Cetate Dec 2006 Pt Site.Qxd
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Reviistã de cullturã,, lliiteraturã ºii artã Seria a III-a An VII, Nr. 3 (60) decembrie 2006 Cluj-Napoca CUPRINS Dan BRUDAªCU: La ceas aniversar 3 Emil GIURGIUCA: Poeme ale spaþiului originar 4 V. FANACHE: Poetul Emil Giurgiuca 14 Constantin CUBLEªAN:Poetul unei noi generaþii 19 Romulus NEAGU: Spre noi orizonturi în poezia româneascã 24 Liviu GRÃSOIU: Apariþii neaºteptate 30 Ion BUZAªI: Emil Giurgiuca ºi poezia Transilvaniei 33 Aurel RÃU: Emil Giurgiuca 38 Dr. Ioan Marin MÃLINAª (Austria): Termeni bisericeºti sau mãrturii filologice creºtine 41 Teofil RÃCHIÞEANU: Ultimul decheneu 44 Negoiþã LÃPTOIU: Un titan al artei universale 45 Mircea MOÞ: Avatarii din spaþiul limbajului 48 Solo JUSTER (Israel): Poezii 51 Yvonne GOGA: Un inovator modest 52 Hanna BOTA: Viaþa ca o premierã jucatã pânã la capãt 56 Vistian GOIA: Poezia floralã româneascã (II) 58 Cornelia FILIP: Poezii 73 Mircea Ioan CASIMCEA: Gândurile lui Constantin Brâncoveanu pentru mezinul sãu Matei 77 Ion CRISTOFOR: Francis Chenot ºi “principiul solitudinii” 85 Angela-Monica JUCAN: Mi-ka-El 90 Dan BRUDAªCU: Poeþi africani 93 1 Din lucr@rile ap@rute la Editura SEDAN din Cluj-Napoca 2 LA CEAS CENTENAR a 27 decembrie 1906, într-unul din satele transilvane, Diviciorii Mari, vedea lumina zilei, în familia preotului paroh Ioan LGiurgiuca, cel care avea sã se afirme drept una din vocile majore ale liricii româneºti de la mijlocul ºi din cea de a doua jumãtate a secolului XX - Emil Giurgiuca. Redacþia revistei “Cetatea Culturalã” a luat iniþiativa marcãrii centenarului naºterii sale atât prin publicarea, în numãrul de faþã, a unui grupaj de poeme, pe care le-am numit “ale spaþiului originar”, precum ºi a unor articole ºi materiale de criticã ºi istorie literarã semnate de V. Fanache, Constantin Cubleºan, Liviu Grãsoiu, Aurel Rãu ºi Ioan Buzaºi. În afara acestui demers, am considerat cã se impune omagierea lui Emil Giurgiuca ºi pe meleagurile sale natale. Iatã de ce am luat legãtura cu autoritãþile locale ale comunei Sânmartin, pe a cãrui razã de competenþã administrativã se situeazã satul Diviciorii Mari, propunându-le organizarea unor manifestãri aniversare. Astfel, în data de 16 decembrie 2006, în chiar locul unde îºi doarme somnul de veci Emil Giurgiuca va avea loc un Te-Deum, urmat de un simpozion, desfãºurat la ªcoala generalã din Diviciorii Mari, ce urmeazã sã poarte de acum înainte numele poetului. În data de marþi, 19 decembrie 2006, la Casa Municipalã de Culturã din Cluj-Napoca va avea loc simpozionul “Centenar Emil Giurgiuca”, cu participarea unor istorici ºi critici literari, oameni de culturã ºi universitari. Pe parcursul lunii decembrie manifestãri comemorative vor mai avea loc ºi în municipiul Gherla, unde poetul ºi-a fãcut studiile liceale. Considerãm cã asemenea acþiuni sunt pe deplin justificate întrucât prin omagierea lui Emil Giurgiuca, nu omagiem doar poezia româneascã ci ºi omul Emil Giurgiuca, profund ataºat valorilor perene ale culturii române, luptãtor, cu condeiul, atât pentru apãrarea demnitãþii ºi integritãþii spaþiului românesc, cât ºi, tot