nun ANUL UV Nr. 6 ; DUMINICĂ [ ; 25 Februarie i ! Directs lllllí AL. lANESCU

^^^^^^ ''^^^*.. %

AL. ŢIPOIA Arlechin!

COLABOREAZĂ: Camil BALTAZÁR R. O TÉTELES ANU Pavel CHIHAIA PERPESSICIUS Al. CIORÄNESCU Camil PETRESCU P. COMARNESCU Al. POPOVICI N. CONDEESCU Al. ROSETTI Ion M. LE H LI U N. STEINHARDT Adrian MARINO Jack VATAN Florian NICOLAU Ion VINEA cât o bucată de lut pustie" — -Opune el undeva, şi este aici profunda insa- tisfacţiwne a omului făcut pentru viaţZ Portret antic pentru marile-i acţiuni majore, a o- mului alterat în structura-i nativă de Rătăceşti printre albe ruini în amurgul de candide vele, un blestem divin care-i contrariază şi-i prin pulberea zeilor, în trecut şi în exil, Demostene, complică toate reacţiunile fireşti. tu care în veac ai strigat cuvintele cetite în stele Adevărul este că eroul shakespearian şi vis viu ne-ai aprins adormitelor gene. are şi o bună doză de teatral în sine si aceasta nu prin forţa circumstanţelor scenice în care este creat. Hamlet este Vino, ca o mustrare, — Cetatea e în restrişte, — verbios, filosof ard, Hamlet are plăcerea palidă frunte şi încruntată de veşnicul ei gând, cuvântului sonor, important, cu antene că tropotă la fruntarii hoardele şesurilor triste de mister şi tanscendent, al cuvântului iar pasul falangelor creşte auzul de-l pleci la pământ. uriaş, uneori masiv, dar alteori găunos, Hamlet este şi puţin poseur, fanfaron Cum desluşeşti poteca din toamnele larg troienite — si am enumerat aici amănuntele unei sub cotropirea pestriţă desgropi în adânc alt destin personalităţi căreia i se pot acuza u- săpat în piatra strămoşilor, topit în lacrima oştilor. nele trăsături de cdbotinaj. Spectru, fără de somn, al speranţei, dibuie sorţii luptei cumplite Acesta este şi omul z#elor noastre. şi află câte steaguri şi catarte câte, la semnul patriei mai vin. Mai mult, Hamlet, filozof al blazării cândva, raţionalist superior întotdea­ Mergi peste "cheiurile goale, printre umerii mulţi de aramă, una, îşi îngădue şi una din satisfacţiile ca o iscoadă, şi macimra avântul cât a mai rămas, rafinate ale omului modern, îndelung vezi cine poartă şoapta morţii şi sufletul cine-1 destramă, cremat de profundele sitmple probleme ale existenţei: satisfacţia de a face pe dă-1 în vileag fără de preget şi urmăreşte-1 pas cu pas. nebunul. Evident, nebunia lui Hamlet e un Numără trupurile nalte, scrutează cugetele mute fapt complex şi adesea neînţeles. Ham­ şi svonul şerpuit din margini, delà barbari. Zi după zi let este într'o măsură certă realmente perindă-te prin năvi şi în castre, prin arsenale ieri tăcute таеЬип, fee explicabil trebue să pară şi bine cumpăneşte ţinta cu aurul din vistierii, faptul intelectualului de azi !), după cum într'o altă măsură este silit să facă Apoi pe treapta de granit a forului te suie pe nebunul. Dar ceeace credem a sur- prmde remarcabil, fără facilitate sau înverşunat ca vijelia, stăpânitor ca o statuie, poftă de joacă, este jocul voluntar al să chemi în mintea tuturora, ivită dincolo de oră, eroului, voluptatea reală de a face pe Victoria, într'aripată în foc, clamând depe o proră. nebunul, trăsătura incon-fundiabilă a o- ION VI NEA muhii teatrului unanim si cotidian de astăzi. Prin acest detaliu, prinţul de Dane­ Carnet săptămânal marca, om al profunzimilor genetice, trăeşte în secolul nostru ca doctrinar al suprafeţelor, ca geometru al formelor false, goale, iar omul vremii noastre — a-pirandelian — tsi vădeşte substanţa Hamlet omul contemporan sa net shakespeariană. Eroul shakespearian este fundamental o fiinţă morală. Dincolo de poze şi in­ simplu element exterior devine ast­ Nu prea de mult, într'o conferinţă de consecvenţe, faptul este un element fel semnul aproape ancestral pentru o bogate cuceriri literare, dar şi de abun- statornic. Hamlet este un obstinat al trăire în Werther." dente epatări, un distins profesor bucu- unei morale neconcesive, al unei mora­ reştean reunea în perimetrul aceleiaşi In logica sa mistică, bwrml meu prie­ lităţi primare, indisolubil asocistă no­ fraze numéle lui Werther şi pe acela al ten avea dreptate. Totuşi, poate nu­ ţiunii de om. „Trebue să fii crud nu­ nefericitului prinţ de Danemarca. O a- mai din nevoia de a nu fi de acord cu mai pentru a fi uman" — spune el un­ semenea apropiere, care nu e nici ine­ él, i-am servit replica — nu mai puţin deva. Este în fond o atitudine foarte dită, nvd îndrăzneaţă, ar putea să pro­ mistică — a unui Hamlet unanim al contemporană, căci omul de azi, sub voace tresăriri comparatistului ieftin actualităţii. In argumentaţia mea, se fardul măştilor ocazionale, dincolo de sau scribului suficient, Ba chiar, omul, poate, foarte puţin convingătoare, de­ cromatica violentă a principiilor deco­ înşelat de unele vagi sugestii ale ne- ţineam firul vag al unor intuiţii frag­ lorate, rămâne acelaş patetic partizan liniştei, ale aspiraţiei ardente, ale tra­ mentare, a căror insuficienţă trebuia al omului ca unitate de măsură mo­ gismului existenţial, care conturează să o regret cel dintâi. rală cele două personalităţi, ar putea să se Cu toate acestea, aveam dreptate. O- Incontestabil, aşadar, trei-ipabru tră­ felicite pentru subtilitate şi să vibreze mul zilelor noastre e hamletian. Din­ de satisfacţia unei descoperiri. sături ne dau dreptate în încercarea colo de aspectele nespecifice sau eterne noastră de a conchide asupra substan­ In ce ne priveşte, renunţând la so­ ale sale, omul contemporan ne oferă o ţei hamletiene a omului contemporan. fistici unei argumentări paradoxale a prezenţă complexă şi caracteristică. Cel puţin, între Hamlet şi Werther, al aceste' paralele, pentru susţinerea că­ Cu o încărcătură impozantă de pito­ amicului meu, nu se poate şovăi. Wer­ reia nu ne simţim deajuns mistici, ur­ resc cenuşiu, HamSlet, ca şi omul de azi, ther este o existenţă minoră. Werther mărim aici un aspect poate minor al este totuşi un optimist în esenţă, un este puţin facil, puţin de operetă. chestiunii, un aspect cu foarte multe voluntar al vieţii. Pe rând: blazat, ci­ Werther este un destrămat în unele tentaţii'spre improvizare. nic si sceptic, batjocoritor, maliţios momente, este un pitoresc de panou, — „Vara asta am fost wertherian, până la macabru, uneori

.3 aerat un brocart eă4 pan pe divan in actul doi., Ml в*а Întârziere, din e» a& aleasă ешт îl fcrebai». 'ftsehtiift adus o nefericită de perdea verde de pluş, care nu a lip­ întocmit şi un album fotografic. El urmau să constitue sit din nici o piesa, căci îmi fusese oferită şl In 1822 şl un birou permanent al acestei secţiuni. mi-a fost oferita şl In 1944. - Bine înţeles că operaţiunea cerea timp şl un anumit Când am venit director, ml s'a părut că puţină ordine răgaz, o anume ordine, oare in vara aceea lipsea, de­ este necesară ori cum In această fabuloasă avere. Mă oarece totul era împachetat în vederea reparaţiilor. To­ gândeam la un inventar viu utilizabil, La o expoziţie tuşi Începutul ne-a fost de mare folos. Economia a fost permanentă şi de mobilier, la albume complecte, sis­ imensă. E destul să citez din raportul meu către Comi­ tematizate nu pe piese, cl pe decoruri şi epoci. tetul de direcţie, din 22 Noembrie 1939. într'o zi am fost vizitat la teatru de un prieten depu­ „Ar mal fi de adăogat la aceste consideraţtunl că pe tat, îmi cerea să Înaintea, în numele prieteniei, un ac­ câtă vreme Teatrul Naţional anunţa pe vremuri chel- tor de prin preajma figuraţiei, lipsit de talent, fără nici o tueli de montare de o jumătate de milion pentru o sin­ perspectivă să isbutescă vreodată. Eram dezolat că nu-i gură piesă, montările tuturor celor şase piese noul. pot face în niciun caz serviciul cerut, mal ales că îmi (Scrisoarea Pierdută, Casa inimilor sfărâmate, Profeso­ arăta că bietul băiat e însurat şi; sărac, o duce greu de rul Storitin, Medalionul, Fericirea mea, Să divorţăm), tot cu nevasta şi un copil. I-am explicat că e destul că Ia un loc abia depăşesc suma de lei 400.000, deşi au fost nu-1 dau afară. După plecarea amicului am ajuns însă strălucit prezentate." la altă soluţie. De vreme ce Teatrul Naţionali are pletoră Desigur că o bună gospodărie, o ordine Interioară, e o de angajaţi, de nu mai ştie ce să facă să scape de ei, binefacere pentru o Instituţie. M'am gândit adeseaorl căci pe scenă nu sunt utilizabili, iar aiară nu pot fi daţi Insă, citind ieremiadele cu dublu сигз paralei dar invers, din o mie şi unul de motive, să încercăm să-i facem mă­ despre enormul număr de funcţionari ai statului român, car de folos instituţiei. După ce am stabilit amănuntele care copiaşesc budgetul şi care nu numai că nu pot fi cu directorul tehnic, l-am chemat pe actorul amărît şi concediaţi, dar sporesc delà an la an, — pe de o parte — pe încă un camarad de-al lui. Le-am arătat ce avan­ şi veclnicile protestări împotriva Întârzierilor şl modulul tajos ar fi pentu ei să treacă din cadrul artistic, unde defectuos In care funcţionează serviciile aceluiaşi Stat, nu aveau nici o chemare şl unde în permanenţă — pe de altă parte, —dacă o reorganizare a serviciilor ar fi fos ameninţaţi cu eliminarea, în cadrul teh­ statului, trecerea unor funcţionari delà servicii inutile nic, unde puteau să. fie cu adevărat de folos, ba la serviciile aglomerate, nu ar îndrepta răul şl nu ar chiar se puteau face necesari. Le-аяп cerut 3» amândoi să transforma o pagubă ameninţătoare, într'un câştig lrcreze In cursul verii la un Inventar sistematic al gar­ spornic. N'aşl vrea să amestec nici un soiu de preocu­ derobei, recuzitei, şi al decorurilor, făcând evidenţă de pări filosofice In aceste referinţe pe ere le vreau cât mal material pe epoci, după stil, şi In genere căutând să gru­ nude şl mai limpezi, totuşi e cert că o asemenea reorga­ peze totul funcţionali, pentru ca să puie la dispoziţia nizare Implică neapărat o metodă concretă ale cărei directorului şi a directorului de scenă, oricând şi fără obârşii gândite depăşesc o conducere rutinieră.

