Roz Tranchilizant Lookinside.Pdf

Home , Aptronym

The original title of this book is: Drunk Tank Pink: And Other Unexpected Forces that Shape How We Think, Feel, and Behave, by Adam Alter

ISBN 978-606-8360-59-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALTER, ADAM Roz tranchilizant : şi alte influenţe neaşteptate asupra felului în care gândim, simţim şi ne purtăm / Adam Alter ; trad.: Smaranda Nistor. – Bucureşti : Publica, 2013

ISBN 978-606-8360-59-1

I. Nistor, Smaranda (trad.)

339.138 366.1

EDITORI: DIRECTOR EXECUTIV: Cătălin Muraru Bogdan Ungureanu Silviu Dragomir DESIGN: REDACTOR: Alexe Popescu Doru Someșan CORECTURĂ: DTP: Tudorița Șoldănescu Florin Teodoru Silvia Dumitrache Pentru mama, tata, Dean și Sara

CUPRINS

Prolog �� 9

PARTEA ÎNTÂI: Lumea dinăuntrul nostru

1. Numele Nașterea determinismului nominativ �� 17

2. Etichete Etichetele fac mai simplă o lume complexă �� 43

3. Simbolurile Simbolurile sunt un magnet pentru semnificații �� 77

PARTEA A DOUA: Lumea dintre noi

4. Simpla prezență a altor oameni Totul e în ochi �� 113

5. Caracteristicile altor oameni Motivațiile sociale �� 147

6. Cultura Lentila culturală prin care vedem obiectele și locurile �� 181

PARTEA A TREIA: Lumea din jurul nostru

7. Culorile Albastru de polițist �� 223

8. Locurile Medii opresive �� 257

9. Vremea și căldura Război vara, dragoste iarna �� 293

Epilog Fluturele lui Lorenz �� 319

Mulțumiri �� 325

Prolog

Jurnalul academic Orthomolecular Psychiatry și‑a început ultimul număr din anul 1979 cu un articol – devenit clasic între timp – care a aprins imaginația gardienilor de penitenciar, a antrenorilor de fotbal american și a părinților exasperați*. Autorul articolului, profesorul universitar Alexander Schauss, a descris un experiment foarte simplu, în care erau cuprinși 153 de bărbați tineri și sănătoși, un cercetător, două bucăți mari de carton colorat și o sală de laborator bine luminată. Unul câte unul, subiecții intrau în sala de laborator pentru a partici- pa la o probă neobișnuită de încercare a puterii. Experimentul începea atunci când subiecții își fixau privirea pe una din bucățile de carton. Pentru jumătate din ei, cartonul era colorat în albastru‑închis, iar pentru cealaltă jumătate, în roz‑bombon. După ce se scurgea un minut întreg, cercetătorul îi ruga pe participanți să‑și întindă brațele înainte, perpendicular pe torace, după care el încerca să le împingă înapoi pe lângă corp, apăsând cu mâinile. În timp ce subiecții se odihneau, ca să‑și recapete forțele, cercetătorul își nota câteva lucruri pe un carnețel, după care relua experimentul, mai întâi rugându‑i să se uite fix la cealaltă bucată de carton, iar apoi repetând testul de rezistență la apăsarea brațelor. Rezultatele s‑au dovedit a fi izbitor de consecvente. În afară de doi, toți subiecții s‑au arătat uluitor de vlăguiți după ce s‑au uitat îndelung la cartonul roz, abia reușind să opună rezistență

* Schauss, A.G. (1979), „Tranquilizing effect of color reduces aggressive behavior and potential violence“, Orthomolecular Psychiatry, 8, pp.218–221.

Prolog Roz tranchilizant 9 presiunii exercitate de mâinile cercetătorului. În schimb, cartonul albastru le‑a lăsat puterile intacte, indiferent dacă le‑a fost arătat înainte sau după primul test de forță. Ca să dovedească veridicitatea acestui efect, Schauss a desfășurat un al doilea experiment. De data aceasta, el a folosit o metodă mai precisă de măsurare, cerându‑le celor treizeci și opt de participanți să strângă între degete un dispozitiv special de testare, numit dinamometru. Fără greș, unul câte unul, toți cei treizeci și opt de bărbați au strâns cu mai puțină vigoare dinamometrul după ce se holbaseră la cartonul roz. Schauss a pornit să descrie miraculoasa capacitate tran- chilizantă a rozului‑bombon într‑o serie de conferințe cu public, organizate pe tot cuprinsul Statelor Unite*. La una dintre aceste manifestări, filmată pentru televiziune, un Mister California plin de mușchi, campion la culturism, și‑a umflat demonstrativ bicepșii de câteva ori la rând, fără pic de efort, dar s‑a căznit din greu să‑i încordeze și‑o singură dată, după ce s‑a uitat îndelung la cartonul roz. Dată fiind această putere a culorii, Schauss a propus ca administrația penitenciarelor să ia în considerare ideea de a‑i plasa pe deținuții turbulenți în celule roz, iar doi comandanți de la Centrul Corecțional al Marinei Statelor Unite din Seattle, statul Washington, chiar au aplicat‑o, zugrăvind în roz‑bombon pereții uneia dintre celulele centrului de detenție. Timp de șapte luni, ofițerul adjutant Gene Baker și comandantul închisorii, căpitanul Ron Miller, au observat cum deținuții nou‑veniți intră furioși și agitați în celula roz, iar peste cincisprezece minute ies de

* În cea mai mare parte, informațiile anecdotice redate aici provin dintr‑un interviu telefonic cu Alex Schauss, din data de 30 mai 2012. Vezi și referința anterioară la Schauss (1979) și Schauss, A.G. (1985), „The physiological effect of colour on the suppression of human aggression: Research on Baker‑Miller Pink“, International Journal of Biosocial Research, 2, pp.55–64; și Walker, M. (1991), The power of color, New York: Avery.

