ISTORIA MEDICINEI 1314

EDUARD PAMFIL (1912-1994) PSIHIATRIE, ANTROPOLOGIE ùI REZISTENğĂ CULTURALĂ Eduard Pamfi l (1912-1994) Psychiatry, anthropology and cultural resistance

Conf. Dr. Octavian Buda Catedra de istorie a medicinei, Universitatea de Medicină úi Farmacie „Carol Davila“, Bucureúti

DATE BIOGRAFICE

Eduard Pam¿ l era originar din zona Odobeúti, dar legat de Clujul universitar, pentru că tatăl lui, Gheorghe Pam¿ l, a fost decanul FacultăĠii de Far- macie (úi autorul unui curs de chimie editat în 1922). După mamă, Jeanne – o franĠuzoaică, Eduard provenea din Geneva, acolo unde s-a născut la 6 mai 1912 úi unde úi-a făcut studiile medii. După ce îúi desăvârúeúte studiile de medicină la Cluj, ur- mează la Bucureúti formarea în neurologie în cli ni- ca profesorului Nicolae Ionescu-Siseúti (1888-1954) cu două stagii succesive la Paris: antebelic cu ne- uro logul Jean Lhermitte (1877-1959) úi cu psihiatrul Eduard Pam¿ l Paul Guiraud (1882-1974) – somităĠi mondiale ale (1912-1994) specialităĠilor respective, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial va ajunge úi la Spitalul Sainte către etologie, personalism ¿ lozo¿ c úi sistemul de Anne din acelaúi Paris, unde îl va cunoaúte pe valori, cibernetică úi bionică, deprivarea informa- Henry Ey (1900-1977), cel care va deveni savantul Ġio nală, sau dimensiunea etico-spirituală a persoanei de la Bonneval úi marele psihopatolog sistematic ce devine bolnavă psihic. Schimbul de idei, dialo- de orientare organodinamistă. Pam¿ l se întoarce în gul, prelucrarea informaĠiei prin ¿ ltrul propriei per- 1948 la Bucureúti, împotriva sfaturilor colegilor sonalităĠi au fost regulile operei „maieutice“ a lui francezi, iar după o scurtă úedere funcĠionărească în Pam¿ l, ne spune acelaúi Mircea Lăzărescu (1). capitală, la Ministerul SănătăĠii, alături de Florica CărĠile de psihiatrie despre nevroze úi psihoze Bagdasar, ajunge la Timiúoara, unde îúi începe a¿ r- pe care le-a scris úi publicat în anii ’70, împreună marea ca psihiatru, instituind úi în¿ inĠând acolo cu Doru Ogodescu, sunt reperele care au constituit dis ciplina de psihiatrie în cadrul noului Institut de orientarea antropologică a psihiatriei româneúti, Medicină de pe malul Begăi (1). prin propunerea unui personalism original – mo- Om de útiinĠă úi cultură polivalent, cu deschideri delul „triontic“ al ¿ inĠei umane. Pam¿ l a sprijinit umaniste, Eduard Pam¿ l a iniĠiat într-o epocă pro- dezbaterile interdisciplinare atât în interiorul me- letcultistă, marcată de un antiintelectualism făĠiú, dicinei, organizând variate întâlniri între medicii cursuri de psihiatrie erudite úi ra¿ nate cu deschidere psi hiatri úi nepsihiatri (la Gătaia úi Jebel), cât úi

Adresa de corespondenĠă: Conf. Dr. Octavian Buda, Catedra de istorie a medicinei, Universitatea de Medicină úi Farmacie „Carol Davila“, Blvd. Eroilor Sanitari nr. 8, Sector 5, Bucureúti. e-mail: [email protected]

REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOLUMUL LX, NR. 4, An 2013 291 292 REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOLUMUL LX, NR. 4, An 2013 dezbateri intelectuale cu matematicieni, ¿ lozo¿ , gorescu, Th. HorneĠ, N. Vasilescu, I. Olteanu, psihologi, muzicieni, critici de artă, literaĠi, artiúti profesorul Ionescu-Siseúti adaugă în 1940 doi plastici – să amintim aici grupul Sigma din Timi- asistenĠi tineri: Eduard Pam¿ l úi sub sem natul. úoara. Alte noi teme insolite au captat interesul par- Pam¿ l se întorsese de curând de la Paris, după un ticipanĠilor de la cercul de pe Bega: teoria reĠe lelor stagiu la Clinica profesorului J. Lhermitte. Aducea neuronale, inteligen a arti¿ cial , determinismul Ġ ă cu el ceva din atmosfera celebrei clinici pariziene: nonlinear, teoria fractalilor, a catastrofelor, teoria o semiologie neurologică ra¿ nată, discu Ġie jocurilor, miúcarea New Age, ¿ lozo¿ a minĠii, teoria elegantă, diagnostice diferenĠiale neaúteptate, sistemelor, jocurile de limbaj i lingvistica gene- ú interpretări ¿ ziopatologice pline de imaginaĠie. La rativ , existen ialismul i teatrul absurdului, iar ă Ġ ú de monstraĠiile sale, studenĠii, atraúi ca de un mag- lista poate continua. În austerul deceniu ’80, Pam¿ l net, erau fascinaĠi de originalitatea stilului úi nou- a stabilit strânse relaĠii úi cu „ùcoala de la Păltiniú“ tatea ideilor. Se adăugau comparaĠii surprinză- a lui Constantin Noica (1909-1987), care a úi vizitat toare, incursiuni în artă úi literatură, adesea, în mai multe rânduri cercul de dezbateri din clinica pa ra doxuri úocante, demolări de dogme sacrosante. psihiatrică timiúoreană (3). Avea un spirit de frondă faĠă de tot ce era opinie preconcepută, simpli¿ care reducĠionistă, ideaĠie úa blonizată [...] Citea literatură cu pasiune úi, în perioada la care mă refer, cita frecvent din «Brave New World» a lui Huxley úi din «Ferma animalelor» a lui Orwell [...] Pam¿ l ar ¿ putut deveni un mare neurolog, dar în ¿ nal s-a decis pentru psihiatrie. ùi astfel a fost în acord cu opinia lui Lhermitte care spunea că «nu există eroare mai detestabilă decât aceea de a separa disciplinele surori care sunt ne- urologia úi psihiatria». Cele două surori úi l-au dis- putat pe Pam¿ l. A câútigat psihiatria...“ (5).

Psihiatrii Mircea Lăzărescu, Petre Brânzei, Vasile Predescu úi Eduard Pam¿ l, anii ’80