cu condeiul, pentru apropierea, prin traduceri, între literatura românã ºi cea maghiarã. Dan BRUDAªCU P.S. Aducem mulþumiri primarului comunei Sânmartin, jud. Cluj, precum ºi domnului Mihai Chiºu, consilier local pentru implicarea ºi sprijinul acordat la organizarea manifestãrilor aniversare la Diviciorii Mari. 3 Emil GIURGIUCA POEME ALE SPAÞIULUI ORIGINAR ªi cremngile-ºi ridicã Pãdureþulk, Vântul nebun, pierzându-le’n cântare, ªi ciurde’n cap cu taurul, mãreþul, Târãsc pe uliþi sara în picioare. II Deasupra satului, Crãiasca noastrã, Pãdure grea de vremuri, cântãtoare, Stã lângã tâmpla cerului Chemarea copilãriei albastrã (fragment) Ca aripa de vultur beat de soare. Mai adormiþi-mã odatã, zâne, Sã mã trezesc sub cerul de De câte ori nu ne-am încumetat cicoare, Prin rãm uriºul aspru sã pornim, În satul meu învãlmãºit de grâne Ce bat Câmpia cu aripi de Sã o strãbatem ca feciorii soare. de’mpãrat ªi’n þara fermecatã sã murim. Curþi înflorite’n nãlbi ºi romaniþã Între grãdini pe drumul Clujului, Poate dormeau în ea strãvechi Coroana casei despletitã’n viþã palate, Ca pana soarelui, a jucãuºului. Închise’n turn de zmeii duºi de- acasã, ªi uliþa’nfloritã a viþei Ne aºteptau fecioarele furate. Se culcã cu pârâu’n patul vãii – Poate ºi N’aude, N’avede Lin zorile i-aninã clopoþei, Greul pãmântului, Prelung în sarã bucinã haitãii. Uºurelul vântului, Legaþi cu funii de mãtase 4 Împletite’n cinci ºi’n ºasã. În râpa neagrã þiue’n foc stohu, Dar de rãzbeai de-asupra Vântul cel rãu a plesnit la Tãieturii rãscruce ªi satul nu se mai zãrea din laz, ªi ies cãtanele lui Tohu-Bohu ... Putea sã-þi iasã’n drum Mama - Copile, copile, fã-þi cruce! Pãdurii, Ai galbenã, cu pãrul pe obraz. IV ªi paznicul bãtrân, la pândã’n Când se umplea ograda noastrã iarbã, de copii, De-o sutã de ani mormãe în Se revãrsa de gâºte ºi de pui barbã. În valuri peste garduri aurii ªi cloºtele sãreau, þipau: vui, III vui! Griji unde calci, duºmanii au Odatã ne-a fãtat cãþeaua cinci aruncat, cãþei În drumul tãu asearã, fapt Care de care mai somnoros; spurcat. Nu te puteai apropia de ei În ºapte sate du-te sã te scape Ochi duºmãnoºi te fulgerau de ªapte descântece pe ºapte ape. jos. Din tãu un clopot se aude. Svârleam spre ei dupã ce-au Moara prins sã vadã Pustie macinã la miezul nopþii. Prin gura ºurii câte-o pãlãrie Azi noapte a scos limba din dâmb comoara. ªi gurile lor fragede ca de Momâia nopþii-i lângã stâlpul zãpadã, porþii. Hâm, hâm, lãtrau la noi cu bãrbãþie. Ptiu, ptiu, spre patru vânturi tare. V Strigoaiele sosesc cãlare. O cocie galbenã durue, trece Mai împletiþi cununi la Sânziene, lacul, Ca anii frumoºi sã În piele ºi oase ºede’n ea dracul se’ntoarcã’napoi? Vai, numele nu i-l rosti, nu i-l Ce s’a ales de Maricica, ce rosti, venea la noi, Suflã de trei ori: phiu, phiu, phiu Fetiþa cu lungi gene? spre miazãzi. Cine-o mai sperie, cine-o mai 5 apãrã? ªi rodul cel mai fraged al þãrânii Cum mã’nvingea domoala ei – visare, Gol tremurã’ntre zeii verii uzi. Seninul de pe pleoapele-i de floare Cu albe fluere sclipind la buze În mine doar, în mine doar mai ªi pãcurarii trec domol acum, scapãrã. Iar merii’ntinºi pe garduri mãtãuze VI