Căutat Acest Chanat Bulgaro-Slav, Ci În Sudul Dunării, Ascunzându-Se Sub
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ROMÂNII DIN VEACUL AL IX-lea PÂNĂ IN AL XIII-lea căutat acest chanat bulgaro-slav, ci în sudul Dunării, ascunzându-se sub « Kean » însuşi ţarul Samuil (997—1014) — considerat şi numit de cronica ungurească tot chan ca şi vechii «chani» din epoca în care Bulgarii încă nu erau slavizaţi — a cărui putere fu înfrântă de ostile bizantine ale lui Vasile II Bulgaroctonul, coalizate cu ale lui Ştefan cel Sfânt, regele Ungariei, care însuşi a luptat probabil în regiunea Skopljei, împotriva « chanului » bulgar 1). etimologia Iui Kajántó nu convinge. Tot Karácsonyi, în Szent Istvdn kirdly élete, Budapest, 1904, p. 20—21 admiţând de plano că Oltenia aparţinea în seco lul al IX-lea Bulgariei, emite ipoteza originii lui <« Kean »: «innen könnyü volt} egy bolgár föurnak Keánnak, vagy Kajánnak Erdély lakatlan vidékeire húzod n s ott bolgár és szláv népeivel némileg onálló s Magyarország felöl nehezen meg" közelithetö országot alapítania »; anul, zice Karácsonyi, ar putea fi 1002 când Vidinul fu ocupat de împăratul bizantin. Insă toată această frumoasă teorie nu se sprijineşte pe niciun izvor istoric. Un alt învăţat ungur, Mangold János, A Ma- gyarok oknyomozó törtinelme, Budapest, 1903, p. 43 îl crede pe « Kean » chan peceneg din Moldova de astăzi, unde ar fi fost învins de Ştefan cel Sfânt. Prin urmare, o nesiguranţă totală în ceea ce priveşte situarea lui Kean pe hartă, iar în ceea ce priveşte originea lui etnică — pe care o indică destul de clar numele « Kean », care e titlul turcesc « chan » — o certitudine: că nu a fost ungur. Pe o simplă impresie se bazează Melich, o. c, p. 38, care, lăsându-1 în locul pe care i 1-a atribuit Karácsonyi, îl declară « éppolyan magyar törzsfö, mint az öregebb Gyula ». ') Geza Fehér, Bulgarisch-ungarische Besiehungen in den V—XI Jahrhun derten (= Veröffentlichungen der Asiatischen Kommission der Körösi-Csoma Ge sellschaft), Budapest, 1921, p. 154 sqq. se ocupă pe larg de cooperarea bizantino- ungurească la dărîmarea imperiului bulgar, iar pe Kean îl consideră ca fiind un principe (« chan ») în afară de Ungaria propriuzisă, prin care el înţelege şi Ardea lul, şi bănueşte că trebue pus în strânsă legătură cu imperiul bulgar. Alianţa bizantino-ungurească — pe care de altfel izvoarele bizantine n'o pomenesc — o arătase încă Karácsonyi în Szent Istvdn Kirdly élete, cit., p. 21 sq., unde arată că Ştefan cel Sfânt e chemat de bazileul bizantin şi cu ajutorul lui ocupă « Cesa- ries » (?), de unde duce comori mari acasă. Hóman, MT., I, p. 183—184, de sigur întemeiat pe aceleaşi studii,— căci izvoarele nu şi-le pomeneşte — stabileşte că Ştefan a pătruns pe valea Moravei, în anul 1003 sau 1004, pe pământ bulgăresc « az Ajtonyt támogató bolgár « Kan » — Samuel car — eilen », întru ajutorul lui Vasile Bulgaroctonul; la Üsküb s'a dat lupta, de unde s'a întors cu bogate comori. In felul acesta enigma lui Kean s'ar putea deslega — deşi acest chan, dacă într'a- devăr a fost Samuel, apoi n'a fost ucis de mâna lui Ştefan, în anii menţionaţi mai sus, aşa cum înfăţişează lupta într'o enluminură Chronicon Pictum Vindobonense, căci Samuil a murit, în împrejurările cunoscute, în anul 1014; cf. Zlatarski, MCTOpna, 1-2, p. 741 — cu condiţia ca tradiţiei păstrate în cronicile posterioare 5°2 A. DECEI