Apariţia de curând a tlpă- rituret a П-а din volumul „Poezii", ediţie definitivă, În­ ST. O. IOSIF tocmită de d. Şerban Ciocu­ lescu*) ne-a adus In mirate că se împlinesc In 1945 şapte­ - OMUL ŞI POETUL — zeci de ani delà naşterea po­ etului şl 32 de ani delà moar­ de CAMIL BALTAZÁR tea Iul. Rapsodul revendicărilor Iadei populare, In zugrăvirea nostalgică a trecutului şl naţionale, atât de actual prin slăvirea precursorilor şi scoaterea la iveală a tot ce face versurile adresate prinţului specificul tezaurului folkloric. Carol: Din bogata operă poetica a lui St. O. Iosif, d. Şerban Cioculescu a lăsat de o parte încercările dramatice şl Recucereşte-ne Ardealul scrierile In colaborare cu D. Anghel, restrângându-ae la Acesta este gândul meu o alegere din opera lirică şi epică a autorului: contri­ Auzi-mă Tu Dumnezeu. buţia originală şi de traducător. Selecţia editorului a şi proslâvitor al datinilor şl tradiţiilor şl cântăreţ naţio­ avut In vedere Însăşi discernământul poetului la tipări, nal prin structură, căci poezia lui îşi trage substanţa din rea celor două culegeri generálié „Poezii" (1889—1808) patrimoniul de folklór al neamului, Ştefan O. Iosif nu apărute In 1908 şi „Tălmăciri", apărute In 1909. Respec­ avea configurată fizionomia morală şl scriitoricească tând In linie generală criteriul de alegere al poetului;, d. în conştiinţa contimporanilor. Nu o avea deoarece căr­ Cioculescu şl^a permis numai câteva mici retuşăii: a ţile sale, deşi apărate cu oarecare continuitate, s'au di­ adăugat câteva poezii din prima culegere de „Versuri", fuzat totuşi într'un cerc restrâns. Editorul de pană mal apărute In 1897, spre a contribui astfel la reconstituirea anii trecuţi ce a răspândit-o în decursul a două decenii, debuturilor caracteristice, şi a renunţat la căteva bu­ nu s'a gândit că această operă merită să fie aşezată sub căţi nesemnificative şi de sentimentalism minor. oblăduirea şi prestigiul unui critic, care să-1 releve va­ Din „Cântece", apărute In 1912, editorul a reţinut po­ loarea şi semnificaţia. emele reprezentative, mal numeroase dcât cele respinse păstrând din producţia ultimului an al lui Iosif (când Trebue deci cu atât mal vârtos subliniată râvna şi se ştie că poetul — turburat de o tragedie familiară şi străduinţa d-lui Şerban Oioculescu, — răsplătită prin bolnav — nu mai crea) numai un grup de cântece şi o epuizarea primei ediţii şl baterea celei de-a doua, „re­ singură poezie în ultima versiune. In alegerea d-sale, văzută", — care s'a învrednicit să ne desvălule opera după cum declară d. Cioculescu, a renunţat deasemenl acestui cântăreţ, socotit de cel mulţi drept un poet mi­ la Imnul „La arme", precum şi la Postumele, m majo. nor şi să aşeze In lumina ei adevărată cântarea unul ritatea lor publicate în revista „Flacăra", ca necoree- Urle ce aduce un filon personal de lirism şl o melodie punzătoare nivelului artistic al autorului şl din care proprie. editura cu acelaş nume n'a Izbutit să realizeze volumul Lectura acestei admirabil întocmite ediţii este şl in- anunţat pe vremuri. etructivă pentru exemplul soartei vitrege pe care a pur­ tat-o pe umerii săi cel ce a transplantat In opera sa li­ OBÂRŞIA CANTECUUTI SAB rică, asemeni lui Eminescu şl Coşbuc, geniul anonim E mişcător să te reîntâlneşti, — după mal bine de 29 popular şl care, alături de marii săi Înaintaşi îşi are lo­ ani — cu un bard care ţi-a fermecat copilăria şi ado­ cul său propriu determinat la aducerea la lumină a ba- lescenţa şi din care, ea şl din Emineecu, ştii pe de ro&t o buna parte din poemele sale. Ca toţi aeel de-o gene- Materialul primelor poezii .ale Iul Şt. O. Ioslf şi care a rafţie cu nume, născuţi la sat sau toi targurlue moldovene constituit şi zestrea Întregii sale opere şi nota ei domi­ eau cari, indiferent de locul obârşiei, nutresc o predi­ nantă Îşi trage seva din tezaurul falkflorlc şi din viziu­ lectă dragoste pentru temele populare, am fredonat şi nea satului copilăriei sale, locul de naştere aj tatălui său. •u pe acea vreme: De acolo i-a rămas darul de sfătoşenie Wlajirfe, nevoia de Plâng tiMngri, tălăngi răspund a evoca sărbătorile şi datlnele patriarhale, cântarea nu­ Soarele apune cului Iubit şl acea notă specific românească: duioşia Glas de bucium sună 'n fund, atotcuprinzătoare. Datorită acestei influenţe, Ioslf se Ca o rugăciune. apucă să adune anecdote, poveşti şl poezii populare din împrejurimile Sibiului. am cântat de atâtea şi atâtea orf suavul şl melodicul Dar aceasta era latura oarecum intimistă şl ea se va „Cântec de leagăn", închinat Corinel. Iar acum, recitind Întregi cu aceia de rapsod duios al familiei şi caminulu;. antologia dlul Şerb an Cioculescu regăsesc, ou încântare, Delà acest stadiu de respect pentru aşezarea tradlţiora,! г. la fel de proaspete şi de emoţionante poemele ce mi-au el va trece în mod firesc la proslăvirea cronicarilr-, * plăcut odinioară. Eliberat de criterii critice sau preju­ boierilor, a lui Cârlova,, a gorunului Iul Horia, a casni­ decăţi de şcoală literară, trebue să recunosc tarla câ­ cului Şincai, a domniţelor graţioase şi mereu, р-л-го ver- torva poeme ca „Ml-e dor de un vis", cu acest sfârşit de su-i va adia dorul de ţară, ca în poezia de săriaoa: ergă eolemnă: Te chem şl zl şl noapte, dar Eu stau la foc, trudit de lnsomnk Tu nu-mi auzi In veci chemarea Ascult cum bate ploaia In oblod"?; Şi nu-i mai fioroasă marea Visez... şi 'n vis mă cheamă J : •.* g-f ', - - s. u« In sbucîumarea ei, ca marea Din ţara Doinei, dulcea BomiStu . Mea jale, chinul meu amar. pentru ca apoi, In „Către tineri? p«?,;"" giasui iul sà sun* Precum trebue să menţionez, pentru durabilitatea :.or tramb va profeţită* poemele „Linişte" cu aceste admirabile versuri; Pământ, bătrână gazdă primitoare Dar va să vie — "*..• stal A tuturor tradiţiilor din lume L. ii slavi înătf Ce bun eşti tu In zilele cu soare. Veîilţi cu toţii . antal Şi, citate cronologic, următoarele voeme: „Cântec care îi anunţa pe Goşa. Sfânt", „Şlncai", „Grădina Morţii", „Câîid seura 'n coc­ suri de singurătate", „Melancoliei", „Te duci eu ochii tăi", „Şi dacă vii", „Cântec". • Dar ceeace ne atrăgea In adolescenţa, era psalmodie- In „Amintiri despre St. O Iosâif", d. Mihail Sadovea-nu rea nostalgică a unei copilării trăită sub ralul de voioşie completează figura de cântăreţ al eposului satului cu o al unul cer senin şl idilic In satul nataJ cât şl durerea nouă faţetă, ce arată căldura şl participarea poetului şi Jelania celui desrădăclnat, silit să plece la oraş. Spu­ sau, precum mai propriu spune d. Cioculescu, transfi­ neam adeseori mişcat până la lacrimi poemul Adio, gurarea ce se producea în poet la auzul cântecelor bă­ participând la drama celui răzleţit de sat căruia maica trâneşti. „Timidul" cocentratul, blajinul Iosif, era în­ •a U spune la plecare: drăzneţ. Vorbea cu entuziasm despre baladele noastre bătrâneşti. Găsea cuvinte şi expresii fericite. Avea vocea Da, mult mai bine ar fi fost vibrantă. Arătând pe bătrân (lăutarul ca~e cânta din Să fi rămas în sat la noi. naiu „Cântecul lui Corbea"), bunul Iosif declara cu pa­ De-ai fl avut şi tu vreun rost tos: — „II vedeţi? Acesta e mai mare "praj decât. Ш] De-am fi avut pământ şi bol. acei cari încearcă bizarerii de sunete şi imat •' fac Că suntem nevoiaşi de tot ţară cu un aşa de puternic curent popular". ţ. Şi ai fraţi mici şi suntem mulţi Simţirea trecutului, dragostea şi legătura lndesti<Äi- Muncesc din greu fac tot ce pot tlbilă cu el şi conştiinţa influenţei lui morale, se re­ Şi tot flămânzi, şi tot desculţi simte în toată opera lui St. O. Ioslf ca un filon salutar Tu eşti mai mare mai deştept, şi el străbate, mai ales în baladele şi basmele sale. In- Când oi muri, pe tine-i las, nolndu-le şl transfigurând materialul acesta de texte Şi multe delà tine aştept; populare, el 1-a dat o valoare artistică sau, ca să ne în­ Nădejdea 'n tine mi-a rămas. suşim comparaţia fericită a d-lui Ş. Cioculescu: „precum Noroc măcar dac'ai avea unicitatea Mioriţei nu se explică decât prin intervenţia Să dai de vreun stăpân milos. bardului delà Mirceşti, tot aşa variantele folkloirice ale Să-mi scrii mereu, cât'ei putea, lui Ioslf sunt superioare modelelor populare". In sensul • Că doar tu ştii să scrii frumos. acesta e instructivă lectura poezfflori epice: „Doi vol­ Şi-acuma — ochii să-i sărut, nici", „Haiducul", „Novăceştiii", „Cântec vechiu". ma­ Mergi sănătos şl fii voinic! rea poemă „Pintea", minunatul .iCântec" delà pag. Dar stai, — o vorb' aş mai fi vrut 161—103, „Fântâna vrăjită", „Gruia", „Baladă din po­ O vorbă numai să-ţi mai zic: por", „La fereastră spre livadă", „Smeoaiea", „Somnul Tot ochii ăştia amândoi lui Corbea", „înşirate Mărgărite" şi „Voevodul". Aşa frumoşi, aşa senini, Mal rămâne să aruncăm o privire asupra şantierului Să mi-i aduci tu înapoi — de variante al acestui giuvaergiu al versului, socotit to­ Să nu-i uiţi, dragă, prin străini. tuşi de mudţi ca un iremediabil boem. Materialul de note Şi, pesemne, penitrucă undeva, în memoria afectivă, şi variate este, după ediţia de Opere a lui Eminescu întoc­ accentul acestui cântec şi-a păstrat timbrul emoţional, mită de Perpessicius. o dovadă peremptorie a art'stului el mă Impresionează şi acum cu aceiaşi intensitate. Po­ deţin clasic din St O. To«if si ei constitui се^ mai ustu­ ezia aceasta pune tema desrădăcinării, înaintea lui O. rătoare lecţie de hărnicie şl vrednică disciplină aitîst'că Goga: „De ce m'aţi dus de lâmgu bei" nu-i decât replica pentru acel ce mai stărue în Iluzia inspiratei. După a- subiectivă şi retorică a poeziei „Adio". Temă pe care firmaţia d-lul Cioculescu, poetul nu retipărea n'c'odată şi-a însuşit-o Goga, cu un accent mai dinamic, se regă­ dlntr'un periodic în volum, fără să-şi revadă scrupulos seşte la Ioslf în două poezii premergătoare: „învins" textul. Mai mult încă, adeseaoiri trarisformarea echiva­ (1898) şl „Pribeagul" (1899) numai că ideea de neadap- lează cu o redactare nouă. tabilitate a etementului uman, strămutat delà oraş la Din lotul de traduceri, care ţtoe o treime din volum ţară, caracterul unei teze sociale, ca la Goga. In „Pa­ se remarcă poemele tălmăcite din Heine şi cele din Car­ triarhat!©" se găseşte nuclear satul a cărui monografie men Sylva. lirică va fl reluată de Goga, cu un îndemn activ, de ră­ Meritul acestei „ediţii definitive" a d-lui Şerban Cio­ sunet social. culescu este că restaurează în drepturile sale un poet căruia 1 se cuvenea de mult o aşezare în raftul înainta­ şilor prin întinderea şl fecunditatea operei sale lirice bizuită pe trecut care, după expresia, editorului său, e fundamentul moral al tradiţionalismului. Ea repune şi In locul cuvenit pe un poet naţional care, in viaţă fiind, ar fi trebuit să se bucure de toate privi­ A R TA şi legiile acestei situaţii. Or alţii, fără să aibă acest drept firesc şi statul lui de serviciu, au bras foloasele situaţiei cuvenite de drept lui St. O. Iosif. Şi el a închis ochii fără ca acei cari erau contimporanii săi să-şi dea seama Arta, în cele din urmă, e o operaţie magică. Ţinta ei pe dedeparte de valoarea şi semnificaţia operei sale. Cre­ de căpetenie, care e să evoace sau să pugerezè, deprin­ dem deasemeni că se deschde o perspectivă justă asu­ de de respectarea întocmai a unor reguli- Legătura dintre pra valorii etice a acestei poezii, care merită o cât mal autor şi cetitor (sau auditor sau spectator) e, în cele din mare răspândire Întrucât ea glorifică şi proslăveşte fa­ urmă, o legătură magică- La cea mai mică desconsiderare milia, tradiţia şl pe precursori. a regulelor, se rupe iremediabil. Ţinem deasemeni să stăruim asupra restaurării unui Autorului îi e permis să ia totul în râs: oamenii, viaţa, adevăr în ceeace priveşte colaborarea dintre St. o Iosif societatea, instituţianile, pe el însuşi, ideile. Dar arta e s1- şi D. Anghel, despre care s'au statornicit svonuri neade­ lit s'o ia în serios. Operaţia magică, la care de bună voia vărate, şi cităm ceeace cu prestigiul d-sale afirmă d. Ş. lui a recurs, trebuie s'o respecte. E singurul lucru de care Çioculescu: „De aceiaşi sănătate morală (ca şi restul nu poate să râdă- operii) este productivitatea sa de traducător şi de au­ Deaceia ironia constituie procedeul cel mai delicat şi tor dramatic, singur sau în colaborare cu D. Anghel. In mai primejdios în artă. Ironia, care presupune în deoseb* geneza noului autor A. Mircea unii critici refuză să vadă o intervenţie personală a creatorului îi e interzisă de re- rolul activ ai Ni Iosif, atribuind colaboratorului său, atât gulele magiei. Ar fi la fel dacă la un teatru de păpuşi iniţiativa cât şi redactarea, inspiraţia şi execuţia. Abi­ omul care trage sforile ar ieşi de după perdea. Tot farme­ litatea polimetücä îi apaTţine însă Iui !st. O. Iosif mal cul s'ar rupe instantaneu. Jocul artei, dacă nu e luat în se­ virtuos în arta formală decât Anghel, al cărui impre­ rios, devine fastidios, ca orice joc. sionism se lupta cu dificultăţile rafinate. Se pare că Magia impune în plastică, în muzică sau în literatură sensul acestei colaborări, chiar în vremea ei a putut fi o regulă inflexibilă : autorul n'are voie să apară altfel răstălmăcită în defavoarea lui Iosif, care şi-a pierdut, decât prin procedeele artei- Humorul şi comicul pot fi ob­ m această aventură o parte din prestigiul personal şi ţinute în cadrul ei ; observaţiile personale cu caracter iro­ fericirea căminului. Deşi lovit în resorturile lui de nic, venind din afară, strică doar. In tot timpul jocului, viaţă, prin singura, reala nefericire pe oare a cunoscut-o, autorul rămâne ascuns. Orice intervenţie a lui, întreru­ roetul nu s'a resimţit în vitalitatea creaţiei. Adversitatea pând sau accentuând cursul artistic, face să piară atmos­ 1-a servit dimpotrivă ca un suprem imbold de depăşire. fera magică în care, singură, relaţia dintre el şi public e, Ca şi cum iraţionalul i-ar fi comandat să dovedească, dincolo de schimburile omeneşti de sentimente sau idei, pipăit, că n'a fost preferat cel mai bun din doi, că te­ ceva extratemporal şi deci încântător. meiurile cerebrale ale necredinţei erau şubrede, poetul atinge cu nouile sale „Cântece" piscul artei sale. „Cân­ Unor foarte distinşi autori ÎS s'a părut inteligent