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici vor- beúte despre conceptele útiinĠi¿ ce deschise care ani- mau psihiatria din timpurile lui Pam¿ l: „Eram la înce- putul anilor ’50 úi mă luptam să pre zint perspectiva cibernetică în útiinĠele creierului. În timp ce marii ponti¿ ai neurologiei úi psihiatriei din Bucureúti Jean Lhermitte aveau o inerĠie inexpli cabilă în a accepta un model (1877-1959) nou, care răsturna toate paradigmele cu care eram obiú nuiĠi, prof. Eduard Pam¿ l a înĠeles din primul mo- Să reĠinem aici momentul 1940 úi stagiul făcut ment im por tanĠa noii concepĠii [...] Am putut urmări, în acea perioadă de Pam¿ l la Jean Lhermitte. Cu în anii următori, cum prof. Pam¿ l a inclus modelele siguranĠă că Pam¿ l a fost impresionat de puternica sistemice úi informaĠionale în teoretizările sale psihi- personalitate a neurologului úi neuropsihiatrului atrice.“ (4). francez. Fiul pictorului realist Léon Augustin O rememorare a academicianului Vlad Voiculescu Lhermitte (1844-1925), Jacques Jean Lhermitte a (1913-2001), eminent neurolog pe linia úcolii lui absolvit medicina la Paris în 1907. Colaborând în- Gheorghe Marinescu, úi care a fost contemporan cu deaproape Gustave Roussy (1874-1948) úi, la Pam¿ l: „În 1938 profesorul Nicolae Ionescu-Siseúti Salpêtrière, cu Fulgence Raymond (1844-1910) úi urmează profesorului Gheorghe Marinescu la con- Pierre Marie (1853-1940), Lhermitte se speciali- ducerea Clinicii de Neurologie de la Spitalul Co- zează în neurologie. Ajunge úeful de laborator de len tina. La ilustra echipă a lui Ma rinescu, State neuropatologie al FacultăĠii de Medicină, post pe Dră g ănescu, Oscar Sager, Arthur Kreindler, D. Gri- care îl va prelua în 1914 de la Pierre Marie (care va REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOLUMUL LX, NR. 4, An 2013 293 conduce catedra de neurologie la Spitalul Salpêtrière în pieĠele úi pe străzile Clujului la 24 ianuarie în celebra clinică de boli nervoase a lui Jean Martin 1959, au fost un nou prilej pentru întărirea siste- Charcot). Lhermitte lucrează apoi cu psihiatrul mului de supraveghere de teama revoltei maselor. Henri Claude (1869-1945) la Bourges între 1915- [...] Din informarea făcută de Dumitru Coliu în 1919. A fost „Médecin Chef de Service“ al Spita- legătură cu manifestările naĠionaliste ce au avut lului Paul Brousse în sudul Parisului la Villejuif. loc la Cluj cu prilejul sărbătoririi centenarului Ajunge profesor agregat de psihiatrie în 1923. A Unirii), a reieúit ca lucrurile s-ar ¿ desfăúurat nor- condus fundaĠia „Déjerine“ úi a fost membru al mal úi că nu ar ¿ fost lucruri prea deosebite în ziua Academiei Franceze de Medicină în 1942. A fost de 24 ianuarie. Din discuĠii a reieúit, de asemenea, directorul revistei L’Encéphale úi preúedintele So- că ceva deosebit nu s-ar ¿ întâmplat, în afară de un ciet ăĠii de Neurologie de la Paris, dar úi a presti- grup de studenĠi care puneau accent mai deosebit gioasei SocietăĠi Medico-psihologice, aceasta din când se cânta «Hora Unirii», pe strofa a 2-a. De urmă fondată încă din 1847 de Jules Baillarger úi asemenea, unii studenĠi s-ar ¿ dus acasă la unii Jacques-Joseph Moreau (6). Lhermitte a fost un cli- profesori consideraĠi de ei ca elemente naĠionaliste. nician desăvârúit, de numele său sunt legate o serie Între studenĠi erau úi unele capete mai în¿ erbântate. de epo nime clasice din neurologie, precum semnul O grupă din studenĠi au intrat la restaurantul «Ur- care-i poartă numele úi care apare în scleroza mul- sus» úi «Pescăruú» úi au indicat muzicii úi cetăĠ e- tiplă (senzaĠie de úoc electric ce parcurge măduva nilor din local să cânte «Hora Uniri». La intervenĠia spinării până la extremităĠi, atunci când se produce miliĠiei, grupurile respective au părăsit localul. À exia gâtului), halucinoza pedunculară Lhermitte Mai târziu, grupul acesta de studenĠi a început să (o formă de percepĠie vizuală aberantă cu prezer- crească úi unii dintre ei au căutat să încoloneze úi varea conútiinĠei critice), sindromul Lhermitte (o cetăĠenii care ieúeau de la spectacolul Teatrului formă de paralizie oculară asociată cu nistagmusul) NaĠional. Unul din studenĠi purta un drapel tricolor etc. (7-18). úi, probabil, dându-úi seama că ar ¿ bine să ia úi unul roúu, de la o clădire a luat úi un drapel roúu úi MOMENTUL 24 IANUARIE 1959, CLUJ apoi a început să meargă spre piaĠă. Un student s-a suit pe statuia din PiaĠa LibertăĠii úi făcea agitaĠie. Între 1956-1959 a fost pentru numai trei ani pro- Caracteristic este úi faptul că atunci când a venit o fesor la Cluj, pentru că ajunge să ¿ e eliminat pentru ploaie cu lapoviĠă destul de intensă, o parte dintre alĠi trei ani din sistemul universitar în urma unui studenĠi n-au plecat nici atunci. [...] A reieúit, de scandal (legat de centenarul aniversării de la 24 asemenea, că grupe de studenĠi au fost acasă la ianuarie 1859 úi de profesorul Iuliu HaĠieganu), unii profesori, ca HaĠieganu, Gavrilă úi Pam¿ l. soldat cu un proces, persecuĠii politice úi cu o úe- Când a vorbit HaĠieganu, nu le-a plăcut. [...] Când dere forĠată în Bucovina úi în Siret (2). a vorbit însă Pam¿ l, în a cărui cuvântare erau pro- Relatăm pe această cale episodul din 1959 aúa nunĠate cuvinte cu caracter naĠionalist, studenĠilor cum a fost el descris de Mihai Ardelean (2): Curajul le-a plăcut úi au spus: «Acesta este de-al nostru, profesorului universitar Eduard Pam¿ l de a se ex- bun profesor vechi». A reieúit că studenĠii au în- prima de la catedră împotriva unor aberaĠii útiin- ceput organizarea de la căminele studenĠeúti. Ei Ġi¿ ce ale ideologiei o¿ ciale îl transformase pe acesta cău tau să scoată studenĠii la manifestare spunând: într-o ¿ gură legendară, din perioada când ajunsese «VeniĠi jos, veniĠi cu noi să jucăm, să lăsăm la Facultatea de Medicină din Cluj, în a doua ju- toceala». Grupul care a apărut în piaĠă era destul mătate a deceniului al VI-lea al secolului trecut de numeros, circa o mie de persoane. Un alt grup [...] După plecarea trupelor sovietice, în iunie de studenĠi a încercat să încoloneze cetăĠenii care 1958, Gheorghe Gheorghiu Dej úi conducerea ieúeau de la spectacolul Teatrului NaĠional, însă PCR, pentru menĠinerea hegemoniei în Partid, au n-au reuúit să facă acest lucru. StudenĠii au rămas început să autohtonizeze comunismul prin apelul la în piaĠa cântând úi jucând „Hora Unirii“ úi apos- repere din trecutul úi cultura naĠională, precum trofând în special strofa a doua: «Iarba rea din cele în legătură cu Unirea. Simbolistica úi istoria holde piară, piară duúmanii din Ġară», până la Unirii au fost falsi¿ cate pentru a putea ¿ asumate două noaptea“. [...] În această seară, în timp ce în numai de cei ce se erijau în conducătorii poporului piaĠa au avut loc manifestările naĠionaliste arătate muncitor, singurul popor îndreptăĠit să rămână mai sus, elemente care căutau să agite tineretul au unit, după ce duúmanul de clasă ar ¿ fost nimicit. făcut a¿ rmaĠii în rândul acestora, ca: «Să vedeĠi că [...] Pentru autorităĠile regimului comunist, entuzi- peste hotare se sărbătoreúte ziua de 24 ianuarie cu asmul úi chemarea la o unire simbolică, manifestate úi mai mare amploare úi a vorbit chiar regele Mihai». 294 REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOLUMUL LX, NR. 4, An 2013

