Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 247 Judeþul Cluj
R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 -33 1 d e c e m b r i e 2 0 1 2 3 lei Accademia di Romania www.revistatribuna.ro la 90 de ani din Roma
Gustav Klimt Hygeia
Oana Pughineanu Liviu Antonesei Oana Cristea Grigorescu Un deceniu la Festivalul filmului Arta transformãrii Tribuna românesc de la indignãrii în acþiune Londra Supliment Tribuna Claviaturi Ilustraþia numãrului: Gustav Klimt
1 Black PANTONE violet Black Pantone 253 U
bloc-notes TRIBUNA Director fondator: Faþa ºi reversul Ioan Slavici (1884) Aurel Sasu PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA sist de mai multã vreme la mediocra s-au adãugat ploile de primãvarã, multe, reci ºi, CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ prestaþie culturalã a Clujului. Un oraº care prietenoase, nici atât. Datoritã lor, s-a putut vedea Acocheteazã lamentabil cu ideea de capitalã ºi mizeria din spatele luminilor: muºamaua roºie, spiritualã a Europei. Am primit, cândva, mai scoceatã, cum ar spune francezii, pe treptele Consiliul consultativ al revistei de culturã multe texte, considerate programe de valorificare, pustiului „Continental”, în chip de covor, Tribuna: competiþie etc. Au fost tot ce-am vãzut mai zdrenþuit, sfâºiat, lãsat zile în ºir în bãtaia de vânt confuz ca program ºi mai agramat ca mijloc de hibernal. Era, în acele fluturãri de nevolnicã Diana Adamek comunicare publicã. Aºa cum în politicã Mihai Bãrbulescu improvizaþie, întreaga noastrã neputinþã de a fi sloganurile n-au depãºit gropile din asfaltul Aurel Codoban altceva decât ceea ce suntem ºi de a crede cã Ion Cristofor strãzilor, toaletarea copacilor sau problema putem fi ceea ce nu suntem încã (a se vedea ºi Marius Jucan câinilor vagabonzi (i-o fi pus cineva la Casa filmului, tencuitã cu... placaj, vizavi de Virgil Mihaiu numãrãtoare ºi pe cei din curtea Parlamentului monumentala clãdire a Universitãþii). Ion Mureºan României?), tot aºa, în strategia negânditã a Estetica oraºului? Ce pot sã cred despre un Mircea Muthu Clujului, cultural nu s-a depãºit instalarea (important?) arhitect care face deosebire între Ovidiu Pecican plãcuþelor memoriale, inscripþionarea bilingvã a Clujul „din centru” ºi cel din Mãrãºti? Ce pot sã Petru Poantã numelor de strãzi sau pavarea strãzilor cu piatrã cred despre dedalicul labirint, numit bazar, din Ioan-Aurel Pop cubicã. Existã, veþi zice, un Bal al Operei. Dupã acelaºi cartier, o monstruozitate pe care n-o Ion Pop cel din urmã cu doi ani, la care am participat ca întâlneºti decât în cele mai sãrace suburbii din Ioan Sbârciu laureat, e greu sã-mi ascund dezamãgirea pentru India? Ce sã cred despre un fost primar care-ºi Radu Þuculescu arta de a ne compromite în frac ºi în foc de anunþa întâlnirile cu obºtea prin afiºe lipite, peste Alexandru Vlad artificii, sub impulsul, ºtiut de-acum, al gândului noapte, pe te miri ce stâlpi, împreunã cu vânzarea celui bun, croit dupã vechi cusururi ºi metehne de porci, achiziþionarea de pãr uman ºi oferte de Redacþia: româneºti. Scãpatã de sub control, a doua zi a I. Maxim Danciu servicii matrimoniale? Ce sã cred despre oraºul balului, dupã interminabile discursuri proletare, (redactor-ºef) care permite vânzãtorilor de pepeni sã-ºi instaleze s-a transformat într-un ieftin clip publicitar de în plinã stradã, spre disperarea trecãtorilor, patul, hram provincial, cu fripturã, sarmale ºi orez, Ovidiu Petca duºul (ligheanul) ºi bucãtãria, dupã modelul pentru cei care, în suficienþa minþii lor, ºi-au (secretar tehnic de redacþie) deºertic al curþii fãrã gard? Ce sã cred despre permis sã confunde spectacolul de galã cu un minþile bolnave ale celor care, în campania drive thru de fast food improvizat la margine de Ioan-Pavel Azap electoralã, au crucificat arborii Clujului (câteva drum. Nu voi uita niciodatã seara, când muzica Claudiu Groza sute), fixând în ei, cu piroane, indicatoarele vienezã din holul Teatrului Naþional a fost ªtefan Manasia secþiilor de votare? Îmi face impresia cã trãiesc, Oana Pughineanu înlocuitã cu bãtaia rece de vânt a unei toamne uneori, într-o lume de ospiciu! Nu cu fântâni târzii ºi când umerii de zãpadã ai doamnelor, în arteziene, mai meschine, ca arãtare, decât Nicolae Sucalã-Cuc veºminte scumpe, au trecut doar ca un vis prin adãpãtorile de cai din satele elveþiene, se va Aurica Tothãzan ceea ce s-ar fi cuvenit a fi marele dans final de Maria Georgeta Marc iubire celebratã cultural. Mi-a rãmas în memorie, schimba oraºul! Cândva, cochetul Hotel „Napoca” pentru totdeauna, imaginea de întuneric a avea o superbã terasã înspre Someº ºi o grãdinã Tehnoredactare: inimilor noastre. aticã, ascunsã discret într-un interior de confort ºi Virgil Mleºniþã ªtiu, existã ºi un Festival Internaþional al liniºte. Au fost ambele distruse de imensa halã ªtefan Socaciu Filmului scos, pentru publicitate, în arhitectural, pentru nunþi industriale. Fãrã nimic monumental, (fotoreporter) masacrata Piaþã „Sfântul Mihail” (o numesc astfel, lãsat pradã improvizaþiei, dãrãpãnãrii ºi prostului în logica prin care cealaltã piaþã ar trebui sã se gust, Clujul are toate ºansele sã rãmânã, pentru o Colaþionare ºi supervizare: lungã perioadã de timp, ceea ce a fost dintotdea- L. G. Ilea numeascã a „Catedralei Ortodoxe”). ªi, cum un astfel de festival presupune rituala trecere peste una: un loc de tranzit ºi nimic mai mult. Redacþia ºi administraþia: covorul roºu, Clujul ºi-a onorat ºi el obligaþia, Culturã, într-un mare oraº, nu înseamnã doar 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 apelând la produsul din plastic al crizei ºi al (Continuare în pagina 5) sãrãciei, umilitoare ca întotdeauna. Anul acesta Tel. (0264) 59.14.98 Fax (0264) 59.14.97 E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro ISSN 1223-8546 bour
Ceaºca Klimt: Der Kuss
Responsabil de numãr: Oana Pughineanu
2 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
editorial fãcut, ar pune-o la birou ºi i-ar da de citit. Petru Poantã ºi-al lui mereu surprinzãtor: «fii mãi Un deceniu la Tribuna serioasã» rostit cu candoarea unei timiditãþi ascunse. Radu Þuculescu care poate fi vesel chiar Oana Pughineanu ºi înaintea unei operaþii de dinþi, ba ma mult, “A! nu, umilinþa cedãrii e de la 4. Depresia care ar putea sã te înveseleascã ºi înaintea unei diavol. În jur nu-i ceaþã, în mine nu-i delir: Cu timpul începi sã auzi mesajul timpului: eºti operaþii de dinþi. Horea Lazãr: atât de subtil, un sunt în plinã realitate, ce vãd e adevãrat” o Anã ziditã zadarnic. manifest viu împotriva poltroneriei. Oleg Garz, (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii) Zece ani. Imposibil de retrãit, inutil de un Paganini care-l viseazã pe John Cage (sau condensat într-un pachet omagial care n-ar face invers). Horea Ursu, un asediat fãrã Vienã. Ion 1. Negarea decât sã producã o literaturã numai bunã de Vartic, inteligent pierdut între model ºi oglindã, În ultimele sãptãmâni mi-au trecut prin minte contestat în stil ionescian. O literaturã castratã ºi suprapunând încã conºtiinþa cu dorinþa, sofisticat mii de titluri pentru un editorial care ar trebui sã castratoare (iar!), fabricând flori ºi bocete de ca un Des Essientes pe care-l admiri aproape cu vorbeascã despre o perioadã din viaþa Tribunei, o plastic. Zece ani ºi miile lor de zile se învãlmãºesc invidie. Doina Cetea, prea rãbãdãtoare cu uniunea perioadã care se încheie acum ºi care, în ciuda într-o scriptio continua la care fiecare dupã spiritelor în ebuliþie. Ruxandra Cesereanu, un soi ideologiei & mitologiei lui life goes on, are memorie ºi putere îi adaugã un index personal. O de icoanã bizantinã repictatã de Klimt. «Toate pentru mine mãreþia unei morþi (da, e un cuvânt scriptio continua pe care nu o poþi citi decât dacã bune», mereu bune a lui Adrian Popescu. Vlad prea tare, prea apocaliptic, dar oricare altul ar fi o ºti dinainte, ºi nu o poþi ºti decât dacã o citeºti. care nu e numai «dispars», ci ºi un soi de salvat prea firav). Unele dintre ele sunau cam aºa: În indexul meu personal, în mica mea trusã de nerecunoscãtor, care crede totuºi în nemurirea ”Calea de mijloc între
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 3
Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U
cãrþi în actualitate „Psihobiografia” lui Ovidius
ªtefan Manasia invenþia romanescã e prinsã atent în Michael Solomon harnaºamentele istorico-geografice, politico- Acasã între lumi. Romanul lui Ovidiu culturale, tribal-religioase ale lumii greco-romane Bucureºti, Editura Humanitas, 2012 ºi fruntariilor ei rãsãritene (geþi, sciþi, adicã barbari). Epicul se insereazã firesc în tabloul ersonajul romanului cãruia îi acord rîndurile etnologic/etnografic pe care Michael Solomon l-a acestea este, desigur, poetul latin Publius reconstituit cu migalã. În plus, Acasã între lumi POvidius Naso (nãscut în 20 martie 43 î.Hr., funcþioneazã ºi ca un veritabil roman dialogal la Sulmona, Italia – decedat în anul 17 sau 18 (autorul a scris în tinereþe teatru): majoritatea d.Hr., la Tomis/ Constanþa). Mai cu seamã exilul capitolelor conþin dialoguri copioase ºi o mare sãu tomitan i-a putut fascina pe români (punînd varietate de replici. Sentinþe, ironii, citate din Constanþa actualã, româneascã, pe harta unei literatura sau mitologia epocii, filozofãri istorii literare „antice”), pentru cã autorul dezabuzate, comentarii de tip jurnalistic (chiar Metamorfozelor ºi al lui Ars Amandi va scrie – tabloid), adevãrate exerciþii retorice (re)fac obiºnuit cu aplauzele scenei romane –, chiar background-ul polisului de pe þãrmul Mãrii pentru concetãþenii sãi barbari, Epistulae ex Negre. ªi recompun – cu efect de veridicitate – Ponto, în limba geþilor. Versurile „getice” zumzetul de fond (bîrfele & deciziile majore) din (pierdute pe vecie), biografia erotomanului cãzut inima Imperiului mediteraneean, Roma. în dizgraþia împãratului Octavianus Augustus ºi Am mai putea numi cartea ficþiune alternativ- exilat pe graniþa esticã a imperiului, fronda ºi delirionistã. Cãci romanul reface nu doar „dandysmul” poetului (contemporan cu Tibul sau puzzle-ul existenþei tomitane a marelui latin Sextus Properþiu) i-au inspirat, bineînþeles, ºi pe (introducîndu-ne, de pildã, în fortificaþiile militare scriitorii români: în 1884 Vasile Alecsandri îi ºi în termele ce personificau hedonismul acestei dezvoltã cãlãtoria fantasmaticã a lui Ovidius spre dedicã o piesã de teatru; celebrul exilat, crude civilizaþii), dar o ºi proiecteazã pe drumul – Roma, traversarea unor teritorii cu populaþii ºi romancierul Vintilã Horia (laureat al premiului fabulatoriu – al unei întoarceri iniþiatice în rituri exotice (iarãºi reînviate cu acribie de Goncourt), publicã în 1960 Dumnezeu s-a nãscut Cetatea Eternã. Speculînd abuzul de excitante al antropolog, precum mecanismul þapului ispãºitor). în exil (construind o biografie alternativã, afinã lui Ovidius (de la vinuri rafinate la mãtrãgunã), Pe fundalul intrigilor rocamboleºti legate de romanului despre care vom discuta); în sfîrºit, Michael Solomon îi prezintã deciziile pe un fond succesiunea lui Agustus – vrednicul Germanicus poetul ºi teoreticianul literar Marin Mincu a psihotic, delirant, simili-ºamanic. Cãlãtoria publicat, în 2005, Moartea la Tomis. Jurnalul lui sau capriciosul Tiberius –, adîncit în adicþii ºi întoarcerii (cãtre sine), pe care romancierul Ovidiu, un fel de (auto)biografie miticã. Iar în ruinat fizic, Ovidius porneºte spre adevãratul româno-englez i-o oferã, e învãluitã deci în abur ºi 2012 apare, la editura Humanitas, Acasã între „acasã”. Navigheazã pe Dunãre, pe Istru ca pe fum, în miresmele alcoolului ingurgitat sau lumi. Romanul lui Ovidiu, de Michael Solomon, Okeanos, încercînd sã-ºi pescuiascã din apele vomat, în vedeniile la care anii lungi ai exilului îl exploatînd acelaºi filon tomitan. thanatice Sinele. Asemenea emirului îndrãgostit supun: „În semiobscuritatea camerei de studiu, Autorul s-a nãscut în 1951 ºi aparþine – de Fata Morgana, Ovidius se îndreaptã spre o cele cîteva raze care pãtrundeau prin crãpãturile biografic, iar încadrarea se poate opri aici – Romã iluzorie, idealizatã. Partea a Treia – La obloanelor transformau particulele de praf în mii fecundei generaþii optzeciste. Absolvent al Roma, în sfîrºit! – accentueazã stãrile delirante ale de viermiºori minusculi de luminã ºi-i aminteau Facultãþii de Construcþii din Bucureºti, a activat o bãtrînului bard, declinul pe care nu-l poate lui Ovidius cã miracolele chiar existau – ºi cã vreme la Constanþa, ca inginer, pînã în 1982 cînd întîrzia nici mãcar apariþia unei Rome opulente ºi moartea nu se numãra printre ele”. Monologurile a pãrãsit România – aºa cum mãrturiseºte în nota seducãtoare. E Roma vechiului duºman Ibis ºi delirurile semicontrolate ale personajului biobibliograficã – „lucrînd în Europa ºi America, (autorul moral al exilului sãu), a prietenilor din principal se înrudesc cu metoda „psihobiograficã” dar eºuînd în toate tentativele literare”. Cã eºecul tinereþe ºi, mai ales, a femeilor, a romancierului francez Dominique Fernandez nu a fost total stã dovadã acest roman ovidian, la companioni/cititori privilegiaþi: augusta Livia, care, „conectîndu-se” la fluxul mental al unor care a scris – direct în englezã – în intervalul labila Corina, Marcia, soþia Fabia, cãrora li se genii artistice – de la Caravaggio la Pier Paolo 2003-2011: travaliu ce presupune o dublã adaugã – precum în reconstrucþiile altor scriitori Pasolini – le-a refãcut, cu o anume exactitate disciplinã, o dublã rezistenþã (dar noi ºtim, din români – prezenþa aristocratelor dace, aici Dochia stranie d’outre tombe, mai mult decît viaþa, aceeaºi notã, cã Michael Solomon a alergat, în ºi Cintia. biografia „gîndurilor”. douã rînduri, maratonul londonez). Prin urmare, E Roma unde poetul fusese tînãr ºi celebrat ca Cartea are peste 400 de pagini (o ediþie a ceea ce ni se oferã e jocul luminii filtrate prin mai un zeu, cetatea pe care o va evoca în exil doua revãzutã ºi mai „concentratã” n-ar fi rãu sã multe lentile: izvoarele biografice sînt folosite masochist: „Chiar ºi din amintiri, Ovidiu se vadã lumina tiparului, îndreptînd unele stîngãcii creator, completate de fantasmele naratorului, revãzuse în starea de transã care-l cuprindea cînd de traducere ºi eliminînd lungimile, descripþiile ºi fiind traduse – în general cursiv, dar ºi lãsîndu-mi îºi recita poemele, cînd le controla sentimentele explicitãrile excesive din fluviul narativ). E scrisã în cîteva momente senzaþia cã în englezã sounds celor care-l ascultau, cînd jongla cu emoþiile lor, în trei pãrþi, ritmate, rotunde, împãrþite la rîndu-le better – de cãtre Mihnea Gafiþa în limba românã. cînd le aþîþa, înainte de toate, întreaga fiinþã – în „spiþele” numeroaselor capitole (destul de Atît titlul românesc (Acasã între lumi. trup ºi suflet deopotrivã – dupã cum voia. Dacã scurte acestea din urmã, reducþii dialogale adesea, Romanul lui Ovidiu) cît ºi cel englez, al versiunii le-ar fi cîntat din lãutã, ei s-ar fi luat dupã el, amintind tehnica de construcþie a romanelor încã nepublicate (Ovid. The Scape Goat), deschid precum fiarele care-l urmaserã pe Orfeu”. grafice). Partea Întîi, intitulatã Tomis, un port pe ºi amplificã sugestii în corpul romanului, a cãrui De-a lungul ºirului de cãderi ºi ascensiuni, de þãrmul apusean al Mãrii Negre, e holograma scriiturã adesea delirionistã (cum ar spune „metamorfoze” fantasmatice, spirituale, Publius polisului întemeiat de greci ºi stãpînit de romani Ruxandra Cesereanu) nu poate camufla, total, Ovidius Naso, poetul pe care adesea îl numim în anul 14 d.Hr. Autorul, extrem de informat, ne efortul lucid al prozatorului. Pentru cã volumul fãrã a-l reciti, îºi împlineºte – în paginile acestui introduce firesc pe aleile sau în curþile interioare este – în ambiþie – ºi un roman pedagogic (a se roman – destinul. ale Tomisului, în clarobscurul vreunui vestibul, pe vedea bibliografia selectivã din final, care treptele din piatrã cenuºie preferate de Ovidius, în cuprinde titluri-cult de la Istoria vieþii private, de lumina neclarã a zorilor marini ce se transformã Paul Veyne, la Creanga de aur, de Sir James cu rapiditate într-o baie de culori. Vila, grãdina, George Frazer, cãrora le pot fi adãugate, ºi nu strada, termele, biblioteca, bordelul, garnizoana fãrã temei, Istorii-le lui Tacitus, Vieþile celor sunt tot atîþia topoi admirabil reconstruiþi. La fel doisprezece cezari a lui Suetonius sau, poate, ca ºi farmacopeea uzitatã de poetul depresiv, Istoria educaþiei în antichitate, de Henri-Irénée exilat în aceastã „casã” rece ºi tristã. Partea a Marrou). O lecþie de culturã clasicã. Unde Doua – Okeanos, marele fluviu al Nordului –
4 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
breviar
care în pieptul de aramã / Le umple o bãºicã naþionala zeamã”. Dacã cititorul are, totuºi, Un experiment poetic sentimentul unei odisei, el este indus de Petru Poantã tonalitatea solemnã ºi evocatoare a versurilor, precum ºi de impresia itineranþei nesfîrºite pe care e prin 1993, V. Umbreanu a publicat peste solemn / Remodelînd corabia-i de vise”...), în care o lasã eul poetic. Altfel spus, este vorba despre o 30 de volume de versuri ºi prozã scurtã, perspectiva anamorfoticã face aproape imposibilã odisee personalã a autorului; a aventurã Ddar performanþa sa rãmîne Mesajul lui o eventualã identificare a corespondenþelor dintre intelectualã ºi afectivã, deopotrivã, care Ulise; o carte într-un fel experimentalã, avînd ca imaginarul lui Joyce ºi cel al autorului nostru. traverseazã imaginarul romanesc al lui Joyce ca obiect versificarea celebrului roman al lui James Douã versuri par sã ofere întrucîtva o cheie de pe o lume hipnoticã. Cum ziceam, lumea aceasta Joyce. Avem de-a face, mai bine zis, cu un soi de lecturã: „Doar unde spaþiul mai prezintã goluri / cu þesãtura ei enciclopedicã de referinþe ºi aluzii interpretare liberã în versuri a modelului, Îl þes cu plasã nouã de simboluri”. Dincolo de o este parafrazatã dezinvolt ºi digresiv, relevîndu-i combinatã ºi cu aluzii la mitul originar, însã totul geografie marinã ºi de un vag mediu citadin ori în primul rînd imaginea de labirint, dar într-o manierã imagisticã atît de personalã, încît portuar, referinþele directe la Homer ºi Joyce sînt reconstituind foarte expresiv ambianþe ºi textul de referinþã este aproape complet ocultat. foarte puþine ºi au mai degrabã un aer enigmatic. moravuri ale spaþiului irlandez. Deºi, în ordine Romanul lui Joyce ºi arhetipul nu fac, de fapt, Iatã, de exemplu, o aluzie extrem de voalatã la strict poeticã, limbajul pare adesea cam dezlînat, decît sã aþîþe disponibilitatea fantezistã a celebra scenã a bãrbieritului de la începutul imaginaþia lexicalã e prodigioasã, cu mulþi autorului. Intenþia intertextualistã existã, aºadar, romanului Ulise: „ªi cînd în radã ancorãm la termeni din diverse specialitãþi ºi rime rare, numai cã ea nu se dezvoltã într-o poeticã propriu- tuful / Unei erupþii albe doar aici / Voi scoate conferind spontaneitãþii discursului o anumitã zisã. Referinþele culturale au mai degrabã aerul pentru probã pãmãtuful / ªi voi semna traseul artificialitate specificã mai degrabã artei naive. unor aluzii enigmatice, întreþinînd astfel iluzia pentru brici”. În altã parte este invocat un Pensionar acum, V. Umbreanu (un pseudonim contactului cu referentul livresc. Firul epic lipseºte personaj feminin central al lui Joyce, Molly, dar sugerînd discreþia) este profesor de ºtiinþele cu desãvîrºire, iar itinerarul vag al lui Ulise într-o fantezie proprie, cu accente burleºti. naturii. În literaturã îi lipsesc, probabil, formaþia urmeazã contururile arborescente ale reveriei Asemenea „peisaje”, unde pitorescul se combinã sistematicã ºi orientarea teoreticã, însã nu ºi poetice. În compoziþia cãrþii sînt patru repere, ca cu reflecþia mentalitarã, iar percepþiile inefabile cu cîteva lecturi ale unor creaþii esenþiale. Un titluri de capitole: Ulise intrã în scenã, Ulise preia burlescul, se întîlnesc foarte frecvent: „Cu fosfor e autodidact, aºadar, la care precaritatea conºtiinþei controlul, Ulise face ravagii ºi Ulise pleacã din reclama în noapte sã se vadã / Cînd spre cãmarã critice e compensatã de sensibilitatea artisticã ºi nou. Altminteri, cartea se compune din 350 de bîjbîi ºi simþi miros de cod / Albastrul argintiul ºi de nevoia presantã a comunicãrii confesive. Scrie poezii cu formã fixã: douã catrene ºi un distih. albul de zãpadã / Cu struguri de malaga mult, intempestiv, regurgitînd tot ceea ce Întreaga performanþã constã, în cele din urmã, în memoriei înnod / Ori sub podeþ un nour rotund curiozitatea sa activã înhaþã din culturã ºi dexteritatea versificaþiei. E un efort care se întinde de fum ridicã / ªalupa ce exportã bere cãtre realitate. Scrisul nu reprezintã pentru el un pe durata unui deceniu, prima poezie fiind datatã engleji / Din care ºobolanii beau fãrã nici o fricã hobby, ci un aliment. 23 aprilie 1985, iar ultima, 5 aprilie 1995. / ªi precum toþi creºtinii o gustã iarãºi treji / Intervalul acesta presupune o elaborare complexã Apoi hrãnind cu dulciuri pe apã pescãruºii / ºi obsesivã cu o întrerupere de cinci ani, între Precum trupul lui Molly atingerea mãnuºii”. 1987 ºi 1992, deºi versificaþia ca atare lasã mai Dincolo de metatextul acesta convenþional, alte curînd impresia spontaneitãþii primare ºi, evenimente ºi indicii mitice se dilueazã în cîteodatã, a unor improvizaþii ludice. Cãlãtoria lui „digresiuni” fantaste pe cele mai diverse teme, de Ulise devine o ficþiune a eului poetic („Încep multe ori cu o tentã aforistic-moralizatoare; cãlãtoria lui Ulise / Prin labirintul numelui cîteodatã în manierã caricaturalã: „Prieten cu cei
morfologia mediului ambiant. Este, altfel spus, un gândul la colegii lor din Otopeni. Al doilea Faþa ºi reversul spaþiu de confort, unul de valorificare a argument: Zi melancolicã de toamnã târzie. resurselor, dar ºi unul de (re)creaþie spiritualã. Strãbat drumul dintre Catedralã ºi redacþia (urmare din pagina 2) Pustietatea de mãnãstire pãrãsitã a dupã-amiezilor Tribunei. Pe Eroilor, intru la Biroul de informaþii reviste literare, muzeu etnografic, de istorie sau clujene face inutil efortul de resuscitare a oraºului turistice al Primãriei. Atmosferã de incintã de artã (al nostru este tot ce poate fi mai cu mijloacele inadecvate ale primului ajutor. parlamentarã. Adicã, loc unde nu se întâmplã deprimant prin aspectul de ruinã al clãdirii!). Clujul trebuie regândit fundamental, trebuie scos, nimic. Mã intereseazã orarul curselor spre Salina Cultura de astãzi e ºi o performanþã a spaþiului cu orice preþ, din starea de comã în care Turda, spun tânãrului, aºteptând, ca un stâlp de public, întâlnire între estetic, sport, vegeteazã de peste douãzeci de ani. Americanii au sare, în mijlocul încãperii. Când aude întrebarea, entertainment, ecologia trãirii împreunã ºi o maximã: te simþi aºa cum arãþi. Iar noi ne se aºeazã la mãsuþã. Gest de funcþionar educat. arãtãm lumii fãrã un templu al culturii, fãrã o Curse la Turda? Da, rãspund mirãrii lui. Pleacã, salã a Filarmonicii, fãrã o presã comunitarã, fãrã din orã în orã, din Piaþa Mihai Viteazul. De unde, opere de artã în parcurile publice, fãrã un canal zic, fiindcã nu cunosc oraºul! ºtiu doar cã existã, „veneþian”, acoperit de dughene ºi locuri de în zonã, un cinematograf. Nu, nu, mã corecteazã parcare, fãrã o tradiþie a festivalurilor interbelice, omul, din cealaltã parte, de pe malul Someºului. fãrã un brand al oraºului ºi, se subînþelege, fãrã o Aveþi un pliant, un orar, totuºi tipãrit, numele administraþie performantã. unei companii? N-avem, dar vã putem indica Argumente? Iatã douã. Primul: Ora 2,30, în locul pe hartã. Vrea sã facã un cerc. Pixul nu garã (loc al nimãnui, stoluri de porumbei pe scrie. Bag-o mã (mina, probabil), þipã cineva de canatul uºilor, frig, becuri prinse, într-o sârmã, de dupã perdea. Cineva plãtit, ca ºi celãlalt, din banii tavan, câþiva copii, întorºi de la cerºit, lipsiþi de mei ºi ai altora, pentru simpla sugestie de a ieºi calorifere). Mã îndrept spre un ghiºeu. Dincolo de în stradã ºi a cere ajutorul cetãþeanului de rând. „sticlã”, trei funcþionare îºi povestesc viaþa de Restul e variaþiune pe aceeaºi temã. peste zi. Cea în alb e, probabil, de serviciu. Nu Repet ceea ce s-a spus deja: reinventarea mã observã. Vezi tu, îi strigã cealaltã. Mã Clujului rãmâne o dificilã ºi nobilã misiune a priveºte, oarecum, surprinsã. O întreb direct: generaþiilor viitoare. unde se pot obþine informaþii cu privire la hotelurile din Cluj? Abia am sosit, nu cunosc oraºul! Pare (ºi) mai surprinsã. Hoteluri, ziceþi? Pãi, taximetriºtii ce treabã au? Ei le ºtiu pe toate. Un punct de informare, încerc eu timid. Nici vorbã, domnule. Taximetriºtii mã privesc. Era cât pe-aci sã fiu prada lor de noapte. I-am lãsat Pãpuºa Barbie - Adele Bloch-Bauer I scuipându-ºi unii pe alþii cojile de seminþe, cu
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 5
Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U
cartea strãinã
tocmai de aceea cautã subterfugii savante prin Apocalipsa memoriilor care conºtiinþa se joacã de-a v-aþi ascunselea cu senzualitatea, prin care este desfiinþatã acea monotonie din care nu se mai poate extrage sau timpul transcris de trup niciun spor de cunoaºtere. Analizându-l pe Proust, Samuel Beckett expliciteazã mecanica decepþiei pe Ana Ionesei care o aduce aºa-zisa „împlinire”: o dorinþã împlinitã dezamãgeºte tocmai pentru cã nu poate upã consacrarea revoluþiei numite În putinþã o relaþie de cunfundare armonicã: fi propriu-zis savuratã în momentul în care cãutarea timpului pierdut ºi „...vioara este pentru ea însãºi, pe ea însãºi vrea survine, din pricina coincidenþei dintre timpul reconfigurarea intervalului dintre ficþiune D sã se interpreteze, în ea însãºi se întâlnesc împlinirii ºi timpul aspiraþiei14. Pe baza sugestiilor ºi autobiografie, tentativele de reiterare a propriile ei posibilitãþi fizice cu posibilitãþile fizice lui Beckett, rezultã cã acel aºa-zis inaccesibil15 constituþiei proustiene s-au dovedit a fi cel puþin ale omului, iar celui cãruia îi este datã genialitatea proustian al fiinþelor care împiedicã o reuºitã sã modeste. Cu atât mai mult, puþini sunt autorii se miºcã întotdeauna pe acea graniþã fragilã unde rãmânã actualã este tocmai un timp interzis al care s-au încumetat sã-ºi asume inventarul tematic obiectul înceteazã a mai fi obiect iar omul alteritãþii. Poate aºa ne-am putea explica ºi stilistic al lui Proust fãrã sã se distanþeze de înceteazã a mai fi om, unde ambiþia ca acest introducerea secvenþelor în care personajul-narator imitaþia tipicã. Un asemenea caz fericit este Péter obiect sã rãsune nu mai este una personalã, cãci îºi oferã, în lipsa vreunei însuºiri supra-naturale, Nádas cu Apocalipsa Memoriilor. 9 se referã doar la obiect...” prilejul de a spiona (pe domniºoara Vinteuil ºi pe Departe de a fi arbitrarã, disocierea literaturii Apocalipsa memoriilor rezoneazã, totodatã, cu prietena ei, pe baronul de Charlus schimbând propusã de cãtre Walter Benjamin având ca reper tonul reveriilor din Cartea neliniºtirii, în care amabilitãþi aluzive cu Jupien, pe bunica bolnavã, doi poli, „unul care aratã ºi altul care atinge”1, Fernando Pessoa îºi mãrturisea dorinþa de a citind), în încercarea de a accede la temporalitatea corespunzãtori operei lui Proust, respectiv Péguy, compune tablouri din senzaþii care sã dea seama intimã a celorlalþi care ni se refuzã în mod se verificã ºi dacã este transferatã în cazul Proust- 10 de traseele pe care le parcurge sensibilitatea. obiºnuit. Nádas. În construcþia imaginilor, dacã Atunci când subiectul contemplaþiei îºi asimileazã Actul reflexiv este indisociabil de neliniºtea senzorialitatea pe care o speculeazã Proust este obiectul contemplat, analiza senzaþiei modificã care multiplicã ad infinitum perspectiva, iar dacã mai degrabã picturalã ºi etericã, Nádas vireazã structura însãºi a sensibilitãþii, însã dacã lirismul Proust se limiteazã la variantele unui unic narator spre sinestezii în care trupul capãtã atribute prin lui Pessoa respinge ascetic orice explorare care dirijeazã atât selecþia scenelor, cât ºi tipul de care înceteazã a fi materie. Astfel, este cu putinþã senzualã explicitã, Nádas supraliciteazã un abordare a acestora, Nádas executã un salt deloc ca un trup sã se adreseze altui trup, sau ca erotism care nu-ºi pierde eleganþa. Bunãoarã, în facil, deoarece romanul include trei acte mâinile sã devinã purtãtorii de cuvânt ai fiinþelor redarea intimitãþii dintre doi bãrbaþi, spre memorialistice, corespunzãtoare a trei voci pentru care limbajul uzual este insuficient. În deosebire de Proust care abordeazã la fel de pudic distincte, între care existã falii substanþiale. Cu dialectica apetitivã, trupurile au întotdeauna multe asemenea scene, preferând sã le voaleze prin toate cã melodia stilisticã dã impresia de sã-ºi spunã, tinzând spre o comuniune care face subtilitãþi psihologice, Nádas nu se fereºte de omogenitate, multe dintre iluziile livrate pe posibil extazul unor stãri în care timpul pare a fi aspectul frust al acestor episoade, fãrã a le parcursul lecturii sunt lesne dinamitate de „regãsit”2. condamna la frivolitate. elemente ulterioare, care, fãrã a ridica pretenþia Dacã ritmul scriiturii lui Nádas conservã Perspectiva în care se instaleazã arhitectonica explicaþiilor ultime, sporesc impresia de labirint în inclusiv apetenþa pentru vertijul fragmentelor romanului face apologia trupului „care îºi iradiazã care meritã sã te pierzi. Potrivit axiomaticii ample, Apocalipsa memoriilor nu este lipsitã nici 11 sentimentele” , iar voluptatea atinge cel mai proustiene, nu existã altã moralã decât de un ansamblu conceptual care egaleazã multe adesea o intensitate aproape neverosimilã tocmai receptivitatea activã: „Adesea numai din lipsã de ecuaþii proustiene privitoare la memoria pentru cã spiritul este un foarte bun regizor, spirit creator nu mergem destul de departe în involuntarã. Fericirea nu poate fi decât rezultanta capabil sã potenþeze orice fenomen: „luarea în râs suferinþã. ªi realitatea cea mai îngrozitoare dã în trecerii evenimentului prin filtrul amintirii, a mecanicii violente privind instinctele arhaice, acelaºi timp, ca ºi suferinþa, bucuria unei (fãcând astfel inevitabilã relaþia de indisociabi- demascarea, ceea ce e deja culturã; culturã ce descoperiri frumoase, pentru cã nu face decât sã litate cu nostalgia3), altfel spus, a „intermitenþelor duce la dublarea plãcerii pricinuite de instinctele dea o formã nouã ºi limpede a ceea ce rumegãm inimii” („Cãci intermitenþele inimi sunt legate de crude, deoarece simt ceea ce simt, în ciuda de mult fãrã sã avem habar.”16 Timpul pune în tulburãrile memoriei.”4). Pentru Nádas, faptului cã ºtiu ce simt, iar în felul ãsta simt ºi scenã un dans macabru al Memoriei, Obiºnuinþei, „sentimentul fericirii nu este altceva decât o 12 mai mult decât aº putea sã ºtiu.” Curiozitãþii ºi al Imaginaþiei, iar dacã prin aducere aminte tãinuitã”5 care se concretizeazã Aparenta dezordine a vieþii sentimentale a sterilitatatea dialogului dintre acestea se menþine prin ambivalenþa afectivã, rezultând „acel chin ºi personajelor, conjugatã cu un cult al excesului ritmul unei existenþe oarecare, realitatea nu se acea bucurie pe care þi le poate da conºtiinþa eroic nu este atât evidenþa promiscuitãþii, cât a justificã decât dacã facultãþile rãmân sub ce-ºi savureazã amintirile, jucându-se cu propria aceloraºi rafinamente prin care amorul propriu se auspiciile intuiþiei artistice. imaginaþie.”6 Aceasta din urmã, fiind infinitã, satisface în cele mai neaºteptate ºi complicate Departe de a se rezuma la gratuitatea unei obligã memoria la selectãri arbitrare, care nu fac moduri, ca în cazul triunghiului amoros în care figuri de stil, „apocalipsa memoriilor” indicã decât sã confirme nucleul indicibil din orice un bãrbat îl doreºte pe celãlalt prin femeia care efectiv o revelaþie simetricã esteticii proustiene eveniment major7. acceptã sã preia rolul mediatorului dintre cei doi. care ritualizeazã vivacitatea introspecþiei, chiar ºi În cadrul circuitului de ordonare a experienþei, În Apocalipsa memoriilor predominã legãturile când aceasta intoneazã retorica unei nihilitãþi: „În conceptul de destin, fãrã a fi tributar vreunei care tind sã se transforme în experienþe de perioadele mai negre, simt, totuºi, cã lumea ar fi viziuni perimate, reprezintã pentru ambii autori, cunoaºtere, instaurând un anumit tip de parcã o mulþime de deziluzii despicate. Dacã eu unul dintre aºii din mâneca memoriei; complicitate, manifestã bunãoarã în jubilaþia celor însumi mi-aº fi cauzat deziluzii, dacã ar fi fãcut evenimentele-cheie ºi mobilurile a ceea ce numim doi copii care sunt pe punctul de a-ºi demasca asta o persoanã anume sau mai multe persoane, schimbare, se petrec într-o discreþie adesea taþii spioni („ce-ar fi fost mai interesant decât ei bine, atunci precis cã m-aº putea abandona precumpãnitoare în raport cu importanþa pe care pervertirea reciprocã a sentimentelor noastre faþã sentimentului deziluziei. Dar absenþa acestor o dobândesc prin reflecþia ulterioarã. Radicalizând 13 de pãrinþi?” ), dar nu fac decât sã întreþinã sentimente a rãmas în mine atât de vie, de parcã aceastã certitudine, devine cu atât mai pertinent tensiunea stabilitã prin secret, fãrã a-ºi trãda, aº simþi însuºi sentimentul absent. Ceea ce, pur ºi credo-ul creativitãþii enunþat de Proust în Timpul propriu-zis, pãrinþii. Episodul frizeazã acelaºi simplu, înseamnã cã încã nu m-am uzat regãsit, constând în echivalarea „vieþii adevãrate” preludiu infinit de situaþie, frecvent întâlnit la complet.”17 cu literatura8. Proust, precum în cazul domniºoarei Vinteuil Dupã cum privirea retrospectivã consacrã Inovaþiile lui Nádas fac apel la impactul care, profanând memoria tatãlui sãu în scena întâmplarea, instalând chiar ºi absurdul într-o corporalitãþii din cadrul oricãrui act de amoroasã cu prietena sa, nu-ºi poate asuma decât ordine a existenþei, imposibilitatea de a ne exersa cunoaºtere, astfel încât senzorialitatea devenitã parþial sadismul sentimental, tocmai pentru cã autonomia deplinã asupra trecutului este principiu privilegiat determinã o resacralizare a acesta din urmã este mai degrabã un corolar al pandantul necesar al nostalgiei de care are nevoie ceea ce se calificã în mod obiºnuit prin sintagma curiozitãþii erotice, iar nu al unei autentice travaliul literar. Opera lui Nádas, asemeni celei de „lucru neînsufleþit”. Dimpotrivã, pentru Nádas maliþiozitãþi. proustiene, este temerarã nu atât prin asumarea existã un anumit proces care, desfiinþând Personajele lui Nádas au în comun cu cele aventurii în timp, ci a timpului ca aventurã, diferenþa calitativã dintre om ºi obiect, face cu proustiene acea marcã a dorinþei infinite, care confirmând astfel dinamica acelui „timp al artei”,
6 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
