studii/documente FORŢELE NAVALE ROMÂNE 1860 - 2010

Contraamiral dr. Aurel POPA1

Evoluţia Forţelor Navale Române, începând cu primul său nucleu constituit din Corpul Flotilei în anul 1860 şi până la actuala organizare – Statul Major al Forţelor Navale – a fost marcată de afi rmarea constantă a valorilor specifi ce Marinei Militare. Ca parte a organismului militar românesc şi parte integrantă a sistemului statal, Marina Militară română a atins o întreită performanţă: cea a elaborării oportune a ipotezelor; cea a gândirii în perspectivă şi cea a voinţei pentru realizarea deciziilor. S-a putut confi rma astfel cu prisosinţă rolul Marinei în istoria românilor, cu contribuţiile sale de excepţie în cele mai vitrege împrejurări. Astfel, semnifi caţia evoluţiei istorice a Forţelor Navale Române se recunoaşte prin hotărârea abordării misiunilor prilejuite de marile evenimente istorice la care România a fost parte, prin personalităţile care au slujit Marina cu cel mai înalt profesionalism şi prin nenumăraţii eroi şi martiri ai acestei arme. Evoluţia Forţelor Navale Române, începând cu primul său nucleu constituit din Corpul Flotilei în anul 1860 şi până la actuala organizare – Statul Major al Forţelor Navale, a fost marcată de afi rmarea constantă a valorilor specifi ce Marinei Militare. Subliniem aici susţinerea, încă de la început, a primordialităţii Marinei de război în relaţia sa cu Marina comercială, idee izvorâtă din adevărul că o fl otă civilă nu se poate dezvolta decât la adăpostul unei fl ote militare, care să-i asigure libertatea căilor maritime. După dotările iniţiale, războaiele la care a participat România, începând cu 1877, au relevat importanţa componentei navale a forţelor armate şi rolul pe care îl are aceasta în rezultatul confruntărilor, atât ca argument direct în bătălii, cât şi ca argument indirect la negocieri şi la semnarea tratatelor de pace. Implicarea tânărului stat român în noua criză orientală – redeschisă în Balcani, în anul 1875, care a atins apogeul odată cu desfăşurarea unui nou război ruso-otoman la 1877-1878 – urmărind obţinerea Independenţei de Stat, a adus Flotila Militară pentru prima oară în stare de război, forţele navale româneşti fi ind puse în situaţia înfruntării unui inamic viguros afl at pe linia Dunării –forţele otomane. În mod admirabil, în timpul misiunilor specifi ce desfăşurate la Dunăre, la data de 13/14 mai 1877 şalupa torpiloare Rândunica a scufundat monitorul otoman Duba Seifi , iar la 26 octombrie artileriştii marinari au nimicit un alt monitor otoman, Podgoriţa (una dintre navele cu cea mai mare putere de foc de pe Dunăre), nava Socrate şi un şlep. O altă reuşită a marinarilor români a fost instalarea, la data

document 2010 4 (50) 1 studii/documente de 25 octombrie, a barajului de mine de la Nedeia, această zonă, susţinerea fl ancului drept al armatei operaţiune executată sub comanda căpitanului de uscat din Dobrogea de către navele Flotei de Mihail Drăghicescu, cu scopul protejării podului operaţiuni, sub focul artileriei germane. de la Turnu Măgurele pe timpul desfăşurării Conform prevederilor planului de companie, în operaţiunilor militare. noaptea de 14-15 august 1916, orele 24.00, a fost Distrugerea bastimentelor turceşti de pe Dunăre declarată mobilizarea Armatei Române. La acea oră, a slăbit capacitatea ofensivă şi de represalii a armatei Marina Militară Română desfăşurase deja, începînd de la sud de Dunăre, obligând-o la pasivitate şi deci de la orele 21.30, prima acţiune de luptă împotriva la înfrângere. inamicului. Prin acest act, Marina Română a fost După obţinerea Independenţei de Stat, prima categorie de forţe a Armatei Române care a autorităţile române au făcut eforturi în direcţia intrat în Războiul de Întregire a Neamului. Acţiunea dezvoltării marinei militare, fapt remarcat de de luptă a fost executată de vedetele torpiloare consulul Franţei la Galaţi care nota, în septembrie Bujorăscu, Cătina şi Rândunica. Prin ordinul de luptă 1883, că ,,guvernul acordă întreaga sa atenţie se arăta: ,,Misiunea şalupelor Rândunica, Cătina şi perfecţionării acestei arme care, la un moment dat, Bujorăscu este de a ataca chiar în această seară fl ota ar putea să aducă servicii serioase pe Dunăre”. austriacă de la Rusciuk”. Reuşita operaţiei a fost Un deceniu mai târziu, la 1893, acelaşi consul al recunoscută în comunicatul austro-ungar publicat Franţei constata că ,,fl otila română este în stare să în ,,Pester Lloyd” din 14 decemrie 1916: ,,La 14 manevreze pe Dunăre, superioritatea sa rămânând august ora 9.30 seara, românii au aruncat în aer incontestabilă faţă de alte state riverane”. cu ajutorul unei torpile, în portul Rusciuk, unde era Afi rmarea războiului bazat, între altele, şi ancorat grosul fl otei, un şlep încărcat cu material pe forţa de distrugere a minelor a determinat în infl amabil, care se afl a la mică distanţă înaintea cadrul Flotilei de Război şi, mai apoi, în cadrul vasului comandant. (...) Acţiunea de luptă a navelor româneşti (...) a fost bine concepută, executată prin Marinei Militare Române, preocupări legate surprindere şi cu multă îndrăzneală”. inclusiv de producţia proprie a unor noi tipuri de Extrem de sugestivă ni se pare starea de mine. Primele mine româneşti au fost realizate în spirit dovedită de marinarii români în acele clipe, preajma izbucnirii Primului Război Mondial de stare care a afi rmat un moral ridicat al echipajelor, către locotenentul-comandor Constantin Rădulescu spre deosebire de descurajarea întâlnită în rândul şi de către mecanicul civil Vislovski. Este vorba combatanţilor din trupele de uscat. Într-un jurnal de minele fl uviale ,,Rădulescu”, armă de curent şi, ţinut de locotenentul Mihai Constantinescu, ofi ţer în acelaşi timp, de contact, cu sistem de aprindere cu artileria pe monitorul Brătianu, care forma, mecanic şi ,,Vislovski”, de asemenea, o mină de împreună cu monitorul Catargiu, Divizia I de contact cu sistem de aprindere mecanic. Astfel, monitoare, la data de 23 august 1916 s-a reţinut: odată cu mobilizarea generală a Armatei Române în ,,Sunt fericit că monitorul nostru este trimis aici, în august 1916, unităţile Marinei au putut benefi cia şi mijlocul formidabilei canonade de la Starosel”. În de 1.000 de mine de tip ,,Rădulescu” şi 500 de mine acelaşi timp, informaţi de ofi ţerii de pe nave asupra de tip ,,Vislovski”. ocupării Staroselului, în urma ,,bombardamentelor Participarea României la prima confl agraţie monitoarelor şi bateriilor de marină”, soldaţii din mondială din 1916-1918 a dovedit importanţa pe trupele de uscat îşi manifestau scepticismul faţă care Marina Militară o poate avea în susţinerea de optimismul marinarilor, spunând că ei ,,abia au intereselor naţionale. Pe toată perioada acestui scăpat”. război, Marina a constituit un real sprijin pentru Referindu-se la modul în care fl ota a susţinut trupele de uscat asigurând atât aprovizionările cât şi trupele noastre de uscat, reuşind să înainteze sub acţiunile de luptă. Între cele mai importante misiuni tirul a şapte baterii grele germane, în amintirile îndeplinite în acele clipe de mare cumpănă pentru sale, contraamiralul Negrescu arăta că: „Zilele de ţară, amintim: atacul la 14 august 1916 a fl otei urmărire a fl ancului stâng al armatei germane din austro-ungare în portul Rusciuk, acţiunea navelor Dobrogea şi zilele de la Rasova, vor forma pururea Escadrei de Dunăre în apărarea Capului de pod de la pagini de glorie, pentru mica dar brava şi neobosita Turtucaia şi protejarea retragerii trupelor române din fl otilă română”.

2 4 (50) 2010 document studii/documente În anul 1917, Marina Militară alături de armata Mondial, Conducătorul Statului a citat prin ,,Ordin de uscat a contribuit la apărarea frontului de pe de Zi pe Naţiune şi pe Armată” Marina Regală Dunăre, bombardând cu artileria navelor, bateriile Română ,,cu toate unităţile ei navale, aeriene şi inamice de la Tulcea şi la asigurarea transporturilor terestre de la fl uviu şi mare” pentru ,,bravură”, pe apă între Galaţi şi gurile Dunării. ,,spirit ofensiv”, ,,pricepere”, ,,iniţiativă”, ,,calităţi În ultimul an de război, 1918, fl otei i-a revenit morale şi profesionale”. una dintre cele mai difi cile misiuni şi anume Nu lipsită de importanţă este amintirea deminarea Dunării şi a mării în vederea reluării jertfelor marinarilor militari, abnegaţia şi dăruirea navigaţiei în timp de pace. acestora constituindu-se într-un temei şi o garanţie a În orice caz, este incontestabil că Marina valorilor istorice a Forţelor Navale Române. Istoria Militară română a dispus în timpul războiului de a reţinut că în timpul marilor confl icte politico- un corp de comandanţi de elită care se detaşau prin militare în care România a fost angrenată, urmărind facultăţi intelectuale superioare, educaţie militară întotdeauna împlinirea unor scopuri naţionale, şi-au completă, aptitudini de comandă şi devotament până dat viaţa: 19 soldaţi marinari (în cursul Războiului la sacrifi ciul suprem pentru cauza şi idealul naţional de Independenţă de la 1877-1878), 17 ofi ţeri, al României. 19 maiştri şi 353 de marinari militari (în cursul În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, Războiului pentru Întregire din 1916-1919), 24 de Marina Regală a României a interzis controlul de ofi ţeri, 37 de maiştri, subofi ţeri şi elevi marinari şi către Flota sovietică a zonei de interes vital din 355 de militari în termen din cadrul Marinei Militare bazinul vestic şi nord-vestic al Pontului. Principalele (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial). misiuni ale Marinei Militare au fost: zădărnicirea Faptele şi jertfa acestora nu pot şi nu trebuie să fi e încercărilor de debarcare pe litoralul dobrogean; uitate. Comportarea plină de curaj a Marinarului asigurarea gurilor Dunării împotriva eventualelor român, indiferent de grad, în toate marile înfruntări incursiuni inamice; asigurarea transporturilor la care a luat parte, a întărit credinţa în potenţialul maritime pentru aprovizionarea frontului de Sud şi uman. Formarea ofi ţerilor, maiştrilor, subofi ţerilor şi a navelor de petrol care se îndreptau spre Bosfor. a trupei s-a desfăşurat în şcoli, în centre de instrucţie Ca misiune distinctă de mare importanţă şi pe nave, mediu propice şi apt să creeze spiritul s-a remarcat evacuarea Crimeei – Operaţiunea coeziv atât de necesar echipajelor navelor, dar şi ,,60.000” –pe parcursul căreia, în perioada aprilie- calităţile individuale care se impuneau marinarilor mai 1944, împreună cu Marina germană, Forţele militari. Nu este nici o exagerare atunci când se Navale româneşti au evacuat un număr de 120.183 arată că în Marina română s-a alimentat, format şi de militari şi 12.548 tone de materiale. cultivat respect faţă de marile valori ale naţiunii: Acţiunile de luptă ale Marinei Militare au avut un rol deosebit de important în cadrul independenţa, integritatea României Mari, cultul participării României la cel de-Al Doilea Război faţă de Neam, Ţară, Coroană, Bierică şi proprietatea Mondial demonstrând necesitatea valorifi cării privată, indiferent de sacrifi cii. puterii maritime şi al întrebuinţării echilibrate a Exemplul ilustru oferit de contraamiralul Horia tuturor forţelor armate. Marina Militară Română a Măcellariu, comandant al Forţelor Navale Maritime, demonstrat că are capacitatea de a contribui, potrivit care, la 23 august 1944, a reuşit să evite o adevărată specifi cului său, la realizarea obiectivelor strategice catastrofă care s-ar fi putut abate asupra portului şi de interes naţional. De asemenea, Marina, redusă oraşului Constanţa, convingând autoritatea germană cantitativ, a ilustrat importanţa factorului calitativ în persoana viceamiralului H. Brinkmann că cea mai în controlul spaţiilor maritime, în acţiuni de lungă bună soluţie în noile condiţii politico-militare este o durată. retragere paşnică a forţelor germane, este mai mult Experienţa dobândită de Marina României în decât sugestiv pentru valoarea corpului ofi ţeresc de acei ani a arătat că întărirea forţelor navale poate comandă al Marinei Române. conduce la consolidarea suveranităţii naţiunii, în În perioada postbelică, după nefasta perioadă de condiţiile creşterii importanţei factorului maritim în tranziţie de după cel de-Al Doilea Război Mondial, ecuaţia strategiei globale. în perioada 1960-1990, Marina Militară Română a Pentru modul în care Marina a acţionat şi şi-a cunoscut o ascensiune remarcabilă, atât în domeniul îndeplinit misiunile în anii celui de-Al Doilea Război infrastructurii, capacităţii şi capabilităţilor bazelor document 2010 4 (50) 3 studii/documente sale navale fl uviale şi maritime, cât şi în privinţa stărilor de fapt; cea a gândirii în perspectivă şi cea numărului şi claselor de nave, majoritatea construite a voinţei pentru realizarea deciziilor. S-a putut în şantierele navale din Constanţa, Mangalia, Brăila confi rma astfel cu prisosinţă rolul Marinei în istoria şi Drobeta-Turnu Severin. românilor, cu contribuţiile sale de excepţie în cele Odată cu reintrarea în dotare a monitoarelor – mai vitrege împrejurări. retrocedate de către sovietici în anul 1951 – a fost În anii din urmă, Marina Militară s-a afi rmat constituită Flotila de Dunăre, care din anul 1959, în cadrul efortului general al României de sporire a fost numită Brigada Fluvială. Din anul 1955 a rolului de factor de stabilitate în regiune, de divizioanele cuprinzând navele maritime şi apărările dezvoltare a cooperării şi dialogului între toate maritime au fost subordonate Comandamentului statele riverane Mării Negre, contribuind atât la Forţelor Maritime Militare. În aceeaşi perioadă a securitatea regională, cât şi la întărirea relaţiilor de început construcţia în şantierele româneşti a unor bună vecinătate, Grupul de Cooperare Navală în noi tipuri de nave militare, cum au fost dragoarele Marea Neagră - BLACKSEAFOR, în cadrul căruia de bază, construite la Galaţi şi Brăila, până în anul Forţele Navale române au participat îndeplinind 1954, dragoarele de radă de construcţie gălăţeană misiuni specifi ce, fi ind o dovadă în acest sens. sau vedetele dragoare fl uviale, construite la Olteniţa, În contextul reformei instituţiei militare, Forţele între anii 1956-1959. În anul 1962 a fost înfi inţată Navale Române au devenit, deloc întâmplător, prima Divizia 42 Maritimă, în care au fost încadrate categorie de forţe complet profesionalizată. unităţile navale maritime. Sub această denumire s-a După aderarea României la Organizaţia reînfi inţat Divizia de Mare, care practic nu mai exista Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în anul de la sfâşitul celui de-Al Doilea război mondial. În 2004, tradiţia şi valorile istorice ale Forţelor Navale urma casării în anii 1960-1961 a distrugătoarelor, române sunt puse în valoare alături de aliaţii din submarinelor etc, Divizia 42 Maritimă a fost Alianţa Nord-Atlantică şi de partenerii occidentali constituită din nave dragoare, puitoare de mine, nave în interesul naţiunii, în contextul globalizării. cu destinaţie specială, artilerie de coastă, unităţi de Poziţia geografi că a României, stat european asigurare. continental, stat riveran Mării Negre şi unei artere La sfârşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80 fl uviale de importanţă europeană - Dunărea -, stat au fost construite o serie de nave militare maritime cu acces direct spre centrul Europei, i-a conferit în şantierele navale româneşti, precum escortoarele ţării noastre de-a lungul istoriei, atât posibilitatea Midia şi Constanţa (la Şantierul Naval Brăila), de manifestare plenară a potenţialului său politico- crucişătorul uşor Muntenia, transformat ulterior în militar, cât şi dreptul şi obligaţia de a deţine, în cadrul fregata Mărăşeşti sau fregatele din clasa Eustaţiu sistemului său naţional de apărare, o componentă Sebastian (Şantierul Naval Mangalia). navală respectabilă şi performantă din punct de După Revoluţia din decembrie 1989, reînviindu- vedere militar. se tradiţia apărării noastre noastre fl uviale prin nave S-a apreciat, pe bună dreptate că, pentru de tipul monitoarelor, în compunerea Brigăzii 24 România, poziţia la Marea Neagră reprezintă mai Fluviale au început să intre odată cu anul 1993, mult decât o simplă raportare la spaţiul geografi c. Sensul geopolitic al acestei poziţii se evidenţiază monitoarele de tip nou, construite în Şantierul Naval prin faptul că România aparţine organic zonei Drobeta-Turnu Severin (Mihail Kogălniceanu, I. C. Ponto-Caspice. Brătianu, Lascăr Catargiu). Sub semnul aceloraşi Importanţa spaţiului Mării Negre conduce la tradiţii marinăreşti, tot acum, navele noastre militare concluzia că poporul roman este situate în vecinătatea au fost botezate cu numele unor personalităţi şi eroi unei ,,plăci turnante” a schimburilor internaţionale ai marinei, care au făcut cinste acestei arme. care a făcut din transporul pe apă nu doar o meserie, Ca parte a organismului militar românesc ci şi o tradiţie şi chiar o artă. şi parte integrantă a sistemului statal, Marina Subliniem în fi nal că, în temeiul valorilor sale Militară română, în condiţiile extrem de difi cile istorice, Marina are de oferit o reală deschidere către ale războiului, a atins o întreită preformanţă: cea lume, către orizonturile modernităţii şi dezvoltării, a elaborării oportune a ipotezelor pentru diagnoza către mentalităţi optimiste şi bunăstare.

1 Şeful Statului Major al Forţelor Navale

4 4 (50) 2010 document studii/documente CRUCIŞĂTORUL „ELISABETA” ÎN CAMPANIE

Comandor dr. Marian MOŞNEAGU1

„Elisabeta”, primul crucişător al Marinei Militare Române, a fost construit în anul 1888 în Şantierul Naval „Armstrong” din Newcastle - Anglia, la gura râului Tyne. A intrat în serviciu la 5 noiembrie 18882. Era o navă de oţel, cu o punte ferecată care acoperea maşinile, căldările şi magaziile, cu blindajul punţilor de 44 mm, în borduri de 88 mm, iar la extremităţi de 25,4 mm3.

Deplasamentul bastimentului armat de luptă era w, fi ecare maşină de 80 volţi şi 100 amperi, două de 1330 tone, cu lungimea între perpendiculare de proiectoare electrice sistem Mangin care puteau fi 71,048 metri, lungimea totală 73,150 metri, pescajul puse în comunicaţie cu fi ecare sau cu ambele maşini mediu de 3,683 metri. Nava avea trei catarge cu electrice. Capacitatea totală a magaziilor de cărbuni vergi pentru vele cu o suprafaţă totală de 513 mp. era de 322 tone, aşezate deasupra şi sub puntea Armamentul ... Cu două zile înainte de armistiţiu, acum 20 zile, bulgarii, ferecată. Propulsia era se compunea din 4 crezând că găsesc aceleaşi trupe ca la Chirchilise, au dat tunuri de 150 mm asigurată de două un asalt. Turcii din şanţuri la adăpost au început focurile, calibru sistem Krupp, maşini separate de după care bulgarii au bătut în retragere, urmându-i aşezate în semiturele, 4.700 CP, cu triplă 4 tunuri de 57 mm cu mai mulţi kilometri. Urmărirea era foarte dârză şi expansiune, tragere tragere rapidă sistem la un moment dat, locotenent-colonelul comandantul directă şi condensaţie la Nordenfeld, 2 tunuri Regimentului bulgar, care căzuse în întregime în timpul suprafaţă, patru căldări revolvere sistem fugii, se întoarce între turci şi le spune: „Destul, bre, acum cu trei furnale fi ecare Hotchkiss de 37 mm mai lăsaţi-ne în pace!”. În acel moment l-a trântit un şi cu fl acără directă calibru, 2 mitraliere glonte şi, încercând să scoată revolverul, este străpuns cu şi pentru fi ecare câte sistem Nordenfeld şi baioneta dintr-o parte într-alta. un ventilator pentru 4 tuburi lanstorpile, două prin travers, tirajul forţat mişcat prin unul prin prova şi celălalt prin pupa4. acţiune directă şi două elice cu trei aripi şi un pas Iluminatul era asigurat de două maşini de 2,971 metri. electrice sistem Clark Chapman et Parson de 2000 La încercările făcute la 2/14 septembrie 1888 pe bază a dat o viteză medie de 18,053 şi a atins un maximum de 19,049 Nd. Încercările au fost făcute pe mare la gura râului Tyne, starea mării calmă, deplasamentul numai 1263 tone, cu toate focurile aprinse (12) şi cu cărbuni de provenienţă Newcastle5. Echipajul navei era format din 180 membri. După recepţia navei de către comisia formată din colonelul Ioan Murgescu6, preşedinte, maiorul Emanoil Koslinski, căpitanul Ion Coandă, inginerii Alexandru Izvoranu, Nicolae Alexandreanu şi Aurel Cupşa, vineri, 14/26 octombrie 1888, în urma completării materialelor şi proviziilor necesare bordului, crucişătorul a coborât râul Tyne, ieşind la 1888. Crucişătorul Elisabeta larg pentru compensarea compasurilor magnetice document 2010 4 (50) 5 studii/documente şi stabilirea curbelor de deviaţie de către inginerul inventarele bastimentului şi s-au fi nalizat toate Casei Hitkinson din Suderland. pregătirile pentru iernat la adăpostul chesoanelor de la Ţiglina. În cei 30 de ani de activitate, crucişătorul „Elisabeta” s-a impus drept cea mai puternică navă de luptă din Marea Neagră şi a executat numeroase campanii de pregătire, voiaje de instrucţie8 şi misiuni de reprezentare, printre care participarea alături de bricul „Mircea” la serbările columbiene de la Genova (1892), inaugurarea lucrărilor de amenajare a Canalului Sulina (1894), inaugurarea Canalului Kiel (1895),9 inaugurarea ofi cială a portului Constanţa (1909) ş.a. În 1905, la bordul crucişătorului a fost instalată prima staţie de radiotelegrafi e din Marina Română, cu bătaie de circa 100 km. 1892. Grup de ofi ţeri pe Crucişătorul Elisabeta Întrucât în timpul Primului Război Balcanic, declanşat la 5/18 octombrie 1912, care a Personalul străin bordului odată debarcat, opus Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru „Elisabeta” s-a îndreptat spre Lisabona, trecând în Imperiului Otoman, trupele bulgare au ameninţat vederea oraşelor Scarborough, Yarmouth, Lowistoff, Constantinopolul, Anglia, Franţa, Austro-Ungaria, Oxford, Ronesgate, Deal până la intrarea portului Germania, Spania, Italia, Olanda, Rusia şi S.U.A. Dower, unde a fost debarcat pilotul. Apoi nava a au trimis nave de război puternice în Bosfor pentru trecut în vederea Insulei Wight, recunoscând farul de la Startpoint, a lăsat Insula Ouessant la babord, a apărarea legaţiilor diplomatice, a reprezentanţilor dublat Capul Finnistère după o traversare furtunoasă comerciali şi a propriilor cetăţeni afl aţi în Turcia. în Golful Gasconiei şi la 20 septembrie a intrat la Pentru protecţia propriilor interese şi a Lisabona, ancorând în pupa navei portugheze de conaţionalilor, România a trimis în zonă crucişătorul război „Vasco da Gama” la ora 16.30 după amiază. „Elisabeta”. Cu un echipaj format din 14 ofi ţeri şi La 22 octombrie a părăsit Lisabona, a dublat 23 grade inferioare, nava, comandată de căpitan- 10 Capul St. Vincent şi a traversat pentru întâia oară comandorul Nicolae Negru s-a alăturat fl otei Gibraltarul, lăsând Algerul cam la 18 mile în tribord, internaţionale la 31 octombrie 1912. Philippeville şi None apoi din dreptul Insulei Crucişătorul „Elisabeta” în campania anilor Pantelaria a pus capul pe Malta, intrând în portul La 1912-1913 Valletta la 27 octombrie. La 29 octombrie 1912 s-au îmbarcat cărbuni şi După ambarcarea apei şi a cărbunilor necesari, oamenii veniţi de la Diviziile de Mare şi Dunăre, cu „Elisabeta” a părăsit ancorajul pentru a se îndrepta excepţia celor din contigentul 1909, care s-au întors spre Constantinopol7, vântul puternic obligându-l să la vatră11. ia drum de capă. La 2 noiembrie a stopat la Chanack La 30 octombrie, 03.00 p.m., nava a plecat la pentru vizarea patentei de sănătate, apoi a ancorat Constantinopol pe un timp frumos. Peste noapte însă la Scutari pentru a lua fi rmanul de liberă trecere şi a s-a ridicat un vânt puternic de la Sud şi valuri mari, intrat în Marea Neagră, acostând după o traversare care făceau ca nava să tangheze mult şi să îmbarce apă de 15 ore la cheul Nord în portul Sulina. pe punte; la prova s-au produs şi câteva mici avarii. În dimineaţa zilei de 5 noiembrie 1888, Pe 31 octombrie, la ora 10.00, crucişătorul se găsea la „Elisabeta” a urcat Dunărea spre Galaţi, ancorând intrarea în strâmtoarea Bosfor; la 11.00 s-a îmbarcat în faţa Arsenalului Marinei. În aceeaşi zi, personalul pilotul şi s-a continuat drumul prin strâmtoare; la englez a debarcat. Până la 22 noiembrie când a 12.00 nava a ancorat la Constantinopol în prova lui trecut pentru iernat la Ţiglina, s-au ambarcat 113 „Tophane”, având pupa legată la geamandură. Nu membri ai echipajului, precum şi armamentul navei s-a executat salutul cu tunul. În radă se găseau deja cu ajutorul gruiei Căilor Ferate, au fost întocmite următoarele vase de război străine: „Léon Gambetta”

6 4 (50) 2010 document studii/documente Preda Fundăţeanu pentru apărarea legaţiei; a doua gardă de oameni, un caporal şi sergent, un om de serviciu sub comanda sublocotenentului Emil Geles pentru apărarea consulatului şi a treia gardă, compusă din 100 oameni sub comanda căpitanului Ştefan Popescu, având ca ofi ţeri pe locotenenţii Constantin Măicănescu şi Alexandru Gheorghiu, sublocotenentul Virgil Dragalina şi locotenentul medic dr. Lucian Cornea, pentru a apăra sectorul arătat pe plan, între austrieci şi englezi. Tot în dimineaţa zilei de 2 noiembrie, ofi ţerii care făceau parte din compania de debarcare s-au deplasat la uscat pentru a recunoaşte regiunea ce eventual s-ar fi apărat de detaşamentul românesc. După masă, dl. Mişu, ministrul României a făcut vizita ofi cială la bord. În aceeaşi zi au sosit în radă Căpitan-comandorul Nicolae Negru crucişătorul spaniol „Reine Regente” şi crucişătorul cuirasat german „Goeben”. purtând pavilion de contraamiral, „Victor Hugo” şi La 3 noiembrie, comandantul crucişătorului a staţionarul „Jeanne-Blanche” (Franţa); „Hampshire” fost invitat la dejun de amiralul francez. şi un staţionar (Anglia); „Aspern”, „Admiral La 4 noiembrie, după masă, comandanţii navelor Spaun” şi staţionarul „Taurus” (Austria); „Vineta” au fost invitaţi la bordul navei „Léon Gambetta”, şi staţionarul „Lorelei” (Germania); „Emanuele unde a avut loc o consfătuire în prezenţa amiralului Filiberto” şi „Coatit” (Italia); „Rostislav”, „Kagoul” german. şi staţionarul „Colchide” (Rusia); „Gerderland” La ora 20.00 s-a primit o circulară a amiralului (Olanda); staţionarul „Scorpion” (S.U.A.) şi un francez în care se preciza că după toate posibilităţile yacht cu zbaturi (Turcia). se vor debarca trupele spre ziuă. La 23.30 s-a primit Imediat după sosire s-au primit complimentele următoarea circulară: tuturor vaselor. În trecerea prin Bosfor au fost „Note pour M.M-rs les Commandants identifi cate mai multe nave turceşti la ancoră la Supèrieurs” Büyükdere. „Le diharguement aura lieu demain matin La 1 noiembrie, comandantul crucişătorului, a 5 heurs – „Le Léon Gambetta” le signalera à căpitan-comandorul Nicolae Negru, s-a deplasat să-l 2h55m. Ce manvement a requl’approbation du salute de sosire pe amiralul francez Louis Dartige Gouvemement Ottoman. Si quelqu’un s’y opposait du Fornet. Vizita a durat mai mult timp, amiralul on userait d’abord de tous les moyens de persuasion, dându-i verbal toate explicaţiile asupra măsurilor de puis de la force et au besoin de la baionette, mais s’il debarcare şi apărare a oraşului care fuseseră anunţate ne doit être tiré ni coup de canon, ni coup de fusil”. în două conferinţe anterioare ţinute cu comandanţii navelor străine, înaintea sosirii crucişătorului „Elisabeta”. Cu pasagerul „Principesa Maria” a fost trimis la Constanţa sublocotenentul Virgil Dragalina pentru a aduce două mitraliere, provizii de rezervă, cartuşe şi bidoane de apă. La 2 noiembrie au fost primite de la nava-amiral instrucţiunile alăturate, iar în urmă comandantul vasului luând înţelegere cu dl. Mişu, ministrul României, a dispus să se furnizeze trei gărzi, care în orice moment să fi e gata de debarcare: prima gardă de 15 oameni, un caporal, un sergent şi un om de serviciu, sub comanda sublocotenentului Crucişătorul „Elisabeta” în campania anilor 1912-1913

document 2010 4 (50) 7 studii/documente Bord Léon Gambetta Seara a izbucnit un mare incendiu pe strada Le Contre Amiral commandant la division Pera, destul de aproape de cantonamentul trupelor française noastre şi a celor ruse. Comandantul crucişătorului, Signe Louis Dartige du Fournet afl at la cantonamentul nostru, a dat ordin să se trimită În dimineaţa zilei de 5 noiembrie, la ora 04.55, un pichet de incendiu cu ofi ţer, fără arme. În acelaşi s-a făcut semnalul cuvenit pentru debarcare (foc timp cu pichetul nostru a sosit şi un pichet rus cu bengal alb - roşu - alb). Detaşamentul crucişătorului armele, care a făcut mult zgomot prin acţiunea sa, a executat debarcarea, iar cele trei grupuri s-au ajungând chiar la ceartă cu pompierii turci. Prin deplasat respectiv la Legaţie, Consulat şi Agenţia intervenţia autorităţilor lucrurile s-au liniştit, iar Serviciului Maritim Român (S.M.R.). prefectul Poliţiei a mulţumit, printr-un delegat, La ora 02.00 p.m. a sosit de la Constanţa comandantului nostru pentru modul operativ şi sublocotenentul Virgil Dragalina cu muniţia şi efi cient în care trupa noastră a venit în ajutor. mitralierele care au fost debarcate în cutii cu În zorii zilei de 8 noiembrie, crucişătorul turc crucea roşie, sub formă de material de pansament „Hamidie” a venit remorcat dinspre Marea Neagră. şi au fost depozitate la Agenţia S.M.R. Locotenent- Prova navei era inundată aproape în totalitate, din comandorul Miclescu, secundul navei, a fost numit cauza avariilor suferite în urma atacului torpiloarelor comandantul întregii expediţii. bulgare. A fost dus la Arsenalul Marinei din Cornul În aceeaşi zi, comandanţii au fost convocaţi din de Aur pentru reparaţii. nou la „Léon Gambetta”, unde s-a discutat asupra La 12 noiembrie au mai sosit de la Constanţa 50 distribuirii diferitelor nave în lungul Bosforului. de oameni pentru a întări detaşamentul, dar a doua Cu această ocazie, comandantul crucişătorului i-a zi au fost retrimişi în ţară, nefi ind necesari. atras atenţia amiralului asupra faptului că nu i s-a La 13 noiembrie, locotenentul Gheorghiu a fost precizat încă în scris rolul detaşamentului românesc. trimis defi nitiv la Constanţa pentru a urma cursurile Rezultatul a fost că a doua zi s-a primit nota Şcolii Navale Superioare. complimentară alăturată. În aceeaşi zi, crucişătorul austriac „Aspern” Cum localul Agenţiei S.M.R. era prea mic ne-a făcut invitaţia de a asista, la 03.00 p.m., la înmormântarea sublocotenentului T. Semlitschka, ca încăpere şi prea departe de sectorul de apărat, împuşcat cu revolverul din greşeală de către comandantul navei a solicitat P.S.S. Episcopul, şeful un subofi ţer de pe aceeaşi navă. Comandantul comunităţii, localul Şcolii Comerciale greceşti, care împreună cu şapte ofi ţeri au luat parte la funeralii şi fusese închisă din cauza epidemiilor. Această şcoală au depus o coroană cu panglica tricoloră din partea care se găsea în apropierea turnului Galata şi la vreo crucişătorului „Elisabeta”. 200 metri de sectorul destinat, a fost imediat pusă la Au asistat şi cei doi amirali din escadră, dispoziţia trupei şi a ofi ţerilor. precum şi comandanţii şi ofi ţerii de pe diferite nave. În dimineaţa zilei de 6 noiembrie, ora 05.00, Onorurile au fost date de o companie din Marina trupa şi tot materialul au fost transportate la Şcoala turcă şi muzica militară. grecească. Se putea comunica cu nava prin semnale Seara, la 18.00, ambasadorii s-au reîntâlnit Morse (de zi şi de noapte) făcute de pe acoperişul casei. la Ministerul Afacerilor Străine pentru a discuta La 7 noiembrie a sosit cuirasatul italian „Brin”. chestiunea intrării la bord a trupelor internaţionale. La ora 18.00, ambasadorii şi miniştrii plenipotenţiari La 14 noiembrie, ministrul României a venit au fost invitaţi la Ministerul Afacerilor Străine turc. la bord, făcându-ne cunoscut că, la întrunirea Ministrul turc arătând noile avantaje pe care trupele ambasadorilor, au rămas de acord ca onor turce le aveau asupra inamicului, precum şi faptul că comandanţii să aibă deplina latitudine de a retrage ordinea a fost bine menţinută de poliţia şi trupele turce, trupele parţial sau în totalitate. a cerut ambasadorilor ca trupele internaţionale să fi e În zorii zilei de 15 noiembrie au fost retrase retrase. La terminarea discuţiilor, au căzut de acord parte din trupe, lăsându-se la Legaţie şi Consulat să mai rămână încă 48 de ore la posturile lor. Deşi câte trei oameni şi un gradat, iar la detaşamentul acest termen a trecut, totuşi din cauză că armistiţiul principal 25 oameni şi un ofi ţer. dintre beligeranţi nu s-a putut încheia şi luptele au În urma invitaţiei Patriarhiei Constantinopolului, reînceput, trupele internaţionale au rămas pe loc. la 18 noiembrie toţi ofi ţerii bordului şi 50 de marinari

8 4 (50) 2010 document studii/documente au luat parte la înmormântarea patriarhului Ioachim afl a în Constantinopol, au fost invitaţi la ataşatul al III-lea12, alături de marinari ruşi, care împreună cu militar, locotenent-colonelul Aristide Razu pentru ai noştri au format cordoanele. De la celelalte nave Revelionul de Anul Nou. străine au fost prezenţi numai comandanţii. Pentru completarea stocului, la 4 ianuarie au De la Patriarhie, cortegiul s-a îndreptat sosit cu vaporul de pasageri al S.M.R. 300 obuze. spre debarcader, unde rămăşiţele pământeşti au În aceeaşi zi, crucişătorul a fost legat cu prova la fost îmbarcate pe o navă şi transportate la San geamandură, fără a mai fi ancorat. Stefano13. La 14 ianuarie, ziua Împăratului Germaniei, La 19 noiembrie nava austriacă „Aspern” a odată cu ridicarea marelui pavoaz, yachtul turcesc plecat spre Pola. „Stamboul” a executat salutul cu 21 lovituri de tun. La 26 noiembrie a fost retrasă la bord garda de La 16 ianuarie, ofi ţerii crucişătorului l-au la Consulat şi detaşamentul principal de la Şcoala întâmpinat la vaporul S.M.R. pe noul ministru al Elenă, rămânând numai garda de la Legaţie. Nava României, Constantin Manu, venit de la Londra, germană „Vineta” a părăsit portul în aceeaşi zi. unde a fost înlocuit de dl. Mişu. La 1 decembrie a fost retrasă şi garda de la Pe 17 ianuarie, pe la 10.40 seara, cargoul rusesc Legaţie. La ora 22.00, cuirasatele italiene „Emanuele „Wostotchnaja-Zvezda”, smulgându-i-se ancora, Filiberto”, „Brin” şi vasul-spital „Ré d’ Italia” au ne-a abordat cu prova în pupa babord, producându- părăsit rada, plecând spre patrie. ne mai multe avarii: copastia stricată, tabla înfundată, La 26 noiembrie, sublocotenenţii Virgil iar puiul cu gruiele sale smulse şi înecate. În urma Dragalina, Iosif Răşcanu şi Marius Verbiceanu acestui accident, s-a făcut expertiza la bord şi s-au s-au îmbarcat pe cargoul „Dobrogea”, plecând spre înaintat toate actele necesare la Consulatul român Rotterdam în voiaj de instrucţie, conform ordinului pentru facerea procesului. Diviziei de Mare. La 20 ianuarie, ministrul Manu a făcut vizita În urma ordinului Diviziei de Mare, la 4 ofi cială la bord. decembrie au fost trimişi la Constanţa 12 oameni. La 24 ianuarie s-au îmbarcat cărbuni de la Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi a Anului cargoul „Iaşi”, venit din Rotterdam. Nou catolic s-au făcut schimb de felicitări cu toate La 27 ianuarie au sosit în radă crucişătoarele navele din radă. italiene „Pisa”, având pavilion de contraamiral şi La 16 decembrie i s-a urat călătorie bună crucişătorului francez „Victor Hugo” cu ocazia „San Marco”. plecării. Pe 29 ianuarie, pe la 08.30 a.m. cuirasatul rus La 17 decembrie a plecat crucişătorul auxiliar „Rostislav” a scăpat o lovitură de tun mic, obuzul italian „Basnia”. oprindu-se în cheu, lângă Dolmabahce. În urma intervenţiei Căpităniei portului, la La 31 ianuarie a sosit în radă crucişătorul 20 decembrie „Elisabeta” şi-a schimbat locul, francez „Victor Hugo”. ancorând în faţa cartierului „Findikli”, cu pupa la o În cursul acestei luni mai multe torpiloare şi geamandură. canoniere turceşti au trecut prin Bosfor, mai ales La 23 decembrie a sosit staţionarul italian noaptea. Crucişătorul francez „Léon Gambetta” „Arhimede”, care a acostat lângă celelalte staţionare. a ieşit de mai multe ori în Marea Marmara pentru La 21 decembrie, cargoul „Turnu Severin” a trageri. adus cărbuni, acostând în tribord. După prânz a avut La 2 februarie a sosit în radă cuirasatul englez loc o serbare la bord, pom de Crăciun cu cadouri „Zealandie”. pentru echipaj şi ofi ţeri, oferite de colonia română Pe 6 februarie, de ziua naşterii Profetului, toate din Constantinopol, care a fost invitată pe navă. vasele au fost pavoazate, iar staţionarul turcesc a La 25 decembrie a plecat crucişătorul italian făcut salutări cu tunul. „Coatit”. Pe 7 februarie a sosit avizoul german „Geier” La 2 ianuarie, staţionarul francez „Jeanne pentru a înlocui staţionarul „Lorelei”. Blanche” a plecat la Toulon pentru reparaţii. Pe 11 februarie a sosit în radă crucişătorul Ofi ţerii bordului împreună cu colonia austriac „Kaiserin Elisabeth”. După prânz, ofi ţerii română şi ministrul Nicolae Filipescu14, care se români au oferit un ceai mai multor ofi ţeri străini, document 2010 4 (50) 9 studii/documente La 30 martie un grup de 12 marinari români cu trei maiştri şi un ofi ţer, au participat la înmormântarea unui maistru francez. La sfârşitul lunii martie, comandantul staţionarului american „Scorpion” a fost înlocuit. Duminică, 31 martie, câţiva marinari olandezi au venit la bord şi s-au întreţinut cu marinarii români. La 6 aprilie s-a ridicat micul pavoaz pentru aniversarea regelui Consort (sic!) al Olandei. În aceeaşi zi a sosit în radă crucişătorul german „Dresden”, care a înlocuit crucişătorul cuirasat Tineri în vizită pe Crucişătorul Elisabeta „Goeben”. Pe 7 aprilie toate navele au arborat marele ca mulţumire pentru diferitele invitaţii primite de la pavoaz pentru aniversarea zilei M.S. regelui Carol aceştia. şi s-au primit felicitările comandanţilor. La 12 februarie a sosit contraamiralul rus La 8 aprilie, ofi ţerii bordului, conduşi de Petroff, care şi-a arborat pavilionul pe „Kagul”. doi ofi ţeri turci, au vizitat liniile fortifi cate de Pe 21 februarie ruşii au serbat al treilea centenar la Ceatalgea, unde au fost foarte bine primiţi de al dinastiei Romanov, toate celelalte vase ridicând Enver Bey. marele pavoaz. Serbările au continuat şi a doua În campania anului 1913, statul major al zi, când ofi ţerii de la toate celelalte vase străine şi crucişătorului „Elisabeta” era alcătuit din căpitan- lume din oraş au fost invitaţi la bordul cuirasatului comandorului Nicolae Negru, comandant, „Rostislav”. locotenent-comandorul Constantin Miclescu, La 1 martie a sosit cuirasatul german „Breslau”, secund, căpitanii Matei Niculescu, Bărci şi a doua zi plecând cuirasatul-crucişător „Goeben”. manevre şi Ştefan Popescu, comandantul Artileriei La 4 martie a fost trimis un grup de marinari şi însărcinat administrativ, ofi ţerul mecanic clasa români la înmormântarea unui marinar spaniol, cu I I. Negreanu, şef mecanic, locotenenţii Eugeniu Roşca, cu elevii Şcolii de Marină, Ioan Frunzescu, o coroană, iar la 5 martie ceremonialul s-a repetat Navigaţia şi Timoneria şi Lucian Cornea, medicul pentru un marinar italian. vasului şi sublocotenenţii Al. Vasiliu, Infanteria, La 8 martie, ministrul Lucrărilor Publice, Virgiliu Dragalina, ajutor de artilerie, Iosif Răşcanu, M. Batzaria, român macedonean, a făcut o vizită la Torpile şi Marius Verbiceanu, ajutor de artilerie. bord. La 1 aprilie 1913, nava se găsea legată la Cu ocazia sărbătorilor Paştelui s-a făcut un geamandură la Constantinopol, în faţa Palatului schimb de felicitări cu celelalte vase. Parlamentului. La 20 martie fi ind înmormântarea regelui În oraş era linişte deplină, echipajul urmând Greciei, s-a ridicat pavilionul grecesc la jumătate. la bord programul de instrucţie, corespunzător La 21 martie crucişătorul francez „Victor Hugo” perioadei I. a părăsit rada, a doua zi fi ind înlocuit de crucişătorul La 6 aprilie s-a ridicat micul pavoaz pentru „Jules Ferry”. aniversarea regelui Consort al Olandei şi s-a efectuat La 25 martie a plecat crucişătorul francez „Léon vizita de felicitare. Crucişătorul german „Dresden” Gambetta”, după ce amiralul şi-a schimbat pavilionul a înlocuit crucişătorul-cuirasat „Goeben”. S-a făcut vizita tuturor navelor din port, pentru pe „Jules Ferry”. În aceeaşi zi a sosit şi crucişătorul a se anunţa că a doua zi fi ind aniversarea zilei M.S. german „Goeben”, iar a doua zi cuirasatul francez Regelui, se ridică marele pavoaz, rugându-le să „Henri IV”. respecte protocolul. La 29 martie un grup de 12 marinari români Pe 7 aprilie a fost arborat marele pavoaz pentru cu un ofi ţer au participat la înmormântarea unui aniversarea zilei regelui Carol I şi s-au primit vizitele marinar spaniol, aducând şi o coroană. În aceeaşi de felicitări ale tuturor navelor de război din port. zi ofi ţerii bordului au fost invitaţi la ceai la bordul La 8 aprilie s-au făcut vizite de mulţumire, vasului olandez „Gelderland”. pentru marele pavoaz şi felicitări, tuturor navelor

10 4 (50) 2010 document studii/documente în urma noastră. În gară observ un post sanitar; mi se spune că serveşte pentru controlul sanitar al trupelor care pleacă şi care vin. Instalat în Restaurantul Gării, de care este despărţit printr-un paravan de lemn, e condus de trei doctori şi cinci sanitari. Într-o magazie a gării, se găseşte instalată infi rmeria de gară pe care n-am avut timp s-o vizităm. La 08.23, plecăm spre Kuciuc-Ceamege. Până la San Stefano nimic remarcabil afară de câteva santinele redifi care păzesc linia. De la San Stefano înainte, se observă gărzi mai mari, adăpostite în corturi. La San Stefano barăcile de izolare ale holericilor Membri ai echipajului Crucişătorului Elisabeta, sunt transformate în grajduri pentru cai. La 09.25 împreună cu contraamiralul Sebastian Eustatiu ajungem la Kuciuc-Ceamege unde ne aşteaptă două de război din port; trei ofi ţeri francezi de pe „Jules trăsuri, fi ecare escortate de soldaţi de valene, pentru Ferry” au făcut vizita de careu. a ne duce în sat, unde trebuie să găsim a treia trăsură, Pe câmpul de luptă care la venire suferise o avarie. Până la repararea Ofi ţerii din statul major al navei au efectuat o trăsurii, suntem invitaţi să vizităm localitatea în care vizită la Ceatalgea, descrisă de comandantul navei se găseşte o nouă garnizoană, sub comanda unui în raportul înaintat ulterior Ministerului de Război: căpitan, care cu cea mai mare bunăvoinţă se oferă a «Luna trecută, afl ând că locotenent-colonelul Enver ne arăta tot ce ne poate interesa. Bey se găseşte la San Stefano ca şef de stat major Ne urcăm pe o colină pentru a ne da seama în Corpul II Armată, am mers acolo cu ofi ţerii de poziţiunea localităţii; se spune că satul care crucişătorului pentru a-l vizita. actualmente nu are nici 100 case, ar fi avut peste Primirea a fost cât se poate de camaraderească, 12.000; cea mai mare parte s-a dărâmat cu ocazia ofi ţerul turc arătându-se cât se poate de atins de unui cutremur şi au fost acoperite în mare parte de această funcţiune. lacul Kuciuc-Ceamege, care are o adâncime până la Enver Bey neputând a părăsi acea localitate, 30 metri. la câteva zile în urmă, ne trimite pe locotenentul Suntem apoi conduşi la un spital veterinar Mahmet a ne întoarce vizita. improvizat, unde facem cunoştinţă cu trei veterinari: Locotenentul Mahmet având serviciul în un maior, şeful şi doi căpitani ajutori. Unul din Cospole a fost invitat la bord de câteva ori şi la una căpitani şi-a completat la Berlin studiile făcute la din aceste vizite ne-am exprimat dorinţa c-am voi să Şcoala Veterinară din Constantinopol. Cunoaşte vedem câmpul de luptă. bine limba germană şi franceză şi cu foarte multă Deşi în această a doua fază a războiului nici bunăvoinţă se pune la dispoziţia noastră, pentru a ataşaţii, nici jurnaliştii, nici corespondenţii de ne da toate explicaţiile. Ni se arată mai întâi diferiţi război nu mai sunt primiţi pe câmpul de luptă, totuşi cai şi catâri răniţi de şrapnele bulgăreşti. Vedem locotenent-colonelul Enver Bey convinge pe dl. şrapnelele extrase: două gloanţe, extrase în faţa general Hursid Paşa, comandantul Corpului II, care noastră, îşi păstrează perfect forma sferică. ne invită la Cali-Kratia, unde se găseşte Cartierul A fost extras din muşchii crupei de la o Corpului de Armată. profunzime de aproape 12 cm; altul, turtit complet, În ziua de 8 aprilie la ora 8 a.m. suntem în extras din coapsa dreaptă dinapoi, unde a fost găsit gara Sir-Kdji a Stambulului. În acelaşi timp cu noi, aplicat pe femur; vedem apoi calul căpitanului, intră şi o trupă de infanterie, efectivul aproape al comandant al garnizoanei, care are o plagă perforată unui batalion într-o ţinută cât se poate de îngrijită. în coasta dreaptă dinapoi, provocată de un glonţ de Hainele aproape noi, pe raniţă (sac de pânză) poartă armă; se distinge foarte bine orifi ciul de intrare, mantaua, o pătură groasă de lână, şi-o foaie de cort mult mai mic la partea posterioară. Asistăm la de culoare cărămizie. După un apel sunt îmbarcaţi în pansamente care se fac de sanitari sub supravegherea cea mai mare linişte, într-un tren militar care pleacă veterinarilor, în aer liber. Antisepticele întrebuinţate document 2010 4 (50) 11 studii/documente sunt creolina, sublimatul, tinctura de iod şi apa de la infi rmeria improvizată, unde făcuse aproape fenicată. Drept casoletă pentru material serveşte un una sută de injecţii preventive. Întrebându-l ce ser lighean. Suntem apoi duşi să vizităm două grajduri întrebuinţează, mi-a spus că întrebuinţează un ser cu răniţi; în grajd bolnavi suspecţi, contagioşi, german, nu-şi aminteşte numele preparatului; s-a unde vedem doi cai suspecţi de moivă cărora li s-a grăbit însă să adauge că tot ce este în armată este făcut injecţia cu maleină şi proba a fost negativă; german. un alt grajd cu râioşi. Caii nervoşi confi rmaţi sunt La 11.25 plecăm mai departe, după ce ne împuşcaţi şi îngropaţi. depărtăm în mod foarte cordial de conducătorii Tratamentele cele mai efi cace în râie ni se spune noştri, trecem la Kuciuc-Ceamege peste un pod că ar fi spălăturile cu sublimat, mai întrebuinţează şi zidit în piatră, peste gura de comunicare a locului cu spălăturile cu creolină şi fenol. Suntem conduşi la marea. De aici înainte, se simte că suntem pe teatrul cimitirul animalelor, situat la o distanţă aproape de de operaţie. Pe colinele de împrejurimi, imediat sub 1 kilometru de spital. creste, se găsesc corturi mai mari şi mai mici, ceea Deşi sunt îngropate peste 200 cadavre, numai ce remarc ca, chestiune de igienă, în dreptul fi ecărui la 1 metru de suprafaţă nu se simte aproape deloc bivuac la o distanţă de una sută până la două sute mirosul de putrefacţie. Ni se spune că de la începerea metri se găsesc latrine de campanie, înconjurate cu ostilităţilor de la aripa stângă au trecut prin spital un cadru de pânză. Cu toate atacurile date, afară peste 2.500 animale rănite şi bolnave. Mortalitatea de scheletele de cai, nu am găsit însă niciun os ar fi fost de 10%; de altfel se lucrează la o statistică omenesc, ceea ce înseamnă că turcii şi-au îndeplinit foarte conştiincioasă care se va publica după cu rigurozitate poruncile Coranului, de a nu lăsa să terminarea războiului. albească la soare oasele semenilor săi. Cu cât ne La o distanţă de vreo 5-6 km se găseşte un alt apropiem de lacul Kuciuc-Ceamege, bivuacurile spital pentru animale rumegătoare, unde serviciul se îndesesc. În apropiere chiar de lac, sub creasta se îndeplineşte de aceeaşi veterinari. După vizitarea colinei care se separă de el, dăm peste un lagăr mai grajdului, suntem poftiţi să luăm cafea. În acest timp mare; pare a fi al unei brigăzi de cavalerie (numai sosesc doi medici militari, care ne invită să vizităm corturi de pânză); ne atrage atenţia un cort mai mare un spital de campanie instalat în apropiere de San de pânză verde, ni se spune că este hangarul unui Stefano. Regretăm că ne desparte o distanţă prea aeroplan. mare şi nu ne putem duce. La aproape 500 metri în apropierea lagărului, Plecând cu trăsurile pentru a continua călătoria. separat prin şosea şi adăpostit de o colină mai mică, În timpul acesta facem cunoştinţă cu medicul se găsesc patru corturi, dintre care unul mai răzleţ; Batalionului din care face parte compania de la de pe semiluna roşie pe pavilionul alb se înţelege că Kuciuc-Ceamegea (reşedinţa batalionului se găseşte aici este instalată ambulanţa. la Hadem-Kisi). Nu văd însă nicio trăsură de ambulanţă şi nici Ne spune că mai înainte făcuse parte din armata n-am întâlnit vreuna în drum; ne încrucişăm însă de la Salonic. pe drum c-un transport de bolnavi şi răniţi în trei A asistat la predarea garnizoanei, care număra care cu boi, pe saci de paie, câte trei bolnavi, iar pe peste şaizeci de mii de oameni, având muniţiuni jos, alţi trei răniţi la cap şi mâini se îndreaptă spre şi provizii din belşug, şi s-a predat aproape fără staţiunea de cale ferată Kuciuc-Ceamege. rezistenţa grecilor. Întrebându-l asupra cauzelor, Ne apropiem de culmea colinei ce ne separă îmi răspunde foarte trist: „Le Commandant ... s’est de Kuciuc-Ceamege şi găsim şoseaua în reparaţie dommage!” în mod foarte sistematic de către soldaţi. Pe aceasta A reuşit să scape graţie faptului că, fi ind cretan, vedem şanţuri adăpost şi adăposturi pentru tunuri cunoştea pe comandantul Jandarmeriei cretane, de câmp. Pe versantul dinspre lac, trei rânduri de care era însărcinat cu supravegherea prizonierilor. şanţuri adăpost, la distanţă de câte cincizeci de paşi, Întrebându-l asupra stării sanitare a trupelor, îmi două pentru trăgători în picioare şi unul (inferior) răspunde că este cât se poate de bună; holeră nu mai pentru trăgători în genunchi. este deloc, nici dizenterie. Începe însă o epidemie Ni se spune că asta a fost poziţia de rezistenţă a de febră tifoidă care, graţie serviciului antitifi c turcilor faţă de bulgari. întrebuinţat atât preventiv cât şi curativ, a fost După ce mai parcurgem o distanţă de vreo 3 km localizată. Când ne-am întâlnit, tocmai se întorcea şi trecem prin satul Kuciuc-Ceamege, unde se găsesc

12 4 (50) 2010 document studii/documente cantonate trupele, trecem lacul Kuciuc-Ceamege pe aplicarea pansamentului, apoi o nouă învelitoare un pod de piatră, alături de care sunt improvizate de pânză cenuşie şi pansamentul astfel protejat este încă două poduri pe vase. strâns legat cu un fi r de aţă. În sală, pe lângă sala de pansamente, se mai găsesc pe jos patru saltele pe care aşteaptă răniţii ce urmează a fi pansaţi. O casoletă pentru sterilizarea materialului de pansament şi a instrumentelor, prin vapori de apă. Două truse mari cu instrumente; cutiile fi ind de lemn, fac observaţia că ar fi mai bine să fi e de metal pentru a se putea steriliza instrumentele în cutie. Doctorul M. Kulchi, şeful ambulanţei care sosise în acest timp, îmi răspunde că ar fi de dorit ca şi instrumentele să fi e mai bune; sunt instrumente germane şi nu se pot compara cu ale lui Colin (doctorul şi-a făcut studiile la Paris). Intrăm în Kali-Kratia, care este de asemenea Întrebându-l ce operaţii principale a făcut, îmi ocupată de trupe. Aici vedem o mică schelă, la care răspunde că în principiu este în contra şi nu face acostează barcazurile venite cu provizii din Cospole, nicio operaţiune, ci numai schimbă pansamentele precum şi un mic vas de pasageri, care serveşte la şi aplică aparatele necesare pentru imobilizarea transportul răniţilor şi bolnavilor. De remarcat că fracturilor; când însă este nevoie absolută se fac şi tot transportul de muniţii, oamenii răniţi, se face operaţiuni sub cloroform pentru părţile inferioare. mai mult pe mare cu aceste vase. În larg se găseşte Astfel, s-a făcut ticulaţia scapulo-humerală unui ancorată o canonieră. ofi ţer, rejecţia maxilarului inferior şi traheotomia Intrăm în sat, după ce intrăm pe la câteva altuia şi o trepanaţie care însă n-a reuşit, pacientul magazii unde se îngrămădesc mereu provizii. sucombând pe masa de operaţie. Ajungem la cartierul general, semnalat printr- Apoi vizităm sălile cu bolnavi; neavând paturi, un ghidon alb şi roşu; este o căsuţă modestă de lemn bolnavii sunt culcaţi pe saltele aşezate pe podele. cu două etaje. În etajul inferior, o cameră de gardă Răniţii de pe câmpul de luptă nu mai sunt toţi, şi biroul statului major, iar în etajul superior, biroul fi ind evacuaţi; ni s-au arătat însă doi care s-au mutilat lui Enver Bey, care ne primeşte cu foarte multă singuri pentru a scăpa de front. Restul uşor bolnavi. amabilitate; nu uită însă a ne arăta că ni se face o Într-o altă parte a şcolii cu intrare cu totul separată mare favoare şi o probă de mare încredere ce are se găsesc bolnavi suspecţi sau contagioşi. în noi. Tot în această parte, într-o odaie separată se Ne prezintă comandantului său, Hursid-Paşa. găseşte instalată o farmacie cât se poate de bine Dl. general Hursid-Paşa ne primeşte cu cea mai aprovizionată. Majoritatea medicamentelor în mare amabilitate şi ne spune că fusesem aşteptaţi pastile, iar cele destinate a fi injectate, în foiţe. la masă împreună cu statul său major, până la ora Cloroformul în fi ole de câte 30 grame. 02.00; ne invită să luăm o gustare împreună cu Toate medicamentele pe care le-am văzut erau Enver-Bey. provenite din Fabrica Merk. Arăt domnului general dorinţa noastră de a Apoi suntem conduşi la un cort, unde sunt merge pe câmpul de luptă, în care scop după masă primiţi bolnavii aduşi de pe câmp şi ţinuţi până la ni se pun la dispoziţie trăsuri şi escortă de soldaţi. stabilirea diagnosticului, când sunt repartizaţi în Până la pregătirea trăsurilor, un căpitan medic spital. ne conduce la spitalul improvizat în locul unei şcoli Cortul poate conţine până la 15 paturi; cum însă nou construite. Aici ni se arată o sală de pansamente, acestea le lipsesc, bolnavii stau culcaţi pe saltele unde vedem pansamente individuale compuse dintr-o puse pe paie. faşă pe care este fi xată o compresă colorată în roşu, Am remarcat însă că era mult mai cald în cort, în care este învelită o turtă de vată, o altă compresă al cărui înveliş era dublu decât în casă; faptul se la fel fi xată printr-un fi r de aţă, pentru a se aplica pe explică că după cum am spus, s-a ales o şcoală, orifi ciul de ieşire al plăgii, totul învelit într-o hârtie cea mai spaţioasă locuinţă din sat, care încă nu e pergamentată în care se găseşte instrucţie pentru terminată şi tencuiala era neuscată. document 2010 4 (50) 13 studii/documente Răniţii sunt culeşi de pe câmp de brancardierii le spune: „Destul, bre, acum mai lăsaţi-ne în pace!”. batalioanelor şi o companie de brancardieri alipită pe În acel moment l-a trântit un glonte şi, încercând să lângă fi ecare divizie. Întrebându-l asupra frecvenţei scoată revolverul, este străpuns cu baioneta dintr-o rănilor, mi s-a spus că s-a observat un mare număr parte într-alta. de răni prin şrapnele şi foarte puţin prin baionetă. Enver-Bey adaugă că era momentul de a se da Statistica nu este însă terminată, dar aproximativ o urmărire pe toată linia, dar primind ordin de la 45% au fost răniţi prin şrapnele şi foarte puţin prin Cartierul General, a trebuit să se retragă. baionetă. S-au mai instalat posturi sanitare în câteva În cele trei gropi, a doua zi după încheierea case din împrejurimi; trăsurile însă fi ind gata, ne armistiţiului, turcii au îngropat într-o groapă 400 grăbim să ajungem teatrul luptelor. bulgari, în alta 200 bulgari şi în a treia 370 bulgari. La 04.00 mi s-a pus la dispoziţie un maior de stat major, care ne-a dus până la linia I. Aici am Bulgaria a îngropat de asemenea şi ai lor aproape văzut toate preparaţiile pentru viitor. Trei linii de 250, în total Regimentul Bulgar, numai morţi au fortifi caţii pasagere puse pe trei coame de dealuri; avut aproape 1.300. distanţa cam la 2 km avea tunurile în bateria de Turcii au avut 160 morţi şi 175 răniţi. După pământ. Celelalte două linii aveau numai uvrajele informaţii precise, bulgarii au cam la 140-150.000 gata pentru cazul când ar fi respinşi şi nevoiţi a se oameni. retrage. Afl ând că Enver-Bey ar fi făcut o recunoaştere Linia I cea mai bine întărită. în acest plan, l-am întrebat asupra acesteia şi ne-a De remarcat că fl ancurile drept şi stâng erau spus: Avem un aeroplan, dar fi ind convinşi că pilotul mai bine întărite ca centrul. Flancul stâng drept pe e ocupat cu conducerea, nu ar fi putut face o bună coasta Mării Marmara. Şi-n bătaia tunurilor de pe recunoaştere, m-am suit pentru întâia oară ca să vase, e cel mai bine întărit şi atacul bulgarilor a fost dau exemplu. Scoborându-mă cu ordin, am trimis respins. Poziţiile trupelor erau aşezate pe un arc de ofi ţerul de stat major. cerc cu centrul în Kalia-Kratia. Înapoia liniei a treia, Graţie aeroplanelor am putut constata că adică chiar aproape în satul Kaşi-Kratia, se găseşte informaţiile noastre asupra numărului bulgarilor este exact după cum îl spusei. Întrebându-l de ce Cartierul General. Aici am văzut toate lucrările nu ia ofensiva, şi răspunzându-mi că nu ştie de făcute de bulgari care la început ajunseseră până ce Cartierul General nu o voieşte, am adăugat: aici, şi care acum sunt respinşi la peste 15 km de „Dumneavoastră nu puteţi lua ofensiva, că nu puteţi acest punct, adică în faţa liniei întâi a turcilor. Sunt transporta muniţii şi hrană”. şanţuri şi fortifi caţii pasagere. Într-adevăr, de la San Stefano, unde se opreşte Bulgarii sunt 3 km în faţa liniei I a turcilor. trenul, şi până la linia de luptă, poate am întâlnit la Fără multe informaţii, judecând după numărul 300 cai şi catâri care poartă pe spinarea lor câte doi acapamentelor, se observă că trupele bulgare în faţa saci de orz sau câte două lăzi de cartuşe, provizie şi celor turce sunt mult mai reduse. Aici, de pe coama muniţii, care ar încăpea în trei vagoane. A aprobat liniei I, ni s-a arătat, în vale, pe linia neutră unde nu părerea mea cam cu gura pe jumătate. ne puteam apropia, mormintele ultimilor morţi. După vizitare ne-am întors la Cartierul General, Acum în urmă, jurnalele au vorbit de oarecare am salutat pe comandantul Corpului de Armată, lupte după aripa stângă (spre Marmara) dar, din care n-a încetat un moment a aduce laude României, cauza cenzurii, nu dădeau destule informaţii, iar progresului şi armatei, şi în special aducând cele asupra acestei lupte ni s-a spus: cu două zile înainte mai frumoase elogii M.S. Regelui, care a ştiut de armistiţiu, acum 20 zile, bulgarii, crezând că să transforme România într-o ţară din cele mai găsesc aceleaşi trupe ca la Chirchilise, au dat un frumoase şi mai civilizate din Europa. asalt. Turcii din şanţuri, la adăpost, au început La rândul meu, am adus mari elogii soldaţilor focurile, după care bulgarii au bătut în retragere, lor, care-şi sacrifi că viaţa pentru patrie cu atât urmându-i mai mulţi kilometri. Urmărirea era foarte curaj. dârză şi la un moment dat, locotenent-colonelul, Pentru întoarcere ni s-a pregătit un vapor, care comandantul regimentului bulgar, care căzuse în ne-a adus până la scara „Elisabetei”. Pe mare am întregime în timpul fugii, se întoarce între turci şi făcut la întoarcere cam la 23 mile.

