Gesta Hungarorum. Faptele Ungurilor

GH^OfUGOK Anonymi Belae Regis Notarii. GESTA HUNGARORUM.

------

GKOfllGA Notarului anonim al regelui Bela. FAPTELE UNGURILOR.

Tradusă din limba latină de MIHAIL BÉSÀN, notar pubi. reg. în Lugoș.

Editura Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român.

------SIBIIU, TIPARIUL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE. 1899. GHROHicofi Anonymi Belae Regis Notarii. GESTA HUNGARORUM.

------=^G=------

CKOKiCR Notarului anonim al regelui Bela. FAPTELE UNGURILOR.

Tradusă din limba latină

MIHAIL B ÉSÂN , notar pubi. reg. în Lugoș.

SIBIIU, TIPAR1UL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE. 1899. Introducere.

„Gesta Hungarorum“ a notarului anonim al regelui Béla (Belae regis Hungariae notarius) este cea mai veche cronică a Ungariei, și prin împrejurarea, că se ocupă cu descălecarea Maghiarilor și cu popoarele ce aceștia au găsit în noua patrie, formează totodată și cel mai vechiu document pentru istoria Românilor din această țeară. In deosebi partea cronicei, care constată : că Maghiarii, la venirea lor, au găsit aici pe Români ca popor autochton, este cea mai prețioasă și puternică do vadă pentru continuitatea elementului nostru pe pământul Daciei Traiane. Astfel cronica notarului anonim este în primul rând pentru noi Românii un document istoric de o capitală însemnătate. Cu toate aceste ea, până în <țiua de astăcji, este cunoscută cărturarilor nostri mai mult numai după nume. Căci deși delà 1746 încoace, când cronica aflată în biblioteca imperială din Viena a fost publicată pentru primadată de Schwandtner în „Scriptores Rerum Hungaricarum“, a vecjut lumină în toate limbile culte o întreagă literatură despre această importantă scriere, noi nu avem âncă nici măcar o traducere românească a celei mai vechi cronice ce se ocupă cu istoria Românilor din patrie. Credem deci, că servim un înalt interes cultural și că reparăm o omisiune pe cât de enigmatică, pe atât de puțin scusabilă, — dacă ne folosim de traducerea ce ni-s’a pus la disposiție prin D. Mich. Be.șan. notar public în Lugoș, spre a face accesibilă pentru toți cărturarii români prețioasa cronică a notarului anonim. Deși traducerea D-lui Bâșan, după informațiunile luate delà locurile cele mai competente, este pe deplin fidelă, ne-am vecjut totuși îndemnați, ca pentru ridicarea valorii publicațiunii noastre, să dăm paralel cu traducerea românească și textul original latin, întregit și adnotat după o edițiune mai recentă a Academiei maghiare. II

Părțile întregite ale textului le publicăm cu litere cursive, iar pentru a arăta și forma exterioară a cronicei, reproducem (după „Enciclopedia Română“) un facsimile al primei sale pagini. Spre orientare prealabilă lăsăm se urmeze aici — tot după „Enciclopedia Română“ — următoarele informațiuni despre cuprinsul, originea, etatea și autenticitatea cronicei, precum și repertoriul complet al literaturei referitoare la cronica nota rului anonim. * Cronica s’a păstrat în un singur manuscris delà începutul seci. XIV, o copie necompletă a originalului, cuprin4ând nu mai originile Ungurilor și cucerirea Ungariei, cu luptele ur mate până la 955. In prolog autorul spune, că scrierea sa este cea dintâiu cronică a Ungariei asupra originilor poporului și genealogiei regilor ; iar mai departe (cap. 15), făcând mențiune de o întâmplare din timpul regelui Andreiu I. (1047—1060) el adaugă: „cum se va spune în cele următoare“. Tot pentru timpul lui Andreiu I aflăm citate în cronica de Buda, „căr țile vechi „Gesta Hungarorum“, nume ce îl are și cronica lui Anonymus. Deci „Gesta Hungarorum“ a lui Anonymus, care, după spusele autorului, cuprindea și „genealogia regilor“, — pe când cele 57 capitule păstrate în o singură copie nu ajung nici până la Geisa, tatăl lui Stefan cel Sfânt — avea în original și istoria regilor, adeverită ca existentă pen tru timpul lui Andreiu I. Acest fapt este important pentru a stabili etatea autorului, chestiune mult controversată până acum. Béla, al cărui fost notar (quondam bone memorie glorio sissimi Bele régis Hungarie notarius) se numesce Anonymus, e numele a patru regi ai Ungariei. Béla I la 1061—1063, Béla II la 1131—1141, Béla III la 1173-1196 și Béla IV la 1235—1270. Roesler (Romanische Studien, Leipzig 1871) și adepții lui, între cari mai ales Marczali (Ungarns Geschichts quellen im Zeitalter der Arpaden, Berlin 1882), fac pe Ano nymus notar al lui Béla IV., ultimul din regii cu acest nume. Această părere, inadmisibilă pentru mai multe criterii ale cro nicei, după-cum arată distinsul nostru istoric Dr. D. Onciul, III cade prin faptul că înainte de suirea pe tron a lui Béla IV, exista în Ungaria o cronică numită „Gesta Ungarorum“, din care călugării Dominicani s’au informat despre vechia patrie resăriteană a Maghiarilor, înainte de a intreprinde misiunea lor predicătoare în acele părți. Extrasul dat din acea cronică în memoriul dominicanului Ricardus din a. 1237 asupra acestei misiuni săvîrșite (Theiner, Monum. Hung. I. 151), corespunde întocmai cu partea respectivă din „Gesta Hungarorum“ a lui Anonymus și presintă lucruri, cari nu se află în altă cronică ungurească, afară de cea a lui Anonymus. Neputênd admite, că Anonymus, concordând astfel cu extrasul dominican din o cronică „Gesta Ungarorum“, ar fi utilisât o asemenea cronică anterioară lui, unde el însuși presintă cronica sa ca cea dintâiu cronică a Ungariei, trebue să susținem, că acea cronică exis tentă înainte de Béla IV, cu nume și conținut ca cea a lui Anonymus, este însăși cronica acestuia. In conformitate cu acest fapt mai mulți istorici de acum țin pe Anonymus de notar al lui Béla III, părere susținută mai ântâiu de Engel (Commen- tatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et de origine Valachorum, Vindobonae 1794) și Pray (Historia regum Hun- gariae tom I., Budae 1801). Dar argumente directe pentru timpul acestui rege lipsesc. Sciind însă, că cronica lui Anonymus cuprindea și istoria regilor, probabil până în timpul seu, trebue cercetat dacă în celelalte cronici unguresci nu se află urme din acea parte a cronicei și, prin aceasta, indicii pentru etatea autorului. In această privință ne surprinde faptul că în cronica ilustrată (Chronicon pictum, ed. Florianus, Historiae Hungaricae fontes domestici, vol. IL), scrisă în a. 1358 după isvoare mai vechi, partea despre domnia lui Béla II și a fiului seu Geisa II, care i-a urmat în domnie, are cu totul caracterul contempo- ranității. Vedita părtinire a cronicarului pentru acești doi regi, ostilitatea lui fățișă în contra regelui Coloman (care orbise pe Béla II și tatăl seu Ălmos) și în contra fiilor sei Stefan II și Boris — în toată cronica singurul cas de nedevotament și ură față cu dinastia, — în fine expresiuni ca: „și pe dușmanii lui (Béla) i-a dat Dumne4eu de ocară până în diua de astădi* (cap. 64), aceste criterii arată invederat, că autorul original IV al acestei părți a cronicei era un curtean al regilor Béla II și Geisa II. Cu Geisa II (1141—1161), după care urmează în toate cronicile unguresci, o frapantă lacună până la Andreiu II (1205—1235), se sfirșesce această parte mai veche a istoriei regilor cu caracter contimporan pentru ântâia jumătate a seci. XII. Stilul ei, cu descrieri de persoane după modele medievale despre istoria troiană, cum e descrierea lui Coloman (cap. 60), înfățișat ca un adevărat Thersites, are această carac teristică comună cu Anonymus, care deasemenea împrumută descrierea persoanelor sale din istoria Troiană a lui Dares Phrygius ș. a. Și notarul lui Béla fiind, după spusele sale proprii, primul cronicar al Ungariei, el .urmează să fie acel cronicar contemporan cu Béla II și Geisa II. Pentru timpul acestor regi cronica lui Anonymus presintă âncă diferite alte criterii, pe lângă înrudire cu acea parte din cronica ilustrată, criterii, cari îl denotă ca notar al lui Béla II. După toată probabilitatea Anonymus a scris deci cronica sa în domnia lui Geisa II (1141 —1161), ducênd-o până în timpul său. Dar istoria regilor, constatată, cum am văcțut, până în domnia lui Andreiu I, cu urme aflate în cronica ilustrată până în domnia lui Geisa II, unica copie necompletă a cronicei lui Anonymus nu ne-a păstrat-o, această parte fiind cuprinsă în alte cronici posterioare. Păstrarea separată a părții dintâiu o mulțămim poate împrejurării, că ea se deosebia de celelalte cronici, cari încep cu istoria Hunilor, adăugată pe la începutul seci. XIII, și urmată, după o scurtă narațiune a venirii Maghia rilor, de istoria regilor. Faptul, că istoria Hunilor lipsesce la Anonymus, este de asemenea unul din argumentele pentru etatea lui mai veche. Partea păstrată, cuprin4ênd cucerirea Ungariei și luptele avute cu popoarele aflate aici de Maghiari, cu sciri mai bogate ca celelalte cronici, este importantă pentru etnografia și istoria Ungariei și Ardealului pe timpul venirii Maghiarilor. în deosebi cu privire la istoria Românilor din Dacia, ea este cel mai prețios isvor istoric pentru acel timp. Autenticitatea soirilor lui Anonymus în această privință, contestată de Roesler și adepții săi, se con firmă prin cercetări mai recente. * twtamC* ûw ÂcbCmw atme? un» xKÌR/®1^**^^ $r4m; te™** faetme tt4n«0‘€tUttwn ^■^^^Ûwr'çetwîuf iWusv tu 4u» mibtm ûudû 9 llrtv^ & uityMbm *Ä»t£ cjfo e$5 etew atm ^Wia âatrfys fewucmt*^^ auÄto ßF^uuz gww wtó atleta» wunu twlumetyfà tó q> h am udummr legemt&Wuh atnr ur fâ bjtam as * 7 ixmm veunnAta er gwe&gwn H4$t ô^jèbutmWft' er tWMwf auf «piW lwor aïttÉ țtă 4tșt tyi^atte Aqt& tnoigi typ

wgtoMp tyutgai^XMft üm Itugtu^ju^ndg^^ bntttvjțhmftyem twr fetounv <| ati& nejwu| mtpdtffiu/ r țttâtre ü ftnr tâ oW a /:/ • tiu Mkâœ Mum tMat memtóRr* oòtmm^ / tur di IUTI1 tâww .jfc jMtôfar Jfptffco# -y/ cpwÄ-tef gcûtt* d&ttr< Ir Hwn i^bdriHuta gwC fyuiigtär y © țmwtdu ór gewmsme- er few

ì* 4

Lituratura referitoare la anonymus.

I. In limba latină. 1. Anonymi Belae regis notarii, historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae ad usum et utilitatem publicam ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae, anno superiore primum labente iterum in lucem data. Cassoviae, anno 1747. Typis, academicis societatis Jesu. 2. Anonymi Belae regis notarii, historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae ad usum et utilitatem publicam, ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae anno superiore primum labente iterum in lucem data. Anno salutis 1747, mense Aug. Claudiopoli, Typis academicis soc. Jesu. 3. Anonymi Belae regis notarii, Historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae, ad usum et utilitatem publicam ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae anno superiore primum labente iterum in lucem data. Cassoviae 1772. Typis collegii Academici Societatis Jesu. 4. Bartal Georgius de Belehâza; Commentariorum ad historiam status iurisque publici Hungariae aevi medii libri XV. Tom. I III. Posonii 1847. Typis Caroli Friderici Wigand. 5. Bartolomaeides Ladislaus: Tractatus historico-philologicus de nomine Tumur et ei similibus, apud Anonymum Belae régis notarium, obviis, ac loca, imprimis Comitatus Gömöriensis designantibus vocabulis. Leutschoviae 1804. Typis Josephi Caroli Mayer. 6. Bârdossy Joannes: Suppiementum analectorum terrae Scepusiensis. Notationibus, ex veteri ac recentiore Hungarorum historia depromtis. Leutschoviae 1802. Typis Mi chaelis Podhoranszky de ead. 7. Bolla Martinus: Dissertatio de Valachis qui Transilvaniam inc'olunt: Scripta instar responsionis ad Libellum supplicem, quem Aug. Imper. Leopoldo II. anno 1791. Natio valachica porrexit. 8., Cornides Daniel: Commentatio de. religione veterana Hungarorum. Edidit, suamque de origine hungaricae gentis dissertationem adjecit Christianus Engel. Viennae 1791. Sumptibus Stahelianis 8°. 9. ■— — — Vindiciae Anonymi Belae régis notarii. Editae auctae a J. Christiano En- gel. Budae 1802. Typis et sumptibus Regiae universitatis pestanae typographiae. 10. Dankovszky Gregorius; Anonymus Belae regis notarius, Simon de Kéza, et Joannes de Turotz de Hungarorum natali solo referentes recensiti et illustrati, a Gregorio — literarum graecarum in Reg. Academia possoniensi professore r. p. Posonii, Typis haeredum Belnayanorum 1826. 11. Desericius Josephus Innocentius : De iniciis ac maioribus Hungarorum commentaria. Budae et Pestini 1748—60. 12. Eder Josephus Carolus: Supplex Libeling Valachorum Transilvaniae iura tribus re- ceptis nationibus communia postliminio sibi adseri postulantium. Cum notis historico- criticis. Claudiopoli 1791. Typis Mart. Hochmeister. 13. — — Scriptores rerum Transsilvanicarum. Christiani Schesaeri ruinae pannonicae libri quattuor statum rei publicae et religionis in Ungaria et Transsilvania, tem poribus Joannis Sigismundi Zapolya complexi. Ex editione Wittenberg. Anno 1581. recusi. Cibinii 1797. Typis Mart. Hochmeister. 14. Endlicher Stephanus Ladislaus: Anonymi Belae régis notarii De gestis Hungarorum liber. Textum ad fidem Codicis membranacei Bibliothecae Cesareae Vindobonensis recensuit, prolegomena et Indices addidit. . . . Hungarus posoniensis. Viennae 1827. Typis et sumtibus Caroli Gerold. Facs. & mappa. 15. — — — Rerum hungaricarum monumenta Arpadiana. Sangalli 1849. Scheitlin & Zollikofer. 5___