şi ori­ tece" nu sunt numai o primenire a inspiraţiei la apa vie ginal să apară de după perdea. Ei nu şi-au dat seama că a suferinţei, dar şi o realizare art'stică de un deosebit prin aceasta mărturiseau neseriozitatea lor. O indiscreţie rafinament. Ca într'un duel de artă cu rivalul său mal — cât de mică, o aluzie personală — cât de fugară, o in­ norocos. Iosif se joacă cu rimele funambuleşti, cu enjam­ sistenţă directă — oricât de subtilă, arată că un Giraudoux, ba ment-ul şi mai în genere cu toate artificiile primej­ un Gide, un Huxley nu iau arta lor în serios- Prin aceasta dioase, fără să păgubească însă seriozitatea adâncă a orice contact magic cu ei devine iluzoriu. Părăsesc arta şi operii sale. O asemenea acrobaţie a tehnicei, cu respec­ reintră în banala inteligenţă. Unde e surplusul la care se tarea gravităţii patetice, e desigur ultima şi cea mai de aşteptau ? seamă biruinţă a poetului. Giraudoux, poet Incontestabil, scoboară datorită iro­ niei. „Sensibilitatea nouă", cu privire la a cărei existenţă în opera lui existau de la început îndoeli, se arată cu de­ săvârşire inexistentă prin neîncetate ironii. Nu există sen­ sibilitate nouă la el, ci doar inteligenţa care vrea s'o ex­ prime. Şi de aci rezultă şi caracterul profund antimodern al tendinţelor sale. abil camuflate în teme actuale : ironia Jn c e tare sfârşeşte prin a desgoli sufletul lui Siegfried — Forestier, iubitor al ţării unde bunul simţ are trei dimensiuni ; dorul Nici spaimă, nici durere. Noaptea creşte Suzanne! în plin ocean Pacific după controlorul de mă­ Un lac de pace, argintat de ploi. suri şi greutăţi; sila lui Jérôme Bardini care n'a găsit Aventura şi se întoarce. „Cărţile mele", mărturiseşte Parfumul lui e fraged printre foi dealtfel Giraudoux, ,.sunt numai false jurnale intime". Ca rodul ce'n hambare pârguieşte. La Huxley şi la Gide ironia ucide orice avânt şi pune între autor şi cetitor distanţe Infinite. РЫіір Quarles al lui Huxley spune că se simte în societatea oamenilor, a Nici jarul vechiu, nici flăcările noi. cunoscuţilor şi a vecinilor săi, la ţară, ca savantul natura­ Doar orb prin întuneric îmi sclipeşte list Fabre printre coleoptere. Eduard al lui Gide, Ia fel, când vorbeşte cu rudele lui, coboară din altă lume. Sunt Acest luceafăr. Doru-i, ca un cleşte, amândoi prea deştepţi, stau prea departe, devin artificiali- E singur arma crudului război. De undn si provine caracterul ciudat al1 готапеіот lui Hux­ ley şi Gide- Ar trebui să ia lecţii de la Thomas Mann, al cărui artist e un om care iubeşte oamenii, un om excepţio­ Atâta tot. Al vieţii chlhlibar, nal, der tot un om sensibil si cumsecade în cele din urmă. Legat în fir de albă veşnicie, Huxley crede că e un fizician care priveşte lumea din L-înşir pe deget fără să tresar, punct de vedere atomîco-molecular. de unde suprema lui condescendenţă ironică. Aşa să fie? In fapt e un scriitor cu m»lt humor, cu un simt monden ascuţit, pentru care Că 'n capătul metaniei mă 'mbie Mrs Blake „seamănă cu un balon, târît hăt departe deasu­ închipuirea ultimului har: pra valmilor. în foimea senină a fanteziei, pe care n'o tur­ bură nici o adiere". Pe-a morţii stemă, aur o fâşie. Scriitorul, oricât de mare, nu încetează de a fi supus înduioşărilor omeneşti. Goethe, deşi genial, se bucura AL. CIORANESCU când mergea în vizită sau la plimbare, când petrecea o •find • discretă, pentru cine o află nesilit s'o remarce. Când e izolată (caşi bunătatea, dealtfel, care devine obositoare şi stinghereşte), sfârşeşte prin a fi monotonă, desamăgeşte, RONIE se goleşte prin exces. Culmea ei e — fără greş — puerili­ tatea- Amestecul de inteligenţă şi bunătate e însă capti­ de N. STEINHARDT vant şi proaspăt, mereu. după amiază în sânul unei familii simpatice ; se ferea de Artiştii care se bizuie mai ales pe ironie se cred „supe­ excentricitate, la masă mânca cu poftă şi privea cu bună­ riori". Arta „caldă", „sentimentală", „inspirată" li se pare voinţă pe mosafirul lacom care sorbea sosul din farfurie ieftină şi depăşită. Adevărul este exact contrar- Ironia e Nu e vorba de stilul bonom sau de aşa numita „litera­ o calitate, neapărat, dar e o calitate de categoria 2-a. Arta tură sănătoasă". Dar absoluta imparţialitate, diabolica iro­ mare se face mimai prin colaborarea sentimentului, a in­ nie, matematica inteligenţă crudă, îngâmfarea aproape spiraţie, a căldurii- Arta ironică e strict intelectualistă ; planetară răcesc relaţiile autorului cu publicul lui. Huxley adeseori e interesantă ; uneori reuşeşte să fie amuzantă ; sau Giraudoux sau Gide cu ironia lor exacerbată nu vor dar cuceritoare nu e niciodată. Un Stravmsky, un Matisse, obţine niciodată adeziunea, atât de bruscă, de totală, pe un Gide rămân, oricât de culţi şi de abili, artişti care nu care ironia muşcătoare a lui Heine o provoacă imediat. trec de nivelul onorabilităţii. Iată un James Joyce: oricât de puternic, e învins de ironia rece şi rea. Supra-realismul, Ironia, pretenţioasă, are nevoie de un decor. Nu poţi descendent al ironistului Isidore Ducasse, zis conte de circula desbrăcat şi cu joben ; fracul e o haină de seară, Lautréamont, e sugrumat de abstracţiune şi teorii inteli­ nu-1 poţi pune oriunde, oricând. Ironia nu sufără nici ea gente. Provocă surâsul compătimitor prin puerilitate sau izolarea în stare pură; singură şi absolută e ridicolă şi uci­ respinge ca neantul. gătoare. Ironia e, dealtfel, o caracteristică a diletantului- Dile­ tantul, când e un om subţire şi deştept (ceiace se întâmplă Vorbim de ironie, nu de umor sau de comic. E bine destul de des), pune în lucrarea lui reflecţiile sale de om deosebită de ele. Umorist e un Dickens; comic e un Rabe- subţ're şi deştept. Dar „lucrează", îşi compime adică ope­ кйв- Ironia, mult mai grea şi mai perfidă prin rezultatele neaşteptate ce dă, a încercat-o un Gide. ra prin efort (fireşte nu e vorba de efortul technic, ci de cel sufletesc) ; subiectul, şi-l alege ; pe când pentru artist, subiectul se impune. Cât priveşte cuprinsul, artistul nu se O artă strict ironică, strict negativă, nu poate avea întreabă ce să pună în opera sa, ci ce să іш pună. Diletan­ altă soartă decât aceasta : să lase o impresie finală de tris­ 1 teţe. Ironia nealăturată unei credinţe, scepticismul nespri­ tul e ispitit să recurgă la ironi . Ironiile lui sunt şi ele jinit de un ideal sunt sterile. Atitudinea neîntreruptă de subtile dar nu se potrivesc cu opera, plutesc ca untdelem­ „om ironic", pe măsură ce timpul trece, acreşte chiar pe nul pe apă, atârnă greu, scot ochii. Şi nu salvează o lucra­ cei mai buni. Operile vieţii, în acest caz, seamănă, spre re slabă, o scot în evidenţă- Observaţiile lui ironice sunt sfârşit, cu bucăţelele de pâine unse cu unt şi acoperite cu pline de melancolie : stau în aer, ca o rochie de bal arun­ răciturl, care se servesc la recepţii; târziu rămân pe pla­ cată pe un scaun de bucătărie, ca o pălărie tăvălită în no­ tourile goale numai colţuri uscate de franzelă- Artistul roiul drumului, ca umbrela în mâna unui rege negru, bă­ rece înţepeneşte, ca mosafirii la trei dimineaţa, ora peri­ trân şi gol. Diletantul, desgustat, urmăreşte o literatură culoasă a dezamăgirii. Deaceia îi e Voltaire superior lui „gingaşă" şi „rafinată". Aceasta din cauză că ascultă de Anatole France ; fiindcă, sceptic şi ironic fiind, era în bu­ legenda imbecilă după care Racine, Francezul tipic, e gin­ nă măsură un idealist, spusese că cel mai important lucru gaş. Ceiace e absurd. Racine, Molière sau Mozart n'au fost din viaţa lui era puţinul bine ce făptuise, credea în justi­ delicaţi, gingaşi şi rafinaţi ; mâncau foc, erau artişti mari ţie (afacerea Calas), în oameni şi progres, avea convingeri. pentrucă la ei forma perfectă se potrivea întocmai cloco­ Iar din France, dacă e aşa, ce rămâne? Nu maximele epi- tului interior. curianului, nu aforismele banale ale anarhistului de su­ prafaţă. Ci cărţile duioase cu amintiri din copilărie, po­ G- B. Shaw trece, astăzi, drept faronistul model. Ceiace veştile în care apare credinţa naivă, istoria contimporană e real numai în parte. Shaw a susţinut în motele care în­ scrisă de un observator cu păreri bine determinate şi con­ soresc Antoniu şi Cleopatra că anacronismul provine din vingeri precise. Şi câteva cărţi foarte puţin „ironice" : studiul istoriei. Oamenii, spune el, sunt aceiaşi; prezen- Crima lud Sylvestre Bonnard, Crainquebfflle, Dorinţele lui tându-i cum îi şt4 nu poţi greşi ; doar când urmăreşti re­ Jean Servien şi Zeilor le e sete. constituirea istorică ajungi Ia anacronisme. Pentru a fi serios, el porneşte de la ceiace ştie : psihologia omului. Re­ Ironia şi tristeţea sunt strâns unite- Tristeţea interioa­ nunţând Ia culoarea locală, Shaw a dovedit că e pe de­ ră, caşi ironia, împiedică realizarea unor opere mari. Gorki plin conştient de sinceritate în artă. Nu e nici atât de ci­ sau Dickens prezintă tristeţile vieţii. Dar o puternică nic cât pare. In Profesiunea d-nei Warren sau în The Phi- bucurie lăuntrică face ca romanele amândurora să nu ne landerer există multă emoţie sub glumă. Dealtfel, Shaw amărască. O carte tristă, spune Maurois în studiul său des­ e clasic ; prin caracterul) pur voliţional şi teoretic pe care pre Dickens (unul din puţinele lui lucruri bune), poate fi îl dă mereu desbatcrilor personagiilor sale care, oprind ac­ mai liniştitoare decât una veselă. Faceţi această experien­ ţiunea şi suspendând cursul inimilor lor, se discută şi iau ţă : cetiţi o bucată, din cele mai triste, de Dickens (David hotărîri la rece. Copperfield. Oliver Twisft) sau de Gorki (Copilăria mea, Printre străini). Anni o operă ..comică" (de fapt : ironică) Dintre toate defectele, neluarea în serios de către ar­ de Gide (Le Prométhé mal enchaîné, Les Caves du Vati­ tistul însuşi a creaţiei sale, e cel mai amplu. Ironia îl do­ can). Veţi vedea că primii, din atmosferă melancolică şi vedeşte. S'ar putea încerca o comnaraţie: minunea e doar din durere, scot încântare şi pace, celălalt, din ironii ş1 intervenţia personală a dumnezeirii. Atât doar: că dum­ glume, amărăciune şi nedumerire. nezeirea nu ooate face minuni decât în lumea fizică ; în lumea morală, nu. Dumnezeu însuşi, spune Bossuet, nu Ironia dovedeşte inteligenţă, desigur. Dar nu e nevoie poate nimic împotriva raţiunii- Esenţa divinităţii conce­ să spunem că inteligenţa e cu totul insuficientă în artă. pută de oameni, aceia pe care Voltaire o considera atât de Cel puţin, acolo unde începe domeniul ci cu adevărat im­ necesară încât cerea să fie inventată la nevoie, este carac­ portant. In creaţiile mari inteligenţa şi bunătatea merg terul ei ne-ironic- Dumnezeirea, după concepţia morală deopotrivă- Aşa cum arta militară dă istoriei sau legendei a lumii moderne, spre deosebire de aceia a lumii antice, numai pe acei oameni ai ei m care geniul strategic şi cu­ nu e capricioasă, ci legată de legile binelui. Artistul tre­ rajul personal se unesc, arta ia din omenie doar pe acei la buie să urmeze această pildă. Când artistul intervine şi care dilema suflet sau spirit nu se pune. bruschează legile sufleteşti ale operei — care nu scapă de Expusă cu ostentaţie, permanetizată, sistematizată, in­ sub domnia regulelor, — creaţia lui e compromisă mai rău teligenţa nu mai e interesantă. Surprinde şi e interesantă decât ar fi lumea de cel mai teribil cataclism. * eranda seara In prag, iscodind desişul salcâmilor ţi copiii o priveau tă-teară nu mă timt tocmai bine. întotdeauna mă apasă eu iubire si încredere, agăfându-i-se de fustă. Dar truda zih junghiul când vara e pe sfârşite". nică nu-i pătase prospeţimea ochilor, duiosi ti melancolici, „Dar e cald afară", observă tânărul. atenţia cu care îl atculta vorbind despre concerte ti expo­ „Vino mai bine să-fi arăt tablourile. Nu mai sunt la ziţii di pictură, gusturile comune, plimbările lungi pe cari vârsta d-tale". Şi adaugă încet, să nu se audă dincolo de ei le făceau in sat, liniştea ce o resimţeau privind apusurile ^îmbătrânim, copiii cresc cu ochii tn jurul nostru". dinspre Canara, când te aprindeau focurile tnnecate tn fum In semi-tntuneric, se ghiceau cartoanele prăfuite, aruncats si umezeală. de-avalma pe duşumea, tuburi uscate şi strivite, coaie marţ Cu ziua aceea, vacanţa lui se sfârţise, \o telegramă il re- hârtie albă. Razele lunii de-abea ajungeau pună la gis, ihema In capitală. Şi când se îndrepta mohortt spre casa ti era ceva straniu in tăcerea lor. când ramurile salcâmilor lor, care va rămâne mai departe pustie ti mută în razele te clătinau gânditoare ţi un vânt melancolic adia prin ireale ale lunei, plină de gălăgie când soarele va împurpura frunziş. Frunzele te atingeau uşor de geam ca nişte aripi pereţii cenuşii, măcinaţi, se întreba cum va primi ea vestea mari ae lilieci tomnoroşi. Numai lucrurile tăceau nepătrunte şi dacă prin ochii mari. de un albastru transparent nu-i va şi misterioase, se retrăgeau cu sfiiciune în colţuri. Simfi surprinde o urmă de regret, înăbuşită repede într'un zâmbet nevoia ta iasă afară, tă ia măcar o gură de aer. Ştia ce va drăguţ. O iubea in clipele când izbucnea în răi fără motiv, urma. Aceeaşi culoare cenuşiu-roşiatică, atmosfera îngreuiată alergând înainte printre ierburi, arucăndu-şi peste cap cozile de praful necruţător al stepei, putreziciunea gândului răsă­ blonde şi privind cerul cu o dorinţă sfioasă de a-l cuprindă rind I din pământul lipsit de consistentă, de pertpectlvd. ca braţele, de a-l mângâia blajin cu privirea. Atunci ii părea Getturile lai trebuiau să devină controlate, să protttttzt o şcolăriţă, cu trupul vioi şi obrajii roşii de fugă, o mică când cartoanele sunt tmulte prea repede depe şevalet, tă м elevă care a scăpat dintr'un turn ascuns şi ferecat, pe o va- apropie dornic de amănunte, să se depărteze contemplând jişte înălbită de soare, li venea s'o strângă încetişor de mânu priveliştea. Acelas joc, evitarea privirilor, murmurul auto* şi să alerge amândoi, chiuind de veselie, până li s'ar muia mat : ..Interesant !". Promitea că va scrie intr'o zi o тісб genunchii şi-ar cădea înlănţuiţi, în pirul înalt, râzând merem, prezentare. fericiţi. „Crezi că ai putea încerca?", întrebă el fericit, arâtânli Toate ii reveniră în minte delà portiţa scundă, până la ca un 