DUMITRU IUGA Studii Şi Alte Scrieri
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri DUMITRU IUGA studii úi alte scrieri Editura CYBELA, 2015 1 Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri Carte publicată cu sprijinul financiar al Consiliului JudeĠean Maramureú, în cadrul Programului JudeĠean pentru finanĠare nerambursabilă din bugetul judeĠean al programelor, proiectelor úi acĠiunilor culturale pe anul 2015. Tehnoredactare: Dumitru Iuga, Raul Laza Coperta I: Pomul vieĠii, cu pasărea Măiastră. Sec. XVIII. Stâlp de poartă din Maramureú. Foto: Francisc Nistor. Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României IUGA, DUMITRU studii úi alte scrieri/Dumitru Iuga; - Baia Mare: CYBELA ISBN 10 973-8126-28-2 ISBN 13 978-973- 8126- 28 - 2 ConĠinutul acestui volum nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al finanĠatorului, sau al Editurii CYBELA. 2 Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri studii L O C A L I T Ă ğ I L E din ğ A R A M A R A M U R E ù U L U I în secolul XIV Maramureúul de dincoace de Tisa, de la Muntele Bârjaba până la Huta, cât a mai rămas în România după primul război mondial, este abia a treia parte din vechea Terra Maramorosiensis care se întindea de la Obcinele Bucovinei până la Talabârjaba úi dincolo de cetatea Hust. În satul Iza, situat la cîĠiva kilometri de această poartă a Tisei spre Vest, s-au făcut importante descoperiri arheologice datând din mileniul volburării de popoare spre inima Europei o Ġară înconjurată úi apărată de zidurile munĠilor Rodnei, ğibleú, Gutâi, Oaú, Bârjabei úi, margine spre vechea PocuĠie, GaliĠia úi Bucovina, munĠii Maramureúului úi CarpaĠii Păduroúi. Aici, mituri úi legende străvechi se păstrează până azi. CâĠi dintre noi, copii fiind, n-am auzit de povestea úi numele unui cavaler al întinsurilor Europei Evului Mediu - RomoniĠă (RomâniĠă) Robonban cuvântul să fie o trecere de la... rubobostes înspre ceea ce, la Severin úi Craiova, s-a numit, mai târziu, ban, mai modern decât dacicul bostes, acesta nu departe de boss anglo-saxon? De cetatea Cingalăului, a Urieúilor, părinĠii Rozei Rozalina (unde-o fi fost cetatea, oare pe lângă mormântul Urieúului de la Ieud sau pe dealul numit, curios, Gogoúa din Rozavlea?); de, mai apoi, vânătoarea rituală a lui Dragoú Voievod úi Descălecătorul Bogdan Voievod, întemeietorul dinastiei Muúatinilor nu uităm că Alexandru cel Bun, ùtefan cel Mare sau Petru Rareú sunt Muúatini, iar ğara Moldovei, până la Marea Neagră úi dincolo de Nistru, până la Bug, lung timp s-a numit Terra Bogdana; de sumanele negre din oastea lui Iancu de Hunedoara; de Pintea Viteazul, de popa Lupu din Borúa învingătorul Tătarilor la 1717, de Gherman Vida, dascălul lui Vasile Alecsandri, de avocatul Iusco úi de primarul ùtrifundă din Borúa care, în 1945, în fruntea Ġăranilor din Borúa, Moisei, Valea Izei, Valea Marei úi Cosăului, s-au împotrivit alipirii forĠate a Maramureúului la Uniunea Sovietică... Cum să putem spune toate numele úi întâmplările mai de seamă ale secolelor trecute úi ale celui ce chiar a trecut azi? În Descrierea ğării Moldovei úi Munteniei(Poema polonă), Miron Costin acordă un spaĠiu foarte întins Maramureúului úi ni se vădeúte entuziasmat de virtuĠile locuitorilor săi: Maramureúu-i întreg, parcă nimeni n-a ieúit. Că