16. Engel Christian : Disquisito critica, quo in loco nunc adhuc cognito nostra de Hun garorum origine, et cum aliis gentibus affanitate posita sit? Viennae 1791. Sumptibus Stahelianis. 17. — — Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium, et origine valachorum. Ab ill. societate scientiarum Goettingensi praemio ab eadem proposito proxime ac cedere indicata. Cum epistola C. G. Heyne ad auctorem missa et columnam Traiani illustrante. Vindobonae, 1794. Apud Jos. Camesina. 18. Florianus, Magistri P. Belae régis notarii. Gesta Hungarorum. Historiae Hungaricae fontes domestici. Scriptores vol. II. Quinque-Ecelesiis 1883. 19. Fuchshofer Damianus: Monasteriologia Regni Hungariae. Wesprimii 1803. Typis et Sumptibus Michaelis Sammer. 20. — — Reeognovit, ad fidem fontium revocavit et auxit Maurus Czinâr pestini 1858—60. Vindobonae et Strigonii 1869. 21. Grossing Franciscus Rudolphus; Jus publicum Hungariae. Unica complexum disser tatone. Halle Saxonum 1786. In typographia Helleriana. 22. — — — Animadversione in ius publicum Hungariae 1786. 23. — — — Reputatio iuris publici Hungariae. Conspectum iurium ac consvetudinum regni Hungariae genuinae perhibens. Pestini, Budae ac Cassoviae 1790. In biblio. Ign. Ant. de Strohmayer. 24. Haner Georgius Jeremias: De scriptoribus rerum hungaricarum et transilvanicarum, scriptisque eorundem antiquioribus, ordine chronologico digests adversaria saxonis Transsilvani. Viennae 1774. Typis Joan. Thomae nob. de Trattner. 25. — — Opus posthumum. Viennae 1777. 26. Hell Maximilian: De primis Ungarorum sedibus, seu de prima Ungarorum patria. Manuscris. 27. — — Dissertatio de ultimo Ungarorum adventu in Pannoniam seu hodiemam Ungariam. Manuscris. 28. — — — Tabula geographica Ungariae veteris ex historia Anonymi Belae régis notarii 1772. Appendix ad opus Cornidis. 29. Horanyi Alexius : Memoria Hungarorum et provincialium scripts edits notorum. quam excitat Hung. Budensis de CC. RR. Scolarum piarum Viennae 1775—77. Impensis Antonii Loewii, bibliopolae posoniensis. 30. — — — Nova memoria Hungarorum et provincialium scripts edits notorum quam excitat Hung. Budensis Cler. Reg. Scholarum piarum pestini 1742. Typis Mathiae Trattner. 31. Kaprinai Stephanus: Hungaria diplomatica temporibus Mathiae de Hunyad régis Hungariae. Vindobonae 1767—71. Typis Joannis Thomae nob. de Trattner. 32. Katona Stephanus: Historia critica primorum Hungariae ducum, ex fide domesti- corum et externorum scriptorum concismata in reg. Universitate Budensi historiarum doctore archidioecesis Strigoniensis presbytero. Pestini 1778. Sumtibus Joannis Michaelis Weigand et Joanis Georgii Koepf bibliopol. 33. — — — Examen vetustissimi M. Moraviae situs, cum vindieiis Anonymi Belae notarii, institutum aa. II. et philosophise doctore, presbytero Strigoniensi. Pestini, Budae et Cassoviae 1786. Sumptibus Joannis Michaelis Weigand 8° 111. 34. — — — Historia pragmatica Hungariae. Budae 1782. Typis regiae Universitatis. 35. — — — Amicum responsum presbyteri Strigoniensis ad hypercriticon Georgii Szklenar aa. II. et philos, nec non in regio posoniensi archigymnasio humaniorum literarum doctoris senioris. Budae 1788. Typis regiae Universitatis. 96. — — — Vetus Moravia, rursus ad suos limites reducta —■ presbytero Strigo niensi. Budae 1789. Typis regiae Universitatis. 37. Kercselich Balthasar Adamus: De reanis Dalmatiae, Sclavoniae, notitiae preliminares Studio, labore, ac impensis nobilis honorabilisque viri de Corbavia Zagrabiae 1770, 6

38. Kereszturi Josephus Aloysius: Tentameli publicum ex historia pragmatica Ungariae, quod in regia universitate pestiniensi anno 1812 Mense Martio ex institutionibus aa. u. et phil. doctoris, hist. univ. et pragm. professons p. o. subiverunt Augustinus Källay, Carolus Wlasits, Cristophorus Christen, Jos. Kovacs, Ludovicus Schedius. Pestini 1812. Typis Mathiae Trattner. 39. — — — Tentamen publicum ex historia pragmatica Ungariae, quod in regia uni versitate Pestiniensi anno 1813 ex. praelectionibus subiverunt Alb. Wachtier etc. Pestini 1813. Typis Trattnerianis. 40. — — — Tentamen publicum ex historia pragmatica Ungariae, quod in regia Uni versitate Pestiniensi anno 1813, ex institutionibus, subiverunt Em. Zaborszky etc. Pestini 1813. Typis Mathiae Trattner. 41. — — Dissertationes historico-criticae occasione, tentaminum publicorum vulgatae, quevis Belae régis notarii aetas eiusque de origine, sedibus asiatieis, acmigratione aliisque gentis magyarorum traditiones adversus novatorum calumnias, et figmenta vindicantur. Pestini 1814. Typis Joan. Thom. Trattner. 42. — — Historiae iurisque publici Ungariae amvenitates. Vindobonae 1783. Typis a Baumeisterianis. 43. Kovachich Martinus Georgius: Vestigia Comitiorum apud Hungaros ab exordio regni eorum in Pannonia usque ad hodiern. diem celebratorum. Budae 1790. Typis regiae Università tis. 44. Kuun Géza Comes: Relationum Hungarorum cum oriente, gentisque orientalis ori- ginis historia antiquissima. Claudiopoli 1893 —5. 45. Lambecius Petrus, Hamburgensis : Diarium sancti itineris Cellensis. Vindobonae 1666. Typis Mathaei Cosmorovy s. caes. maj. typography 46. — — — Commentariorum de Augustissima Caesarea Vindobonensi lib. I—VII. Opera et studio Adami Francisci Kollarii, pannonii Neosoliensis, Mariae Theresiae Aug. a consiliis et vindobonensis Bibliothecae palatini custodis primarii Vindobonae 1766-82. 47. Mâtyâs Florianus : Historiae Hungariae fontes Domestici. Quinque ecclesiis 1883. 48. Nessel Daniel: Sciagraphia, sive prima delineatio et brevis notitia magni corporis historici, hactenus inediti, brevi tarnen, deo volente edendi, in varia Syntagmata, diversosque tomos ratione diversitatis materiae concinne divisi etc. Vindobonae 1692. Typis Joannis Jacobi Mann. 49. Nova Acta eruditorum, anno 1748 publicata. Lipsiae 1748. 50. Pray Georgius: Annales veteres Hunnorum, A varum et Hungarorum, ab anno ante natum Christum CCX ad annum Christi 947, deducti ac maximam partem et orientis, occidentisque rerum scriptoribus congesti, opera et studio Societatis Jesu sacerdotis. Vindobonae 1761—66. Sumptibus Hermanni Josephi Krüchseri. Universitatis bibliopolae. 51. — — — Dissertationes historico-criticae in annales veteres Hunnorum, Avarimi et Hungarorum auctore, et Mariae Theresiae Augustae honoribus dicertae ab illus trissimo domino dno Josepho Comite Erdödy de Monyorokerék. Anno salutis 1774. Vindobonae, Typis Leop. Joan. Kaliwoda, aulae imperialis typographi. 52. — — — Historia regum Hungariae, cum notitiis praeviis ad cognosccndum veterem regni statum pertinentibus opera et studia Georgii Pray abbatis B. M. V. de Tor- mova et cath. eccl. M. Varadinen. Canonici conscripta et in très partes divisa Budae, Typis et sumptibus regiae Universitatis pestinae Typographiae anno 1801. 53. Repraesentatio et humillimae preces Universae in Transsilvania Valachicae nationis se pro regnicolari natione, qualis fuit, authoritate regia, declarări, seque ad usum omnium iurium civilium, ex quo non lege, non iure, sed temporum duntaxat iniuria cum initio praesertim superioris saeculi exclusa est, reponi de genu supplicantis Martio, 1791. Jassy. 7

54. Sajnovics Joannis : S. J. ungari Tordasiensis e Comitatu Alba-Regalensi Regiae Scien- tiarum Societatis Hafniensis et Nidrosiensis socii Demonstratio, idioma ungarorum et lapponum idem esse. Regiae Scientiarum Societatis Danicae praelecta et typis excusa Hafniae anno 1770 récusa. Tyrnaviae, typis coRegii Academici Societatis Jesu. 55. Schwandtnerus Joannes Georgius: Scriptores rerum hungaricarum veteres, ac ge nuini, partim primum ex tenebris eruti, partim antehac quidem editi, nunc vero ex Mss codicibus, et rarissimis editionibus, bibliothecae Augustae Vindobonensis, ab in numeris mendis vindicati, plurim. variantibus lectionibus et necessariis, hinc inde qnibusdam notis illustrati : partim etiam ad nostra usque tempora continuati, multîsque in locis auctiores redditi, antiqnissimis demum incuneali» exornati et cum amplissima praefatione Matthiae Belii, nec non instructissimo rerum verborumque indice, in ni- tidissimam hanc formam redacti. Cura et studio Austriaci Stadelbirchensis. Vindo- bonae 1746—48. Impensis Joannis Pauli Kraus bibliopolae Vindobonensis. 56. Schwandtnerus Joannes Georgius : Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuini etc. Tyrnaviae 1765. Typis Collegii Academici Societatis Jesu. 57. — — Scriptores rerum hungaricarum veteres et genuini etc. Vindobonae. Typis. Joannis Thomae nob. de Trattnern, caes. reg. aulae typographi et bibliopolae 1766—68 58. Szeredai Antonius, de Szenthâromsâg : Series antiquorum et recentiorum Episcoporum Transsilvaniae. A. Carolinae Anno 1790. Typis Episcopalibus. 59. Szirmay Antonius: Hungaria in parabolis, sive Commentarli in adagia et dicteria Hungarorum. Edidit Georg. Kovachich. Budae 1804. Typis reg. Universitatis. 60. — — Editio altera, priore longe auctior et emendacior, Budae 1807. 61. — — Notitia historica Comitatus Zempleniensis. Edita et indieibus provisa, in dustria M. G. Kovachich Senquiciensis. Budae 1804. Typis regiae universitatis pestanae. 62. — — — Notitia politica, historica, topographica incliti Comitatus Ugochiensis. Edita et indieibus provisa industria M. G. Kovachich Senquiciensis. Pestini 1805. 63. Szklenâr Georgius: Vetustissimus magnae Moraviae situs et primus in earn Hunga rorum ingressus, et incursus, quem geograhice, historiée, critice descripsit et retrusit ac plerumque coaevis monumentis illustravit. Posonii, Typis Joannis Michaelis Län derer 1784. 64. — — — Editio secunda correctior. Posonii 1788. Apud Aloisium Doli et Schwaiger bibliop. 65. — — — Hypercriticon examinis vetustissimi M. Moraviae situs et vindiciarum Anonymi Belae régis scribae. Posonii 1788. Typis Joannis Michaelis Länderer. 66 Tabulae codicum manu scriptorum praeter graecos et orientales in bibliotheca pala tina Vindobonensi asservatorum. Edidit Academia Caesarea Vindobonensis. Vindo bonae venum dat Caroli Geroldi filius. 1864—75. 67. Thunmann Joannes: De Comanis, ab Hunnis piane diverso populo. Acta societatis Jablonovianae. Anno 1773. Lipsiae 1774. 68. Tomka Szâszky Johannes: Introductio in geographiam Ilungariae antiqui et medii aevi. Quondam e veteribus monumentis eruta et VI. tabulis illustrata. Posonii 1781. Typis Francisci Patzko Posonii 1750. 69. Thorma Franciscus: Ex praelectionibus Antonii felici.» Lenghel a S. M. in gymnasio pestiensi Scholarum piarum disputationi publicae expositae dissertationes. Pesthini Typis Eizenbergerianis 1768.

II. In limba germana. 1. Briebrecher Rudolf: Der gegenwärtige Stand der Frage über die Herkunft der Ro- mänen. Programm des ev. Gymnasiums zu Hermannstadt 1896. 2. Büdinger Max: Oesterreichische Geschichte bis zum Ausgange des 13. Jahrhunderts. Leipzig 1858. Druck und Verlag von B. G. Taubner. 3. Cassel Selig: Magyarische Alterthümer. Berlin. Verlag von Veit und Comp. 1848, 8

4. Czoemig Karl Freiherr: Etnographie der œsterreichischen Monarchie. Wien 1857. Aus der kais. kön. Hof- und Staatsdruckerei. Uber die Glaubwürdigkeit der Nach richten des Anonymus Belae, namentlich in Betreff der Einwanderung der Ungern in ihr heutiges Gebiet und der dort angetroffenen Völker. 5. Dümmler Emst: Geschichte des ostfränkischen Reiches. Berlin 1862—5. Verlag von Duncker und Humbold. (Jahrbücher der Deutschen Geschichte). 6. Eder Jos. Karl: Gebuehrliche Nothwehr gegen die Ausfälle des Recensenten in der Jenaer Allg. Litt. Zeit. (Siebenbürg. Quartalsehrift 1798). 7. Engel Christian: Geschichte des ungrischen Reiches und seiner Nebenländer. Halle 1797-1804. 8. — — Geschichte des Königreichs Ungern. Tübingen 1811. J. G. Cotta’sche Buch handlung. 9. — — Geschichte des ungrischen Reiches. Wien 1813—14. Comesinsche Buchhandlung. 10. Fessler, J. A.:Die Geschichten der Ungern und ihrer Landsassen. Leipzig 1815 — 25 Bei J. F. Gleditsch. 11. Gatterer Joh. Christ.: Versuch einer allgemeinen Weltgeschichte. Göttingen 1792 Im Verlag Vandenhoeck und Ruprecht. 12. Gebhardi Ludw. Albrecht: Geschichte des Reiches Hungarn und der damit verbun denen Staaten. Leipzig 1778. Bei Weidmanns Erben und Reich. 13. Griselini Franz. Versuch einer polit, und natürl. Geschichte des Ternes varer Banats. Wien 1780. 14. Grossing Francise Rudolf: Ungarisches allgemeines Staats- und Regiments-Recht aus dem lateinischen übersetzt von einem Freunde dessen, was Recht ist. 1786. 15. Gustermann Anton Wilhelm: Die Ausbildung der Verfassung des Königreiches Un gern, aus der Geschichte und aus den Gesetzen dieses Reiches dargestellt. Wien 1811. Im Verlage bei Anton Doll. 16. Heinmann Ludwig: Zur Kritik ungarischer Geschichtsquellen im Zeitalter der Ar- paden. 1888. 17. Hilferding A. Geschichte der Serben und Bulgaren. Aus dem russischen von I. E. Schmaller. Bautzen 1856—64. 18. Hunfalvy Paul: Die Rumänen und ihre Ansprüche. Wien und Teschen 1883 Verlag von Karl Prochaska. 19. — — Jos. Lad. Pie’s „Der nationale Kampf gegen das Ungarische Staatsrecht“. Wien und Teschen 1883. Karl Prochaska. 20. — — Wie die Rumänen Geschichte schreiben. Ungarische Revue 1885. 21. — — Neuere Erscheinungen der rumänischen Geschichtsschreibung. Wien und Teschen 1886. Verlag von Karl Prochaska. 22. Jung Iulius: Roemer und Romanen in den Donauländern. Innsbruck 1877. Verlag der Wagner’schen Universitätsbuchhandlung. 23. Karamsin Nicolaus : Geschichte des russischen Reiches, übersetzt von Fr. Hauenschild, Riga 1820. bei C. I. G. Hartmann. 24. Klaiö Alois: Slavonien vom X bis zum XIII Jahrhundert. Agram 1882. 25. Kollär Adam Franc. : Welches ist der Comitate oder Gespanschaften, wieviel derselben waren im 13. Jahrhunderte und wie war ihre damalige Militair- und Ci vii Verfassung? Wien 1771. 26. Krajner Emerich : Die ursprüngliche Staatsverfassung Ungarns seit der Gründung des Königthums bis zum Jahre 1382. Wien 1872. Druck und Verlag von Carl Gerold’s Sohn in Wien. 27. Lorenz Ottokar: Deutschlands Geschichtsquellen im Mittelalter seit der Mitte des 13. Jahrhunderts. Berlin 1886. Verlag von Wilhelm Hertz. 28. Mailäth Joh. Graf: Magyarische Gedichte übersetzt. Stuttgart und Tübingen 1825. In der I. G. Cotta’schen Buchhandlung. 29. — — Geschichte der Magyaren. Regensburg 1852. 9