a „timpului dincoace de timp” pe care-l menþiona Maurice Blanchot atunci când definea comentarii temporalitatea operei de artã prin opoziþie cu timpul istoric.18 Lãstarii de celuloid Note: Andrei Moldovan 1 Walter Banjamin, „Proust”, în Iluminãri, Editura iudat ºi fermecãtor volum a scos Ioan Idea, Cluj-Napoca, 2002, p. 270. Pintea la Cartea Româneascã (Proximitãþi 2 „norocul acela sublim, ascuns în natura umanã, Cºi mãrturisiri. Jurnal, 2012). Ciudat, mai cã una dintre fiinþe este în stare sã-i destãinuie întâi, cã îi lipseºte unul dintre cele mai celeilalte revelaþiile unui timp care, la drept vorbind, elementare componente ale oricãrui jurnal: nu mai existã.” (Péter Nádas, Apocalipsa memoriilor, reperele cronologice. Apoi, cã are o structurã care vol. I, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2011, p. 93). ar putea fi orice, dar nu operã memorialisticã. E 3 „Dar, de fapt, existã o voinþã dublã de fericire, o adevãrat, consemnãrile ce le face pe seama dialecticã a fericirii: o formã imnicã ºi una elegiacã. întâmplãrilor, lecturilor, a oamenilor sau a Una este nemaiauzitã, fãrã precedent, culmea contemplãrii neliniºtite a propriei fiinþe (publicate beatitudinii; cealaltã este eterna repetiþie, eterna în mare mãsurã într-o rubricã personalizatã ce a recuperare a fericirii dintâi originare. Aceastã idee de þinut-o cândva în Convorbiri literare) ar putea fi fericire elegiacã, care s-ar putea numi ºi eleaticã, este considerate, la o privire fugarã, rodul unor cea care, la Proust, transformã existenþa într-o însemnãri zilnice, reflecþii prilejuite de senzaþiile rezervaþie în care memoria este ocrotitã.” (Walter picurate din filele vreunor calendare. Autorul, în Benjamin, op. cit., p. 265). schimb, neglijeazã cu desãvârºire o astfel de 4 Marcel Proust, Sodoma ºi Gomora *- În cãutarea practicã ºi îºi alcãtuieºte cartea pe baza unei timpului pierdut – vol. VII, Partea a doua, capitolul structuri mai ambiþioase, solide, dar exprimate cu întâi, Editura Minerva, Bucureºti, 1970, p. 212. subtilitate ºi rafinament, pentru cã notele ºi 5 Péter Nádas, Apocalipsa memoriilor - vol. I, cugetãrile sale nu sunt fragmente întâmplãtoare. Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2011, p. 406. Nu e greu sã observãm cã existã un personaj – nu 6 Ibid, p. 115. greºesc numindu-l astfel! – care revine cu 7 „dorinþa pentru inconºtienþã era atât de insistenþã în paginile pseudojurnalului, menit sã joace un rol important nu doar în economia cãrþii profundã, încât chiar ºi automatismul memoriei voia ci ºi în conturarea profilului intelectual al sã se strecoare înapoi într-o lipsã a memoriei. Sã-ºi scriitorului ce se aflã dincolo de text. Mã refer la aminteascã de ceva ce nu poate fi deja evocat, neantul, Nicolae Steinhardt, autorul Jurnalului fericirii, starea când simpla senzaþie nu mai e capabilã sã evreul devenit creºtin ºi, mai mult, cãlugãr luat drept un jurnal de lecturã (Ioan Holban în transmitã niciun detaliu concret, conºtiinþa poate ortodox la Rohia. Fãrã a diminua cu ceva relaþia „România literarã”, nr. 45, 2012), dacã nu ar fi capitula, nu are ce sã înregistreze, nu are la ce adera, apropiatã care a existat între tânãrul Pintea ºi mult mai mult decât atât. Adevãrat cã asemenea motiv pentru care, parcã din cauza revenirii conºtiinþei, monahul Nicolae, dimpotrivã, vom spune cã pagini pornesc de la exerciþii fundamentale de din cauza capacitãþilor memoriei ºi cele ale gândirii, aº Steinhardt este maestrul ideal, suficient de creºtin lecturã, de la nevoia cititului, simþitã aproape fi pierdut paradisul, acea fericire care, deºi din ea încã pentru a-i oferi preotului Ioan Pintea ocazia unor organic: „Citesc Dickens, citesc Coºbuc… Am se mai putea simþi ceva, totuºi întregul ei se ascunsese, aprofundate meditaþii teologice, suficient de evreu nevoie mãcar de ninsorile din cãrþile lor!” în loc a rãmas doar amintirea ei ºi frânturile care se ºi înþelept ca sã-i ofere cugetãtorului prilejul sã (I. P., Op. cit., p. 10). Poetul spune cã citeºte „cu îndepãrtau, gândul cã niciodatã n-am sã mai fiu ºi depãºeascã adesea, prin interpretare, hotarele poftã de gurmand” (doar un poet poate spune niciodatã n-am fost mai fericit decât aici, acum.” (Péter teologiei, cum vom avea prilejul sã remarcãm, asta!), pânã în pragul unor tainice primejdii: Nádas, op. cit., p. 113). suficient de eretic ºi imprevizibil alteori, pentru a „Citesc enorm. Scriu puþin. Citesc din ce în ce 8 „Adevãrata viaþã, viaþa în sfârºit descoperitã ºi da satisfacþie ºi poetului. Este personajul pe care mai mult. Scriu din ce în ce mai puþin. Simptome lãmuritã, în consecinþã singura viaþã într-adevãr trãitã, autorul Proximitãþilor construieºte – ºtiu cã lui i- de zãdãrnicie.” (p. 98) Preferã cãrþile care îi este literatura...” (Marcel Proust, Timpul regãsit **- În ar fi plãcut sã spun „zideºte” –, edificã o fiinþã permit o înþelegere teologicã a lumii ºi vin spre cãutarea timpului pierdut – vol. XIII, Editura Minerva, spiritualã ºi spiritualizatã, se cautã ºi se regãseºte consolidarea unei armonii generale a fiinþei, pânã Bucureºti, 1977, p. 29.) pe sine – atenþie! – într-un efort creator. Nicolae la a fi un leac tãmãduitor în faþa unei realitãþi 9 Péter Nádas, op. cit., p. 252. Steinhardt nu e doar Steinhardt. În mod frecvent aspre: „Realitatea e mereu înspãimântãtoare. Ca 10 “Dacã scriu ceea ce simt, o fac numai sã-mi mai este numit Pãrintele Nicolae ºi, nu de puþine ori, sã o poþi înþelege ai nevoie sã citeºti cãrþile potolesc febra de a simþi. (…) Eu fac peisaje din ceea doar Pãrintele, semnificativ pentru raportarea esenþiale. Orice spaimã poate fi descifratã ºi ce simt. Fac spectacole de senzaþii.“ (Fernando Pessoa, ucenicului la învãþãtorul sãu. Prezenþa sa este atât anihilatã de o carte bunã.” (p. 79) fragmentul 12, Cartea neliniºtirii, Humanitas Fiction, de vie ºi de neînlãturat, încât uneori ai impresia Teolog practicant, dar ºi poet, Ioan Pintea nu Bucureºti, 2009, p. 41.) cã lipsa lui ar preface realitatea evocatã în fum. ocoleºte cunoscute conflicte generate de scriitori 11 Péter Nádas, op. cit., vol. I, p. 346. Monahul este citat, evocat, i se relevã calitãþile de în raporturile lor cu biserica. Aºa, spre exemplu, 12 Ibidem, vol. II, p. 63. comentator, de sfãtuitor, pe lângã o anecdoticã scrie cu durere despre excomunicarea lui Lev 13 Ibidem, vol. I, p. 406. bogatã având valoarea unor pilde. Nicolaevici Tolstoi de cãtre Biserica ortodoxã 14 Samuel Beckett, Proust, Editura Humanitas, Nu cu aceeaºi frecvenþã, dar cu o greutate rusã, fãrã sã-ºi trãdeze confratele prin atitudinea Bucureºti, 2004, p. 12. comparabilã, Ioan Pintea marcheazã volumul cu sa: „Din punctul de vedere oficial al Bisericii, 15 ....”iubeºti numai lucrul în care urmãreºti ceva fragmente având o adresabilitate precisã: „Cãtre Tolstoi e, fãrã îndoialã, un eretic. Pentru teologi ºi inaccesibil, iubeºti numai ce nu posezi...” (Marcel Andrei”, care este fiul sãu. Dupã astfel de Bisericã, Tolstoi e un imens scandal. Din punctul Proust, Captiva **- În cãutarea timpului pierdut, vol. X, formulã nu urmeazã o voce precum a lui Neagoe meu de vedere e un prozator.” (p. 237) Dupã ce Editura Minerva, Bucureºti, 1971, p. 315). Basarab, ci un text oarecare, pentru cã intenþia afirmã cã romancierul rus se aflã într-o „relaþie 16 Marcel Proust, Sodoma ºi Gomora **- În autorului nu este de a da sfaturi odraslei sale, ci absolut specialã cu Dumnezeu”, I. Pintea îl cãutarea timpului pierdut, vol. VIII, Editura Minerva, de a-i atrage atenþia cã Proximitãþile ºi plaseazã pe scriitor pe un loc privilegiat în faþa Bucureºti, 1970, pp. 357-358. mãrturisirile îl privesc deopotrivã. Este pentru divinitãþii, dãtãtor de speranþã: „O mare erezie, 17 Péter Nádas, op. cit., vol. II, p. 353. autor justificarea în faþa timpului a propriei sale într-adevãr, dar cu mari sorþi de izbãvire la 18 Maurice Blanchot, „Literatura ºi experienþa existenþe. judecata de apoi a literaturii.” (Ibid.) De altfel, originarã” (cap. VII), în Spaþiul literar, Editura Între fãuritorul Steinhardt ºi Andrei al autorul Proximitãþilor are convingerea cã arta Minerva, Bucureºti, 2007, pp. 277-330 . viitorului se edificã dimensiunea intelectualã ºi literarã, dar în special poezia este parte a omeneascã a autorului, cu înfrigurata neliniºte ºi sacralitãþii. Sfântul Pavel declamã versuri din bucurie a unei fiinþe responsabile. Reflecþiile pe poeþii greci, iar Sfântul Nicolae Velimirovici seama lecturilor, de cele mai multe ori, ale unor devine un apãrãtor declarat al poeziei: „Mult cãrþi aºteptate, sunt cele mai numeroase, încât nu hulita poezie, cenuºãreasa care ºi-a pierdut suntem surprinºi sã vedem cã volumul poate fi Æ
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 7
Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U
Æ arãtos afarã, urâþit ºi desfigurat de pãcate pantoful pe treptele tranziþiei, ºi-a gãsit (slavã înãuntru.” (p. 129) O asemenea putere de Domnului!) iubitul, cavalerul, scutierul în autocontemplare este, pânã la urmã, o virtute. persoana unui Sfânt. Nici cã se poate cinste mai Apoi, dintr-o datã, dar nu întâmplãtor, poetul mare! Iatã un sfânt care apãrã poeþii ºi poezia mai (nu preotul!) îºi dã seama cã îi lipseºte un deal: abitir decât T. S. Eliot sau Octavio Paz!” (p. 72) „Aºa e. N-am de gând sã plec. Dar ceva îmi De aici, a vorbi despre un înger al lecturii nu e lipseºte. Îmi lipseºte un deal.” (p. 107) Sunt decât un pas pe care scriitorul îl face cu tot dealurile pierdute ale unei alte vârste, cu eternele firescul. ªi cum sã nu credem în existenþa unui nostalgii horaþiene: „Hei, Postume, Postume, în înger al lecturii, când, la moartea lui Bartolomeu aprigã fugã/ Se spulberã anii ºi-n van e-orice rugã” Anania, fostul sãu secretar care l-a preþuit atât de (Cãtre Postumus). Deodatã, fericirea aparþine unui mult, simte nevoia sã-l jeleascã citind Bãtrânul ºi alt timp. Unuia pierdut ireparabil. Ioan Pintea nu marea. Se înþelege cã ne-am putea întreba despre ezitã sã îl evoce ºi sã îl contureze. Este paradisul numele unui astfel de înger cãutând armonia, pierdut al copilãriei, cu o naturã bogatã ºi înþelegerea profundã a fiinþelor omeneºti, dar spiritualizatã. Runcul anilor duºi pare sã fie mai curios ºi probând o seamã de neliniºti, un înger aproape de Dumnezeu decât orice reculegere în cãruia setea de cunoaºtere nu-i este strãinã. ªtim lumea agitatã a prezentului, deseori agresiv: „Dor ºi noi cã este un asemenea înger, dar numele lui de Runc, de pãrinþi, de dealuri, de cãrãrile ºi sunã primejdios. potecile lui. Îmi stãruie mult în minte imaginea Mijloacele regãsirii de sine par sã fie teologice pãrinþilor care îmbãtrânesc ºi cântã împreunã cu pentru I. Pintea. Este o regãsire prin construcþie, graurii. Scriu un poem, frust ºi melancolic, pe prin zidirea propriei sale imagini, în ambiþia de a aceastã temã. Îl dedic pãrinþilor mei: Anchidim ºi nu fi doar o imagine. Autorul este foarte atent cu Floarea.” (p. 120) Satul copilãriei este generator asta, dorindu-ºi o selecþie în ceea ce scrie, un de melancolii ºi tonifiant totodatã. Bucuriile control al paginilor ce nu doar cã îl reprezintã, prezentului, pare cã nici ele nu ar fi întregi, dacã dar îl ºi edificã: „Mã feresc sã scriu la momente nu s-ar raporta la Runc: „În preajmã iarbã cositã, de supãrare în acest Jurnal. Nu-mi place sã las în ca la tata acasã, uscatã, topitã aproape în brazde Ioan Pintea aceste caiete amprentele mâhnirilor ºi ofuscãrilor lungi, subþiri ºi palide. Îmi aduce aminte vindecat, i-a miluit, i-a binecuvântat fãrã mele. Azi, de pildã, aº avea toate motivele sã fiu fulgerãtor de Runc, de pologul din Iederã ºi de discriminare? Cu puþine excepþii, toþi au fugit, supãrat ºi ca sã mã descarc aº putea nota mãcar întreaga mea copilãrie rãsturnatã din ce în ce mai s-au ascuns. Unii de frica iudeilor, alþii pur ºi pricina mâhnirii ºi a ofuscãrii. Nu o fac.” (p. 17) mult în ultima vreme peste agitaþiile ºi neliniºtile simplu de teama unei realitãþi absolut terifiante ºi Existã în contururile ce le deseneazã poetul zilelor. O reverie necesarã. Tufe de trandafiri înspãimântãtoare: moartea învãþãtorului.” (p. 163) multe valori stoice. Nu ºtim dacã ele sunt rodul înfloriþi, pomi cu frunze fragede ºi verzi… Un colþ ªi nu este singurul episod. unor preocupãri speciale ºi ale unor lecturi vizând de rai în plinã splendoare, golit de plictisealã ºi Problema esenþialã a cãrþii, din perspectiva o direcþie filosoficã dominantã în antichitatea tonifiant, din care nu lipsesc oamenii ºi cãrþile. La autorului, este zidirea sa în timp, între pãrintele greco-latinã sau dacã le-a preluat din creºtinismul umbrã, în foiºorul din grãdinã citesc…” (p. 36) Nicolae ºi Andrei, într-un timp care oscileazã între timpuriu, prin scrierile unui Toma de Aquino sau Raiul topit de vreme al copilãriei pierdute este durabilitate ºi efemer, dar durabilitatea este a a Sfântului Augustin. Oricum ar fi, stoicismul lui doar una dintre adierile ce-i frãmântã fiinþa zeilor, iar efemerul rãmâne sã marcheze fiinþa Pintea este ºi zidirea lui, efortul creativ ce vizeazã încercatã mereu de neliniºti, precum cele venite omeneascã. În economia volumului, sentimentul propria-i persoanã. Aici se consumã sau se afirmã dinspre o permanenþã a ispitelor (comentarii pe îmbãtrânirii, al unui timp ce lasã în urmã fiinþe ºi dorinþa de a împãca binele cu rãul, viaþa cu seama unor lecturi din Dino Buzzati, p. 243) sau lucruri este simþit cu nostalgie ºi cu maturitate, moartea, se identificã nevoia de virtute, a sentimentului zãdãrniciei, iscat brusc de o încât I. Pintea ar putea spune împreunã cu indiferenþa la durere ºi suferinþã, dorinþa de realitate nudã: „O zi cu adevãrat parohialã. La Horatius, mãcar în baza unei înrudiri, fie ea ºi cunoaºtere ºi importanþa acordatã ºtiinþei în acest prãºit porumb ºi cartofi împreunã cu dragii mei mai îndepãrtate, „rea, vremea trece cât vorbim” sens, iubirea ºi înþelegerea faþã de orice fiinþã. enoriaºi în grãdina bisericii. Uit pentru moment (Carmina I, XI). Autorul este preocupat sã îºi examineze toate cãrþile, toate lecturile. Nimic din ceea ce am Structural, volumul se supune unei asemenea permanent comportamentul ºi propriile judecãþi, citit nu îmi mai foloseºte aici. Literatura nu mai viziuni. Prima consemnare este simbolic dedicatã pentru a constata dacã se abat de la armonia are putere. Viaþa îºi spune cuvântul.” (p. 207) pãrului bãtrân, singurul supravieþuitor al unei universalã în care tinde sã se includã punând Ultima parte a volumului pare sã aducã mai minunate grãdini, dar capabil sã genereze semnul egalitãþii între omul înþelept ºi omul bun. multe ºi mai agresive încercãri de spulberare a speranþã prin lãstarii sãi: „Aratã schilod, ciung ºi, Dacã toate astea Pintea le îmbracã într-o hainã ataraxiei, venite dinspre lumea ce îl înconjoarã, fie totuºi, mãreþ. Ca un om trecut prin viaþã care, se teologicã, atunci înseamnã cã se întoarce spre cã este vorba de scandaluri din mediile culturale, bucurã, ca ºi paltinii lui Steinhardt de la Rohia, ca primele veacuri creºtine, ceea ce nu este deloc în care este ºi el implicat, din perspectiva ºi nucii lui André Malraux de la Altenburg, cã rãu, împrospãtând cu farmecul de atunci gândirea valorificãrii moºtenirii literare lãsate de Nicolae supravieþuieºte ºi cã la primãvarã, cu siguranþã, îºi creºtinului de azi. Steinhardt, fie cã este vorba de atitudini josnice va arãta tinereþea învlãstãrind chiar pe locul din Mai este preocupat Ioan Pintea, nu în micã faþã de propria sa persoanã, venite, cum este care creanga uscatã ºi îmbãtrânitã s-a prãbuºit.” mãsurã, de realizarea echilibrului interior, a stãrii firesc, dinspre oameni apropiaþi: „Mi s-a fãcut (p. 5). În ultima secvenþã a volumului, autorul, de perfectã liniºte sufleteascã, prin detaºare de scârbã. Mi s-a fãcut greaþã. Popã fiind am datoria trecut peste „pajiºti înverzite peste care plutesc, frãmântãrile lumii, lunecând în acest sens spre un sã iubesc ºi sã iert; ºi nu o datã, ci de ºaptezeci precum în Vameºul Rousseau, oameni, imagini ºi hedonism, dar spre unul elenic, inspirat mai de ori câte ºapte. Înþeleg. Dar, sã mã ierte cãrþi”, simte nevoia sã revinã la pãrul bãtrân, dar degrabã de Epicur, nu spre unul latin, în care Dumnezeu, am ºi dreptul, just ºi sfânt, sã-mi fie mai cu seamã la lãstarii fãgãduiþi. ªi îi gãseºte lumea lãuntricã era abandonatã deseori. greaþã, sã-mi fie scârbã.” (p. 294) De astã datã într-o fotografie. Doar în fotografie. Sunt toate astea tendinþe în Proximitãþi ºi nu-ºi cenzureazã ºi nu-ºi potoleºte trãirile puterni- mãrturisiri ºi sunt evidente. Problema importantã ce, pentru cã aflã în spusele aceluiaºi Pãrinte este: izbutesc ele sã se transforme în tot atâtea Nicolae cã greaþa este un sentiment creºtin. izbânzi sau nu? E un lucru ce meritã urmãrit. ªansa pe care o are Ioan Pintea, ca orice fiinþã Credem mai degrabã cã lucrurile ar fi perfecte, nu creatoare, în neputinþa sa de a zidi o lume perfectibile, dacã Ioan Pintea s-ar afla într-o relaþie interioarã de o perfectã armonie, netulburatã de privilegiatã cu Dumnezeu, precum Tolstoi. ªi asalturile realitãþii, este aceea de a transforma poate cã nici atunci nu ar fi scutit de o seamã de rupturile sufleteºti în valori durabile, ele însele frãmântãri, de îndoieli ºi de melancolii care sã-i purtãtoare de armonie. Poetul se regãseºte astfel tulbure fiinþa ºi sã pericliteze starea de ataraxie ce pe sine. Se înþelege, inclusiv în Proximitãþi ºi ºi-o construieºte. Contemplarea propriei imagini mãrturisiri, o seamã de comentarii sunt adevãrate este ºi un prilej de relevare a rãului interior, dar poeme: „Unde sunt Apostolii, ucenicii, discipolii, ca o primã condiþie a anihilãrii lui: „Chipul meu e apropiaþii lui Hristos pe tot timpul Calvarului? chiar în mine, nu în altã parte. Schimonosit, Dar cei care ºi-au aºternut hainele pe jos în ziua însângerat de pãcate, neputincios, frumos ºi Floriilor? Unde sunt bãrbaþii? Dar cei pe care i-a
8 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
lecturi
însã nu-ºi rateazã niciodatã Calea”. Andrei Zanca - Vulnerabilitatea subiectului solitar devine aproape o condiþie a comunicãrii/comuniune, - un vers reflexiv o atribuie în chip insolit chiar divinitãþii: „Singurãtatea mântuitã” „sã fie viaþa doar o veºnicã pregãtire/ în vederea reîntoarcerii, când// prin iubire dumnezeu însuºi Ion Pop devine vulnerabil?” Solitudinea ºi precaritatea eului ce se confeseazã ori vorbeºte despre lumea in singurãtãþile sale nocturne ºi nemþeºti, rãsfrânt printre stele. de nepãtruns -// cel care la din jur cu voce aproape stinsã sunt stãrile pãzind mai degrabã murmure tandre capãtul nopþii obscure/ întâmpinã realitatea dominante care aproximeazã sensibilitatea Ddecât spaþii palpabile, Andrei Zanca ne virginã/ nu lasã urme// precum siajul lebedei/ subiectului aflat în postul de pazã de pe insula mai trimite douã dense cãrþi de poezie, sub firma deîndatã mistuit/ în apã ºi zbor”. dintr-un mijloc de râu cu pãsãri obosite pe unor edituri care l-au mai tipãrit, atente la Caracterizate rapid, ºi aceste poeme propun maluri, cu ceþuri ºi voci abia auzite de oameni la valoare, ºi pânã acum. Una a apãrut la Grinta, ceea ce am putea numi o atmosferã reflexivã, cãci fel de osteniþi chiar înainte de a-ºi începe munca sub titlul Orient, cealaltã, Crucea Nordului, la notaþia selectivã a datelor de ambianþã, în tuºe din zori. Un poem ca Geamandura e definitoriu, Limes, ambele în apropierea unui moment aburoase, mai degrabã de acuarelã, apare mai cu atât mai mult cu cât obiectul din titlu, care aniversar – cãci la 13 septembrie a acestui an întotdeauna asociatã gândului, unei cugetãri care marcheazã o stabilitate foarte relativã în curgerea poetul tânãr pe care l-am prefaþat sumar ajunge adesea la formulãri frizând aforismul, ca o nestatornicã a apei, face ambiguã starea eului odinioarã în Echinox a împlinit ºase decenii de concluzie brusc revelatoare a „vedutei” tratate însuºi, permanentizatã într-o „secvenþã” de viaþã viaþã. ªi acum cred cã scrisul lui nu e încã impresionist. E drept cã uneori aceste momente deloc ieºitã din comun, însã revelatoare pentru suficient evocat de comentatorii care acordã, însã, de intelectualizare a impresiei plastice mai apar ºi condiþia omului însingurat: „mesaje pe apã, spaþii generoase unor nume ºtiute din primul ca intruziuni cumva lipite din afara confesiunii mesaje-n sticle se tot duc/ printre vasele ºi bãrcile moment efemere. Foarte productiv, – solitudinea fin mediate pânã cãtre finalul poemului, însã de ancorate – insula// încremenitã între douã obligã la înmulþirea dialogurilor cu sine de pe cele mai multe ori formula sapienþialã apare ca gânduri înaintând/ lin-decisã în susul fluviului. ºi marginea unei lumi dinspre care vin doar eterate fireascã cristalizare a reacþiei afective dintre deodatã ºtiu:// secvenþa cu mine în faþa ferestrei/ ecouri elegiace – Andrei Zanca a trecut de cifra 15 subiect ºi „peisaj”. În poemele din Orient (câteva plutind sub delicateþea dintotdeauna/ a acestor a culegerilor de poezie, iar traducãtorul, mai ales se regãsesc ºi în Crucea Nordului) aceastã ramuri de salcie tresãrind în somn/ a fost din limba germanã, n-a stat nici el degeaba; s-a simbiozã ideatic-senzorialã chiar justificã titlul dintotdeauna aici/ prinsã în bãtaia orologiului/ exprimat mai rar ºi prozatorul ori eseistul. ansamblului, tocmai pentru cã, aºa cum se ºtie, prinsã definitiv între douã gânduri”... E un text Volumele proaspãt ieºite de sub tipar confirmã lirica unei anumite Asii se joacã de secole cu grãitor ºi pentru felul în care se organizeazã o continuitate tematicã ºi de viziune în raport cu caligrafia peisagisticã ºi cu liniile mai apãsate (dar viziunea poetului, care surprinde aproape scrisul sãu liric din ultimii ani: singurãtatea revine cu tandreþe) ale desenului sapienþial. Pe de altã fotografic, prin decupaje, momentanul ºi ca un adagiu, într-un spaþiu imaginar care ºi-a parte, Drumul tibetan ºi jocul subtil dintre plinul trecãtorul, evanescenþa materiei ºi surdinele consolidat reperele, nu foarte numeroase dar ºi golurile Fiinþei sunt referinþe posibile ºi pentru sunetului din viaþa comunã, imediatã, lãsând sã rezistente, – o geografie sumarã, cu peisaj rarefiat acest discurs al eului însingurat, dar cu amprentã se citeascã în ele Clipa cu majusculã, Vederea cu silvestru, în aer autumnal sau cu ninsori ºi proprie accentuatã, printre evanescenþe, adevãrat... vizionarã: „te recunosc într-o încremeniri glaciale, þãrmuri de ape cu ascultãri ambiguitãþi ºi confuzii de fãpturi ºi de obiecte, singurãtate de arbore// implozia timpului în de murmure stinse, ceþuri melancolice, – materii aflat în cãutarea unei înseninate ºi limpezi Cãi rarefiere de gând/ e Vedere – doar un ales// ºtie evanescente, risipite contururi ºi sunete la cãtre sine, în care sã se poatã regãsi ºi Celãlalt, ºi sã desluºeascã un chip, o pasãre/ o trecere de nor distanþe care se cer pãstrate pentru a face ºi mai lumile celelalte, într-o comuniune salvatoare. ori toamnele// acestea de pe acum tot mai vie încordarea gestului recuperator... Vocea Singurãtatea apare aici ca un fel de purgatoriu, un rare”... În genere, poezia ia fiinþã din aceste subiectului se aude mereu mai aproape de ºoaptã spaþiu al decantãrilor sufleteºti conducând spre nesigure tatonãri ale unui subiect ce se ºtie decât de þipãt, dar e în aceste rostiri discrete ceea Clipa autenticei întâlniri cu sine, cu „abisul” din „nomad între douã bãtãi de puls”, în timp ce ce s-ar putea numi oximoronic o mare tensiune noi: „ºi când te reîntorci dintr-o lungã „afarã continuã sã ningã între felinare” ºi se aude tandrã, ca o îmbrãþiºare din depãrtãri, cu semne, însingurare/ altfel vezi ºi auzi totul în nesfârºita vag „pasul estompat în auz la adulmecarea în cele din urmã, de „boalã învinsã”, precum reîntâlnire/ cu tine însuþi./.../ tot ce-am spus ºi zãpezii”. O modestie frumoasã trimite la „cartea” dintr-un vers al lui Blaga. Un vibrant am scris sunt paie/ faþã de ceea ce mi s-a arãtat/ „mireasma unei inimi fãrã de rang, fãrã de poem din primele pagini ale Orient-ului, de citat într-o clipã, atunci”. nume”, o smerenie a fãpturii tânjind spre simpla întreg, concentreazã datele definitorii pentru acest În aceastã logicã a viziunii, Absenþa acut comunicare cu lumea simplã transpare din multe lirism discret-confesiv, într-un peisaj pãtruns de resimþitã a concretelor poate fi convertitã, versuri („doamne ce n-aº da, ce n-aº da/ de aº melancolia singurãtãþii: „E târziu/ ºi-n jur, o printr-un efort de concentrare a sinelui, într-o putea scrie cu lumina / din ochii câinelui meu”). tãcere înalt-adâncã, apa sub pod/ bãnuitã dinspre difuzã dar întremãtoare Prezenþã, cum ne spune Cu adevãrat importantã devine acum descoperirea fereastrã undeva în beznã, deºi// printre ramuri nu doar un singur poem din aceste pagini. Iatã acelui abis lãuntric, a vocii eului profund, degajat de salcie o patã albã/ în legãnare de curgere, un citat îndeajuns de (sau poate prea) transpa- de preocupãri conjuncturale („dacã într-o zi þi-ai lebãda// vãduva norilor, cum îmi spune/ pe rent: „Absenþa atât de clamatã pretutindeni în gãsit Vocea,/ laºi în urmã orice ierarhizare, eu/ pe vremuri florin mugur.// eu aici sunt. ad sum./ lume/ nu face decât sã sporeascã la infinit o cât am putut m-am despovãrat/ limpezindu-mã departe de cunoscuþi, definitiv singur./ departe de Prezenþã// iubirea nu se opreºte la porþile treptat în inimã”). Un poem precum Limpeziri dezlãnþuiri, succese/ lesne de trecut sub tãcere.// iadului// doar atunci eºti tot ce se-ntâmplã/ o asambleazã mai toate datele acestei sensibilitãþi ce glas dupã glas stingându-se în lãuntrul meu/ adiere ori pasãrea// ce tocmai îºi mistuie siajul/ refuzã efuziunile emfatice ale expresiei de sine: „lungã. lungã cãlãtoria/ pânã la limpezirea abisului// scriu de parcã m-aº înclina/ cu-o mânã pe inimã.// fãrã de-a cere, fãrã de-a preamãri.// de neîmpãrtãºit, totul:/ visul unui orb din naºtere// într-adevãr, când inima/ e doar desfrunzire/ târzie-n noiembrie// rãmân limpezit, trecut sub tãcere/ ca un sihastru în aceastã lungã/ nesfârºitã cãlãtorie”. Excelentul poem final Scrisoare cãtre Mircea, dedicat lui Mircea Ivãnescu, împleteºte expresiv momente de trãire comunã în peisaje înrudite, cu sintagme din poemele marelui prieten, sugerând o deplinã osmozã între cele douã moduri de a vedea ºi a trãi lumea. Gustav Klimt Din expoziþia de la Castelul Peleº Æ
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 9
Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U
Æ imprimatur Nu altfel stau lucrurile în Crucea Nordului, subintitulatã „povestea unei singurãtãþi amânate”, doar cã poetul vorbeºte aici ºi prin delegaþie, aducând în scenã un soi de cloºard cultivat, Mara lui Slavici. italian de prin Torino pripãºit pe sub podurile nemþeºti ºi elveþiene, însoþit de câinele numit insolit Cortàzar, acompaniat în amintire de Câteva descifrãri saxofonul elegiac al unui Charles Parker, Ovidiu Pecican meditând amar, dar cu un fel de seninãtate, asupra unei vieþi destrãmate: un fel de alter ego, intre clasicii români, unul citit pânã chiar ºi în actuala constelaþie. El îºi pus sã vorbeascã în secvenþe ce alterneazã astãzi destul de convenþional rãmâne particularizeazã „geografia” centrând-o între doi contrapunctic, cu schimbãri ale unghiului de DIoan Slavici. Cu toatã recunoaºterea poli, Radna ºi Lipova. În timp ce pentru prima vedere dinspre tovarãºul provizoriu de confesiune. consensualã adusã prozei lui, el pare astfel sortit locaþie simbolul în jurul cãruia îºi concentreazã Cuvintele puse în gura boschetarului italian trec unei penumbre constante, deºi nedrepte. Nu atenþia este mãnãstirea catolicã, a doua survine ºi în vocea poetului care le preia: „Întâmpinarea... doar cã, pânã de curând, majoritatea scrierilor lui mai ales prin prezenþa podului peste Mureº. Nu Sã întâmpini. Sã te întâmpini, e totul. Ieri... ce va era mai degrabã inaccesibilã, rãmânând ca faima în mod inutil se insistã asupra unui topos al veni... Ce importanþã are?” sã îi fie susþinutã în exclusivitate de bibliografia recluziunii în contrast cu celãlalt, specializat în Tocmai aceastã dublã întâmpinare rãmâne ºcolarã, dar ºi exegeza a rãmas cantonatã în zona facilitarea comunicãrii. În mod cu totul atipic, ºi marea temã a poemelor din Crucea Nordului – cu lecturilor „calme”. Excepþie de la aceastã situaþie unul, ºi celãlalt implicã evoluþii ale celor douã „singurãtatea deodatã preschimbatã/ într-o par sã facã monografia canonicã a Magdalenei femei românce ºi ortodoxe, deci triplu minoritare Bedrosian, cea „în rãspãr” a lui Daniel Vighi ºi, presimþire uluitã”, într-o ambianþã neschimbatã în (ca aparþinând celuilalt sex, ca fiind etnic ºi desigur, cea a mereu surprinzãtorului Cornel reperele ei de bazã: ploaie monotonã, ninsoare politic minoritare ºi ca fiind confesional rãu Ungureanu. Revenirea la romanul Mara poate lentã, „ocrotitoare” în fond, fiindcã încurajeazã ºi plasate în raport cu predilecþiile imperiale) ºi, însã provoca noi ºi noi surprize. La o nouã menþin starea de „acalmie”, de liniºte oricum, inadecvate ca prezenþã în raport cu lecturã, câteva dintre acestea s-au lãsat aºezate în (auto)contemplativã. Cu o privire mai puþin locul. Pentru primul dintre ele, fiica, Persida, paginã dupã cum urmeazã. solemnã decât cea din Elegiile duineze, Andrei pentru celãlalt, mama, Mara, personajele sunt Zanca sugereazã - cum am observat ºi cu altã predestinate auctorial sã asalteze aceste locuri 1. Saltul narativ ocazie – o nevoie de preschimbare a datului „rezervate” dominatorilor social politic, palpabil, exterior-mundan, în rilkeana „inimã „exclusiviste” în raport cu dominaþii. ªi totuºi, Încã de la prima frazã, romanul se nevãzutã”, în care totul se contopeºte în faþã de Persida mãnãstirea devine permeabilã, loc recomandã ca unul de o complexitate peste „cernerea de grai a petrecerii, stins”, vizând de educare ºi întemeiere, nicidecum de separare nivelul romanelor româneºti ale epocii în care a decantãri ultime, într-un soi de anonimat benefic: în raport cu lumea, cum ar fi fost de aºteptat fost scris. „A rãmas Mara, sãraca, vãduvã cu doi „am mai fi bântuiþi de coºmaruri ºi remuºcãri// dacã este sã te gândeºti la rostul unui claustru, copii, sãrãcuþii de ei, dar era tânãrã, ºi voinicã ºi dacã n-ar fi în noi ceva curat, nordul unui dor/ în timp ce, luat în arendã de cãtre Mara, podul harnicã, ºi Dumnezeu a mai lãsat sã aibã ºi am mai rãmâne printre cunoscuþi/ necunoscuþi ºi de peste Mureº care leagã Radna de Lipova noroc.” Practic, aici e o întreagã poveste, cu coline, dacã n-am bãnui mereu// pe unul alãturi, ajunge un traiect dominat de feminin ºi de diverse niveluri de expresie ºi înþelegere, o probã atotprezenþa iubirii, în fond/ ºi noi la rândul românesc, în loc sã rãmânã arendabil numai de mãiestrie inegalatã. Ce afli din acest început? nostru la fel de nevãzuþi”... Câte o urmã rilkeanã aparþinãtorilor naþiunilor privilegiate (ºvabi sau 1. Cã Mara este vãduvã ºi are doi copii. 2. Cã mai evidentã apare, aducând aminte, bunãoarã, maghiari), ºi în loc sã fie arendat unui bãrbat, autorul este simpatetic cu destinul lor („sãraca”, de ochiul animalelor privind lumea fãrã întrebãri, prin urmare sexului dominator. „sãrãcuþii de ei” sunt formule de implicare cu un firesc senin, - ipostazã care a trecut ºi în Sunt semne de rãsturnare a ordinii vechi, prin afectivã a naratorului, semnificând o compasiune lirica blagianã – „dacã ne-am putea împãrtãºi care marginalii se înstãpânesc asupra vechilor nedisimulatã); 3. Totuºi, Mara este „tânãrã, limpede / precum privirea fãrã de mâine a stabilimente ºi reguli, permeabilizând ºi chiar voinicã ºi harnicã”, atribute ale puterii ºi câinelui”. Un „privilegiu al deschiderii”, „o subordonându-ºi – maica Aegidia se teme de succesului, drept care rãmâne de neînþeles seninãtate a asemãnãrii noastre”, „focul de afarã Mara ºi face cum vrea aceasta, cam în toate – compãtimirea exprimatã înainte ºi este (care) se mutã înlãuntru”, „un eu în miezul atât instituþiile izolãrii de societate, cât ºi subminatã ideea de marginalitate socialã zãpezilor”, „o duioºie hãrþuitã”, de oameni modalitãþile de comunicare ºi sociabilizare subînþeleasã înainte (statutul de vãduvã cu „rãtãcind mereu pe cãrarea a treia/ devenind noi (podul). orfani); 4. Dumnezeu i-a dat ºi noroc, drept care, înºine cãrarea”, râvnind „clipa mereu ignoratã în În aceastã geografie urbanã dualã ºi pãrând sã promitã o tragedie sau dramã, de fapt harul ei” – sunt câteva dintre formulãrile–cheie ale complementarã, rezervatã celor douã siluete romanul nareazã o poveste de succes în centrul aceste poezii în care „nordul” din titlul cãrþii e un feminine, dezordinea generatoare de evoluþii cãreia stã un om puternic ºi norocos. pol al înseninãrii contemplative, al regãsirii de narative se instaleazã pornind de la Tricã ºi lipsa Se înþelege din start, aºadar, cã, având datele sine dincolo de precaritãþi ºi risipiri dureroase. lui de disciplinã la ºcoalã. Persida e scoasã din sociale ale marginalitãþii – adaug cã Mara e ºi Povestea din spatele mãrturisirilor, a doua mãnãstire, copiii ocolesc podul, traversând râul româncã într-o provincie de margine a Imperiului secvenþã mare a volumului, articuleazã toate învolburat ºi riscând înecul, absenþa învãþãtorului Austriac, în zona dominatã de maghiarã, ceea ce aceste elemente definitorii pentru densa reflecþie devine vizibilã, iar comunitatea românilor ºi cea nu poate decât agrava cu alte date impresia de elegiacã despre o „lume în care pericolul cel mai germanã din zonã intrã în tensiune, tulburând marginalitate socialã –, eroina centralã a mare e tandreþea”. Andrei Zanca îºi asumã acest precarul echilibru interetnic. Evoluþiile dinspre romanului este, de fapt, o învingãtoare. O risc al confesinii tandru-dureroase, cãci deviza lui accidental cãtre simptomatic ºi de la cazul poveste insolitã în peisajul literaturii naþionale ºi generoasã þinteºte spre luminiºuri ale spiritului individual cãtre cel emblematic se produc, sub din acest punct de vedere, întrucât eroii prin care meritã confruntarea, oricât de dificilã, cu pana autorului, firesc, pe nesimþite, dovedind un excelenþã sunt bãrbaþii, fiindcã ei aparþin unei lumea din jur: „a muri zilnic spre a iubi./ tot ce talent neîntrecut. lumi omogene etnic ºi pentru cã, de obiecei, ei ne-ar putea limpezi Vederea”. Fundamentala sa Oricând capitolul 2 al romanului Mara ar sunt aristocraþi sau înalþi burghezi. Datele care o singurãtate poate fi astfel – cum o caracterizeazã putea fi citit ºi ca prozã de sine stãtãtoare. particularizeazã pe Mara sunt însã celelalte: într-un poem – o „singurãtate mântuitã”. atributele personale ale puterii ºi sprijinul divin, 3. Onomasticã ºi relief geografic destinul favorabil; ceea ce aratã cã o lume prost croitã sau nepotrivitã cu datele biografice ale La Arad, lumea masculinã româneascã ce se individului nu este suficientã pentru a înfrânge grupeazã în jurul Persidei, plasatã vremelnic în personalitatea bio-psihologicã ale acestuia ºi sorþii casa lui Claici – nume sârbesc, ortodox, de vreme faºti, pozitivi. ce Mara nu e suspicioasã, cum ar fi fost dacã era vorba despre... Kláics sau Kleitsch – este formatã 2. Antropologia peisajului din tânãrul viitor preot Codreanu ºi de ades menþionatul protopop Munteanu. Suntem într-o În capitolul secund al cãrþii, deja, Slavici geografie de ºes, unde cei doi bãrbaþi amintesc demonstreazã o mãiestrie puþin obiºnuitã în de þinuturile codrenilor ºi de cele muntene, proza noastrã; nu doar în cea deja istoricizatã, ci
10 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