Dublul limbaj, continuă Mihai Ardelean, a ca- Lui Pam¿ l i s-a intentat un proces politic, úi racterizat discursul o¿ cial al puterii, care, după ani chiar dacă nu s-a putut ajunge la condamnare (ul- de interdicĠie, a dat voie să se sărbătorească Ziua terior procesul a fost considerat nul), el a rămas Unirii cu „entuziasm“, dar a interzis ca o sărbătoare timp de trei ani în afara învăĠământului, ¿ ind exilat încărcată de simboluri úi mesaje naĠionale să inclu- în nordul Ġării (Siret) úi însărcinat cu organizarea dă manifestări úi ritualuri în concordanĠă cu acestea. unei unităĠi medico-sociale pentru handicapaĠii Sărbătorirea centenarului Unirii, în 1959, a dovedit mental. Structura concepută de Eduard Pam¿ l a ambiguitatea atitudinilor o¿ cialităĠilor faĠă de ma- încercat să organizeze o comunitate între populaĠia ni festările populare declanúate, oferind un model unui mic orăúel úi de¿ cienĠii internaĠi (1). După cultural nou, pentru celebrarea Partidului Comunist úederea forĠată în Siret úi în Bucovina, în 1963 el se în căutare de tradiĠii autohtone, pe modelul mai reîntoarce în Timiúoara, unde a rămas profesor vechi al celebrării naúterii unei naĠiuni. Această până la pensionarea sa din 1977, iar decesul său a am biguitate a fost înĠeleasă, dar úi plătită, de câĠiva survenit în 1994. martori ai evenimentelor din Cluj, prin intruziunile Prin Pam¿ l, úcoala psihiatrică românească úi-a politicului úi SecurităĠii în viaĠa lor: Dintre măsurile câútigat un pro¿ l antropologic remarcabil, cu va- propuse de primul secretar, toate, cu excepĠia uneia lenĠe interdisciplinare úi un prestigiu aparte în aveau un conĠinut mobilizator, comun limbii de perimetrul medicinei úi culturii româneúti. Pam¿ l a lemn a regimurilor totalitare, de genul „este nece- fost acel gen de intelectual pentru care psihiatria a fost sar să intensi¿ căm úi pe mai departe munca de edu- o vocaĠie, iar atitudinea faĠă de aceasta s-a aúternut caĠie patriotică úi internaĠionalistă a oamenilor într-o polifonie a curiozităĠii útiinĠi¿ ce úi a dialogului muncii, să cultivăm prietenia úi frăĠia între poporul intelectual autentic. i tot el a scris poezii i a fost un român úi minorităĠile naĠionale“ sau „vom Ġine me- ù ú reu trează combativitatea membrilor de partid úi a excepĠional interpret la chitară. Festivalul InternaĠional oamenilor muncii împotriva oricăror manifestări al Tinerilor Chitariúti îi poată numele încă de la fondare ale duúmanului de clasă pentru a le demasca la úi a ajuns, în 2012, la cea de-a XVII-a ediĠie (19-21). timp“. Doar una dintre măsuri, ultima, suna ca o sen tinĠă: „De asemenea, ne vom ocupa de clari¿ ca- Acest studiu a fost realizat cu sprijinul Auto ri tăĠii rea atitudinii unor cadre didactice, ca de ex. profe- NaĠionale pentru Cercetare ùtiinĠi¿ că, în cadrul unui sorul Pam¿ l úi alĠii, care au avut ieúiri nesănătoase, proiect ¿ nanĠat de CNDI-UEFISCDI, PN-II-RU- unele de-a dreptul duúmănoase, urmând ca împo- TE-2012-3-44. triva acestora să se ia măsuri corespunzătoare.“ (2).