'gest larg, grămada informă şi inutilă, Iar tn ochit treptele de piatră. Dar casa îl primi cu tucerea întregului pierduţi, innecaţi în riduri şi cuta de grăsime, si sbătea re» •sat. numai geamurile erau animate de aceeaşi lumină veş­ cunoştinţa şi speranţa. tedă, liliachie, pe care o dă flacăra slabă de petrol in aerul Dar acum se petrecură toate altfel. Pictorul se întoarse închis. Prin fereastră se zărea o siluetă greoaie, desenându-te din drum nehotărît şi o oboseală intensă i se citi pe faţă, singuratecă în mijlocul camerei, aplecată de-nsunra farfuriei „Nu astă-seară", şopti el. u.Altă dată nu astă-seară> Câte* cu friptură. Ducea bucăţile cu repeziciune la gură fi gesturile odată toate mi se par prosteşti". Tânărul protestă. „Da, da, lui sigure şi lacome, tulburau neplăcut umbrele nemişcata, prosteşti, n'au nici un roti. Mâzgălesc hcrt;e degeaba G mică mobilele sărăcăcioase şi împietrite, ce dispăreau în colţuri. plăcere, nu ?" şi îşi privi degetele scurte si umezi în lumina Când se îndreptă spre uşă, paşii răsunară puternic pe po­ lămpii, caşi cum prin ele ar fi trecut o apă nevăzută, gălbue deaua învechită^ glasul străbătu stingher si răpusit liniştea şi vrăjită. „Iţi mai trece de urît, aci la ţară. Daca n'ar ff salului. „Eu surit", şopti timid Nichita, adâncindu-şi înfrigu­ cărbunele, aş turba de urît". rat mâinile în buzunarele largi ale pardesiului. Teofil Seda „Dar bine, o ai pe Zaira", vru să erclame Nichila, dar ridică lampa în dreptul ochilor, pentru a zări mai bine Privea îşi aminti că faţă de soţul ei, Zaira era foarte rece, Îl evita nedumerit pe tânărul acela slăbuţ, cu zâmbetul acela sniri- aproape şi-şi petrecea toată ziua tn grădiniţă, in mijlocul tualizat. ce-i scălda chinul intr'o bucuri" Gânditoare. Părea straturilor de seminoc, croşetând, supraveghindu-şi copiii. că spune grosolan, înfipt bine intre căpriorii casei sale: Deseori luaseră ceaiul amândoi la măsuţa \ae paie si el îşi „Ce r.auti aci ?" sorbea tăcut lichidul înviorător, iar igliţele alergau iute tn „Am venit să-mi iau rămas bun", zise Nichita, strivind b mâinile ei delicate. Le plăcea să stea nemişcaţi ore întregi tn fotoliile confortabile, fără să rostească vre-un cuvânt, în­ floare de liliac care umplu aerul ca un miros iute, ameţitor. conjuraţi de verdeaţă. Părea că tn liniştea pe care o căutau „Nii şiiam ce íe-a adui, asa târziu !" făcu pictorul. înfriguraţi, stăruie o înţelegere tainică, dorinţele lor csls „Mă gândeam că mâine, nu se mai poate. Trenul pleacă mai curate pluteau din cer ca 0 ninsoare şi se legănau nevä* puţin după răsărit". zate tn jur. jBine, intră !" se învoi Teofil Seda, ferindu-se din aşe. Şi adăugă silii, asezându-se cu un geamăt în fata fripturei' Când Teofil Seda sosea pe bicicletă delà şcoală, calcane „lî oafcc'e plăcere să ie vadă" Nu-i rostiră numele şi fiecare cu stângăcie peste straturile de flori, el se ridica M ti în­ gândea cu încăpăţânare că va vem In miilocul lor şi-si vor tindea mâna, luându-şi rămas bun- Pictorul tl invita mereu ascunde sentimentele unii faţă de alţii. Cel nutin dacă tă­ să mai rămână, fără a insista prea mult. $i după ce pleca, cerea nu s'ar fi întins atât de moărăt^are. Gesturile largi îşi imagina cum ea se îndrepta îngândurată spre casă să ale gazdei păreau silite, ostentative. Termină carnea până prepare cina, iar el ridica fotoliile cu uşurinţă, şi termina la os, cu o încăpăţânare îndârjită şi îşi trase alături un ultimele prăjituri, strângând fărămiturile cu lăcomie. Apoi coşuleţ cu fructe, alegând un măr. Zaira se retrăgea să-şi culce copiii şi poate rămânea lângă ei până adormeau, cu privirile pironite în tavan, copleşită „Ţineam foarte mult să revăd tablourile, zise Nichita. de un sentiment pe care nu sj-l mărturisea. „Nu ştiu când mă voiu mai întâlni cu ele", adăugă trist si roşi. ca după o necuviinţă. „Mă lasă mai mult singur", murmură pictorul sfios şi umilit, privindu-l printre genele rare. „Întotdeauna a fost „Eşti foarte bun că te mai gândeşti la asia", dădu pictorul aşa, de când am luat-o. Numai venirea d-tale a adus puţină din cap curătindu-şi mărul Degetul lui mare »e rotunjea veselie tn casajioastră". Zâmbetul lui era silit, plin de teamă. riudat, ferindu-se de lama rece. „N'am putut de mult să re­ „N'o voiu lăsa aci", hotărî Nichita. „Va nuri de urît". alizez ceva mare. A trebuit să mă ţin de şcoală, nu ?" Intr'o zi, când îi descria entusiasmat templele din India „Pentru mine sunteţi numai pictor", spuse Nichita din . .»/ statuile colosale din insulele Pacificului, ea ti mărturisise senin şi iar se roşi. într'un "avânt spontan, într'un vânt rău care o însufleţise „Pictor într adevăr", mărturisi Teofil Seda. „Dar statul pentru o clipă. „Aş vrea să-i părăsesc pe toti. SA pot pleca nu vrea să ştie de vocaţia noastră sufletească, a micilor sluj­ şi cu d-ta". Mergeau la braţ în întuneric si el închisese ochit başi care il servim cu credinţă. D-ta un om superior, trebuie de fericire, un văl subţire i se lipise fermecat peste obraji. wd înfpleui Poate vei scrie ceva acolo..." Capul lui se plecă Era stăpânul ei înaintea lor se deschidea o lume vastă si lu­ spre Apus acolo unde se împărţea lumina şi destinul fie­ minoasă, plină de orchestranti în haine de seară, de tablouri căruia, delà birourile prăfuite şi funcţionarii corupţi. „Nu-i celebre, de castele tn fildeş, de mozaicuri $1 arabescuri scân- 8 plecau por'că în faţa lor şi e clătinare lucioasă, em an fir de a; *• nevăzut, străbătu intantricul. se oglindi tn lună. Po­ teca de argint se desfăşura m fata lot şl amanţii nu mai vă­ zură decât lumina clară a firului de beteală. Nichita o îm­ ЭЕ ARGINT brăţişa, li strânse pardesiul în furul umerilor, deşi simţea trupul ei cald ca pământul. Mergeau cn mtr'o plimbare de amurg, fără să se grăbească; nicăeri nu-i aştepta nimeni şi L СНІНАІА erau fericiţi simţind acelaş lucru, trăind bucuria rodnică, ce se revărsa din trupurile piine. teittoare, dt apt liniştite şi misterioase, asfinţituri însânge­ Târziu, ea îşi ridică fafa şi obrajii ei erau rumeni de obo­ rate către care meritau tpaşii lor. Iar el o conducea ameţit seală, iar albastrul ochilor se întunecase. Nu îndrăznea tă şi puternic, simtind-a plăpândă, iubitoare, o fiinţă slabă care şoptească, vorbele ar fi tulburat tăcerea armonioasă a nopţii. are nevoie de apărare.. O singură dată ti vorbise aga. (ind El înţelese. Ajunseseră. Toate forţele îi părăseau şi o mo* Nichita povestea, punea întrebări stângace, îl privea cu leşeală bolnăvicioasă Si cuceri, le amorti dorinţa sălbatecă atenfie în lumina ochilor, lipsită de teama că ar putea des­ cu care se- căuta sângele lor. Pământul îi chema către el, luşi o umbră de dorinţă. Mărturisea adesea, că îsi iubeşte din coapsele lui se înălţa puterea nimicitoare şi ucigaşe, topiţi ti soful, fără ca să t-o ceară cineva. Ii motiva lipsu­ care îi făcea să se simtă slabi şi neputincioşi. rile, ii justifica defectele, cu o grabă neîndemănatecă... Nichita ti ridică cu duioşie capul ce zägea nemişcat pe „Numai d-ta ai reuşit să-i înseninezi puţin viata"., adaugă ierburile ascuţite şi-i duse încet mâna lângă trup, ne par­ pictorul. „Da, da, trebuie^ să-ţi mulţumesc. Dacă nu erai d-ta desiu. Privirea ei era metalică, lipsită de viaţă, degételer cine stie ce te întâmpla", spuse puiin ironic, curăţind co- se curbau moi, fără voinţă, in aşteptare, hi anropie fata de iile de măr. „Ii va părea rău că pleci. Mult timp nu va ochii ei adânci, caută să surprindă q rază de iubire, de accep­ seoate o vprbă". tare. Nimic nu izvora de acolo, nu răsărea din fântâna stear­ pă, şi el era ca un călător însetat lânPă un izvor scurs tn pă­ Apăru târzia desprinsă din umbră, de-abea se auzi uşa» mânt. Ii simţea trupul tremurător şi fierbinte, dar tn adâncul turta o rochie uşoară de dimineaţă si ochii ei se distingeau ei se deschidea pântecul blestemat al pământului, lanful ne­ plini de bunătate si înţelegere. Nichita o privi atent, fără întrerupt al vieţii însufleţită de stepă. Buzele se conturau sä te sinchisească de prezenta soţului si o tristeţe largă, rotunde şi sculpturale în mângâierea înfiorată a lunti. dar ea sbuciumul mării între ţărmurile nisipoase, ii umplu su­ ea nu răspunse sărutului lui. fletul Nichita se întinse alături, cu mâinile sub cap. Privea ce­ . ?l Jntelese c? va Pleca. O clipă îşi întoarse privirea rul, i se părea că steluţele de arpint scânteiază si iar pier, îngheţată spre fereastră. topindu-se in întuneric. Si toată clipirea îngheţată peste, \:>A »e™t să-ţi ia rămas bun", o lămuri sfios pictorul", câmpia întinsă si mută, era îndenărtată si senină ca si cum ,Jxe părăseşte, Zaira . dincolo ar fi fost o lume mai bună si mai plină de ideaU „Da", şopti Nichita. „Ai met doresc să mă întorc". Ea îi O privi în tăcere. îşi sprijini uşor canal pe pieptul el sl-i privi pieptul plăpând, copilăresc, gulerul resfrânt, puţin sărută sânii, prin stofa subţire. Trupul ei avea un miros mototolit. Figura lui de obiceiu încrezătoare, era plină de uşor de ierburi si respiraţia caldă îi mângâia faţa. Ii neleil teamă._„Cum nu m'am gândit până acum îtf asta", se îrv cu stângăcie părul trebă Zaira şi hotărî fără să-şi privească soţul. „Te voiu Nu vorbiră de plecare, goneau acest gând ca o pasăre în­ însoţi . grozitoare de pradă, ce i-ar turbura pe amândoi.^ O tnlăn- ţuise acum tăcnt, într'o sărutare lungă, liniştită, aoroape „S'au 'culcat copiii ?", întrebă pictorul, şi glasul lui venea aţipiră cu buzele apropiate. Simţea limpede că femeia nu de departe, se ştergea intre ziduri. i-ar putea aparţine niciodată. Se coborîse vestii ei o ninsă „Dorm", răspunse ea, „Plecăm ?", îl întrebă. care încremenise Hmpul, descătuşase dorinţa nesuferită, Coborîră alăturaţi treptele tocite şi albe fără să privească imorăştiase spasmele voluptăţii Vântul care de-abea adia, tn urmă. Părea că se prăbuşise ceva imens si boltit, ca o avea ceva otrăvitor, aducea miresma unor ierburi tari «fi biserică sau un pod tos de apă. Nu se întoarseră să-l vadă îmbătătoare. Ar fi vrui si stea osa nemişcat ani întregi, toată tn stupoarea lui caraghioasă, ciocănind cu degetele tăblia viaţa şi cealaltă viată, fără să-l tulbure nimeni, ci numai ea de stejar. Nichita nici nu-şi aminti dacă îşi luaseră rămas să fie aproppe şi să-i sărute părul. bun. Mergeau fără grabă, crengile subţiri de salcâm le răvă­ şeau părul, copaci plantaţi de curând se clătinau domol, ca Se întoarseră aproape de ziuă, când răsăritul fumega, ro­ oi turmă liniştita. Traversară grădina, se apropiau de şiatic. Traversară albia secată, auziră bubuiturile îndepărtait câmpie. Niciunul nu alesese calea, fusese o dorinţă neaş­ ale dinamitei delà carieră, clopotul vesel delà cazarma de teptată şi chinuitoare de a străbate mereu pământurile. După grăniceri. In ceaţa dimineţii, grupul întunecat al satului U Salcâmi,migdal ii pitici î$i răsfirau frunzele ascuţite în bătaia se păru un duşman rău si ascuns, dar nu s? mai tinirră de lunii şi foşnetul lor era nesimţit şi dureros, când îi cutre­ mână. In lumina care lua viaţă, redeveniseră nămnnteni, mura vre-o adiere. Plantaţi la distante mari, începuseră să undttiala rotor treizeri de ani, se distingea in jurul ochilor el le cadă frunzele, se înroşeau ca arama, acopereau pământul. limpezi- Picăturile de rouă tremurau vii în vârful ierburi­ Nu le pria clima, creşteau pitici şi mureau după câţiva ani. lor, le uda încălţămintea. Ea îi înanoe pardesiul mototolit, Când eşirâ din grădină, vântul deveni mai puternic, mai înverzit de buruieni. Nichita îl nrimi fără nici vn cuvânt, tl arzător, îl simţeau dogorind pe obraji. Nu se mai ghicea de­ îmnături absent. Se aprooinu. Ridicară sârma phimpntă. ru­ cât un şir rar de trandafiri sălbăticiţi, care îşi întindeau ginită, treabă printre tmndafirii sălbăticiţi, nrintre miPdali. mlăditele spinoase pe alee, se încrucişau ca bălării- Fuse­ Afund înţelese că ea trebnie să rămână acolo. Se opri îm­ seră lăsaţi în părăsire, nimeni nu se mai ocupa de ei, dar pietrită, cu Pura încleştată de durere. Vru s'o cruţe de a- continuau să trăiască cu incăpăţinare, fără să se lase înă­ tata suferinţă, dorea să termine mai repede, se simţea Proaz- buşiţi de rădăcinile pirului. Toată curtea era o paragină şi nie de obosit. Făc" un Pest nelămurit cu mâna si se întoar­ când ajunseră în stepă, amândoi simţiră o uşurare, caşi se brute snre alee. Tâmnlele H zvâcneau puţin, ne Ъпт» simţea cum ar fi scăpat de ceva apăsător şi lacom. „Suntem liberi." pasiul pro"snăt al dimineţii. Aproane de îngrăditură se gândi Nichita, şovăind o clipă. înaintea lor se întindea ste­ întoarse. Zaira rămăsese tot la capăt, mică si nemiseniă pa mută şi tainică, scăldata în lumina argintie a lunii Ier­ şi aşl"r,tarea ei îi insnira o duioşie nuterniră, o milă nesfâr­ burile aspre foşneau când treceau prin ele, pasul se afunda şită. Vântul uşor îi flutura rochea si crcnPHe grele ji ascun­ câteodată în muşuroaie afânate. deau anroano obrazul ..Ascultă, tc-am iubit mult", vru să Simţeau amândoi cum îi cuprinde căldura pământului în­ strite, dar îl coolesi tristeţea. cins peste zi, întunericul blând, înceţoşat, le atingea ochii Pe neaşteptate, apăru d;nspre casă un ţăran care gesti­ şi buzele. Nu se întrebau unde merg. In urma lor rămânea cula, anoi veniră mai mulţi si toti stri«nu. rid'*"" hrntete. pata întunecată a satului şi se mai distingeau flăcările roşi­ Ii snnnea de bună seamă ceva grav. căci ea nu înţelese din atice răsucindu-se în fum şi scântei. Lăsau în dreapta cari­ primul mowni, cavoa lămuriri. Anoi, cum tmnl arătă snre era de piatră şi linia ferată. La carieră se lucra şi noaptea. poarta văruită, Nichita nricepu. Snre stradă flutura lin- Becurile mici se vedeau ca nişte cuie, si-aiungea până la ei tol!" mare, negru, se zărea de aci puţin aplecat, bătut în sunetul puternic al bolovanilor măcinaţi. Dar ei se afundau grabă _ ^ in stepă şi totul dispărea, afară de vârful clătinat al buruie­ Zaira na se mişcase încă de unde era ştia ca el r> urmă­ nilor- Numai greerii ţârâiau prelung, în izbucniri neaştep­ reşte ct nrivirprt. ascuns intre tufişuri. Sf va îndepărta târ­ tate şi ecourile se târau în noapte, agonizau în depărtări. ziu, calmă, când el na fi destul de denmie, să mai afle ceva.