10 Roz tranchilizant Prolog acolo mai calmi. Noii deținuți sunt prin definiție agresivi, dar gardienii n‑au raportat nici măcar un singur incident violent pe durata celor șapte luni de probă. Admiratorii i‑au omagiat pe cei doi ofițeri intrepizi, botezând culoarea respectivă „roz Baker‑Miller“, și multe alte centre de detenție din țară și‑au zugrăvit în aceeași nuanță bombon izolatoarele speciale. La un penitenciar din San Jose, statul California, unii dintre deținuții mai tineri au fost atât de vlăguiți de celula rozalie, încât izo- larea lor a trebuit să fie limitată la doar câteva minute pe zi. După ce administratorii unor închisori mai mici, de provincie, au început să‑i azvârle pe turbulenții aflați în stare de ebrie- tate în celule zugrăvite roz, culoarea a fost neoficial botezată „Drunk Tank Pink“ – „Roz de celulă pentru bețivani“ sau, pe scurt, „roz tranchilizant“. În primii ani ai deceniului 1980, rozul‑bombon al celulelor pentru bețivani a făcut senzație, ca tendință minoră în cultura populară. Schauss a constatat că psihiatrii, dentiștii, medicii, profesorii și părinții ajunși la capătul puterilor își pictau pereții în roz‑bombon. Cei care administrau locuințe sociale le‑au zugrăvit acestora interioarele în roz, raportând apoi un declin vizibil al comportamentului violent, iar companiile de trans- port în comun au pus stavilă vandalismului instalând scaune din plastic roz‑bombon. Se spune că, atunci când voluntarii organizației de caritate United Way au îmbrăcat uniforme roz, oamenii au donat de două sau trei ori mai mult decât o făceau de obicei. Antrenorii echipelor de fotbal de la Universitatea Colorado și de la Universitatea Iowa au vopsit în roz vestiarele oaspeților, într‑o încercare de a‑și modera adversarii, până ce asociațiile cluburilor sportive locale au decretat că vestiarele gazdelor și cele ale oaspeților trebuie să fie identice. Tex Schramm, antrenor de multă vreme al echipei de fotbal american Dallas Cowboys, i‑a telefonat lui Schauss ca să‑l

Prolog Roz tranchilizant 11 întrebe dacă și echipa lui ar trebui să adopte aceeași strategie. Șalangerii veșnic perdanți în ringul de box au început să poarte echipament de culoare roz, reușind chiar, uneori, să‑și învin- gă adversarii de multe ori mai bine cotați. Rozul‑bombon a devenit astfel neverosimila soluție pentru o sumedenie de pro- bleme: începând cu agresivitate și hiperkinezie, continuând cu anxietate și terminând cu strategie competitivă. Culoarea cu pricina a stârnit un interes nebun din partea teoreticieni- lor la sfârșitul deceniului 1990 și, cu toate că unii cercetători au găsit dovezi mai puțin convingătoare ale efectului inițial, demonstrații răzlețe au continuat să existe*. Schauss continuă să numească rozul‑bombon „un anestezic non‑medicamen- tos“ și continuă să primească zeci de solicitări de informații

* Schauss, savant adevărat până la sfârșit, a continuat să testeze efectul, constatând uneori, chiar dacă nu întotdeauna, că realitatea confirmă capacitatea tranchilizantă a culorii. Până în ziua de azi, el rămâne convins că efectul există cât de cât, fiind de acord să‑și împrumute numele unei companii care vinde folii colorate în roz Baker‑Miller pentru uz personal. Iată o listă parțială de articole care au găsit, în parte sau în totalitate, dovezi de confirmare a efectului tranchilizant: Pellegrini, R.J., Schauss, A.G., Kerr, T.J., și Ah You, B.K. (1981), „Grip strength and exposure to hue differences in visual stimuli: Is postural status a factor?“, Bulletin of the Psychonomic Society, 17, 27–28; Pelligrini, R.J., și Schauss, A.G. (1980), „Muscle strength as a function of exposure to hue differences in visual stimuli: An experimental test of the kinesoid hypothesis“, Orthomolecular Psychiatry, 9, 148–150; Profusek, P.A., și Rainey, D.W. (1987), „Effects of Baker‑Miller Pink and red on state anxiety, grip strength, and motor precision“, Perceptual and Motor Skills, 65, 941–942. O listă parțială de articole care nu au găsit dovezi deloc sau prea puține: Gilliam, J.E., și Unruh, D. (1988), „The effects of Baker‑Miller Pink on biological, physical, and cognitive behavior“, Journal of Orthomolecular Medicine, 3, 202–206; Smith, J.M., Bell, P.A., și Fusco, M.E. (1986), „The influence of color and demand characteristics on muscle strength and affective ratings of the environment“, Journal of General Psychology, 113, 289–297; Dunwoody, L. (1998), „Color or brightness effects on grip strength?“, Perceptual and Motor Skills, 87, 275–278; Keller, L.M., și Vautin, R.G. (1998), „Effect of viewed color on hand‑grip strength“, Perceptual and Motor Skills, 87, 763–768; Pellegrini, R.J., Schauss, A.G., și Miller, M.E. (1981), „Room color and aggression in a criminal detention holding cell: A test of the «tranquilizing pink» hypothesis“, Orthomolecular Psychiatry, 10, 174–181.

