere autoritară, mare venit prin valorificarea produselor; o este adevărat. Eu, personal, resping aprecierea crescătorie de păsări pentru carne şi ouă; o mare militaro-fascistă. Viaţa va confirma aprecierea grădină de zarzavaturi. Toate produsele fermei mea. Ceea ce se poate imputa mareşalului este erau folosite pentru îmbunătăţirea hranei modul în care a permis deportarea evreilor în soldaţilor, iar surplusul a fost valorificat pe Transnistria şi a ţiganilor la Bug. A permis acest pieţele capitalei şi la restaurante. În anul 1944, lucru, pentru că nu a fost de acord cu Hitler de a se când unitatea comandată de mine a fost transporta evreii în lagărele de exterminare desfiinţată, la verificarea ce s-a făcut, cu scopul naziste. Să mă întorc la explicaţia pe care mi-aţi de a fi tras la răspundere, s-a găsit cea mai pus-o: la 21 iunie 1941, când armata germană a desăvârşită administraţie. Numai construcţiile au atacat armata sovietică şi armata română a intrat fost evaluate la 100.000.000 lei. Doresc să în război pentru eliberarea Bucovinei şi subliniez şi faptul că, pe lângă soldaţi, au mai Basarabiei. Când s-a ajuns la Odessa, am crezut lucrat şi câteva sute de evrei, concentraţi pentru că, pentru România, războiul s-a terminat, iar muncă în folosul obştesc. Mai târziu mi-au adus armata română se va reîntoarce în ţară. În acea mulţumiri pentru modul uman şi civilizat cu care perioadă a venit la Bucureşti reprezentantul lui au fost trataţi în unitatea pe care o conduceam. Hitler, von Keitel, care a solicitat continuarea Dacă doriţi, vă pun la dispoziţie zecile de scrisori războiului. Populaţia României a fost bucuroasă primite de la evrei, care au mulţumit pentru că războiul s-a încheiat. A venit, apoi, iarna grea tratamentul omenos cu care au fost înconjuraţi.

55 Amintiri dintr-o copilărie comunistă*

Prof. Nicoleta CÂMPIAN

S unt un om mare care nu a uitat să fie măcar nu-i cunoșteam. Primul gând care mi-a copil. Și, chiar dacă graba vieții de zi cu zi mă trecut atunci prin minte a fost: „Cum pot să obligă să trec sub uitare anii aceia, copilăria vorbească așa despre tovarășul?”. Apoi am tras pândește din cotloanele sufletului și se întrupează cu urechea mai departe; curiozitatea era la fel de uneori într-un gest uitat, într-un miros pe care ți-l mare ca revolta. N-am mai stat la rând, oricum amintești vag și nu știi de unde, într-o carte nici nu cred că avea rost. Marfa se epuizase. M- prăfuită de care dai din întâmplare... Când mă am dus glonț acasă, să-i informez pe ai mei. gândesc la copilul care am fost, îmi trec prin Evident, știau deja, lucru care m-a revoltat și mai minte zâmbetele, jocurile, inima ușoară și... tare. Adică toată lumea știa, în afară de mine! visele la care am renunțat prea devreme, pentru Normal că „i-am luat la rost” pe părinții mei, de la că a dat peste ele viața... care nu „respirase” niciodată nimic. După ce mi- Mi-am petrecut o parte din copilărie în am epuizat momentele artistico-isterice, tata mi- comunism. Cealaltă parte s-a desfășurat într-o a explicat cum stăteau, de fapt, lucrurile. Atunci perioadă de tranziție, confuză și halucinantă. Cel am aflat că epoca de aur nu era chiar de aur și că puțin pentru mine, adolescenta de atunci. multe lucruri despre care eu credeam că sunt așa Doisprezece ani mi s-au inoculat niște cum e firesc să fie, sunt, de fapt, total invers. (...) valori în care am crezut și despre care aș fi jurat că Călătoria în trecut m-a făcut să reevaluez sunt adevărate. La revoluție am avut un șoc. Cred prezentul. Și mi-a făcut bine. L-am privit pe că m-a înfuriat faptul că mie nu-mi spusese copilul de atunci cu ochii adultului de astăzi. L- nimeni că nu mi-e bine. Deși mie, copil fiind, nu- am îmbrățișat în gând și mi-am luat rămas bun de mi mergea tocmai rău. la el. E straniu cum, prinși între vise și Mă aflam la rând la carne sau la ceva de dezamăgiri, nu simțim fuga nebună a timpului și genul ăsta; mă trimisese mama. Era 22 decembrie nu ne luăm la revedere de la cei care am fost 1989, nu mai știu ce parte a zilei. Cred că undeva cândva. Iar ei ne privesc surâzând din fotografii - pe la amiază. În fața mea, doi bărbați discutau sărmane iluzii care, pentru o secundă, speră să evenimentele. Nu aprins, nu foarte tare, nu cu înghețe timpul. prea multă revoltă, nu cu un entuziasm exagerat. Am revăzut un copil fericit să fie copil și să se Vremurile erau încă tulburi, pesemne. Ziceau că joace în voie, dornic în același timp să se facă era de așteptat, că nu se mai putea așa, că era cazul mare și să-și ia viața în propriile mâini. I-am să se termine. La început n-am înțeles foarte bine simțit din nou speranțele, visele, așteptările, despre ce era vorba. Când mi-am dat seama că temerile. acei oameni vorbeau despre „tovarășul” și o Gândindu-mă mai bine la copilăria mea, o făceau într-un mod nu foarte măgulitor, am simțit simt astăzi ca suspendată între două lumi. Una fiori pe șira spinării și un nod în stomac. Nu comunistă, închisă, rigidă și cenușie, căreia doar exagerez cu nimic când spun asta. Până atunci nu inocența vârstei îi dădea culoare. Și o alta haotică, auzisem decât lucruri bune despre Ceaușescu și grăbită, lacomă să recupereze timpul pierdut; o chiar îl îndrăgeam. Nu-mi imaginam o Românie lume îmbrăcată în culori țipătoare din care era fără el, pentru că la grădiniță și la școală ni se greu să mai surprinzi alb-negrul, să discerni spunea că noi suntem cei mai fericiți copii din originalul de kitsch, autenticul de fals. lume. Și, cum eu chiar eram un copil fericit, nu- Aș minți să spun că nu am avut o copilărie mi venea prea greu să cred asta. Prin urmare, fericită. Am știut să mă joc, să râd, să mă bucur; trăgând cu urechea la o discuție de oameni mari, am avut părinți -părinți buni, am avut cărți, am am aflat că, de fapt, mie nu-mi mergea tocmai avut prieteni. Privațiunile de tot felul le-am tratat bine și că „tovarășul” meu preaslăvit nu era chiar ca pe niște lucruri normale, pentru că nu știam că un erou, precum Ștefan cel Mare, pe care îl se poate și altfel. Și, atunci când ți se repetă la simpatizam în acea perioadă foarte mult. I-am nesfârșit că lucrurile nu pot fi mai bune decât antipatizat pe loc pe bărbații aceia, deși nici sunt, copil fiind, nu te grăbești să crezi altceva.