Drumul bătut de căruţe, albicios, se sfârşi în fata unei Pnate 'îl astonfn incă în canatul pleci. Dar nu m"i em poteca tape stâncoasc, unde creşteau i°rburi .galbene, ofilite. Era de argint. Z;nn care se mărea lumina cenuşiul unîfprm al albia secată a unui râu străvo.chiu şi ei se opriră o clipă în stepei, rrnnăt"ri!e urâcîaase, piatra roişiatică, nourul de praf mijloc, simţind că im sânge ireal izvorând dintr'o rană as­ ce se ridien delà carieră. cunsă, le moaie picioarele, le încremeneşte dwinta de a a- Din înălţimile nerimoscitfe ale cerului, un vultur nlesua innge la capăt. Doar greerii teşeau întruna punţi între malu­ hori nnronne. de pământ, cflrfiind puternic. înfiorător. rile pustii. Străbătură înfricoşaţi lespezile de piatră şi se Si ţipătul lui pluti mai departe, până se pierdu între ierbvri, ţinură mai strâns. Curând vegetaţia se rarem, ierburile se amuţi dincolo de zare. Incă un cuvânt despre N. de N. CONDEESCU

Colegi, prieteni şi foşti discipoli au scris pagini mişcă­ de seacă documentare bio-blbliografica, împănate cu toare despre cărturarul plecat dintre noi In preajma critici abstracte —, un astfel de om intră nelndoelnic, Crăciunului trecut. Toţi şi-au exprimat admiraţia pioasă după săvârşirea lui barim, în panteonul mândriilor na­ faţă de vata puţin sgomotoasă a Iul N. Carto;! an, viaţă ţiunii sale, nu prea departe de poetul care i^a cântat închinată în întregim© ştiinţei, şi toţi s'au întrecut să aspiraţiile, de dramaturgul care i-a reflectat moravu­ sublinieze valoarea excepţională a operei lui de istoric rile ori de romancierul care i-a zugrăvit societatea. Am literar. Este sigur că, la apariţia viitoarelor fascicole ale încorporat literaturii noastre pe filologul şi istoricul marilor noastre periodice de filologie şi istorie, vom citi Haşdeu şi pe arheologul Odobescu; mai aproape de noi, judecăţi şi mai autorizate ale trudei lud) întru dezgroparea pe Vasile Pârvan; nimic mai firesc şi mai îndreptăţit manifestărilor culturale din vremi bătrâne. Paginile de ca, peste un deceniu sau două, să-i îmbogăţim capito­ faţă nu pretind să anticipe asupra verdictelor unor lele şl cu cărturarii ce-au cinstit catedre şi lăsat opere pene colegiale şi nici să ofere primele materiale pentru temeinice, delà Unire până la războiul de faţă. In nu­ o biografie puţin promiţătoare de senzaţional. Ferin- mărul lor, nu ezit să aşez şl pe Nicolae Cartojan, sigur du-se a pune în cumpăna valorilor nişte lucrări de mult că posteritatea îl va reţine numele şl măcar acea parte clasate ca modele, aceste rânduri vor insista cu atât din operă care, pe baza propriilor lui monografii, re­ mal puţin asupra şcoalei Carto] an In scrutările trecu­ clădeşte vechea noastră literatură în legăturile ei cu tului nostru şi nici nu vor nazui să aşeze pe savantul apusul şi răsăritul. Cartojan n'a lăsat pe lângă scrierile dispărut în perspectiva istoriografiei romaneşti. între­ lui de specialitate nimic asemănător cu Răzvan şl Vi­ dra, cu Pseudokinegheticos sau cel puţin cu Memoriale, prind o contribuţie în marginea tuturor acestor prino­ dar generaţii întregi ds acum înainte îşi vor însuşi te- suri aduse sau datorate în viiitor de către colegii — aca­ pre cultura românească din timpurile voevodale ima­ demicieni sau profesori — şl elevii lui Cartojan. Aduc ginea modelată de el. un omagiu întru totul neoficial memoriei lui, dar de solul acelora ce nu pot fi aduse de cei ce l'au întâlnit Cartojan este incontestabil Joseph Bédler al nostru. numai în biblioteci, în comisii, pe la câte o recepţie sau Asemănările dintre aceşti doi medievişti sunt izbitoare. chiar de către cei ce i-au sunat la uşă, dornici de în­ Autorul tezei epocale despre Les Fabliaux şi al Legen­ drumări după ce îi ascultaseră cursurile Rudă apro­ delor epice a revoluţionat prin descoperirile şi interpre­ tările lui capitole largi din literatura veche a Franţei: piată lui, i-am trăit în preajmă nemijlocită aproape trei a discreditat teoria lui Benfey despre originea exclusiv decenii; and dearândul am locuit şi sub acelaşi acope­ Indiană a povestirilor şi anecdotelor şi a arătat că epica riş; cu rare excepţii, l-am văzut mai în fiecare zi. In- medievală franceză nu descinde din cântece de vitejie I văţăcel al lui, mai cu seamă în anii de formaţie liceală de factură poporană, ci are obârşii savante, alcătuiri şi universitară, am fost mai târziu unul din rarii con­ mănăstireşti, menite a preamări pe cutare sau cutare fidenţi ai întinselor şi variatelor lui zămisliri intelec­ ctitor în faţa sutelor de pelerini în drum spre lăcaşuri tuale. Doresc prin urmare a-1 înfăţişa în intimitate. de închinăciune mai vestite. Şcoala Bédier a extins Vreau să evidenţiez eminenta morală a omului şi pro­ aceste concluzii fecunde şi la alte genuri, demonstrând bitatea excepţională a savantului. Voi preciza compor­ că nimic din producţia literară a evului mediu francez tarea lui în viaţa de toate zilele, câteva din manifes­ nu se datoreşte „geniului primitiv" germanic, fiindcă tările lui sufleteşti, părţi din orizonturile culturii lui, totul a fost elaborat într'un climat cărturăresc — cle­ lucrul zi de zi la masa lui împovărată de ceasloave, lu­ rical sau seniorial — de către oameni instruiţi, la curent cru migălos din care au ieşit Alexandria în literatura cu poezia provansală şi cu scrierile latine ale vremii. La românească, Cărţile poporane şl Istoria literaturii -ro­ noi, Cartojan a primenit în chip analog studiul târziu­ mâne vechi, apoi, mai fugar, apostolatul lui profeso­ lui nostru ev mijlociu, şi a pus In circulaţie adevăruri ral, aşa cum îl vedeam de acasă. Veţi fi luat seama, tot atât de binefăcătoare. Mulţumită migăloaselor Iul poate, că intenţia mea de a zugrăvi pe Carto] an, omul, comparaţii de texte, ştim astăzi că sfera bizantino-slavă riscă a se izbi de greutatea izolării lui de celălalt Car­ şi neogreacă a culturii noastre vechi nu trebue înţeleasă tojan, specialistul recunoscut în literatura românească ca o carapace de nepătruns pentru influenţele din apu­ veche. In chip fatal, documentul uman ce-ar fi intere­ sul neolatin; că o bună parte din literatura etică şi na­ sat deopotrivă pe Montaigne şi pe Sainte-Beuve, va rativă ce a distrat ne strămoşii noştri sau a picurat în­ păstra în cazul de faţă adnotări despre stâlpul de bi­ ţelepciune în sufletele lor ne vine din occident, câte bliotecă şi benedictinul strădaniei redacţionale dintre odată direct, prin filiere balcanice de cele mal multe ori. cei patru pereţi ai biroului propriu. Ca şi Bédier, răzleţit într'un rând spre producţiile pre­ romantice ca să descopere izvoarele cărturăreşti ale Grija mea de a defini personalitatea Iul Cartojan vă­ pretinselor explorări americane ale lui Chateaubriand zută din cercul familial ar părea unora izvorîtă dintr'un —, Cartojan, spicuitor pe ogor vecin, îşi semnalează cult de capelă restrânsă, puţin apt deci a Interesa incursiunea în domeniul grecesc prin revelarea adevă­ cercuri mai largi de iubitori de cultură. Aceştia vor ratului model al Erotokrit.ului cretan, romanul francez pleca cu siguranţă urechea la destăinuiri mai mult sau Paris et Vienne din veacul al XV-lea. Ambii savanţi, mal puţin anecdotice despre Goga, MInulescu sau Re- apropiaţi şl prin ţinuta lor distantă faţă de ambiţii stră­ breanu, dar unii dintre dânşii vor socoti, poate, că un ine catedrei şi manuscriselor, au sfârşit prin a fi con­ istoric literar, chiar de proporţii europene, nu trebue sacraţi prin alegeri în Academii şi amândoi, înainte de să reţină decât prin rezultatele cercetărilor sale. Este a trece Într'o lume mai bună şi-au înmănunchiat vede­ aproape de prisos să mărturisesc că nu împărtăşesc rile şl interpretările în câte o lucrare de sinteză. acest punct de vedere. Se mai simte oare nevoia să re­ pet că civilizaţia unui popor nu o urzesc numai artiştii, Admirator al lui Bédier — Les Fabliaux în legătură scriitorii şi gânditorii lui, cl şl savanţii din sânu-i, delà de piele îi stătea veşnic la 'ndemână —, Cartojan i-a umilul compilator de cunoştinţe enciclopedice până la urmat metoda scrupuloasă a probităţii ştiinţifice mereu marele inventator tehnic? Când un istoric literar şi-a prudentă în afirmaţii, afirmativă numai după strâge- impus numele publicului larg din afara universităţii rea unei respectabile colecţii de dovezi, şi a ţinut să prin lucrări de sinteză menite a rămâne printre cărţile rămână, ca şl academicianul francez, omul unei stricte de temelie ale spiritualităţii unul neam, când acel eru­ specialităţi. Să-i cultivăm deci amintirea fiindcă este dit este ridicat deasupra semenilor săi de către un ta­ aceea a medievistului nostru prin excelenţă, aproape lent scriitoricesc care 11 dictează altceva decât pagini unic in speţa sa, atât de apropiată de aceea a bedleriş- 10 Mior francezi. Haşdeu, într'adevar, nu a'a ocupat de ve­ dreapta lui valoare, încă înainte ea profeeorul roman să chea noasta-a literatură decât incidental şi mai alee se fl afirmat drept un maestru. Deţin Judecata chiar când a publicat textele măhăcene; Gaster a pus, este delà autorul Legendei arthuriene pe ©are l-am vizitat în ' drept, o serie de probleme de literatură poporana, dar vara lui 1929 la locuinţa lui pariziană, din rue du Ge- nu le-a lămurit definitiv, fiindcă nu s'a descurcat prea néral-Foy. des prin labirintul filiaţiilor; lorga n'a avut nici răgaz, — îmi place la Dv., Românii — uni spuse atunci Fa­ nici răbdare sä purceadă prin monografii spre largile ral cu sinceritatea Iul puţintel agresivă — că scrieţi cu sale tablouri de sinteză; lui Bianu, bibliograf informat, toţii corect franţuzeşte, dar păcat că studenţii Dv. de 1-a lipsit viziunea de viaţă românească Înghiţita de se­ aici sunt prea inegali: unii excelenţi, muncitori, serioşi cole, ce se poate ghici în dosul unor searbăde texte chi­ Matei Nicdlau, alţii nepregătiţi, superficiali, adevăraţi rilice; nici la Pascu literatura veche nu depăşeşte încurcă-lume, cari nu scot la capăt cu nici o lucrare... treapta bio-bibliograflcă; Drăganu şi Sextll Puşcariu, Şl exemplificări nemiloase îi precizau anatema. mult mai apţi a înţelege fenomenul literar vechiu în — Dealtfel, continuu profesorul francez, observ ace­ complexul Iul de fapte artistice, sufleteşti şi sociale, ră­ laşi contrast şl la învăţaţii Dv. cu domeniul apropiat de mân în primul rând nişte excelenţi istorici al limbii al meu: unii sunt nişte farsori ce-ar trebui desfiinţaţi noastre. In mijlocul lor, Cartojan întruchipează cu o ştiinţificeşte prin forfecări de recenzii necruţătoare... rară statornicie specialitatea făcută om. Preferinţă Roşii şi mă Indignai, dar revolta mi se îmnule, aflând afectivă? Desigur; concepţie calitativă şl de adâncime, că se gândea în primul rând la un străin ce-a depus to­

гtotodată, în materie de lucru intelectual. tuşi o muncă rodnică la una din facultăţile noastre de Că un savant de calitatea Iul merita a fl tratat ca o litere. personalitate de seamă, o învederează şi bunul renume — Singurul D-voasră istoric literar serios, sfârşi Fa­ de care s'a bucurat în străinătate. De mult, o societate ral, este, după câte cunosc, acel Cartojan care mi-a tri­ de medievişti americani II chemase printre membrii ei; mis mai anii trecuţi nişte studii despre Le Roman d'Ale­ maţ aproape de zilele noastre, universitatea din Padova xandre, Le Roman de Troie şi Fiore di virtù în litera­ l-a cinstit, se ştie, cu doctoratul onorific; descoperirea tura D-voastră ; numai la el am întrezărit, prin puţina surprinzătoare a izvoarelor Erotokrit.ulul i-a atras elo­ românească ce descifrez, o tratare amplă a probleme­ gii entuziaste din Gand până la Atena; comitetul de lor şl o urmărire perseverentă şi norocoasa a cailor de comparatişti ce-a întreprins publicarea unui repertoriu acces literar delà noi spre Dunăre. bibliografic cronologic al literelor europene, l-a însărci­ Şl, fericit de a fi întâlnit un confrate plămădit din nat cu redactarea informaţiilor asupra domeniului ro­ acelaşi aluat, medievistul francez mă descusu asupra mânesc; participările Iul active la câteva congrese şti­ carierii universitare a lui Cartojan, fără a bănui cât de inţifice internaţionale — cel al slaviştilor din Praga ori bine eram aşezat spre a-i da toate informaţiile în cel, mai recent, al Istoricilor, desfăşurat la Zurich —, această privinţă. La amănuntul că abia atunci era l-au pus în legătură cu cospeclaliştl din toate ţările şi vorba să fie ridicat la rangul de profesor, mă văzui l-au prilejuit prietenii nedesminţite. Edmond Farai, dis­ ciliar musrat în locul autorităţilor noastre şcolare, vi­ cipolul preferat al lui Bédier, ca unul ce-i trâmbiţa teo­ novate In ochii lui de a lăsa prea îndelungat un astfel riile cu ortodoxia cea mal neştirbită, marele Faral delà de om pe treapta mai modestă de conferenţiar ! Collège de France, om dintr'o bucată, recunoscut pen­ tru asprimea criticelor sale, preţuia pe Cartojan la (va urma)

