REVISTĂ TRIMESTRIALĂ DE CULTURĂ Satu Mare, Anul II, Nr

Marturii) culturale REVISTĂ TRIMESTRIALĂ DE CULTURĂ Satu Mare, Anul II, nr. 2(6), aprilie-iunie 2017 Director fondator: Aurel Pop Redactor șef: Viorel Câmpean

Acest număr este ilustrat cu lucrări ale artistului CIPRIAN COSMA Marturii) culturale Mãrturii în imagini

Lansare de carte Lansare de carte Editorul Aurel Pop, prof. Nicoleta Câmpian și tânăra Tânăra autoare Oana Văsuț viceprimarul municipiului prozatoare Oana Văsuț. Satu Mare Doina Feher, directoarea Bibliotecii Județene Lacrima Istrăuan.

Eveniment comemorativ pr. Antoniu Băliban – 150 de Lansare de carte: Paula Horotan (directoarea adj. a ani de la naștere Bibliotecii Jud. Satu Mare), Ioan Coriolan Anițaș, Carol Dr. Viorel Câmpean și directoarea Bibliotecii Județene C. Koka (autorul cărților), Loredana A. Știrbu, dr. Aurel Satu Mare, Lacrima Istrăuan. Pop (editor), Voicu D. Rusu.

Comemorare a poetului Emil Matei, ın̂ loc. Apa, jud. Satu Mare: Dr. Viorel Câmpean, dr. George Vulturescu, Ioan Zilele Caietelor Silvane - Zalău, 2017 Coriolan Anițaș (președintele Cenaclului Afirmarea), Nicolae Băciuț, Olimpiu Nușfălean, Aurel Pop, Bogdan Vasile-Radu Trandafir (primarul com. Apa), Daniel Hosu (liderul CNS- Cartel „Alfa”), George Vulturescu. Sălăgean (viceprimarul comunei), dr. Aurel Pop. Marturii) culturale Editorial Schimbarea mult așteptată se lasă încă... așteptată

la relațiile prin sexul „artificial” (a se citi Aurel POP metodele însămânțărilor „vitro”). În caz de eșec, apare destrămarea cuplului prin În urmă cu aproape trei decenii, ne- divorț, aducând profit celor din justiție. am câștigat libertatea de mișcare și Abia acum ne dăm seama că „importul de libertatea de exprimare, cei drept cu mari civilizație” din lumea liberă în societatea sacrificii. Mulți n-au știut ce să facă cu ele. românească e în continuă creștere: O parte dintre cetățenii acestei țări și-au luat consumul de droguri, contrabanda cu țigări, lumea-n cap în speranța că vor trăi mai bine. abandonul școlar, fuga de responsabilitate, Acum, unii dintre ei își dau seama că au rivalitatea politică, prostituția ating cote comis o mare greșeală. Dar e prea târziu! alarmante. Marile transformări la care au sperat n-au Libertatea de mișcare, a contribuit într-un avut loc. Îmbunătățirea condițiilor de viață fel la acest aspect datorită acelui sfert de se face „pas cu pas”, într-o lume în care lucrurile se secol în care „fructul oprit” ne-a adus în pragul mișcă extrem de rapid. Noi percutăm de fiecare dată cu disperării. Trezindu-ne peste noapte „slobozi”, am dat întârziere. Întreaga societate pare a fi gripată. Criza sub buzna la graniță „înmulțind pământul” fără să ne dăm toate aspectele ei se prelungește atât în spațiu cât și-n seama că am devenit sclavii unui stil de viață într-o timp. N-am găsit încă antidotul ieșirii spre realitate. lume guvernată de... mișcare. Mereu ne „îmbătăm” şi suntem „îmbătaţi” cu apă Libertatea de exprimare a fost scump plătită. rece, „livrată” de cei care cică ne vor binele. Europenii Sunt două exemple în... iepocă. Pe sticlă, vorbesc ne-au infestat și la propriu și la figurat, virusându-ne deontologi, formatori şi informatori, indivizi care nu situația în care am „vieţuit” şi „supravieţuit” aproape au treabă, băgători de seamă, hoţi, escroci etc. şi nu un sfert de secol. Schimbarea mult așteptată se lasă spun nimic. Mulțimea este... lipită de sticlă, îi ascultă, încă... așteptată. este „transpusă” şi le dă dreptate! De ce? Pentru că, Știm să criticăm felul de-a trăi, dar nu punem... după atâta timp de comunism şi neocomunism, ei au mâna. Cu toate că lumea se află într-o permanentă creierul „spălat”. Mai sunt şi oameni care vorbesc sau mișcare, noi batem pasul pe loc. Uneori ne dăm bătuți scriu despre lucruri importante şi serioase. Dar, nu-i din start. Sloganurile „mai merge și așa” sau „noi ne ascultă aproape nimeni! Cei care îndrăznesc să-și facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, sau „capul spună părerea despre anumite aspecte ale societății plecat, sabia nu-l taie”, sau „mai rău să nu fie”, se sunt puși la colț. Tacit se impun anumite norme de poartă cu mare cinste. Unii stau cu mâna întinsă în fața exprimare. Prostituția culturală a luat proporții de celor din administrație, doar... doar... le cade ceva... din neimaginat: pe plan local instituționalizarea premiilor cer. Din cer nu cade nimic fără muncă. Ne trezim doar e o realitate, politicul își bagă coada favorizând la scuturatul pungii cu talanți. În mediul rural, plata nonvalorile. În cultura scrisă revistele și cărțile sunt cumpărăturilor se face o dată la primirea pensiei de tipărite pe bani publici, fără girul unor specialiști în handicap sau a ajutoarelor sociale. La proprietarul domeniu. Scriitorii, artiștii plastici, muzicienii sunt „magazinului mixt”, dar mai ales la crâșmele din acuzați că trăiesc pe spinarea contribuabilului. Preoții drum, există un „caiet” în care omul de rând e au „libertatea” de exprimare potrivit unui troc. „abonat”, iar dobânda e în raport cu aburii de alcool Sprijinul în campania electorală atrage după sine un din sânge. Sunt cazuri când la alegerile locale, acest loc călduț pentru preoteasă: fie directoare de școală „proprietar” decide soarta comunității. Manipulează sau... în cel mai rău caz, bibliotecară în localitate. În cu bună știință dreptul la viața privată a individului. E administrațiile publice, fie ele locale sau centrale, regretabil că asemenea aspecte generează supunerea mișună „indivizi sub acoperire” care te servesc după omului. Suntem în căutarea unei soluții spre ieșirea din bunul lor plac, sau după contribuția depusă la purtător: impas și asta-i bine. Rău e că ne înstrăinăm de comision, șpagă sau mită. Niciodată nu știi pe cine ai în normalitate. Statistic vorbind, mortalitatea depășește față sau cui te adresezi. Acum când serviciile se natalitatea, tânăra familie și-a redus capacitatea de „calcă” pe sticlă dornice de „informarea opiniei reproducere. Actul creației suferă datorită condițiilor publice”, e greu de evaluat și controlat sistemul. În de viață. Preacurvia „înflorește”. Medicii sunt timp ce compromisurile din administrație duc la „sponsorizați” din două părți: o parte de „anonimii” scăderea calității vieții de zi cu zi, ”slujbaşii” de la acelor acte săvârșite cu minore rămase gravide împinse ghișeu, plătiţi de noi, au tendința să-ți bage pumnul în să avorteze, iar cealaltă parte ajunsă la limita gură, lăsându-te pe tine, contribuabilul, cu ochii-n posibilității de procreere. În disperare cuplul apelează tavan. 1 Eseu Marturii) culturale

150 de ani de la nașterea părintelui Antoniu Băliban

modestului păstor de vite Ilie Băliban şi a Viorel CÂMPEAN Teclei Popp. Se pare că mama sa era fiică a unui preot care a funcţionat la Cig8 . S-au împlinit în 31 mai 150 de ani Deocamdată nu avem documente de la nașterea preotului greco-catolic referitoare la studiile lui Antoniu Băliban, Antoniu Băliban, unul dintre patrioții decât pentru clasa a IV-a gimnazială şi români care au împlinit visul de veacuri al pentru clasa I-a liceală, pe care le-a poporului nostru: Marea Unire. Părintele efectuat la Liceul Catolic Regesc din Satu Antoniu Băliban este o personalitate Mare, precum şi pentru ultima clasă de revendicată de patru judeţe din nordul liceu, urmată la Beiuş. ţării, lucru care atestă faptul că el este într- La Satu Mare, între colegii săi l-am adevăr unul dintre intelectualii care au făcut istorie remarcat pe viitorul preot greco-catolic, Dumitru în acest ținut1 . În primul rând Sălajul (istoric) natal îl Cionca9 . Ce este însă mai interesant în aceşti doi ani consemnează între oamenii săi aleşi2 , nu l-a uitat însă petrecuţi în şcoala catolică din Satu Mare ar fi faptul nici Bihorul, cel puţin cel interbelic3 , şi, după cum că religia greco-catolică precum şi limba şi literatura este firesc, sătmărenii se mândresc cu o asemenea română erau în grija lui dr. Vasile Lucaciu. Nu este personalitate4 . Nu în urmă cu multă vreme el a fost de mirare că amândoi aceşti colegi aveau să se redescoperit de satul său natal, care actualmente este implice în luptele naţionale de mai târziu ale „Leului component al oraşului Tăşnad5 . Pentru că Băseştiul de la Şişeşti”. aparţine acum administrativ de judeţul Maramureş, Probabil că după anii petrecuţi la Satu Mare, Antoniu Băliban este revendicat şi de acest spaţiu6 . Antoniu Băliban se va transfera la Oradea, la Liceul Premonstratens. Ştim cu certitudine că ultimul an de liceu l-a urmat la Beiuş, obţinând bacalaureatul în anul 1886. I-a avut colegi, printre alţii, pe viitorii preoţi greco-catolici: Andrei Bogdan, George Cavaşi şi Aurel Marinescu10 . A absolvit apoi teologia la Seminarul din Gherla, fiind coleg de generaţie şi aici cu Dumitru Cionca dar şi cu un alt merituos preot, Dumitru Cupşa11 , tustrei având preocupări literare în timpul studenției. Antoniu Băliban s-a căsătorit cu Terezia Bran, fiica unui proprietar din Unimăt, cununia fiind oficiată la 23 ianuarie 1891, desigur în parohia de baştină a miresei, localitate învecinată de altfel cu Cigul; „Familia” lui Iosif Vulcan consemna „fidanțarea” (logodna) celor doi tineri12 . A fost hirotonit în vara aceluiaşi an, slujind până în 1894 la Unimăt, la început în calitate de cooperator „ad personam” pentru parohul Vasile Vankay. S-a alăturat luptei memorandiştilor, fiind prezent în 1892 în delegaţia celor 300 de români care au fost la Am mai avut ocazia să abordăm Viena. A fost prezent şi în 1894 la Cluj, cu prilejul personalitatea acestuia, din perspectiva apropierii răsunătorului proces al memorandiştilor. Este unul sale de folcloristică7 . De această dată ne-am propus din puţinii români care au asistat la procesul dr. să scoatem din colbul uitării semnele lăsate de Vasile Lucaciu la Debrecen (Dobriţân, pentru Antoniu Băliban pe tărâmul poeziei. românii contemporani acelor evenimente) unde a Vom schița însă pentru început un portret al fost huiduit şi lovit cu pietre. A luat parte şi la alte aniversatului nostru. Antoniu Băliban a văzut procese, ca reporter al gazetelor româneşti: „Gazeta lumina zilei la 31 mai 1867 în Cig (pe atunci în Transilvaniei”, „Tribuna”, „Lupta”, „Dreptatea”. A judeţul Sălaj, acum în judeţul Satu Mare), în familia mai avut colaborări publicistice, spre exemplu, îl 2 Marturii) culturale Eseu găsim în paginile publicaţiei Cartea Românului. este prezentată laudativ opera poetului, într-o Calendar pe anul 1904, unde prezintă portretele perioadă când în mediul greco-catolic poetul câtorva personalităţi sălăjene13 . naţional era perceput îndeosebi prin grila Gramma20 . După Unimăt, Acâşul a fost parohia unde a Articolul semnat de Antoniu Băliban a apărut când slujit, între 1894 şi 1902. În primăvara anului 1901 s- se împlinea un an de la înveşnicirea lui Eminescu. a remarcat, împreună cu protopopul Grigore Popp în Iată că tot din mediu teologic greco-catolic (Antoniu organizarea Adunării de la Şimleu a Societăţii pentru Băliban era student în acel an), un condei din părţile fond de teatru român14 . noastre amintea compatrioţilor de acel moment Din 1902 până în 1915 va sluji ca preot- comemorativ21 . protopop la Băseşti, îndeplinind şi funcţia de Antoniu Băliban își încheie articolul cu secretar personal al marelui patriot român, George foarte frumoase cuvinte. Redăm și noi în cele ce Pop de Băseşti. A activat în cadrul despărţămintelor urmează un scurt fragment: Şimleu şi Băseşti ale „Astrei”. A luat parte la „În acest chip a scăpat Eminescu de lume, de manifestaţiile de afirmare românească de la care era atât de dezgustat, până ce şi-a aflat mult începutul secolului XX. La alegerile din Cehu căutata sa pace în liniştea repausului de veci. I s-a Silvaniei a fost lovit în cap, pierzându-şi temporar împlinit ultima dorinţă, i-a fost ascultat singurul vederea, a rămas însă alături de fruntaşii români care dor, ce l-a mai avut, crengile teiului îşi scutură s-au aflat la înălţimea chemării, pentru că şi de plângând floarea pe fruntea lui uscată şi obosită de această dată între românii noștri s-au aflat cozi de dureri şi de lume. Nu-l va mai necăji nimeni, va fi topor15 . în pace, cât timpul va toarce la caierul său. În 23 iunie 1912 îi moare soţia, rămânându-i Luceferii îi vor face pe plac să privească lui misiunea de a creşte cei 6 copii16 . Doi dintre mormântul lui fără de noroc şi fără de prieteni, iar aceştia au fost preoţi greco-catolici: Virgil (prezent freamătul frunzelor se va îngâna cu cântarea de în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia) şi Teofil (mort în bucium în amurgul serii la căpătâiul lui. Şi noi cari închisorile comuniste, iniţiatorul primei serii a l-am iubit şi preţuit atât de mult, îi vom inunda publicaţiei din Șimleu, „Flori de crin”), al treilea multă vreme cu lacrimi mormântul şi îl vom băiat fiind Ovidiu. Ştim că a mai avut două fiice, corona cu flori de tei pronunţând numele de Volumnia, medic17 , căsătorită cu dr. Vasile Caba, a Eminescu, care conţine în sine atât de mult cât decedat în anul 1953 la Cluj, şi Maria Valeria, conţine o lume întreagă care deşi a apus în căsătorită cu Atanasiu Puşcă. Din toamna lui 1915 mormânt, va rămâne pentru totdeauna în ideile lui, părintele Antoniu Băliban revine la Unimăt şi în unde a zis că: fruntea protopopiatului Eriului. A fost în fruntea «Deasupra criptei negre a sfântului mormânt sătenilor în noiembrie 1918, când s-a pregătit Marea Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt Unire în satele de pe valea Eriului. A fost ales Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău preşedinte al Consiliului Naţional Român, Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu...»” 22 . delegându-l pentru 1 Decembrie la Alba-Iulia pe fiul său Virgil18 . A suferit şi de pe urma secuilor în zilele sângeroase de după Unire, scăpând de furia lor cu ajutorul sătenilor din Unimăt, care l-au ascuns, membrii familiei Băliban fiind maltrataţi19 . Din 1930 a funcţionat ca paroh şi protopop la Marghita, unde a slujit cel puţin până în 1936. Se va stabili apoi la Cluj. Acolo a şi trecut la cele veşnice, în 27 octombrie 1947. Ceremonia funerară a avut loc în Catedrala Schimbarea la faţă din Cluj, dar, conform dorinţei sale, a fost înmormântat alături de fostul său mentor şi susţinător, „badea George”, la Băseşti, în 1 noiembrie 1947. Ne vom opri acum la colaborarea cu publicația gherlană, „Amicul familiei”. De cea mai mare importanţă este, desigur, articolul Mihail Eminescu, apărut în această publicaţie în două episoade, 15 iunie şi 1 iulie 1890. Deşi cu inexactităţi de amănunt asupra vieţii lui Eminescu, 3 Eseu Marturii) culturale

Tânăr student, Antoniu Băliban era, 2015, pp. 13-17. desigur, admirator al poeziei lui Eminescu. Și, ca 2Sălaj – Oameni şi opere. Dicţionar biobibliografic, orice tânăr studios și îndrăgostit, scria și el poezii. Cluj-Napoca, 2011, p. 34. Redăm în cele ce urmează, cu ortografia de astăzi, 3*** Monografia-almanah a Crişanei, Oradea, cinci dintre creațiile sale poetice. Trebuie să fim 1936, p. 456. conștienți că astfel de creații stau la baza poeziei 4 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, Satu noastre, de aceea să nu ne grăbim să judecăm Mare, 2008, pp. 201-203; Bujor Dulgău, Claudiu valoarea stihurilor teologului născut acum 150 de Porumbăcean, Oameni din Sătmar, Satu Mare, ani la Cig. 2000, pp. 24-27. Implicarea sa în activitatea de emancipare 5 [Anca Deaconu, Diana Kinces], Oameni ai națională și datoria de păstor pe care și-a împlinit-o Tăşnadului = Tasnádi személyiségek. Catalog de în parohii, i-au răpit mult timpul. În alte condiţii, expoziţie-Kiállítási katalógus, Satu Mare, 2012, pp. Antoniu Băliban s-ar fi putut dedica mai mult 30-31. preocupărilor de care se îndrăgostise încă din 6 Valentin Băinţan, Băseşti „Mica Romă” de sub vremea studenţiei. O structură aparte a unui fond poalele Codrului, Baia Mare, 2000; Irineu Pop- personal aparţinând marii familii Bran conţine şi o Bistriţeanul, Băseştiul şi ilustrul său bărbat George parte din arhiva creată de Teofil Băliban. Aceasta Pop, Cluj-Napoca, 1995. cuprinde documente personale, manuscrise ale 7 Viorel Câmpean, Antoniu Băliban şi preocupările acestuia, însemnări şi schiţe despre religia creştină, sale folcloristice, în „Confluenţe”, Satu Mare, an II, despre Italia şi poezii. În cuprinsul fondului au fost nr. 2 (5), iunie 2007, p. 30. ordonate acte şi fotografii despre Antoniu Băliban, 8 Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, op. cit., p. reproduceri după fotografii originale, cu oameni 25. politici români dar şi fotografii de familie23 . O 9Dumitru Cionca (1868, Bârsău de Jos - 1946, Baia cercetare minuțioasă a acelei arhive, precum și alte Mare), preot greco-catolic. A slujit pentru puţin timp cercetări în presa vremii ar putea întregi segmentul la Poptelec, pentru ca din 1899 până la pensionare să din viața lui Antoniu Băliban, din care astăzi am slujească în localitatea de baştină. Unul din băieţii reflectat aceste câteva fragmente. săi, Emil, care fusese preşedinte al Comitetului Naţional Român din localitate, a fost ucis cu sălbăticie de secuii bolşevici ai lui Kun Béla. A activat în rândurile „Astrei”. Pe plan politic, în 1906 a fost unul din aprigii sprijinitori ai lui George Pop de Băseşti. S-a implicat foarte mult şi în toamna anului 1918, pentru împlinirea idealului naţional; vezi şi Viorel Câmpean Părintele Dumitru Cionca, un culegător de folclor mai puţin cunoscut, în „Confluenţe”, Satu Mare, an V, nr. 1 (10), martie 2010, pp. 28-29. 10 Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 189. 11Dumitru Cupșa (1840-1921), preot greco-catolic,a absolvit liceul la Beiuş în 1863, dar a trecut şi pe la Satu Mare, unde a activat în cadrul „Societăţii de lectură” condusă de către Petru Bran. Teologia a absolvit-o în Gherla. Hirotonit în 1870. A slujit câțiva ani la Şiumal, iar din 1876 până la repausare la Giorocuta. Cu ajutorul credincioşilor, a reuşit în 1903-1904 ridicarea bisericii cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”; vezi și Viorel Câmpean, Preoţii greco-catolici Dumitru şi Note: Domiţian Cupşa,personalităţi ale localităţii 1 Viorel Câmpean, Antoniu Băliban – o personalitate Câmpia Sălaj, în „Flori de crin”, Şimleu Silvaniei, a ţinuturilor nord-vestice, în „Flori de crin”, Şimleu an XVII (serie nouă), nr. 1 (62), martie 2017, pp. 7- Silvaniei, an XV (serie nouă), nr. 4 (57), decembrie 10. 4 Marturii) culturale Eseu

12 „Familia”, Oradea, an XXVII, nr. 5, 3/15 făurirea Statului naţional unitar român. Documente februarie 1891, p. 58. 1848 – 1918, Bucureşti, 1989, pp. 492-493. 13 Dănuţ Pop, Cultură şi societate în judeţul Sălaj 19Ibidem, p. 456. (1918-1940), Zalău, 2000, p. 9. 20 Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, 14 *** Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru Bucureşti, 1969, p. 85. făurirea Statului naţional unitar român. Documente 21 Viorel Câmpean, Frânturi din relaţia lui Mihai 1848 – 1918, Bucureşti, 1989, pp. 313-314. Eminescu cu sătmărenii, în vol. Mihai Eminescu şi 15 Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti. 60 de ani scriitorii sătmăreni. (Documente de istorie literară din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, – Studii critice), Cluj-Napoca, 2015, pp. 65-78. Oradea, 1935, p. 129. 22 Antoniu Băliban, Mihai Eminescu 1849-1889. 16Pr. Romul Pop, Chemare la un parastas spiritual, Schiţă biografică, în „Amicul familiei”, Gherla, an în „Caiete silvane”, Zalău, mai 2014. XIV, nr. 13, 1 iulie 1890, p. 188. 17Monografia-almanah a Crişanei, Oradea, 1936, p. 23Filofteia Rînziş, Arhive personale şi familiale. Vol. 193. II, Repertoriu arhivistic, Bucureşti, 2002, p. 407. 18 *** Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru

Primăvara mea Se ivește-n al meu gând! Și dureri pe-acest pământ?!

„Iată iarna vine iară” Și cu lacrimi și cu dor – Bucurie pentru alții, Glasuri tainice șoptesc, Tu crăiasa basmelor – Pentru mine numai chin; Și pe loc veștmânt de vară Te-aș ruga mereu și cere, Ori așa-i porunca sorții, Toți și toate părăsesc. Doar de milă și de jele Cât trăiesc să tot suspin? N-ai respinge-al meu amor! Păsările amuțiră „Amicul Familiei”, Gherla, Numai corbii croncănesc, „Amicul Familiei”, Gherla, an XIV, nr. 18, 15 sept. 1890, Vale, vie, câmp, grădină, an XIV, nr. 10, 15 mai 1890, p. 246. Toate iar îngălbenesc. p. 146. În singurătate Pre cer norii de zăpadă, Şi de se iveşte luna... Soarele acoperind, Când sunt singur în odaie Se adună în grămadă, Și de se ivește luna Și n-am altceva să fac, Și pe jos lințoi întind. Preste munții depărtați Pun în gură o țigară Este, ca întotdeauna Și sorbesc din ea cu drag Firea întreagă iar jelește Să te-aștept sub cel acaț, Vântul dureros oftând Unde pentru prima oară Și văzând cum merge fumul, Râulețului șoptește Știi, că ne-am fost întâlnit, Cum se face în nimic, „Vine iarna pe pământ!” Și-unde noi atâtea ore Îmi vine în minte timpul, Fericite am trăit! Când am fost și eu voinic. „Vine primăvara vine!” Fericit răspund lor eu, Și de Te aștept și-acuma, Când și eu plin de speranță De când mă iubești pre mine Deși Tu nu-i mai veni, Am privit în viitor Dulce îngerelul meu! E, s-aștept întotdeauna, Cugetând cum că viața Până viața mi-oi fini. E vis drag, fermecător. „Amicul Familiei”, Gherla, an XI, nr. 23, 1 decembrie 1887, „Amicul Familiei”, Gherla, Și-atunci văd, c-a mea sperare p. 292. an XIV, nr. 16, 15 august 1890, Și iluzii au trecut; p. 226. Chiar ca fumul de țigară Versuri închinate... În nimic s-au prefăcut… Porunca sorţii De-aș putea pe un moment, „Amicul Familiei”, Gherla, Pân la Tine să m-avânt, Numai singur în chilie an XIV, nr. 20, 15 oct. 1890, Ți-aș șopti, că ziua-ntreagă Șed la masă meditând: p. 272. Tot ființa ta cea dragă De ce-atâta bucurie

5 Eseu Marturii) culturale Aspecte privind începuturile învățământului confesional românesc în zona sătmăreană din fostul Sălaj istoric

dovada celei mai însemnate laturi a Marin POP luptei noastre naţionale, trebue să le adunăm într-un mănunchiu şi să le În fondul Revizoratul Şcolar al păstrăm cu cea mai mare sfinţenie ca judeţului Sălaj, existent la arhivele din pildă pentru generaţiile de azi şi Zalău şi în revista Inspectoratului viitoare. A le lăsa pradă uitării e păcat Şcolar Sălaj, „Şcoala Noastră”, care de moarte. Trebue să ne punem cu toţii apare la Zalău, în perioada 1924-1940, pe lucru, deoarece fiecare oră de am descoperit două categorii de întârziere însemnează pierdere, care în monografii şcolare: prima categorie o multe cazuri poate fi ireparabilă. reprezintă monografiile elaborate de Atâtea date din trecut, cari aruncă învăţători în perioada 1927-1929, lumină asupra multor evenimente după o structură primită din partea conducerii încep a dispărea rând pe rând fiindcă nu e nimeni Inspectoratului şcolar; cea de a doua categorie o cine să le adune şi să le salveze”1 . reprezintă monografiile şcolare elaborate în anul Ioan Mango amintea că primul iniţiator al 1933, în conformitate cu chestionarul primit de la monografiilor şcolare a fost Astra şi revista „Vatra Traian Gherman, inspector general al şcolară” din Sibiu, care au publicat mai multe învăţământului din Ardeal, prin intermediul monografii în revista „Transilvania”, organul de revizorului şcolar (inspector general) al judeţului presă al celei mai importante asociaţii culturale Sălaj, Dumitru Mărgineanu. transilvănene sau chiar în broşuri, precum era În prezentul articol ne propunem ca pe baza monografia şcolii din Tilişca. El sublinia că ideea informaţiilor inedite cuprinse în monografiile realizării monografiilor şcolare îl frământa de multă şcolare amintite mai sus, să analizăm începuturile vreme, dar până la acel moment i-au lipsit „oamenii, învăţământului confesional în zona sătmăreană care mijloacele şi condiţiunile absolut trebuincioase”, până la raionarea după model sovietic din anul 1950 fiind silit să aştepte „timpuri şi împrejurări mai a făcut parte din Sălajul istoric. prielnice, pe cari le credem a fi sosite acum, când Primele apeluri pentru întocmirea dorim să şi vedem ideea pusă în lucrare fără amânare monografiilor şcolare le găsim în revista „Şcoala pe linia întreagă” 2 . Noastră” în anul 1926, nr. 21-22 şi nr. 3/1927, unde În vederea elaborării monografiilor şcolare, se dau şi instrucţiunile necesare. De asemenea, se Ioan Mango publica în articol o serie de instrucţiuni. anunţa un concurs în urma căruia vor fi premiate Astfel, în introducere, autorii trebuiau să expună, primele 5 monografii (premiul I – 3.000 lei; premiul „pe scurt”, date istorice referitoare la istoricul II – 2.000 lei; premiul III – 1.000 lei şi premiile IV-V localităţii, dacă existau informaţii în acest sens. De – câte 500 lei). asemenea, să evidenţieze evenimentele mai Termenul dat pentru concurs era 1 iunie importante din viaţa comunităţii, de-a lungul 1927, iar pentru celelalte monografii care nu doreau istoriei, problemele socio-economice şi culturale de să se înscrie la concurs, dar care era obligatoriu a fi dinaintea înfiinţării şcolii, după care să „descrie înaintate Inspectoratului şcolar al judeţului Sălaj, era împrejurările şi persoanele cari au contribuit la data de 1 septembrie 1927. înfiinţarea şcoalei” 3 . Autorul articolului era vrednicul dascăl Ioan După cum reiese şi din cuprinsul Mango, Revizorul şcolar al judeţului Sălaj monografiilor şcolare, începuturile învăţământului (inspector general). El dădea ca model judeţul Bihor, românesc trebuie căutat în tinda mănăstirilor. La unde se întocmiseră astfel de monografii şcolare, început, cei doritori se adunau mai mult din subliniindu-se importanţa lor pentru prezent şi curiozitate, să asculte dascălul şi să înveţe a scrie şi viitor, ca adevărate izvoare de istorie românească: citi, mai mult cu scopul de a ajunge vraci şi „Toate aceste evenimente mari şi însemnate cari dau 6 Marturii) culturale Eseu descântători: „Ca şcoală, sau mai bine zis, sala de dascăl, în persoana lui Traian Cionfli, colaborator învăţământ, mai întrebuinţau şi tinda bisericei, unde constant al revistei pedagogice „Şcoala Noastră”, se adunau doritorii de carte să asculte pe dascăl, nu unde publică, în serial, monografia şcolii din că aveau dorinţă să înveţe, dar mai mult din Hurezul Mare. Tot el afirmă despre Moise Sora curiozitate, mai ales când cărturarul le citea povestea Noac, că „s-a potrivit a fi aci în timpurile cele mai renumitelor vraciuri şi descântece ce se dovedeau cu grele când, din cauza revoluţiei din 1848, trebuia să ajutorul epistoliei, ce veşnic ş-o purta cărturarul într- aibă mare grijă pentru a nu fi demascat şi executat. o straiţă de piele. Aşa că ascultând citirea epistoliei Cu toate aceste el n-a disperat şi după ce a fondat de către cărturar, prindeau şi ei buchele, ba-l mai şcoala română, continuă să o conducă ca director tot rugau ca să le arâte şi acele semne, ca scriindu-le să cu mai multă pricepere şi devotament” 7 . nu şi le uite aşa repede. În fiecare adunare a lor în sala Al doilea mare ctitor de şcoli în Sălajul de învăţământ, probabil că procedau la fel aşa că cu istoric, după Gheorghe Şincai, a fost vicarul greco- timpul oamenii învăţau a scrie ba mai târziu şi a citi. catolic al Silvaniei, Alexandru Sterca Şuluţiu, care Poate mulţi aveau dorinţa să înveţe scrisul şi cititul după plecarea de la Şimleu Silvaniei a devenit ca să ştie şi ei citi în cărţi, dar cred că cei mai mulţi primul mitropolit al Blajului. El organizează învăţau, cu dorinţa de a putea şi ei ajunge vraci sau Sinodul vicarial din 10 ianuarie 1850, de la Şimleu descântători citind epistolia” 4 . Silvaniei, când se pun practic bazele învăţământului Deschiderea şcolilor din Blaj în anul 1754, românesc în Sălaj. La Sinod au participat, printre constituie o piatră de hotar în dezvoltarea alții, protopopul Demetriu Coroianu al Crai- învăţamântului românesc din Transilvania, implicit Dorolțului, care chiar în acel an îi va urma în funcția şi a celui din Sălaj. de vicar lui Alexandru Sterca Șuluțiu, Grigore Gael, În fruntea militanţilor pentru o şcoală parohul Bobotei, substitut notar sobornicesc și naţională în slujba poporului, în judeţul Sălaj, s-au reprezentantul protopopului tractului Sărăuadului, aflat marele cărturar Gheorghe Şincai, episcopul Petru Bran, parohul Hidigului (Măieriște) şi Iosif Grigore Maior, dascăl al şcolilor din Blaj şi Vaida, protopopul tractului Bred, stră-străbunicul lui episcopul Ignatie Darabant. Corneliu Coposu. Printre mireni îi amintim pe O contribuţie inestimabilă la opera de Florian Mărcuș și pe Iosif Sterca Șuluțiu. ridicare a şcolilor naţionale a avut-o marele cărturar Hotărârile luate la Șimleu Silvaniei în cadrul Gheorghe Şincai, care în perioada în care s-a aflat în Sinodului vicarial au influențat în mod decisiv fruntea şcolilor româneşti unite (1784-1794), în organizarea și dezvoltarea ulterioară a procesului de calitate de inspector general, a infiinţat un număr de instrucție și educație din Țara Silvaniei, contribuind, 376 şcoli. Din această perioadă datează în Sălaj în același timp, la promovarea culturii naționale. şcolile româneşti înfiinţate şi organizate de Şincai la Un rol fundamental în dezvoltarea Santău (1784), Almaşu Mare (1784), Bobota (1786) procesului educațional revenea preoților și Nadişul Românesc (1788), Supurul de Jos (1790) şi protopopilor, după cum se poate observa din Sanislău (1790), Şimleu, Băseşti şi Motiş5 . hotărârile cuprinse în Protocolul Sinodului, care a Aşadar, instruirea copiilor se făcea încă fost gândit și redactat de eruditul preot Petru Bran, înainte de 1848, dar nu aveau local propriu, ci se originar din localitatea Tohat. Protopopilor le făcea în case particulare. revenea datoria de a supraveghea punerea în aplicare Revoluţia de la 1848, „a dat puţin imbold a îndatoririlor preoțești referitoare la educația oamenilor români spre a se îndrepta spre o lumină şcolară, care trebuia să se realizeze cu orice preț, mai măricică ţinând sfat despre edificarea unei pentru ca și națiunea română să intre în rândul şcoale căci până atunci oameni cu bună inimă lăsau „Națiilor Cultivate”. Unde protopopul „ar da de ca în casele lor să se facă prelegere cu elevii care erau pedeci și de neascultare in efectutia hotararilor, și puţini la număr6 . cursul scholelor” urma să ceară asistența Un reprezentant de marcă al generaţiei Comisariatului subcercual sau dacă nu se rezolva să paşoptiste şi ctitor de şcoală în zona Codrului a fost înștiințeze Vicariatul, „ca acesta se facă pasi preotul Moise Sora Noac. În anul 1846, el este numit poternici și la locurile mai inalte”8 . preot în Hurezul Mare. Era un „om erudit, de o ştiinţă Importantele hotărâri care s-au luat în cadrul rară în acele vremi. Scria poezii în hexametru, a Sinodului vicarial de la Șimleu Silvaniei au tradus pe Vergiliu din latină în româneşte. A fost reprezentat pilonii de susținere ai învățământului poet, artist şi preot bun”, se afirmă în monografia elementar sălăjean aproape două decenii, până la şcolii din Hurezul Mare, întocmită de un alt vrednic apariția Legii XXXVIII din anul 1868, care a 7 Eseu Marturii) culturale legiferat obligativitatea învățământului în Ungaria, şi un mare moralizator a poporului”. El a funcţionat deci după realizarea dualismului austro-ungar, la la Babţa aproape 20 de ani. A fost urmat de un cantor- 1867. învăţător cu numele de Avram, care a funcţionat 7-8 Problemele şcolare de dinaintea decretării ani, iar în anul 1879, „prin alegerea făcută pe bază de obligativităţii învăţământului poporal, prin legea din concurs” a ajuns cantor învăţător Gavril Aluaş10 . anul 1868, trebuiau descrise de către învăţători în În localitatea Hotoan, se spunea că cel mai următorul capitol al monografiilor şcolare. Pe baza vechi local destinat învăţământului datează din anul documentelor din arhivele şcolare sau parohiale şi 1856, „însă şi până atunci să făcea instrucţie copiilor din informaţiile orale primite de la bătrânii satului, de români de către aşa numiţii dieci”. Prin anul 1840 dascălii aveau obligaţia de a afla dacă şcoala a fost era amintit un astfel de cantor-învăţător pe nume înfiinţată înainte de 1868, să arate ce caracter a avut Cardoşiu, „aşea că la această dată instrucţia să făcea şcoala (parohială, naţională etc.), unde se ţineau în regulă, iar personalul didactic era retribuit, parte „cursurile” şi materiile predate. De asemenea, să de către poporeni şi Biserică”. Sunt amintiţi, apoi descrie persoanele care predau, pregătirea lor „diecii” Panovits Mihai şi fiul acestuia. profesională, metodele folosite, mijloacele de După aceşti „dieci”, se spune în monografie, învăţământ şi rezultatele obţinute, date statistice prin anul 1879 urmează în funcţia de cantor- privind numărul de elevi, precum şi cheltuielile care învăţător Teodor Medan, despre care se spune că se făceau pentru întreţinerea şcolii şi a dascălilor. „era un învăţător muncitor şi harnic”. Local nou După cum se poate observa din cuprinsul pentru şcoală a fost construit la anul 1894. Înainte de monografiilor şcolare, începuturile învăţământului construire acestei şcoli, ca sală de învăţământ servea au fost foarte grele. În satele româneşti era sărăcie și o cameră din locuinţa cantor-învăţătorească, mizerie, nu existau localuri pentru școli şi nu existau „necorespunzătoare din toate punctele de vedere” 11 . manuale. De asemenea, nu existau dascăli calificați, În foarte multe localităţi, în lipsă de în multe locuri nici măcar cantori bisericeşti, care să documente, învăţătorii care au întocmit predea copiilor un minim de cunoștințe. monografiile şcolare au mers pe tradiţia orală, după O sinteză a acestor probleme o regăsim în cum rezultă şi din monografia şcolii din Ciuta: cuprinsul monografiei şcolare din Corund, în care se „Întrebat fiind locuitorul Bocuţ Alexă în vârstă de 70 afirmă următoarele: „ Învăţământul, în primele faze, ani, ce ştie despre existenţa şcoalei româneşti în se făcea în case simple arendate de biserică. Unde această comună ne dă cu aproximaţie următoarele preotul şi mai târziu cantor învăţătorul (fără date: Şcoala a fost înfiinţată cam pe la anul 1876 şi se diplomă) care era ales de către senatul bisericesc, ţinea la locuinţa cantorului care era obligat ca pe propunea în româneşte, punea bază pe studiul lângă serviciul de cantor să înveţe şi pe copii din ce religiei (rugăciuni), scris – cetitul, puţină aritmetică ştie câte ceva”. şi pe cântat (cântări bisericeşti). Începând cu anul 1876 şi până la 1887 Anul şcolar începea Toamna târziu şi ţinea „şcoala se ţinea în una din cele două camere de la până la începutul Primăverii când se făcea un locuinţa cantorului, unde elevii şedeau pe nişte examen public sub autoritatea preotului şi a laviţe (scaune lungi) aşezate pe lângă perete. Mai senatului. Elevii şcoalei, erau repartizaţi în 2 târziu când casele cantorale proprietatea categorii: a) Începători, b) Ştiutori de carte. Între anii confesiunei, se ruinează, se clădesc altele de-al căror obligaţi 6-12 ani împliniţi. Când apoi frecventau trup este legată acum şi o sală de clasă”. Abia din şcoala de repetiţie de 2 ori pe săptămână şi după anul 1887 şcoala avea un alt local, folosit până târziu masă. Aceea şcoală se făcea, până ce elevul împlinea între cele două războaie mondiale12 . 15 ani. Registre, nu prea aveau, le ţineau în neregulă La Giurtecul Hododului, învăţătorul a şi incomplecte, nu le ştiau conduce, deoarece înv. era obţinut informaţii de la o bătrână de 107 ani, şi după şi el ţăran cu puţină carte” 9 . cele auzite de la părinţii ei, şcoala s-a făcut de către În monografia şcolii din Babţa se spune că cantor în jurul anului 1800, dată de la care exista şi învăţământul românesc din această localitate îşi are biserica: „Pe atunci nu erau cu ciucuri şi nu învăţau originile cam pe la anul 1850, când funcţiona în pe copii atâtea bazaconii ci îi învăţau rugăciunile şi calitate de cantor şi învăţător Ioan Pop. Acesta „şi-a verşuri (cântări)”. tras obârşia dintr-o familie nobilă, rudă cu Un alt bătrân de 83 ani spunea că pe vremea octoghenarul fost paroch şi protopop în Bobota, copilăriei lui au funcţionat la şcoala din Giurtelec Gavril Vaida”. Se ştia despre el că „a fost un om zelos trei învăţători. Îşi aducea aminte de Ţâlu Vasile, 8 Marturii) culturale Eseu considerat mare cântăreţ şi de Toni Georgiu „om cetăţenilor săi pildă de urmat atât ca lucrător pentru foarte vesel care i-a învăţat potcoavele” (cifrele şi afaceri publice, cât şi pentru creşterea frumoasă a literele – n.n.). familiei sale. A crescut 4 fii şi anume: preotul din În anul şcolar 1858-59 a funcţionat ca Acâş, Ioan Trufaş; protopopul din Zalău, Traian învăţător Hani Georgiu, în perioada 1859-62 Hagea Trufaş; preotul din loc., Patriţiu Trufaş şi notarul din Simeon, iar în anul şcolar 1863-64 Sigmireanu Ilişua, Alexandru Trufaş, precum şi două fete care Ştefan: „La Hogea şi Sigmireanu au învăţat carte ambele au decedat” 14 . actuali cantori din comună care îşi amintesc că Începuturile învăţământului confesional învăţau şi istoria despre daci şi romani”, spunea românesc în Supurul de Sus este plasat în jurul învăţătorul care a întocmit monografia. anului 1815, „după spusele bătrânului Barduţ În anul 1865, noul învăţător Ştefan Costan în vârstă de 85 ani locuitor din comuna înaintează o „listă de lenevire”, adică absenţe despre Supurul de Sus, însă date precise şi nici o urmă nu 108 elevi judelui cercual Pop Georgiu. Din avem”, spunea învăţătorul care a întocmit protocoalele bisericeşti reiese că învăţătorul Ştefan monografia şcolară. Şcoala funcţiona într-o casă şi avea înscrişi 144 elevi, iar la plecarea lui din comună era susţinută de biserică: „Ca şcoală românească a i s-a eliberat un „testimoniu de purtare foarte bun”. existat în tot timpul, însă de la anul 1908, guvernul „După acesta – spune învăţătorul - până în ungar a introdus şi limba de predare maghiară, pe anul 1882 nu se cunoaşte perindarea învăţătorilor şi lângă cea română aşa că studiile mai principale se nici bătrânii nu-şi aduc aminte de ei, semn că nu făceau şi în româneşte şi în ungureşte, cu scopul de a aveau mare pregătire”, concluzionează el13 . maghiariza populaţia română de pe aceste plaiuri. Monografia şcolii din Giorocuta a fost Susţinătorul şcoalei pe timpul de la 1815-1918 a fost întocmită de vrednicul învăţător Ioan Talpoş, care confesiunea, iar de la 1919, încoace comuna iar plata era originar din localitatea Bobota. El afirmă că învăţătorului statul. La susţinerea şcoalei locuitorii şcoala confesională românească din Giorocuta a fost au contribuit cu local, curăţitul lui şi plata înfiinţată după decretarea legii din 1868 cu caracter învăţătorului pe timpul când era susţinută de confesional, pe care şi l-a păstrat până la anul 1920, confesiune”. când după Marea Unire, Ministrul Instrucţiunii Pe parcursul timpului, spune învăţătorul, „a Publice a ordonat înfinţarea şcolilor de stat. fost şcoala în casă ţărănească învălită cu pae, pe la „După înfiinţare s-a instalat şcoala într-o anul 1853, comuna îşi face şcoală care edificiu fiind casă veche şi slabă, proprietatea comunei bisericeşti cam slab făcut şi nici bine întreţinut nu a durat cecât menită pentru locuinţa cantorului – spune până la anul 1894 când a făcut actualul local de învăţătorul Talpoş în monografia şcolii. Îndată după şcoală confesiunea din material bun şi solid, înfinţarea şcoalei s-a predat întrânsa dintre obiectele prevăzută cu tot materialul didactic necesar, iar în de învăţământ: religia, scris - cetitul, precum şi anul 1925 se edifică de către comună sala 2 de scrierea numerilor şi ceva din operaţiunile mai învăţământ. Şcoala în actuala clădire se află de la uşoare. Localul slab şcolar de la început a servit până anul 1894” 15 . la anii 1878-1879. Mobilierul acestuia a fost nişte În localitatea Sărăuad, existenţa şcolii nu laviţă de stejar pe lângă păreţi împrejur şi o masă în putea fi plasată în timp nici de către bătrânii satului. unghiul din faţă, la capătul unei laviţe, pe care şedea Ei afirmau doar că organizarea ei s-a făcut în timpul învăţătorul. Materialul didactic era nişte tabele pe domniei Mariei Terezia, când s-a introdus în şcoală păreţi de pe care ceteau copii după cum erau conduşi, „educaţia raţională”. Primii învăţători ai şcolii erau apoi punând placa pe genunchi scriau cum le arăta fără pregătire, până prin anul 1850. De atunci este învăţătorul. În anii indicaţi mai sus fostul notar de cunoscut primul învăţător calificat, pe nume pie memorie Ioan Trufaş, cu multe greutăţi a edificat Mureşan Vasile, care a funcţionat până la 1866. vechea şcoală după planurile de atunci mai bune, cu „O frumoasă manifestare românească – o sală de 4,5 m. lungă, 4,5 m. lată şi 2,5 m. înaltă; cu spune învăţătorul care a întocmit monografia şcolară 10 bănci regulate, masă, scaun, tablă neagră cu ţiitor, -, s-a făcut în toamna anului 1903, data terminării şi hartă, maşină de calculat s.a. Numărul copiilor era de sfinţirii edificiului şcolar al confesiunei. Tot în la 25-30. toamna acestui an s-a inaugurat şi deschiderea Tot la iniţiativa acestui vrednic bărbat sa zidit cursurilor în noul local. Şi până la această dată şi-au şi frumoasa biserică la anul 1903. Acest luptător avut sărăudanii şcoală bunicică, dar neîncăpătoare. merită să fie amintit şi din acel motiv, că dând Între 1890-1905, un credincios al parochiei Sărăuad,

9 Eseu Marturii) culturale cu numele Ştefan Havasi Oşanu, copil de ţăran se ţinea, dar foarte slab şi incomplet conduse”. român, sprinten şi ager la minte, prin munca-i În cea de a doua monografie, publicată în anul desinteresată, a ajuns mare proprietar şi (s-a) 1933, aflăm următoarele: „După spusele bătrânului stabilit la Cluj. De aici în 1902, cu ocazia Grigore Popdan născut în Unimăt la anul 1852, acum construirii localului de şcoală, expediază 81 ani – spune că tatăl lui cam pe la anul 1828 ar fi parochiei în acest scop, 2000 coroane, pentru cari învăţat într-o şcoală românească: cetitul, scrisul, senatul bisericesc ia adus mulţumiri protocolare” socotitul şi rugăciunile (psalmi) din cărţi cu litere 16. cirile. Nici la Ţeghea nu se putea data momentul Cantorul Kavaşi Ioan era şi învăţător, care de când funcţiona şcoala confesională propunea după metodul său propriu într-o casă slabă românească. Prima şcoală care a existat în proprietatea bisericei gr. cat. unite, făcută în cimitirul localitate a fost de confesiune reformată, care s-a vechiu al bisericii. Tot în această casă a bisericei, după menţinut până la anul 1901, când a fost predată la cantor-înv. – Kavaşi Ioan, care din cauza beţiei ce stat. În privinţa şcolii româneşti, „bătrânii satului pătimea a fost îndepărtat din post – a învăţat copii mai ales români spun, că înainte de aceasta cu vreo satului cantor-înv. – Silaghi I. aceleaş obiecte cu litere 60 ani la îndemnul preotului din Satu Mic pe atunci cirile şi după metodul propriu ca şi antecesorul lui. numit «Chisfalu» şi a harnicului cantor Gheorghe Această casă fiind slabă s-a prăbuşit şi Silaghi s-a Perenyi a luat fiinţă şcoala românească, dar a fost îndepărtat din comună, iar copii(i) satului au fost de puţină durată, abia 5-10 ani. Cantorul Gheorghe învăţaţi de către cantor-înv. Racolţa Ioan în casa sa Perenyi n-a avut pregătire de învăţător”. proprie”. Pe la anul 1905 s-a construit un nou local Despre localul şcolar aflăm că prin anul 1893 de şcoală, care era frecventată de toţi copiii, comunitatea românească a zidit, pe teren propriu, o indiferent de naţionalitate şi religie. Şcoala a purtat şcoală nouă şi locuinţă pentru învăţător, care funcţiona numele unguresc (Magyar alomi nep iskola). Din şi în anul 1933. În anul şcolar 1910-11 comunitatea acel an, existau şi registre şcolare17 . bisericească înfiinţează al II-lea post de învăţător şi În localitatea Unimăt, tot din lipsă de zideşte, tot pe terenul propriu şi din averea comunităţii documente, bătrânii satului plasau începuturile o a doua şcoală cu locuinţă pentru învăţător, care a şcolare în jurul anului 1856. Şcoala confesională costat 6.000 fl. Învăţătorul ales în acest post se numea românească a fost înfiinţată şi întreţinută de Alimpiu Precup, absolvent al preparandiei diecezane comunitatea greco-catolică, probabil după din Gherla. Întreţinerea ambelor şcoli cădea în sarcina deciziile Sinodului vicarial de la Şimleu Silvaniei, comunităţii bisericeşti, iar statul maghiar contribuia din 10 ianuarie 1850. numai cu întregirea salariului învăţătorului18 . În şcoală, limba de predare era limba Referitor la începuturile şcolare în Hurezul română, iar forurile superioare de conducere erau Mare am amintit că el se datorează eruditului preot şi cele ale Episcopiei Greco-Catolice de Gherla, cărturar Moise Sora Noac, prin anul 1847. fiind controlată prin protopopi, preoţi şi senatul Vrednicul învăţător Traian Cionfli, cel care a bisericesc şcolar local. întocmit monografia şcolii din Hurezul Mare a La început, învăţământul se făcea în „case descoperit şi primul protocol şcolar, care era redactat simple proprietatea bis. gr. cat. unde preotul şi mai în limba română şi începea cu următoarele cuvinte: „In târziu cantor-învăţătorul ales de către comunitatea numele Santei Treime si spre marire viuiul Dumnezieu bis. propunea în limba română, punând mai mult adeverat se începe acestu protocolu scolasticu prin pond pe studiul religiei, a scris-cetitului, a mine: Moise Sora Noac de V. Hunyad, Parochul de computului şi-a cântului; anul şcolar să începea Nántü, Asesorul măr. Comitat Szathmár şi Directorul toamna târziu şi ţinea până la sfârşitul primăveri, local a Scólei din Nanda séu Hurez neofundate”. când se făcea un examen public sub conducerea Registrele au fost „conduse” apoi în limba autorităţilor bis. locale protopop-preot şi senatori maghiară, fapt motivat de Moise Sora Noac într-o bis.-şcol. Elevii şcoalei erau repartizaţi în 2 notiţă scrisă în limba latină, iar tradusă ar avea categorii, începătorii şi ştiutori de carte, între anii următorul conţinut: „Notiţă pentru lector, căruia îi obligatorii 6-12 împliniţi zilnic, iar între 13-15 ani, doresc mântuire deplină. Iubite cetitor, Binevoiesc a cercetau şcoala de repetiţie de 2 ori după masă primi acesta osteneala slaba a nostr'a, si fa mai mult ca săptămânal. Numărul şcolarilor era între 50-60. se fi mai preţuit, ca tot începutul e greu. Dar adeseori Cantori-învăţători de pe acele vremuri se amintesc de la începutul mic se-a ajuns la lucruri mari. Nu te de ceva Barna şi mai pe urmă Bob. Registre şcolare mira ca acest protocol se duce în limba maghiara, cand 10 Marturii) culturale Eseu adeca in Ungaria, tér'a nóstra, tóte natiunile si îşi recunoscu fapta urâtă”. protocólele de la cari se recer lagalitate trebue Din acel moment se pare că învăţătorul conduse în limba dipllomatica, si noi voind ca acest Buteanu nu a mai avut probleme cu fostul cantor- protocol se fiă legal, suntem constrinsi a face dupa învăţător şi a realizat o muncă de apostolat, o legile patriei. Se fie sanatos, si pentru tinerimea adevărată şcoală-model. Avea 80-100 elevi, printre scolara lucra fara ustenela ca se ti se doneze cununa care s-a numărat Andrei Cosma, mai târziu in veci infloritórie”. directorul băncii „Silvania” din Şimleu, fruntaş După terminarea revoluţiei paşoptiste, spune politic marcant al Sălajului istoric şi unul dintre cei învăţătorul Traian Cionfli, a urmat o perioadă când mai importanţi economişti de dincoace de Carpaţi. Moise Noac scrie numai româneşte. La anul 1849 în De asemenea, D. Varna, fost protopop în Lăpuşul registrul şcolar scria următoarea notiţă: „Aici a Unguresc şi Ioan Oşian, fost notar. încetat magiarismul Scurta vietia”. Aşa spera el. În anul 1860, învăţătorul Buteanu şi-a dat La fel ca în toate celelate sate, susţinătorul demisia, urmându-i în funcţie Ioan Pop din Bârsa. În şcolii româneşti era confesiunea română unită, timpul cât acesta din urmă funcţionat ca dascăl la formată exclusiv din români. Ei au construit localul Bârsău învăţământul regresează, din cauza patimii şcolar şi locuinţă învăţătorească – spune Traian beţiei de care suferea învăţătorul. Numărul elevilor Ciofli – „ei au dat plata învăţătorului după putinţa lor scade la 50-60, iar frecvenţa era neregulată. În anul şi a vremurilor. Se înţelege că şcoala era românească 1868, el părăseşte postul şi îi urmează Gheorghe şi româneşte se învăţa în ea”. Lorinţ, care funcţionează până în anul 1870. În Primul cantor-învăţător calificat de la perioada cât a funcţionat ca dascăl şcoala era Oradea a fost Pop Ilie. A fost angajat la 8 noiembrie frecventată de 70 de elevi, înregistrându-se un 1847, iar în 11 noiembrie, preotul Noac mergând la progres bun. El primea un salariu 200 fl., repartizat Oradea îi aduce denumirea de la Episcopie19 . pe capii de familie. După plecarea lui, însă, în În localitatea Bârsăul de Sus, în anul 1849, în perioada 1870-74 învăţământul decade, neavând apropierea biserici se construieşte o „casă centrală”, învăţător calificat. despre care aflăm că servea şi de şcoală În 1873, Andrei Cosma, fiu al satului, ajunge confesională, unde copiii satului se adunau pentru a în funcţia de subinspector al învăţământului sălăjean învăţa rugăciuni şi „bucoavnele”. Învăţătorul care a şi văzând regresul şcolii în care dascălul Buteanu l-a întocmit monografia şcolară spune că dotarea învăţat să „buchisească” literele i-a convocat pe toţi materială era precară, în loc de bănci elevii folosind consătenii şi în cadrul acelei adunări s-a hotărât nişte butuci de lemn. Învăţător era cantorul construirea unei şcoli noi, cu două posturi didactice. Gheorghe Bumbar, ţăran originar din această Astfel, în scurt timp, până în toamna anului 1874, se localitate, care primea ca salariu 3 cupe de grăunţe reuşeşte construcţia unui nou edificiu şcolar şi din partea fiecărui cap de familie. începe o nouă eră a învăţământului din Bârsăul de În anul 1850, preotul-protopop Daniil Sus, datorită lui Andrei Cosma. Ca învăţători au fost Vultur, propune să fie ales pentru instruirea copiilor numiţi Ioan Rus din Sânmărtin şi Petru Bujor din un dascăl calificat. În urma acestui demers al Căpâlnea. Şcoala era frecventată regulat de acum de vrednicului protopop, a fost adus ca învăţător Ioan 140 copii şi se înregistrează un progres foarte bun20 . Buteanu din Şomcuta, care primea un salariu anual În această perioadă de început a de 120 fl. „repartizaţi pe popor”. Bătrânii satului îi învăţământului confesional românesc nu se poate povesteau învăţătorului care a întocmit monografia vorbi de metode pedagogice de educaţie, după cum cum s-a răzbunat cantorul-învăţător Brumar pe noul se subliniază şi în monografia şcolii din Ciuta. învăţător calificat ales de săteni, în locul său: Predarea se făcea „aşa cum se pricepea fiecare şi „Cantorul Gheorghe Bumbar ne mai ştiind cum să-şi totul depindea de sufletul pe care îl punea fiecare răzbune pe înv. I. Buteanu, pentru că-i luase locul, pentru educaţia moralo-religioasă şi pentru predarea într-o noapte Gh. Bumbar întră în grajdul de la celorlalte cunoştinţe pe care ei le aveau”. şcoală, unde I. Buteanu avea o iapă sură, la care O altă metodă „pedagogică” foarte des netrebnicul de cantor îi tăie coada şi urechile. uzitată de către cantor-învăţători era nuiaua sau Dimineaţa învăţătorul merse la preot, ducând cu sine „virgaşul”, cum i se spunea în epocă. un cuţit sângeros găsit în grajd. Preotul mâhnit puse Referitor la materiile de învăţământ şi să cheme pe cantor, care văzând cuţitul şi ştiind că metodele didactice găsim informaţii relevante şi în preotul îl cunoaşte fiindcă-l văzuse adeseori pe la monografia şcolii din Ciuta: „Materiile de pomeni unde, cantorul cu acel cuţit începia colacii, învăţământ care sau predat în şcoală erau: Scrisul, 11 Eseu Marturii) culturale Cititul, Religia şi Aritmetica. Literele mari şi mici veţi vede slabiţunile noste se ne indreptaţi şi se ne erau învăţate de pe nişte tablouri aşezate pe peretele ertaţi. Iar voi conşcolarilor aveţi spema (sperare) în clasei. Scrisul se făcea la tablă după terminarea cu Dumnedieu şi vo străduiti cu cuvente curate şi învăţatul literelor. (…) Pentru învăţarea religiei li se limpezi a arăta ce aţi învetiat, spre mangaerea citea elevilor din catechism iar la aritmetică nu s-au parintilor şi a mai marilor noştri pe cari pentre a lor învăţat decât numerele până la 100 în scris şi oral şi priveghieri şi osteneele Dumnezieu spre mulţi ani probleme cu cele 4 operaţiuni până la 100”. săi trăiască. Mulţi ani” 22 . Pe lângă faptul că era criză de învăţători cu După instaurarea regimului dualist austro- pregătire de specialitate, care să îndrume copiii spre ungar în anul 1867 apar o serie de legi şcolare ştiinţă, mai exista o tendinţă păguboasă din partea elaborate de guvernul maghiar, care încearcă o Senatului bisericesc de a angaja învăţătorul care era maghiarizare forţată a învăţământului românesc, de acord cu salariul cel mai mic, neţinând cont de precum legea şcolară din anul 1868 sau „celebra” pregătirea lui profesională. lege elaborată de ministrul maghiar al Cultelor şi Examenele sfârşitului de an şcolar aveau loc Instrucţiunii Publice, Apponyi Albert. Dar, despre prin luna mai sau chiar mai devreme, deoarece odată toate aceste probleme şi modul cum au reuşit să cu venirea primăverii, copiii nu mai erau lăsaţi la reziste românii presiunilor venite din partea şcoală, ci erau trimişi cu vitele la păscut sau folosiţi autorităţilor maghiare ne propunem să efecutăm o la muncile agricole. Examenele se desfăşurau, în analiză într-un studiu viitor. cadru festiv, sub autoritatea preotului şi a senatului şcolar. Un exemplu, în acest sens, îl regăsim în monografia şcolii din Hurezul Mare, în primul an de Note: funcţionare al şcolii, respectiv 1847-1848. Preotul Moise Sora Noac l-a angajat ca învăţător pe Pop Ilie, 1. Şcoala Noastră (Zalău), anul IV, nr. 3, 1 Februarie la data de 8 noiembrie 1847, deplasându-se la 1927. p. 66. Episcopia din Oradea pentru a-i obţine numirea şi a 2. Ibidem, p. 65. aduce manuale şcolare. Pe data de 10 decembrie 3. Ibidem, p. 67. 1847 se ţine prima lecţie, la care sunt de faţă 23 copii 4. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj şi 9 fete, iar două zile mai târziu, în prezenţa (S.J.A.N. Sălaj), fond Revizoratul Şcolar al autorităţilor locale şi a protopopului tractual, Pop judeţului Sălaj, dosar nr. 84/1929. Ştefan a fost sfinţit localul şcolar. Se predau 5. Ananie Fărcaş, Aspecte ale începuturilor următoarele obiecte: „1. Religie, 2. literile şi scrierea învăţământului sălăjean, în Aspecte ale dezvoltării română, 3. literile şi scrierea ungurească, 4. învăţământului din Sălaj, Zalău, 1971, p. 15. cântările, 5. catechismul şi biblia. Aritmetica pe 6. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al semne a rămas uitată cu toate că eveau cărţi de judeţului Sălaj, dosar nr. 172/1933. aritmetică. Scrierea se făcea cu litere cirile (chirilice 7. Şcoala Noastră, nr. 6/iunie 1933. – n.n.) şi numai în 22 Februarie 1848 s-a dispus 8. Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, Schiţa învăţarea literelor latine”21 . monografică a Sălajului, Şimleu, 1908, p. 77-80. La examen au participat 25 de elevi. Cei care 9. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al s-au clasat pe primele două locuri au fost premiaţi de judeţului Sălaj, dosar. nr. 130/1933. către preotul local, cu câte o pereche de ciubote sau 10. Idem, dosar 40/1929. cizme, iar ceilalţi au primit „turte de miere”. În acest 11. Idem, dosar 52/1929. cadru festiv, elevul Ciora Gligor, care s-a clasat pe 12. Idem, dosar 128/1933. primul loc a ţinut următoarea cuvântare: „Domnilor, 13. Idem, dosar 143/1933. nevrednici suntem de ace ostenelă care vaţi luoat 14. Idem, dosar 142/1929-1933. asuprăvi, ca să osteniţi astazi la revederea si auzirea 15. Idem, dosar 193/1933. acestei probe a nostre, dein care se va vede câtă 16. Idem, dosar 180/1933. inaintare am făcut in trecutul semestru intru 17. Idem, dosar 198/1933. invetiatura noue propusa, cu adânca inimei 18. Idem, dosar 199/1929-1933. multumire vă mulţămim pentru acesta ostenela. Inse 19. Şcoala Noastră, nr. 6/iunie 1933. Domni (i) noşti şi părinţi (i) noşti, ne rugăm ca pe 20. S.J.A.N. Sălaj, fond Revizoratul Şcolar al puţintelele noste scieţiă, pe cari intr-acest greu judeţului Sălaj, dosar 123/1933. inceput ni le-am adunat, se nu ve miraţi, checi şi noi 21. Idem, dosar nr. 128/1933. slabuţi fiind nu multa comora ne-am cascigat, şi de 22. Şcoala Noastră, nr. 7, septembrie 1933. 12 Marturii) culturale Eseu

