Evocator Al Şcolilor Blajului
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
V<* ‘Tttaieruc, am tră it cele m*zi frictmoa&e di nuzi ^enicite jele ale vieţii ntele ”- D /rpr lo r; SMJVMJIi f f f . S t PUBLICAŢIE EDITATĂ DE COMPLEXUL MUZEAL BISTRITA-NASAUD ŞI CONSILIUL LOCAL MAIERU ....................mm*.......................................................................................................................ni............................................IU —»!—........................— ................................................................... ..............................................................................■■im...... i.m ......im......................fa.............îmi,............ ..........................................................................................................—......... ANUL XII Nr. 1 (74) *** IANUARIE 2007 *** 8 PAGINI *** 10.000 lei (1 leu) Iustin llieşiu - evocator al şcolilor Blajului Am avut pentru Iustin llieşiu o preţuire aparte datorită poeziilor l-ar putea primi. Se gândeşte la Şcoliile Blajului înrudite identic cu sale care însemnau un viguros protest liric împotriva Dictatului de Şcoala năsăudeană. La Blaj, Iustin llieşiu stă doar un an (1917-1918) Viena (1940). împreună cu profesorul Sever Ursa cosătean cu poetul urmând ultimele două clase de liceu (a Vll-a şi a Vlll-a), dar rămâne cu Sângerărilor ardelene am tipărit în anul 2000, cartea lui Iustin llieşiu amintiri de neuitat despre viaţa şcolară blăjeană. Condiţiile social- Sfinte firi vizionare... Titlul l-am ales noi, dintr-un crâmpei de vers al politice ale sfârşitului Războiului determină oficialităţile imperiale să „Epigonilor" eminescieni pentru că această evocare lirică este scrisă recruteze şi tineri în pragul absolvirii liceului, impunând şcolilor să în maniera acelei ode a lui Eminescu, fiind în esenţă un cântec de admită absolvirea a două clase într-an an, urmată de susţinerea dragoste pentru valorile mari ale poeziei romaneşti bacalaureatului. M-am bucurat când prietenul şi colegul Sever Ursa mi-a Despre şcolile Blajului s-a scris o întreagă literatură, în cartea semnalat existenţa câtorva zeci de pagini dactilografiate ale lui Iustin Blajul o istorie fn texte alese (Editura Demiurg, 1993), pe care am llieşiu cuprinzând amintiri din viaţa de şcolar la Blaj (1917-1919). Am alcătuit-o împreună cu profesorul Teodor Seiceanu am reprodus pregătit pentru tipar această broşură, transcriind-o după normele asemenea pagini literare. Câteva au devenit „clasice": Ion ortografice actuale şi consider ca o nimerită ocazie publicarea ei la Agârbiceanu, Licean... odinioară, Al. Lupeanu Melin, Evocări din viata aniversarea Şcolilor Blajului 250. Blajului, Septimiu Popa, Caravanele Ardealuluiş.a. Iustin llieşiu este un nume cunoscut şi îndrăgit de părinţii şi Amintirile lui Iustin llieşiu din viaţa şcolară a Blajului, scrise în bunicii noştri, care au trăit drama Dictatului de la Viena, din august 1968, la semicentenarul absolvirii, continuă evocarea legendară 1940, moment tragic pentru istoria Transilvaniei, care i-a inspirat cel proprie acestor scrieri, printr-o scurtă istorie a „orăşelului şcolilor" a mai bun volum de versuri: Sângerări ardelene, titlu care i-a conferit reşedinţei Bisericii Greco-Catolice şi a locului unde s-a născut poetului antonomaza; „poetul sângerărilor ardelene". S-a născut în conştiinţa naţională a românilor. Marile figuri de arhierei ai Blajului, MARIA CIONCAN anul 1900, în ţara Năsăudului, în comuna Maieru, satul copilăriei lui dascălii Şcolii Ardelene şi ai Blajului paşoptist (Inochentie Micu Clain, Rebreanu, evocat de autorul romanului „Ion" în schiţa „Cuibul Petru Pavel Aron, Micu, Şincai şi Maior Bămuţiu şi Cipariu) sunt 1977-2007 visurilor”; în ascendenţa sa pe linie paternă a avut cărturari şi stihuitori evocaţi cu un condei entuziast, cu rezonanţele unui romantism retoric. Dacă ar fi să măsurăm în durere şi lacrimi în loc de talentaţi -cum a fost bunicul său, Grigorie llieşiu. Un fel de Anton Pann Dacă s-ar fi limitat numai la atâta, memoriile acestui şcolar de secunde sau metri o inegalabilă performanţă a sportului al Ardealului, de la care a şi moştenit probabil talentul poetic, înclinaţia altădată, ne-ar fi apărut ca o pastişă. Originalitatea lor constă tocmai în românesc, campioana noastră absolută ar fi fost Maria spre literatură. După studiile primare în comuna natală, urmează liceul „evocarea vieţii şcolare" trăite într-un Blaj de început de secol, ultimii Cioncan. la Năsăud, Bistriţa şi Blaj, în perioada interbelică este profesor şi ani ai imperiului Austro-Ungar şi ai nădejdilor de unire cu Ţara. Ceea ce Alergarea ei a început timidă şi, uneori, neînţeleasă pe gazetar la Cluj, până în anul 1941 când este nevoit ca atâţia ardeleni la Agârbiceanu în Licean... odinioară sau la Al, Lupeanu-Melin