Caiete Diplomatice Anul II, 2014, Nr

Institutul Diplomatic Rom ân

Caiete Diplomatice Anul II, 2014, nr. 2

DIN SUMAR:

♦ Relaţiile bilaterale România-Israel (1948-1959)

♦ Jurnalul de călătorie al arhiducelui Rudolf de Habsburg în Transilvania

♦ Situaţia emigraţiei române din S.U.A. şi Canada

♦ Recenzii şi note de lectură

www.idr.ro

ISSN 2392 – 618X

ISSN-L 2392 – 618X INSTITUTUL DIPLOMATIC ROMÂN

CAIETE DIPLOMATICE

Anul II, 2014, Nr. 2

COMITETUL DE REDAC ŢIE : Mioara ANTON, Bogdan ANTONIU, Ovidiu BOZGAN (redactor şef), Lauren ţiu CONSTANTINIU, Alin CIUPAL Ă, Antal LUKÁCS (redactor şef adjunct), Andrei ŞIPERCO, Delia VOICU (responsabil de num ăr).

A mai colaborat la apari ţia acestui num ăr: Constantin CONSTANTINESCU.

Reproducerea integral ă sau par ţial ă a textelor publicate în revista „Caiete Diplomatice”, fără acordul Institutului Diplomatic Român, este interzis ă. Responsabilitatea asupra con ţinutului textelor publicate şi respectarea principiilor eticii profesionale revin în exclusivitate autorilor.

3 SUMAR

STUDII Florin C. STAN , Rela ţiile bilaterale România-Israel (1948-1959). O cronologie...... 5 Iulian TOADER , Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. (noiembrie 1972-iunie 1973)...... 44

SURSE DE ISTORIE DIPLOMATIC Ă Antal LUKACS , Jurnalul de c ălătorie al arhiducelui Rudolf de Habsburg în Transilvania (comitatul Hunedoara) din anul 1882...... 86 Andrei ŞIPERCO , Fragmente din relat ările lui Ion Vin ţe, fost ambasador al României la Budapesta...... 122 Ovidiu BOZGAN , Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în anul 1968...... 126 Constantin MORARU , Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)...... 168

RECENZII ŞI NOTE DE LECTUR Ă...... 191 Recenzii. Boris Buzil ă, De-a v-aţi ascuns. Destin basarabean , Editura Curtea Veche, Bucure şti, 2009 (Delia VOICU); Daniela Osiac, România şi conflictul din Orientul Mijlociu 1948-1989 , Editura Aius, Craiova, 2011 (Ovidiu BOZGAN); Rudolf Dinu, Adrian Bogdan Ceobanu (editori), Alexandru Em. Lahovari, Note, amintiri, coresponden ţă diploamtic ă oficial ă şi personal ă (1877-1914). Paris, Petersburg, Bucure şti, Roma , Editura Universit ăţ ii „Alexandru Ioan Cuza” , Ia şi, 2013 (Theodor SMEU); Lucian Boia, Primul R ăzboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpret ări , Editura Humanitas, Bucure ști, 2014 (Mihai Nicolae VL ĂDU Ţ). Note de lectur ă. Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei , Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013 (Alin CIUPAL Ă).

LISTA CONTRIBUTORILOR...... 209

4 CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 5-43.

STUDII Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959) O cronologie

Florin C. STAN

Abstract: Romania-Israel bilateral relations since 1948 were characterized by continuity. In 2014 we celebrated 45 years since, on 17 August 1969 diplomatic representation between the two countries was raised to the rank of ambassador. We consider necessary to remember the most important landmarks of the Romanian-Israeli relations, in the first decade after the establishment of contacts between the two countries. Among the most important are recorded in this interval, we note: reaching the peak of Jewish emigration from Romania to Israel in 1950, with a total of 47,071 persons emigrated; raising diplomatic representation in 1956, bilateral relations with a slight sweetening, while the Zionist organizations were banned and suffered Jewish emigration. Keywords: zionism, emigration, Israel, bilateral relations, diplomacy. Cuvinte-cheie : diploma ţie, emigrare, Israel, rela ţii bilaterale, sionism.

Imediat dup ă înfiin ţarea Statului Israel, în 1948, autorit ăţ ile de la Bucure şti au recunoscut noua forma ţiune statal ă. De-a lungul timpului, în pofida unor asperit ăţ i recunoscute (persecu ţia împotriva adep ţilor sionismului, limitarea emigr ării cet ăţ enilor români de origine evreiasc ă), rela ţiile bilaterale dintre România şi Israel au fost caracterizate de continuitate, înregistrând, în anumite perioade, un curs ascendent. În anul 2014 s-au împlinit 45 de ani de când, la 17 august 1969, reprezentarea diplomatic ă dintre cele dou ă state a fost ridicat ă la rang de Ambasad ă. Consider ăm necesar un remember al celor mai importante repere ale rela ţiilor româno-israeliene – sub aspect diplomatic, cultural, economic – din primul deceniu dup ă stabilirea contactelor dintre cele dou ă state. Consemn ăm c ă, de şi la 11 iunie 1948, printr-o decizie a C.C. al P.C.R., mi şcarea sionist ă din România a fost interzis ă, adep ţii sionismului fiind supu şi în perioada urm ătoare unei represiuni concertate, în anul 1950 s-a atins vârful emigr ării evreilor din România în Israel, cu un num ăr de 47.071 emigran ţi. Rela ţiile bilaterale vor r ămâne îns ă reci pe parcursul întregului deceniu. Anul 1953 a fost marcat de deschiderea la Bucure şti, la 7 iulie, a primului proces din seria proceselor sioniste intentate în România (procesul lotului sioni ştilor revizioni şti). Reac ţia în Israel fa ţă de persecutarea adep ţilor sionismului a fost pe m ăsur ă. La

5 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959) ini ţiativa cet ăţ enilor israelieni originari din România, la Tel Aviv a fost organizat ă, în perioada 23–27 mai 1953, o grev ă a foamei, la care au participat 48 de persoane. Dat ă fiind anvergura problemei, ministrul de externe israelian a considerat oportun ca aceasta ,,s ă nu fie discutat ă în parlament, dat fiind caracterul grav şi ie şit din comun al subiectului”, propunând să fie trimis spre discu ţie comisiei de politic ă extern ă a Knesset -ului. Însu şi prim-ministrul David Ben Gurion s-a solidarizat cu grevi ştii, iar pe plan extern pre şedintele S.U.A., Dwight D. Eisenhower, a transmis o declara ţie c ătre un miting organizat la New York, din ini ţiativa Congresului Mondial Evreiesc, în care ar ăta c ă ,,Guvernul S.U.A. este îngrijorat de suferin ţele conduc ătorilor evrei”, subliniind c ă ,,Guvernul României se afl ă pe banca judec ăţ ii în fa ţa opiniei publice din lume pentru c ă a violat drepturile omului şi prin aceast ă ac ţiune nou ă el a dovedit înc ă o dat ă c ă regimul s ău brutal se cuvine a fi condamnat de to ţi iubitorii de dreptate şi libertate”. În pofida acestei atmosfere tensionate, la 9 septembrie 1954, la Ierusalim, a avut loc semnarea unui Acord Comercial şi a unui Acord de Pl ăţ i între România şi Israel, în care era prev ăzut un volum de m ărfuri în valoare de 2.550.000$ de fiecare parte. Valabilitatea acordurilor a fost apoi reînnoit ă anual, schimburile comerciale între cele dou ă state desf ăşurându-se potrivit clauzelor stabilite în fiecare an. Procesul emigr ării a fost redeschis abia în anul 1958, în cadrul unei şedin ţe a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 31 mai, hot ărându-se aprobarea cererilor de plecare definitiv ă din R.P.R. a unor cet ăţ eni, cu excep ţia cazurilor în care plecarea unui anumit cet ăţ ean ,,ar putea aduce prejudicii securit ăţ ii statului”. În acest context delicat al rela ţiilor româno-israeliene, Liga de Prietenie Israel– R.P.R. , înfiin ţat ă în anul 1952, a derulat în Israel o activitate cu o slab ă consisten ţă . La Bucure şti va fi editat îns ă, începând din anul 1956, publica ţia ,,Revista Cultului Mozaic”, con ţinând şi o pagin ă în limba ebraic ă, fapt unic în lumea comunist ă. De re ţinut c ă în anul 1956, prin acordarea, la 17 septembrie, a agrementului de c ătre autorit ăţ ile române noului Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipoten ţiar al Israelului în România, dr. Arieh Harell, a fost ridicat ă reprezentarea diplomatic ă de la îns ărcinat cu afaceri la ministru , rela ţiile bilaterale înregistrând o u şoar ă ameliorare. Spre sfâr şitul decadei, în decembrie 1959, rememor ăm numirea lui Yitzhak Ben- Aharon ca ministru al Transporturilor, fiind primul israelian originar din România care a ocupat un portofoliu în guvernul de la Tel Aviv. * * *

6 Florin C. STAN

Începuturile Dup ă proclamarea statului Israel, la 14 mai 1948 1, într-un cadru organizat la Muzeul Dizengoff din Tel Aviv, a fost format primul guvern al ţă rii sub pre şedin ţia lui David Ben Gurion. În aceea şi zi, S.U.A şi U.R.S.S. au recunoscut acest act. La 16 mai, Haim Weizmann a fost ales pre şedinte al noului stat, iar Israelul a fost recunoscut, în zilele urm ătoare, de Polonia, Cehoslovacia şi Uruguay, la 18 mai, iar la 11, respectiv 13 iunie, de România şi Finlanda 2. România a recunoscut Israelul printr-o telegram ă din 11 iunie 1948 semnat ă de Ana Pauker, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, r ăspuns la o notificare transmis ă, la 9 iunie, de Moshe Shertok, ministrul israelian al Afacerilor Str ăine 3. La 3 iulie 1948, ministrul de Externe român a transmis omologului israelian, ca r ăspuns la o telegram ă din 21 iunie, acceptarea stabilirii la Bucure şti a Lega ţiei Israelului, iar la Tel Aviv a Lega ţiei României, ar ătându-se c ă s-a transmis viza de intrare în ţar ă a emisarului Mordechai Namir 4. La 13 noiembrie, acela şi an, a fost acreditat şi primul trimis extraordinar şi ministru plenipoten ţiar al Israelului la Bucure şti, în persoana lui Reuven Rubin 5.

Primele date Un prim raport de activitate al Lega ţiei R.P.R. din Tel Aviv a fost transmis la 28 august 1949 cu nr. 94, pentru perioada 23 iunie–31 iulie 1949 6. Dup ă acreditarea de rigoare pe lâng ă ministerul de resort israelian, diploma ţii români au f ăcut o prim ă vizit ă Legaţiei

1 În textul Declara ţiei de Independen ţă a Israelului , prezentat ă de David Ben Gurion în şedin ţa Consiliului Provizoriu al statului, s-a men ţionat c ă ,,Statul Israel va fi deschis imigra ţiei evreie şti şi a evreilor proveni ţi din toate ţă rile diasporei; va veghea la dezvoltarea ţă rii spre folosul tuturor locuitorilor s ăi; [...] va asigura totala egalitate social ă şi politic ă între locuitorii s ăi, f ără deosebire de religie, ras ă sau sex; va garanta libertatea de cult, de con ştiin ţă , de limb ă, de educa ţie şi de cultur ă; va asigura protec ţia Locurilor Sfinte ale tuturor religiilor şi va respecta principiile Cartei Na ţiunilor Unite”, cf. Claude Klein, Israel. Statul evreilor , Editura All, Bucure şti, 2003, p. 23. 2 Mo şe Maur, Istoria Israelului – din preistorie pân ă dup ă R ăzboiul de Iom Kipur , prefa ţă , studiu introductiv, încheiere de Shlomo Laish, edi ţia a 7-a, Tel Aviv, 1987, p. 179. Politica extern ă a României. Dic ţionar cronologic , coordonatori: Ion Calafeteanu, Cristian Popi şteanu, Editura Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, Bucure şti, 1986, p. 258. 3 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , vol. 1/1948–1949, f. 241. Textul notific ării israeliene, din 9 iunie 1948, ca şi a telegramei de recunoa ştere a Statului Israel de c ătre oficialit ăţ ile din Bucure şti, redactate în limba francez ă, au fost publicate în volumul România–Israel: 50 de ani de rela ţii diplomatice , vol. I. 1948– 1969 , coordonator: Victor Bo ştinaru, Editura Sylvi, Bucure şti, 2000, pp. 3–4. 4 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , dosar 1/1948–1949, f. 242. România–Israel: 50 de ani de rela ţii diplomatice... , pp. 4–5. 5 România–Israel: 50 de ani de rela ţii diplomatice... , p. 5. 6 A.M.A.E., fond Israel. Problema 20/1949 , ff. 1–30.

7 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959) sovietice, la 5 iulie 19477, reprezentantul acesteia fiind consilierul Mihail Luchici Muchin. Interpretul sovieticilor pentru limba român ă era Nikolai Petrovici Sergheiev, originar din Basarabia 7. Diploma ţii români şi sovietici s-au pus de acord asupra atitudinii privind sionismul şi imigrarea, sioni ştii fiind considera ţi ,,na ţionali şti burghezi”. De asemenea, se ar ăta c ă ,,pericol (sic!) şi aten ţie trebuie fa ţă de americani şi englezi” 8. Primele obiective ale Lega ţiei au fost urm ătoarele: a) stabilirea leg ăturilor cu oficialit ăţ ile israeliene şi corpul diplomatic; b) c ăutarea unui imobil adecvat ca sediu al Lega ţiei; c) intrarea în leg ătur ă cu persoanele venite din România; d) c ăutarea mijloacelor de informare în ceea ce prive şte Israelul, ,, ţara şi oamenii” 9. Între evenimentele la care au participat diploma ţii români a fost parada prilejuit ă de ziua armatei din data de 17 iulie, ,,prilej pentru Israel s ă-şi arate for ţa sa actual ă”. Au defilat atunci circa 2.000 de solda ţi din toate armele – tancuri, motorizate, marina, cavaleria, 3 avioane de bombardament şi 6 avioane de vân ătoare. Dup ă cum s-a transmis în document, ,,90% din armat ă e format ă din elemente nou imigrate” 10 . În privin ţa limbilor vorbite în Israel s-a re ţinut c ă aici se vorbesc în special engleza şi ebraica, limba rus ă vorbindu-se în ,,cercurile guvernamentale”, iar franceza ,,începe s ă devin ă limba oficial ă a statului” 11 . Interesante sunt aprecierile autorului raportului în ceea ce prive şte popula ţia statului evreu, ar ătându-se c ă ,,în Israel nu exist ă o na ţiune” pentru c ă ,,evreii veni ţi din diferite col ţuri ale lumii formeaz ă grupe de popula ţiuni cu specific propriu, cu limbi şi tradi ţii proprii” 12 . Se aprecia c ă, dup ă părerea unui emigrant din România, se consider ă c ă polonezii (emigran ţii din Polonia) sunt ,,r ăi” şi ,,nu iubesc pe români ”; germanii sunt ,,pro şti”, marocanii , ,,s ălbatici”, iar românii 13 , ,,comuni şti”. Pe deasupra, to ţi noii veni ţi sunt privi ţi cu dispre ţ de c ătre ,,sabra” (autohtonul n ăscut în Eretz )14 . Aprecierile erau, evident, subiective. De exemplu, în acela şi document se sublinia c ă ,,pân ă la venirea nem ţilor care au adus bani mul ţi, spirit de întreprinz ători şi organizare, diferen ţierile mari erau pe grupe de rituri

7 ,,Moldova sovietic ă”, dup ă exprimarea autorului raportului. Ibidem , f. 3. 8 Ibidem . 9 Ibidem , f. 4. 10 Ibidem , f. 5. 11 Ibidem , f. 6. 12 Ibidem , f. 7. 13 Se consemneaz ă c ă popula ţia venit ă din România se cifreaz ă, dup ă datele oficiale, la circa 50.000 de persoane, fiind grupat ă în câteva ora şe: Haifa, Iaffa, Lud, Ramleh. Haifa e ,,aglomerat ă de români”, cartierul Stanton din acest ora ş fiind ,,românesc”. ( Ibidem .) Se nota c ă cei veni ţi înainte de 1940–1942 sunt ,,aproape to ţi încadra ţi, au locuin ţe, vorbesc limba ebraic ă”. ( Ibidem .) În schimb, cei veni ţi ulterior, în special în decembrie 1948–ianuarie 1949, ,,sunt suspecta ţi ca comuni şti ( sic !)”, fiind numi ţi ,,oamenii Anei Pauker” şi ,,nu li se d ă de lucru”. ( Ibidem , f. 8.) 14 Ibidem , f. 7.

8 Florin C. STAN religioase”: sefarzii, askenazii şi iemeni ţii, cu sinagogi separate. În momentul în care au început s ă se stabilească evreii din Germania, în 1932–1933, s-a format primul grup închegat pe baza locului de origine. În 1944 au sosit în Eretz numero şi evrei din Anglia, ,,care au adus capitaluri şi au p ătruns în economia ţă rii”, iar din anul 1946 a intrat şi ,,capitalul american”, care a ocupat ,,toate pozi ţiile economice”, cu tendin ţa sprijinirii complete a guvernului şi a opozi ţiei loiale (sioniste) 15 . Datorit ă greut ăţ ilor întâmpinate în contextul începutului organiz ării noului stat, autorit ăţ ile erau nevoite s ă fac ă fa ţă nu doar asaltului unui mare num ăr de imigran ţi, ci şi dorin ţei multora de reîntoarcere în ţă rile de origine. Se nota c ă ,,emigrarea tinde s ă devin ă pentru Israel o problem ă, ca şi imigrarea” 16 . În ceea ce prive şte rela ţiile Israelului cu alte ţă ri, autorul raportului ar ăta c ă ,,Israelul poate fi considerat ca o mostr ă de «neutralitate»”. Americanii sunt prezen ţi ,,pretutindeni, vizibil şi invizibil”, ,,Mac Donald” fiind ,,prezent la inaugur ări de maternit ăţ i, facult ăţ i, al ături de premierul Ben Gurion şi e aplaudat şi adulat”. De asemenea, ,,tehnicieni petroli şti, oamenii lui Ford, cinematografi şti lucreaz ă de zor pentru industrializarea american ă a Israelului”, ,,sute, mii de tot felul de «turi şti» americani sunt pe toate drumurile şi în toate birourile Israelului în c ăutare de bune plasamente, puncte strategice şi spionaj” 17 . Îns ărcinatul cu afaceri ad-interim al României la Tel Aviv, Paul Davidovici, transmitea, în 1950, c ă ,,Ben Gurion a f ăcut din Israel un stat cu aspect clerical”, iar prin aceasta se men ţine ,,un spirit religios reac ţionar, anticomunist în mase”, aceast ă politic ă fiind sus ţinut ă de evreii din Statele Unite” 18 .

Problema emigr ării Una dintre primele probleme pe agenda rela ţiilor bilaterale româno-israeliene a fost cea a stabilirii evreilor în Israel. La 13 octombrie 1949, Nicolae Cioroiu, ministrul R.P.R. în Israel, începând din 11 septembrie 1949 19 , a fost primit de primul ministru Ben Gurion, care a afirmat c ă este ,,îngrijorat de soarta evreilor care voind s ă vin ă în Israel nu au permisiunea guvernului

15 Ibidem . 16 Ibidem , f. 9. 17 Ibidem , f. 16. 18 Idem , fond Israel. Problema 20/1950 , f. nenumerotat ă. 19 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 2/ 1949, f. 42.

9 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959) român” şi c ă ,,dezvoltarea rela ţiilor dintre cele dou ă ţă ri depinde de raporturile economice şi de emigrarea evreilor care ar vrea s ă plece din România” 20 . Cu prilejul unei întrevederi din 8 noiembrie 1949, între N. Cioroiu şi Moshe Sharett, ministrul de Externe al Israelului, s-a abordat deschis problema imigr ărilor. ,,Statul Israel – a apreciat ministrul israelian – s-a n ăscut în urma luptei continue dus ă de mi şcarea sionist ă înainte, în timpul şi dup ă Al Doilea R ăzboi Mondial. F ără sioni şti nu ar fi existat statul Israel [...]. F ără sionism şi sioni şti, Israel ar r ămâne o colonie f ără importan ţă , neluat ă de nimeni în seam ă şi la cheremul fiec ăruia. Tineretul halu ţian preg ătit în ţă rile lui de origine a creat statul prin munca şi sacrificiul s ău. Ei şi-au p ărăsit casele, p ărin ţii şi au venit aici. Din neîn ţelegerea unor guverne, ace şti tineri sunt pu şi în situa ţia de a nu-şi putea realiza idealul pentru care s-au preg ătit şi de a lupta pentru consolidarea statului. Republica Popular ă Român ă are între grani ţele sale cei mai mul ţi evrei, dintre ţă rile din r ăsăritul Europei. F ără evreii din democra ţiile populare, Israelul nu poate exista, nu se poate înt ări. Celelalte democra ţii populare au permis plecarea evreilor. Discu ţiile au fost duse cu Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia şi România. Iugoslavia, când f ăcea parte din tab ăra dumneavoastr ă, de asemenea, a permis plecarea evreilor [...]. Singur ă România, cu care emisarii no ştri speciali Namir şi Agami au purtat discu ţii şi a c ăzut de acord asupra unei emigr ări de 5.000 de evrei nu a permis decât la 3–4.000 tineri s ă plece în Israel. Vaporul Transilvania aduce evrei din România şi suntem recunosc ători pentru aceasta. Dar aceasta este departe de a se numi emigrare. Noi dorim emigrare din România în mas ă”21 . ,,Imigrarea – a subliniat atunci ministrul israelian – este punctul cardinal în politica statului Israel şi nu se pot concepe raporturi diplomatice între cele dou ă ţă ri cu puncte de vedere care sunt cu totul opuse în aceast ă problem ă”22 . Ca dovezi care nemul ţumeau autorit ăţ ile de la Tel Aviv erau invocate urm ătoarele ,,lucruri de neconceput”: atacurile din presa româneasc ă, cu ,,articole pline de du şmănie fa ţă de statul şi guvernul Israel” şi fa ţă de sionism; arestarea liderilor sioni şti ş.a. Toate acestea, în condi ţiile în care ,,presa din Israel n-a atacat guvernul român” 23 . Ministrul român a replicat afirmând c ă statul Israel ,,a luat na ştere în urma luptei maselor de aici şi a condiţiilor interna ţionale de dup ă Al Doilea R ăzboi Mondial”, iar ca acte de ,,inamici ţie” la

20 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 1/1948–1949, f. 65. Ministrul român a replicat atunci c ă afirma ţiile ,,se bazeaz ă pe influen ţa unei anumite propagande”, ,,to ţi cet ăţ enii R.P.R. f ără deosebire de na ţionalitate participând cu elan la construirea socialismului”, iar ,,Guvernul R.P.R. acord ă vize cet ăţ enilor care cer”. ( Ibidem .) R ăspunsul transmis din Bucure şti, la 17 octombrie 1949, ministrului României la Tel Aviv, prin A. Toma, a fost urm ătorul ,,A ţi r ăspuns just. Orienta ţi-vă pe viitor conform instruc ţiunilor primite. Nu a intervenit nimic nou în problema emigr ărilor”. ( Ibidem , f. 67.) 21 Idem , fond Israel. Problema 20/1950 , f. nenumerotat ă. 22 Ibidem . 23 Ibidem .

10 Florin C. STAN adresa p ărţii române era men ţionat ă chiar atitudinea lui Ben Gurion din 28 octombrie 1949, când ,,a atacat regimul de democra ţie popular ă, guvernul şi pe ministrul nostru de Externe”. De asemenea, oficialul român a men ţionat c ă Israelul dore şte s ă se edifice cu ,,elemente din afara grani ţelor dumneavoastr ă”, în timp ce în România ,,noi construim socialismul [...] numai cu elementele din n ăuntru grani ţelor noastre, f ără s ă facem deosebire de na ţionalitate, religie etc.” 24 . Situa ţia era atent urm ărit ă la Bucure şti. Într-o telegram ă transmis ă din Tel Aviv, la 3 noiembrie 1949, cu doar câteva zile înaintea întrevederii dintre N. Cioroiu şi Moshe Sharett, diplomatul român transmitea c ă presa israelian ă a publicat un interviu luat fratelui Anei Pauker în cadrul c ăruia ar ăta c ă ,,Nu este în puterea surorii mele a l ăsa evreii s ă emigreze, deoarece guvernul român interzice plecarea evreilor sau cre ştinilor necesari construc ţiei unei ţă ri române şti”, subliniindu-se c ă ,,Ana este una din conduc ătorii politicii române, dar dac ă va încerca s ă schimbe cursul intereselor de stat devine o persoan ă f ără nicio importan ţă ”25 . ,,Nu mai am nicio leg ătur ă cu ea de mul ţi ani – aprecia fratele Anei Pauker, stabilit în Israel – , exist ă o pr ăpastie politic ă religioas ă între noi. Totu şi, nu împ ărt ăşesc opinia Primului ministru c ă Ana du şmăne şte Evreii şi Israel. Cred c ă pe baza educa ţiei ei tradi ţionale va g ăsi drumul înd ărăt spre iudaism şi atunci va g ăsi calea de a schimba politica guvernului român în favoarea evreilor” 26 .

Politica intern ă Situa ţia intern ă a Israelului a fost prezentat ă ini ţial într-un raport al lui P. Davidovici din 20 iunie 1950 27 . Se ar ăta, în nota terminologiei autorit ăţ ilor comuniste, c ă for ţele politice israeliene erau reprezentate de ,,burghezie”, orientat ă ,,în general, spre Apus”, prin: Progresi şti (partidul marii burghezii), Blocul religios (format din partidele Agudat Israel şi Mizrachi , cu ,,mare influen ţă asupra unei p ărţi din mica burghezie”), Sefarzii (,,grupare rasist ă”), care împreun ă cu partidul Mapai şi organiza ţia sionist ă de femei Wizo , formeaz ă coali ţia guvernamental ă. Mapai -ul era ,,partidul socialist de dreapta”. Burghezia din opozi ţie forma partidul Klal Sioni ştilor (Sioni ştii generali). Se considera c ă aceast ă ,,burghezie”, pro-

24 Ibidem . Pe fondul încord ării rela ţiilor bilaterale dintre România şi Israel, la Bucure şti se considera c ă ,,în presa imperialist ă şi în special în presa american ă a început o campanie împotriva R.P.R.”, în centrul acestei campanii considerându-se c ă se afl ă fostul rabin Al. Şafran. ( Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. II, 1949, f. 40. Telegram ă transmis ă de Ana Toma, consilier M.A.E., Lega ţiei României de la Tel Aviv.) 25 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. I/1948–1949, f. 10. Telegrama a fost transmis ă c ătre Ana Toma. 26 Ibidem . Fratele Anei Pauker, se apreciaz ă în textul aceleia şi telegrame, a negat afirma ţiile, ar ătând diploma ţilor români că ,,totul e inventat”, jurnali ştilor transmi ţându-le doar c ă ,,nu este locul de interven ţii, sora [mea] este comunist ă, eu sunt na ţionalist”. ( Ibidem .) 27 Idem , fond Israel. Problema 210/1950 , f. nenumerotat ă.

11 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959) american ă, sus ţine ,,o propagand ă de a ţâţare în contra U.R.S.S. şi a democra ţiilor populare” şi, de asemenea, ,,contra intereselor statelor arabe”. Se nota c ă punctul culminant al acestei atitudini a fost ,,atacul lui Ben Gurion, din mai 1950”, de la Afikim, când Uniunea Sovietic ă a fost acuzat ă ,,ca vinovat ă de uciderea evreilor din Europa de c ătre hitleri şti, pentru c ă nu i-a lăsat s ă plece în Palestina” 28 . În rândul partidelor ,,fasciste” erau men ţionate: Partidul Heruth , cu fac ţiunile Begin (pro-american), Maarav (dup ă grupul adunat în jurul revistei cu acela şi titlu ,,Maarav” (în ebraic ă – ,,Apusul”), condus ă de dr. W. von Veisel, colaborator al lui Wladimir Jabotinsky – şi Grossman (gruparea fostului şef al organiza ţiei sioniste revizioniste ,,Statul Iudeu”); Partidul Lohamim (lupt ătorii), constituit din ,,fostul grup terorist Stern”. Pe de alt ă parte, se aprecia în raport, se aflau: Partidul Comunist Israelian , cu o influen ţă mai mare îns ă printre arabi şi Mapam (Partidul Muncitoresc Unit) 29 .

Cronologia contactelor bilaterale româno-israeliene (1948–1959)

1948 14 mai (5 Yiar 5708), Tel Aviv – proclamarea Statului Israel 30 , într-un cadru organizat la Muzeul Dizengoff. În Declara ţia de Independen ţă a Israelului (Meghilat HaAtmaut ), prezentat ă de David Ben Gurion în şedin ţa Consiliului provizoriu al Statului, s-a men ţionat c ă ,,Statul Israel va fi deschis imigra ţiei evreie şti şi a evreilor proveni ţi din toate ţă rile diasporei; va veghea la dezvoltarea ţă rii spre folosul tuturor locuitorilor s ăi; [...] va asigura totala egalitate social ă şi politic ă între locuitorii s ăi, f ără deosebire de religie, ras ă sau sex; va garanta libertatea de cult, de con ştiin ţă , de limb ă, de educa ţie şi de cultur ă; va asigura protec ţia Locurilor Sfinte ale tuturor religiilor şi va respecta principiile Cartei Na ţiunilor Unite” 31 .

28 Ibidem . 29 Ibidem . 30 A se vedea volumul Aşa s-a n ăscut Israelul , antologie de Michael Bar-Zohar, Editura Hasefer, Bucure şti, f.a. Statul Israel a fost recunoscut prin intermediul rezolu ţiei Adun ării Generale a O.N.U. nr. 181 din 29 noiembrie 1947, care a hot ărât crearea a dou ă state pe teritoriul fostului Mandat britanic pentru Palestina. Textul rezolu ţiei în United Nations, Official Records of the Second Session of the General Assembly. Resolutions, 16 September– 29 November 1947 , Lake Succes, New York, f.a., pp. 131–150. Statele arabe au respins acest act. Ulterior, Israelul a sus ţinut c ă este singurul succesor al mandatului britanic. A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate , Tel Aviv , vol. I, ianuarie–iulie 1967, f. 16. Pentru o istorie a regiunii istorice în care a fost creat noul stat, a se vedea Bernard Lewis, Istoria Orientului Mijlociu. De la apari ţia cre ştinismului pân ă în prezent , Polirom, Ia şi, 2014. 31 C. Klein, op. cit. , p. 23. În mai 1948 a fost înfiin ţat ă oficial Armata de ap ărare a Israelului – ZAHAL, care a continuat tradi ţia HAGANEI, cea mai important ă organiza ţie militar ă a evreilor din Ere ţ Israel în perioada Mandatului britanic, creat ă la 12 iunie 1920. Pentru Războiul de Independen ţă din 1948–1949, organiza ţia a

12 Florin C. STAN

15 mai 1948–ianuarie 1949, Israel – primul r ăzboi arabo-israelian. Războiul de Independen ţă al Statului Israel . Cei 650.000 de locuitori ai noului Stat rezist ă în fa ţa palestinienilor şi a grup ărilor armate ale statelor arabe (Liban, Siria, Egipt, Iordania, Irak) 32 . Urmare a conflictului, un num ăr considerabil de palestineni (între 420.000 şi 840.000 de persoane) au p ărăsit teritoriul Israelului stabilindu-se în ţă rile arabe vecine, problema refugia ţilor fiind una dintre consecin ţele majore ale r ăzboiului 33 . 9 iunie, Tel Aviv – în numele guvernului provizoriu al Israelului, ministrul Afacerilor Str ăine, Moshe Shertok, a transmis guvernului român o telegram ă prin care a solicitat recunoa şterea oficial ă a Statului Israel şi a conducerii sale provizorii 34 . 11 iunie, Bucure şti – ministrul român al Afacerilor Externe, Ana Pauker 35 , a r ăspuns telegramei transmise la 9 iunie de omologul israelian, comunicând c ă guvernul Republicii Populare Române recunoa şte oficial Statul Israel şi conducerea sa provizorie 36 .

concentrat peste 20.000 de tineri. Carol Bines, Din istoria imigr ărilor în Israel. 1882–1995 , Editura Hasefer, Bucure şti, 1998, pp. 217–218. 32 C. Klein, op. cit. , pp. 65–73. Acest prim r ăzboi israeliano-palestinian a provocat și cel mai mare num ăr de victime în rândul israelienilor: peste 6.000 (1% din totalul popula ției noului Stat), dintre care 1.200 civili. 33 Ibidem , p. 72. 34 A.M.A.E., fond Dosare speciale/ Israel. Problema 220 , vol. 2, nefiletat. 35 Ana PAUKER (n. Hanna RABINSOHN, 1893, loc. Cod ăeşti, Vaslui–d. 1960, Bucure şti), a studiat la Şcoala Leninist ă a Cominternului din Moscova (1928–1930), fiind militant ă a Cominternului (Interna ţionala a III-a), între 1919–1943; implicat ă în mi şcarea comunist ă din Balcani, condamnat ă, în 1935, la 10 ani de închisoare pentru activitate politic ă ilegal ă, ca membr ă a Partidului Comunist din România, a fost l ăsat ă s ă plece în U.R.S.S. în 1941, urmare a unui schimb politic cu Ion Codreanu, fost membru al Sfatului Ţă rii de la Chi şin ău (1918), de ţinut de autorit ăţ ile sovietice. La Moscova a fost lidera grupului comuni ştilor români exila ţi. A revenit în România în anul 1944, fiind aleas ă secretar al C.C. al P.C.R., contribuind la preluarea puterii de c ătre Partidul Comunist. A fost prima femeie viceprim-ministru şi ministru de Externe din istorie (1947–1952). În anul 1952 a fost exclus ă din Secretariatul Biroului Politic al C.C. de c ătre liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind acuzat ă de ,,cosmopolitism”, ,,deviere de dreapta”, activit ăţ i ,,antipartinice”, de leg ături cu sioni ştii etc., în anul 1954 fiind exclus ă şi din partid. Marginalizat ă, a fost supravegheat ă la domiciliu, permi ţându-i-se îns ă, în ultimii ani de via ţă , s ă lucreze ca traduc ătoare de limba francez ă şi limba german ă pentru Editura Politic ă. Pentru biografia sa, a se vedea lucrarea lui Robert Levy, Ana Pauker. The Rise and Fall of a Jewish Communist, University of California Press, Berkley–Los Angeles–London, 2001 ( Gloria şi dec ăderea Anei Pauker , Ia şi, Polirom, 2002). În privin ţa percep ţiei opiniei generale a evreilor din România despre A. Pauker, unul dintre martorii acelor ani a consemnat c ă ,,evreii o iubeau tot atât de pu ţin cât o iubeau şi românii”. Menahem Fermo, Scrisorile pe care nu le-am scris. Sionism în România dictatorilor , Editura Hasefer, Bucure şti, 2007, p. 208. Men ţion ăm c ă principalul consilier al ministrului român de Externe în perioada 1947–1952 a fost Ana Toma, care a îndeplinit în cadrul ministerului func ţiile de prim consilier de lega ţie (decembrie 1947–mai 1948), secretar general al ministerului (mai 1948–februarie 1949), consilier ministerial (februarie 1949–ianuarie 1951) şi ministru adjunct (ianuarie 1951–iulie 1952). A.M.A.E., Problema 01 . Toma Ana. 36 Idem , fond Dosare speciale/ Israel. Problema 220 , vol 2, nefiletat. Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , 1948, ff. 241–242. Printr-o Not ă de protest din 6 februarie 1949, transmis ă Lega ţiei României în Egipt, Guvernul arab al Palestinei a luat atitudine fa ţă de recunoa şterea de c ătre Guvernul român a Statului Israel, precizându-se c ă ,,recunoa şterea acordat ă Israelului ignor ă dreptul Arabilor – adev ăra ţii st ăpâni ai ţă rii –, şi nu este în acord cu principiile pe care fost fondat ă autoritatea Organiza ţiei Na ţiunilor Unite”. ( Idem , fond Dosare speciale/ Israel. Problema 220 , vol. 2, nefiletat.) Pentru detalii şi evolu ţia raporturilor României fa ţă de ,,problema palestinian ă”, a se vedea volumul semnat de Cristina Nedelcu, Politica României fa ţă de problema palestinian ă. 1948–1979 , Editura Cetatea de Scaun, Târgovi şte, 2013.

13 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

11 iunie, Bucure şti – printr-o decizie a C. C. al P. C. R., mi şcarea sionist ă din România a fost interzis ă37 . 16 iunie, Bucure şti – rabinul Moses Rosen 38 a fost ales şef-Rabin al Cultului Mozaic din România de c ătre Congresul rabinilor şi pre şedin ţilor de comunit ăţ i39 , func ţie exercitat ă de către acesta pân ă în anul 1994. Federa ţia Uniunilor de Comunit ăţ i Evreie şti, care a reap ărut în februarie 1945, a fost reprezentat ă, în timp, de dr. Maximilian Popper, pre şedinte în perioada 1948–1950, dr. Israel Bacal, în perioada 1951–1961, iar din anul 1961 de c ătre şef-Rabinul dr. M. Rosen, interimar pân ă în anul 1964 şi apoi pre şedinte al Federa ţiei pân ă la decesul acestuia survenit în anul 1994. Partea pozitiv ă a cre ării şi func ţion ării Federa ţiei Comunit ăţ ilor Evreie şti din România în deceniile regimului totalitar ,,a constat în salvgardarea mo ştenirii iudaice, de cult, cultural ă, ştiin ţific ă şi artistic ă”40 . 27 iunie–7 iulie, Montreux – participarea unei delega ţii române la lucr ările Congresului Mondial Evreiesc, primul dup ă anii Shoah -ului 41 . În cuvântarea sa, avocatul Herman Leibovici Şerban, deputat în Marea Adunare Na ţional ă de la Bucure şti şi secretar general al Federa ţiei Uniunilor de Comunit ăţ i Evreie şti din România, a transmis, între altele c ă ,,dictatorul Antonescu şi fostul rege Mihai au constituit ultimele verigi ale lan ţului lung de

37 Cristina P ăiu şan-Nuic ă, Rela ţiile româno-israeliene. 1948–1978 , Editura Universitar ă, 2008, Bucure şti, p. 66. Pentru o privire de sintez ă asupra activit ăţ ii sionismului în România în perioada premerg ătoare interzicerii acestuia, a se vedea studiul nostru: Florin C. Stan, Aspecte privind manifestarea sionismului în România dup ă încheierea celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial şi pân ă la proclamarea Statului Israel (1945–1948) , în ,,Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom XIV, Constan ţa, 2011, pp. 331–343. Pe larg, în lucrarea lui Hary Kuller, Evreii în România anilor 1944–1949. Evenimente, documente, comentarii , Editura Hasefer, Bucure şti, 2002. Pentru intervalul 1945–1965, a se vedea volumul Minorit ăţ i etnoculturale. M ărturii documentare. Evreii din România (1945–1965) , coordonator: Lucian Nastas ă, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultural ă, Cluj- Napoca, 2003. A se vedea şi studiul Magdalenei Ionescu, Minoritatea evreiasc ă şi legisla ţia româneasc ă: 1945– 1948 , în vol. România în rela ţiile interna ţionale: diploma ţie, minorit ăţ i, istorie. In honorem Ion Calafeteanu , editor: Silviu Miloiu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovi şte, 2010, pp. 295–300. Despre reperele ideologiei sioniste, a se vedea Shmuel Almog, Sionism şi istorie. Cre şterea unei noi con ştiin ţe evreie şti , Editura Hasefer, Bucure şti, 2008. 38 Moses ROSEN – Rabi David Moses ben Rabi Abraham Arie (n. 1912, loc. Moine şti, jude ţul Bac ău–d. 1994, Bucure şti). Baruch Tercatin, Lucian-Zeev Her şcovici, Prezen ţe rabinice în perimetrul românesc. Secolele XVI– XXI , Hasefer, Bucure şti, 2008, pp. 460–467. Potrivit aprecierii lui Liviu Rotman, se poate spune c ă rabinul Rosen ,,a fost liderul potrivit pentru o situa ţie de anormalitate”, acesta reu şind s ă se impun ă în fa ţa autorit ăţ ilor comuniste, fiind ,,înzestrat cu reale calit ăţ i diplomatice, ştiind s ă st ăpâneasc ă un limbaj şi argumente din arsenalul Puterii”. Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunist ă: 1944–1965 , Polirom, Ia şi, 2004, p. 85. 39 Shlomo Leibovici-Lai ş, Evreii din România fa ţă de un regim în schimb ări. 1944–1950 , Tel Aviv, 2013, p. 379. Alegerea noului Şef-Rabin s-a desfăş urat în localul Casei Culturale Evreie şti din Strada Mircea Vod ă nr. 28 din Bucure şti. La alegeri a mai participat, pe lâng ă rabinul M. Rosen, şi rabinul David Şafran, primul ob ţinând 174 de voturi, în timp ce contracandidatul numai 14. Ion Calafeteanu, Scrisori c ătre tovar ăş a Ana , Editura Univers Enciclopedic, Bucure şti, 2005, pp. 359–360. 40 Calendar – Luah – 5772 (2011–2012) , supliment al revistei ,,Realitatea Evreiasc ă”, p. 28. 41 Din delega ţia României au f ăcut parte urm ătorii: Bercu Feldman, Şerban Leibovici, Israel Bacal, Paul Iscovici, Iosif Bercu, de obedien ţă comunist ă; Mi şu Benvenisti, Anghel Dasc ălu, Esselsohn, sioni şti; Edy Manolescu, deputat şi reprezentant al Uniunii Evreilor Români în Comitetul Democrat Evreiesc. Relatarea particip ării la Congres, în Şef Rabin dr. Moses Rosen, Primejdii, încerc ări, miracole , edi ţia a II-a, Editura Hasefer, Bucure şti, 1991, pp. 68–71.

14 Florin C. STAN subjugare şi jefuire a întregului popor român” 42 . De asemenea: ,,Popula ţiunea evreiasc ă din R.P.R. şi-a exprimat, în cadrul a sute de adun ări populare, bucuria la crearea statului Israel, voin ţa ei cald ă ca statul s ă fie liber, independent şi democrat, subliniind c ă în caz contrar el nu va putea exista ca stat evreiesc şi a colaborat cu for ţele progresiste din ţar ă pentru recunoa şterea statului Israel şi a guvernului s ău de c ătre guvernul popular român” 43 ... ,,Ni s-a spus de la aceast ă tribun ă c ă lumea e împ ărţit ă în dou ă blocuri şi c ă noi trebuie s ă fim în afara lumii, adic ă neutrali...” 44 . Cu prilejul discut ării rezolu ţiei privind drepturile omului, delega ţia României a f ăcut o declara ţie, comunicat ă de I. Esselsohn, în cadrul c ăreia a transmis c ă ,,poporul evreu se poate baza pe existen ţa sa numai prin lupta comun ă al ături de for ţele progresiste din lume în frunte cu Uniunea Sovietic ă”45 . 3 iulie, Bucure şti – ministrul român al Afacerilor Externe a transmis omologului israelian, ca răspuns la o telegram ă din 21 iunie, acceptarea stabilirii la Bucure şti a Lega ţiei Israelului, iar la Tel Aviv a Lega ţiei României 46 . 1 august, Bucure şti – înfiin ţarea Teatrului Evreiesc de Stat (TES) 47 , prima institu ţie de acest gen din lume, în urma na ţionaliz ării Teatrului ,,Bara şeum” 48 . Noiembrie, R.P.R. – începutul represiunii antisioniste în R.P.R. 49 . La 30 noiembrie, Securitatea a confiscat arhivele aflate la sediile organiza ţiilor sioniste 50 . 8 noiembrie, Israel – organizarea primului recens ământ israelian, cu urm ătorul rezultat: 827.770 evrei şi 156.000 arabi 51 . 13 noiembrie, Bucure şti – printr-o telegram ă semnat ă de ministrul român al Afacerilor Externe, adresat ă omologului israelian, a fost transmis ă acreditarea primului trimis extraordinar şi ministru plenipoten ţiar al Israelului în capitala României, în persoana lui Reuven Rubin 52 .

42 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 387. 43 Ibidem , p. 388. 44 Ibidem , p. 389. Pentru cuvântarea sa, Ş. Leibovici a fost huiduit de plenul Congresului. Ibidem , p. 396. Şef Rabin dr. M. Rosen, op. cit. , p. 70. 45 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 395. 46 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 1/ 1948–1949, f. 242. 47 Cristian Vasile, Câteva aspecte ale politicii culturale comuniste în domeniul teatral în anii ’50. Studiu de caz: teatrele din Ia şi şi Constan ţa, în ,,Archiva Moldaviae”, Societatea de Studii Istorice din România, Ia şi, III (2011), p. 193. 48 Mehdi Chebana, Jonas Mercier Mure-Ravaud, Amintirile unor evrei din România , Editura Hasefer, Bucure şti, 2013, p. 55. 49 H. Kuller, op. cit. , p. 384. 50 S. Leibovici-Lai ş, op. cit. , p. 23. 51 C. Klein, op. cit. , p. 47. 52 România–Israel: 50 de ani de rela ţii diplomatice , vol. I. 1948–1969 ..., p. 5. Reuven RUBIN (n. Rubin Zelicovici, 1893, Gala ţi, România–d. 1974, Tel Aviv), pictor şi diplomat israelian. A studiat, pentru o scurt ă perioad ă, în 1912, Artele şi Designul, la Academia Bezalel din Ierusalim, în cadrul Imperiului Otoman, dup ă care, în 1913, s-a stabilit la Paris, unde a urmat École Nationale Supérieure des Beaux-Arts . În anul 1923 a

15 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

Decembrie, Bucure şti – autorit ăţ ile române au dispus arestarea a patru reprezentan ţi ai Israelului suspecta ţi de spionaj 53 . 12 decembrie, Bucure şti – oficiosul ,,Scânteia” a publicat rezolu ţia P.M.R. privind ,,problema na ţional ă”. Între altele, documentul aprecia urm ătoarele: ,,Procesul de încadrare a maselor evreie şti în munca constructiv ă democratic ă a fost împiedicat de ac ţiunile sioni ştilor na ţionali şti evrei, care au indus în eroare o parte a publicului evreiesc, cu ajutorul unei propagande criminale. În aceast ă activitate sionist ă au fost ajuta ţi, în forme diferite, şi de către agen ţii ale imperialismului anglo-american. În cadrul C.D.E., sioni ştii au dus permanent o ac ţiune de sabotare, pentru a împiedica înt ărirea C.D.E.-ului” 54 .

1949 Ianuarie, R.P.R. – înfiin ţarea a patru unit ăţ i de înv ăţă mânt cu limba de predare idi ş – dou ă la Bucure şti (o şcoal ă elementar ă şi un liceu), o şcoal ă la Ia şi (deschis ă la 6 martie) şi una la Timi şoara (inaugurat ă la 15 martie) 55 . 12 ianuarie, Bucure şti – transmiterea scrisorilor de acreditare ca trimis extraordinar şi ministru plenipoten ţiar al Statului Israel în România de c ătre Reuven Rubin. Documentele au fost remise prof. dr. C. I. Parhon, pre şedintele Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale, în prezen ţa ministrului de Externe Ana Pauker. Diplomatul israelian a fost înso ţit de Moshe Averbuch Agami 56 , Eliezer Halevi, Yehuda Ariel, Zeev Haovi, Aviezer Chelouche, din partea Lega ţiei israeliene 57 .

emigrat în Palestina, aflat ă sub Mandat britanic. Http://www.jewishvirtuallibrary.org/ jsource/biography/rubin.html ( site accesat la 24.02.2014). A.M.A.E., Fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 22, Reuven Rubin. 53 Radu Ioanid, Răscump ărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel , Editura Polirom, Ia şi, 2005, p. 74. 54 Shlomo Leibovici-Lai ş, op. cit. , p. 232. Ilustrativ pentru ceea ce a însemnat campania antisionist ă a P.C.R. a fost articolul, nesemnat, Să demasc ăm sionismul, arm ă otr ăvit ă a imperialismului! , publicat în ,,Scânteia”, la 25 februarie 1949. Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete şi procese uitate. 1945–1960. Documente , vol. I, Funda ţia ,,W. Filderman”, Bucure şti, f. a., pp. 44–48. Comitetul Democrat Evreiesc (C.D.E.), creat la 22 iulie 1945, sub conducerea pre şedintelui Max Hermann Maxy, a reprezentat o organiza ţie satelit ă a P.C.R., f ără caracter de mas ă, având drept scop declarat ,,realizarea unei unit ăţ i evreie şti democratice, cu excluderea elementelor reac ţionare”, vezi Istoria Românilor , vol. IX. România în anii 1940–1947 , coordonator: academician Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedic ă, Bucure şti, 2008, p. 713. Din ianuarie 1949, la conducerea C.D.E. a fost instalat Bercu Feldman, vezi H. Kuller, op. cit. , p. 385. Ziarul forma ţiunii a fost ,,Unirea”, cu apari ţie s ăpt ămânal ă, începând cu 3 noiembrie 1945. Din 27 ianuarie 1951 şi-a schimbat titulatura în ,,Via ţa nou ă”. În prim ăvara lui 1953 şi-a încetat apari ţia. Te şu Solomovici, Istoria evreilor din România. 2000 de ani de existen ţă , vol. II. Evreimea în anii comunismului şi dup ă, Editura Te şu, Bucure şti, 2007, p. 59. 55 Shlomo Leibovici-Lai ş, op. cit. , p. 240. 56 Moshe Agami a fost reprezentantul neoficial al Statului Israel în România pân ă la deschiderea oficial ă a Lega ţiei Israelului la Bucure şti. De afacerile consulare se ocupa Abraham Lampolski, fost director al Oficiului de Emigrare Palestinan. A.C.N.S.A.S., fond S.I.E. , dosar 437 – Mi şcarea sionist ă mondial ă a emigran ţilor români (1946–1974) , vol. I, f. 79. M. Agami sosise în România în 1944, ca trimis al Agen ţiei Evreie şti din Palestina, pentru a-l asista pe A. L. Zissu în calitatea acestuia de pre şedinte al Oficiului de Emigra ţie. ( Sioni şti

16 Florin C. STAN

25 ianuarie, Israel – alegerea primului Knesset – parlamentul israelian –, cu un num ăr de 120 de deputa ţi, confirma ţi pentru un mandat de 4 ani, prin scrutin general. Între prerogativele sale se înscrie: legiferarea, alegerea pre şedintelui Statului, formarea/demiterea guvernului, aprobarea bugetului na ţional 58 . 31 ianuarie, Bucure şti – Lega ţia Israelului şi-a început activitatea efectiv, dup ă organizarea festivit ăţ ii de deschidere a misiunii diplomatice la data de 28 ianuarie . Conform unei surse a Securit ăţ ii, se ar ăta c ă, în acea perioad ă, ,,zilnic, în fa ţa Lega ţiei sta ţioneaz ă circa 150 de persoane care vin pentru aranjarea plec ării în Palestina” 59 . 18 februarie, Bucure şti – autorit ăţ ile române au dispus arestarea a trei reprezentan ţi ai Israelului suspecta ţi de spionaj. 19 februarie, Israel – primul pre şedinte ( nasi ) al Statului Israel, Haim Weizmann, depune jur ământul 60 . 24 februarie, Bucure şti – Comisia de lichidare a Organiza ţiei Sioniste şi-a încetat activitatea. În imobilul din strada Gh. Asan, în care a func ţionat organiza ţia, a r ămas în continuare doar Camera de Comer ţ Româno-Palestinian ă61 . 4 martie, R.P.R. – prin Decizia nr. 197 , guvernul de la Bucure şti a interzis activitatea ∗ ∗∗ ∗∗∗ organiza ţiilor JOINT , O.R.T. şi O.S.E. 62 . 4 martie, R.P.R. – inaugurarea unei emisiuni în limba idi ş la Radio România şi Bucure şti II 63 . 11 martie, Hakirya – ministrul israelian al Afacerilor Externe, Moshe Sharett 64 , a adresat omologului român, o scrisoare referitoare la emigrarea popula ţiei evreie şti 65 .

sub anchet ă. A. L. Zissu. Declara ţii, confrunt ări, interogatorii. 10 mai 1951–1 martie 1952 , introducere, note şi indice de nume de Mihai Pelin, Edart–FFP, Bucure şti, 1993, p. 45.) 57 Rela ţiile diplomatice ale României (1945–1975). Culegere de documente , coordonator ştiin ţific, prof. dr. Mircea Nicolaescu, Bucure şti, 1977, p. 39. 58 C. Bines, op. cit. , p. 223. De notat c ă în primul Knesset au fost ale şi şi 3 membri arabi. (Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu şi istoria , Editura Hasefer, Bucure şti, 1997, p. 466.) 59 A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1949, f. 13. 60 C. Klein, op. cit. , p. 28. 61 A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1949, f. 71. Singura organiza ţie sionist ă r ămas ă nedizolvat ă dup ă 26 februarie 1949 a fost MISMAR. ( Ibidem , f. 72.) ∗ JOINT – cea mai important ă organiza ţie umanitar ă evreiasc ă, apolitic ă, înfiin ţat ă în anul 1914, s-a c ălăuzit dup ă preceptul Kol Israel arevim, ze la ze (,,fiecare evreu este responsabil, unul pentru celălalt”). ∗∗ O.R.T. – organiza ţie evreiasc ă de instruire profesional ă a tinerilor. ∗∗∗ O.S.E. – organiza ţie de asisten ţă sanitar ă pentru copii şi tineri evrei din întreaga lume. 62 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , pp. 58–59. Organiza ţiile vizate erau considerate ,,agenturi ale imperialismului american”. ( Ibidem , p. 59.) 63 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 529. 64 Ministerul român al Afacerilor Externe a fost notificat de c ătre M.A.E. israelian c ă, începând cu data de 6 martie 1949, numele şefului diploma ţiei israeliene a fost modificat din Moshe Shertok în Moshe Sharett . Cf. A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 26, Moshe Shertok, f. nefiletat ă. N ăscut în 1894 şi stins

17 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

24 martie , Tel Aviv – Adunarea H. O. R., asocia ţie nou reorganizat ă, alege la conducere pe L. Mizrachi. Scopul asocia ţiei era ,,ajutorarea şi încadrarea imigran ţilor din România” 66 . 1 mai – Statul Israel devine membru O.N.U. 11 mai, R.P.R. – cotidianul ,,Contemporanul” public ă articolul Despre sionism, Statul Israel şi rezolvarea ,,problemei evreie şti” , semnat de H. Leibovici Şerban 67 . Autorul apreciaz ă Israelul ca aflându-se ,,la remorca imperialismului american”, invocând declara ţiile f ăcute Agen ţiei FRANCE PRESSE , de c ătre Henry Morgenthau, fost ministru de Finan ţe al S.U.A., dup ă care ,,fiecare dolar investit în Israel sluje şte luptei împotriva expansiunii comunismului în lume” 68 . 1 iunie, Bucure şti – este publicat, în ,,Buletinul Oficial”, Decretul nr. 589 privind aprobarea Statutului de organizare şi func ţionare a Cultului mozaic 69 . 17 iunie, Bucure şti – acreditarea îns ărcinatului cu afaceri ad-interim al R.P.R. în Israel, Paul Davidovici 70 , printr-o scrisoare de cabinet transmis ă ministrului de Externe, Moshe Sharett 71 .

din via ţă în 1965, M. Shertok reprezentase interesele politico-diplomatice ale evreilor în cadrul Adun ării Generale a Na ţiunilor Unite din noiembrie 1947, când s-a hot ărât împ ărţirea Palestinei. 65 România–Israel: 50 de ani de rela ţii diplomatice... , pp. 6–10. Despre contextul emigr ării evreilor, a se vedea studiul publicat de Magdalena Ionescu, The Jewish emigration from Romania in the context of Israel’s creation , în ,,Valahian Journal of Historical Studies”, Târgovi şte, no. 15/ Summer 2011, pp. 119–136. 66 H.O.R. ( Hitachdut Olei Romania ) este cea mai veche asocia ţie a evreilor originari din România, fiind înfiin ţat ă la sfâr şitul secolului al XIX-lea. Între anii 1944–1947 a contribuit la cl ădirea unor locuin ţe la Ghivat Smuel, Ghivataim şi Tel Aviv pentru imigran ţii sosi ţi din România. A.M.A.E., fond Problema 20/B, 1967/Israel , f. 3. De notat c ă evreii originari din România au înfiin ţat în noul stat dou ă mari colonii, la Rosh Pina şi Zihron Yaacov, iar ulterior au construit sau au populat majoritar localit ăţ i precum: Na ţeret Ilit, Petah- Tikva, Ariel, Rishon Lezion, A şdod, A şkelon, Givat-Şmuel (Pineles), Tirat Hacarmel, Kfar-Tabor, Nesher, Karmiel, Kiriat Ata, Maatula. (Liviu Rotman, La a 60-a înfiin ţare a statului Israel , în ,,Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei istorice a evreilor din România”, nr. 13, Bucure şti, 2008, p. 31.) 67 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , pp. 48–55. 68 Ibidem , p. 53. Articolul a constituit, probabil, ,,expunerea cea mai cuprinz ătoare şi cea mai bine prezentat ă a bagajului de minciuni aflat la dispozi ţia comuni ştilor pentru a-i convinge pe evrei s ă uite de alia ”, M. Fermo, op. cit. , p. 212. La 8 ani de la publicarea articolului, H. Leibovici-Şerban a demisionat din P.C.R. recunoscând gre şeala condamn ării sionismului. (T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 55.). Dup ă ce a demisionat din P.M.R., autorul s-a refugiat în Occident. (M. Fermo, op. cit. , p. 213.). Men ţion ăm c ă Washington-ul urm ărea construirea unui sistem de alian ţe în Orientul Mijlociu, care s ă împiedice expansiunea Uniunii Sovietice în regiune. Lobby - ul evreiesc fiind foarte activ în Statele Unite, evreii americani şi-au focalizat ajutorul financiar c ătre Israel, acesta devenind principalul aliat al americanilor în Orientul Mijlociu, Congresul declarând regiunea ca fiind de ,,interes na ţional” pentru S.U.A. ( doctrina Eisenhower ). În Martin McCauley, Rusia, America şi R ăzboiul Rece, 1949–1991 , Polirom, Ia şi, 1999, pp. 65–66. 69 Decretul a r ămas în vigoare pân ă la 28 septembrie 2008, când a fost abrogat prin Hot ărârea Guvernului României nr. 999 privind recunoa şterea Statutului Federa ţiei Comunit ăţ ilor Evreie şti din România–Cultul Mozaic , publicat în ,,Monitorul Oficial”, partea I, nr. 670 din 29 septembrie 2008. 70 Paul DAVIDOVICI (n. 1903, Ia şi–d. ?), membru al Comitetului Democratic Evreiesc (1949), consilier în Centrala M.A.E. şi la Lega ţia R.P.R. de la Tel Aviv (1949) şi îns ărcinat cu afaceri ad-interim la aceea şi reprezentan ţă (1950–1951), apoi director în M.A.E. (1952). Dup ă ie şirea din diploma ţie, în anul 1953 a devenit consilier la CENTROCOOP (1953). Gheorghe Cri şan, Piramida puterii , vol. I., Oameni politici şi de stat, generali şi ierarhi din România (23 august 1944–22 decembrie 1989) , edi ţia a II-a, Editura Pro Historia, Bucure şti, 2004, p. 110. 71 A.M.A.E., fond Dosare personale. Paul Davidovici , dosar nr. 37.

18 Florin C. STAN

21 iulie, Israel – autorit ăţ ile române recep ţioneaz ă informa ţii dup ă care rudele evreilor din România aflate în Israel ,,exercit ă o presiune tot mai puternic ă asupra guvernului c ăruia îi cere s ă intervin ă pe lâng ă guvernul R.P.R. pentru o favorabil ă rezolvare a problemei”. (ANEXA 1) 72 1 august, Ia şi – înfiin ţarea Teatrului Evreiesc de Stat din Ia şi, institu ţie aflat ă sub conducerea lui Iso Schapira pân ă în februarie 1963 (când şi-a încetat activitatea), cu excep ţia unei perioade scurte, în 1954, când director a fost Bernard Lebli 73 . 17 august – încheierea unui Aranjament privind importul şi exportul de m ărfuri , între societ ăţ ile române şti Prod. Româno , Agro Export şi Export Lemn şi firme particulare din Israel 74 . 28 august, Tel Aviv – transmiterea primului raport de activitate al Lega ţiei R.P.R. din Israel. Autorul ar ăta c ă, în ceea ce prive şte rela ţiile cu alte ţă ri, ,,Israelul poate fi considerat ca o mostr ă de «neutralitate»” 75 . Septembrie – încheierea primului Aranjament de pl ăţ i, în baza c ăruia s-au derulat rela ţiile comerciale curente româno-israeliene. Volumul prev ăzut pentru m ărfurile exportate a fost de 1.000.000 $, iar pentru m ărfurile importate de 330.000 $, 670.000 $ pl ătindu-se în devize libere 76 . 1 septembrie, Bucure şti – deschiderea Institutului Pedagogic cu limba de predare în idi ş. Director: prof. Zeilig Nachim 77 . 11 septembrie, Tel Aviv – preluarea mandatului de c ătre ministrul Nicolae Cioroiu 78 , primul înalt reprezentant diplomatic al României în Israel, ca trimis extraordinar şi ministru plenipoten ţiar 79 .

72 A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1 949, f. 487. 73 C. Vasile, op. cit. , p. 193. A se vedea materialul semnat de Leon E şanu, 125 de ani de teatru evreiesc în România , în ,,Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae”, VIII, 2003, pp. 447–451, cu referire la func ţionarea teatrului evreiesc ie şean. 74 A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel. Problema 212 , vol. 1, nefiletat. 75 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 20/1949 , ff. 1–30. 76 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 212 , vol. 1, nefiletat. Aranjamentele se încheiau sub forma unui schimb de scrisori între Anglo-Palestine Bank Ltd. şi Banca R.P.R. Produsele stabilite pentru export de c ătre partea român ă erau: vite vii, carne, grâu, cherestea, chimicale, hârtie, sare, fasole, usturoi, alimente pentru aprovizionarea navelor israeliene, produse petroliere. La import, România primea citrice, r ăş ini sintetice, diamante industriale, medicamante, material dentar. ( Ibidem .) 77 Shlomo Leibovici-Lai ş, op. cit. , p. 291. 78 Nicolae CIOROIU (n. 1908–d. ?), economist şi diplomat, licen ţiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucure şti (1932), membru al Partidului Comunist din România aflat în ilegalitate; dup ă 23 august 1944, secretar al Regiunii Constan ţa, activist al Partidului Muncitoresc Român, deputat (1946–1948; 1952–1957) apoi carier ă diplomatic ă în calitate de reprezentant al României la Roma (1948–1949), Tel Aviv (1949–1950), Londra (1950–1952), Beijing şi Hanoi (1956–1957), New Delhi (1957–1961). Între 1952–1956 a ocupat func ţia de adjunct al ministrului Afacerilor Externe, Simion Bughici (Simon David), apoi Grigore

19 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

13 octombrie, Tel Aviv – întrevederea primului-ministru Ben Gurion cu N. Cioroiu, c ăruia i se aduce la cuno ştin ţă c ă ,,dezvoltarea rela ţiilor dintre cele dou ă ţă ri depinde de raporturile economice şi de emigrarea evreilor care ar vrea s ă plece din România”. Ministrul român a afirmat atunci c ă ,,to ţi cet ăţ enii R.P.R. f ără deosebire de na ţionalitate particip ă cu elan la construirea socialismului”, iar guvernul român ,,acord ă vize cet ăţ enilor care cer” 80 . 21 octombrie, Tel Aviv – ampl ă manifesta ţie în fa ţa Lega ţiei României organizat ă de H.O.R., în favoarea emigr ării evreilor din România 81 . 28 octombrie, Bath Yam – prim-ministrul israelian, Ben Gurion, a atacat într-un discurs guvernul român şi ministrul de Externe, A. Pauker, considerat ă vinovat ă de ,,înfrânarea dorin ţei evreilor de a veni în Israel” 82 . Noiembrie, Constan ţa – prima criz ă diplomatic ă a emigr ărilor, determinat ă de refuzul autorit ăţ ilor române de a accepta plecarea evreilor cu nava israelian ă ,,EYLATH”, în lipsa negocierilor 83 . 8 noiembrie, Tel Aviv – întrevederea între ministrul de Externe Moshe Sharett şi N. Cioroiu, în cadrul c ăreia s-a abordat deschis problema emigr ării evreilor din România. 21 noiembrie – reprezentan ţii Israelului în România, Reuven Rubin şi Moshe Agami, au fost rechema ţi de la post pe fondul neîn ţelegerilor cu autorit ăţ ile române în privin ţa emigr ării evreilor 84 . 24 noiembrie – interviu luat de N. N. P ătra şcu, corespondent al Agen ţiei REUTER, ministrului R. Rubin, care a ar ătat c ă ,,Israelul va face tot posibilul spre a aduce în patrie cât mai mul ţi evrei” şi ,,nu se va l ăsa intimidat de faptul c ă pentru moment nu a dus la bun rezultat emigrarea din România”, pentru aceasta urmând s ă ,,duc ă lupta mai departe cu ajutorul oric ăror prietenii”. (ANEXA 2) 85 .

Preoteasa. Din anul 1965 a ocupat postul de director al Muzeului de Istorie a P.C.R. În Gh. Cri şan, Piramida puterii , vol. I. ..., p. 84. 79 La data instal ării Lega ţiei României în Israel, la Tel Aviv existau doar patru lega ţii, reprezentând: U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie şi Fran ţa. Pân ă la sfâr şitul anului 1949 au mai fost deschise lega ţiile Iugoslaviei şi Argentinei. (A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel . Problema 20/1949 , f. 2.) Pe lâng ă acestea, în acela şi an, la Tel Aviv au fost semnalate şi prezen ţele delega ţiilor economice ale Bulgariei, Cehoslovaciei, Ungariei. ( Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , dosar 1/1948–1949, f. 106.) 80 Ibidem , f. 65. 81 Minorit ăţ i etnoculturale... , pp. 431–433. 82 C. P ăiu şan-Nuic ă, op. cit. , p. 28. 83 Ibidem , p. 27. 84 L. Rotman, La a 60-a înfiin ţare a statului Israel... , p. 83. Diploma ţii israelieni au p ărăsit România la 12 decembrie 1949. (C. P ăiu şan-Nuic ă, op. cit. , p. 28.) La revenirea în Israel, R. Rubin a transmis superiorilor s ăi că ,,pe frontul românesc exist ă o stare de alert ă”, propunând înfiin ţarea unei ,,comisii speciale care s ă se ocupe de problema româneasc ă”. Aceast ă comisie nu se va constitui. (S. Leibovici-Lai ş, op. cit. , p. 328.) 85 A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1949, f. 733.

20 Florin C. STAN

1950 1950 – vârful emigr ării evreilor din România în anii ’50: 47.071 persoane emigrate 86 . 1950, R.P.R. – sub egida Comitetului Democratic Evreiesc a fost publicat volumul lui I. Ludo, Scrisoare domnului Ben Gurion , Editura de Stat, Bucure şti (50 pp.) 87 . Ianuarie – Ehud Avriel (n. Ueberall, 1917, Viena–d. 1980) a fost desemnat reprezentantul diplomatic al Israelului în România 88 , ca Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipoten ţiar, la 11 martie primind agrementul p ărţii române 89 . 11 ianuarie, Israel – ,,Ha ţofe”, ziarul partidului Mizrachi , din coali ţia guvernamental ă, a publicat mai multe articole despre emigrare, atacând virulent U.R.S.S., R.P.R. şi Ungaria, subliniind, între altele, urm ătoarele: ,,Ceea ce a sc ăpat de cuptoare e nimicit prin asimilare. Emigrarea din Europa de R ăsărit este o problem ă de via ţă pentru noi şi trebuie s ă stea mereu pe ordinea de zi. Dac ă Statul Israel nu va reu şi s ă ob ţin ă emigrarea, ne afl ăm în fa ţa unei catastrofe na ţionale” 90 . 15 ianuarie, Haifa – Lega ţia României a vernisat o expozi ţie de tablouri şi c ărţi dedicat ă Centenarului Eminescu . Activitatea s-a desf ăşurat cu sprijinul unui comitet, care va constitui nucleul cre ării Asocia ţiei de Prietenie Israel –R.P.R. 91 . 17 ianuarie, Israel – ministrul N. Cioroiu, reprezentantul diplomatic al României la Tel Aviv, a p ărăsit Israelul, încheindu-şi misiunea 92 . 24 ianuarie, Israel – parlamentul israelian a declarat Ierusalimul capitala statului 93 . 20 martie, Israel – într-un interviu acordat ziarului ,,New York Times”, premierul israelian a declarat: ,,Politica fundamental ă israelian ă este imigrarea nelimitat ă. Suntem interesa ţi în special de primirea evreilor din ţă rile unde exist ă pericolul persecu ţiilor sau a limit ării emigr ărilor, de exemplu Irak, România. Pe evreii din aceste ţă ri i-am primi imediat pe to ţi, indiferent c ă nu le putem da locuin ţe şi munc ă”94 .

86 L. Rotman, La a 60-a înfiin ţare a statului Israel... , p. 203. 87 Volumul reprezint ă un text antiisraelian, deschizându-se cu un mesaj transmis unei ,,prietene”, Ţipora, de la Iaffa–Israel, c ăreia i se ar ăta c ă ,,sionismul este o arm ă în slujba imperialismului american”, iar ,,Guvernul domnului Ben Gurion nu este poporul lui Israel”. I. Ludo, Scrisoare domnului Ben Gurion , Editura de Stat, Bucure şti, 1950, p. 7. În mai 1950, ziarul ,,Maariv” a publicat sub semn ătura lui Ghilade, fost ofi ţer de emigrare la Lega ţia Israelului din Bucure şti, mai multe articole în care a descris ,,lupta” a 300.000 de evrei pentru emigrare împotriva celor 20.000 de ,,tr ădători” din C.D.E. (Cf. A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1950, vol. 7, f. 108.) Despre activi ştii C.D.E.-ului, a se vedea descrierea Şef-Rabinului M. Rosen, în capitolul Cozile de topor din lucrarea sa memorialistic ă, op. cit. , pp. 172–180. 88 L. Rotman, La a 60-a înfiin ţare a statului Israel ..., p. 84. 89 A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 4, Ehud Avriel, f. 1. 90 Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1950, f. 11. 91 Ibidem , f. 4, f. 8. 92 Ibidem , f. 12. 93 Ibidem , f. 16. 94 Ibidem , f. 57.

21 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

25 martie, R.P.R. – într-o Not ă cu privire la problema plec ărilor în Israel , întocmit ă de Comitetul Democratic Evreiesc, se precizau urm ătoarele: ,,Întrucât se acord ă posibilit ăţ i de plecare dup ă criterii foarte largi şi indiferent de vârsta şi pozi ţia social ă a solicitantului, credem c ă aceast ă situa ţie creeaz ă o atmosfer ă neprielnic ă, având în vedere c ă evreii sunt cet ăţ eni români şi c ă sunt l ăsa ţi s ă plece într-o ţar ă capitalist ă, unde exist ă şomaj şi mizerie. De asemenea, apare ca un regim acordat în mod excepţional evreilor, posibilitatea de a putea pleca, dac ă vor, mai ales c ă printre cei care pleac ă sunt şi oameni încadra ţi în câmpul muncii” 95 . Aprilie, R.P.R. – într-un Raport statistic privind compozi ţia social ă a membrilor de partid, în perioada noiembrie 1948–aprilie 1950, s-a consemnat c ă a fost verificat un num ăr de 913.027 membri de partid din întreaga ţar ă, marea majoritate fiind români (81,37%), apoi maghiari (10,98%), evrei (3,75%), slavi (2,09%) şi alte na ţionalit ăţ i (1,8%) 96 . 12 mai, R.P.R. – emiterea Hot ărârii C.C. al P.M.R., privind problema emigr ărilor în Israel . Documentul preciza: ,,1. Sunt libere de a pleca în Israel acele elemente din rândurile popula ţiei evreie şti, care î şi vor exprima voin ţa de plecare prin completarea formularelor distribuite de M.A.I.; 2. Organiza ţiile de partid şi de mas ă vor duce o munc ă sistematic ă de lămurire a popula ţiei muncitoare evreie şti [...] pentru ca ace ştia s ă r ămân ă în R.P.R., unde au un viitor asigurat [...]; 3. Prin pres ă, bro şuri, conferin ţe, prin agitatori speciali evrei, români şi maghiari, se vor duce ac ţiunile de l ămurire în problema emigr ărilor: [...] c. Se va intensifica demascarea şi combaterea sionismului , a con ţinutului s ău reac ţionar, contrarevolu ţionar etc.; se va trata problema evreiasc ă din punct de vedere teoretic leninist-stalinist, în opozi ţie cu punctul de vedere al sionismului, al bundismului, al Congresului Mondial Evreiesc, organiza ţia care reprezint ă interesele marii burghezii evreie şti interna ţionale; se va ar ăta c ă problema evreiasc ă exist ă numai în ţă rile capitaliste, fiind legat ă de exploatarea capitalist ă şi asuprire na ţional ă [...]; 6. Nu se vor mai da comunicate în leg ătur ă cu emigr ările indiferent de forma sau scopul acestor comunicate. [...]”97 . 7 iunie, Bucure şti – sosirea la post a ministrului E. Avriel 98 . 8 iunie, Tel Aviv – reprezentantul diplomatic al României în Israel, P. Davidovici, a transmis M.A.E. c ă un anume Marcus, ,,fratele administratorului ziarului UNIREA din Bucure şti” i-a ar ătat c ă ,,un evreu i-a propus s ă adune declara ţii de la imigran ţii din R.P.R. c ă au fost for ţaţi

95 România – via ţa politic ă în documente – 1950 , edi ţie întocmit ă de: Alesandru Du ţu, Elena Istr ăţ escu, Maria Ignat, Ioana Alexandra Negreanu, Vasile Popa, Alexandru O şca, Nevian Tun ăreanu; Arhivele Na ţionale ale României, Bucure şti, 2002, p. 109. 96 Ibidem , p. 368. 97 Ibidem , pp. 127–128. 98 A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 4, Ehud Avriel, f. 1.

22 Florin C. STAN să cedeze magazinele, valutele etc.”, pentru fiecare ,,declara ţie” promi ţându-i-se 25 de lire. Acesta a refuzat, dar considera c ă ,,unii au adunat declara ţii” 99 . 13 iunie, Israel–Chicago – premierul Ben Gurion, a transmis o telegram ă c ătre Morgenthau, care prezida la Chicago şedin ţa colectei – Apelul Evreiesc Unit, comunicând urm ătoarele: ,,Suntem gata a primi miile de evrei din România şi Irak. Dar va fi imposibil s ă realiz ăm marele proiect de încadrare f ără sprijinul total al evreilor din America” 100 . 26 iunie, Bucure şti – reprezentantul diplomatic al Israelului în România, E. Avriel, a prezentat scrisorile de acreditare pre şedintelui Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale, dr. C. I. Parhon 101 . 5 iulie, Israel – Knesset -ul legifereaz ă Hok Ha şvut , una dintre legile fundamentale ale Statului Israel, care acord ă oric ărui evreu dreptul s ă fac ă alia în Israel 102 . 26 iulie – încheierea celui de-al doilea Aranjament de pl ăţ i româno-israelian . Volumul prev ăzut pentru m ărfurile exportate a fost de 1.000.000 $, iar pentru m ărfurile importate de 500.000 $, 500.000 $ plătindu-se în devize libere 103 .

1951 Martie – autorit ăţ ile israeliene şi-au rechemat în ţar ă ministrul acreditat la Bucure şti 104 , acesta p ărăsind postul la data de 22 martie 105 . 2/3 mai – autorit ăţ ile române au dispus arestarea liderului sionist Abraham Leib Zissu 106 .

99 Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , aprilie–iunie 1950, f. 16. 100 Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1950, vol. 7, f. 142. 101 Ibidem , f. 2. 102 C. Bines, op. cit. , p. 220. 103 A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel. Problema 212 , vol. 1, f. nenumerotat ă. Disponibilul în $ creat în urma exportului românesc era utilizat pentru achiziţia de lân ă argentinian ă prin intermediul firmei ,,Holländer et Co.” din Tel Aviv. ( Ibidem .) 104 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 220/1961 , f. 7. În urma retragerii ministrului Israelului la Bucure şti, în anul 1951, apoi a ministrului României la Tel Aviv, în 1952, oficiile diplomatice ale celor două ţă ri au fost conduse, pân ă în anul 1957, de câte un îns ărcinat cu afaceri ad-interim. ( Ibidem .) Primul îns ărcinat cu afaceri al Israelului la Bucure şti, pentru scurt timp, a fost Eliezer Halevi (n. 1904, Rybitza), acesta girând problemele lega ţiei în locul ministrului E. Avriel. ( Idem, fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 4, Ehud Avriel, f. nenumerotat ă; Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 1, Eliezer Halevi, f. nenumerotat ă.) E. Halevi a fost urmat, în 1951, de Dab Zvi Loker (n. 1915, Novisad– Iugoslavia) – ( Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 6, Zvi Loker, f. nenumerotat ă.) 105 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 4, Ehud Avriel, f. 2. 106 Abraham Leib ZISSU (n. 1888, Piatra Neam ţ–d. 1956, Tel Aviv) este considerat ,,simbolul tradi ţional al mi şcării sioniste din România”, cf. T. Wexler, M. Popov, op. cit. , vol. I, p. 89. Personalitate complex ă în via ţa interbelic ă româneasc ă, A. L. Zissu a fost scriitor, ziarist, proprietar şi editor al cotidianului na ţional evreiesc ,,Mântuirea” (din 1919), industria ş, proprietar al fabricilor de ulei ,,Omega” din capital ă şi al Fabricii de zah ăr din Ripiceni, administrator şi consilier financiar în cadrul Companiei Române de Petrol. Din punct de vedere politic, a fost întemeietorul şi pre şedintele de onoare al Partidului Evreiesc din România. Din 1941, pre şedinte al Oficiului de Emigrare Palestinian, iar din 1944 preşedinte al Executivei Sioniste din România şi al Agen ţiei Evreie şti – Sec ţiunea România. Adversar al asimil ării, s-a aflat în stare de adversitate cu al ţi lideri sioni şti – precum M. Benvenisti – şi cu reprezentan ţi ai unor organiza ţii evreie şti interna ţionale. În anul 1946 a declarat în

23 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

12 iulie, Tel Aviv – ministrul de Externe israelian, M. Sharett, a declarat la o întâlnire sionist ă public ă urm ătoarele: ,,E locul s ă spun aici ceea ce guvernul gânde şte: sioni ştii aresta ţi în R.P.R. au drept la aceast ă ţar ă şi acest Stat. Ei au luptat decenii pentru independen ţa na ţional ă. Cerem eliberarea sioni ştilor aresta ţi, în numele guvernului şi al poporului evreu” 107 . (ANEXA 3) August – Congresul H. O. R. alege o nou ă conducere format ă din avocat Tully Rosenthal, inginer Alfred Rosen şi avocat M. Cotic. Ca linie politic ă, asocia ţia era apropiat ă forma ţiunii politice MAPAI 108 . 28 august, R.P.R. – Baruch Niv (n. 1899, Krinki, Polonia) a fost numit îns ărcinat cu afaceri ad-interim al Israelului în România 109 . 4 septembrie, Ierusalim – într-o rezolu ţie a celui de-al XXIII-lea Congres Mondial ∗ Evreiesc , cu referire la ,,dreptul la emigrare”, este exprimat ă ,,durerea şi îngrijorarea pentru aresta ţii sioni şti din România”, apreciindu-se îns ă ,,cu recuno ştin ţă faptul c ă Guvernul român admite emigrarea spre Israel”. Forul sionist se adresa autorit ăţ ilor române cu cererea eliber ării celor aresta ţi şi permiterii emigr ării acestora împreun ă cu familiile lor 110 . 31 decembrie, Haifa – sosirea, cu nava ,,TRANSILVANIA”, a primei expozi ţii din România fa ţa lui W. Filderman, care îi m ărturisise planul trecerii peste frontier ă cu ajutorul JOINT -ului, urm ătoarele: ,,Nu primesc sarcini de la Joint, pe care de ani de zile îl combat cu vehemen ţă , pentru c ă a transformat poporul evreu într-o tab ără de milogi”. ( Ibidem , p. 122.) A.L. Zissu a avut un fiu, Theodor Zissu, încadrat activ şi entuziast în mi şcarea sionist ă, care a murit în anul 1942 ca locotenent în armata britanic ă, în luptele de la El Alamein, în Boris Marian, Itinerarul lui Abraham Leib Zissu , în ,,Realitatea evreiasc ă”, anul LII, nr. 290–291 (1090–1091), Bucure şti, 1 februarie–3 martie 2008, p. 10. Dup ă r ăzboi, A. L. Zissu a fost arestat (1951) şi încarcerat. Dup ă 3 ani de deten ţie a fost condamnat la temni ţă grea pe via ţă , pentru ,,crim ă de înalt ă tr ădare”. A fost gra ţiat, permi ţându-i-se apoi s ă emigreze în Israel, unde a decedat la scurt timp. La funeraliile sale au participat înalte oficialit ăţ i israeliene, între care I. Sprintzak, pre şedintele Knesset -ului, Golda Meir, ministrul Afacerilor Externe, Nahum Goldmann, pre şedintele Congresului Mondial Evreiesc. Cu acest prilej s-a ar ătat c ă Zissu a fost ,,o victim ă a democra ţiei populare, a unui regim care nu a reu şit s ă-i frâng ă spiritul, dar a reu şit s ă-i frâng ă trupul”. A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , iunie-decembrie 1956, f. 65; Te şu Solomovici, A.L. Zissu – mare personalitate a evreimii române , în ,,Realitatea evreiasc ă”, nr. 416–417 (1216–1217), Bucure şti, 1–30 noiembrie 2013, p. 11. 107 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1951, f. 28. 108 Idem , fond Israel. Problema 20/B , 1967, f. 4. MAPAI – abrevierea de la Mifleget Poale Ere ţ Israel (Partidul Muncitorilor P ământului din Ţara lui Israel), partid socialist de orientare european ă (social-democrat), înfiin ţat în anul 1930 în urma fuzion ării forma ţiunilor Ahdut Haavoda şi Hapoel ha Tzair . La guvernare înc ă de la înfiin ţarea Statului, în 1948, iar în Knesset reprezentat pân ă în 1968. În anul 1965 s-a unit cu partidul Achdut Ha’Avoda-Poalei Tsion , formând Alian ţa Muncitoreasc ă, c ăreia i s-a ad ăugat, în 1968, RaFi (un grup al sus ţin ătorilor lui Ben Gurion), formând Partidul Muncii. Noua forma ţiune a realizat în 1969 o alian ţă cu MAPAM, constituindu-se ,,Alian ţa Muncii”, care a dominat via ţa politic ă israelian ă pân ă în anul 1977. (Cristina Nedelcu, Partidul Muncii: For ţa care a dominat via ţa politic ă israelian ă în primii 30 de ani de existen ţă ai statului israelian , în ,,Revista Institutului Diplomatic Român”, anul I, nr. 1, semestrul I, 2006, pp. 79–81.) 109 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 7, Baruch Niv, f. 1. ∗ Congresul Mondial Evreiesc – organiza ţie înfiin ţat ă în anul 1936, la Geneva, cu scopul ap ărării drepturilor evreilor de pretutindeni. În România a avut o filial ă pân ă în anul 1952. Sec ţia din România a fost condus ă de un Comitet Central din care au f ăcut parte rabinul Al. Şafran, dr. W. Filderman, Wilhelm Fischer, Jean Cohen, Mi şu Benvenisti, A. Schwefelberg, Kiva Orenstein, Mo ţi Moscovici, Abraham Feller ş.a. (vezi T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 127.) 110 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1951, vol. 11, f. 205.

