Revistă trimestrială de cultură istorică

Dr. Constantin-Tufan Stan După cursurile primare şi gimnaziale (Şcoala Confesională Ortodoxă Română și Gimnaziul de Stat (Lugoj) din urbea natală) a urmat studii academice, finalizate prin obţinerea licenţei de medic chirurg la Facultatea de Constantin Rădulescu Jr. – Medicină din Budapesta (1881), fiind chiar premiat pentru o lucrare teoretică din domeniul chirurgiei („Familia”, Eminentul chirurg lugojean Oradea, XVIII, 20, 1882, 247). După un an de practică la Budapesta, s-a stabilit la Bucureşti, ca medic chirurg la al Bucureștilor Spitalul Eforiei, unde a devenit unul dintre cei mai apreciaţi medici. Într-o scrisoare adresată fiicei sale Elena (21 mai Abstract: Constantin Rădulescu Jr. was a 1884, epistolă păstrată în fondul Rusalin, Arhiva Muzeului distinguished surgeon at the Eforiei Hospital in Bucharest. Național al Banatului Timişoara), Paulina Rădulescu His correspondence with doctor George Dobrin, his sublinia succesul profesional al fiului său, Constantin: brother-in-law and the first Romanian Prefect of Caraș- „Aşa era de căutat Severin County after the Great Union, describes episodes ca medic chirurg, că un representative for the social, political and cultural life general, I. Potescu, din of Bucharest at the turn of the twentieth century: the Galaţi, care trebuia să arrival of Ferdinand, the crown prince, in the capital of se supună unei operaţii the Kingdom of Romania and the vehement reaction of the grave, în loc să se ducă la anti-monarchist press, a long list of state institutions and Paris, unde era sfătuit de Romanian Members of Parliament in 1895, the celebration medicii săi să se opereze, of 10 May 1934. The letters also give biographic notes of a preferat să se supună a personalities of Banat, such as Victor Vlad Delamarina, fi operat de dr. Constantin Valeriu Branişte, Tiberiu Brediceanu, Caius Brediceanu, Rădulescu, operaţie care a Cornelia Brediceanu (Lucian Blaga’s wife), Vasile reuşit foarte bine”. Mangra and George Crăciunescu, a protopope from Belinț În anul 1882, C. Village. Sent on a mission to Messina after the devastating Rădulescu s-a ocupat earthquake in 1908, the prominent surgeon from Lugoj de instalarea surorii sale provided the Romanian press with impressive accounts of Sofia şi a fiicelor acesteia the consequences of the cataclysm. – Laura, Lucia şi Paula – la Azilul „Elena Doamna” din Bucureşti-Cotroceni. După Keywords: Constantin-Rădulescu Jr., George exmatricularea lui Victor Vlad din gimnaziul lugojean Dobrin, correspondence, earthquake, Messina. (1884), se va dedica educaţiei viitorului poet-acuarelist, înscriindu-l la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, apoi, Constantin Rădulescu Jr. (Costi) s-a născut la Lugoj în toamna anului 1885, la Liceul Militar din Craiova. Tot în 15 iunie 1858. Era cel de-al patrulea copil al inginerului „unchiul Costi” a fost acela care, în decembrie 1887, a şi avocatului Constantin Rădulescu (1824-1895), per- făcut demersurile pentru transferul nepotului său la Liceul sonalitate de frunte a Lugojului (fiul preotului Nicolae Militar din Iaşi. Rădulescu din Chizătău, cumnat cu Trifu Șepețian), ales În cursul anului 1885, în timpul Războiului primar în trei legislaturi, şi al Paulinei, descendentă, pe sârbo-bulgar, a fost trimis pe front, ca medic chirurg, linie maternă, a familiei Nedelcu, reprezentanta unor la solicitarea guvernului sârb. Într-una dintre scrisorile vechi meseriaşi lugojeni, întemniţaţi pentru apartenenţa la adresate surorii sale Elena, C. Rădulescu descrie un episod 1 Societatea secretă „Constituţia ”. Rădulescu, fusese numit inginer inspector cu cadastrul, începând 1 „Constituţia”, societate secretă a românilor lugojeni cu 20 XI 1850, data înfiinţării instituţiei cadastrale în Banat. (1831-1834), aflată în consonanţă cu mişcările social-politice După naşterea Sofiei (1851), soţii Rădulescu rămân la Ciacova similare din Europa, care a prefigurat mişcările revoluţionare de până în anul 1854, când se reîntorc definitiv la Lugoj. Aici, la 1848; v. Ioan Boroș, Constituţia. Societate secretă română în C. Rădulescu va înfiinţa Banca „Lugojana”, iar soţia sa se va Lugoj. 1830-1834, Tipografia „Minerva”, Gheorghe Ţăran, 1928. dedica activităţilor sociale, conducând Reuniunea Femeilor Paulina Rădulescu (fiica lui Pavel Seiman din Timişoara- Române. Gheorghe Rădulescu, fratele cel mare al Sofiei, se Fabric) era nepoată, dinspre mamă, a lui Damaschin (Dima) va stabili la Budapesta, unde va activa ca farmacist la Curtea Nedelcu, fost meseriaş frânghier la Budapesta, important Regală (cf. „Revista Cercului Juridic Bănăţean”, Timişoara, din membru al Societăţii secrete lugojene „Constituţia”. În 1850, 31 octombrie 1936, unde este schiţat un portret al avocatului C. Paulina se stabileşte la Ciacova, unde soţul său, Constantin Rădulescu).

Pag. 1 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 al întâlnirii cu Draga, regina Serbiei, căreia îi acordase o lui Lucian Blaga), Vasile Mangra, protopopul belinţean consultaţie medicală la spitalul militar în care îşi desfăşura George Crăciunescu4 ş.a. activitatea (vezi fondul Rusalin, arhiva Muzeului Național al Banatului Timişoara). Medicul lugojean şi-a oferit cu Epistolar dr. Constantin Rădulescu Jr. – dr. George generozitate şi profesionalism serviciile medicale şi în anul Dobrin 1908, când Societatea de Salvare din Bucureşti l-a trimis * la Messina, pentru a participa la operaţiunile de salvare a Bucureşti, 22 aprilie [1]889 victimelor cutremurului care lovise Sicilia2. Iubite George! După demisia dirijorului Iosif Czegka din fruntea Reuniunii Române de Cântări şi Muzică din Lugoj (1888), Din partea nevestei mele şi de la mine, primeşte Constantin Rădulescu va expedia surorii sale Elena, care sincerele noastre felicitări de ziua ta! Fie scris în cartea se ocupa de instruirea corului, partitura liturghiei ce se destinelor ca, împreună cu nevestica ta, să vă bucuraţi de cânta la biserica „Domniţa Bălaşa” din Bucureşti. nenumărate ori de aceasta şi de la Dumnezeu! S-a căsătorit, în anul 1888, cu Zoe Boerescu, Scrisoarea ta am primit-o, îţi mulţumesc pentru fiica avocatului Vasile Boerescu, aderent la mișcarea informaţiile ce mi-ai dat. Până acum, tribunalul nu m-a pașoptistă în perioada petrecută pe băncile Colegiului întrebat nimica. Regret foarte mult că nu mi s-au pus în „Sfântul Sava” din București, licențiat în Drept la Paris, cunoştinţă, la timpul său, lucrurile care ar fi bine să le profesor la Universitatea bucureşteană, ministru și ştiu astăzi. parlamentar, politician de orientare liberală, susținător Mă întrebi dacă vom merge la Paris. Ei, prea ne al proiectului aducerii unui prinț străin pe scaunul crezi boieri, nu, nu, nu ne vom duce. În burgul nostru ne domnesc din București. A colaborat la elaborarea vom mărgini a ne face o imaginaţie vie despre frumuseţile Enciclopediei române, monumentala lucrare apărută ce or fi pe acolo, şi apoi, în curând, întreprindem călătoria sub coordonarea lui Corneliu Diaconovich, redactând „la Roma”. noţiunile şi planşele cu caracter medical. A fost unul În lumea medicală şi în special cea chirurgicală de dintre iniţiatorii şi organizatorii deplasării Reuniunii lui pe aici, în curând e vorba să se facă o mişcare de personal; Ioan Vidu la Bucureşti, în 1906, pentru a participa la cu această ocazie, aşa mi se pare că greco-bulgaro-ţiganii dup-aici îşi vor aduce aminte şi de mine, şi anume că şi eu serbările Expoziţiei Jubiliare dedicate celor 40 de ani 5 de domnie a lui Carol I. S-a stins din viaţă la Bucureşti aş putea să le aduc un serviciu . De sărbătorile Paştelor, l-am avut pe Victor aici la în 8 martie 19363. noi. Am petrecut vreo 10 zile împreună şi bine6. Prin generozitatea doamnei ing. Maia Dobrin, care De vreo 3 zile, avem şi noi un Kronprinz7, adecă mi-a facilitat accesul la arhiva dr. George Dobrin, am de ce n-am putea avea şi noi un Kronprinz, când mai în identificat cinci epistole expediate de C. ădulescuR surorii toate statele civilizate există o asemenea marfă. Să fi văzut sale Elena şi cumnatului său, avocatul George Dobrin. ce straşnică primire i-a făcut… poliţia. Toate jurnalele Misivele, redactate între anii 1889 şi 1934, surprind câteva au sărbătorit venirea Kronprinz-ului; până şi pe jurnalul episoade reprezentative pentru viaţa socială, politică şi „Adevărul” l-a scos din sărite; acesta, în ziua intrării culturală a Bucureştilor la cumpăna dintre secolele XIX „triumfale” a Prinzului, a publicat un articol de fond, Cu şi XX: sosirea prinţului moştenitor, Ferdinand, în capitala un neamţ mai mult intitulat; conţinutul era la fel cu titlul8. regatului român şi reacţia virulentă a presei antimonarhice, Jurnalul, cu toate astea, se vindea în masă prin popor, o amplă listă a instituţiilor de stat şi a parlamentarilor tocmai când lumea-l aştepta pe Kronprinz. Libertatea români din anul 1895, cu adresele respective, secvenţe ale presei aici e ideală! sărbătoririi zilei de 10 mai a anului 1934. Corespondenţa lui C. Rădulescu creionează şi câteva elemente biografice 4 v. Constantin-Tufan Stan, Constantin Rădulescu Jr. – inedite ale unor personalităţi din sfera culturii bănăţene: pagini inedite din corespondenţa sa cu av. George Dobrin, în Victor Vlad Delamarina, Valeriu Branişte, Tiberiu „Reflex”, Reşiţa, VI, 1, 2, 3 (52-54), 2005, 56-58. Brediceanu, Caius Brediceanu, Cornelia Brediceanu (soţia 5 C. Rădulescu face aluzie la o iminentă trimitere într-o misiune medicală. 2 Impresiile privind cataclismul care lovise sudul 6 Victor Vlad era în această perioadă elev la Liceul Italiei au fost publicate într-un număr al ziarului „Viitorul” din Militar din Iaşi. Bucureşti şi reluate, în două episoade, în periodicul lugojean 7 Ferdinand, viitorul rege al României. „Drapelul” (IX, 6, 1909, 1-2, şi IX, 7, 1909, 1-3: Scrisoare din 8 La venirea în ţară a prințului Ferdinand, presa anti- Messina. Impresiile unui medic român). monarhică a declanşat o virulentă campanie de denigrare a 3 Un necrolog a fost publicat în „Acţiunea”, Lugoj, III, viitorului rege, utilizând epitete ca: „urechiatul”, „moş Teacă”, 11, 1936, 5. „chibiţul”.

Pag. 2 Revistă trimestrială de cultură istorică

Petreceţi bine şi veseli ziua voastră. Pe tine şi pe Iubite George, Helena vă sărută al vostru, Costi. Ieri [am] primit scrisoarea ta. Azi îţi trimit lista * acelor adrese ale senatorilor, pentru abonamentele ce voiţi să faceţi11. Despre soarta petiţiei o să-ţi scriu zilele acestea. Bucureşti, 22 april[ie] 1892 Ieri zării pe aici într-o birjă pe părintele Mangra12 cu prietenul nostru, acela de la b.n. Ce o fi făcând pe aici? La mulţi ani, ziua onomastică serbată în dublu! Să De-i veni înaintea lui Victor13, te rog să-mi aduci de la vă trăiască George cel mare şi cel mititel9! Despre sporirea mami o pereche de pantaloni ce a servit pentru mine acolo. în familia mea, desigur sunteţi puşi în cunoştinţă din Cum merge afacerea cu înlocuirea protopopului scrisorile mele cătră părinţi. Ne bucurăm că am scăpat bine Crăciunescu14, Petru al nostru are sorţi de reuşită15? Vă şi de astă dată. Zoe împlineşte azi a 6 [-a] zi după facere şi sărută pe toţi, al tău cumnat, e pe deplin bine, aşa că d-aci înainte nu ne mai e teamă de Costi vreo complicaţie neplăcută. [Urmează 11 pagini cu numele şi adresele La voi, toate bune? Mai preparaţi ceva pentru demnitarilor şi parlamentarilor români: prinţul Ferdinand, lunile de iarnă? căci ştii – „unde-s doi, puterea creşte” mitropoliţi, episcopi, preoţi, deputaţi şi senatori.] etc.! Îmi închipui, dragă Elenă, cu câtă plăcere îţi împlineşti tu datoria de mumă, ştiind cât doreai să ai un * copil, şi Dzeu îţi dădu şi un băiat! Aud de la toată lumea şi de la toţi ce vin din Lugoj că vă merge foarte bine şi Bucureşti, 20 nov[embrie] [1]910 mă bucur foarte ştiindu-vă mulţămiţi. Vorbii de lume ce Iubite George! vine din Lugoj, da, căci mai curând sau mai târziu tot dau ei de mine; mai deunăzi, mă pomenii cu un domn – ştiţi 11 În 28 decembrie 1894 a debutat la Timişoara aşa- că pe aici toţi suntem domni – cu capul spart –, şi adecă numitul proces al „Dreptăţii”, periodicul editat de Corneliu ce ar căuta la mine cineva fără capul spart. Examinând Diaconovich. Valeriu Branişte, redactorul-responsabil al rana, adâncimea ei, forma etc. – după regulele ştiinţei – gazetei, era acuzat pentru atacarea în presă, într-o suită de 72 de articole, a guvernului de la Budapesta. După demisia lui ce descopăr? Că am d-a face cu un camarad de ai mei Diaconovich şi condamnarea lui Branişte, situaţia financiară din frageda mea tinereţe, de prin şcoala venerabilului a publicaţiei româneşti timişorene agravându-se, G. Dobrin, nostru dascăl Lipovan! [„] Ce fel, cum, cu cine te-ai prin intermediul cumnatului său, C. Rădulescu, va încerca o bătut? [”] [„] Cu cine, cu un logojan [”], răspunde el. soluţie originală: abonarea întregii clase politice dâmboviţene [„] Ei bine, dar ca să te baţi cu un logojan, a trebuit să-ţi la ziarul „Dreptatea”. dai întâlnire în Bucureşti? Şi din ce v-a venit asta? [”] 12 Vasile Mangra, personalitate controversată a clerului Doar dintr-o afacere – fiindcă băieţii s-au pus pe afaceri ortodox român, fost vicar de Oradea, vicepreşedinte al Partidului – dintr-o tovărăşie la o cârciumă – şi bieţii de ei, şi între Naţional Român, redactor la ziarul „Tribuna” din Arad (alături dânşii, toţi colegi erau – de odinioară –, unul şede pe de Octavian Goga, Roman Ciorogaru şi Sever Bocu) şi membru la Tum Tranzl, I. I., iar cel mai bătăuş e din neamul al Academiei Române. Între 1902 şi 1903 a activat ca episcop al Aradului, iar între 1916 şi 1918 a păstorit în calitate de mitropolit. Nicoliţonilor, G. P.10 Şi cu toate poveţele bune, tot n-am 13 Victor Vlad urma să vină la Bucureşti de la Galaţi scăpat pân ce nu am dat compatriotului de lângă biserică (vezi scrisoarea expediată mamei sale, Sofia Vlad, în ziua de 13 un act medical ca să se judece la „judecătorul de pace”, martie 1895). A petrecut la „unchiul Costi” o săptămână, având numai de ar face pace între dânşii. prilejul să-l întâlnească şi pe verişorul său Caius Brediceanu. Vă sărutăm cu toţii pe toţi ai voştri, 14 Gheorghe Crăciunescu (1837-1894), figură luminoasă Costi, Zoe, Paul, Marioara şi Helena a spațiului cultural bănățean, a slujit cu zel, ca protopop, în tractul Belinţ între anii 1872 şi 1894. A sprijinit dezvoltarea * presei româneşti (vezi articolul Un amic al jurnalisticei româneşti, publicat în „Luminătoriul”, Timișoara, IV, 1, 1883), Bucureşti – 1 febr[uarie] 1895 a promovat înfiinţarea de coruri de plugari în satele bănăţene, a militat pentru introducerea muzicii ca disciplină obligatorie 9 C. Rădulescu se referă la Romulus (1892-1944). de învăţământ în institutele pedagogice şi dezvoltarea Ceilalţi copii ai familiei George şi Elena Dobrin: Remus (1893- învăţământului confesional românesc. 1896), Cassius/Costică (1895-1972), Caius/Ionel (1900-1969) şi 15 C. Rădulescu se referă, probabil, la Petru Barbu, soţul Elena (Nuţa). nepoatei sale, Lucia Vlad, doctor al Facultăţii de Teologie din 10 Se pare că e vorba de George Pavel, viitor dirijor al Cernăuţi, absolvent al unor cursuri pedagogice la Graz şi Berlin, Filarmonicii de Stat „Banatul” din Timișoara. iar din 1892, profesor la Institutul Teologic din Caransebeş.

Pag. 3 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Vasăzică a mers totul strună, mă bucur. întârziere, dar oricând le-aş formula, din toată inima îţi În informaţia aceea din jurnalul vienez s-a strecurat urez să petreci până la cât mai îndepărtatul sfârşit al vieţii o greşeală de tipar cu numele lui Tonci. Oare greşeală să tale, în plină vigoare şi sănătate, ca să mai poţi fi de folos, fie ori te pomeneşti că nemţii or fi având în armata lor un de mare folos – cu experienţa ta – alor tăi şi altora, mai cu „Oberstabs-artzt” cu numele M? seamă tinerelor generaţii, care, câteodată, mi se pare că Eram în curent cu corespondenţa schimbată cu Ţ. S. fără busolă au pornit în viaţă. în chestia excursiei ce voia s-o facă V[aleriu] Br[anişte]. Pe aici, de cum petrecem, dacă mă gândesc, îmi pare Acum, că s-a deschis Camera, şi mai greu să vor putea bine că nu am fost şi nu sunt un sentimental, căci altfel m-ar porni. Ştiu eu, fi-ar nimerit pe timp de iarnă să se facă? apuca melancolia, când, câteodată, am impresia că stau ca ţarca Cu ce i-ar putea distra? Drumuri rele, impracticabile în par, aici „în rai”, ca să nu îi zic altfel balamucului acesta pentru vehiculele boiereşti – frig. Fiind pe acolo, am de Bucureşti, văzând că mai toţi contemporanii mei, prieteni intra bine în cadrul programei, câte o plimbare în „auto” şi cunoştinţe, au plecat, luând trenul veşniciei, mai devreme –, prin împrejurimi – Făget – Lugoj – C[aran]sebeş chiar, ce bine de ei, iar până-i voi urma şi eu, caut să stau cât pot de întoarcerea pe la Mehadia – Orşova sau Coştei – Chizătău mult pe acasă, mai la adăpost de vuietul şi zumzăitul oraşului, – Timişoara. Toate acestea, numai prin luna mai sau dar tot nu scap, căci, bunăoară, în acest moment, ora 11 ½, trec începutul lui iunie ar fi frumos de făcut. d-asupra capului meu, în formă de escadrilă, 31 de avioane, Pentru cartea Grigorescu, dacă aţi fi mai mulţi venind de la defilare dinspre Cotroceni, la parada la care noi nu amatori, mă gândesc dacă nu ar fi nimerit să vă adresaţi -ad ne-am dus. Ella17 a fost mai deunăzi la Predeal, unde a plantat dreptul la Casa Şcoalelor, ca să vă acorde un scăzământ de o mulţime de brazi, iar acum să pregăteşte, cu rapoarte, dări preţ? Nu s-ar putea, bunăoară, adresa prezidentul Casinei de seamă etc. – de plecare la Paris, într-o delegaţie, în cap cu Române, cerând un număr de… exemplare, sau din partea dna C[anta]cuzino, la un congres internaţional care va avea loc Asociaţiunei? Sosind cererea de la o societate constituită, acolo pe la finele lunei iunie. poate că s-ar face mai bine. În „Adevărul” din 9 l[una] c[urentă] a apărut în Azi primii de la Caius [Caius Brediceanu] o scrisoare, foileton un articol, Andrei şi Alex[andru] Mocioni de I. în care îmi anunţă logodna lui Tiberius cu dra Mazzuchi16. Clopoţel, în care să vorbeşte de un jurnal de 400 pagini, Sper că [a] ales bine. Noroc să le dea Dumnezeu! scris cu mâna de Alex[andru] Mocioni, şi care s-ar găsi în Cu mare jale, aflai iarăşi cele ce îmi scrii despre păstrarea unui magistrat din Timişoara. Tu l-ai citit? nenorocita L… Ce o fi pe biata mamă-sa? De la diplomaţii noştri – Caius [Brediceanu], Cu alegerea lui Drăgălină în capul comunităţii de Cornelia Blaga18, ce se mai aude, noi nu mai avem ştiri avere se vor îndrepta treburile la C[aran]sebeş pe o cale de la ei, afară de o ilustrată cu „Christos a Înviat”, de mai bună? pe vaporul „Rex”, pe care să găsea Caius cu fiul său în Îmi pare bine că îmi pusei în vedere venirea ta în excursie pe Mediterana. Cornelia s-o mai fiîndreptat ea? curând aici. Planuri de călătorie şi escursii, e adevărat, toată Vă îmbrăţişez pe toţi cu dor, al tău cumnat, iarna am proiectat, dar până acum n-am reuşit să le execut, Costi dar tot încă nu am renunţat la ele. Treburile nu mă lasă în pace. Când isprăvesc cu una, începe alta. * Tu cu ai tăi, sper că cu toţii sunteţi bine. Nuţa, în tânăra-i căsnicie19, nu mă îndoiesc că e mulţumită. Bucureşti, 10 mai [1]934 Şi până la o revedere mult-dorită, vă îmbrăţişez, Iubite cumnate Gheorghe! Costi

Scrisoarea ta din 7 l[una] c[urentă] mi-a fost o Dr. Constantin D. Rădulescu: Scrisoare din Messina. plăcută surpriză şi m-am bucurat că am mai putut sta – în Impresiile unui medic român gând – cu tine puţin de vorbă, foarte puţin, fireşte, căci vai!, multe, foarte multe am avea de vorbit despre câte Dl dr. Const. Rădulescu, medic în București, a fost am pomenit şi câte am mai văzut de la ultima noastră trimis, din partea Societății de Salvare din București, la întrevedere. Îţi mulţămesc pentru bunele tale urări de ziua mea, trimise cu anticipaţie, şi te rog să nu te superi că eu, 17 Ella-Elena, fiica chirurgului Constantin ăR dulescu Jr. pe ale mele, de onomastica ta, ţi le trimit cu atât de mare 18 Cornelia Blaga, fiica lui Coriolan şi a Corneliei Brediceanu, soţia lui Lucian Blaga, licenţiată în medicină 16 Tiberiu Brediceanu se va căsători, în 1911, cu Eugenia dentară la Viena, nepoata lui C. Rădulescu Jr. Mazzuchi, fiica unui inginer italian care participa la construirea 19 Elena (Nuţa), fiica familiei Dobrin, căsătorită cu Ion căilor ferate în Banat. Rusalin.

Pag. 4 Revistă trimestrială de cultură istorică

Messina, spre a se pune la dispozițiunea societăților de obolul pentru nefericitele victime ale dezastrului. salvare, organizate pentru scăparea nefericitelor victime Lăsându-mi bagajele în gară, căutai a mă duce imediat ale cutremurului de pământ. la Legațiunea Română, spre a prezenta recomandația din Dl dr. C. Rădulescu a plecat din București, vineri, partea Ministerului de Externe. în 19 decembrie (1 ianuarie n.), seara, făcând o parte Luai un cicerone, care afirma că știe unde e a călătoriei cu dl profesor dr. general Demostene, și Legațiunea, și după ce mă plimbă în dreapta și în stânga pe despre impresiile sale din călătorie și din Messina scrie o la diferite Legațiuni, cu mare greutate, numai după găsirea interesantă scrisoare ziarului „Viitorul” din București, din Consulatului Român, fui îndreptat spre Corso V. Emanuele care reproducem următoarele amănunte: 299, unde ajunsei în momentul când simpaticul domn Filality, însărcinatul cu afaceri al României la Roma, era * să părăsească Legațiunea. Prezentai scrisoarea, și d-sa îmi spuse că chiar după Eram cuprins de nerăbdare de a ajunge cât de dejun va vorbi cu ministrul Tittoni, spre a-mi face toate curând, dar, încet-încet, trecură diferitele stații până la înlesnirile posibile. Mestre, 12 minute de Veneția. Aci, la Mestre, trebuind A doua zi de dimineață, ducându-mă la Legațiune, a aștepta o oră și jumătate până se va forma trenul simpaticul domn Filality îmi comunică că ministrul Tittoni pentru Padova – Bologna – Florența – Roma, voii a a și dat telegrama prefectului de Napoli. profita, ducându-mă pentru o oră până în gara Veneției. Cum ajunsei în Napoli, ducându-mă la Prefectură, La întoarcerea mea, trenul plecase, așa că a trebuit să văzui la secretarul particular al prefectului telegrama mai aștept o oră pentru a porni spre Padova. Dl general trimisă de ministrul Tittoni, în care eram recomandat a Demostene plecase cu celălalt tren, ca, apoi, schimbând mi se acorda toate înlesnirile. Întrebându-mă ce doresc, vagonul la Padova, să-și continue călătoria spre Arco, și răspunsei că voiesc a pleca imediat la Messina și Reggio. de acolo, mai târziu, la Nizza. Starea de asediu se și declarase la Messina și Continuai singur drumul spre Roma. Dl Porn împrejurimi, cu toate acestea mi s-a dat un permis rămăsese iarăși la Veneția. Trecui de Bologna, iar aproape excepțional, prin care se admitea îmbarcarea mea urgentă de Ferraro, zăpada începu a-și face din nou apariția, iar pe orice piroscaf cu direcția spre Messina. Fie chiar din frigul a se resimți din ce în ce, mai ales că și vagoanele erau piroscafele numai pentru militari. neîncălzite. Munții din jurul liniei ferate erau acoperiți de Cu o zi înainte, se suspendase orice permis pentru zăpadă foarte groasă. Messina, deoarece se vorbea că ar fi bine a se bombarda Trecui de Florența, și de abia ațipisem, când, resturile locuințelor, spre a nimici focarele de infecții ce deodată, în locul numit Val d’Arno, pe la orele 2 jum. s-ar ivi în urma descompunerii nenumăratelor victime. noaptea, trenul se oprește brusc. Toți pasagerii, speriați, Cetățenii Messinei rămași în viață s-au opus, zicând că întrebau ce este și se răspunse că, cu o oră și jumătate sunt prea mari averi îngropate în ruine. înaintea sosirii noastre, chiar trenul pe care îl scăpasem Mă îmbarcai în aceeași seară, deși cu mare se ciocnise cu unul de marfă în mijlocul unui tunel. Au dificultate din cauza suspendării permiselor, pe bordul fost foarte mulți răniți și morți, care fuseseră transportați piroscafului „Sardegna”. Pe același piroscaf se îmbarcase când sosirăm noi. Furăm siliți a ne lua bagajele în mână și, și o echipă de patru doctori și șase sanitari trimiși din la lumina lugubră a torțelor, ținute de foarte mulți soldați, Viena. Am făcut cunoștință cu doctorul cons. imp. Charas care călătoreau cu noi spre Calabria, a străbate aproape 3 de la Societatea de Salvare din Viena, care-l cunoștea pe km și jumătate pe jos în o oră și jum., deoarece pasagerii directorul nostru, dr. Minovici. Doctorul îmi spunea că se aveau bagaje ce nu puteau ușor a le transporta. duce direct la Catania, neoprindu-se la Messina decât o La mijlocul tunelului văzurăm 4 vagoane deraiate, oră, spre a da ajutoare răniților numai din punct de vedere în parte distruse, dintre care unul în mod complet. Țăndări, alimentar. I-a părut foarte bine că și Societatea de Salvare aruncate în toate părțile, și roțile vagoanelor deraiate din București a găsit de cuviință a trimite un reprezentant acopereau trecerea. la un astfel de dezastru. Din pricina întârzierii trenului, în loc de a ajunge la Tot pe piroscaful „Sardegna” se îmbarcaseră și o 6:20 dimineața în Roma, am ajuns la 11 a.m. Observai o mulțime de soldați ce mergeau la Messina. afluență foarte mare în gară: nenumărați soldați echipați A doua zi, dimineața la 10, ajunserăm în portul pentru a pleca la Napoli și de aici la Messina. Messinei și totdeodată începură a se vedea urmele Furăm și aici, ca și la Udine, întâmpinați de dezastrului. Întreaga fațadă a caselor după chei era în domnișoare cu bandoniere cu inscripția: „Pentru Calabria parte dărâmată. În port, se vedeau grinzi, lăzi întregi cu și Sicilia”, care ne prezentau cutiuțe spre a ne depune lămâi, resturi de bărci sfărâmate, bărci scufundate etc. De

Pag. 5 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 asemenea, se vedeau o mulțime de bărci ce-i transportau așa de prăbușit, încât puteai foarte ușor, prin crăpăturile pe ultimii locuitori ai Messinei spre vapoare, ca apoi să formate, să cazi, și lângă acestea să mai faci și o baie, căci plece în diferite localități. apa mării pătrunsese prin profunzime la suprafață. Deoarece piroscaful nu putea acosta la chei, luai Te împiedicai de nenumăratele felinare în mijlocul imediat o barcă și, îndreptându-mă spre debarcader, fui străzii. Funcționarii Poștei, ce era improvizată într-o bar- izbit de ceea ce văzui. că pe marginea cheiului, de abia mai puteau prididi cu Linia ferată, ce era împărțirea scrisorilor nenumăraților soldați ce așteptau. la o distanță de 2 metri Vama, ce era în apropierea cheiului, era complet distrusă. de debarcader, era acum Se vedeau butoaie cu măsline, sparte, numeroase cu desăvârșire distrusă; cutii sfărâmate, fel de fel de obiecte zdrobite și răspândite șine întregi pătrundeau în neregulă. Lungul șir de magazine de pe chei, toate în mare. Câteva vagoane părăsite, unele fiind închise, altele având numai pe răsturnate pe marginea jumătate obloanele trase, fiecare locuitor, după cum a avut drumului, iar altele scu- timp de a fugi, închizându-și restul avutului ce îl scăpase fundate în mare. de cutremur. Cheiul, în foarte Zidurile caselor erau căzute. Gangul unei case foarte multe părți, era surpat mari, din Casto V. Emanuele, se prăbușise, încât nu mai în mare, așa că nu era permitea trecerea, acoperind cu dărâmăturile sale o trăsură. accesibil de a debarca Pe chei, vedeai mai mulți locuitori abia îmbrăcați, așezați decât numai în puține în jurul câte unei clădiri în care își preparau mâncare. locuri. Se vedeau pe chei Văzând mai multe echipe de soldați, care se duceau lemne, pietre, blocuri mari spre centrul orașului spre a procede la salvarea victimelor, Dr. Constantin Rădulescu de piatră cubică scoase dacă ar fi găsit, m-am atașat pe lângă ele. Jr. și fratele său, Gheorghe din caldarâmul ce formase Treceam de multe ori pe lângă case ce erau complet Rădulescu, farmacistul Curții cheiul și răspândite în distruse, tavanele scufundate și crăpate enorm, iar prin Regale din Budapesta. dezordine în toate părțile. crăpături vedeai atârnând garderobe, piane, paturi etc. Un Observai o macara asemenea caz am văzut la Nuovo Hotel. foarte mare, ce servea la ridicarea diferitelor colete și Pavagiul pe unde trece tramvaiul era ridicat mult baloturi, complet sfărâmată și scufundată în mare. Stâlpii deasupra nivelului, șinele scoase, crăpături mari prin de telegraf, răsturnați pe chei sau în mare. Se vedeau, care se vedea apărând apa mării. Bieții locuitori și soldați apoi, o mulțime de soldați, care transportau fel de fel de transportau bagaje în mici camioane, îndreptându-se spre obiecte, cărți etc. Gara, distrusă în cea mai mare parte, port, ca apoi să plece pe la Catania, Napoli ori Palermo. așa că urcarea în vagoane se făcea la o distanță destul de Pe multe străzi, pământul era despicat în multe părți, respectabilă de peron. încât puteai pătrunde cu ușurință printre aceste crăpături. Vitrinele diferitelor magazine, sparte cu desăvârșire, („Drapelul”, Lugoj, IX, 6, 1909, 1-2) zidurile căzute și sfărâmate, pasaje întregi prăbușite, încât făceau cu neputință trecerea. * Nici nu și-ar putea închipui cineva groaznicul spectacol pe care ți-l prezenta întreg dezastrul. În strada Multe sârme telefonice și telegrafice căzute. În gară, Garibaldi era cu neputință de trecut; a trebuit să mă urc pe se observau o mulțime de vagoane de clasa a II-a, care dărâmăturile caselor până aproape de al 3-lea, al 4-lea, al fuseseră transformate în dormitoare pentru soldații aduși 5-lea etaj. spre a da ajutoare victimelor. În fața gării, într-o magazie Văzând soldații urcându-se pe asemenea dărâmături, improvizată, era instalată stațiunea de telegraf, iar în îți făcea impresia unei adevărate ascensiuni pe munți. La apropierea ei, câteva corturi pentru răniți, dar care erau tot pasul, te împiedicai de obloane, firmele diferitelor foarte puțini și ușor răniți. Sediul acestui post sanitar era magazine trântite la pământ, sârme de telegraf și telefon, Tenentele Caffaratti. palmieri smulși din rădăcină etc. Unele case, ce aveau Mergând spre oraș, vedeam trecând, rând pe rând, mai multe etaje și a căror fațadă căzuse, îți prezentau echipe numeroase de soldați armați cu sape, lopeți, tot aranjamentul din interiorul camerelor, în care se târnăcoape, cazmale, topoare etc. În apropierea cheiului, vedeau diferite obiecte, mobile, parte distruse, sfărâmate, trebuia să mergi cu băgare de seamă, căci în multe părți era pătrunzând prin crăpăturile tavanului.

Pag. 6 Revistă trimestrială de cultură istorică

În unele părți însă, garderobele, ceasornicele etc. zdrobite cu desăvârșire. Teatrul V. Emanuele, se părea rămăseseră la locul lor. Cu cât înaintam în interiorul ca aspect a se fi resimțit mai puțin de marele dezastru. orașului, cu atât se simțeau mirosurile exalate de Vizavi de Teatrul V. Emanuele, dintr-o casă cu 5 etaje, a resturile omenești îngropate în dărâmăturile caselor. cărei fațadă singură căzuse, lăsând a se vedea interiorul Din distanță în distanță, vedeam câte o casă arzând, și camerelor, fui izbit de un tablou înfiorător. de mai multe ori a trebuit să trec pe lângă ruine arzânde La etajul de sus se putea observa un pat, la marginea și fumegânde, pentru a putea să-mi continui drumul. căruia se vedeau atârnând ambele membre inferioare ale Echipe de pompieri apăreau ici și colea, mai stingeau unei femei. Partea superioară a corpului era acoperită de din incendii, ca apoi să se repeadă în alte părți, în care sfărâmăturile tavanului. Soldații și câțiva civili se uitau incendiul izbucnise din nou. cu groază la acest tablou înfiorător. Trecând mai departe, Întâlneam pe câte un proprietar cu câțiva lucrători, simții un miros dulce și frumos, care se accentua cu armați cu diferite sape, topoare etc., îndreptându-se prin cât înaintam. Văzui o parfumerie distrusă, iar sticle de dărâmături spre casele lor, pentru a cerca dacă s-ar putea parfum sparte, răspândite în toate părțile. Din distanță scoate câte ceva din ceea ce avuseseră. De multe ori în distanță, se vedeau sentinele păzind dărâmăturile, însă, trebuiau să caute cu de-amănuntul, căci casele erau spre a nu se fura obiecte, având ordinul expres de a dărâmate în așa mod, încât cu mari greutăți mai puteau împușca pe oricine ar voi să ia din ele. Auzisem că, cu recunoaște locurile unde avuseseră proprietățile. o zi înaintea sosirii mele în Messina, fuseseră împușcați Priveliștea ce ți-o prezenta un magazin de sticlărie doi indivizi care furaseră câteva ceasornice, tablouri etc. era îngrozitoare: cești, pahare, farfurii, lămpi etc. toate Cu cât înaintam în interiorul orașului, cu atât greutățile sfărâmate, încât formau deasupra solului o înălțime de a trece erau mai mari, dărâmăturile caselor astupând de peste un metru. Într-un magazin cu obloanele trase complet drumul. Cu toate acestea, umblam pe deasupra se auzeau țipetele deznădăjduite ale unei pisici, care, dărâmăturilor, căutând a-mi da singur seama de urmările probabil, fusese închisă în graba fugii. întregului dezastru. Deocamdată, zării înaintea mea o altă În strada Degli Argutieri, mirosul de cadavre echipă de soldați, care se îndrepta, cât de repedea putea, devenise insuportabil. În Via del Forno Scoverto, mi-a fost bineînțeles, spre o casă cu trei etaje. cu neputință a mai trece, deoarece sfărâmăturile diferitelor Imediat, sărind peste dărâmături, căutai a-i ajunge. case închiseseră drumul, și între sfărâmături se formaseră Îi văd urcându-se pe dărâmături și oprindu-se în fața adevărate abisuri, în care nu puteai a te aventura fără ferestrei la al doilea etaj. Îi ajung, și întrebând sergentul primejdie. Printre sfărâmături, vedeai fel de fel de obiecte, ce conducea echipa ce s-a întâmplat, îmi răspunse că parte din ele arse, și cu mare greutate mai recunoșteai ce unui soldat i s-a părut a fi auzit gemete venind din casa fuseseră înainte. M-am urcat până la punctul culminant unde ne aflam. Soldații începură, cu topoarele, a sparge al dărâmăturilor, și era înfiorător tabloul prezentat de jur- câte puțin și cu precauțiune ușa celui de-al II-lea etaj, împrejur de aceste sfărâmături. O liniște de moarte domnea deoarece etajul de deasupra era prăbușit. Unul din soldați acolo, unde până acum câteva zile era o întreagă viață. pătrunse în interiorul casei, căută aproape 10 minute, ce Din când în când, ciocănituri depărtate de topoare pentru noi erau secole, și, strigând din când în când, se ale soldaților mai turburau tăcerea ce te înspăimânta. A întoarse, spunând că a căutat peste tot, dar n-a găsit nicio trebuit să ocolesc strada, spre a trece în partea cealaltă a persoană moartă sau vie. Viei del Forno. La o florărie, flori, coroane, ghivece erau Întorcându-mă spre port, la fiecare câțiva pași mă trântite în neorânduială pe jos. Grand Caffé Restaurant întâlneam cu nenumărate echipe de soldați. În întreaga Durlio era complet sfărâmat: vitrine, oglinzi, mese, Messină, nu puteai să vezi decât soldați și numai câțiva scaune zdrobite în așa mod, încât abia mai recunoșteai locuitori rămași, care așteptau acum să plece, veniți și ei ceea ce fuseseră. Vizavi, incendiul unei case luase de curând din diferite orașe. proporții grozave, fără ca vreun ajutor să vie de undeva. Serviciul sanitar era foarte redus, limitat numai la Oricât de numeroase erau echipele de soldați, toată câteva porturi și la transformarea în parte a vasului Savoia munca enormă depusă de ei era prea mică, comparativ în spital, deoarece nu mai rămăseseră decât foarte puțini cu greutățile ce aveau de întâmpinat. Căci e la mintea răniți, și aceștia ușor, ceilalți, grav, fiind deja transportați fiecărui om de a-și închipui tabloul ce-l prezenta o stradă, pe la Catania, Palermo, Napoli etc. având, și dintr-o parte, și din altă parte, zidurile caselor Am luat un vaporaș, cu care am trecut la Reggio, cu 3-4-5 etaje prăbușite complet, astupând strada; cum unde nu am stat decât 3 ore, în care timp am căutat să văd s-ar mai fi putut căuta nefericitele victime, căzute pradă și aici urmările dezastrului, care, negreșit, erau mult mai dezastrului îngrozitor? La o tipografie, presă, mașină mici decât cele din Messina.

Pag. 7 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Revenind din Messina, am dormit noaptea lângă o Conf. univ. dr. Tiberiu Ciobanu baracă, unde se vindea câte ceva de-ale mâncării. A doua zi, seara, am plecat din Messina spre (Timișoara) Napoli, deoarece, după cum mi se comunicase și văzusem, totodată, nu puteam da ajutoare medicale. De ce l-a trădat Matia Corvin Înaintea plecării mele, m-am întâlnit cu o grupă de 8 studenți din Corda Fratres, puși sub conducerea pe Vlad Țepeș? doctorilor Gino Pieri și Enrico Gualdi din Roma, care se întorceau din Palme, Bognare și Scilla, unde dăduseră Abstract. With the intention of keeping his forces intact primele ajutoare răniților. in the event of an armed confrontation with his rival at the Îmi spunea doctorul Pieri că erau zile în care pansau crown of Hungary, the emperor of the Holy Roman Empire of aproape 300 de răniți. A văzut, de asemenea, mulți cu German descent, Frederick III of Habsburg, King Matthias fracturi ale coloanei vertebrale, fracturi ale membrelor Corvinus travelled towards the Danube very late, to take part superioare și inferioare și foarte mulți cu plăgi contuze și in the anti-Ottoman „crusade” of 1462. It was only on 17 escariațiuni generale. September that he arrived at Turda, Transylvania, from where Întorcându-mă la Napoli și prezentându-mă he advanced towards Sibiu, a city he would enter around 26 prefectului, mi se comunică că ministrul Tittoni September. After a few days, more precisely on 30 September, telegrafiase din nou, recomandându-mi dacă doresc he headed to Brasov, a city he would reach only by the end of a face diferite servicii în spitale, care sunt pline de October and “where he met The Impaler”. The main cause of răniți. Răspunzând afirmativ, mi se făcu o scrisoare “the young king Matthias Corvin’s attitude was undoubtedly de recomandație către prezidentul general al Ospedale the fact that in 1462 he was still focused on his conflict with Riuniti, Iosepho de Renzi, care mă repartiză în serviciul Emperor Frederick III of Habsburg”, who continued to profesorului de clinică chirurgicală și medicină challenge his right to the throne of Hungary and raised claims operatorie de la Facultate, dr. Simplicio Del Vechio, în to it himself. Although Matthias Corvin “said that he was care serviciu începui a funcționa de la întoarcerea mea going to Wallachia to release Dracula (to whom he had given din Messina. Profesorul Del Vechio, cu o amabilitate a blood relative in marriage) from the hands of the Turks”, he rară, mi-a acordat toată latitudinea de a lucra cum voi pursued his own interests and proved disloyal to Dracula. He dori în serviciul d-sale. “captured him and took him to Transylvania”. Consequently, Sunt aproape 10.000 de răniți la Napoli, dar al in those days it was justly believed that Matthias Corvin acted căror număr diminuează din ce în ce zilnic, deoarece as if he “had had an understanding with the Turks”, all the vindecările acum se fac mult mai repede, având în more so because, against the general opinion, he proclaimed vedere mijloacele întrebuințate și personalul suficient. „the other Dracula (i.e, Radu the Fair, Vlad the Impaler’s Mulți răniți au fracturi ale membrelor inferioare brother), whom the Turks had already appointed ruler over complicate, și cu toate acestea, numărul amputațiilor that country, as great Prince and Lord” of Wallachia. nu este așa de mare. S-a observat și un număr de cazuri de tetanos. Așa, în serviciul profesorului Keywords: Vlad the Impaler Dracula, Radu the Fair, Renzi, 4 cazuri, iar la Ospedale degli Encurabili, Wallachia, King Matthias Corvinus, Emperor Frederick III of 14 cazuri de tetanos, toate mortale, deși s-au făcut Habsburg, Christendom, Ottoman Empire, Sultan Mehmed injecții antitetanice, totuși n-au reușit, căci au fost II the Conqueror, anti-Ottoman fight, betrayal, treaty, clause. aduși prea târziu. Aici, în Ospedale degli Encurabili, sunt și persoane din Crucea Roșie Franceză, venite Din dorinţa de a-şi păstra forţele intacte, în expres a da ajutoare răniților. eventualitatea unei confruntări armate cu rivalul său la A făcut mare impresie și au rămas uimiți când i-am coroana Ungariei, împăratul Frederic al III-lea de Habsburg1, comunicat profesorului și doctorului frumoasa organizație regele Matia Corvin2 s-a deplasat foarte târziu spre Dunăre a Societății de Salvare din București. Spuneau profesorii că, într-adevăr, o asemenea societate aduce foloase reale 1 Acesta a domnit asupra Sfântului Imperiu Roman de populației și că vor căuta și ei a o înființa cât de curând. Neam German între 1440-1493, fiind însă încoronat ca atare Cred a mai sta câteva zile și mă voi întoarce în abia în 1452; el a fost ultimul împărat romano-german încoronat la Roma (Istoria lumii în date, Editura Enciclopedică Română, Capitală. București, 1972, p. 561). 2 Fiu al lui Iancu de Hunedoara (care a trăit între 1407 și („Drapelul”, Lugoj, IX, 7, 1909, 1-3) 11 august 1456 [Tiberiu Ciobanu, „Fortissimus athleta Christi”,

Pag. 8 Revistă trimestrială de cultură istorică

(pentru a lua parte la „cruciada” antiotomană din anul Desigur că marșul executat de suveranul maghiar și 1462)3, el aflându-se pe 15 iulie 1462 încă la Buda, de unde armata sa către frontiera sudică a voievodatului ardelean a va pleca spre Seghedin (oraș din sudul Ungariei, numit în fost unul exagerat de încet (evident că deliberat), astfel că maghiară Szeged), prezenţa sa aici fiind semnalată la 10 „etapele prelungite ale [acestei] înaintări, căreia i-au trebuit august4. Abia pe 17 septembrie va ajunge în Transilvania, mai mult de trei luni pentru a parcurge drumul de la Buda la Turda, ca apoi să înainteze spre Sibiu, cetate în care îşi va la Brașov, aruncă o puternică îndoială asupra sincerității face intrarea în preajma zilei de 26 septembrie5. După câteva intenției lui Matei (Matia Corvin – n.n. T.C.) de a intra într- zile, mai precis la 30 septembrie, va porni către Braşov, oraș adevăr în război cu turcii printr-o campanie de restaurare (a în care va ajunge doar pe la finele lunii octombrie și „unde lui Dracula – n.n. T.C.) în Țara Românească”7. 6 s-a întâlnit cu Țepeș” . 1448; din iulie (înainte de 3) 1456 până în noiembrie (înainte de Iancu de Hunedoara 555, Editura Eurostampa, Timişoara, 2011, 26) 1462 şi din octombrie (după 7)/noiembrie (înainte de 8) până p. 15, 27] și a fost „ultimul mare cruciat european” [Ioan-Aurel la sfârşitul lunii decembrie a anului 1476, posibil chiar până la Pop, Numele din familia regelui Matia Corvinul: de la izvoarele începutul lunii ianuarie (sigur înainte de 10) 1477 (Constantin de epocă la istoriografia contemporană, în „Studii şi materiale Rezachevici, Enciclopedia domnilor români. Cronologia critică de istorie medie”, XXVI, Bucureşti, 2008, p. 138]), Matia Corvin a domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. I [Secolele este considerat drept unul dintre cei mai de seamă suverani ai XIV-XVI], Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 101, 103, Regatului Maghiar („dacă nu chiar cel mai mare, căci în vre- 115, 117, 801, 802). mea lui Ungaria a cunoscut maxima sa expansiune teritorială” 7 Şerban Papacostea, Cu privire la geneza şi răspândirea [Tiberiu Ciobanu, op. cit., p. 193]), el domnind asupra acestuia povestirilor scrise despre faptele lui Vlad Ţepeş, în „Roma- între 1458-1490 (Istoria lumii în date, p. 564). noslavica” XIII, Bucureşti, 1966, p. 160-161. Cu toate că în vara 3 „Deși regele Ungariei primise stipendii (ajutoare anului 1462, Dracula a ieșit victorios din războiul cu invadatorii – n.n. T.C.) bănești însemnate din Italia (îndeosebi din partea turci (obținând împotriva acestora o măreață biruință cu ocazia papalității și a Republicii Venețiene – n.n. T.C.) pentru a lupta temerarului atac executat [în noaptea de 16 spre 17 iunie 1462] de împotriva turcilor, el a lăsat tot greul campaniei numai pe umerii mica sa oștire [condusă personal de el în luptă] asupra uriașei armate lui Țepeș” (Radu Ștefan Ciobanu, Pe urmele lui Vlad Țepeș, turcești [care îl avea în frunte pe însuși sultanul Mahomed al II- Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 214). lea Cuceritorul Constantinopolelui, ce a domnit asupra Imperiului 4 Ibidem. Otoman între 1444-1446 și din 1451 până în 1481 – Istoria lumii 5 Ştefan Andreescu, Vlad Ţepeş Dracula între legendă în date, p. 567], aflată în tabăra de lângă Târgoviște, strălucită şi adevăr istoric, ediţia a II-a, revăzută, Editura Enciclopedică, victorie intrată în istorie sub denumirea de „Atacul de noapte” Bucureşti, 1998, p. 150. [Tiberiu Ciobanu, Marea campanie sultanală din vara anului 6 Radu Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 214. Aici va rămâne 1462 întreprinsă în Țara Românească și „Atacul de noapte”, până în primele zile ale lunii decembrie, când va decide să în Vlad Țepeș și «Atacul de noapte» 555, Editura Eurostampa, se reîntoarcă în Ungaria, revenirea lui la Buda având loc pe Timișoara, 2017, p. 99-172]; Campanie sultanală = acțiune drumul care trecea prin cetatea Mediașului (unde se găsea militară de amploare condusă personal de sultan), silindu-l pe în 11 decembrie) și prin cea de la Sebeș, unde a ajuns în 13 Mahomed al II-lea să se retragă, împreună cu rămășițele forțelor decembrie (Ştefan Andreescu, op. cit., p. 150), și, apoi, prin sale militare, la sud de Dunăre (Istoria militară a poporului Baia de Criș, unde se afla în 18 decembrie 1462 (Eudoxiu de român, vol. II, Editura Militară, București, 1984, p. 270-285), Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. II/2, din păcate, Vlad Țepeș nu a putut să profite în totalitate de București, 1891, doc. nr. CXVIII-CXIX, p. 140). Informații cu remarcabila sa performanță, căci, acum, Ţara Românească era, privire la itinerariul transilvănean al lui Matia Corvin, vezi în practic, împărţită în două, fratele său mai mic, Radu cel Frumos Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, (ce a domnit între 1462-1475, cu trei întreruperi [Istoria lumii tom. VI (îngrijit de Gustav Gündisch), Editura Academiei în date, p. 568]), controlând, cu ajutorul turcilor, cea mai mare R.S.R., Bucureşti, 1981, doc. nr. 3291-3292 (p. 124), doc. parte din teritoriul acesteia, în vreme ce el îşi va menţine autoritatea nr. 3295-3299 (p. 126-129) și doc. nr. 3301-3307 (133-138). asupra regiunii nord-estice a statului medieval românesc sud- Supranumit și Dracula, Vlad al III-lea Ţepeş a fost fiul lui Vlad carpatin, unde începuse, din septembrie 1462, să fie sprijinit de al II-lea Dracul (la rândul său fecior nelegitim al lui Mircea cel către Ştefan cel Mare* (Radu Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 212- Bătrân [ce a cârmuit statul medieval românesc sud-carpatin 213, 301). În cele din urmă, primind un substanţial sprijin militar între anii 1386-1418 – Istoria lumii în date, p. 567], acesta a turcesc, fratele lui Țepeș reuşeşte să-l determine pe acesta să se condus Ţara Românească între 1436-1442 şi din 1443 până în retragă spre munţi. Deşi dispunea încă de o oştire cu efective 1447 [Ibidem]) şi al doamnei Anastasia (una dintre fiicele lui destul de considerabile, fiind însă trădat de către majoritatea Alexandru cel Bun [Virgil Ciocâltan, Între sultan şi împărat: boierilor (Barbu T. Câmpina, Complotul boierilor și „răscoala” Vlad Dracul la 1438, în „Revista de istorie”, XXIX, nr. 11, din Țara Românească în iulie-noiembrie 1462, în Studii și Bucureşti, 1976, p. 1777, 1782], domnul Moldovei între 1400- referate privind istoria României, I, București, 1954, p. 613- 1432 [Istoria lumii în date, p. 569]). El a domnit asupra Țării 624), Vlad Ţepeş va pleca în Transilvania, în primele zile ale Românești în trei rânduri, şi anume din octombrie (înainte de 17- lunii octombrie, unde, timp de „cinci săptămâni sau mai mult” 19) până la începutul lunii noiembrie (sigur după 31 octombrie) (Michael Beheim, Gedicht über den Woiwoden Wlad II Drakul,

Pag. 9 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Principala cauză care a determinat această atitudine din conduşi de palatinul (viceregele) Ladislau Garai10, fusese şi partea „tânărului rege Matiaș (Matia – n.n. T.C.) Corvin a fost el ales ca suveran al statului medieval ungar, la 17 februarie neîndoielnic faptul că în 1462 atenția lui era încă reținută de 145911. Pentru a obţine recunoaşterea sa ca rege de către conflictul său cu împăratul Frederic al III-lea de Habsburg”8, împăratul Sfântului Imperiu Roman de Neam German, fiul care îi contesta în continuare dreptul la tronul Ungariei și lui Iancu de Hunedoara a fost nevoit să încheie cu acesta ridica el însuși pretenții la acesta9. un tratat (ratificat în Austria, la Wiener Neustadt, pe 19 De altfel, puternicul monarh romano-german, sprijinit iulie 1463, şi în Ungaria, la Buda, pe 26 iulie, în acelaşi de o parte a magnaţilor (marilor nobili feudali) din comitatele an)12, prin care accepta, împreună cu nobilimea şi înaltul său (provinciile) vestice şi sud-vestice ale Regatului Maghiar, cler, ca în situaţia în care nu ar fi avut urmaşi legitimi de ediţie de Grigore C. Conduratu, Bucureşti, 1903, p. 54-55 şi 97), sex masculin sau ar fi decedat „fără să lase un moştenitor va purta o serie de tratative cu Matia Corvin, acestea derulându- legitim”13, Frederic al III-lea de Habsburg să-i urmeze la se, în cea mai mare parte, la Sibiu, iar, apoi, la Braşov (Constantin tron14. Această clauză (considerată de către unii specialiști Rezachevici, op. cit., p. 104). Discuţiile dintre Matia Corvin „drept un «succes major» al politicii împăratului german”15) şi Vlad Ţepeş s-au încheiat, în primele zile ale lunii noiembrie îi va crea lui Matia Corvin mari probleme, el fiind nevoit ca 1462, fără ca primul să-l poată determina pe cel de-al doilea până aproape de sfârşitul domniei sale să caute în continuare (care s-a dovedit, după cum era şi de aşteptat din partea unui soluţii pentru a scăpa de urmările ei şi a împiedica intrarea om cu o personalitate atât de puternică ca a lui, de neînduplecat) Ungariei sub dominaţie habsburgică16. Din păcate, să-i îmbrăţişeze opiniile şi să accepte compromisurile ce i le propusese (adică să renunţe pentru moment la scaunul domnesc participarea sa la lupta antiotomană va avea de suferit, toată 17 al înaintaşilor săi şi la continuarea luptei împotriva turcilor), energia lui fiind canalizată în direcţia amintită mai sus . chiar dacă era vorba chipurile doar de ceva vremelnic (Radu De fapt, clauza impusă de împăratul romano-german Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 217). Argumentele de neclintit ale fusese acceptată încă din 26 mai 1462, cu ocazia purtării la voievodului român l-au convins, cel puţin aparent, pe regele Buda a tratativelor în vederea încheierii acordului pomenit18. maghiar să treacă împreună cu acesta la planificarea unei ofen- La acea dată se aflase deja la Curtea regală ungară că Mohamed sive ce viza în primul rând alungarea lui Radu cel Frumos (şi a al II-lea Cuceritorul se pregătea să pornească în campania de turcilor ce-l susţineau) din Ţara Românească şi reînscăunarea pedepsire a lui Vlad Ţepeş, Matia Corvin însuşi anunţând că lui Ţepeş în fruntea acesteia, iar apoi continuarea operaţiunilor militare antiotomane la sud de Dunăre (Michael Beheim, op. cit., 10 Membru al puternicei familii nobiliare maghiaro- p. 54-55, 97). De asemenea, urmărind să-i câștige încrederea și croate Garai sau Garay (în croată Gorjanski), Ladislau Garai să-i adoarmă eventualele bănuieli, Matia Corvin a dispus ca o a trăit între 1410-1459 și a deținut înalta dregătorie de palatin parte din armata lui să se alăture intransigentului Dracula (Radu (vicerege) al Ungariei (între 1447-1458), funcție pe care au Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 217). *Ștefan cel Mare a fost „mare exercitat-o, înainte de el, atât tatăl său Nicolae al II-lea Garai voievod și domn” al Moldovei din 14 aprilie 1457 până în 2 (între 1402-1433), cât și bunicul său, Nicolae I Garai (între iulie 1504 (Istoria României în date, Editura Enciclopedică, 1375-1385), această familie instituind, practic, o adevărată București, 1971, p. 457). Fiind fiu al lui Bogdan al II-lea dinastie de palatini ai Regatului Maghiar (en.m.wikipedia.org/ (ce a cârmuit statul medieval românesc est-carpatin din 12 wiki/House_of_Garai). octombrie 1449 până în 15 octombrie 1451 [Ibidem]) și nepotul 11 Şerban Papacostea, op. cit., p. 161. lui Alexandru cel Bun, el se înrudea îndeaproape cu Dracula, 12 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151. Istoricul gernan deoarece mama acestuia din urmă, doamna Anastasia, era la Karl Nehring, în lucrarea sa intitulată Mathias Corvinus, Kaiser rândul ei fiică a lui Alexandru cel Bun și, deci, soră (cel puțin pe Friedrich III, und das Reich: Zum hunyadisch-habsburgischen linie paternă) cu tatăl lui Ștefan cel Mare (Virgil Ciocâltan, op. Gegensatz im Doanuraum și publicată la München, în 1975, a cit., p. 1777, 1782). De altfel, la rândul său, Vlad Țepeș l-a ajutat reeditat cele două acte, care apar la paginile 209-213 din volumul – în primăvara anului 1457 – pe vărul său primar (punându-i la respectiv (Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151). Wiener Neustadt = dispoziție un corp de oaste muntean) să-l înfrângă pe Petru Aron oraș situat la sud de Viena, în landul Austria Inferioară din nord- (frate vitreg [doar după tată] cu părintele marelui Ștefan, acesta estul Republicii Austriece (en.m.wikipedia.org/wiki/Wiener_ a domnit între 1451-1457, cu două întreruperi [Istoria lumii în Neustadt). date, p. 569]) în bătăliile de la Doljești (12 aprilie) și Orbic (14 13 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151. aprilie), biruințe în urma cărora unchiul lui Ștefan cel Mare s-a 14 Ibidem. refugiat în Polonia și acesta a urcat în scaunul domnesc de la 15 Ibidem. Suceava, preluând sceptrul strămoșesc al Mușatinilor (Istoria 16 Ibidem. României în date, p. 98). 17 Ibidem; Lajos Elekes, La politica estera di re Mattia 8 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151. e gli Stati italiani nella secunda metà del secolo XV, în Ra- 9 Karl Nehring, Herrschaftstradition und Her- pporti veneto-ungheresi allʹepoca del Rinascimento (culegere de rschaftslegitimität. Zur ungarischen Aussenpolitik in der zweiten studii îngrijită de Tibor Klaniczay), Akadémiai Kladó (Editura Hälfte des 15. Jahrhunderts, în „Revue Roumaine d’Histoire”, Academiei), Budapesta, 1975, p. 249. tom. XIII, nr. 3, Bucureşti, 1974, p. 463-464. 18 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 152.