12 Roz tranchilizant Prolog în fiecare an, la mai mult de trei decenii după ascensiunea spectaculoasă a Rozului Tranchilizant. Cartea de față încearcă să aducă la lumină rolul pe care îl joacă Rozul Tranchilizant, dar și zeci de alte influențe ascunse, asupra modului în care noi, oamenii, gândim, simțim și ne purtăm. Unele asemenea influențe, ca Rozul Tranchilizant, răsar de nicăieri și se transformă în adevărate legende ale cul- turii pop. Altele, ca lumina soarelui și femeile frumoase, ocupă dintotdeauna un loc preeminent în înțelepciunea popu- lară, chiar dacă înțelepciunii populare i se întâmplă adesea să rateze ținta, atunci când încearcă să surprindă exact complexitățile comportamentului uman. Iar o a treia categorie de lucruri, cum ar fi numele pe care le dăm copiilor noștri și firmelor pe care le înființăm, se ascund în fața ochilor noștri, ghidându‑ne gândurile în timp ce ne vedem de treburile noastre zilnice, fără a fi nicio clipă conștienți de influența lor. Înțelegerea acestor factori de influență nu e nicidecum o sim- plă chestiune de curiozitate fără rost, căci unii dintre ei pot fi folosiți ca să facă bine, în timp ce alții pot fi atenuați pentru a preîntâmpina răul. Unii dintre ei ne împing spre decizii mai înțelepte și rezultate mai fericite, pe când alții ne subminează permanenta strădanie de a fi sănătoși și a ne merge bine. Aceste forțe de influență (saude sugestie, cum le numesc psihologii) îmbracă multe forme, luând naștere din trei sfere diferite: sfera mentală, alcătuită din mici sugestii psihologice care‑și sfredelesc drum în capetele noastre; sfera socială, care face legătura între noi, ființele umane; și lumea materială de ansamblu, care ne înconjoară. Fiecare ființă umană este un produs permanent al lumii din interiorul nostru, al lumii dintre noi și al lumii din jurul nostru – și al capacității lor ascunse de a ne influența fiecare gând, fiecare sentiment și fiecare act, fiecare comportament.

Prolog Roz tranchilizant 13

Partea Lumea întâi dinăuntrul nostru 16 Roz tranchilizant Cuvânt înainte Numele 1 NAȘTEREA DETERMINISMULUI NOMINATIV

Când Carl Jung, unul dintre cei mai celebri psihiatri ai secolului XX, s‑a întrebat odată de ce este atât de fixat pe conceptul renașterii, răspunsul a sosit într‑o străfulgerare de intuiție: numele lui însemna „tânăr“, și din naștere fusese preocupat de conceptele tinereții, îmbătrânirii și renașterii. Alți psihiatri renumiți ai aceleiași perioade de la începutul secolului s‑au orientat spre direcții de studiu mult diferite, dar, așa cum a explicat Jung, „Herr Freud (al cărui nume înseamnă „bucurie“ în germană) luptă pentru principiul plăcerii, Herr Adler („vultur“) pentru cel al voinței de putere, Herr Jung („tânăr“) pentru ideea de renaștere“. Din punctul de vedere al lui Jung, numele care ni se dau la naștere croiesc o cărare pe care destinul nostru va merge neabătut în anii ce urmează.

Mulți ani mai târziu, în 1994, un colaborator al rubricii Feedback din revista New Scientist a folosit, cu referire la acest fenomen, termenul determinism nominativ, care la propriu înseamnă „rezultat determinat de nume“. Autorul intervenției din New Scientist observa că doi medici specialiști urologi, A.J. Splatt și D. Weedon*, scriseseră un material pe tema uri- natului dureros în British Journal of Urology**. „Aptronime“ de acest fel se găsesc din belșug. Ministerul Justiției din Anglia și Țara Galilor este condus la ora actuală de judecătorul Igor

* În limba engleză, splat = a împroșca și wee = pipi (n.t.). ** Splatt, A.J., și Weedon, D. (1977), „The urethral syndrome: experience with the Richardson urethroplasty“, British Journal of Urology, 49, 173–176.

Numele Roz tranchilizant 17 Judge; colegul domniei sale pe nume Laws este judecător la Curtea de Apel*. În sfera ocupațiilor sportive, Anna Smashnova a fost o jucătoare de tenis profesionistă, Layne Beachley a câștigat de șapte ori titlul mondial la surfing, Derek Kickett a fost un jucător de fotbal australian, Stephen Rowbotham a făcut parte din echipa olimpică de canotaj a Marii Britanii, iar Usain Bolt este cel mai rapid om din lume pe distanțe de o sută și două sute de metri**. Unele nume prevestesc destine mai puțin norocoase: Cristopher Coke este un notoriu traficant de droguri jamaican, iar rapperul Black Rob a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru furt calificat***. Sigur, vom fi tentați să socotim că e vorba doar de simple coincidențe răzlețe, dar cercetătorii au demonstrat că numele pe care le purtăm prind rădăcini adânci în mintea noastră, atrăgându‑ne ca un magnet spre conceptele pe care le exprimă****. Într‑adevăr, numele transmit atât de multe informații, încât e ușor să uiți că ele nu au semnificații naturale, cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul numerelor. Numărul 10 va avea întotdeauna fix aceeași semnificație, indiferent dacă îi spunem „zece“, ten, diez, dix sau dieci, acesta fiind și motivul pentru care oamenii de știință care încearcă să ia contact cu extratereștrii imaginează limbaje matematice de comunicare

* Judge = judecător; laws = legi (n.t.). ** Smash = a izbi cu forță (de unde și „smeci/smeș“ în limba română); beach = plajă; kick = lovitură cu piciorul; a șuta; row = a vâsli; bolt = fulger; a țâșni ca săgeata (n.t.). *** Coke = termen de argou pentru cocaină; rob = a jefui (n.t.). **** Multe dintre exemplele de aici au ca sursă un catalog Wikipedia de „aptronime“, disponibil la adresa de Internet http://en.wikipedia.org/wiki/Aptronym. Discuția despre determinismul nominativ a avut loc în cadrul rubricii Feedback din două ediții ale revistei New Scientist: cea din 5 noiembrie 1994 și cea din 17 decembrie 1994. Unele informații de aici au ca sursă un schimb de e‑mailuri cu responsabilii de la acea dată (ca și de azi) ai rubricii Feedback, respectiv John Hoyland și Mike Holderness. Termenul „aptronim“ îi este atribuit unui colaborator al revistei, pe nume C.R. Cavonius.

