c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Clasicii de lângã noi Gheorghe PÃUN cesta era unul dintre posibilele titluri (prea angajant, desigur) ale rubricii iniþiate în numãrul trecAut al revistei sub numele „Seniori ai culturii” (se înþelege, ai culturii româneºti), iar ideea este simplã. Vorbeam cândva despre tripla recuperare, despre necesitatea de a-ii repune pe rafturile cuvenite – ca sã nu spun de la început piedestaluri – pe marii oameni de culturã (1) interbelici, (2) din diaspora ºi (3) din vremea comunistã, pe aceia dintre ei care chiar dintre aceste premii au ºi o componentã au însemnat ceva pentru mintea, inima financiarã, ceea ce nu e lipsit de ºi învãþãtura românilor, dar care, cu importanþã pentru cercetãtorul sau toþii, au suferit nedreptãþile unei istorii profesorul care lucreazã la vreme pãtimaºe, care a urmat prosteºte zisa de perpetuã tranziþie mai mult din unui clasic roºu – „cine nu e cu noi entuziasm decât motivat de salariu sau e împotriva noastrã”. Într-uun anume pensie. Menþionez doar trei asemenea sens, trebuie însã adãugatã premii, pentru a ilustra diversitatea: o a patra „recuperare”, cea a marilor Premiul de Excelenþã în Cultura contemporani. A devenit un loc comun Românã (acum vreun deceniu, întrerupt sã observãm ºi sã ne plângem, între timp), Premiul de Excelenþã al mai motivat sau mai puþin motivat, MLNR (înfiinþat acum doi ani), Oscarul cã „nu avem modele”, cã mass-mmedia Românesc pentru Excelenþã (aflat promoveazã mai ales frivolitate, deja la a cincisprezecea ediþie). zgomote ºi imagini superficiale ºi agresive, aproape nebãgând în seamã ar constatarea rãmâne. elitele, excelenþa, pe truditorii tãcuþi, Trãiesc printre noi oameni cei care stau aplecaþi peste foaia monumentali (expresia nu-mmi scrisã (peste planºa de desen, peste apaDrþine), cu operã care poate sã sperie microscop ºi tot ce se mai poate un începãtor în domeniul în care trudesc adãuga aici) pânã îi usturã ochii ºi seniorii, cu rafturi de bibliotecã ce le vor îi arde în ceafa înþepenitã, dar care, purta numele, chipuri de statui viitoare, desigur, nu au cum sã facã rating. dar pe care-ii vedem-aauzim foarte rar. Mi-aam luat precauþia sã spun „aproape În mãreþia ºi ne-ttrufia lor, ei nu se Biserica Sfânta Treime - Piteºti nebãgaþi în seamã”, pentru cã, din când înghesuie sã aparã – iertare le cer – în când, de multe ori cu exagerãri ºi „pe sticlã”, sunt ºi prea ocupaþi sã afle neînþelegeri tipic gazetãreºti, dar tot e ºi sã spunã, sã facã lumea mai bunã, bine ºi aºa, mai gãsim ºi oameni de sã aducã luminã ºi bucurie celor Din sumar: culturã – am inclus ºtiinþa – prin paginile din jur ºi celor ce vor veni dupã noi, Horia Bãdescu: Columb, proastele deprinderi de gazetã. Pe cei mai uºor „vandabili” cei din juru-lle. Rãsfoiþi Dicþionarul jurnalistic. Mai rar la televizor. membrilor Academiei Române în ºi Europa cãutare de octogenari sau aproape- Acad. Solomon Marcus: Matematicã e de altã parte, existã octogenari ºi veþi avea o revelaþie ºi matematicieni în România un efort (putem spune chiar (ºi mai sunt ºi alte dicþionare, cel abia amintit nu conþine, desigur, întreg Dan D. Farcaº: Pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii un mic reviriment) instituþional în pPromovarea excelenþei. Pe lângã panteonul românesc contemporan). Gheorghe Vlad: Abdicarea Regelui Mihai, premiile tradiþionale, ale Academiei Prin anii ’90, când eram acolo, am la 30 Decembrie 1947 Române ºi ale uniunilor de creaþie, vãzut cum în universitãþile din Finlanda, pe lângã titlurile onorifice acordate de atunci când un profesor împlineºte 60 Eugen Cristea: Maestrul. ªi atât! universitãþi, au de ani, i se pune un portret, picturã sau Cãtãlin Mamali: Interviu cu ªtefan apãrut o serie de fotografie, într-oo salã de curs, iar pânã Niculescu premii care capãtã la 65 de ani, când prin Nord se iese cu fiecare an mai la pensie, þine lecþii cu propriul portret Emil Lungeanu: Abisul dintre „apropiere” mult prestigiu pe perete. Vã puteþi imagina aºa ceva ºi „atingere” (nu neapãrat la noi? Nu spun sã-ii imitãm la propriu Paula Romanescu: Isadora Duncan ºi popularitate, pe finlandezi, noi prea ne-aam fript cu pentru cã aici tablourile pe perete, dar sã ne apropiem sau mersul ca zbor ne întoarcem puþin de ei ar fi bine sã încercãm. Ion Pãtraºcu: Mexic: Osmoza biologicã la mass-mmedia), ºi culturalã acordate de diferite instindu-ii mai mult pe fundaþii, asociaþii, clasicii de lângã noi. Pentru Mircea Opriþã: Chimie ºi anticipaþie instituþii cã vremea terestrã trece, neguvernamentale. îi îmCpinge spre piedestaluri ºi vinovaþi Revista apare cu sprijinul Important de ne vom simþi mâine, când ne vom pleca menþionat – pe în faþa acestora, dacã nu ne plecãm Primãriei Municipiului Curtea de Argeº lângã distincþia astãzi înaintea celor care trudesc ºi al Consiliului Judeþean Argeº, Piteºti simbolicã, unele pentru a le da nume... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... greu pentru o foaie din opoziþie, chiar reprezentaþiunii naþionale, mai cu seamã întru cât m provocatã fiind, sã se exprime într-uun mod priveºte manipulaþia banilor publici. Astfel nimic nu vorbit exclusiv în privirea politicii externe. Singurul este mai important în viaþa unui stat decât bugetul, aºa lucrEu pe care ne-aam permis a-ll consilia guvernului adicã acea lucrare oficialã prin care se dã seama de dAes despre e ca sã nu lase a se observa, nici prin organele, naþiunii de câte sarcini bãneºti i se impun pentru uºurinþa cu care nici prin atitudinea sa, o înclinare exclusivã cãtre menþinerea aparatului sãu public ºi cum anume la noi în þarã una dintre puterile mari ºi a atinge prin asta se întrebuinþeazã produsul dãrilor sale. se discutã ºi se susceptibilitatea unei alteia. Susceptibilitatea zicem, (Timpul, 13 martie 1880) voteazã legile cãci în alte priviri suntem departe de orice iluzie. Þarã încât mai nu micã, cu hotare foarte întinse în lung, cu populaþie mai aflãm o upã opiniunea noastrã, ceea ce e ferment parafrazare rarã ºi cu frontiere cu desãvârºire deschise înspre roºu în þarã sunt acei strãini colonizaþi în fericitã spre a nord, noi într-aadevãr nici înþelegem, nici putem secolul trecut care n-aau avut timpul necesar exprima din nou p am jigni sentimentul deplinei pricepe în ce chi sauDn-aau fost în stare de a-ººi adapta caracterul lor acest primejdios siguranþe a puternicilor noºtri vecini, încât în moºtenit caracterului nostru naþional. Când zicem neajuns. Legi se voteazã ºi se dezvoteazã înainte toate împrejurãrile n-aar putea fi vorba decât de „român”, fantasma psihologicã ce trece pe dinaintea de-aa se fi aplicat ºi de-aa se fi dovedit de sunt bune susceptibilitãþi atinse. Dacã voim a pãstra ceea ochilor noºtri în acel moment e un om al cãrui semn sau nu. Altele iar se voteazã fãrã de nicio trebuinþã ce este al nostru, dacã tonul nostru a fost adeseori distinctiv e adevãrul. Rãu sau bun, românul e concretã, numai pentru a satisface legiferomania, pe urcat când apãram moºia strãmoºeascã, lucrul e atât adevãrat. Inteligent fãrã viclenie, rãu – dacã e rãu – când mãsuri folositoare, care ar reclama o extremã de natural pentru statele cele mai mici, ca ºi pentru fãrã fãþãrnicie; bun fãrã slãbiciune; c-uun cuvânt ni urgenþã ºi ar fi de un folos general, stau cu anii oamenii cei mai mici, încât cei mari, în plenitudinea se pare cã atât calitãþile cât ºi defectele românului sunt în portofoliile miniºtrilor ºi nu aflã timp de-aa ieºi la puterii ºi în sentimentul superioritãþii lor, ar fi putut lumina zilei. Nu mai vorbim de lipsa de sistem ºi de întregi, neînchircite; el se aratã cum este. N-aare o trece lesne cu vederea neputincioasele ameninþãri uºurinþa discuþiei. Nu suntem, desigur, amicii acelei ale unei naþii mici. Nu zicem cã nu trebuie sã apãrãm cocoaºã intelectualã sau fizicã ce cautã a o ascunde, ºcoale pedantice care deapãnã legile din ghemul cu devotament ºi energie pãmântul ºi neamul nostru. nu are apucãturile omului slab; îi lipseºte acel iz de unui singur principiu general ºi care zice fiat justitia, Da, cãci demnitatea moralã a celui mic poate fi tot slãbiciune care precumpãneºte în fenomenele vieþei pereat mundus, însã un sistem oarecare, bazat atât de însemnatã ca ºi a celui mare, iar a lupta ºi noastre publice sub forma linsã a bizantinismului ºi pe latura lucrurilor ºi pe starea lor actualã, ar trebui a muri pentru bunurile cele mai sfinte inimii omeneºti a expedientelor. Toate figurile acele fãþarnice ºi rele, sã formeze directiva elaborãrii legilor. e tot atât de frumos pentru cel mic ca ºi pentru cel viclene fãrã inteligenþã, toate acele câte ascund o Pretinsa discuþie din Parlamentul nostru e însã mare. Numai cã de la pericolul imediat ºi vãdit pânã duplicitate în expresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul ceva neauzit. Proiecte de lege netipãrite, nestudiate la planuri de politicã europeanã, pânã la voinþa de-aa noþiunii „român”. Poate, deci, cã acei oameni n-aau avut se pun în dezbaterea unor Adunãri care, prin chiar fi un factor hotãrâtor în echilibrul european e o timp sã se asimileze, poate apoi ca sã fie din rase atitudinea lor, dovedesc o deplinã lipsã de interes deosebire cât cerul de pãmânt. Prin urmare, conºtiinþa prea vechi, prea osificate, prea staþionare, pentru pentru tot ce se propune. Numai în momentul în rolului modest pe care-ll are þara noastrã, fie în ca prin încruciºare sã poþi scoate ceva bun din ele. care vreun interes al partidului e atins, Adunarea se electrizeazã ºi devine furtunoasã; îndealtmintrelea Europa, fie chiar în politica specialã pe care o putere În þara noastrã, care e pe clina de despãrþire miniºtrii catã sã facã pe paznicii de uºã ºi sã þinã între trei lumi deosebite, aceste elemente au existat sau alta ar inaugura-oo cu oarecare precumpãnire pe deputaþi, prin rugãciuni, la locurile lor, pentru totdeauna. Cu cât mai vechi însã, cu atât mai în Orient, sentimentul apoi cã suntem atât de strãini, ca Adunarea sã nu se descompleteze, indiferent deci o individualitate cu totul aparte în mijlocul asimilate. O luptã între elementul autohton din þarã fiindu-lle dacã cei opriþi sunt din opoziþie sau popoarelor ºi mari ºi puternice care ne înconjurã, ºi între acestea a existat totdeauna; momentele de guvernamentali, numai numãrul necesar sã fie toate acestea ar trebui sã se imprime ºi-nn politica învingere deplinã a elementului autohton, chiar faþã, pentru ca maºina legiuitoare sã poatã îmbla. noastrã exterioarã, pe care am trebui s-oo urmãm pentru un timp determinat, se înseamnã prin înflorirea Îndealtmintrelea deputaþii nu ca ºi strãmoºii noºtri, care stãteau vin decât pentru a rãspunde bine cu toþi ºi nu se apãrau decât la apelul nominal, ca sã poatã de agresiune directã. lua diurna. Poate oricine înþelege (Timpul, 6 martie 1880) ce interesante ajung discuþiile unei Adunãri din care toþi cautã u poate fi politicã a scãpa cât se poate mai curând bunã fãrã finanþe ºi care nu se þine la un loc bune; acesta este decât prin atracþiunea diurnei un lNucru cunoscut de toatã ºi a intereselor de partid. lumea; asemenea, fiecare În alte þãri se cântãresc om cu judecatã ºtie cã o rea termenii legii, la noi nici ºi neregulatã situaþie finanþiarã dispoziþiile ei. Articol dupã articol se voteazã cu aceeaºi repejune a unei þãri nu se poate îndrepta cu care trec pe dinaintea numai cu fraze ºi cu epitetele ochilor stâlpii telegrafului când banale cu care o clasificã Pe drumul Bilceºtilor cãlãtoreºti în vagon. Ceea ce gazetarii oficioºi, ci cu caracterizeazã generaþiunea introducerea regularitãþii ºi ordinii reale în visterie. þãrii, momentele de învingere a celorlalte elemente actualã ºi o distinge, în defavorul ei, de altele e lipsa Apoi sistemul guvernãmântului reprezentativ se se deosebesc prin o repede cãdere a tuturor de iubire de muncã ºi de conºtiinþã a datoriei; nici întemeiazã pe raþiunea necesitãþii ce o are statul elementelor de înflorire. iubesc lucrul pe care-ll fac, nici se simt datori a-ll face. ca guvernul sã fie totdeauna pus sub controlul (Timpul, 15 martie 1880) (Timpul, 16 aprilie 1880)

Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: [email protected] Redacþie: Daniel Gligore, Maria Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: www.curteadelaarges.ro Voiculescu Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (B-ddul Basarabilor 35A, Colegiu redacþional: Svetlana tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Abonamente se pot face la sediul Cojocaru – director al Institutului (B-ddul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº redacþiei – Trustul de Presã „Argeº de Matematicã ºi Informaticã al Expres” (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni); Corecturã: Cristian Bobi ºi Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian Copcea – banii trebuie trimiºi în contul SC scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan Radu Gîrjoabã Tehnoredactare: Elena Baicu Argeº Expres Press S.R.L., deschis Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon la Raiffeisen Bank Curtea de Argeº, Cristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Dumitru Augustin Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – ISSN: 2068-99489 IBAN: RO83 RZBR 0000 0600 0373 director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Culturii, 5533, sau în contul deschis la Piteºti, Marian Nencescu – redactor-ºef al revistei Biblioteca Întreaga rãspundere ºtiinþificã, Trezoreria Curtea de Argeº, IBAN: Bucureºtilor, Filofteia Pally – director al Muzeului Viticulturii ºi juridicã ºi moralã pentru conþinutul RO46 TREZ 0485 169X XX00 0379. Pomiculturii din România, Goleºti, Argeº, Octavian Sachelarie – articolelor revine autorilor. director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian Reproducerea oricãrui articol Tiparul: SC TIPARG SA, Piteºti. Sãmãrescu – director editorial al Editurii Tiparg, Piteºti, Ion C. se face numai cu acordul autorului ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, cont Volksbank, IBAN RO82 VBBU 2587 AG15 1679 2701.

2 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Columb, proastele deprinderi ºi Europa Horia BÃDESCU losam, nu demult, confruntãrile cu sãlbaticii cei rãi ºi mulþi ca nisipul de la strigãtul marinarului „columbian”, înnebunit în colþul acesta de mãrii, dar proºti ca gardul. Precum în filmele de imensitatea apelor, „Pãmânt!”, contenciosul paginã, despre natura americane! Dupã care învinºii trebuia urgent sã-ººi acelei întrebãri refuzate rãmâne deschis. paliGmpsesticã a Istoriei, despre lepede proastele deprinderi, „a lor obiceiuri barbare”, În ceea ce mã priveºte, argumentele învãþatului paradigmele ei care propun ºi sã le înveþe urgent pe ale noastre. Prilej cu care Felipe Fernández-AArmesto cu privire la America structuri, contexte ºi pretexte deveneau niºte civilizaþi de mâna a doua, dar, totuºi, precolumbianã, cã n-aa fost un paradis, cã genocide venind din imemoriale timpuri ce ascund în negura civilizaþi. Evident, toate acestea fãrã ca cineva sã au fãcut nu numai spaniolii ºi cei ce le-aau urmat, lor cine sau ce se aflã îndãrãtul acestora, pentru se osteneascã a-ii întreba dacã vor sã se civilizeze. ci ºi aztecii sau incaºii, cã vandalismul cultural a se vãdi extrem de actuale. Asta ar fi fost culmea! Dupã ce-ii smulgi din ignoranþã, era familiar lumii sud-aamericane, cã civilizaþia care Argumentele, adicã evenimentele care-mmi dau cãci din ce altceva pot izvorî acele obiceiuri, temple le-aa înlocuit pe cele indigene nu le era inferioarã, dreptate în aceastã credinþã, pe zi ce trece mai ºi scrieri necunoscute, sã-ii mai ºi întrebi dacã vor!? ba dimpotrivã... mi se par dulci chiþibuºuri avocãþeºti, numeroase, mã îndeamnã, mai mult chiar, mã obligã E o întrebare pe care orice învingãtor refuzã sã ºi-oo bune sã justifice orice ºi oriunde. sã reiau ceea ce scriam cu tristeþe acum vreo douã punã vreodatã. Cu atât mai vârtos cel european, Iar faptul cã atât Columb, cât ºi Cortéz erau decenii. mamã ºi tatã a tot ce miºcã în materie de civilizaþie! adepþii Sfântului Francisc din Asissi, iar ultimul În copilãrie aveam o carte despre Columb. visa chiar înfiinþarea unui ordin bisericesc serafic Se chema Întâiele transatlantice au fost de lemn. ºa încât, din setea de cunoaºtere a lui în Mexic, mã face sã râd, când mã gândesc la ceea Însuºi faptul de a nu-ii fi uitat titlul este o mãrturie don Cristofor Columb ori Cristobal Colon ce s-aa întâmplat în realitate pe vremea „seraficei” a plãcerii cu care am citit-oo. Era romanticã ºi exoticã. ori cum veþi fi vroind sã-ii ziceþi, Lumea conchiste. Era eroicã. Era povestea unui european, fãrã fricã VecAhe a câºtigat, acum o jumãtate de mileniu, un ºi fãrã prihanã, pornit sã ducã lumina spiritului nou continent, pe care sã-ººi însãmânþeze moravurile enorocirea spiritului european a fost faptul continentului ºi rasei sale pe meleaguri mirifice, însã ºi nãravurile, ºi a pierdut pentru totdeauna vreo douã cã, descoperind un concept fundamental de o sãlbãticie ºi o înapoiere demne de toatã mila. trei civilizaþii (ei, cum, chiar civilizaþii?). Fãrã de care precum cel al egalitãþii, a descoperit, Precum toþi eroii europeni rãspândiþi în lumea largã, este oricum, ºi cel puþin, mai sãracã. Ideea de a fi în aNcelaºi timp, nu doar cã unii sunt mai egali, cu misiunea sfântã de a o „civiliza”, adicã de a o face cu toþii la fel este, dupã cum se vede, mult mai veche ci ºi cã a fi egal înseamnã, într-oo matematicã prost sã semene cu Europa, ºi ca eroi adevãraþi ce se decât utopiile socialiste ori pragmatismul neoliberal înþeleasã, a fi congruent, adicã la fel. Ceea ce aflau, erau puþini la numãr, dar al naibii de deºtepþi, globalist. funcþioneazã, assez largement, nu-ii aºa?, chiar reuºind, de fiecare datã, sã iasã victorioºi în Aºa încât, ºi dupã atâtea veacuri scurse în interiorul magnificei noastre Europe. Papa Ioan Paul al II-llea despre raportul dintre credinþã ºi raþiune Tudor PETCU tenþia pe care Papa ludice de transcendenþã divinã ºi metafizicã, ºadar, mergând pe urmele abordãrii Papei Ioan Paul al II-llea se poate spune cã pentru termeni sau concepte Ioan Paul al II-lea, constatãm cã umanitatea a acordat-o raportului precum Absolutul, Necondiþionatul, Fiinþa în sine, trãieºte incomensurabila dramã a separãrii dintre credinþã ºi raþiuneA a reprezentat, am putea nimeni nu poate furniza condiþii empirice de adevãr, dintreA credinþã ºi raþiune. Umanismul renascentist, spune, prima perspectivã majorã papalã asupra ci doar sentimente ºi reprezentãri ce stau în spatele machiavelismul, iluminismul sunt doar câteva acestui raport dupã aproape 120 de ani. Conciliul pretinsei semnificaþii. De aceea, considerã Papa Ioan momente din istoria universalã care l-au exclus Vatican I din 1869-1870 afirmase cã oamenii pot pe Dumnezeu din orice aspect al vieþii cunoaºte existenþa lui Dumnezeu prin intermediul ºi al societãþii. Nici perioada contemporanã raþiunii, iar enciclica lui Leon al XIII-lea din 1879, nu este mai departe. Începând cu apariþia Aeterni Patris, a propus ca model de sintezã a nihilismului lui Nietzsche, ca urmare a crizei credinþei ºi raþiunii pe Sfântul Toma d’Aquino. Dar raþionalismului, s-a decantat o anostã ºi futilã de la sfârºitul secolului XIX se întâmplaserã multe epocã a iraþionalismului, care se manifestã în cadrul civilizaþiei umane ºi, nu în ultimul rând, cu precãdere în postmodernismul relativist, o diminuare drasticã a încrederii cã filosofia ale cãrui curente ironice ºi eterogene, precum ar mai fi în mãsurã sã ofere o cunoaºtere deconstructivismul, poststructuralismul, a adevãrului lucrurilor. amoralismul îl considerã pe Dumnezeu doar Conºtientizând toate aceste aspecte, Ioan Paul o ficþiune metafizicã a unei minþi depãºite. al II-lea, având la bazã pregãtirea din perioada În accepþiunea Papei Ioan Paul al II-lea, uceniciei sale filosofice, s-a concentrat constant filosofia a fost nevoitã sã cunoascã o limitare asupra dilemei legãturii dintre credinþã ºi raþiune radicalã, transformându-se din acea iubire ºi eforturile sale cu privire la aceastã problemã de înþelepciune în una dintre numeroasele s-au concretizat într-unul dintre cele mai importante regiuni ale ºtiinþei umane. De aceea, documente ale Vaticanului în materie de filosofie, „în loc de contemplarea adevãrului ºi ºi anume în enciclica Fides et ratio (Editura Presa cãutarea scopului ultim ºi a sensului vieþii, Bunã, Iaºi, 1999, traducere din limba italianã de Paul al II-lea, perioada contemporanã a ajuns sã aceste diferite forme de raþionalitate care pun pr. Wilhem Danca), cea de-a treisprezecea enciclicã se cufunde cu nonºalanþã în cele mai tenebroase în evidenþã marginalitatea ºtiinþei filosofice sunt a pontificatului sãu. În Fides et ratio, Papa Ioan Paul unghiuri ale ignoranþei ºi sã fie extaziatã de feluritele orientate ca «raþiune instrumentalã» spre a servi al II-lea deplânge modalitatea în care cercetarea descoperiri ºtiinþifice pentru care ideile creºtine unor scopuri utilitariste, de desfãtare sau de putere” ºtiinþificã ºi-a gãsit temei în interiorul unei mentalitãþi ºi metafizica sunt roadele ingeniozitãþii prin care (op. cit., pag. 37). Astfel, suntem permanent pozitiviste, mentalitate care neagã orice importanþã umanitatea ºi-a consolidat un sistem de iluzii ameninþaþi de pericolul absolutizãrii acestui drum: a ideii creºtine despre lume, dar care, în acelaºi timp, pentru a supravieþui. „omul de astãzi pare sã fie tot mai ameninþat de ceea face abstracþie de tot ceea ce înseamnã metafizicã Pentru a accentua ºi mai bine aceastã stare ce produce, adicã de rezultatul muncii mâinilor sale ºi moralã. Aceastã stare de fapt reaminteºte, în opinia de bizarerie etico-socialã, Ioan Paul al II-lea ia în ºi, mai mult încã, de munca intelectului sãu, de lui Ioan Paul al II-lea, anostitatea neopozitivismului considerare urmãtorul aspect: „Consecinþa acestei tendinþele voinþei sale. Roadele acestei multiple logic de la Viena, ai cãrui reprezentanþi de seamã stãri de lucruri este faptul cã anumiþi oameni de activitãþi a omului, prea degrabã ºi într-un fel deseori precum Ernst Mach, Friedrich Weissman sau Rudolf ºtiinþã, lipsiþi de orice referinþã eticã, riscã sã nu mai imprevizibil, sunt nu numai ºi nu atât obiectul Carnap considerau cã adevãrul nu poate fi gãsit aibã în centrul interesului lor persoana ºi structura «alienãrii», în sensul cã sunt luate pur ºi simplu de decât în ºtiinþã, metafizica fiind fundamentatã pe globalã a vieþii acesteia. Mai mult: unii dintre la cel care le-a produs, cât mai ales, cel puþin parþial, douã tipuri de erori: pe de o parte, foloseºte cuvinte ei, conºtienþi de posibilitãþile sãdite în progresul într-un cerc consecvent ºi indirect al efectelor sale, lipsite de semnificaþie, iar, pe de altã parte, enunþurile tehnologic, par sã cedeze, nu doar la logica pieþei, aceste roade se îndreaptã împotriva omului”. (Ioan sale sunt lipsite de sens. În fond, trãind într-o epocã ci ºi la tentaþia unei puteri demiurgice asupra naturii Paul al II-lea, Scrisoarea enciclicã Redemptor în care umanitatea este strãinã de toate formele ºi asupra fiinþei umane.” (op. cit., p. 36-37). hominis, 4 martie 1979)

Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Matematicã ºi matematicieni în România Acad. Solomon MARCUS n urmã cu 62 de ani, când începuse aventura Pe mãsurã ce, în condiþiile bine cunoscute, tot mai Publicarea acestei lucrãri mea de cercetãtor în matematicã ºi de om de mulþi matematicieni români s-au rãspândit în lume, în 2010 este prilejuitã de catedrã în aceastã disciplinã, simþeam nevoia s-a simþit nevoia unei evidenþe a lor. În perioada Centenarul înfiinþãrii Societãþii sã afluÎ ceva despre matematica ºi matematicienii comunistã, Constantin Corduneanu urmãrise Gazeta Matematicã. trecutului, în special despre matematica din România. prezenþa matematicienilor români în afara României, Gãsisem unele informaþii în Gazeta Matematicã, apoi în revista sa Libertas Mathematica. O lucrare utorul acestor rânduri a prezentat o privire o carte în francezã a lui F. le Lionnais, despre marile semnificativã este aceea a grupului de autori Adelina panoramicã asupra cercetãrii matematice curente ale gândirii matematice. În anii 1965-1967, Georgescu, George-Valentin Cârlig, Cãtãlin Liviu cu autori români la Congresul al Cincilea al George ªt. Andonie, un inginer iubitor de matematicã Bichir ºi Ramona Radoveanu: Matematicieni români MatematicienilorA Români, de la Piteºti (Mathematics ºi mai ales de matematicieni, publica cele trei volume de pretutindeni, ediþia a doua, publicatã în 2006 in Romania, CUB Press 22, Baia Mare, 2004). ale sale de Istoria matematicii în România. Le-am la Editura Pãmântul din Piteºti. În prefaþa la prima O sintezã ulterioarã, privind impactul ºtiinþific, social consultat ºi le consult mereu, sunt de o utilitate ediþie, despre care nu am putut afla în ce an ºi cultural al matematicii în România, a fost prezen- incontestabilã, dar tot aºteptam sã aparã o carte cu a apãrut, se precizeazã de la început cã aceastã tatã la urmãtorul Congres, al ºaselea, al matematici- un titlu similar, scrisã de matematicieni profesioniºti. lucrare „completeazã Dicþionarul Enciclopedic al enilor români de pretutindeni, de la Bucureºti (2007; N-a fost sã fie. Nu ºtiu în ce mãsurã existã astfel de Matematicienilor al lui Iuliu I. Deac, cu date asupra a se vedea Actele Congresului respectiv). istorii în alte þãri (am vãzut ceva de genul acesta la matematicienilor români din Vest, România ºi din Amploarea, diversificarea ºi complexitatea pe care polonezi), dar existã istorii ale matematicii în lume. Republica Moldova, a cãror activitate s-a desfãºurat, le prezintã matematica azi, globalizarea ei, sub toate Este interesant cã nici în România aceastã temã nu în principal, dupã 1970 sau a continuat dupã aceastã aspectele, fac tot mai dificilã scrierea istoriei acestei a scãpat atenþiei, iar punctul culminant a fost atins de datã”. Autorii precizeazã cã s-au bazat în mare discipline. În aceste condiþii, publicarea, în loc de a profesorul Dan I. Papuc. Acesta a publicat în 2010 mãsurã pe informaþiile solicitate, dar nu totdeauna unei noi istorii, a lucrãrii The Princeton Companion ediþia a doua a monumentalei sale lucrãri Universul primite, de la autori. Acest fapt explicã, în parte, to Mathematics (Princeton University Press, 2008), matematic al civilizaþiei umane (Editura Universitãþii asimetria prezentãrilor, uneori superficiale, având ca editor pe laureatul Medaliei Fields, Timothy de Vest, Timiºoara), dupã ce în anul 2000 publicase incomplete, chiar întâmplãtoare. O lucrare, într-un Gowers ºi elaboratã în întregime de autori din elita prima ediþie (Editura matematicii mondiale (un Marineasa, Timiºoara). singur român este citat în O încercare meritorie aceastã lucrare: Dan Tudor este, în aceastã direcþie, Vuza, la capitolul despre ºi lucrarea profesorului muzicã), propune un alt Miron Oprea, de la mod de a privi matematica: Universitatea din origini, concepte, ramuri, Ploieºti: Scurtã istorie teoreme ºi probleme, a matematicii (Ediþia matematicieni, influenþa a doua la Editura matematicii în chimie, Premier, Ploieºti, 2008). biologie, fenomene Împreunã cu alt periodice ºi aproape matematician, profesorul periodice, trafic ºi reþele, Mihai Brescan, de la construirea algoritmilor, aceeaºi universitate, comunicare ºi informaþie, Miron Oprea animã criptografie, ºtiinþe economice, finanþe, revista Axioma din Troiþa mitocului Nãmãeºti Ploieºti, o revistã de statisticã, medicinã, culturã totalã, ºtiinþificã ºi literar-artisticã. fel, ºi mai pretenþioasã este filosofie, muzicã, arte aceea publicatã în 2010 de vizuale; arta rezolvãrii Casa Nicolae Th. ªtefãnescu ã revenim însã la situaþia matematicii profesorii Florin Diac, Mircea problemelor, de ce în România. S-a acumulat o literaturã Trifu ºi Costel Chiteº: ªcoala matematicã?, ubicuitatea bogatã privind începuturile, deci secolele matematicã româneascã de-a lungul timpului (Editura matematicii, numãrare (numeracy is to mathematics anterioare,S ale dibuirilor, ale primelor manuale Oscar Print, Bucureºti). Putem enumera multe what literacy is to literature), matematica – ºtiinþã ºi ºcoli. Matematicienii români din perioada anterioarã scãderi ale acestei lucrãri, modul în care sunt ignoraþi experimentalã, un sfat pentru un tânãr matematician, Primului Rãzboi Mondial au acordat o mare atenþie unii, exageraþi alþii. Este clar cã scopul urmãrit o cronologie a evenimentelor matematice. trecutului. Pentru a da un singur exemplu, mã voi pretindea un colectiv de autori mult mai puternic. Am impresia cã puþine þãri mai organizeazã referi la scrierile lui Traian Lalescu pe aceastã temã. Dar ar fi nedrept sã nu menþionãm (ca ºi în cazul congrese naþionale de matematicã, matematicienii Pe mãsurã ce ne apropiem de zilele noastre, lucrãrii anterioare) efortul lãudabil în unele privinþe. se adunã mai cu seamã în funcþie de preocupãri interesul pentru trecut scade, excepþiile putând fi De exemplu, existã în lucrarea celor trei o idee comune. La împlinirea a douã sute de ani de numãrate pe degete. De exemplu, N.N. Mihãileanu ineditã, pe care autorii o prezintã astfel: „Pentru prima existenþã a Statelor Unite ale Americii, Societatea redactase o Istorie a predãrii matematicii la oarã, într-o asemenea lucrare, am avut în vedere Americanã de Matematicã a publicat douã volume Universitatea din Bucureºti, de la începuturi pânã în ca alãturi de marii profesori universitari sã prezentãm de istorie. Cred cã ºi România mai are nevoie anul 1940. Faptul cã manuscrisul respectiv nu a fost ºi profesori de matematicã din gimnaziile ºi liceele de o istorie a matematicii ei, ca parte a conºtiinþei nici pânã azi transformat într-o carte este semnificativ din þarã, inspectori de specialitate din judeþe, implicaþi ei de sine. Dar, în generaþia actualã de pentru lipsa noastrã de interes ºi de respect faþã de în activitatea filialelor Societãþii de ªtiinþe Matematice matematicieni, puþini mai sunt cei care realizeazã trecut. O anumitã înviorare apãruse dupã anul 1989. ºi în întregul învãþãmânt matematic românesc”. importanþa dimensiunii istorice în înþelegerea culturalã a matematicii. Un semnal de alarmã este necesar.