O tradiţie urcând de bună seamă cu mult mai sus de revoluţiile şi tumultu­ rile poetice ale umui Rimbaud, Lau­ tréamont sau Jarry şi de pe urma că­ rora, la fel ca revărsările Nilului, a MENTtUMMWTICE rămas nu numai un nămol generos dar şi recolte, eterogene poate, nu mai puţin nutritive însă. Judecat la timpul său şi câştigat chiar, procesul acesta al su- prarealismului, ale cărui descărcări e- lectrice au brăzdat şi orizontul nostru poetic, se cuvine rememorat numai în măsura în care poate descoperi, în ION CARAION: Panopticum (poeme), Prometeu noapte1945.—a din car e acum abia ne des­ prindem, o punte de trecere peste a- GELLU NAUM : Culoarul somnului, cu un desebisunl dde esâng Victoe al rultimulu i război. Brauner, f. edir. 1944. —VIRGIL TEODORESCU:„Propriu Blănurill suprarealiştilore , scria acelaş oceanelor, cu două reproduceri de W. Paalen, Tipcomentator. univ., est194e c5ă s'a u voit regi ai unui regat nocturn, iluminat de stranii de PERPESSICIUS aurore boreale, dé fosforescenţe, de fantasme emanând din insondabil. E Schimbările sociale şi politice, ila cari nelinişte şi'n locul craterelor inevita­ în ei o profundă nostalgie şi un regret asistăm şi de ritmul cărora ne pătrun­ bile anaforul bine crescut, pe care şi desnădăjduit că nu pot să reurce, puţin dem cu fiece zi, vor înrâuri oare, cum cel mai modest dintre piloţi îl pot con­ câte puţin, până la izvorul în care cele profetizează undi şi alţii, şi destinele jura, îşi institue ruleta, cu nevinova- posibile coexistă fără a se exclude, până poeziei? Dacă, cedând analogiilor, ne­ tele-i jocuri de noroc. Dadaismul, ex­ la haosul anterior oricărei determinări, am strămuta cu gândul în peisagiile presionismul şi în cele din urmă supra- focar central, шпші şi infinit, căruia vulcanice de acum un sfert de veac, de realismul au fost tot atâtea moduri de Rimbaud i-a simţit, în sine-şi, dogoa­ după trecutul război, am avea toate răsvrătire şi inovaţie, tot atâtea chi­ rea". Şi totuşi, paradoxală situaţiei la motivele să credem şi să nădăjduim că puri de manifestare, ale aceluiaşi prin­ întâia vedere, aceşti pelerini ai Sfân­ cipiu, proteic delà natură, al lirismului tului şi Inaccesibilului Graal, n'au istoria se va repeta. Sguduirile prea a- nesocotit şi drumurile mai puţin tăi­ dânca, ale pământului şi ale oceanelor, descătuşat. „Revolta împotriva litera­ turii, în 1919, scrie într'un loc al fun­ nuite, popasul în cetate, şi chiar bari­ nu-şi potolesc dintr'odată spasmele. Co- cada, la care îi îmbia, de altminteri, moţiei sismice de gradul cel mai înaut damentalului său, studiu („De Baude­ ; temperamentul lor încercat, de schis­ îi succed oradulaţiuni din ce în ce mai laire au stmréalisme", 1933) Marcel Raymond, echivala printr'o invincibilă matici. Nu este, de bunăseamă, o sim­ pierdute, talazurilor înalte cât catargu- plă întâmplare, că mulţi dintre supra- rile li se substitue valul cu itiltanica lui fatalitate, cu aderarea la o tradiţie". 11 îealişti, chiar dacă ti'au aderat la rificare a riAuliui ora, ftiemeteu eu lan­ dă eaeră dintar'© рмапй ea „Pacienţi" : immism, ca Louis Aragon, de pildă, s'au ţurile sfărâmate, ce vai avea să răabu- „Se urneau «pitalele pe jo» — nifte vădit printre cei mai preţioşi factori ai ne cât mai netadiurat, „crimele de les- mari cutii cu sărbătoare, — fiecare pat rezistenţei franceze, pe care au slujit-o umanitate" şi ,4es-civiiizaţie" ale călăi­ creştea c'o floare —la obrazul Domnu­ fie în яегів, íie, ou preţul viaţii, in co­ lor eăl. lui Hristos" şi când rugăciunea, în am­ dri. Se poarte vorbi şi: la noi de un Sunt îşi poeţii prezentei noastre cro­ ple versete, a ostaşului părăsit în vodă astfel de fenomen? Oricât de emoţio­ nici, d-nii: Ion Caraion, Gelhi Naum şi Domnului şi ale cărui izbucniri de sin­ nant va fi fost mesagiu!, ipe care d. Ion Virgil Teodorescu — din aceeaşi cate­ ceritate preţuesc mai mult decât toate Biberi, îl adresa deunăzi prin radio, gorie, ceeace ar explica în parte şi comunicatele de războiu laoJaltá : poeţilor rezistenţei franceze, din par­ consideraţiile acestea introductive, des­ „Doamne, auzi-mi inimai ca pe goarnele tea confraţilor lor delà Dunăre, cată pre situaţia .poeziei de аиі? Da şi nu. decapitate — cum strigă din toate păr­ să recunoaştem cu toată umilinţa ce se Prezentarea lor laolaltă capătă mai ţile, din toate rumile, din toate şo- impune, că el .reprezintă o adeziune curând un caracter demonstrativ, con­ proanele, — Vezi-mi. Doamne, sufletul posf-festun, cam aşa ceva, dacă nu şi trastul dintre poezia d-lui Ion Caraion cu rochia lisată pe jumătate — cum a- mai puţin ca fierbintea noastră do­ deoparte şl a d-lor Gellu Naum şi Vir­ leargă să te găsească şi să-ţi pupe vu- rinţă după statutul de cotoeligeranţă. gil Teodorescu de altă parte, fiind, cu mai odată autocamioanele". Ce-am crezut, atâţia, din noi, în intimi­ toate punţile ridicate, ou atât mai is- tatea inimilor noastre, e шіа cum şd ce bitor. Minus afecţiunea câtor şi trei Culoarul somnului şi Blănurile ocea­ n'am tălmăcit în atitudini şi acte e alta. pentru imaginea rară, totul deosebeşte nelor, volumele d-lor Gellu Naum şi Iar, din nefericire, aceasta e chestiunea. poezia celor două tabere. D. Ion Ca­ Virgil Teodorescu figurează o alti Evident, şi ni s'a părut mai mult de raion este un cântăreţ al tărâmului a- lume şi par coborite din altă planetă. odată că putem afirma, am avut şi noi cestuia, un boem cu suflet nevrozat de Drumul, pe aici, e mai puţin comod, o mişcare de rezistenţă, în poezie, nu­ adversităţi, ?i pe care şi-1 poartă, ca pe cată să fii atent la fiecare pas, să nu mai că este una, aşa zicând, compli­ singurul talisman, fie pe străzile Ca­ cazi în groapa de lup, insidioasă, p* mentară şi în funcţie de interpretare. pitalei, ca o altă Sodomă, sub ploaia de care o ascunde o imagine sau alta, deo­ Este poezia ardelenilor isgoniţi delà ve­ foc şi pucioasă, fie pe câmpurile de bă­ potrivă de neaşteptată, deopotrivă d« tre, este imnul sub continuă presiune, taie, în umbra Gaucazilor „întărâtaţi", scânteietoare. Si mai ales cearcă să tt pe care unii din cei mai înzestraţi ex­ fie în spitalele de campanie, unde iniţiezi. Nu, evident, în certitudinea că ponenţi ai tinerei noastre poezii tran­ „coşmarul" pândeşte din fiecare colţ vei afla cheile misterioase, cu care să silvane, un Emil Giurgiucă, un Minai şi tortură. Revolta poetului împotriva deschizi aceste pecetluite şi miracu­ Beniuc, il-au înălţat în cinstea pămân­ opacităţii contemporanilor e soră bună tului «sfâşiat, ca un nevindecat me­ loase cutii ale Pandorei. Cheile zac cu amărăciunea albatrosienilor din toa­ zvârlite, de pe vremea contelui de mento şi ca o abia mascată protestare te timpurile, fie că s'au numit Tor­ I împotriva dezastruoasei diversiuni a Lautréamont şi poate chiar a unora quato Tasso, Alfred de Vigny, Baude­ dintre alexandrini, în cine ştie ce crâng , războiului din Răsărit. Dar ce s'a pier­ laire sau oricare din mucenicii, majori dut, din pricini ce se pot justíficay de coralii din fundul oceanelor- Dar sau minori, ai lirismului nostru: „Noi în nădejdea că vei descoperi, traves­ atâţia amari de ani, se recuperează, as­ suntem nebunii cari vor muri — ne tăzi, şi încă într'un ritm cât se poate tită cu bună ştiinţă şi în straie anume marginea dintre noapte si zi — fără zdrenţuite, însăşi Poezia. Ea este şi de accélérait. O poezie militantă îşi fă­ îmbrăcăminte, fără adăpost — lânqă încă din belşug în volumele d-ior Gellu ureşte sub ochii noştri armele, mai co­ toate întelepciunile veacului prost". Naum şi Virgil Teodorescu. Ea pul­ rect uneltele. Nu e, desigur, ceeace aş­ Consolările postume nu sunt, cu ipocri­ sează cu fiecare imagină .C,câţa poeţi teptăm şi dorim, mai sunt stridenţe, zia ilor aurită, de cauţi bine, decât o mai sunt impurităţi, mai sunt infiltraţii cupă, mai mult. ou fiere şi poetul o a- n'au crezut, în răstimpul unei clipe străine, pe care ori câtă bunăvoinţă nu bate delà buzele s?'!», în stihuri tă­ măcar, să stăpânească lumea într'o me­ le poate absolvi cu totul. Şi nu odată ioase : „Peste o sută de Unu" şi al operelor lui Urmuz zofrenic", ale cărui grimase, üuoide, se coaguleze şi să dea un cristal de ine­ autorul atâtor poeme de stranie virtuo­ sunt doar o altă formă a umorului, un dite irizaţii : „Mai aştept o perdea, un zitate, ieri combatant pe frontul supra- alt mod de a lua viaţa în răspăr: „Cele păianjen — un om viu sau o rană — realismului, iar astăzi înrolat în co­ mai frumoase poeme s'au scris ve zi­ limba ta spintecă tăcerea ca un stilet horta acelor „toboşari ai vremurilor duri în Spania... — O, nomadismul — şerpii au inundat pianele — cu tă­ noui", ca să folosim imaginea d-lui Mi- naturilor moarte fără chibrit şi pa­ cutul lor obicei de a muri înaintea a- hai Beniuc. într'o poemă, cu tâlc inti­ radă... — Jocul acrobaţilor — aplau­ murgului". tulată „23 August 1944", din noua d-sale zele false — goliciunile 'nguste — pia­ D. Virgil Teodorescu îşi prefaţează revistă „Orizont", d. Saşa Pană rupe cu nissimo... pianissimo... — Lăsati-ml volumul cu două paigini de epigrafe, trecutul şi o face în cuvinte hotărâte, amintirea să doarmă pe stradă ! — spicuite delà Rimbaud până la Engels, aproape flagelante: „Zvârl la gunoi, (Limbajul castanilor nu se traduce toate însă mărturisind aceeaşi atitu­ scrie d-sa, cuvintele mătăsoase — par- cu profesori şi juxte...). Nu vi se pare dine fermă, de răzvrătire şi osândă la fumurile şi moliciunile cotidiene — în că auziţi transpus în limbă românea­ adresa poeziei înaintaşe si pe care au care m'am bălăcit douăzeci de ani — scă, unul din ecourile acelor „morali­ practicat-o, cu insistentă, şi suprarea­ şi desghioc verb zgrunţuros precum fap­ tăţi legandare" aJe lui Jules Laforgue ? liştii. Poema sa liminară „Munţii din tele — precum gândul de cremene «1 Iar poezia de războiu a d-lui Ion Ca­ vise" e aproape o profesiune de cre­ pionierilor". După care urmează o glo­ raion foloseşte când timbrul de colin­ dinţă, un manifest liric de două partizi în care ura şi iubirea îşi' cumpineac 12 г mrtoAc tip*Mie_ „ürSsc «ol м om#- ait timbra nu deenUdejdea netrfr«ífh»liWard)* . A fost sobru, puternic —dana «infd mersul ameninţător al omului leopardian, din „Infinitul": ,JDin ce pot rolului suficientă consistenţă umană spre libertate... Urăsc îngrozitoarea să mărturisesc în mod pubMc. E si obo­ şi prin aceasta relief. trădare « poeţilor... Urăsc acest secol seala fără margini. Oboseala cât un D-l Forry Etterle, pe care II admi­ de durere, de mizerie şi de imensă tris­ grajd cu çai de tracţiune. Oboseala răm pentru puterea de interiorizare, teţe... Urăsc tabla înmulţirii, numerele care mă înconjoară ca un ocean al pentru jocul cerebral, fin şi simplu

pare impure divizibile prin doi. Miş­ etc, etc". Desigur, mu întotdeauna ve­ de care dă dovadă oridecâteorl 1 se carea diurnă centrifugală. Urăsc cu o getaţia aceasta submarină izbuteşte să încredinţează un rol, a fost de data indescriptibilă putere — Aceste poeme se închege într'un plan omogen şi so­ aceasta strâmtorat într'un rol prea d§ dragoste" stă scrie de partea aceasta lid, ca o banchiză, pe care să poată po­ mic, inexistent aproape, căci prezenţa pentrucă de partea cealaltă să cetim, posi şi pasările migratorii şi sămânţa maiorului Davies în scenă e un sim­ tntr'un răsuflet pe care aingură dmspi- călătoare a arţarilor. In lipsa lor, răs­ plu pretext pentru a declanşa drama, raţia îl comunică, regietrul preferinţe­ pund imagini inedite, ce predispun spi­ D-l Valentin Gustav, care poate lor. „Dar nu — Nu urăsc vulcanicele ritul să construiască, să ipotetizez să creia atmosferă, a fost şl de data neliniştitele pământuri din Pacific. A- imagineze : „Să privim conspiraţia o- aceasta crispat. încă două-trei roiuri tunci când păsările se ridică în stoluri biectelor casnice împotriva scoicilor de felul acesta şi amintirea "batelui negre spre mare. Şi sborul lor anunţă moarte pe punctul de a deveni obiec­ din Călătoria cea Mare va fi ştearsă. $n mod riguros catastrofa. Superbele te". Pentrucă, în cele din urmă, oricât Ceilalţi interpreţi: d-ra Nicole Ve­ spectacole din fundul măritor. Acolo de ingenioasă şi poate că tocmai dia rona şi Angele МіШап, d-піі ßulan- cauza lucidei ei virtuozităţi, paewla unde curenţii reci inundă curenţii calzi- dra, Giuiain şi Danciulescu au fost d-lor Gellu Nauim, Virgiil Teodiarescu Fosforescenţa vocilor al căror ecou de­ corecţi în micile lor roluri de figura­ şi а celorlalţi suprarealişti delà noi se rutează. Furia plantelor când ţâşnesc ţie aproape, astfel că toiul s'ar ti din cadavre. Iminentul pericol ascuns complace în clarobscurul acelor „stări menţinut pe linia corectă dacă nu ea un vierme m lucrurile cele mai fa­ poetice", despre cari scria, cu înţelege­ apărea în scenă şi d-l Petru Nove. miliare etc-, etc.". Dar pentru a surprin­ rea şi competenţa dovedite, d- Tudor de noul sunet şd noua poetică a acestor Vianu, în ultimul număr din Revista Vocea falsă, atitudinea rigidă, tot căutători de aur prin subteranele con­ Fundaţiilor Regaie". Un lucru este si­ ce e greoiu şi plat în mişcările d-sale ştiinţei, s'ar cuveni oitată o poemă în­ gur. Că tinerii noştri poeţi sunit nişte au contrastat neplăcut cu rolul care treagă, spre piidă „Masca de os" (pg. risipitori şi că, asemeni fiuilui risipitor cerea alt chip şi mai cu scamă altă 54—55), în- care din imagini' forte şi din parabolă, în voinţa lor stă să interpretare, încât mă întreb ce a contradictorii la prima vedere se alege schimbe nomadismul acesta romantic determinat această asociaţie drama­ atmosfera unui asediu al oboselii, şi ademenitor pe sălaşul statornic, ne­ tică să aleagă o asemenea piesă. de altă factură de sigur dar nu şi de cum sedentar, afl poeziei organizate. Decorurile corecte în genere, sufe­ reau de un păcat care ne izbeşte prea des ca să nu-1 semnalăm decorato­ rilor. Atunci când scena e de proporţii reduse, cum e cazul la multe din tea­ trele noastre, fundalul trebuie nea­ părat să se mărginească la redarea primului plan. E adevărat că pers­ pectiva în decorul de teatru e o pers­ pectivă trucată — că poate să atragă ochiul în mari depărtări, jucând cu planurile, dar există legi chiar şi în această perspectivă de teatru, pe care un bun decorator trebuie să şi le Însuşească şi urnite cari trebueec res­ pectate. Astfel dacă In Ioc să rue TEATRUL MIC: „CASA ÎMPRESU­ va face o cotitură hotărîtoare, varian- arate de pe terasă o panoramă alge­ RATĂ" de Pierre Frondaie tefle de acest gen — se vor bucura riană — case In stil arab, multe, una de succes. lângă alta, pierzându-se la margi­ „Casă împresurată', de Pierre Fron­ Nu e un îndemn ci doar o tristă nile cerului, — decoratorul s'ar fi daie, oare se joacă actualmente la constatare. mulţumit să picteze doar cerul alba­ Teatrul Mic, este o piesă uşoară, fără stru, ne-ar fi dat şi senzaţia înălţimii Piesa a dat ocazie d-nei Eugenia stridenţe prea, mari şi încă pe gustul terasei şi a spaţiului Înconjurător. Zaharia să-şi dovedească emotivita­ publicului. Pe când decorul aşa realizat, părea o tea. Jocul d-sale e sincer, cald şi sim­ Oricât ar circula afirmaţia că tim­ perdea pictată, închizând priveliştea plu, nu ne-ar supăra deloc dacă n'am de pe terasă şi accentua astfel im­ purile noastre cer altfel de scrieri, cari simţi la fiece scenă ameninţarea la­ sä reflecte cât d cât problematica presia de falşe adâncimi care te e crimilor. D-na Eugenia Zaharia „se degajă din piesă şi din alte câteva vieţii, şi că publicul de astăzi nu mai montează": strânge batista in pumni, detalii... poate fi interesat de sfâşierea unei pe urmă vezi respiraţia puternică a soţii de colonel care a iubit înainte pieptului, tremurai buzelor, crisparea FESTIVALUL DE DANS să