Emil Giurgiuca și legăturile lui culturale cu Sătmarul

Brad (1933-1934), Cluj (1934-1936; 1939-1940), Viorel CÂMPEAN Sighișoara (1936-1939) și București (1949-1965). În cronica monografiei dedicată lui Emil Giurgiuca Marta CORDEA de către Adriana Postescu (Todoran) 10 , Ion Buzaşi Legăturile lui Emil Giurgiuca cu Sătmarul subliniază faptul că poetul a lăsat „în amintirea sunt ilustrate atât prin prisma prieteniei cu poeții elevilor imaginea unui profesor distins şi erudit, cu 11 Valentin Strava, Costa Carei și D. Hinoveanu, cât şi lecţii de neuitat despre marii poeţi români” , iar Ion datorită traducerilor realizate din lirica Dodu Bălan îl caracterizează astfel: „Slab, uscăţiv, sătmăreanului Dsida Jenő1 , concretizate în anul 1974 cu privirea ascunsă sub ochelari, cu o voce stinsă în volumul Peisaj cu nori, prefațat de către Ștefan într-o cuceritoare sfială, era numai suflet şi 12 Augustin Doinaș2 . Tot aici se înscriu şi preocupările dăruire” . istoricului literar Nae Antonescu referitoare la A debutat editorial cu volumul Anotimpuri, în activitatea literară a lui Emil Giurgiuca. 1938 „– an numit de critica literară, după o sintagmă Poetul, traducătorul, redactorul şi celebră a lui Nicolae Iorga despre Sadoveanu, «anul 13 întemeietorul de reviste literare, îndrumător al Giurgiuca»” . La apariţia primului său volum de generaţiei de poeţi din perioada interbelică, Emil versuri, Romulus Demetrescu scria: „Prin el, Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari, Ardealul reînnoieşte o solie artistică după poezia lui județul Cluj – m. 3 martie 1992, București) 3 şi-a Goga şi a lui Blaga, aducând un dar de care ne început studiile la Gherla (1918 – 1923), apoi a bucurăm şi ne mândrim a-l vesti de la această revistă urmat Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul şi din acest loc: renaşterea poeziei pe plaiurile 14 Universității din București în perioada 1925-1929. noastre” . Volumul a fost remarcat și în presa Postum i s-au dedicat două studii monografice, unul culturală sătmăreană, D. Cinova (pseudonimul lui 15 în 2006 la centenarul naşterii sale, semnat de Liviu D. Hinoveanu) semnând un articol în principala Grăsoiu4 , altul în 20135 iar o antologie centenară a publicație sătmăreană a vremii, la rubrica „Întâlniri apărut la Brad în 20066 , prin îngrijirea şi cu prieteni”. Vorbind cu nostalgie despre alte coordonarea fiului poetului, Tudor Giurgiuca. vremuri, recenzentul afirmă că „poezia prietenului A debutat, se pare, în Giurgiuca este o continuă şi fericită întoarcere în 1925 în revista Liceului „Petru această lume de început”. Apoi: „Nu-i poezie din Maior” din Gherla cu proză7 , Anotimpuri în care să nu guşti din plin acel duh dar debutul în poezie s-a proaspăt, cu aromă de câmp şi pădure, din atingerea întâmplat în „Universul literar” omului cu natura; acea trăire bogată care-ţi stăruie pe în anul 19268 . Dintre primele retina ochiului ca opera fantastă a unui mag din poeme, scrise în stilul lui vremuri vechi...”. În finalul recenziei, publicistul George Coșbuc, Ștefan sătmărean își exprima dorința de a reveni asupra Octavian Iosif și Octavian poeziilor lui Giurgiuca, pentru că „este un poet cu Goga, au apărut în revista care nu se poate... glumi într-o aşa de simplă 16 „Datina” din Turnu Severin. A recenzie” . publicat şi în „România A mai publicat următoarele volume de poezii: literară” din Aiud, „Țara Dincolo de pădure (1943), Poemele verii (1964), noastră”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Tribuna”, Cântece de țară (1967), Poezii (1968, în Colecţia „Gazeta literară” și „România literară” 9 . „Cele mai frumoase poezii”, selecţie antologică), Emil Giurgiuca, „unul dintre cei mai activi şi Semne pe scut (1972), Poeme, cu o prefață de Ion mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de Dodu Bălan (1989). Marcat de evenimentele de «tineri poeţi ardeleni» (Mihai Beniuc, George după 1940, a scris versuri protestatare, trăind apoi Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie marginalizat, fie din proprie iniţiativă, fie din cauza drept o încrucişare discretă şi armonioasă dintre interdicţiei autorităţilor. modernism şi tradiţionalism”, a fost profesor la A îngrijit, de asemenea, două antologii: Poeții liceele din Aiud (1929-1931), Uioara (1931-1933), tineri ardeleni (1940) în care sunt prezentate 18 13 Eseu Marturii) culturale medalioane literare ale unor scriitori români, fiind de cunoscuta revistă a lui Kogălniceanu şi fixând în potrivit celor spuse de Ion Dodu Bălan, o lucrare articolul Cuvinte de început, şi programul revistei şi „care echivalează cu o operă originală de referinţă, dimensiunea profetică a poetului în asemenea căci din cei 18 poeţi antologaţi, aproape niciunul n-a timpuri: «Când conducătorii slugarnici au uitat de dezminţit intuiţia lui Emil Giurgiuca” 1 7 și demnitatea neamurilor, când un groaznic sentiment Transilvania în poezia românească (1943), „o de neputinţă fu lăsat să cuprindă cetatea, poetul ar fi istorie poetică a Ardealului ca tărâm al suferinţei trebuit să se ridice profetic şi odată cu el să ridice de româneşti, cuprinzând mai cu seamă un patetic şi la pământ sufletele căzute, bolnave de moarte ale convingător protest liric împotriva Dictatului de la celor slabi. Cuvântul lui de flacără ar fi trebuit să Viena, care sfâşia Transilvania în toamna anului spargă zidurile acelei criminale nepăsări, să 1940” 18 . oprească cu mâinile lui surparea lăuntrică a ţării»”22 . Biblioteca Județeană Satu Mare deține în Îndrumător al tinerilor poeţi, Emil Giurgiuca a Fondul „Nae Antonescu” volumul Poeţii tineri avut o contribuţie importantă la afirmarea acestora: ardeleni. Antologie, apărut după cedarea Ardealului „Sunt mulţi asemenea poeţi care ne cuceresc prin de Nord. În cuprinsul antologiei este prezent și simplitatea şi spiritul lor de omenie. Primus inter „poetul șesurilor Crasnei”, așa cum îl numea pares este, în epoca noastră, Emil Giurgiuca, omul istoricul literar Nae Antonescu pe Valentin Strava19 . care în perioada anilor 1933-1944 a jucat un rol Despre acest poet cu destin zbuciumat, Emil esențial în descoperirea talentelor tinere şi afirmarea Giurgiuca afirmă: „Poet singuratic, cu temperament literaturii ardelene, atât prin propria sa creaţie, cât şi bacovian, desrobit însă, spre norocul lui, la timp de prin activitatea sa de nobil şi dăruit animator influenţa poetului celui mai trist din Parnasul cultural, care tindea să determine un salt calitativ în românesc modern, Valentin Strava cântă şesul care lirica românească prin înnoirea substanțială a se deschide dela Crasna spre ţara ungurească dând marilor tradiţii” 23 . un aspect nou al peisajului ardelean în colori Considerat ca fiind „unul dintre cei mai estompate de o tristeţe fumurie. Psihologic poezia harnici şi mai talentaţi traducători din literatura lui se rezumă la următoarele trăsături: ezitare şi maghiară” 24 , între 1947 şi 1974 a tradus nu mai puţin şovăire întristată de lume, stare de deprimare rar de 15 titluri din literatura maghiară modernă şi luminată de un gând liniştitor, ca acela oferit contemporană25 . În volumul Culegere din lirica poetului de durata, în cicluri mereu înnoite, a maghiară (1947), tălmăcește din următorii scriitori fenomenelor naturii”. Tânărul poet născut la Hotoan maghiari: Móricz Zsigmond, Mikszáth Kálmán, este prezent în antologie cu poeziile: Fum natal, Gárdonyi Géza, Örkény István, Illyés Gyula, Dsida Noemvrie, Colină, Amurg, Toamnă, și Ecou20. Jenő, Méliusz József, József Jolán, Darvas József, În 1933 a înfiinţat (alături de George Boldea) Szabó Gy. Béla, Bartalis János şi alţii. Pentru şi a condus (împreună cu Teodor Murășanu, Pavel „excelenţa traducerilor din lirica maghiară” 26 a fost Dan, Mihai Beniuc și Grigore Popa) revista şi premiat de două ori, fiind distins în 1962 cu „Abecedar” la Brad şi Editura „Miron Neagu” din premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor27 . Sighișoara, fiind de asemenea redactor-șef al revistei Într-un articol dedicat tălmăcirilor din lirica „Colocvii” (1967-1969). maghiară, publicat de Perpessicius în „Revista Despre poezia lui Emil Giurgiuca, profesorul Fundaţiilor Regale” la rubrica intitlulată Ion Buzași, conchide: „Dacă temele dominante ale „Comentarii critice” sub titlul „Menţiuni critice. liricii «poetului podişului someşean» (natura, Tălmăciri din poezia maghiară. Emil Giurgiuca: durerea la pierderea Transilvaniei în acel an de jale, Culegere din lirica maghiară (Editura de Stat). 1940) le întâlnim la mulţi poeţi ai generaţiei sale, se Costa Carei: Tălmăciri din lirica lui Ady (Asoc. cuvin menţionate ca originale abordarea temei Româno-Maghiară). Eugen Jebeleanu: Cultura copilăriei şi a motivelor religioase, mai ales că în maghiară în România democrată (Ministerul monografia sa, Liviu Grăsoiu arată că în creaţia lui Informaţiilor)”, citim o prezentare pertinentă a Emil Giurgiuca, fiu de preot, lipseşte inspiraţia dimensiunii activităţii de traducător a lui Emil religioasă” 21 . Giurgiuca, precum şi o evaluare a traducerilor În cronica sa la antologia centenară dedicată realizate de Costa Carei28 . lui Emil Giurgiuca, acelaşi Ion Buzaşi precizează că Referindu-se la traducerile din maghiară care poetul editează în 1941, împreună cu Octavian C. au răzbit prin „focul de baraj al relaţiilor culturale şi Tăslăuanu şi Dan Botta, revista „Dacia”, „publicaţie al istoriei” 29 , Perpessicius evocă noul climat al cu titlu semnificativ, în acei ani de grea cumpănă „pacinicelor raporturi culturale româno-maghiare” pentru integritatea teritorială a României, amintind despre care vorbesc Eugen Jebeleanu şi „Asociaţia 14 Marturii) culturale Eseu Româno-Maghiară”, care prefaţează recenta cum se degajă ele din antologia d-lui Emil plachetă de tălmăciri din Ady, a lui Costa Carei. Giurgiuca, poate că este prematur, chiar dacă lucrul Făcând o analiză a traducerilor lui Costa Carei din n-ar fi întru totul imposibil. E drept, de pildă, că dl. poezia lui Ady Endre, criticul menţionează Emil Giurgiuca a urmărit ceva mai mult decât o următoarele: „Tălmăcirile din Ady, ale d-lui Costa simplă Culegere de foarte isbutite tălmăciri; d-sa a Carei suferă de oarecare asprime şi ea se datoreşte năzuit să dea, şi chiar a izbutit, una din cele mai poate şi motivelor alese de traducător, pentru care selecţionate şi mai semnificative iniţieri în arcanele marele poet maghiar a fost înainte de toate «vatesul liricei maghiare, dealungul a două veacuri aproape. Ungariei feudale de ieri, profetul amar al Iniţierile cer însă timp până să fructifice. Abia când evenimentelor care au provocat prăbuşirea», cum şi cetitorul se va fi pătruns de frumuseţile şi de tâlcul spune în succintul, dar substanţialul portret liminar, acestor poeme, când «culegerii» de astăzi îi vor fi cu care precedă florilegiul. Cântecul iacobinului urmat altele şi când studii aplicate ne vor fi maghiar (La fel murmură Dunărea cu Oltul – Un familiarizat cu adevărata evoluţie a lirismului cântec greu mâhnit şi funerar), Mărturisirea maghiar, şi cu reflexele celor două literaturi Dunării, Nepotul lui Gheorghe Doja, Lacul morţii, conlocuitoare, abia atunci va fi sosit şi timpul Soarta copacului maghiar sunt variaţiuni pe aceeaşi popasurilor şi vederilor de ansamblu. În fond, şi fără temă şi pe aceeaşi coardă şi ele răspund întru totul să ne plecăm prea mult idolilor literaturii predilecţiei tălmăcitorului. M-au omorât comparatiste s-ar putea vorbi de anume evangheliştii – grozavii lumii şi Christoşii traduce corespondenţe şi de anume înrâuriri între poezia dl. Costa Carei una din acele poeme de desgust, tipic maghiară şi aceea ardelenească, fie a unui Goga şi adyene şi distihul, cum bine îmi sugerează dl. Emil Iosif, fie, dintre contemporani, a unui Mihai Beniuc, Giurgiuca, e mult mai fluent la Goga: M-au omorât de pildă? Până atunci, cată să ne pătrundem de Evangheliştii – Şi oamenii şi fariseii”. 30 graţiile multiple ale variantelor poeme şi să admirăm După ce face aprecieri legate de traducerile lui măiestria cu care dl. Emil Giurgiuca s-a orientat în Octavian Goga din opera poetului maghiar, labirintul atâtor stiluri, câte se întâlnesc în Perpessicius găseşte în Emil Giurgiuca persoana cea «culegerea» d-sale. Cine n-ar spune că versurile cu mai potrivită pentru tălmăcirea poetului născut la care se deschide antologia sunt ale unui poem galant, Mecenţiu: „Pentru Ady, multicordul şi modernul, se din vârsta prea fericită a madrigalelor? Ele aparţin cuvenea un tălmăcitor rafinat şi un spirit critic lucid preromanticului Csokonai Vitéz Mihaly (1773- şi ei şi-au dat întâlnire în persoana d-lui Emil 1805), contemporan, într-un fel, cu Văcăreştii noştri Giurgiuca. Poetul Anotimpurilor şi întocmitorul şi fac parte din poema Către o roză. Dar timbrul sună celor două valoroase antologii, a «tinerilor poeţi altfel decât în stihurile dedicate cunoscutelor noastre ardeleni» şi a «Transilvaniei în poezia românească» gevrele: [...]. Aceeaşi senzaţie de prospeţime şi de şi-au pus toate darurile laolaltă în bogata şi autenticitate lirică se desprinde din oricare din revelatoarea Culegere din lirica maghiară. Fiu al tălmăcirile d-lui Emil Giurgiuca, fie că e vorba de plaiurilor ardelene, ca atâţia dintre confraţii săi baladele lui Arany, în care aduce un meşteşug şi o maghiari, pentru care natura ascunde anume tâlcuri subtilitate, cu care singur Iosif ne deprinsese, fie că e grave, dincolo de podoabele decorative, dl. Emil vorba de versurile lui Ady, în frunte cu Linişte Crai, Giurgiuca şi-a sporit orizontul poetic fie cu câteva poemul de renume universal” 31 . din cele mai pure imagini italice, fie cu un număr de Emil Giurgiuca este prezent şi în preocupările autohtone icoane pe sticlă, inspirate din anii de cărturarului de la Terebeşti, Nae Antonescu, acesta ultimă cumpănă, ai Ardealului. Parisul, de care numindu-l „un stindard pentru mişcarea literară din ardelenii Iosif şi Goga se feresc ca de un loc de Transilvania” 32 . Aflăm de pildă despre tălmăcirile perdiţie şi la care orădanul Ady sbura înainte de a fi acestuia din lirica lui Kosztolányi Dezső33 , despre pus piciorul în Budapesta, ocupă un loc de favoare în intenţia lui Nae Antonescu de a începe seria de tematica liricei maghiare contemporane şi dl. Emil interviuri, intitulată iniţial „Convorbiri revuistice”, Giurgiuca nu numai a respectat această predilecţie, pe care le-a publicat mai târziu în „Steaua”, cu „o dar i-a transcris toate nuanţele, tălmăcind cu egală personalitate de vază în actualitatea literară”, între virtuozitate astfel de poeme din Ady, din Juhasz sau cele trei propuneri ale lui Nae Antonescu din Meliusz (pe care, dimpreună cu Szemler şi numărându-se şi Emil Giurgiuca34 . alături de Zoltan Franyo, dl. Eugen Jebeleanu îl şi Despre cât de mult l-a apreciat Nae Antonescu socoteşte printre cei mai buni traducători de poezie pe Emil Giurgiuca stau mărturie cuvintele românească). consemnate în 1978 (10 aprilie-16 aprilie): A vorbi de toate aspectele liricei maghiare, aşa „Întâlnire cu Mircea Zaciu pentru pregătirea ediţiei 15 Eseu Marturii) culturale Rom. Demetrescu, în colecţia Restituiri a editurii Adrian Marino, Emil Manu, D.I. Suchianu, Şerban clujene Dacia. Ediţia am lucrat-o cu D. Danciu, dar Cioculescu, Dan Petraşincu, Edgar Papu, Mihai nu aşa cum am fi dorit-o noi. Am fi vrut să reliefăm Beniuc, Emil Isac, C. Tonegaru40 . contribuţia tinerilor poeţi ardeleni ai momentului, Prin grația domnului dr. Viorel Ciubotă am dar Zaciu s-a opus. Şi oricum el dictează la această primit spre cercetare mai multe manuscrise colecţie. Ne-a tăiat din dactilogramă pe T. aparținând lui Costa Carei. Între acestea am găsit și Murăşanu, Ion Şiugariu, Emil Giurgiuca, George două epigrame aparținând lui Emil Giurgiuca și Boldea, chiar şi pe M. Beniuc, pe motivul că aceştia Costa Carei, fiecare dăruindu-i celuilalt câte un ar fi «poeţi minori». Deci ediţia se va tipări aşa, nu catren amuzant. Probabil că acest schimb de replici a cum am închipuit-o. Totuşi pe Giurgiuca l-am fost făcut în luna aprilie a anului 1941, când ambii introdus noi peste hotărârea lui M. Zaciu. M-am poeți se aflau în București, în perioada de început de bucurat că Vasile Igna a fost de acord cu părerea apariție a publicației „Dacia”. Considerăm că și noastră” 35 . astfel de creații au menirea de a arăta spiritul viu și Jurnalul ne descoperă şi o discuţie purtată la prietenia cu care cei doi tineri poeți români își Bucureşti cu Grigore Popa în 30 noiembrie 1980 şi petreceau timpul în Bucureștiul anilor de restriște ai în care aflăm despre poet că „e supărat pe lume din celei de-a doua conflagrații mondiale. pricini neştiute. I se pare că oficialităţile culturale l- Referitor la volumul de debut al lui Emil au neîndreptăţit” 36 . De asemenea, aflăm că Valeria Giurgiuca, Costa Carei îi transmite: Negrea, sora poetului George Boldea, pe care cărturarul de la Terebeşti l-a reeditat la Editura Cu „Anotimpuri”-le sale Minerva în 1983, i-a fost recomandată de Emil Credea c-o fi nemuritor, Giurgiuca37 . Dar tot ce-i anotimp, maestre, Vom stărui în final asupra legăturii pe care Nu e etern, ci... trecător. „poetul podișului someșan” a avut-o cu un contemporan al său care, din dragoste pentru Emil Giurgiuca îi răspunde, făcând un joc de ținuturile sale și-a luat un pseudonim pe măsură, cuvinte între numele real și pseudonimul literar al Costa Carei38 . Semnătura acestuia o găsim în prietenului său: numeroase publicații, printre care și în „Dacia”, un „ziar literar” care a apărut la Bucureşti între 15 Cu versul ăsta oare ce-i aprilie 1941 şi mai 1942, în total opt numere. Din Nu-i oare de Costa Carei comitetul de redacţie făceau parte Octavian C. -E mult mai greu, e mult mai rău, Tăslăuanu, Dan Botta dar şi Emil Giurgiuca. Printre Nu-i de Carei, e de Coltău. colaboratori aflăm numele lui: Vasile Voiculescu, Vlaicu Bârna, Grigore Popa, Mihai Beniuc, Emil Neîndoios, Emil Giurgiuca a fost unul dintre Botta, Corneliu Coposu, Simion Mehedinţi, Ion cei mai autentici militanți pentru mai buna Lupaş, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, etc. 39 . cunoaștere reciprocă a celor două culturi, articolul Cei doi și-au regăsit de asemenea semnăturile nostru dorind să-i aducă un omagiu, readucând în în „Naţiunea”, o publicaţie, „ziar de informaţie, memorie prieteniile sale din Sătmar. atitudine şi reportaj” care a apărut zilnic din 1946 până în 1949, director fiind George Călinescu. Alături de Emil Giurgiuca și Costa Carei în paginile Note: cotidianului întâlnim numele colaboratorilor: 1Dsida Jenő (1907-1938), poet și publicist. Cunoscător al mai multor limbi, traducător. Din lirica lui Mihai Eminescu a tradus 9 poezii, pentru Glossă oferind eternității nu mai puțin de trei variante. 2 George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2000, p. 78. 3 Fotografia lui Emil Giurgiuca am preluat-o de pe site-ul http://www.poezie.ro/index.php/author/ 0035777/index.html, consultat la 3 mai 2017. 4Emil Giurgiuca sub povara vremilor, Bucureşti, Editura Vestala, 2006. 16 Marturii) culturale Eseu

5 Semnat de Adriana Postescu (Todoran). 23 Emil Giurgiuca, Poeme , Bucureşti, 1989, p. VII. 6Antologie centenară. 1906-2006, Editura Corvin, 24Ion Buzaşi, Antologie centenară, „România Deva/Brad, 2006 (ediţie îngrijită de Tudor literară”, Bucureşti, 2007, Nr. 32, Giurgiuca). http://www.romlit.ro/antologie_centenar. 7 Ion Buzași, Un studiu monografic despre Emil 25 Marian Popa, Dicţionar de literatură română Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. contemporană, Bucureşti, Editura Albatros, 1971, 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ pp. 274-275. despre_emil_giurgiuca. 26Ion Buzaşi, Antologie centenară, „România 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe literară”, Bucureşti, 2007, Nr. 32, mâine, Bucureşti, Fundaţia Luceafărul, 2001, p. 390. http://www.romlit.ro/antologie_centenar 9Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, 27 Marian Popa, Dicţionar de literatură română Aurel Sasu (ed.), Pitești, Editura Paralela 45, 2004, p. contemporană, Bucureşti, 1971, pp. 274-275. 663. 28 Perpessicius, „Menţiuni critice. Tălmăciri din 10 Ion Buzași, Un studiu monografic despre Emil poezia maghiară. Emil Giurgiuca: Culegere din lirica Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. maghiară (Editura de Stat). Costa Carei: Tălmăciri 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ din lirica lui Ady (Asoc. Româno-Maghiară). Eugen despre_emil_giurgiuca. Jebeleanu: Cultura maghiară în România democrată 11Ibidem. (Ministerul Informaţiilor)”, în „Revista Fundaţiilor 12 Emil Giurgiuca, Poeme , Cuvânt înainte de Ion Regale”, București, an XIV, Nr. 8-9, Serie nouă, aug. Dodu Bălan, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989, p. – sept. 1947, p. 92. VIII. 29Ibidem. 13 Ion Buzași, Un studiu monografic despre Emil 30Ibidem, p. 94. Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 31 Perpessicius, „Menţiuni critice. Tălmăciri din 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic_ poezia maghiară. Emil Giurgiuca: Culegere din lirica despre_emil_giurgiuca. maghiară (Editura de Stat). Costa Carei: Tălmăciri 14 Emil Giurgiuca, Poeme , Bucureşti, 1989, p. IX. din lirica lui Ady (Asoc. Româno-Maghiară). Eugen 15Dumitru Hinoveanu (1905-1963), poet, publicist. Jebeleanu: Cultura maghiară în România democrată Vezi și Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de (Ministerul Informaţiilor)”, în „Revista Fundaţiilor altădată, Satu Mare, 2013, pp. 231-235. Regale”, București, an XIV, Nr. 8-9, Serie nouă, aug. 1 6 D. Cinova, Emil Giurgiuca. Anotimpuri, – sept. 1947, p. 96. „Afirmarea”, Satu Mare, an III, nr. 12, decembrie 32 Nae Antonescu, Jurnal literar (1974-1989), Cluj- 1938, p. 143. Napoca, Editura Argonaut, 2015, p. 164. 17 Emil Giurgiuca, Poeme , Bucureşti, 1989, p. XVI. 33Ibidem, p. 89. 18Ion Buzaşi, Antologie centenară, „România 34Ibidem, p. 339; Emil Giurgiuca nerăspunzând la literară”, Bucureşti, 2007, Nr. 32, întrebările chestionarului trimis de către Nae http://www.romlit.ro/antologie_centenar. Antonescu (aflăm dintr-o filă de jurnal din 4 prilie 19Valentin Strava (1907-1984), poet, pe numele 1987 că lui „Emil Giurgiuca nu-i plăcea să i se adevărat Gavrilă Pop. Pentru biografia sa vezi și Nae amintească de activitatea lui veche, din pricină că Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Satu avusese unele neplăceri cu privire la fosta revistă Mare, Editura Citadela, 2013, pp. 265-267, George bucureşteană «Dacia» din 1941”, – p. 404) acest Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile lucru nu s-a putut materializa. Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Satu Mare, 2000, 35Ibidem, p. 164. pp. 223-224. 36Ibidem, p. 236. 20Emil Giurgiuca, Poeţii tineri ardeleni. Antologie, cu 37Ibidem, p. 341. 18 măşti în lut de Ion Vlasiu, Bucureşti, Fundaţia 38Coriolan Coltău (1909-1970), născut la Sanislău, cu pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1940, pp. studii juridice. A fost gazetar, poet, afirmându-se în 203-210. primul rând însă ca traducător din clasicii maghiari, el 21 Ion Buzași, Un studiu monografic despre Emil militând pentru apropierea celor două culturi. Giurgiuca, „România literară”, Bucureşti, 2013, nr. 39 Ion Hangiu, Dicţionarul presei literare româneşti 32, http://www.romlit.ro/un_studiu_monografic (1790-2000), ediţia a III-a, Bucureşti, Editura _despre_emil_giurgiuca. Institutului Cultural Român, 2004, p. 216. 22Idem, Antologie centenară, „România literară”, 40Idem, Dicţionar al presei literare româneşti (1790- Bucureşti, 2007, Nr. 32, http://www.romlit.ro/ 1982), București, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, antologie_centenar. 1987, p. 217. 17 Eseu Marturii) culturale

UGOCEA și patrimoniul său cultural

vármegye, cu o suprafaţă de 1213 km2 şi 91755 Daniela BĂLU locuitori. Comitatul, în forma sa de atunci, se situa la poalele Carpaţilor Păduroşi, pe cursul superior al Zona etnografică a Oaşului, împărţită Tisei, care îl tăia de la est spre vest în două părţi administrativ de-a lungul vremii în două regiuni, aproape egale. Capitala judeţului era Seleuşul (Nagy Ţara Oaşului şi Ugocea, a creat în patrimoniul – Szöllös, Vynohradiv – în limba ucraineană). civilizaţiei şi culturii româneşti particularităţi După primul război mondial, trei sferturi din distincte, specifice, deosebit de valoroase prin comitat au intrat în componența noului stat originalitatea şi creativitatea debordantă a Cehoslovacia, o parte mică de dincoace de Tisa fiind locuitorilor acestui ţinut, considerat chiar şi în alipită României. Această regiune a făcut parte din prezent păstrător al tradiţiilor născute în timpuri judeţul Satu Mare, sub numele de plasa Ugocea, ancestrale. având 18 localităţi: Aflată la confluența granițelor dintre România 1. Băbeşti (1261 poss. Babun) – Ucraina – Ungaria, zona fostului comitat Ugocea 2. Batarci (1378 poss. valachalis Batharch) reprezintă un model extraordinar cultural și 3. Bocicău (1572 Bochko) patrimonial, un spațiu al interferențelor care au 4. Cidreag (1319 Hydegre, villa Chudrug) generat un univers de conviețuire multiculturală. 5. Comlăuşa (1378 Komlos) Trăind într-o regiune multietnică, influențele 6. Dobolţ (1323 Dabouch) interetnice au fost inevitabile, iar transformările 7. Drăguşeni (sat aparţinător de Turulung) politice din secolul al XX-lea au determinat 8. Gherţa Mare (1351 Gerche) schimbări profunde, sociale, culturale și spirituale. 9. Gherţa Mică (1393 Gerche et alia Gerche) Satele româneşti din Ugocea au fost numite 10. Halmeu (1217 terra Holmy) încă de la început, în documentele istorice, 11. Porumbeşti (1274 terra Kukynus) <>, având în frunte cneji 12. Şirlău (aparţine de Batarci) şi voievozi, după acelaşi <> pe 13. Tarna Mare (1430 Torna) care-l întâlnim şi în comitatele vecine. Ţinutul făcea 14. Tămăşeni (1325 poss. Varalya) parte din domeniile regale, dar ajunge foarte curând 15. Turţ (1378 villa walachalis Thwrch) sub stăpânire feudală, privilegiile iniţiale ale satelor 16. Turulung (1216 Terebes) pierzându-se treptat în iobăgie, iar cnejii şi voievozii 17. Valea Seacă (1378 Zarazpatak) devenind simplii juzi săteşti în serviciul curţilor. 18. Văgaş (cătun aparţinând de Tarna Mare). Numele comitatului Ugocea îşi are probabil originea în diminutivul unui nume de persoană, Ugo În ceea ce priveşte populaţia din cele două + sufixul ca, purtat mai întâi de un sat, posibil satul regiuni, Ţara Oaşului şi plasa Ugocea, ea a fost de reşedinţă al comesului regal. În documentele întotdeauna majoritar românească, cu excepţia medievale ţinutul apare menţionat că având strânse câtorva localităţi în care exista şi populaţie „de alt legături cu Maramureşul, cele două comitate neam”: Oraşul Nou, Remetea, Vama, Dobolţ, aflându-se adesea sub autoritatea aceluiaşi comes, Halmeu, Turulung - maghiari; Cămârzana, Negreşti, de obicei voievod de Maramureş. Voievozii de Halmeu, Batarci, Tarna Mare, Turţ - evrei; Tarna Maramureş stăpâneau adesea moşii întinse şi în Mare, Cidreag, Halmeu, Porumbeşti, Turulung - ruşi Ugocea. La 1378 fraţii Drag şi Ioan, fii voievodului şi ruteni; slovaci, colonizați în secolul al XIX-lea Sas, veniţi din Moldova, stăpâneau cu titlu de pentru activitățile miniere. Un număr important de donaţie regală şi sate din regiunea românească şvabi romano-catolici a fost colonizat în anul 1745 la Comlăuşa, Batarci, Turţ. În 1390 voievodul Balc Turulung, locuitori de origine germană aşezându-se avea titlul de <>, pe care Drag îl și la Tarna Mare (1772) şi Batarci (1911). purta la 1392. Dacă din punct de vederea administrativ Din secolul al XVI–lea, în documentele Ugocea a fost despărţită teritorial de Oaş, nu acelaşi maghiare, ţinutul se numeşte <>. Înaintea lucru se poate spune despre cultura materială şi primului război mondial regiunea Ugocea a fost un spirituală ce şi-a dovedit unitatea în această „Terra”, comitat (judeţ) mai mic din Ungaria, Ugocsa această „ţară” inconfundabilă care a fascinat prin 18 Marturii) culturale Eseu arhaismul său, prin unicitatea portului popular, a fabricat industrial, cu motive florale abundente și dansului, a ţâpuriturilor, plămădite toate cu într-o policromie tot mai intensă! vitalitatea şi dârzenia oamenilor numiţi simplu - Moda preluată de la oraş aduce şi în portul oşeni. Un apelativ identitar, transmis celorlalţi cu oşencelor o piesă nouă, „viganăul” (un fel de rochie mândria propriei apartenenţe: „oşenia nu o lăs, de m- fără mâneci), modă ce a fost lansată tocmai la Viena or ţâne cu ovăz”. de o balerină celebră, Vigano, la începutul secolului Demnitatea acestor oameni, venită din al XIX-lea. timpurile în care dreptatea era consfinţită de „sfatul Chiar şi costumul bărbătesc suferă modificări bătrânilor”, brăzdată pe chipuri ridate de tumultul determinate de moda urbană. Mâneca largă preia vieţii, a făcut ca oşenii să fie apreciaţi şi respectaţi, manşeta de la cămăşile orăşenilor, terminându-se cu chiar dacă, în clipe de învolburare sufletească, un „pumnuşel”, clopurile din paie sunt înlocuite de deveneau violenţi la mânie: „oşenia nu-i pălării din postav negru, hainele din lână sunt ocară/irima-i di foc şi pară/de-o aprinzi arde o schimbate cu haine din stofă. ţară!”. Cu toate transformările pe care costumul Poate tocmai această fire aparent dură i-a făcut oşenesc le-a cunoscut de-a lungul timpului, putem să reziste într-o regiune multe secole închisă şi spune că, în ceea ce priveşte tipologia croielii şi izolată, dar care tocmai prin conservatorismul său a câmpii de amplasare a ornamentelor, acestea au păstrat formele esenţiale de manifestare a identităţii: rămas neschimbate. Dacă cel mai vechi tip de limba, obiceiurile, folclorul, portul popular. cămaşă femeiască era cel ce avea ornamentele Pentru cercetările etnografice și brodate pe umeri, până în ziua de azi s-a păstrat antropologice, Ugocea și Oaşul au constituit mult modelul „cu cheptar”, adică o platcă de format timp un izvor nesecat al spiritualităţii româneşti, al dreptunghiular, dispusă în jurul gâtului. Motivele mentalităţilor populare ancestrale, dar influenţele ornamentale de pe „cheptar” erau identice cu cele de majore datorate modernizării vieţii cotidiene au pe brâul fustei („pogmată”), respectându-se aceeaşi generat schimbări la fel de importante, iar tradiţiile cromatică. Şorţul purtat peste fustă trebuia să fie şi el de odinioară s-au pierdut treptat - treptat pe drumul asortat coloristic cu baticul. ce duce spre globalizare. Căsuţele cochete din bârne, Iniţial ornamentaţia costumelor a fost realizată târnaţul cu stâlpi încrustaţi, vraniţa cu boc, gardul prin alesătură în războiul de ţesut sau broderie artistic împletit de gospodar, au fost schimbate cu manuală, tonurile cromatice redând implicit vile impunătoare, cu nenumărate încăperi, caracterul vesel, energic, optimist al oşencelor: roşu, termopane şi covoare „persane” ce înlocuiesc galben, albastru, negru. Armonia culorilor a splendidele şterguri sau rudare ţesute la război cu cunoscut şi ea perioade de explozie, trecând la o mult talent şi răbdare de harnicele „borese” policromie mult prea stridentă faţă de culorile (neveste). costumului tradiţional. Azi, cromatica ornamentelor Firescul progres tehnic, dorinţa unui trai este total opusă, folosindu-se foarte mult negru, iar confortabil, importanţa prestigiul social direct broderiile manuale sunt înlocuite cu panglici, proporţional cu mărimea averii, toate au contribuit şnururi, dantele, pasmanterii confecționate într-un fel sau altul la aceste modificări, probabil industrial, și, recent, cu atât de inadecvatele „pietre inevitabile. Swarovski” ! Vechiul şi originalul costum popular, În costumul bărbătesc tradiţional deosebit de neîntâlnit în alte regiuni, a suferit şi el numeroase spectaculoase au fost clopul cu pană, cămaşa transformări. Dacă iniţial toate piesele componente brodată, straiţa ornamentată nu numai de mâinile ale costumului erau confecţionate din pânză ţesută în tinerelor fete dar şi cu sufletul lor, pentru că straiţa război, contactul cu zonele urbane a determinat reprezenta şi un simbol al iubirii și comuniunii, pătrunderea produselor fabricate industrial. Pe la fetele dăruind-o viitorului soţ. Unele piese din mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când mergeau costumul popular aveau aşadar şi un important rol să-şi vândă produsele în târgurile din Ucraina ritual, de exemplu „chischineul” era folosit de subcarpatică, Hust şi Teceu, oşenii cumpărau şi tânărul fecior la danţ, atunci când dorea să arate îmbrăcăminte. Astfel că, năframa albă ca zăpada, comunităţii cine este aleasa lui. El întindea baticul brodată manual, a fost înlocuită de baticul spre fata aleasă şi amândoi ţineau „chischineul” de („chischineul”) din mătase înflorată; şorţul din colţuri, în diagonală, semn că din acel moment vor fi pânză, brodat cu alesătură în războiul de ţesut, a fost mereu împreună. Dar chischineul simboliza şi schimbat cu şorţul („zadia”) înflorat din mătase, iar trecerea tinerei dintr-o categorie socială în alta, de la fusta („pindileul”) se confecţiona și ea din material fată la femeia căsătorită, prin gestul simbolic făcut 19 Eseu Marturii) culturale de naşă atunci când învelea cununa miresei cu un remarcă numeroase alte valori ce evidenţiază batic special pregătit pentru acel ritual. De altfel, pe creativitatea oamenilor acestor locuri, deosebitul parcursul ceremonialului nunţii, „chischineul” simţ artistic, dansurile, folclorul, obiceiurile apare în mai multe ipostaze ce au menirea de a seculare, măiestria modelării lutului în forme şi simboliza legătura dintre tinerii miri. culori inconfundabile, toate formând un nucleu Costumele de nuntă, moment major al ciclului unitar ce exprimă caracterul şi individualitatea existenţial, reprezentau apogeul creativităţii şi Oaşului. Vom aminti doar „dansul miresei cu fetele” talentului, cele mai frumoase broderii, cele mai sau extraordinara „roată a feciorilor”, simbolurile frumoase mărgele şi zgărzi împodobind mireasa şi arhaice ale desprinderii din lumea tinerilor şi trecerii mirele. Cununa şi „coada miresei”, unice în tradiţia la un statut social nou, numeroasele „ţâpurituri” şi rurală românească, erau adevărate opere de artă „strâgete” adaptate diferitelor obiceiuri sau realizate cu multă trudă şi deosebită îndemânare. sărbători, unele având importante mesaje „Găteala” miresei dura între 5 şi 12 ore, timp în care moralizatoare, salba de danţuri tropotite cu o energie se împletea părul fetei într-o splendidă coadă, iar explozivă, ce vine parcă din străfundurile pentru confecţionarea cununii, a zgărzilor, pământului bătut cu mult foc şi asprime, dar şi din floricelelor sau salbelor de bani cu care se sufletul iubitor de cânt: „De-aş şti c-aş mânca împodobea mireasa, erau necesare 60 – 70 de zile de pământ/ Tăt aş veni să vă cant!/ Să beau apă din lucru. izvor/ Să cant la codru cu dor…”. „Cine gioacă şî nu strâgă/ Facă-i-să gura strâmbă/ Facă-i-să nasu lat/ Să rămână bosumflat!/ C-aşa-i giocu oşenesc/ Obiceiu bătrânesc”. În versurile ţâpuriturilor sunt oglindite trăirile vieţii cotidiene, fiind în acelaşi timp şi o modalitate de exprimare a sentimentelor, dar și a apartenenței identitare: „Omu supărat nu moare/ Se usucă pe pticioare/ Numa la inimă-l doare!” „Cine m-o făcut pribeag?/ Doru şi frunza di fag/ Greu´ lumii care-l trag!“ „Bine-i Doamne când nu-i rău/ Ca la păstrăv în pârău/ Da-i rău Doamne când nu-i bine/ Şi n-ai ajutor la nime!“ „Io-s oşan, gubă tărcată/ Port cuţâtu-n Coada împletită din părul lung a fost înlocuită straiţă lată/ Şi la clop pană-nstruţată!/ Când domnii în timp, din nefericire!, cu o bucată de carton pe care poruncă o dat/ Di tri ori să fiu legat/ Cu nimic nu m- sunt cusute diferite podoabe şi care se ataşează am lăsat!/ Că di când îi lumea lume/ Nu mi-o fost cununii. Măiestria artistică a fost înlocuită cu teamă di nime!“ kitschul!!! În ultimele decenii miresele din Ugocea „Frunză verde măr cu crangă/ M-o făcut au adoptat şi ele „moda de la oraş”, cu rochii albe, mama oşancă/ Cu gura să ţâpuresc/ Cu ochii să voal şi coroniţă din flori artificiale, perle sau pietre celuiesc!“ prețioase. Pentru ceremonialul căsătoriei civile Chiar şi pălinca, celebra băutură cu multe mirii, dar și unii nuntași, îmbracă costume oșenești „focuri“ ce ard tentant, dar periculos, este invocată (mult îndepărtate de la modelul tradițional!), în versuri: „Beţi pălincă di prune/ Dacă-ţi be pe gios cântărind zeci de kilograme ce se regăsesc în vi-ţi pune/ Şi tăţi vi-ţi fa´ de minune!”. greutatea numeroaselor broderii din mărgele și „În pălincă stă un drac/ El m-ajută rău să cristale de tip „Swarovsky”, dar și a pânzei din care fac!“. sunt confecționate, dublată la fustă (pindileu) și Ugocea, această regiune ce a captivat timp mâneci de un material de ”rafie”, aplicat cu scopul îndelungat prin mirajul arhaismului, cunoaşte de „a sta înfoiate, țepene”. inclusiv valenţe plurietnice, evidente prin Importanţa deosebită pe care costumul de convieţuirea românilor majoritari alături de nuntă îl avea în viaţa unui om, accentuată prin faptul maghiari, şvabi, ucraineni, ceea ce sporeşte că acel costum îl însoţea inclusiv „în viaţa de apoi”, complexitatea patrimoniului cultural, diversitatea fiind înmormântat tot în costumul de nuntă, şi-a tradiţiilor şi obiceiurilor ce se manifestă firesc într-o pierdut total semnificaţia tradiţională. mare familie multietnică, contribuind la dezvoltarea Desigur că în zestrea spiritualităţii oşeneşti se unor valori patrimoniale multiculturale. 20 Marturii) culturale Eseu

Alteritatea sau acceptarea diferenţelor, transfrontalier. Muzee și patrimoniu transfrontalier. cunoaşterea şi înţelegerea culturii celuilalt sunt parte Museums and cross-border heritage. din firescul cotidian, determinate chiar şi de Ugocea are un trecut strâns legat de cele 3 întemeierea familiilor mixte, ceea ce în trecut părea regiuni transfrontaliere Satu Mare, Transcarpatia și imposibil de realizat. Ungaria, informații documentare importante Păstrarea patrimoniul multietnic, material sau aflându-se în Arhivele Naționale Maghiare din spiritual, cu specificul fiecărei etnii, este esenţială în Budapesta, Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia - această epocă a globalizării şi uniformizării, oferind Beregovo, precum și în arhivele din România, în atât zonei cât şi oamenilor ei unicitate şi special cele din Satu Mare și Maramureș. originalitate. Haideţi să ne imaginăm că în faţa clădirii Parlamentului European stă un grup de oşeni îmbrăcaţi în costumele lor tradiţionale şi un grup de oşeni îmbrăcaţi în blue-jeans şi tricouri. Care dintre ei credeţi că va atrage atenţia? Care vor fi originali, unici, şi cine se va pierde în anonimat? Autorităţile locale, toate comunităţile, de la cei mai mici până la cei mai mari, indiferent de vârstă sau statut social, pot contribui în mod direct la păstrarea patrimoniului cultural ce ne conferă originalitate, şi aşa cum alte popoare ale Europei nu- şi abandonează propriile valori ci, dimpotrivă, sunt mândre de ele, şi noi trebuie să înţelegem că numai respectându-ne cultura tradiţională, păstrându-ne identitatea şi valorile patrimoniale, vom putea la Bibliografie selectivă rândul nostru să fim apreciaţi şi respectaţi. Tezaurizarea acestor valori, prin intermediul Bălu, Daniela, Simboluri tradiţionale în nunta colecţiilor de obiecte patrimoniale deţinute de românească, în „Satu Mare. Studii şi comunicări”, Muzeul Judeţean Satu Mare, reflectă atât caracterul XV-XVI, 1998-1999, Satu Mare, 1999. plurietnic al regiunii, cât şi specificul identitar al Bălu, Daniela, Prefață; Notă asupra ediției, în Gh. etniilor ce convieţuiesc de secole, indiferent de regimurile politice sau frontierele geo- Focșa, Spectacolul nunții în Țara Oașului, Satu administrative. Patrimoniul multietnic poate Mare, 2009. reprezenta o ladă de zestre ce abundă de bogăţia Bălu, Daniela, Horvat, Liuba, Kinces Diana, Sike creativităţii, spiritualităţii, în care esenţele Tamás Patrimoniu multietnic, Satu Mare, 2009. originalităţii se împletesc armonios cu valenţele Bălu, Daniela, Horvat, Liuba, Legende și folclor. confluenţelor. Patrimoniul cultural nu este doar moştenirea transmisă din generaţii în generaţii, Patrimoniu imaterial transfrontalier, Satu Mare, patrimoniul este o carte de vizită permanentă, ce ne 2012. defineşte identitatea „pe drumul cel mare al Bălu, Daniela, Patrimoniu imaterial transfrontalier. civilizaţiei europene, unde suntem chemaţi a ne Tradiții și ritualuri, vol.II, Satu Mare, 2015. arăta destoinicia” (N. Iorga). Drăganu,Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe Prin oportunitatea oferită de finanțările baza toponimiei şi onomasticei, Bucureşti, 1933. europene, Muzeul Județean Satu Mare a câștigat și Focşa, Gheorghe, Spectacolul nunţii în Ţara implementat 15 proiecte transfrontaliere, dintre rezutatele obținute, dedicate zonei Ugocea, Oaşului, Satu Mare, 1999. amintind câteva publicații tipărite în Editura Scurtu, Vasile, Cercetări folklorice în Ugocea Muzeului Sătmărean: românească (jud. Satu Mare), în „Anuarul Arhivei Micromonografie Turulung.Túrterebes. de Folklor”, VI, Bucureşti, 1942. Micromonografie Turț. Turc. Suciu, Coriolan, Dicţionarul localităţilor din Patrimoniu multietnic. Együttélő népek kulturális öröksége. Transilvania, vol.I, Bucureşti, 1967. Legende și folclor. Patrimoniu imaterial Szabo, István, Ugocsa megye, Budapesta, 1937.

21 Eseu Marturii) culturale CENTENAR IONIȚĂ G. ANDRON (1917-2017) II este amiază, femeia mamă și-a înfipt sapa Claudiu PORUMBĂCEAN în pământ și apropiindu-se de leagăn s-a aplecat peste odrasla-i din leagăn, dând În numărul precedent al revistei vă copilului să sugă. făceam cunoscută intenţia ca în fiecare Am rămas țintuit locului. Dacă marele număr din acest an să prezentăm câte un nostru poet O. Goga a avut emoția creației material dedicat fotografiei lui Ioniţă G. în poezia sa „Clăcașii” când a descris cum Andron. își alăpta mama copilul, eu eram emoționat „Fotografiile comentate”1 la care ne- deoarece mă credeam privilegiat, văzând am oprit în acest număr al revistei sunt cu proprii-mi ochi un asemenea tablou. excepţionale, iar povestea lor ne trezeşte M-am apropiat de consăteana mea sentimente plăcute de întoarcere în timp, încet, emoționat, venindu-mi în minte sentimente poate prea devreme adormite versurile poetului: datorită tumultoasei vieţi cotidiene de astăzi. Ioniţă G. „Cu chipul stins o umbră de femeie Andron a ştiut, ca nimeni altul, să surprindă aceste Privește-n jos și sânul și-l descheie imagini cu totul aparte şi să ne transmită emoţia şi Și-ncet îi dă copilului să sugă...” bucuria sa cu fiecare fotografie lăsată posterităţii. Am rămas cutremurat de această icoană și îmi venea și mie, ca poetului de odinioară, să sărut mâna Din leagăn începea amarul înăsprită a femeii și să ridic în slavă acest „cocon”, tânăr vlăstar al Țării Oașului și să-l văd: „... înfricoșatul crainic Izbăvitor durerilor străbune”. Zbuciumul din sufletul mamei care răspundea cu viața ei, de viața copilului și care nu-și vedea asigurată nici propria-i existență din slaba recoltă de porumb ce se arăta și din cele câteva fire răzlețe de floarea soarelui, era amplificat de furtuna ce se apropia și dădea dimensiuni colosale tabloului mai ales pentru noi românii care îl avem pe Goga.