a urmare a acestor transformãri culturale, „De aceea, sã nu parã nelalocul sãu apelul meu este, totuºi, perenã ºi uneori ia forma pretenþiei dupã în filosofie credinþa este privatã de orice puternic ºi incisiv pentru ca filosofia ºi credinþa sã care credinþa nu poate fi supusã analizei raþionale. importanþã iar raþionamentele pe care recupereze unitatea profundã care le face capabile În climatul cultural din prezent, aceasta înseamnã le propuneC nu sunt altceva decât manifestãri ale de a fi coerente cu natura lor în respectul autonomiei sã reliefezi faptul cã credinþa este numai chestiune materialismului individualist, al cãrui scop este acela reciproce. Parresia credinþei trebuie sã aibã drept de simþire ºi trãire. De asemenea, un apel pentru de a se ajunge la certitudinea subiectivã sau la corespondent curajul raþiunii” (Fides et ratio, p. 38). o credinþã raþionalã pare sã fie puternic influenþat utilitatea practicã. Deci, în viziunea Papei Ioan Paul Aºadar, ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a descris de credinþa religioasã resurgentã. Pe baza acestor al II-lea, dacã credinþei i-a fost suprimat orice rol, ca fiind „falsa modestie” a filosofiei nu a înlãturat argumente, Papa Ioan Paul al II-lea ajunge la nici raþiunea nu este mai presus, pentru cã, dupã marile întrebãri. De ce existã ceva în loc de nimic? concluzia potrivit cãreia dacã credinþa ºi raþiunea constatãrile Suveranului Pontif, fãrã credinþã nu poate Ce este binele ºi ce este rãul? Astfel, a sosit timpul, nu acþioneazã împreunã, reînvierea convingerilor exista raþiune, dupã cum fãrã raþiune nu poate exista spunea Ioan Paul al II-lea, ca filosofia sã-ºi recapete religioase nu va putea sã ofere un fundament sigur credinþã. Potrivit Papei Ioan Paul al II-lea, credinþa înfiorarea ºi uimirea, cele care conduc cãtre adevãrul demnitãþii umane, pentru cã aceastã demnitate se fãrã raþiune nu face altceva decât sã submineze transcendent. În caz contrar, vom fi întâmpinaþi aflã în capacitatea omului de a cunoaºte adevãrul, sentimentul ºi experienþa ºi de aceea riscã sã-ºi de un alt secol plin de lacrimi. de a adera la el ºi de a-l trãi. Aceastã legãturã piardã statutul ei de propunere universalã. strânsã dintre raþiune ºi credinþã este, de altfel, Pe de altã parte, o raþiune care nu este dublatã ilosofia îndreptatã cãtre adevãrul singura care, în viziunea Papei Ioan Paul al II-lea, de o credinþã autenticã ºi profundã nu are capacita- transcendent este o chestiune crucialã oferã persoanei umane adevãrata libertate, pe tea sã se axeze sau, altfel spus, sã analizeze pentru religie. Filosofia grecilor antici a ajutat care acelaºi Suveran Pontif o percepe sub semnul transformarea fiinþei umane sau devenirea fiinþialã. la curãþireaF religiei de superstiþii. Tentaþia superstiþiei responsabilitãþii, al datoriei. 4 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii Dan D. FARCAª numite curente Confirmarea teoriilor, în cazul unor noi observaþii ºi cuvinte indivizii (respectiv adevãrurile) care permit filosofice vorbesc experimente, îºi gãseºte corespondenþa în adaptarea supravieþuirea în cazul schimbãrilor exterioare. de progresul ºtiinþei uºoarã a speciei la condiþii modificate ale ambianþei, Tot aici se aflã izvorul noilor specii, respectiv ca deA „apropierea infinitã a iar infirmarea ºi-ar gãsi corespondent într-o al noilor teorii sau viziuni. cunoaºterii de obiect”. Din schimbare în mediul de viaþã, la care specia n-ar pãcate, mulþi interpreteazã rãspunde adecvat, producând sistematic indivizi vident, analogia nu poate fi totalã. „apropierea infinitã” la modul în care se apropie inadaptaþi, deci fiind ameninþatã cu dispariþia sau, Menþionãm câteva diferenþe, care însã o curbã de o asimptotã – distanþa dintre ele devine în cel mai bun caz, cu restrângerea severã a niºei. nu umbresc marile asemãnãri. Dacã tot mai micã, deºi nu dispare niciodatã. Aceastã Dacã douã sau mai multe specii îºi disputã o niºã progresulE ºtiinþific urmãreºte, relativ conºtient, viziune poate fi acceptatã întrucâtva în cazul ecologicã, ele îºi vor menþine vigoarea ºi vor evolua, creºterea puterii omului în satisfacerea unor motivaþii adevãrurilor punctuale. Situaþia se schimbã însã întrucât dintre indivizii care se confruntã în vederea proprii, este puþin verosimil (deºi nu imposibil) sã în cazul adevãrurilor generale sau al teoriilor. Între supravieþuirii ori a procreãrii, câºtigã cel ce posedã în existe o asemenea motivaþie ºi în cazul evoluþiei altele, istoria cunoaºterii a arãtat cã ori de câte genele sale „modele” sau „cunoºtinþe” mai adecvate filogenetice. Omul de ºtiinþã – prin mecanismele ori se pãrea cã „ne apropiem” de un adevãr final, comparativ cu ale celorlalþi (servind rezolvãrii gândirii sale intenþionale – genereazã, respinge numãrul de probleme, încã nerezolvate, în loc problemelor pe care le vor întâlni). Printr-o neîncetatã sau confirmã ipoteze pentru a construi teorii, în sã scadã, creºtea. competiþie de acest fel, au fost eliminate speciile mai timp ce mecanismele de acumulare a „adevãrurilor S-ar potrivi mai bine o imagine a cunoaºterii puþin adaptate, în timp ce celelalte ºi-au perfecþionat neverbale” din lumea biologicã se bazeazã pe semãnând cu o sferã care creºte neîncetat, zestrea (geneticã) de „adevãruri neverbale”. Dar dacã hazardul unor mutaþii oarbe. Din aceastã cauzã în timp ce suprafaþa, reprezentând contactul cu o specie are ºansa sã fie singura ocupantã a niºei ºi scãrile de timp ale progresului vieþii, respectiv ale „necunoscutul”, se lãrgeºte ºi ea. Atâta doar cã sfera sale, competiþia este mult diminuatã ºi existã riscul progresului ºtiinþei, sunt extrem de diferite. În timp ce este ceva mult prea perfect, prea identic sieºi. ªtiinþa, stagnãrii evoluþiei ori chiar cel al degenerãrii. niºele ecologice s-au înmulþit foarte lent, de-a lungul dimpotrivã, evolueazã prin accidente, unele mult a aproape patru miliarde de ani, domeniile cunoaºterii mai importante decât ne imaginãm. Iar achiziþiile ntr-uun mod asemãnãtor, dacã într-un domeniu cunosc o multiplicare explozivã, într-un interval unui moment constituie premisele pasului urmãtor. existã mai multe teorii, mai multe viziuni de „numai” câteva milenii. În mod corespunzãtor, Dacã hazardul ar fi produs premise diferite, poate alternative, aflate în competiþie, ele vor genera multiplicarea teoriilor este mult mai intensã decât cã s-ar fi avansat într-o altã direcþie. Soluþiile gãsite un Îprogres real al cunoaºterii, în timp ce un adevãr cea a speciilor. Variabilitatea zestrei genetice (ADN de o minte genialã, chiar ºi forma în care au fost unic, unanim acceptat, devine repede dogmã, etc.) a indivizilor în interiorul speciei este însemnatã, scrise aceste soluþii, pot abate mersul cunoaºterii moment în care progresul înceteazã sau devine în timp ce nucleul unei teorii formale e foarte rigid. în anumite direcþii, lãsând în umbrã altele, poate Orice specie produce, în mod normal, un numãr la fel de îndreptãþite. Aºadar, evoluþia ºtiinþei ºi rezonabil de mutanþi inadaptaþi, care nu pericliteazã a cunoaºterii în general ar semãna, mai degrabã, poziþia speciei. În schimb, un singur adevãr infirmat cu coroana, aproximativ sfericã, a unui copac, poate pune sub semnul întrebãrii toatã teoria cu ramurile crescând spre necunoscut. O ramurã de care aparþine. o ia într-o direcþie ºi nu în alta, determinatã fiind Fiinþele vii supravieþuiesc, în bunã mãsurã, de primul mugur, deºi iniþial, în principiu, erau consumându-se unele pe altele, deoarece biomasa multe direcþii posibile. Dupã ce a cãpãtat o anumitã este limitatã la aproximativ aceeaºi valoare; dimensiune, ramura îºi poate schimba tot mai greu adevãrurile omeneºti nu fac decât rareori ceva orientarea. Suntem nevoiþi deci, aºa cum observa asemãnãtor (de pildã, în Evul Mediu, când cantitatea ºi Thomas Kuhn, sã schimbãm imaginea creºterii de pergament era limitatã, se rãzuiau de pe ele ºtiinþei, de la una tradiþionalã, a evoluþiei, mai mult adevãruri mai vechi, considerate neinteresante, sau mai puþin sinuoase, spre tãrâmul unor iluzorii pentru a se copia evanghelii). adevãruri obiective, cu una de creºtere, dinspre Dacã acceptãm cã unui principiu îi corespunde sau pe fundamentul sau resturile altora precedente. o genã, nu trebuie sã uitãm cã în timp ce vieþuitoarele Dar progresul ºtiinþific (ºi, mai general, cel dintr-o specie evoluatã au zeci de mii de gene, al cunoaºterii umane), generaþie dupã generaþie, o teorie ºtiinþificã umanã are doar câteva zeci de nu este singura ºi nici pe departe cea mai principii sau axiome. De altfel, ºi milioanelor de specii spectaculoasã acumulare de cunoºtinþe din câte le corespund cel mult câteva mii de teorii ºtiinþifice. a vãzut planeta noastrã. De-a lungul sutelor de Dar poate cã suntem încã foarte la început; poate milioane de ani de evoluþie a vieþii pe Pãmânt, cã stadiul actual al ºtiinþei seamãnã mai mult cu nenumãrate specii au contribuit la ºlefuirea unui cel al primelor forme de viaþã, în timp ce înfãþiºarea volum imens de „cunoºtinþe” (desigur, neverbale Absida Bisericii din Goleºti de azi a arborescenþei lumii vii prefigureazã ºtiinþa ºi majoritatea înnãscute), cu ajutorul cãrora care va fi peste mii de ani… vieþuitoarele ºi-au rezolvat marile sau micile foarte lent. Înþelegem în acest caz prin progres Se impune ºi o paralelã ecologicã. Dacã probleme cu care se confruntau. evoluþia în cunoaºtere, care poate fi mãsuratã prin în lumea vie am conºtientizat necesitatea ocrotirii numãrul de noi teorii sau viziuni „valabile” (minus biodiversitãþii, fiecare specie ori rasã salvatã putând ntr-uun mod cât se poate de firesc, între numãrul de teorii abandonate), într-un anumit interval, fi o ºansã pentru a ieºi dintr-o viitoare fundãturã, în cele douã procese existã asemãnãri frapante. iar în biosferã, prin numãrul de noi specii, bine mod asemãnãtor trebuie sã îngrijim fiecare mugure Astfel, Thomas Kuhn, Robert Ackerman ºi alþi adaptate, apãrute pe unitatea de timp (minus cele nou al arborelui cunoaºterii, fiecare ipotezã sau teorie epistemologiÎ au remarcat o analogie între evoluþia care dispar). În ambele cazuri, ne aºteptãm la o alternativã, care, fãrã o atare bunãvoinþã, ar fi strivitã cunoaºterii, prin teorii ºtiinþifice, ºi filogenezã, adicã adecvare tot mai bunã la realitate (deci la o ºansã tot de viziunile „mainstream”. evoluþia biologicã a speciilor. Karl Popper, care mai mare ca anumite activitãþi sã ajungã cu bine la numea totalitatea creaþiilor intelectului uman, capãt). În acelaºi timp, apar, desigur, ºi noi provocãri. greu sã rezist tentaþiei de a alãtura transmise de la o generaþie la alta, „lumea a treia”, Probabil nu întâmplãtor, codul genetic al unei reflecþiilor de mai sus faptul cã, dintre toþi vedea extrem de utilã pentru argumentãrile sale specii ºi teoriile cu un nucleu bine definit sunt cele pomii care se spune cã s-ar fi aflat în paralela între evoluþia acestei a treia lumi – a ideilor – GrãdinaE Raiului, Biblia numeºte explicit doar doi: douã structuri din realitate având coerenþa internã ºi evoluþia fiinþelor vii. maximã. Fiecare specie, ca ºi fiecare teorie ºtiinþificã, pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii. Dacã Marele În spiritul acestei analogii, unei teorii i-ar este închisã în aceastã coerenþã proprie; trecerea de Demiurg a fãurit grandiosul arbore al vieþii, omul, corespunde o specie, unui adevãr derivat din teorie la o specie la alta, sau de la o teorie la alta, necesitã ajuns pe un nivel superior celorlalte vieþuitoare un individ al speciei, unui principiu din nucleul teoriei un salt: Indivizii (respectiv adevãrurile) care nu derivã pãmântene, ºi-a onorat ºi el scânteia demiurgicã o „genã” º.a.m.d. Unui domeniu de interes uman din zestrea geneticã (respectiv din nucleul teoriei) vor (acel „a devenit ca unul din Noi”), creând un arbore, i-ar corespunde o „niºã ecologicã”. O astfel de „niºã” fi respinºi precum un corp strãin. Iar indivizii proprii deocamdatã mult mai modest (dar cât de frumos!), poate fi ocupatã de o singurã specie sau de mai care se abat vor fi readuºi la matcã printr-un efect cel al cunoaºterii (ºtiinþifice, metafizice, morale, multe specii aflate în competiþie, la fel cum, pentru un de „groapã de potenþial”. O specie nou apãrutã, chiar estetice etc.). domeniu bine circumscris, putem avea o teorie sau foarte reuºitã, va avea dificultãþi sã ia în posesie o Împingând tâlcuirea ºi mai departe, dacã „pomul mai multe, alternative, care aºteaptã un „experiment niºã ecologicã deja ocupatã, la fel cum o teorie nouã vieþii” este cel creat prin arborescenþele ADN-ului crucial” pentru departajare. În aceastã viziune, va avea dificultãþi sã se impunã în locul celor vechi, ºi ale altor molecule cu acelaºi rol, atunci interdicþia numãrului de persoane utilizând adevãruri dintr-o chiar dacã este mai adecvatã. În ambele cazuri, impusã primului om „ca nu cumva sã-ºi întindã el teorie i-ar corespunde numãrul de indivizi ai speciei. mâna ºi sã ia roade din pomul vieþii ºi sã trãiascã mutaþiile întâmplãtoare (respectiv interpretãrile diferite Descoperirii unor fapte noi (adevãruri empirice) în veci” ar putea face trimitere la stãpânirea care li se dau adevãrurilor) creeazã o zonã incertã în i-ar corespunde, în lumea biologicã, schimbarea completã a ingineriei genetice asupra acestor jurul speciei (respectiv al teoriei). Uneori, în aceastã condiþiilor de mediu, noilor concepte primare sau molecule, realizare prin care, într-adevãr, omul zonã se gãsesc defectele, ereziile, „mutanþii”, cu alte noilor principii, mutaþiile în zestrea geneticã etc. ar putea deveni nemuritor... Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 5 Curtea de la Argeº

Neagoe Basarab 500 Învãþãturile lui Neagoe Basarab, versiunea româneascã de la Curtea de Argeº Daniel GLIGORE mplinirea a 500 de ani (1512- Argumentul cãrþii Arhiepiscopul Calinic, sãi, prin credinþa ortodoxã curatã, trãitã Româneºti, 2012) de la urcarea pe tronul vrednicul ierarh cãrturar care lucreazã ºi mãrturisitã, prin ajutoare acordate principe, artist Þãrii Româneºti a Sfântului neîncetat la redarea frumuseþii creºtinilor ºi necreºtinilor, prin ctitorii ºi filosof”, dupã VoievodÎ Neagoe Basarab a fost ºi este Catedralei Sfântului Neagoe, dar ºi sfinte monumentale, care depãºesc cum îl numea marcatã în toatã România de diferite la mãrturisirea credinþei ºi a scrierilor în plan spiritual operele Renaºterii Bogdan Petriceicu Hasdeu; acestui manifestãri. În Cetatea Basarabilor, sfinþilor în toate zãrile. Occidentale. „domn cu apucãturi împãrãteºti”, cu binecuvântarea ºi purtarea de grijã Învãþãturile au fost scrise în ultima aºa cum sintetiza Nicolae Iorga. a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, parte a vieþii de Sfântul Neagoe reþuirea fiilor duhovniceºti Prin Învãþãturi „vorbeºte gura Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, Basarab, în limba slavonã, avându-l ai Sfântului Neagoe este strãmoºilor, care ne însoþesc pas alãturi de simpozionul ºi slujbele destinatar pe fiul sãu, Theodosie, ºi pe permanentã, peste secole, cu pas...” iar autorul lor „nu este numai dedicate ctitorului actualei Catedrale toþi fiii sãi duhovniceºti. Potrivit datelor pentruP cã neamul nostru românesc un stãpânitor de þarã, dar ºi un filosof. Arhiepiscopale, a fost retipãritã existente la ora actualã, manuscrisul cunoaºte din creºtinismul sãu popular, Dã învãþãturi pentru tot poporul ºi versiunea româneascã de la Curtea slavon (222 pagini pãstrate – care au de sorginte apostolicã, faptul cã pentru toate secolele. Sã ne plecãm de Argeº, din secolul al XVII-lea, fost tipãrite în premierã în facsimil, binecuvântarea lui Dumnezeu se genunchii!” (Emanoil Bocuþa, conferinþa a Învãþãturilor lui Neagoe Basarab tehnoredactat în slavonã ºi cu pogoarã peste cei care-ºi cinstesc „Un voievod filosof” rostitã la radio cãtre fiul sãu Theodosie. traducerea în limba românã fãcutã de pãrinþii ºi înaintaºii lor. Învãþãturile în data de 23 februarie 1943.) Actualitatea lui Neagoe Basarab academicianul Gheorghe Mihãilã, tot lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Citind cartea Sfântului Neagoe este sintetizatã în materialul Pãrintelui de Editura Arhiepiscopiei Argeºului ºi Theodosie, consideratã de profesorul eºti într-o stare de rugãciune. Stãrile Patriarh Daniel, Neagoe Basarab, Muscelului, în 2009, anul proclamãrii Dan Zamfirescu „marea carte a de bucurie, de pace lãuntricã, dar ºi un principe pedagog creºtin, care locale a Sfântului Neagoe) n-a circulat identitãþii româneºti în Europa de tristeþe ºi neliniºte sunt plinite de prefaþeazã prezentul volum: „Neagoe în multe manuscrise. O copie lucrarea ºi prezenþa lui Dumnezeu care Basarab a avut o viziune largã, apropiatã – dacã nu acest se roagã împreunã cu noi cu suspine respectând moºtenirea bizantinã, ceea manuscris – a fost utilizat la negrite ºi plineºte neputinþele noastre. ce reprezenta trecutul, dar totodatã traducerea în româneºte, fãcutã Îl rugãm ºi noi pe Sfântul Voievod este principele vremii sale, înnoitor prin în timpul lui Matei Basarab, în Neagoe Basarab sã mijloceascã legãturile cu noua culturã a Renaºterii. jurul anului 1635. Dovadã este la Bunul Dumnezeu ca Neamul Fãrã sã fie luptãtor cu armele, ca o modificare marginalã de la Românesc sã dãinuiascã, prin Sfântul ªtefan cel Mare, Neagoe fila 16v trecutã în versiunea vâltoarea vremurilor, în dreapta Basarab – prin toatã aceastã bogatã româneascã. Altã copie a stat credinþã ºi sã mãrturiseascã la toate ºi continuã activitate ºi preocupare la baza traducerii greceºti, neamurile cã singura cale spre viaþa a sa pentru lumea creºtinã, din Orient cunoscutã pânã nu demult veºnicã fericitã este în comuniunea ºi Balcani – apare ca un luptãtor al într-un unic manuscris, la lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. spiritului, sprijinind cultura europeanã, Muntele Athos (Mãnãstirea Sfântul Neagoe a învãþat ºcoala moºtenire a strãlucitului Bizanþ.” (p. X) Dionisiu, nr. 221). rugãciunii, a bunãtãþii, a urmãrii lui Pentru cã mesajul Evangheliei are Hristos, apoi ne-a dat-o ºi nouã. Din dimensiuni universale, iar Sfântul raducerea de la Curtea acest motiv este asemãnãtor Pãrintelui Neagoe Basarab este ancorat în de Argeº, pe care am Ceresc, dupã cum consemna Gavriil Cuvântul lui Dumnezeu, Învãþãturile reprodus-o în prezenta Protul: „...În toate laturile de la Rãsãrit au fost traduse ºi tipãrite în limba ediþieT ºi care a fost fãcutã pânã la Apus ºi de la Amiazã-zi pânã englezã, în premierã, având titlul accesibilã întregii lumi, prin la Amiazã-noapte, toate sfintele biserici Neagoe Basarab's teaching to his traducerea în limba englezã, a le hrãnea ºi cu multã milã pretutindeni son Theodosie: the Romanian version fost apreciatã de scriitorul-stilist da. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ci of Curtea de Argeº, from 17th century. Emanoil Bucuþa drept ºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatã milostiv, Traducerea a fost fãcutã de lector traducerea „fãcutã nu numai Biserica Flãmânda asemãnându-se Domnului ceresc, univ. drd. Florentina Bucuroiu, cu pricepere, dar cu adevãratã care strãluceºte soarele sãu ºi ploaia de la Universitatea Piteºti, împreunã evlavie, în limba cãrþilor bisericeºti, Renaºterii ºi în cultura universalã”, ºi peste cei buni ºi peste cei rãi, cum cu Mãicuþa Cecilia de la Sfânta care trebuie sã fi fost ºi limba Curþii „produsul primului mare scriitor român aratã Sfânta Evanghelie”. Voievodul Mãnãstirea Aninoasa – Argeº. de Argeº în acele depãrtate secole”. în deplinul înþeles al cuvântului”, sunt Basarab este un model pentru toate „Cuprins de bucurie sfântã pentru Prin conþinutul biblic ºi patristic, rodul învãþãturii creºtin-ortodoxe într-un timpurile ºi neamurile ºi dovedeºte darurile fãcute de Dumnezeu, m-am structura ºi forma sa literarã, cartea Dumnezeu prezent permanent în cã atât slujitorul, cât ºi voievodul gândit sã fac accesibile Învãþãturile reveleazã viaþa spiritualã ºi moralã a creaþie prin energiile divine necreate pot fi bineplãcuþi lui Dumnezeu. lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu unui popor nãscut creºtin, ancorat în ºi accesibil oamenilor prin rugãciune. Recomandãm „întâia mare carte Theodosie, prin traducerea în limba Dumnezeu, dreptate, bunãtate, adevãr, Cele douã volume (în românã ºi în a culturii româneºti”, dupã cum o englezã, pentru ca ºi creºtinii ºi dragoste faþã de semeni ºi preþuire faþã limba englezã) editate anul acesta sunt numea Constantin Noica, atât clerului, oamenii de culturã din alte þãri sã aibã de tot ceea ce-l înconjoarã. Sfântul omagiul pe care urmaºii spirituali din studenþilor, dreptmãritorilor creºtini, acces la aceastã mare carte a credinþei Neagoe Basarab a intrat în istorie ºi Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului dar ºi persoanelor care încã mai cautã ºi culturii mondiale”, menþioneazã în în veºnicie, fiind canonizat de urmaºii îl aduc acestui „Marc Aureliu al Þãrii calea spre luminã, credinþã ºi viaþã.

Din învãþãturi... iul meu, ºi aceasta îþi voi spune, cum va milui domnul pe slugile sale ºi cum le va împãca. Se cuvine domnului sã miluiascã pe sãraci ºi sã-ii împace, cã bine este dacã cineva miluieºte pe sãraci. Dar nici pe slugile sale sã nu le lase, ci mai vârtos sã miluiascã pe slugile sale decât pe sãraci. De ce? Pentru cã, dacã sãracului nu-ii vei da îFntr-uun loc, va gãsi milostenie într-aalt loc, iar dacã nu-ll vei milui tu, alþii îl vor milui, ºi tot va fi miluit. Iar sluga ta nu aºteaptã milã de la nimeni, ci numai din mâna ta, pentru cã ei, dacã ar vrea sã cearã, le este ruºine, cãci se cheamã slugi domneºti. Atunci, dacã pe aceºtia tu nu-ii vei milui, ei altã nãdejde nu au, ci numai de la mâna ta, ca sã-ii miluieºti. Pentru cã sãracul umblã ºi cere, ºi toþi îl miluiesc, iar sluga ta, dacã nu are milã de la tine, atunci el nu are nãdejde de la nimeni sã-ll miluiascã, ci are doar rãbdare ºi inima lui tânjeºte într-îînsul ca ºi un lemn când îl bagi în foc, având acel lemn ºi un vierme într-îînsul, ºi când se apropie de acesta iuþeala focului, el suferã foarte mult. Aºa suferã ºi inima slugii tale când nu-ll miluieºti, cãci el nu are nãdejde la nimeni, ci numai la mâna ta, ca sã-ll miluieºti. ªi aºteaptã de la tine un cuvânt bun, ca sã se îndulceascã de la tine ºi de la faþa ta, pentru mila cu care tu îi vei milui ºi cu blândeþea cu care îi vei îndulci. ªi ei nu vor uita niciodatã mila ºi blândeþea ta, pentru cã, dacã dai milostenie sãracului, el mulþumeºte o datã, iar sluga ta îþi mulþumeºte întotdeauna. De ce? Pentru cã nu are milã de la nimeni, ci numai de la tine. De aceea, pentru mila ta, el nu numai cã îþi aratã mulþumire în viaþa aceasta, el ºi fiii lui, dar încã ºi capul ºi-ll vor pune pentru tine, ºi el, ºi fiii lui. ªi pânã la sfârºitul seminþiei lui, întotdeauna vei avea un „Dumnezeu sã-ll ierte!” pentru mila cu care l-aai miluit. 6 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Abdicarea Regelui Mihai, la 30 Decembrie 1947 Gheorghe VLAD n perioada 1945–1946, monarhia e trecãtoare...” Dupã-amiazã, Regele, Regele Mihai, Regina-mamã Elena, dr Petru Groza mai multe state din împreunã cu mama sa ºi suita, a plecat spre Sinaia, ºi Gh. Gheorghiu-Dej. Europa au devenit urmând sã revinã la Bucureºti pe 31 decembrie, Groza a intrat direct în subiect: „Majestate, a sosit republici:Î Irlanda în iunie pentru a rosti la radio mesajul de Anul Nou. timpul sã aranjãm o despãrþire prieteneascã.” Regele 1945, Iugoslavia în noiembrie 1945, Ungaria Planul înlãturãrii Regelui a fost stabilit cu a rãmas perplex, pentru cã nu se aºtepta la aºa în februarie 1946, Bulgaria în septembrie 1946. minuþiozitate de consilierii sovietici, împreunã cu ceva. Groza a continuat: „Trebuie sã înþelegeþi cã În România, la sfârºitul anului 1947 era o situaþie miniºtrii Guvernului Groza. Acest plan prevedea, nu mai existã loc în România pentru un rege.” Mihai specialã. Regele Mihai, care pânã atunci s-a opus din printre altele, ca principalele ministere sã fie ocupate i-a rãspuns cã atunci când a fost adus Carol I în toate puterile sovietizãrii þãrii, era privit de majoritatea de oameni de încredere ai PCR. Astfel, încã România, în 1866, poporul a fost cel care a hotãrât românilor ca o ultimã stavilã în faþa acestui pericol, el din noiembrie, miniºtrii liberali, în frunte cu Gh. prin referendum, „ºi nu dumneavoastrã puteþi sã-mi simbolizând ideea de independenþã ºi de continuitate Tãtãrãscu, ministru de Externe, au fost înlãturaþi, spuneþi sã plec, ci poporul român, prin referendum, a tradiþiilor democratice ºi a istoriei naþionale. Dar, Tãtãrãscu fiind înlocuit cu Ana Pauker, agent NKVD, ca în 1866”. În discuþie a intervenit ºi Gheorghiu-Dej, cei care ocupaserã militar þara încã din august 1944, cu gradul de colonel. La 24 decembrie a fost înlocuit care i-a spus Regelui cã „România e coaptã pentru doreau înlãturarea regalitãþii ºi proclamarea republicii, din funcþie ministrul Apãrãrii Naþionale, socotit a deveni republicã.” Apoi, P. Groza a adãugat cã obiectiv impus deja vecinilor României ocupaþi de credincios Regelui, cu omul PCR Emil Bodnãraº, guvernul sãu va aranja aspectele material-financiare Armata Roºie – Bulgaria, Iugoslavia ºi Ungaria. care avea sã declare cã a primit funcþia cu în aºa fel încât Regele sã ducã o viaþã confortabilã Sovieticii, principalii autori ai actului de la 30 asentimentul unamim al Guvernului Petru Groza. în strãinãtate. (Relatare dupã stenograma ºedinþei Decembrie 1947, nu-l mai puteau tolera pe Regele (Monitorul Oficial, nr. 198, 24 dec. 1947) La 24 Consiliului de Miniºtri din 30 dec. 1947.) Mihai le-a Mihai, care era ultimul monarh din Europa de Est. decembrie, opt generali ºi alþi ofiþeri superiori socotiþi rãspuns cã subiectul deschis de cei doi ridicã grave Realitatea aratã cã, dupã abdicarea Regelui, devotaþi Regelui au fost trecuþi în rezervã ºi înlocuiþi probleme de constituþionalitate. Petru Groza a scos procesul de sovietizare s-a accelerat, iar ofensiva la conducerea unor mari unitãþi militare. Paralel s-au atunci textul actului de abdicare din mapa roºie ºi i-a împotriva tuturor valorilor naþionale, a spus Regelui: „Nu trebuie decât sã semnaþi aceastã democraþiei, s-a generalizat. hârtie.” Mihai, pentru a câºtiga timp, le-a spus cã În noiembrie 1947, comuniºtii români, îi trebuie 48 de ore pentru a analiza situaþia, la care sfãtuiþi de consilierii sovietici, fãceau Petru Groza a precizat: „Este imposibil, poporul pregãtirile pentru înlãturarea monarhiei. nostru aºteaptã ºtirea abdicãrii. Dacã nu vom avea În luna octombrie, sosise invitaþia la curând semnãtura dumneavoastrã, se vor ivi mari nunta principesei Elisabeta, moºtenitoarea neplãceri.” ªantajul era evident. Mihai s-a retras coroanei engleze. În ziua de 12 într-o camerã vecinã pentru a studia documentul. noiembrie, pe Aeroportul Bãneasa, membrii Guvernului României, în frunte ai târziu, Regele Mihai a furnizat informaþii cu premierul dr Petru Groza, l-au salutat suplimentare despre eveniment. „I-am pe Regele Mihai, sperând cã acesta nu chemat pe Negel ºi pe Ioaniþiu, care se se va mai întoarce în þarã din acest voiaj. aflauM în casã ºi aºteptau pe culoare sã ia legãtura cu Regele a cãlãtorit cu un avion pilotat de mine. Alarmaþi, mi-au comunicat cã firele telefonice el ºi era însoþit de Regina-mamã Elena erau tãiate iar garda palatului a fost arestatã ºi ºi de ofiþerul de ordonanþã Vergaty. înlocuitã cu militari din divizia prosovieticã, înfiinþatã Avionul a fãcut o escalã la Geneva, pe teritoriul URSS, ºi cã palatul era þinta unor trupe o cãlãtorie la Lausanne, dupã care ºi-a de artilerie gata sã tragã în orice moment.” (Mircea continuat drumul spre Londra. Ceilalþi Ciobanu, Convorbiri cu membri ai delegaþiei au cãlãtorit cu trenul. îmbunãtãþit Mihai I al României, Ed. La Londra, Regele a avut convorbiri cu mai mulþi hrana ºi Humanitas, 1991, p. 58) lideri occidentali, pe care i-a informat despre situaþia echipamentul Mihai nu a crezut, a ieºit politicã realã din România. Unii l-au sfãtuit sã rãmânã ostaºilor, pe balcon ºi a vãzut militari în Occident, unde sã formeze un guvern în exil, mãsurã primitã cu puºti mitraliere care alþii l-au sfãtuit sã se întoarcã în þarã ºi sã încerce cu bucurie blocaserã toate ieºirile din sã facã faþã situaþiei. de militari. palat. În aceastã situaþie Pe 29 disperatã, Negel ºi Ioaniþiu entru a avea o idee despre situaþia Regelui decembrie au l-au sfãtuit pe Rege sã Mihai, iatã o întâmplare semnificativã. fost alarmate abdice, afirmând cã „regele În timpul discuþiei cu prim-ministrul englez, unitãþile militare, avea sã fie rege în ochii ClementP Attlee, când Regele l-a informat despre iar Marele Stat majoritãþii supuºilor sãi, divergenþele pe care le are cu guvernul comunist de Major a dat chiar dacã semneazã la Bucureºti, prim-ministrul englez s-a întors brusc ordin de întãrire abdicarea”, adãugând: spre un tablou ºi l-a întrebat ce pãrere are despre a pazei la „Dacã Majestatea Voastrã autorul tabloului, ceea ce arãta cã nu voia de fapt depozitele este arestatã sau ucisã, sã discute despre problemele grave ºi delicate de armament, toate speranþele românilor care îl preocupau pe tânãrul rege român. sporirea gãrzilor se vor nãrui.” (Arthur Gould (Emilian Ionescu, Contemporan cu veacul douãzeci, militare, prin Lee, Coroana contra secera Ed. Militarã, 1983, pp. 209-210) aceasta urmãrind sã neutralizeze orice acþiune ºi ciocanul, Ed. Humanitas, 1998, pp. 279-280) La Londra, Regele Mihai a cunoscut-o pe de împotrivire a eventualilor susþinãtori ai Regelui. În Convorbiri cu Mihai I de România, Regele Mihai principesa Ana de Bourbon-Parma, cea cu care Juristul Grigore Geamãnu a alcãtuit actul de afirma cu hotãrâre cã a fost ºantajat direct de Petru se va cãsãtori la Atena, în 1948. abdicare, textul a fost aprobat de doctorul în drept Groza: „M-am întors în salon ºi i-am cerut lui Groza Regele s-a întors în þarã la 21 noiembrie Petru Groza, dactilografiat în mai multe exemplare, sã-mi dea explicaþii. Mi-a rãspuns cã trebuie sã 1947, fiind primit cu rãcealã de miniºtri. Lucreþiu originalul fiind introdus într-o mapã specialã de semnez pe loc, adãugând cã dacã refuz va dispune Pãtrãºcanu, ministrul Justiþiei, în momentul în care culoare roºie. La orele 20.30, în seara de 29 sã fie executaþi imediat cei o mie de studenþi care regele i-a întins mâna, s-a prefãcut cã se uitã undeva decembrie, mareºalul Palatului, aflat la Bucureºti, fuseserã arestaþi pentru cã ºi-au manifestat în spatele acestuia, iar ceilalþi miniºtri i-au întins l-a sunat pe Regele Mihai la Sinaia ºi a anunþat ataºamentul faþã de mine cu ocazia zilei mele de mâna fãrã vlagã, salutându-l cu o voce scãzutã. cererea dr Petru Groza de a fi primit a doua zi în naºtere. Nu-mi puteam asuma riscul de a trimite la (C. Rãdulescu-Motru, Revizuiri ºi adãugiri, Ed. audienþã, de faþã urmând sã fie ºi Regina-mamã moarte sigurã niºte tineri pentru a mã agãþa de tron.” Floarea Domnilor, 1998, p. 292) Radio Bucureºti Elena. Regelui nu i s-a comunicat obiectul audienþei, (Mircea Ciobanu, Mihai I. O domnie întreruptã, Ed. a transmis un comunicat laconic: „M.S. Regele Mihai el a crezut cã ar fi vorba despre viitoarea sa cãsãtorie. Litera, 1995, pp. 119-120) La acest ºantaj, Regele a ºi Regina-mamã Elena au sosit astãzi la ora 13.00 cedat, a semnat actul de abdicare ºi a spus: „Ultimul în Gara Bãneasa.” Comentând acest comunicat, doua zi, la orele 12, Regele, însoþit de mama lucru pe care îl doresc este ca poporul meu sã sufere C. Rãdulescu-Motru avea sã noteze: „Pe dl Gh. sa, Elena, a sosit la Palatul Elisabeta din din cauza mea. Nu am altã opþiune decât sã semnez Gheorghiu-Dej, dacã s-ar fi înapoiat de la Moscova, Bucureºti. La 12.15 au sosit la palat Petru în faþa ameninþãrilor voastre cu violenþa.” (A. Gould l-ar fi aºteptat mult mai pompos. Înlãnþuirea actualã GrozaA ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general Lee, op. cit., pp. 276-277) a evenimentelor istorice, plecarea ca ºi revenirea al PCR. Ei au fost anunþaþi de Mareºalul Palatului, Dupã toate aceste informaþii, verificate în þarã a Regelui Mihai, a devenit un simplu fapt Dumitru Negel. Petru Groza i-a spus Regelui: „Am în mai multe documente ºi relatãri ale celor care divers.” (Idem, p. 293) sosit cu prietenul meu Dej ºi am dori sã ne primiþi au participat la evenimente, este evident cã nu Pe 22 decembrie 1947, Regele Mihai a acordat împreunã.” (I. Scurtu, Mihai I, Ed. Enciclopedicã, se poate spune, cum s-a spus uneori, cã, în acel o audienþã prim-ministrului Petru Groza, care, printre 2001, p. 188) Regele a acceptat, iar discuþia a avut moment istoric pentru România, Regele Mihai altele, i-a spus cã „lumea s-a schimbat ºi cã loc în holul de la etaj al palatului. La ea a participat ºi-a trãdat poporul. Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 7 Curtea de la Argeº