18 Roz tranchilizant Numele cu alte forme de viață decât cea terestră. Un singur impuls sonor va semnala întotdeauna unu sau unitatea, pe când două impulsuri vor semnala două unități. Această însușire univer- sală nu se aplică, în cazul numelor, care depind de limba în care au fost create. Spirituala remarcă a lui Jung, cum că numele pe care‑l purta l‑a obligat practic pe Freud „să lupte pentru principiul plăcerii“, are sens numai pentru cine știe că, în ger- mană, cuvântul „Freud“ înseamnă „bucurie“. Prin urmare, numele au putere doar atunci când sunt asociate cu alte concepte, mai încărcate de semnificație decât ele. Există unele culturi în care părinții se ghidează exact după această idee, atunci când aleg un nume pentru copiii lor. Președintele nigerian Goodluck Jonathan și‑a meritat din plin numele, iar soția lui, Patience, a fost botezată după o trăsătură de care primele doamne au amarnică nevoie, când soții lor urcă pe scara puterii politice*. Cum bine spune un proverb nigerian: „Când omu- lui i se dă un nume, zeii îl primesc“, ceea ce explică de ce părinții epuizați nervos își botează uneori copilul Dumaka (care înseamnă, la propriu, „dă‑mi o mână de ajutor“) sau Obiageli („care vine să mănânce“)**. Tribul Mossi din Burkina Faso a dus un pas mai departe determinismul nominativ, botezându‑și copiii cu nume izbitor de morbide, în încercarea disperată de a nu supăra soarta. Au existat părinți care, după ce pierduseră deja cel puțin un copil (rata mortalității infantile în rândul indigenilor Mossi este tragic de ridicată), au ales drept nume pentru următorii nou‑născuți Kida („o să moară“), Kunedi („lucru mort“) sau Jinaku („născut ca să moară“).

* Goodluck = noroc; patience = răbdare (n.t.). ** Lapidos, J. (September 9, 2010), „Is Goodluck Jonathan lucky? Naming practices in Nigeria“. Disponibil la adresa http://www.slate.com/articles/news_and_politics/ explainer/2010/09/is_goodluck_jonathan_lucky.html.

Numele Roz tranchilizant 19 Alți părinți fac tot ce le stă în putere ca să‑și apere copiii de valul determinismului nominativ. În limba maternă a lui Viaceslav Voronin, rusa, numele său înseamnă „sclav“. Din punctul de vedere al asocierilor de idei, e o cruce cam greu de purtat, drept pentru care Voronin și soția lui Marina Frolova, au hotărât să‑și scutească fiul nou‑născut de o asemenea umilință. Blonduț și firav, băiețelul lor s‑a născut în vara anului 2002, în timpul unor teribile inundații care au lovit Rusia. Ținându‑se de cuvânt, Viaceslav și Marina au ales un nume generic, menit să fie lipsit de orice semnificație: BOHdVF260602. Deși numele nu pare să aibă vreun sens, BOHdVF260602 este acronimul pentru „Biological Object Human descendant of the Voronins and Frolovs, born on June 26, 2002“ – „Obiect Uman Biologic descendent al Voroninilor și Frolovilor, născut pe 26 iunie 2002“. Din rațiuni de simplificare practică, tânărul BOHdVF260602 răspunde la numele Boch (pronunțat apro- ximativ „Bociîi“). Viaceslav susține că numele lui Boch „îi va face viața mai ușoară, astfel încât să nu interacționeze cu toți idioții care cred că numele pe care‑l porți definește impresia pe care o faci. Orice om care primește un nume tradițional este automat legat de istoria din spatele acelui nume. În felul acesta, fiul meu va fi scutit de moștenirea tatălui său“.* Oamenii își botează copiii folosind tot soiul de reguli și metode. Uneori, ei împrumută numele unor personaje istorice sau literare, alteori perpetuează tradiții de botez ancestrale, iar alteori pur și simplu le place cum sună un nume sau faptul că le reamintește de ceva atrăgător. În toate cazurile însă, numele respectiv, altfel complet lipsit de semnificație, dobândește de‑acum un anumit înțeles, pentru că se vede asociat cu alte concepte care

* Russian Times, http://rt.com/news/digit‑named‑boy‑ignored‑by‑authorities/.