14 4 (50) 2010 document studii/documente Pe acel vapor am găsit un sergent major şi un Pe 6 mai s-a dat un bal la bordul crucişătorului soldat veniţi ca voluntari din Dobrogea, vorbeau italian „San Marco” coloniei italiene, unde au fost curat româneşte. Sergentul major mi-a istorisit: invitaţi comandantul şi câte trei ofi ţeri de pe toate „Sunt birjar din Cernavodă. Am plecat din ţară navele Escadrei internaţionale. Numai de la noi au 1.800, trimişi de un bogătaş turc care ne-a plătit la fost invitaţi prin atenţie specială toţi ofi ţerii; au luat toţi drumul şi bani de cheltuială. Acum am rămas parte peste 700 de persoane. puţini; cam la 150. Au murit puţini din noi, iar cea Pe 7 mai, trei ofi ţeri spanioli au făcut vizita de mai mare parte s-au reîntors. careu. Eu nu mă mai întorc că mi-e ruşine; am fost în Pe 8 mai s-a îmbarcat locotenentul Eugeniu 12 lupte şi de trei ori rănit. Aştept încheierea păcii, Roşca şi s-a întors vizita ofi ţerilor spanioli. şi mă întorc imediat în scumpa mea ţară”. Asupra La 9 mai a fost trimis un ofi ţer care să anunţe trupelor turce spunea: „Soldatul turc dacă-l plantezi că a doua zi vom ridica marele pavoaz, rugându-i într-un loc şi-i spui să stea acolo, să fi e împuşcat şi să facă identic. Staţionarul american „Scorpion” a fără şovăială, stă. Este destul ca cineva să-l pornească plecat la Constanţa şi „Lorelei” la Terapia. înainte şi merge fără cea mai mică ezitare; în schimb, La 10 mai s-a ridicat marele pavoaz împreună ofi ţerii fug în modul cel mai ruşinos. Când ajungem cu navele întregii escadre şi s-au primit vizitele la atac nu era absolut niciun ofi ţer”. de felicitări. Toţi invitaţii au participat la dejun la Tot el făcea refl exiunea: „Când iese Regimentul ministrul României, împreună cu personalul Legaţiei nostru din Cernavodă, cel puţin 25-30 ofi ţeri sunt în şi al Consulatului. Cum nava franceză „Henry front”. IV” nu avea pavilion românesc, comandantul i-a Trecui cu vederea a spune că după ce ne-am oferit un pavilion, atât comandantul navei cât şi îmbarcat pentru întoarcere, vasul a aşteptat încă ¼ viceamiralul francez mulţumindu-ne prin scrisori oră, în care timp însuşi comandantul Corpului de foarte curtenitoare pentru delicata atenţie. Armată a venit să ne ureze bun voiaj. La 11 mai a fost trimis un ofi ţer pentru a mulţumi Împreună cu toţi ofi ţerii mai am avut impresia tuturor navelor pentru felicitări şi marele pavoaz. că nici nu se putea să ni se facă o mai strălucită La 12 mai a fost trimis un pluton de marinari şi primire. o coroană la înmormântarea unui soldat italian. Ni s-a arătat tot. L-am întrebat pe Enver-Bey ce La 13 mai s-a ridicat marele pavoaz în onoarea ar zice dacă am spune că am fost pe câmpul de luptă englezilor care serbau ziua regelui Angliei şi a şi dacă ar auzi ataşaţii străini? ruşilor care serbau ziua Ţarului. A fost trimis un Surâzând, mi-a răspuns că n-ar zice nimic; că ofi ţer pentru a prezenta felicitări. Comandantul odată ce ne-a arătat tot, nu ne opreşte a spune cui crucişătorului a fost invitat la dineu la viceamiralul vom voi şi ce vom voi. Ne făcea impresia că ar fi francez. avut o mare satisfacţie să ştie că noi am fost primiţi La 14 mai am primit vizitele a câte unui ofi ţer pe câmpul de luptă. englez şi rus, mulţumind pentru felicitări şi pavoaz. La plecare ne-au dat un sac cu proiectile La 15 mai comandantul navei olandeze bulgăreşti adunate de pe câmp şi câteva cartuşiere». „Guelderland” a făcut vizita de plecare. Sub marele pavoaz regal La 16 mai a sosit transportorul italian „Sterope”, Pe 2 mai au sosit crucişătorul spaniol „Princessa care a adus trupe turceşti de la Scutari. S-a schimbat de Asturias” şi crucişătorul italian „Etruria”. S-au vizita de rigoare; a plecat „Guelderland”. schimbat vizitele de complimentare şi s-au primit La 18 mai a sosit nava olandeză „Krökner”. S-a vizitele comandanţilor acestor două vase. În aceeaşi schimbat vizita de rigoare. zi a plecat crucişătorul spaniol „Reine Regenta”. La 19 mai s-a ridicat marele pavoaz pentru La 3 mai, căpitan-comandorul Negru a întors italieni, care serbau acordarea Constituţiei şi s-a vizitele la „Princessa de Asturias” şi „Etruria” şi s-au trimis un ofi ţer cu felicitări. îmbarcat elevii anului al III-lea ai Şcolii de Marină. La 20 mai s-a primit vizita unui ofi ţer italian cu Pe 4 mai s-a ridicat marele pavoaz pentru mulţumiri pentru pavoaz şi felicitări, precum şi vizita spanioli, trimiţându-se un ofi ţer pentru a transmite de careu a ofi ţerilor de pe „Krökner”. De asemenea, felicitările noastre, iar pe 5 mai un ofi ţer spaniol a a fost trimis un pluton de soldaţi cu un ofi ţer cu o venit la bord, pentru a prezenta mulţumiri. coroană la înmormântarea unui soldat italian. document 2010 4 (50) 15 studii/documente Amiralul rus l-a invitat pe comandant, printr-un marinarii români i-au invitat la bord, însă nu au ofi ţer, la un dineu. venit probabil că nu li s-a dat voie. La 21 mai a sosit nava de transport italian „Citta La 7 iunie „Carolus Primus” a plecat la Galaţi. di Messina”. Cu acest prilej s-au schimbat vizitele La 9 iunie s-a ridicat marele pavoaz pentru ziua de rigoare. regelui Angliei, un ofi ţer prezentând la vasul englez La 22 mai a sosit crucişătorul englez „Meolea”, felicitările noastre, vizita fi ind întoarsă a doua zi. schimbându-se de asemenea vizitele protocolare. La 10 iunie a sosit crucişătorul german La 25 mai au trecut un transport militar turc şi „Dresden”, cu care s-au schimbat vizitele de transportorul italian „Sterope” din Marea Marmara complimentare, iar a doua zi au avut loc vizitele în Marea Neagră. comandanţilor. S-a ridicat marele pavoaz pentru La 27 mai comandantul a fost invitat la dineu englezi şi s-a făcut vizita pentru felicitări. pe nava engleză „Sealand”. La 11 iunie s-a primit vizita de mulţumire din La 29 mai, Marele Vizir Mahmut Şefket partea englezilor. Paşa a fost asasinat împreună cu aghiotantul său La 14 iunie a sosit nava italiană „St. Bon”, în automobil de către câţiva membri ai Partidului căreia i s-a făcut vizita de complimentare. A doua „Uniune şi Progres”. În oraş s-a produs panică. A zi s-a primit vizita italienilor şi s-au vizitat între fost proclamată imediat starea de asediu; numeroase ei comandanţii. În aceeaşi zi a plecat crucişătorul patrule au început să circule în oraş; circulaţia pe francez „Jules Ferry” şi cel spaniol „Principessa di străzi a fost oprită după ora 20.00. În port încrucişau Asturias”. necontenit şalupe şi bărci ale poliţiei, supraveghind În urma unei telegrame cifrate sosite prin refugierea asasinilor pe bordul vreunei nave. Ca şi Legaţie, la 15 iunie s-au făcut preparativele de la celelalte nave, s-au luat ultimele dispoziţii pentru plecare şi vizitele de adio. o eventuală debarcare. La 12.45 a sosit la bord ataşatul militar român, „San Marco” şi „Kaiserin Elisabeth” şi-au amânat plecarea pentru a doua zi. În urma invitaţiei colonelul Aristide Razu pentru a-şi lua rămas bun. ministrului Marinei, transmisă printr-un ofi ţer turc, La 13.15 s-a desfăcut legătura de la geamandură şi marinarii români au fost invitaţi la înmormântarea crucişătorul „Elisabeta” a plecat spre ţară, cu urări lui Şefket Paşa şi a aghiotantului său. Ca urmare, de bun voiaj semnalizate de toate navele, cărora li a fost trimis un pluton de 40 soldaţi sub comanda s-a mulţumit prompt. Deşi se afl au în repaus, navele unui ofi ţer, acompaniaţi de comandant şi ofi ţerii italiene „St. Bon” şi „Etruria” au scos echipajul pe crucişătorului. punte pentru a ne saluta, ofi ţerii făcând semne foarte La 2 iunie a sosit nava austriacă „Szigetvàr”. cordiale cu şepcile. S-a făcut vizita de complimentare, iar a doua zi La ieşirea din Bosfor, nava a întâlnit petrolierul comandanţii au schimbat vizitele de rigoare. La de război englez „Petrolum” care venea de la 05.00 a plecat nava engleză „Seeland”. Constanţa. La 16.00 crucişătorul a fost depăşit în La 5 iunie a sosit nava „Black-Price” şi a doua marş de pasagerul „Regele Carol”. În momentul zi comandantul a făcut vizita protocolară. Ofi ţerii apropierii, de pe ambele nave au izbucnit urale au făcut vizita de careu la „Szigetvàr”. Întrucât nesfârşite. Noaptea vântul s-a înteţit, schimbând pe această navă un sfert de echipaj erau români, hula în valuri.

1 Serviciul istoric al armatei. 2 Dicţionar enciclopedic de marină, coordonator comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006, p. 195. 3 Povestea crucişătorului „Elisabeta”, în Marea Noastră, Anul V, nr. 2-3/1937, număr festiv, p. 81. 4 Georgeta Borandă, Nave de luptă româneşti. Breviar, în Ion Ionescu, Georgeta Borandă, Marian Moşneagu, Noi contribuţii la istoria Marinei Militare Române, Editura Leda & Muntenia, Constanţa, 2001, p. 160-162. 5 Detalii privind construcţia, cariera şi voiajele navei în Valentin Ciorbea, Georgeta Borandă, Istoricul crucişătorului „Elisabeta”, Editua University Press, Constanţa, 2004. 6 Viceamiralul Ioan Murgescu (n. 27 martie 1846 – m. 5 martie 1913, Bucureşti), a fost comandant al navei „România”, canonierei „Fulgerul”, yachtului regal „Ştefan cel Mare” ş.a. şi comandantul Corpului Flotilei (6 iunie 1875 - 1 decembrie 1877, 10 mai 1888 - 1 aprilie 1901). A participat la campania Războiului de Independenţă între 29 aprilie 1877 - 5 august 1878. La 8 aprilie 1879 a preluat comanda Arsenalului Flotilei din Galaţi, iar în aprilie 1881 a fost numit comandantul Şcolii Fiilor de Militari din Iaşi. În 1892 a fost numit comandant superior al marşului la Genova efectuat de crucişătorul „Elisabeta” şi bricul „Mircea”, care au participat la serbările columbiene. În 1894 a comandat un nou marş de instrucţie al celor două nave în Marea Neagră şi în Marea Adriatică. Apud Comandor dr. Marian Moşneagu, Dicţionarul marinarilor români, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 329-331.

16 4 (50) 2010 document studii/documente Pe 16 iunie 1913, la ora 06.45 „Elisabeta” a La 23 iunie, crucişătorul „Elisabeta” a fost revenit în portul Constanţa. M.S. Regele îşi avea andocat în Arsenalul Marinei pentru revizie şi arborat pavilionul său la chioşcul de pe cheu. reparaţii curente. S-a făcut salutul cu 21 lovituri de tun, iar În campania Primului Război Mondial 1916- echipajul suit pe copastie şi sarturi a izbucnit în urale 1918, crucişătorul „Elisabeta” a funcţionat ca nesfârşite. În port se afl a bricul „Mircea”. A doua staţionar în portul Sulina cu misiuni de apărare zi, comandantul bricului s-a prezentat la bord, iar antiaeriană şi de a împiedica pătrunderea navelor la ora 17.30 toţi ofi ţerii au fost invitaţi la un ceai la inamice pe canal şi pe Dunăre. Tunurile sale de M.S. Regele, care s-a interesat îndeaproape de viaţa 120 mm, care le-au înlocuit pe cele de 150 mm, au constituit o baterie de uscat pe malul stâng al dusă la Constantinopol şi de voiajul de întoarcere. O Dunării, acoperind cu foc barajele de la capul de surpriză plăcută şi o nespusă plăcere i-a făcut corul pod Turtucaia. echipajului. Din cauza vechimii şi a uzurii avansate, în Până pe 20 iunie crucişătorul a staţionat la anul 1920 crucişătorul „Elisabeta”, nava-amiral a Constanţa. În această zi, la ora 18.00 nava a plecat Marinei Militare Române aproape trei decenii, a spre Galaţi, fi ind vizitată înainte de plecare de fost scos din serviciu17. principele Carol. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ajunşi în dreptul pavilionului M.S. Regina, tunurile sale au format o baterie de coastă la Agigea, comandorul Nicolae Gracovski15, adjutant regal, a supravieţuind până în 1949. venit la bord, anunţând că s-a decretat mobilizarea O parte din obiectele cu valoare simbolică de pentru cel de-al Doilea Război Balcanic16 şi pe navă se afl ă în patrimoniul Muzeului Marinei invitându-l pe comandant să ia măsurile cuvenite. Române din Constanţa. După salutul dat M.S. Reginei, s-au dat dispoziţiile impuse de împrejurări, navigându-se cu echipajul la posturile de luptă şi muniţia pe punte. Pe 21 iunie, la ora 05.00, crucişătorul a intrat la Sulina pe Dunăre, de unde s-a expediat M.S. Reginei o telegramă, conform dorinţei sale exprese, anunţând-o de sosire şi prezentându-i omagiile şi devotamentul echipajului. Nava şi-a continuat drumul spre Galaţi fără incidente, unde a ajuns la ora 18.00. La trecerea prin Tulcea, populaţia a întâmpinat crucişătorul cu ovaţii, iar elevii liceului au cântat pe cheu. Echipajul a răspuns cu urale entuziaste de la bord. Crucişătorul Elisabeta şi Bricul Mircea

7 Oraş fondat de Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii greceşti Byzantion, devenit în 330 capitala Imperiului Roman, apoi a Imperiului Bizantin. Cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, a devenit capitală a Imperiului Otoman (până în 1923), sub numele de Istanbul. 8 Vezi Georgeta Borandă, Istoricul crucişătorului „Elisabeta”. Rolul său în formarea cadrelor Marinei Militare şi Civile, în Anuarul Muzeului Marinei Române, tom III/1/2000, Editura Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A., Constanţa, 2001, p. 131. 9 Amănunte în Căpitan-comandor Constantin Mănescu, De la Galaţi la Kiel. Istorisirea pitorească a voiajului făcut de crucişătorul „Elisabeta” la inaugurarea canalului dintre Baltica şi Marea Nordului, Tipografi a „Moldova”, 1904. 10 Contraamiralul Nicolae Negru (n. 19 iun. 1868, Bucureşti – m. 25 febr. 1940, Constanţa) a activat la începutul carierei la Depozitele Flotilei. La 27 aprilie 1892 a fost numit în statul major al crucişătorului „Elisabeta”, cu care a participat la serbările columbiene. La 1 noiembrie 1896 a revenit pe crucişător, cu care a efectuat un voiaj la Odessa, participând la campania de navigaţie şi manevrele din Marea Neagră. În 1907 a participat cu aceeaşi navă la o serie de ieşiri în mare. În octombrie 1910 a preluat comanda crucişătorului Elisabeta, cu care a desfăşurat programul de instrucţie practică a elevilor Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină. În timpul Primului Război Balcanic, s-a deplasat cu nava la Constantinopol cu misiunea de a asigura protecţia populaţiei româneşti, a legaţiei şi Consulatului român din capitala Turciei. În iunie 1913, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic, a fost mobilizat la partea activă. A fost subşef de stat-major la Comandamentul Marinei Militare (1913-1914), comandantul Depozitelor Generale (1915), director al Marinei în Ministerul de Război (1 aprilie 1916) şi comandantul Escadrei de Dunăre (15 mai 1916). La 15 decembrie 1916 a fost numit comandantul Flotei de Operaţiuni pe Dunăre, iar la 8 ianuarie 1917 a fost desemnat comandantul Marinei. La 1 iunie 1918 a preluat comanda Diviziei de Mare. După război, până în 1925, când a trecut în rezervă, a fost membru în Comitetul Consultativ al Marinei şi comandant superior al Şcolilor Marinei. Apud Comandor dr. Marian Moşneagu, op.cit., p. 344-346. 11 A.M.R., Fond Inspectoratul General al Marinei Regale, dosar nr. 1387/1936-1937, f. 91. 12 Ioachim al III-lea, patriarhul ecumenic al Constantinopolului între 1878-1884 şi 1901-1912. document 2010 4 (50) 17 studii/documente

Crucişătorul Elisabeta şi Pavilionul Regal în portul Constanţa

CRUISER “ELISABETA” IN MISSION – CAPTAIN (N.) MARIAN MOŞNEAGU, PH.D.

During the First Balkan War, from 1912, the cruiser „Elisabeta”, a symbol ship for the beginnings of the Romanian Navy, under the command of the commander Nicolae Negru, was sent to Constantinopol, to protect the Romanian population, the Romanian Legation and Consulate from the capital of Turkey. On this mission, the Romanian cruiser was considerated as a part of the international fl eet of Constantinopol, which reunited different vessels from France, England, Austria, Germany, Italy, Russia, Holland, Spain, United Stated of America and so on. The Romanian cruiser „Elisabeta” was stationed in Constantinopol until June 14, 1913 when was recalled to Romania.

Keywords: „Elisabeta”, cruiser, admiral-ship of Romanian Navy, First Balkan War, Constantinopol

13 Localitate în Turcia europeană, pe malul Bosforului, azi Yeşilköy. Aici s-a semnat la 19 februarie/3 martie 1878, Tratatul de Pace care încheia Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878, tratat care prevedea, printre altele, recunoaşterea independenţei Serbiei, Muntenegrului, României şi autonomia Bulgariei. Tratatul de la San Stefano a fost revizuit de către Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878). 14 Ministru de Război în guvernul Titu Maiorescu (14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913). 15 Contraamiralul Nicolae Gracovski (n. 15 sept. 1861, Galaţi – m. 1935) a activat între 1890-1891 ca ofi ţer în statul major al crucişătorului „Elisabeta”, sub comanda colonelului Vasile Urseanu, cu care a efectuat un voiaj de instrucţie în Marea Mediterană. Pe timpul escalei la Constantinopol, ofi ţerii navei au fost primiţi în audienţă de sultanul Abdul Hamid al II-lea. La 16 ianuarie 1896 a fost desemnat adjutant regal în statul major regal, unde şi-a desfăşurat activitatea, cu unele întreruperi, până spre sfârşitul carierei sale. La 1 iulie 1900 s-a ambarcat, pentru efectuarea stagiului de ambarcare, ca ofi ţer secund pe crucişător, navă cu care între 1 septembrie – 15 noiembrie 1900 a participat la programul de instrucţie în Marea Neagră. Între 20 iunie – 31 august 1913 a participat la campania militară a celui de-al Doilea Război Balcanic. 16 Cel de-al Doilea Război Balcanic s-a încheiat la 28 iulie/10 august 1913 prin Tratatul de la Bucureşti, care a reîntregit Dobrogea cu Caliacra, litoralul maritim al României prelungindu-se spre sud până la Ecrené, cuprinzând şi porturile maritime Caliacra şi Balcic. 17 A.M.R., Fond Inspectoratul General al Marinei Regale, dosar nr. 1387/1936-1937, f. 106.

18 4 (50) 2010 document studii/documente VICTOR VLAD DELAMARINA, COLABORATOR LA „DREPTATEA”. DE LA POEZIA DIALECTALĂ LA REPORTAJUL DE CĂLĂTORIE

dr. Ioan DAVID1

O statornică preocupare pentru cultivarea nostru prin scrieri originale şi traducţiuni alese, limbii române şi promovarea literaturii ca mijloc de îndeosebi vom da un număr săptămânal pentru educare a publicului din Banat a avut-o publicaţia popor, în care, dezvoltând pofta de lectură şi interesul „Dreptatea”, apărută la Timişoara pentru cauzele româneşti, vom căuta (25 decembrie 1893/6 ianuarie „Bricul Mircea din marina de să îndeplinim educaţiunea politică, 1894 – 31 decembrie 1897/12 război română, un vas uşor de o literară şi economică a poporului . ianuarie 1898), la început în 10- eleganţă desăvârşită, cu motor nostru2 12 pagini, iar mai pe urmă în opt, de elice şi pânze considerabile” În paginile „Dreptăţii” şi-au dat chiar într-un număr mai restrâns întâlnire, prin bunăvoinţa lui Valeriu de pagini. Aceste obiective au fost stabilite încă de Branişte şi Corneliu Diaconovici, cei mai cunoscuţi la înfi inţarea ziarului şi prezentate, în sinteză, în scriitori din Banat. Printre aceştia se numără şi articolul-program, semnat de Corneliu Diaconovici Victor Vlad Delamarina, cu ale sale nestemate poezii în grai bănăţean. Aici, în coloanele ziarului (editor) şi Valeriu Branişte (redactor responsabil): „Dreptatea”, Victor Vlad Delamarina publică prima Vom căuta să dezvoltăm gustul literar în publicul sa poezie în grai bănăţean: „Toaca de la Lugoj”3.

Facsimilul ziarului „Dreptatea”

document 2010 4 (50) 19 studii/documente

Toaca de la Logoj Dîntră toţi ăi care toc Iel bace mai cu sîmţire: Baş dă pupi4 frăgaru5-ăl mare Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc Şî baş Ioţi-a lu Toboc Gimineaţa cu cocoşii Sus în vîrf bace cu foc Să acaţă-n frag dă loc Toaca dă păreche n-are. Ş’apoi tîrice: toco-toc Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc! Pînă vin ouăle roşii! Logojenii toţ să miră Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc! Cum dă n-au şî ei năroc! Cum dă-i aşa maistor Ioţi, Toaca lor parcă-i dă soc Calfa aia lui Toboc, Glasu iei nu să răsfi ră. Care toacă-aşa cu foc Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc! Dă ne mirăm noi cu toţii? Dar şî Ioţi-i zmău dă fi re, Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc! Nu-i ca alţii motântoc, Nu-i baş lesne nişi la toacă Victor Vlad Delamarina

4 ani 12 ani 15 ani 25 ani

20 4 (50) 2010 document studii/documente Şî lui Ioţi nu-i dă joc! Dă cu drag! Cu duh! Cu foc! Ptiu! Să nu mi să ghioacă! Ti! Tico! Tico! Ticotoc! Şi tot aici vede lumina tiparului, pentru prima dată, o bună parte din creaţia literară a lui Victor Vlad Delamarina, inclusiv celebra poezie în grai bănăţean Ăl mai tare om dîn lume6, dacă nu neapărat o capodoperă, cum se pronunţa criticul Mihai Dragomirescu7, o lucrare durabilă, situată la loc de frunte în poezia noastră de la sfârşitul veacului al XIX-lea8. Ziarul „Dreptatea” dă dovadă, la acea vreme, de maturitate deplină, în ceea ce priveşte preţuirea şi cultivarea valorilor naţionale. Titu Maiorescu9 e de părere că poeziile lui Victor Vlad Delamarina desemnează un loc deosebit în mica noastră literatură. Sunt puţinele poezii scrise de el în dialectul lugojan, câteva de oarecare valoare în sine, toate de valoare prin faptul că sunt în adevăr dialectale. Căci cultura artelor nu se pregăteşte după cum pare la prima vedere, de sus în jos, ci de jos în sus, şi precum coroana înfl orită la înălţimea copacului îşi are rădăcinile de hrană în pătura pământului, aşa arta cea mai dezvoltată îşi primeşte sucul trăiniciei din viaţa populară în toată naivitatea ei inconştientă; de aceea şi trebuie să fi e naţională; iar dialectele îndeosebi sunt un izvor de întinerire Dacă creaţia lui Victor Vlad Delamarina a pentru toată fi inţarea limbii literare”. voiajat, în lume, cu biletul de călătorie semnat de Ideea lui Maiorescu a fost preluată de Valeriu Titu Maiorescu, după cum spuneam, vehiculul cu Branişte, care, în 1902, a prezentat, într-o conferinţă care s-au mişcat poeziile sale s-a numit „Dreptatea” (în prezenţa unui public numeros), creaţia literară şi Valeriu Branişte. Lipsa acestei publicaţii ar fi a lui Victor Vlad Delamarina. Conferenţiarul- însemnat, pentru poet, un anonimat prelungit sau gazetar a relevat îndeosebi importanţa dialectelor un debut întârziat, în cel mai fericit caz. Deşi în şi a literaturii dialectale pentru primenirea şi aparenţă creaţia sa era cotată cu un anumit grad de 10 cristalizarea limbei literare unite . difi cultate de percepţie, realitatea era, însă, alta, cu Pornită, aşadar, în lume cu bilet de călătorie nimic diferită, de pildă, de lectura lui Creangă. Victor semnat de Titu Maiorescu, poezia lui Victor Vlad Vlad Delamarina s-a exprimat în graiul de acasă ca Delamarina câştigă repede prozeliţi şi un public larg, urmare a unei stări nostalgice profunde ce i-a marcat cucerit de verva şi ironia bonomă, de vioiciunea existenţa, stimulată şi de un precedent literar, numit, de spirit ale poetului, prin care un ţinut îşi făcea la acea vreme, baladele şi idilele lui Coşbuc. intrarea în literatură, cu sufl etul oamenilor săi11. Acest adevăr a fost confi rmat, în 1928, de Simion Dima, care a abordat la începutul George Călinescu: Cel dintâi bănăţean cu care am deceniului al optulea al secolului trecut specifi cul 13 făcut cunoştinţă a fost, în copilărie, Sandu Blegea formal al poeziei lui Delamarina, susţine aceste al lui Victor Vlad Delamarina, ăl mai tare om din afi rmaţii prin două noi argumente: 1. Limba folosită lume12. Pe atunci circula prima ediţie a versurilor nu este dialectală, ci ea reprezintă un grai particular apărute postum, în 1902, sub îngrijirea lui Valeriu al daco-româniei; 2. La sfârşit de secol XIX, cu Branişte. toate restricţiile impuse de condiţiile social-politice

document 2010 4 (50) 21 studii/documente vitrege, limba noastră nu prezenta deosebiri prea regiuni româneşti la tezaurul ei expresiv avea sorţi mari de la un ţinut la altul. La care trebuie să adăugăm să capete un răspuns afi rmativ16. încă o stare de fapt: poetul Victor Vlad Delamarina De aceea, după Unirea din 1918, în condiţiile stăpânea bine limba literară. De aceea, poeziile sale nou create, dialectalismul şi-a pierdut din vigoare, se citeau cu uşurinţă, reticenţa constând mai degrabă în timp ce epigonii lui Victor Vlad Delamarina în transcrierea fi delă a fonetismului bănăţean. Ca sfârşeau, unul după altul, într-o producţie lipsită de exemplu, în cea mai reprezentativă poezie a sa, Ăl orizont artistic, cu un perimetru restrâns de circulaţie. mai tare om dîn lume, au fost identifi caţi doar cinci În ceea ce priveşte statutul creaţiei în grai bănăţean, termeni dialectali: călietcă, maimucă, şod, gâb, prezent în bună parte în publicistica vremii, Petru zuitat, dintre care ultimii patru pot fi recunoscuţi cu Oallde propune un interesant punct de vedere: Se uşurinţă prin faptul că uzul lor depăşeşte limitele pune întrebarea: acest fenomen (literatura dialectală lingvistice ale graiului local. bănăţeană) ar putea proba existenţa unei variante De regulă, fonetismul bănăţean se reduce, în literare bănăţene? Un răspuns afi rmativ este, producţia lirică a poetului, la a nota africatizarea categoric, exclus. Şi aceasta pentru că literatura dentalelor d, t, urmate de vocalele palatale, redate (poezia) în grai bănăţean a fost, în primul rând, un ca g’, c’ (gi, ci): râge, sfăgi, verge, carce, hârcie, fenomen stilistic (artistic) care se circumscrie nu sănătace, peşce, Cimiş etc. Transformarea specifi c limbii literare, ci limbii literaturii17. bănăţeană a africatelor c, g (ci, gi) în ś, z (notate în Când spunem Victor Vlad Delamarina, gândul text ş, j) se recunoaşte în cuvinte de felul: uscăşiune, ne poartă numaidecât spre poezia în grai bănăţean, şer, dulşie, minşiună, paşie, şimpoi, iar un ń (muiat) chiar suntem tentaţi să aşezăm un semn de egalitate apare atât în cuvintele prezentând sufi xul -oańe între cele două entităţi. Ziarul „Dreptatea”, însă, ne (codoańe, pietroańe, zmăoańe, fundoańe), ca şi înfăţişează şi o altă dimensiune creatoare a poetului, în altele de felul: lesńe, bińe, ńimica, doamńe etc. mai puţin sau chiar deloc cunoscută: cea de reporter, Întâlnim, adesea, în terminologia poetului, şi un l’ (l ce necesită o investigaţie aprofundată. Articolele muiat) în l’enos, rel’e, un i după r (rice de la ride, a apărute în Foişoara Dreptăţii, sub genericul râde) şi o formă asimilată a pronumelui îi (persoana III Marina Română şi subtitrate Schiţe din călătoria singular dativ ori a verbului, aceeaşi persoană, ca i)14. Victor Vlad Delamarina creionează atmosfera bricului Mircea 1894, reunesc trăsăturile specifi ce locală simplu, fi resc, nu prin aglomerări de reportajului – actualitatea, autenticitatea, atitudinea, regionalisme, ci prin expresii tipice vorbirii omului plasticitatea. În întregul lor, cele opt schiţe (apărute în de rând din ţinutul Banatului. Împrumuturile sunt perioada 6/18 noiembrie – 27 noiembrie/9 decembrie puţine (păuriţa, sumnă, iagăr, obşcie, ţol, ghigăre), 1894) se identifi că cu reportajul de călătorie, specie cele mai dese cuvinte aparţin, însă, fondului reprezentativă a reportajului de informare generală. comun, străvechi al limbii române. Aspect apropiat Pe părţi, însă, întâlnim alte categorii distincte ale etimonului latin îl are tăt natul (tot insul, fi ecare), acestui gen publicistic informativ. De pildă: numai în graiul din Banat păstrat, derivat din Reportaj descriptiv latinescul natus (născut)15. „Bricul Mircea din marina de război română, Dialectalismul, fenomen periferic, dar nu un vas uşor de o eleganţă desăvârşită, cu motor de neglijabil, în literatura noastră, a colorat pregnant elice şi pânze considerabile, având la bord şapte presa bănăţeană de la sfârşit de secol XIX şi început ofi ţeri combatanţi, un medic şi un echipaj de vreo de veac XX. Pe lângă Victor Vlad Delamarina, şi alţi optzeci de oameni, părăseşte în ziua de sâmbătă, 9 mulţi condeieri şi-au încercat talentul pe acest tărâm, iulie 1894, Galaţiul”18. inclusiv Corneliu Diaconovici şi Valeriu Branişte. „Este intrarea Bosforului. – Se strâng Privită, acum, din perspectiva timpului, această pânzele, – se pune maşina în marş şi în curând mişcare literară, spune acelaşi Simion Dima, trebuie alunecă vasul în strâmtoarea îngustă care leagă înţeleasă ca un fenomen revolut, posibil numai în Marea Neagră cu Marea de Marmara. Casele, vilele, acea perioadă istorică în care competiţia pentru munţii splendizi, luminaţi feeric de aurora care se facerea limbii noastre literare nu se încheiase şi în iveşte, dau Bosforului un aspect strălucit. Te trezeşti care apelul maiorescian pentru contribuţia fi ecărei visând, la văzul atâtor frumuseţi neînchipuite. Ruine,

22 4 (50) 2010 document studii/documente

Carte poştala trimisă de Victor Vlad Delamarina, mamei sale (Meran, 8 martie 1896) pomi, fortăreţe pe capete de stâncă, atâta abundanţă care sunt 147. Cel mai mare este Canal Grande, de hrană artistică, care se deşteaptă în razele de aur care şerpuieşte prin întregul oraş în forma unui S. ale dimineţii şi te uimeşte din ce în ce mai mult pe Comunicarea pe uscat între insule se face peste 450 măsură ce te apropii de Constantinopol”19. poduri de piatră…”20. „Gondola este o barcă neagră, lungă din cale Reportaj portret afară, având formele cele mai elegante posibile. „Populaţia taranteză este o mână de oameni cu Capul dinainte este armat cu un pieptene mare de temperament sudic prin excelenţă. O lene dulce atât oţel lucitoriu, având o coamă şi vreo şapte dinţi bine în vorbire, cât şi în acţiune; se mulţumeşte cu puţin răriţi. În mijlocul gondolei sunt aşezate fotoliurile tarantezul. Lucrează puţin dimineaţa pe răcoare, foarte comode în care poţi să te tolăneşti ca un paşă, câştigă sau nu câştigă ceva, mănâncă vreun peşte, iar coada gondolei frumos arcuită se termină printr- vreun măr – şi pe urmă stă şi stă şi se gândeşte. un cârlig de fi er întors. Gondolierul stă în picioare După ce i s-a urât cu gânditul, se mai întinde şi la coada gondolei, de unde îşi mânuieşte vasul cu o doarme unde se nimereşte, – sub prietinul soare, pe abilitate înnăscută. Plimbarea este o plutire lină cu stradă, pe vreo bancă, prin biserici şi nimenea nu-i un uşor legănat pe care nu-l pot avea celelalte tipuri zice nimic. Spectacolul şi muzica, însă, îl atrage mai de bărci. Cu aceste gondole străbaţi unde pofteşti, mult ca orice şi pe tarantez ca şi pe oricare alt italian. în ori-care canal – căci canalele sunt adevăratele Seara vezi adunate mese întregi pe o piaţă, dinaintea strade ale oraşului. Veneţia este zidită pe 118 insule vreunui teatru de păpuşi. Interesul e viu şi aplauzele separate între ele numai prin mici canaluri de pornesc frenetice.

document 2010 4 (50) 23 studii/documente Muzica clasică mai cu seamă e ascultată cu Bărbaţii frumoşi, bine făcuţi, cu barbişoane ala deliciu de la mic la mare. În tumultele de piaţă e mai Vittore Emanuele şi cu pălării ala Garibaldi sunt mare tăcere decât în biserică, când se execută vreo foarte mulţi – păcat numai că razimă zidurile toată bucată frumoasă. vremea. (…) Nu-i italian care să nu iubească muzica. Dar de Se întâmplă însă să vezi la Taranto şi câte un altfel frumosul în toate sensurile este nedespărţit de burtă verde, cu barbete, mustaţă rasă, mare şi gras italian. Ceriu frumos, pământ frumos, femei, bărbaţi ca un tapir, – cocoţat pe capra unui cărucior de lemn şi copii frumoşi încotro priveşti, singurul cusur este: cu două roate mari, văpsite cu galben ca lămâia. (…) sărăcia şi il dolce farniente care a prins rădăcini Ca tipuri marcante mai împestriţează mulţimea solide la i nostri fratelli21. „Femeile din Taranto nu pornesc orbiş cu moda, şi călugării cei sobri, raşi pe cap, purtând încă ştiu ele bine ce le şade frumos; de aceea îşi acoperă sandalele biblice pe picioarele goale. Acesta este capul într-un mod artistic cu un fel de dantelă neagră, clerul de jos. Celelalte ilustrităţi eclesiastice cu iar pe umăr poartă un fel de broboade cu ciucuri privirea smerită sunt mai bine, – au haine elegante – mititei, care sunt lucrate cu mâna. pălării şi mănuşi”22.

VICTOR VLAD DELAMARINA, CONTRIBUTOR AT “DREPTATEA” FROM DIALECTAL POEM TO TRAVEL REPORTAGE – IOAN DAVID, PH.D.

The literature at the end of the 20th century, in Banat, is illustrated by the creation of Victor Vlad Delamarina. The publication “Dreptatea” in which the author made his debut wanted to promote quality literature and the reader’s good taste.

Keywords: Banat, “Dreptatea” paper, poetry, dialect, “Mircea” brig

1 Cercetător ştiinţifi c, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Academia Română, Filiala Timişoara. 2 Dreptatea, I, nr. 1, 1893. 3 Ibidem, II, nr. 59, 1894. 4 a pupi - a înmuguri, pup – mugur. 5 frăgar – dud. 6 Ibidem, nr. 25, 1894. 7 Mihai Dragomirescu, Teoria poeziei, Editura Socec și Co, fără an, p. 14. 8 Victor Vlad Delamarina, Ăl mai tare om din lume, Ediție îngrijită și prefațată de Simion Dima, Editura Facla, Timișoara, 1972, p. 14. 9 T. Maiorescu, În memoria poetului dialectal Victor Vlad Delamarina, în Opere, II. Ediţie, note, comentarii, variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon. Note şi comentarii de Alexandru George şi Al. Săndulescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 137-148. 10 „Drapelul”, II, 1902, nr. 37, 26 martie/8 aprilie, p. 3. 11 Victor Vlad Delamarina, op. cit., p. 9. 12 George Călinescu, Opinii fugare și libere despre Banat, în revista „Banatul”, III, noiembrie-decembrie 1928, p. 1-4. 13 Ibidem, p. 16. 14 Ibidem, p. 18. 15 Ibidem, p. 17. 16 Ibidem, p. 11-12. 17 Dreptatea, nr. 243, 6/18 noiembrie 1894, art, „Plecarea”, p. 1-4. 18 Ibidem. 19 Ibidem. 20 Ibidem, 17/29 noiembrie 1894, art. „Veneția”, p. 2-3. 21 Ibidem, nr. 243, 6/18 noiembrie 1894, art. „Taranto”, p. 1-4. 22 Ibidem, nr. 248, 13/25 noiembrie 1896, p. 1-3.

24 4 (50) 2010 document studii/documente RUMÄNEN IN DER DEUTSCHEN KRIEGSMARINE

Bernd GERICKE

Am 26. August 1939 nahm in Berlin eine Art. Dies und die Kriegsfolgegesetzgebung hatten Dienststelle ihre Tätigkeit auf, an deren heutige zur Folge, dass die WASt auch heute noch, weit Existenz nach über siebzig Jahren damals sicherlich über ihren ursprünglichen Auftrag hinaus, zu niemand geglaubt hat allen mit dem Dienst in der ehemaligen deut schen Wehrmacht zusammenhängenden Fragen, sowohl von Privatpersonen wie auch von Institutionen aller Art in Anspruch genommen wird. Zu den nach Kriegsende zur WASt gekommenen Be ständen gehören auch die erhalten gebliebenen Personal unterlagen der deutschen Kriegsmarine. Gleich nach der Kapitulation der deutschen Wehrmacht zeigte die britische Besatzungsmacht ein Interesse an den noch vorhandenen Marinepersonalunterlagen. Die, verstreut bei verschiedenen Dienststellen an unterschiedlichen Orten, wie z. B. Kiel, Waren/ Müritz, Neustadt/ Die Deutsche Dienststelle (WASt) in Berlin Holstein, Buxtehude, Itzehoe, befi ndlichen Unterla- gen wurden deshalb in der Folgezeit in Minden In Erfüllung des Artikels 77 der Genfer zusammengefasst. Sie bildeten den Grundstock der Konvention über die Behandlung der Naval Document Centre, British Naval Headquarters Kriegsgefangenen vom 27. Juli 1929 wurde die - Marine-Personaldokumentenzentrale (MPDZ). Wehrmachtauskunftstelle für Kriegsverluste Die MPDZ war eine britische Dienststelle, die und Kriegsgefangene (WASt) als direkt dem direkt der britischen Admiralität in Deutschland Oberkommando der Wehrmacht unterstellte unterstellt war. Sie arbeitete jedoch ausschließlich Behörde eingerichtet. Die Haupt tätigkeiten waren mit deutschem Personal - hauptsächlich ehemaligen zunächst Auskunftserteilung über ausländische Marineangehörigen - und nahm unter der englischen Kriegsgefangene und die Erfassung der eigenen und der deutschen Bezeichnung ihren regulären Verluste der Wehrmacht: Verwundungen, Erkrankun- Dienst im Oktober 1945 auf. gen, Sterbefälle und Vermistfälle. Zur Erfüllung Das britische Interesse an den Personalunterlagen dieser Tätigkeiten wurde mit dem Internationalen lag in der Hauptsache vermutlich darin, das Komitee vom Roten Kreuz zusammengearbeitet. Personal des Kriegsgegners hinsichtlich politischer Seit 1946 fi rmiert die Behörde als Deutsche und kriegsverbrecherischer Aktivitäten zu Dienststelle (WASt). Mit Beschluss des Alliierten durchleuchten. Kontrollrats vom 14. Juni 1946 wurde die Die MPDZ entwickelte sich rasch zu einer WASt beauftragt, die aus den internationalen gut organisierten Behörde, die in der Folgezeit im Verpfl ichtungen und reichsrechtlichen Aufga- gesamten Norddeutschen Raum Arbeitsgruppen ben entstehenden Arbeiten fortzuführen. Sie bildete. Bestehende Gruppen und Einzelinitiativen wurde gleichzeitig der französischen Gruppe des Kontrollrats unterstellt. In der Folgezeit erhielt sie die - aus unterschiedlicher Motivation - ähnliche zahlreiche Wehrmachtsunterlagen unterschiedlicher Zielsetzungen hatten, wurden einverleibt. document 2010 4 (50) 25 studii/documente Die Beschäftigten erfüllten damit auch einen Bezeichnung: Deutscher Minenräumdienst (DMRD), Selbstzweck, in dem sie sich eine bezahlte Arbeit mit seinen Nahfolgeorganisationen, bis zur verschafften, die sie in die Lage versetzte, ihr Leben Aufl ösung des Minenräumverbandes am 30. wieder in geordnete Bahnen zu lenken. Besonders Juni 1951, an das Marine referat der Deutschen für die früher schon im Intendanturdienst Tätigen bot Dienststelle abgegeben. die Dienststelle die Möglichkeit ihr erlerntes Wissen Heute besitzt das Marinereferat einen Bestand und ihre Erfahrungen weiterhin zu nutzen. Für in von über 1,5 Millionen Personalakten. Mit den Kriegsgefangenschaft Befi ndli che bedeutete die weiteren Perso naleinzel- und Sammelunterlagen in Anstellung bei der MPDZ zugleich die Entlassung Kartei- und Listenform sowie sonstigen amtlichen und aus der Gefangenschaft. halbamtlichen Aufzeichnungen unterschiedlichster Über die von den Briten zugewiesenen Art dürfte es die größte Aktensammlung und Aufgaben hinaus - die Akten zusammenzufassen, Auskunftsstelle zu diesem Thema in Deutschland Vermisstenschicksale zu klären, auf politische sein. Der Bestand umfasst mittlerweile den Zeitraum Belastungen und auf Archivwürdigkeit zu prüfen – von der Gründung der Kaiserlich Deutschen Marine erteilte die MPDZ von Anfang an auch alle Arten im Jahre 1871 bis zum Jahr 1951. von Auskünften, die mit den unterschied lichsten Der Vollständigkeit halber sei darauf Tätigkeiten in der Kriegsmarine zusammenhingen. hingewiesen, dass das Marinereferat nur ein Teil Hauptsächlich waren dies damals Berufsnachweise der Deutschen Dienststelle ist. In ihr befi nden sich für eine weitere zivilberufl iche Verwendung, in etwa 4.150 t Unterlagen, die auf rund 15.500 m² Auskünfte über Schädigungen und Verbleib sowie Nutzfl äche verwahrt werden. Dazu gehören unter Dienstzeitbescheinigungen. anderem ca. 18 Millionen Zentralkarteikar ten über Durch den starken persönlichen Einsatz Angehörige aller Waffengattungen sowie ca. 150 der damali gen Verantwortlichen gelang es in Millionen Veränderungs- und Verlustmeldungen des den Jahren bis 1948 auch den größten Teil der Hee res, der Luftwaffe und der Waffen-SS. beschlagnahmten Unterlagen von den britischen Jede der hier vorliegenden Personalunterlagen Bereichskommandanten frei zu bekommen. Diese steht für ein individuelles Schicksal und ist eine wären mit Sicherheit vernichtet worden, nachdem Mahnung an die folgenden Generationen sich für das Interesse der Besatzungsmacht erloschen war. ein friedliches Zusammenleben einzusetzen. Die MPDZ arbeitete, in Fortsetzung der Zusam- An dem nachstehenden Beispiel wird deutlich, menarbeit, wie sie bereits vor der Kapitulation dass man die Unterlagen weit über die gesetzlichen zwischen den Kommandobehörden der Kriegsmarine Aufgaben hinaus nutzen kann: und der Wehrmachtauskunftstelle bestanden hatte, Wie in der gesamten Deutschen Wehrmacht mit der Deut schen Dienststelle in Berlin zusammen. waren auch in der Kriegsmarine nicht nur Deutsche Dies war auf dem Gebiet der Verbleibsklärung auch sondern auch deutschstämmige Ausländer und unerlässlich. Ausländer aus vie len Nationen tätig; so auch Da es verwaltungsorganisatorisch sinnvoll Rumäniendeutsche und Rumä nen. Als Beispiel erschien und das eigene Interesse erloschen war, sei hier eine Gruppe von zehn Marine angehörigen übergab die briti sche Admiralität in Deutschland genannt, die mit Wirkung vom 4. November 1944 am 01. Juni 1948 die mittlerweile in Hamburg als Offi zieranwärter gestrichen und im Marinelager ansässige MPDZ der französi schen Gruppe des Nord in Westertimke interniert wurden. Ihr Kontrollrates mit dem Ziel, sie in die Deutschen „Vergehen“, das zu dieser Maßnahme führte: sie Dienststelle (WASt) einzugliedern. Im Jahre 1950 hatten sich geweigert zur Waffen-SS überzutreten war der Umzug nach Berlin abgeschlossen und das Sieht man sich die Unterlagen genauer an, Marinereferat eingerichtet. kann man daraus erkennen, dass die Lebensplanung In den folgenden Jahren wurden weitere dieser zehn jungen Männer sicherlich weder eine Marine unterlagen, die sich bei verschiedensten Kariere im Heer oder der Luftwaffe, erst recht nicht Bundes- und Landesbehörden anfanden sowie eine in der Waffen-SS, bein haltete. Bis auf zwei die Personalpapiere der German Minesweeping Ausnahmen gehörten sie den Geburtsjahrgängen Administration (GM/SA), in der deutschen 1923 und 1924 an. Je Einer war 1921 und 1922

26 4 (50) 2010 document studii/documente geboren. Alle stammten aus unterschiedlichen Teilen Die Sätze, die der Seeoffi zieranwärter Radu R. Rumäniens. Nach dem Abitur, das überwiegend auf am 19. Januar 1943 bei seinem Rekrutenkommando, einem Militär-Lyzeum abgelegt wurde, erfolgte der 7. Schiffstammabteilung, Stralsund, in seinen eine weitere vormilitärische Ausbildung bei der Lebenslauf schrieb, dürften den Absichten der rumänischen Kriegsmarine. Diese wurde bei meisten rumänischen Offi zieranwärter bei der Ausbildungskommandos an Land oder an Bord deutschen Kriegsmarine entspro chen haben: abgeleistet. „Mein Wunsch ist es Offi zier in der rumänischen Marine zu werden. (...) Nach meiner Ausbildung in Deutschland gehe ich als Ausbildungs Off.[izier] nach Rumänien zurück.“ Bis zur Besetzung Rumäniens durch sowjetische Truppen und der am 28. August 1944 erfolgten rumäni schen Kriegserklärung an Deutschland verlief die Ausbil dung der Offi zieranwärter ausnahmslos den Bestimmungen entsprechend. Die rumänischen Anwärter bildeten keine eigene Ausbildungseinheit sondern waren einzeln auf verschiedene Kommandos aufgeteilt und leisteten gemeinsam mit ihren deutschen Kameraden Dienst.