acolo úi pe Olt oamenii s-au înmulĠit. Vorba lor este úi-acum frumoasă, curată, Mai ales în Maramureú, mai apropiată De italienească úi-s cu dreptul răzăúesc, Liberi úi până acum ei la nimeni nu slujesc, Numai ce cu prinĠul la război pornesc călări ùi-ntreĠin cetatea Hust din a lor cămări ùi cu oameni. După alte legi trăiesc úi apoi Nici nu-s cei din urmă în trebi de război. (trad. Elena LinĠa) 3 Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri Nu neînsemnat ni se pare aportul cultural din această perioadă: textele rotacizante maramureúene - ne spun cercetările mai noi - creaseră o tradiĠie a limbii literare; creaseră, oarecum, limba literară a românilor, pe care traducătorii din diferite provincii româneúti erau obligaĠi s-o respecte într-o oarecare măsură. Avea, oarecum, dreptate Iorga să considere Maramureúul drept Toscana neamului românesc, adică patria limbii literare româneúti, cel puĠin când e vorba de Coresi úi de traducătorii úi scriitorii de până prin veacul al XVIII-lea (G. Ivănescu , Studii de istoria limbii române literare, Iaúi, 1989, p. 52). Maramureúul a avut un Ev Mediu strălucitor, o individualitate distinctă în peisajul ğărilor româneúti, alături de Transilvania, Banat, Criúana úi celelalte provincii româneúti de dincoace úi de dincolo de CarpaĠi. Însă, într-o lucrare referitoare la istoria vecinilor noútri de la Nord de Tisa (Viaceslav Grigorevici Kotigoroúko, PopulaĠia regiunii subcarpatice în prima jumătate a mileniului I al erei noastre, Kiev, l983), ne surprind anumite concluzii ale autorului. Până la geto-daci recunoaúte apartenenĠa nord-tracică a culturii acestor Ġinuturi, deúi pune triburile geto-dace să vină din teritoriile Transilvaniei (p. 19), iar o parte a purtătorilor acestei culturi în sec. II d. Chr. s-au strămutat dincolo de CarpaĠi, stabilindu-se în bazinele superioare ale Siretului úi Prutului(?!!?), mutaĠii pe care le face nu din ignorarea similitudinilor dintre Bucovina úi Maramureúul antic, ci, probabil, pentru demonstrarea unei instabilităĠi perpetuate până la venirea. slavilor (!??!): La începutul celei de a doua jumătăĠi a mileniului I e.n. intră în contact cu triburile slave, ceea ce duce la asimilarea lor completă(??!?). Chiar úi mai mult: fiind purtătoarea unei culturi străvechi, particulare, populaĠia de pe Tisa superioară a lăsat urme clare în istoria arealului CarpaĠilor ucrainieni úi a adus, fără îndoială, o contribuĠie la formarea culturii slave timpurii (idem, s. n. ). Acelaúi lucru se spune, de către alĠi istorici panslaviúti úi despre Bucovina úi Basarabia! Cum să ne mire că nici nu se pomeneúte cel puĠin numele ğării Maramureúului într-o lucrare care se ocupă chiar de Maramureú, aúa cum nu se aminteúte nici despre Bereg úi Ung întreaga Transcarpatie fiind un Ġinut care din sec. al VI-lea d. J. Chr. este, susĠine autorul, complet slavă! Dacă n-ar fi documentele de cancelarie din secolele XII-XIII despre Bereg úi Ung úi din sec. al XIV-lea despre Maramureú, în care toate localităĠile sunt româneúti, cu populaĠie românească, iar populaĠia ruteană se útie precis când a fost colonizată (în Maramureú abia în secolul al XV-lea, sub Koriatovici; în anul 1405, russinii (rutenii), alungaĠi din Lituania, se aflau la Munkacs - Munkacevo, nobilii maramureúeni "găzduindu-i" în Maramureú, de