Podul de reviste Mãrturii ale suferinþei n timpul unei recente vizite la Chiºinãu, am primit Alexei MEMEI s-aa nãscut la 4 noiembrie 1935, de la acad. Petru Soltan, marele prieten al revistei în satul Mãlãieºti din stânga Nistrului. A absolvit Facultatea noastre, un exemplar al unei cãrþi pe cât de atent de Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangã” din docÎumentate, pe atât de cutremurãtoare: Alexei Memei, Chiºinãu (1959). În anii 1958-11961 a fost director al ªcolii Teroarea comunistã în R.A.S.S.M. (1924-11940) ºi R.S.S.M. de opt ani din satul Cornova, raionul Ungheni, în 1961-11964 (1944-11947), apãrutã în 2012 la Editura Serebia din a fost director al ªcolii Medii din satul Speia, raionul Chiºinãu. Cartea (de aproape 800 de pagini) are subtitlul Tiraspol. Între anii 1964 ºi 1992 a activat în cadrul Mãrturii documentare, iar pagina de gardã poartã Ministerului Afacerilor Interne, la Colegiul Cooperatist urmãtoarea dedicaþie: „Dedic aceastã carte memoriei din Chiºinãu, în aparatul „Moldcoop”. participanþilor la rãscoalele din stânga Nistrului împotriva Este unul dintre iniþiatorii ºi organizatorii Societãþii teroarei bolºevice, celor deportaþi ºi represaþi, patrioþilor neamului nostru din trecut, de astãzi ºi celor ce vor veni Culturale Transnistria din R. Moldova, în cadrul cãreia dupã noi.” activeazã din 1990 pânã în prezent. Reluãm în continuare scurta prezentare a autorului Dupã pensionare, a studiat în arhivele din Republica de pe coperta a patra, precum ºi fragmente din prefaþa Moldova materiale pe tema represiunilor comuniste, semnatã de istoricul Anton Moraru ºi din Încheierea publicând în presa periodicã de la Chiºinãu mai multe la carte, semnatã de autor. articole ºi studii. Din istoria Transnistriei Anton MORARU ncepând cu descãlecatul þãrani din Moldova. Aici, în Transnistria, au fost Cherstici, Eguedescul etc. Þãrii Moldovei, românii repartizate coloniºtilor peste 377.445 de desetine Aceastã temã a fost parþial reflectatã în unele moldoveni s-au dezvoltat de pãmânt arabil. Nicolae Ganga scrie cã aceastã lucrãri ale diferiþilor autori, istorici, politologi, jurnaliºti treptatÎ ºi au valorificat colonizare avea scopul sã formeze aici, în ºi juriºti. În perioada 1924-2008 au fost scrise peste pãmânturile mãnoase Transnistria, o Moldovã nouã. Ministrul rus Pavin 200 de lucrãri, inclusiv articole, monografii, culegeri de la Carpaþi pânã la Bug. a înaintat aceastã idee pentru a forma o regiune de documente, broºuri, lucrãri statistice etc. (...) Marele nostru cronicar Grigore Ureche scria: „ªi atractivã pentru populaþia Principatelor Române, au descãlecat întâi sub munte, apoi, înmulþindu-se, cu scopul de a le cuceri mai apoi în totalitate. Însã, m luat cunoºtinþã cu interes ºi satisfacþie mai ºi crescând înainte, nu numai apa Moldovei sau dupã cum subliniazã Pavel Miliukov, colonizarea profesionalã de manuscrisul unui nou Siretul le-au fost hotar, ei pânã la Nistru ºi pânã la Transnistriei cu populaþie rusofonã s-a înfãptuit ºi solid studiu istoric intitulat: Teroarea mare s-au lãþit.” Da, la început, voievodatele Þara în sec. al XIX-lea. Valahii A comunistã în R.A.S.S.M. (1924-1940) Româneascã ºi Moldova s-au format, într-adevãr, în au participat activ la ºi R.S.S.M. (1944-1947). Mãrturii inima Carpaþilor, dar ele ºi-au atins dezvoltarea pânã formarea oraºelor documentare, de profesorul de istorie în Transnistria, Marea Neagrã, Dunãrea ºi Tisa. Noi Oceakov, Odesa Alexei Memei din Chiºinãu, originar nu putem concepe existenþa poporului român fãrã (Hadjibei), Balta, Nani, din Transnistria. Dunãre, fãrã Transnistria, fãrã Tisa. Aceastã regiune, Bârzul, Olvia, Martines, Având în vedere actualitatea temei în care a existat Þara Bolohovenilor, în secolele Palanca, Alexandria, ºi nivelul de cercetare în istoriografia VIII-XV, reprezintã pentru toþi românii casa noastrã. Nicolaev, Dubãsari, contemporanã, autorul a formulat Intrarea ei pe mâna altor popoare sau state ar duce Cameniþa ºi altele. urmãtorul scop: cercetarea ºi la periclitarea cãminului nostru, a Þãrii noastre în reflectarea, discutarea obiectivã a upã 1792, general. Aici, în Transnistria, pe malul râurilor Nistru, instaurãrii ºi activizãrii terorii comuniste aceastã regiune Iagorlâc, Ingul ºi altele a existat civilizaþia geto- în R.A.S.S.M. (care, dupã ocuparea a fost dacilor, apoi a evoluat procesul de romanizare, mai din iunie 1940, s-a extins foarte curând administratãD la sud sub apoi locuitorii fiind numiþi valahi, volohi, balohi. La sud ºi asupra Basarabiei). Pentru a realiza denumirea de regiunea de mlaºtinile râurilor Zbruci ºi Bug, Nistru ºi Iagorlâc, acest scop, au fost formulate Oceakov. Din punct urmãtoarele obiective: s-au consolidat obºtile bolohovenilor, care în secolele de vedere duhovnicesc, • a cerceta ºi a clasifica VIII-XV s-au unit ºi au devenit Þara Bolohovenilor. se supunea Episcopiei istoriografia istoriei R.A.S.S.M., Interesele diverselor forþe expansioniste, mai ales Ecaterinoslavului, cu apreciind la justa lor valoare lucrãrile ale Poloniei ºi Marelui Ducat Lituanian, apoi ale centrul consistoriului istoricilor contemporani; Rusiei Kievene ºi ale cazacilor ucraineni, ale tãtarilor, la Dubãsari. Tot la au condus la lichidarea Tãrii Bolohovenilor. Dubãsari, dupã 1792, • a arãta esenþa colonialã a politicii Transnistria avea în secolele VIII-XIV o poziþie se înfiinþeazã tipografia naþionale comuniste a U.R.S.S., strategicã: ieºirea la Marea Neagrã ºi deþinerea „greceascã, ruseascã rolul formãrii R.A.S.S.M; cetãþilor de pe Nistru îi deschideau calea în Balcani, ºi moldoveneascã”, • a descrie rolul rãscoalelor spre Þarigrad (Constantinopol). Cãderea Chiliei ºi a pusã sub conducerea þãrãneºti împotriva bolºevicilor Cetãþii Albe, în 1484, anexarea Bugeacului la 1538, protopopului moldovean Mihail Strelbiþchi. Dupã în Transnistria; prezenþa garnizoanelor turceºti pe Nistru au închis 1812, Eparhia Oceakovului este ocârmuitã de Gavriil • a evidenþia procesul de colonizare ºi rusificare legãturile Þãrii Moldovei cu regiunea transnistreanã. Bãnulescu-Bodoni, numit mitropolit al Chiºinãului a satelor moldoveneºti din stânga Nistrului; Apoi, peste un timp, s-a implicat în aceastã regiune ºi Hotinului. În 1837 se înfiinþeazã Episcopia • a descrie tragedia foametei organizate Imperiul Þarist, mai ales cã ocuparea acestei regiuni Hersonului, cu centrul la Odesa. Ia naºtere biserica de comuniºti în R.A.S.S.M.; • a arãta manifestãrile de canibalism în rândurile în 1792 a deschis Rusiei imperialiste posibilitatea din Transnistria. populaþiei moldoveneºti din Transnistria, urmare de a stabili dominaþia politicã asupra Principatelor Spre 1897, numãrul românilor moldoveni din a foametei organizate de bolºevici; Române. Transnistria a fost o regiune a Þãrii Transnistria a crescut pânã la 184.927 de persoane, • a atrage atenþia asupra masacrului organizat Moldovei, recunoscutã chiar ºi de Imperiul Otoman. inclusiv în regiunea Herson – 147.118, Podolia – 26.461, Ecaterinoslav – 8.453, Crimeea – 2.895. de comuniºti la Nistru, pentru a opri încercãrile de Dupã datele lui V. Harea, cãtre anul 1914, în evadare a populaþiei moldoveneºti din R.A.S.S.M. n secolul al XVIII-llea, aceastã regiune a fost regiunea transnistreanã se aflau aproape 300 mii în România; ocupatã ºi jefuitã de armata Rusiei Þariste, în de români moldoveni. Dar mulþi au fost rusificaþi – la • a descrie acþiunile de genocid ale bolºevicilor 1735-1740,1768-1774 ºi 1788-1791, când recensãmântul din 1897, mulþi moldoveni s-au înscris împotriva populaþiei moldoveneºti din R.A.S.S.M.; þarismulÎ lupta cu Turcia. Din 1791, Transnistria este ca fiind ruºi sau ucraineni. Din toatã populaþia • a arãta esenþa politicii de deportare a populaþiei luatã „sub oblãduirea Rusiei”. Prin decretul moldoveneascã din regiunea Herson, numai 7,8% din Transnistria ºi de intensificare a procesului de Ecaterinei a II-a, din 27 ianuarie 1792, s-a început erau ºtiutori de carte, adicã 92% erau analfabeþi. exploatare a þãranilor din R.A.S.S.M. (...) colonizarea acestui teritoriu cu populaþie eterogenã. Din Transnistria au ieºit o mulþime de intelectuali, Prin prezenta carte, dl prof. Alexei Memei aduce Cincizeci ºi ºase de boieri moldoveni, inclusiv care au generat un real potenþial în cultura Rusiei, un pios omagiu înaintaºilor care au suferit, au luptat Cantacuzino, Sturdza, Cananãu, Nicoriþa, Sãcauã, printre care Pavel Galagan, Deleanu-Cantacuzino, ºi au murit, concomitent prezentând contemporanilor, Mãcãrescul, Filodeu, Balea ºi alþii au primit loturi de Scarlat Sturdza, Catargi Filodeu, consilier de stat, în primul rând tinerei generaþii, o excelentã lecþie de pãmânt ºi, fireºte, au atras de partea lor pe mulþi Corduneanu, Frunze, E. Balaº, I. Macarescu, istorie.

8 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Podul de reviste Mãrturii ale suferinþei ...Am colindat multe þãri. Am cunoscut multe popoare, dar o regiune ºi un þinut cu atât amintirea ei apare mai frumoasã, mai atrãgãtoare ºi mai doritã. mai bogat ºi mai frumos ca al meu n-aam întâlnit. Bogatã ºi frumoasã este valea Mormintele pãrinþilor sunt acelea care te atrag ºi te leagã ori în ce colþ Nistrului! Numai unul care a trãit ºi a crescut pe aceste meleaguri ale Californiei de lume te-aai afla. Dar, vai, nu le mai poþi vedea, nu mai poþi îngenunchia în faþa noastre româneºti o poate aprecia aºa cum se cuvine. ªi, într-aadevãr, în care colþ lor. Te desparte un zid mai puternic decât cel de oþel. Este zidul sovietic, zidul de lume poate exista o bogãþie ºi frumuseþe mai mare decât aceea a Vãii Nistrului tiraniei, cruzimii, zidul blestemat de genocid... unde te-aai nãscut ºi ai crescut, de care te leagã cele mai frumoase ºi plãcute Nichita SMOCHINÃ amintiri ale vieþii, unde întâia oarã ai vãzut lumina zilei? Aceastã frumuseþe cu (14 martie 1894, Mahala-DDubãsari – 14 decembrie 1980, Bucureºti) atât apare mai sublimã, mai atrãgãtoare, când nu o poþi vedea ºi când nu eºti jurist, istoric, etnograf, folclorist ºi om politic, studii ºi doctorat la Sorbona, lãsat mãcar sã arunci o privire asupra ei. ªi cu cât nu o poþi pãtrunde ºi admira, membru de onoare al Academiei Române (2 iunie 1942)

în esenþã distructiv. Construirea participat la rãscoale antisovietice se pregãtea de rãzboi cu România. ÎNCHEIERE socialismului în R.A.S.S.M. s-a realizat au fost arestate ºi împuºcate. (...) A opta direcþie de luptã a (fragmente) cu cele mai sângeroase forme ºi A treia direcþie de luptã cu comuniºtilor cu populaþia R.A.S.S.M. metode. Timp de peste 22 de ani þãrãnimea a fost colectarea forþatã a fost munca de sclav a þãranilor ormarea R.A.S.S.M. s-a promovat o acerbã propagandã a pâinii ºi colectivizarea. În aceastã în colhozurile din republicã. Sute la 12 octombrie 1924 a fost antiromâneascã. perioadã, foarte mulþi þãrani au murit de mii de þãrani munceau fãrã platã un eveniment foarte important de foame, alþii au fost judecaþi ºi pe câmpurile colhozurilor ºi nu primeau pentruF istoria moldovenilor români e la început, din anii 1918- împuºcaþi, deportaþi. Închisorile din nimic sau primeau câte circa 200 de din Transnistria. Pentru prima datã 1924, þãranii s-au împotrivit, Tiraspol ºi Balta erau pline cu þãrani grame de grâu pentru o zi-muncã. în istoria acestei regiuni s-a organizat au opus rezistenþã, au arestaþi. (...) Dacã în 1931-1932 þãranul avea în mod legal o formaþiune statalã organizatD peste 20 de rãscoale A patra direcþie înscrise 150 de zile-muncã, el primea moldoveneascã. Republica Autonomã ºi revolte în satele Mãlãieºti, de luptã cu pe un an de zile doar 300 kg de pâine Sovieticã Socialistã Moldoveneascã Plosca, Butor, Taºlâc, Slobozia þãrãnimea a la o familie de 5-6 suflete. Bineînþeles, avea 544.598 de locuitori, domiciliaþi în etc. constituit-o era imposibil de trãit cu asemenea 684 de sate ºi cãtune, unite în 166 de Bolºevicii au jefuit þãranii, deportarea venituri! Majoritatea populaþiei soviete sãteºti, care formau la început le-au sechestrat pâinea. În intelectualilor suferea de foame. 12 raioane. Din punct de vedere etnic, 1924-1925, iar mai apoi în ºi a specialiºtilor A noua direcþie de luptã a populaþia era alcãtuitã din: moldoveni 1929-1938, au avut loc mari din economia comuniºtilor cu populaþia în R.A.S.S.M. – 174.266 (32%), ucraineni – 248.942 tragedii omeneºti. Au murit de naþionalã, din a constituit-o interzicerea migraþiunii (45,65%), ruºi – 47.487 (8,7%), evrei foame zeci de mii de oameni în învãþãmânt ºi moldovenilor în România. Toate satele – 49.514 (9%), nemþi – 13.132 (2,45%), satele ºi oraºele din R.A.S.S.M. ºtiinþã. Ca de din stânga Nistrului, de-a lungul alte naþionalitãþi – 12.217 (2,2%). La rãscoalele þãrãneºti obicei, au fost frontierei cu România, erau întãrite cu Trebuie menþionat cã Moscova din satele Mãlãieºti, Plosca, deportaþi cei mai noi forþe ale grãnicerilor ºi comuniºtilor ºi Kievul au format statalitatea Crasnogorca, Teiu, Speia, buni specialiºti sovietici. În unele sate au fost dislocate moldoveneascã din Transnistria Tocmijiu, Butor, Taºlâc, din R.A.S.S.M. în mod special unitãþi militare ruseºti cu scopul de a avea un pretext politic Slobozia ºi multe altele au În 1930 au fost pentru a intimida ºi a þine sub control de a anexa Basarabia, dupã cum s-a participat peste 10 mii de þãrani. deportate 155 populaþia bãºtinaºã. În 1930-1932, ºi întâmplat în 1940. Însã nu trebuie Toþi au fost lichidaþi, împuºcaþi, de persoane evadarea moldovenilor din R.A.S.S.M. sã reducem formarea R.A.S.S.M. numai deportaþi. Numai în satul – specialiºti, ºi plecarea lor clandestinã în România la un „cap de pod” în lupta Imperiului Mãlãieºti, raionul Grigoriopol, ingineri, a cãpãtat un caracter de masã. Numai Sovietic pentru expansiunea sa în în iunie 1919 au rost împuºcaþi învãþãtori etc. în 1932, din R.A.S.S.M. au evadat în Balcani. R.A.S.S.M. a fost o autonomie circa 50 de þãrani, care se A cincea Basarabia peste 3.000 de moldoveni. teritorialã ce a dat moldovenilor ridicaserã împotriva bandelor direcþie de luptã Regimul comunist a organizat „bãi posibilitata sã punã problema în faþa teroriste ale bolºevicilor. cu þãrãnimea a de sânge” la Nistru, pentru a opri opiniei publice, sã arate cã trãiesc în Peste 50 de mii de femei, fost organizarea moldovenii sã pãrãseascã raioanele componenþa U.R.S.S. ºi moldoveni. copii, bãrbaþi au participat în foametei. În sovietizate. Un exemplu elocvent de În anul 1937, în R.A.S.S.M. anii 1930-1933 la organizarea perioada 1921- genocid, organizat de comuniºtii ruºi, funcþionau 217 întreprinderi industriale, a mai mult de 1.200 de proteste, Crucea jurãmântului 1924 ºi apoi în a fost mãcelul sângeros de la Olãneºti, 166 de biblioteci, 383 de ºcoli manifestãri antisovietice, greve, anii 1928-1933, din 23 februarie 1932. În noaptea de moldoveneºti. Activa Uniunea acþiuni directe împotriva puterii comuniºtii au sechestrat toatã pâinea 23 februarie 1932, peste 60 de þãrani Scriitorilor din R.A.S.S.M., care sovietice. Una dintre trãsãturile de la þãrani. Populaþia a rãmas moldoveni din satele R.A.S.S.M. s-au a întrunit peste 30 de scriitori. specifice ale acestor manifestãri constã flãmândã, umbla pe drumuri ca adunat vizavi de localitatea Olãneºti Însã în R.A.S.S.M. a fost introdus cu în faptul cã oamenii cereau de la sã gãseascã ceva de mâncare. (...) ºi au încercat sã treacã Nistrul. Când forþa, prin violenþã, un regim comunist, puterea sovieticã sã li se permitã A ºasea direcþie de luptã a þãranii au pornit pe gheaþa râului, sã plece în România. Ei erau comuniºtilor din R.A.S.S.M. cu grãnicerii sovietici au deschis focul Sfântul Nicolae, vãzut de Cucu Ureche convinºi cã românii o sã-i þãrãnimea a fost colectivizarea forþatã. din puºti ºi mitraliere. În consecinþã, salveze de la foametea Cãtre anul 1931 în R.A.S.S.M. era 40 de þãrani au fost uciºi ºi numai organizatã de comuniºti. colectivizatã 65% din populaþia ruralã. 20 au ajuns în Basarabia, dintre Pentru a-i constrânge pe þãrani sã intre care opt erau rãniþi. (...) omuniºtii au aplicat în colhozuri, se recurgea la cele mai mai multe forme mizerabile forme ºi metode, inclusiv e menþionat cã România ºi metode brutale arestãrile, bãtãile, deportãrile ºi a fost singura þarã care de Cluptã contra þãrãnimii din lichidarea fizicã a þãranilor. Þãranii i-a ajutat pe moldovenii din R.A.S.S.M. În primul rând, au se împotriveau, luptau cu directivele R.A.S.S.M.D sã se salveze de regimul fost înãbuºite în sânge toate comuniste, refuzau sã însãmânþeze sângeros al comuniºtilor. Toþi refugiaþii cele peste 20 de rãscoale pãmântul, ascundeau seminþele, au primit ajutor medical, locuri de þãrãneºti din satele R.A.S.S.M. evadau din sate în oraºe, la muncã muncã, au fost salarizaþi. La Chiºinãu Tunurile, baionetele Diviziei 94, de asemenea silnicã în cadrul fabricilor s-a format Comitetul pentru Ajutorarea conduse de cãtre Iona Iakir, ºi uzinelor. În 1930-1932 foarte mulþi Moldovenilor Refugiaþi de peste Nistru, au împuºcat ºi distrus zeci þãrani pãrãseau colhozurile, organizau care colecta ajutoare materiale ºi de mii de þãrani, mii de case proteste la sovietele sãteºti, îºi luau bãneºti pentru cei rãniþi ºi schilodiþi. ale þãranilor au fost bombardate vitele ºi uneltele din colhoz etc. Numai pe teritoriul Primãriei ºi arse de Armata Roºie. A ºaptea direcþie a politicii municipiului Chiºinãu au fost angajaþi A doua direcþie de luptã comuniste promovatã în R.A.S.S.M. la lucru peste 150 de refugiaþi. (...) cu þãrãnimea a fost arestarea a constituit-o stabilirea unui regim Aºa a fost ºi, ca sã nu mai fie aºa, chiaburilor („culacilor”) ºi administrativ colonial, care lupta trebuie sã ne trezim ºi noi pentru a deportarea lor în Siberia ºi nu numai împotriva moldovenilor, supravieþui ca oameni ºi ca naþiune regiunile de nord ale U.R.S.S. ci ºi a ucrainenilor, promova o politicã ºi pentru a demonstra ºi altora cã În 1929-1933, din R.A.S.S.M. de rusificare ºi îndoctrinare a copiilor, avem demnitate umanã ºi de Neam au fost deportate peste 3.200 tineretului. Specific pentru politica ce a înfruntat eroic numeroasele de familii ale þãranilor înstãriþi, bolºevicã în R.A.S.S.M. era faptul cã nenorociri ce s-au abãtut de-a lungul numiþi chiaburi sau culaci. întreaga ei propagandã avea caracter existenþei sale. 344 de familii þãrãneºti care au antiromânesc expansionist. U.R.S.S. Alexei MEMEI Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 9 Curtea de la Argeº 8 Seniori ai culturii Radu Beligan Radu Beligan este nãscut la 14 decembrie Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale” din 1918, în localitatea Galbeni, jud. Bacãu. Este actor, Bucureºti ºi al Academiei de Arte „G. Enescu” din Iaºi. regizor ºi eseist, membru de onoare al Academiei A fost distins cu numeroase premii, între care: Premiul Române din 20 decembrie 2004. Academiei „Le Muse” din Florenþa (1980), Premiul Studii liceale (Liceul Internat „C. Negruzzi”, Galei UNITER – Trofeul Dionysos (1995-11996), 1929-11937) la Iaºi ºi superioare (Academia Regalã Premiul Fundaþiei „Tofan” (1998), Premiul „14 Juillet de Muzicã ºi Artã Teatralã, 1937-11939) la Bucureºti. 1998” al Ministerului de Externe din Franþa, Premiul A fost profesor la Institutul de Teatru ºi Film (1950- „Aristizza Romanescu” al Academiei Române (1999), 1965), director al Teatrului de Comedie (1961-11968), Trofeul „Eugene Ionesco” (1999), Premiul revistei director al Teatrului Naþional „I.L. Caragiale” (1968- Flacãra (2000), Premiul revistei Moftul Român (2001), 1989). Este societar de onoare al Teatrului Naþional Marele Premiu acordat de Guvernul României, în din Bucureºti (din 2001) ºi director onorific al Teatrului cadrul Premiilor Naþionale de Teatru (2002), Trofeul Metropolis (din 2007). Personalitate proeminentã a „România 2000” (2003), Premiul de Excelenþã al teatrului românesc, a interpretat numeroase roluri din Festivalului Teatrului de Comedie (2006), Premiul dramaturgia românã ºi strãinã. Este, în egalã mãsurã, de excelenþã al Galei UNITER (2007-22008), Premiul actor de film, s-aa manifestat ºi ca regizor. Este autorul de excelenþã TIFF Cluj (2008), Premiul de excelenþã volumelor de eseuri: Pretexte ºi subtexte (1968); „Gala 10 pentru România” (2008). A fost decorat cu: Luni, marþi, miercuri (1978); Note de insomniac (2001, Ordinul „Drapelul Iugoslav” cu Steaua de aur ºi colan reeditat în 2008). A realizat traducerea ºi adaptarea (2003), Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” în grad pentru scenã a unor piese strãine, în care a fost ºi de Mare Ofiþer (2004), Ordinul Naþional „Steaua protagonist. A fost autorul mesajului internaþional României” în grad de Mare Cruce (2008); Ofiþer al pentru Ziua Mondialã a Teatrului, difuzat în întreaga Ordinului Naþional al Legiunii de Onoare (2002), fiind lume (martie 1977). Membru al Cartelului Internaþional primul actor din istoria teatrului românesc cãruia i s-aa al Teatrului (1967), preºedinte activ (1971) ºi apoi acordat aceastã prestigioasã decoraþie. A fost distins preºedinte de onoare pe viaþã (1979) al Institutului cu titlurile de Artist Emerit (1953) ºi Artist al Poporului Internaþional de Teatru, copreºedinte cu Yehudi (1962). Menuhin al Festivalurilor Internaþionale de Teatru ºi Muzicã organizate de UNESCO (1971-11978), membru (Dupã Dorina N. Rusu, Dicþionarul membrilor al Uniunii Scriitorilor din România (din 2008). Doctor Academiei Române. 1866–2010, Ed. a II-aa, revãzutã Honoris Causa al Universitãþii Naþionale de Artã ºi adãugitã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2010.)

Eugen CRISTEA Maestrul. ªi atât! mposibil de scris doar Cât de adevãrat ºi de valabil ºi astãzi! Priviþi doar Contrabasul: Maestre, am remarcat ºi ce perfect stã câteva cuvinte despre cum se vorbeºte pe aceleaºi mici ecrane ºi îi veþi pe dumneavoastrã fracul. La care Maestrul: Totul copleºitoarea da dreptate Maestrului. depinde de omul care-l poartã! Pe mine fracul stã personalitateI a Maestrului. Aºadar: Pe vremea aceea, unul dintre puþinele – cum bine ai zis – perfect! Dacã pui fracul pe el Cel mai dificil lucru e acela noastre refugii erau cãrþile de aventuri în limba – ºi mã aratã pe mine – îþi vine sã spui: Bãiete, mai de a încerca sã-l încadrezi în francezã. Trebuie sã vã spun cã în Bucureºti exista adu o bere! vreo categorie. Oricum, „vedetã” o adevãratã mafie culturalã (ce frumos sunã, nu?), în Aºadar: De curând, am intrat în spectacolul cu nu-i poþi spune, pentru cã vedete sunt absolut toate cadrul cãreia se schimbau cãrþile respective de la unii piesa Nimeni nu-i perfect, o comedie de foarte bun paraºutele care ne invadeazã searã de searã micile la alþii. Aveai maximum 24 de ore sã citeºti un S.A.S., gust, fireºte, chiar în regia Maestrului. La vizionare, ecrane pe care nici nu mai încap de atâta culturã. de pildã. Eu, îndrãgostit de mic copil de limba îmi spune: Eºti foarte drãguþ. Îi vine omului sã te Fireºte, mã refer la cultura de club... Rãmân francezã, aproape la mãnânce pe scenã. Dar am o mare la Maestru. ªi atât! fiecare spectacol citeam rugãminte la tine: Nu mai vrea tu Îl cunosc de o veºnicie. Cuvânt care i se pe nerãsuflate în culise, sã fii neapãrat comic! Tu nu ai nevoie potriveºte perfect, din toate punctele de vedere. aºteptând sã-mi vinã de efecte comice suplimentare! Când L-am admirat de mic copil, nesperând vreodatã rândul sã intru în scenã. intri în scenã, spectatorul izbucneºte cã mã voi putea afla în preajma sa, darmite sã mai Un coleg de-al nostru în râs... ªi gata! Tu nu vezi ce faþã ºi jucãm împreunã! S-a aflat în comisia care m-a îi spune în ºoaptã ai?... admis în Teatrul Naþional, l-am simþit în permanenþã Maestrului: Ia priviþi ce Aºadar: Prin 1982, intram, cum alãturi de mine, m-a îndrãgit din prima clipã, bunã achiziþie aþi fãcut se spune tot în termeni de culise, ºi îmi este alãturi ºi în ziua de azi. angajându-l pe acest tânãr! peste noapte, într-un spectacol de În acest material nu vreau sã-i aduc eternele Citeºte, practic, încontinuu! mare þinutã, Filumena Marturano, osanale cu care ne-am obiºnuit. Nu. Nu vreau ªi, pe deasupra, ºi cu regretata Marcela Rusu în rolul altceva decât sã vã povestesc câteva dintre vorbele în francezã! La care, titular. Aveam niºte emoþii cumplite. de duh ale Maestrului în relaþia cu mine. Din clipa Maestrul, imperturbabil: Maestrul, care a simþit imediat cum în care ne-am cunoscut, mi-a spus cu vocea ºi Pe naiba, are aceeaºi stau lucrurile, a bãgat o replicã în zâmbetul sãu absolut inconfundabil: „Eu glumesc carte, doar îi schimbã din afara textului, care m-a fãcut sã îmi cu tine, pentru cã eºti printre puþinii oameni care mai când în când coperþile... revin imediat. Iat-o: Ascultã, Michele, au pic de haz ºi nu se supãrã dacã sunt ironizaþi!” Aºadar: Jucam, fireºte, – aºa se numea personajul meu – tu Aºadar: Repetam împreunã Titanic vals, în regia tot împreunã, în Numele de mic ai fost aºa de grãsuþ? Fireºte altui maestru al Teatrului românesc cu majuscule, trandafirului. La un cã ºi în salã au fost ropote de Mihai Berechet. Asta se întâmpla în anul 1983. moment dat, trag o aplauze. Aplauze care au reuºit Într-o pauzã, Maestrul mã întreabã: De fapt, frumoasã „bâlbã”, cum se spune în limbaj de culise, sã mã determine sã rostesc – totuºi – replicile câþi ani ai tu, puiule? la care Maestrul, care se afla cu spatele la public, pe care deja le uitasem. – 31 de ani împliniþi, Maestre! scoate un mic mârâit amuzat, cu sensul clar „Bravo, Aºadar: Pot povesti despre Maestru pânã mâine. – Bravo þie. Extraordinar! ªi, dupã o pauzã ai dat-o, bãiete!”, drept care am fugit urgent în culise, Talent, haz, inteligenþã, culturã enciclopedicã, farmec imperceptibilã, rosteºte: Auzi, mã, nenorocitule, pentru a nu izbucni în râs în faþa minunatului public indescriptibil, ironie, autoironie, generozitate, respect eu, la vârsta ta, eram deja Artist Emerit!!! bucureºtean... faþã de cei din jur, uluitoare longevitate, vitalitate. Aºadar: – Tu ºtii care este definiþia actorului? Aºadar: Un coleg îl lãuda pe Maestru pentru ªi un unic nume: TEATRUL ROMÂNESC, adicã Noteazã: STATURÃ, GURÃ ªI FIGURÃ... senzaþionala sa prestaþie în memorabilul spectacol BELIGAN.

