Versiunea .Pdf
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Clasicii de lângã noi GHeorgHe PÃUN cesta era unul dintre posibilele titluri (prea angajant, desigur) ale rubricii iniþiate în numãrul trecAut al revistei sub numele „Seniori ai culturii” (se înþelege, ai culturii româneºti), iar ideea este simplã. Vorbeam cândva despre tripla recuperare, despre necesitatea de a-ii repune pe rafturile cuvenite – ca sã nu spun de la început piedestaluri – pe marii oameni de culturã (1) interbelici, (2) din diaspora ºi (3) din vremea comunistã, pe aceia dintre ei care cHiar dintre aceste premii au ºi o componentã au însemnat ceva pentru mintea, inima financiarã, ceea ce nu e lipsit de ºi învãþãtura românilor, dar care, cu importanþã pentru cercetãtorul sau toþii, au suferit nedreptãþile unei istorii profesorul care lucreazã la vreme pãtimaºe, care a urmat prosteºte zisa de perpetuã tranziþie mai mult din unui clasic roºu – „cine nu e cu noi entuziasm decât motivat de salariu sau e împotriva noastrã”. Într-uun anume pensie. Menþionez doar trei asemenea sens, trebuie însã adãugatã premii, pentru a ilustra diversitatea: o a patra „recuperare”, cea a marilor Premiul de Excelenþã în Cultura contemporani. A devenit un loc comun Românã (acum vreun deceniu, întrerupt sã observãm ºi sã ne plângem, între timp), Premiul de Excelenþã al mai motivat sau mai puþin motivat, MLNR (înfiinþat acum doi ani), Oscarul cã „nu avem modele”, cã mass-mmedia Românesc pentru Excelenþã (aflat promoveazã mai ales frivolitate, deja la a cincisprezecea ediþie). zgomote ºi imagini superficiale ºi agresive, aproape nebãgând în seamã ar constatarea rãmâne. elitele, excelenþa, pe truditorii tãcuþi, Trãiesc printre noi oameni cei care stau aplecaþi peste foaia monumentali (expresia nu-mmi scrisã (peste planºa de desen, peste apaDrþine), cu operã care poate sã sperie microscop ºi tot ce se mai poate un începãtor în domeniul în care trudesc adãuga aici) pânã îi usturã ocHii ºi seniorii, cu rafturi de bibliotecã ce le vor îi arde în ceafa înþepenitã, dar care, purta numele, cHipuri de statui viitoare, desigur, nu au cum sã facã rating. dar pe care-ii vedem-aauzim foarte rar. Mi-aam luat precauþia sã spun „aproape În mãreþia ºi ne-ttrufia lor, ei nu se Biserica Sfânta Treime - Piteºti nebãgaþi în seamã”, pentru cã, din când îngHesuie sã aparã – iertare le cer – în când, de multe ori cu exagerãri ºi „pe sticlã”, sunt ºi prea ocupaþi sã afle neînþelegeri tipic gazetãreºti, dar tot e ºi sã spunã, sã facã lumea mai bunã, bine ºi aºa, mai gãsim ºi oameni de sã aducã luminã ºi bucurie celor Din sumar: culturã – am inclus ºtiinþa – prin paginile din jur ºi celor ce vor veni dupã noi, Horia Bãdescu: Columb, proastele deprinderi de gazetã. Pe cei mai uºor „vandabili” cei din juru-lle. Rãsfoiþi Dicþionarul jurnalistic. Mai rar la televizor. membrilor Academiei Române în ºi Europa cãutare de octogenari sau aproape- Acad. Solomon Marcus: Matematicã e de altã parte, existã octogenari ºi veþi avea o revelaþie ºi matematicieni în România un efort (putem spune cHiar (ºi mai sunt ºi alte dicþionare, cel abia amintit nu conþine, desigur, întreg Dan D. Farcaº: Pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii un mic reviriment) instituþional în pPromovarea excelenþei. Pe