„Daci montibus inhaerent” (Dacii se ţin atârnaţi de stânci)

Calendarul scria primăvara anului crucial 1940. La sfârșitul anului universitar am venit acasă la Racșa reluându-mi drumețiile pe orizontalele și verticalele Țării Oașului. Era o zi caldă și însorită de iunie. Spre amiază a început să se înnoreze și zoream spre casă. Cum treceam pe o cărare, am văzut nu departe de mine, într- o holdă de porumb un leagăn de copil atârnat într-un par ce era înfipt în pământ. O scenă obişnuită pe atunci în satele oșenești. Aproape de leagăn, mama pruncului, o consăteană de a mea pe care o cunoșteam, „săpa mălaiul”, adică prășea porumbul. Am observat că își pune mâna streașină la ochi, privește spre soare apoi în jos, făcând un pas, călcându-și umbra capului. Dându-și seama după aceste semne, ceasornicul ei, că

22 Marturii) culturale Eseu

În ziua următoare, împreună cu ortacii mei, ne al Dacilor: gura întredeschisă a unui lup care șuiera în apropiam de piscul muntelui, observând la distanță bătaia vântului... prezența a lor doi ciobani cu turma lor. Iată - gândeam - după mai bine de 18 veacuri, am Deși nu-mi convenea luminozitatea - soarele în față un adevăr istoric, pe care l-am scris cu lumină, intrase după un nor - și oricât aș fi dorit, nu aveam cu cea mai mare emoție. Nici după ce am fotografiat puterea să sparg norii și să fac să iasă dintre ei măcar scena n-am revenit în prezent, ci colindam undeva în un fascicol de lumină care să-l proiecteze pe ciobanii timp, prezența mea fiind una spațială. Eram atât de mei, totuși nu m-am putut răbda să nu-i surprind fericit încât nu-mi dau seama cât timp am rămas acolo, acolo, în vârf de munte. o clipă sau un veac. După un popas în care ne-am săturat privirea și ne-am încărcat inima cu noi frumuseți, ciobanii s-au Trei fete cu cunună îndepărtat, începând să coboare. Ce grea a fost această despărțire! Ce gol simțeam în inimă pentru că din cauza timpului nefavorabil nu am putut face fotografii așa cum aș fi dorit, așa cum s-ar fi pretat ciobanii în acest cadru superb. Înainte de a începe să coborâm și noi, timpul s-a mai ameliorat, dar ia ciobanii de unde nu-s. Ajungând sub pisc, la baza stâncilor, mi-a fost dat să văd unul dintre cele mai mărețe tablouri din viața mea. Am rămas țintuit locului uitând de moment și de mine și de aparatul foto, iar ortacii mei s-au îndepărtat neputându-se răbda să nu arunce din mers, ca „de pe spinarea calului” ironica întrebare: „Oare ce-o mai fi văzut Ioniță?” Vedeam o filă de istorie vie, mai bine zis un 1963 1939 crâmpei din viața strămoșilor noștri, înainte de a ne fi născut ca popor. În vacanța de primăvară am surprins un grup de Doi păcurari în gube albe stăteau rezemați fete - trei la număr - „dându-se de-a ciocota” / „păcurărește” în toiegele lor, turma de oi păștea din ciocnind ouă roșii. jos de ei pe latul muntelui, iar ei o urmăreau de aici de Am ales cadrul care mi s-a părut mai potrivit și a sub stânci, scrutând totodată și „țara” lor, ce se ieșit un clișeu excepțional, care se păstrează încă întindea în marea căldare de sub munte. foarte bine după atâția zeci de ani. Păcurarul mai vârstnic parcă creștea dintr-o După 23 de ani mă găseam de aceeași sărbătoare, stâncă, iar de sub pălăria - coif a acestuia țâșnea un tot la Racșa. Și de data aceasta m-a impresionat plăcut smoc de păr rebel, dar fața-i era liniștită, senină, pe un grup de fete care stăteau aproape în același loc. când păcurărașul, - ortacul lui cel mai tânăr - avea o Fără să fac nici cea mai mică regizare sau așezare a lor, figură dârză, hotărâtă, intransigentă. Acest cuplu am făcut o fotografie, iar după ce s-a declanșat uman precum și întreaga turmă de oi mi se părea că au aparatul, una dintre ele mi s-a adresat: un apărător, un protector de neînvins, muntele, ale - Și mama are chip de aiesta! cărui stânci parcă se și plecau puțin spre ciobani, ca Fără să o întreb a cui este am privit-o atent, pentru a-i încredința că El, Muntele este prezent, că El dându-mi seama cu cine seamănă şi zicându-i: este al Lor şi Ei sunt ai Lui. - Nu ești tu a Ofimii Tomii? - Aşa au venit - mi-am zis - dimpreună, stânci şi - Ba a ei! oameni din vremi imemoriale, iar când romanii au - O, bată-te norocul, da' bine semeni cu mă-ta! îndrăznit să calce fruntariile statului liber dac, au fost Într-adevăr, asemănarea era izbitoare, și mai era izbiţi în munţi, drept care scriitorul antic Florus scria încă o fată, a cărei mamă făcea parte din grupul cel despre aceia care nu au putut fi înfrânţi în primul vechi. război: Am fost emoționat că am ajuns să fotografiez - Daci montibus inhaerent, adică „Dacii se țin două generații și dacă dorința nu mi-ar fi prea mare, strâns lipiți / aninați / de stânci!” mi-aș dori să ajung să fixez pe peliculă și cea de a treia Și pentru ca această scenă să fie cât mai veridic generație... ancorată în prezentul dacic, adică în istorie, și să nu-i Ambele fotografii, mărite la aceleași dimensiuni poată știrbi nimeni autenticitatea, parcă și formația de stau aproape una de alta în Muzeul Țării Oașului din stânci de pe culme semăna perfect cu drapelul de luptă Negrești. 23 Eseu Marturii) culturale

Sfidarea cotropitorilor cotropitorii romani și apoi toate hoardele care ne-au călcat la noi acasă. Și multe au fost.! Doamne, multe au fost și parcă prin consăteanul meu le aud replica: Ați venit voi și ne-ați cotropit, dar acest pământ este al nostru de când e lumea lume. Pe noi nu ne poate mișca nimeni de aici! În această icoană vie văd și una dintre cele mai rare calități ale unui popor, aceea a neamului nostru care de-a lungul istoriei nu a râvnit niciodată la brazda altuia, ori cât de mic și sărac ne-a fost ocolul. Noi nu am fost cuceritori, dar nici cuceriți.

Întâlnire cu o frumusețe oșenească

Într-una din diminețile însorite ale aceluiași an 1939 vara, am urcat pe Dâmbul Bisericii, dominat de teiul cel bătrân, cel mai falnic copac din Țara Oașului, cu perimetrul trunchiului de peste patru stângeni. M- am așezat la locul meu preferat între două rădăcini care înainte de a se înfige în pământ pentru a se sprijini împreună cu celelalte, acest colos, își încordau într-o uriașă sforțare spinările. Aparatul foto era alături și am început să studiez când la un moment dat, coada ochiului stâng a prins ceva mișcare la poalele dealului dinspre Toaderu Nonului. Privind într-acolo în curând l-am descoperit pe consăteanul meu Văsâiu lui Ionu lui Dănilă pe care nu numai că îl cunoșteam foarte bine, dar aveam față de el un respect deosebit, deoarece făcea parte din tagma vânătorilor. Urca Era în primăvara anului 1958. încet, tacticos, având pe umărul drept coasa și furca de De „ziua finelor”, fiind un timp frumos de lemn în care îi atârna pe spate straița cu sculele de primăvară, am luat-o încet spre Certeze și de acolo „bătut”, adică de ascuțit coasa. Mi-am pregătit spre Huta, ajungându-mă o căruță în care era și o aparatul pentru fotografie. „fină” ce mergea cu olul și colacul la nănași. Mi-a fost Ajuns în fața mea s-a oprit o clipă și a dat binețe. destul o clipă pentru a-mi da seama de frumusețea ei și Nu se aștepta să mă întâlnească în acel ceas matinal, la un semn al meu certezanul a oprit iar eu am făcut o iar eu ochindu-l am ales momentul potrivit și am fotografie finei. Ei parcă m-au cunoscut și m-au poftit declanșat. Aparatul a țăcănit sec, iar eu am avut și pe mine la „colaci”. Le-am primit mai mult din bucuria unei cuceriri. complezență, dar mi-am continuat drumul tot pe jos, Mă așteptam ca bătrânul să-mi spună o vorbă, să însă mă gândeam cine o fi tânăra ale cărei trăsături de îmi ceară să-i dau și lui un „chip” când va fi gata, dar în o rară frumusețe și finețe îmi stăruiau înaintea ochilor. loc de așa ceva, a venit replica privindu-mă Mi-am luat hotărârea să merg la „colacii” lor. Nu a pătrunzător, dârz: trebuit să fac nici o investigație deoarece în mijlocul De ce ai îndreptat către mine scula cea satului am nimerit la niște cunoscuți: tocmai ei erau nemțească? „nănașii”. De atunci, în icoana consăteanului meu am văzut La masa întinsă și bogată, pe care stătea la loc de moșii și strămoșii mei din spița dacică de acum mai cinste „olul și colacul de nănaș” am făcut o fotografie bine de optsprezece veacuri care i-au întâmpinat pe în care se vede în profil Florica - acesta era numele 24 Marturii) culturale Eseu finei - „floarea florilor” din Țara Oașului, zic eu. I-am mirii să poarte gube sau sumane, se păstra cu mai făcut Florichii niște fotografii în livada înflorită, sfințenie. fotografii pe care echipa de prospectare a filmului Eram la Certeze cu echipa de filmare, Florica era documentar color ,,Nunta în Țara Oașuluiˮ - și care „împletită” și „înstruțată”, urmând să îmbrace guba era în căutarea unei „mirese” - le-a văzut la mine și s-a albă pentru a filma trecerea pe sub colaci. Mărturisesc oprit asupra ei. sincer că nu am stat niciodată în apropierea unui cap I-am condus la Certeze, am căutat-o, dar nu era încoronat, dar când a apărut Florica având pe umeri acasă, dar în curând am găsit-o venind de la o soră de- guba albă, pe lângă faptul că îi scotea și mai mult în a ei. Am întâmpinat-o la marginea drumului, evidență nobilele-i trăsături ale feței, îi dădea acea prezentându-o într-un mod original: monumentalitate a frumosului, a sublimului, a - Asta-i Florica!...... farmecului din basme, care pur și simplu mă striveau, Au rămas năuci. Privirile regizoarei și eram gata-gata de a face o plecăciune adâncă, ca și operatorului alunecau admirativ spre chipul Florichii, cum m-aș fi găsit în fața unei apariții de-a dreptul apoi se întretăiau, parcă pentru a-și comunica fiecare tulburătoare și nu îndrăzneam să-mi ridic ochii pentru gândul pe care mi se părea că l-am ghicit: „Ce vom ca nu cumva să-mi fie orbită / răpită privirea de prea scoate noi din chipul acesta!” și am avut certitudinea luminatul chip, ca nu cumva să comit o profanare a că mireasa pentru film a fost aleasă. Dacă aș fi avut unui frumuseți care pentru ochii muritorilor de rând ar totdeauna în viață asemenea împliniri, nu aș fi greșit fi tabu. niciodată. Florica a primit propunerea, dar până la primul Notă: tur de manivelă mai erau câteva luni, dar a sosit și 1Muzeul Judeţean Satu Mare, Colecţia Ioniţă G. sorocul. Încă în anii aceia, tradiția în Țara Oașului, ca Andron, nr. inv. 35.633. Microeseuri niciodată! L-a pus ȋn… biblioteca lui, lângă celelalte Ovidiu T. POP cărţi cu autograf, primite de la diverşi autori, dar necitite. Scularea… personulităţii Noţică ȋşi admiră… biblioteca. Se gândeşte: „Ce risipă de… hârtie! Hârtia de carte nu este bună Noţică, alias ardeleanul… Mitică, era un nici de făcut… cornete pentru seminţe! Hârtia de carte om… comun şi normal. Un om ca… oricare altul. A nu este bună… de nimic!” fost aşa, până a dat peste un… scaun şi… scaunul peste el. Ȋn acel moment, a ȋnceput… procesul de Cultul… personulităţii formare şi de deformare a… personalităţii sale. A ȋnceput să creadă despre el că este… frumos, că este… Şmecherul, acum bătrân, a ajuns la final de… deştept, că este… ales, că este… unic … etc. A ȋnceput carieră. A avut mari probleme de… integritate şi de să-i placă să fie… lins, să fie… puricat, să fie… etică, dar le-a „trecut” şmechereşte şi cu tupeu. În loc scărpinat … etc. să lase… capul în jos, şi l-a ridicat din ce în ce… mai Toată… lumea a înțeles că, de fapt, la Noțică a sus. avut loc… procesul sculării personulităţii! După un timp, în care… lumea a început să uite cine este şi ce a făcut, a devenit… deontolog. Noţică şi… cartea Strigă… în gura mare ca să-l audă cât mai mulţi, chiar şi cei care-l… ştiu şi nu mai vor să-l… audă: „Eu am Lui Noţică nu i-a plăcut… cartea, deoarece făcut…, eu sunt…, eu aş face…, când eram eu… etc. cartea este… grea. Noţică se consideră… telectual, Eu sunt… frumos, eu sunt… deştept, eu sunt cel nu… intelectual ca… unii care au făcut ceva pentru mai…, eu sunt… etc. X-ulescu este…, Y-ulescu cultură! El recunoaşte că intelectualii fac cultură, este… etc. Toţi sunt… mici, doar eu, eu sunt… cel mai dar… telectualul care este... este! mare şi… cel mai tare, eu sunt… ales etc.” Noţică nu a cumpărat niciodată o carte, doar De când lumea, oamenii… mici, fără din… ălea de joc! Noțică are… bibliotecă. Ȋn importanţă, fără educaţie şi cultură, care au un… dram bibliotecă are cărţi noi, necitite şi nedeschise. De de inteligenţă şi multă… şmecherie, au şi un… unde? Le-a… primit! complex de superioritate dat de cultul… Noţică a fost la o lansare de… carte. A primit personulităţii! un volum cu autograful autorului. Nu l-a răsfoit 25 Eseu Marturii culturale

Scriitori uitați ai Ardudului

etapă ulterioară Ludovic Bartók a Carol C. KOKA devenit atât de apreciat încât i s-a încredințat conducerea revistei. Orașul Ardud este situat în În afară de această revistă, partea de sud-est a județului Satu Ludovic Bartók a publicat și în Mare, la 20 km de municipiul Satu Bolond Miska (Mihai nebunul), Mare, fiind atestat documentar revistă care, datorită talentului său pentru prima dată în anul 1215, sub scriitoricesc a dobândit un însemnat numele de Herdeud, așa apare rol literar. Din punct de vedere menționat și în R e g i s t r u m politic, poetul a simpatizat cu Varadiense, protocoalele Capitlului de la Oradea, partidul lui Tisza Kálmán (1830-1902), cunoscut din secolul al XII-lea. Cu cei 6.231 de locuitori, sub numele de Határozati Párt, și critica des partidul conform recensământului din anul 2.011, Ardudul lui Deák Ferenc (1803-1876), Partidul de Opoziție. este cel mai mic oraș al județului Satu Mare și a fost După unificarea celor două partide, la 1 mai 1875, a declarat oraș în anul 2006. Cetatea de aici a jucat un luat ființă Partidului Liberal. Ludovic Bartók a rol important în Evul Mediu când a fost centrul fondat în 1878 o nouă publicație cu titlul Bolond administrativ al unui domeniu feudal foarte întins. Istok (Istok nebunul), al cărui redactor a fost până la Ardudul se poate mândri cu o serie de moartea sa. personalități istorice precum: Bartolomeu Dragfy În anul 1877, publică volumul de versuri (1447-1501), ajuns voievod al Transilvaniei sau Örtüzek (Focuri de veghe) iar în 1879 Rúgott Tamás Bakócz (1442-1521), ajuns cardinal, unul csilagok, sub pseudonimul Don Pedro. În 1881 și dintre candidații la funcția de papă. De Ardud se 1883 a publicat alte două volume de creații lirice, leagă și numele doctorului Augustin Mircea, bine primite de critica literară. De mare valoare este militant de seamă pentru drepturile românilor, volumul cu titlul Kárpáti emlékek (Amintiri din exmatriculat în tinerețe din Facultatea de Drept de la Carpați), volum pentru care a primit aprecieri Oradea, de către autoritățile austro-ungare, în 1902, unanime și care a fost tradus și în limba germană, în pentru sentimente și acțiuni de propagandă 1886, de către Adolf Silberstein, renumit ziarist, românească. Dr. Augustin Mircea a fost președintele critic literar și estetician, cunoscut și sub numele de Consiliului Național Român cercual Ardud în anul Ötvös Adolf. Alt volum important în creația sa este 1918. Erdözugás (Vuietul pădurii), apărut în 1889. De Ardud își leagă numele o serie de Ludovic Bartók a fost și un talentat dramaturg. personalități de cultură, poeți, scriitori, dramaturgi Teatrul Național Maghiar i-a prezentat mai multe sau oameni de știință mai puțin cunoscuți. Printre creații, printre care A legszebb (Cel mai frumos), aceștia se numără Ludovic Bartók, poet dramaturg și comedie în treia acte, drama istorică Kendi Margit redactor. S-a născut în 24 mai 1851 la Ardud și a fost (Margareta Kendi), în 1888, piesă pentru care a fost fiul avocatului Anton Bartók. După studiile generale distins cu Premiul Academiei Ungare. Au urmat apoi din localitatea natală a urmat liceul la Baia Mare, A méhek (Albinele) în 1889, Erzsébet királyné Satu Mare și Sighetul Marmației. În anul 1868 s-a (regina Elisabeta), Thurán Anna în 1888 și Az örvény înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității (Vârtejul) 1895. Au urmat și alte piese la fel de bine din Budapesta. Încă din studenție a început să primite: Mohács utan (După bătălia de la Mohaci) publice sporadic poezii în diferite publicații. A fost 1898, János király (Regele Ioan) 1902, comedia remarcat mai ales datorită poemelor sale de factură Haluska Benedek (Benedict gălușcă) 1889. umoristică, publicate în Üstökös (Meteoritul), Ludovic Bartók a scris și numeroase poezii de publicație la care a devenit un colaborator factură patriotică, de dragoste sau pasteluri. Cu mare permanent. Această publicație apărea sub direcția plăcere a scris despre zonele montane, despre marelui romancier Jókai Mor (1825-1904). Într-o pădurile seculare, despre munții cu culmile lor 26 Marturii) culturale Eseu misterioase. Unii critici consideră că aceste poezii din Carei. Și-a luat bacalaureatul în 1940, după care ale lui Ludovic Bartók constituie reversul poeziilor s-a înscris la Universitatea din Debrețin, Facultatea lui Petöfi, care era considerat în primul rând un poet de Științele naturii. În 1944 a absolvit facultatea, iar al șesurilor. Din anul 1883, Ludovic Bartók s-a după cinci ani a obținut titlul de doctor, cu o teză numărat printre membrii Societății Literare despre geografia ținutului Ardud. Între anii 1944- ,,Kisfaludi” și ,,Petöfi”, și a fost dramaturgul 1948 a funcționat ca profesor la Gimnaziul Piarist Teatrului Național Maghiar. din Carei, apoi ca profesor la Liceul pedagogic din La sfârșitul secolului al XIX-lea omul de localitate, iar între 1948-1950 a ocupat funcția de cultură Ludovic Bartók s-a apropiat de viața politică. director al acestui liceu. Între anii 1887-1888 a fost deputat din partea Din anul 1951 a început o frumoasă carieră Partidului Independent, iar între 1900-1901 s-a didactică la Universitatea ,,Bolyai” din Cluj, ca numărat printre redactorii publicației Magyarország lector și apoi ca și conferențiar la Facultatea de (Ungaria). A decedat în ziua de 31 decembrie 1902 la Geologie. Între 1952-1953 a îndeplinit funcția de Budapesta, la vârsta de 51 de ani și a fost director în Ministerul Învățământului, revenind apoi înmormântat în Cimitirul Kerepesi. La Budapesta o la catedra universitară. A devenit decanul facultății, stradă îi poartă numele. Postum, în 1906, i-a apărut funcție pe care menținut-o și după 1959, anul volumul de versuri Hattyudal (Cântec de lebădă). unificării universităților ,,Victor Babeș” și ,,Bolyai”. Un reprezentant al clerului, cu preocupări Ludovic Nagy s-a remarcat ca un renumit literare, a fost Ioan Meszáros, născut la Ardud în cercetător al Bazinului Carpatic, a făcut cercetări ziua de 26 iunie 1906. A urmat liceul la Satu Mare, asupra depozitelor de sare din Carpații Orientali și unde și-a luat bacalaureatul în anul 1926. S-a înscris munții vulcanici ai Harghitei. A fost membru activ al apoi la facultatea de Teologie a Universității Societății de Geologie din România. În anul 1959 a ,,Pázmány Péter” din Budapesta unde a devenit publicat lucrarea Cutele diapire din zona Șieului și a doctor în teologie în anul 1935. Nirajului, cu referire la stratigrafie și tectonică. De Între anii 1933-1942 a ocupat funcția de numele lui se leagă și elaborarea cursului universitar secretar la Episcopia Romano - Catolică din Satu Geologia R.P. Romîne, vol. I și II, apărut și în volum Mare, apoi s-a mutat la Beregovo în Ucraina. A fost o în 1960, la Editura Științifică. A publicat numeroase vreme preot paroh la Berbești în Maramureș, iar în studii și articole în Studia Universitatum Babeș- 1952, până la pensionarea sa din 1964, a fost Bolyai și revista Korunk. A încetat din viață la 13 protopop la Ujgorod (Ucraina). La Satu Mare a iulie 1982, la vârsta de 61 de ani. colaborat intens la cotidianul Szamos (Someșul). În anul 1937 a publicat primul său volum de versuri cu titlul A lápmadara Sionra szál (Pasărea mlaștinii Bibliografie: deasupra Sionului). Ca poet a păstrat întotdeauna o strânsă legătură cu natura, fiind un mare admirator al 1. Romániai magyar irodalmi lexikon,(Lexiconul frumuseților acesteia. A fost un iubitor de oameni, literar maghiar din România), sub redacția Balogh trăsătură care se oglindește în toată creația sa, și a Edgár, David Gyula, București, Cluj, Editura fost întotdeauna aproape de cei suferinzi. Pentru că a Kriterion, 1981-2002 2. Istoria literaturii maghiare, I-IV, Editura făcut parte dintr-o organizație revizionistă, în Academiei, Budapesta, 1966, sub redacția,Söter octombrie 1939 a fost arestat de către autoritățile István române. A fost expulzat în Ungaria, revenind apoi în 3. Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. A București, 1962-1966. încetat din viață la 31 august 1977 la Ujgorod în 4. Studia Universitatis Babeș-Bolyai, seria, II, Ucraina. Geologia, Geographia, 1958-1961, 1962-1969, Ludovic Nagy, a fost un renumit geolog, cadru 1970-1974 didactic universitar, născut la Ardud la 23 decembrie 5. Monografia orașului Ardud, www.orasardud.ro 1921. El s-a afirmat în primul rând ca scriitor pe 6. Șematismul jubiliar al Diecezei Romano - tărâmul științelor naturii și a geologiei. A urmat Catolice Satu Mare, Editor Episcopia Romano - studiile primare și gimnaziale la Ardud apoi liceul Catolică, Satu Mare, 2006

27 Eseu Marturii) culturale

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău...”

de egoism, spre a se cufunda în iubire: în Cristian BOLOŞ iubirea de Aproapele şi – implicit – în iubirea de Dumnezeu. Persoana îşi În cadrul acestui articol voi foloseşte libertatea spre a ajunge la reliefa importanţa şi actualitatea primei asemănarea cu Dumnezeu, la porunci dumnezeieşti a Decalogului: dobândirea mântuirii. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu Dumnezeu ne spune: „Eu sunt...” ai alţi dumnezei afară de Mine!”(Ieşire Observăm că verbul „a fi” este la XX; 2-3). Această poruncă, prin modul prezent, ceea ce ne demonstrează faptul în care este formulată de Dumnezeu, că noi ne găsim într-un prezent continuu. scoate în evidenţă legătura profundă, Trăim mereu în prezent şi ne pregătim intimă, dintre Creator şi creatură, adică pentru veşnicie. Viaţa omului pe pământ dintre Dumnezeu şi om, dintre Părinte şi fiu. constituie o pregătire neîntreruptă pentru întâlnirea Pronumele personal „Eu” (pers. I) şi pronumele cu Dumnezeu şi pentru viaţa veşnică şi fericită, trăită posesiv „tău” (pers. a II-a) au tocmai menirea de a împreună cu El după moarte şi după înviere. Acest arăta intimitatea. Este vorba despre o relaţie de la prezent continuu înseamnă că omul este pregătit (sau Persoană la persoană sau de la Persoane (Sfânta ar trebui să fie) întotdeauna pentru a se întâlni cu Treime) la persoane (oamenii). Dumnezeu este Unul Dumnezeu şi că nu trebuie să ceară un timp de în fiinţa Sa, motiv pentru care întâlnim pronumele amânare spre a se îndrepta, spre a se căi. Prezentul „Eu” la singular. Însă, acest singular ascunde continuu presupune o conştiinţă împăcată, deoarece pluralul „Noi”, adică cele trei Persoane ale Sfintei doar aceasta poate îndepărta cu succes frica de Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, adică: un Judecata viitoare. Cu câtă căldură ni se adresează Dumnezeu în trei Persoane. Fiinţa este unică, Dumnezeu: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău!” Al întreagă şi comună celor trei Persoane ale Sfintei cui? Al tău! El este Domnul meu, al tău, al lui, al Treimi, tot aşa cum firea umană este una şi comună nostru. El este Tatăl nostru! Doar pentru că este al tuturor persoanelor umane. nostru I ne putem adresa cu apelativul intim: Tată. Omul creat de Dumnezeu în Treime este Nu ne spune că este Dumnezeul cerului, al persoană şi nu individ. Omul, ca persoană, are o pământului, al întregului univers (deşi este), ci că e structură dihotomică – trup şi suflet – trăind pe „Domnul Dumnezeul tău”. Cu toate că e necuprins, pământ, dar aspirând spre Cer, spre Dumnezeu. că e atotputernic, totuşi ţi Se dăruieşte ţie, adică ni Se Individul, pe de altă parte, este cel care se lasă – de dăruieşte nouă, tuturor, cerându-ne să-L iubim şi să bunăvoie – copleşit de tentaţiile teluricului, cel care ne iubim întreolaltă. Cea mai mare bucurie o simte permite adormirea propriei conştiinţe, cel care îşi Dumnezeu în clipa în care vede că noi, oamenii, fragmentează urcuşul spre Cer, predându-se plăcerii copiii Lui, ne iubim unii pe alţii. Iubirea existentă provocată de păcat. Individul este cel care încetează între Persoanele Sfintei Treimi se revarsă în afară, iar de a mai fi un privitor spre Dumnezeu (un antropos), noi, oamenii, persoanele umane, trebuie să simţim cel care pătrunde în sfera egoismului – unde se simte această iubire şi să o facem vie în relaţiile bine – crezând că este un axis mundi, iar ceilalţi interumane. De asemenea, unitatea dintre (semenii) doar gravitează în jurul său. Individul se Persoanele Sfintei Treimi se impune a fi urmată de rupe din comunitar, din comuniune, încetează să se către noi, oamenii, spre a deveni cu adevărat un trup, mai raporteze la restul comunităţii, fiind de părere că conduşi de capul Hristos. El este „Domnul tău” şi poate progresa de unul singur, atribuindu-şi, în „Domnul nostru”. Deşi este dată în Vechiul exclusivitate, toate meritele. A deveni individ Testament, această poruncă vorbeşte despre înseamnă a înceta de a mai fi persoană. Doar o „Domnul”, într-o perioadă în care omenirea aştepta persoană poate trăi atât pe pământ, cât şi în cer, venirea unui Răscumpărător, a lui Mesia, a pentru că se raportează la Dumnezeu, dorind unirea Domnului Hristos. „Domnul” este Fiul lui cu El şi luptând din răsputeri pentru împlinirea Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. Acest lucru ne acestui scop. Omul îşi poate spune „eu” doar dacă se arată că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut comportă ca o persoană, care se poate detaşa oricând din Dumnezeu-Tatăl mai înainte de timp, adică „mai 28 Marturii) culturale Eseu

înainte de toţi vecii”, luând trup în timp din Fecioara om-om. Însă, toate poruncile sunt pătrunse de duhul Maria. Domnul Hristos a fost, este şi va fi Domnul iubirii, iar iubirea nu cunoaşte timp şi spaţiu. A avea nostru, noi având datoria de a ne strădui să-L urmăm alţi dumnezei înseamnă a crede că iubirea şi prin faptele noastre bune. Expresia „Domnul recunoştinţa nu trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu” ne arată iubirea desăvârşită dintre Tată Dumnezeu, ca şi Creator al cerului şi al pământului, (Dumnezeu) şi Fiu (Dumnezeu), iubire care se ci spre alte fenomene, lucruri, vietăţi, idoli, zei, care revarsă, precum afirmasem, asupra noastră, a ar influenţa în vreun fel viaţa omului. Tocmai pentru persoanelor dornice de mântuire. Atât de mult Îşi a-l feri pe om de această rătăcire, Dumnezeu a iubeşte Tatăl Fiul, încât L-a aşezat înaintea Sa în hotărât să ofere neamului omenesc Decalogul, spre a cadrul acestei formulări: Domnul-Fiul Dumnezeu- avea un reper mereu actual după care să se conducă Tatăl. Atât Fiul, cât şi Tatăl sunt ai noştri, iar harul şi în baza căruia să fie judecat. Prima poruncă a divin ni se împărtăşeşte prin acţiunea Duhului Sfânt. Decalogului ne arată că a trăi cu Dumnezeu şi a-L Cele trei Persoane Treimice au lucrat şi vor lucra recunoaşte în adevăr ca Dumnezeu al tău înseamnă a întotdeauna împreună şi în deplină unitate şi iubire. trăi în normalitate. A ieşi din relaţia cu Dumnezeu Deşi Tatăl Îşi iubeşte atât de mult Fiul, totuşi a presupune a pătrunde în arealul anormalului, îngăduit ca El să Se întrupeze, să ia firea noastră presupune a-L căuta pe Dumnezeu într-o direcţie omenească (în afară de păcat) şi să o transfigureze greşită. Omul a putut alege această direcţie greşită prin moartea Sa şi prin învierea Sa, ducând-o apoi cu întrucât este împodobit chiar de către Dumnezeu, de Sine la Cer, prin înălţare. către Însuşi Creatorul cu darul libertăţii de voinţă. În Ce putem învăţa din cele menţionate mai Eden, omul a căzut în păcat pentru că avea libertate, sus? Că noi suntem fiii lui Dumnezeu şi că din iubire iar Dumnezeu nu a dorit să-i îngrădească această pentru noi L-a jertfit pe Fiul Său – Iisus Hristos. libertate. Deşi omul cade, deşi se dovedeşte Având în vedere această realitate, cum vom putea să neascultător, nedemn de încrederea care i-a fost ignorăm poruncile pe care ni le dă Dumnezeu, care acordată, deşi a fost tentat să se închine altor nu fac altceva decât să aşeze societatea pe principii dumnezei (şi chiar a făcut-o), totuşi Adevăratul solide, sănătoase? A ignora poruncile, Dumnezeu nu-l părăseşte, ci îi arată că este „Domnul comandamentele divine, înseamnă a prefera haosul, Dumnezeul” său. dezordinea. A împlini poruncile este un semn al Ce poate fi „în afară” de Dumnezeu? Ştim iubirii, al ascultării (Adam şi Eva au fost izgoniţi din că Dumnezeu este necuprins, că este prezent Eden pentru că s-au dovedit a fi neascultători şi pretutindeni, că este atotştiutor. A fi în afara lui nerecunoscători). Dumnezeu ne oferă totul şi Dumnezeu înseamnă a fi într-o stare de păcat (a aşteaptă în schimb iubirea. Pentru a ajunge la ea, la păcatului), a fi în sfera de influenţă a diavolului. A fi iubire, se impune a fi urcată treaptă cu treaptă în afară presupune a nu mai fi cu Dumnezeu. întreaga scară a virtuţilor. Când ai ajuns la iubire, ai Diavolul, la rândul său, nu-l obligă pe om să aleagă ajuns la capătul scării, al urcuşului, pentru că ai ajuns răul în detrimentul binelui, ci el devine victorios la Dumnezeu, Care este Iubirea prin excelenţă; iar doar dacă propunerea lui coincide cu voinţa şi când ai ajuns la Dumnezeu ai dobândit totul. acţiunea omului. Chiar dacă diavolul îl îndeamnă pe Dacă Dumnezeu în Treime este Dumnezeul om să aibă alţi dumnezei, el nu-l poate obliga pe om, nostru, cum am putea concepe să avem alţi dumnezei ci alegerea îi revine omului, care trebuie să îşi asume în afară de El? Dumnezeu ni Se adresează la singular şi responsabilitatea deciziei. Dumnezeu îl pentru că fiecare – în parte – trebuie să stăm în direcţionează pe om spre bine, dar nu-l forţează. legătură directă cu El, în dialog cu El, pentru că Omul, ca persoană, trebuie să fie conştient de darul fiecare persoană constituie un mădular al trupului libertăţii pe care îl are prin creaţie şi să-l folosească Domnului, care este Biserica, în cadrul căreia toţi în mod corespunzător spre a putea spune mereu că formăm o familie care trăieşte în comuniunea iubirii, Dumnezeu este „Domnul Dumnezeul” lui atât pe a iertării, a respectului, a într-ajutorării, a toleranţei. pământ, cât şi în viaţa posterioară morţii. Având Decalogul depăşeşte graniţa dintre Vechiul poruncile, avem un criteriu de judecată, fără a mai Testament şi Noul Testament, poruncile putea obiecta că n-am ştiut, că am fost în dumnezeieşti rămânând valabile pentru toate necunoştinţă de cauză. Fiecare va fi judecat aşa cum timpurile şi fiind criterii decisive în cadrul Judecăţii a trăit, fiindcă viaţa pământească reprezintă scara pe particulare şi a Judecăţii de Apoi, deoarece primele care urcăm neîncetat spre unirea cu Dumnezeu în patru porunci privesc raportul dintre Dumnezeu şi veşnicie. om, iar următoarele şase porunci se referă la relaţia 29 Interviu Marturii) culturale Aurel Pop în dialog cu poetul, omul de televiziune și managerul prof. dr. Dorel Cosma „Poate pentru unii pare ciudat dar cultura populară din fiecare colț de lume stabilește într-un fel identitatea neamului respectiv.” Aurel Pop:M-aş bucura, stimate d-le prof. dr. Dorel biografic. Nu în totalitate, întrucât nu sunt adeptul Cosma, dacă v-aş putea adresa de data aceasta câteva dezgolirii în public. Dar, aspecte din viața didactică, întrebări la care să-mi răspundeţi. Sunteţi poet cu o din tipurile de elevi sau studenți întâlnite, din bogată activitate literară, sunteţi om de televiziune, călătoriile mele se regăsesc și în poezie și în proză. doresc ca discuţia noastră s-o canalizăm mai întâi Categoric stările de singurătate, de nemulțumire, de spre cariera d-voastră literară şi managerială, tristețe se descarcă mai ușor dacă folosești literatura încheind-o cu moderatorul unor emisiuni TV bine dar întotdeauna păstrezi un cuib ascuns și pentru tine apreciate de telespectatori. De acord ? personal. Dorel Cosma: Perfect de acord. Aurel Pop: Când aţi debutat revuistic? ... Dar Aurel Pop: Sunteţi născut în Bistrița. Urmând editorial ? Aveți în portofoliul d-voastră peste 20 de cursurile universitare la Iași, cum ați reușit să vă volume, dovadă prezenţa d-voastră în rândul Uniunii întoarceți ca profesor în județul Bistrița, cunoscându- Scriitorilor din România și alte organisme se modul de repartizare în regimul comunist? internaționale. Dorel Cosma: Mi-am dorit să revin acasă. Era Dorel Cosma: Revuistic din anii de școală. Apoi în perioada când totul se făcea centralizat, inclusiv studenție și în armată am abordat și editorialul. Spun repartiția. Totuși oscilam între litoral, unde și în armată fiindcă am urmat după facultate fusesem ghid de limba germană în fiecare Școala de ofițeri de la Lipova. Aici am editat vară și unde mi s-a propus un post în turism și împreuna cu câțiva colegi o revistă „Gând Bistrița care mă atrăgea prin familie și locul tineresc”. Era preocuparea noastră a de naștere. Din păcate în Bistrița nu erau filologilor de a publica și de a realiza locuri vacante și singura opțiune era județul. manifestări artistice având în vedere că eram Leagănul natal a fost mai puternic și am optat mulți foști colegi de studenție. Da, mă bucur pentru cel mai apropiat loc de Bistrița mea. să fiu membru al Uniunii Scriitorilor din Așa am ajuns la Șieuț, la 30 km de Bistrița, România și al câtorva importante organisme unde am reușit să descopăr frumusețea și Dorel Cosma internaționale. varietatea folclorului românesc. Era pentru Aurel Pop: Întorcându-ne în timp, aţi fost prima dată când luam legătura cu viața satului, eu fiind profesor, fondatorul cenaclul literar artistic „ALMA născut la Bistrița iar bunicii tot bistrițeni și mureșeni. VENUS”, fondator al revistei elevilor și profesorilor După trei ani de stagiu, așa cum era atunci, m-am legat „CATHARSIS”1982, fondator şi primul director al enorm de Șieuț, încât, când a venit vremea plecării la Şcolii Populare de Artă din Bistriţa 1984, director al Bistrița am fost condus de tot satul. Am rămas până Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa. Aţi dat girul astăzi profund atașat de Șieuț și mă duc cu drag de unor tineri, deschizându-le poarta spre afirmare. În ce sărbători acolo, unde acum am niște fini minunați care măsură acei tineri artiști, unii scriitori de marcă în sunt ca și copiii mei. După stagiul la Șieuț mi-am zilele noastre s-au „revanşat” pentru osteneala d- început activitatea didactică la Bistrița, la Liceul voastră? „Liviu Rebreanu” și apoi în cultură. A fost o etapă Dorel Cosma: Nu cred că poate fi vorba de „revanșă”. importantă fiindcă am fost și voi fi întotdeauna atașat Un dascăl are mulțumirea sufletească atunci când de orașul meu. Așa am început să clădesc câte ceva în foștii elevi sau studenți recunosc că ai făcut ceva sistemul învățământului și al culturii locale naționale pentru ei, că ai reușit să-i canalizezi pe un drum bun și internaționale. sau că i-ai sprijinit la greu. Aș putea să vă dau multe Aurel Pop: Fiind scriitor, om de televiziune cu o exemple dar prefer să exemplific un singur caz pe care bogată experienţă, managerul unei instituții de mi-l amintesc cu plăcere. Eram profesor la Liceul cultură, cum vedeţi raportul biografie, livresc în ceea „Liviu Rebreanu”, conduceam un cenaclu și eram ce vă priveşte. Puteţi să-mi faceţi un autoportret în preocupat de tinerele talente din toate domeniile. La o câteva cuvinte - un fel de CV sentimental ? emisiune TV am întâlnit un tânăr deosebit de talentat Dorel Cosma: Nu-i ușor. Ceea ce vezi și simți încerci care a fost selecționat pentru a interpreta o piesă în să transpui pe hârtie. Așa cred eu. Multe din scrierile direct. Nu avea cu ce să facă deplasarea și risca să mele, din reportajele mele se leagă de aspectul rămână fără această excelentă promovare. Aveam 30 Marturii) culturale Interviu atunci o Dacia 1300 în care l-am îmbarcat și tânărul a 10 ani de când suntem membri ai Uniunii Europene. avut și are și azi un succes răsunător. Numele lui este Credeţi că globalizarea avantajează cultura Cristian Pomohaci. Cu bun simț așa cum stă bine unui autohtonă? preot, Cristi nu uită aproape niciodată când e pe Dorel Cosma: Cultura autohtonă are rolul ei bine scenele bistrițene să-și amintească de acel moment și stabilit. Este însă foarte importantă atitudinea să-mi mulțumească. Este o bucurie pe care nu o poți autorităților culturale față de cultura autohtonă. Ea spune prin cuvinte și o simt toți cei care trec prin astfel trebuie întreținută, sprijinită și promovată. de clipe minunate. Globalizarea, Uniunea Europeană nu distruge cultura Aurel Pop: Sunteți directorul revistei „Conexiuni” autohtonă. Este chiar un mijloc fantastic de a o bine cotată pe plan național și internațional. Există promova. Problema este însă a celor care o diriguiesc vreo diferenţă între revistele ce apar în Capitală şi cele dacă știu să o aprecieze și să o sprijine nu să contribuie care apar în Provincie ? la o nivelare sau aducere la un singur numitor comun a Dorel Cosma: Nu cred. Diferențe există doar în tuturor culturilor autohtone. modul de popularizare, bucureștenii având din acest Aurel Pop: Care dintre cărţile scrise vă sunt la suflet? punct de vedere un avantaj substanțial. ... Sau încă n-aţi scris-o? Aurel Pop: Vă simţiţi împlinit azi din punct de vedere Dorel Cosma: Pentru mine fiecare carte apărută literar aşa cum aţi visat în tinereţe ? înseamnă un eveniment. De aceea nu pot face o Dorel Cosma: Parțial da și desigur loc mai este. ierarhizare. Evident că de fiecare data când apare Aurel Pop: În general scriitorii au experienţa vieţii, ei cartea ea deține și urcă în topul personal până la sunt cei care schimbă lumea. După părerea d-voastră apariția următoarei. ce nu cunosc scriitorii ? Aurel Pop: Poate trăi scriitorul român din scris ? Dorel Cosma: Ar fi bine ca scriitori să poată schimba Dorel Cosma: Nu cred. Încă nu suntem într-o astfel de lumea. Din păcate acest atribut aparține politicienilor lume. care țin sau nu cont de părerea scriitorilor. Mai sunt și Aurel Pop: Are poetul, managerul şi omul de cazuri când oameni ai scrisului se lasă furați de val și- televiziune prieteni? și pun penița în slujba unor partide sau chiar tensiuni Dorel Cosma: Da politice. Aici este problema! Uită de realitate și de cei Aurel Pop: ... Dar duşmani? din jurul lor. Predomină interesul propriu trebuie să ne Dorel Cosma: Suficienți ferim de astfel de experiențe. Aurel Pop: Aşa după cum am promis la începutul Aurel Pop: În sport se vorbeşte tot mai des despre discuţiei noastre vom încheia acest dialog cu omul de generaţii. Se poate vorbi în acei termeni şi în breasla televiziune Dorel Cosma. De când îndrăgiţi această scriitoricească ? îndeletnicire? V-aţi obişnuit cu microfonul dovadă Dorel Cosma: Categoric. Sunt generații de aur, de emisiunile prezentate și îndrăgite de telespectatori. argint, de bronz etc. Depinde de cine le clasifică. Cred Ce surprize le pregătiți bistrițenilor? totuși că în scris generațiile sunt mai bine clasificate Dorel Cosma: Mi-am făcut din radio și televiziune o prin prisma anilor. adevărată pasiune. Dar nu doar atât. Mi-am dorit să Aurel Pop: Vă simţiţi ataşat unei grupări sau cunosc tainele acestei meserii minunate și am studiat generaţii de scriitori ? și studiez în permanență. Îmi place să fiu la zi cu Dorel Cosma: Da. Gruparea „Conexiuni” modul de realizare a unor emisiuni radio sau tv. Am Aurel Pop: Aţi călătorit prin Europa, peste mări şi învățat multe atât din experiența națională dar și ţări: Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Singapore, internațională. Îmi place să ofer celor care ne urmăresc Turcia, Argentina etc., un adevărat ambasador al emisiuni interesante, reportaje, sau interviuri care să-i culturii românești în lume. Care sunt în câteva cuvinte stârnească. Evident că accentual cade pe cultură și diferenţele dintre cultura autohtonă şi cultura ţărilor surprizele vin din diferite colțuri ale lumii pe unde am vizitate? călătorit sau cu personalități contemporane Dorel Cosma: Este foarte greu să faci o listă a importante cu care am avut ocazia să mă întâlnesc. diferențelor culturale. Eu am căutat întotdeauna, mai Sper ca reportajele din America la care lucrez în acest mult punctele comune, punctele care ne unesc fiindcă timp să fie pe placul celor care ne urmăresc. ele există chiar dacă diferențele asiatice, africane, Aurel Pop: A venit timpul să vă pun ultima întrebare: americane sunt foarte vizibile. Poate pentru unii pare ce întrebare aţi fi dorit să vă pun şi nu v-am pus-o ? ciudat dar cultura populară din fiecare colt de lume Dorel Cosma: Au fost întrebări frumoase și stabilește într-un fel identitatea neamului respectiv. interesante. Sper ca și răspunsurile să fi fost pe Plecând de aici regăsești trăsăturile definitorii și în măsură. Aștept cu plăcere întrebările din următorul poezia sau plastica modernă dar și în muzica modernă interviu. sau chiar ultramodernă. Aurel Pop: Vă mulţumesc. Aurel Pop: Suntem membri NATO şi anul acesta sunt 31 Poezii Marturii) culturale

scripturilor din muguri, Dumitru ICHIM Iar roua să își tacă tristețile din gene. (CANADA) PSALM PRIN UȘILE- Pândește abatorul, pe străzi, cum NCUIATE trece Mielul. Copii, din orice piatră, și-aclamă De ai curaj oglinzii să-i țintui voievodul. nălucirea, De ce adus ca jertfă, Luminii, Vei fi din nou copilul la Pruncul motocelul, Sfânt dând pâine. Când Tu îi spui că duhu-i n-o să- Ce pasăre măiastră să-mi prindă și cunoască rodul? nevedirea Când ploii de trei zile îi urlu ca Grea, taina înserează mireasma un câine? de Florii, Asinu-ar vrea s-o spună, dar sunt Stă noaptea ca o târfă, amar de prea mulți copii... fiere vinu-i! Aripei ce zburase, pe la- Îl bei de unul singur sub apăsări nceputuri, lumii: de Lorca. ''Cum roua colț să lege, PSALM LA DUMINICA Vibrează-n toate frica, pe cine să schimbând hotarul firii? TOMEI învinui? Sămânța e cusută numai cu acul În rumeguș - copacii, și-n loc de humii. De-i mic, sau mare, cercul, nu nard - mahorca! golul lui contează, Fuiorului din lună, nimic nu-i Pelerinaj i-i firea cu toate-n punct Cum să-Ți aduc la denii, din Poe, toarce stuhul, egală. doar nevermore-ul Doar cântecu-i rămâne-n ecou Măsura nu stă-n umbră, ci-n Și-un ''mergi la cer''?Se purtat de umbre...'' izvodiri de rază, poate?Totală-i despărțirea? Și a răspuns Trimisul: ''Din cer Ca fluturul ce-și face mormântul Ia-mi ochii, trupul, mintea, dar veni-va Duhul, catedrală. lasă-Mi numai zborul, Grăunțul lui de flăcări prin tine Cum doar din iad se vede ce- să-l adumbre!'' Credința mută munții, de-ar fi în naltă Ți-e iubirea! bob cât macul! ''O, n-a fost vis, își zise, când A mea nici chiar o stâncă, Renunță la icoana Străinului ce dispăru Străinul. pietroiul îndoielii, bate, Numai un înger lasă, ca Dar mi-ai văzut iubirea, ca vița Măcar de Paște, intră prin ușile- semnătură, crinul!'' cu haracul; ncuiate! Tu despre mine, Toma, grăiai prin evanghelii. PSALMUL DE FLORII PSALMUL BUNEI VESTIRI O, cum? Măcar cu-n deget să Te Că vântul dă viață și litera ucide! ating, credinței?! De-adânca-i frumusețe s-a Altar poate să-nalțe pe creanga Nu! Te-aș cuprinde-n brațe, foc spăimântat: ''Marie!'' lui, balsamul. adăpându-și scrumul, Tot ce-nvățase-n ceruri, uită s- În sălcii și-au pus harpa, dar nu Cu fiecare rază-nflorind orânduiască, ne-ai spus, Davide, circumferinței, Precum la o serbare, în loc de Ascunsa profeție ce-n strune-o Chiar talpa - sărutare, au n-ai poezie, are ramul. spus că ni-ești Drumul? Direct i-a zis Fecioarei că-aleasă e să nască. Râvneam stejaru-n fală, sau Tu n-ai văzut, ca roza din vrejul plin de struguri, ghimpe-mi scot aroma; Ea se-mpietri în cuget, mult timp Să-mi curgă Eufratul cântări De Paște, dă-mi corola Duminicii nedumeririi, sumeriene. lui Toma! Ulei mai toarnă slovei,

32 Marturii) culturale Poezii

Mircea ȘTEFAN marea o simt mai aproape (SUA) adusǎ în braţe de munţi înotǎtori

ASCULT CASA NOASTRǍ

ascult din miezul nopţii cum interiorul tău cu nuferi albi respiră picturi în reproducere o ultimă dentiţie de murg figuri celebre cad sori înlăcrimaţi Palmire cu istovitul trup m-am dus de unde ceaţa ne-a îndepărtat somnul...cu monştrii lui este să văd mereu aici ce rug s-a mai aprins sub ce scântee MORMÂNTUL LUI ARON încǎ din vremea secerişului copleşitoare noapte PUMNUL facǎ-se zee MAGISTRATUL AMURGULUI am învăţat prea mult a iubire pǎmânt cuprins de tainǎ mult visat departe undeva pe un câmp seara cu unicorn dintr-un destin ş brazdele cum se întorc safre de cercuri cântate de un vechi o simplǎ aducere- aminte O NOUA LECTIE DE anume orb din fire printre mesteceni MATEMATICǍ aşa frumos acolo vechiul trac câinii latrǎ de sus e măscăriciul serii profund muntele de departe se vede dinspre lunǎ obnubilat pe costişe de văi mai tânăr am rǎcoare nebunǎ în foiţe de aur misterul prǎfuit al timpului urcat nu m-aşteptam să văd cum se corul de maici un sǎrut ochi de Sumbria patria mea e departe descheie înger de frig şi întuneric izvorul de lângǎ copaci mirosul de fân l-am plimbat prin adânc dintr-o femeie magistratul amurgului nenǎscutul amiezi cum piatra pe mormânt s-a cuvânt odată cu legea triunghiului platinat mǎsurat şi numit isoscel CONCLUZIVǍ STARE RONDUL ş marea se scufundă prntre ce mult am iubit nour pare un brad rǎsturnat peste lunǎ ş nc mǎcar nu eşsem dn ou searǎ nebunǎ sentimentul cǎ trǎiesc pe o altǎ (cum pot sǎ rescriu aceastǎ planetǎ propoziţie) copil plecat cu mânjii la fântânǎ pǎrea invadator senini şi însetaţi e toamnă de copil obiectele din jur erau supǎrǎtoare săgeata uneori cuvântul necercetatǎ patrie-n CONVENŢIE dar ce vorbesc eu acum care acea blastulǎ de iederǎ sonore orele se descompun Calul Troian se aflǎ la intrare încolǎcire de şerpi şi molecule inima mea pasǎre a paradisului acide în descompunere un zid mai mult de aer spune: vântul mai mişunǎ un soare spân precum frunzǎ verde nuc din nuc pe lângǎ inexistente pǎduri un ou privit în luminǎ de mama am sǎ beau şi-am sǎ mǎ duc o urmǎ subtilǎ de fosfor 33 Poezii Marturii) culturale tâlharului Melania CUC Sunt întâmplările înlemnite pe scaunele Din jurul sălii de bal. Stigmate Umbre în puterea vârstei Se distrează lovind podele pe sub Mereu sparg farfurii de colecție. halate vechi Așez furia mea De molton. Pe cioburi ascuțite În spițerii, ucenicii zdrobesc în Și construiesc moziacuri. mojar Câtă vitalitate, viață adevărată ... Oasele trupului zvelt . Este în arta asta primară! Ninge bătrânește, Se miră peretele, și varul i se Cad celule organice crapă Nici despre Peste ceasul, grăbit Curge pe obraz, pe brațe, de-a Cărămidarul din groapa cu lut Să-și golească cadranul lungul alb. De cifre ce nu își mai au rost. Degetelor... Cârtița-i orbită de becul electric Este o zi aniversară; Şi crinul alb Tors de femeie Mi-am șamponat inima, Se pansoneză cu fier-roșu Î-am prins agrafe din buburuze, Pe fesa destinului! Amprenta ei a rămas pe terasa Podoabe ieftine, ecologice sută la Eu abia acum m-am născut. asta. sută. Nu a șters-o nici ploaia acidă, Șterg din mers Perla dizolvată-n șampanie Nici nisipul deșertului. Praful de sare A fost sablat doar lemnul, Depus pe vitrinele din tinichea Băutor notoriu, mă îmbăt cu Șezlongul prin umerii căruia ordinară. secunde... Aerul rece intră și iese De trei ori pe zi Ziua-i numai bună Ca un grup de credinciși într-un Trei zile la rând De mers pe valuri iluzorii. templu. Am luat pastile pentru fericire! Sunt mahmur în scoica aruncată Cine se roagă? ,,Vei ajunge un colecționar Între palmele pregdigistatorului. Cine mulțumește pentru compulsiv!,, Nu te încrede în legendele Boala care l-a făcut mai M-auavertizat vraciul, gurul şi locului puternic?! mama din Rai. Nici în cuvântul înflorit în Pe zidul cu grafitty Ştiu că am să mor, paharul gol. A apărut soarele; Dar sufletul meu continuă Uite, până și perla veritabilă Măr mare , foarte mare, și roșu. Să adune cărți poștale, șuruburi, Tot se dizolvată-n șampanie O jumătate de steag din bumbac capete de păpușă, Odată și odată! Este scutecul copilului ce se va Rachete întoarse din cosmos, Merge numele meu de femeie cu naște la termen. Jad și puf de păpădie... zeci de picioare, Apatrizii poartă mereu cochilii de Tot felul de minunăţii Face slalom melc Fleacuri cu care sinapsele Printre automobilele vopsite în În buzunarul secret. creierul meu alb. Spirale pe care încap fără Fac conexiune. Insula noastră se vede discuție Cât de neascultătoare pot fi Uite, se zărește ca o turlă de Și cerul, și marea și irișii de câteodată! sticlă plastic Tac mâlc și caut neantul, Din care clopotul de bronz Din vasul cu jertfa Madonei. uraganul Bate la intervale egale. Un tors de femeie pe șevaletul Pe care-l aud lovind, mugind Bing, bang...bang... artistului liber! Din dulapul în care pretind De jur împrejurului sunetelor Un vis în care ne răsucim Că doarme un înger. imateriale Ca cearșafurile puse în vânt, la Nu e defel potrivit să vă vorbesc Cresc involt florile uscat. despre Paradisului pe care l-am vândut Proiectele mele de reeducare la talcioc. Poeme inedite, din volumul in prin artă. Fastuoase ca rochiile amantei lucru, Strelitzia.