24 Florin C. STAN organizat ă în Israel. Aceasta era dedicat ă anivers ării a patru ani de la proclamarea R.P.R. 111 . 1952 Februarie, Israel – membrii Comisiei de politic ă extern ă a Knesset -ului au cerut interven ţia forului legislativ israelian pe lâng ă forurile interna ţionale pentru eliberarea sioni ştilor din România 112 . Februarie, Israel – campanie împotriva autorit ăţ ilor de la Bucure şti în presa israelian ă pe tema ,,arest ării sioni ştilor”, fapt prezentat ca o ilustrare a ,,antisemitismului din R.P.R.”. În ziarele ,,Via ţa” şi ,,Rena şterea” s-a subliniat c ă ,,arestarea sioni ştilor nu este problem ă româneasc ă, ci exclusiv evreiasc ă, deoarece cei în cauz ă apar ţin prin lupta lor Statului Israel”. La 28 februarie, ,,Rena şterea” a publicat pe prima pagin ă articolul Salva ţi evreii din România 113 . Martie – Institutul pentru Probleme Evreie şti al Congresului Mondial Evreiesc a f ăcut public un studiu intitulat Evreimea român ă în perioada postbelic ă, eviden ţiind c ă ,,întreaga mi şcare sionist ă din România a fost lichidat ă”114 . 3 martie, Israel – 902 evrei emigran ţi din România, cu vârste între 16 şi 25 de ani, au ajuns în Israel la bordul navei ,,TRANSILVANIA” 115 . Aprilie, Israel – primirea de c ătre Lega ţia U.R.S.S. a unor liste cu 30.000 de semn ături strânse pentru sus ţinerea eliber ării sioni ştilor aresta ţi în R.P.R. de c ătre H.O.R., în vederea interven ţiei guvernului sovietic pe lâng ă guvernul român în sprijinul cauzei sioniste. Partea sovietic ă a comunicat c ă guvernul de la Moscova nu intervine în afacerile interne ale altor state 116 . 8 aprilie, R.P.R. – B. Niv, reprezentantul diplomatic al Israelului în România, şi-a încetat misiunea 117 . 23 aprilie, Bucure şti – Moshe Avidan Walter (n. 1914, Târgu Mure ş) a început s ă func ţioneze ca îns ărcinat cu afaceri ad-interim al Israelului în România 118 . Iunie – autorit ăţ ile române şi-au rechemat în ţar ă ministrul acreditat la Tel Aviv 119 .

111 Ioan Opri ş, Prezen ţe culturale române şti în lume. 1950/1970 , Oscar Print, Bucure şti, 2013, p. 288. Expozi ţia a fost trimis ă de I.R.R.C.S. 112 C. P ăiu şan-Nuic ă, Rela ţiile româno-israeliene… , p. 33. 113 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , 1952, vol. 15, f. 85. 114 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 501. 115 Ibidem , p. 496. 116 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , 1952, vol. 16, f. 91. 117 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 7, Baruch Niv, f. 2. 118 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 10, Moshe Avidan, f. 1. 119 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 220/1961 , f. 7.

25 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

2 iunie, Bucure şti – Marea Adunare Na ţional ă l-a ales pe dr. Petru Groza pre şedinte al Prezidiului M.A.N., în locul dr. C. I. Parhon, eliberat din func ţie la cerere. 7 octombrie, Israel – cotidianul ,,Rena şterea Noastr ă” a publicat titlul Sărb ătorirea Patriarhului Sionismului din România. Doctorul MAYER EBNER la cea de-a 80-a aniversare , cuprinzând un amplu interviu cu personalitatea omagiat ă (n. 18 septembrie 1872, Cern ăuţi) 120 . 30 octombrie, Iaffa – Comitetul de ini ţiativ ă al Ligii de Prietenie Israel–R.P.R. a organizat o adunare în cadrul c ăreia a fost ales Comitetul permanent al Ligii 121 . Decembrie, Iaffa – a fost înfiin ţat ă Liga de Prietenie Israel–R.P.R. 122 , pre şedinte fiind prof. Moshe Katz, iar secretar A. Saul. Liga avea comitete locale (filiale) la Haifa, Rehorat, Ierusalim, Safad şi în alte localit ăţ i123 (Migdal, Lud, înfiin ţate în anul 1953) 124 . De subliniat că, în contextul perioadei, prin activitatea sa, organiza ţia a contribuit la strângerea leg ăturilor bilaterale 125 . Decembrie, Tel Aviv – numirea lui Virgil Hu ţanu 126 ca îns ărcinat cu afaceri ad-interim în Israel.

1953 14 ianuarie, Bucure şti – şedin ţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în care s-a dezb ătut problema minorit ăţ ilor na ţionale. Din lu ările de cuvânt: ,,Consider comunit ăţ ile evreie şti mai periculoase decât oricare comunitate evreiasc ă [...]. Comunit ăţ ile în tot timpul au fost un cuib de jefuitori, de exploatatori, de spioni. Comunit ăţ ile au avut totdeauna pe un Filderman şi de la exploatare şi jefuirea oamenilor s ăraci cu cimitire etc. şi pân ă la acte criminale de spionaj,

120 Idem , fond Israel–Iugoslavia . Dosar Israel 1952, f. nenumerotat ă. M. Ebner, sionist activ, înfiin ţase în anul 1891 Asocia ţia Studen ţilor Evrei ,,Ha şmonea”, fiind în perioada 1918–1920 pre şedintele Consiliului Na ţional Evreiesc din Bucovina (1918–1920), apoi deputat şi senator în mai multe legislaturi din partea Partidului Poporului, Partidului Na ţional-Ţă rănesc şi Partidului Evreiesc. În anul 1940 a emigrat în Palestina. 121 Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , septembrie–decembrie 1952, f. 66. 122 Dup ă alte repere, Liga a fost înfiin ţat ă la 31 octombrie 1952. ( Idem , fond Israel. Problema 220/ 1978 , vol. II. Vizita în R.S.R. a ministrului M. Dayan , f. 10.) 123 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 217 , vol. 1, f. 1. 124 Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 217/1953 , f. nenumerotat ă. În anul 1954, Liga avea organizate comitete în urm ătoarele localit ăţ i: Tel Aviv–Iaffa, Haifa, Rehovod, Ako, Ludd, Tel-Hanan, Ber-Seva, Safad, Ierusalim, Mig-Dal, Ibne, Kibutz Iad Hana, Hedera. Num ărul membrilor Ligii era de circa 2.500 de persoane. (Idem, fond Dosare speciale. Israel. Problema 217 , vol. 1, f. nenumerotat ă.) Potrivit Statutului Ligii, scopul acesteia era ,,cultivarea prieteniei între Israel şi R.P.R.” (ulterior R.S.R.) – idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 217/1966 , f. 82. 125 I. Opri ş, op. cit. , p. 311. 126 Virgil HU ŢANU (n. 1925–d. 1978), diplomat din 1951, îns ărcinat cu afaceri ad-interim la Tel Aviv în perioada decembrie 1952–noiembrie 1954. Între 1956–1959, secretar II la Washington, apoi, între 1959–1960, secretar I la Londra. Director adjunct al Direc ţiei consulare din M.A.E. (1969–1973), consul general la Sydney (1969–1973). Gh. Cri şan, Piramida puterii. vol. I. ..., p. 172.

26 Florin C. STAN acestea au fost în programul lor. De aceea cred c ă aici trebuie s ă mergem ferm” (Iosif Chi şinevschi, secretar cu propaganda şi cultura în C.C. al P.M.R.); ,,Popula ţia evreiasc ă nu trebuie tratat ă a şa simplu. Este o popula ţie cult ă... (Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al P.M.R., prim-ministru) 127 . 9 februarie, Tel Aviv – explozia unei bombe artizanale la sediul Lega ţiei sovietice, ca semn de protest fa ţă de procesele cu tent ă antisemit ă din U.R.S.S. În urma acestui eveniment, în pofida faptului c ă autorit ăţ ile israeliene au condamnat actul terorist, transmiţând scuze oficiale autorit ăţ ilor de la Kremlin, Moscova a rupt rela ţiile diplomatice cu Israelul, la 11 februarie 1953 128 . 16 martie, Bucure şti – conducerea C.D.E. a propus autodizolvarea organismului întrucât ,,a ajuns la concluzia c ă men ţinerea şi pe mai departe a acestei organiza ţii nu mai are niciun rost”, având în vedere c ă ,,problemele popula ţiei evreie şti sunt rezolvate, aşa cum sunt rezolvate toate problemele popula ţiei, de regimul de democra ţie popular ă”129 . 8 mai, Iaffa – vernisarea unei expozi ţii române şti, urmat ă de un program artistic în cadrul căruia a cântat Dorel Liveanu şi au rulat şapte schi ţe de I. L. Caragiale 130 . 15 iunie, Saar Keamakitt – vernisarea expozi ţiei ,,Arta în R.P.R.” 131 . 7 iulie, Bucure şti – deschiderea procesului lotului sioni ştilor revizioni şti: Shlomo Şitnovitzer, Meir Horovitz, avocat Edgar Kanner, Pascu Schechter, Marcel T ăbăcaru (Halevi Elimeleh) 132 . A fost primul din seria proceselor sioniste intentate în România 133 .

127 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , pp. 78–85. Dup ă cum s-a apreciat, şedin ţa din 14 ianuarie 1953 a reprezentat ,,momentul de referin ţă în elaborarea unei politici a regimului comunist din România fa ţă de evrei, în perioada terorii maxime”. (L. Rotman, Evreii din România... , p. 45.) 128 C. P ăiu şan-Nuic ă, Rela ţiile româno-israeliene… , p. 37. 129 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 516. Se pare, îns ă, c ă dizolvarea C.D.E. a avut alt ă cauz ă. Într-o convorbire din februarie 1953, între Gh. Gheorghiu-Dej şi N. P. Suli ţki, ambasadorul U.R.S.S. la Bucure şti, liderul comunist român i-a adus la cuno ştin ţă diplomatului sovietic c ă organismul ,,a fost un paravan dup ă care se ascundeau elementele du şmănoase” şi de aceea în curând va fi dizolvat. (I. Calafeteanu, Scrisori c ătre tovar ăş a Ana... , pp. 211–212.) În cadrul aceleia şi întâlniri, Gheorghiu-Dej a transmis c ă în ultimul timp s-au luat o serie de m ăsuri pentru clarificarea ,,ac ţiunilor du şmănoase” ale ,,na ţionali ştilor evrei burghezi”. ( Ibidem , p. 212.) Acesta a fost momentul care a dat semnalul deschiderii proceselor împotriva sioni ştilor. 130 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , ianuarie–mai 1953, f. 163. 131 Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , iunie–decembrie 1953, f. 13. 132 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 71. Despre situa ţia sioni ştilor aresta ţi, a se vedea m ărturia expus ă de Şlomo Şitnovitzer, Documentul autentic sau amintiri din închisorile comuniste din România , Tel Aviv, 2003. Autorul a fost liderul organiza ţiei sioniste ,,Bethar” şi vicepre şedinte al Mi şcării Sioniste Revizioniste din România. În anul 1950 a fost arestat şi condamnat la 5 ani de munc ă silnic ă. Eliberat în 1956, a fost arestat din nou în 1959, fiind condamnat la înc ă un an de închisoare. Dup ă eliberare, în anul 1962 a emigrat în Israel. A fost ,,ultimul sionist eliberat dup ă dou ă condamn ări”, faptul datorându-se unei intervenţii a Şef-Rabinului M. Rosen pe lâng ă Gh. Gheorghiu Dej, secretarul general al P.M.R. ( Ibidem , pp. 117–118.) Autorul şi-a exprimat dorin ţa ca, într-o zi, în capitala României s ă se ridice un monument dedicat suferin ţei sioni ştilor, ,,eroi în lupta împotriva umilin ţei şi a barbariei”. ( Ibidem , p. 131.) 133 Ibidem , p. 121.

27 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

25 iulie, Tel Aviv-Iaffa – a fost ales Comitetul Central al Ligii de Prietenie Israel –R.P.R. , pre şedintele acestuia fiind Albert Her şcovici, iar secretar Meir Semo 134 . 23 august, Tel Aviv – cu ocazia anivers ării ,,eliber ării na ţionale a României şi a r ăsturn ării regimului fascist”, la recep ţia oferit ă de Lega ţia României a fost invitat întregul personal diplomatic al ,,misiunilor prietene”, şefii misiunilor ,, ţă rilor capitaliste” şi principalii lor colaboratori, exceptându-se trimiterea invita ţilor c ătre reprezentan ţii Spaniei, Gomindanului, Coreei de Sud, R.F.G., Japoniei şi ai statelor din America Latin ă care au rupt rela ţiile diplomatice cu U.R.S.S. 135 . 13 noiembrie, Bucure şti – deschiderea procesului sioni ştilor avocat Iacov Litmann şi Suzana Benvenisti 136 . 25 noiembrie – Nahum Goldmann 137 , pre şedintele Congresului Mondial Evreiesc, a f ăcut public ă o declara ţie în care a ar ătat ,,tulburarea profund ă datorit ă informa ţiilor privind arest ările şi procesele succesive ale unor lideri ai vie ţii comunitare evreie şti din România” 138 . Decembrie, Bucure şti – judecarea procesului sioni ştilor Samy Rottemberg ( Şmuel Harari), liderul organiza ţiei sioniste Irgun Zvai Leumi din România şi Mendel Isacson 139 .

1954 1954 – înfiin ţarea unei noi organiza ţii a evreilor originari din România: IRGUN IOTZEI ROMANIA, condus ă de Idov Cohen, pre şedinte, inginer dr. Foca Hirs şi avocat Maier Segal,

134 A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel. Problema 217 , vol. I, f. nenumerotat ă. În timp, în Israel au fost înfiin ţate astfel de organiza ţii care au men ţinut, în principal, leg ătura cu ţă rile de origine ale evreilor emigra ţi în noul stat. Astfel, în 1966, func ţionau: Societatea Israelo-American ă, Mi şcarea de Prietenie Israel–U.R.S.S. , Asocia ţia Israel–Fran ţa, Asocia ţia Israel–Commonwealth -ul Britanic , Societatea de Prietenie Israel–Japonia , Comitetul de Prietenie Israel–Polonia , Liga de Prietenie Israel–R.S.R. , Asocia ţia Israel–Elve ţia , Liga de Prietenie Israel–Cehoslovacia , Liga de Prietenie Israel–Islanda , Asocia ţia Israel–Grecia , Asocia ţia israelian ă de prietenie cu Suedia , Asocia ţia Israel–Finlanda , Asocia ţia Israel–Austria , Asocia ţia israelian ă pentru prietenie cu Africa . ( Idem , fond Dosare speciale/Israel. Problema 217/1966 , ff. 80–81.) 135 Idem, fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 22, 1953, f. 12. 136 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 70. 137 Nahum GOLDMANN (n. 1895, Wisznewo, Rusia–d. 1982), fiu al scriitorului şi profesorului de limba ebraic ă Solomon Zwi Goldmann. În 1897 familia sa se stabile şte în Germania. Studii la Universitatea din Marburg şi la cea din Heidelberg, doctor în filozofie şi drept. Activitate editorial ă bogat ă în 1921–1922, când a fondat Casa de editur ă ,,Eshkol”. Între 1923–1933 a fost editor al Enciclopediei Iudaice din Berlin (primul volum din Encyclopaedia Judaica , în limba german ă, a fost publicat în anul 1926) şi membru al Comitetului Executiv al Sioni ştilor germani. Între 1934–1940 a fost reprezentantul Agen ţiei Evreie şti pentru Palestina la Liga Na ţiunilor. Din 1934, membru al Comitetului Executiv al Organiza ţiei Sioniste Mondiale şi al Agen ţiei Evreie şti. Între 1940-1946, reprezentant al Agen ţiei Evreie şti în S.U.A. – cf. A.C.N.S.A.S., fond S.I.E. , dosar 437 – Mi şcarea sionist ă mondial ă a emigran ţilor români (1946–1974) , vol. I, f. 139. În perioada 1948–1977 a fost pre şedintele Congresului Mondial Evreiesc. A se vedea şi prezentarea Un oaspete de vaz ă. Dr. Nahum Goldmann, pre şedintele Congresului Mondial Evreiesc , în ,,Revista Cultului Mozaic”, an XIX, nr. 329, Bucure şti, 15 septembrie 1974, pp. 1, 3. 138 L. Rotman, Evreii din România... , p. 49. 139 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 70; Ş. Şitnovitzer, op cit. , p. 123.

28 Florin C. STAN vicepre şedin ţi. Scopul ini ţial al organiza ţiei era ,,desp ăgubirea victimelor regimului nazist” 140 . Martie, Bucure şti – judecarea unui lot de 32 de persoane, fo şti membri ai organiza ţiei ,,Ha şomer Ha ţair” 141 . 20 martie, Bucure şti – sosirea în România a diplomatului Zeev Argaman (n. 1903, Bogopol, Ucraina), noul îns ărcinat cu afaceri ad-interim al Israelului 142 . 23 martie, Bucure şti – Tribunalul Militar Teritorial Bucure şti a dispus trimiterea în judecat ă a unui lot format din 12 lideri ai mi şcării sioniste din România 143 . 31 martie, Bucure şti – dup ă trei ani de deten ţie, liderul sionist A. L. Zissu a fost condamnat de Tribunalul Militar la temni ţă grea pe via ţă pentru ,,crime de înalt ă tr ădare”. Interven ţia Statului Israel şi a unor evrei din S.U.A. au reu şit s ă-i ob ţin ă gra ţierea, Zissu p ărăsind ulterior România 144 . Aprilie–mai, Israel – presa israelian ă (,,Zmanim”, Haboker”, ,,Herut”, Hatzofe”, ,,Davar”) public ă materiale despre condamnarea sioni ştilor din R.P.R., considerându-se c ă procesele sunt ,,o nou ă verig ă în campania de exterminare a r ămăşiţelor de independen ţă spiritual ă a colectivit ăţ ii evreie şti din R.P.R. şi a celor mai buni militan ţi ai s ăi”. Se sus ţinea c ă ,,trebuie alarmate toate organiza ţiile evreie şti din întreaga lume spre a lua pozi ţie contra acestor înc ălc ări ale drepturilor omului” 145 . 12 mai – directorul Departamentului Politic al Congresului Mondial Evreiesc, A. L. Easterman, a transmis o circular ă c ătre cele mai importante comunit ăţ i evreie şti occidentale, în care solicita s ă se ac ţioneze în favoarea victimelor proceselor sioniste din România 146 .

140 A.M.A.E., fond Israel. Problema 20/B , 1967, f. 4. De men ţionat c ă Idov Cohen (n. 1909, Mih ăileni, jud. Boto şani–d. 1998, Israel), a fost mul ţi ani singurul deputat israelian originar din România. Dup ă ce a condus, împreun ă cu Miron Grindea, revista lunar ă literar ă evreiasc ă ,,Adam”, între anii 1938–1939, fiind în acela şi timp şi secretar general al Fondului Na ţional Evreiesc din România (1933–1939), a emigrat în Palestina în anul 1940. 141 T. Wexler, M. Popov, op. cit. , p. 70. 142 A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 28, Zev Argaman, f. nenumerotat ă. Guvernul român i-a acordat diplomatului agrementul la data de 2 decembrie1953. Anterior, Zev Argaman a func ţionat, în perioada 1950–1952, în calitate de consilier, la Lega ţia Israelului de la Moscova. 143 A se vedea, extins la T. Wexler, M. Popov, Anchete şi procese uitate. 1945–1960. Documente , vol. I–II, Funda ţia ,,W. Filderman”, Bucure şti, f. a. Cei 12 frunta şi sioni şti au fost: A. L. Zissu, Mi şu Benvenisti, Jean Cohen, Melania Iancu, Mo ţi Moscovici, Moritz Weiss, Zoltan Hirsch, Beer Benjamin, Haber Ladislau, Erich Haas, Ştefan Kuhn, Carol Reiter. Men ţion ăm c ă anchetele şi procesele îndreptate împotriva sioni ştilor au durat pân ă în anul 1959. ( Ibidem , vol. I, pp. 70–72.) 144 T. Solomovici, loc. cit. A se vedea şi Lista fo ştilor sioni şti aresta ţi care au plecat în Statul Israel , în anul 1956, în num ăr de 136 de persoane, cf. T. Wexler, M. Popov, op. cit. , pp. 73–78. Ace ştia au ob ţinut gra ţierea de către autorit ăţ ile comuniste la interven ţia Şef Rabinului M Rosen. Între cei elibera ţi s-au num ărat: Iancu Aron Grinberg, Efraim Guttman, Max Horovitz, Edgar Kanner, Theodor Löwenstein, Dan Mizrahi, Iancu Mendelovici, Samy Rottemberg, David Segall (Mendel), Israel Stern. 145 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 24, mai–iulie 1954, f. 8. 146 L. Rotman, Evreii din România... , p. 49.

29 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

15 mai, Israel – desf ăşurarea Conferin ţei Naţionale a Ligii de prietenie România–Israel , cu participarea a 70 de delega ţi. Între altele s-a hot ărât proclamarea lunii august ca ,,lun ă de prietenie cu R.P.R.” 147 . 23 mai, Tel Aviv – în semn de protest fa ţă de condamnarea sioni ştilor din R.P.R., la ini ţiativa originarilor din România, a început o grev ă a foamei, la care au participat 48 de persoane, organizându-se totodat ă un miting în fa ţa Sinagogii Mari, cu participarea a circa 700 de persoane 148 . 27 mai, Tel Aviv – la cererea ministrului israelian de Externe, greva foamei, ini ţiat ă la 23 mai, a luat sfâr şit prin organizarea unui amplu miting la care au participat circa 1.500 de persoane. A fost ascultat la megafoane mesajul transmis de Ben Gurion, care s-a solidarizat cu grevi ştii îndemnându-i s ă continue lupta. Grevi ştii au dat citire unui comunicat prin care au anun ţat continuarea luptei prin alte mijloace, pân ă la eliberarea sioni ştilor din România 149 . 3 iunie, Bucure şti – guvernul român a înaintat guvernului israelian, prin lega ţia sa din România, o not ă în care a ar ătat c ă derularea ,,campaniei de calomnii împotriva statului român”, duse de ,,unele organe de pres ă”, precum şi de c ătre ,,anumite elemente din conducerea unor organiza ţii politice din Israel”, este nejustificat ă. Se men ţiona c ă ,,pedepsirea” de c ătre organele justi ţiei române a unor ,,elemente” s-a datorat vinov ăţ iei acestora de ,,spionaj împotriva statului român” 150 . 3 iulie, Israel – Radio Israel a transmis c ă mai mul ţi conduc ători ai sioni ştilor români condamna ţi la închisoare au fost elibera ţi la sfâr şitul lunii iunie, dup ă ce fuseser ă condamna ţi pentru diferite perioade, de la dou ă luni pân ă la 6 ani 151 . 22 august, Tel Aviv – Liga de prietenie România–Israel a s ărb ătorit, în amfiteatrul ,,Gal-

147 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 24, mai–iulie 1954, f. 31. În privin ţa evreilor cu r ădăcini române şti stabili ţi în S.U.A, a se vedea lucrarea lui Vladimir F. Wertsman, Evrei români din America şi Canada, 1850–2010. Istorie, realiz ări şi biografii , Hasefer, Bucure şti, 2014. 148 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 24, mai–iulie 1954, f. 39. Grevi ştii au fost vizita ţi de membri ai guvernului, de reprezentan ţi ai partidelor, Sohnut -ului, Histadrut -ului, rabini, ziari şti şi public, primind scrisori din ţar ă şi telegrame din str ăin ătate, în semn de solidaritate. Ministrul de Externe israelian a propus ca problema ,,s ă nu fie discutat ă în parlament dat fiind caracterul grav şi ie şit din comun al subiectului”, propunând s ă fie trimis spre discu ţie comisiei de politic ă extern ă a Knesset -ului. ( Ibidem , f. 42.) 149 Ibidem , f. 45. Dup ă aprecierea pre şedintelui Knesset -ului, Yosef Sprinzak, scopul principal al grevei – ,,de şteptarea opiniei publice care s ă determine schimbarea st ării de lucruri din România privind sionismul” – fusese atins. ( Ibidem , f. 48.) În semn de solidaritate cu protestul israelian, chiar preşedintele S.U.A., Dwight D. Eisenhower, a transmis o declara ţie c ătre un miting organizat la New York, din ini ţiativa Congresului Mondial Evreiesc, în care ar ăta c ă ,,Guvernul S.U.A. este îngrijorat de suferin ţele conduc ătorilor evrei”, subliniind c ă ,,Guvernul României se afl ă pe banca judec ăţ ii în fa ţa opiniei publice din lume, pentru c ă a violat drepturile omului şi prin aceast ă ac ţiune nou ă el a dovedit înc ă o dat ă c ă regimul s ău brutal se cuvine a fi condamnat de to ţi iubitorii de dreptate şi libertate. ( Ibidem , f. 70.) O relatare despre greva foamei din 1954, vezi Itzhak Artzi (Iziu Herzig), unul dintre ini ţiatorii ac ţiunii, în T. Wexler, M. Popov, op. cit. , vol. II, pp. 830–834; M. Fermo, op. cit. , p. 346. 150 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 26, ianuarie–iunie 1954, f. nenumerotat ă. 151 Minorit ăţ i etnoculturale... , p. 574.

30 Florin C. STAN

Ron”, 10 ani de la ,,eliberarea României”, printr-o adunare cu peste 2.500 de participan ţi152 . 9 septembrie, Ierusalim – încheierea unui Acord Comercial şi a unui Acord de Pl ăţ i între România şi Israel , în care era prev ăzut un volum de m ărfuri în valoare de 2.550.000 $ de fiecare parte 153 . Valabilitatea acordurilor era reînnoit ă anual, schimburile comerciale între cele dou ă state desf ăşurându-se potrivit clauzelor stabilite în fiecare an 154 . Potrivit unei Note privind schimburile comerciale dintre R.P.R. şi Statul Israel , întocmit ă în cadrul M.A.E., la 29 octombrie 1963, în intervalul 1955–1963, principalele m ărfuri exportate de c ătre partea român ă au fost: cherestea fag, l ăzi fag, parafin ă, produse chimice, paie sorg, plante medicinale, semin ţe de cicoare şi mac, importându-se citrice, fire de lân ă, re ţea cord, azbest fir ş. a. 155 . 10–16 decembrie, Bucure şti – jurnalistul israelian Shimon Samet, de la publica ţia ,,Haaretz”, s-a aflat în vizit ă în capitala R.P.R., fiind între ţinut de Casa Ziari ştilor. Oaspetele s-a interesat mai ales de ,,procesul sioniştilor şi reîntregirea familiilor”, concluzionând c ă ,,în România nu exist ă antisemitism” 156 .

1955 1955, Paris – publicarea, la editura autorului, a lucr ării lui Raoul S. Rubsel, Iadul pe p ământ , prima scriere care a dezv ăluit critic adev ărata fa ţă a ,,democra ţiei comuniste” din România 157 . 22 ianuarie, Bucure şti – în urma unei decizii a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. s-a adoptat hot ărârea ca anumitor membri ai comunit ăţ ii evreilor din România s ă li se permit ă din nou emigrarea, îns ă doar treptat, de la caz la caz şi numai dup ă depunerea unei cereri individuale 158 . 1 februarie, Tel Aviv – inaugurarea festiv ă a sediului central al Ligii de prietenie Israel– R.P.R. 159 .

152 I. Opri ş, op. cit. , p. 296. 153 A.M.A.E., fond Acorduri bilaterale. Israel , 1–2. Map ă acorduri. Schimburile comerciale între România şi Israel s-au desf ăş urat în cadrul prevederilor actelor semnate la 9 septembrie 1954, acte prelungite ulterior tacit pân ă în anul 1958, iar apoi prin schimburi de scrisori semnate anual la Geneva, cu prilejul sesiunilor Comitetului Comer ţului din cadrul C.E.E. ( Idem , fond Israel. Problema 221/1961 , f. 2.) 154 Idem , fond Israel. Problema 221/1963 , f. 9. 155 Ibidem . 156 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 27, iulie–decembrie 1954, f. 177. Jurnalistul, originar din Polonia, era cunoscut ca având orient ări de stânga. În 1947 vizitase Polonia şi Cehoslovacia, despre care a scris favorabil. ( Idem , fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , august–decembrie 1954, f. 111.) 157 Hary Kuller, Procesul de permanen ţă – ruptur ă în dinamica postbelic ă a evreilor din România , în volumul Permanen ţe şi rupturi în istoria evreilor din România (XIX–XX) , coordonator: Carol Iancu, Hasefer, Bucure şti, 2006, p. 277. Raoul S. Rubsel (n. 1888, Boto şani), fost publicist la ,,Adev ărul”, a f ăcut alia dup ă 1950. 158 Petre Opri ş, 22 ianuarie 1955: Evreii din R.P.R. reprimesc dreptul de a emigra în Israel , în ,,Dosarele Istoriei”, an X, nr. 10 (110), 2005, pp. 62–64. 159 A.M.A.E., fond Dosare speciale. Israel. Problema 217/ 1955 , f. nenumerotat ă.

31 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

14 mai, Ierusalim – s ărb ătorirea Zilei Victoriei (9 Mai). Cu acest prilej au fost organizate pavilioane pentru statele est-europene şi U.R.S.S. Liga de prietenie Israel–R.P.R. a montat o bogat ă expozi ţie cu aspecte din România, c ărţi şi obiecte de art ă popular ă. Între c ărţile expuse şi comercializate s-au num ărat traducerile în ebraic ă ale poeziilor lui Mihai Eminescu 160 . 21 iunie, Ierusalim – Orchestra simfonic ă de la Ierusalim, dirijat ă de George Singer, a oferit un mare concert interpretând exclusiv piese ale compozitorilor români: Simfonia a II-a de Mihail G. Andricu, Concert pentru pian şi orchestră de Paul Constantinescu, Rapsodia Român ă, de Mar ţian Negrea, Muzic ă festival ă, de Sabin V. Dr ăgoi, Rapsodia Român ă nr. 1 de George Enescu 161 . 27–30 iunie, Jaffa – organizarea ,,Festivalului filmului românesc” de c ătre Liga de prietenie Israel–R.P.R. Au fost prezentate filmele: ,,Nepo ţii gornistului”, ,,R ăsare Soarele”, ,,Mitrea Cocor”, ,,În sat la noi” 162 . 20 iulie, Bucure şti – întrevederea dintre trimisul special al Ministerului de Externe israelian, Z. Argaman – şi ministrul român de Externe, Simion Bughici 163 , pe tema litigiilor privind sioni ştii, cu acest prilej stabilindu-se eliberarea unor lideri aresta ţi în urm ă cu patru ani 164 . 27 octombrie–3 noiembrie, Israel – organizarea Săpt ămânii Alialei Române şti , de c ătre H.O.R., axat ă pe problema ,,eliber ării sioni ştilor aresta ţi şi a reîntregirii familiilor” 165 . 14 decembrie, New York – R.P.R. a devenit stat membru O.N.U. 166 . În cadrul Adun ării Generale a Na ţiunilor Unite, Statul Israel a votat pentru admiterea României în organiza ţie 167 .

1956 1956, Ia şi – Teatrul Evreiesc de Stat din Ia şi prime şte numele ,,Avram Goldfaden” 168 .

160 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 29, iulie–decembrie 1955, f. 26. 161 I. Opri ş, op. cit. , p. 292. În sala de spectacol s-au aflat şi Mar ţian Negrea, Sabin Dr ăgoi, Mihail Andricu şi Paul Constantinescu. 162 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 29, iulie–decembrie 1955, f. 26. 163 Simion BUGHICI (n. Simon DAVID, 1914–d. 1977), ilegalist comunist, din 1948 director al cadrelor C.C. al P.M.R., apoi ambasador al României la Moscova (1949–1952), dup ă care a fost numit ministru de Externe (1952–1955). A se vedea Andrei Şiperco, Un interviu neoficial, din anul 1976, cu Simion Bughici, fost ministru de externe al României , în ,,Caiete Diplomatice”, anul I, 2013, nr. 1, pp. 170–181. 164 C. P ăiu şan-Nuic ă, Rela ţiile româno-israeliene… , p. 40. 165 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 29, iulie–decembrie 1955, f. 169. 166 A se vedea sinteza lui Paul Nistor, Admiterea României comuniste în ONU. Între negocieri diplomatice şi discreditare simbolic ă, Institutul European, Ia şi, 2014. 167 A.M.A.E., fond O.N.U. Problema 241/1955 , f. nenumerotat ă. Pentru admiterea României în O.N.U. au votat 49 de state. Împotriv ă au votat China-Taiwan şi Cuba. S-au ab ţinut S.U.A., Republica Dominican ă, Grecia, Olanda şi Filipine. Vezi în ANEXA 4 scrisoarea de mul ţumire a ministrului Afacerilor Externe al R.P.R., Grigore Preoteasa, c ătre omologul israelian, Moshe Sharett, pentru sprijinul delega ţiei Israelului acordat României în vederea admiterii în O.N.U. ( Idem , dosar referitor la admiterea României şi altor state în O.N.U., 1946–1955, f. nenumerotat ă.)

32 Florin C. STAN

30 ianuarie, Tel Aviv – sub auspiciile Lega ţiei României, în sala Ohel-Shem s-a desf ăşurat un concert de muzic ă popular ă româneasc ă foarte bine primit de audien ţa format ă din circa 1.000 de persoane 169 . 31 ianuarie, Iaffa – deschiderea conferin ţei pe ţar ă a Ligii de prietenie România–Israel 170 . 21 februarie, R.P.R. – cu prilejul recens ământului popula ţiei, în R.P.R. au fost înregistra ţi 146.264 evrei, cei mai mul ţi în municipiul Bucure şti, 44.202, apoi, în Suceava, 18.658, Ia şi, 16.677, Timi şoara, 12.990...) 171 . 2 martie, R.P.R. – Elkana Margalit (n. 1913, Polonia), Prim Secretar al Lega ţiei Israelului la Bucure şti, a devenit noul îns ărcinat cu afaceri ad-interim în România 172 . 28 martie, R.P.R. – Yehuda Gideon, Prim-Secretar al Lega ţiei Israelului din Praga, a sosit în România pentru a îndeplini pe timp de trei luni func ţia de îns ărcinat cu afaceri ad-interim 173 4 iunie, Tel Aviv – ministrul de Externe al Israelului, Golda Meir, l-a convocat pe reprezentantul Lega ţiei României, Gheorghe Chitic, pentru a discuta pe tema emigr ării evreilor din România. Problema era v ăzut ă din perspectiv ă umanitar ă, sus ţinându-se reîntregirea familiilor 174 . 17 septembrie, Bucure şti – acordarea agrementului de c ătre autorit ăţ ile române noului Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipoten ţiar al Israelului în România, dr. Arieh Harell 175 . Prin aceast ă numire a fost ridicat ă reprezentarea diplomatic ă de la îns ărcinat cu afaceri la ministru .

168 Cristian Vasile, op. cit. , p. 193 Avram Goldfaden, reputat om de cultur ă, a înfiin ţat în anul 1876 primul teatru profesionist din lume în limba idi ş. Pentru o privire retrospectiv ă asupra istoriei teatrului evreiesc din România, a se vedea lucrarea lui Israil Bercovici, O sut ă de ani de teatru evreiesc în România , edi ţia a II-a, Editura Integral, Bucure şti, 1998. 169 A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , ianuarie–iunie 1956, f. 20. 170 Ibidem , f. 45. 171 Silviu Costache, Evreii din România. Studiu de Geografie Uman ă, Editura Universit ăţ ii din Bucure şti, 2004, p. 143. 172 A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 30, Elkana Margalit. 173 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 35, Gideon Yehuda, f. nenumerotat ă. 174 A.M.A.E., fond Israel. Problema 212/1956 , f. nenumerotat ă. 175 Arieh HARELL (n. Steinberg, 1911, Kiev), studii la Realprogymnasium în Danzig şi la Universitatea ,,Friedrich Wilhelm” din Berlin, doctor în Medicin ă. Din 1937 s-a stabilit în Palestina, ca membru în Kibutz Ghivat Brenner (1937–1940), medic la spitalul Beilinion din Petah Tikva (1940–1942), apoi c ăpitan în Corpul Medical al Armatei Britanice (1942–1945). În 1945–1948 a practicat medicina la ,,casa de asigurare a muncitorilor” ( Kupat Holim ) şi la Serviciul medical al Haganei. În anul 1948 a fost numit ofi ţer de leg ătur ă (cu gradul de maior) între Armata israelian ă şi Crucea Ro şie Interna ţional ă, reprezentând, pân ă în 1952, Statul Israel la diferite conferin ţe interna ţionale ale Crucii Ro şii. În anul 1950, avansat la gradul de locotenent-colonel, a fost numit şeful Departamentului Medical din cadrul Biroului Chirurgului general al Armatei. În 1953 a devenit şeful Unit ăţ ii Endocrinologice de la Spitalul de Stat ,,Tel Hashomer” din Israel. ( Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 37, Arieh Harell, f. Nenumerotat ă; Ibidem , f. 1. Hot ărârea nr. 1892 privind acordarea agrementului pentru numirea lui A. Harell a fost acordat ă de Consiliul de Mini ştri al R.P.R. la 17 septembrie 1956.

33 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

22 septembrie, Haiffa – inaugurarea Muzeului de Etnografie şi Folclor din localitate, la eveniment fiind prezent şi Boris Zderciuc, şeful Sec ţiei de Arhitectur ă şi Art ă Popular ă din cadrul Muzeului Satului din Bucure şti, ca invitat al dr. Noy, directorul institu ţiei 176 . 1 octombrie, Tel Aviv – vernisarea, în sala Tunat Hamo şaum , a primei expozi ţii dedicate covoarelor române şti, în organizarea I.R.R.C.S. 177 , Ligii de Prietenie Israel-România şi Cercului ,,Prietenii Artei”. Expozi ţia a fost deschis ă de îns ărcinatul cu afaceri ad-interim al Lega ţiei României, Gh. Chitic, iar prezentarea a fost f ăcut ă, în fa ţa unui public numeros, de A. Saul, secretarul Ligii, Ghila Cohen, istoric de art ă şi B. Zderciuc, reprezentant al Muzeului Satului din Bucure şti 178 . 17 octombrie, Haiffa – vernisarea, în Sala mare a ,,Casei Macabi”, a expozi ţiei de covoare române şti itinerate de la Tel Aviv. În deschidere au luat cuvântul prof. Moshe Katz, pre şedintele Ligii de Prietenie Israel–România şi B. Zderciuc 179 . 19 octombrie, Bucure şti – începe editarea publica ţiei ,,Revista Cultului Mozaic ” (,,Ketav Et”, în ebraic ă; ,,Journal”, în englez ă), ,,organ comunitar de factur ă interna ţional ă”, cu o pagin ă în limba ebraic ă, fapt unic în lumea comunist ă. Tirajul ini ţial al publica ţiei (anul I, nr. 1–19 octombrie 1956/14 He şvan 5717) a fost de 2.000 de exemplare 180 . 29 octombrie, Israel – trupele israeliene ocup ă Peninsula Sinai şi Fâ şia Gaza, Israelul implicându-se în Criza Suezului, al ături de Fran ţa şi Marea Britanie, împotriva Egiptului condus de Gamal Abdel Nasser, care na ţionalizase Compania Canalului Suez . Printre

176 Ioan Opri ş, op. cit. , p. 300. 177 Institutul Român pentru Rela ţii Culturale cu Str ăin ătatea (I.R.R.C.S.) a fost creat în iunie 1947, ca organiza ţie de partid şi de stat, prin H.C.M. nr. 474 din 23 mai 1962, autorizându-i-se apoi continuarea activit ăţ ii ca ,,organiza ţie ob şteasc ă”. A fost condus de Mihail Ralea, cu func ţia de pre şedinte. Din Consiliul de conducere al Institutului mai f ăceau parte: Mihai Beniuc, Constantin Daicoviciu, Ion Jalea, Valter Roman ş.a. Sarcina institu ţiei era aceea de ,, a promova schimburile culturale cu str ăin ătatea şi ac ţiunile de propagand ă extern ă desf ăş urate în cadrul dat de acordurile culturale interstatale”. ,, Şi nu ne duce pe noi în ispit ă...”. România şi războaiele min ţii: manipulare, propagand ă şi dezinformare (1978–1989) , editor: Florian Banu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovi şte, 2013, pp. 359–360. 178 Ioan Opri ș, op. cit. , p. 299. Expozi ția a beneficiat și de un catalog bilingv, redactat în limbile engleză și idi ș. 179 Ibidem , p. 302. 180 Şef Rabin dr. M. Rosen, op. cit. , pp. 208–209. Ini ţial, Şef Rabinul a sugerat ca revista s ă poarte numele ,,Menora”, propunerea fiind refuzat ă de autorit ăţ i fiind vorba de ,,simbolul na ţionalist al Statului Israel”. O alt ă denumire propus ă a fost ,,Sinai”, de asemenea neacceptat ă, ,,amintind” de ,,r ăzboiul de la Suez” şi de ,,imperialismul” Israelului. ( Ibidem , p. 208.) Publica ţia a fost editat ă pân ă în anul 1994. Din aprilie 1995, tradi ţia acesteia a fost preluat ă de ,,Realitatea evreiasc ă”, revist ă a Federa ţiei Comunit ăţ ilor Evreie şti din România. De notat c ă prima publica ţie evreiasc ă bilingv ă din spa ţiul românesc a fost ,,Israelitu Românu”, s ăpt ămânal redactat în francez ă şi român ă, fondat la 22 martie 1857, la Bucure şti, la ini ţiativa şi sub conducerea lui Iuliu Barasch. La 12 martie 1859, Marcu Feldman (Câmpeanu) a publicat la Ia şi ,,Gazeta Român ă”, primul periodic bilingv în român ă şi idi ş. Vezi ,,Realitatea evreiasc ă”, nr. 264–265 (1064–1065), Bucure şti, 7–23 decembrie 2006, p. 3. Men ţion ăm c ă redac ţia ,,Revistei Cultului Mozaic” se afla în Bucure şti, Strada D. Racovi ţă nr. 8.

34 Florin C. STAN motiva ţiile interven ţiei israelienilor în conflict a fost necesitatea eliber ării portului Eilat de la Marea Ro şie, afectat în urma hot ărârii Egiptului de a bloca intrarea în golful Aqaba181 . 10 noiembrie–1 decembrie, R.P.R. – vizita dirijorului şi pianistului israelian George Singer, invitat în România de c ătre autorit ăţ ile române. Acesta a beneficiat de un program extins, cuprinzând vizite la institu ţii muzeale din Bucure şti, Bra şov, Pele ş, la Conservator, participarea la concerte, dirijând la Târgu Mure ş, la Bra şov, la Sala Radio – Orchestra Radiodifuziunii Române şi la Teatrul de Oper ă şi Balet. La Radiodifuziune i s-au imprimat Suita israelian ă de A. V. Moscovits şi Simfonia în Re major de Joseph Haydn 182 .

1957 Martie, Israel – este înfiin ţat Consiliul Superior al Alialei Române , condus de un prezidiu format din: avocat M. Benvenisti, avocat Jean Cohen, Itzhak Korn din partea H.O.R. şi Idov Cohen din partea IRGUN IOTZEI ROMANIA 183 . Unul dintre principalele scopuri ale Consiliului era ,,g ăsirea unor c ăi pentru promovarea rela ţiilor dintre Israel şi guvernul R.P.R. în sensul rezolv ării satisf ăcătoare a problemei unific ării familiilor şi a alialei care st ă înc ă în calea normaliz ării raporturilor dintre cele dou ă ţă ri” 184 . Martie, Israel – israelienii se retrag din Fâşia Gaza 185 . 31 martie, Tel Aviv – derularea unei gale de film de art ă – Teodor Aman şi Nicolae Grigorescu , în cadrul c ăreia au luat cuvântul directorul Muzeului din localitate, dr. Eugen Kolb şi Marcel Iancu 186 . 1 aprilie, Bucure şti – sosirea la post a Trimisului Extraordinar şi Ministrului Plenipoten ţiar al Israelului în România, dr. Arieh Harell 187 . 15 aprilie, Bucure şti – dr. Petru Groza, pre şedintele Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale, a primit scrisorile de acreditare din partea dr. A. Harell 188 . 31 mai, Bucure şti – prin Decretul nr. 248 al Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale a R.P.R., dr. Petre Manu a fost acreditat în calitate de Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipoten ţiar în Israel 189 .

181 C. Klein, op. cit. , pp. 74–75. 182 I. Opri ș, op. cit. , p. 304. 183 A.M.A.E., fond Israel. Problema 20/B, 1967 , f. 5. Consiliul nu a func ţionat decât o scurt ă perioad ă. Demisia avocatului M. Benvenisti din acest for, la 17 ianuarie 1958, a dus la desfiin ţarea acestuia. Ibidem . 184 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 35, ianuarie–iulie 1957, f. 83. 185 C. Klein, op. cit. , p. 75. 186 I. Opri ş, op. cit. , p. 306. 187 A.M.A.E., fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 37, Arieh Harell, f. 2. 188 Ibidem .

35 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

19 iulie, Ierusalim – noul reprezentant diplomatic al României la Tel Aviv, P. Manu, a prezentat scrisorile de acreditare pre şedintelui Statului Israel, Itzhak Ben Zwi 190 . 20–21 octombrie, Israel – desf ăşurarea Congresului H.O.R. A fost ales un Comitet Central al organiza ţiei şi un pre şedinte, în persoana lui I ţhak Korn. S-a adoptat o rezolu ţie cu privire la reîntregirea familiilor, transmi ţându-se guvernului român ca în numele umanit ăţ ii şi drept ăţ ii s ă faciliteze ,,reîntregirea familiilor dezmembrate prin permiterea tuturor evreilor din R.P.R. care doresc a veni în Israel”. S-a apelat pentru aceasta inclusiv la interven ţia organiza ţiilor evreie şti interna ţionale 191 . 31 octombrie, Geneva – încheierea Protocolului de prelungire a acordurilor comercial şi de pl ăţ i între R.P.R. şi Statul Israel din 9 septembrie 1954. Se prevedea un volum de m ărfuri în valoare de 4.550.000 $ de fiecare parte 192 . 31 octombrie, S.U.A. – într-un memorandum al American Jewish Committee , intitulat Emigrarea evreilor din România , este men ţionat ă Campania ini ţiat ă de Agen ţia Evreiasc ă cu scopul de a determina autorit ăţ ile de la Bucure şti s ă permit ă emigrarea în vederea reunirii familiilor 193 . 24 noiembrie, Ierusalim – David Ben-Gurion, prim-ministrul Israelului, a transmis lui Chivu Stoica, pre şedintele Consiliului de Mini şti de la Bucure şti, o scrisoare în care roag ă interven ţia personal ă în problema reîntregirii familiilor cet ăţ enilor israelieni originari din România. S-a apreciat aici c ă, dup ă r ăzboi, noile autorit ăţ i române ,,au pornit întru repararea nedrept ăţ ii ce s-a f ăcut de c ătre asupritorii popula ţiei evreie şti. Dintr-o atitudine profund umanitar ă s-a permis multora, care au dorit-o, s ă-şi refac ă pe p ământul Israelului via ţa distrus ă. Ca urmare a acestei atitudini generoase s-a permis multora s ă plece din România şi să ajung ă în Israel. Aceasta a durat pân ă în anul 1951 [...]. Tempoul în care guvernul român acord ă vizele de ie şire membrilor familiilor desp ărţite nu poate rezolva problema, dac ă tempoul nu va fi accelerat. Este vorba de mii de persoane [...], iar vizele de ie şire se acord ă doar la câteva zeci de persoane în fiecare lun ă”194 . În scrisoarea de răspuns, înaltul oficial român a transmis c ă ,,popula ţia evreiasc ă este parte integrant ă a poporului român” şi ,,se bucur ă ca atare de toate drepturile şi libert ăţ ile, în condi ţii de egalitate deplin ă cu to ţi cet ăţ enii

189 Idem , fond Problema 01/Israel . Petru Manu, f. 71. Autorit ățile israeliene comunicaser ă acordarea agrementului pentru diplomatul român la data de 5 noiembrie 1956. ( Ibidem , f. 70.) 190 Ibidem , f. 65. 191 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 36, august–decembrie 1957, f. 55. 192 Idem , fond Israel. Problema 221/1961 , f. 2. 193 Natalia Laz ăr, Valurile de emigrare a evreilor din România în perioada 1958–1965 , în ,,Buletinul Centrului, Muzeului şi Arhivei istorice a evreilor din România”, nr. 14–15, Bucure şti, 2012, p. 305. 194 A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel. Problema 220/1957–1959 , ff. 38–40.

36 Florin C. STAN

ţă rii”, iar ,,cererile depuse pentru plecarea în Israel sunt examinate cu grij ă şi dac ă ele sunt întemeiate se rezolv ă favorabil de la caz la caz, conform legilor şi dispozi ţiilor valabile pentru to ţi cet ăţ enii Republicii Populare Romîne”. În încheierea r ăspunsului, s-a subliniat c ă ,,Guvernul român nu poate în ţelege îns ă s ă accepte ca problema unei emigr ări în mas ă a cet ăţ enilor români s ă constituie un subiect de discu ţie cu guvernul israelian sau cu orice alt guvern, deoarece aceasta este o problem ă de ordin strict intern a R.P.R.” 195 .

1958 11 ianuarie, Bucure şti – Marea Adunare Na ţional ă l-a ales pe Ion Gheorghe Maurer pre şedinte al Prezidiului M.A.N., în locul dr. Petru Groza, decedat. 26 martie, New York – într-un ,,Buletin Informativ” transmis de AGERPRES, s-a ar ătat c ă Samuel S. Leibowitz, pre şedinte de onoare al evreilor români uni ţi din Statele Unite, ,,a atacat guvernul român” pentru ,,politica s ălbatic ă a separ ării silite a peste 30.000 de familii evreie şti” 196 . 27 martie – încheierea lucr ărilor Executivei Mondiale Sioniste. Într-una dintre rezolu ţiile adoptate de forul interna ţional evreiesc se solicita guvernului de la Bucure şti ,,permisiunea relu ării Alialei din România în Israel” 197 . 31 martie, Bucure şti – în cadrul unei primiri la M.A.E., ministrul Israelului, dr. A. Harell, a solicitat o audien ţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej, acesteia nedându-i-se curs 198 . 23 aprilie, Israel – cotidianul ,,Via ţa Nou ă” a publicat o pagin ă întreag ă cu cereri individuale şi apeluri pentru reîntregirea familiilor, intitulată Un strig ăt de dezn ădejde a mii de inimi îndurerate adresate Guvernului R.P.R. Se men ţiona c ă ,,de neîn ţeles va r ămâne faptul c ă în timp ce Guvernul R.P.R. se str ăduie şte s ă câ ştige prietenia ţă rilor arabe în care majoritatea popula ţiei nu ştie nici m ăcar unde se afl ă România, desconsider ă o popula ţie evreiasc ă de dou ă sute de mii de suflete” 199 . 8 mai, Bucure şti – într-o Not ă cu privire la cererile de plecare definitiv ă în str ăin ătate a unor cet ăţ eni ai R.P.R. şi la cererile de repatriere în R.P.R. , întocmit ă de Direc ţia Treburilor

195 Ibidem , ff. 44–45. 196 Idem , fond S.U.A. Problema 217/1956 , f. nenumerotat ă. S. S. Leibowitz era originar din România, ajungând un cunoscut magistrat în New York. 197 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 38, ianuarie–decembrie 1958, f. 57. 198 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 37, Arieh Harell, f. nenumerotat ă. În august 1957, diplomatul israelian a solicitat o prim ă audien ţă la Gh. Gheorghiu-Dej. Oficialii români au considerat, în aprilie 1958, c ă, având în vedere ,,stadiul rela ţiilor noastre cu Israelul, nu s-ar justifica primirea Ministrului Israelului de c ătre tov. Gheorghe Gheorghiu Dej”. ( Ibidem .) 199 Idem , fond Telegrame cifrate, Tel Aviv , vol. 38, ianuarie–decembrie 1958, f. 75.

37 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

C.C. al P.M.R., s-a consemnat c ă exist ă înregistrate la organele de Mili ţie 36.816 cereri de plecare definitiv ă din R.P.R. (cele mai multe, 26.302, pentru Israel, urmând 8.426 pentru R.F.G.) şi 1.603 cereri de repatriere – cele mai numeroase, 953, din Israel, urmând 204 din Austria 200 . 31 mai, Bucure şti – în cadrul unei şedin ţe a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. s-a hot ărât aprobarea cererilor de plecare definitiv ă din R.P.R. a unor cet ăţ eni, cu excep ţia cazurilor în care plecarea unui anumit cet ăţ ean ,,ar putea aduce prejudicii securit ăţ ii statului” 201 . Acest moment a marcat redeschiderea procesului emigr ării. Iulie – se stabile şte printr-un schimb de scrisori oficiale scutirea reciproc ă de orice fel de impozite şi taxe asupra veniturilor ob ţinute în R.P.R. de c ătre întreprinderile israeliene de transport maritim, precum şi a celor ob ţinute în Israel de c ătre c ătre întreprinderile similare române şti 202 . 13 octombrie, Bucure şti – ministrul Israelului, dr. A. Harell, a vizitat, la cererea sa, Institutul de Geriatrie, fiind primit de dr. A. Aslan. Diplomatul a transmis aprecieri la adresa institutului şi cercet ătorilor s ăi203 . 16 octombrie, Israel – cotidianul ,,Maariv” a titrat pe prima pagin ă: ,,ROMÂNIA A PERMIS ALIAUA ŞI AU ŞI SOSIT MII DE OLIMI” 204 . 19 octombrie, Israel – cotidianul ,,Lumea noastr ă” a transmis c ă ,,sosirile aproape regulate de olimi din R.P.R., în cadrul reîntregirii familiilor, au creat în toat ă ţara o atmosfer ă de simpatie pentru R.P.R. Ceea ce ani de zile nu a putut s ă fac ă Liga de Prietenie Israelo- Român ă, a reu şit s ă creeze primul pas pentru repararea unei nedrept ăţ i ce a durat prea mult” 205 . 6 noiembrie, Geneva – încheierea unui nou Acord Comercial şi Acord de Pl ăţ i între Israel şi R.P.R. 206 .

1959

200 Gavriil Preda, Petre Opri ş, Pozi ţia autorit ăţ ilor comuniste fa ţă de problema emigr ării cet ăţ enilor români din rândul minorit ăţ ilor na ţionale (31 mai 1958) , în volumul Partide politice şi minorit ăţ i na ţionale din România în secolul XX , vol. II, coordonatori: Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Techno Media, Sibiu, 2007, p. 208. 201 Ibidem , p. 215. Se mai hot ărâse cu acest prilej ca, ,,odat ă cu aprobarea plec ării, s ă se întocmeasc ă şi formele legale prin care cet ăţ enii respectivi renun ţă la orice preten ţii asupra bunurilor lor mobile sau imobile ce r ămân în R.P.R.”. ( Ibidem .) 202 A.M.A.E., fond Dosare speciale/Israel. Problema 215/1958 , f. nenumerotat ă. 203 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 37, Arieh Harell, f. nenumerotat ă. 204 Idem , fond Israel. Problema 220/1957–1958 , f. nenumerotat ă. 205 Ibidem . 206 Idem , fond Israel. Problema 221/1960 , f. 3.

38 Florin C. STAN

12 ianuarie, Bucure şti – Lega ţia Israelului a notificat M.A.E. asupra încheierii misiunii ministrului dr. A. Harell, îns ărcinatul cu afaceri ad-interim devenind Azriel Harel 207 . 25 februarie, Bucure şti – cotidianul ,,Scânteia” a publicat un comunicat antisionist şi anti- Allia . Câteva zile mai târziu, autorit ăţ ile române au suspendat emigrarea evreilor din România 208 . 3 martie, Bucure şti – noul Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipoten ţiar al Israelului în România, Shmuel Bendor 209 , a prezentat scrisorile de acreditare vicepre şedintelui Prezidiului Marii Adun ări Na ţionale, Mihail Ralea 210 . 7 iunie, Israel – guvernul israelian a declarat aliaua ,,Secret de stat”, presa încetând s ă mai prezinte problema emigr ării evreilor din România. S-a r ăspuns astfel dolean ţei p ărţii române care, prin Pre şedintele Marii Adun ări Na ţionale, Ion Gheorghe Maurer, a cerut ca presa din Israel s ă prezinte România mai favorabil şi s ă nu se mai scrie despre alia 211 . 7–8 iulie, Tel Aviv – derularea unui spectacol de muzic ă şi film, în cadrul c ăruia au fost prezentate filmele Aman , Folclor , George Enescu 212 . 17 decembrie, Israel – Yitzhak Ben-Aharon a devenit ministru al Transporturilor (1959– 1962), fiind primul israelian originar din România care a ocupat un portofoliu ministerial 213 .

207 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 37, Arieh Harell, f. nenumerotat ă. 208 Te şu Solomovici, România Judaica. O istorie neconven ţional ă a evreilor din România. 2000 de ani de existen ţă continu ă, vol. II (de la 23 august 1944 pân ă în prezent) , Editura Te şu, Bucure şti, 2001, p. 98. 209 Shmuel BENDOR (n. 1909, Irlanda de Nord), studii la Universitatea din Liverpool. În anul 1932 s-a stabilit în Palestina, func ţionând pân ă în anul 1948 ca profesor şi director adjunct la Şcoala Real ă din Haifa. În 1950 a devenit director al Departamentului Rela ţiilor cu S.U.A. din cadrul M.A.E. israelian. Înaintea numirii ca reprezentant al Israelului în România a îndeplinit func ţia de ministru al Israelului la Praga, în perioada 1957– 1958. A.M.A.E, fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 44, Shmuel Bendor, f. 5. 210 Idem , fond 10. Reprezentan ţi str ăini. Israel , dosar 44, Shmuel Bendor, f. 2. Diplomatul sosise la post la data de 17 februarie1959. 211 N. Laz ăr, Valurile de emigrare... , p. 325. 212 I. Opri ş, op. cit. , p. 307. 213 Yitzhak Ben-Aharon era originar din Bucovina, unde s-a n ăscut în anul 1906 (d. 2006, Giva’at Haim). Studii liceale la Cern ăuţi şi la Şcoala Superioar ă de Studii Politice din Berlin. În România s-a aflat în conducerea mi şcărilor HaShomer Hatzair şi HaHalutz . În anul 1928 a emigrat în Palestina, devenind membru al kibbutz -ului Giva’at Haim. Între 1932–1938 a fost secretar al Consiliului Muncitorilor din ora şul Tel Aviv, apoi al MAPAI. În 1940 a fost înrolat în Brigada Evreiasc ă Britanic ă, fiind avansat pân ă la gradul de maior. În 1948 a devenit unul dintre liderii Partidului Mapam, iar din 1954 s-a num ărat printre liderii fac ţiunii Partidul Unitatea Muncii (Achdut HaAvoda ). În perioada 1969–1973 a fost secretar general al Histadrut (Confedera ţia General ă a Sindicatelor din Israel); deputat în Knesset , între 1949–1964 şi 1969–1977. Între 17 decembrie 1959 şi 28 mai 1962 a de ţinut func ţia de ministru al Transporturilor în guvernul format de David Ben Gurion. În anul 1995 a primit Premiul Statului Israel pentru ,,contribu ţia special ă la fondarea statului Israel şi a societ ăţ ii israeliene”. http://www.knesset.gov.il/mk/eng/mk_eng.asp?mk_individual_id_t=294 (site consultat la data de 31.07.2014). Men ţion ăm c ă, de-a lungul timpului, doar trei dintre politicienii israelieni originari din România au primit portofolii ministeriale – în afar ă de Y. Ben-Aharon – Ze’ev Sherf, la Finan ţe, Industrie şi Comer ţ (1966–1969), apoi la Locuin ţe (1969–1974) şi Miha Harish, la Industrie şi Comer ţ (1992–1996); vezi M. Chebana, J. M. Mure-Ravaud, op. cit. , p. 28.

39 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

A N E X E

1 12/ 21 iulie 1949 – NOT Ă a D.S.C. întocmit ă de c ătre informatorul ,,MARCEL”, în care este prezentat ă atitudinea cet ăţ enilor israelieni originari din România fa ţă de problema emigr ărilor din R.P.R.

D. S. C. 12/ 21 iulie 1949 N O T Ă

La Lega ţia Statului Israel vin ve şti tot mai multe din Israel, din care rezult ă c ă opinia public ă, respectiv rudele evreilor din R.P.R., care ar vrea s ă emigreze în Israel, exercit ă o presiune tot mai puternic ă asupra guvernului c ăruia îi cere s ă intervin ă pe lâng ă guvernul R.P.R. pentru o favorabil ă rezolvare a problemei. Aceast ă categorie a cet ăţ enilor israelieni, care reprezint ă în ultima vreme un procent important din opinia public ă, e nemul ţumit ă de rezultatele ac ţiunii diplomatice a organelor competente ale guvernului israelian în acest domeniu şi prima manifestare a acestei nemul ţumiri a fost întrebarea adresat ă de deputatul IDOV COHEN, evreu originar din România, care a întrebat dac ă ministrul de Externe a primit vreun r ăspuns de la doamna ANA PAUKER la scrisoarea trimis ă acum 2–3 luni în acest sens. Ministrul a r ăspuns c ă nu s-a primit niciun r ăspuns la scrisoarea sa şi c ă în acest moment, RUBIN, ministrul Israelului la Bucure şti, se ocup ă de problema emigr ărilor. El a precizat c ă, înc ă înainte de înfiin ţarea Lega ţiei, guvernul israelian a trimis la Bucure şti un împuternicit special care a f ăcut guvernului propuneri concrete cu privire la reglementarea problemei emigr ărilor. În încheiere, SHARET a observat c ă nu exist ă contradic ţii între emigrarea evreilor din R.P.R. şi interesele R.P.R.

,,MARCEL”

A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1949, f. 487.

40 Florin C. STAN

2 12 /26 noiembrie 1949 – NOT Ă a D.S.C. întocmit ă de c ătre informatorul ,,DAVID”, în care este men ţionat interviul acordat de ministrul Reuven Rubin, corespondentului Agen ţiei de ştiri REUTERS, N. N. P ătra şcu, la sediul Lega ţiei Statului Israel în România.

D. S. C. 12/ 26 noiembrie 1949 N O T Ă

Numitul N. N. P ĂTRA ŞCU, corespondent al Agen ţiei REUTER, a fost în ziua de 24 noiembrie a.c. la Lega ţia Israelului unde a luat un interviu ministrului RUBIN, interviu pe care în seara aceleia şi zile l-a şi transmis Agen ţiei REUTER la Londra. În dou ă telegrame totalizând 335 cuvinte, P ĂTRA ŞCU a ar ătat c ă RUBIN i-a declarat că pleac ă dup ă ce a îndeplinit misiunea sa la Bucure şti, care a fost de la început stabilit ă pentru un an de zile. [...] PĂTRA ŞCU arat ă c ă din cele discutate cu RUBIN, care i-a ar ătat c ă în timpul misiunii sale nu a reu şit s ă ob ţin ă decât plecarea unui num ăr restrâns de evrei, circa 7.000, dintre care 5.000 halu ţimi şi 2.000 cu pa şapoarte individuale, rezult ă c ă acesta este completamente nemul ţumit de felul cum a dus la sfâr şit aceast ă misiune. Mai departe, spune că RUBIN are de gând s ă se dedice meseriei sale, pictura, şi c ă probabil va face o expozi ţie la Paris. [...] RUBIN are de gând s ă plece pe ziua de 10 decembrie a.c. în Israel, las ă la Bucure şti, ca reprezentant al Lega ţiei, pe HALEVY, care va îndeplini misiunea de ata şat de pres ă şi îns ărcinat cu afaceri, deoarece nu pare probabil ca Israelul s ă numeasc ă un alt ministru la Bucure şti. [...] PĂTRA ŞCU a mai ar ătat c ă RUBIN a spus c ă Israelul, care va face tot posibilul spre a aduce în patrie cât mai mul ţi evrei, nu se va l ăsa intimidat de faptul c ă pentru moment nu a dus la bun rezultat emigrarea din România şi c ă va duce lupta mai departe, cu ajutorul oric ăror prietenii. Nu trebuie uitat aportul pe care l-a adus U.R.S.S. în recunoa şterea Israelului, lucru care se va recunoa şte în permanen ţă , a încheiat RUBIN.

,,DAVID”

A.C.N.S.A.S., fond Documentar , dosar nr. 168/1949, f. 733.

41 Rela ţiile bilaterale România–Israel (1948–1959)

3 12 iulie 1951, Tel Aviv – TELEGRAM Ă transmis ă M.A.E. de reprezentantul diplomatic al României la Tel Aviv, Paul Davidovici, care informeaz ă despre declara ţia ministrului israelian de Externe, Moshe Sharett, în cadrul unei întâlniri sioniste publice.

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE M. A. E. Nr. 91.653 DIREC ŢIA CABINETULUI Nr. 2656

T E L E G R A M Ă B

De la Lega ţia din Tel Aviv Nr. 464, Luna Iulie, Ziua 12, ora 14,36, 1951

Redau dup ă ,,Rena şterea” din 12 iulie spusele lui Sharett: ,, E locul s ă spun aici ceea ce guvernul gânde şte: sioni ştii aresta ţi în R.P.R. au drept la aceast ă ţar ă şi acest Stat. Ei au luptat decenii pentru independen ţa na ţional ă. Cerem eliberarea sioni ştilor aresta ţi, în numele guvernului şi al poporului evreu”, încheie d. Sharett, aplaudat în picioare de asistenţă . Au mai vorbit: Ing. Reis în numele Congresului Mondial Evreiesc, Klinov în numele Sohnutului, Unterman rabinul-şef din Tel Aviv – şi diver şi reprezentan ţi de partide.

DAVIDOVICI

A.M.A.E., fond Telegrame cifrate intrate, Tel Aviv , 1951, vol. 11, f. 28.

4 [Decembrie] 1955, Bucure şti – SCRISOAREA ministrului Afacerilor Externe al R.P.R., Grigore Preoteasa, c ătre omologul israelian, Moshe Sharett, prin care sunt transmise mul ţumiri pentru sprijinul delega ţiei Israelului în vederea admiterii României în O.N.U.

EXCELEN ŢEI SALE DOMNULUI MOSHE SHARETT MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE AL ISRAELULUI IERUSALIM

42 Florin C. STAN

Vă mul ţumesc pentru felicit ările exprimate de Guvernul dv. cu ocazia admiterii Republicii Populare Române în ONU, precum şi pentru sprijinul delega ţiei Israelului pentru ca România s ă-şi ocupe locul cuvenit în Organiza ţia Na ţiunilor Unite. Îmi exprim convingerea c ă rela ţiile dintre delega ţiile noastre la ONU se vor desf ăşura în spiritul colabor ării în vederea ap ărării p ăcii în lume şi prieteniei între popoare.

Grigore Preoteasa MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE AL REPUBLICII POPULARE ROMÂNE

A.M.A.E., Dosar referitor la admiterea României şi altor state în O.N.U ., 1946–1955 (nenumerotat).

43 CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 44-85.

Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. 1 (noiembrie 1972–iunie 1973)

Iulian TOADER

Abstract: This article examines Romania’s participation at the preparatory talks for C.S.C.E. and M.B.F.R. in the context of East-West détente. Drawing from declassified documents available at the Archives of the Ministry of Foreign Affairs and the Romanian National Archives, the article investigates the objectives of Romanian diplomacy, its sources of conduct during the negotiations, and the results it has obtained in accordance with its own views on the European security. The multilateral framework of C.S.C.E. and M.B.F.R. represented for the Romanian diplomacy both an opportunity and an instrument to assert itself on the international arena. Consequently, the officials from Bucharest elaborated an ambitious agenda for the negotiations, reflecting their antihegemonic vision on international politics. They perceived the bipolar hegemony of the Cold War as the main threat for Romania’s security and sovereignty. To hamper the Great Powers’ domination, the leadership in Bucharest promoted an idealistic vision of the European security in which all states should cooperate on an equal basis, regardless of their socio-political system. To overcome the political, military, and economic division of the European continent, a new system of relations between states had to be created in order to assure the peaceful coexistence in Europe and to remove the spheres of influence by simultaneously dissolving the military alliances. Nevertheless, Romania’s objective together with the Soviet and the Western ones were irreconcilable. While the Soviets have promoted détente to legitimize their sphere of influence in Eastern Europe, for the Western countries neither the peaceful coexistence, nor the dissolution of the N.A.T.O. represented real options for the European security. In the West, the détente was a simple stage of the Cold War, not the final aim. The dispute on freer movement and human contacts at Helsinki proved that the Cold War remained primarily an ideological struggle. Thus, the Cold War could not be won through a modus vivendi with the communist system of values.

1 În studiul de fa ţă referirea la Conferin ţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa se va face prin acronimul C.S.C.E., iar pentru a ne referi la reducerea for ţelor armate şi armamentelor vom utiliza acronimul M.B.F.R., provenit din denumirea în limba englez ă a Conferin ţei – Mutual and Balanced Force Reduction .

44 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

This article concludes by arguing that the counterhegemonic vision of the Romanian communists has imposed serious limitations on Romania’s conduct during the preliminary negotiations for C.S.C.E. and M.B.F.R. The Communist regime defined Romania’s national interest not in connection with the aspirations of its own people, but by taking into account the consequences of the bipolar hegemony for Romania’s sovereignty, and consequently for the survival of the regime itself. Romanian diplomacy considered that its participation represented a real success by achieving a new pattern of negotiation in multilateral diplomacy. However, this view reflects more how the diplomats perceived their role and discards other factors or the perceptions of the other participants. Keywords: Antihegemony, CSCE, Cold War, Détente, European Security, MBFR, Romanian Foreign Policy Cuvinte-cheie : Antihegemonie, CSCE, Destindere, MBFR, Politica Extern ă a României, Războiul Rece, Securitatea European ă

Procesul îndelungat pentru definirea securit ăţ ii europene, pres ărat cu numeroase dificult ăţ i şi momente de impas, p ărea s ă ating ă linia de sosire în anul 1972. Cu toate acestea, existau înc ă o serie de elemente care împiedicau convocarea celor dou ă conferin ţe multilaterale concepute pentru a solu ţiona problemele politice şi militare ale Europei. Cancelarul Brandt întâmpina o serioas ă opozi ţie din partea cre ştin-democra ţilor în Bundestagul vest-german pentru încheierea procesului de ratificare a tratatelor Republicii Federale Germania cu Polonia şi Uniunea Sovietic ă, iar acordul cvadripartit asupra Berlinului înc ă nu intrase în vigoare. Pe lâng ă aceste elemente, în fiecare capital ă de pe continent, liderii politici europeni erau con ştien ţi c ă viitorul celor dou ă conferin ţe depindea în bun ă m ăsur ă de rezultatele vizitei istorice pe care pre şedintele Richard Nixon urma s ă o efectueze la Moscova în luna mai 2. În cele din urm ă, toate punctele de pe agenda securit ăţ ii europene vor prinde contur pe parcursul desf ăş ur ării unor consult ări preliminare cu rolul de a preg ăti organizarea şi ordinea de zi a viitoarelor conferin ţe. În continuarea lucr ării de fa ţă vom încerca s ă observ ăm modalitatea în

2 George Springsteen, primul adjunct al asistentului secretarului de Stat pentru problemele europene, afirma clar în discu ţiile cu diploma ţii români la Washington c ă S.U.A. nu se vor angaja în nicio ac ţiune pentru preg ătirea conferin ţei europene pân ă la vizita lui Nixon la Moscova. Vezi Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (A.M.A.E.), Problema 220/1972 S.U.A., Conferin ţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa , dosar 2172, Telegram ă Washington, nr. 89.298, 29 martie 1972, ff. 5–6.

Iulian TOADER care s-au desf ăş urat reuniunile preg ătitoare ale C.S.C.E. şi M.B.F.R., pentru ca în final s ă analiz ăm rezultatele pe care diploma ţia român ă le-a ob ţinut în acord cu propria sa viziune asupra securit ăţ ii europene. Anul 1972 a debutat cu organizarea la Praga a unei consf ătuiri a Tratatului de la Var şovia, demers prin care statele socialiste încercau s ă-şi reafirme viziunea asupra problemelor securit ăţ ii europene. Sociali ştii au dorit s ă ofere un ultim imbold pentru convocarea conferin ţei general-europene, iar în „Declara ţia privind pacea, securitatea şi colaborarea în Europa” au pledat pentru ca statele europene, precum şi Canada şi S.U.A. s ă r ăspund ă pozitiv invita ţiei guvernului finlandez de a se organiza la Helsinki consult ări pentru preg ătirea conferin ţei 3. Occidentalii a şteptau totu şi s ă întrevad ă un posibil progres în problema reducerii for ţelor armate, dar statele socialiste nu au oferit niciun r ăspuns concret cerin ţelor exprimate anterior de N.A.T.O. 4 Era limpede în acest punct c ă rezolvarea acestora va fi determinat ă de evolu ţia dialogului dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietic ă. De altfel, sovieticii nu au oferit un r ăspuns concret nici cu privire la primirea fostului secretar general al N.A.T.O., Manlio Brosio, mandatat de vestici s ă tatoneze inten ţiile statelor socialiste în problema reducerii for ţelor armate. Întrucât nu avea mandat de negociere din partea ţă rilor N.A.T.O., sovieticii considerau c ă Brosio nu era în m ăsur ă s ă ofere elemente concrete ale concep ţiei occidentale. Prin urmare, primirea lui Brosio la Moscova nu î şi avea rostul 5. Vizita lui Nixon la Moscova din luna mai 1972 a reprezentat un real succes pentru ambele superputeri, în principal prin semnarea acordului S.A.L.T. şi a documentului cu privire la „Bazele rela ţiilor reciproce dintre S.U.A. şi U.R.S.S.” Problema securit ăţ ii europene a ocupat, de asemenea, un punct central pe agend ă. Americanii sperau s ă-i determine pe sovietici s ă accepte ca discu ţiile preliminare pentru M.B.F.R. s ă fie deschise simultan cu reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E., dar într-un cadru separat 6. De şi nu s-a înregistrat un progres real, Nixon şi Brejnev au căzut de acord ca în a doua parte a lunii noiembrie să înceap ă la Helsinki consult ările preliminare

3 Vezi Arhivele Na ţionale ale României (A.N.R.), fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 4/1972, „Declara ţia privind pacea, securitatea şi colaborarea în Europa”, ff. 234–246. 4 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Conferin ţa General-european ă pentru Securitate şi Colaborare , dosar 3113, vol. II, „Ecouri înregistrate dup ă Consf ătuirea de la Praga a Comitetului Politic Consultativ al ţă rilor participante la Tratatul de la Var şovia (25–26 ianuarie 1972)”, 17 februarie 1972, f . 208. 5 A.M.A.E., Problema 220/1972 U.R.S.S., Aspecte ale politicii externe a U.R.S.S. , dosar 2472, vol. I, Telegram ă Moscova, nr. 53.040, 19 ianuarie 1972, ff. 4–6. 6 Declassified Documents Reference System (D.D.R.S.), „Memorandum for the President from the Secretary of Defense”, Washington D.C., 13 mai 1972.

46 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. pentru convocarea conferin ţei europene. În acela şi timp, discu ţiile în privin ţa M.B.F.R. nu au dep ăş it cadrul unui „sondaj reciproc” în care cei doi lideri au încercat s ă cunoasc ă cât mai mult inten ţiile celuilalt. În termeni generali, Nixon şi Brejnev au convenit ca M.B.F.R. s ă se desf ăş oare paralel cu C.S.C.E., „îns ă nu în mod necesar în acelaşi timp, acela şi loc şi cu aceiaşi participan ţi” 7. În cele din urm ă, la Consiliul ministerial de la Bonn, întrunit imediat dup ă încheierea vizitei lui Nixon la Moscova, ţă rile N.A.T.O. şi-au manifestat acordul pentru deschiderea reuniunii preg ătitoare. Astfel, se contura posibilitatea ca problemele securit ăţ ii europene s ă fie dezb ătute în trei forumuri separate: S.A.L.T. (între Statele Unite şi Uniunea Sovietic ă), M.B.F.R. (cu o participare mai restrâns ă), Conferin ţa general-european ă (cu participarea ţă rilor europene interesate) 8.

Securitatea european ă: o problem ă, mai multe viziuni

Pentru actorii europeni ai Alian ţei Nord-Atlantice, convocarea C.S.C.E. reprezenta o bun ă oportunitate s ă-şi dezvolte pozi ţia comun ă în contextul evolu ţiei institu ţionale şi politice a Comunit ăţ ilor Europene. Acest obiectiv reflecta preocuparea vest-europenilor de a-şi adjudeca un rol sporit în rezolvarea problemelor Europei 9. Occidentalii acordau o importan ţă mai mare decât Statele Unite convoc ării unei conferin ţe europene. În timp ce Nixon şi Kissinger vor fi mai preocupa ţi de solu ţionarea R ăzboiului din Vietnam sau de dialogul bilateral cu Uniunea Sovietic ă, C.S.C.E. va reu şi s ă transforme Pia ţa Comun ă într-un nou actor colectiv pe scena interna ţional ă10 . Liderii politici din Europa erau convin şi c ă sosise momentul pentru a defini securitatea european ă conform propriului set de valori. Prin promovarea democra ţiei şi a

7 A.M.A.E., Problema 220/1972 U.R.S.S.–Ţă ri America, Aspecte ale rela ţiilor politice între U.R.S.S. şi Canada, S.U.A. , dosar 2489, vol. I, „Negocierile recente sovieto-americane la nivel înalt de la Moscova referitoare la problemele europene”, 10 iunie 1972, ff. 195–199. 8 A.M.A.E., Problema 211/1972 Anglia, Anglia şi N.A.T.O. , dosar 475, „Analiza lucr ărilor sesiunii Consiliului Ministerial N.A.T.O. (Bonn, 30–31 mai 1972)”, 16 iunie 1972, ff. 36–41. 9 A.M.A.E., Problema 211/2C.52/1972 Organisme Economice Regionale, Evolu ţia Pie ţei Comune , dosar 3009, Telegram ă Geneva, nr. 34.352, 14 aprilie 1972, f. 36. 10 Vezi Daniel Möckli, „The EC Nine, the C.S.C.E., and the changing pattern of European security”, în Andreas Wenger, Vojtech Mastny, Christian Nuenlist (eds.), Origins of the European security system: the Helsinki process revisited, 1965–1975 , New York, Routledge, 2008, pp. 145–163.