îmbãtrâni înseamnã a arunca peste bord toate ideile preconcepute, secretul biblic al longevitãþii este iubirea. Cred cã suntem pe pãmânt pentru înseamnã a deveni mai uºor, mai liber. Într-uun anumit sens, eºti mai acest motiv: sã iubim. Le spun adesea celor ce vor sã mã asculte: „iubiþi ce vreþi, bãtrân când eºti tânãr ºi mai tânãr când eºti bãtrân. (…) Viaþa mea dar iubiþi!” Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii. (…) ªi, fiindcã n-aa Afost uºoarã. A fost o luptã permanentã ºi sper cã am ieºit învingãtor – nu am acest prilej, daþi-mmi voie sã vã declar cã vã iubesc. Da, vã iubesc ºi pe e o victorie strãlucitã, dar o victorie confortabilã. În ultima vreme, foarte multã dumneavoastrã, spectatorii mei credincioºi, care m-aaþi fãcut ceea sunt azi. (…) lume îmi pune aceastã întrebare stereotipã: „Care este secretul longevitãþii Am cãlãtorit frumos împreunã. Dacã viaþa este o cãlãtorie scurtã, trebuie dumneavoastrã?” Cât încã mai am rãbdare sã le rãspund, le spun cã, dupã mine, sã încercãm s-oo facem la clasa I. (Radu Beligan)

10 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Seniori ai culturii Un semn de întrebare Camil PETRESCU Text (scris în 1945) reluat de pe „manºetele” copertelor cãrþii Pretexte ºi subtexte ricine îl priveºte, de întrebare) toatã sala zâmbeºte cuceritã iar, de trombon ºi umeri de boxeur... Dacã, totuºi, fie ºi o singurã clipã din când în când, hohotele de râs împiedicã replicile cineva i-aar spune cã se pare cã Beligan ãsta care pe Radu Beligan, nu urmãtoare... Publicul nu pricepe ceea ce spune „nu e actor” e plãtit împãrãteºte ºi cã dã audienþe poaOte sã nu observe cã omul actorul, dar pricepe minunat sensul scenei, toatã directorilor de teatru care vor sã-ll angajeze, acesta este un semn de întrebare... În teatrul fineþea piesei, cea mai micã intenþie a autorului. supralicitându-sse, eternul ºomer ar ridica nedumerit românesc, Radu Beligan este chiar un mare semn de Dicþiunea ºi declamaþiunea au rãmas de ruºine... (ºi dramatic) mâinile înspre tavan. În realitate, întrebare. Un motiv permanent de nedumerire ºi pânã Altceva ºi mai grav... Sunt actori care se dedau Beligan nici nu e actor... E un poet plin de subtilitate, la urmã de neliniºte pentru tot ceea ce este aºezat la cele mai disperate contorsiuni, care pândesc cu un cãrturar cât trei academicieni, la curent cu tot ce ºi tacticos, cuminte ºi convenit, în lumea actoriceascã ochii milogi spre salã, cerºind zadarnic un zâmbet joacã... alþii, un iubitor de teatru, aleargã pãtimaº de la noi. Intrã în scenã o fãpturã firavã mai curând pentru „cârligele” ºi schimonoselile lor. Beligan are dupã piesele altora, amuzat sincer de jocul tuturor ºi sala pe care n-oo domolesc matadorii cu bãrbi necontenit aerul plictisit dacã se râde în salã la camarazilor de talent... Între douã lungi discuþii matusalemice încremeneºte toatã... Beligan are replicile lui. Adeziunea hilarã parcã-ll contrazice despre artã (de obicei pe la anticari), îºi aduce o autoritate rareori întâlnitã, înainte încã de a ºi câteodatã privirea lui mioapã are aerul sã spuie: aminte cã „azi joacã” ºi aleargã în fugã la teatru... scoate o vorbã. Replicã dupã replicã, nedumerirea „Ei, ce-aaþi gãsit de râs aci? Potoliþi-vvã, cã acum plec E ceva de priceput în toate astea? Vã spuneam sporeºte... E un unanim acord în a afirma cã nu acasã...” Vã strecuraþi la ieºire prin îmbulzeala aceea eu cã nu. Un semn de întrebare... Un mare semn se înþelege nimic din ceea ce pronunþã. Vocea lui (la piesele în care joacã Beligan e de obicei nãvalã de întrebare. ªi, totuºi, existã o moralã: Succesul în e albã, dicþiunea stropºitã, fraza petecitã. O tradiþie de public) ºi nu e imposibil sã auziþi vreun „om de teatru este ca o femeie... Alergi disperat dupã ea, ea secularã, perpetuatã în toate conservatoarele de teatru” respectabil afirmând indignat cã Beligan nu... fuge de tine... Te faci cã nu o bagi în seamã, atunci dicþiune ºi declamaþie, joacã acum ca un fum... în gol. e actor. Te uiþi mai atent ºi recunoºti un histrion care vine ea dupã tine ºi se îndârjeºte sã nu te mai lase ªi cu toate astea... (semne de întrebare dupã semne a cutreierat ºapte teatre ºi acum e ºomer. Are o voce în pace.

cest bloc-nnotes, refugiu ºi sprijin într-o n 1950, eram la o masã cu Dinu Ianculescu, a Stelelor (International Star Registry). Numele activitate dispersatã, mai curând scut decât cu ªerban Cioculescu ºi Ion Barbu, la braseria stelei dumneavoastrã, precum ºi coordonatele ei lance, conþine unele destãinuiri, dar e de la Athenée Palace. Uºa se deschide brusc telescopice sunt înregistrate ºi pãstrate în arhivele departeA de a fi un jurnal intim. De altfel, ce poate ºi unÎ june gazetar de la Scânteia se îndreaptã spre Oficiului Internaþional de Înregistrare a Stelelor din rãmâne intim într-o profesiune care – spre marele noi, debordând de entuziasm: „Aþi auzit? În curând, Elveþia. Aceste date sunt identice cu cele care tãu orgoliu – te situeazã în vãzul tuturor ºi nu o datã în Uniunea Sovieticã, pâinea va fi gratis!” „Da, dar figureazã pe certificatul oficial (...) pe care îl veþi gãsi – spre regretul tãu – te transformã în obiect cu ce preþ!”, i-a rãspuns Ianculescu. Calamburul în acest colet. (...) Pentru a o localiza, cãutaþi-vã de curiozitate publicã ºi în subiect de conversaþie ãsta l-a costat câteva luni de puºcãrie. constelaþia pe harta cerului stilizatã, situatã la ºi cancan în ceasurile de pustiu spiritual, începutul livretului inclus aici. Apoi folosiþi ori de cristalizare a nevoii de surprizã, de harta cea mare, care este o copie mãritã inedit, de mirare, de oprobiu ce ritmeazã a constelaþiei dumneavoastrã. Locul precis traiul nostru, al tuturor? Prea puþine aspecte unde este situatã steaua dumneavoastrã dintr-o soartã de actor, cu o norocoasã este încercuit cu roºu. Aºa cã, de acum carierã, scapã spiritului de investigaþie înainte, veþi privi cerul cu alþi ochi. Cãci, ºi invenþie al spectatorilor, care uneori prin aceastã stea care vã este dedicatã, se pricep chiar mai bine decât el sã dea o particicã din dumneavoastrã scânteiazã garanþia autenticitãþii nãscocirilor ºi sã pe bolta cereascã. transplanteze în ficþiune adevãrurile cele Felicitari, mai sigure. Ceea ce-i cu adevãrat intim sau International Star Registry în orice caz expresiv se aflã în munca mea de interpret ºi – rog sã fiu scuzat pentru (Fragmente din spectacolul Confesiuni termen – de „animator” al miºcãrii teatrale. despre viaþã ºi artã, iunie 2009; sursa: Iatã ºi de ce n-am inclus în volum notaþiile http://life.hotnews.ro/) privind familia ºi prietenii foarte apropiaþi. Sunt probleme strict personale, care e bine aestrul Radu Beligan trãieºte din sã fie ferite de un ochi strãin. Dacã am vorbit uneori ã duceam cu regularitate sã-l vãd pe plin orice secundã din viaþa sa. despre prieteni a fost numai pentru a mã referi la Ianculescu, ca sã mai învãþ câte ceva O dovedeºte din plin prezenþa sa în spectacolulM Egoistul, în care interpreteazã rolul opera lor. Între altele fie zis, am o solidã suspiciune de la el. La o reprezentaþie cu piesa principal ºi care se joacã ºi acum, cu casa închisã, pentru textele – vezi Doamne – confidenþiale, dar BlestemateleM fantome, sala era arhiplinã ºi, totuºi, dar ºi stilul sãu unic de viaþã, din care nu lipsesc destinate tiparului încã în timpul vieþii. Le suspectez am rãmas sã vãd spectacolul din picioare. Un actor desele ieºiri în oraº. Elegant, manierat ºi purtându-ºi de acea sinceritate a cabotinajului, de naturã sã care juca în piesã ºi s-a uitat prin gaura cortinei, cu demnitate povara celor 92 de ani, Radu Beligan altereze autenticitatea, forþa probantã, valoarea îi comunicã maestrului: „E ºi Beligan în salã. pare sã sfideze legile naturii ºi se încãpãþâneazã sã mãrturiei. „Sinceritatea cabotinajului” nu-i o alãturare N-a gãsit loc ºi stã în picioare.” „În picioare?! nu se dea bãtut. ªi bine face! Zilele trecute, în buricul accidentalã de cuvinte. Am învãþat cã un om se În genunchi sã stea când joc eu!” Capitalei, maestrul a fost zãrit în compania a trei tãlmãceºte ºi se proiecteazã pe sine pânã ºi în prezenþe feminine, respectiv fiica ºi nepoatele sale artificiu ºi exagerare, despãturind ceva din înþelesul a un moment dat, Eugene Ionesco s-a retras dragi, alãturi de care a cinat pe terasa unui restaurant constitutiv al eu-lui sãu, tocmai în exagerãrile ºi în cu mine într-un colþ al salonului ºi mi-a spus: ultraselect. ªi pentru cã detaliile mici fac viaþa efectele chemate în acelaºi timp sã resoarbã ºi sã „O prietenie se leagã à travers le travail. frumoasã, legenda scenei româneºti nu s-a uitat sporeascã amãrãciunea unor frustrãri, cheltuielile RinoceriiL au fost prilejul de a ne cunoºte ºi împrieteni. la bani ºi ºi-a rãsfãþat invitatele cu un regal culinar unor amãgiri, inflaþia unor bucurii ºi excedentul unor Eºti un Belanger formidabil. Peste Jean-Louis din care nu a lipsit friptura de vitã în sânge, pe care iritãri. Te reprezinþi pe tine prin chiar aceste trucuri ºi Barrault ºi peste Laurence Olivier. Din pãcate, a „stropit-o” din plin cu vin vechi portughez. Acelaºi supape, rude tot atât de bune cu minciuna ca ºi cu nu pot declara asta ziariºtilor. Sunt artiºti mari, dar meniu a fost ales ºi de maestrul care a dovedit încã adevãrul. Dar eu am cãutat un drum mai drept care, susceptibili. ªi eu mai am relaþii de muncã cu ei.” o datã cã reþeta longevitãþii sale nu are nimic în dacã nu comunicã de regulã cu tot ceea ce bãnuiesc Am pãstrat acest secret cât timp Ionesco ºi cei comun cu cea a altui nonogenar obiºnuit, obsedat ori ºtiu despre mine ºi ceilalþi, nu-i în orice caz paralel doi mari actori au fost în viaþã. de problemele de tensiune ºi regimul alimenar. ºi independent de ceea ce simt, meditez ºi trãiesc. Pentru cã timpul s-a scurs pe nesimþite, iar cina (Din introducerea la Luni, marþi, miercuri...) e ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de s-a prelungit mai bine de trei ceasuri, când s-au decis ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat sã pãrãseascã terasa, Beligan ºi însoþitoarele lui au -aam nãscut odatã cu România Mare ºi ºi unul care m-a uluit: am primit în dar solicitat un taxi. Respectând, de asemenea, codul sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, o stea!DÎntr-un colet sosit din Statele Unite, se afla bunelor maniere, nepoata marelui artist ºi-a ajutat e un minunat blestem. Am putut rezista documentul care atesta existenþa stelei care acum cu dragoste bunicul sã se deplaseze la maºinã unorM ispite uluitoare. Nu m-am putut despãrþi îmi poartã numele: ºi sã urce în autoturism, pe locul din dreapta-faþã, niciodatã de ea. Am trãit aici mult, am traversat aºa cum este frumos ºi civilizat. patru dictaturi ºi pot sã vã spun acum, în gura mare, Domnule Beligan, cã am fost necredincios regimurilor ºi-ntotdeauna (...) Numele dumneavoastrã a fost dat unei stele (Simona Odorhean, http://www.cancan.ro/showbiz/ credincios României. prin intermediul Oficiului Internaþional de Înregistrare showbiz-intern/, postat pe 31 iulie 2011)

Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 11 Curtea de la Argeº

Dialoguri esenþiale Interviu cu ªtefan Niculescu Cãtãlin MAMALI Interviul a cãrui derulare o începem în acest numãr a fost luat de socio-ppsihologul Cãtãlin Mamali muzicianului ªtefan Niculescu în ianuarie- februarie 1986 ºi a rãmas inedit pânã acum, în ciuda importanþei ºi actualitãþii ideilor dezbãtute de cãtre cei doi oameni de culturã. – C.M.: În ºtiinþã, sunt relativ cã muzica n-ar fi limbaj, alþii, se rezolve întotdeauna pe consonanþe). ºi de aceea frecvente situaþiile în care cel ce face dimpotrivã, cã ar fi. În afarã de aceasta, se statornicise a apãrut ca ºtiinþa „gândeºte asupra ºtiinþei”, adicã un sistem ritmic, o tipizare a melodiei, salvatoare face, chiar dacã numai arareori explicit – C.M.: Dumneavoastrã ce spuneþi o cristalizare a formelor muzicale. tendinþa cãtre polul opus generalului, ºi public, teoria ºtiinþei. Acest proces în faþa acestei dileme? Se ºtia, bunãoarã, cã sonata trebuie ºi anume, individualul. Or, tocmai de accentuare a reflexivitãþii se reflectã – ª.N.: Cred cã cel puþin sã aibã cel puþin 3 pãrþi, cã, de obicei, Beethoven este primul care introduce ºi în limbaj, în numãrul crescut de structuralismul, lingvistica, semiologia, prima miºcare este rapidã, a doua este individualul în muzica ultimelor douã domenii al cãror nume este precedat semantica etc. au mai multe de învãþat lentã, în formã de lied, ºi a treia este veacuri. Într-adevãr, se observã cu de particula meta (meta-matematicã, de la fenomenul muzical, care este un iarãºi rapidã, în formã de rondo. La uºurinþã cã simfoniile lui sunt atât de meta-logicã etc.). Acest fenomen apare vechi sistem de semne, decât muzica rândul lor, liedul, rondoul, sonata etc., diferenþiate, are fiecare un profil atât uneori ºi în artã. Creatorul de artã este de la aceste noi discipline. Mai departe aveau structuri cu totul închegate. de conturat ºi de distinct, încât distanþa uneori un teoretician al activitãþii pe urmeazã sã decidã oamenii de ºtiinþã... Evident, Beethoven a contribuit enorm (stilisticã, semanticã etc.) dintre o care o practicã. Ce pãrere aveþi despre Ideea pe care însã doresc s-o reliefez la dezvoltarea ºi înnobilarea istoricã a simfonie ºi alta este incomparabil acest fenomen? Care credeþi cã sunt este cã, în secolul XX, nu mai existã acestor arhitecturi muzicale, însã dacã mai mare decât cea bunãoarã dintre trãsãturile lui specifice în artã? un consens, nu mai existã simfoniile 21 ºi 25 de Haydn, sau 15 ºi – ª.N.: Întotdeauna arta ºi, în cazul fundamente universal recunoscute 19 de Mozart. Individualul, descãtuºat nostru, muzica, a avut ºi un aspect de toþi cei care compun muzicã. de Beethoven, este din ce în ce mai ºtiinþific. În muzicã existã ceva pe care-l Situaþia aceasta nu se constatã accentuat în secolul XX. În veacul putem numi ºtiinþã ºi, desigur, ceva pe în secolul XIX sau XVII; ea apare nostru, individualizarea conduce pânã care nu-l putem numi decât artã. De probabil doar în perioada unor mari ºi la abolirea sistemului tonal, pe baza pildã, când compui, te foloseºti de ceea schimbãri de perspectivã din istoria cãruia se manifestaserã Beethoven, ce se cheamã inferenþã logicã. Altfel generalã a omenirii, pentru cã romanticii sau compozitorii din ºcolile spus, dupã elaborarea unui fragment istoria generalã a omenirii ºi istoria naþionale. ªi atunci, compozitorul muzical urmeazã cu necesitate muzicii par a merge mânã în mânã. s-a vãzut dintr-o datã pus în faþa consecinþa lui logicã în discursul sonor. Oricum, de 80 ºi ceva de ani alternativei: sau sã compunã totul, din Inferenþa este, prin urmare, comunã încoace n-a mai apãrut printre capul locului, adicã un nou vocabular, o muzicii ºi ºtiinþei. Dar de aici pânã compozitori un punct de vedere nouã morfologie, o nouã sintaxã, forme la a gãsi echivalenþe între muzicã, comun sub aspect gramatical. noi etc. (orientare pe care, într-un pe de o parte, ºi logicã, matematicã Fenomenul este, pe de o parte, studiu recent, am numit-o cãutarea sau alte ºtiinþe (psihologie, lingvisticã, grav ºi malefic, iar pe de altã unei ordini individuale), sau sã revinã semiologie), pe de altã parte, este un parte central ºi benefic. Sã luãm la ceea ce a fost, privind spre trecut drum foarte lung. În ciuda distanþelor, un exemplu din trecut. Când ºi preluând unul dintre limbajele bine se poate totuºi constata o Beethoven începea acum 200 de cunoscute ºi apreciate inclusiv de corespondenþã între creaþia artisticã ani sã compunã o sonatã, el avea melomani (orientare pe care am ºi cea ºtiinþificã dintr-o epocã datã. la îndemânã în societate (vreau denumit-o fuga înapoi). În prima Cred cã unitatea epocii are loc chiar sã spun în obºtea compozitorilor jumãtate a secolului nostru, aceastã din dacã artistul (sau omul de ºtiinþã) nu ºi muzicienilor, precum ºi a urmã soluþie s-a intitulat „neoclasicism”, este bine informat cu ce se petrece melomanilor) un set de reguli „revenire la Bach” etc., iar azi, „stil retro”, „neoromantism” etc. Numai ªtefan Niculescu (n. 31 iulie 1927, Moreni, judeþul ºi compoziþie; îºi înceteazã activitatea în 1987 ºi revine ºase cã pe vremea neoclasicismului nu Dâmboviþa – d. 22 ianuarie 2008, Bucureºti) a fost un ani mai târziu. În 2001, primeºte titlul de prorector onorific se excludea transformarea limbajului al acestei instituþii. compozitor, muzicolog ºi profesor universitar român. Între vechi dupã gustul contemporaneitãþii, În anii 1970 contribuie la popularizarea muzicii noi anii 1941 ºi 1946 a studiat la Academia Regalã de Muzicã revenirea la Bach nu era totalã. Tocmai prin expuneri (însoþite de audiþii) la Bucureºti, împreunã din Bucureºti. S-aa reprofilat apoi pe inginerie (studii la de aceea, unele lucrãri neoclasice au cu ªerban Stãnciulescu. În 1991, fondeazã Sãptãmâna Institutul de Construcþii Civile din Bucureºti, pânã în 1950), putut fi clasificate drept un „Bach cu Internaþionalã a Muzicii Noi la Bucureºti. în cele din urmã revenind la Academia de Muzicã, unde a baºi falºi”: melodia din grav (basul) nu Dintre compozitorii strãini care i-aau marcat stilul, studiat compoziþia cu Mihail Andricu, între anii 1951 ºi 1957. mai era în consonanþã cu restul vocilor A avut ocazia nesperatã (în contextul regimului politic din Niculescu îi cita pe Iannis Xenakis ºi Pierre Boulez. Apreciazã la cel din urmã interesul pentru muzica armoniei (ca la Bach), ci în disonanþã, þarã) de a participa la ºcoala pentru muzicã nouã de la ceea ce impunea introducerea între Darmstadt (1966–1969) ºi la cursurile pentru muzicã heterofonã, pe care el însuºi o va studia prin intermediul muzicii tradiþionale din Asia de Sud-EEst. sunete a unor relaþii noi, inexistente electronicã de la studioul Siemens din München (1966). în gramatica lui Bach. Creaþia sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane A compus peste 70 de lucrãri în genuri diverse În afara orientãrilor amintite ºi acoperã numeroase genuri muzicale. A fost preocupat (pentru ansambluri de camerã sau simfonice, cu voce, – cãutarea unei noi ordini ºi fuga de folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie muzicã de operã). înapoi – întâlnim încã alte douã ºi de muzica electronicã. Devine membru corespondent al Academiei Române posibilitãþi pentru compozitorul Între 1958 ºi 1960 lucreazã ca profesor de pian, în 1993, iar apoi academician titular (1997). Doctor honoris apoi activeazã ca cercetãtor la Institutul de Istoria Artei causa al Academiei de Muzicã din Cluj. A obþinut Premiul contemporan ºi anume fuga înainte (1960–1963). Din 1963 este profesor universitar la Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei ºi cãutarea unei ordini arhetipale. Conservatorul din Bucureºti, unde predã analizã muzicalã Franceze (1972) ºi numeroase alte distincþii. Fuga înainte este refuzul oricãrui tip de ordine prestabilitã în actul de la colegii lui din lumea ºtiinþei (sau, de compoziþie, care fuseserã acceptate era solicitat sã compunã o sonatã, compunere al muzicii. Se exclude, respectiv, a artei). Dar, dupã Al Doilea în toate centrele cultivate ale Europei nu putea sã dea la ivealã altceva decât prin urmare, nu numai orice gramaticã Rãzboi Mondial, informarea ºtiinþificã ºi, prin urmare, preexistau actului o muzicã recognoscibilã ºi de alþii drept a trecutului sau prezentului, ci ºi orice a devenit o necesitate pentru muzician. propriu-zis de compunere a muzicii. sonatã. Prin urmare, vocabularul, idee proprie de gramaticã. Anarhia De ce? Pentru a rãspunde va trebui Astfel, înãlþimile (sau frecvenþele) morfologia, sintaxa, gramatica, limbajul, aceasta seamãnã cu informalul sã facem o scurtã incursiune în istoria sunetelor erau organizate în sistemul formele (mãcar structurile mari, tiparul din artele plastice. muzicii. temperat sau „bine temperat” (în cazul formelor) erau date dinaintea actului În sfârºit, cãutarea ordinii arhetipale În secolul al XX-lea, sã zicem dupã pianului). Compozitorul avea teoretic compoziþiei. ªi atunci, ce-i rãmânea este rezultatul relativ recentului studiu Mahler, începând poate cu Debussy ºi la dispoziþie în total 12 sunete (zise de fãcut lui Beethoven? Îi rãmânea al tradiþiilor diferite de tradiþia cultã continuând pânã azi cu toþi compozitorii cromatice), dar dintre acestea nu sã dezvolte aceste forme de limbaj, europeanã: folclorul arhaic, muzicile semnificativi, nu mai existã un consens folosea curent decât 7 (zise diatonice) sã introducã personalitatea lui într-un extraeuropene etc. Aceste culturi, din punctul de vedere al vocabularului, ºi care formau ceea ce se numeºte astfel de consens. Dacã ar fi sã socotite „naturale”, pentru cã se al morfologiei, al sintaxei, al gramaticii, scara tonalã. La rândul lor, treptele folosesc terminologia lui Noica, aº transmit pe cale oralã din timpuri al limbajului. Toþi aceºti termeni tonalitãþii se organizau în structuri spune cã în muzica de acum 200 de strãvechi, constituie teritorii inedite, – vocabular, morfologie, sintaxã etc. – de câte 3 sunete numite acorduri ºi ani exista un general unanim acceptat. fertile creativitãþii pentru mulþi trebuie înþeleºi în sens muzical, pentru care aveau reguli precise de înlãnþuire Bineînþeles cã dacã acest general s-ar compozitori din spaþiul culturii cã aplicaþi nediferenþiat muzicii pot (acordurile putând fi consonante sau fi menþinut neschimbat, arta ar fi pierit europene. duce la confuzii. Bunãoarã, unii spun disonante, iar disonanþele trebuind sã prin închistare în convenþii imuabile 12 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Dialoguri esenþiale bligaþia accentuãrii noului este astfel exclusiv urechea. În arta scrisã, ochiul are o mare cã intervine frecvent în muzicã, desigur în alt sens prezentã într-un anume grad în toate influenþã, dar fãrã sã anuleze importanþa capitalã decât în ºtiinþã. Dacã vreau sã compun o fugã, iau cele patru orientãri de astãzi. Tendinþa de a urechii. Prin ochi a pãtruns în muzica scrisã drept model o schemã generalã, comunã mai multor captareO a individualului, începutã acum 200 de ani, abstracþiunea, urechea având marele rol de a valida fugi particulare ºi rezultatã din analiza lor comparatã. a condus în acest secol la o extraordinarã presiune sau invalida abstracþiunile, inclusiv matematice, Mai mult, toate schemele formale din muzicã sunt niºte a Zeitgest-ului asupra compozitorului: pentru a avea ale ochiului. modele ce se pot obþine ºi pe cale logicã. Plecând ºansa de a fi recunoscut, el trebuie sã aducã mereu fie ºi de la un sunet, ce putem face? Îl repetãm (AA) ceva nou în raport nu numai cu toþi ceilalþi creatori – C.M.: Existã multe cercetãri care demonstreazã sau aducem un sunet diferit (AB). Pe aceeaºi cale, din trecut sau de azi, ci ºi cu propriile sale lucrãri originea vizualã a multor concepte, dintre care unele ajungem la forme cunoscute de tipul ABA, ABB, AAB, anterioare. Mai ales în cãutarea ordinii individuale, nu mai au acum o semnificaþie vizualã. care sunt forme zise de bar, sau la forma AAA, care nevoia producerii deopotrivã a noului ºi a ordinii – ª.N.: Evident, în matematicã ochiul este capital, existã bunãoarã în colindul românesc. Pentru conduce adesea la necesitatea utilizãrii în muzicã a mãcar prin folosirea creionului ºi hârtiei. Dar nu toate obþinerea tuturor posibilitãþilor logice ale formelor rezultatelor ºtiinþei ºi tehnologiei moderne: acusticã, soluþiile muzicale, demonstrate matematic pe hârtie, muzicale putem construi un arbore, adãugând sunete matematicã, informaticã, electronicã etc. sunt validate de ureche. Personal, cred mai mult noi, C, D etc. Este interesant de observat cã aceste în ureche, ceea ce nu înseamnã cã elimin ochiul. combinaþii simple de 2-3 elemente au fost demult – C.M.: Un cercetãtor japonez, Kinhide Mushakoji, De asemenea, nu cred în cei care eliminã ochiul sau folosite în muzicã, dar dintre combinaþiile cu un preocupat de ºansele unei comunicãri autentice între raþionalul ce vine prin el ºi care se sprijinã exclusiv numãr mai mare de elemente, numai o micã parte moduri de gândire, concepþii, paradigme, sisteme pe ureche. Mi se pare o iluzie sã încerci sã te întorci s-a impus în istoria formelor. axiologice care aparþin unor culturi diferite, a emis azi, dupã 1.000 de ani de muzicã scrisã, deci gânditã ideea de „dialog interparadigmatic”, analizând atât ºi cu ochiul, la epoca premergãtoare, a muzicii orale, – C.M.: De ce? dificultãþile care stau în faþa unui astfel de dialog, gânditã exclusiv cu urechea. Se cuvine sã folosim – ª.N.: Nu ºtiu. Poate sunt raþiuni artistice, cât ºi marile resurse pe care le poate deschide azi toate forþele spiritului, manifestate atât prin ochi, psihologice, sociale sau alte cauze. Teoretic, ar trebui pentru creativitatea umanã. cât ºi prin ureche. sã se foloseascã orice combinaþie logicã, dar numai – ª.N.: Poate nu este tocmai întâmplãtor cã unele au atras sau au fost validate de ureche. un cercetãtor japonez a elaborat o astfel de idee – C.M.: Se considerã cã artistul este un bun a dialogului interparadigmatic, dacã ne gândim observator al realitãþii, atât a celei externe, cât ºi – C.M.: Existenþa unor relaþii matematice în cadrul cã probabil în formaþia lui va fi putut coexista o a celei interne. Consideraþi cã un artist poate utiliza operelor muzicale, fie cã aceste relaþii au fost explicit componentã tradiþionalã japonezã ºi o componentã în munca sa ºi alte mijloace de cunoaºtere, cum utilizate, fie cã la ele s-a ajuns implicit, este un modernã de tip european. ar fi experimentul, ipoteza, deducþia, modelarea? fapt general acceptat. Consideraþi cã pregãtirea În muzicã se pune însã întrebarea: unde duce Dacã da, ce funcþii credeþi cã au aceste mijloace matematicã explicitã devine o necesitate din ce în ce situaþia descrisã mai sus? Pentru a rãspunde, sã în procesul creaþiei artistice? mai mare pentru creaþia muzicalã prezentã ºi viitoare, remarcãm cã în perimetrul culturii europene s-a comparativ cu situaþia trecutã? manifestat deja o lege a pendulãrii între individual – ª.N.: Evident, întotdeauna a existat în muzicã ºi general, fireascã pentru buna funcþionare a artei. nevoia, deseori inconºtientã, de a utiliza relaþiile Când se ajunge la un consens general, ca acum logice dintre sunete. Am mai spus cã astãzi douã secole, se manifestã nevoia acutã de individual, compozitorul trebuie sã fie cât de cât educat ºi pentru a evita degenerarea prin înþepenirea în domeniul matematicii. Sã ne gândim la evoluþia convenþiilor. Dimpotrivã, când se ajunge la computerului ºi la faptul cã sinteza sunetului nu pulverizarea în individual ºi la inexistenþa oricãrui se mai face azi cu sintetizoare analogice, ci digitale, consens, ca în clipa de faþã, se cere descoperirea care oferã posibilitãþi sporite de control asupra unor principii universale pentru a evita parametrilor ºi totodatã o calitate sporitã a sunetului. incomprehensibilitatea sau lipsa comunicãrii. Iar dacã vrei sã utilizezi acest nou domeniu fascinant Or ºtiinþa ne poate ajuta în încercarea de a gãsi al electronicii este inevitabil sã înveþi niþicã principiile universale de care avem astãzi atâta matematicã. Computerul asociat cu sintetizatorul nevoie. Desigur, ºtiinþa ºi arta sunt douã activitãþi constituie una dintre cãile care vor duce probabil ireductibile. De aceea, nu poþi pune bazele artei pe la un fundament universal în muzicã. Se cautã deja ºtiinþã ºi bazele ºtiinþei pe artã. Ambele domenii relaþiile dintre realitãþile muzicale controlabile ºtiinþific reprezintã douã viziuni complementare asupra lumii, ºi eficacitatea lor psihologicã. Una este proprietatea între care, totuºi, existã o relaþie ca între vasele numericã, matematicã, a sunetului ºi alta cum se comunicante. percepe el. Bunãoarã, auditiv un sunet poate sã De aceea, ar fi absurd sã eliminãm din artã gliseze, dar fizic nu. Asemenea fenomene stranii anumite realitãþi pe motiv cã nu ar fi ºtiinþifice, mai ne aratã cã urechea are legile ei proprii, care ales cã ºtiinþa este ea însãºi în evoluþie ºi îºi schimbã nu þin întotdeauna seama de realitãþile acustice. criteriile. Ceea ce nu înseamnã cã nu mã intereseazã Cunoaºterea lor ar putea facilita înaintarea spre folosirea ºtiinþei în artã. Dimpotrivã. acel consens necesar în muzicã.