20 Roz tranchilizant Numele înseamnă ceva prin ele însele. Forța asocierii explică de ce Adolf, un nume masculin destul de răspândit, asociat altăda- tă cu regi suedezi și luxemburghezi, și‑a pierdut enorm din popularitate în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial și imediat după aceea. În paralel, numele Donald a căzut și el în dizgrație după apariția benzilor desenate cu Donald Duck, în anii 1930, iar părinții au încetat să‑și mai boteze băieții cu numele Ebenezer în anii 1840, când proaspăt publicata carte a lui Charles Dickens, Poveste de Crăciun, l‑a avut drept personaj principal pe zgârcitul Ebenezer Scrooge*. Lucrul care face ca numele lui Boch să fie atât de neobișnuit este faptul că părinții săi au mers până‑n pânzele albe ca să evite alegerea unui nume care putea avea și cele mai vagi asocieri semantice. Cu toate că Viaceslav a fost hotărât să‑și scutească fiul de glumele pe care el le‑a îndurat în copilărie, e greu de crezut că Boch va depăși această vârstă fără să fie luat peste picior din cauza numelui său – măcar din când în când! Probabilitatea ca așa ceva să se întâmple e încă și mai mare, dat fiind refuzul autorităților de stare civilă din Rusia de a înregistra numele complet al lui Boch. Conform declarațiilor Tatianei Baturina, reprezentanta oficiului de stare civilă: „Poți să‑i zici copilului tău «scaun» sau «masă». Un copil are dreptul la un asemenea nume. Dar trebuie să avem puțin bun‑simț. De ce să suferi din cauza a ce‑au ales părinții tăi? Băiatul va merge la grădiniță într‑o zi, apoi la școală, și va fi ținta batjocurii, doar din cauza numelui său“. Nu prea reiese foarte clar de ce numele de botez „Scaun“ ar demonstra mai mult bun‑simț decât „BOHdVF260602“, dat fiind că niciunul din cele două n‑are șanse să‑l scutească pe băiat de ridiculizare din partea celorlalți.

* Lieberson, S. (2000), A matter of taste: How names, fashions, and culture change, New Haven, CT: Yale University Press.

Numele Roz tranchilizant 21 Lăsând la o parte anecdotica dispersată, oare numele pe care le purtăm chiar înrâuresc rezultatele majore pe care le obținem în viață? Usain Bolt‑„Fulgerul“ ar alerga mai încet dacă l‑ar chema Usain Plod‑„Tropăială“? Urologii Splatt și Weedon ar fi ales niște specializări medicale diferite, dacă ar fi purtat nume mai puțin „urologice“? În viața reală e imposibil să desfășori asemenea experimente asupra gândurilor, drept pentru care cercetătorii au născocit alte metode ingenioase prin care să răspundă la întrebări de acest fel.

Influența numelor asupra reușitei în viață

Orice nume este asociat cu un bagaj demografic: informații despre vârsta celui care‑l poartă, despre sexul său, despre ori- ginea etnică și despre alte trăsături personale de bază. Să luăm ca exemplu numele Dorothy. Imaginați‑vă că urmează să‑i deschideți ușa unei persoane complet necunoscute, pe care o cheamă Dorothy. La ce fel de persoană v‑ați aștepta? În primul rând, Dorothy e mai probabil să fie o doamnă în vârstă, decât o femeie tânără. Dorothy ocupa locul al doilea ca popularitate, în lista de nume a anilor 1920: paisprezece din o sută de fetițe născute în acea perioadă ˝primeau numele Dorothy. Mulțimea aceea de fete botezate Dorothy se apropie acum de nouăzeci de ani. În contrast, numele aproape că nu mai există printre fetițele care s‑au născut în secolul XXI. Un fenomen invers a avut loc cu numele Ava, care era aproape inexistent înainte de anul 2000, dar care predomină în cel mai recent recensământ din Statele Unite. În afară de vârstă, numele transmit și informații etnice, naționale și socio‑economice. Statisticile sugerează că Dorothy și Ava sunt aproape sigur de rasă albă, Fernanda e cel mai probabil să fie hispanică, iar Makayla este

22 Roz tranchilizant Numele probabil neagră. Lucienne și Adair tind să fie copii albi, iar Angel și Misty tind să fie copii albi mai săraci. La fel, Björn Svensson, Hiroto Suzuki și Yosef Peretz sunt aproape sigur băieți din familii de origine suedeză, japoneză și respectiv isra- eliană. Într‑o plajă mai îngustă, Waterlily și Tigerpaw sună a progenituri din părinți foști hippioți, în timp ce Buddy Bear și Petal Blossom Rainbow sună a nume pe care niște celebrități le‑ar putea alege pentru copiii lor*. (Chiar sunt; așa îi cheamă pe doi dintre cei patru copii ai faimosului bucătar Jamie Oliver.) Un motiv pentru care numele oamenilor au atâta importanță este, prin urmare, acela că ne îngăduie să facem aproape automat o anumită categorisire a semenilor noștri. În cartea lor intitulată Freakonomics, Steven Levitt și Stephen Dubner descriu o legătură demonstrabilă statistic între educația primi- tă de o mamă și numele pe care ea le alege pentru copiii săi. Băieții albi botezați Ricky și Bobby sunt mai puțin susceptibili să aibă mame cu studii universitare, decât băieții botezați Sander sau Guillaume. Dat fiind că educația școlară garantea- ză cunoștințe mai bune de ortografie, nici nu trebuie să ne surprindă că băieții albi care poartă nume ca Micheal sau Tylor tind să aibă mame cu mai puțină școală decât băieții albi pe care îi cheamă Michael și Tyler. Tipare statistice similare își fac apariția și atunci când comparăm numele unui copil cu venitul familiei sale. Fetele albe botezate Alexandra și Rachel tind să provină din familii mai înstărite decât fetele albe cu nume ca Amber sau Kayla**.

* Waterlily = nufăr; tiger paw = labă de tigru; buddy bear = tovarășul ursuleț (precum și denumirea statuilor din ipsos, plastic, plexiglas etc., înfățișând ursuleți cu labele de sus ridicate, pe care trecătorii pot să picteze și să lase mesaje de toleranță și prietenie, manifestare care a debutat în 2001 la Berlin); petal blossom rainbow = curcubeul bobocilor de floare (n.t.). ** Site‑ul Namipedia: http:// www.babynamewizard.com/namipedia. Vezi și Levitt, S.D., și Dubner, S.J. (2005), Freakonomics: A rogue economist explores the hidden side of everything, New York: Morrow.