30. Maniu Vas.: Zur Geschichtsforschung über die Romanen. Historisch-kritische und etnologische Studien von V. Maniu, Seeretair der historischen Section der Akademie der Wissenschaften zu Bukarest. Deutsch von P. Brosteanu. Reschitza 1884. Buch druckerei Simeon Pocrean. 31. Marczali Heinrich : Ungarns Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden. Berlin 1882. Verlag von Wilhelm Hertz. 32. Palacky Franz: Geschichte von Böhmen. 33. Palkovies Georg: Ein paar Worte über die Schrift: Abkunft der Magyaren. Dar- gethan von Schlözer in seinem Nestor. Pressburg 1827. 34. Piß Jos. Lad: Über die Abstammung der Rumänen. Leipzig 1880. Verlag von Duncker und Humbolt. 35. — — Der nationale Kampf gegen das ungarische Staatsrecht. Ein Beitrag zur Kritik der älteren ungarischen Geschichte. Leipzig 1882. Verlag von Duncker und Humbolt. 36. — — — Zur rumänisch-ungarischen Streitfrage. Skizzen zur ältesten Geschichte der Rumänen, Ungarn und Slaven. Verlag von Duncker und Humbolt. 37. Potthast August: Wegweiser durch die Geschichtswerke des europäischen Mittelalters von 375—1500. Berlin 1862. Hugo Kastner. — Verbesserte und vermehrte Auflage. Berlin 1895-6. W. Weber. 38. Rademacher Otto: Zur Kritik ungarischer Gescbiehtsquellen. Forschungen zur deut schen Geschichte XXV. Herausgegeben von der historischen Commission bei der kön. bayerischen Akademie der Wissenschaften. Göttingen 1885. 39. Roesler Robert: Romänische Studien, Untersuchungen Zur älteren Geschichte Ro- mäniens. Leipszig 1871. Verlag von Duncker und Humbolt. 40. Rösler Eduard: Zur Kritik älterer ungarischen Geschichte. Troppau. Druck von Alfred Trassier 1860. 41. Rühl Franz: Zu den Quellen des anonymen Notars des Königs Bela. Herausgegeben von der historischen Commission bei der kön. bayerischen Akademie der Wissen schaften. Göttingen 1883. 42. Schlözer August Ludwig: Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Göttingen 1795. Im Vanderoek-Ruprechtsehen Verlage. 43. — — — Nestor. Russische Annalen in ihrer slavonischen Grundsprache: ver glichen von Schreibfeiern und Interpolationen gereinigt, erklärt und übersetzt. Göt tingen 1802 —9. Bei Heinrich Dieterich. 44. Schwartner Martin: Statistik des Königreichs Ungern. Pest 1798. Gedruckt bey Matthias Trattner. 45. Semler Johann Salomon : Die allgemeine Geschichte von Russland. Halle 1765. Joh. Justinus Gebauer. 46. Spittler L. J. Entwurf der Geschichte der europäischen Staaten. Berlin 1793. Bey August Mylius. 47. Sultzer Franz Joseph: Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der Walachey, Moldau, und Bessarabiens, im Zusammenhänge mit der Geschichte des übrigen Da ciens, als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit entworfen. Wien. Bey Rudolf Gräffer. 48. Thunmann Johann: Untersuchungen über die Geschichte der oestlichen europaeisehen Voelker. Leipzig 1774. Bei Siegmund Lebrecht Crusius. 49. Wattenbach W. : Deutsche Gescbiehtsquellen im Mittelalter bis zur Mitte des drei zehnten Jahrhundertes. Berlin 1894. Verlag von Wilhelm Hertz. III. In limba maghiară. 1. Balâssy Ferentz: A Zâmi és oliati apâtsâgok. Ertekezések a torténelmi tudomânyok köreböl 1881. 2. Bartal György: A magyar vérszerzôdés és a csiki székely krónika. A? Anonymuszrôl adott czikk folytâban. Uj magyar Muzeum 1859. ___ 10 __

3. Bartal György : Bela kirâly halhatatlan jegyzôjének, Matyâsnak ujabb diadalârôl. Ma gyar akademiai értesito 1861. Etnieh Gusztâv Pest. 4. — — Bòia kirâly halhatatlan jegyzôjének hajdani szittyâirôl, fôtekintettel mace- doniai Nagy Sândor korâra. Pesten 1864, kiadja Heckenast Gusztav. 5. Békesi Emil: Magyar irók az Arppâdhâzi kirâlyok korâban. Budapest 1896. Katho- likus Szemle. 6. Békey Istvân: Béla kirâly jegyzôjének személye és kora. Budapest 1886. Nyomatott Bagô Mârton és fiainâl. 7. Borovszky Samu : A honfoglalâs tôrténete. Budapest 1894. Franklin-tarsulat. 8. Budai Ezsaiâs: Magyarorszâg historiâja a mohâcsi veszedelemig. Debreczen 1805. Ny. Csâthy György. 9. Csetneki Elek: Anonymus az erdélyi olàhokrôl. Egyetemes philologiai közlöny 1881. 10. Dankó Jószef : Györmegyei Sabaria, vagyis pannonhalmi Szent-Märton, torvesi Szent- Mârtonnak születéshelye. Magyar Sion 1867. 11. Dugonics Andras: Etelka, egy igen ritka magyar kisasszony, Vilâgosvărott, Arpâd és Zoltân fejedelmeink ideikben. Pozsonyban és Kassân 1788. Füskuthi Länderer Mihâly kôltségével és betüivel. 12. ■— —• Jolanka, Etelkânak leânya. Pozsonyban és Pesten 1803. Füskuthi Länderer Mihâly kôltségével és betüivel. 13. — — Szittyiai tôrténetek. Pozsonyban és Pesten 1806—8. Füskuthi Länderer Mihâly kôltségével és betüivel. 14. Enessey György: Béla kirâly névtelen jegyzôje kézirat. 15. Fejér György: Béla kirâlyunk jegyzôjének idejekorârol. Tudomânyos gyüjtemény 1828. 16. Fejérpataky Laszlo: Tôrténetirâs az Arpâdok alatt, Figyelô 1877. 17. — — — Irodalmunk az Arpadok korâban. Budapest 1878. Rudnyânszky A. kônyvnyomdâjâbôl. 18. — — — Még egyszer Anonymus. Szâzadok Budapesten 1879. 19. — — A magyar honfoglalâs kutföi. Vasârnapi Ujsâg 1883. 20. Foltiny Jânos: Nehâny hely a Zâsty-i apâtsâg alapitô levelébôl s Anonymus kora és kiléte. Szâzadok 1871. Pest. 21. — — A Zâsty-i apâtsâg XL szâzadik oklevelének taglalata s ismeretlen helyének meghatârozâsa. Kutfô tanulmâny az egri fôegyliâzmegye tôrténelmébôl vonatkozâssal Anonymusra. Eger 1883. Szolcsânyi Gyula bizomânya. 22. — — — Vâlasz, mikor élt Anonymus? feliratu birâlat irojânak. Egri egyhâz- megyei közlöny 1883. 23. Frankl Vilmos: A magyar nemzet bevândorlâsânak tôrténete. Magyar tudomânyos Értekezô 1862. 24. Göndöcs Benedek: Pusztaszer és az ezredéves ünnepély. Budapest 1883. 25. Hajnik Imre: Magyar alkotmâny és jogtôrténelem. Pest 1872. Kiadja Heckenast Gusztâv. 26. Hammer-Purgstall Jószef: A magyarok eredeti lakfoldérôl. A magyar tudôstârsasâg évkônyvei. Budân 1834 8. 27. Havas Sândor: Az O-budai hajdan a bold. Szuz Mariârôl nevezett „Fehéregyhâz" és Arpâd sirja. Archeologia! Ertesitô 1882. 28 Hornyik Jânos : Pusztaszer, a honalapitô magyar nemzet elsô tôrvényhozâsi kôzgyü- lése szinhelyének tôrténete. Pusztaszer térképével s szermonostor romjai két rajzâval és 120 darab oklevéllel. Keeskemét 1865. Gallia Fülôp bizomânya. 29. Ilorvâth Istvân: Béla kirâly névtelen Jegyzôjérôl. Pest 1804. 30. — — A szlavinokrôl, azaz: kérkedôkrôl, a trôjai hâborutôl elsô Justinianus Csâ- szârig. Pest 1844 nyomt. Petrozai Trattner I. M. és Kârolyi Istvân. 31. Htinfalvy Pâl: A. Magyarok credete. Budapesti szemle 1860. 32. — — Reguly Antal hagyomânyai. Pest 1864. Eggenberger Ferdinand akademiai kônyvârusnâl. 11

33. Hunfalvy Pal: Magyarorszàg ethnographiâja, Budapest. A magy. Tud. Akademia kònyvkiadó hivatalâban 1876. 34. — — A rumun tôrténet irâsrôl. Budapesti szemle 1885. 35. Ipolyi Arnold: Magyar Tôrténet-kutfotanulmânyok. .Felolvastatott a M. Tud. aka- demiâban 1870. 36. Janesó Benedek : Român politikai és tôrténelmi tanulmânyok. 1896. Budapest. Lampel Robert kiadâsa. 37. Jâmbor Păi: A magyar irodalom tôrténete. Pest 1864. Kiadja Bâth Mór. 38. Jâszay I’âl : Aimos a magyar kronikâk szerint. Pest 1850. 39. — — A magyar nemzet napjai, a legrégibb idôtô'l az arany bullâig, kiadta Tôldy Ferentz. Pest 1855. Emidi G. bizomânya. 40. Jerney Jânos: Keleti utazâsa a magyarok oshelyének kinyomozâsa végett. Pesten 1844-5. 41. Kachelmann Jânos: Szepes és Gômôr nevérô'l és Béla kirâly névtelen jegyzôjérôl. Uj magyar Muzeum 1859. 42. Kandra Kabós: Aba Samu kirâly. Budapest 1891. Râth Mór. 43. Karâcsonyi Jânos: A honfoglalâs és Erdély. Katholikos szemle 1896. 44. Kerékgyârtô Arpâd: Magyarorszàg mivelô'désének tôrténcte. Pest 1859—65. Kiadjâk Buda Sândor és Krupinszky Jânos. 45. Lethenyei Jânos: Anonymus, azaz: Béla kirâlynak névtelen irò deâkja, aki ama hét magyaroknak Szittyâbôl Almos hertzeg vezcrlése alatt lött kijôvetelôket megirta. Most pediglen deâk nyelvbô'l magyarra forditotta és a nemes magyar nemzetnek fel- ajânlotta. Pesten, nyomtattatott Trattner Mâtyâs betüivel 1790. 46. Mândy Istvân: Magyar Sunâd, avagy 1. Béla kirâlynak nevetlen irôdéâkja kit osi édcs emlék oszlopâul az ô Hét Fô'magyar Vezérekrôl irt Deâk Ilistoriâjâbôl ma- gyarba öltöztetve elö âllatott Tekintetes Nemes Szattlimâr vârmegye edgy legkissebb Hites Tagja. M. M. I. Debreczenben, nyomtt. Szigethy Mihâly âltal 1799. 47. Marczali Henrik: Béla kirâly jegyzöje. Kutfô'i tanulmâny. Egyetemes philologiai Közlöny. Budapest 1877. 48. — — A magyar tôrténet kutföi az Arpâdok korâban. Budapest 1880. Franklin târsulat. 49. — — Magyarorszàg tôrténete az Arpâdok korâban. Budapest 1896. 50. — — — A kronikâk. Budapest 1896 az Atheneum irodalmi és nyomadai r. târ sulat kiadâsa 51. Mâriâssy Béla: A magyar tërvényhozâs tôrténelme 1000—1880. Budapest, Gyôr 1884—93. Nyomatott Bartalus Imrénél. 52. Mârtonfy Mârton: Magyar alkotmânytan és az abban foglalt polgâri jogok és kôte- lességekrôl. Kassa 1874. „Pannonia“ könyvnyomda. 53. Mâtsâr Istvân: Hét magyarok, azaz néhai Béla kirâly (Anonymus) nevetlen Irò Deâkjânak az elsô Hét magyar vezérekrôl irt Histôriâja, melyet magyarra forditott hat lâbmértékû bajnoki versekbe szedett mâs auctorokbul sok részekben megbôvitett elmés kôlteményekkel felékesitett Kézirat az egri érseki lyceum konyvtârâban. 54. Mâtyâs Floriân: Anonymus idôkorârôl, magy. Tudomânyos Értesitô 1867. 55. Mitrovics Gyula: Rételpatak s a melegforrâs. Tôrténeti emlék a honszerzés nap- jaiból. Vasârnapi ujsâg 1865. 56. Moldovân Gergely : A românok eredete. Magyar-român szemle „Ungaria“ 1895. 57. Molnâr Aladâr: A magyar alkotmâny tôrténeti kifejlôdése. Pàpân 1862. A reformâlt fôtanoda betüivel. 58. Molnâr Jânos Păi: IV. Béla kirâlynak nôtâriussa. Magyar kônyv-hâz Pest 1795. 59. Nagy Gâbor. Béla kirâly nevetlen irodeâkjârôl. Hasznos mulatsâgok, 1836. 60. Nagy Géza: Adatok a székelyek eredetéhez és egykori lakhelyéhez Sepsi Szentgyôrgy 1883—6. Jôkai nyomdarészvénytârsulat kônyvnyomdâja. 61. — — A Geisa név kiejtése: II. Gejcsa és Gecse. Turul 1892 12

