ALEXANDRU MACEDONSKI : Prim-Redactor : CINCINAT PAYELESCU
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
FUNDAT LA ANUL 188Ö. LUPTA PENTRU LI' Ml NA LUMINA PRIN LUPTA —«H^- APARÈ IN k EDIŢII LA 15 ALE FIE-CAREI LUNI CONTROL DE STYL LIBERTATE DE IDEI DKRECTOR: ALEXANDRU MACEDONSKI : prim-redactor : CINCINAT PAYELESCU MAEILE EVÏNIEI11 SâfliWâl £ Ie Şi am rëmns tot-d'auna în afară de curentele oficiale, n'ara jJW'credut că me des-dic, participând cu entusiasmi la tòte bucuriile @£ , terrei. Ast-fel, cu ocasiunea proclamare! regatului, am fost cel ' *' antei ii se adresez regelui o poesie. N'o adresam Prinţului Ca rol de Ilohenzollern ])e care îl combătusem, ci ântêiulu! rege român, — representantuluî suprem al statului. A-la-di un noii eveniment naţional se îndeplinesce. Mulţumită tactului politic al partidului conservator, Prin cipele de coronă, aliază România cu gloriosul thron al Englilereî. O princi pesă tènera, aprópe o copilă, vine intre noi. Pe Ea. şi pe Augustul E( con sòrte, îl salut din inimă in fruntea acestei reviste. Fie ca naţiunea së ade in Eî realisarea celor mal mari aspirar!. Më folosesc de acesta ocasiune pentru a recuuósce că M. S. Regele, a cărui prudenţă si înaltă capacitate nu potè fi contestată de cât de duş man! ne-lealî, iar nu şi de ce! leal!, n'a greşit potè când n'a vëdut cu och! bun! cäsätorirea A. S. regale, cu o română. Este evident că cu cât un thron este mal înfăşurat de prestigiu cu atât terra este folosită. Din acest punct de vedere cât şi din altele, ace! car! s'ait înşelat, sunt eii şi ce! car! am fost fermecat! un moment de poetica dorinţă a M. S. Regine!. Cu tòte aceste, în actul pe care îl serbăm, se amestecă o notă tristă : Lipsa Reginei. Fie că aşa este natura omenésca së nu iubim de cât pe ce! care nu mal sunt între noi, fie că uni, ne dăm soma ca am fost ne drepţi fată cu nobila femeie, mulţi se simt viu uimit! de acesta înprcju- rare. Este ênsë de credut că partidul conservator va sci së lucreze în aşa mod în cât sänetatea Maies tăţeî Sale înbunătâţindu-se, reîntorcerea Sa în ţerră së nu întârcHe. Inchiăând, regret că lincinocele modeste ale Literatorului nu'mî permit së typăresc un numër excepţional. Me voiü mulţumi së reìnnouiesc Au gustei Perechi urări sincere de bună-sosire, memorând tot de o dată că România a fost represintată la oflciarea căsătoriei, afară de M. S. Regele, de d. Lascar Catargi, capul partidului conservator, şi de d. A. Lachovary, actual ministru al afacerilor streine şi principe prin inteligenţă şi eru- diţiune. A. Macedonski. Dulce mamă, 'mi-a fost lege din pruncie-a ta voinţă, Al avèntuluî poetic tu ai fost isvorul viu ; Dacă inima mea cântă e fiind-că 'ţi sunt ful, Tu mi-eşti ângerul de pază, Tu eşti nalta mea credinţă. Şeitî că viaţa e reală şi că omul se cuvine Së nu perda din vedere că e venne pământesc. Ense muselé păgâne dacă astă-di më iubesc Mamă scumpă, dolce mamă, e că te-aü iubit pe line. Grija ta e potè mare; înţeleg së-tï fie téma De primejdia ce-aşteptă pe'ndrăsneţul muritor Ce pe culmi abia zărite, cu un pas neşciutor Merge-alăturî de prăpăstii şi de ele nu-şi dă sèma. Ensë 'n lume fie-care are-o sórta hotărâtă Ense 'n lume fie-care are-un anger păzitor, Dumnezeu este acelaşiu pentru orî-ce muritor,— Spre un scop ce nu se scie orî-ce viaţă e terràtă. Fii tihnită : pe-a mea cale. vor fi spini şi mătrăgună Dar vor cresce ici şi colo printre ei şi câte-un crin Şi prinos ţi! voi aduce së adormă al teu chin Dulce mamă, mamă scumpă,—şi va fi a ta cunună. Cincinat Pavelescu. SCHIŢĂ ASUPRA LITERATUREI ROMÂNE In marea publicaţiune francesă, La Piemie Internationale, fundată de Ba ronul Stock, ce apare în Paris sub direcţiunea Principesei Bonaparte— Prin cipele Bogala, în numărul eï de la 31 Decembrie 1892, publică un importanl studiu asupra literature! Romàne. In acest articol mi se face atât mie cât si primului meu redactor, onórea de a ni se cita numele însoţite de elogiurî niă- gulitóre. De şi în străinătate de numerose orî Români aü întîmpinat sympatii, totuşi acest articol are o însemnătate mult m aï mare fiind o restabilire a adevëruluï literar cu privire la noi. Heliade, Bolintineanu, Alexandri, sunt puşi' pe adevă rata lor treptă. Eată studiul în cestiune : rjm^ a începutul acestui secol, România era ànce cufundată în întu- 39i|^neric. Fanarioţi, — greci din Constantinopol, — nu contribuiseră |7î?