In felul acesta dupăce am examinat — sperăm — toate mărtu riile, atât contemporane, care de sigur, prin autenticitatea lor, au în tâietate, cât şi acelea posterioare faptelor, care păstrează numai tra diţia, deformată după două-trei generaţii, putem afirma că nu există nicio singură dovadă istorică neîndoioasă care să arate întinderea stăpânirii bulgare în timpul primului imperiu (679—1018) asupra câmpiei din stânga Dunării, adică asupra a ceea ce va fi mai târziu Ţara Românească, şi cu atât mai puţin asupra cetăţii muntoase şi a podişului Ardealului. Mărturii istorice categorice nu există în acest sens 1); iar ipotezele sprijinite pe conjecturi arbitrare nu fac decât să îndesească vălul şi aşa destul de dens pe care destinul 1-a aruncat peste aceste ţinuturi2). cu cel puţin două secole evenimentelor să nu i se ceară prea multă exactitate în cronologie şi chiar în înlănţuirea faptelor. -1) Amintim în acest loc că nu se poate invoca, pentru stăpânirea Bulgarilor în Ardeal, documentul delà 1231 ('Hurmuzaki, Doc. I, 120 şi Zimmermann- Werner, Urkundenbuch, I, 55), în care se vorbeşte despre o « terra Boie » din ţara Făgăraşului « in terra Blachorum existentem... a temporibus iam quibus ipsa terra Blachorum terra Bulgarorum exstitisse fertur », deoarece acest document este un falsificat al contelui Kemény (« Kemény-féle hamisitvâny »). La noi l-au utilizat ca bun B. P. Haşdeu, Istoria critica a Romanilorü din ambele Dacie în secolulü XIV, Bucuresci, 1873, p. 10 şi n. 50; Xenopol, TR., p. 79 şi nota 79; Onciul, o. c, p. 335 şi după ei mulţi alţii. D-l N. Iorga, Istoria Românilor din Ar deal şi Ungaria, Bucureşti, 1915, P- 16—17, îl declară fals, de oarece « dominaţia bulgărească n'a existat niciodată în Ardeal ». Falsul 1-a dovedit însă Tagâny Kâ- roly în Szdzadok, XXVII (1893), p. 55. E dat ca fals şi la Dr. Karacsonyi J., A hamis, hiba'skeltii és keletkezetlen oklevelek jegyzéke, 1400-2]?., Budapest, 1902, p. 1415. E greşit apoi şi Xenopol, TR., p. 78, nota 3 şi IRDT, II3, p. 86, şi Onciul o. c, p. 333, după Sancti Stephani regis legenda minor, ap. Endlicher, p. 160, « sexaginta viri Byssenorum... de partibus Bulgariae egressi » căci în Chron. Pictum. Vindob., p. 173 e: « Bisseni per Albam Bulgariam [= Belgradul sârbesc] uenientes », iar, pe de altă parte, Pecenegii în vremea aceea (sec. XI) se aflau şi în Bulgaria; cf. C. Jirecek, Einige Bemerkungen über die Überreste der Petschenegen und Kumanen, sovile über die Völkerschaften der sogennanten Gagauzi und Surguci (în: Sitzungsberichten der königlichen böhmischen Gesellschaft der Wissenschaften), Praga, 1880. In primele decenii ale secolului al XI-lea nu se putea vorbi încă despre o Serbie ; cf. Emile Haumant, La formation de la Yougo slavie (în: Institut d'études slaves de l'Université de Paris, Collection historique, V), Paris, 1930, p. 41 sqq. 2) Sunt caracteristice aprecierile unor istorici din cei mai serioşi asupra pro blemei stăpânirii bulgare în nordul Dunării de jos. Jirecek, GB., p. 167: «Jen- ROMÂNII DIN VEACUL AL IX-lea PÂNĂ ÎN AL XlII-lea 503 Intorcându-ne acuma, după ce am stabilit că Bulgarii se întin deau în mod cert până la linia Dunării începând cu sec. VIII, la pasagiul din Geografia lui Moise Chorenaţ'i, în care se descrie Sar- maţia europeană, având astfel lămurit pe temeiul mărturiilor istorice contemporane cadrul ştirilor ce le conţine, ne mai