56 Asta mă sperie cel mai mult: aș fi ajuns să cred răspuns - ce altceva ar fi putut spune- că era una într-o minciună, să iau anormalul, absurdul, drept foarte bună. normalitate. Mă gândesc adesea ce și cine aș fi Pe parcurs, prin emisiunile tv, prin fost dacă apucam să devin adult în comunism, mă „Memorialul durerii” mai cu seamă, am avut întreb dacă aș fi văzut realitatea așa cum era ea, ocazia să aflu mai multe despre regim, despre nu cum îmi era prezentată. Mi-ar plăcea să cred că Securitate, despre victimele închisorilor da, că aș fi reușit nu numai să deschid ochii, ci să comuniste. Vieți înăbușite pentru că au avut și văd cu ei, dar, cu groază, mărturisesc că nu știu. curajul să-și exprime o opinie. Să nu fie de acord, Propaganda comunistă ni se inoculase din să spună nu. Mă întreb dacă, adult fiind, aș fi avut fragedă pruncie, eram deja suficient de acel curaj... Mă întreb și câți au avut curajul să o îndoctrinați ca să ducem mai departe un regim facă... cu adevărat... aberant. Șoimii patriei, pionierii, Uniunea În anul IV am studiat literatura Tineretului Comunist, Partidul Comunist contemporană și mi-au atras atenția scriitorii Român, Securitatea - forme ostile de organizare dizidenți, Paul Goma în special, cu a sa Cartă 77, cu misiunea de a îngenunchea spiritul uman. Mi Nicolae Steinhardt cu „Jurnalul fericirii”, poezia se face părul măciucă gândindu-mă că aș fi putut „coborâtă în stradă” a Ilenei Mălăncioiu, imagine deveni un pion pe tabla de șah a unui sistem care care m-a urmărit multă vreme. Îmi amintesc și un îți dicta toate mișcările. banc legat de regim, pe care ni l-a spus Nu am cunoscut pe pielea mea profesorul: Într-un laborator sunt crescuți trei brutalitățile regimului, așa că nu pot vorbi despre șoricei: șoricelul muncitor, șoricelul țăran și ele, nu pot reda niște întâmplări senzaționale. șoricelul intelectual. Deși li se asigură aceleași Eram copil, deci mi se ascundeau lucruri și fapte, condiții de viață, șoricelul muncitor și șoricelul iar eu nu aveam capacitatea de a le intui singură. țăran se îngrașă pe zi ce trece, iar șoricelul Mai mult de atât, provin dintr-o familie de intelectual slăbește văzând cu ochii. Care e muncitori, iar această categorie era privilegiată în explicația? De ce slăbește șoricelul intelectual? detrimentul intelectualilor, al oamenilor de Răspuns: pentru că lui i se arăta, din când în cultură. Eu nu am ascultat Europa liberă, cum am când, pisica. auzit că făceau alții, nu am simțit că părinții mei Mai târziu, când am descoperit cărțile lui sunt amenințați de ceva, spre deosebire de cei ai George Orwell, „Ferma animalelor” și „O mie căror părinți erau dascăli, de pildă. Singura nouă sute optzeci și patru”, m-am cutremurat la persoană care mi-a arătat, subtil, că situația nu gândul că acele utopii se bazau, de fapt, pe o tristă bate în roz, a fost bunicul meu, prin poezia aceea realitate. O realitate pe care eu am gustat-o, din în care denunța, într-o manieră comică, defectele fericire, o perioadă scurtă de timp. sistemului. Unele abuzuri mi le-a povestit tata A fi copil în comunism, a fi adolescent în abia după revoluție. Înainte să mă nasc eu, el și perioada de tranziție și-a pus amprenta asupra sora sa mai mare au obținut viza pentru personalității mele, a generației căreia îi aparțin, Cehoslovacia. Înainte de plecare cu câteva zile, aș îndrăzni să spun. „Generația Cernobâl” - a niște indivizi în haine de piele l-au vizitat în spus la un moment dat un amic cu simțul fabrică. I-au pus câteva întrebări în legătură cu umorului. Adevărul este că nu am fost, după cum scopul plecării: unde se duce, cu cine, la cine și de spune o vorbă românească, nici pe cal, nici în ce. După ce le-a spus că merge în vizită la niște căruță. Pe când ne-am prins și noi cum stau rudenii, cei doi l-au avertizat să fie atent la tot ce lucrurile, lumea s-a răsturnat cu susul în jos, iar se spune despre români și să-i contacteze la noi a trebuit s-o luăm de la capăt. Nu erau pe întoarcerea în țară. În principiu, tata a fost de atunci consilieri sau psihologi în școli să ne ofere acord, nu părea nimic nelalocul lui. Atâta doar că sprijin. Și, așa cum am fost nevoiți să creștem cu a uitat incidentul și nu a dat curs promisiunii. S-a cheia la gât, ne-am străduit să facem față situației. pomenit din nou cu cei doi indivizi, luându-l la Faptul că nu am știut nimic mi-a făcut rost pentru nerespectarea înțelegerii. „Nu aveam copilăria aproape fericită, dar mi-a provocat și un nimic interesant de declarat” s-a scuzat tata. șoc la căderea regimului. Și a avut efecte pe „Asta decidem noi”, i s-a retezat sec. Așa că tata a termen lung - pozitive, zic eu, pentru că am fost nevoit să relateze excursia și să răspundă la învățat să pun în balanță lucrurile, să le măsor, să întrebări. Au vrut să știe ce părere au străinii mă îndoiesc de ele, să aleg, să am o opinie. Mai despre România și despre Ceaușeșcu, iar tata le-a mult de atât, am învățat să nu mai las pe nimeni

57 să-mi prezinte anormalul drept normalitate. M- fără parașută, care a vrut să șteargă la grămadă tot am autoeducat să iau decizii și să mi le asum - și ce a fost înainte, bun sau rău, așa cum ai trimite în să mă bucur că pot face asta, chiar dacă nu sunt Recycle Ben toate datele dintr-un calculator, fără cele mai bune. Mă simt și astăzi, într-un fel, un selecție. Oamenii credeau că, odată cu arderea copil cu cheia de gât... portretelor lui Ceaușescu, pot mistui întunericul, Când am votat prima oară, în 1996, ignoranța, suferința, lașitatea. aveam aproapre nouăsprezece ani. Pentru că Dacă ar trebui să găsesc câteva puncte purtam încă în mine sâmburele libertății ce ar fi pozitive ale epocii de aur, aș alege în primul rând putut fi oprimate, am simțit un val de emoție la solidaritatea între oameni. Grija pe care victimele gândul că pot să mă exprim, că sunt un cetățean o aveau față de alte victime, frontul acela comun liber și că votul meu contează. N-am să vorbesc în fața neajunsurilor, a nedreptății, a absurdului. despre dezamăgirile care au urmat și pe care le Îmi aduc aminte cum ne adunam, toată familia, de încerc și astăzi în fața peisajului social-politic sărbători și la sfârșit de săptămână. Era frumos să românesc. N-am să spun nici „bine măcar că nu e fim cu toții laolaltă, verișori și verișoare, unchi și mai rău” - am alergie la asta. Am să spun, în mătuși, bunici și nepoți. Dar nu pot să nu schimb, că mă bucur să știu că am drepturi și contrabalansez acest bine cu gândul că eram libertăți care ar fi putut să-mi lipsească. Aud și împreună tocmai pentru că nu ni se permitea a fi acum, în jurul meu, oameni care regretă epoca de în altă parte. Odată răul eradicat - prin aur. Aduc drept argumente siguranța locului de răsturnarea regimului, mulți au căutat alte ceruri, muncă, concediile la mare, viața pașnică. Îmi tocmai pentru că aveau libertatea să o facă. Iar vine să le urlu în față: „Oameni buni, ați stat la între un bine făcut cu forța și libertatea de a rând la hârtie igienică!”. Dar n-ar înțelege nimic, decide unde și ce vrei să fii, nu aș avea nicio dacă n-au priceput până acum că siguranța ezitare. locului de muncă era sinonimă cu ideea de Nu regret nici faptul că am crescut cu cheia de gât control, iar viața părea mai pașnică pentru că era - am învățat să devin mai puternică și să mă limitat accesul la informație. Cu siguranță că au descurc singură, să nu aștept întotdeauna ajutorul existat și părți bune în epocă, dar sunt legate mai celor mari. Toți copiii din generația mea, care mult de tinerețea sau copilăria noastră, de niște locuiau la bloc, aveau, sub haine, susținută de un perioade în care am fost fericiți pentru că eram un șnur, cheia de la apartament. Părinții noștri nu tineri, pentru că eram copii. Ce om nu-și ne-au putut crește altfel, serviciul era serviciu și amintește cu drag de tinerețe și copilărie, nu toți aveau bunicii la îndemână. Eu am fost indiferent de contextul social în care a trăit? mândră când mi s-a încredințat cheia: mi se Imediat după revoluție, vremurile au fost recunoștea un drept, acela de a fi responsabilă. În destul de tulburi. Odată cu democrația și clasa I nu ajungeam cu cheia la yală, așa că mă libertatea s-a născut și teama, o altfel de teamă urcam pe prima treaptă, și, fără a scoate cheia din decât cea a trecutului: teama de nou, teama de gât, mă chinuiam să deschid ușa. Și reușeam idee, de asumare. Presupun că de asta se temeau întotdeauna. Afară, la joacă, ne purtam cu toții și nostalgicii sistemului și... e mai comod să cheile în gât ca pe niște talismane. Din punctul rămâi în ceea ce știi deja, decât să îndrăznești și să acesta de vedere, cred că m-am bucurat de o mai pierzi. Răsfoind paginile acelor primi ani de mare libertate decât copiii din ziua de azi, prea libertate, spectacolul societății îmi pare oarecum feriți de toate relele lumii. Accesul la informație a grotesc. Dacă înainte ni se indusese iluzia că toți adus și teama, de înțeles în cele mai multe cazuri, suntem egali, în acele vremuri toți se zbăteau să exagerată în altele. Cheia de gât înseamna nu demonstreze și să-și demonstreze că unii sunt numai că ești singur acasă, ci și încrederea în mai egali decât alții. Banul și puterea - asta voia propria-ți ființă, un fel de asumare a tot omul, de la vlădică până la opincă. Și, pentru a responsabilităților, chiar dacă eram mici. Am le obține, se făcea aproape orice, se încercau de învățat să ne descurcăm singuri și nu am făcut toate. Fenomenul Caritas, jocul piramidal care i-a mare caz din asta. Nu-mi amintesc să fi cerut îmbogățit pe unii și i-a sărăcit pe alții, este, în ajutorul adulților, dacă găseam o altă cale să-mi opinia mea, oglinda vie, ridicolă a unei societăți rezolv problemele, fără ca ei să știe. Astăzi haotice, în care aparenta ordine de dinainte fusese lucrurile stau altfel, și nu pot să mă pronunț dacă e pur și simplu anulată. O societate care s-a grăbit bine sau rău. Deși esența copilăriei a rămas să-și îngroape trecutul și s-a aruncat din elicopter aceeași, nu mai găsesc la copiii zilelor noastre