Iulian TOADER drepturilor omului, occidentalii încercau s ă liberalizeze regimurile comuniste din Est în spiritul tradi ţiei culturale şi politice comune dintre cele dou ă p ărţi ale Europei 11 . În timp ce diploma ţia vest-german ă era preocupat ă s ă previn ă confirmarea juridic ă a frontierelor stabilite dup ă cel de-Al Doilea R ăzboi Mondial pentru a p ăstra vie speran ţa unific ării germane, francezii erau cei mai interesa ţi de crearea unui nou spirit al rela ţiilor europene şi diminuarea influen ţei sovietice asupra Estului. Totodat ă, francezii reprezentau cea mai critic ă voce împotriva influen ţei americane în Europa şi priveau procesul de integrare vest-european ă ca un instrument real de ap ărare împotriva tendin ţelor hegemonice ale celor dou ă superputeri 12 . Fran ţa î şi men ţinea refuzul de a participa la o posibil ă convocare a M.B.F.R. Discutarea problemelor militare din Europa, îi m ărturisea Maurice Schumann lui Ceau şescu, va duce inevitabil la „un dialog al hegemoniilor şi nu la o conferin ţă a na ţiunilor” 13 . De asemenea, francezii se temeau c ă o posibil ă diminuare a prezen ţei militare americane pe continentul european va conduce automat spre o reafirmare a politicii germane în dauna Fran ţei 14 . Pe lâng ă obiectivul general de a li se recunoa şte sfera de influen ţă în Estul Europei, alia ţii europeni din N.A.T.O. erau convin şi c ă sovieticii doreau s ă submineze leg ătura transatlantic ă şi să încetineasc ă procesul integr ării vest-europene. Prin urmare, pentru occidentali era esen ţial s ă men ţin ă unitatea şi solidaritatea euro-atlantic ă. În viziunea lor, problemele securit ăţ ii europene nu puteau fi solu ţionate decât prin intermediul institu ţiilor pe care le dezvoltaser ă în ultimele decenii, nu prin mecanisme pan-europene de securitate sau „abolirea blocurilor” 15 . Pentru americani, cel pu ţin în prima parte, problema convoc ării unei conferin ţe europene de securitate reprezenta o simpl ă moned ă de negociere în rela ţia sa cu Uniunea Sovietic ă. Strategia de intercondi ţionare aplicat ă de Kissinger a presupus crearea unor forumuri corelate de negociere precum C.S.C.E., M.B.F.R. şi S.A.L.T., în care Statele Unite s ă-i recunoasc ă Uniunii

11 Documents on British Policy Overseas , seria III, vol. II: The Conference on Security and Cooperation in Europe, 1972–75 ( D.B.P.O. , seria III, vol. II), Letter form Mr. Braithwaite to Mr. Allan (Luxembourg), „CSCE: National Attitudes”, 25 aprilie 1972, doc. 8. 12 Vezi nota de audien ţă dintre Sergiu Celac, director a.i. al Direc ţiei Sintez ă, şi Jean-Marie le Breton, consilier al ambasadei Fran ţei la Bucure şti, din 7 octombrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E/1972 RSR, Note de convorbire şi note de audien ţă , dosar 1972, f. 113. 13 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 19/1973, „Not ă de convorbire întocmit ă cu ocazia primirii de către Nicolae Ceau şescu a ministrului de Externe al Fran ţei, Maurice Schumann (30 ianuarie 1973)”, f. 7. 14 A.M.A.E., Problema 220/1972 U.R.S.S., Aspecte ale politicii externe a Uniunii Sovietice , dosar 2473, vol. II, Telegram ă Moscova, nr. 53.921, 4 august 1972, ff. 29–30. 15 D.B.P.O. , seria III, vol. II, Draft Position Paper [EN 2/15], „The Conference on European Security: The Next Phase”, februarie 1972, doc. 1.

48 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Sovietice pozi ţia de pilon al ordinii interna ţionale, în schimbul concesiilor în alte probleme prioritare pentru administra ţia de la Washington 16 . Nixon şi Kissinger au acceptat s ă înceap ă negocierile pentru convocarea C.S.C.E. mai mult la presiunea alia ţilor europeni. Diploma ţia american ă considera c ă ini ţiativa sovieticilor pentru convocarea unei conferinţei pan-europene viza sl ăbirea pozi ţiei S.U.A. în Europa pentru a r ămâne singura putere dominant ă pe continent. Aşadar, unitatea euro-atlantic ă trebuia s ă prevaleze înaintea oric ăror altor obiective pentru ca sovieticii să nu submineze încrederea alia ţilor în utilitatea prezen ţei americane în Europa 17 . De asemenea, redefinirea rela ţiilor dintre Est şi Vest într-un cadru multilateral reprezenta o alternativ ă mai favorabil ă în compara ţie cu accentuarea rela ţiilor bilaterale, în care influen ţa american ă în Europa ar fi fost diminuat ă. Pentru alia ţii din interiorul Pactului de la Var şovia, convocarea unei conferin ţe pan- europene a reprezentant întotdeauna un obiectiv fundamental. Vocea dominant ă apar ţinea, în mod natural, Uniunii Sovietice. Liderii politici de la Moscova doreau recuno şterea statu-quoului instaurat la sfâr şitul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial, cu alte cuvinte, a sferei sale de influen ţă în Europa de Est, dar şi limitarea mijloacelor prin care sateli ţii s ăi puteau ac ţiona independent. Cu excep ţia României, ceilal ţi membri ai Pactului urmau cu rigurozitate indica ţiile primite de la Moscova. Acest comportament poate fi în ţeles într-o anumit ă m ăsur ă. Solu ţionarea principalelor probleme de securitate pentru state ca R.D.G., Polonia sau Cehoslovacia depindea de modalitatea în care Moscova gestiona rela ţia cu blocul occidental, în mod special cu R.F.G. 18 România s-a num ărat printre cele mai entuziaste sus ţin ătoare ale proiectului conferin ţei europene 19 . Pentru diploma ţia român ă, organizarea unui sistem de securitate european urma s ă contribuie la diluarea echilibrului de putere bipolar, privit la Bucure şti drept o surs ă de

16 Angela Romano, „Détente, Entente, or Linkage? The Helsinki Conference on Security and Cooperation in Europe in U.S. Relations with the Soviet Union”, Diplomatic History, vol. 33, nr. 4, 2009, pp. 703–722. 17 Foreign Relations of the United States, 1969-1976 (în continuare F.R.U.S., 1969–1976 ), vol. XXXIX, European Security, Washington, United States Government Printing Office, 2008, „National Security Decision Memorandum 162”, Washington, undated, doc. 89. 18 D.B.P.O. , seria III, vol. I, Paper by the Foreign and Commonwealth Office [EN 2/5], „East European Attitudes to the CSCE”, 20 martie 1972, doc 5. 19 Pentru o perspectiv ă de ansamblu, vezi Mioara Anton, „Drumul spre Helsinki: România şi Conferin ţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, 1966–1975”, Studii şi materiale de istorie contemporan ă, vol. 7, 2008, pp. 130– 140. Pentru participarea României la negocierile de la Dipoli, vezi şi Andreea-Iuliana B ădil ă, „The Negotiations of Dipoli. Initiatives of the Romanian delegation at the preparatory talks for the Conference on Cooperation and Security in Europe”, Historical Yearbook , issue X/2013, pp. 50–77. Pentru perspectiva oficial ă a diploma ţiei române asupra evenimentelor tratate în lucrarea de fa ţă , vezi Nicolae Ecobescu (coord.), România: supravie ţuire şi afirmare prin diploma ţie în anii R ăzboiului Rece , vol. 4, Bucure şti, Funda ţia European ă „Nicolae Titulescu”, 2015, mai ales cap. XII.

Iulian TOADER insecuritate şi instabilitate 20 . Comuni ştii români doreau s ă diminueze posibilitatea ca cele dou ă superputeri s ă negocieze viitorul Europei f ără consultarea alia ţilor. Pentru România, statutul de membru al Pactului de la Var şovia nu reprezenta o garan ţie a securit ăţ ii. Stabilitatea putea fi asigurat ă doar printr-o alternativ ă la divizarea continentului european în blocuri militare. C.S.C.E. reprezenta instrumentul ideal pentru crearea unui sistem nou de rela ţii în Europa bazat pe cooperare şi egalitate între toate statele, indiferent de regimul social-politic 21 . De şi vom trata separat viziunea deciden ţilor români asupra securit ăţ ii europene, trebuie subliniat c ă România şi- a men ţinut constant pozi ţia cu privire la aspectele securit ăţ ii europene, în deplin acord cu viziunea antihegemonic ă a liderilor de la Bucure şti asupra rela ţiilor interna ţionale 22 . Între lunile iunie şi august 1972, diploma ţia român ă a desf ăş urat un amplu program de consult ări pentru a în ţelege pozi ţiilor celorlalte state interesate s ă participe la reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E. Alia ţii din Tratatul de la Var şovia preferau o ac ţiune unitar ă a ţă rilor socialiste care s ă exprime viziunea comun ă a alian ţei asupra securit ăţ ii europene. Îns ă, prezentarea unei concep ţii comune a blocului socialist intra în contradic ţie cu dorin ţa p ărţii române ca negocierile s ă nu se poarte de la bloc la bloc 23 . A şa cum era de a şteptat, cele mai importante consult ări au fost cu Uniunea Sovietic ă. În viziunea diploma ţiei sovietice, securitatea european ă presupunea un sistem de obliga ţii reciproce între state, care s ă porneasc ă de la realitatea existen ţei pe continent a dou ă sisteme sociale diferite şi care, în final, s ă conduc ă la un sistem unic de securitate colectiv ă în Europa 24 . Sovieticii au insistat ca sociali ştii s ă prezinte un document comun înc ă de la deschiderea reuniunii preg ătitoare prin care s ă se sublinieze viziunea

20 Elena Dragomir, „The perceived threat of hegemonism in Romania during the second détente ”, Cold War History, vol. 12. nr. 1, 2012, pp. 111–134. 21 Vezi proiectul românesc de declara ţie cu privire la edificarea unui sistem de securitate şi cooperare în Europa preg ătit pentru Consf ătuirea Comitetului Politic Consultativ de la Praga, în A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Conferin ţa General-european ă pentru Securitate şi Colaborare , dosar 3112, vol. I, f. 20. 22 Vezi şi Elena Dragomir, „Preparing the CSCE. Romanian definitions and perceptions of the European security”, în Silviu Miloiu, Ion Stanciu, Iulian Oncescu, Europe as viewed from the margins. An East-Central European perspective form World War I to present , Editura Cetatea de Scaun, Târgovi şte, 2008, pp. 247–262. 23 Vezi nota de convorbire dintre Sergiu Celac, director a.i. al Direc ţiei Sintez ă şi Joseph Mudroch, directorul Direc ţiei de plan şi analiz ă din M.A.E. cehoslovac, din 29 iunie 1972, în A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Consult ări bilaterale la nivel de exper ţi cu ţă rile socialiste , dosar 3110, ff. 6–15; A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Consult ări bilaterale la nivel de exper ţi cu ţă rile socialiste , dosar 3110, „Informare privind consult ările la nivelul direc ţiilor de sintez ă cu M.A.E. al R.P. Polone”, 22 iunie 1972, ff. 16–29; A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Consult ări bilaterale la nivel de exper ţi cu ţă rile socialiste , dosar 3110, „Consult ările la nivelul direc ţiilor de sintez ă cu M.A.E. al R.P. Bulgaria”, septembrie 1972, ff. 106–117. 24 Vezi nota de convorbire dintre Sergiu Celac, director a.i. al Direc ţiei Sintez ă, A.E. Kovaliov, membru al Colegiului M.A.E. al U.R.S.S., din 2 septembrie 1972, în A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Consult ări bilaterale la nivel de exper ţi cu ţă rile socialiste , dosar 3110, ff. 123–127.

50 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. statelor membre ale Tratatului de la Var şovia 25 . Din nou, o asemenea ini ţiativ ă ar fi limitat posibilitatea de ac ţiune a diploma ţiei române, îns ă liderii de Bucure şti au evitat capcana sovieticilor. M.A.E. român a invocat nemul ţumirea pe care o va stârni prezentarea unui document comun la începutul negocierilor f ără s ă întruneasc ă acordul tuturor participan ţilor 26 . România era interesat ă s ă-şi exprime propria viziune asupra securit ăţ ii europene, mai ales pentru a putea fi diferen ţiat ă de pozi ţiile celorlalte state socialiste. Dintre ţă rile blocului occidental, în special datorit ă viziunii comune asupra rela ţiilor interna ţionale, Fran ţa avea poten ţialul de a deveni principalul aliat al României în procesul de preg ătire a conferin ţei europene. Ambele state nu doreau ca C.S.C.E. s ă se transforme într-o „conferin ţă a superputerilor, flancate de celelalte ţă ri europene” 27 . De asemenea, diploma ţia român ă a urm ărit îndeaproape atitudinea american ă fa ţă de problema securit ăţ ii europene. Americanii considerau c ă statele socialiste promovau ideea conferin ţei pan-europene pentru a-şi lărgi contactele cu Occidentul în speran ţa de a ob ţine o libertate mai mare de manevr ă în politica extern ă fa ţă de Moscova 28 . Pentru a-şi face cunoscut ă la Washington viziunea asupra securit ăţ ii europene, liderii politici de la Bucure şti au intensificat contactele bilaterale cu Statele Unite. Vizita la Bucure şti a secretarului de Stat american, William P. Rogers, din iulie 1972, sau deplas ările lui Corneliu M ănescu şi George Macovescu în S.U.A. au încercat s ă contribuie la modificarea atitudinii americane fa ţă de pozi ţiile exprimate de România 29 . În acela şi timp, liderii de la Bucure şti puteau utiliza în propriul avantaj interesul Statelor Unite de a echilibra dependen ţa fa ţă de aranjamentele cu sovieticii prin promovarea contactelor bilaterale directe cu celelalte state socialiste europene 30 .

25 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 90/1972, „Stenograma convorbirilor care au avut loc cu ocazia primirii de c ătre tovar ăş ul Nicolae Ceau şescu a ambasadorului extraordinar şi plenipoten ţiar al Uniunii Sovietice la Bucure şti, V.I. Drozdenko (25 august 1972)”, ff. 1–51. 26 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 176/1972, „Consult ările multilaterale de la Helsinki în vederea preg ătirii Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”, septembrie 1972, ff. 42–46. 27 Vezi nota convorbirii dintre George Macovescu, prim-adjunct al M.A.E. român, şi Hervé Alphand, secretar general al M.A.E. francez, din 18 aprilie 1972, în A.M.A.E., Problema 220/1972 Fran ţa, Consult ări între ministerele de externe (Paris, 18–21 aprilie 1972) , dosar 1246, ff. 42–52. 28 A.M.A.E., Problema 220/1972 S.U.A., Conferin ţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa , dosar 2172, Telegram ă Washington, nr. 90.036, 18 octombrie 1972, ff. 68–69. 29 Pentru con ţinutul consult ărilor cu Departamenul de Stat al S.U.A. şi Ministerul de Externe al Canadei din 11–16 octombrie 1972, vezi A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972 Dezangajare şi dezarmare în Europa, Măsuri de dezangajare militar ă şi dezarmare în Europa , dosar 3071, ff. 31–33. 30 A.M.A.E., Problema 220/1972 S.U.A., Conferin ţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa , dosar 2172, Telegram ă Washington, nr. 89.036, 9 august 1972, ff. 44–48.

Iulian TOADER

„Paralel, nu simultan ”. Rela ţia dintre C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Stabilirea calendarului exact pentru începerea consult ărilor de preg ătire a celor dou ă conferin ţe r ămânea una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat. Pentru americani, prezen ţa trupelor sovietice în centrul continentului constituia principala problem ă de securitate 31 . Întrucât reprezenta o problem ă foarte sensibil ă, echilibrul strategic din Europa trebuia stabilit într-un cadru separat de C.S.C.E., iar negocierile s ă fie limitate numai la statele afectate în mod direct de reducerea trupelor 32 . Americanii erau con ştien ţi c ă o conferin ţă cu peste 30 de state participante nu se putea încheia cu rezultate palpabile. De şi discutarea anumitor aspecte militare în cadrul C.S.C.E. nu era automat exclus ă, conferin ţei europene îi era atribuit doar un rol politic, de a promova cooperarea european ă în contextul destinderii 33 . Cu toate acestea, C.S.C.E. reprezenta înc ă un pas din procesul lung şi dificil de „vindecare” a consecin ţelor diviz ării continentului european. Semnifica ţia real ă a C.S.C.E. consta în drumul spre conciliere pe care se angajaser ă statele europene dup ă ani de confrunt ări. Astfel, cultivarea acestui climat de dialog era în m ăsur ă s ă contribuie la înt ărirea stabilit ăţ ii, îns ă nu era în nici un caz privit ă ca un ultim pas pentru îndeplinirea obiectivului american de a asigura „pacificarea” Europei 34 . De asemenea, alia ţii europeni din N.A.T.O., cu excep ţia notabil ă a Fran ţei, doreau convocarea M.B.F.R. pentru a preveni o reducere unilateral ă a trupelor din Europa de c ătre administra ţia american ă, în contextul în care opozi ţia democrată din Congres exercita presiuni asupra lui Nixon în acest sens. Pentru europeni, prezen ţa militar ă american ă pe continent era privit ă drept un angajament simbolic al Washingtonului pentru securitatea Europei 35 . Sovieticii urm ăreau, la rândul lor, ca problema reducerii for ţelor armate s ă fie discutat ă separat de C.S.C.E., într-un cadru restrâns, numai cu participarea statelor direct interesate. În acela şi timp, diploma ţia sovietic ă insista ca M.B.F.R. s ă se desf ăş oare dup ă încheierea

31 Digital National Security Archive (D.N.S.A.), Collection: Presidential Directives , Part II, „MBFR and CSCE [Attachments Not Included]”, 20 martie 1972, Item no. PR00918. 32 A.M.A.E., Problema 211/1972 Anglia, Anglia şi N.A.T.O. , „Pozi ţia şi politica N.A.T.O. în problemele destinderii militare pe continentul european”, 1 august 1972, dosar 475, f. 54. 33 D.N.S.A., Collection: Kissinger Transcripts , 12 septembrie 1972, „Brandt–Kissinger Conversation [From Ambassador Hillenbrand]”, Item No: KT00559, p. 3. 34 D.D.R.S., „Conference on Security and Cooperation in Europe”, 1 noiembrie 1972, Bureau of Public Affairs, U.S. Department of State. 35 Vezi nota de convorbire dintre Sergiu Celac, director a.i. la Direc ţia Sintez ă, şi Ross Johnson, cercet ător la RAND Corporation, din 10 octombrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E–F/1972 S.U.A., Note de audien ţă întocmite de M.A.E. – Note de convorbire primite de la ambasade , dosar 2103, f. 144.

52 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. conferin ţei europene întrucât exista posibilitatea ca aspecte ale problemelor militare s ă fie puse pe masa negocierilor la C.S.C.E., ceea ar fi prelungit f ără îndoial ă durata conferin ţei 36 . În schimb, România considera c ă exist ă o leg ătur ă indisolubil ă între securitate şi dezarmare, motiv pentru care evitarea sub orice form ă a discut ării unor m ăsuri de dezangajare militar ă la conferin ţa european ă nu era dezirabil ă. Pentru ca negocierile noului sistem de securitate din Europa s ă fie deschise, România sus ţinea dreptul tuturor statelor interesante s ă participe la M.B.F.R. 37 De asemenea, diploma ţia român ă dorea ca C.S.C.E. s ă înceap ă cât mai curând posibil, motiv pentru care intercondi ţionarea dintre cele dou ă forumuri nu era privit ă cu ochi buni la Bucure şti 38 . Aşa cum am putut observa, la summit -ul de la Moscova, Nixon şi Brejev au c ăzut de acord în principiu asupra desf ăş ur ării paralele a celor dou ă conferin ţe. Înainte de a-şi da acordul pentru deschiderea reuniunii preg ătitoare a conferin ţei europene, americanii sperau s ă ob ţin ă de la sovietici un angajament ferm pentru demararea negocierilor de reducere a trupelor 39 . În cele din urm ă, americanii ob ţin de la sovietici concesia ca M.B.F.R. s ă se desf ăş oare dup ă încheierea reuniunii preg ătitoare a C.S.C.E. Calendarul este stabilit cu prilejul vizitei lui Kissinger la Moscova din septembrie 1972 şi confirmat prin vizita lui Gromîko la Washington din luna urm ătoare. Astfel, a fost convenit un plan în patru puncte: deschiderea reuniunii preg ătitoare a C.S.C.E. la 22 noiembrie 1972; deschiderea separat ă a convorbirilor preliminare pentru M.B.F.R. în ianuarie 1973; începerea C.S.C.E. în iunie 1973, iar a M.B.F.R. în septembrie–octombrie acela şi an 40 . De altfel, americanii au amânat cât de mult a fost posibil începerea consult ărilor pentru preg ătirea conferin ţelor. În luna noiembrie urmau sa aib ă loc alegeri în mai multe state,

36 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciprocă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă Moscova, nr. 54.080, 23 septembrie 1972, ff. 42–44 37 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă Washington, nr. 89.634, 27 iunie 1972, ff. 18–22. 38 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă-circular ă, nr. 08/80558, 12 septembrie 1972, ff. 30–31. 39 A.M.A.E., Problema 220/1972 S.U.A., Conferin ţa pentru securitate şi cooperare în Europa , dosar 2172, Telegram ă Washington, nr. 89.895, 10 septembrie 1972, f. 58. 40 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 104/1972, „Nota convorbirii care a avut loc cu ocazia primirii de c ătre Nicolae Ceau şescu a lui V.S. Tikunov (ministru-consilier îns ărcinat cu afaceri al Uniunii Sovietice la Bucure şti)”, 19 septembrie 1972, ff. 1–9.

Iulian TOADER printre care şi S.U.A., motiv pentru care americanii nu doreau ca ideea conferin ţei europene „s ă devin ă o minge de fotbal pe terenul disputelor electorale” 41 . Stabilirea calendarului nu a fost ultimul pas în procesul de preg ătire a consult ărilor preliminare. Unele probleme vor fi rezolvate pe parcurs. Izvoarele de arhiv ă ne relev ă totu şi un scepticism larg împ ărt ăş it în privin ţa deznod ământului negocierilor. În interiorul ambelor blocuri numeroase state considerau c ă S.U.A. şi U.R.S.S. au stabilit deja principalele coordonate ale negocierilor pentru ca cele dou ă conferin ţe s ă se desf ăş oare conform propriilor interese. Exista astfel posibilitatea ca finalul negocierilor s ă consacre înc ă o dat ă diviziunea continentului european între domina ţia Statelor Unite în Apus şi a Uniunii Sovietice în Orient 42 .

Dipoli I: stabilirea regulilor de procedur ă

Înainte de începerea reuniunii preg ătitoare a C.S.C.E., în interiorul Tratatului de la Var şovia este organizat ă o ultim ă întâlnire a adjunc ţilor mini ştrilor de externe pentru a elabora linia tactic ă pe care sociali ştii o vor pune în practic ă la Helsinki. Prin convocarea acestei întâlniri, sovieticii doreau s ă coordoneze demersurile alia ţilor s ăi pentru a demonstra unitatea blocului socialist şi mai ales pentru a preveni posibile bre şe în interiorul Pactului. Diploma ţia român ă c ăuta înc ă o dat ă s ă ob ţin ă posibilitatea de a-şi exprima propria viziune asupra securit ăţ ii europene la reuniunea preg ătitoare, f ără ca eforturile sale s ă fie inhibate de ambi ţia sovieticilor ca Pactul s ă vorbeasc ă cu o singur ă voce. În limbaj diplomatic, acest obiectiv se traducea în principal prin respingerea abord ării de la bloc la bloc a negocierilor, prin aplicarea principiului rota ţiei în organizarea şi desf ăş urarea lucr ărilor, precum şi prin adoptarea hot ărârilor prin consens. Tot în acest sens trebuia evitat ca ţă rile socialiste s ă prezinte în comun documente de lucru 43 .

41 Vezi nota de audien ţă dintre Sergiu Celac, director a.i. în M.A.E., şi Robert Mertens, consilier al ambasadei S.U.A. la Bucure şti, din 10 martie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E–F/1972 S.U.A., Note de audien ţă întocmite de M.A.E. – Note de convorbire primite de la ambasade , dosar 2103, f. 48. 42 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Preg ătirea Conferin ţei , Telegram ă Sofia, nr. 076.490, 15 iunie 1972, dosar 3121, ff. 115–117. Vezi şi F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „ Memorandum From Secretary of Defense Laird to the President's Assistant for National Security Affairs (Kissinger)”, 1 noiembrie 1972, doc. 118. 43 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, „Mandatul delega ţiei române la întâlnirea adjunc ţilor mini ştrilor afacerilor externe din statele participante la Tratatul de la Var şovia (Moscova, 15 noiembrie 1972)”, ff. 47–51.

54 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Pe durata consf ătuirii, sovieticii au încercat s ă fixeze limitele consult ărilor preliminare, insistând ca reuniunea preg ătitoare s ă î şi men ţin ă un caracter strict tehnic prin care s ă se stabileasc ă numai aspectele organizatorice ale viitoarei conferin ţe. Astfel, sovieticii î şi aten ţionau alia ţii s ă nu încurajeze inten ţiile occidentalilor de a lungi consult ările prin introducerea pe ordinea de zi a unor probleme de fond care urmau s ă fac ă obiectul dezbaterilor conferin ţei propriu-zise 44 . Acest obiectiv al Moscovei intra în contradic ţie cu dorin ţa românilor de utiliza prilejul reuniunii pentru a spori înc ă o dat ă prestigiul propriei diploma ţii. Dep ăş irea limitelor de exprimare stabilite de Moscova reprezenta pentru alia ţi un risc de a r ămâne izola ţi la Helsinki. Diploma ţia român ă a perceput atitudinea sovietic ă de la Consf ătuire ca o tendin ţă de a descuraja orice ini ţiativ ă româneasc ă45 . În aceast ă atmosfer ă, la 22 noiembrie, era deschis ă Reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E. în Dipoli, o suburbie a capitalei finlandeze, cu participarea a 32 de state europene, a Statelor Unite şi Canadei. Cu obiectivul de a discuta în principal aspectele organizatorice şi ordinea de zi a C.S.C.E., desf ăş urarea Reuniunii va dep ăş i toate a ştept ările şi se va transforma, treptat, într-un simbol pentru etapa destinderii a R ăzboiului Rece. Directivele delega ţiei României la Reuniunea preg ătitoare nu modificau în mod substan ţial pozi ţiile exprimate anterior. Era men ţinut ă atitudinea de a respinge abordarea de la bloc la bloc a negocierilor, motiv pentru care fiecare stat trebuia să aib ă posibilitatea de a prezenta documente de lucru proprii, erau reafirmate principiul egalit ăţ ii statelor şi defini ţia asupra securit ăţ ii europene conceput ă ca „un sistem de angajamente liber consim ţite, clare şi precise, din partea tuturor statelor interesate”. De asemenea, diploma ţia român ă îns ărcina delega ţia de la Dipoli s ă insiste pentru ca problema organismului permanent s ă fie introdus ă pe ordinea de zi a C.S.C.E. şi pentru ca Reuniunea preg ătitoare s ă contribuie la consacrarea principiilor fundamentale ale dreptului interna ţional în rela ţiile dintre state 46 . Pentru România, cel mai important principiu era renun ţarea la folosirea for ţei şi a amenin ţă rii cu for ţa, motiv

44 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Consf ătuirea adjunc ţilor mini ştrilor de externe din ţă rile participante la Tratatul de la Var şovia , dosar 3111, „Raport asupra întâlnirii adjunc ţilor mini ştrilor afacerilor externe din ţă rile participante la Tratatul de la Var şovia (Moscova – 15 noiembrie 1972)”, 18 noiembrie 1972, ff. 5–9. 45 Ioan Sbârn ă, „Reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”, în Asocia ţia Ambasadorilor şi Diploma ţilor de Carier ă din România, Pagini din Diploma ţia României , vol. I, Editura Junimea, Ia şi, 2009, p. 462. 46 Vezi A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, „Directive pentru delega ţia Republicii Socialiste România la reuniunea de preg ătire a Conferin ţei pentru Securitate şi Colaborare în Europa”, ff. 12–24.

Iulian TOADER pentru care delega ţia era instruit ă s ă se pronun ţe împotriva elimin ării acestui principiu din formularea primului punct al ordinii de zi, în condi ţiile în care documentele de lucru sovietice difuzate alia ţilor sociali şti, contrar documentelor adoptate anterior în cadrul Tratatului de la Var şovia, nu mai con ţineau aceast ă formulare în titlu 47 . În pofida pozi ţiei exprimate de Moscova, liderii politici de la Bucure şti au continuat s ă sus ţin ă discutarea aspectelor destinderii militare la conferin ţă . Delega ţia era instruit ă s ă propun ă adoptarea unor m ăsuri concrete precum reducerea trupelor şi desfiin ţarea bazelor militare str ăine de pe teritoriile altor state, care s ă creeze condi ţiile necesare pentru desfiin ţarea blocurilor militare 48 . Nu în ultimul rând, delega ţia României trebuia s ă insiste asupra adopt ării tuturor hot ărârilor prin consens şi aplicarea principiului rota ţiei atât la pre şedin ţia lucr ărilor, cât şi la conducerea şedin ţelor plenare şi a comisiilor specializate. De altfel, în ajunul plec ării spre Helsinki, Ceau şescu s-a întâlnit personal cu membrii delega ţiei şi a insistat s ă nu se fac ă nicio derogare de la principiul consensului. În opinia liderului român, delega ţia nu trebuia s ă accepte monopolul finlandezilor asupra desf ăş ur ării negocierilor, pentru a nu-i l ăsa „s ă fac ă jocul sovieticilor” 49 . Conform lui Valentin Lipatti, mandatul delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare reflecta „preocup ările unei ţă ri mijlocii dornice s ă-şi promoveze în primul rând interesele na ţionale şi s ă foloseasc ă cadrul ce avea s ă fie creat de conferin ţă pentru o mai mare libertate de ac ţiune a celor mici împotriva celor mari” 50 . A şadar, delega ţia român ă sosea la Helsinki cu obiectivul de a face cunoscut ă viziunea României asupra securit ăţ ii europene, ce reflecta pe deplin pozi ţia liderilor politici de la Bucure şti împotriva hegemoniei bipolare. Pentru a nu risca să r ămân ă izolat ă, delega ţia avea libertatea de a utiliza în propriul avantaj interesele fiec ărui stat,

47 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, „Observa ţii cu privire la documentele de lucru ale URSS în vederea discut ării şi adopt ării la Conferin ţa pentru Securitate şi Colaborare în Europa”, ff. 137–140. Punctul I al ordinii de zi propuse de sovietici cuprindea principiul renun ţă rii la folosirea for ţei, chiar dac ă nu era specificat în formularea titlului, îns ă prevedea şi excep ţia men ţionat ă de Carta O.N.U. în art. 2, par. 4. Astfel, art. 53 şi 107 din Cart ă elaborau aceast ă excep ţie şi stabileau prerogativa Consiliului de Securitate de a autoriza „m ăsuri de constrângere” împotriva fostelor state inamice din Al Doilea R ăzboi Mondial. A şadar, România nu privea favorabil includerea acestei excep ţii în formularea principiului nefolosirii for ţei, ca urmare a statutului s ău de aliat al Germaniei naziste din timpul r ăzboiului. 48 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, „Directive pentru delega ţia Republicii Socialiste România la reuniunea de preg ătire a Conferin ţei pentru Securitate şi Colaborare în Europa”, ff. 14–15. 49 Constantin Vlad, Puncte cardinale îndep ărtate: Helsinki–Tokyo–Canberra. Note ale unui fost ambasador al României , Bucure şti, Editura Academiei Oamenilor de Ştiin ţă din România, 2011, pp. 32–33. 50 Valentin Lipatti, În tran şeele Europei. Amintirile unui negociator , Bucure şti, Editura Militar ă, 1993, p. 22.

56 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. mai ales ale neutrilor şi ale ţă rilor mici din blocul occidental, care, la rândul lor, nu doreau consacrarea în Europa a unui condominium sovieto-american. Pentru a se diferen ţia de celelalte state socialiste şi a demonstra c ă urm ăre şte o agend ă proprie, diploma ţia român ă şi-a elaborat propriile documente de lucru. Mai mult, România a înregistrat primul document de lucru oficial al reuniunii, referitor la procedur ă, înc ă din 20 noiembrie 51 . Proiectul românesc prevedea în mod clar principiul consensului în luarea deciziilor şi al rota ţiei la conducerea lucr ărilor. Totu şi, acest gest a deranjat delega ţia Uniunii Sovietice întrucât exista deja un consens tacit pentru a acorda finlandezilor pre şedin ţia şi vicepre şedin ţia reuniunii pe baza unui gentlemen’s agreement propus de francezi. Lev Mendelevici, adjunctul şefului delega ţiei U.R.S.S., a cerut românilor s ă retrag ă principiul rota ţiei din aranjamentul de procedur ă şi s ă nu insiste pentru a organiza dezbateri pe aceast ă tem ă, astfel încât s ă fie perturbat calendarul decalat al desf ăş ur ării paralele a C.S.C.E. şi M.B.F.R. 52 Tactica de intimidare a sovieticilor nu a avut succes, iar diploma ţii români au continuat demersurile spre a ob ţine un sprijin cât mai larg pentru proiectul românesc. În cele din urm ă s-a convenit ca R. Totterman, secretar general al M.A.E. finlandez, s ă exercite temporar func ţia de pre şedinte pân ă la adoptarea aranjamentului de procedur ă al reuniunii. Cu toate acestea, dup ă ceremonia festiv ă de deschidere din 22 noiembrie, Totterman l-a desemnat vicepre şedinte pe Jaakko Iloniemi, apoi a închis imediat şedin ţa şi nu a mai permis delega ţiilor s ă ia cuvântul, de şi Lipatti ridicase pancarta pentru a cere mo ţiune de ordine 53 . Gestul diplomatului român semnala nemul ţumirea cu privire la numirea vicepre şedintelui în şedin ţa de deschidere, f ără a întruni acordul tuturor statelor. Atitudinea lui Totterman a determinat M.A.E. român s ă efectueze un demers oficial de protest pe lâng ă autorit ăţ ile finlandeze 54 . De asemenea, diploma ţia român ă era nemul ţumit ă c ă proiectul s ău de procedur ă înc ă nu fusese distribuit participan ţilor, în timp ce secretariatul finlandez a distribuit un proiect propriu imediat dup ă încheierea ceremoniei festive.

51 Vezi documentul de lucru în A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, ff. 85–76. 52 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.489, 21 noiembrie 1972, ff. 5–7. 53 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.491, 22 noiembrie 1972, ff. 17–22. 54 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.492, 23 noiembrie 1972, 01:30, ff. 35–37.

Iulian TOADER

Dup ă peripe ţiile primei zile, Lipatti a luat primul cuvântul în cadrul şedin ţei plenare din 23 noiembrie pentru a-şi manifesta înc ă odat ă nemul ţumirea fa ţă de gestul „f ără precedent în practica interna ţional ă” al diplomatului finlandez şi pentru a prezenta proiectul românesc de procedur ă. Lipatti a subliniat c ă ideea rota ţiei reprezint ă expresia principiului egalit ăţ ii statelor, iar adoptarea hot ărârilor prin consens va garanta punerea în practic ă a solu ţiilor adoptate la finalul negocierilor 55 . Reticen ţa majorit ăţ ii statelor fa ţă de principiul rota ţiei se datora angajamentului exprimat anterior pentru a sprijini pre şedin ţia permanent ă a Finlandei. În cele din urm ă, aflat ă în minoritate, delega ţia român ă nu a mai obiectat, iar Totterman a fost ales în func ţia de pre şedinte definitiv al reuniunii 56 . Cu toate acestea, „b ătălia” pentru definirea regulilor procedurale era departe de a fi încheiat ă. Eforturile României au fost îngreunate şi de prezentarea unui nou proiect de procedur ă francez, care, în viziunea diploma ţilor români, se apropia mai mult de pozi ţia sovietic ă. Prezentat sub forma unei scrisori adresate pre şedintelui reuniunii, proiectul francez sus ţinea c ă un regulament formal de procedur ă al reuniunii nu era necesar, fiind suficient un acord verbal între participan ţi. O formul ă de compromis sugerat ă de elve ţieni prevedea ca şefii delega ţiei s ă fie numi ţi vicepre şedin ţi şi s ă prezideze lucr ările prin rota ţie, ori de câte ori pre şedintele va fi indisponibil. Treptat, la aceast ă formul ă s-au raliat şi alte state. În aceste condi ţii, şeful delega ţiei franceze, Gérard André, s-a oferit s ă întocmeasc ă un aranjament de compromis pe baza propunerilor româneşti, franceze şi elve ţiene. M.A.E. român a oferit instruc ţiuni delega ţiei s ă insiste pentru consens, aplicarea rota ţiei la conducerea organelor subsidiare şi pentru includerea formul ării din punctul 1 al documentului românesc, prin care reuniunea s ă se desf ăş oare între state independente, suverane şi egale, „indiferent de apartenen ţa sau neapartenen ţa la alian ţe militare” 57 . Formula din amendamentul românesc a stârnit iritarea

55 Vezi A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de securitate şi colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, „Textul interven ţiei tovar ăş ului Valentin Lipatti de ast ăzi, 23 noiembrie 1972, pentru introducerea documentului de procedur ă”, ff. 42–44. 56 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de securitate şi colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.495, 23 noiembrie 1972, ff. 52–54. 57 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de securitate şi colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă c ătre Helsinki, nr. 08/081301, 23 noiembrie 1972, ff. 63–64.

58 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. delega ţiei sovietice. Mendelevici considera c ă apartenen ţa unor state la „alian ţe de prietenie” nu afecteaz ă suveranitatea lor 58 . Întrucât doreau s ă evite ca reuniunea s ă se desf ăş oare de pe pozi ţii de bloc, românii erau hot ărâ ţi s ă nu renun ţe la amendament De şi în seara zilei de 24 noiembrie diploma ţii români raportau Centralei M.A.E. c ă au ob ţinut includerea tezelor esen ţiale în documentul de procedur ă, proiectul difuzat ca declara ţie a pre şedintelui nu a mai inclus formularea referitoare la alian ţele militare 59 . Reprezentan ţii români considerau c ă la şedin ţa plenar ă nu s-au ridicat obiec ţii formale, ci numai observa ţii. La şedin ţa din 25 noiembrie, Mendelevici a ar ătat c ă diploma ţia sovietic ă se opune acestei prevederi. Mai mult, într-o discu ţie de la ambasada U.R.S.S. cu Romulus Neagu şi Constantin Vlad, sovieticii au acuzat direct delegaţia României c ă sprijin ă interesele N.A.T.O. 60 În viziunea diploma ţilor români, iritarea sovieticilor se datora dorin ţei a-şi asigura controlul asupra reuniunii prin simplificarea excesiv ă a regulilor de procedur ă, astfel încât pre şedintele finlandez s ă de ţin ă puteri foarte largi 61 . În acela şi timp, reprezentan ţii Fran ţei, S.U.A., Angliei şi Uniunii Sovieticii au obiectat fa ţă de formularea „state suverane”, întrucât era în m ăsur ă s ă afecteze „responsabilit ăţ ile lor speciale fa ţă de Germania”, în timp ce pentru R.F.G. ar fi însemnat recunoa şterea R.D.G. înainte de încheierea tratatului bilateral 62 . Dup ă discu ţii cu principalele delega ţii ale blocului occidental, pentru a evita izolarea, M.A.E. român a instruit delega ţia de la Helsinki s ă adopte o pozi ţie mai flexibil ă. Delega ţia urma s ă nu renun ţe la aplicarea principiului rota ţiei pentru conducerea organismelor subsidiare şi la prevederea referitoare la alian ţele militare, îns ă putea accepta eliminarea cuvântului „suveran” din formularea punctului 1 63 .

58 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de securitate şi colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.499, 24 noiembrie 1972, ff. 67–70. 59 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Not ă telefonic ă din 24 noiembrie 1972, 21:05, f. 65. 60 Constantin Vlad, op.cit. , p. 49. 61 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de securitate şi colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.503, 25 noiembrie 1972, f. 75. 62 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.505, 26 noiembrie 1972, ff. 96–99. 63 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă c ătre Helsinki, nr. 08/081342, 27 noiembrie 1972, f. 100.

Iulian TOADER

În fa ţa tendin ţei occidentale de a accepta noile amendamente, sovieticii au sugerat delega ţiei române o nou ă solu ţie de compromis. Întrucât nu putea accepta afirmarea expres ă a libert ăţ ii statelor de a ac ţiona în afara blocurilor, sovieticii au propus modificarea formul ării punctului 1 prin prevederea ca reuniunea s ă se desf ăş oare în afara pozi ţiilor de bloc. În acest mod, ei nu ar mai obiecta fa ţă de aplicarea rota ţiei la conducerea comisiilor de lucru 64 . Solu ţia sovietic ă a p ărut acceptabil ă, iar Lipatti a exprimat adeziunea României la noua formulare prezentat ă în cadrul şedin ţei plenare. Cu toate acestea, occidentalii considerau c ă expresia „în afara oric ăror categorii de bloc” ar fi în m ăsur ă s ă pun ă în discu ţie Pia ţa Comun ă sau Beneluxul şi au sus ţinut revenirea la propunerea ini ţial ă. Întrucât negocierile regulilor de procedur ă se prelungeau deja peste limita acceptat ă de Moscova, în cele din urm ă, sovieticii au cedat pentru a nu permite ţă rilor N.A.T.O. s ă utilizeze acest impas pentru tergiversarea lucr ărilor. La propunerea României, s-a convenit formula desf ăş ur ării reuniunii în afara alian ţelor militare şi includerea no ţiunii de egalitate suveran ă în prevederile punctului 1 65 . De asemenea, delega ţiile au acceptat aplicarea rota ţiei la pre şedin ţia grupurilor de lucru, iar documentul final de procedur ă a fost adoptat în cadrul şedin ţei plenare din 29 noiembrie 66 . Cu siguran ţă , adoptarea regulilor de procedur ă a reprezentat un succes pentru delega ţia român ă. Va fi, îns ă, şi singurul succes major. De şi românii considerau c ă prin pozi ţia principial ă pe care au demonstrat-o vor putea ob ţine mult mai u şor sprijinul ţă rilor mici şi mijlocii în urm ătoarele etape, treptat, dup ă intrarea negocierilor în problemele de fond, statele nu î şi vor mai permite s ă renun ţe cu u şurin ţă la propriile interese numai pentru a dep ăş i momentele de impas. Iar pentru România, modificarea contextului va îngreuna exercitarea pozi ţiei de mediator între blocuri prin care spera s ă se afirme pe plan interna ţional. Chiar dac ă pozi ţia diferit ă a României fa ţă de celelalte ţă ri socialiste a fost remarcată în capitalele din vestul Europei, intransigen ţa Bucure ştilor în abordarea ideilor sale nu era în m ăsur ă s ă atrag ă neap ărat simpatia europenilor,

64 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.515, 27 noiembrie 1972, ff. 112–113. 65 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea preg ătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, Telegram ă Helsinki, nr. 039.522, 28 noiembrie 1972, ff. 124–130. 66 Vezi documentul final de procedur ă în A.M.A.E., Problema 241/9S7/1972, Activitatea delega ţiei României la reuniunea pregătitoare pentru Conferin ţa de Securitate şi Colaborare în Europa (Helsinki, 22 noiembrie–decembrie 1972) , dosar 3107, ff. 147–149.

60 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. aşa cum sperau liderii politici români. Pozi ţia românilor împotriva hegemoniei bipolare era „par ţial iluzorie şi putea pune România într-o situa ţie precar ă”67 . Probabil, Uniunea Sovietic ă a considerat c ă va putea s ă gestioneze pierderea de imagine suferit ă. Nu va uita îns ă u şor atitudinea României din prima s ăpt ămân ă. Pozi ţia Bucure ştilor a reprezentat o lovitur ă pentru dorin ţa sovieticilor ca Tratatul de la Var şovia s ă exprime o pozi ţie comun ă. În viziunea sociali ştilor, dac ă alia ţii nu ac ţionau solidar şi demonstrau occidentalilor unitatea Pactului, era mult mai greu s ă î şi îndeplineasc ă obiectivul. Est-europenii au fost deranja ţi c ă România nu şi-a consultat alia ţii în privin ţa ini ţiativelor sale, pentru a evita ca în exterior s ă apar ă diferen ţele de opinie din interiorul Pactului 68 . Îns ă, pentru diploma ţia român ă propunerile sale nu reflectau altceva decât pozi ţiile exprimate anterior în documentele comune ale Tratatului de la Var şovia. De asemenea, în mod indirect, atitudinea delega ţiei române a favorizat inten ţiile vest-europenilor de a încetini ritmul reuniunii pentru a se suprapune peste consult ările multilaterale ale M.B.F.R. Pentru a exercita presiuni ca atitudinea afi şat ă la reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E. s ă nu se accentueze, est-europenii vor încerca prin diferite mijloace, precum amânarea vizitei lui Gierek la Bucure şti programat ă pentru luna decembrie, s ă demonstreze românilor c ă risc ă s ă r ămân ă izola ţi în propria alian ţă . Îns ă, aceast ă tactic ă nu-i va împiedica pe sovietici s ă utilizeze pozi ţiile României pentru propriul avantaj în urm ătoarele etape, ori de câte ori interesele Moscovei o vor cere. Dup ă adoptarea regulamentului de procedur ă, reuniunea preg ătitoare a intrat în etapa dezbaterilor asupra problemelor de fond. Mai trebuiau stabilite ordinea de zi a C.S.C.E., organizarea şi procedura lucr ărilor, nivelul de participare sau data şi locul convoc ării viitoarei conferin ţe. Principalele coordonate din mandatul delega ţiei române r ămâneau neschimbate. România sus ţinea desf ăş urarea C.S.C.E. în trei faze, cu nivelul cel mai înalt de participare pentru ultima faz ă şi aplicarea principiului rota ţiei pentru ca fiecare întâlnire s ă fie organizat ă în capitala altei ţă ri 69 . În privin ţa ordinei de zi, în general, alia ţii din Pactul de la Var şovia agreau un program în trei puncte – securitatea european ă şi principiile rela ţiilor dintre state, cooperarea

67 A.M.A.E., Problema 220/1972 R.F.G., Securitatea european ă; Conferin ţa general-european ă de securitate; Dezarmarea , dosar 1372, Telegram ă Köln, nr. 045.417, 22 noiembrie 1972, f. 102. 68 Vezi A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 150/1972, „Stenograma discu ţiilor avute cu ocazia primirii de c ătre tovar ăş ul Nicolae Ceau şescu a tovar ăş ului Jozef Tejchma, vicepre şedinte al Consiliului de Mini ştri al R.P. Polone”, 2 decembrie 1972, ff. 5–6. 69 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 126/1972, „Participarea delega ţiei R.S. România la dezbaterile de fond în cadrul reuniunii multilaterale de la Helsinki, în vederea preg ătirii Conferin ţei europene”, ff. 149–153.

Iulian TOADER economic ă şi cultural ă, urm ările conferin ţei sub forma unui organism permanent, în timp ce occidentalii sus ţineau ca problema circula ţiei ideilor, informa ţiilor şi persoanelor s ă constituie un punct separat. Disensiunile au continuat la Dipoli, mai ales în privin ţa mandatelor comisiilor specializate. Occidentalii doreau ca directivele comisiilor îns ărcinate s ă elaboreze documentul final al C.S.C.E. s ă fie foarte detaliate, iar sovieticii considerau c ă misiunea comisiilor va consta tocmai în detalierea directivelor, motiv pentru care nu era util s ă se stabileasc ă toate am ănuntele înc ă din faza de preg ătire 70 . Prin urmare, nu s-a putut conveni un program de lucru precis, iar participan ţii au decis ca reuniunea s ă intre într-o perioad ă de pauz ă pân ă la 15 ianuarie. Dup ă cum am amintit, România a venit la reuniunea preg ătitoare cu propriile documente de lucru, fapt ce a nemul ţumit într-o anumit ă m ăsur ă Uniunea Sovietic ă. Insisten ţa asupra unor aspecte precum principiul rota ţiei asupra c ărora era dificil de întrunit un consens rapid, putea îngreuna desf ăş urarea lucr ărilor reuniunii 71 . Românii au ţinut s ă precizeze sovieticilor c ă nu inten ţioneaz ă s ă prezinte documente proprii, ci le va sus ţine pe cele ale U.R.S.S. dac ă ele vor fi negociate pentru a fi documente reciproc acceptabile. Mai mult, dup ă ce vor fi acceptate de toate statele Tratatului de la Var şovia, românii au propus ca documentele s ă nu fie prezentate de o singur ă delega ţie, ci fiecare s ă prezinte o anumit ă problem ă72 . Consensul asupra documentelor nu a putut fi întrunit. În 1970, la Budapesta, sovieticii acceptaser ă introducerea renun ţă rii la folosirea for ţei în formularea punctului I al ordinei de zi. Amintirea invad ării Cehoslovaciei era înc ă proasp ătă. De atunci, progresele semnificative realizate în rela ţia cu N.A.T.O. i-au determinat pe sovietici s ă considere c ă împrejur ările s-au modificat în favoarea lor, iar acea formulare nu mai era necesar ă. În aceste condi ţii, România şi-a depus propriile documente de lucru la 14 decembrie 73 . Prima etap ă a reuniunii preg ătitoare se încheia pentru România cu certitudinea c ă pozi ţiile Statelor Unite şi Uniunii Sovietice au fost concertate dinainte 74 . De şi o

70 V. Lipatti, op.cit. , p. 37. 71 Vezi nota de audien ţă dintre Sergiu Celac, director a.i. în M.A.E., şi N.V. Maslennikov, ministru consilier al ambasadei U.R.S.S. la Bucure şti, din 5 decembrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E/1972 RSR, Note de convorbire şi note de audien ţă , dosar 1972, ff. 147–148. 72 Vezi nota de audien ţă dintre George Macovescu, ministrul afacerilor externe, şi V. I. Drozdenko, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucure şti, din 30 noiembrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E/1972 RSR, Note de audien ţă la conducerea M.A.E. , dosar 1971, vol. II., ff. 68–70. 73 I. Sbârn ă, Opt ani pe frontul de est , Editura Junimea, Ia şi, 2011, p. 94. 74 Vezi nota de convorbire dintre Sergiu Celac, director a.i. al Direc ţiei Sintez ă, şi Djuro Iovici, ambasador cu îns ărcin ări speciale în Secretariatul Federal pentru Afacerile Externe al R.S.F. Iugoslavia, 14 decembrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E/1972 RSR, Note de convorbire şi note de audien ţă , dosar 1972, ff. 150-153. Vezi A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 150/1972, „Stenograma discu ţiilor avute cu ocazia primirii de c ătre

62 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. asemenea convingere nu avea baze reale, ea va determina delega ţia României s ă persiste şi mai ferm pentru îndeplinirea mandatului s ău, astfel încât viitoarea conferin ţă s ă nu consacre hegemonia bipolar ă asupra Europei.

Deschiderea convorbirilor preliminare ale M.B.F.R.

În conformitate cu calendarul stabilit între Statele Unite şi Uniunea Sovietic ă, occidentalii au trimis nota verbal ă de invitare la convorbirile preliminare pentru M.B.F.R. înc ă de la 15 noiembrie, cu o s ăpt ămân ă înainte de începerea reuniunii preg ătitoare a C.S.C.E. 75 Ţă rile N.A.T.O. propuneau s ă participe numai statele din cele dou ă alian ţe militare cu for ţe armate în Europa Central ă76 . Convorbirile urmau s ă înceap ă la 31 ianuarie 1973 şi s ă dezbat ă aspectele procedurale şi organizatorice ale viitoarei conferin ţe, dar şi principalele elemente din agenda negocierilor. Sovieticii au evitat s ă ofere un r ăspuns imediat, invocând problema statelor participante. De altfel, occidentalii au inclus şi participarea prin rota ţie, ca observatori, a Danemarcei, Norvegiei, Greciei, Italiei şi Turciei, ţă ri din flancul nordic şi sudic al N.A.T.O. 77 Întrucât nu avea for ţe armate în centrul continentului şi nici trupe str ăine pe teritoriul s ău, România nu fost invitat ă s ă participe la convorbirile preliminare. Cu toate acestea, România dorea s ă fie parte, sub o form ă sau alta, a discu ţiilor pentru M.B.F.R. Din considerente tactice, atât la reuniunea de la Helsinki, cât şi în discu ţiile bilaterale, România a preferat s ă nu î şi manifeste direct inten ţia sau forma prin care ar fi dorit s ă participe la M.B.F.R. 78 Întrucât negocierile dezarm ării în Europa aveau consecin ţe asupra tuturor statelor, pozi ţia oficial ă a diploma ţiei române sus ţinea dreptul legitim al acestora de a-şi ap ăra interesele în cadrul convorbirilor 79 .

tovar ăş ul Nicolae Ceau şescu a tovar ăş ului Jozef Tejchma, vicepre şedinte al Consiliului de Mini ştri al R.P. Polone”, 2 decembrie 1972, f. 38. 75 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Editorial note”, doc. 119. 76 Statele invitate s ă participe la M.B.F.R. erau Belgia, Olanda, Luxemburg, R.F.G., Marea Britanie, Canada şi S.U.A. – din partea N.A.T.O., respectiv Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, R.D.G. şi U.R.S.S. – din partea Tratatului de la Var şovia. Fran ţa nu dorea s ă participe şi nu a fost invitat ă. 77 Vezi comunicatul final al Consiliului Nord-Atlantic, Bruxelles, 7–8 decembrie 1972, disponibil online la adresa http://www.nato.int/docu/comm/49–95/c721207a.htm (accesat la 27.12.2014). 78 Vezi, spre exemplu, nota de audien ţă dintre Sergiu Celac, director a.i. la Direc ţia Sintez ă, şi Leonard Meeker, ambasadorul S.U.A. la Bucure şti, din 7 decembrie 1972, în A.M.A.E., Problema 20 E–F/1972 S.U.A., Note de audien ţă întocmite de M.A.E.–Note de convorbire primite de la ambasade , dosar 2103, ff. 160–164. 79 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă circular ă, nr. 08/081614, 9 decembrie 1972, ff. 108–110.

Iulian TOADER

Americanii nu au exprimat niciun impediment pentru ca România s ă fie admis ă la negocieri. Dimpotriv ă, conform americanilor, numele participan ţilor din partea Tratatului de la Var şovia erau sugerate chiar de sovietici 80 . În timpul conversa ţiilor de la Moscova, Kissinger a avut o pozi ţie flexibil ă şi a l ăsat Tratatului de la Var şovia libertatea s ă hot ărasc ă forma şi numele ţă rilor participante din partea sa. N.A.T.O. nu putea s ă se pronun ţe deschis în aceast ă problem ă pentru a nu trezi suspiciuni din partea U.R.S.S. 81 De şi pozi ţia Moscovei în problema statelor participante nu era clar ă, prin intermediul canalelor diplomatice circulau informa ţii potrivit cărora sociali ştii luau în calcul participarea Bulgariei sau României la explor ările pentru M.B.F.R., în acelea şi condi ţii ca ţă rile din flancul nordic şi sudic al N.A.T.O. 82 Pe lâng ă participare, mai existau o serie de probleme r ămase neclarificate. În timp ce sovieticii agreau denumirea reducerea for ţelor armate şi armamentelor , occidentalii se refereau la conferin ţă numai prin denumirea reducerea reciproc ă şi echilibrat ă a trupelor . Cuvântul echilibrat purta o semnifica ţie major ă pentru ţă rile N.A.T.O. Acestea considerau c ă sovieticii de ţin mai multe trupe în centrul Europei, motiv pentru care num ărul trupelor reduse din partea lor trebuia s ă fie mai ridicat 83 . De asemenea, în cazul unei crize majore, sovieticilor le era mult mai u şor s ă transfere unit ăţ i militare dintr-o parte în alta a continentului, în timp ce for ţele americane trebuiau s ă traverseze Atlanticul. Cu siguran ţă , îns ă, sovieticii au dorit mai întâi s ă observe ritmul în care se vor desf ăş ura lucr ările de la Helsinki, înainte de a oferi un r ăspuns invita ţiei americane. În orice caz, occidentalii erau pregăti ţi s ă încetineasc ă ritmul reuniunii de preg ătire a C.S.C.E. oricât de mult timp ar fi fost necesar. Presiunea sovieticilor pentru convenirea rapid ă a unui acord sumar cu privire la aspectele organizatorice nu a dat roade, în condi ţiile în care occidentalii au insistat pentru o elaborare detaliat ă a ordinei de zi. De altfel, angajamentul vest-europenilor de a participa la C.S.C.E. urma să fie oferit doar în cazul în care hot ărârile adoptate în cadrul reuniunii preg ătitoare vor justifica demararea conferin ţei. Pentru a evita ca reuniunea de la Helsinki s ă intre din nou în impas,

80 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă Moscova, nr. 054.242, 29 octombrie 1972, f. 60. 81 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă Helsinki, nr. 039.584, 13 decembrie 1972, f. 113. 82 A.M.A.E, Problema 241/9D6/1972, Reducerea echilibrat ă şi reciproc ă a for ţelor armate (M.B.F.R.) , dosar 3072, Telegram ă Bruxelles, nr. 022.697, 13 decembrie 1972, ff. 119–122. 83 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1972, Măsuri de dezangajare militar ă şi dezarmare în Europa , dosar 3071, „Propunerile privind reducerea for ţelor armate şi armamentelor din Europa”, 6 noiembrie 1972, f. 47.

64 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Moscova şi-a nuan ţat pozi ţia de la prima rund ă de tratative. Astfel, sovieticii au acceptat ca reuniunea s ă elaboreze mandate pentru comisii, îns ă într-un mod mai succint, ca problema contactelor umane s ă constituie un punct separat al agendei şi s ă includ ă în punctul 1 al ordinii de zi m ăsuri de destindere militar ă84 . De asemenea, întrucât strategia ini ţial ă nu func ţionase, înainte de a oferi un r ăspuns oficial invita ţiei ţă rilor N.A.T.O. de a începe convorbirile preliminare pentru M.B.F.R., sovieticii au dorit s ă ob ţin ă de la americani un angajament ferm pentru deschiderea primei etape a C.S.C.E. în luna iunie. În spa ţiul public, americanii nu puteau să ofere asemenea garan ţii Moscovei pentru a nu stârni iritarea alia ţilor europeni. Nixon şi Kissinger au apelat din nou la diploma ţia personal ă şi prin intermediul canalelor private au încercat s ă-i asigure pe sovietici c ă î şi vor onora angajamentele 85 Înainte de a r ăspunde ţă rilor N.A.T.O. în problema M.B.F.R., liderii politici de la Moscova au decis s ă-şi informeze în mod oficial alia ţii din Tratatul de la Var şovia în cadrul consf ătuirii mini ştrilor de externe din 15 ianuarie. De şi erau de acord cu data propus ă de occidentali, sovieticii sus ţineau ca reuniunea de preg ătire a M.B.F.R. s ă se desf ăş oare la Viena cu participarea tuturor statelor interesate din Europa 86 . În acela şi timp, sovieticii au prezentat alia ţilor noua pozi ţie a U.R.S.S. cu privire la ordinea de zi a C.S.C.E., iar Gromîko a insistat înc ă o dat ă pe lâng ă alia ţi s ă r ămân ă uni ţi pentru a nu oferi occidentalilor şansa de a tergiversa lucr ările consult ărilor de la Helsinki prin elaborarea detaliat ă a mandatelor comisiilor de lucru. La rândul s ău, Brejnev i-a primit pe mini ştri la Kremlin pentru a lansa acela şi apel patetic la unitate: „ Când vesticii se vor convinge c ă suntem uni ţi şi cinsti ţi, vom putea merge înainte. Nu a fost util când românii la Helsinki au intrat în discu ţii pe chestiuni f ără importan ţă . [...] Occidentalii abia a şteapt ă s ă întindem pelteaua şi s ă le d ăm pretexte ca ei s ă amâne totul. [...] Trebuie s ă muncim împreun ă. Dac ă apar fisuri, atunci vom avea greut ăţ i”87 . Impresiile ministrului român despre întâlnirea de la Moscova nu au fost deloc favorabile. Macovescu a remarcat c ă adoptarea regulilor de procedur ă nu a fost inclus ă de celelalte state

84 Vezi nota de audien ţă dintre Nicolae Ghenea şi V.I. Drozdenko, ambasadorul U.R.S.S. la Bucure şti, din 8 ianuarie 1973, în A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare multilaterale de la Helsinki – organizarea lucr ărilor şi ordinea de zi a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, dosar 5135, ff. 1–3. 85 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Editorial note”, doc. 121. 86 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 248/1973, „Raport asupra Consf ătuirii mini ştrilor afacerilor externe al ţă rilor participante la Tratatul de la Var şovia (Moscova, 15–16 ianuarie 1973)”, ff. 1–9. 87 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 289/1973, „Not ă a lui George Macovescu privind expunerea lui Leonid Ilici Brejnev la întâlnirea cu mini ştrii de externe care au participat la Consf ătuirea de la Moscova a reprezentan ţilor statelor participante la Tratatul de la Var şovia (16 ianuarie 1973)”, ff. 1–13.

Iulian TOADER socialiste printre succesele reuniunii de la Helsinki, iar sovieticii au evitat în continuare s ă se refere la principiul nefolosirii for ţei în formularea punctului I al ordinii de zi. Atitudinea alia ţilor sociali şti i-a creat lui Macovescu sentimentul c ă „se încearc ă izolarea României şi punerea ei la col ţ, socotit ă a fi copilul neascult ător al Pactului” 88 . La 18 ianuarie, U.R.S.S. a oferit r ăspunsul oficial la nota verbal ă a ţă rilor N.A.T.O. din 15 noiembrie. Cum era de a şteptat, noua pozi ţie a Moscovei a stârnit iritare în capitalele din vestul Europei. Americanii şi occidentalii europeni nu erau de acord cu propunerea sovieticilor ca la convorbirile preliminare s ă fie invitate toate statele europene 89 . Totodat ă, nota de r ăspuns a U.R.S.S. preciza c ă „participarea statelor la desf ăş urarea consult ărilor multilaterale nu hot ărăş te aprioric care din ţă rile Europei Centrale vor participa la în ţelegerile referitoare la reducerea for ţelor armate şi armamentelor” 90 . Prin aceast ă formulare vag ă, sovieticii aveau în vedere ca reducerea trupelor s ă exclud ă teritoriul Ungariei, ceea ce pentru occidentali nu era acceptabil 91 . În cele din urm ă, solu ţionarea problemei participan ţilor a fost negociat ă personal de Kissinger. Sovieticii au acceptat ca statutul participan ţilor la Viena şi ţă rile direct afectate de reducerea trupelor s ă fie stabilite în cadrul convorbirilor preliminare, iar România şi Bulgaria au fost incluse pe lista statelor participante. România şi Bulgaria nu au fost men ţionate explicit în comunicatul sovietic din 27 ianuarie, îns ă Dobrînin îi comunicase anterior lui Kissinger c ă U.R.S.S. are în vedere participarea tuturor statelor membre ale Tratatului de la Va şovia 92 .

Un lung impas: consult ările preliminare de la Helsinki şi Viena (ianuarie–iunie 1973)

Reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E. şi-a reluat lucr ările la 15 ianuarie. Mandatul delega ţiei României nu a suferit modific ări importante, limitându-se la sus ţinerea prevederilor din documentele de lucru depuse la 14 decembrie 93 . România a utilizat intervalul dintre primele dou ă

88 George Macovescu, Jurnal. 1952–1982 , vol. I, Editura Dominor, Bucure şti, 2006, p. 89. 89 A.M.A.E., Problema 20B/1973 S.U.A., Inform ări cu caracter general primite de la ambasada română din Washington în anul 1973 , dosar 3655, Telegram ă Washington, nr. 84.045, 23 ianuarie 1973, ff. 6–11, 90 Vezi nota de r ăspuns a U.R.S.S., în A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Consf ătuirea mini ştrilor afacerilor externe ai ţă rilor participante la Tratatul de la Var şovia. Moscova, 15–16 ianuarie 1973 , dosar 5118, ff. 129–131. 91 F.R.U.S., 1969–1976, vol. XXXIX, „M emorandum from Helmut Sonnenfeldt of the National Security Council Staff to the President's Assistant for National Security Affairs (Kissinger)”, 17 ianuarie 1973, doc. 124. 92 F.R.U.S., 1969–1976, vol. XXXIX ., European Security, „Editorial note”, doc. 125. 93 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 2/1973, „Completare la directivele pentru delega ţia Republicii Socialiste România la reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Colaborare în Europa (faza a doua) – Helsinki, 15 ianuarie 1973”, 6 ianuarie 1973, ff. 37–44.

66 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. etape pentru a demara un amplu efort de consult ări cu statele occidentale. Acestea au manifestat în continuare rezerve fa ţă de problema organismului permanent şi fa ţă de ideea ca lucr ările comisiilor specializate s ă se desf ăş oare în ora şe diferite. Ţă rile N.A.T.O. şi-au men ţinut insisten ţa pentru introducerea contactelor umane pe ordinea zi şi abordarea problemelor de substan ţă ale conferin ţei, precum num ărul şi mandatele comisiilor 94 . La sosirea în Finlanda, membrii delega ţiei erau informa ţi de M.A.E. român despre o posibil ă schimbare de atitudine din partea Uniunii Sovietice. Pentru a evita ca diferenţele de opinii dintre delega ţii s ă mai ocupe prima pagin ă a ziarelor, sovieticii doreau ca la şedin ţele plenare s ă nu mai fie organizate dezbateri, ci s ă se prezinte doar consensul la care s-a ajuns în urma consult ărilor bilaterale private 95 . O asemenea desf ăş urare nu era în interesul României întrucât crea posibilitatea ca hot ărârile reuniunii s ă fie convenite între S.U.A. şi U.R.S.S., iar libertatea de ac ţiune a ţă rilor mici s ă fie limitat ă. A doua etap ă a reuniunii preg ătitoare a debutat cu discutarea ordinii de zi. Occidentalii au continuat s ă insiste pentru elaborarea detaliat ă a mandatelor comisiilor de lucru, în timp ce sovieticii se opuneau acestui aspect. În acela şi timp, diploma ţii români confirmau tendin ţa celor dou ă superputeri de a diminua rolul şedin ţelor plenare în favoarea aranjamentului de culise 96 . Întrucât documentele de lucru şi propunerile asupra ordinii de zi începuser ă s ă se multiplice, delega ţia elve ţian ă a sus ţinut ca toate acestea s ă fie inventariate într-un catalog cu 4 capitole: securitate , cooperare economic ă, schimburi culturale şi umane , urm ări institu ţionale . Atunci când ambasadorul eleve ţian Campiche s-a referit la cele patru capitole sub denumirea de „co şuri”, un ziarist a avut ingeniozitatea s ă aşeze 4 co şuri de rafie goale pe o m ăsu ţă la intrarea în sala plenului 97 . În acest mod a intrat în vocabularul diplomatic expresia „cele 4 co şuri” (baskets ) ale C.S.C.E.

94 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1973, Consult ările bilaterale cu statele europene occidentale şi R.S.F. Iugoslavia pentru promovarea pozi ţiei României în problemele securit ăţ ii şi colabor ării în Europa , dosar 5124, „Consult ările bilaterale cu statele occidentale, precum şi cu Iugoslavia, întreprinse de partea român ă în preajma relu ării celei de-a doua runde a reuniunii preg ătitoare de la Helsinki”, 16 ianuarie 1973, ff. 246–250. 95 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki, 1973. Informarea delega ţiei române de c ătre M.A.E. asupra pozi ţiilor unor state participante la Conferin ţă , dosar 5147, Telegram ă c ătre Helsinki, nr. 08/0358, 15 ianuarie 1973, ff. 1–2. 96 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare de la Helsinki (Dipoli II, III şi IV) , dosar 5146, Telegram ă Helsinki, nr. 035.043, 21 ianuarie 1973, ff. 8–13. 97 V. Lipatti, op.cit. , p. 41.

Iulian TOADER

Primul capitol discutat urma s ă fie cel referitor la aspectele securit ăţ ii europene. Pentru a evita ca Uniunea Sovietic ă s ă prezinte ini ţiativele sale drept punctele de vedere comune ale ţă rilor Tratatului de la Var şovia, România şi-a prezentat propriul document de lucru. Noua propunere româneasc ă con ţinea o reformulare a primului punct al ordinii de zi în trei subpuncte separate: a) „principiile fundamentale ale rela ţiilor reciproce între state în Europa”; b) „renun ţarea la folosirea for ţei sau la amenin ţarea cu for ţa şi reglementarea exclusiv prin mijloace pa şnice a diferendelor între state”; c) „m ăsuri de dezangajare militar ă şi dezarmare în Europa” 98 . Chiar dac ă renun ţase s ă mai men ţioneze renun ţarea la folosirea for ţei în titlul primului punct al ordinei de zi, M.A.E. român îi acorda în continuare o importan ţă hot ărâtoare. În concep ţia româneasc ă, acesta era un principiu fundamental pentru noul edificiu al securit ăţ ii europene. Totodat ă, de şi nu era specificat în mod direct, întâietatea acordat ă renun ţă rii la folosirea for ţei în detrimentul altor principii era în m ăsur ă s ă îndeplineasc ă obiectivul diploma ţiei române de a invalida doctrina Brejnev 99 . Înainte ca delega ţiile s ă înceap ă redactarea ordinii de zi, Reuniunea de la Helsinki a intrat din nou într-o perioad ă de pauz ă la 9 februarie. Pentru diploma ţii români, tr ăsătura caracteristic ă a acestei etape a constituit-o „efortul S.U.A. şi cel al U.R.S.S. de a asigura, prin ac ţiuni coordonate, desf ăş urarea negocierilor într-un mod convenabil celor dou ă mari puteri” 100 . Aşa cum fusese convenit, convorbirile preliminare ale M.B.F.R. au fost deschise în capitala Austriei la 31 ianuarie. Pentru România, participarea la aceste convorbiri reprezenta înc ă o oportunitate de a-şi exprima propria viziune asupra securit ăţ ii europene. În linii generale, România î şi men ţinea principalele coordonate ale pozi ţiei sale prin respingerea abord ării de la bloc la bloc, sus ţinerea dreptului de participare în condi ţii de egalitate a tuturor statelor interesate şi programul de m ăsuri concrete, al c ărui con ţinut reflecta mai mult o viziune idealist ă pentru demilitarizarea continentului european 101 .

98 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare multilaterale de la Helsinki – organizarea lucr ărilor şi ordinea de zi a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, dosar 5135, „Formularea ordinei de zi a Conferin ţei pentru securitate şi colaborare în Europa”, 29 ianuarie 1973, ff. 30–37. 99 Vezi Sebastian Mitrache, „Invalidarea Doctrinei Brejnev – prioritatea României în negocierile actului final al Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”, în Constantin Bu şe, Ionel Cândea, Studii de istorie, vol. I, Editura Istros a Muzeului Br ăilei, Br ăila, 2012, pp. 599–620. 100 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare de la Helsinki (Dipoli II, III şi IV) , dosar 5146, Telegram ă Helsinki, nr. 035.122, 11 februarie 1973, f. 45. 101 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 252/1973, „Directive pentru delega ţia României la convorbirile preliminare de la Viena (31 ianuarie 1973)”, ff. 4–9.

68 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Condus ă de Virgil Constantinescu, delega ţia român ă a remarcat înc ă de la deschiderea şedin ţei festive tendin ţa U.R.S.S. şi S.U.A. ca reuniunea de preg ătire a M.B.F.R. s ă se desf ăş oare într-un cadru neoficial, iar rolul şedin ţelor plenare s ă fie redus „la consacrarea hot ărârilor între cele dou ă mari puteri şi însu şite de celelalte delega ţii” 102 . Prima problem ă adus ă la masa negocierilor a fost definirea statutului participan ţilor. Ţă rile N.A.T.O. şi-au reafirmat pozi ţia ca niciun alt stat s ă nu mai fie invitat la Viena, iar participan ţii direc ţi s ă fie numai acele state care vor fi parte la acordul privind reducerea trupelor în Europa Central ă103 . Celorlal ţi participan ţi le era oferit ă doar posibilitatea de a lua cuvântul şi a difuza documente de lucru. Delega ţiile vest-europene sus ţineau în discu ţiile bilaterale cu românii că împ ărţirea participan ţilor în dou ă grupuri – cu drepturi depline şi cu statut special – era convenit ă în prealabil între S.U.A. şi U.R.S.S., iar utilizarea de c ătre Moscova a lozincilor privind participarea tuturor statelor europene servea doar un scop propagandistic, pentru a evita discutarea oric ăror probleme militare la Helsinki 104 . În fa ţa insisten ţei americanilor şi a lipsei de sprijin din partea sovieticilor, M.A.E. român şi-a modificat pozi ţia ini ţial ă în care delega ţia era instruit ă s ă nu accepte un statut diferen ţiat. Astfel, România accepta s ă nu participe la adoptarea hot ărârilor şi la semnarea documentelor finale, dar î şi rezerva posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere în cadrul negocierilor105 . Aceast ă pozi ţie nou ă prezenta totu şi unele avantaje. România putea evita s ă se angajeze din punct de vedere juridic fa ţă de hot ărârile rezultate din negocieri. Înainte de a fi definitivat statutul participan ţilor, o nou ă problem ă î şi f ăcea apari ţia la Viena. Delega ţia maghiar ă anun ţa c ă are în vedere s ă se retrag ă din grupul ţă rilor care urmau s ă fie parte a acordurilor M.B.F.R. 106 Pentru occidentali inten ţia Ungariei era inacceptabil ă. Ace ştia

102 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, nr. 083.116, 31 ianuarie 1973, ff. 104–108. 103 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, nr. 083.173, 31 ianuarie 1973, ff. 115–117. 104 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, 083.133, 3 februarie 1973, ff. 129–131. 105 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1973, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor – circulare , dosar 5077, „Completarea mandatului delega ţiei Republicii Socialiste România la consult ările preliminare de la Viena în problema reducerii for ţelor armate şi armamentelor în Europa Central ă”, 10 februarie 1973, ff. 32–36. 106 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1973, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor – circulare , dosar 5077, Telegram ă-circular ă, nr. 08/01046, 13 februarie 1973, ff. 37–38.

Iulian TOADER considerau invocarea „problemei maghiare” drept o înc ălcare a angajamentelor ini ţiale din partea U.R.S.S. În condi ţiile în care occidentalii insistau pentru includerea Ungariei printre participan ţii direc ţi înainte de începerea şedin ţelor plenare, lucr ările de la Viena vor intra în impas. Mai mult, sovieticii au propus occidentalilor o formul ă de compromis inacceptabil ă: participarea Ungariei cu drepturi depline numai cu includerea Italiei în acela şi grup de ţă ri 107 . Şeful delega ţiei sovietice, Oleg Hlestov, considera c ă nota verbal ă din 27 ianuarie nu exprima nici un angajament în privin ţa ţă rilor participante la acordurile M.B.F.R. 108 Cu toate acestea, am putut observa în discu ţiile private anterioare dintre Kissinger şi Dobrînin c ă sovieticii au sugerat indirect americanilor posibilitatea ca Ungaria s ă nu fie parte a acordurilor. Cu siguran ţă , noua problem ă ridicat ă de unguri aducea sovieticilor avantajul de a influen ţa desf ăş urarea reuniunii de la Helsinki prin controlul asupra ritmului negocierilor de la Viena. Pentru a încerca s ă solu ţioneze problema maghiar ă, ţă rile N.A.T.O. au organizat o reuniune extraordinar ă la Bruxelles. Comunicatul adoptat propunea delimitarea statelor prezente la Viena între participan ţi deliberativi şi participan ţi consultativi, f ără s ă enumere statele din cele dou ă categorii. Participan ţii deliberativi urmau a fi statele cu for ţe armate în Europa Central ă sau al c ăror teritoriu era situat în regiune, îns ă nu era men ţionat ă obligativitatea acestora de a lua parte la viitoarele acorduri M.B.F.R. 109 Occidentalii încercau totu şi s ă ob ţin ă un angajament indirect din partea U.R.S.S. întrucât Ungaria trebuia s ă î şi declare deschis statutul de participant deliberativ. În pofida dorin ţei occidentalilor de a se ajunge la un compromis printr-o formulare ambigu ă, sovieticii au respins propunerea. Diploma ţia sovietic ă dorea s ă se clarifice f ără echivoc statutul Ungariei. Participarea acesteia la m ăsurile din cadrul M.B.F.R. putea fi posibil ă numai în acelea şi condi ţii ca Italia 110 . A şadar, înainte ca la consult ările de la Helsinki s ă se redeschid ă sesiunea de lucru, convorbirile preliminare de la Viena continuau s ă r ămân ă în impas.

107 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă New York, nr. 051.145, 14 februarie 1973, ff. 199–202. 108 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, 083.167, 7 februarie 1973, ff. 162–166. 109 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, nr. 083.228, 21 februarie 1973, ff. 225–229. 110 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Convorbirile preliminare în leg ătur ă cu problema dezangaj ării militare şi dezarm ării în Europa. Viena 1973 – Participarea delega ţiei române. Consult ări , dosar 5075 bis, Telegram ă Viena, nr. 083.247, 23 februarie 1973, ff. 245–248.

70 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

În pauza dintre lucr ările reuniunii de preg ătire a C.S.C.E., Moscova l-a trimis la Bucure şti pe ambasadorul A.E. Kovaliov pentru consult ări bilaterale asupra proiectelor de documente sovietice. Kovaliov trebuia s ă ob ţin ă acordul românilor pentru ca documentele s ă exprime pozi ţia comun ă a statelor socialiste. Sovieticii doreau ca România s ă renun ţe a mai situa în prim-plan principiul renun ţă rii la folosirea for ţei şi s ă accepte locul prioritar al principiului inviolabilit ăţii frontierelor în documentul Conferin ţei: „nu vreau s ă raportez la Moscova c ă sunt divergen ţe cu românii în problema frontierelor” 111 . Consensul alia ţilor din Pactul de la Var şovia în aceast ă problem ă era necesar pentru a împiedica tactica occidentalilor de a lega conceptual cele dou ă principii. Reuniunea de la Helsinki şi-a redeschis lucr ările la 26 februarie. În aceast ă etap ă prioritar era procesul de redactare a formul ărilor pentru cele patru puncte ale agendei şi a mandatelor comisiilor de lucru. Pentru delega ţia României cele mai importante aspecte erau includerea nerecurgerii la for ţă ca subpunct al primului punct de pe ordinea de zi şi a tuturor principiilor fundamentale ale dreptului interna ţional, „redactate de o asemenea manier ă încât s ă angajeze f ără echivoc toate statele participante”. De asemenea, delega ţia putea accepta prioritatea inviolabilit ăţ ii frontierelor în prezentarea principiilor 112 . Sarcina redact ării celor patru puncte ale agendei a revenit unui grup oficial de lucru, aflat în subordinea reuniunii plenare. Procesul s-a dovedit mult mai dificil decât î şi imaginaser ă reprezentan ţii de la Helsinki. Uniunea Sovietic ă insista pentru men ţionarea separat ă a inviolabilit ăţ ii frontierelor, în timp ce vesticii doreau înscrierea în primul capitol a principiilor drepturilor omului şi autodetermin ării popoarelor. Pentru sovietici, principiul inviolabilit ăţ ii frontierelor presupunea recunoa şterea deplin ă şi clar ă a „grani ţelor comunit ăţ ii socialiste” 113 . În schimb, pentru ţă rile N.A.T.O. propunerea sovieticilor implica recunoa şterea permanent ă a frontierelor în Europa. Prin urmare, occidentalii nu doreau ca principiul inviolabilit ăţ ii s ă fie men ţionat distinct, ci ca element al principiului nerecurgerii la for ţă . Prin acest artificiu diplomatic, vest-europenii inten ţionau s ă p ăstreze posibilitatea modific ării pa şnice a frontierelor.

111 A.M.A.E., Problema 241/9S7/1973, dosar 5125, Vizita în România a ambasadorului cu îns ărcin ări speciale în MAE al U.R.S.S., A.E. Kovaliov, pentru consult ări în problemele securit ăţ ii europene , ff. 42–48. 112 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 21/1973, „Completare la directivele pentru delega ţia Republicii Socialiste România la reuniunea de preg ătire a Conferin ţei pentru Securitate şi Colaborare în Europa (Faza a III-a, care începe la 26 februarie)”, ff. 19–29. 113 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Dipoli III şi IV , dosar 5145, Telegram ă Helsinki, nr. 035.319, 31 martie 1973, f. 70.