Pag. 10 Revistă trimestrială de cultură istorică va porni în cel mai scurt timp cu oştile lui împotriva turcilor19. unei puternice revolte a locuitorilor Vienei (nemulţumiți de În concluzie, el primise umilitoarea condiţie pusă de pretenţiile financiare prea ridicate ale acestuia)24. Vienezii au adversarul său pentru a se putea concentra asupra pericolului reuşit chiar să-l silească, pe la mijlocul lunii octombrie 1462 ivit la Dunărea de Jos. Cu siguranţă că mobilizarea şi (mai exact în 15 octombrie), să se refugieze între zidurile deplasarea greoaie a forţelor sale armate spre frontul sud- castelului său de aici, pe care au început să-l asedieze până la dunărean l-a frustrat pe Ţepeş de sprijinul de care avea atât de 8 decembrie 1462, când datorită intervenţiei militare a regelui mult nevoie în acele grele clipe – el fiind nevoit să ţină piept Boemiei, George de Poděbrad25, va fi eliberat26. doar cu oastea sa năvălitorilor otomani –, însă privite aşa Despre această situaţie, Matia Corvin a fost informat, se lucrurile, Matia Corvin nu poate fi acuzat cu certitudine de pare, de o delegaţie a vienezilor (sosită la Braşov în intervalul rea voinţă. Motivul principal pentru care regele Ungariei nu a respectat cel de-al 11 punct de pe lista de condiţii înaintată 24 Împăratul Frederic al III-lea de Habsburg a solicitat 20 Papei de la Roma, Pius al II-lea , în 15 ianuarie 1460, de „o contribuție de 6.000 de florini – sumă necesară plății sol- către reprezentanţii Veneţiei (cu ocazia discuţiilor purtate în delor [salariilor] unui grup de mercenari – către jumătatea lunii 21 cadrul lucrărilor Conciliului de la Mantua , în legătură cu octombrie 1462, adică într-un moment în care Matiaș (Matia declanşarea cruciadei antiotomane și cu aderarea Republicii – n.n. T.C.) Corvin se găsea deja în Transilvania meridională” Venețiene la aceasta)22, şi anume ca armata regală ungară să (Idem, Vlad Ţepeş Dracula între legendă şi adevăr istoric, p. pornească la război în primele zile de vară, „după primul cosit 155). Florin = în Evul Mediu și în Epoca Modernă, numele mai al fânului, şi nu așa cum obișnuia, în luna septembrie, după multor monede europene de aur sau de argint, care au circulat strângerea grânelor”23, rămânea în continuare preocuparea sa și în Țările Române până în secolul XIX; florinul a fost bătut prioritară pentru soluţionarea diferendelor pe care le avea cu pentru prima oară la Florența (de unde și denumirea sa), inițial statele creştine din nord-vestul Ungariei, îndeosebi cu Sfântul în argint, apoi, din secolul XIII (mai exact din anul 1252), în Imperiu Roman de Neam German al cărui suveran trecea în aur (cântărind 3,5 grame), având pe o fațetă o floare de crin, acel moment prin mari dificultăţii, fiind nevoit să facă faţă care era simbolul Republicii Florentine (stema acestui oraș-stat italian fiind constituită dintr-o floare de crin desfăcută, roșie, în 19 Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol. câmp argintiu), iar pe cealaltă chipul Sfântului Ioan Botezătorul; IV/1, Budapesta, 1875, doc. nr. LXXXVIII, p. 140-143; Vilmos sinonime: florinț, fiorin (Tiberiu Ciobanu, Glosar, în Ștefan Fraknói, Mathias Corvinus, König von Ungarn 1458-1490, Freiburg cel Mare și Sfânt și strălucita sa victorie de la Vaslui obținută im Breisgau, 1891, p. 86-89; Karl Nehring, op. cit., p. 18-19 şi 20. împotriva turcilor otomani, Editura Eurostampa, Timișoara, 20 Acesta a „păstorit” Biserica Romano-Catolică între 2015, p. 449). 1458-1464 (Istoria lumii în date, p. 556). 25 Acesta a fost un mare feudal ceh, care a trăit între 21 Mantua = (în italiană Mantova) oraș situat în partea 1420-1471 și a domnit asupra Regatului Boemiei între 1458- centrală a regiunii Lombardia din nordul Italiei, în prezent 1471 (Istoria lumii în date, p. 120; ro.wikipedia.org/wiki/ reședință a provinciei omonime (en.m.wikipedia.org/wiki/ George_de_Poděbrady). Boemia = regiune geografico-istorică Mantua). Conciliu = adunare a reprezentanților înaltului cler din Europa Centrală, în prezent făcând parte din Republica (preoțime) catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga Cehă (alcătuind două trei din partea vestică a acesteia); în Evul lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă Mediu (pe la sfârșitul secolului IX), aici s-a constituit statul (învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru feudal boem sau ceh, organizat inițial ca Ducat și devenit după toți adepții ei și care nu poate fi supusă criticii; teză considerată ca 1198 Regat, cu capitala la Praga; mai târziu, Boemia a făcut imuabilă [veșnică], care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, parte efectiv din Sfântul Imperiu Roman de Neam German (titlul fără a ține seamă de condițiile concrete [dexonline.ro/definiție/ de rege deținându-l de regulă însuși împăratul romano-german), dogmă]), de morală sau de disciplină bisericească; conciliul la din 1526 până la dizolvarea acestuia în 1806, după care a devenit care sunt convocați toți episcopii Bisericii Romano-Catolice și este parte a Imperiului Austriac și, ulterior (mai exact din 1867), a prezidat de însuși Papa de la Roma se numește conciliu ecumenic; Imperiului Austro-Ungar. După Primul Război Mondial (1914- la ortodocși, conciliul este numit sobor sau sinod; termenul de 1918), odată cu destrămarea Imperiului Habsburgic, Boemia «conciliu» provine din latinescul „concilium”, care înseamnă a devenit parte a Republicii Cehoslovace; în anul 1939 va fi „sfat”, iar prin extensie „adunare” (dexonline.ro/definiție/conciliu). ocupată de Germania Nazistă, iar după 1945 va fi reintegrată 22 Radu Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 170-172. în Cehoslovacia, care din 1993 se va separa pe cale pașnică în 23 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 152; G. B. Picotti, La două state independente: Cehia și Slovacia (ro.wikipedia.org/ dieta di Mantova e la politica deʹVeneziani, în Miscellanea di wiki/Boemia; ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Boemiei; ro.wi- Storia Veneta, Serie Terza, tom. IV, Veneţia, 1912, nr. LIII, p. 506; kipedia.-org/wiki/Cehia). Giuseppe Valentini, La crociata di Pro II (dalla documentazione 26 Jan Dlugosz, Historia e Polonicae libri XIII, tom. veneta d’archivio) în „Archivum Historiae Pontificiae”, tom. II, Lipsiae (Leipzig), 1712, col. 307; Pio II (Enea Silvio XIII, Roma, 1975, p. 254; Ştefan Andreescu, Ştiri diverse şi Piccolomini), I Comentari, vol. IV (ediţie îngrijită de Giuseppe interpretări semnificative: 1. Asupra „campaniei” lui Matias Bernetti), Siena, 1974, p. 20-29; Fontes Rerum Austriacarum, Corvin din 1462, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Seria II, Diplomatarium et Acta, vol. XX, Viena, 1860, doc. nr. «A. D. Xenopol» din Iaşi”, XXIV/2, Iaşi, 1987, p. 595-596. CCLXXXVIII, p. 282; Karl Nehring, op. cit., p. 20.

Pag. 11 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

7-26 noiembrie 1462)27, care, potrivit afirmaţiilor cronicarului să revină la graniţa nord-vestică a Ungariei pentru a-şi oficial al curţii regale de la Buda, Antonio Borfini, i-ar fi oferit rezolva problema cu împăratul german, va recurge, cum atât oraşul, cât şi pe împărat28. Ba mai mult decât atât, aceştia vom vedea, la meschina înscenare a „trădării” cruciadei l-ar fi rugat cu insistenţe să accepte „condiţia de împărat şi antiotomane de către Vlad Ţepeş34, care i-a oferit mobilul imperiul”29. Probabil că Bonfini, din dorinţa de a l”Ecole de Chartes”, tom. CXXXIX (1981), Paris, 1982, p. 211. 34 „Trădare” care a fost „dovedită” în urma interceptării accentua buna credinţa de către oamenii regelui Matia Corvin a trei scrisori adre- a regelui maghiar faţă sate, chipurile, de către aprigul Țepeș, lui Mahomed al II- de Frederic al III-lea de lea Cuceritorul, marelui vizir Mahmud Pașa „Grecul” (care a Habsburg (căci „dacă ar deținut înalta dregătorie amintită între 1455-1467 și 1472-1473 fi vrut să urzească ceva (Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Editura Ştiinţifică şi împotriva împăratului, Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 383) și lui Ștefan cel Mare. nicidecum nu ar fi lăsat să-i Referitor la aceste scrisori, un mare semn de întrebare, vis-à-vis scape acea ocazie”30), a de autenticitatea lor, este tocmai acela că doar „conținutul celei inventat acest episod, căci trimise sultanului îl cunoaștem și, fapt deosebit de semnificativ, în mod logic el nu avea ea nu s-a păstrat în «original» (!?!), ci numai în transcrierea papei Pius II, după textul comunicat lui de către curtea de la Buda” cum să se amestece direct (Ștefan Andreescu, op. cit., p. 160-161). În esenţă, conţinutul în conflictul respectiv din acestei scrisori se referă la incredibila ofertă a lui Vlad Ţepeş moment ce se cunoştea de a-l ajuta pe sultan în lupta dusă de acesta împotriva statelor faptul că se găsea în plină creştine, în schimb neînduplecatul voievod român solicitând să campanie antiotomană31. fie iertat pentru „greşeala şi marele păcat” Nicolae( Iorga, Studii Portretul lui Vlad Țepeș şi documente cu privire la istoria românilor, vol. III, Bucureşti, gravură în lemn, după un În plus, Matia Corvin era 1901, p. XXXI) de a se fi răzvrătit împotriva Imperiului Otoman manuscris german (1462). monitorizat cu interes sporit de papă şi de (Ibidem). De asemenea, Dracula îl mai informa pe Mahomed Senatul veneţian (organul al II-lea că el „cunoaşte toată ţara Ardealului şi toată ţara politic deliberativ și legislativ suprem al Veneţiei) prin Ungurească şi condiţiile locurilor şi lucrurilor” (Ibidem) şi putea dacă sultanul ar fi dorit „să-i dea în mână toată Transilvania” intermediul agentului diplomatic a celui din urmă, care-l (Ibidem), după care cu siguranţă că oștile turcești ar fi putut urma pretutindeni raportând în permanenţă superiorilor „să supună toată Ungaria” (Ibidem). Desigur, foarte convenabil 32 săi cu privire la tot ceea ce el făcea . Pentru a se elibera de pentru cineva care avea nevoie ca Vlad Ţepeş să apară drept obligaţiile pe care şi le asumase faţă de creştinătate (odată un trădător al cauzei creştinătăţii, deşi incredibilele şi imediatele cu primirea din partea papei și Veneţiei a unor subsidii fapte de arme ale acestuia (ca de altfel întreaga sa viaţă şi [ajutoare bănești] substanţiale în vederea pregătirii oştilor activitate puse în slujba cinstei, dreptăţii, credinţei în Dumne- sale pentru războiul cu sultanul)33, Matia Corvin, dornic zeu şi a luptei duse întru apărarea ţării sale şi a întregii Europe creştine de pericolul turcesc) nu concordau deloc cu imaginea 27 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 157. pe care se încerca cu atâta grabă să i se fabrice de către cei care 28 Antonio Bonfini, Rerum Ungaricarum Decades, erau cu adevărat responsabili de eşecul cruciadei antiotomane. tom. IV, partea I, Budapesta, 1941, p. 72. Antonio Bonfini De altfel, cine ar putea da cu adevărat crezare faptului că (pe numele său latinizat Antonius Bonfinius) a fost un istoric, Vlad Ţepeş, după decenii de ură neîmpăcată faţă de duşmanii poet și umanist italian, care a trăit între 1434-1503. Biograf și de moarte ai familiei sale şi ai neamului său, ar fi putut să se istoriograf al regelui Ungariei, Matia Corvin, acesta a întocmit o umilească într-atât încât nu doar să promită ajutor sultanului în monumentală istorie a Ungariei (terminată, însă, după moartea lupta dusă de acesta contra celor de aceeaşi credinţă cu el, dar protectorului său, survenită în anul 1490), al cărui titlu este şi să-i scrie într-un mod atât de slugarnic, care era imposibil de amintit mai sus. În paginile acesteia se regăsesc, în special, acceptat că ar putea fi atribuit unui om recunoscut, îndeobşte, informații cu privire la mărețele fapte de arme ale lui Iancu de chiar și de către mulţi dintre adversarii săi ca având o structură Hunedoara și la glorioasa domnie a fiului acestuia, regele Matia morală ireproşabilă. Mai mult chiar, „din perspectiva a ceea Corvin, precum și numeroase știri despre români în general (Dic- ce știm despre fantastica încleștare în care Vlad Țepeș fusese ționar enciclopedic, vol. I, Editura Enciclopedică, București, total angajat cu numai câteva luni înainte, poate oare cineva 1993, p. 241). să dea girul autenticității unui text în care el folosește pentru 29 Antonio Bonfini,op. cit., p. 72. Mehmet II (Mahomed al II-lea – n.n.T.C.) titulatura de «Împărat 30 Ibidem. al împăraţilor şi domn al domnilor ce sunt sub soare, mare emir 31 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 156. (principe, rege – n.n. T.C.) şi mare sultan» (Ibidem) și îi cere 32 Ibidem, p. 156-157. iertare” (Ibidem) într-o manieră atât de umilitoare, pentru că a 33 Matei Cazacu, Geschichte Dracole Waide. Un luptat cu atâta ardoare întru apărarea țării sale și a lumii creștine? incunabule imprime a Vienne en 1463, în „Biblioteque de (Ibidem; Ștefan Andreescu, op. cit., p. 161). Practic, „analiza

Pag. 12 Revistă trimestrială de cultură istorică arestării acestuia şi al retragerii (fără a putea fi acuzat Prof. Daniela Curelea la rându-i de lipsă de onorabilitate) din campanie, chiar dacă el şi voievodul român perfectaseră deja un plan de prof. dr. Dragoș Curelea luptă comun35. (Sibiu) Cu toate că „spunea că se duce în Ţara Românească, pentru a elibera din mâinile turcilor pe Dracula, căruia îi dăduse în căsătorie pe o rudă a sa de sânge”36, urmărindu- Protoiereul Ioan Dăncilă, un şi însă doar propriile interese, Matia Corvin va da preot militar astăzi aproape uitat: dovadă de neloialitate faţă de acesta, „luându-l prins în Transilvania”37, încât, pe bună dreptate, s-a considerat în contribuții parțiale epocă că el s-a purtat „ca şi cum s-ar fi înţeles cu turcii”38, cu atât mai mult cu cât pe „celălalt Dracula (adică pe Radu la o bio-bibliografie cel Frumos – n.n. T.C.), orânduit de turci peste acea țară, 39 împotriva părerii tuturor, l-a confirmat” , la rândul său, ca Abstract: The presence and role of military „mare voievod și domn” al Țării Românești. priest among the armed forces were highly beneficial. atentă a textului așa-zisei scrisori de trădare și a împrejurărilor Military priests did more than just perform religious istorice în care a fost alcătuit au condus la concluzia că este un services. They were involved in the social activities of fals” (Radu Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 219), cu atât mai mult officers, non-commissioned officers and soldiers, in the cu cât „faptul că nu s-a păstrat textul original al epistolelor, ci inspection of armament, living conditions, hygiene, food numai referiri la una din ele sau doar un rezumat, mai mult sau and medical conditions in field or garrison hospitals. mai puțin concludent” (Ibidem, p. 220), este cu siguranță cel At the same time, a military priest was an educational, puțin ciudat și, prin urmare, duce la concluzia de mai sus, și moral, and cultural model for both the troops and the anume că fără nicio îndoială avem de a face cu o mistificare officers among which he lived and worked. This was also grosolană. the case of Captain Ioan Dăncilă, who was recruited in 35 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 157. the Austro-Hungarian Imperial Army and later in Greater 36 Antonio Bonfini,Rerum Ungaricorum Decades (ediţie de I. Fogel, B. Ivanyi şi L. Juhasz), vol. III, Leipzig, 1936, p. Romania’s Army. 243. Referitor la înrudirea dintre Vlad Țepeș și Matia Corvin, se știe că voievodul român a fost căsătorit mai întâi (începând de Keywords: Ioan Dăncilă, priest, military officer, prin ianuarie 1462 [Radu Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 175] și până moral education, cultural, national, religious service, în 1472 sau 1473 [Mihai Florin Hasan, Aspecte ale relațiilor encouragement. matrimoniale dinastice munteano-maghiare din secolele XIV- XV, în „Revista Bistriței”, XXVII, Anuarul Complexului În Armata Română putem observa și urmări prezența Muzeal Bistriţa-Năsăud, Bistriţa, 2013, p. 153]) cu Elena Corvin preoților activi în cadrul unităților militare încă din (Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. I perioada celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. [ediție îngrijită de Ionel Maftei], Editura Universitas, Chișinău, Notăm că prezența slujitorilor altarelor bisericii în rândurile 1991, p. 94) sau Ilona Nelipić (en.wikipedia.org/wiki/Nelipić), unităților militare poate fi constatată până în anul 1948, după toate probabilitățile o soră nelegitimă (doar după tată) aceștia fiind implicați în acordarea asistenței religioase, a suveranului de la Buda (Nicolae Iorga, Scrisori de boieri – Scrisori de domni, ediţia a III-a, Vălenii de Munte, 1932, p. 164; o confesiunii, a alfabetizării soldaților care nu cunoșteau Mihai Florin Hasan, op. cit., p. 153), iar apoi (după ianuarie scrisul, cititul și socotitul cu operații matematice primare. 1475, data la care a fost eliberat pe deplin din captivitatea în care După anul 1995, ca urmare a modificărilor structurale și fusese ținut din porunca cumnatului său începând din noiembrie organizatoric-sistemice prin care a trecut sistemul militar 1462, când a fost arestat, „judecat”, osândit și întemnițat sub din România, se constată o revenire la instituția preotului falsa învinuire de trădare a cauzei creștinătății) cu contesa în unitățile militare. Jusztina Szilágyi, care era o vară primară a regelui maghiar (en. Pe acești preoți de garnizoană îi aflăm în rândurile wikipedia.org/wiki/Justina_Szilágyi). trupelor române în marile momente din istoria poporului 37 Antonio Bonfini,op. cit., p. 243. român în anii 1877 pe câmpurile războiului din Balcani, 38 Jan Dlugosz, op. cit., col. 344. între 1914-1919 în teatrele de operațiuni militare la care 39 Antonio Bonfini,op. cit., p. 243. Radu cel Frumos era a luat parte Armata României în Primul Război Mondial, numit și el tot „Dracula”, în sensul de fiu al lui Vlad Dracul respectiv între 1941-19451. Remarcăm și că încă din anul și de apartenență la Drăculești (membrii uneia dintre ramurile principale ale dinastiei domnitoare românești sud-carpatine a 1915 a fost înființat în București, ,,Serviciul religios” Basarabilor, fondată de părintele său și al lui Țepeș, însă care se 1 Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Sibiu, referă în general la descendenții lui Mircea cel Bătrân). Editura Andreiana, 2015, p. 560.

Pag. 13 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 ca structură confesional-militară care a funcționat pe din provinciile mai sus menționate și care au fost obligați perioada Primului Război Mondial pe lângă Marele de regulamentele și jurămintele militare depuse să acorde Cartier General al Armatei Române2. Menționăm că asistență religioasă soldaților și ofițerilor fostei armate serviciul acesta a fost condus de preotul profesor la imperiale a Austro-Ungariei fie pe frontul de Răsărit, în Facultatea de Teologie din București și protoiereu militar Galiția, Bucovina sau din estul Poloniei, fie pe cel din Constantin Nazarie care a fost asimilat Marelui Cartier partea nordică a Italiei, așa cum a fost și cazul preotului General al Armatei cu gradul de colonel3. Ioan Dăncilă, care a slujit ca paroh ortodox în Biserica Ioan Dăncilă4** a fost originar din localitatea din Râpa Râmețiului din 1910, an în care era hirotonit hunedoreană Mânerău, unde a venit pe lume în ziua de ca preot de Mitropolitul ortodox al Ardealului de la acea 2 iunie 1889 într-o familie de preoți ortodocși. Tatăl său vreme, Ioan Mețianu7. De observat că în perioada în care a fost Constantin Dăncilă – important preot din zona a activat ca preot, Ioan Dăncilă și-a continuat formarea hunedoreană menționată, iar mama sa a fost preoteasa intelectuală urmând și absolvind cursurile Facultății de Maria Dăncilă, soția preotului din Mânerău5. Absolvent Drept ,,Ferencz Joska” a Universității din Cluj. al claselor primare din Școala confesională ortodoxă În anul 1915 a fost mobilizat în calitate de din localitatea natală, a Gimnaziului (Liceului) de Stat confesor militar cu gradul de căpitan pentru tinerii maghiar din Deva (actualul Colegiu Național ,,Decebal” soldați de origine română care au fost încorporați în din reședința județului Hunedoara). În anul 1907 tânărul Regimentul 31 din Orăștie ca Parte operativă și care I. Dăncilă s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic- au fost trimiși pe fronturile din Răsărit, iar mai apoi pe Pedagogic ,,Andreian” din Sibiu, instituție superioară de acela din nordul Italiei. În această perioadă, părintele învățământ confesional ortodox pe care a finalizat-o și a fost apreciat de tinerii români mobilizați pe front, iar absolvit-o în anul 1910. pe unii dintre aceștia preotul I. Dăncilă i-a evocat mai Tot în același an s-a căsătorit cu domnișoara Maria, târziu în scrierile sale, în schițele publicate, dar și în fiica preotului ortodox Victor Cioară din localitatea conferințele pe care le-a susținut public. În 11 aprilie Geoagiu de Sus, împreună cu care a avut trei copii: 1916, părintele căpitan Dăncilă oficia pe frontul din 6 Ioan-Marius, Ștefan și Mioara Dăncilă . Reținem că în Rusia, în odăjdii preoțești, așa cum rezultă și dintr-una perioada Marelui Război au fost înrolați ca preoți sau dintre pozele care s-au păstrat în cadrul familiei sale, confesori militari numeroși tineri ardeleni, bănățeni sau Sfânta Liturghie într-un altar provizoriu din bârne de bucovineni, care erau absolvenți de Teologie sau care au lemn, sub cerul liber și în rândurile ostașilor români servit deja religios în diferite parohii ortodoxe sau unite care participă la această slujbă și care ascultă predica 2 Constantin Nazarie, Activitatea preoților de armată în părintelui în ziua Sfântă de Paști8. Crezul său cu privire Campania din 1916-1918, București, Imprimeria Ministerului la rostul confesorului militar, atât în vreme de campanie, Cultelor și Artelor, 1920, p. 23-40; 93-94; Aurel Pentelescu; cât și de război, rezultă din rândurile unei cărți pe care Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. părintele ofițer I. Dăncilă a publicat-o la Sibiu în anul Documente (1921-1948), București, Editura Militară, 2016, p. 1925 și din care remarcăm: 37-41. ,,[...] preotul militar trebuie să fie convins că în 3 Ibidem, p. 31-40. decursul războiului trăiește exclusiv pentru credincioșii 4 ** Ioan Dăncilă a fost preot paroh, confesor militar în săi, pentru soldații săi, pentru fericirea cărora are să Armata imperială a Austro-Ungariei, profesor de liceu, duhovnic de garnizoană, ofițer al Armatei Române, protoiereu militar, muncească fără să i se impună din partea cuiva limita 9 subinspector al Clerului militar, Vicar al Episcopiei Armatei cu activității lui, zi și noapte !” . Sediul în Alba Iulia, preot în comunitatea ortodoxă din Geoagiu De asemenea, în aceeași carte, părintele continua, de Sus. De asemenea, menționăm că preotul militar I. Dăncilă a referindu-se în mod explicit la activitatea preotului militar activat și în plan social, misionar, cultural în diferite structuri și în rândurile soldaților și comandanților lor: asociații culturale, social-filantropice și bisericești. ,, [...] cu riscul vieții sale el are să-și împlinească 5 Dorin Petresc, Preotul Constantin Dăncilă din Mânerău în nenumărate cazuri chemarea de apostol îmbărbător și (1860-1942) – plachetă biografică, în Dacia Creștină. Periodic al Episcopiei Devei și Hunedoarei, anul 2, nr. 2, 2012, p. 44- 7 Liviu Silveșan, † Protopopul Ioan Dăncilă, în 52. Vezi și în: Dorin Petresc; Olivian Goțiu, Mânerău. Evoluția Îndrumător pastoral, VIII, 1984, p. 114-115; Mircea Păcurariu, istorică a unei străvechi vetre de locuire din Ținutul Hațegului Cărturari sibieni de altădată, p. 568. (monografie), Deva, Editura Corvin, 2006, p. 295-297. 8 Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii 6 Mircea-Gheorghe Abrudan, ,,În luptă cu bolșevismul” Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 103. – Memoriile preotului militar Ioan Dăncilă despre Campania 9 Ioan Dăncilă, În slujba neamului prin Evanghelie. Armatei Române din Ungaria, în Misiunea, anul VI, nr. 1 (6), p. Îndrumări morale și naționale, Tipografia Școalei Militare 2019, p. 165. Infanterie „Principele Carol”, Sibiu, 1925, p. 33.

Pag. 14 Revistă trimestrială de cultură istorică mângâietor în linia primă de foc și, de asemenea, fără lângă alte multe greutăți și o poartă voios, convins fiind, că ezitare sau frică trebuie să se apropie de patul soldatului, în primejdii și clipe de încercare, strângându-o cu drag la care zace în spital, bolnav și fără altă iubire”10. peptul obosit îi va aduce alinare. În spitale, cu rane adânci, Totodată, părintele militar Dăncilă a mai notat și că: cu mâne tremurânde și-o ridică la buzele înnegrite de ,, [...] rolul și chemarea unui astfel de preot este: durere și cu ochii scăldați în lacrimi cetește din ea fiecare colaborarea mână în mână cu factorii militari competenți în limba dulce a maicii sale”15. de a forma și a crește din recrut un ostaș de forță, un om Reținem și implicarea Centralei Astrei din Sibiu moral și de încredere, conștient de valoarea lui”11. și a conducerilor din despărțămintele din Transilvania și Preoții militari au fost implicați în oficierea Banat în editarea și transmiterea către linia frontului a serviciului religios, în educarea tinerilor soldați, în broșurilor, calendarelor, cărților de rugăciune, respectiv oferirea minibroșurilor editate de Astra pentru românii de distribuirea acestora de către preoții din unitățile militare pe fronturile Marelui Război. De asemenea, participau la către trupă16. De asemenea, remarcăm că a fost alături depunerea jurământului față de împărat, dar și la eliberarea de tinerii români din această mare unitate de luptă până tinerilor de sub puterea acestuia în momentul în care erau la 1 noiembrie 1918, moment în care a fost demobilizat trecuți în rezervă sau lăsați la vatră ca urmare a dezintegrării și trecut în rezervă17. Notăm că după Unirea de la 1 Monarhiei în toamna anului 191812. Decembrie 1918 s-au deschis noi direcții de activitate În condițiile vitrege ale perioadei și a iminenței pentru preoții români din Transilvania și Banat, indiferent morții, soldații s-au pronunțat și cu privire la nevoia de confesiunea lor. În atare noi condiții, preotul I. acestora de a avea și a citi diferite cărți de rugăciune, cu Dăncilă avea deja experiență pastorală în parohia pe care deosebire a Sfintei Scripturi, dar și diferite alte cărți cu a îndrumat-o între 1910-1915, dar și experiență de preot- carcater religios, parcă atât de necesare soldatului român capelan pe front și grad de căpitan și care a fost implicat originar din Transilvania și care s-a aflat și a luptat pe în pastorația de front și de campanie, fiindu-i apreciate, diferitele fronturi din Europa între 1914-1918/191913. atât pregătirea teologică, cât și cea militar-ofițerească. În Preotul militar I. Dăncilă s-a pronunțat cu privire perioada lunilor decembrie 1918-ianuarie 1919 a revenit la folosirea cărții de rugăciune în rândurile soldaților din în parohia de la Râpa Râmețiului, unde și-a reluat pentru Regimentul de Infanterie 31 din Orăștie Partea operativă14 o scurtă perioadă de timp îndatoririle de paroh ortodox al 18 menționând, printre altele: comunității locale . ,, [...] de la începutul înfricoșătorului războiu, în 15 Idem, Sfânta Scriptură în războiul mondial, în care se sfâșie toate popoarele din lumea mare, față de cea Telegraful român, anul LXIII, nr. 108, din 15/28 octombrie mai însemnată carte a omenirii, față de Sfânta Scriptură, 1915, p. 236. s-a manifestat un interes viu, un interes ce-l putem observa 16 Rodica Groza, ASTRA și soldații români de pe front la toate păturile societății omenești, soldatul ce pleacă la în Primul Război Mondial, în Anuarul Institutului de Istorie războiu nu-și uită de sfânta carte, ci pune Biblia în raniță și Arheologie, Cluj-Napoca, XXVIII, 1987-1988, p. 352-361; Mihai-Octavian Groza, Preoții români transilvăneni pe fronturile 10 Ibidem, p. 33-34. Marelui Război, în Ana Maria Macavei; Roxana Dorina Pop 11 Ibidem, p. 36. (editori), Scrieri pe alese. Lucrările Conferinței naționale: O 12 Liviu Maior, Românii din armata habsburgică. Soldați filă de istorie: om, societate, cultură în secolele XVII-XX, Cluj- și ofițeri uitați, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 202- Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012, p. 369-380; Idem, 204. În acea toamnă a anului 1918, putem observa în rândurile Despre activitatea preoților militari români transilvăneni în militarilor de origine română din armata imperială a Austriei, atât perioada Primului Război Mondial (1914-1919), în Doru Sinaci; prăbușirea loialității imperiale, cât și a patriotismului dinastic. Emil Arbonie (editori), Administrație românească arădeană. Se conturează acum un nou tip de loialism, cel național, față de Studii și comunicări din Banat-Crișana, Arad, ,,Vasile Goldiș” România Mare și Casa sa Regală. University Press, 2014, p. 532-545. 13 Rodica Băluțiu, Atitudinea soldaților români față de 17 Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Preotul Primul Război Mondial, în Studia Universitatis ,,Babeș-Bolyai” ortodox român Ioan Dăncilă (1889-1983) în armata austro- Historia, anul XLVI, nr. 1-2, 2001, p. 111-112; Mircea-Gheorghe ungară în anii 1915-1918, în Misiunea, anul III, nr. 1(3)/2016, p. Abrudan, ,,În luptă cu bolșevismul” – Memoriile preotului 105-110; Mircea-Gheorghe Abrudan, ,,În luptă cu bolșevismul” militar Ioan Dăncilă despre Campania Armatei Române din – Memoriile preotului militar Ioan Dăncilă despre Campania Ungaria, p. 165-166. Reținem că broșura religioasă era citită Armatei Române din Ungaria, p. 165-167. în mod constant, atât înainte atacului propriu-zis, între atacuri, 18 Arhiva Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei din Sibiu, după atac, dar cu deosebire în spitalele din spatele frontului unde (în continuare se va cita: A.M.O.T.S.), Fond Acte și Documente, soldații se aflau în convalescență și refacere. doc. nr. 442 din 31.01.1919; Mircea-Gheorghe Abrudan, ,,În 14 Ioan Dăncilă, În slujba neamului prin Evanghelie. luptă cu bolșevismul” – Memoriile preotului militar Ioan Dăncilă Îndrumări morale și naționale, p. 65-93. despre Campania Armatei Române din Ungaria, p. 165, 176.

Pag. 15 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Începând cu ziua de 12 februarie 1919 preotul După campania din vest desfășurată între 1919- I. Dăncilă a fost numit de către conducerea Resortului 192023, Ioan Dăncilă a fost din nou demobilizat și trecut în Instrucțiunii Publice și Cultelor din guvernământul rezervă începând din 21 aprilie 1921. Apreciat de superiorii provizoriu al Transilvaniei, Consiliul Dirigent, ca săi, atât pentru calitățile sale morale, cât și pentru râvna profesor pentru disciplinele didactice Istorie și Geografie preoțească și misionară de care a dat dovadă, astfel încât în Liceul ,,Mihai Viteazul” din Alba Iulia19. Demersul din anul 1921 a ales să rămână definitiv în cadrele Armatei său didactic în această instituție de învățământ din Alba României în calitate de preot militar și cu gradul de maior Iulia a fost unul de scurtă durată, pentru că începând din începând din 1 ianuarie 1920. Numirea sa a fost făcută 4 aprilie 1919, în baza unui nou ordin de mobilizare, inițial în puternica Garnizoană militară a Sibiului, unde era din nou încadrat ca preot militar; însă în atare a îndeplinit și îndatoriri de profesor la disciplina Religie noi condiții ca duhovnic militar în Armata Română, în cadru celor patru Școli militare care activau în această calitate în care a însoțit subunitățile Regimentului 90 importantă localitate din sudul Transilvaniei după Unirea Infanterie P. O. din Sibiu în Campania de pe Tisa a cea Mare din anul 1918. Astfel, notăm că a funcționat Armatei Române împotriva comunismului din Ungaria didactic pe lângă Școlile de Aplicație, atât pentru Arma 20 Republicii Sfaturilor condusă de Bela Kun . Infanterie, cât și pentru Cavalerie, Școala Pregătitoare Cu acest prilej, în anul 1919, părintele căpitan pentru Ofițeri de Infanterie Nr. 2 Sibiu și Centrul de Dăncilă observa: Instrucție al Cavaleriei, îndrumând în plan moral și religios ,,[...] preotul de pe front nu este exclusiv numai un număr însemnat de peste 5.000 elevi-cadeți, viitori păstorul sufletelor și mângâietorul celor neputincioși, ci ofițeri ai Armatei Române, în rândurile cărora, sublinia în el este și camaradul credincios și devotat, care împarte cu anul 1933 locotenent-colonelul protoiereu militar Dăncilă, ostașul de rând oboseala, lipsa și primejdia morții. El este a petrecut ,,cele mai frumoase clipe ale vieții sale”24. povățuitor și sfătuitor, căci prin cuvânt întărește sufletul În anul 1921 preotul căpitan I. Dăncilă a activat în ostașului, iar prin faptele vrednice de urmat reduce și serviciul Astrei, prezentând într-o serie de localități din 21 ușurează greutățile din jurul său” . Din rândurile acestea preajma Sibiului prelegeri pentru publicul local. Astfel, desprindem viziunea părintelui căpitan I. Dăncilă cu reținem titlurile unora dintre ele, de altfel bine primite de privire la rostul și necesitatea preotului în rândurile unității auditoriul din localitățile Turnișor, unde a vorbit Despre militare, atât în timp de pace, cât și în vremuri de război. pocăiți, respectiv în Gura Râului, unde s-a referit la Crez de viață urmărit de preotul menționat și în perioada Nevoia de a avea oștire25. Notăm și că în același an s-a 1941-1944, când a participat pe frontul din răsărit și a pronunțat pentru constituirea și administrarea de către oficiat în mai multe rânduri Sfânta Liturghie alături de Astra a unui Fond denumit ,,Nicolae Iorga” în cinstea episcopul militar general dr. Partenie Ciopron22. marelui nostru istoric. La data deschiderii sale fondul era 19 Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționele (în în cuantum de 45.661,40 de lei26. De asemenea, semnalăm continuare se va cita S.J.A.A.N.), Fond Prefectura Județului și Apelul pe care clericul maior I. Dăncilă l-a făcut privind Alba – Acte înregistrate, dosar nr. 558/1919, f. 1-2; Alba Iulia, conservarea, restaurarea și salvarea Mânăstirii de la Râmeț anul II, nr. 5, 22 ianuarie, p. 4. în anul 1921 și în urma căruia a avansat mânăstirii de la 20 Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, p. Râmeț o semnificativă sumă27. De asemenea, reținem și 562; Maria Razba, Personalităţi hunedorene: oameni de cultură, artă, ştiinţă, tehnică şi sport (secolele XV-XX). Dicţionar. 23 Ioan Dăncilă, În slujba neamului prin Evanghelie. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Deva, Editura Emia, 2004, Îndrumări morale și naționale, p. 65-93; Mircea Păcurariu, p. 132; Mircea-Gheorghe Abrudan, ,,În luptă cu bolșevismul” Armata și Biserica în trecutul neamului nostru, în Revista – Memoriile preotului militar Ioan Dăncilă despre Campania Teologică, p. 28; Idem, Protopopul colonel Ioan Dăncilă, în Armatei Române din Ungaria, p. 164-169. Vezi și comunicarea Revista de istorie militară, nr. 5-6, 2000, p. 15-20. științifică prezentată de părintele dr. Constantin Necula: 24 Ioan Dăncilă, Dumnezeu, patrie şi rege. Îndrumări Pastorația militară în viziunea protoiereului militar Ion Dăncilă morale şi naţionale pentru elevii şcolilor militare, Sibiu, Tiparul în cadrul Seminarului național: Armata și Biserica. Tradiție și Școalei Militare de Infanterie Nr. 2, 1933, 175 p.; Maria Razba, actualitate la sfârșit de mileniu, Sibiu, 31 octombrie-1 noiembrie Personalităţi hunedorene: oameni de cultură, artă, ştiinţă, 2000. Autorii mulțumesc cordial și pe această cale părintelui tehnică şi sport, p. 132-133. conf. univ. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie 25 Transilvania, anul LII, nr. 7-8, 1921, p. 573. ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, pentru ghidajul oferit. 26 Ibidem, p. 599; Valer Moga, Astra și Societatea (1918- 21 Ioan Dăncilă, În slujba neamului prin Evanghelie. 1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 327. Îndrumări morale și naționale, p. 62. 27 [Ioan Dăncilă], Apel pentru salvarea Mânăstirii 22 Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Râmeț, 1921, în Florin Șinca, Istoria Mânăstirii Râmeț. Prefață Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), București, Î.P.S. Dr. Irineu Pop, Arhiepiscopul Alba Iuliei, București, RCR Editura Militară, 2016, p. 87. Print, 2012, p. 402-404; Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni

Pag. 16 Revistă trimestrială de cultură istorică avansarea în gradul de maior a preotului militar I. Dăncilă bun cetățean și destoinic creștin. În cadrul acestui turneu la propunerea Prea Sfinției Sale Justinian Treculescu protoiereul militar maior I Dăncilă a participat alături Episcopul militar de Alba Iulia în anul 1923. Menționăm de episcopul Justinian la decorarea mai multor preoți de și că în baza Legii privitoare la organizarea clerului garnizoană cu brâul roșu, cu deosebire făcându-se referire militar din 6 august 1921, a fost organizată Episcopia la decorarea părintelui dr. Ion Ciucă, principalul confesor Armatei cu sediul în Alba Iulia (deși ca sediu aceasta a militar al Granizoanei din Cluj31. funcționat până în 1925 în București, de abia din acel an, În baza unui document emis și datat în Cluj în 20 ansamblul Catedralei Încoronării din Alba Iulia a devenit noiembrie 1925 și care este semnat de eparhul Nicolae sediul Episcopiei militare, n.n.), iar alături de J. Teculescu Ivan, aflăm că, începând din 1 decembrie același an, au funcționat inițial trei preoți ofițeri și anume Serafim protopopul onorar I. Dăncilă era numit ca preot al Catedralei Josef cu grad de locotenent-colonel în cadrul Corpului Încoronării din Alba Iulia și urma să fie remunerat cu suma VII Armată din Sibiu, Ilie Hociotă cu gradul de maior la de 500 de lei lunar, iar celelale sporuri finanicare urmau Corpul V Armată și Ioan Dăncilă având același grad care a a se stabili și a fi acordate de către Ministerul de Război, activat în Sibiu în Corpul VII Armată28. părintele militar menționat activând și în calitatea de preot Reținem și că în 8 noiembrie 1923 cu prilejul militar de garnizoană, respectiv duhovnic al Școlilor de soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, P. Ofițeri pentru armele Infanterie și Cavalerie din32 Sibiu . S. Sa Justinian Teculescu după oficierea serviciului Remarcăm că într-una dintre cărțile pe care le-a publicat religios în Catedrala Încoronării l-a hirotesit pe I. în cursul anului 1925, I. Dăncilă a rememorat participarea Dăncilă ca protopop al preoților militari care au activat sa, dar și a preoțimii române din Transilvania, Banat și 29 în cadrul Garnizoanelor din România . De asemenea, Bucovina pe câmpurile de bătaie ale Marelui Război, remarcăm implicarea sa în comisiile de lucru care au notând: ,,că preoțimea și-a îndeplinit cu sfințenie chemarea elaborat Regulamentele prin care s-au pus în aplicare sa”, pentru că – aprecia același preot, fiecarea slujitor al Legea privitoare la organizarea clerului militar în anul altarului a fost: 1924, respectiv mai târziu în 1931 când dispozițiile ,, [...] un reprezentantal neamului românesc și al Regulamentului menționat au fost completate și detaliate Bisericii Ortodoxe Române ales din partea providenței ca prin alte 69 de articole sub denumirea de Instrucțiuni să se jertfească în orice moment pentru alinarea suferințelor provizorii asupra serviciului religios în timp de pace și 30 nenorociților săi frați, care și ei au contribuit prin jertfa în timp de campanie . vieții lor la fericirea zilelor de astăzi”33. Remarcăm și participarea ca protoiereu militar cu Remarcăm participarea preotului militar Ioan Dăncilă, gradul de maior, împreună cu Episcopul Armatei Justinian alături de alte personalități centrale venite din București, în și cu secretarul eparhial George Jurebița, într-un un frunte cu Regele Ferdinand I, dar și locale, între care reținem turneu pastoral prin garnizoanele din Alba Iulia, Arad, pe generalul Henri Cihoski, comandantul Corpului VII Cluj, Oradea, Timișoara, în perioada 7-18 aprilie 1924, Armată Teritorial din Sibiu, colonelul Theodor Theodorian participând la inspectarea preoților militari, a spitalelor de comandantul Regimentului 90 Infanterie din localitatea mai garnizoană și a condițiilor în care a fost făcută încazarmarea sus menționată, a dr. Wilhelm Goritz, primarul Sibiului, trupei, respectiv unde era asigurată masa militarilor. Notăm dar și a colonelului Christea Vasilescu, comandantul Școlii și implicarea sa împreună cu episcopul militar Teculescu Militare de Infanterie Nr. 2 ,,Principele Carol” din Sibiu, la în vederea realizării unei conlucrări optime a clerului cu festivitatea de înaintare în grad a promoției ,,Avram Iancu” elementul ofițeresc pentru formarea militarului român ca începând cu data de 1 iulie 1926, ocazie cu care era dezvelit de altădată, p. 563. Ca urmare a Apelului făcut și a colectei și inaugurat Monumentul Ofițerilor de Infanterie Jertfiți efectuate în rândurile elevilor de la Școlile militare din Sibiu, dar pentru Întregirea Neamului34. și din alte localități, părintele I. Dăncilă a reușit să adune suma de 29.874 de lei pe care i-a depus pentru sprijinirea lucrărilor de 31 Petru Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, p. 159. restaurare a Mânăstirii de la Râmeț 32 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare se 28 Anuarul ofițerilor activi ai Armatei Române, va cita: A.N.I.C.), Fond Ministerul Cultelor și Artelor, dosar nr. București, 1924, p. 608-610; Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin 124/1925, f. 63. Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente (1921- 33 Ion Dăncilă, În slujba neamului prin Evanghelie, 1948), p. 56. Îndrumări morale și naționale, Sibiu, Tipografia Școalei Militare 29 Ibidem, p. 57, 87-88; Mircea Păcurariu, Cărturari Infanterie „Principele Carol”, 1925, p. 29. sibieni de altădată, p. 562. La acea dată părintele Dăncilă avea 34 Nicolae Cerbulescu, Istoric-Album al Școalei Militare 34 de ani și gradul de maior. de Infanterie ,,Principele Carol”, Sibiu, Tiparul Școalei, 1931, 30 Monitorul oficial al României. Partea I, nr. 115, 29 p. 106-117; Cuvântul Poporului, anul VIII, nr. 36 din 23 iunie mai 1924, p. 5891-5894. 1926, p. 1-2.

Pag. 17 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

A participat în 6 martie 1932 la Sibiu, la Hotelul muncească așa cum îi trece prin minte. Nimeni, niciodată Bulevard, la o activitate culturală comună organizată de nu ne-a adunat pentru a ne schimba vederile, pentru a ne Astra împreună cu Biserica, fiind convocat de mitropolitul îndrepta greșelile, apoi pentru a ne fixa un program comun dr. Nicolae Bălan, la propunerea vicepreședintelui de muncă și de realizări pe teren”40. Asociațiunii medicale sibiene Gheorghe Preda, în cadrul Pentru a nu fi partinici în relatarea noastră în niciun omagierii lui Octavian Goga, prilej cu care protoiereul fel, reținem însă că, în perioada în care Episcop al Armatei I. Dăncilă a prezentat o comunicare intitulată Cultul și Inspector al Clerului Militar a fost general de brigadă patriei35. În 31 decembrie 1933, protoiereul militar dr. Ioan Stroia, au intrat în uz atât ,,Instrucțiuni provizorii I. Dăncilă a participat în soborul de preoți, care a fost asupra Serviciului religios în timp de pace și în timp de condus de Înalt Prea Sfinția Sa mitropolitul Nicolae campaniei” în anul 193141, cât și ,,Legea pentru organizarea Bălan, la hirotonirea în treapta arhieriei a arhimandritului clerului militar din 22 martie 193742. dr. Vasile Lăzărescu, noul episcop de Caransebeș și Părintele I. Dăncilă a participat împreună cu P. S. mitropolitul Banatului de mai târziu36. De asemenea, Sa dr. Ioan Stroia, Episcopul Armatei din Alba Iulia, în 29 remarcăm în decadele interbelice și predicile cu puternic iunie 1936 în Cluj, la înscăunarea protoiereului profesor impact și mesaj pe care protoiereul militar Dăncilă le-a dr. Nicolae Colan ca Episcop al Episcopiei Vadului, rostit frecvent de la amvonul Catedralei Mitropolitane Feleacului și Clujului, aspect pe care protoiereul militar din Sibiu sau a Catedralei Încoronării din Alba Iulia37. I. Dăncilă l-a surprins într-un studiu publicat în paginile În Sibiu, părintele ofițer a fost un apropiat al Revistei Teologice, care apărea în Sibiu43. De asemenea, Reuniunii cultural-naționale a meseriașilor români, în mai notăm și participarea părintelui locotenent-colonel rândurile cărora a prezentat, în perioada 1923-193338, Dăncilă la întâlnirea cu membrii clerului din 17 octombrie mai multe prelegeri subsumate sub egida Nevoia de a 1937, cu prilejul inaugurării monumentului de for public avea meseriași pricepuți. Totodată, menționăm, că deși a Obelisc Horea, Cloșca și Crișan în Alba Iulia, eveniment servit Armata și Episcopia militară, a criticat îndeosebi organizat de conducerea Astrei, desfășurat în prezența administrarea care a fost realizată în cadrul Episcopiei Regelui Carol al II-lea și a fiului său, principele Mihai, militare în perioada în care aceasta a fost condusă de Mare Voievod de Alba Iulia44. episcopul dr. Ioan Stroia, cel puțin în două dintre articole Protoiereul militar I. Dăncilă a fost un apropiat care au apărut în revista Arma cuvântului în 1940. Astfel, colaborator al Episcopilor militari de Alba Iulia, J. într-un editorial, pe care nu l-a semnat, și care a fost Teculescu și Ioan Stroia, dar, cu deosebire a episcopului intitulat Trei ani, părintele protopop colonel I. Dăncilă general de brigadă dr. Partenie Ciopron – Inspectorul a făcut în paginile sus-numitei reviste o retrospectivă critică asupra activității desfășurate de episcopii militari 40 Ioan Dăncilă, Trei ani de rodnică păstorire, în Arma Cuvântului, anul I, nr. 6-7, 1940, p. 5-7. de până la acel moment, în care, la conducerea instituției 41 Monitorul oficial. Partea I, nr. 115, 29 mai 1924, p. a fost întronat episcopul general dr. Partenie Ciopron, în 5891-5894. Aceste instrucțiuni completau un regulament anterior 1 octombrie 1937. Aprecia, printre altele, faptul că ,,P. din anul 1924, care a fost elaborat în perioada eparhiatului militar S. dr. Partenie Ciopron este primul Episcop militar în al P.S. Sale Justinian Teculescu. înțelesul adevărat al cuvântului. Tânăr, destoinic, bine 42 Instrucțiuni provizorii asupra serviciului religios pregătit, cu prestanță, așa cum se cere unui militar”39. în timp de pace și în timp de campanie, București, Tipografia De asemenea, a observat și că: Marelui Stat Major, 1931, p. 3, 5-6; Monitorul oficial, Partea ,, [...] fără avânt și fără directive bine gândite, I, nr. 67, 22 martie 1937, p. 2794-2795; Aurel Pentelescu; preoțimea Armatei în frunte cu un Ierarh sensibil și foarte Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. cumsecade, dar complet absent din angrenajul problemelor Documente (1921-1948), p. 142. Notăm că din comisia de ce frământau sufletul oștirii vegeta, căutând fiecare să elaborare a instrucțiunilor menționate mai sus a făcut parte ca membru, printre alții, și maiorul preot I. Dăncilă. Reținem 35 Transilvania, anul 63, nr. 1-8, 1932, p. 27. și numele, respectiv calitatea celorlați membri ai sus-amintitei 36 Foaia Diecezană, anul XLIX, nr. 1, 7 ianuarie 1934, p. 1. comisii: episcop militar dr. Ioan Stroia (președinte), preot 37 Constantin Necula, Amvonul Catedralei, Înălțimea colonel Serafim Iosef (membru), colonel Haralambie Dumitriu Logosului rostit. Începuturile propovăduirii și reflectarea (delegatul Marelui Stat Major). lor în cultura «Revistei Teologice» din Sibiu (1907-1925), în 43 Ioan Dăncilă, Marea noastră familie: armata și P.S. Transilvania, Serie nouă, nr. 1, 2017, p. 7. Episcop al Clujului, Nicolae, în Revista Teologică, anul XXVI, 38 Traian Chirilă, Reuniunea culturală națională a nr. 7-10, 1936, p. 267-270; Bogdan Andriescu, Mitropoliți ai meseriașilor români din Sibiu la 80 de ani, Sibiu, Tiparul Ardealului NIOCOLAE COLAN (1893-1967). Biobibliografie, Tipografiei Arhidiecezane, 1946, p. 122; Mircea Păcurariu, Sibiu, Biblioteca Județeană ,,Astra” Sibiu, 2009, p. 258. Cărurari sibieni de altădată, p. 563. 44 Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii 39 Trei ani, în Arma Cuvântului, anul I, nr. 6-7, 1940, p. 1. Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 74.