62. Nagy Gyula: Szénhalom, hamuhajlok pogânysir. Archeologiai értesitô 1878. 63. Pauer Jânos: Osôk emléke, vagyis: szerette-e a magyar nemzeti tôrténetét? vóltak-e hajdan évkônyvei? Székesféjérvàrt 1860. Özvegy Szâmmer Pâlné betüivel. 64. Pauler Gyula: A magyarok megtelepedésérôl Szâzadok 1877. 65. — — Anonymus kölföldi vonatkozâsai. Szâzadok 1883. 66. — — Néhâny szó hadi viszonyainkról a XI—XIII szâzadban. Hadtôrténelmi kôz- lemények 1888. 67. ■— — A magyar nemzet tôrténete az Arpâdhâzi kirâlyok alatt. Budapest 1893. 68. — — A magyar honfoglalâs utjânak térképe. A névtelen jegyzô szerint, a hon- foglalâs korabeli és Arpâdkori régészeti leletek feltüntetésével. Ezredéves kiâllitâs tort, katalogusa 1896. 69. Pesty Frigyes: A hclynevek és a tôrténelem. Ertekezés kiadta a magyar Tudomânyos akademia 1880. 70. — — Magyarorszâg helynevei, törteneti, földrajzi és nyelvészeti tekintetben. Bu dapest 1888. Kiadta a magy. tud. Akadémia. 71. Petényi Otto : Arpâd sirhelyéuek fôlfedezése. Budapest 1895. 72. Piek Miksa: Régi magyar tôrténetirâs a legrégibb kortól 1529-ig. Budapest 1888. Nyomatot Neymayer Edénél. 73. Podhradezky Josef: Béla kirâly névtelen jegyzôjének idejekora és hitelessége. Okle- velek egykoru és közelkoru kutfök szerint birâlta és értelmezte. Budân 1861. Bagô Mârtonnâl. 74. Pulszky Ferenez: Anonymus Belae regis notarius. Eletképek 1845. Pesten. 75. Reguly Antal: Tudôsitâs Hell Miksa historiai kéziratainek azon részérôl, mely a magyar-finn kérdést târgyalja. Maey. Akademiai Ertesitô 1851. 76. Réso Ensel Sândor: Béla kirâly nôtâriusârôl. Tudomânyos Gyüjtemény 1832. 77. — — Arpâd sirja. Budapesti Hirlap 1860. Vasârnâpi Ujsâg 1862. 78. Réthy Laszlo: Anonymus az erdélyi olâhokrôl. Budapest 1880. Knoll Kârolynâl. 79. Rischel Agost: Ostôrténetünk nehâny fontos kérdésérôl Pest 1851. 80. Rohonyi Gyula: A honfoglalâs tôrténete. Budapest 1896. Az „Athenaeum“ kiadâsa. 81. Rónai Horvâth Jenô: Magyar hadi kronika. Hadtôrténeti Kôzlemények 1895. 82. Salamon Ferenez: A tôrténelmi viszgâlatrôl. Budapesti Szemle 1873. 83. — — Budapest tôrténete 1885. 84. Sayous Ede: A magyar tôrténelem kutforrâsai. Forditotta ifj. Szinnyey Jôszef. Buda pest 1877. Franklin târsulat. 85. Sândor Istvân: A régi s mostani magyar énekrôl s tânezrôl. Gyôr 1801. 86. — — Két régi kônyveinkrôl: Anonymus s a Vâradi Regestrum. Gyôr 1801. 87. — — Béla nôtâriusârôl még egyszer. Gyôr 1801. 88. — — Bela Levelessénél elôfordulô tulajdon nevek. Bées 1808. 89. Sebestyén Gyula: A magyar honfoglalâs mondai. Budapest 1895. 90. — — A székelyek neve s eredete. Ethnografia 1897. 91. — — Néprajzi füzetek. Budapest 1897. 92. — — Ki volt Anonymus? Budapest 1898. Grill Karôly kônyvkereskedése. 93. Somogyi Ede: Magyar Lexikon. Budapest 1879. 94. Sörös Pongrâtz: Adorjân erdélyi püspôk s a szebeni prépostsâg. Magyar Sion 1896. 95. Szabó Demo : Az olâhok eredetérôl és polgâri âllâsukrôl. Gyôr. Nyomatott Sauerwein Gézânâl 1865. 96. Szabó Istvân: Anonymus Arpaliceje. Szâzadok 1890. 97. Szabó Kâroly: Elôd vajda. 1851. 98. — — A hét magyar nemzetség. Uj magyar muzeum 1851. 99. — — Béla kirâly névtelen jegyzôjének kônyve a magyarok tetteirôl. 1860. 100. — — Béla kirâly névtelen jegyzôje és német birâlôi. Budapesti szemle 1860. 101. — — Biborban született Konstantin csâszâr munkâi magyar tôrténeti szempontbôl ismertetve... Magy. Akademiai értesitô 1860. 13

102. Szabó Kâroly: Kézai Simon krônikâja. Pest 1862. 103. — — A magyar vezérek kora Arpâdtôl Szent Istvânig. Pest 1869 kiadja Râth Mór. 104. Szalay Lâszlô : Magyarorszâg tôrténete, Lipcse 1852—62. Geibel, Läufer & Stolp. 105. Széchy Kâroly: A pannoniai ének. Irodalomtôrténeti kôzlemények 1892. 106 Szinnyei Jôsef: Hogy hangzott a magyar nyelv az Arpâdok korâban? Budapest 1895, Hornyânszky Viktor kônyvsajtoja. 107. Szlemenits l’ai: Tôrvényeink tôrténete orszâgunk keletkeztétôl az Arpâdok kihaltăig. A niagy. tudôs târsasâg evkônyvei 1845. Budân. 108. Tholt Titus: Fehérgyhâz és Arpâd sirjânak holfekvése s kutatâsaim. Budapest 1868. Rêvai testvérek bizomânya. 109. — — Hol van Arpâd sirja? Fiiggetlenség 1882. 110. — — Az ôbudai „Fehéregyhâz“ és Arpâd sirja. Archaeologiai értesito 1882. 111. Thury Jôsef: Krônikâink és a nemzeti basyomâny. Irodalomtôrténeti kôzlemények 1897. 112. Tôldy Ferencz: A magyar kôltészet tôrténete 1853. Heekenast Gusztâv. 113. — — Nemzeti tôrténetirâsunk kezdetei. Szâzadok 1868. 114. — — Anonymus és a Colonnai Guido. Reform 1870. 115. Uhlarik Jânos: Nyelvészeti tanulmâny Anonymus „de gestis Hungarorum11 czimü munkâja felett. 116. — — Anonymus latinsâga. Nyelvészeti tanulmâny. Nagyszombat 1889. Nyomatott Winter Sigmondnâl. 117. Vass Jôsef: Béla kirâly névtelen jegyzôjének kora, ujabb nyomozâsok alapjân. Pest 1865. Kugler Adolf tulajdona. 118. Vâmbéry Armin: A magyarok credete. Ethnologiai tanulmâny. Kiadja a magyar tudomânyos Akadémia. Budapest 1882. 119. Vâradi Jânos: A régi magyar zâszlôsâgrôl vaiò nyomozâsok. Posonyban 1830. Belnay örököseinek betüivel. 120. Wekerle Lâszlô: Alba Maria mint Arpâd sirja holfekvésének meghatârozâsa. Budapest 1885. Pallas részvénytârsasâg. 121. — — Arpâd sirja az ôbudai Viktoria-téglagyâr telkén megtalâlt Fehér-egyhâz szentélyében. Budapest 1886. Pallas részvénytârsasâg. 122. Wenzel Gusztâv: Eszmetôredékek a magyar nemzet hô'smonda tôrtenéttudomânyi méltatâsâra. Pest 1850. 123. — — Tudôsitâs Hell Miksa kéziratai azon részeirol melyek Anonymust s a régi magyar foldiratot târgyaljâk. Magy. Akademiai Értesitô. 1851. 124. A magyar és erdélyi magânjog rendszere. Budân 1863. A kir. magy. egyetemi nyomdâbôl.

IV. în limba română. 1. Barițiu G.: Collecțiune de diplome din diplomatariul comitelui Iosif Kemény, care privesc mai ales pe români (valaelii). Transilvania 1871. 2. (Laurian Treb.) Anonim: Temișana sau scurtă istorie a Banatului Timisan. Bucuresci 1848. Cu tipariul colegiului național. 3. Maior Petru: Istoria pentru începutul românilor în Dacia, tocmită de Petru Maior de Dicio-Sânmărtin, protopop și la înnălțatul crăescul consilium locumtenențiale al Ungariei crăesc a cărților revisor la Buda 1812. 4. — — Din scrierile lui Petru Maior edate de societatea literarie „Petru Maior“ a junimei române studióse din Budapesta. Volumul I. Istoria pentru începutul româ nilor în Dacia. Budapesta și Gherla 1883. 5. Maniu Basiliu : Disertațiune istorico-critică despre originea românilor din Dacia-Traiană. Timișora 1857. Cu typariul Iui M. Hazay și a fiului Guilomu. 6. — — Cercetare istorică asupra românilor. Studii istorice-critice si etnologice. Bu curesci 1883. 14

7. Onciul D.: Teoria lui Roesler. Convorbiri Literare, Bucuresci 1885. v. XIX. pag. 256 sequ. 8. — — Anonymus Belae notarius, Enciclopedia Română 1896. 9. Papiu A. Ilarian: Istoria romanilor din Dacia superiore. Viena 1852. Cu literele lui C. Gerold și fiu. 10. Pascuțiu Dionisiu: Originea românilor și latinitatea limbei române. Arad 1881. Cu tipariul lui St. Gyulai. 11. Șincai Gheorghie din Șinca: Kronica Rumânilor și a mai multor neamuri, încât au fost ele așa de amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pre înțeles. Buda în crăeasca tipografie a univer sității scientifice unguresci tipărită la anul 1844. 12. — — Edițiunea a doua tipărită de ministeriul cultelor și al instrucțiunei publice Bucuresci. Tipografia Academiei române (Laboratorii români) 1886. 13. Tocilescu Gr. G. : Dacia înainte de Romani. Bucuresci 1880. 14. Xenopoi A. D. : Teoria lui Rösler 1885. Iași. 15. — — Istoria românilor din Dacia Traiană 1888. CHRONICON

Anonymi Belae Regis Notarii:

GESTA HUNGARORUM.

CRONICA

Notarului anonim al regelui Bela:

FAPTELE UNGURILOR. 16

Incipit prolugws in gesta Hungarum.,

P dictes magister ac quondam bone memorie gloriosissimi Bele regis Hungarie notarius N. suo dilectissimo amico, uiro uenerabili et arte litteralis scientie inbuto, salutem et sue peticionis effectum1. bum olim in scolari studio simul essemus et in hystoria troiana, qw«m ego etimi summo amore complexus ex libris Darethis Frigij ceterorumque auctorum, sic«/ a magistris meis audiueram, in unum uolumen proprio stilo compi- laueram, pari uoluntate legeremus, petisti a me, ut sicut hystoriam tro- ianam bellaque Grecorum scripseram ; ita et genealogiam regum Hungarie et nobilium suorum, qualiter septem principales persone, que hetumoger uocantur, de terra scithica descenderunt, uel qualis sit terra scithica, et qualiter sit generates dux Almus, aut quare uocater Almus primus dux Hungarie, a quo reges Hungarorum originem duxerunt, uel quot regna et reges sibi subiugauerunt, aut quare populus de terra scithica egressus per ydioma alienigenarum Hungarij et in sua lingua propria Mogerij uocantur, tibi scriberem. Promisi et2 enim me facturum ; sed aliis negotiis impeditus, et2 tue peticionis4, et mee promissionis iam pene eram oblites, nisi mihi per litteras tua dilectio debitum reddere monuisset. Memor igiiur tue dilectionis quamuis multis et diuersis huius laboriosi5 secuii impeditus sim negotiis, facere tarnen aggressus sum, que facere iussisti, et secundum tradiciones diuersorum hystoriographorum, diuine gratie fuites auxilio, optimum estimans, ut ne posteris in ultimanti generationem obliuioni tradatur. Optimum ergo duxi, ut uere et simpliciter tibi scriberem, quod legentes possint agnoscere, quomodo res geste essent. Et si tarn nobi lissima gens Hungarie primordia sue generationis et fortia quoque facta sua ex falsis fabulis rusticorum uel a garrulo cantu ioculatorum quasi sompniando audiret, ualde indecorum et satis indecens esset. Ergo potius ammodo6 de certa scripturarum explanatione et aperta hystoriarum inter- pretatione rerum ueritatem nobiliter percipiat. Felix igitur Hungaria, cui sunt dona data uaria. Omnibus enim horis gaudeat de munere sui littera- toris. Quia exordium7 genealogie regum suorum et nobilium habet, de quibus regibus sit laus et honor regi eterno et saucée Marie matri eius, per gruAam cuius reges Hungarie et nobiles regnum habeant felici fine hic et in euum. Amen.

>) Corecturi făcute de mâna copistului (indicate cu: de a. mână); mai nainte fusese affectum. — 2) et e adaus ulterior de a. mână. ~ s) et e adaus ulterior de altă mână. — 17

Se începe precuvântarea despre faptele Ungurilor. Numitul magistru, notarul celui mai glorios rege al Ungariei Bela de bună memorie, amicului seu prea iubit, și onoratului bărbat versat în sciințele literare N. salutare, și împlinirea dorinței sale. Odinioară, când eram deodată la sciințele școlare, și din istoria Troiei, pe carea eu am îmbrățișat-o cu prea multă iubire, am compus în stilul meu un vo lum, din cărțile lui Dares Frigius și ale altor autori, precum aurisem delà învățătorii mei, și o cetirăm amêndoi cu asemenea voință, m’ai ru gat, ca, precum am descris istoria troiana și rësboaiele Grecilor, să-ți descriu și genealogia regilor Ungariei și a nobililor sei, cum au descă lecat din pământul Scythiei cele șepte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, sau cum este pământul scythic, cum s’a născut Almus sau pentru ce l-a numit Almus pe primul duce al Ungariei, dela care își trag originea regii Ungurilor, sau câte țâri și câți regi au subjugat ei, sau pentru ce se numesce în limba străinilor poporul ieșit de pe pă mântul scythic Unguri, iar în limba lor proprie Mogeri. Ți-am și promis că voiu face, dar împedecat prin alte afaceri, eram să uit atât cererea ta, cât și promisiunea mea, dacă nu me făceai tu atent, iubitul meu, prin epistola ta, să-mi fac datorința. Aducându-mi deci aminte de tine iubitul meu, deși sunt împedecat prin multe și diferite afaceri ale acestui secol muncitor, totuși m’am apucat de lucrul, ce mi l-ai încredințat și cu ajutorul grației dumnetleesci, am aflat de bine după tradițiunile diferiților scriitori istorici : a nu lăsa să fie dată uitării la următori, pănă la cea din urmă generațiune. Am aflat deci de bine, să-ți scriu simplu și adevërat, ca cetitorii să poată cunoasce cum s’au întâmplat lucrurile. Și dacă cel mai nobil neam al Ungariei ar audi, ca prin vis, de înce putul generațiunei sale și faptele sale curagioase din poveștile false ale țeranilor, ori din cântarea limbută a glumeților (lăutarilor), ar fi un lu cru necuviincios și destul de rușinos. Să cunoască deci adevërul mai bine din expunerea sigură a scrierilor și din explicarea limpede a fap telor istorice. Deci: fericită este Ungaria, căreia i s’au dat diferite da ruri, să se bucure în toate dilele de dăruirea literatului seu. Căci po sede începutul genealogiei regilor și al nobililor. Pentru cari regi să dăm laudă vecinicului rege și Sântei Marie, maicei sale, din a cărui grație regii Ungariei posed țara cu sfîrșit fericit acum și totdeauna. Amin.