Iulian TOADER

La rândul lor, sovieticii priveau dezvoltarea cooper ării în problema contactelor umane drept un amestec de natur ă ideologic ă a Occidentului în afacerile interne ale sociali ştilor 114 . În timp ce sovieticii doreau ca esen ţa punctului 3 al ordinii de zi s ă fie cooperarea cultural ă, prin păstrarea tradi ţiilor fiec ărei ţă ri, vest-europenii subliniau prioritatea circula ţiei libere a ideilor, informa ţiilor şi persoanelor. Din punctul de vedere al U.R.S.S., aceste aspecte apar ţineau domeniului consular şi puteau fi realizate doar prin în ţelegeri bilaterale care s ă respecte legisla ţia intern ă a ţă rilor cu sisteme sociale diferite 115 . Chiar dac ă se contura tot mai clar posibilitatea ca prima fază a C.S.C.E. s ă nu mai poat ă fi deschis ă în luna iunie, lucr ările reuniunii preg ătitoare au intrat într-o nou ă perioad ă de pauz ă la 6 aprilie. Potrivit delega ţiei române, impasul consult ărilor de la Helsinki era cauzat de tendin ţa marilor puteri de a-şi coordona ac ţiunile şi de a sl ăbi solidaritatea ţă rilor mici şi mijlocii prin presiuni, descurajarea ini ţiativelor şi „între ţinerea unei atmosfere de confuzie şi scepticism”. În schimb, ţă rile mici ac ţionau împotriva sferelor de influen ţă şi pentru stabilirea în Europa a unor rela ţii noi, „din care s ă fie excluse for ţa şi hegemonia celor mari” 116 . Desf ăş urarea cu greutate a consult ărilor de la Helsinki se datora cu certitudine impasului în care se aflau convorbirile preliminare de la Viena. Exista sentimentul c ă europenii din N.A.T.O. tergiverseaz ă lucr ările de la Helsinki pentru a ob ţine concesii de la sovietici în negocierile pentru reducerea trupelor 117 . Pe cel ălalt mal al Atlanticului, la Casa Alb ă, impasul celor dou ă reuniunii era privit cu nedumerire. Adept al pragmatismului, Kissinger era iritat de orgoliile şi divergen ţele ideologice dintre vest-europeni şi sovietici, motiv pentru care a intervenit pe lâng ă alia ţi pentru a le cere s ă adopte o pozi ţie mai flexibil ă118 . La rândul ei, atitudinea american ă a complicat atmosfera din interiorul N.A.T.O. Încrederea afi şat ă de Kissinger în privin ţa modalit ăţ ii de gestionare a rela ţiilor cu sovieticii stârnea o team ă larg

114 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare de la Helsinki (Dipoli II, III şi IV) , dosar 5146, Telegram ă Helsinki, nr. 035.529, 1 aprilie 1973, ff. 89–93. 115 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare. Comisia III–contactele umane, dosar 5141, Telegram ă Helsinki, nr. 033.546, 3 aprilie 1973, ff. 39–43. 116 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare de la Helsinki (Dipoli II, III şi IV) , dosar 5146, Telegram ă Helsinki, nr. 035.360, 6 aprilie 1973, ff. 97–99. 117 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki 1973. Informarea delega ţiei române de c ătre M.A.E. asupra pozi ţiilor unor state participante la conferin ţă , dosar 5147, Telegram ă c ătre Viena şi Helsinki, nr. 08/01621, 21 martie 1973, f. 136. 118 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, „Memorandum of conversation”, 21 februarie 1973, doc. 129.

72 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

împ ărt ăş it ă printre europeni fa ţă de posibilitatea unei în ţelegeri sovieto-americane peste capul alia ţilor 119 . Aceast ă team ă era alimentat ă de stilul diploma ţiei personale pe care îl practica Kissinger. Consilierul pentru Securitate Naţional ă de la Casa Alb ă men ţinea canale private de comunicare cu Moscova şi cu principalele capitale europene prin care putea s ă eludeze birocra ţia Departamentului de Stat. Prin aceast ă practic ă, Kissinger î şi rezerva o libertate mai mare de ac ţiune în politica extern ă. De cele mai multe ori, prin intermediul ambasadorului sovietic Dobrînin, liderii de la Moscova preferau s ă comunice direct cu Kissinger, f ără implicarea canalului diplomatic obi şnuit reprezentat de Departamentul de Stat. Între timp, convorbirile preliminare de la Viena continuau s ă se afle în impas, transformându-se într-un adev ărat r ăzboi psihologic. Discu ţiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. pentru a găsi o formul ă de compromis au durat mai bine de o lun ă. În cele din urm ă, sovieticii au acceptat ca statutul Ungariei s ă nu fie clarificat de la bun început 120 . Pentru a în ţelege finalul impasului de la Viena, trebuie s ă lu ăm în calcul mai mul ţi factori. Pentru vest-europeni, nu atât statutul Ungariei de participant direct era important, ci obţinerea unor garan ţii pentru ca U.R.S.S. s ă nu îşi transfere în Ungaria trupele reduse din celelalte teritorii 121 . De asemenea, prelungirea impasului putea determina opozi ţia democrat ă din Congres s ă for ţeze o retragere unilateral ă a trupelor americane de pe continentul european. Mai mult, teama occidentalilor fa ţă de o posibil ă în ţelegere bilateral ă sovieto-american ă începuse deja s ă pun ă N.A.T.O. într-o situa ţie dificil ă. Americanii trebuiau s ă formuleze o politic ă de ap ărare credibil ă pentru Europa şi s ă demonstreze că procesul de reducere a trupelor nu va contribui la diminuarea securit ăţ ii alia ţilor europeni din N.A.T.O. 122 Compromisul final a luat forma unui aranjament de procedur ă şi patru declara ţii separate. Aranjamentul enumera cele 11 state poten ţial participante la viitoarele acorduri, f ără a exclude posibilitatea ca alte state s ă fie incluse în aceast ă categorie prin consens, în timp ce alte 8 state,

119 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX , „Memorandum From Helmut Sonnenfeldt of the National Security Council Staff to the President's Assistant for National Security Affairs (Kissinger)”, Helsinki, 5 martie 1973, doc. 130. 120 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Activitatea delega ţiei române la consult ările preliminare de la Viena privind dezangajarea militar ă şi dezarmarea în Europa , dosar 5084, Telegram ă Viena, nr. 083.382, 2 aprilie 1973, ff. 102–105. 121 A.M.A.E., Problema 241/1973 9D6, Activitatea delega ţiei române la consult ările preliminare de la Viena privind dezangajarea militar ă şi dezarmarea în Europa , dosar 5084, Telegram ă Viena, nr. 083.386, 4 aprilie 1973, ff. 106–110. 122 F.R.U.S., 1969–1976, vol. XXXIX, „Memorandum of conversation”, 12 aprilie 1973, doc. 135.

Iulian TOADER printre care şi Ungaria, erau incluse în categoria participan ţilor cu statut special. În acela şi timp, ţă rile N.A.T.O. sus ţineau dou ă declara ţii: una în care precizau c ă statutul Ungariei nu afecteaz ă includerea sa în m ăsurile din cadrul M.B.F.R., iar o alta referitoare la obligativitatea aplic ării aranjamentului de procedur ă şi la viitoarele negocieri. În declara ţia sa, Ungaria î şi rezerva posibilitatea de a participa la m ăsuri numai prin îndeplinirea unor „condi ţii corespunz ătoare”, în timp ce U.R.S.S. men ţinea posibilitatea invit ării altor state europene ca observatori la negocieri 123 . Prin aceast ă modalitate, occidentalii au inclus Ungaria în aceea şi categorie cu Italia, conform dorin ţei sovieticilor, îns ă prevedeau în mod indirect posibilitatea de a fi atras ă sub o anumit ă form ă la m ăsurile din cadrul M.B.F.R. România nu fost de acord cu formula „participan ţi cu statut special”, îns ă a fost nevoit ă să cedeze curentului de opinie majoritar. De asemenea, diploma ţia român ă s-a men ţinut neutr ă în controversa privind statutul Ungariei. Ini ţial, în declara ţia reprezentantului maghiar era sugerat ă adeziunea tuturor celorlalte ţă ri socialiste la punctul s ău de vedere. Prin schimbarea formulei „ şi celelalte ţă ri socialiste” cu formula „ şi alte ţă ri socialiste”, România a evitat ca declara ţia s ă fie prezentat ă şi în numele ei 124 . A şadar, dup ă mai bine de 100 de zile, la 14 mai se deschideau în mod oficial şedin ţele plenare ale convorbirilor preliminare pentru M.B.F.R. Pentru niciun diplomat din capitalele europene nu mai reprezenta o surpriz ă intercondi ţionarea dintre cele dou ă reuniuni preg ătitoare. Strategia diplomatic ă utilizat ă de sovietici şi vest-europeni presupunea tergiversarea lucr ărilor la una dintre reuniuni pentru a ob ţine concesii de la adversari la cealalt ă. În tot acest timp, Statele Unite s-au men ţinut departe de confrunt ările ideologice. La Helsinki, americanii au preferat s ă afi şeze o atitudine pasiv ă şi s ă îmbr ăţ işeze un rol de mediator numai atunci când interesele lor fundamentale se aflau în joc. De multe ori, aceast ă atitudine i-a nemul ţumit pe europeni şi sovietici deopotriv ă. Brejnev şi Gromîko au încercat s ă îl conving ă pe Kissinger s ă exercite presiuni pentru ca alia ţii s ă nu mai afi şeze o pozi ţie rigid ă la Helsinki. În schimb, americanii au evitat s ă mai intre în acest joc. Orice progres în problema contactelor umane depindea de flexibilitatea pozi ţiei sovieticilor în

123 Vezi forma aranjamentului în limbile român ă şi englez ă în A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, ff. 22–30. 124 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa Central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, „Definitivarea documentului de procedur ă a convorbirilor preliminare de la Viena”, ff. 18–21.

74 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. problema frontierelor, iar aceast ă concesie reciproc ă putea fi stabilit ă doar în contacte bilaterale cu liderii vest-europeni 125 . La 25 aprilie se deschidea a patra etap ă a reuniunii preg ătitoare de la Helsinki, iar tabloul general nu era deloc unul optimist. Pân ă în acest moment, dominate de încrâncen ări ideologice, lucr ările cunoscuser ă prea multe momente de impas pentru a se ajunge la decizii semnificative. La rândul lor, liderii de la Bucure şti priveau cu îngrijorare tendin ţele „nejustificate” de amânare a Conferin ţei 126 . Progresul realizat la Viena în problema ungar ă a f ăcut posibil ca delega ţiile de la Helsinki să î şi mai atenueze pozi ţiile. Problema inviolabilit ăţ ii frontierelor reprezenta un punct sensibil în special pentru R.F.G. Men ţionarea separat ă a principiului consacra frontierele stabilite dup ă cel de-al Doilea R ăzboi Mondial, iar R.F.G. dorea s ă p ăstreze posibilitatea reunific ării Germaniei 127 . Pentru a ob ţine concesii din partea sovieticilor, occidentalii au men ţinut o pozi ţie rigid ă asupra punctului 3 al ordinii de zi. Cooperarea în domeniul umanitar trebuia s ă includ ă problema contactelor umane (mai ales reunificarea familiilor şi căsătoriile între persoane de cet ăţ enii diferite) şi circula ţia liber ă a ideilor, informa ţiilor şi persoanelor. Rolul acestor aspecte era de a expune caracterul închis al societ ăţ ii comuniste 128 . Pentru sovietici, problemele ridicate de occidentali reprezentau un amestec în treburile interne şi înc ălcau suveranitatea statelor. Întrucât prelungirea impasului putea conduce la amânarea Conferin ţei, diploma ţia sovietic ă a adoptat tactica concesiei treptate şi a deblocat capitolul referitor la cooperarea umanitar ă pentru ca occidentalii s ă deblocheze problema frontierelor 129 . În cele din urm ă, directivele finale pentru punctul 1 al ordinii de zi con ţineau enumerarea separat ă a zece principii în rela ţiile reciproce dintre state, inclusiv respectarea drepturilor omului, autodeterminarea popoarelor sau ab ţinerea de la folosirea for ţei, legate conceptual prin referirea la scopurile şi

125 F.R.U.S., 1969–1976, vol. XXXIX, European Security, „Memorandum for the Record by the Assistant Secretary of State for European Affairs (Stoessel)”, 19 aprilie 1973, doc. 141 şi „Memorandum of conversation”, Zavidovo, 6 mai 1973, doc. 147. 126 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 74/1973, „Completare la directivele pentru delega ţia Republicii Socialiste România la reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Faza a IV-a)”, ff. 9–14. 127 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Telegram From the Department of State to the Embassy in the Soviet Union”, 4 mai 1973, doc. 146. 128 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Memorandum From Helmut Sonnenfeldt of the National Security Council Staff to the President's Assistant for National Security Affairs (Kissinger)”, undated, doc. 110. 129 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare. Comisia III – contactele umane, dosar 5141, Telegram ă Helsinki, nr. 035.525, 18 mai 1973, ff. 85–89.

Iulian TOADER principiile O.N.U. Ini ţial, România a dorit men ţionarea separat ă a principiilor egalit ăţ ii şi suveranit ăţ ii, îns ă, în cele din urm ă, a acceptat formula „egalitate suveran ă”130 . Chiar dac ă sovieticii au ob ţinut enumerarea separat ă a inviolabilit ăţ ii frontierelor, acest principiu nu ocupa un loc prioritar. În schimb, cele zece principii trebuiau aplicate în rela ţiile reciproce de fiecare stat participant „indiferent de sistemul social, economic sau politic”, ceea ce anula substan ţa ideologic ă a doctrinei Brejnev. La rândul lor, sovieticii au ob ţinut ca preambulul punctului 3 al ordinii de zi s ă cuprind ă men ţionarea principiilor de la punctul 1, printre care se num ăra şi neinterven ţia în treburile interne. Un alt punct de divergen ţă a fost rolul atribuit aspectelor militare. În timp ce neutrii şi ţă rile mici doreau ca la C.S.C.E. s ă se discute mai multe probleme militare, în strâns ă leg ătur ă cu securitatea european ă, S.U.A., Fran ţa şi U.R.S.S. s-au opus, cu excep ţia m ăsurilor de înt ărire a încrederii ( confidence builduing measures )131 . Aceste m ăsuri prevedeau notificarea prealabil ă şi schimbul de observatori la marile manevre militare. Dup ă adoptarea aranjamentului de procedur ă, la convorbirile preliminare de la Viena urmau s ă înceap ă dezbaterile asupra ordinii de zi. Pentru a permite încheierea cât mai rapid ă a consult ărilor, sovieticii preferau o formulare general ă prin care s ă se evite punctele de vedere divergente. Agenda trebuia s ă includ ă scopul negocierilor (reducerea for ţelor armate şi armamentelor), zona de aplicare (Europa Central ă) şi necesitatea respect ării principiului securit ăţ ii egale între toate p ărţile 132 . În schimb, occidentalii continuau s ă insiste pentru ca măsurile de reducere a trupelor s ă fie echilibrate, cu alte cuvinte ca num ărul for ţelor reduse de sovietici s ă fie mai mare decât cel al ţă rilor N.A.T.O. 133 În interven ţia sa, delega ţia român ă a subliniat ca for ţele reduse s ă nu fie reamplasate în alte ţă ri, ci s ă fie retrase în interiorul frontierelor na ţionale şi demobilizate. Propunerea României

130 D.B.P.O. , seria III, vol. II, Mr. Elliott (Helsinki) to Sir A. Douglas-Home, „Elaboration of the 10 Principles”, 23 mai 1973, doc. 35. 131 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare de la Helsinki (Dipoli II, III şi IV) , dosar 5146, Telegram ă Helsinki, nr. 035.588, 27 mai 1973, f. 131. 132 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa Central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, Telegram ă Viena, nr. 083.548, 15 mai 1973, f. 141. 133 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa Central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, Telegram ă Viena, nr. 083.556, 16 mai 1973, f. 153.

76 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. a provocat o reac ţie negativ ă în rândul alia ţilor sociali şti 134 . Hlestov considera c ă ideea demobiliz ării trupelor serve şte interesele Occidentului şi aducea prejudicii securit ăţ ii ţă rilor socialiste. Într-adev ăr, dac ă pentru România era important ca trupele reduse s ă nu fie transferate în vecin ătatea teritoriului s ău, pentru ţă rile socialiste care aveau grani ţă comun ă cu N.A.T.O. demobilizarea putea produce un sentiment de insecuritate prin modificarea echilibrului strategic. Diploma ţia român ă a mai fost nemul ţumit ă şi de limitarea posibilit ăţ ii sale de exprimare. Participan ţii doreau ca principalele negocieri s ă se desf ăş oare în cadrul unui grup de lucru format numai din statele cu drepturi depline, în timp ce ţă rile cu statut special puteau s ă î şi exprime pozi ţia doar în cadrul şedin ţelor plenare s ăpt ămânale. Diferen ţa de abordare a celor dou ă alian ţe a provocat din nou un impas în procesul de finalizare a ordinii de zi. Pentru ca discu ţiile s ă nu se mai prelungeasc ă, occidentalii au propus s ă se renun ţe la ideea formul ării unei agende. În schimb, lucr ările convorbirilor preliminare urmau să se încheie printr-un comunicat al ţă rilor participante 135 . La Helsinki, consensul asupra primelor trei puncte ale agendei a permis delega ţiilor s ă dezbat ă ultimele aspecte r ămase nerezolvate: punctul patru referitor la urm ările institu ţionale, calendarul, participan ţii şi locul desf ăş ur ării conferin ţei. Delega ţiile au hot ărât s ă men ţin ă organizarea C.S.C.E. în trei etape: prima, la nivel de mini ştri de externe; a doua, pentru lucr ările comisiilor specializate; iar a treia, pentru adoptarea documentului final. Cu toate acestea, nivelul de participare al ultimei etape urma s ă fie stabilit ulterior. Deschiderea primei faze a fost stabilit ă pentru 3 iulie, tot la Helsinki. România s-a num ărat printre cele mai active sus ţin ătoare a principiului rota ţiei, prin care toate cele trei etape dar şi lucr ările comisiilor specializate urmau s ă se desf ăş oare în capitale europene diferite. Obiectivul acestei ini ţiative era diminuarea influen ţei sovietice asupra Conferin ţei. Potrivit diploma ţilor români, „Finlanda d ădea dovad ă de o prea mare obedien ţă fa ţă de politica U.R.S.S.” 136 Sovieticii şi unele ţă ri europene au reu şit s ă se opun ă ini ţiativei românilor. În final, delega ţiile au convenit ca numai a doua etap ă s ă se desf ăş oare în alt ora ş. La insisten ţa

134 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa Central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, Telegram ă Viena, nr. 083.569, 18 mai 1973, ff. 166–169. 135 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa Central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, Telegram ă Viena, nr. 083.594, 23 mai 1973, ff. 203–205. 136 V. Lipatti, op.cit. , p. 57.

Iulian TOADER diploma ţilor români, Geneva urma s ă fie locul în care comisiile specializate trebuiau s ă negocieze documentul final al Conferin ţei 137 . Ultimul punct al ordinii de zi prin care sociali ştii sperau s ă ob ţin ă angajamentul occidentalilor pentru crearea unei institu ţii cu rol consultativ a r ămas f ără o solu ţionare precis ă. Formula de compromis a purtat denumirea „urm ările conferin ţei” ( follow-up ), iar comitetul de coordonare al etapei a doua era îns ărcinat s ă propun ă recomand ările necesare în func ţie de evolu ţia Conferin ţei. Chiar dac ă Valentin Lipatti s-a implicat personal în conducerea grupului de lucru, occidentalii au evitat men ţionarea explicit ă a unei urm ări institu ţionale în mandatul comisiei 138 . Pe m ăsur ă ce consult ările preliminare de la Helsinki şi Viena se apropiau de final, sovieticii au încercat din nou s ă influen ţeze ritmul desf ăş ur ării viitoarei Conferin ţe europene. La convorbirile de la Viena, delega ţia sovietic ă a propus ca negocierile pentru M.B.F.R. s ă înceap ă la o lun ă dup ă încheierea C.S.C.E. 139 Prin aceast ă tactic ă, sovieticii doreau ca lucr ările comisiilor specializate s ă se încheie rapid, iar ultima etap ă a C.S.C.E. s ă poat ă fi convocat ă cel mai târziu în noiembrie. În acest mod, cele dou ă conferin ţe nu se mai desf ăş urau simultan, iar statele nemul ţumite de evolu ţia negocierilor pentru M.B.F.R. nu mai puteau ridica aceste probleme în cadrul C.S.C.E. Cum era de a şteptat, propunerea sovieticilor a stârnit un amplu val de nemul ţumire în rândul occidentalilor. Mai mult, americanii erau presa ţi de opozi ţia democrat ă din Congres s ă fixeze o dat ă precis ă pentru deschiderea M.B.F.R. În acest context, pentru a realiza un compromis, delega ţia american ă a p ăstrat propunerea U.R.S.S., îns ă a ad ăugat formularea „nu mai târziu de 30 octombrie 1973” 140 . În schimb, sovieticii nu doreau stabilirea unei date precise pentru deschiderea M.B.F.R. f ără un angajament ferm din partea americanilor ca C.S.C.E. s ă î şi

137 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Dipoli III şi IV , dosar 5145, Telegram ă Helsinki, nr. 035.527, 18 mai 1973, f. 139. 138 V. Lipatti, op.cit. , p. 50. 139 A.M.A.E., Problema 241/1973/9D6, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa central ă – activitatea delega ţiei , dosar 5088, Telegram ă Viena, nr. 083.600, 24 mai 1973, ff. 207–208. 140 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea pregătitoare a Conferin ţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Helsinki 1973. Informarea delega ţiei române de c ătre M.A.E. asupra pozi ţiilor unor state participante la conferin ţă , dosar 5147, Telegram ă c ătre Viena şi Helsinki, nr. 20/09904, 3 iunie 1973, ff. 200–203.

78 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

încheie lucr ările înainte de sfâr şitul anului 1973 141 . În cele din urm ă, problema calendarului a fost solu ţionat ă în timpul vizitei lui Brejnev în Statele Unite de la sfâr şitul lunii iunie. S.U.A. şi U.R.S.S. se angajau s ă încheie Conferin ţa european ă „în cel mai scurt timp posibil”, în timp ce deschiderea M.B.F.R. era stabilit ă la data de 30 octombrie 1973 142 . Înainte ca delega ţiile s ă adopte documentul final al Reuniunii preg ătitoare de la Helsinki, o nou ă criz ă amenin ţa s ă blocheze consensul. Reprezentantul Maltei a cerut în şedin ţa de plen invitarea cu drepturi depline la conferin ţă a ţă rilor mediteraneene din nordul Africii. O asemenea propunere nu era acceptat ă de niciun alt stat participant, îns ă maltezii nu au dorit s ă renun ţe la amendament. Întrucât procesul de adoptare a documentului final risca s ă fie blocat, ultimele zile ale Reuniunii s-au desf ăş urat într-o puternic ă stare de încordare. Sovieticii luau în considerare inclusiv încheierea lucr ărilor f ără participarea Maltei 143 . Pentru România, eliminarea Maltei ar fi înc ălcat principiul egalit ăţ ii suverane şi practica consensului, bunurile cele mai de pre ţ ob ţinute în timpul negocierilor 144 . A şadar, diploma ţia român ă s-a implicat personal pentru a g ăsi o formul ă de compromis, iar ambasadorul României la Roma s-a deplasat în Malta pentru a-l convinge pe primul ministru Dom Mintoff s ă renun ţe la rigiditate 145 . Mintoff a recunoscut c ă în spatele ac ţiunii sale se afl ă presiunea militar ă a Libiei, îns ă a fost dispus s ă renun ţe la amendament numai dac ă se va g ăsi o formul ă prin care ţă rile mediteraneene s ă î şi exprime punctul de vedere în cadrul Conferin ţei. Cu câteva ore înainte de încheierea consult ărilor, reprezentantul maltez a fost de acord ca ţă rile mediteraneene s ă fie invitate cu „dreptul de a prezenta contribu ţii potrivit unor modalit ăţ i pe care le va stabili conferin ţa” 146 . A şadar, la 8 iunie, reprezentan ţii statelor participante adoptau recomand ările finale ale consult ărilor de la Helsinki 147 .

141 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Transcript of Telephone Conversation Between the President's Assistant for National Security Affairs (Kissinger) and the Assistant Secretary of State for European Affairs (Stoessel)”, 2 iunie 1973, doc. 155. 142 F.R.U.S., 1969–1976 , vol. XXXIX, European Security, „Editorial note”, doc. 167. 143 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare – mersul negocierilor şi indica ţii date delega ţiei (mai–iunie) , dosar 5140, Telegram ă Helsinki, nr. 035.634, 5 iunie 1973, ff. 15–22. 144 V. Lipatti, op.cit. , p. 64. 145 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Reuniunea preg ătitoare – mersul negocierilor şi indica ţii date delega ţiei (mai–iunie) , dosar 5140, Telegram ă c ătre Helsinki, nr. 066.727 8 iunie 1973, ff. 47–51. 146 A.M.A.E., Problema 241/1973 9S7, Dipoli III şi IV , dosar 5145, Telegram ă Helsiniki, nr. 035.657, 9 iunie 1973, ff. 151–155. 147 Vezi textul recomand ărilor finale în A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 117/1973, ff. 65–94.

Iulian TOADER

Dup ă încheierea vizitei lui Brejnev în Statele Unite, ultimul pas pentru a pune cap ăt convorbirilor preliminare de la Viena r ămânea adoptarea comunicatului final. În cele din urm ă, occidentalii au renun ţat la formula „reduceri reciproce şi echilibrate”, iar viitoarele negocieri urmau s ă poarte denumirea „Reducerea reciproc ă a for ţelor armate şi armamentelor şi m ăsuri colaterale în Europa Central ă”. Îns ă, procesul de încheiere a Reuniunii va fi perturbat de un ultim gest al delega ţiei române. România era nemul ţumit ă c ă textul comunicatului a fost negociat doar în grupul de lucru al participan ţilor cu drepturi depline, ceea ce a împiedicat ţă rile cu statut special s ă contribuie la îmbun ătăţ irea lui. România dorea ca textul s ă includ ă posibilitatea ca oricare din statele participante s ă poat ă propun ă pentru negocieri orice tem ă referitoare la obiectul discu ţiilor, iar acordurile finale s ă nu afecteze interesele şi securitatea celorlalte state din Europa 148 . În schimb, în comunicat, dreptul de a ridica probleme în cadrul negocierilor revenea doar statelor participante la viitoarele acorduri, în timp ce delega ţiile celorlalte state puteau doar s ă-şi exprime pozi ţia şi s ă transmit ă documente. Întrucât în timpul redact ării comunicatului final nu au mai fost organizate şedin ţe plenare, România nu a mai avut posibilitatea de a propune amendamentele sale. Propunerile României nu au fost privite cu simpatie de celelalte delega ţii. Textul comunicatului final era deja stabilit, iar orice discu ţii asupra textului putea conduce la amânarea încheierii negocierilor. Pentru a evita blocarea consensului, M.A.E. român a instruit delega ţia de la Viena ca dup ă adoptarea comunicatului s ă sus ţin ă o declara ţie prin care s ă exprime pozi ţia României. Gestul delega ţiei române a provocat iritarea occidentalilor 149 . Potrivit acestora, declara ţia nu reflecta situa ţia real ă, întrucât România se num ărase printre cele mai active delega ţii. Pentru ca declara ţia României s ă nu repun ă în discu ţie comunicatul, occidentalii au decis s ă sus ţin ă la rândul lor o declara ţie de r ăspuns. Comunicatul final al convorbirilor preliminare de la Viena a fost adoptat la şedin ţa plenar ă din 28 iunie 150 . Din partea României, Virgil Constantinescu şi-a manifestat nemul ţumirea

148 A.M.A.E., Problema 241/9D6/1973, Convorbirile preliminare de la Viena privind reducerea trupelor – Circulare , dosar 5077, Telegram ă-circular ă, nr. 01/06911, 13 iunie 1973, ff. 98–102. 149 Access to Archival Databases (A.A.D.), Central Foreign Policy Files , Electronic Telegrams, 1/1/1973– 12/31/1973, Record Group 59, „MBFR: Discussion with Romanian Rep regarding final plenary”, doc. 1973VIENNA05335, 26 iunie 1973 (http://aad.archives.gov/aad/createpdf?rid=67457&dt=2472&dl=1345). 150 Vezi textul comunicatului final în A.A.D., Central Foreign Policy Files , Electronic Telegrams, 1/1/1973– 12/31/1973, Record Group 59, doc. 1973VIENNA05332, 26 iunie 1973 (http://aad.archives.gov/aad/createpdf?rid=6

80 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. fa ţă de procedura de negociere şi de redactare a comunicatului. Potrivit reprezentantului român, procesul nu ţinuse cont de aranjamentul de procedur ă convenit la 14 mai prin care se „garanta dreptul tuturor delega ţiilor, indiferent de statut, s ă participe pe baze egale la discu ţii şi s ă propun ă teme referitoare la obiectul discu ţiilor” 151 . De asemenea, Constantinescu a prezentat amendamentele României pentru îmbun ătăţ irea textului. Declara ţia României a fost urmat ă de un scurt r ăspuns al ţă rilor N.A.T.O., prezentat de şeful delega ţiei britanice: „Eu şi colegii mei am dori s ă subliniem c ă declara ţia tocmai sus ţinut ă reprezint ă opinia unilateral ă a unei singure delega ţii. Chiar dac ă include câteva concep ţii cu care am putea fi de acord în anumite circumstan ţe, în unele privin ţe este de asemenea inexact ă.”152 Motivul din spatele declara ţiei României poate fi în ţeles doar prin viziunea antihegemonic ă a liderilor politici de la Bucure şti. Spre deosebire de reuniunea de la Helsinki, negocierile de la Viena s-au desf ăş urat în totalitate de la bloc la bloc, fiind dominate de Statele Unite şi U.R.S.S. 153 Prin urmare, România nu putea accepta s ă fie de acord cu adoptarea unui comunicat asupra c ăruia nu contribuise cu niciun amendament. Ambasada S.U.A. de la Bucure şti remarca în ziua imediat urm ătoare c ă presa central ă dedica subiectul încheierii convorbirilor de la Viena în totalitate interven ţiei lui Constantinescu, iar textul comunicatului nici m ăcar nu era publicat. Titlul articolului din „Scânteia” era ilustrativ: „Orice acord trebuie s ă ia în considerare drepturile şi interesele tuturor statelor”. Potrivit diploma ţilor americani, publicul român trebuia să priveasc ă interven ţia României drept o condamnare puternic ă a politicii de mare putere 154 . Aşadar, gesturile de condamnare a hegemoniei bipolare reprezentau lozinci propagandistice ale comuni ştilor români cu scopul de a controla societatea pe plan intern.

9657&dt=2472&dl=1345). 151 A.A.D., Central Foreign Policy Files , Electronic Telegrams, 1/1/1973–12/31/1973, Record Group 59, „MBFR: Text of proposed Romanian statement”, doc. 1973VIENNA05334, 26 iunie 1973 (http://aad.archives.gov/aad/creat epdf?rid=69655&dt=2472&dl=1345). 152 A.A.D., Central Foreign Policy Files , Electronic Telegrams, 1/1/1973–12/31/1973, Record Group 59, „MBFR: June 28 Plenary Meeting”, doc. 1973VIENNA05400, 28 iunie 1973 (http://aad.archives.gov/aad/createpdf?rid=6775 4&dt=2472&dl=1345). 153 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 133/1973, „Informare privind desf ăş urarea consult ărilor preliminare de la Viena şi activitatea delega ţiei române”, 9 iulie 1973, ff. 142–151. 154 A.A.D., Central Foreign Policy Files , Electronic Telegrams, 1/1/1973–12/31/1973, Record Group 59, „GOR Medial Publicize Romanian MBFR statement”, doc. 1973BUCHAR02392, 29 iunie 1973 (http://aad.archives.gov/aad/createpdf?rid=67802&dt=2472&dl=1345).

Iulian TOADER

Concluzii

Diploma ţii români p ărăseau consult ările de la Helsinki şi Viena cu sentimentul unui succes pentru politica extern ă a României. Promovarea consensului şi a principiului rota ţiei în regulile de procedur ă sunt privite de reprezentan ţii români drept bunurile cele mai de pre ţ ob ţinute la reuniunea preg ătitoare a C.S.C.E., prin care România a reu şit s ă impun ă un model nou de negociere în diploma ţia multilateral ă155 . Desigur, nostalgia fa ţă de acele evenimente provoac ă uneori participan ţilor tendin ţa de a exagera propria percep ţie asupra rolului pe care l-au îndeplinit 156 . A şa cum datoria diplomatului este de a r ămâne fidel ţă rii sale, rolul istoricului este de a reconstitui faptele cu obiectivitate şi de a dezvolta modele teoretice prin care s ă putem în ţelege desf ăş urarea evenimentelor. Cu siguran ţă , România a plecat la drum cu obiectivul de a-şi ap ăra propriile interese şi de a se afirma pe plan interna ţional. Pentru a în ţelege comportamentul României pe plan extern, trebuie mai întâi s ă-i în ţelegem sursa. Iar politica extern ă a României î şi avea originea în viziunea antihegemonic ă a comuni ştilor români asupra rela ţiilor interna ţionale. Politica de „independen ţă ” promovat ă de regimul de la Bucure şti, de fapt, reflecta o viziune împotriva dictatului marilor puteri şi a definit întreg comportamentul extern al României pe parcursul regimului Ceau şescu. Pentru comuni ştii români, hegemonia bipolar ă a R ăzboiului Rece reprezenta adev ărata amenin ţare la adresa securit ăţii României. Iar pentru o ţar ă obi şnuit ă de-a lungul istoriei s ă fie de cele mai multe ori un obiect, nu un subiect al rela ţiilor interna ţionale, o asemenea mentalitate era imposibil s ă fie dep ăş it ă. Viziunea antihegemonic ă respingea politica sferelor de influen ţă , de control şi domina ţie din partea marilor puteri 157 . A şa cum le indica Ceau şescu diploma ţilor români, Europa nu trebuia s ă devin ă un instrument la îndemâna celor dou ă mari puteri 158 .

155 V. Lipatti, op.cit. , p. 67. 156 Spre exemplu, profesorul Constantin Vlad, membru al delega ţiei de la Helsinki, afirma: „La Dipoli, România s-a comportat ca o mare putere. Aceasta se datora liniei generale de politic ă extern ă a statului român, modului cum conducerea superioar ă a ţă rii promova aceast ă linie”. Vezi C. Vlad, op.cit. , p. 68. 157 N. Ecobescu, „Propunerea româneasc ă privind crearea Organiza ţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Comentarii şi evalu ări de coautor la patru decenii de la publicarea proiectului)”, în Asocia ţia Ambasadorilor şi Diploma ţilor de Carier ă din România, Pagini din Diploma ţia României , vol. IV, Editura Junimea, Ia şi, 2012, p. 307. 158 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 117/1973, „Stenograma şedin ţei Prezidiului Permanent din 25 iunie 1973”, ff. 23–24.

82 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R.

Pentru a împiedica consfin ţirea domina ţiei bipolare a S.U.A. şi U.R.S.S., statele europene trebuiau s ă coopereze pe baze egale, indiferent de sistemul lor social-politic. Comuni ştii români priveau Europa drept o unitate geografic ă distinct ă, capabil ă de a deveni un actor singular pe scena interna ţional ă. Unitatea Europei era necesar ă pentru a se împotrivi dictatului celor dou ă mari puteri. Într-un sistem bipolar, un nou r ăzboi era oricând posibil. Prin urmare, securitatea european ă nu se putea realiza decât prin crearea unui nou sistem de rela ţii între statele europene. Noul sistem trebuia s ă fac ă posibil ă dep ăş irea diviziunii politice, militare şi economice a continentului. Pentru comuni ştii români, aceast ă diviziune reprezenta statu-quoul impus de marile puteri la sfâr şitul celui de-Al Doilea R ăzboi Mondial. Chiar dac ă România era parte a unei alian ţe militare, îndeplinirea obiectivelor sale de securitate nu depindea de ac ţiunea solidar ă a Pactului de la Var şovia, mai ales dup ă experien ţa din 1968. Alian ţa statelor socialiste servea doar interesele Moscovei. Confruntarea ideologic ă dintre blocuri nu putea s ă asigure crearea unui nou sistem de rela ţii pe continent 159 . Pentru a fi durabil, statele trebuiau s ă doreasc ă sincer a şezarea rela ţiilor în Europa pe baze noi, care s ă permit ă cooperarea indiferent de apartenen ţa ideologic ă. Or, un asemenea angajament ferm putea fi ob ţinut numai printr-un compromis situat deasupra ideologiilor, reflectat în principiile dreptului interna ţional. Cadrul multilateral reprezentat de C.S.C.E. şi M.B.F.R. reprezenta instrumentul oportun pentru a demara construirea noului sistem. În acord cu aceast ă viziune, diploma ţia român ă a conceput o serie de elemente pe care le- a promovat consecvent pe tot parcursul regimului comunist, inclusiv la Helsinki şi Viena. Printre acestea se num ărau promovarea rela ţiilor cu toate statele, a egalit ăţ ii, suveranit ăţ ii, renun ţarea la folosirea for ţei sau respingerea negocierilor de la bloc la bloc. Practic, toate elementele politicii externe a României reflectau viziunea antihegemonică a liderilor de la Bucure şti. Din nefericire pentru români, pu ţine state împ ărt ăş eau aceast ă viziune idealist ă. Explica ţia o putem g ăsi în diferen ţa fundamental ă de raportare la natura R ăzboiului Rece. Dac ă pentru liderii de la Bucure şti sistemul comunist reprezenta o realitate legitimată de propriul popor, pentru europenii din blocul occidental diviziunea esen ţial ă a Europei era de natur ă ideologic ă. O ideologie impus ă în estul Europei de Uniunea Sovietic ă. Comuni ştii î şi doreau s ă

159 A.N.R., fond C.C. al P.C.R. – Rela ţii Externe, dosar 150/1972, „Stenograma discu ţiilor avute cu ocazia primirii de c ătre tovar ăş ul Nicolae Ceau şescu a tovar ăş ului Jozef Tejchma, vicepre şedinte al Consiliului de Mini ştri al R.P. Polone”, 2 decembrie 1972, f. 9.

Iulian TOADER tr ăiasc ă într-o Europ ă a coexisten ţei pa şnice. În schimb, pentru occidentali, destinderea reprezenta o etap ă în sine, nu obiectivul final. R ăzboiul Rece nu putea fi câ ştigat prin acceptarea unui modus vivendi permanent cu sistemul ideologic comunist. În acela şi timp, dac ă pentru a-şi atinge gradul cel mai ridicat de securitate, Pactul de la Var şovia era aproape inutil românilor, N.A.T.O. şi prezen ţa american ă în Europa serveau în mod fundamental interesele de securitate ale europenilor. Existau state occidentale precum Fran ţa sau Belgia care se împotriveau unui condominium sovieto-american. Cu toate acestea, spre deosebire de România, pozi ţia lor reflecta doar o dorin ţă de a fi parte la deciziile din cadrul Alian ţei. Occidentalii nu au desconsiderat niciodat ă importan ţa vital ă a comunit ăţ ii de valori reprezentată de N.A.T.O. şi Pia ţa Comun ă. Pentru ei, securitatea european ă putea fi realizat ă numai prin victoria decisiv ă asupra ideologiei comuniste, nu printr-un mecanism pan-european de stabilire a coexisten ţei pa şnice în Europa. Chiar dac ă obiectivul comuni ştilor români era sincer, natura regimului intern de la Bucure şti stârnea neîncredere. Societatea comunist ă nu putea fi decât o societate închis ă, controlat ă de elita politic ă. În acela şi timp, eforturile României de a se distan ţa fa ţă de Uniunea Sovietic ă prin exprimarea unor pozi ţii diferite în interiorul Tratatului de la Var şovia nu contau în ansamblul general al R ăzboiului Rece. În cele din urm ă, România şi U.R.S.S. urm ăreau acela şi obiectiv – coexisten ţa pa şnic ă. U.R.S.S. promova destinderea pentru a-şi men ţine sfera de influen ţă în Estul Europei, interesul s ău vital de securitate. România promova coexisten ţa pa şnic ă împotriva sferelor de influen ţă , îns ă pentru occidentali, nici coexisten ţa pa şnic ă, nici desfiin ţarea Alian ţei Atlantice nu reprezentau o soluţie pentru realizarea securit ăţ ii europene. Prin urmare, obiectivele românilor, cele ale sovieticilor şi obiectivele alia ţilor din N.A.T.O. se aflau în total ă divergen ţă . Iar în timp ce pentru alia ţii sociali şti România se afla deseori în pozi ţia de a servi interesele adversarului, occidentalii nu puteau interpreta gesturile de politic ă extern ă ale României decât prin raportarea la interesele Uniunii Sovietice. Disputa de la Helsinki asupra circula ţiei libere a ideilor, informa ţiilor şi persoanelor a ar ătat c ă R ăzboiul Rece r ămânea o confruntare în primul rând ideologic ă, între dou ă sisteme de valori opuse. O confruntare care nu putea fi evitată. Viziunea antihegemonic ă a comuni ştilor de la Bucure şti a împiedicat deseori diploma ţia român ă s ă afi şeze flexibilitatea necesar ă pentru a câ ştiga simpatia celorlalte delega ţii. Regimul comunist a definit interesul na ţional al României nu prin raportarea la aspira ţiile propriului popor, ci prin teama fa ţă de consecin ţele unei

84 Participarea României la consult ările preliminare pentru C.S.C.E. şi M.B.F.R. hegemonii bipolare asupra suveranit ăţ ii statale. Iar într-un sistem totalitar, statul este personificat de regimul politic. În final, urm ătorul pasaj din raportul britanicilor întocmit dup ă încheierea consult ărilor de la Helsinki este ilustrativ pentru a în ţelege limitele impuse de constrângerile ideologice asupra particip ării României: „Românii au reprezentat un caz aparte. Au început consult ările multilaterale printr-o publicitate zgomotoas ă (iar pentru ru şi, f ără îndoial ă, jenant ă) a independen ţei şi suveranit ăţ ii lor. Îns ă, pe m ăsur ă ce consult ările au continuat, a devenit clar c ă tot ceea reu şiser ă a fost de a oferi indica ţii timpurii asupra pozi ţiilor de concesie acceptabile pentru celelalte ţă ri ale Pactului de la Var şovia; şi c ă se num ărau printre cei mai rigizi est-europeni în problemele circula ţiei libere şi contactelor umane. Reputa ţia lor şi-a pierdut din str ălucire, iar în etapele de încheiere a consult ărilor tergivers ările lor elegante (exprimate într-o francez ă impecabil ă) au provocat reac ţii apoplectice, atât printre delega ţiile occidentale, cât şi printre cele estice. În final, ei au reu şit s ă produc ă un soi de lovitur ă prin convingerea d-lui Mintoff, pe baza unei formule sugerate de francezi cu săpt ămâni înainte, s ă nu blocheze consensul final; dar pân ă atunci î şi pierduser ă deja din simpatia pe care o câ ştigaser ă la debutul consult ărilor. În schimb, iugoslavii, men ţinându-şi o linie consistent ă şi promovându-şi interesele majore cu un echilibru de fermitate şi flexibilitate, au p ărăsit procesul cu o reputa ţie mare. Contrastul este instructiv” 160 .

160 D.B.P.O. , seria III, vol. II, Mr. Elliott (Helsinki) to Sir A. Douglas-Home, „CSCE: The First 200 Days. Analyses results of the MPT”, 13 iunie 1973, doc. 37.

CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 86-121.

SURSE DE ISTORIE DIPLOMATIC Ă

Jurnalul de c ălătorie al arhiducelui Rudolf de Habsburg în Transilvania (comitatul Hunedoara) din anul 1882

Antal LUKÁCS

Leg ăturile mo ştenitorului tronului austro-ungar cu spa ţiul românesc în general, cu cel transilvan în special, au fost mult mai intense şi mai îndelungate decât este îndeob şte cunoscut. Între anii 1880–1888, acesta a fost prezent aici în fiecare an, în cadrul unor partide de vân ătoare. Dup ă cum este cunoscut 1, pentru Rudolf acestea reprezentau mult mai mult decât un simplu divertisment sau sport regal. Preocup ările sale ştiin ţifice, manifestate din adolescen ţă , în special în domeniul ştiin ţelor naturii (printre care ornitologia i-a adus aprecieri din partea celor mai importan ţi speciali şti ai vremii), nu mai pu ţin etnografia, care trebuia, în viziunea lui Rudolf, s ă contribuie la cunoa şterea şi apropierea numeroaselor na ţiuni care populau imperiul, l-au înso ţit în toate aceste c ălătorii. De fiecare dat ă a f ăcut însemn ări zilnice privind natura, fauna, dar şi oamenii locului, consemnând cu aten ţie tr ăsăturile specifice arhitecturii tradi ţionale, portului popular, muzicii şi dansurilor, religiei ca şi tipul antropologic în care credea c ă se pot încadra locuitorii regiunilor respective. Observa ţiile s-au reg ăsit pentru fiecare dintre aceste c ălătorii în volumele publicate în mod regulat, apreciate cu îndrept ăţ ire chiar dac ă n-au lipsit nici exager ările explicabile prin pozi ţia sa. Pe de alt ă parte, el a fost un „copil al naturii”, a şa cum singur m ărturisea înc ă în relatarea primelor sale „expedi ţii”: „Omul trebuie s ă aib ă ocazia, din timp în timp, s ă evadeze din tot ce a creat el însu şi şi din societatea omului civilizat, pentru a se gr ăbi în singura şi adev ărata măre ţie pe care nu este în stare s ă o creeze, dar din care provine el însu şi” 2. Înc ă în 1881, Arhiducele Rudolf publica la Viena jurnalul unei c ălătorii din comitatul Maramure ş, în zona Sighetului Marma ţiei, dup ă o partid ă de vân ătoare organizat ă în iarna anului precedent. Intitulat ă modest Einige Jagdreisen in Ungarn şi nesemnat ă, lucrarea reprezint ă de fapt o ampl ă şi foarte atent ă descriere a regiunii din care nu lipsesc constat ările

1 Oscar Freiherr von Mitis, Das Leben des Kronprinzen Rudolf. Mit Briefen und Schriften aus dessen Nachlass , Neu herausgegeben und eingeleitet von Adam Wandruszka, Wien.München, 1971, în special pp. 61–65, 158– 169: Brigitte Hamann, Rudolf. Kronprinz und Rebell , München–Zürich, 1987, pp.112– 134; Eadem, Kronprinz Rudolf. Majestät, ich warne Sie...Geheime und private Schriften , herausgegeben von Brigitte Hamann [Wien– München, 1979], pp. 324–327. 2 Mitis, op.cit. , p. 62.

86 Antal LUKÁCS privind structura etnic ă ( ruteni, români şi mul ţi evrei în ora şul Sighet, foarte pu ţini unguri, în primul rând oficialit ăţ i), tipul de sate şi de locuin ţe, ocupa ţiile, portul, muzica popular ă, via ţa spiritual ă, tr ăsăturile somatice diferite ale românilor fa ţă de slavi etc. Aceasta reprezint ă substan ţa celor 50 de pagini, întâmpl ările cinegetice fiind un simplu pretext. În toamna târzie a aceluia şi an 1881, prin ţul mo ştenitor, de data aceasta împreun ă cu proasp ăta consoart ă, Stephanie, va sosi pentru prima dat ă în Mun ţii Ghurghiului din comitatul Mure ş, pentru a reveni apoi aproape în fiecare an, până în 1888. În vara anului urm ător, 1882, perechea imperial ă va petrece un sejur de o s ăpt ămân ă în comitatul Hunedoara, Rudolf încercându-şi norocul la vân ătoarea de ur şi şi cerbi în Mun ţii Retezatului, în zona lacului Zănoaga. De şi a f ăcut obi şnuitele însemn ări, Rudolf n-a mai apucat s ă le publice, ele rămânând în manuscris în l ăsământul s ău. De fapt, dup ă reu şita Orientreise , Rudolf a pl ănuit s ă realizeze o lucrare ampl ă despre călătoriile sale din toate ţă rile cu popula ţie de origine latin ă: Spania, Portugalia, Italia, Fran ţa şi Transilvania 3. Urmând modelul lui Heinrich Heine, cartea urma s ă se intituleze Reisebilder şi era dedicat ă unchiului s ău, împ ăratul Maximilian care a sfâr şit tragic în Mexic şi care scrisese şi el mai multe c ărţi despre Spania. A început s ă se documenteze în ianuarie 1883 şi a reu şit s ă elaboreze 16 caiete despre Spania şi 8 caiete despre Transilvania care trebuiau s ă încheie opera. Proiectul a fost îns ă abandonat în anul urm ător, Rudolf angajându-se într-o întreprindere pe care o spera grandioas ă şi care l-a absorbit cu totul: o enciclopedie a Imperiului, intitulat ă Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild . Timp de patru ani Rudolf a depus mari eforturi pentru alegerea autorilor şi strângerea fondurilor necesare. „Kronprinzenwerk”, cum a fost denumit ă lucrarea, a fost încheiat ă abia în 1902, când a ap ărut cel de-al 24-lea volum 4. C ălătoria, descris ă în manuscrisul din care am selectat fragmente semnificative, s-a desf ăş urat între 30 iulie şi 8 august 1882, al ături de Rudolf şi Stephanie participând şi contele Samuil Teleki, organizatorul partidei de vân ătoare, con ţii Hoyos, Nostitz şi Wurmbrand, baronii Tivadar Bornemisza şi Samuil Josika. Se pare c ă ini ţial evenimentul nu trebuia s ă capete o not ă oficial ă, ziarele sus ţinând chiar c ă alte ţele lor vor c ălători incognito, în sensul c ă nu vor acorda nicio recep ţie, nici pe drum, nici la destina ţie, variant ă care poate i- ar fi convenit lui Rudolf, dar s-a dovedit imposibil de realizat. Prezen ţa mo ştenitorului tronului imperial a bulversat pur şi simplu via ţa comitatului Hunedoara, în orice caz via ţa tihnit ă şi suficient ă a comitelui suprem şi a vicecomi ţilor. C ălătorind cu trenul special pe ruta

3 Ibidem, pp. 324–325. 4 Hamann, Rudolf. Kronprinz und Rebell , pp. 225–230.

87 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Cluj–Teiu ş–Alba-Iulia–Simeria–Subcetate, perechea imperial ă a fost întâmpinat ă cu g ări împodobite, mul ţime de localnici, arcuri de triumf împodobite cu flori, delega ţiile oficialit ăţ ilor, reprezentan ţilor cultelor, fete îmbr ăcate în alb, oferind buchete de flori, dup ă toate cerin ţele protocolului imperial de întâmpinare 5. Comitele suprem György Pogány a parcurs cu dou ă s ăpt ămâni înainte ruta pe care urmau s ă se deplaseze vân ătorii, luând m ăsuri disperate pentru repararea drumurilor, asigurarea transportului, echipamentelor, hranei şi taberei de la lacul Z ănoaga. Presa local ă relata cu oarecare surprindere dezinteresul muntenilor ha ţegani fa ţă de eveniment şi fa ţă de prezen ţa comitelui. Zadarnic ă a fost încercarea de a trezi respect fa ţă de „ficsoru imperatului” şi mai ales fa ţă de „m ăria sa fi şpanu”, ace ştia necatadicsind nici m ăcar s ă-l salute pe înaltul oficial. 6 Castelul Kendefy de la Sânt ămaria-Orlea, desemnat ca re şedin ţă a înal ţilor oaspe ţi, a fost renovat, parcul din jur cur ăţ at, confortul intern fiind asigurat cu obiectele necesare aduse de la Budapesta. În contextul tensionat care domnea în Transilvania din cauza situa ţiei românilor, evenimentul a sfâr şit prin a fi politizat, o serie de întâmpl ări sau gesturi simple fiind exagerate, deformate, instrumentalizate în interes politic. Dac ă presa local ă, ziarul Hunyad , s- a str ăduit s ă informeze în mod corect cititorii, neascunzând nici situa ţia etnic ă din Ţara Ha ţegului, aproape în exclusivitate româneasc ă, nici participarea românilor şi interesul manifestat fa ţă de ei de c ătre prin ţul mo ştenitor, presa din Cluj şi din Ungaria a recurs frecvent la denatur ări şi jigniri. Iat ă spre exemplu, episodul, care a f ăcut apoi înconjurul ţă rii: „D-ta nu ştii ungure şte?”. Conduc ătorul delega ţiei românilor, dr. Petcu, a început s ă rosteasc ă alocu ţiunea de întâmpinare a prin ţului în limba român ă şi Rudolf ar fi întrebat dac ă nu ştie ungure şte, adresându-i se apoi în limba maghiar ă. Ziarul Budapest a dat o amploare exagerat ă evenimentului, interpretându-l ca pe un repro ş şi o subliniere de c ătre Rudolf a caracterului exclusiv maghiar al statului, aten ţionând:” aceast ă întrebare nu este adresat ă numai acelora care viseaz ă despre marea Dacoromania; ea este adresat ă şi celor care în fantezia lor v ăd marele imperiu sârbesc, ea este adresat ă şi celor care se numesc sa şi....la cetirea acestei întreb ări trebuie s ă ro şeasc ă oricine care nu ştie ungure şte...” Informa ţia a fost preluat ă de Gazeta Transilvaniei , care a citat şi alte lu ări de pozi ţie din ziarele maghiare din Cluj. 7

5 Pentru detaliile acestui protocol vezi Doru Radosav, Ar ătarea împ ăratului. Intr ările imperiale în Transilvania şi Banat (sec.XVIII–XIX). Discurs şi reprezentare , Cluj-Napoca, 2002. 6 Hunyad , nr. 30 din 29 iulie 1882. 7 Gazeta Transilvaniei , nr. 86 din 28 iulie-9 august 1882.

88 Antal LUKÁCS

Dezbateri şi controverse aprinse a generat şi incidentul legat de arborarea steagurilor na ţionale. În ora şul Ha ţeg, pe arcul de triumf ridicat în onoarea înal ţilor ierarhi ai bisericii ortodoxe care au participat la întâmpinarea oaspe ţilor imperiali, a fost arborat, lâng ă steagul maghiar, şi tricolorul românesc. La ordinul vicecomitelui, acesta a fost dat jos spre nemul ţumirea popula ţiei române şti majoritare. Drept r ăspuns, un tân ăr român a smuls steagul maghiar. Autorit ăţ ile locale au încercat s ă minimalizeze incidentul, subliniind c ă acesta nu are nicio leg ătur ă cu Rudolf care nici nu a fost prezent. Adev ărul era c ă perechea mo ştenitoare a f ăcut o vizit ă în ora ş, dar neanun ţat ă şi nesupravegheat ă de comite. Experien ţa s-a dovedit destul de nefericit ă, Rudolf, dup ă propria-i m ărturisire, fiind nepl ăcut impresionat de înf ăţ işarea ora şului, totul culminând cu împotmolirea tr ăsurii pe o strad ă plin ă de gropi cu ap ă care i-au obligat s ă fac ă vrând-nevrând cale-ntoars ă, ceea ce a fost catalogat ca un punct negru pentru organizatori. Ca întotdeauna, prezen ţa cuplului imperial a fost pres ărat ă cu întâmpl ări hazlii, preluate şi ele de presa vremii, cum a fost p ăţ ania cârcium ăresei din Sânt ămaria-Orlea. Aceasta, nimerind fa ţă în fa ţă cu Stephanie, care se întorcea dintr-o plimbare, a exclamat, în române şte: „Vai draga me, dac ă ştiam c ă vii îmi puneam cea mai frumoas ă rochie!” Dup ă ce i s-a tradus, prin ţesa ar fi zâmbit cu condescenden ţă şi ar fi spus: „Nu-i nimic, draga mea, e bine şi a şa!” 8 Ori episodul p ăţ it de contele Bombelles: acesta tot cerceta cu oarecare neîncredere calul moc ănesc pe care trebuia s ă urce muntele, iar st ăpânul animalului, un ţă ran român din partea locului, încera s ă-l lini şteasc ă spunând: „blând, blând!” Jocul de cuvinte (Blând în german ă însemnând orb!) n-a f ăcut decât s ă sporeasc ă îngrijorarea înaltului oaspete. 9 Cea mai fidel ă descriere a c ălătoriei o dator ăm îns ă chiar prin ţului mo ştenitor care a sintetizat însemn ările zilnice în 4 caiete manuscrise. Ceea ce surprinde înainte de toate în aceste însemn ări este aten ţia cu care Rudolf a observat regiunea şi oamenii ei. Descrierea geografic ă arhiducele o face întotdeauna în manier ă comparatist ă, atât cu natura din celelalte părţi ale Transilvaniei, cât şi cu cea din alte ţă ri cunoscute de el, locuite eventual tot de popula ţii romanice. Satele ha ţegane, în compara ţie cu cele occidentale, i se par nerânduite, cu condi ţii de igien ă precare, cu casele pierdute în vegeta ţie, creind impresia unei livezi. Portul şi înf ăţ işarea oamenilor îl preocup ă ca în totdeauna, oferindu-ne adev ărate portrete. Deosebit de expresive sunt portretele „ciobanului anahoret” şi cel al „eroului de la Magenta”. A şa cum o probeaz ă şi m ărturiile apropia ţilor s ăi, savantul Brehm de exemplu, Rudolf prefera s ă

8 Hunyad, nr. 33 din 12 august 1882. 9 Hunyad , nr. 34 din 19 august, 1882.

89 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA petreac ă o sear ă lini ştit ă ascultând l ăutarii şi privind dansurile populare ale ţă ranilor decât s ă participe la conversa ţiile goale de con ţinut şi conven ţionale ale nobilimii de curte. 10 Insisten ţa cu care descrie dansurile vân ătorilor români care l-au înso ţit în Mun ţii Retezatului este înc ă o dovad ă în acest sens. Curioas ă este percep ţia ora şului Ha ţeg, v ăzut, cel pu ţin din punctul de vedere al atmosferei, nu ca un ora ş obi şnuit al imperiului, ci ca o a şezare oriental ă, cu cl ădiri neîngrijite, cu bazare, cu cafegii şi fum ători pe strad ă, cu cer şetori ca la por ţile moscheelor din Orient. De remarcat este şi faptul c ă ori de câte ori se refer ă la popula ţia româneasc ă în general, ca popor romanic, Rudolf folose şte termenii de roman-romanisch , în mod curent îns ă, când vorbe şte de locuitorii din Ha ţeg, utilizeaz ă termenul folosit de oficiali, cel de Wallach. Ata şamentul lui Rudolf fa ţă de Transilvania este explicat de el însu şi chiar la începutul jurnalului, şi n-avem motive s ă ne îndoim de sinceritatea sa, dar este certificat ă de regularitatea cu care a revenit în p ărţile mure şene pân ă chiar în preajma dispari ţiei sale tragice. Cu toate c ă şi-a exprimat dorin ţa de a reveni pentru a studia mai îndeaproape Depresiunea Ha ţegului şi mun ţii ce o înconjoar ă, Rudolf nu se va mai întoarce niciodat ă acolo, toate partidele de vân ătoare fiind organizate în anii urm ători în comitatul Mure ş. În mod bizar, amintirea acestui scurt episod va fi p ăstrat ă de hunedoreni peste decenii şi chiar secole. Imediat dup ă sfâr şitul tragic de la Mayerling, comitatul Hunedoarei propusese a şezarea unei pl ăci comemorative pe valea Râului Mare în amintirea lui Rudolf. Propunerea a fost respins ă atunci; abia în 1896, în contextul manifest ărilor prilejuite de celebrarea mileniului statului ungar, s-a putut ob ţine acordul autorit ăţ ilor centrale. În cele din urm ă, placa a fost montat ă abia în septembrie 1897, în prezen ţa nobilimii locale, a oficialit ăţ ilor, în cadrul unei serb ări populare din care n-au lipsit dansurile folclorice române şti, atât de iubite de prin ţul mo ştenitor. 11 Placa aceasta, care mai exist ă şi ast ăzi, a fost a şezat ă pe un perete de stânc ă, pe proprietatea contelui Teleki, în valea Râului Mare, cu urm ătorul text, conceput de Lajos Réthi, inspector şcolar şi proprietar al ziarului Hunyad :

Rudolf magyar királyfi, trónörökös, Ujabb történelmünk büszke reménye,

10 Hamann, Rudolf. Kronprinz und Rebell , p. 115. 11 Hunyad , nr. 38 din 18 septembrie, 1897.

90 Antal LUKÁCS

Deli kedvvel, ifjú eröben vadászott itt 1882. nyarán. Oldalán bájos hitvese Stefánia föhercegnö, Letünt mint üstökös, hirtelen, megrázólag 1889-ben. Fennmarad emléke hóhegyek szirtjein is.

Emelte Hunyadvármegye a haza ezredévi ünnepe esztendejében 1896.

Rudolf, fiul regelui Ungariei, mo ştenitorul tronului, Mândr ă speran ţă a istoriei noastre recente, A vânat aici în vara lui 1882 cu bun ă dispozi ţie şi jun ă putere, Având-o al ături pe frumoasa-i so ţie, prin ţesa Ştefania. A apus ca o comet ă, nea şteptat şi cutremur ător în 1889. Amintirea-i va d ăinui şi aici pe culmile mun ţilor înz ăpezi ţi.

Ridicat ă de Comitatul Hunedoarei în anul s ărb ătoririi mileniului patriei, 1896.

Din manuscrisul de peste 30 de pagini au fost reproduse aici doar fragmentele relevante pentru informa ţiile istorico-etnografice, fiind l ăsate de o parte fragmentele care con ţin doar observa ţii şi descrieri ale peisajelor . Întreruperile de text au fost marcate prin puncte de suspensie. Având în vedere inten ţiile literare ale autorului, nu a fost operat ă nicio modernizare a textului şi nu s-a intervenit în ortografia acestuia.

REISEBILDER. SIEBENBÜRGEN. II. CAPITEL: AUS DEM HUNYADER COMITAT

Sommer war es. Heiße Juli-Sonne brannte auf den dürren Haiden und rauschen Eichenwäldern West-Siebenbürgens. Schwere Wolken ballten sich am südlichen Firmamente, baldige Witterungswechsel verkündend. Nach langer Nachtfahrt, aus fernem Westen kommend, erwachte ich und blickte schlaftrunken auf das Waggonfenster. Wieder war ich in Siebenbürgen und in diesem Gedanken liegt für mich soviel Grund zur Zufriedenheit, daß der Schlaf weicht und jedes andere Gefühl zurücktritt vor dem der Freude.

91 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Der Zug rollte durch die waldigen Thäler, zwischen anmutigen Hügelgeländen und neben wenig bebauten Feldern und endlosen grasgrünen Hutweiden vorbei, auf denen der wallachische Bauer Pferde, Esel und langgehörntes Rindvieh weiden läßt, wärend seine pechschwarzen Büffel, einige madenfressende Stare am Rücken, in schwarzen Schlamme stecken. Klausenburg und Frühstück sind für den Wanderer, der des Morgens in transylvanisches Gebiet einbricht, gleichbedeutende Begriffe. Nach kurzem Aufenthalt geht es weiter. Die Landschaft ist dieselbe, welche ich im früheren Capitel geschildert habe. Auch jetzt sind die Berge gelb, die Thäler moorigschwarz, nur grünen die spärlich wachsenden Akkazien, ragen die hie und da auftauchenden Kukuruzfelder und die ganze Natur läßt sich wohllustig mit wärmeren Tinten übergießen. Auch der Ornithologen Herz lächelt freudig beim Anblick gar manches Kaiser- und Schreiadlers und recht vieler anderer kleinerer Raubvögel, die insgesammt nach den hier vielfach hausenden Zieseln und Mäusen jagen. Gar bald verlassen wir die gewohnte Linie, um nach Süden abzubiegen. Ein breites Thal nimmt uns auf. Allmählig erscheinen zu unserer Rechten doch in weiter Ferne hohe kahle, theils felsige Berge, schöngeformt von südlich-orientalischen Beleuchtungen und hellen Dünsten umhüllt. Zu unserer Linken zieht sich eine endlose bewaldete Hügelkette, wenig Abwechslung und Reine gewährend, dahin. Das Thal selbst ist monoton, doch in dieser Monotonie liegt ein unleugbarer Typus von eigenthümlicher Originalität. Weite Kukuruzfelder wechseln mit ausgedenten Sümpfen, denen Pupurreiher, Störche und allerhand Wasserflügel, durch den Zug aufgescheucht, entfliegen. Haide- und Waideland bedecken die trockenen Stellen. Herden in auffallender Vielköpfigkeit, umfaßt von kläffenden Wolfshunden, elende Lehmhütten, kleine Eichenwälder, hie und da ein Dorf, durch das Grün der Gärten, die Unordnung der eigenthümlichen Bauart, die hölzernen Glockenthürme und das bunte Getreibe seiner bewohner, die Blicke des Wanderers erfreuend, beleben das interessante Bild. So geht es fast durch mehrere Stunden. Des primitiv gebauten Eisenbahnkörpers, der zierlichen Stationsgebäude und Bahnwächterhäuser und der pittoresquen Gestalten der Passagiere, die sich bei den Wartsälen herumtreiben, sei noch flüchtige Erwähnung gethan. Bei einigen größeren Orten wie Tövis, Karlsburg, Piski etc. etc. wird aufgehalten. Gegen Mittag ändert sich allmählig die Gegend und höhere Gebirge erscheinen in der Ferne. Von Piski aus benützen wir eine Zweigbahn, die

92 Antal LUKÁCS nur in das Hochgebirge zu den Bergwerken von Petroseny führt. Das Thal wird immer enger und steile Hügel treten bis an einen reißenden klaren Fluß heran. Zwei Uhr Nachmittags war es als wir unser Ziel erreichten. Bei einem kleinen Bahngebäude, welches die Station bildet für das Städtchen Hátszeg und die umliegenden Ortschaften, verließen wir den Zug und fuhren zu Wagen auf einer guten Straße zwischen einer steil abfallenden Berglehne und dem Flusse Strel nach dem naheliegenden Dorfe Szent Mária Boldogfalva. Durch eine enges Defilée gelangt man in die von Bergketten umgebene Hátszeger Ebene. Bevor ich die Schilderung jener schönen Gegend beginne, will ich noch einige Bemerkungen über den Empfang vorausschicken, den uns die Bevölkerung dieses Landstriches bereitete. Am Bahnhofe hatten sich Herren des Adels aus dem Hunyader Comitate, durchwegs Magyaren, dann die Honoratioren, darunter katholische und griechisch- orientalische Geistlichkeit und Beamte verschiedentlicher Nationalität und Confession versammelt. Wie überall in Siebenbürgen, so auch hier, findet man unter den Adel Kalviner und römische Katholiken, unter der in dieser Gegend durchgehends romanischen Landbevölkerung fast ausschließlich Anhänger der griechisch-orientalischen Kirche, in der Städten hingegen alle in diesem an Religionen so reichen Lande vertretenen Confessionen, darunter auch ziemlich viele Armenier. Zwischen dem Bahnhof und dem Dorfe Boldogfalva hatte sich ein großes Banderium romanischer Bauern aufgestellt, welches Gelegenheit bot zu interessanten ethnographischen Studien. Auf kleinen, struppigen Gebirgspferden saßen wilde Gestalten. Weiße Gewänder, eng anliegende Halina-Beinkleider, lichte Pelze, grob gearbeitete Opanken, breite schwarze mit allerlei Firlefanz geschmückte Gürtel und hohe überall gleichmässig breite aus weißer Schaafswolle ververtigte Pelzmützen sind die charakteristischen Merkmale dieser Tracht, die sich in manchen Détails, besonders durch die Kopfbedeckung, von jener der in nördlicheren Gegenden Siebenbürgens und Ungarns lebenden Romanen unterscheidet. Unter dem üblichen „Sedreaska”-Geschrei wenden sie mittels eines als Zügel dienenden Strickes flink und geschickt ihre kurzhalsigen dickbeinigen Gäuler und sprengen, Staubwolken aufwirbelnd, mit fliegenden Locken und Pelzen, die Arme in ununterbrochener Bewegung, die Kniee emporgezogen, dem Wagen nach. Prächtige Gestalten sind es, doch dem geübten Beobachter fallen gar bald interessante Merkmale auf. Die eigentliche romanische Typus, den man in manchen anderen Distrikten Siebenbürgens und vielleicht am meisten seltsamerweise in Nordungarn in Gegenden findet,

93 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA wo nur einzelne wallachische Inseln zwischen den Slaven leben, fehlt hier ganz. An Stelle der schwarzen Locken, der dunklen Gesichtsfarbe, des schlanken athletischen Körperbaues, treten hier blondes langes Haar, blasses Hautkolorit, kleine aber eher plumpe Gestalt und ein mehr slavischer Typus. Kleidung und Aussehen lassen auf fremde Einflüsse schließen und wenn auch die Sprache dieselbe ist, sind gar verschiedene Stämme unter dem romanischen Namen vereinigt. Ein nemliches Bild bot diese große, weiße Reiterschaar. An der Straße stand viel Landvolk und auch Bewohner des Städtchens Hátszeg waren erschienen. Armenische Geistliche und Handelsleute, sehr wenige Ismaeliten, hingegen viele Zigeuner fielen mir auf. Den Strel-Fluß auf einer hölzernen Brücke übertretend, gelangten wir an den ersten Häusern des nichts weniger als reinlichen Dorfes Boldogfalva, woüber, in einen Garten einbiegend, zu den auf einer kleinen Erhöhung liegenden Schloß, das uns als Absteigequartier gaslich aufnahm. Das reizend gelegene, durch einen Thurm mit spitzen Dach geschmückte Gebäude, trägt mittelalterlichen Styl an sich. Es ist eine kleine Burg, wie es deren in diesem Theile von Siebenbürgen so viele giebt, wie auch einige darunter, so jene oben den Strel, auf kühner Bergeshöhe in Ruinen liegen. Nicht offene Säulengänge und Kuppelbau wie der echte ungarische „Kastell”-Typus es verlangt, sondern wahrhaft deutsch-mittelalterliche Ritterburg-Anklänge sind es die uns in Siebenbürgen, doch insbesonders in den südlichen Theilen dieses Landes, erstaunen. Die Sachsen waren es, die vor Jahrhunderte schon als die Gebildetsten manche deutsche Gewohnheit nach Siebenbürgen brachten. Sie dienten als Baumeister und Gewerbsleute und der Adel nahm in nach deutschen Styl gebauten Burgen seinen Sitz ein und kämpfte mit deutschen Truppen für sein altes Recht. Und all’ die Schlösser, wie sie theils noch stehen und theils als ehrwürdige Ruinen auf Bergzinken emporragen, sind ebensoviele denkwürdige Warten, in denen unter schweren jahrhundertlangen Kämpfen diesem Lande der magyarischer Charakter und die magyarische Suprematie gewährt wurden. In manchen Gegenden, wie zum Beispiel hier in der Ebene von Hátszeg, sind diese Schlösser die einzigen Plätze magyarischen Leben, durch Meilen anderer Zungen getrennte Colonien und Sprach- Inseln, und doch dominieren sie das ganze übrige Gebiet kraft ihres guten, alten Rechtes. Gar interessante Studien lassen sich da anstellen. Siebenbürgen ist Land wechselnder Gegenden, herrlicher Hochgebirge, prächtiger Wälder, schöner Ebenen, des größten Völker- und Religionsgemisches, und das Ganze übergossen vom Zauber einer denkwürdigen, ungemein eigenartigen Vergangenheit.

94 Antal LUKÁCS

Nachdem wir viele Besuche von Mitgliedern des Adels, aller Corporationen, der geistlichen Behörden und Vertreter der verschiedenen Religionen und Sprachen empfangen und darauf mit einigen Bekannten gespeist hatten, bot sich mir erst die Gelegenheit, auf die reizende Terasse des Schlosses hinaustretend, die schöne Gegend détaillirt zu betrachten. Die Hátszeger Ebene mit ihren Feldern und Wiesen, Waldparcellen, üppig grünenden Auen, rauschenden Bächern, Dörfen und Städtchen bildet einen großen von Gebirgen umschlossenen Kessel. Nach Norden, Westen und Osten zu umgeben theils höhere, theils niedrigere jäh aufsteigende Hügelketten, mit eigenthümlichen Formationen von verkrüppelten Eichenwäldern und kahlen, lehmigen Hängen bedeckt, die große Niederung. In südlicher Richtung bilden die herrlichen aus der Ebene rasch zu imposanter Höhe emporsteigenden Gebirgsmassen der transylvanischen Alpen einen großartigen Abschluß des Bildes. Hier sind es speciell die Gruppen des hohen Retgyezát und des Pareng-Stockes, die uns gegenüber stehen. Eine Landschaft liegt vor Blicken ausgebreitet, wie man sich dieselbe nicht schöner denken kann. Üppiges Wachsthum, erzeugt durch die Kraft südlicher Sonne, umgibt uns und aus den heißen Sonnendünsten der Ebene blickt man empor zu den rauhen Höhen des Hochgebirges.... Am Morgen des 31-n Juli, in früher Stunde, brach eine kleine Expedition nur aus Herren bestehend – die Damen bleiben im Schlosse zurück – auf, um den Retgyezát- Gebirgsstock näher kennen zu lernen. Auf guter Straße rollten wir von Boldogfalva durch die Hátszeger Ebene gegen das Hochgebirge. Zu beiden Seiten des Weges erstrecken sich weite Kukuruzfelder in denen colossale Kürbisse in wilder Unordnung umherliegen. Viele Wasserläufe durchziehen die Niederung. Schon da haben sie den vollen Gebirgsbach-Charakter und lustig plätschert cristallklares Wasser zwischen großen Steinblöcken. Auf den Ufern erstrecken sich üppig grünende Auen und sumpfige Wiesen. Zwischen den Feldern eingesprengt erheben sich dort und da Waldparcellen mit herrlichen hochstämmigen Eichen, die der Landschaft einen parkartigen Anstrich verleihen. Auf der Straße herrscht reges Leben. Es scheint Markttag zu sein, denn allerhand Volk zieht auf primitiven Leiterwägen, zu Fuß, zu Pferd und zu Esel der Stadt Hátszeg zu. Eigenthümliche Trachten wandern ans uns vorüber, Pelz und Halina- Beinkleid, sowie auch, der Hitze halber, ein einfaches Hemd nur durch einen Gürtel zusammengehalten. Wieder spielt die colossale Pelzmütze eine große Rolle, doch hie und da bemerkt man auch schüsselförmige gelbe Strohhütte, die mich an jene erinnern, welche man hie und da in Egypten und Syrien bei den Feldarbeiten findet. Die Frauen sind bunt aufgeputzt, den Kopf in Tücher, nach echt wallachischer Sitte gehüllt, doch in den bunten

95 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Schürzen findet man positive allgemein-romanische Anklänge, die sowohl Spanien als auch Italien angehören könnten. Zwischen all den anscheinend wohlhabenderen Landleuten zogen ganz zerlumpte, spärlich mit Überresten weißer Hemden bedeckte Zigeuner herum, deren dunkle Gesichtsfarbe selbst Nilthalbewohnern zur Ehre gereicht hätte. Die Dörfer die wir passirten gaben auch Gelegenheit zu interessanten ethnographischen Beobachtungen. Wie in Ost-Siebenbürgen so auch hier findet man in wallachischen Ortschaften keine Gassen und Plätze. Es ist nur ein wildes Durcheinander von einzelnen Häusern und unbedeckten Einfriedungen für das Vieh, alles, selbstverständlich, blos aus Holz gebaut. Wenn auch der Haupt-Charakter derselbe ist wie in nördlicheren Gegenden, so fielen mir doch einige Unterschiede auf. Die Gärten zwischen den einzelnen Häusern sind größer, und in Sommer sieht ein südsiebenbürgisches romanisches Dorf wie ein ausgedehnter Wald von Zwetschken-Bäumen, nur hie und da unterbrochen durch Holzhütten und Einzäunungen, aus. Der Bach fließt immer inmitten des Dorfes. Die Kirche ist aus Holz, eine elende Bretterbude, und die in nördlicheren Landstrichen schon da und dort an den ruthenischen Typus mahnenden Häuser, mit Treppe und offener hölzerner Laubengallerie, fehlen in Hunyader Comitate ganz, hingegen bleiben auch hier die hohen Dächer. Fürchterlicher Koth und Schmutz bedeckt Wege, Gärten und Häuser, und wie könnte es anders sein, denn Winter und Sommer ziehen allabendlich Pferde, Schaafe, Rindvieh, Büffeln und Schweine in die für sie bestimmten Umzäunungen ein und zerstampften und beschmuzten den ohnedies lehmigen Bogen. Vor den elenden Hütten sitzen die Kinder in primitivsten Zusammenleben mit den Hausthieren herum und bei Annäherung eines Wagens stürzen die Weiber neugierig zu Straße sich nicht ihrer mangelhaften Bekleidung, eines einfachen nur durch einen Gürtel zusammengehaltenen auf der Brust offenen Hemdes, schämend. Ausserhalb der letzten Häuser des Dorfes befindet sich die übliche Zigeuner-Colonie. In elenden Lehmhütten, Maulwurfshügeln nicht unähnlich, hausen diese verkommenen Söhne indischen Stammes. In paradisischen Costümmangel sitzen sie vor ihren Behausungen die Vorbeikommenden auf das lästigste anbettelnd. Mir fiel in jener Gegend die geringe Zahl der Zigeunerhütten im vergleich zu anderen Theilen des Landes auf, doch bald sollte ich sehen, daß dieses eigenthümliche Volk sich hier nicht an das Ende der Dörfer festsetzt, sondern weit von jeder anderen Menschlichen Ansiedelung, sein eigenes getrenntes Gemeinwesen begründet. Unser Weg führte an zwei schönen Schlössern, an reizenden Gegeden vorbei und immer mehr näherten wir uns dem Fuße des Hochgebirges. Zur Linken bemerkte ich ein

96 Antal LUKÁCS

Wäldchen, das die niedrige Kuppe eines kleinen Hügels bedeckte. Nur durch ein schmales Band von Gebüschen ist die Verbindung mit den Abfällen des Gebirges hergestellt und doch werden allherbstlich zur Zeit der Kukuruz-Reife an diesem exponirten Posten ergiebige Bärenjagden veranstaltet. Ein Dorf muß noch passirt werden. Durch überaus lehmige grundlose Wege und sogenannte Gassen des Ortes gelangen wir bis zum Försterhaus. Ein deutscher Forstmann mit Namen Schuster führt da ein stilles Dasein. Er und die Honoratioren des Ortes, die Bauern in malerischen Prachtgewändern, ihre Popen an der Spitze, empfangen uns. Die Wägen werden verlassen und so rasch als möglich stellt sich die Expedition zusammen. Die große Bagage war schon vorausgeschickt worden zum Lagerplatz. Jeder von uns erhält ein Pferd, kurzbeinige, dickhalsige, struppige, eigensinnige Thiere, die man aber im Gebirge am recht bösen Stellen achten lernt. Einige Mutterstuten sind auch dabei und so hat man das Vergnügen von stets durstigen Fohlen begleitet zu sein. Unter der Leitung des Graf samuel Teleki, der hier wie überall die Seele aller siebenbürgischen Jagden und Expeditionen ist, setzt sich die Caravane in Bewegung. Auch durch einige Gassen des Dorfes Malomviz, an einer schmutzigen, alten, halbnackten Zigeunerin vorbei, die vor ihrem Erdbau aus einer Tonpfeife raucht, gelangen wir glücklich ins Freie. Zwischen Wiesen und Feldern schlängelt sich der Pfad gegen den hier noch scheinbar breiten Eingang des später so engen Hochgebirgsthales, aus welchem Riu Mare oder Nagyviz, zu deutsch das große Wasser, herauskommt. Es ist dies ein wundervolles Alpenflüßchen mit herrlich reinem Wasser, zwischen Felswänden und Steinblöcken schäumend und von Forellen viel bewohnt. Kaum hat man Malomviz verlassen, so steht man auch schon am Fuße des überall gleich jäh zu großer Höhe, ohne vermittelnden Abstufung aufsteigenden Gebirges. Wiesen ziehen sich noch eine Strecke Weges in das Thal hinein. Schon sind wir ein Stück hineingedrungen und an das hohe Ufer des Flußes gelangt. Der Pfad wird immer enger und steiniger. Nun heißt es von der Ebene Abschied nehmen. Noch ein Blick wird zurückgerworfen in das schöne von der heißen Juli-Sonne so freundlich übergossene Flachland. Wir stehen vor einer engen Passage. Das Thal wendet sich. Knapp bis zu beiden Ufern des Baches treten die steilen, fast senkrecht abfallenden Hänge heran. Kleine Felswände und Geröll unterbrechen die sonst mit lehmigen Boden und schlechten Krüppelholz bedeckten Lehnen. Hinter uns schließt sich das Bild und vorne gewähren die vielen Krümmungen des Thales keinen weiten

97 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Ausblick. Bald wird es besser. Zu beiden Seiten sieht man pittoresque Bergformationen, hohe Felsspitzen und wundervolle Wälder. Auf einer kleinen Wiese fanden wir ein vollkomenes Dorf, ausschließlich von Zigeunern bewohnt. Die Behausungen bestanden aus höchst primitiven Lehm- und Reisighütten. Ziegen, einige Kühe, mehrere schwarze Schweine und als Wächter große Wolfshunde schienen die einzige Habe der armen Leute zu sein. Bei unserer Annäherung krochen die Insassen, durch das rauhe Gebell der Hunde aufgeschreckt, aus ihren Verstecken heraus. Die meisten waren mehr oder weniger nackt. Unter den Männern sah ich schöne Gestalten, dunkle fast schwarze Hautfarbe, lange Locken und eleganten, muskulösen Körperbau. Auch unter den Frauen erspähte ich feine Gesichtszüge und rabenschwarzes Haar. Die ganze, höchst übelriechende Colonie war umschwärmt von großen Fliegen und Insekten aller Art. Neben der letzten Hütte bemerkten wir ein frisch zugeschüttetes Grab und erfuhren, es sei die Ruhestätte eines vor kurzem gestorbenen Kindes. Nach einer halben Stunde Weges sahen wir am anderen Ufer ein breites, dem ersten in jeder Beziehung ähnliches Ziegeunerdorf. Unser Weg blieb durch zwei Stunden an allen Stellen verhältnismäßig bequem, öfters sogar recht breit. Einigemale mußte Ufer gewechselt werden: das erstemal über eine ziemlich gute Brücke, das zweitmal über einen ganz schmahlen recht hohen, gelendelosen Steg, was aber die Pferde, ohne weiters die Sache zu bedenken, mit ruhiger Geschicklichkeit bewerkstelligten. Nun aber, die nächstemale wateten wir durch den reißenden, schaumenden Fluß.... Es ist dies genau der halbe Weg von Malomviz zum Zenoga-See, unserem heutigen Reiseziel. So wenig Aussicht im großen-ganzen das enge Thal bis jetzt gestattet hatte, so waren durch einmündende Seitengräben hie und da Blicke nach der kahlen, felsigen, imposanten Retgyezát-Spitze und dem zuckerhutartigen Piku, einen eigenthümlichen von allen Punkten der Ebene und des Gebirgsstockes aus sichtbaren Bergkegel möglich. Während unsere Leute die Pferde absattelten, unser einfaches Frühstück auspackten und die mitgekommenen wallachischen Träger ihre ganz fürchterlich nach Knoblauch riechenden Provisionen verzehrten, hatte ich Zeit auf Felsblöcken sich sonnende Eidechsen zu beobachten. Ich fand dieselbe große grüne Gattung, welche ich öfters in den spanischen und auch südtyrolischen Gebirgen gesehen hatte. Im Schatten eines großen Baumes, in hohem Grase liegend, wurde fröhlich gegessen und getrunken, und wären nicht, wie überall in dieser Gegend, die Fliegen, besonders die überaus bösen Bremsen, sehr lästig gewesen, hätte man die Gura Zlati gennante Haltstation als einen reizenden Ruhepunkt betrachten können. Doch das fliegende, hüpfende und

98 Antal LUKÁCS kriechende Ungeziefer der transylvanischen Alpen ist eine wahre Plage und nicht so ungefährlich wie man glauben sollte. Volle Aufmerksamkeit muß den Fliegen gewidmet werden, und jeder Wanderer erhält genaue Instruktion, ein kleines gelblich-graues mit gestreiften durchsichtigen Flügeln geschmücktes Insekt nur so rasch als müglich fort zu jagen, denn das ist die mit grund gefürchtete überaus giftige Golumbacser Fliege, deren mehrere im vereinigten Angriff den größten Säugethieren, also auch dem homo sapiens, den Garaus machen können. Während wir noch lagerten, wurden die Sonnenstrahlen immer stechender und schwarzes Gewölk thürmte sich drohend ober den Bergspitzen auf. Nach einer Stunde beiläufig sattelten wir unsere Pferde. Die Träger luden das kleine Gepäck auf und der Weitermarsch wurde angetreten. Das Hauptthal verlassend, kletterten wir auf steilen Pfade einen engen Seitengraben zwischen dichten Haselnußbüschen, durch einen schmalen aber reißenden Nebenbach öfters Ufer wechselnd empor. Bald wurde der Thalsohle verlassen und ein elender Hirtensteig eingeschlagen, auf dem unsere braven Pferde mit Anspannung aller ihrer Kräfte sich hinaufarbeiten mußten. Jeder Fehltritt wäre unangenehm gewesen, denn fest senkrecht fiel der Berghang zwischen Felsen zum Bach hinab. Ein Buchenurwald nahm uns auf, wie man sich denselben nicht schöner vorstellen kann. Rieseige Bäume, deren Kronen ein üppig- grünes Dach bildeten, durch welches kaum ein Sonnenstrahl dringen konnte. Dazwischen lagen Windbuche, morsche Stämme von colossalen Dimensionen und aus den verfallenden absterbenden Generationen blickte und grünte neues Leben empor. Holzschwämme von eigenthümlicher Gastalt, hoch emporwuchernde Farnkräuter, umherliegende Felsblöcke und dazwischen dunkelschwarze Walderde geben dem Bild noch einen eigentümlicheren Charakter.... Eine herrliche Fernsicht erschließt sich uns. In nördlicher Richtung erblickt man die Hátszeger Ebene, hinter derselben das Hügelland und die schön geformten Mittelgebirgsketten, welche Siebenbürgen von Ungarn trennen und noch weiter, in blaue Dünste gehüllt, halb verschwommen, kaum sichtbar, das ungarische Flachland. Knapp vor uns fällt der Bergrücken jäh ab zu einem von vielen Steinhalden umgebenen und nur durch vereinzelte Legföhren geschmückten Kessel in dessen Mitte der dunkelblaue Zenoga-Se, das Ideal eines Hochgebirgs-See’s, unsere Blicke erfreut. Etwas weiter rechst davon zieht sich ein Graben, Bild der Zerstörung, ein wahres Trümmerfeld von Gneisblöcken, zu einem ziemlich breiten Hauptthal hinab, dessen gegenüberliegende Lehne gebildet ist durch einen hohen Gebirgsstock mit jäh abfallenden großartigen Felswänden, die

99 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA nicht den ausgesprochenen Ungebirgscharakter an sich haben. Zwischen den Bergmassen des Retgyezat-Stockes und den ebenen erwähnten Gebirgen, welche die Landes- und Reichsgrenze bilden, eröffnet sich ein Ausblick nach sich abstuhfenden Bergen und Wäldern und über all’ dies hinaus in die weite rumänische Tiefebene. Tiara Rumâniaske, sagte einer unserer Träger, und erfreut über die herrliche Fernsicht betrachteten wir das schöne junge Königreich.... Nichts war mehr im Stande die allgemeine Aufmerksamkeit zu fesseln, als unsere Zelte und der Anblick bereitgestellten Lagers, des rauchenden Feuers und damfenden Küche. Herrlicher Moment! In Schnellschritt eilten wir die Lehne hinab zum Ufer des See’s, rasch richtete sich alles so gut es ging in den Zelten häuslich ein, und nachdem die Kleider etwas getrocknet waren, setzen wir uns zum Speisen in den recht geräumigen Diner-Zelte. Wie pries ich meine Vorsicht einen großen Pelz mitgenommen zu haben! Schon lange hatte ich keinen ähnlichen Temperaturwechsel erlebt. In den Morgenstunden noch die volle, drückende Juli-Hitze einer südlichen Ebene, und Abends beißende Kälte von kaum einigen Graden über Null. Nahezu 11 Stunden waren wir unterwegs gewesen, davon 8 im Sattel, auf elenden Pfaden von den biederen Bauerngäulen auf das unbarmherzigste herumgestoßen. Da hat man volles Anrecht auf Hunger und Durst, und wohltätig wirkten die Genüße welche uns Graf Teleki’s Koch, den ich, was die Geschicklichkeit unter sehr schweren Verhältnissen ein ganzes Diner zu kochen betrifft, nur mit einem Araber vergleichen kann, in reichen Maße bot. Einige der Herren sind so passionirte Fischer, das sie in den wenigen Momenten, die vor dem Speisen zu Gebote standen und dann auch nach demselben, bei stichdunkler Nacht, in Zenoga-See auf Forellen fischten. Bei offenem feuer wurde Abends geraucht, Thee getrunken und besprach man die Pläne für den kommenden Tag. Das Lager war, vom Wiederschein der Flammen beleuchtet, ein interessanntes Bild und die Ruhe der Nacht war nur gestört durch das Plätschern des See’s, das Wiehern und Stampfen der wegen allenfalsiger Bärenbesuche zwischen den Zelten angebundenen Pferde und das Scharchen unserer malerisch gruppirten wallachischen Träger und Treiber. Bald zogen auch wir uns in die Zelte zurück, um der wohlverdienten Ruhe zu pflegen. Einschlafend vernahmen wir noch das wilde Geheul der Hirten und das Gekläff der Hunde, welches die für Herden so gefährliche Nähe eines raublustigen Bären bekundet.