Pag. 18 Revistă trimestrială de cultură istorică general al Clerului militar din România pe care l-a însoțit de garnizoană, a bibliotecilor militare și a condițiilor în turneurile pastorale prin țară, respectiv pe frontul din igienico-sanitare privind prepararea și servirea hranei Răsărit între 1940-1944. Din anul 1937, părintele Dăncilă calde pentru militari50. a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și a îndeplinit Notăm, totodată, și despre participarea părintelui atribuțiile de cancelar al Episcopiei Armatei, fiind totodată colonel I. Dăncilă, împreună cu Episcopul Armatei dr. învestit ca subinspector al clerului militar45. Partenie Ciopron, la diferite campanii misionare prin țară, În atare context protopopul colonel Dăncilă a pe zonă și chiar pe linia Frontului din răsărit. Astfel, notăm fost implicat în activitatea administrativ-funcțională a că între martie și aprilie 1941 s-au aflat în Garnizoanele Episcopiei Armatei, contrasemnând mai toate documentele din Brăila, București, Giurgiu, după care s-au îndreptat care erau emise de instituție și semnate de P.S. Sa General prin comunitățile din Corbu, Latinu și Muchea. După dr. Partenie Ciopron – inspectorul general al clerului 17 martie 1941, au participat pe aliniamentul militar militar din România46. De asemenea, mai reținem că la Focșani, Ivești, Nămoloasa, participând la invitația începutul anului 1940 era învestit ca vicar al Episcopiei generalului Nicolae Șova la inaugurarea și sfințirea unei Armatei cu sediul în Alba Iulia, iar din 8 iunie același an biserici, ctitorie a generalului român menționat mai sus. a fost avansat la gradul de colonel47. Protopopul colonel În aceiași perioadă, conform însemnărilor părintelui Dăncilă a rămas în serviciul religios al Armatei Române colonel I. Dăncilă, aflăm despre participarea exarhului până la data trecerii sale în rezervă în anul 194748. Armatei în garnizoanele central-transilvane din Orăștie În perioada 22-27 iulie 1940, împreună cu episcopul și Turda, unde au fost efectuate slujbe religioase, au fost dr. Partenie Ciopron, protopopul colonel Dăncilă par- oferite obiecte de cult și diferite broșuri, respectiv s-au ticipă într-o călătorie pastorală în localitățile bănățene inspectat condițiile igienice, de cazarmare și de hrănire a Bozovici, Caransebeș, Conop, Germata și Periam, în trupei și au fost adresate soldaților și comandanților lor 51 care au oficiat Sfintele Slujbe, au îmbărbătat soldații, au cuvinte de îmbărbătare . efectuat inspecția comandamentelor, a trupelor, a locațiilor În 5 aprilie 1941, aflați în București, exarhul Ar- de încazarmare, a condițiilor igienico-sanitare. De altfel, matei, împreună cu protopopul colonel Dăncilă, a primit părintele colonel Dăncilă consemnează următoarele: jurământul de credință față de țară a ostașilor români din ,,prezența Episcopului pe zonă, face cât o bibliotecă de contingentul anului 1941, subliniind în alocuțiunea pe sfaturi și predici rostite de guri profane”49. Remarcăm care a avut-o în fața trupei și a comandanților acesteia în ceea ce privește activitatea protopopului militar I. necesitatea refacerii hotarelor României afectate de către arbitrajele internaționale din anul 194052. În același an Dăncilă și circuitul pastoral înfăptuit în februarie 1941 în 1941, I. Dăncilă participă în soborul de preoți, împreună diferite garnizoane militare împreună cu episcopul dr. P. cu care P.S. dr. Partenie Ciopron a efectuat Slujba de Ciopron în localitățile Blaj, Câmpina, Feldioara, Moreni, Înviere, după care, în după-amiaza aceleiași zile, alături Rupea, Târnăveni, în care au efectuat slujbe, au susținut de exarh, a cercetat și îndrumat soldații din Garnizoana cuvântări, au participat la inspecții privind viața trupei, a Aiud. Reținem că în a doua zi de Paști participă împreună condițiilor de încazarmare, a locațiilor serviciilor sanitare cu Episcopul Partenie la inspectarea Regimentului 6 45 A.M.C.R., Fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar Pioneri, care era încazarmat în Alba Iulia, pentru ca în nr. 283, f. 24, 54, 182, 370, 904; Ibidem, dosar nr. 286, f. 31; după-amiaza zilei să participe la inspectarea trupelor Ibidem, dosar nr. 292, f. 45-47, 99; ibidem, dosar nr. 304, f. 110. din localitatea Sebeș53. Cu prilejul intrării României în 46 Petre Otu, Din activitatea Episcopului General de al Doilea Război Mondial în 22 iunie 1941, părintele Brigadă dr. Partenie Ciopron în anii 1940-1948, în Revista Dăncilă, împreună cu redacția periodicului Arma de Istorie Militară, nr. 4, 1996, p. 234; Petru Pinca, Istoricul Cuvântului, a scris editorialul Ziua Dreptății54. Episcopiei Armatei, p. 229. 47 Arhivele Militare Centrale ale României (în continuare 50 Drumuri misionare, în Arma Cuvântului, anul II, nr. 1, se va cita: A.M.C.R.) Fondul Direcția Personalului Armatei. 1941, p. 44-45; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, p. 230. Biroul Clerului, dosar nr. 18791, f. 482; Aurel Pentelescu; 51 Ioan Dăncilă, Drumuri pastorale ale P.S. Episcop al Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Armatei, pe lunile, martie-aprilie, în Arma Cuvântului, anul II, Documente (1921-1948), p. 100; Mircea Păcurariu, Cărturari nr. 3-4, 1941, p. 37. sibieni de altădată, p. 562-563; 52 Ibidem; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, p. 48 A.M.C.R., Fond Direcția Personalului Armatei. Biroul 245. Clerului, dosar nr. 18791, f. 503; Mircea Păcurariu, Preotul Ioan 53 Praznicul învierii la Alba Iulia, în Arma Cuvântului, Dăncilă, p. 19-20. anul II, nr. 3-4, 1941, p. 43; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei 49 Ioan Dăncilă, Călătorii misionare, în Arma Cuvântului, Armatei, p. 231. anul I, nr. 4-5, 1940, p. 38; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei 54 Redacția, Ziua Dreptății, în Arma Cuvântului, anul II, Armatei, p. 244. nr. 5-7, 1941, p. 2.

Pag. 19 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Reținem participarea părintelui colonel Dăncilă la o târziu, ajungând la venerabila vârstă împlinită de 94 de activitate festivă care a fost organizată de Comandamentul ani, părintele a trecut la cele veșnice în 20 iunie 198359. A Regimentului 6 de Gardă ,,Mihai Viteazul” la București, fost prohodit în Biserica din Geoagiu de Sus de un sobor în 2 aprilie 1943, în cadrul căreia au fost oferite cu titlul de preoți sub conducerea eparhiotului dr. Emilian Birdaș de donație pluguri, prășitoare, vaci de lapte, invalizilor, de Alba Iulia și a fost îngropat alături de soția sa și de văduvelor, orfanilor acestui Regiment, ocazie în care, părinții acesteia în Cimitirul comunității din localitatea părintele I. Dăncilă a rostit următoarele: mai sus amintită60. Cu privire la fiii săi, părintele ,,[...] Și fă, Doamne, ca brazda pe care o taie plugul academician M. Păcurariu din Sibiu, a reamintit în anul văduvei și a orfanului în pulberea românească stropită cu 2015, că ambii fii ai părintelui au fost medici, profesând sângele și dospită cu lacrimile înaintașilor să rodească ca atare, unul dintre ei în Sibiu (Ștefan Dăncilă: n. 1914), însutit și înmiit hrănind din belșug trupușoarele orfanilor iar celălalt (Marius Dăncilă: n. 1911) în Banat, la Lugoj61. noștri, care și ei la rândul lor vor să pășească pe calea În încheierea studiului pe care l-am elaborat și vredniciei pe care au bătucit-o eroicii lor părinți”55. l-am supus atenției dumneavoastră, ne asociem și noi în a În perioada lunilor mai-iunie 1943, protopopul solicita în mod expres, asemenea cercetătorilor părintele- militar Dăncilă este, împreună cu exarhul Armatei, academician dr. Mircea Păcurariu, părintele conf. univ. implicat în oficierea de slujbe, inclusiv la Alba Iulia, dr. Constantin Necula, părintele doctor Petru Pinca, când au participat la sfințirea capelei Spitalului militar comandor dr. r. Aurel Pentelescu și Ionuț-Constantin din localitate în 9 mai același an, serviciu religios care a Petcu, reeditarea operei semnificative a protopopului fost închinat memoriei eroului maior medic Aurel Groze militar Ioan Dăncilă – important duhovnic al Armatei care a căzut la Stalingrad. Câteva săptămâni mai târziu, României și un model de educație creștină și devotement în 2 iunie același an, cu prilejul Zilei Eroilor (Înălțarea național în rândurile militarilor indiferent de gradul și Domnului), erau în orașul transnistrean Tulcin, în comanda exercitată de aceștia. catedrala căruia au oficiat Sfânta Liturghie, iar în cimitirul Remarcăm și că pentru serviciile pe care din localitatea menționată, cei doi împreună cu un sobor le-a adus României, Casei sale Regale, Bisericii și de preoți au săvârșit slujba de pomenire a celor care au Armatei României Mari, părintele militar I. Dăncilă dispărut56. Publicația Arma Cuvântului consemnează în a fost răsplătit, de instituțiile anterior menționate, cu ultima sa apariție din luna mai 1944 participarea pe linia grade, decorații, distincții, onoruri civile, bisericești și frontului a exarhului miliar dr. Partenie Ciopron, care militare, astfel: în anul 1920 a fost menționat în anuarul era însoțit de protopopul colonel I. Dăncilă, perioadă în armatei cu gradul de maior, în anul 1929 a fost avansat care cei doi oficiali ai Episcopiei Armatei au inspectat la gradul de locotenent-colonel, în 1940 era avansat diferite unități militare din spațiul basarabean, dar și de colonel. De asemenea, reținem în ceea ce-l privește pe pe aliniamentul Chișinău-Iași. părintele militar I. Dăncilă și următoarele decorații: Începând cu ziua de 1 septembrie 1947 protopopul Ordinul ,,Coroana României” în grad de Cavaler colonel Ioan Dăncilă a fost trecut definitiv în rezervă și (1920), ,,Răsplata muncii pentru Biserică”, Clasa I din oficiu, după un serviciu exemplar îndeplinit ca preot (1923), ,,Crucea Comemorativă a Războiului 1916- militar vreme de mai bine de 36 de ani57. Notăm că după 1919” (1923), Ordinul ,,Steaua României” Clasa a V-a trecerea sa în rezervă și revenirea sa în rândurile clerului (1927), Ordinul ,,Coroana României” în grad de Ofițer mirean de parohie, părintele I. Dăncilă a slujit religios în (1931), Medalia ,,Meritul Cultural” Clasa a II-a (1932), biserica din Geoagiu de Sus, localitate de origine a soției Brâul roșu și Insigna de protoiereu militar (1932), sale, o perioadă de mai bine de trei decenii, între 1947- Protopop, Subinspector al clerului militar și Vicar al 197958. De asemenea, menționăm și că în urma decesului Episcopiei Armatei cu sediul în Alba Iulia (1937-1940), soției Maria, începând din 13 septembrie 1979, părintele Medalia Ferdinand I cu Spade și Panglică (1940), I. Dăncilă s-a mutat în Aiud, în casa și în grija fetei sale Ordinul ,,Coroana României”, clasa a III-a (1940)62. Mioara, pe strada Axente Sever la nr. 53. Câțiva ani mai 59 Liviu Silveșan, † Protopopul Ioan Dăncilă, p. 115; 55 Ioan Dăncilă, Rugăciune, în Arma Cuvântului, anul IV, nr. Idem, Cărturari sibieni de altădată, p. 568; Mircea Păcurariu, 1-4, 1943, p. 24; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, p. 239. Preotul Ioan Dăncilă, p. 20. 56 Momente și drumuri pastorale, în Arma Cuvântului, 60 Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii anul IV, nr. 5-6, 1943, p. 54-55. Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 100; 57 Mircea-Gheorghe Abrudan, ,,În luptă cu bolșevismul”- Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, p. 568. Memoriile preotului militar Ioan Dăncilă despre Campania 61 Idem, Preotul Ioan Dăncilă, p. 20. Armatei Române din Ungaria, p. 165. 62 A.M.C.R., Fond Direcția Personalului Armatei. 58 Mircea Păcurariu, Preotul Ioan Dăncilă, p. 19-20. Biroul Clerului, dosar nr. 18791, f. 482; Aurel Pentelescu; Ionuț-

Pag. 20 Revistă trimestrială de cultură istorică

Totodată, notăm și câteva date și despre implicarea cele două instituții fundamentale ale României Mari: părintelui ofițer Dăncilă în viața socială, culturală, Biserica și Armata, temelia statului din acel moment64. misionară, culturală a cetății în care a activat. Astfel, îl Periodicul oficial al Episcopiei Armatei a apărut între aflăm implicat în Asociația Clerului Ortodox ,,Andrei lunile mai 1940-aprilie 1944, cu 48 numere succesive Șaguna” care activa în Transilvania, membru activ al editate în 19 fascicole, ceea ce a însumat 1.053 de Asociațiunii Transilvane ASTRA, secretar regional pagini publicate65. pentru Transilvania al Societății Cultul Eroilor Noștri, 64 A.M.C.R., Fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar devenită apoi Așezământul Național pentru Cultul 63 nr. 2, f. 79-80; Petru Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, p. 229. Eroilor ,,Regina Maria” . 65 Aurel Pentelescu, Înființarea Episcopiei Armatei. Notăm și implicarea sa cu articole, dări de seamă, Episcopii militari, în Armata și Biserica, nr, 4, 1996, p. 183; prelegeri, studii în paginile revistei Arma Cuvântului. Idem, Înființarea Episcopiei Armatei. Episcopii militari, în Organ oficial al Episcopiei militare care a apărut în Revista de Istorie Militară, nr. 3 (20), 1993, p. 38; Dorin Alba Iulia în perioada anilor 1940-1944. Primul număr Petresc; Olivian Goțiu, Mânerău, p. 296; Petru Pinca, Istoricul al acestei publicații, în primul său an de apariție, a Episcopiei Armatei, p. 239. Reținem că anterior activității sale în fost editat la Tipografia Alba din Alba Iulia în luna Armata Română, părintele I. Dăncilă a fost mobilizat în armata mai 1940. Reținem că aceasta a reușit să conecteze imperială a Austro-Ungariei cu gradul de căpitan de rezervă în Regimentul de infanterie nr. 31 originar din Orăștie care Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române, p. 101. era format din români. A se vedea în acest sens și în: Anuarul 63 Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, p. 562. ofițerilor activi ai Armatei Române, București, 1926, p. 676-677.

Anexa nr. 1. Cuprinzând titlurile volumelor publicate de părintele ofițer I. Dăncilăîntre 1922-1940

Nr. Titlul lucrării Anul apariției Locul și editura/ Nr. Nr. ediții crt. publicate1* tipografia în care a pagini apărut f.a. [fără an] Sibiu, 84 p. 2 ediții există însă o dedicație care marchează Tipografia W. Krafft I, - 1922 ,,luna martie 1922 și care este 1 Om și caracter. închinată elevilor Școlii militare de Schițe2 Infanterie din Sibiu” 1924. Ediția a II-a revăzută și Sibiu 71 p. II, - 1924 întregită Tiparul Institutului de Nu există nicio dedicație Arte Grafice ,,Dacia Traiană” 2 Clipe mărețe. 1923. Pe coperta I există mențiunea Sibiu 88 p. 1 ediție Discursuri3 tipărită din care rezultă că lucrarea a Tiparul Institutului de I, - 1923 fost editată: ,,Cu binecuvântarea P. Arte Grafice ,,Dacia Sf. Episcop al Armatei J. Teculescu Traiană” Episcop de Alba Iulia, Inspector al Clerului militar”. Aceasta a fost tipărită în copie care se află anterior Prefeței 3 În slujba neamului 1925. Cu o prefață de prof. dr. Gr. Sibiu 201 p. 1 ediție prin Evanghelie. Cristescu. Tipografia Școalei + I, - 1925 Îndrumări morale și Cartea are și o dedicație: ,,Domnului Militare de Infanterie VIII il. naționale4 Colonel Christea Vasilescu, ,,Principele Carol” Comandantul Școalei Militare Infanterie «Principele Carol». Omagiu pentru entuziasta și rodnica sa activitate de orientare morală și socială întru educarea viitorilor ofițeri, apărători ai Neamului românesc. Autorul”

Pag. 21 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

1926. Există la ediția I dedicația Sibiu, 157 p. 3 ediții următoare: f.a., f.e., [159] I, - 1926 ,,Spre senină aducere aminte de ziua p. unui dor scump, împlinit de Alba 4 Veghează! Cuvinte Iulia în 2 iulie 1926. Închin gândurile creștinești către mele creștinești ofițerilor eroi, vii și tineret5 morți, din promoția 1896 Infanterie, Cavalerie și Marină. Ion DĂNCILĂ, Protoiereu militar” 1929. Sibiu, 157 p. II, - 1929 Sibiu, datat, anul 1929, Tiparul Tipografiei [159] Autorul Cavaleriei p. 1936. Sibiu, 205 p. III, - 1936 Sibiu, anul 1936, Tipografia Școalei de [207] Autorul Ofițeri de Infanterie p. ,,Principele Carol” 1929. Există la ediția I dedicația Sibiu, 127 p. 3 ediții următoare: Tiparul Școalei I, - 1929 ,,De primele ispite ale vieții, Tu m-ai Militare Infanterie 5 În luptă cu ispita. păzit, scumpă Mamă. Memoriei Tale nr. 2 Îndemnuri sufletești sfinte, cu smerenie închin această pentru ostașul român6 lucrare.” Nu se știe exact anul (?) Este identică cu prima 127 p. II, - ? 1940. Sibiu, 112 p. III, - 1940 Nu mai există dedicația care figurează Tipografia Școalei de în volumul care a apărut în ediția I din Ofițeri de Infanterie anul 1929 ,,Principele Carol”

6 Cruce și spadă. 1930. Sibiu, 157 p. 1 ediție Îndrumări morale Cuprinde următoarea dedicație [f. tipo.] [160] I, - 1930 și naționale pentru ,,Soției mele” p. ostașul român7 10 mai 1933. Cuprinde următoarea Sibiu, 157 p. 2 ediții dedicație: ,,Domnului General [f. tipo.] [160] I, - 1933 de Divizie VIRGIL ECONOMU, p. 7 Dumnezeu, Patrie Comandantul Corpului 7 Armată, și Rege. Îndrumări întru amintirea timpului petrecut în morale și naționale Sibiu. Călduros și respectuos Omagiu, pentru elevii școlilor de profundă stimă și de sinceră militare8 admirație. Autorul.” 1935. Cuprinde următoarea dedicație: Sibiu, 173 p. II, - 1935 ,,Elevilor mei” [f. tipo.] [175] p. 8 Un nou apostolat. 1935. Sibiu, 14 p. 1 ediție Pregătirea Tipografia Cavaleriei I, - 1935 premilitară a tineretului României- întregite. Câteva îndrumări morale și naționale pentru instructori9

Pag. 22 Revistă trimestrială de cultură istorică

9. Biserica 1940. Sibiu, p. 42- 1 ediție strămoșească și Tiparul Tipografiei 55 I, 1940 Marea noastră Arhidiecezane Unire. Contribuția mitropolitului Nicolae Bălan la actul Unirii în Omagiu Înalt Prea Sfinției Sale dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, la douăzeci de ani de arhipăstorire10

Anexa nr. 2 cuprinzând titlurile articolelor publicate de părintele ofițer I. Dăncilă în revista Arma Cuvântului între 1940-1944

Nr. Autor Titlul articolelor Anul Locul și editura/ Revista (anul în ordinea crt. și studiilor publicate11** apariției tipografia în care a apariției, nr. curent, anul apărut calendaristic) 1 Ioan Misionarism în mijlocul 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă12*** trupei Tipografia Alba anul I, nr. 8, 1940, p. 11 2 Ioan Să ne strângem rândurile 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă Tipografia Alba anul I, nr. 1, 1940, p. 9-10 3 Ioan Cu noi este Dumnezeu/ 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă Bravilor noștri ostași de pe Tipografia Alba anul I, nr. 2-3, 1940, p. 5 zonă 4 Ioan Către slujitorii altarelor 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă Tipografia Alba anul I, nr. 6-7, 1940, p. 3 5 Ioan Trei ani de rodnică păstorire 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă Tipografia Alba anul I, nr. 6-7, 1940, p. 9 6 Ioan Călătorii misionare 1940 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă Tipografia Alba anul I, nr. 4-5, 1940, p. 38 7 Ioan Dăncilă Drumuri pastorale ale P.S. 1941 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Episcop al Armatei, Tipografia Alba anul II, nr. 3-4, 1941, p. pe lunile martie-aprilie 36-37 8 Ioan Momente pastorale. Grija 1941 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă pentru sănătatea sufletească Tipografia Alba anul II, nr. 3-4, 1941, p. 12 a trupei 9 Ioan Cu Crucea pe Pământul 1941 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă desrobit Tipografia Alba anul II, nr. 8-9, 1941, p. 1-3 10 Ioan Spicuiri din strădaniile 1942 Alba Iulia, Arma Cuvântului, Dăncilă P.S. Episcop al Armatei în Tipografia Alba anul III, nr. 1-3, 1942, p. 11 actualul război 11 Ioan Rugăciune 1943 Alba Iulia, Bălți Arma Cuvântului, Dăncilă Tipografia Eparhială anul IV, nr. 1-4, 1943, p. 24 din Bălți

Pag. 23 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

12 Ioan Exemple pilduitoare I 1943 Alba Iulia, Bălți Arma Cuvântului, Dăncilă Ministrul Tipografia Eparhială anul IV, nr. 5-6, 1943, p. 4 din Bălți 13 Ioan Drumuri Pastorale. 1943 Alba Iulia, Bălți Arma Cuvântului, Dăncilă Episcopul Armatei în Tipografia Eparhială anul IV, nr. 10-12, 1943, mijlocul prizonierilor din Bălți p. 55 sovietici din lagărul Budești

Note: Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 257. * 1 Recuperarea acestor titluri de cărți publicate de 8 B.A.R., Cota II, 120.400 (pentru prima ediție); părintele I. Dăncilă s-a făcut prin coroborarea informațiilor Ibidem, Cota, II 131.312 (ediția a II-a); Mircea Păcurariu, care se găsesc atât în Biblioteca Academiei Române sub Cărturari sibieni de altădată, p. 566; Aurel Pentelescu; Ionuț- diferite cote, cât și sub formă sintetică prezentate în lucrările Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. de specialitate cu deosebire la părintele academician dr. Documente (1921-1948), p. 258. Reținem, în ceea ce privește Mircea Păcurariu, părintele conferențiar universitar dr. acest volum care se păstrează în B.A.R. că pe coperta sa Constantin Necula, părintele dr. Petru Pinca din Blaj și exterioară există lipit un timbru inscripționat ,,Interzis”, colectivul de cercetători format din comandor. r. dr. Aurel respectiv apare mențiunea notată cu majuscule ,,F.S.”, ceea Pentelescu și Ionuț-Constantin Petcu. ce înseamnă Fond special. 2 Biblioteca Academiei Române (în continuare se 9 B.A.R., Cota II, 123.376; Aurel Pentelescu; Ionuț- va cita: B.A.R.), Cota II, 7991 (prima ediție din anul 1922); Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. B.A.R., Cota I, 78.451 (același autor și același titlu în ediția Documente (1921-1948), p. 258. a II-a, anul 1924). Vezi, în acest sens și în: Mircea Păcurariu, 10 B.A.R., Cota III, 173.775; Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, p. 563; Aurel Pentelescu; Ionuț- Cărturari sibieni de altădată, p. 567; Aurel Pentelescu; Ionuț- Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Constantin Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 255. Reținem și că volumul Documente (1921-1948), p. 258. menționat nu s-a mai reeditat până astăzi. 11** Recuperarea acestor titluri de studii și articole 3 B.A.R., Cota I, 73.156; Mircea Păcurariu, Cărturari s-a făcut pornind de la parcurgerea respectivului periodic sibieni de altădată, p. 565; Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin militar care se află în colecția de periodice a Bibliotecii Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente Facultății de Teologie ,,Andrei Șaguna” din Sibiu, respectiv (1921-1948), p. 255. Nu a mai fost reeditat. acestea au fost coroborate cu revista menționată a Episcopiei 4 B.A.R., Cota II, 80.943; Mircea Păcurariu, Cărturari Armatei, care se găsește și la Biblioteca Centrală Universitară sibieni de altădată, p. 562; Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin ,,Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. De asemenea, reținem că Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente o înregistrare și citare a articolelor semnate de protopopul (1921-1948), p. 255-256. Relativ recent, cercetătorul clujean colonel Ioan Dăncilă a fost efectuată și în teza de doctorat a dr. Mircea-Gheorghe Abrudan a reprodus unele dintre studiile părintelui Petru Pinca din Blaj, respectiv în valorificarea tezei părintelui I. Dăncilă în revista Misiunea. prin apariția cărții Istoricul Episcopiei Armatei (cu Sediul la 5 B.A.R., Cota I, 86.951 (pentru ediția I); Ibidem, Cota Alba Iulia) între anii 1921-1948, apărută în Alba Iulia, la II, 97.043 (ediția a II-a); Ibidem, Cota II, 140.658 (ediția a Editura Reîntregirea în 2013 și tipărită cu binecuvântarea III-a); Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, p. 567; Înalt Preasfințitului dr. Irineu, arhiepiscopul Albei Iulia. Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Armatei Menționăm și calitatea de bun condeier a părintelui Dăncilă Române. Biografii. Documente (1921-1948), p. 256-257. care a colaborat cu articole și studii și la alte publicații 6 B.A.R., Cota I, 96.142 (pentru ediția I); Ibidem, II, periodice, precum: Revista Teologică, Telegraful român, 164.239 (ediția a III-a); Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni Gazeta poporului, Lumea satelor. de altădată, p. 565; Aurel Pentelescu; Ionuț-Constantin 12 *** La momentul semnării respectivelor articole Petcu, Episcopii Armatei Române. Biografii. Documente părintele Ioan Dăncilă era protopopul preoților militari, (1921-1948), p. 257. subinspector al clerului militar din România și avea gradul 7 B.A.R., Cota I, 102.033; Mircea Păcurariu, Cărturari de colonel. sibieni de altădată, p. 565-566; Aurel Pentelescu; Ionuț-

Pag. 24 Revistă trimestrială de cultură istorică

Preot dr. Valentin Bugariu multe cărţi, George Maiota, tot grec, cu studii la Roma şi Veneţia şi profesor al beizadelelor domneşti. Un alt (Birda) reprezentant al cărţii a fost eruditul Sevastos Kimenitul, care studiase în Italia şi la Constantinopol, discipol al Tiparul şi cartea bisericească în lui Al. Mavrocordat. La noua Academie de la Sf. Sava au fost aduşi tot dascăli celebri: Dr. Ioan Comnen, care vremea lui Constantin a predat fizica şi matematica1. Era deja creat un mediu cultural al curţii, între reprezentanţi amintim pe vlădicii Vodă Brâncoveanu Theodosie şi Antim, Radu şi Şerban Greceanu, Iordache

Abstract: The reign of Constantin Brâncoveanu was the apogee of church culture in the Romanian Principalities. The prince was not only the supporter, but also the patron of the Wallachian press that printed religious and educational books, contributing to the spiritual and cultural unity of the Romanians in the Middle Ages.

Keywords: printing press, book, craft, printer, monk, hierarch, monastery.

Tiparul

Domnia lui Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească (1680-1714) a lăsat urme în istoria culturii româneşti. În primul rând a fost valorificată cartea de cult care îndeplinea în vremea aceea un dublu rol: de a sluji tipicului bisericesc şi de a reprezenta suportul didactic al şcolii româneşti. Urcarea pe tron a fost marcată prin apariţia Bibliei de la Bucureşti (1688), prima versiune a Cărţii Sfinte în limba română, şi s-a încheiat cu broşurile editate de fiii săi până în 1714. Putem astfel trage o primă concluzie şi anume aceea că vremea lui Brâncoveanu a fost domnia cărţii prin excelenţă. Ajuns domn al ţării, prima etapă a reprezentat-o consolidarea păcii în politica externă prin alianţe atât cu Răsăritul, cât şi cu Apusul, a urmat reforma fiscală ca prim element al dezvoltării economiei şi, desigur, a vistieriei Cantacuzino, David şi Teodor Corbea1. Influenţa grecească curţii domneşti. Tot în acest domeniu economic, tânărul a fost susţinută de patriarhii Ierusalimului, Dositei şi domn a întreţinut lumânăriile domneşti din Bucureşti şi Hrisant Notara, care au avut un rol important în polemica Târgovişte şi, desigur, s-a centralizat marea proprietate, teologică, dar şi în dezvoltarea învăţământului grecesc Brâncoveanu fiind proprietarul al mai multor sate, heleştee, în Ţara Românească. Exista astfel o influenţă italiană la dar şi case în Braşov. Prin dezvoltarea economică s-a curtea domnească, prin prezenţa profesorilor amintiţi, a putut înfăptui cea de-a doua şi anume susţinerea culturii medicului Pylarino, întemeietorul primului spital al ţării, româneşti prin literatură şi artă în general. Cel mai bun Colţea, a secretarului curţii, Anton Maria Del Chiaro, ambasador al epocii brâncoveneşti au fost cartea, biserica îmbinată cu cea grecească, a învăţământului şi a cărţii şi palatul ca opere ale învăţatului domnitor. bisericeşti într-o epocă de tranziţie, în care, limba română Curtea domnească a fost spaţiul cultural prin 1 Ştefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă excelenţă, locul în care se regăseau împreună Apusul şi Brâncoveanu. Viaţa. Domnia. Epoca, Editura Ştiinţifică, Bucu- Răsăritul. Aici şi-au avut reşedinţa Ioan Abramios, fost reşti, 1969, p. 319; 321. (Se va prescurta în continuare Ştefan paroh al coloniei greceşti din Veneţia, care tipărise mai Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu…).

Pag. 25 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 nefiind deplinpregătită să ia locul limbii slavone, se simţea ,,intensivă”, atenţia concentrându-se asupra unui număr nevoia de a se introduce în biserici serviciul divin în forma redus de pagini, de unde şi succesul culegerilor de maxime, grecească, ceea ce părea cu atât mai firesc, cu cât liturghia şi nu a devenit ,,extensivă”, asimilând cât mai multe texte, greacă era izvorul liturghiei slavone2. în vederea îmbogăţirii bagajului de cunoştinţe6. Tiparul a fost opera unor clerici, atât Theodosie, cât Inventarul cărţilor epocii a fost realizat de istoricii şi Antim şi Mitrofan la Bucureşti, iar mai apoi la Buzău tiparului (Doru Bădără), de aceea nu vom insista la au imprimat cărţi bisericeşti, atât cu ajutor domnesc: ,,… prezentarea materialului, ci vom puncta câteva cărţi care au Cu porunca şi cu toată cheltuiala a prealuminatului şi contribuit la dezvoltarea limbii române, dar şi a ritualului înălţatului domn şi oblăduitoriu a toată Ţara Românească bisericesc. Şi în această realizare Biserica Ortodoxă a fost Ioan Constandin B B Voevod”3. partenerul de nădejde al curţii de la Bucureşti. Biserica, Astfel de precizări apar în prefaţa majorităţii cărţilor în pofida păcatelor şi a cusururilor ei, rămâne, ca în Evul bisericeşti. Al doilea sprijin în tipărirea şi difuzarea cărţii Mediu occidental, singurul refugiu al culturii. La ţară, şi bisericeşti l-a reprezentat marea boierime a ţării: spătarul adesea şi la oraş, popa este cel care joacă rolul de învăţător Mihai Cantacuzino, apoi tipografii: Gheorghe Radovici, pentru câţiva copii de ţărani, luaţi la întâmplare sau fiindcă clericii: Antim, ieromonahii: Galaction Vidali şi Filotei şi aşa fusese voinţa boierului. Cele mai frumoase opere de 4 laicii: Manu a lui Apostol . artă religioasă sunt adunate în biserici şi mânăstiri7. Din această vreme este cunoscut şi un renumit Din tipăriturile ce ni s-au păstrat din această epocă, ilustrator de cărţi, Ioanichie Bucov, ale cărui gravuri, mai ales 97 au fost realizate la Bucureşti, Târgovişte, Snagov, Buzău acelea din Triodul de la Buzău, tipărit în anul 1700, reliefează şi Râmnic. Cu sprijin domnesc au funcţionat şi tipografiile un real talent şi o mare sensibilitate. Cel mai de seamă meşter de la Bălgrad (Alba-Iulia) pentru românii transilvăneni şi al matriţelor de lemn era un tipograf de la Râmnicu Vâlcea, Alep pentru ortodocşii din Siria şi Arabia. O caracteristică Constantin Popa; după cum meşteri în xilogravură, ca Ursu, a cărţii bisericeşti este bilingvismul, adică ediţii româno- Dimitrie şi alţii, au împodobit cu ilustraţii şi frontispicii greceşti sau greceşti-arabe, deci cu destinaţie mai largă 5 nenumărate cărţi apărute în această epocă . pentru întreaga Ortodoxie. Este timpul trecerii de la Tipografii au funcţionat la Bucureşti, Snagov, slavonă la limba română, deci o epocă de tranziţie. Râmnic, Buzău şi Târgovişte. Tiparniţele imprimau cărţi În momentul de maximă înflorire a culturii brân- în dublu regim, eclesiastic şi domnesc. Tipografiile au coveneşti a lucrat mitropolitul Antim Ivireanul. În dezvoltat o şcoală de tipografi aşa cum a fost cea dela testamentul său întocmit odată cu regulamentul pentru Snagov, care a pregătit între alţii pe tipografii: Mihail Aşezământul mănăstirii Antim, frumoasa lui ctitorie Iştvanovici, ieromonahul Dionisie Floru şi pe Gheorghe bucureşteană, poruncea: ,,Las cu blestem şi aceasta: să Radovici. În jurul tipografiilor s-a grupat un număr de aibe datorie tipograful să înveţe meşteşugul tipografiei corectori, gravori, traducători, care au format o adevărată unul după altul, pentru ca să nu piară acest meşteşug din ,,lume a cărţii”, interesată de munca filologică hrănită ţară, nici să se părăsească lucrul cărţilor pentru folosul ţării mai ales de confruntarea versiunilor în vederea realizării şi pentru ajutorul casei”8. unei corecte versiuni româneşti şi, deci, în acurateţea Vlădica Antim (1650-1716) născut în Gruzia a studiat termenilor, în viaţa conceptelor. Aceşti mici cărturari greaca, turca şi araba în mediul Patriarhiei Ecumenice. s-au alăturat unor scriitori ca fraţii Greceanu, Mitrofan şi Ajuns în Ţara Românească a fost tipograf la Snagov, apoi Theodosie, formând o mişcare intelectuală. Lectura nu a episcop al Râmnicului. În 22 februarie 1708, în Duminica fost transformată de ritmul susţinut al tipăririi, după cum Ortodoxiei, a fost înscăunat ca mitropolit al Ţării. înţelegeam din faptul că actul lecturii era considerat să fie În întreaga sa activitate tipografică a reuşit 2 Şerban Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni imprimarea de cărţi în limba poporului păstorit. Acest şir a politice. Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, început la Snagov (Evangheliar, 1697) şi Bucureşti (Noul p. 96. 3 Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, 6 Ştefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 378; 381. (Se va prescurta Brâncoveanu, p. 327. în continuare Istoria literaturii…). 7 Alexandru Duţu, Modelul cultural brâncovenesc, 4 Adina Chirilă, Proiectul cultural al mitropolitului în vol. Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu (coord.), Antim Ivireanu, Editura Marineasa, Timişoara, 2007, p. 56. (Se Constantin Brâncoveanu, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, va prescurta în continuare Proiectul cultural al mitropolitului…). p. 161. 5 Doru Bădără, Tiparul românesc la sfârşitul secolului 8 Neagu Djuvara, Între Orient şi Occident. Ţările al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, Editura Istros, Române la începutul epocii moderne (1800-1848), ediţia a II- Brăila, 1998, p. 36. (Se va prescurta în continuare Tiparul a, traducere din franceză de Maria Carpov, Editura Humanitas, românesc). Bucureşti, 2002, p. 157.

Pag. 26 Revistă trimestrială de cultură istorică

Testament, 1703) şi continuat la Râmnic (Antologhion, Tipărirea acestei opere s-a început sub domnia lui Şerban 1705; Molitvelnic, 1706) fiind sfârşit la Târgovişte (Octoih, Cantacuzino, în jurul anului 1688, şi s-a terminat după 1712; Liturghier, 1713; Molitvelnic, 1713; Ceaslov, 1715). câţiva ani sub domnia lui Brâncoveanu”12. După locul de apariţie, 20 au apărut la Bucureşti Istoricul literar N. A. Ursu atribuie mitropolitului (1691-94; 1701-5; 1715-16), 14 la Snagov (1696-1701), Theodosie prefaţa cărţii care a apărut însă sub iscălitura 10 la Râmnic (1705-1708), 17 la Târgovişte (1709-15) şi patriarhului Dositei al Ierusalimului13. una în tipografia de la mănăstirea Antim (1716)9. Constantin Brâncoveanu este supraveghetor Mitropolitul Antim a fost şi sfătuitorul şi consilierul (ispravnic) al imprimării operei şi viitorul domn sub care, prinţului. ,,Sfaturile” lui Antim îi recomandă prinţului cu de facto, a apărut Biblia14. În calitate de supraveghetor, a insistenţă apropierea de marile virtuţi: duhul dreptăţii, creat condiţiile optime acestui lucru, aducând ediţii rare instaurarea şi conservarea păcii (,,Te faci pe tine fericit şi în ale Scripturii, dicţionare, lucrări lexicografice. Există siguranţă, dacă aduci pace şi faci să înceteze scandalele”), exemplare în care pe ultima pagină apar 16 rânduri instaurarea spiritului de justiţie (,,în viaţă să judeci suplimentare, în care se precizează că traducerea s-a făcut deopotrivă şi pe prieteni şi pe vrăjmaşi” şi al dreptăţii după ediţia de la Frankfurt a Septuagintei şi nu după ediţia (,,Îndepărtează pe boieri de la nedreptate, porunceşte-le să în limba greacă apărută la Veneţia în 168715. se lase de viclenie”, stăpânirea legii (,,păzeşte legea şi nu o Încă din titlul lucrării se precizează că ,,toate s-au călca”), iubirea, consideraţia faţă de supuşi, înţelepciunea, tălmăcit după limba elinească spre înţelegerea limbii adevărul (,,Lucrează cu plăcere întotdeauna ca să fi fericit. rumâneşti cu porunca prea bunului (…) Domn Ioan Egalitatea adevărată să o găsească cu toţii şi să ai prieteni Şărban Cantacuzino Basărabă Voievod şi cu îndemnarea ai tăi pe cei ce spun adevărul”)10. dumnealui Constandin Brâncoveanul, mare logofăt, nepot Din cele 64 de tipărituri scoase de Antim, mai bine de soră al Măriei sale”. Este deci o operă izvorâtă din de jumătate erau greceşti (30) sau greco-arabe (2), greco- colaborarea celor doi16. slavone (1) sau greco-române (1). Lucrurile nu trebuie La această traducere alături de Septuaginta de la să ne mire. Suntem în vremea partidei Cantacuzinilor Frankfurt, Palia de la Orăştie şi Vechiul Testament în dominată de personalităţile lui Şerban, apoi Constantin traducerea lui Nicolae Milescu (1660) s-au mai folosit şi Brâncoveanu, care adunaseră la curţile lor boieri, clerici, cele din Evanghelie, Bucureşti, 1682, Parâmiile preste an doctori, dascăli din tot Răsăritul grec11. ale lui Dosoftei, 1683, Apostolul, Bucureşti, 1683, dar şi Noul Testament de la Bălgrad (1648). Biblia de la Bucureşti (1688) Unul din argumentele folosirii de către traducători a versiunii lui Milescu rezidă în faptul că în cadrul Biblia este o operă colectivă a muncii de traducere. Vechiului Testament (între paginile 740-750), se află şi un Cartea cuprinde părţi din Palia de la Orăştie, traducătorii text nebiblic, un tratat filosofic Pentru singurul ţiitoriul au folosit şi tălmăcirea spătarului Nicolae Milescu făcută gând de Pseudo-Josephus Flavius, tradus din greceşte de după Biblia grecească de la Frankfurt. Traducerea a fost Milescu, aflat în acelaşi loc al Bibliei, în ediţia germană realizată de stolnicul Constantin Cantacuzino, Şerban şi după care a lucrat Spătarul17. Radu Greceanu. Cărturarii de la Bucureşti păstrează în scris câteva Tălmăcirea a fost făcută după Septuaginta aşa reguli ca: fonetismele pâine, mâine (adv.), câine, mâinile cum mărturiseşte Del Chiaro: ,,Între alte lucrări tipărite (subst, scrierea cu j (ajutoriu, judecată). Pe plan lexical până azi în Valahia sunt şi următoarele: Vechiul şi Noul 12 Teodor Bodogae, Personalitatea mitropolitului Antim Testament, după versiunea celor 70, tradusă în româneşte Ivireanul, în rev. ,,Mitropolia Banatului”, 1966, nr. 7-9, p. 470. de doi fraţi boieri români din familia Greceanu – unul din 13 Anton Maria Del Chiaro, Istoria della moderne ei fu tatăl principesei Păuna, care trăieşte acum în Veneţia rivoluzioni della Valachia, Veneţia, 1718, p. 43, după Nicolae – «e principesa Păuna, soţia lui Ştefan Cantacuzino, Cartojan, Istoria literaturii…, p. 392. fiul stolnicului, care a urmat pe tron lui Brâncoveanu». 14 Ioan Dură, Mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Precizări şi contribuţii biografice, în rev. ,,Biserica Ortodoxă 9 Biblioteca Academiei, mss. 3342, după Şerban Ionescu, Română”, 1988, nr. 9-10, p. 125-130. Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu…, p. 327. 15 Dan Râpă-Buicliu, Cartea românească veche. Studia 10 Mircea Păcurariu, Importanţa mitropolitului Antim bibliologica, Editura Alma, Galaţi, 2000, p. 90. Ivireanul pentru Biserica şi cultura românească, în rev. 16 Doru Bădără, Tiparul românesc…, p. 65. ,,Mitropolia Banatului”, 1966, nr. 7-9. p. 500. 17 Gabriel Ţepelea, Pentru o nouă istorie a literaturii 11 Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim şi culturii române veche, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, Ivireanul…, Editura Minerva, Bucureşti, 1999, p. 125. (Se va p. 182. (Se va prescurta în continuare Pentru o nouă istorie a prescurta în continuare Introducere în opera…). literaturii…).

Pag. 27 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 se observă eliminarea slavonismelor ca jătvă, milosârdie, reprezentându-i pe Sf. Grigorie de Ioanichii şi Sf. Vasile de svânt etc. Nota predominată în vocabular rămâne Dimitrios, realizate cu plăcile aduse de la Snagov la Buzău structurarea lui pe limba populară în care sunt realizate şi mai apoi la Râmnic şi, în final, la Târgovişte21. cele mai rezistente pagini ale traducerii. Evident, termenii O contribuţie deosebită o reprezintă tipărirea textului consideraţi prea regionali ori învechiţi sunt înlocuiţi şi ei sacru: Evangheliarul greco-român (1693), Psaltirea în vederea accesibilităţii18. (1694), Evanghelia (1697) şi Noul Testament (1703). Evanghelia din 1693 a fost imprimată din ,,porunca” Cartea de cult şi ,,cu cheltuiala” domnului ţării în tipografia ţării. În textul Psaltirii, în câteva versuri este amintit Prin imprimarea cărţii de cult s-a urmărit realizarea de către ierarhul locului domnitorul ţării: ,,Prealuminata educaţiei religioase şi morale a mulţimii. Spirit luminat, atemă a Ţărâi Rumâneşti,/ Cu care s-au încoronat vechii înconjurat de o curte intelectuală receptivă la ideile de Băsărăbeşti,/ Bolocinstitului domn Constandin s-au dăruit,/ reformă şi progres, el a înţeles să practice această iniţiativă Că den fericită a lor sămânţă s-au odrăslit,/ Şi bunele lor pe suprafaţa întregii Ortodoxii. A tradus şi tipărit cărţi fapte câte poate le plineşte,/ Şi ţara despre toţi vrăjmaşii bisericeşti pentru toate popoarele Ortodoxiei; a creat şi o păzeşte”22. Psaltirea proorocului şi împăratului David subvenţionat şcoli, pretutindeni unde a fost solicitat19. păstrează acelaşi tipic adică volum apărut cu poruncă şi În această epocă au fost realizate tipărituri în cheltuială domnească. Tot în 1694, Antim a mai tipărit o care arta tipografică strălucea prin podoabele gravurilor Psaltire, cu psalmii în slavonă şi unele rugăciuni în română. sau prin desăvârşirea tehnică a lucrului tipografic. Cartea s-a păstrat într-un singur exemplar descoperit de Dacă amintim numai vignetele Liturghierului din G. Ştrempel în Biblioteca Judeţeană Timiş. Este vorba 1680, gravurile Evangheliei din 1682 sau xilogravurile de Psaltire a prorocului şi împăratului David, cu molitve Triodului din 1700 ne putem da seama de înaltul stadiu al rumâneşti, la toate cathizmele şi cu ale mântuitoare artei tipografice a românilor. rugi şi pashalii de 46 de ani, carele s-au tipărit în zilele Cea de a doua carte de la tiparniţa bucureşteană blagocestivului domn a toată Ţara Rumâniască Ioan este Evangheliarul greco-român (1693), operă monu- Canstantin B B voievod, fiind mentală a lui Antim remarcată prin ţinuta tipografică, păstoriu turmei lui Hristos mitropolit chir Theodosie, în fiind un model al genului. anii de la Hristos 1694, în sfânta Mitropolie în Bucureşti”23. Ajuns episcop al Râmnicului, Antim mută Noul Testament din 1703 a apărut iarăşi cu porunca tipografia de la Snagov la Râmnic, unde a imprimat şi cheltuiala lui Brâncoveanu. Aeasta este prima dată când Antologhionul (1705). După anul 1705 învăţatul episcop în Ţara Românească a fost tipărit Noul Testament. şi apoi mitropolit al Ţării traduce în româneşte cărţile Mitrofan (†1702), episcop al Huşilor, colaborator de bază ale Bisericii: Molitvelnicul (1706), urmat de şi tipograf al mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Ajuns Liturghier, Ceaslov şi Octoih în 1703. în Ţara Românească a fost conducătorul tipografiei din Antologhionul râmnicean a fost finanţat ,,cu osârdia Bucureşti, a îngrijit de imprimarea Bibliei lui Şerban şi cu toată cheltuiala…” marelui spătar Mihai Cantacuzino, Cantacuzino. Ales eparhiot al Buzăului întemeiază aici o ctitorul mănăstirilor Sinaia şi Colţea. Cartea are şi un tipografie care imprimă între altele cele 12 Minee (1698) subtilu lămuritor ,,adecă Floarea Cuvintelor, care cuprinde şi Triodul (1700). De la Bucureşti a luat o parte din utilajul în sine toată slujba ce i se cuvine lui a sfintei biserici preste tipografic în 169124. tot anul…” având ca izvor un text grecesc20. Mitrofan este şi ctitorul tipografiei bucureştene. Molitvelnicul din 1706 este o lucrare alcătuită din Litera tipografului moldovean se distinge prin frumuseţea două părţi distincte, prima dintre ele, sub titlul Molitvelnic sobră a desenului, proporţii şi calitatea deosebită a fiind un Liturghier, iar a doua Molitvelnicul propriu-zis. execuţiei, fapt ce permitea opţinerea unei pagini elegante, Liturghierul din 1713 de la Târgovişte a fost realizat cu rânduri corect aliniate şi cu linia literei dreaptă25. în limba română cu gravuri şi reprezintă a doua ediţie după La Buzău a tipărit mai multe cărţi de cult între care cea râmniceană din 1706. Printre gravuri se află şi acelea Mineele (1698), o primă ediţie a volumelor pentru Ţările 18 Alexandru Rosetti, Boris Cazacu, Liviu Onu, Istoria 21 Dan Horia Mazilu, Introducere în opera…, p. 24. limbii române literare, Editura Minerva, Bucureşti, 1971, p. 168. 22 Doru Bădără, Tiparul românesc…, p. 95. 19 Gabriel Ţepelea, Pentru o nouă istorie a literaturii…, 23 Dan Horia Mazilu, op. cit., p. 79-80. p. 184. 24 Adina Chirilă, Proiectul cultural al mitropolitului…, 20 Victor Papacostea, Tradiţii româneşti de istorie şi p. 56-57. cultură, ediţie îngrijită de Cornelia Papacostea-Danielopolu, 25 Fanny Djindjihaşvili, Antim Ivireanul, cărturar Editura Eminescu, Bucureşti, 1996, p. 220. umanist, Editura Junimea, Iaşi, 1982, p. 28.

Pag. 28 Revistă trimestrială de cultură istorică

Române. In folio de 12 volume (I . Luna lui Septemvrie, 139 Bibliolog Gabriela Șerban f; II. Luna lui Octovrie, 152 f; III. Luna lui Noemvrie, 164 f; IV. Luna lui Dechemvrie, 173 f; V. Luna lui Ghenuarie, (Bocșa) 186 f; VI. Luna lui Fevruarie, 117 f; VII. Luna lui Martie, 120 f; VIII. Luna lui Aprilie, 98 f; IX. Luna lui Mai, 101 f.; Oameni de ieri și de azi (5): X. Luna lui Iunie, 116 f; XI. Luna lui Iulie, 116 f; XII. Luna lui Augustu, 132 f. În 1700 a apărut Triodul în slavonă şi Ion Cocora română cu gravuri executate de Ioanichie Bakov26. O reuşită deosebită a fost reactivarea tipografiei de Abstract: Ion Cocora was born in Forotic village, la Bălgrad. Aici, Mihail Işvanovici, ucenicul mitropolitului Caraș-Severin County, on 13 March 1927. He was among Antim, a imprimat o Bucoavnă şi un Chiriacodromion the people who were deported to Bărăgan on the Pentecost (1699), ultima carte este în fond o Cazanie, o carte de night (18 June) of 1951. In a conversation with Gabriela predici utilizată în serviciul divin public până la începutul Șerban and Dr. Martin Olaru, Ion Cocora speaks about veacului al XX-lea. the five years he and his family spent in the Bărăgan Plain, Tipografia de la Mănăstirea Snagov a fost (în the harsh living conditions and the tough work they did in întregime, probabil) rodul ,,ostenelelor” lui Antim, al the “Siberia of Romania”. ,,sudorilor feţei” sale, al muncii şi talentului său: litera grecească, litera latinească (verosimil), litera chirilică Keywords: Bărăgan, deportees, Dâlga Nouă, pentru tipăriturile româneşti, presale şi tot arsenalul Forotic, Martin Olaru, the great blizzard, Ion Cocora, trebuincios ilustrării şi impodobirii. Banii erau, cu Nicolae Petrișor. siguranţă, ai voievodului Constantin Brâncoveanu. Folosul 27 va fi acela al Ecclesiei româneşti . Într-una din zilele acestui început de an, împreună Ca finalitate, la sfârşitul epocii lui Brâncoveanu cu prof. dr. Martin Olaru, am solicitat o vizită la casa şi prin cartea bisericească s-a finalizat un proces cultural familiei Nicolae Petrișor din Bocșa Română, pentru a cu implicaţii spirituale şi sociale majore: impunerea sta de vorbă cu socrul acestuia, unul dintre deportații limbii româneşti ca limbă liturgică a Bisericii din spaţiul Bărăganului, dl. Ion Cocora. 28 românesc și, pe această cale, a limbii literare unitare . Cunoaștem că deportările în Bărăgan1 au fost o acțiune întreprinsă în anii '50 de către regimul comunist Concluzii: în contextul încordării relațiilor dintre România și Iugoslavia. Astfel, Banatul, aflat la aproximativ 25 km Parte a moştenirii culturale brâncoveneşti, cartea de granița cu Iugoslavia, a devenit zonă sensibilă, iar bisericească a contribuit la dezvoltarea limbii române bănățenii, indiferent de etnie, au devenit „elemente literare şi, implicit, a Bisericii. Oriunde învăţatul cu un factor ridicat de risc”. Drept urmare, prin HCM domnitor ridica o biserică, făcea o danie, aceste acte au 1154/1950 din 26 octombrie, a fost aprobat planul de fost însoţite de daruri în cărţi. O preocupare deosebită deportare sau internare în D.O. (domiciliu obligatoriu) a fost sprijinirea Ortodoxiei românilor ca factor de și „igienizarea Banatului”, în primul rând „curățarea unitate naţională, dar şi a ortodocşilor de pretutindeni etnică” a germanilor, sârbilor, aromânilor, iar în al doilea prin înfiinţarea de tipografii. O urmare a fost şi suţinerea rând, îndepărtarea unor categorii sociale considerate materială a Bisericii Ortodoxe din Ardeal ca stăvilar sigur periculoase de către comuniști. Au fost vizați bănățenii împotriva prozelitismului şi deznaţionalizării românilor. înstăriți, proprietarii de pământuri, fermieri, hangii sau Cartea bisericească a apărut în tipografiile domneşti deținători de restaurante, industriași, activiști pentru şi bisericeşti cu ,,porunca”, dar mai ales ,,cheltuiala” drepturile cetățenești și alții considerați de stăpânire domniei. De apariţiile tipografice s-au ocupat arhiereii „elemente dușmănoase cu factor ridicat de risc”.2 locului, Sf. Antim şi Mitrofan, adevăraţi meşteri tipografi. Înscrisurile consemnează că au căzut pradă celei mai Tipăriturile din vremea lui Constantin Brâncoveanu se dureroase zile a satului 258 de localități din apropierea înscriu în necesitatea ritualică, fiind în parte în limba frontierei cu „imperialismul”, 12.791 familii, 40.320 română în epoca de tranziţie liturgică de la slavonă la limba naţională. 1 Viorel Marineasa, Daniel Vighi și Valentin Sămânță, „Deportarea în Bărăgan”: destine, documente, reportaje. 26 Doru Bădără, Tiparul românesc…, p. 64. Timișoara: Mirton, 1996. 27 Doru Bădără, op. cit., p. 73. 2 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum- 28 Dan Horia Mazilu, Introducere în opera…, p. 18. plita-noapte-de-rusalii-60-de-ani-de-la-deportarea-in-baragan.