Numele Roz tranchilizant 23 Firește, e important de remarcat că relațiile dintre venit, educație și preferințele în materie de nume ale copiilor nu sunt cauzale – simplul fapt că copiii din familii mai sărace tind să aibă nume mult diferite de cele ale copiilor mai înstăriți, nu înseamnă că fetele pe care le cheamă Alexandra au o situație financiară mai bună doarpentru că ar fi primit un nume care să le avantajeze! Varianta mult mai probabilă este că oamenii cu origini socio‑economice și educaționale diferite își duc existența în medii culturale diferite, ceea ce, mai departe, le influențează preferințele pentru anumite nume. (În capitolul 6 vom vorbi mai în profunzime despre legătura dintre cultură și preferințe.) De exemplu, locuitorii Statele Unite care trăiesc în statele din Sud tind să fie mai săraci decât locuitorii din statele nordice, și, relativ la nordiști, sudiștii tind de asemenea să pre- fere numele Bobby. Deosebirile culturale pronunțate dintre nordiști și sudiști explică probabil atât preferințele lor distincte în ce privește numele de botez, cât și decalajul de venit care separă cele două grupuri de populație. Partea întunecată a acestor legături este aceea că, în timp, oamenii cunosc mult mai mulți oameni săraci care poartă numele Bobby, decât bogați, și mult mai mulți Sander bogați, decât Sander săraci, deci încep să formeze asocieri mentale pregnante între aceste nume și reușita în viață. În consecință, un recrutor cu multă experiență în spate, care are în față două dosare de înscriere – unul depus de Sander Smith și celălalt de Bobby Smith – va presupune că părinții lui Sander sunt mai înstăriți și mai bine educați decât părinții lui Bobby, chiar înainte de a deschide cele două dosare. Bun, deci ce s‑ar întâmpla dacă am putea da ceasul înapoi și unui copil care a primit un nume tipic de negru, i‑am schimba numele cu unul tipic de alb? S‑ar schimba cu ceva viața acestui copil? În afară de a construi o mașină a timpului care

24 Roz tranchilizant Numele să și funcționeze, nu avem absolut nicio cale prin care să tes- tăm această ipoteză în forma ei cea mai pură – dar există doi economiști care au făcut experimentul cel mai apropiat de această idee*. Ei s‑au întrebat dacă doi candidați la ocuparea unui post, care erau perfect identici, cu excepția încărcăturii „alb/negru“ a numelui pe care îl purtau, ar putea determina reacții diferite din partea firmelor care își publicau online anunțurile de angajare. Cercetătorii au răspuns la cinci mii de anunțuri din Boston și Chicago, modificând două din elemen- tele CV‑urilor trimise: calitatea documentului (unele erau foarte bine făcute, altele destul de slăbuțe) și încărcătura rasi- ală a numelui (unele nume erau tipice pentru albi, altele pentru negri). Deloc surprinzător, CV‑urile bine realizate au adus mai multe propuneri de prezentare la un interviu, dar și numele au avut un efect apreciabil. Candidații purtând nume ca Emily, Anne, Brad și Greg au avut rezultate mai bune decât cei purtând numele Aisha, Kenya, Darnell și Jamal, chiar și atunci când cererile lor de angajare erau perfect identice în privința fiecărui indicator important al adecvării candidatului. În fapt, ipoteticii candidați cu nume „albe“ au primit invitații la interviu în proporție de 10 la sută din cererile lor de angajare, pe când candidații cu nume „negre“ au primit asemenea invitații doar pentru 6,5 la sută din cereri – o diferență de 50 de procen- te. Sau, formulând puțin altfel chestiunea: în medie, candidații albi nu trebuie să trimită decât zece cereri de angajare ca să primească o invitație la interviu, dar solicitanții negri trebuie să trimită cincisprezece cereri, ca să obțină același rezultat. De asemenea îngrijorătoare a fost constatarea că un CV mai solid îi ajuta pe candidații albi, însă nu prea îmbunătățea cine știe

* Bertrand, M. și Mullainathan, S. (2004), „Are Emily and Greg more employable than Lakisha and Jamal? A field experiment on labor market discrimination“, American Economic Review, 94, 991–1013.

Numele Roz tranchilizant 25 ce perspectivele candidaților negri. În timp ce angajatorii îi răs- plăteau pe candidații albi mai bine pregătiți cu 27 la sută mai multe invitații la interviu, față de candidații albi mai modești, candidații negri mai bine bazați n‑au primit decât cu 8 la sută mai multe invitații decât candidații negri mai slăbuți (și cu 27 la sută mai puține decât chiar și albii slab pregătiți). E imposibil să obții o slujbă, fără a trece de primul obstacol al cursei pentru angajare deci rezultatele acestea sunt de rău augur pentru situația prejudecăților rasiste dintr‑o societate pe care unii savanți de la televizor o numesc „post‑rasială“*. Dacă stereotipurile negative care au produs aceste rezultate îngrijorătoare ar dispărea, atunci numele noastre și‑ar pier- de puterea de a ne influența rezultate importante din viață? Voroninii probabil că așa au crezut, când și‑au botezat copilul BOHdVF260602 – un nume ales pentru că era liber de încăr- cătura demografică uzuală. Din câte se pare, Voroninii n‑au reușit să rezolve decât o parte din problemă. Numele pe care le purtăm ne influențează chiar și în absența altor oameni. Conform psihologului belgian Jozef Nuttin, într‑un studiu devenit clasic al genului, oamenii capătă un sentiment de pro- prietate asupra propriului nume. Omul are tendința să‑i placă ceea ce îi aparține, iar Nuttin a constatat că oamenii preferau literele aflate în numele lor mai mult decât literele absente din ele. În cadrul studiului respectiv, Nuttin a cerut unui număr de două mii de subiecți, care vorbeau una dintre cele douăspreze- ce limbi diferite alese pentru experiment, să aleagă șase litere care le plăceau cel mai mult din alfabetul scris al limbii lor materne – literele pe care le considerau cele mai atrăgătoare,