‘) Silaba ci a adaus-o altă mână ulterior. — E) După acest cuvent e răsură. — •) Urme de corectură. Original amo, cores de altă mână în ammodo. — După acest cuvent răsură. 2 là

I. De Scithia. Scithia igitur maxima terra est, que Dentumoger dicitur; uersus oriente»« finis cuius ab aquilonali parte extenditw usque ad nigrum pontum. A tergo autem haòet flumen, quod dicitur Thanais, cum paludibus magnis, ubi ultra modum habundanter inueniuntur zobolini, ita quod non solum nobiles et ignobiles uestiuntur inde, uerum etiam bubulcj et subbulci ac opiliones 'sua décorant uestime(w)ta 1 in terra illa. Nam ibi habundat aurum et argentum, et inueniuntur in fluminibus terre illiws preciosi la pides et gemme. Ab orientali uero parte uicina Scithie fueruwt gentes Gog et Magog, quos inclusif magnus Alexander. Scithica antem terra multum patula in longitudine et latitudine. Homines nero, qui habitant earn, uulgariter Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem, et nullius3 umquam imperatoris potestate subacti fueruwt. Scithici enim sunt antiquiores populi, et est potestas Scithie in oriente, ut supra diximus. Et primus rex Scithie fuit Magog filius Iaphet et gens 3 illa a Magog rege uocata est Moger. A cuius etiam progenie regis descendit nominatissimus atque potentissimus rex Athila, qui anno' dominine incarnationis cccc0. 1°. i0.4 de terra scithica descendens cum ualida manu in terram Pannonie uenit, et fugatis Romanis regnum obtinuit; et regalem sibi locum consti tuit iux(tfa)6 Danubium super calidas aquas 0 et omnia antiqua opera, que ibi inuenit, rénouari precepit, et in circuitu muro fortissimo edificauit, que per linguam hungaricam dicitur nunc Buduuar, et a Teothonicis Ecilburgu7 uocatur. Quid plura? Iter hystorie teneamus. Longo autem post tempore de progenie eiusdem régis Magog descendit Vgek pater Almi ducis, a quo reges et duces Hungarie originem duxerunt, sieut in sequentibus dicetur. Scithici enim, sieut diximus, sunt antiquiores populi, de quibus hystoriographi, qui gesta8 Romanorum scripserunt, sic dicunt: quod scithica9 *gens fuissent sapientissima'0 et mansueta,11 qui terram non laborabant, et fere nullum peccatum erat inter eos. Non enim habebant domos artificio parafas, sed tantum tenptoria12 de filtro parata. Carnes et pisces et lac et mel manducabant et pigmenta18 multa habebant. Vestiti enim erant de pellibus zobolorum et aliarum ferarum. Aurum et argentum et gemmas habebant sieut lapides, quia in fluminibus eiusdem terre inuenie- bantur. Non concupiscebant aliena, quia omnes diuites erant, habentes ammalia multa et uictualia sufficienter. Non erant enim fornicatores, sed solummodo unusquisque suam habebat uxorem. Postea uero iamdicta gens fatigata in bello, ad tantam crudelitatem peruenit, ut quidam dicunt hysto riographi, quod iracundia ducti humanam manducassent carnem et sanguinem

’) în manuscript greșit: uestimeta. — b Corectură cu altă mână; mai nainte nullus. — 8) s final suprascriere contimporană. — 4) Original: ü°; al doilea i e ras. — 6) Silaba ta a remas în peana scriitorului. — 8) Urmă de răsură. — ’) Urmă de răsură. — 8) Corectură cu altă mână. — 9) Corectură de altă mână; original Scithici. — 1G) Corectură cu altă 19

CAP I. Despre Scythia. Scythia, așa dar e cea mai mare țară, care se numesce Dentumoger, și se întinde dela partea nordică cătră resărit, pănă la marea neagră, având în dosul ei un fluviu, numit Thanais, cu o mulțime de bălți, în cari se află zoboli peste mesură de mulți, cu ale căror pei se îmbracă nu numai nobilii și nenobilii, ci și văcarii, porcarii și păstorii își înfrumse- țează cu ele vestmintele lor. Căci acel pământ are aur și argint în abundanță, și în fluviile acelui pământ se află petrii scumpe și mărgă ritare. în partea vecină cu Scythia au locuit popoarele Gog și Magog, pe cari le-a încunjurat Alexandru cel mare. Dar pământul scythic este prea întins în lungime și în lățime. Iar oamenii, cari locuesc acolo, se numesc de comun pănă în diua de adi Dentumoger și nici când n’au fost supuși puterii vr’unui împârât. Anume Scythii sunt un popor mai vechiu și puterea Scythiei este, precum am dis mai sus, spre orient. Primul rege al Scythiei a fost Magog, fiul lui Japhet, și acel popor s’a numit Moger după regele Magog. Din a cărui viță se trage regele cel mai renumit și cel mai puternic Athila, care la anul 451 delà întrupa rea domnului, descălecând de pe pământul scythic, a venit cu mână puternică pe pământul Panoniei, și după alungarea Romanilor a ocupat țara și și-a făcut locuință regească lângă Dunăre deasupra apelor calde și a lăsat a se reînoi toate zidirile vechi, ce le-a aflat acolo și zidise jur-împrejur muri foarte tari, cari adi în limba ungurească se numesc Buduvar, iar Theutonii îi die Ecilburg. Dar las’ să urmăm mersul isto riei. După un timp îndelungat apoi, tot din vița acestui rege Magog, s’a născut Ugek, tata lui Almus, dela care își trag originea toți regii și ducii Ungariei, precum se va arăta mai la vale. Scythii adecă — pre cum am <|is — sunt un popor vechiu, despre care scriitorii istorici, cari au descris faptele Romanilor, așa clic : că poporul scythic a fost foarte înțelept și foarte blând, care a lucrat pământul, și mai nici că nu păcă- tuiau între sine. Nici n’au avut case făcute în mod artificial, ci numai corturi făcute din pânză. Au mâncat carne, pesci, lapte și miere și au ținut multe vite. Și s’au îmbrăcat cu pele de zobol și de alte animale sălbatice. Aveau aur, argint și mărgăritare, căci se aflau în fluviile aceluiaș pământ chiar ca petrile. N’au poftit averea altora, căci toți erau avuți, având multe animale și destule victualii. N’au fost berbanți, ci tot insul avea numai o muiere. Mai apoi poporul pomenit, obosit în resboaie a ajuns la atâta cruzime, că — precum die unii istorici—con dus de mânie, a mâncat carne de om și a beut sânge de om. Și eu mână ; original sapientissimi. — “) Corectură cu altă mână ; original mansueti. Construcția dicerii întregi înainte de corectură a fost: quod Scithid gens fuissent sapientissimi et mansueti. — 12) In cuvent se află rasura; orig. temptoria. — ls) Eroare de peană, probabil în loc de iumenta. 2* 20

bibissent hominum. Et credo, quod adhuc eos cognoscetis duram gentem fuisse de fructibus eorum. Scithica enim gens a nullo imperatore fuit subiugata. Nam Darium regem Persarum cum magna turpitudine Scithici fecerunt fugere, et perdidit ibi Darius octoginta milia hominum, et sic cum magno timore fugit in Persas. Item Scithici Girum 1 regem Persarum cum trecentis et XXX. milibus hominum occiderunt.2 Item Scithici Ale- xandrum magnum filium Phylippi régis et regine Olympiadis, qui multa regna pugnando si&i subiugauerat, ipsum etiam turpiter fugauerunt. Gens namque scithica dura erat ad sustinendum omnem laborem et eraret cor pore magni Scithici et fortes in bello. Nam nichil habuissent in mundo, quod perdere timuissent pro illata si&i iniuria. Quando enim Scithici uictoriam habebant, nichil de preda uolebant, ut moderni de posteris suis, sed tantummodo laudem exinde querebant. Et absque Dario et Cyro atque Alexandro nulla gens ausa fuit in mundo in terram illorum intrare. Pre dieta uero scithica gens dura erat ad pugnandum et super equos ueloces, et capita in galeis tenebant, et arcu ac sagittis meliores erant super omnes nationes mundi, et sic cognoscentis eos fuisse de posteris eorum. Scithica enim terra quanto a torrida zona remotior est, tanto propagandis generibus salubrior. Et quamuis adinodum sit spatiosa, tarnen multitudinem populorum in ibi generatorum nec alere sufficiebat, nec capere. Qua propter septem principales persone, qui hetumoger dicti suret, angusta locorum nore sufferentes, ea maxime deuitare cogitabant. Tunc hee 8 septem prin cipales persone habito inter se consilio constitueruret, ut ad occupandas si&i terras, quas incolere possent, a natali discederent solo, sicut in core- sequentibus dicetur.

II. Quare Hungari dicitar. Nunc restât dicere, quare populus de terra scithica egressus Hungari uocantur. Hungari dicti suret a castro Hungu, eo quod subiugatis siòi Sclauis, VII. principales persone intrantes terram Pannonie diutius ibi moratj suret. Vnde omrees nationes circumiacentes uocabant Almum filiu/re Vgek ducem de Hunguar et suos milites uocabant Hunguaros. Quid plura? His omissis redeamus ad propositum opus, iterque hystorie teneamus, et ut Spiritus sanctus dictauerit, inceptum opus perficiamus.

III. De Almo primo duce. Anno dominice incarnationis d. CCC°. XVIIII0. Vgek, siewi supra diximus, longo posi tempore de genere Magog regis erat quidam nobilis-

*) Corectură de altă mână; original Cirium. 21 cred că și acji veți cunoasce din faptele sale, ce popor sëlbatic a fost acesta, pentru că neamul scythic n’a fost subjugat prin nici un rege. Pe Dariu, regele Perșilor l-a făcut să fugă cu mare rușine și Dariu și-a perdut acolo optdeci de mii de oameni și așa a fugit în Persia cu mare frică. Tot asemenea au omorît Scythii pe Cirus, regele Perșilor, cu trei sute treideci de mii de oameni. Tot Scythii au pefugat urît chiar și pe Alexandru cel Mare, pe fiul regelui Filip și al reginei Olimpiada, care a subjugat prin resboaie multe țări. Iar neamul scythic era vârtos pre a suferi ori-ce osteneală. Scythii erau de stătură înaltă și aprigi în resboaie. Ei n’au avut nimic în lume, ce se temeau că vor perde, pentru ocară suferită. Când însă Scythii au secerat victorie, nu voiau să aibă nimic din pradă, ca și remășițele lor de adi, ci au căutat nu mai să fie lăudați. Și afară de Darius, Cirus și Alexandru, nimenea în lume n’a cutezat să între în pământul lor. Menționatul popor scythic însă a fost aspru în luptă, iute la călărit, și pe cap a purtat coif, era mai dibaciu, ca ori-ce națiune din lume, în manuarea arcului și săgeților, și astfel îi puteți cunoasce și după urmașii lor, Cu cât pământul Scythiei este mai îndepărtat de zona tropică, cu atât mai priincios este pentru sporirea neamului omenesc. Deși a fost foarte spațioasă, totuși n’a fost îndestulitoare nici a nutri, nici a cuprinde mulțimea popoarëlor, ce s’au sporit acolo. Drept aceea cele șepte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, nesuferind locul îngust, mult s’au cugetat să-l părăsască. Atunci aceste șepte persoane fruntașe sfătuindu-se au hotărît să-și pă răsască pământul natal și să ocupe astfel de pământ, unde vor puté locui, cum se va spune în următoarele.

CAP II. Pentru ce se numesc Unguri. Mai remâne a spune pentru ce se numesce Unguri poporul eșit de pe pământul scythic. Unguri se numesc delà fortăreața Hungu, pen tru că după subjugarea Sclavilor, cele șepte persoane fruntașe, intrând pe pământul Panoniei, s’au oprit acolo timp mai îndelungat. De unde toate națiunile din vecinătate au numit pe Almus, fiul lui Ugek, duce de unguar, și pe ostașii sei unguari. Ce să mai clic? Lăsând aceste la o parte, să trecem la lucrul, ce ni l-am propus, să urmăm calea istoriei și după cum ne va dicta spiritul sânt să sfârșim lucrul început.

CAP III. Despre Almus, primul duce. în anul 819 delà întruparea Domnului, Ugek, precum diserăm mai sus, după timp îndelungat, din neamul regelui Magog, era un duce prea

’) Corectură de a. mână ; original probabil exciderunt.—8) Corectură dea. mână ; original hii, 22 simus dux Scithie, qui duxit sibi uxorem in Dentumoger filiam Eunedu- beliani ducis, nomine Emesu. De qua genuit fìlium, qui agnominates1 est Almus. Sed ab euentu diuino est nominates Almus, quia matri eius pregnanti per sompnium apparuit diuina uisio in forma asturis, que quasi ueniens earn grauidauit. Et innotuit ei, quod de utero eius egrederetur torrens, et de lumbis eius reges gloriosi propagarentur, sed now in sua multiplicarentur terra. Quia ergo sompnium in lingua hungarica dicitur almu, et illius ortus per sompnium fuit pronosticatum2, ideo ipse uocatus est Almus. Vel ideo uocatus est Almus id est sanctus, quia ex progenie eius sawcfi reges et duces erant nascituri. Quid ultra ?3

IV. De duce Almo. Dux autem Almus postquam natus est in mundum, factum est duci Vgek et suis cognatis gaudium magnum4 et fere omnibus primatibus Scithie, eo quod pater suus Vgek erat de genere6 Magog regis. Erat enim ipse Almus facie decorus sed niger et nigros habebat oculos sed magnos, statura longus et gracilis. Manus uero habebat grossas et digitos prolixos ; et erat ipse Almus pius, beniuolus, largus, sapiens, bonus miles, hylaris dator omnibus illis, qui in regno Scithice tuwc tempore erant milites. Cum autem ipse Almus peruenisset ad maturam etatem, ueiut donum spiritus sancti erat in eo, licet päganus, tamew potentior fuit et sapientior omni bus ducibus Scithie. Et omnia negotia regni eo tempore faciebant cowsilio et auxilio ipsius. Dux autem Almus dum ad maturam etatem iuuentutis peruenisset, duxit si&i uxorem in eadem terra, filiam cuiusdam nobilissimi ducis, de qua genuit filium nomiwe Arpad, quem secum duxit in Panno- niam, vt in sequentibus dicetur.

V. De electione Almi ducis. Gens itaque Hungarorum fortissima et bellorum laboribus poten tissima, ut superius diximus, de gente scithica, que per ydioma suum pro prium Dentumoger dicitur, duxit originem. Et terra illa nimis erat piena ex multitudine populorum in ibi generatorum, ut nec alere suos sufficeret, nec capere, ut supra diximus. Qva propter tuwc VII. principales persone, qui hetumoger uocantur usque in hodiernum diem, angusta locorum now suflferentes, habito inter se cowsilio, ut a natali solo discederent, ad occupandas siöi terras, quas incolere possent, armis et bello querere now ces- sarunt. Tunc elegerunt siòi querere terram Pannonie, quam audiuerawt fama uolante terram Athile régis esse, de cuius progenie dux Almus pater

*) Silaba no e scrisă deasupra cuvântului de a. mână. ’) Silaba ca e scrisă deasupra cuvântului de a. mână. 23 nobil al Scythiei, care s’a căsătorit în Dentumoger cu fiica ducelui de Eunedubel, cu numele Emesu. Delà carea s’a născut fiul, care fu nu mit Almus. După vestirea dumnedeească a fost numit Almus, pentrucă mamei sale îi s’a arătat în vis o visiune dumnedeească, în chip de vulture, care parcă s’a apropiat și a îngrecat-o, și îi s’a părut că din pântecele ei ar eși un torent, și din rărunchii ei s’ar nasce regi glorioși, și s’ar înmulți dar nu pe pământul sëu. Și fiind-că somnul în ungu- resce se dice „Almu“ (âlom), și nascerea lui a fost prevestită în somn, pentru aceea l-a chiemat Almus, ori pentru aceea l-a numit Almus, adecă sânt, pentru-că din semînța lui erau să se nască regi și duci, sfinți. Ce e mai departe ?

CAP IV. Despre ducele Almus. După-ce Almus s’a născut pe lume, multă bucurie s’a făcut ducelui Ugek și neamurilor sale și mai tuturor fruntașilor din Scythia, pentru-că tata lui a fost Ugek din seminția regelui Magog. Almus însă era în față frumos, dar negru, avea ochi negri, dar mari, statură înaltă și gra țioasă, avea însă mâni groase și degete lungi, însuși Almus era blând, dăruitor, înțelept, bun soldat și bucuros dătător, celor ce pe timpul acela erau soldați în împerăția Scythiei. Iar când Almus a ajuns la etatea matură, atuncea darul spiritului sfânt era întrînsul, deși păgân, totuși a fost mai puternic și mai înțelept, decât toți ducii Scythiei. Și toate afacerile țerii se săvîrșau cu sfatul și ajutorul dînsului. Iar când Almus a ajuns la etatea matură a juneței, s’a însurat tot pe acel pământ, cu fiica unui duce foarte nobil, delà carea s’a născut fiul cu numele Arpad, pe care l-a adus cu sine în Panonia, precum se va spune în următoarele.