34 Marturii) culturale Poezii La soare Coralia LEPCIAI Te lasă de mână și pleacă Sună clopoțelul Nu mai ai buzunar în care să îți Poezia a 23-a ții mâna De fapt, ce ai și e al tău? Când o să se oprească verdele din Nu prea știi, sunt grele întrebările a curge în valuri astea Și hanoracul să fie îmbibat de Uite, vine alt autobuz acrilice când mi-l pui mereu Ăștia de la radio se aud parcă din pentru prima oară pe umeri toate părțile O să știm că siropul de tuse dac e N-ai ce face când e frig și tu n-ai chimic Și duna de nisip s-a resemnat aduc aminte că am de murit, Patetico-poeto-artistică mută într-o grămăjoară după trăit Nu știu ce va fi când nu va mai Dar trăit cu tine e destul înainte Am crezut că sunt mai mult decât vinde ziare sau de asta; Aspect indezirabil al mută Uscat fiind vieții, că eh... decât sterpă verbal Va înflori patetico-poeto-artistică cu Tu ce părere ai despre istoria Poezia a 18-a ghemuri în șirea spinării neînvățată, dar materie de BAC? 50 de ani de spirit liber cu o apă Se uită la mine ca și cum aș Ne-au despărțit de prea multă neagră care se hrănește cu pereții fotografia-o fără voie vreme pentru a putea sta lângă stomacului tău tine imediat după momentul N-am aparat, dar am minte și o Manșeta trasă peste ochii mari nașterii văd mereu ridică ochelarii dreptunghiulari și Mâna îți era undeva în alt oraș La –catralion de grade ea are umbrește geaca deschisă N-am putut s-o prind și m-au tras Umbra umbrei sufletului Și zice doar că Te-ai întors cu spatele, căutându- Stele sau stropi de watercolor Scriu drăguț mă cumparat la 8.67 lei Când încerc să fiu dură A trebuit să aștept 6 vieți să vii Sau e vorba ta? pe bune, nu doar prin scrisori Bate lingura de farfuria din fontă Rămâne de văzut ce zici ce vezi Ai venit, dar nu-ți amintești de și molfăie gânduri pe nas ce crezi sau mine Mirându-se că nu mai vorbesc de Iubești numărul 46? Crezi că trec când aveam 2 ani. Acolo am încetat să cânt. Dar în 7 nu se trece În 7 se rămâne 1. Saturn răspunde la ecou Poezia a 4-a Poezia de culoare Ecou când respir Mă amăgește frumos în legătură Saturn îmi răspunde cu nemurirea timpul petrecut cu Lumina portocalie te face să pari Hello,anybody on Terra? tine albastru Din pereții peșterii ăsteia N-ai să știi ca și ieri și mâine că Închis Universum(lat. subst. sg.) N-ai nevoie decât de un geam Magazinul Infinit variată Să îmi cânți serenade Corn cu ciocolată din copac Aud din capăt povești despre Big Și totuși de ce nu e bine Muștele au mușuroi în el și Crunch amestecate pe la mijloc “dartotuși”? polenizează frunze cu cele despre Totulîmi pare nedrept Cea mai dulce pensulă în ochi Big Rip Liniile sunt strâmbe prin N-o mai văd că Râde portocalio-grio-maro,tot cu perfecțiunea lor ecou Dar tu? Poezia a 13-a Gândindu-se că dacă ar locui pe Tu nu rămâi Pământ ar fi luat peste picior că e Cearcănele sunt precum cioplite Că nu e drept diferit în adâncime Nu vrei să știi ce ar zice Că poartă inele care îi sunt mari De fiecare dată când pleci îmi Vegetezi de prea multă vreme ca să îți amintești cum era să râzi și nu din aur. 35 Debut Marturii) culturale Se apropie de lac, dar e de Beatrice OROS nevăzut, Lasă un trandafir în catifea cusut Parcă nu-i de pe pământ, Ghimpele sufletului Parcă frumusețea-i e orbitoare, fără cuvânt. Tu, suflet atât de mic arată-te-n lumină Împletește emoții nemuritoare, Câte vise pier atâtea să-ţi ţină Și simte cum sufletul o doare, Nu eşti nemuritor, mori pe zi ce Anii ce o privesc în lacrimi, trece Versuri ce se zbat în patimi, Focul tău tremură şi devine atât de Şi uite că văd un ocean de vise rece. aranjate-n turmă. Un vis de copil se arată, Se prevede în ceaţă deasă un Și inima trăiește abandonată Se luptă două lumi pentru dorul zâmbet mititel, Sentimente rătăcite în stele paşnic Nu spunea prea multe, era timid Ar vrea sa zboare printre ele. Visul şi speranţa în războiul tainic de fel Durerea chinuită nu scapă Şi o tăcere stranie despleteşte-n muribundă vise Biblioteca, un palat întreg Se zbuciumă speranţa şi inima Amintiri uitate prefăcute-n fum şi inundă. lacăte închise. Regat tainic, împletit în pagini vrăjite Versuri şi poveşti umbrite încet de Durerea lanţurilor ce-mi macină În jur, mii de rafturi uitate timp sufletul Aș vrea să trăiesc în această Basme eterne mă părăsesc şi simt Un regat dispărut reaprinde- poveste un ghimpe adânc dorul Sau pe un raft să aud a cărților Felinarul sufletului luminează atât Şi glasuri trecute captive-n vrăji orchestre. de slab melodice Şi ninge cu gânduri peste trecutul Taine adormite-n stele cu legende În marea de pagini îmi rămâne dalb. mitice. visul Am știut unde-i veșnic paradisul Anii trec, iar tu, copilărie, cânţi cu Simt cum mă străpunge tristeţea Povestea ce din inimă nu-mi vorbe seci. anormală pleacă Anii trec şi nu se întorc în veci. Aş vrea să reapară acea lumină Să fiu cu tine mereu, a mea Nu ştiu de ce doare, culorile par un putred de pală bibliotecă. drum întunecat Misterul arzând în flăcări Nu ştiu de ce doare atât de nestinse să-mi fie lumea Despletesc visător privirea demonică şi ghimpele e înecat. Abia pâlpâie dorul şi doare Spre lumea cărții să-i ascult departe-n urma mea. nedumerirea Un ocean întreg ce scaldă-n litere Departe cu dor Deschid inima spre a ta fire. Visul tinereții Atâta melancolie să piară-n Viața mea veșnică în paginile tale depărtare, E doar o fată ce iubește pur, Captive îți sunt basmele Un suflet princhindel ce vedea o În nimicul etern si sur, Ador tainele oglindite în gândul lume mare Din care viața s-a născut, meu Şi despletesc o privire pierdută în Din care va sfârsi tot în nimicul Ador să zbor în marea ta de urmă vrut. pagini mereu.

Beatrice Oros este elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Satu Mare. Este atrasă de taina scrisului încă din frageda copilărie, iar poeziile ei, de o sensibilitate aparte, surprind prin ineditul imaginilor și profunzimea trăirilor. Anul acesta, Beatrice a obținut Premiul III la CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI REVISTE ȘCOLARE „MIHAI EMINESCU”, ediția a XX-a, Secțiunea Creație literară,organizat de Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Brăila. 36 ) Marturii culturale Proza) SURORILE (Fragment ) timp ce o idee începuse să-mi Leonard I. VOICU înmugurească în gând. - Adică? Despre ce vorbeam? Ah, despre - Adică îi dăm foc. atitudinea faţă de ceilalţi şi toanele mele - Fă, tu eşti nebună? Cum adică să-i pentru a impresiona galeria. Uneori mă dăm foc? Vrei să-l omori? impresionam şi pe mine prin exagerările - Nu chiar, dar să-l speriem aşa de tare, şi enormităţile pe care le spuneam. Dar ca să ţină minte. mai am ceva de povestit din copilărie - Păi, cum facem? înainte de a trece mai departe. - Deci eşti de acord? Era la colectiv un paznic care ne - Sunt! dădea nouă, copiilor, mult de furcă şi de aceea îl - Şi nu spui la nimeni? uram. Ne alunga şi băga frica în noi ori de câte ori - Nu spun! mergeam în livadă după cireşele din luna mai, după - Jură-te! mere, pere ori prunele care se coceau pe la sfârşitul - Mă jur! verii. De prins nu putea să ne prindă, deoarece era - Nu aşa! Zi să-mi sară ochii, să moară mama, şchiop şi nu încerca să fugă după noi. Aşa că, ne dacă spun. îndepărtam repede de el şi de la o distanţă suficient - Să-mi sară ochii! Să moară mama dacă spun! de mare ca să fim în siguranţă, începeam să-l Da' zi cum facem? huiduim şi să fluierăm la el până ne răcoream şi noi, - Ascultă, Sandule! Tu eşti băiat deştept, am iar el, nu mai putea de necaz. Câteodată arunca şi cu pretenţii de la tine. pietre după noi, numai să ne alunge. Într-o zi, când de - Da, şi? - Păi, unde doarme Spiridon? c-aşa îl chema pe fapt nu făceam decât să trecem pe drum, fără nicio paznic. intenţie condamnabilă, el, care ne ştia cine suntem şi - În bordeiul lui de la vie. ne avea în colimator, dar nu ne prinsese niciodată, - Şi din ce e făcut bordeiul? ne-a ieşit în cale, aparent ca din întâmplare, iar când - Aha, înţeleg. Mă, tu eşti sigură că vrei să-i am ajuns aproape de el, l-a înşfăcat pe Sandu de braţ dăm foc? şi i-a tras o palmă zdravănă. Eu am încercat s-o - Păi? Mai întrebi? L-a căutat pe dracu' şi l-a zbughesc, dar până să mă întorc, m-a ajuns şi mi-a găsit pe ta-su. Eu am lipsit de la şcoală când s-a repezit un picior în fund. predat ‚,Iertarea păcatelor”. - Na, bă! Să mai fluieraţi voi la mine ca la căţa. Numai că ce se întâmplase, a fost văzut şi de Păi, livada e pomana lu' mă-ta? Să nu vă mai prind la alţi oameni din sat, iar când am ajuns acasă, Mica mă furat, că vă rup picioarele. luă la întrebări: Am fugit de-am rupt pământul, fără să ne mai - Şi? Cum a fost cu nentu' Spiridon? uităm înapoi. Când am ajuns mai departe, ne-am - Care Spiridon? mă făcui eu că nu ştiu despre oprit să ne tragem sufletele. Sandu avea un obraz ce vorbeşte. roşu, iar pe mine tot mă mai durea unde m-a lovit. - Eh, lasă, c-aşa vă trebuie dacă nu staţi - Asta nu se trece cu vederea aşa uşor! Las' că cuminţi. vede el pe dracu! Nu ştie cu cine şi-a pus boii în jug, - N-am făcut nimic, Mică! am continuat să o mi-am răcorit supărarea, neştiind exact ce urmează ţin pe a mea. să facem ca să ne răzbunăm. Şi discuţia s-a încheiat aici. Mica avea alte - Şchiopul dracului... dacă ştiam ce-i coace treburi mai importante pe la bucătărie, altele decât o mintea... îngăimă şi Sandu frecându-şi faţa ca să-i mică istorie de nimica toată între copii şi un paznic. treacă usturimea. În aceeaşi seară, am aşteptat să adoarmă ai - Te-a ars rău? mei, am mai stat un timp şi apoi m-am îmbrăcat şi am - Nuuu... răspunse Sandu, dar se vedea că se sărit pe geam afară. Fix la miezul nopţii ne-am abţinea să nu-i dea lacrimile. vorbit, eu şi Sandu, să ne întâlnim la poarta mea, pe - Apoi... hai să-l ardem şi noi pe el, am spus în bancă. Când a ajuns, eram deja de mult gata de drum. 37 ) Proza) Marturii culturale - Sandule, ai chibrit? - Ce-ai mai făcut? mă luă Nina în primire. - Păi? Normal, nu? - Cine, dragă? Cu mine vorbeşti? am făcut pe Am ieşit afară din sat fără să ne vadă nimeni. mirata, că doar nu era să-i spun tocmai ei aventurile Era o noapte fără lună. Întuneric beznă. Mergeam mele. mai mult pe dibuite, dar ştiam pe unde s-o luăm. Am - Da! Cu tine. Că nu au venit oamenii ăştia la trecut podul peste gârlă, ne-am apropiat de poartă pentru mine şi degeaba. grajdurile fermei, care aveau câteva lumini aprinse - Ce-ai soro? Ai visat urât azi-noapte? Du-te, pe afară şi trebuia să păstrăm distanţa ca să nu fim dragă şi citeşte ceva, poate îţi revii, i-am răspuns eu văzuţi, iar apoi, nu prea departe, am zărit bordeiul lui în batjocură. Spiridon, făcut din baloţi de paie şi coceni uscaţi. Nu trecu mult şi Ticu deschise uşa. Dormea acolo vara ca să fie aproape de livadă, la - Maghi, vino afară! datorie zi şi noapte. Aoleo, mă gândeam, am sfeclit-o. Trebuie să - Cum facem? mă întrebă Sandu. fiu tare. - Simplu! Îi dăm foc la intrare şi din două părţi - Unde ai fost azi-noapte? ca să ardă mai repede. - În pat. Unde să fiu? - Mă, tu chiar vrei să-l omori? - Mă, tu să nu mă minţi, că-ţi rup oasele. - Vedem noi ce-o să iasă. Tu faci cum îţi spun. Atunci interveni Mica: Ne-am apropiat tiptil şi am avut noroc pentru - Ai înnebunit, Marine? Ce-ai cu fata? Nu ţi-a că nu ne-a simţit nici un câine de la fermă. Când am spus că a fost la ea în pat? ajuns lângă colibă, îl auzeam cum sforăie fără grijă. - Atunci cine a dat foc colibei lui Spiridon? - E acasă! zic râzând mânzeşte. Du-te pe Cine? stânga şi dă foc. Apoi fugim prin livadă, nu direct - Naiba! Păi, tu ai habar câţi duşmani are spre sat, că or să ne vadă. Trebuie să stăm în paznicul ăsta? Că se ceartă cu toată lumea din sat. întuneric. Facem un ocol mare şi revenim pe alt Apoi Mica a ieşit la drum. drum. Ai înţeles? - Măi Spiridoane, nu că-i a mea, da-ţi spui io - Da, să trăiţi! răspunse Sandu trecând la ţâie, Maghi a dormit toată noaptea la ea în pat. Nu ţ-a acţiune. dat ea foc, Doamne iartă-mă! Tălică eşti om bătrân Eu am aprins un chibrit şi am dat foc cârpei cu judecată. Cum să-ţi dea foc la colibă o copilă? care ţinea loc de uşă, apoi paielor pe partea dreaptă a Hai, să zicem un om mare ar fi fost în stare. Dar o colibei, iar pe urmă am fugit spre livadă. Sandu fată? Nici vorbă. ajunsese înaintea mea. Şi aşa, cu intervenţia mamei, am scăpat ieftin. - Stăm să vedem? Nu s-a dovedit nimic. Nici de la Sandu n-au aflat - Nu e nevoie. Trebuie să ne îndepărtăm. mare lucru. A ştiut să-şi ţină gura. Numai Mica, după Dar n-am apucat să mergem prea mult. La ce s-au liniştit lucrurile şi au plecat toţi la treburile început mocnit, focul s-a întins cu repeziciune şi s-a lor, a aşteptat să fiu numai eu cu ea, iar apoi m-a făcut vâlvătaie. Apoi am auzit răcnituri şi Spiridon, întrebat: ca să scape, a dărâmat partea din spate a adăpostului - Tu îţi dai seama că omul ăla ar fi putut să pe care îl făcuse. A scăpat uşor. Puţin afumat, dar moară? Ce-a fost în capul tău? speriat rău. Înjurăturile de la gura lui nu le-am mai - Da' n-am făcut nimic, Mică. Dacă-ţi spun. auzit prea mult pentru că am trecut coama unui deal. - Hai, gata! Termină! Crezi că nu ştiu ce-ţi Am continuat apoi spre stânga, spre Licurici, satul poate pielea? Numai că de data asta ai cam sărit apropiat, am trecut apa pe o altă podişcă din câmp, calul. Dacă ai fi în stare să gândeşti vreodată serios, am ocolit pe după cimitir şi am ajuns prin spate la noi ai pricepe că te-ai făcut mare şi de acum, ar trebui să în grădină. În faţa casei am respirat uşuraţi şi ne-am ai mai multă judecată. Să nu mai faci lucruri de felul despărţit, înţelegându-ne între noi să nu ăsta, că nu te mai apăr! Auzit-ai? recunoaştem nimic, nici în ruptul capului. Apoi, - Da, Mică, am răspuns ispăşită, conştientă Sandu a mers la el şi eu am intrat aşa cum ieşisem, fiind că am mare nevoie de ajutorul ei. adică pe geam. Nimeni nu ne-a simţit. Această păţanie, după ce am realizat eu ce ar fi Problemele au început abia a doua zi putut să se întâmple şi că ar fi fost posibil să fiu dimineaţă. Când m-am trezit, erau deja la poartă acuzată de tentativă de omor, mi-a fost o lecţie ce a vreo câţiva de la C.A.P. cu Spiridon în frunte vorbind încheiat definitiv perioada copilăriei. M-a ajutat să aprins cu tata. Se vedea că erau supăraţi şi gesticulau mă maturizez, să văd lumea altfel şi să fiu mai puternic. cumpănită în faptele şi vorbele mele. 38 ) Marturii culturale Proza) VERDE, PLOAIA DE METEORIȚI - PREUMBLAREA ÎNGERILOR PRIN PLOAIE – II aşezat pe câte un scaun faţă în faţă la masa Corneliu BALLA cea lungă vegheată de cele patru portrete. Fata şi-a scos din buzunarul rochiei un Declic. Amiază încinsă, galben- pachet de ţigări, m-a îmbiat, am refuzat-o, arămie. O încremenire neverosimilă pe nu fumam, a aprins ea, şi a tras primele pământ şi în aer. De câteva săptămâni se două fumuri cu gesturi caraghioase, voit terminase războiul. În Europa. Undeva, prelungite, se vedea că nu de multă vreme departe, în ţara cavalerilor cu ochii aşezaţi s-a împrietenit cu ţigara. Eu te cunosc pe puţin piezişi se mai dădeau bătălii pe viaţă dumneata… Aşa, întâi din auzite, apoi din şi moarte. Intram în adolescenţă, îi căutam vedere… Eşti băiatul tovarăşului notar. pe cei de-o seamă cu mine, băieţi liceeni Acest „tovarăş” alăturat funcţiei de atunci nu mai ştiam, mai erau 2-3 fete, eleve la a tatălui meu m-a deranjat o clipă. Ştiu că i Beiuş, un cerc al tinerimii române nu s-a propus să fie subprefect… „Da, da… exista, asociaţia tinerilor din bresle şi-a întrerupt Numai că el a vrut să vină acasă…”. Nu i-am mai spus activitatea încă din 1939, societăţile tinerilor catolici că tata a refuzat funcţia aceea auzind în chiar ziua în şi protestanţi nu funcţionau nici ele. Cu cine să care se prezentase la Oradea pentru preluarea postului organizezi un bal ? Auzisem că undeva, în centru, într- că nişte jandarmi români au fost dezarmaţi şi o casă arătoasă cu grădină de flori în faţă, casă ai cărei împuşcaţi de sovietici la îndemnul maghiarilor. Un proprietari plecaseră spre Vest îşi avea sediul altul la Beiuş sergent major, translator, ar fi fost Tineretul Progresist o organizaţie apărută în umbra împuşcat pentru că n-a vrut să se ducă la o bere cu noilor vremuri. Se zicea că este de fapt o secţiune a sovieticul. Partidului Comunist. Trebuia de văzut la faţa locului. Post Scriptum (1) Încă de la 6 noiembrie 1943 Aşa am ajuns în pragul unei uşi larg deschise, de Stalin lansase în Sovietul Suprem ideea că decât dincolo venea o răcoare reconfortantă dar şi un miros procese de tărăgănare, după toate regulile justiţiare, să de încăpere pustie. Era mobilată totuşi cu o masă aibă loc un „act politic”, adică execuţii imediate, lungă şi opt scaune în jurul ei. Masa acoperită cu o sumare, după mentalitatea comunistă şi nazistă. Ideea pânză, ordinară, roşie, două scrumiere pe masă, nimic a fost reluată în aceeaşi lună la întâlnirea tripartită de altceva era totuşi o masă, cu tot aspectul ei nefamiliar. la Teheran unde Stalin a solicitat celor doi parteneri Mi-am ridicat ochii şi am rămas uluit: pereţii erau (Churchill şi Roosewelt, n.m.) justificarea pur şi îmbrăcaţi de sus până jos, de la colţ la colţ în acelaşi simplu a executării sumare a întregului Stat Major, soi de pânză roşie. Intrasem într-un paralelipiped, o ofiţerilor şi tehnicienilor armatei germane, un total de cutie căptuşită cu roşu. Pe peretele din faţa mea, la 50.000 - spre a fi zdrobită puterea militară germană înălţime, patru portrete înrămate îi înfăţişau pe Marx, pentru totdeauna." (O mare minciună: Oglinda; ep.V. Engels, Lenin şi Stalin. La capătul să-i zicem al sălii, Adrian Grigoropol). pe dreapta, o uşă, nu uşa nu era căptuşită, închisă. Hai, povesteşte-mi… Cum îţi petreci vacanţa, Tocmai voiam să mă îndrept spre ea. N-a mai fost cu ce te ocupi… „Păi, ştiţi, eu n-am mai fost pe aici, pe nevoie. Din spatele ei a apărut o femeie tânără, o fată acasă, de câţiva ani. Eu sunt elev la Beiuş, Beiuşul n-a ca de 17-18 ani, nu prea înaltă, o talie mai mult plină, fost cedat în 40…” Hai să ne tutuim, suntem tineri leneşă. Mai înainte ca ea să-şi însoţească gestul de amândoi, nu-i aşa? Spune-mi Lina. Aşa mă ştiu toţi: întâmpinare cu intenţia unor braţe deschise, i-am zis Lina….Nu mi-am putut stăpâni tresărirea simţită ca bună ziua. Bine ai venit… Să ştii că te aşteptam… „Pe atingerea de o priză neprotejată. Ea să fie Lina? Am mine?!” Pe tine, şi pe alţii, pe toţi tinerii din Săcui. mai avut stăpânirea s-o întreb în care parte locuieşte. Stupkai sunt… Mi-a întins o mână uşor transpirată. Da, în „oraşul de sus” (având comuna aproape 10 mii Pofteşte înăuntru.. Arăta spre uşa prin care tocmai de suflete, localnicii aveau orgoliul de a-şi numi cele ieşise, uşă rămasă deschisă prin care vedeam un raft două jumătăţi ale aşezării, oraşul de sus, de pe deal, şi cu câteva cărţi, un birou, acoperit tot cu pânză roșie. oraşul de jos, din vale.). Nu departe de casa în care „Mulţumesc, nu rămân mult. Am venit să vă întreb locuiţi voi… Râsul ei zdrenţuia auzul ca un nechezat. dacă ne puteţi ajuta să organizăm un bal pentru Post Scriptum (2) Săcuiul avea o mulţime de tineret”. O idee foarte bună. Cum să nu? Ne-am străduţe şi uliţe dar principala stradă o străbătea 39 ) Proza) Marturii culturale aproape dreaptă - cam doi kilometri - de la un capăt la zeloasa patrioată, Lina lui Stupkai, care s-a reîntors în altul, de la podul de cale ferată care stăpânea mlaştina curtea ei, continuând să agite vorbe murdare, urmărită de lângă gară, din oraşul de jos aşadar, până pe deal la de câteva strigăte de dezaprobare venite de pe ieşirea din oraşul de sus, departe spre răsărit. Stradă trotuare. Strigăte care au încetat de îndată ce largă, cu fronturile caselor la trotuarele aşezate din jandarmii care-şi recăpătaseră simţămintele de dale mari de piatră de râu, apoi o pajişte verde largă de subordonaţi i-au potolit cu avertismente scurte: patru-cinci metri din care se ridicau mai ales castani Vedeţi-vă de treburile voastre… Mai încolo, la vreo bătrâni dar şi salcâmi şi duzi – apoi şanţul adânc care douăzeci - treizeci de paşi în direcţia de mers a mărginea drumul pietruit. O privelişte deschisă, coloanei, nana Maria îşi umplea găleata cu apă de la luminoasă dar nu lipsită vara de praf iar toamna şi arteziana de pe pajişte, la jumătatea distanţei dintre primăvara de noroiul frământat de căruţele care-l trotuar şi drum. Atrasă de hărmălaie văzuse scena. făceau să fie apătos. Când Reika a ajuns în dreptul ei cu găleata aproape Mi-am reamintit ca într-o străfulgerare plină de apă s-a repezit şi a golit-o pe capul fetei: discuţia aceea auzită în vacanţa Crăciunului trecut, Iartă-ne, Reika, trebuie să spăl cumva batjocura şi într-una din zilele arhipline de bucuriile revederilor, ruşinea asta.Iartă-ne! Dumnezeu să vă aibă în paza dar şi de retrăirea ororilor încă proaspete în memorie. Lui! Jandarmii şi-au revenit şi din această a doua Se vorbea despre o întâmplare dintre acelea care i-au surpriză şi au îndepărtat-o pe nana Emma cu gesturi zguduit pe oameni şi pe care uitarea nu o poate de astă dată stânjenite şi nesigure. îngropa. Era pe la începutul lui 1944. La capătul Al doilea declic. străzii dinspre oraşul de jos, pe mijlocul ei, a apărut Nu. Nu mi-a plăcut Tineretul Progresist. Tac. urcând o ceată compactă, oameni înşiruiţi, şiruri Oricum, argumentele dacă mi s-ar permite ar fi strict cărora nu li se vedea capătul. Detaşamentul evreilor. personale şi inutile în cazul de faţă. Câteva mii, de-a valma, de toate vârstele, femei Pe IM îl cunoşti? Dar pe MB, dar pe RD, dar purtând pături, haine, strângeau la piept boccele, copii pe PP… dar pe… Şi pe măsură ce vocea deja ştiută, de mărişori duşi de mână ori alţii mai mici agăţaţi de data asta puţin nerăbdătoare îmi înşira numele unor spatele taţilor, bătrâne şi moşnegi târând mai degrabă colegi pe care-i cunoşteam foarte bine, aveam grijă decât ducând rucsacuri, desagi, felurite obiecte fără să-i trec cu vederea pe aceia cu care n-am fost folos, toate poveri sub care se ascundeau nevăzute „descărcaţi” în curtea Siguranţei în acelaşi lot şi timp. altele mai grele şi cumplite. Bulucul de năpăstuiţi Înţelegeam că, în această noapte, cel puţin nu mai ajunsese în dreptul bisericuţei greco-catolice, o zidire aşteptau de la mine alte mărturii. Înapoi la beci! Mai în stil brâncovenesc ctitorită de episcopul Valeriu gândeşte-te. Ne mai întâlnim. Atunci te-om aşeza la Traian Frenţiu, undeva pe la jumătatea străzii. Pe masă, cu toc şi hârtie, să ne scrii un roman despre trotuare aproape de la fiecare casă ieşiseră la început Acvila Carpaţilor. Ştim că îţi place să scrii…. Vreme câteva bătrâne, apoi bărbaţi temători, copii. Coloana ai destulă, de dat la lopată nu trebuie să dai… Dacă evreilor rânduită la pornire pe zece rânduri semăna de tot nu te-ai înscris voluntar pe şantierele tineretului. acuma cu o gloată demnă dar înspăimântată, însoţită Luat de braţ cu aceeaşi strângere brutală, de o parte şi de alta, dinspre şanţuri, din cinci în cinci intrăm în încăperea vecină constat dintr-o aruncătură metri de jandarmi cu pene de cocoş la pălării. Lumea de ochi că este mobilată numai cu un birou şi două de pe trotuare îi căina pe robi, unii îşi făceau semnul scaune… Nu am timp să văd altceva, aceeaşi mână mă crucii, mulţi semne de bun rămas. Au fost câteva înhaţă la ceafă de gulerul hainei, şi mi-o trage peste încercări de a se apropia de ei cu merinde învelită în cap. Ca pe un căpăstru mi-o ţine strâns şi mă duce, de ştergare, cu câte o haină mai groasă, dar jandarmii îi parcă aş fi ceea ce nu sunt: orb. Facem calea întoarsă, îndepărtau răstindu-se la creştinii miloşi. La un încă nu sunt sigur de ea. Voi avea când s-o învăţ, să moment dat de sub poarta unei case a apărut o fată măsor paşii, să mă orientez după mirosuri şi zgomote. tânără blestemându-i pe jidovi şi alergând cu o găleată Şi, arareori după câte o frântură de lumină fulgurată în mână către rândurile lor. Mai înainte ca jandarmii să în ochii mei dintr-o scăpare a vigilenţei însoţitorului. poată interveni a aruncat conţinutul găleţii peste Sunt, în sfârşit „acasă” – în intimitatea intens cenuşie escortaţii din marginea coloanei. Urină şi fecale. a celulei care îmi măsoară spaţiul mărginit şi timpul Surprinşi, cei atinşi de îngălăciuni, au avut un gest de ale cărui nelimite cuprind trecutul şi viitorul. La oroare apoi s-au grăbit fără să se oprească să şteargă mijloc, eu încă viu. Mă surprind rezumând fără nici o unii de pe alţii necurăţiile. Murdărită din plin era o fată urmă din teama care ar fi trebuit să fie firească zveltă, cu păr lung negru, cu trăsăturile obrazului ca conversaţia neaşteptat de paşnică la prima anchetă. desenate. Reika. Uluită s-a oprit locului, n-a Următoarele discuţii vor fi mai puţin amiabile? Dar reacţionat în nici un fel până când cei de lângă ea nu au vor fi ele discuţii? Întorc întrebarea, întrebările pe dat jos de pe ea grosul gunoiului. Jandarmii reveniţi toate părţile şi încerc să mă pregătesc sufleteşte pentru din surpriză au îndepărtat-o cu gesturi aspre pe ceea ce poate fi mai rău. Nu atâta agresiunile fizice 40 ) Marturii culturale Proza) care oricât ar fi de dureroase vin şi trec, dovadă că M-am acoperit cu o dună bogată, intrasem sub majoritatea torturaţilor au supravieţuit, dar ea ca într-un tunel moale, îmi acoperisem şi creştetul necunoscutul, durata lui chinuitoare. Există totuşi un numai nasul îmi era afară, ferestrele erau albe, antidot: evadarea în amintitul timp care nu cunoaşte îngheţate, aburea respiraţia, dar numai cu nasul scos barierele ziduri şi trece impasibil pe lângă ofiţerul de era bine. De la o vreme răsuflarea mea se prefăcuse serviciu de la intrarea în subversiva instituţie. Trecut într-un ţurţur de gheaţă. Nu doar chiciură: ţurţur de sau viitor necunoscut, incert, dar nicidecum, niciodată gheaţă. Nu ştiu când m-am trezit dintr-un somn a nu te lăsa copleşit de prezentul temniţei. Starea de legănat, fără vise, aşa cum probabil este somnul bine – iluzoria fericire – accelerează curgerea copilaşilor la sânul mamei lor. Eu nu am avut de unde timpului în vreme ce suferinţele dilată, încetinesc să-l ştiu. timpul. De unde zarea asta murdară? Mă simt bine la Cum aşteptasem vacanţa aceea! Să petrec iară adăpost în spatele pleoapelor închise. Lăsaţi-mă în Crăciunul cu tata, după ani de zile de pribegie. Să pace! De ce mă dezveliţi? regăsesc pentru o vreme lumea copilăriei pierdute. De - Haida! la Beiuş spre nord aveam aproape 200 de km pe care Îmi trage haina peste cap. Dar eu tot văd pe trebuia să-i fac per pedes apostolorum. Pe jos, adică. unde mă duce. La etaj. Sus, pe coridor, mă verifică să Trenurile câte circulau erau subordonate marilor nu care cumva să pot vedea totuşi. Gata. Nu mai văd unităţi militare: trupe şi armament spre front, pradă de nimic. Mai fac câţiva paşi. Simt că fără să se fi deschis război către Uniunea Sovietică. Contam pe căruţele vreo uşă am intrat într-o încăpere. Uşa se închide în cu coviltir care se duceau cu alimente către pieţele urma mea. Îmi scoate haina de pe cap. O cameră mai dinspre câmpie, ori pe căruţele cu familii care se degrabă mică, ferestre mari cu vedere spre stradă, pe reîntorceau spre nord din bejenia lor de peste patru ani din afara lor gratii bombate, motive arhitectonice la casele şi mormintele părinţilor părăsite. slujind acuma şi siguranţei, pereţii văruiţi în alb, o Am luat drumul pieptiş trei colegi. Unul dintre masă de birou modestă cu spatele la ferestre, în faţa ei, ei îşi avea părinţii într-un cătun la vreo trei kilometri lângă peretele opus o măsuţă simplă şi un scaun. Toate lăturalnic de şosea dar lângă un sat prin care treceam acestea le cuprind dintr-o singură privire mai înainte şi unde locuia sora lui maică-sa, cu bărbatul încă dus ca însoţitorul meu să-mi arate scaunul din spatele la bătaie. Al doilea se ducea la bunicii rămaşi în măsuţei şi să-mi spună Şezi şi aşteaptă… Nu te mişti… Ardealul de Nord, la Oradea unde spera să-şi Am înţeles. Nu mă mişc. Nici nu am nevoie. Din locul regăsească părinţii de care se pierduse după ce singur, acela pot cerceta cu ochii toate amănuntele camerei de dorul lor, a trecut graniţa spre România. Nu i-a care, din câte văd, se află undeva la un colţ al clădirii întâlnit dar de data asta era sigur că acolo, la familia spre strada pe care de aici o ghicesc doar ca fiind aceea bunicilor, rădăcina lor comună, se vor revedea. care leagă centrul oraşului de gară. Nu-mi mai pot Ultima sută de kilometri trebuia să o parcurg continua deducţiile, în încăpere intră un ins obişnuit, singur. cam între două vârste. Cândva o fi fost un tip În seara primei zile, se întunecase de acuma, zâmbăreţ; i-o fi strălucit surâsul pe faţă. Acuma îi am ajuns în satul mătuşii. Tocmai terminase de cinat, strălucesc caninii. Să mă ridic de pe scaun? Nu mă se pregătea de ale nopţii. Ne-a primit cu braţele ridic. Fac pe prostul ori nu vreau să încalc ordinul care deschise şi lacrimi pentru nepotul ei. Ştiindu-ne mi s-a dat? Tipul nu-mi spune nimic, cred că se flămânzi şi obosiţi de drum ne-a pregătit de-ale gurii. preface doar că nu mă vede, se aşează la birou îşi trece A vrut să ne bucure cu ceva mai aparte decât amândouă mâinile prin păr, scoate pe îndelete din mămăliguţa cu lapte aşa că a pus o oală mare cu tăiţei sertarul din mijloc un vraf de hârtii, o călimară, un toc - laşte le zicea – pe care i-a amestecat cu magiun de de scris… îi urmăresc gesturile. Abia acum se uită la prune. Ştia de la nepotul ei că la internat acest fel de mine - e saşiu - nu, dar are o privire crucişă ochii mai mâncare servită la cină nu era niciodată câtă să apropiaţi de rădăcina nasului. Cu ei mă pipăie de la potolească foamea de dulce a fecioraşilor doritori de distanţa care ne desparte. Aşa…. Bine-ai venit Ţiule! dulce. Într-adevăr până şi eu mi-am potolit pofta aşa De unde ştie cum m-au poreclit colegii? Sunt sigur că cum nu mi se mai întâmplase de multă vreme. n-o să ne faci necazuri… Nu-i aşa? Răspunzi sincer la Frânţi de oboseală, sătui, moleşiţi nu ne-am ce te întrebăm şi… te duci acasă. Am simţit pauza mai lungit la poveşti. Doi dintre noi s-au culcat în casa dintre ultimele cuvinte. Se ridică, îmi aduce un teanc din spate, perete vecin cu cuptorul din bucătărie, iar pe mai subţire de hârtii, coli ministeriale, peniţa şi mine, care aveam încă drum lung de bătut mătuşa m-a călimara, mi le pune pe masă, mai rămâne lângă mine găzduit în casa de paradie. Fără sobă, dar cu zestrea de cât să mă prindă de păr şi să-mi ridice capul ca să mă pat a gazdei păstrată de pe vremea când s-au luat cu privească să-l privesc în ochi. Îmi dă drumul, se Vasile al ei. Erau acolo perne de puf clădite unele reîntoarce la birou şi îmi spune: peste altele, apoi cergi, plapome cu puf – dune… - Poţi să începi. Titlul: declaraţie, mai jos 41 ) Proza) Marturii culturale subsemnatul… anul şi locul naşterii, părinţi, fraţi… Sunt încă buimac de prea puţinul somn de azi Şi aşa mai departe. Prieteni, colegi. Scrii acolo tot ce noapte. Noroc că ceaiul fierbinte nu s-a lăsat aşteptat, ai făcut până la 23 August şi de la 23 August încoace. ori că am aţipit iară şi nici nu ştiu, ceaiul fierbinte m-a Te sfătuiesc să nu ascunzi nimic. Situaţia ta e mai odihnit. Cel care mă anchetează va fi şi mai odihnit. uşoară. Dar poate să fie şi foarte grea. Depinde de - Haida! tine…. Civilul îmi trage haina peste cap. Dar eu ştiu Mai aştept câteva zeci de secunde, timp în care unde şi pe unde mă duce. La etaj. Simt că fără să se fi încerc să-mi fac o părere despre omul din faţa mea. E deschis vreo uşă am intrat într-o încăpere. Uşa se prea tânăr să fi fost comunist pe vremea războiului ori închide în urma mea. Mi se scoate haina de pe cap. mai înainte, pare să fi trecut mai departe de şcoala Ferestre mari cu vedere spre stradă, pe din afara lor primară, poate meserii, poate chiar liceu. După cum gratii, pereţii văruiţi în alb, un birou cu spatele la vorbeşte ar putea să fie chiar român, mai greu de ferestre, lângă peretele opus o măsuţă simplă şi un crezut, dacă în spatele înfăţişării lui şterse se ascunde scaun. Însoţitorul îmi arată scaunul din spatele o brută? Măcar viclean ar putea fi dacă nu chiar măsuţei. deştept. Prostănac nu este. - Şezi şi aşteaptă… Nu te mişti… Iau o coală, nu e chiar albă, e gălbuie, cerneala Am înţeles. Nu mă ridic dar mă foiesc pe albastră, încerc peniţa, vârful agaţă din când în când scaun. În încăpere intră insul cel între două vârste. Să hârtia dacă eşti grăbit ori nu eşti liniştit. Cum să nu fii mă ridic de pe scaun? Nu mă ridic. Fac pe prostul ori grăbit să scapi de aici, cum să nu fii neliniştit când eşti nu vreau să încalc ordinul care mi s-a dat? Tipul nu-mi aici. Să nu uit, să nu uit, să nu uit: nu trebuie să scriu spune nimic, aşează la birou, scoate din sertarul din ori să spun mai multe decât deduc eu că ştiu ei; să nu mijloc vraful de hârtii, călimara, tocul de scris… îi pomenesc nici un nume de care ei nu ştiu; să nu urmăresc gesturile. - Aşa…. Ţiule! Cum stai cu recunosc ceea ce ei nu ştiu şi chiar dacă au aflat ceva lecţia? Te-ai mai gândit. Nu-i aşa? Răspunzi sincer să nu adaug nici un amănunt peste ceea ce au scos de la şi… te duci acasă. Aceeaşi pauză dintre ultimele alţii… Am grijă ca peniţa să nu scârţâie dar de agăţat cuvinte. Îmi aduce teancul de hârtii, peniţa şi se mai agaţă. Subsemnatul Ciprian Duţiu, născut la 11 călimara, mi le pune pe masă, mai puţin cele două coli aprilie 1930, în comuna…. ministeriale pe care le-am scris ieri, rămâne lângă Cu frazele acestea, cele dintâi scrise în mine, mi le arată şi cu revoltă (mi s-a părut falsă) îmi anchetă la Siguranţa din Oradea, recunosc că sunt spune: Ce-s astea? Pentru tot ce ai scris aici era prinsul lor, al bolşevicilor şi legalizez doarecum, după destul să ne uităm în fişa ta de la evidenţa populaţiei. legea lor, arestarea mea. Îndreptăţită dar nedreaptă. Oi Nu te preface că n-ai înţeles.Vreau o dare de seamă fi vinovat eu că am încălcat legile lor dar în mintea şi pentru fiecare an pe care l-ai trăit în şcolile prin care în inima mea nu mă simt vinovat. Pentru că legea, ai umblat. legile mele sunt altele. Mă priveşte în ochi, îl privesc în ochi. Se Câte pagini am scris? Nu chiar trei… Dar sunt întoarce la birou, încuie sertarul, se răzgândeşte, nu-l aici de multă vreme. M-au adus când au început să încuie, se uită în treacăt la mine: La treabă! Pe când împartă masa de prânz, eu n-am apucat-o în celulă, mă reîntorc să mai ceri încă hârtii ca să le scrii. Iese. acuma se înserează, nici nu mai văd prea bine să scriu Aud cheia răsucindu-se în uşă. Poate că într-adevăr m- dar nimeni nu-mi aprinde becul din tavan. Abia acum a încuiat. observ o lampă de birou pe masa anchetatorului. El Iau o coală, nu e chiar albă, e gălbuie, cerneala nu-i. A ieşit din încăpere. Va reveni. Aşa cum a făcut-o albastră, încerc peniţa. Încep. Titlul: declaraţie, mai de mai multe ori în după amiaza asta. Fără să-mi dea jos subsemnatul… anul şi locul naşterii, părinţi, vreo atenţie. De data asta intră, răsuceşte fraţi… Şi aşa mai departe. întrerupătorul, vine lângă mine îmi ia hârtiile, vede că Vârful peniţei agaţă din când în când hârtia. sunt numai două foi scrise, mă uit la el, pufneşte Câte pagini am scris? Vreo şase…Dar sunt nemulţumit dar nu răcneşte: Asta-i tot? Tu care eşti aici de multă vreme. Acuma se înserează, nici nu mai activ în cercul literar al liceului… Biiine! Marş la beci văd prea bine să scriu. Vine anchetatorul, răsuceşte şi pregăteşte-te pentru mâine. Dacă vii cu lecţia întrerupătorul, a mai intrat de câteva ori s-a uitat pe neînvăţată ne supărăm. Se duce cu teza mea la birou, declaraţie şi de fiecare dată n-a zis nimic, vine şi acum apasă pe un buton de sonerie (ce altceva putea să fie?) lângă mine îmi ia hârtiile, le numără, sunt trei foi intră un alt civil, Du-l jos, tovarăşe! Haina peste cap. scrise, mă uit la el, pufneşte nemulţumit: Asta-i tot? Nu mai încerc să trag cu ochiul, abia aştept să ajung în Biiine! Marş la beci până mâine. Dacă vii iară cu celulă, să refac cu judecata şi cu inima ceas cu ceas lecţia neînvăţată ne supărăm. Se duce la birou, apasă ziua care tocmai a trecut. Să mă gândesc la ce va fi pe sonerie. Du-l jos, tovarăşe! Haina peste cap. Abia mâine. Şi, dacă voi fi în stare, să mai şi dorm un pic. aştept să ajung în celulă. Să mă gândesc ce va fi mâine. - Drepţi! Numărătoarea! Şi, dacă voi fi în stare, să mai şi dorm un pic. 42 ) Marturii culturale Cronica literara)

ION CREANGĂ – FINAL DE AMINTIRI...

ne-am unul pe altul, chicotind înăduşit, şi Ioan NISTOR ca'mai ba să zicem nici cârc! În sfârşit, după multe şfichiuiri ce-a primit moş Luca Întâmplările narate de Ion de la unii-alţii, cum e lumea a dracului, Creangă sunt puse de fiecare dată sub mergând noi în pasul cailor, din hop în semnul celei mai fireşti autenticităţi, hop, tot înainte prin rătăcănile de pe universul creat de el având cu insistenţă un uliţele Iaşilor, am ajuns într-un târziu, observator care depune mărturie într-o noaptea, în cieriul Socolei şi am tras cu asemenea manieră încât totul devine căruţa sub un plop mare, unde-am găsit o credibil. Incipiturile poveştilor înlătură mulţime de dăscălime adunată de pe la orice suspiciune că ar urma nişte vorbe catiheţi, din toate judeţele Moldovei: unia goale neacoperite de fapte. După care, mai tineri, iar cei mai mulţi cu nişte vraja artistică îşi face efectul. Lectura târsoage de barbe cât badanalele de mari, debutează impunând sentimentul că timpul şi spaţiul şezând pe iarbă, împreună cu părinţii lor, şi preuţi şi faptelor nu sunt imaginare. În consecinţă, în realitatea mireni, şi mărturisindu-şi unul altuia păcatele!” (Ion prefigurată, credibilă, se intră brusc, fără vorbă multă, Creangă, Amintiri din copilărie; Poveşti; Povestiri, întrucât orice zăbavă ar putea insinua fiorul pref. de Liviu Papadima, Bucureşti, Curtea Veche, incertitudinii. Convenţiile sunt cele prea bine 2009). cunoscute: “era odată o babă...”, “erau odată într-un Naraţiunea se închide brusc, la capăt de sat doi fraţi...”, “amu cică era odată într-o ţară un drum. Sugestia e clară. Tot ce ar putea urma este craiu...” etc. Impresia imperativă este că naratorul- insignifiant şi nu se încadrează în universul deja martor a fost acolo şi a “filmat” totul. Iar evenimentele acceptat. Anticipând acel altceva, adică un alt univers, vor răsări din naraţiune aşa cum au fost văzute de un scăpat din graniţele normalităţii deja convenite – de tip asistent ocular, cumsecade, fără nicio tăgadă, şi paradisiac, familiară deja cititorului – naratorul incapabil să spună braşoave. Şi după ce auditoriul a decretează că nimic nu mai prezintă interes: “În sfârşit, fost anesteziat astfel printr-o siguranţă a spusei care (...) am tras cu căruţa sub un plop mare”. Aşadar, şi exclude orice preopinenţă, abia în final ni se va atrage aici “minciuna gogonată” se dezumflă. După un atenţia că a fost vorba de o invenţie, de o “minciună itinerar tot mai frustrant, învăţăceii se trezesc sub gogonată”. Şi asta doar în Poveste, pentru că în rest ochiul rece al unui copac retras în cer. Peste vârsta naratorul, cu o satisfacţie de coţcar, nici nu face prea tuturor fericirilor, peste spectacolul cu haz nestăvilit, multă osteneală să ne aducă în acel “acum” real. se lasă cortina. Care arată cam aşa: rătăcănii, noapte, În Amintiri din copilărie, Creangă nu face drumuri cu gropi, şi, ca o culme a derizoriului, în excepţie de la acest joc al artei narative. Deschiderea (im)postura de axis mundi, silueta unui arbore banal, spre vremea copilăriei se face prin racordare la aceeaşi fragi, bătut de vânt. Imaginea acestuia însoţeşte ieşirea înaltă tensiune demnă de o poveste: “Stau câteodată din “tărâmul” aflat, după cum suntem lăsaţi să şi-mi aduc aminte ce vremuri şi ce oameni...”. Chiar credem, undeva prin “preajma raiului celui din Eden” mascat, acel “odată” nu putea lipsi din aerul (Facerea, III, 24), în lumea aceasta. fabulatoriu al începutului, aer pe care naratorul martor Tristeţea priveliştii de final şi dezamăgirea îl va transfera naratorului personaj. irepresibilă nu pot masca drama ieşirii dintr-o stare de Între cuvântul “stau” de la început şi graţie. Ele destramă, deconspiră convenţia, trădează “păcatele” din final, se află viaţa absorbită în operă, certitudinile mirajului propus de naratorul-ghid când după cum afirmă cercetătorul Cornel Munteanu: şi-a început “povestea”. Dar fiorii unei inevitabile “Incipitul la Creangă devine astfel poarta deschisă întâlniri cu litoralul vidului sunt detectabili încă de la spre poveste, prin care cititorul intră necomplexat şi începutul capitolului al IV-lea, în acel “aşa nu mă dam iese mulţumit de ceea ce i-a oferit traseul itinerant al eu dus...”. Presimţirile sunt admirabil sugerate. p o v e ş t i i . ” (Cornel Munteanu, L e c t u r i Despărţirea de spaţiul matrice e trăită în toată neconvenţionale, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, dimensiunea ei amar-tragică. Nică e pur şi simplu 2003, p. 55). izgonit, aruncat, surghiunit. Aşa simte el. Peste ani, Finalul din Amintiri este şi el în spiritul celor Cioran va vorbi deseori şi el, desigur nu ca personaj, din poveşti: “Auzind noi ce ni se pregăteşte, ghiotitu- dar cu atât mai autentic, despre plecarea, din satul 43 ) Cronica literara) Marturii culturale suficient sieşi, în Sibiul ostil şi necunoscut, ca despre o drept, dar numai în ceea ce priveşte aciditatea vorbei. rupere sufletească însângerată, absurdă, ca efect al Însuşi moş Luca, la distanţă de câteva poşte îndărăt nu- unei decizii implacabile. Izgonirea lui Nică din lumea şi putuse opri aluziile de “însurăţel de-a doua” pur- fericirii desăvârşite e făcută de MAMA. Judecătorul şi sânge, avertizând-o să aibă grijă de “borta ceea” agentul excomunicării este tocmai ea, zămislitoarea (aluzie amintind de Povestea poveştilor), pe tânăra lui copilului: “Mama atunci mă şi ia răpede, răpede nevastă. Şi iată-l, acum, devenind brusc un biet moş la...”. Copilul, din unghiul său are dreptate. Resimte nervos şi grăbit să revină “cât mai degrabă acasă”. momentul ca o alungare din spaţiul cald şi din Totul se schimbă vertiginos, oamenii la fel. O ultimă prezentul cunoscut al casei părinteşti în uliţa mare şi tentativă a lui Nică de a masca, de data asta realitatea străină a lumii, respectiv într-un viitor vag şi de pură, de a se menţine în ireal, în basm, în “minciună”, nestăpânit. Paradigma sentimentelor personajului din (“să spui că duci nişte drobi de sare de la ocnă...”) acest ultim capitol aminteşte de scena căderii în lume. eşuează. Propunerea lui, tot o formulă de închidere de Se poate face o legătură între această imagine şi cea a tipul “ş-am încălecat pe-o căpşună” primeşte o replică Izgonirii din Rai de pe frescele de la mănăstiri, negativă, dură. Diplomaţia demersului său nu e familiare copilului Ion-Nică şi imprimate în memoria acceptată. Echilibrul s-a rupt, întreruperea jocului e acestuia. La toate se adaugă şi un motiv nou, des definitivă. Iar după câteva chicoteli înăbuşite, glasul invocat în frământările personajului din noaptea de lui Nică, personajul copil de până mai ieri, se va stinge dinaintea plecării, când Nică aduce cam des vorba definitiv, sarcina de a deschide perspectiva noului despre “cele copile sprinţare”, despre nesperata cadru spaţio-temporal este preluată de naratorul matur. “evlavie” ce l-a cuprins după peregrinările pe la De notat că, pe eroi, luminile oraşului nu-i “Piciorul Rău” în căutare de “bureţi”. Previziunile lui atrag. Nici palatele lui Vodă-Ghica nu devin obiective Ştefan al Petrei privind mirajul “catrinţei” încep să turistice demne de pomenit. Din contactul cu cetatea, prindă contur în mintea, de pe acum, a “holteiului” se reţin nişte hardughii şi nişte coropcari. Nimic nu Nică. “Zburătăcirea”, după expresia tatălui, sau aţâţă imaginaţia. Lui Nică oraşul nu i se năzare în faţă decăderea nu se produce însă brusc, ci la relanti, aşa cum îl vedea la 1844 Vasile Alecsandri în nuvela O pentru a fi gustată în toată amărăciunea, înregistrată şi primblare la munţi: „Capitala Moldovei i se arăta cu developată ca o fotografie-document a unei stări toată pompa ce o împodobeşte... când o vede cineva de sufleteşti în neliniștitoare cumpănă. Momentul ieşirii departe“. Posibilele splendori arhitectonice ale din Humuleşti e, încă, unul festiv. Lumea e îmbrăcată “metropolei” nu-l tulbură sau ameţesc pe Nică, ele nici de sărbătoare, parcă în “onoarea” celor doi proscrişi... nu apar în zona de interes a drumeţilor, pe tot parcursul Paradoxul atenuează, uşor, drama. Dar “bucuria drumului, mirajul urbei, ca supapă compensatoare zugrăvită pe feţe” nu-i poate contamina. E bucuria pentru dezrădăcinaţi, nu a existat nicio clipă pe tot altora. Pentru protagonişti, începe drumul fără traseul. Semnificaţia unei astfel de situaţii e simplă. Ce întoarcere. Jovialitatea şi buna dispoziţie vor fi lume ar putea fi superioară celei plasate pe Ozana spulberate de viermele îndoielii. Masca râsului cade şi, copilăriei, asimilată râului care “uda Raiul” (Facerea, fără ea, cei doi apar într-o ipostază nouă, descrisă 2,10)? Cei doi coboară de fapt, ca nişte victime ale unei insistent şi cu nedisimulată durere. Cei doi se trezesc implacabile involuţii, spre ceea ce Apostolul Pavel a cu ochii umflaţi şi roşii de fum, cu obrajii perforaţi de numit “părţile cele mai de jos ale pământului” trompele diavoleşti ale ţânţarilor. Nu-şi mai pot sătura (Efeseni, 4, 9). Ei vin din munte, din punctul cel mai nici somnul, nici setea cu apa care, brusc, devine rea. înalt şi mai apropiat de cer într-o lume de la cea mai Frica de hoţi se înfiripă şi ea în sufletul acestor joasă altitudine, o lume a “dracului”, căruia-i sunt daţi netemători năzdrăvani de altădată. Sunt obligaţi să “pomană”. înveţe tăcerea. Au intrat deja sub zodia constrictivă a Pe tânărul Nică, noul spaţiu nu-l interesează. realului. Nici mecanismele glumei nu mai Îl va zugrăvi cu ostilitatea eschimosului extras din funcţionează. Chiar şi moş Luca e văzut, fără veste, în hibernia lui veşnic albă şi răsădit într-o metropolă a altă lumină. Îşi pierde siguranţa, umorul, verva. cenuşiului. În jurul lui Nică se deschide, gata să-l Încercarea lui Nică de a repune lucrurile pe vechiul înghită, un hău pe care el îl va fi întrezărit în imaginea făgaşe al bunei dispoziţii, fireşti, şi de a “şugui” ca de Măriucăi, baborniţa monumentală cu căscătura ei obicei e chiar sancţionată cu asprime de moş Luca. În cosmică, iremediabil otrăvită şi fără umor, cea cu “o ochiul lui Nică totul se metamorfozează. Moşii de până falcă-n ceriu şi cu alta în pământ”. Fiinţele de aici par acum, o mulţime, erau în cel mai rău caz nişte histrioni, dintr-un alt regn, sunt bizare, monstruoase, au nişte dar plesneau de umor şi de inteligenţă şireată prin ceea “târsoage de barbe“ cât bidinenele. Figuri ce făceau şi ziceau. Nu erau nici pe departe nişte prevestitoare de rău, înfrigurate de vină, viitorii colegi ramoliţi iritabili, ci nişte copii poznaşi, şi ei, cu o limbă ai lui Nică apar ca nişte condamnaţi care-şi spun ascuţită, cu un suflet tânăr, cam “ai dracului” ce-i reciproc păcatele. Chiar şi debarcarea tinerilor avusese 44 ) Marturii culturale Cronica literara) loc parcă pe furiş, noaptea, târziu, când întunericul de vârful acestuia. Fireşte, spre acest vârf se urcă şi coboară ca o copertină separându-i de lumea care “a dincolo de el se coboară, astfel că întregul drum spre fost” şi al cărei loc e ocupat acum de cenuşiu, diform, Socola urmează un traiect ascendent-descendent.” oboseală, de spaimă în stare de erupţie. (Alexandru Zotta, More geometrico, Casa de Editură Mulţimea anostă de poporeni aparţine lumii Decalog, 1996, p. 11). imperfecte, lumii acesteia, Nică venind din lumea În proiecţia acestui triunghi, vârful, punctul ideală în lumea reală, imperfectă. Realitatea îl de unde coborârea e ireversibilă e reprezentat de transformă. Devine stângaci, neputincios. Se află, Codrul Paşcanilor, mai exact de “vârful acestui culme a derizoriului, sub tutela unui plop trist şi înalt, codru”, cum spune Creangă, conştient că e vorba, parcă absent din lume. Un element surprinzător pentru totuşi, de un munte surogat, adevăraţii munţi fiind cei el, vizualizat în fugă de cel deprins cu verticala brazilor de unde “purced izvoarele” şi de unde au purces şi ei.. şi cu aroma teilor. Plopul, arbore blestemat în gândirea Forma mentis incorporată în structura populară, oficiază ca un procuror încarcerarea sufletească a protagonistului este aceea a izgonirii, a copilului, într-un fel de ţarc pentru liote, în cierul decăderii îngerilor din paradis şi include o linie Socolei, populat de chipuri hidoase, cu murmure de descendentă între două tipuri de spaţii, aflate în final apocaliptic, cu păcate – putem presupune – spuse antiteză: muntele cu cerul Humuleştilor pe de o parte şi şi respuse ca într-o beţie, rememorate şi numărate “cieriul” Socolei pe de alta. Autorul preferă forma haotic. Călcând noctambulic în noul areal, Nică simte “cier” pentru “ceair” (“loc de păşune” după DEX) că aici nu mai e loc pentru ghiduşii. O imagine se sugerând tenta omonimică a termenilor cer-cier. impune. Plopul, cu un coronament sumar e un semn al Configuraţia hrubei, aşa cum o resimte Nică, aminteşte coborârii într-un spaţiu degradat, al lacrimilor şi de frescele mănăstirilor, semn că ele i-au oferit acea durerii, asociat Infernului. Jalnic, negru, în amurgul “lectură contemplativă” despre care vorbeşte Paul descurajant, singur şi el, cu cromatica frunzelor în Evdochimov în Vârstele vieţii spirituale (Christiana, declin, ţinând seama de calendar, are doar calitatea de a 1993, p. 78). fi înalt, ceea ce-l face mai mult absent, autoexilat şi el Magica sintagmă “amu cică era odată” şi-a din lume, dintre poporeni, izolat, fixat în cer, eventual risipit puterile miraculoase. Auditoriul trebuie vestit clătinându-se lent, dar în mod sigur indiferent la ceea prin gura naratorului că totul n-a fost decât o ce se întâmplă jos. Ca un semn la răscruce, acest plop reîntoarcere cu graţie şi umor într-o vreme apusă. patronează cu aroganţă implacabilă spectacolul de la Traseul involutiv al căderii în lumea-iad este străbătut picioarele sale. De sub protecţia maternă de ieri şi de la de personajul Nică. De asemenea, finalul tăiat, care perspectiva incitantă a unei posibile întâlniri pe amplifică senzaţia de rămânere în bolgie, este şi el un “Cărarea Afurisită” cu “Mieluşa lui Dumnezeu”, cadru care vizează construcţia personajului, cu Nică trece sub tutela vitregă a unui plop. Timpul îşi aspiraţiile conforme vârstei. Dar drumul invers, cel al face simţită cu indiferenţă gheara. Plopul de la finalul ieşirii din acest loc pentru a re-trăi în spaţiul paradisiac drumului descendent al lui Nică ne apare ca un semn de al începuturilor va fi făcut numai de către de autor, exclamare la finalul Amintirilor. Dacă basmele se singurul beneficiar al unui asemenea “privilegiu”. încheie cu un cuvânt greu, dar atenuat de umor (“şi v- Între Amintiri... şi poveşti diferenţa e minimă am spus, oameni buni, o mare minciună”), Amintiri ca ton narativ. În întregime, poveştile aparţin râsului. din copilărie se încheie cu un cuvânt mult mai încărcat La fel, Amintirile. Dar finalul acestora nu poate de gravitate: “păcatele”. Copilăria “veselă şi ascunde o realitate şi anume aceea că, în pofida nevinovată” s-a retras aşadar spre a face loc vieţii zbaterii, şi a cuceririi unor oaze ale armoniei, ale reale, care presupune macularea. râsului, fiinţa umană aparţine totuşi unei lumi reale supuse tuturor agresiunilor, o lume a plânsului. *** Drumul spre plopul din “ţarcul” Socolei este pentru Într-un studiu amplu, intitulat “Amfiteatrul – personaj calea spre pomul cunoaşterii, a doua atracţia centrului”, datat decembrie 1989, Alexandru componente din antinomia bine-rău, iar cadrul final Zotta priveşte drumul lui Nică spre Iaşi “în chip rămâne o magistrală punere în scenă a deconspirării geometric”, după expresia lui Spinoza: “Există în ficţionalului. configuraţia spaţială a Amintirilor din copilărie o În acelaşi timp, briza juvenilă, jovială nu mai limită separatoare, resimţită ca atare de personajul lor bate nici prin rândurile ultimei pagini. Chiar limbajul, principal. Textual limita e consemnată în ultimul atât de suculent altădată se retrage, vorbele fiind spuse capitol al cărţii, ca moment culminant în drumul de la de astă dată cu nedisimulat năduf. Ba mai mult, soluţia Humuleşti la Iaşi, fiind reprezentată, la nivelul unică nu poate fi alta decât tăcerea. După punctul pus la observaţiei realiste, de codrul Paşcanilor, mai exact, finalul Amintirilor, Creangă n-a mai scris nimic.

