Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 247 Judeþul Cluj R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 -33 1 d e c e m b r i e 2 0 1 2 3 lei Accademia di Romania www.revistatribuna.ro la 90 de ani din Roma Gustav Klimt Hygeia Oana Pughineanu Liviu Antonesei Oana Cristea Grigorescu Un deceniu la Festivalul filmului Arta transformãrii Tribuna românesc de la indignãrii în acþiune Londra Supliment Tribuna Claviaturi Ilustraþia numãrului: Gustav Klimt 1 Black PANTONE violet Black Pantone 253 U bloc-notes TRIBUNA Director fondator: Faþa ºi reversul Ioan Slavici (1884) Aurel Sasu PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA sist de mai multã vreme la mediocra s-au adãugat ploile de primãvarã, multe, reci ºi, CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ prestaþie culturalã a Clujului. Un oraº care prietenoase, nici atât. Datoritã lor, s-a putut vedea Acocheteazã lamentabil cu ideea de capitalã ºi mizeria din spatele luminilor: muºamaua roºie, spiritualã a Europei. Am primit, cândva, mai scoceatã, cum ar spune francezii, pe treptele Consiliul consultativ al revistei de culturã multe texte, considerate programe de valorificare, pustiului „Continental”, în chip de covor, Tribuna: competiþie etc. Au fost tot ce-am vãzut mai zdrenþuit, sfâºiat, lãsat zile în ºir în bãtaia de vânt confuz ca program ºi mai agramat ca mijloc de hibernal. Era, în acele fluturãri de nevolnicã Diana Adamek comunicare publicã. Aºa cum în politicã Mihai Bãrbulescu improvizaþie, întreaga noastrã neputinþã de a fi sloganurile n-au depãºit gropile din asfaltul Aurel Codoban altceva decât ceea ce suntem ºi de a crede cã Ion Cristofor strãzilor, toaletarea copacilor sau problema putem fi ceea ce nu suntem încã (a se vedea ºi Marius Jucan câinilor vagabonzi (i-o fi pus cineva la Casa filmului, tencuitã cu... placaj, vizavi de Virgil Mihaiu numãrãtoare ºi pe cei din curtea Parlamentului monumentala clãdire a Universitãþii). Ion Mureºan României?), tot aºa, în strategia negânditã a Estetica oraºului? Ce pot sã cred despre un Mircea Muthu Clujului, cultural nu s-a depãºit instalarea (important?) arhitect care face deosebire între Ovidiu Pecican plãcuþelor memoriale, inscripþionarea bilingvã a Clujul „din centru” ºi cel din Mãrãºti? Ce pot sã Petru Poantã numelor de strãzi sau pavarea strãzilor cu piatrã cred despre dedalicul labirint, numit bazar, din Ioan-Aurel Pop cubicã. Existã, veþi zice, un Bal al Operei. Dupã acelaºi cartier, o monstruozitate pe care n-o Ion Pop cel din urmã cu doi ani, la care am participat ca întâlneºti decât în cele mai sãrace suburbii din Ioan Sbârciu laureat, e greu sã-mi ascund dezamãgirea pentru India? Ce sã cred despre un fost primar care-ºi Radu Þuculescu arta de a ne compromite în frac ºi în foc de anunþa întâlnirile cu obºtea prin afiºe lipite, peste Alexandru Vlad artificii, sub impulsul, ºtiut de-acum, al gândului noapte, pe te miri ce stâlpi, împreunã cu vânzarea celui bun, croit dupã vechi cusururi ºi metehne de porci, achiziþionarea de pãr uman ºi oferte de Redacþia: româneºti. Scãpatã de sub control, a doua zi a I. Maxim Danciu servicii matrimoniale? Ce sã cred despre oraºul balului, dupã interminabile discursuri proletare, (redactor-ºef) care permite vânzãtorilor de pepeni sã-ºi instaleze s-a transformat într-un ieftin clip publicitar