100 Antal LUKÁCS

Der Morgen des 1-n August begrüßte die Reisegesellschaft in nicht allzufrüher Stunde. Die Sonne stand hoch am Himmel und ein eisiger Sturm jagte einzelne Wolken- und Nebelmassen um die Spitzen der Berge herum. Nach dem Frühstück setzte sich die Gesellschaft hoch zu Roß in Bewegung. Die Treiber waren schon vorausgeschickt worden. Wieder schlugen wir den Weg ein, auf dem wir Tags zuvor gekommen waren..... In diesen Betrachtungen ward ich gestört durch das Erscheinen eines recht großen Bären, ein komischer grauer Geselle, der plump und unbeholfen über das grobe Gerölle Kletterte. Leider war die Entfernung eine allzugroße so mußte ich abwarten, ob es ihm nicht belieben würde sich näher heran zu bewegen. Doch, zu meinem größten Leidwesen, schlug er eine andere Richtung ein und verschwand gleich von meinen Blicken in dichten Krummholzgestrüppen. Bald darauf fiel bei meinem übernächsten Nachbar, Baron Bornemisza Tivadar, ein Schuß. Nicht allzulange nach diesem Intermezzo erschienen die Treiber. Unter dem üblichen wilden Geheul und dem schrillen Pfeifen nahmen sie in ihren weiten weißen Gewändern und glatten Opanken, von Stein zu Stein hüpfend anhergetänzelt, denn ordentlich gehen kann man in Opanken nicht, am allerwenigsten in diesen primitiven Lappen wie die Wallachen sie um die Füße binden. Von den Leuten erfuhren wir, daß eine starke Gemse und noch ein Bär zurückgebrochen seien. Jener Meister Petz, den ich sah, bekam von Bornemisza eine Kugel auf den Pelz, antwortete mit lautem Gebrüll auf diese unfreundliche Behandlung und hinterließ eine starke Rothfährte, die dann auch von zwei Wallachen durch zwei Tage verfolgt wurde. Leider vergeblich, da die braven Leute mit ihren elenden Gewehren nur auf wenige Schritte Entfernung zu schießen im Stande sind, und der kranke Bär, den sie wohl zu sehen bekamen, sie nicht näher herankommen ließ. Von diesen ersten Niegru benannten Triebe gingen wir durch Krummholzdickungen zum uweiten, doch um den Treibern einen Vorsprung zu lassen lagerten wir kurze Zeit ein bescheidenes Frühstrück verzehrend bei einer der unzähligen Quellen, die durch ihre reinen Gewässer den Wanderer am Retgyezat auf Schritt und Tritt erfreuen.... Nach einem größtentheils umwölkten stürmischen Tag folgte ein herrlicher aber empfindlich kühler Abend. In den schönsten Beleuchtungen schwamm die großartige Berglandschaft und unter stimmungsvollen Lichteffecten verschwand die Sonne hinter den restlichen Gebirgen. Kaum war das Diner zu Ende, als auch alles hinauszog, in Zenoga-See mit gutem Erfolg zu fischen. Erst der Beginn der vollen Dunkelheit versammelte die ganze Reisegesellschaft beim traulich flackernden Feuer.

101 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Unter einem etwas überhängenden Felsblock war der Platz wo auf primitiv hergerichteten Tischen und Stühlen der Thee eingenommen wurde. Von da sollten wir an diesem Abend noch ein unterhaltendes und interessantes Schauspiel betrachten. Die Treiber hatten zur Belohnung recht viel Branntwein bekommen und nun begann derselbe seine Wirkung zu bekunden. In langer Colonne kamen sie von ihrem Lagerplatz zu dem unserigen herübergepilgert, um als Zeichen ihres Dankes Nationaltäntze aufzuführen. Ein alter wettergebräunter Treiberführer, am schmutzigen Pelze durch eine rein geputzte Kriegsmedaille geschmückt, führte die Tänze an und sprang dabei in der unglaublichsten Weise herum. Auf ihn hatten die geistigen Getränke besonders stark gewirkt und, eine fürchterliche Knoblauch- und Branntweinathmosphäre um sich verbreitend, begann er unter piff-paff-puff-Geschrei die Schlacht von Magenta und seine Thaten zu schildern, und als die Extase den Culminationspunkt erreicht hatte führte er die Commandos deutsch sich selbst zurufend, mit einem Stocke Gewehrgriffe nach einem längst verstorbenen Reglement aus. Einige Worte deutsch, etwas Exerciren und fürchterliche Räubergeschichten aus seiner Heldenlaufbahn genügen um ihn unter den Hirten, Jägern, Fischern und sonstigen Bewohnern dieser Berge eine geachtete Führerrolle zu verschaffen. Er wird zum Pionier abendländischer Cultur in seinen Wildnissen. Eine interessante, wahre Geschichte ließ ich mir über denselben Mann erzälen. Als er nähmlich vom Militär zurückkam hatte er weder Geld, noch Beschäftigung. Mit vieler Mühe verschaffte er sich einen elenden Gaul, auf dem er, ich glaube, Botendienste in dieser Gegend durchführte. Mit einem Wort, das brave Thier war seine einzige Erwerbsquelle. Eines schönen Abends kam ein Bär und fraß dieses Pferd, doch zum Glück nicht ganz auf. Für die übrig gebliebenen Partien der Haut tauschte er sich eine elende Flinte ein und gelobte nun nicht eher zu ruhen, bis er an dem besonders großen Bären, dem Zerstörer seines Glückes, Rache ausgeübt sei. Einige Tage folgte er am Schnee der Spur des Meister Petz, bis ihn dieselbe in eine Höhle führte. Da drinnen, im grausigen Halbdunkel spielte sich ein erbitterter Zweikampf ab, aus dem der biedere Mann eingedenk seines Schwures als Sieger hervorging. Da er nun für das schöne Fell recht viel Geld bekam und ihm dies gefiel, setzte er das Geschäft fort und trat in die Reihen der professionsmäßigen Bärenjäger. Siether hat er schon manchen harten Strauß bestanden, manche Herde von ihrem ärgsten Feind befreit und manchen schönen Pelz zum Juden getragen. Nun ist seine Stellung gesichert und er gilt als einer der besten Jäger und Treibführer dieser Gegend. Nach dieser kurzen Geschichte will ich zurückeilen zur Schilderung unseres Bauernballes auf der hohen Zenoga. Die Tänze, die wir diesmal sahen, bestanden in wildem Umherspringen, in gymnastischen Übungen und plumpen Bewegungen, dann erschollen fast

102 Antal LUKÁCS unartikulirtes Gejohle, langgedehntes Pfeifen und eine klägliche Musik auf noch kläglicheren Instrumenten gespielt. Einige primitive Dudelsäcke und Pfeifen in der Art der Schwegelpfeifen ließen Mellodien erhallen, deren Ton und Rithmus echt und unverfälscht diejenigen waren aller wilder noch urwüchsiger Tänze. Es kamen dieselben Laute, die ich beim slavonischen Kolo, bei den Gusla und Gasangsconcerten der Dalmatiner, beim den Zigeuner in Spanien, bei den arabischen Tänzern in Maroko und dem Bienentanz in den Nilländern hören mußte. Die Tänze selbst waren sehr verschieden von denjenigen, die ich in anderen Theilen Siebenbürgens gesehen hatte. Die Wallachen sind sehr reich an dergleichen Unterhaltungen, von denen einige wie der Tanz der „Capra” (Ziege) und der Calugaru’s (Mönche) aus Schicklichkeitsgründen nicht geschildert werden können. Derjenige, den wir am Retgyezat sahen, war unstreitig der „Bärentanz”, zwar nicht obscön, doch plump und derb über alle Begriffe. Alles war in Bewegung: die hohe Pelzmütze, der lange Peltz, die eingefetteten Locken, die Arme, die Halina- Beinkleider, die klatschenden Opanken, der breite Ledergürtel, der gekrümmte Rücken, die ganze schwerfällige Gestalt. Je länger sie sich drehten, desto wilder wurde das Geschrei, desto höher die plumpe Sprünge. Es war ein Tanz von Wilden, so unverfälscht urrücksig wie eine Erinnerung an längst vergangene Zeiten.... Graue, schwere Regenwolken überraschten uns in nicht erfreulicher Weise am 2 ten August, als wir die Zelte verließen. Wie Tags zuvor, wurde auch diesesmal wieder derselbe Weg nach dem Bergrücken empor eingeschagen.... Am Bergrücken angelangt, bogen wir gleich links ab und ritten am Rande des steil und jäh abfallenden Felsenthales. Ein Hirt kam uns entgegen, eine prächtige Gestalt: lange schwarze Haare hingen ihm bis zu den Schultern herab, die hohe Mütze, der Pelz, die Gewänder, alles trug die Spuren der Unbilden der Witterung. Grau-weis war sein Anzug, wettergebräunt das stolze echt romanische Gesicht. Schwarze stechende Augen und ein edles feines Profil und eine schlanke athletische Gestalt gaben ihm einen alt-römischen Typus. Am breiten, durch kleine Kreuze, Rosenkränze und Medaillen geschmückten Gürtel stack ein langes Messer und in den sehnigen Händen ruhte ein schwerer Stock. Graf Teleki, der diesen Mann kannte, sprach ihn an und forderte ihn auf, sein Gebetbuch zu zeigen. Und, in der That, zog er ein alterthümliches schmutziges Buch aus seinem Gürtel hervor. In cyrillischer Schrift gedruckte Gebete und alle möglichen Heiligenbilder befanden sich in diesem alten Werke. In seiner Jugend hatte der zu religiöser Schwärmerei neigende Hirt die Buchstaben dieses frommen Buches gelernt und nun sitzt er jahraus jahrein in sturmumhaster Gebirgswildnis und studiert seine alten Gebete. Unter den übrigen Hirten des Retgyezat steht er im Rufe besonderer Schriftgelehrtheit und Frömmigkeit. Die Anachoreten des Sinai uns all’ die

103 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Einsiedler der ersten Zeiten des Christenthums mochten wohl was Kleidung, Lebensweise, Auffassung des Lebens und seiner Ziele und urwüchsigen Fanatismus betrifft ähnliche Menschen gewesen sein, und beim Anblick der Hirten der transylvanischen Alpen mußte ich mich oft an Ebers schönen Roman Homo sum erinnern. In dem Mangel an Bedürfnissen und dem harten Kampf mit der Existenz in den wildesten Gebirgen dürften die Anachoreten des Retgyezat jenen des Sinai kaum nachstehen. Tausende von Schaafen, sehr viele Ochsen und Pferdeherden treiben sich den Sommer hindurch auf den hochgelegensten Weideplätzen über der Waldregion herum. Die Hirten, ein eigenthümliches Volk, starke sehnige Gestalten, alle gleich gekleidet, in Schafspeltze gehüllt, als einzige Waffe gegen die wilden Thiere ein Messer und hie und da eine alte verrostete Pistole im Gürtel, bleiben Tag und Nacht allein bei ihrer Herde. Einige struppige Wolfshunde sind ihre einzige Gesellschaft. Mit anderen ihresgleichen kommen sie fast nie zusammen, denn sonst würde es Streit absetzen um die besseren Weideplätze. Den ganzen Tag hindurch wird herumgezogen, hie und da auf einer primitiven Pfeife gespielt und die Nacht dort zugebracht, wo der Abend die Herde überraschte. Ein überhängender Felsblock, eine Höhle gelten schon als Comfort. Meistens werden einige Steine zusammengelegt, dazwischen ein Feuer angezündet und, in dem Pelz fest eingehüllt, ruhig geschlafen. Einstweilen wachen die treuen Hunde, denn die Nacht ist die gefährlichste Zeit. Da schleicht der raublustige Bär um die Herden herum. Wilde Flucht der Thiere, Bellen der Hunde zeigen die nahende Gefahr an. Oft helfen keine Pistolenschüsse, keine Feuerbrände, kein Geschrei. Ruhig raubt der starke Hochgebirgbär, der in jenen Regionen sich als Herr fühlt, ein Stück und schleppt es gemächlich in die nächste Krummholzdickung. Kaum eine Nacht vergeht am Retgyezat, wo nicht bei einer der vielen Herden ein Raub ausgeübt wird, und fast allnächtlich, besonders bei Vollmond, erschallen die langgedehnten Rufe der Hirten, die sich gegenseitig verständigen, daß sie ihren ärgsten Deind erblickten. Ein hartes Leben ist es führwar, das diese armen Leute da oben führen. Gefährliche Kämpfe mit wilden Thiere und arge Qualen durch die Witterung, rauhe Stürme, kalte Nebel, böse Gewitter, Schnee und Regen sind ihr tägliches Brot. Und in Herbste, wenn die Zeit kommt wo die Herden in die Ebene getrieben werden, blüht ihnen kein besseres Los, den Stallungen gibt es in diesen Ländern nicht und Hirt und Herde bleiben in offenen, ungedeckten Umzäunungen. Über das Liebesleben der Hirten des Retgyezat erhielt ich interessante Notizen. Mädchen aus der Ebene, die sich für einzelne dieser Bergessöhne interessieren, folgen ihnen in ihre wilden Reviere, um einige Zeit ihr hartes Los zu theilen. Eigenthümlicherweise bleiben sie aber selten bei einer Herde, sondern beglücken mehrere Hirten durch ihren

104 Antal LUKÁCS

Besuch, wahrscheinlich um die verschiedenen Weideplätze zu studieren (...).Selbstverständlich setzt es da oft arge Kämpfe, hervorgerufen durch Eifersucht, ab. Überhaupt sollen diese Troglodyten des Retgyezat keine so allzu gemüthlichen Leute sein, und der einsame Wanderer thut gut daran, ihnen mit einiger Vorsicht zu begegnen. Kaum hatten wir den frommen Hirt mit dem altertümlichen griechisch-orientalischen Gebetbuch verlassen, als ein Herdenbesitzer auf kleinen Roß entgegengeritten kam. Er war aus der Ebene gekommen bei seinen Thieren nachzusehen. Ein junges Mädchen, seine Tochter, in der Tracht der romanischen Bäuerinnen, nach Art der Männer auf dem Pferde sitzend, hatte er zu dieser Inspicirung mitgenommen. Beide sprangen bei unser Annäherung von den Pferden, um uns nach türkischer Art nur zu Fuß zu begrüßen. Es ist dies eine Gewohnheit, welche in jenen Landen seit der osmanischen Herrschaft, ebenso wie das Halten des Steigbügels eines Herrn, sich erhalten hat..... Neben den Pfade der sich zwischen Wiesen kurz vor Malomviz dahinschlängelt entdeckte ich zwei Kreuze, nach griechisch-byzantinischer Weise bunt mit dunklen Heiligenbildern verziert. Das eine, aus neuerer Zeit stammend, trug romanische Aufschriften in lateinischen Buchstaben, das andere, ein uraltes Exemplar, wies die cyrillische Schrift auf. In Malomviz verließen wir im Hofe des Försterhauses die Pferde und fuhren zweispännig durch die schöne, lachende, grüne Ebene, die im vollen Schmucke der Abendbeleuchtung prangte. Mit Sonnenuntergang trafen wir im Schlosse von Boldogfalva ein. Ein Abend der Ruhe gewidmet folgte dem anstrengenden Tage. Der Morgen des 4ten August wurde in Boldogfalva zugebracht. In den Vormittagsstunden unternahmen wir eine Fahrt nach Malomviz, da meine frau diese Gegend sehen wollte und Graf Teleki auch daselbst mit dem Förster einige Angelegenheiten zu besprechen hatte.... Der Morgen des 7-ten August brachte uns schönes, sonniges Wettern.... Gegen Mittag kehrte ich in daß Schloß zurück. Nachmittags beschlossen wir eine Fahrt nach dem Städtchen Hatszeg zu unternehmen. Über die große hölzerne Brücke gelangten wir auf die Poststraße und bald war das südliche Ende der am Fuße der in nördliche Richtung die Ebene abgrenzenden Höhenzuges liegenden Stadt erreicht. Unregelmäßige Gassen, viele halbverfallene Häuser, alle ohne Ausnahme in verwahrlosten Zustand, nur wenig einstöckige Gebäude, ein großer überaus unsauberer Hauptplatz, einige Kirchen – das sind in kurzen Worten die äußeren architectonischen Merkmale dieser Stadt. Das ethnographische Bild bot hingegen viel des Interessanten. Das Ende eines Markttages ließ die letzten Spuren großer Bewegung erkennen. Dichter Staub und die alle orientalischen Städte kennzeichnende

105 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA süßliche, undefinirbare Ausdünstung erfüllten die Gassen. Allerhand Gethier lungerte am Marktplatze umher und herrenlose Hunde knurrten sich mit rauher Stimme im Streit um die ekelhaftesten Abfälle an. Elende Leiterwägen neben zusemmengebundenen bunt gesattelten Reitpferden, Buden und Tischen erhoben sich mit vielerlei Waaren, einen kleinen Bazar bildend. Im Schatten der Häuser standen Tische, Sophas und Stühle auf offener Straße, auf denen Leute in städtischer Tracht, doch in der Kleidung sehr an jenen Typus errinernd den man in allen Ländern des Ostens findet, saßen Cigaretten rauchend und Caffe trinkend. Einige Juden, Armenier, vereinzelte Ungarn, griechische Popen, allerlei damen mit schönen Gesichtszügen, schwarzen Haaren, doch viele übermäßig geschminkt und in bunten Farben gekleidet, gingen da laut sprechend spazieren. Ein interessantes Völkergemisch, noch erhöht durch die Anwesenheit des nun nach dem Markte in den Straßen sich vertheilenden Landvolkes. Halbnackte, dunkle Zigeuner und schöngekleidete romanische Bauern, zu Fuß, zu Pferd und zu Wagen sah man den Ausgängen der Stadt zueilen, und Bettler waren da versammelt um den bewegten Tag auszunützen, wie ich sie in solcher Menge und ähnlichem Typus seit dem asiatichen und afrikanischen Oriente nicht mehr gesehen hatte. Die Mehrzal bestand auch hier in Blinden, doch asserdem hinkten und rutschten am Boden elende Gestalten, in die Reste alter Hemden gehüllt, mit Eiterbeulen bedeckt, umher, die schwindsüchtige, verdörrte braune Arme und verkrümtme Beine den Fremden bettelnd entgegenstreckten. Weiße Bärte contrastirten zu dunkler Gesichtsfarbe und der körperliche Typus sowie auch die Kleidung jener Unglücklichen versetzten mich in Gedanken an die Pforten irgend einer Moschée in den arabischen Stadttheilen Kairo’s. Fast alle Gassen Hatszeg’s passirten wir, gelangten aber bald an eine Stelle, wo inmitten der Straße derartige mit Wasser ausgefühlte Löcher sich befanden, daß wir es vorzogen umzukehren, und die Stadt wieder verlassend, mit einem kleinen Umweg nach Boldogfalva zurückfahren. Im Schlosse trafen wir die andere Herren an, welche am Retgyezat noch eine böse Nacht verlebt hatten und dann des Morgens den Kampf gegen die Elemente aufgaben und unserem Beispiele folgend nach der Ebene herabgestiegen waren. Am 8-ten August Mittags verließen wir, einen Abschiedsblick den noch immer umwölkten transylvanischen Alpen zuwerfend, von unseren Bekannten begleitet, das schöne Boldogfalva. Am Bahnhof hatte sich die ganze Gegend versammelt, und nach herzlichem Abschied dampfte der Eisenbahnzug nach Norden ab.

106 Antal LUKÁCS

Hübsche Erinnerungen nahm ich aus jenen herrlichen noch wenig gekannten Hochgebirgen mit und hoffe über kurz oder lang dieselben eingehender durchsuchen und studieren zu können.

JURNAL DE C ĂLĂTORIE ÎN TRANSILVANIA. CAPITOLUL AL-II-LEA. DIN COMITATUL HUNEDOARA

Era var ă. Soarele puternic de iulie dogorea cîmpiile aride şi p ădurile de stejar fo şnitoare ale Transilvaniei de Vest. Nori grei se strîngeau în partea de sud a bol ţii cere şti, prevestind o rapid ă schimbare a vremii. M-am trezit dup ă o lung ă c ălătorie de noapte, venind din Vestul îndep ărtat, şi am privit somnoros pe fereastra vagonului. Eram din nou în Transilvania şi acest gând îmi aducea atâta mul ţumire încât somnul pieri şi orice alt sentiment ced ă locul bucuriei. Trenul rula de-a lungul v ăii împ ădurite, printre dealuri frumoase, câmpii pu ţin cultivate şi nesfâr şite p ăş uni cu iarb ă verde pe care ţă ranul valah las ă s ă pască caii, m ăgarii şi vacile cu coarne lungi, în timp ce bivolii negri, având pe spinarea lor grauri care ciugulesc insectele, stau în noroiul negru. Clujul şi micul dejun sunt no ţiuni sinonime pentru c ălătorul care p ătrunde de diminea ţa în ţinutul transilvan. Dup ă o scurt ă primire, mergem mai departe. Peisajul este acela şi cu cel pe care l-am descris în capitolul anterior. Şi aici mun ţii sunt galbeni, v ăile de un negru-ml ăş tinos, verzi sunt doar salcâmii care cresc destul de rar, se înal ţă lanurile de porumb care apar ici-colo şi întreaga natur ă se las ă acoperit ă cu bucurie de culori calde. Chiar şi ornitologul Herz zâmbe şte mul ţumit la vederea atâtor acvile imperiale şi acvile ţip ătoare ca şi a altor p ăsări r ăpitoare mai mici care toate vâneaz ă c ăţ elul-pământului şi şoarecii care tr ăiesc aici în num ăr mare. Foarte curând am p ărăsit linia obi şnuit ă pentru a coti spre sud. Ne întâmpin ă o vale larg ă. Treptat apar în dreapta noastr ă, de şi înc ă departe, mun ţi înal ţi, gola şi şi în parte stânco şi, frumos contura ţi de luminile sud-estice şi înv ălui ţi într-o cea ţă str ălucitoare. În stânga noastr ă se întinde un lan ţ nesfâr şit de coline împ ădurite,destul de uniform. Valea în sine este monoton ă, de şi exist ă în aceast ă monotonie o incontestabil ă form ă de originalitate

107 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA specific ă. Lanurile întinse de porumb alterneaz ă cu b ălţi mari ale c ăror bâtlani, berze şi alte numeroase p ăsări de ap ă, î şi iau zborul speriate de tren. Câmpia şi p ăş unea acoper ă locurile uscate. Acest tablou interesant este însufle ţit de turmele surprinz ător de numeroase, înconjurate de câini-lupi care latr ă, colibe de lut s ărăcăcioase, mici p ăduri de stejar, ici-colo câte un sat, cu verdele gr ădinilor, cu lipsa de ordine a unui stil specific de a construi, turnurile-clopotni ţă de lemn şi culturile variate ale locuitorilor care încânt ă privirea călătorului. A şa se continu ă mai multe ore în şir. O pomenire fugitiv ă vom acorda cl ădirilor c ăii ferate, construite modest, micu ţei cl ădiri a g ării şi a cantonierului, înf ăţ işă rii pitore şti a pasagerilor care se înghesuie în jurul s ălii de aşteptare. În unele localit ăţ i mai mari ca Teiu ş, Alba Iulia, Simeria etc. etc. am fost întâmpina ţi. C ătre prânz, împrejurimile se schimb ă treptat şi mun ţi înal ţi apar în dep ărtare. De la Simeria mergem pe o linie secundar ă care duce doar în mun ţii înal ţi, la minele din Petro şani. Valea devine din ce în ce mai îngust ă şi dealurile abrupte se apropie de un râu năvalnic şi limpede. S-a f ăcut ora dou ă dup ă-amiaz ă când am ajuns la destina ţia noastr ă. Am coborât din tren într-o mic ă cl ădire care serve şte drept sta ţie pentru or ăş elul Ha ţeg şi localit ăţ ile din jur şi am c ălătorit cu calea şca, pe un drum bun, între o abrupt ă coast ă de munte şi râul Strei pân ă la satul apropiat Sânt ămaria-Orlea. Printr-un defilu îngust se ajunge în Depresiunea Ha ţegului, înconjurat ă de lan ţuri muntoase. Înainte de a începe descrierea acestui frumos ţinut, a ş vrea s ă avansez câteva observa ţii despre primirea pe care locuitorii acestei regiuni ne-au preg ătit-o. La gar ă s-au adunat domnii din nobilimea comitatului Hunedoara, unguri f ără excep ţie, apoi oficialit ăţ ile, printre care clericii catolici şi ortodoc şi, slujba şii diferitelor na ţionalit ăţ i şi confesiuni. Ca peste tot în Transilvania, şi aici se g ăsesc în rândurile nobilimii calvini şi catolici, iar dac ă popula ţia rural ă majoritar româneasc ă de peste tot în regiune apar ţine aproape f ără excep ţie bisericii greco-orientale, în schimb în ora şe g ăsim toate confesiunie din aceast ă ţar ă atât de bogat ă în religii, printre care şi relativ mul ţi armeni. Între gar ă şi satul Sânt ămaria-Orlea s-a în şirat un banderiu numeros de ţă rani români, ceea ce ofer ă ocazia pentru interesante observa ţii etnografice. Fiin ţe aspre st ăteau pe caii de munte, mici şi ciufuli ţi. Hain ă alb ă, cioareci strân şi pe picior, blan ă deschis ă la culoare, opinci lucrate grosolan, brâu lat, negru, împodobit cu tot felul de zorzoane, c ăciul ă înalt ă şi la fel de lat ă, f ăcut ă din blan ă alb ă de oaie sunt elementele caracteristice ale acestui port care se deosebe şte în multe detalii, în special în privin ţa c ăciulii, de cel al românilor din regiunile mai nordice ale Transilvaniei şi din Ungaria.

108 Antal LUKÁCS

Printre strig ătele obi şnuite de „Sedreaska!” 12 î şi strunesc caii îndesa ţi şi cu gâtul scurt, cu pricepere şi vitez ă, folosind o sfoar ă drept frâu, şi se avânt ă, stârnind nori de praf, cu pletele şi şubele în vânt, cu bra ţele în mi şcare neîntrerupt ă, cu genunchii ridica ţi în sus, în urma cale ştii. Sunt fiin ţe grozave şi observatorului avizat îi apar imediat interesantele lor tr ăsături. Tipul caracteristic de român – care se g ăse şte în multe alte districte din Transilvania şi poate mult mai rar în zone din Ungaria de Nord, unde trăiesc doar câteva insule de valahi printre slavi – lipse şte aici cu des ăvâr şire. În locul p ărului negru, a culorii închise a fe ţei, a taliei înalte şi atletice, aici g ăsim p ăr lung şi blond, culoarea palid ă a fe ţei, talie mic ă sau mai de grab ă greoaie, un tip mai aproape de slavi. Îmbr ăcămintea şi înf ăţ işarea las ă s ă se vad ă influen ţe str ăine şi chiar dac ă limba este aceea şi, s-au amestecat mai multe neamuri sub numele de român. Aceast ă ceat ă alb ă de c ălăre ţi ofer ă o imagine caracteristic ă. Pe strad ă se afl ă mult ă popula ţie şi au ap ărut şi locuitori din or ăş elul Ha ţeg. M-a frapat prezen ţa preo ţilor şi negustorilor armeni, foarte pu ţini evrei, în schimb mul ţi ţigani. Trecând râul Strei peste un pod de lemn, am ajuns la primele case ale acestui sat îngrijit, Sânt ămaria-Orlea, dup ă care, cotind într-o gr ădin ă, am ajuns la castelul situat pe o mic ă ridic ătur ă, care ne-a fost dat cu ospitalitate în chip de re şedin ţă . Cl ădirea, cu o pozi ţie atr ăgătoare, împodobit ă cu un turn cu acoperi şul ascu ţit, prezint ă un stil medieval. Este o mic ă cetate, a şa cum se g ăsesc atât de multe în aceste p ărţi ale Transilvaniei, ca acelea mai sus de Strei, care se afl ă în ruine pe vârfurile temerare ale mun ţilor. Nu pridvoare deschise cu coloane, cupole, a şa cum o cere tipul de castel maghiar, ci autentice ecouri ale cet ăţ ilor cavalere şti din evul mediu germanic sunt cele pe care le g ăsim în Transilvania şi mai ales în p ărţile sudice ale acestei ţă ri. Sa şii au fost cei care, cu secole în urm ă, fiind cei mai avansa ţi, au adus aceste obiceiuri germane în Transilvania. Ei au slujit ca me şteri constructori şi me ştesugari, iar nobilii au ocupat locul lor în cet ăţ ile construite în stil german, şi au luptat cu trupe germane pentru vechiul lor drept. Şi toate aceste castele, fie c ă o parte a lor mai exist ă, fie c ă se ridic ă pe vârfurile mun ţilor ca ruine venerabile, sunt tot atâtea redute prin care, de-a lungul unor lupte grele, seculare, a fost p ăstrat caracterul maghiar şi suprema ţia maghiar ă asupra acestei ţă ri. În multe zone, ca de exemplu aici în Podi şul Ha ţegului, aceste castele reprezint ă singurele locuri de via ţă maghiar ă, separate prin mile

12 Astfel în original pentru „S ă tr ăiasc ă!”.

109 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

întregi de coloniile de alt ă limb ă şi insule lingvistice; ele domin ă totu şi tot restul regiunii prin puterea privilegiilor lor. Aici trebuie s ă facem unele observa ţii interesante. Transilvania este ţara regiunilor schimb ătoare, a unor mun ţi m ăre ţi, p ăduri minunate, câmpii frumoase, a celui mai mare amestec de popoare şi religii, şi totul îmbr ăcat în frumuse ţea unui trecut memorabil şi cu totul unic. Dup ă ce am primit vizita membrilor nobilimii, a tuturor corpora ţiilor, ale autorit ăţ ilor şi conduc ătorilor diferitelor religii şi na ţiuni, şi dup ă ce am luat masa cu câ ţiva cunoscu ţi, s-a ivit în sfâr ţit ocazia s ă privesc mai în detaliu frumoasele locuri, ie şind pe terasa atr ăgătoare a castelului. Depresiunea Ha ţegului, cu câmpiile şi paji ştile ei, cu parcelele de p ădure, cu v ăile înverzite, cu pârâuri repezi, cu sate şi ora şe, apare ca o c ăldare înconjurat ă de mun ţi. Spre nord, vest şi est cu lan ţuri de dealuri, în parte mai joase, în parte mai înalte, acoperite cu forma ţiuni tipice de p ăduri de stejar discontinue şi cu povârni şuri gola şe şi lutoase. Înspre partea de sud, masivele muntoase ale Alpilor Transilvani, care se ridic ă brusc din depresiune la o în ălţime impozant ă, încheie în mod maiestuos tabloul. Aici avem în faţă în mod deosebit grupurile masivelor muntoase ale Retezatului şi ale Parângului. În fa ţa privirii se întinde o priveli şte cum ne se poate închipui ceva mai frumos. O exuberant ă vegetaţie ne înconjoar ă, creat ă de puterea soarelui dinspre sud, şi din negura fierbinte a soarelui din podi ş privim în sus spre în ălţimile aspre ale mun ţilor înal ţi... În diminea ţa zilei de 31 iulie, la prima or ă, s-a organizat o mic ă expedi ţie, formată numai din domni – doamnele au r ămas la castel –, pentru a cunoa şte mai îndeaproape masivul Retezatului. Din Sânt ămaria am mers pe un drum destul de bun prin Podi şul Ha ţegului spre mun ţii cei înal ţi. De ambele p ărţi ale drumului se afl ă lanuri întinse de porumb în care cresc la întâmplare dovleci de m ărimi uria şe. Zona este str ăbătut ă de numeroase cursuri de ap ă. Înc ă de aici ele au caracterul unor pârâia şe de munte care clipocesc vesel printre stânci cu o ap ă cristalin ă. Pe maluri se întind câmpii bogat înverzite şi p ăş uni ml ăş tinoase. Printre ogoare se ridic ă ici-colo p ădurici de stejari cu trunchiuri impun ătoare care confer ă peisajului o înf ăţ işare de parc. De-a lungul drumului este mult ă agita ţie. Se pare c ă e zi de târg, c ăci oameni de tot felul se îndreapt ă spre ora şul Ha ţeg în c ăru ţe obi şnuite, pe jos, pe cal sau pe măgar. În fa ţa noastr ă se perind ă porturile caracteristice, c ăciuli şi cioareci, şi, din cauza căldurii, chiar şi o c ăma şă simpl ă încins ă doar de un brâu. Din nou sunt preponderente căciulile de blan ă, de şi se observ ă ici-colo şi p ălării galbene de paie, în form ă de strachin ă, care mi-amintesc de cele pe care le g ăse şti uneori la ţă ranii din Egipt şi Siria la munca câmpului. Femeile sunt g ătite variat, cu capul învelit cu basma, dup ă obiceiul valah

110 Antal LUKÁCS caracteristic, de şi printre diferitele acoper ământuri se g ăsesc similitudini general-romanice care pot apar ţine atât Spaniei, cât şi Italiei. Pe lâng ă locuitorii cu bun ăstare, cel pu ţin în aparen ţă , se disting ţiganii zdren ţă ro şi, îmbr ăca ţi cu cămăş i albe rupte, care, cu fa ţa lor întunecat ă, ar putea face cinste locuitorilor din Valea Nilului. Satele prin care am trecut ne ofer ă ocazia unor interesante observa ţii etnografice. Ca şi în Transilvania de R ăsărit, nici în localit ăţ ile valahe de aici nu exist ă str ăzi şi pie ţe. Exist ă doar un haos neregulat de case r ăzle ţite şi împrejmuiri neacoperite pentru vite, toate construite bineîn ţeles din lemn. 13 Chiar dac ă tr ăsăturile generale coincid cu cele din regiunile de nord, sunt câteva deosebiri care mi se par foarte evidente. Gr ădinile dintre case sunt mai mari şi în timpul verii un sat românesc din Transilvania de Sud apare ca o întins ă livad ă de prune, întrerupt ă doar ici-colo de colibe de lemn şi ţarcuri. Pârâul trece mereu prin mijlocul satului. Biserica este din lemn, de fapt o barac ă s ărăcăcioas ă de scândur ă,14 iar casele caracteristice rutenilor din regiunile de nord, cu trepte şi tind ă deschis ă din lemn, lipsesc cu des ăvâr şire în comitatul Hunedoarei, în schimb exist ă şi aici acoperi şurile înalte. Drumuri, gr ădini şi case n ăpădite de noroi şi gunoaie, şi cum ar putea fi altfel, c ăci iarna şi vara, în fiecare sear ă se întorc caii, oile, vitele, bivolii şi porcii în ţarcurile lor, c ălcând şi murd ărind b ătătura şi a şa destul de noroioas ă. În fa ţa colibelor s ărăcăcioase stau copiii în cea mai primitiv ă convie ţuire cu animalele şi, la apropierea unei c ăru ţe, femeile se n ăpustesc curioase pe strad ă neru şinându-se de ţinuta lor sumar ă, o c ăma şă simpl ă, deschis ă la piept, prins ă pe corp doar cu un şnur. Dincolo de ultimele case ale satului se g ăse şte colonia ţiganilor. Ace şti copii venetici ai triburilor indiene locuiesc în ni şte bordeie de p ământ nu mult deosebite de ni şte mu şuroaie de câr ţiţă . În nuditatea lor paradiziacă, stau în fa ţa caselor lor, cer şind, în modul cel mai sup ărător, de la trec ători. Observ în toate zonele num ărul mic al colibelor de ţigani în compara ţie cu alte regiuni ale ţă rii, de şi curând am putut vedea c ă aceast ă popula ţie nu locuie şte aici la marginea satelor, ci şi-a întemeiat propriile comunit ăţ i departe de celelalte a şez ări omene şti. Drumul nostru duce spre dou ă castele frumoase, prin zone agreabile şi ne apropiem mereu de mun ţii cei înal ţi. În stânga remarc o p ădurice care acoper ă vârful scund al unei coline. Leg ătura cu piciorul mun ţilor se face doar printr-o îngust ă fâ şie de tufi şuri şi totu şi, în

13 Observa ţia este valabil ă în compara ţie cu satele s ăse şti sau cu cele din Austria cu care Rdolf era familiarizat. 14 Constatarea este valabil ă doar pentru satele de vizitate de Rudolf. Marea majoritate a satelor ha ţegane aveau biserici de zid, multe dintre ele datând din secolele XIII–XV.

111 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA fiecare toamn ă, la culesul porumbului se organizeaz ă în aceste posturi expuse vân ători de ur şi norocoase. Trebuie s ă mai trecem printr-un sat. Pe un drum lutos şi f ără form ă, pe o a şa-zis ă strad ă a localit ăţ ii, ajungem la casa p ădurarului. Un p ădurar german, cu numele Schuster, duce aici o via ţă lini ştit ă. Suntem întâmpina ţi de p ădurar, de oficialit ăţ ile locului şi ţă ranii în ţinut ă de sărb ătoare, în frunte cu popii lor. P ărăsim c ăru ţele şi expedi ţia este întrunit ă cât se poate de repede. Bagajele mari fuseser ă trimise înainte la fa ţa locului. Fiecare dintre noi prime şte un cal, ni şte animale îndesate, cu gâtul scurt, cu p ărul lung, înc ăpăţ ânate, dar care în locurile dificile din mun ţi te înva ţă s ă le respec ţi. Sunt şi câteva iepe, a şa c ă avem pl ăcerea de a fi înso ţiţi de ni şte mânji foarte înseta ţi. Sub conducerea contelui Samuel Teleki, 15 care este şi aici, ca peste tot sufletul în toate vân ătorile şi expedi ţiile din Transilvania, caravana se pune în mi şcare. Trecând prin câteva str ăzi ale satului Râu de Mori, în fa ţa unei ţig ănci murdare, b ătrâne şi pe jum ătate dezbr ăcate, care st ă în fa ţa bordeiului de p ământ fumând dintr-o pip ă de lut, ajungem cu bine în libertate. Printre paji şti şi câmpuri, c ărarea şerpuie şte spre gura înc ă larg ă în aparen ţă a v ăii care devine apoi atât de îngust ă, din care coboar ă Râul Mare, Nagyviz în ungar ă sau grosse Wasser în german ă. Este un pârâu superb de munte, cu apa curat ă, şerpuind printre pere ţi stânco şi şi blocuri de stânc ă, bogat populat cu p ăstr ăvi. Abia am p ărăsit Râu de Mori şi ne şi afl ăm numaidecât la picioarele unor mun ţi la fel de înal ţi peste tot, f ără mijlocirea unor în ălţimi gradate, de trecere. Paji ştile mai continu ă o por ţiune de drum dincoace de vale. Curând mai avans ăm o bucat ă de drum şi ajungem în valea înalt ă a râului. C ărarea devine din ce în ce mai îngust ă şi mai pietroas ă. Este momentul s ă ne lu ăm r ămas-bun de la podi ş. Arunc ăm o ultim ă privire înapoi spre frumoasa câmpie, atât de pl ăcut sc ăldat ă de soarele arz ător de iulie. Suntem în fa ţa unei trec ători înguste. Valea o cote şte. Apar povârni şurile care cad aproape vertical pân ă lâng ă ambele maluri ale pârâului. Malurile acoperite de pământ lutos şi lemne c ăzute sunt întrerupte acum de pere ţi de stânc ă şi grohoti ş. Nu mai putem vedea în spate, iar în fa ţă numeroasele cotituri ale v ăii nu permit s ă vedem mai departe. Curând este mai bine. Pe ambele p ărţi se v ăd forma ţiuni muntoase frumoase, stânci înalte şi p ăduri minunate. Pe o mic ă paji şte g ăsim un sat mic, locuit exclusiv de ţigani. Locuin ţele sunt colibe extrem de primitive din lut şi nuiele. Capre, cîteva vaci, mai mul ţi porci negri şi drept paznici

15 Contele Samuel Teleki (1845–1916), geograf şi explorator maghiar, cunoscut pentru expedi ţia sa din Kenya, organizat ă cu sprijinul Arhiducelui Rudolf. A denumit lacurile descoperite de el Lacul Rudolf (azi Turkana) şi Lacul Stephanie.

112 Antal LUKÁCS mari câini-lup, par s ă fie averea acestor oameni s ăraci. La apropierea noastr ă, locuitorii se furi şeaz ă afar ă din ascunzi şurile lor, trezi ţi de l ătratul puternic al câinilor. Majoritatea lor sunt mai mult sau mai pu ţin dezbr ăca ţi. Printre b ărba ţi remarc fiin ţe frumoase, cu fa ţa închis ă la culoare, aproape neagr ă, p ăr lung şi o constitu ţie elegant ă, musculoas ă. Şi printre femei descop ăr tr ăsături frumoase şi p ăr negru ca pana corbului. Întreaga colonie, urât mirositoare, este invadat ă de roiuri de mu şte şi tot felul de insecte. Lâng ă ultima colib ă am observat o groap ă recent acoperit ă şi am aflat c ă era mormântul unui copil decedat de curând. Dup ă o jum ătate de or ă de drum am v ăzut pe cel ălalt mal al pârâului un alt sat de ţigani asem ănător primului. Timp de dou ă ore drumul a fost relativ comod în toate locurile, deseori chiar destul de lat. A trebuit s ă schimb ăm malul de dou ă ori: prima dat ă am trecut peste un pod de lemn destul de bun, a doua oar ă îns ă peste o punte destul de înalt ă şi f ără balustrad ă, pe care îns ă caii, f ără a sta pe gânduri, au str ăbătut-o cu pricepere. De data aceasta îns ă mergem chiar prin râul spumegând... Suntem chiar la jum ătatea drumului dintre Râu de Mori şi lacul Z ănoaga, locul fiind destina ţia de azi a c ălătoriei noastre. Chiar dac ă valea îngust ă permite în general pu ţine priveli şti, totu şi, prin v ăişoarele laterale se pot arunca priviri asupra vârfului impozant, stâncos şi ple şuv al Retezatului şi asupra masivului Picu, în forma unui cub de zah ăr, un vârf muntos care este vizibil din toate punctele podi şului şi ale mun ţilor. În timp ce oamenii no ştri iau şeile de pe cai, despacheteaz ă modestul nostru mic dejun, iar hamalii valahi care ne înso ţesc î şi consum ă proviziile lor mirosind puternic a usturoi, am răgaz s ă observ şopârlele care stau la soare pe stânci. G ăsesc aceea şi specie verde, de mari dimensiuni, pe care am întâlnit-o şi în mun ţii din Spania şi din Tirolul de Sud. Am mâncat şi am b ăut cu bun ă dispozi ţie la umbra unui copac mare ce se ridica în iarba înalt ă şi, dac ă n-ar fi fost mu ştele, ca peste tot în aceste regiuni, în special t ăunii agresivi, am fi putut s ă socotim cabana Gura Zlatii un pl ăcut loc de odihn ă. Totu şi, gâng ăniile zbur ătoare, săritoare şi târâtoare din mun ţii Transilvaniei sunt o adev ărat ă plag ă şi nu atât de nevinovate cum s-ar putea crede. Trebuie acordat ă toat ă aten ţia acestor insecte şi fiecare c ălător este prevenit s ă alunge cât se poate de repede o insect ă mic ă, de culoare g ălbui-maronie, cu aripi vărgate şi transparente, c ăci aceasta este pe drept cuvânt temuta şi veninoasa musc ă columbac ă, al c ărei atac în roi poate dovedi nu numai mamiferele cele mai mari, dar şi pe homo sapiens. În timp ce ne mai odihneam înc ă, razele soarelui ardeau din ce în ce mai puternic şi nori negri se îngr ămădeau deasupra piscurilor mun ţilor. Dup ă trecerea unui ceas, am în şeuat caii, hamalii au înc ărcat micile bagaje şi am reluat drumul.

113 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

P ărăsind valea principal ă, ne-am c ăţă rat pe o potec ă abrupt ă pe o vale lateral ă, printre tufe de alune, de-alungul unui pârâia ş mic dar n ăvalnic, schimbând deseori malul. Curând am părăsit albia şi am apucat pe o simpl ă c ărare ciob ăneasc ă pe care bravii no ştri cai au trebuit să urce prin angajarea tuturor for ţelor lor. Orice pas gre şit era de neconceput, c ăci panta c ădea perpendicular printre stânci înapoi în pârâu. Ne întâmpin ă o p ădure ancestral ă de fag cum nu se poate imagina mai frumoas ă. Copaci uria şi ale c ăror coroane de un verde exploziv formeaz ă un acoperi ş prin care nu poate p ătrunde nicio raz ă de soare. Printre ei, copaci căzu ţi, trunchiuri de dimensiuni colosale şi astfel, din genera ţiile trecute şi în descompunere, se ive şte şi înflore şte via ţă nou ă. Ciuperci de un anumit tip, ferigi care se înal ţă mult în sus, stânci de jur-împrejur şi printre ele un p ământ negru de p ădure care confer ă imaginii un caracter şi mai specific... O priveli şte minunat ă se deschide în fa ţa noastr ă. Înspre nord se vede depresiunea Ha ţegului, în spatele ei zona de dealuri şi lan ţurile muntoase frumos închegate care separ ă Transilvania de Ungaria, 16 iar mai departe, învelit ă într-o pâcl ă albastr ă, pe jum ătate ascuns ă, invizibil ă, câmpia ungar ă. Pu ţin în fa ţa noastr ă creasta muntelui cade într-o c ăldare înconjurat ă de stînci şi împodobit ă doar de pini izola ţi, în mijlocul c ăreia privirea noastr ă se bucur ă de lacul Zănoaga, de un albastru închis, tot ce poate fi mai frumos pentru un lac de munte. Pu ţin mai departe, spre dreapta de acesta, se întinde o viroag ă, o imagine a distrugerii, un adev ărat cîmp de ruini formate din blocuri de Gneiss, îndreptându-se în jos spre o vale principal ă destul de lat ă, a c ărei latur ă din partea opus ă este format ă de un masiv muntos cu pere ţi de stânc ă înal ţi şi care cade brusc în jos, dar care nu are un caracter propriu-zis de lan ţ muntos. Între masele muntoase ale masivului Retezat şi ale mun ţilor tocmai aminti ţi care constituie grani ţa ţă rii şi a împ ărăţ iei, se deschide o priveli şte spre mun ţi şi p ăduri care coboar ă treptat înspre larga câmpie româneasc ă aflat ă în dep ărtare. Tiara Rumâniaske 17 a spus unul dintre hamalii no ştri, şi bucuro şi de minunata priveli şte din dep ărtare, am privit frumosul şi tân ărul regat. Nimic nu mai putea captiva aten ţia noastr ă în afara corturilor şi taberei ridicate, a focului fumegând şi a buc ătăriei mirositoare. Splendid moment! Cu pa şi repezi ne gr ăbir ăm în josul peretelui spre malul lacului, totul fu aranjat în corturi cu repeziciune, cât se putea mai bine şi, dup ă ce hainele se mai uscar ă pu ţin, ne a şezar ăm la mas ă în cortul destul de spa ţios. Cât am apreciat precau ţia mea de a aduce o blan ă groas ă! N-am mai tr ăit de mult o asemenea

16 Regiunile de la vest de Carpa ţi f ăceau parte din Ungaria propriu-zis ă, Transilvania cuprinzînd doar zona intracarpatic ă. 17 Astfel în original.

114 Antal LUKÁCS schimbare de temperatur ă. În orele dimine ţii, o c ăldur ă ap ăsătoare de iulie a unei câmpii sudice, iar seara, frigul mu şcător cu nici m ăcar un grad peste zero. Fusesem aproape 11 ore pe drum, din care opt în şa, pe c ărări dificile, înghionti ţi pân ă la exasperare de mâr ţoagele ţă răne şti. Foamea şi setea erau deci întrutotul îndrept ăţ ite, binef ăcătoare au fost bun ătăţ ile buc ătarului contelui Teleki, pe care ni le-a oferit din bel şug, căci în ceea ce prive şte îndemânarea sa de a preg ăti o mas ă complet ă în condi ţii dificile, n-aş putea s ă o compar decât cu cea a unui arab. Unii dintre domni erau pescari atât de pasiona ţi, încât în cele câteva momente pe care le-au avut înainte de mas ă şi apoi şi dup ă aceasta, în cea mai întunecat ă noapte, au pescuit păstr ăvi în lacul Z ănoaga. Am fumat lâng ă focul în aer liber, am b ăut ceai şi am discutat planurile pentru ziua urm ătoare. Tab ăra, luminat ă de str ăfulger ările fl ăcărilor, era un tablou interesant, lini ştea nop ţii fiind întrerupt ă doar de clipocitul lacului, de nechezatul şi trop ăitul cailor care fuseser ă priponi ţi printre corturi de teama vizitei urşilor, şi de sfor ăitul hamalilor şi h ăita şilor valahi, îngr ămădi ţi în chip pictural. Curând ne-am retras şi noi în corturi pentru a ne bucura de odihna binemeritat ă. Adormind, auzeam strig ătul p ătrunz ător al ciobanilor şi l ătratul câinelui care anun ţau apropierea atât de periculoas ă pentru turme a unui urs pus pe pr ădat. Diminea ţa zilei de 1 august întâmpin ă trupa de vân ători nu chiar la prima or ă a dimine ţii. Soarele era deja sus pe cer şi un vârtej ghe ţos învârtea norii şi masele ce ţoase spre vârful mun ţilor. Dup ă micul dejun, sui ţi pe cai, grupul se puse în mi şcare. H ăita şii fuseser ă trimi şi deja înainte. Apucar ăm din nou pe drumul pe care veniser ăm cu câteva zile în urm ă... Considera ţiile mele au fost întrerupte de apari ţia unui urs destul de mare, o fiin ţă comic ă de culoare gri care se c ăţă ra greoi şi neîndemânatic pe grohoti şul bolov ănos. Din păcate, distan ţa era prea mare şi a trebuit s ă a ştept s ă v ăd dac ă nu se decidea s ă se îndrepte mai aproape înspre mine. Totu şi, spre cea mai mare p ărere de r ău, apuc ă într-o alt ă direc ţie şi disp ăru din fa ţa mea în m ărăcini şurile dese de pin. Curând dup ă aceasta se auzi o împu şcătur ă la vecinul meu nemijlocit, baronul Bornemisza Tivadar 18 . Nu mult dup ă acest intermezzo ap ărur ă h ăita şii. Printre obi şnuitele strig ăte s ălbatice, şi cu fluier ături stridente, începur ă s ă salte spre noi, s ărind din piatr ă în piatr ă, în hainele lor albe, largi, în opincile netede, în locuri în care în mod obi şnuit nu se poate merge cu opincile, cu atât mai pu ţin legate de picioare cu aceste cârpe primitive, a şa cum o fac valahii. Am aflat de la oameni c ă o capr ă neagr ă de mari

18 Baron Kaszoni Bornemisza Tivadar (1843–1902). L-a înso ţit pe Rudolf la mai multe vân ători.

115 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA dimensiuni şi înc ă un urs ar fi fost goni ţi înapoi. Mo ş Martin pe care-l v ăzusem încas ă de la Bornemisza un glonte în blan ă, r ăspunse cu un urlet puternic acestui tratament neprietenos şi lăsă pe p ământ o dâr ă ro şie pe care doi valahi o urm ărir ă timp de dou ă zile. Din p ăcate, inutil, căci bravii valahi puteau s ă trag ă cu pu ştile lor primitive doar de la o distan ţă de câ ţiva pa şi, iar ursul r ănit, pe care puteau s ă-l vad ă destul de bine, nu-i l ăsă s ă se apropie mai mult. De la acest prim punct de pând ă, numit Negru, ne-am îndreptat spre cel de-al doilea, de- alungul unor arbu şti de pini, dar, pentru a le l ăsa h ăta şilor un avantaj, ne-am oprit pentru pu ţin timp s ă consum ăm un mic dejun modest lâng ă unul dintre nenum ăratele izvoare care încânt ă cu apa lor curat ă la fiecare pas drume ţul în Retezat... Dup ă o zi în mare parte noroas ă şi vântoas ă urm ă o sear ă pl ăcut ă dar sim ţitor mai rece. Mun ţii m ăre ţi înotau în cea mai frumoas ă lumin ă şi soarele disp ărea în spatele mun ţilor în cele mai expresive efecte luminoase. Abia se termin ă cina c ă toat ă lumea ie şi la un pescuit norocos în lacul Z ănoaga. Doar lăsarea întunericului de nep ătruns reuni întreaga societate în jurul focului care ardea lini ştit. Locul unde fuseser ă a şezate mesele şi scaunele pentru servitul ceaiului era ocrotit ă de o stânc ă ce atârna chiar deasupra noastr ă. De aici am privit în aceast ă sear ă un spectacol antrenant şi interesant. H ăita şii primiser ă drept r ăsplat ă destul de mult ă ţuic ă şi acum aceasta începu s ă-şi arate efectele. Venind din tab ăra lor într-o coloan ă lung ă, înconjurar ă tab ăra noastr ă executând dansuri na ţionale drept mul ţumire. Dansul era condus de un h ăita ş b ătrân, cu fa ţa ars ă de vreme, într-o şub ă murdar ă, împodobit ă cu o medalie de r ăzboi bine lustruit ă, care s ărea într-un mod incredibil de jur-împrejur. B ăutura avuse asupra lui un efect evident şi, răpândind un miros puternic de usturoi şi ţuic ă, cu strig ăte de piff-paff-puff, începu s ă relateze b ătălia de la Magenta şi faptele sale, 19 iar când extazul a atins punctul culminant, executa comenzile, cu un mâner de pu şcă drept baston, strigându-şi-le în german ă pentru sine, dup ă un regulament disp ărut de mult. Câteva cuvinte în german ă, ceva instruc ţie şi terifiante pove şti cu lupte din biografia sa eroic ă au fost suficiente pentru a-i crea o pozi ţie de conduc ător în rândurile ciobanilor, vân ătorilor, pescarilor şi celorlal ţi locuitori din ace şti mun ţi. Deveni pionierul culturii occidentale în ţinututl s ău s ălbatic. Vreau s ă povestesc o întâmplare interesant ă şi adev ărat ă despre acest personaj. Când s-a întors din armat ă n-avea nici bani, nici slujb ă. Cu mult ă trud ă reu şi s ă-şi cumpere o mâr ţoag ă sl ăbănoag ă, cu care făcea, cred, diferite servicii de c ărăuşie în regiune. Într-un cuvânt, bravul animal era singura sa surs ă de câ ştig. Într-o bun ă sear ă ursul a mâncat calul, din fericire nu în totalitate. P ărţile

19 B ătălia din 4 iunie 1859, din R ăzboiul austro-franco-sard, al ături de cea de la Solferino, care au dus la pierderea Lombardiei de c ătre austrieci.

116 Antal LUKÁCS rămase din piele le schimb ă pentru o flint ă veche şi se l ăuda c ă nu va avea lini şte pân ă ce nu se va r ăzbuna pe ursul uria ş care-i distrusese fericirea. A mers câteva zile pe urmele lui Mo ş Martin în z ăpad ă pân ă ce l-au condus la o pe şter ă. Acolo în ăuntru, în semiîntunericul însp ăimânt ător, a avut loc un duel feroce din care vrednicul bărbat, fidel jur ământului, a ie şit înving ător. Primind acum bani destul de mul ţi pentru frumoasa blan ă, a continuat afacerea şi a intrat în rândul vân ătorilor de ur şi profesioni şti. De atunci a învins în multe confrunt ări grele, a eliberat multe turme de cei mai aprigi du şmani ai lor, a adus negustorilor evrei multe bl ănuri frumoase. Acum pozi ţia sa este asigurat ă şi este socotit unul dintre cei mai buni vân ători şi conduc ător de h ăita şi din regiune. Dup ă aceast ă scurt ă istorioar ă m ă gr ăbesc s ă m ă întorc la descrierea dansului ţă rănesc de pe în ălţimile Z ănoagei. Dansurile pe care le vedeam acum constau în s ărituri s ălbatice de jur-împrejur, exerci ţii atletice şi mi şcări ap ăsate, apoi r ăsunar ă chiuituri nearticulate, fluier ături prelungite şi o muzic ă deplorabil ă cântat ă cu un instrument şi mai deplorabil. Cimpoaie şi fluiere de felul unor naiuri scoteau melodii ale c ăror ton şi ritm erau de-a dreptul şi nealterat cele ale unor dansuri primitive şi ancestrale. Erau acelea şi sunete pe care am putut să le aud la slovenii din Kolo, la Gusla şi la spectacolele de cântece ale dalma ţienilor, la ţiganii din Spania, la dansatorii arabi din Maroc şi la dansul albinelor din ţă rile Nilului. Dansurile erau foarte diferite de cele pe care am putut s ă le v ăd în alte p ărţi ale Transilvaniei. Valahii au foarte multe astfel de distrac ţii, dintre care unele precum „Capra” (Ziege) şi „C ălugaru” (Mönche) 20 nu se pot descrie din motive de cuviin ţă . Cel pe care l-am v ăzut în Retezat era f ără discu ţie „dansul ursului”, nu chiar obscen, dar greoi şi primitiv dincolo de orice îndoial ă. Totul era în mi şcare, c ăciulile înalte, şuba lung ă, pletele unsuroase, bra ţele, cioarecii, opincile pocnite, brâiele late de piele, spinarea încovoiat ă, întregul corp solicitat din greu. Cu cât se învârteau mai mult, cu atât devenau strig ătele mai s ălbatice, cu atât mai înalte săriturile. Era un dans al primitivilor, atât de nealterat, de ancestral ca o amintire a unor timpuri de mult revolute... În timp ce p ărăseam corturile, pe 2 august, am fost surprin şi în mod nepl ăcut de nori grei, cenu şii de ploaie. Ca şi în ziua precedent ă, am apucat pe acela şi drum în sus spre culmea mun ţilor... Ajungând pe creast ă, am cotit spre stânga şi am c ălărit pe marginea stâncii abrupte, chiar c ăzut ă pe-a locuri. În fa ţa noastr ă ap ăru un cioban, minunat ă f ăptur ă: pletele negre şi lungi îi atârnau pân ă pe umeri, c ăciula înalt ă, şuba, îmbr ăcămintea, totul purta semnele

20 Astfel în text.

117 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA intemperiilor vremii. Avea haine de un cenu şiu-deschis, fa ţa mândr ă, tipic romanic ă, br ăzdat ă de vreme. Ochi negri p ătrunz ători, un profil frumos şi nobil, o constitu ţie zvelt ă şi atletic ă îi confereau un vechi tip roman. Pe mijloc, într-un brâu împodobit cu mici cruci, mătănii şi medalioane, era înfipt un cu ţit lung, iar în mâna-i vânoas ă odihnea un toiag zdrav ăn. Contele Teleki, care-l cuno ştea, i-a cerut s ă ne arate cartea sa de rug ăciuni. Şi într- adev ăr, scoase din brâu o carte foarte veche şi murdar ă. Se g ăseau în aceast ă lucrare veche rug ăciuni scrise cu litere chirilice şi tot felul de imagini de sfin ţi. În tinere ţe, ciobanul, care avea înclina ţii spre cele religioase, a înv ăţ at s ă citeasc ă literele acestei c ărţi sfinte, iar acum st ă de la un cap la altul al anului în aceste furtunoase regiuni muntoase şi studiaz ă vechile rug ăciuni. Printre ceilal ţi ciobani din Retezat el are reputa ţia de om înv ăţ at şi sfânt. Probabil că anahore ţii de pe muntele Sinai şi to ţi siha ştrii din primele timpuri ale cre ştinismului erau asem ănători în ceea ce prive şte îmbr ăcămintea, felul de trai, concep ţia şi ţelul vie ţii şi a fanatismului ancestral; la vederea ciobanilor din mun ţii Transilvaniei, mi-am amintit adesea de frumosul roman al lui Ebers 21 , Homo sum. În privin ţa lipsei celor trebuincioase şi a luptei grele pentru existen ţă din cei mai s ălbatici mun ţi, anahore ţii din Retezat nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din Sinai. De-a lungul verii, mii de oi, foarte multe turme de vite şi cai în herghelii sunt mânate peste zona împ ădurit ă, pe aceste p ăş uni dintre cele mai înalte. Ciobanii, o categorie aparte de oameni, stau zi şi noapte cu turmele lor, îmbr ăca ţi la fel, înveli ţi în şube de oaie, având la brâu drept singura arm ă împotriva animalelor s ălbatice un cu ţit şi, uneori, un pistol ruginit. Singurii lor tovar ăş i sunt l ăţ oşii câini-lupi. Nu se întov ărăş esc niciodat ă cu cei de o seam ă cu ei, altfel s-ar ajunge la b ătaie pentru p ăş unile mai bune. Cutreier ă toat ă ziua, cântând ici-colo dintr-un fluier foarte simplu, petrecându-şi noaptea acolo unde turma este surprins ă la înserat. O stânc ă ie şit ă în afar ă sau o grot ă este deja un ad ăpost confortabil. Cel mai adesea strâng câteva pietre pe care ciocnindu-le aprind un foc şi se culc ă lini şti ţi înveli ţi în şub ă. Acum stau de paz ă credincio şii câini, c ăci noaptea este cea mai periculoas ă perioad ă. Atunci d ă târcoale turmei ursul dornic de prad ă. Fuga speriat ă a animalelor, l ătratul câinilor vestesc pericolul care se apropie. De multe ori nu ajut ă nici fulgerul pistolului, nici flac ăra focului, nici strig ătele. Puternicul urs de munte, care este st ăpân în aceste zone, în şfac ă lini ştit un animal şi-l târ ăş te nestingherit în p ăduricea de pin cea mai apropiat ă. Nu trece nicio noapte în Retezat f ără s ă se întâmple un atac la una dintre numeroasele turme, şi aproape în fiecare noapte, mai cu seam ă pe lun ă plin ă, r ăsun ă strig ătele prelungite ale ciobanilor care se anun ţă

21 Georg Motitz Ebers (1837–1898), egiptolog şi scriitor, autor de romane istorice.

118 Antal LUKÁCS reciproc c ă au z ărit cel mai aprig du şman al lor. Este, într-adev ăr, o via ţă grea cea pe care o duc ace şti oameni acolo sus: lupte periculoase cu animale sălbatice şi chinuri aspre din cauza vremii, vânt puternic, cea ţă rece, furtun ă, z ăpad ă şi ploaie sunt pâinea lor cea de toate zilele. Toamna, când vine vremea ca turmele s ă fie mânate spre depresiune, nu le aduce o soart ă mai bun ă, c ăci nu exist ă grajduri în aceste regiuni şi ciobanul ca şi turma stau în ţarcuri deschise, neacoperite. Despre via ţa amoroas ă a ciobanilor din Retezat am însemn ări interesante. Unele fete din depresiune, care se intereseaz ă de ace şti fii ai muntelui, îi urmeaz ă în s ălbaticele lor regiuni pentru a împ ărt ăş i o vreme greaua lor via ţă . În mod curios, ele r ămân rareori lâng ă o singur ă turm ă, ci caut ă mai multe turme în timpul vizitei lor, probabil pentru a studia diferitele păş uni(...). 22 Bineîn ţeles c ă izbucnesc deseori b ătăi aprige din cauza geloziei. În niciun caz ace şti am ărâ ţi din Retezat nu sunt ni şte firi deschise şi c ălătorul solitar ar face bine s ă-i trateze cu oarecare precau ţie. Doar ce-l p ărăsir ăm pe ciobanul credincios, cu cartea lui veche de rug ăciuni greco- orientale, c ă veni spre noi, pe un cal mic, proprietarul unei turme. El venea din depresiune pentru a vedea de turmele sale. Luase cu sine în aceast ă inspec ţie pe fiica sa, o fat ă tân ără, îmbr ăcat ă în portul ţă răncilor românce, care st ătea pe cal ca b ărba ţii. La apropierea noastr ă, au s ărit amândoi de pe cal pentru a ne saluta dup ă moda turceasc ă, de pe jos. Este un obicei care s-a p ăstrat în aceste ţă ri din timpul st ăpânirii otomane, ca şi obiceiul de a ţine scara de şa a st ăpânului... Lângă c ărarea care şerpuia printre paji şti, pu ţin înainte de Râu de Mori, am descoperit dou ă cruci, împodobite în stil greco-bizantin, cu imagini şterse de sfin ţi. Una, provenind din timpuri mai recente, avea inscrip ţii române şti cu litere latine, un exemplar mai vechi avea scriere chirilic ă. La Râu de Mori am l ăsat caii în curtea p ădurarului şi am c ălătorit prin depresiunea frumoas ă, vesel ă şi verde, care str ălucea cu toat ă splendoarea în lumina serii. Ne-am întâlnit cu apusul soarelui în Sânt ămaria. Dup ă o zi aspr ă, urm ă o sear ă d ăruit ă lini ştii. Diminea ţa zilei de 4 august a fost petrecut ă în Sânt ămaria. Înainte de mas ă am întreprins o c ălătorie la Râu de Mori, pentru c ă so ţia mea voia s ă vad ă locurile şi contele Teleki avea de vorbit ni şte treburi cu p ădurarul... Ziua de 7 august ne aduse o vreme frumoas ă, însorit ă...

22 Puncte de suspensie în text!

119 JURNALUL DE C ĂLĂTORIE AL ARHIDUCELUI RUDOLF ÎN TRANSILVANIA

Am folosit diminea ţa pentru a întreprinde o plimbare în imediata apropiere a castelului... Spre amiaz ă m-am întors la castel. Pentru dup ă-mas ă am decis s ă facem o c ălătorie în or ăş elul Ha ţeg. Am urmat pe drumul de po ştă, trecând peste un pod mare de lemn, şi curând am ajuns la cap ătul de sud al ora şului care era a şezat la picioarele în ălţimilor ce m ărginesc depresiunea înspre nord . Str ăzi neregulate, multe case pe jum ătate d ărăpănate, toate f ără excep ţie într-o stare neîngrijit ă, doar câteva cl ădiri cu etaj, o mare pia ţă central ă neîngrijit ă, câteva biserici – acestea sunt pe scurt tr ăsăturile arhitectonice exterioare ale acestui ora ş. În schimb, tabloul etnografic este cu atât mai interesant. Sfâr şitul zilei de târg las ă semnele unei mari forfote. Praful gros şi mirosurile dulci şi de nedefinit, care caracterizeaz ă toate ora şele orientale, umpleau str ăzile. Tot felul de animale r ătăceau prin pia ţă şi câini f ără st ăpân mârâiau cu sunet grosolan în lupta pentru cele mai dezgust ătoare resturi. C ăru ţe simple lâng ă caii de c ălărie în şeua ţi şi lega ţi împreun ă la întâmplare, bar ăci şi mese cu tot felul de m ărfuri, formând un mic bazar. La umbra caselor stau mese, sofale şi scaune în plin ă strad ă, pe care oameni în port or ăş enesc, dar de fapt în haine care amintesc mult de tipul care se g ăse şte în toate ţă rile Orientului, stau fumând ţigarete şi bând cafea. Trec la plimbare evrei, armeni, câ ţiva unguri, popi ortodoc şi, tot felul de dame cu tr ăsături frumoase, cu p ărul negru, de şi multe fardate exagerat şi în culori pestri ţe, vorbind tare. Un amestec interesant de popoare, accentuat de prezen ţa acum, de dup ă târg, a ţă ranilor care se r ăspândesc pe str ăzi. Ţigani negricioşi, pe jum ătate goi, ţă rani români frumos îmbr ăca ţi, pe jos, c ălare sau în c ăru ţe, se văd gr ăbindu-se spre ie şirea din ora ş, şi cer şetorii care se adunar ă pentru a exploata tumultuoasa zi, a şa cum n-am mai v ăzut în asemenea num ăr şi chip asem ănător decât în orientul asiatic şi african. Majoritatea lor sunt şi aici orbii, de şi pe lâng ă ace ştia sunt şi fiin ţe mizere care şchioap ătă şi se târ ăsc pe p ământ, înf ăş urate în resturile unor c ămăş i, cu corpul acoperit cu erup ţii, întinzând rug ător spre str ăin bra ţe uscate, de tuberculos cu oasele deformate. B ărbile albe contrasteaz ă cu fa ţa întunecat ă şi atât constitu ţia fizic ă, cât şi îmbr ăcămintea acestor neferici ţi m ă duc cu gândul la por ţile unei moschei undeva în partea arab ă a ora şului Cairo. Am str ăbătut aproape toate str ăzile Ha ţegului, dar într-un loc, în mijlocul str ăzii am întânit ni şte gropi pline cu ap ă, încât a trebuit s ă ne întoarcem şi, p ărăsind ora şul, cu o mic ă ocolire, am mers înapoi la Sânt ămaria. La castel am întâlnit domnii care petrecuser ă înc ă o noapte aspr ă pe Retezat şi diminea ţa, cedând în lupta cu elementele naturii, urmând exemplul nostru au coborât în depresiune.

120 Antal LUKÁCS

Pe 8 august, la amiaz ă, am p ărăsit Sânt ămaria, aruncând o privire de r ămas-bun mun ţilor transilvani înc ă înnora ţi, înso ţiţi de cuno ştin ţele noastre. La gar ă s-a adunat tot ţinutul şi, dup ă o desp ărţire cald ă, trenul dudui spre nord. Am luat cu mine amintiri frumoase din pu ţin cunoscu ţii mun ţi, cu speran ţa c ă voi putea, mai devreme sau mai târziu, s ă-i vizitez şi s ă-i studiez pe îndelete.

(traducerea din limba german ă: Antal LUKÁCS )

121 CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 122-125

Fragmente din relat ările lui Ion Vin ţe, fost ambasador al României la Budapesta

Documentul prezentat mai jos este selectat din dou ă dintre interviurile cu Ion Vin ţe1 consemnate de Alexandru Şiperco 2, în perioada 1973–1993, şi are ca principal subiect problema Transilvaniei în rela ţiile româno-maghiare în anii 1947–1948. În anii ’70 şi ’80, Alexandru Şiperco a realizat câteva sute de interviuri, neoficiale şi confiden ţiale, cu fo şti ilegali şti, cu membri ai nomenclaturii comuniste şi ai aparatului de represiune din timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej. a) cuvintele scrise cu italice reprezint ă fie l ămuriri suplimentare aduse de Ion Vin ţe (inserate în text, în timpul interviului, de Alexandru Şiperco), fie sublinieri ale lui Alexandru Şiperco (introduse ulterior în corpul interviului); b) cuvintele aflate între cro şete sunt ad ăugate de editor pentru o mai bun ă în ţelegere a textului; c) modific ările în text, f ăcute de autorul interviului, au fost marcate de editor cu bold. Andrei ŞIPERCO

Ion Vin ţe – 18.I.1977 [...] [Ion VIN ŢE:] Eu în Ungaria am discutat foarte mult cu Pu şkin 3, care era zilnic în spatele lui Rákosi 4. Pe mine m ă preocupa pozi ţia lui Rákosi, Gerö 5 şi Révai 6, care nu erau de acord cu Transilvania. Şi deseori mi-au aruncat în cap, deschis, în public: „A ţi luat

1 Ion Vin ţe (1910–1996). Unul dintre liderii M.A.D.O.S.Z.; acuzator public pe lâng ă Tribunalul Poporului (iulie 1945); reprezentant politic (decembrie 1946) şi ministru plenipoten ţiar în Ungaria (noiembrie 1947–mai 1948); ministru al Silviculturii (aprilie 1948) şi al Industriei Alimentare (noiembrie 1949–decembrie 1950); şef al Sec ţiei militare a C.C. al P.M.R. (1951–1952); adjunct al ministrului Afacerilor Interne şi comandant al Trupelor de securitate (27 mai 1952); general-maior de securitate la 28 mai 1952; adjunct al ministrului Securit ăţ ii Statului şi comandant al Trupelor de securitate (septembrie 1952–septembrie 1953); pre şedinte al Asocia ţiei de Cultur ă Fizic ă şi Sport „Dinamo” (iunie 1953); membru supleant al C.C. al P.M.R. (februarie 1948–decembrie 1955); membru (decembrie 1955–iunie 1960) şi vicepre şedinte al Colegiului Central de Partid (iunie 1960–august 1969); vicepre şedinte al Consiliului Na ţional al Oamenilor Muncii Români de Na ţionalitate Maghiar ă (1971, 1977). 2 Alexandru Şiperco (5 noiembrie 1920–26 octombrie 1998). Membru al P.C.R. din ilegalitate, scriitor, scenarist, ziarist, redactor-şef la Editura Politic ă, activist la C.C. al P.C.R.; a ocupat func ţii de conducere pe linie de sport şi a fost, timp de 43 de ani, membru al Comitetului Interna ţional Olimpic (1955–1998) şi vicepre şedinte al acestui organism interna ţional (1982–1986). 3 Gheorghi Maksilovici Pu şkin (1909–1963). Diplomat sovietic, ambasador în Ungaria (1948–1949) şi în R.D.G (1949–1952); ministru adjunct de Externe al U.R.S.S. (1961). 4 Mátyás Rákosi (1892–1971). Lider comunist maghiar; secretar general al P.C.U. (1945–1956). 5 Ern ő Ger ő (1898–1980) – lider comunist maghiar; secretar general al P.C.U. (iulie–octombrie 1956). 6 József Révai (1898–1959). Lider comunist maghiar; ministru al Educa ţiei Publice (1949–1953); membru al Biroului Politic (1945–1953, 1956).