Vorderseite Ausbildungsgang der Seeoffi zieranwärter Crew 1942 Jeweils fünf der auf der Liste Genannten Gheorghe, B., Dumitru, I., Radu R. wurden im Sommer des Jahres 1942 bzw. 1943 01.12.1942 - Rekrut zu Lehrgängen der rumänischen Kriegsmarine 03.04.1943 Bei einer einberufen und im Herbst des jeweiligen Jahres zur Schiffstammabtei lung weiteren Ausbildung in der deutschen Kriegsmarine 04.04.1943 - 1. praktische angestellt. Sie blieben weiterhin rumänische 26.10.1943 Bordausbildung an Bord Staatsangehörige. eines schweren Kreu zers 27.10.1943 - Hauptlehrgang für 29.04.1944 Fähnriche zur See; an der Marineschule Mürwik 30.04.1944 - Zugführer-Lehrgang 30.06.1944 (Feldwe bel-Lehrgang) bei einer Schiff- stammabteilung 01.07.1944 - Fachlehrgang. für 30.08.1944 Fähnriche z. S., an einer Torpedo- bzw. Artillerieschule (Torpedo- bzw. Artillerielehrgang) 31.08.1944 - Bordausbildung an Bord 05.10.1944 eines schweren Kreuzers, Kreuzers oder Zerstörers

01.06.1943 Ernennung zum Seekadett Rückseite 01.12.1943 Beförderung zum Fähnrich z. S. document 2010 4 (50) 27 studii/documente Als Folge der Kriegslage wurden die Im September 1944 mussten sich die rumänischen Ausbildungsbe stimmungen immer wieder Wehrmachtangehörigen erklären, ob sie weiterhin an deut- verändert: scher Seite kämpfen wollten. Im Falle der Ablehnung Ausbildungsgang der Seeoffi zieranwärter wur den sie als Kriegsgefangene angesehen und Crew 1943 entsprechend behandelt. Alle zehn waren bereit weiter zu kämpfen. Sie Nikolaus I., Jon M., Radu M., Petru V., Virgil P. schlossen jedoch einen Übertritt zur Waffen-SS 01.11.1943 - Rekrut bei einer direkt aus oder sie lehnten es ab gegen Rumänen 28.01.1944 Schiffstamm abteilung bzw. Seite an Seite mit Ungarn zu kämpfen. Letzteres 29.01.1944 - 1. praktische machte eine Verwendung in der Waffen-SS ebenfalls 31.07.1944 Bordausbildung an Bord unmöglich und war somit auch als Verweigerung eines Segelschulschif fes, anzusehen. Zerstörers, Torpedobootes oder Minenschiffes 01.08.1944 - Militärischer Lehrgang 25.09.1944 an der Marinekriegsschule Schleswig

01.04.1944 Ernennung zum Seekadett Die technischen Ausbildungsgänge sahen entspre chend der fachlichen Besonderheiten anders aus: Ausbildungsgang der Marineingenieuroffi zieranwärter Crew 1942 Silvestru, M., Jon, M. 15.11.1942 - Rekrut 30.11.1942 Bei einer Schiffstammabtei lung 01.12.1942 - 1. praktische Werkstätten- 26.03.1943 Ausbildung und Rekrut bei der Marinekriegsschule Mürwik 27.03.1943 - 1. praktische 25.10.1943 Bordausbildung an Bord eines schweren Kreu zers oder Kreuzers 26.10.1943 - Hauptlehrgang für 01.04.1944 Fähnriche (Ing.) bei der Marineschule Mürwik 02.04.1944 - Fähnrichslehrgang-Flotte, 30.06.1944 bei der Marinekriegsschule Mürwik 01.07.1944 - Praktische 26.09.1944 Bordausbildung an Bord eines schweren Kreuzers oder Torpedobootes

01.06.1943 Kadett (Ing.) Verpfl ichtungen zum Weiterdienen in der deutschen Krievsmarine 01.12.1943 Fähnrich (Ing.)

28 4 (50) 2010 document studii/documente Mit Wirkung vom 4. November 1944 Die Deutschen Dienststelle (WASt) ist wurden sie des halb aus den Listen der See- bzw. folgenderma ßen zu erreichen: Ingenieuroffi zieranwär ter gestrichen und in den Unter der Adresse: Eichborndamm 179, 13403 niedrigsten Mannschaftsdienst grad, den Stand eines Berlin, Matrosen, gesetzt. Am folgenden Tag wurden sie telefonisch: 0049 30-41904-0, an das Marinelager (Malag.) Nord in Westertimke per Telefax: 0049 30-41904-100, überwiesen. Sie waren damit Militärinter nierte. per E-Mail: [email protected] oder Hier enden die im Internet: http://www.dd-wast.de Aufzeichnungen in den Marinepersonal- Der Autor ist Jahrgang 1949. Seit 1970 unterlagen, da die ist er Beschäftigter der Deutschen Dienststelle Betroffenen ab diesem (WASt). Viele Jahre war er im Marinereferat tätig, Zeitpunkt keinen davon über 12 Jahre dessen Leiter. Zurzeit hat aktiven Marinedienst er unter anderem die Funktion des behördlichen mehr leisteten. Mit Datenschutzbeauftragten inne. einer Ausnahme: Von dem ehemaligen Fähnrich (Ing.) Jon M. ist

Ingenieuranwärter Jon M. in deutscher bekannt, dass er Marineuniform 1942/43 vom Marinelager zum Arbeits einsatz zu Blohm & Voß, Hamburg, kam. Hier wurde er am 16. Januar 1945 wegen Arbeitsverweigerung erschos sen. Die Geschichte dieser zehn jungen Rumänen wirft natürlich weitere Fragen auf. Waren dies nur einige We nige? Gab es in den anderen Waffengattungen ähnlich gelagerte Fälle? Aber auch: Was waren das für Menschen? Was hat sie bewogen eine solche Laufbahn einzuschlagen? Haben sie den Krieg überlebt? Sind sie nach Rumänien zurückgekehrt? Was wurde aus ihnen? etc. Die Liste ließe sich endlos weiterführen. Waren diese Themen Jahre lang mit dem Tabu behaftet, so geben uns die Entwicklungen der letzten zwanzig Jahre jetzt die Möglichkeit nicht nur die kritischen Fragen zu stellen sondern auch nach den entsprechenden Antworten zu forschen. Wir sollten dies als Verpfl ichtung den kommenden Generationen gegen über begreifen. Die Erkenntnisse aus der Vergangenheit werden uns helfen, das europäische Dach, unter dem sich unsere Völker versammelt haben weiter zu festigen. Funktionieren kann dies jedoch nur, wenn alle Beteiligten ihre Erkenntnisse kritisch und fair austauschen. Dies gilt natürlich nicht nur für die Bürger der verschiedenen Staaten, sondern auch für deren Institutionen.

document 2010 4 (50) 29 studii/documente Consiliul Superior al Apărării Ţării şi stadiul înzestrării Armatei în anul 1935

Luminiţa GIURGIU1

Constituţia2 adoptată la 28 martie 1923 Lucrărilor Publice, Agriculturii, Sănătăţii, Finanţe şi prevedea, la articolul 122, înfi inţarea unui „Consiliu preşedintele Consiliului Superior al Oştirii (cu vot Superior al Apărării Ţării, care va îngriji, în mod consultativ). În anul 1935 a fost amendată Legea de permanent de măsurile necesare pentru organizarea organizare a C.S.A.Ţ.5, prin modifi carea articolului apărării naţionale”. 2 al Regulamentului de funcţionare al Consiliului, Înfi inţat prin Legea din 13 martie 19243, Consiliul impusă datorită disfuncţionalităţilor apărute prin Superior al Apărării Ţării (în continuare C.S.A.Ţ.) nerespectarea planurilor şi angajamentelor luate. stabilea linia generală politico- Instabilitatea politică6 a „Alianţele constituie o pavăză serioasă, militară a apărării naţionale prin făcut ca multe din proiectele studierea şi emiterea de hotărâri dar sunt momente, când nu vom putea anterioare adoptate să nu mai referitoare la problemele conta decât pe forţele proprii şi – ca om de fi e fi nanţate. Pentru asigurarea apărării naţionale; coordonarea răspundere – am obligaţia să ne organizăm, continuităţii în actul de eforturilor prin menţinerea ca să putem face faţă şi în acest caz. decizie, în calitate de membrii „echilibrului tuturor nevoilor Gheorghe Tătărescu” cu vot deliberativ au fost ţării, dând oştirii puterea cooptaţi mareşalii României militară voită”; coordonarea activităţii ministerelor şi foştii preşedinţii ai Consiliului de Miniştri7. cu responsabilităţi în domeniul apărării naţionale; Dotarea cu armament a Armatei României, studierea în timp de pace a tuturor problemelor precum şi crearea şi dezvoltarea industriei naţionale referitoare la apărare şi prin identifi carea mijloacelor de apărare au fost dezbătute în şedinţele C.S.A.Ţ. pentru asigurarea lor. din 31 mai 19248, 2 iulie 19249, 26 martie 193010, C.S.A.Ţ. era alcătuit din: preşedinte – preşedintele 22 februarie 193211, 13 decembrie 1932 şi cele ale Consiliului de Miniştri şi membrii – principele Delegaţiei Permanente C.S.A.Ţ.12 din 15 iulie 192913, moştenitor, la majorat, miniştrii de Război4, Interne, 4 septembrie 192914 şi 19 decembrie 193015. Externe, Industriei şi Comerţului, Comunicaţiilor, Şedinţa C.S.A.Ţ., care a dat cea mai mare amploare dezbaterilor referitoare la Planul de înzestrare al Armatei cu materiale de război, pe care o supunem atenţiei, a fost cea din 27 aprilie 193516. S-au pus în discuţie fi nanţarea prin alocarea a cca. 29 miliarde lei şi întinderea lui pe o perioadă de 10 ani. Locul de desfăşurare: sediul Marelui Stat Major (în continuare M.St.M.). Importanţa sa deosebită este dată de participanţi, elita civilă şi militară a ţării sub înaltul patronaj al Regelui Carol al II-lea. * * * Proces Verbal nr. 11 din 27 aprilie 1935 La sediul Marelui Stat Major, sub preşedinţia Armament şi tehnică de luptă din perioada interbelică Regelui.

30 4 (50) 2010 document studii/documente Au luat parte: Ordinea de zi: Planul de înzestrare al armatei a. Principele Nicolae17. cu materiale de război în valoare de cca. 29 miliarde b. Membrii guvernului: lei, realizabil într-o perioadă de 10 ani. - Gh. Tătărescu18, preşedintele Consiliului de Regele dă cuvântul preşedintelui Consiliului de Miniştri şi ministrul Armamentului, Miniştri. - General de corp de armată adjutant Paul Gheorghe Tătărescu spune: Anghelescu19, ministrul Apărării, Situaţia generală internaţională reclamă astăzi o -R. Franasovici20, ministrul Lucrărilor Publice hotărâtoare acţiune pentru apune Armata în situaţia şi Comunicaţiilor, să-şi îndeplinească misiunea sa. - Manolescu-Strunga21, ministrul Industriei şi Această acţiune priveşte mai cu deosebire Comerţului, înzestrarea materială Armatei. - Vasile Sassu, ministrul Agriculturii şi Călăuzit de îndemnurile neîncetate ale Regelui Domeniilor, şi conştient de răspunderile pe care le asumă în aceste - I. Constantinescu, ministrul Sănătăţii, ceasuri, guvernul a luat, încă din primele momente - Dr. I. Angelescu, ministrul Instrucţiei Publice, ale funcţionării sale, situaţia Armatei în serioasă - I. Inculeţ22, ministrul de Interne. considerare, avizând la mijloacele, pentru realizarea c. mareşalul [Constantin] Prezan. măsurilor menite să doteze Oştirea, cu armamentul d. foştii prim miniştri: şi utilajul, reclamat de tehnica războiului modern. - prof. Nicolae Iorga23, În acest scop s-a întocmit în anul trecut un - General de corp de armată (r) A. Văitoianu24, prim program de lucru, graţie căruia să se satisfacă - Gh. Mironescu. nevoile cele mai urgente ale înzestrării. Consiliul Superior al Armatei: Situaţia generală reclamă azi amplifi carea - General de divizie Alexandru Gorski, inspector acestui program şi, în acest scop, guvernul a avizat general de armată, la procurarea a noi resurse bugetare. Aceste resurse - General de divizie Nicolae Samsonovici25, fi ind astăzi asigurate, noul program a putut fi şeful M.St.M., întocmit şi se supune azi deliberărilor şi aprobării - General de divizie Gheorghe Manu, inspector consiliului. general de armată, Acest program îmbrăţişează atât realizările în - General de divizie Amza Ştefănescu, inspector curs de executare, cât şi realizările ce urmează a se general de armată, înfăptui pe viitor. - General de divizie Nicolae Condeescu, inspector Ministrul Apărării va expune pe larg acest general de armată, program, începând prin a enumera realizările - General de divizie Ioan Prodan, comandantul dobândite până azi. Corpului 2 Armată, Realizările acestea nu constituie însă, decât un - General de divizie Virgil Economu26, început, care a fost mult îngreunat de difi cultăţile comandantul Corpului 7 Armată, fi nanciare în care ne zbatem. - General de divizie Toma Dumitrescu, comandantul Corpului 4 Armată, - General de brigadă adjutant C. Ilasievici, mareşalul Curţii Regale. Specialişti pentru a fi consultaţi: - General de divizie Gheorghe Petrescu, inspectorul general al Artileriei, - Contraamiral Ioan Bălănescu, inspectorul general al Marinei, - General de escadră Ioan Stoicescu, comandantul Forţelor Aeriene, - N. Caranfi l, subsecretar de stat al Aerului, - Radu Irimescu, fost subsecretar de stat al Aerului. Armament şi tehnică de luptă din perioada interbelică document 2010 4 (50) 31 studii/documente Pentru a putea accelera executarea înzestrării noastre şi nu se mărgineşte numai la cele câteva Oştirii, guvernul a fost silit să caute noi resurse. capitole înăuntrul cărora s-au săvârşit până azi Oricât ar fi de grele împrejurările, satisfacerea începuturi de realizare. cerinţelor înzestrării Armatei trebuie să primeze. De Socotim totuşi că faţă de împrejurările de azi, aceea am recurs în primul rând la împrumutul de executarea acestui program va trebui să fi e accelerată, înzestrare, destinat în cea mai mare parte Armatei. căci dacă unele posturi de înzestrare şi de utilitate vor Suma de 2 miliarde, defalcată din împrumutul putea fi satisfăcute în 2 şi 3 ani, apoi multe din ele înzestrării pentru nevoile Oştirii, este cu totul se eşalonează prea îndepărtat faţă de ritmul în care insufi cientă spre a începe realizarea unui program evoluează ameninţările care ne stau în faţă. de înzestrare, fi e el cât de redus. De aceea guvernul este în acest ceas în căutarea De aceea cu hotărâre, guvernul a vizat la alte a noi resurse extraordinare, prin care întreg acest resurse şi a constituit, Fondul Apărării Naţionale27 (în continuare F.A.N. – n.n.), alimentat cu impozite program va putea fi executat într-un timp foarte scurt. speciale, care vor avea anual ca randament un minimum Dacă precum nădăjduim vom putea să găsim aceste de 2-2,5 miliarde lei. resurse, programul întocmit nu va fi modifi cat, decât Aceste prim fond asigurat, s-a putut alcătui în ceea ce priveşte timpul de executare, care va fi noul program de înzestrare, care are astfel la bază redus în raport cu cuantumul resurselor dobândite şi un program fi nanciar. Fără un program fi nanciar, posibilităţile tehnice de realizare. experienţa din trecut a dovedit-o, orice program de Este necesar a adăuga, că întreg acest program înzestrare rămâne ameninţat de neexecutare. de înzestrare, afară de materialele deja comandate în Ajutat de această experienţă, s-a inaugurat o străinătate, va fi executat în ţară, de către industria nouă metodă: în loc să întocmim întâi programul de privată şi de Arsenalele, Pirotehnia şi fabricile înzestrare şi apoi să căutăm resursele de realizare, militare ale Armatei. Chiar pentru materialele care am asigurat întâi resursele fi nanciare şi în cadrul nu se pot fabrica încă în ţară vom căuta ca, (sic!) cu acestora, am elaborat un plan de înzestrare. prilejul comenzilor făcute în străinătate, să obligăm Impunând ţării jertfe fără precedent, am uzinele furnizoare să organizeze în ţară fabricarea creat F.A.N. care nu va avea altă destinaţie, decât respectivă. înzestrarea Armatei şi care va constitui din punct de vedere fi nanciar, baza fi xă a înzestrării. Acest prim Socotim de prisos să mai accentuăm necesitatea fond va fi sporit prin resurse excepţionale. organizării integrale a industriei de război înăuntrul Pe această bază s-a elaborat noul program, care hotarelor noastre. Organizarea acestei industrii este reprezintă investiţii în valoare de cca. 29 miliarde o chestiune vitală pentru apărarea ţării, căci, fără lei. Acest program întocmit de M.Ap.N., pe temeiul această industrie, războiul nu poate fi pregătit. Fără lucrărilor M.St.M. şi cu avizul tuturor organelor această industrie războiul poate fi început, dar nu legale, satisface numai nevoile cele mai urgente ale poate fi continuat şi deci nu poate fi câştigat. Chiar Armatei noastre. dacă ar fi să înregistrăm la început difi cultăţi şi În aplicare, executarea programului eşalonat eşecuri, acţiunea de organizare a industriei de război pe timp de 10 ani, reprezintă, în mediu, cheltuieli trebuie continuată până la defi nitiva soluţionare a anuale în valoare de 2 miliarde 900 milioane lei. Din acestei grave probleme. această sumă, un minimum de 2 miliarde lei, va fi În cadrul acestui program Ministerul Industriei acoperit din veniturile F.A.N., iar restul va fi acoperit şi Comerţului, va păşi imediat la revederea lucrărilor prin credite suplimentare sau resurse excepţionale. de mobilizare a tuturor fabricilor din ţară, în vederea Programul de înzestrare (subliniere în text – transformării acestora în fabrici de război, iar n.n.) este cuprins în expunerea ministrului Apărării Naţionale, general Anghelescu. Ministerul Sănătăţii Publice va revedea programul Programul de executare (subliniere în text – de mobilizare sanitară a ţării. n.n.) este cuprins în tabloul întocmit de Ministerul Cu aceste lămuriri am onoarea a ruga C.S.A.Ţ. Armamentului. să dea cuvenita aprobare programului de înzestrare * * * întocmit. După cum se poate vedea, programul de Generalul Paul Angelescu expune Planul de executare atacă întreg frontul înzestrării Armatei înzestrare al Armatei (subliniere în text – n.n.).

32 4 (50) 2010 document studii/documente Înainte de a intra în dezvoltarea lui, face francez Gascouin, idei care sunt şi astăzi adevărate: următoarele consideraţii generale: „În materie de artilerie este mai sigur, mai ieftin şi Realizarea aspiraţiilor naţionale ne impune mai repede să ameliorezi decât să inovezi, mai ales datoria de a păstra cu sfi nţenie ceea ce s-a obţinut cu când ameliorarea se referă la mii de tunuri existente atâtea jertfe în războiul trecut. şi la o mare cantitate de muniţii. De altfel, aşa cum Situaţia tulbure internaţională de astăzi, a procedat Franţa şi celelalte puteri militare, aşa caracterul înarmărilor ce se fac în Europa, năzuinţele cum a procedat în mare parte Polonia, zic în parte, şi forţele inamicilor noştri probabili, alianţele ce fi indcă Polonia şi în special Cehoslovacia, ca state avem, precum şi situaţia geo-politică a ţării noastre de formaţie nouă, rezultate a Marelui Război, au fost ne obligă să facem orice sacrifi cii pentru a avea: obligate să achiziţioneze material nou, pe care nu-l - o armată utilată cu mijloace moderne de aveau. În defi nitiv, problema care se pune constă în luptă; a profi ta şi deci a îmbunătăţii tot ce avem ca material - o industrie de război proprie; şi muniţii şi a comanda material nou numai pentru - un sistem defensiv şi de comunicaţii care ceea ce ne lipseşte”. să ajute operaţiile trupelor, chiar din primele zile ale Alt punct esenţial al acestui Plan constă în mobilizării; completarea şi punerea în bună stare de fabricaţie atât a stabilimentelor noastre militare existente, cum - mijloace de apărare contra aeronavelor pentru şi crearea în acelaşi timp a unei industrii militare, a se asigura pe întregul teritoriu ţării, mobilizarea şi pentru a ajunge astfel treptat la o independenţă cât concentrarea Armatei şi a evita pierderile ireparabile, mai mare în tehnica fabricaţiilor de război. pe care aviaţia inamică le-ar putea cauza populaţiei Numai procedând astfel ne vom asigura civile, industriei, comunicaţiilor şi resurselor de tot potenţialul de război care după cum se ştie este felul chiar de la începerea ostilităţilor. defi nit prin puterea industrială militară a ţării. Pentru realizarea celor de mai sus, s-a întocmit Pe baza celor arătate s-a întocmit alăturatul alăturatul Plan de înzestrare al Armatei în alcătuirea Planul de înzestrare pe o perioadă de 10 ani. căruia s-a ţinut seama, de următoarele consideraţii Evident că prin realizarea acestui Plan nu putem de bază: zice că Armata noastră va fi complet înzestrată, dar Planul de înzestrare al Armatei nu poate fi putem totuşi afi rma că se face un foarte mare pas şi realizabil decât dacă se sprijină pe puterea fi nanciară a că în orice caz cu aceste realizări Armata noastră va ţării şi se ţine seama şi de ansamblul tuturor celorlalte fi în măsură de a răspunde chemării sale. nevoi ale ei. Trebuie să mai semnalez că perioada de 10 Planul de înzestrare trebuie să ţină seama de ani, pentru realizarea acestui Plan de Înzestrare, a toate nevoile Armatei, căci altfel investiţiile făcute rezultat din efortul fi nanciar anual care deocamdată disparat nu contribuie decât într-o slabă măsură la a fost socotit maximum. Se înţelege lesne, că faţă ridicarea potenţialului de război al Armatei. Într- de posibilităţi fi nanciare mai mari, care practic nu adevăr ce folos dacă infanteria noastră ar fi cât pot fi considerate a priori, înfăptuirea acestui Plan mai puternic armată, dacă artileria care trebuie să o spijine necondiţionat şi tot timpul pe câmpul de luptă nu poate răspunde obligaţiilor sale tehnice şi tactice? Ce folos [dacă] avem o puternică aviaţie, dacă infanteria şi artileria ar fi sufi cient înzestrate? Etc. Alt punct esenţial este acela că, în Planul de înzestrare trebuie să ne sprijinim pe materialul şi muniţiile existente care reprezintă în ordine de mărime cel puţin 150 miliarde lei. Această măsură impusă nu numai din punct de vedere fi nanciar, dar şi pentru motivul că, evoluţia ideilor tehnice în curs referitoare la armamentul viitorului nu este bine închegată. Astfel, în ceea ce priveşte artileria Armament şi tehnică de luptă din perioada interbelică iată ce scria acum câţiva ani generalul de artilerie document 2010 4 (50) 33 studii/documente de Înzestrare poate fi redusă la 5-6 ani maximum; fabricarea cartuşelor de 7,92 mm la Pirotehnia mai precis, atât cât mijloacele tehnice vor permite Armatei, făcându-se pentru aceasta toate instalaţiile realizarea lui. necesare şi în plus s-a asigurat şi fabricarea alamei, pornind de la materiile prime, cupru şi zinc, prin instalarea unei alămării şi a unui laminor. Pirotehnia va putea începe a fabrica peste 3 luni de zile cu un debit de 100.000 cartuşe pe zi, iar instalaţiile ei vor permite o producţie de 300.000 cartuşe zilnic, cu o singură echipă de lucrători. În caz de război, instalaţiile de mai sus vor permite, cu 3 echipe de lucru, o fabricaţie de 1.000.000 de cartuşe în 24 ore. 4) S-a asigurat prin comenzi, fabricarea în ţară a echipamentului pentru portul puştilor mitraliere, în valoare de 120 milioane lei. 5) S-a perfectat comanda făcută în anul 1930 Armament şi tehnică de luptă din perioada interbelică Uzinelor Skoda pentru: - 62 baterii obuziere de 100 mm cu 2 ½ unităţi foc, Înainte de a se arăta amănunţit, pe arme şi - 45 baterii obuziere de 150 mm cu 2 unităţi foc. categorii de materiale, care sunt realizările actualului Din acestea vom primi în ţară: Plan, cred necesar să arăt ce s-a obţinut în cursul - în cursul acestui an 20 baterii obuziere de acestui an. 100 mm, Voi face chiar de la început constatarea, că - în anul viitor 10 baterii obuziere de 150 mm. realizările obţinute sunt de o foarte mare importanţă De asemenea s-a cumpărat licenţa pentru pentru mărirea potenţialului tehnic de război al fabricaţia în ţară a acestor materiale, precum şi a Armatei, ceea ce a ridicat mult şi moralul trupei şi modernizării vechilor obuziere de 100 mm. al ofi ţerilor. 6) Concomitent se va înfi inţa în ţară o fabrică Am datoria să declar, că toate acestea au fost laborator pentru fabricarea completă a muniţiilor de obţinute, în special, mulţumită impulsului necontenit, artilerie şi se va crea astfel şi instrumentul necesar sfaturilor şi intervenţiilor, în toate direcţiile, ale pentru executarea regenerării muniţiilor vechi de Regelui şi îmi permit în această şedinţă solemnă artilerie. să prezint Maiestăţii voastre, în numele Armatei, 7) S-au asigurat plăţile contractului Schneider adânca noastră recunoştinţă. pentru cele 45 baterii tunuri lungi de 105 mm cu 2 Realizările din anul în curs, sunt următoarele: unităţi de foc. 1) S-a perfectat executarea comenzii făcute Prototipul iniţial a fost corectat, realizându-se în 1930 Uzinelor Zbrojowka, în baza căreia vom stabilitatea afetului, funcţionarea sigură a frânei şi avea în decurs de un an şi patru luni, 18.200 puşti o precizie superioară. Prototipul defi nitiv al tunului mitraliere Z.B. Praha şi 24.000.000 cartuşe (2½ este în curs de realizare şi o primă baterie va putea fi unităţi foc). livrată până într-un an după care comanda întreagă Din acestea au sosit deja în ţară 6.000 puşti se va livra în cei 3 ani următori. mitraliere şi 9.000.000 cartuşe. 8) S-a contractat instalarea unei fabrici de măşti 2) Odată cu această perfectare s-a cumpărat contra gazelor de luptă. Fabrica este complet gata şi licenţa de fabricaţie în ţară şi s-a rezervat din vechiul va fi pusă în funcţiune până în toamna acestui an, cu contract 5.000 puşti mitraliere pentru a fi fabricate un debit normal de 120.000 măşti anual, debit care, de Societatea Copşa Mică – Cugir, punând astfel cu 3 echipe de lucru zilnic, poate fi mărit la 360.000 defi nitiv bazele fabricaţiei armamentului portativ şi măşti pe an. automat în ţară. Totodată s-a contractat instalarea unei fabrici 3) Concomitent s-a asigurat prin acest contract de cărbune activ pentru furnizarea acestui element concursul tehnic al Uzinelor Zbrojowka pentru necesar măştilor.

34 4 (50) 2010 document studii/documente Prin aceste contracte s-a asigurat procurarea a 15) S-a făcut cu guvernul francez o convenţie 10.000 de măşti, care sosesc în ţară în cursul acestui prin care Armata Franceză pune în depozit, în an, precum şi fabricarea, cu debitele de mai sus, România, la dispoziţia Armatei Române: începând din toamna acestui an, putându-se astfel - 50 baterii de 75 mm. cu echipamentul şi satisface şi nevoile Armatei şi ale populaţiei civile. harnaşamentul respectiv şi 9) S-a început reoganizarea Arsenalului care va - 400.000 proiectile, materialul fi ind în cea rămâne exclusiv un mare stabiliment de reparaţii: mai bună stare pentru întrebuinţarea lui pe câmpul - pentru armamentul portativ şi automat, de luptă. - pentru materialul de artilerie şi instrumentele Primele transporturi sunt în curs. În prima accesorii şi decadă a lunii mai va sosi în ţară jumătate din acest - pentru confecţionarea pieselor de schimb, în material, restul până în toamnă. care scop se dotează cu un puternic atelier mecanic. De asemenea, s-a obţinut de la guvernul francez, Debitul de reparaţii al acestui stabiliment va fi 200.000 căşti, care vor sosi cu al doilea transport de zilnic: materiale de artilerie. - 1 tun (exclusiv repararea ţevii), 16) S-a comandat în ţară şi în străinătate - 10 mitraliere sau puşti mitraliere şi 320 avioane şi hidroavioane diferite, care se afl ă - 300 arme. actualmente în serviciul aviaţiei noastre. 10) Pulberăria şi Fabrica de Fulmicoton au fost 17) Renovarea monitoarelor Marinei noastre completate cu instalaţiile necesare, pentru a putea Fluviale a început şi, de asemenea, se repară şi furniza Pirotehniei Armatei, pulberile necesare complectează cu materialul de torpile, materiale antiaeriene şi instalaţii pentru tragere centralizată, fabricaţiei ei. cele 4 distrugătoare moderne de care dispunem. 11) Se va contracta instalarea unei fabrici de 18) Tratativele în vederea aducerii în ţară a trotil, cu debitul corespunzător fabricii de muniţii de submarinului „Delfi nul”, comandat în Italia acum 5 artilerie menţionată mai sus, precum şi nevoile de ani, sunt aproape terminate. explozivi de distrugeri pentru geniu şi marină. 19) S-a dat Uzinelor Reşiţa comenzi în valoare 12) S-au comandat la Uzinele Brandt, din de 278.000.000 lei, pentru complectarea materialului Franţa 188 mortiere de 80 mm, cu câte 600 lovituri nostru de poduri, trăsuri de geniu, paturi pentru trupă, de piesă. Întregul material va fi în ţară în toamna hangare şi ateliere pentru Aeronautică şi Marină. acestui an. Au fost recepţionate până azi: Totodată, s-a cumpărat licenţa de fabricaţie şi - pentru aeronautică: rezervoare de benzină, s-a asigurat concursul tehnic, pentru fabricarea în hangare metalice, magazii şi ateliere, în valoare de ţară a acestui material şi a muniţiilor sale. 25 milioane lei; 13) S-a încheiat un contract cu Ministerul - pentru marină: 40.852 tuburi fi erbătoare Armatei Polone, pentru instalarea unei mici fabrici pentru repararea căldărilor de la monitoare, un de cablu telefonic de campanie, cu un debit de 6.000 atelier pentru verifi carea şi reglarea torpilelor la km pe an. Constanţa etc.; 14) S-a întreprins la Uzinele Reşiţa repararea ţevilor tunurilor de câmp, prin şemizare amovibilă şi, concomitent, unifi carea materialului prin această şemizare. La sfârşitul acestei operaţiuni toate tunurile de câmp vor trage o muniţie unică, utilizând şi pe cea veche. Soluţia găsită este în curs de experimentare şi contăm pe un rezultat satisfăcător în scurt timp, după care se va trece la fabricaţia în serie. De asemenea, se tratează cu Uzinele Reşiţa comanda tunurilor antiaeriene de 75 mm care au fost defalcate din contractul Skoda. Armament şi tehnică de luptă din perioada interbelică document 2010 4 (50) 35 studii/documente - pentru geniu: 175 trăsuri pentru explozivi, moşiile Armatei, se vor cumpăra anul 1.000 de cai. 90 vase de fl uvii (pentru un pod de 600 m), 420 Cu aceste măsuri, reînnoirea stocului de cai pentru pontoane de oţel Birago pentru complectarea Armată, este pe viitor asigurată. echipajelor de poduri, 32 luntri metalice, 200 m pod 27) S-a început construcţia unui nou atelier demontabil de cale ferată, material de cale ferată pentru Institutul Geografi c Militar şi s-au comandat pentru 14 km de linie, 4 remize metalice, pentru maşini moderne de reproducere a hărţilor, astfel materialul nou de T.F.F. (telegrafi e fără fi r – n.n.); încât, de acum înainte, Institutul Geografi c Militar, - pentru Direcţia Domeniilor Militare: 14.000 va putea lucra după metode noi şi cu randament paturi pentru trupă. sufi cient de mare, ca să acopere într-un timp scurt, 20) S-au comandat 300 mine de baraj, de toate nevoile Armatei. la Uzinele Wikers din Anglia, prin intermediul * * * Uzinelor Reşiţa; din acestea, 200 de mine se vor Domnul ministru al Apărării Naţionale expune fabrica în ţară. Planul de înzestrare al Armatei (nu este redat în 21) S-a comandat material de transmisiuni în textul original – n.n.). valoare de 100 milioane lei. În timpul expunerii, au avut loc discuţii, cu Marea parte din acest material, în special privire la diferitele capitole din plan şi anume: aparatele şi centralele telefonice, precum şi cablul La capitolul Marina Regală (subliniere în telefonic, se vor executa în ţară la fabricile particulare text – n.n.): existente şi la Fabrica Militară de Cablu, ce va fi Inspectorul general al Marinei, făcând instalată anul acesta cu concursul tehnic polonez. observaţia că lipseşte din program „Baza Navală”; 22) S-a rezervat o sumă de 103 milioane lei, Domnul ministru al Apărării Naţionale, spune pentru harnaşament nou de artilerie şi cavalerie şi 12 că nu s-a trecut, deoarece crearea ei costă 5-6 milioane pentru reparaţia harnaşamentului existent. miliarde lei, iar posibilităţile fi nanciare care stau la 23) S-a comandat echipament, bucătării de baza planului, nu ne îngăduie aceasta. campanie şi hrană de rezervă, pentru suma de 400 Principele Nicolae crede că, Baza Navală costă milioane lei, în scopul de a se acoperi o mică parte circa 10 miliarde lei. din defi citele existente. Regele spune că problema prezintă o foarte mare 24) Sunt în curs de contractare materiale importanţă şi, este de părere, să se caute rezolvarea sanitare, farmaceutice şi veterinare, în valoare de 71 ei, întrebuinţând procedeul autofi nanţării. milioane lei. La capitolul „Aeronautica” (subliniere în text 25) Se va procura anul acesta, un prim stoc – n.n.): de material de potcovit şi se va asigura, printr-un Regele crede că artileria antiaeriană (în contract cu Uzinele Reşiţa, atât utilajul pentru continuare A.A. – n.n.) trebuie să fi e întrebuinţată fabricarea în serie a potcoavelor necesare Armatei, mai mult în zona interioară, decât pe front. cât şi complectarea dotaţiei de mobilizare, care Spune că va trebui, ca (sic!) Consiliul Superior prezintă astăzi foarte mari lipsuri. al Oştirii să stabilească modul de întrebuinţare al 26) Se vor cumpăra în acest an circa 6.000 cai, apărării A.A. în cele 2 zone: de luptă şi interioară. pentru a se reîntregi efectivul normal al unităţilor, Din exerciţiile făcute, s-a constatat că aviaţia de dat fi ind că, din 1931, nu s-au mai procurat remonţii28 la Bucureşti, nu se poate ridica în aer la timp, pentru necesari înlocuirii cailor scoşi din serviciu. Începând a întâmpina aviaţia inamică, care ar trece Dunărea cu bugetul în curs, din benefi ciile ce se vor realiza la pe la Giurgiu.

1 Serviciul istoric al armatei. 2 „Monitorul Ofi cial” nr. 282 din 29 martie 1923. 3 „Monitorul Ofi cial” nr. 134 din 24 iunie 1924. 4 Înfi inţat în anul 1861, a purtat această denumire până în 1929; între 1929-1932 Ministerul Armatei; între 1932-1943 Ministerul Apărării Naţionale; între 1943- 1947 Ministerul de Război; între 1947-1950 Ministerul Apărării Naţionale; între 1950-1972 Ministerul Forţelor Armate; între 1972-2006 Ministerul Apărării Naţionale; între 2006-2008 Ministerul Apărării; din 2008 până astăzi Ministerul Apărării Naţionale. 5 În expunerea de motive se arăta „chestiunile care interesează Apărarea Naţională şi care trebuie soluţionate [...] cer, în marea lor majoritate, o durată de timp pentru a fi aduse la îndeplinire, durată care prin forţa lucrurilor impune şi cere să se asigure continuitate”. 6 Între anii 1929-1933 s-au schimbat nouă guverne şi s-au produs numeroase remanieri în interiorul acestora. 7 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Microfi lme, rola F.II. 1.126, cd. 482. 8 A.M.R., Fond M.St.M. - Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 6/1924, f. 2. Dezbaterile a fost conduse de Regele Ferdinand I, la şedinţă participând Ion

36 4 (50) 2010 document studii/documente Pentru a-şi îndeplini această misiune, ea va Domnul ministru al Apărării Naţionale trebui instalată la Ploieşti. răspunde, că s-a luat de bază experienţa Arsenalului şi Relevă aceeaşi situaţie şi pentru punctele Pirotehniei Armatei, precum şi preţurile contractelor sensibile – Paşcani, Cluj, Reşiţa. în curs. Domnul ministru al Apărării Naţionale spune Domnul prim-ministru spune că, preţurile din că în ceea ce priveşte apărarea A.A. viitorul pare a fi plan trebuie luate numai ca cifre indicative, fi indcă al tunurilor „Pom-Pom” al căror cost este de 20-30 este lesne de înţeles că, în curs de 10 ani, ele pot ori mai ieftin, ca al actualului tun A.A., iar muniţia varia. costă de 100 ori mai ieftin. Domnul ministru al Apărării Naţionale arată, că în tratativele duse cu Uzinele Skoda, domnul Regele este de părere, să se introducă şi la noi prim-ministru şi domnia sa au stărui şi obţinut cât acest tun. s-a putut mai mult, comprimarea preţurilor. Domnul general de divizie Condeescu N. arată Regele cere relaţii domnului Radu Irimescu, fost că există un plan de apărare A.A. a teritoriului, care subsecretar de stat al Aerului, asupra întrebuinţării este în curs de revedere. Costul apărării A.A. ce venitului timbrului de aviaţie. rezultă din acest plan, este de circa 8 miliarde lei. Domnul Irimescu spune că venitul net de circa Domnul general de divizie Gorski Alexandru 290 milioane lei anual, îl are angajat pentru circa 5 spune că pentru atacul punctelor de dimensiuni ani, într-o comandă de 180 avioane vânătoare, dată mici, aviaţia inamică fi ind nevoită să se coboare Fabricii I.A.R.29 jos, convine ca apărarea să se facă cu mitraliere, dar Din anul al 6-lea, veniturile timbrului urmează pentru punctele de dimensiuni mari, aviaţia zburând a fi întrebuinţate pentru complectarea restului de la înălţimi mari – apărarea va trebui făcută prin materiale aeronautice, cuprinse în plan. artileria A.A. Dacă în primii 5 ani, mai rămân disponibilităţi, * * * ele vor fi întrebuinţate spre a se da comenzi Fabricii După ce domnul ministru al Apărării Naţionale Zamfi rescu, pentru avioanele de observaţie. termină expunerea „Planului de înzestrare”; Regele arată că la început timbrul de aviaţie Regele pune următoarele întrebări: producea mult mai puţin, dar prin măsurile luate de 1) Privitor la fabricarea muniţiilor, avem noi domnul Irimescu, încasările au sporit. materii prime sufi ciente şi posibilitatea să fabricăm Angajează pe noul subsecretar de stat, domnul alama în ţară? inginer N. Caranfi l, să continue metoda întrebuinţată Regele spune că i s-a afi rmat de persoane de de domnul Irimescu şi să obţină şi mai mult. la Fabrica „Astra”, că nu se poate fabrica alama în Domnul general de corp de armată în rezervă ţară, deoarece fabricarea costă foarte scump şi din Văitoianu A. Relevă 2 chestiuni: acest motiv, sunt nevoiţi a o aduce din străinătate. 1) Într-un viitor război, moralul populaţiei civile 2) Cum stăm cu chestiunea unifi cării expusă atacurilor cu gaze, va suferi foarte mult. calibrelor? Este necesar să fi e dotată cu măşti protectoare, Răspunde domnul ministru al Apărării Naţionale al căror cost să fi e suportat de fi ecare cetăţean. arătând că, de acord cu aliaţii noştri, ne îndreptăm – 2) Din plan rezultă că nu s-a prevăzut nimic pentru armamentul infanteriei – la calibrul 7,92 mm. pentru convoaiele necesare Armatei. 3) Pe ce bază s-au făcut calculele preţurilor din Căruţele de rechiziţii, fi ind de tipuri foarte plan? variate, este nevoie să fi e standardizate la câteva tipuri.

I.C. Brătianu - primul-ministru şi miniştri de Război - general de divizie Gheorghe Mărdărescu, Afacerilor Străine - Ion Gh. Duca, de Finanţe - Vintilă I.C. Brătianu, Industriei şi Comerţului - Tancred Constantinescu, Comunicaţiilor - general Arthur Văitoianu, Lucrărilor Publice - general Traian Moşoiu, Agriculturii - Alexandru Constantinescu şi Sănătăţii Publice şi Ocrotirilor Sociale - Nicolae N. Săveanu. 9 A.M.R., Fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 1. S-a desfăşurat sub preşedinţia Înaltei Regenţe, a fost condusă de Principele Nicolae, la ea participând Iuliu Maniu - preşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Popovici - ministrul de Finanţe, general Henry Cihoski - ministrul de Război, Virgil Madgearu - ministrul Industriei şi Comerţului şi ad interim la Comunicaţii, Pan Halipa - ministrul Lucrărilor Publice, Ion Mihalache - ministrul Agriculturii, Alexandru Vaida Voievod - ministrul de Interne şi generalii Gheorghe Mărdărescu, Nicolae Petala, A. Madgearu, Nicolae Samsonovici şi Vasile Rudeanu. 10 Idem, dosar nr. crt. 6 /1930, f. 1. 11 A.M.R., Fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ, dosar nr. crt. 10/1932, f. 1. S-a desfăşurat la Palatul Regal, sub preşedinţia Regelui. Au participat: profesorul Nicolae Iorga - primul-ministru, Constantin Argentoianu - ministrul de Finanţe, Victor Vâlcovici - ministrul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Nicolae Vasilescu-Karpen - ministrul Industriei şi Comerţului, dr. Ion Cantacuzino - ministrul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, generalul Constantin Ştefănescu- document 2010 4 (50) 37 studii/documente Regele spune că toţi sunt convinşi de necesitatea domnia sa doreşte să ştie dacă Marele Stat Major a standardizării, dar roagă pe domnul general fost consultat la întocmirea planului actual. Văitoianu, să pună chestiunea în Parlament şi să Domnul prim-ministru şi domnul ministru al ceară aplicarea legilor deja existente, care rezolvă Apărării Naţionale răspund că prezentul plan are la această problemă. bază Planul de Înzestrare întocmit de Marele Stat Domnul prim-ministru răspunde domnului Major. general Văitoianu arătând că (sic!) chestiunea măştii Domnul mareşal Prezan face apoi remarca că pentru populaţia civilă a fost luată în considerare de potrivit planului prezentat artileria de câmp rămâne către domnia sa încă din anul trecut. tot cu vechiul tun, a cărui bătaie este numai de 7-8 Au fost case furnizoare, care au cerut să se km. lase liberă introducerea în ţară a măştilor pentru Domnia sa spune că din această cauză ne vom populaţia civilă, fără a se preocupa de tipul lor (ex. găsi într-un viitor război în inferioritate faţă de Fabrica Pirelli). artileriile vecinilor sau inamicilor cu care eventual Domnia sa spune că toate casele furnizoare au ne vom bate. fost refuzate, pentru motivul că măştile populaţiei Dă de exemplu o situaţie din război a Diviziei civile se pot fabrica în ţară şi este de preferat să a 7-a care a fost ţinută în loc până la căderea serii, avem un tip unic atât pentru Armată, cât şi pentru de către un inamic inferior, dar care avea tunuri cu populaţia civilă. bătaie mare. Arată că suntem în curs de instalare a unei Această lipsă contribuie foarte mult la scăderea fabrici de măşti în ţară. moralului trupelor şi infanteria noastră a avut mult Domnul ministru al Apărării Naţionale spune că de suferit din această cauză în timpul războiului masca pentru populaţia civilă va fi mult mai ieftină, trecut. întrucât nu este necesar să fi e atât de rezistentă cu Domnia sa face următoarele propuneri: aceea a Armatei. 1) Cel puţin 1/3 din tunurile de câmp care se Domnul mareşal Prezan cere lămuriri domnului repară, să fi e transformate, pentru a putea trage pe prim-ministru asupra resurselor fi nanciare speciale lângă muniţia existentă a cărei bătaie este de numai de care a vorbit la început. 7-8 km, încă un proiectil mai greu, dar care să Domnul prim-ministru explică ce este „Fondul permită a obţine o bătaie de cel puţin 11 km. de Apărare Naţională” şi cum se alimentează. Este de părere că aceste guri de foc să fi e Domnia sa spune că acest fond este astfel aşezat dotate cu cel puţin 1/3 muniţii capabile a da această încât, dacă nu va da rezultatele aşteptate, va putea fi bătaie. sporit, prin mărirea taxelor pe diverse articole. 2) Paralel cu reparaţiile şi ameliorările ce se vor În afară de acest fond guvernul este pe punctul face tunurilor vechi, să se comande şi un material de a găsi un credit de război în momentul de faţă în care să aibă o bătaie de cel puţin 14 km şi să se Franţa, ceea ce ar permite ca durata de realizare a doteze fi ecare divizie de infanterie, deocamdată cu Planului de Înzestrare să fi e redusă. câte un astfel de divizion. Domnul mareşal Prezan adresându-se Regelui: Argumentul care s-ar putea aduce, că aceste Maiestate nu este Marele Stat Major acela care are tunuri sunt grele, nu poate sta în picioare, deoarece conducerea operaţiunilor în război? acei care au făcut războiul ştiu că niciodată greutatea Regele răspunde da. nu a fost o piedică. Domnul mareşal Prezan spune că întrucât Domnia sa spune că acest lucru a fost confi rmat conducerea operaţiunilor o are Marele Stat Major de către toţi domnii senatori generali într-o şedinţă

Amza - ministrul Armatei, generalul M. Olteanu, inspector general de armată, generalul Alexandru Gorski, inspector general de armată, generalul George Manu, inspector general de armată, generalul de divizie Nicolae Condeescu, inspectorul Comandamentului Teritorial, general de divizie Constantin Lăzărescu, inspectorul general al aeronauticii, generalul adjutant Florea Ţenescu, subşeful M.St.M. şi colonelul Vasile Atanasiu, secretarul C.S.A.Ţ. 12 Înfiinţată prin hotărârea C.S.A.Ţ. din 2 iulie 1929, compusă din miniştri de Finanţe, Industriei şi Comerţului, de Război şi şeful M.St.M. 13 A.M.R., Fond M.St.M. - Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 9. 14 A.M.R., Fond M.St.M. – Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 4/1929, f. 12. 15 Ibidem. A fost condusă de Regele Carol al II-lea şi au participat Principele Nicolae, primul-ministru Gheorghe Mironescu, miniştri de Finanţe – Mihai Popovici, de Interne - Ion Mihalache, Agriculturii - Virgil Madgearu, de Industrie şi Comerţ - Nicolae Manoilescu, Comunicaţii - Răducanu, Armatei – generalul de brigadă Nicolae Condeescu, şeful M.St.M. – generalul Nicolae Samsonovici, inspectorul general al Aeronauticii - generalul Alexandru Gorski, inspectorul General Tehnic - generalul Ion Papană, directorul Gazelor – generalul Ioan Schmidt şi inspectorul General al Marinei - viceamiralul Vasile Scodrea.

38 4 (50) 2010 document studii/documente a Senatului când s-a discutat chestiunea dotării dar în schimb să dotăm C.A. (corp de armată – n.n.) Armatei cu tunuri de câmp cu bătaie mare. cu artileria a cărei bătaie să atingă 17 km. Domnul mareşal cere şi părerea domnului şef Regele spune că în legătură cu tracţiunea, al Marelui Stat Major. trebuie să ne gândim la costul unui cal întrebuinţat Domnul general de divizie Samsonovici N. în serviciu. răspunde că într-o şedinţă a Consiliului Superior al Nu vreau să spun că sunt partizan al unei Armatei de acum 2 ani, precum şi în anul 1934 într-o complecte motorizări, dar cred că Marele Stat Major şedinţă prezidată de Rege, a propus să se doteze trebuie să studieze această chestiune şi să anvizajeze fi ecare divizie de infanterie cu câte un divizion de cel puţin motorizarea artileriei de C.A. artilerie de câmp cu bătaie mare; prin aceasta s-ar Domnul mareşal Prezan, revenind asupra face un pas cât de mic pentru modernizarea artileriei chestiunii puse, care relaţii asupra bătăii tunurilor noastre. de câmp, la vecinii noştri. Domnul ministru al Apărării Naţionale face Domnul general Petrescu Gh., inspector o amplă expunere a procesului dintre putere şi general al Artileriei: prezintă un tabel, din care se mobilitate, care datează încă de pe vremea lui constată, că bătăile tunurilor de câmp la alte armate Gustav Adolf30. sunt următoarele: Polonia 11 km, Cehoslovacia 13 Sporind bătaia se îngreunează materialul şi deci km, Iugoslavia 13 km, Franţa 11 km, Rusia 8,5 km, suferă mobilitatea. Domnia sa subliniază că ceea ce Ungaria 8,2 km. hotărăşte adoptarea unui material este mobilitatea Afi rmă că în Armata Poloneză se urmăreşte pe câmpul tactic, iar nu mobilitatea pe drumuri. realizarea unui tun de 75 mm uşor, cu o bătaie de În alte armate (Franţa, Germania etc.) s-au făcut peste 13 km; arată că experienţele sunt în curs. studii serioase, pentru a stabili indicele de mobilitate Domnia sa mai spune că chiar Uzinele Skoda ţinând seama de teren, talia cailor, etc. şi s-a ajuns la sunt în măsură să realizeze un tun de 75 mm cu bătaie concluzia că un cal nu poate trage mai mult de 340 de 14 km şi cu o greutate în bătaie de 1.950 kg. kg. În consecinţă tunul de sprijin direct, nu poate fi Domnul general de divizie Samsonovici N., mai greu de 2.000 kg. şeful Marelui Stat Major, arată că la Manevrele Generalul francez Le Rond, care cunoaşte ţara Regale din acest an s-au experimentat tractoare noastră, este de părere că pentru noi – din cauza caterpilare31 pentru transportul artileriei grele. drumurilor puţin accesibile şi a lipsei cailor de talie Rezultatele obţinute au fost satisfăcătoare, mare – indicele de mobilitate al artileriei de câmp, întrucât aceste tractoare au mers pe şosele cu trebuie să fi e corespunzător celui al artileriei călăreţe viteza de 5 km pe oră şi au străbătut terenuri grele franceze, adică circa 1.600 kg. (mocirloase, arături desfundate de ploaie şi pante de Domnul ministru mai spune că un tun de câmp până la 45º). pentru sprijinul direct nu poate şi nu trebuie să bată Dacă tunurile erau înhămate cu cai sau trase de mai mult de 11 km. boi, cu siguranţă că nu ar fi putut străbate astfel de Este constatat azi în mod hotărât că, la distanţe terenuri. mai mari de 10 km, împrăştierea loviturilor este atât Regele arată că încă de acum trei ani şi-a de mare, încât tragerile pe obiectiv dau rezultate exprimat părerea că ar fi bine să se introducă puţin satisfăcătoare şi consumă multă muniţie. tractoarele, în economia noastră generală. Soluţia adoptată este: să menţinem bătaia de Spre a încuraja pe proprietari, este nevoie să li se maximum 11 km pentru artilerie de sprijin direct, facă oarecare avantaje (de exemplu: să fi e scutiţi de 50 %

16 A.M.R., Fond M.St.M. - Secretariatul C.S.A.Ţ., dosar nr. crt. 7/1935, ff. 1-24. 17 Nicolae, fi ul Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria (n. 15.08.1903, Sinaia - m. 09.06.1978, Laussane). 18 Gheorghe Tătărescu (n. 22.12.1886, Craiova - m. 28.03.1957, Bucureşti); membru al Partidului Naţional Liberal; prim-ministru (05.01.1934 - 01.10.1934, 02.10.1934 -28.08.1936, 29.08.1936 - 14.11.1937, 17.11 - 28.12.1937, 24.11.1939 - 10.05.1940), vice prim-ministru (06.03.1945 - 05.11.1947), ministru al Industriei şi Comerţului (14 -29.11.1933, 30.12.1933 - 03.01.1934, 05.01.1934 - 01.10.1934), ad-interim la Apărarea Naţională (31.05 - 01.10.1934), ad-interim la Externe (02.10.1934 - 10.10.1934), al Armamentului (27.06 - 01.10.1934, 29.08.1936 - 14.11.1937), ad-interim la Ministerul Aerului şi Marinei (01.01.1937 - 14.11.1937); consilier regal (1938). 19 Generalul Paul Angelescu (n. 27.09.1872 - m. ?); slt. - 15 iulie 1892, general de brigadă - 01 aprilie 1917, general de corp de armată - 31 martie 1933; a document 2010 4 (50) 39 studii/documente din taxe), în schimb însă să fi e obligaţi a le prezenta din că dacă s-ar întâmpla ca prevederile fi nanciare să nu 6 în 6 luni, pentru a se constata starea lor. fi e realizate, atunci v-a recurge şi la alte mijloace, Regele propune să se stabilească 3 tipuri de pentru a asigura Fondul Apărării Naţionale. tractoare, care vor fi admise a intra în ţară, pentru a Domnul ministru al Sănătăţii găseşte că suma nu se zice că se favorizează o singură fabrică. afectată pentru nevoile de organizare ale Serviciului Domnul profesor Iorga face 2 observaţii: Sanitar (120 milioane lei) este prea mică, în raport 1) Costul materialelor prevăzute în plan este cu suma afectată pentru medicamente (100 milioane prea mare şi crede că s-ar fi putut reduce dacă – lei). în cadrul Micii Înţelegeri – se cerea şi concursul Întreabă dacă repartizarea este defi nitivă sau aliaţilor noştri. mai poate fi schimbată. Domnia sa este de părere că ar trebui să existe Domnul ministru al Apărării Naţionale răspunde un plan comun de înzestrare, iar planul nostru să că sumele vor putea fi modifi cate, rămânând facă parte din acel plan. neschimbat numai totalul afectat Serviciului Spune că într-o convorbire pe care a avut-o cu Sanitar. ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti, i-a arătat că ar Principele Nicolae spune că nu este de părere trebui să se ţină seama de situaţia geografi că a ţării să se facă o apărare fi xă a coastelor. sale, iar fabricile lor de armament să fi e aşezate la În ceea ce priveşte submarinele, arată că ne-ar noi, unde se găsesc în mai multă siguranţă. trebui cel puţin 12 pentru a avea 4 în larg. Principiul 2) Domnia sa crede că noile impozite puse de este: 1/3 în funcţiune, 1/3 în rezervă şi 1/3 în actualul guvern, nu vor putea fi suportate de ţară şi reparaţie. deci suma prevăzută în plan, nu se va realiza. Este de părere că, în cazul când fi nanţele nu vor Este de părere că în loc să se pună noi impozite, mai bine să se reducă numărul funcţionarilor. permite să procurăm acest număr de submarine, să le Domnul prim-ministru răspunde observaţiilor înlocuim atât de ele, cât şi apărarea fi xă a coastelor, domnului profesor Iorga: prin hidroaviaţie şi aviaţie. La chestiunea relativă la obligaţiile dintre noi şi Domnul contraamiral Bălănescu spune că, după aliaţi, Domnia sa arată că avem obligaţii reciproce. părerea domniei sale, apărarea coastelor trebuie Convenţiile dintre noi şi aliaţi stabilesc cantitatea de făcută printr-un sistem mixt: apărarea fi xă (baterii de forţe cu care trebuie să contribuie fi ecare în caz de coastă şi mine etc.) şi elemente mobile (submarine război. şi hidroaviaţie). Alianţele constituie o pavăză serioasă, dar sunt Crede că submarinele şi apărarea fi xă, nu pot fi momente, când nu vom putea conta decât pe forţele înlocuite. proprii şi – ca om de răspundere – am obligaţia să ne Regele recomandă ca chestiunea să fi e discutată organizăm, ca să putem face faţă şi în acest caz. la Marele Stat Major. La a 2-a chestiune, referitoare la Fondul * * * Apărării Naţionale domnul prim-ministru arată că Regele, după ce ia avizul tuturor membrilor toate taxele funcţionează aşa cum s-a prevăzut şi dă consiliului, declară aprobat cu unanimitate de voturi o veste bună domnului profesor Iorga cum că, din „Planul de Înzestrare al Armatei”, prezentat de sumele prevăzute până astăzi s-au încasat deja 75 %. domnul ministru al Apărării Naţionale, precum şi Singura taxă care nu a început să funcţioneze eşalonarea comenzilor şi plăţilor pe timp de 10 ani, este aceea pe proprietăţile clădite. Domnia sa spune începând de la 1 aprilie 1935”. participat la bătălia de la Mărăşeşti ; ministru de Război în guvernele Barbu Ştirbei (4 - 21.06.1927), Ion I.C. Brătianu (22.06. -23.11.1927), Vintilă Brătianu (24.11.1927 - 10.11.1928). După Primul Război Mondial a mai îndeplinit funcţiile de şef al Casei Militare Regale şi inspector general de armată. 20 Richard Franasovici (n. 08.04.1883, Turnu Severin - m. 24.07.1964, Paris); din 1918 membru al Partidului Naţional Liberal; ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (14.11.1933 - 03.01.1934, 05.01.1934 - 18.11.1937), al Internelor (18.11 - 28.12.1937); a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (1946). 21 Ion Manolescu-Strunga (1899-1951), membru al Partidului Naţional Liberal: ministru al Industriei şi Comerţului (1933-1935,1937). 22 Ion Inculeţ (n. 05.04.1884, Rezeni, Basarabia - m. 18.11.1940, Bucureşti); preşedintele Sfatului Ţării (01.11.1917 - 27.03.1918) şi al Republicii Moldoveneşti (02.12.1917 - 27.03.1918); din 1923 membru al Partidului Naţional Liberal; ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (06 - 20.06.1927, 22.06.1927 - 03.11.1928), al Internelor (14.11.1933 - 03.01.1934, 05.01.1934 - 29.08.1936), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (29.08.1936 - 14.11.1937), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (17.11 - 28.12.1937). 23 Nicolae Iorga (n. 17.06.1871, Botoşani – m. 27.11.1940, Strejnic), prim-ministru (18.04 - 31.05.1932), ministru al Internelor (18.04 - 07.05.1931), al Instrucţiei Publice şi Cultelor (18.04.1931 - 31.05.1932); consilier regal (1938).

40 4 (50) 2010 document studii/documente

Armament din perioada interbelică

THE CONCEPT OF THE HOMELAND DEFENSE SUPERIOR COUNCIL REGARDING THE DEGREE OF ARMY’S ENDOWMENT IN 1935 – LUMINIŢA GIURGIU

Created in 1924, Homeland Defense Superior Council established the general political-military line of national defense, coordinated the ministries’ activity that had responsibilities in the national defense area and established from peace time the needs for defense. A moment of great importance regarding Army’s endowment and the development of the national defense industry was present in the meeting that took place on April 27, 1935.