C A P V. Despre alegerea ducelui Almus. Astfel poporul unguresc, prea tare și în afacerile resboinice prea puternic, precum am dis mai sus, își trage originea din gintea scythică, carea în limba sa proprie se numesce Dentumoger. Și pământul acela era prea plin de mulțimea popoarelor sporite acolo și nu le mai putea nutri, nici cuprinde precum diserăm mai sus. Pentru aceasta deci, cele șepte persoane fruntașe, cari pănă în diua de adi se numesc Hetumoger, neputând suferi ângustimea locurilor, după-ce s’au sfătuit între sine să plece de pe pământul natal, n’au întârziat a căuta și a ocupa cu arme și cu resboiu pământuri unde să locuiască. Atunci și-au ales de a căuta pământul Panoniei, care, după faima respândită, au înțeles că ar fi fost

8) Urmă de răsură. 4j Corectură de a. mână; original magnum gaudium. — •) Urmă de răsură. 24

Arpad descenderat. Tunc ipsi VII. principales persone conmuni1 et uero* consilio intellexerunt, quod inceptum iter perficere non possent, nisi du cem ac preceptorem super se habeant. Ergo libera uoluntate et communi consensu VII. uirorum elegerwt sibi ducem ac preceptorem in filios filio- rum suorum usque ad ultimam generationem Almum filium Vgek, et qui de eins generatione descenderent, quia2 Alm us dux filius Vgek et qui de gene ration eius descenderant, clariores erant genere et potentiores in bello. Isti enim VII principales persone erant uiri nobiles genere et potentes in bello, fide stabiles. Tunc pari uoluntate Almo duci sic dixerunt: Ex hodierna die te nobis ducem ac preceptorem eligimws, et quo fortuna tua te duxerit, illue te sequemur. Tunc suprudicti uiri pro Almo duce more paganismo fusis propriis sanguinibus in unum uas ratuw» fecerunt iuramentum. Et licet pagani fuissent, fìdem tarne» iuramenti, quam tunc fecerant inter se, usque ad obitum ipsorum seruauerunt tali modo.

VI. De iuramento eorum. Primus status iuramenti sic fuit : ut quamdiu uita duraret, tam ipsis, quam etiam posteris suis semper ducem baberent de progenie Almi ducis. Secundus status iuramenti sic fuit : ut quicquid boni per labores eorum acquirere possent, nemo eorum expers fieret. Tercius status iuramenti sic fuit : ut isti principales persone, qui sua libera uoluntate Almum sibi do minum elegerant, quod ipsi et filij eorum nunquam a consilio ducis et honore regni omnino priuarentur. Quartus status iuramenti sic fuit: ut siquis de posteris eorum infidelis fieret conira personam ducalem, et dis- cordiam faceret inter ducem et cognatos suos, sanguis nocentis fuderetur, sicut sanguis eorum fuit fusus 8 in iuramento, quod fecerunt Almo duci. Quintus status iuramenti sic fuit: ut siquis de posteris ducis Almi et aliarum personarum principalium iuramentj statuta4 ipsorum infringere uolu- erit, anathemati subiaceat in perpetuum. Quorum VII. uirorum nomina hec fuerunt : Almus pater Arpad, Eleud pater 5 Zobolsu a quo genus Saac descendit, Cundu pater Curzan, Ound pater Ete, a quo genus Calan et Colsoy descendit, Tosu pater Lelu, Huba, a quo genus Zemera descendit. VII-us Tuhutum pater Horea, cuius filij fuerunt Gyyla et Zombor, a quibus genus Moglout descendit, ut inferius dicetur. Quid plura? Iter hystorie teneamus.

VII. De egressu eorum. Anno dominice incarnationis d. ccc. 1. xxxiiii., sicut in annalibus continetur cronicis, septem principales persone, qui hetumoger uocantur,

*) Urmă de corectură în acest cuvênt. *) Răsură : orig. a quia. 25 pământul regelui Athila, din a cărui seminție se trage ducele Almus tata lui Arpad. Atunci cele șepte persoane fruntașe s’au convins în înțelegere comună și adevărată, că nu pot face călătoria începută, dacă nu vor avé peste ei un duce și poruncitor. Deci din voie liberă și din învoirea comună a celor șepte persoane au ales duce și poruncitor pentru sine și pentru fii lor, pană la cea din urmă generațiune, pe- Almus, fiul lui Ugek, și cei ce se nasc din seminția lui sunt de un gen mai strălucit și mai puternic în resboiu. Aceste șepte persoane fruntașe erau bărbați de neam nobil, puternici în resboiu și statornici în credință. Atunci au dis ducelui Almus, cu consimțire egală, astfel: „De adi în colo pe tine té alegem noue duce și poruncitor, și unde te va duce soartea ta, acolo te vom urma“. Atunci sus pomeniții bărbați, după da tina păgână, slobozind sângele lor propriu într’un vas, și deși au fost păgâni, totuși și-au întărit jurământul, ce l-au făcut atuncea între sine, și astfel l-au ținut pănă la moartea lor. CAP VI. Despre jurămentul lor. Cuprinsul jurământului a fost următorul: Pănă când ei trăesc : ducele lor și al urmașilor lor să fie totdeuna din seminția lui Almus. Al doilea cuprins al jurământului a fost: Ori-ce bine ar pute câștiga prin munca lor, nimenea să nu fie eschis din acela. Al treilea cuprins al ju rământului a fost : Acele persoane fruntașe, cari din voie liberă au. ales pe Almus de domnul lor, nici ei, nici fii lor să nu fie eschiși nici odată din sfătuirile ducelui și onorurile țării. Al patrulea cuprins al jură mântului a fost: Dacă cineva dintre următori ar fi necredincios cătră persoana ducelui și ar produce neînțelegere între duce și între rudeniile lui, să i se verse sângele, precum s’a versat sângele lor la jurământul, ce l-au făcut ducelui Almus. Al cincilea cuprins al jurământului a fost: Dacă cineva dintre următorii ducelui Almus și ai celorlalte persoane fruntașe ar frânge jurământul, ori statutele lor, să fie afurisit în veci. Numele celor șepte bărbați a fost: Almus, tata lui Arpad, Eleud, tata lui Zobulsu, dela care se trage familia Saac, Cundu, tata lui Curzan, Ound, tata lui Ete, dela care se trage familia lui Calan și Colsoy, Tosu, tata lui Lelu, Huba, dela care se trage familia lui Zemera, al șeptelea Tubutum, tata lui Horea, ai cărui fii au fost Gyyla și Zombor, delà cari se trage familia Moglout, precum se spune mai la vale. Ce să mai 4ic? Să urmăm cursul istoriei. CAP VII. Despre plecarea lor. In anul 884 al întrupării Domnului, precum se vede din analele cronicale, șepte persoane fruntașe, cari se chiamă Hetumoger, au plecat

8) Corectură de a. mână. 4) In manuscript e greșit statura. — e) Cuvântul et, ce era scris după pater, e ras, 26 egressi sunt de terra Scithia uersus occidentem, inter quos Almus dux filius Ugek de genere Magog regis uir bone memorie, dominus et consì- liarius eorum, una cum uxore sua et filio suo Arpad, et duobus filiis Hulec auuwculi sui, scilicet Zuard et Cadusa, necnon cum multitudine magna populorum non numerata federatorum de eadem regione egressus est. Ve- nientes autem dies plurimos per deserta loca, et fluuium Etyl super tulbou sedentes ritu paganismo trunsnatauerunt, et nuwquam uiam1 civitatis uel habitaculi inueneruwt. Nec labores hominum comederunt, ut mos erat eorum, sed carnibus et piscibus uescebantur, donee in Rusciam, que Su- sudal uocatur, uenerunt. Et iuuenes eorum fere cottidie erant in uenatione. Vnde a die ilio usque ad presens Hungarij sunt pre ceteris gentjbus3 meliores in uenatu. Et sic Almus dux cum omnibus suis uenientes terram intrauerunt Ruscie, que uocatur Susudal.3 Vili. De Dutenia. Postquam autem ad partes Rutenorum peruenerunt, sine aliquu con- tradicione usque ad ciuitatem Kyeu transierunt, et dum per ciuitatem Kyeu transissent, fluuium Deneper4 transnauigando, uoluerunt regnum Rutenorum siòi subiugare. Tunc duces Rutenorum hoc intelligentes timuerunt ualde, eo quod audiuerant Almum ducem filium Vgek de genere Athile régis esse, cuj proauj eorum annuatim tributa persoluebant. Attamen dux de Hyeu5 conuocatis omnibus primatibus suis, habito inter se cowsilio, elegerunt, ut pugnam promouerent contra Almum ducem, et magis uellent mori in bello, quam amitterent regna propria, et subiugati essent sine sua sponte duci Almo. Statim dux de Kyeu missis legatis, VII. duces Cumanorum suos fidelissimos amicos in adiutorium postulauit. Tunc hij VII. duces, quorum nomina hec fuerunt : Ed, Edum,6 Etu, Bunger, Ousad pater Ursuur, Boyta, Ketel pater Oluptulma, non modica multitudine equitum insimul coadunata, causa amicicie ducis de Kyeu celerrimo cursu contra Almum ducem uenerunt. Et dux de Kyeu cum (eo;)ercitu7 suo obuiam processif eis et adiutorio Cumanorum armata multitudine contra Almum ducem uenire ceperunt. Dux uero Almus, cuius adiutor erat sanctus spiritus, armis indutus, ordinata acie, super equum suum sedendo, ibat hue et illue confortans suos milites, et facto impetu, stetit ante omnes suos et dixit eis : 0 Scithici et conmilitones mei, uirj fortissimi, memores8 estote initium uiarum uestrarum, quando dixistis, quod terram, quam in colere possetis, armis et bello quereretis. Ergo nolite turbări de multi tudine Ruthenorum et Cumanorum, qui assimulantur nosiris canibus. Nam canes statim ut audiunt uerba dominorum suorum, nonne in timorem uer-

l) După acest cuvent e rasura. s) Corectură de altă mână; orig, probabil generibus. s) Cuvântul întreg e scris pe răsură de aceeaș mână. *) Original scris în doue cuvinte: de neper. 27 din pământul Scythiei spre apus. între cari ducele Almus, fiul lui Ugek din neamul regelui Magog, bărbat de bună memorie, domnul și sfătui torul lor, împreună cu muierea sa și cu fiul său Arpad și cu doi fii ai unchiului seu Hulec, adecă Zuard și Cadusa, și cu o mare mulțime a popoarelor confederate, au plecat din acest ținut. Venind mai multe clile prin locurile deșerte, au înotat peste fluviul Etyl, șeclând pe plute, după datină păgână, și nicăiri pe cale n’au dat de oraș, ori sat, nici fertură de om n’au mâncat, precum era datina lor, ci au trăit cu carne și pesce, pănă când au ajuns la Ruscia, carea se numesce Susudal. Și tinerii lor erau mai în toate cjilele la vânătoare, de unde, din timpul acela pănă adi, Ungurii sunt mai buni vânători, decât celelalte popoare. Astfel ducele Almus, venind cu toți ai sëi a intrat pe pământul Rusciei, ce se numesce Susudal. CAP VIII. Despre liutlienia. După ce au sosit la părțile Rutheniei, fără nici o împedecare pănă la orașul Kyeu, și când au trecut peste orașul Kyeu, plutind peste fluviul Denep, au voit a-și subjuga împărăția Ruthenilor. Audind aceasta ducii Ruthenilor, au avut mare teamă, căci au audit că ducele Almus, fiul lui Ugek, ar fi de seminția regelui Athila, căruia strămoșii lor i-au plătit în tot anul tribut. Cu toate aceste, ducele de Kyeu, conchiemând pe toți bărbații sei de frunte, după avuta sfătuire între sine, s’a ales, ca să poarte resboi contra ducelui Almus, și au vrut să moară mai bine în resboiu, decât să-și peardă împărăția, și să fie subjugați fără voie ducelui Almus. Ducele de Kyeu după ce a trimis soli, a chemat în ajutor șepte duci ai Cumanilor, pe cei mai credincioși amici ai sëi. Atunci acești șepte duci, ale căror nume au fost: Ed, Edum, Etu, Bunger, Ousad, tata lui Ursuur, Boyta, Ketel, tata lui Oluptulma, după ce au întrunit nu puțină mulțime de călăreți, din amiciție față de ducele de Kyeu, în fuga cea mai mare au venit în contra ducelui Almus. Și ducele de Kyeu a plecat înaintea lor cu oastea sa, și cu ajutorul Cumanilor, cu o mulțime de armată au început a merge contra ducelui Almus. Ducele Almus însă, al cărui ajutor a fost spiritul sfânt, îmbrăcat în arme, după ce și-a așezat oastea în linie de resboiu, suindu-se pe calul sëu, a călărit ici și colo, animând pe militarii sëi, și făcând o isbire, s’a oprit înaintea tu turor și le-a dis: „0 Scyti și tovarășii mei de arme, bărbați prea resboinici, aduceți-ve aminte de începutul călătoriei noastre, când ați dis : că pământul, pe care veți putâ locui, îl veți cuceri cu arme și resboiu. Să nu ve turburați deci de mulțimea Ruthenilor și a Cumanilor, cari

6) Greșit, în loc de Kyeu. •) Mai târdiu Edumen. T) er ci tu e greșit. 8) Corectură de altă mână; orig. memor; silaba es suprascrisă ulterior. 28 tuntur? Quia uirtus now ualet in multitudine populi, sed in fortitudine animi. An nescitis, quia unw.s leo multos ceruos in fugam uertit, ut dicit quidam philosophus? Sed hijs omissis dicam uobis : Quis enim potuit contra stare militibus Scithie? Nonne Darium regem Persarum Scithici in fugam eonuerterunt ; et sic cum timore et maxima turpitudine fugiit in Persas ? et perdidit ibi octoginta milia hominum. Aut nonne Cyrum regem Persarum Scithici cum trecentis XXX-ta milibus occiderunt1 ? Aut nonne magnum Alexandrum fìlium Philippi régis et regine Olimpiadis, qui multa regna pugnando si6i subiugauerat, ipsum etiam Scithici turpiter fugauerunt? Vnde strennue et fortiter pugnemus contra eos, qui assimilantur no.s'/ris canibus, et sic multitudinem eorum timeamus, ut muscarum multitudinem. Hoc audientes milites Almi ducis, multum sunt confortati. Sta- timque sonuerunt tubas bellicas per partes, et conmixta est utraque acies hostium, ceperuntque pugnare acriter inter se. Et interfìciebantur plurimi de Ruthenis et Cumanis. Predicti uero duces Ruthenorum et Cumanorum uidentes suos deficere in bello, in fugam uersi sunt, et pro salute uite properantes, in ciuitatem Kyeu intrauerunt. Almus dux et sui milites persequentes Ruthenos et Cumanos usque ad ciuitatem Kyeu, et tonsa2 capita Cumanorum Almi ducis milites mactabant, tanquam crudas cucur- bitas. Duces uero Ruthenorum et Cumanorum in ciuitatem.ingressi uiden tes audatiam Scithicorum, quasi muti remanserunt.

