studii/documente FORŢELE NAVALE ROMÂNE 1860 - 2010 Contraamiral dr. Aurel POPA1 Evoluţia Forţelor Navale Române, începând cu primul său nucleu constituit din Corpul Flotilei în anul 1860 şi până la actuala organizare – Statul Major al Forţelor Navale – a fost marcată de afi rmarea constantă a valorilor specifi ce Marinei Militare. Ca parte a organismului militar românesc şi parte integrantă a sistemului statal, Marina Militară română a atins o întreită performanţă: cea a elaborării oportune a ipotezelor; cea a gândirii în perspectivă şi cea a voinţei pentru realizarea deciziilor. S-a putut confi rma astfel cu prisosinţă rolul Marinei în istoria românilor, cu contribuţiile sale de excepţie în cele mai vitrege împrejurări. Astfel, semnifi caţia evoluţiei istorice a Forţelor Navale Române se recunoaşte prin hotărârea abordării misiunilor prilejuite de marile evenimente istorice la care România a fost parte, prin personalităţile care au slujit Marina cu cel mai înalt profesionalism şi prin nenumăraţii eroi şi martiri ai acestei arme. Evoluţia Forţelor Navale Române, începând cu primul său nucleu constituit din Corpul Flotilei în anul 1860 şi până la actuala organizare – Statul Major al Forţelor Navale, a fost marcată de afi rmarea constantă a valorilor specifi ce Marinei Militare. Subliniem aici susţinerea, încă de la început, a primordialităţii Marinei de război în relaţia sa cu Marina comercială, idee izvorâtă din adevărul că o fl otă civilă nu se poate dezvolta decât la adăpostul unei fl ote militare, care să-i asigure libertatea căilor maritime. După dotările iniţiale, războaiele la care a participat România, începând cu 1877, au relevat importanţa componentei navale a forţelor armate şi rolul pe care îl are aceasta în rezultatul confruntărilor, atât ca argument direct în bătălii, cât şi ca argument indirect la negocieri şi la semnarea tratatelor de pace. Implicarea tânărului stat român în noua criză orientală – redeschisă în Balcani, în anul 1875, care a atins apogeul odată cu desfăşurarea unui nou război ruso-otoman la 1877-1878 – urmărind obţinerea Independenţei de Stat, a adus Flotila Militară pentru prima oară în stare de război, forţele navale româneşti fi ind puse în situaţia înfruntării unui inamic viguros afl at pe linia Dunării –forţele otomane. În mod admirabil, în timpul misiunilor specifi ce desfăşurate la Dunăre, la data de 13/14 mai 1877 şalupa torpiloare Rândunica a scufundat monitorul otoman Duba Seifi , iar la 26 octombrie artileriştii marinari au nimicit un alt monitor otoman, Podgoriţa (una dintre navele cu cea mai mare putere de foc de pe Dunăre), nava Socrate şi un şlep. O altă reuşită a marinarilor români a fost instalarea, la data document 2010 4 (50) 1 studii/documente de 25 octombrie, a barajului de mine de la Nedeia, această zonă, susţinerea fl ancului drept al armatei operaţiune executată sub comanda căpitanului de uscat din Dobrogea de către navele Flotei de Mihail Drăghicescu, cu scopul protejării podului operaţiuni, sub focul artileriei germane. de la Turnu Măgurele pe timpul desfăşurării Conform prevederilor planului de companie, în operaţiunilor militare. noaptea de 14-15 august 1916, orele 24.00, a fost Distrugerea bastimentelor turceşti de pe Dunăre declarată mobilizarea Armatei Române. La acea oră, a slăbit capacitatea ofensivă şi de represalii a armatei Marina Militară Română desfăşurase deja, începînd de la sud de Dunăre, obligând-o la pasivitate şi deci de la orele 21.30, prima acţiune de luptă împotriva la înfrângere. inamicului. Prin acest act, Marina Română a fost După obţinerea Independenţei de Stat, prima categorie de forţe a Armatei Române care a autorităţile române au făcut eforturi în direcţia intrat în Războiul de Întregire a Neamului. Acţiunea dezvoltării marinei militare, fapt remarcat de de luptă a fost executată de vedetele torpiloare consulul Franţei la Galaţi care nota, în septembrie Bujorăscu, Cătina şi Rândunica. Prin ordinul de luptă 1883, că ,,guvernul acordă întreaga sa atenţie se arăta: ,,Misiunea şalupelor Rândunica, Cătina şi perfecţionării acestei arme care, la un moment dat, Bujorăscu este de a ataca chiar în această seară fl ota ar putea să aducă servicii serioase pe Dunăre”. austriacă de la Rusciuk”. Reuşita operaţiei a fost Un deceniu mai târziu, la 1893, acelaşi consul al recunoscută în comunicatul austro-ungar publicat Franţei constata că ,,fl otila română este în stare să în ,,Pester Lloyd” din 14 decemrie 1916: ,,La 14 manevreze pe Dunăre, superioritatea sa rămânând august ora 9.30 seara, românii au aruncat în aer incontestabilă faţă de alte state riverane”. cu ajutorul unei torpile, în portul Rusciuk, unde era Afi rmarea războiului bazat, între altele, şi ancorat grosul fl otei, un şlep încărcat cu material pe forţa de distrugere a minelor a determinat în infl amabil, care