Keywords: Government, fi nancing, endowment plan, national defense industry, import

24 General Arthur Văitoianu (n. 14.04.1864, Ismail - m. 17.06.1956, Bucureşti) sublocotenent (1884), general de brigadă (1915), general de divizie (1917), general de corp de armată (1918); după demisia din armată, membru al Partidului Naţional Liberal; prim-ministru (27.09 - 28.11.1919), ministru de Justiţie (1918), de Război (1918 - 1919), ministru de Interne (24.10 - 29.10.1918, 27.09 - 28.11.1919, 19.01.1922 - 30.10.1923), ad-interim la Ministerul Afacerilor Străine (1919), al Comunicaţiilor (1923 - 1926), consilier regal (1938). 25 Generalul Nicolae Samsonovici (n. Ştefăneşti, jud. Botoşani – m. 1950, Sighet, jud. Maramureş) şef al Marelui Stat Major între 1927-1932 şi 1934-1937 şi ministru al Apărării Naţionale între 1932-1933. 26 General de divizie Virgil Economu (n. 29.09.1875, Turnu Severin - m.?); slt. - 1 iulie 1898, general de brigadă - 1 aprilie 1923, general de divizie - 1 aprilie 1930. 27 Fondul Apărării Naţionale a fost constituit în baza Decretului Lege nr. 3013 publicat în „Monitorul Ofi cial”, partea I, nr. 262 din 13.11.1934. 28 Cal tânăr de tracţiune folosit în armată. 29 Intreprinderea Aeronautică Română. 30 Gustav II Adolf (n. 19.12.1594, Stockholm – m. 16.11.1632, Lützen). Rege al Suediei (1611-1632) şi şef al Ligii Protestante Germane (1631). 31 Tip de tractor pe şenile, destinat în special pentru lucrările rutiere. document 2010 4 (50) 41 studii/documente MICUL DOROBANŢ ESTE PUIUL DE ROMÂN

Profesor Virgiliu Z. TEODORESCU

Micul dorobanţ este puiul de român al celor care, la oaste că părinţii lor, că făcuseră pe izlaz repetiţii la sudul Dunării la 1877-1878, au acţionat ca actul învăţând sau reamintind cele pe care ABC-ul armatei solemn de la 9 mai să fi e cunoscut şi recunoscut de le reclamă să fi e cunoscute de către ostaş. Joaca lor statele Europene, pentru a înscrie naţiunea română avea acum o motivaţie pe măsura evenimentelor. Se în rândurile statele independente. instruiau pentru a fi cât mai destoinici la îndeplinirea La revenirea de pe câmpul de luptă, relatările „ordinelor”. Cu câtă abnegaţie efectuau cele ce le acestor bravi luptători erau ascultate, receptate de comanda unul mai răsărit decât ei a impresionat către cei de toate vârstele. la timpul respectiv pe mulţi „Acum, la 1878, dorinţa avea nevoie de un Dacă cei vârstnici alăturau oameni maturi. aceste fapte celor care erau om metodic, consecvent în a duce problema La timpul respectiv era o istorie multiseculară, cei abordată la o soluţionare valabilă în timp. un om care, în multitudinea mici erau doritori de a fi în Acesta era medicul militar Carol Davila”. preocupărilor pentru salvarea ipostaza părinţilor lor. Unele vieţilor celor în suferinţă, a pregătiri pentru a se etala ca virtuali „curcănaşi” le găsit cu cale să acorde atenţie şi acestei impresionante întreprinseseră chiar din lunile războiului. Afl aseră preocupări ale puilor de români. Văzuse multe, era de la cei care văzuseră un ziar, fi e că era „Românulu”, conştient că la nesfârşitele pagini de vicisitudini „Dorobanţul” sau „România liberă” cum arătau acei cu care se confruntase poporul acesta în decursul oşteni care se confruntau cu inamicul. Ştiau cum veacurilor, urmau să se alăture altele şi altele. plecaseră de acasă purtând cu mândrie costumul Era, deci, necesar ca acestor preocupări ale care caracteriza fi ecare zonă a ţării. La unităţile de viitoarei generaţii să i se acorde cuvenita atenţie încorporare primiseră cele câteva elemente care, din partea celor mari. Era un bun părinte, având din ţărani de la coarnele plugului, îi transforma în totodată o mare familie a celor fără de familie. oştenii ţării dotaţi cu o armă, o centură şi un sac de Totala lui grijă faţă de aceşti copiii a manifestat-o spate. Din recuzita casei cei mici aveau la proporţiile în diverse modalităţi, institutele de binefacere create cuvenite costumaţia, constând din căciulă, cămeşă, fi ind un eşantion exemplar pentru ca, alţii şi alţii, să iţari, opinci şi nojiţe. Aveau chiar şi pana, dacă nu i se alăture în vederea acordării cuvenitului sprijin era de curcan găseau posibilitatea să o înlocuiască moral şi material. cu al altor orătănii din curtea casei. Le lipsea Au fost ceasuri de meditaţie, de luare de puşca şi centura. S-au orientat spre câte o bâtă pe hotărâri care se cereau a fi bine şlefuite pentru a le care au adoptat-o drept armă, iar pentru centură au asigura perenitatea în timp şi menirea pentru ce au improvizat cu ce au putut menirea acesteia. S-au fost elaborate. A avut dialoguri colegiale, consultări găsit chiar bunici care amintindu-şi cum era arma pe ale unor iluştri reprezentanţi ai învăţământului, ai care o purtaseră cu bune decenii în urmă în postura justiţiei, ai armatei şi până la urmă conturul viitoarei de dorobanţi ai tinerei oştiri române renăscută preocupări s-a defi nitivat pentru a crea organizaţia după 1831. Ca atare, au recurs la lemn şi cuţit şi „Micilor dorobanţi”. le-au oferit nepoţilor miniaturale arme cu care să Afl ase că cei preocupaţi de viitorul dovedească că erau schimbul de mâine la caz de învăţământului şcolar preconizaseră încă din anii nevoie. Cei mici remarcaseră, chiar înaintea plecării domniei lui Alexandru Ioan Cuza constituirea unei

42 4 (50) 2010 document studii/documente favorabilă, netezind asperităţi, orgolii, vanităţi ale celor care erau gata să afi rme „iar acest venetic”, aşa cum mai bine de 20 de ani o făcuseră. Acum însă nu mai era cine să-i asculte. „Veneticul” venit în România pentru o perioadă scurtă, conform contractului de angajare, rămăsese, se căsătorise, avea copii, înfi inţase diverse instituţii care să promoveze ştiinţa medicală cu cadre ale ţării. Acordase atenţie instituţiilor de binefacere şi peste toate, la chemarea la luptă, fusese o omniprezenţă benefi că, cele adoptate prin gândirea sa, dovedindu-şi efi cienţa prin salvări de vieţi ale combatanţilor. Şi dacă nu erau dispuşi toţi să recunoască cum faptele sale erau pilduitoare, au făcut-o străinii, inclusiv adversarii de pe câmpul de luptă. La afi rmarea că e „venetic” răuvoitorii primeau replica: „Da! Venetic! dar mai român decât mulţi români”. Adeseori aceste cuvinte erau însoţite de gestul mâinii îndreptate spre delatorul său. La acţiunea lansată au conlucrat o serie de factorii Carte poştală uniformele Armatei Române. Micul dorobanţ. Colecţie Valentin Faur conducând intenţia la o sigură organizaţii a noilor vlăstare menite să ducă mâine reuşită. Copiii reacţionaseră destinele României pe mai departe pe drumul din primele zile, contribuind la marea solicitare propăşirii şi realizării marilor aspiraţii ale neamului care o declanşează un asemenea eveniment, care românesc. De aceste preocupări nu fuseseră străini reclamă o mobilizare generală a resurselor umane nici cei cu preocupări pentru viitorul oştirii ţării. şi materiale pentru ca să asigure combatanţilor de Fuseseră chiar eşantioane unde s-au experimentat la diversele eşaloane rezultate concludente. Ei au diverse variante care, însă la desele schimbări fost cei care au organizat diverse manifestări a căror politice la toate nivelurile, cădeau în desuetudine. reţetă a devenit fond pentru procurarea de arme, ei Acum, la 1878, dorinţa avea nevoie de un om au asigurat, în limita posibilităţilor fi zice, procurarea metodic, consecvent în a duce problema abordată la de materiale necesare tratării răniţilor, ajutorării o soluţionare valabilă în timp. Acesta era medicul familiilor care aveau copii orfani. Acum, după ce militar Carol Davila. În acest caz chiar conjunctura treptat reveneau acasă, foştii combatanţi îşi găseau post zilelor de crâncene confruntări militare i-a fost odraslele numai ochi şi urechi în clipele când narau document 2010 4 (50) 43 studii/documente cele petrecute dincolode Dunăre, având totodată materiale, căutând, ca din fondurile dobândite surpriza să constate metamorfoza conduitei ţâncilor prin organizarea unor diverse acţiuni, să susţină cu ce deveniseră mici dorobanţi, având în învăţătorii hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, manuale şcolare, satelor îndrumători de nădejde. rechizite pentru ca cei ajutaţi să poată frecventa cu Reuşita a fost sprijinită de două importante regularitate cursurile. La fel în caz de îmbolnăvire societăţi ce reunea reprezentative personalităţi le asigura consultul medicului şi procurarea ale învăţământului, dar şi ale sportului, care, la medicamentelor necesare. timpul respectiv, tindeau să capaciteze cât mai Semnifi cativ este cum a fost conceput modul mulţi participanţi, prioritar nefi ind performanţa, ci de conducere a respectivei societăţi. Structura era deprinderea în a executa cele învăţate. Ne referim asigurată de însăşi micii dorobanţi care îşi asumau la Societatea pentru Învăţătura Poporului Român şi responsabilitatea deciziilor de la modalitatea Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică, procurării fondurilor şi până la cheltuirea chibzuită a Dare la Semn şi Nataţie. Chiar Ministerul acestora. Cele dobândite de asemenea întreprinzători Instrucţiunii şi Cultelor, în 1879, a acordat o atenţie au constituit temeiul formării lor pentru viaţă ca deosebită practicării gimnasticii în şcoli, venind fi nanţişti, economişti, viitori oameni de anvergură în deceniile de la cumpăna veacurilor XIX-XX. astfel în sprijinul unuia din obiectivele prioritare Ca îndrumători maturi ai micilor dorobanţi ale organizaţiei „Micilor dorobanţi”. La rândul misiunea şi-au asumat-o doi experimentaţi învăţători. său Ministerul de Război s-a implicat oferindu-şi La nivel central un binemeritat permanent sprijin serviciile pentru pregătirea fi zică a tinerilor. a fost acordat de către dr. Carol Davila. Relaţiile Nu trebuie uitată experienţa dobândită de cei anterioare cu diversele societăţi în raporturile cu care, în anii respectivi, au avut prilejul să participe Azilul „Elena Doamna” l-au determinat să le implice la diverse manifestări ştiinţifi ce şi culturale, prilej şi în susţinerea organizaţiei „Micilor dorobanţi”. A de a cunoaşte modul cum în apusul Europei existau fost un efectiv animator, totdeauna prezent acolo asemenea organizaţii care, prin componentele unde nevoile îi reclamau participarea şi contribuţia statutului, dăruirea totală a celor care conlucrau, predilect organizatorică. Preşedinte al organizaţiei dobândiseră un meritat prestigiu. în anii 1879-1880, permanent având casa deschisă Iniţiatorul organizaţiei „Micilor dorobanţi” a pentru ei, prezenţă nelipsită la manifestările lor, a fost pornit la drum considerând că educarea patriotică a unul din activii susţinători materiali ai organizaţiei, generaţiei de mâine este o necesitate pentru a o face folosind fondurile proprii sau intervenind către terţe capabilă să ducă pe mai departe crezurile înaintaşilor. instituţii să le acorde sprijinul necesar. Ca atare, formarea şi consolidarea conceptului de Între corifeii implicaţi nemijlocit în geneza, conştiinţă naţională a fost o prioritate. Educarea în creşterea şi afi rmarea organizaţiei „Micilor spiritul de respect pentru Armata ţării, pentru muncă dorobanţi” un rol important l-a avut dr. Constantin prin participare disciplinată, realizată prompt cu Istrati care a contribuit la fundamentarea ţelurilor hărnicie şi spirit creator, acordând totodată atenţie respectivei platforme de formare a viitorilor cetăţeni. sănătăţii corporale printr-un complex de măsuri de Lui i s-a alăturat profesorul Gheorghe Moceanu care, călire a organismului. Se punea un accent deosebit prin accentul pus pe gimnastică, port şi dansurile pe efectuarea gimnasticii, drumeţiilor, prilej de populare după manifestări demonstrative în ţară, cunoaştere a ţării, a frumuseţilor ei naturale şi a celor a considerat că era necesar să ne cunoască Europa create de mâna omului, a modului de gospodărire de prin mesajul echipei formate după o atentă selecţie, la nivel de familie, comunitate. rezultatele depăşind cu mult cele mai optimiste Un accent deosebit se punea pe educarea în formulări anterioare părăsirii ţării. spiritul ajutorării celor afl aţi în difi cultate, fi e din Organizaţia „Micilor dorobanţi” a fost prosperă cauza sănătăţii, fi e a stării materiale. Situaţiile prin acţiunile declanşate menite a mobiliza, a concrete au condus la crearea, la 24 februarie 1880, antrena competitiv pe membrii doritori de a-şi a Societăţii de Binefacere a Micilor Dorobanţi din afi rma personalitatea în formare. Puteau fi remarcaţi capitală. Statutar respectiva societate îşi îndrepta ca participanţi la marşuri, la defi lări, excursii şi drumeţii spre locurile istorice sau în mijlocul naturii atenţia spre elevii silitori dar lipsiţi de mijloace cu anumite caracteristici care le individualizau.

44 4 (50) 2010 document studii/documente

O altă posibilitate de etalare au constituit-o Poate greşesc, dar nu am decât un concludent demonstraţiile de gimnastică relevând gradul de exemplu. Este cel care îl evocă pe omul de ştiinţă pregătire, de stăpânire a aparatelor din dotare. La Ion SIMIONESCU (10/11 iulie 1873, Fântânele, timpul respectiv fi e ambianţa din apropierea Azilului jud. Bacău – 7 ianuarie 1944, Bucureşti, cimitirul „Elena Doamna” de la Cotroceni sau aleea centrală, Bellu, fi gura 117, locul 50). Studii secundare la azi zona verde, din grădina Cişmigiu, erau locurile Botoşani, universitare la Facultatea de ştiinţe la în care puteau fi remarcaţi cei afl aţi implicaţi în Iaşi, specializare la Viena - Austria, unde a luat şi asemenea demonstraţii asistaţi şi de membrii familiei doctoratul în 1898 şi la Grenoble, Franţa în 1899. şi prieteni. Carieră universitară. Activ geolog, cu studii de Pentru micii dorobanţi serbările şcolare paleontologie, stratigrafi e în importantele regiuni constituiau prilejul de a etala cele dobândite, fi e ale României, cu o permanentă preocupare şi pentru în postura de recitatori, de interpreţi în cor sau ai popularizarea ştiinţelor în popor, predilect din dansurilor populare, dar şi a demonstraţiilor de domeniul ştiinţelor naturii. Cărţile Flora României gimnastică. şi Fauna României au cunoscut în decursul anilor Din păcate trecerea timpului a contribuit, la numeroase reeditări. Publicist. A fost ales membru atenuarea entuziasmului, la o lentă dar iremediabilă corespondent la 16 aprilie 1907 şi membru titular al dispariţie a organizaţiei. Ca relicve detaşamente Academiei Române la 18 mai 1911. La 24 mai 1913 ale organizaţiei s-au perpetuat pe teritoriul fostelor a rostit discursul de recepţie tratând tema: Evoluţia Domenii ale Coroanei unde, vizita unuia din culturii ştiinţifi ce în România. membrii familiei regale era întâmpinată festiv de Copil, al unei familii fără posibilităţi materiale, copiii localităţii echipaţi pentru a sugera existenţa a fost susţinut să parcurgă anii studiilor secundare şi încă a organizaţiei. Era însă ceva formal, cele care apoi ai celor universitare prin remarcabila dragoste îi fuseseră componentele organizatorice, motorul pentru carte, prin interesul manifestat permanent ca organizaţiei, nu mai exista. la rându-i să fi e de ajutor semenilor săi. A urmat un nou episod al organizaţiilor de Prin prezenţa sa în diverse comitete de acordarea tineret marcat în preajma Primului Război Mondial de burse celor merituoşi, dar lipsiţi de mijloace de organizarea Cercetăşiei cu meniri demonstrate materiale, a susţinut tineri care au căutat să preia de la superlativ de faptele tinerilor în anii de durere şi la fostul mic dorobanţ toate cele care sunt atributul biruinţă în a apăra dăinuirea neamului românesc. de bun român. Regretabil este, mai ales, faptul că din cei Este timpul ca cei care s-au bucurat de asemenea afl aţi în anii copilăriei integraţi în detaşamentele conduite să evoce pe predecesorii care le-au fost nu organizaţiei „Micii dorobanţi” n-au considerat numai mentori ci şi sprijinitori de nădejde la nevoie. necesar ca să consemneze pentru opinia publică ce Avem nevoie de asemenea exemple pilduitoare a însemnat perceptele dobândite în anii de deplină pentru ca inteligenţa să fi e concludent ajutată la maturitate cu responsabilitate şi către viitoarele ceas de nevoie, investiţie cu urmări benefi ce pentru generaţii. viitor.

LITTLE SOLDIER IS THE ROMANIAN KID – VIRGILIU Z. TEODORESCU

After the Independence War, among people was created an opinion current which was favorable to the development of strong feelings that were related to patriot proud. In this national context doctor Carol Davila created the “Micul Dorobanţ” Organization that had the mission to help the orphans to get over the diffi culties of their destiny.

Keywords: Independence War, education, students, orphans, learning activities

document 2010 4 (50) 45 studii/documente UN GENERAL ROMANTIC: ALEXANDRU CANDIANO POPESCU

Lucian DRĂGHICI1

În galeria generalilor români care au activat în bătăliei de la Griviţa din 30 august 1877, conducând perioada cuprinsă între Războiul de Independenţă şi cele două asalturi decisive ale Batalionului 2 Primul Război Mondial, personalitatea lui Alexandru Vânători care au dus la cucerirea redutei Griviţa 1. Candiano Popescu, lider al mişcării antidinastice După Războiul de Independenţă îşi continuă din 1870 şi, ulterior, adjutant regal, face o fi gură cariera militară ajungând până la gradul de general aparte. de brigadă pe care îl primeşte în 1894. În perioada 1880-1882 va îndeplini funcţia Născut la 27 iunie 1841 „Când oastea a fost jos, ţara a fost în localitatea Lipia din judeţul de adjutant regal, fapt care va jos; când oastea a fost la înălţimea Buzău, viitorul erou de la Griviţa atrage comentarii nefavorabile a absolvit Şcoala de ofi ţeri din chemării sale, două mici şi şubrede din parte unor iluştri Bucureşti la 10 iulie 1859, cu principate le-am înălţat la rangul de contemporani3. gradul de sublocotenent în arma Regat, încoronându-le cu o coroană În paralel cu cariera armelor artileriei. de oţel, lucrată de mâna maestră şi cu implicarea în luptele Avansat la gradul de şi harnică a vitejiei româneşti”. politice din epocă, generalul locotenent în anul 1862 şi la cel Alexandru Candiano Popescu a de căpitan în 1864, Alexandru Candiano Popescu activat şi pe tărâm literar, fi ind autorul unor lucrări a demisionat din armată în 1867 pentru a urma memorialistice editate postum, dar şi al unor creaţii studii juridice în Italia, obţinând titlul de doctor în sale poetice de factură romantică care l-au înscris în drept. În acelaşi an în care părăseşte armata activă, categoria epigonilor lui Vasile Alecsandri şi Dimitrie editează ziarul „Perseverenţa”, Bolintineanu4. manifestându-se ca un militant Deşi a fost un brav militar, activ pentru unirea Transilvaniei posteritatea generalului cu România. Activitate sa Alexandru Candiano Popescu iredentistă s-a soldat cu trei este umbrită de descrierea plină arestări şi cu o încarcerare de de ironie făcută „Republicii de câteva săptămâni la închisoarea la Ploieşti” de I.L. Caragiale din Arad în timpul unei călătorii în fragmentul memorialistic întreprinsă în Transilvania cu „Boborul!”, scris în 1896, scopul de a se întâlni cu fruntaşi în care evenimentele din 8 unionişti români 2. august 1870 par a se desfăşura Apropiat cercurilor liberal- sub semnul sub semnul radicale, Alexandru Candiano derizoriului: jocul bahic „la Popescu este implicat în chilometru” la care participa o mişcarea antidinastică din 8 mare parte dintre „conspiratori” august 1870 cunoscută sub în seara zilei de 7 august, numele de „Republica de la ,,prezidentul”5 (Candiano Ploieşti.” Popescu) care, ,,urcat pe un Mobilizat la declanşarea scaun de făcut cârnaţi, citeşte Războiului de Independenţă şi actul solemn al întemeierii avansat la gradul de maior la 6 Republicii” şi, mai ales, festinul iunie 1877, Alexandru Candiano pantagruelic care marchează Popescu se distinge în timpul General Alexandru Candiano Popescu existenţa efemeră a ,,veselei

46 4 (50) 2010 document studii/documente republici podgorene”. Apropiat al conservatorilor Vânători, ne arată un Candiano Popescu total diferit junimişti, I.L. Caragiale ridiculizează fără cruţare decât cel descris de genialul dramaturg. Afl at în mişcarea inspirată de liberalii radicali: ,,Aci, pe amurgul vieţii (a încetat din viaţă la 25 iunie 1901), iarbă, se-ncinge un zaiafet nepomenit în analele generalul participa în ziua de 16 decembrie 1899 la celor mai bătrâne republice. [...] Boloboacele ceremonia depunerii jurământului militar de către golite se rostogolesc hodorogind departe, ca recruţii batalionului pe care îl condusese la biruinţă nişte ruginite instituţiuni ce nu mai corespund în august 1877. Adresându-se tinerilor soldaţi, dar exigenţelor moderne, şi, în locul lor, se-mping cu şi comandantului batalionului, generalul exprimă în greutate alte boloboace pline, ca nişte reforme pe cuvântarea sa o adevărată profesiune de credinţă a cari le reclamă spiritul progresist al timpului şi unui militar român pentru care onoarea Armatei şi a interesele vitale ale societăţii”6. Patriei sunt unite printr-o legătură indisolubilă. Nici Alexandru Candiano Popescu nu scapă Un sentiment de fi erbinte patriotism răzbate din nevătămat de sub pana, înmuiată în „vitrion discursul generalului afl at aproape de fi nalul carierei englezesc”, a autorului: „Prezidentul – el, în militare, şi, fără să o ştie, chiar de sfârşitul unei persoană! – urmat de un adiutant, veni să viziteze existenţe dedicate Oastei şi Ţării. Din nefericire, petrecerea noastră populară şi să spargă o oală retorica romantică a vorbitorului poate părea cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte. desuetă şi chiar uşor ridicolă pentru scepticismul, ca Era încântat de purtarea bravilor săi ploieşteni, să nu spunem cinismul, caracteristic epocii noastre. cari au ştiut ca totdeauna să se sacrifi ce pentru Lăsam la latitudinea cititorului să ne dea dreptate libertate. A fost un fanatism; o furie! Oalele sau nu. toate de pământ, căciulile-n sus şi «Ura! Vivat * * * Republica!»”. În ziua de 16 decembrie 1899, recruţii De asemenea, descrierea acţiunilor lui batalionului au depus jurământul în curtea casarmei Alexandru Candiano Popescu în seara zilei de 8 din oraşul Constanţa. Drapelul şi toţi ofi ţerii august, când mişcarea este înăbuşită de trupele batalionului erau de faţă. Trupa era formată în trimise de la Bucureşti, nu este măgulitoare pentru careu. acesta: „Reacţiunea căuta însă mai cu seamă După sfârşitul ceremoniei religioase, domnul pe Prezident; dar acesta, printr-o inexplicabilă general Candiano Popescu, comandantul Diviziei coincidenţă, ieşise prin graniţa de răsărit a Active Dobrogea,8 ţinu recruţilor următoarea Republicei, bariera Bucovului, pe când Reacţiunea cuvântare patriotică: intrase pe graniţa de apus, bariera Rudului. [...] „Copii, Pe Prezident l-au prins călăreţii prefecturii către Fericit acela pe care sorţul9 sau soarta îl hotărăsc seară de tot7, pe drumul Buzăului, dincolo de să fi e ostaş; el este alesul lui Dumnezeu şi alesul Lipia, la vreo două poşti departe de graniţele norocului, căci lui i se încredinţează sfânta sarcină răsăritene ale Statului său. Când i-au strigat de a apăra Patria, Tronul şi Steagul. Dacă n-am avea călăreţii din goană: «Stăi!» el, care era pe jos, a ţară, n-am avea oaste. Israeliţii n-au armată, dar avut curajul să stea. Iar când l-au întrebat: «Ce nu au nici Patrie. Tătarii nu mai au armată, dar nu făceai aici?», el a răspuns scurt: «Mă plimbam». mai au nici Patrie. Armate e legată de ţară şi ţara Şi fi indcă este indiferent, când te plimbi, dacă de armată ca vederea de ochi, puterea de muşchi şi te plimbi aşa ori aşa, l-au pus mizerabilii să se viaţa de inimă. plimbe-napoi. Tot înapoi şi iar înapoi! niciodată Cine voieşte să se lepede de oaste, nu numai că înainte! iată deviza Reacţiunii.” se leapădă de Patrie, ci se face şi unealta scoborârei Totuşi, activitatea lui Alexandru Candiano şi îngenuncherii neamului. Popescu pe planul luptei pentru unitatea naţională, Cine nu voieşte să slujească sub steag trebuie precum şi comportamentul eroic în timpul să dezerteze, adică să ajungă un fel de jidov rătăcitor Războiului de Independenţă, ne determină să credem care să umble pe pitiş tremurând de umbra sa, cerşind că I.L. Caragiale a exagerat atunci când l-a înfăţişat puţină linişte şi hrană în mijlocul dispreţului lumii şi pe acesta ca pe un personaj apropiat mai mult de trăind ca sobolul ascuns în întunerec în loc de a trăi ca vulturul la lumina soarelui. Caţavencu decât de un viitor erou. Noi însă, copii, cum să fugim de oaste când Documentul pe care îl reproducem mai dânsae pârghia ce ne-a ridicat neamul? jos, extras din registrul istoric al Batalionului 2 document 2010 4 (50) 47 studii/documente Când oastea a fost jos, ţara a fost jos; când Apoi întorcându-se către comandantul oastea a fost la înălţimea chemării sale, două mici şi batalionului îi zise: şubrede principate, le-am înălţat la rangul de Regat, „Domnule maior, încoronându-le cu o coroană de oţel10, lucrată de Să aveţi o statornică şi părintească îngrijire de mâna maestră şi harnică a vitejiei româneşti. aceşti copii, pe care să-i iubiţi precum îi iubesc şi eu. De aceea soldatul are o sarcină mare şi nobilă. Îngrijiţi-le sufl etul şi traiul lor, îngrijiţi-le demnitatea Şi cum preotul slujeşte bisericii, soldatul slujeşte lor de oameni şi de oşteni. Apăraţi-i contra pornirilor steagului. Dar pentru ca el să aibă cinstea să fi e braţul brutale ce din fericire au început să se stârpească din apărării siguranţei obşteşti şi a legilor, trebuie să armată. depună jurământ că va fi credincios chemării sale. Faceţi-i să le fi e drag serviciul şi casarma, ca Acest jurământ l-aţi săvârşit voi azi, copii. alţi tineri chemaţi mâine a-i înlocui să alerge cu Şi Dumnezeu s-a uitat la voi când aţi făcut bucurie sub steag. această legătură sfântă şi v-a însemnat. Sădiţi-le în inimă respectul disciplinei şi Cine va fi credincios jurământului, cinste şi devotamentul către patrie, pentru că din asemenea răsplată va avea pe pământ şi în cer. Cine îl va călca, sămânţă răsar faptele strălucite ce împodobesc de milă şi de râsul lumii va fi , căci va fi pedepsit cu istoria neamurilor. neînduplecarea legii şi huiduit de oameni. Nu fi ţi mlădios ca ceara, nici aspru cu răutate, bunătatea fără slăbiciune trebuind să fi e nedespărţită Voi, copii, nu uitaţi că slujiţi în Batalionul al de inima şefului. doilea de vânători, care şi-a dobândit renume în Să trăiască Majestatea Sa Regele, suprema războiul trecut. Belşug de slavă găsiţi sub steagul căpetenie a armatei! afl at în faţa voastră, împrejurul căruia fl utură Să trăiască Oastea Română!” sufl etele atâtor eroi căzuţi pentru datorie şi Patrie. Învăţaţi de la dânşii cum se moare în chip nemuritor. Arhivele Militare Române, Fond Registre Toate fl orile cresc udate cu apă, numai laurii cresc istorice, jurnale de operaţii-1, dosar 491, f. 66-67. udaţi de sângele vitejilor.”

A ROMANTIC GENERAL: ALEXANDRU CANDIANO POPESCU – LUCIAN DRĂGHICI

On December 16, 1899, in a speech addressed to the recruits of the 2nd Battalion Light Infantry, General Alexandru Candiano Popescu made a call to young soldiers to follow their ancestors’ heroic tradition and described in passionate words the indissoluble link between the Army and Homeland.

Keywords: Alexandru Candiano Popescu, recruits, speech, patriotism, heroic tradition.

1 Serviciul Istoric al Armatei 2 Conf. dr. Ion Rotaru (coordonator), Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1982, p. 77. 3 Mihai Eminescu scria în numărul din 9 decembrie 1880 al ziarului „Timpul”: „Când un om ce, după propria sa mărturisire, soldat fi ind, a luat parte la răsturnarea suveranului său şi care, după ştiinţa tuturor, a proclamat răsturnarea domnitorului la Ploieşti, devine sub domnul Brătianu adjutant domnesc, ataşat ca om de încredere pe lângă suveranul pe care a voit să-l răstoarne, domnul Brătianu va permite tuturor rebelilor libertatea de-a conchide că impunitatea unui atentat la siguranţa statului şi a formei de guvernamânte, sub domnia sa, un titlu de recomandaţie pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale” (apud Florin Şinca, Din istoria Poliţiei Române. Între onoare şi obedienţă, vol. I, Bucureşti, 2006). 4 Colonel dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, dr. F. Chirea, Bărbaţi ai datoriei 1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 41. 5 În realitate, în dimineaţa zilei de 8 august 1870, Alexandru Candiano Popescu a preluat funcţia de prefect al judeţului Prahova. 6 Fragmentele din scrierea lui I.L. Caragiale sunt reproduse după volumul Nuvele, povestiri, amintiri, Editura Facla, Timişoara, 1984, pp. 116-119. Textul este disponibil şi on-line, la adresa http://ro.wikisource.org/wiki/Boborul. 7 Potrivit lui I.L Caragiale, trupele trimise de la Bucureşti pentru înăbuşirea revoltei („un batalion complet de vânători sub comanda maiorului Gorjan”) au ajuns la Ploieşti„pe la trei şi jumătate după-amiaza”, iar Alexandru Candiano Popescu a fost arestat în seara aceleiaşi zile. În realitate, batalionul de vânători a sosit la Ploieşti în jurul orelor 22.00, iar arestarea lui Candiano Popescu s-a petrecut câteva zile mai târziu, în împrejurimile localităţii natale a acestuia (pentru detalii privind evenimentele de la Ploieşti din 8 august 1870 vezi studiul Un episod din lupta antidinastică de Ion Bulei, publicat în „Magazin istoric” 9(66), septembrie 1972, pp. 18-22). 8 Diviza Activă Dobrogea a fost înfi inţată la 22 februarie 1879 prin Înaltul Decret nr. 373, constituind prima mare structură a armatei române din această provincie (Costin Scurtu, Armata Română din Dobrogea. De la revenirea Dobrogei la România Mare, Vol. I (1829-1919), Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa 2008, p. 31). 9 Deoarece numărul recruţilor dintr-un contingent îl depăşea pe al acelora care puteau fi încorporaţi conform fondurilor bugetare alocate în acest scop, desemnarea tinerilor care urmau să efectueze stagiul militar la unităţile „permanente” se făcea prin tragere la sorţi. 10 Referire la coroana cu care a fost încoronat Carol I ca rege al României, la 10 mai 1881. Coroana era fabricată din oţelul unui tun capturat de armata română la Plevna.

48 4 (50) 2010 document studii/documente UN RECHIZITORIU TERIBIL

Dr. Petre OTU1

Dr. Petre OTU1 Aşa cum se cunoaşte, declanşarea Primului 1924), ministru plenipotenţiar al României la Berlin Război Mondial, la 15/28 iulie 1914, a ridicat în faţa timp de două decenii (18 ianuarie 1896 – 15 august României o problemă de excepţională importanţă, 1916), despre care va fi vorba în acest articol. aceea a căii de urmat în condiţiile în care marile puteri Argumentele aduse în discuţie de către europene, grupate în două mari blocuri politico- adepţii celor două orientări majore, antantofi lii şi militare, Tripla Alianţă (Puterile Centrale) şi Tripla germanofi lii, erau impresionante, aşa încât se poate Înţelegere (Antanta) se afl au în stare de beligeranţă. vorbi, după expresia consacrată a lui Constantin În faţa Regatului Român stăteau trei mari opţiuni: Kiriţescu, despre o tragedie a neutralităţii româneşti. rămânerea în afara confl ictului, prin non-beligeranţă Oricare ar fi fost opţiunea României, ea însemna sau neutralitate; respectarea o renunţare la o parte din „Voi putea dovedi oricând pe temeiul actelor angajamentului extern patrimoniul naţional, iar şi documentelor că dumneavoastră aţi tăinuit asumat în 1883 şi, prin consecinţele erau greu de opinii publice realitatea lucrurilor, făcând-o urmare, intrarea în război cuantifi cat. să creadă că vom intra în război cu sorţi alături de Puterile Centrale; În cele din urmă, statul mari de izbândă, pe când în realitate ar alăturarea la Antantă, ceea român a intrat în război, la ce presupunea o răsturnare a fi fost tot aşa de lesne a feri ţara de această 15/28 august 1916, după alianţelor. catastrofă nemaipomenită. Astfel, toate ce, la 4/17 august acelaşi Problema atitudinii virtuţile poporului nostru au fost sacrifi cate, an, semnase tratatul politic Regatului Român faţă de nu pentru a asigura mersul lui ascendent spre şi convenţia militară cu 3 confl ictul izbucnit a fost un viitor mai mare şi mai frumos ci pentru Antanta . La intrarea în hotărâtă, cum se cunoaşte a consuma decăderea şi distrugerea patriei“ război, Armata Română se prea bine, la Consiliul de prezenta ca o forţă militară Coroană din 3 august 19142. În pofi da opiniei regelui a unei ţări relativ modeste, cu o economie agrar- Carol I, susţinut de câţiva oameni politici dintre care industrială, a cărei capacitate combativă nu putuse fi cel mai proeminent a fost Petre P. Carp, Consiliul de probată pe câmpul de luptă, datorită celor peste trei Coroană a decis „espectativa armată”, devenită în decenii de pace. Participarea la cel de Al Doilea Război septembrie 1914, neutralitate armată. Balcanic din anul 1913 a fost mai mult o operaţie Ea a durat doi ani de zile şi prilejuit dezbateri de mobilizare şi de logistică, confruntările armate aprinse în clasa politică românească. Pe de o parte, lipsind. Chiar şi aşa, lecţiile acestei campanii au fost liberalii în frunte cu Ion I. C. Brătianu, susţinuţi dure, lipsurile organismului militar fi ind serioase de unele grupări conservatoare, conduse de Take în privinţa fi abilităţii structurilor organizatorice, Ionescu şi Nicolae Filipescu, susţineau intrarea în dotării, funcţionării serviciilor, capacităţii operative confl ict alături de Antanta, scopul fi ind recuperarea a marilor şi micilor comandamente etc. teritoriilor româneşti afl ate în componenţa monarhiei Începutul a fost promiţător, armata debuşând dualiste. De cealaltă parte, curentul progerman era cu uşurinţă la nord şi vest de Carpaţi şi ocupând reprezentat de oameni politici de mare calibru (Petre o serie de localităţi, dintre care cel mai important P. Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman a fost Braşovul. Pe fondul entuziasmului general ş.a.), şi de intelectuali de valoare (Ioan Slavici, Radu s-a produs dezastrul de la Turtucaia (18 august/1 Rosetti, Tudor Arghezi, Grigore Antipa, Simion septembrie – 24 august/6 septembrie 1916). Bătălia Mehedinţi, ş.a.). Printre cei mai fermi susţinători din acest „cap de pod, fără pod” devenit, din chiar ai păstrării direcţiei politice externe progermane a momentul consumării ei, simbolul nepregătirii, al fost şi diplomatul Alexandru A. Beldiman (1855- neputinţei, al lucrului făcut de mântuială, al laşităţii. document 2010 4 (50) 49 studii/documente maritimă, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea fi ind pierdute5. Cauzele aceste înfrângeri militare de proporţii sunt de ordin extern şi intern. România a intrat în război la un moment nepotrivit, pe baza unui plan de campanie, „Ipoteza Z”, care avea multe condiţionalităţi externe, respectiv un sprijin aliat puternic, concretizat în ofensiva corpului expediţionar franco-englez de la Salonic, condus de generalul Maurice Sarrail, o ofensivă rusă în Bucovina şi Galiţia, o aprovizionare ritmică (300 de tone zilnic) din partea aliaţilor etc. Cât priveşte latura internă, cea mai importantă cauză a fost nepregătirea armatei, dar şi a populaţiei pentru teribilele încleştări ce au urmat. Şi aici, principalele responsabilităţi au revenit, fără îndoială, lui Ion I.C. Brătianu şi partidului său, precum şi eşaloanelor superioare militare. Din dorinţa de a păstra secretul negocierilor cu Antanta, opinia publică nu a fost sufi cient de bine informată cu aspecte esenţiale ale cooperării cu viitorii aliaţi (cazul Ion I.C. Brătianu sprijinului rusesc în Dobrogea). Cât priveşte, înaltele comandamente Ea era, scrie I.G. Duca, „aşa de răsunătoare, încât militare, ele au trecut sub tăcere nu numai că anula toate succesele – netăgăduitele multe aspecte ale războiului modern, în curs de succese de la nord – dar arunca de la început un fel desfăşurare pe celelalte teatre de operaţii legănându- de val de discredit asupra întregii noastre intrări se în iluzia unei victorii uşoare. N-a fost să fi e! în acţiune”4. Un alt contemporan şi memorialist Înfrângerile de pe front şi situaţia grea a de excepţie, Constantin Argetoianu, scria şi el: României au constituit, după opinia adepţilor „Turtucaia înseamnă o dată mare în situaţia politică orientării spre Germania, o dovadă a justeţei ideilor a ţării noastre. Odată cu căderea Turtucaiei au căzut promovate cu insistenţă în anii neutralităţii. Iar, şi solzii de pe ochii celor mai mulţi, s-a prăbuşit principalul vinovat pentru toate acestea era primul întreaga schelărie politică ridicată de regele Carol I, ministru Ion I.C. Brătianu, cel care a condus cu în lunga sa domnie, în jurul statului român”. abilitate negocierile cu Antanta, căruia i s-au adus A urmat o suită de înfrângeri, care au culminat multe acuze, unele din ele întemeiate, privind modul cu ocuparea Bucureştilor, la 6 decembrie 1916, de de pregătire a ţării pentru marea încercare. către trupelor Puterilor Centrale. La sfârşitul anului Din rândul documentelor de acest gen face 1916 frontul s-a stabilizat pe aliniamentul Carpaţii parte şi cele emanând de la Alexandru Beldiman. În Orientali – cursul inferior al Siretului – Dunărea ziua căderii Bucureştilor (23 noiembrie/6 decembrie

50 4 (50) 2010 document studii/documente 1916), din Charlottenburg, de lângă Copenhaga, el erau forţele de care dispuneaţi pentru a întâmpina a adresat primului ministru memoriul redat mai jos. ofensiva din partea Bulgariei. Aşa cum cititorii vor putea constata, Beldiman face Dar nici după căderea Turtucaiei, după ce un rechizitoriu al politicii duse de Ion I. C. Brătianu ofensiva mareşalului von Mackensen se oprise de după declanşarea confl agraţiei mondiale. Este pusă vreo trei săptămâni, nici atunci forţele ruseşti nu în discuţie orientarea către Antanta şi sunt criticate erau numeric sufi ciente pentru a împiedica luarea dur ideile pe baza cărora a fost pregătită intrarea în Constanţei, cea mai teribilă lovitură ce se putea da război. Multe dintre observaţiile lui Beldiman sunt ţării şi ale cărei urmări nu se vor vedea toate decât corecte, ele fi ind confi rmate de cercetările istorice mai târziu. Vă prevenisem însă la timp pe temeiul ulterioare. În epocă, însă, dezvăluirile lui Beldiman unei informaţiuni autentice, că forţe considerabile au reprezentat o noutate, ele constituind, apoi, o germano-bulgare şi otomane erau gata a lua imediat piesă pentru acuzarea guvernului Ion I. C. Brătianu ofensiva contra Dobrogei de îndată ce veţi intra în de gestionare catastrofală a sorţii naţiunii. acţiune în contra Puterilor Centrale. După pierderea Mai adăugăm că documentul a fost reprodus Constanţei şi a liniei ferate de la Cernavodă aţi în „Gazeta Bucureştilor”, ziar de tradiţie, dar care avut pe la sfârşitul lunii octombrie st.n. (stil nou – s-a pus la dispoziţia ocupaţiei germane în anii 1916- n.n) tristul curaj să declaraţi în public şi să afi rmaţi 1918. De asemenea, reamintim faptul că Alexandru prin presa engleză şi franceză că ora critică pentru Beldiman a mai trimis un alt memoriu lui Ion I.C. România a trecut (a se vedea „Daily Cronicle” de la Brătianu, în ianuarie 1917, pus în circuitul ştiinţifi c 1 noiembrie st.n.). 6 de Maria Georgescu . 2) V-aţi bizuit pe ofensiva generalului Sarrail, * * * care nici la Londra nu era atunci privită ca un factor „Domnule Prim-Ministru7, destul de puternic pentru a răsturna situaţia balcanică În faţa ruinelor patriei noastre, vin să vă întreb, creată de Puterile Centrale. Astăzi, acest adevăr se ca unul care de doi ani v-am prevenit mereu asupra recunoaşte şi la Paris: luarea oraşului Monastir nu urmărilor nefaste ale politicii dumneavoastră, cum este decât o satisfacţie morală pentru nenorociţii înţelegeţi şi justifi caţi înaintea naţiunii cumplita Sârbi, a căror soartă aţi pregătit-o şi României. catastrofă în care aţi aruncat-o şi a cărei întreagă 3) Pe temeiul unor informaţiuni false şi răspundere dumneavoastră o purtaţi în întâiul rând, contrarii, cu tot ce nu încetam să vă raportez de la împreună cu fratele dumneavoastră Vintilă? Berlin asupra alianţei bulgare cu Puterile Centrale, Astăzi s-a învederat că toate datele şi prevederile alianţă la care aţi contribuit în mod hotărâtor la care au determinat declaraţia dumneavoastră de 1915 prin atitudinea dumneavoastră în chestia război erau tot atât de false ca şi căderea Dardanelelor Dardanelelor, aţi crezut posibil şi chiar probabil prin care guvernul a înşelat anul trecut ţara peste că în urma declaraţiei dumneavoastră de război, nouă luni de zile, aducând vieţii noastre economice Bulgarii vor părăsi pe aliaţii lor. Mă refer în această acea gravă vătămare, totodată atât de mănoasă privinţă la revelaţiunile generalului Averescu în în câştiguri scandaloase pentru unii privilegiaţi „Daily Telegraph” din 9 octombrie, care confi rmă în ai puterii. Refuzând încontinuu în mod serios public consecinţele militare dezastruoase ce aceasta realitatea situaţiilor militare şi politice, aţi hotărât presupunere, lipsită de orice temei, le-a avut pentru despre soarta ţării pe temeiul unor închipuiri ticluite întreaga campanie. cu rea conduită şi răspândite prin toate mijloacele 4) Tot aşa aţi lăsat să se răspândească în cercurile guvernamentale, închipuiri care erau fi reşte menite noastre militare şi politice credinţa că ar fi cu putinţă să se prăbuşească. ca Germania să se abţină de a interveni în războiul 1) V-aţi bizuit pe o mare armată rusească care ce dumneavoastră aveţi de gând să declaraţi Austro- trebuia să opereze în Dobrogea împreună cu a Ungariei, cu toate că de luni de zile înainte vi se noastră. Această mare armată rusă însă nu a existat, afi rmase mereu contrariul ofi cial şi în modul cel mai afară de 2-3 divizii slabe, ce erau disponibile din categoric. partea Rusiei pentru Dobrogea. Atunci când aţi Guvernul dumneavoastră era demult prevenit declarat războiul ar fi fost de datoria dumneavoastră că declaraţia de război în contra Austro-Ungariei elementară să vă încredinţaţi cu certitudine care va fi urmată imediat de aceea a Germaniei în document 2010 4 (50) 51 studii/documente contra României; dar se potrivea cu uneltirile strămoşesc în situaţiile cele mai grele. Toate aceste dumneavoastră ca armata şi opinia publică să fi e sacrifi cii enorme de sânge, de avere, de forţe vitale, înşelate asupra acestui punct esenţial, cu toate că dumneavoastră împreună cu cârdăşia oamenilor ştiaţi contrariul în mod autentic. de afaceri ce vă înconjoară le-aţi impus naţiunii 5) V-aţi bizuit pe un succes hotărâtor al ruşilor înşelând-o mereu de doi ani asupra celor mai de în direcţia Kowel şi Lemberg şi cu toate câte s-au căpetenie fapte şi împrejurări ale situaţiunilor militare raportat din cea mai autorizată sorginte asupra şi politice şi prin această înşelăciune organizată a acestei chestiuni de căpetenie aţi refuzat să studiaţi ţării aţi hotărât despre soarta şi viitorul ei. situaţia militară astfel cum se prezenta atunci în Voi putea dovedi oricând pe temeiul actelor şi realitate pe acel front, după ce ultima ofensivă a documentelor că dumneavoastră aţi tăinuit opinii ruşilor s-a arătat neputincioasă în a atinge scopul publice realitatea lucrurilor, făcând-o să creadă ei principal de a înfrânge linia ocupată de armatele că vom intra în război cu sorţi mari de izbândă, Puterilor Centrale. Însuşi generalului Brusiloff a pe când în realitate ar fi fost tot aşa de lesne a feri declarat în ziarul „Times” din 10 noiembrie că abia ţara de această catastrofă nemaipomenită. Astfel, în primăvara viitoare Rusia va ajunge la culmea toate virtuţile poporului nostru au fost sacrifi cate, puterilor sale militare, pentru a fi în stare a recuceri nu pentru a asigura mersul lui ascendent spre un provinciile pierdute. Vă întreb, însă, astăzi: până la viitor mai mare şi mai frumos ci pentru a consuma primăvara viitoare care este soarta ce aţi pregătit decăderea şi distrugerea patriei. patriei noastre? Iată opera dumneavoastră şi a complicilor Rapoartele corespondenţilor germani, martori dumneavoastră, operă care ar trebui să vă îngrozească oculari ai luptelor şi chiar buletinele ofi ciale germane cumplit, dacă ar mai fi rămas un pic de conştiinţă în constată adesea cu admiraţie vitejia, tenacitatea, inima dumneavoastră. eroismul trupelor române, care îşi apără pământul Alexandru Beldiman”

A TERRIBLE INDICTMENT – PETRE OTU, PH.D.

The disastrous beginning of the First World War for Romania brought to the prime minister Ion I.C. Brătianu vehement criticism from the representatives of the pro German current. Alexandru Beldiman, the Romanian minister in Berlin, through a letter published in “Gazeta Bucureştilor”, made a rough analysis of the Government activity accusing it of the country disaster.

Keywords: disaster, offensive, Turtucaia, war declaration, prime minister

1 Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară; preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară. 2 Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Encinclopedică, Bucureşti, 1997, p. 27-5. 3 Maria Georgescu, Curentul progerman şi intrarea României în primul război mondial, în Acta III. Al III-lea colocviu de istorie militară, Bucureşti, 1997, p. 37-41; Lucian Boia, Germanofi lii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009. 4 I. G. Duca, Memorii, vol. III, Războiul, Partea I (1916-1917), ediţie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1994, p. 23. 5 Pentru desfăşurarea campaniei din 1916, a se vedea, între altele: Colonel Alexandru Ioaniţiu, Războiul României(1916-1918), volumul I-I, „Tipografi a Geniului” (Cotroceni), Bucureşti, f.a; Generalul G. A. Dabija, Armata română în Răsboiul Mondial (1916-1918), cu o prefaţă de domnul general de corp de armată Alexandru Averescu, volumul I-IV, Editura I.G. Hertz; General D. Iliescu, Documente privitoare la Răsboiul pentru întregirea României. Discurs rostit în şedinţa Senatului de la 13 iunie 1924, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1924; General Henri Berthelot and Romania. Memoires and Correspondance 1916-1919, edited, with a biographical introduction, by Glenn Torrey, East European Monographs, Boulder, 1987; General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Maria Georgescu, Editura Modelism, Bucureşti, 1997; Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice de război, vol 1-2, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Eftimie Ardeleanu şi Adrian Pandea, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 31; Toma Dumitrescu, Jurnal de campanie 1916, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Petre Otu şi Maria Georgescu, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1996; Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda, Editura Militară, Bucureşti, 2005; Idem, Mareşalul Constantin Prezan, Vocaţia datoriei, Editura Militară, Bucureşti, 2008 etc. 6 Maria Georgescu, 90 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. Eşichierul politic românesc în faţa unei dileme strategice, Revista de Istorie Militară, nr. 5-6/2006, pp. 9-17. 7 „Gazeta Bucureştilor”, 10 martie 1917.