alpine. Departe de a fi întâmplãtoare, aceste cele pomenite mai sus - al mureºenilor ºi al de Sântã Marie se întoarce Mara cu coºurile elemente onomastice stabilesc zarea locuirii podgorenilor, al bãnãþenilor (în raport cu Aradul, deºerte la casa ei”. româneºti din regiune, lãsând pe seama ºvabului Banatul începe imediat peste Mureº, cu Aradul Mara rãmâne un exemplu de acumulatoare Hubãrnaþl (Huber Natzl) câmpia. Nou ºi cu Sânnicolaul Mic) -, ºi pe al primitivã de capital românesc, într-un mediu zãrãndenilor. multicultural, dar una care stã sub zodia 4. Pe Mureºul de Jos Iatã însã cum izbuteºte Slavici sã evoce efortului onest, al corectitudinii, în acord cu o sãptãmâna de lucru a Marei, þinând seama de eticã religioasã numai în aparenþã laxã (pentru cã La Radna, marþea „în piaþa de pe þãrmurele toatã aceastã diversitate regionalã, ca ºi de ritmul îºi dã fata la învãþãturã într-o mãnãstire romano- drept al Murãºului, unde se adunã la târg de târgurilor sãptãmânale din vremea avutã în catolicã, ºi nu ortodoxã, dupã religia sãptãmânã” oamenii, vin sãteni de diferite feluri. vedere: „Marþi dimineaþa Mara-ºi scoate ºatra ºi strãmoºeascã). Figurã a deschiderii prompte spre Unii sunt „murãºenii pânã de pe la Sovârºin ºi coºurile pline în piaþa de pe þãrmurele drept al modernitatea alertã capitalistã, tolerantã religios, Soboteliu”, alþii „podgorenii pânã de pe la Murãºului, unde se adunã la târg de sãptãmânã deºi riguroasã moral, Mara este ºi o femeie Cuvin”. Primii, se înþelege, trãiesc din agriculturã, murãºenii pânã de pe la Sovârºin ºi Soboteliu ºi deschisã cãtre alteritatea entoculturalã, gata sã pe valea ºi în lunca Mureºului. Ceilalþi, au podgorenii pânã de pe la Cuvin. Joi dimineaþa ea accepte un ginere ºvab. Ea se alãturã, dar se ºi podgoriile de pe dealurile Lipovei, de la ªiria. trece Murãºul ºi întinde ºatra pe þãrmurele stâng, opune, astfel, tipurilor modernizatoare româneºti Fiecare dintre aceste grupuri are o identitate unde se adunã bãnãþenii pânã de pe la Fãget, înruchipate, pe de o parte, de coana Chiriþa, iar proprie, conferitã, în principal, de natura Cãpãlnaº ºi Sân-Miclãuº. Vineri noaptea, dupã pe de alta, de Dinu Pãturicã sau Tãnase Scatiu. ocupaþiei sale de bazã. cântatul cocoºilor, ea pleacã la Arad, ca ziua s-o Pe malul stâng al Mureºului joia se adunã, la prindã cu ºatra întinsã în piaþa cea mare, unde Lipova, în schimb, „bãnãþenii pânã de pe la lumea se adunã din ºapte þinuturi”. NOTÃ: La capãtul mai multor ani de Fãget, Cãpãlnaº ºi Sân-Miclãuº”. De astã datã, Dincolo de hãrnicia Marei, disponibilitatea ei colaborare fraternã cu redacþia, autorul îºi ia bãnãþenii au o identitate specificã datoratã altor totalã într-ale comerþului aratã, nu atât o lipsã de rãmas bun de la cititorii acestei publicaþii, ºi criterii decât cele ocupaþionale. Ea se referã clar specializare, cât un instinct capitalist sigur: suspendã rubrica Imprimatur, dupã o ultimã la apartenenþa politico-administrativã diferitã, cãci urmarea cererii în stabilirea ofertei, dinamica contribuþie dedicatã – programatic ºi omagial – Banatul, în acea vreme, era anexat Voivodinei totalã ºi continuã în locul amorþelii ºi delãsãrii: întemeietorului Ioan Slavici. El pãrãseºte, imperiale, iar acolo biserica ortodoxã se afla, „Dar lucrul cel mare e cã Mara nu-þi iese totodatã, colegiul redacþional al revistei, având deocamdatã, sub ierarhia sârbã de la Vârºeþ ºi niciodatã cu gol în cale; vinde ce poate ºi alte aspiraþii decât cele la care îndreptãþesc noile Novi Sad, chiar dacã autoritãþile erau tot cele cumpãrã ce gãseºte; duce de la Radna ceea ce nu perspective manageriale. austriece, folosind însã majoritar limba maghiarã gãseºti la Lipova ori la Arad ºi aduce de la Arad ºi slujbaºi unguri. ceea ce nu gãseºti la Radna ori la Lipova. Lucrul În fine, sâmbãta se þine târg la Arad, „unde de cãpetenie e pentru dânsa ca sã nu mai aducã lumea se adunã din ºapte þinuturi”. Cele ºapte ce a dus ºi vinde mai bucuros cu câºtig puþin þinuturi menþionate împreunã includ ºi pe lângã decât ca sã-i «cloceascã» marfa.// Numai în zilele
cât mai multe arte posibil (…toate), aspiraþie atelierului Künstler-Compagnie”, expoziþie ce Gustav Klimt & comunã, în fond, tuturor cuprinde, în fapt, lucrãri destinate decorãrii artiºtilor/designerilor/arhitecþilor secesioniºti. reºedinþei regale de la Sinaia, executate de cãtre Vienna Secession în Galeriile ºi siturile culturale vieneze deþin, în pictorii vienezi Gustav Klimt, Ernst Klimt ºi Franz mod evident supremaþia în numãrul ºi anvergura Matsch în intervalul 1883-1886, la comanda actualitate manifestãrilor expoziþionale dedicate în acest an Regelui Carol I. Sunt expuse reproduceri dupã lui Gustav Klimt, aºa încât amintim aici doar tablouri celebre, portrete pentru Galeria (urmare din pagina 36) câteva expoziþii permanente: la Secession, la strãmoºilor familiei regale de la Castel, panouri inspiraþie anticã (elinã, egipteanã), fie de Burgtheater, la Kunsthistorisches Museum sau la decorative destinate Sãlii de teatru ºi plafonului provenienþã medievalã universalã (sino-japonezã, MAK (Muzeul Austriac de Artã Aplicatã / Artã Scãrii de onoare, închipuind Muzele ºi germanã º.a.) ori chiar popularã. Opera sa Contemporanã), Oberes Belvedere, la Karlsplatz Anotimpurile, etc.) – constituind ºi prima mare plasticã rãmâne, în esenþã, un omagiu adus Wien Museum ºi la Leopold Museum. comandã a atelierului – accesibile publicului larg feminitãþii în ipostaza ei seducãtoare, romanticã, Italia anunþã Gustav Klimt nel segno di în cadrul Muzeului Naþional Peleº din Sinaia. sau chiar maternalã, pãstrând însã, in nuce ori în Hoffmann e della Secessione, (Gustav Klimt sub Suficient de prolificã pentru a fi bine mod explicit ºi obscure, virtual letale „plonjãri în semnul lui Hoffman ºi al Secesiunii) Museo reprezentatã pe simezele muzeelor importante abis”. Correr, Veneþia ºi Spirito Klimtiano, la Galleria din întreaga lume, ºi suficient de „post-modernã” Pictura lui Klimt îºi revendicã, astfel, un loc Internazionale d’Arte Moderna, Ca’ Pesaro, pentru a fi gustatã ºi astãzi de cãtre un public cu totul special atât în „muzeul global” cât, mai Veneþia. În sud-estul Europei, o expoziþie divers, opera artisticã a lui Gustav Klimt pare a ales, în (re)lecturarea vizualã contemporanã a itinerantã de cópii pe pânzã va poposi la nu-ºi fi epuizat resursele seductive, oferind soluþii momentelor care au marcat istoria artei, ºi, nu în Kristofor Stankovic Gallery din Zagreb, la Galerija imaginale proprii la ante-prefiguratele crize ale ultimul rând, un loc de frunte în agenda caselor Progres în Belgrad, ºi la Sredetz Gallery, în Sofia. vizualului contemporan. de licitaþii. Britanicii, l-au sãrbãtorit pe Klimt într-un mod De semnalat sunt ºi neaºteptatele preluãri ale aparte organizând la London’s Grosvenor operei klimtiene în zona „culturii de masã” (pop, Gardens un eveniment numit Klimt Illustrated, Note: neokitsch) – afiºe, tricouri, bijuterii, varii gadgeturi constând în nouã ateliere în aer liber unde nouã * Ringstraße, (Bulevardul în formã de inel) – ori chiar logouri „Google-Doodle” fiind inspirate pictori internaþionali*** au pictat inspiraþi de simbolul „perioadei de aur” a industriei ºi culturii ori chiar copiind cele mai notorii dintre piesele opera klimtianã lucrãri expuse ulterior în galeria vieneze, de dinaintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, dominate de patronajul/mecenatul unei sale, în genere cele ale „perioadei aurii”, ºi aici am din apropiere – Lazarides Rathbone Gallery. burghezii în ascensiune, al cãrei cartier rezidenþial Peste Atlantic, Los Angeles ne-a rezervat, la putea aminti cea mai scumpã picturã a anului predilect – ultra-modernul, pe atunci, Ringstraße – este 2006, Portretul Adelei Bloch-Bauer I (cumpãratã Getty Center/J. Paul Getty Museum – evident, o centrul unei Viene animatã pe plan în 2006 de Ronald Lauder cu 135 milioane premierã – prima expoziþie integral dedicatã ºtiinþific/tehnic/financiar de vântul schimbãrii, însã în dolari). Aceasta a inspirat, printre altele, o nouã desenelor lui Gustav Klimt, iar la New York, în care artele frumoase pãstreazã, totuºi, puternice variantã de pãpuºã Barbie, prezentatã nu de mult Neue Gallery au fost expuse cinci picturi semnate legãturi cu o viziune „clasicã”/tradiþionalistã. publicului (alãturi de o pãpuºã Mona Lisa ºi de o de Klimt, printre care ºi fabuloasa Adele Bloch- **„Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit” – pãpuºã a cãrei vestimentaþie are un design ce Bauer I, iar australienii pur ºi simplu au luat-o „Timpului – Arta sa, Artei – Libertatea sa” – inscripþie preia motive din Noaptea înstelatã a lui Van înaintea tuturor organizând anul trecut expoziþia deasupra intrãrii principale a clãdirii sediului miºcãrii – Ausstellungsgebäude der Wiener Secession. Gogh, vezi Barbie Collector Museum Collection) Vienna: Art & Design, la Melbourne, National ***Mode2, Lucy McLauchlan, Bastardilla, Know Gallery of Victoria. … Hope, Marlene Hausseger, Christian Eisenberger, Vhils, Legatul estetic klimtian constã, însã, în La noi, racordarea legitimã la acest ºir de Shepard Fairey ºi Ron English. principal, în tentativa de eludare a graniþelor evenimente monden-artistice europene s-a realizat dintre „artele frumoase” ºi artele decorative, printr-o expoziþie omagialã Gustav Klimt, precum ºi în aspiraþia sincerã cãtre idealul operei organizatã în luna septembrie a acestui an la complete – Gesamtkunstwerk, la care sã participe Castelul Peleº – „cel mai important depozitar din România al creaþiei lui Gustav Klimt în cadrul
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 11
Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U
sare-n ochi compartimentul Scrieri de Mihail Sebastian, diviz- Pater incertus (II) iunea Publicate în timpul vieþii, dupã diversele romane, nuvele ºi povestiri, include fãrã a tresãri Laszlo Alexandru ºi broºura bolºevicã (p. 297). Între “probabilitate” ºi certitudine nu existã deosebiri în critica urnalistului de la Cultura lui Buzura i s-a datã la cunoºtinþa publicã sub numele lui Maniu, defãimãtoare. reproºat deja cã aranjeazã faptele cu mîna ori Brãtianu, Pãtrãºcanu ºi Titel Petrescu. Mihail Din toate rãmîn doar textele celor douã Jle aduce din condei, ca sã-i iasã lui combinaþia. Sebastian ºi-a admis ironic contribuþia la proclamaþii politice din vremea rãzboiului mondi- Iatã-l cã nu se dezminte nici în volumul de – în redactare, dar nu ºi-a asumat niciun fel de paterni- al, aduse de Mihai Iovãnel în anexele cãrþii sale sfîrºit – debut. Cum procedeazã el, Iovãnel, tate asupra documentului. Broºura propagandistã pentru a le pune la îndemîna publicului. pentru a-ºi impune ideea, deºi nu are nicio probã Armata Roºie vine a fost revendicatã de o insti- Pedanteria îi joacã ºi aici o festã, cînd þine sã ne directã? Înºirã minuþios diverse jumãtãþi de tuþie, Editura Comitetului Central al Partidului anunþe: “Dat fiind cã aceasta e prima publicare fantezie, ale unor “martori” de ocazie, ºi le Comunist din România. Vreo doi-trei amici din integralã a broºurii, reproduc întocmai grafia origi- interpreteazã invariabil în sens unic. E nevoie de perioada stalinistã ori activiºti zeloºi i-au atribuit-o nalã, cu toate variaþiile ºi fanteziile ei” (p. 282, multã perseverenþã pentru a face dintr-o salbã de vag lui Mihail Sebastian, fãrã a-ºi demonstra în nota). Probabil cã “prima publicare integralã” a aproximaþii un colier de adevãruri! vreun fel alegaþiile. Despre ce discutãm aici? O broºurii va fi survenit în 1944, cãci altfel de La moartea neaºteptatã a prozatorului, în supoziþie din anii ’50 devine certitudine, în 2012, unde-a pescuit-o Iovãnel? Dar nu e nici mãcar “a 1945, Al. Rosetti sublinia cã victima a fost de prin simplul efect al scurgerii timpului? Pãrerile doua publicare integralã”, fiindcã Armata Roºie partea corectã a baricadei antihitleriste. Iatã dova- confuze devin – asemeni vinului ce se înnobileazã vine a fost recent popularizatã – la fel de ten- da! Un oarecare Ieronim ªerbu nota, în aceeaºi cu trecerea anilor – axiome dupã o jumãtate de denþios – ºi de Aurel Sasu (în Tribuna, nr. 221/16- situaþie conjuncturalã, cã Sebastian ar fi desfãºurat secol?! 30 nov. 2011, p. 18-19 ºi nr. 222/1-15 dec. 2011, “o activitate periculoasã în ilegalitate, cînd a scris E bizarã insistenþa cu care Mihai Iovãnel con- p. 26-27). ºi o broºurã despre Armata Roºie” (sic!). Iatã struieºte o carte întreagã pe gãselniþa descoperirii Mihai Iovãnel ºi-a compus în ultima vreme o dovada! Zece ani mai tîrziu, un comunist unor texte “uitate” ale lui Mihail Sebastian. Dacã glorie îndoielnicã de gazetar “luptãtor”, pentru cã înflãcãrat, M. Ghimpu, îºi cãuta predecesori în ar fi rãsfoit mãcar în treacãt documentele oficiale, îi întîmpina pe mulþi scriitori cu ciomagul vorbe- lupta revoluþionarã. Aºa cã i-a atribuit dupã ure- ar fi vãzut cã efortul sãu e zadarnic, fiindcã mani- lor sale zeflemitoare prin coloanele revistei che lui Sebastian scrierea unui text, cãruia nu i-a festele politice invocate nu pot fi cuprinse, prin Cultura. Îi întindea sãptãmînal în patul lui nimerit mãcar titlul corect: Vine Armata Roºie însuºi statutul lor, în opera unui scriitor. Legea Procust ºi, dupã cerinþele patronilor, îi scurta de (sic!). Iatã dovada! În 1962 Vicu Mîndra arãta cã drepturilor de autor subliniazã în art. 9: “Nu pot cap sau îi lungea de picioare. Turnirurile de vir- Sebastian s-a înscris “în rîndurile luptãtorilor patri- beneficia de protecþia legalã a dreptului de autor tuozitate stilisticã pot avea, în presa literarã de oþi ºi antifasciºti, scriind în România liberã ilegalã urmãtoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, scandal, un anume farmec dîmboviþean. Dar [de fapt era primul numãr din legalitate – nota descoperirile ºi invenþiile, conþinute într-o operã, transpuse în paginile unei cercetãri de istorie mea, L. A.], redactînd broºuri ºi manifeste care oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de literarã îºi demonstreazã respiraþia foarte scurtã. chemau la acþiune hotãrîtã”. Iatã dovada! explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de În jurnalismul de scandal e cam riscant sã-l naturã politicã, legislativã, administrativã, judiciarã taxezi drept beþivan pe unul care umblã pe stradã ºi traducerile oficiale ale acestora”. Manifestul P.S. Revista Tribuna ºi-a afirmat, în ultimii ani, clãtinîndu-se, deºi sãnãtatea nu-i permite sã con- Blocului Naþional-Democratic ºi Armata Roºie þinuta elegantã ºi consistenþa, graþie echipei coor- sume strop de alcool. S-ar putea sã-þi cearã vine nu aparþin sferei literare, ci pot fi evident donate de redactorul-ºef I. Maxim Danciu. El despãgubiri de reputaþie în tribunal. Dar în istoria incluse în categoria textelor oficiale, de naturã însuºi venea dupã experienþa de paisprezece ani literarã e foarte original ºi amuzant sã pui politicã. Ele nu au fost revendicate niciodatã de ca secretar de redacþie la Tribuna ºi dupã ce-a redactarea unei broºuri bolºevice pe seama unui Mihail Sebastian. Declaraþiile care îi atribuie constatat cît e de greu sã menþii, pe valurile tul- scriitor, despre care amicii mãrturiseau cã nu autorului paternitatea asupra broºurii comuniste buri ale tranziþiei, bãrcuþa unei întreprinderi altru- fusese comunist ºi care se dovedea, în propriile sînt vagi, ezitante, circumstanþiale. Nu existã nicio iste, “non profit” din punct de vedere financiar. scrieri, îngrozit de “imbecilitatea îndoctrinatã”. dovadã privind adeziunea lui M. Sebastian la Însã profitul cultural, pentru viaþa artisticã a Sã notãm, pînã una alta, dexteritatea prestidi- ideile cuprinse în Armata Roºie vine. Ba dim- Clujului, a fost consistent. De la deschiderea pu- gitatorului Iovãnel în prezentarea informaþiei. potrivã, în Jurnalul sãu ºi în amintiri ale contem- blicaþiei cãtre cele mai diverse grupãri intelectuale, Pãrerile imprecise ºi amintirile tendenþioase le poranilor sînt consemnate aspecte certe privind la încurajarea tinerilor scriitori români, dezbaterea înºirã în paginã temeinic, numerotat, pentru a le rejectarea “imbecilitãþii îndoctrinate”. problemelor literare acute, reflectarea iniþiativelor conferi virtuþi persuasive. În schimb mãrturia Elocventã e strategia de hocus-pocus a lui locale ºi regionale, prezentarea scriitorilor strãini directã a unui prieten apropiat (Belu Zilber, care Iovãnel, în edificarea teoriei sale denigratoare. În ºi a publicaþiilor occidentale, ori numerele tema- spune limpede cã M. Sebastian n-a fost comunist privinþa Manifestului…, el constatã cã e vorba de tice dense, dedicate cutãrui autor ardelean sau fes- ºi a colaborat cu Pãtrãºcanu doar fiindcã a urît un document politic cu patru semnãturi istorice, tivalului internaþional de film, nimic n-a fost scã- hitlerismul) o ascunde într-o notã de subsol, cîte- aºa încît “ar fi naivã ipoteza cã redactarea lui pat din vedere. va pagini mai la vale. Curat murdar! Sebastian se gãseºte integral în versiunea finalã. Într-un oraº care se laudã cu excelenþa cultu- O nouã fandare executã Iovãnel scuzîndu-se Ceea ce nu anuleazã paternitatea lui Sebastian ralã, n-a apãrut încã o editurã de talia naþionalã a cu anticipaþie de o eventualã acuzaþie de calom- asupra textului” (p. 253). Cum poate un istoric Poliromului de la Iaºi, nici o profuziune teatralã nie. “Ar fi regretabil ca aceste pagini sã fie citite literar cu minimã seriozitate sã atribuie paterni- asemeni celei din Bucureºti, iar alte reviste literare complementar cu teza imaginatã de Marta Petreu tatea asupra unui text, deºi admite cã a fost sem- fie au pierit, fie ºi-au restrîns aria de acþiune. în Diavolul ºi ucenicul sãu…, dupã care Mihail nat de alþii, iar redactarea scriitorului prezumtiv e Lupta pentru a aduce Tribuna în vîrful piramidei Sebastian ar fi fost un extremist de dreapta. În imposibil sã se regãseascã integral în versiunea n-a fost uºoarã ºi nici comodã. Îi stã mãrturie, interpretarea mea, comportamentul lui Sebastian finalã?! printre altele, rubrica mea incisivã, care a mers a fost nu doar raþional, ci ºi legitim” (p. 256). Aceeaºi duplicitate proceduralã o demon- înainte de-a lungul anilor doar fiindcã a beneficiat Comentatorul bucureºtean îl procopseºte abuziv streazã Mihai Iovãnel ºi în continuare. “Despre al de sprijinul redacþiei, preocupatã sã pãstreze o pe ziaristul evreu cu paternitatea unei broºuri doilea text redactat de Sebastian în preajma lui 23 verticalitate nealiniatã. Acum, la pensionarea d-lui bolºevice, ºi totodatã ne-asigurã cã demersul lui August, ºi anume Armata Roºie vine, nu se I. Maxim Danciu, aº vrea sã-l felicit pentru ceea defãimãtor n-a urmãrit cîtuºi de puþin finalitãþi pomeneºte nimic în jurnal. Existã însã o serie de ce-a izbutit ºi sã-i mulþumesc. morale. Sfînta dorinþã de restabilire a proprietãþii mãrturii care fac atribuirea probabilã” (p. 253). literar-artistice l-a mînat din urmã. Dacã atribuirea este aici “probabilã”, asta nu-l Sã vedem dacã, mãcar juridic, demersul lui are împiedicã pe critic sã scrie apãsat, cîteva pagini o brumã de acoperire. Legea drepturilor de autor mai încolo, în Cronologia Mihail Sebastian: “În spune limpede, în art. 4 (1): “Se prezumã a fi preajma loviturii de stat de la 23 August, autor, pînã la proba contrarã, persoana sub redacteazã, în colaborare cu Lucreþiu Pãtrãºcanu, numele cãreia opera a fost adusã pentru prima broºura Armata Roºie vine (Editura Comitetului datã la cunoºtinþã publicã”. Manifestul Blocului Central al Partidului Comunist din România, Naþional-Democratic a fost adus pentru prima Bucureºti)” (p. 281). Iar la Bibliografie, în
12 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
poezia
mama l-a vândut Ionela Mãdãlina Grosu acum are tatuatã o stea pe buza inferioarã (Todireºti, Suceava) în frigider gãseºti doar pastile extraveral 10 pe zi dupã fiecare femeie servitã Premiul revistei Tribuna la Festivalul naþional de poezie „Nicolae Labiº”, ediþia a XLIV-aa, Suceava – Mãlini, 2012 reviste definitizare Braºov – exerciþiu de memorie imagini colorate mama trânteºte geanta cândva mã chema gicã sãrbãtori în mijlocul bucãtãriei farfurii purtam gradele din armatã pe umerii laþi cozi interminabile sparte de dragul zicalei mã trezeam la cinci rochiþe second-hand s-a spart ghinionul îmbrãcam uniforma ºi fãceam patul. trei numere mai mari surioara mai micã fur din ciocolata amãruie iubeam femeia din fotografia loc de îngropare ascunsã în buzunarele mici jumãtate alb jumãtate roasã ca pe Sfânta Fecioarã detaliu odatã cu programarea la ginecolog arhitectura sicriului era mai bine pe vremuri încãlzeºte borºul de fasole nenea Ceaºcã ne plãtea la timp copile ceapa o cãleºte cu sare ºi oþet citeam cel puþin o carte într-o viaþã fricã/femei þine postul Sfintei Maria iar pantalonii întotdeauna erau cu trei numere 16 august mai mari Ziua ei aveam o cravatã/ una ºi bunã sub unghiile roºii creºte un copil nu ne furau þiganii ºi nici femeile mama nu þine post pentru ea mamã rea ce eºti în rugãciuni stau inimile noastre azi mã cheamã gicã corpul la coada de aºteptare gicã barosanu’ sânii prea mici un alt fel de gil dobricã ºi Sebi mai coloreazã dorm la fiecare etaj þip chitanþa spitalizãrii sâmbãta ºi duminica în apartamente cu baie o venã se lãrgeºte agaþã pantalonii de jucãrii nu unde moºu’ l-a crescut pe tata devin ridatã strâmbã oarbã bate în uºi pentru mâncare tata pe mine fãrã piele ºi eu cancerul mi-a luat locul la sânul mamei copilul meu nu vrea sã se nascã/ spune mama stã invers în poze fumez când e frig un suport cumpãrã oameni mai mici ºi mai mici ºi mai mici fumez când e cald ojã fumez când e noapte ruj în culori tari femeia cu fruntea încreþitã fumez dimineaþa pe o fereastrã locuieºte definitiv în mine ca singurul locatar al unui bloc mã smucesc ca o nenãscutã ce n-a existat vreodatã. dorm adânc sufoc copilul se respirã printr-o gurã de canal tentaþii/oricine devine o tentaþie cezariana copile o simplã rupere de dinþi sat ordonez copii sânii ridicaþi cu mâna dreaptã dupã cantitatea de sânge pierdut se doarme sub apa Dumnezeu construieºte pe vertebrele mele ligheanul case de copii ºi saloane de manichiurã spatele curþii îºi lasã toate pãcatele joc de dame ascund þigãri perne de zestre mereu am crezut cã bunica înºealã ghivece cordonul ombilical dispare vorbesc mamele de peste 40 de ani tata e fiul alteia bunica doar i-a pregãtit un aºternut în trupul ei copilele de la þarã mãicuþe la jumãtatea dintre picior ºi sâni e în legea firii sã te smereºti femeile îºi cos flori de liliac porþi fuste lungi sã le fereascã Dumnezeu de necaz ºi pasiuni sãlbatice pe un mal se mãnâncã mici întinºi în muºtar sub apã un fel de tatã se ridicã ºi dã noroc umeri sã se lãþeascã se vorbeºte despre cele trei faze ale femeii mai mult bãrbaþi decât femei pe celãlalt se cautã sinucigaºi apã curge un fel de kamikazi fierbe bunica vite imense singura bãuturã în polonia pentru minori demachiant o supã grasã casa despre copii prematuri ºi persistentã l-a gãzduit pe ªtefan vorbeºte despre cât de frumoasã era seara când Gustav Klimt Emilie Floege
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 13
Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U
Nicolae Goje cobor în grabã scãrile pe la etajul unu n-o mai iubesc Premiul revistei Tribuna la cea de a XVIII-aa ediþie a Festivalului Naþional de Literaturã „Vasile Lucaciu”, Cicârlãu, 1-22 decembrie 2012 înapoi pe mess Nicolae Goje s-a nãscut în ziua de 11 decembrie 1990, în Baia Mare. A absolvit liceul “Gheorghe sufletul e plin de praf ºincai” din acelaºi oraº. Pasionat de fizicã, literaturã ºi muzicã. A publicat pe site-ul agonia.ro. Debut publicistic în 2011, în revista Familia de la Oradea, sub pseudonimul Iulian ONCIUC, girat de Ioan low-bbudget people Moldovan. dragostea pe-aici prin iarbã ne pregãteam de ceva; semãna cu Tatãl o secundã s-o gãsesc o excursie; atâta cã nu prea aveam bani iar cu noi ne-am pus slãninã, ceapã în timp ce te jucai printre scrierile îngerilor nu te grãbi, aflã-þi un loc comod brânzã ºi þigãri furioasã cã piramida pentru care ai cãrat stânci a am multe de zis devenit închisoare pe Ana n-au vrut s-o lase pãrinþii ºi þi-a rãnit aripa stângã doamne frumoasã eºti, foc cu toate cã le-am explicat cã nici mi-ai interzis sã spun litera R la foc de brad noi nu aveam bani ºi cã o sã venim mi-ai mototolit mâzgãlelile pe bunã dreptate nu, nu, nu te grãbi înapoi; n-au înþeles mi-ai spus cã Tatãl a murit în rãzboi ºtii cã nu te pot sãruta ºi sã nu fac încã pace cu mine pânã nu râzi ce sã facem, ne-am îmbarcat pe drumul ai plâns de Cluj cu ghiozdanele burduºite cu el era ok, zâmbeam, nu-l vedeam prea des ...verde haine de schimb ºi vise tu îl suspectai un peºte al femeilor dezvirginate ºi de aceea îl iubeai când îþi spuneam cã nu s-a ce-i aºa amuzant? mergeam pe jos; povesteam din urã nãscut nu, nu vin în cort pentru obosealã, era foarte cald cã el e oul din care rãsare lumina în care te e destul de frig aici iar cerul clar ne însoþea ºi nu învãluiam ºi fãrã tine credeam în el ai zis cã nu, nu, cã eºti divorþatã discutam cã poate mai mor ºi oameni cã singurul lucru ce îl mai poþi face e sã eu sigur nu, doar câteodatã când îngenunchezi mânca singurã retrasã sper c-o sã mã trezesc, s-a înnoptat în fiecare dimineaþã la noptiera cu fotografii de ºi tot nu credeam în cer familie îmi dai puþinã ºuncã? ºi sã verºi câteva lacrimi de bucurie pentru trecut nu din farfurie ne-am aºezat pe malul unui râu apoi sã urli toatã ziua spre cimitire invidioasã nici din tigaie sã mâncãm ºi sã nu dormim convinsã cã majoritatea de acolo sunt fericiþi nici din frigider totul pãrea atât de departe încât abia îl puteam atinge cu degetele eu zâmbeam la malul Râului pe care plutea nu cã n-ar fi metode mai bune corpul de agãþat pe dimineaþã mergeam mai repede ne-am întâlnit în marea roºie, noaptea dar mi-e lene sã mestec sau de fapt timpul se fluidizase ºi ne-a înghiþit trupurile un ºarpe ce-a cântat spre stele gusturile se mângâie nu prea aveam bani, dar supravieþuiam ce s-au deschis ca niºte flori între ele cu ce ne-am pus de-acasã ºi ce sufletul nostru cãlãtorea printre ele ca o albinã cu tactilul aleargã mai furam din lanuri de porumb ºi abdomenul doldora ce a decis sã uite de stup ca spre un lac grâu ºi doar sã observe lepãdând din fugã cum fiecare floare e o petalã ºi fiecare petalã e un teniºii, tricoul, fusta ne-am hotãrât cã nu mai vrem reþete gând pãlãria rãmâne oricând preparam ceva, aºteptam mãrturie de suprafaþã inspiraþia, uneori venea, niciodatã dor ca de vacanþã nu rãmâneam flãmânzi, dar felul încercând sãrutul doi dura puþin de fiecare datã mi-a cerut ºunca înapoi eram virgin visam la o mâncare sã þinã veºnic când i se înroºea pãrul mãcar pe limbã în intensitatea mere de oraº vulcanicã râul ºi dragostea curgeau mai repede Top of Form 1 ca noi, spre marea moartã ziceam, ºi n-a trecut mult Bottom of Form 1 nimeni n-a fost geniu încã e plinã peria Top of Form 2 sã prindã vreun peºte din baia de serviciu Bottom of Form 2 ºi nimeni n-a fost Isus sã-l de firele ei brunete înmulþeascã trezire de varã vreau sã uit rotopercutoarele din blocul au trecut zile, apoi ºi-n loc de þigarã vecin în construcþie începuserã m-am îndrãgostit foarte tare aprind o ºuviþã cu câteva ore înainte mi-e sufletul plin de praf
foame de fag intru pe mess ºi o întreb pe Doruþa dacã îi place pârâul se îndepãrta sã facã sex toamna penetrând sânul îmi zice cã vara naturii frunzele din ce în ce mai ziua curge alintatã senzuale mureau de Arghezi micii neprãjiþi sfârâiau în stomac poate o iubesc pe Doruþa chiar de aici, de la etajul Dumnezeu mi-a ascuns doi
14 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
Accademia di Romania din Roma la 90 de ani
biblioteci celebre, precum cea de la Deutsches O instituþie culturalã Archäologisches Institut, secþia Roma, ori de la École Française, erau închise. Dacã a rezistat în vremea celui de-al Doilea europeanã de prestigiu Rãzboi Mondial, Accademia di Romania n-a rezistat comunismului instaurat în România, Mihai Bãrbulescu „rãzboiului rece”, rãzboiului dintre români ºi români, izolãrii de Occident, toate nefericirile care au marcat urmãtoarele decenii. La sfârºitul anului 1947 închiderea „ºcolilor române” de la Paris ºi Roma era hotãrâtã. În 1948 ultimii bursieri de la Roma erau alungaþi din clãdire de Legaþia României (noul ministru de externe era, de curând, Ana Pauker), care s-a instalat ilegal în edificiul Accademiei di Romania. Guvernul român a încãlcat astfel convenþia prin care terenul era concesionat numai pentru construirea unei academii, edificiu care nu putea fi folosit în alte scopuri. Dar o serie întreagã de consideraþii, inclusiv eliberarea din închisorile româneºti a unor cetãþeni italieni condamnaþi pentru presupuse acte de spionaj, au fãcut ca Italia sã închidã ochii. La sfârºitul anilor ’50 frumosul palat din Valle Giulia rãmâne în pãrãsire. Miile de cãrþi fuseserã trimise la Bucureºti, dar unele s-au distrus, altele au fost furate. Prin 1949-1950 Rosa Del Conte, „expediatã” acasã de autoritãþile române (fusese profesor de italianã la Universitatea din Bucureºti), cumpãra de la Ce a fost „ªcoala Românã” din Roma? închiriatã, ulterior (din 1932) în edificiul propriu, precupeþii din Campo dei Fiori cãrþi cu ºtampila proiectat de Petre Antonescu ºi construit cu Bibliotecii Accademiei di Romania, folosite ca niversarea a 90 de ani de la începuturile fondurile Bãncii Naþionale a României. Terenul hârtie de împachetat. Accademiei di Romania din Roma („ªcoala fusese pus la dispoziþie, pentru acest scop (în Ce a câºtigat România din sfertul de veac ARomânã din Roma”, cum se numea iniþial), schimbul chiriei simbolice de o lirã pe an !), de interbelic în care a funcþionat ªcoala de la Roma? ne prilejuieºte câteva reflecþii privind istoria sa municipalitatea Romei, în cel mai frumos cartier Neuitând cele zece volume publicate din aproape centenarã. Înfiinþarea celor douã institute al oraºului, Villa Borghese. Inaugurarea, în Ephemeris Dacoromana ºi patru din româneºti, la Paris (cu Nicolae Iorga ca director) ianuarie 1933, s-a fãcut în prezenþa lui Mussolini. Diplomatarium Italicum, neuitând conferinþele ºi la Roma (primul director era Vasile Pârvan), Pe atunci, „vecinii” Accademiei di Romania erau internaþionale, trebuie spus cã România a câºtigat, oferea tinerilor licenþiaþi români posibilitatea numai Vila Papei Iuliu al III-lea, adãpostind în primul rând, o pleiadã de remarcabili savanþi ºi specializãrii, prin burse de doi ani, în domeniile Muzeul etrusc, Galeria de artã modernã ºi creatori. Din cei peste 120 de bursieri din arheologiei, istoriei, istoriei artei, filologiei clasice Academia Britanicã (British School at Rome). perioada interbelicã, foarte puþini au fost cei care ºi moderne, italienisticii, mai târziu ºi în Ulterior, pânã la al Doilea Rãzboi Mondial ºi în n-au confirmat speranþele puse în capacitatea lor arhitecturã ºi arte plastice. Eram în primii ani ai deceniile postbelice, zona s-a „populat” cu de formare ºi specializare. Au fost bursieri la României Mari. Eforturile de integrare în Europa academiile Belgiei, Olandei, Austriei, Suediei, Roma în acel sfert de veac istoricii antichitãþii ºi erau înþelese ca racordare la tot ceea ce douã Egiptului ºi Danemarcei, precum ºi cu institutul arheologii Dinu Adameºteanu, Ion Barnea, Emil capitale europene, prin excelenþã culturale, puteau cultural japonez. „Valle Giulia” a devenit astfel o Condurachi, Constantin Daicoviciu, soþii Vladimir oferi ca model de cultivare a disciplinelor adevãratã „vale a academiilor”. ºi Hortensia Dumitrescu, Mihail Macrea, Dionisie umaniste: universitãþi de tradiþie, biblioteci, Vremurile tulburi debuteazã pentru Accademia M. Pippidi, Ion I. Russu, Dumitru Tudor, soþii muzee ºi galerii de artã, monumente ºi di Romania în toamna anului 1940. Guvernul Radu ºi Ecaterina Vulpe, istoricii Mihai Berza, personalitãþi. legionar de la Bucureºti îl retrage pe directorul Aurel Decei, Nicolae Grãmadã, Ion Moga, ªcoala Românã din Roma ºi-a început Panaitescu, înlocuindu-l cu fostul bursier Dimitrie Francisc Pall, ªtefan Pascu, istoricii artei activitatea în toamna anului 1922, cu patru Gãzdaru, legionar notoriu, refugiat ulterior în Alexandru Busuioceanu ºi Virgil Vãtãºianu, bursieri. Treptat, pe parcursul perioadei Argentina, unde a fãcut o remarcabilã carierã filologii ªtefan Bezdechi, Gheorghe Caragaþã, interbelice, numãrul lor a sporit, ajungându-se la ºtiinþificã în filologie. Pânã atunci directorul era Petre Ciureanu, Leon Diculescu, Ion Guþia, opt-zece bursieri anual, chiar mai mulþi uneori. numit de Ministerul Instrucþiunii Publice la Claudiu Isopescu, Nicolae Lascu, Haralambie Lui Vasile Pârvan, decedat în 1926, i-a urmat la recomandarea Academiei Române. Acum, Mihãescu, Teodor Onciulescu, arhitecþii Dinu conducerea ªcolii George Mateescu, un elev de-al Academia Românã n-a fost nici mãcar consultatã. Antonescu, ªtefan Balº, Richard Bordenache, sãu, dispãrut ºi acesta de tânãr. Din 1929 a Din toamna anului 1941 director va fi Scarlat Grigore Ionescu, Horia Teodoru, artiºtii plastici început un lung directorat, al lui Emil Panaitescu. Lambrino, istoric al antichitãþii (ca ºi primii trei Zoe Bãicoianu, Mac Constantinescu, Eugen Spiritul în care a conceput Pârvan „ªcoala” a fost directori). Cu eforturi mari (salariile personalului Drãguþescu, Iosif Iliu, Ion Lucian Murnu, pãstrat, în linii mari, de urmaºii sãi: bursierii îºi ºi bursele soseau cu întârziere de multe luni, opt Alexandru Þipoia, italienistul Alexandru Marcu, publicau rezultatul stagiului roman în anuarele luni într-un caz!), acesta reuºeºte sã menþinã istoricul literar ºi scriitorul George Cãlinescu, ªcolii, Ephemeris Dacoromana ºi Diplomatarium Accademia în funcþiune ºi în anii rãzboiului, pentru a-i aminti doar pe câþiva. ªapte din Italicum; asistau la ciclurile de conferinþe inclusiv în vremea ocupaþiei Romei de trupele profesorii pe care i-a avut la Universitatea clujeanã susþinute de cei mai mari specialiºti ai vremii; se germane. Biblioteca Accademiei di Romania, în anii ’60 inclusiv cel care scrie aceste rânduri, familiarizau cu monumentele Romei, dar ºi cu graþie strãdaniilor bibliotecarului din acei ani, au fost bursieri la Roma. cele de la Ostia, Pompei, Florenþa etc.; excursii de viitorul binecunoscut arheolog Dinu Cei mai mulþi au activat în România, în studiu anuale se fãceau în peninsulã, dar ºi în Adameºteanu, rãmâne deschisã ºi era frecventatã domeniul academic sau al creaþiei plastice ºi de Sicilia, uneori chiar în nordul Africii. de mari cercetãtori ai antichitãþii, câtã vreme ªcoala a funcþionat la început într-o clãdire Æ
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 15
Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U