122 Andrei ŞIPERCO

Transilvania, fiindc ă a ţi ie şit cu un ceas mai devreme din r ăzboi. A ţi folosit capitularea în mod de ştept. Altfel, era a noastr ă!”. M-a jignit, am respins, m-am dus la Rákosi de dou ă ori şi i-am ar ătat aceast ă atitudine, şi m-am plâns lui Pu şkin de mai multe ori: „Uita ţi-vă ce important este ca rela ţiile între cele dou ă state s ă se reglementeze democratic, interna ţionalist. Şi uite ce greut ăţ i am”. Pu şkin, receptiv: „Cunosc, ei sunt foarte sup ăra ţi pe aceast ă tem ă, stau sub influen ţa iredentismului maghiar, fac concesii. Eu le spun c ă n-au dreptate şi c ă trebuie s ă rezolve rela ţiile cu România”. [...]

Ion Vin ţe – 7.VIII.1986 [...] [Ion VIN ŢE:] Rákosi. Ei m-au cunoscut bine de la Szirmai 7 – ciocnirea de la Bra şov. Apoi m ă cuno şteau ungurii Rácz Gyula 8 şi al ţii din Cluj, care lucraser ă cu ei. Rákosi nu m-a simpatizat deloc. Prima discu ţie, la prezentare ca ambasador . Rákosi m-a ţinut jum ătate de or ă în antecamer ă, plin ă de lume, pe un col ţ. M-a primit: „A! Tu e şti Vincze? Ei, s ă ştii c ă noi suntem foarte sup ăra ţi pe voi pentru Ardeal. M ăcar [în ce prive şte] cele trei-patru jude ţe putea ţi s ă fi ţi de acord cu noi!” Asta a spus-o venind spre mine, ca s ă-mi dea mâna. A spus: „S ă ştii, fiam (fiule, per tu)”. Ne-am aşezat pe fotolii, în fa ţa biroului. „Tovar ăş e Rákosi, n-am niciun mandat s ă discut problema grani ţelor, dar dup ă cum şti ţi grani ţele actuale ale României se bazeaz ă pe un acord interna ţional, prin care vechile grani ţe ale României stabilite la Trianon au fost consfinţite.” El: „Ei, da, da ... nu e vorba de ceva oficial, dar voiam s ă-ţi spun. Voi r ămâne ţi cu petrolul, sarea, minereuri. F ără astea, Ungaria cu greu se va putea ridica. A ştept ăm un ajutor comunist din partea voastr ă”. Totdeauna a revenit la aceste probleme. Leg ături mai permanente, oficiale, am avut cu Révai (ziarul partidului) şi Szirmai. La plecarea mea în Ungaria, Constan ţa9 era nemul ţumit ă c ă trebuie s ă mearg ă ca

7 István Szirmai (1906–1969). Membru al P.C.R. (1929) şi apoi al P.C.U. (1939); membru în Comisia Organizatoric ă a Comitetului Central al P.C.U. (1947) şi şeful secretariatului (pân ă în anul 1949); a negociat, din partea P.C.U., cu comuni ştii români şi maghiari din Transilvania, în 1946, în leg ătur ă cu autonomia unor jude ţe din Ţinutul Secuiesc. 8 Rácz Gyula (1900–1974). Secretar al M.A.D.O.S.Z. (1937–1940); din 1945 a activat politic în Ungaria. 9 Constan ţa Cr ăciun (1914–2002). Soţia lui Ion Vin ţe; membru al C.C. al P.C.R. (octombrie 1945–august 1969; iulie 1972–noiembrie 1974); secretar general al Federa ţiei Na ţionale a Tineretului Democrat (noiembrie 1946); pre şedinte activ al Uniunii Femeilor Democrate din România–U.F.D.R. (februarie 1948); membru al Prezidiului M.Ad.N. (aprilie 1948–ianuarie 1953); membru al Biroului Organizatoric al C.C. al P.M.R. (ianuarie 1950); secretar al Comitetului or ăş enesc Bucure şti al P.M.R. (1952); ministru al Culturii (octombrie 1953–martie

123 Fragmente din relat ările lui Ion Vin ţe nevast ă de ambasador. (Am intrat în limuzin ă cu ea. Aveam cilindru pe cap, care mi s-a îndesat pe cap, şi l-am ridicat pe ascuns când urcam sc ările la pre şedintele Tildy Zoltán 10 ). Ana, la plecare. Eu, fr ământat – n-am experien ţă ... Ea: „Nu fi îngrijorat, în orice problem ă du-te la Pu şkin, care te va ajuta”. Cifru n-aveam, cel vechi se anulase. La convorbire m-am preg ătit cum s ă-l iau. Cu atmosfera puternic ă care exist ă în România dup ă 23 August, cu masele care sus ţin politica noastr ă în toate problemele fundamentale interne şi externe, amintind de U.R.S.S., în primul rând. El: „Ei, las ă-mă cu Uniunea Sovietic ă”. Eu: „Nu, tovar ăş e Rákosi, şi fa ţă de Uniunea Sovietic ă”. (Dup ă prima întâlnire cu Rákosi, m-am întâlnit cu Pu şkin, ambasadorul sovietic, şi i-am povestit totul). Apoi am luat ma şina. Şoferului: „Porne şte, ca diminea ţa s ă fim la Bucure şti”. Am ajuns la Gheorghiu şi i-am povestit toat ă discu ţia cu Rákosi – a notat totul (unde or fi carnetele lui?) . – Interesant! Bine c ă ai venit. Cu tovar ăş a Ana ai vorbit? – Nu, am venit direct aici (i-a pl ăcut asta). – Du-te la tovar ăş a Ana şi poveste şte-i. Du-te înapoi. Ei, desigur, ştiu de ce ai venit aici. Acum îl în ţeleg pe Stalin, c ă mi-a atras aten ţia: Gheorghi Afanasovici, fii atent cu Rákosi, ăla e un mare vulpoi! Acum în ţeleg. Bine ai f ăcut! Cu cine ai discutat? – Cu nimeni! Am fost ambasador în Ungaria în ’47, toamna. M-am întors la Budapesta a doua zi (peste dou ă-trei zile) – b ăiatul era obosit, şi am organizat întâlnirea cu Pu şkin, având mandatul lui Gheorghiu şi Ana. La plecare am trecut pe la T ătărescu, dar [regele] Mihai nu m-a primit – am plecat fără frac şi cilindru. T ătărescu a fost foarte rece la plecare. Eu: „ Consolidarea leg ăturilor cu Ungaria în spiritul rela ţiilor de apropiere”. El: „Da, noi totdeauna am fost pe aceast ă pozi ţie”. La întoarcere l-am c ăutat pe Pu şkin, care m-a primit. Ideile principale puteam s ă le expun în german ă. Vorbea şi el pu ţin nem ţeşte, a mai înv ăţ at ungure şte. Eu îi povestesc toat ă discu ţia cu Rákosi. Pu şkin: „V ă în ţeleg. A ţi avut dreptate, a fost Conferin ţa de Pace, semnat ă şi de Uniunea Sovietic ă, Pozi ţia Uniunii Sovietice în problema Transilvaniei e clar ă şi, ca atare, tovar ăş ul Rákosi cunoa şte tot a şa de bine. Cred c ă altceva nu a ţi avut ce s ă-i r ăspunde ţi”. Eu i-am vorbit atunci despre atitudinea românilor fa ţă de Uniunea Sovietic ă, c ă am reu şit s ă r ăsturn ăm dictatura lui Antonescu, cum am primit armata sovietic ă.

1957); adjunct al ministrului Înv ăţă mântului şi Culturii (1959); pre şedinte al Comitetului de Stat pentru Cultur ă şi Art ă (iunie 1962–august 1965); vicepre şedinte al Consiliului de Stat (august 1965–martie 1969). 10 Zoltán Tildy (1889–1961). Prim-ministru (noiembrie 1945–ianuarie 1946) şi pre şedinte al Ungariei (februarie 1946–iulie 1948).

124 Andrei ŞIPERCO

El: „Da, ştiu! Dar e bine s ă ştie şi al ţii c ă armata sovietic ă a trecut prin România cu arma în bandulier ă, cu floare în vârful ţevilor. Dar când a ajuns în pusta maghiar ă, mul ţi oameni sovietici au fost îngropa ţi în ea”. Apoi a venit a doua discu ţie cu Rákosi – cu atitudinea poporului fa ţă de U.R.S.S. El: „Ungurii au fost educa ţi în spirit antisovietic. Desigur, ar fi însemnat mult dac ă am fi adus cele câteva jude ţe, ca s ă le astup ăm gura”. [...]

125 CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 126-167

Situa ţia emigra ţiei Române din S.U.A. şi Canada în 1968

Ovidiu BOZGAN

Nu întâmpl ător, în cursul deceniului şapte al secolului trecut, autorit ăţile de la Bucure şti au manifestat un interes ascendent pentru emigra ţia român ă stabilit ă în statele occidentale. Ameliorarea condi ţiilor de via ţă, progresul economic, relaxarea controlului ideologic şi receptivitatea la fenomenul cultural occidental, reconsiderarea trecutului şi apelul tot mai insistent la teme din recuzita patriotismului, desatelitizarea prudent ă dar constant ă care a permis României s ă treac ă de la statutul de compars al U.R.S.S. la cel de actor interna ţional temerar, reprezentau tot atâtea argumente pentru guvernan ţii români de a transmite mesaje credibile spre comunit ăţile române şti din Occident. Mesaje care nu erau deloc dezinteresate şi care nu pot fi explicate doar prin asumarea integrală a patriotismului etnic care – cazurile românilor din RSS Moldoveneasc ă şi ale comunit ăţilor înrudite din sudul Dun ării sunt relevante prin ignorarea lor – era sistematic selectiv. Regimul de la Bucure şti considera c ă emigra ţia român ă, în m ăsura în care putea fi recuperat ă, putea s ă joace un rol deloc neglijabil în strategia de politic ă extern ă a României. Pentru a ob ţine acest concurs, politica României comuniste fa ţă de comunit ăţile române şti din Occident trebuia s ă opereze o ierarhizare a elementelor identitare şi s ă renun ţe s ă se identifice în primul rând ca un stat comunist totalitar. Opera ţiune deloc simpl ă şi care s-a realizat diferen ţiat. Aflate în prima linie a contactelor cu emigra ţia, oficiile diplomatice au manifestat cel mai înalt grad de pragmatism şi erau dispuse la cele mai însemnate concesii. În schimb, în ţar ă, unde se luau deciziile şi institu ţiile de aici trebuiau s ă le aplice şi s ă asigure logistica pentru diploma ţii afla ţi în misiune, rezervele şi iner ţiile erau mai solide şi, deseori, compromiteau avansurile realizate.

Nu gre şim când sus ţinem c ă emigra ţia român ă din S.U.A. a suscitat cea mai mare aten ţie şi cele mai mari eforturi din partea regimului de la Bucure şti, mai ales în momentul în care România s-a decis s ă-şi amelioreze rela ţiile cu liderul lumii libere, din multiple considerente, cele economice, tehnologice şi financiare fiind prioritare. Aceasta este explicaţia pentru care, de la începutul anilor ’60, problematica emigra ţiei române din S.U.A. genereaz ă o important ă

126 Ovidiu BOZGAN cantitate de documente care permit reconstituirea ac ţiunilor, cu rezultate ambigue, derulate în direc ţia cona ţionalilor stabili ţi de mai mult sau mai pu ţin timp peste Atlantic.

Cifrele avansate pentru emigra ţia român ă din S.U.A. şi Canada demonstreaz ă o anumit ă incertitudine, de altfel inevitabil ă. Evalu ările pleac ă de la 160.000 de persoane 1 şi se stabilizeaz ă la 350-400.000 de persoane, cifra cea mai des vehiculat ă fiind de 350.000 de persoane de origine român ă. Recens ământul american din 1960 a înregistrat 84575 de persoane n ăscute în România din care 39019 au declarat limba român ă drept limba matern ă. Conform ultimului criteriu, în 1930 şi 1940 cifrele erau de 56964, respectiv 43120. Geografic, cea mai mare concentrare de persoane de origine român ă se afla în statele Michigan, Ohio, Illinois, New York, Indiana, Minnesota şi California, în general state înc ă puternic industrializate. Cele mai importante comunit ăţi erau în Detroit, Cleveland, Chicago, Philadelphia, Pittsburg, Akron, Youngstown, Gary, New York, Montréal şi Toronto.

Cele mai multe analize se refer ă la situa ţia românilor din S.U.A., dar, datorit ă organiz ării biserice şti care î şi extindea autoritatea şi la comunit ăţile din Canada, încep s ă apar ă şi anchete privindu-i pe românii afla ţi dincolo de frontiera nordic ă a republicii nord-americane. Inexisten ţa rela ţiilor diplomatice între România şi Canada crea dificult ăţi în recoltarea de informa ţii despre românii canadieni şi, înc ă şi mai mult, în realizarea unor ac ţiuni concepute la Bucure şti în leg ătur ă cu ace ştia. Aceast ă dificultate avea s ă fie înl ăturat ă exact în aceast ă perioad ă.

Dup ă mai multe taton ări, în perioada 7 martie–3 aprilie 1967 s-au desf ăşurat la Ottawa negocieri între o delega ţie guvernamental ă român ă condus ă de George Macovescu, prim adjunct al ministrului de externe, şi o delega ţie canadian ă, condus ă de un subsecretar de stat din ministerul canadian de externe. La finalul acestor negocieri, au fost publicate mai multe scrisori,

1 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în continuare AMAE), Problema 217/1963/SUA, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 31 decembrie 1962, ff. 1–6; AMAE, Problema 217/1963/SUA, Colonia român ă din SUA şi Canada , Nota de propuneri, Referitor: apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 23 iunie 1963, ff. 131–135; AMAE, Problema 217/1966/SUA, Situa ţia Bisericii ortodoxe române din SUA, Unele aspecte din colonia americanilor de origine român ă, 27 august 1966, ff. 90–104; AMAE, Problema 220/1968/SUA 8, Vizita în SUA a tovar ăşului Alexandru Bârl ădeanu , Informare, Referitor: situa ţia emigra ţiei române din SUA, ff. 80–83.

127

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 inclusiv anun ţul stabilirii de rela ţii diplomatice la nivel de ambasad ă2. Datorit ă tergivers ării deschiderii unei ambasade permanente la Ottawa, problemele emigra ţiei române din Canada au fost tratate tot prin intermediul ambasadei României la Washington, ambasadorul Corneliu Bogdan fiind, de altfel, acreditat şi în Canada.

Comunitatea româneasc ă din S.U.A. dispunea de mai multe organiza ţii care au fost examinate de diploma ţii români mai ales sub raportul reprezentativit ăţii şi orient ărilor politice, în vederea adopt ării celor mai eficiente ac ţiuni de atragere şi influen ţare.

Principala organiza ţie a românilor din S.U.A. era „Uniunea şi Liga societ ăţilor româno- americane din S.U.A.”, care avea între 5000 şi 7000 de membri, repartiza ţi în 51 de societ ăţi, asocia ţii şi cluburi. Orientarea sa politic ă era ostil ă regimului comunist din România şi acest lucru se datora infiltr ării emigra ţiei de dup ă al doilea r ăzboi mondial, care era dominat ă de resentimente fa ţă de tipul de regim instalat în ţar ă. Ostilitatea sa era evident ă mai ales în cazul publica ţiei oficioase „America”, despre care se sus ţinea c ă este controlat ă de legionari ce ar fi venit în S.U.A. pentru a ob ţine fonduri de la autorit ăţile americane şi cu „inten ţia de a stoarce bani de la colonia româneasc ă”3. Cu toate acestea, se credea c ă exist ă tendin ţe în cadrul masei membrilor în sensul unei atitudini mai favorabile fa ţă de România, a şa cum demonstra un referendum organizat la nivelul societ ăţilor componente în jurul chestiunii dac ă „Uniunea şi Liga” s ă faciliteze sau nu c ălătorii turistice ale membrilor în ţar ă. Majoritatea societ ăţilor se

2 AMAE, Problema 220/1967/Canada 1, Vizita în Canada a unei delega ţii guvernamentale române, condus ă de George Macovescu, prim adjunct al ministrului afacerilor externe , vol. 1, Informare asupra tratativelor româno- canadiene (7 martie–3 aprilie 1967), ff. 81–89; AMAE, Problema 220/1967/Canada 1, Vizita în Canada a unei delega ţii guvernamentale române, condus ă de George Macovescu, prim adjunct al ministrului afacerilor externe , vol. 1, Nota de propuneri, Referitor: informarea ţărilor socialiste despre tratativele româno-canadiene, 27 aprilie 1967, ff. 132–135; Petre B ălăceanu, Canada , în Reprezentan ţele diplomatice ale României, vol. 3: iunie 1948– martie 1973, Editura Politic ă, Bucure şti, 1973, pp. 114–117. În ansamblu, partea român ă a considerat rezultatele negocierilor ca un succes al punctelor de vedere exprimate de România. Astfel, s-a ob ţinut enun ţarea posibilit ăţii încheierii unui acord comercial, s-a impus o formulare general ă referitoare la arieratele financiare, Canada condi ţionând ini ţial stabilirea rela ţiilor diplomatice de rezolvarea prealabil ă a acestora, s-a exclus consemnarea în scris a problemei reunific ării familiilor. În cursul negocierilor, delega ţia român ă a avut contacte cu românii canadieni. De şi se inten ţiona deschiderea rapid ă a unei ambasade în Canada, fapt care ar fi facilitat cunoa şterea mai corect ă a emigra ţiei române de aici şi contacte mai sus ţinute cu aceasta, primul ambasador rezident, Bucur Şchiopu, şi-a prezentat scrisorile de acreditare abia la 1 septembrie 1970.

3 AMAE, Problema 217/1963/SUA, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 31 decembrie 1962, ff. 1.

128 Ovidiu BOZGAN pronun ţaser ă favorabil 4. Chiar printre liderii acesteia erau persoane care nu respingeau rela ţiile cu autorit ăţile române, cum era cazul lui Theodor Micl ău, fost vicepre şedinte. Pentru a modifica pozi ţia acestei organiza ţii, ambasada român ă de la Washington încerca s ă fructifice influen ţa de care dispunea în favoarea acelor persoane mai conciliante fa ţă de Bucure şti. Astfel, era luat ă în considerare sprijinirea la conducerea organiza ţiei, în momentul alegerilor programate pentru 1968, a candidaturii lui Vincent Rusu din Chicago sau a candidaturii avocatului Nicholas Bucur din Cleveland. Contracandidatul lor, creditat cu cele mai mari şanse era actualul prim- vicepre şedinte, Eugen Popescu, despre care exista certitudinea c ă „în cazul în care va fi ales, linia politic ă a Uniunii şi Ligii s ă devin ă şi mai reac ţionar ă”5. Ca atare, singura şans ă era dirijarea voturilor pe care le putea influen ţa ambasada în beneficiul celui mai bine plasat în preajma votului dintre Rusu şi Bucur 6. În realitate, Eugen Popescu a fost ales, f ără emo ţii, pre şedintele „Uniunii şi Ligii”, ceea ce demonstra c ă americanii de origine român ă, chiar în anul de gra ţie 1968, nu abandonaser ă rezervele fa ţă de un regim politic care putea înc ă s ă-şi disimuleze natura exact ă.

Pe pozi ţii antagoniste în raport cu „Uniunea şi Liga” şi care func ţiona ca oficin ă de propagand ă şi manipulare a regimului de la Bucure şti, era grupul din jurul publica ţiei „Românul American”, continuatorul altei publica ţii, „De şteptarea”, fondat ă în 1914. Acest grup, format din militan ţi de stânga – unii membri ai insignifiantului Partid Comunist din Statele Unite, considerat chiar la Bucure şti, sectar şi dogmatic – este identificat sub diverse denumiri, ceea ce tr ădeaz ă o acuzat ă deficien ţă organizatoric ă. În 1966, acest grup este denumit „Emanciparea” care ar fi ap ărut în 1928–1929 (verosimil, ca reac ţie la înfiin ţarea „Uniunii şi Ligii”), iar în 1967 este numit „Clubul civic român”, cu sediul la Detroit. Importan ţa acestui grup pentru politica autorit ăţilor române rezid ă în publica ţia despre care s-a amintit, ce ap ăra şi promova interesele României. Exist ă o îndelungat ă complicitate între publica ţia „Românul American”, animat ă de redactorii Harry F ăinaru şi Maria Mila, şi regimul de la Bucure şti, care a permis primului s ă

4AMAE, Problema 217/1966/SUA, Situa ţia Bisericii ortodoxe române din SUA , Unele aspecte din colonia americanilor de origine român ă, 27 august 1966, ff. 90–104.

5 AMAE, Problema 20 F/1967/SUA , Raport privind problemele actuale din cadrul coloniei americanilor de origine român ă, 8 august 1967, f. 124.

6 Ibidem .

129

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 supravie ţuiasc ă. Astfel, se recuno ştea c ă „prin intermediul Lega ţiei RPR din Washington, MAE a ajutat conducerea ziarului cu diferite materiale, fapt care a permis ca în anul 1960 s ă se treac ă la tip ărirea ziarului în formatul actual şi în condi ţii tehnice mai corespunz ătoare” 7. În 1964, publica ţia era s ăpt ămânal ă şi avea un tiraj de 1500 de exemplare. Resursele sale financiare erau asigurate prin dona ţii – care dispar rapid – şi aloca ţii distribuite de lega ţia României la Washington. Având în vedere c ă „rolul lui este deosebit de important, deoarece este singurul ziar care popularizeaz ă f ără rezerve realiz ările regimului nostru, sus ţine politica partidului şi guvernului nostru, ca de altfel a întregului lag ăr socialist, ia pozi ţie fa ţă de politica guvernului S.U.A. şi a celorlalte puteri capitaliste şi demasc ă în permanen ţă activitatea du şmănoas ă a grupurilor de fugari şi a vârfurilor acestora” 8, Petre B ălăceanu, ministrul României la Washington, propunea acordarea unei subven ţii anuale de 10.000 de dolari. Nu este cunoscut dac ă s-a acceptat aceast ă subven ţie, cert este c ă publica ţia se afla în continu ă dificultate şi apela la sprijinul ambasadei. Aceasta propunea s ă i se aloce abonamente gratuite la publica ţiile din ţar ă, s ă i se trimit ă materiale documentare şi imprimate, s ă i se trimit ă trimestrial 50 de matri ţe aduse din ţar ă iar Direc ţia Presei din MAE s ă elaboreze materiale ce urmau s ă fie publicate în „Românul American” 9. Dificult ăţile au continuat şi publica ţia a trecut la un regim de bilunar cu un tiraj de sub 1000 de exemplare, iar moartea redactorului-şef Harry F ăinaru, în 1968, a antrenat dispari ţia publica ţiei.

Pe lâng ă cele dou ă organiza ţii, total asimetrice ca pondere şi reprezentativitate, mai func ţionau „Comitetul Na ţional al Românilor Americani” cu sediul la Detroit, condus de George Roman, şi „Comitetul Na ţional Român” din New York, condus de Constantin Vi şoianu, ambele plasate pe pozi ţii de adversitate ireconciliabil ă.

De şi se recuno ştea c ă fenomenul asimil ării eroda emigra ţia român ă, mai ales la nivelul tinerei genera ţii, integrat ă în societatea american ă, conectat ă foarte vag la limba şi tradi ţiile culturale ale primelor genera ţii de români, totu şi acesta putea fi important ă dac ă devenea un

7 AMAE, Problema 217/1963/SUA 7, Colonia român ă din SUA şi Canada , Nota, Referitor: îmbun ătăţirea ziarului „Românul American”, 4 mai 1963, ff. 169–170.

8 AMAE, Problema 217/1964/SUA, Colonia român ă din SUA şi Canada , f. 30.

9 AMAE, Problema 217/1965/SUA, Situa ţia Bisericii ortodoxe române din SUA , Not ă de propuneri, Referitor: sprijinirea cu unele materiale a ziarului „Românul American”, 3 aprilie 1965, ff. 4–5.

130 Ovidiu BOZGAN vector al propagandei autorit ăţilor de la Bucure şti, dac ă participa la contracararea manifest ărilor „du şmănoase” şi demascarea clicii „fugar-legionare” şi accepta „sus ţinerea intereselor noastre în S.U.A.”10 . Pentru a se realiza aceste obiective „este necesar s ă fie folosite în mod organizat cele mai variate c ăi de trezire a dragostei de ţar ă la românii americani”, cu alte cuvinte, consolidarea identit ăţii lor culturale şi religioase, f ără a se risca un conflict de loialit ăţi şi trezirea suspiciunilor autorit ăţilor americane. De altfel, într-un plan de ac ţiuni, elaborat de MAE în 1966, se solicita discre ţie din partea ambasadei în privin ţa contactelor cu emigra ţia.11

Primul pachet de m ăsuri pentru atragerea americanilor de origine română la sprijinirea intereselor României este elaborat de Vasile Pungan, specialist în problemele americane, fost diplomat la Washington în anii 1959–1961 şi viitor ambasador în Marea Britanie între 1966 şi 1973. Între aceste m ăsuri figureaz ă: intensificarea trimiterii de c ărţi, ziare şi reviste şi stimularea organiz ării unor biblioteci în cadrul comunit ăţilor mai importante, trimiterea de filme documentare şi jurnale de actualit ăţi, întâlniri mai frecvente ale emigra ţiei cu delega ţii şi personalit ăţi venite din ţar ă, facilitarea accesului, contra cost, la articole de artizanat, costume populare şi b ăuturi tradi ţionale, organizarea vizitei unui grup din conducerea „Uniunii şi Ligii” şi a unui grup de tineri româno-americani în România, deschiderea, dac ă se va încheia o conven ţie consular ă cu S.U.A., a unui consulat la Detroit sau Chicago (primul consulat român se va deschide la Chicago), sprijin pentru grupul de la „Românul American” şi diverse m ăsuri vizând organizarea bisericeasc ă a românilor din S.U.A. şi Canada (vezi infra).12 Câteva luni mai târziu, acela şi Pungan revenea cu preciz ări suplimentare care prevedeau antrenarea mai multor institu ţii în realizarea ac ţiunilor propuse. Astfel, MAE şi Comitetul de Stat pentru Cultur ă şi Art ă trebuiau să ia m ăsuri ca ac ţiunile incluse în planul de schimburi culturale stabilit cu S.U.A. s ă fie prezentate şi în ora şe cu comunit ăţi române şti semnificative, MAE, Ministerul Înv ăţământului şi Institutul Român pentru Rela ţii Culturale cu Str ăin ătatea s ă intensifice trimiterea de publica ţii şi

10 AMAE, Problema 217/1963/SUA, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 31 decembrie 1962, f. 4.

11 AMAE , Problema 217/1966/SUA, Situa ţia bisericii ortodoxe române , Not ă, Referitor: plan de ac ţiuni al MAE cu privire la colonia român ă din Statele Unite, 5 iulie 1966, ff. 71–75.

12 AMAE, Problema 217/1963/SUA 7, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 31 decembrie 1962, ff. 4–5.

131

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 materiale de propagand ă, Ministerul Comer ţului Exterior s ă faciliteze accesul românilor americani la achizi ţionarea unor bunuri tradi ţionale, iar MAE şi Academia RPR s ă organizeze ac ţiuni de popularizare a figurilor ofi ţerilor Gheorghe Pomu ţ şi Nicolae Dunca, participan ţi la războiul civil (evident în trupele nordiste) şi chiar s ă se instituie o burs ă „Gheorghe Pomu ţ” de studii în România 13 . În iunie 1963, ap ărea ideea de a se trimite materiale pentru înv ăţarea limbii române în cadrul cursurilor organizate pe lâng ă parohiile române şti.

În 1966, era redactat la nivelul ministerului un plan mai elaborat, care reflecta şi evolu ţiile generale dar şi cele specifice emigra ţiei române din S.U.A. intervenite în ultimii ani. Dintre aceste ac ţiuni merit ă re ţinute: l ărgirea contactelor cu „Uniunea şi Liga”, inclusiv sprijinirea unor ac ţiuni ini ţiate de aceast ă organiza ţie, sprijinirea înfiin ţării de biblioteci pe lâng ă comunit ăţile româneşti de la Gary, Chicago, Detroit şi Cleveland, aprovizionarea posturilor de radio din Gary, Detroit şi Chicago care difuzau programe în limba român ă, cu discuri şi benzi cu muzic ă româneasc ă popular ă şi contemporan ă, donarea de costume na ţionale societ ăţilor din Chicago pentru echipele de dansuri, organizarea de c ătre ambasad ă a unor gale de film pentru proiectarea unor pelicule cu subiecte istorice, organizarea de vizite turistice pentru grupuri organizate sub egida „Uniunii şi Ligii”, influen ţarea con ţinutului publica ţiei „America” prin inserarea unor materiale favorabile României. În realizarea acestor ac ţiuni era prev ăzut ă şi cooptarea misiunii României la ONU de la New York 14 .

În 1967, preocuparea autorit ăţilor de la Bucure şti fa ţă de chestiunile emigraţiei a fost institu ţionalizat ă, prin deciziile luate la şedin ţa Prezidiului Permanent al CC al PCR din 28 februarie când s-a creat o comisie permanent ă pentru coordonarea activit ăţii în cadrul emigra ţiei, pus ă sub conducerea unui secretar al CC al PCR şi din care mai f ăceau parte mini ştrii de externe şi de interne şi pre şedintele Comitetului de Stat pentru Cultur ă şi Art ă15 . Desigur, situa ţia nu s-a schimbat radical şi nici imediat. Multe dintre ideile care vor sta la baza planurilor anuale

13 AMAE, Problema 217/1963/SUA 7, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la apropierea de ţar ă a coloniei române şti din SUA şi Canada, 7 martie 1963, ff. 78–80.

14 AMAE , Problema 217/1966/SUA, Situa ţia bisericii ortodoxe române , Plan de ac ţiuni al MAE cu privire la colonia român ă din Statele Unite, 5 iulie 1966, ff. 76–80.

15 Români în exil, emigra ţie şi diaspora. Documente din fosta arhiv ă a CC al PCR , volum îngrijit de dr. Dumitru Dobre, Dan Talo ş, cuvânt înainte de dr. Dumitru Dobre, Editura Pro Historia, Bucure şti, 2006, pp. 134–135.

132 Ovidiu BOZGAN referitoare la emigra ţie, fuseser ă enun ţate înainte, iar unele dintre deciziile din 1967 vor fi aplicate lent. Comitetul Român pentru Repatriere va fi înlocuit cu asocia ţia „România” şi publica ţia „Glasul Patriei” va deveni „România” abia în 1972. Totu şi, se putea remarca disponibilitatea regimului de la Bucure şti pentru concesii, resemnat s ă intre în dialog cu organiza ţii şi persoane pân ă atunci considerate pestifere.

Chiar şi în noile condi ţii, subzistau obstacole importante în calea penetr ării de c ătre ambasada României de la Washington a organiza ţiilor românilor din S.U.A., care se dovediser ă refractare la cântecele de siren ă venite de la Bucure şti. Pentru unele erau responsabile direct autorit ăţile de la Bucure şti, denun ţate într-un limbaj precaut de diploma ţii de la Washington şi asumate de MAE. Cel mai important obstacol era atitudinea restrictiv ă fa ţă de emigrare, alimentându-se direct acuzele venite din partea emigra ţiei române din Occident pe tema lipsei dreptului la libera deplasare. La sfâr şitul anului 1965, au fost blocate plec ările spre S.U.A. ale rudelor românilor americani. MAE a intervenit la cele mai înalte instan ţe de decizie şi în aprilie 1968, Prezidiul Permanent al CC al PCR, a revenit asupra obstruc ţiei anterioare, f ără s ă se instituie un regim liberal de emigrare. Acest lucru era sesizat de ambasad ă care ar ăta c ă, în problema plec ărilor temporare şi definitive, fa ţă de propunerile oficiului, „num ărul cazurilor rezolvate favorabil este infim” 16 .

16 AMAE, Problema 217/1968/SUA, Diferite probleme privind colonia şi Biserica român ă din SUA, Informare, Referitor la problemele ap ărute în emigra ţia român ă şi la activitatea ambasadei în acest domeniu, 15 decembrie 1968, f. 72. Aceast ă chestiune era serioas ă şi avea implica ţii mai grave decât î şi puteau imagina autorit ăţile de la Bucure şti. În iulie 1967, Ovidiu Popescu, secretar I al ambasadei, întreprinde o scurt ă vizit ă la românii din Detroit şi Ann Arbor. Cu aceast ă ocazie, constat ă pozi ţiile ostile pe care se posteaz ă „Comitetul Na ţional al Românilor Americani” şi ora româneasc ă de la radio Detroit, al c ărei responsabil era unul din liderii comitetului, Valer Lupu. Într-o discu ţie cu acesta, diplomatului i se repro şeaz ă faptul c ă nu s-a acordat viz ă mamei lui Lupu, ceea ce ar putea explica, în parte, atitudinea acestuia. Oricum, Ovidiu Popescu, sugereaz ă ca cererea mamei lui Valer Lupu s ă fie tratat ă cu bun ăvoin ţă, AMAE , Problema 20F/1967/SUA , Not ă de convorbire, Referitor la ac ţiuni în cadrul coloniei române din Detroit, 8 august 1967, ff. 90–96. Probabil c ă situa ţia s-a reglementat în sensul sugerat de diploma ţii din SUA, de vreme ce într-un document care descrie vizita efectuat ă de ambasadorul Corneliu Bogdan, înso ţit de Ovidiu Popescu, la Detroit şi Cleveland, se apreciaz ă ca emisiunea româneasc ă de la Radio Detroit, aflat ă sub controlul lui Valer Lupu şi George Roman, liderii „Comitetului Na ţional al Românilor Americani”, are un con ţinut relativ corespunz ător. De altfel, în discu ţiile ocazionate de aceste mici turnee, s-a abordat frecvent problema reunific ării familiilor, AMAE, 1967/SUA , Informare asupra deplas ării efectuate în ora şele Detroit şi Cleveland, 8 noiembrie 1967, ff. 55–64.

133

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

Regimul de la Bucure şti, preocupat s ă transmit ă în exterior imaginea unui partener onorabil, cu o identitate ideologic ă discret ă, c ăuta oportunit ăţi pentru a atrage acele organiza ţii şi acei lideri intransigen ţi, care detestau în primul rând comunismul, spre o cooperare şi un dialog cu reprezentan ţii oficiali ai României socialiste. Un exemplu, care dovede şte limitele opera ţiunii de seduc ţie realizat ă de autorit ăţile din România în direc ţia acelui segment al emigra ţiei care continua s ă suspecteze bunele inten ţii afi şate de regim, este aniversarea semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, ac ţiune c ăreia i se alocaser ă resurse importante şi care trebuia marcat ă atât intern cât şi în statele în care func ţiona o reprezentan ţă diplomatic ă româneasc ă. Evenimentul de la 1 decembrie 1918, de şi avea voca ţia unanimit ăţii, nu a dus la dep ăşirea clivajelor.

Ambasada a dorit asocierea „Uniunii şi Ligii” la proiectata aniversare, inclusiv invitarea reprezentan ţilor acesteia la festivit ăţile din România. Din discu ţiile cu Eugen Popescu, prim vicepre şedinte al organiza ţiei, a rezultat c ă ar trebui adresat ă o invita ţie oficial ă care s ă fie dezb ătut ă în forurile statutare şi, de asemenea, invita ţii similare ar trebui trimise Episcopiei Ortodoxe Române din America, aflat ă sub conducerea lui Valerian Trifa şi Asocia ţiei Românilor Catolici din America 17 . Între timp, la Detroit a fost organizat, de c ătre persoane apropiate de România, un comitet care trebuia s ă organizeze festivit ăţile pentru 1 decembrie, dar în care nu figurau reprezentan ţi ai „Uniunii şi Ligii”. Ambasada a insistat pentru ca acest comitet s ă fie reprezentativ iar, pe de alt ă parte, a acceptat sugestiile lui Eugen Popescu pentru ca IRRCS s ă lanseze invita ţii adresate „Uniunii şi Ligii”, Episcopiei Misionare, Episcopiei Ortodoxe Române, „Clubului Civic Român”, „Asocia ţiei Baptiste Române”18 şi „Asocia ţiei Românilor Catolici din America”19 . Era probabil maximul de concesii pe care le putea accepta ambasada 20 . În final, a fost ratat spectacolul unanimit ăţii pe care mizase ambasada. Festivit ăţile s-au derulat la 30 noiembrie 1968 la Detroit, patronate de un comitet de organizare format din episcopul Victorin

17 AMAE, Telegrame cifrate intrate, Washington, august–octombrie 1968, Tel. Nr. 92457, 5 august, ff. 8–11.

18 Organiza ţia bapti ştilor originari din România, care avea o atitudine favorabil ă regimului de la Bucure şti.

19 Format ă se pare în 1948, asocia ţia cuprindea în primul rând pe greco-catolicii originari din România. În acela şi an, membrii comemoraser ă 20 de ani de la desfiin ţarea prin violen ţă a Bisericii Române Unite, astfel încât nu era greu de imaginat care erau sentimentele acestora pentru regimul comunist de la Bucure şti.

20 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, august–octombrie 1968, Tel. Nr. 92502, 1 septembrie, ff. 95–101.

134 Ovidiu BOZGAN

Ursache, Mircea Eliade, Radu Florescu, Stephen Fischer-Gala ţi, Charles Kremer, pre şedintele Asocia ţiei evreilor români din S.U.A. şi al ţii, dar nu ştim, de pild ă, care a fost implicarea efectiv ă a lui Mircea Eliade. Festivit ăţile au continuat şi la 1 Decembrie când a fost oficiat un Te Deum la catedrala din Detroit 21 . Paralel, „Uniunea şi Liga”, în colaborare cu Episcopia Ortodox ă Român ă, a aniversat evenimentul de la 1 Decembrie f ără a se fi pronun ţat, dup ă informa ţiile ambasadei, critici la adresa regimului lui Nicolae Ceau şescu sau organiza ţiilor care colaborau cu autorit ăţile de la Bucure şti.

Caracteristica dominant ă a comunit ăţii române şti din S.U.A. şi Canada (pentru românii de confesiune ortodox ă) este locul central pe care l-a ocupat biserica, institu ţia cea mai adecvat ă pentru conservarea identit ăţii de grup na ţional, prin serviciul divin oficiat în limba român ă, prin activit ăţile care gravitau în jurul parohiilor – cursuri de limba român ă, manifest ări culturale cu caracter na ţional – valorificându-se o stare de religiozitate care este definitorie pentru o comunitate care politic se define şte drept conservatoare. Biserica ar fi putut fi institu ţia care s ă asigure coeziune acestei comunit ăţi şi implicit, s ă creeze premisele pentru o mai bun ă vizibilitate în societatea american ă. Din p ăcate, imixtiunea autorit ăţilor de la Bucure şti în chestiunile biserice şti, pe baza unui calcul în aparen ţă corect – dup ă care cel care controla organizarea bisericeasc ă a românilor din S.U.A. şi Canada putea ob ţine atitudini favorabile în diverse alte chestiuni – a generat o situa ţie absurd ă. Americanii şi canadienii de origine român ă au fost diviza ţi în dou ă episcopii rivale, care s-au instalat pentru o lungă perioad ă într-o lupt ă fratricidă, care nu putea avea niciun înving ător.

Aspira ţia românilor americani de a se organiza într-o episcopie s-a materializat la congresul bisericesc din aprilie 1929 când s-a creat o eparhie pusă sub jurisdic ţia canonic ă a Bisericii Ortodoxe Române, fapt aprobat de Sfântul Sinod în noiembrie acela şi an. Statutul de organizare şi func ţionare a recentei episcopii a fost votat în cadrul unui alt congres bisericesc din octombrie 1932, la Cleveland, aprobat de Sfântul Sinod în 1933. Primul episcop al românilor din America a fost Policarp Moru şca, dar care a avut nefericita inspira ţie de a reveni în România în

21 AMAE, Problema 217/1968/SUA, Diferite probleme privind colonia şi Biserica român ă din SUA , Not ă informativ ă. Referitor: s ărb ătorirea în cadrul coloniei române din SUA a semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, 3 decembrie 1968, ff. 51–53.

135

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

1939, f ără s ă-şi imagineze c ă nu se va mai întoarce niciodat ă peste Atlantic. Dup ă aceast ă dată, episcopia din S.U.A. trece printr-un îndelungat provizorat, complicat şi de declan şarea Războiului Rece şi de comunizarea României, care au generat o stare de confuzie şi confruntare în via ţa bisericeasc ă a românilor americani.

În 1950, autorit ăţile de la Bucure şti au încercat s ă pun ă cap ăt provizoratului prin suscitarea candidaturii lui Andrei Moldovan 22 , de altfel bine plasat pentru a aspira la demnitatea episcopal ă. Ales, într-o prim ă faz ă, episcop de un congres bisericesc la Detroit în mai 1950, vine în România unde este hirotonisit ca arhiereu de c ătre mitropolitul Nicolae B ălan, apoi învestit de patriarhul Justinian la 19 noiembrie 1950. În aceste condi ţii, era simplu pentru majoritatea românilor americani, anima ţi de profunde sentimente anticomuniste, s ă-i atribuie lui Moldovan condi ţia de agent al regimului comunist. Cel care a profitat de aceast ă stare de spirit a fost Viorel (Valerian) Trifa, care emigreaz ă în S.U.A. în 1951, venind din Italia, prin Bremerhaven. Nu exist ă niciun dubiu asupra trecutului legionar al lui Trifa, fost, între altele, pre şedintele Uniunii Na ţionale a Studen ţilor Cre ştini Români în perioada statului na ţional-legionar. Sprijinit de unii clerici autohtoni şi respingând vehement orice compromis cu regimul comunist, Trifa a creat o alt ă episcopie care, gra ţie indiscutabilului s ău talent organizatoric, a progresat în detrimentul celeilalte episcopii, grupând majoritatea parohiilor române şti din S.U.A.. Este adev ărat, punctul nevralgic a lui Trifa, dincolo de declara ţiile lui false f ăcute în fa ţa serviciului american de imigrare, pentru care, peste decenii, va fi obligat s ă se exileze în Portugalia, erau condi ţiile de canonicitate suspect ă în care fusese ordonat episcop în 1952, la Chicago.

Oricum, la începutul anilor 1950, românii din S.U.A. şi Canada, erau scinda ţi din punct de vedere bisericesc în Episcopia misionar ă ortodox ă român ă din America (titulatura oficial ă dup ă 1962), dependent ă canonic de Biserica Ortodox ă Român ă şi Episcopia ortodox ă român ă din

22 Andrei Moldovan s-a n ăscut la 15 iulie 1885 la Apold, Mure ş. Dup ă studii elementare în localitatea natal ă, absolvite în 1897, Moldovan îşi continu ă studiile secundare la Liceul unitarian de la Cristur, la Liceul romano- catolic de la Odorhei şi la liceul ortodox de la Bra şov. În 1906, absolv ă şcoala normal ă de la Sibiu şi intr ă pentru pu ţin timp în înv ăţământ pentru c ă, în 1907, se înscrie la Academia Teologic ă de la Arad. La 12 noiembrie 1911, este hirotonit preot de mitropolitul Ioan Me ţianu pe seama parohiei Hendorf. În perioada primului r ăzboi mondial, Moldovan a îndeplinit func ţia de preot militar în armata austro-ungar ă. În 1922 începe cariera sa „american ă”, fiind trimis de Mitropolia Ardealului ca preot misionar la românii din SUA. Aici, din 1930, ocup ă postul de paroh în dou ă comunit ăţi române şti importante: la Gary, Indiana şi la Akron, Ohio. Între 1939 şi 1947 ocup ă func ţia de secretar eparhial.

136 Ovidiu BOZGAN

America, condus ă de Valerian Trifa, care va face parte din Standing Conference of the Canonical Orthodox Bishops in the Americas . Raporturile dintre cele dou ă episcopii, cel pu ţin la nivelul liderilor clerici şi laici au fost conflictuale, polemicile ducându-se mai ales prin intermediul oficioaselor „Credin ţa”, respectiv „Solia”. Evident, autorit ăţile de la Bucure şti, în colaborare cu Biserica Ortodox ă Român ă, au acordat tot sprijinul lor episcopiei misionare şi au încercat orice manevr ă pentru subminarea celeilalte episcopii, în speran ţa realiz ării unific ării biserice şti în beneficiul primei episcopii.

În aceast ă configura ţie a vie ţii biserice şti a românilor din America survine, la 14 martie 1963, decesul episcopului Moldovan, un ierarh care n-a putut rivaliza cu dinamismul adversarului s ău, Valerian Trifa. Pornind de la solicitarea consiliului episcopiei, autorit ăţile de la Bucure şti au aprobat ca mitropolitul Moldovei, Iustin Moisescu şi profesorul Nicolae Nicolaescu, de la Institutul Teologic Ortodox de la Bucure şti, să participe la funeralii şi, mai ales, s ă rezolve problema succesiunii 23 . Era pentru prima dat ă când un ierarh de rang înalt, cum era cazul mitropolitului Iustin Moisescu, responsabilul rela ţiilor externe ale Bisericii Ortodoxe Române, creditat cu total ă încredere de regimul de la Bucure şti, vizita românii din America.

Dup ă slujba de înmormântare oficiat ă de Iustin Moisescu în catedrala de la Detroit, la 19 martie, are loc o şedin ţă a consiliului episcopiei la care, unul dintre cei mai importan ţi clerici, propune trei variante: concentrarea tuturor parohiilor române şti sub autoritatea lui Trifa, acceptarea lui Teofil Ionescu, fantomatic episcop în Canada, drept succesor al lui Moldovan şi trimiterea unui nou episcop din România 24 . Desigur, Moisescu a sus ţinut ultima variant ă care a primit asentimentul celor prezen ţi. Mitropolitul Moldovei va avea ocazia s ă discute problemele biserice şti ale românilor şi cu al ţi ierarhi ortodoc şi din S.U.A., în primul rând cu mitropolitul grec Iakovos, care au propus diverse formule ce luau în considera ţie unificarea bisericeasc ă,

23 AMAE, Problema 217/1963/SUA 7, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă cu privire la rezolvarea situa ţiei episcopiei române şti din SUA creat ă în urma încet ării din via ţă a episcopului Andrei Moldovan, 16 martie 1963, ff. 82–83.

24 AMAE, Telegrame cifrate intrare, Washington, ianuarie-mai 1963, Tel. nr. 44110, 25 martie 1963, ff. 152–154.

137

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 respinse de ierarhul român, şi s ă viziteze diverse parohii române şti, inclusiv cele aflate sub autoritatea lui Trifa, care permisese expres acest lucru 25 .

Între timp, la Bucure şti, a fost suscitat ă candidatura pentru vacan ţa episcopal ă din S.U.A., în persoana lui Teoctist Ar ăpa şu Boto şăneanul, atunci episcop al Aradului şi se cerea mitropolitului Moldovei s ă regizeze ca aceast ă candidatur ă s ă par ă c ă este ideea clerului din America şi nu cea a autorit ăţilor din România 26 . În consecin ţă, sunt organizate conciliabule cu clericii şi laicii de încredere, membrii ai consiliului episcopal, care accept ă propunerea venit ă de la Bucure şti 27 .

Pe de alt ă parte, de şi ini ţial se interzisese acest lucru, mitropolitul Moisescu î şi asum ă responsabilitatea pentru o întrevedere cu Trifa (nu este clar dac ă ministrul României la Washington, Petre B ălăceanu, î şi d ăduse sau nu acordul) la 17 aprilie 1963. Episcopul se arat ă dispus s ă accepte unificarea bisericeasc ă în formula pe care o va propune Patriarhia BOR şi solicit ă ca pân ă atunci s ă se renun ţe la atacurile reciproce 28 . Nu sunt clare obiectivele urm ărite prin contactele cu Trifa. Desigur, cunoa şterea viziunii şi dispozi ţiilor episcopului Valerian erau utile, dar niciodat ă la Bucure şti nu s-a luat în considerare, în mod serios, recunoa şterea de c ătre BOR a calit ăţii sale de episcop şi, înc ă şi mai pu ţin, realizarea unific ării biserice şti sub autoritatea sa.

Op ţiunea pentru un episcop trimis din România î şi urma calea şi, la 24 aprilie 1963, consiliul episcopal, procedând cu discre ţie, l-a ales pe Teoctist Ar ăpa şu ca episcop, iar a doua zi a fost informat Departamentul de Stat, c ăruia i s-a solicitat acordul pentru venirea acestuia pe sol american 29 . Alegerea lui Teoctist Ar ăpa şu, care devine public ă, se pare c ă o provocat o surpriz ă

25 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, ianuarie–mai 1963, tel. nr. 44111, 26 martie, ff. 155–157.

26 AMAE, Telegrame cifrate ie şite , Washington, ianuarie–august 1963, tel. nr. 06183, 9 aprilie. Autorit ăţile de la Bucure şti erau satisf ăcute de modul cum decurgeau pân ă în acest moment lucrurile, cerându-i lui Petre B ălăceanu să-i comunice mitropolitului c ă „activitatea desf ăşurat ă pân ă acum a decurs normal şi în conformitate cu indica ţiile primite la plecare”.

27 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, ianuarie-mai 1963, tel. nr. 44145, 18 aprilie, ff. 201–202.

28 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, ianuarie-mai 1963, tel. nr. 44156, 21 aprilie, ff. 214–217.

29 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, ianuarie-mai 1963, tel. nr. 44171, ff. 235–237.

138 Ovidiu BOZGAN dezagreabil ă în rândul emigra ţiei politice din S.U.A. care a sperat c ă va fi acceptat ă solu ţia unific ării biserice şti sub conducerea lui Trifa.

Mitropolitul Moisescu mai are o întrevedere cu Trifa, dup ă revenirea din vizita pe care o efectuase la unele parohii române şti din Canada. Întâlnirea are loc la 15 mai 1963 – dup ă ce Sfântul Sinod, dând curs solicit ării consiliului eparhial al episcopiei misionare, l-a ales la 7 mai pe Teoctist Ar ăpaşu ca episcop în S.U.A. – în apropiere de Detroit, pe „teren neutru”. Înaltul ierarh îl informeaz ă pe Trifa c ă BOR dore şte ca unificarea bisericeasc ă s ă se realizeze sub conducerea lui Teoctist Ar ăpa şu şi c ă Sfântul Sinod i-ar putea acorda iertarea şi l-ar putea numi vicar cu rangul de arhiereu. Valerian Trifa accept ă, dar solicit ă garan ţii, între care: recunoa şterea autonomiei administrative pentru episcopia din America (Sfântul Sinod recunoscuse acest lucru în iulie 1950), publicarea unui apel de c ătre BOR în favoarea unific ării, în care s ă se specifice în mod expres recunoa şterea canonicit ăţii hirotonirii sale ca episcop şi numirea sa ca vicar cu rang de arhiereu şi, pentru c ă dup ă evaluarea sa unificarea va dura minim un an, un armisti ţiu între cele dou ă organiza ţii biserice şti 30 . De şi, în principiu, mitropolitul Moisescu a acceptat unele dintre condi ţiile lui Trifa, angajamentele sale nu însemnau automat obliga ţii pentru Sfântul Sinod. Dac ă lega ţia RPR la Washington considera c ă se poate merge mai departe cu redactarea, într-o form ă prudent ă, a apelului la unificare lansat de BOR, decizia final ă urma s ă fie luat ă de factorii politici de la Bucure şti şi nu de Sfântul Sinod.

Alegerea lui Teoctist Ar ăpa şu în demnitatea de episcop în S.U.A. nu a avut nicio consecin ţă practic ă, pentru simplu motiv c ă autorit ăţile americane nu i-au acordat viza. William Crawford, ambasadorul S.U.A. la Bucure şti, explica refuzul prin faptul c ă ierarhul român f ăcuse declara ţii antiamericane la reuniuni interna ţionale, ceea ce îl descalifica pentru primirea vizei, dar c ă guvernul american este dispus s ă ia în considerare o alt ă propunere 31 . La aceast ă explica ţie ar trebui ad ăugate şi manevrele lui Glicherie Moraru şi, probabil, ale lui Valerian Trifa. În orice caz, autorit ăţile de la Bucure şti vor trebui s ă se resemneze cu e şecul candidaturii lui Teoctist, dar

30 AMAE, Telegrame cifrate intrate , Washington, ianuarie–mai 1963, 16 mai, ff. 289–292.

31 AMAE, Problema 217/1963/SUA 7, Colonia român ă din SUA şi Canada , Not ă, Referitor: situa ţia bisericii ortodoxe române din SUA şi Canada, 29 iunie 1964, f. 138.

139

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 nu vor renun ţa la consolidarea episcopiei de la Detroit, aflat ă sub jurisdic ţia Patriarhiei române, solu ţia Trifa fiind imposibil de sus ţinut.

Un prim succes în cadrul acestei op ţiuni a fost înregistrat în octombrie 1965 când vine în S.U.A. arhimandritul Bartolomeu Anania, scriitor de talent şi cleric cultivat, care va prelua conducerea publica ţiei episcopiei misionare „Credin ţa” şi se va angaja în polemici cu publica ţia rival ă, „Solia”, câ ştigându-le de cele mai multe ori. În prim ăvara anului 1966, autorit ăţile au depistat o candidatur ă credibil ă la scaunul episcopal de la Detroit, în persoana lui Victorin Ursache 32 . În cursul congresului bisericesc din 22–23 aprilie 1966 de la Detroit, Ursache este ales episcop, urmând s ă fie hirotonisit, apoi instalat oficial. Autorit ăţile de la Bucure şti au adoptat cea mai bun ă solu ţie, aceea de a fi hirotonisit în America, pentru a se evita eventualele reac ţii dac ă ar fi fost supus ceremoniei hirotonisirii în România. La 7 august 1966, Ursache este hirotonisit la Windsor, Canada, de c ătre arhiepiscopul grec de New York, Iakovos, şi instalat la 21 august la Detroit, de c ătre Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului 33 .

În perioada ulterioar ă, cele dou ă episcopii române şti s-au aflat într-un implacabil conflict, episcopia misionar ă, gra ţie noii conduceri, înregistrând unele succese 34 , dar nu a reu şit s ă

32 Victorin Ursache s-a n ăscut la M ănăstioara Siret, R ădăuţi, la 24 iulie 1912. Urmeaz ă studiile liceale la Siret (1924–1932) şi cele universitare la facultatea de teologie a Universit ăţii din Cern ăuţi (1932–1936). În 1937, a fost tuns în monahism la m ănăstirea Neam ţ sub numele de Victorin. În 1936, devine profesor de religie la liceul ortodox din Cern ăuţi, dar, din 1937 este profesor şi subdirector al şcolii teologice de la m ănăstirea Neam ţ şi din 1940, director la aceea şi institu ţie. La 9 decembrie 1940, este ales stare ţul m ănăstirii, demnitate pe care o de ţine pân ă în octombrie 1944, când vine la Bucure şti, unde devine paroh al bisericii Bucur. Cu sprijinul patriarhului Nicodim, Ursache este numit în decembrie 1944 superior al bisericii române şti de la Ierusalim. Ajunge la Ierusalim abia în aprilie 1947, pus sub jurisdic ţia canonic ă a patriarhiei de Ierusalim. La 1 octombrie 1947, postul pe care-l ocupa este comprimat pentru ra ţiuni bugetare, dar Ursache nu revine în România. În 1956, este chemat în SUA pentru a preda teologia dogmatic ă, moral ă şi pastoral ă la seminarul „Sfântul Tihon” din South Canaan, Pennsylvania. Din punct de vedere al gradelor monahale, în 1937 devine ierodiacon şi ieromonah, în 1940 protosinghel, iar în 1942 arhimandrit stavrofor. Candidatura lui Victorin Ursache la episcopat este sus ţinut ă de Anania, care refuzase pentru el însu şi aceast ă demnitate. În 1973, este ridicat la treapta de arhiepiscop. Decedeaz ă în 2001.

33 AMAE, Problema 217/1966/SUA, Situa ţia bisericii ortodoxe române , Informare privind modul în care s-a desf ăşurat, la 21 august 1966, ceremonia instal ării episcopului Victorin Ursache, 26 august 1966, ff. 106-107.

34 Conform unei situa ţii din aprilie 1980, Arhiepiscopia Misionar ă Ortodox ă Român ă din America şi Canada (fusese ridicat ă la rang de arhiepiscopie în decembrie 1974 prin decizia Sfântului Sinod) cuprindea 14 parohii în SUA, 19 parohii în Canada şi parohia de la Caracas, creat ă în 1970.

140 Ovidiu BOZGAN realizeze obiectivul unific ării biserice şti în detrimentul episcopiei lui Trifa, care a continuat s ă înglobeze un num ăr mai mare de parohii şi credincio şi. În plus, acesta din urm ă a rezolvat problema canonicit ăţii prin includerea episcopiei sale în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse Autocefale din America 35 .

Cele dou ă inform ări publicate în anexă con ţin o cantitate apreciabil ă de informa ţii despre românii din S.U.A. şi Canada. Desigur, se pot sesiza rapid limitele în ce prive şte cunoa şterea comunit ăţilor române şti din America. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul c ă ambasada României la Washington dorea, natural, s ă se pun ă într-o lumin ă favorabil ă, asumându-şi succese care erau reale, dar nu la dimensiunile sugerate. Foarte interesante sunt propunerile avansate de diploma ţi în vederea model ării atitudinii românilor din America într-un sens favorabil ţării şi, implicit, regimului politic, care probau un spirit concesiv, acceptându-se contacte cu fo şti politicieni din Vechiul Regim sau cu legionari antisimi şti şi sugerând o politic ă mai liberal ă în domeniul emigr ării.

ANEXE

21 iulie 1968, Washington – Informare redactat ă de Corneliu Bogdan, ambasadorul României la Washington, în colaborare cu al ţi doi diploma ţi, referitoare la emigra ţia român ă din S.U.A., organizarea ei civil ă şi religioas ă, tendin ţele politice din interiorul acesteia şi ac ţiunile pe care le propune ambasada pentru apropierea emigra ţiei de România; informarea are 3 anexe privind personalit ăţile culturale şi ştiin ţifice de origine român ă, organiza ţiile persoanelor originare din România şi structurile politice ale emigra ţiei.

35 Din motive politice, pentru a ob ţine cel pu ţin neutralitatea fa ţă de regimul sovietic, din 1963, Patriarhia Moscovei a început tratative cu Mitropolia Ortodox ă Rus ă din America. Dup ă îndelungate şi laborioase negocieri, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a acordat la 31 martie 1970 Mitropoliei Ortodoxe Ruse din America statutul de biseric ă autocefal ă, în pofida opozi ţiei patriarhului de Constantinopol, Athenagoras.

141

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

Ambasada R.S.R. Washington Strict Secret

21 iulie 1968

Informare

Referitor: Unele probleme ale emigra ţiei române din S.U.A. şi ale activit ăţii ambasadei în rândurile acesteia

I. Date generale. 1. Potrivit datelor oficiale americane din anul 1966, în prezent se afl ă S.U.A. circa 160.000 persoane de origine român ă. În aceast ă cifr ă sunt inclu şi par ţial şi descenden ţii familiilor venite din România.

Aceste date trebuie privite îns ă cu anumite rezerve, necunoscându-se exact criteriile folosite de autorit ăţile americane.

Dup ă unele aprecieri neoficiale ale românilor americani, dac ă s-ar include şi popula ţia de origine evreiasc ă provenit ă din România, num ărul total al românilor-americani s-ar ridica pân ă la 300.000.

Credem c ă o apreciere mai aproape de realitate, bazat ă pe criteriul de a considera drept români-americani pe cei care se declar ă ca atare şi se socotesc într-un fel sau altul lega ţi de România, ar indica un num ăr între 200 şi 250.000 români-americani.

Reparti ţia geografic ă a acestor persoane se men ţine aproximativ aceea şi care a existat în perioada de vârf a emigra ţiei, 1901–1914 şi dup ă primul r ăzboi mondial.

Majoritatea emigran ţilor români au venit în S.U.A. înainte şi imediat dup ă primul r ăzboi mondial, ca urmare a situa ţiei grele materiale din România, în c ăutarea unei vie ţi materiale mai bune (vechea emigra ţie economic ă), angajându-se ca muncitori în o ţel ării, mine, abatoare, fabrici de cauciuc, ţig ări, ambalaje şi multe alte munci fizice din cele mai grele. Cei mai mul ţi sunt originari din Transilvania.

142 Ovidiu BOZGAN

În prezent, înc ă un num ăr însemnat activeaz ă în aceste sectoare, unii au reu şit s ă înve ţe bine limba englez ă, s ă-şi însu şeasc ă meserii noi, ob ţinând posturi cu o retribu ţie mai bun ă. De asemenea, unii au intrat în afaceri înfiin ţând firme industriale proprii sau în companii, birouri avoca ţiale, agen ţii de voiaj, b ănci, magazine, restaurante etc.

Genera ţiile de emigran ţi din perioada sus amintit ă cuprind un num ăr redus de intelectuali; dintre ace ştia amintim pe Petre Neagoe (1885–1960), scriitor talentat, care şi-a înscris numele în istoria literaturii americane, dr. Traian Leucu ţia (peste 80 de ani) care se bucur ă de o excelent ă reputa ţie ştiin ţific ă, fiind directorul institutului de radiologie din Detroit.

Peste vechea emigra ţie s-a ad ăugat emigra ţia de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial, care este alc ătuit ă din trei categorii principale de persoane:

a. o emigra ţie politic ă, declarat ă ca atare, compus ă din conduc ători şi membri activi ai fostelor partide burgheze, reac ţionare, în special ai mi şcării legionare, care şi-a continuat activitatea politic ă în S.U.A.; b. o categorie de persoane,care, fie datorit ă pozi ţiei lor sociale sau intereselor materiale, fie datorit ă unei mentalit ăţi corupte sau spiritului de aventur ă, fie, în sfâr şit, pentru a sc ăpa de rigorile legii române şti pentru anumite infrac ţiuni, au p ărăsit, legal sau ilegal, ţara. Ace ştia nu depun în mod necesar o activitate politic ă în S.U.A.; c. desigur şi dup ă r ăzboi a continuat s ă existe o categorie de români care s-au stabilit în S.U.A. din motive strict personale (chema ţi de rude apropiate, c ăsătorii etc.)

Desigur, între cele trei categorii descrise mai sus nu exist ă o separa ţie net ă. Unii emigran ţi ar putea fi încadra ţi în dou ă sau chiar în toate cele trei categorii. Sunt de asemenea unii emigran ţi de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial, care au venit sau au r ămas în S.U.A. într-un moment de dezorientare şi sl ăbiciune şi care încep s ă regrete pasul f ăcut.

Marea majoritate a emigran ţilor se g ăsesc azi într-o situa ţie material ă mul ţumitoare. Conform standardelor americane ea ar apar ţine la ceea ce se nume şte aici clasa de mijloc, având casele lor, ma şin ă, o anumit ă asigurare pentru b ătrâne ţe, dar f ără a poseda averi deosebite.

Pu ţini sunt acei care au p ătruns în e şaloanele superioare ale cercurilor economice, de afaceri americane, care de ţin o influen ţă proprie în aceste cercuri şi sunt cunoscu ţi ca atare. 143

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

În afar ă de Malaxa, Au şnit, şi Ric ă Georgescu de la Standard Oil (care, de altfel, nu mai locuie şte în S.U.A.), din datele noastre mai exist ă acum la Los Angeles, Mihai Patrichi, pre şedintele lui Network Electronics (a se vede nota noastr ă Nr. 321/22-V-1968) şi George Dobrea, vicepre şedintele Companiei de Asigur ări şi Investi ţii din Cleveland.

De asemenea, românii americani nu au personalit ăţi cunoscute pe plan federal, spre deosebire de alte grupuri na ţionale (italian, polonez, ceh, maghiar) care au membri în Congres, în conducerea partidelor republican sau democrat.

Singurii mai proeminen ţi pe plan politic intern american, de şi la un nivel relativ inferior, sunt Pamfil Ripo şanu, activ în partidul democrat în statul New York, dar care sper ă s ă devin ă membru al Camerei Reprezentan ţilor, şi Anghel Rugin ă, republican, care a devenit pre şedintele Consiliului Consilierilor economici al guvernatorului statului Massachusetts.

Un caz special îl reprezint ă George Duca, fiul fostului prim-ministru I.G. Duca, care ocup ă o pozi ţie important dar ca „francez”, pre şedintele lui Alliance Française.

Exist ă o serie de speciali şti, mai ales ingineri, care de ţin posturi importante în diverse companii si sunt aprecia ţi pentru preg ătirea lor (ing. Mihai Marinescu, New York; inginer Decebal Corbu la San Francisco, lucrând pentru compania Kayser; John Delureanu, directorul Uzinelor Pontiac, General Motors etc.).

În emigra ţia de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial, ponderea intelectualilor a crescut. Luând în considera ţie întreaga emigra ţie, ast ăzi exist ă un num ăr relativ important (fa ţă de num ărul total al românilor americani) de profesori universitari de origine român ă (anex ă 1), de personalit ăţi cunoscute în via ţa cultural-artistic ă (Ionel Perlea, Jean Negulescu, Dimitrie Berea).

Remarc ăm faptul c ă leg ăturile dintre intelectualii români din S.U.A. sunt foarte reduse, fie datorit ă unor neîn ţelegeri profesionale sau politice înc ă din ţar ă, fie datorit ă unor preocup ări imediate, personale. Unii, din dorin ţa de a se integra cât mai rapid în via ţa social ă american ă, pentru a profita cât mai deplin de posibilit ăţile create de societatea american ă, şi-au schimbat numele, adoptând nume engleze şti, al ţii, în acela şi scop, s-au c ăsătorit, deliberat, cu persoane din familii bogate.

144 Ovidiu BOZGAN

Între intelectualii români americani şi ceilal ţi români americani şi restul emigra ţiei exist ă o distan ţă evident ă, rela ţiile fiind sporadice, neînsemnate, ocazionate de anumite evenimente.

Majoritatea intelectualilor provin din rândurile vechii aristocra ţii române şti şi au fost educa ţi într-un spirit de dispre ţ sau cel pu ţin de superioritate fa ţă de celelalte categorii sociale.

Aceast ă atitudine este încurajat ă şi de preocuparea redus ă a majorit ăţii membrilor emigra ţiei pentru via ţa cultural-artistic ă, datorit ă, în special, nivelului sc ăzut de cultur ă general ă. Dup ă cum remarca pictori ţa Georgeta Aramescu „românii no ştri sunt interesa ţi de afaceri, s ă-şi cumpere Buick-uri şi apartamente în Florida”.

II. Organiza ţiile românilor-americani . 1. În cadrul emigra ţiei române, înc ă din primii ani de existen ţă a sa, s-au înfiin ţat societ ăţi cu câte 50-60 membri fiecare. În anul 1928, prin acordul mai multor societ ăţi se creeaz ă organiza ţia denumit ă „Unirea şi Liga”, la care ulterior au aderat şi celelalte societ ăţi. În prezent „Uniunea şi Liga” au afiliate 47 de societ ăţi din S.U.A..

Asocia ţiile compunând Uniunea şi Liga au avut, şi în mare m ăsur ă continu ă să aib ă, caracterul unor asocia ţii filantropice, de ajutor reciproc.

De asemenea, ele desf ăşoar ă o activitate de cultivare a tradi ţiilor culturale na ţionale.

Uniunea şi Liga, reprezentând în special mica burghezie româno-american ă, a avut pân ă dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial, o atitudine democrat-liberal ă. Dup ă r ăzboi, în condi ţiile intensific ării r ăzboiului rece, Uniunea şi Liga a început treptat, sub influen ţa emigra ţiei politice reac ţionare, în special a elementelor legionare, s ă se situeze pe pozi ţii ostile României socialiste. Conducerea Uniunii şi Ligii a refuzat orice contact cu autorit ăţile noastre, cu ambasada. S-au păstrat totu şi leg ături cu unii membri ai forurilor conduc ătoare ai Uniunii şi Ligii şi cu unele asocia ţii locale.

Uniunea şi Liga are aproximativ 6500 membri.

145

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

2. În paralel cu asocia ţiile alc ătuind Uniunea şi Liga,s-au creat organiza ţiile de mas ă pentru grupurile na ţionale, sub influen ţa mi şcării muncitore şti şi socialiste. A şa a fost creat Ordinul Interna ţional al Muncitorilor (IWO) cu organiza ţii na ţionale (fraternale), care aveau tot un caracter de ajutor reciproc, dar care desf ăşurau o activitate politic ă, al ături de celelalte organiza ţii muncitore şti.

A existat astfel o fraternal ă româneasc ă cu sediul central la Detroit. În timpul r ăzboiului antihitlerist, Uniunea şi Liga şi Fraternala de la Detroit au activat împreun ă pentru sprijinirea eforturilor de r ăzboi.

În perioada de dup ă r ăzboi, mai ales în timpul activit ăţii senatorului Joseph McCarthy, fraternala român ă afiliat ă la Ordinul Interna ţional al Muncitorilor a fost supus ă unor persecu ţii din ce în ce mai severe. Pân ă la urm ă, pentru a nu se supune obliga ţiei de a se înscrie ca organiza ţie procomunist ă la Ministerul Justi ţiei, Fraternala s-a dizolvat. Mul ţi membri ai Fraternalei au abandonat orice activitate, iar cei r ăma şi fideli s-au constituit în Clubul civic român din Detroit, în jurul publica ţiei „Românul American”. În celelalte ora şe, filialele fraternalei române şti s-au dizolvat. Unii membri ai acestor organiza ţii continu ă s ă sprijine publica ţia şi în ultima vreme s ă se al ăture unor organiza ţii laice sau biserice şti, care s-au apropiat de ţar ă şi au leg ătur ă cu ambasada (Parohia Sf. Gheorghe din New York, parohia din Hollywood, Florida).

Clubul de la Detroit are un num ăr de aproximativ 100 de membri activi. Sl ăbiciunea cea mai mare a acestui grup este sectarismul s ău, lipsa de flexibilitate fa ţă de românii americani care, chiar dac ă au avut sau mai au atitudini de rezerv ă fa ţă de România socialist ă, totu şi păstreaz ă sentimente patriotice şi caut ă s ă se apropie de noi. De asemenea, grupul nu s-a ocupat la timp şi acum nu-şi poate împrosp ăta rândurile cu elemente tinere.

3. Mai exist ă o serie de organiza ţii culturale şi de ajutor reciproc locale care nu apar ţin ca atare nici uneia din organiza ţiile sus-men ţionate, de şi membrii lor fac uneori parte şi din aceste organiza ţii.

Nu am putut înc ă identifica toate aceste organiza ţii. În anexa nr. 2 sunt trecute cele pe care le cunoa ştem.

146 Ovidiu BOZGAN

În general, cu aceste organiza ţii men ţinem leg ături normale, dar influen ţa lor este limitat ă.

4. Cele mai influente organiza ţii sunt îns ă bisericile.

Situa ţia lor se prezint ă precum urmeaz ă:

a) Episcopia misionar ă ortodox ă, care se afl ă sub jurisdic ţia Patriarhiei de la Bucure şti, având afiliate 10 parohii şi care reprezint ă acum principalul sprijin al activit ăţii de apropiere cu ţara. b) Episcopia ortodox ă român ă, condus ă de Valerian Trifa, dispunând de 34 de parohii şi care în general activeaz ă şi are o linie similar ă cu cea a Uniunii şi Ligii.

O comunitate religioas ă mai mic ă dar omogen ă şi activ ă o constituie bapti ştii, care au o proprie organiza ţie denumit ă ”Asocia ţia român ă baptist ă din America”. În general, membrii acestei organiza ţii au o atitudine corect ă fa ţă de ţar ă, unii viziteaz ă frecvent România şi public ă în revista lor impresii din ţar ă dintre cele mai bune.

Grupuri mai pu ţin numeroase sunt alc ătuite din greco-catolici şi romano-catolici (veni ţi în special din Ardeal).

În prezent, avem înc ă date reduse în ceea ce prive şte atitudinea lor politic ă fa ţă de ţara noastr ă, dar ţinând seama de situa ţia special ă a acestor biserici, pozi ţia lor este mai reac ţionar ă, iar reprezentan ţii lor sunt mai greu de abordat.

5. Exist ă, în sfâr şit, organiza ţii cu caracter net politic ale emigra ţiei de dup ă cel de-al doilea război mondial (Anexa 3).

Influen ţa acestora în masa românilor americani este redus ă şi în sc ădere, dar prin leg ăturile pe care le au cu oamenii politici americani, chiar şi cu unele elemente liberale, dar care au fost legate de vechii politicieni români, prin unele emisiuni de radio pe care le controleaz ă, aceste organiza ţii mai pot organiza ac ţiuni ostile României mai ales în Congres.

6. În S.U.A. se tip ăresc în prezent 7 ziare şi periodice în limba român ă: - „Românul American”, apare de dou ă ori pe lună, într-un tiraj de aproape 1000 de exemplare, editat de ”Clubul Civic Român”.

147

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

- „America”, organul „Uniunii şi Ligii”, tiraj aproximativ 3.500 exemplare, apare săpt ămânal; - „Credin ţa”, publica ţie religioas ă editat ă de Episcopia misionar ă ortodox ă, având un spa ţiu limitat rubricilor culturale şi ştirilor de alt ă natur ă; apare de dou ă ori pe lun ă într-un tiraj de aproape 1000 de exemplare; - „Solia”, organul episcopiei lui Trifa, cu tiraj de aproximativ 1.500 exemplare; apare săpt ămânal; - „România”, publica ţia Comitetului Na ţional Român. Apare o dat ă la 2 luni la New York; - „Lumin ătorul” – publica ţie lunar ă a „Asocia ţiei Române baptiste”; - „Drum”, publica ţie literar ă – cu apari ţie neregulat ă. Este editat ă de Vasile Posteuc ă şi deschis ă mai ales elementelor legionare; - „Unirea” – organ al „Asocia ţiei românilor greco-catolici”, cu apari ţie neregulat ă. 7. Emisiunile de la radio în limba român ă. - Chicago, (1 or ă, s ăpt ămânal, joia), condus ă de Vincent Rusu, pre şedintele societ ăţii ”Speran ţa – Emigrantul”, are un con ţinut, în general, corespunz ător. Exist ă posibilitatea ca ambasada s ă introduc ă, la aceast ă or ă, subiecte cu caracter cultural. Societatea ”Speran ţa–Emigrantul” este afiliat ă la „Uniunea şi Liga”, dar Vincent Rusu între ţine rela ţii cu ambasada şi are o atitudine corectă. - Cleveland (1 or ă, s ăpt ămânal), condus ă de Pascu, transmite muzic ă religioas ă, predici baptiste şi muzic ă româneasc ă. Putem introduce unele materiale legate de via ţa cultural ă şi religioas ă din ţar ă. - Gary (Indiana), condus ă de Nicolae Novac, fost legionar, redactorul ziarului „America”. - New York (1 or ă, s ăpt ămânal), condus ă de Ion Cârje.

Ultimele dou ă sunt emisiuni cu caracter net du şmănos; în prezent, ambasada nu poate influen ţa asupra con ţinutului emisiunilor, neavând nici rela ţii cu persoane din conducerea acestor posturi de radio.

- Detroit (1 or ă, s ăpt ămânal, sâmb ăta), condus ă de George Roman şi Valer Lupu.

148 Ovidiu BOZGAN

În general, emisiunile au un caracter corect, se transmite frecvent muzic ă româneasc ă, dar sunt folosite şi de unele elemente du şmănoase, mai ales cu ocazia unor date istorice (10 mai etc.).

- Detroit (1 or ă s ăpt ămânal), emisiune religioas ă baptist ă condus ă de A. S. Lucaciu.

În ciuda num ărului relativ mare de organiza ţii, marea majoritate a românilor americani se ţin în afara unei activit ăţi, doar bisericile fiind singurele care, într-o m ăsur ă, mai pot aduna un num ăr mai mare de participan ţi la activitatea lor şi care se ocup ă întrucâtva şi de tineret.

Atitudinea acestei mase apolitice nu este , în general, ostil ă României socialiste, ea urm ărind, în general, evolu ţia şi fluctua ţiile opiniei publice americane în general. În rândurile acestei categorii exist ă mul ţi oameni care s-au ferit, în primul rând din motive de siguran ţă personal ă, s ă se amestece în vâltoarea unor lupte politice care implicau riscuri, dar care, în atmosfera de azi îmbun ătăţit ă, încep s ă-şi manifeste dorin ţele, o vreme ascunse, de a avea leg ături cu ţara.

Ca atitudine general ă politic ă a românilor americani, trebuie spus c ă în afara grupului de stânga din jurul „Românului American” şi a unor intelectuali din mediul universitar, care apar ţin ramurii liberale a partidului democrat, cea mai mare parte, inclusiv cei apropia ţi de ţar ă, au atitudini conservatoare.

De pild ă, o bun ă parte din cei cu care am discutat au o atitudine negativ ă, care uneori frizeaz ă şovinismul, fa ţă de lupta popula ţiei negre.

De şi au o influen ţă economic ă şi politic ă relativ redus ă în raport cu alte grupuri na ţionale, în general, din conversa ţiile cu personalit ăţile americane, inclusiv cu guvernatorii statelor New York şi Michigan, în general, românii-americani se bucur ă de un bun renume, ca oameni muncitori şi cinsti ţi.

III. Unele probleme actuale ale activit ăţii în rândurile emigra ţiei.

Situa ţia politic ă în rândurile emigra ţiei se apropie de un moment de r ăscruce. Intensificarea activit ăţii organiza ţiilor apropiate de ţar ă (în special a bisericii misionare), 149

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

num ărul tot mai mare ai românilor-americani „independenţi”, neorganiza ţi, care intr ă în contact cu ambasada sau cu alte institu ţii române şti, contactele cu România c ăutate de tot mai multe organiza ţii locale sau membri de rând ai „Uniunii şi Ligii”, determin ă o reac ţiune din partea nucleului reac ţionar al emigra ţiei, care de ţine posturi de conducere în principalele organiza ţii ale emigra ţiei, cu excep ţia episcopiei misionare, şi care urm ăre şte s ă men ţin ă cu orice pre ţ raportul actual de for ţe în rândurile emigra ţiei înc ă în favoarea sa.

Exist ă o serie de condi ţii care au ac ţionat şi continu ă s ă ac ţioneze în sprijinul elementelor progresiste liberale ale emigra ţiei în favoarea înt ăririi leg ăturilor acesteia cu România socialist ă. Avem în vedere:

1. Prestigiul de care se bucur ă România socialist ă pe plan interna ţional, politica extern ă de pace, de ap ărare a independen ţei na ţionale, promovat ă cu consecven ţă de guvernul român, precum şi progresele interne ale ţării noastre, în special în domeniul economic, care devin tot mai cunoscute şi apreciate peste hotare. 2. Dezvoltarea favorabil ă a rela ţiilor bilaterale româno-americane, declara ţiile publice sau r ăspunsurile unor oficialit ăţi americane la scrisorile unor membri ai emigra ţiei în care se men ţioneaz ă atitudinea pozitiv ă a guvernului american fa ţă de promovarea rela ţiilor dintre S.U.A. şi România şi chiar a organiz ării unor ac ţiuni în rândurile emigra ţiei. 3. Vizite tot mai numeroase în ţar ă a membrilor emigra ţiei care, în marea majoritate, se întorc cu impresii bune. 4. Într-o m ăsur ă mai redus ă, şi în special în rândul intelectualilor, presa american ă central ă, care a prezentat în cele mai multe cazuri în mod obiectiv situa ţia din România şi politica sa extern ă. 5. Dorin ţa a numero şi români-americani de a p ăstra tradi ţiile na ţionale, de a-şi educa copiii în spiritul acestor tradi ţii, de a men ţine contactul cu fenomenul cultural românesc nu poate fi satisf ăcut ă prin ajutorul unor organiza ţii care nu au acces în România, care ignor ă ceea ce se petrece azi în ţara noastr ă. 6. Interese personale pentru a relua leg ăturile cu prietenii şi rudele din ţar ă, aranjarea unor ac ţiuni comerciale sau de alt ă natur ă care s ă se soldeze cu câ ştiguri b ăne şti (firme avoca ţiale pentru succesiune) şi, în mod deosebit, aducerea temporar ă sau definitiv ă în S.U.A. a unor rude.

150 Ovidiu BOZGAN

Tot mai mul ţi români americani încep s ă-şi dea seama c ă numai printr-o atitudine corect ă fa ţă de ţara de origine pot fi create condi ţii favorabile în vederea solu ţion ării constructive a problemelor sus-men ţionate.

În aceste condi ţii, elementele reac ţionare ac ţioneaz ă pe dou ă c ăi principale:

1) În primul rând, pe calea intensific ării (prin organele lor de pres ă şi emisiunile lor de radio, prin leg ăturile prin care le au cu unii membri ai Congresului şi cu unele organe de pres ă americane) propagandei ostile, menit ă s ă diminueze efectele cre şterii continue a autorit ăţii României socialiste în S.U.A..