– C.M.: O întrebare care este sugeratã de – C.M.: Care au fost motivele care v-au determinat rãspunsul Dvs. ºi, în speþã, de ideea pendulãrii artei sã vã alegeþi profesiunea ºi care a fost contextul între general ºi individual. Consideraþi cã apetitul în care s-a conturat opþiunea dumneavoastrã teoretic, tendinþa de a face teorie a omului de artã Moara Iriminoiu profesionalã? variazã semnificativ în funcþie de perioada de – ª.N.: Învãþ sã cânt la pian de la 6 ani. Am gãsit consens ºi, respectiv, perioada de „atomizare”? Este – ª.N.: Cred cã în muzicã existã douã tipuri în casã un pian, la care cânta mama mea. Nu-mi aceastã nevoie (ºi, respectiv, practicã) a teoretizãrii fundamentale de imaginaþie. O imaginaþie deductivã plãcea sã exersez, ci mai mult sã improvizez. Puþin mai puternicã într-o perioadã decât în alta? ºi o imaginaþie inductivã. Un exemplu. Vreau sã mai târziu am avut ºansa de a beneficia de câþiva – ª.N.: Întrebarea este foarte interesantã. Am compun, dar nu ºtiu exact ce. Atunci mã aºez la pian mari profesori. Încã din clasa a 4-a de liceu am dat impresia cã în perioadele de lipsã de consens, de ºi improvizez. Fac ceva similar lui Stravinski, care, examen la Conservator. Se putea atunci (în lipsa atomizare ºi individualizare excesivã, compozitorul dupã 3-4 ore de lucru, obþinea câteva mãsuri bune. ºcolilor medii de muzicã) sã urmezi cursurile are nevoie sã explice ceea ce face, pentru a fi mai Pe acestea le notez ºi îmi propun sã le continui. Conservatorului ca simplu elev de liceu. I-am bine înþeles. Numai cã sunt teoretizãri ºi teoretizãri. ªi iar improvizez, înaintând astfel din aproape în avut profesori pe Muza Ghermani Ciomac ºi apoi Ca sã fim receptaþi cu mai multã bunãvoinþã este aproape pânã închei lucrarea. Existã compozitori, pe Florica Muzicescu, la pian, pe Marþian Negrea util sã arãtãm intenþiile, opþiunile, orientãrile estetice, bunãoarã Morton, care compun dupã o asemenea ºi Mihail Jora, la armonie, iar câþiva ani mai târziu, fundamentele propriei noastre creaþii. Ceea ce metodã, pe care o putem numi inductivã: se pleacã pe Mihail Andricu, la compoziþie etc. nu înseamnã a scrie un laborios tratat pentru de la particularul detaliului ºi se ajunge la generalul Tatãl meu, care nu s-a opus aspiraþiilor mele a comenta 5 pagini de partiturã... operei. O altã cale este exact cea opusã. Îmi dau muzicale, mi-a spus cã meseria de muzician nu Pe de altã parte, relaþiile dintre muzicã ºi sursele de la început reguli precise de compoziþie, un sistem i se pare sigurã ºi ar fi bine sã-mi însuºesc una mai ei nemuzicale sunt mai bine precizate decât în trecut. pe care îl particularizez pânã la cea din urmã notã, „solidã”. Mai mult, m-a asigurat cã la absolvirea unor Compozitori ca Xenakis, Barbaud ºi mulþi alþii, care verificând dacã rezultatul este corect faþã de sistemul astfel de studii pot reveni la muzicã. Am urmat atunci declarã cã au utilizat în muzica lor domenii ale dat. Demersul este, deci, deductiv: se pleacã de la cursurile Politehnicii, dupã care am ºi lucrat câteva matematicii, nu înseamnã cã fac ºtiinþã în loc de artã. generalul operei ºi se ajunge la particularul detaliului. luni ca inginer. Dar pasiunea pentru muzicã m-a ªtiinþa propune o teorie sau unele previziuni ale Din experienþa mea pedagogicã am vãzut cã existã obligat sã revin la Conservator. Dupã cum vedeþi, teoriei, iar prin experimente se valideazã aceste compozitori dotaþi pentru inducþie ºi alþii pentru muzica împreunã cu episodul politehnic fac un fel previziuni. O compoziþie a lui Xenakis însã nu este o deducþie. Totodatã, mi se pare important ca cineva de formã ABA: A-ul muzical de la început, întrerupt teorie, nici rezultatul aºteptat al previziunilor vreunei dotat într-o direcþie sã încerce sã-ºi asimileze ºi ceea de B-ul ingineresc ca un scurt intermezzo ºi revenirea teorii ºi, prin urmare, o lucrare de matematicã. Fãrã ce-i lipseºte. Cãci numai când se îmbinã deducþia la A-ul muzical, care continuã ºi astãzi. imaginaþie, matematica singurã nu duce la nimic. cu inducþia se ajunge la performanþe optime. Marii Matematica te poate ajuta sã gãseºti o ordine în creatori conjugã armonios aceste douã tipuri – C.M.: Cam în ce perioadã vi s-a cristalizat, muzicã, dar nu toate ordinile sugerate de matematicã de imaginaþie. Bach, de pildã, era deopotrivã ca alegere profesionalã, opþiunea pentru muzicã? sunt ºi muzicale, adicã acceptate de simþul nostru improvizator ºi constructor de arhitecturi – ª.N.: Cam pe la 18 ani, iar aceastã opþiune artistic. Aici se poate aminti importanþa înþelegerii monumentale. s-a maturizat treptat. raportului dintre ochi ºi ureche. În arta oralã dominã În ceea ce priveºte modelarea, ea mi se pare (Va urma)

Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 13 Curtea de la Argeº 8 Citim din clasici Din itinerarul dlui Bolliac (IV) Reluãm un ultim fragment, referitor la Câmpulung ºi împrejurimile lui, din Capitolul XIV (volumul al treilea) al antologiei Cezar Bolliac. Excursiuni arheologice, editatã de N. Georgescu ºi publicatã în 2005 la Editura Floare Albastrã din Bucureºti. Câmpulung, lui ºi îºi înalþã piramidele alãturea cu stânca pentru Ne-am oprit la casa de sfat ºi am chemat pe aleºi a-i putea zãri lumina, ºi zgomotul fioros al gârlei ca sã ne cate de mâncare. Sãtenii ºi aleºii ne ocolirã Dâmbovicioara, celei repezi, ce se sparge în frunþile baricadelor de toate pãrþile ºi echipajul escortei care nu era Nãmãieºti de bolovani nãprasnici în preajma cãrora spumeazã recomandabil fãcea pe bieþii sãteni sã ne mãsoare mânioasã ºi împrãºtie nori de brumã în tot lungul de sus pânã jos. Furãm siliþi sã citim poruncile care n faþa oraºului [Câmpulung], pe un vârf înalt, domeniului ei, uimeºte simþirea. Acest pasaj ce are le aveam ºi, alene-alene, cu toatã vorba din poruncã dincolo de apã, schituleþul Flãmânda, zidit proprietatea de a face vara iarnã ºi iarna varã posedã care nu prea se descifra lesne de logofãtul satului, de familia Rosettilor ºi neînchinat la nicio altã o peºterã minunatã ºi o mare stâncã de marmurã cãciulile se ridicau încet-încet de pe frunte ºi, pe la mãnãstire,Î priveºte asupra oraºului întocmai ca la intrare. ceafã, pornea cãtre piept: la al cincelea rând nu mai un turn ridicat spre apãrarea lui. Din acest schituleþ, Nu vom zice o vorbã ºi pentru Oraþii sau Orãtii, era nici o cãciulã pe cap. Am avut cea mai curatã vechea capitalã cu bisericile nalte are o vedere pentru acest drum pe vârful colþilor de calcir pe casã din sat ºi tot ce poate gãsi cineva la þarã. pitoreascã. Am vãzut-o în diorama lunii ºi s-a tipãrit care s-a urcat de atâtea ori bãjeniile româneºti Aci se gãsesc ºi mai multe hrisoave foarte vechi în memoria noastrã. ca sã treacã în Austria? pe la unii din moºneni. O familie de Douã ceasuri de la Câmpulung în sus pe malul În adevãr cã de pe Oraþii moºneni de aci dovedeºte prin hrisoave stâng al Dâmboviþei, pe unul dintre cele mai ascuþite este o privire ce n-o cã se trage în linie dreaptã de la Mircea vârfuri, este Cetãþuia lui Negru Vodã. Din citadela sã mai întâmpine cineva Vodã. cavalereascã ce cununeazã acest vârf abia se mai nicãierea, prãpastia însã þin ceva ruine: o cruce de piatrã doua zi pe la zece ceasuri eram ºi o bisericuþã mai subteranã la Nãmãeºti, în casa stareþei, în care s-a fãcut oficiul pânã în îmbrãcaþi în bluze ºi încãlþaþi cu zilele noastre de câte un preot opinci.A Nãmãeºtii e un schituleþ mic, cu cãlugãr sau ermit. Ocolul este vreo douãzeci de cãlugãriþe sub o stareþã de un zid tare de piatrã peste amabilã ºi nu prea superstiþioasã. Un cele mai îngrozitoare prãpãstii; cioban, dormind noaptea pe lunã cu capul ºi nãpraznice lespezi de piatrã, pe bâtã, vãzu în vis pe fecioara cã vine la lucrate oarecum, pe care se dânsul ºi îi spune cã sub aceastã coastã þin osebite tradiþii, stau aruncate pe care dormea el se aflã o bisericã al ici ºi colo fãrã sã poatã spune cãrei aflãtor este preursit el. Se scoalã la ce au servit. Aflãm numai ciobanul ºi se pune numaidecât pe sãpat. cã aceasta a fost baia lui Negru Sapã trei zile ºi trei nopþi ºi dã de o Vodã în care intra cu Doamna bisericã micã tãiatã în piatrã, cu toate ºi celãlalt masa pe care mânca. odoarele ei într-însa ºi cu o icoanã mare, Facem complimentele noastre Intrarea Maichii Domnului în bisericã, ºi Doamnei lui Negru Vodã pentru care a ºi rãmas sã fie hramul bisericii. picioruºul sãu de patru palme Aceastã icoanã, foarte veche imprimat în piatrã de uºor ce într-adevãr pe cât se mai poate cunoaºte, a fost. Întrebarea este cum s-a este fãcutã de meºter; care, pentru cã pe urcat acest material aici, de ce Mergând spre Bãrãþie Clopotniþa Bãrãþiei alocurea s-a gãsit stricatã, un zugrav s-a s-au putut spânzura nenorociþii bizuit s-o dreagã. Când a atins penelul meºteri când au clãdit, câtã lume s-a prãpãdit cascã precum iadul ºi primejdia este prea aproape ca sãu obrajii fecioarei, i s-a tras o palmã foarte la facerea ei? Utopiºtii strigã împotriva autocraþiei, sã se poatã bucura cineva de privirea Oraþiilor. Oraþie straºnicã fãrã sã vazã de unde-i vine ºi i s-a tãiat dar ei nu vor vedea nimic vrednic de mirare în zilele trebuie sã fie iarãºi vorbã dacã, ºi se vede a deriva pofta de a mai drege icoana. Dar ce folos? Mâna lor. Marele se leagã totdeauna cu anevoele, precum de la orao [în greceºte în text, n.n.], privire, vedere; lui cea dreaptã i s-a uscat numaidecât. ºi plãcerea cu primejdia. Ca sã facã, mulþimea trebuie sau de la orein – bãgare de seamã, cãci ºi una ºi alta Un alt cioban – cãci ciobanii sunt oamenii cei sã aibã o singurã voinþã, cãci numai voinþele cu câte se potrivesc acestui pasaj frumos ºi primejdios. mai buni la Dumnezeu – tot mai viseazã ºi astãzi o sutã de braþe s-au putut lupta cu cerul ºi cu natura. cã ar mai fi încã o bisericã ascunsã lângã cea Plãcerea e datã viciului ºi Marele autocraþiei. ci am atins graniþa propãºindã a Austriei descoperitã – ba încã ºi clopotul se aude într-însa Înseamnã admiratorilor naturii Dâmbovicioara în ºi, galopând câteva minute în lungul ei, pe la miezul nopþii de cãlugãriþele cele mai pioase. preajma Rucãrului, o cascadã frumoasã ºi un pasaj ne-am oprit între grãniceri. Deocamdatã, de o jumãtate ceas printr-o strâmtoare de trei, patru Aceasta s-a dat de ºtire la Sfânta Mitropolie ºi toþi Ase þineau la posturile lor, semeþi ºi scurticei; dar, s-a cerut voie sã se sape. Toate acestea le-am aflat stânjeni ai cãrei pereþi de calcar se unesc cu cerul vãzând pe oamenii ce ne însoþeau cã dau ocol unei care n-a vãzut niciodatã adâncimile ei ºi care nu se de la stareþã, ce ni le-a spus cu ochii în pãmânt, mari doniþe cu vin, începurã a se mai apropia, pânã dar pe ale cãrei buze se contracta din când în când lumineazã decât de rãsfrângerile valurilor de cristal când, câte unul, îºi rezemarã puºtile ºi se adunarã ce se prãvãlesc pe bolovanii ei în domeniurile gârliþei un surâs ce nu-i venea prea rãu. împrejurul doniþei. Dupã puþine circulãri ale paharelor, Valea Mare, Valea Foii, Muscelele sunt de o ce s-a zis Dâmbovicioara. Muºchiul umezelii ºi începurã bunii grãniceri sã ne cearã Dunãrea de ienupãrul sunt toatã vegetaþia ãstui pasaj îngrozitor frumuseþe ce se poate numai simþi, iar nu ºi exprima. graniþã ºi sã închine în sãnãtatea prinþului. Ne-am întors prin aceste grãdini ale naturii ºi perechile nedespãrþite de pietrari care domnesc Soarele apucase pe dupã munþi, ºi noi, în torente fiece buting, îi este toatã animalitatea. Nimic mai în Câmpulung ºi a doua zi am plecat de aci de urãri, ne coborârãm la Rucãr. Rucãr este un sat la Curtea de Argeº. sãlbatic decât acest pasaj. Brazii se agaþã pe scafele mare ºi frumos, ezanþa se simte între toþi oamenii. Lacrima Anei Mircea redactor-ºef la Editura Eminescu, de aici trecând Poemul care urmeazã este reluat din Imnuri Ciobanu la o editurã proprie, Vitruviu. În paralel, a fost pentru nesomnul cuvintelor, Ed. pentru Literaturã, (13 mai 1940, purtãtorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România. Bucureºti, 1966 (prefaþa de Nicolae Manolescu). Bucureºti – Apublicat în numeroase reviste poezii, articole de d. 22 aprilie 1996, criticã literarã ºi plasticã. Traduce din literaturile rusã Bucureºti) a fost un ºi greacã. Debuteazã cu poezie în revista Tribuna Elegie pentru Ana poet, prozator, editor, (1959) ºi editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul Trupul floral þi-aam ascuns traducãtor ºi eseist cuvintelor, apãrut în 1966. român. Dupã Dintre volumele publicate: Patimile (1968) Martorii Între var ºi mistrie. absolvirea Liceului (1968, ed. II – 1973), Epistole I (1968), Cartea fiilor A rãmas numai zidul „Dimitrie Cantemir” (1970, ed. II – 1998), Etica (1971), Armura lui Care nu mã mai ºtie. din Bucureºti, face Thomas ºi alte epistole (1971), Tãietorul de lemne studii de filologie (1974), Cele ce sunt (1974), Istorii (vol. I –1977, Teascul tãcerii striveºte slavã la Iaºi (1959), vol. II – 1978, vol. III – 1981, vol. IV – 1983, Cuvântul neîndeajuns. terminate la vol. V – 1986, vol. VI – 1993), Versuri (1982), Umedã boare se lasã-nn Bucureºti, în 1964. Vântul Ahab (1984), Marele scrib (1985), Martorii. Priviri ca rãspuns. Devine redactor la Epistole. Tãietorii de lemne (1988), Viaþa lumii Agerpres (1965- (1989), Convorbiri cu Mihai I al României (vol. I-II De-aaici povestea se-nntoarce 1966), apoi la Editura pentru literaturã (1967-1969), –1992-1993), Poem (1994), La capãtul puterilor. Cu ochiul la noapte, la Editura Eminescu ºi la Cartea Româneascã, încã Însemnãri pe Cartea lui Iov (1997), Anul tãcerii Mâna umbritã coboarã-nn de la înfiinþarea acesteia, în 1970. Dupã 1989 este (1997). Zarea propriei fapte. 14 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii Spiru Haret – Note de decembrie Dragoº VAIDA tiindu-mmi cât lui Miron Nicolescu adaugã câteva observaþii octombrie 1907), pe când era ministru? Pentru de cât limitele noi, cel puþin pentru mine (atunci ºi acum). adoptarea Legii învãþãmântului, Haret s-a luptat cu o – documentaþie, Mai întâi, cã Haret s-a oprit asupra unui subiect ilustrã opoziþie – P.P. Carp, Maiorescu, Delavrancea. înþelegere,ª scriere –, nu încerc care, la prima vedere, nu pãrea prea promiþãtor. De-a lungul ministeriatelor, Haret, mai degrabã sã vin cu un articol despre Elaborarea decurge fãrã surprize ºi, în redactarea un om de cabinet, a colaborat cu Solomon M. Haliþã, imensa personalitate a culturii dinaintea celei finale, teza confirma concluzia omul sãu de teren, profesor ºi inspector general româneºti care a fost Spiru Haret (15 februarie 1851, predecesorilor, aºa încât nu apãruse nimic nou. Cu al învãþãmântului, ulterior prefect al judeþelor Iaºi Iaºi – 17 decembrie 1912, Bucureºti; la mormântul lui puþin timp însã înainte de susþinere, Haret a observat ºi Nãsãud, supranumit în timpul vieþii „buldogul vorbeºte þãrãnistul Ion Mihalache, ministru de Interne, greºeli de calcul ºi a trebuit sã reia calculele pentru lui Haret” pentru energia, perseverenþa ºi caracterul învãþãtor în Topoloveni pe vremea ministeriatului lui a constata, de aceastã datã, înainte de susþinere, cã sãu intratabil. Considerat „mâna dreaptã a ministrului Haret). Dar pentru cã în acest an se împlinesc 100 termenii în t nu se mai reduc Spiru Haret”, s-a nãscut în de ani de la moartea marelui om, mã încumet sã ºi deci cã axele mari ale Sângeorz-Bãi, a urmat liceul din evoc douã legãturi personale pe care le pot face cu orbitelor planetare se modificã Nãsãud ºi Facultatea de Istorie- subiectul propus, nu fãrã a aduce aminte de articolele în timp. Dupã Miron Nicolescu, Filosofie la Universitatea din scrise de membrii Academiei: Mircea Maliþa, Solomon prin factura sa, teza ar putea Viena ºi a participat la alcãtuirea Marcus (ilustru matematician, pe care am ºansa fi consideratã ca þinând de legilor, regulamentelor, sã îl cunosc ºi care a deschis, în ultimul deceniu, domeniul informaticii avant la programelor ºi orarelor ºcolare, volumele Operele lui Spiru C. Haret), Alexandru Zub, lettre. Tocmai pentru aceasta, care un sfert de veac au dirijat Gheorghe Þiþeica, Caius Iacob sau Radu Voinea. ºtiindu-mi preocupãrile, ºcolile primare ºi normale din Primul moment se referã la vizita pe care i-am profesorul ºi-a gãsit timp sã-mi Vechiul Regat. Conducând orice fãcut-o profesorului Miron Nicolescu (1903 – 1975), explice puþin istoria problemei. anchetã pânã la sfârºit, nu în biroul sãu de la Institutul de Matematicã al Înainte de a termina prima s-a lãsat influenþat de niciun Academiei. Profesorul mã onorase din timpul notã a acestui articol, considerent social sau politic. studenþiei cu o atenþie binevoitoare, caldã. aº observa cã modelul La Iaºi, în timpul Primului Rãzboi În decursul anilor, s-a dezvoltat o relaþie personalã, convenþional dupã care este Mondial, a desfãºurat o operã de puþin dincolo de stricta comunicare profesionalã, prezentat un om de ºtiinþã asistenþã. Printre altele, a editat devenind o prietenie, desigur, pãstrând din parte-mi – viaþa, opera, bibliografia – revista George Lazãr, la Bârlad, respectuoasa cuviinþã. Intrând în biroul lui Miron acordã frecvent prea puþin în perioada 1887-1889; vezi Nicolescu, dupã câþiva paºi, m-am oprit oarecum loc mediului, lumii, ideilor în articolul lui Ioan Lãpuºneanu, Iuliu dezorientat. Profesorul a sesizat nedumerirea mea ºi care s-a format cel în cauzã. Moisil (1859-1947). Activitatea lui m-a lãmurit. Era o nepotrivire între mobilierul modern Schema este cu atât mai în Vechiul Regat, în Rãsunetul al cabinetului ºi biroul la care lucra Miron Nicolescu. nemulþumitoare cu cât avem în Spiru Haret exemplul din 08/11/2009, cu o bibliografie semnificativã. Acest birou, mi-a spus profesorul, era din alte timpuri, ilustru al unui matematician, astronom, pedagog, Îmi spune ceva privind secolul al XIX-lea fusese biroul lui David Emmanuel (31 ianuarie 1854, om politic, reformator ºi formator al întregii ºcoli românesc, încã neintegrat într-o filosofie a culturii, Bucureºti – 4 februarie 1941, Bucureºti), româneºti. Datele personale câºtigã în interes manuscrisul lui Haret Amintiri de la fundarea contemporan cu Haret, într-un secol al XIX-lea atunci când sunt plasate în context. la noi care încã îºi aºteaptã istoria ideilor. Spre exemplu, m-am întrebat dacã Spiru Haret, Universitãþii din Iaºi (din 26 octombrie 1860) pe care Conversaþia s-a dezvoltat fãrã dificultate. Henri Poincaré ºi Paul Verlaine au avut ocazia sã se îl am, evocare surprinzãtor de frumoasã pentru un De la un moment dat, Miron Nicolescu a început vadã/audã. Poincaré a obþinut licenþa în ºtiinþe în autor matematician. Îmi mai trec sub ochi tot acum sã-mi vorbeascã de teza de doctorat a lui Spiru 1876 ºi doctoratul la un an dupã Haret, deci cei doi alte douã texte în care rãzbate continuarea luptelor Haret, Sur l’invariabilité des grandes axes des patrioþilor români: Confirmarea de primire a orbites planétaires (Sorbona, preºedinte de ajutorului dat de guvernul liberal din Regat comisie Victor Puiseux, 18 ianuarie 1878, ziua pentru susþinerea miºcãrii unioniste, semnatã semnãrii tratatului de la San Stefano), publicatã de Alex. Vaida-Voevod, din 4 noiembrie 1918, în Annales de l'Observatoire de Paris, vol. Alba-Iulia; Cuvântarea senatorului de Nãsãud XVIII. Am avut de-a lungul celor cinci ani de Laurenþiu Oanea, cu discuþii, pentru susþinerea facultate cursuri în Amfiteatrul „Spiru Haret”, Adresei de Rãspuns la Mesajul Tronului dar ºtiam foarte puþin despre acest clasic, din 17 decembrie 1934. La discuþii apare ca ºi majoritatea studenþilor de astãzi pe care o intervenþie uºor corosivã a lui Nicolae Iorga tocmai pentru aceasta îi criticãm. (Am avut ºi este amintitã o trecere în secret a munþilor cursuri ºi seminarii cu Miron Nicolescu ºi pentru o misiune confidenþialã la care a Solomon Marcus de Analizã matematicã participat Solomon Haliþã, misiune datã de ºi apoi de Funcþii reale ºi Elemente de Analizã. Ion I.C. Brãtianu. Faire-part-ul privind decesul Pe rând, dupã câte îmi aduc aminte, i-am lui Haliþã conþine o semnãturã a istoriei: mai audiat în acelaºi amfiteatru pe Alexandru marele unionist, decorat cu Steaua ºi Coroana Froda, Gheorghe Vrãnceanu, Grigore C. Moisil, României în grad de Ofiþer ºi Comandor, Nicolae Teodorescu, Cabiria Andreian, o suitã a murit pe 1 decembrie 1926 (cele trei texte de ilustre nume.) Casa cu garoafe (Viºoi) fac parte din arhiva soþiei mele, Constanþa, nãscutã Haliþã). Acestea toate se leagã, storia studiilor lui Haret este cunoscutã. În 1874 au fost colegi. La exact patru luni dupã doctorat, dar trebuie sã rãmânã pentru un alt articol. obþinuse prin concurs o bursã pentru studii la Poincaré este însãrcinat cu un curs de analizã la Paris. (În acel an, Titu Maiorescu acordase trei Facultatea de ªtiinþe din Caen, astfel încât vieþile Bibliografie burseI pentru astronomie: lui Spiru Haret, Constantin celor doi se despart, Haret plecând în România. C. Iacob, Spiru Haret, Gaz. Mat. Publ. Lunarã Gogu ºi Nicolae Coculescu.) Aici, Haret trece din nou Cade cortina peste capitolul Lehrjahre (veºnica Pentru Tineret, 81, 6 (1976), 201-202. examenul de licenþã în matematicã, în 1875, iar în noastrã cortinã!) ºi ne lasã sã ne întrebãm, de-a M. Maliþa, Spiru Haret, a Romanian forerunner 1876 îºi ia licenþa în fizicã. Prin susþinerea tezei, lungul anilor ºi acum, cât de bunã a fost alegerea of mathematical modelling in the social sciences, Spiru Haret devine primul român doctor în fãcutã. Pare improbabilã orice intersecþie nevidã in The revolution in science and technology and matematicã la Sorbona. La susþinerea tezei lui Haret Haret – Verlaine, singurul interval în care ar fi putut contemporary social development, Editura Acad. R.S.R., Bucureºti, 1974, 69-74. a participat ºi Henri Poincaré, proaspãt absolvent, avea loc o „întâlnire” ar fi fost de la revenirea poetului V. Mioc and M. Stavinschi, Spiru Haret's care a apreciat cu „mare uimire” rezultatele din tezã. în Franþa, în iunie 1877 ºi plecarea la postul Contribution to Celestial Mechanics, Romanian Miron Nicolescu, veþi vedea imediat de ce, ºi-a din Rethel din octombrie. Astronomical Journal, 11, 1 (2001), 93-105. înlãnþuit povestirea citându-i pe Laplace (1773) ºi I. Moisil, Românii ardeleni din Vechiul Regat Lagrange (1776), care consideraserã problema aret nu a urmat opþiunea politicã a lui ºi activitatea lor pânã la rãzboiul întregirii neamului, determinãrii axelor mari ale elipselor pe care se Maiorescu, cel care îl trimisese la Paris. Editura Atelierele Grafice „Cultura Naþionalã”, miºcã planetele folosind dezvoltarea pânã la puterea Afost în trei reprize (31 martie 1897 – Bucureºti 1929. întâi ºi apoi pe Poisson (1808), care a luat în calcul 30 Hmartie 1899, 14 februarie 1901 – 20 decembrie G. Þiþeica, Introducere la Operele lui Spiru dezvoltarea pânã la puterea a doua pentru forþele 1904, 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910) ministru C. Haret, Ed. Cartea Româneasca, f.a., vol. X. perturbatoare. Rezultatul pânã la Haret a fost acela liberal al Cultelor ºi Instrucþiunii Publice (în Clubul R. Voinea, 150th anniversary of the birth of Spiru cã axele sunt invariabile, termenii în t se reduc. Dupã Liberal din 2 martie 1889), ultima reprizã incluzând Haret (1851-1912), Mem. Sect. ªtiinþ. Acad. Românã, cum se ºtie, Spiru Haret face în teza sa calculele capitolul rãscoalei din 1907. Ce a fãcut Haret în acea Ser. IV, 24 (2001), 185-192. pentru aproximaþia de ordinul al treilea. Relatarea vreme, din primãvarã pânã’n toamnã (I.L. Caragiale, Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 15 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii ã fii membru al EUSJA, Asociaþia Europeanã a Jurnaliºtilor de ªtiinþã, îþi oferã avantajul de a te menþine în contact aproape permanent cu marileS laboratoare ale bãtrânului continent, ba ENCODE chiar în relaþie de amiciþie cu „ofiþerii” lor de presã. Alexandru MIRONOV Sonia Furtado Neves, de la Laboratorul European cu proiectul de decodare a ADN-ului (The Human „Geografic”, le-a mai rãmas de Biologie Molecularã (EMBL) de la Heidelberg, Genome Project) ºi care, cum spunea cândva de descifrat circa 18% din este un asemenea personaj, un excelent mijlocitor Nobel-istul James Watson, ne va þine ocupaþi pentru ADN cãci, aflaþi, faimoasele în isprãvile pe care le fac cercetãtorii în inima Viului viitorii 1.000 de ani. EMBL al UE este legat în gene fãcãtoare de proteine, de la prestigioasa instituþie europeanã ºi povestitorii aceastã aventurã cu National Genome Research cu a cãror descifrare ne-am de întâmplãri „de laborator”, adicã noi, slujitorii Institute din SUA, cu Institutul European de împãunat atât, nu reprezintã acestor genuri particulare de presã ºi culturã care Bioinformaticã EMBL-EBI din Marea Britanie, cu alte decât 2% din molecula de ADN. Încã nu ºtim câte sunt jurnalismul de ºtiinþã ºi literatura de ºtiinþã. câteva focare creatoare din lumea întreagã. Ce au asemenea microdispozitive sunt amestecate în cutare Cititorul este probabil la curent cu aventurile în care de fãcut aceºti super-Homo sapiens îmbrãcaþi în sau cutare decizie pe care o ia „junk DNA” pentru sunt implicaþi sutele de iscoditori în misterele Viului halate albe? Sã coloreze o hartã a celor peste 4 o acþiune sau alta, dar încetul cu încetul vom face de la EMBL ºi miile de biologi din reþelele super- milioane de întrerupãtoare, conectoare ºi dispozitive rânduialã în haosul aparent – 30 de articole ºtiinþifice inteligente cu care se doteazã Homo sapiens de reglaj care existã în molecula de ADN, în aceastã superior. Voi adãuga doar câteva rânduri despre de mare importanþã au ºi fost publicate în revistele junglã aparentã numitã „junk DNA” a moleculei Genome Biology, Genome Research ºi Nature, ceea ce biologii numesc „junk DNA”, în traducere noastre fundamentale. ªi nu numai geografia lor pãstrãtoare ale roadelor aurului cenuºiu pe care „ADN gunoi”, adicã, de fapt, o poveste despre ceva ne intereseazã, nu doar pozitia în schemã a fiecãrui îl scot la suprafaþa civilizaþiei noastre minerii Viului. ce multã vreme s-a crezut cã este pur ºi simplu dispozitiv ci – muncã de Sisif! – dezvãluirea o umpluturã fãrã niciun folos din molecula de ADN. legãturilor care se fac între aceste micromecanisme maginaþi-vvã, oameni buni, cã într-o zi vom O nouã axiomã însã ridicã respectul privind fundamentale atunci când o genã este deschisã avea fiecare, cumva, harta noastrã proteomicã, construcþiile pe care le face, fãrã oprire, acest sau închisã pentru unul dintre milioanele de procese dar ºi cã biomedicii din viitor vor ºti sã o Dumnezeu numit Evoluþie: Natura nu înfãptuieºte metabolice care se petrec în fiecare moleculã manipulezeI întru trecerea noastrã în Eternitate, nimic fãrã sens! Deci, cu atât mai puþin gene inutile de ADN din fiecare celulã a corpului nostru! aºa cum i-ar plãcea prietenului Mircea Opriþã sã în sfânta sfintelor, molecula de ADN. ªi, iatã, dupã „Autostopistul” care sunt se înfioarã: gândiþi-vã, se întâmple. Suntem pe drumul cel bun. Cei 441 oameni buni, cã suntem, fiecare, fericiþii proprietari ani de muncã, având la dispoziþie unelte sofisticate de „proteomiºti” implicaþi în ENCODE, din laboratoare inventate de ingineri, EMBL-iºtii anunþã rezultate: a circa o sutã de milioane de miliarde de celule, germane, britanice, americane, asiatice, au scos pe „Junk DNA”, deci umplutura aºa-zis inutilã, este, de cã mereu, în fiecare nucleu de celulã, o moleculã internet informaþiile dobândite, 15 terrabytes (15 mii fapt, un masiv panou de control înþesat de milioane de ADN dotatã cu 46 de cromozomi, aparent simpli, de miliarde de bytes) de date pe care, pentru a le de întrerupãtoare ºi conectoare, care regleazã construiþi din doar patru substanþe, adeninã, guaninã, studia, am avea nevoie de nu mai puþin de 300 de ani activitatea genelor. Existãm, noi, Viul, în forma citozinã, timinã, dar care, combinate în circa 25.000 în care suntem – om, animal, plantã – pentru cã ele, – 30.000 de gene, ascultã de comenzile – corecte de muncã de laborator! Aºa cã închei, îndemnându-i dispozitivele moleculare din „Junk DNA” regleazã sau nu – a peste 4 milioane de dispozitive de reglaj! pe discipolii lui Gheorghe Benga, Lucian Gavrilã mecanismele ADN pentru a ne þine în viaþã – atât Te ia groaza, frate, suntem, fiecare dintre noi, ºi Alexandru Ecovoiu sã arate bacalaureaþilor cât ne este dat fiecãruia – om, animal, plantã – sã mai complicaþi decât Metagalaxia, casa noastrã, performanþi câte locuri de muncã minunate pot avea, rãmânem în viaþã. Fãrã ele, mutaþii genetice ne-ar Universul… în urmãtoarele veacuri, cu condiþia sã nu-ºi risipeascã potopi, doar forma haoticã de viaþã numitã cancer Doctor Ewan Birney, ºeful proiectului ENCODE, vieþile doar în avocaturã, management ºi speculã ar domni peste regnurile animal ºi vegetal. ne mai liniºteºte; ne anunþã cã aventurierii implicaþi financiarã, profesiile turbocapitaliste aducãtoare Aºa a pornit la drum proiectul ENCODE, în proiect ºtiu deja, în mare, cu ce se îndeletnicesc de profit, dar, vai, atât de puþin folositoare societãþii o giganticã antreprizã intelectualã comparabilã circa 80% din cele 4 milioane de dispozitive de reglaj. ºi, pe deasupra, cumplit de plictisitoare… Cartea care vã aºteaptã Evenimentul anului la Fundaþia Titulescu Ion PÃTRAªCU a cea de-aa 130-aa aniversare de la naºterea din România, dar ºi din democraþiile occidentale, cest devotament pentru glia pãrinteascã lui Nicolae Titulescu ºi la 70 de ani de la diplomaþi prestigioºi, oameni de ºtiinþã ºi culturã. nu i-a fost iertat. Împotriva memoriei lui trecerea lui în nefiinþã, Fundaþia ce-i poartã Volumul Pro ºi contra Titulescu este considerat un Titulescu – ne spune George Potra – numeleL a oferit cititorului român lucrarea Pro ºi contra pas major al acestei Fundaþii în relansarea unui mare continuãA un rãzboi la vedere sau subteran. El nu este lui Titulescu, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã român, mare european, un autentic contemporan, iertat pentru cã a îndrãznit sã fie ºi sã rãmânã român, (Editura Fundaþiei Europene Titulescu, 2012). cã a perseverat sã reprezinte interesele naþiunii sale, Lucrarea se constituie într-o adevãratã antologie în þarã ºi peste hotare, înainte ºi dupã moarte, sã a vieþii ºi operei marelui diplomat român. În cele 1.854 apere demnitatea acesteia. Astfel, continuã editorul de pagini, cele trei volume înmãnuncheazã peste 600 volumului, ticãloºia politicã a mers pânã acolo încât de voci contradictorii, chemate sã se pronunþe despre monarhul, Carol al II-lea, a conspirat cu prim-ministrul Nicolae Titulescu. Sunt pagini strânse cu migalã, dragoste ºi devotament de directorul Fundaþiei, Gheorghe Tãtãrescu pentru a-l înlãtura pe unul istoricul George G. Potra. Practic, volumul este dintre cei mai fideli ºi preþioºi membri ai echipelor rezultatul strãduinþei sale de o viaþã. M-am întâlnit cu guvernamentale româneºti, pe parcurs de douãzeci Titulescu în urmã cu 45 de ani... M-am robit voluntar de ani. Totodatã, George Potra subliniazã cã este unei mari ºi perpetue descoperiri, mãrturisea George greu de acceptat cã Nicolae Iorga, Octavian Goga Potra, dupã care continua: Angajat voluntar ca ºi Gheorghe Brãtianu s-au regãsit solidari în executor testamentar al lui Titulescu... pe care mi denigrarea lui Titulescu, în „rãzboiul” pentru l-am dorit ºi crezut pãrinte spiritual. În fapt, acestei scoaterea acestuia din viaþa politicã. cauze nobile s-a robit întreaga familie Potra: George, Pentru final, sã mai reþinem o idee de bazã Ana ºi Victor. De ani buni, domniile lor sunt sufletul din Cuvântul introductiv al istoricului George Potra apariþiilor editoriale despre Titulescu ºi al activitãþilor la una dintre cele douã ediþii (2002 ºi 2012) ale desfãºurate de Fundaþie. lucrãrii în discuþie: În ultimã instanþã, în universul Despre lucrarea în discuþie, cercetãtorul ºi editorul cum ni-l descrie directorul George Potra. În privinþa intim al fiecãrui român, Nicolae Titulescu va gãsi George Potra ne mãrturiseºte cã noutatea ºi dragostei de þarã, a românismului, domnia sa îi locul pe care i-l acordã nevoia noastrã de modele, originalitatea volumului de faþã constã, înainte de dã cuvântul – ce ar putea fi mai edificator? – chiar încrederea noastrã cã am fost ºi putem fi în toate, în faptul cã, pentru prima oarã, personalitatea lui Titulescu: Eu care sunt pãmântean, adânc continuare ceva în lume, cã trebuie sã ne asumãm ºi opera lui Nicolae Titulescu sunt prezentate din pãmântean, eu care particip de atâþia ani la viaþa testamentul de credinþã al înaintaºilor faþã de þarã, perspective contradictorii, aparþinând partizanilor, internaþionalã, fãrã a uita nici mãcar o clipã cã sunt faþã de oamenii ei, de aspiraþiile lor, convingerea colaboratorilor ºi susþinãtorilor, guvernamentali sau român. El care ajunsese la concluzia cã nimic nu cã cei cu adevãrat mari nu ºi-au tãiat niciodatã nu, pe de o parte, opozanþilor ºi adversarilor din poate preþui mai mult ca glia pãrinteascã, el care interior sau exterior, pe de altã parte, reprezentând a avut curajul de a spune public cã umanitatea nu rãdãcinile ºi cã ºi-au dorit, chiar dacã s-au sãvârºit mãrturii ale ecourilor pe care viaþa ºi opera lui Nicolae mã intereseazã dacã România nu-ºi gãseºte locul în dincolo de graniþã, sã revinã acasã. Titulescu le-au avut în rândul contemporanilor sãi. sânul ei. ªi tot el declara rãspicat cã nu dau dreptul Citindu-l ºi recitindu-l pe istoricul George Potra, Sunt mãrturii alese cu mult discernãmânt de George nimãnui din afarã sã se amestece în treburile noastre nu pot decât sã-mi exprim întreaga admiraþie faþã de Potra, aparþinând unor ºefi de stat, prim-miniºtri lãuntrice... tocmai pentru cã vreau ca românul sã devotamentul cu care îl serveºte de peste 45 de ani români ºi strãini, nu puþini miniºtri de externe, alþi fie stãpân la el acasã, doresc sã gãseascã el însuºi, pe „Patronul” diplomaþiei româneºti ºi sã mã declar membri ai echipelor guvernamentale, ºefi de partid, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune fericit cã am în biblioteca personalã aceastã minunatã de la extrema stângã pânã la extrema dreaptã, pentru pãstrarea unitãþii noastre naþionale. antologie despre viaþa ºi opera lui Nicolae Titulescu. 16 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Cartea care vã aºteaptã Doi scriitori: Badiu ºi fiica Gheorghe FRANGULEA n eveniment editorial actorul Mircea Diaconu, fostul ministru al Culturii, scruteazã viitorul ºi-ºi pune întrebãri prin sufletul inedit s-a petrecut nu se lasã, la rându-i, ºi scrie rânduri emoþionante sãu profund metafizic, deºi „înregistreazã” o vârstã miercuri, 26 septembrie despre caracterul autorului: „Foarte rar poþi spune clandestin de tânãrã pentru un scriitor. Antiteza 2012,U la Hotelul Ramada din despre cineva cã a rãmas acelaºi, azi, când trãim timpului se regãseºte în modul de abordare a realitãþii Piteºti. Nicolae Badiu ºi-a lansat parcã þipând, târâþi de vârtejurile nãscute de trãite, ca expresie artisticã, între optimismul cea de-a patra carte de eseuri ºi tablete, intitulatã prãbuºirea dintre douã lumi.” ºi naivitatea aflatã la rãspântia dintre vârste. România care conteazã. Dacã ar fi fost numai De cealaltã parte, frumoasa sa fiicã, plinã de nerv atât, tot era de-ajuns sã se constituie într-un în ale eseului, vine cu o carte ca o metaforã: Viitorul mândoi au trãit în acelaºi timp, chiar în eveniment, întrucât Nicolae Badiu e un autor de ieri. Rãsfoindu-i paginile, printre eseurile ei de aceeaºi casã, au respirat acelaºi aer al scrupulos în ale scrisului ºi un om care ºtie sã creeze „culegãtor de curcubee”, cum îi denumea pe prefacerilor din jur ºi au gustat plãcerea spectacolul, când e vorba de imaginea sa publicã. adolescenþi Nichita Stãnescu, afli despre un tãrâm al de Aa fi contemporani cu o Românie care trece ea Dumitru Augustin Doman, unul dintre autorii care viselor în care te scufunzi ca într-o Atlantidã a vârstei. însãºi prin simbioza regãsirii ca identitate culturalã prefaþeazã apariþia, ne atrage atenþia cã „tabletele” Despre cele douã lucrãri poþi scrie la nesfârºit. europeanã. ªi, totuºi, fiecare o vede cu armele îl prind perfect pe Nicolae Badiu. În aceeaºi prefaþã, Nici actriþa Luminiþa Borta nu s-a putut opri din vârstei, cu tragedia experienþei. La unul (Iulia Maria apreciatul critic literar mai scrie cã, „spre deosebire lecturã, îndestulându-ne cu crâmpeie de viaþã, Badiu) regãseºti, cu preponderenþã, naivitatea de alþi scriitori cultivaþi ai genului, preþioºi ºi desprinse din cele douã cãrþi, ca douã realitãþi intruziunii într-o lume ce va sã fie, proiectând gânduri alambicaþi, care umflã fraza cu leºinãturi lirice, paralele ale aceleiaºi lumi trãite, ce veneau când cãtre un viitor pe care-l parcurge cu îndrãzneala Nae simplificã textul, reducându-l la un fragment sã se completeze, când sã se contrazicã ºi când vârstei visãtoare ºi plinã de candoare. La celãlalt de viaþã, la un decupaj crud…” sã-i dea timpului împlinire. autor (Nicolae Badiu) regãseºti tristeþea unor timpuri Aºadar, cine n-a fost prezent la acest spectacol, pierdute. Ce frumos este sã iei douã texte, sã le la propriu, la care au putut fi auziþi în direct criticul pui cap la cap ºi sã constaþi cã ai în faþa ochilor Alex ªtefãnescu ºi actorul Mircea Diaconu, a pierdut literaturã autenticã, unde fiecare îºi trãieºte clipa, o experienþã de viaþã din care avea ce reþine. „arzând” combustibilul propriu vârstei! Aceasta e Apierdut ºansa de a participa la un show cultural dovada cã, unde e talent, realitatea se muleazã dupã original, unde cei prezenþi au fost beneficiarii condei ºi îmbracã forma sufletului. Unul scruteazã ºi participanþii, show conceput ºi pus în operã viitorul; altul priveºte cu mânie ºi indignare înapoi la de familia Badiu. Pentru cã am ajuns aici, vreau sã vã vremurile de nerecunoscut; unul viseazã, adicã fiica; mãrturisesc, cu invidie ºi luare aminte, cã m-a depãºit altul suferã ºi decanteazã totul, prin caracterul sãu evenimentul la care am participat. ªi iatã de ce! mândru de muscelean, folosind ca tehnicã de lucru În primul rând, a fost o lansare de carte, în duplex, critica, ironia, sarcasmul, satira, considerând cã tatã ºi fiicã. Lui Nicolae Badiu, aceastã ºansã i-a un bun român trebuie sã-ºi priveascã þara, neamul, surâs din plin, disputându-ºi întâietatea în faþa semenii, clipa trãitã prin prisma criticã a sensibilitãþii publicului alãturi de fiica sa, Iulia Maria Badiu, sale. autoarea lucrãrii Viitorul de ieri, elevã în clasa a XII-a Mã opresc, deoarece m-aº întinde la nesfârºit! la Colegiul Naþional „Ion C. Brãtianu” din Piteºti. Fotografii de Ducu Gheorghiescu Aº zice doar cã vârsta, trãitã de mine însumi, mã Despre ea, scriitorul, profesorul sãu de limba ºi face sã fiu mai aproape de tatã ºi sã visez la clipele literatura românã, domnul Lucian Costache, scrie, acã timpul, spaþiul ºi trãirile fiicei. Ah, ce vremuri! De aici pleacã aprecierea celui negru pe alb, în Prefaþã: „Prima carte a Iuliei Badiu sunt relative, atunci nimic nu e mai evident decât sã ce scrie aceste rânduri: de la curajul de a transforma e un debut reuºit. Debutul literar e o încercare dificilã, citeºti cele douã volume – al lui Nicolae realitatea trãitã în literaturã, de la modul cum fiecare care necesitã curaj ºi produce consecinþe pe BadiuD ºi al Iuliei Maria Badiu – puse faþã în faþã cu înþelege sã o facã, în raport cu experienþa de viaþã, mãsurã.” „Suflul epic e scurt, cât o respiraþie, epoca lor. Fireºte cã Nicolae Badiu vorbeºte despre de aºteptãri ºi de deziluzii. Felul cum o face fiecare iar aerul inspiraþiei e îndestulãtor.” „România care conteazã” ca un bun român. Publicã trãdeazã simþ artistic ºi mãiestrie în a mânui verbul, Pentru cel ce concepe aceste rânduri e greu eseuri ce vizeazã un interval de timp de douã decenii, talent în a valorifica balastul ºi pestilenþialitatea de þinut o dreaptã cumpãnã a cuvintelor între tatã între 1990-2010. De asemenea, Iulia Maria Badiu unor clipe. ºi fiicã, din cauza unicitãþii evenimentului ºi a face referire cam la aceeaºi perioadã, ca timp Dupã o lansare în America, Nicolae Badiu aprecierilor celor prezenþi. biologic, din clasa a IV-a pânã la majorat, „ca o probã ne-a onorat cu o a doua apariþie în public, la Piteºti, Cunoscutul critic literar Alex ªtefãnescu, în a trecerii de la naivitatea adolescentinã… la startul la Hotel Ramada, iar spectacolul oferit este greu deschiderea cãrþii, ne face, printre altele, o mãrturisire spre maturitate”, cum zice Lucian Costache. de egalat pentru vreunul dintre noi, participanþii. Nu mai mult decât mãgulitoare pentru orice scriitor: În timp ce Badiu-tatãl priveºte spre înapoi, fiica, vreau sã mã aplec asupra spectacolului în sine, îi las „Reflecþiile lui Nicolae Badiu se remarcã prin aceeaºi Iulia, scruteazã „viitorul de ieri”, cum îl numeºte ea pe cei absenþi sã se intereseze, iar mie nu-mi rãmâne ardoare. Un aforism pe care regret cã nu l-am metaforic. ªi unul ºi celãlalt îºi decanteazã trãirile prin decât sã apreciez cã în familia lui Nicolae Badiu compus eu este Mi-e dor sã mai trãiesc o datã. scris. În timp ce tatãl trece totul prin filtrul spiritului nimeni nu copiazã, când e vorba de literaturã, cã Dar chiar îl consider al meu ºi îl voi cita de multe sãu critic (uneori ironic, alteori anecdotic), dar mereu toatã lumea trãieºte cu sufletul în palmã, cã, în fine, ori în viitor (bineînþeles între ghilimele).” pãtruns de fiorul patriotismului românesc, producând pot muri în liniºte dacã mâine ne va lua locul pe Parcã întrecându-se care sã-i acorde elogii, un fel de îndreptar pentru greºelile celor din jur, Iulia scena vieþii o generaþie ca a Iuliei Maria Badiu… Abisul dintre „apropiere” ºi „atingere” Emil LUNGEANU u lecþia despre al judeþului), el îºi spuse din nou în gând: «Desigur, pânã la Flaubert. Antuþa Radulian, spre pildã, paradoxalul infern al acestea sunt nume de persoane ce au conlucrat, gospodinã ignorantã la modã ce ºi-a gãsit în cutare „dimensiunii colective” în trecut, pentru propãºirea þinutului, fãcându-i pe realizatoare TV de talk-show monden ultimul remediu a individuluiC (Genevieve Idt) bine cei de azi sã savureze din rodirile muncii lor sau care „ne mai face viaþa frumoasã”, nu cunoaºte învãþatã de la Sartre, despre om sã staþioneze într-un prezent impasibil ºi amorf.»” noþiunea de „anticar”, dar recitã totuºi replici întregi ca produs social fãrã alternativã, Ei bine, dacã un turist ar gândi cu adevãrat în din Unchiul Vanea, aºa cum doar un rutinat cronicar personajele recentului roman al lui Nicolae Havriliuc asemenea termeni, n-ar trebui oare sã lãsãm baltã de spectacol de talia lui Nicolae Havriliuc ar fi în stare Atingerea de aproapele tãu (Edit. Verus, Bucureºti, condeiul ºi sã ne facem pescari ori vânãtori de raþe? s-o facã. Alte asemenea ornamente culte, atârnate ca 2012) îºi cautã, cu disperarea celui asediat de Sau, bunãoarã, mai la vale: „Atunci îi veni o idee. în pomul de Crãciun, fac ca o ceartã casnicã banalã singurãtate, mântuirea în semeni. Numai cã barierele «La mine alteritatea aparþine de identitate. Este un dintr-un compartiment de tren sã-i eclipseze pânã comunicãrii cu aceºtia, întâlnite la tot pasul, par fel de a te revãrsa în celãlalt, regãsindu-te pe tine.» chiar ºi pe Tanþa ºi Costel, cu circoteca lor amoroasã înmulþite mai degrabã chiar de plaivazul autorului, Reflecþia îl cuprinse ca o înfiorare ce-l nãuci pe din gara Lehliu: „Eu? Mie îmi spui?” „Þie îþi spun. Da! al cãrui bineºtiut pedantism cãrturãresc – reflex al moment.” Drept sã fiu, ºi pe mine m-a nãucit. Parcã Când mergeam cu trenul de la Sighiºoara la Mediaº, pedagogului cu stofã ºi cu tabieturi – te pune greu ar fi Yahweh însuºi luându-ºi martor propriul Nume tot timpul te uitai pe geam.” „Priveam peisajul unde la încercare. „Vorbele tale vin, parcã, dintr-o carte” – când se jura prin gura profetului Irmiyahu (niºbati noi ne retrãgeam când ne mistuiau instinctele analiza undeva un personaj limbajul iubitei dumisale, beºmi hagadal), dar nu e decât un gazetar de primare. (...) Vreau sã spun cã au fost perioade, ºi la fel de bine i-ar fi putut-o spune însuºi scriitorului. anchete sociale care face pe Gânditorul de la ºi nu puþine, când erai mai mult preocupatã de Iar ca sã controlezi cam cât atârnã în balanþã Hamangia. Savanteriile ºi preþiozitãþile de limbaj propria persoanã decât de fiinþa micuþului. Atunci pãcatele livrescului, testul cel mai sigur îl oferã, din specia Le Lys dans la vallée au ca principal risc, el, în singurãtate, lipsit de suportul afectiv al mamei, fãrã doar ºi poate, monologul interior. Iatã, dar, un desigur, depersonalizarea eroilor, peste care autorul îºi modela eul nu ca pe un pol al comunicãrii în afarã, exemplu: „Fãrã sã ºtie prea multe despre persoanele îºi face astfel auzitã inconfundabil propria voce, fãrã cu ceilalþi, ci evidenþiindu-se pe sine prin interiorizare, al cãror nume era atribuit strãzilor laterale (chiar dacã totuºi a-ºi asuma fãþiº rolul de ghid omniscient sau ca ºi cum s-ar apãra. Aºa apar orgoliile, aºa apare numele unora le întâlnise în dicþionarul enciclopedic dãdacã a cititorului ca în romanul clasic francez de cãderea în extreme.” Dixit! Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 17 Curtea de la Argeº