45 ) Cronica literara) Marturii culturale

Radu Mareș, eseistul

care, probabil, îl vor păstra în memoria Icu CRĂCIUN lor pentru că învățaseră de la părinți Cu o lună și jumătate înainte de a sobrietatea, cumpătarea și respectul față se ridica la stele, scriitorul Radu Mareș de vârstă și rang, urmând, apoi, (1941-2016) i-a încredințat prietenului evocarea galeriei de dascăli de la Liceul său, Aurel Podaru, un manuscris care nr. 1 (devenit mai târziu „Eudoxiu cuprindea câteva eseuri și interviuri cu Hurmuzachi”) din Rădăuți, fiecare cu gând să le publice într-o carte. Aurel virtuțile și defectele sale, din perioada Podaru s-a ținut de promisiune și iată că deceniului '60, când frica, sărăcia și i-a tipărit scrierile intitulate „A fi în foamea se cuibăreau în fiecare casă, de Bucovina” (ed. Charmides, 2016), respectându-i neuitat fiind Precul, zis „Colonelul”, cel care se întru totul dorința și indicațiile. prefăcea că-i învață limba rusă, profesorul de chimie În finalul „Notei explicative”, Radu Mareș Pascaru, poreclit „Braha”, care umbla după ore cu face următoarea mărturisire: „Am adunat aici și am vaca, ținând într-o mână o carte din care citea pus cap la cap, într-o ordine aproximativă, aproape continuu, profesorul de geografie Vasile Țigănescu, tot din ce am reușit să recuperez, texte mai vechi și severul profesor de matematică Bujei, elegantul mai noi, legate între ele mai mult de hazard: toate profesor de română Rățoi, „mereu proaspăt și însă despre Bucovina. Nu e mult – e doar o fracțiune bărbierit”, carismaticul profesor de franceză raportată la tabloul vast pe care-l am în minte, plin de Prelipceanu, misteriosul profesor de biologie figuri și de culoare, ca dosar scriitoricesc. Bucovina Socaciu, cel mai apropiat om de mintea și sufletul rămâne mica mea avere secretă, nu știu dacă și când elevilor, cu toții având în matricea lor formativă valorificabilă, dar pe care sunt perfect lucid că n-o „reguli și sisteme de referință aparte, reflexe, voi putea epuiza. Așadar, asta e tot ce pot oferi”. deprinderi, cuvinte în lexic etc. moștenite prin Născut, crescut, școlit și desfășurându-și activitatea inerțiile tradiției de la Austria” („Poze dintr-un în această parte a țării până în 1971, când a fost silit album”). Un portret aparte îi face fostului său coleg de către autoritățile comuniste să părăsească județul de clasă și de internat Gavril I. Crăciun în „Omul de Suceava, scriitorul s-a stabilit după această dată la la Marginea”, crescut și el „în buna, sănătoasa și Cluj (aici absolvise Facultatea de Filologie „Babeș- frumoasa tradiție bucovineană”, dascălul care a Bolyai”), ca redactor la revista „Tribuna”, adunat cu o râvnă de furnică documente legate de afirmându-se viguros prin stilul său elegant și satul său natal și de Rădăuți și a scris o sumedenie de reconfortant, de aristocrat care face figură aparte în cărți despre ele, despre „oamenii care au îndrăznit, proza românească actuală când vine vorba despre perseverat și izbutit”, despre intelectualul de talie Bucovina și oamenii săi. europeană Vasile Gherasim, scoțându-i pe toți la Într-adevăr, personajele care sunt zugrăvite lumină din nemiloasa uitare. cu nostalgică afecțiune în partea intitulată Cultivatul scriitor bucovinean Teofil „Blocnotes” sunt din această zonă bine cunoscută (Dumbrăveanu) Lianu este descris în eseul autorului romanului „Când ne vom întoarce”. „Patriarhul Lianu”, acesta fiind cel care l-a Profesorul Vasile Boca (din „Numitul Boca Vasile, descoperit și îndrumat pe Matei Vișniec, dar, care a antierou”), omul ce a cunoscut umilințele sărăciei, avut, la rândul său, să-și petreacă ani buni în trecut prin pușcăriile comuniste fără judecată, după pușcăriile comuniste pentru niște vinovății inventate eliberare, s-a întors în satul natal, și-a întemeiat o după o caricatură de proces, - înfățișat detaliat în familie și și-a făcut exemplar datoria de dascăl; a acest text -, întorcându-se acasă o umbră de om, el, cercetat faptele strămoșilor săi, a scris monografia care fusese înainte un bărbat înalt și robust „ca un Botoșanei pe cheltuiala sa, a fost un exemplu de țapinar” și-și domina interlocutorii atât la propriu, dăruire pentru zeci de generații de elevi, singurii, cât și intelectual, devenise un monah ursuz, retras de 46 ) Marturii culturale Cronica literara) bunăvoie în tăcere și contemplație. Un destin aparte Chișinăului din epocă, azi complet uitate, reportaje îl va avea ziaristul nr. 1 al Sucevei, Pan Solcan, cel cu observații notate în priză directă, dar și analize de care a plecat la București să lucreze alături de stare cu acte oficiale pe masă, cu varii probe și Octavian Paler la „România liberă”, apoi la „Tribuna mărturii”. Evident că într-o asemenea masivă carte, României”, foaia pentru străinătate, autor a opt aparent fastidioasă, lui Iacoban nu i-a scăpat nimic, romane, „receptate anemic de critica vremii”, deși inclusiv faptul divers, folclorul străzii, „mici istorii unele „sunt foarte frumoase, distilate ale unei moldovenești, unde-i și umor, și absurd, schițe într-o experiențe de viață și literare cum există puține la tonalitate dulce-amăruie (…), banalitatea atroce a noi” (vezi „Domnul Solcan”). Intelectualul de mare sărăciei” din Basarabia, citând povestea fumului clasă George Sidorovici, a cărui soartă este deasupra capitalei când cetățenii au aprins focuri în comparată până la un punct cu Marin Preda, este balcoane pentru a-și găti, „sacrificându-și rame, prezentat în scrierea „Despre Bădia”, amândoi sertare netrebuincioase, mobile vechi”, deoarece normaliști suferind de miopie, ambii debutând cu Smirnov le-a închis conducta de gaze, iar sistemul proză scurtă aproape deodată: Preda în 1942, electric era suprasolicitat. Bineînțeles că l-au atras și Sidorovici un an mai târziu, ambii, având „drept notele despre războiul cu Tiraspolul, concluzia cadru satul și personaj un țăran”, iar după „ Ana comentatorului – exprimată riguros și cu acuratețe -, Roșculeț” publicată în 1949, în anul următor fiind aceea că românii moldoveni și-au sacrificat Sidorovici tipărește „Luceferii de sub grindă, viața în zadar, numărul moldovenilor morți pe „ambele proze făcând parte din prima șarjă Nistru, neinteresând vreodată „pe mai marii lumii de românească a șuvoiului beletristic realist socialist”, azi”, dezinformarea excelent prinsă de Iacoban în distanțarea intervenind odată cu publicarea de către cartea sa, „potopul de minciuni lansate pe toate Marin Preda a romanului „Moromeții” (vol. I, canalele de mediile de la Moscova (…) reportajele 1952). În arhiva sentimentală a lui Radu Mareș, filmate de italieni la Tiraspol și difuzate pe Rai Uno” Sidorovici este prezentat drept omul care a avut un cum că „norodul tiraspolean ține piept cu eroism rafinat simț al esteticului și care, spre sfârșitul vieții, naționaliștilor români”, inclusiv atitudinea „și-a salvat sufletul” cu două cărți de proză antiromânească a celebrei Elena Bonner, văduva fantastică: „Vulpile” și „Pădurea de dincolo”. dizidentului Saharov, l-au dezgustat profund pe Radu Mareș face una din cele mai pertinente Radu Mareș, încheind amar, mai cu seamă că radiografii a României sub Nicolae Ceaușescu în politicienii noștri de carton n-au luat nicio atitudine eseul „Mic apel la memorie”, de la numirea acestuia în această cestiune: „Istoria a trecut ca un tren ca secretar general al P.C.R., când, după '65, accelerat prin fața noastră lăsându-ne cu gura pușcăriile s-au mai golit și au urmat câțiva ani de căscată și năuciți pe marginea drumului”. Culmea dezgheț, „cu o boare mai proaspătă”, iar prostimea este faptul că un oarecare scriitor Limonov, cu nu numai că l-a acceptat docilă, „dar i-a și validat același ADN ca al lui Jirinovski, a condamnat calitatea de stăpân”, șurubul încă nu se strânsese, iar românii basarabeni, iar ai noștri s-au și grăbit să-i imbecilizarea în masă avea să se întindă ca o traducă(!) cărțile! „Imposibil de pus într-o ecuație pecingine după fatidicul an 1971, neînvățând nici rațională” i se pare și nașterea Republicii autonome până astăzi că destinele unei comunități sau ale unei găgăuze, luată sub înalta protecție a președintelui nații nu sunt decise de un singur individ. Turciei de atunci, Demirel, care într-o vizită la Despre cartea „Zece ani de foc. O cronică a Chișinău a avertizat că „strămoșii găgăuzilor au fost Basarabiei (1990-2000)” a omului de televiziune și primii care și-au făcut loc pe acest pământ”, și, în radio, prozatorului și dramaturgului, directorului de consecință, „aceștia au primit un credit de 35 de editură și teatru Mircea Radu Iacoban, cel care a milioane de dolari pentru structură telefonică ocupat poziția numărul 1 în Iașii anilor '70 și 80, dar autonomă”, dar și doleanța celor 11.500 de țigani din care „a acumulat și numeroase antipatii”, se Moldova care, de asemenea, „pretindeau gălăgios un pronunță tranșant în eseul „Ce nu se vede”: stat propriu”. Iată de ce adaugă că „revoluționarilor „Pronosticul meu e, în pofida a toate, că despre de buzunar neo-marxiști de la noi” (…) le-ar da această carte nu se va mai scrie un rând!”, deși canon, prin părintele Iustin Pârvu, terapeutul cuprinde: „interviuri cu figurile de vitrină ale îndrăciților, de la Mânăstirea Sf. Petru, să trăiască 47 ) Cronica literara) Marturii culturale

șapte zile la rând numai cu pâine și apă și să s-a notat niciun rând și nu s-a alocat nicio secundă de conspecteze câte o sută de pagini din „cronica” lui comentariu la nicio televiziune. Iacoban, „iar seara, în chilie, seminar”. Partea a doua a acestei cărți, intitulată Întrucât Bucovina (acest substantiv propriu „Dialoguri”, cuprinde două interviuri luate de Ion era prohibit în perioada comunistă!) s-a instalat în Filipciuc, (unul despre posteritate și lupta cu inerțiile conștiința lui „pe unul din primele locuri, (…) și un altul despre Cernăuți), apoi de Ion Beldeanu, văzând-o și în somn, și cu ochii închiși”, și poetul care a fost declarat persona non grata de către bucovinean fiind, Radu Mareș își permite să i se ucraineni pentru că a tipărit două cărți despre adreseze printr-o „Scrisoare deschisă” ex- Bucovina și românii de dincolo (despre Bucovina și președintelui Consiliului Județean Suceava, Cluj) și de Olimpiu Nușfelean (despre proză, consăteanului Gheorghe Flutur, căruia, aidoma unui gazetărie etc.). Din ele ni se relevă un Radu Mareș, cetățean cu înaltă atitudine civică, îi semnalează, cu studentul care dormea cu cărțile lui Blaga sub pernă, un gust de fiere pe limbă, despuierea tragică a în timp ce la seminarii, în anul V, se analiza „Mărul munților noștri, de păduri, sufocarea apei Moldovei de lângă drum” al lui Beniuc și „Lazăr de la Rusca” „de gunoaie și de zdrențe multicolore cărora va al lui Dan Deșliu, aflăm lucruri inedite din trebui un mileniu să putrezească”, asta pentru că activitatea gazetărească al lui Platon Pardău, în soarta acestei regiuni a fost dată după cel de-Al perioada când lucra la ziarul sucevean „Zori noi”, Doilea Război Mondial pe mâna unor administratori relația acestuia cu gruparea bucureșteană fără școală. Fără să se teamă, el pune degetul pe rana Porumbacu-Petroveanu-Mugur, despre prietenia lui vie, sângerândă, și amintește cititorilor de faptul că Lucian Raicu cu Labiș, despre întâia omagiere nu se poate gândi la Bucovina fără Cernăuțiul oficială a lui Labiș, la Mălini, subliniind faptul că invidiat de însuși împăratul Franz Iosif și suita sa primii care au pus umărul la soclul poetului au fost „pentru eleganța caselor și trăsurilor și mai cu seamă Platon Pardău și D. R. Popescu. Primim informații a toaletelor femeiești, rivalizând cu cele știute de la interesante despre revistele literare bucovinene, Viena”, că acolo au învățat oameni de ispravă, în despre pelerinajul sentimental periodic la Cernăuți frunte cu Eminescu, Paul Celan, Gregor von (după 1990), la casa părinților și la mormântul Rezzori (anticomunist convins, scriitorul care „are bunicului matern din Cuciurul Mare (astăzi în un singur topos: Bucovina și Cernăuțiul” și căruia îi Ucraina), despre Cluj, - „pe care nu l-ar da pe nimic va dedica un eseu amplu, intitulat „Toposul magic (…), fiind legat de acest oraș ca Ulise de catarg” -, cu Cernopol”, unde comentează romanul „Hermina formidabilii ei intelectuali de dreapta sau de stânga, maculată”), că e „în chestiune o realitate de referință lăudând-o pe Irina Petraș, cea care „a instaurat (…), înscrisă în istoria Europei Centrale și nu doar o prin vrăji specifice, pace absolută în breasla nostalgie revizionistă a părinților și bunicilor noștri, scriitoricească clujeană”, despre participarea la (…) mitraliați de ruși la Fântâna Albă, cu zecile sau sărbătoarea limbii române de la Cernăuți, la cu sutele, nu se știe, poate peste o mie, dar și al celor „Respirările” Doinei Cernica, cea care „face cât un expediați să moară în Siberia în epoca holocaustului detașament de funcționari și nici nu cere bani”, roșu, unde foarte puțini au supraviețuit”, situația de despre faptul că politicienii noștri n-au încercat să astăzi fiind oficializată, sfidând opinia publică, pe facă mare lucru pentru populația românească din vremea nefericitului președinte Constantinescu, cu străinătate, iar pe ei nu se poate conta, despre modele păguboasa lui reținere, de mână cu „nefastul” Adrian culturale sau literare, despre scris și catacombele Severin, „mancurtizatul purtător de cuvânt al sale obscure, despre ceea ce înseamnă practicarea neantului”, „cel mai prost ministru de externe din gazetăriei pentru un prozator, cu aplicație pe toată istoria noastră”. Cu strângere de inimă, dar și experiența căpătată la „Tribuna”, descrisă în cu o satisfacție reținută scrie despre participarea „Manualul de sinucidere” și multe altele, Regelui Mihai la ceremonia decentă a sfințirii unei concluzionând cu „teza” – cum îi plăcea să zică – că biserici românești din comuna Bahrinești, raionul dacă cineva a greșit câteodată față de semenul său, Hliboca, regiunea Cernăuți, din „Ucraina nu trebuie exclus sau repudiat dacă a contribuit cu occidentală”, eveniment despre care în România nu ceva cât de cât pozitiv la sufletul lui.

48 ) Marturii culturale Cronica literara) Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identități culturale – un demers necesar pe tărâmul bibliologiei românești

cărţii româneşti din Transilvania” şi Marta CORDEA demonstrarea „prin argumente reprezentate chiar de cărţi, temperarea În cadrul Conferinţei naţionale influenţelor slavone şi apropierea „Bibliologie şi Patrimoniu Cultural conceptuală de spiritul european”. Naţional. Cartea românească veche în Obiectivul major al volumului este Imperiul Habsburgic (1691-1830)”, punerea la îndemâna cercetătorilor din Ediţia a X-a, organizată deDepartamentul străinătate şi din ţară, printr-o „lucrare de Istorie, Arheologie şi Muzeologie al unică la nivel naţional”, acum pentru Universităţii „1 Decembrie 1918” din întâia oară, a tuturor titlurilor de carte Alba Iulia cu sprijinul Muzeului Naţional românească veche, precum şi informaţii al Unirii Alba Iulia-Centrul Naţional de Conservare legate de acestea privind centrele tipografice în care şi Restaurare a Cărţii Vechi, desfăşurată la Alba Iulia au apărut, tipografii, editorii, ilustratorii care au în perioada 24-25 Noiembrie 2016, au fost contribuit la realizarea lor. Volumul se doreşte a fi prezentate rezultatele ProiectuluiCartea „un instrument complex asupra culturii româneşti românească veche în Imperiul Habsburgic (1691- vechi, prin prisma produsului concret care o 1830). Recuperarea unei identităţi culturale, cod defineşte: cartea”, facilitând „familiarizarea proiect PN-II-ID-PCE-2011-3-0314, contract de mediului ştiinţific european cu rezultatele cele mai finanţare nr. 84/05.10.2011, perioada de derulare importante ale acestei cercetări”. 2011-2016, finanţator UEFISCDI, precum şi Tot în cuvântul introductiv, Eva Mârza monumentalul volum cu titlu omonim. prezintă metoda repertorierii – modalitatea prin care Volumul Cartea românească veche în au fost identificate şi descrise cărţile vechi româneşti Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea din Imperiul Habsburgic, accentuând faptul că ideea unei identităţi culturale, apărut în anul 2016 la alcătuirii volumului „este justificată de inexistenţa Editura Mega din Cluj-Napoca, avându-i ca autori unei cercetări dedicate, care să creioneze imaginea pe cunoscuţii cercetători în domeniul cărţii vechi culturii româneşti vechi în ansamblul celei româneşti, Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Eva europene”, fiind definite atributele cărţii româneşti Mârza, Anca Elisabeta Tatay, Otilia Urs, Bogdan vechi (raritate, reflectarea fenomenului naşterii Crăciun, Roxana Moldovan, Ana Maria Roman- limbii române literare, faptul că reprezintă „un Negoi, beneficiază de un consistent studiu univers încă necunoscut exegezei internaţionale”). introductiv scris de Eva Mârza, revizia filologică Urmează apoi referiri la „Situaţia istorico- aparţinându-le Niculinei Iacob şi lui Ioan Chindriş. politică şi religioasă în Transilvania la începutul În Introducere, prof. univ. dr. Eva Mârza dominaţiei Habsburgice” şi pagini care ne oferă un constatând faptul că cercetările privind cartea periplu prin cele mai importante centre tipografice românească veche nu a constituit încă obiectul unei din Imperiu prin intermediul subcapitolelor: „Alba cercetări în context european, argumentează Iulia/Bălgrad – primul centru tipografic românesc demersul realizării acestui volum, având ca obiectiv din Monarhie”, „Oltenia – un episod editorial „cunoaşterea imaginii, conţinutului şi rolului cărţii imperial”, „Începuturile tiparului pentru românii tipărite în Imperiul Habsburgic, în limba română, uniţi. Cartea românească de la Blaj”, „Cartea indiferent de locul tipăririi şi al cărţilor tipărite de românească în Clujul multietnic”, „Sibiul – între autori români, indiferent de limba de publicare în tipografiile dinastiei Bart şi Hochmeister”, acelaşi spaţiu geogrrafic, în perioada 1691-1830”. „Tipograful Joseph Kurzböck din Viena şi cartea De asemenea, se doreşte nuanţarea „punctului de românească”, „Cărţi româneşti de la Buda”, vedere asupra amprentei slavone aplicate tradiţional „Tipografiile din Pesta”, „Cartea românească la 49 ) Cronica literara) Marturii culturale Braşov”, „Oradea lui Samuil Vulcan”, „Lumea cărţii aşezate în ordine alfabetică, descrierile din cadrul româneşti în Arad şi Timişoara”, „Unicatul de la fiecărui centru tipografic sunt ordonate în ordine Trnava” (Catehismul episcopului de Muncaci, Iosif cronologică, iar pentru acelaşi an de apariţie, de Camillis, tipărit în 1726), „Cartea românească în alfabetic. S-a întocmit şi un indice cronologic. Bucovina Habsburgică” iar în final „Curiozităţi Descrierea cărţilor cuprinde: Titlul-vedetă (anul şi bibliologice”, reprezentând apariţii solitare şi locul tipăririi), Titlul de pe pagina de titlu, „Constatări finale”. Rezumatul cărţii în limba engleză, Formatul cărţii, Colectivul redacţional şi-a împărţit cu ornamentaţia, Cuprinsul cărţii, Câteva dintre precizie sarcinile, aşa cum se cuvine unei depozitele unde poate fi găsită cartea, Referinţe întreprinderi de anvergura la care s-a angajat. De bibliografice - cu BRV, ca lucrare de referinţă a descrierea cărţilor apărute la Abrud, Alba, Arad, lucrării şi Observaţii. Sunt date în amănunt Blaj, Cluj, Râmnic, Sibiu, Şumuleu- principiile de transcriere ale textelor Ciuc şi Timişoara s-a ocupat Otilia Urs, (texte româneşti scrise cu litere centrelor tipografice din Braşov, chirilice, transcrierea textelor Bratislava, Buda, Cernăuţi, Kalocsa, româneşti scrise cu litere latine, textele Karlovitz, Liov, Oradea, Pesta, Trnava, redactate în limba latină, în germană Veneţa, Viena le-a acordat atenţie Anca sau în maghiară, textele redactate în Elisabeta Tatay, cărţile în limba greacă limba greacă, textele redactate în fiind cercetate de Andreea Mârza, iar slavonă sau în limbi slave). cele în limba germană de Bogdan Consistentul volum, care numără Crăciun. De reprezentarea cronologică 1010 p. + 1 hartă, beneficiază de o a cărţii româneşti vechi din Imperiul bogată bibliografie, cuprinzând atât Habsburgic pe secole s-a ocupat Ana volumele considerate de referinţă în Maria Roman-Negoi, iar de domeniul cărţii româneşti vechi, cât şi Reprezentarea cartografică a centrelor studii şi cercetări mai noi, actualizate în tipografice Bogdan Crăciun. bună parte. Având în vedere dificultatea „Metodologia alcătuirii repertoriului” ne aduce unui asemenea demers, după cum chiar autorii o binevenite amănunte privind organizarea declară, nu poate fi vorba de o bibliografie materialului în repertoriu, descrierea cărţilor, exhaustivă. transcrierea textelor şi face din nou delimitări Fiind un volum care se adresează şi (poate în cronologice şi geografice: „Repertoriul de faţă mod primordial) cercetătorilor din străinătate, reprezintă concretizarea activităţii de cercetare lucrarea dorindu-se a fi „o contribuţie la ideea întreprinse în cadrul proiectului Cartea românească fundamentală a bibliotecii Digitale europene, cu veche din Imperiul habsburgic (1691-1830), scopul cunoaşterii, conservării şi ocrotirii desfăşurat la Universitatea „1 Decembrie 1918” din patrimoniului cultural naţional”, putem spune că ne Alba Iulia între 2011-2016. Limita a quo a perioadei aflăm în faţa unei lucrări bilingve, Ioan Chidriş şi 1691-1830 o constituie începutul dominaţiei Niculina Iacob asigurând rezumate şi traducerea habsburgice asupra Transilvaniei, iar limita ad quem părţii introductive în limba engleză. coincide, în mod firesc, cu delimitarea Şi pentru că nu putem încheia succinta convenţională a ceea ce se consideră a fi, prezentare a voluminoasei cărţi dedicate cărţii vechi deocamdată, eşantionul de carte denumit cartea româneşti de harnica şi merituoasa echipă de românească veche şi periodizat în mod tradiţional cercetători (căreia, pe lângă cei menţionaţi mai sus, i între 1508-1830. În cazul de faţă, conceptul carte se adaugă şi Roxana Moldovan), fără a aminti de românească veche se referă la cartea tipărită în limba demersul lui Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, vom română în Imperiul Habsburgic, indiferent de loc, şi preciza acum la final că principiul de care au fost la cartea tipărită de un autor român, indiferent de călăuziţi şi de la care nu au abdicat autorii, a fost cel limba de publicare şi de loc, între limitele pe care l-au formulat, în urmă cu peste 100 de ani, cei cronologice menţionate”. Tot aici ni se dezvăluie şi doi faimoşi antecesori, autorii Bibliografiei faptul că iniţiatorul acestui proiect a fost, în 2011, românești vechi, acela de a face descrieri doar pentru cercetătorul Ioan Chindriş. cărţile pe care autorii le-au văzut efectiv, adăugând Din subcapitolul Organizarea materialului în la documentaţia iniţială, cercetări făcute cu repertoriu, aflăm că Centrele tipografice sunt acurateţe, atât în ţară cât şi în străinătate. 50 ) Marturii culturale Cronica literara) Marele Război în memoria bănățeană (1914-1919), vol. III. Antologie, ediție, studii și note de Valeriu Leu, Nicolae Bocșan, Mihaela Bedecean.

lucrări generale sau de specialitate, studii, articole, Lucian TURCU proiecte de cercetare dedicate Primului Război Mondial etc. – toate fac dovada deplinei sincronizări Cei peste 100 de ani scurşi de la declanşarea a istoriografiei din România din ultimii ani cu primei conflagraţii mondiale au prilejuit evoluţiile scrisului istoric actual. Prin urmare, pretutindeni manifestări menite să marcheze marele producţia istoriografică internă dedicată Marelui eveniment al începutului de secol XX care a Război s-a îmbogăţit vizibil, nu puţine dintre schimbat radical lumea. A fost prilej pentru a lucrările publicate distingându-se prin valorificarea rememora faptele de vitejie ale soldaţilor, unor noi surse documentare, prin inovare privaţiunile prelungite ale civililor, eforturile de metodologică sau prin analize care au adâncit salvare ale medicilor, apelurile la pace ale înţelegerea subiectului. Un astfel de bun cultural, Bisericii,dar şi frica, foametea, violenţa, intrat recent în atenţia specialiştilor şi a publicului disperarea,dorul de casă şi de cei dragi, suferinţa larg, este şi cartea pe care o avem în atenţie. Parte a fizică şi psihică sau neînţelegerile dintre oamenii unui ambiţios proiect de publicare a integralei politici, care netezesc adesea calea armatelor, memorialisticii bănăţene referitoare la Primul făcându-le să se confrunte între ele. Momentul de Război Mondial şi la Unirea Banatului cu România bilanţ, de reflecţie şi de compasiune cu destinul (1914-1919), volumul de faţă este al treilea dintr-o tragic a zeci de milioane de victime ale cumplitului serie a cărei editare a început în 2012. Atunci, cataclism nu a fost asumat doar la nivelul Profesorul Nicolae Bocşan a început să transpună în sensibilităţii publice, ci şi de o seamă de specialişti, practică lăudabilul plan editorial, pe care îl gândise capabili să înţeleagă mult mai bine substraturile alături de prietenul său, Profesorul Valeriu Leu. Marelui Război. O astfel de categorie profesională Ambii istorici bănăţeni erau convinşi de importanţa este cea a istoricilor, care nu au întârziat să devoaleze pe care publicarea textelor păstrate, în arhive publice faţete nemaivăzute ale războiului sau să îl cerceteze sau private, a unor actori sau spectatori ai Primului din prisma unor interogaţii noi. Rezultatele efortului Război Mondial o avea la mai buna cunoaştere a lor restitutiv nu au întâziat să apară. Peste tot, marelui eveniment. Dar aceasta nu a fost singura producţia istoriografică dedicată Primului Război raţiune care a stat la baza conceperii unui demers Mondial a cunoscut o creştere nu doar cantitativă, ci editorial atât de amplu. Negreşit, mai trebuie avut în şi calitativă, subiectul fiind abordat din perspective vedere sentimentul de datorie pe care cei doi distinşi novatoare, surse noi documentare fiind introduse în istorici l-au resimţit în mod natural faţă de circuitul de specialitate sau reevaluate cele deja meleagurile natale, de Banat în general. Prin urmare, cunoscute. Prezenţa specialiştilor Marelui Război şi proiectul editării jurnalelor, memoriilor, amintirilor a istoricilor în general în spaţiul public a devenit bănăţenilor despre prima conflagraţie mondială mult mai pregnantă în aceşti ani, media acordând un asumă valenţele unui elogiu pe care cei doi reputaţi interes sporit popularizării şi conştientizării unor istorici şi-au propus să-l aducă Banatului, jertfei lui momente importante din cronologia evenimentului. de sânge în război, dar şi contribuţiei pe care a avut-o Istoriografia românească nu a rămas o simplă provincia la crearea României Mari. Din păcate, spectatoare la aceste tendinţe recente manifestate în Profesorul Valeriu Leu nu a apucat să vadă publicat domeniu. Conferinţe, simpozioane, mese rotunde, niciun volum al seriei preconizate, însă proiectul nu 51 ) Cronica literara) Marturii culturale a fost abandonat. Cel care şi-a asumat misiunea în psihologia combatanţilor liniştea şi stabilitatea îndeplinirii lui a fost Profesorul Nicolae Bocşan, naturii contrastau puternic cu zgomotul şi care procedând astfel nu a făcut decât să cinstească dezordinea războiului în care erau prinşi. În aceste memoria bunului său prieten şi coleg de breaslă condiţii, accentul pus pe descrierea naturii echivala dispărut în anul 2009. Volumul pe care îl avem în cu o declaraţie de protest la adresa războiului, atenţie este, din păcate, ultimul pe care Profesorul considerat responsabil de distrugerea ambientului Bocşan a apucat să-l mai vadă publicat. Prematura natural, de pervertirea lui. Nu de puţine ori dispariţie a dumnealui în vara anului 2016 reprezintă memorialiştii reverberează habitatul natural specific nu numai o grea pierdere pentru şcoala istorică locurilor natale, coordonatele geografice familiare, clujeană, ci şi pentru istoriografia românească în ca expresie a dorului de casă şi de cei dragi. Prin general. Această situaţie face ca volumul de faţă să urmare, este de părere Profesorul Nicolae Bocşan, reprezinte ultima mare realizare istoriografică a atenţia acordată naturii în scrierile memorialistice regretatului Profesor Nicolae Bocşan, ceea ce îi bănăţene referitoare la Marele Război trădează conferă o încărcătură simbolică deosebită. nostalgia autorilor faţă de meleagurile natale, de Aidoma primelor două volume-surori, şi Banat mai exact, dar şi aversiunea lor faţă de război, acesta este precedat de o amplă introducere, menită de marele deranj creat lumii de acesta. să ajute la mai buna înţelegere a textelor Un alt palier analitic vizat în studiul memorialistice pe care le cuprinde. Din cuprinsul introductiv este cel referitor la motivaţia scrierii însemnărilor celor 21 de autori publicaţi în prezentul memoriilor de către autorii bănăţeni. Din acest punct volum, Profesorul Nicolae Bocşan reuşeşte să de vedere asistăm la o mare varietate de mobiluri extragă chintesenţa fiecărei relatări şi să care au stat la baza redactării textelor construiască această parte interpretativă oferind memorialistice, precum cele de natură aniversară răspunsuri la câteva întrebări fundamentale. O astfel (serbarea semicentenarului Marii Uniri, în 1968), de interogaţie este legată de identitatea autorilor ale cele de natură politică,rezultate din dorinţa unor căror însemnări sunt editate sau reeditate în memorialişti de a replica adversarilor politici, cele prezentul volum. Este o ocazie numai bună pentru de natură personală, consecinţă a impulsului de a-şi Profesorul Bocşan de a construi câteva medalioane pune în lumină eforturile şi meritele personale, sau biografice, aşa cum se întâmplă în cazul lui Ioan cele izvorâte din frustrarea că Banatului şi Geţia, Nicolae Boldureanu (Lae din Banat), Cornel locuitorilor lui nu li se recunoştea rolul avut la Grofşoreanu, Eftimie Gherman, Ion Jurjac, Mihai crearea României Mari. Gropşianu, Ilie Gropşianu, Ştefan Lazăr, Ioan Ilie, Mobilizarea şi plecarea pe front reprezintă Ştefan Jianu, Ioan David, Nicolae Linţia, Aurel un alt loc comun al însemnărilor memorialistice Moacă ş.a. Analiza apartenenţei lor sociale, a bănăţene. Ca peste tot, ambele acţiuni au stat sub nivelului de educaţie, a orizontului profesional şi a semnul entuziasmului, care nu peste mult timp s-a cadrului cultural-ideologic în care aceştia s-au transformat în angoasă şi disperare. Profesorul mişcat înainte şi după experienţa războiului îl Nicolae Bocşan constată faptul că participarea la conduce pe Profesorul Bocşan la constatarea că război a contribuit şi în cazul bănăţenilor la avem de-a face cu „persoane diferenţiate ca egalizarea condiţiei lor sociale, făcându-se trecerea educaţie, profesie, origine socială, dar mai ales ca „de la societatea anterioară războiului la participare la evenimentele dintre 1914-1919”. comunitatea militarilor care a luat naştere pe front”. O a doua temă care reiese din analiza Mobilizarea a reprezentat totodată, pentru foarte discursului memorialiştilor bănăţeni referitor la mulţi, hotarul dintre viaţa trăită în tihnă, în mijlocul prima conflagraţie mondială este cea a drumurilor familiei protective, şi o lume răvăşită de lipsuri şi războiului. Motivul drumului apare asociat violenţă, în care suferinţa şi moartea erau gazdele călătoriei, nu numai în spaţiu, ci şi în timp. „primitoare” ale câmpurilor de luptă. Abundenţa descrierilor de călătorie, cu precădere ale Aşa se face că una dintre cele mai puternice naturii şi ale peisajelor, este explicabilă prin aceea că imagini rămase în amintirea memorialiştilor a fost 52 ) Marturii culturale Cronica literara) cea a frontului. Acesta era echivalent cu marea scenă referitoare la Primul Război Mondial. Profesorul pe care se desfăşura spectacolul războiului, în care Nicolae Bocşan constată că „fiecare memorialist a moartea era personajul omniprezent. În faţa unor ţinut să scoată în evidenţă, îngroşând uneori, rolul pericole atât de mari, memorialiştii bănăţeni reţin său în pregătirea şi participarea la Adunarea faptul că experienţa războiului le-a insuflat Naţională de la Alba Iulia”. Este de înţeles acest sentimentul apartenenţei la comunitatea soldaţilor, lucru, în condiţiile în care respectivul eveniment a supusă însă unui destin implacabil. Profesorul însemnat începutul unui nou capitol în istoria Nicolae Bocşan oferă o analiză în profunzime a românilor, faţă de care existau mari aşteptări. principalelor manifestări circumscrise temei O altă secvenţă surprinsă de majoritatea frontului din textele memorialistice: memorialiştilor bănăţeni se referă la ocupaţia bombardamentele de artilerie, privaţiunile sârbească şi franceză a provinciei, începând cu prelungite ale soldaţilor, ruptura pe care aceştia o toamna anului 1918. În condiţiile în care Banatul a resimţeau faţă de etajele superioare ale conducerii reprezentat un teritoriul revendicat deopotrivă de militare, dorul de casă şi de cei dragi, traumele români şi de sârbi, starea de război s-a prelungit în psihice cauzate de război, apelul constant la regiune. Scrierile memorialistice reuşesc să divinitate ca ultimă şansă de salvgardare, dificila surprindă cu fidelitate atmosfera încărcată de sarcină care revenea camarazilor de a-i înmormânta tensiune şi suspiciune care exista printre locuitorii pe cei căzuţi în război, naşterea şi răspândirea provinciei, abuzurile administraţiei şi armatei ideologiilor politice (în speţă socialismul şi sârbeşti, încrederea cu care au privit românii bolşevismul), fenomenul dezertărilor, văzut ca o prezenţa francezilor în zonă, dar şi principalele formă de rezistenţă la război, dar şi dificultăţile celor direcţii politice care s-au conturat în epocă. Toate demobilizaţi de a se reintegra în societate după alcătuiesc tabloul plin de nesiguranţă care a încheierea războiului sau frustrarea resimţită de caracterizat viitorul provinciei la sfârşitul Primului aceştia din cauza nerecunoaşterii meritelor avute sau Război Mondial. a jertfelor făcute de-a lungul războiului. Ce s-ar putea reţine la finalul succintei Nici tabloul vieţii de zi cu zi al celor rămaşi prezentări tematice a textelor memorialisticii acasă nu este zugrăvit în culori mai vesele în scrierile bănăţene cuprinse în cel de-al treilea volum al seriei? memorialisticii bănăţene. Aşezate până nu demult pe În primul rând, faptul că războiul a marcat plan secundar ca importanţă, greutăţile cotidiene ale conştiinţele contemporanilor, mai apăsat a celor care celor aflaţi în spatele frontului nu au fost trecute cu l-au experiat în calitate de combatanţi pe fronturile vederea de cei care şi-au aşternut pe hârtie amintirile de luptă. În al doilea rând, însemnările care compun de război. Din însemnările lor răzbate zbuciumul volumul avut în vedere reuşesc să ne introducă în sufletesc la conştientizarea privaţiunilor şi a intimitatea gândirii şi a sentimentelor celor care le- suferinţelor îndurate de cei aflaţi pe frontul intern. au scris, deşi acest lucru le imprimă o doză mare de Un alt topos al textelor memorialistice subiectivism. În fine, textele memorialistice bănăţene este cel referitor la starea revoluţionară bănăţene referitoare la Primul Război Mondial care a învăluit finalul războiului. Profesorul Nicolae reprezintă dovada scrisă, imbatabilă a contribuţiei Bocşan insistă în comentariul domniei sale asupra pe care provincia şi locuitorii ei au avut-o în Marele semnificaţiei distrugerii simbolurilor imperiale, Război şi ulterior la construcţia României Mari. asupra stării de anarhie care a cuprins provincia şi pe Meritul punerii în valoare a acestei contribuţii revine locuitorii ei, asupra destructurării vechilor reţele de celor doi istorici bănăţeni care au iniţiat proiectul putere, dar şi asupra procesului de organizare editorial, prin care au reuşit nu numai să (re)pună în politică în gărzi şi consilii naţionale, în cadrul căruia lumină scrieri dintre cele mai demne de cunoscut, ci preoţii şi învăţătorii locali au asumat un rol şi să-şi dovedească preţuirea pentru trecutul din care semnificativ. fac parte moşii şi strămoşii lor şi, din păcate, mai Adunarea de la Alba Iulia ocupă la rândul ei nou, şi ei. un loc de cinste în scrierile memorialistice

53 ) Cronica literara) Marturii culturale Carol C. Koka între sensuri și speranțe

femeie în orice momente ale vieții atât la bine cât și la Aurel POP rău „flori pe altarul iubirii vom pune mereu” (ascultare). În viziunea poetului viața-i o alergătură Carol C. Koka debutează cu volumul de de neoprit, în care zilele trec prin muncă într-un ritm versuri „Primăvara sufletului” apărut la editura alternativ „uneori zimbind/ alteori jucându-mi Profundis Satu Mare, 2016. E firesc că orice debut feste”. Uneori poetul stă și cugetă alături de ființa conține atât lucruri demne de luat în seamă dar și iubită amintindu-și de unele momente petrecute unele stângăcii cum ar fi unele versuri facile, sau împreună constient că va venii clipa despărțirii își unele clișee sentimentale ori alte aspecte ale celor propune să încheie „în mod discret/ un drum firesc de debutanți îndiferent de genul literar în care se viață” (drumul vieții). produce actul creator. În cazul profesorului, În viața de cuplu, timpul unește „e timpul publicistului și poetului Carol C. Koka lucrurile stau nostru” afirmă poetul conștient că e ireversibil, deci cu totul altfel. E momentul în care poetul deși ajuns la trebuie drămuit cu grijă scăpat de rele patimi, „amurgul treptat, vrăjit de floarera iubirii curate” meditând, pune în balanță destinul în ambele mai are puterea de a se căuta pe sine, dovadă cu actul ipostaze atât la bine cât și în momente mai deosebite. creației nu are vârstă. Iată motivul care m-a Pentru poet formula vieții e însăși viața, iar „viața-i o determinat să mă aplec asupra cărții clepsidră mare/ ce nisipul încet și-l sărbătoritului nostru de azi, convins că cerne/ nebăgând nimeni în seamă” versurile sale reprezintă un înteres (clepsidra vieții), și totuși „poezia este pentru cei avizați, dar mai ales pentru însuși viața/ ce-o trăiesc acum/ și-o cititori. slujesc cât pot mai bine/ asistând în Temele principale dominante în taină mereu/ la devenirea destinului volum sunt: arta poetică, timpul în toate meu” (devenirea), iată adevăratul său ipostazele sale în paralel cu starea crez poetic al autorului. autorului în momentul creației și teme Cele patru anotimpuri ale anului sunt secundare care vin să rotunjască prezentate potrivit stării poetului în subiectul abordat de autor. Volumul se strânsă legătură cu natura: iarna din deschide cu poemul în care autorul se poemul iarna „timpul trece tulburător prezintă deschis în fața cititorului „sunt de rece” și totuși „suferița dimineților un îmblânzitor de cuvinte/ unul serios și naște speranțe/ și norii din suflet se trist” generos cu cititorii „dau și cu risipesc ușor/ focul arde cu sentimente împrumut cuvinte/ celor ce strigă după mai bune/ în sufletul naturii mele” ajutor”deși a scris din tinerețe dovadă cele șase cărți primăvara „florile de mai stau înșirate/ și trimit al de genuri diferite: eseuri, cronici, studii monografice lor parfum/ admirate de lumea toată/ prin parcuri și visul său a prins contur abia acum prin acest volum grădini/ natura e îmbrăcată iar/ în strai de de poezii, recunoscând că se amăgea „prin scris/ și sărbătoare/ inima în piept tresaltă/ în lumini nu aveam timp/ pentru cuvinte alese” (din poemul strălucitoare// pomi-s iarăși plini de floare/ cuvinte alese). Din când în când poetul se-ntoarce în răspândind petale albe” (primăvara) sau „privirea timp amintindu-și de cei dragi trecuți la cele veșnice ta / e o veșnică primăvară” (privirea ta) ori bântuit de întrebarea „unde sunt cei ce nu mai sunt?” „primăvara-i un anotimp de vis/ ce din cer din noi află răspunsul pe lespede-n granit a unui mormânt coboară” (început de primăvară), vara – „bucuria e adevărul drept și sfânt amintind unul dintre mare/ iar spațul pictat în culori/ copacii întunecă nenumăratele epitafuri drept răspuns la întrebare: cerul/ luând seva pământului roditor// într-o tainică „trecător ce-mi calci țărâna/ nu fi mândru-n cimitir/ tăcere de amor// umbra e scumpă și rară/ deșteptând noi suntem aici acasă/ tu ești încă musafir” prezența ispite rebele” (bucuria verii), „mi-a ieșit în cale sa printre morminte îi dă speranța zilei de mâine. În toamna/ cu păr aur despletit/ cu brațele pline de acest sens poetul se roagă zilinc cu gândul curat în roade// și licoarea dulce a viei” ( roadele toamnei) fața Creatorului, rugându-l doar să-i lumineze calea sunt momente în care poetul privește natura „ce tot cu promisiunea că v-a sta dându-i ascultare, cerându- mai tristă pare/ simt frigul de afară/ ce-n suflet se i în schimb înțelegere și iubire. Această viziune a strecoară” (întristare toamna). iubirii poetului ne conduce la unitatea dintre bărbat și Demn de maxim înteres sunt cele trei poeme 54 ) Marturii culturale Cronica literara) cu tematică istorică, istoric fiind autorul conștient carte: „Anecdote, replici spirituale și întâmplări închină unul dintre cele trei poeme „Leului de la amuzante cu mari personalități ale istoriei și Șișești” preotul luptător pentru unitatea românilor culturii” partea I, aparut de curând la editura Vasile Lucaciu, autorul Memorandum-lui, Citadela din Satu Mare, 2017, prefațată de aducându-i mulțumiri în versuri, apoi al doilea poem subsemnatul. Volumul pus în discuție a prezentat închinat urbei milenare cu al său turn ce veghează pentru mine o surpriză plăcută, deși îi știam miile de destine cuprinse între brațele Someșului, profesorului Koka, preocupările sale în domeniul îndemnându-și concitadinii: „sătmăreni, nu uitați/ istoriei, predând o viață întreagă acest obiect la clasă vegheați cu credință peste veacuri/ destinul anticului tinerilor. Majoritatea volumelor sale prezintă aspecte Zotmar” (castrum zotmar) iar în cele din urmă poetul din istoria milenară a Sătmarului, de acestă dată dă dovada unui patriotism ieșit din comun în zilele autorul vine cu o lucrare bine documentată, dovadă noastre: „păzim liniștea țării// cu mesajul sfânt de-a stau notele de subsol, fapt ce confirmă dacă mai e ne iubi glia străbună” (din istorie). cazul cunoașterea subiectului abordat. Cartea de față În altă ordine de idei pot să afirm că debutul cuprinde în paginile sale 119 „anecdote și replici” poetului Carol C. Koka în poezie e convingător, are ale unor personalități ale timpului. E o carte în care experiența lucrului pe text, are încă tăria de-a autorul ne prezintă cunoștințele acumulate în sute convinge cititorul prin noi volume talentul său, sau chiar mii de ore de cercetare. De remarcat că volume pe care le aștept cu nerăbdare. ambele volume au un aspect grafic deosebit. În sfârșit câteva cuvinte despre cea de-a doua

Copiii războiului - de Varujan Vosganian

batjocorit ca „nemțălăul”…ceea ce l-a Cristina ȘTEFAN îndemnat să se lase cooptat de sistemul opresiv în chiar primele sale rânduri. Că Am citit „Copiii războiului”, Matei a ucis oameni la ordine date de romanul lui Varujan Vosganian, lansat superiori ( a devenit general de recent la Biblioteca Județeană Bacău. securitate) pare, în roman, mai puțin M-a atras subiectul „copiilor războiului” important în psihologia eroului decât pentru că poveștile bunicului Emil obsesia urii sale pentru tatăl necunoscut includeau și această urmare nefastă a neamț…S-au scris multe cronici la acest nazismului, de care am fost atașați ca roman și este unul remarcabil la această țară…copiii naziștilor. tematică ulterioară comunismului. Ei au fost proscriși, mamele lor „Copiii războiului” și-au scris propria istorie, au fost urmărite, arestate, torturate, un timp destul de psihologia lor a făcut parte din revolta justițiară de îndelungat, până prin anii '70 chiar. Un subiect care după război, nevinovați că s-au născut în meandrele mai face legi și în zilele noastre. dislocării popoarelor combatante, ei au purtat vina Matei Visarion este un copil al războiului și i- nelegimității toată viața. am urmărit devenirea în tânăr al sistemului, ca Un roman bun, ajutat în rating de pledoaria milițian și apoi ca polițist ajuns general. Că în autorului pentru schimbare și înțelegere de destin, dilemele și frustrările sale de „nemțălău” își află și pentru reflexie și asumare de decizii, un roman în un frate bastard, ca și el, al unei alte mame chinuite care lirismul se ascunde după impenetrabilitatea de instructorii vremurilor de după război, ține de sistemului dictatorial iar romantismul se încătușează structurarea narativă a romanului, una menită să la propriu cu cătușele datoriei îndeplinite. reflecte psihicul moștenit genetic, dar și tarele lăsate M-au atras și abstractul și ambiguitatea folosite cu de războiul german și la noi. măsură romancieră delicată de autor, dar și Precum Jean-Jacques Delorme care era personajele interesante, care dau senzația că pot copil și trăia în Lisieux, Normandia, iar colegii ii deveni în orice clipă personaje principale, prin spuneau „bastard” sau „fiu de Boche”, un termen puterea lor temperamentală sau forță de caracter. ofensator care desemna nemții, Matei Visarion era