58 capacitatea de a se adapta diverselor situații, de a- de a reforma sistemul, fără să aibă, cu adevărat, și rezolva singuri problemele și de a-și asuma o legătură cu el și cu realitățile lui. Unii nu au notă proastă, de exemplu. Așteaptă de cele mai înțeles nici acum că nu toate lucrurile vechi, chiar multe ori ca adulții să rezolve probleme pe care dacă au fost create de un regim aberant, sunt le-ar putea gestiona singuri. Mie, care nu m-am neapărat rele și că nu toate lucrurile importate de- plictisit niciodată în copilărie, îmi vine greu să a valma din Occident se potrivesc cu specificul înțeleg generația online de astăzi, la acest capitol. nostru național. Și, dacă tot m-au purtat gândurile înspre zona Cunoașterea răului te face să privești aceasta, câteva comentarii despre drumul sinuos altfel binele. Deși ar fi absurd să mă declar al învățământului sunt necesare. De când sunt în fericită că m-am născut într-un regim dictatorial, sistem, asist cu neputință la așa-zisele reforme pot spune însă că a fost o experiență din care am despre care nouă, profesorilor de la catedră, nu învățat și din care ființa mea s-a hrănit. E parte din ne-a cerut nimeni părerea în mod oficial, cu toată mine, căci nu pot să mă gândesc la copilăria mea democrația de astăzi. Manualele alternative le-au în afara contextului social de atunci. Și, venind înlocuit pe cele unice, standardizate, după care din acea lume cenușie, nu pot să nu apreciez am învățat eu, ca să dea, cică, mai multă libertate culorile de astăzi. Bizare, stridente, adesea într-o atât profesorilor, cât și elevilor. Apoi eliminarea totală discrepanță - dar culori, atât de diferite de școlilor profesionale și inducerea subtilă a ideii alb-negrul televizorului nostru Diamant. Și am, că toți trebuie să terminăm o facultate. Nu mai mai cu seamă, libertatea să le amestec, să le vorbesc de examenele naționale, a căror contest, să le dau nuanțe, să le modific la structură, dar și denumire, s-a schimbat de câteva nesfârșit, să cred în ele, chiar dacă nu voi crea ori de când lucrez eu în învățământ: de la niciodată opere de artă. Azi mi se pare atât de Examenul de capacitate, la Tezele unice și la simplu să fii liber - doar dacă nu vrei cu adevărat Evaluarea națională. Mai mult de atât, astăzi nu ești. Cu siguranță că e mai comod să-i lași pe toată lumea se pricepe la învățământ și-și dă cu alții să-ți indice drumul, să-ți pună marcatoare de părerea. De fapt, astăzi toată lumea se pricepe la genul: așa da, așa nu, așa e bine, așa e rău, alege toate. Cred că deruta societății din primii ani de asta, alege cealaltă… Dar nu este oare și o formă democrație se regăsește cel mai bine în de lașitate? Libertatea doare uneori, căci învățământ chiar și în ziua de astăzi. Tocmai în presupune decizie și asumare, dar câtă voluptate domeniul care ar trebui să fie coloana vertebrală a e în durerea asta, mai ales când știi că ai fi putut societății, echilibrul ei. Din păcate, aici s-a făcut trăi fără s-o cunoști vreodată… răul cel mai mare, din tentativele eșuate ale unora * fragment din volumul cu același titlu aflat în curs de apariție

În limba ta Grigore Vieru În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta Toată lumea plânge, Poţi râde singur, În aceeaşi limbă Şi doar în limba ta Râde un pământ. Te poţi opri din plâns. Ci doar în limba ta Iar când nu poţi Durerea poţi s-o mângâi, Nici plânge şi nici râde, Iar bucuria Când nu poţi mângâia S-o preschimbi în cânt. Şi nici cânta, În limba ta Cu-al tău pământ, Ţi-e dor de mama, Cu cerul tău în faţă, şi vinul e mai vin, Tu taci atuncea Şi prânzul e mai prânz. Tot în limba ta.

59 Cronici de gând şi suflet. Eroi (II)

Colonel (r) Petru PRODAN

n numărul 2 (19) al acestei reviste, apărut La comanda batalionului s-a remarcat prin în iunie 2014, am prefaţat pe scurt din istoricul "cultură aleasă, aptitudini de bun pedagog şi uneia dintre cele mai vechi şi de prestigiu unităţi educator, grijă părintească faţă de elevi, pricepere de învăţământ militar din România. Recitind, şi tact în relaţiile cu corpul ofiţeresc şi corpul căutând date cât mai grăitoare despre actualul profesoral" (apreciere făcută de col. Traian Colegiu Naţional Militar „Ştefan cel Mare”, mi- Grigorescu). am dat seama că am omis, fără intenţie, o dată La 22 iunie 1941, colonelul Niculescu memorabilă: 25 noiembrie 1924. Deci, în această Gheorghe era comandantul regimentului 12 zi a anului 2014 se aniversează 90 de ani de dorobanţi "Cantemir", aflat în dispozitiv de luptă existenţă a acestei frumoase şi de neuitat instituţii pe malul Prutului. Regimentul făcea parte din militare. Divizia 21 infanterie, comandată de strălucitul La manifestarea ce se va desfăşura în locaţia general Nicolae Dăscălescu. Iată cum descrie actuală din oraşul Câmpulung Moldovenesc, se faptele de arme ale colonelului Gheorghe va da citire „Înaltului Decret Regal nr. 3889”, Niculescu un martor ocular, generalul de brigadă dat şi semnat de Regele Ferdinand în Bucureşti, la ( r) Nicolae Dănescu, pe atunci locotenent: 25 noiembrie 1924 şi promulgat în aceeaşi lună. "Ordinul de a trece la eliberarea Nu pot omite nici precizarea următoarelor date, Basarabiei l-am aflat în seara zilei de 21 iunie, la pe care noi, foştii absolvenţi, le-am trăit: în anii postul de comandă al colonelului Gheorghe 2001-2002, prin strădania şi vrednicia Niculescu... În primele zile ale războiului, în regretatului comandant Furnică Petru, a lt.col. sectorul nostru nu s-au întâmplat evenimente mai Moise Ionel, a directorului adjunct - profesor deosebite... Hrimiuc Teodor, a preoţilor Giosan Teodor şi În ziua de 6 iulie, după pregătirea de Crăciun Petru, cu contribuţia cadrelor, a fost artilerie, a început forţarea Prutului cu Divizia 21 realizată în liceu o frumoasă capelă, sfânt lăcaş de infanterie pe direcţia Bogdăneşti - Ţiganca. slujire, rugăciune şi reculegere întru Dumnezeu. Divizia a forţat Prutul cu regimentul 24 infanterie Am promis, iar acum îmi ţin promisiunea, că în eşalonul întâi, care, până la ora 13, a ajuns pe voi încerca, sper să reuşesc, amintirea pentru ... Dealul Epureni, cu pierderi mari...În dimineaţa de reamintire, cu bună credinţă, a unui alt erou: 8 iulie s-a continuat înaintarea cu Regimentul 11 General de Brigadă post-mortem Gheorghe dorobanţi şi Regimentul 6 „Mihai Viteazul”. Niculescu. Sunt convins că această dorinţă este a După circa 1,5 km, inamicul a dezlănţuit un tuturor "plăieşilor", aşa cum domnul colonel (r) puternic bombardament de artilerie, după care a Voicu Şichet i-a numit pe moldoveni într-unul din trecut la contraatac... S-a încins lupta corp la corp. numerele revistei "Eroii Neamului", care a fost Pierderile erau mari şi rândurile dorobanţilor R. apoi sfinţit în capela liceului. 11 se clătinau gata să bată în retragere. Atunci s-a Este primul comandant de regiment al produs o minune. Pe panta dealului veneau în Armatei Române căzut în luptele pentru fugă ostaşi de-ai noştri cu strigăte de „Ura”. Erau eliberarea Basarabiei. Despre jertfa sa eroică s-a bravii infanterişti ai colonelului Gheorghe mai scris şi încă se va mai scrie. Puţini ştiu, însă, Niculescu, comandantul R. 12 dorobanţi, care că acest ofiţer a fost unul dintre cei care au soseau la timp pentru a restabili situația. În contribuit la întemeierea Liceului Militar "Ştefan fruntea lanţului de trăgători se afla însuşi cel Mare" şi la formarea primilor elevi la comandantul, transpirat şi îmbujorat la faţă. Cernăuţi. A fost primul comandant al batalionului Lângă el se afla un plutonier mic şi blond care de elevi, cu gradul de maior, între anii 1924-1926. suna atacul cu trompeta. Se repetau peste ani

60 scene asemănătoare cu cele de la Plevna şi atacul îmbărbătându-şi ostaşii cu strigăte de Griviţa. Încurajaţi de exemplul comandantului ; dar către ora 9,10 comandantul lor, ostaşii Regimentului 12 dorobanţi s-au regimentului, colonelul Niculescu Gheorghe, repezit spre duşmani silindu-i să se retragă este rănit mortal...>>. Şi-a dat viaţa pentru patrie precipitat aproximativ 2km. În dimineaţa de 9 cel care în prima zi de război notase în carnetul iulie, după o pregătire de artilerie de 20 minute, personal: <>". Epureni. Iată cum este descrisă acţiunea în Pentru modul cum şi-a făcut datoria, jurnalul de operaţiuni: <

Note - Arhivele M.Ap.N, Registrul istoric al Liceului Militar "Ştefan cel Mare" Cernăuţi, pag. 14-15, 101-105; - Arhivele M.Ap.N., fond Liceul Militar Ştefan cel Mare, filele 4, 160-163; - Confesii personale, profesor Hrimiuc Teodor (actualmente stabilit în Satu Mare).