IX. De pace inter ducem et Ruthenos. Dux uero Almus et sui milites adepta uictoria, terras Ruthenorum si&i subiugauerunt, et bona eorum accipientes, in secunda ebdomada ciui tatem Kyeu ceperunt expugnare. Et dum scalas ad murum ponere ce- pissent, uidentes duces Cumanorum et Ruthenorum audatiam Scithicorum timuerunt ualde. Et dum hoc intellexissent, quod eis obsistere non uale- rent, tunc missis legatis, dux de Kyeu et alij duces Ruthenorum necnon Cumanorum, qui ibi fuerunt, rogauerunt Almum ducem et principes suos, et pacem facerent cum eis. Cum autem legati uenissent ad Almum ducem, et eum rogassent, ut domini eorum de sedibus non expellerentur suis, tunc dux Almus inito cowsilio cubi suis, sic legatos remisit Ruthenorum, ut du ces et primates sui fìlios suos in obsides darent tributumque annuatim persoluerent decern milia marcarum, et insuper uictum uestitum et alia necessaria. Duces uero Ruthenorum, licet non sponte, tarnen hec omnia Almo duci concesserunt. Sed rogauerunt Almum ducem, ut dimissa terra Galicie, ultra siluam Houos 3 uersus occidentem in terram Pannonie des cenderent, que primo Athile regis terra fuisseti. Et laudabant eis terram

*) Corectură de altă mână; orig. exciderunt\ silaba oc suprascrisă. In litera o urmele coreeturei de altă mână. 29 samănă cu cânii nostri. Pentru-că cânele îndată ce aude cuvintele dom nilor sëi, este, că să înfricoșază? Pentru-că virtutea n’ajunge nimic în mulțimea poporului, ci în tăria inimei. Au nu sciti, că un leu alungă multi cerbi, precum elice cutare filosof. Dar punând la o parte aceste, ve die voue: Cine a putut sta contra militarilor Scythiei? Ori n’au luat Scythii la fugă pe Dariu, regele Perșilor, și așa cu frică și cu cea mai mare rușine a fugit pănă în Persia și a perdut acolo optzeci de mii de oameni? Au nu Scythii au omorît pe Cyrus, regele Perșilor cu trei sute trei 4eci de mii de soldați? Ori nu Scythii au luat la fugă pe Alexandru cel Mare, fiul regelui Filip și al reginei Olimpiada, care a cucerit multe țeri prin luptă? Pentru aceasta să ne luptăm contra lor, tare și puter nic, cari samănă cu cânii nostrii, și numai așa să ne temem de mulți mea lor, ca de mulțimea muscelor“. Aurind aceasta militarii ducelui Almus s’au îmbărbătat mult, și de loc au sunat cornurile de resboiu din toate părțile, și s’au amestecat ambele linii de resboiu ale dușmanilor și au început a se lupta strașnic între sine. Și foarte mulți dintre Rutheni și Cumani fură omorîți. Numiții duci ai Ruthenilor și Cumanilor însă, vëcjênd pe ai sëi, că-și perd puterea, au luat-o la fugă, și ca să-și scape viața au întrat în orașul Kyeu. Ducele Almus și soldații sei persecu tând pe Rutheni și Cumani, pănă la orașul Kyeu, soldații ducelui Almus au dimicat ca pe nisce cucurbete crude, capetele tunse ale Cumanilor. Iară ducii Ruthenilor și Cumanilor întrați în oraș, vëclênd cutezanța Scytliilor, au rëmas ca muți. CAP IX. Despre pacea între duce și Hutheni. Ducele Almus însă și militarii sëi, câștigând învingere, și-au sub jugat pământul Ruthenilor, și luându-le averile, au început a ataca în a doua septëmânâ orașul Kyeu. Și când au început a pune scări la zidul de peatră, vëdênd ducii Ruthenilor și ai Cumanilor cutezanța Scythilor, s’au temut tare. Și când au înțeles că nu sunt în stare a se împotrivi, atunci trimițând soli ducele de Kyeu și alți duci ai Ruthe nilor, precum și ai Cumanilor, cari erau acolo, l-au rugat pe Almus și pe fruntașii sëi, să facă pace cu ei. Iar când solii veniră la ducele Almus, și când l-au rugat să nu alunge din reședință pe domnul lor, atunci ducele Almus după sfătuirea avută cu ai sëi, astfel a retrimis pe solii Ruthenilor, ca să-i dee în chizeșie pe fiii lor, și să plătească la an un tribut de dece mii de maree, și peste aceasta mâncare, vestminte și altele de lipsă. Dar ducii Ruthenilor, deși nu de bunăvoie, totuși le-au conces aceste toate ducelui Almus. Dar l-au rugat pe ducele Almus, că părăsind pământul Caliciei, să descalece dincolo de pădurea Houos, spre apus, în pământul Panoniei, care mai înainte a fost pă-

8) Original doue cuvinte: Ho nos; împreunate prin altă mână. 4) Corectură ; orig. fuissent. 30

Pannonie ultra modum esse bonam. Dicebant enim, qwod ibi cowfluerent nobilissimi fontes aquarwm, Danubius et Tyscia, et alij nobilissimi fontes bonis piscibus habundantes. Q.uawi terram habitarent Sclauj, Bulgarij et Blachij ac pastores Romanorwm. Quia post mortem Athile regis terram Pannonie Romani dicebant pascua esse, eo quod greges eorum in terra Pannonie pascebantur. Et iure terra Pannonie pascua Romanorum esse dicebatur, nam et modo Romani pascuntar de bonis Hungarie. Quid plura?

X. De VII ducibns Cumanornm. Dvx uero Almus et sui primates, inito inter se cowsilio, peticioni1 ducum Ruthenorum satisfacientes, pacem cum eis fecerunt. Tune duces Ruthenorwm, scilicet de Kyeu et Sudai2, ut ne de sedibus suis expellerentwr, filios suos in obsides dederunt3 Almo duci, et cum eis miserunt X-cem milia marcarum, et mille equos cum sellis et frenis more ruthe- nico ornatis, et centum pueros Cumanos et xl. camelos ad onera portanda, pelles ermelinas et griseas sine numero, ac alia multa munera now nume rata. Tuwc prenominati duces Cumanorwm, scilicet Ed, Edumen, Etu, Bunger4 pater Borsu, Ousad pater Vrsuuru, Boyta, a qwo genus Brucsa descendit, Ketel pater Oluptulma, cum uidissent pietatem Almi ducis, qwam fecit circa Ruthenos, - pedibus eiws prouolutj se sua sponte duci Almo subiugauerunt dicentes : Ex hodierna die nobis te dominum ac preceptorem usque ad ultimam generationem eligimws. Et qwo te fortuna tua duxerit, illue te sequemwr. Hoc etiam, qwod uerbo dixerunt Almo duci, fide iuramenti more paganismo firmauerunt. Et eodem modo dux Almus et5 suj primates eis fide se et iuramento se cowstrinxerunt. Tunc hij VII. duces Cumanorwm cwm uxoribws et filiis suis necnow cum magna mwltitudine in Pannoniam uenire cowcesserunt. Similiter etiam6 multi de Ruthenis Almo duci adhérentes secum in Pannoniam uenerunt, quorum posteritas usqwe in hodiemum diem per diuersa loca in Hungaria habitat. XI. De ciuitatibns Lodomer et Galicia. Tvnc Almws dux et alij principales persone, qui7 hetumoger dicuntur, nec non duces Comanorum unacum cognatis et famulis ac fa- mulabus8 suis egressi sunt de Kyeu, et in ductu Ruthenorwm Kyeuyen- sium uenerunt usqwe ad cjuitatem Lodomer. Dux uero Lodomeriensis et sui primates obuiam Almo duci usqwe ad cowfinium9 regni cum diuersis preciosis muneribws processerunt, et ciuitatem Lodomeriam ultro ei aper- uerunt. Et dux Almus cum omnibus suis in eodem loco per très ebdoma-

*) Silaba ci a fost suprascrisă mai târdiu de aceeaș mână. — a) Eroare în loc de Susudal. — 8) Urmă de răsură. — *) Corectură de a. mână ; orig. Burger. — {) Deasupra SI mântui regelui Athila. Și lăudau pământul Panoniei, că e bun peste măsură, diceau adecă, că aici se întrunesc isvoarele renumite ale apelor Danubius (Dunărea) și Tyscia (Tisa) și alte isvoare foarte însemnate pline de pesci buni. Pe care pământ locuesc Sclavi, Bulgari și Blacbi și păstorii Romanilor, pentru-că după moartea regelui Athila, Romanii diceau, că acest pământ al Panoniei este pășune, pentru că turmele lor păsceau pe pământul Panoniei. Și se cjicea cu drept, că pământul Panoniei este pășunea Roma nilor, pentrucă și adi Romanii pasc în bunurile Ungariei. Ce să mai die ? CAP X. Despre șepte duci ai Cumanilor. Iar ducele Almus și fruntașii sei, sfătuindu-se între sine și încu viințând rugarea ducilor Rutheni, au încheiat pace cu ei. Atunci ducii Ruthenilor, adecă cei din Kyeu și Sudai, ca să nu fie alungați din re ședința lor, și-au dat fiii în chizeșie ducelui Almus, și au trimis cu ei dece mii de maree, o mie de cai înfrumsețați cu șele și cu frâne, după datina rutheană, și o sută de prunci cumani, și patrudeci de cămile, spre a purta povara, pei de ermelin și de vezure fără număr, și alte daruri nenumerate. Atunci numiții duci ai Cumanilor, adecă: Ed, Edu- men, Etu, Bunger tata lui Borsu, Ousad tata lui Ursuuru, Boyta, delà care se trage vița lui Brucsa, Ketel tata lui Oluptulma, vădând bună tatea ducelui Almus arătată cătră Rutheni, aruncându-se la picioarele lui s’au supus ducelui Almus din bună voie dicând : De acli încolo te alegem pe tine domn și povățuitor al nostru până la generațiunea din urmă, și ori unde te va duce soartea, acolo te urmăm. Ceea-ce au dis ei ducelui Almus cu cuvântul, au întărit cu jurământul, după datina păgânilor; tot asemenea și ducele Almus și fruntașii săi s’au legătuit lor cu credință și cu jurământ. Atunci acești șepte duci ai Cumanilor au în ceput a veni cu muierile și pruncii lor, și cu o mare mulțime în Panonia. Tot asemenea mulți dintre Rutheni, alăturați la ducele Almus, au venit cu el în Panonia, ai căror urmași locuesc pănă adi în diferite locuri în Ungaria. CAP XI. Despre orașele Lodomeria și Galicia. Atunci ducele Almus și celelalte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, precum și ducii Cumanilor, cu rudeniile, servitorii și servi toarele lor, au plecat din Kyeu, și prin conducerea Ruthenilor veniră din Kyeu la orașul Lodomer. Iar ducele din Lodomer și fruntașii sei eșiră înaintea lui Almus până la marginile împărăției și i-au deschis de bună voie orașul Lodomer, și ducele Almus a remas în acel loc cu toți ai sei, iar în a treia septămână ducele Lodomeriei a dat ducelui Almus cuvântului e răsură. — 6) Corectură de altă mână; orig. et. — ,) Corectură de altă mână; orig. que. — e) La locul acestui cuvânt este o spărtură (foramen); de aceea e despărțit cuvântul în doue. — •) Corectură de altă mână ; orig. finium. 32 das mansit. In torcia uero ebdomada dux Lodomeriensis duos filios suos cum omnibus filiis 1 iobagionum suor«« duci Almo in obsides dédit. Et insuper duo milia marcano» argenti et centum marcas auri2 cocti cum pellibus et palliis non numeratis et ccc. equos cubi sellis et frenis, et XXV. camelos et mille boues ad onera portanda et alia munera non nu merata tam duci quam suis pnmatibus presentauit. Et in quarta ebdo mada dux Almus cum suis in Galiciam uenit et ibi requiei locum st’&i et suis elegit. Hoc dum G-alicie dux audiuisset, obuiam Almo duci cum omnibus suis nudis pedibus uenit et diuersa munera ad usum Almi ducis presentauit, et aperta porta ciuitatis Galicie, quasi dominum suum pro prium hospicio 8 recepit, et unicum filium suum cum ceteris filiis primatum regni sui in obsidem dedit, et insuper x. farisios optimos et ccc. equos cum sellis et frenis et tria milia marcarum argenti, et cc. marcas auri et uestes nobilissimas tam1 duci quam etiam omnibus5 militibus suis condonauit. Dum enim dux Almus requiei locum per mensem unum in Galicia habuisset, tunc dux Galicie ceterjque consocij suj, quorum filij in obsides positi erant, sic Almum ducem et suos nobiles rogare ceperunt, ut ultra Howos uersus occidentem in terram Pannonie descen derent. Dicebant enim eis sic, quod terra illa nimis bona esset, et ibi confluèrent nobilissimi fontes, quorum nomina hec essent, ut supra 0 diximus : Danubius, Tyscia, Wag, Morisius, Crisius, Temus et ceteri, que etiam primo fuisset terra Athile régis. Et mortuo ilio préoccupassent Romani principes terram Pannonie usque ad Danubium, uòi collocavissent7 pastores suos. Terram uero, que iacet inter Thisciam et Danubium preoccupauisset sibi Keanus magnus dux Bulgarie, auus Salani ducis, usque ad confinium Ruthenorum et Polonorum, et fecisset ibi habitare Sclauos et Bulgaros. Terram uero, que est inter Thisciam et siluam Igfon, que iacet ad Erdeuelu, a fluuio Morus usque ad fluuium Zomus, preoccupauisset sibi dux Morout, cuius nepos dictus est ab Hungaris Menumo- rout, eo quod plures habebat arnicas, et terram illam habitarent gentes, qui dicuntur Cozar.8 Terram uero, que est a fluuio Mors usque ad ca strum Vrscia preoccupauisset9 quidam dux nomine Glad10 de Bundyn castro egressus adiutorio Cumanorum, ex cuius progenie Ohtum fuit natus, quem postea longo post tempore sancii regis Stephani, Sunad filius Dobuca nepos régis11 in castro suo iuxta Morisium interfecit, eo quod predicto regi rebellis fuit in omnibus. Cuj etiam predictus rex pro bono seruicio suo uxorem et castrum Ohtum cum omnibus apendiciis suis condonauit, sicui enim mos est bonorum dommorum suos fideles remune rare, quod castrum nunc Sunad nuncupatur. Quid ultra?

*) După acest cuvênt e rasura. — 2) Urmă de răsură. — s) Corectură de altă mână; orig, hospieium. — *) Corectură de altă mână ; orig. quam. — 6) Orig, omnibus etiam ț linia duplă dinaintea .cuvintelor însemnează permutarea acestora. — 6) Corectură de altă mână; 33 de chizeși doi fii ai sei împreună cu toți fiii iobagilor sei. Și peste aceasta a dăruit, atât ducelui, cât și fruntașilor sei, doue mii de maree de argint și o sută de mii de maree de aur topit, cu piei și cu animale nenumerate, trei sute de cai, cu șele și cu frâne, douecjeci și cinci de cămile și o mie de boi, spre a purta povara, și alte daruri nenumërate. Și în a patra septSmână ducele Almus a venit cu ai sei în Galicia și acolo a ales loc de odichnă pentru sine și pentru ai sei. Când a aucjit aceasta ducele Galiciei, a venit cu toți ai sei înaintea ducelui Almus, pe picioare, desculți, și a présentât spre folosire ducelui Almus diferite daruri, și deschidând poarta orașului Galiciei, l-a primit de oaspe, ca pe domnul seu, și a dat în chizeșie pe unicul fiu al seu,' dimpreună cu ceia- lalți fii ai fruntașilor țerii sale, și peste aceasta a dăruit ducelui cât și tuturor ostașilor sei dece cai de călărit dintre cei mai buni, și trei sute de cai cu șele și cu frâne, trei mii de maree de argint, doue sute de maree de aur și cele mai frumoase vestminte. Când însă ducele Almus s’a odichnit o lună întreagă în Galicia, atunci ducele Galiciei și ceilalți consoți ai sei, ai căror fii erau dați în chizeșie, au început a ruga pe ducele Almus și pe nobilii sei astfel, să descalece peste Houos, spre apus în pământul Panoniei. Și li-au dis adecă, că pământul acela ar fi foarte bun și acolo curg la olaltă cele mai însemnate isvoare, a căror nume e precum diserăm mai sus : Dunărea, Tisa, Wag, Morisius (Mureș), Crisius (Criș), Temus (Timiș) și altele, care și mai înainte a fost pământul regelui Athila, și după moartea lui principii Romani au ocupat pământul Panoniei, până la Dunăre, unde și-au așezat păstorii lor. Iar pământul, care zace între Tisa și Dunăre, l-a ocupat sieși Keanus, ma rele duce al B ulgariei, strămoșul ducelui Salanus, pănă la marginile Ruthenilor și Polonilor, și acolo a colonisât pe Slavi și Bulgari. Iar pământul, care este între Tisa și pădurea Igfon, care zace spre Erdeuel (Ardeal), delà fluviul Morus, pănă la fluviul Zomus (Someș), l-a ocupat pentru sine ducele Morout, al cărui nepot s’a numit prin Unguri Menu- morout, pentru că avea mai multe drăguțe, și pe pământul acela locuiau ginte, cari se numiau Cozar. însă pământul, care este delà fluviul Morus pănă la fortăreața Urscia (Orșova), l-a ocupat cutare duce, cu numele Glad, care cu ajutorul Cumanilor a eșit din fortăreața Bundyn (Vidin), și din al cărui neam s’a născut Ohtum, pe care mai târziu pe timpul regelui Stefan, l-a omorît în cetatea de lângă Morisius, Sunad fiul lui Dobuca, nepotul regelui, fiindcă s’a împotrivit întru toate regelui. Și căruia menționatul rege i-a dăruit pentru bunele sale servicii muiere și fortăreața Ohtum, cu toate câte se’ țin de ea. Căci așa este datina domnitorilor buni, să remunereze pe credincioșii sei. Care fortăreață se numesce adi Sunad (Cenad). Ce să mai clic ? orig, super. — ’) Orig. collocassent, silaba vi a fost suprascrisă ulterior de a. mână. — e) Orig. gentes Cozar qui dicuntur. — Orig. preoccupauissent; punctul de sub n însemnează că se omite. — 10) Corectură de a. mână; orig. Gaad. — “) Corectură de altă mână; orig. regem. 3 34