* Kaplan, H.R. (2011), The myth of post‑racial America: Searching for equality in the age of materialism, Lanham, MD: Rowman and Littlefield; Parks, G., și Hughey, M. (2011), „The Obamas and a (post) racial America?“, Series in Political Psychology, New York: Oxford University Press; Tesler, M., și Sears, D.O. (2010), Obama’s race: The 2008 election and the dream of a post‑racial America, Chicago: University of Chicago.

26 Roz tranchilizant Numele fără a sta prea mult să cerceteze de ce. La nivelul celor două- sprezece limbi, oamenii și‑au încercuit literele din propriul nume cu 50 la sută mai des decât le‑au încercuit pe cele absente din numele lor. Așadar, dacă Jozef Nuttin ar fi participat la propriul studiu ca subiect, ar fi fost cu 50 la sută mai înclinat să încercuiască litera Z, decât dacă l‑ar fi chemat Josef Nuttin, cu S, iar litera Z n‑ar fi avut nicio semnificație personală prea specială*. Atracția magică pe care o simțim față de literele propriului nume contribuie la o serie întreagă de rezultate surprinzătoa- re. Oamenii donează bani organizațiilor de caritate din tot felul de motive: pentru că au o legătură personală cu cauza susținută, pentru că îi atinge la coarda sensibilă, iar uneori pentru că au convingerea sinceră că respectiva organizație merită susținerea lor. Aceste raționamente sunt ușor de apă- rat, dar psihologii au demonstrat că oamenii tind să doneze mai des și cu mai multă generozitate unor cauze a căror denu- mire are mai multe litere în comun cu numele lor. Cercetătorii au examinat donațiile făcute Crucii Roșii după șapte uragane catastrofale, venite dinspre Oceanul Atlantic, care au lovit Statele Unite între 1998 și 2005**. Nu există prescurtare natu- rală pentru referirea la furtunile tropicale, drept pentru care Centrul Național al Uraganelor a început, din 1950, să pună un nume propriu, de persoană, fiecărei asemenea furtuni. Precum

* Nuttin, J.M., Jr. (1985), „Narcissism beyond Gestalt and awareness: The name‑letter effect“, European Journal of Social Psychology, 15, 353–361; Nuttin, J.M., Jr. (1987), „Affective consequences of mere ownership: The name‑letter effect in twelve European languages“, European Journal of Social Psychology, 17, 381–402. Un articol recent a ridicat dubii asupra unui număr de efecte mult discutate ale literelor din nume, drept pentru care am decis să le elimin din carte. Vezi Simonsohn, U. (2011), „Spurious? Name similarity effects (implicit egotism) in marriage, job, and moving decisions“, Journal of Personality and Social Psychology, 101, 1–24. ** Chandler, J., Griffin, T.M. și Sorenson, N. (2008), „In the «I» of the storm: Shared initials increase disaster donations“, Judgment and Decision Making, 3, 404–410.

Numele Roz tranchilizant 27 probabil vă așteptați deja, dat fiind efectul literelor din nume, oamenii se simt atrași de uraganele care au aceleași inițiale cu ale lor. De exemplu, oamenii purtând nume care începeau cu litera K au donat 4 la sută din sumele repartizate tuturor dezastrelor întâmpinate înainte ca uraganul Katrina să loveas- că orașul New Orleans în 2005, dar 10 la sută din donațiile pentru Katrina au provenit de la persoane ale căror nume înce- pea cu litera K – o majorare de 150 la sută! Poate vă întrebați dacă femeile botezate Katrina, Kate, Katherine, Katie și alte variante începând cu „Kat“ erau responsabile pentru această schimbare. Nicidecum; efectul a rămas la fel de puternic și după eliminarea din analiză a celor care împărțeau cu Katrina mai mult decât prima literă a numelui. Aceleași rezultate s‑au confirmat pentru o serie întreagă de uragane.

Pentru fiecare din cele șapte uragane examinate, proporția donațiilor către Crucea Roșie a celor care aveau aceeași inițială a numelui cu uraganul respectiv a crescut imediat după cataclism. De exemplu, oamenii cu inițiala numelui M au reprezentat cu 30 la sută mai mult din totalul donatorilor, în cele două luni imediat următoare zilelor în care uraganul Mitch a devastat Honduras și Nicaragua, în 1998, decât în cele șase luni anterioare momentului în care s‑a declanșat uraganul.