55 ) Cronica literara) Marturii culturale Povești românești din New York cu Menuț Maximinian

români să guste din viaţa americană, s-o Dorel COSMA simtă, să încerce fiecare să vadă ce înseamnă America. Aşa a procedat şi cu Oare cui nu-i plac poveștile ? noi. Ne-a ajutat să cunoaştem o serie de Indiferent de vârstă poveștile scriitori, de ziarişti cu care am venit în sunt ascultate sau citite cu atenție contact, de unde au decurs o serie de stârnindu-ți materiale în cărţile noastre și în special curiozitatea și parcă așteptând mereu în cartea colegului Menuţ Maximinian. continuarea. Menuț Maximinian ne Viaţa din New York, viaţa din stârnește fiindcă atunci când poveștile Manhattan, este privită cu mare atenţie vin de dincolo de ocean par mai de Menuţ, şi dezvoltată nu doar ca o captivante prin însăși îmbinarea simplă relatare, ca o simplă fotografiere realului cu imaginarul. Sau poate chiar a realităţii, ci concret cu imagini vii, cu îți pui întrebarea dacă aștepți povestea sau citești interacţiune între noi, cei din România şi americanii povestirea. Sigur este libertatea cititorului de a americani sau americanii români. Odată cu primii decide. Mai greu este atunci când într-un fel ai fost paşi făcuţi pe pământ american, pe Broadway, sau la participant direct și ți-ai dori să fie o povestire a unor trecerea podului Brooklyn sau chiar reculegându-ne întâmplări trăite dar și ca o poveste care să rămână la locul unde altădată se înălţau turnurile gemene, au undeva în sufletul veșnic tânăr al ascultătorului fidel. însemnat emoţii peste emoţii. Menuţ nu aduce doar Cert este că m-am regăsit în visul american din aceste emoţii pe care le-am trăit cu toţii, ci aduce în „Poveștile românești” semnate de Menuț cartea sa o serie de elemente documentare. Vorbeşte Maximinian. despre ce înseamnă viaţa New York-ului, despre Cartea începe, aşa cum era firesc, cu populaţia românească, despre Biblioteca Centrală, pe prezentarea emoţiilor zborului. Orice zbor dincolo de care am vizitat-o şi de ce este această bibliotecă Ocean este cu emoţii, dar pentru autor poate cu atât importantă şi ce ne-a impresionat pe noi acolo, adică, mai mult cu cât el pleacă cu amintirea unuia dintre nu este totul doar o simplă fotografiere. Aici este străbunici. L-a văzut într-o poză, din America, iar asta realizarea scriitorului şi a jurnalistului Menuţ înseamnă rude aflate undeva pe acolo. Este firesc să- Maximinian. Simte momentele trăite împreună cu ţi pui întrebarea „oare mă întâlnesc sau nu cu rudele românii de aici, cu scriitorii Cenaclului „Mihai pe care nu le-am văzut niciodată”. Dar nici timpul, Eminescu”, sau cu ziariştii de la ziarele româneşti. O nici sfera preocupărilor din cele două săptămâni nu altă parte a cărţii lui Menuţ este deosebită prin au permis căutările cu privire la gradele de rudenie. În capitolul în care se parcurge efectiv o incursiune în schimb au permis o incursiune în viaţa culturală, atât cultura americană, dar aş spune mai precis în cultura cât s-a putut, în viaţa New York-ului, şi în special a americană românească. Adică are grijă şi este foarte New York-ului românesc, adică viaţa românilor din preocupat să studieze ce români au făcut carieră în această parte de lume. America, ce români s-au remarcat în viaţa culturală, Am luat contact cu această lume pe care în viaţa ştiinţei, ce actori renumiţi au rădăcini fiecare doreşte să o cunoască, să o parcurgă, iar româneşti. Sunt pagini de dicţionar. Eu nu am mai curiozitatea merge atât de departe încât nu mai simţi întâlnit în alte scrieri despre New York un astfel de oboseala celor 14 ore de drum, îţi doreşti să vezi cât inventar interesant despre românii care s-au realizat mai mult, să „pipăi” viaţa americană. în America. De aceea, cred că această a doua parte, După cum spune şi autorul, am ajuns la o pe care Menuţ o intitulează „Poveşti româneşti” şi întâlnire cu membrii Cenaclului „Mihai Eminescu”, care dă şi titlu cărţii, poate constitui oricând un dar dorinţa noastră era de a vedea cât mai repede câte capitol separat, de sine stătător într-un volum în care ceva din viaţa acestei metropole. Am fost primiți de să vorbim despre românii care au pus câte o cărămidă către părintele Theodor Damian, un om de mare la ceea ce înseamnă New York-ul astăzi. cultură, aşa cum reiese şi din paginile acestei cărţi, un Nu lipsite de importanţă şi de o savoare om cu un suflet extraordinar care îşi manifestă deosebită sunt interviurile pe care Menuţ le aduce în deschis dorinţa de a invita cât mai mulţi dintre faţa cititorului. Nu sunt interviuri simple, care să se 56 ) Marturii culturale Cronica literara) realizeze cu câteva întrebări scurte – da, nu, am făcut, o cu totul altă rezonanță şi îmi permit să spun acum că nu am făcut, am realizat, nu am realizat. Aici se vede dacă şi-ar face și pe deplin datoria ar fi imediat experienţa jurnalistului, experienţa celui care nemaipomenit. Sigur că în acest interviu nu se insistă stăpâneşte metodele interviului şi adaptează tehnica foarte mult asupra acestui aspect, dar autorul are grijă pentru fiecare intervievat în parte. Poate că pare să sublinieze sensibil şi cine aprofundează interviul, simplu pentru cineva când spui „am făcut un va găsi un grad de mâhnire în faptul că nici noi nu am interviu”, dar este o mare diferenţă aici, pe care reuşit atunci, să intrăm în contact cu Institul Cultural specialistul o sesizează parcurgând cartea, şi poate Român. Doream doar să le spunem că suntem vedea dacă vorbim despre un dialog în sine sau prezenţi şi că reprezentăm cultura română pentru o vorbim despre un interviu. Aici, sigur vorbim despre săptămână, două, fără să cerem nimic. Ba dimpotrivă, interviu. Aici se simte mâna omului de litere, se simte să ajutăm, să noteze undeva că s-a mai făcut o mâna ziaristului care se adaptează la fiecare activitate românească într-un capăt al lumii de câţiva intervievat în parte, încercând să aducă în faţa bistriţeni, care au îndrăznit să treacă Oceanul şi să cititorului elementele importante ale scrisului şi ale vorbească despre arta scrisului românesc. celui intervievat. Niciuna dintre întrebări nu se Vasile Bădăluţă un nume pe care, cred eu, toţi rezumă la două-trei cuvinte sau să aştepte răspunsuri cei care au contact cu sfera culturală românească-îl în două trei cuvinte . Sunt întrebări gândite, bine cunosc în America. Este unul dintre cei care şi-a pus realizate, şi ca urmare şi cei intervievaţi răspund pe întregul talent în realizarea unui ziar românesc, al măsură, dând valoarea întregului text. unui post de televiziune, un radio şi chiar Menuț îi provoacă și apoi îi lasă să se şi un restaurant românesc. Este locul în desfășoare, să-și dea drumul ideilor. care românii se întâlnesc aproape lunar, Parcă am așteptat de mult acest interviu este locul unde Bădăluţă i-a adunat pe al bistrițeanului. marii artişti ai României, de la Arşinel, Capitolul „Interviuri” începe cu Stela Popescu, până la Caramitru şi alţii. cel care a fost gazda noastră, prof. univ. Artiştii pe care i-a invitat cu diferite dr. pr. Theodor Damian, un profesor ocazii, în America au avut în Bădăluță un teolog, un om de mare cultură, cu o prieten apropiat care s-a străduit să le deschidere extraordinară, un om despre ofere un sejur cât mai plăcut. care dacă ar fi să vorbim nu ne-ar ajunge Restaurantul „București” s-a remarcat zilele anului. Theodor Damian a plecat rapid în peisajul New Yorkului și chiar în America dar nu şi-a uitat niciodată dacă azi nu-i mai aparține lui Bădăluță și ţara, nu şi-a uitat neamul şi vorbeşte cu și-a schimbat numele, new-yorghezi tot mare drag despre tot ce înseamnă București îi spun. România şi se bucură de tot ceea ce se realizează bine Lia Lungu este un nume din muzica populară, şi frumos în ţară. Este şi ideea acestui interviu pe care bănățeancă stabilită în State și intervievată şi ea în Menuţ îl realizează cu această mare personalitate a această carte. M-am bucurat să citesc aceste rânduri, culturii româneşti, dar şi a culturii americane. pentru că întâmplarea a făcut să fiu tot împreună cu Theodor Damian este apreciat atât de români, Menuț, la Paris, când a întâlnit-o prima dată în inima americani cât și de americanii stabiliți aici de prin alte Parisului lângă Biserica Românească şi în faţa statuii colțuri ale lumii. El este cel care ştie să-i adune, ştie lui Eminescu. Cu totul întâmplător am aflat că şi Lia să-i cristalizeze pe toţi în „Familia de duminică” aşa Lungu este acolo. Astfel, ne-am cunoscut, am cum o numeşte el, acolo la biserica românească pe discutat foarte multe lucruri şi autorul a avut ocazia care o păstoreşte. Știe să-i îndrume pe toţi cei care se să-i ia acest interviu mai târziu acasă, în America. hotărăsc să facă acest pas important de a-şi reîncepe Interviul este interesant prin ceea ce afirmă Lia viaţa într-o lume nouă, într-o Americă pe care poate o Lungu, despre felul în care este percepută muzica găsim în poveşti, dar o percepem cu totul altfel atunci populară în America. când o pipăim şi suntem în contact direct cu viaţa Elena Mitru este un alt nume, o scriitoare americană. care are în jur de zece cărţi publicate. În următoarea Doina Uricariu este un alt nume la care se perioadă, poate chiar în acest an, vom avea ocazia să opreşte autorul și care a condus o perioadă ne întâlnim cu cărţile Elenei Mitru chiar la noi acasă, importantă Institutul Cultural Român din New York. dar şi cu o serie dintre creaţiile ei vestimentare, Instituțiile culturale, prin rolul pe care-l au, sunt 18 urmând să realizăm și o expoziţie. institute culturale române în lume, sunt foarte Mariana Terra, de la ziarul Roumanian importante, dar în America acest Institut Cultural are Journal, una dintre jurnalistele de mare forţă din 57 ) Cronica literara) Marturii culturale

America, din rândul populaţiei româneşti. A fost sunt aşezate în ţară şi că sunt încă multe de făcut. prezentă la toate marile manifestări pe care românii le După ani de zile a reuşit să-i fie recunoscute o parte realizează acolo, astfel că au apărut materiale foarte din studii în America, să le continue şi chiar să predea interesante despre prezenţa noastră, în viaţa Americii. matematică. Ne-am bucurat să putem avea discuţii cu ea. Tot din Am încercat să fac o sinteză a lucrurilor pe acest interviu interesant puteţi afla ce anume a care Menuţ le aduce, vă invit cu mare drag să citiţi determinat-o pe Mariana Terra să părăsească ţara, cartea. Este deosebit de interesantă, adăugând şi presiunile le care a fost supusă familia ei. Ajunsă aici, albumul foto care prezintă aspecte şi locuri prin care tot cu ajutorul preotului profesor Theodor Damian a am trecut. Pentru oricine este o bucurie să ai o poză reuşit să intre în contact cu românii şi să ducă mai lângă Statuia Libertăţii sau să poţi să stai de vorbă în departe această publicaţie – „Roumanian Journal”, cu faţa la Metropolitan sau la Teatrul Lincon sau pur şi apariţii bilunare în acest moment. simplu să te plimbi prin Manhattan. Să nu mai spun Grigore Culian este proprietarul şi directorul despre extraordinarele reclame și repertorii ale unui alt ziar românesc, „New York Magazin”, un ziar, teatrelor. A fost un lucru pe care nu l-am mai întâlnit şi de asemenea, foarte interesant. Grigore Culian, ne care pe toţi ne-a impresionat lăsându-ne o amintire vorbește despre primii paşi în America, despre ce a deosebită: cozi imense pentru un bilet la teatru şi nu făcut aici în primii ani, pentru că nu a trecut direct la doar într-o anumită zi, ci în toate zilele săptămânii. ziaristică, a făcut munci de toate categoriile, dar a Lume dornică să vadă spectacole. reuşit să treacă peste începuturi şi să ducă mai departe Un alt lucru extraordinar surprins de Menuţ acest magazin. este faptul că în America nu îţi este ruşine că eşti Nu în ultimul rând profesorul Mircea Ghiţă, român. Toată lumea este interesată de ce limbă personaj deosebit de interesant prin ceea ce a făcut în vorbeşti, de ce aduci tu cu tine din cultura ţării tale şi viaţă. Profesor universitar, profesor-doctor în eşti apreciat ca om. Este un lucru pe care niciunul matematică, imediat după Revoluţie a decis să plece dintre noi nu l-am întâlnit nicăieri în lume, şi vă spun în America, tot datorită unor presiuni politice ale din experienţa directă, pe care am trăit-o. Nicăieri nu vremii. Ajuns în America a început cu munca de jos. mi s-a întâmplat să fiu atât de respectat, după 89, prin Nu ştiu cât de uşor este pentru un profesor-doctor în ceea ce sunt eu, român din Transilvania, din Ardeal, matematică să facă acest lucru, să facă toate aceste care preţuiesc limba, mi-e dragă şi o duc mai departe. munci, dar aşa cum spunea, a fost nevoit ca să-şi În America, indiferent de unde vii, este respectat câştige existenţa. Profesorul nu acceptă nici astăzi omul și poveștile lui Menuț o confirmă. discuţii despre politică, consideră că încă lucrurile nu

Reviste primite la redacție

Dunărea de Jos, Galaţi, nr. 182 aprilie 2017; nr. 183mai, 2017; nr. 184, iunie 2017 (serie nouă). Florina Zaharia (manager). Caiete Silvane, Zalău; Anul XIII, (serie nouă), nr. 4, (147) aprilie nr. 5,(148) mai 2017 nr. 6 (149), iunie, 2017; Daniel Săuca (redactor-şef) Plumb, Bacău, Anul XII, nr. 121, aprilie 2017. nr. 122, mai 2017, nr. 123, iunie 2017. Ioan Prăjişteanu (director), Petru Scutelnicu (redactor-şef) Litere, Târgovişte, Anul XVIII, nr. 4 (205), aprilie 2017; nr. 5 (206) mai 2017. nr. 6(207) iunie 2017. Tudor Cristea (director), Mihai Stan (redactor-şef) Bucureştiul literar şi artistic, București,Anul VII, nr. 4 (67), apr., 2017; nr. 5 (68), mai 2017, nr. 6 (69), iunie 2017. Coman Şova (director) Florentin Popescu (redactor şef). Sud, Bolentin Vale, nr.3-4(serie nouă) anul XXI, martie-apr. 2017, Vasile Grigore (redactor șef) Florentin Popescu (senior editor ) Conexiuni Literare, Bistrița, Anul 1, nr. 1, 2017, prof. dr. Dorel Cosma (director). Actualitatea literară, Lugoj, Anul VIII, nr. 70, aprilie 2017; nr. 71, mai, 2017, nr. 72 iunie 2017;Nicolae Silade (director). Eroii Neamului, Satu Mare, Anul IX, nr. 1 martie 2017;col(r). Voicu Șichet (redactor coordonator).

58 ) Marturii culturale Cronica teatrala) Două spectacole de succes la Teatrul de Nord din Satu Mare

(Adriana Vaida), nu face decât să Nicoleta CÂMPIAN adâncească criza conjugală și existențială, mai ales când Corie își Premiera piesei „Desculț în propune să organizeze o întâlnire parc” de Neil Simon a avut loc în 23 romantică între mama sa și Victor aprilie 2017 pe scena Teatrului de Nord Velasco (Cornel Miron), bizarul vecin din Satu Mare, în regia artistică a Laurei de la mansardă. Lucrurile degenerează și Moldovan. Ancorată în contemporaneitate, astfel se produc mici conflicte între povestea se concentrează asupra vieții personaje. După o seară de pomină, în de zi cu zi a unui cuplu proaspăt care fiecare s-a purtat așa cum nu fusese căsătorit, obligat să depășească euforia obișnuit până atunci, personajele rămân lunii de miere și să înfrunte o realitate cu un gust amar, nu se mai regăsesc nici care îi ia prin surprindere. pe sine, nici pe ceilalți. Ieșirea din zona Corie Bratter, eroina principală (Ioana de confort nu a fost, pentru niciunul dintre personaje, Cheregi), este cuprinsă de entuziasm la vederea eliberatoare sau salvatoare, căci a te preface a fi ceea micului apartament închiriat, situat la ultimul etaj al ce nu ești intră adesea în contradicție cu acceptarea clădirii. Bucuria ei contagioasă îl amuză pe Omul de ta, ca ființă umană. la telefoane (Vlad Mureșan), care înțelege că un Cearta dintre Corie și Paul pare decupată din apartament cu lucarna spartă, mic și lipsit de cele viața oricărui cuplu, tânăr sau ajuns la maturitate: necesare, nu poate fi apreciat decât de niște tineri iscată din nimicuri, din percepții diferite asupra căsătoriți de șase zile, pe care iubirea îi împiedică să realității, așa cum se întâmplă de obicei; vadă neajunsurile vieții cotidiene. protagoniștii își aruncă reproșuri pe care le vor Tânărul soț, Paul Bratter (Andrei Stan), regreta mai târziu, încearcă să strivească unul în avocat de meserie, nu împărtășește entuziasmul celălalt un orgoliu la care niciunul nu este pregătit să soției sale. Oboseala unei zile de muncă, scările renunțe. abrupte, frigul din apartament, lipsa confortului și Meritul piesei este acela că, printre chiar entuziasmul zgomotos al lui Corie îl fac să momentele comice și situațiile neprevăzute, se pună sub semnul întrebării drumul pe care, cu puțin strecoară momente profunde care invită la meditație. timp în urmă, s-a angajat să îl înceapă. Forțate de Scările, de exemplu, au, în opinia noastră, o împrejurări, personalitățile diferite ale celor doi semnificație aparte. Ele simbolizează drumul, tineri nu ezită să iasă la suprafață și să se aventureze urcușul, care este întotdeauna anevoios și necesită în situații controversate. Ea, euforică, dorește să-și efort și răbdare. Personajelor precum Paul, Ethel trăiască povestea de iubire cu exuberanța specifică Banks, Omul de la telefoane, Curierul (Cristian vârstei, ignorând aspectele materiale, pregnante, ale Dan), scările abrupte ce duc la micul apartament vieții; El, pragmatic, aspiră să devină un avocat de închiriat le dau bătăi de cap; singurii care nu se plâng succes și să-și ia în serios responsabilitatea de cap de sunt Corie și Victor Velasco, ea –pentru că trăiește familie, punând pe locul doi idealismul, momentul începutului cu pasiune, el –pentru că și-a spontaneitatea și poezia începutului de drum. asumat propria identitate. Prezența saxofonistului Prezența mamei, conservatoarea Ethel Banks (Dorin Petric) evidențiază momentele decisive ale poveștii. 59 ) Cronica teatrala) Marturii culturale)

Piesa este construită simetric: scena inițială în lume, este în final salvatoare pentru trio-ul Nae- care Corie stă de vorbă cu Omul de la telefoane este Mița-Didina; Catindatul este, pe tot parcursul piesei, reluată la final, dar într-o altă atmosferă, una personajul potrivit la locul nepotrivit. Finalul este tensionată, cauzată de ruptura temporară din cuplu. unul previzibil: toate personajele se împacă și Deoarece montarea unei piese de teatru sărbătoresc împreună. Povestea o poate lua oricând presupune muncă în echipă, se cuvine să-i amintim de la capăt, căci, în ciuda tuturor neplăcerilor și pe cei care, din spatele scenei, asigură reușita cauzate de infidelitate, personajele nu își dezmint actului artistic: scenografia – Alexandru Radu, caracterul. Este cunoscut faptul că, la Caragiale, regia tehnică –Dorel Iurcencu, lumini –Ioan Iluță, personajele reprezintă tipuri umane, căci scopul Ciprian Fogaș, sufleur –Yvette Princz, sunet comediilor lui este acela de a îndrepta, prin umor și –Vlad Giurge. satiră, defecte omenești. De aceea, toate personajele, Comedie romantică prin excelență, tratând oricât de restrânsă este participarea lor în piesă, cum un subiect actual și accesibil publicului larg, ar fi, de exemplu Ipistatul (Stelian Roșian), „Desculț în parc” a câștigat aplauzele spectatorilor Măștile (Carmen Frățilă, Yvette Princz), prin replici spumoase, jocuri de cuvinte și chelnerul (Tibor Szekely) au un rol bine definit, autenticitatea personajelor. menit să sublinieze ideea centrală a textului. Mahalaua și carnavalul se contopesc, măștile O săptămână mai târziu, mai precis pe 30 ascund pasiuni triviale și interese meschine. Nu este aprilie, publicul sătmărean este invitat în lumea doar mahalaua lui Caragiale, este însăși societatea savuroasă a lui Caragiale. „D'ale carnavalului”, în noastră, viciată și lipsită de valorile fundamentale. regia artistică a lui Andrei Mihalache, aduce în Nu trebuie decât să ne uităm la unele posturi de atenția spectatorilor tarele unei societăți viciate, ce televiziune și ne vom convinge că viața bate filmul pare a fi rămas neschimbată de acum 100 și mai bine sau... teatrul. de ani. Dacă „O scrisoare pierdută” ne aruncă în Din punct de vedere regizoral, piesa urmează beția campaniei electorale, „D'ale carnavalului” coordonatele clasice: se respectă întocmai textul și sondează viața particulară a personajelor, ce indicațiile autorului. Ar fi fost și păcat, de altfel, să pendulează între grotesc și promiscuu. Iată-ne mutilezi un gigant al literaturii române. Caragiale așadar într-un carnaval al „traducerilor”, în care este un autor complet și orice artificiu în plus ar fi fiecare erou sau eroină trădează pe cineva, trăind în stricat construcția, atât de migălos clădită, a marelui același timp teama de a nu fi trădat / trădată; o lume dramaturg. Elementul de noutate îl constituie în care promiscuitatea este ceva atât de firesc, încât integrarea unor piese muzicale interpretate de până și spectatorul se situează de partea unuia sau a personaje, romanțe vechi, cunoscute publicului altuia, ținându-i pumnii să nu fie prins sau ... să autohton, care, pe lângă faptul că stârnesc emoții și prindă pe cineva. duioase incursiuni în timp, se pliază perfect pe Povestea o cunoaștem cu toții: Nae Girimea, momentele-cheie ale comediei. Pregătirea muzicală frizer și subchirurg (Sorin Oros), o „traduce” pe îi aparține lui Dorin Griguță, iar coregrafia Mița Baston (Dorina Nemeș), angajată într-o Gabrielei Tănase. O voce care s-a făcut remarcată a relație cu Mache Razachescu, zis Crăcănel (Radu fost aceea a lui Carmen Frățilă (O mască). Botar) cu Didina Mazu (Alina Negrău), amanta lui Amintim și echipa din spatele cortinei: regia Iancu Pampon (Romul Moruțan) . C u tehnică Cristian Rudăreanu, scenografia - complicitatea lui Iordache, calfă la frizerie Alexandru Radu, sunet –Vlad Giurge, Gabriel (Ciprian Vultur), Nae reușește să scape basma Koka, lumini –Ioan Iluță, Ciprian Fogaș. curată de fiecare dată, păcălindu-i atât pe cei doi Abilitatea regizorului, talentul actorilor amanți înșelați, cât și pe vulcanica și geloasa Mița, sătmăreni, precum și măiestria dramaturgului, au care-i pândește orice mișcare. Prezența fost răsplătite cu aplauze și zâmbete din partea Catindatului (Alexandra Odoroagă), un încurcă- spectatorilor.

60 Marturii) culturale Eseu Aspecte ale mișcărilor revoluționare de la 1848-1849 în comitatul Satu Mare

defavoarea minerilor şi în favoarea Paula VIRAG orăşenilor. Astfel, între cele două părţi s-a iscat un conflict, iar orăşenii au Mişcările revoluţionare care au scăpat numai prin fugă. Acesta este cuprins întreaga Europă în anul 1848 nu singurul episod al revoltei din regiune, au ocolit nici regiunile comitatului Satu însă neîncrederea permanentă Mare, atât populaţia maghiară, cât şi provocată de incidentul alegerilor a cea română şi şvăbească implicându-se determinat, pe toată durata acţiunilor activ în funcţie de idealurile şi din anii 1848-1849, existenţa unor interesele proprii. De-a lungul timpului relaţii tensionate dintre mineri şi evenimentele de la 1848 din Satu Mare autoritățile dominate de elemente au fost tratate din două perspective, cea străine, subordonate nu oraşului, ci maghiară şi cea română, fiecare dintre ele utilizând direct Cămării Regale1 . doar parţial unele surse. Mai precis, istoriografia În Carei, în semn de sărbătoare a libertăţii maghiară se apleacă asupra unei categorii de naţionale maghiare, la 24 martie, a avut loc o izvoare, a celor care oferă informaţii despre demonstraţie însoţită de muzică şi program artistic. mişcarea naţională maghiară, iar cea română asupra La şedinţa de comitat organizată în 29 martie altei serii de documente privitoare la acţiunile de 1848, Gabányi Sándor, vicecomite al comitatului revoltă ale populaţiei româneşti. Fiecare dintre ele Satu Mare, a făcut cunoscute, în mod oficial, atinge doar în mod tangenţial celelalte aspecte, în evenimentele revoluţionare de la Pesta şi noile legi funcţie doar de întrepătrunderea evenimentelor. Din adoptate de parlamentul maghiar legate de aceste motive am considerat necesară o reanalizare a desfiinţarea obligaţiilor iobagilor. S-a decis ca o evenimentelor desfăşurate în regiunea Sătmarului, reprezentanţă a adunării comitatense să se deplaseze abordând ambele perspective şi punctând în mod din sat în sat, pe întreg teritoriul comitatului pentru a cronologic acţiunile desfăşurate. aduce la cunoştinţa locuitorilor prevederile Dietei de Trebuie să subliniem faptul că, pentru la Bratislava, pe de o parte încercându-se astfel să se comitatul Satu Mare, la fel ca şi pentru întreaga evite apariţia unor neînţelegeri, iar pe de altă parte Transilvanie, acţiunile populaţiei româneşti de la dorindu-se calmarea spiritelor care dădeau semne de 1848 - 1849 au avut un accentuat caracter social. agitaţie. Tot cu această ocazie se hotărăşte şi Acest lucru se datorează mai multor factori, dintre înfiinţarea gărzilor locale menite să apere liniştea şi care enumerăm doar pe cei pe care îi considerăm mai bunăstarea comitatului. Pentru înarmarea acestora s- importanţi, şi anume nemulţumirile stârnite de legea au votat 20 de mii de forinţi, sumă care însă era prea agrară votată la 18 martie 1848 de către Dieta de la mică pentru a asigura necesarul de armament. Brastislava şi lipsa elitei care să provină din rândul În 12 august 1848 s-a primit ordinul ca populaţiei româneşti, elită dispusă a se alinia cu familiile nobiliare să doneze toate armele pe care le ţărănimea pentru găsirea unor soluţii la problemele aveau în proprietatea lor, ele putând să mai păstreze sociale şi naţionale. doar o puşcă pe familie pe care o puteau folosi pentru Spiritul revoluţionar i-a animat, la început, pe apărare. Astfel, s-a decis întocmirea unei conscripţii locuitorii din zona urbană sătmăreană. La Baia pentru a avea o evidenţă clară a celor care deţin puşti Mare, în 24 martie, a fost organizată o adunare de vânătoare, iar familiile Károlyi şi Vécsey au fost publică extraordinară, în care au fost acceptate cele rugate să doneze tunurile pe care le-au păstrat încă 12 puncte pestane, hotărându-se şi organizarea unei din timpul revoluţiei lui Rákóczi. Până la gărzi locale. În 8 aprilie a fost convocată o altă aprovizionarea cu arme de foc, garda comitatului a adunare pentru a stabili componenţa fost dotată cu bâte şi coase îndreptate2 . comandamentului gărzilor. Se pare că în numărarea Rolul gărzilor naţionale locale era acela de a voturilor pentru alegerea comandamentului s-au asigura viaţa şi averea oamenilor, precum şi strecurat greşeli, şi astfel compoziţia acestuia era în menţinerea liniştii şi a ordinii interne. Legea a 61 Eseu Marturii) culturale permis ca ele să poată acţiona şi în afara localităţilor Alături de aceştia se regăsesc şi nobili mici, din care au fost recrutaţi membrii lor sau în afara intelectuali (în primul rând preoţi), comercianţi şi graniţelor comitatului, dar rolul lor principal era mici meseriaşi dintre care şi câţiva evrei5 . Faptul că acela de a asigura ordinea în zona de recrutare. În în componenţa gărzilor locale din comitatul Satu urma răscoalei sârbilor şi a folosirii cu succes a Mare au fost acceptaţi şi evrei este un aspect gărzilor locale pentru înfrângerea ei, s-a remarcat interesant pentru că încă de la începutul organizării eficienţa şi importanţa lor. Din această cauză, dar şi gărzilor populaţia evreiască reprezenta o problemă: pentru că nu a existat o armată naţională bine aceştia nu aveau drepturi depline în cadrul societăţii, întreţinută, în 13 august 1848, primul ministru fiind numai toleraţi. Doar în iunie 1849 a fost Batthyányi a emis un nou decret prin care a ordonat semnată legea care ridica religia mozaică în rândul autorităţilor comitatense ca pe lângă gărzile locale să religiilor acceptate6 . Cu toate acestea, în rândul formeze şi gărzi mobile care să poată acţiona şi în gărzilor locale, exemplu elocvent fiind şi cele din afara comitatului3 . Membrii lor trebuiau aleşi, pe Satu Mare, au fost acceptaţi mulţi evrei, fapt care a bază de voluntariat, dintre persoanele tinere care să determinat organizarea la Pesta a unor acţiuni fie dispuse să participe de câte ori va fi nevoie, antisemite. După anihilarea acestora, guvernul pentru cât timp va fi nevoie la toate acţiunile gărzii. maghiar a decis ca evreii să nu mai fie primiţi ca Ei primeau aceeaşi soldă ca şi membrii armatei, fapt membrii ai acestor gărzi. ce însemna pentru familiile oamenilor săraci intraţi Şi principalele oraşe sătmărene şi-au organizat în gardă creşterea nivelului de trai. O altă prevedere gărzi naţionale locale proprii. Astfel, garda naţională a acestui decret se referea la dotarea acestor gărzi. locală de la Carei avea 775 membri care deţineau Hotărârea stipula obligaţia de a asigura cel mai arme numai în parte. La Baia Mare, 700 de oameni performant tip de armament care să fie pus la erau membri ai gărzii naţionale locale. Ei aveau la dispoziţia membrilor gărzilor mobile. În comitatul dispoziţie, în depozitul oraşului, la oficiul minelor şi Satu Mare, punerea în aplicare a dispoziţiilor acestui la particulari, 870 diferite arme de foc. În oraşul Satu decret a întâmpinat, în prima fază, numeroase Mare, organizarea gărzii naţionale locale s-a bucurat greutăţi datorate faptului că tinerii intelectuali şi de succes. Consiliul orăşenesc a votat o sumă mare iobagii proaspăt eliberaţi nu au dorit să se înroleze. pentru aprovizionarea cu puşti şi tunuri pe care le-au Totuşi până la începutul lunii septembrie s-a reuşit comandat din Belgia. Din acest motiv apare o organizarea unei gărzi mobile de 300 de oameni, al rivalitate între autorităţile comitatense şi cele cărei căpitan a fost Rajnagl Richárd4 . orăşeneşti. Când armele comandate se aflau pe drum În ceea ce priveşte gărzile naţionale locale, înspre Satu Mare, la trecerea pe lângă oraşul Carei, trebuie menţionat că în regiunea Sătmarului garda comitatului a atacat convoiul şi a furat armele organizarea lor a început înainte de apariţia care, astfel, au intrat în folosinţa ei şi nu a gărzii ordinului care a reglementat această acţiune. 16 oraşului Satu Mare. Conflictul dintre cele două părţi comisii coordonate de judele de plasă au fost trimise se termină potrivit proverbului „când doi se bat al în localităţile sătmărene pentru a nota oamenii care treilea câştigă”, pentru că, garda naţională mobilă, puteau să între în garda locală. S-a înregistrat fiecare care suferea şi ea de lipsa armelor de foc, ajunge să persoană care avea casă sau pământ în valoare de rechiziţioneze şi să folosească puştile comandate de 200 de forinţi, minim o jumătate de sesie sau avere în oraşul Satu Mare. valoare de 100 de forinţi. Dintre aceste persoane au Documentele din perioada 1848-1849 fost obligaţi să intre în garda locală fiecare bărbat cu semnalează răzvrătiri ale populaţiei sătmărene în vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani. Normele cu aproximativ 22 de localităţi. Primii care s-au privire la organizarea acestor unităţi militare răsculat au fost cei din Moftinu Mic, la 5 aprilie încercau să evite încadrarea oamenilor săraci de 1848, aceştia intrând cu forţa pe pământurile pe care teama unor revolte. Exista suspiciunea că, dacă le considerau a fi ale lor. De aici, revolta se întinde şi aceştia vor primi arme, vor porni înarmaţi împotriva la Sătmărel, Resighea, Ciumeşti, Sanislău,Valea nobililor. Astfel, comisiile trebuiau să întocmească Vinului, Ardusat, Lipău, Cig şi în alte sate de la sud liste cu numele, vârsta, ocupaţia şi averea pe baza de Someş. căreia aveau bărbaţii dreptul să intre în gardă. Din Astfel, mişcările protestatare şi ocuparea studiul acestor liste reiese că prevederile privind forţată a pământurilor şi pădurilor alodiale s-au averea nu au fost respectate întotdeauna, fiind extins şi în jurul Careiului, pe domeniul Károlyi, cu recrutaţi şi ţărani care nu aveau averea necesară. participarea ţăranilor români, maghiari şi şvabi. La 62 Marturii) culturale Eseu Craidorolţ, şvabii înarmaţi i-au atacat pe maghiari şi 21 mai 1848, Moise Sora Novac relatează faptul că români. În Ciumeşti şi Sanislău, în 28 şi 29 aprilie, în 7 mai, sătenii din Hurezu au dorit să serbeze ziua pământul alodial al contelui Károlyi a fost ocupat de „libertăţii comune”. În biserică preotul (Moise Sora către ţăranii care au smuls şi tufele ce marcau Novac) a sfinţit „flamura maghiară” şi apoi au plecat hotarele moşiei, provocând o pagubă de 10.000 de spre satul vecin (Racova) ducând cu ei steagul sfinţit florini7 . În Homorod, locuitorii şi-au permis şi patru prapori. De-a lungul drumului au intonat păşunarea animalelor în pădurea alodială fără psalmi şi alte cântece religioase. Ajunşi la biserica aprobarea nobilului. din Racova, ei au participat la o slujbă, iar Moise Reacţia autorităţilor este promptă. Dorind Sora Novac a rostit o predică potrivită „sărbătorii anihilarea revoltelor, ele au solicitat în acest sens acesteia alese”. La terminarea activităţilor din aprobare de la forurile superioare. La 25 aprilie, biserică, localnicii i-au invitat pe locuitorii din ministrul de interne autorizează organele Hurezu la un ospăţ. Unul dintre săteni prins de comitatense să folosească forţa pentru a înăbuşi atmosfera petrecerii care s-a încins a început să tragă protestele. Cu toate acestea populaţia continuă să îşi cu arma în direcţia casei unde luau masa preotul manifeste nemulţumirile, determinându-i pe paroh din Racova şi cel din Hurezu. Astfel, frica de reprezentanţii comitatului Satu Mare să se adreseze, un posibil incendiu provocat casei determină mare în 3 mai 1848, palatinului, solicitându-i permisiunea panică şi învălmăşeală. După ce oamenii se liniştesc de a introduce legea marţială. La 5 mai se aprobă şi ospăţul se termină, Moise Sora Novac şi enoriaşii organizarea tribunalelor statariale şi pentru săi pornesc spre Hurezu tot în cadrul unei procesiuni. instigatori, aţăţători, răzvrătitori etc. După cum era Speriaţi şi intrigaţi de evenimente (adunarea din de aşteptat, au urmat şi represiuni asupra satelor Racova, procesiunile cu steaguri, prapori şi cântece răsculate. La 14 mai, au fost trimise trupe în religioase), şvabii povestesc contelui Károlyi localitatea Sanislău unde au fost arestate 35 de György despre cele petrecute la Hurezu şi Racova. persoane. La Resighea au fost arestaţi 14 oameni Ca urmare a acestor reclamaţii, Moise Sora Novac care au fost condamnaţi la o lună de închisoare. La este dus la închisoarea din Carei, unde i se interzice Ciumeşti, 11 persoane au fost arestate, la Valea să vorbească cu ceilalţi deţinuţi sau să primească Vinului şi Lipău, 3 oameni au fost condamnaţi la vizite din exterior. Deşi a fost întemniţat într-o zi de închisoare. La Moftinu Mic s-a deplasat o comisie de miercuri, doar în următoarea duminică a aflat de la cercetare, fiind arestate 75 de persoane, dintre care „hodnogul cetăţii” faptul că este învinuit de 13 au fost apoi eliberate8 . Astfel, la mijlocul lunii mai provocare la agitaţie şi tulburarea liniştii publice 1848, se găseau în închisoarea de la Carei 327 ţărani. („agitator, tulburător de pace”) 10 . Scrisoarea din 26 Datorită numărului mare de întemniţaţi, conducerea mai 1848 relatează faptul că după începerea închisorii s-a confruntat cu o mare lipsă de personal, judecăţii, s-a dovedit că cea mai mare parte a solicitând creşterea numărului de gardieni cu încă 8 învinuirilor aduse lui Moise Sora Novac nu au persoane. În pofida arestărilor şi a acţiunilor de fundament, motiv pentru care acesta a fost eliberat. reprimare a mişcărilor populare, locutorii din Una dintre acuzaţii a fost legată de cărţile de Homorod au continuat să-şi manifeste în mod făţiş rugăciune pe care Moise Sora Novac le-a tipărit cu revolta mai bine de o lună după anihilarea de către ortografie latină şi pe care apoi le-a trimis în autorităţi a acţiunilor din celelalte sate9 . Moldova şi Ţara Românească pentru a face Cele mai relevante informaţii despre cunoscută ortografia latină şi în mediile culturale din atmosfera şi revoltele din Sătmar în prima parte a aceste regiuni. Oficialităţile l-au acuzat de a fi uneltit anului 1848, dar şi despre atmosfera din închisoarea şi prin intermediul acestor cărţi pentru răscularea de la Carei, le avem din epistolele trimise „Gazetei românilor împotriva autorităţilor maghiare. În de Transilvania” de către Moise Sora Novac, „unul perioada întemniţării sale, în Carei erau 327 de dintre cei mai naţionali români ce-i avem în prizonieri spre uimirea autorului scrisorii care Ungaria”. Din scrisorile pe care acesta i le-a adresat afirmă că: „de când e comitatul Sătmar n-au fost lui George Bariţiu, datate în 21 şi 26 mai 1848, aflăm atâţia, că când erau mulţi, au fost 240” 11 . amănunte despre acţiunile organizate de populaţia Un alt aspect important care trebuie amintit română din Hurezu Mare şi Racova, despre este acela privind participarea unui grup de acuzaţiile care i s-au adus, despre modul în care s-a sătmăreni români la Adunarea de la Blaj din 3/15 - desfăşurat procesul intentat împotriva sa, precum şi 5/17 mai 1848. Este vorba de Ioan Pop, protopopul despre perioada de detenţie. Astfel, în scrisoarea din districtului Sărăuad din Comitatul Solnocu de 63 Eseu Marturii) culturale

Mijloc (astăzi în judeţul Satu Mare) şi Demetriu întări prin jurământ credinţa şi supunerea faţă de Coroianu din Craidorolţ12 . Alteţa- Sa împăratul Ferdinand I, în caz de nevoie îşi După luna mai, până la mijlocul lui noiembrie, vor trimite benevol tineretul capabil de a purta arme atmosfera din comitatul Satu Mare se mai linişteşte. în armata cezaro-crăiască, în sensul ordinului nr. Faptul se datorează şi consolidării forţelor de 4450 din 16 conform jurământului pe care l-au depus represiune a acţiunilor de răzvrătire împotriva în faţa drapelului cezaro-crăiesc, care va fi autorităţilor. Se remarcă însă cazuri numeroase de confirmat. Şi de aceea, autoritatea militară pretinde neprezentare la comisia de recrutare, mai ales după în mod just ca oficiile comitatense sau celelalte, care luna august 1848, când Dieta a hotărât formarea unei şi ele sunt părtaşe în constituirea recruţilor, să-i armate regulate, alcătuită din 200.000 de soldaţi. reţină în ţară pentru menţinerea păcii” 16 . Prezenţa la Năsăud a colonelului Karl Urban, Aşa cum am precizat şi în rândurile de mai sus, numit de împărat, în octombrie 1848, drept revolta locuitorilor din Medieşu Aurit de la începutul comandant al armatei din Transilvania de Nord, lunii octombrie, este în strânsă legătură cu provoacă o reacţie impresionantă în rândurile personalitatea colonelului Urban şi cu prezenţa sa la populaţiei româneşti sătmărene. În ziarul Korunk Năsăud. Astfel, negustorii de vite din localitatea apare articolul scris de Egyed Ákos, „Antecedentele sătmăreană mai sus amintită au adus din Lăpuş războiului civil. Urban, cel care a îndeplinit politica informaţii despre mişcarea românilor din Chioar şi Vienei”, în care autorul aminteşte şi el de situaţia de despre existenţa unui om al împăratului la Năsăud. mai sus şi afirmă că reprezentantul imperial care a S-a răspândit vestea că, dacă apelezi la acesta, venit în 8 septembrie de la Viena la Năsăud, este primeşti o scrisoare prin care eşti scutit de darea acela care a agitat spiritele în Ardealul de Nord, recruţilor şi de impozite. Ei încep să facă propagandă conform unui plan al Vienei13 . activă în rândurile populaţiei din Odoreu şi Iojib Împotrivirile pornite din Năsăud în 13 pentru a nu plăti dările şi pentru a nu da soldaţi. De septembrie s-au extins în Solnocul Interior, Dăbâca asemenea, întocmesc o scrisoare către împăratul şi apoi în Chioar. Puterea imperială era reprezentată Ferdinand I căruia îi oferă sprijin armat. La această de acvila bicefală, însemnul răsculaţilor. În Chioar scrisoare colonelul Urban le răspunde în limba încep să se răspândească idei care puneau în opoziţie germană. Necunoscători ai acestei limbi, sătenii din autorităţile maghiare cu împăratul şi românii. În 26 Medieşu Aurit apelează la preotul romano-catolic septembrie, această agitaţie se transformă în revoltă. din Iojib. Acesta însă îi denunţă autorităţilor Profitând de situaţia creată, în 27 septembrie 1848, maghiare. Astfel, în 8 octombrie, la Medieş vin două Urban cheamă oamenii la adunare trăgând clopotele. companii de soldaţi din garda naţională pentru a Ţăranii care au răspuns la chemare au decis să potoli ”crima îngrozitoare” a revoltei. Înarmaţi cu ce pornească împotriva armatei ungare. Revolta au găsit pe acasă, sătenii erau pregătiţi să înfrunte populaţiei româneşti i-a determinat pe funcţionarii gărzile trimise pentru restaurarea liniştii în regiune, maghiari să se refugieze la Baia Mare, Satu Mare şi însă la sosirea acestora ei se retrag în linişte. Ancheta Carei14 . tribunalului statarial organizată la Medieşu Aurit s-a Mişcările din Chioar au afectat şi satele locuite desfăşurat între 16-26 octombrie. În urma ei au fost de români din comitatul Satu Mare. Astfel, au fost întemniţaţi 60 de ţărani, iar bunurile lor au fost implicate localităţi din apropierea Someşului şi cele sechestrate. Ştefan Zima şi Dumitru Zab au fost din sud-vestul oraşului Baia Mare. În Cetăţele, condamnaţi la moarte prin spânzurătoare. După Medieş, Româneşti, Mocira au avut loc adevărate capitularea de la Şiria, în luna august 1849, cei tragedii care s-au soldat cu pedepse sângeroase. întemniţaţi au fost eliberaţi17 . În cursul lunii septembrie, şi-au depus Evenimentele din luna noiembrie agită din omagiile în faţa drapelului imperial de la Năsăud nou spiritele în comitatul Satu Mare. Nemulţumite delegaţii satelor Lucăceşti (27 septembrie), Hurezu de prezenţa trupelor imperiale în apropierea Mare (29 septembrie) şi Medieşu Aurit (3 Sătmarului, autorităţile maghiare îl însărcinează pe octombrie) 15 . În 4 octombrie 1848, colonelul Urban maiorul Katona Miklós să strângă trupele din zonă, semnează o patentă pentru delegaţii din Medieşu inclusiv garda naţională din comitat şi să le conducă Aurit şi Româneşti în care confirmă că ”persoanele, spre Dej18 . Acolo a avut loc confruntarea militară cu în calitate de trimişi ai localităţii Medieşu Aurit, s-au armata austriacă, din care făceau parte şi grăniceri prezentat de îndată cu împuternicire şi de voie bună români. În 23 noiembrie, Urban înfrânge trupele şi au declarat cu fermitate că din dorinţa de a li se prost organizate ale maghiarilor şi înaintează până la 64 Marturii) culturale Eseu

Şomcuta Mare. Apropierea armatei imperiale de caracter social. Acesta este completat şi de lipsa unor graniţa comitatului Satu Mare stârneşte panica în elite româneşti care să îşi asume rolul de conducători rândul unei părţi a populaţiei sătmărene. Totuşi, şi care să susţină şi să coordoneze acţiunile Urban decide să-şi oprească înaintarea şi să rămână românilor. în Transilvania. În decembrie 1848, el este înconjurat lângă Cluj de armata maghiară. Reuşeşte să spargă frontul la Apahida şi se retrage spre zona de Note: câmpie. Astfel, pericolul ca Sătmarul să fie ocupat de armata imperială dispare. 1 Balogh Béla, Társadalmi és nemzetiségi Tot în noiembrie 1848, la Satu Mare sunt aduşi mozgalmak Szatmár és Máramaros megyékben 600 de prizonieri croaţi, fapt care creează numeroase valamint Kővár vidékén 1848-ban, în ed. Takács dispute privind încarcerarea lor. Ei reprezintă şi Péter(coord.), Forradalom és szabadságharc a motivul pentru care, în februarie 1848, la solicitarea Felső-Tisza vidékén, Nyíregyháza, Periférián lui Csányi László, comisarul guvernului Alapítvány, 1998, p. 13. revoluţionar maghiar, de a trimite soldaţi, 2Borovszky Samu, Szatmár vármegye, Budapest, autorităţile din Satu Mare refuză, argumentând că Országos Monográfia Társaság, 1910, p.519. pentru paza croaţilor este nevoie de cel puţin două 3Hermann Róbert, A nemzetőrség és a honvédség companii, şi deci, nu se pot lipsi de sprijinul militar 1848-1949, Budapest, 1998, p. 16. existent în oraş. Spre finalul acţiunilor 4 Bene János, Nemzetőrség szervezése Szatmár revoluţionare, prizonierii croaţi sunt eliberaţi. Ei vármegyében 1948-ban, în ed. Farkas József-Zoltán primesc soldă pentru o săptămână şi sunt conduşi până la Moftin19 . Ujváry(coord.), Történelem, régészet, néprajz: Ca o concluzie privind acţiunile revoluţionare Tanulmányok Farkas József tiszteletére, Debrecen, sătmărene de la 1848 ar trebui să spunem că la Ethnika Alapítvány, 1991,p. 79. 5 acestea au luat parte reprezentanţi ai tuturor Ibidem,p. 75. 6 grupurilor etnice: români, maghiari şi şvabi. Hermann Róbert, op. cit., p. 6. 7 Obiectivele lor erau legate, în special, de Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru frământările ţăranilor din acea perioadă: eliberarea Unire (1918-1919), Satu Mare, Ed. Muzeului din iobăgie, desfiinţarea dărilor, revizuirea Sătmărean, 2004, p. 27. reglementărilor urbariale care îi lăsaseră pe ţărani cu 8Ibidem, p. 28. foarte puţin pământ. Ceea ce este interesant pentru 9Balogh Béla, op. cit., p. 15. Satu Mare, este faptul că evenimentele de aici nu se 10Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Doru Radosav, încadrează în tiparul mişcării revoluţionare Lupta românilor din județul Satu Mare pentru paşoptiste din Transilvania. Populaţia română de făurirea statului național unitar român. Documente aici, concentrată doar în anumite regiuni este 1848-1918, București, Direcția Generală a influenţată doar de ideile propagate în zonele Arhivelor Statului din Republica Socialistă imediat învecinate cu graniţele Sătmarului. Doar în România, 1989, p. 69. aceste localităţi mişcările de revoltă au o amploare 11Ibidem,p. 71. mai mare, cu caracter naţional. Populaţia maghiară i- 12Bujor Dulgău, Considerații privind manifestările a cunoştinţă încă din primăvara anului 1848 de pășoptiste din zona Sătmarului, în Satu Mare–Studii principiile revoluţionare şi acţionează conform și Comunicări, XV-XVI, 1998-1999, Satu Mare, acestora. Mişcările de revoltă organizate pe marile Ed. Muzeului Sătmărean, p. 325. domenii, în special pe domeniul Károlyi, cuprind 13 Balogh Béla, op. cit., p. 25. atât populaţia maghiară, cât şi pe cea şvăbească şi 14 Ibidem, p. 26. cea română, ele fiind determinate de nemulţumirile 15 Ibidem, p. 325. provocate de noua lege agrară votată de dieta de la 16 Viorel Ciubotă, Bujor Dulgău, Doru Radosav, op. Bratislava. Ar mai trebui precizat faptul că pe acest cit., p. 79. domeniu, populaţia românească trăia printre 17 A. Doboși, Din istoria Sătmarului, Satu Mare, Ed. comunităţile maghiare şi şvăbeşti, fiind puternic influenţată de acestea. De aceea, evenimentele din Prefectura Județului Satu Mare, 1937, p. 37. 18Borovszky Samu, Op cit., p. 519. primăvara anului 1848, în care au fost implicaţi şi 19 românii de pe domeniul Károlyi au un puternic A. Doboși, Op. cit., p. 35. 65 Eseu Marturii) culturale Aspecte ale luptei pentru identitate națională în comunitățile românilor americani

Motto: „Când ei ajung în America, mintea li se dezmorțește, milivoltajul cerebral crește. Astfel ei, românii, devin în stare chiar de premiul Nobel, cum s-a văzut. Emigrația în Americi este o probă inițiatică.” (V. Andru)