Pag. 29 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 de persoane care au fost trimise să trăiască în deșertul nou-născută, părinții lui Ion, bunica și fratele. Bunica României – Bărăganul.3 Anghelina (Cocora, născută Dalea) a murit acolo, în Între aceștia s-au aflat și cele 13 familii din Forotic, Bărăgan, iar în 1955 lui Ion i s-a născut încă o fetiță, Rodica comuna în care s-a născut intervievatul nostru sau, mai (Cocora, actualmente Petrișor). Cinci ani a stat Ion Cocora bine zis, interlocutorul nostru, deoarece, împreună cu dr. cu familia lui în această „Siberie a României”, „o închisoare Martin Olaru, l-am invitat pe dl. Ion Cocora la o discuție, în aer liber”, ducând o viață despre care e destul de greu la o poveste. să povestești la o cafea. Am citit că bănățenii deportați în Ion Cocora s-a născut în 13 martie 1927 la Forotic, Bărăgan au dus cu ei hărnicia, ordinea, dragostea pentru județul Caraș-Severin, într-o familie înstărită, proprietară a pământ și au dat viață unui ținut sterp4, de aceea, cei care 53 de lanțe de pământ și multe animale. au vizitat, mai târziu, Bărăganul, au descoperit Dâlga o Despre deportarea în Bărăgan, Ion Cocora ne așezare înfloritoare.5 Acestea sunt confirmate și de către povestește cu seninătate și, culmea, adesea cu zâmbetul pe bătrânul Ion Cocora. buze, în dulcele grai bănățean. Chiar și atunci când repetă „Ne-or dus în câmp liber și cu un țăruș ne-or trasat instinctiv, parcă, „o fost greu, dar o trecut”, bătrânul are locul, câte-o parcelă pentru fiecare familie. La început ne- chipul luminos, doar ochii umezi și o umbră de tristețe, or făcut o colibă, adică în pământ ne-or făcut un beci și ceea ce mă face să cred că zâmbetul afișat este doar „un dup-aia o venit poliția, conducătorii de la sfatul nostru strat protector”, este „hazul de necaz” al românului. popular, al deportaților și, iaca, ne-or dat material de „În 18 iunie 1951, în puterea nopții de Rusalii, militari casă, scânduri, lăteți. Pentru mai multe persoane casa și polițiști or bătut la ușă și ne-or ordonat îmbarcarea. Nu să fie cu trei camere, iar la două persoane, casă cu două ne-o anunțat nimeni. Noaptea, pe la ora 2.00, eram veniți camere. Noi am făcut o casă bună, care a rămas, o casă de la joc, de Rusalii, tata ne-o zis să ne culcăm că dimineața de pământ bătută între covraje și astrucată cu trestie. Așa trebuie să ne trezim devreme, să ne ducem la sălaș, că aveam erau casele acolo, acoperite cu trestie. „La baltă, acolo-i o slugă la sălaș și trebuia să ducem mâncare la omul ăla, și, țigla voastră” ne-or zis ăia de la primărie. Or zis să ne pe urmă, să mergem la biserică, că așa era la noi, dimineața desculțăm, să lucrăm desculți și fiecare și-o tăiat trestie la biserică și după masa la horă și, când să ne sculăm, ce din baltă și-o adus-o acasă cu coșia, cu căruța. Ne-am să ne mai sculăm, că numa, iaca, armata la poartă. O venit făcut o mică comunitate acolo, un mic sat. Ne-am făcut un ofițer sau ce-o fost și ne-o zis că putem să ne luăm doi biserică într-o casă, clopotul l-or adus de la Satchinez și cai, o vacă, dacă are vaca vițel, putem să luăm și vițelul, la preot o fost tot un deportat dintre noi. Ne-am făcut școală fel și iapa, dacă are mânz, și în trei ore să fim la gară. Când și cămin cultural. Bănățeanul întotdeauna o fost harnic și am ajuns la gară, erau trase la rampă vagoanele goale, 13 inventiv, o știut să se organizeze și s-o creat o comunitate. vagoane pentru 13 familii. Din alea, bou-vagon. Ne-am Ne-am înțeles acolo toți ca frații, parcă-am fost dintr-o încărcat unii pe alții. Am băgat în vagon vaca cu vițelul, mamă. Când ne-am făcut casa, ne-am ortăcit câte trei caii, cartofi, ce-am avut cu noi. Pe vremea aia, la Forotic familii și am făcut un fel de clacă. Într-o zi am lucrat la era haltă și erau două linii. Eu am văzut seara că or venit unii, mâine zi la alții și așa ne-am făcut casele. Așa o vagoane în haltă, dar n-am știut pentru ce. N-am știut nimic, fost, vai ș-amar! Ne-or vizitat neamuri, dar noi n-am avut până ne-am văzut în vagoane și ne-or dus. La fiecare vagon voie să mergem mai mult de 5 km. în jurul satului. Dar, era o cătană. La vagoanele noastre or mai atașat vagoane tot ne-am mai dus la București. Am fost la București cu la Comorâște, la Berzovia or atașat la convoi vagoane de moș Mândru6 și cu Pătru Ion, șeful contabil, care era de la la Banloc, Satchinez și am plecat spre Caransebeș, Orșova, București. În București am stat o zi să adăpăm animalele, în Moniom, căsătorit în Forotic, un om învățat. Acolo ne-am zori am plecat la Lehliu. Ne-o dat jos din vagoane. Era un întâlnit cu Pubi Ciorei, unchiul lui Radu Ciorei, dirijorul sat acolo, dar nu ne-o lăsat, erau niște colibe. Or zis că ne Filarmonicii de la Constanța, o fost fiul preotului din duc în alt sat și că ne dau parcele să ne facem singuri colibă, Forotic, Mitrofan Ciorei și al Miței Ciorei. El era dirijorul casă. Ne-or dus la Dâlga Nouă raionul Lehliu. Acolo când Ansamblului „Doina” al Armatei, la București și era prim am ajuns fiecare avea însemnat cu țărușul parcela, numărul solist. În rest, nu mergeam niciunde. Am muncit mult. Ne- cutare, numărul cutare... A treia uliță am fost noi, Forotic, am câștigat mâncarea, traiul. Am lucrat în agricultură, la or mai completat ulița și unii din Satchinez.” 4 https://adevarul.ro/locale/timisoara/banatenii-depor- Din familia lui Ion Cocora au fost deportați șapte tati-baragan-dus-ordinea-harnicia-dragostea-pamant-dat-viata- membri: băiatul Ion, care avea 24 de ani, soția lui, o fată unui-tinut-sterp-1_575fb7985ab6550cb8edd3c4/index.html 5 „Rusalii ‚51”: fragmente din Deportarea în Bărăgan 3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_%C de Daniel Vighi și Viorel Marineasa. Timișoara: Marineasa, 3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan 1994. 6 Tatăl prof. dr. Martin Olaru.

Pag. 30 Revistă trimestrială de cultură istorică

Gostat, la bumbac, la săpat, am semănat porumb, la plivit zile, realizez că într-adevăr este cumplit de greu să descrii de grâu. Și pentru munci ne-or plătit, în fiecare sâmbătă o viață în care te recomanda doar o ștampilă din acte – seara se făcea plata. O făcea contabilul șef, Pătru Ion. De D.O. (domiciliul obligatoriu8). Nu-mi pot imagina prin mâncat am mâncat ce ne-am câștigat. Cumpăram grâu, ce au trecut acești oameni! Fizic și psihic! Și totuși, Ion îl măcinam la moară, aveam crumpi, cartofi, în primul Cocora vorbește coerent, povestește cu umor, pe alocuri, an, de acasă, apoi ne-am semănat, că ne-or dat jumate de dar cu mult discernământ, despre cei cinci ani petrecuți în lanț de pământ, cât o fost casa, să ne semănăm, acolo am Bărăgan. Cât și despre următorii ani, când, întorși acasă, pus cartofi, fasole și, iaca, ne-am descurcat. Ce să faci? O în Banat, deportații au fost în permanență supravegheați. trecut! Ce e val, ca valul trece! Mai tăiam câte un vițel. Nu „În 1956 ne-or chemat la primărie acolo și ne-o zis era voie, dar... era un măcelar de la Satchinez, cu el l-am că acuma ni-s liberi, că ne putem duce unde vrem, numai tăiat și l-am împărțit. Noaptea venea poliția în control, în București nu. Încolo, în țară, unde vrem noi. Fiecare am prin case, noi ne-am speriat, dar ei or venit să cerceteze, venit la satul nostru, nu ne-am dus în alte părți. Acasă am să vadă cum dormim, câți suntem în casă. Că nu era loc găsit prăpăd. Casa am găsit-o dărâmată, grinzile rupte. În destul, o fost greu...” casă o rămas nevasta lui uică-miu, el o fost mort și pe ea Și eu, dar și dl. Martin, eram curioși cum își petreceau n-or deportat-o. Ea o stat în casă, dar, o bătrână singură, puținul timp liber, cum era viața culturală, cum erau ce-o putut ea să facă? O rămas ruină. Am făcut proces și sărbătorile în această înstrăinare forțată, cum își stâmpărau am luat casa înapoi. Și din pământ am luat înapoi, dar dorul de casă, de sat, de Banat. Bătrânul Ion Cocora ne-a nu tot. Toată viața am lucrat numai în agricultură. Numai lămurit: „Ca vai ș-amar, cum să fie? Am cumpărat și noi paure, cum se zice la noi. Am câștigat bine din pământ. miel de Paști de la băștinași, am făcut și noi Paștile, am Și după colectivizare, am avut vreo 20 de ha. Tot am mai fost la biserică, altundeva unde să te duci? De Crăciun prins. Nu ne-am înscris în colectiv. După întovărășire am făcut brad. Erau fetele mici, le-am făcut brad. Am o venit colectivizarea, dar am fost contra lor. Cred că avut un muzicant de la Satchinez, Țira îl chema, cânta la niciunul dintre care am fost în Bărăgan nu s-o înscris în acordeon, dar nouă nu ne ardea de jocuri, de cântat. Eram colectiv. O fost greu, că m-or dat pământ departe de casă. oameni pierduți, necăjiți, triști, pic de voie bună n-o fost.” Ne sculam dimineața la ora 3.00 ca să ajungem la pământ. Bineînțeles că unul dintre subiectele de discuție a Fiind distanță mare, ne-am făcut sălaș și dormeam acolo fost și viscolul din februarie 19547. Ținutul Bărăganului când era de lucru. Veneau de la partid să ne lămurească, este cunoscut prin verile fierbinți și sterpe, cât și prin ierni dar fugeam prin grădină. Eh, o fost greu, dar o trecut.” foarte geroase, cu bătăi de crivăț. În anul 1954 România a Ion Cocora, unul dintre deportații în Bărăgan, fost lovită de cel mai aprig viscol din istorie. Multe așezări paure vrednic și om de cinste al Foroticului, a învățat să au fost pur și simplu acoperite de zăpadă. „Marele viscol” fie cantor de la preotul Simu de la Forotic. A slujit ani a făcut prăpăd în multe locuri, cu atât mai mult în Bărăgan, de zile ca epitrop și cantor în biserica de la Forotic și a unde deportații au fost nevoiți să înfrunte cumplita iarnă în cântat pricesne și cântece religioase în această biserică, bordeie de paie și pământ. Și dl. Ion Cocora își amintește mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. despre greutățile acelei perioade. „La începutul anului De vreo 15 ani stă la Bocșa la fiică și la ginere. 1954, atunci o fost zăpadă cu viscol. Un viscol năprasnic. Încă merge la Biserica „Sf. Nicolae” din Bocșa Română și Zile în șir o nins și o bătut vântul, o fost ger. Am îndurat cântă în strană alături de corul „Armonia” și se mândrește și frig. O fost greu. Noi ne încălzeam cu lemne. O fost o cu o diplomă primită de la Eparhia Caransebeșului, prin pădure de salcâm acolo, ne-am împrietenit cu pădurarul, care i se atestă cei 50 de ani de activitate bisericească, de am tăiat crengi, frunzele le dădeam de mâncare la animale cântăreț, ani pe care i-a depășit demult. și bâtele le băgam pe foc. La animale am ajuns tare greu. În Bărăgan s-a mai întors de două ori și a fost bine Pe fereastră ieșeam și mă băgam în grajd. Am stat cu primit de cei care i-au ocupat casa și terenul. Iar casa de lopata sus pe casă și am lăpădat zăpada. Cât o fost casa de la Forotic a lăsat-o nepoților, mai precis preotului militar înaltă, atâta era zăpada de mare. Io o lăpădam cu lopata Nicolae Petrișor, să o îngrijească și să se bucure de tihna de pe casă, viscolul o aducea înapoi. Stăteam mai mult pe ei. Și să nu uite! Pentru că „deportarea, înstrăinarea forțată casă, ca să aruncăm zăpada, să nu cadă casa de greutate. și ruperea legăturii sfinte cu pământul sunt nedreptăți și O fost tare greu.” umilințe care nu trebuie uitate niciodată.”9 Privindu-l și ascultându-l pe bătrânul Ion Cocora, 8 http://www.vestul.ro/stiri/3910/deportarea-banate- aflat la venerabila vârstă de 93 de ani împliniți peste câteva nilor-in-baragan-(1951)-din-perspectiva-istorica-(2). 7 https://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-infruntat- htm?action=print marele-viscol-februarie-1954-deportatii-banateni-baragan- 9 Silviu Sarafolean, președintele Asociației Foștilor 1_54a26116448e03c0fd282898/index.html Deportați în Bărăgan, Filiala Timișoara.

Pag. 31 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Prof. Daniela Curelea Camerei Agricole din Timișoara pentru sprijinul oferit. Era vorba de alocarea unei sume bugetare de 15.000 lei și de prof. dr. Dragoș Curelea angajarea temporară a unor cadre didactice competente, în (Sibiu) vederea susținerii și a evaluării acestor cursuri locale pentru săteni. De asemenea, S. Bocu, a apreciat sprijinul oferit școlii Astrei de la Lipova din partea Școlii de Viticultură Considerații privind din Miniș, respectiv a adus cordiale mulțumiri conducerii Liceului Comercial din Lipova, care a acceptat să asigure Asociațiunea Transilvană locația necesară organizării și desfășurării cursurilor Școlii Astrei3. Au fost formați în această primă serie 22 tineri în serviciul pedagogiei sociale din localitatea de rezidență a despărțământului, dar și din spațiul unor comune din zonă, iar acestora, cât și cadrelor și al educației adulților didactice li s-au asigurat în mod gratuit, pe o perioadă de trei săptămâni, atât cazarea, cât și masa4. între 1931-1946/1947 (II) În condițiile în care organizarea și desfășurarea cursurilor, dar și evaluarea și absolvirea seriei Abstract: Seen by the Romanian intellectuals cursanților, au fost un succes înregistrat în in Transylvania as a means of promoting culture and plan organizatoric, dar și pe linia funcțională a education among the people, social pedagogy was a major despărțământului din localitate, S. Bocu a propus desideratum of the Transylvanian Association – the cultural conducerii centrale a Astrei constituirea mai multor and national institution of Sibiu – both in the inter-war asemenea forme de școlarizare pentru sătenii decades and after that, until 1947-1948. Social pedagogy din spațiul bănățean. De asemenea, considera că aimed at forming desirable citizens useful for the society. activitatea se poate dezvolta și organiza pe principiile Education was promoted from three perspectives: it should modelului danez promovat de pedagogul Grundtvig, have a pronounced economic and sanitary character; it sub forma unei universități locale țărănești. Acestă should be moral, civic and citizen-oriented and it should formă de învățământ pentru săteni, considera același be rooted in culture. S. Bocu, urmărea nu doar să propage cunoștințe tehnice și informații diverse în mediul țărănesc, dar și Keywords: school, youth, library, course, teaching staff. să formeze o viitoare elită a satului românesc5. Rostul acestor școli locale ale Astrei, organizate în diferite Școli ale Astrei au fost organizate și în zona despărțăminte, pentru săteni, dar și pentru meseriași Banatului, acolo unde s-a manifestat începând din 1937 și muncitori, era apreciat de S. Bocu în sensul formării Regionala ,,Astra Bănățeană”. În 1 martie 1937, în localul culturii generale a săteanului român, dar urmărea deținut de Liceul Comercial din Lipova s-au desfășurat cultivarea în mintea acestuia a demnității și mândriei cursurile primei școli pentru săteni. A fost organizată după sale proprii. Cursurile locale urmau să aibe loc în modelul promovat de Astra. Cu acest prilej, Sever Bocu a perioada iernii, de regulă între 1 decembrie și 1 martie, considerat școala pentru săteni ca fiind necesară în zona iar cursanții proveniți din spațiul bănățean trebuiau să respectivă1. Același important lider bănățean a considerat îndeplinească cel puțin trei condiții, și anume: să fie că acest demers local inițiat de Despărțământul din Lipova absovenți a 7 clase, să aibe vârsta cuprinsă între 18 și reprezenta: „un început pentru răspândirea cunoștințelor 30 ani și să dispună de o proprietate care să aibe cel noi, pentru formarea acelei clase conducătoare țărănești, la puțin 10 jugăre6. Cu privire la tinere femei din zonă care să se poată face apel, când va veni vremea reformării sistemului nostru de producție”2. 3 S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, Procesele verbale ale Comitetului Central al Astrei pe anul 1937, p. 21; Informația În vederea organizării cursurilor școlii locale a Astrei, este prezentată pe larg și în cotidianul Adevărul, anul LI, nr. S. Bocu și conducerea locală a despărțământului mulțumeau 16287, 1 martie 1937, p. 2-3. 1 S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, doc. nr. 386/1937, f. 1-2; 4 Vestul, anul VIII, nr. 1893, 20 martie 1937, p. 2-3. Transilvania, 68, nr. 5, 1937, p. 365; Pamfil Matei,Asociațiunea 5 Voința Banatului, anul XVIII, nr. 13, 28 martie 1937, p. în lumina documentelor, p. 164, 170; Dumitru Tomoni, Societate, 2-3; Pamfil Matei,„Asociațiunea Transilvană pentru Literatura cultură și politică. ,,Astra” în Banat (1896-1948), Timișoara, Română și Cultura Poporului Român” (Astra) și Rolul ei în Editura Învierea, 2009, p. 355, 359. Cultura națională, p. 281. 2 Voința Banatului, anul XVII, nr. 11, 7 martie 1937, p. 6 Jugărul a fost o unitate de măsură a suprafeței agrare 1-3; Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică. ,,Astra” în întâlnită frecvent în Transilvania. Aceasta echivala în medie cu Banat (1896-1948), p. 377. 0,5775 ha sau cu 5775 de m2 teren arabil.

Pag. 32 Revistă trimestrială de cultură istorică s-a urmărit organizarea separată a unor cursuri care sătească10. Considerând eficiente aceste demersuri de să nu depășească ca perioadă 2 luni consecutive7. pedagogie socială și de educație a adulților din mediul În 8 martie 1937, conducerea Desprțământului rural bănățean, președintele Evuțianu a propus comitetului central județean din Lugoj a inaugurat în localitate acestei structuri oranizarea cursurilor atât pentru tineri, cursurile Școlii Astrei, care au fost urmate de tineri săteni cât și pentru tinerele din zona Banatului. De asemenea, a provenți din spațiul comunelor din jur: Boldur, Coștei, fost stabilită cifra de 30 cursanți ca fiind maximă pentru Domașnea, Gruni, Hodoș, Satu Mic, Susani și Valea înființarea unei serii, deși s-a apreciat că, după caz, cursurile Mare. Erau și niște condiții pe care tinerii doritori să pot fi organizate și cu 20 tineri doritori. Remarcăm totodată urmeze cursurile trebuiau să le îndeplinească. Și anume: și existența unor condiții pentru a fi primit în aceste școli vârsta lor trebuia să fie cuprinsă între 18 și 35 ani, aceștia locale pentru săteni și anume: tinerii trebuiau să dețină o trebuiau să dețină în proprietate o suprafață de pământ gospodărie proprie, situația materială trebuia să fie ,,de între 4 și 38 jugăre. Cursurile urmau a se desfășura pe o mijloc” în mediul comunitar din care proveneau, să aibe perioadă de două săptămâni, iar disciplinele care au fost o bună reputație în localitatea de origine, iar vârsta să nu urmate în programul de învățământ erau: agricultura, depășească 40 ani pentru bărbați. În cazul tinerelor femei pomicultura, viticultura, zootehnia, medicina veterinară, vârsta lor trebuia să nu depășească 30 ani. Birourile de comerțul, noțiuni de drept, dar și altele. Un număr de 30 conducere din cadrul despărțămintelor central județene ore au fost alocate pentru disciplinele de specialitate și propuneau o anume cifră pentru cursanți, iar Comitetul 25 ore au revenit noțiunilor de cultură generală. Școala Regionalei îi repartiza pe aceștia la una dintre școlile Astrei din Lugoj a funcționat în această localitate, iar Astrei organizate în aria Regionalei Bănățene a Astrei, cu deosebire în spațiul respectivului despărțământ11. cheltuielile cu organizarea, desfășurarea și plata cadrelor De menționat că în cursul anului 1937 au fost a revenit despărțământului lugojan condus la acea dată de organizate și s-au desfășurat cinci școli ale Astrei în spațiul dr. Aurel E. Peteanu8. Conducerea despărțământului din bănățean, 2 pentru tinerele femei în localitățile cărășene Lugoj a anunțat Regionala că, în viitor, pentru organizarea Oravița și Orșova, altele 2 pentru tinerii bărbați din zonă la și desfășurarea cursurilor pentru săteni va apela pentru Sânnicolau Mare și Oravița, iar una a fost pentru meseriași sprijin la autoritățile administrației publice locale. și muncitori din centrele industriale din Banat, în Reșița12. Menționăm și că în urma unui acord de colaborare Tuturor participanților la aceste cursuri ale Astrei le-au fost cu Ministerul Agriculturii, Astra a primit în cesiune, asigurate pe întreaga perioadă cazarea și masa, iar conducerea pentru o perioadă de 10 ani, Școala de Agricultură din acestor școli a fost încredințată președinților despărțămintelor Șimleul Silvaniei (1938), cu terenul și ferma aferente, dar din Lugoj, Oravița, Orșova, Reșița și Sânnicolau Mare. Din și dotată cu toate utilajele necesare muncii moderne în raportul făcut de conducerea Regionalei ,,Astra Bănățeană” domeniul agronomiei, pentru ca aici să fie pregătiți tineri, și care a fost prezentat la Timișoara în adunarea generală a dar și tinere. De asemenea, încep a se generaliza și școlile 9 acestei regionale, din 17 iunie 1938, desprindem, printre specifice de gospodărie pentru tinerele sătence . altele, și informația că la sfârșitul cursurilor organizate în acel Rațiunea organizării Școlilor Astrei în Banat era an, atât tinerii, cât și tinerele care le-au urmat și absolvit se justificată și de inspectorul școar general din Timiș, Sabin angajau ca și pe anul viitor să participe la cursurile organizate Evuțianu, președintele executiv al acestei Regionale din de Astra, pe spesele lor13. perspectiva schimbării mentalității săteanului, meseriașului În Lugoj, a fost organizată în perioada 21 și muncitorului din Banat, dar și pentru o nouă civilizație februarie-15 martie 1938 o școală pentru săteni, care a 7 Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică. ,,Astra” fost organizată cu resursele despărțământului condus de în Banat, p. 377. Aurel E. Peteanu și a beneficiat de sprijinul autorităților 8 Planul de organizare a școlilor țărănești ale Regionalei publice locale, ca urmare unor solicitări făcute în acest Bănățene a ,,Astrei”, Timișoara, Regionala ,,Astra Bănățeană”, sens de același președinte nominalizat anterior încă 1937, p. 1; Luceafărul, Seria a II-a, anul III, noiembrie-decembrie din data de 17 februarie 1938. Participanții la această 1937, Partea oficială, p. 59; Tiberiu Mităr, Un început plin de nădejdi, în Acțiunea, anul IV, nr. 13, 28 martie 1937, p. 2-3; 10 Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, (în Eugen Hulea, Astra. Istoric, organizare, activitate, statute și continuare se va cita prescurtat: S.J.T.A.N.), Fond Prefectura regulamente, p. 65-66. Județului Severin, dosar nr. 134/1938, f. 2-4. 9 Ion Breazu, Școala superioară țărănească a Astrei de 11 Luceafărul, anul III, Seria a II-a, noiembrie-decembrie la Șimleul Silvaniei, în Transilvania, anul 70, nr. 1, 1939, p. 49- 1937, Partea oficială, p. 60. 55; Pamfil Matei, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura 12 Ion Breazu, ,,Astra” și muncitorii, în Transilvania, 68, Română și Cultura Poporului Român (Astra) și Rolul ei în nr. 2, 1937, p. 98-103; Transilvania, anul 69, nr. 3-4, 1938, p. Cultura națională, p. 282; Ion Onuc Nemeș, Astra în satul meu, 158; Ion Breazu, Străbătând despărțămintele, p. 52-55. p. 198-199. 13 Luceafărul, Seria a II-a, anul IV, nr. 5-6, iunie 1938, p. 64.

Pag. 33 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 serie de cursuri au fost locuitori din comunele limitrofe și instruirea practică a elevilor, resursele financiare au fost municipiului Lugoj – reședința județului Severin în acea oferite de Comunitatea de Avere din Caransebeș17. vreme. La cursurile organizate în Lugoj au participat În anul următor au fost organizate și s-au desfășurat tineri, dar și tinere, cu vârste cuprinse între 18 și 38 ani, în arealul gestionat de Regionala ,,Astra Bănățeană” care proveneau din așezări ca: Balinț, Cladova, Cutina, 18 școli după programa instituției18. 8 dintre acestea au Jabăr, Părul și Târgoviște14. La începutul lunii ianuarie fost organizate pentru tineri, cursurile fiind concepute și 1939, Cornel Corneanu, președintele despărțământului adresate tinerilor săteni din zonă: Bocșa Română, Cebza, Astrei din Caransebeș, a solicitat sprijinul autorităților Ciclova Română, Lăpușnicul Mare, Liebling, Moldova locale în vederea organizării unei școli a Astrei pentru Nouă, Sânnicolau Mare, Șușca, Vărădia. 7 dintre școlile tinerii și tinerele din localitățile apropiate de Caransebeș. menționate pentru acel an în Banat au fost organizate Menționăm că a beneficiat de sprijinul colonelului pentru tinerele sătence din Foeni, Ghilad, Giulvăz, Jebel, Panait Boitan, prefectul din acel moment al județului, Liebling, Petroman și Sânnicolau Mare19. În același an de iar cursurile au avut loc în clădirea Liceului ,,Traian activitate în Regionala Bănățeană, au mai fost organizate Doda” din localitate15. și susținute cursurile a două școli ale Astrei, una pentru Rezultatele, obținute cu ocazia evaluării muncitori în Bocșa Română și una pentru funcționarii cursurilor care s-au desfășurat prin școlile pentru săteni, din administrația Caransebeșului. Aceasta din urmă a avut au motivat suplimentar conducerea Regionalei să drept cursanți în cele două serii ale sale atât funcționarii, dispună organizarea în anul școlar care a urmat, 1938- cât și meseriașii din localitate. Cu privire la desfășurarea 1939 a zece școli în următoarele localități bănățene: cursurilor, menționăm că au fost utilizate filme documentare Berliște (2 serii), Caransebeș, Ciacova, Comorâște, și material didactic împrumutat de la Gimnaziul ,,Alexandru Ghilad, Jebel, Lugoj (2 serii) și Petroman16. Cursurile Mocioni” din localitatea Ciacova, iar în ferma deținută de organizate în anul 1939, s-au bucurat de un număr mare Regională în apropierea Caransebeșului, meseriașii au de participanți. În comunele Berliște și Comorâște, deprins tehnici noi pentru a confecționa ciorapi, coșuri, numărul celor care au urmat și absolvit cursurile dopuri de plută, rogojini, mănuși și scaune din împletituri a fost de 80. În localitatea Ciacova, organizatorii (salcie, alun, altele). cursului au beneficiat de sprijin din partea Școlii de În condițiile derutei sociale, politice și ideologice Agricultură din Ciacova și a conducerii Gimnaziului din toamna anului 1940, cauzate, în principal, atât cedărilor din aceeași așezare. În Ciacova au fost organizate șase teritoriale din acel an și a amplului refugiu al românilor din cursuri (serii de participanți) care au pus accentul pe acele teritorii, dar și ca urmare a abdicării suveranului Carol organizarea gospodăriei, pe activitatea în agricultură și al II-lea, urmată de o guvernare autoritară a generalului Ion viticultură, respectiv a format participanților deprinderi Antonescu cu sprijinul Armatei, organizarea și desfășurarea de economie și gospodărie casnică. Numărul total al activităților școlare ale Astrei după programa tip a instituției participanților în cele șase serii ale cursului a fost de a încetat o perioadă atât în Transilvania, cât și în spațiul 172 de tineri, dintre care 140 de participanți au fost Banatului. Mobilizarea bărbaților, pierderile de vieți bărbați, iar 32 au fost femei. omenești pe frontul din răsărit, încorporarea unora dintre Cu privire la școla Astrei pentru săteni care a fost membrii conducerilor Astrei, dezorganizarea activității organizată în Caransebeș de conducerea respectivului cercurilor culturale ale Astrei, afectarea demersurilor despărțământ, remarcăm că a fost condusă de profesorul specifice instituției prin despărțămintele sale județene, Matei Armaș, cel care îndeplinea și atribuțiile de director impun cel puțin pentru o perioadă încetarea cursurilor al Liceului ,,Traian Doda” din localitate și care a mai organizate de Astra prin școlile sale pentru tineri. Între 1940- fost sprijinit și de Gheorghe Neamțu, director la Școala 1942, Comitetul Regionalei Bănățene a conceput și trimis în Normală din localitatea mai sus remarcată. Dacă profesorii teritoriu un chestionar pentru a conștientiza care este situația din cele două unități de învățământ din Caransebeș au susținut cursurile împreună cu membrii despărțământului 17 Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor care erau absolvenți de științe economice, administrative Naționale (în continuare se va cita prescurtat: S.J.C.S.A.N.), și Drept, ocupându-se în același timp și de formarea civică Fond ,,Astra”. Despărțământul Central Județean Caraș, dosar 117/1939, f. 1-4. 14 S.J.T.A.N., Fond Prefectura Județului Severin, dosar 18 Eugen Hulea, Astra. Istoric, organizare, activitate, nr. 134/1938, f. 2-3. statute și regulamente, p. 59-61; Gheorghe Preda, Activitatea 15 Ibidem, f. 1-2; Dumitru Tomoni, Societate, cultură și ,,Astrei” în 25 ani de la Unire (1918-1943), p. 201. politică. ,,Astra” în Banat, p. 379. 19 Raport general asupra activității desfășurate în anul 16 Transilvania, anul 70, nr. 4, 1939, p. 240-254; 1939-1940, în Luceafărul, Seria a II-a, anul VI, nr. 7, 1940, p. Luceafărul, Seria a II-a, anul V, nr. 5-6, iunie 1939, p. 15-35. 46-51.

Pag. 34 Revistă trimestrială de cultură istorică reală din despărțămintele bănățene. Dovadă a situației reale lor, sprijinul constant oferit activității menționate venit din România, dar și din această zonă a țării, remarcăm că din parte profesorului Sabin Evuțianu, ajutorul oferit de din cele 325 de chestionare trimise cercurilor culturale s-a autoritățile publice locale au fost factorii care au facilitat răspuns numai la 30. Menționăm că repondenții au înregistrat organizarea în perioada anilor mai sus menționați 43 de lipsa cursurilor oferite de Astra ca o principală problemă școli în spațiul bănățean. Dintre acestea 38 au fost pentru la nivelul comunităților locale. Cu privire la reorganizarea igienă și gospodărie, având ca public tinerele femei, activităților locale din despărțămintele bănățene au fost iar 5 școli au fost pentru tinerii săteni care nu fuseseră mandatați de președintele Regionalei S. Evuțianu, Iancu mobilizați. Cursurile acestea au totalizat 2.500 cursanți23. Călțun (în județul Timiș-Torontal), Ilie Rusmir (în județul În arondarea Despărțământului Central Județean Caraș) și Aurel E. Peteanu (în județul Severin)20. Timișoara au fost active 16 școli ale Astrei pentru săteni. Conducerea Regionalei Bănățene a Astrei a trimis în Acestea au fost organizate în despărțămintele locale din anul 1942 în teritoriul despărțămintelor pe care le avea în plasele administrativ-teritoriale din Buziaș (2 școli), Ciacova arondare o adresă circulară, în care, printre altele, specifica (7), Deta (3), iar în Comloș, Gătaia, Recaș și Timișoara (câte necesitatea organizării școlilor de igienă și a celor de o școală). În spațiul Despărțământului Central Județean organizarea gospodăriei pentru femei. Acestea urmau să Severin au fost organizate 14 asemenea școli în localitățile: fie organizate și desfășurate în toate comunele din Banat Bata, Birchiș, Borlova, Căpâlnaș, Cliciova, Coștei, Glimboca, în care exista cel puțin o învățătoare care a absolvit cele Gruni, Măguri, Părul, Satul Mic, Sâlha, Obreja, Târgoviște două luni de cursuri organizate de Regională în vara acelui (câte o școală în fiecare dintre așezările enumerate). În an la Timișoara de către Ministerul Culturii Naționale, în Despărțământul Central Județean Caraș au fost organizate și colaborare cu cadre medicale din subordinea Ministerului au funcționat 13 școli ale Astrei în despărțămintele locale din Sănătății. În vederea organizării în condiții bune a cursurilor, plasele administrativ-teritoriale din Bocșa Montană (4 școli), președinții despărțămintelor din Banat urmau a solicita și Bozovici (2), Moldova Nouă (3) și în Oravița (4). Conform colabora cu medicii de circumscripție, dar și cu alți membri, dărilor de seamă ale conducerilor acestor despărțăminte care aveau competențe tehnice și medicale. Durata cursurilor central-județene și înaintate Regionalei în Timișoara, aflăm că școlilor de igienă era de maxim 12 săptămâni, iar programa susținerea efectivă a cursurilor a revenit preoților, medicilor, era una amplă și cuprindea, de regulă, probleme de educație cadrelor didactice, inginerilor, funcționarilor din administrația locală, asistentelor medicale principale și diverșilor alți sanitară, moral-civică, moral-religioasă, igienă personală, 24 dar și igienă locuinței și a vestimentației, informații despre intelectuali din respectivele zone . Prin intermediul școlilor Astrei, Regionala din o alimentație sănătoasă, ocrotirea familiei, a mamei și Banat a păstrat legăturile cu satele din arondarea sa și în copilului, asistență socială și combaterea bolilor sociale și condițiile dificile ale războiului mondial. Și în anul care a a celor epidemice, gospodărie și industrie casnică, bucătărie urmat, 1944, organizarea Școlilor Astrei a fost una dintre și nutriție, medicină populară și fitoterapie, horticultură, principalele procupări ale conducerii Regionalei. Pentru sericultură și apicultură, combaterea întreruperii sarcinilor buna derulare a cursurilor acestora, Centrala Astrei din și aspecte demografiece rurale și urbane21. Cursurile Sibiu a oferit regionalei sale din Banat suma de 800.000 organizate s-au adresat tinerelor femei, dar și mamelor din lei prin intermediul Institutului de Igienă din Sibiu25. Și în comunitățile rurale și urbane, pentru a le deprinde pe acestea acest an școli pentru tineri și tinere au funcționat în plasele cu noile cunoștințe în domeniul igienei, a gospodăriei casei, administrative-teritoriale din Banat, după cum urmează: a îngrijirii cu atenție și a creșterii copiilor. Președinții Belinț, Birchiș, Caransebeș, Făget, Lugoj, Margina și despărțămintelor central județene erau obligați ca la sfârșitul Teregova (în Despărțământul Central Județean Severin). perioadei de curs și în urma evaluării să realizeze o dare de De asemenea, am remarcat organizarea școlilor în așezările seamă cu privire la organizarea, desfășurarea și rezultatele cursului, dar și numărul celor care au participat22. 23 Raport general despre activitatea Asociațiunii pe Pentru a coordona activitatea școlilor Astrei anul 1942/1943, în Transilvania, 74, număr administrativ, pentru săteni, pentru perioada 1942-1944, conducerea 1943, p. 33; Gheorghe Preda, Activitatea ,,Astrei” în 25 ani Regionalei a desemnat o comisie de activitate formată din de la Unire (1918-1943), p. 136; Eugen Hulea, Astra. Istoric, Iancu Colțun, Aurel E. Peteanu și Ilie Rusmir. Eforturile organizare, activitate, statute și regulamente, p. 27; Pamfil Matei, ,,Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română 20 Luceafărul, Seria a II-a, anul VIII, 1942, p. 144, 178. și Cultura Poporului Român” (Astra) și Rolul ei în Cultura 21 Luceafărul, Seria a II-a, anul VIII, 1942, p. 181-182; națională (1861-1950), p. 282. Eugen Hulea, Astra. Istoric, organizare, activitate, statute și 24 Raportul general de activitate al ,,Astrei Bănățene” regulamente, p. 60-61. pe anul 1942-1943, în Revista Banatului, anul IX, nr. 4-6, 1943, 22 Luceafărul, Seria a II-a, anul VIII, 1942, p. 184, 186- p. 51-53. 200. 25 S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, doc. nr. 1533/1944, f. 4-5.

Pag. 35 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 următoare din județul Caraș: Berliște, Berzovia, Borlovenii absolvenți, atât din Banat, cât și din Transilvania, premii, Vechi, Bozovici, Cărbunari, Comorâște, Dalboșeț, Ezeriș, diplome, fotografii, albume și sume modice în bani29. Forotic, Gârbovăț, Pătaș și Secaș (Despărțământul Central O statistică parțială realizată în anul 1944 de E. Hulea Județean Caraș). Menționăm și organizarea cursurilor cu privire la organizarea și funcționarea școlilor Astrei în pentru săteni între 1 mai-1 decembrie 1944 în Comloșu diferitele despărțăminte ale instituției din Transilvania s-a Mare, Moldova Nouă, Moldova Veche, Pojejena de Jos, prezentat după cum urmează: în anul 1934 au funcționat 11 Sichevița și Zlatița. Acestea au fost urmate în medie de 90 asemenea forme de educație pentru popor, în 1935 au fost participanți femei și bărbați26. funcționale 25 școli, în anul 1936 30, în 1937 42, în 1939 În perioada 1940-1945, în Regionala Astra 103, pentru ca în anul 1940 să funcționeze 40 școli. Așadar, Bănățeană s-au organizat și cursuri pentru meseriași și un total de 251 școli organizate de Astra în Transilvania muncitori în localitățile Bocșa Montană, Caransebeș, și Banat, care au fost frecventate de aproximativ 10.000 Reșița27, iar la Timișoara, împreună cu Școala Tehnico- tineri și tinere atât din mediul rural, dar și din orașe30. În Industrială pentru Băieți, s-a înființat în 25 martie 1944 condițiile pierderilor teritoriale din anul 1940, activitatea Universitatea liberă muncitorească, absolvită în primul său școlilor Astrei a încetat să se mai desfășoare în partea de an de funcționare de 65 tineri. Aceasta a contribuit prin nord-vest a Transilvaniei. De aceea, informațiile cu privire aplicații desfășurate în atelierele-școală la perfecționarea la funcționarea școlilor Astrei din această parte de țară sunt cunoștințelor tehnice deținute de meseriași și muncitori foarte reduse. Pentru a completa situația statistică privitoare din zona Banatului28. Cursurile școlilor Astrei erau la existența și funcționarea școlilor Astrei în partea din inaugurate cu o serbare și se încheiau cu un festival și Transilvania, care a rămas în România, după anul al Doilea realizarea unei expoziții. În perioada care premergea Dictat de la Viena din anul 1940, prezentăm următoarele finalizarea cursurilor, se instituia de către președintele informații, de altfel necesare pentru reconstituirea situației despărțământului central județean, cu avizul directorului anilor 1940-1945. Astfel, remarcăm organizarea și acti- de curs, o comisie de evaluare a participanților. Probele vitatea școlilor Astrei în despărțământul Beiuș, unde constau într-un examen de cunoștințe teoretice, la care cursurile s-au desfășurat sub îndrumarea profesorului Ioan participau toți cursanții, iar procedura de examinare se Flueraș în perioada lunilor februarie-martie în fiecare an realiza, atât în scris, cât și oral de către fiecare absolvent din această perioadă în comunele Albești, Mezieș și Tulca. în parte. Evaluarea nu urmărea eliminarea participanților, În spațiul rămas României din fostul județ Turda, ci mai degrabă încurajarea lor. Tinerii care se remarcau au mai avut loc cursuri pentru tineri și tinere, care au la cursuri, dar și în activitățile practice, erau dați drept fost organizate sub îndrumarea profesorului Petre Suciu. exemplu și lăudați, se găseau întotdeauna, indiferent de Acestea au avut loc în perioada februarie-martie 1941 și în rezultatele evaluării, și cuvinte de mulțumire și pentru aceeași perioadă a anului 1942 în așezările Câmpia Turzii și aceia dintre cursanți care aveau rezultate mai slabe, Copăceni. Cursurile din Câmpia Turzii au fost susținute de conducerea Astrei, atât la nivelul Centralei din Sibiu, cât inginerul Ioan Floașiu în perioada 7 februarie-6 martie, fiind și în ceea ce privește conducerile central-județene din urmate de 31 tinere din localitate. În același despărțământ despărțămintele instituției, considerând că elevii trebuiesc s-au organizat în perioada 4 noiembrie-4 decembrie 1943 pregătiți pentru o cunoaștere reală și de durată și nu pentru cursuri de gospodărie și administrare a banilor pentru tinerele o ierarhizare a lor, rostul școlii fiind formarea acestor tineri din localitatea Luduș în coordonarea lui Valer Rusu31. pentru a se integra în mod optim în comunitățile din care ei proveneau. Cu privire la certificarea formală a absolvirii 29 Ibidem, p. 199-200; Eugen Hulea, Astra. Istoric, cursurilor sale, Astra a oferit la finalul fiecărei serii de organizare, activitate, statute și regulamente, p. 62-63. Remarcăm că unul dintre marile obiective ale Astrei l-a 26 Raport general despre activitatea Asociațiunii pe reprezentat formarea unei elite a comunităților locale românești, anul 1943/1944, în Transilvania, anul 75, număr administrativ, atât în mediul rural, dar și în rândurile de jos ale lumii industriale 1944, p. 36-37. Menționăm că în Despărțământul Central (meseriași, muncitori, tehnicieni), din marile centre de profil. Județean Severin au funcționat în anul 1944 școli ale Astrei 30 Eugen Hulea, Astra. Istoric, organizare, activitate, în următoarele așezări: Bara, Băsești, Belinț, Birchiș, Bistra, statute și regulamente, p. 30. Statistica efectuată de profesorul Boldur, Căvăran, Ciclova, Curtea, Coșava, Coșteiu de Sus, Eugen Hulea în anul 1944 nu este una finală, pentru că și în Glada Română, Gruni, Jabăr, Margina, Ohaba, Sâlha, Sintești, perioada 1940-1945 au mai fost organizate asemenea școli ale Slatina-Timiș, Teregova, Țela. Astrei atât pentru tineri, cât și pentru tinere, însă în condițiile 27 Luceafărul, Seria a II-a, anul VI, nr. 7, iulie 1940, participării României la al Doilea Război Mondial și ale p. 53. mobilizării pe front a multora dintre activiștii locali ai Astrei, 28 S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, doc. nr. 1944/1947, f. 5; informațiile pentru această perioadă trebuind a fi reconstituite. Gheorghe Preda, Activitatea ,,Astrei” în 25 ani de la Unire, 31 Transilvania, anul 75, Supliment la anul 75, nr. p. 135. administrativ, 1944, p. 31.

Pag. 36 Revistă trimestrială de cultură istorică

În Despărțământul central județean Hunedoara au Căliman în Brașov, Iancu Călțun în Timiș-Torontal, Eugen funcționat mai multe școli ale Astrei, organizate în comun Hulea în Alba Iulia37, Vasile Ilea în Sighet, Aurel E. de conducerea locală a Astrei împreună cu autoritățile locale Peteanu în Lugoj, Ilie Rusmir în Caraș, Eugen Sibianu în din așezări ca: Almașul Sec, Băcia, Buruene, Certejul de Treiscaune-Sfântu Gheorghe, Spiru Tudor în Ciuc, Silviu Sus, Cristur, Hărădău, Nevoieș, Sântandrei, Simeria-sat, Țeposu în Sibiu38. Merite deosebite privind impulsionarea Simeria-verde, Șoimuș și Vălișoara. Sufletul acestor școli a acestei forme de activitate a Astrei și organizarea școlilor fost medicul Vasile Șuiagă, președintele structurii județene Astrei în despărțămintele din Transilvania a avut și a Astrei32. Profesorii medieșeni Eugen Stoica și Eugen secretarul propagandist al Astrei, profesorul Ion Breazu, Mureșanu au organizat în anul 1944 mai multe cursuri în trei începând din 3 octombrie 193639. dintre școlile Astrei pe care le-au coordonat în acest județ. Școlile pe care Astra le-a organizat pentru săteni, Astfel, au fost desfășurate lecții teoretice și instrucție practivă pentru meseriași, muncitori în perioada 1931-1946/194740, pentru tineri și tinere din această zonă în localitățile Bratei, alături de rețeaua oficială a învățământului preuniversitar Dârlos. Moșna și în centrul județului în plasa administrativă din România, a contribuit esențial atât la ridicarea constantă de reședință în Mediaș33. Altă școală a Astrei a funcționat sub a nivelului cultural al cetățeanului român, dar și la formarea conducerea profesorului Ioan Roman în plasa administrativă unor cunoștințe agronomice și a unor deprinderi tehnice în Iernut din județul Târnava Mică în anul 1944. În anul 1944, rândurile acestora, ceea ce a avut ca rezultat și un progres Comitetul central al Astrei a apreciat în mod deosebit economic în plan individual, dar și la nivelul comunităților munca organizatorică, dar și funcționarea școlilor Astrei locale românești, dar nu numai, din Transilvania și Banat41. în Despărțământul central județean Sibiu sub coordonarea Derularea în condiții optime a programelor specifice Astrei profesorului și inspectorului școlar general Silviu Țeposu, prin școlile sale pentru săteni, meseriași, muncitori, în partea în Despărțământul central județean Alba, sub îndrumarea de nord-vest a Transilvaniei, a fost întreruptă temporar între profesorului Eugen Hulea, și în Regionala ,,Astra Bănățeană” 1940-1945, datorită cedării de România a acestei părți a țării ca urmare a implicării profesorului și inspectorului școlar către Ungaria, în urma unui dictat internațional semnat în 34 general Sabin Evuțianu . Viena și care a fost impus țării noastre în august 1940 prin În concluzii apreciem că înființarea școlilor Astrei Al Doilea Dictat de la Viena42. pentru săteni a fost o principală direcție de urmat, atât din partea Centralei de la Sibiu, cât și de birourile locale Ibidem, Procese verbale ale Comitetului Central al Astrei pe de conducere ale despărțămintelor central-județene ale anul 1937, f. 21; Vestul, anul VIII, nr. 1897, 25 martie 1937, p. Astrei. Aceste obiective ale instituției culturale menționate 2; Voința Banatului, anul XVIII, nr. 13, 28 martie 1937, p. 2-3; anterior au fost potențate și de consfătuirile conducerii Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică ,,Astra” în Banat Astrei organizate în Cluj cu președinții despărțămintelor (1896-1948), Timișoara, Editura Învierea, 2009, p. 377. 37 Gheorghe Preda, Activitatea ,,Astrei” în 25 ani centrale județene și cu cei ai Regionalelor sale35. Între de la Unire (1918-1943), p. 151; Dragoș Lucian Curelea, președinții despărțămintelor central-județene care s-au Contribuții privind susținerea cursurilor pentru adulți în remarcat, atât prin alocuțiunile prezentate în adunările cadrul Despărțământului Alba Iulia al Astrei între anii 1934- generale ale Astrei, dar și în mod concret prin organizarea 1946, p. 44-52. și desfășurarea școlilor pentru săteni i-am remarcat între 38 Pamfil Matei, Asociațiunea transilvană, p. 281-282; 1931/1933-1945/1946 pe: Sever Bocu, în spațiul Aradului, Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică. ,,Astra” în care a format tinerii din patru județe în seriile școlii pe Banat, p. 378-382. care a organizat-o36, Ioan Bozdog în Târgu-Mureș, Nicolae 39 Ion Breazu, Străbățând despărțămintele, în Tran- silvania, anul 70, nr. 1, 1939, p. 50-55. De altfel, profesorul Ion 32 Ibidem. Breazu a insistat constant pe lângă conducerea Astrei centrale să 33 Ibidem, p. 31-32. se înființeze școli pentru locuitorii săteni, însă, în același timp, 34 Ibidem, p. 29-31, 32-36; 37; Ibidem, anul 75, nr. 10- a cerut alocarea de fonduri pentru constituirea acestor forme 12, 1944, p. 888; Dragoș Lucian Curelea, Contribuții privind de școlarizare specifice instituției pe care a reprezentat-o, atât susținerea cursurilor pentru adulți în cadrul Despărțământului pentru meseriași, cât și pentru muncitorii din mediul industrial. Alba Iulia al Astrei între anii 1934-1946, p. 46-52. Pentru 40 Gheorghe Preda, Activitatea ,,Astrei” în 25 ani de la perioada 1940-1944, Centrala Astrei de la Sibiu a apreciat Unire (1918-1943), p. 34; Gheorghe Iancu, Adunarea generală funcționarea școlilor organizate în despărțămintele central a ,,Astrei” ținută la Abrud în septembrie 1938, în Anuarul județene din Alba și Sibiu, dar și activitatea desfășurată în acest Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, XXII, 1979, sens în Regionala ,,Astra Bănățeană”. p. 464-468. 35 Pamfil Matei, Asociațiunea transilvană, p. 281-282; 41 Pamfil Matei, Asociațiunea în lumina documentelor, Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică. ,,Astra” în p. 182, 189-190; Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică. Banat, p. 378-382. ,,Astra” în Banat, p. 382. 36 S.J.S.A.N., Fond ,,Astra”, doc. nr. 386/1937, f. 1-2; 42 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului

Pag. 37 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Bibliografie: II. Lucrări speciale Hulea, Eugen, Astra. Istoric, organizare, activitate, I. Izvoare statute și regulamente, Sibiu, Editura Astrei, 1944. 1. Fonduri arhivistice Matei, Pamfil, ,,Asociațiunea Transilvană pentru Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor Literatura Română și Cultura Poporului Român” (Astra) Naționale, Fond ,,Astra”. Despărțământul Central Jude- și Rolul ei în Cultura națională (1861-1950), Cluj-Napoca, țean Caraș. Editura Dacia, 1986. Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, Matei, Pamfil,Asociațiunea în lumina documentelor. Fond „Astra”. (1861-1950). Noi contribuții, Sibiu, Editura Universității Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, ,,Lucian Blaga” din Sibiu, 2005. Fond Prefectura Județului Severin, dosar nr. 134/1938. Moga, Valer, Astra și Societatea (1918-1930), Cluj- 2. Documente editate Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003. Planul de organizare a școlilor țărănești ale Nemeș, Ion Onuc, Astra în satul meu, Sibiu, Editura Regionalei Bănățene a ,,Astrei”, Timișoara, Regionala Astra Museum, 2015. ,,Astra Bănățeană”, 1937. Preda, Gheorghe, Activitatea ,,Astrei” în 25 ani de Raport general asupra activității desfășurate în la Unire (1918-1943), Sibiu, Editura Astrei, 1944. anul 1939-1940, în Luceafărul, Seria a II-a, anul VI, nr. Rusmir, Ilie, Îndemnuri pentru munca cercului 7, 1940. cultural al ,,Astrei”, Timișoara, Editura Regionalei ,,Astra Raport general asupra activității desfășurate în anul Bănățeană”, 1944. 1939-1940, în Luceafărul, Seria a II-a, anul VIII, 1942. Tomoni, Dumitru, Societate, cultură și politică. ,,Astra” Raport general despre activitatea Asociațiunii pe în Banat (1896-1948), Timișoara, Editura Învierea, 2009. anul 1942/1943, în Transilvania, 74, număr administrativ, III. Studii și articole de specialitate 1943. Breazu, Ion, ,,Astra” și muncitorii, în Transilvania, Raportul general de activitate al ,,Astrei Bănățene” 68, nr. 2, 1937, p. 99-103. pe anul 1942-1943, în Revista Banatului, anul IX, nr. 4-6, Breazu, Ion, Străbățând despărțămintele, în Tran- 1943. silvania, anul 70, nr. 1, 1939, p. 50-55. Raport general despre activitatea Asociațiunii Breazu, Ion, Școala superioară țărănească a Astrei pe anul 1943/1944, în Transilvania, anul 75, număr de la Șimleul Silvaniei, în Transilvania, anul 70, nr. 1, administrativ, 1944. 1939, p. 49-55 3. Periodice Curelea, Dragoș Lucian, Contribuții privind susținerea Luceafărul, Seria a II-a, anul III, noiembrie- cursurilor pentru adulți în cadrul Despăr-țământului Alba decembrie 1937, Partea oficială. Iulia al Astrei între anii 1934-1946, în Transilvania, Serie Luceafărul, Seria a II-a, anul IV, nr. 5-6, iunie 1938. nouă, anul XLV (CXLIX), nr. 3, 2017, p. 47-49. Luceafărul, Seria a II-a, anul V, nr. 5-6, iunie 1939. Iancu, Gheorghe, Adunarea generală a ,,Astrei” ținută Luceafărul, Seria a II-a, anul VI, nr. 7, iulie 1940. la Abrud în septembrie 1938, în Anuarul Institutului de Istorie Transilvania, anul 70, nr. 4, 1939. și Arheologie Cluj-Napoca, XXII, 1979, p. 464-468. Transilvania, anul 75, nr. 10-12, 1944. Ilea, Vasile, Darul Astrei jubilare: Școala Țărănească, Transilvania, anul 75, Supliment la anul 75, nr. în Transilvania, anul 67, nr. 4, 1936, p. 226-231. administrativ, 1944. Mijloacele de propagandă literară și culturală ale Luceafărul, Seria a II-a, anul VIII, 1942. Asociațiunii și dezvoltarea lor, în Transilvania, anul 67, nr. Voința Banatului, anul XVII, nr. 11, 7 martie 1937. 4, 1936, p. 210-211. Voința Banatului, anul XVIII, nr. 13, 28 martie 1937. Mităr, Tiberiu, Un început plin de nădejdi, în Vestul, anul VIII, nr. 1893, 20 martie 1937. Acțiunea, anul IV, nr. 13, 28 martie 1937, p. 2-3. Vestul, anul VIII, nr. 1897, 25 martie 1937. Modovan, Iuliu, Organizarea activității culturale, Voința Banatului, anul XVII, nr. 11, 7 martie 1937. în Transilvania, anul 65, nr. 2, 1934, p. 65-69. Voința Banatului, anul XVIII, nr. 13, 28 martie 1937. Tabloul Școlilor țărănești în anii 1931-1935, în I. Lucrări generale Transilvania, anul 67, nr. 4, 1936, p. 230-231. Bârsănescu, Ștefan, Politica culturii în România Tudor, Gelu Alexandru, Câteva documente ale contemporană. Studiu de pedagogie, Iași, 1937. Despărțământului Astra Ciuc păstrate în arhiva profesorului Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului Spiru Tudor, președintele despărțământului în perioada român, București, Editura Univers Enciclopedic, 2008. 1939-1948, în Acta Carpatica, III, 2016, p 411-413. român, București, Editura Univers Enciclopedic, 2008, p. 308.