rămâne o necu noscută — neidentificată până acuma — aceea andzanot' erkir, zor Balak' koc'en, adică: « ţara necunoscută, căreia îi zice Balak'». Evocând în minte, pentru un moment, harta istorică a locurilor cuprinse în acest pasagiu al Geografiei armeneşti, ea ni se înfăţi şează astfel: la sud se află Zagora, în regiunea de răsărit a Balcanilor, în punctul de unde începe ţara Bulgarilor, făcând ea însăşi parte integrantă din Bulgaria. Apoi, ţara Bulgarilor se îndreaptă înspre seits der Donau scheint vor dem Magyareinfall die Valachei und vielleicht auch Theile von Ungarn und Siebenbürgen zu dem bulgarischen Reiche gehört zu haben ». St. Runciman, o. c, p. 27: « The exact extent of Asperuch's new king dom is impossible to discover. but there was also considerable territory on the northern bank [ = al Istrului], including Bessarabia as far as the river Dnie ster, and probably the bulk of the Wallachian plain»; peste « Trajan's Dacian colonists i), p. 80 «the Khan ruled, it seems, by a sistem of military posts that con trolled the districts around », iar în urma luptelor dintre ţarul Simeon şi Ungur p. 150 nota 2: «In the absence of any definitive statement, it seems best to assume that Symeon only retained Wallachia, which he lost a few years later to the Pet- chenegs. The Magyars certainly acquired Bulgarian Transylvania and Pannonia; Moldavia over which Symeon's hold was weak, probably fell to the Petchenegs ». La fel, Zlatarski, HcTOpna, I-i, p. 152 sqq.: «UJo ce OTHaCH flO CfeßepHaTa rpamma, TO TH ocTaßa 3a Bp^iweTO Ha HcHepnxa MJRWHO onp-BflknHMa», şi, ergo, toloseşte « brazda lui Novac » care taie de-a-lungul câmpia munteană până la Brăila ca dovadă sigură despre graniţa nordică a Bulgariei. La p. 248 Krum, la începutul al IX-Iea uneşte «ßHeuiHO H3T0MH0 Ma/iwapCKO 3aeflH0 CT. TpaH- CHJiBaHÍH (CeflMHrpaflCKO) »; iar din ceea ce spune Monachus Sangallensis * A Bulgaribus vero [Karolus] ideo manum retraxit, quia videlicet Hunis extinctis, regno Francorum nihil nocituri viderentur » conchide « MOJKe fla Ce 3aKJiiOMH, ne StnrapcKaTa BjjacTh ce e npocnipajia Ha CEB. OTT> cp-feflHH /ţyHaBt oiue BT> 796 r., T. e. np^AH KpyMa ». Din această vagă şi imprecisă ştire şi din «troianele » din Basarabia trage concluzia că Bulgaria se întindea până la izvoarele Tisei şi până la. cursul superior al Prutului, sprijinind totul pe HechMH'BHHO şi pe OHeBHßHO. Alte mărturii nici Zlatarski şi nici Jirecek şi Runciman nu pot invoca în favorul unei aşa de anormale întinderi a puţinilor Bulgari la nordul Dunării de jos; iar scheint, probably şi HectMH'BHHO nu sunt argumente persuasive,— trebue să o recunoaştem. 5°4 A. DECEI nord, hotărnicindu-se cu munţii Rifeici — care am văzut că şi pe baza informaţiunilor istorico-geografice vechi se pot identifica cu Carpaţii — şi cu « ţara necunoscută, căreia i se zice Balak' ». Prin urmare, această ţară se află în sau lângă munţii Rifeici, pe de o parte, şi lângă ţara Bulgarilor pe de altă parte. Ştiind, apoi din datele sigure istorice care ne-au rămas din acea vreme întunecată, că Bulgarii şi-au întins stăpânirea în acea vreme până în apropierea fostei Dacii Traiane, care era un ţinut muntos — iar alţi munţi în nordul Bul gariei nu au existat şi nici nu există decât Carpaţii — apare clar ca lumina zilei că ţara aceea necunoscută căreia i se zice Balak', numai a Valahilor, adică a Românilor poate fi1).