Æ e Storia dell’Arte din Roma. Fusese membru Ulterior, chestiunea a revenit: în 1969, din cei opt arhitecturã. Destinul unora a fost tragic. Vasile fondator al acestei Uniuni, în 1946, dar dispãruse bursieri trei erau... chimiºti (o “inovaþie” în Christescu, care promitea sã devinã un mare curând dupã aceea din “familie”. În anul 2005 spiritul acelor ani). În 1991, când s-a pus istoric al antichitãþii, a murit împuºcat de poliþia Accademia di Romania ºi-a reluat locul în acest problema reînfiinþãrii burselor la Roma, s-a românã pentru activitate legionarã, în 1939. În extrem de onorabil conclav, care cuprinde 24 de prevãzut, pe lângã domeniile tradiþionale, o secþie primele luni ale rãzboiului antisovietic au murit academii ºi institute strãine ºi zece institute nouã (“ºtiinþe”: informatica, fizica nuclearã ºi pe front foºtii bursieri Gh. Coatu ºi I. Onofrei. În italiene. Ce înseamnã sã fii membru în Uniune? energetica). Chiar ºi la instituirea burselor timpul rãzboiului se cerea, de altfel, pentru a Mai întâi, posibilitatea participãrii la reuniuni ºi la “Pârvan”, în actul legislativ din 1998, se lãsa o deveni bursier la Roma ori Paris, o dovadã de proiecte ºtiinþifice comune, utilizarea spaþiului “portiþã” ºtiinþelor exacte ºi economiei. În participare de cel puþin ºase luni pe frontul din propriu din anuarul Uniunii ºi prezenþa pe site-ul realitate, concurenþii au înþeles mai bine decât Rãsãrit. Alþii au cunoscut lagãrele sovietice de sãu. Bursierii prezintã periodic comunicãri în legiuitorul rostul burselor de la Roma ºi oferta prizonieri. Dupã rãzboi au fãcut cariere politice sesiuni organizate de Uniune ori de Asociaþia Accademiei di Romania, aºa încât, doar patru comuniste mai însemnate Constantin Daicoviciu Internaþionalã de Arheologie Clasicã, unde, de bursieri din 66 au optat pentru matematicã ºi ºi ªtefan Pascu. Dimpotrivã, au ajuns în închisori asemenea, Accademia di Romania este membru. economie. Nu se cultivã ºtiinþele “exacte” la pentru atitudini politice anterioare Vladimir Uniunea permite accesul gratuit al bursierilor în Academiile strãine care fac parte din Unione Dumitrescu ºi Constantin Zoppa, iar Alexandru bibliotecile institutelor membre ºi prin Internazionale degli Istituti di Archeologia, Storia Marcu a murit în închisoare. Câþiva, neagreaþi de intermediul acestei organizaþii bursierii noºtri e Storia dell’Arte din Roma, prin urmare este regimul comunist, au fost excluºi din obþin legitimaþia de intrare gratuitã în muzeele de inutilã încercarea de a lãrgi domeniile în care se învãþãmântul superior. stat italiene. acordã bursele “Pârvan”, dat fiind cadrul Din cei care s-au stabilit în strãinãtate, mulþi A reapãrut Ephemeris Dacoromana, dar cu constituit ºi tradiþional. Un matematician la au devenit profesori de limba ºi literatura românã poticneli: volumul XI în anul 2000, volumul XII Accademia di Romania, chiar dacã are dreptul sã la universitãþi italiene, alþii au fost profesori (în douã fascicole) în 2004 ºi 2007. Cu un gest obþinã o bursã “Pârvan” datoritã unei legi universitari de arheologie, filologie ºi istoria artei demn de laudã, Editura Academiei Române a deficitare, rãmâne o rara avis, fãrã colegi, fãrã în Spania, Portugalia, Belgia, Argentina, þãri în preluat publicarea anuarului, apãrând astfel emulaþie. Publicarea studiului sãu în Ephemeris care se exilaserã dupã rãzboi, din motive volumele XIII (2011) ºi XIV (2012). Dacoromana, revistã prin excelenþã a profesionale dar mai ales politice; unii artiºti Evenimentele din istoria ultimelor douã “umanioarelor”, ar fi cu totul nepotrivitã pentru plastici s-au stabilit în Italia, Franþa, Canada ori decenii, aici înºirate, demonstreazã cã Accademia revistã ºi nerelevantã pentru activitatea ºtiinþificã Statele Unite. di Romania a trebuit mereu sã recupereze stãrile a acelui bursier. Existã alte tipuri de burse pentru Abia în 1969, într-o vreme de „dezgheþ”, de de odinioarã, sã reînceapã o viaþã normalã, sã “ºtiinþe”, spre care trebuie îndreptaþi tinerii deschidere a politicii româneºti faþã de Occident, reconstituie relaþii. respectivi, iar bursele “Pârvan” trebuie restrânse la se reface edificiul ºi se înfiinþeazã o Bibliotecã Ca instituþie româneascã pe teritoriul statului domeniile tradiþionale ale ªcolii Române din Româneascã, condusã pânã în 1973 de italienistul italian, Accademia di Romania funcþioneazã în Roma, prin corectarea actelor normative în Alexandru Balaci. Noua instituþie, subordonatã baza acordului cultural dintre cele douã state. vigoare. Ministerului de Externe român, era o palidã Gestiunea sa revine Ministerului Afacerilor În perioada interbelicã, bursierii erau selectaþi amintire a ceea ce fusese ªcoala de odinioarã, un Externe. Academia Românã exercitã un patronaj de universitãþile din Bucureºti, Iaºi, Cluj ºi surogat pentru ca italienii sã accepte situaþia (se spiritual ºi propune directorul (numit de Cernãuþi, de ªcoala de Arhitecturã ºi Academia de reînfiinþase ºi un Institut Italian de culturã la Ministerul de Externe, cu acordul Institutului Arte. Prin urmare, desemnarea ca bursier la Roma Bucureºti) ºi pentru ca diplomaþii români ºi alþi Cultural Român ºi al Ministerului Culturii). se fãcea dupã o îndelungatã cunoaºtere a însãrcinaþi cu diverse „misiuni” la Roma sã aibã Bursele provin de la Ministerul Educaþiei, prin tânãrului. De aceea, cazurile în care directorii de unde locui. Totuºi, o unicã serie de bursieri, între intermediul Agenþiei de Credite ºi Burse de la Roma se plâng de calitatea vreunui bursier sunt 1969 ºi 1973, a fost trimisã de statul român la studiu. Din anul 2003, Accademia di Romania rare. Sistemul de selecþie interbelic este preferabil fosta Accademia. În acea serie s-au aflat, printre este consideratã ºi institut cultural românesc în celui actual. Acum selecþia se face printr-un alþii, viitorul italienist Marian Papahagi, soprana strãinãtate, fondurile pentru derularea activitãþilor concurs naþional, care se doreºte “aseptic” ºi Mariana Nicolesco, viitorul istoric de artã Victor culturale provenind, în special, de la Institutul “impersonal” pentru a fi obiectiv, în realitate cu Ieronim Stoichiþã. Dupã 1973 aceste burse sunt Cultural Român. Prin urmare, Accademia di multe neajunsuri. Mai întâi, cã un simplu proiect sistate ºi rar au mai fost gãzduiþi studenþi ori Romania are o subordonare multiplã, instituþional nu spune prea multe despre candidat ºi despre cercetãtori, mai degrabã câþiva artiºti plastici. ºi financiar, pe mãsura sarcinilor ce-i revin pe trei posibilitãþile acestuia de dezvoltare; nici interviul Letargia s-a reinstalat pentru aproape 20 de ani. paliere diverse: misiune diplomaticã, academie de nu adaugã prea multe trãsãturi relevante. formare ºi specializare ºi institut cultural. În timp Proiectele sunt apreciate de diferitele comisii, care Ce este ºi ce ar trebui sã fie „Accademia di ce Germania are la Roma patru instituþii diferite acordã punctaje ºi ordoneazã candidaþii din Romania” din Roma (un institut cultural din reþeaua “Goethe”, un specialitatea respectivã. În final, o altã comisie se n 1990 se taie (la propriu!) gardul de sârmã institut arheologic, un institut istoric ºi o chinuie sã alcãtuiascã un clasament unic, adunând ghimpatã care înconjura Accademia di academie de arte), în timp ce Spania are la Roma la un loc toate specialitãþile, adicã mere cu pere. ÎRomania. Era momentul simbolic (bine trei instituþii diferite (Institutul cultural Greºeala provine din eliminarea, în 2012, a caracterizat de ªerban Stati, pe atunci ataºat “Cervantes”, Academia de arte ºi ªcoala de numãrului fix de burse acordat fiecãrei discipline. cultural, viitor ambasador) al ridicãrii Cortinei de arheologie ºi Istorie), România prezintã un caz Se concureazã de-a valma, pentru totalitatea Fier... unic în Roma (ºi, probabil, în lume!) când aceeaºi burselor. De peste 20 de ani, Accademia di Romania nu instituþie trebuie sã facã faþã unor sarcini multiple Subiectele alese de candidat ar trebui sã fie înceteazã sã-ºi caute menirea. Eforturi mari s-au ºi diverse. determinante în obþinerea bursei. În perioada fãcut, mai întâi, pentru regãsirea rostului iniþial. Flexibilizarea sistemului de burse “Vasile interbelicã proiectele bursierilor se îndreptau spre Dacã dorinþa directorului Zoe Dumitrescu Pârvan”, întâmplatã în anul 2012, când stagiile de studiul unor realitãþi arheologice sau artistice din Buºulenga (1991-1997) de a reface „ªcoala” în doi ani au fost înlocuite cu stagii pe durate Roma ori din Italia. Chiar ºi studiile privitoare la spiritul lui Pârvan nu s-a împlinit, Marian diferite, de la trei luni la doi ani, în funcþie de istoria medievalã româneascã se nãºteau din Papahagi a reuºit, în scurtul sãu directorat (1997- proiectul de cercetare ori creaþie al bursierului, a documentele inedite descoperite de bursieri în 1999), sã reînfiinþeze bursele, numite „Vasile fost beneficã. Ne-am racordat astfel la practica arhive italiene. În prezent, unele proiecte nu au Pârvan”, cu durata de doi ani (mai exact, 20 de celorlaltor academii strãine din Roma, iar nicio legãturã cu Roma ori Italia sau prea puþinã luni). Din 1999 pânã în 2012 s-au succedat la posibilitatea unor stagii mai scurte s-a dovedit legãturã chiar cu România. Sigur cã se pot Roma în ºase serii 66 de bursieri „Pârvan”. interesantã, cãci concurenþa pentru obþinerea accepta ºi astfel de subiecte, deºi alta este practica Domeniile lor au fost arheologie, istorie anticã, burselor “Pârvan”, în primãvara anului 2012, a instituþiilor strãine din Roma. Dar ce sã faci la medievalã, modernã ºi contemporanã, istoria sporit. Roma doi ani, când subiectul tãu se referã la artei, filologie clasicã, filologie romanicã, S-au pus în discuþie, de mai multe ori, castelele baroce din Transilvania? Poate un stagiu italienisticã, literaturã, arhitecturã, arte plastice, specialitãþile pentru care se acordã burse la de douã luni, continuat cu o cercetare în Austria, muzicã, matematicã ºi economie. Accademia di Romania. Deºi prin legislaþie în Ungaria, în Slovacia. Se considerã avantajat Reînfiinþarea burselor a însemnat totodatã domeniile ªcolii erau clare (arheologie, istorie, candidatul care are o recomandare din partea îndeplinirea condiþiei pentru ca Accademia di arte ºi arhitecturã, filologie), s-a cerut unui specialist italian, care se obligã sã-l îndrume Romania sã fie reprimitã în Unione diversificarea specialitãþilor, prin voci chiar din pe parcursul stagiului. Îndrumarea promisã Internazionale degli Istituti di Archeologia, Storia Academia Românã în perioada interbelicã. trebuie sã devinã realitate. Vremea când Pârvan
16 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
dirija lucrãrile a patru bursieri, a trecut de mult. Din pãcate, mulþi bursieri nu au nicio relaþie în O istorie necesarã mediul academic la sosirea în Roma, dupã cum nici profesorii lor îndrumãtori din România nu Oana Pughineanu au. a fost bursier la Accademia di Romania din tuturor era tulburatã de discursuri prea inflamate. Unii bursieri interbelici ocupaserã deja un Roma, încadrându-mã cu umilinþã pe o listã Cu ajutorul unor insituþii culturale prin care am post în România, înainte de a obþine bursa de la de nume sonore ale culturii române care au devenit ºi mai putem deveni reprezentantivi atât Roma. Ceilalþi sperau, cu îndreptãþire, cã odatã C beneficiat de aceeaºi oportunitate, privesc cu pentru noi înºine, cât ºi pentru alþii, putem face întorºi acasã, ca foºti “membri ai ªcolii” vor deosebit interes apariþia unei “scurte, dar adevãrate” paºi veritabili, spre “decliºeizarea” noastrã, putem obþine un post în învãþãmântul superior, în istorii a acestei instituþii care împlineºte 90 de ani. rezista în faþa inflamãrilor superficiale ºi muzee, în învãþãmântul secundar etc. Bursa era Dupã cum subliniazã ºi autorii Mihai Bãrbulescu, propagandistice. Pe de altã parte formula pe care mijlocul de a arãta ce pot ºtiinþific. În prezent, Veronica Turcuº ºi Iulian M. Damian: “este, în Sartre o aplica indivizilor (formulã, mai apoi puþini bursieri “Pârvan” au, la plecarea la bursã, fond, o istorie a intelectualitãþii româneºti de profil preluatã de Giddens pentru sociologie): “nu un post în þarã. În condiþiile de sãrãcie ºi lipsã umanistic în vertijul istoriei politice dintr-un veac conteazã ce au fãcut alþii din noi, ci conteazã ceea de perspectivã în care se aflã majoritatea tinerilor extrem de frãmântat”. Chiar dacã fac parte dintr-o ce noi facem cu ceea ce alþii au fãcut din noi”, s-ar intelectuali români, bursa “Pârvan” nu este doar generaþie care nu a cunoscut atrocitãþi de genul putea aplica cu succes ºi popoarelor, în special mijlocul de a-ºi demonstra capacitãþile creatoare. rãzboiului, o generaþie care probabil ar avea mari românilor care, uneori se raporteazã ºi la proaspãta Din ce în ce mai mult, aºa cum se întâmplã cu probleme în a-ºi autodefini poziþia / semnificaþia de lor libertate tot ca la o “cotropire”. Istoria Accade- toate granturile, bursele postdoctorale etc., bursa simplu cetãþean care trãieºte în societatea românã, miei di Romania din Roma dã seamã de o parte “Pârvan” înseamnã un mijloc de subzistenþã. Este ºi, în extrem, ar avea ºi mai mari dificultãþi în a-ºi din “ceea ce am fãcut noi” (cu bune ºi cu rele). un adevãr trist. Bursa “Pârvan” permite la Roma explica sau exprima un sentiment precum Îmi vine în minte opera de artã contemporanã un trai mai aproape de modest decât de decent, patriotismul, apreciez ºi înþeleg necesitatea apariþiei prin care Daniel Knorr ne-a reprezentat la Bienala dar cuantumul ei în România echivaleazã cu unei/unor istorii care sã vizeze instituþiile culturale din Veneþia acum câþiva ani: un pavilion gol, cu un salariul unui conferenþiar universitar! Un care, de bine de rãu, au reuºit sã reziste, atât pe singur element de decor, o etichetã pe care scria asemenea salariu foºtii bursieri îl vor obþine timp de pace, cât ºi pe timp de rãzboi ºi de “Gripa Europeanã 2002-2005”. Dacã bine îmi aduc târziu, ori niciodatã. De aceea unii sunt nevoiþi, dictaturã. Trãind într-o manie a generalizãrilor, a aminte, paºii vizitatorilor lãsau urme pe podea, în faþa perspectivei ºomajului la întoarcerea în termenilor “demoralizaþi” ºi “depersonalizaþi”, scriºi “golul” prin care ne reprezentam devenind ºi mai þarã, sã punã deoparte bani din bursa lor, în loc cu eternã grabã pamfletarã, autoîncadrându-ne semnificativ. Lãsând la o parte aprecierea esteticã a sã-ºi cumpere cãrþi. Pentru cã statul român actual mereu în sintagma Crailor de curtea veche “la operei, trebuie sã remarc cã ea surprinde cel puþin porþile Orientului”, scãpãm adesea din vedere nu ºtie, nu poate, sau nu vrea sã înþeleagã cã nu unul dintre modurile în care românii se autopercep. personalitãþile de marcã pe care le avem ºi ceea cea existã creaþie decât în libertate ºi în siguranþã, Între o lamentaþie ºi o autoironie eternã (oricât de au reuºit ele sã creeze în numele culturii noastre. inclusiv siguranþa zilei de mâine. sofisticatã, oricât de inteligentã), ar trebui, din când Apariþia unei istorii dedicate unei instituþii În sfârºit, cu o reorganizare corespunzãtoare, în când sã ne aplecãm ºi asupra laturii constructive. culturale are menirea de a extrage munca acestor cu o structurã potrivitã, Accademia di Romania Pe lângã “apocaliptici sau integraþi”, pe lângã personalitãþi din ceea ce aº numi un context pur ar putea demara instituirea unor stagii scurte de corupþi ºi etrerni adaptaþi, au existat ºi creatori “electoral”, sau pur “comemorativ” într-un sens documentare, pentru studenþi, masteranzi ºi (chiar ctitori), au existat ºi instituþii care s-au dorit a vulgar. Sã nu ne amintim istoria doar când, dupã doctoranzi, pe grupe mici conduse de profesori fi ºi altceva decât niºte pavilioane goale susþinute cum ar spune Ricoeur, avem nevoie de recurgerea români ºi italieni, cu vizite ºi seminarii. Într-un doar de etichete. Accademia di Romania la Roma la aspectele pozitive ale ideologiei, de justificare ºi stagiu bine organizat, cu un program strict este una dintre ele, iar istoria ei ne face vizibilã legitimare (o datã pe an, de 1 Decembrie) sau cu respectat, în câteva sãptãmâni la Roma arheologii figura celor care au lãsat urme “pe podeaua” alte ocazii asemãnãtoare. A revizui istoria pentru a sau istoricii de artã învaþã mai mult decât în doi timpului. Cu siguranþã “pavilionul” nostru nu e cel o îneca în discursuri populiste (sau chiar ani în România. mai cel, dar ar fi o greºealã teribilã sã-l transfor- extremiste) e ca ºi cum am vizita un muzeu Biblioteca Accademiei di Romania, cu peste mãm într-unul fantomatic. Cred cã existã un real gândindu-ne numai la pixurile ºi minigadgeturile 35000 de volume este, probabil, cea mai mare pericol în acest sens ºi mai noua “libertate” birocra- kitsch pe care o sã le cumpãrãm la ieºire. Dar bibliotecã româneascã din strãinãtate. Numai o ticã, pe alocuri chiar “corportistã” nu face decât sã lucrurile sunt puþin mai complicate. Fie cã ne place parte din vechile fonduri, de dinainte de 1948, sporeascã acest pericol. De-a lungul anilor m-am sau nu, nu suntem o mulþime de turiºti ºi în ciuda au fost recuperate. Dupã 1969 aprovizionarea cu lovit de mii de ori de întrebarea ineptã “la ce folo- culturii reader-digest care ne sufocã ºi ne asaltã din carte a vizat, haotic, toate domeniile, o seºte cultura? la ce folosesc instituþiile culturale? la toate direcþiile, viaþa noastrã nu e o înºiruire de restrângere la domeniile umaniste fãcându-se abia ce folosesc toþi «parazitarii oameni de culturã», care vitrine. Necesitatea revizitãrii instituþiilor noastre în ultimii ani. Prin urmare nu a devenit nici cicã ar fi niºte «întreþinuþi»”. E ca ºi cum ai întreba este necesitatea de a desprinde o structurã lizibilã acum o bibliotecã specializatã (arheologie, istorie, la ce foloseºte sã gândeºti? la ce foloseºte sã exiºti? (supusã desigur unor ulterioare interpretãri) a ceea arte plastice, filologie, arhitecturã), fiind utilã, Pe de altã parte, în caz de nevoie, „în caz de ce am fost, a ceea ce am încercat sã fim sau a ceea mai degrabã, italienilor interesaþi de limba urgenþã”, cu un snobism deplorabil, dorim sã ne ce ar fi trebuit sã fim. Volumul “Accademia di românã ori, în general, de studii româneºti. Ideal putem mândri cu standarde, cu talente ºi abilitãþi Romania din Roma. 1922-2012”, reuºeºte cu succes ar fi sã devinã filialã a Bibliotecii Academiei ieºite din comun („nu e nimeni ca noi”). Dar toate sã prezinte tocmai cele trei faþete menþionate mai Române, cu bibliotecar specialist ºi o acestea se obþin cu greu. Nu le poþi pune ºi lua de sus, nelãsând la o parte adevãrurile incomode. aprovizionare cu carte corespunzãtoare. la rever ca pe niºte broºe sau ecusoane. A venit Astfel de studii pot sã facã din România ºi Oare câte din toate acestea se vor corecta ºi poate vremea sã înþelegem cã nu ne putem baza altceva decât þara cu “salarii mici”, þara cu “prea împlini pânã la centenar? doar pe excepþionalitatea autodidacþilor, a geniilor, puþini medici ºi prea mulþi popi”, þara “cãpºunarilor a unei genetici fericite. Cultura se cultivã. Cultura ia de voie ºi de nevoie”, ca sã nu mai vorbesc de alte timp. Are nevoie de un mediu al ei, la fel ca orice cliºee regretabile care ne sunt aplicate nu numai de altã formã de viaþã. O insituþie funcþionalã îl alþii, ci pe care ni le aplicãm chiar noi, din recunoaºte ºi pe cel ieºit din comun ºi pe „omul ignoranþã sau comoditate. Anii petrecuþi la Roma între oameni”, care nu e o simplã dobitoacã mi-au servit nu numai în a deveni conºtientã, de – reglabilã pavlovian, ci o potenþialitate fragilã. O hai sã-i spunem – o diversitate culturalã, pe care cel instituþie culturalã tocmai pe aceasta o ocroteºte. mai bine o percepi efectiv trãind o bunã perioadã Nu pot sã închei decât reluând ultimul paragraf de timp în altã parte, ci ºi de faptul cã noi nu al cãrþii, subscriind tonalitãþii îngrijorate, dar suntem chiar atât de insignifianþi cu eterna noastrã traversatã încã de speranþã: „Ce rezervã viitorul “culturã micã”… cã pânã la urmã nici alþii nu sunt Accademiei di Romania e greu de prefigurat, cãci e exact ceea ce par a fi (extrem de idealizaþi de o entitate care depinde nu doar de bunacredinþã ºi mania noastrã “emigraþionistã”) ºi, ca sã dau un abnegaþia oamenilor care o slujesc, ci de necunoscu- exemplu, cuplul “toleranþã/intoleranþã” are valenþe tele politicii ºi economiei. Dacã observãm însã cã a diferite în “culturi diferite”. Mã refer aici, la unul depãºit în existenþa sa situaþii aparent insurmonta- dintre cele mai interesante evenimente la care am bile, ca s-a desprins de letargia din care pãrea cã nu participat în cadrul Accademiei di Romania: o va mai ieºi niciodatã, un optimism moderat este, întâlnire între jurnaliºtii români ºi italieni, în contextul în care, cel puþin pe-atunci, percepþia probabil, o atitudine rezonabilã”. 17 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
Black Pantone 253 U 17 interviu pansalvism din vremea þarilor a cãrui valoare politicã Stalin a încercat sã o reactualizeze în timpul „Cred cã ceea ce au produs rãzboiului ºi mai ales dupã sfârºitul acestuia. Era o doctrinã potrivitã vastului imperiu peste care avea românii în istorie meritã sã domneascã URSS dupã rãzboi, spaþiu cu bazã umanã covârºitor slavã. O piedicã era însã ciotul acesta de latinitate care erau românii, pe care nu-l sã fie apreciat!” puteau asimila. Kremlinul a organizat cea mai vastã agresiune împotriva identitãþii româneºti din toatã de vorbã cu academicianul ªerban Papacostea istoria. A fost, desigur, la nivel cultural-intelectual încercarea de a extirpa conºtiinþa acestei identitãþi ºi o parte a Gãrzii de Fier. În mod special, Mihail prin alterarea adevãrului istoric, prin propagarea în Alexandru Mizgan - Domnule academician aþi Roller l-a avut în vedere pe Panaitescu pentru a-l ºcoli ºi universitãþi a învãþãturii cuprinse în prezentat recent o conferinþã cu tema Istoriografia folosi în scopul acþiunii sale de rãstãlmãcire a manualul unic. Dar acest efort a avut un românã sub totalitarism. Evoluþii generale ºi istoriei româneºti. Panaitescu era, la vremea aceea, corespondent necesar în planul întregii societãþi, amintiri personale. V-aº ruga sã faceþi o scurtã cel mai temeinic slavist, pe direcþia ilustratã de Ion anume în acþiunea de lichidare a elitelor, în mod prezentare a conferinþei susþinute pentru cititorii Bogdan, de mult dispãrut. Roller a sperat sã facã special. Am trecut ºi eu prin infernul pasionaþi de istorie, care nu au avut posibilitatea sã din Panaitescu un instrument al efortului sãu de concentraþionar, am fost la canalul Dunãre-Marea Vã urmãreascã la momentul susþinerii ei. slavizare ºi rusificare a trecutului românesc. Se ºtia Neagrã, la capul Midia. Elitele intelectuale, artistice, cã, încã înainte de rãzboi, Panaitescu susþinuse cã militare, bisericeºti, cele din magistraturã, din ªerban Papacostea - Am cãutat sã schiþez în primul þarat bulgar se extinsese mult la nordul þãrãnime ºi muncitorime chiar, tot ceea ce însemna conferinþa mea evoluþia istoriografiei româneºti în Dunãrii, tezã acceptatã ºi de alþi istorici români, rezistenþã efectivã sau potenþialã trebuia lichidat, aceastã lungã perioadã, care nu a fost unitarã. A între care Gheorghe I. Brãtianu, dar contestatã de pentru cã în elite era concentratã rezistenþa existat o primã etapã, cea a ocupaþiei sovietice Nicolae Iorga ºi de bizantinistul Nicolae Bãnescu. naþionalã. Dupã aceea, desigur, mai uºor se putea directe, pânã la moartea lui Stalin, când un grup Era o problemã discutatã ºtiinþific între istorici chiar acþiona asupra maselor. În viziunea mea, aceasta a politic pregãtit la Moscova în timpul rãzboiului, în dacã tema avea conotaþii politice. Panaitescu ºi-a fost perioada primã a istoriografiei române sub frunte cu Ana Pauker, grup din care fãcea parte ºi reluat teza în comunicarea sa susþinutã cu totalitarism. Mihail Roller, au pregãtit rãsturnarea valorilor asentimentul lui Roller. Am participat ca student la Am pus conferinþa mea sub semnul a douã tradiþionale româneºti, ceea ce se ºtia la Bucureºti aceastã manifestare. În salã era prezent ºi Mihail citate. În 1943, la începutul anului, cu câteva zile încã din 1943. A apãrut recent un interviu al Roller. Când Panaitescu ºi-a încheiat comunicarea, înainte de capitularea armatei germane încercuite la mareºalului Antonescu acordat unui ziarist strãin. Roller a încercat sã-i impunã sã susþinã, în privinþa Stalingrad, fapt care a marcat cotitura rãzboiului, În acea vreme, Ion Antonescu, desigur pe baza originii creºtinismului românesc, cã, fundamental, mareºalul Ion Antonescu a acordat un interviu unui informaþiilor Siguranþei, ºtia cã se pregãteºte la poporul român s-a creºtinat prin slavi în perioada gazetar italian, interviu publicat mult mai târziu. Moscova slavizarea ºi rusificarea istoriei ºi dominaþiei bulgare la nordul Dunãrii; ceea ce Evocând numãrul mare al victimelor din rândul istoriografiei româneºti, ceea ce s-a ºi adeverit. Panaitescu a refuzat sã facã, în ciuda aluziilor ºi românilor, al pierderilor româneºti pe front, care Perioada aceasta pânã la moartea lui Stalin în 1953 presiunilor din ce în ce mai grave la adresa sa. însumau 80 000 de morþi, 200 000 de rãniþi, ceea ºi încã doi-trei ani dupã aceea, când a venit marele ce însemna un procent mare din populaþia dezgheþ sovietic iniþiat de Hruºciov, s-a caracterizat A ºantajului de fapt... Era în joc libertatea lui. României, jurnalistul l-a întrebat pe mareºal cum va printr-un asalt sau un atac sistematic la valorile justifica în faþa istoriei acest dezastru. Mareºalul Ion cheie ale istoriei ºi istoriografiei româneºti: originea A ºantajului, da. Îl avea la mânã pe Panaitescu, Antonescu a spus un lucru extraordinar, dând la romanã a poporului român, conºtiinþa romanitãþii, care fusese rectorul Universitãþii din Bucureºti în ivealã informaþiile pe care le deþineau serviciile limba românã ºi nu în ultimul rând caracterul timpul legionarilor ºi redactor-ºef al gazetei acestora. secrete româneºti: ”Am informaþii secrete despre creºtinismului românesc. Am fost martor al acestei L-am admirat atunci pe Petre P. Panaitescu pentru comuniºtii români emigraþi la ªcoala de la perioade, am cunoscut-o direct, mai întâi ca atitudinea sa curajoasã. Panaitescu ºtia bine, ceea ce Moscova. Sunt subjugaþi de o nebunã, Ana Pauker, student, apoi, scurt timp ca cercetãtor, dupã aceea ºtiau de fapt toþi istoricii ºi lingviºtii români, cã care ºi-a vândut sufletul lui Stalin ºi le impune din afara cercetãrii, dupã ce am cãzut pradã vocabularul de bazã al credinþei la români este latin compatrioþilor sã vorbeascã ruseºte, chiar ºi între ei, discriminãrilor, adicã epurãrilor, ca atâþia alþii, ºi cã deci creºtinarea românilor s-a înfãptuit într-un susþinând cã limba românã e un amestec bastard de pentru cã aºa au fost situaþiile. Din punctul de cadru dominant latin, înainte de marea expansiune dialecte, de înlocuit imediat cu aceea sublimã a lui vedere al istoriografiei oficiale a regimului a slavilor. Panaitescu a refuzat sã accepte tezele lui Tolstoi. Pierzând noi rãzboiul, acei emigranþi comunist, aceastã perioadã a fost dominatã de Roller ºi atunci l-am admirat foarte mult; am avut îndoctrinaþi ºi fanatici îºi vor asuma puterea pentru manualul unic întocmit sub supravegherea lui Roller prilejul sã constat cum a rezistat conºtiinþa a impune, cu riguroasele sisteme ale marxismului, ºi impus ºcolilor româneºti; manualul, folosit ºi la istoricului la presiunea factorului politic totalitar, slavizarea, mai mult, rusificarea României”. Ceea ce întocmirea cursurilor universitare, cuprindea toate care îl putea supune din nou represiunii. Panaitescu de fapt s-a ºi întâmplat, adicã încercarea de a temele ºi tezele concepute ºi expuse în spiritul aºadar a rezistat iar manifestarea s-a încheiat într-o dezrãdãcina din identitatea româneascã elementele slavizãrii ºi al rusificãrii. În cadrul conferinþei mele atmosferã apãsãtoare. Am intuit atunci teroarea care fundamentale pe care le-am enunþat mai înainte, þinute la Oradea, dedicatã istoriografiei româneºti avea sã vinã ºi în sfera istoriografiei. Dupã aceea, care sunt esenþa conºtiinþei istorice româneºti: din vremea totalitarismului comunist, am inclus, un timp, Panaitescu nu a mai apãrut în public, s-a “descãlecatul” roman al lui Traian, romanitatea dupã cum rezultã ºi din titlu, ºi unele amintiri crezut cã a fost din nou internat în lagãr, dar românilor, întemeierea statelor româneºti, teme personale. Le povesteam asearã (joi 17 mai 2012 într-un târziu a reapãrut. Aceasta a fost una dintre preluate de la tradiþie de cronicari ºi dezvoltate pe n.n.) celor prezenþi la conferinþã cã l-am vãzut înfruntãrile ideologice-istoriografice la care mi-a fost urmã ºtiinþific de istoricii din secolele XIX ºi XX, pentru prima oarã pe Mihail Roller, autorul dat sã asist în vremea totalitarismului comunist. culminând cu Nicolae Iorga. Acestea sunt principal ºi inspiratorul manualului unic, cu prilejul Oricine rãsfoieºte manualul lui Roller îºi dã seama coordonatele fundamentale ale istoriei româneºti: unei conferinþe susþinute de istoricul Petre cã ceea ce s-a petrecut la dezbaterea comunicãrii lui originea poporului, a limbii ºi a statelor formate de P. Panaitescu, slavist, istoric valoros, însã cu Panaitescu nu era decât un aspect al unei tendinþe români. Amintesc formula foarte sugestivã a lui antecedente politice nefaste în perioada legionarã, fundamentale. Alt aspect al aceleiaºi tendinþe era Nicolae Iorga: ”Am rãmas români pentru cã nu când a asumat un rol nefericit, între altele în teza potrivit cãreia limba românã nu s-ar fi format ne-am putut despãrþi de amintirea Romei”. legãturã cu asasinarea lui Nicolae Iorga. Conferinþa decât dupã asimilarea aportului slav, ceea ce iarãºi Într-adevãr, numele de român era adânc înscris în lui P.P. Panaitescu s-a þinut la Institutul fondat de era în contradicþie cu teza fundamentalã ºi conºtiinþa strãmoºilor noºtri. O spun toþi Nicolae Iorga, ºi condus dupã moartea acestuia de ºtiinþificã a lingviºtilor români. S-a gãsit un lingvist, contemporanii care au venit în contact cu ei, Gheorghe I. Brãtianu pânã când în 1947 a fost dealminteri de valoare, care a încercat ºi sã admitã anume, cã ei nu-ºi spun valahi, “ci ei singuri îºi preluat de recent întemeiata Academie a Republicii cã limba românã nu s-a format decât dupã spun români.” Aceasta este “amintirea” Romei. Aici Populare Române. Istoricul Petre P. Panaitescu asimilarea elementului slav ºi sã reducã în acelaºi s-a desfãºurat asaltul principal ºi s-a depus efortul fusese eliberat din lagãr sau din închisoare, în timp din valoarea acestei afirmaþii. În orice caz, în de extirpare a acestei conºtiinþe, inclusiv prin cadrul unui acord mai larg între comuniºti, în toate privinþele s-a desfãºurat un mare efort pe linia lichidarea elitelor. Revin la mareºalul Antonescu. cãutare de membri pentru partidul lor foarte debil, sovieticã de a impune acuma redescoperitul Atunci l-a întrebat ziaristul italian: ”cum vã
18 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 justificaþi aºadar în faþa istoriei?”. Cu aceasta am durã, cea grav periculoasã pentru istoriografia trecut la partea a doua a conferinþei mele, la românã, lovitã în punctele ei centrale, vitale. A Ce pot sã vã spun? Sunt un om cu memorie rãstimpul post-Roller ºi post-Stalin, tot cu un citat urmat cea de-a doua perioadã a istoriografiei mediocrã. Câteodatã regret faptul acesta, altãdatã din Antonescu, care a susþinut cã sacrificiile vor româneºti sub comunism, a vremii cãreia în politicã cred cã e mai bine aºa. Se înlãturã amãnuntele ºi se rãmâne în memoria colectivã: ”ªi atunci, amintirea i se zice comunismul naþional sau naþionalismul elibereazã creierul pentru eforturi de cugetare mai pãrinþilor morþi acum, luptând în numele României comunist. Nu a fost o perioadã de libertate totalã, importante. Amintirea e foarte bunã ºi am evocat-o române, va fi aceea care îi va obliga pe fii, fie ei ºi departe de aceasta, pentru cã trãiam tot într-un la conferinþã. Domnul Sever Dumitraºcu m-a invitat comuniºti, sã se pãstreze români ºi sã vorbeascã regim totalitar, a cãrui filozofie de bazã era la Oradea. Era la Muzeul Þãrii Criºurilor ºi m-a româneºte ºi sã rãmânã, cu fruntea sus, descendenþi marxism-leninismul, dar þara s-a bucurat de mai rugat sã þin o conferinþã. Pãstrez ºi azi notele acelei ai coloniºtilor lui Traian: latini, nu slavi”. Asta s-a ºi multã libertate în raport cu “marele frate” de la conferinþe, am avut un punctaj pe care l-am întâmplat. A murit Stalin ºi imperiul sovietic n-a Kremlin, pentru a reafirma poziþiile esenþiale ale dezvoltat. Sigur cã atunci nu puteam discuta cum mai putut fi condus ca în vremea lui, cu o mânã de identitãþii româneºti. În privinþa aceasta trecutul a discutãm acum. Eram în ultimul deceniu al fier, ca un regim de teroare permanentã, nici în putut fi cercetat în spiritul tradiþional. Este adevãrat comunismului; am introdus în comunicarea mea o Rusia ºi nici în þãrile aflate în aria de hegemonie a cã perioada contemporanã a fost falsificatã în dezbatere de criticã istoricã. Comunicarea mea de Uniunii Sovietice, pentru cã ansamblul evolua spre direcþia intereselor Partidului Comunist, care încerca atunci s-a intitulat Adevãrul istoric între prãbuºire. Prãbuºirea avea oricum sã se întâmple sã-ºi dea o legitimitate prin publicarea a tot felul de documentul istoric ºi interpretare. Era vorba despre câteva decenii mai târziu. Singura mare încercare de lucrãri pseudo-istorice, dar în ciuda mijloacelor critica istoricã, despre falsuri, despre delimitarea reformã a imperiului sovietic înainte de prãbuºirea investite, a instituþiilor speciale pe care le-a creat, informaþiei autentice de cea fictivã. Între altele, în finalã, cea a lui Hruºciov, a slãbit hâþurile cu care regimul comunist nu a reuºit sã-ºi scrie istoria; s-a ce mãsurã un fals istoric, chiar dacã este atestat ca erau conduse þãrile din vastul imperiu constituit de prãbuºit fãrã sã reuºeascã sã-ºi scrie propria istorie. atare, poate corespunde unui adevãr. Recent am dat Stalin. Astfel ºi la noi s-a produs inevitabila reacþie ªi acum se mai strãduiesc unii sã o scrie. Pentru cã în acest sens un exemplu elevilor mei de la Cercul faþã de dominaþia brutalã sovieticã, inclusiv faþã de în totalitatea sa, comunismul a fost în România un de latinã medievalã când am discutat un articol tezele impuse de Roller. Am asistat la câteva corp strãin. relativ recent al unui istoric german intitulat momente importante ale reacþiei împotriva lui Pseudodonaþia lui Constantin, fals sau adevãr? Roller ºi a grupului de subalterni ai lui cu concursul Privitor la aceastã problematicã a Falsul nu exclude neapãrat adevãrul esenþial, susþine cãrora se strãduia sã impunã tezele sale, sub naþionalismului comunist în istorie, a avut istoricul istoricul german. Într-adevãr documentul acela, supravegherea permanentã a unor comisari sovietici, Lucian Boia o reacþie, în cartea Istorie ºi mit în Pseudo-donaþia lui Constantin a fost un fals papal care veneau periodic ºi inspectau totul, nu numai conºtiinþa româneascã. Mi se pare însã cã domnia extraordinar sau unul întocmit în interesul puterii fabrici ºi uzine, cãi ferate, ci ºi ºcoli; urmãreau cum sa merge în cealaltã extremã negând cu desãvârºire papalitãþii; acea pretinsã donaþie a lui Constantin se preda istoria, citeau manualul unic ºi îl discutau rolul istoriografiei româneºti în perioada regimului care îi lãsa papei Roma ºi Occidentul ºi care încerca la Comitetul Central, reproºând cã nu erau suficient comunist. O atitudine pertinentã ºi de echilibru în sã justifice pretenþiile papalitãþii din secolele IX-X, de reliefate tezele sovietice. Nu li se pãrea suficient aceastã privinþã a adus academicianul Ioan Aurel acoperã o realitate în opinia istoricului german. tot ceea ce spunea Roller în manualul lui. Atunci s- Pop prin lucrarea Istoria, adevãrurile ºi miturile, Într-adevãr, împãratul Constantin cel Mare s-a a produs reacþia în condiþiile noi, chiar dacã puterea prin care demonteazã cu argumente irefutabile stabilit la Constantinopol ºi nu a mai revenit la era tot în mâinile partidului communist. Au fost opiniile domnului Boia. Roma. Într-un fel, mãcar indirect, acest fals notoriu, readuºi în funcþiile de conducere a istoriografiei cel mai notoriu din istoria europeanã, cuprinde ºi o istoricii profesioniºti, au fost chiar utilizaþi, fie ºi Eu îl respect pe Lucian Boia pentru cã este un realitate în componenþa lui, faptul cã imperiul ºi-a numai la lucrãri auxiliare, istorici aduºi din exil sau intelectual de seamã. Sigur cã în timpul din urmã fixat definitiv reºedinþa la Constantinopol, iar din detenþie. Între istoricii marginalizaþi în vremea oscileazã între istoria pragmaticã pe bazã de papalitatea tot definitiv la Roma. Am dat ºi un atotputerniciei lui Roller se afla ºi profesorul meu cercetãri ºi interpretarea mai largã, mai distanþatã exemplu din istoria româneascã. În 1774, la Andrei Oþetea. Am început Facultatea cu marele de izvoare. În cazul de faþã nu ºtiu la ce vã referiþi. Focºani, când se discuta statutul Principatelor între istoric Gheorghe I. Brãtianu, succesorul lui Iorga la ruºi ºi turci ºi au fost consultaþi ºi boierii români, catedra de Istorie Universalã, dar în 1947, când a La faptul cã domnia sa a negat contribuþia aceºtia au produs textul aºa ziselor capitulaþii, venit cotitura istoricã a sovietizãrii a fost înlãturat istoriografiei româneºti din perioada comunistã. convenþii încheiate în secolele precedente între de la catedrã, apoi arestat ºi a murit în cele din Poartã ºi Principatele Române, care le recunoºteau urmã în închisoarea de la Sighet. Acum însã, Eu am arãtat în conferinþa prezentatã cã în ºi autonomia ºi teritoriul sau integritatea teritorialã. aºadar, au fost readuºi istorici autentici care, chiar privinþa aceasta contribuþia istoriografiei româneºti Boierii ºtiau cã au existat asemenea înþelegeri, dar dacã erau în vederile partidului comunist, dar erau din aceastã perioadã a fost una majorã. Ce va nu aveau textele ºi atunci au plãsmuit unele. A fost profesioniºti, nu propagandiºti improvizaþi istorici, rãmâne din aceastã contribuþie se va vedea atunci o întreagã discuþie în istoriografia româneascã pe precum Mihail Roller ºi colaboratorii lui. Istoricul când se va face un bilanþ sine ira et studio cum aceastã temã. S-a dovedit, pe baza unor studii Andrei Oþetea ºi-a asumat sarcina de a-l înlãtura pe zice Tacit. Eu sunt unul dintre cei care au avut mult diplomatice ºi paleografice, cã actele prezentate de Roller din istoriografie. Am asistat la ºedinþa din de suferit în deceniile comuniste. Am fost arestat ºi boieri erau false, însã ele corespondeau unei mari anul 1957, an în care am fost readus din exilul internat în lagãr, am fost discriminat din cauza realitãþi, anume cã s-au încheiat acorduri, ca sã nu profesional la care fusesem condamnat timp de originii sociale, a familiei. Cinci membri ai familiei le spun tratate, între Poarta Otomanã ºi Principatele cinci ani; am fost de faþã la aceastã memorabilã au fost în lagãre, în închisori. Eu cel mai tânãr am Române, acorduri care le consfinþeau autonomia. ºedinþã, la Institutul care avea sã recapete mai deschis seria în 1950. M-au ridicat când ieºeam de Într-un târziu am vãzut ºi un document, cred cã de târziu numele lui Nicolae Iorga. L-am vãzut pe la Institutul francez, când s-a decis închiderea origine polonã, din secolul al XVI-lea, care confirmã Mihail Roller, odinioarã atât de trufaº ºi poruncitor, tuturor bibliotecilor ºi institutelor strãine în cadrul existenþa acestor convenþii. Deci existã ºi falsuri, în acum atacat necruþãtor de Andrei Oþetea, pentru politicii dictate de sovietici de rupere a legãturilor sensul imediat ºi formal al termenului, dar care denaturarea ºi falsificarea istoriei, pentru pagube cu Occidentul, în vederea facilitãrii efortului de acoperã o realitate ºi se inspirã dintr-o realitate. Am grave provocate istoriografiei româneºti. A fost un asimilare, de înlocuire a conºtiinþei româneºti cu dezvoltat atunci studiul acesta ºi cred cã a avut un atac extraordinar de dur la adresa lui Mihail Roller. una strãinã. Aºa încât am, cred, mai multe motive ecou pozitiv, pentru cã era într-o perioadã – în faza În salã se afla acum un Roller slãbit ºi fizic, care decât alþi istorici din generaþia mea sau din cea a doua a istoriografiei comuniste –, când s-a încerca sã se apere. Oþetea îl reprima sistematic; imediat urmãtoare sã mã distanþez de istoriografia alunecat spre o gravã abatere de la critica istoricã ºi ºedinþa s-a desfãºurat în prezenþa unei delegaþii din aceastã perioadã. Nu se poate contesta însã cã spre teorii ºi interpretãri exaltate care însoþeau sovietice, ceea ce cred cã nu era întâmplãtor. E de istoricii care ºi-au pãstrat verticalitatea ºi conºtiinþa cultul personalitãþii lui Ceauºescu. Voiam sã fie un reþinut faptul cã în timpul ºedinþei, Roller, vãzând profesionalã au adus contribuþii importante ºi în exemplu ºi un apel la critica istoricã ºi la raþiunea cã nu reuºeºte nimic cu apãrarea lui în susþinerea aceastã vreme. Nu mã refer la sintezele elaborate în istoricã. poziþiei sale, s-a uitat la academicianul care prezida perioada aceea care purtau inevitabil pecetea delegaþia sovieticã, implorându-i parcã ajutorul. controlului de partid ºi a viziunii marxist-leniniste Constatãm în ultimul timp cã marile Academicianul sovietic a ignorat semnalul lui, a aplicatã în general dogmatic. personalitãþi ale istoriei naþionale de la Mircea cel privit în gol; Roller a înþeles atunci cã forþa care îl Bãtrân la ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram adusese la putere l-a pãrãsit. Dupã aceea a ºi Aþi revenit la Oradea dupã 25 de ani. Aþi fost Iancu º.a.m.d., sunt contestate de unii istorici. În dispãrut de pe scena istoriografiei ºi a murit invitat atunci de domnul Profesor Sever special revista HISTORIA duce o campanie în acest curând. Partidul nu i-a acordat nici mãcar un anunþ Dumitraºcu, Directorul Muzeului Þãrii Criºurilor. sens. Care credeþi cã ar trebui sã fie locul istoriei mortuar; anunþul a fost semnat doar de “un grup Ce amintiri Vã leagã de prezenþa la Oradea acum naþionale în conºtiinþa românilor? de tovarãºi”. Cu asta s-a încheiat prima etapã, cea 25 de ani? Æ
