Camil BALTAZÁR R. O TÉTELES ANU Pavel CHIHAIA PERPESSICIUS Al
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
nun ANUL UV Nr. 6 ; DUMINICĂ [ ; 25 Februarie i ! Directs lllllí AL. lANESCU ^^^^^^ ''^^^*.. % AL. ŢIPOIA Arlechin! COLABOREAZĂ: Camil BALTAZÁR R. O TÉTELES ANU Pavel CHIHAIA PERPESSICIUS Al. CIORÄNESCU Camil PETRESCU P. COMARNESCU Al. POPOVICI N. CONDEESCU Al. ROSETTI Ion M. LE H LI U N. STEINHARDT Adrian MARINO Jack VATAN Florian NICOLAU Ion VINEA cât o bucată de lut pustie" — -Opune el undeva, şi este aici profunda insa- tisfacţiwne a omului făcut pentru viaţZ Portret antic pentru marile-i acţiuni majore, a o- mului alterat în structura-i nativă de Rătăceşti printre albe ruini în amurgul de candide vele, un blestem divin care-i contrariază şi-i prin pulberea zeilor, în trecut şi în exil, Demostene, complică toate reacţiunile fireşti. tu care în veac ai strigat cuvintele cetite în stele Adevărul este că eroul shakespearian şi vis viu ne-ai aprins adormitelor gene. are şi o bună doză de teatral în sine si aceasta nu prin forţa circumstanţelor scenice în care este creat. Hamlet este Vino, ca o mustrare, — Cetatea e în restrişte, — verbios, filosof ard, Hamlet are plăcerea palidă frunte şi încruntată de veşnicul ei gând, cuvântului sonor, important, cu antene că tropotă la fruntarii hoardele şesurilor triste de mister şi tanscendent, al cuvântului iar pasul falangelor creşte auzul de-l pleci la pământ. uriaş, uneori masiv, dar alteori găunos, Hamlet este şi puţin poseur, fanfaron Cum desluşeşti poteca din toamnele larg troienite — si am enumerat aici amănuntele unei sub cotropirea pestriţă desgropi în adânc alt destin personalităţi căreia i se pot acuza u- săpat în piatra strămoşilor, topit în lacrima oştilor. nele trăsături de cdbotinaj. Spectru, fără de somn, al speranţei, dibuie sorţii luptei cumplite Acesta este şi omul z#elor noastre. şi află câte steaguri şi catarte câte, la semnul patriei mai vin. Mai mult, Hamlet, filozof al blazării cândva, raţionalist superior întotdea Mergi peste "cheiurile goale, printre umerii mulţi de aramă, una, îşi îngădue şi una din satisfacţiile ca o iscoadă, şi macimra avântul cât a mai rămas, rafinate ale omului modern, îndelung vezi cine poartă şoapta morţii şi sufletul cine-1 destramă, cremat de profundele sitmple probleme ale existenţei: satisfacţia de a face pe dă-1 în vileag fără de preget şi urmăreşte-1 pas cu pas. nebunul. Evident, nebunia lui Hamlet e un Numără trupurile nalte, scrutează cugetele mute fapt complex şi adesea neînţeles. Ham şi svonul şerpuit din margini, delà barbari. Zi după zi let este într'o măsură certă realmente perindă-te prin năvi şi în castre, prin arsenale ieri tăcute таеЬип, fee explicabil trebue să pară şi bine cumpăneşte ţinta cu aurul din vistierii, faptul intelectualului de azi !), după cum într'o altă măsură este silit să facă Apoi pe treapta de granit a forului te suie pe nebunul. Dar ceeace credem a sur- prmde remarcabil, fără facilitate sau înverşunat ca vijelia, stăpânitor ca o statuie, poftă de joacă, este jocul voluntar al să chemi în mintea tuturora, ivită dincolo de oră, eroului, voluptatea reală de a face pe Victoria, într'aripată în foc, clamând depe o proră. nebunul, trăsătura incon-fundiabilă a o- ION VI NEA muhii teatrului unanim si cotidian de astăzi. Prin acest detaliu, prinţul de Dane Carnet săptămânal marca, om al