Cartea care vã aºteaptã Un poet talentat nu îºi poate pierde speranþa Ion C. ªTEFAN neori, mã bucurã cã nu sunt un critic literar ºi Ovidiu din iubire sau din cauza nedreptãþilor moderaþiunea” (p. 18). Deci iatã profesionist, ci un simplu iubitor de pe care li le-au fãcut ceilalþi – dar nu ºi-au pierdut cã se poate: tristeþea poetului nu literaturã, care citeºte cu ochii minþii ºi definitiv speranþa… De ce ºi-ar pierde-o un poet este decât un grad pe scara existenþei, care poate interpreteazãU cu sensibilitatea sufletului. Aceastã de talia lui Nicolae Prelipceanu? Abia aºa am înþeles fi depãºit prin nuanþe mai blânde, ajungând uneori afirmaþie poate fi o explicaþie pentru ceea ce voi cã titlul volumului sãu e un fel de simbol sugestiv, pe chiar ºi la bucurie. scrie, în continuare, despre un mare poet român care autorul a încercat sã-l accentueze ºi în cuvintele Iatã ºi încercarea autorului de a se desprinde contemporan. scrise pe coperta a patra a cãrþii sale: „Poate pãrea din braþele tristeþii, prin cultivarea autoironiei ºi chiar În vara aceasta, am trãit o dublã bucurie: o carte tristã sau demobilizatoare… Toatã viaþa, a optimismului: „acum e momentul/ acum e totul la Constanþa, m-am întâlnit imaginativ ºi am purtat, am fost înclinat spre partea neagrã a existenþei… descoperit/ n-o sã se mai repete niciodatã iarna în faþa statuilor lor de bronz, un lung dialog afectiv Aºa cã nu pot da vina pe bãtrâneþe cã mi-am aceasta/ ºi nici ziua de 3 iulie 2006 în locul cãreia/ cu Ovidiu ºi Eminescu. Cei doi strãjeri de luminã pierdut cu totul speranþele”… o sã tot umblãm noi prin clin ºi prin mânecã noaptea/ de la marginea mãrii, spre zãrile infinitului, m-au Nu-mi puteam alunga nedumerirea decât citindu-i fãrã ca zilele sã se mai numere vreodatã cum/ întâmpinat solemn ºi prieteneºte. cartea… Nicolae Prelipceanu trãieºte o înãlþãtoare s-a fãcut pânã astãzi pânã ieri…” (revoluþia proletarã Apoi, în Capitalã, în clãdirea unde se aflã sediul conºtiinþã de sine; toþi suntem muritori, toþi am a oaselor, p. 20) Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti, la redacþia Vieþii suferit… ªi, a înþelege acest adevãr, a-l reflecta Aºa mi-a venit în gând ideea de-a continua lectura Româneºti, am reîntâlnit un vechi prieten de în scrisul tãu, nu este o pierdere a speranþei, ci o volumului, cãutând pagini de aceeaºi facturã. În iadul generaþie, de la Colegiul Naþional „Vlaicu Vodã”, din fortificare în vederea bãtãliilor ce vor urma. Poate e lângã noi, el se declarã un adept al muncii tenace Curtea de Argeº, pe poetul Nicolae Prelipceanu, cã altceva se ºi cinstite, pentru realizarea fiecãrui om: „o asemenea care mi-a oferit, în schimb, volumul sãu de versuri ascunde dincolo putere mi-ai dat când mi-ai spus/ sã mã târãsc ºi La pierderea speranþei (Ed. Casa de pariuri de aceste aluzii, sã practic numai sudoarea frunþii/ ºi ce iluzie cã iadul literare, Bucureºti, 2012), iar eu i-am dat recenta metafore ºi e dupã/ doar cu toþii vedem cã e acum…” (p. 22) mea carte Tãrâmurile sufletului – apãrutã anul simboluri: O întrebare esenþialã îl desprinde pe autor din acesta la Editura Rawex Coms, Bucureºti. depoetizarea tristeþe, redându-i speranþa cã poemele sale vor folosi Asocierile nu sunt întâmplãtoare, deoarece poeziei, urmaºilor: „eu cui mai rãmân cu amintirile mele?” ele mi-au declanºat gândul cã am întâlnit un poet aºezarea în (un poem cu poeþi americani de altãdatã ºi cu mine aflat la pierderea speranþei, pe Tãrâmurile locul versurilor cel ºtiind despre ei, p. 26; titlu lung ºi explicativ, sufletelor noastre din tinereþe. romantice de dar cu atât mai mult demonstrativ pentru ideile mele, De fapt, în viziunea mea, Nicolae Prelipceanu altãdatã a raþiunii deoarece autorul e rafinat – subînþelegând o mare este un victorios: redactor la revista Tribuna, din lucide (ºi uneori bucurie a lecturii). Cluj, redactor-ºef adjunct la Luceafãrul, apoi dureroase), cã În binecunoscutul ºi repetatul poem ion de la garã, ziarist la Cotidianul ºi România liberã; în prezent, viaþa este aºa substituindu-se poetului anonim, creatorul modern redactor-ºef la Viaþa Româneascã, fost secretar cum este ºi nu este totuºi mulþumit cã „ion de la garã nu fusese la USR – iar acum, membru în Consiliul ºi ne protejeazã niciodatã purtat cu trenul regal/ confiscat de comuniºti Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor –, autor nici pe cei buni, ºi redat de urmaºii lor familiei regale ºi apoi/ patriei al unor volume de poezie, prozã ºi interviuri bine nici pe cei rãi. recunoscãtoare” (p. 27). primite de criticã, dintre care amintim: Turnul Dar aceastã Un alt poem, cu semnul întrebãrii, nu-i aºa?, înclinat, Fericit prin corespondenþã, Un teatru înþelegere poate presupune chiar o împãcare a scriitorului cu el însuºi: de altã naturã, Portret sumar al unui necunoscut fi un enorm „sunt pe aceeaºi lungime de undã eu întreb eu de altãdatã, Zece minute de nemurire ºi altele. câºtig în câmpul rãspund eu aud/ toate acestea au un rost numai Scrierile sale se bucurã de o circulaþie creaþiei moderne dacã ºtii de ce eºti acolo”. (p. 30) europeanã, având volume traduse în maghiarã europene ºi ºi germanã, precum ºi grupaje de versuri publicate universale, tãrâm pe care se situeazã Nicolae icolae Prelipceanu îºi cunoaºte rolul în diferite antologii din Franþa, Polonia, SUA, Spania, Prelipceanu. de frunte în lirica româneascã actualã; iar Italia, Portugalia, Rusia, Bulgaria, Columbia, Mexic eu încerc sã demonstrez cã o mare poezie ºi altele. A fãcut parte din grupul ales de Nicolae oi exemplifica: „meseria mea-i tristeþea/ poateN fi interpretatã diferit, cu un plus de înþelegere. Manolescu pentru o cãlãtorie liricã în Salonic, nici majuscule nu mai am/ din cauza asta/ În spatele unei tristeþi justificate pentru zilele noastre, la poalele Olimpului, vârful de sãgeatã, spre soare, profesiunea mea-i tristeþea/ când cu toþii el gãseºte suficiente resurse de a se mobiliza ºi al poeþilor lumii. Succesul a fost confirmat, ulterior, se înghesuie/V la prãvãlia concurenþei/ eu le þin un loc a merge mai departe, fiind unul dintre cei mai iubiþi de alegerea sa în grupul celor 25 de poeþi care dincoace”… (tristeþea e meseria mea, p. 18) Dar apoi, ºi mai apreciaþi autori români contemporani. Eºti au susþinut astã-varã un recital la Ateneul Român. puþin mai jos: „vã spun ºi dumneavoastrã/ scrieþi mai de acord cu mine, prietene din anii liceului ºi autor Revin la ideea iniþialã: cât au suferit Eminescu bine acolo melancolia/ sau nostalgia/ sau chiar de-un viguros ºi convingãtor talent?