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 19 Black Pantone 253 U
Æ metaforele nordului Statele româneºti s-au constituit ºi s-au menþinut, lucru remarcabil, în bunã mãsurã, prin aceste personalitãþi, dintre care unele sunt de-a CERUL - cãmaºa lui Mani dreptul copleºitoare. Am avut ocazia sã mã ocup Flavia Teoc de ªtefan cel Mare, sã aduc materiale noi, mai ales atunci când am putut cãlãtori în Polonia, de unde n mitologia nordicã, cerul, pãmântul ºi marea am adus multe materiale noi ºi cred cã încã mai s-au format din trupul uriaºului Ymir. Din este mult de fãcut în legãturã cu aceastã Îoasele lui au crescut munþii ºi pietrele, din personalitate a istoriei noastre. Cu cât reflectez mai pãrul uriaºului s-au format copacii ºi iarba, din mult la ªtefan cel Mare, cu atât mi se pare mai craniul lui s-a înãlþat bolta cerului, iar din creier s- uimitoare personalitatea lui. Incredibil! Incredibil! au format norii. La sfârºit, pentru ca lumea sã fie întreagã, din scânteile care sãreau în aer din Problema dureroasã constã în faptul cã dispar Muspelheim, tãrâmul focului ºi al giganþilor de din manualele de istorie o serie de domnitori flãcãri, s-au format fãpturile cereºti. În poezia remarcabili. scaldicã, „cerul” se bucurã de o mare varietate de nume, cristalizate în tot atâtea metafore kenning. Nu. S-a produs o reacþie împotriva exceselor De la „cãrarea soarelui”, „povara piticilor”, „coiful demenþei din perioada ultimã a regimului comunist pãmântului”, „corabia furtunilor”, „casa munþilor cu exaltarea cultului personalitãþii preºedintelui înalþi” sau „palatul norilor” pânã la metafore care þãrii. Pentru ca sã-i dea un piedestal istoric mai intrã în limbajul poetic odatã cu adoptarea solid lui Ceauºescu au luat în ºir personalitãþile creºtinismului în Scandinavia, „tãrâmul îngerilor”, istoriei noastre de la Burebista pânã în zilele lui, „altarul fulgerelor”, „scutul raiului” sau „cortul ceea ce a produs inevitabil o reacþie, dar asta nu pãgânilor”, metaforele prin care vikingii se referã înseamnã cã trebuie sã azvârlim la coº tradiþia la cer dovedesc o atitudine reverenþioasã faþã de Gustav Klimt Alee din parcul Schloss-Kammer istoricã ºi cea naþionalã. Atâta timp cât va exista o tãrâmul celest, imposibil de strãbãtut cu piciorul, naþiune românã, istoria ei va încorpora inevitabil ºi cu-atât mai ascuns ºi mai provocator cu cât le va „Omul din lunã” (The Man in the Moon sau aceste mari personalitãþi istorice. rãmâne pentru totdeauna necunoscut. The Man of the Moon) este un alt personaj Metafora kenning „cãmaºa lui Mani” face pitoresc din mitologia scandinavã, locuitor Aºa zisa societate civilã, formatã în special din parte dintr-un poem compus la sfârºitul secolului singuratic al lunii pe care vikingii puteau sã-l vadã oameni mai tineri ºcoliþi prin Occident ºi America, al X-lea de scaldul islandez Skule Torsteinsson. când cerul era senin, plimbându-se printre munþii duce de cele mai multe ori o luptã împotriva Desele conflicte dintre pãgâni ºi noii convertiþi în de piatrã ºi vãile secate. Cei care l-au vãzut spun sentimentului naþional. Nu cu mult timp în urmã, Islanda lui Torsteinsson îi determinã pe scalzi sã cã încã-ºi mai poartã toporul pe umãrul drept ºi în revista 22, cineva afirma cã noi, românii, n-am strecoare în poemele lor metafore care sã le fie pe legãtura de lemne pe umãrul stâng. Povestea lui produs nimic deosebit în istorie. plac ambelor tabere. Conºtienþi de datoria pe care se þese în primii ani dupã introducerea o au faþã de tradiþia compunerii versului scaldic ºi creºtinismului în Scandinavia, când munca la Eu cred cã românii s-au manifestat cel mai bine în acelaºi timp buni diplomaþi, poeþii pãgâni ai bisericile de lemn pretindea ca lemnul sã nu aibã în etapele în care au reuºit sã-ºi asigure un minim nordului reuºesc în scurt timp sã fie cunoscuþi ºi nicio altã întrebuinþare. Vina acestui om este de libertate naþionalã. Etapa cea mai strãlucitã a respectaþi de comunitatea creºtinã scandinavã, la aceea de a fi furat lemne din pãdure într-o sfântã afirmãrii românilor a fost cea a generaþiilor de la fel cum Horaþiu, Ovidiu ºi Vergiliu erau cunoscuþi searã de sâmbãtã, motiv pentru care este aruncat Unire, de la Cuza sau Carol I, ºi pânã la 1940, dar ºi respectaþi în cultura creºtinã latinã. pe lunã, sã le fie învãþãturã de minte celor care mai ales dupã Primul Rãzboi Mondial; cei 20 de Personificare a lunii, zeul Mani este atestat aveau de gând sã facã la fel. ani de libertate în unitate au adus o puternicã pentru prima datã în poemul „Voluspa” (Profeþiile Sorã a zeului lunii, Soarele este reprezentat în þâºnire de valori, care aratã de fapt capacitatea de femeii înþelepte), poem inclus în compilaþia „Edda mitologia scandinavã într-un car care aleargã pe creaþie a acestei naþiuni. Sigur cã situaþia geograficã Poeticã”. Frate al Soarelui, Mani este urmãrit pe cer tras de doi cai: Allsvinn (cel iute) ºi Arvak (cel ºi contextul istoric ne-au silit – aºa cum zice Mircea cer în fiecare noapte de lupul fioros Manegarm, care se trezeºte devreme). Trapul lor trebuie sã fie Eliade – la o veºnicã reîncepere. Mircea Eliade sortit sã-l ajungã doar în noaptea sfârºitului lumii. nici prea grãbit, pentru ca grânele sã aibã timp sã spunea cã “ne-am nãscut dintr-o vijelie (rãzboiul Poemul „Alvissmal” ne povesteºte cã, întrebat de se coacã, ºi nici prea încet, pentru ca lupul Skoll daco-roman) ºi am trãit în furtuni”. Sigur cã o Thor despre diversele nume ale lunii în cele nouã sã nu apuce sã muºte din trupul strãlucitoarei afirmare superioarã pe plan cultural presupune ºi o lumi ale mitologiei nordice, înþeleptul pitic Alviss zeiþe. Deºi înþelepþi, cei doi nu reuºesc condiþie istoricã favorabilã. Eu cred cã ceea ce au îi rãspunde astfel: oamenii din Midgard îi spun întotdeauna sã gãseacã trapul potrivit, de-aceea produs românii în istorie meritã sã fie apreciat. În „luna”, zeii din Asgard îl numesc „astrul cel lupul îi ajunge din când în când ºi muºcã soarele, primul rând aceastã dãinuire peste veacuri ºi fioros”, iar în Hel i se spune „roata cea provocând înspãimântãtoarele eclipse. Profeþia salvarea identitãþii ºi a cadrului statal. Cu toate neobositã”, uriaºii îi spun „zeul grãbit”, piticii îi spune cã în zilele sfârºitului lumii (Ragnarok), diminuãrile, pierderile ºi dificultãþile, cele douã spun „strãlucitorul”, iar elfii „cel care numãrã lupul va reuºi sã o înghitã pe frumoasa zeiþã ºi state româneºti create cu greu, s-au menþinut. anii”, pentru cã în fiecare noapte, luna trece o întunericul se va aºterne în cele nouã lumi, însã Altele au dispãrut. Ceea ce nu e puþin lucru! datã prin al nouãlea cer unde aflã câte zile mai nu pentru mult timp. O nouã zeiþã, fiica zeiþei Trebuie cunoscut tot ceea ce înseamnã contribuþie are de trãit omenirea. Însã zeul lunii nu este Sol, va stãpâni carul înflãcãrat, aducând luminã, la istoria naþionalã! singur pe cer, ci este însoþit de doi copii, frate ºi cãldurã ºi dragoste în noua lume nãscutã din sorã, Hjuki ºi Bil, pe care Mani i-ar fi furat de pe întunericul Ragnarok-ului. Domnule Academician, Vã mulþumesc foarte pãmânt într-o noapte când copiii scoteau apã mult pentru amabilitatea acceptãrii acestui dialog! dintr-o fântânã. Hjuki ºi Bil „pot fi vãzuþi de pe Bibliografie: pãmânt”, spune Snorri Sturluson în „Edda în John Lindow, Norse Mythology – a guide to the Prozã”, de unde ºi interpretarea cã cei doi copii Intreviu realizat de Gods, Heroes, Rituals, and Beliefs, Oxford: Oxford Pr. Ion Alexandru Mizgan ar fi personificare a craterelor de pe lunã vizibile University Press, 2001. cu ochiul liber. Una dintre cele mai cunoscute P. Opie and I. Opie,The Oxford Dictionary of poezii pentru copii din spaþiul anglo-saxon, „Jack Nursery Rhymes, Oxford: Oxford University Press, and Jill”, despre care se credea cã face parte din 1997. categoria poeziilor „fãrã sens”, recitate dintotdeauna de dragul muzicalitãþii versurilor, evocã povestea celor doi copii din mitologia nordicã: Jack and Jill went up the hill To fetch a pail of water. Jack fell down and broke his crown, And Jill came tumbling after.
20 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
20 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
accent Mãsura cuvintelor Flavia Topan Abordarea de faþã are în vedere delimitarea I. Maxim Danciu câtorva teme fundamentale înþelegerii cazului Punctum saliens românesc de faliment politic post decembrist. Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2012 E vorba, în primul rând, de perspectiva asupra politicii de dupã (ºi nu numai). I. Maxim Danciu atã un volum care ar fi trebuit sã aparã în îndeamnã mereu la cumpãtare, la acþiune gânditã 1990 ºi sã fie citit cu deplinã atenþie de toþi în prealabil ºi la viziune pe termen lung. Pe lângã Icei interesaþi de destinul acestei þãri. Punctum înlãturarea „pasiunii” din viaþa politicã, autorul saliens al lui I. Maxim Danciu adunã articole subliniazã responsabilitatea uriaºã a politicianului, publicate în Tribuna ºi marcheazã momente ale comparabilã cu cea a chirurgului: evitarea unui tranziþiei postcomuniste. Am decis sã nu plec de „rãu mai mare decât cel pe care intenþioneazã sã-l la ideea unei culegeri de articole, ci, mai degrabã, înlãture”(p.37). Tot de moralitatea în acest sã consider cartea un puzzle ale cãrui piese, domeniu þine (ne)folosirea demagogiei în discurs. aranjate corect, oferã o perspectivã unicã asupra Modalitãþile sofiste mizeazã pe ignoranþa anilor de dupã revoluþie. Nu ºtiu în ce mãsurã oamenilor, pe când democraþia adevãratã, în opþiunea mi-a aparþinut; se poate sã fi fost concepþia lui Thomas Mann, la care autorul condusã pe aceastã cale de unitatea tematicã a subscrie, „ar trebui sã-i înalþe pe oameni, sã-i subiectelor abordate ºi de viziunea unitarã a înveþe sã gândeascã ºi sã-i elibereze” (p. 52). autorului. E o pledoarie convingãtoare pentru un Revin, totuºi, la afirmaþia iniþialã pentru a o echilibru al valorilor, pentru dialog, pluralism ºi explica. Va trebui sã fac un ocol istoric ºi sã Destinul imaginat (ºi dorit) pentru România autonomie, întrucât, considerã autorul, progresul constã în acceptarea „în mod conºtient a amintesc punctul de vedere extrem de pertinent al ºi, implicit, prosperitatea sunt cu putinþã abia lui D.D. Roºca în ceea ce priveºte „utilul” în spiritului valorilor libertãþii, ale democraþiei atunci când dreptul la exprimare liberã se fundamentate pe respectul drepturilor omului cultura româneascã. Prin 1930, România se materializeazã în posibilitãþi multiple de acþiune. confrunta, la fel ca în perioada în care sunt scrise conjugate cu respectul sincer pentru suma Alegerea celei mai bune opþiuni constituie valorilor prin care s-a cristalizat de veacuri majoritatea articolelor din volum, cu puternice adevãrata provocare a democraþiei, iar la cea mai schimbãri politice ºi sociale. D.D. Roºca observã, identitatea noastrã culturalã” (p. 294). Abia în bunã alternativã se ajunge prin raþiune ºi prin acest fel proiectul cultural românesc ar putea þine pe bunã dreptate, cã „utilul” e sinonim cu cumpãt. Douã dimensiuni care, din pãcate, par sã acþiunea imediatã, ale cãrei rezultate se pot piept cursului implacabil al globalizãrii. Însã acest lipseascã din peisajul politic din prezent. proiect trebuie gândit, înainte de toate, astfel observa într-un timp cât mai scurt. Teoreticienii ºi Altã dimensiune a volumului este datã de cei care elaboreazã sisteme de gândire sunt încât sã poatã fi asumat ºi dus mai departe de discuþia care vizeazã probleme de identitate cãtre generaþiile urmãtoare. Din nou, e vorba de marginalizaþi, excluºi pe nedrept din categoria naþionalã în contextul european ºi al globalizãrii. cetãþenilor activi ºi angajaþi, pe motiv cã nu viziune pe termen lung, creºtere cumpãtatã, În permanentã cãutare a echilibrului, autorul progres interiorizat, nu doar miºcãri de suprafaþã. produc nimic util (sau utilizabil, aº nuanþa eu). În pleacã de la ideea cã România este o þarã de cele din urmã, însã, conchide filosoful, progresul Un al treilea ºi foarte consistent capitol este frontierã, cum o numeºte Lucian Boia, „o punte alcãtuit din polemici pe marginea unor subiecte nu poate exista fãrã o fundamentalã ºi temeinicã între Orient ºi Occident, cu efect asupra bazã teoreticã. Acþiunea imediatã devine risipã de ce þin de aria antropologiei filosofice. Plecându-se mentalitãþii ºi încãrcãturii noastre spirituale”. de la adevãrul cã filosofia se ocupã de problemele energie dacã, în prealabil, nu existã un punctum (p. 197) Deºi multe din neajunsuri derivã din saliens ideatic. omului ºi cã „de oriunde ar porni în meditaþiile aceastã poziþionare geopoliticã, trebuie sã ne sale, filosoful ajunge pânã la urmã sã sublinieze Din nefericire, acest pãcat ne-a urmãrit ºi-n acceptãm destinul, de vreme ce limanul existenþei anii de dupã comunism. Nu ne-am oprit sã semnificaþia pentru om a demersului sãu” noastre este acesta ºi de vreme ce doar pe acest (p. 220). A doua parte a volumului e mult mai gândim, sã problematizãm ºi, la limitã, sã ne fundal de istorie ne putem descifra propriile lãmurim ce vom face cu libertatea câºtigatã dupã bogatã în comentariile câtorva sisteme de gândire provocãri ºi rãspunsuri. Cultura românã este teren ale unor scriitori consacraþi (L. Blaga, C. Noica, jumãtatea de secol de regim dictatorial. Am de confruntare între douã forþe care ne-au acþionat sub impulsul momentului ºi sub Vintilã Horia, Emil Cioran, º.a.). Perspectiva modelat istoria ºi fiinþa – energia latinitãþii ºi abordãrii operei e omul, înþeles ca „trup care presiunea instinctelor de moment. De aceea, înclinaþia meditativ – orientalã. consider eu, vocea lui I. Maxim Danciu ar fi trebuie sã-ºi ajungã împlinirea. Iar împlinirea sa Necesitatea definirii obiective a identitãþii este de ordin spiritual”(p. 238). trebuit sã se facã auzitã mai tare ºi mai limpede naþionale, mai bine zis, diagnosticarea se impune în acele momente de cumpãnã. Pentru cã el Privit în ansamblu, Punctum saliens e mult cu atât mai mult cu cât, în opinia corectã a lui mai mult decât o „culegere” de texte în marginea tocmai asta fãcea: îndeamnã la calm ºi la I. Maxim Danciu, fãrã un punct de plecare bine cumpãtare, la „inutil” în termenii lui Roºca, unor subiecte ale tranzitoriului istoric. Cartea este conturat ºi fãrã obiective clare nu se poate o lecþie de viaþã ºi o pledoarie pentru felul de a fi atunci când lumea din jur cãdea pradã pulsiunilor construi nimic. În lipsa poziþionãrii ca naþiune, pe trecãtoare. Poate cã e o observaþie naivã, aº putea, cumpãtat, „discret ºi deloc grãbit”, cum îl harta spiritualã a Europei, nu vom avea nimic de numeºte Ovidiu Pecican în prefaþã. Creaþia nu la o adicã, sã fiu acuzatã de idealism, dar cred, cu oferit: „exigenþele noii Europe ne obligã la un tãrie, cã o linie clarã, o direcþie „teoreticã” ar fi poate exista în absenþa libertãþii, înþeleasã „mai efort de cunoaºtere de sine ceva mai susþinut, întâi ca libertate interioarã” apoi „ca stare de uºurat (ºi chiar scurtat) lunga perioadã de pentru ca identitatea noastrã sã iasã din tranziþie. Distanþa cea mai micã între punctul A ºi libertate a omului printre oameni” (p. 126). indistincþia în care ne-a plasat pânã acum istoria” I. Maxim Danciu îºi asumã pe deplin rolul de punctul B e întotdeauna linia dreaptã. Vorbind (p.119). Modelul european a fost urmãrit de Despre demnitatea politicii, în 1990, la câteva intelectual care ajutã „societatea sã se înþeleagã pe românii care voiau sã se þinã în pas cu vremea, sine însãºi”, organizând spaþiul public al luni de la cãderea vechiului regim, I. Maxim nu doar dupã revoluþie, ci ºi înainte de „ocupaþia” Danciu îndeamnã la responsabilitate ca temei al dezbaterilor ºi al schimburilor de argumente. comunistã. Tocmai de aceea, asimilarea La limitã, întregul demers al autorului credibilitãþii. Aceastã responsabilitate înseamnã, influenþelor europene trebuie asumatã ºi observã autorul, pornirea reconstrucþiei naþionale vorbeºte despre un fel de a fi între oameni, ca interiorizatã, întrucât apartenenþa noastrã la intelectual, om de rând, martor sau actor al de la un studiu al realitãþilor, gãsirea oamenilor Europa ºi la modelul sãu de civilizaþie este o reprezentativi în Parlament ºi a celor mai Istoriei active. Tocmai de aceea, lecþiile oferite cu chestiune de afinitate spiritualã. În consecinþã, discreþie de I. Maxim Danciu au exact aceeaºi competenþi în Guvern. Tradus: în locul pasiunilor, integrarea europeanã presupune „o democratizare triumful luciditãþii politice. semnificaþie, valoare ºi actualitate de acum ce trebuie sã fie nu doar politicã, dar ºi douãzeci de ani. Sã þinem mãcar astãzi cont de Volumul are douã pãrþi, denumite sugestiv economicã ºi socialã, pluralismul devenind Atitudini ºi Receptare ºi ideaþie, jumãtãþi ale unui ele! eficient numai atunci când antreneazã deopotrivã întreg unitar. Demersul argumentativ este individul ºi colectivitatea” (p. 94). aproximativ constant pe tot parcursul lucrãrii.
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 21
Black Pantone 253 U 21 Black Pantone 253 U
verdele de Cluj Vitrina scriitorilor rataþi Aurel Sasu ãrþile proaste ºi-au gãsit, în sfârºit, naºul. El „simularea dialogului”, „stilul caraghios-apologetic”, se numeºte Alex ªtefãnescu, bonomul cu „declarativismul stângaci”, „reprezentãrile hilare ºi Cmiºcãri de corabie trasã la mal, dar abil confuze”, „exprimarea silnicã ºi stângace”, pedepsitor al imposturii, demn de unghia „senzaþionalismul ieftin”, „superficialitatea voioasã”, îngereascã a lui Arghezi. Volumul (Cum te poþi rata „defulãrile turbulente”, „frazele abracadabrante”, ca scriitor, Humanitas, Bucureºti, 2009), consultat absurde, interminabile, prolixe, obscure, abia acum, pentru o ediþie nouã a Dicþionarului agramaticale, inexpresive, stridente, ininteligibile, biografic, este un stupefiant repertoar de locuri rebuistice, iraþionale etc., etc. comune, absurditãþi ºi grave maladii ale literaturii Tot atâtea maladii ale unei literaturi încãpute, în române, cu vinovatã generozitate, pânã acum, ultimii ani mai ales, pe mâna periculoasei trecute sub tãcere. Mai întâi, remarcabil este curajul camaraderii a mediocritãþii. „Societatea de a intra în jungla acestui „carnaval al prostiei lãudãcioasã”, cum o numea Iacob Negruzzi, omeneºti”, consecvent întreþinutã, fãrã complexe, solemnele plãceri linguºitoare ºi mãrinimia reciproc Gustav Klimt Cele trei vârste ale femeii (detaliu) de exuberanþa bolnavã a actorilor, dar ºi (sau mai afiºatã, fãrã scrupule, nu sunt pãcate de ieri, de azi nu existã. În schimb, apare la Indicele de nume, cu ales) de cei ce semneazã, iresponsabili, certificatele ale culturii române. Vin de departe ºi s-au învârtit precizarea paginilor (127-129), în care omul, obosit de genialitate a unor administratori de maree în capetele multor generaþii. Cine sunt autorii de de-atâta scris, va fi fost, cu siguranþã, gãzduit ºi neagrã. În al doilea rând, neobiºnuit este efortul de „deºeuri literare”? Nu sunt doar simpli veleitari, alungat, mai târziu, din pricini neºtiute nouã. Ce a da rãului un nume ºi, cu eleganþã, de a smulge pretinºi romancieri, caraghioºi poeþi, ridicoli filosofi s-a putut întâmpla? A fost uitatã în indice stupiditãþii masca, în texte peste care se poartã, sau critici literari improvizaþi. Se aflã printre ei trimiterea la un comentariu despre „metodele netulburatã, confuzia dintre iluzia culturalã ºi profesori, onorabili funcþionari, un fost prim- ratãrii”, scos, apoi, în mare grabã, din sumarul diagnoza medicalã. ministru, consilieri, redactori, formatori de opinie ºi cãrþii? De cãtre cine, de ce ºi când? Fireºte, numai Sã nu ne amãgim, totuºi: umorul nebun se vãtafi de instituþii culturale. O întreagã armatã autorul putea face acest lucru! Din ce motive, tot el exercitã pe seama maculaturii, inclusiv, prin urmare, angajatã, sub drapelul patetismului epidermic, la ne-ar putea lãmuri (chiar dacã, aºa, o bãnuialã pe seama numeroaselor uzine (am numit aºa-zisele ridicolul rãzboi al destrãmãrii-de-sine (formula avem ºi noi). Este absurd sã credem cã realizatorul edituri!) a cãror celebritate s-a construit, în timp, pe radicalã a unui debutant!). Eram tentat sã reproduc indicelui, într-un subit joc de imaginaþie, l-ar fi munþii de rebuturi literare. Sentimentul datoriei se tot pomelnicul acestor participanþi la „carnavalul introdus pe Liviu Georgescu, fãrã sã-l fi întâlnit în revendicã, fireºte, nici nu s-ar putea altfel, de la prostiei omeneºti”, recenzat de Alex ªtefãnescu. paginile lucrãrii, exact în ordinea alfabeticã ce i se ceea ce Titu Maiorescu numea primejdia „uzurpãrii Fiind mulþi (douã sute cincizeci!), prea mulþi, mã cuvenea (acum, între 127 ºi 130, se aflã Adrian numelui de scriitor”. Fiindcã tâmpenia literarã n-a limitez sã spun doar cã, parte din ei, sunt membri Georgescu, urmat de Vasile Ghica). Cu certitudine, fost nicicând o simplã întâmplare. Esenþial, ea este ai Uniunii Scriitorilor, ajunsã ºi ea, din pãcate, în Liviu Georgescu s-a aflat, iniþial, în lista celor ce proba indubitabilã a denaturãrii spiritului. În ultimii ani, turnul de scãpare al tuturor ilustrau „maldãrele de deºeuri ale literaturii”, iar întregul lor, descurajantele comentarii ale lui Alex franctirorilor de ocazie. Între ei, câteva nume, scoaterea lui, ulterioarã, din sumar e problema ªtefãnescu poartã pecetea unui grav studiu de totuºi, cu perioada de voluntariat încheiatã: George exclusivã a lui Alex ªtefãnescu. O problemã mai patologie literarã, în contra direcþiei de azi a Anca, Ionel Bandrabur, Ion Buduca, Sorin degrabã de viaþã, decât de criticã literarã. Ce „ameþelii artificiale” ºi a crudului neadevãr din Comoroºan, Corneliu Florea, Leonard Gavriliu, reproºuri puteau fi aduse „optzecistului întârziat”? cultura românã. Practicarea severului „dispreþ al Mircea M. Ionescu, Cornel Munteanu, Anca Pedvis, Sã fi fost „artificialitatea stridentã”, „retorica goalã uitãrii” faþã de cei numiþi, eufemistic, veleitari este, Gabriel Pleºea, D. R. Popescu (!), Horvat Sãluc, a extazului”, „emfaza stilisticã” sau „beþia de ca în urmã cu un secol ºi jumãtate, mai mult decât Gabriel Stãnescu, Ionuþ Þene, Radu Vasile sau cuvinte”? Greu de spus (în ce mã priveºte, necesarã, o obligaþie de conºtiinþã pentru oprirea Henri Zalis. Restul, ejusdem farinae... admirativ, mi-am fãcut, de mai multe ori, cunoscut fenomenului periculos de... megalografie! Nu e În sfârºit, existã, în cartea lui Alex ªtefãnescu, punctul de vedere). Sigur, nu este o tragedie aceastã puþin lucru, citind o carte proastã, sã-þi blestemi dedicatã „cãrþilor proaste”, un puzzle pe care, observaþie de lecturã. Poate fi, totuºi, un argument zilele, sã ai senzaþia de sufocare sau sã suporþi sincer, aº dori cineva sã-l poatã dezlega. Poetul cã rãul despre care scriem sau vorbim, uneori cu „încãlzirea circumvoluþiunilor în creier”. Teribil Liviu Georgescu, rezident în New York, Statele atâta înverºunare, ne priveºte ºi pe noi. Mai ales pe supliciu, impus, cum zicea poetul, de sarcina Unite (din 1990), ºi mai prolific decât ursul nostru noi. Fiindcã, altfel, ajungem tot la Caragiale: ºtim, chemãrii sfinte. carpatin (douãzeci de volume în ceva peste un adicã, totul ºi nu credem în nimic. Care sunt, aºadar, acele nãluciri pe care veleitarii deceniu!), este doar amintit, la pagina 67, „ca le pun în locul realitãþii? Care sunt caricaturile optzecist întârziat”, împreunã cu Valentin gândului ºi mistificãrile, înºelãtoriile scriitorului Petculescu. Un text dedicat lui, în corpul volumului, ratat? Iatã-le, într-un fel de reþetar de guiness book: „suferinþa mimatã”, „morala involuntarã”, „originalitatea hazardatã”, „textele ininteligibile”, „bolboroseala pseudoprofeticã”, „zdrãngãnirile stridente”, „emfaza stilisticã”, „artificialitatea stridentã”, „stilul inuman”, „violenþele verbale”, „retorica grandilocventã”, „lipsa de bun-gust”, „fantazãrile sordide”, „banalitatea dezolantã”, „discursul pompos”, „sonoritãþile goale”, „cocteilul filosofic”, „discursul primar”, „stilul rebarbativ”, „expresiile licenþioase”, „pãlãvrãgeala fãrã rost”, „folosirea defectuoasã a limbii române”, „gângurelile sibilinice”, „poezia dezlânatã ºi trivialã”, „elucubraþiile macabre”, „stilul caraghios”, „fanteziile erotice scabroase”, „circul iubirii de patrie”, „beþia de cuvinte”, „întâmplãrile neverosimile”, „banalitãþile versificate”, „bibliografia dezlânatã” (la volumele de criticã ºi istorie literarã), „desãvârºita banalitate”, „adevãrurile banale ºi meschine”, „aforistica popeascã”, „gândirea confuzã”, „dulcegãriile detestabile”, „vorbãria interminabilã”, „retorica goalã a extazului”, Gustav Klimt Muzica (detaliu)
22 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
patrimoniu Gadget-urile artei. Criteriile excelenþei (III) Criteriul auctorial. A fi artist astãzi (I) Vasile Radu n pofida vicisitudinilor vremii, judecata corectã Opera s-a definit astfel ca o urmã tangibilã a lui, trebuie sã acorde apreciere ºi acelor bunuri fiind conceputã ca obiect de veneraþie sau ca Îculturale, purtând alte semnificaþii decât pe atribut al puterii, proprietate a valorii în sine, etc. acelea pe care noul val ne împinge sã le Dacã, iniþial, artiºtii lucrau pentru un Mecena sau recunoaºtem. Armata acestor creatori a fost pentru medii sociale închise, limitate, cu timpul surprinzãtor de repede decimatã, dezorganizatã ei câºtigã atenþia unor pãturi largi de oameni, iar sub valul dezertãrilor de circumstanþã. influenþa artei lor asupra societãþii devine din ce „Dezertorii” s-au strãduit sã-ºi caute... sfârºitul în ce mai profundã. Din rândurile acestui public „natural”, copleºiþi de ruºinea oprobriului public se selecteazã Mecena, adicã acea „autoritate circumstanþial. S-a pierdut astfel orice consistenþã artisticã” subordonându-l pe artist propriilor sale polemicã ºi care, la urma urmei, reprezintã interese, în schimbul sprijinului acordat cãtre vocaþia dintotdeauna a artei. Ceea ce în secolul al acesta. Astfel, artistul îºi pierde treptat Libertatea, XX-lea era incontestabil arta ca angajament este dar câºtigã avantajul de a lucra în liniºte, ferit de ignorat acum cu desãvârºire. Prin aceasta, se privaþiunile ºi grijile economice ale restului neagã o mare parte a istoriei artei umanitãþii. oamenilor. Artiºtii nu au fost întotdeauna de Tronul de fildeº al Þarului Ivan al IV lea. Operã a unor Chiar dacã iniþial arta militantã - arta comandatã acord cu comanditarii lor, adesea i-au înºelat sau sculptori occidentali din secolul al XVI-lea. ºi plãtitã de societate, de regi, papi, principi, nu le-au rãspuns comenzilor, dar Mecenaþii au episcopi, partid ºi secretari cu propaganda, ºefi de fost întotdeauna mai câºtigaþi, mãcar doar ca pre-rafaelite, la memoria artisticã recentã a instituþii comuniste - a pornit ca fiind un paradis proprietari ai acestor valori artistice obþinute în umanitãþii artistice, prea vag apelatã sub genericul artistic al avangardelor, ea a sfârºit prin a conþine schimb. Autoritãþile laice ale statului au preluat postmodernism, toate incendiind un trecut experienþa dureroasã ºi funestã a acelor revoluþii aceste postúri individuale, dovedind cã interesele incestuos nãscut din împerecherea vinovatã dintre fanatice care îºi devoreazã propriii lor copii. lor politice pot fi servite de munca artistului. muzee ºi academii. ªi unul ºi altul din aceste *** Limbajul artei a devenit o forþã incalculabilã în discursuri par sã ignore faptul cã artistul Privind lucrurile atât sociologic cât ºi istoric, manevrarea mentalitãþilor ºi a intereselor contemporan nu poate sã uite lumea în care situaþia artistului, valoarea ºi calitatea operei sale colectivitãþii, dar a cãrei energie s-a pierdut astãzi. trãieºte ºi este dator sã reînnoade tradiþia acestei nu pot fi judecate în afara societãþii. Grupurile A fi artist astãzi înseamnã a te supune mai vieþi dinãuntrul societãþii, cu riscul de a-i întâlni sociale care o alcãtuiesc, indivizii care le compun mult decât unei fatalitãþi genetice; conjunctura aici pe adversarii sãi de temut. În locul muzeului constituie un mediu producãtor al operei, artisticã actualã te sileºte sã renunþi la lungul ºir ºi al artelor memorabile adãpostite de acesta, generator de criterii axiologice care definesc al contextelor tradiþional-filozofice, estetice, fotografia a înºfãcat prima halcã de sacralitate din statutul artistului ºi stabilesc natura relaþiilor cu tehnice, materiale - care au lãsat locul unui artã, iar mai apoi televiziunea - o tehnicã de acesta, fãrã a ºtirbi cu ceva din autoritatea context global odios: cel care vorbeºte despre reproducere amnezicã - a înlocuit sinele artistic cu personalã a creatorului. Dimpotrivã, artistul se moartea artei, dupã ce minimalismul ºi multiplul sãu, iar secvenþialitatea ºi durata cu contureazã, se defineºte doar în cadrul acestor conceptualismul înlãturaserã aproape tot din ceea consumul. raporturi complexe. Societatea ºi-a asumat opera ce, în mod tradiþional, s-a înþeles prin carnea ºi Aceasta aruncã în aer opera ºi personalitatea, artistului ca fiind o cale de a ajunge la acesta sau, substanþa artei, proiectând definitiv (?), în originalitatea artistului ºi dreptul sãu la ca trimitere, la ceea ce reprezintã opera. desuetudine, cel puþin genurile tradiþionale ale semnãturã. Arta devine o simplã, ieftinã arãtare, Antichitatea pãgânã a cerut artistului sã-i edifice picturii ºi sculpturii pentru gloria Ideii. Un mod lucru mecanic, ideaþie, tehnicã persuadatã a unei „zeul”, iar secole de creºtinism l-au identificat pe sinucigaº de a vorbi despre propria distrugere. Pe simulante ºi monumentale manipulãri, scoþând artist ca pe stãpânul miraculosului „dar” al de altã parte, un alt discurs infestat cu ideologia imaginea din universul ideatic al artei ºi, mai sãvârºirii copiei divinitãþii, al puterii respectivei abuzivã a unui trecut glorios ne trimite la grav, negând atitudinea specificã creaþiei (o imagini de a putea comunica cu aceasta. Artistul meºteºug, figurã (formã) ºi tradiþii ºi la alte virtuþi atitudine eminamente pozitivã). O industrie a a fost, secole la rând, Umbra Creatorului (1), iar cãrei forþã mondialã este în directã relaþie cu mijloacele tehnice ºi financiare pe care le are la dispoziþie. Ea sufocã totul, înlãturã orice magnificieþã poeticã ºi face din artã o simplã arãtare decorativã. Dacã arta veche s-a mulþumit a subzista pe o piaþã a plãcerilor printr-un consum cultural cu semnãturile artiºtilor vãzute ca elemente de plus-valoare ale operei, arta contemporanã îºi pierde identitatea, devenind o suitã sumbrã, nesfârºitã de spectacole, o fenomenologie, ca un teatru de umbre, care aleargã pe suprafaþa netedã a ecranului minþii fãrã memorie. A fi artist astãzi înseamnã a dobândi cu efort o identitate mai mult decât accesibilã societãþii, pentru cã A PRETINDE nu este echivalent cu A FI.