Alexandru Mironescu, chiar cu raportare la Anca SÎRGHIE epoca globalizării, care tinde să facă din individ un „cetățean al lumii și nu al unei Mișcarea populațiilor pe planetă se țări anume.”3 Preocupat de proiectul face acum în valuri dinspre Siria spre unificării europene în contemporaneitate, Occidentul Europei, iar din țările foste Andrei Marga se referă la identificarea comuniste forța de muncă migrează spre etnică, socotită un concept care în cultura statele civilizate, care va crea noi polarizări română a produs o vie dezbatere pentru că la nivel economic, social și cultural, „este instrumentată politic în scopuri producând o eterogenitate, care împinge la legitimatoare.”Privită nu ca un dat cu linia orizontului imaginea clasică a statului rădăcini adânci în istorie, tradiții și omogen din punct de vedere etnic, care are conștiință, ci ca un proces în plină asigurată stabilitatea. Convingerea lui desfășurare, identificarea solicit măsuri Winston Churchill, formulată în decembrie ferme:”Cred - va conchide filosoful - că 1944, că „Expulzarea este metoda care, după câte am avem nevoie de strategii care să încurajeze trecerea de putut vedea până acum, va fi cea mai satisfăcătoare și la identificări etnice tradiționale la identificări etnice mai durabilă. Nu va exista amestec de populații care să moderne, europene.”4 provoace probleme fără sfârșit…Vom scăpa definitiv La început de secol XXI trăim în aerul reavăn al de acestea.”1 Realitatea l-a contrazis categoric pe prim- credinței că protecția populațiilor, a minorităților este ministrul Angliei în Al Doilea Război Mondial. resimțită drept responsabilitate internațională. Vom Valorile supreme în jurul cărora s-au construit teoriile coborî la nivelul celular al presiunilor resimțite la politice moderne în America și Europa sunt egalitatea și nivelul familiei în plan educațional, luând drept studiu libertatea. „În Statele Unite-va observa Daniel Bell - de caz pe românii imigrați în America în anotimpul tensiunea dintre libertate și egalitate, care a creat cadrul postdecembrist, respectiv în ultimul sfert de secol. marilor dezbateri filozofice în Europa, a fost dizolvată Pentru oricare familie de români care îşi creşte şi de către un individualism în care s-au regăsit formează copiii în America ultimelor decenii, o amândouă.” În acest fel - conform opiniei lui Herbert problemă de filozofie personală este atitudinea faţă de Croly - Țara Libertății a devenit în decursul timpului și limba şi cultura ţării de origine. Teoria conceptului de „ Țara Egalității.”2 America polarizează și la început de identitate naţională”, asimilat cu „conştiinţa naţională” secol XXI interesul unor cetățeni sosiți din cele mai şi cu „sentimentul identităţii naţionale”, a produs o diverse părți ale mapamondului, cărora în S.U.A., mai bogată literatură, cu trimiteri la istorie, la sociologie, ales, și apoi în Canada li se oferă un cadru integrativ etnografie şi lingvistică, raportările făcându-se mai bun decât oriunde în lume, perspectiva fiind una a diferențiat la conceptele de „patriotism” şi prosperității economice, care este chiar ținta râvnită de „naţionalism”. Coborând în domeniul practicii imigranți. Dorința de a deveni cetățeni americani nu le nemijlocite, se poate constata că, de obicei, la prima este impusă, așa cum în istoria europeană a secolului al generaţie de copii născuţi pe pământ american părinţii XIX-lea se întâmpla cu naționalitățile cuprinse în păstrează legături puternice cu patria-mamă. Cel mai hibridul Imperiu Austro-Ungar și care au dus o luptă a frecvent, când ritmul îndrăcit de muncă în care noii descătușării finalizată la Primul Război Mondial. De o veniţi sunt antrenaţi nu lasă prea multe opţiuni cu totul altfel de „luptă” este vorba în America, unde rezonabile pentru programul estival al celor mici, copiii identitatea românească nu se opune identității sunt încredinţaţi bunicilor ori rudelor pentru vacanţele americane, ci trebuie văzută nu ca ceva crescut pe de vară petrecute în România. Mai adesea, creşterea lor identitatea americană, mai ales la noile generații, revine şi bunicilor, care abandonează în ţară gospodăria născute acolo, ci preexistând aceleia, fapt valabil la cu griji familiale, pentru a ajuta copiii repatriaţi peste toate națiunile integrate în acel mare conglomerat etnic. Ocean. Chiar şi în aceste situaţii optime, în şcoală În teoretizările prezentului, sintetizate de Horia presiunea asupra elevilor este atât de mare, încât limba Ion Groza în cartea sa Ochiul diasporei, se apelează la engleză biruie cel mai adesea toate impulsurile definițiile date identității de la Vasile Pârvan la lingvistice familiale. 66 Marturii) culturale Eseu - „Câte limbi vorbeşti, de atâtea ori om eşti!” referitoare la un festival românesc din oraşul Adevărul că o limbă cunoscută de un tânăr Dearborne, la care dansatorii îmbrăcaţi în costume echivalează cu o diplomă nu mai este pentru nimeni o naţionale vorbeau între ei… englezeşte. La ce bun mai noutate, iar circulaţia neîngrădită a românilor pe organizezi o asemenea manifestare naţională, dacă diferite meridiane în zilele noastre motivează mai mult îmbrăcat în costumul românesc, nu înţelegi să-l decât oricând în istorie oportunitatea unui asemenea respecţi şi prin atitudinea lingvistică? Limba maternă proiect şi target. Ceea ce copiii primei generaţii este o zestre pe care nici un om cu logică nu o americane îndeobşte cunosc, pe lângă comunicarea lor abandonează de-a lungul vieţii. Aş da exemplul unui constantă în engleza oficială, este limba română rabin, care în 1949 a plecat din România în Elveţia. vorbită, mai arar scrierea şi citirea ei; pe acestea le pot Cunoştea șapte limbi străine. După mai mulţi ani, el a asigura numai părinţii cei mai insistenţi ori rudele din dat un interviu în perfectă limbă română. Probabil tot ţară care, intrând permanent în contact cu ei, ştiu aşa se descurca şi în celelalte şase limbi străine, care îi motiva un asemenea exerciţiu şi deţin şi tehnica asigură în viaţă o deschidere imensă spre cultura didactică necesară. Uşor de ghicit că este cazul unor universală. cadre didactice, mai ales, însă şi a tuturor românilor -Cum se păstrează în conştiinţele copiilor diasporei care înţeleg adevărul ascuns în zicerea ideea identităţii lor naţionale? noastră „Câte limbi vorbeşti, de atâtea ori om eşti!”. Totul depinde, în principiu, de programul pe care Dar odată asimilate aceste cunoştinţe de limbă română, părinţii îl asigură celor mici, completând joaca, ca limbă maternă, ele pot deveni baza însuşirii mult mai ocupaţia de bază şi chiar pornind de la ea, cu preocupări lesnicioase, spre exemplu, a spaniolei, a doua limbă spornice pe termen lung, cum sunt învăţarea limbilor oficială în S.U.A, şi a altor limbi romanice. Recent am străine, iniţierea în muzică, apropierea de artele întâlnit la Montreal familia inginerului Alex Cetăţeanu, plastice etc. În acest fel, ei nici nu lasă copiii pradă a cărui soţie Iulia, medic de profesie, petrece mult timp jocurilor pe calculator, pe tabletele, care ar trebui strict în Anglia, unde este stabilit fiul lor, care părăsise limitate în programul cotidian; ele pot fi reduse mai ales România la 11 ani şi acum, după ce s-a format strălucit la timpul petrecut în autoturism pentru transport spre în Canada, este căsătorit cu o chinezoaică şi a devenit locurile ţintă ale zilei ori hotărând un calendar de tată a 3 copii. Dar acolo, în Anglia, unde îşi au afacerea nedepăşit al jocului pe calculator în orarul zilei. părinţii lor, aceşti fii ai unei familii mixte vorbesc între Cei mai responsabili dintre românii americani ei chinezeşte. De ce? Pentru că mama şi bunica din fac eforturi reale pentru a păstra în conştiinţele copiilor China i-au învăţat de mici limba lor. La grădiniţă, copiii ideea identităţii lor naţionale, fără ca aceasta să intre în de 4 şi respectiv de 6 ani vorbesc engleza oficială, iar conflict cu cetăţenia statului lor de adopţie, desigur. încercările mai timide ale bunicii Iulia de a folosi în Cum este posibilă o echilibrare între ele? Prin voia conversaţia cu nepoţeii ei şi cuvinte ale limbii române destinului, am frecventat între comunităţile româneşti deocamdată nu au succes. Îndemnul meu a fost ca ea să din S.U.A câteva luni anual mai ales pe cele din nu renunţe, ci să găsească acele situaţii în care ei să nu o Michigan şi Colorado, unde trăiesc cei doi băieţi ai mei poată refuza, gen timpul transportului cu automobilul cu familiile lor, dar nu a lipsit să vizitez şi o grădiniţă sau vremea micului dejun, când copilaşii stau la masă şi românească de la Chicago. Nu am ezitat să încep cu dialogul se leagă direct, neconcurat de joacă, cercetarea orizontului pe care îl au copiii românilor preocuparea mereu prioritară. noştri, asistând în câteva şcoli americane din statul Insist pe ideea că strategia pe care se cuvine să o Michigan la orele făcute cu elevii claselor primare şi cu aplice familiile românilor diasporei trebuie să pivoteze cei din grădiniţe sau am intrat la lecţiile asigurate prin pe adevărul că oricare limbă cunoscută de un tânăr şcolile duminicale la mai multe biserici. Am, aşadar, echivalează cu o diplomă în plus, ceea ce nu este puţin. deja 15 ani de când iau pulsul cultural al acestor zone de Am putea lua exemplul evreilor care asigură românitate şi nu pot declara că am motive de linişte. cunoaşterea câtorva limbi străine copiilor de la primii -Generaţia de mâine a diasporei noastre ani de viaţă, practică nu numai posibilă, ci şi foarte utilă americane. pentru viitoarea lor evoluţie. În Israel, evreii plecaţi din Nu la relaţiile adulţilor voi face referire, în România vorbesc întreaga viaţă româneşte între ei şi cu principal, ci la regimul în care cresc copiii, generaţia de musafirii veniţi din ţară, pe când după 3 ani de la sosire mâine a diasporei noastre americane, căci în această în America, sunt unii români care nu mai vor să perspectivă dobândește consistență noțiunea de „ vorbească limba lor maternă. Concentraţi pe dorinţa de luptă”, dar fără vreo conotație politică, ci doar ca efort a folosi cât mai bine limba ţării de adopţie, ei se conștient și susținut cu rezonanță psihologică și cu mândresc cu o asemenea obtuzitate, în loc să se repercusiuni în viața societală a românilor americani. ruşineze de faptul că uită o limbă deja bine cunoscută, Am privit recent un album cu pozele păstrate de Rodica studiată în ani mulţi de şcoală. Raica, o profesoară din Michigan, ilustrând activităţi O nefirească situaţie mi s-a semnalat la o iniţiate acum aproape 20 de ani pentru a păstra emisiune a postului Radio Ro USA din Michigan, identitatea naţională, prin şcoala de duminică la copiii 67 Eseu Marturii) culturale comunităţii românilor din oraşul Troy, MI. Ea venise în costume făcute de părinţi. Fetiţele care atunci America după ce terminase în România o facultate de interpretaseră Greieraşul şi Gărgăriţa au devenit litere şi era profesoară de limba română şi de limba studente la Medicină. Una dintre ele a absolvit şi franceză. Avea experienţă didactică şi dorea să o aplice Teologia şi s-a căsătorit în ţară, unde activează în pentru ca fiica ei, Nicoleta, născută în America, să nu prezent. Nicoleta Raica, recitatoarea de atunci în rolul fie lipsită de şansa de a scrie şi citi în limba română, căci Margaretei, astăzi este absolventă a Facultăţii de de vorbit, bineînţeles că se ocupau în familie nu numai Farmacie. ea ci şi bunica sosită din ţară tocmai pentru a contribui Au urmat spectacolul de Crăciun şi apoi cel de la buna creştere a nepoţelei. Mărţişor 2001, fiecare cu decor şi program artistic Aşa cum a relatat distinsa profesoară, începutul a specific. Ziua femeii din 8 martie 2001 s-a organizat cu stat sub semnul entuziasmului câtorva familii, care în aportul doamnei Paraschiva Nanu, iar Ziua 1998 întâlnindu-se la biserică şi-au propus să-şi Internaţională a Copilului din 1 iunie 2001 s-a remarcat unească forţele ca să constituie o şcoală duminicală în prin iniţiativa de a oferi cursanţilor diplome la final de comunitatea locală a românilor. Cei 12 părinţi prezenţi an. La 1 Decembrie 2001 elevii cursului au recitat au decis că nu doreau un cadru pentru a face educaţie poezii patriotice şi au jucat hora românească îmbrăcaţi religioasă, aşa cum se întâmplă de obicei la biserici, în costume tradiţionale. Moş Nicolae le-a adus pungi cu indiferent de cult. Nu, targetul lor era în mod clar altul, bunătăţi, iar Crăciunul a fost întâmpinat cu un program anume o educaţie românească, în cel mai nobil şi de colinde, prezentat la diferite familii. Ideea-axă a patriotic sens al cuvântului, ca o completare firească la tuturor activităţilor era promovarea conversaţiei în ceea ce învăţau în şcolile americane copiii născuţi în limba română în rândurile celor mici. Aşa s-a Lumea Nouă. Erau prezenţi la acel moment iniţial desfăşurat în toamnă şi culesul merelor într-o fermă. Liliana Calimente, Rocsana Nae, Dorina Căluşer, Datorită contribuţiei entuziaste a profesoarei de muzică familia Puiu, Rodica Raica, Dorina Costan, Paraschiva Mihaela Anghelescu la Rapsodiile de toamnă din 2002 Nanu, care s-au angajat în acţiunea de căutare a unui pe lângă frumuseţea costumaţiei participanţilor a spaţiu adecvat. Şi aşa, cursurile s-au desfăşurat impresionat şi evoluţia elevilor care au cântat la pian, la săptămânal la biblioteca oraşului Berkley, de unde s-au clarinet şi la vioară. mutat la biblioteca din Clinton, apoi la Troy. A fost un Trei ani la rând copiii Şcolii Româneşti au adevărat periplu. Cine a trăit acele momente de început participat la Festivalul Cultural Internaţional din înţelege de ce se cuvine folosit cuvântul „luptă”. În Troy,organizat la un centru de recreere, unde se 1999 şcoala românească activa pe lângă Biserica „Sf. prezentau spectacole ale diferitelor naţiuni. Se Treime” din Troy. Cu eforturile insistente ale Rocsanei remarcau thailandezii, vietnamezii, chinezii, indienii, Nae, s-a obţinut o locaţie stabilă în Biblioteca publică germanii, copiii de Bangladesh etc. Marele Premiu era din Troy, unde „Parks and Rec” era o sală oferită gratuit de obicei luat de carul alegoric al thailandezilor. Rodica în zilele de sâmbătă. Entuziasmul iniţiativei a acţionat Raica s-a ambiţionat, amintindu-şi de nunta ţărănească sinergic. Rodica Raica răspundea de scrisul şi cititul din Transilvania, cu elementele ei de autenticitate. Au elevilor, ei alăturându-i-se învăţătoarea Paraschiva început pregătirile. Locul carului l-a luat o camionetă, Nanu, cu tactul şi experienţa ei didactică. Rocsana Nae decorată lateral cu straie româneşti, găsite la diferite şi Dorina Costan s-au ocupat cu istoria şi geografia familii de conaţionali. S-a reprezentat o laviţă, lada cu României. Dar nici la Troy nu a putut rămâne mult timp zestre a fetei din casa ţărănească tradiţională. Diana şcoala românească astfel temeinicită din inițiativă Diliţă era mireasa, purtând coroniţa din flori a fetelor de particulară. altădată, şi Ionescu, blondul cel zvelt, era mire. Nu era deloc simplu să se găsească spaţiul Domnişoarele de onoare aveau flori în decoraţia lor necesar cursurilor şi spectacolelor organizate cu copiii. sărbătorească şi ursitoarele făceau urări de nuntă. Nu După ce au schimbat câteva locaţii provizorii, în final lipseau clarinetul, acordeonul şi toba. Se cânta. şcoala duminicală s-a stabilit la American-Romanian Imaginaţi-vă frumuseţea acelui alai, costumat Cultural Center din Clinton, unde spaţiul era tradiţional. Femeile se învârteau în dans. Era o satisfăcător. Se organizau periodic lecţii de lectură şi exuberanţă generală. Ei bine, spectacolul românilor a scris în limba română, dar cele mai antrenante activităţi luat primul loc, deci Marele Premiu. Efortul erau cele tematice. În anul 2000 s-a organizat la şcoala organizatorilor a fost răsplătit cu prisosinţă. Există românească serbarea Rapsodii de toamnă cu copii care păstrat pe un CD tot spectacolul acela superb. Din anul interpretau cântece şi recitau versuri legate de 2003 Şcoala Românească a fost preluată de o altă anotimpul autumnal. Desigur că primau versurile lui profesoară, care a constituit două grupuri mici, cu copii George Topârceanu, pe care copiii le memorau între 4 şi 7 ani, pentru că s-a observat o tendinţă tot mai sârguincios. Decorul era pregătit cu grijă, astfel că în clară, anume că elevii de 9-10 ani deja refuză să scenă se aduseseră baloţi de paie şi tot ce putea fi participe la curs. Adolescenţii românilor americani au însemn al toamnei. Aşa cum se vede în pozele alte priorităţi, pesemne. Mare păcat! Aici se cerea ca albumului, recitatorii reprezentau gâze şi flori în părinţii să intervină categoric şi să nu abandoneze ideea 68 Marturii) culturale Eseu până la învăţarea limbii române prin scris, citit şi programul „Românaşilor” au figurat nu numai dansuri conversat. ci şi cântece din tezaurul liric al Maramureşului. Desigur că nici oamenii maturi din comunitate Doamnele instructoare au rezolvat în acest an, când nu au rămas mai prejos. Adulţii au participat la programul artistic era axat pe dansuri maramureşene, festivalul multietnic din Troy, organizat timp de 3 ani. aducerea a 10 bluze vechi de 100 de ani de costum Sufletul acţiunii au fost aceleaşi doamne active, Rodica popular din zona de NV a României şi au cusut chiar ele Raica, Dorina Căluşer, Paraschiva Nanu, alături de parte din îmbrăcămintea copiilor. Cel mai dificil target partenerii lor de acţiune, inginerii Constantin a fost ca doamnele instructoare să cultive respectul şi Mărăndici, Călin Cutean şi alţii. Ei colectau artizanat, preţuirea micilor dansatori pentru semnificaţia costume naţionale, albume cu imagini din România. costumelor tradiţionale, care păstrate şi purtate cu Un sculptor în lemn ajuta la standul românesc al evlavie se constituie ca un tezaur al comunităţii române festivalului. Se orna o cameră ţărănească, unde pe masă din statul Michigan, simbol ineluctabil al identităţii lor se tăia mămăliga cu sfoară şi arc de joardă. Ţuica se naţionale. servea din ploscă. Nu lipsea nici strachina cu "Dacă mă întreabă cineva ce sunt, mărturiseşte brânzeturi. În jurul mesei erau o laviţă şi patul Ilinca Căluşer, studentă în vârstă de 24 ani, întotdeauna tradiţional cu perne decorate de mână, aşa cum se voi spune că sunt româncă. De fapt, cu sufletul simt că păstrau ele în camera din faţă la ţară. Au fost simulate sunt româncă şi nu cred că voi spune vreodată că sunt chiar şi cele două ferestre ale camerei, iar icoanele erau americancă pentru că asta nu simt. Nu îmi doresc să mă decorate cu ştergare româneşti. S-au adus şi nişte întorc în România decât în vizită, dar apreciez foarte manechine, ca să fie îmbrăcate cu costume, inclusiv cu mult valorile culturale şi spirituale, istoria milenară, năframă şi respectiv clop. Fusul cu fuior completa bucătăria românească, dar în mod special frumuseţea decorul. Se invitau oaspeţi la masa cu mămăliga sufletească a oamenilor." Interviul nostru a trecut de la aburind ademenitor. Succesul a fost pe măsura efortului fiică la mamă. „Din păcate, ne va explica mama ei, depus de organizatorii standului românesc la festivalul Dorina Căluşer, asta e realitatea, Ilinca a fost doar de de la Troy. două ori în România, în 2004 şi în 2008, contactul cu După câţiva ani, Şcoala Românească a căzut, în România s-a întrerupt de câţiva ani buni. Vorbeşte forma ei iniţială. Mai exact, ea s-a metamorfozat în foarte bine româneşte pentru că am vorbit cu ea doar funcţie de solicitările noului moment. Dorina Căluşer a româneşte. Când era mică, am citit împreună şi asculta continuat altfel tradiţia Şcolii Româneşti, dânsa fiind la casetă poveşti româneşti, a participat la toate susţinută de Simona Ghilezan. Ideea lor rezistă deja de spectacolele copiilor în limba română. Vine încă la 6 ani. Ele formează un grup folcloric de dansatori, din biserică unde slujba e doar în limba română, copii cu care la diferite ocazii sărbătoreşti şi în rugăciunile pe care le-a învăţat, copil fiind, în limba festivaluri reprezintă România. Pe rând, an după an, se română, aşa le spune şi acum.” Apreciez că aceasta este aleg dansuri din diferite provincii. Aşa s-a întâmplat şi situaţia celor mai mulţi tineri români din America, unde în mai 2016 la Festivalul multietnic al copiilor din sentimentul românităţii trece de la expresia lingvistică, Michigan. Răsplătit cu vii aplauze pentru programul de păstrată în mediul familial, dar ameninţată de valul dansuri maramureşene, grupul „Românaşii din copleşitor al limbii oficiale, spre un strat lăuntric al Detroit”, constituit în noua structură cu doi ani în urmă, conştiinţei că aparţine unei anumite comunităţi, în în prezent are în componenţa sa 24 dansatori de la 4 la spectrul multinaţional al societăţii în care trăiesc. 15 ani. Lor li s-a adăugat în anul precedent un grup de Preocupat să cerceteze raportul dintre zestrea nativă cu 12 copii de la Cleveland, Ohio, care pregătiseră care sosesc în America și puterea de adaptare la noua aceleaşi dansuri populare şi cu care omogenizarea a realitate, publicistul Gabriel Stănescu conchidea la trebuit realizată în doar câteva repetiţii, înaintea capătul unor experimente făcute în planul cultural al spectacolului din mai 2015. Succesul românaşilor, care vieții imigrației noastre, prezentate în cartea sa au prezentat şi în acest an un program dinamic şi Românii din Lumea Nouă. Valori native și adaptive la omogen, îngrijit executat, aducând o explozie de românii americani, că ”generația aflată pe băncile culoare şi ritm, se datorează generoasei preocupări a școlii resimte cu mai puțină intensitate șocul cultural, doamnelor Simona Ghilezan şi Dorina Căluşer, care au deoarece procesul de învățare al noii culturi este intens selectat dansatorii mai ales de la parohia Bisericii” Sf. și continuu, atât datorită procesului educațional cât și al Nicolae” din Troy, sub privirea oblăduitoare a preotului relațiilor interpersonale cu americanii nativi…”5 Gheorghe Cârstea. O asemenea prestaţie artistică poate Şcoală românească finanţată de guvernul contribui la dezvoltarea personalităţii copilului, la american întărirea capacităţii lui de a relaţiona social, la O altă deschidere o demonstrează românii dezvoltarea simţului său artistic. În reuniunile comunităţii din Chicago, unde Biserica menţine la pregătitoare, copiii s-au deprins să vorbească înălţime tradiţia românească. În principiu, în America româneşte şi au învăţat multe cântece din ţara rolul bisericii ca instituție ce ghidează spiritul părinţilor. Nu este deloc întâmplător faptul că în comunitatea este decisiv, deosebindu-se de reacția 69 Eseu Marturii) culturale omului occidental, care se îndepărtează de ea sub de 6 săptămâni în iarnă, iar la spectacolul cu poezii şi impulsul școlii care cultivă ateismul. O mare categorie cântece elevii ştiau foarte multe, inclusiv reuşeau să de europeni manifestă indiferentismul sub raport citească uşor. În vacanţa mare, vineri se organizează religios. Andrei Marga recunoaște din perspectivă câmpul de vară, consacrat unor activităţi practice cu trecutului faptul că „religia ortodoxă a interferat tentă românească, gen gogoşi din aluat, cocoşei puternic cu istoria națiunii române, dar ortodoxia nu preparaţi la ciur şi multe altele. este testul apartenenței la românitate”6 în epoca aceasta, Pentru că în jurul bisericii există o comunitate când importanța ei s-a diminuat în Europa. Cu totul alta numeroasă şi puternică, se organizează ansambluri de este situația instituțiilor angajatoare față de cetățeanul dansuri populare pentru copii între 3 şi 7 ani, de neafiliat religios unei biserici, indiferent de direcția ei adolescenţi până la 15 ani şi altul de tineret. Juniorii au ideologică. Horia I. Groza nu ezită să aprecieze că în ansamblul lor, iar acum tinerii căsătoriţi doresc să-şi America biserica este un „ciment etnic”7 , ea având un formeze grupul lor autonom, deosebit de Ansamblul rol decisiv în menținerea unității de neam a fiecărei ”Mioriţa”, cu dansatorii peste 20 de ani, ca doamnele să comunități. Şcoala de pe lângă Biserica Ortodoxă se înscrie în ansamblul „Hora”. Mai rar, o asemenea „Naşterea Domnului” din Chicago, având paroh pe pr. emulație artistică! În acest an există chiar şi nişte tineri Ioan Lupescu, are în prezent peste 100 de copii, care americani care doresc să intre în formaţia de dansatori. frecventează orele de religie susţinute vineri seara, Multe costume naţionale pentru dansatori se aduc din după ce preotul a încheiat o săptămână de muncă ţară, iar femeile comunităţii cos din postav haine pentru asiduă, căci astfel el înţelege să menţină credinţa cei mici. Ansamblul mare îmbracă numai costume ortodoxă şi limba română la generaţiile ce vin. La profesionale, autentice. Important este că aceste Şcoala Duminicală sunt cursuri susţinute de mamele formaţii nu se mulţumesc să facă faţă la spectacolele sau profesoarele cu pregătirea necesară. Tot acest curs organizate de biserică cu diferite ocazii, ci sunt se desfăşoară până la momentul împărtăşirii, când solicitate şi în afară, aşa cum în prezent tocmai vor copiii sunt aduşi să ia sfânta împărtăşanie şi apoi dansa la picnicul de Rusalii 2016 de la Vatra participă până la sfârşit la slujba religioasă. Vineri şi Românească. duminica se fac şi repetiţii pentru evenimentele Cu glas emoţionat de mândrie, doamna preoteasă sărbătoreşti ce se pregătesc. Slujba se ţine în româneşte, Ana Lupescu evocă evenimentul anual de la 10 mai, cu excepţia unor ectenii, care sunt spuse şi în engleză. când prin grija Bisericii ortodoxe „Naşterea Aşa cum ne relatează doamna învăţătoare Ana Domnului” dansatorii români şi cântăreţii sosiţi din Lupescu, în prezent la Chicago există un flux de ţară fac o serbare în faţa primăriei oraşului Chicago. moldoveni proaspăt veniţi, ai căror copii înscrişi la Spectacolul de o oră se încheie cu Imnul României. Nu această şcoală ştiu după două luni să se descurce în întâmplător, este exact ora lunch-ului, când mulţi engleză şi în română, limbi studiate cu aceeaşi atenţie. americani ies în centrul oraşului şi admiră pe dansatori. Serbările sunt cu adevărat revelatoare. În şcoală se De Crăciun, în post, se organizează brazi în Muzeul de organizează atât Ziua Femeii la 8 martie, Ziua Mamei Ştiinţe şi Tehnică al oraşului. În centru, este totdeauna în a doua duminică a lunii mai şi la 1 iunie Ziua bradul american, în jurul căruia se pot aduce brazi ai Copilului, cât şi Sărbătoarea Paştilor, a Crăciunului etc. fiecărei naţiuni. Prin iniţiativa acestei biserici La fiecare dintre ele, copiii confecţionează lucruşoare ortodoxe, se expune un brad împodobit cu păpuşi în specifice, de la mărţişoare la felicitări şi jucării. La costume populare din absolut toate regiunile ţării biserică se organizează pentru copii cursuri de limba noastre, iar jos figurează o placă, pe care este descrisă română o perioadă de 6 luni, dar li s-a solicitat şi un curs România. Datorită acestui ritm dinamic al activităţilor de engleză, pentru adulţii necunoscători ai limbii cultural-artistice, de multe ori participanţii afirmă că oficiale. Copiii sunt învăţaţi să redacteze în limba aici programul de spectacole şi de petreceri este cu mult română compuneri cu introducere, cuprins şi încheiere. mai bogat chiar decât în România. Titlurile sunt legate de activităţile lor concrete, adică La Pe lângă toate aceste forme de activitate, mai piscină, În parc, Un party etc. Cursurile sunt susţinute există o şcoală înfiinţată de doamna preoteasă Ana de persoane calificate, care trăiesc în S.U.A, dar şi Lupescu şi familia dânsei, numită „Lumea copiilor”, voluntari veniţi în vizită, care sunt încântaţi să-ţi ofere funcţionând cu 80% finanţare de la guvernul american.8 serviciile pentru o asemenea activitate ce promovează Eu am vizitat, printr-un noroc, şcoala „Lumea limba română. Cunoştinţele elevilor despre România se copiilor”, cu spaţii luminoase şi vii, sub raport îmbogăţesc, ei putând să spună ce munţi, râuri, oraşe cromatic. Mi-au plăcut camerele cu pătucuri de creşă şi importante are ţara noastră, ei enumerând chiar şi ţările sălile amenajate pentru grupele elevilor mai mari. În vecine cu ea. Cele mai implicate sunt preoteasa Ana prezent, pe lângă creşa cu copii de la 6 săptămâni la 8 Lupescu, profesoara Cornelia Tipescu, doamna Luci luni, ca şi grupele de la 8 la 16 luni şi cea de la 17 la 24 Pop şi alte cadre didactice, precum doamna Mihaela, luni, se constituie alte 3 grupe de grădiniţă de la 3 la 6 venită în vizită din ţară, acceptând să facă o zi pe ani, vârstă la care elevii deja învață scris-cititul şi spun săptămână cântece şi jocuri cu grupa mică. Această poveşti. Elevii de la 6 la 7 ani sunt duşi la şcoală între doamnă a rămas impresionată de faptul că se face curs orele 8,30 şi 15,30, după care revin, ca să-şi facă lecţiile 70 Marturii) culturale Eseu şi să se joace în aer liber. Aici s-au înscris nu numai peste ani să devină, la rândul său, cadru didactic, spre a români, ci şi americani, indieni, coreeni şi chinezi. Se învăţa ceea ce ştie pe alţi copii români din Montreal. promovează studiul în limba engleză, română şi Absolvenţii de peste 18 ani vor duce mai departe spaniolă. Iată un model de integrare complexă în ritmul activitatea cadrelor didactice actuale, care cultivă societăţii americane din Chicago. Serbările se fac în dragostea pentru limba şi cultura română. limbile română şi spaniolă, aşa cum se poate vedea de „ Junimea Română” din Montreal colaborează Crăciun, când elevii americani pronunţă corect poeziile cu Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români atunci şi cântecele, pentru că în şcoală se studiază alfabetul, se când se organizează în ianuarie Ziua lui Mihai citesc poveşti în limba română. Româneşte se şi predică Eminescu, în februarie Ziua Basarabiei şi a lui Grigore la biserică, unde numai cununiile se fac jumătate Vieru şi aşa mai departe, căci fiecare lună are un româneşte şi jumătate în limba engleză, înţelegându-se eveniment. În 24 iunie tocmai s-a sărbătorit Ziua că musafirii pot fi şi americani. Universală a iei la Montreal. La sfârşit de an şcolar, a -Şcoala „Junimea Română” din Montreal avut loc Gala Meritas 2016, sărbătoare a elevilor celor O recentă vizită la Montreal, capitala culturală a mai merituoşi. La Eurofest, sărbătoare multinaţională, românilor din Canada, mi-a redat curajul să cred că nu evoluează două grupuri de dansatori ai şcolii, anume de altcineva, ci numai de noi înşine depinde cum va „Românaşul”, cu copii între 4 şi 8 ani, şi „Doruleţ”, cu arăta peisajul viitorului. Şcoala Junimea Română din elevi de la 9 la 18 ani. Montreal a fost înfiinţată în 2010 de Otilia Tunaru, care Consiliaţi şi de părinţii lor, elevii îşi aleg diferite a devenit directoarea instituţiei, în care învaţă în discipline de studiu în limba română, dintre cele 12 prezent peste 200 copii între 4 şi 18 ani. „N-am făcut cursuri. Se fac cântece şi dansuri româneşti pe care nicio afacere cu emigraţia aceasta!- afirmă doamna părinţii nu le mai cunosc. Aşa cum mi-a relatat prof. Otilia Tunaru - Unii dintre conaţionalii noştri îşi neagă Liuba Sârbu, care a lucrat 6 luni în această formă de originile şi nu reacţionează văzând că au copii care nu învăţământ românesc opţional, pentru grupa mică, de la ştiu vorbi româneşte. Am plecat din România disperaţi 5 la 6 ani, se pot alege disciplinele: matematică, limba de atâta birocraţie şi umiliţi de politicienii abuzivi. română, artă plastică, muzică şi prezenţă scenică. La Ajunşi în Canada, ne izbim de alte greutăţi, la fel de grupa 7-9 ani se predau: matematică, limba română, inacceptabile, dar ne spunem: Mai bine să ne umilească arte plastice şi muzică, precum şi limbile engleză şi străinii, decât ai noştri. Se plăteşte foarte mult franceză, chiar un curs de şah. La grupa 10-14 ani bunăstarea aceasta. Fără grijă, ne pierdem ca naţiune. acestora li se adaugă ore de cultura şi civilizaţia Eu am făcut un împrumut enorm de la bancă spre a română, unde copiii află aspecte din istoria românilor. deschide această şcoală românească de sâmbătă, în care Grupa cea mai mare are elevi până la 18 ani şi nevoile jumătate dintre copii nu plătesc taxa de şcolarizare. O lor sunt diferite de la individ la individ. Se diferenţiază zicală de aici desemnează trei griji esenţiale privind cursurile pentru începători la limba română de cele viaţa cotidiană, care sunt transportul, slujba şi odihna, pentru avansaţi, în funcţie de situaţie. Cei 48 profesori adică: „metrou, boulo, dodo”, condiţii în care grija sunt plătiţi, pentru că ei predau lecțiile, şi tot în sarcina pentru păstrarea identităţii naţionale este plasată pe a 7- lor stă obligaţia de a prepara materiale didactice. a poziţie între priorităţi. Este nevoie de instituţii care să Cursurile se desfăşoară în şcoală închiriată, având loc aibă grijă de conaţionalii noştri. Marea iluzie că trăieşti în ziua de sâmbătă pentru 5 obiecte de la ora 9 la 16.00. în civilizaţie se plăteşte scump.” E nevoie de medic sau asistent pentru că în Canada Este adevărat că dintre copiii comunităţii copiii au multe alergii, unele dintre ele producând românilor, se ridică unii foarte înzestraţi. La decesul în câteva minute, dacă nu se intervine rapid, Campionatul de judo al Canadei, canadianca de origine drept care într-o şcoală există o mare răspundere şi din română Carla Chirilă, de 17 ani, a luat 4 medalii de aur punct de vedere medical. şi Canada a trimis-o în Argentina să participe la Jocurile Elevii prezentului iubesc tehnologia şi lecţiile se Panamericane, unde în 2 iulie tocmai a primit Medalia fac interactiv. Ele devin cu atât mai captivante cu cât de Aur la Cupa Americi de Sud. Asemenea tineri de profesorul foloseşte mai multe componente tehnice.” performanţă pornesc dintr-un anumit punct, de la Fiecare lecţie trebuie să aibă cel puţin 3 asemenea imboldul pe care îl primesc de mici copii şi „Junimea schimbări, ca profesorul să menţină activ interesul Română” de la Montreal, ca „şcoală pentru minte, elevilor, întrucât altfel ei nu mai vin la acest gen de inimă şi cultură” îşi propune să descopere mugurii unor şcoală care este facultativă, nu obligatorie. Pentru că talente, deşteptând plăcerea de a performa. În programa din Republica Moldova vin acum în America mii de şcolii există, spre exemplu, şahul şi matematica, familii, la şcoala noastră jumătate dintre copii sunt discipline în care elevii au rezultate deosebite, atât la basarabeni. Ei aleg să vină la noi şi nu la şcoala concursurile de şah, cât şi la cele de matematică. David basarabenilor pentru că noi oferim un învăţământ de Crăciun, elev de 10 ani, este campion la şah, el calitate. Facem cursuri şi pentru adulţi, întrucât noii devenind cel mai mic stagiar al şcolii, căci, gândind în veniţi au nevoie de cursuri de engleză şi de franceză, ca perspectivă, el activează pe lângă profesor, pregătit ca să se angajeze în instituţii canadiene. Tot la şcoala 71 Eseu Marturii) culturale noastră vin canadienii care vor să înveţe limba română, pasiune creatoare în procesul formării noilor generaţii, ca să converseze cu noile rude sau cu vecinii români. poeta Ortansa Tudor a consacrat fiecărui anotimp câte Iată că şcoala noastră are şi un proiect social, pentru că un volum în care versurile sunt ilustrate cu picturi răspundem la toate formele de ajutare a familiilor de celebre din arta românească, dânsa fiind convinsă că români, pe care îi dotăm uneori chiar cu haine sau cu ceea ce tezaurizează mintea omului în anii copilărie, anumite obiecte, echipamente, necesare mai ales noilor rămâne pentru toată viaţa. Astfel volumul „Idile şi veniţi.”, a continuat mărturisirea directoarei. balade pentru adolescenţi”,ilustrat cu picturi de Mulţi elevi nu au văzut România. În familii Nicolae Grigorescu, este un bun exemplu, ca mod mixte, părintele român nu-i mai învaţă limba lui intuitiv de a face educaţie românească generaţiilor care naţională pe copii, mulţumit că ei cunosc limbile se ridică. La două luni apare în comunitatea românilor oficiale. De aceea, Guvernul României susţine din Montreal şi o revistă color pentru copii, intitulată proiectul unor excursii pe care elevii Şcolii Junimea din „Pici voinici”, publicată de profesoara Liuba Sârbu, Montreal le fac gratuit în ţară. Dintre elevii şcolii se care a creat în 2015 şi două volume de versuri „Oare selectează 7 sau 8 elevi, care, însoţiţi de doi profesori, Luna are casă?” și „Floarea sufletului”. Revista „Pici fac o excursie gratuită în ţara lor de obârşie în sezonul voinici” este ilustrată de un pictor basarabean renumit, estival. Lică Soinciuc, semnatarul desenelor abecedarului scris Cu începătorii cursului de limba română se de Grigore Vieru. Scoasă color pe hârtie lucioasă, ocupă Mihaela Zdrenghea, iar Cristina Toncu face revista are 20 de pagini, cu poezii, mici povestioare, lecţiile de matematică, cu algebră şi geometrie. cântece cu note muzicale puse pe portativ şi desene Pregătirea elevilor este atât de bună, încât a devenit o oferite celor mici pentru colorat. Menită să captiveze tradiţie ca la „Cangurul”, renumita Olimpiadă de atenţia copiilor de la cea mai fragedă vârstă, revista le matematică, elevii acestei şcoli de sâmbătă să ocupe an oferă o rubrică specială, unde fiecărei figuri, pregătite după an locurile I. Acum, în 2016, tradiţia a continuat, să fie colorate i se indică modul cum trebuie desenată. căci 6 elevi români s-au clasat pe locul I, în acest Rubrica de poezie pune în dialog maeştrii concurs, ei învingând chinezi, indieni, canadieni etc. consacraţi, aşa cum este Tudor Arghezi între clasici, cu Aşa am aflat că există o Asociaţie a Jocurilor tinerii mânuitori de condei. Între numele frecvent Matematice din Quebec, concurs internaţional cu mai descoperite în paginile revistei, menţionăm pe Melania multe etape; la faza naţională în acest an din şcoala Rusu Caragioiu şi Liuba Sîrbu din Montreal, pe Titi românească au câştigat 18 elevi. "Fiecare copil este o Nichita, Licuţa Pântea, Mihaela Hură, Aura Popa din piatră preţioasă ce trebuie şlefuită diferit, cu multă România, lor alăturându-li-se basarabenii Petre delicateţe şi măiestrie. Acesta este principiul călăuzitor Crăciun, Emilia Plugaru, Aurel Ciocanu şi Ion Anton. atunci când lucram cu copiii, la care se adaugă dorinţa Nu este lipsit de importanţă pentru prestigiul unor de a ajuta pe fiecare să-şi descopere talentul, resursele, asemenea creatori, faptul că Ion Anton, spre exemplu, curiozitatea intelectuală, forţa interioară, rădăcinile, peste 20 de ani fusese redactor-şef la revista literară aspiraţiile..." afirmă Otilia Tunaru. „Florile dalbe” din Basarabia, iar Petre Crăciun are un Nici pe latură artistică nu se stagnează, căci site de literatură pentru copii, unde apar în mod copiii grupei de 7-11 ani pot urma cursul de pictură a frecvent poveşti şi poezii, consacrate celor mai inocenţi icoanelor pe sticlă, ei fiind iniţiaţi de o pictoriţă dintre cititori. Aşadar, un triunghi al poeţilor din profesionistă. O altă orientare practică este cea oferită Canada, România şi Basarabia, care îşi dau întâlnire în elevilor între 9 şi 14 ani, care pot face cursul de carate şi paginile revistei „Pici voinici” din Montreal, despre autoapărare. Cei mai dotaţi dintre elevi pot urma şcoala care Liuba Sîrbu ţine să ne precizeze cu îndreptăţită de carate pentru copii a campionului, devenit mândrie că este prima revistă pentru copii în limba profesorul Ioan Opruţ. română din America de Nord. Difuzată pe bază de La fine de semestru, elevii oferă un concert, spun abonamente, făcute de 30 de părinţi, revista se poezii, se îmbracă în costume naţionale, cele mai multe autosusţine financiar cu ajutorul publicităţii. Iată un confecţionate de personalul şcolii. Lunar copiii au bun model pentru toţi cei ce înţeleg cât de mare este în ocazia să poarte costume româneşti. Pentru aceia care lume setea de o literatură bogată pentru sufleţelele pure vor să susţină prin donaţii activitatea şcolii, pe situl şi gândirea dreaptă a copiilor. instituţiei figurează un îndemn, cât credinţa în viitorul - Mintea copiilor trebuie mobilată cu lucruri comunităţii româneşti:”Ajutaţi-i să ajungă departe!”. esenţiale -Prima revistă românească pentru copii în Felul cum este apărată identitatea naţională a America de Nord românilor se deosebeşte nu numai de la familie la Spaţiu al multor iniţiative culturale, oraşul familie, ci şi de la o biserică la alta. La Biserica baptistă Montreal nu subestimează importanţa literaturii pentru din Portland Oregon, în fiecare duminică se face cei mai mici cititori, copiii. Aici scriitori ai comunităţii educaţie religioasă în limba română de la ora 9,30 la 10, româneşti îşi fac o datorie din a scoate de sub tipar cărţi 45. Şi aşa ca aceasta, sunt cele mai multe instituţii dedicate copiilor şi adolescenţilor. Implicându-se cu o religioase româneşti în diaspora. Preoţii ortodocşi, 72 Marturii) culturale Eseu veniţi din ţară, aşa cum sunt în statul Michigan comunitatea românească a diasporei americane? De ce părintele Mihuţ, Radu Roman etc., se diferenţiază de chinezii şi alte naţii îşi vorbesc limba în plină Americă, Arhiepiscopul Nathaniel, de pr. Romi Roşco sau Lazăr, iar noi o abandonăm pe a noastră? Ideea de identitate născuţi pe pământ american. În consecinţă, lecţiile poate fi conștientizată de fiecare individ ca și de şcolii de duminică se ţin în româneşte la unele biserici colectivitatea etnică de care el aparține.”Identitatea ține sau în engleză la altele. Oricare dintre opţiuni, sprijinite de forța și expresia personalității creatoare a fiecărui chiar şi de părinţii copiilor, poate fi justificată, dar individ, apartenența ține însă de responsabilitate și de alegerea englezei, în detrimentul limbii române, are integrarea organică într-o perenitate socială, culturală repercusiuni de lungă durată cu adevărat dramatice. și spirituală. Depinde de fiecare dintre noi și de noi toți Viitorul comunităţii noastre va fi trist, ea riscând ca dacă ne va fi alterată identitatea și ne vom pierde peste câtva timp să se autodesfiinţeze din lipsa unor apartenența. Sunt bucuros că sunt român cu toate că strategii de conservare a limbii naţionale, ca element trăiesc în America.”9 , sună afirmația concluzivă a lui H. vital pentru supravieţuire. Nu preferinţa pentru limba I. Groza, care creionează un necesar program pentru engleză, oricum studiată în şcoală, trebuie să-i viitoarele generații de conaționali. preocupe pe părinţi ca şi pe slujitorii bisericilor Încurajator este faptul că atunci când vor să româneşti, ci pe viitor să fie puse pe acelaşi plan ambele reprezinte ţara, românii ortodocşi, catolici, penticostali limbi, cea naţională şi ea oficială, studiate sistematic şi se alătură, neţinând cont de diferenţele religioase. continuu. Importantă este atunci numai afirmarea naţională în O acțiune mai bine centrată este ce întreprinsă în faţa celorlalte neamuri. Lupta care se duce nu este una Canada, o țară cu o politică dinamică de susținere a religioasă, dar izbânda depinde dacă acționează oameni identității națiunilor care o populează. La început de care sfinţesc locul. Şi aceia nu se găsesc uşor în iulie, în Ontario încep înscrierile pentru anul școlar societatea diasporei noastre americane, nici în orice 2016-2017 la cele 5 școli de limba română din Toronto, moment. Scopul final al tuturor inițiativelor pe care una în Hamilton, ca în Oakville să activeze o școală românii diasporei le iau în societatea americană este catolică și o alta cu cicluri distincte pentru liceu și crearea unui modus vivendi armonios, fără a renunța la pentru vârste de la 4 la 14 ani. La Kitchener, pe lângă o propriile tradiții. După opinia lui George Alexe, teolog școală de Adult Learning and Continuing Education în și scriitor român, care a trăit multe decenii la Detroit, în limba română, mai activează o alta publică de limba statul Michigan, în această legitimă încercare „vom română, așa cum este anunțată și cea din Milton. Să avea, în cel mai bun caz, o cultură după chipul selectăm câteva idei din reclama făcută în ziarul românesc și asemănarea americană, știind că valorile „Agenda Românească” din data de 26 mai, nr. 207, etnice native ale oricărui neam există și se manifestă în 2016, p. 14 :”Cursuri de credite pentru elevii de liceu autenticitatea lor după alte criterii decât cele (clasele 9-12 sunt gratuite și se desfășoară în fiecare americane, dar împodobind etic și estetic, prin noblețea sâmbătă între orele 9:00-12:00AM. Vom avea voie lor, adevărata existență americană.”10 Tot lui George bună și o atmosferă în care fiecare copil este acceptat și Alexe îi aparțin cuvintele cu iz apoteotic, pe care încurajat să vorbească și as împărtășească gânduri și Gabriel Stănescu nu ezită să le încadreze în intitularea idei în românește! Dorim să oferim elevilor interviului luat, iar noi le vom considera cea mai posibilitatea de a obține note care să îi ajute în viitor. potrivită concluzie:”Românii americani adevărați știu Voluntariat - se acceptă voluntari la clasă și oferim că prin munca lor cinstită și dârză sfințesc America.”11 adeverință pentru orele de voluntariat. Invităm părinții sau adulții să ne fie alături și să ne sprijine în formarea continuă a elevilor noștri!” Așadar, un proiect Note: promițător, în care atât voluntarii cât și cursanții au 1 numai de câștigat. Winston Churchill în fața Camerei Britanice a Comunelor, 15 Copiii au capacitatea de asimilare a decembrie 1944, apud Rae Heather, Identitatea statelor și omogenizarea popoarelor, Editura Epigraf, Chișinău, 2005, p. cunoștințelor şi efortul acesta le dezvoltă gândirea, 225. imaginația și puterea de memorare. Mintea copiilor 2Daniel Bell, The End of American Exceptionalism, în Nathan trebuie mobilată cu lucruri esenţiale, spre a nu cădea Glazer și Irving Kristol, The American Commenwealth 1976, pradă modei jocurilor pe tablete, cronofagul viitorului. New York, Basic Books, 1976, p. 209; Herbert Croly, The Prototipul intelectualului erudit, aşa cum este în Promise of American Life, New York, Harper&Bros, 1944, vol.1, p.3. diaspora statului Michigan, spre exemplu, un medic cu 3 studii teologice, cu lectură curentă în limba franceză, Horia Ion Groza, Identitate și apartenență, în vol. Ochiul diasporei, Sincronisme și alternanțe românești,cu Cuvânt fericit că şi-a putut cumpăra de la Paris o istorie a înainte de Ovidiu Hurduzeu Editura Logos, București, 2008, literaturii franceze, este un caz rarisim în societatea p.24. prezentului. Cum va arăta fără lectură, fără cunoaşterea 4Andrei Marga,Identificarea etnică la români, în vol.Filosofia unor limbi străine, care să-i lărgească accesul spre unificării europene, ed.3, EFES, Cluj-Napoca, 2005, p. 4. marile literaturi, intelectualul viitorului din 5Gabriel Stănescu, Românii din Lumea Nouă. Valori native și 73 Eseu Marturii) culturale adaptive la românii americani, Editura CriterionPublishing, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2014. București, 2006, p. 78. -Huntington P.Samuel, Viața politică americană, Fundația 6Andrei Marga, Op. cit., ed. cit., p. 10…. Soros pentru o Societate Deschisă, 1994. 7Horia Groza, Op. cit., ed. cit., p.29. - Iorga Nicolae, America şi românii din America: note de 8În “Mioritza U.S.A”, 2016 a apărut un articol semnat de drum şi conferinţe. Vălenii de Munte: Aşezământul Lubanovici, unde se menționa că Logos Cristian Academy Tipografic "Datina Românească", 1930. (clasele 1-12) din zona Chicago (Niles) este unica școală -Marga Andrei,Identificarea etnică la români, în românească acreditată legal de autoritățile S.U.A. Proiectul vol.Filosofia unificării europene, ed.3, EFES, Cluj-Napoca, înaintat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni spre 2005. a fi ajutați cu asemenea inițiative nu a fost aprobat, impunându- - Neamţu Gelu, În America, pentru unirea Transilvaniei cu se ca centre comunitare românești să se înființeze numai acolo România. Cluj-Napoca: Dagerom Impex, 1997. unde sunt peste 5000 de români. 9 - Neamţu Gelu, Ciobani români în Montana, Statele Unite H.I.Groza, Op. cit., ed. cit., p. 25. ale Americii: 1907-1913: 1907-1913. Cluj-Napoca: Editura 10Apud Gabriel Stănescu, Op. cit., ed. cit., p. 321. 11 Societăţii Culturale Pro Maramureş "Dragoş Vodă", 2002. Ibid., p. 316 -Nemoianu Alexandru, Cuvinte despre românii americani, vol. I, 1997, vol. II, 1999, Editura Clusium, Cluj-Napoca. - Nemoianu Alexandru, Tărâmuri: între Banat și America. Bibliografie Cluj-Napoca: Limes, 2003. -Pandele Ion, America cea de toate zilele: roman - Albu Mihaela, Presa literară din exil. Recuperare și autobiografic. București: Sylvi, 1999. valorificare critică II, Ed. Timpul, Iași, 2012. -Rae Heather, Identitatea statelor și omogenizarea - Anadan Dana, /Sîrghie Anca/,Sărbătoarea Floriilor la popoarelor, Editura Epigraf, Chișinău, 2005 Cenaclul literar românesc „Mircea Eliade” din Denver. În -Rusu Mihai Stelian, Memoria națională românească. „Lumea Românească”Grand Rapids, MI, online, postat în 1 Facerea și prefacerile discursive ale trecutului national, mai 2016; în”Destine literare”,Montreal, Canada, octombrie Institutul European, Iași, 2015. 2016; în”Curentul internațional, Troy, MI, postat în 12 mai -Salat Levente, Multiculturalism liberal, Editura Polirom, 2016; în revista „Gând Românesc”, Alba Iulia, An X, nr. 13, Iași, 2001. (283 ), mai, 2016, p. 147-151; în „Vatra Veche”, Târgu- -Sasu Aurel, Cultura Română în Statele Unite şi Canada, I. Mureş, Anul VIII, nr.4, (88), aprilie 2016, p. 75-76;pe Site-ul Presa, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993. Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, București, 8 -Stănescu Gabriel, Românii din Lumea Nouă. Valori native și mai 2016; adaptive la românii americani, Editura CriterionPublishing, - Anadan Dana, /Sîrghie Anca/,O reuniune aniversară la București, 2006. Cenaclul „Mircea Eliade” la Denver, SUA. În „Rapsodia”, -Stănescu Gabriel, Pentru o definiție a specificului Sibiu, nr. 149, ian., anul XIV, 2017, P.53-54; în „Lumea românesc, Editura CriterionPublishing, București, 2006. Românească”Grand Rapids, MI, online, postat în 23 ianuarie - Stănescu Gabriel, Aventura culturii româneşti în America : 2017. articole, eseuri, polemici, interviuri. Bucureşti: Criterion, -Andreescu Gabriel, Națiuni și minorități, Editura Polirom, 2010. Iași, 2004. -Străjeri Ştefan, Românii americani de la Marile Lacuri. -Bugajski Janusz, Ethnic polites in Eastern European Guide Peste 100 de ani de prezenţă românească în statul american to Nationality Policies, Organisations and Parties, NY Michigan, prefaţa Caleidoscop al românilor americani din M.E.Sharpe, 1995. Michigan de Anca Sîrghie, Editura Anamarol, Bucureşti, -Demeter M.Atiila, Naționalism, multiculturalism, 2014. minorități naționale, Editura Institutului pentru studierea -Thiesse Anne-Marie, Aux racines de l'identite nationale, în problemelor minorităților naționale, Cluj-Napoca, 2012. „Le Monde”, Paris, 6 nov. 2009. -Diamond Arthur, The Romanian Americans. New York: - Şchiopul Ion Iosif, Emigrarea în America: de ce să nu Chelsea House, 1988. mergem în America?, Sibiiu: Editura "Asociaţiunii", 1914. -Nemoianu Alexandru, Cuvinte despre românii americani, - Şerban-Oprescu Anca-Teodora, Mihăilă Rodica, Romanian vol. I, 1997, vol. II, 1999, Editura Clusium, Cluj-Napoca. perspectives on America: constructions of America in the - Fornade Dan, Românii din America: 500 personalităţi din Prose of the Romanian Diaspora after the Cold War. Iaşi SUA şi Canada. Montreal: Danway, 2001. Institutul European, 2014. -Fornade Dan, Românii din America: 500 personalităţi din -Wertsman Vladimir F., Galambos Eva, Evrei români din SUA şi Canada. Bucureşti: Redacţia Publicaţiilor pentru America şi Canada: 1850-2010: istorie, realizări şi Străinătate, 2004. biografii. Bucureşti: Hasefer, 2014. - Gârdan Gabriel, Românii ortodocşi din America: -***Historical anniversary album: a survey of the documente. Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujeană, Romanian Orthodox Episcopate of America and its parishes 2010. in the United States and Canada. -Groza I. Horia Ochiul diasporei, Sincronisme și alternanțe - ***Orizonturi albastre: antologie de poezie: poeți români românești,cu Cuvânt înainte de Ovidiu Hurduzeu, Editura din exil (Australia și America). Oradea: Cogito, 1993. Logos, București, 2008. -***-România și America: Interferențe culturale în - Hartular Anca, Leuca Mary, Merem la America: perspectivă, Simpozion la Biblioteca Americană, București, începuturile comunităţii româneşti în America, Bucureşti: 16-18 mai, 1979. Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996. - Henţia Gheorghe, Gârdan Gabriel, O călătorie în America. 74 Marturii) culturale Eseu Aron Cotruș - aspecte din istoria exilului românesc -

în America. Astfel, poetul îl roagă pe vărul său Iosif Mircea ȘTEFAN Crăciun să facă intervenții pe lângă ambasadorul Grew la Washington pentru a grăbi venirea în SUA, Aron Cotruș e una dintre cele mai ”acolo unde am putea activa cu mai mult spor în carismatice personalități ale literaturii române. direcția propagandei românești” motivează poetul. Prezența lui la orice manifestație culturală stârnea Poetul are credință că numai cu intervențiile și entuziasmul celor prezenți. După cel de-al doilea concursul decisiv al Statelor Unite se va putea război mondial, poetul rămâne în Spania. În 1956 înfăptui dezrobirea României de sub comuniști. pleacă în SUA la invitația Ligii Societății Româno- Americane, care își sărbătorea la Detroit centenarul. Despre peregrinările sale pe continentul american se știu mai puține lucruri. În acest sens publicăm acum două inedite scrisori trimise de Aron Cotruș de la Madrid în 1950 în care poetul își exprimă foarte clar intențiile sale. Aceste scrisori le-am primit de la Jomes Crăciun, membru al familiei Cotruș dinspre partea mamei care l-a primit în orașul Cleveland pe Aron Cotruș, pentru o perioadă scurtă, poetul încercând să se stabilească aici. Prezentăm aceste scrisori împreună cu alte documente care atestă trecerea lui Aron Cotruș prin Ohio și clarificăm decizia poetului de a fi înmormântat aici. Nicolas Crăciun Kusevich, Saueta Crăciun Moldovan, Venirea lui Aron Cotruș în America nu a fost Aron Cotruș, Becky Crăciun Moldovan atât de simplă pe cât se pare, el fiind privit cu și Ana Crăciun Kusevich suspiciune de autorități ca simpatizant legionar. Abia în 1956 a reușit să vină ca invitat de Uniunea și A doua scrisoare datată: Madrid 19 mai Liga Societăților Românești din America ca oaspete 1950, adresată fratelui său Ioan cel de al doilea văr și de onoare la Aniversarea Jubiliară a 50 de ani de o menționează pe prima. Dl. James Crăciun mi-a existență a celor două instituții organizatoare. prezentat și un plic scris de Aron Cotruș cu altă Invitația fiind datată la 30 martie 1956, iar datare de unde s-ar putea trage concluzia că au mai aniversarea fiind programată în prima zi de luni din existat și alte scrisori sau că data poștei nu septembrie 1956. corespunde cu data scrierii scrisorii. Revenind la scrisori, prima dintre ele datată Aron Cotruș se arată interesat de la 7 mai 1950, ne scrie de unele greutăți materiale preocupările familiei Crăciun de a înființa la care l-au decis pe poet să ia această hotărâre de a veni Cleveland sau în alt oraș un Institut Cultural Româno-American și se oferă pe baza experienței sale ”să se pună cu trup și suflet în slujba acestui gând frumos”. El dorește să se ocupe de organizarea și conducerea Institutului făcând oferta de a pune la dispoziția lui biblioteca sa în limba română. Poetul încheie patetic spunând ”Ca ardelean, simt că locul meu de muncă trebuie să fie printre voi și alături de voi”. După ce a participat la aniversarea de la Detroit, Aron Cotruș a decis să rămână în Statele Unite și a început un lung periplu american din Mexic până în Canada la Montreal, dar despre acesta sper ca timpul să ne permită să mai scriem. Nicolas Crăciun, Aron Cotruș, Ioan (John)Crăciun 75 Eseu Marturii) culturale

76 Marturii) culturale Eseu Monumente ale eroilor din primul război mondial din județul Satu Mare

noul suveran punând mai presus de Voicu ȘICHET interesele personale şi ale familiei, interesele neamului în fruntea căruia a Din punct de vedere al prezenţei pe fost instalat în urma decesului unchiului teritoriul său a unor cimitire, morminte şi său, căpătându-şi astfel supranumele de monumente ale eroilor, judeţul Satu „cel loial”. Astfel că, la chemarea sa, în Mare se situează printre unităţile august 1916, Armata Română a pornit o administrative din România cu un puternică ofensivă împotriva Austro- important număr de astfel de obiective. Ungariei, pătrunzând în Transilvania Dacă prezenţa cimitirelor şi mormintelor prin Est şi Sud. Cu toate succesele din de eroi sunt o consecinţă obiectivă, primele zile, săptămâni şi chiar luni ale firească a luptelor ce s-au dat în această ofensivei române, reacţiile adversarilor, zonă, pleiada de monumente sau alte coroborate cu aşa-zisa „defecţiune” rusească, opere comemorative de război reprezintă omagiul lucrurile au căpătat o turnură nefastă pentru ţara locuitorilor faţă de jertfa supremă, fie a celor ce au noastră, România fiind la un pas de dezintegrare şi contribuit la dezrobirea acestor ţinuturi, fie a ştergere totală de pe harta Europei şi a lumii. La un concetăţenilor, fii, fraţi, soţi sau taţi, ce şi-au risipit nou apel al regelui, armata s-a mobilizat exemplar, sângele pe toate câmpurile de luptă din cele două tinerii români din vechiul regat, cărora li s-au conflagraţii majore din secolul XX, de la Urali la adăugat şi voluntarii ardeleni, foşti prizonieri la ruşi, Atlantic. Într-un cuvânt, denotă respectul, au reluat luptele, astfel încât, în final, Puterile recunoştinţa şi recunoaşterea meritelor şi a jertfelor Centrale au capitulat, iar în urma dezintegrării ostaşilor de orice etnie care au luptat în cele două Imperiului Austro-Ungar s-a format România Mare. războaie mondiale. Revenind la mormintele, cimitirele şi Pentru a ilustra cât mai concis semnificaţia monumentele eroilor din acea perioadă, trebuie să monumentelor şi cimitirelor de eroi de pe raza spunem că, spre sfârşitul primului război mondial, la judeţului Satu Mare, este necesară o împărţire a lor nivelul Europei s-a conturat necesitatea luării unor în funcţie de evenimentele care le-au „cauzat” măsuri de înhumare în cadru organizat a sutelor şi existenţa, primul, respectiv al doilea război mondial. miilor de trupuri inerte ale ostaşilor ucişi ce zăceau Şi, pentru că marcăm împlinirea a 100 de ani de la zile în şir pe câmpurile de luptă, existând premisele intrarea României în primul război mondial, voi declanşării unor epidemii sau molime cu consecinţe încerca o scurtă trecere în revistă a operelor incalculabile pentru întreaga populaţie. comemorative de război ce omagiază jertfa eroilor Concomitent, au apărut idei în ce priveşte din această primă mare conflagraţie mondială a necesitatea cinstirii celor ce şi-au dat viaţa pe secolului XX. câmpurile de luptă, care au fost premisele de Însă, înainte de aceasta, pentru a ne face o promovare şi dezvoltare a ceea ce noi numim astăzi imagine a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un secol, “Cultului eroilor”. La acest curent au achiesat şi trebuie să subliniem faptul că, în ciuda presiunilor autorităţile române, în principal Regina Maria fiind exercitate de ambele tabere, Antanta şi Puterile un susţinător fervent al înfiinţării de cimitire ale Centrale, încă de la izbucnirea războiului în 1914, eroilor şi de ridicare a unor monumente şi mausolee România s-a situat pe o poziţie de neutralitate, dată pentru cinstirea acestora. Amintim aici doar fiind afinitatea regelui Carol I faţă de Germania şi Mausoleul de la Mărăşeşti, Crucea de pe Caraiman Austro-Ungaria, pe de o parte, iar pe de alta, dorinţa sau Monumentul Eroului Necunoscut şi Arcul de marii majorităţi a clasei politice de a intra în luptă Triumf din Bucureşti. doar pentru eliberarea ţinuturilor româneşti aflate În acest context s-a înfiinţat şi Cimitirul Eroilor sub ocupaţie străină, deziderat pe care doar Puterile din municipiul Satu Mare, în centrul căruia tronează Aliate îl garantau, cel puţin formal. După venirea pe un frumos monument, unde au fost adunaţi sute de tronul României a Regelui Ferdinand I, forţele pro ostaşi căzuţi în zonele limitrofe, cărora li s-au Antanta şi pro Unioniste au avut câştig de cauză, adăugat şi cei din al doilea război mondial. Dat fiind