Pag. 38 Revistă trimestrială de cultură istorică

Anexa nr. 1 Programa școlară 4. 8 - 9 - curs/lecție teoretică. Programa Asociațiunii folosită în predarea cursurilor în școlile pentru țărani 5. 9 - 11 - Aplicații practice, (la școlile pentru tineri, lucrări Printre noțiunile predate acestora în aceste cursuri, în fermă, în atelier, pe câmp și în 1. cursurile despre agricultură, grădină) (la școlile pentru tinere, curs de 2. cursuri care priveau creșterea și îngrijirea bucătărie, lucru de mână, tors, animalelor domestice mari și mici, existente în țesut, primul ajutor, activitate de gospodăria țărănească, dispensar, cunoașterea fitoterapiei, 3. cursuri despre stupărit și apicultură, uneori la școlile organizate pentru 4. cursuri despre igiena proprie și a locuințelor, tinere, instrucția și deprinderile 5. cursuri despre înființarea, întreținerea și cultivarea practice puteau să dureze până la livezilor, ora 12) 6. cursuri despre constituția țării și diferitele legi 6. 11 - 12 - o lecție teoretică uzuale, 7. cursuri despre cooperație, avem în vedere frizeria, 7. 12 – 13 - masa de prânz coafatul, brutăria, cofetăria, alimentația publică, (masa de prânz era pregătită 8. cursuri de propagandă culturală, de bucătărese împreună cu grupele de lucru ale tinerelor sub 9. cursuri depre muzică, dar și cântece, voie bună și supravegherea zilnică a unui cadru educație fizică, mediu sanitar și a unui delegat al 10. cursuri despre aptitudinile și deprinderile reli- comitetului local de conducere al gioase, morale, cetățenești, Astrei în despărțământul respectiv) 11. cursuri de cunoștințele generale despre lume și 8. 13 - 14 - pauză activă, audiții radiofonice știință, (la școlile pentru tinere, grupa 12. cursuri despre istoria țării și personalitățile istorice. de serviciu strângea masa, Toate acestea făceau parte din structura programei spăla vesela și tacâmurile, făcea care era folosită de Asociațiune în școlile pentru țărăni. curățenie)

(Sursa: Gheorghe Preda, Activitatea ,,Astrei” în 9. 14 - 15 - lectură la alegere sau dirijată de directorul de curs sau de profesorul 25 de ani de la Unire (1918-1943), Sibiu, Editura Astrei, de limba și literatura română; 1944, p. 198. Vezi în acest sens și în: Eugen Hulea, Astra. - lectură la alegere din scriitorii Istoric, organizare, activitate, statute și regulamente, români sau străini prevăzuți în Sibiu, Editura Astrei, 1944, p. 58, 60, 66). bibliografia cursului, - revizuirea și completarea Anexa nr. 2. Orarul unei zile de miercuri în însemnărilor din caietele de curs, Școlile Astrei pentru săteni (tineri și tinere) 10. 15 – 18 - lecții teoretice, 11. 18 - 19 - muzică, coruri, recitări de poezie, Nr. Intervalul Activitatea desfășurată/ - programele de șezătoare, crt. orar Disciplina predată - realizarea unor expoziții 1. 6 - 7 - deșteptarea, - curățenia corporală, 12. 19 - 20 - masa de seară, audiții radiofonice - igienizarea dentiției, 13. 20-21 - lectură la alegere, - îngrijirea ținutei, - recapitualarea principalelor - împachetarea cearceafurilor și a puncte ale zilei păturii personale, - aerisirea dormitoarelor și a 14. 21-22 - rugăciunea de seară și stingerea atelierelor, 2 7 - 730 - înviorare și educație fizică Sursa prezentului orar: - rugăciunea de dimineață Eugen Hulea, Astra. Istoric, organizare,

30 activitate, statute și regulamente, Sibiu, Editura Astrei, 3 7 - 8 - micul dejun, 1944, p. 60-61.

Pag. 39 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Drd. Iancu C. Berceanu Siberiei (samoiezii). Originea acestor popoare, din marea familie uralică, este zona cuprinsă între Volga și Munții (Sânnicolau Mare) Ural. De aici, maghiarii ar fi emigrat spre sud-vest, între Nipru și Don. Comunitățile etnice minoritare Izvoarele istorice atestă că, după lupte purtate împ- triva khazarilor și pecenegilor, maghiarii, originari din maghiare din județul Timiș – aria sud-vestică a Munților Ural, s-au așezat în Câmpia Bugeacului de astăzi (Cser, 2006). Chemați de împăratul bizantin Leon al VI-lea, aceștia au trecut Dunărea în 895 perspectivă istorico-geografică și au atacat Țaratul bulgar al lui Simeon I. Lipsite de apărarea războinicilor, așezările maghiare au fost atacate de pecenegi și forțate, alături de trei triburi khazare, să Abstract: The Romanians and the Hungarians emigreze spre nord-vest, forțând Pasul Dukla din Carpații have evolved side by side for more than a thousand years. Păduroși, pentru a se așeza în câmpia Panonică. Cele șapte Their relationships have not always been cordial, but triburi maghiare l-au ales drept conducător pe Arpad. their mutual contributions to the cultural, political and Urmașii acestuia vor întreprinde, până în 955, un număr economic development cannot be disputed. In Banat, de 60 de raiduri în Europa apuseană (Cser, 2006). În the Hungarians were represented, by the end of the 18th urma înfrângerii conducătorului Bulciu, la Lechfeld, de century, by officials and soldiers. Between the Revolution of către armata împăratului german Otto I, maghiarii s-au 1848 and the First World War, the number and share of the orientat, în campaniile lor de cucerire, spre est și sud. Hungarians increased through colonization, but starting La finele secolului al X-lea, conducătorul uniunii tribale, with the middle of the twentieth century, they decreased. Géza (971-997), a consolidat autoritatea princiară, i-a se- The cause of this negative evolution lies in the negative dentarizat pe maghiari și a pregătit premisele creștinării natural balance and emigration, and not so much in the și ale întemeierii statului maghiar. În jurul anului 1000, natural assimilation of mixed marriages. Banat has been Ștefan (997-1038) s-a creștinat și a fost recunoscut de papă noted by researchers as a territory where intercultural ca „rex hungarorum” (Lendvai, 2001). coexistence and multilingualism are cultivated. Today, Prezența maghiarilor în Banat este legată de the presence of the Hungarian minority is the premise of politica expansionistă a primilor regi. Sursele documentare the rapprochement between two neighbouring countries atestă existența, în perimetrul format de Tisa la vest, that, in the context of globalization, cooperate for the Dunăre la sud, Crișul Negru la nord și Carpații Meridionali preservation of their common historical heritage. la est, a unei formațiuni statale, vasală Imperiului Bizantin. Conducătorul acesteia, ducele sau voievodul Glad, în 934, Keywords: Historical Banat, Timiș County, a fost înfrânt de maghiari și obligat la prestarea obligațiilor Hungarians, Cenad, Atum, demographic evolution, geo- feudale (Hațegan, 2006). Urmașul său, Ahtum, a fost historical perspective înfrânt, probabil în 1028, la Tomnatic (Nagyusz), de către Chanadinus (nobil trădător al voievodului, pretendent la 1. Evoluția istorică a maghiarilor pe teritoriul tron). Astfel, Banatul a fost supus Regatului Arpadian. județului Timiș Organizarea teritoriului în comitate se va produce, însă, mai târziu, în secolele XI-XIV (Zoltán, 2011). Așezați în Depresiunea Panonică la finele secolului Cel puțin până la invazia mongolă din 1241, al IX-lea, maghiarii au contribuit, ca factor decisiv, prezența maghiarilor s-a rezumat la ostași și nobili trimiși în evoluția istorică a „Lumii Vechi”, lăsând o bogată să administreze teritoriul și să colecteze dările. Pătrunderea moștenire culturală popoarelor cu care au interacționat. maghiarilor în Banat a durat două secole. Istoricul Zoltán Originea lor a constituit un subiect de dezbatere Iusztin (2011) a identificat patru direcții de penetrare: 1 atât pentru istorici, cât și pentru geografi, antropologi, – Cursul Mureșului Inferior, 2 – Cursul Tisei Inferioare, etnologi, lingviști și alți specialiști din domeniul socio- 3 – Câmpia Timişului, 4 – Cursul Dunării, dintre gurile uman. Raportată la scară continentală, etnia maghiară de vărsare ale Tisei şi Cernei. În 1212 a fost atestată se remarcă prin elemente de originalitate incontestabile: documentar Timișoara (Zoltán, 2011). limba, mitologia, tradițiile, portul etc. Mai mult, maghiarii Cel puțin până la ocuparea Banatului de către au puține rude pe bătrânul continent. Doar finlandezii otomani, în 1552, izvoarele istorice nu menționează și estonienii par a fi națiunile care manifestă elemente existența vreunei așezări maghiare. În perioada Pașalâcului culturale similare cu aceștia (Cser, 2006). Istoriografia Timișoarei (1552-1716), nobilii și ostașii maghiari au de la finele secolului al XIX-lea mizează pe înrudirea părăsit acest teritoriu. Doar partea estică a actualului județ cu popoarele migratoare care au invadat estul Europei Timiș (Banatul de Lugoj – Caransebeș) a făcut parte din în mileniul I e.n.: hunii, avarii și alanii (Lendvai, 2001; Principatul Transilvaniei 1524-1658 (Hațegan, 2003). Spinei, 2003). De asemenea, studiile lingvistice și etno- După 1718 maghiarii au revenit la nord de Mureș, grafice au pus în evidență înrudirea cu finlandezii, iar după 1790, în Banat, dar fără a realiza comunități estonienii și cu popoarele din nord-estul Europei și vestul

Pag. 40 Revistă trimestrială de cultură istorică umane compacte sau așezări (Crețan, 1999). Practic, până Cenei, Ciacova, Gătaia, Buziaș. Localități noi înființate, în perioada dualistă, infiltrările maghiare în Banat au fost prin colonizare cu maghiari, au fost: Dumbrăvița, Otelec, reduse, chiar dacă, de jure, provincia a fost încorporată Uivar, Răuți, Bodo, Țipari, Moșnița Nouă, Cherestur, Regatului Ungariei, din 1778. Otvești (Crețan, 1999, Munteanu, 2003). În secolul al XVIII-lea și prima jumătate a În 1910 maghiarii reprezentau 17% din populația secolului al XIX-lea, cei mai mulți maghiari se aflau în regiunii studiate. Guvernul de la Budapesta avea în vedere

Fig. 1 Migrația maghiarilor între 300-900 e.n. (Sursa: https://anthrogenica.com/showthread.php?12606-The-Hungarians). satele din Câmpia Banatului unde existau reședințe ale creșterea numărului și a poderii acestora în întreaga țară, nobililor latifundiari (Sânnicolau Mare, Jimbolia, Gătaia) mai cu seamă în comitatele în care nu erau majoritari. și în Timișoara. Căile prin care se urmărea atingerea acestui obicetiv erau Începând cu 1849, ca urmare a eforturilor de diverse: colonizări, maghiarizarea numelor, trecerea, la consolidare politică a Ungariei în teritoriile din est ale recensăminte, ca maghiari, a copiilor proveniți din familii Imperiului Habsburgic, au început colonizările cu maghiari. mixte, impunerea obligativității limbii maghiare în viața Acestea se vor intensifica după Recensământul din 1880. socială, politică și economică, impunerea limbii maghiare În acel an, după 13 ani de dualism, în actualul județ Timiș în învățământ și viața culturală. Până în 1918 toate școlile au fost recenzați 3.3947 maghiari (din care 7.745 în din Banat aveau ca limbă de predare obligatorie maghiara Timișoara), reprezentând aproape 7% din populație. (Munteanu, 2003). În perioada 1867-1914 au fost înființate așezări Numărul maghiarilor nu a scăzut în județul Timiș, noi cu populație maghiară. De asemenea, au fost așezați până în 1930. Între 1930 și 1956 s-a produs o scădere maghiari și în alte localități importante din punct de vedere semnificativă a acestora, iar în deceniile următoare s-a politico-economic, pentru a consolida, acolo, prezența continuat tendința descendentă. În perioada socialistă Regatului Ungariei: Valcani, Sânnicolau Mare, Jimbolia, au imigrat alți maghiari din Transilvania, deoarece

Pag. 41 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 aceștia erau atrași de disponibilul de locuri de muncă de un fenomen care s-a manifestat la scară națională: din agricultura și industria socialistă și de condițiile mai emigrarea în țările dezvoltate din U.E. și în S.U.A. bune de trai. De asemenea, între 1966 și 1977 s-a simțit După 101 de ani de la Recensământul din 1910 efectul prevederilor din Decretul nr. 770/1966. Scăderea numărul maghiarilor în județul Timiș a scăzut de la

demografică înregistrată după 1977 s-a datorat mai 96.364 la 35.295 (o scădere cu 63,38%). Principalii multor factori: îmbătrânire demografică și reducerea factori ai acestei scăderi sunt legați de dinamica natalității (specifice populației bănățene autohtone), demografică: bilanț natural nul sau negativ în cea mai emigrarea în Ungaria și Europa de Vest (totuși, limitată mare parte a perioadei, emigrare. Singura perioadă în anii socialismului), politica naționalistă a regimului când s-au manifestat tendințe asimilaționiste din partea Ceaușescu. Acest ultim factor a fost identificat în urma statului român a fost perioada regimului Ceaușescu (25 cercetărilor calitative efectuate în teritoriu, el nefiind de ani din 101), dar fără a avea un impact major (Sugar, consemnat în documente. Cei mai mulți maghiari ed., 2002). chestionați au afirmat că se practica românizarea numelor ungurești, iar copiii proveniți din familii mixe erau 2. Distribuția geografică a etniei maghiare în declarați, cu prioritate, ca români. județul Timiș la Recensământul din 2011. Caracteristici Emigrarea în țara de origine, Ungaria, a avut o demografice. mică amploare în primii ani de după Revoluția din 1989. Factorii de atractivitate au fost legați de perspectiva unor La recensământul din 2011 maghiarii reprezentau locuri de muncă (în contextul declinului agriculturii 5,16% din populația județului Timiș, distribuiți fiind pe o și industriei din prima jumătate a deceniului 10 al arie largă, în majoritatea comunelor și orașelor. secolului trecut), mai bine plătite, un nivel de trai mai Concentrările semnificative ale populației ma- ridicat, urmarea cursurilor universitare în regim de ghiare urmăresc zonele în care s-a manifestat politica student bursier. Acestea, însă, aproape că au încetat de colonizare a Regatului Ungariei în secolul al XIX- după 2000. Comunitățile maghiare au fost mult afectate lea și începutul secolului al XX-lea. De asemenea, un

Pag. 42 Revistă trimestrială de cultură istorică factor important în distribuția maghiarilor în teritoriu În categoria comunităților etnice minoritare intră a fost migrarea din mediul rural în orașe. Aceasta a localitățile care, la ultimul recensământ, aveau o pondere de fost impulsionată de: colectivizarea agriculturii și de minim 20% a populației de altă etnie decât cea română. Acest industrializarea din perioada socialistă. Acest fenomen criteriu a fost statuat, împreună cu drepturile ce revin acelor

a continuat, însă, după 1990, deoarece orașele, mai cu comunități etnice minoritare, prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995 seamă municipiile Timișoara și Lugoj, au constituit poli pentru ratificarea Convenției-cadru pentru protecția minorităților de atracție prin calitatea vieții și oferta de locuri de muncă. naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995. În acest context se înscriu și orașele Jimbolia, Sânicolau În județul Timiș, la Recensământul din 2011 au Mare și Deta, care au beneficiat de investiții în industrie și fost 16 localități – toate rurale – care se încadrează servicii după 2000. în categoria comunităților etnice minoritare maghiare. Concentrări mari de populație maghiară, de peste Populația lor totală, 4.430 de locuitori, reprezenta doar 500 locuitori, au fost, în 2011, în orașe și municipii, dar și 12,55% din populația maghiară din județ. în unele comune. Populația maghiară a acestora reprezenta Această distribuție a maghiarilor în teritoriu este 74,22% din totalul populației maghiare din județ. determinată de atracția pe care o exercită orașele și mai Concentrări mai reduse, de 200-499 persoane de etnie ales municipiile. maghiară, în 2011 au fost, de asemenea, atât în comune, cât Politicile actuale de conservare a culturii comu- și în orașe mici. Populația maghiară a acestora reprezenta nităților etnice minoritare vizează întreaga populație etnică 16,91% din totalul populației maghiare a județului. minoritară, dar se concentrează pe aceste comunități, unde Principalele concentrări de populație maghiară ponderea este semnificativă și le face susceptibile de a-și la Recensământul din 2011 în județul Timiș. păstra, mai puțin alterată, identitatea. Se pot identifica zone Cel mai mare număr de maghiari a fost re- în care sunt concentrate aceste localități: Zona Sânnicolau cenzat în: Timișoara (15.564), Lugoj (2.752), Jim- Mare (Cheglevici, Cherestur), Zona Otelec (Otelec, bolia (1.169), Dumbrăvița (1.057), Tormac (973) și Giera, Cruceni), Zona de sud și est (Răuți, Otvești, Țipari, Sânnicolau Mare (890). Primele șase localități, ca Dumbrava, Dragșina, Tormac, Iosif, Bodo). număr de maghiari, însumau 63% din totalul populației După încorporarea Banatului la Regatul Ungariei maghiare din județ. s-au realizat primele colonizări cu maghiari. Atunci au fost înființate primele sate ungurești din județul Timiș. 3. Comunitățile etnice maghiare din județul Otelec s-a înființat în 1795-1798, Tormac în perioada Timiș la Recensământul din 2011 1790-1794, Sânmartinu Maghiar în 1800.

Pag. 43 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Unele sate au existat înainte de 1867 și au fost Evoluția populației maghiare din comunitățile etnice colonizate cu maghiari: Cherestur și Pordeanu în comuna minoritare, mai cu seamă după 1945, a fost, în general, Beba Veche, Dumbrava, Uivar (1811), Cruceni (atestat în negativă (Tabel 4). Numai trei localități – Giera, Iosif și 1722 și colonizat, inițial, cu șvabi). Sânpetru Mic au înregistrat creșteri între 1910 și 2011.

Cheglevici a fost înființat în 1844, prin așezarea Iosif, înființat în 1870, pe teritoriul comunei Liebling, a șvabilor din comunitățile învecinate. Maghiarii au apărut devenit localitate de sine stătătoare din 1954. Din acest mai târziu. După 1970 în Cheglevici s-au mutat multe motiv nu există date de la Recensământul din 1910. famili de maghiari din satul Colonia Bulgară care, astăzi, În Cheglevici a scăzut numărul maghiarilor, în pofida este pe cale de dispariție. Răuți a fost înființat în 1844 prin relocărilor din Colonia Bulgară, însă ponderea acestei etnii colonizare cu șvabi și maghiari. a crescut pe fondul deficitului migratoriu înregistrat între Sate înființate cu coloniști maghiari în perioada plecarea germanilor și așezarea, aici, a românilor. Giera 1867-1914 sunt: Dumbrăvița, Țipari, Bodo, Otvești (1868). și Sânpetru Mic au înregistrat creșteri datorită bilanțului La Recensământul din 1910 a fost înregistrat cel mai natural pozitiv și a așezării locuitorilor de etnie maghiară mare număr de maghiari, nu doar în Banat, ci în întreg Regatul în perioada 1977-1989. Ungariei. Saltul statistic semnificativ înregistrat de populația Studiul comunităților etnice minoritare a câștigat maghiară i-a făcut pe mulți exegeți ne-maghiari să se îndoiască un loc important pe agenda cercetătorilor începând de acuratețea acestuia (Seișanu, 1996; Sugar, ed., 2002). cu a doua jumătate a secolului trecut, în contextul

Pag. 44 Revistă trimestrială de cultură istorică perspectivei critice asupra statului etno-național. În cazul comunităților etnice minoritare maghiare Deziluziile subsecvente celui de-al doilea Război din județul Timiș se poate observa factorul istoric ca Mondial s-au amplificat, mai cu seamă, în contextul factor declanșator al constituirii și, apoi, dezvoltării globalizării și a politicii de integrare europeană. Nevoia demografice. Contextul cultural regional (marcat de

de cunoaștere și de conservare a patrimoniului cultural conviețuirea și solidaritatea interculturală), precum al regiunilor bătrânului continent a pus, laolaltă, efortul și spiritul identitar puternic, a menținut vii aceste istoricilor, sociologilor și geografilor. De altfel, practica a comunități, în pofida regresului demografic din ultimii demonstrat eficiența crescută a studiilor interdisciplinare 50 de ani. Distribuția teritorială a populației în zone- și transdisciplinare în domeniul sociouman. Potențialul cluster a fost, și ea, un factor favorizant în conservarea creativ și descoperirea de noi orizonturi epistemologice identității maghiarilor, deoarece dispersarea accentuată s-au manifestat, cel mai frecvent, la granița dintre a membrilor minorității i-ar fi expus, într-o mai mare discipline, deoarece evoluția comunităților s-a produs măsură, asimilării. În viitor, cea mai mare provocare sub incidența unei game variate de factori și a determinat pentru aceste comunități o constituie emigrarea tinerilor, consecințe în toate sferele ansamblului social-economic. cauzată de factori economici.

Pag. 45 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Language and People, Author’s edition, Melbourne; Bibliografie: versiune digitală: http://www.hungarianhistory.com/lib/ 1. Andea, A., 1996, Banatul cnezial până la cser/rootsls.pdf accesat în ianuarie 2020; înstăpânirea Habsburgică (1718), Editura Banatica, 8. Ehrler, J., J., 1972, Banatul, de la origini până Reșița; acum, 1774, Editura Facla, Timișoara; 2. Bodó B., 2009, Ghidul cronologic al municipiilor 9. Grancea, M., Sonoc, A., 1998, Considerații cu privire Arad, Timişoara, Lugoj – România şi Bekescsaba, Gyula, la procesul de formare a identităților naționale, în Bocșan, Szeged – Ungaria, Editura Marineasa, Timişoara; N., ed., 1998, Identitate și alteritate. Studii de imagologie, 3. Calafeteanu, I., Popișteanu, C., ed., 1986, Politica Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca; externă a României. Dicționar cronologic, Editura 10. Hațegan, I., 2003, Habitat și populație în Banat Științifică și Enciclopedică, București; (secolele XI-XX), Editura Mirton, Timișoara; 4. Crețan, R, Frățilă, V., 2006, Dicționar toponimic 11. Hațegan, I., 2019, Cetatea Morisena-Cenad, și geografico-istoric al localităților din județul , Timiș Editura Banatul, Timișoara; Editura Universității de Vest, Timișoara; 12. Hațegan, I., Boldea, L., Țeicu, D., ed., 2006, 5. Crețan, R., 1999, Etnie, confesiune și comportament Cronologia Banatului, vol. II/2. Banatul între 943-1552, electoral în Banat. Studiu geografic (sfârșitul secolului al Editura Artpress, Editura Banatul, Timișoara; XIX-lea și secolul al XX-lea), Editura Universității de Vest, 13. http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002.htm; Timișoara; 14. http://www.recensamantromania.ro/istoric/ 6. Crețan, R., 2006, The evolution of cultural and vizualizati-rezultate-rpl-1992-si-2002/; economic activities in The DKMT Euroregion, în Review 15. http://www.recensamantromania.ro/noutati/ of Historical Geography and Toponomastics, vol. I, no. 1, volumul-ii-populatia-stabila-rezidenta-structura-etnica-si- 2006, pp 61-78; confesionala/; 7. Cser, F., 2006, Roots of the Hungarian Origin 16. http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/; Contemplation on the Carpathian Origin of the Hungarian 17. http://www.dri.gov.ro/lege-nr-1131996-pentru-

Pag. 46 Revistă trimestrială de cultură istorică ratificarea-tratatului-de-intelegere-cooperare-si-buna- 25. Păcurariu, F., 1988, Românii și maghiarii de-a vecinatate-dintre-romania-si-republica-ungara-semnat-la- lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și timisoara-la-16-septembrie-1996/; contradicții de-a lungul istoriei, Editura Minerva, București; 18. Lendvai, P., 2001, Ungurii. Timp de un mileniu 26. Pop, I, A., 2017, „Din mâinile vlahilor schis-

învingători în înfrângeri, Editura Humanitas, București; matici...”. Românii şi puterea în Regatul Ungariei me- 19. Madgearu, Alexandru, 1993, Contribuții privind dievale (secolele XIII‑XIV), Editura Școala Ardeleană, datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și Cluj-Napoca; regele Ștefan I al Ungariei, în Banatica, 12, Reșița, 1993, 27. Seișanu, R., 1996, Principiul naționalităților, 2, p. 5-12; Editura Albatros, București; 20. Munteanu, I., 2006, Banatul istoric 1867- 28. Spinei, V., 2003, The Great Migrations in the East 1918. Aşezările. Populaţia, vol. I, Editura Excelsior Art, and South East of Europe from the Ninth to the Thirteenth Timişoara; Century, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca; 21. Munteanu, R., Munteanu, I., 1998, Timiș – 29. Sugar, P., F., ed., 2002, Naționalismul est-european Monografie, Editura Marineasa, Timișoara; în secolul al XX-lea, Curtea Veche Publishing, București; 22. Mureşan, Cornelia, 1999, Evoluţia demografică a 30. Țintă, A., 1972, Colonizările habsburgice în României: Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective: Banat 1716-740, Ed. Facla, Timișoara; (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca; 31. Trinkaus, Erik & Milota, Stefan & Rodrigo, 23. Nastasă, L, Salat, L., ed., 2003, Maghiarii din Ricardo & Mircea, Gherase & Moldovan, Oana. (2003). România și etica minoritară, Editat de Centrul de resurse Early modern human cranial remains from the Peştera cu pentru diversitate etnoculturală, Cluj-Napoca; Oase, Romania. Journal of human evolution. 45. 245-53. 24. Neumann, V., 2012, Interculturalitatea Banatului, Editura Artpress, Timișoara; (Continuare în pag. 53)

Pag. 47 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Prof. dr. Dumitru Tomoni la Sighet. Revine la Bichigi de unde, mai târziu, se va transfera la Făget. (Făget) Aici va desfăşura o intensă activitate culturală şi politică în slujba realizării unităţii naţionale, fiind dirijorul Dascăli bănățeni la Alba Iulia corului „Doina”, ajutor de comandant al Gărzi Naţionale Române din Făget, delegat la Alba Iulia din partea „Reuniunii (partea a III-a): de cetire şi cântare a plugarilor români din Făget” etc. Urmând îndemnul Consiliului Naţional Român Dănilă Iliţiescu (1885-1958) Central din Arad, adunarea electorală a cercului electoral Făget-Birchiș din comitatul Caraș-Severin, ținută în Făget Abstract: Dănilă Iliţiescu (1885–1958) was a la 14/27 noiembrie 1918, orele 11,00, sub președinția teacher, headmaster, school inspector, choir conductor protopopului Sebastian Olariu, și-a ales trei delegați ordinari and journalist. He was born on 16 May 1885, in Globurău, – George Gârda, Victor Feneșiu și Vasile Iancu – și trei Caraş-Severin County. After graduating from the Teacher delegați supleanți – Ioan Stoian din Sintești, Dimitrie Bejinar 2 Training College, he was a teacher in Vărădia, Bichigi, din Bujoru și Samson Togerescu din Curtea –, pentru „a lua Ramna and Făget. After the Great Union, he was a parte cu vot decisiv la Marea Adunare Națională Română, headmaster and school inspector in Făget, Caraş-Severin ce se va convoca prin Consiliul Central Național Român, County and Timiş-Torontal County, author of textbooks în numele tuturor românilor din acest cerc electoral și la and other educational books. alte Mari Adunări Naționale Române care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul Keywords: Dănilă Iliţiescu, teacher, school următor și a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorții inspector, journalist, Banat, Făget, Oravița, Timișoara, 1 viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria și 3 December 1918. Banatul Timișan” . Notari ai acestei istorice adunări au fost dr. Victor Chiriță4 și învăţătorul Dănilă Iliţiescu. În ceeași S-a născut la 16 mai zi, Reuniunea de cetire şi cântare a plugarilor români din 1885, în Globurău, judeţul Făget îl alege pe învăţătorul Dănilă Iliţiescu, „învăţător în Caraş-Severin. Şcoala Făget şi conducător a numitei Reuniuni, încredinţându-l ca la Adunarea Naţională Română, în deplină putere, să primară a terminat-o reprezinte această reuniune”5. Şi făgeţenilor adunaţi sub în comuna natală, iar stindardul Reuniunii, cântecul le-a întărit (ani de-a rândul) la Caransebeş va urma dragostea pentru limbă, lege şi moşie, le-a ţinut trează gimnaziul şi Şcoala conştiinţa identităţii naţionale, i-a ajutat să creadă şi să Normală. În 1931, prin spere că va veni ziua aşteptată de generaţii de români. examen de diferenţă, va Le-a fost dat membrilor Reuniunii să apuce această zi, absolvi Liceul „General iar mandatul încredinţat conducătorului lor să fie unul Dragalina” din Oraviţa1. dintre cei 1.228 de delegați, ce au exprimat dorinţa unirii După terminarea necondiţionate cu patria mamă. Şcolii Normale a fun- Dat fiind faptul că în nord-estul Banatului aproape cţionat ca învăţător la toate școlile românești erau confesionale, noile măsuri Vărădia, Bichigi, Ramna, dispuse de Resortul de Culte și Instrucțiune Publică din iar din 1917, la Făget. Fiind învățător la Bichigi, s-a cadrul Consiliului Dirigent s-au pus în practică fără prea implicat în campania electorală a lui Aurel Cosma din anul 1906, fiind obligat să părăsească postul și să se angajeze 2 Azi Traian Vuia. la școala din Ramna, în speranța că acolo „i se va pierde 3 Dumitru Tomoni, Paşaport pentru istorie. Credenţionalele urma”, ceea ce nu s-a întâmplat și de aceea a trebuit să bănăţene de la Alba Iulia, Timişoara, Edit. Eurostampa, 2019, p. sufere o detenție de două săptămâni în închisoarea de 98-99 (în continuare: Dumitru Tomoni, Paşaport...). 4 S-a născut la 19 septembrie 1887 în Chizătău, unde 1 Dumitru Tomoni, Făget. Monografie istorică, Lugoj, tatăl său, Isidor, era notar. A făcut studii universitare în științe Edit. Dacia Europa Nova, 1999, p. 302-304; Dumitru Tomoni, juridice la Bratislava (1906), Cluj și Budapesta (1907-1910). Ioan Gh. Oltean, Personalități ale Făgetului. Restituiri istorice, În 1912 obține doctoratul în științe juridice. La 2 iulie 1919, vol. I, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova, 1999, p. 42-45; Ioan Consiliul Dirigent din Sibiu l-a numit prim-pretor al plăşii Munteanu, Dumitru Tomoni, Vasile M. Zaberca, Banatul Făget. (Ioan Cipu, Fragmentarium făgețean 1733-1920, vol. II. și Marea Unire. Bănățeni la Alba Iulia, Timişoara, Edit. Opidum/târgul Făget, Lugoj, Edit. Nagard, 2008, p. 63). Eurostampa, 2018, p. 208-209. 5 Dumitru Tomoni, Paşaport..., p.102.

Pag. 48 Revistă trimestrială de cultură istorică mari probleme. Pentru că anul școlar era în curs, primele învăţământul făgeţean la exigenţele legislaţiei şcolare ro- măsuri urmăreau adaptarea învățământului la noile schim- mâneşti, de a continua munca directorului Csokany Gyula bări politice, urmând ca schimbările structurale să se facă în ceea ce priveşte editarea anuarelor şcolare. cu începerea anului școlar 1919/1920. Astfel, potrivit Notei În septembrie 1919 va fi numit subrevizor şcolar de circulare din 22 decembrie 1918, și în școlile românești control în subrevizoratul Făget. În același an a fost ales din această zonă istoria și geografia Ungariei urmau să fie secretar al secţiei judeţene a „Asociaţiei învăţătorilor din înlocuite cu istoria și geografia României, iar elevii români Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş”. Până în 1926, de la aceste școli nu mai erau obligați să studieze limba când se va reîntoarce în locurile natale, Dănilă Iliţiescu maghiară6. După Marea Unire, dispărând politica maghiară a desfăşurat o bogată activitate spirituală. Va participa în de deznaționalizare, majoritatea comunelor bisericești din calitate de dirijor al corului „Doina” la toate manifestările nord-estul Banatului au solicitat Consistoriului diecezan al culturale organizate în zona Făgetului, pentru sărbătorirea episcopiei Caransebeșului ca școlile să devină școli de stat. zilei de 1 Decembrie sau comemorarea unor momente Era și dorința credincioșilor de a scăpa de multele eforturi însemnate din istoria naţională, dovedindu-se a fi nu numai financiare pe care trebuiau să le facă pentru a menține un competent dirijor, ci şi un strălucit orator. caracterul confesional al școlilor lor. Presa vremii a consemnat cu lux de amănunte Mai dificilă a fost situația de la Făget, unde fun- primul 1 Decembrie sărbătorit la Făget: „Timp frumos, cționau o școală confesională cu limba de predare ro- casele arborate cu mândrul nostru tricolor, pe străzi lume mână și o școală de stat cu limba de predare maghiară. multă în haine de sărbătoare… Ajunşi înaintea şcolii şi În toamna anului 1919, Consiliul Dirigent l-a numit pe nefiind acolo sala aşa încăpătoare pentru a cuprinde atâta Dănilă Ilițescu, până atunci învățător la școala confe- public, acesta împreună cu tineretul şcolar se postează sională română, ca director al școlii de stat. Astfel, cele înaintea intrării unde sunt aşezate scaune în semicerc, iar două școli s-au unit, iar comitetul parohial a acceptat ca în mijloc o masă frumos împodobită cu flori şi un mândru școala confesională română să devină școală de stat, în tricolor românesc”9. Potrivit relatării ziarului „Drapelul” ciuda opoziției Consistoriului diecezan. Lucrurile s-au festivitatea la care au participat autorităţile civile şi complicat deoarece fostul director al școlii de stat, Csokani 7 militare, cadrele didactice şi peste 300 de elevi, precum Gyula , a refuzat să predea școala lui Dănilă Ilițescu și şi alţi locuitori ai Făgetului, a fost deschisă de Dănilă să rămână doar învățător la secția maghiară. Va accepta Iliţiescu, care, prin elocvenţă şi talent oratoric, a evidenţiat să predea documentele școlare abia în 10 mai 1920 și la semnificaţia deosebită a evenimentului sărbătorit. Pe sfârșitul anului școlar, având vechimea necesară, se va aceleaşi coordonate s-au înscris şi discursurile altor pensiona8. Fiind primul director şcolar din România Mare intelectuali făgeţeni, cât şi poeziile recitate de elevii şcolii (1919-1926), Dănilă Ilițescu a avut meritul de a adapta şi cântecele intonate de corul „Doina”. 6 Gheorghe Iancu, Contribuția Consiliului Dirigent la În mediul fecund al Făgetului îşi va începe şi intensa consolidarea statului național unitar român (1919-1920), Cluj, activitate publicistică, fiind un colaborator permanent al Edit. Dacia, 1985, p. 261. ziarului „Gazeta Făgetului”10 cu articole referitoare la rolul 7 Csokány Gyula s-a născut la 14.07.1857 la Czernya, şcolii şi al educaţiei în evoluţia poporului. În articolul judeţul Torontal. După absolvirea școlii pedagogice din Csongrád „Şcoala viitorului”, învăţătorul Dănilă Iliţiescu îşi exprimă (Ungaria), funcționează ca învățător în Nógrád, Bulgăruş și convingerea că „Şcoala viitorului va fi mai practică decât a Nițchidorf, iar din anul 1884 în Făget. Timp de aproape patru decenii a desfășurat o susținută activitate pentru îmbunătățirea trecutului, întrucât ne va pregăti să muncim mai mult şi cu performanțelor elevilor și creșterea prestigiului școlii. Nu folos”, dar în acelaşi timp va trebui să fie şi mai umanistă întâmplător cea mai mare parte a intelectualilor și funcționarilor pentru a putea modela cunoştinţe şi a forma sentimente11. români din zona Făgetului și-au trimis copiii la această școală. Rolul familiei în educarea copilului şi pregătirea lui În anul 1891 a fost numit director, funcție îndeplinită, fără pentru viaţă, precum şi necesitatea colaborării strânse întrerupere, până în anul 1919, când școala devine școală cu dintre şcoală şi familie, constituie obiectul articolului limba de predare română, iar el se pensionează. Bogata activitate „Societatea ca factor de educaţie”, publicat în trei numere și performanțele profesionale i-au fost răsplătite prin numeroase medalii acordate de către guvernul maghiar și inspectoratul 9 „Drapelul”, an. XVIII, nr. 151 din 7 februarie 1919, p. 2. școlar și premiul Krammer primit în anul 1918. Cel mai valoros 10 Dumitru Tomoni, Gazeta Făgetului, în „Orizont”, an. dascăl al școlii germano-maghiare din Făget s-a stins din viață XXXVII, nr. 38 din 19 septembrie 1986, p. 6. Prin multitudinea la 28.02.1943 și își doarme somnul de veci în cimitirul romano- problemelor abordate, prin originalitatea şi clarviziunea unor catolic din Făget. (Dumitru Tomoni, Ion Căliman, Monografia soluţii, „Gazeta Fagetului”, în scurta perioadă de apariţie – 9 Făgetului, Edit. Eurostampa, 2017, p. 280-281). săptămâni – a jucat un rol important în viaţa spirituală a acestei 8 Ioan Cipu, Învățământul făgețean 1769-1998, Lugoj, zone de civilizaţie românească. Edit. Europa Dacia Nova, 1988, p. 84-88. 11 „Gazeta Fagetului”, nr. 2 din 26 august 1921, p. 2.

Pag. 49 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 de acelaşi cunoscut învăţător. Pronunţându-se pentru o elevului în vederea formării sale în concordanţă cu modelul educaţie permanentă, autorul subliniază că nici şcoala educaţional propus, nu poţi pătrunde în „adâncul sufletelor, şi nici familia nu sunt suficiente pentru educarea tinerei unde stau ascunse comorile unui neam”16, aprecia pe bună generaţii, că „această mare operă educativă o poate dreptate Dănilă Iliţiescu. „Fără pricepere şi socoteală, munca îndeplini numai societatea prin numeroasele şi variatele e zadarnică. Suntem uzurpatorii bogaţiilor statului, dacă nu ne instituţii cu caracter educativ: şcoli, societăţi şi reuniuni vom da seama de importanţa chemării ce o avem”, consemna culturale şi sportive”. Analiza acestor articole exprimă o acelaşi învăţător, care îşi va nuanţa această poziţie vizionară gândire pedagogică profundă, o viziune realistă, înaintată, mai târziu, în revista pedagogică lunară „Şcoala Caraşului” asupra locului şi rolului şcolii în societate. şi în lucrarea „Şcoala Banatului, actualităţi şi perspective”17. Va dezvolta aceste idei valoroase în anuarele Pentru a argumenta o asemenea poziţie realistă, subrevizorul şcolii primare12 şi în cele 11 numere ale revistei „Şcoala şcolar de control prezenta situaţii concrete, pozitive şi Noastră”, el fiind în acelaşi timp şi realizatorul acestor negative, constatate în timpul inspecţiilor făcute în şcolile publicaţii făgeţene. aflate în circumscripţia subrevizoratului de control Făget. S-au Cu o apariţie săptămânală, „Şcoala Noastră” se dorea tipărit în paginile acestei reviste prelegeri şi lecţii practice, a fi „organul învăţătorilor din subrevizoratul de control ordine şi circulare şcolare, anunţuri utile pentru învăţători, Făget”. În cele 11 numere tipărite – 6 în 1923 şi 5 în 1924 legate de bugetele şcolare, de activitatea cercurilor culturale, – revista abordează toate problemele cu care se confruntă de sărbătorirea unor evenimente din istoria neamului. Chiar învăţământul din zona Făgetului. Chiar dacă se edita şi se dacă era o revistă de specialitate, adresându-se cu precădere tipărea la Făget, în tipografia lui Armin Kain, publicaţia oamenilor şcolii, publicaţia consemnează şi alte probleme se adresa învăţătorilor din cele 11 cercuri culturale de interes general, evenimentele locale, reclame şi anunţuri subordonate subrevizoratului de control Făget. De aceea, publicitare etc. aria de difuzare era destul de mare: de la satele situate pe Tot la Făget, Dănilă Iliţiescu va redacta broşura Valea Mureşului – Birchiş, Bata, Bulci, Bruşnic, Căpâlnaş „Sărbători naţionale. Carte pentru poporul nostru”, un –, sau în zona pădurenilor – Poieni, Crivina, Pietroasa, – adevărat îndrumar de educaţie patriotică. În perioada până la cele situate la limita localităţilor Nădrag şi Lugoj făgețeană, Dănilă Iliţiescu a făcut parte din conducerea mai – Fârdea, Hăuzeşti, Săceni, Ieşnic, Cladova, Bethausen13 . multor societăți culturale și bancare: Reuniunea Română În articolul apel publicat în primul număr, directorul-editor de Cetire și Cântare din Făget („Doina”), Societatea Dănilă Iliţiescu, care îndeplinea şi funcţia de subrevizor de lectură română din Făget (Casina), Cooperativa de şcolar de control, motiva necesitatea tipăririi unei reviste Consum și Valorificare „Furnica” Faget, Cooperativa de şcolare: „Străbătând drumurile în cele mai mari distanţe de aprovizionare și desfacere în comun „Vulturul” etc. la centru şi făcând inspecţiile şcolare... cu această ocaziune În anul 1926 a fost numit revizor şcolar al judeţului am constatat necesitatea unei legături care trebuie să fie Caraş-Severin, stabilindu-se la Oraviţa, unde va continua permanentă între noi, care legătură, apoi să înlăture orice aceeaşi bogată activitate. Înfiinţează „Banca Populară nedumerire în ce priveşte viaţa internă şi externă şcolară”14. Caraşul” (1927), editează revista pedagogică lunară „Şcoala Pe lângă ordonanţele şi circularele oficiale sosite în cursul Caraşului” (1931), organ oficial al revizoratului şcolar din fiecărei săptămâni, revista va publica articole de metodică Oraviţa, colaborează la manualul „Geografia judeţului şi pedagogie, rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare. Caraş”, tipăreşte lucrarea „Şcoala Banatului, actualităţi Mai mult, Dănilă Iliţiescu ţinea să precizeze că: „orice şi perspective” (1932), în care dezvoltă o concepţie faptă nobilă şi orice idee şi iniţiativă de folos obştesc este pedagogică interesantă, rezultat al unor numeroase studii binevenită şi călduros îmbrăţişată”15. şi observaţii şi abordează principalele probleme cu care se Revista acordă spaţii importante popularizării celor confrunta atunci şcoala bănăţeană. În acelaşi timp se va mai cunoscute şi mai eficiente strategii şi metode didactice înrola sub faldurile glorioase ale „Astrei”, fiind unul dintre pentru a veni în ajutorul învăţătorului a cărui surse de cei mai apreciaţi conferenţiari. informare erau destul de limitate. Fără cunoaşterea acestor În august 1932 a fost numit revizor şcolar al metode didactice şi fără cunoaşterea psihopedagogică a judeţului Timiş-Torontal. S-a stabilit la Timişoara, unde va muri în 1958, lăsând în urma sa amintirea învă- 12 Dănilă Iliţiescu, Anuarul şcolilor primare urbane ţătorului educat în vechea şcoală, de dascăl şi apostol de stat din Făget, Lugoj, Institutul de arte grafice „Tipografie Naţională”, 1921. Am consultat anuarele tipărite pentru anii al catedrei şi neamului. Îşi doarme somnul de veci în şcolari: 1920/21, 1921/22, 1922/23, 1923/24 şi 1924/25. Cimitirul Eroilor din Timişoara. 13„Şcoala Noastră”, an. I, nr.1 din 20 noiembrie 1923, p. 4. 14 Ibidem, p. 1. 16 Idem, an. II, nr. 4 din 22 ianuarie 1924, p. 1. 15 Ibidem. 17 Ibidem.

Pag. 50 Revistă trimestrială de cultură istorică

Dr. Florin Zamfir Stabilirea candidaţilor naţionali a prilejuit mo- (Variaș) mente de solidaritate românească şi de adeziune la programul P.N.R. În jur de 50 de alegători români din cercul Becicherecul Mic s-au prezentat la avocatul Participarea românilor din Pavel Rotariu din Timişoara, oferindu-i candidatura. Cu această ocazie, preotul Mercea, din Parţa, a rostit comitatul Timiș la alegerile o cuvântare acomodată evenimentului, susţinând că alegătorii români sunt decişi a se înrola ferm sub parlamentare din anul 1881 drapelul Conferinţei de la Sibiu, aderând la programul acesteia3. Abstract: In 1881, the Romanians in the Timiș Mai mulţi alegători din cercul electoral Rittberg “comitat” participated in the parliamentary elections (Tormac), constituindu-se într-un comitet ţinut în of Hungary on behalf of the Romanian National Party, Şoşdea, au proclamat drept candidat dietal pe acelaşi having national candidates. During the elections, the Pavel Rotariu4. Sufletul acestei iniţiative de candidatură, teachers and the priests of the villages in Timiș, leaders au fost preoţii I. Popovici, V. Prohab şi învăţătorul Ioan of the Romanian communities of voters, stood out as Albu din Şoşdea5. În cercul electoral Biserica Albă, supporters of these candidates and the programme sârbii şi românii au stabilit candidatura lui Vincenţiu adopted in Sibiu. The obstructive actions of the Babeş6. Hungarian government circles and the lack of political Alegerile parlamentare din 1881 au fost însoţite experience led to the failure of the Romanians’ national de abuzuri fără precedent ale autorităţilor. Sub pretextul candidates. The only winning Romanian candidate was că se produce „o mişcare în popor”, ministrul maghiar General Traian Doda from the “Caraș” comitat. de interne a cerut administraţiei din Timişoara să restabilească ordinea şi să împiedice orice manifestare Keywords: Romanian National Party, national ostilă politicii guvernamentale. Au fost arestaţi o candidates, parliamentary elections, Sibiu Conference serie de conducători ai organizaţiilor naţionale locale; programme se declanşează o campanie de mari presiuni asupra alegătorilor români, pentru a nu sprijini candidaţi Constituirea Partidului Naţional Român a naţionali; se recurge la falsificarea listelor electorale în avut un puternic ecou în rândurile românilor din sensul împiedicării înscrierii alegătorilor români; unii Banat, manifestându-se adeziunea la programul fruntaşi români sunt obiectul unei ofensive puternice, adoptat. În urma unor lungi dezbateri, Conferinţa morale şi materiale, din partea autorităţilor pentru a nu naţională de la Sibiu a aprobat tactica pasivistă faţă accepta candidatura cu program naţional. Din aceleaşi de alegerile dietale (parlamentare) pentru românii din motive nu s-a reuşit informarea la timp a alegătorilor Transilvania, iar pentru alegătorii români din Banat români despre hotărârea Conferinţei naţionale de s-a acceptat oportunitatea participării la alegerile participare a bănăţenilor la viaţa parlamentară7. pentru Parlamentul de la Budapesta. În cursul lunii Desfăşurarea alegerilor i-a remarcat pe învăţătorii iunie 1881, au fost reorganizate cluburile naţionale satelor timişene, alături de preoţi, în fruntea comunităţilor din cercurile electorale timişene: Rittberg (Tormac), româneşti de alegători, ca susţinători ai candidaţilor 1 Timişoara, Becicherecul Mic etc. naţionali şi ai programului adoptat la Sibiu. Nu au lipsit La 8 mai 1881, a avut loc şedinţa Comitetului nici acţiunile contrare cauzei naţionale, dar acestea Central Electoral al comitatului Timiş. S-a stabilit ca au fost excepţiile care nu au făcut decât să întărească dată a alegerilor în acest comitat ziua de 27 iunie. În impresia de solidaritate românească, manifestată cu Timiş, un comitat cu majoritate românească, în cercuri prilejul alegerilor dietale din 1881. aproape 100 % româneşti, nu a fost ales nici măcar un În cercul electoral Rittberg (Tormac), candi- etnic român ca preşedinte, vicepreşedinte sau notar al datura lui Pavel Rotariu fiind depusă mai târziu, la comisiilor electorale2. 1 F. Zamfir, Școala și societatea românească din 3 Idem, nr. 46, din 10/22 iunie, p. 3. comitatul Timiș, între anii 1867-1900, Timișoara, Ed. Marineasa, 4 Ibidem. 2009, p. 478; I. Munteanu, Mișcarea națională din Banat, 1881- 5 Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 iunie/2 1918, Timișoara, Ed. Antib, 1994, p. 100-101. iulie, p. 3-4. 2 Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 43, din 30 mai/11 6 Idem, nr. 47, din 13/25 iunie 1881, p. 3. iunie, p. 3. 7 F. Zamfir,op. cit., p. 479; I. Munteanu, op. cit., p. 102.

Pag. 51 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

21 iunie, nu se putea conta pe un rezultat mai mare din aceeaşi localitate, au sprijinit neobosit candidatul decât inaugurarea principiului şi acţiunii politice, pe naţional de dragul aceleiaşi cauze, pentru că în persoană baza programului Conferinţei de la Sibiu. Autorităţile nu-l cunoşteau8. locale au apelat la abuzuri, presiuni şi corupţie, pentru Alegerile din Becicherecul Mic au decurs în a-şi asigura victoria candidatului guvernamental. De aceeaşi notă, reprezentanţii partidului liberal de la exemplu, poşta din Buziaş nu a expediat epistolele putere făcând din problema politică una religioasă candidaţilor naţionali nici după trei zile de la sosire, şi națională. Ei au scris alegătorilor germani să deşi acestea au fost puse recomandate şi „per express”, se ferească de naţionaliştii români, pentru că sunt neputându-se astfel comunica în timp util cu alegătorii. periculoşi şi distrug buna înţelegere în popor. Un slovac În pofida acestei situaţii, învăţătorul G. Magheţiu şi maghiarizat, işpan dominial din Şag, încerca să le ambii preoţi din Sacoşul Unguresc au făcut tot ce este creeze alegătorilor germani o atitudine antiromânească posibil, aducând 22 de alegători (din 123) care au votat susţinând: „România a ajuns a fi regat, iar românii de cu toţii pentru programul naţional. Supus presiunilor aici nu voiesc alta, decât a se însoţi cu ei şi a scoate din partea unor funcţionari din Buziaş, preotul Georgiu poporul nemţesc din această ţară, a ne lua cu sila Popovici din Silaş a trecut în partida guvernamentală, averile şi pământurile noastre”9. dar ţăranii plugari, sosiţi împreună cu el la locul Pretorul străbătea satele româneşti, făcându-le alegerii, au rămas credincioşi, votând cu partidul promisiuni învăţătorilor şi preoţilor români pentru a vota naţional. Alegătorii din Şoşdea, avându-i în frunte pe candidatul guvernamental. În comunele: Sânmihaiul preoţii I. Popovici, V. Prohab şi pe învăţătorul Ioan German, Săcălaz, Ghiroda, Giroc, unde populaţia Albu, au votat candidatul naţional. Pavel Rotariu a germană era decisă să voteze candidatul român, notarii avut în acest cerc electoral şi susţinători care nu erau au schimbat peste noapte listele cu votanţi, eliminând de etnie română, între ei numărându-se Adolf Abeles, pe cei îndreptăţiţi şi introducând drept alegători indivizi mare proprietar în Makó şi arendator în Şoşdea. Acesta din proletariatul comunelor, care, în schimbul unor a fost chiar victima unui incident, legat de susţinerea sume infime de bani, au votat la comandă. Alegătorii candidatului român, pe care l-a întâmpinat cu semnul din Becicherecul Mic: germani, sârbi, români, au fost electoral, o pană roşie cu inscripţia: „Solidaritate excluşi formal de la votare, pentru că nu voiseră să se poporală cu Pavel Rotariu”. După ce arendatorul din înduplece a vota candidatul guvernamental. În Săcălaz Şoşdea a înmânat şi altei persoane, aderentă a partidului au votat 140 de persoane, dintre care numai 20 aveau naţional, acelaşi semn electoral, pretorul cercual, drept de vot. La fel s-a procedat în comunele: Ghiroda, Iosif Hollosy, l-a declarat agitator şi a dispus să fie Giroc, Chişoda, Bucovăţ, unde unii alegători au fost arestat. El a fost eliberat numai după ce Pavel Rotariu substituiţi prin alţii, care nu aveau drept de vot şi nici a expediat o depeşă la prim-ministrul Kalman Tisza, numele pe listă. În localitatea Parţa, s-a ajuns la situaţia în care a prezentat ilegalitatea comisă de solgabirău de a vota cu Ormos, candidatul guvernamental, oameni (pretor cercual). care erau decedaţi în momentul alegerilor. Existau În arsenalul de intimidare şi obstrucţionare a informaţii potrivit cărora comisia electorală avea ordin candidatului român şi a alegătorilor săi, s-au aflat şi să nu anunţe rezultatul, dacă majoritatea voturilor ar fi alte variate metode. Într-o discuţie particulară, un întrunit-o candidatul naţional. parlamentar originar din Timişoara a încercat să-l Lăudabilă a fost şi de data aceasta susţinerea de convingă pe Rotariu să renunţe la candidatură, dar oferta care s-a bucurat candidatul naţional, Pavel Rotariu, a fost respinsă de avocatul român. Făcând presiuni asupra în rândul intelectualităţii săteşti, remarcându-se în alegătorilor români cu ajutorul pandurilor (jandarmilor), acest sens preoţii G. Bugariu şi Baltă din Beregsău, pretorul a încercat să-i convingă să voteze cu Varghici, A. Mercea din Parţa, precum şi învăţătorii: Emeric candidatul guvernamental. Ascultând îndemnurile în- Andreescu din Beregsău, Ioachim Boncea din Ghiroda, văţătorilor şi ale preoţilor, alegătorii români i-au dat Bosoioc Miu din Giroc10. pretorului tocmai răspunsul la care acesta nu se aştepta: În cercul electoral Cocota (Orţişoara), n-a mai „Să trăiască Rotariu!”. Agenţii guvernamentali au apelat existat aceeaşi solidaritate naţională, aici candidatul şi la coruperea materială a alegătorilor, împărţind pâine guvernamental Bela Kralitz, neavând niciun oponent. şi băutură pe stradă. 8 Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 iunie/2 Pavel Rotariu nu a recurs la aceste mijloace, iulie, p. 3-4. fiind încrezător în justeţea cauzei pe care o reprezenta. 9 Idem, nr. 51, din 27 iunie/9 iulie, p. 3. Învăţătorul Ioan Beca din Sculea şi preotul Perian, 10 Ibidem.