Note:
1. Victor Ieronim Stoichiþã, Creatorul ºi umbra lui, Ed. Humanitas, 2008, pag 16.
Vagon (Trasurã) pe patine, executatã la Saint Petersburg în 1742. Cu acest echipaj tras de 23 de cai, Elisaveta Petrovna a fãcut drumul încoronãrii de la Saint Petersburg la Moscova.
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 23
Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U
structuri în miºcare Doctorale (adicã Universitare) Ion Bogdan Lefter acelaºi lucru la admitere). Profesorul Anghelescu Îndrumãtor „la negru”! m-a asigurat cã pînã în toamna lui 2008 e timp berechet pentru ca dosarul meu de îndrumãtor de redau la Literele Universitãþii bucureºtene din doctorate sã fie aprobat de onor-comisiunea de pe 1990. Concurs am dat în primãvara acelui lîngã Ministerul Educaþiei însãrcinatã în acest Pan, la doar cîteva luni dupã schimbarea de sens. regim de pe 22 decembrie 1989. Am început orele Din motive pe care nu le voi devoala – totuºi! în toamnã, ca asistent. Dupã cîþiva ani – lector, – aici, a durat nu un an, ci trei, pînã în vara lui apoi conferenþiar, apoi profesor plin. Cu multe 2010, nu fãrã oarece tribulaþiuni. Pentru întîmplãri pe parcurs, uneori colosal de menþinerea în legalitate, în tot acest timp, a interesante sau de miºcãtoare, cu mari entuziasme situaþiei celor patru doctorande, cãrora li s-au mai ºi mici dezamãgiri, cu enorme satisfacþii ºi adãugat în septembrie 2008 un coleg ºi în oarecari amãrãciuni, probabil inevitabile într-o septembrie 2009 alte douã aspirante ºi un perioadã care a devenit destul de îndelungatã, ºi – aspirant, soluþia a fost aceea a unui soi de secretã mai ales – cu ºansa unei perspective extraordinare „cotutelã”, cum i-am spune astãzi, cînd ºi-mai- asupra sistemului ºi asupra întregii societãþi noua Lege a educaþiei, din februarie 2011, ne Norman Manea doctor honoris cauza Iasi 17 mai 2012 româneºti. Deci cu tolba plinã de poveºti, de obligã la noi subterfugii. Mai concret: am Distanþa ºi obligaþiile cotidiene m-au împiedicat sã constatãri, de interpretãri – de unde am mai continuat sã le fiu îndrumãtor doctoral de facto asist la ceremonie. Am þinut – totuºi – sã particip, extras ºi voi mai extrage istorioare ºi alte minuni. al celor patru din primul grup, preluate în 2007, dacã nu în carne ºi oase, atunci mãcar printr-un Acum – un strop din odiseea doctoralã adiacentã. dar în scripte au figurat formal profesorul text, drept care am transmis un mic adaos la De cîþiva ani buni, zona asta, a coordonãrii ºi Anghelescu, în cazul a douã doctorande, ºi, frumoasa Laudatio compusã, în numele întregii a recenzãrii de teze, a ajuns sã ocupe tot mai pentru celelalte douã, profesorul Florin comisii, de cãtre dna Lãcrãmioara Petrescu. Sub mult din munca mea în Universitate. Dupã ce am Mihãilescu, foarte amabil ºi înþelegãtor cu titlul Despre sensul simbolic al unui triplu urcat penultima treaptã în ierarhia didacticã, situaþia. La susþinerile de referate intermediare, „doctorat de onoare”, am scris ºi am semnat devenind conferenþiar, am început sã fiu invitat în am prestat cu toþii în comisii, profesorii paragraful urmãtor, datat 16 mai 2012: cîte o comisie de susþinere, apoi ritmul a crescut, Anghelescu ºi Mihãilescu în calitatea, consemnatã cu perioade de veritabil „iureº” în pragul verii, în „procesul verbal”, de coordonatori oficiali, eu – Un cuvînt suplimentar din partea înainte de vacanþã, ºi la debutul toamnei, la ca „nembru”. bucureºteanului invitat în comisia ieºeanã de revenirea din concedii. Recordul meu personal e – Aºa s-a-ntîmplat ca vicisitudinile birocraþiei sã-i acordare a titlului de doctor honoris causa lui deocamdatã – cel din iunie-iulie 2011, cu vreo 15 împingã pe niºte oameni serioºi – profesorii Norman Manea. Cum se ºtie, ºi Universitatea în teze recenzate într-un interval de circa trei Anghelescu, Mihãilescu, subsemnatul ºi cele patru care predau, ºi cea din Cluj au fãcut, în urmã cu sãptãmîni, în ritm nu chiar cotidian, dar cu cîteva împricinate – la o „complicitate” care sã rezolve cîþiva ani, gesturi similare de reverenþã faþã de tandemuri ºi cu un vîrf de trei în aceeaºi zi... din mers ceea ce sistemul amîna sã rezolve! În ce marele scriitor. Aº observa acum cã noua Detalii despre doctorantura din România mã priveºte, asta a însemnat cã am funcþionat ca distincþie imprimã întregului terþet de „doctorate zilelor noastre – data viitoare. Acum – despre – practic – conducãtor „din umbrã”, „la negru”... de onoare” un sens simbolic comun: Iaºiul – adicã primii ani în care am început sã joc eu însumi Cum s-a dedus, o vreme am avut – de fapt – opt Moldova – se alãturã Bucureºtiului – Munteniei – rolul de „conducãtor ºtiinþific” al junelor ºi junilor doctoranzi „la negru”! Ulterior, candidatul admis ºi Clujului – Transilvaniei – în recunoaºterea aspiranþi la respectivul titlu academic. O perioadã în 2008 ºi una dintre cele care ºi-au început valorii excepþionale a operei ºi a prezenþei bizarã, pe care o descriu aici „for the record”, doctorantura cu mine în 2009 au migrat cu totul intelectuale a lui Norman Manea, într-o reunire a cum spun americanii: „ca sã rãmînã consemnat”. cãtre profesorul Mihãilescu, domnia-sa tuturor marilor provincii româneºti. Dacã n-a Un soi de „autodenunþ”, nu foarte grav, cãci nu îndrumîndu-le efectiv cercetãrile, iar ceilalþi doi deschis seria, Universitatea lui Maiorescu o dezvãlui o infracþiune, ci subterfugiul legal la care admiºi în 2009 au recurs la formula pe care încheie, întregind demonstraþia: cultura autohtonã am fost nevoiþi sã recurgem pentru a depãºi un profesorul Anghelescu sperase cã am putea-o îl omagiazã pe unul dintre cei mai nobili blocaj birocratic. folosi încã din 2008: m-au declarat pe mine reprezentanþi ai sãi. Chiar dacã tîrzie, e o În toamna anului 2007, la scurt timp dupã conducãtor ºtiinþific la colocviul de dupã primul frumoasã „reparaþie” fãcutã suceveanului din ce-mi fusese acordat, în varã, titlul universitar de lor an de ºcoalã doctoralã, în septembrie 2010, Burdujeni ajuns un important scriitor american ºi profesor „plin”, am devenit „conducãtorul cînd cãpãtasem în sfîrºit dreptul de îndrumare, cu al lumii înainte de a fi recunoscut ca mare autor ºtiinþific” a patru tinere cercetãtoare. În acte în regulã, deci i-am putut prelua oficial, „la în þara sa natalã. ªi dacã, avansînd în aceastã împrejurãri... speciale! Diriguitor al ºcolii noastre vedere” (de la mine însumi, aºa-zicînd!). direcþie, dãm triplului gest nu doar o semnificaþie doctorale pentru subdomeniul „Literaturã” (pînã D’ale carnavalului educaþional românesc, culturalã, ci ºi una de asumare naþionalã, atunci în toamna lui 2011, cînd mi-a predat chiar mie versiune 2007-2012! ºtafeta), profesorul Mircea Anghelescu m-a rugat am putea merge pînã la a considera cã, în acest fel, comunitatea academicã de la noi preia rolul atunci, la începutul anului universitar 2007-2008, Încã un doctorat honoris causa pentru statului ºi face „reparaþie” nu doar prozatorului, sã preiau deja doctoranzi, deºi nu cãpãtasem încã Norman Manea oficial dreptul. Însã îmi depusesem dosarul ci ºi copilului evreu deportat în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, „refuzat” atunci de un pentru a-l obþine, iar legislaþia recent instituitã Despre cele douã titluri de doctor honoris regim rasist, revendicat astãzi, în postmodernitate, stipula acordarea rapidã a calitãþii odatã cu causa pe care Universitãþile din Bucureºti ºi Cluj i ca figurã reprezentativã a literaturii ºi – deci – a obþinerea titlului. Conjunctura începuse sã fie le-au acordat lui Norman Manea în 2008 am mai comunitãþii noastre naþionale multiculturale. O dificilã, doctoranzii – numeroºi, profesorii în scris (chiar în Tribuna, ca ºi în aLtitudinile mele). recunoaºtere – fie ºi tîrzie – pe care marele scriitor mãsurã sã-i îndrume – suprasolicitaþi, drept care Pe 17 mai 2012 s-a adãugat un al treilea, conferit evreu român, european, american, universal participarea mea în sistem era utilã. Conform prozatorului ºi eseistului la Iaºi, la Universitatea Norman Manea o meritã din plin. regulilor de funcþionare a recent-instituitelor „ºcoli „Alexandru Ioan Cuza”. Am acceptat cu mare doctorale”, în vigoare ºi astãzi, candidaþii admiºi plãcere sã fac parte din comisia care a acordat urmau sã-ºi declare tema definitivã ºi numele titlul, alãturi de colegii ieºeni Lãcrãmioara conducãtorului ºtiinþific abia dupã primul an, cu Petrescu, Andrei Hoiþie Corbea, Codrin Liviu ocazia colocviului de prezentare a proiectului de Cuþitaru, Antonio Patraº ºi Bogdan Creþu, invitaþi cercetare (sau de re-prezentare, dupã ce fãcuserã „externi” fiind clujeanul Corin Braga ºi cu mine.
24 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
flash meridian socotite pilonii (ori punctele de sprijin) ai universului ficþional faulknerian: Sartoris, Ce rãmâne din Sanctuary, Requiem for a Nun, The Unvanquished, Intruder in the Dust. Capitolul Yoknapatawpha „Neantul ºi melancolia” se ocupã de proiectul rotund al aºa-zisei „trilogii Snopes”, The Hamlet, The Town, The Mansion, cãrþi ce dramatizeazã Virgil Stanciu saltul societãþii sudice din mitologie ºi istorie în ititorilor împãtimiþi li se întâmplã sã facã o cãrþii lui Mircea Mihãieº nu urmeazã semnul contemporaneitate. „Iniþierea ºi balansul”, fixaþie pentru un anumit autor, fie pentru întrebãrii, semn cã valoarea perenã a operei nu capitolul patru, discutã volumul Go Down, Ccã percep în opera acestuia ecourile este pusã la îndoialã. Dar acest lucru contrasteazã Moses, „pivotul în jurul cãruia se învârte creaþia propriilor obsesii ºi preocupãri, fie pentru cã îi cu repetarea obsesivã a întrebãrii în titlurile celor faulknerianã” (p. 356) ºi The Reivers, ultima carte cucereºte modul lui inedit de a repovesti lumea. ºapte capitole, plasate sub semnul conceptelor a romancierului (1962), în care se identificã un Mircea Mihãieº rãtãceºte de multã vreme prin estetic-ontic-morale ale lui V. Jankélévich: Mai- „cumul de ironie ºi umor înmuiat în atmosfera þinutul Yoknapatawpha, împãrtãºind, ocazional, ºi nimic-ul concepþiei despre lume fondate pe nostalgic-ºãgalnicã a unei lumi de mult apuse, ale altora experienþele trãite prin contactul cu experienþa personalã a istoriei ºi Nu-ºtiu-ce-ul cãrei moravuri nu mai sunt subiect de criticã, ci gândirea metaforicã a creatorului acestui þinut, punerii în verb al adevãrului subiectiv. Ce de înduioºatã rememorare” (p. 360). As I Lay sub forma prefeþelor ºi a studiilor. Ar fi fost pãcat rãmâne? Zborul ºi predestinarea; Blestemul ºi Dying ºi Light in August, „cãrþi ale drumului, ale (a waste) ca acest contact îndelungat, aceastã periferia; Neantul ºi melancolia; Iniþierea ºi disperãrii ºi ale morþii” (p. 404) sunt discutate în formã de cunoaºtere, clãditã pe un exerciþiu de balansul; Drumul ºi cenuºa; Visul ºi nebunia. tandem în secþiunea „Drumul ºi cenuºa”, cea de a admiraþie, sã nu prindã cheag într-un studiu Titluri (rãspunsuri?) metaforice, nu neapãrat ºasea a monografiei. În sfârºit, „Vântul ºi monumental, în care controversata operã legate organic de conþinutul capitolelor. nebunia” comenteazã piesele de vârf ale scrisului faulknerianã sã fie iscoditã cu metodã, în vederea Întrebarea, deloc retoricã, poate fi pusã de altfel faulknerian, The Sound and the Fury ºi Absalom, relevãrii valorilor ei perene, la o jumãtate de veac într-un context mai larg: Ce rãmâne din scrierile Absalom! „Am ales sã închei cartea cu analiza de la dispariþia fizicã a scriitorului. corifeilor Generaþiei Pierdute? Ce mai înþelege din acestor douã romane pentru cã, în modalitãþi Ce rãmâne. William Faulkner ºi misterele ele omul post-modern (recent)? În ce mãsurã se foarte apropiate, ele vorbesc despre distanþa þinutului Yoknapatawpha (Editura „Polirom”, mai sinchiseºte el de dilemele, frustrãrile, microscopicã dintre vis ºi prãbuºire, dintre 2012) vine sã îmbogãþeascã exegeza faulknerianã elanurile ºi obsesiile celor ce erau pe lume acum aspiraþie ºi înfrângere ºi, nu în ultimul rând, de provenienþã româneascã la patruzeci ºi ceva de un veac? Nu este momentul sã intrãm mai adânc dintre normalitate ºi nebunie. Lumea faulknerianã ani dupã publicarea unei alte opere critice de mari în acest subiect; suficient sã spunem cã, dintre se înfãþiºeazã în ele drept o entitate ce stã sub dimensiuni dedicatã autorului mississippian, colegii sãi de generaþie, Faulkner pare a fi pecetea blestemului, a predestinãrii ºi, finalmente, Wiliam Faulkner de Sorin Alexandrescu (ELU, suportat cel mai bine erodarea timpului. Mihãieº a morþii. Mesajul e sumbru, dupã cum întunecatã 1969). Puþini scriitori strãini s-au bucurat la noi este, de altfel, tranºant: „Rãmân, fireºte, cãrþile, e ºi forma în care scriitorul îºi îmbracã discursul” de atâta reverenþã, materializatã în abordãri vaste, dar ºi cãrþile despre cãrþi. Rãmâne o filosofie de (p. 456). Acestea sunt ºi romanele în care dar rafinate; or, iatã cã tocmai William Faulkner, viaþã” (p. 10). Datatã sau nu, asta e o altã propensiunea modernistã a creaþiei lui Faulkner un prozator dificil, dar ºi re-interpretabil, aflat chestiune; oricum, foarte prolificã ficþional. Mai este cu adevãrat descãtuºatã, lãsatã sã se oarecum la jumãtatea drumului între rãmâne ºi autorul, aºa ascuns în culise cum îl desfãºoare în voie, pe plan compoziþional ºi modernismul sofisticat ºi realismul frust, este percepem azi, dar pe care M. Mihãieº îl considerã stilistic. frecventat regulat de publicul român, fãcându-se parte inseparabilã din operã, un autor wagnerian, Analizele lui Mircea Mihãieº îmbracã o formã simþitã nevoia de a se proiecta asupra textelor a cãrui temã-umbrelã este amurgul zeilor, care dialogicã, uneori chiar polemicã, fireascã ºi sale lumina albã a recitirii actualizate (un alt trece etica protestantã „prin filtrele unui soi de plãcutã: dialogului cu opera i se suprapune cel cu indiciu al popularitãþii târzii a cãrþilor lui Faulkner romantism frust ... dar de o inepuizabilã creatorul, un creator din categoria celor care pe piaþa româneascã fiind relativul succes al seriei vitalitate” (p. 28). De altfel, cartea lui Mircea dispar, se topesc în operã, cum bine observa de autor tipãrite de Editura „Rao”). Dacã Sorin Mihãieº îºi propune ºi „sã ofere, indirect, S. Alexandrescu, ºi, în plan secund, cel cu exegeþii Alexandrescu îºi organiza cercetarea în funcþie de portretul psihologic, moral ºi estetic al acestuia, privilegiaþi fiind, cum era ºi normal, grila structuralistã, la modã în epocã, urmãrind sã scriitorului” (p. 9). Ce rãmâne, totuºi, din etica ºi Malcolm Cowley, Cleanth Brooks, Irving Howe, dezghioace „câteva planuri ale semnificaþiei, spre filosofia istoriei reflectate în scrisul lui Faulkner, Joseph Blotner. M. Mihãieº nu e omul care sã centrul magic, abia bãnuit” al operei, Mircea din marile poveºti fondatoare ale unui Sud tot accepte fãrã un scrutin personal ipotezele, Mihãieº preferã sã construiascã o cvasi- mai cufundat în negura istoriei, tot mai constatãrile ºi verdictele interpreþilor ºi analiºtilor monografie (aproape cã-mi vine sã scriu „un ghid incomprehensibil pentru omul de azi? consacraþi, plãcerea de a-i citi studiul datorându- de lecturã”) în stil american, sustrãgându-se ªase din cele ºapte capitole se strãduiesc sã se, printre altele, vioiciunii stilului conversaþional, influenþelor formale ºi mizând pe interpretarea de rãspundã la întrebare, dar nu într-un mod nu arareori polemic. bun simþ, fortificatã cu lecturi în profunzime ºi neechivoc. În ele, piesele de jig-saw ale sagãi Fireºte, implicitã în analizele de text este sprijinitã pe o excelentã cunoaºtere a surselor faulkneriene a Sudului sunt grupate tematic ºi repunerea în discuþie a marilor teme ale prozei lui secundare. El nu se lasã pradã tentaþiei de a stilistic, nu ºi cronologic – la debut, bunãoarã, Faulkner, a tragismului viziunii acestuia, a formula adevãruri definitive, de a emite constatãri gãsim romane de început, Soldier’s Pay (1926) ºi structurii tipologice, a conjuncþiei dintre mit, apodictice, preferând sã mizeze „pe inefabil ºi Mosquitoes (1927), dar ºi unul de la sfârºitul istorie ºi realitate, a problemelor legate de arta imprecis, pe nedefinibil ºi subiectiv”. Demersul carierei, A Fable (1954), numitorul comun al compoziþiei romaneºti ºi de stil. sãu se aºazã în contradicþie cu cartezianismul celor cinci cãrþi fiind cã nu fac parte din cronica Mircea Mihãieº a realizat un studiu inspirat, criticii academice, care, evident, l-a înrâurit pe vestitului comitat Yoknapatawpha. În fiecare personalizat ºi pe alãturi provocator, al întregii Sorin Alexandrescu. „Poziþia celui care scrie aceste capitol, romanele discutate (mãrimea grupurilor opere faulkneriene, evidenþiindu-i semnificaþiile ºi rânduri e una contra-pozitivistã” (p. 15). Textele variazã) sunt prezentate succint, într-un fel de izolând, fãrã a forþa nota, trãsãturile care îi pot însele, revenirea asupra lor, adãugirile, notele ºi preambul, dupã care se revine asupra fiecãruia cu asigura nemurirea. glosele auctoriale spun mai mult despre opera lui o analizã aprofundatã. Se reiau în aceste analize Faulkner decât aplicarea unor paradigme informaþiile strict necesare pentru înþelegerea poststructuraliste, psihanalitice sau mitic- impulsurilor creatoare dintr-un moment arhetipale. Oricum, faptul cã titlul studiului se determinat, de la cele de ordin personal, referã la misterele universului ficþional faulknerian biografic, la contextul social ºi climatul face o aluzie la neputinþa descrierii ori cultural/literar în America ºi în lume, pentru a fi interpretãrii exacte ºi exhaustive a acestuia, la apoi supuse scrutinului hermeneutic în deplinã necesitatea de a te mulþumi cu aproximãri cunoºtinþã de cauzã. Cele cinci romane discutate succesive, concentrice ºi, în ultimã instanþã, de a în capitolul al doilea sunt considerate romane ale „spori corola de minuni” a acestei lumi, refuzând creativitãþii, A Fable fiind „ultimul mare roman al s-o schematizezi ºi sã-i dezveleºti armãtura. Generaþiei Pierdute”. Urmeazã apoi capitolul S-a observat cã dupã prima parte a titlului „Blestemul ºi purificarea”, despre cinci romane
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 25
Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U
muzica
statutul inovaþiei autentice în arta zilelor noastre. Tânãra ºcoalã componisticã Am constatat beneficiile unei asemenea opþiuni programatice la finele spectacolului, salutat cu ovaþii similare celor de dupã un reuºit concert de de la Cluj, sau triumful jazz. ªi fiindcã am menþionat cuvântul cu doi Z la coadã, aº adãuga cã muzicile propuse de cei patru tineri compozitori transilvãneni ar putea cerebralitãþii dionisiace interesa nu doar gupurile de aceeaºi facturã din sfera muzicii clasice, ci chiar celebre cvartete care Virgil Mihaiu au lucrat permanent pe muchia finã dintre muzi- ca eruditã ºi jazz – cum ar fi Kronos Quartet nul dintre multiplele motive pentru care veritabil „desant componistic” originar din (USA), Balanescu Quartet (Marea Britanie), dar ºi Clujul rãmâne un reper viu al actualitãþii România. Mai vãzusem câteva reprezentaþii din Stockholm Saxophone Quartet sau Pearls Before Uculturale mondiale este prodigioasa aceastã serie – denumitã Clarinetomania – toate Swine Experience (ambele din Suedia). activitate, desfãºuratã în flux continuu, la primite cu entuziasm, dar cea amintitã la Important este cã succesul de grup nu a ocul- Academia de Muzicã G. Dima. În miez de începutul articolului a depãºit orice aºteptãri. Am tat, ci mai curând a relevat talentul individual al toamnã 2012 a avut loc în Sala Studio a acestei asistat la o fericitã îmbinare între calitatea intrin- fiecãruia dintre compozitori. În deschiderea con- instituþii un concert demn de a fi consemnat în secã a pieselor din program ºi abordarea lor – certului am urmãrit 5 bagatele pentru clarinet ºi istoria muzicii noastre contemporane. Au fost competentã, empaticã, mustind de energii juvenile cvartet de coarde de ªerban Marcu. Un titlu oare- prezentate lucrãri de ultimã orã marcând – de cãtre interpreþi: briantul solist-clarinetist cum înºelãtor, având în vedere substanþialitatea maturizarea deplinã a celei mai noi „ºcoli Rãzvan Poptean, împreunã cu Cvartetul de coarde demersului muzical. Cele cinci miniaturi mi s-au componistice clujene”, alcãtuite din (în ordinea Arcadia (recent aureolat cu premiul întâi la pãrut mai apropiate de concentrarea caracteristicã din program) ªerban Marcu, Ciprian Pop, Cristian Wigmore Hall London International String unor poeme orientale (sau, dacã vreþi, densitãþii Bence ºi Rãzvan Metea. Nu voi insista aici asupra Quartet Competition, unul dintre cele mai pre- lirismului bacovian) decât de cine ºtie ce divertis- rãdãcinilor academice ale fenomenului, însã ele se tenþioase concursuri de gen de pe Glob). Ca mar- mente acustice. Marcu reuºeºte sã confere vivaci- înscriu pe linia unei rigori profesionale cultivate tor ºi admirator al valorii Academiei de Muzicã tate scriiturii prin raþionalizarea elementelor de cãtre maestrul Sigismund Toduþã, ai cãrui de la Cluj, nu m-a mirat sã aflu cã tinerii membrii aparent aleatorii (inclusiv discrete rapeluri la discipoli au reuºit, la rândul lor, sã menþinã ºi sã ai cvartetului - Ana Török/vioara, Rãsvan tehnici instrumentale neconvenþionale), captând dezvolte exemplare standarde compoziþionale. Dumitru/vioarã, Traian Boalã/violã, Zsolt Török în partiturã ceea ce muzicienii din sfera „compoz- Asumându-mi riscurile citãrii din memorie, voi /violoncel - s-au format tot în aceastã ambianþã, aminti doar câteva personalitãþi ce continuã sã-ºi iþiei instantanee” creeazã ad hoc. La fel ca în perfecþionându-ºi ulterior studiile la Universität cazul colegilor sãi, conceptualismul, de facturã exercite fascinaþia asupra muzicienilor din a doua für Musik und darstellende Kunst din Viena. În decadã a secolului XXI: Cornel Þãranu, Liviu preponderent minimalist-repetitivã, nu impieteazã judiciosul sãu articol despre cvartetul Arcadia, asupra comunicãrii fruste cu publicul. Barierele Glodeanu, Dan Voiculescu, Hans-Peter Türk, apãrut în Tribuna nr. 232/2012, muzicologul Vasile Herman, Mihai Moldovan, Valentin dintre erudiþia creatorului ºi foamea de frumos a Mugurel Scutãreanu evidenþiazã, pe bunã drep- publicului sunt pulverizate, spre delectarea tuturor Timaru, Constantin Rîpã, Adrian Pop, Cristian tate, modul fertil „cum a cãzut sãmânþa Arcadiei Marina, Ede Tereny, Cristian Misievici, Adrian pãrþilor implicate – creator, actanþi/interpeþi, din stejarul Cvartetului Transilvan, [...] cum a fost Borza, Peter Szegö, Dora Cojocaru... receptori. ea vegheatã de violonistul-dascãl Nicuºor Silaghi Cei patru juni compozitori sus-amintiþi au Dacã în muzica lui ªerban Marcu cerebrali- pânã ce a prins rãdãcini.” reuºit sã-ºi subordoneze ego-urile (s-o tatea e temperatã prin infuzii de lirism, în com- Compozitorii Marcu, Pop, Bence ºi Metea s-au recunoaºtem: întodeauna hipertrofiate, când vine poziþia lui Ciprian Pop Ludus cvintetix conceptu- înfãþiºat, din nou, ca o echipã în plinã formã, cu vorba despre creatori sau artiºti) unui proiect alismul se dizolvã sub nãvalnice ostinato-uri o serie de caracteristici comune. Totul se bazeazã comun. Pânã la urmã, dincolo de ridicolul jar- evocând ancestrale ritmuri aksak. Erupþia dionisi- pe un excelent control al tehnicilor componistice gonului de plastic / sau beton armat sub care acã de elemente ludice dã consistenþã emoþionalã (inclusiv la nivelul nãucitoarei complexitãþi post- sunt deghizate ipoteticele surse de subvenþii din unei armãturi teoretice care l-ar putea deconcerta, moderne), care însã nu devin un scop în sine, ci circuitul Uniunii Europene (în cazul de faþã: dacã nu inhiba, pe lectorul explicaþiilor furnizate sunt maleabilizate de aºa naturã încât sã poatã „proiect de cercetare de tip TE, aprobat de de Lucian Ghiºa în programul de salã: „Liniile capta interesul eterogenului public actual. C.N.C.S.I.S ºi finanþat de U.E.F.I.S.C.S.U.” – melodice sunt inspirate de tipologiile modurilor Dispersarea (ºi disperarea) acestuia îºi aflã un cumplit meºteºug de tâmpenie, vorba lui cu transpoziþie limitatã impuse de cãtre Olivier posibil remediu prin concentrarea discursului Creangã), toþi cei implicaþi au avut de câºtigat: Messiaen, în speþã de la modul al doilea, Ciprian muzical spre zona esenþelor. Ele sunt astfel dece- compozitorii au ºansa de a-ºi promova lucrãrile în Pop utilizând în lucrarea sa tricorduri, aflate în late, încât sã poatã suscita un nou catharsis, într-o intervalul vara 2010 – vara 2013, iar publicul din raport de sectio aurea, alcãtuite din ton ºi semi- epocã aparent imunã la emoþii ºi scepticã faþã de câteva þãri europene poate face cunoºtinþã cu un ton, structuri melodice cu caracter evolutiv, care
Protagoniºtii memorabilului concert al tinerilor compozitori clujeni (nov. 2012; de la stânga la dreapta): ªerban Marcu, Rãzvan Metea, Cristian Bence, Ciprian Pop, Rãzvan Poptean, Zsolt Torok, Ana Torok, Rãsvan Dumitru, Traian Boalã
26 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
stau la baza întregului edificiu sonor al cvintetu- lui.” Din fericire, inspiraþia creatoare a compozi- torului surclaseaza asemenea premise, Mozart für immer (auto)impuse ºi quasi-irelevante din punctul de vedere al receptorilor. Aceºtia sunt cuceriþi, pri- Mugurel Scutãreanu mordial, de creativitatea ºi prospeþimea limbajului itlul acestui articol a fost, pentru câteva cercului relativ strâmt al funcþionalitãþii tonale), muzical. momente, Mozart forever. Însã ridicola echilibrul perfect al formei, cu alte cuvinte Cea mai elaboratã „motivaþie” compoziþionalã, Tnepotrivire n-avea cum sã dureze – invazia clasicismul în clasicism (Haydn s-a cristalizat ca ºi dintre cele patru, o întâlnim la Cristian Bence. virulentã a limbii engleze poate sufoca lumea de clasic dupã un oarecare timp iar Beethoven a Însuºi titlul piesei sale este 21.12.2012, datã rând dar nu marile culturi ale umanitãþii. Sã nu erupt departe, in romantism). Totuºi mai rãmâne calendaristicã burduºitã de conotaþii numerologic- vã-nchipuiþi cumva cã sunt vorbitor de germanã, ceva, ceva de neprins (sau de necuprins), de eschatologice. Cifrele ce alcãtuiesc titlul sunt nu, nu sunt, din nefericire. Ucenicia la ºcoala de neformulat, de neanalizat. Misticii îi zic produse iniþial pe un telefon mobil, amplificat la muzicã din Cluj i-a costat pe pãrinþii mei mult dumnezeire, cei pasionaþi de fenomenele PSI îi zic nivelul sãlii de spectacol, iar apoi procesate ca prea mult (nu sunt ardelean), aºa cã de unde... paranormal, orientalii s-or fi gândind la forme note din care se configureazã tematica melodicã a Fräulein, guvernantã nemþoaicã? În plus, ºtiut necunoscute de energie. În definitiv, nu conteazã lucrãrii. Autorul îºi explicã demersul printr-o fiind cã pentru muzicã eternitatea nu ajunge, de natura acelui ceva – poate cã descoperirea, alambicatã combinaþiune matematico-muzicalã, unde o a doua veºnicie pentru învãþarea limbii lui definirea lui, ar însemna o nefericitã demitizare. concluzionând: „Schimbarea ºi evoluþia spiritualã, Goethe? Încerc sã fac haz de propria lene dar râd Poate cã el nici nu existã ºi e doar o formã de ce apar ca o consecinþã a transformãrilor cosmice, mânzeºte– cine vrea, învaþã ºi chineza, dupã cele manifestare a necunoaºterii, a educaþiei noastre este sugeratã prin înlocuirea secundei mici 24 de ore de studiu zilnic la instrument. puhave, care ne cere sã nominalizãm totul, sã (semiton) – ce reprezenta elementul constructiv al De fapt, vreau sã vã vorbesc despre cea de-a concretizãm neapãrat abstractul. Oricum, faptul ‘vechii lumi’ sonore – cu secunda mare (ton) – ce XXII-a ediþie a Festivalului Mozart ºi mã aflu cã de peste douã secole Mozart aruncã asupra va deveni, dupã momentul aleatoric general, noul într-o situaþie delicatã: sãrbãtoarea se va fi muritorilor aripa magiei este de netãgãduit. Vraja element de construcþie sonorã, încercându-se terminat atunci când veþi citi rândurile de faþã. aceasta face prozeliþi. reclãdirea întregii lumi pe noi baze, în contextul Aºadar nici de avancronicã nici de cronicã nu Aproape de noi, aici la Cluj, au existat ºi unei evoluþii ascendente, în spiralã.” Iarãºi din poate fi vorba, însã aceastã realitate ineludabilã existã personalitãþi ca Ferenc László (flautist ºi fericire, la fel ca în cazul colegului sãu anterior, nu mã descurajeazã, fiindcã intenþia mea este, muzicolog de renume, fondator al Societãþii muzica în sine e mult mai convingãtoare decât pânã la urmã, de a vã face sã pãtrundeþi în Române Mozart, în 1991) sau ca Adriana Bera orice fel de speculaþii formale. În cazul lui Bence spiritul evenimentului. Eveniment care înseamnã (pianistã ºi pedagogã stimatã, pro-rector al e de admirat atât decupajul sonor curajos, evocare, preþuire, dãinuire, educaþie, stimulare a A.M.G.D.), care ºi-au dãruit o parte a vieþii studi- efectuat cu mânã sigurã, cât ºi aluziile parodice, tinerei generaþii, exegezã, revelare de noi mãrturii, ului ºi interpretãrii operei lui Wolfgang Amadeus. în spatele cãrora se resimte un irepresibil simþ al dãruire, sacrificii ºi încã multe altele. Evocare Munca îndârjitã a acestei din urmã artiste, ca humorului. Acesta este integrat – organic, dar ºi pentru cã ºi cele mai rostite nume ale culturii instrumentistã, dãscãliþã dar ºi ca preºedinte al antitetic – înclinaþiilor spre gotic ale universale au nevoie de o perpetuare a pomenirii; Societãþii Române Mozart, i-a adus în primãvarã compozitorului (enunþate deja într-o anterioarã preþuire manifestã deoarece, încã, prea puþini râvnitul Premiu Mozart al Societãþii Mozart din compoziþie, inspiratã din legenda hassidicã a dintre noi îºi dau seama cât de mult îi datorãm Saxonia (Sächsische Mozart Gesellschaft). Într-un Golem-ului). genialului salzburghez; dãinuire fiindcã la interviu pentru Radio Cluj, Adriana Bera spunea, La rândul sãu, Rãzvan Metea îºi organizeazã mormintele marilor oameni jerbele de flori trebuie cu a sa impresionantã modestie: Premiul Mozart a compoziþia, ambiguu intitulatã Umbra mereu împrospãtate; educaþie pentru cã orice fost instituit acum 10 ani, aºadar ediþia din luna rãstimpului, cu o dezinvolturã ce frizeazã pe re-creare a lucrarilor lui Mozart înseamnã, pentru mai 2012 a avut un caracter festiv. Înaintea mea, alocuri ireverenþa. O maºinãrie electronicã unii, o primã audiþie; stimulare a tineretului aceastã distincþie a fost acordatã unor muzicieni genereazã ritmuri gen Kraftwerk, ca o provocare fiindcã în cadrul festivalului existã ºi un concurs de mare valoare, aºa cã, sincerã sã fiu, m-a speriat la adresa establishment-ului clasic. Peste acest de interpretare, în acest an pentru cvartete de puþin compania! Mã gândesc la pianistul Andreas play-back instrumentele cu coarde ºi clarinetul îºi coarde; exegezã ºi revelare de noi mãrturii Stayer, la tenorul Peter Schreier sau la clarinetista deruleazã „naraþiunea” melodico-armonicã. deoarece festivalul mai cuprinde ºi un simpozion Sabine Meyer. Sunt nume imense ale lumii muzi- Pasajele cu tentã meditativã ale pãrþii a doua – de muzicologie; dãruire pentru cã oameni dedicaþi cale ºi faptul cã mi s-a acordat acest premiu m-a dintr-un întreg conceput pe o structurã de sonatã artei mozartiene îºi rup din propria viaþã ani, surprins ºi, bineînþeles, m-a bucurat foarte mult. – confirmã impresionanta inventivitate oferindu-i altora, fãrã a aºtepta ceva în schimb; ªi cadrul acordãrii titlului a fost deosebit - totul compoziþionalã a lui Metea, afirmatã cu sacrificii fiindcã toate cele enumerate pânã aici se s-a întâmplat în timpul concertului de deschidere prisosinþã încã din piesele sale timpurii, dar întâmplã într-o Românie în care ignoranþii a celei de-a XX-a ediþii a Festivalului Mozart din supusã unui continuu proces de decantare ºi cârmuitori de sus nu dau doi bani pe culturã, abia Saxonia. Concertul a avut loc la Chemnitz iar lau- rafinare. Ludicul alunecã uneori din partiturã aºa-numitele foruri locale mai scãpând câþiva leuþi datio a fost rostit de Matthias Schultz, directorul înspre gesticulaþia de tip teatru instrumental. Tind printre degete; încã multe altele cãci la Fundaþiei Internaþionale Mozarteum. În concert a sã vãd în asta o apetenþã pentru joc specificã, în precedentul ºir de atribute trebuie sã mai adãugaþi fost invitatã ca solistã o fostã discipolã de-a mea, genere, culturilor din Centrul ºi Estul Europei, ca dumneavoastrã o lungã listã, care mie nu mi-a pianista Aurelia Viºovan, actualmente studentã la un fel de libertate compensatorie faþã de venit în cap. Viena, aceasta fiind a doua dovadã de preþuire vicisitudinile socio-economico-politice cãrora acest Festivalurile umplu lumea de culoare, de care mi s-a adus atunci. spaþiu a fost obligat sã le facã faþã de-a lungul cântec, de cuvânt, de miºcare - dupã nenumãratele Datoritã unor astfel de oameni Festivalul timpului. lor forme, mãrimi ºi consistenþe. Numai în Mozart a ajuns la ediþia a XXII-a ºi fãrã îndoialã Ofertantele lucrãri ale celor patru compozitori þãriºoara noastrã, cât un bãnuþ, existã ºi un cã nu se va opri aici. Nu se va opri, mai întâi ºi-au aflat interpreþii ideali în membrii cvartetului Festival G. Enescu ºi un Festival Ion Sotelecan, ºi pentru cã spiritul purtãtor este nemuritor ºi apoi Arcadia, capabili de autodepãºire, în numele un Festival UNITER ºi un Festivalul de Teatru la fiindcã promotorii sãi se aratã neobosiþi. Aceºti coerenþei ºi eficienþei de ansamblu. Cât îl priveºte Caracal, ºi Festivalul TIFF si festivaluri ale dãruiþi se odihnesc abia dupã ce pleacã dintre noi, pe Rãzvan Poptean, el a demonstrat o datã în cineastilor amatori, etc., etc. Comparaþiile nu ºi-ar lãsând în urmã enorme goluri, ca regretatul profe- plus cã este unul dintre cei mai înzestraþi avea rostul. Încercaþi, de pildã, sã gãsiþi un sor László. clarinetiºti ai scenei contemporane, capabil sã facã comparativ pentru Rio Carnaval... De aceea, cred Recunosc cã nu înþeleg nici infinitul nici eter- faþã con brio exigenþelor (ºi, uneori, chiar eu, ceea ce conteazã în primul rând este forþa nitatea dar le accept ca pe ceva absolut. Mai capriciilor) acesteia. nevãzutã a unor astfel de festinuri artistice. În recunosc cã nu iubesc cu deosebire muzica lui cazul festivalurilor Mozart aceastã entitate etericã Wolfgang Amadeus dar o simt egalã cu infinitul ºi mi se pare a fi unicã, prin simplul fapt cã eternitatea. ªi ºtiu cã niciun muzician, de acum ºi patronul lor spiritual a fost unic. Dincolo de miile pânã-n veac, nu va fi întreg fãrã atingerea lui de tomuri închinate compozitorului nepereche, Mozart. mã gândesc cã orice muzician încearcã, mãcar o datã-n viaþã sã-ºi lãmureascã, prin propria gândire, fascinaþia exercitatã de creaþia mozartianã. Componentele concrete ar fi: fantezia melodicã fãrã margini, inventivitatea armonicã (în ciuda