77 Eseu Marturii) culturale că aici, în afară de români, îşi dorm somnul de veci Satu Mare, 2013, 5 (serie nouă), nr. 1 (14), p. 8-9.), ostaşi de multe etnii/naţionalităţi, de la ruşi, dar şi la Păulean (comuna Doba), dezvelit în ucraineni şi maghiari, la croaţi, slovaci, cehi, memoria colonelului-erou cu acelaşi nume. austrieci, germani, francezi şi italieni, consider că În total, pe raza judeţului Satu Mare sunt peste 30 acesta ar putea purta chiar titulatura de Cimitir de monumente ridicate în perioada interbelică în Internaţional al Eroilor. cinstea ostaşilor căzuţi în primul război mondial, La fel au stat lucrurile şi la Carei, însă numărul cele mai multe omagiind etnici maghiari şi şvabi, celor îngropaţi aici este mult mai mic. Există şi aici însă, aşa cum aminteam mai sus, pe majoritatea celor un frumos monument închinat eroilor din primul ridicate după a doua conflagraţie mondială au fost război mondial, amplasat în cimitirul de pe strada înscrise şi numele eroilor din „Marele Război”, cum Tireamului, în spatele căruia sunt parcelele cu eroii a fost numit în epocă. români din cel de-al doilea. Mai mult, după 1990, au fost ridicate o serie de Referitor la zona noastră, trebuie să spunem că monumente ale eroilor în memoria tinerilor căzuţi în aici nu s-au dat lupte importante în perioada propriu- ambele războaie mondiale, exemple în acest sens zisă de desfăşurare a războiului (1914-1918), fiind, în principal, localităţile din Oaş: Negreşti-Oaş, Sătmarul aparţinând atunci de Imperiul Austro- Racşa, Vama, Bixad, Turţ, Certeze, Boineşti, dar şi Ungar, astfel încât locuitorii recrutaţi şi concentraţi cele mai recente din: Hotoan, Ruşeni, Corund şi în armata imperială au fost trimişi să lupte pe alte Lipău. fronturi, în Rusia, Galiţia, Franţa, Italia etc. Drept Menţionez că, la cele mai multe morminte, urmare, nu vom găsi pe teritoriul judeţului multe individuale sau comune, există însemne de căpătâi cimitire şi morminte de eroi, cu câteva excepţii, însă cu numele celor decedaţi, iar acolo unde nu s-a sunt destule monumente închinate celor ce au plecat cunoscut identitatea ostaşului, s-a scris simplu “Erou de pe aceste meleaguri şi nu s-au mai întors. Cele mai necunoscut”. Din păcate, asupra acestor înscrisuri a multe sunt ridicate în memoria etnicilor maghiari şi acţionat şi acţionează trecerea implacabilă a şvabi, aceştia constituind principala sursă de timpului, intemperiile şi alţi factori, care fac din ce în recrutare din punct de vedere al loialităţii, însă sunt ce mai grea descifrarea lor, existând situaţii în care într-un număr destul de însemnat şi dedicate eroilor au dispărut chiar însemnele de căpătâi, români, aceştia fiind duşi, cu precădere, pe fronturi nemaicunoscându-se exact amplasamentul în care nu era angajată Armata Regatului României, mormintelor, aspect ce ar trebui să fie avut în vedere pentru a se evita situaţii de genul celor descrise de de autorităţile locale prin luarea unor măsuri Liviu Rebreanu în romanul Pădurea Spânzuraţilor. corespunzătoare. Mulţi din tinerii români dispăruţi pe câmpurile de Tot ca un semn de recunoaştere şi omagiu adus luptă ale Primului Război Mondial, cărora localnicii ostaşilor ce au luptat în cele două războaie mondiale, nu au reuşit să le ridice atunci monumente, au fost amintim prezenţa a numeroase plăci comemorative, înscrişi pe cele realizate după a doua mare amplasate pe zidurile interioare sau exterioare ale conflagraţie mondială. bisericilor sau pe alte clădiri importante din diverse Unul din cele mai reprezentative monumente din localităţi, atât cu texte în limba română cât şi în limba acea perioadă este cel ridicat în memoria a 19 eroi maghiară. Astfel de exemple sunt la Crucişor, Pomi români care şi-au dat viaţa în prima zi (16 aprilie sau Doba. 1919) a contraofensivei Armatei Române împotriva Din păcate, Sătmarul a pierdut cel mai trupelor de maghiari şi secui bolşevizaţi ale lui Bela reprezentativ monument ridicat în perioada Kun, în localitatea Hodod şi împrejurimi. Tot un interbelică în memoria eroilor români căzuţi în monument închinat luptelor din aprilie 1919 a fost primul război mondial, respectiv Statuia Ostaşului ridicat şi dezvelit de către Asociaţia Unirea 2009 Român, denumită ulterior a Eroului Necunoscut. Carei, cu ocazia manifestărilor din anul 2009 de Aceasta a fost dezvelită la 1 Decembrie 1922, în marcare a 90 de ani de la eliberarea judeţului Satu cadrul unui ceremonial militar, religios şi laic Mare de trupele bolşevice menţionate, în cimitirul deosebit, cu participarea multor personalităţi din acest municipiu, pe locul în care au fost înhumaţi politice, culturale şi militare de la nivel local şi 4 eroi români. Monumente ale eroilor din primul naţional. Acest monument, amplasat în Piaţa război mondial ridicate în perioada interbelică se mai Libertăţii, lângă Ceasul Electric, a fost principalul întâlnesc la Someşeni (comuna Apa), Carei, Acâş ori monument de for public al oraşului, locul unde se Santău, acesta din urmă având o istorie interesantă derulau toate ceremoniile comemorativ-aniversare (A se vedea Câmpean, Viorel. Monumentul eroilor ale vremii. În perioada ocupaţiei horthiste (1940- din Santău, o istorie zbuciumată. Eroii neamului, 1944), acesta a dispărut fără urmă, o serie de 78 Marturii) culturale Eseu

organizaţii, instituţii şi personalităţi sătmărene păstrată cum se cuvine, atât prin organizarea de zbătându-se din 2007, fără succes până acum, pentru manifestări specifice cu ocazia sărbătorilor refacerea şi reamplasarea sa. Având în vedere că anul naţionale, cât şi prin pomenirea eroilor de către viitor vom sărbători Centenarul Marii Uniri, care s-a preoţi la toate Sfintele Liturghii săvârşite în realizat, în bună măsură, prin jertfa ostaşilor români bisericile şi mănăstirile ortodoxe şi greco-catolice. din primul război mondial, se fac ultimele încercări De aceea, voi încheia aceste rânduri cu rugăciunea şi eforturi de determinare a autorităţilor locale, rostită îndeobşte de preoţi în acest scop: inclusive prin intervenţii la nivel central, să „Pe fericiţii întru adormire eroi, ostaşi şi demareze acest proiect, astfel încât monumentul să luptători români din toate timpurile şi din toate fie realizat până la 1 Decembrie 2018. locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în În final, cu această importantă excepţie, precum închisori, pentru apărarea Patriei şi a credinţei şi altele de mai mică însemnătate, putem aprecia că, strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru în general, pe raza judeţului Satu Mare, cimitirelor, libertatea şi demnitatea poporului român, să-i mormintelor şi monumentelor eroilor din primul pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia război mondial li se acordă atenţia cuvenită, iar Sa”. memoria celor ce şi-au dat viaţa pentru ţară este ) Marturii culturale Fila) de dictionar,

Ciprian COSMA Născut la data de 15 mai 1979, domiciliu în com. Crucișor, jud. Satu Mare, Studii:1995-1999, Absolvent a Liceului de Arte Plastice Baia Mare. 2003-2007, Absolvent al Universității de Nord Baia Mare, Facultatea de Arte Plastice, secția Pictură. Absolvent a Liceului de Arte Plastice Baia Mare. Din 2017, e membru stagiar al UAPR Baia Mare. Expoziții personale: 24.11.2015 Expoziție personală „anoTIMPURI” - Teatrul Independent ,,ARTSCAPE” Baia Mare, 04.02.2016 Expoziție personală ,,ANOTimpuiri II”- ,,Golden Gallery” din ,,Gold Plaza” Baia Mare; 30.05.2017 Expoziție personală ,,Retrospective rurale”- ,,Muzeul Județean, secția de artă” Satu Mare; Expoziții de grup: 02.04.2004 Expoziția colectivă „Puterea tradiţiei – Icoana” - Muzeul de Artă Baia Mare; 09.07.2004 Expoziția de sfârșit de an universitar, - Complexul expoziţional „Colonia Pictorilor” - Baia Mare; 17.07.2004 Expoziţia taberei de vară „Castelul Corvineştilor” - Universitatea din Petroşani; 28.07.2005 Expo. gr. „Artă şi solidaritate”- ed. I - Biserica din Hoteni – Maramureș; 01.10.2005 Expoziția Grup „Studio studenţesc” - Galeria UAP – Baia Mare; 28.07.2006 Expo .gr. „Artă şi solidaritate”- ed. a II-a, - Biserica din Hoteni – Maramureş; 01.10.2006 Expoziția de Grup „Studio studenţesc” - Galeria UAP – Baia Mare; 17.05.2006 Expoziția de Grup „Atelier 25” - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 22.03.2007 Expoziția colectivă a studenților anilor I-IV - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare 09.06.2007 Expoziția lucrărilor de licenţă - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 19.06.2007 Expoziția lucrărilor de licenţă - Facultatea de artă plastică Timişoara. 20.04.2007 Expoziția de grup „Arta si Solidaritate” - Hotel „Mara”,Baia Mare; 24.10.2007 Expoziţia de grup „Atelier 2 ; - Biblioteca Judeţeana „Petre Dulfu”- Baia Mare; 15.02.2008 Expoziţia de grup „Atelier 25”+1; - „Muzeul Ţării Oaşului” Negreşti, jud. SM; 26.09.2008 Expoziţia colectivă Salonul ,,Anuala Artelor 2008”- - Complexul expoziţional „Colonia Pictorilor ”, Baia Mare; 30.03.2009 Expoziția colectivă „Învierea” - Galeria UAPR Baia Mare; 28.07.2009 Expoziţia de grup „Atelier 25” - Galeria UAPR, Baia Mare; 05.03.2010 Expoziţia colectivă „Surâsul Primăverii” - Galeria de arta a UAPR, Baia Mare; 02.09.2010 Expoziţia de grup „Artă și solidaritate” - Sala Milenium, Baia Mare; 15.11.2010 Expoziţia de grup „Atelier 25” - Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare; 22.09.2011 Expo. gr. „Arta si Solidaritate Hoteni” - „Golden Gallery” din „Gold Plaza”, Baia Mare; 27.09.2012 Expo. gr. „Arta si Solidaritate Hoteni” - „Golden Gallery” din „Gold Plaza”, Baia Mare; 20.08.2015 Expo. gr. ”Arta si Solidaritate Desesti” - „Muzeul Județean” Maramureș; 07.12.2015 Expoziție de grup, ,,ABSOLVENT - Biblioteca Județeană ,,Petre Dulfu” Baia Mare.

79 ) Consemnari) Marturii culturale Cu ocheanul, din Turnul Pompierilor... (jurnal in/util)

Președintelui ale cărui atitudini și poziții sunt mai Ioan NISTOR pline de patriotism decât ale fostului ortodox Tăriceanu care se dă cu capul de toate studiourile TV Handbalista Isabelle Gulldén este... ca România furată să rămână furată? Când o vezi pe româncă. Documentându-mă pentru un eseu despre Gullden, o poți confunda cu o tânără din satele noastre sentimentul patriotic al zilelor noastre, am urmărit de la munte sau de la câmpie. Sânge nordic? Aeriene foarte atent faptele și vorbele celor numiți de unii idei ariene! Dar ce e mai românesc decât zâmbetul ei, compatrioți, la repezeală, „străini”, adică cei ce nu au când marchează de la șapte metri pentru bucuriile sânge traco-daco-roman, pur, deși ne-au împărtășit noastre atât de rare? E mai român un mare și putred de destinul, nu ar fi români. De la Ion Vodă cel Cumplit, la bogat tenismen care își savurează în taină miliardele Carol I, de la Carol Davila al secolului al XIX-lea la prin străinătate și nu concepe că ar fi util să doteze Ana Aslan, de la Bela Bartók la omul de fotbal Jenei. niște centre de copii talentați cu rachete de tenis? Îmi Avem mii de evrei care s-au identificat cu idealurile aduc aminte cum un „purist” (pus îndată la punct de C. românilor, unii prin idei la care noi nici nu ne-am T. Popescu) o blama pe sufletista Halep că nu ar fi gândit, alții murind pe front pentru Patrie. Cei ce se bat româncă, alții insinuau că Hagi (care și-a pus la bătaie cu pumnii în piept că sunt de viță veche, autohtoni cu tot ce a câștigat prin cele străinătăți pentru a crește genele expuse vederii și cu sigla „ROU” imprimată pe niște fotbaliști de excepție) nu ar fi român. E adevărat, frunte, nu pot accepta că în raport cu Patria, faptele și amândoi sunt aromâni, cu „a”, sau „alfa” din fruntea numai faptele au dreptul la cuvânt... Cine oare a simțit alfabetului. Aromânii sunt esență tare de români. Dar românește mai mult, regii cu descendență germană, nu există neamuri pure. Nici noi nu suntem. Privind care i-au adunat laolaltă pe români sau alaiul de cursul istoriei, constatăm că suntem ca un bulgăre de politicieni români care și-au zvânturat conaționalii zăpadă, daco-roman, rostogolit prin istorie, un prin lumea largă? Se aud voci care o ignoră pe celebra conglomerat de influențe, de neamuri asimilate sub sportivă sau chiar o detestă pentru că... nu e româncă. sabia celui mai vigilent și nesupus ostaș, limba Să fie român „super” doar cel ce se bate mai tare în română. Ca români nu am fost intoleranți, xenofobi, în piept cu pumnul că e român, sau cel care adaugă ceva fond. Valurile purismului nu ne-au amețit, în pofida la prestigiul țării, cel care aduce un zâmbet de bucurie unor curente gălăgioase. Au existat doar voci, foarte pe chipul atât de trist și neliniștit al României? Nu ridicate și stridente, e adevărat, care puteau produce o cumva ne roade invidia, acest păcat de moarte? Alte impresie falsă. Mai sunt și azi asemenea voci. popoare și-au extirpat-o prin educație... Golurile Internetul nu scapă de ele. Din fericire, dispersate și în înscrise de Isabelle Gullden reprezintă plinul bucuriei reflux. Se uită că pentru a reduce numărul „străinilor” din sufletele noastre. De aceea mi se pare că ea este care fac sport la noi, în locul nostru, nu sunt ei cei mai româncă decât cei ce nu sacrifică nimic și se chemați. Avem nevoie de ei. De ce? Simplu. Există gândesc doar la interesul propriu. Fata asta care surâde state foarte mici care dau impresia că își trimit toată și când e trântită la podea a declarat că se simte la noi populația să facă sport și ne tot bat pe unde ne prind, ca acasă. O politețe, desigur, dar credibilă. Poate a deși noi suntem numeric a șaptea țară din UE. Putem observat că fulgii de la Paralele 45 au același desen cu începe cu sălile de sport, poftim! După modelul sălii fulgii din Peninsula Scandinavă. Nu știu. Fostul polivalente budapestane special construite pentru candidat la Președinție, bătut zdravăn de un sas, făcea Final Four ... Uite că pe unguri nu-i deranjează că caz de descendența sa romană, iar cârdul de gaițe echipele lor sunt formate aproape în totalitate din băteau toba peste tot că Iohannis nu e ortodox, nu e străini. Cum nu-i deranjează (excepțiile nu contează!) român, ce mai, e venetic sadea, deși strămoșii lui au nici descendența românească a lui Matei Corvinul. Ca trăit aici de sute de ani. Totuși e foarte ușor de observat simplu observator, constat că nu străinii ne-au că nu originea, nu grupa sanguină contează, ci subjugat economia, ci politicienii noștri nesătui și oxigenul respirat, sub cerul entității pe care o numim căscunzi, adică FSN-ul în multiple variante, care a Țară, pentru a împlini un ideal al Țării. Pentru a face avut pâinea și cuțitul aproape neîntrerupt în cei 27 de bine un lucru. Ce origine are Arafat care... scoate ani postdecembriști și care se oțărăște cel mai abitir copiii românilor neglijenți din fântâni? Iată cel mai împotriva străinilor pentru simplul motiv că xenofobia frumos exemplu că străinii pot avea inima românească aduce voturi. Așa se face că străinii, sorosiștii și alți și pot reanima inimi românești. Ce origine să-i dai dușmani inventați ad-hoc de propagandiștii 80 ) Marturii culturale Consemnari) pușcăriașului X și de oficiosul dezertorului Y, devin alegerile din 2009 au fost cel puțin cu cântec iar vinovații de serviciu. Sperietoarea cu străinii poate fi vinovații au scăpat pentru eternitate, deși parchetul demontată simplu printr-o poveste... Cazul Roșia anchetează cazul, iată-ne din nou la... un circ Montană, combinație tipică de interese. Dacă până la parlamentar. Incontestabil, societatea românească are urmă, Doamne ferește, proiectul va începe, aceeași nevoie de aer curat, dar când vezi cum colbul dosarelor propagandă „pro” va deveni „anti”. Și se va spune că e stârnit de oameni cu beteșuguri, nu te poți aștepta la străinii ne-au furat țara. Deși, fără trădarea, foamea de altceva decât la noi molime. Dl Tăriceanu, specializat bani și prostia politicienilor nu s-ar putea face nimic. în dudui și duduială (că mai bine nu pot zice!) a mutat Mecanismul este, sumar, acesta. Un vântură-lume duduitul economic din anii de risipă 2005-2009 în bine informat vine cu un investitor posibil. Începe o cuibușorul său senatorial. Și așa se face că serialul publicitate agresivă necontracarată de nimic. comisiilor va dudui din plin. Noua comisie, e ușor de Televiziunile bagă bani serioși în buzunar, fără să dea văzut, nu va cerceta marile furturi ale celor 27 de ani glas și contestatarilor care, fără resurse, nu sunt auziți. de democrație șchiopătândă, ci va căuta să dea niște Poporenii din zonă sunt zăpăciți de cap să-și vândă pe lovituri celor ce au deranjat afacerile veroase ale bani irezistibili terenurile. În horă intră și Victor Viorel „aleșilor”. Preocupărilor „înalte” ale noii comisii ar care, crăcit în două bărci, e și el ba „contra”, ba „pro”. vrea să indice faptul că toate promisiunile au fost Mai departe, cei care decid și dau avize, pot ava și ei, realizate 100%, că s-au rezolvat toate problemele țării. ca tot omul, o clipă de somnolență și proiectul începe. Iată câteva din aceste realizări: drumurile și Ei bine, în acest moment, aceeași propagandă intră în autostrăzile nu mai sunt doar pe hărți, complexul pită și începe să acuze străinii care ne fură bogățiile. Și nuclear de la Cernavodă început de Ceaușescu a fost ce urmează? Dana Grecu își încrețește fruntea de modernizat, armata nu a fost înzestrată cu praștii, durere după avuțiile țării, Carmen Avram își taie dealurile și munții nu mai sunt tunși ca oile, căile ferate bretonul de supărare după „țara furată”... au fost cedate copiilor de la grădiniță să se plimbe cu trenulețul de jucărie, Putin și Dodon ne iubesc la Învățături folositoare. Temperaturile nebunie, la Kremlin se vor instala îndată Masaha și scăzute mult sub zero grade din aprilie anul curent, Ursul și vom avea acces la tezaur... Mă rog, mai sunt și după ce vremea se încălzise incredibil de mult, trebuie altele: sărăcia, exodul tinerilor, corupția clasei luate ca niște semne. Șeful moral al guvernului trebuia politice... Și câte și mai câte!... De aceea, cum să le prevadă, ca un mare cultivator de tomate (din care preocupările de dezvoltare a țării întrec orice îi place să muște anual în fața camerelor TV), pe când imaginație, clasa politică își poate permite să se joace ceilalți, deoarece par copii de oraș, nu-i musai... de-a comisiile. Revenit de pe oceanele lumii (așa Pericolele puteau fi anticipate, atunci când nu auzeai susținea Domnia-sa în 20.04.2017), unde a pescuit altceva în afară de majorări de salarii și anulări de taxe, (nu-știm-ce, că nu ne-a spus!), președintele Camerei deși, atenție!, societatea n-a cerut prioritar osânză, ci Deputaților declară că, de comun acord cu spirit, corectitudine, puțin respect și niscaiva președintele Senatului, vor face... o nouă comisie. Vor investiții. De altfel se vede că după ce Baba Nicolae investiga alegerile din 2009! Cestiune arzătoare, (că Moș Nicolae nu pot zice) și-a deșertat sacul, desigur! Abia acum, deoarece, deși au avut majoritate grevele s-au întețit. Dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi spus aproape tot timpul, nu le-a venit ideea. Fapt pentru ce mi-au spus mie părinții, care au traversat două care, gândindu-mă că iar vor intra în criză de idei, le războaie, care au cunoscut ani de secetă, de înghețuri ofer eu una. Cu elan crescut, ar putea face o comisie de în luna mai și de cote samavolnice, care știau ce numărare a puricilor de pe maidanezii primăriței înseamnă să fii economicos, că nu ai voie să te umfli ca Firea. Asta pentru că suspiciunile ar putea fi dovedite. broasca, dacă ai avut norocul unui an bun, că nu ai voie Vinovați de numărul ridicat al smintitelor jigănii vor să rămâi niciodată fără ultimul ban în buzunar, poate fi, fără tăgadă, dușmanii actualei puteri: serviciile doar atunci când vezi la orizont fumul de la casa ta, (care au asigurat logistica), binomul (care a pus la când te poți întoarce chiar și pe jos... Învățătura cu cele dispoziție infrastructura, incubatoare etc.), șapte vaci slabe e veche de când lumea... Guvernul multinaționalele (care au asigurat finanțarea), actual a procedat pe dos. Bazându-se pe experiența tehnocrații, opoziția și George Soros. Acesta, pentru proastă a vel boierului-premier dintre 2005-2009 și că s-a amuzat copios de reușită. Pentru nenea Mustață negândindu-se că poate urma (Doamne ferește!) un an și pentru chir Papion va fi o victorie sigură. cu nevoi, cu secetă, cutremure, inundații, crize Președintele Iohannis nu va scăpa de cercetare. Vina sa mondiale etc., a repetat gafa și a împrăștiat în câteva principală, pe care o anticipez va fi aceasta: nu s-a luni toată agoniseala anteriorilor, tehnocraților implicat deloc-delocuț. Și uite-așa, după ce dna zgârciți și mult huliți. Kovesi va fi bălăcărită și înlocuită cu o păpușă, vom vedea în oglindă alte chefuri și veselie generală prin Încă o comisie... Deși toată lumea știe că vii și bucătării, de bilete roz ș.a.m.d. Atunci va fi bine, 81 ) Consemnari) Marturii culturale toate instituțiile statului se vor afla în subordinea PSD, un gest firesc, de noblețe, dacă nu e prea mult. Poate și ALDE, UDMR ((parțial!) și nu vor mai fi încălcate de curaj, într-un timp când urangutanul politic (zoon drepturile... omului! Ei bine, ca să revin la realitatea politikon, cu alte cuvinte) molipsește tot ce atinge. Pe agresivă, mi se pare că un partid care conduce cu ochii termen scurt, poate da bine, dar, pe termen lung, dă blocați în retrovizor, obsedat de ce a fost și alergic la ce prost. va fi, preocupat să colbotească toată ziua cu mestecăul în mocirla trecutului, se va trezi mocirlit din cap până Partidele de guvernământ umblă cu în picioare. Explicațiile recentelor comisii sunt nasurile umflate... În practica pedagogică, am fost vizibile. Vizată e șefa DNA care a fost, a stat, a văzut, a nevoit să arbitrez diferite conflicte copilărești. Se băut, a mâncat, a dus un cadou sărbătoritului... Mă întâmpla ca doi dintre ei să se ia la harță, de obicei din interesează foarte puțin. Dar, mai pot fi și alte idealuri. nimic. Dar acel nimic nu mai putea fi stabilit. Puteau fi Se scotocesc evenimentele de acum zece ani ca țara să constatate numai urmările: unul dintre „actori” avea poată fi dusă... cu un deceniu îndărăt. Asta e... Iar peste nasul umflat. Totuși, el provocase conflictul. Însă nu alți zece ani, deși vinovații se știu deja (îi numesc de pe se putea dovedi nimic. Lipseau filmările, dovezile, acum: absenții de la urne și naivii care cred în martorii neutri, nu fuseseră invitate televiziunile. Tot măscărici), se va cerceta felul în care PSD și ALDE au așa face partidul nostru de guvernământ. Nu fraudat alegerile din 2016 recurgându-se la procedee recunoaște că administrarea țării a început dezastruos mult mai rafinate, la promisiuni, minciuni, racolări din momentul în care a venit cu Ordonanța 13. Cu alte etc... Descoperirea adevărului este salutară. Dar există cuvinte, că el „a dat” primul... Ne arată doar nasul instituții abilitate și funcționarea lor aduce statului de umflat, acuzând bumbăceala primită de peste tot, drept respect. Nu asta s-a vrut. Așa că s-a ajuns la o inclusiv din partea partenerilor euroatlantici. Deși au isterie generală. Dar, ce contează, dacă isteria va fost filmări, deși televiziunile care-i apără onoarea aduce voturi?... Și asta pentru că urangutanul politic șifonată au filmat totul, inclusiv sceneta „scrisă” de (se poate citi zoon politikon), mă rog, coaliția PSD, ministrul justiției Iordache, pentru guvernanți nu ALDE și UDMR (parțial color, adică roșu înflăcărat contează, ei umblă cu nasul umflat înălțat foarte sus. și vede palid), vrea să dețină toată puterea, toată!, tot Nu e de vină, n-a făcut nimic! Iar când UE îi va da ce mișcă de la Cotroceni și până jos la toaletele peste nas dlui Tăriceanu cu MCV-ul, el va arăta nasul publice... pe cere i l-a înroșit... STRADA. O constatare. Pe un tricolor, românesc, de la meciul de handbal din Anul editorial sătmărean la 18 ani. Din Budapesta, era scris „#Rezist”. Aluzie clară. Stând 2000, anual s-a editat câte un buletin cuprinzând toată drept și judecând strâmb, un pesedist înfocat putea „producția” de cărți a anului anterior. Stivuite, vor spune: uite cum externalizăm conflictele, vai de capul forma o coloană care va atinge curând tavanul. O nostru, ce ne fac sorosiștii, structurile, binomul!... Eu, strângere de mână merită autoarele care au trudit cu mai puțin înfocat spun: oare nu era mai bine dacă drag și profesionalism la alcătuirea acestor ghiduri de motivul demonstrațiilor din ianuarie, Ordonanța 13 și preț: Ciceo Bianca (bibliotecar) și Istrate Raluca toate vicleniile vizibile, n-ar fi existat? (bibliograf). La 18 ani, evenimentul a fost o sărbătoare, în fond. Frumoase cuvinte spune în Rating-ul – de la succes la vinovăție. preambul dl. Pataki Csaba, președintele CJSM. Dramele umane pot face audiență. Recent, niște Merită citat: „Ne dorim ca Anul editorial sătmărean reporteri, plini de vitejie, s-au întrecut zile la rând să să-și continue istoria și tradiția și să aducă în prim- „fructifice” o dramă. Cazul, de speriat normalitatea, a planul vieții culturale rodul forței creatoare a făcut repede înconjurul lumii. Despre ce e vorba? În scriitorilor și editorilor, veritabili ambasadori ai rănile unui bolnav de la Spitalul de Arși, au fost filmați județului nostru, atât în România, cât și în afara și dați în vileag niște... viermi. Cauza indusă de granițelor țării.” (p. 3). O mică, nevinovată și modestă reporter: neglijență, muște care intrau pe geam. Las la constatare, care sunt convins că nu va stârni supărare și o parte faptul că muștele nu depun viermi, ci ouă, din că mi se va răspunde în continuare la salut, ba chiar voi care ies, după un timp, larve numite și viermi, dar fi invitat la o cafea. S-a omis un lucru foarte important: cazul tot grav rămâne. Dincolo însă de imaginea IDEEA. Cine a avut ideea de a omagia cartea, scrisul, viermilor, se mai poate vedea ceva. În primul rând, scriitorii și, evident, BIBLIOTECA? Doamna comentariile încercau să creeze o imagine manager era o tânără cititoare, elevă de liceu, atunci, în apocaliptică. De parcă unul singur nu era suficient, 2000. Și era foarte departe de virușii politici. Domnia- exagerarea era la îndemână: rănile erau pline ochi, sa nu a fost acolo. Eu am fost și țin minte. Inițiatorul viermii erau copleșitor de mari, stivuiți unii peste alții, acestor adevărate serbări ale cărții a fost poetul G. foșgăind și ronțăind de zor... Mă rog, i se acceptă Vulturescu. Îi asigur pe cei interesați că a recunoaște talentul de prozator, dar, în al doilea rând, nu se poate nu înseamnă obligatoriu recunoștință. E pur și simplu trece cu vederea că tipul care a filmat cazul, medic și 82 ) Marturii culturale Consemnari) el, a avut timp să dea fuga la televiziuni, în loc să ia nici măcar „motan”, asta poate în virtutea contractului ceva și să le dea mai întâi peste bot nenorociților. De semnat și nedenunțat încă. Ponta o face pe doamna viermi, desigur... Nu să ascundă grozăvia, dar mai Gorghiu – Gheorghiu-Dej. Un fost lider PNL e numit întâi să acționeze, să facă ceva pentru a remedia o de Radu Banciu cu insistență maladivă, de domeniul barbarie a colegilor. Ca să nu pută cazul a vendetism. psihologiei abisale, Alu' Căcărău. Pe Băsescu îl fac toți Respectivul însă, după proasta cutumă politică, a țintit în fel și chip, dar nu reproduc termenii pentru că sunt sus, foarte sus, asigurându-și astfel accesul undeva, la rușinoși. Vom trăi și vom vedea cine va deține recordul o funcție, la putere, eliminând niște concurenți. Și mai național. Toate acestea nu sunt glume, ci atacuri. Nu e ceva care sare în ochi: preferăm, din 1990 încoace să reprezintă seriozitate, ci frivolitate, preocuparea de a ne facem mai întâi de râs în fața lumii și abia apoi să jigni. Gratuități. Ce se întâmplă pe alte meleaguri? Iată rezolvăm problemele, după care ne mirăm că lumea ne o etichetă europeană: autorii Brexit-ului, Boris disprețuiește. Desigur, adevărul nu trebuie ascuns, Johnson și Nigel Farage, sunt numiți „eroi triști”. Care pudibonderia nu e acceptabilă, dar există și include seriozitate, preocupare, dramatism. Epitetele „adevăruri” care trebuie trimise în fundul pământului, folosite de-ai noștri sunt ele înseși... triste. Un alt mod altfel unii se pot scârbi că aparțin speței umane, iar de a ridiculiza „dușmanul” politic este de a repeta niște tembeli le-ar putea lua ca model. Cazul de mai consecvent toate prenumele acestuia: Victor Viorel sus provoacă, desigur, greață, de aceea cred că, măcar Ponta, Klaus Werner Iohannis, Călin Anton Popescu pentru a nu speria copiii, știri de acest gen ar fi mai Tăriceanu – „inimă zburdalnică” (T. Băsescu) și mai bine să fie transmise când aceștia dorm. Măcar atât. nu-știu-cum... Semn că politicienii au timp și nu se Cât despre exaltarea manifestată de comentatorul sinchisesc a lungi vorba (limbuție, trăncăneală, care, nu-i așa, prezentând un caz înfiorător, crede că a flecăreală, hodorogeală...!) Deși realitatea arde, dezvăluit tot răul din lumea spitalicească, ea îmi babele din proverb consideră că e mai potrivit să amintește de un caz de prin 1997 transmis în direct la o clănțănească decât să fie îngrijorate de o idee. televiziune. O femeie din Pitești, asistată de Neavând preocupări înalte, babele noastre politice se concubinul ei, care-i pierduse apartamentul la... copilăresc. Legea nu acționează, câinii de pază ai Caritas, a amenințat primarul țărănist că-și dă foc dacă mass-media, probabil se ascund în spatele teancurilor nu primește locuință. Se stropise cu benzină și a aprins de bani primiți degeaba și mor de râs... Grav este că se o brichetă. În acest timp, reporterul, chemat de cei doi investește energie în vorbe de duh pe care investitorii la fața locului, filma de zor. În final, femeia și-a aprins străini, neputându-le gusta, pleacă scârbiți. hainele, a ars ca o torță, apoi, după luni de chinuri groaznice, a murit. În momentul critic, atunci când Unde ni s-au ascuns europarlamentarii? bricheta ardea încă în mâinile disperatei, cronicarul Nu se știe. Spre exemplu, Monica Macovei era foarte (martor al istoriei în derulare, ce mai!...) n-a vocală într-o vreme. A dat cu MCV-ul în capul intervenit... în poveste, a filmat în continuare... României și a pus țara pentru eternitate la porțile Întrebarea e ce are prioritate, a privi sau a interveni? Spațiului Schengen. Las că nici alții n-au făcut nimic Cronicarii consemnau date din lupta împotriva să ne scape de belea... Doamna Monica a fabricat cotropitorilor după ce lăsau sabia din mână. argumente pentru aroganța lui nea Băsescu, idolul său. Susținea că s-au furat la demitere două milioane de O practică naivă: stâlcirea numelor. În voturi. Cum putea fi atât de mioapă, să nu-i vadă copilărie, aveam și eu, ca alți copii naivi și răutăcioși impostura? Când era clar că numitul, capabil să mai tendința de a înjosi prin sluțirea numelor unor tovarăși conducă bărci, să comande flota care nu e, să fie de joacă. Viorel devenea „coadă de miel”; Vasilică președinte de bloc. Ehei ce clanțe de aur ar fi pus la devenea „sâcă” (de la sâcăit, zgârcit), o Ană făcea... ușile de intrare! Poate, chiar ca ministru sau prim- tocană, o Nuță făcea răstăuță (tăiței), Nicolae era „clop ministru ar fi fost potrivit, până la o cuvenită de paie” etc. O joacă naivă, dar și periculoasă. Te remaniere... Ca președinte, a fost... o idee ratată. Iar puteai trezi cu un pumn în nas, vorba bătrânului Monica i-a adus de la CE niște cârje, să nu cadă. Nu Paleologu. Zadarnic părinții ne spuneau că e mare puteau pricepe amândoi că un președinte e chemat să rușine să te legi de numele cuiva, că „a poci” un nume e armonizeze societatea, să nu admită falii între oameni, chiar un păcat. A poci, așadar, cuvânt frate cu grupuri, segmente profesionale. Expreședintele a avut „pocitanie” și „potcă”, bine ales, poate vehiculat de în sânge microbul dezbinării și a fost promovat de cei vechii dascăli. Dacă ne gândim bine, e și azi o rușine și virusați cu același microb. Le-a dat un exemplu prost o lipsă de caracter. Dar în politichia de azi mai e ceva, e de reușită în politică lui Ponta și Dragnea și altora care o armă politică. E incredibilă plăcerea de a atribui se cred buricul pământului... Probabil că dna Monica titluri: „cârlan” și „prostănac” (Ion Iliescu); „vătaf regretă sau s-a rușinat de propriile erori și tace. Dar, județean” (Ponta la adresa lui Dragnea); Băsescu îl poate că e mai bine așa. face pe Ponta „dotore” și „pisicuț”, cu sufix afectiv, 83 Traduceri Marturii) culturale SIMONFFY József nu-i cânt nu-i melodie sunt jalnic și asta mă mișcă de- însă iarna cu o carte sub braț asemeni prin orificii și cu țigara-n gura și totul mă-mbie la somn deja se strecoară fără de rost mă-nvârt subit aș putea să adorm ceața de toamnă lut noroios inințiala mea-i un cârlig lumina mă îmbie la somn de care atârn îintuit eu în lume se prelinge pe chip subit aș putea să adorm carne pe-un zid la măcelar în frig ca frunza uscată mă vede oare privesc spre copac mă joc cu bestii fără de nume o voce se-aude din mine ciurde de ciori mă petrec mă atrag și totul mă-mbie la somn nu vreau sa mai fii anii cum trec subit aș putea să adorm creionul din mână după nimeni n-aștept totul un cui de sicriu mă îmbie la somn și nu mi-am făcut vreo bucurie parcă ar fi subit aș putea să adorm încovoiat învins de lume de trup sufletul se desprinde mi-s lucrurile nici urmă de vară de primăvară cum rodul de pe ram în vrie năpădite de slove toamna-i pe ducă iarna și totul mă-mbie la somn ca pomul de mușchi cumplită coboară pe mine subit aș putea să adorm tresar îngrozit cineva stau zgribulit lângă geam totul n-am stat pe lauri niciodată sapă in mine mormânt mă îmbie la somn alții se-nfrunta zilnic iată nu de viața-s preaplin subit aș putea să adorm zile nopți viața totul mi-a lipsit ci de mine cum aș putea prevăd ca voi fi înghițit să zbor cu aripi frânte bântuie-n casa deșartă și totul mă-mbie la somn de și-au pierdut sufletu-n mine n-am tată subit aș putea să adorm dinții de fiară nici îngeri ori domn mă cheamă un cor de culori privesc femeile e cumplit totul sap groapa in fundul grădinii încântătoare mă îmbie la somn sub cornul falnic de zor ca unul care subit aș putea să adorm m-ascunde marginea gropii nu mai simte nimic și totul mă-mbie la somn bine că poate să doarmă de-abia s-a înscris viața subit aș putea să adorm și câte-un part să tragă mare în mine îmi văd viitorul potcoava de vers in colț mucegai pe hârtii savurez mi-am pierdut-o haine vechi sloiuri de ghiață din geamul desuet totul mă îmbie la somn învârt vesel mă-aplec în afară subit aș putea să adorm cheia-n zavor și savurez note-n memorie ca într-o ladă încă o dată arderea mea pierdute-s ca o scrisoare pe care mă-nvârt eu în lume pe-a anilor rug nimeni vreodată n-are s-o vadă corpul înca mi-e cald într-o doară

SIMONFFY József – (n. 31 iulie 1952 în municipiul Zalău) – poet de expresie maghiară, publicist. A absolvit cursurile Liceului „Ady Endre„ din Zalău. Ani de zile a fost tehnician în cadrul Întreprinderii Emailaţi Zalău. Momentan e salariat la Colegiul Naţional „Kölcsey Ferenc” Satu Mare. A fost descoperit de Gizella Hervay. La vârsta de 17 ani a publicat în „Ifjúmunkás”, apoi prin Székely János în revista „Igaz Szó”. A apărut constant prin aportul Cseke Goga în „Romániai Magyar Szó”. A publicat, de asemenea, în revistele: „Brassói lapok”, „Irodalmi Jelen”, „Helikon”, „Látó”, „Korunk”, „Hepehupa” etc. La acestea se adaugă revistele maghiare: „Alföld”, „Szemle”, „Parnasszus”, „Holmi”. Înainte de 1989, volumele sale timp de 20 de ani erau în așteptare pe rafturile editurilor. Până la urmă a apărut în anul 1992, cu titlul „Hold és Nap”. A apărut şi în: antologia tinerilor poeţi „Varázslataink” (1974); antologiile „Erdélyi Szép Szó” și „Primăvara Poeziei”. E membru al Cercului literar „Kiss Károly” din Zalău. În 2004 i-a fost acordat Premiul „Látó-nívódíj”. În anul 2014 a obţinut un premiu la Anul Editorial Sătmărean. Volumele lui sunt: „Hold és Nap”, 1992, Kriterion; „Bánatkönyve”, 2000, Mentor; „Égdarab”, 2002, Mentor; „Holdkóros halak”, 2004, Mentor; „Hogy nézek ki?”, 2005, Polis; „Vagonéjszakák”, 2006, Mentor; „Kővel vetett ágy”, 2008, Mentor; „A mélység visszanéz”, 2014, editura Citadela „Kampó az S”, 2016, Kriterion; „Fehar faj”, Ed. Citadela Satu Mare 2016. Din 2016, e membru al Uniunii Scriitorilor din România. În românește de Simona GYÖRFI 84 Marturii) culturale Traduceri Dorel COSMA OMUL MAN Born in Bistrița, Romania, holds a B.A. in Journalism, radio-tv Covârşitoarea durere Overpowering pain producer, senior editor of several alunecă pe întunecatul cer slides on the dark sky newspapers and magazines, şi firul alb voalat and the white veiled string chairman of the I.G.F. World străpunge marea punctuates the sea Folklore Union, manager of the resemnării. of resignation. Palace of Culture, the most Suferinţă adâncă Deep suffering important cultural institution of his cu degete crispate with tense fingers hometown. Author of several books spre înfiorătorul cui pointing tot he terrible nail published in Romania, Bulgaria, ce carnea o străpunge. piercing the flesh. Italy, Greece, Egypt, France, Pe cruce, On the cross, Argentina, Germany, Austria, Spain părăsit durerii sale, abandoned in his pain, and the U.S.A., among which: Omul. Man. Flight (poems), Malul Tăcerii, La Şi geamătul cu plânsul simplu And the groan of simple wheeping Rive du Silence (The Shores of al clipei fapt, of the instant fact, Silence, poems), Në kopshtin e cu viaţa în valoarea sa with life and its current kohës, În grădina timpului (In the circulatorie. value. Garden of Time, poems), The În golul rece al durerii, in the cold emptiness of pain, Shores of Silence, Sessizligin în chinuri zvârcolite. ordeals locked away. Kiyisinda, Malul Tăcerii (poems), respectul temător. Frightful respect Duminica în Manhattan (Sunday in Acolo There Manhattan, essays), Biletul de unde atârnă hangs călătorie (The Ticket for Ever, EL HE poems). ca TU and YOU să ştii să ceri şi de la tine. may now demand from yourself. Translated into English by Zorin Diaconescu Menuţ MAXIMINIAN Balerina bibelou Astăzi, nici praful nu mai este şters bluish irisation nacre. din jurul ei. She does not know what she's Printre cărţi e casa ei. exactly made of, De 20 de ani stă pe aceeaşi poliţă. Într-o toamnă târzie Yet, she feels good in her own body. Când se plictiseşte îi trage cu ochiul Şi-a trăit prima iubire. lui Eminescu A fost a lui şi de atunci Her short dress is made of lace, Sau lui Coşbuc, Timpul pare că a încremenit. She has a flower in her hair, Sau la alţii din Biblioteca pentru Perdeaua dragostei e trasă, And a thorn in her heart. toţi. Balerina stă neclintită With her hands on the creases of her Pe raftul cu scriitori. dress, E o balerină nobilă, She recalls her past glory Din porţelan fin sau sidef cu irizaţii The Ballerina Knick-knack When she was revered. albăstrui. Today, they do not even wipe the Nici ea nu ştie exact din ce e făcută, Her house is among books. dust around her. Dar se simte bine în carnea ei. She has been staying on the same shelf for the last 20 years. One late autumn Pe rochia scurtă are dantelă, And when she gets bored she winks She experienced her first love. La păr o floare, at Eminescu She was his and since then La inimă un ghimpe. Or Coșbuc, Time seems to have stopped. Or at others from ''Everybody's'' The curtain of love has fallen, Cu mâinile aşezate pe creţurile Book Collection. While the ballerina is motionless rochiei, On the letter shelf. Rememorează gloria de altădată. She is a gracious ballerina Când era venerată. Made of a fine chinaware or of a Traducere de Maria Muguraş 85 Traduceri Marturii) culturale Alexandru PINTESCU Sicomori ho domandato Euridice!? tra gli uomini soffri… (Sicomori) o questo silenzio calmo ci viene dal cielo senza le dantesche sento la nevicata come viene dal Dove vi nascondete, voi creature terzine? cielo del Pradiso, forse l'innalzamento al cielo, il selvatica,apriga, senza vergona Lasciatecene soltanto un segno pianto, la slava ti copre cone i veli bianchi della vostra esistenza; ci faranno dimenticare le bombe che gli lasca una donna senza Un penna, uno squama,un resto del con napal e veleno? vergona collo dimentecheremo le camere di faccendoti dimenticare che sei Per credere din nuovo,sognare che gazzare stato puro una volta tutto è realtà, ci coprira il sereno? gettandoti il nimbo di là per immaginarcene che siamo la nevicata cade,copre i campi e allantonadoti del pradiso dantesco parte dell' eternità, case trasformandoti in demono per stare nello stesso post con e nevica è nevica-ofranda per grotesco… l'infinito,che non siamo cenere, buonuomini e maluomini Che no in vano abbiamo speanze e glorie nessuno non sa come farsi la vita Agava Che il verso celesto, come la per questa l'anima lo dole (Agavă) metafora, con litota. specialmente di mattina duncque quando si scrive alla vita Un mondo malato si sporca ai piedi postfaza !- del Sfinge hibernia urlano i lupi in foreste I santuari gridano l'absinto verde (hibernia) tra i lupi non esistano buoni e mali Ai piedi delle grande piramide, ma soltanto incapaci e bravi come sotto del Grande Muro, forse la nevicata pùo prescrivere la devi essere Nell' altezza assimetrica degli crima? quando li metti tra le foreste Ansi, forse la neve pùo coprire il sangue cabbaline. Pechè vai in cerca delle enigme , e la paura, pelegrino, la solitudine, la terrore i lupi non fanno un rituale quando Quando le parole ti assaltano la la possono coprire i batuffoli, la stracciano le pecore Terra? pùo disipare la nevicata? non si fanno la cita dopo le regole Perchè stai cercando il dimentico e tuttavia i batuffoli sono una della cabala ed il sangue, penitenza non chiaccherano in dosso La penitenza, la sofferenza, un rituale di queli senza essere, non s' abbandono le moglie ; l'abbstinenza, Golgota? un regreto di queli proscriti, essere lupo tra i lupi è un grande un perdono degli queli ucisi. onore quando questo codex aureaè Prezentare şi traducere în limba pùo esistere perdono per nitzsche trasmesso italiană de Livia Mărcan

Alexandru Pintescu (1947-2003) invită la (re)lecturi şi decantări în paginile exegetice, de traductologie şi poetice pe care le-a lăsat. Debutează cu poezie în 1967 în revista ,,Amfiteatru” şi în ,,Caietul debutanţilor” 1967. Al. Pintescu, criticul, a debutat în 1983 cu ,,Literatură şi eveniment”, masiva antologie ,,Poezia sovietică modernă şi contemporană” (1988). A tradus: Ana Ahmatova ,,Anno Domini”, Boris Pasternak ,,Se topeşte zăpada”. În 2001 apare volumul ,,Rusia- între dezgheţ şi transparență”. Printre volumele de critică se mai află: ,,Jocul dragostei şi al hazardului” 1994 ,,Prospero şi teatrul sărac” 1997. Al. Pintescu intra în dialog cu valorile comentându-le, potenţându-le. Poezia a reprezentat pentru Al. Pintescu pasiunea de căpătâi concretizată în câteva volume de valoare: ,,Colocviile vântului” 1985, ,,Euthanasia” 1991, ,,Ierarhiile pergamentelor”, 1995, ,,Recife” 1996, ,,Radiografia zăpezii” 1997 ,,Poeta artfix, ,,Hibernia” 1999 ,,Enclave” 2000, ,,Ordalia. ,,Alte poeme” 2001. Culegerea ,,Calvaria” din finalul volumului ,,Hibernia” are valoare sumativă, denunţă declinul umanismului, căruia i se opune poetul, cu întrebările sale chinuitoare. Al. Pintescu este un valoros poet şi om de cultură sătmărean recunoscut în cercuri elevate, care nu merită să fie uitat sau ignorat. 86 Marturii) culturale Traduceri Luca CIPOLLA (Italia) Back home Chiara d'Assisi Roteando, le mie cellule ho sperso Le tenebre si fan leggere e donato al vento, e rischiaran d'improvviso, intrecciate a fili di non è facile contare le promesse arabesco.. disattese.. note indecifrabili ma tu, correndo su prati rossi, che raccolgo fossi, nel meccanismo simile hai cancellato una lacrima ad orologio squassato e quella madre e l'istante precedente. sei tu, sono io, che più non scorgo, La casa era dismessa, riportati a casa eclissata dal mio ego, misero sdentato sorriso, feriti; un deserto la tua mano accogliente ci ridestiamo colore, che l'immagine risalta. a porgere il pane. iridi, papaveri Cleopatra, Scesi anch'io e spighe che temevi un dì la serpe, e t'aspettava il matto lavano il dolore dico, anche di pezza, in partenza per Roma, nell'aura d'ambra che avvolge il e fra le dita leggevi inciampai e per un istante.. sangue speso il mio destino..poi, e lo perde dentro scivolata nello spazio d'un l'acqua smise di segnare il un semplice ricordo.. atomo, ruscello, vidi la tua forma non più un sussurro Back home accecarmi o verso d'allodola.. ed il mio sguardo mi reclamò la notte. Rotind, teso celulele mi-am pierdut ad una goccia di rimpianto și dăruit vântului, e di beata gioia. Clara din Assisi împletite la firele de arabesc.. Tenebrele se ușurează note indescifrabile Cleopatra și însenină deodată, pe ce le adun nu sunt ușor de socotit în mecanismul similar Erai reculeasă la umbra promisiunile încălcate.. unui ceas zguduit și gândurilor-ceață, dar tu, alergând pe pajiști roșii, ești tu, sunt eu, mama aceea șanțuri, readuși acasă pe ce n-o mai zăresc, ai șters o lacrimă răniți; eclipsată de egoul meu, și clipa mai devreme. ne redeșteptăm culoare, un deșert Casa era părăsită, curcubeie, maci pe care imaginea îl subliniază. zâmbet mizer și știrb, și spice care Cleopatra, mâna ta primitoare spală durerea o zi te temeai de șerpii, care întindea pâinea. în aura ambrei înfășurând sângele vreau să spun, și din cârpă, Am coborât și eu risipit și între degete citeai și te aștepta nebunul și-l pierde într-o destinul meu..apoi, plecând spre Roma, simplă amintire.. alunecată în spațiul unui atom, m-am împiedicat și pentr-o văzui forma ta clipă.. să mă orbească apa se lăsa de imprimat pârâul, Cleopatra și privirea mea nu mai un șopot țintită sau viers de ciocârlie.. Eri raccolta all'ombra spre o picătură a regretului mă reclamă noaptea. dei pensieri-nebbia, și a bucuriei fericite.

87 Cuprins

Aurel Pop - Editorial: Schimbarea mult demers necesar pe tărâmul bibliologiei așteptată se lasă ın̂că... așteptată 1 românești 49 Viorel CAMPEAN - 150 de ani de la nașterea Lucian TURCU - Marele Război ı̂n memoria părintelui Antoniu Băliban 2 bănățeană (1914-1919), vol. III. Antologie, Marin POP - Aspecte privind ı̂nceputurile ediție, studii și note de Valeriu Leu, Nicolae ın̂vățământului confesional românesc ın̂ zona Bocșan, Mihaela Bedecean. 51 sătmăreană din fostul Sălaj istoric 6 Aurel POP - Carol C. Koka ı̂ntre sensuri și Viorel CAMPEAN, Marta CORDEA - Emil speranțe 54 Giurgiuca și legăturile lui culturale cu Sătmarul 13 Cristina ȘTEFAN - Copiii războiului - de Varujan Daniela BALU - UGOCEA și patrimoniul său Vosganian 55 cultural 18 Dorel COSMA - Povești românești din New York Claudiu PORUMBACEAN - Centenar Ioniță G. cu Menuț Maximinian 56 Andron (1917-2017) II 22 Nicoleta CAMPIAN - Două spectacole de succes Ovidiu T. POP - Microeseuri 25 la Teatrul de Nord din Satu Mare 59 Carol C. KOKA - Scriitori uitați ai Ardudului 26 Paula VIRAG - Aspecte ale mișcărilor Cristian BOLOȘ - „Eu sunt Domnul Dumnezeul revoluționare de la 1848-1849 ı̂n comitatul tău...” 28 Satu Mare 61 Interviu: Aurel Pop ın̂ dialog cu poetul, omul de Anca SIRGHIE - Aspecte ale luptei pentru televiziune și managerul prof. dr. Dorel Cosma 30 identitate națională ın̂ comunitățile românilor Dumitru ICHIM - Poezii 32 americani 66 Mircea ȘTEFAN - Poezii 33 Mircea ȘTEFAN - Aron Cotruș - aspecte din Melania CUC - Poezii 34 istoria exilului românesc - 75 Beatrice OROS - Poezii 35 Voicu ȘICHET - Monumente ale eroilor din Coralia LEPCIAI - Poezii 36 primul război mondial din județul Satu Mare 77 Leonard I. VOICU - Surorile 37 Filă de dicționar: Ciprian COSMA 79 Corneliu BALLA - Verde, ploaia de meteoriți - Ioan NISTOR - Cu ocheanul, din Turnul Preumblarea ın̂gerilor prin ploaie - II 39 Pompierilor... (jurnal in/util) 80 Ioan NISTOR - Ion creangă – Final de Amintiri... 43 SIMONFFY József - Traduceri 84 Icu CRA CIUN - Radu Mareș, eseistul 46 Dorel COSMA - Traduceri 85 Marta CORDEA - Cartea românească veche ın̂ Menuț MAXIMINIAN - Traduceri 85 Imperiul Habsburgic (1691-1830). Alexandru PINTESCU - Traduceri 86 Recuperarea unei identități culturale – un Luca CIPOLLA - Traduceri 87

Redactor șef adjunct: Ovidiu T. Pop Secretar de redacție: Marta Cordea Colectivul redacțional: Cristina Ștefan (Bacău), Florentin Popescu, Lucian Gruia (București), Daniela Gıf̂u (Iași), Adrian Botez (Adjud), Constantin Stancu (Hațeg), Marin Pop (Zalău), Elena Maria Sorban (Cluj-Napoca), Ionel Necula (Tecuci), Mariana Pândaru-Bârgău (Deva), Anca Sır̂ghie (Sibiu), Menuț Maximinian, Elena M. Cı̂mpan, Dorel Cosma (Bistrița), Icu Crăciun (Năsăud), Olimpia Iacob (Timișoara), Claudiu Porumbăcean, Nicoleta Câmpian, Carol C. Koka, Lola Gabriela Scripor (Satu Mare).

ISSN 2501-1200 Redacția: Satu Mare, B-dul Sănătății, bl. K2, ap. 6, cod poștal 440171, jud. Satu Mare e-mail: [email protected] tel: 0361-801824, 0746248263

În atenția colaboratorilor: Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolelor revine exclusiv semnatarilor acestora ca persoane individuale. Sunt luate în considerare textele colaboratorilor expediate pe suport electronic. Materialele primite nu se returnează. Marturii) culturale Ciprian Cosma - Picturi - Mãrturii editoriale

- cãrti, primite la redactie, -

Ovidiu T. Pop, Aurel Pop, românesc sătmărean și urmașii Colegiul Național „Mihai lui, studiu comemorativ, Editura Eminescu” Satu Mare, Pleiade Satu Mare, 2017. monografie, Editura Didactică și Vasile Bele, Clepsidra cu poeme,poeme, Editura Gutinul Pedagogică R. A. Bucureși, Baia Mare, 2017. 2017. Oana Văsuț, Annie în Lumea Liliana Mărcuș-Radu, Dragonilor, roman, Editura Mărioara Chereji, Dicționar de Citadela Satu Mare, 2017. Cunoașterea Mediului, Științe și Dorel Cosma, Duminică în Educație pentru sănătate-clasele Manhattan, note de călătorie, I-IV, dicționar, Editura Citadela Editura Nosa Nostra Bistrița, Satu Mare, 2017. 2017. Timea Antonia Bebea, Umbrele Carol C. Koka, Primăvara trecutului, proză scurtă, Editura sufletului, poeme, Editura Citadela Satu Mare, 2017. Profundis Satu Mare, 2016. *** Alexandru Zotta – 75, studiu Voicu Șichet, Plăieșul de pe biobibliografic îngrijit și editat Someș – Colonelul Petru de dr. Aurel Pop, Editura Prodan, studiu comemorativ, Citadela Satu Mare, 2017. Editura Citadela Satu Mare, Constantin Stancu, Adrian 2017. Botez – ceasurile vechi bat Mircea Ștefan, Înțelepciunea mereu ora unu, s t u d i u bufonului, poeme, Editura biobliografic, Editura Rafet Citadela Satu Mare, 2017. Râmnicu Sărat, 2017. Simona-Margareta Iederan, Aurel Pop, In Memoriam: Emil Transdisciplinaritatea - o nouă Matei-70,studiu comemorativ, direcție în învățământul Editura Citadela Satu Mare, contemporan, s t u d i u 2017. educațional, Editura Citadela Lucia Munteanu, Petru Bran – Satu Mare, 2017. precursorul învățământului