de în plinã stradã, spre disperarea trecãtorilor, patul, hram provincial, cu fripturã, sarmale ºi orez, Ovidiu Petca duºul (ligheanul) ºi bucãtãria, dupã modelul pentru cei care, în suficienþa minþii lor, ºi-au (secretar tehnic de redacþie) deºertic al curþii fãrã gard? Ce sã cred despre permis sã confunde spectacolul de galã cu un minþile bolnave ale celor care, în campania drive thru de fast food improvizat la margine de Ioan-Pavel Azap electoralã, au crucificat arborii Clujului (câteva drum. Nu voi uita niciodatã seara, când muzica Claudiu Groza sute), fixând în ei, cu piroane, indicatoarele vienezã din holul Teatrului Naþional a fost ªtefan Manasia secþiilor de votare? Îmi face impresia cã trãiesc, Oana Pughineanu înlocuitã cu bãtaia rece de vânt a unei toamne uneori, într-o lume de ospiciu! Nu cu fântâni târzii ºi când umerii de zãpadã ai doamnelor, în arteziene, mai meschine, ca arãtare, decât Nicolae Sucalã-Cuc veºminte scumpe, au trecut doar ca un vis prin adãpãtorile de cai din satele elveþiene, se va Aurica Tothãzan ceea ce s-ar fi cuvenit a fi marele dans final de Maria Georgeta Marc iubire celebratã cultural. Mi-a rãmas în memorie, schimba oraºul! Cândva, cochetul Hotel „Napoca” pentru totdeauna, imaginea de întuneric a avea o superbã terasã înspre Someº ºi o grãdinã Tehnoredactare: inimilor noastre. aticã, ascunsã discret într-un interior de confort ºi Virgil Mleºniþã ªtiu, existã ºi un Festival Internaþional al liniºte. Au fost ambele distruse de imensa halã ªtefan Socaciu Filmului scos, pentru publicitate, în arhitectural, pentru nunþi industriale. Fãrã nimic monumental, (fotoreporter) masacrata Piaþã „Sfântul Mihail” (o numesc astfel, lãsat pradã improvizaþiei, dãrãpãnãrii ºi prostului în logica prin care cealaltã piaþã ar trebui sã se gust, Clujul are toate ºansele sã rãmânã, pentru o Colaþionare ºi supervizare: lungã perioadã de timp, ceea ce a fost dintotdea- L. G. Ilea numeascã a „Catedralei Ortodoxe”). ªi, cum un astfel de festival presupune rituala trecere peste una: un loc de tranzit ºi nimic mai mult. Redacþia ºi administraþia: covorul roºu, Clujul ºi-a onorat ºi el obligaþia, Culturã, într-un mare oraº, nu înseamnã doar 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 apelând la produsul din plastic al crizei ºi al (Continuare în pagina 5) sãrãciei, umilitoare ca întotdeauna. Anul acesta Tel. (0264) 59.14.98 Fax (0264) 59.14.97 E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro ISSN 1223-8546 bour Ceaºca Klimt: Der Kuss Responsabil de numãr: Oana Pughineanu 2 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U editorial fãcut, ar pune-o la birou ºi i-ar da de citit. Petru Poantã ºi-al lui mereu surprinzãtor: «fii mãi Un deceniu la Tribuna serioasã» rostit cu candoarea unei timiditãþi ascunse. Radu Þuculescu care poate fi vesel chiar Oana Pughineanu ºi înaintea unei operaþii de dinþi, ba ma mult, “A! nu, umilinþa cedãrii e de la 4. Depresia care ar putea sã te înveseleascã ºi înaintea unei diavol. În jur nu-i ceaþã, în mine nu-i delir: Cu timpul începi sã auzi mesajul timpului: eºti operaþii de dinþi. Horea Lazãr: atât de subtil, un sunt în plinã realitate, ce vãd e adevãrat” o Anã ziditã zadarnic. manifest viu împotriva poltroneriei. Oleg Garz, (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) Zece ani. Imposibil de retrãit, inutil