52 4 (50) 2010 document studii/documente UMILIREA ŞI DEZNĂDEJDEA MILITARILOR ROMÂNI ÎN BASARABIA ŞI NORDUL BUCOVINEI (28 iunie - 3 iulie 1940)

Drd. Voicu MARIN

Desfăşurată în condiţii extrem de grele, sub Această stare de fapt nu îşi are originea, semnul imprevizibilului, evacuarea trupelor române aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, în din Basarabia şi nordul Bucovinei a constituit un neprofesionalismul ofi ţerilor, slaba pregătire dezastru şi o pată greu de şters de pe obrazul Armatei sau indiferenţa comandanţilor marilor unităţi, a Române în general şi de pe cel al ofi ţerilor, al corpului structurilor de comandă împreună cu statele majore, de comandă, în special, al căror comportament ci în hotărârea regelui Carol al II-lea care, din dorinţa timorat în faţa furiei elementelor minoritare şi a de a da „opiniei publice sentimentul că lucrurile se Armatei Sovietice a dus la insuccesul operaţiunii. afl ă în deplin control”4, a interzis categoric, prin O analiză amănunţită a comportamentului dispoziţiile date Marelui Stat Major, organizarea militarilor români, a reacţiei acestora în faţa situaţiilor din timp a evacuării provinciilor şi luarea măsurilor imprevizibile în care au „Dragi ostaşi ai Armatei a IV-a, călăuzit de premergătoare unei astfel fost implicaţi, a umilinţelor de operaţiuni (evacuarea interesele permanente ale Ţării şi neamului pe care au fost obligaţi, de familiilor militarilor din către o conducere timorată, românesc, Guvernul a hotărât evacuarea zonă, a depozitelor armatei, să le suporte, poate duce la Basarabiei. Măsura luată de autoritatea a materialelor, a familiilor determinarea şi înţelegerea superioară nu atinge întru-nimic sentimentele funcţionarilor, a arhivelor, transformărilor mentale, a de cinste ostăşească ale comandanţilor etc.), ordinul dat armatei infl uenţelor şi modifi cărilor şi soldaţilor Armatei a IV-a, căreia îi dislocate în partea de est a survenite în psihicul acestora, fusese încredinţată apărarea Basarabiei“ ţării (Armata a 4-a) fi ind creându-se astfel o anumită acela de a se „bate pe stare de spirit1. Cunoaşterea acesteia constituie baza hotarul de răsărit cu toate forţele, dacă teritoriul ar înţelegerii comportamentului2 trupelor Armatei fi invadat”5. Române pe timpul pregătirii şi eliberării provinciilor Urmarea unui asemenea punct de vedere la cedate în vara anului 1940, a succeselor rapide nivelul conducerii statului a însemnat executarea, de obţinute, mai târziu, în „Bătălia celor 33 zile”3, către Armatele a 3-a şi a 4-a române a unei operaţiuni precum şi comportamentul şi excesele, în unele militare de evacuare, nepregătite, mai ales în teren, cazuri, faţă de populaţia sovietică şi evreiască. din timp, declanşată printr-un ordin ajuns tardiv la Încă de la declanşarea evacuării, în acţiunea nivelul unităţilor afl ate în dispozitivul de apărare unităţilor din provinciile care urmau a fi cedate s-a şi care a avut drept rezultat imediat surprinderea, resimţit dureros nederularea măsurilor premergătoare nedumerirea şi nemulţumirea militarilor care, fi ind ce se impun în astfel de situaţii, precum şi lipsa de convinşi şi pregătiţi, mai ales moral şi psihic, pentru organizare a operaţiunii, fapt care a constituit baza a se opune agresiunii sovietice, s-au văzut obligaţi apariţiei tuturor disfuncţionalităţilor apărute pe de a trece rapid la părăsirea celor două provincii, parcurs. fără a trage măcar un foc de armă6. document 2010 4 (50) 53 studii/documente Pe de altă parte, pregătirea evacuării şi punerea În speranţa asigurării unor condiţii normale a în marş a unităţilor a stat sub semnul improvizaţiei desfăşurării operaţiunii de evacuare prin respectarea datorită lipsei timpului fi zic necesar organizării de către ambele părţi, cea română, respectiv sovietică, unei operaţiuni militare de asemenea anvergură, a regulilor impuse în forţă de reprezentanţii sovietici, rezultatul fi ind sentimentul de nesiguranţă şi fugă comanda Armatei Române a interzis categoric al militarilor. riposta trupelor române la provocări şi deschiderea Educaţia trupei şi a corpului de comandă, focului, ordin care, în condiţiile imixtiunii continue făcută timp de aproape un an în spiritul opunerii a trupelor sovietice în executarea operaţiunilor prin forţă oricărui agresor, corelată cu percepţia militare române şi atacurilor ignobile ale populaţiei în acest sens a măsurilor şi pregătirilor de apărare minoritare împotriva trupelor în retragere, sub efectuate în Basarabia şi Bucovina, au cimentat umbrela protectoare a aceloraşi trupe sovietice, a dus în sufl etele militarilor această convingere care, în la transformarea evacuării într-un dezastru total. dimineaţa zilei de 28 iunie, s-a transformat în panică Încă de la afl area cedării provinciei, populaţia şi deznădejde.7 minoritară a reacţionat într-un mod care a luat prin Toate declaraţiile şi dările de seamă întocmite pe surprindere, atât autorităţile civile cât şi militare. timpul şi după derularea evenimentelor incriminează Documentele vremii incriminează comportamentul, lipsa organizării operaţiunii şi anunţarea tardivă a în special al unei părţi a populaţiei evreieşti, al 11 acesteia.8 comuniştilor şi simpatizanţilor acestora . Reacţia acestora faţă de armată, autorităţile şi Unităţile din primele linii au primit ordinul de populaţia românească din aceste provincii a fost evacuare9 abia în jurul orelor 12-13, iar plecarea surprinzătoare, de neînţeles. Resentimentele faţă de s-a efectuat după 2-3 ore, în timp ce trupele ruseşti populaţia evreiască după iulie 1940 au fost tocmai trecuseră Nistrul la orele 14 realizându-se, în acest rezultatul comportamentului reprobabil al unei părţi fel, o presiune psihică asupra unităţilor române, care a acestei minorităţi împotriva armatei şi populaţiei a dus la crearea haosului, improvizării operaţiunii româneşti, afl ate în momente de cumpănă şi care în soldată cu abandonarea a unor mari cantităţi de loc de compătimire şi ajutor au primit batjocură şi materiale, muniţii şi bunuri aparţinând armatei. umilinţă. În ziua de 28 iunie, imediat după primirea Imaginile principalelor oraşe din teritoriul Ordinului nr. 6006/C privind evacuarea Basarabiei şi ce urma a fi cedat în prima zi a evacuării erau a nordului Bucovinei, comandantul Armatei a 4-a, de nedescris. Începuse să se instaureze panica conştient de impactul psihic al acestui ordin asupra amplifi cată de atacurile grupurilor agresive asupra militarilor, emite către unităţile din subordine Ordinul autorităţilor, jafuri şi ucideri, pe care jandarmii şi de Zi nr. 84 (la ora 06.13), în care cere subordonaţilor autorităţile militare încercau zadarnic să le stopeze. stăpânire de sine şi respectarea tuturor ordinelor Gările şi drumurile de ieşire din localităţi începeau primite, în termenii următori: „Dragi ostaşi ai să devină neîncăpătoare pentru populaţia îngrozită, Armatei a IV-a, călăuzit de interesele permanente deznădăjduită, ce se refugia într-o dezordine totală12. ale Ţării şi neamului românesc, Guvernul a hotărât Autorităţile administrative nu au putut gestiona evacuarea Basarabiei. Măsura luată de autoritatea situaţia; au pierdut controlul total13. superioară nu atinge întru-nimic sentimentele de În Chişinău, comandantul garnizoanei a cinste ostăşească ale comandanţilor şi soldaţilor încercat să menţină ordinea încă din timpul nopţii Armatei a IV-a, căreia îi fusese încredinţată şi inclusiv în ziua de 28 iunie împotriva grupurilor apărarea Basarabiei. care începuseră să devină agresive, prin instalarea Cunoscând sentimentele voastre de devotament în punctele publice principale a unor posturi de şi sacrifi ciul faţă de Tron şi Ţară, angajez pe ostaşii pază înarmate şi trimiterea de patrule militare pe Armatei a IV-a – ofi ţeri şi trupă – să execute cu principalele artere, însă, în scurt timp, armata şi stricteţe ordinele ce se dau, aşteptând în linişte autorităţile sunt depăşite de situaţie. „Comuniştii şi momentul când M.S. Regele, Şeful Suprem al Oştirei, evreii sunt stăpânii oraşului”14. le va permite să arate ce pot. Trăiască M.S. Regele. În după-amiaza zile de 28 iunie au fost numiţi Trăiască Ţara şi Neamul Românesc”10. comisari ai poporului avocaţii Steinberg şi Crisberg,

54 4 (50) 2010 document studii/documente precum şi ziaristul Terziman15 în aşteptarea garniturile de tren sfătuindu-i să depună armele şi să „armatei sovietice eliberatoare” şi s-au desfăşurat rămână în Basarabia.22 demonstraţii de stradă arborându-se drapelele roşii Elemente evreieşti din Cetatea Albă şi şi scandându-se lozinci precum: „Jos Carol”, „Jos comuniştii au manifestat în dimineaţa zilei de 28 Armata Română”, „Trăiască Stalin şi Armata iunie, imediat după începerea evacuării, în grădina Sovietică”16. Poliţiştii care au încercat să instaureze publică a oraşului, unde, ca dovadă a resentimentelor ordinea au căzut victime mulţimii, comisarii Pascar faţă de elementul românesc, au lovit cu pietre, Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol, fi ind răsturnat şi scuipat statuia întregitorului de ţară, executaţi de către evrei17. Aceeaşi soartă a avut-o şi regele Ferdinand.23 La fel ca şi în Chişinău, Hotin, maiorul Cristodorescu Constantin, şeful Biroului Reni şi Ismail, şi aici, având cocarde roşii prinse în de Informaţii al Corpului 3 Armată, care, rămas să piept, au manifestat cu bucurie pentru noul regim predea clădirea Comandamentului, a fost împuşcat care se instaura în Basarabia: comunismul. la orele 16.00.18 Au existat şi români care s-au pus În Soroca, familiile ofi ţerilor din garnizoană, ale în slujba Sovietelor, precum deputalul Mâţă, care, magistraţilor şi funcţionarilor au încercat să scape refuzând să se evacueze s-a instalat la conducerea de furia evreilor în curtea Cercului de Recrutare, oraşului în aşteptarea sovieticilor.19 însă zadarnic: „s-au petrecut scene îngrozitoare În oraşul Bălţi, până la sosirea trupelor sovietice de deznădejde şi de durere. Cete de comunişti (29 iunie, ora 09.00) se constituie un soviet al evrei împuşcau, loveau şi prădau tot ce le cădea oraşului în fruntea căruia, comisar al poporului este în mână”24. Comisarul ajutor Murafa Vladimir şi numit Bavarovschi Casimir20 (fost şef al serviciului agentul Eustaţiu Gabriel, care nu reuşiseră să se funciar al oraşului Bălţi). Cercul de Recrutare este refugieze în dimineaţa zilei de 28 iunie, au fost jefuit, medicii evrei concentraţi la Spitalul Militar arestaţi de avocatul Michel Flexor şi ucişi în Piaţa Bălţi dezertează şi încep arestările funcţionarilor Unirii, în faţa statuii generalului Poetaş25. neevacuaţi. Părintele Ţurcanu împreună cu alţi preoţi Ofi ţeri şi subofi ţeri ai Cercului de Recrutare26 sunt împuşcaţi, iar colonelul Antoniu, comandantul au fost jefuiţi, insultaţi, li s-au rupt epoleţii, ulterior garnizoanei Bălţi, este înjurat şi insultat.21 o parte din ei împuşcaţi (subofi ţerul Ene, căpitanul Permanent, începând din primele momente Georgescu, administratorul fi nanciar al Cercului de 27 ale zilei de 28 iunie, a existat o puternică presiune Recrutare Ion Gheorgiu ş.a.) . Armata, funcţionarii şi psihologică asupra militarilor români, dirijată populaţia care încercau să se evacueze erau huiduite printr-o propagandă susţinută şi metode specifi ce în şi apostrofate: „Burjuilor, ţiganilor ce aţi căutat în 28 scopul derutării şi intimidării acestora. În gara Bălţi, Basarabia?” Scenele descrise de martorii oculari grupuri de evrei se strecurau printre soldaţii afl aţi în vorbesc de la sine: „Ofi ţerii şi subofi ţerii erau într-o stare de plâns, cu hainele şi epoleţii rupţi, cu leziuni pe faţă şi corp, declarând că în timp ce se refugiau au fost maltrataţi şi bătuţi de jidovi”29. Şi la Cernăuţi, încă înainte de apariţia trupelor sovietice, bisericile şi clădirile administrative au fost devastate şi jefuite, iar o parte din reprezentanţii statului român au fost ucişi.30 Aici violenţele au atins paroxismul: soldaţi, ofi ţeri şi poliţişti dezarmaţi şi ucişi cu propriile baionete de minoritari în vârstă de 15-16 ani, şi obligarea sub ameninţări, a soldaţilor, de a participa la defi lare.31 „În retragerea de la Cernăuţi, pe drumuri, se vedeau mame cu copilaşi în braţe, îngenunchiate şi disperate, implorând mila trecătorilor spre a le salva.”32. Crime împotriva militarilor români au fost Primirea armatei sovietice la Chişinău comise încă din faza iniţială a evacuării şi în alte document 2010 4 (50) 55 studii/documente localităţi, precum Storojineţ, unde doi soldaţi limitat la manifestaţii paşnice împotriva României, aviatori care încercau să se retragă au fost ucişi şi dar în faţa timorării şi lipsei de reacţie, în scurt timp îngropaţi în curtea liceului din localitate33. au trecut la agresiuni fi zice42 care au luat amploare Dureros, pentru populaţie şi militarii români, odată cu sosirea primelor eşaloane ale armatei a fost faptul că la samavolniciile la care au fost sovietice. supuşi au participat sau, în unele cazuri, au asistat Afl area acestor veşti cutremurătoare, pe parcurs şi o parte din conaţionali, care, probabil din dorinţa ce eşaloane ale Armatei Române se retrăgeau la vest de a nu-şi pierde privilegiile şi averile sau din de Prut, au umplut de durere sufl etele românilor cauza sentimentelor fi locomuniste sau sovietice, şi militarilor din interiorul ţării şi au dezvoltat şi-au pus serviciile în slujba noului regim. În resentimente faţă de minoritarii evrei. acest sens, exemplele sunt multe. Deputatul Mâţă Executarea ordinului de a nu riposta şi de împreună cu un alt moldovean, pe nume Bivol, a nu deschide focul indiferent de situaţia creată a au preluat conducerea Chişinăului şi s-au pus în însemnat condam narea militarilor români la umilinţă slujba Sovietelor34, atitudine pe care au adoptat-o şi deznădejde. Chiar dacă rapoartele din zona de şi deputaţi, preşedinţi şi secretari ai Frontului acţiune solicitau insistent aprobarea de a se opune Renaşterii Naţionale, precum şi mulţi politicieni de în forţă trupelor sovietice care deveneau din ce în vază „cari în trecut se băteau cu pumnul în piept ce mai agresive43 şi, chiar dacă toate evenimentele pentru scumpa Românie”35. în derulare impuneau acest lucru, comanda armatei, Comportamentul unei părţi a minorităţii prin atitudinea adoptată, a urmărit tot timpul să nu evreieşti36 imediat după anunţarea evacuării dea motive armatei sovietice de a declanşa ofensiva Basarabiei şi nordului Bucovinei a surprins total pe împotriva României şi ocuparea prin forţă a întregii militarii români prin punerea lor într-o situaţie care Moldove, până pe crestele arcului carpatic. nu fusese prevăzută şi care a constituit, prin rapiditate Pe lângă preluarea celor două provincii, s-a şi violenţă, cauza principală, alături de timpul urmărit demoralizarea Armatei Române în retragere, dezorganizarea unităţilor şi marilor unităţi, insufi cient avut la dispoziţie, a eşecului pregătirii în dezarmarea şi abandonarea unor cantităţi cât mai teren şi începerii operaţiunii de evacuare. mari de material militar, armament şi muniţii, scopul Analizarea modului de acţiune a unor membri fi ind unul singur; scăderea capacităţii combative a ai comunităţii evreieşti în ziua de 28 iunie induce Armatei Române şi imposibilitatea de a se opune către emiterea ipotezei că aceştia nu au acţionat unei eventuale invazii sovietice în Moldova. haotic, ci conform unei scheme pregătite din timp, în Dacă în primele zile ale evacuării trupele scopul susţinerii logistice şi informative a agresiunii sovietice s-au limitat la acţiuni de intimidare a 37 sovietice, urmare a unei puternice propagande trupelor române, începând cu ziua de 1 iulie acestea bolşevice împotriva „ciocoilor şi moşierilor devin din ce în ce mai violente, trec la ameninţări 38 români“ anterioare declanşării evacuării. În directe, la arestări şi chiar deschid focul. sprijinul acestei teze vin şi declaraţiile unora dintre Inexistenţa unei reacţii hotărâte şi dinamice din participanţii la evenimente, conform cărora, înainte partea militarilor români la tatonarea efectuată iniţial de anunţarea evacuării, în unele oraşe, în noaptea de Armata Sovietică, precum şi la manifestările de 27/28 iunie, deja circulau pe străzi grupuri ostile ale populaţiei evreieşti, au avut drept rezultat suspecte39, iar în dimineaţa zilei de 28 iunie, în oraşul creşterea graduală a agresivităţii, ajungându-se la Chişinău, de exemplu, magazinele şi cafenelele arestări, maltratări şi ucideri pe lângă toată gama de evreieşti au rămas închise, cu obloanele trase40, deşi manifestări menite să distrugă spiritul combativ al ordinul de evacuare nu fusese încă primit.41 Ulterior, unităţilor în retragere. impresia generală a fost că populaţia evreiască Sfi dând toate prevederile convenţiei semnate, cu fusese înştiinţată de evenimentele ce urmau să se o siguranţă specifi că armatelor cuceritoare, trupele desfăşoare. sovietice, chiar dacă de multe ori în inferioritate faţă Iniţial, necunoscându-se reacţia administraţiei, de unităţile româneşti, au reuşit să dezorganizeze armatei şi a populaţiei româneşti şi nefi ind încă operaţiunea de evacuare, transformând-o într-o protejaţi de trupele sovietice, acţiunea acestora s-a retragere total lipsită de coordonare.

56 4 (50) 2010 document studii/documente ruşi care au afi rmat că, nu numai că nu fuseseră înştiinţaţi despre prelungirea termenului de evacuare, dar şi că termenul stabilit iniţial le era necunoscut, singura lor misiune primită fi ind ajungerea cât mai rapidă la Prut. Chiar şi după dezarmare, coloanele româneşti nu erau lăsate să se deplaseze spre Prut în siguranţă. Tancurile şi motorizatele sovietice, plasându-se pe acelaşi direcţii de deplasare şi acelaşi sens cu militarii români, intrau adânc în dispozitivul românesc, blocând astfel continuarea marşului. Unor astfel de situaţii au fost obligate să le facă faţă şi unităţile Regimentelor 5 Roşiori „Împăratul Niculae II” şi 6 Roşiori când, în zonele Briceni, Briceni Târg şi Noua Suliţă, mai multor escadroane le-au fost răsturnate în şanţuri căruţele şi chesoanele Primirea trupelor sovietice după dezarmare, ajungându-se până într-acolo încât Rapoartele, dările de seamă şi documentele le-au fost luate până şi centurile45. emise de unităţile afl ate în retragere şi organele În ziua de 01 iulie, la punctul de trecere peste administraţiei româneşti în teritoriu demonstrează, Prut de la Bădragi, ariergarda unei brigăzi de fără niciun dubiu, imixtiunea crasă, sistematică, a cavalerie, care încerca să treacă la vest de Prut, a sovieticilor în derularea operaţiunii de evacuare a fost atacată de unităţi de care de luptă sovietice. trupelor române pentru atingerea scopurilor amintite Incidentul este cu atât mai grav cu cât acesta s-a anterior. desfăşurat în timpul parlamentărilor dintre cei Pentru dezarmarea coloanelor în retragere, doi comandanţi; sovietic şi român46. Între râurile trupele sovietice, de multe ori, nici nu au oferit Suceava şi Siret, artileria afl ată în marş a fost, de motivaţia acţiunilor lor, sau, acolo unde au făcut-o, asemenea, atacată de tancurile sovietice, podurile pretextele erau puerile, fără nici o susţinere reală. de la Fălciu şi Lipcani, peste Prut, au fost forţate, Aşa s-a desfăşurat şi dezarmarea Batalionului 2 iar a doua zi (2 iunie) a fost atacat şi capul de pod din Regimentul 54 Infanterie, când pretextul oferit de la Giurgiuleşti, acţiune în care a fost capturată o de comanda sovietică a fost acela că „s-a depăşit companie de infanterie47. conform convenţiei timpul de 24 de ore, afectat Trebuie menţionat faptul că aceste aşa-zise trupelor române pentru evacuarea teritoriilor „incidente” s-au soldat cu pierderi umane din partea cedate”44, afi rmaţie total inexactă. De altfel, pe trupelor române şi s-au executat în condiţiile în care timpul contactelor româno-ruse, au existat ofi ţeri între România şi U.R.S.S. nu era declarată starea

1 Conform Roland Doran, Francoise Parot, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, starea de spirit este defi nită ca fi ind „ansamblul dispoziţiilor afective şi instinctive care determină tonalitatea fundamentală a activităţii psihice, oscilând între cei doi poli ( ai euforiei expansive şi al depresiei dureroase). Noţiunea este uşor de înţeles, greu de defi nit”. 2 Pentru a înţelege cauzalitatea acestor stări de spirit, identifi carea factorilor generatori o raportăm la elementul uman ca receptor al acestora, analizându-le infl uenţa prin modul de reacţie al subiecţilor. Neavând pretenţia că putem depista în totalitate stimulii, încercăm să surprindem, totuşi, rezultatul infl uenţei lor asupra psihicului militarilor tratând starea de spirit nu ca pe o stare generală, ci ca pe un rezultat al frământărilor interioare, în urma cărora, conştientul generează o stare generatoare de atitudini colective. 3 Vezi, Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1990. 4 Dinu Giurescu, România în al doilea război mondial (1939-1945), Editura All Educational, 1999, p. 23. 5 Ibidem, p. 22. 6 În articolul Cea mai dureroasă retragere, publicat în revista Document, 2000, nr. 2, p. 20-24, Oana Anca Otu prezintă o serie de documente care atestă impactul psihologic, emoţional, pe care l-a avut asupra militarilor ordinul de retragere a Armatei Române din Basarabia şi Nordul Bucovinei (este vorba, printre altele, despre Raportul contrainformativ din 5 iulie 1940 provenit de la Regimentul 21 Artilerie, Apelul din 8 iulie 1940 al generalului de divizie Vasile Atanasiu, comandantul Corpului 3 Armată către trupele din subordine, Extrasul din jurnalul de operaţii al Centrului de Instrucţie al Infanteriei pentru perioada 30 august - 5 septembrie 1940, etc.). 7 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), fond 5417, dosar 941, f. 353. 8 Vezi Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), fond Inspectoratele Regionale de Jandarmi, dosar 707/1940, f. 2, 19, 71, 77, 110, 119; A.M.R., fond 25, dosar 135, f. 123. document 2010 4 (50) 57 studii/documente de război. De fapt, tocmai acesta era scopul actelor Umilinţele îndurate au îmbrăcat aspecte foarte sovietice agresive: riposta trupelor române, ceea ce variate; sublocotenentul Mihai din Regimentul 8 ar fi constituit „legitimitatea” declanşării atacurilor Artilerie a fost obligat de către trupele sovietice împotriva Armatei Române, fapt afi rmat chiar de să pună şi să scoată hamurile de pe cai pentru a comandanţii trupelor sovietice, aşa cum se specifi că demonstra populaţiei civile şi soldaţilor români că şi în raportul Corpului de Cavalerie, nr. 9632 din „ofi ţerul nu ştie altceva decât numai să ordone şi să 01 iulie 1940, către Armata 4: „La cea mai mică pună soldaţii la muncă; l-au pus apoi în genunchi tendinţă din partea trupelor noastre de a se opune, cu scopul de a-l umili în faţa ostaşilor”51. Soldaţii trupele sovietice au anunţat prin comandamentul Grupului 7 Recunoaştere din Regimentul 70 Artilerie, lor că vor acţiona, dispunând de unităţi mecanizate sub ameninţarea cu moartea, au fost obligaţi să şi numeroase avioane grele de bombardament, pe strige „Trăiască Stalin şi regimul bolşevic”52, iar teren”48. Regimentul 10 Vânători a fost obligat să defi leze Afl aţi sub o presiune psihică demoralizatoare prin faţa generalului rus Gustişev, care, ulterior, constantă şi, datorită tratamentului la care erau în faţa întregului corp ofi ţeresc al regimentului, a supuşi în faţa subordonaţilor, neputând suporta criticat atitudinea „destrăbălată” a ostaşului român, dezonoarea militară, au existat cazuri în care ofi ţeri atitudini şi acţiuni care au dus umilinţa militarilor români s-au sinucis, cum este cazul căpitanului Ion români în extremis53. Epure din Regimentul 3 Călăraşi, care nu a suportat Pe timpul dezarmării, militarilor români li se tratamentul dezonorant la care a fost supus în faţa rup epoleţii, li se iau uniformele, chiar bocancii propriilor soldaţi şi căpitanul în rezervă Arnold din picioare şi apoi sunt fugăriţi. Orice încercare Ahsenhorl din Regimentul 10 Vânători, care, ajuns de protest atrage bătaia sau împuşcarea acestora54. la vest de Prut, datorită imposibilităţii recuperării La Sculeni, foarte mulţi ofi ţeri şi subofi ţeri care unei părţi din armamentul subunităţii, de asemenea, încadrau unităţi izolate au fost făcuţi prizonieri şi s-a sinucis49. trimişi sub escortă la Chişinău, având tresele rupte, Împotriva militarilor români, indiferent de grad, numărul acestora fi ind estimat de colonelul Mardari, s-a acţionat cu brutalitate. S-a ajuns până într-acolo şeful de stat major al Armatei a 4-a la 20055. încât, în unele situaţii, minoritarii evrei împreună Comportamentul extrem de agresiv al cu militarii sovietici s-au năpustit asupra gărzilor minoritarilor evrei asupra militarilor, funcţionarilor drapelului unităţilor române pentru a smulge efectiv şi populaţiei româneşti a determinat Comunitatea drapelul, garantul existenţei şi fi inţării oricărei Evreilor din Bacău să ia atitudini şi să se unităţi militare, simbolul onoarei şi vitejiei, aşa cum desolidarizeze de autorii acestor acte criminale, prin s-a întâmplat în 29 iunie cu Regimentul 5 Roşiori emiterea unui comunicat al cărui text, edifi cator, „Principele Nicolae II” când, numai prezenţa de este următorul: „Luând cu durere cunoştinţă de spirit şi tăria de caracter ai celor trei membri ai versiunile răspândite cu prilejul grelei încercări prin gărzii au făcut ca acesta să fi e salvat din busculada care trece azi Ţara şi că anumite elemente evreieşti creată50. din Basarabia şi Nordul Bucovinei, profi tând de

9 Este vorba despre Ordinul nr. 6006/C/28 iunie 1940, completat cu Ordinul nr. 6007/28 iunie 1940, urmat de Ordinul nr. 5688C/28 iunie 1940, ora 11.30 (Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuţa Nicolescu, Anul 1940. Armata română de la ultimatum la dictat. Documente. Volumul I, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2000, p. 26, 28-29). 10 A.M.R., fond 26, dosar 272, f. 3. 11 Vezi şi Gheorghe Vartic, Mărturii arhivistice cu privire la retragerea armatei române din Basarabia şi Nordul Bucovinei (28 iunie - 3 iulie 1940), în Cugetul, anul 2000, nr. 2, p. 61-66; Larry L. Watts, O casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă. 1918-1941, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993, p. 276, 277; Cornel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena, Institutul European, 1998, p. 88-102. 12 Vezi şi Vitalie Văratec, Exodul românesc de la 1940 în documentele timpului, în Analele Sighet, Fundaţia Academică Civică, Bucureşti, 1995, 2, p. 353-358; Codreanu Theodor, Basarabia sau drama sfâşierii, Editura Scorpion, Galaţi, 2003. 13 Vezi şi: Gabriel Catalan, Un document inedit privind un episod al invadării Herţei de sovietici în, Vatra, 2006, nr. 9, p. 67-68; Mihai Conrad, Cinci cuvinte lungi cât viaţa în, magazin istoric, 2002, iunie, nr. 6 (423), p. 26-27; Constantin Hlihor, Calvarul retragerii armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord, în Revista de Istorie Militară, nr. 1 (12), 1992, p. 13-14; I. Dimian, , Mărturie personală asupra evacuării Basarabiei şi Bucovinei în 1940, în Patrimoniu, nr. 1/1991, p. 123-124; A. Pentelescu, Constantin Hlihor, Mărturii. Oamenii au dreptul să ştie, în Revista de Istorie Militară, nr. 4 (10), 5 (11) din 1991, nr. 1 (12), 2 (13), 3 (14) din 1992; Maria Sinescu, 1940. Vara dramatică a poporului român, în Revista de istorie Militară, nr. 3 (9), 4 (10), 5 (11) din 1991 şi 1 (12), 2 (13) din 1992; Ion Şişcanu, Ocuparea Basarabiei, Herţei şi nordului Bucovinei, în Revista de Istorie Militară, nr. 4 (10), 1991, p. 17-19. 14 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 53. 15 A.M.R., fond 5417, dosar 941, f. 205. 16 Ibidem, f. 55.

58 4 (50) 2010 document studii/documente împrejurările turbure când până şi puşcăriaşii Într-adevăr, realitatea zilelor evacuării a arătat faptul au fost eliberaţi din închisori, după informaţiile că o parte din minoritarii evrei din provinciile ce noastre, s-ar fi dedat la acte reprobabile. urmau a fi cedate „s-au erijat imediat în conducători Populaţiunea evreiască băştinaşă a acestui locali, infl uenţând şi pe ceilalţi minoritari şi oraş, înfi erează cu cea mai mare energie şi indignare chiar pe unii români netrebnici şi buimăciţi de asemenea fapte odioase şi incompatibile cu credinţa acest eveniment fulgerător, îndemnându-i la acte noastră nestrămutată despre cauzele drepte ale necugetate, sub scutul armatei sovietice...”59. României. În acelaşi timp, ceilalţi minoritari, ucraineni Ca bun şi loiali cetăţeni ai acestei Ţări, ne şi ruşi aşteptau cu îngrijorare instaurarea noului simţim copleşiţi de cumplită îndurerare declarând regim, cunoscând sau având informaţii despre complecta noastră desolidarizare de aceste elemente „binefacerile” comunismului60. iresponsabile cu cari n-am avut şi nu avem nimic în Imediat după încheierea evacuării, comandantul comun şi cu cari nu putem fi confundaţi. Armatei a 4-a, generalul de corp de armată Nicolae Reînnoim şi cu acest prilej sentimentele noastre Ciupercă, face o radiografi e a acţiunii populaţiei de devotament faţă de Tron şi Ţară, fi ind gata pentru evreieşti pe timpul evacuării şi consecinţele îndeplinirea supremei datorii, oricând Ţara ne-o acesteia pentru Armata Română, în care afi rma că cere”56. „dezagregarea completă” a Diviziilor 12, 15, 21 şi Documentele emise de structurile militare 33 Infanterie s-a datorat tocmai acţiunii populaţiei în perioada desfăşurării evenimentelor tragice evreieşti împotriva trupelor române, pregătite din din Basarabia şi a Nordul Bucovinei justifi că prin vreme şi dirijate la momentul oportun de armata afi nitatea faţă de ideologia comunistă, starea de sovietică.61 spirit exaltată a unei părţi a populaţiei evreieşti faţă Datorită acestei realităţi, în rândul Armatei de instaurarea noului regim57, însă indiferent de Române, mai ales în unităţile retrase din Basarabia scopurile urmărite nu se justifi că comportamentul şi a încolţit dorinţa de răzbunare împotriva acestei atacurile comise împotriva armatei, administraţiei şi minorităţi, toate acţiunile ulterioare, putând fi populaţiei româneşti din aceste provincii. considerate un epilog al evenimentelor petrecute în Astfel, se arată în documente, instaurarea Basarabia şi Nordul Bucovinei62. regimului sovietic dădea speranţe populaţiei De aceea în contextul viitoarelor evenimente evreieşti, prin numirea lor în funcţiile administrative care se prefi gurau în plan militar, pentru evitarea pe de conducere din provincii, cunoscut fi ind, aşa cum viitor a reeditării evenimentelor tragice din timpul se specifi că în text, faptul că „ruşii au considerat retragerii, generalul Nicolae Ciupercă avansează, întotdeauna pe evrei ca pe un element extrem de prin Raportul nr. 21535 din 4 iulie 1940, adresat preţios în acţiunea comunistă pentru motivul că Marelui Stat Major, următoarele propuneri menite evreul se naşte comunist şi pentru că este pregătit să îndepărteze suspecţii şi evreii din zonele în care intelectualiceşte mai bine decât ţăranul rus incult”58. erau amplasate dispozitivele trupelor, precum şi din

17 Ibidem. 18 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 53. 19 Ibidem. 20 Ibidem, f. 54. 21 Ibidem. 22 Ibidem. 23 Ibidem, f. 56. 24 Ibidem, f. 63. 25 A.M.R., fond 5417, dosar 941, f. 52. 26 Este vorba despre cpt. Georgescu, lt. Pavelescu Gheorghe, subofi ţerul Ene şi alţii (Ibidem, f. 52-53). 27 A.M.R., fond 5417, dosar 941, f. 52. 28 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 63. 29 Ibidem. 30 A.M.R., fond 5417, dosar 941, f. 56; Vezi şi Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial (1939-1947), Institutul European, Iaşi, 1995, p. 185 – 189. 31 Ibidem. 32 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 64. 33 Ibidem. 34 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 53. document 2010 4 (50) 59 studii/documente apropierea punctelor fi erbinţi, făcând imposibilă, în iunie, maiorul Stancovici67 raportează: „Retragerea acest fel, organizarea de către inamic a coloanei a noastră extrem de grea, trupele extrem de obosite. 5-a din aceste elemente. Unităţile încadrate cu elemente străine s-au De altfel, comandantul Armatei a 4-a era demoralizat din prima zi producându-se defecţiuni. hotărât să recurgă la măsuri extreme, mergând până Impresionează în rău lipsa tancurilor la noi”68. la pedeapsa capitală pentru a potoli „spiritul de Informaţii asemănătoare oferă şi Raportul răzbunare al militarilor contra evreilor”63. contrainformativ nr. 21417 din 2 iulie: „Trupele În încercarea de redresare a situaţiei au fost obosite din cauza marşurilor. Se constată mai multă trimişi în teritoriu ofi ţeri de la eşaloanele superioare organizare la trupele ce trec Vest Prut. Tendinţa de ale armatei, au fost stabiliţi, pentru anumite direcţii a veni cu armamentul intact. Ostaşi care au răzleţit, de afl uire şi zone mai sensibile, ofi ţeri de contact, rătăcesc prin Moldova între Prut şi Siret; trebuiesc 69 iar în ziua de 1 iulie s-a recurs chiar la împrăştierea recuperaţi” . de manifeste cu ajutorul aviaţiei în zona imediată la Din cauza retragerii precipitate şi a repetatelor est de Prut, pentru orientarea populaţiei în curs de atacuri, pe traseele de deplasare, în urma coloanelor rămâneau „raniţe, arme, cai morţi, trăsuri părăsite”70, refugiere şi în special a militarilor răzleţi64. mărturie a calvarului Armatei Române. Drumurile Rapoartele, telegramele, dările de seamă etc, spre Prut erau înţesate cu rămăşiţe dezarticulate ale prezintă fără excepţie, situaţia extrem de grea în 65 unităţilor armatei, soldaţi înfometaţi şi îndureraţi care se găseau unităţile româneşti puse în faţa unei care mărşăluiau fără ofi ţeri71, lăsaţi de multe ori sub realităţi extrem de crude căruia erau incapabile să-i comanda gradelor inferioare, care făceau o impresie facă faţă, datorită lipsei de prevedere a factorilor de penibilă populaţiei civile72. răspundere, politici şi militari deopotrivă, precum şi În dorinţa de a ajunge cât mai repede la Prut, lipsei de iniţiativă şi de curaj a unei îngrijorătoare trupele, în multe cazuri rămase fără comandă, părţi a comandamentelor. La toate acestea, dar abandonate de comandanţi, au urmat itinerarele cele cauzată de aceeaşi factori, s-a adăugat reacţia, mai scurte, „mărşăluind în unele locuri direct peste neprevăzută din timp, a militarilor originari din câmp şi făcând în aceste condiţii etape ce atingeau teritoriile evacuate care, datorită lipsei unei comenzi 60 km”73, ceea ce a dus la extenuarea oamenilor. categorice şi drastice la nivelul subunităţilor sau Asistând la plecarea trupelor române, populaţia lipsei pur şi simplu a comandanţilor şi la îndemnul românească, sub impactul emoţional al acelor zile armatei sovietice şi minoritarilor evrei, au părăsit şi lovită în mândria naţională la vederea dezolantă a unităţile şi, abandonând armamentul şi echipamentul, celor care aveau de fapt menirea să-i apere de urgia în multe cazuri luând caii şi căruţele unităţilor, s-au bolşevică, a trecut de la surprindere şi nelinişte, la înapoiat la familii66. indignare şi reproş faţă de lipsa de reacţie a trupelor Veştile din teritoriu prezentau o situaţie române. Nu de puţine ori, militarilor, care şi aşa sumbră. Spre exemplu, în Telegrama nr. 104 din 29 ofereau spectacole dureroase (unii mărşăluind,

35 Ibidem, f. 58. Printre aceştia se numără fostul senator Botnaru din comuna Romana, ales preşedintele sovietului local, fostul primar din Lipcani, Didic (Ibidem, f. 67-75). 36 Vezi articolul lui Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, publicat în Neamul românesc din 6 iulie 1940. 37 Alex Mihai Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii. Cazurile Dorohoi, Bucureşti, Iaşi, Odessa, Editura Rao Internaţional Publishing Company, Debrecen, 1998, p. 69. 38 Ibidem, p. 76-77. 39 Arhiva C.N.S.A.S , fond documentar, dosar 11223, f. 52. 40 Minoritatea evreiască a boicotat comerţul cu alimente, ca dovadă fi ind cunoscute cazuri în care aceştia au ascuns untdelemn până şi în cavourile din cimitirul evreiesc din Păcurari. (Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 79). 41 Arhiva C.N.S.A.S , fond documentar, dosar 11223, f. 52. 42 Vezi, Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 79-114. 43 Ion Scurtu, Constantin Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1992, p. 60, 64. 44 A.M.R., fond 25, dosar 135, f. 36, 39. 45 Ibidem, f. 101. Vezi şi f. 90-91; Ibidem, fond 5417, dosar 941, f. 165. 46 Ibidem, fond 5417, dosar 941, f. 349-350. 47 Ibidem. Vezi şi extrasele din rapoartele comandanţilor de gărzi ale Partidului Naţiunii (Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 52-76). 48 Ibidem, fond 26, dosar 205, f. 233. 49 Ibidem, dosar 272, f. 120. Cei doi ofi ţeri au fost citaţi prin ordin de zi pe Armata a 4-a „post mortem”. 50 Ibidem, fond 25, dosar 135, f. 90-91. Evenimentul s-a petrecut la ieşirea din oraşul Bălţi.

60 4 (50) 2010 document studii/documente „numai în cămaşă şi izmene”74, aşa cum reuşiseră categorică şi demnă pe tot parcursul evacuării, să scape din mâna evreilor, scuipaţi şi huiduiţi) li se atitudinea acestora infl uenţând şi comportamentul reproşa „unde sunt avioanele pentru care au plătit soldaţilor. timbre”, „unde sunt armele pentru care au plătit S-a remarcat în această privinţă Regimentul impozit de înzestrare”, „unde sunt muniţiile pentru 6 Grăniceri, care, sosit într-o ordine impecabilă care au plătit taxe de înarmare” etc.75. la punctul de trecere peste Prut, a defi lat în faţa Primele unităţi militare care au trecut la vest comandantului Brigăzii78. de Prut au fost cele care fuseseră dislocate în partea La fel, datorită actului de comandă energic al vestică a Basarabiei şi care nu au suferit infl uenţa generalului de divizie Cristache Popescu, comandant demoralizatoare a evenimentelor ce se petreceau în al Diviziei 33 Infanterie, această mare unitate, cu apropierea Nistrului. Retragerea acestor trupe s-a mici defecţiuni datorate unor cauze interne, a reuşit executat în prima zi, în ordine, fără disfuncţionalităţi, să se evacueze în totalitate şi în ordine, fără pierderi urmându-le în ziua următoare trupele care au fost majore79. Faptele demonstrează că acolo unde au bruscate de trupele sovietice şi populaţia minoritară. întâmpinat o atitudine fermă şi o reacţie promptă Datorită deplasării fără oprire, neţinându-se cont din partea trupelor române, atât armata sovietică de oboseală şi de necesitatea hrănirii oamenilor şi cât şi populaţia minoritară şi-au repliat rapid animalelor, fi ind cuprinse de panică, capacitatea comportamentul faţă de militarii români. operativă a acestora a fost redusă la zero76. Pe lângă unităţile specifi cate, au reuşit să Impresia făcută de aceste unităţi asupra revină în ţară cu efectivele şi materialele complete şi populaţiei şi a trupelor amplasate în dreapta Prutului Regimentul 25 Infanterie, Detaşamentul 2 Săpători a fost jalnică, dar în acelaşi timp dureroasă, creindu- care, în plus, a adunat şi armamentul abandonat de se un sentiment de dezamăgire faţă de speranţele şi alte unităţi, Batalionul 32 Pionieri (de asemenea, a încrederea în calităţile armatei române. În acelaşi adus în plus două mitraliere şi 10 puşti mitraliere şi sens în raportul Inspectoratului de Jandarmi din 68 arme abandonate), precum şi Bateria de artilerie judeţul Rădăuţi, se specifi că: „Intelectualii din aparţinând Diviziei 31 Infanterie80, ale căror efective, vechiul regat susţineau că în 1916 a fost retragerea în pofi da tuturor încercărilor trupelor sovietice şi mai ordonată şi mai disciplinată, iar bucovinenii populaţiei civile ostile de a le dezarma, şi-au păstrat cari au servit în armata austriacă susţin că acolo era calmul şi au executat întocmai şi numai ordinele mai multă disciplină şi mai mult simţ de datorie”77. comandanţilor. Au existat situaţii în care militarii Ultimele unităţi constituite care au depăşit români şi-au demonstrat superioritatea pregătirii Prutul au fost cele ai căror comandanţi nu s-au lăsat în faţa trupelor sovietice prin acte de bravură care intimidaţi de încercările le imixtiune ale sovieticilor i-au intimidat şi pus în inferioritate pe militarii şi care, păstrându-şi calmul, au avut o atitudine sovietici81.

51 Ibidem, dosar 135, f. 57-62. 52 Ibidem. 53 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 61. 54 A.M.R., fond 948, dosar 941, f. 305. 55 Ibidem, f. 349-351. 56 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11743/11, f. 123. 57 A.N.I.C., fond Inspectoratele Regionale de Jandarmi, dosar 707/1940, f. 127-130; Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11743/11, f. 90-95. 58 Ibidem, f. 127-128. 59 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11743/11, f. 92. 60 A.N.I.C., fond Inspectoratele Regionale de Jandarmi, dosar 707/1940, f. 127-128. 61 A.M.R., fond 26, dosar 272, f. 47. 62 Ibidem. 63 Ibidem, f. 48; 64 Ibidem, fond 948, dosar 941, f. 63. 65 Vezi şi: dr. Mircea Muşat, 1940. Drama României Mari, Editura Fundaţiei România Mare, Bucureşti, 1992; Ioan Scurtu, ş.a., Istoria Basarabiei. De la începuturi până în 1994, Editura Tempus, Bucureşti, 1994. 66 Vezi, A.M.R., fond 948, dosar 941, f. 205-209, 37, 41, 368, 601, 165, 132, 105-107; fond 25, dosar 135, f. 101-102, 33-35; fond 26, dosar 205, f. 233, 20-21; fond 5418, dosar 1808, f. 72-73; A.N.I.C., fond Inspectoratele Regionale de Jandarmi, dosar 707/1940, f. 19-25; Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 11223, f. 52-76. 67 Maiorul Stancovici a fost ofi ţer de informaţii, încadrat în Secţia 2 Informaţii din M.St.M. document 2010 4 (50) 61 studii/documente Din păcate însă, ceea ce a caracterizat din contră, să încurce drumul, pentru ca apoi la operaţiunea de aducere în ţară a trupelor române din adăpostul întunericului să se poată sustrage cu teritoriul cedat, a fost lipsa de previziune a factorilor căruţa şi să fugă”84. de decizie la nivelul conducerii armatei, precum şi Un alt factor este lipsa echipamentului comportamentul lamentabil al unei părţi a corpului militarilor, datorat anunţării tardive a ordinului de de comandă de la nivelul unităţilor implicate. evacuare. Fără raniţe, saci de merinde şi cartuşiere, Ofi ţerii din comandamentele de mari unităţi soldaţii s-au văzut nevoiţi de a-şi pune muniţia primită nu au fost întrebuinţaţi în coordonarea şi susţinerea în buzunare şi sau, atât cât se putea, abandonându-se acţiunii de evacuare, nu au fost implicaţi pentru în acest fel o mare cantitate de muniţie. dezamorsarea situaţiilor difi cile în care s-au găsit La toate acestea se adaugă nivelul precar al trupele de-a lungul celor şase zile de calvar, aceştia instrucţiei soldaţilor şi pregătirea, de asemenea, slabă părăsind în prima urgenţă teritoriul Basarabiei, a unei părţi a ofi ţerilor, mai ales în rândurile ofi ţerilor pierzându-se, în acest fel, contactul cu unităţile din de rezervă, defi cienţe a căror eliminare a reprezentat subordine82. o preocupare importantă a conducerii armatei, Un factor important de destabilizare a unităţilor începând cu instaurarea regimului antonescian. l-a constituit şi procentul prea mare de militari Toate aceste cauze şi-au produs efectele, însă, basarabeni în compunerea unităţilor (situat în medie aşa cum am afi rmat anterior, pe fondul existenţei peste 50%) care, prin executarea evacuării au fost ostilităţii populaţiei minoritare, a implicării mascate forţaţi să rupă „legăturile de familie şi dezlipindu-i a armatei sovietice în zădărnicirea operaţiunii de casă şi avutul lor”83, fapt ce a determinat, în pofi da în curs de desfăşurare şi a restricţiei exprese a asigurărilor că odată ajunşi la Prut vor fi lăsaţi să se guvernului român de a nu provoca incidente cu întoarcă la vetrele lor, dezertarea în masă, mare parte forţele sovietice. din ei cu armamentul, diminuând astfel capacitatea Transmiterea acestui ordin în condiţiile de luptă a unităţilor, uneori până la anulare. Mai mult, necunoaşterii îndeajuns de bine a stării de spirit a în dezordinea creată şi la adăpostul întunericului au populaţiei din teritoriile în cauză şi a sentimentelor creat în multe situaţii panică, enervare şi nesiguranţă pro sau contra faţă de ceea ce reprezintă autoritatea prin folosirea la întâmplare a armamentului. română, respectiv guvernul sovietic, a dus la Nerespectarea etapelor şi traseele de marş au declanşarea defecţiunilor şi instalarea panicii prin dus la intersectarea şi suprapunerea unităţilor fapt lipsa de reacţie la nivelul comenzii unităţilor în faţa care, pe lângă oboseala şi lipsa de hrană datorate nu numai a imixtiunii armatei sovietice ci şi în faţa executării retragerii precipitate, continue, fără comportamentului ignobil a unei părţi a populaţiei. oprire, au dus la dezorganizarea eşaloanelor. „Se Chiar şi la o analiză amănunţită a evenimentelor, adaugă apoi coloanele interminabile de căruţe este greu de înţeles poziţia adoptată de majoritatea luate de prin sate, a căror conducători basarabeni ofi ţerilor confruntaţi cu izbucnirile antiromâneşti nu aveau nici un interes să meargă în coloană ci ale populaţiei evreieşti, a căror lipsă de demnitate

68 A.M.R., fond 948, dosar 941, f. 37. 69 Ibidem, f. 75. 70 Ibidem, fond 5417, dosar 941, f. 240. 71 Pe timpul evacuării au fost reţinuţi şi deţinuţi ilegal de către autorităţile militare sovietice un număr de 282 ofi ţeri din care aproximativ 100 erau activi, care au fost consideraţi prizonieri de război. „Ulterior, ofi ţerii au fost grupaţi de autorităţile sovietice sub stare de arest şi supuşi la corvezi, cărând materiale prin gări şi depouri“ deşi România nu se afl a de jure în stare de război cu U.R.S.S. (Ion Scurtu, Constantin Hlihor, op. cit., p. 70). 72 A.M.R., fond 948, f. 374. Vezi şi Ion Scurtu, Constantin Hlihor, op. cit., p. 58-59. 73 Ibidem, f. 404. 74 Ibidem, fond 5417, dosar 941, f. 70. 75 A.M.R., fond 5417, dosar 941, f. 70. 76 Arhiva C.N.S.A.S., fond documentar, dosar 10779/5, f. 4. 77 Ibidem. 78 A.M.R., fond 26, dosar 265, f. 64. 79 Ibidem, dosar 210, f. 8-12. 80 Ibidem, dosar 592, f. 288. 81 Ibidem.

62 4 (50) 2010 document studii/documente şi curaj s-a propagat cu repeziciune şi asupra Documentul incriminează în primul rând „lipsa trupei. Elocventă, în această privinţă, este rezoluţia de legătură sufl etească între ofi ţer şi trupă”, ca fi ind comandantului Diviziei 3 Cavalerie pe raportul principalul factor prin care se explică impasibilitatea generalului A. Racoviţă, comandantul Brigăzii 6 soldaţilor la „degradarea şi batjocorirea Cavalerie referitor la atacarea unităţilor sale de ofi ţerilor”86. către populaţia minoritară: „A fost porunca să nu ne În data de 25 iulie 1940, prin hotărârea batem cu armata regulată sovietică. Cu răsculaţii Consiliului Superior al Armatei, generalul de divizie însă, era absolut necesar să ne batem pentru a nu Constantin Sănătescu87 este desemnat pentru analiza suferi ruşinea dezamăgirii”85. cercetărilor preliminare făcute la nivelul marilor Răspunderea pentru acceptarea umilinţei unităţi şi pentru a tria ofi ţerii şi subofi ţerii din Armata revine unei părţi a corpului de comandă, ofi ţerilor, a 4-a, care urmează a face obiectul unei sancţiuni88. care prin comportamentul şi poziţia adoptată a Drept urmare, Consiliul Superior al Armatei a 4-a, deziluzionat trupa, martoră a prăbuşirii (fără a în şedinţa din 1 august 1940 care s-a desfăşurat la generaliza însă) personalităţii comandanţilor lor, cu Bacău, a hotărât, printre altele, trimiterea în faţa toate consecinţele care au generat din aceasta. Curţii Marţiale şi aplicarea unor pedepse ce mergeau Cum responsabilitatea evacuării trupelor până la îndepărtarea din armată pentru un număr de din Basarabia şi Nordul Bucovinei nu putea fi 55 ofi ţeri şi 5 subofi ţeri, printre care şi 5 comandanţi aruncată asupra întregii armate şi mai ales asupra de regimente89, care, sub diferite pretexte90 şi-au întregului corp ofi ţeresc, în perioada imediat părăsit unităţile, acestea (unităţi din compunerea lor, următoare încheierii operaţiunilor, pe baza unei nu în totalitate) fi ind ulterior dezarmate de populaţia analize amănunţite a executării acestora precum civilă şi trupele ruseşti91. şi a declaraţiilor şi rapoartelor militarilor, s-au Din cauza disfuncţionalităţilor apărute determinat cauzele eşecului şi s-au stabilit gradul de vinovăţie al celor suspectaţi ca fi ind responsabili de pe timpul evacuării, datorate atât lacunelor aceasta. elaborării concepţiei operaţiunii militare cât şi Astfel, în luna iulie, Marele Stat Major emite comportamentului unei părţi a corpului de comandă, o Dispoziţie prin care face o analiză a cauzelor pierderile suferite de Armata Română au fost imense. datorită cărora „parte din unităţile armatei noastre La acestea se adaugă cruzimea greu de înţeles a unei au dovedit lipsurile de ordin moral şi disciplinar părţi a minorităţii evreieşti care convieţuise în bună [...] pe care trebuie să ne străduim a le înlătura în înţelegere cu poporul român timp de 22 ani. Aici nu cel mai scurt timp posibil”, înregistrată cu numărul mai era vorba doar de o atitudine pro sau contra sau 2002 din 25 iulie 1940 şi care a fost comunicată simpatizarea cu un regim sau altul, ci pur şi simplu tuturor comandamentelor de mari unităţi până la de acţiuni extrem de violente împotriva militarilor şi regiment inclusiv, comandamentelor teritoriale şi autorităţilor române, împotriva a ceea ce reprezenta inspectoratelor generale de arme. în teritoriu statul român.

82 Ibidem., fond 26, dosar 265, f. 65 . 83 Ibidem, dosar 210, f. 9. 84 Ibidem. 85 Ibidem, dosar 209, f. 458. 86 Ibidem, fond 4, dosar 71, f. 688. 87 Constantin Sănătescu s-a născut în anul 1885 la Craiova. Absolvă liceul la Craiova, Turnu Severin şi Iaşi, apoi Şcoala Militară la Bucureşti, pe care o absolvă în 1907 cu gradul de sublocotenent. În 1937 este numit subşef al Marelui Stat Major. În ianuarie 1941, în calitate de comandant militar al Capitalei, reduce complet, în numai patru zile, rebeliunea legionară. Este numit la comanda Corpului 4 Armată, în fruntea căruia intră primul în Odessa, la 16 octombrie 1941. Participă la luptele din Cotul Donului. În 1943 este rechemat de pe front şi numit şef al Casei Militare Regale. În primăvara anului 1944 devine mareşal al Palatului. Are un rol hotărâtor în pregătirea armistiţiului cu puterile aliate şi a actului de la 23 august 1944. După această dată este numit prim-ministru. La sfârşitul anului 1944 este numit a doua oară prim-ministru (prima guvernare durase 6 săptămâni). După demisia din această funcţie, în 1945 este numit şef al Marelui Stat Major, apoi inspector general de armată. Moare în noiembrie 1947, fi ind înmormântat la Cimitirul Bellu. (Constantin Sănătescu, Jurnal, cu o prefaţă de Simona Ghiţescu-Sănătescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 5-7). 88 A.M.R., fond 26, dosar 206, f. 268. 89 Aceştia erau: colonel Chirovici Vladimir (Regimentul 24 Infanterie9, locotenent-colonel Marinescu Ioan (Regimentul 73 Infanterie), colonel Efrimescu Haralambie (Regimentul 23 Artilerie), colonel Mastero Alexandru (Regimentul 27 Artilerie) şi colonel Ionescu Gheorghe (Regimentul 65 Artilerie). 90 A.M.R., fond 26, dosar 206, f. 278-279.

document 2010 4 (50) 63 studii/documente În decurs de 6 zile, Armatele a 3-a şi a 4-a au Indubitabil, prin pierderile umane şi materiale pierdut efectivele a 28 de batalioane, 22 de escadroane suferite, precum şi prin impactul asupra stării de spirit şi 36 baterii de artilerie, ceea ce reprezintă valoarea a militarilor, operaţiunea de evacuare a Basarabiei a 2 divizii de infanterie, 1 divizion de cavalerie şi aproximativ 2 artilerii divizionare92, având 5 ofi ţeri şi Nordului Bucovinei rămâne cea mai dureroasă morţi93 şi pierderi materiale în valoare totală de pagină din istoria modernă a Armatei Române. 2.750.900.803 lei94.

Cetatea Soroca

Cetatea Hotinului

THE ABASEMENT AND THE DESPAIR OF THE ROMANIAN SOLDIERS IN BASARABIA AND NORTH BUCOVINA (JUNE 28-JULY 3, 1940) – MARIN VOICU, PH.D. CANDIDATE

The summer of 1940 was dramatic for Romanian Army. After the political decision of King Carol II to evacuate Basarabia in a very short time, the army confronted with serious moral and material problems.

Keywords: evacuation, civil population, dysfunction, panic, abasement

91 Ibidem. 92 Ibidem, fond cabinetul ministrului, dosar 728, f. 27 93 Cpt (r) Ahsenhorl Arnold din Regimentul 10 Vânători – sinucis; cpt. Epure Ion din Regimentul 3 Călăraşi – sinucis; cpt. Boroş Ioan din Regimentul 16 Artilerie – împuşcat de ruşi; slt (rez.) Dragomir Alexandru din Regimentul 16 Artilerie – împuşcat de ruşi; slt. Perjalschi Zenovie din Divizia 21 Infanterie – împuşcat de jandarmi pe timpul fugii. (Ibidem, fond M.St.M., Secţia 2 Informaţii, dosar 982, f. 54). 94 Ibidem, fond M.St.M., Secţia 4 Dotare, dosar 195, f. 12-13). Defalcat, situaţia se prezenta astfel: Armament şi muniţie infanterie = 652.609.994 lei; Armament şi muniţie artilerie = 726.961.400 lei; Materiale recunoaştere şi observare = 29.832.834 lei; Harnaşament = 306.625.889 lei; Materiale geniu = 69.173.936 lei; Materiale transmisiuni = 39.785.473 lei; Vehicule auto = 25.000.000 lei; Echipament = 741.916.370 lei; Subzistenţe = 116.094.202 lei; Materiale sanitare şi veterinare = 42.900.705 lei. Vezi şi Gheorghe Vartic, op. cit.