Botezãtoare scuturã pe drum. Cu soarele ospãtat, la VII “împreunat”, O zi pãgânã învie din strãvechi, Porneam de pe la prânzu ãl bun În pulberea albastrului curat cu câinii, Coboarã pãpãlugare perechi. Cu traista la grumaz sã duc merinde. În cap cu pãpãlugare de frunzã ªi aºteptam balaurul fântânii Vin turmele de lumineazã - Indrei al fãgãdarului, mai þii drumul. tu minte? Pãdurile sculate cu duiumul Vor satul parcã’n cetini, sã-l Ca veveriþa mã purtai prin vii ascunzã. ªi ne luau în braþe nucii, perii. Noi, cei dintâi – ºi câte bãtãlii Hotarul i-a primit de mas o N’am mai purtat, fugind, cu noapte – vinþãlerii. Puternici i-a’nvãþat sã lege mana. VIII Târînd pe uliþi ugere de lapte, Vin turmele cu frunza, cu O’ndelungatã, împlinitã rar poiana. Dorinþã: sã deschid în zori ograda Din porþi plesnesc în calea lor Când buciumul bãtrânului ºuvoaie ciurdar Sã creascã rodul, ploaia sã Puternic ºi adânc chema rãsune – cireada. Goþoii sar tinoºi cu mãturoaie, Împrietenit cu dânsul, l-am iubit. Ca faunii cu buze de tãciune. Stãteam amiezile dupã adãpare, Când turna apa’n scocuri de Au prins o fatã, îi desvelesc argint sânii Lângã coliba lui întins la soare. Care-s de foi de trandafir ºi cruzi 6 Aspru lângã lelea Anã. Ne povestea’ntâmplãri din ªi colea de cãtre searã cãtãnie, Ceterile rãsunarã De mãri ºi corãbieri ce-i mai visa De cãdea aur pe vãi: ªi asfinþite’n ceaþã viorie Hai, la clacã, mãi” Spre sfinte depãrtãri se închina. Droaia de copii în coadã - Odatã o sã le vezi de-i fi în Înota în colb grãmadã. stare, Ce vezi cu ochii tãi e’nvãþãturã, x Mãi, domnule, mãi, fã-te dintâi mare! Zorii nu suflarã steaua ªi m’aprindeam de dor ca o Dimineþii, bãutoare – rãsurã. Nu se ridicase roua – ªi vin fetele fecioare. ªi ca prin sitã de argint ºi rouã, Zi de varã’n pþnã’n searã Mã îmbia ºi’mi scãpãra’ntre Holdele le secerarã gene Ceterile zumzãiau Lumea ciurdarului – poveste Gurile se aprindeau. nouã ªi depãrtãrile Ilene Cosânzene. ªi sub pãrul din podmol Mi se prind în rotogol IX Fetele ca spicu’n brâu, Cu râs oarzãn de pârâu “Grâul e cãzut de copt, Ce pe piatrã albã sare, Mâine faceþi în cuptor, Prind a mi se legãnare ªi chemaþi vreo ºapte-opt Ca inelele de soare – Fine ºi vecine’ntr’ajutor. Joc de Iele, între ele, ªi vreo câteva bãtrâne Joc de zâne sã înºele. Care ºtiu rândul la pâine. Iar feciorii vin dealungul Sar în mijloc, rup bãrbuncul, ªi colea sub sarã, lãutare, - Rup bãrbuncul cu genunchiul. Voi voinicilor faceþi strigare, Strigare de clacã mare!” În amurg, ruptã din soare Floarea florilor rãsare Sântionu, gazdã bunã Cu cununa albã’n mânã, Bate tuturor în strunã, Se opreºte’n toiul horii Dã voinicilor arvunã. ªopotind ca o fântânã Cam fudul, cam pe-o Peste aurul comorii. sprânceanã, ªi pornind, aduc cântarea Cu musteþe de cãtanã, Cãtre sat, ca o cascadã, 7 Cu luna, secerãtoarea. Droaia de copii în coadã Înotau în colb grãmadã. x Sântionu, gazdã mare, Prinde zvonu din hotare. În ogradã, mese’ntinse, Peste ele pânze ninse. Cu un urcior de vin în mânã Iese’n poartã þi adastã. Dealul s’a culcat pe-o rânã – ªerpar de stele pe coastã. Iatã cã soseºte-acum Cu alaiul lui de fluturi Roiul verii – stã în drum.