BIBLIOGRAFIE 1. Lăzărescu M. Profesorul Eduard Pam¿ l, creatorul psihiatriei 11. Lhermitte J. Incarnation de l’esprit. Le cerveau et la pensée, antropologice din România, 1912-1994, resursă web: http://www. Paris, Bloud et Gay, 1951. asocpsitim.ro/ 12. Lhermitte J., de Ajuriaguerra J. Psychopathologie de la vision, 2. Ardelean, M.; Suciu, D.A. RezistenĠă úi schimb într-o cultură Paris, Ed. Masson, 1943. multietnică. University Press, Târgu Mureú, 2008, pp. 10-57. 13. Lhermitte J. Les hallucinations. Clinique et pathologie, Paris, 3. Neumann V. Cultura civică a Timiúoarei în anii dictaturii comunist- Doin, 1952. naĠionaliste. Eduard Pam¿ l: tendinĠa reconstruirii progresive a 14. Pam¿ l E., Ogodescu D. Psihozele, Ed. Facla, Timiúoara, 1976, societăĠii civile, în: Ideologie úi Fantasmagorie, Polirom, Iaúi, 2001. pp. 148-156. 4. Bălăceanu-Stolnici C. Răscolind engramele, în: Lăzărescu, M.; 15. Gorun G.ù. Paradisuri Arti¿ ciale. Toxicomaniile, Ed. ViaĠa Ogodescu, D. (editori): Eduard Pam¿ l sau jocul de-a geniul, Ed. Medicală Românească, Bucureúti, 2003. Helicon, Timiúoara, 1997, pp. 17-20. 16. Huxley A. The Doors of Perception and Heaven and Hell, Harper 5. Voiculescu V. Eduard Pam¿ l, neurolog, în: Lăzărescu, M.; & Brothers, 1954, 1956. Ogodescu, D. (editori): Eduard Pam¿ l sau jocul de-a geniul, Ed. 17. Oiúteanu A. Narcotice în cultura română. Istorie, religie úi Helicon, Timiúoara, 1997, pp. 104-106. literatură, Ed. I, 2010, Ed. a II-a, Polirom, Iaúi, 2011, pp. 318-352. 6. Boller F., Lhermitte J. (1877-1959), Cortex, 2005; 41, 740-741. 18. Clarac F., Boller F. History of neurology in France, in: Handbook of 7. Lhermitte J., Bollack J., Nicolas M. Les douleurs à type de Clinical Neurology, History of Neurology (eds. Michael J.A., Boller F. décharge électrique consécutives à la À exion céphalique dans la and Swaab F.D.) vol. 95, 2009, Elsevier B.V., pp. 629-656. sclérose en plaques: Un cas de forme sensitive de la sclérose 19. Anghel I.N. Cartea cu Pam¿ l, Ed. Amarcord, Timiúoara, 1996. multiple. Rev Neurol, 1924; 39:56-62. 20. Pam¿ l E. Arioso dolente, Ed. Facla, Timiúoara, 1979. 8. Lhermitte J. Mystiques et faux mystiques, Paris, Bloud et Gay, 1952. 21. Buda O. Călătoria mescalinică a doctorului Pam¿ l. ViaĠa 9. Lhermitte J. Le problème des miracles, Ed. Gallimard, 1956. Medicală, nr. 6 (1204), anul XXV, 8 februarie 2013, p. 11. 10. Lhermitte J. Vrais et faux possédés, A. Fayard, 1956.

Pasaje din prezentul articol au mai fost publicate de autor úi în periodicul săptămânal „ViaĠa Medicală“, nr. 6 (1204), anul XXV, 8 februarie 2013, p. 11, ele reapărând cu acordul redacĠiei VM, în ideea unei necesare restituiri.