64 4 (50) 2010 document studii/documente GLORIE ŞI UMILINŢĂ: ÎNCĂ UN GENERAL UITAT ŞI REGIMENTUL SĂU EROIC

Comandor (r) prof. univ. dr. Jipa ROTARU1

Prin anii ’90, în calitatea de director al Muzeului mondiale, uitat de posteritate, ba mai mult, purtat Militar Naţional, patronând întrunirile veteranilor după 1944, ca atâţia alţi generali de seamă ai Armatei promoţiei 1945 şi ale Şcolii de Ofi ţeri de Infanterie, Române, prin temniţele comuniste. am avut şansa şi totodată onoarea de a-l cunoaşte şi, Afl ându-se la comanda vestitului Regiment 4 de atunci, de a purta lungi discuţii cu un reprezentant Dorobanţi „Regina Maria” în anii celui de Al Doilea al acelei promoţii, colonelul în retragere Gheorghe Război Mondial, generalul Siminel s-a acoperit de Lăcătuşu. glorie, atât în luptele din Crimeea, cât mai ales în Din confesiunile domnului colonel Lăcătuşu Stepa Calmucă. Un episod, poate cel mai greu şi am reţinut, pe lângă plin de semnifi caţii, plin dragostea şi respectul ce „Cu toată vitregia ce o oferea terenul şi climatul Stepei de învăţăminte pentru o purta Armatei, ofi ţerilor Calmuce, cu toate eforturile supraomeneşti la care a fost întreaga oaste, ne-a lăsat şi oştenilor ei sacrifi caţi supusă cavaleria, cu toată superioritatea copleşitoare generalul Siminel în pe altarul patriei în a inamicului ca număr şi mijloace şi cu toată situaţia documentul Operaţiile cele două războaie grea şi împrejurările critice de completă izolare în care Regimentului 4 Roşiori mondiale, că domnia sa a fost pusă să lupte acest regiment, moralul călăreţului „Regina Maria” în însuşi se trage dintr-o român a predominat toate aceste greutăţi, iar conştiinţa Stepa Calmuciei de numeroasă şi distinsă fi ecăruia rămâne împăcată că şi-a îndeplinit datoria la 20 noiembrie la 26 familie de militari de faţă de Patrie până la capătul puterii sale de rezistenţă“ decembrie 1942. carieră. Îmi mărturisea Pentru valoarea cu mândrie că a trăit printre generali şi ofi ţeri, documentară deosebită şi învăţămintele militare rudele sale apropiate, pe care i-a admirat pentru cuprinse, dar şi ca un prinos de recunoştinţă şi calităţile şi spiritul de corp şi i-a avut drept model preţuire adus eroilor regimentului şi comandantului în viaţă. De altfel, memoriei acestora, împreună cu lor în mod special, propunem spre publicare raportul soţia domniei sale, doamna Meri Sireanu, col. (r) mai sus menţionat, cu specifi carea că acesta se afl ă Lăcătuşu i-a închinat un muzeu militar sine die, în patrimoniul muzeului domnului colonel Lăcătuşu, amenajat la mansarda propriei locuinţe. Adevărat lăcaş de cultură, din păcate puţin valorifi cat, muzeul domnului colonel Lăcătuşu cuprinde un inestimabil patrimoniu, alcătuit fi ind din obiecte militare (arme albe şi de foc, decoraţii, uniforme, accesorii etc.), fotografi i şi un impresionant număr de documente şi lucrări cu tematică militară din perioada întregului secol al XX-lea, care au aparţinut rudelor sale – generali şi ofi ţeri superiori ai Armatei Române, dar şi camarazilor din promoţia 1945. Un generos spaţiu în muzeu este rezervat generalului Victor Siminel, vărul primar al mamei col. (r) Lăcătuşu, erou al celor două războaie Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial document 2010 4 (50) 65 studii/documente La izbucnirea revoluţiei în Imperiul Rusesc în martie 1917, pe fondul destrămării Armatei Ţariste, majoritatea ofi ţerilor români, slujitori până atunci ai ţarului, trec la înfi inţarea în marile garnizoane ruseşti Odessa, Sevastopol, Kiev, Ecaterinoslav şi Chişinău, a unor Comitete Naţionale Ostăşeşti care să treacă grabnic la înfi inţarea din rândul ofi ţerilor şi soldaţilor basarabeni, a unor unităţi militare autohtone, care să fi e aduse în Basarabia pentru menţinerea ordinii în faţa pericolului bolşevic şi să apere autonomia proclamată, pe baza principiului autodeterminării popoarelor din fostul Imperiu propovăduit de revoluţia rusă. Împreună cu alţi basarabeni patrioţi, printre care: lt. Mihai Sireanu, sublocotenenţii Crihan, Suruceanu, Gh. Pântea, Cazacliu, Scobiola ş.a., lt. Victor Siminel depune o intensă activitate pentru atragerea şi înrolarea militarilor basarabeni în rândurile Armatei Naţionale. Investit cu funcţia de secretar al Comisiei de îndrumare şi înrolare a Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial ofi ţerilor, subofi ţerilor şi soldaţilor moldoveni în care mi l-a oferit din toată inima şi a acceptat să-l primele nuclee ostăşeşti ale Basarabiei, contribuie facem cunoscut cititorilor Revistei „Document - nemijlocit la pregătirea marelui miting al militarilor Buletinul Arhivelor Militare Române” şi nu numai, basarabeni de la Odessa, desfăşurat la 18 aprilie drept care folosim şi acest prilej pentru a-i mulţumi 1917. La miting, participând peste 10.000 militari din toată inima. basarabeni, veniţi din toate marile unităţi ţariste Înainte de a prezenta documentul, considerăm de pe fronturile ruseşti, s-a hotărât concentrarea utilă o succintă biografi e a generalului erou Victor şi organizarea unor cohorte moldoveneşti, crearea Siminel. organului administrativ autohton – Sfatul Ţării şi Născut într-o familie de răzeşi moldoveni din obţinerea autonomiei depline a Basarabiei. străvechiul ţinut al Orheiului, la 27 iulie 1897, în Generalul Scerbacev, comandantul frontului comuna românească Fundul Galbenii, judeţul ruso-român, a aprobat înfi inţarea primelor 16 cohorte Lăpuşna, fi u al protopopului Andronic Siminel, de ostaşi şi ofi ţeri moldoveni, cu condiţia ca cei care urmează şcoala primară în localitatea natală după se vor înscrie, să fi e născuţi în Basarabia şi să fi fost care, respectând dorinţa tatălui său şi tradiţia răniţi pe front de cel puţin două ori. familiei, în 1914 este înscris la seminarul teologic Lt. Victor Siminel îndeplinind aceste criterii, din Chişinău. Din 1915 se transferă la Facultatea este înscris în septembrie 1917 printre primii ofi ţeri de Matematică din Petrograd, unde rămâne până în comandanţi în detaşamentele (cohortele) Armatei 1916, când, din cauza războiului, este încorporat la Basarabeane. Ohrana ţaristă, ca elev al Şcolii Militare de Ofi ţeri În această calitate va participa la Congresul Activi de Infanterie din Kiev. Avansat la gradul de Militar Moldovenesc din 20-22 octombrie 1917, sublocotenent în armata ţaristă, a fost repartizat care a decis înfi inţarea Sfatului Ţării (Parlamentul la Regimentul 116 Infanterie, cu care a plecat pe Republicii Moldoveneşti – n.n.), autonomia frontul din Karelia. Grav rănit pe front, a fost internat Basarabiei şi organizarea Armatei prin înfi inţarea într-un spital de campanie. Odată refăcut, tânărul unor regimente proprii. Când Sfatul Ţării şi-a sublocotenent este decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, deschis lucrările la Chişinău, la 21 noiembrie 1917, înaintat la gradul de locotenent şi trimis la regimentul lt. Victor Siminel a participat ca delegat din partea său pe front. Rănit din nou, de data aceasta mai uşor, oştirii. Sfârşitul lunii decembrie 1917 îl găseşte primeşte Ordinul „Sfântul Stanislav” şi este deblocat încadrat cu gradul de locotenent în Regimentul 1 în spatele frontului la un spital de campanie. Husari basarabean, iar evenimentele din 27 martie

66 4 (50) 2010 document studii/documente 1918 îl surprind ca delegat al armatei în Sfatul Ţării, subunităţile regimentului s-au afl at continuu în care a proclamat unirea Basarabiei cu Ţara. luptă, îmbinând atacurile repetate cu marşurile lungi Ca rezultat al realizării dezideratului Unirii, şi obositoare, pentru schimbarea poziţiilor. Pentru unităţile militare basarabene sunt desfi inţate, parte eroismul şi faptele de arme deosebire, generalul dintre ele fi ind contopite cu unităţi ale Armatei Radu Korne, comandantul Diviziei 8 Cavalerie, îl Române. Înrolarea în Armata Română fi ind voluntară, propune pe lt. col. Victor Siminel pentru acordarea lt. Victor Siminel se înscrie printre primii în tabelul celui mai înalt ordin militar – „Mihai Viteazul” ofi ţerilor activi – moldoveni, basarabeni care au (detaliile faptelor de arme ale regimentului în solicitat trecerea lor de la Armata Moldovenească în documentul anexat – n.n.). Armata activă Română, document întocmit imediat Rănit fi ind, este obligat să redea comanda după 27 martie. regimentului şi să se întoarcă în ţară, unde, odată Prin ordinul Marelui Stat Major român, refăcut, este numit şef al Secţiei de Apărare Pasivă Regimentul 1 Husari basarabeni a fost contopit cu din cadrul Ministerului de Război, funcţie pe care o Regimentul 10 Călăraşi, odată cu aceasta lt. Victor îndeplineşte până la 10 martie 1944, când, avansat Siminel, împreună cu alţi 175 ofi ţeri şi subofi ţeri în grad, este repartizat în cadrul Serviciului Special făcând parte din primul lot de militari basarabeni de Informaţii. Îndeplineşte succesiv mai multe însărcinări însumaţi în Armata Română. până la 1 ianuarie 1948, când este trecut în cadrul Din acest moment, pentru tânărul ofi ţer Victor disponibil. Astfel, a fost: subşef al Secţiei I-a Siminel se deschidea drumul unei cariere militare Informaţii Externe; şef al Secţiei 1 Informaţii strălucite. Dăruindu-se cu multă pasiune carierei Externe şi chiar director general al Serviciului militare, obţine la notările de serviciu anuale Special de Informaţii, după 23 august, în locul lui din partea şefi lor ierarhici, numai califi cative Eugen Cristescu, până la 19 septembrie 1944. În de „excepţional” şi „foarte bine”, fi ind avansat această ultimă funcţie îndeplinită, a avut sarcina la gradul de căpitan în 1925. Este selecţionat şi de a reorganiza Serviciul de Informaţii al Armatei urmează cursurile anului întâi al Şcolii Superioare Române, adaptându-l noii situaţii politico-militare de Război din Bucureşti, în 1918 fi ind trimis pentru a ţării în urma loviturii de stat de la 23 august, desăvârşirea studiilor militare superioare la Şcoala realinierii la Naţiunile Unite şi întoarcerii armelor Superioară de Război de la Paris (1929-1930). împotriva Germaniei fasciste. Îndeplinind diferite funcţii de comandă, în 1934 A desfi inţat vechea agentură şi Biroul de studii este înaintat la gradul de maior şi din 1937, pentru al frontului de Est, precum şi Secţia 3 de Legătură cu competenţele şi pregătirea superioară dovedite, este Serviciul de Informaţii german. A dirijat activitatea numit în funcţia de profesor de istorie militară la de contraspionaj în sectoarele german şi maghiar şi Şcoala Superioară de Război până în 1939, când a organizat activitatea comuniştilor, a formaţiunilor fi ind avansat la gradul de locotenent-colonel, a fost numit şef de Stat Major al Diviziei 2 Cavalerie. Odată cu intrarea Armatei Române în cel de-Al Doilea Război Mondial la 21 iunie 1941, este trimis să valorifi ce pregătirea profesională pe frontul de Est, la început în funcţia de şef de Stat Major al Corpului de Cavalerie care a luptat în Crimeea, apoi, din 15 octombrie 1942 la comanda Regimentului 4 Roşiori „Regina Maria”, în fruntea căruia se va acoperi de glorie în Stepa Calmucă. Aici, după declanşarea marii contraofensive sovietice, în urma căreia trupele româno-germane suferă cea mai mare înfrângere pe Frontul de Est, regimentul comandat de locotenent-colonelul Siminel a avut de înfruntat atacurile furibunde ale tancurilor şi cavaleriei sovietice. Timp de mai bine de o lună, între 20 noiembrie şi 26 decembrie 1942, Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial document 2010 4 (50) 67 studii/documente La numai câteva luni de la trecerea în rezervă, la 20 iunie 1951, la fel ca atâţia alţi ofi ţeri eroi ai Armatei Române, din dispoziţiile Moscovei, a fost ridicat de la domiciliu şi depus la închisoarea Malmaison din Bucureşti. I-a fost anulat dreptul de pensie, sechestrate bunurile mobile şi imobile, iar soţiei sale, Lidia Siminel, fost doamnă de onoare la Palatul Regal, i-a fost impus domiciliu forţat. După un calvar de trei ani, prin mai toate închisorile din ţară, în 1954, pe numele lui Victor Siminel se emite un mandat de arestare, după şi un mai cumplit calvar de interogatorii, percheziţii, anchete şi presiuni asupra familiei şi rudelor apropiate. Încheindu-se instrucţia, în modelul caracteristic al Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial perioadei, este încadrat la art. 193 Cod penal: „Crimă de intensă activitate împotriva clasei muncitoare în de luptă patriotice şi a trupelor sovietice afl ate pe cadrul aparatului de represiune burghezo-moşieresc teritoriul românesc. din S.S.I.”. Dosarul a fost trimis în instanţă şi prin De la 19 septembrie 1944, timp de doi ani, Sentinţa nr. 865/17 iulie 1956, acuzatul este declarat generalul Siminel a fost încadrat ca şef al Grupului achitat. de ofi ţeri români de legătură cu Comisia Aliată de La 25 iulie 1956, exact cu două zile înainte Control, pentru ca din 1 septembrie 1946 să preia de a împlini 59 de ani, generalul Victor Siminel şefi a Comisiei Militare din Comisia română de părăsea Penitenciarul Central Făgăraş, cu sănătatea legătură cu Comisia Aliată de Control (sovietică). Ultima funcţie îndeplinită de generalul Siminel zdruncinată. A fost nevoit să-şi vândă bunurile din în slujba ţării a fost aceea, de mare răspundere, casă şi să efectueze o muncă istovitoare de traducător de consilier ministerial militar în Comisia pentru (cunoştea mai multe limbi străine) pentru a-şi putea executarea Tratatului de Pace. duce traiul de pe o zi pe alta. A ştiut însă, să-şi ducă La fel ca majoritatea comandanţilor de unitate cu demnitate suferinţa până la 1 noiembrie 1981, şi mare unitate ale Armatei Române care luptaseră când la vârsta de 84 de ani a trecut la cele veşnice, împotriva Uniunii Sovietice pe Frontul de Est la fi ind înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar. 1 ianuarie 1948, generalul Siminel a fost trecut în cadrul disponibil, apoi, la 1 ianuarie 1951, în * * * rezervă. OPERAŢIUNILE REGIMENTULUI 4 ROŞIORI Patriotismul, eroismul şi mai ales înalta „REGINA MARIA” ÎN STEPA CALMUCII pregătire profesională a generalului Victor Siminel DE LA 20 NOIEMBRIE – 26 DECEMBRIE 1942 au fost răsplătite cu 16 ordine şi medalii româneşti şi străine, dintre cele mai înalte, printre care: Ordinul I. Situaţia iniţială la 20 noiembrie „Mihai Viteazul”, „Coroana României”, „Steaua După deplasarea din Crimeea, Regimentul României”, „Legiunea de onoare” în grad de cavaler 4 Roşiori „R.M.” ajunge la 6 noiembrie în Stepa (Franţa), Ordinele „Sfântul Stanislav” şi „Sfânta Calmucii la Kettschener – Schebenery. Ana” (Rusia), „Crucea de Fier” clasa I-a şi clasa a II-a (Germania), Ordinul „Pobeda” (sovietic), Regimentul este organizat pe 4 escadroane a 3 „Coroana” (Iugoslavia) etc. plutoane (6 P. Mitraliere şi 1 Aruncător rus 50 mm de Ca o ironie a sorţii, în muzeul col. (r) Lăcătuşu, pluton) şi grupul de comandă, compus din plutonul pe o cămaşă zdrenţuită de vreme, pe care Victor de pionieri şi transmisiuni, totalizând un efectiv de: Siminel a peticit-o în închisoare, au fost prinse toate - 24 ofi ţeri; decoraţiile cu care acesta a fost răsplătit pentru - 37 subofi ţeri; faptele sale de armă în cele două războaie mondiale. - 880 trupă; O extraordinară imagine-simbol a destinului - 1.060 cai; unui general care a cunoscut deopotrivă gloria şi - 72 P. Mitraliere; umilinţa. - 16 aruncătoare ruse de 50 mm.

68 4 (50) 2010 document studii/documente Misiunea regimentului era: Abia sosit la Korobnin, regimentul primeşte - să constituie rezerva Diviziei, gata de a ordin să continue deplasarea spre Krasny-Geroy interveni spre N-E (Schebenery), în sprijinul Diviziei (distanţă 30 km), cu misiunea: 5 Cavalerie spre S-E (Alzin Schutinsky), în sprijinul - să ocupe un centru de rezistenţă pe înălţimile Regimentului 2 Călăraşi spre E, interzicând orice Krasny-Geroy, capabil să reziste la încercuire, încercare a inamicului de a pătrunde spre Saracha şi interzicând pătrunderea inamicului pe direcţiile Staatsgut-Tchenalowa; Plodovitoje-Krasny-Geroy şi Abganerowo-Krasny- - să organizeze şi să ocupe 2 puncte de sprijin Geroy; înaintate, de forţa totală a unui escadron la Saracha - să informeze pe cele două direcţii; (1 pluton) şi Staatsgut-Tschenalowa (2 plutoane), - să ia legătura către Vest cu unităţile Corpului cu misiunea de a informa continuu asupra activităţii 6 Armată spre Schelestow şi Aksay şi spre Est, cu inamicului din zona Zagan-Nur, Chassyk (linia unităţile Corpului 7 Armată spre Tundutowo. lacurilor); Către orele 14.00, după un marş extrem de - să instaleze un post de legătură cu Divizia 5 obositor de circa 100 km, regimentul soseşte la Cavalerie, de forţa unui pluton, la Perednaja-Elista; Krasny-Geroy, un fost colhoz complet distrus şi ars - să organizeze localitatea Kettschener- şi care a putut fi identifi cat prin câteva grămezi de Schebener într-un reduit, capabil a rezista la încercuire. piatră. Mijloacele suplimentare cu care era întărit Este de remarcat faptul că, după o zi caldă, regimentul: temperatura a scăzut brusc şi lipsa adăposturilor - 2 plutoane mitraliere (8 piese); pentru oameni şi cai a contribuit la oboseala şi uzura - 2 plutoane aruncătoare 81,4 mm (8 piese); lor în operaţiunile ce au urmat. - 1 pluton A.C. Breda 47 mm (4 piese); Imediat după sosirea la Krasny-Geroy, regimentul trimite recunoaşterile în direcţiile - 1 secţie A.A. Gustloff 20 mm (2 piese) moto; ordonate, recunoaşteri ce parcurg până în seara zilei - 1 Divizion artilerie călăreaţă 75 mm (6 piese). Astfel, din punct de vedere tactic, regimentul încă 30-40 km, fără a se întâlni cu inamicul. constituie rezerva mobilă a Diviziei pentru a Alte recunoaşteri se trimit în cursul nopţii de interveni ofensiv în sprijinul vecinilor şi pentru a 21-22 noiembrie. În acelaşi timp, regimentul recunoaşte, ocupă şi interzice direcţia supravegheată de detaşamentele începe organizarea centrului de rezistenţă ordonat. de siguranţă, misiune normală pentru o unitate de Din punct de vedere tactic, este de observat cavalerie. că regimentul execută un marş forţat, către o zonă În această situaţie operativă se afl a Regimentul nesigură, pentru umplerea unui gol, în faţă cu un 4 Roşiori „R.M” în ziua de 20 noiembrie 1942, zi inamic în plină ofensivă. care a corespuns cu inspecţia domnului general Misiune caracteristică pentru o unitate de comandant al Armatei a IV-a şi începerea unui ciclu cavalerie şi pe care regimentul o execută în perfecte de noi operaţiuni.

II. Marşul Kettschener-Schebenery, Krasny- Geroy (20-21 Noiembrie) În jur de orele 10.30, regimentul primeşte ordin să se deplaseze imediat pe direcţia Obilnoje- Umanzevo-Korobnin. Regimentul (mai puţin un escadron + un pluton + o grupă moto + o grupă A.C. ce constituiau elementele înaintate şi toate trenurile regimentare) se pune în marş la ora 12.00 şi parcurge distanţa de 70 km, într-un teren complet desfundat, până a doua zi dimineaţă, orele 08.00, făcând o haltă mare de 3 ore la Obilnoje. Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial document 2010 4 (50) 69 studii/documente condiţii, parcurgând în circa 26 de ore distanţa de linii de luptă. Orice cedare de teren, din orice parte 100 km, într-un teren complet desfundat, iar ultimii s-ar fi produs, periclita întregul sistem al apărării. 30 km cu greutăţile impuse de posibilitatea întâlnirii Poziţia ocupată în reduit, având întinderea cu inamicul. circulară de aproximativ 4-5 km, datorită confi guraţiei terenului, mijloacele de care dispunea III. Luptele de la Krasny-Geroy (22-23 regimentul raportate la această întindere, nu oferea Noiembrie) decât continuitatea focului, fără a se putea realiza a) 22 noiembrie densitatea şi cu atât mai mult adâncimea. Cu toată oboseala trupei, după marşul forţat De altfel, aceasta a fost situaţia în care cavaleria executat timp de mai bine de 24 ore în continuu şi a luptat întotdeauna în apărare. fără a ţine seama de frigul ce s-a lăsat, se lucrează În zorii zilei de 22 noiembrie se trimit toată noaptea la organizarea poziţiei de apărare. recunoaşteri pe aceleaşi direcţii. Centrul de rezistenţă este organizat într-un De abia în cursul acestei dimineţi se reuşeşte reduit ale cărui 3 părţi (Nord, Vest şi Est) îl formează a se lua legătura cu Grupul 57 Cercetare (lt. col. 3 puncte de sprijin, fi ecare de tăria unui escadron Costăchescu), care se găsea la 15 km est Krasny- compus din câte 2 plutoane, care ocupau crestele ce Geroy. Recunoaşterea trimisă la Abganerowo dominau fostul colhoz, dispus într-un fund de vale găseşte circa o companie inamică cu artilerie, care (căldare). se afl a în luptă cu faţa spre nord. Satul Schelestow Din totalul de 8 plutoane de care dispunea este părăsit de trupe amice, dar neocupat de inamic. regimentul, 2 plutoane erau dispuse în rezervă. La ora 11.00 pe creasta dintre nord îşi fac Mijloacele de întărire erau repartizate pe apariţia 6-7 care uşoare şi auto-blindate inamice, escadroane, iar apărarea anticar întărită cu 2 tunuri însoţite de câţiva motociclişti, urmărind una din de 75 mm împinse în linia de luptă. patrulele călări ce se înapoia din misiune. Secţia A.A. oprită în rezervă la centrul Linia de luptă având ordin a nu trage peste dispozitivului, pentru a proteja în special eşalonul distanţa de 300 m, urmărirea s-a produs sub ochii cailor la mână ce se afl au în acelaşi fund de vale. tuturor într-o tăcere totală. Cele 2 baterii de artilerie călăreaţă erau dispuse Un auto-blindat ce se detaşase din grup urmărea pe panta de la sud de colhoz, camufl ate de vedere de crestele din faţă, în măsură a interveni parţial sau îndeaproape pe un călăreţ al cărui cal rămăsese în total în sprijinul fi ecărui escadron. urma patrulei. În câteva momente blindatul ajunge Paza artileriei şi închiderea reduitului dinspre pe călăreţ şi, dorind a-l face prizonier, se repede cu sud îl forma plutonul de pionieri regimentar, întărit maşina peste cal, zdrobindu-i picioarele dinapoi. cu armamentul automat al Divizionului de artilerie, Călăreţul cade şi, în acelaşi timp, turela blindatului pasat pe panta sudică a centrului de rezistenţă. se deschide şi rusul somează pe ostaş să se predea. Dată fi ind misiunea şi situaţia în spaţiu de Ostaşul se apropie cu mâinile ridicate de maşină, izolare completă a regimentului, dispozitivul adoptat nelăsând arma din mână şi simulând gestul de a formând un reduit complet închis în arici, putea face preda arma, cu o mişcare fulgerătoare îl loveşte cu faţă unui atac inamic din oricare parte acesta s-ar fi patul armei şi apoi fuge spre linia de luptă. produs. Aceasta scenă fi ind urmărită cu mare încordare Misiunea regimentului necesitând o rezistenţă de linia de luptă, ostaşii nu se mai pot reţine a nu hotărâtă, forţele fi ind foarte limitate iar dezvoltarea veni în ajutorul camaradului lor atât de brav şi crestelor şi conformaţiilor terenului cu multe viroage deschid un foc viu asupra inamicului. Surprinse de convergente spre fondul văii, necesitând multe forţe focul anticar, toate maşinile se împrăştie în câteva în linie, nu s-a putut forma o rezistenţă mai tare în momente şi dispar după creastă. cadrul regimentului. Peste o oră apare pe creastă un escadron De altfel, prin însuşi ordinul diviziei, descălecat, urmat de alte 2-3 escadroane călări, toate Regimentul 4 Roşiori forma un pivot fi x, pe care înaintând din direcţia Nord spre Sud, către centrul urma să se producă manevra Regimentului 3 Purtat de rezistenţă de la Krasny-Geroy. păstrat în întregime în rezervă. Către ora 13.00, întreaga poziţie, exceptând Ca atare, reuşita acţiunii Regimentului 4 Roşiori aripile de la S-E şi S-V, se afl ă în strâns contact cu se baza în primul rând pe rezistenţa dârză ale întregii inamicul, care atacă viguros în special la centrul

70 4 (50) 2010 document studii/documente dispozitivului, declanşând un foc puternic de arme Impetuozitatea atacului inamic şi forţele automate, artilerie şi aruncătoare de toate calibrele. superioare şi variate de care dispune, arată clar Către ora 14.00, inamicul, văzând că nu poate intenţia sa de a lichida cu orice preţ rezistenţa dârză pătrunde frontal, caută să încercuiască apărarea prin a regimentului. dublă manevră, dar şi aceasta este anihilată prin Acţiunea Regimentului 3 Călăraşi Purtat dispozitivul regimentului în reduit, care face faţă din cursul nopţii şi prezenţa sa în fl ancul stâng al atacului învăluitor, rezistându-i cu înverşunare. regimentului a ridicat moralul luptătorilor şi în Atacul inamicului devenind din ce în ce mai acelaşi timp determină pe inamic a-şi dirija eforturile în ziua de 23 noiembrie asupra dreptei dispozitivului impetuos, lupta devine de un dinamism puţin de apărare. obişnuit, fi ecare escadron contraatacând imediat Începând de la ora 5 dimineaţa, inamicul cu grupele din rezervă orice fracţiune inamică ce declanşează un foc ucigător de artilerie, aruncătoare reuşeşte să se infi ltreze în dispozitivul de apărare. şi „Katiuşa”. În afară de forţele inamice angajate în luptă, Este o pregătire ce dă certitudinea unui atac de la observatorul regimentului se mai văd alte puternic, cu forţe întărite, întrucât din zorii zilei se două coloane de cavalerie cu blindate, una de circa observă mişcări de trupe călări şi coloane auto în 2 escadroane dirijându-se spre S-E, în spaţiul gol spatele frontului inamic, care descalecă şi debarcă dintre regiment şi Grupul 57 Cercetare şi alta, de trupe ce se îndreaptă spre Krasny-Geroy. circa 20 tancuri şi auto-blindate, îndreptându-se Această operaţiune a inamicului se face aproape spre sud, pe drumul de pe creasta mare de la vest de nestânjenită de acţiunea artileriei proprii, ocupată în Krasny-Geroy. întregime cu sprijinul direct al apărării. Din această manevră se deduce clar intenţia De altfel, bombardamentul puternic al artileriei inamicului de a face o largă învăluire şi încercuire inamice reuşeşte să distrugă, cu toate măsurile de a completă a reduitului. se schimba cât mai des poziţiile bateriilor, trei tunuri Toate aceste evenimente sunt raportate diviziei lovite în plin şi 10 arme automate. telefonic. Apărarea în reduit ia un aspect înfi orător. Focul Între timp căzând noaptea, inamicul probabil inamic crescând din ce în ce în intensitate şi dirijat renunţă la această manevră, întrucât forţele semnalate concentric spre centrul reduitului, face ca fi ecare nu se fac simţite. metru să fi e răscolit de proiectile, dând un aspect de un adevărat „Cazan al Satanei”. Odată cu căderea întunericului, inamicul începe Toate legăturile telefonice cu escadroanele şi o vie activitate de incursiuni, căutând în special să Divizia sunt distruse. se infi ltreze prin viroage ce-l conduceau direct spre La ora 07.45 regimentul raportează Diviziei, al centrul reduitului, menţinând toată noaptea un strâns cărui P.C. înaintat se afl a cu Regimentul 3 Călăraşi contact. Purtat, situaţia grea în care se afl ă, dar afi rmă că va Toate aceste încercări de pătrundere au fost menţine poziţia cu orice sacrifi ciu, cu toată oboseala anihilate prin contraatacuri la baionetă şi grenadă, şi epuizarea fi zică a luptătorilor, căci pierderea inamicul suferind mari pierderi. vreunei părţi cât de mici, compromite întregul La ora 17.00, Divizia comunică hotărârea de dispozitiv în reduit, iar replierea în cursul zilei s-ar a trimite în ajutorul regimentului un divizion din face cu mari sacrifi cii. Regimentul 3 Călăraşi Purtat, care să contraatace în Muniţiile, cu toate că au fost împrospătate fl ancul drept al inamicului cel mai ameninţător şi a pe timpul nopţii de către Divizie, sunt aproape pe cărui intenţie de învăluire era vădită. terminate. Atacul se produce către orele 18.30, reuşind Proiectilele de aruncătoare lipsesc cu totul, iar a se face legătura cu stânga regimentului către ora muniţia anticar a rămas foarte puţină. 21.00, aripa stângă (Escadronul 4) fi ind degajată de Către ora 09.00 cade ucis comandantul presiunea inamică. Escadronului 1, lt. Căpităneanu Nicolae, care în fruntea unui contraatac reuşit dat cu rezerva b) 23 noiembrie escadronului său, moare ca un erou, străpuns de un Noaptea de 22-23 noiembrie, a treia noapte de glonte inamic, în timp ce striga oamenilor săi: „Tot nesomn şi continui eforturi, la care se mai adaugă şi escadronul 1 este acela care decide lupta”. Moare cu frigul excesiv, se petrece într-o încordare maximă. iluzia biruinţei complete. document 2010 4 (50) 71 studii/documente Acţiunea a fost protejată de un contraatac ordonat de divizie, cu divizionul din Regimentul 3 Călăraşi Purtat îndreptat înspre N-E, pentru arunca inamicul dintre dreptul acestei viroage şi de un alt contraatac dat în cadrul regimentului cu escadronul 4 (stânga), care, în urma acţiunii Regimentului 3 Călăraşi Purtat, s-a descleştat de inamic. Acesta din urmă s-a dat în direcţia S-E pentru a respinge divizionul de cavalerie inamic ce căuta să taie retragerea regimentului. Dat fi ind importanţa acestui contraatac, de reuşita căruia depindea soarta regimentului şi pentru ridicarea moralului oamenilor extenuaţi, operaţiunea este condusă personal de comandantul de regiment, însoţitor de ajutor, adjutant şi ofi ţerul cu transmisiunile. Acţiunea a prezentat un aspect unic faţă de procedeele de luptă ale războiului modern. Din ciocnirea rezultată între escadronul ce ataca pe jos şi divizionul inamic ce ataca călare, s-a produs o învălmăşeală din care inamicul a ieşit învins, pierzând majoritatea călăreţilor, datorită câtorva arme automate care au secerat din plin. Între timp, celelalte escadroane rupând lupta, se retrăgeau succesiv spre V şi S-V. Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial La un moment dat, pe timpul replierii, au apărut Violenţa atacului creşte în special în sectorul pe creasta dinspre N şi N-E mai multe unităţi călări acestui escadron. însoţite de maşini, pentru a urmări şi distruge trupele Inamicul introduce în atacul dreptei ce se retrăgeau. dispozitivului forţe noi, însoţite de 4 care de luptă. Datorită acţiunii unui punct de sprijin organizat Către ora 10.30, Escadronul 1 complet epuizat de divizie, din elementele Regimentului 3 Călăraşi şi fără muniţii, este copleşit de atacul inamic. Purtat, în scopul protecţiei retragerii Regimentului În acelaşi timp, inamicul reuşeşte a străpunge 4 Roşiori şi 3 Călăraşi Purtat, la circa 4 km vest de rezistenţa la joncţiunea între Escadronul 4 şi 2. Krasny-Geroy, la originea viroagei, pe unde se făcea Cu cele două plutoane din rezervă se contraatacă replierea majorităţii trupelor, replierea s-a făcut în în ambele direcţii, reuşind pentru moment să se bune condiţii, permiţând trupelor luptătoare să se reînchege dispozitivul de apărare. îmbarce în maşinile Regimentului 3 Călăraşi Purtat Forţele însă se sleiesc din ce în ce mai mult, iar şi să ajungă eşalonul cailor la mână. numărul răniţilor şi al morţilor creşte continuu. Pierderile suferite de Regimentul 4 Roşiori Majoritatea armamentului greu este distrus şi în acţiunile din 22 şi 23 noiembrie au fost: scos din luptă. - 1 comandant de escadron (din 3) mort; Pe creastă apare un divizion de cavalerie inamic - 1 ofi ţer subaltern dispărut şi 3 răniţi (din 9 care înaintează călare spre Sud la circa 3 km N-E de subalterni); reduit, cu intenţia vădită a învălui întregul dispozitiv - 3 subofi ţeri morţi şi 2 răniţi (din 16 subofi ţeri); al regimentului. - 170 trupă – morţi, răniţi şi dispăruţi (din În acest timp se primeşte ordinul diviziei, în care circa 400 luptători); se ordonă replierea regimentului spre Korobnin. - 190 cai omorâţi. Replierea se poate face cu mare greutate şi După informaţiile căpătate ulterior, regimentul numai pe viroaga adâncă dinspre vest, de unde se rezistase atacului Diviziei 61 Cavalerie Rusă, ordonase replierea eşalonului cailor la mână şi apoi compusă din 3 regimente cavalerie, 1 regiment a artileriei. motorizat, câteva tancuri şi auto-blindate şi

72 4 (50) 2010 document studii/documente numeroase aruncătoare de toate calibrele, „Katiuşa” Consumul de muniţii în astfel de operaţiuni şi artilerie. repezi şi nepregătite trebuie bine raţionalizat, În această acţiune inamicul a suferit pierderi datorită greutăţii de reaprovizionare. foarte mari. IV. Acţiunile de la Schutow şi Dorganofff şi Din punct de vedere tactic este de observat: Pimen-Tscherny a) La inamic: a) Schutow - patrule motomecanizate la unităţi de După replierea regimentului spre Korobnin, cavalerie; se primeşte ordinul de regrupare al diviziei spre - repeziciune în luarea contactului, cu forţe Umanzevo. puternice de la început; Ajuns în această localitate către orele 16.00, - căutarea fl ancurilor pentru învăluire; regimentul primeşte ordinul Diviziei pentru - infi ltrarea continuă şi tenace prin goluri, deplasarea imediată pe direcţia: Umanzevo, folosind la maximum avantajele ce le oferă terenul Werschin Ssal, Werch Ssalskij, Krai Balka, (viroage); Poperetschnij, Budarka, Karaitschew, Kotelnikovo, - sensibilitatea faţă de contraatacurile în scopul ocupării unei poziţii între Cotul Donului şi imediate, date chiar cu fracţiuni mici; Kotelnikovo. - exploatarea imediată a succesului, Ordinul diviziei prevede ca elementele hipo să întrebuinţând elemente călări; fi e sosite la Kotelnikovo până în seara zilei de 24 - completarea focului de artilerie cu acela de noiembrie, iar elementele auto până în dimineaţa aruncătoare de toate calibrele, cu o mare precizie de acelei zile. tir, obligând artileria şi armamentul greu al apărării Pentru a mări efectivele elementelor auto ce a schimba des poziţii; urmau să sosească mai repede la destinaţie, regimentul - întrebuinţarea aruncătoarelor „Katiuşa” organizează imediat un escadron cu efective reduse, pentru a obţine mai mult efect moral. circa 80 de oameni, pe care îi îmbarcă în 4 maşini b) La apărare: ale Regimentului 3 Călăraşi Purtat. în situaţii speciale, de natura celei trăite - Restul regimentului, constituind un singur de Regimentul 4 Roşiori la Kresny-Geroy, când, în escadron călare, se deplasează cu începere de la orele urma unei spărturi mari de front, inamicul trebuia cu 18.00 spre Kotelnikovo (distanţă circa 100 km). orice preţ oprit cât mai mult pentru a se evita un eşec În dimineaţa zilei de 24 noiembrie, după un tactic sau chiar un dezastru strategic şi când nu se marş de 60 km executat în timpul nopţii, în condiţii dispune de forţe sufi ciente pentru umplerea golului, foarte grele din cauza gerului şi vântului puternic, întrebuinţarea unităţilor mobile pentru bararea eşalonul hipo al regimentului ajunge la Krai Balka, direcţiilor principale este cea mai indicată. - pentru a putea executa această misiune este normal adoptarea dispozitivului de apărare în reduit, care oferă condiţii maxime de rezistenţă. Totuşi, pentru a preîntâmpina pierderea acestor unităţi şi a se putea realiza descleştarea de inamic, care nu totdeauna se va putea executa pe timpul nopţii, este imperios necesar păstrarea unor rezerve sufi cient de tari, care să fi e în măsură a interveni în timp util; - apărarea trebuie să fi e cât mai activă. Păstrarea rezervelor în fi ecare unitate este obligatorie; - deschiderea focului este bine a se face la distanţe cât mai mici, pentru a se realiza surprinderea şi a produce pierderi sensibile, care nu pot fi realizate la distanţe mai mari datorită lipsei de densitate a focului, la unităţi de cavalerie. În acest sens trebuie condusă instrucţia, pentru a obişnui soldatul să-şi stăpânească nervozitatea şi impulsul. Aspecte din luptele purtate în cel de-Al Doilea Război Mondial document 2010 4 (50) 73 studii/documente unde primeşte un alt ordin, ca să se dirijeze spre S-au capturat numeroşi cai, trăsuri, armament Schutow II (circa 35 km N-V de Krai Balka) cu şi 150 prizonieri. misiunea: Menţionez că reuşita acestei acţiuni aparţine - a acoperi dispozitivul diviziei spre E; Grupului Blindat, escadronului revenindu-i numai - a supraveghea în special direcţiile spre E şi N-E; protecţia acelui grup. Totuşi, poliţa ce o datora - a face legătura cu stânga C. 7 A. în zona Regimentul 4 Roşiori acestei divizii încă de la Umanzevo. Krasny-Geroy a fost achitată. Divizia cu elementele auto ocupă satul În ziua de 27 noiembrie inamicul presează Ssamochin. puternic înspre Ssamochin (Divizia 8 Cavalerie) şi Regimentul continuă mişcarea spre Schutow II, mai spre V (Divizia 18 Infanterie). unde ajunge către orele 12.00. Grupul Blindat German primind misiunea de a Astfel, în timp de 24 de ore se parcurg circa 120 interveni în alt sector al frontului, lasă la Schutow km (Krasny-Geroy-Umanzevo-Krai Balka-Schutow II, 3 care şi 3 tunuri de asalt. II), adăugându-se a patra noapte nedormită şi a cincea Datorită situaţiei pe ansamblul frontului, în zi de eforturi şi încordare continuă a oamenilor. seara acestei zile se primeşte ordin pentru părăsirea De semnalat că, atât în marşul forţat spre localităţii şi deplasarea împreună cu blindatele Krasny-Geroy, cât şi în acesta, regimentul nu a avut germane rămase la Scharnutowskij, unde se pierderi de cai. Aceasta se datorează condiţiilor cantonează pe timpul nopţii într-un dispozitiv de fi zice perfecte în care se găseau caii la începutul alarmă. acestor operaţiuni. b) Dorganoff Regimentul sosit la Schutow II, în unire cu În zorii zilei de 28 noiembrie, conform un grup blindat german (circa 20 care) ocupă şi ordinului diviziei, regimentul se deplasează la organizează localitatea pentru apărare şi de comun Dorganoff, unde primeşte misiunea să organizeze acord se stabilesc bazele unei intime colaborări un punct de sprijin pe creasta 7 km nord Dorganoff, pentru îndeplinirea misiunii. formând un sistem de apărare înaintat în cadrul Despre inamic se ştie că ocupă Aksaj şi diviziei în zona Scharnutowskij-Dorganoff. Peregyusni, având numeros armament anticar, Misiunea acestui punct de sprijin de valoarea aruncătoare şi artilerie şi cu elemente de supraveghere unui escadron întărit era: împinse pe râul Aksaj. - să interzică direcţia Ssamochin-Dorganoff; Pentru verifi carea acestor informaţii şi pentru - să cerceteze şi să informeze continuu asupra stabilirea legăturii cu stânga Corpului 7 Armată, se mişcărilor inamicului dinspre N şi N-E. trimit patrule mixte moto-blindate şi călări spre N, Restul regimentului (al doilea escadron cu N-E şi E prin înţelegere cu Grupul German. efective reduse) în rezerva Diviziei la Dorganoff, Ziua de 25 noiembrie se caracterizează cu misiunea de a asigura rezistenţa pe sat, în cadrul printr-o activitate intensă de patrule şi recunoaşteri diviziei. în zona dintre Aksaj – Umanzevo, a căror informaţii Către orele 13.00, după ce escadronul ce ocupa duc la concluzia că inamicul înaintează spre N-E punctul de sprijin de la cota 140,6 şi-a organizat Umanzevo şi Werschin-Sal. sumar poziţia, este atacat de un batalion de infanterie În ziua de 26 noiembrie, începând din zorii zilei inamic (II/366 Infanterie rus). se observă aglomerări de trupe şi maşini în zona Atacul, cu toată superioritatea numerică a Aksaj-Peregiusny. inamicului progresează greu, mai ales că nu este Localitatea Umanzevo este ocupată de inamic. susţinut de artilerie. Către ora 10.00, Grupul Blindat German Inamicul reuşeşte să pătrundă câteva sute de susţinut de un escadron din Regimentul 4 Roşiori metri în dispozitivul escadronului, dar intervenind atacă dinspre sectorul Schutow II spre Ssamin-Ekin. 3 tancuri germane este respins cu mari pierderi, Divizia 61 Cavalerie Rusă ce se afl a în înaintare de restabilindu-se repede situaţia. la est spre Scharnutowskij, cu intenţia vădită de a Spre seara zilei se aud zgomote de motoare învălui rezistenţa diviziei de la Schutow II. în direcţia Kochara II. Se bănuieşte că inamicul îşi Regimentul 222 Cavalerie rus surprins în aduce alte forţe. coloană de marş este complet distrus, iar resturile Noaptea de 28-29 noiembrie se caracterizează diviziei împrăştiate se retrage în dezordine spre printr-un strâns contact şi activitate de patrule pe N-E şi E. fl ancuri.

74 4 (50) 2010 document studii/documente În cadrul diviziei, inamicul ocupă satul ocupat de regiment şi satul Scharnutowskij, se Scharnutowskij şi colhozul Krainij (3 km est infi ltrează prin viroagele care duc la colţul de N-E Dorganoff). al satului Dorganoff şi atacă satul cu forţa de 2 În ziua de 29 noiembrie, în jur de ora 06.00, batalioane (Regimentul 550 Infanterie). atacul inamic se intensifi că. Surprinderea a putut fi realizată din cauza ceţei Către ora 07.00, un alt batalion inamic din şi istovirea trupelor, care sunt nevoite să părăsească acelaşi regiment (Regimentul 366 din Divizia localitatea, iar punctul de sprijin de la cota 140,6 să 126 Infanterie) manevrează pe la nord stânga se replieze. escadronului. În ziua de 4 decembrie, la ora 05.30, după o Copleşit de forţe mult superioare, escadronul scurtă dar violentă pregătire de artilerie, regimentul se retrage aproximativ 2 km spre sud, reuşind să contraatacă satul în cadrul diviziei şi acesta este oprească vremelnic inamicul, care caută să pătrundă recucerit către ora 07.00. în poziţia bateriei de artilerie călăreaţă ce sprijinea Din cauza pierderilor grele, a epuizării complete acţiunea escadronului. a trupelor, bombardamentul puternic al inamicului, În jur de ora 08.00, intervenind 3 tancuri faptului că toate observatoarele erau în mâna lui, germane în sprijinul escadronului, acesta contraatacă iar fl ancurile erau complet ameninţate, inamicul viguros, reuşind a respinge inamicul şi cauzându-i atacând Scharnutowskij şi Pimen-Tscherny, se grele pierderi. ordonă replierea iniţial spre Wipassnoy, unde se face Acesta lasă pe câmpul de luptă aproape o sută regruparea regimentului, apoi spre Karaitschew, de morţi şi răniţi şi mult armament. Pimen-Tscherny. În cadrul diviziei se recucereşte în aceeaşi zi În noaptea de 4-5 decembrie, regimentul Scharnutowskij. staţionează în zona Karaitscew (colhozul Lenin). Ziua de 30 noiembrie decurge într-o relativă c) Pimen-Tscherny linişte în sectorul ocupat de Regimentul 4 Roşiori. În dimineaţa zilei de 5 decembrie, regimentul Inamicul se manifestă prin trageri cu aruncătoare se deplasează de la Karaitschew Pimen-Tscherny grele care ne provoacă pierderi. formând un reduit ocupat de elementele Diviziei 18 La 1 decembrie, către ora 10.00, inamicul, după Infanterie în unire cu formaţiuni germane. o pregătire cu aruncătoare „Katiuşa”, atacă punctul În cadrul apărării acestei localităţi, un escadron de sprijin al regimentului, însă orice încercare de al regimentului concură la apărarea lizierei exterioare a ocupa cota 140,6 ce domina observatoarele din a satului încadrat între 2 unităţi germane. regiune şi era foarte importantă pentru păstrarea Restul regimentului staţionează în cantonament satului Dorganoff, este zădărnicită de rezistenţa de alarmă. dârză a punctului de sprijin. În ziua de 6 decembrie, divizia primind În seara aceleiaşi zile inamicul îşi retrage grosul misiunea de a ocupa şi apăra o poziţie de rezistenţă din faţa poziţiei, lăsând numai slabe elemente de pe aliniamentul Pimen-Tscherny, Sofh-Wipassnoy, contact. Regimentul 4 Roşiori primeşte însărcinarea de a În ziua de 2 decembrie, inamicul bombardează ocupa, organiza şi apăra un punct de sprijin de forţa cu aruncătoare cota 140,6 şi mai încearcă din nou unui escadron întărit, în zona cotei 88,1. ocuparea ei. Acestui escadron îi intra în sarcină executarea Toate aceste încercări sunt zadarnice. continuă de recunoaşteri călări, spre creasta de la În dimineaţa zilei de 3 decembrie, în faţa nord pe drumul Pimen-Tscherny, Dorganoff şi spre punctului de sprijin se observă o activitate intensă satul Dorganoff, ocupate de inamic. de patrule. Ziua de 7 decembrie se scurge fără nici un În cursul acestei zile inamicul încearcă să atace eveniment demn de remarcat. punctul de sprijin vecin al Regimentului 3 Călăraşi În ziua de 8 decembrie, Regimentul 3 Călăraşi Purtat, reuşind să ocupe creasta. Contraatacul Purtat înlocuieşte escadronul de pe cota 88,1, iar dezlănţuit de acea unitate restabileşte parţial situaţia, Regimentul 4 Roşiori (2 escadroane călări) se însă căderea întunericului împiedică recucerirea regrupează în Pimen-Tscherny, revenindu-i misiunea: crestei. - cu un escadron să participe la apărarea În noaptea de 3-4 decembrie inamicul, localităţii, ocupând un sector pe liziera satului; profi tând de spaţiul liber dintre punctul de sprijin - cu restul în măsură a interveni la ordin; document 2010 4 (50) 75 studii/documente - să execute patrulări călări în direcţiile S-E satului Dorganoff, pentru ca în legătură cu atacul şi S, pentru a evita o eventuală surprindere. Regimentului 3 Călăraşi Purtat dinspre sud şi al Zilele de 9 şi 10 decembrie se scurg în linişte. Regimentului 8 Roşiori (Divizia 5 Cavalerie) dinspre În noaptea de 11-12 decembrie inamicul, est să cucerească satul Dorganoff; atacând cu circa 2 batalioane apărarea exterioară a - să se asigure spre N-E către cota 140,6 şi să satului, reuşeşte să se infi ltreze şi să pătrundă în sat, se facă legătura spre nord cu unităţile germane. punând stăpânire pe o baterie de artilerie grea. Inamicul ocupă înălţimile de la N-V de Pentru restabilirea situaţiei intervin câteva Dorganoff, înglobând cota 98,5 şi un colhoz ruinat. tancuri germane şi un pluton din regiment care luptă Regimentul 4 Roşiori se dă în cadrul Grupării toată noaptea şi reuşesc a nimici toate elemente lt. col. Siminel, constituind din Regimentul 4 Roşiori pătrunse în sat. (2 escadroane) + Escadronul 4 Pionieri + Escadronul Ca preţ al acestei acţiuni, într-adevăr foarte 4 A.A. + 2 baterii artilerie uşoară (5 tunuri). îndrăzneţe şi condusă admirabil, dar care nu reuşeşte La ora 04.00, unităţile se deplasează de la Pimen- inamicului din cauza intervenţiei imediate a unei Tscherny pentru ocuparea bazei de plecare la atac. mici rezerve şi a calmului şi ordinii care a existat Ideea de manevră este următoarea: în localitate, inamicul lasă pe teren zeci de morţi şi - fi xarea inamicului cu un escadron din răniţi. Regimentul 6 Roşiori dinspre S-V; În ziua de 12 decembrie începe contraofensiva manevra cu Regimentul 4 Roşiori dinspre germană. Prin localitate trec coloane blindate germane, - V şi N-V; îndreptându-se spre nord, în direcţia Nebykovo. Regimentul primeşte ordin să fi e gata pentru - siguranţa dreptei atacului şi legătura cu deplasare. Regimentul 3 Călăraşi Purtat prin Escadronul 4 În ziua de 13 decembrie, ora 22.30, Pionieri; regimentul primeşte ordinul de atac pentru ziua de - siguranţa stângii şi legătura cu unităţile 14 decembrie. germane, prin patrule date de Regimentul 4 Roşiori; Întreaga această perioadă de operaţiuni (24 - în rezervă un escadron din Regimentul 6 noiembrie – 13 decembrie 1942) de la Schutow Roşiori. II, Dorganoff şi Pimen-Tscherny, cu toate că nu La ora 06.00, în urma unei scurte dar violente constituie un ciclu de operaţiuni excepţionale pentru pregătiri de artilerie, se declanşează atacul. Regimentul 4 Roşiori, totuşi se caracterizează Regimentul 4 Roşiori, atacând inamicul ce printr-o continuă încordare şi uzură la maximum ocupa colhozul ruinat care se afl a la 6 km E Pimen- a oamenilor nevoiţi să stea pe poziţie zile şi nopţi Tscherny, reuşeşte către ora 07.00 să cucerească de-a rândul, în condiţii extrem de grele, sub gerul şi obiectivul, capturând pe comandantul Batalionului vântul necruţător din această regiune. I/366 Infanterie rus, câţiva ofi ţeri, o baterie de La toate acestea se adaugă şi tensiunea nervoasă mortiere şi făcând peste o sută de prizonieri. rezultată din continue lupte şi hărţuieli cu inamicul. Apoi înaintează către cota 98,5, care era ocupată Pierderile suferite de regiment în această de Batalionul II/366 Infanterie. Atacul se produce perioadă sunt: dinspre N-V către S-E, căutându-se a manevra - 1 ofi ţer rănit; rezistenţa pe la nord. - 37 trupă – morţi şi răniţi. Acţiunea reuşeşte, obiectivul este cucerit, un al (Aceste toate la un efectiv de circa 250 doilea comandant de batalion şi circa 80 de oameni luptători). sunt făcuţi prizonieri. Din punct de vedere tactic, învăţămintele Prin patrulele trimise către cota 140,6, ocupată rezultate în această perioadă a luptelor defensive de al treilea batalion din acelaşi regiment (informaţii sprijinite pe localităţi, în care regimentul a acţionat în obţinute pe loc de la prizonieri) regimentul îşi cadrul diviziei, au fost scoase în relief în conferinţa asigură stânga atacului. domnului general Korne. Regimentul 3 Călăraşi Purtat progresează foarte V. Atacul şi cucerirea satului Dorganoff (14 decembrie 1942) greu şi are pierderi mari. Misiunea regimentului a fost: Acţiunea Regimentului 8 Roşiori dinspre est nu s-a făcut simţită. - să atace cu efortul pe direcţia cota 92 P.T. Pimen-Tscherny, cota 98,5 liziera N-V a Regimentul 4 Roşiori atacă în cadrul grupării în jur de ora 11.00, înspre colţul de N-V al satului

76 4 (50) 2010 document studii/documente Dorganoff, înaintează până la o râpă mare, la circa - să menţină continuu legătura cu Regimentul 2 km de liziera satului, ocupată puternic de inamic, 7 Roşiori la Schutow II şi cu elementele germane la unde este fi xat la teren şi oprit până la căderea serii, Krugliakoff. de un baraj puternic din spatele râpei. Dispozitivul grupării: Divizia ordonă rămânerea pe linia atinsă până - 3 plutoane şi o grupă în avanposturi cu la căderea nopţii când, profi tându-se de întuneric, să misiunea de rezistenţă; se acţioneze concentric asupra localităţii. - restul forţelor constituind un reduit pe sat, Satul se cucereşte pe timpul nopţii cu 2 cu 3 escadroane dispuse pe lizieră şi un escadron în escadroane (Regimentul 6 Roşiori şi Regimentul 3 rezervă; Călăraşi Purtat). - artileria în măsură a interveni în sprijinul Inamicul se retrage în cursul nopţii, către avanposturilor şi executa interdicţii pe comunicaţiile Schutow II. spre N şi N-E şi la nevoie a trage direct în faţa În zilele de 15-18 decembrie regimentul în reduitului. cadrul grupării rămâne la Dorganoff cu misiunea: Ca mijloace de întărire, gruparea mai primeşte - a apăra şi păstra localitatea Dorganoff, având o formaţiune germană compusă din 5 tunuri elemente de siguranţă pe creasta dinspre nord; 75 mm anticar blindate pe şenile, păstrate şi acestea - a face legătura cu trupele germane la Ssamochin în rezervă. şi Regimentul 8 Roşiori la Scharnutowskij; De la 19-24 decembrie, regimentul execută - a recunoaşte şi informa înspre Schutow II. recunoaşteri călări pe direcţiile Aksaj şi Kowalewka. Localitatea Schutow II fi ind cucerită în ziua Din ansamblul informaţiilor se constată că de 17 decembrie de un detaşament al diviziei şi inamicul ocupă un solid cap de pod peste râul Aksaj, dată în primire Regimentului 7 Roşiori (Divizia 5 cuprinzând Kowalewka şi Peregiusny, în intenţia Cavalerie), iar elementele germane din Ssamochin probabilă de a-i constitui o viitoare bază de plecare urmând să se deplaseze mai spre nord, regimentul la atac spre S şi S-V. primeşte misiunea de a ocupa Ssamochin. În ziua de 23 decembrie, o lungă coloană Învăţăminte tactice: blindată inamică a fost semnalată de aviaţie, în Reuşita atacului dat pe un front larg, cu fl ancurile înaintarea dinspre Abganerowo spre Aksaj. descoperite şi cu mijloace modeste, s-a datorat De asemenea, se observă numeroase mişcări de manevrei de învăluire a celor două escadroane din maşini dinspre Aksaj spre Kowalewka. Regimentul 4 Roşiori. Este caracteristică observaţia unui prizonier În ziua de 25 decembrie, la ora 08.30, poziţia ofi ţer rus capturat în acea zi, care a declarat că, în înaintată a grupării călărea pe drumul Kowalewka- cazul când manevra regimentului s-ar fi desenat mai Ssamochin, este atacată de un pluton inamic, care pe la nord, cele două batalioane sovietice (reduse este respins. ca efectiv în urma luptelor anterioare) s-ar fi predat În cursul zilei inamicul este nevoit să se replieze fără a opune vreo rezistenţă. pe pantele 3 km S-V de localitate. S-a constatat deci că inamicul este infl uenţabil La ora 15.00, aproximativ 16 tancuri ruseşti ce la manevra de încercuire, întoarcere sau chiar de veneau dinspre N şi N-V atacă poziţia înaintată a învăluire. grupării, respingând elementele noastre spre sat. Cucerirea satului Dorganoff se datorează Se concentrează tot focul artileriei asupra mai mult părăsirii de către ruşi, din teama de a fi blindatelor ruseşti care la căderea serii se retrag încercuiţi. spre Kowalewka, reocupându-se din nou poziţia VI. Luptele de la Ssamochin (19-26 decembrie înaintată. 1942) Prin acţiunea sa din timpul acestei zile, inamicul Misiunea regimentului în cadrul Grupării lt. demonstra intenţia începerii unei operaţiuni în stil col. Siminel (mai puţin Escadronul 4 Pionieri) era: mare. - să apere sectorul cuprins între Valea Noaptea de 25-26 decembrie, localitatea Ssamochin, Burdaschinka, barând direcţiile dinspre Ssamochin este bombardată intens de aviaţia Kowalewka şi Aksaj; inamică, care azvârle timp de câteva ore în continuu - să ocupe şi să apere cu grosul localitatea o ploaie de grenade şi bombe de calibru mic, dar Ssamochin; care din fericire nu produc pierderi mari. document 2010 4 (50) 77 studii/documente Pentru ziua de 26 decembrie se hotărăşte surprindere, intră cu viteză în Ssamochin, distrugând contraatacul pentru recucerirea satului Schutow II tunurile şi călcând sub şenile armamentul automat şi de Divizia 5 Cavalerie. anticar. În ziua de 26 decembrie, la ora 08.00, poziţia Tragerile tunurilor 75 mm nu au avut nici un înaintată este atacată de aproximativ un batalion efect asupra acestor care, artileria neavând obuze din direcţia Kowalewka şi de alte 2-3 plutoane perforante. transportate de maşini din direcţia Aksaj. Nici tragerile cu armamentul anticar şi tunurile Aceste atacuri sunt oprite prin concentrările A.A. Gustloff nu au avut un rezultat efi cace. puternice de foc ale artileriei şi rezistenţa dârză a Carele de luptă intrând cu viteză în sat (compus elementelor înaintate. din 50-60 case) şi destrămând sistemul de apărare, La ora 09.00, divizia informează că o coloană lupta nu s-a mai putut conduce coordonat şi s-a dat blindată inamică urmată de numeroase maşini pe fracţiuni izolate. înaintează dinspre Aksaj spre Schutow II. Astfel, în cadrul unui escadron al Regimentului Către orele 10.00 atacul inamic asupra poziţiei 4 Roşiori, un sublocotenent ce fusese rănit în înaintate creşte în intensitate, desemnându-se în luptele de la Dorganoff şi care ieşise din spital cu acelaşi timp o manevră pe la vest, dirijată spre sat. rana nevindecată, refuzând evacuarea şi concediu Apar 6 care inamice dinspre Kowalewka, medical, în dorinţa de a lua parte la operaţiunile îndreptându-se spre Ssamochin. regimentului, luptă cu plutonul său în jurul celui de Pentru a veni în ajutorul elementelor din poziţia al cincilea tun blindat german, rămas în sat circa 2 ore. înaintată, a căror putere de rezistenţă atinge limita, În timpul acestei rezistenţe disperate şi complet se ordonă ca 2 tunuri blindate germane pe şenile, izolate dusă atât contra infanteriei care le însoţea însoţite de 2 tunuri Gustloff, să intervină imediat în (fi ecare car purta pe el câte 10-12 oameni), tunul sprijinul acestora. german reuşeşte să distrugă 8 care inamice. De asemenea, pentru a zădărnici manevra Tânărul ofi ţer plăteşte cu viaţa eroica sa faptă, batalionului inamic la stânga dispozitivului, se iar din grupul lui de ostaşi, numai 6 reuşesc a scăpa. trimite escadronul de rezervă (motorizat), cu ordin Infanteria inamică din faţa poziţiei apare şi ea de a contraataca pe inamic din fl anc şi a-l azvârli pe creastă pătrunzând în sat. înapoi. Orice rezistenţă devine imposibilă. Cele 2 tunuri germane defectându-se în mersul Replierea regimentului ca şi a celorlalte spre poziţia înaintată (li s-au rupt şenilele din cauza elemente ale grupării s-a făcut în diferite direcţii: gheţii) au fost trimise alte 2 pentru a putea interveni - cea mai mare parte s-a retras protejată de în timp util contra carelor inamice semnalate. acţiunea tunurilor blindate germane spre N-V către Pe timpul acestor lupte, în jur de ora 11.00, când unităţile germane; rezerva grupării era aranjată, iar tunurile germane - o altă parte a putut să se strecoare spre sud; care reuşiseră a respinge atacul celor 6 care, încă nu - a treia parte, după ce au fost făcuţi prizonieri, se întorsese în localitate, un avion german lansează au putut scăpa datorită lipsei de vigilenţă a ruşilor, un mesaj în zona poziţiei înaintate, semnalând că care se înfruptau din belşug cu bunătăţile trimise dinspre Schutow I înaintează 14 care ruseşti. ostaşilor germani şi români sub forma cadourilor de În acest timp, în sectorul Schutow II se petrecea Crăciun şi primite în aceeaşi zi. o tragedie. Trupele Diviziei 5 Cavalerie fi ind dispuse Aceasta a fost ultima operaţiune a pe baza de plecare, sunt atacate de 15-20 care grele Regimentului 4 Roşiori „Regina Maria”, după care care zdrobesc dispozitivul de artilerie, armamentul intră într-o fază a replierii generale, care nu fac anticar, trenurile de luptă şi eşaloanele caii la mână. obiectul acestei expuneri. Alte care, constituind un al doilea val, atacă În luptele de la Ssamochin, regimentul a avut dispozitivul cavaleriei pe baza de plecare, împrăştiind următoarele pierderi: unităţile. - 1 ofi ţer mort şi 1 dispărut (din 7 ofi ţeri); Faţă de informaţia primită de la avionul german, - 2 subofi ţeri morţi şi 2 dispăruţi (din 12 tunurile blindate se îndreaptă spre Schutow I, pentru subofi ţeri); întâmpinarea atacurilor inamice semnalate. - 133 trupă morţi, răniţi şi dispăruţi (din circa Peste 15-20 minute, un val de 15-20 care inamice 220 luptători); (T 34) venind dinspre sud şi apărând pe creastă prin - 164 cai.