Pag. 52 Revistă trimestrială de cultură istorică

Învăţătorii şi preoţii români nu au fost decişi în a Dr. Eusebiu Narai * propune un contracandidat cu program naţional, iar comunităţile săteşti, nefiind impulsionate de liderii (Timișoara) lor spirituali, nu au acţionat din proprie iniţiativă. Mai mult chiar, la conferinţa guvernamentalilor care a stabilit candidatura lui Kralitz au participat şi trei Aplicarea convenţiei de preoţi români: Petrescu şi Chiriţă din Remetea şi armistiţiu în judeţul Severin Lucuţia din Cerneteaz11. Falsificarea urnelor, intimidările, ameninţările (1944-1947) etc. au dus la eşecul candidaţilor naţionali din comitatul Timiş. În unele cercuri electorale, cum a fost Biserica Albă, din cauza ilegalităţilor comise şi terorizării Abstract: Although it tried to evoid the alegătorilor români, comitetele naţionale locale au transformation of Romania in a theatre of war, the state- decis neparticiparea la alegeri. Singurul candidat român hit from August 23rd, 1944, was followed, inevitably, by the victorios în scrutinul electoral a fost în părţile Caraşului, soviet military occupation. generalul Traian Doda, care a obţinut 2.014 voturi, faţă After eliberating the southern part of the country de doar 679 ale contracandidatului său12. from german troops, the romanian army got engaged in the Pe temelia sprijinului dat de forţele sociale fight for freedom of the north-west territory of Transilvania, româneşti programului şi tacticii P.N.R., mişcarea which territory was given to Hungary through the Dictate naţională continuă să se dezvolte în anii următori, of Viene on August 30th, 1940, followed by taking the cities aflându-se în aceeaşi neîncetată confruntare cu soldiers and officers were sacrificed. Unfortunately, this acţiunile obstrucționiste ale cercurilor guvernamentale part of the country got under soviet military administration maghiare. on November 11th, 1944. Hoping that it will obtain the participation to war, the romanian army got involved in 11 Luminătoriul, Timişoara, II, 1881, nr. 49, din 20 the west campain under soviet comand, until the surrender iunie/2 iulie, p. 4. of Germany, on May 9th, 1945, but the human and material 12 Idem, nr. 48, din 17/29 iunie, p. 4; I. Munteanu, op. cit., p. 104. sacrifices of people were substantial. The Armistice Convention, signed at Moscow, on September 12th 1944, was considered a tiry Treaty of Comunitățile etnice minoritare... Peace, because of its foresights, completed by a series of normative acts, elaborated between september 1944-march 1945, with a negative effect over the romanian economy, (urmare din pag. 47) especially the agriculture. 10.1016/j.jhevol.2003.08.003; According to the Treaty of Peace, signed at Paris, th 32. Vădean, M., R., 2011, Relatiile romano-ungare in on February 10 , 1947, the initial limit for paying the war contextul integrarii in structurile europene si euroatlantice: repairing to the Soviet Union was going to be extended 1989-2010, Editura Lumen, București; with two years. 33. http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/ The military operations developed in Banat have tmetn02.pdf; determined a bad influence for the agricultural works and 34. XXX, 1980, Recensământul populaţiei şi al the level of health of the population. locuinţelor din 5 ianuarie 1977, Direcţia Generală de During 1944 and 1948, the economy of Banat was Statistică, Bucureşti; unpleasantly surprised by two major events, such as: the 35. XXX, 1997, Recensământul din 1880: Tran- redrawall of the german troops and the entrance of the silvania, Editura Staff, Bucureşti; russian troops in this area. 36. XXX, 1999, Recensământul din 1900: Tran- The economic situation of the Severin district silvania, Editura Staff, Bucureşti; decreased so much because of some factors, like: the war 37. XXX, 2020, Direcția Regională de Statistică situation, the rubberies, the abuses of the soviet army, the Timișoara, Fond de date; lack of main materials. Although, it increased the number 38. Zoltán, I., 2011, Pătrunderea stăpânirii maghiare of industrial societies. During the regime of Antonescu, în Banat. Contribuții la apariția instituțiilor de tip * Lect. univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, Bd. occidental, în Banatica, nr. 21 / 2011, pag. 11-35. Vasile Pârvan, nr. 4, e-mail: [email protected].

Pag. 53 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 there were many industrial societies with different uses, de valoare. Încercarea lor de a pătrunde la etajul clădirii such as: textile, metalurgic, chimic, alimentary, paper în cauză, unde se aflau numeroase bunuri aparţinând industry, skin industry and others. Some of them are: the demnitarilor Casei Regale, a fost oprită – cu dificultate Nădrag factories, Ferdinand factories, ,,Mundus-Borlova- – de către 4 soldaţi români de la Cercul Teritorial Arad, Armeniş” and ,,Schramm, Hüttl and Schmidt” factories. cantonaţi la domeniul regal. Cu această ocazie, a fost devastată şi casa administratorului general al domeniului, Keywords: Armistice Convention, Red Army, ridicându-se diferite obiecte de valoare, bijuterii şi suma rubberies, abuses, Severin district. de aproximativ 1.000.000 lei. Însă, incidentul a avut şi alte conotaţii: instigatorul de pe raza comunei, care i-a condus Situaţia economică a judeţului Severin s-a deteriorat pe soldaţii sovietici la castel, a declarat că-l va împuşca pe foarte mult în perioada studiată, în urma intervenţiei unor administratorul general al domeniului şi pe alţi ,,oameni factori obiectivi şi subiectivi, precum: starea de război, fideli regimului”, având asupra lui o listă în care erau jafurile şi abuzurile comise de trupele sovietice, rechiziţiile trecuţi preoţii şi locuitorii mai înstăriţi din comună2. în contul Convenţiei de Armistiţiu, sistarea activităţii unor În unele cazuri s-a ajuns şi la incidente armate, firme industriale şi comerciale cu capital german şi maghiar în care au fost implicaţi militarii sovietici, în urma de pe raza judeţului, scăderea şeptelului de animale, tentativelor de jaf eşuate ale acestora. Astfel, în ziua de lipsa materiilor prime şi a capitalului necesar pentru 28 septembrie 1944, jandarmii români din Mehadica au funcţionarea – la capacitate maximă – a întreprinderilor încercat să prevină devastarea unei cârciumi din localitate industriale ş.a.m.d. de către doi soldaţi sovietici, dar au fost atacaţi cu focuri de armă de aceştia; în urma schimbului de focuri, unul din * * * soldaţii sovietici a fost ucis, iar celălalt rănit3. Localitatea Căprioara a fost jefuită, de nenumărate Jafurile comise de către militarii sovietici pe ori, în cursul lunii septembrie 1944, de câţiva militari raza Legiunii de Jandarmi Severin au avut şi un impact sovietici constituiţi în bande, populaţia comunei fiind emoţional asupra populaţiei judeţului, determinând o în imposibilitatea de a se apăra. În consecinţă, Prefectul judeţului Severin a trimis o notă circulară către Pretura plasei Birchiş (de care aparţinea localitatea menţionată), cuprinzând măsurile imediate ce trebuiau adoptate în vederea reprimării actelor reprobabile comise de ostaşii armatei sovietice ,,pe cuprinsul plasei: locuitorii, constituiţi în gărzi, vor patrula tot timpul (zi şi noapte) în comune şi atunci când vor vedea elemente care nu se pot justifica, le vor dezarma şi, în stare de arest, le vor înainta – prin organele jandarmeriei – Comandamentului sovietic din Lugoj; primarii, notarii şi şefii posturilor de jandarmi vor ţine – tot timpul – între ei strânse legături, iar împreună cu gărzile vor menţine ordinea şi siguranţa în sate şi comune, acolo unde este cazul chemând în ajutor jandarmii din plutonul mobil care a luat fiinţă în nordul atitudine ostilă faţă de trupele sovietice aflate în trecere judeţului”. Este evident că aceste fenomene negative se sau staţionate în zonă. Astfel, în toamna anului 1944 a manifestau pe o scară mult mai largă4. fost spartă casa de bani de la ocolul silvic Coşava, care Uneori, au fost afectate chiar şi instituţii care conţinea suma de 720 000 de lei. În acelaşi timp, ostaşii depindeau direct de Prefectura judeţului Severin. Astfel, sovietici au furat o cantitate însemnată de spirt rafinat de în luna septembrie 1944, un mic grup de ostaşi sovietici la Fabrica de oţet Margina. Tot în toamna anului 1944, au a luat caii şi trăsura aflate în proprietatea orfelinatului din fost jefuiţi 46 de locuitori din comuna Obreja1. Găvojdia şi a pătruns în magazia de alimente a aceleiaşi Devastările sovietice au vizat clădiri şi chiar lo- calităţi întregi. De pildă, în zilele de 16 şi 17 septembrie 2 Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale (în 1944, mai mulţi soldaţi sovietici au intrat în castelul de continuare SJTAN), fond Prefectura judeţului Severin – Biroul pe domeniul regal Mocsony-Căpâlnaş şi au ridicat lucruri Armistiţiului, d. 74/1944, f. 2. 3 Ibidem, f. 3. 1 Rămneanţu 1997, p. 431. 4 Ibidem, f. 6.

Pag. 54 Revistă trimestrială de cultură istorică instituţii de ocrotire socială, devastând-o în întregime5. pantofi, ciorapi, pardesiuri ş.a.), pagubele ridicându-se la Armata sovietică a devastat şi sediile unor firme suma de 581.000 de lei10. industriale de pe raza judeţului Severin, în special Şi serviciile comunale au avut de suferit de pe urma din Lugoj, Caransebeş şi Orşova. De exemplu, în comportamentului abuziv al trupelor sovietice aflate în cursul lunii septembrie 1944, militarii sovietici au trecere sau cantonate pe raza judeţului Severin. De pildă, jefuit sucursala din Caransebeş a Fabricii de bere în perioada 17-27 septembrie 1944, de la Uzina Electrică ,,Timişoreana” S.A., producând o pagubă în valoare din Orşova, al cărei personal fusese evacuat la Băile totală de 2.018.868 lei, constând în băuturi (bere, vin Herculane din cauza apropierii liniei frontului, militarii şi ţuică) şi diverse materiale (cai de povară, butoaie, sovietici cantonaţi în incinta uzinei, precum şi alţii aflaţi măsuri pentru vin, lăzi de bere etc.), bunurile fiind în trecere au ridicat, în mod abuziv, obiecte şi aparatură în ridicate sub ameninţarea armelor6. valoare de 529.750 de lei11. De asemenea, în intervalul 21-29 septembrie 1944, Luna octombrie 1944 a fost marcată de fapte o unitate militară sovietică a fost cantonată în sediul asemănătoare, care puneau – la grea încercare – răbdarea Fabricii de marmeladă din Caransebeş, „răstimp în care locuitorilor judeţului. Astfel, la fabrica de cherestea, nu a dat voie nimănui să se apropie de fabrică”. După butoaie şi parchete din Caransebeş armata sovietică a plecarea ostaşilor sovietici s-a procedat la inventarierea pricinuit pagube în valoare de 2.149.000 de lei, constând în: bunurilor firmei, constatându-se o pagubă în valoare bani, găsiţi în biroul patronului fabricii; o maşină de scris; de 72.408 lei. Din magaziile fabricii au dispărut: 200 curele; scule; cca 60 m2 parchete; scânduri; lemne de foc; kg petrol, 40 buc. funduri de butoaie, 347 buc. doage covoare persane; alimente (compoturi, dulciuri, slănină şi de butoaie, 4 m pânză, 40 kg sodă calcinată, 80 buc. zahăr); haine etc. În acelaşi timp, a fost luată – fără forme şuruburi, 12,5 kg cuie ş.a.m.d.7 legale – întreaga documentaţie privind activitatea fabricii: Nici firmele comerciale din judeţul Severin nu au registrele comerciale, registrul-inventar, hârtii de scris şi scăpat ,,atenţiei” militarilor sovietici. Astfel, la trecerea plicuri, cu antetul fabricii ş.a.m.d.12 armatei sovietice prin Orşova (12-24 septembrie 1944), Într-un proces verbal întocmit de Comisariatul de de la firma ,,Dunărea” au fost preluate, fără forme legale, Poliţie Orşova, în luna octombrie 1944, erau consemnate diverse mărfuri (carne şi preparate din carne, conserve, pagube în valoare de 262.000 de lei, constatate la Societatea băuturi alcoolice, ţigări, dulciuri, şosete, serviete, articole Anonimă Minieră ,,Creditul Carbonifer”, agenţia Orşova, din stofă etc.) în valoare de 1.206.366 lei8. bănuielile planând asupra unor soldaţi sovietici cantonaţi Trupele sovietice au devastat, prin forţa armelor, în Orşova, însă nu s-a putut dovedi nimic, neexistând numeroase instituţii de interes public şi proprietăţi ale niciun martor ocular al evenimentelor13. persoanelor fizice de pe cuprinsul judeţului Severin. Trupele sovietice, aflate în trecere prin Orşova De pildă, în luna septembrie 1944, armata sovietică a (octombrie 1944), au cauzat pagube însemnate populaţiei pricinuit Ocolului Silvic din Orşova pagube de 72.554 de oraşului, valoarea totală a acestora depăşind suma de de lei, în decurs de trei zile9. 3.000.000 de lei. Au fost ridicate – fără nicio justificare După ce au pătruns în incinta fabricii de textile legală – diferite articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, ,,Jandera” din Orşova (septembrie 1944), soldaţii sovietici veselă, alimente de primă necesitate pentru sezonul rece, au deteriorat maşinile şi acoperişul, au distrus rezervorul animale de tracţiune, băuturi alcoolice etc.14 şi instalaţia electrică, provocând daune în valoare de În unele cazuri, devastările produse de militarii 1.317.110 lei prin dispariţia unor produse din inventarul sovietici au avut motivaţii absurde. De pildă, în ziua fabricii (mărfuri, fire de bumbac, curele, accesorii, aparat de 11 octombrie 1944, mai mulţi soldaţi sovietici telefonic, rechizite de birou, arhivă şi registre). Şi din ,,au început să dea jos firele telefonice române de locuinţa comandantului militar al fabricii au fost furate pe reţeaua telefonică a Societăţii de Telefoane între diverse obiecte (paltoane, costume de haine, cămăşi, comuna Valeaboului (judeţul Severin) şi comuna Delineşti (judeţul Caraş), pentru a instala fire proprii”, 5 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul Ar- mistiţiului, d. 75/1944, f. 1. 10 Ibidem, f. 213. 6 Serviciul Judeţean Caraş-Severin (Caransebeş) al 11 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin-Biroul Arhivelor Naţionale (în continuare SJCSAN), fond Primăria Armistiţiului, d. 45/1944, f. 1. oraşului Caransebeş, d. 14 a/1944-1945, f. 153. 12 SJCSAN, fond Primăria oraşului Caransebeş, d. 14 7 Ibidem, f. 318. a/1944-1945, f. 159-160. 8 SJTAN, fond Comisariatul Poliţiei oraşului Orşova, d. 13 SJTAN, fond Comisariatul Poliţiei oraşului Orşova, 68/1944, f. 98-99. d. 68/1944, f. 19. 9 Ibidem, f. 210. 14 Ibidem, f. 51.

Pag. 55 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 provocând pagube apreciabile statului român15. autorizaţie erau obligaţi să le depună la sediile poliţiei Jafurile au continuat pe tot parcursul anului şi jandarmeriei în interval de 5 zile (în Capitală) şi, 1945. Trupele sovietice aflate în trecere au prădat respectiv, 15 zile (în provincie), în caz de refuz fiind localităţile Găvojdia, Jena, Sacul, Tincova-Căvăran, pasibili de o pedeapsă de 25 ani muncă silnică18. Prisaca, Zăgujeni şi Jupa. Anul 1946 a fost marcat de alte abuzuri săvârşite La începutul anului 1945, întâlnim o situaţie de armata sovietică pe raza judeţului Severin. Astfel, în deosebită în localitatea Sâlha-Coştei, ostaşii sovietici luna aprilie 1946, unitatea militară sovietică din Orşova, prezenţi aici având un comportament relativ bun. care instala linia telefonică directă Belgrad-Moscova, a În acelaşi timp, rutenii din Copăcele şi Criciova preluat toate firele telefonice (civile şi militare) din Valea practicau un comerţ ilegal cu militarii sovietici; aceştia Dunării, pe direcţia Orşova-Moldova Nouă-Baziaş până din urmă primeau băutură şi dădeau, în schimb, diverse la punctul de frontieră Socol, fiind întreruptă legătura mărfuri furate. Jandarmii nu puneau capăt acestui comerţ telefonică a autorităţilor româneşti cu comunele din Valea la negru, de teama unor incidente cu ,,aliaţii” sovietici, Dunării. Deşi această situaţie, de-a dreptul excepţională, deşi ordinul general nr. 984 200 din 30 septembrie a fost adusă la cunoştinţa Comisiei Aliate de Control şi 1944 – semnat de către generalul Gheorghe Mihail (la au fost semnalate intervenţii repetate pentru eliberarea acea dată, şeful Marelui Stat Major Român) – prevedea liniei telefonice în favoarea autorităţilor statului român ca armata, poliţia şi jandarmeria să se opună, la nevoie din partea organelor superioare de conducere ale armatei chiar recurgând la arme, în cazurile când ostaşii sovietici, române, a administraţiei Porţilor de Fier, a Societăţii izolaţi sau în grupuri, vor încerca să ridice cu forţa sau să de Telefoane, problema a rămas în suspensie până la jefuiască bunurile statului, precum şi cele particulare16. sfârşitul anului 194619. Numai în luna martie 1945, armata sovietică a Exemplele privind comportamentul abuziv al tru- ridicat, fără forme legale, o serie de bunuri şi materiale pelor sovietice aflate în trecere sau staţionate în judeţul de la locuitorii oraşului Caransebeş, valoarea totală a Severin pot continua la nesfârşit. pagubelor însumând 34.743.168 lei: 3.050 kg grâu; 5.250 kg orz; 3.650 kg ovăz; 19.750 kg porumb; 1.486 * * * kg făină de grâu; 9.088 kg cartofi; zarzavat, zahăr, untură, slănină, alcool, brânză – în cantităţi mari; Starea economică dificilă a locuitorilor de pe 35.066 buc ţigări; 24.000 kg lemne de foc; 25 cai; raza Legiunii de Jandarmi Severin a fost cauzată şi de 19 porci; 68 oi; 125 păsări; un număr considerabil de obligaţiile pe care aceştia au fost nevoiţi să le achite, bovine; autoturisme şi trăsuri; 436 obiecte mecanice; conform prevederilor Convenţiei de Armistiţiu din 12 64 covoare; diverse articole de îmbrăcăminte (paltoane, septembrie 1944. cămăşi, costume de haine); 342 piese de mobilier; 99 Comunele situate pe cuprinsul postului de jandarmi buc. bijuterii şi ceasuri etc17. Caransebeşul-Nou nu au primit banii pentru alimentele Abuzurile armatei sovietice au determinat osti- pe care armata sovietică le-a rechiziţionat. Acelaşi lucru litatea populaţiei româneşti şi se încerca, de multe îl întâlnim şi în localitatea Barna, unde sătenii erau ori, găsirea altor vinovaţi pentru acţiunile la care se nemulţumiţi de faptul că nu li s-a achitat plata pentru pretau trupele sovietice sau, cel puţin, formularea unor transporturile de lemn efectuate în contul sovieticilor. explicaţii plauzibile care să îmbunătăţească imaginea Rapoartele întocmite de către postul de jandarmi Birchiş destul de defavorabilă a ,,aliaţilor” sovietici. În acest scoteau în evidenţă un adevăr indiscutabil: preţul plătit de sens, în luna februarie 1946, ministrul justiţiei (Lucreţiu către sovietici pentru vitele rechiziţionate era mult mai mic Pătrăşcanu) a înaintat suveranului două proiecte de legi, decât preţul existent pe piaţa liberă. Astfel, pentru o vită, menite a distrage atenţia de la adevăraţii autori ai actelor sovieticii plăteau 70.000-80.000 de lei, iar pe piaţă aceasta reprobabile petrecute pe tot cuprinsul ţării: legea privind ajungea la suma de 150.000-200.000 de lei. Aceeaşi portul uniformelor aliate, prin care deţinerea acestora – situaţie este întâlnită şi în localităţile Parul, Gruni, Cutina, de către persoane neautorizate – era pedepsită cu muncă Bodo, Zăbalţi, Bruznic, Glimboca, unde ţăranii refuzau să silnică de la 5 la 25 ani; legea privind portul ilegal de mai predea animalele în contul Armistiţiului (la Glimboca armă, prin care toţi posesorii de arme şi muniţii fără se cerea să se intervină cu forţa)20. 15 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul 18 Banatul, Timişoara, anul II, nr. 36, 16 februarie 1946, Armistiţiului, d. 74/1944, f. 19. p. 1. 16 Rămneanţu 1997, p. 431. 19 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin, d. 1/1946- 17 SJCSAN, fond Primăria oraşului Caransebeş, d. 14 1947, f. nenumerotată. a/1945, f. 43. 20 Rămneanţu 1997, p. 430.

Pag. 56 Revistă trimestrială de cultură istorică

Aplicarea articolului 10 din Convenţia de Armistiţiu21* buc. cântare, pentru o greutate de 10 kg; 10 buc. dălţi late; 10 şi a anexei sale22** a stârnit reacţii ostile din partea buc. dălţi înguste; 5 buc. rindele; 6 buc. cuţite mari; 2 buc. rindele locuitorilor judeţului Severin, iar excesul de zel (în unele mari; 5 buc. maşini de tocat carne; 1 buc. casetă de fier ş.a.m.d.25 cazuri) manifestat de autorităţile locale pentru îndeplinirea Şi unitatea militară sovietică nr. 21 973 a formulat obligaţiilor înscrise în Convenţia de Armistiţiu au con- unele cereri în luna decembrie 1944, dar pretenţiile sale se tribuit, din plin, la starea de nemulţumire a populaţiei. rezumau la obţinerea a 3 buc. ventilatoare electrice, de câte De multe ori, rechiziţiile sovietice pentru nevoile 0,50 kw fiecare, prin rechiziţionarea acestora de la firmele frontului depăşeau posibilităţile reale ale populaţiei, care funcţionau în Lugoj26. însă cererile sovieticilor nu ţineau cont de acest aspect. Nemulţumirea populaţiei faţă de rechiziţiile De pildă, într-o adresă a Biroului M.O.N.T., care ce s-au efectuat în contul Convenţiei de Armistiţiu a funcţiona pe lângă Prefectura judeţului Severin (7 persistat pe tot parcursul anului 1945 (Birchiş, Teregova, decembrie 1944), se solicita Cercului Teritorial Severin Ferdinand şi Făget). să pună imediat la dispoziţia unităţii militare sovietice O notă de sinteză întocmită de către conducerea nr. 1.534 următoarele materiale: 80 m3 scânduri; 150 Legiunii de jandarmi Severin, la data de 26 februarie 1945, buc. stâlpi; 100 buc. plăci placaj (furnir); 30 kg cuie; sublinia că, datorită rechiziţiilor pentru sovietici, ţăranii nu două cazane, fiecare având o capacitate de 40 kg; 3.000 vor mai avea animale pentru muncile câmpului. Această buc. cărămizi. Materialele urmau să se rechiziţioneze situaţie a fost întâlnită, de fapt, în localităţile Topleţ şi de pe raza oraşului Lugoj sau de la fabrica ,,Mundus- Jupalnic, unde au fost ridicate – de la unii locuitori – chiar Borlova-Armeniş” din Caransebeş23. şi ultimele vite27. În cursul lunii decembrie 1944, unitatea militară Cheltuielile pentru întreţinerea armatei sovietice se sovietică nr. 1.534 şi-a mărit considerabil pretenţiile, ridicau la sume apreciabile. De exemplu, în luna februarie solicitând – în mod insistent – rechiziţionarea a diverse 1945, Primăria oraşului Caransebeş a achitat – în acest materiale, precum: 5.000 buc. cărămizi; 6 briciuri pentru scop – suma de 5.702.947 lei. Cheltuielile primăriei ras; 6 maşini de tuns24; 11 ceasuri deşteptătoare; 10 kg cuie constau în: hrana trupelor sovietice în trecere (mese de cizmărie; 15 kg cuie de lemn; 6 buc. ciocane pentru servite la restaurante, aprovizionări cu alimente de strictă cizmărie; 4 buc. cleşti pentru cizmărie; 3 buc. cleşti de necesitate); înfiinţarea şi întreţinerea cantinelor pentru tăiat cuie; 300 buc. creioane chimice; 200 buc. creioane ostaşii sovietici; întreţinerea diferitelor Comandamente simple; 100 buc. hârtie-indigo; 50 kg hârtie de birou; 6 sovietice şi trupe în trecere, exceptând Subcomisiile Aliate de Control (costul chiriei plătite pentru camerele 21* Art. 10: ,,Guvernul român trebuie să facă în mod regulat, în monedă românească, plăţile cerute de către Înaltul sau casele rechiziţionate, plata camerelor la hoteluri); Comandament Aliat (sovietic), pentru îndeplinirea funcţiunilor folosirea braţelor de muncă şi a vehiculelor proprii sale şi, în caz de necesitate, va asigura folosinţa întreprinderilor – pentru descărcări şi încărcări de şlepuri şi vagoane industriale şi de transport aflate pe teritoriul României, precum cu muniţii sau cereale, transporturi în magazii sau la şi a mijloacelor de comunicaţie, staţiunilor generatoare de diferite distanţe, amenajări de aeroporturi; sprijin pentru energie, întreprinderilor şi instalaţiilor de utilitate publică, construirea de barăci, prin furnizarea de scânduri şi alte depozitelor de combustibil, petrol, alimente şi alte materiale materiale de construcţie ş.a.m.d.28 sau servicii, în acord cu instrucţiunile date de către Înaltul Rechiziţiile locuinţelor din mediul urban erau Comandament Aliat (sovietic). supuse reglementărilor Ministerului Afacerilor Interne. Vasele de comerţ româneşti, care se găsesc atât în Ordinul circular nr. 12 353/M., emis de M.A.I. (Direc- apele româneşti, cât şi în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat (sovietic), pentru ţiunea M.O.N.T.) în ziua de 24 martie 1945, stipula folosirea lor în interesul general al aliaţilor (vezi anexa la art. următoarele: ,,apartamentele şi încăperile locuite de 10)”. (România liberă, Bucureşti, anul II, nr. 33, 17 septembrie familiile ofiţerilor activi şi de rezervă (români – n.n.) 1944, p. 2). plecaţi pe front vor fi exceptate de la orice fel de rechiziţii, 22** Anexa la art. 10: ,,Guvernul român va retrage iar pentru imobilele mari, în care se găsesc locuinţe şi răscumpăra, în limitele de timp şi potrivit condiţiunilor pe ale ofiţerilor (români – n.n.) plecaţi pe front şi care care Înaltul Comandament Aliat (sovietic) le va specifica, toate sunt supuse rechiziţionării, se va raporta în prealabil monedele deţinute pe teritoriul românesc şi emise de Înaltul Ministerului (Afacerilor Interne – n.n.), spre a obţine şi Comandament Aliat (sovietic) şi va înmâna moneda astfel retrasă, fără plată, Înaltului Comandament Aliat (sovietic)”. 25 Ibidem, f. 154. (Ibidem, p. 3). 26 Ibidem, f. 98. 23 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin-Biroul 27 Rămneanţu 1997, p. 430. Armistiţiului, d. 8/1944, f. 18. 28 SJCSAN, fond Primăria oraşului Caransebeş, d. 24 Ibidem, f. 102. 12/1945, f. 1-2.

Pag. 57 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 avizul Ministerului de Război în aceste cazuri”29. iluminat, încălzire, apă, canal, etc – 37.486 lei; chirii Autorităţile locale erau obligate să pună la dis- pentru cazare la particulari, hoteluri ş.a.m.d. – 76.666 lei; poziţia armatei sovietice şi mijloacele de transport din cheltuieli de transport – 92.189 lei; rechizite de cancelarie, dotarea proprie sau aflate în inventarul a diferite instituţii solicitate de membrii subcomisiei – 66.311 lei33. şi firme de pe raza judeţului Severin. Astfel, în intervalul Deţinem informaţii despre valoarea totală a 1 ianuarie-10 martie 1945, armata sovietică a rechiziţionat prestaţiilor şi serviciilor efectuate pentru trupele sovietice – pentru nevoile proprii – cca 800 căruţe şi un autoturism de pe raza judeţului Severin în intervalul 1 aprilie-31 pentru transportarea unor materiale de război, precum şi decembrie 1945. De pildă, în al doilea trimestru al anului lemne de foc şi fân, livrate garnizoanei sovietice din oraşul 1945 s-a cheltuit suma de 99.875.633 lei34. Lugoj, Comenduirii Pieţii Sovietice şi diverselor localităţi Prestaţiile în contul articolului 10 din Convenţia în care staţionau trupe sovietice. Trebuie menţionat faptul de Armistiţiu au scăzut considerabil în perioada 1 că, în judeţul Severin, erau cantonate 4 unităţi militare iulie-11 septembrie 1945, în urma plecării în U.R.S.S. sovietice (UM 21.973, UM 92.811, UM 47.972 şi UM a majorităţii cetăţenilor sovietici, aflaţi temporar în 01.534), la care se adăuga Centrul de Exploatare Severin judeţul Severin, precum şi a încetării stării de război, şi Garnizoana sovietică, ambele aflate în oraşul Lugoj30. astfel încât suma necesară reprezenta doar 9.566.126 În anul 1945 au intervenit noi reglementări privind lei, adică cca 10,5% din suma cheltuită în al doilea livrările pentru armata sovietică. Conform acestora, trimestru al aceluiaşi an35. Armata Roşie urma să se aprovizioneze prin intermediul Datorită situaţiei economice dificile în care se afla Corpurilor Teritoriale, care au preluat atribuţiile şi judeţul Severin, a inflaţiei galopante, a unor reparaţii şi prefecturilor de judeţ în acest domeniu. Printre altele, amenajări făcute la spitalele care tratau soldaţii sovietici, Prefecturii judeţului Severin îi revenea sarcina de a precum şi a altor factori, cheltuielile pentru întreţinerea colecta şi livra lunar cantitatea de 10 t unt, cu începere de armatei sovietice şi a organismelor sovietice care la data de 1 noiembrie 1944, însă posibilităţile judeţului controlau modul de executare a Convenţiei de Armistiţiu erau net inferioare pretenţiilor sovietice, astfel încât – la nivelul judeţului Severin au crescut în ritm rapid, în în primele două luni ale anului 1945 – fuseseră livrate intervalul 12 septembrie-31 decembrie 1945 atingând doar 3,6 t unt, adică de cca 3 ori mai puţin decât cererile cifra de 24.128.086 lei36. sovietice pentru o singură lună31. Întreprinderile industriale şi comerciale din Articolul 10 din Convenţia de Armistiţiu presu- judeţul Severin au fost obligate să-şi aducă o contribuţie punea şi rechiziţionarea vaselor aflate în porturile însemnată la executarea Convenţiei de Armistiţiu. Astfel, româneşti. După ce o parte din navele staţionate în portul în luna septembrie 1945, datorită lipsurilor manifestate Orşova au plecat la Tekija (Serbia), o altă parte au ajuns la firmele de pe raza judeţului Severin, Biroul pentru la Turnu-Severin, iar în rada portului menţionat mai aplicarea Armistiţiului din cadrul Prefecturii judeţului sus au intrat alte vase, la 24 februarie 1945, o comisie solicita aprobarea ODESFER-ului pentru livrarea mixtă româno-ruso-sârbă a preluat 6 nave de provenienţă unei cantităţi de 1,1 t cuie, de diferite mărimi, de la iugoslavă, aflate în port în ziua respectivă, în contul ,,Industria Sârmei” din Câmpia Turzii, cuie necesare Convenţiei de Armistiţiu32. pentru lucrările de reparaţii, amenajări şi dotări cu Erau necesare eforturi financiare considerabile şi mobilier ,,la cantonamentele de iarnă, pe seama trupelor pentru întreţinerea Subcomisiei Aliate de Control din sovietice staţionare în acest judeţ”; această cantitate judeţul Severin. Astfel, în perioada august 1944 -mai 1945, urma să fie ridicată de Prefectura judeţului Severin- adică până la încheierea operaţiunilor militare în Europa, Biroul Armistiţiului, contra cost, în contul Convenţiei de prestaţiile directe pentru întreţinerea subcomisiei amintite Armistiţiu, în termen de 15 zile37. mai sus s-au ridicat la suma de 2.724.552 lei, cheltuieli Apropierea iernii a determinat rechiziţionarea unor repartizate după cum urmează: hrana în natură (până la 1 clădiri, considerate indispensabile pentru cantonarea februarie 1945) – 749.500 lei; alocaţia de hrană în numerar temporară a trupelor sovietice. Însă, majoritatea clădirilor (1 februarie-8 mai 1945) – 1.678.700 lei; înzestrarea cu rechiziţionate aveau nevoie de reparaţii urgente, pentru a mobilier şi utilaj, obiecte de cazarmament – 23.700 lei; fi funcţionale în sezonul rece. De pildă, la începutul lunii 29 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin, d. 1/1944- 33 Idem, d. 5/1945-1946, f. 1. 1945, f. nenumerotată. 34 Ibidem, f. 12. 30 Ibidem, f. nenumerotată. 35 Ibidem, f. 11. 31 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul 36 Ibidem, f. 8. Armistiţiului, d. 18/1945, f. 13. 37 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul 32 Idem, d. 15/1945, f. 2. Armistiţiului, d. 19/1946, f. 199.

Pag. 58 Revistă trimestrială de cultură istorică septembrie au fost rechiziţionate castelele din comunele armata sovietică a devenit un fenomen firesc pentru acele Găvojdia şi Sacul, ambele fiind reparate într-un interval vremuri, deşi se încerca – din răsputeri – executarea, cu de timp foarte scurt (cca 10 zile lucrătoare de la primirea promptitudine, a prevederilor Convenţiei de Armistiţiu. avansului), sumele cheltuite în acest scop fiind destul de Astfel, în luna decembrie 1946, din cantitatea de 684,9 ridicate (6.600.000 lei, respectiv 4.900.000 lei)38. t tablă (albă, decapată şi galvanizată), ce trebuia livrată În intervalul august 1944-decembrie 1945, trupelor armatei sovietice, doar 86,7 t tablă au ajuns la destinaţie41. sovietice staţionate pe raza judeţului Severin le-au fost De altfel, întreprinderile industriale de pe raza livrate subzistenţe, furaje şi diferite materiale în valoare judeţului Severin trebuiau să onoreze – la timp şi la totală de 1.953.647.893 lei, de fapt mărfuri foarte variate: standarde ridicate – o serie de comenzi pentru armata 2.148 capete bovine; 1.667,53 t carne tăiată; 2,13 t cârnaţi; sovietică şi în cursul anului 1946. Totuşi, firmele 21,03 t făină albă; 28,5 t făină integrală; 1.200 raţii pesmeţi; industriale din plasele Teregova42, Birchiş43, Făget44, 8,5 t paste făinoase; 20,07 t griş; cca 781 t cartofi; 34.420 Balinţ45, Sacul46 şi Lugoj47 nu au primit comenzi din partea raţii conserve de carne; 51,8 t slănină; 16,9 t untură; 8,3 t armatei sovietice, deoarece nu dispuneau de capacitatea ulei; 33 t unt; 49.298 buc ouă; 0,25 t brânză; 10,5 t lapte; de producţie necesară pentru îndeplinirea sarcinilor ce 16,6 t zahăr; 48,1 t sare; 1,04 t păsări; 0,73 t tutun; 65.090 decurgeau din Convenţia de Armistiţiu. cutii chibrituri; 1,46 t săpun; aproximativ 25 t pâine; 74 t În schimb, două întreprinderi care funcţionau în oţet; 10 t fructe proaspete; 0,1 t vin; 181,1 t legume; 5,9 t plasa Orşova erau obligate să execute – cu prioritate – varză acră; 33,5 t fasole; 5,42 t murături; cca 4,1 t carne comenzile armatei sovietice: întreprinderea ,,Cloşani” din afumată; 21 buc. butoaie mari; 140,6 t ovăz; 9.285,9 t fân; Ogradena Veche urma să trimită 300 m st lemne de foc 5 t paie; 19.469 m3 lemne de foc; 1,5 t cărbuni; 168 m3 unităţilor militare sovietice staţionate în zonă, valoarea scânduri ş.a.m.d.39 comenzii ridicându-se la 1.200.000.000 lei, iar minele Contribuţia firmelor industriale din judeţul Severin ,,Baia Nouă” din Eibenthal trebuiau să furnizeze 650 t la îndeplinirea sarcinilor ce decurgeau din Convenţia de cărbuni armatei sovietice, în valoare de 25.759.897 lei48. Armistiţiu nu era deloc de neglijat. De exemplu, luna În plasa Caransebeş figurau trei întreprinderi care decembrie 1945 era termenul de scadenţă pentru livrarea primeau comenzi din partea armatei sovietice: uzinele fabricatelor produse de Uzina Nădrag (din cadrul societăţii metalurgice din Ferdinand (azi – Oţelu Roşu), fabrica de ,,Titan-Nădrag-Călan”), comandate de armata sovietică în cherestea ,,Lomaş-Moroeni” din Zăvoi şi fabrica de maşini contul Convenţiei de Armistiţiu: 812,1 t tablă albă; 260 ,,Energia” din Caransebeşul Nou. De pildă, fabrica de t tablă decapată; 30,3 t tablă galvanizată. Totuşi, o serie cherestea din Zăvoi a executat o parte din comanda primită de factori (lipsa materiilor prime, costurile ridicate ale (3.045 mc cherestea fag, 774 mc cherestea brad şi 592 procesului de producţie etc) au determinat livrarea, la timp, mc traverse de brad) cu promptitudine, însă nu deţinem a unei cantităţi infime de mărfuri pentru trupele sovietice informaţii despre valoarea totală a comenzii şi despre (124 t tablă). Uzina Nădrag trimitea produsele menţionate avansul plătit de Armata Roşie fabricii respective. De mai sus altor firme şi instituţii din ţară, în acelaşi scop: asemenea, fabrica de maşini ,,Energia” din Caransebeşul firma ,,Fraţii Mecher” din Timişoara; Oficiul de Vânzare Nou a livrat armatei sovietice 50 buc. bucătării de cam- din Deva; firma ,,Fritz Auner” din Mediaş; fabrica de panie, dotate cu trei cazane fiecare, precum şi 50.000 conserve ,,Ştirbey” din Bucureşti; fabrica ,,Grierul” din buc. potcoave pentru cai, în valoare de 180.000.000 lei, Galaţi; fabrica ,,Stella” din Capitală; uzina ,,Scandia” din comanda fiind executată în întregime şi la termenul de Sibiu; subsecretariatele de stat ale Marinei şi Armatei de scadenţă stabilit cu beneficiarul său49. Uscat; Aeronautica Militară; firmele ,,Fruco”, ,,Speranţa”, O singură întreprindere (,,Margina Reşiţa”) de pe ,,Scandia Română”, ,,Flora” ş.a. – toate din Bucureşti; firma raza plasei Margina a executat comenzi pentru armata ,,Ştefan Podsudek” din Deva; fabrica de spirt ,,Bragadiru”, sovietică. Astfel, în anul 1946, fabrica menţionată mai cu sediul în Capitală ş.a.m.d.40 Uzina Nădrag era obligată să trimită produsele 41 Ibidem, f. 29. proprii, fabricate în atelierele sale, aceloraşi firme şi 42 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul instituţii (în contul Convenţiei de Armistiţiu) şi la sfârşitul Armistiţiului, d. 9/1946, f. 2. 43 Ibidem, f. 7. anului 1946. Imposibilitatea de a livra cantităţile cerute de 44 Ibidem, f. 9. 38 Idem, d. 6/1945, f. 2, 6. 45 Ibidem, f. 10. 39 SJTAN, fond Delegatul Comisiei Române pentru 46 Ibidem, f. 13. Aplicarea Armistiţiului – judeţul Severin, d. 4/1945-1946, f. 75. 47 Ibidem, f. 14. 40 SJCSAN, fond Titan-Nădrag-Călan–Uzina Nădrag 48 Ibidem, f. 3. (în continuare T.N.C. – Uzina Nădrag), d. 5/1945-1947, f. 1. 49 Ibidem, f. 5.

Pag. 59 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 sus a dus la îndeplinire sarcina primită, livrând o cantitate s-au transferat la Timişoara şi nu au mai pretins fonduri de 74 t oţet, în valoare de 95.692.232 lei, la termenul pentru funcţionarea lor. Pornind de la acest considerent, stabilit anterior50. suma era mult mai mare decât cea alocată în anul 1945 În oraşul Lugoj, reşedinţa judeţului Severin, două (25.404.962 lei), cheltuielile pentru trupele sovietice întreprinderi, ambele din sectorul industriei textile, fiind de 10.715.398 lei, iar pentru Subcomisiile Comisiei primeau comenzi din partea armatei sovietice. Astfel, Aliate de Control – 14.689.564 lei, o sumă considerabilă, ,,Industria Textilă” a executat trei comenzi, constând determinată şi de inflaţia crescândă şi deprecierea leului. în ţesături, în valoare totală de 459.442.969 lei (prima Merită amintit şi faptul că, în intervalul 12 septembrie-31 comandă – pentru suma de 220.857.124 lei, a doua decembrie 1946, s-a cheltuit suma de 1.565.188 lei, dintre comandă – pentru suma de 76.202.293 lei, a treia comandă care 1.187.688 lei pentru trupele sovietice şi 377.500 lei – pentru suma de 162.383.552 lei), iar ,,Moara şi pentru Subcomisiile Comisiei Aliate de Control54. Ţesătoria” din aceeaşi localitate a onorat două comenzi, Disfuncţionalităţile survenite în aprovizionarea în valoare totală de 89.116.679 lei (prima comandă – trupelor sovietice, în prima jumătate a anului 1947, au pentru suma de 74.940.292 lei, a doua comandă – pentru determinat nemulţumirea profundă a autorităţilor sovietice. suma de 14.176.387 lei). Marea majoritate a comenzilor au Astfel, Direcţia Intendenţei Grupului de Sud al Armatelor fost livrate şi achitate în întregime, însă a doua comandă Sovietice a sesizat Ministerul de Război şi Comisia Română executată de ,,Moara şi Ţesătoria” Lugoj a fost achitată de Legătură cu Comisia Aliată de Control asupra faptului parţial, restul banilor urmând să parvină firmei în cel mai că organele administrative române din unele judeţe au scurt timp posibil51. împiedicat aprovizionarea trupelor sovietice, ,,interzicând Centrul de Exploatare Severin urmărea îndeaproape firmelor să achiziţioneze legume, cartofi, zarzavaturi şi repartizarea alimentelor de strictă necesitate pentru furaje pentru a fi livrate în cadrul obligaţiunilor art. 10 unităţile militare sovietice de pe raza judeţului Severin. al Convenţiei de Armistiţiu”. Prefecturilor li se aduceau, De exemplu, într-o adresă trimisă Biroului Armistiţiului, în principal, două acuze: pe de o parte, făceau intervenţii din cadrul Prefecturii judeţului Severin, la data de 28 mai pentru scutirea judeţelor pe care le gestionau de a livra 1946, se solicita – în mod insistent – repartizarea cantităţii cotele fixate de legume, cartofi şi zarzavaturi sau pentru de 30 t fasole, cotă obligatorie impusă judeţului Severin a suspenda – fără aprobarea organelor centrale – livrarea pe trimestrul II al anului 1946, autorităţile sovietice acestor cote; pe de altă parte, interziceau achiziţionarea de plângându-se, deseori, de întârzierile produse în livrarea legume şi zarzavaturi de pe o suprafaţă mai mică de 50 km în jurul oraşelor de reşedinţă, deşi erau trimise comenzi mărfurilor către unităţile militare sovietice din zonă52. doar acelor furnizori care aveau propriile grădini de Mai mult chiar, în judeţul Severin bântuia pesta zarzavaturi în apropierea oraşelor respective. Din motivele porcină, astfel încât Centrul de Exploatare Severin se prezentate mai sus, aprovizionarea cu legume, cartofi dovedea incapabil să satisfacă pretenţiile armatei sovietice şi zarzavaturi a unităţilor militare sovietice suferea mari pe trimestrul II 1946 (1 t grăsimi şi 5 buc. porci). Pentru întârzieri, în primele luni ale anului 1947. remedierea acestei situaţii, Centrul de Exploatare Severin Luând în considerare această stare de lucruri, în a cerut – pe un ton imperativ – obţinerea unei autorizaţii luna iulie 1947, Prefectura judeţului Severin a trimis un din partea Biroului Armistiţiului, absolut necesară pentru comunicat tuturor preturilor celor 9 plase componente ale colectarea a 200 de porci din alte regiuni ale ţării. Solicitarea judeţului, în care se cerea – în mod insistent – acestora să sa a primit răspuns favorabil, în luna iunie 194653. verifice, cu maximum de responsabilitate, atât contractele Prestaţiile şi serviciile efectuate pentru trupele încheiate de furnizori cu statul român, cât şi documentele sovietice şi subcomisiile Comisiei Aliate de Control din pe baza cărora furnizorii se prezentau în diferite comune judeţul Severin în cadrul articolului 10 din Convenţia de de pe raza judeţului, pentru achiziţionarea unor mărfuri. De Armistiţiu (întreţinere mobilă, lumină, apă, canal, chirii asemenea, preturile erau somate să împiedice comiterea de efectiv plătite, spălatul rufelor, tăiatul lemnelor, plata abuzuri şi să nu neglijeze aprovizionarea populaţiei civile55. muncitorilor etc.) – exceptând lucrările de construcţie, Modul în care au fost gestionate fondurile pentru amenajările şi reparaţiile de imobile ş.a.m.d. – atingeau aplicarea armistiţiului a ridicat multe semne de întrebare. suma de 26.578.861 lei în anul 1946, cu menţiunea că De abia în luna august 1948, Ion Borlovan, şeful Serviciului Subcomisiile Comisiei Aliate de Control din judeţul Severin Financiar din cadrul Prefecturii judeţului Severin, a dat o 50 Ibidem, f. 8. declaraţie în acest sens. Vom spicui, din această declaraţie, 51 Ibidem, f. 6. 52 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul 54 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul Armistiţiului, d. 67/1945-1946, f. 54. Armistiţiului, d. 39/1946, f. 4. 53 Ibidem, f. 55. 55 Idem, fond Prefectura judeţului Severin, d. 1/1947, f. 1.

Pag. 60 Revistă trimestrială de cultură istorică câteva fragmente relevante: ,,prestaţiunile prevăzute în Aplicarea articolului 1158* şi a anexei sale59** a tabelul întocmit de Ministerul Afacerilor Interne, în legătură produs, la rândul său, nemulţumirea profundă a locuitorilor cu executarea Convenţiei de Armistiţiu, au fost executate judeţului Severin, în condiţiile în care economia locală prin Prefectura judeţului (Severin – n.n.); împuternicitul se străduia – din răsputeri – să supravieţuiască efectelor C. Al. C., lt. Frunză, şi delegaţii dânsului, în foarte multe războiului şi măsurilor etatiste, care constituiau o lovitură cazuri, refuzau fie confirmarea, fie eliberarea de dovezi în puternică la adresa iniţiativei particulare. justificarea prestaţiunilor prestate de Prefectura judeţului În perioada august 1944-decembrie 1945, în judeţul (Severin – n.n.); împuternicitul C. Al. C. a ridicat diferite Severin au fost colectate şi predate, în contul articolului sume, între altele pentru asistenţă medicală, indemnizaţie 11 al Convenţiei de Armistiţiu, 224 de bovine, în valoare de hrană etc., pe care nu le confirma, în toate cazurile, de 81.096.524 lei, din cota de 500 de bovine stabilită cu formele cerute de noi (Serviciul Financiar – n.n.)... pentru acest interval de timp, şi doar două cabaline, în procese-verbale de constatarea executării prestaţiunilor, valoare de 850.000 lei, din cota de 207 cabaline, cotă care potrivit legii 191, nu s-au dresat (întocmit – n.n.) de noi, includea – în mod obligatoriu – 60 de armăsari. Pentru întrucât actele justificative originale erau deja înaintate remedierea situaţiei, Comisia Română pentru Aplicarea la Ministerul Afacerilor Interne, de unde nu le-am mai Armistiţiului din judeţul Severin a cumpărat – din fonduri reprimit pentru completare”56. proprii – 22 de cai, iar alţi doi cai au fost preluaţi de la o Imobilele din judeţul Severin, trecute în pro- unitate militară românească de pe raza judeţului60. prietatea U.R.S.S. în baza legii nr. 182/1946, au fost La începutul anului 1946, Comisariatul guvernului reevaluate de către organele administraţiei locale în pentru aprovizionarea cu lemne de foc a remis o adresă cursul lunilor octombrie-noiembrie 1948, ţinând cont de Detaşamentului de Exploatare Silvică al judeţului reforma monetară (august 1947) şi de evoluţia economiei Severin, în care sublinia faptul că judeţul Severin va naţionale în perioada 1946-1948. Desigur, această livra cantităţile de lemne de foc necesare delegatului- reevaluare confirma rolul dominant al Uniunii Sovietice împuternicit al Armatei Roşii. Serviciul Silvic judeţean asupra României şi a întregului spaţiu est-european, urma să colecteze lemnele de foc deţinute de firmele precum şi eforturile depuse de autorităţile româneşti particulare de profil, în cazul în care nu putea fi asigurată pentru satisfacerea – cu prioritate – a pretenţiilor cantitatea cerută prin intermediul Casei Pădurilor Statului. sovietice. Astfel, au fost reevaluate 4 imobile, dintre care Livrarea trebuia să se realizeze pe baza unui proces- trei erau situate în oraşul Orşova, iar unul în comuna verbal, iar facturile întocmite erau vizate de Serviciul Făget. În urma reevaluării rezultau valori mult mai mici Silvic judeţean şi, apoi, înaintate Comandamentului decât cele estimate în septembrie 1944: pentru imobilul Teritorial, Detaşamentului de Exploatare Silvică al din Orşova, str. Republicii, nr. 3, s-a stabilit valoarea judeţului Severin revenindu-i obligaţia de a raporta de 200.000 lei, faţă de 1.500.000 lei (septembrie 1944); imobilul din aceeaşi localitate, str. Republicii, nr. 3A, 58 * Art. 11: ,,Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice a fost apreciat la valoarea de 250.000 lei, incomparabil prin operaţiunile militare şi prin ocuparea de către România a mai puţin decât în luna septembrie 1944 (2.000.000 lei); teritoriului sovietic, vor fi compensate faţă de Uniunea Sovietică imobilul situat în Orşova, str. 23 August, nr. 45, a fost de către România, însă, luând în consideraţie că România nu numai că s-a retras din război, dar a declarat război şi, în fapt, cotat la valoarea de 150.000 lei, de zece ori mai redusă duce război contra Germaniei şi Ungariei, părţile sunt de acord decât în septembrie 1944 (1.500.000 lei); imobilul din ca compensaţiile pentru pierderile menţionate să nu fie plătite comuna Făget, str. I.V. Stalin, nr. 79, a fost apreciat la în întregime de România, ci numai în parte, şi anume în sumă valoarea de 170.000 lei, mai scăzută comparativ cu luna de 300.000.000 dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de şase septembrie 1944 (250.000 lei)57. ani în mărfuri (produse petroliere, cereale, materiale lemnoase, Exemplele prezentate mai sus relevă efortul vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc). considerabil depus de populaţia judeţului Severin pentru România va plăti despăgubiri pentru pierderile pricinuite, îndeplinirea sarcinilor Convenţiei de Armistiţiu, precum în România, proprietarilor celorlalte State Aliate şi naţionalilor şi pretenţiile exagerate ale părţii sovietice în raport cu lor, pe timpul războiului, despăgubiri a căror sumă va fi fixată posibilităţile reale ale locuitorilor judeţului. ulterior (vezi anexa la art. 11)”. (România liberă, Bucureşti, anul II, nr. 33, 17 septembrie 1944, p. 2). 59 ** Anexa la articolul 11: ,,Baza pentru regularea plăţilor * * * de reparaţii prevăzute în art. 11 al prezentei Convenţii va fi dolarul american la paritatea sa aur din ziua semnării convenţiei, adică 56 Idem, fond Prefectura judeţului Severin-Biroul 35 de dolari pentru o uncie de aur”. (Ibidem, p. 3). Armistiţiului, d. 1/1948, f. 97. 60 SJTAN, fond Delegatul Comisiei Române pentru 57 Ibidem, f. 99. Aplicarea Armistiţiului – judeţul Severin, d. 4/1945-1946, f. 76.

