Julian Barnes
1 Julian Barnes Scrisori de la Londra Prefaţă: pe răspunderea autorului. Copil fiind, am avut o scurtă perioadă de entuziasm înflăcărat pentru colecţia de cărţi I- Spy, ghiduri concepute pentru cercetaşii în pantaloni scurţi. Fiecare număr aborda un singur subiect – fluturi, statui londoneze, transportul pe roţi – şi promova, pentru emulaţie, un sistem de recompense: zece puncte pentru semnalarea unui fluture Vanessa atalanta, treizeci pentru o cutie poştală rară de pe vremea lui Edward al VIII-lea şi aşa mai departe. Completai apoi un formular cu locul exact al fiecărui obiect depistat (nici vorbă să-i fi dat prin cap cuiva să trişeze) şi-l trimiteai apoi Marelui Şef de trib I-Spy pe adresa Wigwam, News Chronicle, str. Bouverie. Acest tip improbabil – care, sunt convins, provenea dintr- un obscur cartier mărginaş al Londrei – îţi trimitea apoi cu poşta o pană de cercetaş drept probă a zelului vizual. Nu am câştigat nici o dată vreun trofeu: fie 2 că n-am fost în stare să depistez un număr suficient de obiecte, fie că un detaliu sau altul al regulamentului clubului m-a împiedicat să-mi pun o primă pană la pălărie. Îmi amintesc în schimb vreo două expediţii ghidate pornind din Acton W3 şi ducând până în centrul Londrei, în cursul cărora, cu creionul bine ascuţit în mână, încercam să îmi completez colecţia sărăcăcioasă cu însemnări puerile despre furgoanele cu cai transportând alimente sau epoleţii portarilor în uniformă. Această modalitate impusă de a privi lumea, îmi dau seama, survine relativ rar în viaţa noastră: în general căutăm şi găsim lucrurile care ne-au trezit deja interesul.
[Show full text]