În acest scop, aceste elemente utilizează urm ătoarele teme principale:

a) Denaturarea sensului politicii externe de independen ţă a României socialiste, punând la îndoial ă sinceritatea acestei politici. În acest context trebuie privit ă şi agita ţia public ă crescând ă în jurul problemei Basarabiei şi Bucovinei. b) Denaturarea sensului recentelor m ăsuri ale partidului nostru cu privire la reabilitarea unor activi şti de partid, folosind aceste m ăsuri pentru a cere reabilitarea şi unor politicieni burghezi. c) Pretinsa lips ă de libert ăţi democratice în România. Lipsa libert ăţilor religioase, mult ă vreme o tem ă principal în trecut, a început s ă fie împins ă pe un plan secundar în urma numeroaselor m ărturii ale unor observatori occidentali care infirmau calomniile în aceast ă privin ţă. În schimb, ei creeaz ă o agita ţie tot mai mare în jurul lipsei libert ăţii de c ălătorie în str ăin ătate, mai ales în leg ătur ă cu greut ăţile întâmpinate de unii cet ăţeni români de a veni la rudele lor în S.U.A..

Primele dou ă teme nu au în general priz ă deosebit ă. Chiar şi numeroase elemente conservatoare recunosc c ă singura politic ă extern ă conform ă intereselor române şti este aceea dusă actualmente de guvernul român. De asemenea, fo ştii oameni politici burghezi nu se bucur ă de un deosebit prestigiu în rândurile masei de emigran ţi, chiar şi a unor veni ţi dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial.

În schimb, agita ţia în jurul temei indicat ă la pct. c) are un teren favorabil, având în vedere mentalitatea american ă, care nu în ţelege, în general, restricţiile impuse c ălătoriilor cet ăţenilor unei ţări în str ăin ătate, şi cu atât mai pu ţin ale unor rude apropiate, de multe ori în etate. 151

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

În mod deosebit, membrii Congresului sunt sensibili la demersuri în asemenea problem ă, mai ales când e vorba de aleg ători ai lor, întrucât acestea le ofer ă posibilitatea, deosebit de apreciat ă mai ales în timpul alegerilor, de a se erija în ap ărători ai intereselor personale ale unor simpli cet ăţeni.

De asemenea, în aceast ă problem ă grupurile reac ţionare pot conta şi pe un sprijin mai efectiv din partea Administra ţiei, fie ca urmare a interven ţiilor unor membri ai Congresului, fie ca urmare a unor interese speciale ale Administra ţiei.

În activitatea lor ostil ă României socialiste, grupurile reac ţionare se folosesc de rezervele, nedumeririle şi îndoielile fa ţă de regimul socialist, rezultat al unei propaganda persistente şi îndelungate.

Ele caut ă s ă exercite presiuni asupra unor personalit ăţi româno-americane (Mircea Eliade, Ionel Perlea) care caut ă s ă se apropie de ţar ă.

De asemenea, ele profit ă de atitudinea sectar ă, semnalat ă mai sus, a unor elemente de stânga, democrate, colorat ă uneori şi de rivalit ăţi personale.

Uneori „Românul American” a atacat o serie de persoane f ără a face o distinc ţie între p ăreri gre şite, uneori ostile regimului nostru şi tendin ţe v ădite de apropiere de ţar ă.

2. Pe de alt ă parte, conducerea reac ţionar ă a unor organiza ţii ca „Uniunea şi Liga” începe s ă îşi dea seama c ă o atitudine de ostilitate steril ă este din ce în ce mai lipsit ă de perspective.

De aceea, ea se angajeaz ă timid şi pe o alt ă cale de ac ţiune, aceea a taton ărilor în vederea unor contacte mai organizate cu ţara (a se vedea informa ţiile trimise privind discu ţiile cu Anghel Rugin ă, dr. O. Kosla, discu ţiile cu S. St ănicel etc.)

Acesta este un fenomen complex care trebuie analizat în continuare. Dar, chiar pentru activitatea noastr ă în viitorul imediat, este necesar s ă semnal ăm câteva aspecte care, înc ă pe acum, ni se par clare:

a) Acceptarea de c ătre conducerea „Uniunii şi Ligii” şi a bisericii trifiste de a discuta, m ăcar şi indirect, posibilitatea de a avea contacte cu Republica Socialist ă România, tolerarea unor asemenea contacte, organizarea unor vizite turistice în România, din partea unor asocia ţii locale

152 Ovidiu BOZGAN afiliate la Lig ă, hot ărârea de a reduce num ărul articolelor politice publicate în „America”, reflect ă dorin ţa tot mai mare a membrilor de rând a „Uniunii şi Ligii” în favoarea unei atitudini mai realiste, dorin ţă pe care conducerea nu o poate ignora. b) În atitudinea conduc ătorilor „Uniunii şi Ligii” şi a bisericii trifiste joac ă un rol şi preocuparea de a ob ţine, f ără o schimbare esen ţial ă de atitudine, o recunoa ştere din partea autorit ăţilor române şti, ceea ce ar submina prestigiul organiza ţiilor care constant au între ţinut leg ături normale cu ţara noastr ă şi ar consolida, în schimb, pozi ţia „Uniunii şi Ligii” şi a lui V. Trifa. c) Desigur, aici pot interveni şi alte inten ţii ostile regimului nostru, fie proprii persoanelor direct implicate, fie inspirate de unele oficialit ăţi americane.

De asemenea, nu poate fi ignorat c ă nu exist ă un punct de vedere unitar şi pe deplin clar în sânul conducerii organiza ţiilor sus-men ţionate. Unii dintre ace şti conduc ători înclin ă în mod real spre o atitudine mai realist ă, unii pot fi anima ţi, în principal, de inten ţii ostile, iar al ţii, pur şi simplu, nu în ţeleg sensul real al politicii române şti şi îl interpreteaz ă luându-şi anumite iluzii drept realit ăţi.

Toate aceste diferen ţe de vederi sunt amplificate de rivalit ăţi personale.

d) Sprijinul acordat emigra ţiei de autorit ăţile americane scade sub toate aspectele.

Desigur, aceste autorit ăţi nu vor abandona complet emigra ţia politic ă reac ţionar ă, dar îi vor limita constant câmpul ei de ac ţiune, mai ales în condi ţiile preocup ării majore a S.U.A. de a ajunge la o în ţelegere cu U.R.S.S. şi de a evita orice ac ţiune major ă care ar putea pune în discu ţie statu-quo-ul în Europa.

Recunoa şterea acestei realit ăţi îndeamn ă pe cei mai reali şti dintre conduc ătorii emigra ţiei s ă caute o apropiere de ţar ă.

e) Activitatea emigra ţiei maghiare, care desf ăşoar ă o propagand ă revizionist ă şi calomnioas ă cu privire la Transilvania şi la regimul na ţionalit ăţii maghiare în România, bazându- se uneori pe aceia şi membri ai Congresului, pe care se bizuie şi emigra ţia reac ţionar ă român ă, poate crea de asemenea o situa ţie nepl ăcut ă pentru aceasta din urm ă, care dore şte s ă pozeze în ap ărătoarea intereselor na ţionale. 153

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

În lumina celor de mai sus, f ără a subestima inten ţiile ostile care stau la spatele unora dintre încerc ările elementelor reac ţionare de a intra în contact cu ţara de origine, în general, acest fenomen trebuie privit cu un semn de sl ăbiciune a grupurilor reac ţionare din sânul emigra ţiei, un element care trebuie folosit în scopul apropierii emigra ţiei de patria natal ă.

În lumina celor de mai sus, consider ăm necesar s ă prezent ăm câteva considera ţii asupra activit ăţii oficiului în rândurile emigra ţiei în anul 1968, înc ă înaintea încheierii anului, întrucât aceste considera ţii subliniaz ă urgen ţa rezolv ării sau începerii rezolv ării unor probleme înc ă în anul în curs.

În general planul de munc ă al ambasadei, alc ătuit pe baza indica ţiilor M.A.E., s-a dovedit corespunz ător şi se îndepline şte normal. Au fost trimise inform ări privind diversele ac ţiuni particulare. În general, principalele rezultate pot fi consemnate dup ă cum urmeaz ă:

1) Lărgirea sensibil ă a contactelor cu emigra ţia, cuprinzând regiuni care nu au fost atinse pân ă în prezent (California, Florida). Includerea în aceste contacte a unor intelectuali sau oameni de afaceri de frunte ( prof. Georgescu Roegen, prof. Pârvulescu, Mircea Eliade, Eugen Weber, dr. Kosla, inginer M. Patrichi, pictorii Berea şi Ar ămescu 36 etc.) ; 2) Majoritatea ac ţiunilor au fost organizate de comunit ăţile române şti şi nu direct de ambasad ă, ceea ce a înt ărit încrederea acestora în for ţele lor, a creat o baz ă mai trainic ă pentru activitatea lor viitoare; 3) S-a ob ţinut o mai bun ă cunoa ştere, prin conferin ţe, discu ţii particulare şi distribuire de cărţi, a realit ăţilor României socialiste, s-au f ăcut pa şi concre ţi pe linia lichid ării unor reprezent ări false, rezerve fa ţă de ţara noastr ă. Ca urmare, a sporit interesul românilor americani de a vizita ţara noastr ă, de a contribui la dezvoltarea schimburilor dintre România şi S.U.A..

Au fost în acest cadru mai bine folosite vizitele unor personalit ăţi române şti în S.U.A. (O. Doicescu, P. Comarnescu).

4) S-au început preg ătirile pentru s ărb ătorirea a 50 de ani de la eliberarea Transilvaniei, de la des ăvâr şirea unit ăţii noastre na ţionale. 5) A fost sprijinit ă mai bine activitatea cultural ă a organiza ţiilor române şti.

36 De fapt, pictoriţa Georgeta Arămescu-Anderson (1910–1994).

154 Ovidiu BOZGAN

Exist ă o r ămânere în urm ă în contactarea şi stabilirea de leg ături cu membrii Congresului şi organele de pres ă care reprezint ă regiunile locuite de români. De asemenea, aniversarea revolu ţiei din 1848 nu s-a organizat, atât datorit ă rezervelor manifestate în ultimul moment de asocia ţia, afiliat ă la „Uniune şi Lig ă”, din Chicago, unde trebuia s ă aib ă loc manifestarea, cât şi datorit ă unei preg ătiri inadecvate din partea ambasadei. S-ar fi putut, de pild ă, asigura cel pu ţin o emisiune radio la Chicago şi poate la Detroit, dac ă s-ar fi trimis la timp materialul corespunz ător.

Ambasada a aflat despre manifest ările organizate de elementele reac ţionare ale emigra ţiei cu prilejul zilei de 10 mai, şi mai ales despre participarea unor membri ai Congresului şi a unor autorit ăţi locale, din presa emigra ţiei care ne-a prevenit în luna iulie, ceea ce subliniaz ă necesitatea îmbun ătăţirii activit ăţii de informare în acest domeniu.

În leg ătur ă cu activitatea viitoare, socotim c ă trebuie avute în vedere urm ătoarele:

1) Principalul nostru efort, în paralel cu sprijinul acordat organiza ţiilor care au o atitudine corect ă, apropiat ă de ţara noastr ă, trebuie s ă se îndrepte spre extinderea leg ăturilor cu „independen ţa”, cu masa românilor americani neorganiza ţi şi, în primul rând, cu acei „independen ţi” care se bucură de autoritate, fie în domeniul economiei, fie în cel universitar. Aceast ă categorie poate s ă ne ajute mai bine şi în dezvoltarea schimburilor economice şi cultural- ştiin ţifice cu S.U.A..

Practic, un asemenea obiectiv presupune:

a) Vizite regulate şi mai prelungite (5-6 zile) în ora şele locuite de români, care s ă permit ă stabilirea şi consolidarea unor contacte greu de realizat în vizite de 2-3 zile sau de multe ori şi mai scurte. Vor trebui asigurate mijloacele materiale necesare. b) Un efort sporit pentru înl ăturarea rezervelor sau p ărerilor gre şite care persist ă în aceast ă categorie numeroas ă de români cu privire la România, în special cu privire la unele evenimente din trecutul istoric al poporului nostru şi cu privire la func ţionarea sistemului nostru politic, a democra ţiei socialiste. c) Aplicarea hot ărârii conducerii superioare cu privire la aprobarea, în anumite condi ţii, a plec ării în S.U.A. la rudele lor a unor cet ăţeni români, va avea efecte deosebit de pozitive şi va ajuta la scoaterea „independen ţilor” de sub influen ţa propagandei şi presiunilor reac ţionare.

155

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

2) În continuare, va trebui sa punem accentual pe ac ţiunile organizate de românii americani şi numai în cazuri cu totul speciale pe ac ţiuni organizate în numele ambasadei. 3) Cu privire la contactele cu unii dintre fo ştii politicieni români sau cu conduc ătorii unor organiza ţii reac ţionare, suntem de p ărere s ă nu respingem asemenea contacte, ar ătând în discu ţii că dorim o unire a tuturor for ţelor române şti, pe baz ă de respect reciproc, f ără a încerca s ă ne impunem unul altuia concep ţiile ideologice, f ără a intra în recrimin ări asupra trecutului, dar cu în ţelegerea clar ă a repudierii ideologiei fasciste-legionare.

În acest cadru, o atitudine corect ă fa ţă de guvernul român şi conduc ătorii României este indispensabil ă.

Vom face propuneri concrete pentru fiecare situa ţie special ă.

4) Va trebui s ă ţinem seama c ă noile genera ţii de români americani nu mai vorbesc române şte, c ă mulţi se c ăsătoresc cu persoane de alt ă origine şi c ă vor trebui c ăutate metode de a men ţine pe cât posibil interesul acestor persoane cu ţara bunicilor prin metode adecvate situa ţiilor noi care au ap ărut şi care vor deveni din ce în ce mai r ăspândite.

În asemenea cazuri, leg ăturile sentimentale sl ăbesc şi va trebui, dup ă p ărerea noastr ă, stimulat interesul în leg ături culturale sau în leg ături economice cu România.

Trebuie folosit interesul care exist ă în S.U.A. de a crea speciali şti în problemele est- europene, în cultura şi civiliza ţia acestor ţări.

Acolo unde au posibilitatea şi cunoscând interesul sus-men ţionat,unii p ărin ţi români americani î şi conving copiii s ă studieze în universitate limba, literatura, istoria României. De aceea, ar trebui s ă d ăm o aten ţie posibilit ăţilor de a stimula crearea unui num ăr mai mare de catedre de limba român ă şi cultur ă româneasc ă (a se vedea şi adresa noastr ă nr. 286 din 16 aprilie 1968).

În acela şi cadru, am propus examinarea posibilit ăţii de a se accepta propunerea unor români americani de a între ţine pe socoteala lor bursieri români la studii în S.U.A..

În general, va trebui s ă îmbin ăm mai bine activitatea de popularizare general ă în S.U.A. cu aceea în rândurile emigra ţiei.

156 Ovidiu BOZGAN

În acest cadru, va trebui s ă avem ca obiectiv, crearea unui organ cultural editat în S.U.A. (lunar sau trimestrial) de cultur ă româneasc ă scris de americani, români americani şi români, în limba englez ă şi român ă.

5) Îndeplinirea obiectivelor sus-men ţionate impune o îmbun ătăţire a propagandei noastre şi, în special, o îmbun ătăţire a materialelor tip ărite. Aceste materiale trebuie s ă fie astfel alc ătuite, încât s ă poat ă fi utilizate de organiza ţiile emigra ţiei şi nu de ambasad ă. De pild ă, filmul privind aniversarea proclam ării independen ţei na ţionale a României era, dup ă p ărerea noastr ă, corespunz ător pân ă spre sfâr şit, când rolul partidului era astfel formulat încât f ăcea imposibil ă utilizarea lui în organiza ţiile emigra ţiei, cu excep ţia, poate, a grupului din jurul „Românului American”.

În afara contactelor directe, conferin ţele, filmele şi materialele tip ărite, credem c ă se pot avea şi unele ac ţiuni culturale pe linia emigra ţiei care ar avea un r ăsunet pozitiv pe plan general. Avem în vedere propunerea prof. G. Ursul de a se organiza, pe linia bisericii, la Boston şi în alte ora şe americane, o expozi ţie de art ă româneasc ă religioas ă. Aceast ă expozi ţie, care ar putea avea loc în afara programului cultural, ar putea combate eficace propaganda reac ţionar ă şi ar prilejui şi contacte utile.

Dac ă ideea este acceptabil ă, am putea merge înainte pentru a discuta cu prof. G. Ursul modalit ăţile practice de realizare.

6) Realizarea obiectivelor de mai sus presupune totodat ă o îmbun ătăţire a activit ăţii organizatorice.

Realizarea ac ţiunilor în S.U.A. în general şi în emigra ţie în particular cere luni de zile. Din acest punct de vedere, preg ătirile pentru s ărb ătorirea semicentenarului eliber ării Transilvaniei sunt în întârziere.

Desigur, noi am început, a şa cum am ar ătat mai sus, f ără o aprobare special ă, preg ătirea manifest ării de la Detroit, vizita unui istoric român în S.U.A., publicarea unor articole în revistele ştiin ţifice, dar alte ac ţiuni sugerate nu pot fi începute f ără aprobare.

157

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

De asemenea, rug ăm s ă se caute o informare mai prompt ă asupra rezultatelor vizitelor unor români americani mai proeminen ţi. Am primit o informa ţie, foarte sumar ă, despre vizita lui T. Andrica, dar nu avem nicio informa ţie despre vizita fostei cânt ăre ţe de oper ă, Stela Roman. Despre primirea lui John Vintil ă la tovar ăşul pre şedinte I. Gh. Maurer am aflat întâmpl ător şi nici nu cunoa ştem detalii în leg ătur ă cu vizita lui Vintil ă în ţar ă.

Red. C.Bogdan, N.Atanasiu, I.Eftimie

Anexa 1

Lista profesorilor cunoscu ţi de Ambasad ă

1. Dr. John Victor Murra, Departamentul de antropologie, Universitatea Cornell, Ithaca. 2. Dr. Anghel Rugin ă, Universitatea Northeastern din Boston. 3. Gheorghe Ursul, Emerson College, Boston, Massachusetts. (specialitatea istoria Marii Britanii). 4. Mircea Eliade, şeful departamentului de istoria religiilor, Universitatea Chicago, Chicago. 5. Antaras Pârvulescu, prof. la Universitatea Columbia din New York. 6. Eugen Weber, şeful departamentului de istorie, Universitatea California din Los Angeles. 7. A. Ionescu-Tulcea, Universitatea Northwestern din Chicago. 8. Daniel Trifan 37 , Universitatea Princeton, Princeton, New Jersey. 9. Stefan Fischer-Gala ţi, profesor de istorie, la Universitatea Colorado, Boulder, Colorado. 10. Andre Racz, şeful departamentului de arte, Universitatea Columbia, New York. 11. Gheorghe Romanul 38 , prof. la Universitatea Harvard, fiul lui Stela Roman. 12. I. Iliescu 39 , Universitatea Harvard, prof. de limba italian ă. 13. George Palade, Universitatea Rockefeller New York, specialist în microbiologie. 14. Mihai Fotino 40 , Universitatea Harvard, specialist în fizic ă nuclear ă.

37 Ambasada nu între ţine rela ţii.

38 Ambasada nu între ţine rela ţii.

39 Ambasada nu între ţine rela ţii.

40 Ambasada nu între ţine rela ţii.

158 Ovidiu BOZGAN

15. Radu Florescu, prof. de istorie, Universitatea din Boston. 16. P.Spulber 41 , Universitatea Bloomington, specialist în economie. 17. Georgescu Roegen, Universitatea Tennessee, Knoxville, Tennessee. 18. A. Svorikovski, directorul bibliotecii de la Institutul Hoover, Universitatea Stanford. 19. A. B Moisey, Colegiul din Boston, prof. de limba italian ă.

Anexa 2

”Dorul” de New York – care trece drept cea mai veche asocia ţie cultural ă româneasc ă din S.U.A. şi care acum este în strâns ă leg ătur ă cu parohia Sf. Gheorghe, apropia ţi de noi.

”F ărşerotul” – din New York, asocia ţie a grecilor care au locuit în România. 42

”Asocia ţia evreilor” din New York, condus ă de dr. Kremer.

„Asocia ţia evreilor” din Los Angeles, condus ă de Jan Agabra. Are aproximativ 150 de membri.

„Clubul Românesc” din San Francisco.

„Mo ştenirea româneasc ă”.

Anexa 3

1. C.N.R. (Comitetul Na ţional Român), cu sediul la New York conceput, la înfiin ţarea sa, ca un „guvern român în exil”, este format din cadre ale fostelor partide „istorice” PNL, PN Ţ, PSD; politicieni de profesie ca: Constantin Vi şoianu, George Cre ţeanu, Iancu Zissu, Miron Butariu, Brutus Coste etc. C.N.R este afiliat al ANEC (Adunarea Na ţiunilor Captive Europene).

40 Ambasada nu între ţine rela ţii.

41 Este vorba de cea mai cunoscut ă asocia ţie a aromânilor stabili ţi în SUA ( Nota O.B .)

159

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

2. C.N.R.A (Comitetul Na ţional Român American), cu sediul la Detroit. Creat de un grup de vechi emigran ţi, acest comitet a fost preluat de c ătre fugari, în special legionari, şi utilizat în desf ăşurarea unor ac ţiuni ostile ţării noastre. Are un num ăr restrâns de membri, în ciuda faptului că forma organizatoric ă (numeroase resoarte şi subcomitete) îl face s ă par ă foarte r ăspândit. Pre şedintele s ău este George Roman. Editeaz ă la intervale mari de timp un buletin. În ciuda pozi ţiei sale oficiale, de pre şedinte al CNRA, George Roman este un element oscilant pe care îl putem influen ţa în anumite situa ţii. 3. Legionarii se g ăsesc în num ăr destul de restrâns în S.U.A. dar, prin activitatea pe care o desf ăşoar ă, reprezint ă o anumit ă for ţă în emigra ţie. Ei se împart în trei grupuri, astfel: - Cei care se afl ă în subordinea lui Horia Sima şi care duc o activitate legionar ă mai organizat ă; - Anti-simi ştii - Independen ţii. În aceast ă categorie trebuie men ţionat Valerian Trifa care este socotit legionarul cu cea mai important ă pozi ţie în „exil” (ca şef al episcopiei ortodoxe).

Din considerente atât politice cât şi personale, el nu se afl ă în leg ătur ă cu conducerile grupurilor legionare, pe care le socote şte compromise.

Cei mai mul ţi dintre legionarii aflaţi în S.U.A. desf ăşoar ă activitate sub acoperirea organiza ţiilor fraternale şi religioase în care, în unele cazuri, ocup ă posturi de conducere.

4. Grupul din New York, condus de Ion Cârj ă.

Acesta este format din elemente reac ţionare agresive, ce desf ăşoar ă o activitate intens ă împotriva ţării noastre; amintim emisiunile în limba român ă de la radio, precum şi demonstra ţia din 24 martie 1968, prilejuit ă de împlinirea a 50 de ani de la unirea Basarabiei cu România. O particularitate a acestui grup o constituie faptul c ă el se afl ă în conflict cu Viorel Trifa şi cu parohia din New York a acestuia.

Ei afirm ă c ă Viorel Trifa şi episcopia sa duc o ac ţiune sistematic ă pentru eliminarea limbii române din biserici şi din activitatea general ă a parohiilor. Din acest motiv, grupul lui Cârj ă a încercat s ă se apropie de parohia „Sf. Gheorghe” din New York, dar, fiind acuza ţi de „colaborare cu comuni ştii”, au rupt leg ăturile şi cu aceast ă parohie.

160 Ovidiu BOZGAN

A.M.A.E., Problema 217/1968/S.U.A., Diferite probleme privind colonia şi biserica român ă din S.U.A. , ff. 14–37.

9 decembrie 1968, Washington - Informare redactat ă de Mihai Croitoru, secretar III al ambasadei României la Washington, despre situa ţia emigra ţiei române din Canada şi propunerile referitoare la ac ţiunile care ar trebui întreprinse pentru a se realiza apropierea acesteia de regimul de la Bucure şti.

Ambasada R.S.România Washington 9 decembrie 1968

Informare

Referitor: Unele probleme actuale ale emigra ţiei române din Canada şi ale activit ăţii Ambasadei în cadrul acesteia.

I. Date generale

Conform statisticilor oficiale, în Canada tr ăiesc aproximativ 45.000 de cet ăţeni de origine român ă. Datele trebuie privite cu o anumit ă rezerv ă, deoarece nu se cunosc criteriile ce stau la baza recens ămintelor canadiene, şi, în plus, nu totdeauna persoanele emigrate din România – îndeosebi evreii şi sa şii – se declar ă originari din ţara noastr ă.

Dac ă se iau în considera ţie afirma ţiile românilor-canadieni cu care au venit în contact, num ărul cet ăţenilor canadieni proveni ţi din România s-ar ridica la circa 90.000.

În ceea ce prive şte repartizarea geografic ă, grupuri compacte de români-canadieni pot fi găsite în provinciile Québec (cu prec ădere în Montréal), Ontario (în ora şele Toronto, Hamilton, Kitchener şi Windsor), Manitoba, Saskatchewan şi Alberta.

161

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

Ca şi în cazul Statelor Unite, majoritatea emigran ţilor români au venit în Canada înainte şi dup ă primul r ăzboi mondial ca urmare a situa ţiei economice grele, prevalând în România în acea vreme şi, nu rareori, datorit ă persecu ţiei na ţionale la care erau supu şi în Transilvania în perioada premerg ătoare actului de la 1 decembrie 1918.

Din câte cunoa ştem, genera ţiile de emigran ţi români sosi ţi în Canada la începutul secolului XX, cuprind un num ăr redus de intelectuali. Cea mai mare parte din ei, atra şi de politica de colonizare a Vestului, promovat ă intens de guvernele canadiene din acel timp, s-au stabilit în provinciile Manitoba, Saskatchewan şi Alberta, unde au primit p ământ şi au avut astfel posibilitatea s ă se ocupe în continuare de agricultur ă. Foarte pu ţini dintre ei s-au a şezat în centrele industriale din provincia Ontario, angajându-se ca muncitori în o ţel ării (Hamilton) şi mine

Rândurile emigra ţiei române şti în Canada au fost substan ţial sporite dup ă cel de-al doilea război mondial prin ad ăugarea unui val de nou-sosi ţi, care au p ărăsit ţara din ra ţiuni similare celor enun ţate în lucrarea ambasadei cu privire la situa ţia comunit ăţii române şti din Statele Unite. Caracteristicile noii emigra ţii este ponderea ridicat ă pe care o ocup ă intelectualii (ingineri, doctori, profesori, ziari şti) educa ţi în România sau care şi-au des ăvâr şit studiile peste hotare. Din datele de care dispunem, evident, sumar verificate, se pare c ă la Montréal exist ă în prezent cea mai larg ă concentra ţie de intelectuali de origine român ă, nu numai din Canada, dar chiar din America de Nord.

Marea majoritate a emigran ţilor se g ăsesc azi într-o situa ţie material ă mul ţumitoare. Unii dintre ei ocup ă posturi în cadrul unor companii importante (dr. R.E. Vuia, inginer şef la „Combustion Engineering Superheater Ltd.” din Montréal, un influent în cercurile oficiale (prof. Mateescu), au mici firme industriale (inginerii N. P ătăceanu în Toronto şi Eugen Caraghiaur în Montréal) sau restaurante proprii, sunt avoca ţi cunoscu ţi şi influen ţi (Nichita Tomescu în Montréal), medici sau profesori în înv ăţământul mediu sau universitar. La cunoscutul ziar din Toronto ”Globe and Mail”, activeaz ă un jurnalist de origine român ă, David Oancja, foarte bine cotat ( a fost corespondentul ziarului la Pekin). O men ţiune special ă trebuie s ă facem despre grupul de sa şi originari din România şi concentra ţi, în prezent, în ora şul Kitchener din Ontario. Ei dispun de o situa ţie material ă foarte bun ă, unii fiind proprietari de fabrici şi manifest ă o atitudine corectă, prietenoas ă fa ţă de ţara noastr ă. În plus, sunt bine organiza ţi în jurul „Noii

162 Ovidiu BOZGAN biserici Apostolice”, dând dovad ă de o solidaritate cu totul aparte, ceea ce îi face s ă exercite o influen ţă apreciabil ă, cel pu ţin la nivel provincial.

Informa ţiile fragmentare pe care le avem, fac extrem de dificil ă identificarea altor organiza ţii ale românilor-canadieni în afara bisericilor. Chiar în ceea ce prive şte acestea din urm ă, nu putem prezenta un tablou complet asupra afilierii lor. Din câte cunoa ştem, parohiile din Kitchener, Windsor şi Hamilton se subordoneaz ă episcopiei misionare ortodoxe care se afl ă sub jurisdic ţia Patriarhiei din Bucure şti, parohia din Toronto este afiliat ă episcopiei lui Trifa, iar cea din Montréal recunoa şte autoritatea episcopului Teofil Ionescu din Paris. Nu dispunem de niciun fel de date asupra apartenen ţei celor 10–12 parohii române şti despre care ni s-a relatat c ă ar exista în provinciile Alberta, Saskatchewan şi Manitoba.

Datorit ă diviziunilor care exist ă în cadrul bisericii şi lipsei unor organiza ţii de alt gen care să concentreze pe to ţi românii canadieni precum şi rivalit ăţilor de ordin personal sau politic între ei, comunit ăţile române şti – îndeosebi cele din provinciile Ontario şi Québec – sunt foarte fragmentate. Aceast ă stare de lucruri a favorizat tendin ţele de izolare a intelectualilor proeminen ţi de restul comunit ăţii, a împiedicat realizarea unor ac ţiuni comune de anvergur ă, a eliminat, în ultim ă instan ţă, şansele de afirmare pe plan politic şi cultural pe care le-ar fi avut o grupare româneasc ă unitar ă.

În prezent, în Canada, nu exist ă nicio publica ţie în limba român ă, iar singura emisiune radio pe care am reu şit s ă o identific ăm – în Hamilton – este controlat ă de fo şti legionari şi, ca atare, are un caracter ostil ţării noastre.

I. Unele probleme actuale ale activit ăţii în rândurile emigra ţiei

Contactele membrilor Ambasadei noastre cu unii reprezentan ţi ai românilor-canadieni sunt de dat ă relativ recent ă şi, datorit ă unor cauze obiective, sporadice. Aceasta explic ă, într-o bun ă măsur ă, cuno ştin ţele foarte limitate pe care le avem despre situa ţia existent ă, ca şi num ărul redus de ac ţiuni pe care le-am întreprins în rândurile emigra ţiei române şti din Canada.

Din constat ările pe care am avut prilejul s ă le facem la fa ţa locului în Ontario şi Québec şi din relat ările unei persoane serioase, rezult ă c ă interesul majorit ăţii canadienilor originari din România locuind în aceste provincii se orienteaz ă spre restabilirea, într-un fel sau altul, a 163

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968 leg ăturilor cu ţara, cu tradi ţiile şi cultura ei. Luând în considera ţie similarit ăţile ce au existat totdeauna între atitudinea comunit ăţii române şti din Statele Unite şi aceleia din Canada, precum şi faptul c ă grup ările române şti compacte din celelalte provincii, cu care nu am avut prilejul s ă stabilim leg ături, apar ţin cu prec ădere emigra ţiei vechi, din preajma primului r ăzboi mondial, suntem înclina ţi s ă generaliz ăm aprecierea enun ţat ă mai înainte. Pornind de la aceste premise, credem c ă întreprinderea cu tact a unor ac ţiuni vizând apropierea româno-canadienilor de ţara de origine se va bucura de condi ţii favorabile. Pentru a se adopta procedeele cele mai potrivite atingerii acestui scop, apreciem, îns ă, c ă este necesar s ă se ţin ă seama de urm ătoarele:

1) Sensibilitatea excesiv ă a autorit ăţilor federale canadiene fa ţă de leg ăturile prea intime între grupurile etnice din Canada şi ţările de origine. Disputa în jurul Québecului angajat ă cu Fran ţa, nu a f ăcut altceva decât s ă accentueze sensibilitatea şi suspiciunea guvernului federal.

Îns ă spre deosebire de situa ţia din S.U.A., grupurile apropiate de ţar ă (biserica misionar ă etc.) au o leg ătur ă mai bun ă cu oficialit ăţile decât grupurile reac ţionare. A şa se explic ă, de pild ă, şi participarea mai larg ă a oficialit ăţilor canadiene la s ărb ătorirea zilei de 1 decembrie. Reprezentantul provinciei Québec a l ăsat s ă se în ţeleag ă c ă ar fi dispus s ă ajute la apropierea comunit ăţii române şti din Montréal de ţar ă.

2) Guvernele provinciale p ăstreaz ă, conform Constitu ţiei, largi atribu ţii în domeniul educa ţiei şi schimburilor culturale interna ţionale. Ca urmare, ele pot fi antrenate într-o serie de ac ţiuni servind interesele comunit ăţilor române şti din provinciile respective, bineîn ţeles, având în vedere cele ar ătate la pct. 1. O men ţiune special ă, în aceast ă privin ţă, trebuie s ă facem despre guvernul provinciei Québec, care, în încercarea de a avansa interesele comunit ăţii franceze, încurajeaz ă conservarea identit ăţii na ţionale a celorlalte grupuri etnice, mai mici. Din discu ţiile pe care le-am avut la Montréal cu un reprezentant oficial, a rezultat c ă apare posibil ă înfiin ţarea, în viitorul nu prea îndep ărtat, a unei şcoli române şti în acest ora ş. 3) Ini ţiativa trebuie s ă fie l ăsat ă, în principal, pe seama diferitelor comunit ăţi române şti, rolul nostru limitându-se în a furniza idei, a determina şi stimula interesul unor personalit ăţi de prestigiu atât din cadrul emigra ţiei, cât şi din rândul oficialit ăţilor fa ţă de ac ţiunile preconizate şi, eventual, a le sprijini din punct de vedere material (trimitere de c ărţi, filme, reviste, grupuri artistice etc.). În general, participarea noastr ă trebuie s ă fie asigurat ă de institu ţiile cu caracter cultural sau turistic din ţar ă, evitându-se orice ar putea fi interpretat ca o

164 Ovidiu BOZGAN

încercare din partea Ambasadei de a interveni în treburile emigra ţiei. În leg ătur ă cu acest ultim aspect, apare necesar ca, în faza actual ă, reprezentan ţii no ştri s ă evite s ă adopte sau s ă lase impresia c ă adopt ă o atitudine p ărtinitoare fa ţă de vreunul dintre grupurile existente în emigra ţie, fără, bineîn ţeles, a face concesii de ordin politico-ideologic.

Desigur, majoritatea observa ţiilor cuprinse în raportul nostru cu privire la situa ţia emigra ţiei din Statele Unite au valabilitate şi pentru abordarea rela ţiilor cu comunitatea românilor canadieni.

* *

În leg ătură cu activitatea noastr ă viitoare, consider c ă trebuie s ă fie orientat ă în urm ătoarele direc ţii:

1. Extinderea leg ăturilor cu persoane şi grupuri din emigra ţie, identificarea curentelor şi tendin ţelor ce se manifest ă în cadrul ei. În mod practic, aceasta ar presupune: a) Vizite regulate şi mai prelungite (5–6 zile) în localit ăţile unde exist ă concentr ări de persoane originare din România. Un loc important şi de imediat ă urgen ţă din acest punct de vedere, trebuie conferit unei c ălătorii în centrele locuite de români din provinciile Alberta, Manitoba şi Saskatchewan. b) Un efort sporit pentru înl ăturarea rezervelor sau p ărerilor gre şite care mai persist ă cu privire la România, în special cu privire la unele evenimente din istoria poporului român şi la func ţionarea sistemului nostru politic, a democra ţiei socialiste. În acest context, o aten ţie aparte trebuie acordat ă combaterii temerilor unor persoane care au f ăcut parte din partidele burgheze sau reac ţionare, ori au p ărăsit ţara dup ă 23 august 1944, c ă s-ar expune riscurilor dac ă ar vizita România. c) Facilitarea plec ării în Canada, la rudele lor, a unor cet ăţeni români, în condi ţii similare permiterii emigr ării în Statele Unite. O asemenea m ăsur ă s-ar repercuta pozitiv şi asupra ansamblului rela ţiilor româno-canadiene, având în vedere interesul manifest al autorit ăţilor federale pentru rezolvarea cazurilor în spe ţă.

165

Situa ţia emigra ţiei române din S.U.A. şi Canada în 1968

2. În continuare, trebuie s ă punem accentul pe ac ţiunile organizate de românii canadieni şi numai în cazuri cu totul excep ţionale pe ac ţiuni organizate de ambasadă. 3. Întrucât este de a şteptat ca, într-un fel sau altul, fo şti politicieni români sau membri ai mi şcării legionare care s-au îndep ărtat de Horia Sima vor încerca s ă intre în leg ătur ă cu noi, suntem de p ărere s ă nu respingem asemenea contacte. Credem, îns ă, c ă este necesar ca initiativa apropierii s ă le apar ţin ă lor, în general, şi numai în cazuri speciale nou ă – s ă reias ă cu claritate c ă prin aceast ă ac ţiune nu ne fac un serviciu sau o favoare. Din discuţii s ă rezulte c ă dorim o unire a tuturor for ţelor române şti pe baz ă de respect reciproc f ără recrimin ări asupra trecutului, dar cu în ţelegerea clar ă a repunerii (?) concep ţiilor fascist-legionare. În acest cadru, o atitudine corect ă fa ţă de guvernul român şi conduc ătorii României este indispensabil ă. 4. Întrucât genera ţiile de români n ăscute în Canada pierd leg ătura şi interesul fa ţă de patria p ărin ţilor şi bunicilor lor datorit ă condi ţiilor speciale în care au crescut şi cresc, vor trebui găsite c ăi şi metode pentru ameliorarea aceste st ări de lucruri. Pentru început, ar putea fi luate în considerare unele solu ţii care – am avut prilejul s ă verific ăm – s-ar bucura de popularitate în cadrul emigra ţiei: a) Trimiterea copiilor în tabere de var ă în România, p ărin ţii suportând costul transportului iar noi costul între ţinerii. Desigur, orice alte facilit ăţi am oferi în aceast ă privin ţă ar fi bine primite şi ar spori şansele de succes ale unei asemenea ac ţiuni. Aranjamentele ar trebui s ă se fac ă prin intermediul O.N.T. – Carpa ţi. b) Încurajarea trimiterii tinerilor români-canadieni să-şi fac ă studiile universitare în ţar ă, prin oferirea anual ă a unui num ăr de burse. c) Sprijinirea, prin trimiterea de c ărţi şi alte materiale didactice, a înfiin ţării unor şcoli române şti în Canada. Din câte suntem informa ţi, exist ă interes în această privin ţă.

La sugestiile de mai sus se pot ad ăuga, ca având valabilitate şi pentru Canada, propunerile elaborate în raportul ambasadei cu privire la situaţia emigra ţiei din Statele Unite, îndeosebi acelea referitoare la îmbun ătăţirea materialelor de propagand ă şi a activit ăţii organizatorice.

De altfel, toate sugestiile de mai sus vor fi incluse în planul pe care îl preg ătim pentru ansamblul emigra ţiei din S.U.A. şi Canada. Apreciem, de asemenea, c ă pentru completarea tabloului situa ţiei emigra ţiei române din Canada, este necesar s ă primim mai multe informa ţii de la institu ţiile de specialitate din ţar ă (Departamentul Cultelor, I.R.R.C.S.) cât şi de la M.A.E.

166 Ovidiu BOZGAN

M.Croitoru

Secretar III

A.M.A.E., Problema 217/1968/S.U.A., Diferite probleme privind colonia şi biserica româneasc ă din S.U.A ., ff. 55–64.

167

CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 168-190

Evelyn de Rothschild 1

într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

Constantin MORARU

Abstract: If Ceau şescu's official policy was to keep routes open to the West , England was among the pioneers of trade policy ministerial visits , relatively common with the Soviet Union and Eastern Europe, as confirmed by the meeting of the Romanian head of state and Evelyn de Rothschild Bank President NM Rothschild and Sons Ltd. Key-words: 1980, Romania, Ceau şescu, Rothschild, foreign debt, International Financial Organizations. Cuvinte-cheie: 1980, România, Ceau şescu, datorii externe, organiza ţii financiare interna ţionale.

Pornind de la principiile enun ţate de c ătre Consiliul Na ţional de Securitate, în ultima parte a mandatului pre şedintelui Eisenhower, ca politica american ă fa ţă de statele comuniste să se desf ăş oare în func ţie de dou ă principii fundamentale: 1. Statele Unite nu recunoşteau domina ţia sovietic ă asupra statelor Europei de Est şi sprijineau aspira ţiile acestora de a-şi alege singure forma de guvern ământ şi 2. construirea de pun ţi pentru comunicare prin încurajarea schimburilor culturale, economice şi ştiin ţifice 2, coroborat ă cu afirmarea unei identit ăţ i proprii a politicii externe a României în ultimii ani de conducere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej 3, sub direc ţia şi prin contribu ţia lui Ion Gheorghe Maurer 4 şi cu ajutorul unor diploma ţi dedica ţi, cu o înalt ă preg ătire, care a ac ţionat în mai multe direc ţii, fiecare mi şcare

1 Evelyn Robert Adrian de Rothschild – pre şedintele B ăncii N.M. Rothschild and Sons Ltd. din Londra. S-a născut la 29 august 1931 la Londra, fiind fiul lui Anthony de Rothschild şi al doamnei Yvonne Cahen d'Anvers. Studiile le-a f ăcut la Colegiul Harrow şi la Trinity College al Universit ăţ ii din Cambridge. A fost asociat, administrator şi apoi director al B ăncii N.M. Rothschild and Sons Ltd. din Londra, apoi pre şedinte din 1972 pân ă în 1989. A mai de ţinut func ţii de conducere în diverse firme şi b ănci în anii '80 şi '90, retr ăgându-se din activitate în anul 2004. 2 Mioara Anton, Ie şirea din cerc. Politica extern ă a regimului Gheorghiu-Dej , Bucure şti, Institutul Na ţional pentru Studiul Totalitarismului, 2007, p. 155, apud Liviu C. Ţâr ău, Între Washington şi Moscova. Politicile de securitate na ţional ă ale S.U.A. şi U.R.S.S. şi impactul lor asupra României (1945–1965) , Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2005, p. 427. 3 Lider al Partidului Muncitoresc Român (1945–1965) şi pre şedinte al Consiliului de Stat (1961–1965). 4 Pre şedinte al Consiliului de Mini ştri (21 martie 1961–28 martie 1974).

168 Constantin MORARU fiind întreprins ă cu r ăbdare şi tact 5, avem o imagine de ansamblu a contextului de la mijlocul secolului al XX-lea, a realit ăţ ilor EST–VEST.

În aceea şi not ă se înscrie şi politica Marii Britanii, ca parte a politicii pe termen lung de a ac ţiona împotriva Cortinei de Fier. 6

Astfel, primele contacte bilaterale româno-engleze (dup ă cel de-Al Doilea R ăzboi Mondial) au început la Londra în 1956, pentru reglementarea unor probleme privind arieratele financiare. 7 Acestea au fost ulterior reglementate par ţial în aprilie 1960, în cadrul discu ţiilor care au avut loc la Bucure şti, pentru suma de 13 milioane de lire sterline 8. Ele au continuat la Londra, între 24 octombrie–10 noiembrie 1960, ajungându-se la semnarea Acordului Comercial şi a Acordului Financiar între România şi Anglia (10 noiembrie 1960), şi au fost prezentate în raportul lui Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ministrul Comer ţului, care a semnat din partea român ă, iar din partea englez ă R. Mandlirey – ministrul Comer ţului (pentru Acordul Comercial) şi J. Godber – ministru subsecretar de stat parlamentar la Ministerul Afacerilor Externe. 9

La 1 decembrie 1963, România şi Marea Britanie au ridicat la rang de ambasad ă reprezentan ţele lor diplomatice. 10

Odat ă rezolvat ă problema arieratelor financiare, rela ţiile româno-britanice vor cunoa şte o evolu ţie în cre ştere, o dovad ă în acest sens o constituie vizita la Londra a delega ţiei economice române condus ă de Gheorghe Gaston Marin 11 în noiembrie–decembrie 1964, la întoarcerea din Statele Unite, unde a avut convorbiri cu membri ai guvernului britanic şi reprezentan ţi ai unor firme industriale engleze. 12

5 Academician Dinu C. Giurescu (coord.), Istoria Românilor. Vol. X. România în anii 1948–1989 , Editura Enciclopedic ă, Bucure şti, 2013, p. 229. 6 G. Bennet, K.A. Hamilton (ed.), Foreign and Commonwealth Office Documents on British Policy Overseas: Britain and the Soviet Union , Seria III, vol. I: 1968–1972, p. 440. 7 Dr. Constantin Moraru, Politica extern ă a României 1958–1964 , Editura Enciclopedic ă, Bucure şti, 2008, p. 65. 8 Arhiva M.A.E., fond Londra–Telegrame, dosar 19/1960, volumul I, f, 200. 9 Arhivele Na ţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R.–Sec ţia Rela ţii Externe, dosar 84/1960, f. 7, publicat în Politica extern ă a României 1958–1964 , op. cit . 10 Ion Calafeteanu (coord.), Istoria politicii externe române şti în date , Editura Enciclopedic ă, Bucure şti, 2003, p. 387. 11 În acel moment era vicepre şedinte al Consiliului de Mini ştri, îns ărcinat cu coordonarea unor ministere cu profil economic. 12 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.–Sec ţia Rela ţii Externe, dosar 89/1964, f. 20–27.

169 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

Dup ă moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în martie 1965, succesorul acestuia la conducerea Partidului Comunist Român şi ulterior la cea a statului român, Nicolae Ceau şescu 13 , a continuat politica de men ţinere şi dezvoltare a rela ţiilor cu Occidentul.

Dac ă politica oficial ă a lui Ceau şescu a fost de a men ţine deschise c ăile spre Vest, Anglia a fost printre pionierii politicii schimburilor de vizite ministeriale, relativ frecvente cu Uniunea Sovietic ă şi Europa de Est 14 , confirmat ă prin încheierea Acordului de colaborare ştiin ţific ă şi tehnologic ă, semnat la 9 martie 1967 cu România. Anul 1968, datorit ă pozi ţiei adoptate de România fa ţă de invazia din Cehoslovacia, va aduce o apreciere pozitiv ă a Londrei, consemnat ă prin vizita ministrului de Externe Michael Stewart, între 8–11 septembrie, fiind cel mai înalt demnitar britanic care vizita România dup ă Al Doilea R ăzboi Mondial. Din discu ţiile avute cu Nicolae Ceau şescu şi primul ministru Ion Gheorghe Maurer, Stewart a re ţinut în mod special faptul c ă românii nu considerau c ă apartenen ţa la Pactul de la Var şovia le garanteaz ă securitatea şi din aceste motive erau interesa ţi de dezvoltarea rela ţiilor bilaterale cu Marea Britanie, pe linie economic ă în mod special, pentru a demonstra astfel c ă, în acele circumstan ţe grave, continua s ă aib ă prieteni buni în Vest şi c ă interven ţia din Cehoslovacia nu a tulburat rela ţiile pe care România le avea în Occident. 15

Rela ţiile dintre cele dou ă ţă ri în anii urm ători vor cunoa şte o evolu ţie ascendent ă, demonstrat ă de: vizita primului ministru român, Ion Gheorghe Maurer în 1969; de lucr ările primei sesiuni a Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economic ă, Bucure şti, 17–20 iulie 1973 16 ; convorbirile neoficiale Ceau şescu–Wilson, de la Chequers (Marea Britanie) din 12 iunie 1975; vizita oficial ă a primului ministru Harold Wilson în România (16–18 septembrie 1975).

Punctul culminant al rela ţiilor româno-britanice îl constituie vizita de stat a lui Ceau şescu şi a so ţiei sale Elena în Anglia (13–16 iunie 1978) – prima a unui şef de stat român dup ă cel de-Al Doilea R ăzboi Mondial – la invita ţia personal ă a Reginei Elisabeta a II-a. Ra ţiunile care au stat la baza acestei vizite erau de ordin politic şi economic pentru britanici şi

13 Secretar general al Partidului Comunist Român (1965–1989), pre şedinte al Consiliului de Stat, şi pre şedinte al Republicii Socialiste România (1974–1989). 14 Amy Hampartumian, Rela ţiile dintre România şi Anglia în timpul guvern ării lui Nicolae Ceau şescu, 1966– 1989 , articol publicat în revista Arhivele Totalitarismului , nr. 3–4/2003, p. 54–75 şi redat integral în vol. III al seriei coordonat ă de ambasadorul Nicolae Ecobescu România. Supravie ţuire şi afirmare prin diploma ţie în anii războiului rece , Editura Cetatea de Scaun, Târgovi şte, 2014, p. 531. 15 Cezar Stanciu, România dup ă interven ţia din Cehoslovacia , în revista Magazin istoric , Anul XLVIII, nr. 11/ 2014, p. 41–42. 16 Op. cit. , p. 434.

170 Constantin MORARU pur economice pentru români, dovad ă încheierea de acorduri în domenii de interes aeronautic, explorarea şi exploatarea petrolului şi a gazelor, al agriculturii, precum şi în cel al înv ăţă mântului, ştiin ţei şi culturii.

Venirea la putere a Partidului Conservator, în mai 1979, a imprimat politicii externe a Marii Britanii direc ţii şi nuan ţe noi, fiind caracterizat ă ca o politic ă proeuropean ă, proamerican ă, proatlantic ă şi prodestindere.

În aceast ă not ă, vizita pre şedintelui B ăncii N. M. Rothschild and Sons Ltd. 17 Din Marea Britanie are loc într-un context interna ţional complicat (Iran, Afghanistan, problema palestinian ă, Polonia, moartea lui Tito, conflictele din Africa ş.a.), generat de lupta pentru influen ţă între cele dou ă blocuri politico-militare conduse de S.U.A. şi U.R.S.S., pe de o parte, precum şi de accesul la resurse, datorit ă celor dou ă crize energetice (1973 şi 1979), pe de alt ă parte. Aceste aspecte sunt surprinse în documentul prezentat mai jos, descoperit la Arhivele Na ţionale.

Discu ţia a cuprins şi probleme economice care ţin de rela ţiile bilaterale româno- britanice, financiare (unde transpar şi unele probleme pe care le întâmpin ă România datorit ă dobânzilor mari şi a acumul ării unei datorii financiare externe mari), şi solu ţiile care se impun în acest caz.

Pe ansamblu, convorbirea ofer ă un tablou al situa ţiei interna ţionale, la acel moment, şi pozi ţia României fa ţă de aceasta, precum şi nevoile economice şi financiare ale ţă rii noastre, care începea s ă le fac ă fa ţă cu greu, datorit ă unei politici de industrializare intensiv ă.

17 Aceasta, împreun ă cu Banca Rothschild S.A. din Paris, sunt b ănci particulare de talie (la acel moment) relativ mic ă, al c ăror capital era de circa 23 milioane şi, respectiv, circa 15,6 milioane de dolari S.U.A. Au statut de bănci comerciale, adic ă efectueaz ă opera ţiuni bancare uzuale legate de decontarea şi finan ţarea opera ţiilor de comer ţ exterior, precum şi opera ţiuni de credite pe pia ţa monetar ă interna ţional ă. Banca Român ă de Comer ţ Exterior a stabilit rela ţii de corespondent cu banca din Londra în anul 1954, iar cu cea din Paris în anul 1970.

171 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

ANEX Ă

S T E N O G R A M A

primirii de c ătre tovar ăş ul Nicolae Ceau şescu, pre şedintele Republicii Socialiste România, a pre şedintelui B ăncii N.M. Rothschild and Sons Ltd. din Marea Britanie, Evelyn de Rothschild

22 ianuarie 1980

La primire a participat tovar ăş ul Paul Niculescu (Mizil), viceprim-ministru al guvernului, ministrul Finan ţelor.

Evelyn de Rothschild: Am adus un mic cadou.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Mul ţumesc. Cum v ă sim ţiţi în România?

Evelyn de Rothschild: M ă simt minunat. Sunt fericit c ă m-aţi invitat s ă vizitez România.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Aţi reu şit s ă v ă odihni ţi pu ţin?

Evelyn de Rothschild: Da. Am avut, într-adev ăr, un timp minunat. A fost o vizit ă foarte interesant ă, am întâlnit foarte multe personalit ăţ i, am vizitat multe locuri, am avut convorbiri utile şi sper c ă am înv ăţ at multe din experien ţa ţă rii dumneavoastr ă.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sper c ă a ţi ajuns la în ţelegeri bune.

Evelyn de Rothschild: Excelen ţă , a şa cum am scris şi în scrisoarea pe care am trimis- o ne-am aflat în România într-o misiune de informare şi, într-adev ăr, sper ăm c ă dup ă tot ceea ce am v ăzut şi aflat în România, pe baza discu ţiilor pe care le-am avut cu ministrul Finan ţelor, cu pre şedintele B ăncii Române de Comer ţ Exterior, cu pre şedin ţii altor b ănci, s ă ne putem întoarce în ţara noastr ă cu informa ţii mai bune, mai cu seam ă în ce prive şte o cooperare economic ă mai strâns ă cu România în diferite domenii.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Noi suntem interesa ţi s ă g ăsim o formul ă acceptabil ă de colaborare, ţinând seama de programele pe care le avem, de dezvoltare a economiei şi dezvoltare general ă a ţă rii, precum şi de larg ă colaborare interna ţional ă pe care o avem în domeniul economic.

172 Constantin MORARU

Se pare totu şi c ă este un surplus de moned ă?

Evelyn de Rothschild: Excelen ţă , este greu de spus dac ă este vorba de un surplus de bani, dar ceea ce este o realitate este faptul c ă acolo unde exist ă surplusuri ele nu pot fi folosite pentru punerea în valoare, pentru realizarea unor obiective de c ătre ţă rile care doresc. De asemenea, nu pot fi folosite în proiectele care aduc cele mai mari beneficii, mai ales datorit ă riscurilor mari care apar în domeniul politicii de investi ţii.

Cred c ă noi va trebui s ă privim mai realist anumite domenii de dezvoltare la care înainte nu ne-am gândit prea adânc.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sigur c ă se poate spune c ă este vorba de un surplus relativ şi nu absolut, pentru c ă dac ă s-ar realiza o activitate economic ă normal ă de investi ţii, atunci ar putea să fie absorbit repede acest excedent.

Unii au bani mul ţi şi nu ştiu ce s ă fac ă cu ei, iar al ţii nu au, de şi ar şti ce s ă fac ă cu ei.

Evelyn de Rothschild: Este adev ărat. Este, domnule pre şedinte, o problem ă de a-i educa pe oameni pentru a vedea lucrurile într-o nouă lumin ă, ţinând seama de dificult ăţ ile foarte mari ale momentului actual în istoria economic ă a omenirii. Se impune, de asemenea, ca lumea s ă în ţeleag ă mai bine necesitatea unei leg ături mai strânse între vechea lume dezvoltat ă, industrializat ă şi ţă rile în curs de dezvoltare.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sigur c ă este necesar de a se ajunge la o alt ă în ţelegere în ce prive şte rela ţiile interna ţionale, inclusiv în domeniul financiar şi aceasta presupune ca ţă rile bogate, realmente, s ă acorde un sprijin mai puternic pentru ţă rile în curs de dezvoltare, pentru cei s ăraci.

Cum se explic ă, dup ă p ărerea dumneavoastr ă, totu şi, faptul c ă asist ăm la o încetinire a investi ţiilor şi a activit ăţ ilor şi, totu şi, creditul în loc s ă se reduc ă din punct de vedere al costului creditului, cre şte?

Evelyn de Rothschild: Cred c ă este vorba aici de cre şterea func ţiilor guvernelor, ale statelor în domeniul conducerii economice. Cred c ă acesta ar fi unul dintre cazurile principale ale scumpirii creditului în Statele Unite ale Americii, al major ării dobânzilor, şi acest fenomen s-a produs în ultimii cinci ani în mod foarte accentuat în aceast ă ţar ă. Ca o m ăsur ă de a controla situa ţia economic ă şi dezvoltarea acesteia în perspectiv ă, guvernul Statelor Unite a majorat dobânda de baz ă la împrumuturi. La fel se întâmpl ă şi în propria mea ţar ă, în

173 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

Marea Britanie, unde din dorin ţa de a st ăvili cre şterea infla ţiei s-a inclus 18 o cre ştere a ratei dobânzilor. Nu cred c ă acestea sunt singurele c ăi de a st ăvili cre şterea impetuoas ă a infla ţiei şi, cred c ă, dac ă guvernele ţă rilor occidentale vor analiza mai profund situa ţia, ar putea s ă ajung ă printr-o abordare realist ă a problemelor economice la m ăsuri care s ă duc ă şi la controlarea infla ţiei, dar şi la reducerea ratei dobânzilor. A şa se întâmpl ă de fapt în ultimul timp în Statele Unite şi domnul ministru al Finan ţelor cunoa şte c ă se realizeaz ă o sc ădere a dobânzilor.

Dac ă îmi permite ţi s ă mai adaug înc ă dou ă aspecte care au fost puse în eviden ţă foarte pregnant, în special dup ă 1973, şi anume complicarea foarte accentuat ă a situa ţiei datorit ă crizei energiei 19 , iar al doilea aspect este strâns legat de faptul c ă boom -ul industrial postbelic nu şi-a g ăsit o reflectare corespunz ătoare în schimbarea sistemului monetar interna ţional, în sensul c ă sistemul monetar nu s-a încadrat pe deplin în mod corespunz ător în aceast ă mi şcare economic ă şi, de accea, mul ţi oameni de afaceri, între care şi mul ţi speciali şti din domeniul finan ţelor consider ă c ă ar trebui instituit un nou sistem monetar interna ţional, cu reglement ări mai complete, inclusiv în problema ratelor de schimb. Pe aceast ă cale s-ar putea dep ăş i şi dificult ăţ ile în care se afl ă acum dolarul Statelor Unite ale Americii.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sigur, cauzele sunt foarte largi şi inclusiv adâncirea decalajului între cei boga ţi şi cei s ăraci are o repercusiune serioas ă şi asupra întregii activit ăţ i economice şi financiare. Dar am impresia c ă se creeaz ă o contradic ţie, totu şi, între dorin ţa de a reduce, sau de a ţine sub control, rata infla ţiei şi cre şterea sau scumpirea creditului care, în fond, determin ă o cre ştere a infla ţiei pân ă la urm ă. În fond, ast ăzi creditul este folosit nu numai în sfera produc ţiei, dar chiar a consumului.

Practic sunt multe ţă ri unde omul tr ăie şte aproape prin aprovizionarea pe credite şi cu cât acest credit este mai scump, cu atât influen ţeaz ă asupra acestei rate a infla ţiei.

Nu mai vorbesc de ţă rile în curs de dezvoltare. În fond, aici, contradic ţia este şi mai flagrant ă pentru c ă au nevoie de credite pentru a-şi pune în valoare bog ăţ iile na ţionale. Dar, ob ţinând un credit scump este şi greu de suportat şi, dumneavoastr ă şti ţi foarte bine, c ă

18 A şa este tradus în text. Corect ar fi fost s-a propus sau a dus la o cre ştere a ratei dobânzilor. 19 Este vorba despre cele dou ă crize energetice din anii 1973 şi 1979. În 1973 are loc prima mare criz ă a petrolului datorit ă r ăzboiului arabo-israelian de Yom Kippur, unde OPEC (Organiza ţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) a instituit un embargo asupra livr ărilor de petrol în S.U.A., drept r ăspuns al sus ţinerii israelienilor de către americani. În 1979 se produce a doua mare criz ă energetic ă mondial ă datorat ă revolu ţiei iraniene , adic ă a căderii monarhiei Pahlavi şi venirii la putere a ayatollahului Khomeini.

174 Constantin MORARU beneficiile din activitatea productiv ă nu sunt a şa de mari, îndeosebi în domeniul acesta al materiilor prime, agriculturii, al c ăilor de transport – drumuri, c ăi ferate – unde, în general, beneficiile sunt mai reduse. Ceea ce a ş dori eu s ă spun este c ă sistemul de credite nu încurajeaz ă activitatea de produc ţie. Se creeaz ă impresia c ă este mai bine s ă te ocupi de ac ţiuni intermediare în comer ţ şi de ac ţiuni financiar-bancare, pentru c ă ai rentabilitate mai sigur ă şi mai mare decât s ă te apuci s ă faci activitate de produc ţie. Este o impresie artificial ă, nereal ă, dar situa ţia actual ă d ă aceast ă impresie. Şi, se pare c ă normal ar trebui ca întregul sistem economic, inclusiv creditul şi sistemul bancar s ă încurajeze produc ţia, pentru c ă pân ă la urm ă acesta este factorul determinant al dezvolt ării.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, eu sprijin pe deplin aceast ă tez ă pe care aţi formulat-o. Sunt pe deplin acord cu ea. G ăsesc o explica ţie a situa ţiei în care ne afl ăm prin faptul c ă exist ă o anumit ă tendin ţă a investitorilor de a-şi asuma cât mai pu ţine riscuri când investesc bani. În cadrul ţă rii mele, unde avem o economie mixt ă, cei mai mul ţi investitori, răspunzând necesit ăţ ilor de investi ţii de capital se îndreapt ă spre domeniile strâns legate de ridicarea productivit ăţ ii prin îmbun ătăţ irea calit ăţ ii şi a şa mai departe.

Dumneavoastr ă, presupun c ă sunte ţi interesat ca prin ac ţiuni de cooperare cu partenerii str ăini s ă g ăsi ţi cele mai bune c ăi pentru a spori productivitatea muncii şi calitatea produselor.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Eu m-am referit la toate acestea pentru c ă vreau s ă revin la obiectul vizitei dumneavoastr ă în România. S ă vedem ce putem face pentru a folosi mijloacele de care dispune ţi dumneavoastr ă, îns ă în condi ţii mai avantajoase. Noi suntem, într-adev ăr, interesa ţi – avem chiar cu Anglia o cooperare bun ă în câteva domenii de activitate, inclusiv în domeniul avia ţiei –, deci suntem interesa ţi în a asigura o cre ştere serioas ă a productivit ăţ ii la nivel tehnic, a calit ăţ ii produselor, dar suntem preocupa ţi, totu şi, şi de problemele acestea ale scumpirii excesive ale creditelor.

Vede ţi, sunt dou ă laturi: sigur, este în primul rând costul creditului care este mare, dar dup ă aceea, este întregul sistem de taxe şi suprataxe care face ca un produs românesc – spre exemplu – pân ă ajunge pe pia ţa englez ă s ă asigure la o serie de intermediari beneficii, câteodat ă de dou ă-trei ori mai mari decât produc ătorului, adic ă a aceluia care l-a produs în România. M ă refer la aceast ă pia ţă britanic ă. Avem dou ă exemple concrete. De aceea, când vorbim de un nou sistem economic şi de noua ordine economic ă ne gândim ca aceste

175 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) probleme s ă-şi g ăseasc ă o reglementare mai just ă în cadrul diviziunii muncii şi care s ă foloseasc ă totu şi activitatea de produc ţie.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, pe mine m-aţi pus într-o situa ţie delicat ă, deoarece familia mea este integrat ă în sistemul bancar de peste dou ă sute de ani şi noi suntem primii care intr ăm în familia de intermediari – la care v-aţi referit. Sper ca noul sistem s ă nu duc ă la desfiin ţarea noastr ă. Sper ăm ca s ă avem şi noi un loc în acest sistem care, desigur, va presupune schimb ări profunde în func ţionarea sistemelor bancar-financiare.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sistemul financiar-bancar trebuie s ă r ămân ă, îns ă trebuie realmente s ă constituie un sprijin pentru activitatea de producţie. Numai a şa se men ţine şi, ţinând seama c ă riscurile sunt mai mari în activitatea de produc ţie, normal este ca cei care ac ţioneaz ă în aceast ă activitate s ă aib ă şi beneficii mai mari decât cei care ac ţioneaz ă în domeniul financiar-bancar sau comercial. În momentul în care ob ţine un credit cu 9–10% şi câteodat ă cu 12% dobând ă şi chiar mai mult, cum poate cel care face activitatea productiv ă s ă realizeze un produs cu un beneficiu, totu şi corespunz ător, care s ă-i asigure şi lui posibilitatea să-şi desf ăş oare activitatea. Este nevoie s ă se ajung ă la o în ţelegere între produc ători şi între de ţin ători de mijloace financiare, pentru ca în aceast ă diviziune a muncii, totu şi, s ă se realizeze un echilibru. Dac ă nu se realizeaz ă aceasta practic, continuarea adâncirii decalajului între boga ţi şi s ăraci va duce – pân ă la urm ă – la o explozie la nivel mondial, care va avea repercusiuni greu de prev ăzut.

Evelyn de Rothschild: Suntem pe deplin de acord cu dumneavoastr ă, domnule pre şedinte, dar cred c ă dumneavoastr ă – cu o deosebit de larg ă experien ţă a activit ăţ ii pe plan interna ţional şi o în ţelegere profund ă a evenimentelor – cred c ă cunoa şte ţi faptul c ă sunt anumite ţă ri dezvoltate din punct de vedere industrial şi m ă refer la Republica Federal ă Germania, Japonia, care ar putea s ă fac ă cu mult mai multe în direc ţia ajutor ării ţă rilor rămase în urm ă, decât face în prezent Marea Britanie, care oricum acord ă un ajutor mai mare comparativ cu celelalte dou ă ţă ri pentru acest scop. Nu am putut s ă în ţeleg de ce astfel de ţă ri ca Republica Federal ă Germania şi Japonia nu se angajeaz ă şi ele în aceast ă ac ţiune.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sigur c ă R.F. Germania, Japonia, Anglia, Statele Unite, Fran ţa, pot face mai mult pe calea aceasta a ajutorului, îns ă v ă spun deschis c ă ajutorul nu este solu ţia pentru lichidarea subdezvolt ării. Acesta poate ajuta la ameliorarea unor st ări excesive de s ărăcie ca s ă spun a şa. Pentru a se putea pune bazele unui sistem economic mai ra ţional, mai drept, trebuie s ă restructur ăm totu şi rela ţiile economice dintre state, s ă le a şez ăm

176 Constantin MORARU pe ni şte principii mai drepte şi mai juste. Dar, desigur, acestea sunt probleme care ast ăzi preocup ă toat ă lumea, se discut ă într-adev ăr, de mul ţi ani şi va fi o sesiune special ă a Organiza ţiei Na ţiunilor Unite în var ă, pe aceste probleme. Noi sper ăm c ă se va ajunge la o în ţelegere care s ă dea posibilitatea de a dep ăş i impasul în care se afl ă omenirea de mult timp.

Eu nu pledez în acest cadru pentru un sistem care s ă fac ă abstrac ţie de credite şi de rela ţiile bazate pe acest sistem. Dar, pledez pentru un sistem economic care s ă asigure echitate şi relaţii juste în cadrul diviziunii muncii şi care s ă favorizeze activitatea produc ţiei şi cred c ă aceste probleme şi aceste rela ţii bazate pe asemenea sisteme pot fi de lung ă durat ă, de şi, dup ă concep ţia mea, pân ă la urm ă întregul sistem ar trebui transformat. Dar nu-i actual în acest moment. Sigur, într-o concep ţie mai vizionar ă probabil ar trebui s ă dispar ă şi creditul, dar sigur, nu ştiu când va veni aceast ă problem ă, a şa c ă pute ţi s ă ac ţiona ţi f ără team ă.

Evelyn de Rothschild: Vă mul ţumesc. Probabil se va reu şi.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Problemele sunt, într-adev ăr, cum s ă dep ăş im acum lucrurile. Eu ştiu c ă dumneavoastr ă a ţi venit tocmai în ideea, ca pornind de la ceea ce exist ă ast ăzi, cum s ă colabor ăm. Noi suntem interesa ţi şi dorim, sigur, în condi ţiile totu şi ale unei reglement ări mai juste a lucrurilor – m ă refer nu direct între noi şi dumneavoastr ă, ci pe plan interna ţional – s ă asigur ăm o bun ă activitate economic ă. Am avea nevoie de un credit ieftin – atât pentru România, cât şi de a coopera în dezvoltarea diferitelor activit ăţ i economice în ţă rile în curs de dezvoltare – care presupune, de asemenea, un credit nu prea scump.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, sigur c ă dumneavoastr ă cunoa şte ţi cum au evoluat discu ţiile noastre de când ne afl ăm în vizit ă în România. Noi am prezentat propuneri privind cinci domenii concrete. Primul se refer ă la costul creditului, costul banilor, şi la diferite alte probleme care decurg din acesta, inclusiv procentele care se calculeaz ă asupra produc ţiei nivelului dobânzilor, precum şi opiniile noastre, ale b ăncilor noastre din Londra, New York şi Paris în leg ătur ă cu fluctua ţia cursului de schimb.

Colegii mei lucreaz ă acum la aceast ă list ă cu ac ţiuni de cooperare atât pentru România cât şi pentru alte ţă ri, ter ţe ţă ri, şi în aceast ă categorie întră proiectele, obiectivele, la care dumneavoastr ă v-aţi angajat cu diferite ocazii şi noi elabor ăm în prezent posibilit ăţ ile pentru a sprijini România în realizarea obiectivelor, atât din punct de vedere al investi ţiilor cât şi al finan ţă rii proiectelor respective. Nu am ajuns la aspecte mai concrete ale costului

177 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) efectiv al creditelor. Am avut şi discu ţii în problema energiei. Am abordat deja şi problemele energiei şi avem în vedere s ă g ăsim posibilit ăţ ile care s ă permit ă discu ţii mai aprofundate între guvernul britanic şi guvernul dumneavoastr ă pe aceste probleme ale punerii în valoare a resurselor petroliere, pe care de o parte în ţara dumneavoastr ă, pe de alt ă parte în Marea Nordului, s ă identific ăm posibilit ăţ ile foarte concrete de a coopera pe acest plan al dezvolt ării resurselor petroliere.

Nu ştiu dac ă dumneavoastr ă a ţi fi interesat s ă intru în detalii în leg ătur ă cu aceast ă discu ţie pe care am avut-o.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Mi-a spus ministrul de Finan ţe despre aceast ă ac ţiune. Este o problem ă interesant ă. Noi avem cu unele firme o anumit ă cooperare în acest domeniu, mai cu seam ă cu o firm ă american ă, compania al c ărui pre şedinte este domnul Hammer 20 . Este un domeniu unde România are şi oameni cu experien ţă şi are nevoie şi de petrol – ca toate ţă rile, de altfel, şi suntem interesa ţi.

Noi suntem interesa ţi şi în credite ieftine şi în cooperarea pe ter ţe pie ţe pentru activitatea economic ă. În general, România nu agreeaz ă creditul de consum, pentru c ă acesta presupune ca s ă nu îl po ţi pl ăti niciodat ă.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, am în ţeles foarte bine punctul dumneavoastr ă de vedere şi vom considera c ă ceea ce a ţi spus acum constituie mesajul esen ţial care ni-l transmite ţi în leg ătur ă cu aceast ă problem ă. În ţeleg, de asemenea, şi a ş vrea să-mi confirma ţi c ă în aceasta const ă necesitatea dumneavoastr ă cea mai urgent ă, în ceea ce aţi spus acum. Am în vedere c ă aceasta ar fi prima urgen ţă : necesitatea creditului pentru dezvoltarea economic ă a României şi pentru ter ţe pie ţe.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta este problema esen ţial ă, pentru c ă dac ă asigur ăm produc ţia se pot g ăsi solu ţii şi la celelalte probleme şi, sigur, s ă ne gândim la domeniile care realmente pot s ă asigure şi rentabilitatea corespunz ătoare. De şi, teoretic, sunt împotriva unui profit exagerat, şi noi suntem interesa ţi acum s ă facem o activitate cât mai rentabil ă.

Evelyn de Rothschild: În ţeleg. Domnule pre şedinte, eu am speran ţa c ă în perioada urm ătoare vom continua s ă afl ăm cât mai multe lucruri şi s ă v ă cunoa ştem cît mai bine ţara, inten ţiile, politica dumneavoastr ă şi eu personal cred c ă ar fi r ău dac ă noi, cei din delega ţie,

20 Este vorba despre firma Occidental Petroleum .

178 Constantin MORARU am considera c ă în aceste câteva zile am ajuns s ă v ă cunoa ştem bine. Noi am dori s ă v ă rug ăm s ă ne considera ţi ca parteneri serio şi, reali şti, cu inten ţii de a dezvolta, într-adev ăr, o cooperare. De fapt, domnul pre şedinte 21 al Finan ţelor, cunoa şte aceast ă calitate a noastr ă. Noi dorim, ca oameni de afaceri, ca bancheri, s ă dovedim în practic ă aceast ă calitate, pentru c ă în aceast ă calitate, care pe linia b ăncilor pare pur teoretic ă, noi trebuie s ă ne-o dezvolt ăm în permanen ţă , în privin ţa credibilit ăţ ii prin rezultate cât mai bune, cu succese ob ţinute în diferite domenii.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Eu sunt complet de acord s ă dezvolt ăm contactele, rela ţiile şi s ă g ăsim c ăile unei colabor ări cât mai bune. Pornind tot de la problema costului creditului, nu ştiu poate dac ă dumneavoastr ă agrea ţi o asemenea form ă, s ă ne gândim ca asigurând un cost mai echitabil sau mai redus al creditului în cooper ările din produc ţie, s ă asigur ăm şi anumit ă participare la beneficiile care se realizeaz ă şi, deci, de a cointeresa în felul acesta, de a asigura o eficien ţă cât mai mare a activit ăţ ii în produc ţie.

Evelyn de Rothschild: Într-adev ăr, este o form ă la care şi noi ne-am gândit. Noi o denumim ca o participare de redeven ţe – primirea unor procente din profitul realizat în produc ţie. Creditul se acord ă cu dobând ă sc ăzut ă în perioada ini ţial ă şi se ramburseaz ă ulterior în procente mai mari, pe m ăsur ă ce ac ţiunea de cooperare d ă profituri mai mari.

Tov. Nicolae Ceau şescu: O asemenea form ă cred c ă am fi cei mai interesa ţi şi noi s ă facem cu ţă rile în curs de dezvoltare.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, o problem ă important ă pe care noi nu am abordat-o înc ă este aceea a leg ăturii directe între produc ţie şi pie ţele de desfacere, pentru că un produs nu se produce doar de dragul produc ţiei, ci pentru c ă el satisface ni şte necesit ăţ i şi, în acest context trebuie s ă vedem la produsele pe care le avem în vedere, dac ă sunt solicitate sau nu pe anumite pie ţe. Un lucru interesant aici în România este, totodat ă, investirea în proporţie mare, ajungând la circa 30–35 la sut ă din totalul acumul ărilor pentru dezvoltarea produc ţiei.

Domnule pre şedinte, în cadrul discu ţiilor noastre noi, desigur, inten ţion ăm s ă abord ăm mai concret şi aceste probleme care privesc desfacerea m ărfurilor. Am dori s ă cunoa ştem dac ă produsele la care v-aţi stabilit s ă le fabrica ţi în viitor, în cadrul dezvolt ării în

21 Se refer ă, de fapt, la ministrul Finan ţelor, Paul Niculescu-Mizil.

179 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) urm ătorii cinci ani, vor fi cele mai competitive pe plan interna ţional. Ştim c ă, într-un anumit domeniu al dezvolt ării tehnice, România se situeaz ă pe primele locuri în lume, dar trebuie s ă pornim şi de la premisa c ă în viitorii ani pia ţa interna ţional ă va fi foarte competitiv ă, c ă exista o puternic ă concuren ţă . De aceea, şi în cadrul discu ţiilor noastre asupra unor ac ţiuni, pe lâng ă aspectele legate de eficien ţa produc ţiei, trebuie s ă vedem dac ă produsele avute în vedere î şi vor g ăsi o desfacere în alte ţă ri şi în ce condi ţii de competitivitate.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Fără nici o îndoial ă şi noi avem în vedere aceasta şi trebuie să discut ăm acest lucru când lu ăm creditul, când investim, ce vom face cu produc ţia pentru a o valorifica cât mai bine.

Evelyn de Rothschild: Cred, de asemenea, c ă trebuie s ă avem în vedere în cadrul discu ţiilor noastre şi acest nivel relativ mare de timp, între momentul conceperii, al preg ătirii unui obiectiv, al aranjamentelor privind finan ţarea şi creditarea şi intrarea în produc ţie a respectivului obiectiv este un drum destul de lung şi datorit ă acestui fapt condi ţiunile avute ini ţial în vedere la evaluarea posibilit ăţ ilor pie ţei pot suferi schimb ări radicale.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Aceasta este adev ărat. Îns ă sunt domenii – spre exemplu, agricultura – care nu vor crea niciodat ă probleme.

Evely de Rothschild: Într-adev ăr.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sunt probleme legate de mijloacele de transport, care, totodat ă, ţinând seama de amplificarea activit ăţ ii economice nu vor crea probleme deosebite. Sunt utilajele petroliere care înc ă zeci de ani vor avea o pia ţă destul de bun ă, sunt utilajele miniere care, de asemenea, vor avea o pia ţă larg ă într-o perioad ă de perspectiv ă, ca s ă iau numai aceste exemple. Şi, sigur, aici vine şi aparatura de automatizare, electronic ă, toate cele necesare pentru aceast ă activitate.

Evelyn de Rothschild: Într-adev ăr, a şa stau lucrurile, cum le-aţi subliniat dumneavoastr ă. Dac ă ar fi s ă lu ăm un exemplu, ne putem referi la obiectivele de cooperare în care România s-a angajat în Egipt şi, în cadrul acestor obiective, sunt îmbinate în mod util experien ţa tehnic ă a românilor cu pia ţa Egiptului şi cu finan ţarea ei din partea Statelor Unite ale Americii.

180 Constantin MORARU

Tov. Nicolae Ceau şescu: Chiar acum avem pe primul ministru român în Egipt 22 , unde discut ăm un acord în domeniul minier, în Sinai, un acord în domeniul transporturilor, numai c ă egiptenii vor credite foarte ieftine.

Tov. Paul Niculescu (Mizil): Şi tot de la noi.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Aceasta ar însemna c ă s ă lu ăm de la dumneavoastr ă cu 8 la sut ă şi s ă-l d ăm noi cu 4–5 la sut ă. Sunt probleme unde, realmente, trebuie s ă vedem ca s ă leg ăm o cre ştere a costului pre ţului, legat de cre şterea beneficiilor. Aceasta este o cale mai echitabil ă în orice caz.

Evelyn de Rothschild: Sunt de acord cu dumneavoastră, domnule pre şedinte, dar cred, de asemenea, c ă sunt şi alte domenii mai complicate care ar trebui s ă le abord ăm. Grupul nostru are rela ţii foarte bune cu China, eu sunt un vizitator frecvent în aceast ă ţar ă şi acolo mi s-a spus la fel c ă este nevoie de credite mai ieftine. De aceea, cred c ă am putea s ă trecem la solu ţionarea problemelor reale direct în acest domeniu prin g ăsirea unor forme de comer ţ în compensa ţie. Am men ţionat deja şi eu problema particip ării la beneficiile din produc ţie. Sunt şi alte aranjamente, pu ţin mai complicate. În Egipt se g ăse şte ţiţei, o parte din creditul pe care noi vi l-am acorda poate fi compensat, rambursat prin ţiţei sau alte resurse naturale care prezint ă interes şi, pe aceast ă cale, se poate ajunge la reducerea costului creditului.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sunt gata s ă realiz ăm o colaborare pentru a lucra în domeniul petrolului, s ă stabilim şi s ă g ăsim condi ţiile cele mai acceptabile care sunt ast ăzi pe pia ţă şi s ă mergem la restituirea în petrol, dac ă vom lucra împreun ă, fie în Egipt, fie în China, sau în alte p ărţi. Dar, şi nichelul este o materie prim ă foarte bun ă şi cuprul, c ărbunele cocsificabil, de asemenea, sunt şi alte domenii unde putem colabora. Noi avem deja unele obiective în construc ţie în Burundi, Peru, Mozambic, precum şi în alte ţă ri. Putem s ă cooper ăm şi în domeniul agriculturii, s ă stabilim şi culturile care s ă fie sigure şi de perspectiv ă. Şi noi punem acum un accent deosebit pe realizarea unei compens ări la importuri pentru c ă altfel nu putem s ă asigur ăm condi ţiile de plat ă. Avem acum tratative, spre exemplu, şi cu General Electric şi cu o [alt ă] firm ă american ă, francez ă, italian ă, pentru agregat energetic, atomic şi una dintre problemele în discu ţie este tocmai aceasta a compensatorilor 23 .

22 Este vorba despre Ilie Verde ţ. 23 Corect gramatical: a compensa ţiilor .

181 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

Pentru orice form ă care este posibil ă de realizat în condi ţii reciproc avantajoase suntem interesa ţi şi [în] cooperarea pe ter ţe pie ţe nu o concepem decât pentru realizarea de obiective economice de produc ţie, dar este evident c ă aceasta presupune şi rezolvarea c ăilor de comunica ţii în anumite ţă ri, m ă refer la ţă rile în curs de dezvoltare, unde înc ă nu au realizat ă problema transportului.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, eu sunt de acord cu ideea prezentat ă de dumneavoastr ă aici, o împ ărt ăş esc, şi cred c ă nou ă acum ne revine sarcina de a ne preg ăti foarte intens şi de a prezenta idei care s ă aduc ă beneficii României, s ă fie avantajoas ă şi ţă rilor noastre.