lângã panteonul românesc contemporan). Gheorghe Vlad: Abdicarea Regelui Mihai, premiile tradiþionale, ale Academiei Prin anii ’90, când eram acolo, am la 30 Decembrie 1947 Române ºi ale uniunilor de creaþie, vãzut cum în universitãþile din Finlanda, pe lângã titlurile onorifice acordate de atunci când un profesor împlineºte 60 Eugen Cristea: Maestrul. ªi atât! universitãþi, au de ani, i se pune un portret, picturã sau Cãtãlin Mamali: Interviu cu ªtefan apãrut o serie de fotografie, într-oo salã de curs, iar pânã Niculescu premii care capãtã la 65 de ani, când prin Nord se iese cu fiecare an mai la pensie, þine lecþii cu propriul portret Emil Lungeanu: Abisul dintre „apropiere” mult prestigiu pe perete. Vã puteþi imagina aºa ceva ºi „atingere” (nu neapãrat la noi? Nu spun sã-ii imitãm la propriu Paula Romanescu: Isadora Duncan ºi popularitate, pe finlandezi, noi prea ne-aam fript cu pentru cã aici tablourile pe perete, dar sã ne apropiem sau mersul ca zbor ne întoarcem puþin de ei ar fi bine sã încercãm. Ion Pãtraºcu: Mexic: Osmoza biologicã la mass-mmedia), ºi culturalã acordate de diferite instindu-ii mai mult pe fundaþii, asociaþii, clasicii de lângã noi. Pentru Mircea Opriþã: Chimie ºi anticipaþie instituþii cã vremea terestrã trece, neguvernamentale. îi îmCpinge spre piedestaluri ºi vinovaþi Revista apare cu sprijinul Important de ne vom simþi mâine, când ne vom pleca menþionat – pe în faþa acestora, dacã nu ne plecãm Primãriei Municipiului Curtea de Argeº lângã distincþia astãzi înaintea celor care trudesc ºi al Consiliului Judeþean Argeº, Piteºti simbolicã, unele pentru a le da nume... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... greu pentru o foaie din opoziþie, chiar reprezentaþiunii naþionale, mai cu seamã întru cât m provocatã fiind, sã se exprime într-uun mod priveºte manipulaþia banilor publici. Astfel nimic nu vorbit exclusiv în privirea politicii externe. Singurul este mai important în viaþa unui stat decât bugetul, aºa lucrEu pe care ne-aam permis a-ll consilia guvernului adicã acea lucrare oficialã prin care se dã seama de dAes despre e ca sã nu lase a se observa, nici prin organele, naþiunii de câte sarcini bãneºti i se impun pentru uºurinþa cu care nici prin atitudinea sa, o înclinare exclusivã cãtre menþinerea aparatului sãu public ºi cum anume la noi în þarã una dintre puterile mari ºi a atinge prin asta se întrebuinþeazã produsul dãrilor sale. se discutã ºi se susceptibilitatea unei alteia. Susceptibilitatea zicem, (Timpul, 13 martie 1880) voteazã legile cãci în alte priviri suntem departe de orice iluzie. Þarã încât mai nu micã, cu hotare foarte întinse în lung, cu populaþie mai aflãm o upã opiniunea noastrã, ceea ce e ferment parafrazare rarã ºi cu frontiere cu desãvârºire deschise înspre roºu în þarã sunt acei strãini colonizaþi în fericitã spre a nord, noi într-aadevãr nici înþelegem, nici putem secolul trecut care n-aau avut timpul necesar exprima din nou p am jigni sentimentul deplinei pricepe în ce chi sauDn-aau fost în stare de a-ººi adapta caracterul lor acest primejdios siguranþe a puternicilor noºtri vecini, încât în moºtenit caracterului nostru naþional. Când zicem neajuns. Legi se voteazã ºi se dezvoteazã înainte toate împrejurãrile n-aar putea fi vorba decât de „român”, fantasma