Amintiri despre cetatea Ardudului Nicolae POPDAN

M -am născut în comuna Ardud, în 1937, detaşat la Sfatul Popular al comunei Halmeu. noiembrie 25, în familia unui agronom care avea Cetatea pe care mi-o amintesc era, în stare în administrare Ferma Camerei de Agricultură a iniţială, cu intrarea principală în formă de arcadă, judeţului Satu Mare. Toată viaţa m-am ocupat cu cu cele două turnuri principale intacte, inclusiv construcţiile (proiectare, execuţie) şi am condus existând legătura etajată dintre cele două turnuri, Sectorul Investiţii al judeţului Satu Mare în compusă din două nivele cu camere care probabil perioada 1968-1997, astfel că am putut plasa în serveau administraţiei cetăţii. În spatele turnurilor mod extrem de uşor amintirile din copilărie pe un principale erau ziduri întregi, care ajungeau până plan de situaţie.(foto pag. 63) la etajul I al unui corp de clădiri, lipit de zid, ce Din primii ani nu am amintiri despre constituiau spaţii de locuit şi care avea forma de Ardud, pentru că în anul 1940 familia mea a fost „U”. Clădirea era fără geamuri şi uşi, dar încă se nevoită să plece în refugiu în urma Dictatului de la mai vedea împărţirea camerelor, şi începuse în Viena, peregrinând la Roşia Montană, Cristeiu de mod evident procesul de demolare pentru Mureş, Ocna Mureşului (Uioara), Ciacova (lângă recuperarea de cărămidă, din care mulţi localnici Timişoara) şi apoi la Zlatna. şi-au construit case. În anul 1945 ne-am reîntors din refugiu, În curtea cetăţii, reţin perfect că în dreapta tatăl meu ocupând, în plasa Ardud, funcţia de şef intrării principale (care era sub forma unui gang al Ocolului Agricol. Locuinţa o aveam în a treia cu arcadă) se afla o scară în spirală, care asigura casă (spre comună) de pe Dealul Cetăţii. Prima accesul în subsolul care înconjura toată cetatea. În casă era în proprietatea inginerului Mets de la curte mai exista un postament de piatră, înalt de Unio, a doua, din mijloc, era proprietatea lui Aitaj, aproximativ 1-1,2 m, şi care, bănuiesc că a fost consilier silvic de la Budapesta. Primele amintiri cândva un ceas solar. De asemenea, în faţa le am din anii 1945-1948, tatăl meu fiind apoi corpului de locuit mai exista un puţ, care avea

61 Pot să afirm însă, cu certitudine, că cetatea nu avea alt fel de tuneluri care să o lege de Satu Mare sau de Carei. După pivniţe, a mai existat în partea dreaptă o clădire cu două nivele, probabil tot pentru deservirea cetăţii, locuită încă atunci de 2-3 familii, care a fost demolată şi pe locul ei a fost construit atelierul de reparaţii al S.M.A. Ardud. Ultima clădire, cu un singur nivel, a aparţinut, probabil, tot cetăţii, dar în perioada interbelică a fost adâncimea mai jos decât baza canalului din jurul transformată în şcoală de stat. Pe zidul exterior, cetăţii. În partea stângă, lângă turnul principal unde exista o terasă acoperită, mai putea fi văzută (existent şi astăzi), se afla intrarea pietonală şi stema străjerilor români. Ulterior, această clădire care asigura accesul în capela de la baza turnului a devenit sediul central al S.M.A. Ardud. şi accesul la urcarea la etajul I şi la partea În partea de sus a pivniţelor, după dealul superioară a turnului. Scara avea treptele din lemn unde erau pivniţele, era o pomărie pe o suprafaţă masiv, existente încă, parţial, în anul 1945, apreciabilă (15-20ha), denumită de localnici asigurând încă accesul la partea superioară. Damvodoş, administrată tot de Ferma Camerei de În spatele cetăţii, în dreapta, a existat o Agricultură şi unde exista o uscătorie de fructe. clădire masivă, cu un nivel, şi care servea Ilustrez aceste amintiri cu câteva imagini personalului de deservire a cetăţii. (atâtea câte s-au păstrat) din anii de după război, Mai amintesc că în partea dinspre drumul în care apar unele din locurile despre care am actual, la baza cetăţii exista deja o breşă în zidul vorbit în material (mai ales pomăria Damvodoş). tunelului care înconjura cetatea. Acelaşi lucru se Din păcate, atunci când am revenit, la maturitate, observa şi în partea dreaptă a cetăţii, la baza pe locurile copilăriei, cetatea Ardudului era într- canalului. Cele două breşe asigurau accesul în un proces de degradare extrem de accentuat, tunelul cetăţii, de unde era acces spre legătura pe favorizat mai ales de oamenii locului, care au care o avea tunelul cu cele trei pivniţe de pe considerat întotdeauna monumentul un loc de dâmbul cetăţii şi care erau legate între ele. unde îţi puteai procura foarte uşor cărămizi şi Menţionez că cele trei pivniţe se aflau aşezate în piatră fasonată! partea dinspre localitate, spre drumul naţional actual. Ultima, care avea o lungime de circa 100 m, cu un spaţiu pătrat la capăt (folosit probabil pentru păstrarea preselor sau a teascurilor), era proprietatea Fermei Camerei de Agricultură din Ardud şi era folosită pentru vinificaţie şi păstrarea vinurilor. Pivniţa avea în partea dreaptă stative pline de butoaie cu vin. Mai îmi amintesc că ultima pivniţă avea zidit accesul înspre celelalte două pivniţe şi cu tunelul care înconjura cetatea.

62 63 Comorile României-măreţie şi putere Colonel (r) Voicu ŞICHET A şa după cum bine se ştie, în această toamnă V-a - Liceul Teoretic Carei; Secţiunea ESEU, Sătmarul a avut parte de o expoziţie de excepţie, LICEU: Premiul I: Mihaly Roxana - clasa a X-a - respectiv “Aurul şi argintul antic al României”, Liceul Teoretic Carei, Premiul II: Rekeşan Diana găzduit de Muzeul de Artă din municipiul Satu - clasa a IX-a - Liceul Teoretic Carei, Premiul III: Mare şi organ izată de către conducerea Muzeului Sas Cătălina - clasa a XI-a - Colegiul Naţional Judeţean Satu Mare şi Muzeul de Istorie al „Doamna Stanca” Satu Mare. României din Bucureşti. În mod firesc, printre Ascultând lucrările care au primit premiul miile de vizitatori ai expoziţiei s-au numărat şi I, am decis să le public în paginile revistei, atât elevii de la mai toate şcolile sătmărene, aceştia pentru a recompensa eforturile elevilor, cât şi venind, de regulă, în grupuri organizate, pe clase, pentru a-i stimula, pe ei şi pe colegii lor, dacă nu cu profesorii de istorie sau diriginţii. Acest fapt a să colaboreze cu redacţia noastră, măcar să inspirat conducerea nou reînfiinţatului răsfoiască şi să citească număr de număr Despărţământ Carei al străbunei Astre sibiene să articolele publicate. În plus, ocupanţii locurilor I organizeze un mic concurs pentru elevi, intitulat au primit şi câte un exemplar din cel mai proaspăt “Comorile României-măreţie şi putere” în număr al revistei “Eroii Neamului”. Redăm în cadrul căruia aceştia să-şi exprime gândurile şi continuare lucrările prezentate la secţiunile Eseu sentimentele pe care le-au resimţit după şi Poezie, cu menţiunea că cei 3 autori sunt elevi efectuarea vizitei. Concursul s-a desfășurat pe 4 la Liceul Teoretic Carei, având-o ca profesor secţiuni. Ceremonia de decernare a acestor coordonator pe Liliana Sorian: premii s-a desfăşurat la instituţia gazdă a expoziţiei, Muzeul de Artă, în data de 5 noiembrie Aurul şi argintul antic al României 2014. Câştigătorii primelor 3 locuri la fiecare secţiune au fost: Secţiunea DESEN: Premiul I: Roxana MIHALY Clasa a-X-a E

Aurul şi argintul sunt două metale preţioase, care au fascinat dintotdeauna omul. Ca dovadă o constituie şi mulţimea expresiilor care cuprind aceste metale: “a avea gură de aur”, “sete de aur”, “a da tot aurul din lume”. Chiar şi Eminescu numeşte idealul, sensul vieţii, ca un vis de aur: “Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i.” Aurul sugerează bogăția, strălucirea, dar şi înţelepciunea, tocmai de aceea Sfântul Ioan Gură de Aur a primit acest titlu fiindcă a fost Şimonca Giorgiana - clasa a IX-a - Liceul un remarcabil teolog, un neîntrecut predicator, Teoretic Carei; Secţiunea POEZIE: Premiul I: neegalat în execeza Sfintei Scripturi, un mare Tămaş Florin - clasa a XI-a - Liceul Teoretic învățător al lumii creştine. Carei, Premiul II: Gabor Tania Lorena - clasa a Ţara noastră, care era vestită încă de pe IX-a - Liceul Teoretic Carei, Premiul III: Bodan vremea dacilor şi a romanilor pentru bogăţiile Anamaria - clasa a XI-a - Colegiul Naţional subsolului, în special în aur, a atras mulţi „Doamna Stanca” Satu Mare; Secţiunea ESEU, cuceritori. Descoperirile arheologice sunt o GIMNAZIU: Premiul I: Iacobuţ Mihai Casian - dovadă elocventă că aceste bogăţii au fost clasa a V-a - Liceul Teoretic Carei, Premiul II: prelucrate şi transformate în inestimabile obiecte Duţescu Darius Iustin - clasa a VII-a - Liceul de artă. Stă mărturie întreg Tezaurul Naţional al Teoretic Carei, Premiul III: Gabor Vlad - clasa a României - podoabele, armele, monedele, vasele,