28 Roz tranchilizant Numele Asocierile pozitive pe care le avem cu numele noastre expli- că majoritatea efectelor care țin de literele numelui, dar câte- odată și inițialele noastre inspiră gânduri sau comportamente născute din puterea obișnuinței. Una din marile diferențe dintre oamenii al căror nume de familie începe cu A și cei al căror nume de familie începe cu Z este dată de locul unde sunt pla- sate de regulă numele lor pe listele create după ordinea alfa- betică. Că o fi bine, că o fi rău, profesorii îi scot adeseori la tablă pe elevii al căror nume începe cu A, înainte de a‑i asculta pe cei al căror nume începe cu B, și tot așa, până să ajungă, în final, la cei pe care îi cheamă Zahn, Zola sau Zuckerman. Unii profesori sunt sensibili la această problemă, drept pentru care încep când și când de la coada alfabetului – dar cel mai adesea, ei pornesc de la A și încheie cu Z. Într‑o serie de studii ingenioase, doi psihologi au testat ideea că oamenii al căror nume de familie se află la sfârșitul alfabetului s‑ar putea să reacționeze mai rapid la ocaziile favorabile rare, decât omo- logii lor de la începutul alfabetului. Dat fiind că, de obicei, oamenii cu inițialele numelui între N și Z stau la rând după cei cu inițiale între A și M, cercetătorii au emis ipoteza că persoa- nele din prima categorie s‑ar putea să fie cronic mai rapide în a reacționa la oportunități limitate, pentru că sunt atât de des nevoiți să‑și aștepte rândul. Exact așa s‑a și întâmplat, atunci când au oferit un număr limitat de bilete gratis la un meci de baschet, unui grup de studenți la licență. Cu cât mai departe în lista alfabetică se afla numele de familie al unui student, cu atât mai iute era reacția lui. Într‑un alt studiu, cercetătorii au descoperit că studenții la masterat cu inițiala numelui de familie mai aproape de coada alfabetului erau mai rapizi în a‑și posta online materialele de căutare a unei slujbe, față de cei cu inițiala numelui de familie mai aproape de începutul alfabetului. În fapt, studenții care și‑au postat materialele în primele

Numele Roz tranchilizant 29 trei săptămâni aveau, în medie, un nume de familie care înce- pea cu M (a douăsprezecea literă în alfabetul anglo‑american), în timp ce studenții care și‑au postat materialele după primele trei săptămâni aveau în medie inițiala G (litera a șaptea). Acest efect al numelui de familie, cum îl numesc oamenii de știință, ilustrează pur și simplu încă un mod prin care numele ne influențează subtil existența*. Numele, prin urmare, au capacitatea de a ne influența rezultatele pentru că sunt legate de concepte importante, care posedă o semnificație reală. Uneori, ele sunt asociate cu grupuri rasiale sau cu situația socio‑economică, alteori cu apeluri la generozitate sau cu a fi ascultat printre ultimii la școală. Unele dintre aceste asocieri sunt pozitive, pe când altele sunt negative, iar atunci când ești părinte și te confrunți cu o ames- tecătură pestriță de variante, poate merită efortul să iei în considerare aceste asocieri, atunci când vrei să înclini hotărâtor balanța între mai multe nume care‑ți plac la fel de mult.

Fairchild sau Pucinski: perfectul cursiv față cu disfluența stângace**.

Atunci când părinții își botează copiii, se confruntă și cu o a doua alegere implicită: un nume simplu, cursiv, obișnuit, sau unul mai complicat, dar unic? Alegerea nu‑i deloc ușoară, pentru că înțelepciunea populară răsplătește ambele abordări. Nimeni n‑o să pronunțe greșit nume cum ar fi Tom, Tim, Todd

* Carlson, K.A., și Conard, J.M. (2011), „The last name effect: How last name influences acquisition timing“, Journal of Consumer Research, 38, 300–307. ** Pentru o analiză cuprinzătoare a fluenței, vezi Alter, A.L., și Oppenheimer, D.M. (2009), „Uniting the tribes of fluency to form a metacognitive nation“, Personality and Social Psychology Review, 13, 219–235.

30 Roz tranchilizant Numele și Ted, însă indivizi pe nume Tom, Tim, Todd și Ted se găsesc câtă frunză și iarbă. În schimb, cei care poartă nume cum ar fi T‑ah (pronunțat „T‑liniuță‑a“?), Thyra (o fi „Tii‑ra“, „Tai‑ra“ sau „Tira“?) și Taiven („Tei‑văn“ sau „Tai‑văn“?) ies imediat în evidență din mulțime, însă mulțimea s‑ar putea să‑i ignore, pentru că nimeni nu știe precis cum li se pronunță numele. (Capitol la care părinții lui BOHdVF260602 n‑au prea fost, probabil, la înălțime.) Independent de ceea ce înseamnă sau impli- că, unele nume sunt ușor de pronunțat; îți alunecă lin, fără efort, de pe vârful limbii, și sună în mod firesc atrăgător. Alte nume sunt greu de pronunțat; ele ne pun la grea încercare cre- ierul, înainte de‑a ne chinui limba, dinții și buzele, iar atunci când reușesc în cele din urmă să ne iasă din gură, nu suntem foarte siguri că le‑am pronunțat corect. Psihologii care studiază însușirile lingvistice ale acestor nume folosesc termenul „fluent“ pentru cele ușor de rostit, iar pe cele dificil de pronunțat le numesc „disfluente“. Dacă vrei să‑ți dai seama cât de fluent este un nume, imaginează‑ți că trebuie să prezinți premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Deschizi plicul și anunți: „Oscarul merge la ...“. Unele nume străine sunt foarte greu de pronunțat pentru anglofonii neinițiați, dar altele sunt mai ușor de rostit pentru că sunt mai scurte, pentru că au în comun sune- te și combinații de litere cu limba engleză sau pur și simplu pentru că au în componență înșiruiri mai simple de litere. În anul 1996, filmul care a câștigat Oscarul pentru o producție străină a fost Kolya, realizat de regizorul ceh Jan Svĕrák. Kristin Scott‑Thomas și Jack Valenti, prezentatorii anglofoni ai catego- riei respective, trebuie să fi exersat la greu pronunția adecvată, înainte să anunțe filmul concurent georgian intitulatȘekvarebuli kulinaris ataserti rețepti, regizat de Nana Dzordzadze. (De fapt, multe filme adoptă titluri englezești, astfel încât prezentatorii să nu umbrească strălucirea evenimentului cu pronunții

Numele Roz tranchilizant 31