se afl a la mică distanţă înaintea cadrul Flotilei de Război şi, mai apoi, în cadrul vasului comandant. (...) Acţiunea de luptă a navelor româneşti (...) a fost bine concepută, executată prin Marinei Militare Române, preocupări legate surprindere şi cu multă îndrăzneală”. inclusiv de producţia proprie a unor noi tipuri de Extrem de sugestivă ni se pare starea de mine. Primele mine româneşti au fost realizate în spirit dovedită de marinarii români în acele clipe, preajma izbucnirii Primului Război Mondial de stare care a afi rmat un moral ridicat al echipajelor, către locotenentul-comandor Constantin Rădulescu spre deosebire de descurajarea întâlnită în rândul şi de către mecanicul civil Vislovski. Este vorba combatanţilor din trupele de uscat. Într-un jurnal de minele fl uviale ,,Rădulescu”, armă de curent şi, ţinut de locotenentul Mihai Constantinescu, ofi ţer în acelaşi timp, de contact, cu sistem de aprindere cu artileria pe monitorul Brătianu, care forma, mecanic şi ,,Vislovski”, de asemenea, o mină de împreună cu monitorul Catargiu, Divizia I de contact cu sistem de aprindere mecanic. Astfel, monitoare, la data de 23 august 1916 s-a reţinut: odată cu mobilizarea generală a Armatei Române în ,,Sunt fericit că monitorul nostru este trimis aici, în august 1916, unităţile Marinei au putut benefi cia şi mijlocul formidabilei canonade de la Starosel”. În de 1.000 de mine de tip ,,Rădulescu” şi 500 de mine acelaşi timp, informaţi de ofi ţerii de pe nave asupra de tip ,,Vislovski”. ocupării Staroselului, în urma ,,bombardamentelor Participarea României la prima confl agraţie monitoarelor şi bateriilor de marină”, soldaţii din mondială din 1916-1918 a dovedit importanţa pe trupele de uscat îşi manifestau scepticismul faţă care Marina Militară o poate avea în susţinerea de optimismul marinarilor, spunând că ei ,,abia au intereselor naţionale. Pe toată perioada acestui scăpat”. război, Marina a constituit un real sprijin pentru Referindu-se la modul în care fl ota a susţinut trupele de uscat asigurând atât aprovizionările cât şi trupele noastre de uscat, reuşind să înainteze sub acţiunile de luptă. Între cele mai importante misiuni tirul a şapte baterii grele germane, în amintirile îndeplinite în acele clipe de mare cumpănă pentru sale, contraamiralul Negrescu arăta că: „Zilele de ţară, amintim: atacul la 14 august 1916 a fl otei urmărire a fl ancului stâng al armatei germane din austro-ungare în portul Rusciuk, acţiunea navelor Dobrogea şi zilele de la Rasova, vor forma pururea Escadrei de Dunăre în apărarea Capului de pod de la pagini de glorie, pentru mica dar brava şi neobosita Turtucaia şi protejarea retragerii trupelor române din fl otilă română”. 2 4 (50) 2010 document studii/documente În anul 1917, Marina Militară alături de armata Mondial, Conducătorul Statului a citat prin ,,Ordin de uscat a contribuit la apărarea frontului de pe de Zi pe Naţiune şi pe Armată” Marina Regală Dunăre, bombardând cu artileria navelor, bateriile Română ,,cu toate unităţile ei navale, aeriene şi inamice de la Tulcea şi la asigurarea transporturilor terestre de la fl uviu şi mare” pentru ,,bravură”, pe apă între Galaţi şi gurile Dunării. ,,spirit ofensiv”, ,,pricepere”, ,,iniţiativă”, ,,calităţi În ultimul an de război, 1918, fl otei i-a revenit morale şi profesionale”. una dintre cele mai difi cile misiuni şi anume Nu lipsită de importanţă este amintirea deminarea Dunării şi a mării în vederea reluării jertfelor marinarilor militari, abnegaţia şi dăruirea navigaţiei în timp de pace. acestora constituindu-se într-un temei şi o garanţie a În orice caz, este incontestabil că Marina valorilor istorice a Forţelor Navale Române. Istoria Militară română a dispus în timpul războiului de a reţinut că în timpul marilor confl icte politico- un corp de comandanţi de elită care se detaşau prin militare în care România a fost angrenată, urmărind facultăţi intelectuale superioare, educaţie militară întotdeauna împlinirea unor scopuri naţionale, şi-au completă, aptitudini de comandă şi devotament până dat viaţa: 19 soldaţi marinari (în cursul Războiului la sacrifi ciul suprem pentru cauza şi idealul naţional de Independenţă de la 1877-1878), 17 ofi ţeri, al României. 19 maiştri şi 353 de marinari militari (în cursul În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, Războiului pentru Întregire din 1916-1919), 24 de Marina Regală a României a interzis controlul de ofi ţeri, 37 de maiştri, subofi ţeri şi elevi marinari şi către Flota sovietică a zonei de interes vital din 355 de militari în termen din cadrul Marinei Militare bazinul vestic şi nord-vestic al Pontului. Principalele (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial). misiuni ale Marinei Militare au fost: zădărnicirea Faptele şi jertfa acestora nu pot şi nu trebuie să fi e încercărilor de debarcare