Pag. 61 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 bilunar cantităţile predate către Comisariatul guvernului subiective, de la îndeplinirea sarcinilor ce decurgeau pentru aprovizionarea cu lemne de foc61. din Convenţia de Armistiţiu. Firmele industriale şi diferite instituţii din judeţul Severin au fost nevoite să livreze cantităţi considerabile de * * * mărfuri în contul articolului 11 din Convenţia de Armistiţiu şi în prima jumătate a anului 1947. De pildă, într-o şedinţă Articolul 1265*al Convenţiei de Armistiţiu s-a a Consiliului de Administraţie desfăşurată în ziua de 14 dovedit, încă de la început, o modalitate de spoliere a decembrie 1946, Comunitatea de Avere din Caransebeş a economiei din judeţul Severin. De pildă, în luna octombrie decis să livreze 200 metri steri lemne de foc, în intervalul 1944, urmau să fie ,,restituite” în URSS numeroase bunuri ianuarie-martie 1947, pentru a executa – cu prioritate – provenite de la diferite instituţii din Basarabia şi nordul prevederile articolului 11 din Convenţia de Armistiţiu62. Bucovinei (aflate sub administraţie sovietică în luna iunie În primul trimestru al anului 1947 se întâmpinau 1941, data începerii operaţiunii ,,Barbarossa”), precum: dificultăţi în colectarea laptelui pentru fabricarea untului, Guvernământul Transnistriei din Odessa; primăriile unor deoarece ,,judeţul (Severin – n.n.), fiind deficitar în furaje comune (Adâncata – jud. Storojineţ, Cireş-Opaideni – jud. şi având în urmă un an secetos (1946 – n.n.), vacile Storojineţ, Răcuşeni – jud. Cernăuţi, Colta – Transnistria, erau alimentate în mod insuficient, nedând – astfel – Davideni – nordul Bucovinei, Vişiniţa – jud. Storojineţ randamentul scontat”. Nu trebuie omis faptul că a fost ş.a.); Uzina Electrică din Văscăuţi (jud. Storojineţ); stabilită o cotă lunară de unt de o tonă pentru judeţul Seminarul Teologic din Chişinău; Şcoala Normală de Severin, respectiv două tone pentru judeţul Caraş63. Fete din Cernăuţi; Şcoala de Cântăreţi din Bălţi; şcolile de Situaţia colectării untului pe raza judeţului Severin agricultură din Purcari (jud. Cetatea Albă) şi din Grinăuţi s-a îmbunătăţit treptat, în al doilea trimestru al anului (jud. Soroca); Camera Agricolă Cetatea Albă, Episcopia 1947. Oficiul Economic al judeţului Severin a intervenit, din Bălţi etc. În baza articolului 12 din Convenţia de în repetate rânduri, la autorităţile în drept (Ministerul Armistiţiu trebuiau trimise în Uniunea Sovietică o serie Agriculturii şi Domeniilor – Serviciul Furajelor) pentru de materiale aflate în câteva localităţi de pe raza judeţului deblocarea stocurilor de tărâţe şi floarea-soarelui, ce Severin (Căpâlnaş, Margina, Caransebeş, Orşova, Tufări, urmau a fi distribuite proprietarilor de vite sub formă de Făget, Rusca Montană, Teregova ş.a.m.d.): piese de la furaje, însă nu s-a primit niciun răspuns până la finele Fabrica Textilă Lugoj (maşini de bobinat, de tricotat lunii iunie 1947. Deoarece, prin ordinul nr. 1 474 din 15 şi cusut, electromotoare, bormaşini etc); piese aflate în patrimoniul Fabricii de marmeladă din Caransebeş februarie 1947, Prefectura judeţului Severin – Cabinet (pompe de apă şi aer, manometre, pompe centrifuge, ţevi a dispus accelerarea ritmului de colectare a untului pe de fier şi aramă etc.); spirt rafinat şi nerafinat, produs la întreg teritoriul judeţului, avându-se în vedere aplicarea Fabrica de spirt din Margina; piese şi materiale mecanice unor sancţiuni severe în caz contrar, Oficiul Economic de la Fabrica ,,Fanto” din Tufări (tablă neagră, rezervoare, Severin era obligat ca, pe lângă colectarea de lapte în butoaie metalice, electromotoare, strunguri, fierăstraie, vederea fabricării untului, să furnizeze zilnic anumite polizoare ş.a.m.d.); maşini de scris, pianine, recuzită de cantităţi de lapte de băut sanatoriului din Băile Herculane, scenă, samovare, biciclete, aparate cinematografice, case pentru bolnavii armatei sovietice. Pe lângă aceasta, Oficiul de fier pentru bani, obiecte bisericeşti etc.66 Economic Severin trebuia să furnizeze cantitatea de 4 La sfârşitul anului 1944 era semnalată expedierea tone lapte pentru trimestrul II al anului 1947, în contul 64 unei cantităţi apreciabile de bunuri în Uniunea Sovietică. Convenţiei de Armistiţiu . Acestea urmau să părăsească Lugojul în ziua de 22 Din toate exemplele oferite mai sus reiese, în mod decembrie 1944, cu destinaţia Constanţa, în 10 vagoane evident, impactul negativ al prevederilor Convenţiei de Armistiţiu asupra populaţiei judeţului Severin şi 65 * Art. 12: ,,Guvernul român se obligă ca, în termenele măsurile administrative, cu caracter punitiv, adoptate indicate de către Înaltul Comandament Aliat (sovietic), să de organele locale de conducere împotriva celor care restituie Uniunii Sovietice, în bună stare, toate valorile şi încercau să se sustragă, din motive obiective sau materialele luate de pe teritoriul ei în timpul războiului, aparţinând statului, organizaţiilor politice şi cooperative, 61 Idem, fond Prefectura judeţului Severin, d. 6/1945, f. întreprinderilor, instituţiilor sau cetăţenilor particulari, şi nenumerotată. anume: utilajul fabricilor şi uzinelor, locomotive, vagoane de 62 SJCSAN, fond Comunitatea de Avere Caransebeş, d. căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori 109/1945, f. 257. de muzeu şi orice alte bunuri”. (România liberă, Bucureşti, anul 63 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul II, nr. 33, 17 septembrie 1944, p. 2). Armistiţiului, d. 19/1946, f. 30. 66 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul 64 Ibidem, f. 42. Armistiţiului, d. 57/1944, f. 68-75.

Pag. 62 Revistă trimestrială de cultură istorică de tren. Pot fi amintite câteva bunuri, înscrise într-un tabel au refuzat să declare – în faţa Comisiei de cumpărare special întocmit în acest scop: un birou de cancelarie, o a cabalinelor – numărul precis al cailor susceptibili a fi pianină, două scaune, un samovar, un butoi, un cazan, expediaţi în Uniunea Sovietică: Lugojel – 16 cai; Sâlha- trei căruţe, trei foarfeci, 7 felinare, găleţi zincate, putini, Coştei – 38 cai; Herendeşti – 59 cai; Satu Mic – 35 cai; saci, ţesale, tuci, cauciucuri, aparate de proiecţie, aparate Darova – 43 cai; Boldur – 73 cai; Jabăr – 69 cai; Oloşag de presiune, aparate electrice, albume, barometre, balanţe, – 8 cai; Pietroasa Mare – 74 cai; Scăiuş – 47 cai; Ştiuca călimări, lămpi electrice, lămpi cu petrol, perdele, maşini – 33 cai; Sărăzani – 7 cai; Bârna – 37 cai; Vişag – 258 de scris marca ,,Urania”, condici, aparate radio, ceasornice, cai. Alte comune au evitat să se prezinte în faţa comisiei clepsidre, căruţe, hamuri ş.a.m.d.67 menţionate: Fârliug, Pogăneşti, Jureşti, Boteşti, Drinova, Articolul 12 din Convenţia de Armistiţiu presupunea Dezeşti, Valea Mare şi Remetea-Pogănici. Defecţiuni în şi ,,restituirea” animalelor provenite din U.R.S.S. De aplicarea articolului 12 din Convenţia de Armistiţiu au fost exemplu, în luna februarie 1945, judeţul Severin era semnalate şi în alte plase ale judeţului Severin70. obligat să trimită în Uniunea Sovietică un număr de 2.772 În schimb, rechiziţionarea vitelor de tăiere, în animale (118 cabaline, 22 bovine, 2.630 ovine şi două vederea expedierii lor în U.R.S.S., nu ridica mari probleme porcine). Cele mai multe cabaline proveneau din oraşele autorităţilor însărcinate cu îndeplinirea acestor obligaţii. Lugoj (79) şi Orşova (15). Majoritatea bovinelor au fost De pildă, în luna iunie 1945, 53 de locuitori ai oraşului expediate din oraşul Lugoj (7) şi plasa Orşova (7). De Caransebeş au predat vite, cu o greutate cuprinsă între asemenea, ovinele au fost colectate, îndeosebi, din plasele 240-635 kg fiecare, în valoare totală de 14.063.269 lei, unii Făget (1.720), Lugoj (405) şi Margina (374)68. locuitori contribuind cu două sau mai multe vite71. Rechiziţionarea cailor în vederea ,,restituirii” lor La sfârşitul anului 1945, pe raza judeţului Severin au în Uniunea Sovietică reprezenta o problemă destul de fost colectate – pentru a fi expediate în Uniunea Sovietică delicată, în al doilea trimestru al anului 1945. Comisia – 5.260 animale, în valoare totală de 1.225.671.206 lei, care se ocupa de cumpărarea cabalinelor urma să dintre care: 2.570 bovine, în valoare de 940.267.206 lei; rechiziţioneze, cu plata în numerar, din judeţul Severin, 900 ovine, în valoare de 18.702.000 lei; 1.790 cabaline, 439 de cai, în scopul expedierii în U.R.S.S. în ziua de 14 în valoare de 266.702.000 lei. Dintre acestea, doar aprilie 1945. Pentru executarea acestei operaţiuni, Biroul 2.455 fuseseră – cu adevărat – ridicate de pe teritoriul M.O.N.T. din cadrul Prefecturii judeţului Severin solicita U.R.S.S. (35 bovine, 1.537 ovine şi 883 cabaline), restul – în mod expres – pretorilor plaselor Lugoj, Balinţ, Sacul reprezentând compensarea pentru pagubele produse în şi Făget să ia măsuri imediate în sprijinul acţiunii: toţi Uniunea Sovietică, în viziunea autorităţilor sovietice72. deţinătorii de cai (cu vârsta de minimum doi ani) trebuiau Anul 1946 a fost marcat de numeroase dificultăţi să se prezinte, la reşedinţele de plasă, însoţiţi de notarii şi în respectarea prevederilor articolului 12 din Convenţia primarii comunelor din plasele respective, având asupra de Armistiţiu, datorită crizei în care se zbătea agricultura lor tabele nominale care să cuprindă numele proprietarilor românească. Într-un raport trimis de Prefectura judeţului de cabaline, fiind obligatorie şi prezenţa unui delegat al Severin, Serviciul Armistiţiului către Comisariatul General fiecărei preturi implicate în operaţiune. Neprezentarea pentru Executarea Armistiţiului, în luna octombrie 1946, deţinătorilor de cai în faţa comisiei era pedepsită cu este redată situaţia colectărilor de bovine şi cabaline, în confiscarea cailor nedeclaraţi, cu amenzi cuprinse între contul Convenţiei de Armistiţiu. Conform documentului 50.000-500.000 lei şi, uneori, chiar cu închisoare de la menţionat mai sus, colectările de bovine decurgeau 15 zile la 3 luni. Autorităţile locale care dădeau dovadă aparent normal, însă locuitorii judeţului solicitau sprijinul de neglijenţă sau de reavoinţă în executarea dispoziţiilor autorităţilor locale pentru stoparea livrării vitelor din Prefecturii erau considerate ,,sabotori” ai Convenţiei rasa Siementhal (apte pentru reproducţie şi foarte bine de Armistiţiu, urmând să fie destituiţi şi, apoi, arestaţi. îngrijite) şi pentru repartizarea cotelor de vite, în funcţie Erau exceptate, de la rechiziţionare, două categorii de de tonajul fiecăreia. De asemenea, caii din judeţul Severin cai: ,,caii autorităţilor de stat, caii pur-sânge englez care trebuiau expediaţi în Uniunea Sovietică nu mai şi trăpaşii înscrişi în registrele oficiale ale societăţilor corespundeau condiţiilor cerute de Direcţia Colectărilor 69 recunoscute de stat” . din Ministerul de Război, deoarece ,,în acest judeţ, caii Evident, disfuncţionalităţile nu au întârziat să apară. cei mai buni au fost rechiziţionaţi în timpul războiului Astfel, numai în plasa Lugoj, în luna aprilie 1945, 14 comune 70 Ibidem, f. nenumerotată. 67 Ibidem, f. 33-34. 71 SJCSAN, fond Primăria oraşului Caransebeş, d. 14 68 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin, d. 1/1944- a/1945, f. 41-42. 1945, f. nenumerotată. 72 SJTAN, fond Delegatul Comisiei Române pentru 69 Ibidem, f. nenumerotată. Aplicarea Armistiţiului-judeţul Severin, d. 4/1945-1946, f. 77.

Pag. 63 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 de către unităţile armatei şi nu au rămas în teritoriu decât asupra vieţii economice a judeţului Severin, fiind afectate cai improprii, în stare mizeră, şchiopi, orbi, cu enfizem – pentru mult timp – aprovizionarea cu mărfuri de strictă pulmonar, etc”. Vom prezenta greutăţile întâmpinate în necesitate, funcţionarea întreprinderilor şi instituţiilor această perioadă, folosind – din abundenţă – citate din locale, starea de sănătate a populaţiei ş.a.m.d. raportul respectiv: ,,la colectarea celor 3.000 vite în contul art. 12, din cauză că n-au sosit la timp banii pentru colectări, *** iar colectarea acestor vite – cu toate rapoartele noastre anterioare – s-a făcut în epoca când vitele erau bolnave de Situaţia economică a judeţului Severin s-a deteriorat febră aftoasă şi a trebuit ca pe cele sănătoase să le aftizăm foarte mult în perioada studiată, în urma intervenţiei unor şi să le întreţinem un timp îndelungat până s-au îndreptat, factori obiectivi şi subiectivi, precum: starea de război, având cheltuieli foarte mari de întreţinere şi storcându- jafurile şi abuzurile comise de trupele sovietice, rechiziţiile ne posibilităţi de furaje, plata îngrijitorilor a costat statul în contul Convenţiei de Armistiţiu, sistarea activităţii unor sume mari de bani în acest timp”; ,,restul de 875 vite, ce mai firme industriale şi comerciale cu capital german şi maghiar avem de expediat, nu le putem expedia din lipsă de vagoane de pe raza judeţului, scăderea şeptelului de animale, lipsa şi ne este teamă să nu rămână în întreţinerea noastră materiilor prime şi a capitalului necesar pentru funcţionarea până la primăvară (a anului 1947 – n.n.), fiind informaţi – la capacitate maximă – a întreprinderilor industriale că nu se vor mai face expedieri de vite pentru U.R.S.S.”; ş.a.m.d. Jafurile comise de către militarii sovietici pe ,,deoarece în acest judeţ caii s-au triat de Comisia X-a de raza Legiunii de Jandarmi Severin au avut şi un impact 6 ori, locuitorii – văzând că Comisia nu are de unde să emoţional asupra populaţiei judeţului, determinând o aleagă cai (întrucât caii din judeţ nu corespund cerinţelor) atitudine ostilă faţă de trupele sovietice aflate în trecere sau şi gândind că sunt şicanaţi – în ultimul timp refuză a mai staţionate în zonă. Starea economică dificilă a locuitorilor veni cu ei în faţa Comisiei”. Erau lansate şi unele propuneri de pe raza Legiunii de Jandarmi Severin a fost cauzată şi pentru îmbunătăţirea situaţiei existente: ,,să ni se trimită de obligaţiile pe care aceştia au fost nevoiţi să le achite, fondurile necesare pentru lichidarea cheltuielilor avute conform prevederilor Convenţiei de Armistiţiu din 12 cu colectarea şi întreţinerea vitelor, iar în viitor să nu se septembrie 1944. mai ordone colectări fără a se da bani, deoarece locuitorii refuză să mai predea vite sau furaje fără a fi achitate în momentul ridicării”; ,,din acest judeţ s-au dat până în Bibliografie: prezent, în executarea Convenţiei de Armistiţiu, un număr foarte mare de vite, astfel că rugăm ca – în viitor – să se 1. Banatul, Timişoara, 1946. ţină seama de acest lucru şi să ni se repartizeze o cotă mai 2. Rămneanţu 1997 = Aspecte ale vieţii economice redusă în proporţie cu vitele rămase”; ,,în urma colectărilor şi politice din judeţul Severin în perioada 1944-1946, în masive de vite şi aprovizionării cu vite a armatelor aliate, Analele Banatului, serie nouă, Timişoara, V, 1997. posibilităţile de furaje din judeţ s-au redus în mod simţitor 3. România liberă, Bucureşti, 1944. şi nu mai putem colecta furaje şi pentru alte judeţe”73. 4. Serviciul Judeţean Caraş-Severin (Caransebeş) Aceste cereri repetate nu puteau fi ignorate mereu de al Arhivelor Naţionale, fond Comunitatea de Avere organele administrative din judeţul Severin. În consecinţă, Caransebeş. Biroul pentru Aplicarea Armistiţiului din cadrul Prefecturii 5. Serviciul Judeţean Caraş-Severin (Caransebeş) al judeţului Severin a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, la sfârşitul lunii octombrie 1946, trimiterea – de urgenţă Arhivelor Naţionale, fond Primăria oraşului Caransebeş. – a sumei de 3.568.347 lei, sumă cheltuită de Prefectură 6. Serviciul Judeţean Caraş-Severin (Caransebeş) cu ocazia colectărilor de vite în contul articolului 12 din al Arhivelor Naţionale, fond Titan-Nădrag-Călan – Uzina Convenţia de Armistiţiu, pornind de la considerentul că Nădrag. M.A.I. dispunea de fonduri speciale pentru executarea 7. Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, Convenţiei de Armistiţiu, în valoare de 621.506.165 lei74. fond Comisariatul Poliţiei oraşului Orşova. Deşi operaţiunile de ,,restituire” a bunurilor pro- 8. Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, venite din U.R.S.S. au încetat în primul trimestru al anului fond Delegatul Comisiei Române pentru Aplicarea Ar- 1947, articolul 12 din Convenţia de Armistiţiu (la fel mistiţiului – judeţul Severin. ca articolele 3, 5, 8, 10 şi 11) au avut un impact negativ 9. Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, fond Prefectura judeţului Severin. 73 Ibidem, f. 24-25. 10. Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, 74 SJTAN, fond Prefectura judeţului Severin – Biroul Ar- fond Prefectura judeţului Severin – Biroul Armistiţiului. mistiţiului, d. 48/1946-1947, f. 15-16.

Pag. 64 Revistă trimestrială de cultură istorică

Dr. Ionel Bota sale Isabella şi a prelatului George Martinuzzi. Ezitările sale în guvernarea provinciei provoacă prelungirea crizei (Oravița) politice din zonă şi acutizarea polemicii austro-osmane pe tema stăpânirii Transilvaniei. Oraviţa şi Țara Caraşului în Prin Tratatul de la Gilău (29 septembrie 1541), Isabella restituie lui Ferdinand de Habsburg coroana regală vremea administraţiei otomane şi face unele cesiuni teritoriale austriecilor.6 Culminaţia crizei vine din gestul prelatului Martinuzzi care, prin (1552–1718) Acordul din 21 iulie 1551 cu imperialii, determină pe Ioan II Sigismund şi pe Isabella să cedeze Transilvania lui Ferdinand, în schimbul domeniilor Oppeln şi Abstract: The study records the Ottoman Ratibor, el alegându-se cu titlurile de guvernator şi de administration problems, general situations and cardinal. Iată de ce Imperiul Habsburgilor a reacţionat realities in the Eyalet of Temeșvar, focusing on the 1552- prompt: generalul Castaldo şi Toma Nadasdy sunt numiţi 1718 period in the Sanjak of Mudava and the Vilayet of comisari imperiali pentru Transilvania. A fost nevoie Karasova, territories corresponding to Țara Carașului de intervenţia trupelor turceşti, conduse de sangeacbeii (literally „Country of Caraș”) in the Mountainous de Semendria şi de Seghedin, ajutate de unităţi militare Banat of today. Based on published and more recent trimise de Moldova şi Ţara Românească. Din 26 iulie information, the study deals with matters of territorial anul următor, 1552, Banatul – partea sa de câmpie administration, economy and agrarian relationships, timişană dar şi sudul cărăşan – şi Crişana sunt ocupate de traditional crafts, taxation, judicial system, military turci şi transformate în paşalâcuri: de Timişoara (acesta, organisation, ethnicity and demography and the oficial, din 30 iulie 1552) şi de Oradea. Dar, în Banat, continuity of the local specificity. regimul dominaţiei otomane trebuie înţeles mai degrabă ca o încercare neizbutită de instaurare a administraţiei Keywords: Eyalet of Temeșvar, Sanjak of Mudava, proprii, efort care n-a dat roadele aşteptate de politica Vilayet of Karasova, Ottoman administration in Banat, Porţii în tot intervalul 1552-1718. Ottoman taxation, Ottoman judicial system, Michael the Brave and Banat 2. Organizarea teritorială a Pașalâcului de Timișoara și organizări administrative în Țara 1. Proiecte politice osmane în Mitteleuropa Orientarea noii politici osmane, cu un interes Carașului. Sangeacul de Mudava și vilaietul de deosebit pentru zona care include şi provincia bănăţeană, Karasova este rodul unei gândiri diplomatice de excepţie, avându-l ca mentor al planurilor Sublimei Porţi – după o lungă a. Pașalâc, sangeacuri, vilaiete. Teritoriul perioadă de conflicte interne între partida filo–austriacă şi Paşalâcului de Timişoara a fost împărţit în şase sangeacuri: cea filo-veneţiană (1520–1566 ) –, pe faimosul Soliman Sangeacul de Giula cuprinde în limitele sale zone ale II Magnificul, sultanul în vremea căruia harta imperiului fostelor comitate medievale Arad, Birchiş, Cenad şi turcesc dobândeşte cea mai mare întindere din istoria colţul sudic al Bihorului. În Sangeacul de Ineu se includ sa.1 În 1521 e cucerită cetatea Belgrad,2 în 1522 cetatea părţile muntoase ale fostelor comitate Arad şi Zarand. În Orşova şi în 1524 aceea a Severinului, în 1526 e spulberat, componenţa Sangeacului de Lipova intră partea nordică în bătălia de la Mohács, regatul maghiar,3 în 1529 turcii a comitatului Severin şi ţinuturile de pe o fâşie restrânsă, încercând pentru prima dată să ia direct pulsul imperiului de-o parte şi de alta a Mureşului, până la Arad. Sangeacul rival, habsburgic, asediind Viena.4 de Cenad cuprinde parte din zona Cenad, nordul şi nord- La 29 august 1541, Ungaria centrală dobândeşte vestul ţinuturilor Timiş şi Torontal şi câmpia Aradului. o nouă organizare politic–administrativă în cadrele Sangeacul de Timişoara e constituit din partea centrală a imperiului turcesc, fiind transformată în Paşalâcul Timişului şi Torontalului, o parte din comitatul Caraş de de Buda. În acelaşi an, în luna octombrie, Dieta de la odinioară şi o altă parte din fostul comitat de Severin. O Debreţin consacra înfiinţarea Principatului Autonom al situaţie specială prezintă Sangeacul de Mudava (Moldova Transilvaniei5, iar în 1543 Dieta de la Cluj utiliza dreptul Veche), cu sudul comitatelor Severin, Caraş, Timiş şi acordat de sultan de a-l alege pe principele ţării. Numai Torontal, cu misiunea de a supraveghea aprovizionarea că Ioan II Sigismund, fiul lui Ioan Zápolya (care murise pe Dunăre şi pe uscat, dinspre Balcani, pentru nevoile la 25 iulie 1540), se află mai mult sub influenţa mamei Paşalâcului de Oradea.

Pag. 65 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Așadar. sudul Banatului de Munte, Banatul cără- competenţele conducătorilor variind ca şi titulaturile. şan, face parte integrantă, cu istoria evoluţiilor sale dintre Astfel, localităţile mai mici (Agadici, Răchitova, 1552–1718, din Paşalâcul Timişoarei, situat pe „Orta Mercina) sunt denumite „kariye”, „kura” (sat) şi „nahiye” Kol” („calea mijlocie”), culoarul dintre Belgrad şi Buda. (târguri), având ca dregător un „naib” (adjunct de cadiu). Dar cetatea Caraş era cucerită de turci încă la 1551.7 În „Nevâni” şi „kasaba” (orăşele – Ticvaniul Mic, Cacova, cele ce urmează, vom restrânge la această arie geografică Jam), apoi „kaza” (orăşel cu garnizoană – Iam, Marcovaţ) problema administraţiei otomane cu aspectele pe care au în frunte un „cadiu” cu rol executiv şi juridic, iar în le incumbă o varietate de probleme sociale, juridice, „kaza” cu atribuţii administrative şi militare. Oraşul economice, politice, interesând istoria jumătăţii de sud a propriu-zis (la acest rang, Caraşova, Karasova) este provinciei banatice. numit în nomenclatorul administraţiei otomane „şehir” Până la Tratatul de la Speyer (1570), când Casa şi tot cadiul conduce autoritar aici, semnând actele de Austria va obţine teritorii din vestul Transilvaniei, „hăccet”, emise de tribunalul musulman local. Urmează politica imperialilor faţă de aceste ţinuturi se regăseşte „liva” (oraş cu suburbii – Mudava), unde puterea o deţine în programul diplomaţiei lui Ferdinand I de asigurare a sangeacbeiul „emir-i liva” sau „mirliva”. O adunare, Dunării de Jos împotriva expansiunii otomane. Pe de altă „medjlis” (întrunire, sfat) funcţionează în toate aceste parte, pentru turci, cum spune Braudel, Dunărea a fost o subunităţi administrative, abordând o arie largă de frontieră importantă, dar în atâtea rânduri fragilă.8 probleme, de la amănuntul vieţii cotidiene şi până la cele Paşalâcul de Timişoara, constituit în teritoriul mai grave (calamităţi naturale, război). ocupat pe criterii militare ca proprietate a sultanului, apare menţionat în Turcici imperii status cu teritoriile c. Autohtoni și alogeni. Schița raporturilor în dependenţă, astfel: „Temesvar beglerbeg, resident inter-etnice. Organizările nu aduc atingere configurãrilor ibidem. Subjecti sunt eius administration sangiacatus etnice ale provinciei. În 1562, într-o realitate incluzând hi(c) 1. Temesvar. 2. Mudava.3 . Vilaosvvar. 4 Tschianad 5 întreg Banatul, 187 de sate majoritar româneşti sunt Vutschitini.6 . Giula.. 7.Vidin.8 . Lipa.”.9 Din perspectiva menţionate în sangeacul Arad, iar între 1686-1687, alte administrãrii sale, ţinutul „yurt” („vatră”) va fi organizat 2.160 case locuite de populaţie românească în sangeacul ca „vilâyet” care, după 1600, devine provincie, „eyâlet” Ineu11. La 1692, în Ticvaniul Mic majoritatea etnică o în înscrisurile oficiale. Caraşul şi „ţinutul Semenic” sunt asigură românii.12 Rezistenţa la noii factori de influenţă în vilaietul Karasova.10 se verifică în argumentele stabilităţii mentalului colectiv, Aceste unităţi administrative sunt conduse de un mai ales în mediul rural.13 Iar eventualele concesii, în „mutasarrîf” , după 1600 titlul fiind acela de „beylerbeyi”, construcţii şi activitatea edilitară.14 guvernator de mare provincie, precum întreg paşalâcul banatic, dar şi rang important în organizarea militară (la c. Funcționarismul osman în noua provincie. titlul acesta, în acte mai întâlnim şi precizarea de com- Funcții, competențe, responsabilități, obligații. În petenţe „mir-i-miran”), ajutat de un viceguvernator, 1926, juristul orăviţean Szabo e vizitat de orientalistul „aian”, care poate îndeplini şi calitatea de locţiitor al Endre Antalffy, căruia-i înmânează câteva documente din primului, „kethüda”, „kâhya”. În toate localităţile mai vremea administraţiei otomane în vechiul sangeacat de importante (Caraşova, Mudava, Bocşa), un „muhafîz- Mudava,15 predate ulterior lui Ioachim Miloia, la Muzeul paşa” e însărcinat cu paza supuşilor şi averilor. Aceşti Banatului, în Timişoara. Stufosul aparat administrativ conducători sunt numiţi oficial prin „berat”, diplomă, otoman a creat şi funcţiile numeroase. Un „beilikçi brevet, cu diverse alte denumiri precum „ferman”, „hiti”, efendi” este şeful cancelariei unde se redactează actele „hükum”, „misal”, „tevki”, „yarlig”, „nişan”, „menşur”, oficiale, ajutat de un slujbaş numit „teşcheregiu” iar numiri făcute din „înaltul ordin” „emr-i ali” sau din un „mühürdar” aplică sigiliul. Un „prim împuternicit”, „ilustrul ordin” „emr-i şerif” al sultanului, printr-o scri- „başvekil”, are sarcini de a face cunoscut conţinutul soare împărătească „nâme-i hümâyum”, purtând „semnul actelor trimiţându-le prin oamenii săi către instituţii ori împărătesc” „nişan-i hümayun”, pe baza unui raport, către public. Un rol complex de scrib, diac, secretar şi „telhâs”, al marelui vizir către sultan. Actul poartă grămătic îl are funcţionarul „kâtib”, „küttab”. monograma sultanului „tugra” sau „ilustrul semn”, „ala- Un alt funcţionar, „defterhane”, este administrator met-i şerif” precum şi o pecete „tamga”. de cadastre şi şef al „casei de condici” şi al arhivei. În vreme ce registrele contabile intră în competenţele b. Habitatul. Orașe, orășele, târguri, sate. unui „defter emini” (intendent de arhive), ajutat de Subdiviziunile administrative au şi ele organizări proprii, slujbaşul contabil „başmuhasebeşi”, de perceptorul de

Pag. 66 Revistă trimestrială de cultură istorică taxe „muhassil”, de „rusnamegiu”, slujbaşul care ţine care, adesea, se confundă în pragmatica lor,16 în evidenţa zilnică a veniturilor şi cheltuielilor, de scribul domeniul relaţiilor agrare şi al sistemului proprietăţii contabilităţii generale, „başmuzade”. funciare, lucrurile au stat cu totul altfel. Fostele domenii Responsabilul cu finanţele este „defterdar”, iar sunt constituite în „havass”, „hass”, „hasuri”, teren şeful vistieriei poartă titlul de „hazinedarbaşi”. Admi- care poate asigura un venit anual de peste 100.000 akce nistratorul hambarelor cu grâne sau „intendentul cu (axini). Proprietarul este demnitar al imperiului (de la aprovizionarea” era „hanbar emini”, iar în localităţile cu padişah şi soţiile acestuia, la marele vizir şi viziri) sau, garnizoană şi în unităţile de cavalerie funcţiona un şef de în cazul nostru, demnitar local: comandant de oşti sau staule, „mirahor”(„emir-i ahur”). orice alt dregător militar superior, sangeacbei, beilerbei, Siguranţa publică avea în frunte un ofiţer, funcţionar superior în administraţie, veteran, pensionar. „bülükbaşi”, iar paza o asigură un corp special, „karavul”. Proprietatea funciară cu un venit anual între Problemele comerţului revin unui comisar de afaceri, 20.000 şi 100.000 de aspri (gürüş, galbeni) se numeşte „mubaşir”. Există şi un responsabil cu corespondenţa zeamet (ziamet), iar proprietarul este un zaim. În schimb, demnitarilor, „mektupciu” şi un şef al aprozilor, „muhzîr- timar este feuda cu venitul anual sub 20.000 de aspri. aga” care nu trebuie confundat cu şeful „porţii”, „kapici” Cel care posedă un timar, timariot sau ehl-i timar, este („bevvab”). obligat, la vreme de război, să ia parte la campanie cu un Circulaţia informaţiei oficiale şi publice este număr de oşteni proporţional cu venitul său. De aceea, în grija ceausilor, în frunte cu starostele „çavuşbaşi”, periodic, se realizează un inventar al efectivului de „başceauş” sau „ser-çavuşan”, care are în subordine un soldaţi disponibili, defter-idjama. O variantă de stăpânire curier public şi un „strigător în public”, „tellâl”, „dellâl”. de timar, numită kiliç timar, „timar iniţial” sau „timar În funcţiile de notabili, într-un sat se admit mai mult de sabie”, nu se poate moşteni decât de acei dintre fiii decât în alte unităţi administrative şi reprezentanţi ai proprietarului în stare să lupte. etniilor nemusulmane, desigur dintre cei bogaţi. Ei au Registrul de recensământ se numeşte „Tehrir la titulatura oficială a funcţiei îndeplinite un adaos Defterleri,” supravegheat de „nişanci”(„tevkif,” „tug- denominant „ciorbagi”. rekeş”). Slujbaşilor intelectuali şi pensionarilor li se „Şehremini” reprezintă o funcţie importantă în asigură o rentă, gedik, şi un teren arabil, arpalik. De localităţile mai mari. El este „intendentul oraşului”, asemenea au terenurile lor soldaţii din provinciile dregător însărcinat cu problemele alimentării cu apă, de graniţă, precum Banatul, cu drept de moştenire, salubrizare şi curăţenie, cu plata lefurilor numite proprietate denumită odjaklîk, „pământ pentru vatră.” „mevacib”, pentru funcţionari şi achitarea soldelor pentru În condiţiile în care se moştenesc averea, numele, unităţile militare staţionate în zonă. El colaborează titlul şi postul (funcţia),17 sistemul relaţiilor agrare arată cu arhitectul „mimar”. Instituţia scribului are şi ea situaţii complexe, cu un marcat specific. Astfel, avem organizări aparte şi propria autonomie. „Reis-ül-küttab” trei categorii de moşii (cu tot cu sate) care pot fi donate, e şeful suprem al scribilor din imperiu, având echivalent clasificate după mărimea veniturilor lor. În cea dintâi în teritoriu pe un „başkâtibi”, şeful scribilor slujbaşi în categorie intră moşiile (satele) care pot asigura venituri administraţie, finanţe, armată. între 3.000-19.999 groşiţe („osmanye”), donate spahiilor Un funcţionar interesant este cel care aplică pentru îndatoriri militare (spahii sunt numiţi în acte „tugra”, pecetea, sau redactează actele în ciornă. În ispahi, sipahi, spah-i). general, în teritorii, aparatul administrativ-funcţionăresc Un istoric bănăţean interbelic oferă un exemplu: imită modelul Casei Serviciilor, „hassa”, din capitala satul preţuit că ar aduce anual 19.000 groşiţe era donat Sublimei Porţi. Programarea activităţii funcţionarilor e unei unităţi militare, cu un caporal a cărui soldă e de o aplicaţie la situaţii locale după „condicile de porunci” 2.000 groşiţe pe an şi alţi 12 soldaţi pentru care fiecare „Ahkâm Defterleri”, după alte condici şi liste oficiale, soldă se calculează la 1.700 de groşiţe anual.18 Cum însă „defter”, după articole şi paragrafe din „kanunnâme”, acest regim de posesie, cu riscul permanent al abuzurilor culegeri, codice, cărţi de legi, regulamente, ori după şi al unui exagerat autoritarism local, genera depopulări „condicile afacerilor importante”, „mühimme defterleri”. în satele provinciei, administraţia din Timişoara preia aceste moşii pentru a le dona (a doua categorie, deci) sub d. Terenul, proprietarii și relațiile agrare și formă de timar mai ales aceloraşi spahii, actul donării cadastrale. Dacă în activitatea aparatului administrativ numindu-se oficial tezkerezis. Ulterior, nici paşa de dezordinea avea între cauze lipsa de atribuţii concret Timişoara nu mai are dreptul de a dona pământuri sub precizate şi competenţele (ca şi funcţiile) multiple 20.000 de groşiţe venit anual, ci numai până la 6.000 groşiţe.19 Numai că sunt situaţii când se falsifică aceste

Pag. 67 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020 cifre. În 1630, defterdar-ul de Timişoara a fost mazilit înfrângerii de la Mohacs (1526), dinari ungureşti sunt pentru că a fost prins falsificând astfel de documente.20 bătuţi de Ferdinand I de Habsburg în monetăria din A treia categorie o reprezintă moşiile al căror venit Kremnica (Boemia).23 anual depăşea 20.000 de groşiţe, proprietatea numindu- O reformă monetară are loc în timpul sultanatului lui se zeamet, ziamet, dar şi edjmallii ziamet în cazul Soliman cel Mare. Până în 1585 talerul („galbenul” poporal) subdivizării, în loturi nu mai mici decât echivalentul valora 40 de groşiţe (axini) adică 1 groş nou. Talerul cu venitului anual de 3.000 de groşiţe. Pentru a preîntâmpina coroană (galbenul turcesc, sultaninul sau scudul) valora 50 experienţa nefastă a altor abuzuri, se proceda şi la de groşiţe, fiind unitatea de calcul pentru celelalte monede reuniuni de terenuri în sistemul „kilidjii” („kilçic”), „al aflate în circulaţie: de exemplu 1 taler unguresc echivala cu sabiei”, când valoarea moşiei se calcula în funcţie de 60 groşiţe, 1 ½ din talerul obişnuit, ½ din scud sau 2 fl., venitul la care contribuiau toţi oştenii înarmaţi din solda 15 cr. Dintr-o oca de argint se băteau 500 de groşiţe dar, unui proprietar şi întreţinuţi de generozitatea acestuia. din nevoi de echilibru financiar, se ajunge la 1.000 groşiţe Aceşti soldaţi se numeau „djebelüt” şi în timp de pace din aceeaşi cantitate de argint. În 1950, un scud „piaster”, lucrau pe moşia stăpânului lor.21 groş ori taler echivalează cu 80 groşiţe noi (axini), iar un e. Fiscalitatea. Sistemul fiscal, cu funcţionarii galben unguresc are valoarea a 120 groşiţe noi. În 1630, un şi instituţiile conexe, este destul de labirintic, dar per- galben face 200 de groşiţe, iar un groş nou, depreciat (din sistenţa organizărilor sale uimeşte şi azi pe cercetătorii aliaj), e echivalent cu 80 groşiţe noi. Un „kisedar, kezedar” problemei. Acest ansamblu, compozit şi stufos în ace- e „intendent financiar” (casier, perceptor), iar un „darbhane eaşi măsură, cu o încrengătură de ierarhii, atribuţii şi emini” e „intendent de monetărie”. activităţi, are în documentele vremii denumirea generică de „avaiet” („avaid”, „aide”) şi înglobează o problematică g. Impozitarea. Sistemul impozitării este unul largă, de la venituri, beneficii, impozite şi dări, la donaţii, generalizat; nu există sector al vieţii publice sau private, moşteniri şi obligaţii, de la aparatul funcţionăresc şi sistem instituţional fără să fie atins de tema impozitului, circulaţia monetară, la sistemul arendei către fisc ori al bază de reconversie sigură a potenţialului financiar-fiscal comisioanelor. pentru o economie mereu re-dimensionată, fie după „Miri” este denumirea domeniului fiscal. În secolul cucerire de noi teritorii, fie după ce se pierd altele. XVII, după reformele lui Köprülü, ţăranii Banatului o Pentru impozitarea terenului arabil, plata se duc mai bine: uşurări fiscale, drept de moştenire, vânzare, percepe în două variante, amândouă obligatorii: în cumpărare a lotului, o primă împroprietărire22 . natură şi în bani. Lotul impozitat e denumit în acte „ciftlik”, de la „cift”, „pereche” (de boi cu care se f. Reformele monetare. Cursul monetar oficial, lucra). În situaţii de părăsire nejustificată a pământului, „rayiç”, are un statut impus, dar şi unul de circulaţie înainte cultivat, legislaţia osmană are prevăzut liberă. Moneda curentă de calcul, până la 1687, era impozitul „stricătorului de cift”, „cift-bozan”, al celui „akçe” („akçe gümüş”, axini, groşiţe) din argint com- care încalcă „adh-ul”, angajamentul, obligaţia. Se binat cu nichel, având imprimat semnul monetăriei practică şi impozitarea în sinteză a tuturor lucrărilor imperiale, „Derphane-i Amire”. Dar circulă şi „sikke”, agricole dintr-o gospodărie „ferma” sub forma unei „seud”, „filori” („filuri”), ducaţi de aur veneţieni surse de venit dată în arendă, „mukataa”. „sikke-i efrenciye”, florinul de aur unguresc „sikke-i Impozitul pe oi şi capre, „adet-i agnam” sau, în engürüsüye”, groşiţe „osmanyie” talerul „gürüş”, alte documente, „resm-i agnam”, variază şi este una din talerul de argint olandez „asadî gürüş”, aspri (galbeni), taxele plătite solidar de comunitate (obşte), „cema’st”. „talerul austriac de argint”, „tamsikke-l Sakis” (galben Sunt deosebit de activi în părţile Banatului negustorii de Chios), „sikke-l sultaniye” (sultanin de aur). Banii de oi, „celeb”, fie ai statului (fiscului) „vazilu celeb”, – pentru cei care-i posedă – se ţin în „kese”, pungă, cu fie voluntari „gonullu”, care plătesc în locul comunităţii 500 piaştri („gurusi”). Subdiviziuni mai sunt „ rub’iye”, contravaloarea animalelor şi obţin ei produsul în natură, echivalentul a ¼ piastru şi „suluş”, 1/3 piastru. Circulaţia câştigând bani frumoşi din vânzarea cărnii de oaie pe piaţa e reglementată de condicile de porunci financiare Istanbulului. Adesea, între funcţionarii fiscalităţii, găsim „Maliya Ahkâm Defterleri”. pomenit în document un „koyun emini”, „intendentul Anul financiar otoman începea la 11/22 martie, în oilor”. Taxa oilor e însoţită de plata „resm-i yaylak”, „noua zi” în care toţi funcţionarii aparatului învăţau pe impozitul pe mori, „resmi asiyab” sau „degirmen resmi”, de rost articolele din „Ruzmâmçe Defterleri”, condire- impozitul pe porci „resm-i hinzir”. După 1600 se instituie riei Centrale. După desfiinţarea regatului ungar, în urma şi în Banat plata dării globale „muvazzaf”.

Pag. 68 Revistă trimestrială de cultură istorică

Creştinii plăteau impozitul funciar „harac”, după aspri. Documentele interesând operaţiunile impozitărilor mărimea recoltei, „harac-i mukasim” şi după mărimea se păstrează în „trezoreria actelor”, „hazine-i evrek” iar lotului, „harac-i muvazzaf”. Plăţile se fac de către fiecare banii în trezorerie, „hazane” („hazine”). casă, familie, gospodărie, „hane” ori de poartă, „kapu”. Unele bunuri fiscale se exploatează în comision, În Banat se plătea „ispendje” pentru locul de casă, 3 „emanet”. Fiscul pune un împuternicit, „însărcinat peste groşiţe. Există şi impozit general, „cizye” („djizie”), moşie”, persoană care-şi realizează onorariul din pro- plătit de creştini, sau capitaţia (pe cap de locuitor).24 centul pe venituri şi încasări. Ei au calitatea de agenţi Pentru a avea asigurată continuitatea plăţilor, dregătorii fiscali şi sunt, de regulă, soldaţi invalizi, veterani, admit practicarea cametei, „murabaha”. pensionari.28 Instituţiile statului au în competenţa lor „impozitele Bunurile fundaţiilor religioase „evkaf” („vacîf”) tradiţionale”, „rüsum-i örfiyye”, plătindu-se în caz de „vacuf”, sunt administrate de un „ferras”, îngrijitor război „avâriz-i divaniye”, cu prestaţie directă ori „avâriz şi supraveghetor de curăţenie şi de un administrator al akçesi”, cu achitarea contravalorii. Activ e sistemul fondurilor, „tevliyet”. Pe lângă moschei musulmane redevenţelor, „tekâlif”, al redevenţelor de stat „tekâlif-i „geamie, „cami” şi biserici creştine se îngăduie sistemul örfiyye”, practicat în impozitarea oilor sau morăritului, aşezămintelor de caritate „imarett”, care oferă zilnic şi dar şi „impozitului miresei”, „resm-i arusiye”. Ceea ce gratuit mâncare elevilor din „medresse” (şcoli musulmane) aparţine fiscului statului „miri, mirie” (haraç, de ase- şi din şcoli creştine, săracilor şi străinilor. Există şi funcţia menea) poartă numele generic de „beilic”. de intendent pentru fundaţiile pietiste, „mütevelli”. În Impozitul în natură şi bani „pendjik” implică condiţiile toleranţei religioase, comunităţile musulmane problema robilor. Se plăteşte „mal-i humus”, a cincea sau cele creştine plătesc „impozitele seriatului”, „rüsum-u parte din avuţie echivalentă a 1/5 din robii cuveniţi şer’iye („öşur”, „haraç”, „ciziye”). Un astfel de impozit, fiscului (la cinci robi vânduţi, unul sau valoarea luiîn înseamnă a zecea parte din produsele obţinute pe sesiile bani aparţine fiscului statului), la mai mulţi de cinci bisericilor, „öşur („öşr”, „aşar”)”. plătindu-se pentru fiecare 25 de aspri, un rob fiind evaluat Deţinătorii de corăbii, pe Tisa, Mureş, Dunăre, la 125 de aspri. plătesc „navlu”, chiria pentru corăbii. Capitaţia impusă de fiscul statului, „darea de cap”, Dar există în astfel de organizări și sistematizări se numeşte „djiyedat”. Omul plăteşte o „djizie” sau o ale impozitărilor şi categorii ale scutiţilor de dări, „muaf”, „ispendje”, apoi se poate răscumpăra, după 1630, cu „müsellem” şi „beraya”, precum şi „comune privilegiate” 125, 150 sau 175 de groşiţe. La înţelegere cu mai marele care au scutiri la impozite dacă aduc armatei active salitră. locului, o comunitate plăteşte o sumă globală, 5 groşiţe Interesant că se păstrează termenul autohton vechi, un groş nou sau un galben, a 450-a parte din toate „voyvoda” pentru dregătorul otoman care strânge impo- produsele ori „carogi”, 1/10, 1/8, 1/6, 1/5 „djizie”.25 zitele pe pământurile statului date în arendă sau veniturile Întreaga operaţiune a impozitării poartă denu- anuale de pe „hassurile” marelui vizir („vezir-i”, „azam”, mirea oficială de „charats”. Arenda anuală către fisc „sadriazam”). se achita în două rate. Pentru arendaş garantează şase persoane iar neplata arendei se lasă cu vinderea h. Sistemul juridic. „Regimul justiţiei” în proprietăţii şi a terenurilor garanţilor, „aruncul de perioada regimului otoman din Banat era o aplicaţie dare”.26 Uneori, legislaţia îngăduia subarendarea la locală a modelului general valabil în imperiul evrei şi armeni. Se practică şi arendarea pe viaţă, arenda Semilunii. Fiecare paşalâc era împărţit în circumscripţii „malikiane” pentru veterani sau mazili, „masili”, de judecătoreşti numite „kaza” (a nu se confunda cu titlul care beneficiau inclusiv creştinii. localităţii de acest grad) sau „nahiere” când aveau un Pentru controlul situaţiilor din localităţi activa un sens administrativ, iar un sangeac avea 2-3 circumscripţii birou special ai cărui funcţionari erau intendentul „emin”, judecătoreşti şi administrative. „defter-kiaig”, „defterceauş”, cu rol de a verifica plata Instituţia justiţiei are în persoana „cadiului” un corectă a impozitelor, starea donaţiilor şi „vacanţele” personaj autoritar, mai ales că atribuţiile sale sunt mul- fiscale. În târguri şi pieţe, „bazar”, „pazar” se plăteşte o tiple: judecător, civil, dar şi militar, pe timp de pace şi taxă de pasaj şi una pentru vânzare, „banii de târg”, bac.27 pe timp de război, executor, notar, supraveghetor al Diferenţa dintre cursul oficial de plată la vânzare- organizărilor financiare şi administrative. Venitul şi leafa cumpărare şi de încasare de la „vistieria exterioară”, „diş lui erau în raport cu numărul citaţiilor şi al zilelor de hazine” la „trezoreria centrală a statului”, este numită judecată.29 Cadiul şi ajutoarele lui, „naib” şi „muselim”, „tevafüt-ü hazene”. Până la 1584 era de 1 aspru, apoi de 2 erau numiţi de la Istanbul.

Pag. 69 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Un specific al Banatului şi o realitate care lipseşte cărăşan din perioada regimului otoman, câştigă destul în alte provincii aflate sub jurisdicţie otomană a fost de bine cu valorificarea cerealelor, fânului pentru caii recunoaşterea şi respectarea atribuţiunilor de judecător oştirilor împărăteşti, a mierii, a peştelui, oilor, caprelor, ale cnezului „chinezului” din satele româneşti.30 Comuna bovinelor. Pe timp de pace, în marile aşezări bănăţene plătea cadiului, prin cnez, o taxă „bada hava”. În general, funcţionează sistemul proviziilor, „zahire”, asigurându- cadiul judeca penalităţi, omoruri, bătăi cu leziuni cor- se în caz de războaie atât subzistenţa populaţiei, cât şi porale grave. Dacă un criminal nu era prins, plătea solidar aprovizionarea constantă a trupelor. comuna către fisc, iar o parte din sumă revenea cadiului. Se respectă „örf” – tradiţia, dreptul „cutumiar”, Cnezul „era stăpânul absolut al comunei, răspunzând „örff hukuk”, al populaţiei zonei. În foarte multe localităţi pentru comuna sa atât faţă de proprietarul spahiei, cât şi s-a păstrat până azi, în graiul poporal, termenul designând faţă de celelalte autorităţi turceşti.31 locul de „iernarea vitelor”, din turcescul „kişla”, „kişlak”. i. Jurisdicția în Banat. În schimb, cadiul avea în atribuţiile sale problemele moştenitorilor. Dacă decedatul b. Mineritul. În privinţa unei exploatări a fără urmaşi era creştin, supus obiceiului locului, cadiul subsolului bănăţean bogat în resurse, pe turci îi interesau nu intervenea, dar lua din valoarea moştenirii 1/10. Când mai mult rezervele de argint şi de aur. Sunt menţionabile însă cel mort era musulman fără moştenitori, averea lui două „centre de exploatarea minelor de aur”, „odjak”, era vândută la licitaţie, cadiul asistând la operaţiunea „oçak”, la Sasca şi Moldova32 sau instalaţiile de licitării averii respective şi încheind actul de vânzare. spălarea minereului aurifer din suburbia Mehala a cetăţii Cadiul fixa şi capitaţia, darea pe cap de familie Timişoara, dar şi de la Potoc, în preajma Oraviţei.33 În sau „pe fum”, „djijedar”, făcea inspecţii în localităţi ca 1581, dieta ardeleană ordonă banului de Caransebeş să să vadă starea veniturilor zaimilor şi timarioţilor, era vegheze, în zona de confluenţă frontalieră cu paşalâcul membru de drept în „divanul” localităţii. De asemenea, Timişoarei, comerţul cu sare.34 cadiul consemna alături de „müftü” sentinţele juridic- religioase „fetva”, conform „şeriatului”, legislaţia musul- c. Meserii, meșteri, corporații. Dar epoca e mană incluzând totalitatea prescripţiilor Islamului. mai ales una a „dezvoltării meşteşugarilor”. Foarte Terminologia osmană e şi aici, în Banat, utilizată la mulţi meşteri, „üstad”, se profesionalizează. Există în denumirile actelor juridice. Petiţiile, jalbele, rapoartelele localităţi constructori de canale de scurgere şi uluce, şi informările poartă numele de „arz”sau, când e vorba de „lagimçi”, de căruţe, „arabaçi” (arabagii, chesonari). o petiţie, jalbă şi cerere colectivă, „arzumhzar”. Instituţia La Palanka Nouă, Mudava, Şviniţa, Orşova activează de instanţă are la sediu o „Arz Odasi”, cameră de audienţă corporaţii de meşteri care construiesc bărci, luntri, lotci unde se depun jalbe, petiţii, plângeri neoficiale în numele „kayik”, corăbii „kançalak”, corăbii cu vâsle „çekdiri”, unor comunităţi „mahzar”, scrisori, jalbe, depeşe „ruk’a” bacuri şi corăbii pentru transportul animalelor, cai, şi „senet”, „sened”. Multe documente poartă apostila bovine, oi, „üstu-aşik”. Avem menţiuni despre corporaţia „aman”, iertare, cerere de iertare pe baza actului de îngrijitorilor, rândaşilor de cai, „atoglani”. Numărul iertare, „amanname”. mare de organizaţii ale meşterilor a impus funcţia de La actul judecătoresc tradiţional, oficial, completat staroste, administrator sau intendent de corporaţii, ca dovadă sau probă „hüccet”, cazuistica vremii adaugă „kehaya”, „kâhya” sau „kethuda bey”. un document specific Banatului şi denumit „temessük”, (de la Demis, Timiş) dovadă scrisă, probă. E vorba de d. Relațiile comerciale, unități de măsură, cazuri rezolvate corect, fără a dezavantaja depoziţia unui congregații locale. Exportul, importul, rutele co- sărac în faţa celui bogat şi influent, luându-se în calcul merțului. Comerţul, într-un stat care a dus la culminaţie pentru formularea unei sentinţe juste, corecte, realitatea acest domeniu al economiei, e înfloritor. Se dezvoltă nemăsluită a faptei. o categorie a negustorilor, „bazergan”, „tacir”, care negociază pe o listă de preţuri, „fiat”, sau pe un „harç”, 3. Organizarea economiilor Pașalâcului de listă de cheltuială. În situaţii de criză alimentară se va Timișoara cu privire specială asupra situațiilor din recurge la sistemul cumpărării forţate, „mühayya”, la un Țara Carașului preţ impus de stat, „narh”. Sunt admise unităţi de măsură ale populaţiei a. Relațiile agrare. Economia este predominant autohtone, dar şi „kiyye” sau „vukiyye”, unitate de rurală, produsul agricol având ponderea. În pofida greutate, echivalentul a 1,283 kg. Apoi „kile”, care impozitărilor, satele Banatului, inclusiv ale Banatului e unitatea de greutate care variază de la un teritoriu la

Pag. 70 Revistă trimestrială de cultură istorică altul, modelul fiind „mudd”, echivalând cu 20 „kile de timp de pace se organizează inspecţii de alarmă „yoklama”, Istanbul”, 44 „okka” (kiyye) dau un „kantar”, altă „luştra”, „muştra”, pentru a se constata potenţialul trupei măsură de greutate de 56,452 kg. În schimb, „yük” e în caz de mobilizare. Trebuie amintite şi funcţiile create o unitate financiară şi de greutate pentru o povară, o sar- de situaţiile administrării în mediile militare. Astfel, cină, însemnând echivalentul a 100.000 de aspri. fiecare mare unitate, unitate, subunitate are propriul ei Pentru lungime, „arşin” (sau „zira”) echivalează cu instructor, profesor, contabil, un „nazîr”, un „kiatib”, un 0,711 m, iar „menzil” este distanţa parcursă într-o zi de diacon mahomedan „dnagu”, un judecător de oaste „kadi mers.35 Libertatea de acţiune în timpul turcilor a creat o asker”, iar cavaleria, cea dintâi la împărţirea prăzii de clasă puternică de negustori şi meşteşugari locali.36 război, are un controlor financiar „suvari mukabelecişi”. În vremea turcilor, firmele Stoian şi Nedelcu au în districtul timişan 12.000 stupi şi vând ceară pe b. Ienicerii și auxiliarii. În imperiul Otoman, piaţa Veneţiei37. Se exportă oi, boi, porci la Viena şi organizarea armatei e în strânsă legătură cu structurile Constantinopol, dar şi vinul, apreciat mai târziu şi de militare care interferează aproape toate domeniile Mercy care, înaintea campaniilor sale bănăţene are, în sistemului societal. Armata a reprezentat pionul principal, zonă, prin oamenii săi, monopolul comerţului cu săpun, baza şi garanţia reuşitelor politicii expansioniste osmane. seu, lumânări, uleiuri. Şi în Banatul regimului otoman se resimte acest aspect la Porumbul, în italiană „gran turco”,e reabilitat la toate capitolele. noi din 1650, după ce multă vreme Banatul îl vindea Active sunt cele patru genuri de armă: pedestrimea, masiv în peninsulă.38 cavaleria, artileria şi flota (pe Dunăre). Pedestrimea, ienicerii „pivade” sau „yaya”, dau garnizoane şi trupe 4. Armata. Structuri militare în Pașalâcul de pază peste tot: în cetăţi, în locuri întărite, la puncte Timișoarei și influențe locale în Sangeacul de Mudava de trecere. Ca proprietar de teren, un ienicer primea un și Vilaietul Karasova „timar” şi se numea în acest caz „timariot”. Ienicerii au un comandant suprem, „ienicear-aga”, cu sediul la a. Aspecte generale. Armata împărătească e Istanbul, care, cu preţul pierderii funcţiei şi al vieţii, definită în documente „orduy hümayun” „ordu”, „ordie”, se obliga să aibă grijă permanentă de „ostaşii noi”, şefii ei sunt numiţi prin „porunca împărătească” „hükm-ü cum se numeau ienicerii care proveneau din copii hümayun”, „hükm-ü şerif”, „hatt-i hümayun” ori „hat- creştini islamizaţi şi primeau numele tatălui adoptiv, tişerif”. Comandantul suprem, serdarul, „başserdar”, dar şi „oastea de poartă”, „kapikulu”, „kapuhalci”, „serdar-i ekrem” e numit prin act de întărire „sanad”, „corpul robilor lui Allah”, „kultaifesi”, „fii robilor lui „senet”, „sanea”, înscris în „Rüus Defterleri”, condica Allah”, „kuloglu”. Aga ieni-cerilor numea în funcţii, actelor de numiri în funcţii. Denumirea generică pentru prin poruncă împărătească, pe toţi comandanţii şi oşteanul înarmat este aceea de „celebü”, de „fegy subordonanţii acestora din teritorii. vereş”, om înarmat, luptător, de „gazi”, luptător pentru Linia de bătaie avea secţii de câte 10 „bülök”, Islam. Garda comandanţilor de mari unităţi e „orta”, fiecare oştean cu o soldă între 6-7 groşiţe, în frunte cu comandantul trupelor aflate în expediţie este „serascher- un „şerbülök” sau „bülükbaşi” (sergentul) care primea ul” sau „seraskerbaşa” cu locţiitorul său „sansungiibaşi” între 8-9 groşiţe. Instituţia ienicerilor, ca şi a celorlalte ori „ser-sansoni”. Operaţiunea mobilizării are denumirea arme într-un stat care, cel dintâi în lume, a avut serviciul de „nefir-el-nefir” de la „nefir”, „am ridicat poporul”. În militar obligatoriu, a creat destule funcţii, atribuţiile provinciile unde se poartă luptele, dar şi pe timp de pace, militare ale unor funcţionari împletindu-se cu cele se utilizează alte titluri: „başbug”, căpetenie, comandant administrative: „mustafiz” şi „disdari”, comandanţii de de oaste, „başkapudan”, comandant-şef. De regulă, cetăţi „kiaia”, ajutorul de comandant de cetate „kiatib”, şefia campaniei sau armatei staţionate în teritoriu o are slujbaşul intendent pentru administrarea soldelor nu-mite „beilerbeiul”, cu un venit între 1.750-4.600 de galbeni, „meyacib” sau „uluf” care se primesc la fiecare trei luni. iar soldaţii aduşi de el personal în luptă sunt „djebelükü”, Un „disdar” avea între 15-100 groşiţe, o „kiaia” câştiga având şi ei un venit calculat între 42-110 galbeni. 15-30 groşiţe. Beilerbeiul poate fi înlocuit de un „caimacam”, în ordine Auxiliarii corpului sunt „mozlimi”, scutiţi adesea urmează „beiul”, echivalentul colonelului din armata de impozite şi sarcini în contul îndeplinirii obligaţiilor modernă, „subbeiul” (maior) sau „binbaşi”, comandând militare, proveniţi dintre musulmani şi conduşi de un peste 1.000 de oameni, „ceribaşi” (căpitanul”), „sürü- „reis”. Creştinii, chiar fără obligaţia de a trece la religia djibaşi” (locotenentul), „subbaşi” (sublocotenentul). Pe islamică, alcătuiau corpul auxiliar al „azab-ilor” (azapi).