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 27
Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U
rânduri de ocazie
„cãrticicã” de prozã ultra-scurtã, subþire ºi cu o Aniversãri, lansãri, vernisaje... „suprafaþã” de doar cîþiva centimetri pãtraþi. O carte-obiect, de dimensiunea unui pachet de þigãri. Radu Þuculescu Se numeºte Lupta cu Molcuþu (Ed. Grinta, Cluj- Napoca, 2012) ºi cuprinde pagini de-un umor e cîte ori sînt invitat la Sighetu Marmaþiei, Ressu. Are burse de specializare în Italia apoi încîntãtor. Sunt portretele a trei prieteni de-ai încerc sã onorez invitaþia, chiar dacã ajunge pe front iar dupã rãzboi e profesor la autorului, trei peronaje „groaznic” de reale din oraº, distanþa Cluj-Sighet nu este tocmai lesne de Seminarul musulman din Megidia de unde se mutã D adevãrate „figuri” ale cetãþii, ce pot intra fãrã ezitãri parcurs. Maramureºul, în general, ºi Sighetul, în taman în celãlalt capãt al þãrii, la Oradea. Fundaþiile într-o imaginarã galerie a frumoºilor nebuni ai... special, formeazã pentru mine un spaþiu în care mã Regale îi acordã premiu pentru debut pentru micilor oraºe. Trei personaje, trei etnii care simt altul decât cel pe care-l zãresc în fiecare volumul Zumbe care, însã, apare doar în 1966. De „convieþuiesc” perfect împreunã între paginile cãrþii. dimineaþã în oglindã... Ca ºi cum mi-aº descoperi o la Oradea pleacã la ªimleul Silvaniei pentru ca din Un român, un ungur ºi un... turc. Iatã descrierile a doua „laturã” a personalitãþii mele. Cea care mai 1948 sã se stabileascã, definitiv, la Sighetu fãcute chiar de cãtre autor: „Molcuþu – român crede în prietenie... La începutul lunii decembrie, la Marmaþiei ca profesor la ªcoala de Arte ºi sã tolerant pãgubos ºi berbant, nãscut la Sighet, în Palatul de culturã s-au aniversat 100 de ani de la „devinã”, treptat, maramureºan. Moare la 18 partea de vest, înspre localitatea Sãpânþa cu veselul naºterea pictorului ºi poetului Gheorghe Chivu. octombrie 1986. Toþi cei care l-au cunoscut îi ºi celebrul ei cimitir (nicãieri în lume nu e mai ªcoala de artã care-i poartã numele a organizat cel spuneau domnul profesor (niciodatã tovarãºul...) ºi-l de al treilea concurs de artã plasticã. Au participat caracterizau drept un om ºi un artist de-o adevãratã celebrã veselia...). Balazs-Aþip – sculptor, ungur 25 de artiºti consacraþi ºi amatori plus meºteri verticalitate incapabil de compromisuri, într-o categoric, iar el nu are niciun dubiu ºi nimic populari. Dintre cei premiaþi de un juriu prezidat de perioadã cînd prea puþini se puteau lãuda cu asta. împotrivã. Dupã felul în care se exprimã, nici eu nu pictorul Valentin Muste amintesc cîþiva: Dan Aurel, „O cicatrice am în loc de zîmbet…” – zicea poetul, mã pot îndoi de originea lui. Datã fiindu-i Ion Bledea, Valentin Petreuº, Balazs Istvan Sandor chiar dacã autoportretele sale ascund, ingenios, rotunjimea, nu l-am ocolit niciodatã ci doar l-am º.a. Cu aceeaºi ocazie s-a lansat volumul Opera aceastã cicatrice... Culorile (implicit ºi tablourile...) sãrit uneori. Arif – turc, nãscut în strãvechiul omnia (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2012) semnat de pictorului Chivu sînt de-o dezarmantã sinceritate. Madin, oraº din Mesopotamia, comerciant de 12 Gheorghe Chivu, cu o consistentã prefaþã a lui Îmi place sã-mi imaginez cã atunci când poetul se ani în Sighet ºi tot de atîþia ani candidat fãrã Gheorghe Grigurcu din care citez: „...de-a lungul simþea obosit de prea multe cuvinte, se relaxa speranþã la cetãþenia românã...” Întîmplãri pline de întregii sale cariere poetice, Chivu a înþeles a rãmîne punînd mîna pe pensulã ºi începea sã-ºi coloreze haz, cu replici „reale”, notate la timpul rostirii lor fidel fibrei sale intens vitale, care ºi-a scris «de-a gîndurile, sã le cureþe de praf. Linii simple, clare de cãtre autor. Pagini de-un umor nebun în care pururi destinu-n piatrã vie», anesteziindu-ºi durerile (amintind, ici colo de Ressu...), adesea sugestive ºi realul depãºeºte, firesc, imaginarul. Un ritm de aidoma pãmîntului ce nu plînge cînd îl ari adînc...”. duios armonizate. Un curcubeu rãsãrit dupã o molto vivace al cuvintelor cu sonoritãþi diverse. O Artistul a avut o biografie deloc „liniarã”. S-a nãscut ploaie de varã. Pentru „degustãtorii” poeziei sale, „cãrticicã” cu prieteni scrisã „altfel” unde, dincolo în Dobrogea, în 1912. Rãmîne orfan la o vîrstã tablourile lui Chivu sînt mici oaze care invitã la de rîs putem dibui sufletul poleit cu duioºie ºi fragedã. Este elev la Constanþa apoi student la liniºte, seninãtate ºi împãcare. nesfîrºitã înþelegere al poetului ºi omului Vasile Seminarul Teologic. Aceastã specializare, se pare cã A doua zi dupã momentul aniversar, în acelaºi Muste. nu-l mulþumeºte ºi se înscrie, în 1934, la Academia spaþiu cultural, vechiul meu prieten, poetul Vasile de Arte Frumoase, din capitalã, la clasa lui Camil Muste ºi-a lansat o nouã carte. Nu de poezie, ci o
sport & culturã Gadja, Lupu, Moga, Mihai Pop, Ciucur, Olaru, Cluj vs Cluj Pîgliºan, Nuno Claro, Cadu, Tony, Culio, Tricã, Panin, Beto, Sougou, Kapetanos... - la CFR, am Demostene ªofron amintit jucãtori, regret cã nu pot fi toþi amintiþi. Dacã e sã amintim antrenorii celor douã grupãri, ecitesc cu plãcere “Cluj contra Cluj”, carte arhivarea datelor, ordonarea lor, plasarea în literã atunci nu trebuie omiºi Nicolae Munteanu, importantã pentru Clujul sportiv ºi nu scrisã prin comentarii pertinente ºi responsabile. Andrei Sepci, Iuliu Baratky, ªtefan Kovacs, Silviu numai. O recitesc cu plãcere regãsind în O muncã titanicã în spatele cãreia stau ore ºi ore R Avram, ºtefan Cîrjan, ªtefan Onisie, Paul Popescu, paginile ei, momente de referinþã ale miºcãrii de muncã, traduse prin lecturi, note ºi fiºe, o Constantin Rãdulescu, Dan Anca, Mircea sportive clujene ºi naþionale, figuri emblematice muncã în echipã, reuºitã însã. Cojocaru, Remus Vlad, Ioan Sdrobiº... la “U”, de antrenori ºi jucãtori, nume însemnate ale Istoria derbiurilor Cluj vs Cluj începe cu Elemer Hirsch, ªtefan Dobay, Constantin presei, publicaþii ale timpurilor respective ºi nu în 1920/1921, cu ambele echipe participante în Rãdulescu, Marius Bretan, George Ciorceri, Aurel ultimul rînd, datoritã autorilor, Tiberiu Fãrcaº ºi primul campionat local dupã Unire, 13 octombrie ªunda, Ioan Andone, Maurizio Trombetta, Sorin Bogdan Stanciu, buni cunoscãtori ai fenomenului 1920. Din acel moment ºi pînã în 2011, s-a ajuns Cîrþu, Jorge Costa la CFR. sportiv, buni cunoscãtori al celor douã grupãri la 63 de partide disputate, cu 26 de victorii pen- Se cuvin scrise rînduri despre fani, pãtimaºi de clujene, exacþi ºi preciºi în datele oferite. În plus tru studenþi, 19 pentru CFR, alte 18 partide fiecare datã, despre cavalerii fluierului, acest din plãcerea ºi bucuria lecturii au la origini multe ore încheindu-se la egalitate. ªi abia de-acum apar urmã aspect necesitînd aplecãri aparte. petrecute de subsemnatul pe stadioanele ambelor delimitãrile atãt de necesare ºi binevenite: partide Sînt fem convins cã ediþiile urmãtoare “Cluj echipe, martor al partidelor disputate, susþinãtor disputate în perioada interbelicã, în perioada contra Cluj” vor aduce completãrile cerute, obliga- ºi cunoscãtor al fenomenului sportiv local ºi nu cuprinsã între 1948 ºi 1989, în divizia ‘A’/Liga I, torii. Cum sînt convins cã va fi îmbogãþitã ºi pale- numai. în eºalonul secund, în Cupa României, amicale, ta bibliograficã, sursele sînt mult mai multe decît “Cluj contra Cluj. Istoria celui mai vechi derbi fiecare segment beneficiind de dezvoltãri fireºti. cele folosite la aceastã primã carte. Recomand în local din România: Universitatea - CFR 1907” este Interesante sînt curiozitãþile, pata de culoare a acest sens aplecarea asupra celor scrise cdespre o istorie deschisã, una care în timp, va cere cãrþii, nu intru în detalii, cartea trebuie cititã. ªi “U” ºi CFR Cluj de Viorel Cacoveanu, Alexandru rescrieri, fiecare nouã ediþie aducînd un plus de trebuie cititã deoarece în paginile ei primeazã isto- Cãprariu, Eugen Barbu, Negoiþã Irimie, Tudor informaþie. Cea recentã vizeazã deja alte douã ria. Este suficient sã readuc în memoria afectivã Vlad, ..., dupã cum recomand lecturarea unor partide, alte douã derbiuri, unul cu scîntei ºi reju- nume precum Guga, Lazãr, Bonciucat, Medrea II, publicaþii cum sînt “Fotbal”, “Sport ilustrat”, care, un al doilea în limitele fair-play-ului. Dascãlu, Coracu, Luca, Zehan, Copil, Lutz, “Tribuna”, “Sãptãmîna”, tot atîtea surse de infor- Cluj vs Cluj înseamnã derbiurile interbelice Avram, Moldovan, Pexa, Cîmpeanu, Anca, mare. (1920 - 1932), derbiurile din perioada comunistã Uifãleanu, Adam, Bungãu, Barbu, Lãzãreanu, Tiberiu Fãrcaº ºi Bogdan Stanciu au deschis (1948 - 1984), derbiurile postcomuniste (1991 - Poraczky, Dobrotã, Bagiu, Muzsnai, Pojar, un drum nou, unul care trebuie urmat ºi mai 2011), un material documentar bine cuprins ºi Popescu, Falub, Cl. Niculescu, Abrudan, Goga, ales, continuat. Interesul pentru o asemenea carte dezvoltat prin datele relevante din istoria fotbalu- Florescu la “U”, Vegh I ºi II, Udvary, Olteanu, este mare, de aici ºi întrebarea legitimã, pe cînd lui clujean, prin date statistice, curiozitãþi. Sînt Nagy, Demeter, ªt. Kovacs, Iuliu Mureºan, informaþii preþioase, utile, sînt conºtient de ediþia a II - a? Costea, Rãdulescu, Raduch, Tatu, Nagel, Soos, munca depusã de cei doi autori, în gãsirea ºi Bretan, Þegean, Petrescu, Mãrculescu, Viºan,
28 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
mofteme
întreg „ºantierul” piesei neterminate de Caragiale „I.L. Caragiale abia s-a apucat la Berlin, Titircã, Sotirescu & C-ia, impecabil îngrijitã de mai tînãrul critic, tot din Ploieºti, Dan Gulea. „Faptul cã aceste fragmente de piesã nu au de... scris!” fost incluse în ediþiile de Opere de pînã acum (ultima din 2011, în cinci volume, sub patronajul Vasile Gogea Academiei Române) – noteazã Dan Gulea – ãrturisesc cã, ajuns într-un moment de (Editura Karta-Graphic, Ploieºti, 2012), realizat de denotã lipsa de interes a editorilor pentru sastisire de atîta Caragiale, eram în caricaturistul ploieºtean Nicolae Ioniþã, spune laboratorul unui mare scriitor; din cauza educaþiei Mcãutarea unui sfîrºit pentru serialul aproape tot atît de mult cît am reuºit eu (sper) sã clasice, care preþuieºte întregul ºi dispreþuieºte acesta. O replicã finalã, dupã care sã pot scrie spun în peste optzeci de mii de semne! Iatã-l pe fragmentarul, e de înþeles la un moment dat „cortina”! ªi, iatã, mi-au venit în ajutor douã marele scriitor înfãþiºat în spatele „gratiilor” aceastã ignorare. Dacã adãugãm ºi faptul cã au „personaje” care nu erau în „distribuþie” la primul secolului XIX, dar întinzîndu-ºi mîinile printre ele fost descoperite unele traduceri ale marelui „act”. pînã pe... tastatura unui computer din secolul scriitor din teatrul clasic (notabilã ediþia din 2011 Mai întîi, un grafician. Este vorba despre XXI! Caragiale scrie ºi ne scrie încã! Spiritul lui a lui Ieronim Tãtaru la George Dandin, unde congenerul meu din Uzbekistan (!), Makhmudjon ascuþit e viu ºi strãbate secolii spre marea noastrã slugile se gratuleazã cu cîte un «Dobitocule!»), Eshonkulov, a cãrui reprezentare graficã a disperare ºi încîntare totodatã. corpus ce ar putea fi completat cu alte traduceri, dramaturgului român, gãsitã în monumetalul Apoi, apariþia (la Editura Paralela 45) a unei uitate prin reviste, s-ar spune cã I.L. Caragiale album I. L. Caragiale. Un omagiu mondial ediþii (unica, deocamdatã) care aduce la luminã abia s-a apucat de... scris ºi e posibil fireºte, sã ne dea alte volume în viitor.” Aº spune cã Nenea Iancu continuã sã scrie apãsat nu numai în mentalul nostru colectiv, definitiv marcat de opera sa, dar ºi de fiecare datã cînd cineva scrie despre el sau despre opera lui. Adevãr valabil, fireºte, în cazul tuturor marilor scriitori. ªi, nu numai români. Iatã-mã, aºadar, în faþa unui final deschis. Mai mult, chiar prins într-o capcanã. Ca ºi cum m-aº fi deplasat pe banda lui Möbius, mã aflu acum exact în punctul de pornire, dar pe cealaltã faþã. ªtiind, însã, foarte bine cã scriitorul I.L. Caragiale are mult mai multe feþe. Sau, pentru a rãmîne în universul Thaliei, mãºti. Adevãrata fizionomie a scriitorului rãmîne în continuare de descoperit.
Notã: ilustraþia este preluatã din al treilea volum al monumentalului album de graficã dedicatã dramaturgului român, I.L. Caragiale. Un omagiu planetar, realizat de graficianul Nicolae Ioniþã ºi publicat de Editura Karta-Graphic, Ploieºti, 2012.
acvariul cu petice
geneticienii americani ºi este de proporþii: domnii cercetãtori au reuºit sã transplanteze gene de Ouã, capre, paianjeni paianjen în capre! Scopul e nobil: caprele produc acum lapte ce conþine proteina din pînza Mihai Dragolea paianjenului! ªi uite-aºa se va produce artificial e o bunã bucatã de vreme, dau buzna în Gãinile aeriene cred cã au pene mai lungi, aripi pînzã de paianjen, unul din cele mai rezistente viaþa mea felurite reclame mai ciudate, mai mari, vor fi fiind ºi acþioneazã asemeni materiale cunoscute de om! Cînd se va produce Dunele care mã nedumeresc ºi mã pun pe elicopterelor, nici ele nu aterizeazã decît pentru a la scarã industrialã, sigur vor apare diverse lucruri gânduri. Sunt „reclame de crizã“: ele nu vizeazã se alimenta ºi a oua. Specia de la sol n-are confecþionate din delicatul ºi rezistentul material! decît sectorul alimentar, singurul frecventat probleme cu stresul, pe cînd cele aeriene sunt Aºa se face cã îmi închipui o zi de dupã crizã, obligatoriu, asiduu. De altele, date fiind condiþiile „înzestrate“ cu o astfel de neliniºte obositoare, în cînd voi intra într-un mare magazin ºi voi financiare precare, lumea nu se mai apropie, le fond normalã, dacã te gîndeºti la eforturile achiziþiona un hamac din pînzã de paianjen, frecventeazã foarte rar, ca pe un muzeu. Mã impuse de creºterea în aer. Deocamdatã cel puþin, foarte uºor, sã-l duc la þarã, în grãdinã, sã-l conformez tentaþiei: într-un magazin destul de din experienþã personalã, nu am sesizat diferenþe desfãºor între cei doi meri rãmuroºi rãmaºi. ªi, mare, am achiziþionat un cofraj cu nouã bucãþi de la nivelul produsului finit, la ouã, le mãnînc cu dupã ce voi servi o omletã de la gãini crescute „ouã de la gãini crescute la sol 100% nestresate.“ aceeaºi poftã ºi plãcere, indiferent de la ce gãini exclusiv la sol, îmi voi face siesta, vorba Cu preþiosul cofraj în mîini, mi-am dat seama de provin, din cele de la sol ºi nestresate sau de la cîntecului, „pe o pînzã de paianjen“! vastitatea ignoranþei mele: eu nu-mi închipuiam cele aeriene ºi nervoase. Dar, cine ºtie ce surprize gãinile decît „crescute la sol“, adicã pe pãmînt ne mai oferã cercetãtorii, oamenii de ºtiinþã! Cã, ferm. Mesajul recent descoperit dã de înþeles acut uite!, de una am avut parte gratuit, proaspãtã, cã existã ºi gãini care sunt crescute în aer. Oare imediat dupã ce am consumat, fierte, douã ouã suntem în preajma apariþiei unei noi specii?! fãrã urmã de stresare. Surpriza vine de la
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 29
Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U
jazz story Galaxia Miles Davis
Ioan Muºlea ispariþia lui Miles nu a fãcut decât sã în ce mai frecvent – lui Corea i se mai adãugau scoatã ºi mai mult în evidenþã Joe Zawinul sau (chiar dacã de astã datã... Dextraordinara importanþã ºi strãlucirea electric!) acelaºi Herbie Hancock de pe vremurile ieºitã din comun a unei personalitãþi excepþionale „reci”. Apar însã, într-un ritm ameþitor, ºi alþi care a marcat cu o vigoare nemaiîntâlnitã ºi o muzicieni nemaiîntâlniþi pânã atunci cum ar fi rarã, o neostoitã conºtiinþã de sine fabuloºii ani ai percuþionistul Airto Moreira sau multisaxofonistul ultimelor patru decade de la sfârºitul secolului Bennie Maupin. În schimb, nãrãvaºul ºi XX. Este îndeajuns sã schiþãm o enumerare imprevizibilul Tony Williams pãrãseºte grupul ºi „grãbitã” a roiului de (foarte) tineri muzicieni va fi înlocuit cu viitorul superstar Jack care au gravitat în jurul acestui adevãrat Dark DeJohnette. V-aþi prins, de bunã seamã, cã ne Magus! ºi mai ales – aºa cum vom vedea la aflãm deja în plin proces de fusion ilustrat perfect timpul potrivit – este ºocant gradul, mãsura în de LP-uri fabuloase precum In A Silent Way sau care aceºti tineri, aceºti încã-adolescenþi vor ºti sã Bitches Brew; acestea definesc de altfel ºi se impunã în jungla showbizzului american sau conceptul de „space music” care vrea sã chiar mondial. Sper cã o enumerare/înºirare a zicã/explice schimbãrile rapide de stare ºi junilor de care se va fi înconjurat cu atâta instituirea unei atmosfere de intensitate generozitate (ºi perspicacitate!) Miles are sã fie apãsãtoare ºi sumbrã. Odatã cu albumul Live-Evil convingãtoare cu asupra de mãsurã! (decembrie 1970) îºi fac apariþia Keith Jarrett, Aºadar, sã începem „examinarea/analiza” saxofonistul Gary Bartz ºi un alt basist-fusion, John McLaughlin noastrã cu cel de-al doilea quintet care a luat Michael Henderson. Tot în 1970, cu prilejul indicaþile ºi, adeseori, toanele, unui trompetist fiinþã pe la mijlocul anilor ’60, fiind alcãtuit – „ieºirii” LP-ului Tribute To Jack Johnson, alãturi atât de imprevizibil, care – cel mai adesea – dupã cum bine ºtiþi – din Herbie Hancock, de John McLaughlin îºi face apariþia ºi ghitaristul bâjbâia ºi tatona cãutând/descoperind cele mai Wayne Shorter, Ron Carter ºi Tony Williams. Sonny Sharrock, iar la tobe se va instala teribilul aiuritoare soluþii, cele mai înnoitoare direcþii încã Când s-a nimerit sã-i vãd pentru prima oarã, într- Billy Cobham. În scurtã vreme, McLaughlin ºi de nimeni încercate? Iatã ºi un rãspuns în mare un documentar nemþesc, nu mi-a venit sã-mi cred Cobham vor dezerta însã pentru a pune pe parte satisfãcãtor pe care ni-l oferã un cunoscãtor ochilor! Erau niºte puºtani nu foarte la largul lor picioare fabuloasa Mahavishnu Orchestra. Deºi al problemei, muzicologul Christopher Smith: ºi asta pânã în clipa când îºi va fi fãcut apariþia albumul On the Corner este un eºec, îl va „Influenþa lui Miles asupra celor care au colaborat însuºi Miles care, slab ºi „mititel” cum era ºi el de propulsa totuºi în prim plan pe saxofonistul cu el se bazeazã pe interesul artistic al faimosului altfel, pãrea sã fie de-o seamã cu ei; singurul care Carlos Garnett. Miles e mereu nemulþumit ºi taie trompetist în a crea ºi a manipula un spaþiu ritual distona era interminabilul lungan (ºi contrabasist!) în carne vie: noul grup se va compune din în care formele non-verbale de comunicare sã Ron Carter. Din clipa, însã, când ºi-au dat Henderson, Garnett, percuþionistul Mtume, poatã fi investite cu puteri simbolice suficiente drumul, toate lucrurile s-au aºezat în chip ghitaristul Reggie Lucas, Badal Roy la „tabla” ºi pentru a institui o comunicativitate funcþionalã ºi incredibil de firesc ºi aveai senzaþia cã þi-e dat sã Khalil Balakrishna la sitar, iar la tobe – faimosul prin aceasta, în plan strict muzical, un vocabular asiºti la o demonstraþie neînchipuit de densã de zâmbãreþ Al Foster. „ºeful” nu pare nici de astã dacã nu chiar un limbaj. La Miles, o anumitã interpretãri ºi trãiri rarisime, aflându-te prins într- datã mulþumit ºi recurge la serviciile unui alt tradiþie a oralitãþii conferã o certã „emfazã” o dezlãnþuire energeticã nemaiîntâlnitã. Abia dacã ghitarist, Pete Cosey. Lucrurile par sã se fi dres ºi discursului ºi transmiterii transparente a trecuserã câþiva ani ºi Miles a simþit nevoia sã formaþia va rezista mai bine de doi ani, cu informaþiei de la individ la individ. Raportarea schimbe „câte ceva”; a introdus aºadar ghitara excepþia saxofonistului Dave Liebman care va fi extrem de largã ºi cuprinzãtoare a creativitãþii lui electricã, pianul electric ºi sunetul fabulos al unui înlocuit de Sonny Fortune. În anii 1974 ºi 1975 Miles Davis faþã de tradiþiile performanþelor electric bass. Vã recomand sã alãturaþi mai apar alþi doi ghitariºti: Reggie Lucas ºi afroamericane s-a concentrat asupra exprimãrii instrumentelor „electrice” înºirate mai sus, Dominique Gaumont. Dupã care, Miles – epuizat individuale ºi a rãspunsului/ecoului creativitãþii numele unor Chick Corea, Dave Holland sau ºi bolnav - se retrage, dispãrând fãrã urmã pentru printr-o reprofilare de conþinut ºi esenþe, John McLaughlin fãrã a neglija faptul cã - din ce mai bine de vreo cinci ani. înregistrând astfel un impact deosebit în generaþii La întoarcerea sa din sihãstrie, constatã cu succesive de muzicieni”. Recitind citatul îmi dau mirare cã jazz-rockul devenise deja o poveste seama cã este cam sofisticat (undeva în genul oarecum cuminþicã (un soi de mainstream!) ºi cã - cronicilor franþuzeºti de jazz), însã – la urma mai nou – bântuie un aºa-zis new wave rock de urmelor – nu stricã sã vedeþi pânã unde poate sorginte Prince. Apar, aºadar, cum era ºi firesc, merge entuziasmul unui gazetar. alte ºi alte figuri printre care ºi saxofonistul Bill Pe de altã parte, din paginile cele mai recente Evans sau basistul electric Marcus Miller. La ale ”Tribunei” - conþinând largi extrase ºi citate sfârºitul anului 1982, îºi fac apariþia percuþionistul din autobiografia lui Miles ºi intitulate „Miles Mino Cinelu ºi ghiaristul John Scofield, despre Miles” – v-aþi putut da perfect de bine keyboardistul Robert Irving III, bateristul Al seama de mãsura în care toatã lumea se bãtea sã Foster ºi basistul Darryl Jones care va migra apoi intre în oricare din grupurile/formulele puse la la Rolling Stones pentru ca, la sfârºitul anilor 80, cale de trompetist, însã – de îndatã ce izbutea – neliniºtitul inovator sã se combine din nou cu nu mai avea pace pânã nu reuºea sã-ºi înfiinþeze Marcus Miller ºi sã recurgã sistematic la propriul grup ºi sã-l pãrãseascã pentru ca sã-ºi tehnologii de studiou de ultimã generaþie. Dupã poatã cânta propriile producþii muzicale. Bizar! care, în septembrie 1991 avea sã intervinã finalul. Recitesc cele de mai sus ºi, pur ºi simplu, nu- mi vine sã cred câtã lume a depins de Miles Davis ºi de hachiþele sale, acceptând cu orice preþ sã-i facã pe voie ºi sã-i îndeplineascã toate, absolut toate dorinþele. ªi îmi dau seama cã titlul pe care i l-am dat acestui text (Galaxia Miles Davis) este cel mai nimerit cu putinþã. Ce-i va fi atras/convins pe toþi aceºti tineri – majoritatea lor aflaþi abia la început de drum – sã accepte ºi Dave Holland chiar sã se îmbulzeascã în a urma orbeºte
30 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
30 Black Pantone 253 U teatru
crizei. Imaginile video sunt proiectate pe pereþii Arta transformãrii scenei de pe o masã mobilã, ce redã fizic senzaþia hãituirii demonstranþilor, a situaþiei fãrã ieºire. Performance-ul de miºcare ºi de voce al actorilor indignãrii în acþiune joacã distanþarea brechtianã faþã de povestea Antigonei. Metafora ºi distanþarea generalizeazã cazul Greciei, sugereazã extinderea crizei, induce Oana Cristea Grigorescu în spectatori presiunea de neocolit de a te rtiveazã-te!, spun artiºtii români când poliþie a adolescentului Alexis. Atena e locul în poziþiona ca cetãþean responsabil în societatea în adoptã pentru a 5-a ediþie a reþelei care revoltele de stradã au scris istoria crizei în care trãieºti. Afestivalului internaþional Temps d’Images grafitti-urile de pe zidurile oraºului. Pretextul The Blue Boy, prezentat de Broken Talkers (Cluj, 9-16 noiembrie) un logo ce trimite direct la dramaturgic al spectacolului pleacã de la din Irlanda, e un alt tip de performance, ce activismul cultural. Artiºtii independenþi devin Antigona, care sfideazã legea ºi îºi îngroapã foloseºte tehnicile teatrului documentar pentru a portavocea unei atitudini implicate în societatea fratele ucis, pe Polinice. Gestul solitar al susþine dimensiunea esteticã a performance-ului din care sunt parte activã, iar programul acestei Antigonei devine metaforã ºi se multiplicã: unul de imagine ºi miºcare. Spectacolul denunþã ediþii a festivalului prospecteazã tocmai viitorul, devine doi, doi creºte la trei, trei se înmulþeºte cu atrocitãþile suferite de copiii instituþionalizaþi în mãsurat din perspectiva crizei economice 100. Miza ideologicã a spectacolului e sã ridice de ºcoala Industrialã Artaine din Dublin în anii ’50- europene. Performance, dans, teatru, video, pe scaune cât mai mulþi spectatori, care sã treacã ’60, ºi urmãreºte sã transmitã sentimentul unei dezbateri - programul independenþilor de partea Antigonei, sã îºi asume protestul social, disperãri fãrã ieºire, resimþite de cel slab ºi fãrã chestioneazã prezentul pe care tinerii nu mai sunt sã reziste abuzului. Cu tot activismul manifest, apãrare în faþa opresorului. Recunoscute public în dispuºi sã îl accepte pasiv. Mai ales cã în scenã se spectacolul nu e teatru documentar, nu e nici anul 2011 de cãtre Raportul Ryan, abuzurile spune rãspicat: Arta nu mai e de ajuns! Nu mai e teatru clasic, dupã cum comenteazã Daniela fizice, psihice, sexuale, exploatarea muncii de ajuns pentru a denunþa un viitor furat de Nicoló: ”Dupã 20 de ani de muncã, grupul copiilor de cãtre Biserica Catolicã nu au dus la politicieni, pentru a accepta un prezent în care nostru a ajuns într-un moment în care am reuºit procese care sã judece vinovaþii. Spectacolul cetãþenii Europei se simt trãdaþi de reprezentanþii sã unim discursul politic cu cercetarea asupra coboarã în infernul ororii, dar se abþine sã dea puterii. Activismul social e reacþia fireascã la limbajului. De multe ori teatrul fie cade în estetic verdicte sau sã cearã pedepsirea cuiva. Pune abandonarea intereselor cetãþenilor de cãtre pur, fie rãmâne doar manifest politic. Noi am indirect diagnosticul acelei lumi, lasã publicul sã structurile statului, iar tinerii sunt cei mai afectaþi dorit sã atingem ambele nivele: atât esteticul, cât se întrebe de ce nimeni nu rãspunde pentru de neoliberalismul sãlbatic al ultimelor douã ºi sã vorbim implicat despre prezent. Am încercat faptele recunoscute public, într-un târziu. decenii. Dupã Grecia stau la rând Spania ºi sã gãsim punctul de întâlnire dintre tragedia Realia (Bucureºti-Beirut), premiera din festival, Portugalia, Italia apoi. Antigonei, explorând forþa poeticã a cuvântului joacã dubla identitate a coregrafului Mihai Alexis. O tragedie greacã, proiectul companiei din textul lui Brecht, ºi faptele de azi”. Cu Mihalcea, cea realã ºi cea fictivã, sub numele Motus (Rimini, Italia) e poate spectacolul fanion siguranþã spectacolul e un performance manifest. Farid Fairuz. Din elemente extrase din biografia al acestei a 5-a ediþii de festival. Performance-ul e Aºa l-au resimþit ºi spectatorii peste tot unde a realã a artistului, bruiatã de cea imaginarã a rezultatul dezvoltãrii unei cercetãri începute în fost jucat: la Montreal, în Canada, în vara acestui dublului sãu, se contureazã lumea româneascã. 2009 cu Racconti crudeli della giovinezza, o an, în plinã perioadã de proteste, peste 100 de Un univers al bunelor intenþii eºuate în neputinþã, analizã a raportului conflictual al adolescenþilor persoane au trecut în scenã. La New York au al idealurilor europene altoite pe gena orientalã, de la periferii, o cercetare a faliei dintre generaþii, jucat în perioada miºcãrii protestatare Occupy un loc al mimãrii din care ne salvãm prin ce face apel la personajul Antigonei ca model al Wall Street ºi publicul a avut o reacþie puternicã. autoironie ºi ne înecãm încã o datã când uitãm cã luptei ºi rezistenþei. La fel ca în precedentele La fel în Franþa, la Paris, dar ºi în þãrile din Est, fiecare gest are urmãri, inclusiv pasivitatea. proiecte, grupul independent Motus îmbinã iar aici, la Cluj, cei mai mulþi oameni au urcat pe Umorul, ironia, derizoriul jucat al scenelor sunt în cercetarea sociologicã cu cea documentarã pe scenã, dispuºi sã îºi asume mesajul civic al continuitate cu precedentele performance-uri ale teren, ºi cu munca dramaturgicã. Porniþi pe spectacolului. Palierul sonor mixeazã sunetul artistului, ce trimit la elemente de cercetare urmele Antigonei în Grecia, cuplul regizorilor protestelor de stradã de la Atena cu proiecþia sociologicã integrate în spectacole. Enrico Casagrande ºi Daniela Nicoló ajunge în video a strãzilor pustii ºi a zidurilor care vorbesc Cu Jailbeak Mind, Fabien Prioville Dance anul 2010 la Atena, unde asistã la valul despre drama grecilor siliþi sã plãteascã factura Company pune în discuþie un alt tip de om nou, demonstraþiilor provocate de uciderea de cãtre format de lumea virtualã a jocurilor, pentru care diferenþa dintre realitate ºi virtualitate dispare. La întânirea cu viitorul, omul devine produsul hibridãrii cu tehnologia? Dansul, proiecþia jocului video în timp real, construiesc un hibrid artistic în care Fabien Prioville, influenþat de experienþa coregraficã de la Tanztheater Wupperthal cu Pina Bausch, depãºeºte formalismul dansului conceptual ºi atinge prin autenticitatea limbajului corporal stratul umanitãþii profunde încifrat în individ. Fie teatru manifest, documentar sau politic, nota comunã a spectacolelor festivalului Temps d’Images e datã de performance-ul incomod, care nu liniºteºte spectatorul, ci dimpotrivã, îl provoacã sã citeascã în semnele crizei de azi conturul viitorului. Arta independenþilor e neliniºtitoare, înþelege cã indignarea nu mai e de ajuns, dacã nu e urmatã de implicare. Numeroase alte evenimente în programul acestei ediþii de festival, nenominalizate aici, susþin mesajul activismului social ce se propagã dinspre scenã spre societate. Efectul indirect? În luna decembrie în România au loc alegeri parlamentare. Artiveazã-te!