64 accesoriile vestimentare şi funerare ale exponatele din aur şi argint, mi-au atras atenţia înaintaşilor noştri. De-a lungul istoriei noastre ca piesele din Tezaurul de la Pietroasa şi mai ales popor, cunoaştem momente în care domnitorii „Cloşca cu puii de aur”. M-a impresionat această români au plătit libertatea şi independenţa cu piesă deoarece auzisem şi citisem de mult despre biruri în aur. ea, şi îmi amintesc că era cea mai de preţ comoară Versurile “Munţii noştri aur poartă/ Noi din lume, până la descoperirea mormântului lui cerşim din poartă-n poartă” evidenţiază drama Tutankamon! moţilor, care trăiau în locurile cele mai bogate în Să ştiţi, şi vă spun cu regret acest lucru, că aur ale ţării noastre, muncind din greu, însă fără a nu toate piesele sunt de faţă, câteva dintre acestea trăi bucuria de a se folosi de aceste minunate se află încă la Moscova, alături de alte comori ale bogăţii. ţării, trimise încă de pe vremea comuniştilor! Cunoaşterea istoriei acestor frumoase (N.R. Tezaurul a fost trimis la Moscova în timpul obiecte realizate din metale preţioase mi-a trezit Primului Război Mondial, înainte de apariţia curiozitatea şi dorinţa de a le vedea, mai cu seamă U.R.S.S.) că au fost aduse chiar la Satu Mare. Mărturisesc Pe lângă „Cloşca cu puii de aur”, am că am intrat în Muzeul Judeţean Satu Mare - văzut diademe, brăţări, inele, monede care m-au Secţia de Artă - cu pioşenie, ca-ntr-o Catedrală, fascinat prin migala cu care au fost lucrate. simţindu-mă precum într-un lăcaş de cultură şi Monedele confirmă spiritul vostru practic, iar civilizaţie antică. numeroasele lame de pumnal şi coifuri semeţe M-au impresionat în mod deosebit dau dovadă de vitejia voastră fără margini! podoabele. Măiestria, migala, graţia, arta cu care Am văzut şi vase mari de aur şi argint care erau realizate podoabele de către meşteşugarii mi-au dat impresia că eraţi o civilizaţie antici m-au făcut să mă întreb: oare dezvoltată, creativă şi pasionată de frumos, iar contemporanii noştri s-ar putea ridica la inelele aurii, colierele strălucitoare şi celelalte înălţimea lor?! Ar putea atinge perfecţiunea bijuterii m-au făcut să cred că aţi fost o civilizaţie străvechilor meşteri făurari?! Motivele alese şi bogată. sculptate cu multă migală în creaţiile lor m-au Am plecat de acolo cu o impresie plăcută fascinat de-a dreptul. şi extrem de mândru să vă am străbuni! La ieşirea din sălile unde am putut admira Cu mândria de a aparţine acestui neam, din vitrine Tezaurul României, nu am fost doar Mihai Casian Iacobuţ impresionată, ci şi mândră de trecutul meu, de înaintaşii mei, de frumuseţile create de ei. Armă de război Va rămâne veşnic o amintire de nepreţuit, nu doar pentru mine, ci cred că pentru toţi cei care Florin TĂMAŞ au avut curiozitatea de a vizita această expoziţie Cls. a XI-a cu o atât de mare încărcătură şi importanţă istorică. Implicat într-un război, eu nu ucid, Eu, doar veghez asupra lor! Scrisoare către străbunii mei Sânge a curs sub umbra mea, Eu stăteam neputincios, priveam... Mihai Casian IACOBUŢ Râuri roşii se formau. Cls. a V-a A Uneori cădeam, cedam presiunii gri. Cufundat în râul roşu, parcă Dragii mei străbuni, Totul pentru el se termina. Vă scriu această scrisoare încă impresionat de Doar eu mai vegheam în zadar… expoziţia „Aurul şi argintul antic al Stele cad, cu cei ca mine asupra lor, României”, pe care am vizitat-o cu clasa, cu Dar focul nu le mai urmează. prilejul unei excursii la Muzeul de Artă din Satu Pentru o clipă, râul se tulbura, Mare. Sub paşii măreţi ai celor ce trăiau. Nici acum nu îmi pot da seama cum de aţi Valurile ce dispăreau, aduceau durere. putut făuri asemenea comori la vremea aceea, Într-un mormânt cu stele frânte, când nu erau aparate sofisticate cu care să se Sunt doar un obiect într-un război, poată realiza aşa ceva. Admirând vitrinele cu Un simbol al rezistenţei şi al poporului.

65 Geopolitica Europei Centrale: Cehia şi Slovacia (I)

Ing. Mircea PÎRLEA Biblioteca Judeţeană Satu Mare

R epublicile Cehă și Slovacă, deși două țări, subliniind datele cele mai importante care separate în anul 1993, sunt unite sub plapuma au influențat evoluția lor. generoasă a Uniunii Europene. Mariajul lor de Săpăturile arheologice au scos la iveală 75 de ani a luat sfârșit în 1993, deoarece fosta exemple frumoase de olărit, dovedind faptul că Cehoslovacie nu a reușit să împace dorințele Moravia și Slovacia au găzduit comunități stabile în cehilor legate de reforma economică rapidă și aceste regiuni timp de 25000 de ani. În timpul cererile slovacilor pentru un mai mare grad de mileniului 5 î.Hr., membrii civilizației danubiene moderație și cedare a puterii politice. În ciuda practicau agricultura extensivă. Roata olarului a discuțiilor în contradictoriu, separarea s-a fost descoperită cam în anul 3000 î. Hr.; cam prin realizat pe cale amiabilă, în contrast puternic cu anii 2000 - 1500 î.Hr., membrii culturii Unetice, sângeroasele incriminări care au însoțit decesul care trăiau lângă Praga, descoperiseră cum să celeilalte foste federații comuniste și est- topească bronzul și apoi cum să producă unelte și europene din Iugoslavia. arme. Această tehnologie le-a permis să realizeze Situate în partea centrală a Europei, figurine de cult religios și bijuterii complicate. Cehia și Slovacia au experimentat cu siguranță Primii slavi, cei mai timpurii strămoși ai partea lor de conflicte violente, dar în mod cehilor și slovacilor de azi, s-au stabilit în regiune crucial, ele nu au fost violente una față de începând cu secolul al VI-lea d. Hr. cealaltă și relația dintre ele nu este marcată de În secolul al XVIII-lea sosesc apostolii slavi ură veche sau trădări șocante. De fapt, cele două Chiril și Metodiu. Ei inventează alfabetul au mai fost unite, acum mai bine de 1000 de ani, glagolitic, bazat pe dialectul slavon folosit în zona într-un regat numit Marele Cnezat al Moraviei. din jurul orașului lor natal, Salonika, care este baza Astfel, în ciuda diferențelor lor lingvistice și vechii limbi slavone. Începând cu această perioadă, culturale, cehii și slovacii au legături comune Imperiul Marele Cnezat al Moraviei se dezvoltă în care țin de multă vreme. regiunile ocupate de Moravia și Slovacia de Vest. Probabil cea mai evidentă diferență În anul 1198, Otakar este încoronat ca dintre cele două republici a fost relativa primul rege al cehilor. Acest titlu este recunoscut de înclinație a Cehiei spre lumea exterioară, în Papa Inocent al III-lea în anul 1204. comparație cu obscuritatea tipică a Slovaciei. În anul 1316, se naște la Praga Carol al IV- Din punct de vedere istoric, Boemia a jucat un lea, care va deveni în anul 1347 rege al Boemiei. În rol central în Sfântul Imperiu Romano-German anul 1355, acesta călătorește la Roma unde este și, sub conducerea lui Carol al IV-lea, Praga a încoronat ca Sfânt Împărat Roman. Carol al IV-lea devenit una dintre cele mai mari capitale ale ridică Praga la rangul de capitală a Sfântului Europei. În timpul lungii domnii a împăraților Imperiu Romano-German, adunând cei mai de austro-ungari, când zonele cehe Boemia și seamă arhitecți pentru realizarea a câteva din marile Moravia erau puternice din punct de vedere construcții care împodobesc azi orașul. El pune, de politic și economic, Slovacia a devenit un vecin asemenea, bazele primei universități din Europa sărac. În ciuda industrializării care a urmat, Centrală și mărește orașul prin înființarea Orașului Slovacia rămâne în primul rând rurală ca și Nou. caracter și mândră de tradițiile sale culturale și În anul 1414 reformatorul religios ceh Jan de folclorul său. În plus, Slovacia are priveliști Hus este ars pe rug pe data de 6 iulie, după ce critică absolut superbe, inclusiv munții Tatra Înalți, vinderea de “indulgențe” (absolviri de păcate) în care se numără printre cei mai spectaculoși din Biserica Catolică. El devine erou național, dar Europa. rebeliunile husite sunt înăbușite. Să facem o incursiune în istoria celor În anul 1458 vine la conducere ultimul rege