se mărite şi îşi regăseşte iubitul ca frunţii şi... lacrimile isbuenesc. înţe­ PAULE SIBILLE CU UN GRUP locotenent chiar în regimentul soţu­ leg că aşa se manifestă emotivitatea DE ELEVE lui el — ori de sbuciumul sufletesc d-sale şi nu poate schimba nimic, dar al acestui locotenent care se sbate ca jocul ar câştiga mult în efect chiar, In genere, spectacolele de dans se a- o parodie de erou cornelian între dacă ar fi ceva mai interiorizat. dresează la noi unui public restrâns, amor şi datorie — trebue să recunoa­ Faptul de a plânge la d-sa nu mal D-na SibiMe însă e cunoscută de mai ştem cinstit, că marea majoritate a este o manifestare a trăirii ci dimpo­ mulţi ani ca una din primele anima­ publicului nostru continuă să fie trivă, o mecanizare de care am voi toare ale dansului expresionist în Ro­ atrasă şi cade adeseori sub vraja ace­ s'o vedem desbărată cu atât mai mult mânia stor false adâncimi. cu cât se menţine în genere pe o linie Din studioul D-sale au pornit întot­ Acest public cunoaşte imsuficient ar­ corectă şi de bun gust. deauna elemente de valoare ca Vera ta mare, adevărată a apusului şi încă D-l Calboreanu a evitat cu multă Prooa şi Katy Ilenn de pildă, şi acea­ n'am luat contact cu teatrul rusesc inteligenţă artistică aspectul melo­ sta se datoreşte în primul rând ochiu­ despre cari vorbesc iniţiaţii — pe de dramatic al rolului (nimic nu ne-a lui experimentat al acestei maestre altă parte am fost atât de sistematic Îndreptăţit să bănuim până ce am care a ştiut să le distingă şi să le încu­ alimentaţii cu piese în genul lui Pierre aflat la sfârşit că locotenentul Jeff rajeze cu un entuziasm neobosit spre Frondaie — încât până ce teatrul nu este fiul nelegitim aj eolonelului frumos, ferindu-ee ш acelaş timp, eu o generozitate rar întâlnită, să le strivea­ ansamblu, aci personagiMe intrând izo­ „Pastorala" a avut meritul de a ptlrte scă personalitatea cu ideile sale. lat, au destrămat tocmai această im­ în valoare elemente ca Papa Tausinger Recitalul bine pus la punct şi corect presie şi numai tabloul final când şi Judith Ioachim, în posiWlităţile ce, în general, a păcătuit prin unele scă­ „Moartea" îşi târăşte victimele în con- rora cred — celelalte eleve deasemeni deri, pe oairi nu le putem trece cu ve­ voiu, ne-a lăsat să întrevedem ce pu­ sunt în progres vădit. derea atunci când facem o critică por­ tea fi acest dans dacă s'ar fi lucrat cu Cel mai) bun dans a fost însă „Piesa nind delà nivelul artistic. toate personagiile în acelaş timp. Eroică", o compoziţie bazată pe gesturi Astfel, dansul grotesc „Coşmarul Trebue să recunoaştem însă că d-na „rădăcină", fără să desvolte tema, toc­ unui spectator" pornea delà o intenţie Sibille inspirându-se din seria de gra­ mai pentru a nu slăbi impresia de for­ vuri a lui Holbein, a căutat întâi de ţă pe care o cerea muzica Mişcările au frumoasă — dar a abuzat de parodie şi fost simple, puternice, bine sincroni­ parodia îşi are riscurile ei. E uşor să toate să redea cu fidelitate impresia de serie, de continuitate a gravurilor — zate, — culoarea costumelor a subliniat plasticitatea acestei compoziţii, astfel critici un lucru mare speculându-i de­ ori acestei impresii îi corespundea mai că dansul a constituit un final admi­ ficienţele inerente — dar pentrucă să degrabă un şir de momente plastice rabil. realizezi o parodie artistică se cere şi decât complexitatea unei compoziţii de altceva decât spirit critic. ansamblu. RUXANDRA OTETELEŞANU Primele două dansuri în schimb, „A- leluja" şi „Episod", executate de d-rele Papa Tausiinger, Judith Joachim, Adi­ na Podeanu, Nini Alfandari, Rodica Cerbu şi Lulu Ross, au impresionat prin simplitatea compoziţiei şi purita­ NOTE TEATRALE tea liniei lor. In dansul „Ideea", coregrafia a re­ DISCUŢII „Cine este Mary Fowerli ?" zolvat dificultăţile prin costum şi a- Iată într'adevăr un nume care, impus ceasta e o greşală- Grupul de dansatoa­ Din multele griji ale omului, aceea de-o largă publicitate, nu te'ndeamnă, to­ re, îmbrăcat în haine cenuşii, execută care nu-1 slăbeşte niciodată este tocmai tuşi, la altceva decât să-l notezi într'un grija de-a nu... scăpa de ele. mişcări mecanizate care simbolizează carnet ca să-l urmăreşti pe ce afiş de Fiindcă omul fără griji are marele de­ teatru este găzduit. bătrâneţea, conservatorismul încăpăţâ­ fect de a se uita chiar pe el. nat faţă de tot ce e suflu de viaţă nouă. Cu alte cuvinte, de-a trăi golit de ne­ SUCCES... Una din dansatoare se desprinde, arun­ voia unei munci creatoare. că brusc mantia şi evoluiază în tunica Priviam Duminica trecută la maestrul Pe canavaua muncii temeinice, succesul albă pe care mai poartă însă câteva Valjean... învinge rigorile oricărei sgârclte recu­ panglici multicolore, rămăşiţe ale unor Omu] acesta — a cărei poziţie socială noaşteri. ticuri pitoreşti din trecut. Rând pe rând şi materială dă impresia cuiva lipsit Fiindcă el vine de-acolo de unde doar trec alături de ea şi celelalte, atrase în de griji — dovedea altfel când mărturi­ talentul distribue răsplata aplauzelor căi. dans — până când cea din urmă, sin­ sea necazurile întâlnite la fiecare pri­ duroase şi nu de unde sgomotul reclamei gură, stingheră şi înfrigurată, rătăce­ mire de piesă, care până la urmă aducea vrea să-l Impute. şte printre mantiile cenuşii şi panglici­ totdeauna un succes... premiat. Pe această veche datorie Natasa Ale­ le pestriţe, călcate în picioare. Şi de grijile autorului „Generaţiei de sa­ xandra îşi respectă cariera în teatru şi crificiu" câte nevoi de împlinit nu se numai dintr'o îndatorire faţă de recunoş­ Acest tablou final are o atmosferă leagă? tinţa publicului, ea îşi dublează — tot­ dramatică, eu cred însă că dansul) ar fi Mai Întâi aceea — a cărei Importanţă deauna — munca pentru a dovedi azi mai câştigat însutit, dacă în loc să puie ac­ a hotărit Symposionul de Duminică — în­ mult decât a dovedit eri. centul pe costum, realiza tema plastic curajarea şi promovarea artei dramatice Succesul d-sale din „Familia Bllss" a redând mai ales prin mişcări trecerea originale. căpătat triumful unei munci ţi_al unul delà împietrire la viaţă. Tumultul şi Dacă din grija singurel rezolvări a „No­ talent pe care noi îl subliniem ou con­ dezordinea unui om care scapă din lan­ rocului" un autor ca d. Valjean a avut vingerea unor şi mai mari creaţii în viitor. ţurile nemişcării, elanul exagerat şi că­ atât de aşteptat, atunci cei mai mici ce au de făcut ?„. derile inevitabile, tot ce e abrupt şi AFIŞ™ Să-şi risipească talentul pe pragurile crud în noi, până ce ne încadrăm unei cabinetelor tuturor directorilor de tea­ noui legi de viaţă, puteau fi uşor ex­ tru ?... Un început de respect acordat pieselor primate prin gesturi şi restul specta­ originale, pare să-l dovedească domnul Sau să-şi măsoare răbdarea numai ca N. Caranăino, noul director general al colului a dovedit că d-na Sibille pose­ să cunoască diferenţa delà o muncă de da vocabularul de mişcări necesar. teatrelor, care apreciind nedreptatea sta­ înfăptuire până la una de aşteptare ? !... giului îndelungat al pieselor aprobate dar Greşala vine dintr'o contradicţie mai ţinute — totuşi — în cartoanele Teatrului intimă : D-na Paule Sibille e o dansa­ „VALORI"... Naţional, a hotărît împrospătarea afişului scenei oficiale cu titlurile câtorva piese toare formată în cultul antichităţii, li­ Reclama defineşte mai bine ca un critic româneşti. niile pe cari le realizează mai bine sunt „calitatea" actorului. Pentrucă ea stabile­ Astfel, vom avea: ,.Norocvl" de d. Val­ acelea cari amintesc simplitatea şi pu­ şte de unde vine şi cui aparţine răspunde­ jean; „Loreley" de d-na Cocorescu, „Ma­ rea valorilor... dona" de Tudorlcă Muş&tescu şi ciclul ritatea dansului grec — ori subiectul Prin sistemul reclamei, actorul necu- pieselor tntr'un act ale lui D. D. Pătrăş- propus cerea mai degrabă forţă drama­ noscând altceva decât efortul unei vani­ canu. tăţi respectate, tşi acordă meritul unei tică şi reuşita unei lucrări artistice de­ munoi îndeplinite, aşteptând roadele. Teatrul ,,Comoedia" va programa tn cu­ rând >rNora" de Ibsen cu d-na Lily Ca- pinde de măsura în care artistul rezol­ Foarte rar se întâmplă ca ele să satis­ randimo în rolul titular, alături de d-nii vă problema cu mijloacele şi pe planul facă aşteptările, foarte des — tnsă — de­ G. Storin şi Demetru. cepţionează. ei propriu- E plăcut uneori să simţi vo­ Şi-atunci, vina cine altul o poartă, de- Teatrul „Nostru" va schimba afişul cu inţa artistică care prinde subiectul de cdt actorul... piesa lui O'Neill, intitulată „Ana Christie" având ca interpretă principală pe d-na umeri şi îl împinge pe acel aş drum Cu toate acestea, Petru Nove nu este de acord... Dina Cocea. până la capăt. El pretinde că... publicul. Teatrul „Colorado" pare să rămână la In ,,Moartea Glumeşte", compoziţia proectul apropiatei găzduiri a ..Zazei" a- „ARTISTICE".. vând pe linia distribuţiei împrumutul unei d-nei Sibille a rezolvat tema „à re­ regale interpretări : d-na Elvira Godeanu bours". In timp ce în „Ciclul Morţii" al Nouile nume apărute pe afişele teatre­ delà Teatrul Naţional. lui Kreutzberg, un singur artist reve­ lor, au determinat articole explicative în Celelalte teatre restanţează programe, nind In scenă ca „rege", „asasin", unele săptămânale teatrale, încât, chiar fiindcă directorii răsfoesc prin eucceeele „curtezană" sau „beţiv", suprapunea după citirea lor, misterul oare acoperă — trecute pentru a le relua. pe retină cu atâta rapiditate imaginile totuşi — aceste nume de artişti capătă mcât a reuşit să creieze o impresie de caana unei deslegări de rebus. I. M. LEHLIU Ш SCRIITOR NOU : PĂVEL mentul de visător, iubitor de idilă Si mt. CIIIHAIA tafizică al lui Ghidu Faibis alternează cu brutalitatea şi cinismul scenelor in care apar Otiiia, via M-me Blum, sau acel Acum câtva timp, am cetit în manuscris NOTE căpitan Suru, atât de veridic si atât de o- o piesă Viaţa Ascunsă, ce oni^a impus dios în bestiala sa animalitate. Paginile prirutr'unele calităţi atât de rare la dra­ în care aceste personagii îşi fac apariţia, maturgii noştri. Lucrarea era. mai înain­ ghiu, Pavel Chihaia nu reţine relaţiile ba­ sunt de o precíz e, de o minuţie a obser­ te de orice, a unui literat şi nu a unui în­ nale şi vulgare, ci ele sunt doar pretextul vaţiei şi de o răceală cinic-attistică nu demânate*: dramaturg. Se înfăţişa în ea pentru a închega o atmosferă nespus de tocmai generalizată în perioada strict ac­ viaţa unui bărbat timid, destrămat, plin poetică. In această nuvelă, mu se eviden­ tuală a literaturii noastre. Medul curse­ de chinuri şi obsesii, profund nefericit, ţiază nici măcar excepţionala pătrundere lor si al pariului austriac, pufin curent urmărit mereu de imag-na mamei şi a iu­ psihologică, pe care o dovedesc piesa şi în epica românească, aduce detalii sa­ bitei, pe care însă le ocoleşte în contactul alte nuveie. Dar ceea ce se impune cu vuroase, la fel de veridice, conturând toi cotidian, trăind, mai mult de unul sin­ prisosinţă aici este darul de a crea atmos­ mai mult atmosfera vădit real stă a nu­ gur, sentimentul pentru aceste fiinţe feră, de a sensibiliza peisajul, prefăcân- velei, care a ştiut să convertească, pe un dragi du-1 într'o minune picturală, de basm du­ plan principial artistic, materiale mai a- reros şi suferinţă sensibilizată. Viaţa eroului era urmărită în fazele ei dcsea îndemnând la cronică, reportaj sau esenţiale, delà tinereţe până la moarte, Pavel Chihaia e dobrogean şi în Dobro articol. Direcţia revistei „Viaţa Româ­ aşa cum procedează O'Neill cu Nina Leeds gea — nu aceea a plajelor mondene şi a nească" nu are niciun motiv să regrete în Straniul Interludiu. Fireşte, fără vita­ sezonului văratec — anotimpurile şi vân­ ospitalitatea acordată acestui promiţător litatea atât de tipică şi sguduiftoare a dra­ turile aprige răscolesc şi ascut sufletele nuvelist.... maturgului american. oamenilor, iar omul suferă laolaltă cu pei­ Dar erau şi în piesa necunoscutului au­ sajul, având conştiinţa măreţiei, dar şi a a. marino tor — aşa cum mi s'a părut mie, schema­ fragilităţii naturii. Marea şi cerul rămân tică, cu goluri şi fără o articulare drama­ mereu puternice şi ademenitoare, ce desti­ TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI nul necunoscut, dar omul, casele, vegeta­ tică deplină — scene şi gesturi nespus de Intrat in Iaşi, trebuia să intri şi im emoţionante, tălmăcind mizeria şi sufe­ ţia şi mafii ales pomii sufăr atâta de urma rinţa omenească. O ironie adâncă, sarcas­ crivăţului, încât duc uneori la disperare locaşul care gâdila vanitatea visători­ tică, dureroasă învăluia viaţa personaje­ şi la capitale întrebări existenţiale. lor concetăţeni ai conului Mihai. Ni­ lor, dovedindu-mi că am dinainte o lu­ S'a scris destul despre contopirea omu­ mic nu reprezenta mai bine oraşul de­ crare scrisă de un om cu avânturi şi vi­ lui cu peisajul la artiştii noştri, care prin cât eleganta clădire a teatrului Naţio­ ziuni substanţiale, depăşind tot ce e mă­ flori, arbori, naturi moarte sau pe-saje îşi nal. runt şi nerelevamt. Neputinţa de a fi. în­ spun mai expresiv simţămintele decât Construit după modelul operei din; ţeleşi unii de alţii, abisul dintre generaţii, printr'o psihologie directă, de evoluat hu- limitele înguste ale vieţii noastre se des­ manism. Personal, am accentuat că Româ­ Paris, cu linii clasice, seninătatea şi prind din această dramă, în care purul şi nii — şi în pictură, şi în sculptură, şi în grandoarea săi ei căptuşită cu pluş roşu destrămatul erou are atace cu o prosti­ literatură —sunt încă într'un stadiu na­ şi catifele grele trebuia să dea pres­ tuată, cu un cioclu şi cu un fiu, oare nu turist neajungând încă la humanismul tanţă actorului şi normele securitate! poate pricepe că şi tatăl său a avut când­ acela'al marilor compoziţii, al portretelor aristocratice. Sala caldă şi comunicati­ va o viaţă anterioară, preocupări nobile, profund revelatoare, al unei intense şi vă păstra totuşi distanţa cuvenită în­ omenie — dispărute cu trecerea distrugă­ dramatice psihologii! sociale. toare a vremii. Psihologia eroilor avea a- tre actor şi public, oare despărţit de dâncimi neîntâlnite la drairnaturgii noştri, Pavel Chihaia nu face o excepţie. Este interpret mai mult decât de scenă. care — cu puţine excepţii — nu desvă- şi eJ un scruter