78 4 (50) 2010 document studii/documente Învăţăminte tactice: importante în această regiune şi anume pâslari, În această ultimă operaţiune terminată tragic pantaloni vătuiţi şi scurte îmblănite sau vătuite, în pentru regiment, este de reţinut următoarele: locul mantalei noastre insufi cient de călduroase. - Cu toată apărarea puternică anticar a Este de remarcat de asemenea lipsa de unsori grupării de la Ssamochin (5 tunuri A.C. germane speciale pentru a preîntâmpina incidentele de tragere blindate pe şenile cal. 75 mm, 5 tunuri 37 mm Bofors, cu armamentul automat din cauza gerului. 10 tunuri artilerie 75 mm, 6 tunuri A.A. Gustloff b) Ca organizare, în cadrul diviziei este de 20 mm), totuşi atacul carelor sovietice a reuşit să remarcat că între un singur regiment călare (R.4.R.) destrame sistemul de apărare în foarte scurt timp şi şi 2 regimente motorizate (R.3.C.P. + R.6.R.P.) cum să distrugă mare parte din armamentul anticar, greu a fost cazul la Divizia 8 Cavalerie, fatal se ajunge şi de artilerie. la uzura şi distrugerea unităţii călare, care în mod - Se mai poate constata că prezenţa în sat a normal, fi ind mai puţin mobilă, este întrebuinţată unui singur tun german A.C. de 75 mm blindat pe continuu ca element de contact şi fi xare, pe când şenile, a dat posibilitatea să se scoată din luptă 8 cele motorizate rămân rezervate manevrei, ce nu se tancuri sovietice. produce totdeauna. Restul armamentului nostru nu a putut distruge În cadrul regimentului s-a constatat necesitatea decât 2 tancuri. existenţei unui escadron organic de armament greu, a cărui lipsă până în prezent a fost completată prin În cazul când toate cele 5 tunuri germane ar mijloace suplimentare date de divizie. De altfel, prin fi fost în sat atunci când s-a produs atacul carelor noua organizare a regimentului de cavalerie, acest dinspre sud, desfăşurarea luptei ar fi luat un alt neajuns este remediat. aspect, iar rezultatele ei, cel puţin momentane, ar fi Pentru a putea da un randament dorit pe câmpul fost altele. de luptă modern, ţinând seama de învăţămintele - Este de remarcat procedeul ruşilor, care au căpătate în actualul război, se propune următoarea făcut ca apărarea să-şi angajeze rezervele pe front, pentru organizare a regimentului călare: ca să dea o lovitură repede şi decisivă din spate. - Comanda regimentului cu plutonul de - De reţinut, de asemenea, modul de atac al transmisiuni şi plutonul pionieri (prevăzut în dotare carelor sovietice care au acţionat cu o temeritate şi cu 3-4 aruncătoare de fl ăcări uşoare); îndrăzneală fără precedent, sfi dând complet focul - Două divizioane a două escadroane şi apărării noastre. un pluton mitraliere de divizion. Escadronul cu 4 VII. Învăţăminte tactice: concluzii, constatări plutoane şi 1 pluton anticar (3-4 piese A.C. 45-50 şi propuneri mm). Plutonul a 3 grupe şi 1 aruncător de 60 mm. a) Faţă de situaţia excepţională în care a Grupa cu o puşcă mitralieră şi 4-5 pistoale automate fost pusă cavaleria să acţioneze pe timpul iernii (la grenadieri); în Stepa Calmucii şi din tot complexul de misiuni - Escadronul armament greu cu 2 plutoane primite, reies următoarele constatări: mitraliere şi 2 plutoane aruncătoare 81,4 mm; - frigul excesiv şi mai ales vânturile puternice - Bateria A.C. şi A.A. (motorizată) cu 3-4 şi continui, la care se mai adaugă lipsa adăposturilor tunuri A.C. 75 mm şi 3-4 tunuri A.A. 20 mm şi o pentru oameni şi în special pentru cai, neaclimatizaţi unitate vânători care. în astfel de regiuni, duc la uzura rapidă a oamenilor c) Ca dotare, atât în cadrul diviziei, cât şi şi distrugerea cailor; al regimentului, s-a evidenţiat rolul important şi - misiunile primite obligând unităţile a rezultatele fericite ale conlucrării strânse între ocupa poziţii în câmp deschis, greutatea săpării mijloacele mecanizate şi cavalerie. adăposturilor, pământul fi ind îngheţat, lipsa de timp Acţiunea câtorva care de luptă în sprijinul pentru amenajarea acestora din cauza schimbării cavaleriei a hotărât rezolvarea fericită a mai multor continue a misiunilor şi imposibilitatea rulării situaţii critice. unităţilor din cauza efectivelor reduse îngreunează, De asemenea, prezenţa unor mijloace motorizate iar dacă operaţiunile se prelungesc în timp, cum a întrebuinţate pentru recunoaşteri îndepărtate, a cruţat fost cazul de faţă, pun cavaleria în imposibilitate să- forţele cailor, iar informaţiile obţinute au putut fi şi valorifi ce proprietăţile caracteristice armei. exploatate în timp util. La toate aceste greutăţi se mai adaugă un Evidenţiem dotarea actuală a unităţilor sovietice echipament de iarnă ce are încă lipsuri foarte cu maşina Willys (fabricaţie americană) care prin document 2010 4 (50) 79 studii/documente volumul redus, puterea motorului şi tracţiunea dublă Un ostaş care ştie să lupte izolat şi să se descurce formează un mijloc excelent pentru recunoaşteri pe singur din toate situaţiile ce le poate oferi pe câmpul orice timp şi teren, mult superior motocicletelor de luptă, va şti cu atât mai bine să lupte şi încadrat. puţin rezistente şi maşinilor noastre mult prea Operaţiunile normale însă ale cavaleriei, şi în greoaie şi mari. special a micilor unităţi, sunt cele izolate. S-a constatat că armamentul nostru anticar este prea - A doua lacună constatată este lipsa unei slab faţă de cuirasa tancurilor actuale ruseşti (T 34). instrucţii practice în ceea ce priveşte legătura şi Sistemul de tracţiune hipo al armamentului conlucrarea cu aviaţia. A.C. este impropriu operaţiunilor de mişcare în Trebuie revăzut şi simplifi cat codul de câmp deschis, deoarece eşalonul cailor la mână fi ind semnalizare cu aviaţia, pentru a putea fi reţinut cu de cele mai multe ori nevoit să stea mult înapoi în uşurinţă, iar unităţile să fi e dotate cu tot materialul situaţii critice, se pierde materialul. de semnalizare necesar. O maşină de tipul celei ruseşti amintite, pentru e) Din punct de vedere al moralului s-a constatat tractarea acestui armament, ar fi fost mult mai avantajoasă. că trupa este infl uenţabilă faţă de atacul carelor. Ca armament automat portativ, se simte nevoia Ridicarea moralului scăzut datorită pierderii dotării comandanţilor de mici unităţi şi subofi ţeri, încrederii în forţele proprii, din cauza insufi cienţei cu pistoale mitralieră, uşoare de purtat şi cu un debit mijloacelor anticar sau inefi cacităţii lor, se poate de foc remarcabil. face cu greu şi numai întărind unităţile de cavalerie Din punct de vedere al transmisiunilor, este cu asemenea mijloace. imperioasă nevoie a se mări dotarea în aparate de Sunt elocvente în această privinţă situaţiile în radio, singurul mijloc efi cace în operaţiunile şi care strânsa conlucrare a unităţilor blindate germane misiunile caracteristice cavaleriei. oricât de mici, a dat rezultate strălucite. S-a constatat de asemenea, că aparatele radio Cu toată vitregia ce o oferea terenul şi climatul existente pentru micile unităţi nu au bătaie sufi cientă Stepei Calmuce, cu toate eforturile supraomeneşti la pentru a putea fi folosite în diferite misiuni. care a fost supusă cavaleria, cu toată superioritatea Mai trebuie revăzut şi modul de transport al copleşitoare a inamicului ca număr şi mijloace şi cu acestor aparate, care purtate pe trăsuri improprii, se toată situaţia grea şi împrejurările critice de completă defectează uşor. izolare în care a fost pusă să lupte acest regiment, Din punct de vedere al aprovizionărilor şi moralul călăreţului român a predominat toate aceste evacuărilor, se simte nevoia motorizării cel puţin greutăţi, iar conştiinţa fi ecăruia rămâne împăcată că parţiale a trenului regimentar. şi-a îndeplinit datoria faţă de Patrie până la capătul d) Ca instrucţie, pe lângă observaţiile puterii sale de rezistenţă. constatate în conferinţa Diviziei 8 Cavalerie, sunt Comandantul Regimentului 4 Roşiori de semnalat 2 lacune: „Regina Maria” - Noţiunea de luptă încadrată trebuie să dispară Colonel total din instrucţia micilor unităţi de cavalerie. VICTOR SIMINEL

GLORY AND HUMILITY: ANOTHER FORGOTTEN GENERAL AND HIS HEROIC REGIMENT – PROF. UNIV. CAPTAIN (N.) (R.) JIPA ROTARU, PH.D.

Colonel, and latter general, Victor Siminel achieved glory in the battles from Crimea and especially from Kalmuck Steppe. Courtesy of Colonel (r.) Gheorghe Lăcătuşu the readers can remember the arms deeds of Regiment 4 Roşiori “Queen Mary” in the winter of 1942.

Keywords: offensive, maneuver, Crimea, Kalmuck Steppe, heroism

1 Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

80 4 (50) 2010 document studii/documente COMEMORAREA UNEI FAPTE EROICE: SALVAREA PODULUI DE LA TISZALOK DE CĂTRE SOLDATUL PONTONIER EFTIMIE CROITORU ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Veronica SIMION1

Preambul: pentru a readuce în memoria istoricilor şi a cadrelor Prin Nota-Raport nr. 010972 din 24 iunie militare, iar spre cunoştinţă celor mai tineri, fapta 19532, locţiitorul şefului D.S.P.A., generalul-maior de arme a soldatului pontonier Eftimie Croitoru. C. Mănescu raporta ministrului Forţelor Armate Acţiunea unui soldat care, în limbaj cotidian, am ale R.P.R.: „În planul editorial al Direcţiei Editurii putea spune că „şi-a îndeplinit datoria de serviciu Militare pe anul 1953, este pentru ţară”. prevăzut să apară în cinstea În cercetarea întreprinsă, zilei de 2 octombrie, romanul nu am găsit nimic publicat de «Eftimie Croitoru», scris de Zaharia Stancu despre acest Zaharia Stancu. eveniment. Dincolo de cărţile Până în momentul de faţă, de istorie şi în special de istoria autorul şi-a făcut cea mai mare geniului, fapta soldatului parte din documentare. Croitoru o găsim surprinsă în Pentru completarea lucrarea colonelului Gheorghe documentării, scriitorul mai Bejancu, Eroul de la Tiszalok. are nevoie de următoarele Soldatul pontonier Eftimie elemente: Croitoru, publicată în anul - să vadă practic cum 1970, la Editura Militară, se întinde un pod, cum, se în poemul dramatic Eftimie lansează sau explodează o Croitoru a lui Marin Radu mină fl uvială; Mocanu, publicată de Institutul - să parcurgă drumul de Cercetări Etnologice şi Alba-Iulia, Iernut, Cipău, Ocna Dialectologige, Bucureşti, Mureşului, Turda, Viişoara, 1975, precum şi în paginile drum în care unitatea din care lucrării Drum peste ape a a făcut parte Eftimie Croitoru Soldatul Eft imie Croitoru colonelului în rezervă Vasile a purtat principalele lupte. Andreescu, publicată la Editura În acest drum, autorul trebuie să fi e însoţit de un Militară, Bucureşti, 1970. ofi ţer care a participat la lupte şi care poate furniza Din relatarea colonelului Bejancu afl ăm că explicaţiile şi datele necesare [....]”. Eftimie Zaharia Ene Croitoru, fi ul lui Zaharia Rezoluţia pusă pe 27 iunie 1953 a fost pozitivă. Croitoru şi al Lisavetei s-a născut pe 16 august, în anul Această Notă-raport a constituit pretextul 1914 (12 septembrie 1914, colonel în rezervă Vasile

document 2010 4 (50) 81 studii/documente Croitoru a fost căsătorit de 2 ori. Prima dată în 1934, căsătorie din care a rezultat un băiat, acum de 19 ani. În 1940 murindu-i prima soţie s-a căsătorit a doua oară. Din această căsătorie a rezultat o fetiţă, actualmente în vârstă de 11 ani. Soţia lui Eftimie întreţine copiii şi-i îngrijeşte cu multă dragoste [...]. Fiul lui Eftimie Croitoru în vârstă de 19 ani, este considerat familie aparte cu toate că este întreţinut de mama sa vitregă şi locuieşte împreună cu ea [...]. Copilul Ioan Croitoru este slab dezvoltat din punct de vedre fi zic. Lucrează la maşina de cusut rămasă de la tatăl său, însă nu ştie să facă decât unele lucruri mici de croitorie. A urmat şcoala elementară (4 clase) clasifi cându-se primul. Fetiţa, Vasilica E. Croitoru este slab dezvoltată şi suferă de reumatism. Împreună cu familia A terminat şi ea 4 clase elementare învăţând foarte Andreescu, în Drum peste ape) în comuna Sfi nţeşti bine [...]. Soţia lui Eftimie Croitoru este analfabetă. din câmpia Teleormanului, la câţiva kilometri de Este o femeie cinstită şi se bucură de respect în Roşiori. comună. Este sănătoasă. Nu a făcut niciun fel de 3 Elev cu o „purtare exemplară” , după fi nalizarea politică nici în trecut şi nici în prezent. Nu vrea să cursurilor şcolii elementare, Eftimie este dus de tatăl lase copii să plece de lângă ea, fi indu-i teamă că în Roşiori ca să înveţe meseria de croitor. Cei trei odată copii plecaţi, ea va fi dată afară de socrul ei ani pe care i-a petrecut în Roşiori, trec greu, dar, [...]. Referitor la părinţii lui Eftimie Croitoru, fraţii 4 odată furată meseria pe care a practicat-o ca un bun lui şi rudele apropiate, s-a constatat că sunt oameni meseriaş, acest lucru l-a făcut unul dintre cei mai cinstiţi, respectaţi de locuitorii din comună şi că buni cetăţeni ai comunei. niciunul dintre ei nu a fost legionar. Organele locale Tinereţea lui nu are nimic de vază. Din punct de stat şi de partid nu au acordat niciun fel de ajutor de vedere fi zic nu era voinic, era un om aşa înalt, sau sprijin familiei lui Eftimie Croitoru”. 5 nici mărunt de tot, nici subţire . Autorul poemului dramatic îl prezintă pe Eftimie ca un bărbat de statură mijlocie, slăbuţ, cu înfăţişare plăcută, ce exprimă încărcătura sufl etească6. Cum este în fi rescul lucrurilor, Eftimie se căsătoreşte cu o fată care i-a adus câteva pogoane. Cu ea va avea doi copii, un băiat şi o fată. În anul 1940 când Germania nazistă călca ţări în picioare, strivea popoare, abătea asupra oamenilor un destin tragic, împovărarea lui Eftimie creşte prin pierderea fetiţei şi a soţiei. Dar, ce să facă, trebuie să-l crească pe celălalt copil, pe Neluş, care e la vârsta când are nevoie mai mult ca oricând nevoie de el. Se căsătoreşte cu Ioana Gh. Marinescu, care în anul 1942 va naşte o fetiţă, Vasilica. Documentele de arhivă, respectiv Nota-raport nr. P.P. 0011012 din 04.07.19537 a şefului Direcţiei Propagandă şi Agitaţie pentru locţiitorul şefului D.S.P.A., către ministrul Forţelor Armate ale R.P.R., îl prezintă pe Eftimie Croitoru ca fi ind „fi ul lui

Zaharia Croitoru din comuna Sfi nţeşti, Raionul Familia Croitoru alături de Regimentul de Pontonieri Vârtoapele, Regiunea Bucureşti [...]. Eftimie

82 4 (50) 2010 document studii/documente Contingent 1936, Eftimie Descă rcarea Croitoru este încadrat materialului şi construcţia în timpul celui de-Al podului a durat (n.n.) de Doilea Război Mondial la 15 noiembrie ora 17.00 în Compania 18 Poduri până la 17 noiembrie ora Râuri din cadrul Armatei 07.15 (06.3015) când podul a 4-a. a fost dat în circulaţie. Jurnalul de operaţii Toată ziua circulaţia al Comandamentului continuă pe pod. Trec Geniului înfăţişează elementele Corpului 6 Compania 18 Poduri Armată. Apa se menţine Râuri la 8 noiembrie mare şi repede. Se luptă 19448 la Tiszalok pentru la întinderea barajului şi a ajuta trecerea Diviziei escadrilei unde, din cauza 11 Infanterie în capul de curentului puternic, apa pod creat de aliaţi; la 9 rupea cablurile de susţinere noiembrie 19449 strânge cu toate ancorările făcute. tot materialul din zona Inamicul de la deal aruncă Dumbrăveni (Patroha), plutitorii mari, plute la 10 noiembrie 194410 formate din buşteni groşi continuă trecerea la plaja pe care Compania cu mare de la Tiszalok; la 11 greutate îi îndepărtează de noiembrie 194411 execută pe pod pentru a nu-l rupe. treceri individuale Afară de plute, inamicul la Tiszalok, la 12-14 trimite mine plutitoare, noiembrie 194412 trece Portret de erou Compania le împuşcă Tisa cu armament greu la spre a le distruge sau Tiszalok. când acest procedeu nu dă La data de 15 noiembrie 1944, Compania rezultatul dorit, le urmăreşte cu vasul şi le vânează 18 Poduri Râuri a primit ordin de la comandantul cu cangea spre a salva podul cu orice risc. geniului Armatei a 4-a să-şi concentreze întregul La orele 19, întuneric fi ind, o mină plutitoare se material de pod la Tiszalok, unde urmează să întindă apropie de pod. Ostaşii Companiei de servici pe pod un pod de 16 tone. Pentru urgentarea întinderii şi dării sunt atenţi la ea. Aceasta se afl ă în dreptul soldaţilor în folosinţă a podului, la operaţiunile de descărcare Eftimie Croitoru ctg. 1936 şi Stan Gheorghe ctg. şi transport a materialului au fost destinate forţe 1945. Soldatul Eftimie Croitoru o ţine departe cu suplimentare din Batalioanele 27 şi 31 Pionieri cangea spre a exploda înainte de a ajunge la pod. (primul al Corpului 6 Armată, cel de al doilea al Mina explodează. Datorită exploziei la depărtare Armatei)13. de pod, podul este salvat, doar un element de vas În ziua de 15 noiembrie 194414 Compania îşi e deformat. În schimb, soldatul Eftimie Croitoru concentrează materialul şi oamenii la Tiszalok moare, iar soldatul Stan Gheorghe rămâne surd16. pentru construirea podului peste Tisa. Trecerea continuă fără întrerupere. Efectiv întrebuinţat: 4 plutoane a 52 de oameni Buletinul informativ, redactat de gazeta şi fracţiuni de pionieri din Batalionul 27 şi 30 „ARMATA”, relata în numărul nr. 31, de duminică, Pionieri Munte pentru descarcerarea şi transportul 26 noiembrie 1944, în pagina a doua, sub titlul: materialului de pod la apă. CHIPURI DE EROI. Pontonierii soldaţi Croitoru 17 Material întrebuinţat: 198 m pod de vase, 8 Eftimie şi Stan Gheorghe tragismul faptei, din care m pod de căluşi şi 12 m pod improvizat. Lungimea redăm un pasaj: totală a podului 218 m. În capul de pod peste Tisa, format de unităţile Armatei a 4-a, care au înaintat vârtos în ultimele document 2010 4 (50) 83 studii/documente zile se simte tot mai mult nevoia artileriei grele, a Trec acum, într-un şir nesfârşit de mare, coloane muniţiilor şi a rezervelor pentru continuarea luptelor. de artilerie grea, camioane încărcate cu muniţii de În orice caz, mâine dimineaţă, artileria grea tot felul, hrană şi rezerve. trebuie să intre în poziţie la nord de Tisa pentru a După munca încordată şi greutatea ei, Compania sfărâma îndârjitele rezistenţe inamice. de Pontonieri ar trebui să treacă la odihnă, să-şi Iată pentru ce se lucrează încontinuu de 20 usuce hainele, să-şi schimbe încălţămintea şi să se de ore pe sub ploaia rece de toamnă şi a unui vânt încălzească, dar nu e timp de aşa ceva. nemilos, podul de vase peste Tisa, la punctul numit Ordine scurte sunt împărţite de comandatul Tiszalok. companiei şi oamenii trec pe echipe la noile misiuni; unii supraveghează trecerea peste pod, alţii se instalează în posturi de pândă în susul apei pentru a alerta din timp plutirea minelor lansate de inamic, în sfârşit ultimii fac siguranţa apropiată a podului. Printre aceştia din urmă se găsesc şi pontonierii soldaţi Croitoru Eftimie şi Stan Gheorghe. Cu privirile aţintite la valuri Tisei, care le jucau acum în ochi, cei doi pontonieri îşi uscau hainele de pe ei cu propria căldură a corpului şi cu ajutorul vântului care încă mai bătea. Erau pe deplin mulţumiţi şi le făcea o mare plăcere să audă zgomotul tractoarelor şi bâzâitul maşinilor, care treceau acum nestingherite cei 120 de metri de lăţime a Tisei. Dar, deodată privirile lor se încordează, ochii li se deschid mari şi în mod mecanic exclamă deopotrivă: mina. În adevăr, o mină mare, o mină aşa numită de curent, scapă din barajul de protecţie a podului, alunecă acum pe valuri spre pod, o clipă şi podul, podul care fusese construit cu atâta trudă, pe un timp neprielnic, podul pe care acum treceau liniştite nesfârşitele coloane, avea să sară în aer ca o cutie de chibrituri. Dar asta nu s-a întâmplat, pentru că cei doi fl ăcăi, perfect conştienţi de pericol, s-au dăruit jertfei. Monumentul de la Tiszalok închinat memoriei ostaşilor români Se reped amândoi la căngi, încearcă să o tragă la mal, nu reuşesc, poate că ar putea-o opri, dar valurile repezi ale Tisei, o amânau I-a revenit această misiune grea Companiei 18 mereu spre pod; ultimile lor mijloace se isprăviră, Poduri Râuri, din care fac parte pontonierii soldaţi ce vor fi gândit amândoi nu se poate şti căci soldatul Croitoru Eftimie şi Stan Gheorghe. pontonier Croitoru Eftimie a murit ca un erou iar Uzi, leoarcă aproape îngheţaţi, luptă toţi din pontonierul Stan Gheorghe a rămas surd şi mut. greu cu apele Tisei mult umfl ate, cu valurile ei, cu Numai podul, podul nu a suferit nimic. ploaia îndărătnică şi vântul ce nu mai contenea, dar Camarazii care la strigătele lor ajunsese pe toate acestea nu-i poate opri o clipă şi la termenul malul apei în apropierea podului, le-a fost dat să fi xat de Comandament, podul a fost gata. vadă, numai o clipă, cum cei doi viteji se năpustiseră

84 4 (50) 2010 document studii/documente cu ultemele forţe pe mină, pe care o loveau din Câteva voci au susţinut că mina nu a fost răsputeri cu lopeţile, pentru a exploda înainte de a lovită decât în mod întâmplător, deoarece era foarte ajunge la pod, şi-a explodat la timp. întuneric şi putea fi luată drept plutitor fără cumplita În urmă a rămas durerea camarazilor şi a tinerei încărcătură. Foarte puţini sunt cei care au această soţii care spunea despre el: Bun, bun şi harnic mai era. părere. Cei doi ştiau că se pot aştepta oricând la Venea el din concentrare şi se mai mira el săracul, ce apariţia vreunei mine. să facă mai întâi, pe unde să alerge şi el mai nainte Scurtă a fost viaţa lui Eftimie Croitoru. Dar să lucreze, că lucra cu maşina să vie să-i facă şi lui infi nit de scurtă, măsurată în timp, a fost fapta lui omul pogonul de ogor, altul să-i care şi lui porumbul vitejească, poate cea mai scurtă din istoria tuturor …. Decât maşina aia o avea şi el. Aşa îşi da interesul faptelor eroice din toate timpurile. El nu a avut timp de orice, de n-am ce să spui, n-am ce să spui de om, să pună în cumpăna judecăţii spiritul de conservare, 18 că d-aia m-am bucurat şi l-am luat . care l-ar fi făcut să acţioneze sau dând loc la ezitări, Eftimie Croitoru a fost decorat ,,post-mortem” să acţioneze cu întârziere. Întrunind toate virtuţile cu cea mai înaltă distincţie ostăşească de război ostăşeşti, el a trecut direct la hotărâre, perfect ,,Virtutea militară” clasa I. În propunerea de conştient de jertfa pentru care era pregătit19. decorare, făcută de comandantul geniului Armatei a În semn de preţuire pentru jertfa soldatului 4-a române, stă scris: ,,Pentru patriotismul şi spiritul Eftimie Croitoru, familia sa a fost recompensată, de sacrifi ciu cu care în seara zilei de 17 ianuarie 1944, fi ind în garda de întreţinere a podului peste ţinându-se cont că rămăsese fără „capul familiei”, Tisa, la Tiszalok, a oprit o mină de curent lansată care avea doar 30 de ani. pe apă de inamic, lovind-o, conştient de pericol, cu O unitate de pontonieri (între timp desfi inţată), cangea peste catarg, producând explozia înainte de un remorcher de pe Dunăre, câteva străzi din oraşele a atinge podul şi salvând astfel podul, singura arteră ţării, un traseu montan din munţii Bucegi, poartă de comunicaţie a Corpului 6 armată la sud de Tisa… peste veacuri numele şi pilda de sacrifi ciu a eroului Explozia minei i-a provocat moartea”. de la Tiszalok.

COMMEMORATION OF HEROIC FACTS: THE SALVATION OF TISZALOK BRIDGE BY PONTONEER SOLDIER EFTIMIE CROITORU IN THE SECOND WORLD WAR – VERONICA SIMION

The battle for defending Budapest remained in people’s memory especially because of the supreme sacrifi ce that was made by pontoneer soldier Eftimie Croitoru.

Keywords: bridge, Tisa, sacrifi ce, engineer, battle

1 Serviciul Istoric al Armatei. 2 Serviciul Istoric al Armatei (în continuare se va cita S.I.A.), Fond microfi lme, Rola: F.II. 5.865, cd. 920-921. 3 Colonel Dumitru Bejancu, Eroul de la Tiszalok. Soldatul pontonier Eftimie Croitoru, Bucureşti, Editura Militară, 1970, p. 18. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 24. 6 Marin Radu Mocanu, Eftimie Croitoru, Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologige, Bucureşti, 1975. 7 S.I.A., Fond microfi lme, Rola: F.II. 5.865, cd. 927-930. 8 S.I.A., Fond microfi lme, Rola F. II. 1.2297, cd. 580. 9 S.I.A., Fond microfi lme, Rola F. II. 1.2297, cd. 589. 10 S.I.A., Fond microfi lme, Rola F. II. 1.2297, cd. 590. 11 Ibidem. 12 Ibidem. 13 Colonel (r) Petre Zaharia, colonel (r) Ene Emanoil, colonel (r) Florea Pavlov, Documentar, Istoria armei geniu, vol. II, p. 372-374. 14 S.I.A., Fond microfi lme, Rola F. II. 1.2299, cd. 195. 15 S.I.A., Fond microfi lme, Rola F. II. 1.2299, cd. 562. 16 Ibidem. 17 S.I.A., Fond Microfi lme, Rola F. II. 1.2300, cd. 516. 18 Colonel Dumitru Bejancu, Eroul de la Tiszalok. Soldatul pontonier Eftimie Croitoru, Bucureşti, Editura Militară, 1970, p. 18. 19 Ibidem, p. 66. document 2010 4 (50) 85 evenimente ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ REFLECTATĂ ÎN PUBLICAŢIILE DE SPECIALITATE

Lucian DRĂGHICI, Manuel STĂNESCU

Miercuri, 17 martie 2010, Serviciul Istoric al îţi permite pe de-o parte să vezi cum a evoluat Armatei a sărbătorit 143 de ani de existenţă, instituţia istoriografi a militară, cel puţin din 1967 până azi, noastră fi ind continuatoarea tradiţiilor Secţiei şi pe de altă parte să reconsideri modul în care ai Lucrări Istorice din cadrul Depozitului General al putut să interacţionezi până în 1989 cu autoritatea Războiului, înfiinţat ca direcţie a Ministerului politică, în ce măsură ai reuşit să eviţi pe cât se de Război, prin Înaltul Decret nr. 380 din 17 putea evita constrângerile ideologice ale vremii. martie 1867. Din punctul acesta de vedere, istoriografi a militară Manifestarea s-a bucurat de participarea a 80 a avut o evoluţie foarte interesantă. de istorici, arhivişti, muzeografi , cadre didactice Desigur, „Magazin istoric” nu a făcut excepţie universitare şi a redactorilor-şefi ai unor prestigioase de la aceste constrângeri, dar a avut şansa să aibă publicaţii de istorie. Dincolo de încărcătura doi oameni foarte inteligenţi în frunte, pe Cristian emoţională şi caracterul festiv, momentul aniversar Popişteanu şi pe Nicolae Minei care, pe cât a fost a constituit pretextul unei întâlniri de lucru, posibil, au încercat să evite aceste constrângeri. circumscrise unei interesante dezbateri cu tema Parcurgând colecţia revistei am remarcat, de „Istoria militară românească refl ectată în publicaţiile exemplu, cum în primii ani de la apariţie puteam să de specialitate”. Pe lângă abordările riguroase, pur publicăm şi articole de istorie militară universală, existau şi articole despre bătăliile lui Ştefan cel tehnice, privind strategia editorială, tematica şi Mare, existau articole despre armele romanilor. Prin impactul cultural-ştiinţifi c al unor reviste, anuare, comparaţie, mă uitam cum din 1980 încoace aceste buletine, autorii şi susţinătorii acestui captivant subiecte dispar, în general, şi nu avem decât Primul domeniu publicistic au evaluat succint interesul Război Mondial, Al doilea Război Mondial, nu mai cititorilor dar şi al publiciştilor pentru istoria vorbesc de rolul P.C.R. în reorganizarea armatei militară, înainte şi după 1989. şi aşa mai departe. Din păcate – şi am mai spus Am întârziat voit redarea selectivă a luărilor lucrul ăsta – această situaţie nu s-a schimbat nici de cuvânt a invitaţilor noştri de onoare pentru a prezenta câteva din cele mai longevive şi apreciate publicaţii de profi l şi deopotrivă, pentru a da încărcătura cuvenită numărului aniversar 50 al revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”.

Dorin Matei, redactor-şef „Magazin istoric”: „Magazin istoric” face parte din categoria acelor publicaţii care asigură interfaţa dintre istoricii profesionişti şi publicul larg. Pregătindu- mă pentru această întâlnire, am revăzut colecţia revistei „Magazin istoric”. Parcurgerea articolelor

86 4 (50) 2010 document evenimente după 1990. Istoriografi a militară românească pare focalizată, în continuare, numai pe istoria relativ recentă. Au dispărut specialiştii care să se mai ocupe şi de istoria militară veche, medie şi chiar modernă. Istoriografi a militară românească este în continuare sub fascinaţia personajului Ion Antonescu. Există o concentrare extraordinară de forţe în sensul acesta, în vreme ce domenii foarte interesante sunt complet abandonate. Constatăm o disproporţie teribilă între concentrarea istoricilor pe astfel de subiecte şi ceea ce aşteaptă publicul larg. Un alt lucru pe care l-am observat parcurgând aceste articole publicate în „Magazin istoric” e lipsa de preocupare a istoricilor militari pentru studierea adversarului. Sunt foarte puţine studii care să se refere la organizarea celui cu care te-ai confruntat, iar din această cauză apar foarte multe exagerări. Este exemplul clasic al confruntărilor cu oştile sesiunea de comunicări ştiinţifi ce din mai 2009 a otomane. Diviziei de Istorie a Ştiinţei s-a luat hotărârea ca O altă lipsă, ca să spun aşa, a acestor studii aceasta să devină o publicaţie permanentă, urmând este faptul că nu se ocupă de aspectele de logistică să apară numărul 3 în acest an, parcurgându-se şi militară. Foarte puţină lume vorbeşte la noi despre procedurile de aprobare din partea CNCSIS. Aici, în capacitatea unei armate de a lupta în campanie. colectivul de redacţie fi gurează, ca director, domnul Faptul că turcii n-au trecut dincolo de Viena ţine pur academician Mihai Drăgănescu. Membrii colegiului şi simplu de capacitatea acestei armate de a purta redacţional sunt membri corespondenţi ai Academiei o campanie în condiţiile în care trebuia să plece la Române şi cadre didactice şi cercetători din diverse luptă în luna martie, când se uscau drumurile, şi domenii de activitate ştiinţifi că. trebuia să se întoarcă în garnizoanele de reşedinţă În paginile revistelor noastre am încercat să în octombrie din cauza calităţii drumurilor. Aceste prezentăm diferite personalităţi militare, aspecte din subiecte, studiul inamicului sau analizarea capacităţii activitatea acestora şi, totodată, am publicat studii logistice de a-ţi proiecta forţa militară într-un teatru şi comunicări pe teme de istorie care să cuprindă o de luptă sau un altul sunt complet uitate. Totul e axat arie cât mai largă de subiecte, inclusiv probleme de pe eroism, pe vitejie, fără a prezenta cititorului şi istorie veche. aspectele mai prozaice al unei campanii militare. Revista „Noema” este înregistrată la CNCSIS, Din păcate, nici după 1990 lucrurile acestea nu s-au are şi un site care poate fi vizitat la adresa http:// schimbat şi poate că ar fi bine – am mai spus-o, repet, noema.crifst.ro. Revista Noema se regăseşte şi pe şi altă dată – ca dumneavoastră, ca istorici militari, site-ul Academiei Române, la secţiunea dedicată să vă îndreptaţi atenţia şi spre alte subiecte care cred Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofi a că sunt la fel de interesante. Ştiinţei.

Colonel (r) Valentin Marin, secretar de Prof. univ. dr. Mihai Retegan, Facultatea de redacţie, „Noema” şi „Studii şi comunicări”: Istorie a Universităţii Bucureşti: Revista „Noema” a Academiei Române, al În ceea ce priveşte studentul şi istoria militară, cărei secretar de redacţie sunt, publică studiile relaţia urmează acelaşi traseu ca şi studentul şi şi comunicările prezentate la sesiunile ştiinţifi ce istoria, sau ca omul de astăzi şi istoria: un interes din organizate de Comitetul Român pentru Istoria şi ce în ce mai scăzut. Istoria uşor-uşor este scoasă din Filozofi a Ştiinţei. programele de învăţământ preuniversitar. Istoria are Revista „Studii şi comunicări” se afl ă la volumul astăzi, aşa cum a spus prietenul meu Dorin Matei, 2. Iniţial a fost volum de sine stătător în 2008, dar la aceeaşi relaţie cu factorul politic pe care a avut-o document 2010 4 (50) 87 evenimente caracteristică. Ce ne-ar costa, dacă ne-am face reclamă unul altuia? Pe copertă sau pe pagina a 3-a să publicăm o listă cu reviste cu profi l apropiat. O a doua soluţie. De obicei, revistele au un site propriu. Noi nu-l avem, dar ne propunem să facem un site unde să punem la dispoziţia cititorilor, în format electronic, o parte din materiale. Ce ne costă să punem sumarul revistelor apropiate ca profi l? Eu cunosc frecvenţa apariţiilor revistelor muzeelor din ţară, ea este neregulată şi de obicei ai şansa să găseşti materiale importante. Şi te trezeşti în situaţia delicată să ţi se atragă atenţia că despre problema cutare s-a scris în revista nu-ştiu-cărui muzeu. N-ai de unde să ştii. Până nu apare „Bibliografi a istorică a României” cu şanse să nu fi e prinsă nici acolo, practic eşti într-o totală ceaţă. Ce ne costă să facem acest lucru? Lăsând la o parte eventualele schimburi de publicaţii efective dintre noi. Cred că am putea ajunge la o anumită soluţie din acest punct de şi în trecut şi toate acestea duc la o anumită răcire. vedere. Este bine şi pentru noi şi pentru toată lumea, Dacă ar fi să-mi reiau viaţa, şi aş fi ştiut în 1970 iar formatul electronic rezolvă cumva difuzarea sau ce meserie periculoasă mi-am ales, aş face la fel. cunoaşterea pentru public, pentru că noi ne plângem Dar nu ştiu dacă acei pe care îi îndrum şi acei care că nu suntem citiţi, şi nu suntem citiţi pentru că nu au ajuns la facultatea de istorie ar face la fel. Eu suntem cunoscuţi. Nu ştiu care e tirajul dvs., dar noi mă străduiesc şi încerc să le deschid minţile. Nu le suntem acum cam la 250 de exemplare, ceea ce nu cer decât să-şi deschidă minţile, nimic altceva, şi să înseamnă mare lucru. Plus imposibilitatea de a difuza judece. Este foarte greu. Atunci când ai 20 de ani şi altfel decât prin schimb. Ori dacă nu forţăm cumva îţi deschizi mintea eşti bombardat, dar nu cu ceea ce nota în această direcţie, rămânem numai la nivel de reprezintă bunul, ci cu ceea ce reprezintă mai puţin specialişti. Or, este păcat ca munca înmagazinată în bunul. Eşti bombardat nu cu informaţie serioasă, ci, aceste publicaţii să nu fi e cunoscută. Munca este de de cele mai multe ori, frânturi de informaţii prinse calitate. Poate nu se adresează unui public foarte larg, din zbor de undeva. Pe de altă parte, când găseşti acei oameni care să merite efortul de a-i îndruma, aceştia întâlnesc tot felul de obstacole.

Prof. univ. dr. Pavel Florea, redactor-şef „Hrisovul – Anuarul Facultăţii de Arhivistică”: Doresc să abordez cele două chestiuni care s-au discutat legat de publicul-ţintă, atât publicul larg, cât şi – să zicem - latura universitară. Eu aş vrea să ridic o altă problemă. Avem privilegiul să conducem nişte reviste care, prin structura lor, au un public- ţintă limitat. Este un mare privilegiu, pentru că asta obligă la o anumită calitate. Pe de altă parte, este benefi c să deschidem, să lărgim această sferă, să ne adresăm publicului larg. Aş propune câteva soluţii. Problema de concurenţă între revistele noastre nu se pune, fi ecare are domeniul specifi c, fi ecare are o anumită

88 4 (50) 2010 document evenimente cititorul obişnuit nu este amator să citească articole componente”: rolul aviaţiei române în bătălia de la cu multe note de subsol, dar în lumea specialiştilor Stalingrad, de exemplu, dar ele sunt episodice. sunt mai mult decât binevenite. Aşa că eu cred că Accentul este pe istorie recentă şi, vrând- dacă printr-un gentlemen agreement am ajunge la nevrând acceptăm, pentru că noi nu putem o formulă de genul ăsta, nu se pot întâmpla decât comanda, este rodul muncii colectivului nostru şi lucruri bune. al colaboratorilor. În proporţie de 20-25%, studiile provin de la colaboratorii din ţară şi din străinătate. Prof. Mihai Lancuzov, redactor – „Muzeul Există nişte standarde care ni se impun şi vrem să Naţional”: ţinem un anumit prestigiu, de aceea suntem nevoiţi Cred că multe din problemele pe care le-aţi să le publicăm în engleză, suntem nevoiţi să avem atins se regăsesc şi în cadrul publicaţiei Muzeului studii din străinătate şi încă câteva din aceste Naţional de Istorie, cu o vechime de aproape 30 de impuneri care sunt şi bune, dar câteodată ne şi ani. Din aceşti 30 de ani, numai în ultimii 10 ani am limitează. avut o apariţie anuală, serioasă şi cu un gir ştiinţifi c Comandor (r) Gheorghe Vartic, „Revista în permanentă creştere, astfel încât la momentul de Istorie Militară”: respectiv suntem la nr. 21. Am făcut eforturi Salut iniţiativa Serviciului Istoric al Armatei considerabile pentru a ţine ISSN-ul, care ne-a impus de a organiza această întâlnire şi mai ales aceea de şi un colegiu de redacţie mai deosebit. Într-adevăr ne a mă invita şi pe mine care în prezent am calitatea bucurăm şi salutăm prezenţa în colegiul de redacţie de ex-redactor şef al „Revistei de Istorie Militară”, a doi academicieni, domnii Dinu C. Giurescu şi care a împlinit anul trecut 25 de ani de la apariţie. Gheorghe Mihăilă, profesori universitari de talia domnului Ion Bulei şi a colegului dvs. Mihail E. Ionescu. În legătură cu conţinutul, indiferent dacă este abordată o temă în limba engleză sau română, aproape toate studiile de istorie, dar mai ales cele de istorie militară care se găsesc în paginile ultimelor numere se referă la istoria recentă, cu o anumită predilecţie spre zona de transformare a armatei regale a României în armată de tip popular, perioada de „epurare” a armatei. De asemenea, o zonă de interes se referă la soarta prizonierilor de război din ambele tabere beligerante în cel de-Al Doilea Război Mondial, soarta prizonierilor de război români în Siberia şi mai puţin articole referitoare la evenimente strict militare. Avem câteva articole să zicem „pe

Pentru că noi nu ascundem faptul că R.I.M. a apărut în a doua jumătate a anului 1984 sub denumirea din epocă de „Lupta întregului popor”, fi ind denumirea impusă de concepţia Partidului Comunist Român referitoare la apărarea patriei. În schimb, pe macheta revistei era scris „Revista Română de Istorie Militară”. Din cei 25 de ani de existenţă a „Revistei de Istoriei Militară”, m-am găsit fi e în redacţie, fi e în consiliu, în tot acest timp, adică din 1986 şi până la 9 decembrie 2009. document 2010 4 (50) 89 evenimente Am putea împărţi acest răstimp de 25 de ani în structura organizatorică a Institutului de Studii aproximativ în trei perioade. Să zicem cei patru ani Politice de Apărare şi Istorie Militară. din 1986 până în 1989, când revista, ca tematică, Revista a reuşit ca în cei 20 de ani să editeze se încadrează în orientarea generală a istoriografi ei şapte numere în limbi străine: două ediţii româno- militare de atunci, cu teme foarte bine stabilite (de elene („Românii, grecii şi chestiunea orientală”, exemplu etnogeneza poporului român întinsă până lansată la Congresul internaţional de istorie de la în secolul III d.Hr., frontul unic al ţărilor române în Atena, a doua se numeşte „Marea Neagră, Grecia lupta împotriva cotropitorilor, Partidul Comunist şi România”, apărută în engleză şi elenă). De Român – forţă conducătoare ş.a.m.d.). Sigur că, asemenea, am avut o colaborare cu Serviciul Istoric în general, aceste studii care s-au publicat sunt trei al Armatei franceze cu care am editat un număr rubrici. Una era susţinută în permanenţă de generalul intitulat „Relaţii politico-militare de la Napoleon al Ilie Ceauşescu şi se numea „Adevăruri fundamentale III-lea până în zilele noastre”. A apărut o ediţie la ale istoriei naţionale”. A doua rubrică se intitula Bucureşti şi una la Paris. Am realizat şi o revistă cu „Fundamente ale doctrinei militare româneşti”, iar a o colaborare româno-franco-germană, cu specialişti treia „Atitudini şi clarifi cări”, pentru că se impunea de la I.S.P.A.I.M., Institutul similar din Postdam un punct de vedere împotriva oricăror lucrări, dar şi Serviciul Istoric al armatei franceze, o revistă mai ales cele apărute în acei ani în Ungaria. M-am dedicată împlinirii a 90 de ani de la încheierea uitat peste articole, multe sunt valabile până astăzi, Primului Război Mondial. În revistă au apărut cum ar fi cele semnate de colonelul dr. Petre Otu şi multe materiale în care s-au analizat campaniile alţi istorici care au colaborat la vremea respectivă. Primului şi celui de-Al Doilea Război Mondial, cu Sunt materiale pertinente, serioase şi care pot fi uşor prioritate Campania din Est, am continuat o serie de debarasate de orientarea ideologică. rubrici, mari comandanţi, mari bătălii. În prezent, în Conform unui document semnat la 22 decembrie ultimul număr pe care l-am scos am iniţiat o serie de 1989 se înfi inţa „Revista de Istorie Militară”, de fapt dezbateri asupra unui anume eveniment, să zicem 23 se deschidea noua serie a revistei. Perioada de după August. Am publicat pe de-o parte memorialistica 1990 s-ar putea împărţi în două: până în anul 2000 principalilor actori ai actului de la 23 August dar şi după anul 2000. De ce spun asta? Pentru că aşa am publicat şi puncte de vedere ale specialiştilor, cum întreaga istoriografi e românească s-a „aruncat” atât din România dar şi din Germania, din Federaţia asupra unor subiecte considerate tabu în „vechiul Rusă, care şi-au spus punctul de vedere cu privire regim”, istoricii militari s-au împărţit imediat în cei la actul de la 23 August. O temă a următoarelor care erau pro Antonescu şi cei care, să zicem, nu numere o constituie ceea ce s-a numit „Bizanţ după erau împotriva lui Antonescu dar oricum nu erau Bizanţ”, precum şi o ediţie a revistei cu privire la pro Antonescu. Şi în această situaţie revista devine încheierea păcii de la Buftea-Bucureşti din 1918, cu tributară istoricilor militari care s-au cantonat pe acest subiect Antonescu. diverse puncte de vedere, dacă a fost bine, a fost rău, După anul 2000 aş zice că ea a greşit din nou. ce consecinţe ar fi fost dacă nu se încheia armistiţiul De ce? Pentru că după anul 2000 noi n-am mai scris de la Focşani şi aşa mai departe. În rest ce să spun, nimic de mareşalul Antonescu. Nu cred că a fost de pe poziţia aceasta pe care mă afl u în prezent bine. Cred că trebuia ca în continuare să continue vreau să urez succes în continuare colectivului care să fi e o tribună de dezbatere de la care să-şi spună s-a format şi care a primit sarcina să se ocupe în cuvântul specialişti şi oameni care să nu fi e mânaţi continuare de editarea „Revistei de istorie militară” de anumite convingeri politice apriorice. Dar revista, şi sper într-o colaborare aşa cum s-a discutat aici cu pe lângă aceste lucruri (ăsta e un punct de vedere celelalte publicaţii de profi l din România. critic) dar după aceea ce s-a întâmplat, pentru că faptul că nu ne-am ocupat de Antonescu a început Adrian Pandea, directorul Editurii o oarecare distanţare a unor vechi colaboratori Militare: pe care i-am avut şi mi s-a părut că aici a fost Cred că e o idee foarte bună, în măsura în care oarecum o pierdere. În 1990, redacţia R.I.M. era o va fi şi pusă în practică, să existe o susţinere reciprocă unitate distinctă, subordonată ministrului Apărării a revistelor ştiinţifi ce de istorie sau măcar a acelora Naţionale. În 1997 redacţia revistei a fost integrată care se referă la arhive sau sunt susţinute de instituţii

90 4 (50) 2010 document evenimente arhivistice. Cea mai mare parte a instituţiilor aici menţionate funcţionează pe principii bugetare, nu sunt bani să plăteşti autorii, nu sunt bani pentru alte chestiuni, aşa că partea comercială este redusă şi atunci când ai o asemenea iniţiativă lucrurile se complică. Pe de altă parte revin la o chestiune pe care am spus-o şi cu un alt prilej, de fapt cu mai multe prilejuri, odată am avut chiar un soi de dispută sui generis cu domnul Petre Otu. Eu cred că până la urmă trebuie să existe o iniţiativă pentru a forma o asociaţie să nu-i zic a istoricilor, să ne restrângem la istoricii militari, capabilă să furnizeze un punct de vedere coerent într-o problemă afl ată în dispută. gen de muncă. Şi atunci rămâne calitatea lucrării pe Acum când ieşi în presă sau în altă parte cu o care o prezintă autorul. poziţie proprie, personală, este una. Şi ai dreptatea De multe ori noi când intrăm în dialog cu în funcţie de numele pe care îl porţi. Dacă ai putea cititorii suntem întrebaţi: dar de ce nu publicaţi o să exprimi poziţia unui institut de cercetare, dacă nu carte cu Al Doilea Război Mondial? Cititorii de se poate (lucrurile sunt câteodată complicate în acest carte continuă să fi e interesaţi de Al Doilea Război domeniu, institutele, arhivele reprezintă anumite Mondial. Trebuie să spun că eu nu pot să ofer în instituţii care nu întotdeauna sunt dornice să dea o ultimii ani o carte despre Al Doilea Război Mondial asemenea replică), dar totuşi un punct de vedere al aşa cum şi-ar dori-o o bună parte dintre cititori. Le profesionistului ar trebui să existe. Şi el ar trebui să ofer alte chestiuni, le ofer memorii, le ofer cărţi aibă o anumită susţinere. Probabil că ea ar putea fi care se referă tangenţial poate la cel de Al Doilea această asociaţie. Am mai spus şi cu alte ocazii: nu e Război Mondial, dar nu le pot oferi o carte pe care o o invenţie a mea, există un asemenea model, există, aşteaptă de la Editura Militară. Asta este aşteptarea cititorului. Nu pot oferi o mulţime de alte cărţi pe la americani, de exemplu, asociaţii ale istoricilor. Că care poate mi le-aş dori. Nu avem deocamdată forţa nu e una singură asta e altă problemă şi cred că nici fi nanciară şi probabil nici n-o s-o avem în viitorul la noi, la ora actuală, nu se va mai găsi o platformă, previzibil să dăm noi o temă de cercetare pe care, numai o singură platformă, care să-i reunească pe să susţinem un autor să publice o carte cu o temă toţi istoricii din România. Cred că lucrurile astea pe care o dorim noi. Nu avem. Asta ar însemna sunt apuse. nişte bani pentru a susţine un autor. Chestiunea şi Între altele, susţin şi un site care se numeşte aici rămâne la nivelul voluntariatului. Noi ne bazăm Lumea militară şi care are o zonă de istorie, se foarte mult pe lucrările de doctorat, de exemplu. O cheamă Maşina timpului. Vă ofer acest prim suport mulţime dintre istorici, să ne referim numai strict la pentru a face o încercare, să vedem ce se întâmplă. istorici, îşi publică tezele de doctorat. Eu ştiu că la Nu este o chestiune chiar atât de difi cilă de pornit, sfârşitul fi ecărei susţineri de doctorat onor comisia e greu de susţinut, într-adevăr, fi indcă la nivelul spune: recomandăm ca teza de faţă să fi e publicată voluntariatului resursele sunt limitate. În privinţa aşa cum este, cât mai curând. Din punctul de vedere publicării de carte, şi editura, şi revista toate sunt al editorului vă spun că asta, de obicei, nu are nicio trup din trupul ţării şi tot ce se vede începând de la legătură cu realitatea. Fiindcă o teză de doctorat ce ne-a spus domnul profesor Retegan, deci de la urmează nişte reguli specifi ce, însă nu devine o calitatea învăţământului, apoi a cercetării se refl ectă carte din momentul în care teza de doctorat a fost şi în partea editorială, în producţie. Şi eu sunt ca şi acceptată şi s-a conferit titlul de doctor. Aşa că vă domnul Vartic, ne-am format într-o vreme care acum rog să vă gândiţi la lucrul ăsta. Pe de altă parte, cum este evocată în fel şi chip. Nu mai există edituri prea bine ştiţi, cât timp există resursa fi nanciară noi cum erau odată, puteai deveni autor peste noapte, vă ajutăm cu cea mai mare plăcere să transformaţi în sensul că redactorul mai punea şi mâna acolo să teza de doctorat într-o lucrare destinată publicului. ajute cartea să apară mai repede. Lucrurile astea au Asta este chestiunea, asta face parte din regula trecut, nu mai e nimeni dispus să facă un asemenea jocului. document 2010 4 (50) 91 evenimente Aşa că sunt două probleme: una este a temelor de cercetare, deci a subiectelor abordate în asemenea lucrări, care după părerea mea sunt oarecum să zicem...o parte din ele sunt rămase în urmă, o parte sunt preluate cu totul din cine ştie ce literatură de specialitate şi nu prea au legătură cu realitatea la care se referă, vorbesc de istoria românească, în principiu, iar în domeniul istoriei militare să spunem lucrurilor pe nume – sunt lucrări demodate. Sunt lucrări care au fost odată şi-au trăit traiul, după părerea mea nu mai au, nu mai pot avea un viitor de aici încolo. Lipsesc multe din chestiunile care au fost discutate şi răsdiscutate după 1990 care ar trebui să apară în istoriografi a militară şi nu au apărut. Şi după părerea mea aşa cum se mişcă lucrurile acum, la ora actuală, nu vor apărea foarte curând, că nu mai are cine, există o resursă umană aici implicată confrunţi cele trei surse şi nu iei cu prudenţa în toată chestiunea asta. necesară nu doar ceea ce îţi spune memorialistica Al doilea lucru pe care vroiam să-l spun este dar şi documentul, pentru că folosind această arhivă calitatea scrisului. Calitatea scrisului refl ectă, din a Securităţii, documente din arhiva fostei Securităţi păcate, calitatea cercetării, de multe ori. Trebuie să sunt o sursă inepuizabilă de dezinformare. Nu mai vă asigur că orice fel de lucrare, cât de „blindată” ar spun că şi eu, ca şi alţi cercetători pentru perioada fi ea ştiinţifi c, trebuie scrisă într-o limbă accesibilă, aceasta controversată a comunismului românesc, dacă nu poţi să citeşti o frază de la cap la cap n-are suntem conştienţi că nu doar pericolul dezinformării nicio legătură nici cu ştiinţa, nici cu nimic. Sunt foarte există. vechi chestiunile astea, n-am spus nicio noutate aici, Discutând despre stil, trebuie semnalat lucrurile se perpetuează ceea ce înseamnă că nu este pericolul preluării limbajului de lemn folosit în bine. acele documente şi transpunerea lui în scrierea propriilor studii. Veţi vedea că acest pericol este Dr. Liviu Ţăranu, redactor – Caietele foarte prezent. Proiectul „Caietelor CNSAS” este CNSAS: un proiect foarte nou, este rodul unei propuneri care Material, metodă şi stil, astea erau cele trei a existat în Departamentul Cercetare de la CNSAS calităţi pe care Iorga insista că trebuie să le aibă condus până anul trecut de o lucrătoare foarte bine un studiu istoric. În proiectul acesta al „Caietelor cunoscută aici la dvs., doamna Florica Dobre. CNSAS” încercăm cât de cât să respectăm aceste Domnia sa a fost cea care a condus departamentul standarde care sunt universal valabile în istoriografi a o perioadă îndelungată şi, deşi suntem la început, românească. căutăm să publicăm ceea ce ni se pare de calitate pe Problema cred eu este următoarea: tinerii care tema aceasta foarte generoasă a regimului comunist astăzi intră în cercetarea istorică nu mai au modele. din România. În momentul în care pui problema stilului presupui că şi materialul a fost însuşit, că respectivul a citit Drd. Iulian Boţoghină, redactor şef – sau s-a documentat sufi cient, dar şi că metoda o „Orizont XXI”: stăpâneşte cât se poate de bine. Ori aici, la metodă, Revista „Orizont XXI” este editată de Fundaţia ajungem din nou la chestiunea jurnalismului, la Culturală Valeriu-Florin Dobrinescu, şi de fi ecare problema folosirii celor trei surse. Istoricul trebuie dată de Ziua Arhivelor Militare trebuie să prezint să înţeleagă foarte clar că în momentul în care revista. Şi eu o prezint. Şi de fi ecare dată spun: foloseşti doar surse memorialistice, şi pentru istoria revista se citeşte, mai puţin se vorbeşte. Prin 2005, recentă avem memorialistică cât nu se poate citi într- fostul comandant al Centrului de Studii şi Păstrare a un timp scurt, dacă nu foloseşti documentul, dacă nu Arhivelor Militare, domnul colonel dr. Cornel Carp, foloseşti presa dintr-o anumită perioadă şi nu cauţi să era şi redactor-şef sau director la revista Centrului

92 4 (50) 2010 document evenimente Am încercat să individualizez revista cu o copertă care să prezinte imagini din vechiul Piteşti. Să-i dăm o oarecare identitate. Am reuşit şi sperăm să reuşim şi de acum încolo. Colonel (r) Dumitru Roman, redactor-şef – „România Eroică”: „România Eroică” este editată de Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”. Problemele care privesc „România Eroică” sunt similare cu cele menţionate de domnul Iulian Boţoghină. Vă daţi seama, o asociaţie care trăieşte din sponsorizări şi din mici cotizaţii, ai o publicaţie care se zbate să iasă şi să-şi respecte programul pe care şi l-a propus, anume o apariţie trimestrială, 64 de pagini, format A4. Am luat conducerea revistei din 2006 şi fără să mă laud vreau să spun că am reuşit să-i dau o altă faţă şi Cultural Piteşti. După întreruperea colaborării cu un alt conţinut. Ideea esenţială a publicaţiei este să centrul cultural ne-am hotărât să edităm revista prin pătrundă în acele case şi în acele familii care au dat mijloace proprii. eroi, şi aproape toate familiile au dat eroi, şi spre Când am pornit la lucru, cu mult entuziasm, ne- surprinderea mea am reuşit să descopăr nişte lucruri am dat seama că ajungeam şi la problema resurselor extraordinare. Marile familii boiereşti, care au şi fi nanciare. În 2001 şi 2004 am avut şansa să ajung acum manuscrise, marile familii militare, generali, la arhivele din Berlin, iar nemţii cu inteligenţa lor mai au şi acum manuscrise, pe care încercăm să le au găsit o soluţie cum să facă rost de bani tot într-o instituţie bugetară. Şi au făcut o fundaţie. Pe seama fundaţiei, cu ajutorul banilor luaţi din sponsorizări reuşeau să facă şi congrese de istorie, să invite şi participanţi din străinătate ş.a.m.d. Am zis să profi tăm de experienţa lor şi să facem şi noi aşa ceva. Aşa am ajuns să înfi inţăm fundaţia „Asociaţia Culturală Valeriu-Florin Dobrinescu”. Revista este trimestrială. Din 2006 am apărut regulat. Nu e uşor deloc şi aşa să revenim şi la preocuparea pentru istorie. Sentimentul meu este acesta: nici noi nu suntem, sau n-am fost grozavi, cel puţin eu şi generaţia mea şi colegii mei, însă constat cu regret o scădere teribilă a standardului, nu numai la documentare, dar în primul rând la prezentăm şi în revistă. Cu ajutorul Editurii Militare exprimare. Prea puţini dintre colegii noştri scriu. am reuşit să scoatem şi o carte, Viaţa tatălui meu, În loc să stau să mai scriu câte un articol, trebuie scrisă de Virgil Dragalina, fi ul generalului Dragalina. să consum foarte mult timp şi energie ca să le cer Acum pregătim tot de Virgil Dragalina o carte, articole pe care abia le smulg. Am rămas neplăcut Marinarii de la Nistru, de memorialistică. Sigur mai surprins. Îmi aduc aminte când în 1998 s-a pornit avem şi alte manuscrise, în limba franceză, în limba germană, pe care le vom valorifi ca şi în revistă şi cu revista „Document”. Până atunci era ceva fantastic ajutorul Editurii Militare. dacă ajungeai să publici, ca să-ţi apară numele în „Magazin istoric” era ceva de neimaginat. Când s-a Colonel dr. Vasile Popa, directorul Muzeului pornit revista „Document” trei nopţi n-am dormit Militar Naţional „Regele Ferdinand I”: să scriu ceva şi nu ieşea. Acum te rogi, şi te rogi Paleta publicistică la Muzeul Militar Naţional tot timpul să primeşti articole. Astea sunt greutăţile este cu mult mai restrânsă decât la Serviciul Istoric principale cu care ne confruntăm. al Armatei, pentru faptul că şi conţinutul activităţii document 2010 4 (50) 93 evenimente să şi scriem câte o lucrare, documente deosebit de interesante. Dacă aveţi plăcere să vedeţi şi relaţia dintre document şi obiectul istoric, care sigur are valoarea lui deosebită, foarte multe dintre ele plasate la categoria tezaur, puteţi citi cu toată încrederea revista Muzeului Militar Naţional.