66 ceh, George de Podebrady. După moartea sa, în adevărat autoritare, iar consecințele sunt anul 1471, dinastia poloneză Jagiellon ia dezastruoase, în special pentru sutele de mii de evrei puterea. În anul 1526, după moartea regelui care sunt trimiși în lagăre ale morții, în apropiere de Vladislav Jagiello, tronul Boemiei și al Polonia. Aproximativ 30.000 de cehi și slovaci își Ungariei îi revine lui Ferdinand de Habsburg. pierd viața în închisori germane sau ca luptători ai Urcarea pe tron marchează începutul a aproape Rezistenței. patru secole de conducere habsburgică a În anul 1945, americanii și sovieticii zonelor care astăzi alcătuiesc Cehia și Slovacia. eliberează fosta Cehoslovacie, dar țara cade în sfera În anul 1620, Liga Catolică și împăratul de influență sovietică, iar comuniștii se impun habsburg sunt înfuriați de insistența treptat. Cele trei milioane de germani minoritari din protestanților din Boemia, care aleg un nou regiunea Sudetă sunt alungați în masă în urma unei rege. Bătălia de pe Muntele Alb, la porțile politici de retribuție populară finanțată de stat, Pragăi, va însemna un dezastru pentru națiunea pentru că sunt suspectați de colaborare cu naziștii. cehă și va marca debutul unui val de persecuție. În anul 1948, comuniștii preiau puterea, este Catolicii își impun dominația, iar habsburgii sfârșitul democrației, industria este naționalizată. preiau controlul regiunii fără probleme. În anul Oponenții politici sunt arestați, închiși, torturați și 1743, Împărăteasa Maria Tereza este încoronată executați. regină a Boemiei la Praga. În anul 1968, Alexander Dubcek lansează Naționalismul a devenit tema programul socialist “cu față umană”. Primăvara de dominantă a anilor revoluționari 1848-1849. la Praga aduce noua speranță a democrației, dar Cehii și slovacii vin cu cereri naționaliste tancurile sovietice invadează în august capitala. împotriva conducătorilor lor regali. Ungaria se Dubcek este răpit, sub amenințarea cu arma și dus la dovedește a fi extrem de ostilă față de Moscova. Până în anul 1969, Dubcek a fost înlocuit insistențele slovacilor. de Gustav Husak, un slovac care era o unealtă a În anul 1850, se naște în sudul Moraviei, Moscovei. Tomas Garrigue Masaryk, viitorul lider al În anul 1977, Vaclav Havel, împreună cu alți primului stat cehoslovac independent. politicieni, pune bazele mișcării dizidente Carta 77. În anul 1867, se formează monarhia Carta cere ca guvernul central slovac să respecte dualistă austro-ungară, din nefericire pentru acordurile drepturilor umane internaționale pe care slovaci, a căror țară va fi supusă unui proces dur și le asumase. Dizidenții și familiile lor sunt hărțuiți de maghiarizare. în mod constant, supravegheați de poliția secretă și În timpul Primului Război Mondial închiși. dintre anii 1914-1918, cehii din străinătate, În luna noiembrie a anului 1989, sute de mii conduși de Masaryk, se folosesc de anii de de cehi demonstrează cu înflăcărare pe străzile război pentru a-i convinge pe liderii vestici de Pragăi, cerând sfârșitul erei comuniste. În absența necesitatea formării unui stat ceh independent. suportului sovietic și având în vedere faptul că Străduințele lor vor da roade la sfârșitul regimurile comuniste sunt în prăbușire în foarte războiului. multe locuri din Centrul și Estul Europei, partidul În anul 1918, odată cu prăbușirea comunist renunță la putere pe cale pașnică, așa că Imperiului Austro-Ungar, Cehoslovacia se putem vorbi de revoluția de catifea din naște ca stat independent. Statul are un caracter Cehoslovacia. O zi mai târziu, Vaclav Havel este pe democratic, dar nu reușește să satisfacă cererile cale să devină președintele țării. numeroasei minorități etnice germane sau pe În anul următor, se organizează primele cele ale slovacilor. alegeri libere, iar partidele aflate sub umbrela În anul 1938, Tratatele de la Munchen democrată din Cehia și Slovacia și aliații acestora privează Cehoslovacia de teritorii, marele înregistrează victorii decisive asupra comuniștilor. triumf fiind al minorității germane și al În anul 1993, Cehoslovacia se desparte, Germaniei hitleriste. printr-un “divorț de catifea”, pus la cale de liderii În anul 1939, naziștii stabilesc politici din Cehia și Slovacia. În absența unui protectoratul Boemiei și al Moraviei, iar referendum, unii spun că dorința vagă, dar S l o v a c i e i i s e a c o r d ă d r e p t u l d e populară, de a menține o anume formă de stat semisuveranitate statală, sub auspiciile comun a fost ignorată. Cehii își canalizează Germaniei hitleriste. Sunt impuse regimuri cu eforturile în scopul privatizării și al reformei

67 economice, în timp ce Slovacia rămâne în stimuleze investițiile străine, după model irlandez, umbra autoritarului prim-ministru Vladimir care s-a dovedit un mare succes: taxele scăzute, un Meciar. proces de privatizare rapid și un impozit unic pe În anul 1995, Cehia devine prima țară profit de 19 % , care au încurajat dezvoltarea comunistă care se alătură Organizației pentru mediului de afaceri. Relațiile Slovaciei cu Ungaria Cooperare Economică și Dezvoltare. continuă să cunoască momente de tensiune. În În anul 1998, Vladimir Meciar este 2006, disputele cu Ungaria au continuat pe tema înfrânt în alegeri, iar noul guvern pro-vestic nerealizării de către guvernul maghiar a investițiilor pledează pentru redemocratizarea societății. Se pentru porțiunea sa din centrala hidroelectrică pe deschid discuțiile despre Uniunea Europeană și care cele două state o construiesc în comun pe despre includerea celor două țări foste Dunăre, la Gobcikovo-Nagymaros. comuniste în Uniune. Cele două părți, cehă și slovacă, erau decise În anul 1999, Republica Cehă se alătură să se despartă și, odată acceptată baza de negociere, Organizației Nord-Atlantice, împreună cu s-a ajuns în decembrie 1992 la primul acord pașnic Polonia și Ungaria. Peste puțin timp, este de dezmembrare a unei țări din epoca modernă. primită și Slovacia. Cehia avea teritoriu și populație duble, aceasta fiind La 1 mai 2004, Republica Cehă și aproximativ și diferența dintre cele două entități ale Slovacia sunt primite cu drepturi depline în țării, creată în 1918 pe rămășițele Imperiului austro- Uniunea Europeană. ungar. Totul s-a împărțit cavalerește: la Londra, Cehia a stârnit nemulțumirea statelor Cehia a rămas cu Ambasada, iar Slovacia și-a vecine (Austria, Germania și Ungaria) în stabilit legația diplomatică în reședința momentul în care a refuzat revocarea decretelor ambasadorului. Benes, care au dus la expulzarea a 2,5 milioane Integrarea rapidă a Cehiei și a Slovaciei în de etnici germani și maghiari la sfârșitul celui NATO și Uniunea Europeană a rezolvat unele de-al Doilea Război Mondial. Germania a fost chestiuni care ar fi devenit spinoase în alt context, surprinsă de decizia unanimă a Parlamentului precum naționalitatea, frontierele sau moneda. ceh de a respinge revocarea decretului, în aprilie Euroscepticul Klaus a lăsat Cehia în afara euro, iar 2002. Aplicarea lui ar fi deschis posibilitatea Slovacia, odată depășită prima fază autoritară a lui restituirii proprietăților pentru germanii Meciar, a adoptat în final moneda comună. expulzați, care reprezentau un sfert din Problemele logistice și-au găsit treptat rezolvare, populația Cehoslovaciei în 1938. Cancelarul însă ponderea politică internațională a celor două german și-a amânat o vizită la Praga în țări a scăzut covârșitor. primăvara anului 2002 și, la un moment dat, au În materie de simboluri, formula acceptată a existat chiar temeri că aderarea Cehiei la fost cea mai înțeleaptă. Stema Cehoslovaciei era Uniunea Europeană ar putea fi serios formată din două arii istorice, prin urmare, fiecare amenințată, ceea ce totuși nu s-a întâmplat. nouă republică a rămas cu propriul simbol: Cehia cu Împreună cu Olanda, Cehia a obținut , în cadrul leul, Slovacia cu crucea dublă. Imnul, format dintr- negocierilor din iunie 2007, introducerea în un amestec de note și versuri în cehă și slovacă, a proiectul de reformă instituțională europeană, fost de asemenea rupt în două. Recent, Republica prevederea privind necesitatea întăririi rolului Cehă a sărbătorit ca zi națională crearea parlamentelor naționale în procesul decizional Cehoslovaciei la 28 octombrie 1918. În Slovacia, din Uniunea Europeană. aniversarea a trecut aproape neobservată, doar un Pentru a recupera decalajul față de mic grup de nostalgici au depus flori într-o piață din celelalte state membre ale Uniunii Europene, Bratislava, situată pe malul Dunării. Slovacia a optat pentru o politică menită să

Bibliografie :