i bine, fie ºi doar de dragul acestor galimatii ilustrul dialog al surzilor din strada Pacienþei 11-bis: elicopterele erau inhibitor ori stimulent? Dracu’ sã demne de un Holofernes sau de Hobbinol „Da’ de ce se iau ãºtia de voi? ªi mereu vã discutã!” le-nvârteascã. De altminteri, nu doar aceste inginerii al lui Spenser, ºi tot ar fi destul pentru a „Nu ºtiu!” „Pun mâna pe voi!” „Nu ºtiu!” „Da’ ce, voi narative produc scurtcircuite, alte semne de întrebare recomandaE admiterea romanului de faþã într-o tabula sunteþi dintr’ãia?” „Din care?” „Ei au zis cã voi ºtiþi... mai ridicã ºi arhitectura romanului la scara librorum vendibilissimorum! Frecvenþa locuþiunilor ªi cã n-ar trebui sã vi se mai spunã.” „Este peste ansamblului. Principalul personaj feminin bunãoarã bombastice mai adaugã ºi ea acestor nostimade. imposibil!” etc. dispare la pagina 30 ca bufonul lui Lear ºi se mai Doi certãreþi se despart „îndreptându-se în direcþia întoarce din morþi abia la pagina 151, spre final, unde îi duceau ochii”, Antuþa dã sã rupã o floare ºi semenea discuþii strãine distrag frecvent surprizã ce ar putea lesne sã treacã drept o greºealã atunci simte cum „respectiva specie floralã opune atenþia naratorilor de gradul întâi, iar de construcþie. Nu mai puþin derutantã este ºi rezistenþã”, pe Mihai apariþia unui câine ciobãnesc sentimentul lor de alienare se accentueazã agregarea ficþiunii propriu-zise cu un bizar preambul „îl aduse într-o proximitate a sinelui, fãcându-l sã pe Amãsurã ce lumea înconjurãtoare continuã sã autobiografic, o anecdotã ce-l pune pe însuºi Nicolae resimtã clipele de altãdatã într-un prezent ce se sporovãie verzi ºi uscate, ignorându-i ca pe niºte Havriliuc (la persoana a treia, nota bene) într-o relaþie continua” etc. etc. Iar ceea ce amplificã acustica fantome. Dar ºi liniºtea ambiantã poate servi la fel conflictualã cu propriul erou, dând impresia cã stridenþelor livreºti e tocmai zgomotul de fond al de bine aceluiaºi mecanism al singurãtãþii, de pildã întreaga poveste ar putea fi de fapt un deghizament povestirii în ansamblu, faconda generalã difuzã atmosfera din strada Magna Passion, un mic tablou de tip who’s who. Tot structural vorbind, mai surprind a încruciºãrilor de dialoguri. Cãci, fapt neobiºnuit la expresionist al pândei colective ºi spionãrii reciproce ºi cele câteva „Anexe” de la coada cãrþii, concepute un roman de analizã, Atingerea de aproapele tãu paranoide, ceva în maniera Strãzii lui Georg Grosz. în sistemul istorisirilor decameronice. Dar altfel, nimic întrebuinþeazã ca procedeu de fabricaþie predilect Ceva mai greu de înþeles este logica „asigurãrii” mai adecvat cu „l’homme même” decât hãþiºurile decorul auditiv, fãcându-ºi din „gura lumii” fundalul acelei liniºti de cãtre raidurile aeriene de patrulare acestui stil complicat ºi prolix, ale cãrui pãcate le poþi percepþiilor ºi observaþiilor din prim-plan. La mai tot peste respectivul cartier, un paradox care-mi aduce ierta în numele autenticitãþii la fel ca Proust pãcatele pasul se trage cu urechea la întâmplare, frânturi de aminte de butada lui Henry Beard: „Dacã nu te sunã balzaciene: „Le ºtim, însã ne plac, cãci îl reprezintã conversaþii efemere fiind prinse din zbor ca muºtele telefonul, sã ºtii cã-s eu.” Textul îþi dã niºte migrene, fidel pe autor”. într-o plasã de pãianjen, fãrã a fi însã neapãrat de nu-þi ajunge un flacon de algocalmin: „La intervale Demers analitic dedicat condiþiei umane, romanul exploatate, deoarece semnificaþia acestor interferenþe regulate, un elicopter survola zona pentru a veghea la Atingerea de aproapele tãu are meritul de a fi flagrant bunul mers al liniºtii generale. Profitând de zgomotul stã tocmai în paralelismul vieþilor – pentru a problematic, identificând fãrã greº în efectul de serã elicelor ce forfecau vãzduhul, doi vecini (...) începurã împrumuta aici sintagma lui Plutarh – respectiv în sufocant al actualului climat general de alienare lipsa de comunicare. Aºa se ºi explicã aspectul lor o vorbã între ei. (...) Zgomotul elicelor unui elicopter, ºi anomie socialã cel mai grav semnal de alarmã îndeobºte fragmentar ºi obscur, bunãoarã voleiul ce aþâþa vãzduhul ca sã se roteascã, puse totul pe verbal jucat peste gard de doi vecini, tembel precum fugã, readucând liniºtea generalã.” Pãi ºi atunci, în atenþia omului contemporan. 18 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere Isadora Duncan sau mersul ca zbor Paula ROMANESCU ampanie ºi stridii, mama lor nu era niciodatã prea obositã, deºi toatã saloanele unor Astor, Vanderbilt, Fish, Windsor, hrana Afroditei (dacã ziua era ocupatã cu lecþiile de pian pe la case amfitrioanele (fermecate de frumuseþea dansului, ºampania ar fi fost de afoni... desigur!) uitau de onorariul cuvenit plebeei invitate, val ªde mare la naºterea zeiþei Pe la vreo ºase ani, Isadora, un fel de Prâslea dar o „onorau” turnându-i cu mânuºiþa lor nedeprinsã frumuseþii)! ªampanie ºi stridii nãzdrãvan din livada cu mere... neinterzise, spiriduº cu munca, ceaiul în splendide ceºcuþe de porþelan era ºi hrana Isadorei Duncan, femeia aceea modestã mereu în miºcare (miºcare – dans pur adicã), aduna – cinste pe care nicio platã în monedã vulgarã înglodatã în datorii, mamã a patru copii de a cãror acasã pe toþi copiii vecinilor ca sã-i înveþe sã n-o putea egala... creºtere trebuia sã se îngrijeascã singurã dupã ce danseze. Când, într-o searã, obositã ca de obicei, Era anul 1895. Undeva, în þinutul Riazan, se tatãl lor, un pic cam prea îndrãgostit de jocul de cãrþi mama s-a întors acasã, în loc sã-ºi punã mâinile nãºtea un copil cu ochi de cer – Serghei Esenin. (nu ºi de cel de-a cartea!), de femei (din cele multe în cap vãzând „trupa” de dansatori în devãlmãºie Scoalã-mã în zori de dimineaþã! O, tu mamã ºi mãrunte din ale cãror calitãþi disparate încerca sã imaginând sub „îndrumarea” Isadorei miºcãri care mã ogoi,/ Sã mã duc pe bãrãgan prin ceaþã/ alcãtuiascã, fãrã sã fi reuºit vreodatã, chipul femeii de îngeri în derutã, încã ne-deprinºi cu mersul Sã primesc un oaspete de soi.// Am vãzut pe câmp unice), de licoarea cea dezlegãtoare de adevãruri, îi pe pãmânt, dar nici cu plutirea printre scaune azi cum pãmântul/ Urme largi de roþi purta uºor,/ pãrãsise fãrã sã dea semne cã memoria lui le-ar mai desperecheate, fãrã multã vorbã (ba chiar fãrã nicio Printre nouri scuturã lung vântul/ Cercul lui de aur fi pãstrat chipul ori cã în sufletul lui ar mai fi pâlpâit vorbã) s-a aºezat la pian... Ei, da! Cu muzicã, dansul sunãtor./ El în zori galopul o sã-nceapã/ Zvârlind umbra vreunei cât de palide responsabilitãþi. avea infinit mai mult farmec! Astfel „ªcoala Isadorei”, cuºma lunii la ungher/ ªi zburdând va repezi o iapã/ Era prin anul 1877. Irlandeza Isadora Duncan, profesoarã de dans la vârsta de ºase ani, începea sã Coada ei cea roºie pe cer.// Scoalã-mã devreme, profesoarã de pian pe la câte vreo loazã din lumea fie cãutatã de familiile ºi mai înstãrite, ºi mai nevoiaºe dragã mamã,/ În odaie lampa aprinzând/ Mi se spune celor care-ºi dãduserã în viaþã o singurã ostenealã – din San Francisco. Ea improviza miºcãri din ideile ce cã poet de seamã/ Voi ajunge-n Rusia curând./ Te-oi aceea de a se naºte, o aducea pe lume la Chicago, i se revelau din vreun poem, din vreo frazã muzicalã, cânta pe tine ºi pe oaspet,/ Soba ta, cocoºul ºi-aceºti în America aceea cu libertatea pe toate drumurile, din ºuierul vântului ori cântecul ploii, cu uºurinþa cu maci/ ªi pe versuri o sã curgã proaspãt/ Laptele pe copila care avea sã revoluþioneze mai târziu arta bãlþatei tale vaci... (Trad. G. Lesnea) dansului cum n-o mai fãcuse nimeni pânã la ea (dupã,...). I-a pus numele de Isadora, ca ºi cum sadora ajunge la Londra. Alte saloane, acelaºi ar fi vrut sã conjure destinul sã n-o mai scrânteascã (mereu la fel, mereu altfel) dans, lecturi tot mai în noua alcãtuire de lut însufleþit care-ºi reclama bogate, muzee de artã, prinþi, bani, dans, dans, dreptul la împlinire, cum o fãcuse cu ea însãºi. dans.I Câteva voaluri albastre alcãtuiau decorul Întrebatã cândva, în anii de glorie, când a început mereu acelaºi (sã fi fost marea? sã fi fost cerul? sã danseze, marea Isadora Duncan a rãspuns: sã fi fost umbre de zbor de pãsãri albastre?) imaginat „În pântecul mamei, desigur, din pricina stridiilor de ea; câteva voaluri transparente îi erau costum ºi a ºampaniei”. ºi, cu picioarele goale, dansul ei putea începe Trãindu-ºi copilãria într-o libertate totalã (mai electrizând asistenþa, lãsând-o fãrã grai. precis, lipsitã de orice supraveghere din partea Clanul Duncan, mama ºi copiii, cãlãtoreau mereu mereu absentei sale mame, preocupatã sã asigure împreunã, aflându-ºi în propriile resurse sufleteºti gurilor flãmânde de acasã pâinea cea de toate zilele, mulþumirea deplinã. Cãsãtoria nu era prevãzutã în Isadora îºi simte sufletul înfrãþit cu oceanul cel codul existenþei lor. Isadora era chiar împotriva de etern miºcãtoare valuri, cu tumultul lui, cu largul, acestei „sclavii” pe care o reprezenta cãsãtoria pentru dar ºi cu taina adâncurilor. femeia de la începutul secolului al XX-lea. (Între La cinci ani este trimisã la ºcoala comunalã. timp, lucrurile s-au mai schimbat; nu ºi lanþurile!) Rigoarea ºi încorsetarea în reguli mult prea severe Toatã floarea spiritualitãþii engleze, artiºti, pictori, pentru copila obiºnuitã cu hoinãreala, francheþea sculptori, muzicieni, actori, scriitori, directori de teatru, cu care-ºi exprima gândurile (minciuna convenþionalã ba chiar ºi prinþul de Wells – viitorul rege Eduard, nu intrã în „diplomaþia” copiilor) la vremea inocenþei, gravitau în jurul straniei dansatoare venite din Lumea când nu ºtia cã limbajul i-a fost dat omului ca sã-ºi Nouã ca sã rãvãºeascã prin farmecul ei Bãtrâna ascundã gândurile, totul intrã în discordanþã cu Europã cea suprasaturatã de artã, dar nicicum opacã sufletul ei. La o serbare unde era „aºteptat” Moº la adevãrata valoare a noului. Crãciun, întrebatã fiind de învãþãtoare ce dar ºi-ar În anul 1900, împreunã cu fratele sãu, Raymond, dori, mica Isadora a rãspuns: „Mama este prea Isadora viziteazã Parisul: Louvre, Versailles, artã, sãracã anul acesta ca sã fie Moº Crãciun”. Altã artã, artã... Cei doi fraþi Duncan sunt atraºi ºi studiazã datã, pentru tema liberã de „compunere”: „Povestea la sculptura greacã atitudini, miºcãri dupã care fac mea, poveste de viaþã”, profa de literaturã a crezut schiþe peste schiþe. Cu prilejul Expoziþiei de la Paris, cã eleva voia sã-ºi batã joc de ea relatând niºte descoperã sculptura lui Rodin, îl cunoaºte pe marele bazaconii ºi a chemat-o la ºcoalã pe mamã sã-i artist de care rãmâne fascinatã, îi viziteazã atelierul relateze situaþia... – Dar ce-a scris atât de scandalos, de la Meudon, danseazã printre sculpturi (fãcându-le s-a interesat autoritatea maternã? ªi, din vraful care izvorul ivit în luminã îºi croieºte cãrare printre pe acestea sã regrete cã maestrul nu e un nou de lucrãri scrise, a fost scoasã foaia de hârtie stânci. Bunurile materiale nu fãceau parte din Pygmalion), primeºte în dar un „Sãrut” de piatrã împricinatã de pe care, plinã de aplomb didactic, preocupãrile clanului Duncan. I-ar fi chiar încurcat în iar, când genialul meºter i-a dat de înþeles cã ar cam cu pauze nuanþate ºi accentuãri semnificative, desele lor schimbãri de decor. Dupã un timp, „cloºca dori sã-i modeleze un pic trupul ei de marmurã vie, autoritatea profesoreascã a prins a citi: „Când cu puii ei de aur curat” a ajuns la New York, într-o Isadora, fecioarã la cei 23 de ani ai sãi (nu zâmbiþi aveam cinci ani, aveam o casã pe strada 23. Fiindcã pensiune care adãpostea o stranie colecþie umanã strâmb, frumoaselor fãrã nume din timpul nostru nu ne plãtisem chiria, n-am mai rãmas acolo. Ne-am care nu avea în comun decât un lucru: sãrãcia. tâmp, voi n-aveþi de unde ºti ce înseamnã aceastã mutat în strada 17, dar pentru cã nu aveam bani, Isadora împlinise 16 ani, era bine fãcutã. S-a angajat mândrã splendoare!), i-a rãspuns cu un zâmbet proprietarul s-a supãrat pe noi. Atunci ne-am mutat ca figurantã la teatrul unui Augustin Daly unde ar fi suveran: „Nnnnnu!” pe strada 22. Dar nici acolo nu ne-au lãsat în pace. trebuit sã facã pantomimã. I se pãrea stupid, dar Undeva, în þinutul Riazan, peste alþi câþiva ani, un Atunci ne-am dus în strada 10... etc.” Mama a fãcut niºte datorii ale familiei se cereau plãtite stringent... adolescent care avea sã devinã poet, avea sã înscrie ochii mari (ca s-o vadã întreagã pe profesoarã) ºi, Este perioada când citeºte pe nerãsuflate Platon, în memoria lui pãstrãtoare de comori de suflet: Iatã întrerupând nuanþata lecturã (cã doar mai avea ºi altã tragicii greci, Nietzsche, ascultã ºi compune miºcãri ºi poarta verde unde-o fatã/ Pentru întâia oarã mi-a treabã decât sã stea sã asculte compoziþia fiicei sale de dans pe muzicã simfonicã. În America acelui timp spus Nu! pe care de altfel o cunoºtea perfect) i-a spus era în mare vogã compozitorul Ethelbert Nevin, un fel Dorinþa cea mai vie a Isadorei era sã facã o „reclamantei”: – Dar acesta e chiar purul adevãr! de Chopin, pe care moartea l-a furat lumii prea ºcoalã de dans prin care arta ei sã fie dusã mai devreme. El a fost cel dintâi care a compus pentru departe. În America, Anglia, Franþa, Grecia, iar dupã coala este perceputã de copilã ca un fel de Isadora muzicã inspiratã din dansul ei: Ofelia, Zâna Revoluþia din 1917 ºi în Rusia, încercãrile ei mereu închisoare blestematã, mama era de aceeaºi apelor, Primãvara. La rândul ei, ea crease un dans reluate s-au dovedit zadarnice. Arta ei þinea de pãrere... În casa lor însã, cu tot nomadismul dupã Rubaiatele lui Omar Khayyam, pe care fratele resorturi mult prea adânci ºi, imitabilã nu era. careª le devenise familiar, seara se cânta Schuman, sãu Augustin le recita, iar ea împreunã cu Elisabeth Turneele ei prin lume sunt adevãrate evenimente. Mozart, Chopin, se citea din Sheley, Keats, Byron, le înveºmânta în vraja dansului... (Cum va fi arãtat în Danseazã pe muzica lui Beethoven (Simfonia o lume fascinantã deschizându-se în sufletul copiilor dans acel: „Nufãrul alb ce tremurã pe apã,/ Din lutul a VII-a ºi a IX-a), Wagner (Cosima Wagner, vãduva – Elisabeth, Raymond, Augustin, Isadora, cu toþii negru care-a fost cândva/ O prea frumoasã fatã, muzicianului de la Bayreuth declarând cã nimeni, bântuiþi de demonul artei cuvântului, a muzicii, a se adapã./ Sã treci uºor pe val cu umbra ta...”?) niciodatã pânã la Isadora, n-a înþeles mai bine dansului, fapt care-o fãcea pe aeriana lor mamã sã Lumea bunã a New York-ului se întrece muzica maestrului, interpretând-o cu atâta forþã prin plângã de fericire... cã n-a avut ºi ea parte de niºte în a o invita sã danseze în saloanele simandicoase limbajul trupului). Când a fost întrebatã odatã de o copii normali. Normali sã fi fost copiii aceia ca niºte cât spre a da o mai mare strãlucire (sau pentru a face spectatoare: „Din ce colþ de lume aþi venit?”, Isadora pãpuºi înþepenite în reguli ºi convenþii absurde din concurenþã?) aurului ºi diamantelor protipendadei i-a rãspuns acesteia cu seninãtatea pe care doar lumea fãcãtorilor de bani, al cãror destin era dinainte pentru care artiºtii erau doar niºte slugi niþel mai copiii ºi geniile ºi-o pot permite: „Din Lunã”. pecetluit de legea banului?! Pentru copiii Duncan, interesante. Nu de puþine ori, dupã ce dansa în Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 19 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere oveºtile ei de inimã spun de niºte nici n-ar trebui sã ne pese de ce-ar putea gândi.” la dispoziþie un castel, vile, yaht, o disponibilitate Feþi-Frumoºi (ori bogaþi foarte, ori geniali, ªi Craig ar fi vrut s-o ºtie rãmasã departe de scenã, financiarã de invidiat. Era însã „puþin” cãsãtorit, puþin ori excentrici, ori romantici), fiecare unic în sã danseze doar pentru el, gospodinã cuminte, astenic, puþin cam prea excentric. El îi propunea un felulP sãu poate ºi din pricinã cã ochii ei se vor fi oprit secretarã grijulie sã-i ascutã creioanele pentru alt mod de viaþã decât avusese ea pânã atunci: lux, odatã asupra lui. În autobiografia artistei, apãrutã schiþele lui, sã brodeze poate o danteluþã bogãþie, lipsã de griji, odihnã (mai exact trândãvealã), în 1927, ea scrie despre un preafrumos Romeo de aºteptându-l sã vinã seara acasã de pe unde-l cãlãtorii cu yahtul pe întinderi de albastru infinit. stirpe hunicã, actor interpret al unicului Romeo de chema arta lui. Numai cã Isadora nu se pricepea „Nu vei mai fi nevoitã sã dansezi ca sã câºtigi niºte care ºtie teatrul de pe planeta albastrã, care, cicã, nici la ascuþit creioane, nici la brodat... mãrunþiº”, i-a declarat el. „ªi ce-o sã fac atunci?” i-ar fi propus marii dansatoare sã-i devinã soþie cu „O sã dãm recepþii, o sã cãlãtorim...” „Ce plictisealã, condiþia ca ea sã renunþe la scenã ºi, rãmânând în nul 1907. Turneele sale o poartã când Doamne”, ºi-a spus ea, înþelegând o datã mai mult umbra lui înaltã, sã-l admire cuminte din întunericul la Copenhaga, când la Stockholm (unde cã bogãþia ºi fericirea sunt douã lucruri ireconciliabile. lojei pe care el, generos, i-ar fi rezervat-o... Ce n-a Strindberg îi prezintã omagiile sale), când Un alt copil a apãrut în viaþa Isadorei. Patric. priceput mândrul „Romeo” (al cãrui nume adevãrat la Amsterdam,A când la Nisa, când iar ºi iar în Rusia, Era fericitã ca mamã. Bogãþia partenerului sãu n-o doar scormonitorii prin presa timpului l-ar putea dibui) la Petersburg, la hotelul Englitera unde într-o zi... impresiona deloc. Ea voia sã munceascã, sã creeze. era imposibilitatea de a închide sub un clopot de Undeva prin Riazan, un adolescent frumos În lumea lui, a munci era sinonim cu degradarea. întuneric o flacãrã albastrã, de a închide într-o „cu satu-n glas”, care nu auzise de Isadora Duncan, Lenea ºi huzurul, iatã zeii la care se închinã super- colivie o pasãre a paradisului. începuse sã scrie poezii. bogaþii pãmântului! „Lohengrinul” Isadorei avea, Mereu avidã de cunoaºtere, Isadora începe Tot ce câºtigase din turneele prin lume ajunge între altele, în Anglia, un castel asemãnãtor cu Petit sã înveþe limba germanã ca sã-i poatã citi în original la palatul sãu de pe colina Kapamos. Ea traverseazã Trianon de la Versailles. Viaþa la castel, cu scurte/ pe Kant, Schopenhauer, Goethe. Spectacolele sale oceanul, în America. Sculptorul George Gray Bernard lungi cãlãtorii cu yahtul a durat trei ani. Trei ani de la München stârnesc un entuziasm la limita îi cere sã-i pozeze pentru lucrarea monumentalã pentru ea departe de scenã! Exasperant! delirului. Dupã ieºirea din teatru, studenþii, care o America Dansând, lucrare care se voia a fi o ilustrare Înapoi la lucru, înapoi la dans! aºteptau cu nerãbdare, se înhãmau în locul cailor a poemului lui Walt Whitman Aud cum cântã America. Elevele sale erau în Franþa, nu departe de la trãsura ei purtând-o prin oraº ca pe o zeiþã Între un mare atelierul lui Rodin de la Meudon. Sculptorul pogorâtã printre muritori. La Viena, Marele Duce creator ºi opera Bourdelle o omagiazã fãcând dupã chipul/ înþelegea cã nu-i deloc atât de „mare” pe cât lui apare uneori un trupul ei în dans, frescele de la Opera din îºi închipuia a fi, în prezenþa Isadorei. obstacol aproape Paris. Ea danseazã dupã muzica lui Chopin Demonul auto-desãvârºirii a purtat-o pe Isadora insignifiant, banal, ºi, într-un final de spectacol, imagineazã ºi prin Italia unde, din pictura lui Botticelli, a înþeles dar care se o rãvãºitoare „Punere în Mormânt” dupã frumuseþea dansului surprins de marele pictor în dovedeºte a fi de Marºul funebru. Publicul era siderat. miºcarea acelor Afrodite Madone-Dumnezee. Ea netrecut: gelozia Anul 1913. Isadora avea sã-ºi piardã le-a continuat „dansul” pe muzica unor maeºtri italieni unei femei. Doamnei într-un accident ambii copii. Sfâºierii ei de anonimi sau pe acordurile verdiene. Dupã Roma, Bernard nu-i plãcea mamã numai o mamã i-ar cunoaºte amarul! a vizitat Florenþa, Veneþia, a traversat Marea Ionicã, America dansând Curând, o altã sfâºiere avea sã se abatã a ajuns în Turcia, în Grecia. Aici, în anticul oraº sub chipul Isadorei. asupra Europei: începea Primul Rãzboi Stratos, a cãutat ruinele teatrului ºi templului lui Zeus; În locul proiectatei Mondial. La chemarea fratelui sãu la Missolonghi a vizitat mormântul lui Byron, poetul lucrãri, scuptorul Raymond, Isadora pleacã în Albania sã acela fãrã de pereche care avea sã scoatã de pe avea sã realizeze dea ajutor refugiaþilor de aici. Din Albania rugul funerar inima lui Sheley, care acum este statuia colosalã ajunge la Constantinopol, de acolo în pãstratã la Roma. reprezentându-l Elveþia, mai apoi în Italia, de parcã ar fi Fraþii Duncan – Elisabeth, Raymond ºi Isadora pe Abraham Lincoln. vrut sã-ºi piardã urmele prin lume. Lângã (Augustin se cãsãtorise ºi nu mai fãcea parte din Doamnei Bernard Florenþa, Eleonora Duse, care se retrãsese clan) – salutã pãmântul sfânt al Eladei ºi se decid i-a plãcut „colosal” de pe scenã în plinã glorie (spre a muri sã se stabileascã acolo încercând sã reînvie prin Lincoln. uitatã de lumea care iubeºte arta, dar dansul lor vechile cântece ºi dansuri greceºti, Presa americanã nu se prea sinchiseºte de artiºtii ajunºi în muzele, pe Dyonisos, bacantele din afund de timp (de cea europeanã dificultate), o cheamã pe Isadora sã vinã ºi, de ce nu, întregul popor de zei. ce sã mai vorbim!) la ea cât sã-ºi aline sufletul. Bogatul Isadora – nou Ulise deghizat în zeiþã a dansului – comenta pe larg „Lohengrin” se oferã la rându-i s-o ajute îºi regãsea tãrâmul visat. Cumpãrã o colinã la nivelul fascinaþia pe sã-ºi înfiinþeze ºcoala de dans mult doritã Acropolei din Athena, la Kopamos, ºi începe care arta marii ºi sã se întoarcã iar pe scenã. „Templul construcþia unui palat identic cu cel al lui dansatoare o Dansului Viitor” a fost înfiinþat la Bellevue. Agamemnon, pe care l-ar fi vrut cea mai înaltã exercita asupra ªcoalã a Dansului. Între timp, este în cãutarea unor spectatorilor. „Când Isadora danseazã, scria un nul 1917. Isadora era în turneu în America. vechi partituri de muzicã greceascã, formeazã un cor, cronicar, spiritul aleargã departe, în trecut, pânã în În ziua când a fost anunþatã izbucnirea o trupã de dansatori. Regele George al Greciei vine adânc de veacuri, pânã la cea dintâi aurorã a lumii, Revoluþiei în Rusia, ea a interpretat pe pe furiº sã vadã templul, iar când ea aflã, zâmbeºte când mãreþia sufletului îºi gãsea expresia desãvârºitã scenãA Marseilleza, apoi Marºul Slav din care rãzbate ridicând din umeri a „Ei, ºi? Se aºtepta cumva sã în frumuseþea trupului, când ritmul miºcãrii întreaga umilinþã a ºerbilor sub cnut. Nedumerire. fie întâmpinat? Dacã ar fi venit Menelau sau Priam corespundea cu cel al sunetului, când miºcarea La Bellevue, „Templul Dansului” ajunsese o ruinã. atunci, da, era cu totul altceva!” Dar banii se terminã trupului omenesc era una cu marea ºi vântul, când Dupã rãzboi el avea sã fie cumpãrat de Statul repede. Zeu nesãtul, templul ei cerea mereu alte gestul unui braþ de femeie era asemenea unui Francez ºi transformat în uzinã de gaze toxice pentru ofrande... Se întoarce la Viena cu, de data aceasta, trandafir ce se deschide, apãsarea piciorului în iarbã viitorul rãzboi... Templul din Kopamos trecuse ºi el corul de copii greci cu tot. Face turnee. În dansul ei – ca frunza cãzândã, iar trupul ºi sufletul, în perfectã prin rãzboi. Pãºteau printre ruinele lui capre negre. intrã ºi Dunãrea Albastrã a lui Strauss, Viena toatã armonie cu ritmurile universului.” (De undeva din alt timp, parcã ne ajung versurile este o Dunãre cântândã ce-ºi unduieºte miºcãtoarele La Metropolitan Opera, sub bagheta lui Walter persanului acela pre numele sãu Khâyyam: Harun valuri dupã dansul Isadorei. La Bayreuth danseazã Damrosch, o orchestrã magnificã interpreta Simfonia vâna pe-aici mãgari sãlbateci/ ªi pletele îi fluturau Tanhäuser, Inelul Nibelungilor, Parsifal ºi, într-un a VII-a de Beethoven. Pe imensa scenã goalã, cu, în vânt./ Azi doarme sub movila de pãmânt/ ªi pasc cadru foarte select, ca pentru un ritual de mare tainã, drept unic decor, albastrul voalurilor, Isadora a dat pe-al sãu mormânt mãgari sãlbateci). Isadora se danseazã în grãdina vilei Wahnfried, lângã mormântul muzicii propria ei interpretare prin dans, fãcând apucã sã refacã templul ei grecesc. ªi totuºi, simþea lui Wagner, Moartea Isoldei. ca publicul, de teamã sã nu rupã vraja, abia de cã nu mai putea rãmâne în Grecia. Dansul o chema, Urmeazã un turneu în Rusia. Aici marea stea îndrãznea sã respire, abia de îndrãznea sã aplaude. ea trebuia sã-i urmeze chemarea. Europa de dupã a baletului era Ana Pavlova. Isadora este fermecatã Iar când o fãcea, nici tunetele cerurilor în furtunã n-ar Primul Rãzboi Mondial încerca sã-ºi vindece rãnile. de marea ºcoalã de balet a lui Diaghilev, Petipa, fi rãsunat mai puternic. Doar niºte pastori mãrginiþi, America era pe creasta valului capitalist, Rusia Stanislavski. Ba chiar ºi de Stanislavski bãrbatul. obtuzi, s-au trezit sã protesteze arþãgoºi cum cã Sovieticã poza în Paradis, oropsiþii vieþii – tot oropsiþi. Când ea ºi-a pus braþele în jurul gâtului acestuia, el dansul Isadorei þine de infern. (Se refereau, poate, Vino la noi, i se spune Isadorei, marea putere se zice cã a întrebat-o: – „Ce-o sã facem cu copilul, la cel din mintea lor.) Theodore Roosvelt, în persoanã, a sovietelor îþi va oferi condiþii pentru înfiinþarea cã la mine acasã n-o sã pot sã-l duc?...” – „Care s-a fost dus ºi el la teatru sã vadã ce e cu dansul ªcolii de dans pe care þi-o doreºti. Clasa muncitoare copil”, s-a mirat Isadora? – „Pe care o sã-l avem.” acela care i-a pus pe jar pe pastorii indignaþi. ªi înþelege cât þi-e de dragã truda! Povestea a ajuns ºi la urechile doamnei Stanislavski a vãzut. ªi a aplaudat pânã i-au amorþit palmele. Anul 1921. Isadora este la Petersburg. care, inteligentã, a izbucnit în râs: „Aºa e el, corect. ªi a declarat: „Dumnezeiesc!” „Dar ce-o sã le spuneþi Intelectualitatea rusã (câtã mai rãmãsese în Rusia N-are timp de încurcãturi inutile. Munca lui îi cere pastorilor, a întrebat consilierul sãu?” – „Care pastori?” dupã M.R.S.O.) o adora. Ea avea 44 de ani. Trecuse mintea mereu limpede.” ªi aºa, ca pentru sine, a mormãit: „Sãracii!” prin trei naºteri. Primii doi copii muriserã înecaþi, La Berlin înfiinþeazã o Scoalã de Dans unde într-un accident absurd, cel de al treilea, imediat dupã reînvie prin miºcare arta lui Lucca de la Robia sau a a Paris, „Orchestra Colonne”, cu Eduard naºtere, în 1915. Trupul ei pãrea o flacãrã albastrã lui Donnatello – Copii dansând. Era prin 1905. Marele Colonne însuºi la pupitru, aºternea paºilor plutind printre voaluri. La teatrul unde juca, într-o artist decorator Gordon Craig, care colaborase cu Isadorei covor de muzici. Oraºul-Luminã searã, ajunge ºi rãsfãþatul bard Serghei Esenin, nu mai puþin celebra Eleonora Duse, o face mamã eraL la picioarele ei. Dintre cronicari, sã-i amintim celebru deja, cu o neostoitã sete de viaþã, de vodcã, pe Isadora. Primul ei copil, o fetiþã numai luminã, pe Pierre Mille ºi Henri de Regnier; dintre spectatori, de sãnii zburând peste nãmeþi, de clopoþei râzând s-a numit Deirdré. Când Craig îi propune cãsãtoria, pe Anna de Noailles, Jean Cocteau, Rodin. la gâtul bidiviilor de la troicã. venind ºi cu argumentul: „Ce-o sã gândeascã despre Isadora era tot mai preocupatã de ideea înfiinþãrii ªi iatã cã deodatã sufletul lui e cuprins de un noi copilul mâine-poimâine dacã nu suntem soþ ºi ªcolii de Dans. Îi trebuiau bani mulþi. De unde? alt soi de beþie, ca un foc vânãt gonit de vânt... soþie!”, Isadora rãspunde: – „Dacã va fi atât de prost, Atunci a apãrut în viaþa ei un Lohengrin. Îi punea 20 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Poezie fãrã frontiere Iulian Filip sau setea de absolut a poetului Florian COPCEA n poet consacrat, O aºteptare. (Între douã poezii) E ºarpele,/ înconjurând mãrul/ n toatã afara!/ cu o fire poeticã Nostalgia iubirii trecute (ºi nu pierdute!) se Dinþii mei reteazã/ durut/ crestele sângerânde/ ale profund liricã, se proiecteazã, uneori baudelairian, în derizoriul condiþiei flãcãrilor.../ Doar gura lumii e cea/ care otrãveºte/ recomandãU basarabeanul Iulian unui Orfeu trist ºi tragic: ...Ce te-am iubit!,/ cum tot ce se poate-ntâmpla/ nãuntru dulcelui,/ în afara Filip prin volumul de poezie „de dragoste ºi de n-a iubit oricine.../ Ce te-am urât!/ Cum n-am urât întrebãrii... (Gura lumii pe gura de mãr) durere” – Luna-i una (Editura Camerei Naþionale a pe nimeni...// Pe unde ni-s copiii?/ S-au dus, s-au Poeziile lui Iulian Filip, pe alocuri, sunt criptice. Cãrþii, Chiºinãu, 2011). Poemele sale sunt puternic risipit – / În cuibul pustiit/ doar amintirea-i vie:// eu Dar tocmai sensurile misterioase ale versurilor sale meditative, întotdeauna premeditat bazate pe reflecþii te-am iubit,/ cum n-a iubit oricine/ ºi te-am urât,/ îi dezvãluie dimensiunile spirituale, lãsându-ne astfel ºi emoþii evanescente, anume impuse spre a anihila cum n-am urât pe nimeni... (Domoliri) sã privim în adâncimile nemãrginirii ºi sã ni-l Eul ºi a evidenþia, bunãoarã, derizoriul vieþii: Tunetele Cartea Luna-i una este dominatã de tentaþii livreºti reaminteascã pe J.L. Borges: „Tu, cel care mã citeºti, umplu oriºice gol/ ºi scot în prãjini singurãtãþile –/ ºi de voluptãþi ce simuleazã futurismul, cuvântul eºti sigur cã înþelegi limbajul meu?”: Dorul de tine/ a gãsit o fisurã/ în ceea ce era noi/ ºi iatã-ne iar cãpãtând fiinþã, putând fi omologat într-un joc al mi-a lãrgit ferestrele./ Aproape te vãd. (Ferestrele eu ºi tu.../ Atât de departe suntem/ unul de altul,/ hazardului cu timpul însuºi: Ochii mei nu-s sã vadã –/ hotelului), sau, întrucâtva sofisticat: Lucruri mai cã ramurile fulgerelor/ ne clatinã/ pe unu-n cer,/ sã fie vãzuþi,/ sã se prevadã/ în alþi ochi,/ care nu deosebite/ þi se oferã,/ înþelegeri mai aparte þi se pe altu-n negru hãu –/ ºi n-are nici un rost/ gãsesc/ alt sens vederii/ decât sã dea peste ochi/ ca desfac,/ când aºtepþi/ femeia ce pleacã. (Recitirea sã ne strigãm. (Calvar) ai mei,/ care nu-s sã vadã – / sã se vadã/ în oglinda/ urmelor tale) ºi: Nu te pot uita./ Uitã-te ºi-n partea Cromatica poeziei lui Iulian Filip þine de un ochilor mulþi,/ vãzãtori. (Frumoasa de la oglindã) mea./ Te uiþi – nu mã vezi. (Inimã cu ochi ºi fãrã) ceremonial claustrofob care instituie dezordinea, Descoperim în volumul Luna-i una (cu uºoare haoticul, în lumea aderentã la banalitãþi ce niversul poetic al lui Iulian Filip irizãri muzicale de balade) ºi o atmosferã sumbrã, depoetizeazã versul: Insomnia/ mi-a dãruit poezia se raporteazã continuu la ceea ce putem labirinticã, unde trebuie sã te refugiezi/înstrãinezi aceasta/ în timpul somnului tãu cu vise,/ când mã numi destrãmarea fiinþei, în concepþia pentru a-þi salva ego-ul. Tehnica poeziei lui Iulian visezi adormit ºi visându-te.../ Nu mã prinde somnul poetuluiU acesta fiind o stare perpetuã de sete de Filip se axeazã pe iluzii, realitãþi picturale viciate de –/ în loc sã te visez,/ te gândesc,/ iar gândul nu absolut în mãsurã sã-l alunge din propriile limite ficþiune. Evident, ilustraþiile aflate între poezii, asemeni mã adoarme.../ Abia rãmas fãrã gânduri/ te cuprinde gnoseologice: E viermele/ traversând mãrul/ pe somnul./ Nu cã m-aº teme de somn,/ dar mai am florilor de narcisã, sunt poeme întrupate în necuvinte dinãuntru,/ sãpând dulci tuneluri/ ameþitoare!/ Pe care ne amintesc de G. Bacovia. Poetul a fost destul niºte gânduri/ Ce mã þin fãrã somn/ ºi nu te pot visa./ lângã tuneluri dulci/ buzele tale/ taie cãrare de foc.../ Îngânduie-mi sã te gândesc... (Între vis ºi ce gândesc de inspirat când a explicat prin câte un vers „tema” acum) acestora. De La fãcut fânul (Voineºti) O altã ipostazã a logosului cultivat de Iulian Filip exemplu: Zile cu o savoare transparent exprimatã – Spre miezul cu toatã lumina la mãrului viermele/ strãpunge dulcele. Spre mai pãmânt, Cumpãnã, dulce?/ În jurul mãrului ºarpele/ se încolãceºte-n Cumpãna cu douã spiralã: sã nu se mai culce,/ sã nu mai adoarmã, fântâni, Vis de sã nu-i mai scape/ hoþii de mere, eternii... rãsãrit de soare, (Nesfârºirea mãrului) – este desacralizarea erosului: Vãzãtorul. De aici Iubirea noastrã a-ncãput/ în douã poezii:/ A fost concluzia: Iulian cândva un început/ ºi versul cel dintâi... (...)/ N-am Filip este un poet înþeles... Ce-i de-nþeles?/ Iubirile se trec/ din ce-am lucid, idealist, care ales în ce-am cules.../ Tu pleci...Eu cum sã plec?// „îºi duce crucea Rãmân sã scriu ce mi-a plãcut/ ºi-acuma ce mã cum poate”. doare.../ A fost un vers la început.../ Acum?

ocul vânãt e gonit de vânt/ Zãrile-au uitat trecerii drug moi, do svidania... Bun rãmas, prietene, cu sã mã mai doarã/ De iubire-ntâia oarã cânt/ de care se bine... încheiatã cu: Sã mori pe lume lucru nou nu e/ La scandal renunþ întâia oarã.// Am fost bucura marea Nici sã trãieºti nu-i cine ºtie ce... crângF pãrãginit pe loc,/ La femei ºi vodcã dam dansatoare în Apoi s-a sinucis. Avea 30 de ani. nãvalã,/ Nu-mi mai place azi sã beau, sã joc,/ Sã-mi lumea pe unde pierd viaþa fãrã socotealã.// E de-ajuns sã te privesc trecea (dar nu sadora avea sã sfârºeascã la Nisa, tãcut,/ Sã-þi vãd ochii plini de tot înaltul,/ Ca uitând În zi de bâlci numai pentru pe 14 septembrie 1927. Moartea ei aminteºte întregul tãu trecut/ Tu sã nu mai poþi pleca la altul.// asta), poeziile de a Salomeei, dansatoarea aceea care avea Tu, mers gingaº, tu, surâsul meu,/ Dac-ai ºti, cu lui Esenin au apãrut în traducere francezã sã-iI cearã regelui Irod, în schimbul dansului fãcut inima pustie,/ Cum poate iubi un derbedeu/ ªi cât (Confession d’un voyou; în traducere româneascã anume pentru el, sã-i dea capul Botezãtorului. Stranie poate de supus sã fie!/ Cârciumile le-aº uita pe veci,/ Spovedania unui derbedeu), iar în germanã, la Berlin moarte se zice cã a avut ºi Salomeea: Undeva într-un N-aº mai ºti nici versul ce înseamnã/ De-aº atinge- i s-a publicat Pugaciov. þinut sãlbatic (O fi fost prin þinutul Sciþilor? n.n.), unde aceste braþe reci/ ªi-al tãu pãr ca floarea cea de America nu-i este pe plac poetului. Nici whiskey-ul fusese adusã de un proconsul care o luase de soþie, toamnã.// Veºnic te-aº urma pe-acest pãmânt,/ care pãlea în comparaþie cu vodca din Moscova cum trecea ea pe malul Dunãrii îngheþate, luciul gheþii Depãrtarea mi-ar pãrea uºoarã.../ De iubire-ntâia Cârciumãreasã... a ademenit-o la dans, dar deodatã sub paºii ei oarã cânt,/ La scandal renunþ întâia oarã. Isadora ºi Esenin erau ca douã diamante care alunecânzi, gheaþa s-a spart, trupul i-a fost cuprins Cine este minunea asta de femeie, a întrebat el nu puteau rãmâne alãturi fãrã sã se sfâºie reciproc. de ape pânã în dreptul gâtului în jurul cãruia urmãrind dansul-plutire al Isadorei? Avea pe atunci Ea îºi continuã triumfalele ei turnee, el se întoarce menghina gheþii s-a strâns, capul ei rãmânând 26 de ani. Esenin a fost singurul bãrbat de pe pãmânt la Moscova. Din ce în ce mai deprimat, în drumurile ca pe o imensã tipsie de argint... (Apollinaire dixit). care avea s-o facã pe Isadora sã spunã „Da” la altar sale erau prea multe crâºme. Poezia nu-l mai Dar Isadora nu ceruse vreodatã capul cuiva pentru a-i fi poetului alãturi „La bine ºi la greu” pânã îmbatã ca altãdatã. în schimbul dansului ei. În ziua aceea fatidicã de când... viaþa îi va despãrþi. Perioada aceasta din viaþa 14 septembrie, la Nisa, pe Promenade des Anglais, Isadorei s-ar putea numi „Vodcã ºi Caviar”, pentru cã nul 1924. Isadora danseazã în Crimeea. ea avea sã urce în automobilul care-o aºtepta în faþa mereu însetatul Serghei Esenin, soþul ei, se dovedea Esenin aleargã sã o poatã vedea. Cei câþiva hotelului, avea sã-ºi arunce în jurul gâtului lunga ei a fi un mare degustãtor de apã de foc, ea, o mare prieteni devotaþi, ca sã-l fereascã de o nouã eºarfã zicând cu un accent americãnesc: „Adieu, mes amatoare de caviar. Veºnic te-aº urma pe-acest suferinþã,A încearcã sã-l împiedice sã se ducã amis, je pars vers une nouvelle vie!” (Adio, prieteni, pãmânt/ Depãrtarea mi-ar pãrea uºoarã/ De iubire- s-o revadã. pornesc spre o viaþã nouã!) ªoferul a demarat, roata ntâia oarã cânt/ La scandal renunþ întâia oarã, „Mã duc mãcar sã pot respira pentru o searã din spate a automobilului a prins capãtul eºarfei, declara (ba o ºi credea!) el, robit de iubire. ªi a aerul din sala aceea unde respirã ea!”, a suspinat gâtul Isadorei s-a frânt, capul s-a lovit de marginea urmat-o prin Europa, prin America, într-o „veºnicie” el ºi s-a dus, ºi-a respirat aerul sfinþit de Flacãra caroseriei... Pornea pe o viaþã nouã – în ne-moarte. care a durat un an, iar dupã ce lanþul trupurilor lor Albastrã, el – în întunericul sãlii de spectacol, ea – Poate de aceea, în fiecare zbor, plutire, muzicã, avea sã se rupã, sufletul lui avea sã sângere în apele de luminã ale reflectoarelor, cu viaþa pre se va fi amestecat de atunci ceva ca un dans de necontenit de dorul pârjolitoarei flãcãri albastre care moarte cãlcând... flacãrã albastrã în simfonia destinului omenesc, îºi urma zborul solitar, înalt, fãrã hotar ºi, mai cu ªi-a fost noaptea dintre 27-28 decembrie, 1925. în strãlucirea ierbii de sidef din iernile stepelor ruse, seamã, fãrã el. Când, la Berlin, în apartamentul lui Esenin se afla în Hotelul Englitera din Leningrad, din iernile care ne bântuie sufletul ori de câte ori Alexei Nicolaevici Tolstoi, proaspãtul cuplu l-a întâlnit acolo unde fusese în vremi mai fericite cu Isadora. ni se pare cã auzim, citind versurile lui Esenin, pe Gorki, acesta a strâmbat din nas la vederea De aici îi trimite prietenului sãu Erlich Volf o cum râde pân’ la lacrimi clopoþelul... Isadorei. Puþin le pãsa celor doi îndrãgostiþi. Graþie poezie–testament care începea cu Do svidania, Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 21 Curtea de la Argeº