profunzimilor genetice, trăeşte în secolul nostru ca doctrinar al suprafeţelor, ca geometru al formelor false, goale, iar omul vremii noastre — a-pirandelian — tsi vădeşte substanţa Hamlet omul contemporan sa net shakespeariană. Eroul shakespearian este fundamental o fiinţă morală. Dincolo de poze şi in simplu element exterior devine ast Nu prea de mult, într'o conferinţă de consecvenţe, faptul este un element fel semnul aproape ancestral pentru o bogate cuceriri literare, dar şi de abun- statornic. Hamlet este un obstinat al trăire în Werther." dente epatări, un distins profesor bucu- unei morale neconcesive, al unei mora reştean reunea în perimetrul aceleiaşi In logica sa mistică, bwrml meu prie lităţi primare, indisolubil asocistă no fraze numéle lui Werther şi pe acela al ten avea dreptate. Totuşi, poate nu ţiunii de om. „Trebue să fii crud nu nefericitului prinţ de Danemarca. O a- mai din nevoia de a nu fi de acord cu mai pentru a fi uman" — spune el un semenea apropiere, care nu e nici ine él, i-am servit replica — nu mai puţin deva. Este în fond o atitudine foarte dită, nvd îndrăzneaţă, ar putea să pro mistică — a unui Hamlet unanim al contemporană, căci omul de azi, sub voace tresăriri comparatistului ieftin actualităţii. In argumentaţia mea, se fardul măştilor ocazionale, dincolo de sau scribului suficient, Ba chiar, omul, poate, foarte puţin convingătoare, de cromatica violentă a principiilor deco înşelat de unele vagi sugestii ale ne- ţineam firul vag al unor intuiţii frag lorate, rămâne acelaş patetic partizan liniştei, ale aspiraţiei ardente, ale tra mentare, a căror insuficienţă trebuia al omului ca unitate de măsură mo gismului existenţial, care conturează să o regret cel dintâi. rală cele două personalităţi, ar putea să se Cu toate acestea, aveam dreptate. O- Incontestabil, aşadar, trei-ipabru tră felicite pentru subtilitate şi să vibreze mul zilelor noastre e hamletian. Din de satisfacţia unei descoperiri. sături ne dau dreptate în încercarea colo de aspectele nespecifice sau eterne noastră de a conchide asupra substan In ce ne priveşte, renunţând la so ale sale, omul contemporan ne oferă o ţei hamletiene a omului contemporan. fistici unei argumentări paradoxale a prezenţă complexă şi caracteristică. Cel puţin, între Hamlet şi Werther, al aceste' paralele, pentru susţinerea că Cu o încărcătură impozantă de pito amicului meu, nu se poate şovăi. Wer reia nu ne simţim deajuns mistici, ur resc cenuşiu, HamSlet, ca şi omul de azi, ther este o existenţă minoră. Werther mărim aici un aspect poate minor al este totuşi un optimist în esenţă, un este puţin facil, puţin de operetă. chestiunii, un aspect cu foarte multe voluntar al vieţii. Pe rând: blazat, ci Werther este un destrămat în unele tentaţii'spre improvizare. nic si sceptic, batjocoritor, maliţios momente, este un pitoresc de panou, — „Vara asta am fost wertherian, până la macabru, uneori <aiproape nihi un amator al detaliului înduioşător. El îmi spune un amic înapoiat din vilegia list, proclamând predilect zădărnicia e- are oricând o lacrimă pentru frumoa tură; să citeşti pe Werther la ţară, să xistenţei, nimicnicia omului, Hamlet sele bune sentimente. Werther este cel fii îndrăgostit, iată atdteiai argumente vorbeşte cu regret totuşi — când nu se puţin desuet ; si pentru aceasta nu are caracteristice pentru o proectare în tre supraveghează exagerat — despre fa nici măcar scuza că iubeşte. Căci, să nu cut, în spaţiu, timpuri şi sensibilităţi talele nenorociri ale vieţii şi resimte uităm, şi Hamlet este un mare îndră moarte. Sunt sigur chiar că omul vre oricum ca un blestem al soartei incon- gostit. Fără această notă — fi ea la un murilor noastre are o fibră wertheria- fortabila datorie de a-şi răzbuna tatăl. mod specific — poate nici n'ar H fost nă sau cel puţin o predispoziţie; un „Frumosul pământ nu mi se pare de întru totul actual. JACK VATAN 2 Diverse MOMENTE DINTR'UN Franco s Rabelais DIRECTORAT de CAMIL PETRESCU de AL. ROSETTI Unul dintre foştii directori ai Teatrului Naţional, Kabelais ocupă un loc de frunte în literatura franceză şi nu care a avut conducerea acestei instituţii după 4 April, are pereche în literatura universală. arată într'un articol de ziar, că prin măsuri înţelepte de Adâncit încă în еѵщ mediu şi preocupat de cenzura Sorbo- prevedere a salvat întreaga avere a primei noastre sce nel, capul îi vâjâie de controversele savanţilor latinişti şi, mal ne, punând-o din vreme la adăpost, în afară de raza presus de toate, e dominat de sfânta frică atotputernică în tot Capitalei. Această avere reprezentând recuzita, garde cursul evului mediu. roba, tablourile teatrului o parte din mobilier şi proba Dar, pe lângă aceste caracteristici medievale, Rabotais este bil biblioteca, este preţuită de d-sa la peste două mi un om al Renaşterii şi e plin de avântul veacului nou. II simţi liarde de lei, în valuta de azi. Suma e fabuloasă, cum gata să frângă toate canoanele şi să irumpă victorios prin ză este fabuloasă însă-şi această avere, in sensul . ă. dăi gazuri. Seva Renaşterii îl hrăneşte până la saţietate. £ plin de nuia de mult in jurul ei un iz de itgendă. asemeni co greoaia ştiinţă medievală, muiată în grele platoşe, şi de tot morilor ascunse de vome ce e destul de greu de ştiut.la ceeace reluarea contactului cu lumea clasică a adus nou. Eru ce constă anume. în tot carul, ceeace se vede dat ea, diţia lui e uluitoare Dar lecturile nu l-au ameţit ; de pe teancu sau mai bine ceeace se putea vedea, tulbura pe cerce rile de in-folii el priveşte maiestuos desfăşurarea veacului tător. Nu e vorba atât, de ceeace se întâlnea în cuprinsul nou. de toata ziua al Teatrului, ci úe еотзага din podul edi Stilul lui Rabelais e unic. Limba rai este încărcată până Ia ficiului şi din diferite magazii T*,ate splendorile apuse refuz cu termeni savanţi; Rabeais face apel la lexicul tutu. a cinzeci-şaLzecl de ani de spectacole fastuoase erau ror limbilor special, delà argoul răufăcătorilor până graiu îngrămădite ca !n imense bazare de antichităţi scumpe, rile pierdute in vreun colţ izolat al Franţei. Te.-memil spaniol în numeroase dulapuri de lemn, până la refacerea teatru sau italian, aşezat în cutare frază, străluceşte acolo ca u:i dia lui, in imens al pod. De la costumele de regi şi Împărţi mant aruncat cu neglijenţă în colţul unei ştofe de duma^. uin stofe de preţ, la munţii de rochii de mătase şi bro Izvorul acestor cuvinte e uşor de determinai. Acßst material cart al* atâtor feerice eroine, coroane şi arme, draperii, lexical ar constitui un adevărat balast pentru orice al: scruter vuse, tronuri şi baldachine, sipeturi şi obiecte de „artă", Rabelais, artist neîntrecut, manipulează aceste pietrele cu animale împăiate şi costumele aproape ale tuturor epo abilitate extraordinară.