1. Chauprade, Aymeric și Thual, Francois - “Dicționar de geopolitică”, Editura Corint, București, 2003 2. Plocon, Davila - “O decizie impusă și antidemocratică. Dezmembrarea Cehoslovaciei” în “Lumea” nr. 12(243)/2013, p. 38-40 3. * * * - “Ghid complet Cehia și Slovacia”, Editura Aquila'93, Oradea, 2003 4. * * * - “Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie”, Editura Meronia, București, 2007

68 Un viitor pentru trecut. Ghid de bună practică pentru protejarea patrimoniului cultural. (III)

Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU

2. Legislaţia specială de protejare a 157/1997). patrimoniului cultural - Convenţia europeană asupra peisajului cultural (ratificată prin Legea 451/2002). adrul legislativ Prin urmare, acum nu legile ne lipsesc, ci C voinţa şi mijloacele pentru aplicarea lor.  În România există un pachet de legi speciale Probleme ridică şi legile privind patrimoniul, pentru protecţia patrimoniului: elaborate de colective diferite, în perioade  Legea 182/2000 privind protejarea diferite, de unde şi unele dificultăţi de corelare patrimoniului cultural mobil (republicată 2006); între ele.  Legea 422/2001 privind protejarea Legile speciale pentru protecţia patrimoniului monumentelor istorice (republicată); sunt destul de stufoase, cu peste patru sute de  Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind articole şi peste o mie de paragrafe. protejarea patrimoniului arheologic şi Prin focalizarea pe bunurile culturale înscrise declararea unor situri arheologice ca zone de în patrimoniul cultural naţional, ele riscă să dea interes naţional (aprobată prin Legea 378/2001, impresia că celelalte componente ale republicată 2006); patrimoniului nu mai contează prea mult, că pot fi  Legea 5/2000 privind aprobarea planului de neglijate. amenajare a teritoriului naţional. Numărul interdicţiilor, este mai mare decât cel Pe lângă acestea, există peste 43 de alte legi, al posibilităţilor practice de a urmări respectarea ordonanţe şi norme care au tangenţă cu lor. Prevederile legislative par menite mai patrimoniul cultural. degrabă să descurajeze relele practici, decât să încurajeze atitudinea activă, prospectivă,  România a ratificat, de asemenea, cele mai iniţiativele şi conlucrarea între domeniile public - importante convenţii internaţionale în domeniu: privat, specialişti - iubitori de cultură. - Convenţia de la Haga (1954) privind protecţia Legile sunt elaborate de specialişti din patrimoniului cultural în de caz de conflict armat. domeniul patrimoniului şi par a avea drept - Convenţia UNESCO cu privire la protejarea obiectiv principal să reglementeze statutul patrimoniului mondial natural şi cultural acestora, primatul în materie de decizie asupra (acceptată prin Decretul nr. 187/1990); patrimoniului, ca şi în domeniul cercetării sau - Convenţia UNESCO cu privire la interzicerea şi restaurării. O bună parte din articolele de lege se împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, referă la organizarea instituţională şi la atribuţiile export şi transfer de proprietate asupra bunurilor diverselor organisme şi acestea importante, dar culturale (ratificată prin Legea nr. 79/1993); care puteau fi date separat, în anexe la lege sau în - Convenţia UNIDROIT privind bunurile alte reglementări. Mai puţin par să se adreseze culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la patrimoniului cultural în ansamblu, de valoare Roma la 24 iunie 1995 (ratificată prin Legea nr. excepţională, dar şi locală; comunităţilor locale; 149/1997); intereselor publicului de a avea acces la - Convenţia europeană pentru protecţia informaţia de patrimoniu, de a fi consultat şi patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la antrenat în luarea deciziilor, de a fi instruit şi La Valetta la 16 ianuarie 1992 (ratificată prin implicat. Patrimoniul cultural este un tot unitar, Legea nr. 150/1997) şi mai ales în practică, ori legile separate riscă să - Convenţia pentru protecţia patrimoniului orienteze preocupările pe culoare paralele, pe felii arhitectural al Europei, adoptată la Granada, la 3 de patrimoniu. octombrie 1985 (ratificată prin Legea nr.

69 De aceea, bizuindu-ne pe legi, trebuie să acţionăm în spiritul legii, nu numai în litera ei. Să Care sunt criteriile pentru ca o construcţie ne implicăm în protejarea întregului patrimoniu să fie declarată monument istoric? cultural, să nu aşteptăm doar intervenţii şi decizii Principalele criterii pentru ca o construcţie să de la centru. Să consultăm specialiştii, dar să nu fie declarată monument istoric sunt: aşteptăm până când cade casa pe noi. Să fim vechimea; activi, alerţi, cu iniţiativă, să căutăm şi să găsim raritatea într-o localitate, zonă sau regiune, la soluţii realiste şi ingenioase. Legile, dacă sunt nivel naţional sau universal; birocratice, confuze, nerealiste, se mai schimbă. reprezentativitatea pentru un stil, un curent Patrimoniul este şi rămâne al nostru. artistic, o perioadă istorică; Întrebările şi răspunsurile din acest capitol se valoarea memorială - legată de personalităţi, referă la acele teme care interesează cetăţeanul evenimente sau momente din istorie, valoarea de obişnuit. Textele principalelor legi speciale sunt mărturie. reproduse în anexe. Cine stabileşte calitatea de monument istoric? 2.1 MONUMENTELE ISTORICE Înscrierea unui obiectiv pe Lista Monumentelor Istorice se face prin ordin al Ce sunt monumentele istorice? ministrului culturii, la propunerea Comisiei În sensul Legii 422/2001, monumentele Naţionale a Monumentelor Istorice. istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri Ce înseamnă zona de protecţie a unui situate pe teritoriul României (sau în afara monument istoric şi de ce este necesară? graniţelor, proprietăţi ale statului român), Zona de protecţie din jurul unui monument semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia este o porţiune de teren delimitată şi trecută în naţională şi universală. Ele fac parte din regulamentul local de urbanism, pe care nu se pot patrimoniul cultural naţional, sunt înscrise în face construcţii, plantaţii şi alte lucrări care ar Lista Monumentelor Istorice şi sunt, prin urmare, pune în pericol, ar polua, ar diminua vizibilitatea protejate. monumentului, ar pune în pericol eventualele Monumentul este o construcţie sau parte de vestigii arheologice subterane aflate sub sau în construcţie, împreună cu instalaţiile, imediata vecinătate a Monumentului. Este o zonă- componentele artistice, elementele de mobilare tampon între monument şi mediul înconjurător interioară sau exterioară care fac parte integrantă actual. din acestea, precum şi lucrări artistice Cum pot să aflu care sunt monumentele comemorative, funerare şi de for public, împreună istorice din localitatea mea? cu terenul aferent delimitat topografic, care De la primăria localităţii, de la direcţia constituie mărturii cultural-istorice remarcabile judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniu din punct de vedere arhitectural, arheologic, cultural, care îşi are sediul în reşedinţa de judeţ istoric, artistic, etnografic, religios, social, sau, de pe Internet, unde sunt publicate listele de ştiinţific sau tehnic. monumente istorice pe judeţe şi localităţi. În Ansamblul este un grup coerent din punct de viitorul apropiat, veţi repera monumentele vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic, de istorice după plăcuţa amplasată pe clădire, cu construcţii urbane sau rurale, împreună cu terenul însemnul de monument istoric. aferent, care formează o unitate delimitată Zonele de protecţie din jurul monumentelor topografic, ce constituie o mărturie cultural- istorice sunt de minimum 100 de metri în istorică remarcabilă din punct de vedere localităţile urbane, de 200 de metri în localităţile arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, rurale şi de 500 de metri în exteriorul localităţilor, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau distanţe măsurate de la limita exterioară a tehnic. terenurilor pe care se află monumente istorice Situl este teren delimitat topografic (conform Legii 5/2000). cuprinzând acele creaţii ale naturii sau creaţii ale Terenul pe care se află un monument istoric omului în cadru natural, care sunt mărturii include, în afară de construcţia propriu-zisă, şi cultural-istorice remarcabile din punct de vedere drumuri de acces, scări, parcul sau grădina, arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, turnuri, chioşcuri şi foişoare, gardul sau zidul de artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, incintă, bazine, fântâni, statui, cimitire şi alte tehnic sau al peisajului cultural. construcţii sau zidul de incintă, bazine, fântâni,