Colonel dr. Mircea Tănase, redactor-şef al revistei „Gândirea militară românească”: Vă asigur că paginile revistei „Gândirea militară românească” continuă tradiţia revistei „România Militară”. În paginile revistei aţi citit şi veţi citi în continuare materiale de istorie militară reunite într- un capitol distinct şi de la fi ecare dintre dvs. aştept să ne deveniţi colaboratori, deja eu mă bucur de sprijinul unor nume mari ale istoriei militare. Sper în continuare să susţinem acest demers, acest proiect editorial, atât timp cât va exista „Gândirea Militară Românească”, şi am convingerea că va exista atât noastre este altul. În tot cazul, revista Muzeului timp cât va exista Statul Major General şi Armata Militar Naţional are o istorie destul de îndelungată. României. Ea a apărut pentru prima oară în 1937, s-au publicat O altă problemă pe care doresc să o discutăm, 10 numere până în 1942, s-a întrerupt, a reapărut şi nu este ideea mea, am preluat-o şi cred că domnul în 1967 şi a continuat până în 1985. Seria nouă a comandor Marian Moşneagu a spus-o prima oară, acestei reviste datează din 2003, au apărut până acum este reînfi inţarea librăriei militare. Eu mă angajez să 6 numere şi sperăm să putem continua publicarea susţin această iniţiativă, dar nu pot să o fac singur. materialelor cu specifi c istoric şi muzeografi c. Libraria exista la Cercul Militar Naţional şi cred că Disputa mea cu cei de la muzeu a început de când acolo este locul ei, pentru că am convingerea că există m-am dus acolo şi o am şi acum – o discuţie amicală o producţie de carte în domeniul militar şi mai ales şi profesională – a fost generată de dorinţa mea de în cel istoric-militar, dar ea nu este cunoscută. Vă o da o mai multă pregnanţă problemelor de istorie. spun din postura pe care o am acum, când primim la Pentru că această revistă, dacă o să o luaţi şi o să o redacţie foarte multe cărţi pentru premiile naţionale citiţi o să vedeţi că are foarte mult material care se ale revistei „Gândirea Militară Românească”. Avem referă la muzeografi e. Acesta este totuşi un domeniu privilegiul noi, o mână de oameni să le vedem, dar mai restrâns eu am fost de părere că ar fi bine să publicul mare nu le ştie şi este păcat. Una dintre dedicăm jumătate din spaţiul revistei problemelor modalităţile de a le populariza aceasta ar fi . Şi noi de istorie şi jumătate celor de muzeografi e. avem un site, dar acest lucru nu este sufi cient. Există În tot cazul, „Buletinul Muzeului Militar Naţional” este o publicaţie revistă utilă pentru specialiştii muzeografi pentru că ea încearcă s ă împace în alt mod relaţia dintre cititor şi istorie, în sensul că pune mai mult accent pe valorifi carea obiectelor de patrimoniu. Ştiu ce înseamnă documentul militar, am văzut destule aici, la Serviciul Istoric al Armatei şi dacă am ceva cunoştinţe de istorie militară datorez acest fapt colegilor pe care i-am găsit aici în 1991, domnului colonel Alexandru Oşca, tuturor colegilor de aici şi de la Piteşti, care ne-au susţinut şi a căror muncă trebuie apreciată de noi toţi pentru că în arhivele militare se munceşte cu mare râvnă pentru a ne pune la dispoziţie nouă, celor care mai vrem

94 4 (50) 2010 document evenimente o cerere mare pentru lucrări de istorie militară. moderne, altfel rămânem în urmă. De asemenea, ceea Haideţi să încercăm să reînviem această librărie. ce spunea domnul Iulian Boţoghină am constatat şi eu: că sunt profesori şi cercetători care vin din General (r) prof. univ. dr Nicolae Ciobanu, urmă şi care sunt foarte slabi pregătiţi şi atunci în preşedintele de onoare al Comisiei Române de rândurile generaţiei care va veni după noi nu va mai Istorie Militară: fi cine să scrie istoria. Esenţialul este ca ceea ce publicăm în revistele Activitatea istoriografi că militară este dinamică, noastre să fi e temeinic fundamentat ştiinţifi c, adică eu văd foarte multe lucrări de istorie militară, iar ideea deschiderii unei librării militare rămâne s-o studiem. Promit că mă voi consulta cu domnul Pandea să găsim rezolvarea.

„APULUM” Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a luat fi inţă în anul 1887 din iniţiativa Societăţii de Istorie, Arheologie şi Ştiinţe Naturale a comitatului Alba. Primul custode al muzeului a fost profesorul de ştiinţe naturale, Adalbert Cserni, personalitate de numele căruia se leagă editarea primelor 18 fascicole din anuarul muzeului albaiulian (1888 – 1916): Az Alsófehérmegyei történelmi, régészeti és természettudományi. Din anul 1916 până în anul 1938, din cauza evenimentelor istorico-politice derulate în spaţiul să nu lăsăm loc la echivoc. De dragul senzaţionalului transilvan, muzeul albaiulian n-a mai editat nicio sau din alte motive, adesea se strecoară informaţii revistă. Anul 1938, an în care Nicolae Iorga îl numeşte eronate, care nu sunt verifi cate ulterior şi astfel ca director al respectivei instituţii pe profesorul Ion generaţiile viitoare le vor prelua ca atare. Berciu înseamnă practic demararea noului anuar, Colonel (r) dr. Petre Otu, preşedintele Apulum, revistă ce şi actualmente păstrează aceeaşi Comisiei Române de Istorie Militară: denumire. Trebuie să avem grijă să depăşim nivelul Primul număr apare în anul 1942, acoperind provincial de scriere a istoriei şi să dovedim o mai însă intervalul de timp cuprins între anii 1939-1942 mare deschidere către public prin formele acestea sub directa îngrijire a lui Ion Berciu (acesta fi ind în fapt fondatorul revistei). Studiile publicate vizau următoarele domenii: arheologie, istorie, ştiinţe naturale, etnografi e. Colaboratori au fost profesori de la Liceul „Mihai Viteazul” din localitate, dar şi profesori de la diverse instituţii de specialitate din ţară, precum Constantin Daicoviciu, Alexandru Borza, Gheorghe Pavelescu, Lucia Apolzan, David Prodan etc. Colegiul de redacţie nu este redat explicit, pe verso-ul foii de titlu apărând Consiliul de conducere al muzeului. Numărul 2 al revistei apare în 1946, numărul 3 în anul 1949, iar numărul 4 în anul 1961. Numărul din anul 1961 a apărut sub îngrijirea profesorilor Alexandru Popa şi Ion Berciu având următoarea denumire: Acta Musei Regionalis Apulensis - Studii şi comunicări. Cu numărul 5, apărut în anul 1965,

document 2010 4 (50) 95 evenimente politice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi în studii europene la Universitatea din Regensburg, doctorand în istorie contemporană la Universitatea din Potsdam, Germania), Georg Herbstritt (cercetător şi consilier ştiinţifi c în cadrul Departamentului pentru Educaţie şi Cercetare al BStU (Bundesbeauftragte für die Stasi-Unterlagen - Comisia federală pentru Arhivele Stasi); doctor în istorie).

revista a revenit la denumirea Apulum. Numărul 6 al revistei apare în anul 1967, însă, începând cu numărul 7 revista va avea periodicitate, apărând în fi ecare an. Din anul 1967, din colegiul de redacţie au făcut parte Alexandru Popa - redactor responsabil, Ion Berciu – redactor responsabil, Anghel Gheorghe – membru, Eugen Hulea – membru, colegiu ce se va modifi ca de-a lungul anilor în funcţie de directorii muzeului, ori de membri, în general, specialişti în cadrul aceleiaşi instituţii. „GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ” Până în anul 1990 revista apare cu regularitate, După Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859, singurul hiatus temporal apărut fi ind între anii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, şi înfi inţarea, 1990-1994. la 12 noiembrie acelaşi an, a Statului Major General Actualmente, revista Apulum se afl ă la numărul al oştirii române, în anul 1864, la iniţiativa unui XLVI/2009. Colegiul de redacţie este următorul: grup de tineri ofi ţeri, apărea la Bucureşti revista Gabriel T. Rustoiu – redactor şef, Vasile Moga „România Militară”. A fost publicată sub acest nume – redactor-şef-adjunct, Ana Dumitran – redactor în patru perioade/serii – 1864 - 1866, 1891 - 1897, responsabil, Tudor Roşu – webmaster, Horia 1898 - 1916, 1921 - 1947. După 1947, deşi apariţia Ciugudean – membru, Doina Dreghiciu – membru, ei nu a mai fost întreruptă, revista a purtat mai multe Gheorghe Fleşer – membru. Tematica abordată în denumiri: „Revista Militară Generală” (1947 - studiile publicate vizează domeniile arheologie, 1948), „Cultura Militară” (1948 - decembrie 1958), istorie, istoria culturii, istoria artei, etnografi e, „Probleme de artă militară” (1959-1989), „Gândirea restaurare-conservare. Militară Românească” (1990 - prezent). „CAIETELE CNSAS” La 25 noiembrie 1890, un grup de ofi ţeri – Apărută în anul 2008, revista „Caietele printre care şi căpitanul Alexandru Averescu – a CNSAS”, publicată sub egida Consiliului Naţional hotărât reînfi inţarea revistei „România Militară”. pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se preocupă În Programul stabilit pentru conţinutul revistei îndeosebi de istoria Securităţii şi regimului comunist se prevedea promovarea cunoştinţelor privind din România, având o apariţie semestrială. Din progresele ştiinţei, artei şi tehnicii militare pe plan colegiul de redacţie fac parte Florian Banu, George european, adresându-se nu numai ofi ţerilor de stat Enache, Silviu B. Moldovan, Liviu Ţăranu, iar major, ci şi ofi ţerilor de toate armele, din diferitele printre colaboratori – angajaţii Serviciului Cercetare servicii ale oştirii, prin publicarea unor studii din CNSAS şi alţi cercetători ai perioadei comuniste serioase de organizare, de strategie, de arta de a conduce trupele. Prin Înaltul Decret Regal nr. 3663 – se numără Florian Banu, Luminiţa Banu, Liviu- din 8 decembrie 1897, „România Militară” devenea, Marius Bejenaru, Iuliu Crăcană, Nicoleta Ionescu- de la 1 ianuarie 1898, revista ofi cială a Marelui Stat Gură, Liviu Pleşa, Liviu Ţăranu (consilieri superiori Major, sub denumirea de „România Militară”. CNSAS), Ciprian Cîrnială, (licenţiat în ştiinţe

96 4 (50) 2010 document evenimente şi Actualităţi militare, cu două subdiviziuni: Cronica lunară a evenimentelor politice şi Cronica evenimentelor militare), revista a reuşit să-şi păstreze o poziţie obiectivă, imparţială asupra problematicii tratate. După 23 august 1944, odată cu trecerea României de partea Naţiunilor Unite, revista „România Militară” şi-a continuat apariţia, alături de alte reviste ale armelor şi serviciilor, cărora li s-au adăugat noi publicaţii “de front”, editate de unele structuri şi comandamente ale unor mari unităţi care luptau pe frontal antihitlerist. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, revista „România În perioada 1916 - 1918, odată cu intrarea Militară” şi-a continuat apariţia, în noile circumstanţe României în Primul Război Mondial, a fost sistată politice, fi ind supusă, ca toată presa militară, unor apariţia revistelor militare, însă publicistica militară transformări conceptuale inerente epocii. Astfel, în a fost continuată de ziarul „România”, editat la Iaşi 1947, când Marele Stat Major a reorganizat presa de Marele Cartier General. Acest prim cotidian militară, revista „România Militară” a devenit militar românesc a apărut între 2 februarie 1917 şi „Revista militară generală”, titulatură sub care a 20 martie 1918, fi ind condus de Mihail Sadoveanu apărut până în august 1948, când şi-a schimbat (director) şi Octavian Goga (prim redactor). O serie denumirea în „Cultura militară”, organ central de de scriitori şi publicişti de renume au colaborat teorie şi ideologie militară al Ministerului Apărării la acest ziar: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Naţionale, cu aceeaşi apariţie lunară. În 1959, Agârbiceanu, Ion Minulescu, Radu D. Rossetti. revista „Cultura Militară” şi-a schimbat numele „România Militară” a reapărut în ianuarie 1921, în „Probleme de artă militară”, revistă teoretică reluându-şi locul în fruntea presei militare, poziţie a Ministerului Apărării Naţionale, titulatură sub din care a abordat marile probleme, conceptuale şi care a apărut lunar, mai apoi la două luni, până în de orientare, ale sistemului naţional de apărare, în decembrie 1989. De reţinut, totuşi, că numărul 6, special privind reaşezarea organismului militar pe ultimul din 1989, nu a mai apărut. baze moderne, pregătirea populaţiei pentru apărare, După 1990, revista s-a înscris pe o nouă mobilizarea potenţialului militar, demografi c şi traiectorie, descătuşată de îngrădirile ideologice material al ţării. În acelaşi timp, au reapărut revistele armelor şi serviciilor, precum şi o serie de publicaţii impuse de regimul comunist, reuşind, pe parcursul noi, care şi-au orientat demersul publicistic următorilor ani, să se impună ca o adevărată spre detalierea cadrului general la specifi cul tribună a gândirii militare româneşti autentice. De componentelor puterii armate. altfel, începând cu numărul 1 din 1990, revista Odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război poartă această titulatură – „Gândirea Militară Mondial, presa militară s-a conectat la problemele Românească”. Începând cu anul 1995, revista are militare ale momentului, trecând din cadrul de o periodicitate constantă de şase apariţii pe an. ideologie militară generală la problemele concrete Din anul 2005, revista apare şi în limba engleză – ale războiului în derulare. Deşi nu se poate vorbi Romanian Military Thinking, având, la rândul său, de o constanţă în ceea ce priveşte conţinut revistei, propriul număr internaţional de standardizare a trebuie remarcat că, spre deosebire de perioada publicaţiilor (cod ISSN), cu o periodicitate de patru Primului Război Mondial, când şi-a întrerupt numere pe an. apariţia, România Militară a apărut pe întreaga În fi ecare an, la 15 februarie, ziua apariţiei, în perioadă a celui de-al Doilea Război Mondial, anul 1864, a primului număr al „României Militare”, rămânând în continuare portstindardul publicisticii revista acordă Premiile naţionale ale revistei militare româneşti. Structurată pe două mari părţi Gândirea Militară Românească. Sunt premiate cele (Studii militare, cu accentul pe caracterul practic, mai valoroase lucrări din domeniul ştiinţei militare, document 2010 4 (50) 97 evenimente editate în anul precedent. Premiile conferite poartă numele unor personalităţi reprezentative ale ştiinţei militare româneşti – „General de divizie Ştefan Fălcoianu”, „General de brigadă Constantin Hârjeu”, „Mareşal Alexandru Averescu”, „General de corp de armată Ioan Sichitiu” şi „Locotenent-colonel Mircea Tomescu”. Cu ocazia împlinirii, la 15 februarie 2004, a 140 ani de existenţă, revistei i-a fost conferit, prin Decret Prezidenţial, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria F, „Promovarea culturii”, pentru „rezultate de excepţie obţinute în întemeierea teoretică a construcţiei militare naţionale şi pentru În continuare, tomurile II-X ale AMMR au contribuţia fundamentală adusă la edifi carea apărut la Editura Companiei Naţionale Administraţia conceptelor strategice care au susţinut transformarea Porturilor Maritime SA Constanţa, pentru ca, profundă a Armatei României la nivelul standardelor tomurile XI şi XII să vadă lumina tiparului sub egida operaţionale ale Alianţei Nord-Atlantice”. Editurii Muzeului Marinei Române. Organ reprezentativ al celui mai înalt eşalon Din consiliul ştiinţifi c fac parte personalităţi de al oştirii române – Statul Major General, revista a prestigiu ale istoriografi ei, precum academicianul înfăţişat cele mai importante contribuţii teoretice Dinu c. Giurescu, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, la dezvoltarea ştiinţei militare, abordând atât prof. univ. dr. Constantin Hlihor sau prof. univ problemele esenţiale ale construcţiei militare dr. Ioan Scurtu. naţionale, cât şi tezele şi doctrinele exponenţiale din Autorii care au semnat studiile publicate de-a gândirea militară universală. lungul celor zece ani în AMMR au acoperit admirabil În prezent, revista „Gândirea Militară întreaga istorie a Marinei Române şi mare parte a Românească” este racordată substanţial la amplul istoriei românilor. De asemenea, numeroase aspecte proces de transformare a organismului militar particulare legate de învăţământul de marină, de românesc, constituind un real forum de dezbatere a minorităţile etnice din Dobrogea, de istorie locală, de problemelor care frământă instituţia militară. memorialistică, geopolitică, publicistică. De reţinut şi subiectele circumscrise istoriei universale. ,,ANUARUL MUZEULUI MARINEI ROMÂNE” „MUZEUL NAŢIONAL” Având sprijinul Comandamentului Statului Încă de la inaugurarea Muzeului Naţional de Major al Marinei Militare, iniţiativa editării unei Istorie a României (mai 1972) s-a prevăzut printre publicaţii reprezentative în plan istoriografi c, alte forme de valorifi care a patrimoniului muzeistic care să cuprindă unele dintre cele mai importante şi editarea rezultatelor obţinute în paginile unei contribuţii în domeniul istoriei Marinei şi nu numai, publicaţii proprii, prin care să se pună în circuitul a aparţinut specialiştilor instituţiei şi directorului ştiinţifi c intern şi internaţional rezultatele valoroase Muzeului Marinei Române, comandorul Jianu obţinute în domeniul Moldovan, demers continuat lăudabil de către muzeografi ei româneşti. directorii comandor dr. Ion Ionescu, apoi comandor În acest context, a început editarea volumului dr. Marian Moşneagu, care, sprjiniţi de un Colegiu Muzeul Naţional, al cărui de redacţie format din specialişti apreciaţi, au ridicat prim număr a apărut în în fi ecare an nivelul ştiinţifi c al AMMR, ca produs al anul 1974, ajungând în unei ,,instituţii reprezentative în domeniul culturii şi anul 2009 la numărul 21. cercetării din marina militară”, după cum sublinia Formatul lucrării este A5. contraamiralul Traian Atanasiu, şeful Statului Major Semnatarii materialelor al Marinei Militare în Cuvântul înainte publicat chiar sunt muzeografi , cercetători în deschiderea primului tom al Anuarului publicat la istorici şi arheologi din Tipografi a Ministerului Apărării Naţionale în anul 1998.

98 4 (50) 2010 document evenimente cadrul instituţiilor de profi l din ţară, profesori lungă. Prima serie a apărut între 1937 şi 1942, cu o universitari, specialişti restauratori. frecvenţă de două numere pe an. Ţelul apariţiei este Referitor la tematica militară abordată în subliniat în primul număr de maiorul Traian Popa articolele publicate în volum, amintim: Lisseanu, directorul Muzeului Militar Naţional: - „Activitatea generalului de divizie Dumitru „Scopul acestui buletin este, în primul rând, de Sava Mircea în cele trei războaie din prima jumătate a răspândi în armată şi în public cunoaşterea a secolului al XX-lea, văzută de comandanţii săi”, colecţiunilor expuse în muzeu …Buletinul va face autor dr. Vasile Novac (vol. IX/1997); un ofi ciu de conlucrare cu publicul vizitator”. - „Misiunea Berthelot în documente militare A doua serie a buletinului va apărea după o inedite”, autor V. Dobrinescu (vol. X/1998); întrerupere de 26 de ani. Se va edita în perioada - „Aspecte privind participarea aviaţiei 1968-1985, sub titlul: „Studii şi materiale de româneşti de vânătoare şi bombardament în bătălia muzeografi e şi istorie militară. MMC. ”, având o de la Stalingrad”, autor Şerban Constantinescu (vol. apariţie anuală sau bianuală. Scopul acestei lucrări: XII/2000); „Noua publicaţie îşi propune ca obiective esenţiale - „Principele Carol de Hohenzollern şi valorifi carea săpăturilor arheologice desfăşurate organizarea armatei române. Misiunea militară pe şantierele deschise de muzeu, ... elaborarea Lamy şi aşa-zisa prusifi care”, autor Lucia Tafta (vol. unor studii privitoare la dezvoltarea artei şi istoriei nr. XII/2000); militare româneşti de-a lungul veacurilor”. - „Jurnalul unui prizonier de război (1916- A treia serie va apărea după o întrerupere de 1917)”, autor Adrian Silvan Ionescu; numai şase ani şi va fi editată sub titlul „Revista - „Regimentul 4 Infanterie Argeş, în luptele din Muzeului Militar Naţional”. Va fi un singur număr, 1991. Ţara Loviştei”, autor Chira Jurcă (vol. XIII/2001); A patra serie apare după o perioadă de 12 ani, în - „Mărturiile unui ofi ţer român prizonier în 2003, şi va fi editată sub titlul „Buletinul Muzeului lagărul de la Oranki din U.R.S.S. (octombrie 1944 Militar Naţional. Seria Nouă”. – aprilie 1945)”, autor Şerban Constantinescu (vol. Colectivul de redacţie este diferit la fi ecare XVI/2004); număr. - „Comandorul Toma Matei, unul dintre „NOEMA” ofi ţerii care au făcut cinste Marinei Române”, autor NOEMA este un volum periodic, editat în Şerban Constantinescu (vol. XVIII/2006); format bilingv (română sau engleză/franceză), de - „Problema voluntarilor români în Austro- Comitetul Român de Istoria şi Filozofi a Ştiinţei şi Ungaria şi publicaţia «România Mare» (1918)”, Tehnicii (CRIFST), autor Maria Ioniţă (vol. XIX/2007). destinat publicării comunicărilor susţinute „BULETINUL MUZEULUI MILITAR în sesiuni organizate de NAŢIONAL” CRIFST, de Diviziile Apariţia „Buletinului Muzeului Militar şi Subcomitetele Naţional” a fost zbuciumată. Fiecare convulsie prin teritoriale CRIFST şi care a trecut instituţia a marcat existenţa acestuia. de Grupul de Cercetări Am putea spune ca lucrarea s-a născut de patru ori Interdisciplinare. De şi de fi ecare dată cu speranţa că va avea o existenţă asemenea, NOEMA va publica şi alte articole scrise de membrii CRIFST şi de alţi autori. Apare din 2002, iar începând cu anul 2009, revista este difuzată şi în străinătate, în circa 35 de ţări, de către Academia Română. Din colegiul de redacţie fac parte academicianul Mihai Drăgănescu (director), prof. dr. ing. Gorun Manolescu (redactor şef), drd. Valentin Marin (secretar de redacţie). Site:http://noema.crifst.ro

document 2010 4 (50) 99 evenimente „STUDII ŞI COMUNICĂRI” „STUDII ŞI COMUNICĂRI” este o revistă anuală, editată, începând cu anul 2008, de Divizia de Istoria Ştiinţei a Comitetului Român de Istoria şi Filozofi a Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române, destinată publicării materialelor prezentate de membrii DIS la diferite sesiuni de comunicări ştiinţifi ce. Primul număr a apărut în septembrie 2008, din iniţiativa secretarului DIS/CRIFST, colonelul (r.) Valentin Marin, iniţial ca volum independent, apoi, ca revistă de sine stătătoare, cu responsabilităţile redacţionale prezentate mai jos, stabilite în şedinţa Biroului DIS din luna mai 2009. Din colegiul de Durandin, Ottmar Traşcă. redacţie fac parte Din punct de vedere tematic există studii de academicianul Gleb arhivistică, de istorie (indiferent de perioadă), Drăgan (director), „restitutio” (publicare de documente, cuprinzând Valentin Marin, dr. atât transcrierea textului original, cât şi traducerea Ştefan Negrea, dr. sa în limba română/limbi de circulaţie, însoţite de Alexandru Marinescu. un studiu introductiv), recenţii şi note bibliografi ce Materialele, redactate Pentru consultarea unora dintre numerele în limba română, cu noastre recente, vă invităm să accesaţi următoarele un scurt rezumat într-o link-uri: limbă de circulaţie http://www.arhivelenationale.ro/index. internaţională, sunt php?lan=0&page=230 (nr. 3-4/2007 = 352 p.); acceptate numai în http://www.arhivelenationale.ro/index. format electronic şi php?lan=0&page=153 (nr. 1/2008 = 448 p.); sunt verifi cate de cel puţin doi referenţi. Ilustraţia http://www.arhivelenationale.ro/index. este transmisă separat, cu semnalarea locului de php?lan=0&page=146 (nr. 2/2008 = 360 p.) inserare în text. După obţinerea avizului pentru publicare, materialele se transmit autorilor pentru a „REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ” da BUN DE TIPAR. Revista de Istorie Militară a apărut în a doua Site:http://studii.crifst.ro (în lucru) jumătate a anului 1984, sub titulatura de „Lupta Întregului Popor”(LÎP), denumire care, la vremea „REVISTA ARHIVELOR” Primul volum, care cuprindea numerele 1-3, aceea, sintetiza concepţia conducerii politice a ţării a apărut între 1924-1926 sub coordonarea lui cu privire la apărarea patriei. Publicaţia era editată Constantin Moisil. de Comisia Română de Istorie Militară. Revista a reapărut în 2007 începând cu numărul În perioada 1984-1989 au apărut 22 de ediţii ale 3-4, iar din 2008 apare bianual (numărul 2 este revistei în limba română şi şase numere speciale în elaborat integral în limbi de circulaţie: engleză/ limbile engleză, franceză, germană, rusă şi spaniolă. franceză/germană), iar nr. 1 poate cuprinde şi Principalele rubrici permanente care au susţinut materiale în limba română, însă însoţite de rezumate politica editorială a publicaţiei au fost „Adevăruri în limbi străine. Din colegiul de redacţie fac parte, fundamentale ale istoriei naţionale” sub care printre alţii, Dorin Dobrincu, Alina Pavelescu, Şerban apăreau studii semnate de generalul Ilie Ceauşescu, V. Marin, Costin Feneşan, Laura Dumitru. Consiliul „Fundamente ale doctrinei militare româneşti” şi ştiinţifi c cuprinde nume importante ale istoriografi ei „Atitudini”. româneşti, din care amintim Mihnea Berindei, Ion Exceptând materialele omagiale ocazionale Bulei, Ovidiu Cristea, Dennis Deletant, Catherine caracteristice epocii, în paginile revistei au intrat şi

100 4 (50) 2010 document evenimente studii pertinente, de remarcabilă valoare ştiinţifi că, despre pierderea teritoriilor româneşti(Basarabia, studii care, debarasate uşor de lestul ideologic Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa), ca urmare a adăugat din considerentele arătate, îşi păstrează ultimatumurilor sovietice din vara anului 1940; perenitatea. au analizat acţiunile armatei române în timpul Pe fondul desfăşurării evenimentelor din campaniei din anii 1941-1944 desfăşurate până la Decembrie 1989, în baza ordinelor ministrului Nistru, dar şi dincolo până la Cotul Donului şi în Apărării Naţionale nr. M 4567/28.12.1989 şi Caucaz; au evocat fi gurile unor iluştri comandanţi, MI/03.01.1990, a început seria nouă a publicaţiei, diplomaţi şi personalităţi militare; au analizat regimul de ocupaţie militară impus de Armata Roşie în România după 23 august 1944 şi, mai ales, consecinţele nefaste ale comunizării ţării care au dus la destructurarea organismului militar românesc; au evocat martiriul unor comandanţi români în închisorile comuniste(generalii Nicolae Macici, Nicolae Dăscălescu, Constantin Constantinescu- Claps, Gheorghe Jienescu, contraamiralul Horia Macellariu ş.a.); au prezentat amintiri ale veteranilor sau prizonierilor de război; au reliefat tradiţionalele legături dintre Armată şi Biserică. RIM a încercat să menţină echilibrul în abordarea problematicii istoriei militare, menţinându-se, totodată, ancorată în realităţile economice, politice şi sociale româneşti, sub titulatura „Revista de Istorie Militară” (RIM), neezitând să-şi exprime poziţia faţă de acestea. cu o periodicitate de şase numere pe an. Din Publicaţia a fost onorată şi de studii ale unor 1997, redacţia RIM a fost integrată în structura autori din străinătate din rândul cărora semnalăm: organizatorică a Institutului pentru Studii Politice Roger Gheisens (Belgia); Nikolai Ianakiev şi de Apărare şi Istorie Militară. Jeko Kiosev (Bulgaria); general Ermei Kanninen În perioada 2007- 2008, revista de Istorie (Finlanda); locotenent-colonel Klaus Schönherr Militară a fost inclusă în baza de date a CNCSIS (Germania); general Dimitris Gedeon şi prof. fi ind evaluată la categoria B+. Ioannis Loukas (Grecia); colonel Enrico Pino Orientarea tematică a „Revistei de Istorie (Italia); Boris Slavinski (Federaţia Rusă); Vladimir Militară” s-a înscris în evoluţia istoriografi ei Seges (Slovacia); Jose Antonio Santos Cachon militare româneşti din ultimii 20 de ani, descătuşată (Spania); Lars Ericson (Suedia); colonel Cemalettin de constrângerile factorului politic. RIM are meritul Taşkiran şi maior Kadîr Kasalak (Turcia); David de a fi adunat şi menţinut în jurul ei un nucleu de Walker, James Mac Gregor Burns şi Robin Higham colaboratori din armată şi din mediile universitare (Marea Britanie); locotenent-colonel James Beane civile cu scopul de a reda circuitului publicistic studii (S.U.A.). ştiinţifi ce menite să prezinte marile evenimente De-a lungul existenţei sale, „Revista de Istorie militare marcante pentru istoria neamului românesc, Militară” a semnalat, cu regularitate, apariţia celor să evoce tradiţiile armatei naţionale. Breasla mai relevante lucrări de istorie militară şi a informat istoricilor, în general, şi a celor militari în special, cititorii cu privire la desfăşurarea unor manifestări devenite benefi ciare a libertăţii de exprimare, de ştiinţifi ce internaţionale care au abordat problematica care fuseseră lipsite mai bine de jumătate de veac, securităţii, apărării şi istoriei militare. Ea s-a impus au declanşat o adevărată campanie de introducere în peisajul istoriografi ei româneşti din ultimii 20 de în circuitul publicistic a unor subiecte foste tabu ani, făcându-se cunoscută în mediile ştiinţifi ce din până atunci. Noile generice ale revistei – „Vetre ţară şi din străinătate prin diversitatea conţinutului româneşti”, „Restituiri”, „Istoria, aşa cum a fost”, tematic, valoarea materialelor publicate, precum şi „Dezvăluiri”, „File de arhivă”, „Armata şi Biserica”, prin prestigiul colaboratorilor săi. „Din amintirile veteranilor” – au fost susţinute Cele 114 numere ale seriei noi a publicaţiei, cu articole valoroase care au relevat adevărul apărute până în prezent, cuprind o bogăţie de document 2010 4 (50) 101 evenimente contribuţii ştiinţifi ce originale în domeniul analizei şi evaluării politicii militare, al elucidării unor aspecte semnifi cative din trecutul armatei române ca şi al parcursului ei către integrarea euroatlantică a României. Revista a intrat în circuitul publicistic al publicaţiilor de specialitate din sfera istoriografi ei naţionale, este recenzată şi citată ca sursă bibliografi că în numeroase studii şi lucrări care abordează evoluţia fenomenului politico-militar. „ROMÂNIA EROICĂ” În anul 1920, Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, cu sediul central în Bucureşti, îşi etc. Comitetul de conducere: Gala Galaction, George editează propria publicaţie, intitulată „Cultul Eroilor Lungulescu, V. Teodorescu Ţincu, Mihail Botez şi Noştri”. Primul număr, apărut în aprilie, are pe căpitan Şerbănescu A. frontispiciu cuvintele Reginei Maria: Cei ce clădesc „Cultul Eroilor Noştri” apare până în anul pe morţi trebuie să o facă pentru veşnicie! 1927, când îşi schimbă denumirea în „România Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Eroică”, „revistă lunară ilustrată, organ de cultură Război” şi-a desfăşurat activitatea sub Înalta Ocrotire şi propagandă al Societăţii Cultul Eroilor, sub Înalta a Maiestăţii Sale Regina Maria şi sub coordonarea Ocrotire a Maiestăţii Sale Regina Maria. Redacţia unui Comitet Central format din: preşedinte – IPSS funcţionează în Palatul Patriarhiei. În anul 1933 Miron Cristea, Mitropolitul Primat; vicepreşedinte – redacţia revistei se mută în noul local al Societăţii Olga General Văitoianu; membri: Elena Dragalina, Cultul Eroilor, deschis în str. Sfi nţii Apostoli 10. Elena Praporgescu, Maria Poetaş, ministrul de Directorul revistei este colonelul adjutant N. M. Război, ministrul de Interne, ministrul Domeniilor, Condiescu (din 1934 general adjutant) şi colonelul ministrul Cultelor, ministrul Lucrărilor Publice, Radu Makarovitsch. şeful Statului Major General, secretarul general Încă de la înfi inţare, revista se bucură de al Ministerului de Război, directorul Geniului colaborarea personalităţilor vremii, de la Regina din Ministerul de Război şi profesorul universitar Maria şi Miron Cristea la Grigore Gafencu şi Henri Simion Mândrescu. Sthal. În paginile sale semnează scriitorii Liviu În 1921, „Cultul Eroilor Noştri” apare cu forţe Rebreanu (Ispita morţii, R.E., ianuarie 1926), sporite, prin contopirea cu revista fi lialei „General Simon Gişa (Luptele românilor în Siberia (1918 - Dragalina”, fapt menţionat chiar pe prima copertă. 1920), R.E. 1-12/1932), Victor Ion Popa (Bocăneţ, „Cele două reviste – se arată în Cuvântul înainte CEN, 9-12/1924), N.N. Beldiceanu (Un prieten, – şi-au întregit puterile spre a contribui mai bine CEN/1922), Artur Gorovei (Din vremea războiului la susţinerea şi completarea marei opere de pietate nostru 1877-1878, CEN/1922), Camil Petrescu şi recunoştinţă naţională, pe care o săvârşeşte (Sonet-fabulă, R.E. 1/1926; Visul lor, RE, 3/1926), Societatea Mormintele Eroilor Căzuţi în Război.” G. Mihail Zamfi rescu (Simion din Capernaum, Iată şi colaboratorii, aşa cum sunt prezentaţi pe R.E., 1926), generalul R. Rosetti (Gh. Donici (1848- contracopertă: M.S. Regina Maria, Octavian 1916)- R. E. 1/1931), Alexandru Cazaban (Şoimul, Goga, Georgeta Doneaud, Gr. Trancu-Iaşi, I.G. R.E. 1/1926; Un scurt popas, R.E. 3/1926), Vasile Duca, Arhimandrit Iuliu Scriban, I. Mihălcescu Pârvan (Au căzut pentru libertate. Un cântec de jale profesor universitar, Corneliu Moldoveanu, C. G. şi un cântec de biruinţă, R.E. 3/1926) şi alţii. Costaforu, Nichifor Crainic, colonel Ion Manolescu, Tematica revistei îmbină istoria cu literatura, colonel C. Levezeanu, I. D. Traianescu arhitect, cele mai multe materiale având un caracter locotenent-colonel Ilie Demetrescu, P. Bulgăraş evocator, de prezentare a faptelor eroice, a eroilor, pictor, I. Bednarick pictor, maior Druţu Nicolae, a acţiunilor închinate acestora. Sunt prezentate, Adolf Bercovitz, G. Ştefănescu Arephy pictor, S. număr de număr, activităţile organizate la nivelul Silberman, I. Grigore Bratu institutor, Evangelina fi lialelor Cultul Eroilor din ţară, iniţiativele de Mocu, Gr. Rădulescu învăţător-Ilfov, Aurel Flamură ridicare a operelor comemorative de război. Revista

102 4 (50) 2010 document evenimente îşi încetează activitatea în 1948, când, practic, Octavian Goga (1997 - 2003), colonel (r) Ioan Mija „Aşezământul Naţional Regina Maria pentru Cultul (2003 - 2004), ing. Dumitru Rădoi (2004 - 2005), Eroilor”, devenit între timp „Aşezământul Cultul colonel (r) Dumitru Roman (2006 – în prezent). Eroilor”, este desfi inţat, patrimoniul său fi ind trecut Revista este coordonată de un colegiu de redacţie, la Ministerul Apărării Naţionale. După evenimentele din decembrie 1989 care au format din: academicienii Florin Constantiniu, Dan dus la răsturnarea regimului comunist, este înfi inţat, Berindei, Gheorghe Buzatu, profesorii universitari în 1991, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi dr. Nichita Adăniloaiei, Nicolae Ciobanu, Mircea Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor. La Dogaru, Lucian Ştefan Mureşanu, conf. univ. dr. 8 decembrie 1997, acesta îşi schimbă denumirea G. D. Iscru, generalii de brigadă (r) Florian Tucă, în Asociaţia Naţională Cultul Eroilor. Prin statut, Constantin Ucrain, poetul Toma Istrati, Florica această organizaţie non guvernamentală şi non Dobre, Valeria Bălescu şi colonelul (r) Petre Stoica. profi t are ca obiectiv principal preluarea obiectivelor Redacţia are următoarea componenţă: redactor şef: fostului Aşezământ Naţional pentru Cultul Eroilor, desfi inţat în 1948. colonel (r) Dumitru Roman; redactori şefi adjuncţi: În 1997 este înfi inţată revista „România eroică”, colonel (r) Constantin Chiper şi prof. univ. dr. Lucian serie nouă, publicaţie care reia activitatea fostei Ştefan Mureşanu; secretar de redacţie: colonel (r) reviste interbelice „România eroică”. Iniţiatorul şi Mihai Ştir; redactori colaboratori: comandor (r) coordonatorul noii publicaţii este colonelul (r) Petre Marius Popescu-Călăraşi, prof. Cornel Rigler, prof. Stoica, fi ind secondat, ca redactor şef, de regretatul Cecilia Stoica, prof. Poliu Zorilă, Carla Duţă, Emilia colonel Octavian Goga. Revista păstrează formatul Luchian, Teodora Manole, Ana Marinescu. vechii publicaţii (A4), dar îşi măreşte numărul de pagini la 64, prezentarea grafi că alternând între alb- Revista are o apariţie trimestrială şi un tiraj negru (interiorul) şi policromie (coperta 1 şi 4). variabil: 1500 – 2500 exemplare. În cei 13 ani de existenţă, la conducerea revistei Din 2006, revista este tipărită full color, cu s-au succedat următorii redactori-şefi : colonel sprijinul Fundaţiei „General Ştefan Guşă”.

NOUĂ DECENII DE ARHIVISTICĂ MILITARĂ

Luminiţa GIURGIU

26 iulie 2010 a marcat aniversarea a 90 de ani Considerăm oportună rememorarea câtorva din de la crearea Depozitului de Arhivă al Serviciului principalele repere cronologice: 1923 – prin Decizia Istoric, prin Ordinul de Zi nr. 4 al Marelui Stat Major. Ministerială nr. 16 se pun bazele Arhivei generale a De la începuturi, noua structură a fost abilitată să Ministerului de Război, alcătuită din toate dosarele coordoneze acţiunea de ordonare, conservare şi mai vechi de trei ani; 1925 – în păstrarea unităţii prelucrare a documentelor militare, în special a celor se afl ă circa 20 000 dosare; 1932 – prin Ordinul create în prima mare confl agraţie militară, pentru a General nr. 52 se stabileşte regimul de păstrare putea valorifi ca ştiinţifi c informaţiile deţinute. Un şi folosire a arhivei neoperative afl ată asupra exemplu elocvent este memorabila lucrare România comandamentelor, corpurilor de trupă şi serviciilor; în războiul mondial, 1916-1919, publicată la 1933 – apare Regulamentul privitor la depozitarea Bucureşti, în 1936. şi conservarea arhivei, organizarea şi funcţionarea document 2010 4 (50) 103 evenimente depozitelor de arhivă Cu acelaşi prilej, a fost lansat şi Ghidul Arhivelor ale comandamentelor Militare Române, lucrare de pionierat în domeniu. teritoriale, al Destinat arhiviştilor, istoricilor, cercetătorilor, Depozitului de arhivă cadrelor didactice, studenţilor, tuturor celor pasionaţi al Ministerului Apărării de istoria militară, volumul constituie un util Naţionale şi cel al instrument de lucru în descifrarea evoluţiei Armatei Serviciului Istoric; 1934 Române. În cele 384 pagini, sunt prezentate 6 200 – apare Regulamentul de fonduri afl ate în păstrarea Arhivelor Militare, provizoriu al arhivelor însoţite de notele istorice ale fondurilor arhivistice de război şi registrul create de regimente. istoric; 1943 – se adoptă Lucrarea reuneşte în premieră informaţii despre Măsurile speciale fondurile de arhivă militară deţinute de Arhivele privind depozitarea Naţionale – Serviciul Arhive Naţionale Istorice arhivei unităţilor din Centrale şi de Biblioteca Naţională a României – compunerea Armatei creată după 15 martie 1939; Colecţii Speciale, Arhiva Istorică. 1944 – Prin Instrucţiunile nr. 7105 se precizează Ghidul Arhivelor Militare Române poate obligaţia comandamentelor, corpurilor de trupă şi fi consultat şi pe internet, la adresa http://www. serviciilor Armatei de a lua măsuri pentru punerea defense.ro/sia/index.html. în siguranţă a arhivei contra bombardamentelor aeriene; în gara de la Drobeta-Turnu Severin, bombardamentele anglo-americane distrug 18 405 dosare; 1947 – pe lângă fi ecare regiune militară se ORDINUL înfi inţează câte un depozit de arhivă; 1960 – Marele Stat Major decide centralizarea arhivei militare în ŞEFULUI STATULUI MAJOR GENERAL depozitul de la Râmnicu Sărat; 1973 – Depozitul PRIVIND SĂRBĂTORIREA ZILEI de arhivă este dislocat la Piteşti, unde se afl ă şi în ARHIVELOR MILITARE prezent. ŞI ANIVERSAREA A 90 DE ANI Anul acesta aniversarea, dăruită de natură cu o DE LA ÎNFIINŢAREA zi deosebit de frumoasă, a reunit alături de arhiviştii CENTRULUI DE STUDII ŞI PĂSTRARE militari, ofi cialităţi civile şi militare, personalităţi A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE ale mediului universitar, cercetători ştiinţifi ci, muzeografi şi nu în ultimul rând prieteni devotaţi ai Ziua Arhivelor Militare, sărbătorită în fi ecare documentelor istorice. an la 26 iulie, constituie un prilej aparte pentru Comunicările ştiinţifi ce prezentate la sesiunea a-i omagia pe toţi cei care, de-a lungul anilor, au cu generoasa temă Armata Română şi patrimoniul contribuit la conservarea, deseori în circumstanţe naţional au fost reunite difi cile, a fondului arhivistic al Armatei României, într-un volum prefaţat tezaur patrimonial destinat păstrării pentru posteritate de generalul-maior dr. Mihai Chiriţă, şeful a mărturiilor documentare privind evoluţia Direcţiei Instrucţie şi organismului militar naţional şi eroicele fapte de Doctrină din Statul arme ale militarilor români din toate timpurile. Major General. Ca şi La acest moment aniversar, Serviciul Istoric în anii precedenţi, au al Armatei, cu unităţile din subordine, îşi reafi rmă fost prezenţi la Ziua statutul de incontestabilă autoritate în domeniu, cu Arhivelor Militare o strategie coerentă şi pragmatică de gestionare a şi tineri cercetători patrimoniului arhivistic militar şi specialişti de de la Universitatea deplină responsabilitate şi înaltă clasă, capabili să „Nicolaus Copernic” valorifi ce ştiinţifi c bogatele tradiţii şi valori spirituale din Torun, Polonia. ale Armatei României.

104 4 (50) 2010 document evenimente În urmă cu 90 de ani, la 26 iulie 1920, prin Vă urez multă sănătate şi fericire alături de cei Ordinul nr. 4 al Marelui Stat Major, s-a înfi inţat dragi, precum şi împlinirea tuturor aspiraţiilor în Depozitul de Arhivă al Armatei, ale cărui tradiţii sunt viaţa personală şi în activitatea profesională. continuate astăzi de Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, instituţie care şi-a asumat LA MULŢI ANI! răspunderea păstrării mărturiilor documentare ale ŞEFUL STATULUI MAJOR GENERAL Armatei României. De-a lungul anilor, Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice Amiral a cunoscut o evoluţie continuă ca rol şi misiuni, dr. Gheorghe MARIN reuşind să cumuleze şi să securizeze fondurile de arhivă istorică şi memorialistice, precum şi preţioase colecţii legislative şi bibliofi le. De-a lungul celor nouă decenii de existenţă, instituţia a prelucrat şi păstrat în condiţii optime valorosul tezaur documentar al oştirii, printr-un efort constant de dăruire şi competenţă profesională în care se regăsesc activitatea neobosită, experienţa şi sacrifi ciile cotidiene ale generaţiilor de cadre militare, personal civil şi soldaţi care, în vreme de război sau pe timp de pace, au înţeles să-şi îndeplinească necondiţionat datoria.

Domnilor ofi ţeri, maiştri militari, subofi ţeri Prefectul judeţului Argeş, Gogu Davidescu şi personal civil contractual, Dragi ostaşi, STIMAŢI COLEGI, În această zi de sărbătoare mă adresez dumneavoastră, arhiviştilor militari, cerându-vă să Ziua de 26 iulie, consacrată ca zi a arhiviştilor rămâneţi consecvenţi în preocupările dumneavoastră militari, reprezintă şi pentru mine o zi cu mare încărcătură remarcabile de păstrare şi valorifi care ştiinţifi că a emoţională, pentru că îmi readuce în memorie un tezaurului arhivistic al Armatei României, precum şi în domeniu, o instituţie, în care am activat cea mai lungă demersul salutar de implementare a metodelor moderne perioadă a activităţii mele militare – 12 ani. de prelucrare informatizată şi arhivare electronică. Cu mult mai important însă este faptul că Apreciindu-vă competenţa, pasiunea şi instituţia ca atare a reprezentat şi reprezintă o responsabilitatea cu care v-aţi asumat această nobilă componentă suport pentru tot ceea ce a însemnat misiune, îmi exprim convingerea că şi în viitor vă veţi şi înseamnă investigaţia ştiinţifi că necesară scrierii angaja cu toată răspunderea pentru operaţionalizarea istoriei militare a poporului român şi nu numai. şi efi cientizarea activităţilor specifi ce, facilitând Îmi amintesc, de exemplu şi trebuie să menţionez, transparenţa şi accesul neîngrădit la mărturiile şi eforturile impresionante pe care instituţia şi lecţiile trecutului a generaţiilor viitoare. angajaţii săi le-au făcut în perioada anilor 90, când Omagiindu-i pe antecesorii dumneavoastră de la a trebuit rezolvată problema veteranilor de război şi care aţi preluat ştafeta lucrului temeinic făcut, felicit a altor categorii de cetăţeni, pentru dobândirea unor cu toată căldura şi consideraţia personalul Serviciului drepturi conferite de lege. Îmi amintesc de asemenea Istoric al Armatei, Centrului de Studii şi Păstrare a perioada de restructurare a Arhivelor Militare, Arhivelor Militare Istorice, depozitelor intermediare de crearea depozitelor intermediare de arhivă, de arhivă ale categoriilor de forţe şi pe toţi arhiviştii din de preluarea unor imense cantităţi de arhivă de la structurile militare, mulţumindu-vă pentru activitatea unităţile desfi inţate şi de atâtea altele care au fost, depusă şi performanţele înregistrate în conservarea toate sarcini şi responsabilităţi de mare importanţă, care au dat sens şi substanţă muncii arhivistice şi i-au şi valorifi carea pe plan ştiinţifi c a patrimoniului conferit un loc aparte instituţiei Arhivelor Militare. arhivistic al Armatei României. document 2010 4 (50) 105 evenimente Atât cât am lucrat în sistemul arhivistic militar obişnuit, a cercetătorului, a istoriei militare şi a satisfacţiile muncii au fost deosebite, asta atât pentru ARMATEI, iar aceste simple cuvinte nu pot exprima faptul că am benefi ciat de informaţii istorice de decât într-o formulă modestă gratitudinea pe care o primă mână, care m-au apropiat mai mult de ceea ce meritaţi. înseamnă istoria organismului militar în ansamblul În ceea ce mă priveşte, apreciez perioada în său, cât şi pentru faptul că am avut prilejul să care am lucrat împreună ca fi ind cea mai importantă lucrez în colective de veritabili specialişti, oameni pentru cariera mea profesională. Într-adevăr, pasionaţi şi cu mult respect pentru istorie şi pentru ea reprezintă o perioadă de clarifi cări, dar şi de cei care aveau nevoie de informaţia conţinută în acumulări, care, foarte probabil nu ar fi avut aceeaşi documentele de arhivă. fi nalitate indiferent în ce structură aş fi activat de-a În fapt, atâţia cât am fost, la Bucureşti sau lungul carierei mele militare. la Piteşti, am format o familie care şi-a asumat Pentru modul în care am fost primit în familia responsabilităţile ştiinţifi ce şi manageriale decurgând arhiviştilor militari, pentru toate câte am avut de din legi şi regulamente sau din necesităţi şi priorităţi învăţat de la fi ecare dintre colegi pe parcursul celor de cercetare aşa cum ne-au fost solicitate şi cum le- 12 ani de lucru în comun, pentru excelenta noastră am putut noi stabili. colaborare, vă adresez tuturor celor de la Serviciul Bilanţul muncii este fără îndoială pozitiv, iar Istoric al Armatei şi de la Centrul de Studiere şi Păstrare eforturile arhiviştilor militari merită să fi e apreciate a Arhivelor Militare Istorice sincere mulţumiri. în mod cu totul excepţional de societatea civilă, de Deşi în urma deciziei pe care am luat-o poziţia comunitatea cercetătorilor istorici militari şi, de mea este de ofi ţer în rezervă, nutresc speranţa de ce nu, de ARMATA ROMÂNĂ, pe care o slujesc a rămâne activ în viaţa spirituală a cetăţii şi aş fi conştiincios şi cu multă devoţiune. deosebit de bucuros dacă relaţia de prietenie şi Nu pot să apreciez câtă vizibilitate a avut şi camaraderie cu fi ecare dintre dumneavoastră ar are componenta arhivistică a activităţii militare, continua pe aceleaşi coordonate. dar am convingeri ferme asupra importanţei Aş dori ca în încheierea acestui mesaj să vă muncii arhivistice şi a tuturor celor care au răsfoit transmit tuturor, celor activi dar şi celor care s-au cu siguranţă milioane de fi le pentru a ajunge la pensionat, multă sănătate, satisfacţii deosebite în informaţia de care este nevoie. plan profesional şi familial şi puterea de a vă menţine Din totdeauna arhivele au jucat rolul de echilibrul şi a depăşi momentele difi cile ale acestei depozitar şi administrator de fond documentar, dar perioade, despre care, din păcate, nu putem vorbi în nu trebuie diminuată nicicum funcţia acestora de termeni elogioşi. procesare a informaţiei cuprinsă în milioanele de documente create de structurile militare de-a lungul LA MULŢI ANI ARHIVELOR ŞI timpului, responsabilitate care a fost de asemenea ARHIVIŞTILOR MILITARI ! înţeleasă de cei care au avut privilegiul de a sta faţă Cu respect deosebit, al dumneavoastră coleg în faţă cu personaje militare remarcabile, cu fapte, arhivist, acţiuni sau decizii de maximă însemnătate, prin Colonel (r) dr. Vasile POPA intermediul documentului istoric. V-aţi îndeplinit aceste misiuni cu pasiune şi conştiinciozitate, de multe ori în condiţii foarte grele, ceea întăreşte convingerea că arhivistica militară şi slujitorii ei constituie un ansamblu uman – instituţional în afara căruia nu poate fi conceput demersul cercetării istoriografi ce sau de altă natură documentară. Binemeritaţi stimaţi camarazi respectul deosebit şi aprecierea a milioane de cetăţeni români, care şi-au găsit rezolvarea problemelor lor, în instituţia în care vă desfăşuraţi activitatea şi asta trebuie să constituie prilej de mulţumire şi satisfacţie. Aţi fost şi sunteţi utili prin tot ceea ce faceţi în slujba cetăţeanului Foşti şi actuali membri şi prieteni ai breslei arhiviştilor militari

106 4 (50) 2010 document evenimente Ziua Arhivelor Militare, instituţie cu rol Aniversarea Zilei Arhivelor Militare îmi oferă primordial în gestionarea unei importante părţi a un minunat prilej de a exprima admiraţia şi aprecierea patrimoniului cultural naţional, îmi oferă plăcutul pentru contribuţia îndelungată şi responsabilă la prilej de a vă transmite sincere felicitări pentru buna funcţionare a Armatei României şi de a vă reuşitele profesionale ale instituţiei pe care o adresa sincere felicitări pentru reuşitele profesionale conduceţi. ale instituţiei pe care cu onoare o conduceţi. De asemenea, la ceas aniversar, vă adresez La acest moment aniversar, vă rog să primiţi calde urări de sănătate, putere de muncă şi succes din partea topogeodezilor militari şi a mea personal, în tot ceea ce veţi întreprinde în activitatea pe care cele mai călduroase urări de realizare profesională şi o desfăşuraţi. personală, putere de muncă şi succese în îndeplinirea misiunilor ce vă revin. Bucureşti, iulie 2010 LA MULŢI ANI! Directorul General al Direcţiei Generale Şeful Direcţiei Topografi ce Militare de Informaţii a Apărării Colonel ing. Marin ALNIŢEI General-maior ing. dr. Gheorghe SAVU * * * * * * În această zi aniversară – 26 iulie – zi de sărbătoare a arhiviştilor militari, pentru toţi cei ce Cu prilejul aniversării la 26 iulie a Zilei Arhivelor muncesc în cadrul Serviciului Istoric al Armatei Militare, am deosebita plăcere de a vă transmite – unitate cu profi l ştiinţifi c bine defi nit, de mare dumneavoastră şi întregului personal din subordine, importanţă pentru ilustrarea evoluţiei istorice a zile frumoase şi senine, satisfacţii şi succese depline Armatei Române, vă adresăm tuturor distinşilor în îndeplinirea importantelor proiecte şi obiective colaboratori şi specialişti din domeniul sistemului care vă sunt încredinţate pe plan profesional şi un arhivistic militar, urarea de multă sănătate, bucurii, călduros împlinirea tuturor dorinţelor în plan profesional şi în activitatea familială alături de cei dragi! LA MULŢI ANI! LA MULŢI ANI! Şeful Corpului de Control şi Inspecţie Preşedintele Filialei Bacău a Asociaţiei Naţional General de brigadă Ion UNGUREANU „Cultul Eroilor” Colonel (r) Paul – Valerian TIMOFTE

Lansarea revistei „Document“

document 2010 4 (50) 107 evenimente În această zi de sărbătoare – 26 iulie – a celor LA MULŢI ANI Serviciului Istoric al Armatei! care trudesc în tezaurul documentar al Armatei Cu acest prilej, ţinem să vă adresăm calde Române, prin mâinile cărora trec zeci de mii de fi le mulţumiri pentru atenţia pe care o acordaţi în îngălbenite, exprimăm sentimentele noastre de calde paginile revistei DOCUMENT, editată de instituţia aprecieri şi respect faţă de toţi cei care slujesc în dumneavoastră, cinstirii memoriei tanchiştilor Armatei României în anii celui de-Al Doilea Război distinsa unitate militară ce cu onoare o comandaţi. Mondial. Cu dorinţa din partea noastră de a avea în SĂ TRĂIŢI! continuare o sănătate de fi er, care să vă permită Al dvs. cu respect, îndeplinirea obiectivelor prefi gurate, zile senine cu Colonel tancuri (r) George GHEOGHIU bucurii şi satisfacţii pe plan familial.

Piteşti, 23 iulie 2010. Invitaţi de onoare la Ziua Arhivelor Militare Contents

• Editorial - Romanian Navy Forces (1860-2010) – Rear-Admiral Aurel POPA, PH.D. • Cruiser “Elisabeta” in mission – Captain (N.) Marian MOŞNEAGU, PH.D. • Victor Vlad Delamarina, contributor at “Dreptatea” from dialectal poem to travel reportage – Ioan DAVID, PH.D. • Rumänen in der deutschen kriegsmarine – Bernd GERICKE • The concept of the homeland Defense Superior Council regarding the degree of Army’s endowment in 1935 – Luminiţa GIURGIU • Little soldier is the Romanian kid – prof. Virgiliu Z. TEODORESCU • A terrible indictment – Petre OTU, PH.D. • The abasement and the despair of the Romanian soldiers in Basarabia and North Bucovina (june 28 - july 3, 1940) – Marin VOICU, PH.D. Candidate • Glory and humility: another forgotten general and his heroic regiment – prof. univ. captain (N.) (r.) Jipa ROTARU, PH.D. •

108 4 (50) 2010 document