în uliţele Maierului, dar Atena i-a măsurat cu rigoare paşii şi din Transilvania de Nord sâ se refugieze. Anii 1940-1945, înseamnă Evocări din viaţă Blajului era evocare fragmentară sau de plan secund, secundele şi i-a aşezat cu nobleţe cununa de lauri deasupra pentru Iustin llieşiu anii protestului său liric pentru suferinţa mândrei în paginilor lui Iustin llieşiu capătă pregnanţă. Viaţa austeră din ochilor albaştri şi înlăcrimaţi ai învingătorului olimpic. A fost Transilvanii, iar după 1948, poetul în plină activitate creatoare nu va internat îl face chiar a doua zi să renunţe la o asemenea găzduire, să fie în Atena ultima ei mare cursă, în capitala Olimpismului mai putea să publice, pentru că nu şi-a pus condeiul în slujba căutându-şi „cortel" în oraş, unde putea duce o viaţă mai liberă. Din mondial, care şi-a venerat pentru prima dată campionii în ideologiei comuniste. Va scrie însă pentru sertar, va scrie mult, şi cauza severităţii sale ca director al internatului Liceului „Sf. Vasile cel singurele confruntări omeneşti în care învingătorii se moştenirea sa literară, însumează pe lângă volumele publicate până Mare" din Blaj, Al. Lupeanu-Melin va fi încondeiat cu vădită antipatie îmbrăţişează... în 1948, mii de pagini de manuscris care-şi aşteaptă editorii devotaţi. de către memorialist. Unele versuri satirice cu adresă directă la Prin Maria, acest sentiment sublim s-a strecurat pe S-a stins din viaţă în 1976. exigentul profesor au accentuat o reciprocă antipatie care s-a uliţele Maierului, printre copiii noştri frumoşi şi în inimile în anul 1917, când Războiul de întregire a neamului dădea menţinut şi după absolvirea liceului, când profesor şi elev erau de îndurerate ale adevăraţilor ei consăteni. românilor mari nădejdi de împlinire a visului de unitate riaţională, acum scriitori cunoscuţi, dar întâlnindu-se pe la unele şezători ale Drum bun, Maria, şi Dumnezeu să-ţi vegheze alergarea tânărul licean de la Năsăud are curajul să scrie pe zidurile bătrânului scriitorilor români din Ardeal, evitau convorbirile şi apropierile. lină spre neuitare. Plimbările de agrement la marginea oraşului erau prilej de convorbiri liceu grăniceresc: „Trăiască România Mare!" La presiunea autorităţilor Prof. LIVIU URSA şcolare ungare, bunul său diriginte, profesorul Ioan Pecurariu este -continuare în pag. 4 - NOTĂ: O parte însemnată a numărului viitor va fi dedicată nevoit să-l elimine, interesându-se şi îndrumându-l spre o şcoală care ION BUZAŞI marii noastre dispărute. ct/t/oe/isesc* h o formulări de genul „cel mai mare creator de oameni, după alături de furnici, şi greieri. Bunul simţ merge pe acelaşi D-zeu, rămâne Marele Will", „autorul unei opere drum cu indulgenţa. monumentale”, „cel mai mare dramaturg din literatura Literaţii societăţii de consum trăiesc consternaţi un universală” etc, etc, au darul de a înhiba întoarcerea la şoc moral când văd că rândurile lor se răresc tot mai mult. creaţiile sale. Această aserţiune poate fi valabilă şi pentru Media corupe imaginaţia mai cu seamă în faţa cărţilor Cervantes, V. Hugo, Goethe, Dante Alighieri, Dostoievski, cumpătate, prudente; în schimb, cele insolite sau pline de Poe etc. pasiuni primitive, scrise de nişte minţi fluşturatice, dar Este adevărat că nimeni nu le contestă astăzi perverse, câştigă adepţi. genialitatea, dar pentru a le cunoaşte mai bine gândirea Se pare că plăcerea descoperirii de noi motive, teme este nevoie de recitirea operelor acestora, cu creionul în şi simboluri, comparaţii sau sensuri în lucrările clasicilor mână, neignorând, evident, părerea specialiştilor. Când este hărăzită unor iniţiaţi sau frondori care au înţeles că cititul se transformă din hoby în muncă (dar şi invers) se taina lucrului bine făcut este ordinea. Prietenul meu, în general, mitizarea clasicilor a dăunat şi dăunează învinge suficienţa. Ceea ce mă mâhneşte este faptul că George Vulturescu, redactorul-şef al revistei sătmărene cititorului, în sensul că acesta nu numai că nu-i reciteşte, începe să se formeze printre semenii mei o mentalitate „Poesis” (cea care s-a specializat în consacrarea poeţilor dar se mulţumeşte cu sintagme consacrate, superflue, dăunătoare, stupidă şi dezamăgitoare conform căreia insul români contemporani), a avut ca lucrare de licenţă un titlu deseori bombastice, adâncindu-i superficialitatea. Aud care scrie şi citeşte este neproductiv şi leneş. Nu cerîntregii care justifică afirmaţia de mai sus: „Motivul prafului în opera formule ca: „Eminescu este cel mai mare poet al românilor”, lumi sâ fie pătimaş literată, dar a defăima cu o intransigenţă lui Eminescu” (200 PP). „ o sinteză a culturii române", „Luceafărul” poeziei deliberată nişte preocupări care nu se întâlnesc cu Numai recitind şi reinterpretând atenţi scrierile româneşti", „ poetul nepereche" etc, etc. pozitivismul lor, reprezintă un semnal