naturist, pentrucă peisa­ printr'o esenţă specială, uita o clipă de jul cprimă pe om, iar nu invers. Dar are luesc mai niciodată adâncimile sufletului actorul pe care-1 vedea în fiecare sea­ şi problemele conştiinţei). In tragica-i sin­ enormul avantaj că la el peisajul nu este liniştit, cuminte, calm, idilic, ci dramatic, ră cu bateriile înainte, la bodega de gurătate. Vladimir Oiogu, eroul dramei, peste drum şi-1 vedea mai înobilat chiar - trăia sguiduitor astfel de valori psiholo­ răscolitor, violent, aşa cum este cel al Do- gice şi morale, iar întreaga atmosferă brogei iernilor, toamnelor şi primăverilor, dacă avea mai puţin talent. Nu se poa­ proecta, în fond, chinurile şi drama lui. pe care ,,sezoniştii" nu îl cunosc te scrie o istorie a teatrului românesc Peisajul d-lui Chihaia este peisajul lui fără a se pune la loc de frunte şi Tea­ Mai târziu, am aflat mai mruulte despre Ovidiu, însinguratul răpus de vânturi şi trul Naţional, oare deşi în oraşul re­ autorul piesei Viaţa Ascunsă, Pavel Chi­ asprime, de visuri fascinante şi barbarie fractar ideilor prea unghiular moder­ haia, student la filosofie şi — pentru a-şi a naturii. Poate de aici, destrămarea eroi­ ne, a încercat toate formulele de teatru; ţine viaţa — zidar sau supraveghetor .la lor săi, lipsa lor de vitalitate, renunţarea binalele periferice, fapt care spune mutte, până la stabilirea „formulei ieşeW la luptă care avea să domine în teatrul ieşean. dar care nu arată şi firea interiorizată a Peisajul îngenunchiază, chiar dacă sen­ acestui om profund timid şi abătut, pen­ sibilizează, pe oamenii prea emotivi' gát in­ Actorii mai puţin cunoscuţi din cauzi tru care arta este raţiunea existenţei, Pa­ teriorizaţi, că organul principal al succesului, re­ vel Chihaia a mai publicat, înainte, câ­ Peisajul este personajul principal al nu­ clama, r^cte gazetele teatrale bucureş- teva cronici de plastică, vădind sensibili­ tene nu se interesau de actorii moldo­ tate în aprecieri şi un aprig dor de cu­ velei acesteia şi nu oamenii. noaştere prin artă. Mâine, însă, în alte nuvele şi în alte veni care erau prea departe de Capi­ piese, sperăm că, fără a pierde darul de a tală şi aveau lefuri prea mici. Aveau Nu ştiu dacă piesa va putea fi jucată, sensibiliza peisajul şi de a-1 face atât de un farmec deosebit serile în care un în forma originară. L-am sfătuit s'o mai viu, scriitorul acesta — în al cărui' destin Napoleon grăsuţ sau un palid Hamlet lucreze pentru ca excepţionaîele-i însuşiri literar credem — va dla şi omului din pu­ rostea tirade cu cel mai specific ac­ să nu fie dezavantajate de anumite stân­ terile şi articulaţia pe care acum le con­ găcia tehnice şi de-o anumită nearticullare feră mai mult peisajului şi atmosferii. cent moldovenesc ; nimeni nu poate nega însă poezia teatrului şi pe cei a acţiunii şi relaţiilor psihologice dintre p. comarnescu personaje. Poate o va reface; poate o va câţiva actori de talent ca: Eliza Petră- lăsa astfel, ca o prátma încercare, destui de chescu, Tudor Călin, Gina Sandrl, Au­ revelatoare, chiar dacă nu în totul egală. O NUVELA rel Ghiţescu, Const. Ramadan, Miluţă Poate va scrie tute piese, căci nu-i lipsit Gheorghiu, etc- Mai mult decât prezen­ nici de ştiinţa mişcării scenice. In ultimul număr al revistei Viaţa Ro­ mânească, un debutant, d. Ştefan Enescu, tul, teatrul trăia, ca de altfel întreg Ceea ce m'a impresionat în drama sa, I şui, din umbre, dira amintiri. Stafiile se găseşte, în bună parte, şi în nuvelele publica o nuvelă deosebit de matură, de inspiraţie epică recentă, împletind o sere trecutului erau prea mari ca să nu li •ale. care în scurt tálmp — sunt siigur — se simtă foşnirea (pe coridoarele lungi ü vor impune tuturor. Pavel Chihaia sen­ de observaţii crude, scoase din trecute sibilizează tot ce observă, evocă, descrie. persecuţii rasiale, cu ecouri literare ine­ unde se târa molcum prezentul. Răz­ E un artist adevărat, oare deci vedea lu­ dite din lumea hipodromului. Un cal si­ boiul şi-a lăsat urme şi în clădirea tea­ mea şi oamenii mai colorat, mai viu, mai gur pare a releva un nuvelist suficient trului. Au rămas azi numai stafiile ne­ nuanţat. Arta este percepţie sensibilizată de stăpân pe mijloacele sale, cu o bună dumerite încă şi vechile tablouri cu la maximum, expresie cât mai sugestivă, memorie a limbajului şi a gesturilor eroi­ păianjeni ţesuţi pe rame. comunicând intuiţiile scxiitorului şi făcâ'n- lor săi, acţiunea organizându-se constru't in sensul dramaticului, sforţarea artistică du-ne să vedem lumea cu ochii lui, mai Am aflat zilele trecute că, după mul­ sensibili, mai emotivi, mai pătrunzători dominând cu inteligenţă orice altă reac- decât ochii noştri. ţiune omenesc posibilă. te peregrinări, caravana Naţionalului ieşean se stabileşte la Sibiu. Vor ră­ Nuvela Poteca de Argint nu are o intri­ Nuvela se desfăşoară, pe două planuri gi deosebit de originală; nu are un su­ interpătrunse, într'o serie de momente mâne oare însufleţiţi de aceleaşi scutu­ biect tare, nou, exotic, neobişnuit Dar din decupate cu oarecare abilitate, nu fără o rări ieşene, de aceleaşi vibraţii dulci de vechea poveste umană a eternului triun- anwnită căutare a efectelor. Tempera­ amiază ieşeană? Oricum este timboll- 15 «ă aşezarea parţei vtf d*n Teatrul ÍTa- ou freeventttaz& deea* pe eei еаге шпЫа lul unei retrageri Іятгрошгѵ, fatr*o rné- ţional ieşean pe pământ ardelenesc... ou hainele ponosite şi rupte şi care, după năetire franceză d» Trap fit, petrecută Pe ruinile vechiului teatru vor cânta oelebra constatare & criticului Lovinescu, fa August 1929. bufniţe veritabile lax pădurea va işi pun pardesiul direct peste cămaşă. Volumul cuprinde • confasdun« suspi­ înainta trimiţând solie de buruieni în Chiar când are posibilitatea sa-şi cumpere nată, profundă, plină de efuz une mistica. inima bătrânului locaş, că* un semn de un palton, preferă du aceasta causa să D. I. M. Raşcu crede în miracole, în Sfin­ ameninţare din plăzmuirea marelui facă un chef, deoarece se teme ca nu tele Taine, în dogme, vădind o structuri VW! cumva să se rateze. cu totul candidă, anacronică, pudibondă, al. popor M Spre deosebire de tinerii superficiali mizantropică, p» alocuri direct miaogkiă.

sau prozaici care imită anost codul ma­ Autorul este, de pildă, pur şi simplu scan­ CRITICA nierelor elegante, el fi-a făurit un «od al dalizat de scurtimea rochiilor tinerelor manierelor poet.ee: îşi lasă păr lung sau credincioase, care au ne mal văzuta im­ LITERARA IN ANTICHITATE ie tunde scurt după telul sentimental sau pertinenţă „de-a veni, pe timpul călduri­ ermetic în care scrie; e neglijent sau ex­ lor, în biserică, având capul descoperit Intr'o lucrare publicată recent te edi­ sau (horribile dictu.') pulpele goaue...", tura Casei Şooalelor („Formarea ideilor travagant în ţinută, după cum are sau nu bani; ате un limbaj format exclusiv din ceeace, fireşte, „este o pură necuviinţă literare în antichitate"; d. D. M. Pippidi faţă d« Casa Domnului..." (pag. 81). susţine o teză de natură a diferenţia în paradoxuri, exclamaţii şi maxiimé, pentru ca să pară inspirat în fiecare moment... mod clar şi semnifiotiv atitudinea criticu­ Se pot găsi în 5etea linijtei eterne si lui literar din antichitate de aceea a cri­ Se poantă, într'un euvânt, după manualul alte reflexluni tot atât de savuroase, sub­ ticului modem. Ceea a preocupă astăzi poeţilor adevăraţi şi geniali pe care 1-a til distractive, pentru cititorii cu mai pu­ în primul rând pe criticul literar este descoperit din instinct sau într'una din ţine înclinări ascetice. In cele din urmă exprimarea unei judecăţi de valoare asu­ rarele lui lecturi fiindcă deobice.u nu se tneă, gustul contemplaţiei, temperamentul pra unei орегѳ de artă. Ia formularea a- îndeletniceşte cu cetitul căiţilor, ca să nu visător şi monahal al scriitorului nu cestei judecăţi el foloseşte deopotrivă sufere influenţe dăunătoare sau să nu-şi poate să nu ne impresioneze. D. I. M. conceptele şi normele unei estetici ce diminueze personalitatea. Raşcu este o personalitate necenformittă, tinde din ce în ce mai muii să devină E totdeauna în căutarea unei 1шм«:п1 cu o bogată viaţă interioară, évitant tri­ autonome şi pe de altă parte, impresiile bombastice pe care o vânează pe unde vialitatea vieţii diurne printr'un refugiu şi trăirile pe care propriul său gust şi ra­ poate: pe stradă, іп convorbirile cu prie­ hotărât spre cea mai intensă spiritualitate. finament i le furnizează. Deasemenea el 4 Gestul său are o profundă semnlfkaţje şi tenii, in restaurante sau uite localuri foarte tinde să considere < тега literară în ea frecventate do poeţi. Are din această, cauză nu poate inspira decât consideraţi* cea însăşi, izolată de celelalte coordonate mai desăvârşita. istorice şi sociale pe care geneza ei le totdeauna aerul cuiva care vrea să prindă implică. muştele din sbor... In cele nouă rle petrecute ю M-rta Şi-a făurit din sta o adevărată modă şi Soligny - la - Trappe, d. I. M. Raşcu Îşi Ou foarte rare excepţii, criticul literar a devenit în această prtwnţă cel mai aprig Impărţea existenţa între o meditate, o antic era preocupat mai mult de pro­ concurent al femeilor. Când se manifestă lectură pioasă, rugăciunei, participând la bleme mai puţin generale oare tindeau în publie (ш vreo revistă sau ziar) are toate liturghiile, asistând smerit ia orice nu la formularea unei judecăţi de va­ impresia că este la un fel de bal. şi că missă solemnă. In vulgaritatea tot mai loare asupra operei, ci là enaiiza ei fie toată lumea se uită ea vadă dacă are cu­ accentuată a unei apreciabile părţi din li­ din punct de vedere al poeticei, al tehni- vinte destul de extravagante şi ţipătoare, teratura română silueta d-lui I. M. Basou cei, fi d;n punct de vedere al genezei Începe să capete secrete afinităţi cu pio e Iar frazele lui sunt aşa fel făcute ca lu­ sale: problema inspiraţiei, a rolului etic tura de vitraliu şi cu vechile miniaturi I e care o operă literară îl poate avea în mea să nu rămână cu altă impresie decât de pe manuscrisele medievale p; care oeie.ate etc. aceea, că cel oare le-a scrie trebui să scriitorul le preţueşte atât de mult» f e un poet foarte mare şi nou. O asemenea diferenţă între atitudinea A auzit sau a citit iarăşi că Poetui re­ a, marine eritcului literar antic şi cel modern, d. bus să aibă personalitate... Şi de atunci D. Pippic'i o îace să reiasă din analiza cuvintele iui cele mai preferate sunt pro­ diferitelor texte ce ne-au rămas din an­ numele personale scrise cu majuscule şi REDACŢIONALE tichitate. tot din această cauză îşi strecoară numele Ea se explică în?ă şi teoretic dacă ne nu numai la sfârşitul poeziei dar şi în cu­ O notă din numărul nostru precedent, gândim că noţiunea de artă pentru artă prinsul ei. ca nu cumva lumea să uite şi tri care se semnala epurarea din câmpul e'a format destul de greu şi relativ târ­ să-1 confunde cu vreun altul. finanţelor a d-lui M. Vulcăneecu si i se ziu, iar conştiinţa artistică a autonomiei îmbia consolarea platonică a poeziei, tu> aartej apare formulată limpede şi cu toată Fie că are sau nu talent, ee sileşte să gerându-i-se astfel un fel de ironică vigoarea abia în „Cr-tica puterii de jude­ pară totdeauna altfel de cum este, fiindcă „întoarcere a poetului la uneltele sale" cată" a lui I. Kant aşa i se pare lui mai poetic şi mai frumos. (de mult pierdute), a avut darul să in­ Când nu-1 vede nimeni este omul cel trige pe un confrate. O asemenea conştiinţă a libertăţii ţi autonomiei artei faţă da etic şi de social mai cumsecade şi mai prozaic, afară nu­ Na vom întârzia' asupra .intenţiilor s'a format treptat s ea reprezintă produ­ mai dacă nu este într'atâta de terorizat dé politice care ni se btribuesc, şi care sul emancipării ar.ei în decursul t.mpu- codul manierelor poetice, încât să i se pară nu există; consecvenţi atitudinii noas­ că zidurile au ochi şi urechi şi ca nu tre principiale, nu vom înuădui intru- rüor faţă de o serie de prejudecăţi care stăvileau si înfrânau avântul literar şi cumva cineva (sau el însuşi) să-1 sur­ siunea politicului in sfera castă h lite­ art:etlc. prindă în adevărata lui înfăţişare. raturii. O confuzie, pe care suntem cei Din această cauză fenomenul art'stic în Prieteni sinceri deobiceiu nu are, fiindcă dintâi s'o regretăm, ne obligă Insă la antichitate, cu toate că el a avut 'va, a- vede în ei sau rivali sau indiscreţi. Secre­ o lămurire. eee,=>tă pericadă una din desvoltările cele tul fiecăruia e simplu şi teribil în acelaş Nota a fost atribuitul t!~lul Cdmft гг.ьі grandioasa, era subestimat şi într'o timp: STERILITATEA. Petrescu, întrucât se afla Grupată, îm­ trăsură destul de mare subordonat unor f. nicolau preună cu altele, sub iniţialele C. P. Na considerente extraestetice. putem cere confratelui nostru să stie ci Analiza textelor de poetică şl critică ; SETEA LINIŞTEI ETERNE Semnatarul notelor C. P. e d-l C. Poe- literară d'n antichitate pe care o între­ telnicu; dar avem de scuzat, in plut de aceasta, o regretabilă inadvertenţă de prinde d. D. M. Pippidi cu multă pricepere Amestec de memorai de călătorie, jur­ ei eu discernământ, este foarte intere­ ordin tehnic, căreea i se datorează ab- nal interior şi itinerariu spiritual, recenta senfa, de sub nota incriminată, a iniţia­ santă şi semnificativă pentu reliefarea carte a d-lui I. M. Raşcu ne pune în faţă unei asemenea teze. lelor adevăratului ei autor, prietenul aceeaşi imagină orignală şi neconfor- Barbu Brezianu. Eram datori cu aceste f. nlcolau mistă, const'tuită de mai multă vreme, lămuriri, întrucât numele preţuitului „POETUL"... figura scriitorului tinzând tot mai hotă- nostru colaborator, d-l Camjl P"*rt>ncu, rît la cea mai deplină singularizare. Se­ л fost întcmalăfor rostii tnfr'e cnti'tnn* A citit protabil undeva că Villon, Ver. tea liniftei eterne (Buc. „Cugetarea", 1943) care nu-l priveşte cât de put/n. laine eau al' mare poet a fost boem şi de reprezintă — spre dsosebire ăs viaţa atunci i se ..are că inspiraţia e o muză care sfintei Tereza dm Lisieux — doar jurna­ al. •iorănesea

PROPRIETAR» ABONAMENTE: REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Apare săptămânal SOC AN. „UNIVBRSUL" antoritiţi şi initituţii 4800 lei BUCUREŞTI I etr. Breaeiana IJ—Ii ioscrbX rab New 163 Trib. Ilfov particulare 12 luni 2400 „ PREŢUL 60 LEI • laiil 1330 „ ІІІІГОЯ LttJl