de un Paganini care-l viseazã pe John Cage (sau condensat într-un pachet omagial care n-ar face invers). Horea Ursu, un asediat fãrã Vienã. Ion 1. Negarea decât sã producã o literaturã numai bunã de Vartic, inteligent pierdut între model ºi oglindã, În ultimele sãptãmâni mi-au trecut prin minte contestat în stil ionescian. O literaturã castratã ºi suprapunând încã conºtiinþa cu dorinþa, sofisticat mii de titluri pentru un editorial care ar trebui sã castratoare (iar!), fabricând flori ºi bocete de ca un Des Essientes pe care-l admiri aproape cu vorbeascã despre o perioadã din viaþa Tribunei, o plastic. Zece ani ºi miile lor de zile se învãlmãºesc invidie. Doina Cetea, prea rãbãdãtoare cu uniunea perioadã care se încheie acum ºi care, în ciuda într-o scriptio continua la care fiecare dupã spiritelor în ebuliþie. Ruxandra Cesereanu, un soi ideologiei & mitologiei lui life goes on, are memorie ºi putere îi adaugã un index personal. O de icoanã bizantinã repictatã de Klimt. «Toate pentru mine mãreþia unei morþi (da, e un cuvânt scriptio continua pe care nu o poþi citi decât dacã bune», mereu bune a lui Adrian Popescu. Vlad prea tare, prea apocaliptic, dar oricare altul ar fi o ºti dinainte, ºi nu o poþi ºti decât dacã o citeºti. care nu e numai «dispars», ci ºi un soi de salvat prea firav). Unele dintre ele sunau cam aºa: În indexul meu personal, în mica mea trusã de nerecunoscãtor, care crede totuºi în nemurirea ”Calea de mijloc între <sinucide-te> ºi <nu te producere a unei realitãþi selective, de lucruri care sufletului ºi în curcuma, trãind într-un road movie pierde cu firea> ”, “Figurile lui Koroviev”, stãruie fãrã exasperarea naºterilor ºi morþilor imposibil. Alex ºi vechile noastre “hãhãieli” (cf. “Misterioasa dispariþie ºi reapariþie a lui Rimski”, repetitive ale aceluiaºi care se întoarce ca fiind Claudiu) cu Anca Haþiegan. ªi eu printre toþi ca “Cu un boboc nu se face primãvarã”. De câteva exact acelaºi, câteva lucruri ies în evidenþã ºi se un poster demotivaþional ambulant. sãptãmâni nu fac altceva decât sã aºtept sã trec impun cu forþa unicului ritual pãgân permis Pe domnul Danciu l-am lãsat la urmã pentru prin cele 5 stadii descrise de Kübler-Ross, dar se timpurilor moderne: o nostalgie corozivã, vecinã cã despre el mi-e cel mai greu sã vorbesc. A pare cã mai am mult pânã sã ajung la PR-istica cu sindromul Cotard. Cuget, deci exist. Îmi devenit deja proverbialã spusa lui: “nu te pierde acceptare. Ba, mai mult, de câte ori mã gândesc amintesc, deci am fost. Nimic din ce este nu mã cu firea”. ªi nu e doar o vorbã aruncatã în vânt. la concursul de împrejurãri (“concurs de mai poate convinge cã sunt. Depresia asemeni Domnul Danciu e un veritabil stoic dincolo de împrejurãri”… sunã atât de sinistru) care unei feline silenþioase e deja aici, în eternul acum, orice închipuire postmodernã, o demonstraþie pe pecetluieºte sfârºitul acestei perioade, recad în moment paralizant în care maºinãria intelectualã viu cã se poate trãi ºi fãrã umori, cã totul, absolut etapa ”furie” ºi nici exerciþiile peripatetice în nu mai poate prelucra pe bandã timpul, nu-l mai totul “porneºte de la cap”, un instrument prin compania unor persoane mai înþelepte decât mine poate îmbânzi cu false argumente ontologice, excelenþã anti-glossy, anti-isterie, anti-confuzie, nu par sã ajute la ceva.