la Hust până la Poienile de sub Munte, ca úi crescători de vite úi mai puĠin agricultori (într-o zonă montană), s-ar putea să-i dăm dreptate autorului. Citirea, însă, a mai multor astfel de istorii ale Ġinuturilor româneúti ne-a determinat să încercăm a reda, pentru publicul larg, o sinteză istorică a Maramureúului întreg, precum úi a fiecărei localităĠi din cele peste l60 câte le are. Azi doar a treia parte din Maramureú se află în România, cu 58 localităĠi; din 1920 Maramureúul de dincolo de Tisa a aparĠinut Cehoslovaciei, din l940 (după Diktatul de la Viena) Ungariei, iar din 1944 a fost 4 Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri alipit Uniunii Sovietice. În Maramureúul de dincolo de Tisa, după 70 de ani de tăiere în două a ğării Maramureúului, mai există încă 13 sate cu populaĠie compact românească, numărând 35. 000 40.000 de români, care, de peste 50 de ani, n-au avut úcoli în româneúte, făceau limba română ca pe o limbă străină, acum câĠiva ani au început să facă limba... moldovenească, úi de abia din anii trecuĠi învaĠă, cu paúi mici, la úcoli româneúti, în concurenĠă inegală cu oficialitatea ce le pune mereu piedici. Scriind acestea noi nu ne gândim la anexări teritoriale, aúa cum mulĠi vecini, dar úi nevecini, pretind, pe nedrept de la România. Noi dorim doar libertatea de a opta fiecare pentru naĠionalitatea ce o doreúte, dar, în acelaúi timp, úi pentru libertatea de a se exprima úi cultiva în limba ce au moútenit-o din străbuni. O democraĠie, pur úi simplu democraĠie úi nu originală, adevărată etc. etc. cum le place unora să o mascheze , trebuie să permită expresia liberă a naĠionalităĠii úi, îndeosebi, respectarea reciprocă a acestui principiu. TendinĠa, în unele Ġări, de a înăbuúi orice sentiment naĠional, dar mai ales în Bucovina de Nord, ğinutul HerĠei, Maramureúul de dincolo de Tisa úi Basarabia mai deunăzi, ne aduc aminte de ceea ce spunea Mihai Eminescu acum mai bine de un secol:Limba úi naĠionalitatea românească vor peri odată cu românul material, cu stingerea prin moarte úi fără urmaúi a noastră, nu prin desnaĠionalizare úi renegaĠiune. A persecuta naĠionalitatea noastră nu înseamnă a o stinge, ci numai a ne învenina împotriva persecutorilor. ù-apoi ni se pare că nici un neam pe faĠa pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimeni nu este mai tolerant decât dânsul. Singurele Ġările româneúti sunt acelea în care, din vremi străvechi, fiecare a avut voie să se încHine la orice Dumnezeu a voit úi să vorbească ce limbă i-a plăcut. 1. ğara Maramureúului până în secolul al XIV-lea Situat la 23º40' longitudine estică úi 47º50'53 latitudine nordică, Maramureúul se află în chiar centrul Europei, acest punct fiind marcat, peste Tisa, între localităĠile Biserica Albă úi Rahău, pe Tisa Neagră. Având o suprafaĠă de 10. 354 km (din care 3.831 km în România), cuprinde, de la izvoare până la poarta de ieúire înspre câmpie, la Hust, întreg bazinul superior al Tisei, cu afluenĠii săi principali: Iza, Viúeu, Sarasău, SăpânĠa, Roniúoara la sud, úi CosăuĠ, Săpurca, Apúa, Taras, Teceu, Talabârjaba, SăclânĠa, Neagu, HustiĠa, Bârjaba la nord. Cele mai vechi urme de locuire din Maramureú datează din neolitic, unelte din această perioadă fiind descoperite de-a lungul întregii văi a Tisei (Kotigoroúko, op.