70 statui, cimitire şi alte construcţii sau amenajări baza de impozitare pe venitul global timp de 5 de care formează ansamblul monumentului. ani (20% anual). Proprietarii sunt scutiţi în De ce este necesar însemnul de monument totalitate de plata impozitului pe clădiri şi pe teren istoric şi cine îl pune? (cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară Calitatea de monument istoric este marcată în activităţi economice sau comerciale). mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn Ce se înţelege prin intervenţii asupra unui amplasat de reprezentanţii primăriei, în monument istoric? conformitate cu normele metodologice de Intervenţiile ce se efectuează asupra semnalizare a monumentelor istorice. Însemnul monumentelor istorice sunt, conform legii: este menit să atragă atenţia asupra regimului a) toate lucrările de cercetare, construire, special de protecţie de care se bucură construcţia extindere, reparare, consolidare, conservare, respectivă, atât în timp de pace, cât şi în timp de restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice război. alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul Cui semnalez deteriorarea, intervenţia monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile ilegală asupra unui monument istoric? curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea Primăriei localităţii şi direcţiei judeţene interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă; pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural b) amplasarea definitivă sau temporară de naţional. Este bine ca semnalarea să fie făcută în împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de scris şi înregistrată. mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle Cum pot să propun înscrierea unei sau orice fel de însemne pe şi în monumente construcţii în Lista monumentelor istorice ? istorice; Prin cerere scrisă adresată direcţiei judeţene c) schimbări ale destinaţiei monumentelor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural istorice, inclusiv schimbările temporare; naţional. Dacă obiectivul pe care doriţi să-l d) strămutarea monumentelor istorice; propuneţi are mai degrabă valoare locală, puteţi să e) amenajări de căi de acces, pietonale şi adresaţi propunerea primăriei localităţii. În toate carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în cazurile, este bine să daţi cât mai multe informaţii zonele de protecţie a monumentelor istorice. posibile şi să vă susţineţi propunerea cu Intervenţiile asupra monumentelor istorice se argumente. Poate că ştiţi lucruri pe care puţini alţii fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis ar avea de unde să le afle sau le-ar considera de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie importante, dacă nu le-ar afla de la intervenţiile determinate de forţă majoră, cu dumneavoastră. condiţia ca modificările să fie reversibile. Ce obligaţii şi drepturi are proprietarul unui monument istoric? Ce obligaţii are primarul localităţii faţă de Proprietarul unei construcţii sau zone monumentele istorice ? protejate are obligaţii de bun gospodar, cu atât mai Primarul localităţii are, printre alte obligaţii, mult cu cât proprietatea lui are, prin lege, o pe aceea de a cunoaşte monumentele istorice din semnificaţie deosebită pentru comunitatea în care localitatea sa şi de a se îngriji ca toţi cei direct sau trăieşte şi pentru ţară. Prin urmare, proprietarul, indirect legaţi de monumentele istorice - de la indiferent că este statul, prin reprezentanţii săi, proprietarul acestuia, poliţie, pompieri, membrii sau o persoană fizică sau juridică de drept privat, consiliului local, şi până la locuitorii şi vizitatorii trebuie: să întreţină monumentul istoric, să nu localităţii, să ştie care sunt monumentele istorice facă intervenţii fără un aviz prealabil, să asigure şi ce trebuie să facă pentru protejarea lor. paza, conservarea, consolidarea, restaurarea şi Informaţiile se transmit pe mai multe căi: punerea în valoare prin mijloace adecvate. - prin comunicare directă cu cei interesaţi; Proprietarul beneficiază de asistenţă - în scris, prin afişe şi pliante, prin aplicarea ştiinţifică şi de specialitate gratuită, de reducerea însemnului de monument istoric pe construcţiile la jumătate a cuantumurilor impozitelor şi a protejate, prin panouri informative în aer liber; taxelor cuvenite bugetelor locale pentru lucrări de - prin lecţii la şcoală, expoziţii şi alte acţiuni întreţinere, reparare, conservare, consolidare, de popularizare. restaurare, punere în valoare a monumentului Primarul, ca primul cunoscător şi ocrotitor al istoric. Cheltuielile efectuate de către proprietar patrimoniului cultural din localitatea lui, trebuie pentru monumentele istorice sunt deductibile din să vegheze ca monumentele să fie conservate,

71 iluminate, păzite, împrejmuite, protejate contra istorice, respectiv: distrugerilor, calamităţilor şi incendiilor, iar Inventarul monumentelor publice şi istorice intervenţiile asupra monumentelor istorice să fie din România, realizat în anul 1903, care conţine făcute cu toate avizele legale necesare. 597 poziţii, din care 534 monumente publice şi 63 Primarul are următoarele atribuţii specifice, monumente istorice; conform legii: Lista monumentelor de cultură de pe - verifică existenţa tuturor avizelor de teritoriul R.P.R. (H.C.M. 1160/1955, cu specialitate în domeniul monumentelor completări ulterioare prin HCM 1619/1957) din istorice şi conformitatea autorizaţiei cu anul 1955, completată în 1957, care conţine 4.345 prevederile acestora; obiective, dintre care 115 monumente de - ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a arheologie, 3.359 monumente de arhitectură, 405 documentaţiilor tehnice care se referă la monumente de artă plastică şi 466 monumente intervenţii asupra monumentelor istorice; istorice; - emite de urgenţă autorizaţia de construire, în Anexa III a Legii 5/2000, care cuprinde 145 conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi de monumente, ansambluri şi situri arheologice Cultelor, în vederea executării lucrărilor protejate; provizorii sau de intervenţii urgente, de Lista monumentelor istorice (LMI) din 2004, consolidare temporară şi punere în siguranţă a aprobatã prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei Ministrului Culturii si Cultelor si publicatã în de construire provizorie este de 6 luni, putând fi Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 prelungită o singură dată cu încă 6 luni, şi (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004, care cuprinde încetează o dată cu eliberarea unei autorizaţii de circa 29.000 de poziţii. construire sau de desfiinţare definitive; Lista monumentelor, ansamblurilor şi - dispune oprirea oricăror lucrări de construire siturilor istorice aprobată de Direcţia sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice vestigii arheologice; hotărăşte şi, după caz, (DMASI) în 1991 nu a fost publicată în Monitorul organizează paza acestora şi anunţă în cel mai Oficial. scurt timp direcţia judeţeană pentru cultură, culte Ce este Lista Monumentelor Istorice? şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a Monumentele istorice constituie din punct municipiului Bucureşti; de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, - asigură prin aparatul propriu de specialitate istoric, artistic, etnografic, religios, social, şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural. Dintre patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv bunurile imobile inventariate sunt selectate, prin a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor procedura de clasare, acele bunuri cărora le este distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi conferit regimul de monument istoric, fiind controlează întreţinerea lor de către proprietar; înscrise in Lista monumentelor istorice şi puse - asigură paza şi protecţia monumentelor astfel sub protecţia Legii Monumentelor Istorice. istorice aflate în domeniul public şi privat al Listele sunt prezentate pe judeţe, în ordine statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, alfabetică, pe categorii de monument şi pe precum şi ale monumentelor istorice abandonate localităţi. Pentru fiecare obiectiv înscris în Listă sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei se dau informaţii privind: judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul - Numărul curent şi codul monumentului; cultural naţional, respectiv a municipiului - Localizarea monumentului; Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii; - Denumirea specifică a monumentului; - asigură efectuarea, împreună cu serviciile - Descrierea şi datarea monumentului. publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi Din 1993 Institutul de Memorie Culturală a stingere a incendiilor la monumente istorice. creat, prin contract cu Ministerul Culturii, baza de Ce liste oficiale au existat de-a lungul date a patrimoniului imobil. Din anul 2002, timpului pentru protecţia monumentelor Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, a istorice? preluat de la Institutul de Memorie Culturală şi Până în acest moment în România au existat administrează în continuare Baza Naţională de doar patru liste oficiale (cu putere de lege) Date a Monumentelor Istorice. elaborate în domeniul protecţiei monumentelor

72 La arme

Mihai Eminescu

Auzi departe strigă slabii Iar tu, iubită Bucovină Și asupriții către noi, Diamant din steaua lui Ștefan E glasul blândei Basarabii Ajuns-ai roabă și cadână Ajunsă-n ziua de apoi. Pe mâni murdare de jidan, Și sora noastră cea mezină Rușinea ta nu are samăn Gemând sub cnutul de calmuc Pământul sfânt e pângărit... Legată-n lanțuri a ei mână, Mișel, și idiot, și famăn, De ștreang târând-o ei o duc. Ce ai mai sta la suferit, Murit-au... poate numai doarme De-acuma trâmbiți de alarme, Ș-așteaptă moartea de la câni Nălțați stindardul sfânt în mâni La arme, La arme, La arme, dar români! La arme, dar români.

Pierit-au oare toți vultanii Pierduți sunteți pe Criș și Mureș, Și șoimii munților Carpați, E moarte, e leșin, e somn? Voi, fii ai vechei Transilvanii Au Dragoș nu-i din Maramureș, Sunteți cu totul enervați Au n-a fost la Moldova Domn? Și suferiți în înjosire N-ai frânt a dușmanilor nouri, De la Brașov pân-la Abrud, N-ai frânt pe leși și pe tătari, Ca să vă ție în robire Au Dragoș, vânător de bouri, Fino-târtanul orb și crud. N-ai să vânezi și pe maghiari? Și nimeni lanțul n-o să farme, Rușine pentru cel ce doarme, N-aveți inime, n-aveți mâni? Sculați ca să nu muriți mâni La arme, la arme, La arme, La arme, frați români. La arme, dar români.

Maghiar, tatar cu cap de câne Din laur nemuritorii ramuri De noi și azi îți bați tu joc... O, țară pune-n frunte azi Sub pumnul nostru vii tu mâne Și-n tricolorul mândrei flamuri Strămutăm falcile din loc, Să-nfășuri pieptul tău viteaz. Și limba ta muiată-n ură Și smulge spada ta din teacă Ți-om smulge-o, câne tu, din gât, Și-ți cheamă toți vitejii tăi. Ți-om băga pumnul nostru-n gură Și la război ea demnă pleacă Căci, câne, te iubim atât. Cu pui de șoimi și fii de zmei Și brațul nostru-o să vă farme În rânduri, rânduri ea să farme Și robi veți fi, măriți stăpâni, Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni, La arme, la arme, La arme, la arme, La arme, frați români! La arme, frații mei români.