Un argeºean prin lume Mexic: Osmoza biologicã ºi culturalã Ion PÃTRAªCU e ºtie cã, la sosirea lor în Americi, spaniolii pieþe de artizanat din Mexic, Mercado de Artesanias reflectã azi acea fuziune între au întâlnit un adevãrat mozaic etnic, creator de la Ciudadela, aflatã în centrul vechi al capitalei tradiþiile bãºtinaºilor ºi unele a trei mari civilizaþii de sintezã: aztecã, mexicane. ritualuri catolice. Este un dans mayaºãS ºi incaºã. Odatã cu apariþia lui Cristofor Moºtenirea literarã veche se datoreazã în special al metiºilor, în care costumele, Columb, începe osmoza hispano-americanã, la care, mayaºilor, care au fost deosebit de prolifici. Primele adevãrate opere de artã, ºi cu timpul, se adaugã elemente africane ºi asiatice. lor scrieri, codexurile, erau aºternute pe papirusuri mãºtile dau tot farmecul dansatorilor ºi miºcãrilor lor. Dupã eliberare, mexicanii împrumutã tot mai mult sau piei de animale, bogat ilustrate cu imagini ºi În bucãtãria mexicanã trebuie sã poposeºti mai din cultura europeanã ºi cea a vecinilor din Nord, simboluri. Apoi, din epoca precolumbianã, mayaºii mult ºi sã nu te jenezi sã guºti, dacã vrei sã înþelegi a americanilor. Cu aceste coordonate, ne putem au mai lãsat moºtenire ºi douã cãrþi extrem de de ce este consideratã una dintre cele mai exotice apropia cu mai mult curaj de marea culturã importante: Popol Vuh (secolul al XVI-lea), cu ºi apetisante din lume, denumitã pe bunã dreptate a mexicanilor. legende care aminteau de epoca de aur a unui o simfonie a aromelor sau fiesta culorilor, cu aureolã Se cuvine sã începem cu arhitectura, pentru cã Paradis terestru ºi Chilam Balm (secolul al XVII-XVIII- de ºlagãr mondial. Ea a fost probabil printre primele ea este încã legãtura cea mai puternicã cu perioada lea), în care predominau observaþiile astronomice ºi care a devenit mestizo (metisã), întrucât, la produsele precolumbianã. Piramidele ºi templele amerindienilor diverse evenimente istorice. Din pãcate, multe scrieri locale, spaniolii au adãugat carnea, de porc, vitã sunt ºi astãzi printre cele mai renumite din lume. ale mayaºilor au fost distruse de conquistadori, fiind ºi oaie, orezul, ceapa, roºiile ºi usturoiul. De gãtit, Adevãr recunoscut nu demult ºi prin includerea sitului considerate lucrarea diavolului. Unele au fost distruse gãteau femeile indigene ºi cele africane, dupã ºtiinþa arheologic Chichen Itza pe lista celor ªapte noi chiar de preoþii unor temple, pentru a nu cãdea în proprie, dar ºi dupã gusturile stãpânilor spanioli, minuni ale lumii. Oraºul, dedicat zeului Quetzalcoatl mâinile profanilor. Dupã cucerirea Mexicului, apare ajungând ca rezultatul sã se cheme bucãtãria latino. (ªarpele cu pene), care sãlãºluia în Marea La masã, mexicanul nu se aºazã fãrã sã-ºi savureze Piramidã mayaºã, este considerat astãzi cel paharul de tequila. Emblemã naþionalã, tequila mai important vestigiu al civilizaþiei Maya- descinde ºi ea dintr-o legendã a mayaºilor. Agava Toltec. Aceastã moºtenire istoricã figureazã albastrã, din care se distileazã bãutura, era pentru din anul 1988 pe listele UNESCO ale mayaºi simbolul zeiþei Mayaheul, cea care avea 400 Patrimoniului Cultural Universal, pentru de sâni, pentru a hrãni tot atâþia zeiºori ai ei. Astãzi, frumuseþea proporþiilor, rafinamentul tequila, cu cele 1.000 de mãrci ºi o producþie anualã construcþiilor ºi splendoarea sculpturilor de peste 242 de milioane de litri, depãºeºte cu mult decorative. performanþele zeiþei. Interesant este cã s-a gãsit ºi un Dupã venirea spaniolilor, arhitectura mexican care nu era amator de tequila. Era generalul din Mexic se înscrie, în cea mai mare mãsurã, Panccho Villa, liderul revoluþiei mexicane, declanºate pe coordonate europene, reflectând azi în anul 1910, care obiºnuia sã-ºi împuºte soldaþii stilurile specifice celor 300 de ani de beþivi, considerându-i laºi ºi trãdãtori. Este vorba de dominaþie colonialã. De remarcat cã spaniolii cel mai ecranizat erou naþional al Mexicului, începând au adus cu ei pânã ºi cupolele de tip maur din anul 1912 ºi pânã în prezent. În anul 2012 a fost sau tavanele din lemn sculptat, specifice lansat filmul Tender Roses (Delicaþii trandafiri), dupã stilului mudejar (combinaþie de elemente nuvela Friends of Pancho Villa (Prietenii lui Pancho maure ºi creºtine). Apoi, mexicanii care au Villa), de James Carlos Blake. trudit la înãlþarea catedralelor, mãnãstirilor, bisericilor ºi numeroaselor edificii publice, renumiþi lucrarea Adevãrata istorie a cuceririi Noii Spanii, sub âncãrurile mexicane, destul de piperate, pentru simþul lor estetic, au adãugat ºi ei simboluri semnãtura conquistadorului Bernal Diaz del Castillo. se cuvin stinse cu un vin bun, care ºi el se ale culturii precolumbiene. Dintre primii scriitori localnici, sã-l amintim pe Juana gãseºte din belºug. Aventura vinului începe Arta din spaþiul mexican este ºi ea mult anterioarã Ines de la Cruz, care a deplâns situaþia disperatã odatãM cu Hernán Cortés, care a dispus cultivarea viþei cuceririi spaniole. În zestrea artisticã se aflã picturi a cetãþeanului de vie pe tot teritoriul Noii rupestre de peste 5.000 de ani; capete uriaºe din Noua Spanie. Spanii. Astãzi, sãrbãtoarea sculptate de olmeci în bazalt, care ar data din anul Romanul mexican Vendimia, de inspiraþie 1150 î.Hr.; picturile murale ale templelor, cu scene apare la începutul dionisiacã, a devenit una înfãþiºând bãtãlii sau chiar momente amoroase ale secolului al XIX- dintre cele mai importante familiilor regale. Însã, temele abordate de artiºti lea, cu numele momente ale ciclului agricol. s-au schimbat ºi ele odatã cu venirea spaniolilor. de Papagalul Mustul se obþine tot ca la noi: Într-o þarã precum Mexic, unde Biserica Catolicã vorbãreþ, sub recolta, pusã în recipiente s-a impus ca forþã dominantã, zeii ºi zeiþele au fost semnãtura lui enorme, este supusã dansului înlocuite cu Sfinþi ºi Fecioare. Artiºtii locali au fost Jose Joaquin numit stoarcerea strugurilor, învãþaþi sã picteze ºi sã sculpteze figuri ce le erau Fernandez. executat cu pasiune de femei strãine, însã din mâinile lor ieºeau îngeri cu trãsãturi Se spune cã îmbrãcate în frumoasele lor locale sau simboluri prehispanice. Avansând în timp, portretul cel mai costume naþionale. Masa ajungem în anul 1922, când a fost iniþiatã miºcarea veridic al psihicului mexicanã se încheie musai muraliºtilor, cu Diego Rivera ºi Jose Clemente poporului cu o gamã infinitã de deserturi, Orozzo la timonã, miºcare ce a dominat scena artelor mexican a fost în care se regãseºte cu peste 50 de ani. Muraliºtii au început sã înfãþiºeze reuºit de Octavio siguranþã regina mondialã întreaga istorie a Mexicului pe pereþii celor mai Paz în romanul a aromelor, vanilia. Ea este importante clãdiri din þarã. În arta lor, mexicanul sãu Labirintul solitudinii. Pentru activitatea prolificã fructul unei flori secrete, xanath, care descinde din apare în toatã splendoarea ºi demnitatea lui, de poet, eseist, critic ºi traducãtor, în anul 1990 legende precolumbiene. Se spune cã preafrumoasa pentru a-i înlãtura orice gând de inferioritate. Octavio Paz a primit Premiul Nobel pentru literaturã. prinþesã Xanath a încãlcat voia regeascã a tatãlui sãu ºi a fugit în junglã pentru a se cãsãtori cu un muritor rta popularã exprimã, fãrã îndoialã, cel mai u aceastã diagonalã rapidã prin cultura de rând. Cei doi au fost prinºi ºi decapitaþi. Pe locul bine metisajul biologic ºi cultural. Ea este, mexicanã nu ne-am apropiat suficient de unde a curs sângele lor a crescut un pom falnic, iar cu adevãrat, una dintre cele mai mari comori sufletul fãuritorilor ei, întrucât pe mexican lângã el o lianã gingaºã, care i-a îmbrãþiºat trunchiul ale AMexicului. La acest element definitoriu, se includ nu-lC înþelegi deplin fãrã sã-i cunoºti fiestele, muzica, pânã sus de tot. Liana era o specie rarã de orhidee, în mod obligatoriu talentul nativ, varietatea dansul ºi bucãtãria, care toate se aflã sub semnul singura care dã fructe comestibile. materialelor, alãturi de influenþele strãine. La ei, metisajului. Mult timp, muzica a avut mai mult un Primul european care a simþit gustul vaniliei a fost orice material imaginabil, de la aur la tãrtãcuþe, caracter, ºi chiar sunet, regional. Cam din secolul al Hernán Cortés, atunci când a primit, din mâna regelui se poate transforma în operã de artã. Din toate XVIII-lea, formaþiile de mariachi încep sã se impunã Montezuma II, pocalul cu bãutura zeilor, o licoare timpurile, mexicanii ºi-au dat frâu liber imaginaþiei. pe plan naþional ºi internaþional. La început, erau mici cremoasã, având în compoziþie cacao, vanilie, miere Ei nu au creat dupã canoane ºi tipare, precum artiºtii grupuri de cântãreþi, instrumentiºti ºi vocali, apãruþi sãlbaticã, terci de mãlai ºi multe alte mirodenii. din China ºi Grecia, de exemplu. Ceramica lor era de la fermele din provincie, care cântau pe la nunþi Vanilia (de la cuvântul spaniol vainilla, adicã pãstaie impresionantã încã din perioada prehispanicã, deºi ºi botezuri. Numele este de fapt metamorfozarea micã), având cel mai complex gust din lume, s-a ei nu cunoºteau roata olarului. Cu tehnicile aduse termenului francez de nuntã, marriage. Aceºti detaºat dintotdeauna de oricare alte mirodenii, de spanioli, ceramica mexicanã capãtã strãlucire. Sã trubaduri au impus baladele pasionale, pline de datoritã celor peste 250 de compuºi organici ai sãi. nu uitãm, însã, cã mexicanii au fost dintre cei mai fini sensibilitate, despre dragostea pierdutã, despre Dupã aceastã scurtã incursiune prin fascinanta artizani în prelucrarea aurului ºi argintului, domeniu înfrângeri ºi chiar rãzboaie, în ideea cã ºi durerea culturã mexicanã, nu ne mai mirã faptul cã Mexicul care i-a tentat cel mai mult pe conquistadori. Sunt se cântã atunci când nu poþi plânge. Nu i-a pãrãsit ocupã 31 de poziþii onorante pe lista UNESCO ºi astãzi bine cotate splendidele sculpturi în lemn niciodatã gândul cã este mai bine sã iubeºti ºi sã a Patrimoniului Cultural Universal, la distanþã de moale, vopsite în culori þipãtoare. Operã de artã pierzi, decât sã nu iubeºti deloc. Numai acolo, la faþa suratele sale latino-americane (Brazilia-19, Peru-11, se cheamã ºi bluzele brodate cu modele ale eroilor locului, poþi înþelege cã în sufletul fiecãrui mexican Cuba-9, Argentina-8), fiind depãºit, la nivel mondial, legendari ai mayaºilor. Am avut ºansa sã vãd toate zace un muzician. ªi dansul este în sângele doar de Italia (45), China (43), Spania (42), Germania aceste minunãþii în una dintre cele mai complexe mexicanilor. Cu rãdãcini vechi, precolumbiene, dansul (38) ºi Franþa (37). 22 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 Curtea de la Argeº

Orizont SF Chimie ºi anticipaþie Mircea OPRIÞà n povestirile semnate unui meteorit straniu, în gheaþa milenarã a primãvarã, totul pare sãrbãtoresc aici, un decor de Galia-MMaria Gruder, continentului sunt descoprite mai multe cristale cu ireal, pictat în tonuri de violet ºi albastru. numele de botez al feþele ºlefuite perfect. Ele se volatilizeazã în prezenþa La poalele pereþilor stâncoºi ce mãrginesc autoareiÎ apare uneori ortografiat cãldurii ºi se pot menþine doar în termosuri cu oxigen canioanele, ierburile înalte ale pajiºtilor se leagãnã Galea. Originarã din Basarabia, lichid. Enigma se rezolvã dupã o serie de analize în bãtaia vântului, albastre ca valurile mãrii. Viºinii s-a nãscut la 8 noiembrie 1924 chimice efectuate asupra lor: este vorba de seminþele robuºti, scãldaþi în ploaia de flori violete, strãjuiesc în localitatea Þarigrad, judeþul Soroca, dintr-o familie unei forme de viaþã extraterestrã, dezvoltatã pe nesfârºitele plantaþii de trandafiri ºi lalele. Lalelele de nobili de origine polonezã (Demianovici). Dupã planete cu temperaturi extrem de joase. Germenii sunt mândria cea mare a gazdelor.” moartea pe front a tatãlui, a fost nevoitã sã se de poezie dintr-o asemenea simbiozã a vegetalului refugieze împreunã cu mama sa în România. A ºi cristalinului rãmân vag exploraþi în povestirea izara Unk-GGra, publicatã, de asemenea, în absolvit Facultatea de Chimie Industrialã a Institutului de debut a autoarei, însã maniera liricã devine mai CPSF (în 1973), este semnatã pentru prima Politehnic din Bucureºti, secþia Metalurgie. A lucrat accentuatã în urmãtoarea sa anticipaþie, Grãdinile oarã cu numele întreg (Galia-Maria Gruder). iniþial la Institutul de Cercetãri Chimice, iar între 1973 albastre, apãrutã în aceeaºi Colecþie, în octombrie PovestireaB apare însoþitã de o scurtã prezentare ºi 1985 la Institutul de proiectãri ºi cercetãri pentru 1965. Povestirea se dezvoltã tot dintr-o problemã redacþionalã ºi de un portret desenat de Nicu Russu. industria metalelor neferoase ºi rare din Bucureºti, de chimie, cu aplicare la terraformarea planetelor. Autoarea îºi pãrãseºte aici motivele preferate, unde cu timpul urcã de la poziþia de cercetãtor simplu Întrucât Marte are o atmosferã bogatã în bioxid abordând tema crionicii. Personajul, un oarecare pânã la aceea de ºef de laborator. S-a cãsãtorit de carbon, un expert îºi propune sã descompunã Ronald Gray, este un om al secolului XX, mort în 1953 cu Max Emanuel Gruder moleculele acestui de cancer ºi pãstrat prin refrigerare pentru o ºansã (nãscut la Cernãuþi, dar stabilit gaz, eliberând oferitã de miracolele de mai târziu ale ºtiinþei. de mic la Bucureºti), ilustrator oxigenul necesar La fel ca în romanul Sahariana de I.M. ªtefan ºi Max de carte, autor de stripuri ºi benzi respiraþiei umane. Solomon, civilizaþia viitorului îl vindecã ºi-l retrezeºte desenate, cunoscut în domeniu Pe planetã trebuie la viaþã, profund preocupatã însã de ºocul psihic sub numele de Burschi Gruder pornitã o reacþie pe care trebuie sã-l înfrunte reanimatul la întâlnirea (1928-2010). Cariera profesionalã atomicã delicatã, cu lumea strãinã în care ajunge. Ca terapie de a Galiei Gruder acumuleazã care refuzã sã se recuperare, i s-a regizat soluþia „intermediarã” brevete de inventator ºi declanºeze singurã. a contactului cu o realitate pe care el însuºi o numeroase articole ºtiinþifice Conform reþetelor imaginase pentru anul 2200 într-un roman SF scris tipãrite în publicaþii de epocii, se pe patul morþii. Farsa respectivã pretinde personalului specialitate, româneºti ºi strãine. imagineazã ºi o medical din viitor o falsificare a propriei sale condiþii Pe teme din domeniul chimiei dramã umanist- umane, din convingerea cã elementele unei ficþiuni metalelor ºi mineralelor sentimentalã: fiul familiare vor putea constitui pentru resuscitat un mai sunt ºi cãrþile sale de ºtiinþã expertului, un ins eficient remediu decât contactul direct cu realitatea. popularizatã: De la silex la lucid, dar cu spirit „– Trebuie sã recunoºti […] cã pacientul tãu diamantele sintetice (1960), de aventurã ºi de a avut despre noi o viziune… cel puþin stranie… Metalele prezentului (1961), Cu Dodo Niþã, istoric al benzii desenate, sacrificiu, debarcã dragã Unk-Gra! spuse râzând medicul. în toamna anului 2011 Metale neobiºnuite (1964), – Mie îmi spui! O întreagã casã de mode Povestea unui cristal de sare (1967), Familia intempestiv pe Marte a râs cu hohote când le-am adus «materialul» diamantului (1968). Dupã 1990 scrie lucrãri despre ºi porneºte reacþia, pentru rochie. ªi puþin a lipsit sã nu mã rad în pietre ºi metale preþioase pentru editurile Humanitas gãsindu-ºi acolo sfârºitul. cap! Sunt sigurã însã cã, dupã ce se va întrema, ºi Tritonic: Cartea nestematelor (2003), Cartea aurului Ca urmare a jertfei sale, Ronald Gray nu va regreta nicio clipã cã s-a (2005), Lumea fascinantã a pietrelor preþioase prin anul 2065, turiºtii înºelat în multe dintre previziunile sale, întâlnind (2007). A semnat scenarii de filme documentare ºi veniþi de pe Pãmânt în locul unei lumi total mecanizate, populate ample cicluri de emisiuni radiofonice pe aceleaºi descoperã pe planeta de oameni duri ºi reci, o omenire infinit mai subiecte. Cãrþile pentru copii, între care Flor, un îmblânzitã grãdini para- frumoasã ºi mai bunã decât cea pe care fluture cutezãtor, au apãrut ilustrate de soþul sãu. disiace. Descriindu-le, a descris-o în cartea lui.” autoarea dezvoltã un Ultima prozã SF a autoarei se publicã în asiunea de o viaþã a autoarei avea sã tablou idilic strãbãtut, 1981, în revista Vatra din Târgu-Mureº, sub titlul debuºeze ºi în prima sa povestire SF. în mod surprinzãtor, de Somnul raþiunii. Povestirea sugereazã un caz Publicatã în Colecþia Povestiri ºtiinþifico- fulgurãri suprarealiste: de monomanie motivat de excesele cunoaºterii fantastice,P în iunie 1962, Misterioasele cristale „Ghizii abia pridideau ºtiinþifice: preocupat pânã la delir de lumea octaedrice este o lucrare trimisã la concursul naþional sã îndrume grupurile cu forme gigantice a Mezozoicului, personajul ºi internaþional din acel an pentru cele mai bune compacte de turiºti care narator ajunge sã vadã în creºterea în înãlþime povestiri de anticipaþie din þãrile socialiste. Atenþia se revarsã într-un ºuvoi a generaþiilor actuale, doveditã statistic, se focalizeazã pe chimista Irina, cercetãtoare într-o nesfârºit printre livezile începutul unei curse spre gigantizarea speciei, staþiune de observaþii ionosferice de la Polul Sud, ºi câmpurile de flori. În care ar avea drept final o dispariþie a omului populatã de oameni de ºtiinþã români. Dupã cãderea aerul pur al dimineþii de similarã cu a dinozaurilor.

(Urmare din pag. 24) de recuperare a memoriei colective ºi un demers antropologic. Albumul se ditura „Ars Docendi” a Universitãþii din Bucureºti are o serie de titluri din deschide cu idei ale lui Nicolae Th. ªtefãnescu, dintre care selectãm doar câteva colecþia Câmpulung-Muscel. (2) Despre albumul fotografic Monumente rânduri: „Rar gãseºti oraº unde pieptul respirã mai în voie, unde ochiul e mai istorice ale României. Tipuri din judeþele Argeº ºi Muºcel. Anul 1893, de desfãtat, iar mintea mai mulþumitã de ceea ce întâlneºte la fiecare pas”; „Dupã IoanE Niculescu, lansat în anul 2011 cu ocazia Sãrbãtorilor Argeºului ºi Muscelului, ce ploaia a spãlat cerul... laºi privirea sã alunece pe muscele... mulþumirea ediþia a V-a, la Muzeul Judeþean Argeº, s-a scris în mai multe locuri. pãtrunde întreaga fiinþã”. Editura revine cu un nou album, lansat în luna iulie a acestui an la Galeria Arta Valoarea etnograficã a fotografiilor o constituie redarea în special a din Câmpulung Muscel: Prin Câmpulung ºi pe muscelele lui – fotografii de Nicolae monumentelor (vederi generale ale oraºului, troiþe, biserici, cruci de piatrã, Th. ªtefãnescu (235 pag.), volum îngrijit de Adrian Sãvoiu, Gheorghe Chiþa vile ºi case), dar ºi a portretelor (accentul cade pe portul popular, de muncã sau ºi Ioan Crãciun. de sãrbãtoare), a manifestãrilor sociale (piaþa, curtea bisericii sau uliþa satului), În anul 1946, Academia Românã primeºte de la un anume Nicolae Th. manifestãri economice (târgul), tot felul de obiecte vechi (doniþã, cobiliþã) º.a. ªtefãnescu cinci albume cu peste 700 de fotografii sepia, având ca subiect Oamenii fac parte din realul obiºnuit (ciobani, pãstori, preoþi, cãlugãri, bãrbaþi Câmpulungul ºi împrejurimile sale, din perioada interbelicã. Misteriosul cãlãtor, ºi femei – identificaþi cu nume, spre exemplu, Lenuþa la rãzboi sau boierul Gicã) posesor al unui aparat marca Kodak, avea ochiul proaspãt al strãinului. ºi sunt surprinºi la cârciumã, bãcãnie, la târg sau la birtul economic. Cum spune La începutul secolului XX, Theodor ªtefãnescu (tatãl fotografului), profesor autorul – „asupra oamenilor din pãrþile Muscelului suflã duh de credinþã”. de contabilitate, cumpãrã o vilã la Câmpulung, pe strada Matei Basarab. Albumul poate fi considerat un inventar al manifestãrilor socioculturale, Împreunã cu Sevastiþa (veriºoara pictorului N. Grigorescu) a avut nouã copii. al vieþii rural-urbane de care ochiul fotografului se va îndrãgosti iremediabil: Unul dintre aceºtia – Nicolae (cca. 1870-1953) – va moºteni frumoasa vilã „cum te legi cu pãmântul pe care te-ai nãscut, cu oamenii lui, cum îþi cântã ºi va fi un împãtimit cãlãtor, vizitând Franþa ºi Italia, membru al Societãþii povestea lor având în faþa ta mãrturia vie, nu litera cãrþii sau a hrisovului...” Turiºtilor din România, stabilindu-se definitiv în anul 1944 în Câmpulung. Note În 1946 va publica o carte, astãzi o raritate bibliofilã, Prin Câmpulung 1. Andrei Dancu, Investigating the social world throught photography, Bulletin of the ºi pe muscelele lui, o serie de gânduri asupra oamenilor ºi locurilor pe care le-a Transilvania University of Braºov, vol. 2 (51), 2009, series VII: Social Sciences and Law, vãzut pânã la sfârºitul vieþii. Fotografia va fi o activitate secundarã, el neavând pag. 16 ºi urm. gândul de a publica imaginile, cele cinci volume ajungând sã fie donate. 2. Peste 40 de lucrãri publicate începând cu anul 2000. Catalogul on-line poate Adrian Sãvoiu, Gheorghe Chiþa ºi Ioan Crãciun reunesc imaginile în cinci fi consultat la adresa http://arsdocendi.ro//wp-content/uploads/Colectia-Campulung- pãrþi ale albumului care poartã acelaºi nume ca lucrarea din ’46, o modalitate Muscel.pdf Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 23 Curtea de la Argeº

Ars longa...

Prin Câmpulung ºi pe musceleSorline Dà NlUuÞ-RiRADU Trecutul poate fi înþeles doar ca imagine. þãrile cu tradiþie antropologicã (Anglia, Franþa, Belgia). Primii Walter Benjamin fotografi români, spre exemplu, Iosif Berman (1892-1941) ºi Carol Pop de Szathmari (1812-1887), sunt consideraþi pentru recutul ca o metaforã a memoriei vremea lor doar fotografi. a fost, de-a lungul timpului, bine preþuit, Iosif Berman devine mai apoi fotograful „oficial” al mai ales în ºtiinþele socio-umane ale echipelor ªcolii Sociologice a lui Dimitrie Gusti, cu care secoluluiT al XIX-lea, iar fotografia s-a constituit participã la mai multe campanii monografice. Cu toate cã imaginile sale sunt, ca un produs (tehnic ºi artistic) ºi un martor fãrã îndoialã, o sursã importantã de informaþie despre cultura româneascã de (tãcut) al memoriei. De altfel, trei domenii la începutul secolului al XIX-lea, el nu a fost niciodatã numit etnograf. Termenul apar în ºtiinþele socio-umane, toate utilizând viza cultura materialã a unui popor, în completarea noþiunii de folclor, care se fotografia (imaginea) ca „instrument de lucru”: referã la latura spiritualã ºi poetic-creativã. La vremea respectivã, fotografia era fotografia documentarã, fotojurnalismul consideratã un instrument auxiliar documentului propriu-zis (înregistrare audio, ºi sociologia vizualã. document scris, desen, schiþã, hãrþi etc.). Antropologia vizualã, ca ramurã de Deºi cele trei au o istorie diferitã ºi o uzanþã sine-stãtãtoare s-a dezvoltat ceva mai târziu de cãtre etnologi (antropologi) distinctã, toate au în centrul lor „un context care fac ºi muncã de cercetare (fotografiere/înregistrare video). social particular” (1). Le prezentãm pe scurt, Câmpulung (Muscel) este unul dintre cele mai vechi centre urbane din întreg pentru a sesiza nuanþele ºi modalitatea în care spaþiul românesc, jucând un rol însemnat din punct de vedere politic, religios, fotografia (imaginea ca o structurã de mesaje administrativ ºi economic încã din Evul Mediu. Este prima reºedinþã domneascã codate) relevã o din Þara Româneascã ºi reprezentare tot aici îºi are originea convenþionalã. primul document cunoscut Documentariºtii au apãrut la începutul secolului în limba românã, al XX-lea în America (ºi nu numai) ºi aveau ca activitate Scrisoarea lui Neacºu producerea de imagini cu incendii, calamitãþi, evenimente (1521). sociale rele, þinând cont de sponsorii care plãteau bine Despre Câmpulung pentru asemenea imagini. s-a scris foarte mult ºi mulþi Fotojurnaliºtii, spre deosebire de reporteri, produceau cercetãtori ºi-au îndreptat imagini care umpleau cotidienele ºi ziarele sãptãmânale. cu interes ºi pasiune Activitatea lor era aceea de jurnaliºti – în sensul cel mai preocupãrile ºtiinþifice larg, iar imaginile trebuia sã fie nepãrtinitoare, faptice, asupra acestei strãvechi complete, narative, îndrãzneþe ºi sã atragã atenþia opiniei aºezãri româneºti. Are, publice. Totuºi, jurnalele creau o anumitã presiune asupra probabil, cele mai multe fotografilor din redacþie; se publicau doar acele imagini monografii (sociologice) ce treceau de cenzurã. Concurenþa ziarelor cu radioul sau dupã Bucureºti. tv-ul a fãcut mai uºoarã trecerea de la articolele care erau Centrul Judeþean ilustrate cu desene, schiþe, caricaturi la cele cu imagini, pentru Conservarea ºi fotografii, deºi multe ziare respectabile (în America, Promovarea Culturii mai ales) rãmân tributare celor dintâi. Tradiþionale Argeº, de-a Preotul satului Voineºti Coborând dinspre Grui Problema nu þinea de felul în care imaginea reprezenta lungul timpului, a publicat sau nu o realitate, ci de felul în care era manipulat acest o serie de lucrãri care tip de realitate. Fotomontajul, colajele sau chiar imaginile trucate concurau acoperã spaþiul etno-cultural al Muscelului (fostul judeþ Muºcel, pânã la cu imaginile reale. Imaginea de tip documentar va fi legatã, istoric vorbind, reorganizarea din 1968), precum: Colinde ºi obiceiuri de iarnã din Argeº-Muscel de reforma socialã (unele din primele documentare vor arãta tipuri de lifestyle, (coord. Adriana Rujan ºi Costin Alexandrescu, 1997, reeditat, 2011); Antologie precum cele ale lui John Thompson, Eugene Atget º.a.). de doine ºi balade din Argeº-Muscel (Ion Grecu, Editura Tip Naste, 2004); Folclor Documentarele (imagini ºi filme) erau dorite de public, doar ele fiind acelea poetic din Argeº. Descântece (ediþia a II-a, coord. Adriana Rujan, Editura „Alean”, care sãpau adânc în real, sau, cum afirmã sociologul american Robert E. Park Piteºti, 2006) º.a. Prin Editura „Alean” a C.J.C.P.C.T. Argeº, specializatã pe carte (ºi el jurnalist), niºte poveºti mari (great stories), care jucau un rol activ în monograficã, din anul 2006, se aduce la lumina tiparului cartea etnologicã (douã schimbarea socialã ºi erau social responsabile. exemple: Argeº. Dicþionar etnocultural ºi Argeºul monumental Fotojurnaliºtii de astãzi sunt produsul unei de Grigore Constantinescu, Piteºti, 2006, respectiv, 2012). pregãtiri universitare, sunt capabili sã scrie ºi articole, nu numai sã ilustreze cu imagini (Continuare la pag. 23) articolele scrise de reporteri. În plus, au o coerenþã bazatã pe ideea cã imaginea vorbeºte de la sine. De altfel, o imagine de calitate este aceea care prin dimensiuni (tipografice) þine locul articolului scris. Sociologia vizualã este, cel puþin la începuturile sale (sfârºitul anilor ’70), un tip de sociologie specializatã, diferitã de antropologia vizualã, ºi utilizeazã imaginea, cum ar fi hãrþile sau diagramele, cel mult cu rol didactic.

e la inventarea sa, fotografia va avea un drum dublu, pe de-o parte, cu scop artistic (fotografia de autor, creativã), pe Dde alta, documentar. La noi, noþiunea de documentarist (etnograf, etnolog) apare mai De-aa lungul bulevardului târziu ºi într-un sens puþin diferit de cel din Numãr ilustrat cu imagini din albumul Prin Câmpulung ºi pe muscelele lui. În Schei Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Dragoº VAIDA – prof.-uuniv., Bucureºti Tudor PETCU – drd. filosofie, Bucureºti Alexandru MIRONOV – publicist, Bucureºti Acad. Solomon MARCUS – Bucureºti Gheorghe FRANGULEA – publicist, Piteºti Dan D. FARCAª – matematician ºi scriitor, Emil LUNGEANU – scriitor, Bucureºti Bucureºti Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti Pr. Daniel GLIGORE – Curtea de Argeº Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Gheorghe VLAD – istoric, Roºiorii de Vede Florian COPCEA – scriitor, Drobeta-TTurnu Severin Anton MORARU – prof. univ., Chiºinãu Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Eugen CRISTEA – actor, Bucureºti Mircea OPRIÞÃ – scriitor, Cluj-NNapoca Cãtãlin MAMALI – psiho-ssociolog, SUA Sorin DÃNUÞ-RRADU – sociolog, Piteºti 24 Anul III Nr. 12 (25) Decembrie 2012 24 pag. - 5 lei