Gustav Klimt Doamna cu evantai gri (detaliu)
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 31 Black Pantone 253 U
Festivalul Internaþional al Teatrelor de Pãpuºi ºi Marionete PUCK Roxana Croitoru devenit o tradiþie pentru oraºul nostru, în universale, Teatrul „Þãndãricã” din Bucureºti a fiecare toamnã, Festivalul Internaþional al ridicat sala Naþionalului în picioare cu Frumoasa ATeatrelor de Pãpuºi ºi Marionete ”Puck”. ºi Bestia a aceluiaºi cuplu de creatori Cristina ºi Aflat anul acesta la cea de-a unsprezecea Cristian Pepino. Prezent la toate ediþiile ediþie, festivalul s-a desfãºurat între 15 ºi 19 festivalului din Cluj, Teatrul Þãndãricã octombrie, reunind 14 trupe din þarã ºi trei din impresioneazã prin opulenþa montãrilor, decor ºi strãinãtate. pãpuºi, talent ºi virtuozitate interpretativã. În dialog cu inocenþa ºi candoarea celor mici, Trei dintre spectacolele festivalului s-au adresat spectacolele prezentate pe parcursul celor patru în special adulþilor. I-am revãzut pe genialii zile de festival au dat seamã despre calitate ºi olandezi din familia Puijk, mamã, tatã ºi fiicã. În diversitate, despre cãutãrile creatoare sau despre spectacolul Momentum, vedetã la aceastã ediþie a stilul tradiþional exemplar în spectacolul de fost tânãra Amanda Puijk. O poveste a pãpuºi. angoaselor secolului prezent, într-o interpretare Din cele treizeci ºi ºapte de reprezentaþii, desãvârºitã de plasticã corporalã, mimã ºi Momentum Amanda Puijk nouãsprezece au intrat în competiþie, cele mai rafinament cromatic. Un spectacol care te duce cu Diplomele ºi Premiile ediþiei 2012 bune fiind distinse cu diplome ºi premii. Ar gândul la superbele picturi renascentiste. merita sã le comentãm pe toate dar, cum e ºi Într-o notã de umor negru ºi mãºti/pãpuºi Diplomã pentru mânuirea personajului firesc, „atârnate de suflet” sau imprimate pe groteºti s-a derulat one woman show-ul Pinocchio din spectacolul omonim al Teatrului retina memoriei noastre afective rãmân doar englezoaicei Helen Answorth, Occasionally Ovid. Gong din Sibiu; câteva. Poveºtile brodate pe trei poezii din Diplomã pentru calitatea mânuirii: spectacolul Dumbrava minunatã de la Teatrul Metamorfozele poetului antic Ovidiu se nasc cu Zulenka, Teatrul de Pãpuºi „Prichindel”, Alba Iulia „Luceafãrul” din Iaºi, dupã cunoscuta povestire a minimum de mijloace din cârpe ºi obiecte Diplomã de interpretare rol principal în lui Mihail Sadoveanu, se adreseazã micilor comune. Spectacolul e savuros, în genul spectacolul Inimã de piatrã – Oana Stancu, spectatori cu vârste cuprinse între patru ºi opt spectacolelor prezentate în pub-uri - o adevãratã Teatrul „Colibri”, Craiova ani. Scenariul, extrem de bine adaptat de Oltiþa personificare a jocului. Diplomã de debut: Diana Roman, pentru Cîntec, în regia lui Ion Ciubotaru ºi scenografia Giovannino fãrã fricã, Teatrul pentru Copii ºi realizarea spectacolului Hänsel ºi Gretel, Teatrul lui Mihai Pastramagiu, ne poartã cu farmec ºi Tineret „Merlin” din Timiºoara, un spectacol de „Anton Pann”, Rm. Vâlcea gingãºie pe drumul iniþiatic al Lizucãi ºi al commedia dell’arte, a purtat marca realizatorilor: Diplomã pentru calitatea dramatizãrii: unicului ei prieten, câinele Patrocle. ªase interpreþi regizoarea Mona Marian, scenografa Eugenia spectacolul Dumbrava minunatã, Teatrul mânuiesc de sub decor, în orb, pãpuºile cu tije. Tãrãºescu Jianu ºi ilustraþia muzicalã Corina „Luceafãrul”, Iaºi Pinocchio - spectacol al secþiei germane de la Sîrbu, într-o bucurie a jocului ºi a poftei de viaþã, Diplomã pentru valorificarea teatrului popular Teatrul „Gong” din Sibiu - a excelat tot la cu un decor ºi pãpuºi de o deosebitã frumuseþe. dintr-o perspectivã contemporanã: spectacolul mânuire, într-un spectacol plin de culoare ºi O atenþie deosebitã meritã la aceastã ediþie Eros János, Teatrul de Pãpuºi „Puck”, Cluj- fantezie. workshop-ul BI-BA-BO (pãpuºa-mãnuºã), care a Napoca, secþia maghiarã; Un teatru care se remarcã an de an prin avut loc pe perioada festivalului la Muzeul Diplomã pentru calitatea imaginii în profesionalismul actorilor, desãvârºiþi mânuitori, Etnografic, susþinut de actori ai teatrului-gazdã. spectacolul Prinþul Garoafã, Teatrul „Ariel”, Tg. este Teatrul „Vasilache” din Botoºani, care a trezit Atelierul s-a adresat elevilor de la Liceul pentru Mureº, secþia românã; entuziasmul celor mici cu un spectacol plin de Deficienþi de Vedere ºi copiilor din familii Diplomã pentru calitatea excepþionalã a vervã, umor ºi tâlc, Ursul pãcãlit de vulpe. defavorizate, al cãror acces la spectacole este recitalului Occasionally Ovid: Helen Ainsworth, Povestea lui János cel viteaz, personaj aproape inexistent. Marea Britanie. emblematic pentru universul copiilor de limbã Studenþii anului III ºi masteranzi de la * maghiarã, a fost prezent în douã montãri inedite. Facultatea de Teatru din Cluj au fost prezenþi cu 1. Premiul pentru calitatea muzicalã a Teatrul Markus din Pécs, Ungaria, a ales versiunea demonstraþii, iar studenþii din Bucureºti au spectacolului Inimã de piatrã, Teatrul „Colibri”, de teatru în teatru a poetului Petöfi Sándor, Erös prezentat Buzunarul cu pâine de Matei Viºniec, în Craiova; János, în care autorul este regizorul tehnic iar cei regia lui Cristian Pepino. Pãpuºile groteºti, în nota 2. Premiul Kovacs Ildiko pentru realizarea cinci interpreþi joacã istoria lui János pigmentatã scrierii, au fost bine mânuite, iar cei patru spectacolului János cel Viteaz, Teatrul „Markus”, în paralel cu neaºteptatele aventuri-accidente care studenþi au dovedit o bunã stãpânire a artei Pecs, Ungaria; au loc uneori în teatru. interpretative. 3. Premiul pentru mânuire: Aurica Dobrescu, Teatrul ”Puck” valorificã basmul tradiþional ”Puck” este un festival unic în þarã, longeviv, pentru personajul Vulpea din spectacolul Ursul dintr-o perspectivã contemporanã cu o scenografie care a reuºit chiar ºi în aceste vremuri de pãcãlit de vulpe, Teatrul „Vasilache” , Botoºani; în tuºe clare, sugestive (Epaminonda Tiotiu), prelungitã recesiune „sã înfãptuiascã miracolul”, 4. Premiul pentru conservarea ºi restituirea reuºind un spectacol bogat în valenþe artistice ºi spre bucuria celor mici, prin dedicaþia capodoperelor universale: Teatrul „Þãndãricã”, culturale. organizatorilor: director, coordonator, artiºti, Bucureºti; Inimã de piatrã, dupã basmul lui Wilhelm secretariat literar, echipa tehnicã, impresari, 5. Premiul pentru expresivitatea relaþiei actor- Hauff, de la Teatrul pentru Copii ºi Tineret contabilitate. pãpuºã-obiecte ºi material sonor: Frumoasa „Colibri”, Craiova, în viziunea regizorului Cristian Prezenþa din umbrã a directoarei Monei Rapunzel, Teatrul „Arlechino”, Braºov; Pepino ºi scenografia Cristinei Pepino (un brand Marian am simþit-o pe tot parcursul festivalului, 6. Premiul pentru regie se acordã regizoarei al teatrului de pãpuºi), au citit celebrul basm prin motiv pentru care închei cu frumoasele ei gânduri Mona Marian pentru triumful spiritului ludic în ochiul copilului zilelor noastre. Un spectacol despre teatrul de pãpuºi: „Am învãþat de la spectacolul Giovannino fãrã fricã, Teatrul antrenant în care eroul Peter Munk, interpretat de colaboratorii mei, de la actori, scenografi, „Merlin”, Timiºoara; Oana Stancu, împreunã cu pãpuºa muzicieni, tehnicieni, cã noi ne îngrijim de 7. Premiul special al juriului se acordã supradimensionatã a eroului negativ Michael igienizarea memoriei comunitãþii noastre prin spectacolului pentru adulþi Momentum, Amanda Olandezul, pãpuºa miniaturalã a înþeleptului efortul de întoarcere în lumea sentimentalã a Puijk, Olanda Omuleþ de sticlã sau proiecþiile video se basmelor copilãriei. Asta pentru cã noi cu toþii armonizeazã într-un spectacol ritmat, cu muzica recunoaºtem în teatrul de pãpuºi o artã capabilã bine aleasã. de a resuscita energiile sensibilitãþii noastre”. În aceeaºi notã de restituire a capodoperelor
32 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
File dintr-un festival al dramaturgilor clujeni
Adrian Þion upã cum îi stã bine unui oraº care aspirã jocul susþinut expansiv al actriþelor Anca Hanu, la titlul de „Capitalã Culturalã Patricia Brad, Adriana Bãilescu; simpatic ºi DEuropeanã”, Clujul a început de-o vreme prompt în abordarea atitudinilor adverse Ruslan sã învârtã pe degete proiecte culturale de Bârlea în donjuanul de cartier Doruþu; sedus de amploare, dovadã cã potenþialul sãu e în creºtere miºcarea electrizantã de pe mica scenã a exponenþialã ºi nu ambiþie deºartã (uneori) de a „Euphorionului”, spectatorul prezent în salã. accede la o glorie poate nemeritatã. Aº vrea sã Cu alte mijloace de explorare a registrului cred cã râvna asta va fi de vreun folos, dacã ne-ar comic opereazã Vadas László în alcãtuirea surâde ºi norocul. Sper din suflet, alãturi de toþi spectacolului sãu Drumul spre Indii. Regizorul a Drumul spre Indii clujenii animaþi de acest gând al afirmãrii pornit de la un text mai vechi al tandemului (Leonard Viziteu) va contura un distinct internaþionale. Aºa se face cã, înmulþind Ovidiu Pecican ºi Alexandru Pecican, „cuplu Mitropolit vizitat de frustrãri ºi rãbufniri proiectele de profil, onorabilii concitadini iubitori literar” funcþionând ca o maºinã de texte ce a succesive. Personalitatea machiavelicã, diabolicã ºi ai artei scenice s-au trezit în noiembrie cu douã produs mai multe piese de teatru reunite în distructivã a despotului (mai puþin luminat de festivaluri de teatru pe cap ºi în sufletul nesãþios volumul Arta rugii, ba ºi un roman SF – Razzar – harul culturii) îi va supune pe toþi dupã bunul sã aspire frumosul: Interferenþe (la Teatrul a cãrui reeditare a fost sãrbãtoritã tot în zilele sãu plac. De aceea, rolul lui Emanuel Petran în Maghiar de Stat) ºi Festivalul Dramaturgiei festivalului la librãria Book Corner. Vodã este unul coagulant, de mare forþã, ieºind Clujene (la Teatrul Naþional). Nu-i vorbã, vraja Drumul spre Indii e o parabolã istoricã, din tiparele unui comic mai degrabã cãlduþ. festivalurilor ademeneºte multã lume, dar când preponderent ironicã ºi pregnant comicã, a cãrei Cu costumele de epocã pe ei, bolnavii vor atracþiile se suprapun, intervine imposibilitatea de acþiune e amplasatã dezinvolt într-o þãriºoarã a te afla în douã sãli de spectacol simultan ºi intra atât cât se pricep în pielea personajelor iluzorie din sud-estul Europei, poate Moldova sau (adicã ezitând, îngroºând comic, îmbrãcând în apare disconfortul, ca sã nu spun ciuda implicitã. alt stat urgisit de soartã din zonã, în perioada Este ceea ce s-a întâmplat ºi cu mine. Din acest grotesc replicile ºi savurând importanþa rolului unui „ev mediu întâmplãtor”. De fapt – ºi asta acordat), declanºând comicãria: jocul de-a istoria, motiv, am reuºit sã vãd numai primele trei din conferã credibilitate jocului – suntem într-o clinicã cele cinci spectacole prezentate la sala ºãgãlnicia, pãrelnica privire în oglinda acuzatoare de bolnavi mintal, ca în piesa lui Matei Viºniec a timpului pentru a simþi pe viu sãgeþile „Euphorion” a Naþionalului: Hell’s cabaret de despre „istoria comunismului”, unde asistãm la o Flavius Lucãcel, Bravul nostru Micºa! de Radu usturãtoare aþintite spre noi, spre aburosul nostru ºedinþã de terapie colectivã prin încropirea unui Þuculescu ºi Drumul spre Indii de Ovidiu Pecican prezent. Un dialog ironic între un trecut spectacol teatral cu bolnavii. Dacã piesa Drumul ºi Alexandru Pecican. În timp ce se jucau celelalte ºablonizat ºi scoaterea lui din penumbrã pentru a spre Indii a fost scrisã în 1984 ºi piesa lui Viºniec douã, Soþia mea, Shakespeare de Cornel Udrea ºi fi turnat în tiparele, nu mai puþin ridicole, ale în 2005, cui aparþine ideea acestui tip de teatru în Poarta de Hatházi András, m-am transferat în actualitãþii. Cãci trebuie observat: textul scris în teatru ca terapie? Dar pretenþia primordialitãþii zborul simbolic desenat de Les Corbeaux la epoca totalitarismului comunist primeºte conotaþii formulei chiar nu are sens sã o punem. Fapt e cã Teatrul Maghiar. Întrucât despre piesa lui Radu noi, nebãnuite atunci, prin grila propusã de bolnavilor din spectacolul lui Vadas László li se Þuculescu am avut ocazia de a scrie în altã parte, regizor. Posibil sã se fi operat adãugiri ulterioare, compun ticuri expresive ºi personalizate, mimice, mã voi referi în aceastã cronicã la cele douã oricum benefice. Toate actele de samavolnicie verbale sau comportamentale ce individualizeazã rãmase neconsemnate. întreprinse de „sãlbaticul Vodã” sunt parodiate puternic, din start, personajele. Bolnavul Sintetizând problematica piesei lui Flavius vârtos, tratate ºi consemnate în aºa-zisele cronici (Emanuel Petran) ce-l va întruchipa cu frenezie Lucãcel într-un mesaj paradoxal condus prin ale timpului ipotetic cu ironie nedisimulatã, acidã, debordantã pe Vodã este, el însuºi, atins de jovialitate spre gravitate, Sorin Misirianþu dã incitantã, insinuatã productiv în conºtiinþe, vreau sindromul megalomaniei ºi al vedetismului. coerenþã simbolicã unui subiect ancorat în sã cred. La fel ºi visul dupã bogãþiile Indiei (când Bolnava mignonã ºi drãgãlaºã (Ileana Negru) ce cotidianul lipsit de prejudecãþi, decupat din cele autohtone au fost deja devorate), propagat clipeºte necontenit cu ochiul drept, surâzând exaltãrile unor tineri zvãpãiaþi, învinºi de amãgitor printre curteni de acelaºi despot care a tâmp, îl va interpreta pe Vornicul Hâncu. Bolnava instincte. Doruþu, Lizet, Gina ºi Tamara, golit vistieria statului, „a omorât fãrã judeþu”, a introvertitã, retractilã, timoratã (Elena Ivanca) ce onomastic ºi comportamental, sunt personaje de distrus flota de la Marea cea Mare ºi s-a repetã sacadat „gata”, bucurându-se cã scapã de o superficialitate comicã, aproape mazilianã, împãunat cu onoruri fantasmagorice. Salvarea din sarcina impusã, va fi, în înscenarea pusã la cale exhibând exclusiv idealuri consumeriste. Morala situaþia disperatã (ameninþarea cu foametea de un medic/istoric peltic (Andrei Brãdeanu), este abolitã cu dezgust, niciunul nu formuleazã nãpraznicã) vine pe cale metaforicã. Se apeleazã Comisul Iacob. Surescitarea o locuieºte pe dorinþa de a dobândi „viaþa veºnicã” atâta vreme la simbolistica unei virtuale „Plute a Meduzei”, cu bolnava (Patricia Brad) care va face pe Vistiernicul cât plãcerile se revarsã peste ele dintr-un corn al Géricault lipsã, dar cu sugestia unui dezastru Iordache ºi extrema rigiditate a altui bolnav abundenþei nepreþuit. Destrãbãlãrile curg lanþ. posibil profilat în zare. Tonalitatea de ansamblu a Când vine scadenþa, Doruþu, bolnav de cancer, e spectacolului gliseazã uneori spre ironia gata sã facã un pact cu diavolul pentru a se salva. sorescianã, promovatã în teatrul sãu cu iz istoric, Jokerul introdus în intrigã, alias Mefisto, vine cu aici pigmentând în nuanþe hazoase discursul. pretenþii de a accede în politicã ºi vrea voturi, Comedia ºi-a verificat statutul de lider în onoruri, mãriri. Astfel cã viziunea de „cabaret al cadrul primei ediþii a Festivalului Dramaturgiei iadului” se extinde asupra întregului spectacol, Clujene, prilej minunat pentru cunoaºterea ºi venind în întâmpinarea interogaþiei aiuritoare valorificarea unor autori ºi artiºti ai scenei cu lansate cândva de Aldous Huxley: „Cine îmi reale ºanse de a fi recunoscuþi pe plan naþional, spune cã viaþa de pe Pãmânt nu este iadul altei unii sunt de notorietate deja. Proiectul, realizat cu planete?” sprijinul Primãriei ºi al Consiliului Local Cluj- Spectacolul lui Misirianþu cu piesa Hell’s Napoca, în parteneriat cu Asociaþia Culturalã cabaret a lui Flavius Lucãcel e de un dinamism JAD, este o iniþiativã dintre cele fericite, acaparant, debordant, memorabil. De altfel, merituoase, cu care Teatrul Naþional se poate regizorul nu scapã din vedere niciodatã ritmul, mândri. O iniþiativã ce meritã continuatã, cãci esenþial, pentru el, în devoalarea etapelor acþiunii valori în domeniu existã! ºi în legarea secvenþelor. M-am convins de acest lucru ºi din alte spectacole ale sale. Aici e ajutat ºi de inserþiile muzicale abil aranjate de Adrian Balint. Bizar, sobru, dur ºi mefistofelic Petre Bãcioiu în Jokerul supradimensionat simbolic ºi conceptual; dezinvolturã ºi atractivitate maximã în Hell's cabaret
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 33
Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U
film Cealaltã parte a fericirii Festivalul Filmului Românesc de la Londra, ediþia a IX-a Liviu Antonesei ntre 22 ºi 26 noiembrie, am participat la cea Cosmina, o ºtiu de pe cînd învãþa sã meargã, am de-a noua ediþie a Festivalului de Film ascultat-o recitînd poezii, de pildã, ori în ÎRomânesc de Londra. Cum este deja a ºasea reportajele pe care le fãcea la televiziune, înainte mea participare la aceastã foarte interesantã de a alege teatrul ºi filmul, dar nu mi-aº fi manifestare artisticã, aº putea spune cã am ochiul imaginat cã este o actriþã atît de bunã! Cît format pentru a face comparaþii. Mãrturisesc de priveºte filmul ca atare, un exeget cu simþ mult la bun început cã, anul acesta, am avut emoþii mai critic decît al meu, prietenul Laszlo pînã am ajuns la Londra. Este prima ediþie care Alexandru, scrie tot în aceastã revistã cã, dacã ar nu mai este sponsorizatã, aproape integral, de fi renunþat la unele lungimi, Mungiu ar fi fãcut Fundaþia Culturalã „Ion Raþiu” ºi mã întrebam un film bun. Eu cred cã, dacã într-adevãr ar fi dacã Ramona Mitricã, fostã directoare a Fundaþiei renunþat la lungimile cu pricina, ar fi ieºit un film ºi directoarea Festivalului de la bun început, ºi foarte bun, pentru cã bun este deja. Dupã trei scriitorul britanic Mike Phillips, consultant al filme de autor, rãmîn acelaºi prieten lucid al lui festivalului, vor gãsi resursele necesare susþinerii Mungiu, cãruia îi întrevãd în continuare nu atît unei manifestãri de asemenea anvergurã. Le-au premii, cît izbînzi artistice majore. Revenind la gãsit! Sigur ca Londra e plinã de bani, dar mai e actriþe, dincolo de faptul cã toate cinci, deºi tinere necesarã ºi priceperea de a-i obþine... Nu-mi ºi foarte tinere, au un joc foarte matur, aº mai imaginez cã toþii banii ar fi putut veni de la semnala excelentele lor prestaþii la sesiunile de „ProFusion”, editura înfiinþatã de cei doi anul „Q/A”. Rãspunsuri spontane ºi inteligente, trecut, principalul organizator al Festivalului în presãrate cu un umor care adesea au fãcut spaþiului de desfãºurare, renumele invitaþilor acest moment. ªi, astfel, ediþia a fost cel puþin la spectatorii sã rîdã în hohote – vorbesc despre specifici, numãrul de spectatori atraºi, calitatea fel de reuºitã ca ºi celelalte la care am avut umor voluntar, de bunã seamã! ªi o remarcã materialelor promoþionale – pliante, flyere, afiºe, privilegiul sã particip. O altã schimbare priveºte despre incredibila mobilitate a figurii, extrem de pixuri ºi caiete inscripþionate – , sînt elemente locul de desfãºurare. A fost menþinut expresivã, în cazul Anei Ularu. Urmãrind a doua definitorii pentru calitatea unui festival, oricare ar parteneriatul cu selecta reþea de difuzare oarã filmul, mi-am dat seama de unde venea, la fi acesta ºi oriunde s-ar desfãºura. Dar mai existã „Curzon”, dar proiecþiile au fost transferate de la prima vizionare, o anume senzaþie de déjà vu – o un criteriu, unul un pic mai subtil ºi la care nu cinematograful din Myfair la „Renoir Cinema”, mai vãzusem acum vreo zece ani, cînd era abia toatã lumea este atentã, dar la care eu sînt atent – mai înspre West Side. Alegerea n-a fost arbitrarã – adolescentã, întgr-un scurt metraj al lui Mungiu, numãrul persoanelor din lumea filmului ºi din primul cinematograf are douã sãli foarte diferite cel care pastiºeazã, parodiazã Zbor deasupra unui cea culturalã a locului în general, cel al ca dimensiuni, una de 350 de locuri, alta de 90 cuib de cuci! Dacã, la început, ideea de a invita jurnaliºtilor ºi al persoanelor cu pondere ºi, uneori, apãreau probleme. „Renoir Cinema” cinci actriþe – ºi niciun „bãiat” în afara lui Victor, importantã în comunitate. Mai ales în Anglia, deþine douã sãli de circa 250 de locuri ºi spaþii care oricum ºi oricînd nu poate fi decît invitat acest lucru conteazã. Ei, bine, Festivalul de la mult mai generoase pentru înregistrãri, filmãri, special! – mi s-a pãrut oarecum „feministã”, Londra stã bine ºi din acest punct de vedere. Din ºedinþe foto ºi alte activitãþi ce fac viaþa unui vãzîndu-le pe toate cinci în filmele difuzate, ce-am putut observa eu în serile de vizionare ºi festival în afarã vizionãrilor. ªi e înconjurat de din cele aflate de la organizatori sau verificate cu zeci de mici restaurante, cafenele, pub-uri în care ascultîndu-le la „Q/A” ori dînd interviuri, mi-am ajutorul lor, anul acesta din public au fãcut parte pot continua dezbaterile dupã ºedinþele de dat seamã cã ideea a fost excelentã. ºi urmãtoarele personalitãþi în mediul cultural „Questions/Answers” de la finalul filmelor! Ca de obicei, Festivalul s-a bucurat de sprijinul londonez: Joyce Nettles (director de casting), „The Other Side of Hope”, „Cealaltã parte a Ambasadei României la Londra ºi al CNC. E.S. Yvonne Deutschman (producãtor), Zena Howard fericirii”. Cine a vãzut mãcar o parte a filmelor Dl. Ioan Jinga, ambasadorul, a vorbit, alãturi de (distribuþie de film), Alistair Leach (distribuþie de incluse în Festival, îºi dã seama cã titlul acestuia a Ramona Mitricã ºi Mike Phillips, în deschidere, film), Paul Tickell (regizor), W.I.Z. (regizor), Lucy fost excelent ales. Ca de obicei, aº spune. Filmele, iar sîmbãtã seara a oferit un cocktail pentru Pilkington (jurnalist), Phillip Bergson (jurnalist), deci: Dupã dealuri (Cristian Mungiu, 2012), cîteva sute de invitaþi români ºi englezi în egalã Paul D. Dasilva MCIJ (jurnalist), Jonathan Charles Principii de viaþã (Constantin Popescu, 2010), mãsurã, care pãreau sã se simtã bine împreunã, (jurnalist, director general comunicare BERD), Toatã lumea din familia noastrã (Radu Jude, acolo! Nu ºtiu de ce bucãtar ºi de ce sommelier Lawrence Sherwin (jurnalist, director comunicare 2012), Periferic (Bogdan George Apetri, 2010). se bucurã Ambasada, dar bucatele tradiþionale ºi BERD), Jessica Douglas-Home (scriitoare, Luni 26 noiembrie, într-o „extensie” a Festivalului, vinurile româneºti s-au dovedit excelente! Spre preºedinte Mihai Eminescu Trust), Deborah în auditoriul de la BERD a rulat Medalia de onoarea gazdelor, desigur! CMC a fost un Cazalet (membru în conducerea multor onoare (Cãlin Peter Netzer, 2009), în prezenþa lui partener excelent al Festivalului de la bun început, organizaþii de caritate), Phillip Jennings Victor Rebengiuc, cel care joacã rolul principal, asigurînd acestuia peliculele filmelor selectate de (universitar), Yossi Balanescu (universitar), Bill care a fermecat asistenþa de dinaintea proiecþiei ºi organizatori. Anul acesta, în afarã de D-na Alina McAlister (promotor cultural), Robert Waite pînã mult dupã sesiunea de „Q/A”. Cum Sãlcudeanu, „ºefa externelor”, care nu vine decît (director programe culturale, Bruce Castle), John maestrul o face de obicei – am mai vãzut asta de atunci cînd chiar nu poate veni, a fost prezent Dl. Elsom (dramaturg), Lincoln Crawford OBE încã de douã ori la Londra ºi o datã la Iaºi! Cele Eugen ªerbãnescu, directorul instituþiei. Dar (judecãtor). Da, e bine. Cel puþin la fel de bine ca patru filme din Festival au fost reprezentate la Festivalul pare sã fie excelent implantat în mediul ºi la celelalte ediþii pe care le-am urmãrit. Londra, ca de niºte ambasadoare, de cinci actriþe londonez însuºi, fapt ce se vede ºi în mulþimea de Cred cã Ramona Mitricã, Mike Phillips ºi care joacã în rolurile principale: Cosmina Stratan, spectatori care au venit la „Renoir Cinema”, dar mica – dar performanta lor – lor echipã meritã Cristina Fluture, Rodica Lazãr, Mihaela Sîrbu ºi ºi în numãrul impresionant de persoane, toate felicitãrile pentru aceastã nouã reuºitã. Cum Ana Ularu. Nu vãzusem Dincolo de dealuri la publicaþii ºi firme care au sprijinit, într-o formã toþi cei care au sprijinit de-a lungul anilor spectacolul de galã de la Iaºi – ºtiam cã e în sau alta, ediþia din acest an, poate mai mare decît manifestarea, care „riscã” sã devinã tradiþionalã, program la Londra ºi am vrut sã evit sonorizarea în anii precedenþi. Ramona ºi Mike sunt lideri meritã mulþumirile noastre. În fond, e o iniþiativã proastã din sãlile noastre, de care de altfel excelenþi, dar nici ei nu s-ar fi putut manifesta atît privatã care face mai mult pentru „propaganda” Mungiu s-a ºi plîns – ºi dupã spectacolul de la de performant fãrã acest sprijin ºi fãrã cîþiva noastrã culturalã în strãinãtate decît nu ºtiu cîte Bucureºti ºi dupã cel din urbea noastrã. ªi bine oameni care s-au ocupat de partea logisticã a instituþii de profil la un loc! În ce mã priveºte, am fãcut! Trebuie sã auzi cum trebuie dialogurile, manifestãrii, începînd cu Mihai Rîºnoveanu aºtept cu interes ºi încredere ediþia a X-a ºi, pe cît nu doar sã urmãreºti jocul scenic, ca sã-þi dai (planificare, organizare, comunicare) ºi Eugen îmi va permite viaþa, cît mai multe ediþii! seama cã protagonistele ºi-au meritat din plin Androne (primire invitaþi, transport, ghidare etc.), premiile de interpretare femininã de la Cannes. Pe ambii deja vechi londonezi. De bunã seamã selecþia filmelor ºi alegerea
34 TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012
34 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U
întîmplãrile de pe ecran au loc în douãzeci ºi O lunã în Thailanda patru de ore. De la o petrecere la alta apar mai toate semnele care ar putea rezuma ani întregi de Lucian Maier cãutãri amoroase sau de situaþii ºi discuþii purtate adu trece dintr-un club într-altul, alãturi de observaþionalã. O tãieturã de montaj ºi sãrim în între prieteni ºi cunoºtinþe. Masa în familia prietenii sãi. Bãrbaþii au în jur de treizeci dormitorul lui Radu, care face amor cu prietena iubitei, partida de amor, cumpãrãturile de Rde ani, unii sînt în relaþii stabile. Radu sa, Adina. Foarte cuminte, sub pãturã, sãrbãtori, nesiguranþa, plictiseala, gîndurile, cautã o iubitã de care s-a despãrþit în urmã cu un convenþional. Filmul se închide cu aceleaºi despãrþirea, vorbele grele (de la despãrþire), an. A realizat cã aceasta trebuie sã fi fost marea secvenþe, aºezate în ordine inversã. Radu face trecerea de la un chef la altul, discuþii serioase ºi lui dragoste. O lunã în Thailanda e un film care dragoste la fel de conveþional, de data aceasta cu neserioase, apariþia tipei care aºtepta de mult sã prezintã viaþa post Liceeni-lor, unii care îºi Nadia, dupã care vedem cum rãsare soarele fii singur (care, la rîndul ei, nu are timp de definesc rolul ºi statutul social, prinºi undeva deasupra oraºului. pierdut aºa cã trece rapid la fapte), apariþia tipei între muncã ºi dorinþa de a recupera prin Tocmai din acest tip de cuminþenie cãutatã deosebite într-o clipã inoportunã, trecerea la altã distracþii timpul dedicat carierei – o problemã care (convenþionalul) se nasc neajunsurile filmului. relaþie. Prea sînt toate pe ecran, prea sînt comme duce la consum social (cluburi, chefuri) – ºi, Monotonia actului sexual final te face sã te il faut ºi e foarte dificil sã armonizezi un întreg eventual, de a recupera acest timp alãturi de întrebi ce l-a îndemnat pe Radu sã se despartã în atît de complex, sã-l credibilizezi într-un timp cineva deosebit. Radu simte cã pierde timp într-o noaptea de revelion de Adina. Pare cã ar fi vorba diegetic atît de scurt ºi, ca autor, nici sã nu poveste lipsitã de importanþã ºi vrea sã se aºeze de o pasiune însemnatã pentru Nadia, de ceva ce deranjezi pe nimeni cu vreo replicã tãioasã. acolo unde crede cã va fi împlinit. ajunge sã fie mistuitor, însã ceea ce vedem între Totuºi, în toatã aceastã abundenþã de referinþe O lunã în Thailanda vrea sã aibã ºi ramuri de cei doi nu bate deloc într-acolo. ªi, cumva, în la ceea ce înseamnã adolescenþã tîrzie sînt ºi conþinut însemnate (observaþia, anumite dezbateri toate clipele acestea (ºi dialogul Nadiei cu Radu, semne bune: de exemplu, personajul principal e dintre prieteni, viziunea asupra rãtãcirii la cîteva minute mai devreme, pare construit dupã plasat de autor într-un context pop-art (cu tuºe maturitate) ºi, în acelaºi timp, sã fie ºi reþinut ca aceastã idee), simþi cã autorul nu a vrut sã ironice) prin utilizarea unor piese de dragoste dezvoltare artisticã, încît sã nu piardã din vedere deranjeze prea tare. Pe de altã parte, ca sã nu fie celebre în banda sonorã a filmului. Cînd comoditatea spectatorilor care nu au pretenþii acuzat de sfialã exageratã, trînteºte în altã parte cãlãtoreºte cu maºina personalã sau cu taxiul deosebite de la cinematograf. Eu cred cã acest ditamai gluma de naturã sexualã (prietenii, strînºi dintr-un loc în altul, întotdeauna starea sa de compromis este inutil la noi, fiindcã acest gen de pe acoperiºul unui club, vãd într-un apartament spirit e evidenþiatã de un ºlagãr internaþional. Prin film (made in Romania) nu prea e cãutat de cãtre vecin un fragment de sex aprins). repetarea acestor situaþii, acest tip de prezenþã spectatorii care urmãresc cinematograful pentru Prezenþa tiparelor artificializeazã multe auctorialã capãtã consistenþã ºi coerenþã. La fel, distracþie (sutele de mii de spectatori care au secvenþe. Despãrþirea lui Radu de Adina, de filmul nu e periat de bîlbe. În anumite scene de vãzut Avatar sau Skyfall, sã spunem), nu pentru exemplu, e construitã simplist: mai întîi e negarea dialog (destul de lungite uneori), actorii nu problematizare. Atunci cînd pot fi rostite, realitãþii, apoi, în clipa urmãtoare, realitatea e rostesc toate replicile extrem de bine. Unele bîlbe anumite afirmaþii cinematografice serioase nu acceptatã ºi, imediat, auzim vorbe disperate de au fost lãsate pe ecran, fapt ce umanizeazã meritã sacrificate pentru himera de a cîºtiga un respingere a celuilalt. Energia secvenþei dispare personajele. public cît mai numeros, într-un caz în care treptat, tocmai fiindcã acest tipar e respectat ca la O lunã în Thailanda e un lungmetraj de numeros înseamnã cel mult ºaizeci sau ºaptezeci carte ºi fiindcã replicile vin dupã cum le aºtepþi. debut, ceea ce face uºor de înþeles acest tremur de mii de spectatori (cît e numãrul aproximativ al Însãºi existenþa secvenþei sub aceastã formã e regizoral. Proiectul acesta însumeazã o serie de intrãrilor la Despre oameni ºi melci). pusã sub semnul întrebãrii – ca surprizã, ca direcþii vizibile în scurmetrajele lui Paul Negoescu. Deschiderea ºi închiderea filmului (douã rezolvare – de faptul cã, totuºi, cînd împarþi casa Însã acolo nu erau deranjante fiindcã fiecare film secvenþe similare, care consfinþesc circularitatea ºi patul cu o persoanã, semnele distanþãrii se avea universul sãu: unul mai apropiat de glumã, proiectului) sînt elocvente pentru cãutarea unei ivesc ºi sînt simþite mai din vreme. Ceea ce relevã altul mai apropiat de mister, altul axat pe uman. linii de mijloc. În debutul filmului vedem rãsãritul un alt neajuns al filmului: faptul cã personajele Poate cã dupã toate aceste încercãri, Paul deasupra Bucureºtiului, de pe o clãdire înaltã. E o sînt construite schematic, în relaþie cu ideile pe Negoescu va gãsi un drum al sãu, unul mai panoramã superbã, cu o lungime numai bunã care filmul urmãreºte sã le susþinã în raport cu limpede. încît sã introducã privitorul într-o stare meditativ- realitatea. Un aspect întãrit ºi de faptul cã
colaþionãri Dacã bei vinul nostrum Alexandru Jurcan acã bei vin fãcut din sorg „nu te vei mai când sorgul umple ecranul în zbateri roºietice. ploconi nici mãcar în faþa împãratului”. Totul se învârte în jurul sorgului. Vinul e roºu, DAºa cântã bãieþii de la distileria din dar ºi mãtasea e roºie, podul la fel. O culoare pre- romanul Sorgul roºu de Mo Yan, scriitorul chinez monitorie, pornind de la pasiune la cruzimea care a primit anul acesta Nobelul. El amestecã japonezilor, care construiesc o cale feratã, sacri- mereu imaginarul cu realul. În Tribuna nr. 244, ficând oameni. Virgil Stanciu scrie o paginã despre stilul lui Mo Joacã în film Li Gong, neuitatã din Memoriile Yan, despre cruzimea unor pagini, despre unei gheiºe, dar ºi regizorul însuºi, adicã Yimou transferul spre legendar ºi mitic. Zhang. Ritualuri, legendã, rãpiri, foºnet, pat în Cartea Sorgul roºu a fost tradusã la noi în sorg, efulguraþii verzui, albastre, plus focul 2008 de Dinu Luca ºi a apãrut la Humanitas. purificator ºi încadrãri filmice perfecte, în culori Regizorul Yimou Zhang a ecranizat romanul, iar îndrãzneþe – iatã o muncã regizoralã demnã de filmul a fost recompensat cu Ursul de Aur la cartea lui Mo Yan, unde „ca un þãrm, bunica se- Berlin, în 1988. În film au fost folosite primele ndepãrta tot mai mult; ca marea, ceaþa se apropia douã capitole ale cãrþii. Acþiunea e plasatã în þinu- tot mai nãvalnic. Tata s-a apucat de comandantul tul Gaomi, „locul cel mai frumos ºi cel mai urât Yu ca de marginea unei bãrci”. Japonezii au tãiat de pe pãmânt”. De la început, Mo Yan invocã sorgul, de parcã ar fi anihilat sufletul unui popor. solemn „duhurile eroice ºi duhurile nedreptãþite Yimou Zhang a reuºit perfect sã redea întinsa ce rãtãcesc prin lanurile de sorg roºu-aprins mare sângerie a sorgului – „sorg de strãlucitoare de-acasã, cele fãrã de margini ºi fãrã de hotare”. desime, sorg de plãcutã melancolie, sorg de Regizorul ºtie sã transforme sorgul în personaj învolburatã iubire”. principal, sã îl filmeze neliniºtit, cu acel foºnet obsedant, cu imagini demne de Van Gogh, atunci
TRIBUNA • NR. 247 • 16-31 decembrie 2012 35
Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 253 U
sumar plastica bloc-notes Aurel Sasu Faþa ºi reversul 2 Gustav Klimt&Vienna Secession editorial Oana Pughineanu Un deceniu la Tribuna 3 cãrþi în actualitate în actualitate ªtefan Manasia "Psihobiografia" lui Ovidius 4 breviar Livius George Ilea Petru Poantã Un experiment poetic 5 ienezul Gustav Klimt, celebrat la 150 de cartea strãinã Ana Ionesei ani de la naºterea sa, cu reînnoitã reverenþã Apocalipsa memoriilor sau timpul transcris de trup 6 Vºi destinsã „aroganþã”, în cadrul unor ample manifestãri expoziþionale desfãºurate pe tot comentarii Andrei Moldovan Lãstarii de celuloid 7 parcursul acestui an în capitala austriacã – la a cãrei veche, sclipitoare aurã de capitalã culturalã a lecturi unei Mitteleurope fin de siècle a contribuit Ion Pop Andrei Zanca - "Singurãtatea mântuitã" 9 substanþial –, dar ºi în multe alte centre artistice de prim rang de pe varii meridiane, pare a imprimatur rãmâne ºi în anul de graþie 2012 un „brand” de Ovidiu Pecican Mara lui Slavici. Câteva descifrãri 10 succes al zonei Europei Centrale ºi de Est (dar ºi pentru reþelele turismului cultural la nivel global). sare-n ochi Laszlo Alexandru Pater incertus (II) 12 Debutând în carierã, iniþial vizibil influenþat de academismul oficial al vremii, de gustul poezia comanditarilor de artã – sub umbrela cãrora îºi Ionela Mãdãlina Grosu 13 Nicolae Goje 14 dobândeºte însã, încã de la început, un statut privilegiat –, Klimt devine rapid unul dintre Accademia di Romania din Roma la 90 de ani Mihai Bãrbulescu contestatarii conservatorismului burghez marca Gustav Klimt Adele Bloch-Bauer O instituþie culturalã europeanã de prestigiu 15 „Ringstraße”*, dinamitând preceptele de-asupra intrãrii sediului miºcãrii Secession-ului Oana Pughineanu O istorie necesarã 17 estetice&morale remanente în mediile culturale vienez** – reclamã artei libertatea deplinã a interviu vieneze ale vremii. Informat ºi rezonant la pulsul expresiei, iar vieþii dimensiunea tragicã a trãirilor de vorbã cu academicianul ªerban Papacostea ºi trend-urile miºcãrilor artistice europene, iniþiazã extreme. Personalitate controversatã, în mediile "Cred cã ceea ce au produs românii în istorie în 1897, alãturi de arhitectul Josef Hoffmann ºi vieneze ale epocii, fiind medaliat de împãratul meritã sã fie apreciat!" 18 alþi câþiva plasticieni, designeri ºi arhitecþi Franz Josef I cu Ordinul de Merit de Aur pentru metaforele nordului desprinºi din vechea Asociaþie a Artiºtilor picturile murale de la Burgtheater, dar ºi implicat Flavia Teoc CERUL - cãmaºa lui Mani 20 Austrieci (Vienna Künstlerhaus), miºcarea Vienna în mai multe scandaluri legate de negativismul ori accent Secession (replicã vienezã a stilului vest-european erotismul ofensator perceput în numeroase din Flavia Topan Mãsura cuvintelor 21 Art Nouveau/Jugendstil), devenind, la vârsta de schiþele/lucrãrile sale, Klimt îºi pãstreazã, peste verdele de Cluj 35 de ani, primul preºedinte al societãþii artistice veacuri, charisma ºi potenþialul „detabuizant”. Aurel Sasu Vitrina scriitorilor rataþi 22 cu acelaºi nume. Evitat de notabilitãþile/ Deºi popular în timpul vieþii („prizat” succesiv de patrimoniu oficialitãþile vieneze în urma unor scandaluri ce i- varii segmente socio-culturale), Gustav Klimt nu Vasile Radu Gadget-urile artei. Criteriile au adus acuza de „atentat la bunele moravuri” (v. creeazã emulaþie, influenþând în mod direct foarte excelenþei (III) Criteriul auctorial. A fi artist astãzi (I) 23 pornografie), Gustav Klimt gãseºte înþelegere, puþini dintre artiºtii vremii (Egon Schiele, Oskar structuri în miºcare apreciere ºi nu în ultimul rând comenzi bine Kokoschka, º.a.); oferã, însã, un punct de Ion Bogdan Lefter plãtite în cercurile înaltei burghezii financiare, în referinþã valurilor de „avangarde” iscate pe întreg Doctorale (adicã Universitare) 24 genere, de provenienþã israelitã, arta sa parcursul secolului XX, cu toate cã dimensiunea flash meridian apropriindu-ºi deopotrivã luxul senzual, integralã a operei sale rãmâne, în acest interval, Virgil Stanciu evazionismul oniric ºi misterul/exotismul într-un nemeritat con de umbrã. Postum, odatã Ce rãmâne din Yoknapatawpha 25 imaginarului unei civilizaþii altere. Cunoscut, cu post-modernismul, revine în forþã în graþiile muzica îndeosebi, pentru picturile sale din aceastã unui public devenit tot mai permeabil la Virgil Mihaiu Tânãra ºcoalã componisticã de la „perioadã aurie”, (Judith I, 1901; Portretul Adelei promovarea unui stil eclectic, traversat de Cluj, sau triumful cerebralitãþii dionisiace 26 Bloch-Bauer I, 1907; Sãrutul, 1907-1908; etc.) ºi Mugurel Scutãreanu multiple paradoxuri formale ºi conceptuale. Acest Mozart für immer 27 pentru panourile murale din Castelul Stoclet din spirit klimtian pare a rezona cu o Bruxelles, care propuneau un decorativism realizat rânduri de ocazie contemporaneitate mãcinatã de obsesia Radu Þuculescu Aniversãri, lansãri, vernisaje... 28 cu decantatã sensibilitate ºi fineþe intelectualã, corporalitãþii, a nuditãþii, grevatã de hedonism, deopotrivã agreabil ºi seducãtor, foarte probabil avidã de exotisme ºi erotisme deviante, fascinatã sport & culturã elaborate sub impresia covârºitoare pe care i-au Demostene ªofron Cluj vs Cluj 28 de spectacol, însã bântuitã de neliniºti existenþiale provocat-o fondurile aurite întâlnite la mozaicurile prost camuflate, cãreia îi oferã cu decantatã mofteme bizantine din Ravenna ºi Veneþia, Klimt nu este, Vasile Gogea generozitate un aparent oportun „supliment” din "I.L. Caragiale abia s-a apucat de... scris!" 29 însã, nici pe departe interpretul strãlucirilor acel cocteil de mysterium&hormoni sexuali, atât paradisiace ale unei Belle Époque ce nu-ºi anticipa de (supra)licitat astãzi. acvariul cu petice vreun sfârºit. Pentru artist, arta este indisolubil Mihai Dragolea Ouã, capre, paianjeni 29 Sintezã personalã, rãtãcind cu mereu regãsitã legatã de iubire (în varianta sa accentuat senzualã, candoare între figurativ ºi abstracþie, opera de jazz story de Eros, nu de Agape), ºi implicit de suferinþã, Ioan Muºlea Galaxia Miles Davis 30 maturitate a lui Klimt beneficiazã din plin de sfâºiere deloc strãinã de experierea fiorului aportul unei picturalitãþi aparte, transfiguratã de teatru tanatic. Exultând dionisiacul în defavoarea multiple filtre stilistice (academism, impresionism, Oana Cristea Grigorescu apolinicului, artistul – sub evidentã/ asumatã "Arta transformãrii indignãrii în acþiune 31 post-impresionism, simbolism), cât ºi de recursul Roxana Croitoru Festivalul Internaþional al Teatrelor incidenþã nietzscheanã, (vezi controversata, încã la ornamentul cu pregnant caracter grafic, fie de de Pãpuºi ºi Marionete PUCK 32 de la apariþie, Die Geburt der Tragödie) ºi în Adrian Þion deplinã consonanþã cu „crezul” inscripþionat (continuare în pagina 11) File dintr-un festival al dramaturgilor clujeni 33 film Liviu Antonesei Cealaltã parte a fericirii ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 Festivalul Filmului Românesc de la Londra, ediþia a IX-a 34 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, Lucian Maier 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, O lunã în Thailanda 35 Alexandru Jurcan 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma Dacã bei vinul nostrum 35 corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o plastica expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, Livius George Ilea Gustav Klimt&Vienna Secession cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca. în actualitate 36
Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
36 Black Pantone 253 U