Va trebui s ă d ăm o dovad ă a calit ăţ ilor pe care noi le avem în aceste domenii.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Reciproc avantajoase, eu nu spun numai de România.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, a ţi fost foarte amabil şi mi-aţi acordat aceast ă primire pentru a discuta problemele referitoare la dezvoltarea economic ă.

Aş putea s ă v ă cer permisiunea s ă ridic şi eu o problem ă de alt ă natur ă?

Tov. Nicolae Ceau şescu: Pofti ţi!

Evelyn de Rothschild: Sunt dou ă probleme care ne intereseaz ă, atât pe cei care suntem aici în vizit ă, cât şi conducerea grupului nostru din Marea Britanie.

Dac ă l ăsăm la o parte problemele economice, ce alte probleme considera ţi dumneavoastr ă c ă sunt deosebit de urgente pentru România, în momentul de fa ţă ?

Tov. Nicolae Ceau şescu: Problemele economice.

Sigur, şi pentru România ca şi pentru toate statele, pentru a putea dezvolta normal activitatea economic ă este necesar ă o politic ă de destindere şi de pace. Deci, în vederea realiz ării obiectivelor economice, România promoveaz ă foarte activ o politic ă de colaborare, de destindere, de pace, bazat ă pe egalitate şi respect al independen ţei na ţionale. În actuala situa ţie interna ţional ă, noi consider ăm c ă trebuie f ăcut totul, nu pentru a împinge la încordare, ci pentru a se ajunge la dep ăş irea actualei situa ţii şi pentru a se asigura politica de destindere şi de pace.

182 Constantin MORARU

Noi consider ăm c ă este, într-adev ăr, necesar ca toate statele şi, îndeosebi, cele mari, să-şi ia angajamentul ferm de a renun ţa la politica de for ţă , la amestecul în treburile altor state sub orice form ă. Consider ăm c ă m ăsurile de ordin economic care se preconizeaz ă nu sunt de natură s ă favorizeze politica de destindere.

Evelyn de Rothschild: Într-adev ăr, a şa stau lucrurile şi trebuie s ă v ă spun c ă grupul nostru nutre şte o mare admira ţie pentru politica dumneavoastr ă, pentru politica de independen ţă , de p ăş ire 24 pe propriile for ţe. Pe de alt ă parte este o realitate c ă în condi ţiile în care o ţar ă sau unele ţă ri frizeaz ă legalitatea interna ţional ă, manifest ă dispre ţ fa ţă de Organiza ţia Na ţiunilor Unite, este foarte greu s ă putem în ţelege cum s-ar putea ajunge la reducerea tensiunii între marile puteri.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Vede ţi, s ă lu ăm situa ţia din Iran 25 . Este evident, desigur, c ă nimeni nu poate fi de acord cu înc ălcarea normelor interna ţionale privind de ţinerea de ostatici. Îns ă, în Iran, este o perioad ă unde nu este o stabilitate deplin ă, dar se merge spre aceast ă stabilitate. Dac ă ar fi s ă discut ăm trecutul, s-ar putea spune multe de ce s-a ajuns aici şi cine sunt vinova ţii, îns ă un singur lucru a ş dori s ă men ţionez şi anume c ă s-a neglijat în Iran problema social ă – cu tot complexul ei. Nu vreau s ă intru în am ănunte, dar s-a pus accent deosebit pe latura militar ă. Dac ă se avea în vedere ca o parte mai mare din veniturile Iranului să fie folosite în vederea solu ţion ării unor probleme sociale, inclusiv de ordin cultural, al înv ăţă mântului, probabil, situa ţia ar fi evoluat altfel. Îns ă, recurgerea acum la sanc ţiuni economice nu va ajuta la nimic. Dimpotriv ă, va duce şi mai mult la o ascu ţire a contradic ţiilor.

În ce prive şte Afghanistanul 26 , sigur, de principiu, noi nu putem g ăsi nicio justificare în prezen ţa militar ă a sovieticilor. Noi suntem pentru progresul social şi pentru transform ări sociale în toate ţă rile, dar consider ăm c ă aceasta trebuie rezolvat ă de for ţele politice revolu ţionare, de poporul din fiecare ţar ă şi, deci, nu g ăsim niciun fel de justificare pentru

24 De a merge pe propriile picioare. 25 La 4 noiembrie 1979, un grup de 400 de studen ţi iranieni au asaltat şi ocupat Ambasada S.U.A. luând ostatici cca 90 de persoane. Şase dintre acestea au reu şit s ă fug ă la Ambasada Canadei, 13 (femei şi copii) au fost eliberate la ordinul ayatollahului Khomeini, iar 52 au r ămas ostatice în continuare. Aceast ă situa ţie venea pe fondul revolu ţiei islamice izbucnit ă la sfâr şitul anului 1978 care a dus la înlocuirea monarhiei condus ă de şahul Pahlavi cu Consiliul Revolu ţionar Islamic la 16 ianuarie 1979 şi proclamarea Iranului ca republic ă islamic ă, la 1 aprilie 1979. Pe acest fond are loc şi ruperea rela ţiilor diplomatice cu S.U.A., la 7 aprilie 1980. 26 Pe 25 decembrie 1979, trupele militare sovietice pătrund în Afghanistan în sprijinul for ţelor Partidului Popular Democrat de orientare marxist ă, pentru a lupta împotriva rebelilor islami şti mujahedini. Aceast ă interven ţie a fost justificat ă de sovietici ca o m ăsur ă de ap ărare la grani ţele U.R.S.S. a influen ţei americane. Prezen ţa trupelor sovietice s-a men ţinut în ciuda unui r ăzboi dur şi de uzur ă, pân ă în februarie 1989.

183 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) prezen ţa sovieticilor în Afghanistan din acest punct de vedere. Dar, nu se poate ignora faptul, totu şi, c ă în Afghanistan s-a desf ăş urat o activitate împotriva organelor locale sprijinite din afar ă, şi aceasta este o realitate, şi nu poate nimeni s ă neglijeze acest lucru. Deci, nu putem fi de acord, nici cu încercarea de r ăsturnare a unui guvern de c ătre alte for ţe care vin de pe pozi ţii mai reac ţionare, din afar ă. Suntem atât împotriva exportului de revolu ţie, dar şi împotriva contrarevolu ţiei. Deci, ar trebui şi pe de o parte şi pe de alt ă parte 27 s ă se în ţeleag ă că trebuie s ă se renun ţe la sprijinirea pe cale militar ă a unor for ţe, fie într-un sens, fie în altul.

Probabil c ă cercurile guvernamentale din Afghanistan au f ăcut gre şeli, au for ţat – ca să spun a şa – transform ările sociale într-o ţar ă totu şi înapoiat ă şi unde islamismul este destul de puternic ca concep ţie de via ţă , dar aceasta nu a dat dreptul şi nu d ă dreptul altora din afar ă să intervin ă şi s ă sprijine aceste for ţe împotriva cercurilor guvernamentale. Deci, situa ţia din Afghanistan are totu şi dou ă aspecte de care trebuie s ă se ţin ă seama: este şi prezen ţa sovieticilor, dar este şi sprijinul care se acord ă şi s-a acordat for ţelor antiguvernamentale. Şi atunci, pentru o solu ţie de convie ţuire şi coexisten ţă presupune ca s ă se renun ţe la orice fel de sprijin şi dintr-o parte şi din alta. Dac ă nu se va ţine seama de aceste lucruri, ne putem pomeni şi în alte p ărţi cu asemenea st ări de lucruri.

Vă rog s ă în ţelege ţi bine: nu justific cu nimic interven ţia sovieticilor, dar trebuie s ă vedem situa ţia real ă totu şi din aceast ă zon ă. Pentru c ă, dac ă de exemplu, în Iran se va face o gre şeal ă şi se vor sprijini anumite for ţe antiguvernamentale, acum se poate ajunge la aceeaşi situa ţie.

Evelyn de Rothschild: Într-adev ăr domnule pre şedinte, mi-e jen ă s ă vorbesc, s ă m ă amestec în aceste probleme, dar a ş vrea s ă subliniez c ă p ărerile dumneavoastr ă sunt îndrept ăţ ite şi împ ărt ăş ite de foarte mul ţi, inclusiv de numeroase persoane din patria mea. În acela şi timp, trebuie s ă remarc ăm faptul c ă exist ă o serioas ă îngrijorare în leg ătur ă cu evolu ţia situa ţiei. Dar, pornind de la p ărerile exprimate de dumneavoastr ă, desigur c ă se ridic ă probleme concrete de a vedea ce fel de acţiuni concrete pot fi adoptate, astfel încât s ă se ajung ă la retragerea ambelor p ărţi şi la evitarea apari ţiei unei situa ţii similare ca a Afganistanului, în alt ă ţar ă.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sovieticii au declarat c ă sunt gata s ă-şi retrag ă trupele de îndat ă ce vor dispare cauzele care au determinat chemarea lor. Eu i-au acest lucru a şa cum au

27 A şa este în text.

184 Constantin MORARU spus-o ei; nu fac eu formularea. Va trebui probabil s ă ne gândim la o asemenea ac ţiune cum să se ajung ă la o în ţelegere de a înceta şi sprijini for ţele antiguvernamentale – sub orice form ă – şi de a se ajunge la retragerea trupelor sovieticilor, l ăsând guvernul Afganistanului şi poporul afgan s ă-şi rezolve singur, în mod democratic problemele. Cred c ă ar fi singura cale ra ţional ă.

Pe plan mai general poate ar trebui realizat un acord în cadrul Organiza ţiei Na ţiunilor Unite, ca la apari ţia unor probleme de asemenea natur ă s ă se apeleze la Organiza ţia Na ţiunilor Unite şi s ă nu se accepte interven ţia unuia sau altuia sub niciun pretext. Pentru c ă, vede ţi, aceast ă metodă chiar în cursul anului trecut a mai fost folosit ă în câteva împrejur ări – nu de amploarea aceasta – îns ă a şa s-a întâmplat şi în Republica Africa Central ă28 , în Mauritania 29 , în Ciad 30 .

Evelyn de Rothschild: Ave ţi dreptate, domnule pre şedinte. Dar, aceasta este situa ţia că unii oameni nu dau aten ţie cuvântului respect ării ordinii interna ţionale a normelor de convie ţuire. Pe aceast ă linie a ş putea s ă men ţionez şi faptul c ă am început s ă accept ăm de fapt terorismul. Noi consider ăm c ă atâta timp cât nu se respect ă reglement ările interna ţionale, principiile de drept, normele imperative ale dreptului rela ţiilor dintre state consfin ţite de Organiza ţia Na ţiunilor Unite, atunci se poate ajunge u şor la situa ţia care a existat în deceniul al treilea al secolului nostru, dac ă ar fi s ă ne leg ăm de experien ţa Angliei. Sau situa ţia cu Afghanistanul în 1930, când lucrurile nu erau u şoare.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sigur, ar trebui s ă vedem ceea ce se în ţelege prin terorism. Dac ă ne referim, de exemplu, la Italia sau Spania, unele lucruri din Anglia, sigur c ă asemenea ac ţiuni de terorism nu pot fi deloc sprijinite şi încurajate, pentru c ă ele nu pot s ă duc ă la solu ţionarea problemelor care au generat aceast ă ac ţiune terorist ă.

Noi am fost întotdeauna şi suntem împotriva acestor ac ţiuni teroriste, îns ă trebuie s ă spun c ă ţă rile occidentale poart ă o vin ă direct ă pentru o asemenea stare de lucruri. Nu m ă

28 Aici au loc dou ă evenimente în acela şi an. Primul este autoproclamarea de c ătre Jean-Bédel Bokassa, care conducea Republica Africa Central ă din 1965, ca împ ărat al Imperiului Centrafrican . Al doilea eveniment este înl ăturarea acestuia de la putere printr-o lovitur ă de stat, fiind condamnat pentru tr ădare, crim ă şi canibalism, ulterior pedeapsa fiindu-i comutat ă în închisoare pe via ţă . A murit în 1996 la Bangui. 29 Are loc retragerea Mauritaniei din Sahara de Vest, teritoriu care era cunoscut sub numele de Sahara Spaniol ă. Acesta a fost administrat o perioad ă în comun cu Marocul, dup ă retragerea Spaniei în 1975. 30 Este vorba despre luptele pentru controlul fâ şiei de nord Ouzou, la grani ţa dintre Ciad şi Libia, disputat ă între Gaddafi şi diverse grup ări din Ciad care s-au succedat la putere din 1966 şi pân ă 1989 (conduse de Tombalbaye, Malloum, Oueddei, Habre).

185 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) refer numai la problemele sociale, la concep ţia care încurajeaz ă de fapt asemenea ac ţiuni. Ast ăzi în lumea occidental ă î şi pot desf ăş ura activitatea liber ă atât aceste grup ări teroriste cât şi organiza ţii fasciste şi altele care au acela şi caracter.

Sunt, îns ă cu totul altceva problemele legate de mi şcările de eliberare. M ă refer, de exemplu, la Frontul Patriotic din Rhodesia 31 sau din Namibia 32 , unde este vorba de lupta armat ă pentru eliberare. Sigur c ă acestea duc la ciocniri – deci tot un fel de ac ţiuni – îns ă sunt inevitabile dac ă nu se ajunge la o solu ţionare a problemei. Sper ăm acum c ă în Rhodesia se va reu şi s ă se desf ăş oare alegerile în mod corespunz ător şi s ă se ajung ă la o solu ţie acceptabil ă.

În ce prive şte Orientul Mijlociu, probabil dumneavoastr ă a ţi avut în vedere şi acest lucru. Sigur, Organiza ţia pentru Eliberarea Palestinei nu poate fi considerat ă o organiza ţie terorist ă. În cadrul acestei lupte pentru autodeterminare şi pentru dreptul la un stat palestinian se folosesc şi asemenea ac ţiuni. Noi consider ăm, în general, c ă ac ţiunile teroriste în sensul lor chiar, în acest caz, trebuie comb ătute şi trebuie s ă înceteze. Şi îns ăş i Organiza ţia pentru Eliberarea Palestinei se pronun ţă împotriva lor, dar nu pot fi st ăpânite. De aceea, este necesar să se ajung ă cât mai rapid la o solu ţie global ă în Orientul Mijlociu şi care presupune neap ărat realizarea unui stat palestinian independent.

În actuala situa ţie din zon ă, inclusiv din Iran, Afghanistan, cu cât se va în ţelege mai iute c ă trebuie realizat ă aceast ă solu ţie, cu atât va fi mai bine pentru stabilitatea în întreaga zon ă. Securitatea Israelului nu poate fi asigurat ă f ără o pace trainic ă cu arabii şi cu vecinii s ăi. Este un exemplu c ă în ţelegerile cu Egiptul totu şi au progresat în ciuda greut ăţ ilor care au fost şi mai sunt, dar dac ă nu se va solu ţiona problema palestinian ă, lucrurile nu vor fi lini ştite şi o complicare a situa ţiei pune în pericol şi petrolul şi, inclusiv, Israelul. Situa ţia s-a schimbat şi se schimb ă în continuare – şi nu în favoarea Israelului – pentru c ă oricât armament are, armele nu pot s ă compenseze armamentul pe care îl acumuleaz ă ţă rile arabe, plus faptul c ă din punct de vedere numeric sunt de 30 ori mai mul ţi.

Deci, realizarea unei p ăci globale şi solu ţionarea problemei palestiniene este singura cale pentru securitatea Israelului, pentru a p ăstra în Orientul Mijlociu lini şte, inclusiv în ce prive şte petrolul.

31 Ast ăzi denumirea ţă rii este Zimbabwe. 32 Mi şcarea de Eliberare de sub controlul Africii de Sud-Vest era condus ă de Sam Nujoma, liderul SWAPO.

186 Constantin MORARU

Evelyn de Rothschild: Problemele Orientului Mijlociu m ă intereseaz ă personal foarte mult. Eu împ ărt ăş esc preocuparea pe care o manifesta ţi dumneavoastr ă în leg ătur ă cu solu ţionarea problemei palestiniene. Cred c ă trebuie s ă se ajung ă la o anumit ă form ă de autonomie pentru palestinieni, dar exist ă o serioas ă îngrijorare şi trebuie s ă spun c ă nu numai din partea Israelului, în leg ătur ă cu forma şi con ţinutul pe care îl va avea viitorul stat palestinian. Dar, se pune problema dac ă acest stat palestinian se va bucura, într-adev ăr, de toate prerogativele unui stat independent, dac ă popula ţia acestui stat va putea s ă-şi solu ţioneze liber propriile destine. Eu cunosc c ă Arabia Saudit ă este foarte îngrijorat ă în leg ătur ă cu natura statului palestinian care ar putea lua na ştere acolo. Înc ă nu este pe deplin clar dac ă va exista, într-adev ăr, un stat independent din toate punctele de vedere. Un stat palestinian independent sau ar trebui – ca o solu ţie a problemei palestiniene – s ă fie v ăzut în contextul unei federa ţii între Israel, Egipt şi Iordania, în care s ă fie inclus statul palestinian?

Tov. Nicolae Ceau şescu: Problemele solu ţion ării concrete pot fi foarte variate. Autonomia de care se vorbe şte acum nu este o solu ţie şi nu va fi acceptat ă, îns ă realizarea unui stat palestinian independent nu trebuie s ă îngrijoreze. Se pot stabili şi asigura o serie de garan ţii care s ă împiedice anumite evenimente în viitor. O confedera ţie între Iordania, statul palestinian, poate fi mai acceptabil ă ast ăzi. În viitor chiar şi cu Israelul. În orice caz, de la început, între Israel şi statul palestinian va trebui s ă existe o conlucrare economic ă egal ă, liber ă. Şi unii şi al ţii sunt foarte întreprinz ători, sunt rude, de altfel, şi vor putea s ă aib ă un rol foarte important în Orientul Mijlociu conlucrând paşnic. De altfel, şti ţi bine c ă o bun ă parte dintre palestinieni se g ăsesc şi în Arabia Saudit ă şi în Kuweit, precum şi în alte ţă ri din Golful Persic. Este evident c ă ei vor r ămâne acolo, nu vor veni în Cisiordania. Deci, o solu ţie pe baza unui stat palestinian, chiar în cadrul unei confedera ţii cu Iordania şi în perspectiv ă cu Israelul poate s ă dea posibilitatea unei realiz ări privind o pace trainic ă.

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, trebuie s ă spun c ă noi to ţi v ă consider ăm pe dumneavoastr ă un om politic interna ţional, realist, şi p ărerile dumneavoastr ă sunt împ ărt ăş ite de mul ţi oameni. Desigur, în c ăutarea şi g ăsirea solu ţiei trebuie l ăsate la o parte emo ţiile, evenimentele istorice şi, probabil, c ă formele la care ar trebui s ă se ajung ă presupun un grad puternic de compromisuri reciproce, de ced ări reciproce, îns ă trebuie s ă v ă spun c ă nu sunt foarte optimist c ă în prezent exist ă condi ţii pentru o atitudine de compromis.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Vede ţi, situa ţia interna ţional ă s-a complicat. Ţinând seama de problema petrolului se prevede ca în viitor s ă nu se simplifice, în orice caz. Indiferent de

187 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980) prezen ţa sau plecarea sovieticilor din Afghanistan, situa ţia va r ămâne foarte complicat ă. Mi şcarea islamic ă se pare c ă va avea un anumit rol înc ă o perioad ă lung ă de timp şi se va amplifica, aceasta determinând chiar multe guverne din Orientul Mijlociu s ă fie foarte atente şi rezervate.

Acum doi ani Iranul nu se putea considera un adversar al Israelului. Ast ăzi se g ăse şte printre primii şi, din p ăcate, fanatismul religios este destul de puternic. Deci, trebuie în ţeles că cu cât lucrurile se vor prelungi, cu atât solu ţia poate deveni mai complicat ă. Ar trebui determinat Israelul s ă accepte o solu ţie politic ă cât mai rapid ă pe baza constituirii unui stat palestinian, luând în considerare o confedera ţie cu Iordania, care cred c ă ar putea fi acceptabil ă şi pentru palestinieni acum. Cred c ă neap ărat ar trebui s ă se accepte o conferin ţă interna ţional ă unde s ă participe şi americanii şi sovieticii.

Ştiu, poate se spune c ă în actuala condi ţie este utopic de gândit la aceste lucruri. Dar, cred c ă tocmai în aceast ă situa ţie se poate organiza o asemenea conferin ţă şi poate ajuta şi la o solu ţie în Orientul Mijlociu, constituind un nou punct de plecare pentru politica de destindere interna ţional ă.

Evelyn de Rothschild: Eu nu cred c ă aceast ă idee pe care a ţi men ţionat-o ar trebui privit ă ca utopic ă şi cred c ă nu mul ţi o privesc ca utopic ă. De asemenea, şi eu cred c ă problema statului palestinian constituie o realitate a prezentului şi dac ă ne-am întoarce la aspectul terorismului – cum l-aţi clarificat dumneavoastr ă mai devreme – exist ă îngrijorarea în anumite cercuri în leg ătur ă cu faptul c ă, în viitorul statului palestinian, unele elemente s-ar putea folosi de aparatul statului pentru ac ţiuni care ar pune în pericol atât securitatea Israelului cât şi a Iordaniei. Situa ţia ar putea fi privit ă în alt ă form ă, de exemplu, dac ă a ţi face propuneri ca în viitor, statul palestinian s ă aib ă ca armat ă trupe egiptene şi israeliene, în loc s ă existe o armat ă proprie palestinian ă. Când mă refer la viitorul statului palestinian nu am în vedere numai Cisiordania, ci şi Gaza.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Vede ţi, cred c ă problema unei armate egiptene şi israeliene nu va fi acceptat ă de nimeni. Orice solu ţie şi orice propuneri trebuie s ă aib ă o şans ă cât mai mare s ă fie acceptate. A cere palestinienilor s ă-şi constituie un stat cu prezen ţa armatei israeliene, de la început înseamn ă de a nu avea nicio şans ă de reuşit ă. Se poate vorbi în cadrul tratativelor de g ăsirea unor c ăi interna ţionale, se pot g ăsi solu ţii acceptabile, dar trebuie g ăsite solu ţii care totu şi s ă dea sentimentul de demnitate, de independen ţă , care poate fi acceptat.

188 Constantin MORARU

Evelyn de Rothschild: Domnule pre şedinte, eu împ ărt ăş esc acest punct de vedere şi vă rog s ă m ă crede ţi c ă eu sunt unul dintre aceia care, într-adev ăr, cred în necesitatea constituirii unui stat palestinian şi sunt convins c ă merit ă s ă ne asum ăm riscul mergând în aceast ă direc ţie. Pe de alt ă parte exist ă al ţii care apreciaz ă c ă prin înfiin ţarea unui stat palestinian s-ar putea crea o platform ă care ar duce la distrugerea, eventual, a Israelului şi la complicarea şi mai puternic ă a situa ţiei din Orientul Mijlociu.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Exist ă o platform ă acum. În afar ă de palestinieni este Siria, care constituie o platform ă. Îi iau ca vecini. Nu m ă refer la Libia, care este departe, îns ă poten ţial ar putea s ă acorde un sprijin puternic şi Irakul, de şi am impresia c ă va adopta o pozi ţie foarte rezonabil ă. Exist ă o deosebire la palestinienii arabi unde o parte destul de important ă sunt cre ştini şi tocmai aceast ă creare a unui stat poate deveni un factor de stabilitate. Sigur, riscuri sunt în toate. Dumneavoastr ă şti ţi foarte bine. Nimeni nu poate spune că lucrurile vor merge a şa – într-un fel sau altul. Trebuie s ă vedem totu şi care sunt cele mai mici riscuri şi cred c ă riscurile cele mai mici sunt prin a realiza o pace trainic ă şi un stat palestinian.

Evelyn de Rothschild: Într-adev ăr. Şi timpul este scurt.

Tov. Nicolae Caeu şescu: Trebuie s ă le vedem pentru c ă lucrurile se pot complica în toat ă zona.

Evelyn de Rothschild: V ă mul ţumesc foarte mult pentru c ă a ţi avut amabilitatea s ă discuta ţi cu mine şi alte probleme în afar ă de cele economice.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sunt legate de cele economice. În fond toate sunt şi probleme economice. Dac ă realiz ăm pacea în Orientul Mijlociu va fi mai mult ă siguran ţă pentru petrolul de aici, pentru activitatea economic ă, inclusiv pentru credite. Trebuie sf ătuit totu şi Israelul, premierul Begin s ă în ţeleag ă c ă nu exist ă alt ă cale. Eu cred c ă în aceast ă privin ţă dumneavoastr ă pute ţi face mai mult.

Evelyn de Rothschild: Vom încerca.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Este în interesul tuturor ca, realmente, s ă realiz ăm o pace trainic ă în Orientul Mijlociu.

Evelyn de Rothschild: V ă mul ţumesc. Domnule pre şedinte, pot s ă deschid cutia pentru dumneavoastr ă?

189 Evelyn de Rothschild într-o misiune de informare în România (ianuarie 1980)

Tov. Nicolae Ceau şescu: Pofti ţi.

Evelyn de Rothschild: Este o caset ă din argint cu aur. N-am putut s ă discut ăm ast ăzi asupra acestor probleme, grupul nostru şti ţi c ă este angajat în tranzac ţiile cu aur.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Cred c ă nu şi în cre şterea exagerat ă a pre ţului aurului!

Evelyn de Rothschild: Noi numai fix ăm pre ţul.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Vă mul ţumesc.

Evelyn de Rothschild: Sper s ă mai am ocazia de a vizita ţara dumneavoastr ă.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Aţi f ăcut vreo vân ătoare?

Evelyn de Rothschild: Da, ne-aţi dat un teren minunat pentru vân ătoarea care s-a realizat. Am avut înso ţitori foarte amabili la vân ătoare şi am împu şcat vreo câ ţiva mistre ţi.

Tov. Nicolae Ceau şescu: Sper c ă mai veni ţi în România!

Evelyn de Rothschild: Vă mul ţumesc, domnule pre şedinte.

24.01.1980 33 .

33 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R.–Sec ţia Rela ţii Externe, dosar 6/1980, ff. 3–18.

190 Recenzii şi note de lectur ă

CAIETE DIPLOMATICE, Anul II, 2014, nr. 2, pp. 191-206

RECENZII ŞI NOTE DE LECTUR Ă

I. Recenzii

Boris BUZIL Ă, De-a v-aţi ascuns’. Destin basarabean , Editura Curtea veche, Bucure şti, 2009, 328 pp.

S-au împlinit în acest an, 2014, şapte decenii de la cumplita tragedie a basarabenilor, trecut ă sub t ăcere atâta vreme. Ce a însemnat dislocarea lor brutal ă, atunci şi peste timp, consemneaz ă scriitorul Boris Buzil ă într-un excep ţional volum memorialistic: De-a v-aţi ascuns’. Destin basarabean . Destin , pentru c ă asupra acestei vechi provincii române şti planeaz ă un fatum implacabil, din chiar momentul când ea a început să fie cunoscut ă sub numele de Basarabia. Titlul indic ă în polisemia sa deopotriv ă cutremurul existen ţial al dezr ădăcin ării şi precaritatea condi ţiei refugia ţilor obliga ţi să-şi piard ă urma şi în România. Autorul încearc ă totodat ă s ă pun ă o paradoxal ă surdin ă asupra unei mari drame colective, trecând-o într-un registru ludic, ce trimite la celebrul poem arghezian De-a v-aţi ascuns’ . A şa a procedat şi romancierul disident Paul Goma în Arta refugii . Coinciden ţa face ca Boris Buzil ă şi Paul Goma („un Soljeni ţîn al României”) s ă-şi aib ă obâr şia în acela şi spa ţiu originar de peste Prut, în raza administrativ ă a aceleia şi comune, S ăli şte, din jude ţul Orhei. Desigur, dup ă şaptezeci de ani, pu ţini au mai r ămas în via ţă dintre aceia care au tr ăit zbuciumata experien ţă de atunci şi care mai pot depune m ărturie despre condi ţiile refugiului a sute de mii de oameni, despre împrejur ările producerii marelui exod. P ărăsirea for ţat ă a locurilor de ba ştin ă, imaginea acelei mase disperate – elita intelectual ă, dar şi atâ ţia oameni din toate categoriile sociale care-şi vedeau spulberate rosturile, avutul, siguran ţa vie ţii –, chiar dac ă a fost determinat ă individual, de liberul-arbitru, din fericire s-a bucurat de o puternic ă şi minu ţioas ă protec ţie a statului român. El a stabilit din vreme, pân ă în cele mai mici am ănunte, pentru fiecare persoan ă care a reu şit s ă treac ă noua grani ţă , itinerarul şi destina ţia. De şi statul nu a obligat pe nimeni s ă se refugieze. Iar mul ţi dintre basarabenii care s-au decis s ă plece – convin şi, în mare m ăsur ă, de ororile tr ăite sub ocupa ţia sovietic ă –, au considerat trecerea peste Prut şi ca o datorie de fidelitate fa ţă de patria român ă. Data de 28 iunie 1940 r ămâne pentru Boris Buzil ă (atunci în vârst ă de 11 ani) hotarul care, departe de orice retoric ă circumstan ţial ă, delimiteaz ă copil ăria sa „frumoas ă” – curmat ă brusc, într-un moment precis – de o lume ce niciodat ă nu va mai fi la fel. În pragul acestui nea şteptat şi nefast 28 iunie, se s ărb ătorise un deceniu de sl ăvit ă domnie a Majest ăţ ii Sale,

191 Recenzii şi note de lectur ă

Regele Carol al II-lea şi, dup ă cum m ărturise şte scriitorul, „nim ănui nu i-ar fi trecut prin minte c ă anul acela avea s ă fie [...] cel mai cumplit şi mai ruşinos din întreaga noastr ă istorie.” Lumea se iluziona în privin ţa stabilit ăţ ii politice. „F ăceam abstrac ţie c ă începuse Al Doilea R ăzboi Mondial, c ă se semnase Pactul Ribbentrop–Molotov, nu ştiam c ă în el erau clauze secrete care ne priveau şi pe noi. Eram convin şi c ă Linia Carol al II–lea de la fruntariile de R ăsărit ale patriei nu va putea fi str ăpuns ă niciodat ă de «hoardele bol şevice»”. Cu doar câteva luni în urm ă, de Boboteaz ă, Majestatea Sa asistase, în Chi şin ău, la ceremonia sfin ţirii apelor, spre a le oferi basarabenilor un simbolic gest proteguitor. Tot o promisiune de siguran ţă a fost şi deta şarea trupelor militare în marginea de Est a ţă rii. În prim ăvara anului 1940, S ăli ştea Orheiului devine cartier general al manevrelor executate de osta şii români din Regimentul 51 Infanterie. Unul dintre cei doi colonei ai regimentului este g ăzduit de familia autorului (coborâtoare dintr-un vechi neam de preo ţi şi înv ăţă tori). În ciuda încuraj ărilor oaspetelui, ve ştile despre ţă rile ocupate – de nem ţi, iar altele de ru şi –, dar mai ales vestea capitul ării Fran ţei aduc primele îngrijor ări. În acest context, o depe şă venit ă de la Bucure şti d ă la S ăli şte semnalul refugiului (fostul preot al satului f ăcuse o în ţelegere cu rudele sale din capitala Regatului: dac ă situa ţia o va impune, s ă-i trimit ă o telegram ă cu textul „MARIA GRAV BOLNAV Ă. VENI ŢI IMEDIAT”). Mesajul sose şte foarte curând. Astfel, încep primele plec ări. Fire şte, ale celor care au la cine s ă se duc ă... În lunile urm ătoare, S ăli ştea devine parte a nou-decretatei „republici unionale”, iar locuitorii s ăi „cet ăţ eni sovietici”. Şcoala debuteaz ă, dup ă cutuma ruseasc ă, la 1 septembrie. Copii şi adul ţi sunt obliga ţi, cu to ţii, s ă înve ţe limba rus ă. Orele încep diminea ţa devreme: dup ă ora Moscovei. Spre a-i integra în înv ăţă mântul celorlalte republici ale sovietelor, sunt introduse manuale noi, începând de la abecedar. În libr ării, în locul c ărţilor române şti apar cărţi ruse şti. La fel, în locul fostelor ziare na ţionale, se vând Izvestia şi Pravda . Iar Basarabia sovietic ă, înc ă tip ărit ă în caractere latine, în vederea... eliber ării se „schimb ă” şi ea „la fa ţă şi la alfabet”, devenind Moldova so ţialist ă. Este momentul când dispare şi cuvântul Basarabia . Prin încercarea de a face numele provinciei uitat, se s ăvâr şeşte a doua mare fraud ă, spune Boris Buzil ă: „A şa cum, în 1812, prin extinderea unei toponimii care exprima o realitate geografic ă limitat ă la partea sudic ă a provinciei noastre, s-a reu şit acapararea ei în totalitate – acum, când Basarabia devenise «o alt ă Moldov ă», se urm ărea «extinderea» ei la întreaga Moldov ă istoric ă. Un plan care nu s-a realizat atunci, dar care a r ămas o viclean ă obsesie pân ă în zilele noastre”. Dup ă câteva luni de la venirea ru şilor, totul devine de nerecunoscut. Puterea sovietic ă năvăle şte cotropitor, înso ţit ă de exala ţii odorifice, pe care naratorul şi le aminte şte cu dezgust

192 Recenzii şi note de lectur ă

şi acum, la vârsta îndep ărtatei rememor ări. Dar mai ales cu un fond vizual, o mascarad ă festivist ă menit ă s ă creeze iluzia unei fastuoase şi interminabile s ărbători ro şii. Steaguri, panouri cu lozinci, portrete „de mari dasc ăli şi iubi ţi conduc ători”. Scene evocând momentul proclam ării Constitu ţiei staliniste, „cea mai democratic ă din lume”. Afi şe lipite în serie, obsesiv, cu zecile: „Marx, Engels, Lenin, Stalin. Lenin singur. Lenin cu Stalin. Stalin, Stalin, Stalin, în toate pozi ţiile”. Ro şul aprins, „ro şul de m ăcel ărie”, asediaz ă din toate direc ţiile. „Culoarea steagului cu stea în cinci col ţuri, cu secera şi ciocanul, culoarea mare şal, culoarea generalissim, culoarea despot... Culoarea afi şelor de pe ziduri şi de pe garduri, care, atunci când le udau ploaia sau z ăpada, începeau s ă plâng ă cu lacrimi de sânge proasp ăt”. A şa-zisele aghitpunkturi sunt concepute s ă creeze o fals ă efervescen ţă electoral ă, c ăci în 12 ianuarie 1941 se simuleaz ă alegeri de deputa ţi pentru alc ătuirea Sovietului Suprem şi a sovietelor locale. Votan ţii sunt convoca ţi la urn ă dis-de-diminea ţă , spre a-şi exprima astfel ner ăbdarea, adeziunea şi recuno ştin ţa fa ţă de „eliberatori”. Urmeaz ă în toat ă Basarabia o crunt ă propagand ă antireligioas ă agresiv ă şi vulgar ă, care, în loc s ă zdruncine credin ţa locuitorilor, mai mult o înt ăre şte. Prestigiosul palat Mitropolitan de la Chi şin ău devine Casa Pionierilor, iar capela acestuia, sală de spectacol. „Unde fusese cândva altarul, tinerele vl ăstare înv ăţ au s ă joace cazaciocul! Tata se nimerise în ora ş tocmai când se scoteau din capel ă icoanele şi odoarele. V ăzuse cum erau trântite unele peste altele, pe platforma unui camion tras de cai, icoanele «împ ărăte şti» de pe iconostas, pe care le cuno ştea de mic copil, la care aprinsese lumân ări şi se închinase. Omul care mâna caii st ătea fudul cu fundul pe o icoan ă, tr ăgând din ţigar ă. Ori de câte ori revenea în discu ţiile noastre problema viitorului Bisericii sub bol şevici, tata î şi aducea aminte de acea blasfemie”. Pe 22 iunie 1941, într-o zi f ără nori, începe „apocalipsa din senin”. La pâlnia difuzorului primitiv, care nu prindea decât posturi sovietice şi c ăruia i se spunea în ruse şte, tocika , la orele prânzului, cu voce cavernoas ă, tovar ăş ul Viaceslav Mihailovici Molotov, pre şedintele Sovietului Comisarilor Norodnici, anun ţă începutul r ăzboiului. În 3 iulie, Iosif Vissarionovici Stalin cuvânteaz ă şi el, îndemnând cet ăţ enii s ă se apere folosind tactica pământului pârjolit. Ordinul s ău transform ă sate şi ora şe în uria şe tor ţe şi apoi în scrum. Se instituie starea de r ăzboi: to ţi b ărba ţii între 18 şi 40 de ani sunt chema ţi sub arme. Ceilal ţi, al ături de femei şi copii, sunt obliga ţi s ă participe la s ăparea tran şeelor. Curând, apar primele avioane nem ţeşti în zbor de recunoa ştere... În prim ăvara lui 1944, în ziua echinoc ţiului – Echinoc ţiul exodului , dup ă titlul capitolului –, la vârsta de paisprezece ani, Boris î şi ia r ămas-bun de la oamenii şi locurile de ba ştin ă, ai s ăi înghesuind simbolic, ca într-o arc ă a lui Noe, câte ceva din mult-puţinul unei

193 Recenzii şi note de lectur ă agoniseli de-o via ţă şi, într-o c ăru ţă cu coviltir tras ă de o iap ă b ătrân ă, împreun ă cu tat ăl şi mătu şa sa (Boris era, de la na ştere, orfan de mam ă) pornesc pe calea f ără de întoarcere a refugiului. Spre deosebire de m ărturiile altor autori de scrieri memorialistice, în aceast ă relatare sosirea „refugia ţilor” în România este întâmpinată de localnici cu mult ă compasiune şi cu dorin ţa de a le veni degrab ă în ajutor. Boris şi familia sa sunt trata ţi cu omenie în satul transilvan Dobra, unde se stabilesc, vreme de câ ţiva ani (sat în care atunci erau şi refugia ţi din Ardealul de Nord, pierdut prin Dictatul de la Viena în 1940). Dobrenii i-au ocrotit şi i-au ad ăpostit când au fost nevoi ţi s ă se ascund ă în mun ţi, oferindu-le în permanen ţă sprijin şi cele necesare traiului. Dup ă ce evoc ă anul de ocupa ţie sovietic ă (iunie 1940–iunie 1941), an pe care, păstrându-l ne şters în memorie, Boris Buzil ă îl va şterge din acte, pentru a nu risca s ă devin ă „nerepatriabil” în România. Solu ţia acestei omisiuni se datora unui inteligent subterfugiu furnizat chiar de organele juridice ale statului român. Odat ă cu instalarea regimului comunist în ţara noastr ă, autorul înf ăţişeaz ă modalit ăţ ile prin care refugia ţii basarabeni au fost nevoi ţi să se adapteze noilor condi ţii de via ţă , vicisitudinilor acestora, şi cum, ulterior, statul aşa-zis „democrat-popular” i-a tratat du şmănos şi adesea i-a şi manipulat. Deceniul 1945–1955 este acela în care refugia ţii basarabeni tr ăiesc groaza de a nu cădea din nou în mâinile ru şilor. Ei suport ă şi în România statutul discriminator impus de autorit ăţ ile comuniste, fiind suspecta ţi ca adversari reali sau poten ţiali ai U.R.S.S. În aceea şi perioad ă, de şi supu şi unei continue persecu ţii şi unor suspiciuni neîncetate, sunt folosi ţi vrând-nevrând în ac ţiunea de rusificare, ca traduc ători, interpre ţi, cadre didactice pentru înv ăţ area limbii ruse. Exist ă în carte un savuros moment ce ilustreaz ă o asemenea situa ţie, cel al laborioaselor presta ţii (sub tirania spaimei de a nu gre şi, de a fi mereu „pe linie”) ale doamnelor rusofone din colectivul „Cartea sovietic ă” al Bibliotecii Academiei R.P.R. La doi ani dup ă moartea lui Iosif Vissarionovici, ca urmare a procesului de destalinizare, sus ţinut în am ăgitoare campanii interna ţionale, se produce un prim dezghe ţ (ce a dat şi titlul celebrului roman al scriitorului sovietic Ilia Ehrenburg). Începând din anul 1955, în „spiritul Genevei” şi al noii dinamici a R ăzboiului Rece, apar vagi semne de liberalizare înl ăuntrul ţă rilor din gulagul comunist. Astfel, pentru Boris Buzil ă, vina de a fi fugit din U.R.S.S. înceteaz ă s ă mai fie trecut ă printre păcatele capitale. Resimte el însu şi, din proprie experien ţă , c ă este beneficiarul ridic ării unei restric ţii atunci când i se accept ă angajarea la România liber ă. Despre cele patru decenii de activitate la acest ziar avea s ă publice un interesant Jurnal secret (ap ărut la editura bucure ştean ă „Compania” în 1999).

194 Recenzii şi note de lectur ă

Pân ă în 1955, niciun refugiat basarabean nu a putut accede la un post ţinând de domeniul ideologic. Addenda I a c ărţii de fa ţă prezint ă aceast ă nea şteptat ă schimbare. Mai mult, ca redactor la un cotidian important – şi, ulterior, şef al paginii culturale –, autorul se afl ă deseori în postura de a se întâlni cu sovieticii, situa ţie destul de bizar ă, dat ă fiind fosta sa calitate de cet ăţ ean al U.R.S.S. care a refuzat întoarcerea pe teritoriul acesteia. Ba, mai mult: este inclus în grupul de pres ă ce a înso ţit vizitele reciproce ale liderilor ru şi şi români în anii 1961–1962, când a avut chiar „privilegiul” de a da mâna cu Nikita Hru şciov. Este începutul perioadei în care, urmare a politicii noastre de distan ţare fa ţă de Moscova, basarabenilor li se îng ăduie anumite gesturi de atitudine antisovietic ă. Cu prilejul înmormânt ării la Bucure şti, în 1967–1968, a unor frunta şi ai mi şcării na ţionale, odinioar ă membri ai Sfatului Ţă rii, care la 1918 au votat Unirea cu Ţara, venerabilul patriot Pan Halippa se încumet ă s ă-l incrimineze pe „banditul Stalin”, f ără a suporta consecin ţe. Aceast ă „democraţie de cimitir”, cum o nume şte naratorul, e unul dintre semnele vremelnicei liberaliz ări din România. Cartea se încheie cu o a II-a Addenda . Una în care Boris Buzilă nu dezvolt ă explicit, dar las ă s ă se în ţeleag ă destul de clar o alt ă ipostaz ă posibil ă a basarabeanului trecut prin avatarurile nefastului refugiu. Autorul are surpriza s ă descopere c ă o veri şoar ă „plecat ă cu ru şii” în 1941, din cauza r ăzboiului, într-un alt exod, cel spre estul U.R.S.S, ajunge so ţia unui înalt demnitar sovietic. Şi nu al unuia oarecare, ci al şefului celei mai importante instan ţe juridice. Memorialistul nu preget ă s ă şi-l asume ca rud ă, îl frecventeaz ă la Moscova şi îl prime şte în vizit ă la Bucure şti. (Probabil c ă Securitatea român ă a fost alarmat ă de acest caz...) Astfel, paradoxal, Boris Buzil ă ajunge s ă fie, pe rând: victim ă a urgiei ro şii în anul de ocupa ţie 1940–1941; participant la exodul din 1944; „cet ăţ ean al U.R.S.S.” care refuz ă să se întoarc ă în Moldova Sovietic ă, adic ă în Basarabia natal ă; învederat du şman al marii puteri de la R ăsărit; „element activ” în cadrul politicii de independen ţă şi distan ţare fa ţă de Moscova şi câte şi mai câte. Cople şitor, chiar pentru o îndelungat ă existen ţă de om... O mul ţime de nea şteptate ipostaze divergente, în meandrele unei vie ţi în mod fatal supuse sarcasmelor istoriei. O istorie înc ă prea pu ţin cunoscut ă, care abia de câ ţiva ani începe să fie recuperat ă, rescris ă, reevaluat ă în spiritul adev ărului şi restituit ă nu numai victimelor şi urma şilor basarabenilor, ci şi cona ţionalilor acestora, nou ă tuturor. Şi din acest punct de vedere, cartea, admirabil scris ă, constituie o nepre ţuit ă m ărturie.

Delia VOICU

195 Recenzii şi note de lectur ă

Daniela OSIAC, România şi conflictul din Orientul Mijlociu. 1948–1989 , Editura Aius, Craiova, 2011, 314 pp.

Autoarea, component ă a genera ţiei de tineri istorici care s-a orientat spre studierea istoriei rela ţiilor interna ţionale, propune prin lucrarea de fa ţă , analiza unui subiect sensibil şi preten ţios, care a generat în timp o bibliografie enorm ă, deseori partizan ă. Daniela Osiac nu este la debutul s ău editorial, acest volum fiind precedat de o carte consacrat ă istoriei Palestinei sub mandat britanic, publicat ă la aceea şi editur ă în anul 2009. Ambele volume au la baz ă o tez ă de doctorat coordonat ă de profesorul Ion Calafeteanu. Lucrarea este structurat ă în trei capitole, continuate cu o consistent ă anex ă documentar ă şi cu o list ă bibliografic ă. Primul capitol, „Palestina. Conexiuni istorice” (pp. 13–42), este conceput ca o familiarizare a cititorului cu evolu ţiile istorico-religioase din teritoriul considerat conven ţional drept Palestina istoric ă pân ă în momentul votului Adun ării Generale a O.N.U. din 29 noiembrie 1947, prin care se trasau frontierele statelor evreu şi palestinian şi se decidea ca ora şul Ierusalim s ă aib ă un statut interna ţional, solu ţie pentru care opteaz ă şi autoarea (p. 33). Capitolul II, „Dispute teritoriale între arabi şi evrei” (pp. 43–120), este de departe cel mai extins, materia acestuia, extrem de abundent ă, fiind distribuit ă în mai multe subcapitole. În prima parte a capitolului exist ă scurte incursiuni în istoria sionismului, aducându-se în aten ţie preliminariile fond ării statului Israel, evolu ţia organizatoric ă a mi şcării palestiniene cu insisten ţă pe momentul 1964 când este creat ă Organiza ţia pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.), dezvolt ările diplomatice ale problemei Orientului Mijlociu şi dup ă 1989, inclusiv câteva pagini (pp. 89–92) referitoare la pozi ţia României faţă de problema palestinian ă (fragment care-şi avea locul firesc în capitolul trei). Un subcapitol este consacrat confrunt ărilor arabo-israeliene din 1948–1949, soldat cu acordurile de pace din Insula Rhodos (prin care, conform autoarei, ţă rile arabe ar fi recunoscut de facto statul Israel (p. 97), dar, cum se va vedea, f ără consecin ţe în anii urm ători) din 1967 şi 1973. Spre final, autoarea se opre şte asupra procesului de pace din deceniul opt al secolului XX, concretizat prin acordurile dintre Israel şi Egipt la care se adaug ă reglementarea p ăcii dintre statul evreu şi Iordania în 1994.

196 Recenzii şi note de lectur ă

Ultimul capitol, „Diploma ţia român ă şi procesul de pace din Orientul Mijlociu” (pp.121–172), cel care justific ă titlul c ărţii, este la rândul s ău tematizat potrivit unei scheme ra ţionale: cursul autonom al politicii externe române şti, legitimat prin Declara ţia din aprilie 1964 , a permis regimului de la Bucure şti o politic ă de echilibru, transformat ă în politic ă de prestigiu în regiune, care faciliteaz ă apropierea dintre Israel şi Egipt. Capitolul cuprinde şi un expozeu relativ la raporturile dintre România şi Israel pe mai multe planuri (totu şi, acordul de cooperare semnat de cele dou ă părţi în decembrie 1967, pare s ă fie, conform descrierii, un pur acord comercial), evaluându-se c ă în centrul acestor rela ţii se afl ă problema emigr ării evreilor din România în Israel. Analiza atitudinii regimului de la Bucure şti fa ţă de conflictul din Orientul Mijlociu ofer ă şansa surprinderii comportamentului conduc ătorilor comuni şti români care evolueaz ă de la obedien ţă fa ţă de U.R.S.S. în timpul crizei Suezului la frond ă în cazul R ăzboiului de şase zile, România refuzând s ă imite gestul alia ţilor s ăi din cadrul Tratatului de la Var şovia sau al aliatului informal care era Tito. Autoarea dezvolt ă episodul R ăzboiului de şase zile, momentul când România şi-a stabilit principiile pe baza c ărora va reac ţiona în continuare în raport cu problema acestei regiuni explozive. Dincolo de faptul c ă România era inextricabil asociat ă filosofiei Rezolu ţiei 242, votat ă de Adunarea General ă a ONU în urma eforturilor pre şedintelui acesteia, Corneliu M ănescu (autoarea consider ă c ă alegerea ministrului român de externe în func ţia de pre şedinte al sesiunii a XX-a a a Adun ării Generale a depins de pozi ţia adoptat ă de România fa ţă de r ăzboiul din 1967, dar demersurile oficiale pentru promovarea lui M ănescu în aceast ă demnitate au debutat încă din 1966), regimul comunist de la Bucure şti credea c ă Orientul Mijlociu este un teren apt pentru aplicarea strategiei sale antihegemonice. Acestui obiectiv fundamental, care include tacticile de prestigiu interna ţional, dar niciodat ă afirmate explicit, i se subordoneaz ă contactele la nivel înalt dintre Ceau şescu şi liderii din zon ă. Implicarea pre şedintelui român în concilierea egipteano-israelian ă, în special „pelerinajul” din 1977 la Bucure şti a liderilor din regiune, este tratat ă cu o parcimonie de neîn ţeles. Afirma ţia tran şant ă a autoarei c ă vizita lui Sadat în Israel în noiembrie 1977 a fost posibil ă doar gra ţie interven ţiei lui Ceau şescu merita argumentat ă. Pe de alt ă parte, pentru un surplus de valoare, consider ăm c ă ar fi fost util ă introducerea unor elemente de analiz ă comparat ă

197 Recenzii şi note de lectur ă a pozi ţiilor şi ac ţiunilor României şi ale alia ţilor s ăi – în primul rând ale Uniunii Sovietice – fa ţă de conflictul din regiune. Cartea con ţine o Anex ă documetar ă apreciabil ă (pp.177–301) în care se reproduc documente din Arhivele Na ţionale şi din Arhivele Ministerului Afacerilor Externe. Primul material este o fi şă de ţar ă consacrat ă Israelului, din categoria documentelor de lucru elaborate în Centrala MAE, standardizate, conţinând date generale despre statul în cauz ă, despre economie, despre politica intern ă şi extern ă şi, deseori, despre stadiul rela ţiilor dintre România şi ţara respectivă. Urmeaz ă un lung studiu, „Sistemul de legi care a guvernat activitatea de stat a Israelului de la înfiin ţare pân ă în prezent” (pp. 184– 207), temeinic elaborat de diplomaţi români în misiune în Israel (dar f ără tangen ţă punctual ă cu subiectul c ărţii). Mai sunt reproduse, între altele, sinteze privind ini ţiativele de pace în regiune, o scrisoare a premierului israelian Golda Meir din 5 mai 1971, adresat ă lui Ceau şescu, solicitând reluarea emigr ării evreilor din România, mesajul verbal al lui Menahem Begin din 1978 prin care îi solicita lui Ceau şescu o interven ţie pentru realizarea unor prime contacte între Israel şi China, răspunsul aceluia şi Begin la un mesaj transmis de Ceau şescu în leg ătur ă cu statutul ora şului Ierusalim, dou ă scrisori ale lui Arafat. Ultimul document reprodus, cel din 20 ianuarie 1989, este programul ac ţiunilor de cooperare şi solidaritate între P.C.R. şi O.E.P., interesant pentru obliga ţiile pe care şi le asuma statul român de a acoperi cheltuielile de func ţionare ale ambasadei statului palestinian la Bucure şti (o fic ţiune declarat ă în 1988 şi recunoscut ă ca atare de România comunist ă). Pe lâng ă surprinz ătoarea constatare c ă documentele nu sunt ordonate cronologic, selec ţia lor las ă impresia unor absen ţe. Indiscutabil, ar fi trebuit publicate documente direct legate de atitudinea României în acest conflict şi, în primul rând, stenogramele convorbirilor liderilor de la Bucure şti cu responsabilii politici din zon ă, mai ales cele din 1977. Subiectul Orientul Mijlociu este vast şi exigent. Din aceast ă perspectiv ă şi în condi ţiile în care istoricul Daniela Osiac şi-a stabilit predilec ţia pentru explorarea acestui subiect, cartea aceasta reprezintă o escal ă de succes pe traseul dificil al acumul ărilor pe care fiecare dintre istorici este obligat s ă-l parcurg ă.

Ovidiu BOZGAN

198 Recenzii şi note de lectură

Alexandru Em. LAHOVARI, Note, amintiri, coresponden ţă diplomatic ă oficial ă şi personal ă (1877–1914). Paris, Petersburg, Bucure şti, Roma , Rudolf Dinu, Adrian-Bogdan Ceobanu (editori), Editura Universit ăţ ii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Ia şi, 2013, 575 pp.

Acest volum a fost publicat în cadrul colec ţiei Documenta , coordonat ă de prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, decanul Facult ăţ ii de Istorie a Universit ăţ ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia şi, apari ţia sa fiind posibil ă datorit ă sprijinului Institutului Diplomatic Român. În urm ă cu câ ţiva ani, tot la Ia şi1, se reeditau memoriile lui Alexandru Em. Lahovari din perioada cât a fost ministru plenipoten ţiar în capitala Imperiului Otoman, iar mai apoi în cea a Imperiului Austro-Ungar. Publicarea de documente şi scrieri memorialistice este întotdeauna binevenită pentru cercet ătorii interesa ţi de un anumit subiect. Coresponden ţa, dar mai ales memoriile lui Alexandru Em. Lahovari, arunc ă o lumin ă nou ă asupra evenimentelor diplomatice, atât politice cât şi mondene, la sfâr şit de secol XIX şi început de secol XX. Documentele inedite provin din fondurile existente în Arhivele Na ţionale Istorice Centrale, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Na ţional ă, Bucure şti. Volumul este alc ătuit din: introducere , semnat ă de istoricul Rudolf Dinu, not ă asupra edi ţiei (ambele în limba român ă şi în limba francez ă) şi corpul de baz ă, constând în memorialistic ă şi coresponden ţă . Introducerea, intitulat ă Alexandru Emanuel Lahovari. Devenirea unui diplomat al Vechiului Regat (1877–1899) , se refer ă la diploma ţia româneasc ă a sfâr şitului de secol XIX şi este divizat ă în zece p ărţi, fiind conceput ă asemenea unui studiu de caz. Înc ă de la început, Lahovari este încadrat în lumea diplomatic ă a vremii, f ăcând-se referiri la originea social ă preponderent aristocratic ă a diploma ţilor no ştri, c ăreia îi apar ţinea şi el. Îi este prezentat ă biografia, începând cu date despre p ărin ţi, apoi despre toate etapele sale şcolare, urmate de intrarea în diploma ţie, în anul 1877, ca ata şat supranumerar şi neretribuit al agen ţiei diplomatice române de la Paris. Îi este analizat ă activitatea diplomatic ă pân ă în anul 1899, când şi-a dat demisia din postul de la Roma. Îns ă introducerea are şi unele neajunsuri. Astfel, atunci când se face referire la intrarea

1Alexandru Em. Lahovary, Amintiri diplomatice. Constantinopol (1902–1906). Viena (1906–1908) , vol. I, edi ţie îngrijit ă de Adrian St ănescu şi Lauren ţiu Vlad, Institutul European, Ia şi, 2009.

199 Recenzii şi note de lectură lui în corpul diplomatic, pentru a acoperi întreaga perioad ă (1877–1880), petrecut ă de acesta în ora şul Luminilor, autorul afirm ă c ă Lahovari ocupa atunci func ţia de ata şat şi secretar de lega ţie la Paris. Or, se ştie: în anul 1877, România înc ă nu avea lega ţii, ci agen ţii diplomatice, deoarece nu era stat independent. A fost pus în discu ţie faptul c ă în perioada petrecut ă la Sankt-Petersburg, el nu ar fi dobândit cuno ştin ţe de limb ă rus ă. Consider ăm inutil acest repro ş, întrucât ar fi legitim s ă ne întreb ăm dac ă nu cumva şi aristocra ţia rus ă avea acelea şi probleme cu limba rus ă, precum Lahovari cu limba român ă (p. 26). De asemenea, fi şa personal ă din Arhiva MAE (p. 13) este introdus ă în text, nefiind anexat ă a şa cum ar fi trebuit. Sec ţiunea de memorialistic ă, Note şi amintiri diplomatice , este structurat ă în opt capitole, în func ţie de posturile pe care le-a ocupat: „Paris (1877–1880)”, „Petersburg (1881–1884)”, „Bucure şti–Belgrad (1884–1886)”, „Bucure şti (1888–1891)”, „L’Affaire Văcărescu (1891)”, „Roma (1893–1899)”, „Paris (1914–1917)”, „Amintiri despre Regina Maria”. Pasajele referitoare la afacerea V ăcărescu şi misiunea sa la Paris au fost scrise de Lahovari în limba francez ă, iar editorii au respectat acest lucru. Din parcurgerea memoriilor, ceea ce iese în eviden ţă , pe lâng ă activit ăţ ile specifice postului de diplomat, sunt: s ărb ătorile de la Moscova organizate cu ocazia încoron ării ţarului Alexandru al III-lea care au durat trei s ăpt ămâni; îndeplinirea func ţiei de secretar al Conferin ţei de Pace, din 1886, de la Bucure şti ca urmare a r ăzboiului sârbo-bulgar; îndeplinirea unei misiuni diplomatice pe lâng ă prin ţul Leopold, tat ăl prin ţului mo ştenitor Ferdinand şi fratele lui Carol I, din îns ărcinarea guvernului român şi f ără ştirea regelui în contextul „afacerii V ăcărescu”, pentru a-l convinge s ă renun ţe la proiectul matrimonial. Partea referitoare la misiunea de la Roma este cea mai consistent ă, ocupând aproximativ jum ătate din text. Astfel, putem afla unde locuia diplomatul român, cum î şi petrecea timpul liber, evenimentele mondene la care lua parte, ce însemna o zi de lucru la lega ţie, ce colaboratori a avut în acea perioad ă, care erau rela ţiile diplomatice româno-italiene, cum decurgea via ţa politic ă italian ă etc. Din parcurgerea memoriilor se poate observa c ă Alexandru Em. Lahovari nu st ăpânea prea bine timpul mai mult ca perfectul, folosind persoana a III-a singular în loc de persoana a III-a plural. Din cauza distan ţei mari dintre evenimente şi momentul redact ării memoriilor apar unele confuzii. Aproape de fiecare dat ă a confundat telegraful cu telefonul. O alt ă confuzie, scoas ă în eviden ţă de editori, o reprezint ă încurcarea congreselor de s ănătate la care a luat parte. Şi exemplele ar putea continua. Aparatul critic, întocmit de editori, este unul foarte bogat, con ţinând informa ţii biografice privind

200 Recenzii şi note de lectură persoanele amintite ca şi explica ţii referitoare la evenimentele prezentate. De asemenea, materialul iconografic este unul consistent, având menirea de a ne familiariza cu timpul şi spiritul epocii. Anexe. Coresponden ţă diplomatic ă oficial ă şi personal ă reprezintă partea cea mai consistent ă a volumului. Coresponden ţa cuprinde, cu unele întreruperi, perioada 1880–1908, fiind separat ă pe ani. Din p ăcate, înc ă de la început se resimte absen ţa unei liste a documentelor, cititorul fiind nevoit s ă r ăsfoiasc ă toat ă coresponden ţa pentru a afla cui i-a fost adresat ă scrisoarea respectiv ă, ceea ce îngreuneaz ă lectura. Întrucât documentele au fost numerotate, afli c ă au fost publicate 183, în total: 159 de scrisori şi telegrame trimise, 15 primite, 5 scrisori al c ăror expeditor sau destinatar nu este el, 4 alte documente. Dintre scrisorile trimise cele mai multe au fost adresate socrului s ău, Nicolae Kretzulescu (68), urmând D.A. Sturdza (37) şi Alexandru Lahovari (29), ultimii doi având calitatea de mini ştri ai Afacerilor Străine. Au mai fost incluse: lista corpului diplomatic prezent la Moscova cu ocazia încoron ării ţarului Alexandru al III-lea (doc. 9) şi procesele-verbale ale Conferin ţei de Pace de la Bucure şti, ca şi tratatul rezultat (doc. 72, 74, 79). Pe lâng ă diversele chestiuni diplomatice sau probleme de familie, mai mult sau mai pu ţin cunoscute, ceea ce atrage aten ţia în mod special este „afacerea Văcărescu”, fiind foarte intens ă coresponden ţa între ţinut ă în perioada 15/27 iunie–6/18 iulie 1891 (doc. 89–103). Parcurgerea sa las ă impresia c ă memoriile referitoare la aceast ă problem ă au fost redactate de autor cu ajutorul corespondenţei. Indiciul c ă în arhiva personal ă se reg ăsesc documente oficiale confirm ă, înc ă o dat ă, faptul c ă în acea perioad ă nu exista o regul ă de înregistrare şi predare a acestora – fie c ătre arhiva misiunii pe lâng ă care diploma ţii î şi desf ăş urau activitate, fie c ătre Central ă. Publicarea de documente este întotdeauna binevenită, deoarece ofer ă noi detalii referitoare la diverse evenimente, iar memorialistica şi coresponden ţa contribuie şi la conturarea profilului profesional şi uman al celui care le-a creat.

Theodor SMEU

201 Recenzii şi note de lectură

Lucian BOIA, Primul R ăzboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpret ări , Editura Humanitas, Bucure şti, 2014, 120 pp.

Lucian Boia a publicat numeroase lucr ări în cadrul c ărora analizeaz ă teme precum imaginarul şi mitologiile, privindu-le din unghiul istoriei mentalit ăţilor. Pe parcursul carierei sale, a fost preocupat şi de lucr ări de teoretizare a istoriei. În cadrul c ărţii „Primul R ăzboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpret ări” sunt sintetizate multe dintre ideile care fuseser ă deja prezentate de c ătre autor în lucrările „Tragedia Germaniei 1914–1945” şi „Germanofilii. Elita intelectual ă româneasc ă în anii Primului R ăzboi Mondial”. Volumul despre Marele R ăzboi a ap ărut cu ocazia comemor ării centenarului izbucnirii acestuia. Ceea ce aceast ă carte aduce nou din punct de vedere al istoriografiei este încercarea de a reelabora perspectiva istoric ă asupra Primului R ăzboi Mondial, prin abandonarea termenilor conflictuali şi crearea unei nara ţiuni istorice în cadrul c ăreia s ă fie reunite punctele de vedere ale ambelor părţi. Dup ă cum afirm ă chiar autorul (pp. 5–6), problema central ă a acestui eseu este ca prin analizarea unor teme importante din istoriografia Primului R ăzboi Mondial s ă fie construit un discurs istoric unificator. Inten ţia autorului este ca în cadrul acestui discurs s ă se reg ăseasc ă în egal ă m ăsur ă ambele p ărţi, în a şa fel încât s ă fie dep ăşit ă nara ţiunea istoric ă al c ărei scop era acela de a justifica inevitabilitatea r ăzboiului şi dreptatea propriei cauze prin folosirea unor termeni conflictuali. Din punct de vedere al modului cum este structurată lucrarea, fiecare din cele şase capitole abordeaz ă o tem ă specific ă. Astfel, criteriul principal pe baza c ăruia sunt ordonate capitolele este cel tematic, rolul lui fiind de a delimita fiecare problem ă abordat ă, pentru ca autorul s ă î şi poat ă contura în mod cât mai clar propria pozi ţie. Lucian Boia propune o reelaborare istoriografic ă (p. 6) a discursului referitor la Primul Război Mondial. El încearc ă s ă ofere o schem ă istoric ă explicativ ă în cadrul c ăreia introduce problema cauzelor, cea a p ărţilor c ărora le poate fi atribuit ă vinov ăţia, cea a inevitabilit ăţii deznod ământului conflagra ţiei, cea a atitudinii manifestate de România fa ţă de contextul european, cea a tratatelor de pace şi cea a consecin ţelor r ăzboiului. În cadrul schemei istorice pe care Boia o construieşte, el argumenteaz ă împotriva inevitabilit ăţii izbucnirii r ăzboiului, în favoarea responsabilit ăţii împ ărţite a ambelor tabere pentru izbucnirea lui, împotriva inevitabilit ăţii înfrângerii Puterilor Centrale, în favoarea ideii că România ar fi avut mai mult de câ ştigat din men ţinerea neutralit ăţii, a ideii c ă tratatele de pace de la sfâr şitul Primului R ăzboi Mondial au con ţinut germenii celei de-A Doua

202 Recenzii şi note de lectură

Conflagra ţii Mondiale şi a celei c ă Primul R ăzboi Mondial poate fi considerat punctul de început al epocii contemporane. O asemenea abordare problematizat ă este benefic ă, deoarece facilitează încercarea lucr ării de a reelabora discursul istoric referitor la Primul R ăzboi Mondial, prin delimitarea clar ă a problemelor discutate, în a şa fel încât s ă fie schi ţat ă o nou ă schem ă explicativ ă a acestuia. Avem de-a face, în egal ă m ăsur ă, atât cu o sintez ă a ideilor autorului referitoare la temele atinse, cât şi un comentariu prin care se încearc ă explorarea unui nou discurs istoriografic privitor la Primul R ăzboi Mondial. Singurul neajuns major al lucr ării este acela c ă specificul unui eseu istoric nu este cel mai potrivit pentru o tem ă atât de vast ă. Autorul însu şi recunoa şte acest fapt atunci când î şi define şte cartea drept un comentariu , nu o istorie complet ă (p. 6). Ar fi fost binevenit ă existen ţa unei introduceri pentru explicarea unor concepte metodologice, în a şa fel încât s ă nu fi fost necesar ă aceast ă ini ţiere în decursul primului capitol. În felul acesta, lucrarea ar fi fost mai uşor de citit pentru persoanele nespecializate în domeniul istoriei, iar aspectele de metodologie ar fi putut fi explicate în mod mai aprofundat. În al doilea rând, lucrarea nu se bazeaz ă pe un aparat critic suficient de bine dezvoltat, ci este în mare m ăsur ă o expunere a ideilor autorului, care nu face apel la surse primare pe baza cărora s ă poat ă fi verificat ă informa ţia (în cazul unui eseu istoric, acest neajuns nu are o importan ţă capital ă). Am men ţionat c ă un punct forte al lucr ării este faptul c ă aceasta a fost structurat ă pe baza principiului tematic şi ar fi fost util ca aceste teme s ă fi putut fi explorate mai detaliat – ceea ce, din p ăcate, nu a fost posibil într-un eseu. Un alt punct forte este faptul c ă, de şi se încadreaz ă în eseistic ă, lucrarea reu şeşte s ă propun ă un nou discurs istoriografic referitor la Primul Război Mondial, prin crearea unei noi scheme explicative. Totu şi, demersul autorului r ămâne oarecum doar la stadiul de schem ă, lăsând impresia c ă o abordare mai detaliat ă a subiectului ar putea urma într-o eventual ă lucrare viitoare. În cadrul primului capitol, intitulat „Un dezastru care se putea evita”, autorul construie şte o proprie ipotez ă situându-se în opozi ţie fa ţă de curentul istoriografic ce sus ţine inevitabilitatea izbucnirii r ăzboiului. Pe parcursul capitolului întâi, Lucian Boia evoc ă deceniile precedente izbucnirii r ăzboiului, apoi dezbaterea privitoare la inevitabilitatea acestuia şi subliniaz ă aspectele de metodologie şi de teorie a istoriei care l-au f ăcut s ă se opun ă ideii c ă r ăzboiul nu putea fi evitat. Pentru a-şi justifica pozi ţia, autorul încearc ă s ă dea o nou ă defini ţie conceptului de cauzalitate, ar ătând c ă este gre şit ca raporturile de cauzalitate s ă

203 Recenzii şi note de lectură fie în ţelese de c ătre un istoric în mod abstract (pg. 15). În opinia sa, gândirea istoric ă a c ărei interpretare favorizeaz ă inevitabilitatea Primului R ăzboi Mondial este eronat ă, din cauz ă c ă face apel la o în ţelegere prea rigid ă a conceptului de cauzalitate. Boia utilizeaz ă conceptul de interdependen ţă între cauzele mari (structurale), cauzele mici (evenimentele cu poten ţial de a genera consecin ţe mari) şi reprezent ările pe care oamenii epocii şi le f ăceau fa ţă de evenimente. Folosind ideea de interdependen ţă, care are drept consecin ţă logic ă faptul c ă un eveniment istoric ar putea sau nu s ă aib ă loc ori s-ar putea desf ăşura în mod diferit, Boia realizeaz ă un contrast cu gândirea care se folose şte de ideea cauzelor structurale pentru a argumenta inevitabilitatea r ăzboiului. În capitolul II, intitulat „Vinova ţii”, autorul sus ţine ipoteza c ă r ăspunderea pentru începerea r ăzboiului este împ ărţit ă, fiind imposibil s ă se determine în ce m ăsur ă este vinovat un actor sau altul (p. 47). Desprinzându-se de interpret ările care singularizeaz ă Germania şi Austro-Ungaria drept responsabile pentru declan şarea r ăzboiului şi considerând c ă obiectivitatea istoricilor e o iluzie, Lucian Boia încearc ă s ă realizeze un discurs echilibrat despre responsabilitatea începerii r ăzboiului. El însu şi subordoneaz ă acest discurs ideologiei contemporane a solidarit ăţii europene. Cel de-al III-lea capitol, „Germania: o victorie posibil ă”, se încheie cu concluzia c ă opinia celor care considerau în 1914 c ă Germania putea s ă înving ă nu era nejustificat ă la acel moment. Lucian Boia este de p ărere c ă Germania dispunea de poten ţialul câ ştig ării r ăzboiului, dac ă nu ar fi avut loc evenimente precum declara ţiile de r ăzboi ale Italiei şi României, războiul antisubmarin nelimitat, tragerea de timp în negocierile cu ru şii, transferul incomplet de for ţe de pe frontul de est pe cel de vest şi defec ţiunile partenerilor afilia ţi Puterilor Centrale. Conceptul de interdependen ţă poate fi folosit şi pentru a contraargumenta ipoteza imposibilit ăţii câ ştig ării r ăzboiului de c ătre germani, în a şa fel încât concluzia celui de-al treilea capitol se înscrie în logica general ă a eseului. În capitolul IV are loc o schimbare de perspectiv ă, autorul examinând dimensiunea româneasc ă a r ăzboiului. El încearc ă s ă argumenteze ipoteza conform c ăreia România ar fi avut mai mult de câ ştigat dac ă şi-ar fi men ţinut neutralitatea. Autorul consider ă c ă dintre toate cele trei variante pe care le avea la dispozi ţie (r ăzboiul al ături de Antanta, r ăzboiul al ături de Germania şi men ţinerea neutralit ăţii), op ţiunea men ţinerii neutralit ăţii ar fi fost cea mai avantajoas ă, în m ăsura în care România ar fi avut o armat ă intact ă la sfâr şitul r ăzboiului, cu care ar fi putut profita de dezmembrarea imperiilor vecine. Nu reu şeşte s ă explice adecvat cum anume ar fi putut România s ă profite de existen ţa unei armate intacte, în condi ţiile destr ămării imperiilor vecine, l ăsând ca r ăspunsul s ă se subîn ţeleag ă.

204 Recenzii şi note de lectură

Pe parcursul celui de-al V-lea capitol, intitulat „Dreptate şi nedreptate la Versailles”, Lucian Boia descrie urm ările Conferin ţei de la Versailles şi ale tratatelor de pace asupra modului în care au evoluat evenimentele în timpul perioadei interbelice. Autorul încearc ă s ă creeze un discurs istoric prin intermediul c ăruia sistemul de la Versailles s ă fie analizat f ără a se face referire la prejudec ăţi de tip na ţional, subliniind importan ţa lui fundamental ă în edificarea istoriei comune a Europei contemporane, prin reinventarea h ărţii politice a continentului, în a şa fel încât Europa imperiilor multina ţionale a fost înlocuit ă de Europa na ţiunilor. Noua ordine continental ă, rezultat ă din tratatele de pace, con ţine în ea îns ăşi pericolul propriei distrugeri, în m ăsura în care d ă na ştere unor nemul ţumiri, atât în cazul învin şilor, cât şi al unora dintre înving ători, distruge echilibrul geopolitic din epoca antebelic ă, înlocuindu-l cu un dezechilibru major şi dezl ănţuie conflictele dintre diferitele na ţionalisme, pornind de la problema minorit ăţilor şi a frontierelor. Astfel, autorul schi ţeaz ă un discurs unificator, prin care sistemul de la Versailles este considerat un punct de tranzi ţie între istoria modern ă şi cea contemporan ă, iar urm ările acestuia se înscriu într-un lan ţ evenimen ţial care a culminat prin declan şarea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. Ultimul capitol este dedicat consecin ţelor Primului R ăzboi Mondial, propunându-şi s ă răspund ă întreb ării „Cum ar fi ar ătat lumea de azi f ără Primul R ăzboi Mondial?” (p. 108). Autorul argumenteaz ă c ă, prin prisma efectelor sale, Primul R ăzboi Mondial a fost o adev ărat ă revolu ţie continental ă, ale c ărei efecte s-au resim ţit pe parcursul întregii perioade interbelice, ducând la izbucnirea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. Lucian Boia remarc ă faptul c ă Primul R ăzboi Mondial a adus lumea în epoca democratic ă, în care totalitarismele erau alternative la democra ţie, prin destr ămarea mentalit ăţilor de tip elitist şi conservator. El îşi continu ă ra ţionamentul afirmând c ă o consecin ţă a Primei Conflagra ţii Mondiale a fost fragmentarea Europei, prin multiplicarea nu doar a statelor na ţionale, ci şi a proiectelor sociale, în a şa fel încât totalitarismele s-au putut dezvolta în societ ăţile care nu erau preg ătite pentru democra ţie. În interpretarea autorului, cele trei consecin ţe importante ale Primului Război Mondial au fost dezvoltarea dorin ţei de revan şă a Germaniei, în varianta proiectului hitlerist, revenirea Rusiei, prin instaurarea comunismului sovietic, şi dereglarea echilibrului european, prin dispari ţia Imperiului Austro-Ungar, l ăsând spa ţiul central european într-un vid de putere care îl f ăcea vulnerabil în fa ţa Germaniei sau a U.R.S.S. Din moment ce pacea de la sfâr şitul primei conflagra ţii mondiale con ţinea germenii celei de-a doua, ea a influen ţat în mod indirect aspectul lumii postbelice. Consider ăm c ă lucrarea reu şeşte s ă î şi îndeplineasc ă scopul propus, în ciuda limit ărilor ce decurg din forma de eseu istoric care, de şi nu permite o abordare foarte detaliat ă, dă

205 Recenzii şi note de lectură posibilitatea – şi chiar încurajeaz ă – o abordare de tip sintetic. În felul acesta, cu ajutorul organiz ării pe baza principiului tematic, lucrarea î şi dep ăşeşte limit ările impuse prin forma aleas ă, autorul reu şind s ă creeze premisele unei noi scheme de interpretare a Primului R ăzboi Mondial, prin abordarea unor probleme importante ale istoriografiei Primului R ăzboi Mondial, într-un mod prin care indic ă nevoia de reinterpretare a întregului discurs istoriografic. De asemenea, observa ţiile metodologice pe care autorul le face, de exemplu redefinirea conceptului de cauzalitate, îndeamn ă la reexaminarea istoriografiei primei conflagra ţii mondiale.

Mihai Nicolae VL ĂDU Ţ

206 II. Note de lectur ă

Ioan-Aurel POP, Ioan BOLOVAN, Istoria Transilvaniei , Academia Român ă. Centrul de studii transilvane – Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 380 pp.

Cunoscu ţii istorici Ioan-Aurel Pop şi Ioan Bolovan, profesori ai Universit ăţ ii „Babe ş– Bolyai”, ne propun un nou volum dedicat istoriei Transilvaniei, dintr-o serie care s-a impus aten ţiei nu doar speciali ştilor români, ci şi celor din str ăin ătate, ca urmare a edi ţiilor traduse în diverse limbi de circula ţie interna ţional ă, gest cultural necesar într-o lume în care informaţia a devenit o chestiune strategic ă. De data aceasta, ni se ofer ă un compendiu privitor nu doar la o regiune, ca atare, ci este tratat ă o problematic ă esen ţial ă, ce reuşeşte s ă transpar ă limpede din firul cronologic adoptat ca principiu ordonator.

Autorii s-au angajat să r ăspund ă unei întreb ări care revine mereu: „Ce este, ce a fost de fapt Transilvania şi cum se prezint ă ea ast ăzi?”. Probabil principalul merit al c ărţii este acela că propune o imagine de ansamblu clar ă asupra unui subiect chiar şi ast ăzi politizat şi tratat uneori dintr-o perspectiv ă care apar ţine secolului al XIX-lea şi nu unei epoci a integr ării euro- atlantice. F ără a avea o inten ţie polemic ă, lucrarea aduce în fa ţa cititorului, fie el avizat sau amator, un suport interpretativ şi o surs ă de documentare care sus ţin analiza ştiin ţific ă. Se vorbe şte nu doar despre români şi despre societatea româneasc ă a Transilvaniei, ci şi despre maghiari, germani, evrei, armeni şi alte componente etnice şi lingvistice ale acestui spa ţiu, fiecare având o contribu ţie proprie în interiorul acestui traseu istoric comun. De asemenea, regiunea şi oamenii ei sunt v ăzu ţi în contexte socio-culturale, politice, ideologice şi economice mult mai largi, pe baza unei permanente contextualiz ări care se raporteaz ă fie la Ungaria medieval ă, la Imperiul habsburgic sau la Imperiul austro-ungar. Sunt prezente şi conexiuni sau trimiteri la evolu ţii din Europa Occidental ă, ceea ce permite o mai atent ă în ţelegere a unor fenomene locale dar conectate la spaţii mult mai largi.

Este acordat ă o aten ţie bine cump ănit ă atât conceptelor, cât şi faptelor, atât structurilor, cât şi oamenilor. De la analiza etnonimiei specifice Transilvaniei, pân ă la discu ţia referitoare la Revolu ţia Paşoptist ă, pentru a da doar dou ă exemple, demersul construit de autori are ca fundament o în ţelegere conceptual ă asupra fenomenelor studiate. Astfel, conceptul de r ăzboi civil îl completeaz ă pe acela de revolu ţie în cazul 1848–1849, ceea ce readuce în aten ţie o discu ţie început ă de istoricul Liviu Maior, cel care a schimbat perspectiva istoriografiei române şti, nu cu mult ă vreme în urm ă, despre rela ţiile atât de complicate şi delicate dintre români şi maghiari în Transilvania la 1848.

207 În privin ţa surselor, remarc ăm acribia document ării, atât din punct de vedere al izvoarelor, cât şi al literaturii secundare. Anumite categorii de surse, deosebit de relevante dar mai pu ţin avute în vedere deseori de c ătre istoricii români, se reg ăsesc în paginile volumului. Ne gândim în primul rând la c ărţile po ştale ilustrate sau simple, trimise şi primite de solda ţii înrola ţi în unit ăţ ile militare combatante pe fronturile Primului R ăzboi Mondial, categorie bine pusă în valoare de istoriografia francez ă, german ă, italian ă sau britanic ă dar neglijat ă la noi.

Paginile finale ale lucr ării fac referire la trecutul recent, cu prec ădere fiind analizat ă perioada de dup ă 1990 şi pân ă în momentul ader ării României la NATO (2004) şi al integr ării în Uniunea European ă (2007), f ără o oprire asupra epocii regimului comunist.

Dac ă Ionel Br ătianu exclamase cândva, „Ce trist este studiul istoriei!”, autorii conchid optimist: „Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepre ţuit, iar p ăstrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate”.

Alin CIUPAL Ă

208 LISTA CONTRIBUTORILOR

Ovidiu BOZGAN, cercet ător ştiin ţific la Institutul Diplomatic Român, prof.univ.dr. la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Alin CIUPAL Ă, cercet ător ştiin ţific la Institutul Diplomatic Român, prof.univ.dr. la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Antal LUKACS, cercet ător ştiin ţific la Institutul Diplomatic Român, prof.univ.dr. la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Constantin MORARU, consilier superior la Arhivele Na ţionale, doctor în istorie. Ultimul volum publicat: Rela ţii româno-chineze 1975-1981 (coautor, 2015). Theodor SMEU, doctorand la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Florin C. STAN, consilier rela ţii I, Unitatea Arhive Diplomatice, Ministerul Afacerilor Externe. Ultimul volum publicat: Situa ţia evreilor din România între anii 1940-1944 (2012). Andrei ŞIPERCO, cercet ător ştiin ţific la Institutul Diplomatic Român, conf.univ.dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure şti. Iulian TOADER, doctorand la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Mihai Nicolae VL ĂDU Ţ, masterand la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure şti. Delia VOICU, cercet ător ştiin ţific la Institutul Diplomatic Român.

209