Pag. 71 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Ei erau organizaţi în „djemaete”, un djemaet fiind alcătuit În Timişoara, aga artileriei are 56 groşiţe solda, din 4 „odde”, o odda având 10 oameni. Comandantul comandă şapte beilicuri şi o trupă de 70 oameni care unei odda era numit „serodak” (sergent). fabrică praf de puşcă.40 Azab-ii erau numiţi în mediile româneşti şi „martaloţi”, aveau o soldă de 5 groşiţe, erau conduşi de e. Alte unități militare auxiliare. Alte unităţi un „aga” în subordinea sa aflându-se ofiţerii „sermaie”. militare ale pașalâcului au mai mult sau mai puţin un Rezidentul austriac în armata otomană la asediul rol auxiliar. E vorba de „zaimi”, „timarioţi” şi „ostaşii Vienei, în 1683, avea o gardă formată dintr-o unitate a de cetate”, de corpul „baltagii-ilor” („baltaçi”) adică sangiacatului cărăşan de Mudava. halebardierii, vitejii „delii” sau „serdengeçti” conduşi de un „delilbaşi”, cuirasierii „gebegibölük”, geniştii c. Cavaleriași auxiliarii. Cavaleria avea două şi păzitorii muniţiei, trupe puse sub comanda unui corpuri distincte, „al drapelului roşu”, „olufedjik” şi „al „gebegibaşi”, „çeleçibaşi”, grenadierii „hambragi”, drapelului alb”, „garibeke” şi era alcătuit din escadroane, „hambraçi” de la „hambra”, grenadă, constructorii un escadron având 100 călăreţi şi fiind compus din mai de poduri „tonbazi” de la „tonbaz”, corabie-ponton, multe odda, fiecare cu câte 10 călăreţi. În fapt, „spahii”, „konaki”, sau „conaccii”, trupele care au în grijă locurile cavaleria, sunt menţionaţi în ordinea de luptă cu şase de popas „oturak” ale oştirii conduse de „konakçibaşi”, „alti-bölük” de călăreţi, un escadron superior „bölük- avangarda sau „hărţuitorii” „cethagi”, unităţile de hâlki” şi un escadron inferior „aşagi-bölük”. „karavul” care asigură paza, posturile de santinelă şi „Sipah” e primul corp de cavalerie permanentă, patrula în zona de campanie. cu steag roşu („sançak”). Al doilea corp, „silahdar”, Mai sunt utilizaţi în campanii sau în spatele liniilor are un steag galben şi e format din „robi de curte”, de luptă „păzitorii de şoimi” „turnagi” conduşi de un „kapi kullari”, „kul” însemnând rob, slujitor al Porţii. „turnagibaşi” sau „seturna’i”, „păzitorii câinilor din cel În viaţa civilă posedă un „timar”, sate cu venitul anual de-al 64-lea orta”, „zagargii”, care au în frunte un şef sub 20.000 de groşiţe şi sunt obligaţi să participe la cu rang de aga. Există şi unităţile speciale de „păzitori război cu soldaţi care contribuie la venitul respectiv cu şi purtători de steag”, „sangeactar”, „bayraktar”, de câte 3.000 de groşiţe. Exemplele bănăţene atestă cum drapel „alemtar” („alem” e drapel), de păzitori ai un sat cu 19.000 de groşiţe venit anual dă cinci oameni steagului profetului conduşi de un „miralem”, un corp de pentru oaste, „timarioţi” din care „spahia” contribuie „silhdar-i”, armaşi, armurieri numiţi şi „gebegi” „gebeçi” cu 6.000 de groşiţe, iar restul cu câte 3.000 de groşiţe care au în grijă repararea, la nevoie chiar pe timpul fiecare.39 Spahiii au în frunte un „aga” şi sunt sprijiniţi luptelor, a tehnicii militare. în lupte de un corp auxiliar de voluntari, „neînfricaţii”, „Mehterii” compun trupele muzicii militare, „gönölük”. „mehterhane”, în frunte cu toboşarul, tamburul „tablbaşi” (de la „tabl”, tobă, tambur), „hada” sunt fierarii, iar d. Artileria. Corpul de artilerie se numeşte „medjari”, lemnarii. După cum o cer situaţiile de front, „topci”, de la „top” care înseamnă în traducere tun. sunt utilizaţi ca armată neregulată „sekban”, „seymen”, Şefii artileriştilor din imperiu îşi au sediul în arsenalul dar şi marinarii, „gerani”, fiecare corabie având în frunte din Istanbul, „Dolmabagei”. În teritorii, inclusiv în zona un „kapudan”, denumire imitând pe „kapudanbaşi aga”, bănăţeană, ei au un cartier al lor, la marginea aşezărilor amiralul flotei maritime şi fluviale a imperiului. cu garnizoane numit „topchane” (românescul „tăpşan”). În funcţie de potenţialul redus al fiecăruia, la nevoie Există în capitală, dar şi în localităţile mai mari din se recurge şi la corpul numit „mülekaidii”, pensionarii, provincii, arsenale şi şcoli speciale de pregătire. veteranii şi chiar invalizii, apoi timarioţii anterior maziliţi Subdiviziunile sunt bateriile şi trupa „bülökük” care-şi răscumpără vinovăţia participând la lupte. Se („beilic”, poporal). Au în frunte un „aga sertopciu” sau recurge şi la mercenari cu soldă, dar numai pe timpul „topcibaşi”, dar specifică artileriştilor e calitatea lor campaniei, precum corpul „arnavud” al albanezilor plurietnică. Ofiţerii şi subofiţerii primesc o soldă între 10- (arnăuţii) călăreţii înarmaţi „iskencii” „iskençi”, acela al 20 de groşiţe, iar trupa e plătită cu 6 până la 9 groşiţe. voluntarilor „levend”şi „akingii” „akinçi”, oaste neper- Ca piese de artilerie sunt utilizate tunul mic „cerha”, manentă din ţărani călări, fără soldă, dar cu drept la prada „balimezza”, tun de calibru mijlociu, „colomborna”, de război, ca şi gelepii voluntari, „gönüllü celeb”. „havan”, un soi de mortieră primitivă, „padaluşka”, Un rol important îl mai au trupele „yamak”, „şakloz”, „sahi”, un tun vechi de asediu şi „darbzen”, oşteni rezervişti aduşi pe poziţie de luptă care, pe timpul tun mai nou de asediu. campaniei, mai sunt numiţi „terakklili”, oşteni cu soldă

Pag. 72 Revistă trimestrială de cultură istorică mărită şi mai ales „ostaşii de sacrificiu” „delkiliç”, Braudel greşea, amintind de răzmeriţele ţăranilor „sârbi” „dalkiliçi”. Un corp special ridică fortificaţii „tabie”. în 1594, în Banat. În fapt, erau cărăşenii satelor din În toată perioada, s-a scris, „Banatul a fost arsenalul preajma Oraviţei şi de pe malul Dunării (Clisura).46 I se şi livrantul armelor şi muniţiilor trebuincioase armatei cere şi lui Mihai Viteazul să vină cu oşti şi să acopere otomane”.41 liniile de comunicaţie în zona Belgrad, pentru a asigura buna aprovizionare a armatelor Semilunii. Voievodul 5. Evenimente politice în Țara Carașului în muntean motivează (el cunoştea zona din vremea când perioada administrației otomane era bănişor de Mehedinţi) că nu poate interveni direct (desigur, el pregătea răscoala antiotomană), dar trimite a. Revoltele românilor, croaților și sârbilor cu acea solie 400 de cai şi o sumă uriaşă de bani, care cărășeni în vremea epopeii lui Mihai Viteazul. Până ajung în tabăra turcă de la Yanik (Raab).47 la 1658, numai partea sudică a Banatului cărăşan, E şi perioada în care populaţia română şi sârbă constituită în Sangeacul de Mudava (Moldova Veche), din perimetrul Vârşeţ-Caraşova organizează puncte de intra sub jurisdicţia otomană, având ca punct întărit rezistenţă, urmărind să întrerupă operaţiunile turceşti şi în zona de nord, la confluenţă cu teritoriul aparţinând legătura acestora cu sangeacurile de la sudul Dunării. Încă Caransebeşului şi Principatului Transilvaniei, cetatea din aprilie 1594, cu sprijinul discret al banului G.Palatici Bocşa. E adevărat, prin pacea de la Vaşvar (1664) se de Lugoj şi Caransebeş (el avansase în funcţie din poziţia recunoştea oficial că „tot Banatul e turcesc.”42 de cnez al Ilidiei48), şi al lui Mihai Viteazul, care trimite După 1590, avem dese menţiuni ale realităţilor în tabăra răsculaţilor pe omul său de încredere, Toma politice, sociale, economice din acest teritoriu. Prin Postelnicul, revoltele izbucnesc. În tabăra de la Vârşeţ, ţinutul cărăşan trece solia călugărului croat Alexandar la 13 iunie 1594, răsculaţii jură lui Mihai Viteazul (unii Comuleo, trimisul Papei Clement III (1592-1605) la istorici spun, totuși, că voievodul era deja prezent aici49) curtea lui Mihai Viteazul. Acelaşi prelat va fi însărcinatul şi lui Sigismund Bathory. Vine în zonă şi o delegaţie a lui Rudolf II (1576-1612), cu misiuni de reprezentare, episcopului Teodor de Alba Iulia şi aduce un mesaj de după 1601, la curtea lui Radu I (Radu Şerban). Comuleo la unităţile austriece că vor sprijini o eventuală răscoală va zăbovi în trei rânduri, 1597, 1603 şi 1603, la călugării antiotomană. Teodor Nestorovici, episcopul de Vârşeţ, franciscani din Caransebeş, prilej cu care face dese promite şi el sprijin. menţiuni în legătură cu acestă zonă.43 Caraşul se predă în mâinile austriecilor în 1595. Desigur, însă, că majoritatea menţiunilor despre Astfel că Sinan Paşa e nevoit să împartă armata în ţinutul cărăşan o datorăm evenimentelor politice şi două, trimiţând de la Agria (Eger) câteva unităţi de elită militare, multe având desfăşurări în aceste teritorii cu împotriva răsculaţilor. Ofensiva generalului austriac localităţile menţionate pe harta lui Magini Porri din Teufenbach îi ajută pe români şi pe sârbi să ocupe Vârşeţul, 1597. Cronica lui Naima, de pildă, zăboveşte asupra Şiria, Ineul, Lipova, Oradea, Cenad, Becicherecul Mare, campaniei anului 1592. La 14 februarie-14 martie au luptele durând până în octombrie 1597.50 Rebelii sunt loc luptele de la Yeni-Hisar (Nova Palanka) plasate de însă opriţi din ofensivă de trupele lui Ismail Hassan, paşa cronicar pe râul Kupa, care nu este Kopa/Kopaonik, dar de Timişoara, în lunile iunie-septembrie, bătăliile cele poate fi Caraşul nostru, prin asimilația termenilor Kara mai importante având loc la Panciova (25 iulie-3 august) și Kupa, designând în traducere „negru”, cuvânt intrat în şi Becicherec (septembrie). Episcopul Nestorovici e prins lexicul osman sub influența dialectului aromân din Munții de Hassan şi moare schingiuit, iar Deli Marcu, Gheorghe Pindului.44 Comandantul armatei otomane de operaţii Raţ şi Sava Temişvaraţ, dintre conducătorii răscoalei, este beilerbeiul de Bosnia, Telli Hasan paşa. El îl aduce fug în Țara Românească, la Mihai Viteazul.51 Prin pe Kirli Hasan, vizirul, din Rumelia la Timişoara pentru Palatici, Mihai intră în relaţii cu Ştefan Ioşica, „frătuţiul a pacifica ţinutul, dar e atacat de trupele lui Sigismund din Caransebeş”. În acele vremuri, la 28 mai 1597, e Bathory, conduse de G. Zrinyi, comandantul cetăţii menţionată aproximativ în ţinutul cărăşan de azi, cetatea Cănija. Cronica relatează că beilerbeiul s-a înecat în râu. Kursumlija, ulterior Gorwicz (1667), Kursumlan, la 1690, Între 27 septembrie 1593-15 septembrie 1594, desigur cetatea Cherry din mențiunile documentelor Sinan Paşa, viitorul adversar al lui Mihai Viteazul, medievale anterioare administrării osmane a provinciei, primise comanda trupelor care urmau să asedieze în vecinătatea districtelor Valea și Ilidia, posibil Oraviţa cetăţile Strigoniu şi Pesta. La campanie participă valiul de mai târziu. Să mai reținem că evenimentele din de Temeșvar şi cel de Bosnia.45 Valiul Timişoarei află că perimetrul Oraviţa-Panciova-Vârşeţ, între 1590-1600, în „s-a răsculat populaţia unei palănci din ţinutul său”. Şi contextul epocii dominată de figura şi faptele lui Mihai

Pag. 73 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Viteazul, sunt şi abordările monografiei lui Bălcescu.52 este graniţa noastră.”6o Am văzut mai sus că prin ţinutul cărăşan trece Pentru Evlia Celebi, Timişoara lasă impresia solia călugărului croat Alexander Comuleo, trimisul unui „oraş de creştini şi musulmani”61, dar provincia o papei Clement II (1592-1615), la curtea lui Mihai descoperă, desigur, dincolo de reşedinţa paşalâcului Viteazul, apoi însărcinat de Rudolf II (1576-1612) cu bănăţean, dintr-o plăcere a călătoriei şi din curiozitatea misiuni de reprezentare, după 1601, la curtea lui Radu I, de a se informa. Astfel, va ignora şi termenii oficiali, în trei rânduri(1597,1602 şi 1603) poposind la călugării vorbind mai ales de realităţi ale „districtului” Timişoara.62 franciscani din Caransebeş53. La fel se va întâmpla cu La Lipova aminteşte de „poarta azapilor”, un cartier al trimisul imperial Emerich Lassota care, în iulie 1597, duce autohtonilor angajaţi în unităţile miliţiilor de „azapi”, la Târgovişte bani pentru oastea voievodului primei uniri54, turcii admiţând în aceste corpuri militare înrolarea dar şi cu sasul Schonkebonk, în 25 octombrie 1597, trimis nemusulmanilor. de Mihai la Praga. Şi unul şi altul au în zona noastrã trasee Se respectă şi titlul de ban – căpetenie, pan, cu popasuri la Caransebeş, Lugoj, Timişoara.55 voievod, domn, dar locuitorul e „osmanlî” – cetăţean În cursul lunilor iulie-august 1598, cu trupe şi posedă obligatoriu „mukarer-name” – carte pentru mobilizate din Caraş, Paşalâcul Timişoarei şi Paşalâcul „şederea pe loc”. Pentru supusul creştin, nomenclatura de Buda, turcii vor ataca Oradea.56 Dar, în numele are cuvântul „zimmî” sau termenul „reiyyet”, „reaya”, ideilor lui Mihai Viteazul, oameni ai căpitanului Baba supus otoman, dar şi „keffere”, „käfir” – „necredincioşi”, Novac adună şi ei oşteni, inclusiv din ţinutul Caraş, adică ne-musulmani. pentru o diversiune militară în zonă, la Vidin şi Cladova. Atacurile au fost pregătite în sudul Caraşului, în Clisura c. Relații de călătorie și informații contemporane Dunării: „După această ispravă / luarea Vidinului – n.n./ administrației osmane în legătură cu Țara Carașului. am mers la Cladova (…) unde mulţi turci ne aştepta (…) Habitatul Oravița, o realitate. Istoricul şi geograful şi neputându-se împotrivi au fost puşi pe fugă…”, scrie Evlia Celebi urcă din Panciova spre Mudava (Moldova documentul.57 În 15 septembrie, 6.500 oşteni români Veche) apoi spre „Meşdar”, care nu e Mănăşturul timişan, reveneau pe la Orşova.58 Doi localnici, Ştefan Petnehazi ci, mai degrabă, Mercina, lângă Oraviţa, apoi „Iulia”, şi Ioan Raţ, alături de Petru Armeanul, conduc solia Ilidia, fosta reşedinţă a districtului medieval, Kuruk- către Basta.59 Saly, Oraviţa, acea Chery din documentele medievale în Să mai spunem, tot aici, că mitul cărășan al figurii care Chery e plasată mereu în vecinătatea Maidanului, lui Mihai Viteazul poate fi completat în continuare cu Agadiciului şi Răchitovei. Pe traseul înapoierii spre alte realități. Castelul Rynsburg din Silezia, pe care-l Dunăre, aminteşte un „Dujuk Saly” care poate fi Ciuchici, primise în dar de la împărat Mihai Viteazul, aparţinea apoi pe linia fluviului Liubcova şi Orşova. după 1830 baronilor Baici de Vărădia, cei care păstrau Un „itinerar” prin aceeaşi zonă îl avem de la Naima, acolo, încă în 1845, portretul făcut voievodului de către cronicarul. El vorbeşte de o marşrută a unităţilor otomane Aegidiu Sadeler. Un alt portret, realizat de Franz Franken trimise în octombrie-noiembrie 1599, de la Vidin, punctul (Frank), a reprezentat una din moştenirile de familie de adunare, spre Timişoara, dar pe un drum mai scurt, ale scriitorului de sfârşit de secol XIX, Zoltan Frank, din Orşova la Banosek (Bănia, în Almăj ori Boiniţa, în trăitor în Oraviţa, care l-a donat ulterior muzeului Casei Clisura Dunării?) peste „Munte” prin „Apa Abeiul” Imperiale din Viena. După această înfăţişare plastică s-a (Ochiul Beiului, lacul din zona Cheilor Nerei), „Varad” inspirat pictorul local Nicolae Haşca în lucrarea sa, azi în (Vărădia), „lacul Sekmehal” (?). Mehmet de Rumelia îşi colecţiile Muzeului Banatului Montan din Reşiţa. propunea „să fac incursiune la Fülek (?) şi la Sebham b. Autohtoni și alogeni. Revenind la tema noastră (?) şi la Rasen (probabil Rusova Veche, lângă Oraviţa) şi din acest studiu, trebuie să subliniem că în tot acest să devastez ţinuturile ghiaurilor.” Se întâmplă acestea în interval de administraţie otomană a provinciei bănăţene, intervalul august-septembrie 1602, când amintitul paşă incluzând şi ţinutul cărăşan cu Oraviţa, nu s-a modificat coboară spre Dunăre, prin Demir Kapu, Porţile de Fier componenta etnică. Turcii ştiu că teritoriul de peste ale Transilvaniei (Băuţar).63 Dunăre e locuit de o populaţie asemănătoare în grai, În lucrarea lui Timon e pomenit enigmaticul port, obiceiuri cu aceea locuind în Ţara Românească şi „comitat” „Haran”, pentru veacurile XVI-XVII: Moldova. De aceea socot graniţă politică permanentă „Comitatus Haranensis, appelatus fuerit de Harana loco Dunărea, chiar după 40 de ani de luare în administrare a inter Pantschovam et Orschovam a geographis notato, „noii” provincii. Ferhad Paşa spune, în timpul campaniei fueritque pars Craschoviensis”.64 „Haran” nu e vechiul din 1595: „(…) iar noi ne-am apropiat de Rusciuc, care Horom (castrum Horom-Palanca Nouă) pe Dunăre, ci o

Pag. 74 Revistă trimestrială de cultură istorică localitate (aşezare, cetate) mai spre nord, zona aparţinând 3. M. B. NAGY, Várok, Kastélyák, udvarházak districtului Caraşova. Mustafa Naima, abordat în rândurile ahógy a régiek látták XVII-XVIII, századba, Bucureşti, de mai sus, scrie că, în februarie-martie 1592, Telli- Kriterion, p. 75-76; D. CSÁNKY, Magyar-törtenelmi Hasan paşa, beilerbei de Bosnia, „a pus de au construit földrajza, Budapest, 1913, p. 119-121; B. HOMAN, pe râul Kupa o cetate, în apropiere de Yeni-Hisar”. Kupa Geschichte des ungarische Mittelalter, Berlin, 1940, p. nu este Kopa/Kopaonik din Serbia, dar poate fi Caraşul 132-139; J. BENEDEK, A román nemzetiségi törekvések nostru, prin asimilația termenilor Kara și Kupa, designând törtenete és jelenlegi állaporta, II, Budapest, 1899, p. în traducere „negru”, cuvânt intrat în lexicul osman sub 91-93. influența dialectului aromân din Munții Pindului. Tot mai 4. O. TURAN, Histoire de l’idéologie turc de la sus notam că în acele vremuri, la 28 mai 1597, e menţionată domination ottomane, 1969, p. 16-19. aproximativ în ţinutul cărăşan de azi, cetatea Kursumlija, 5. Bodog MILLEKER, Délmagyaroszág közepköri ulterior Gorwicz (1667), Kursumlan-Chorowitz, la 1690, földrazja, Temesvár, 1913, p. 32; G. MÜLLER, Die desigur cetatea Cherry din mențiunile documentelor Türkenherrschaft in Siebenbürgen. Verfassungsrechtliches medievale anterioare administrării osmane a provinciei, în Verhältniss Siebenbürgen zur Pforte 1541-1688, Sibiu, vecinătatea districtelor Valea și Ilidia, posibil Oraviţa de 1923, p. 350-400; Ştefan PASCU, Transilvania în epoca mai târziu, Orawitz, la 1697, la Fernand de Marsigli. Principatului, Cluj, 1948, passim. La Densusianu avem explicaţia pentru un „districtus 6. Nicolae IORGA, Geschichte des osmanischen valachalis” bănăţean în aceeaşi zonă geografică, „Ha- Reiches den Quellen dargestellt, I, Gotha, 1908, p. 219- ram” („Aram”)65 care poate fi Chorom, Chorowicza, 243; S. SZILAGYI, Erdélyi orszaggyülésé emlékek, Gworwlycza, Oraviţa de mai târziu. Să reamintim, tot Budapest, 1875-1879, p. 92; R. GOSS, Österreichische aici, că la romani chora, din grecescul hora, însemna un staatsverträge Fürstentum Siebenbürgens (1526-1680), oraş (o localitate) cu teritoriul delimitat prin fortificaţie, la Viena, 1914, p. 226-235. care se adăugau pământul cultivabil, păşunile şi pădurile 7. Mihai MAXIM, Teritorii româneşti sub din preajmă. Tot din latină, traducerea lui horrea ne dă administraţia otomană în secolul XVI, în „Revista de în română denumirea locului din castru unde se ţineau, Istorie”, tom 36, nr. 9, septembrie 1983, p. 989; ŞT. la adăpost de intemperii sau de furtişaguri, proviziile. ANDREESCU, Limitele cronologice ale dominaţiei Dar mai avem la îndemână şi traducerea lui latinus niger, otomane în ţările române, în „Revista de Istorie”, XXVII, ajuns prin latina vulgară (poporală) în daco-romană şi 3, 1974, p. 399-412; Pentru problemele bănățene în română, în graiurile locale din Transilvania şi Banat, vremea administrației otomane, esențiale sunt cercetările „orăştică”, „orăşte”, „orăştie”, loc de pârloagă.66 publicate de Cristina FENEŞAN-BULGARU, Problema Nu pot încheia cercetarea, fără a sublinia încă o instaurării dominaţiei otomane asupra Banatului, dată că vechile clişee ale istoriografiei în legătură cu Lugojului şi Caransebeşului, în „Banatica”, IV, 1977, „crunta dominaţie otomană” trebuie corectate, dacă nu p. 223-238; iar mai recent, Idem, Vilayetul Timișoara, cumva depăşite. Astfel că foarte multe argumente în 1552-1716, Timișoara, Editura Ariergarda, 2014; Idem, acest sens pot fi întâlnite studiindu-se evoluţiile istorice Banatul Otoman. Studii istorice, Timișoara, Editura ale acelor teritorii, între care ţinutul orăviţean, cărăşan, în Ariergarda, 2017; PESTY, II/I, p. 256-266. contact direct cu administraţia osmană. Permanentizarea 8. AL. POPESCU, Relaţiile româno-austriece, habitatului şi civilizaţiei autohtone majoritar româneşti, Iaşi, Editura Institutului European, 1998, p. 6; Fernand chiar în acele vremuri dificile, fiind la rându-i cea mai BRAUDEL, Mediterana şi lumea mediteraneană în serioasă și mai autentică dovadă. epoca lui Filip al II-lea, IV, traducere de M. Gheorghe, prefaţă de Al. Duţu, Bucureşti, Editura Meridiane, Note: 1986, p. 243. 9. În Turcici imperii status, Lugduni / Lyon /, 1. S. DECSY, Osmanografia, Vienna, 1789, p. 1630, p. 204. XVIII-XXIX şi p. 31-46; M. BERZA, Der Kreuz-zug 10. Ibidem, conspecte în manuscrisul Sim. Sam. gegen, die Türken-ein europäisches Problem, în „Revue MOLDOVAN, datat „18.06.1957”. d’Histoire Sud-Est Européen, XIX, nr. 1, 1943, p. 42-74. 11. M. B. NAGY, op. cit., loc. cit.; Virgil BIROU, 2. Cf. A. RAMBAUD, L’Europe du S-E. Fin de Crucile de piatră de pe Valea Căraşului, Timişoara, l’Europe grecque. Formation de l’empire ottomane, în Editura Institutului Social Banat-Crișana, 1941, p. 23-24; volumul E. LAVISSE, A. RAMBAUD, Histoire génèrale vezi la Florin CONSTANTINIU, Aspecte ale mentalului du IV-e siècle à nos jours, tom III, Paris, 1894, p. 789-809. colectiv sătesc în societatea medievală românească, în

Pag. 75 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

„Studii şi Materiale de Istorie Medie”, VII, 1974, passim. Istorică”, tom IV, nr. 5-6, mai-iunie 1953, p. 431. 12. M. STAINOVA, Le commence de l’euro- 22. Mihai MAXIM, lucr. cit., p. 885-886; cf. péization de l’architecture de la Turquie ottomanne et şi Andreiu GHIDIU, Iosif BĂLAN, Monografia certains aspècts de son l’inffluence sur l’architecture des oraşului Caransebeş, dimpreună cu monografia caselor Balkans, în „Revue des Etudes Sud-Est Européeans”, 3, dumnezeeşti, a episcopiei, a institutului teologic şi 1979, p. 593. pedagogic şi cu biografia bărbaţilor care au lucrat la 13. L. GEIER, Alte Türkenchronik über una sau alta instituţie, Caransebeş, Editura autorilor, Temeswar, în „Neue Banater Zeitung”, 18 aprilie Tiparul Tipografiei şi Librăriei Diecesane,1909, p. 263. 1973; I. I. NISTOR, Ţara Severinului şi Banatul 23. A. GHIDIU, I. BĂLAN, op. cit., p. 262. timişan, în „Analele Academiei Române”, secţiunea 24. Ibidem, p. 261. III, Memoriile Secţiunii de Istorie şi Arheologie, 25. Ibidem. 1944, p. 195-230; vezi şi Ştefan ANDREESCU, 26. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 17. Limitele cronologice ale dominaţiei otomane în ţările 27. Ibidem. româneşti, în „Revista de Istorie”, XXIII, tom. 3, 1973, 28. Ibidem. p. 399-412; Grigore ANTIPA, Dunărea şi problemele 29. Ibidem, p. 31. ei ştiinţifice, economice, politice, Bucureşti, 1921, 30. Ibidem. capitolul I; Traian BIRĂESCU, Banatul sub turci, 31. Ibidem. în „Vrerea”, 1934, p. 25.; Vasile MUNTEANU, 32. Ibidem. Contribuţii la istoria Banatului, Timişoara, Editura 33. Theodor M. TRĂPCEA, lucr. cit., p. 207-211. Mitropoliei Banatului, 1990, p. 79-81; Traian SIMU, 34. Ion STOIA-UDREA, op. cit., p. 6. Organizarea politică a Banatului în evul mediu, 35. Ibidem, p. 9. Lugoj, 1941, passim; Theodor N. TRĂPCEA, Ştiri 36. Nicolae IORGA, Istoria românilor prin că- despre comitatul orşovean în epoca de stăpânire lători, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de A. otomană, în, „Tibiscum”, V, 1978, p. 207-245; Extrem Anghelescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, p. 207. de importante, pentru informațiile directe sau conexe, 37. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 32. sunt și abordările lui Costin FENEȘAN, Documente 38. Ibidem. medievale bănățene (1440-1653), Timișoara, Editura 39. Vezi supra, nota 10. Facla, 1983; Idem, Antonio Bufalo, ein italienischer 40. I. D. SUCIU, Unitatea poporului român, Architekt in Diensten der Habsburger und sein Wirken Contribuţii, istorice bănăţene, Timişoara, Editura Facla, in Siebenbürgen (1554-1555), în volumul Miscellanea 1980, p. 51. in honorem Radu Manolescu, București, 1996, p. 200- 41. I. IONAŞCU, V. ATANASIU, Mihai Viteazul, 205; Idem, Diplome de înnobilare și blazon din Banat Bucureşti, Editura Militară, 1975, p. 52. (secolele XVI-XVII), Timișoara, Editura de Vest, 2007. 42. B. ADAMUS, De regnis Dalmatiae, Croatiae, 14. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 30; documentele Scavoniac praeliminaris (…), Zagrabiae, 1688, p. 86- din Oraviţa vor fi fructificate la E. ANTALFFY, Cronici 87; P. BARTL, „Marciare verso Constantinopoli” – Zur turceşti ca izvor pentru istoria românilor, în „Analele Turkenpolitik Klemens VIII, în „Saeculum”, tom 20, Academiei Române”, memoriile Secţiunii Istorice, nr. 1, 1969, p. 44-53; L. von PASTOR, Storia dei Papi secţiunea III, tomul IX, 1928-1929, p. 1-22. dalla fine del Medio Evo, XI. Clemente VIII (1592-1605), 15. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 18; vezi şi Roma, 1929, p. 390-395. E. CSUDAY, Die Geschichte der Ungarn, / ediţia II/ I, 43. M. NAIMA, Naima Tarihi, în volumul M. Pressburg, 1900, p. 314-315. A. MEHMET, Cronici turceşti privind ţările române, 16. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 20. III, sfârşitul secolului XVII începutul secolului XIX, 17. Ibidem, p. 19. Bucureşti, Editura Academiei, 1980, p. 6. 18. Ibidem, p. 22; cf. şi W. ABEL, Crises agraires 44. Ibidem. p. 7; vezi şi Fernand BRAUDEL, op. en Europe, XIII-e-XX-e siècles , 1979, p. 146. cit., p. 61. 19. Traian BIRĂESCU, lucr. cit., p. 23. 45. I. CRĂCIUN, Cronicarul Szamosközi, şi 20. Ion STOIA-UDREA, Răscoala ţărănească însemnările lui privitoare la români, Cluj, 1928, 16 din Banat de la 1738-1739, Timişoara, Editura Uniunea p. (extras); Ştefan PASCU, Mihai Viteazul. Unirea şi Patrioţilor, 1945, p. 6. centralizarea ţărilor române, Bucureşti, 1973, passim. 21. O. ILIESCU, Economia monetară a Ţării 46. L. SZÁDECZKY, Mihály havasalföldi vajda Româneşti în timpul lui Mihai Viteazul, în „Revista érdélyben 1599-1601, Budapest, 1882, p. 16-18.

Pag. 76 Revistă trimestrială de cultură istorică

47. Ioan HAŢEGAN, Mihai Viteazul şi Banatul, în Recenzii: „Magazin Renaşterea Bănăţeană”, nr. 11-12, p. 52-54. 48. I. D. SUCIU, op. cit., p. 38 . 49. M. NAIMA, op. cit., p. 20-27. A fi oștean în trupele de elită 50. I. CALAFETEANU, O. NICOLAE, Mihai Viteazul şi popoarele sud-dunărene, în „Revista Română ale împăratului slavei de Studii Internaţionale”, nr. 3-4, 1970, p. 166; I.D. SUCIU, op cit., p. 93; V. ATANASIU, Mihai Viteazul, Campanii, Bucureşti, Editura Militară, 1972, passim; Mi s-a făcut, de PESTY, II / I, p. 256-266. curând, un dar de mare 51. Alexandru PAPIU-ILARIAN, Ideile lui Şincai, preţ: o carte. Dar ce carte! C. Idei politice naţionale, în volumul Alexandru PAPIU- Se intitulează Istoria ILARIAN, Antologie, ediţie, prefaţă, note şi comentarii Bisericilor ortodoxe din de C. Albu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Almăj, ediția a doua, 1981, p.404; I. D. SUCIU, op. cit., p. 38. revăzută și adăugită. S-a 52. I. IONAŞCU, V. ATANASIU, op. cit., p. 52, publicat, în anul 2019, utilizând ediţia N. BĂLCESCU, Istoria românilor subt Mihai la Editura Hoffman, din Vodă Viteazul, ediţie de Al. I. Odobescu, Bucureşti, 1878. Caracal, și însumează, 53. Ibidem, p. 89. text și iconografie, 561 54. Ibidem. de pagini. 55. Ibidem, p. 92. Autorul acestei 56. Ibidem. mirabile lucrări, al aces- 57. Ibidem, p. 93. tui filocalic tom, este 58. Ibidem, p. 95; Vezi şi la Alexandru LAPEDATU, binecunoscutul profesor Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul – 16 naraţiuni și om de cultură Gheorghe Rancu-Bodrog, al cărui sumar, dar istorice, Bucureşti, 1908. sugestiv portret îl găsim în Cuvântul înainte, semnat de Dr. 59. NAIMA. op. cit., p. 12. Doru Sinaci, Directorul Bibliotecii Județene „Alexandru 60. Ioan HAŢEGAN, Oaspeţi ai Timişoarei, în D. Xenopol” Arad: „Dascăl școlit pe băncile Preparandiei „Orizont Magazin”, mai 1988, p. 9. arădene, fondată de către Dimitrie Țichindeal încă de 61. Cf. Nicolae IORGA, op. cit., p. 501-502 la 1812, apoi profesor asociat la Universitatea „Dacia 62. M. NAIMA, op. cit., p. 30-45. Hercules” din Băile Herculane, inspector – metodist pentru 63. TIMON, I, C. 1733, II, p. 12. A. TIMON, învățământul primar în județul Caraș-Severin, colecționar Magyar alkatmany és jog történet, Budapesta, Editura și ctitor de muzee, autor de monografii și lucrări științifice şi Tiparul Hunyansky, 1909; reproduce textul din S. de excepție, membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei TIMON, Imago Antiquae Hungariae, Cassoviae, 1733. Caransebeșului, realizator de expoziții inedite în țară și 64. Nicolae DENSUSIANU, Dacia preistorică, peste hotare, profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog a mai text stabilit de V. Neagoe, studiu introductiv şi note de găsit timp să se ocupe, cu maximă competență, și de M. Neagoe, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986, p. 485. românii din Voivodina sau de cei de pe Valea Timocului”. 65. Vezi P. BINDER, Lista localităţilor din Banat Pe de altă parte, Domnul profesor Gheorghe Rancu- de la secolul XVII, în „Studii de Istorie a Banatului”, Bodrog se încadrează, perfect, în definiția pe care am dat-o II, 1970; pentru problema unor interferenţe, vezi A. eu, cândva Persoanei umane (entitate diferită, axiologic, VAMBERY, A török faj ethnologiai és ethnográfiai de Individ uman, care este o noțiune statistică), definiție pe tekintetben, II, Pest, s.a., p. 80-81. care am aplicat-o, apoi, la câteva cazuri determinate: G. I. 66. DIVR, p. 57 şi p. 161; Naima tarihi sau Tohăneanu, Iulian Chivu, Aurel Gheorghe Ardeleanu etc. Ravzat-ul-Huseyin Hulasat-ul-Ahram ve-l Hafikayn, Anume: Persoană umană este acel Individ uman, în M. A. MEHMET, Cronici turceşti privind Ţările purtător de excelență, care trăiește pentru un Ideal, care Române. Sfârşitul secolului XVI-începutul secolului are nu doar sentimentul, ci și cultul valorilor și care are XIX, extrase, volumul II, Bucureşti, Editura Academiei, necesități spirituale conștientizate. 1980, p. 5; Nicolae DENSUSIANU, op. cit., p. 398; Domnul Gheorghe Rancu-Bodrog umple, până la vezi şi supra, nota 64, primul citat, cu explicaţia margini, cadrul și concavitatea enunțului acestuia. Cartea preluată de la cercetătorii reşiţeni Octavian Răuţ şi pe care ne încumentăm a o comenta este încă un argument Vasile Ioniţă. peremptoriu.

Pag. 77 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Istoria Bisericilor ortodoxe din Almăj se nației noastre române, prin care aceasta și-a păstrat modul deschide cu pomenitul Cuvânt înainte și se continuă cu propriu de viață, credința, portul și limba străbunilor. Binecuvântarea PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, din Bisericile din nuiele sau lemn au constituit o dovadă vie care reproducem o secvență: „Ostenitor în descoperirea a continuității credinței creștine pe aceste meleaguri, trecutului și frumuseților de pe Valea Almăjului s-a arătat alături de alte dovezi ale permanenței noastre, cum ar fi: cu cinste Domnul profesor Gheorghe Rancu, împământenit descoperirile arheologice, documentele istorice, datini din tinerețe pe meleagurile almăjene. Preocupările și tradiții ale înaintașilor... Constructorul acestor biserici istoriografice ale Domniei Sale nu au putut lăsa la o parte nu a fost nimeni altul decât țăranul român, acest anonim istoricul Almăj. După multe și minuțiose cercetări, după al timpului, care și-a exprimat gândul prin planimetria o temeinică documentare, ce a durat ani buni, Domnul creatoare a acestor lăcașuri sfinte”. profesor ne atrage atenția cu volumul său intitulat Istoria Autorul a procedat cu mare pricepere în edificarea Bisericilor ortodoxe din Almăj”. lucrării sale. După acest capitol al Genezei, în care Poezia Urmează desfășurarea propriu-zisă a studiului, în (Emoția) însoțește Știința (Conceptul) și veghează asupra ei, toată amploarea și profunzimea lui. Mai întâi, cronotopul, se desfășoară alte două, în care, invers, Știința (Conceptul) situarea spațio-temporală a zonei cercetate și evocate: însoțește Poezia (Emoția) și o domină cu putere și cu mare Almăjul în hotarele Banatului de Severin. Considerații autoritate (dat fiind că, de data aceasta, lăcașurile sfinte și de geografie istorică. În prelungire, după logica strictă documentele adiacente există materialmente și sunt arhivate). a evoluției și maturizării fenomenului religios, o Reținem, astfel, pe de o parte, suita de micromonografii secțiune dedicată genezelor: Răspândirea și organizarea dedicate Bisericilor din zid și, pe de altă parte, Suita de creștinismului de început în Banatul de Sud. profiluri consacrate slujitorilor – preoților, ce duc „lupta Autorul inventariază și descrie, minuțios, obiecte și cea bună” (după spusa Apostolului Pavel), în vasta și nobila locuri, precum și mărturii ale istoriei orale, doveditoare, oștire a lui Hristos, Împăratul Slavei. Vom enumera câteva toate, și absolut necesare și utile în dezvoltarea argumentată doar din Bisericile (și Mânăstirile) monografiate: Biserica a temelor și tezelor sale: „Descoperirile arheologice, de zid din Bănia, Biserica de zid din Bozovici, Biserica de concretizate prin obiecte de uz casnic și podoabe, unele zid din Dalboșeț, Biserica de zid din Șopotu Vechi, Biserica dintre ele chiar parțiale, dovedesc cu prisosință existența de zid din Șopotu Nou, Mânăstirea „Țara Almăjului”, cultului creștin în vecinătatea imediată a Almăjului, tăria Mânăstirea Almăj-Putna etc. De asemenea, reținem, credinței creștine printre locuitori, puterea de a se exprima oarecum aleatoriu, numele unora dintre fețele bisericești prin însemnarea acestora cu elemente creștine, curajul de antologate de autor în capitolul Personalitățile marcante a le întrebuința zilnic și, dacă le purtau, cu siguranță că ale bisericii ortodoxe din Almăj : Dr. Iosif Traian Bădescu, le cunoșteau și semnificația”. Sau: „Despre lăcașurile de Protopopul militar Pavel Boldea, Preot Iconom Stavrofor cult menționate, istoria orală dă multe informații, care ne Iosif Coriolan Buracu, Protopop Gheorghe Țunea, Părintele ajută atât la localizarea lor, cât și la însemnătatea lor pentru Ilie Imbrescu, un promotor al României creștine, Preotul locuitorii Almăjului”. profesor Romulus Novacovici ș. a. Abia acum, după aceste docte preliminarii, prinde Iată ce scria Gala Galaction (ne informează autorul), relief și consistență substanța densă a cărții, pornind de la după decesul Episcopului Dr. Iosif Traian Bădescu: „A neprețuitele surse ale memoriei și ale conștiinței obștești și murit la Caransebeș vlădica Traian Bădescu... Dumnezeu abordând splendidul, emoționantul subiect al bisericilor de să-l primească în corturile drepților și să-i dăruiască nuiele și de lemn: „Urmând tradiția locală, am încercat să desfătările raiului!... Trebuie să fi fost dacă nu un ierarh identific și să descriu primele lăcașuri de cult, construite din oțelit, un om tare cumsecade, fiindcă grozav a iubit nuiele sau lemn, care, în ciuda materialului perisabil din care discreția și anonimatul. Abia dacă știam noi – familia erau construite, au rămas în istoria orală a acestor locuri”. teologală – că există un vlădică numit Traian Bădescu Pulsează, alături de filonul istoric, și multă poezie cu reședința la Caransebeș... Testamentul acestui om al adevărată, latentă, de neînvins, în evocarea acestor prime bisericii este pentru mine o revelație... a fost un suflet de biserici românești, din nuiele sau lemn, pe cât de modeste, adevărat creștin și de adevărat episcop...” pe atât de eterice. Pretutindeni și oricând, Dumnezeu Istoria Bisericilor ortodoxe din Almăj se încheie Însuși își clădește Biserica, animând, prin Duhul Său, cu un inspirat capitol de Anexe, capitol ce conține un inima, gândul și brațul credincioșilor. Aici, în Almăj, și bogat material iconografic, menit să întregească, vizual și peste tot, pe teritoriul vechii Dacii, Duhul Domnului a imaginativ, ampla informație vehiculată de text. hrănit și întărit inima, gândul și brațul țăranului român: Acestea ni se par a fi structura de adâncime a cărții și „Din negura vremurilor, lăcașul de cult stă mărturie a forței eșafondajul ei conceptual, aflate în armonios echilibru cu

Pag. 78 Revistă trimestrială de cultură istorică tectonica textului și cu fluiditatea frazării și argumentării. Artpress și Editura Banatul, Timișoara, 2016, cât și Întregul se rânduiește, firesc și foarte credibil, în primele într-o istorie a fortificației militare,Cetatea Morisena- rafturi ale Bibliotecii eclezial-istorice almăjene și naționale. Cenad, apărută la Editura Banatul, Timișoara, Istoria Bisericilor ortodoxe din Almăj este un studiu 2019. Cercetarea sistematică a documentelor și a important, un studiu savant, conceput, însă, și realizat materialelor edite a condus la o bibliografie complexă, (precizare importantă) de un învățat creștin, altfel spus: un aproape exhaustivă. studiu întreprins, desăvârșit și împărtășit cu deplină știință, Autorul însuși afirmă că volumul nu se dorește dar și – deopotrivă – cu credință, nădejde și dragoste. a fi o istorie a Episcopiei, ci are darul de aaduce Truditor discret, absorbit de truda sa, străduindu- informații edite, și posibil cvasi-inedite, sau puțin se a desluși minunatul basm calofilic al istoriei, culturii cunoscute despre existența și activitatea episcopiei în și ființei noastre, în tărâmul binecuvântat și fericit al perioada secolelor XI-XVI. Almăjului, Gheorghe Rancu-Bodrog se dovedește, el Secolul al XI-lea marchează începutul Episcopiei însuși, prin slujirea sa de acum și dintotdeauna, un oștean credincios, jertfitor de sine, în trupele de elită ale lui de rit latin (mai târziu romano-catolic) prin numirea ca Hristos – Împăratul Slavei. episcop a lui Gerardo. Importanța Episcopiei crește până în secolul al XIII-lea (anul 1241) atunci când tătarii năvălesc, Eugen Dorcescu cuceresc Cenadul și provoacă mari distrugeri. Se reface în timp, dar importanța Episcopiei începe să scadă. Secolul al XVI-lea este unul definitoriu pentru Istoria Episcopiei Cenadului Cenad, fiind marcat de atacuri repetate ale turcilor otomani, lupte interne și distrugeri provocate de trupele țăranilor răsculați sub Gheorghe Doja la 1514, și de În anul 2020, la jafurile din 1528 ale lui Tőrők, cât și de incursiunea Editurile Artpress și Ba- otomană a lui Bali beg din 1529. natul din Timișoara apare Important de evidențiat este faptul că din 1537 la cel mai recent volum al moartea unui episcop, urmașii acestuia se vor intitula de cercetătorului timișorean Cenad, dar vor locui în alte părți. Aceștia vor fi așa-numiții Ioan Hațegan și anume episcopi sufragani de Cenad. Astfel, prezența nominală a Episcopia Romano-Cato- episcopilor romano-catolici de Cenad încetează. lică de Cenad în Evul Autorul continuă cu prezentarea Arhidia- Mediu, secolele XI-XVI, conatelor, Capitlului și a Ordinelor călugărești în însumând 148 de pagini Episcopia Cenadului. Istoricul timișorean amintește de text și fotografii. de ordinele: Benedictin (înființat de Benedict de Cartea este struc- Nursia), Cistercian (înființat în 1098 de Sf. Bernard turată pe nouă capitole, la Cîteaux), Franciscan (înființat de Francisc de generoase prin informa- Assisi), Dominican (înființat în anul 1214 de către Sf. țiile prezentate, la care Dominic), Paulin (înființat în secolul al XIII în regatul se adaugă un „Cuvânt înainte” sub semnătura autorului, Ungariei, după patronul religios Sf. Paul din Teba), dar și o bibliografie și lista cu lucrările publicate până Premonstratens (înființat în anul 1120 de Norbert acum de istoricul bănățean, dr. Ioan Hațegan. de Xanten împreună cu alți 13 călugări), Augustin Încă din Cuvânt înainte aflăm că despre acest (regulile ordinului au fost stabilite de Sf. Augustin), subiect au fost scrise aproximativ o sută de cărți, dar și Ioanit (înființat în anul 1099 la Ierusalim). sute de studii și articole. Cele mai dezbătute subiecte au După prezentarea ordinelor călugărești, istoricul fost anul înființării Episcopiei, dar și viața și activitatea face o succintă trecere în revistă a celor 43 de mănăstiri primului episcop de Cenad, Gerardo (cunoscut și sub ale Episcopiei Romano-Catolice de Cenad. numele de Gerhard, Gellert). Trebuie reținut că 10 din cărțile lui I. Hațegan, Întregul volum reprezintă rodul unei cercetări printre care și cea recenzată aici, se pot descărca de pe de durată asupra localității de naștere a autorului, site-ul revistei „Morisena”, la adresa www.morisena.ro. materializată până în acest moment într-o monografie a așezării, Cenad – Monografie istorică, Editura Dr. Alexandru Kósa

Pag. 79 MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

CUPRINS

Constantin-Tufan Stan – Constantin Rădulescu jr. – Eminentul chirurg lugojean al Bucureștilor ...... 1 Tiberiu Ciobanu – De ce l-a trădat Matia Corvin pe Vlad Țepeș? ...... 8 Daniela Curelea, Dragoș Curelea – Protoiereul Ioan Dăncilă, un preot militar astăzi aproape uitat: contribuții parțiale la o bio-bibliografie ...... 13 Valentin Bugariu – Tiparul şi cartea bisericească în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu ...... 25 Gabriela Șerban – Oameni de ieri și de azi (5): Ion Cocora ...... 29 Daniela Curelea, Dragoș Curelea – Considerații privind Asociațiunea Transilvană în serviciul pedagogiei sociale și al educației adulților între 1931-1946/1947 (II) ...... 32 Iancu C. Berceanu – Comunitățile etnice minoritare maghiare din județul Timiș – perspectivă istorico-geografică ....40 Dumitru Tomoni – Dascăli bănățeni la Alba Iulia (partea a III-a): Dănilă Iliţiescu (1885-1958) ...... 48 Florin Zamfir – Participarea românilor din comitatul Timiș la alegerile parlamentare din anul 1881 ...... 51 Eusebiu Narai – Aplicarea convenţiei de armistiţiu în judeţul Severin (1944-1947) ...... 53 Ionel Bota – Oraviţa şi Țara Caraşului în vremea administraţiei otomane (1552-1718) ...... 65

Recenzii A fi oștean în trupele de elită ale împăratului slavei ...... 77 Istoria Episcopiei Cenadului ...... 79

Revista apare sub egida Asociației Culturale CONCORDIA Cenad, jud. Timiș, ROMÂNIA

Sponsori: Consiliul Local Cenad și Primăria Cenad

Colegiul de redacție: Dușan Baiski (Timișoara) – editor și redactor-șef, Geo Galetaru (Dudeștii Noi) – redactor- șef adjunct, prof. drd. Iancu C. Berceanu (Sânnicolau Mare) – redactor-șef adjunct, dr. Ionel Bota (Oravița), dr. Valentin Bugariu (Birda), conf. univ. dr. Tiberiu Ciobanu (Timișoara), dr. Ion Cârja (Cluj-Napoca), prof. dr. Dragoș Curelea (Sibiu), prof. Simion Dănilă (Belinț), dr. Costin Feneșan (București), Sorin Forțiu (Timișoara), dr. Antuza Genescu (Pădureni), prof. dr. Ioan Hațegan (Timișoara), dr. Alexandru Kósa (Timișoara), Werner Kremm (Reșița), prof. dr. Mircea Măran (Vârșeț), lect. univ. dr. Eusebiu Narai (Timișoara), prof. Gheorghe Rancu-Bodrog (Șopotu Vechi), dr. Simona Regep (Timișoara), dr. Mircea Rusnac (Reșița), dr. Constantin-Tufan Stan (Lugoj), prof. dr. Dumitru Tomoni (Făget), bibliolog Gabriela Șerban (Bocșa), muzeograf Ion Traia (Timișoara), dr. Florin Zamfir (Variaș).

Responsabilitatea pentru conținutul și corectitudinea materialelor le revine exclusiv autorilor. Textele se pot trimite prin e-mail: [email protected], în format .doc sau .docx. Revista apare trimestrial și se difuzează gratuit, inclusiv prin www.morisena.ro și www.cenad.ro. Tiraj: 250 de exemplare/apariție. Tipografia Artpress, str. Cermena 1, Timișoara 300110, tel. 0256-293.809, fax 0256-293.975

ISSN 2501-1359; ISSN–L 2501-1359

Pag. 80