*v<S^sg ridice poporul, a cărui limbă, ajunsese a nu maî fi do cât un dialect. înalta societate abia o cunoşcea. Un mare boier, Văcărescu, îi dete o viaţă nouă, — Malherbe român pe {ermi Dunărei. El, fără a fi un poet însufleţit de un avent puternic, dovedi că limba greca modernă, de şi nu era inferioră celei române, putea sé fie exilată din convorbiri şi scrieri. Admirabile ca patriotism şi formă, versurile lui Văcărescu, deşteptară con- şciinfa naţională. Limba greca fu nevoită së cedeze celei române. Acesta nu înpedecă pe artistocraţie së nu se declare satisfăcută. (.) parte a eî, se infeodă literature! slave; o alta parte, celei francese. Dar limba ro mână învinsese deja pe cea greca isgonind'o din scholă şi biserică. Heliade,— Dante noii, — apăru. Erudifiuuea sa era vastă; patriotismul sëû, mare. Geniul şi statornicia sa, asaltară ultimele întăriri ale retro grazilor prin înlocuirea treptată a literelor cyrilice cu literele latine. Revista sa, Curierul de ambe sexe, dote nascere mişeărei intelectuale contimporane. Lui Heliade, datoresc români lYuimJsa lor limbă actuală ce este aprópe limbă latină. Afară de acesta, marele bărbat fu neobosit. El traduse, dar ca un poet de geniu, poesiï de Lamartine şi diferite ca pete de operă ale altor autori francesi. Înzestrat cu o rëbdaro mai pre sus de persecufiune, isbirile nu '1 făcură se şovăiască. El urmă së pu rifice limba, şi stylul seti se întări şi se făcu diu ce în ce mai original şi mai fermecător. Cuvinte înprumutate latinei sau şi italiane ï şi tran cerei fură chiamate treptat së înlocuiască, prin analogie, termeni slavi şi grecesci atât de numeroşi. Lui Heliade, îi urmară de aprópe Bolintinénu şi Alexandri, aceşti doui nemuritori poeţi. Dènsi înpreună, puseră te melia unei literature măreţe ce din nenorocire, precum se plângea Ale xandri, este puţin cunoscută în străinetate. Romanţieri, poeţi, diaristi şi alţi ómeni de valóre dar de un geniu in ferior meşterilor, se iviră în. diferite părţi ale ţerei şi se grupară înpre- jurul semi-deilor. Mişcarea naţională se îndeplini ast-fel. Cu tòte aceste, anul 1866 aduse cu sine rësturnarea Domnitorului român Cu/a şi urca rea pe thron a regelui actual. Carol de Hohenzollern, nu favorisa firesce, tendinţele neo-latine şi mai ales francese ale renaşcereî literare romàne. Heliade, bătren şi bolnav, avu nenorocirea së supraveţuiască înaltei sale inteligenţe. In scurtă vre me, densul ajunse atunci, un obiect de derìdere publică. Cu ocasiunea cbiămăreî la thron a prinţului de Hohenzollern, Heliade, suplicase parla mentul së respingă propunerea ce tindea së stator ni còsca în fera o dy nastie străină şi maî ales germană. Oameni dilel, în presenta nenoroci- reî ce isbise pe marele om încurajară Zoili. Un óre-care Maiorescu, — pe atunci ministru, —- român din Transylvania, se iăcu capul lor. El tundă la Iaşi o revistă ce există âucë, Convorbirile, şi prin acest organ de pu blicitate, începu së atace pe Heliade. Maiorescu, al cărui titlu la favorea oficială nu este altul de cât devotameutul şeii pentru Germania, şciu se grupeze apetiturile. Din acesta, născu o tragi-comedie. Ceî maî neînsemnaţi versificatori n'imailleurs), cart traduceau pe ger mani sail cari îî jeiuiaü fură decretaţi din chiar senin geni urî. Palatul énsë, de şi Maiorescu era impopular, îl făcu se 'şî incovóie spinarea sub samarul cinsturilor. Treptat, o parte a tinerime!, mal ales români trans-muntenî, îl urmă. Licenţiat ia filosofie al unei mici Universităţi din Germania, Maiorescu, cu tòte că nu avea nicî-o operă literară de valóre, începu së trecă în óre-care cercuri drept un oracol, fn ditele când regina României era a tot puternică, Maiorescu era un fel de cancelar ocult al palatului. In parte, densul este responsabil de nevrosa poetică ce a coprins pe suve rană, într'un scop de speculă vulgară, el convins» pe Carmen-Sylva că este o mare poeta. Inprejurarea acesta iăcu nenorocirea celor carï, dupe regină, maî fură destul de indrăsnefî së scrie versuri. Iu adevër, augusta regină, afară de meritele el, nu mal vëdu pe ale îiiminuî. Cu tòte aceste, d. Maiorescu străbătu câte-va crise penibile pentru a- morul seu propriu. In ferra, nu se află de cât încet că dispensatorul favo rurilor regale este densul. D. Hasdeu, un erudit a cărui vervă este din cele maî caustice, il făcu së simtă adesea vârfurile ascuţite ale săgeţilor sale. Dar d. Maiorescu ne-fiind atacabil de cât diu punctul de vedere al moravurilor sale, amorul seu propriii suferi mal puţin. In modul acesta, ajunse ministru şi ca om deştept, inconjurâudu-se de români trans-mun tenî, îî numi profesori de literatură în ferra creându-şi din el o armată de temut. Cu începere chiar de la anul 1875, curentul latin slăbi şi celebrul drang nach osten al germanilor îşi afişă aroganţa. Dar deja un tênër, d. A. Macedonski, cel care ea poet avea së pasio neze maî tardivi pe contimporani sei, se afirma. Adversar ireconciliabil al dynastie!, versurile sale politice îl asverliră în temniţă pentru trei luni şi 'i făcură popular. Fiu al generalului Macedonski fost comandant şef al armatei din România şi Moldova şi vechiü ministru de resbel, el moş tenise de la decedatul seü tată un caracter inflexibil.