psihologicã ce trece pe dinaintea de-aa se fi aplicat ºi de-aa se fi dovedit de sunt bune susceptibilitãþi atinse. Dacã voim a pãstra ceea ochilor noºtri în acel moment e un om al cãrui semn sau nu. Altele iar se voteazã fãrã de nicio trebuinþã ce este al nostru, dacã tonul nostru a fost adeseori distinctiv e adevãrul. Rãu sau bun, românul e concretã, numai pentru a satisface legiferomania, pe urcat când apãram moºia strãmoºeascã, lucrul e atât adevãrat. Inteligent fãrã viclenie, rãu – dacã e rãu – când mãsuri folositoare, care ar reclama o extremã de natural pentru statele cele mai mici, ca ºi pentru fãrã fãþãrnicie; bun fãrã slãbiciune; c-uun cuvânt ni urgenþã ºi ar fi de un folos general, stau cu anii oamenii cei mai mici, încât cei mari, în plenitudinea se pare cã atât calitãþile cât ºi defectele românului sunt în portofoliile miniºtrilor ºi nu aflã timp de-aa ieºi la puterii ºi în sentimentul superioritãþii lor, ar fi putut lumina zilei. Nu mai vorbim de lipsa de sistem ºi de întregi, neînchircite; el se aratã cum este. N-aare o trece lesne cu vederea neputincioasele ameninþãri uºurinþa discuþiei. Nu suntem, desigur, amicii acelei ale unei naþii mici. Nu zicem cã nu trebuie sã apãrãm cocoaºã intelectualã sau fizicã ce cautã a o ascunde, ºcoale pedantice care deapãnã legile din ghemul cu devotament ºi energie pãmântul ºi neamul nostru. nu are apucãturile omului slab; îi lipseºte acel iz de unui singur principiu general ºi care zice fiat justitia, Da, cãci demnitatea moralã a celui mic poate fi tot slãbiciune care precumpãneºte în fenomenele vieþei pereat mundus, însã un sistem oarecare, bazat atât de însemnatã ca ºi a celui mare, iar a lupta ºi noastre publice sub forma linsã a bizantinismului ºi pe latura lucrurilor ºi pe starea lor actualã, ar trebui a muri pentru bunurile cele mai sfinte inimii omeneºti a expedientelor. Toate figurile acele fãþarnice ºi rele, sã formeze directiva elaborãrii legilor. e tot atât de frumos pentru cel mic ca ºi pentru cel viclene fãrã inteligenþã, toate acele câte ascund o Pretinsa discuþie din Parlamentul nostru e însã mare. Numai cã de la pericolul imediat ºi vãdit pânã duplicitate în expresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul ceva neauzit. Proiecte de lege netipãrite, nestudiate la planuri de politicã europeanã, pânã la voinþa de-aa noþiunii „român”. Poate, deci, cã acei oameni n-aau avut se pun în dezbaterea unor Adunãri care, prin chiar fi un factor hotãrâtor în echilibrul european e o timp sã se asimileze, poate apoi ca sã fie din rase atitudinea lor, dovedesc o deplinã lipsã de interes deosebire cât cerul de pãmânt. Prin urmare, conºtiinþa prea vechi, prea osificate, prea staþionare, pentru pentru tot ce se propune. Numai în momentul în rolului modest pe care-ll are þara noastrã, fie în ca prin încruciºare sã poþi scoate ceva bun din ele. care vreun interes al partidului e atins, Adunarea se electrizeazã ºi devine furtunoasã; îndealtmintrelea Europa, fie chiar în politica specialã pe care o putere În þara noastrã, care e pe clina de despãrþire miniºtrii catã sã facã pe paznicii de uºã ºi sã þinã între trei lumi deosebite, aceste elemente au existat sau alta ar inaugura-oo cu oarecare precumpãnire pe deputaþi, prin rugãciuni, la locurile lor, pentru totdeauna.