XII. Çuomodo Pannoniam intrauerunt. Dvx uero Aimas et suj primates acquiescentes consiliis Rutheno- rum, pacem fermissima»» cum eis1 fecerunt. Duces eni»» Ruthenoram, ut ne de sedibu.s suis expellerentwr, filios suos, ut supra diximus, in obsides dederunt cum muneribus non numeratis. Tune dux Galicie duo mi lia sagittatorum2* et Ill-a milia rusticorum anteire precepit, qui eis per siluam Houos uiam prepararent usque ad confinium Hung. Et omnia iumenta eorum uictualibus et aliis necessariis onerauit, et pecudes ad uictum condonauit sine numero. Tune VII. principales persone, quj 3 hetumoger dicuntur, et hij VIL duces Cumanonws, quorum nomina supra diximws, una cum cognatis et famulis ac famulabus consilio et auxilio Ruthenoram Galicie sunt egressi in terram Pannonie. Et sic uenientes per siluam Houos ad partes Hung descenderunt. Et eu?» illuc peruenissent, locum, que»n primo occupauerunt, Muncas nominauerunt, eo quod cum maximo labore ad terram, quam sibi adoptabant, peruenerant. Tune ibi pro requie laboram suora»» xl. dies permanserunt, et terram ultra quam dici potest dilexerunt. Sclauj uero habitatores terre audientes aduentum eorum, timuerunt ualde, et sua sponte se Almo duci subiugauerunt, eo qwod audiuerant Almum ducerò de genere Athile regis descen disse. Et licet homines fuissent Salani ducis, tarnen cum magno honore et timore seruiebant Almo duci, om»ia que sunt necessaria ad uictum, sieut decet do»nino suo, offerentes. Et talis tjmor et tremor irruerat su per habitatores terre et adulabantwr4 5duci et suis primatibws, sieut serui ad suos proprios dominos. Et laudabant eis fertilitatem terre illius, et narrabant, qwomodo mortuo Athjla6 rege, magnus Keanus preauus 6 ducjs7 Salanj dux de Bulgaria egressus, auxilio et co»,silio imperatoris Grecorum preoccupauerat terram illam. Qualité» etiam ipsi Sclaui de terra Bulgarie conductu8 fuerunt ad confinium Ruthenoram, et qw ali ter nune Salanus dux eorum se et suos teneret, et quante potestatis esset circa suos uicinos. XIII. De IL mg castro. Tvnc9 dux Almus et sui primates audientes talia, leciores facti sunt solito, et ad castrum Hung equitauerunt, ut caperent eum. Et dum castra metati essent circa murum, tunc comes eiusdem castri nomine Lo- borcy, qui in lingua eorum duca uocabatur, fuga lapsus ad castram Zem- lum 10 properabat. Quem milites ducis perseqwentes iuxta quendam fluuium comprehendentes, laqueo suspenderunt in eodem loco. Et a die ilio fluuium

*) Aceste doue cuvinte sunt vîrîte ulterior de altă mână. 8) Corectură de altă mână; orig. sagittarum. 8) Corectură de altă mână; orig. que. 4) Corectură de altă mână; orig. probabil adubrabantur. 5) Corectură de a. mână; orig. Alitala. 35

CAP XII. Cum au intrat în Pannonia. Dar ducele Almus și fruntașii sei, primind sfatul Ruthenilor, au făcut cu ei cea mai statornică pace. Iar ducii Ruthenilor, ca să nu fie alungați din reședința lor, și-au dat fii în chizeșie cu daruri nenumărate. Atunci ducele Galiciei a demandât, să meargă înainte doue mii de săgetari, cu trei mii de țărani, cari să le gătească drumul peste pădurea Houos până la marginea Hungului. Și trăgătoarele lor le-au încărcat cu victualii și altele de lipsă, și le-a dăruit vite fără număr spre viețuire. Atunci cele șepte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, și cei șepte duci ai Cumanilor, ale căror nume le spuserăm mai sus, au plecat cu rudeniile, servitorii și servitoarele, cu sfatul și ajutorul Ruthenilor din Galicia, spre pământul Panoniei. Și așa venind peste pădurea Houos, au descălecat în părțile Hungului, și când au ajuns aici, locul ce l-au ocupat prima-oară, l-au numit Muncas (Munkâcs), pentru-că au ajuns cu cea mai mare osteneală la pământul ce și l-au dorit. Atunci au rămas acolo, spre a se reculege, patrudeci de dile, și au prețuit pământul nespus de mult. Iar Sclavii, locuitorii pământului, audind de venirea lor, s’au temut tare și s’au supus ducelui Almus de bună voie, fiindcă au audit, că regele Almus se trage din seminția lui Athila. Deși ei erau oamenii lui Salanus, totuși serviau ducelui Almus cu mare onoare și temere, și îi oferiau tot ce este de lipsă traiului, precum se cuvine domnului său. Și astfel de temere și tremurare a întrat în locuitorii pământului, și așa se lingușau ducelui și fruntașilor săi, precum servitorii stăpânilor lor proprii, și le lăudau rod nicia acelui pământ și povestiau cum a ocupat acest pământ, după moartea regelui Athila — eșind din Bulgaria — marele duce Keanus, stră moșul ducelui Salanus, cu ajutorul și sfătuirea împăratului Grecilor. Cum au fost conduși chiar și Sclavii de pe pământul Bulgariei la granițele Ruthenilor, și cum îi ține în frâu pe ei și pe ai săi Salanus, ducele lor, și ce putere mare ar avé asupra vecinilor săi. CAP XIII. Despre fortăreața Hung. Atunci ducele Almus și fruntașii săi, audind aceste s’au bucurat peste măsură și au călărit la fortăreața Hung, să o cucerească. Și când și-au aședat tabera lângă ziduri, atunci cornitele acelei fortărețe, cu nu mele Loborcy, ce în limba lor înseamnă duce, luând-o la fugă, s’a apropiat de fortăreața Zemlum (Zemplén), pe care militarii ducelui per- secutându-1, l-au prins lângă un fluviu, și în acel loc l-au spânzurat. Și

’) pre și auus sorise separat au fost împreunate ulterior de altă mână. ’) Corectură de a. mână ; orig. duces. 8) Greșit în loc de conducti. 9) In manuscript e greșit pusă inițiala D. *°) Acest cuvent a fost vîrît ulterior de altă mână. 3* 36 ilium uocauerunt sub nomine eiusdem Loborcy. Tunc dux Almus et sui castrum Hung subintrantes, diis inmortalibus magnas uictimas fecerunt, et conuiuia per IIII-or dies celebrauerunt. Quarto autem die inito cowsilio et accepto iuramento omnium suorum, dux Almus, ipso uiuente, filium suum Arpadium ducem ac preceptorem constituit. Et uocatus est Arpad dux Hunguarie *, et ab Hungu omnes sui milites uocatj sunt Hunguari secundum linguam alienigenarum, et illa uocatio usque ad presens durat per totum mundum. XIV. De Arpad duce. Anno dominice incarnationis d. cccc0. iii°. Arpad dux missis exercitibus suis totam terram, que est inter Thisciam et Budrug usț/ue ad Vgosam, szfti cum omnibus habitatoribus suis preoccupauit, et castrum Borsoa obsedit et tercio die pugnando apprehendit, muros eius destruxit, et milites Salani ducis, quos ibi inuenit, cathenis ligatos in castrum Hung duci precepit. Et dum ibi per plures dies habitassent, dux et sui uidentes fertilitatem terre, et habundantiam omnium bestiarum et copiam piscium de fluminibus Thiscie et Budrug, terram ultra quam dici potest dux Arpad et sui dilexerunt. Tandem uero dum hec omnia, que acta fuerant, dux Salanus a suis fuga lapsjs2* audiuisset, manum leuare ausus non fuit. Sed 3 4missis legatis suis more bulcarico, ut mos est eorum, mi- narj cepit, eti Arpadium ducem Hungarie quasi deridendo salutauit, et suos pro risu Hunguaros appelauit, et multis modis mirari cepit, qui essent et unde uenissent, qui talia ausi facere6 fuissent. Et mandauit eis, ut mala facta sua emendarent, et fluuium Budrug nullo modo tran sire auderent, ut ne ipse ueniens cum adiutorio Grecorum et Bulgarorum, de malo facto eorum eis uicem reddens uix aliquem dimitteret, qui ad propria remeans salutis gaudia nuntiaret. Missi uero Salani ducis uenientes ad castrum Zemlin, et transito fluuio Budrug secunda die ad ducem Arpadium peruenerunt. Tercio autem die ducem Arpadium6 uerbo do mini sui salutauerunt, et mandata eius duci Arpadio retulerunt. Dux autem Arpad audita legatione Salani superbi ducis, non superbe sed hu- militer ei respondit dicens : Licet preauus meus potentissimus rex Attilla habuerit terram, que iacet inter Danubium et’ Thysciam usque ad confinium Bulgarorum, quam ipse haftet; attamen ego non propter aliquem timorem Grecorum uel Bulgarorum, quod eis resistere non ualeam, sed prop ter amiciciam Salani ducis uestri, peto de mea iusticia unam particulam propter pecora mea, scilicet terram usque ad fluuium Louiou8, et insuper peto ab ipso duce uesAo, ut mittat miJii gratia ipsius duas lagungulas

*) Corectură de a. mână; orig. Hungarie. a) Corectură de a. mână; orig, lapsus. 8) De aci încolo șirurile sunt tot mai scurte până la finea paginei. 4) et a fost adaus ulterior de altă mână. 37

din dina aceasta l-au numit acel fluviu cu numele lui Loborcy. Atunci ducele Almus și ai sëi, intrând în fortăreața Hung, au adus jertfă mare deilor nemuritori și s’au ospëtat patru dile. A patra eh însă, sfătu- indu-se și luând jurământ delà toți ai sëi, ducele Almus, fiind âncă în viață, l-a pus pe Arpad, fiiul sëu, duce și povățuitor. Și Arpad s’a numit duce al Ungariei, și toți soldații sëi fură numiți delà Hungu, după limba strămoșească Hungari, și numirea aceasta există în toată lumea, până aefi- CAP XIV. Despre ducele Arpad. La anul 903 delà întruparea Domnului, ducele Arpad a ocupat cu oastea sa trimisă tot pământul între Tisa și Budrug (Bodrog), până la Ugosa (Ugocsa), împreună cu toți locuitorii sëi. Și s’a aședat în fortă reața Borsoa (Borșod), și a treia ch a cucerit-o luptând, a dărîmat zidu rile ei, și a demandât ca pe soldații lui Salanus, ce-i vor afla acolo, să-i lege în lanțuri și să-i ducă la fortăreața Hung. Și când au locuit acolo mai multe dile, vëtjênd ducele și ai sëi rodnicia pământului și îmbel- șugarea a tot felul de animale sălbatice și mulțimea pescilor în fluviile Tisa și Budrug, ducele Arpad și ai sëi au prețuit nespus de mult pă mântul. Dar în urmă când toate cele-ce s’au petrecut, le-a audit ducele Salanus delà ai sëi, scăpați prin fugă, n’a cutezat a-și ridica mâna, ci trimițând soli după datina Bulgarilor, a început, precum e datina lor, a amenința pe ducele Ungariei Arpad și l-a salutat ca în rîs, și pe ai sëi i-a numit ca din batjocură Hungari, și a început a se mira în tot chipul: cine sunt și de unde vin ei, cari au cutezat să facă de aceste. Și le-a demandât să-și îndrepte faptele cele rele și nici cum să nu cuteze să treacă peste fluviul Budrug, ca nu cumva venind el cu ajutorul Grecilor și al Bulgarilor, să le plătească împrumutul pentru fapta lor cea rea, și abia să le lase pe cineva, care mergând acasă, să ducă veste îmbucurătoare despre scăparea sa. Venind solii ducelui Salanus la fortăreața Zemlin, și trecând peste fluviul Budrug, au sosit a doua di la ducele Arpad, iar a treia di l-au salutat pe Arpad în numele domnului lor, și au referat ducelui Arpad despre ordinul sëu. Ducele Arpad însă ascultând mandatul îngâmfatului duce Salanus i-a rëspuns nu îngâmfat, ci umilit dicând : „Deși strămoșul meu, cel mai puternic rege, Athila, a ținut pământul ce zace între Dunăre și Tisa, până la marginile Bulgariei, ce îl ține, eu totuși nu de frica Grecilor și a Bulgarilor, ca și când nu le-aș puté re sista, ci pentru amiciția ducelui vostru Salanus, cer din dreptul meu numai o părticică pentru vitele mele, adecă: pământul până la fluviul

6) Corectură de a. mână. Liniile duple de lângă cuvinte însemnează, că cuvântul ausi dela finea șirului este a se permuta cu facere delà începutul șirului următor. Textul corect e deci : facere ausi fuissent. — 8) Corectură de a mână ; orig. Apadium. — ’) După acest cuvent e răsură. — 8) Greșit, în loc de: Souiou. 38 plenas aqua Danubij et unatn sarcinam de herbis sabulorwm Olpar, ut possim probare, si sint dulciores herbe sabulorwm Olpar herbis Scythico- rum idest1 Dentumoger, et aqwe Danubij si sint meliores aqwis Thanaydis. Et data eis legatione diuersis eos muneribws ditauit, et capta beniuo- lentia eorum repatriare precepit. Tunc dux Arpad inito cowsilio eodem modo misit nwwcios suos ad Salanum ducem et misit ei XII. albos eqwos et XII. camelos et XII. pueros cumanicos et ducisse XII. puellas ru- thenicas prudentissimas et duodecim pelles ermelinas et XII. zobolos et XII. pallia deaurata. Et missi swwt in legatione illa de nobilioribws personis : Oundu pater Ethe et2 alter Ketel, pater Oluptulmae. Et tercium miserunt quendam strennuissimum militem nomiwe Tursol, causa spec- taculi, qwi inspiceret qualitatem terre et ciciws reuersus nwntiaret domino suo duci Arpad.

XV. De cantaro3 Castro. Missi uero Arpad ducis, Oundu pater Ethe et Ketel pater Olup- tulma et Turzol miles cumanws, cuiws genealogia defecit in semetipso, uenientes fluuium Budrug transnatauerunt in ilio loco, ubi paruus fluuiws manaws a Satwrholmu descendit in Budrug. Et sic transeuntes fìuuium Budrug, cum predictum paruum fluuium transirent quasi leti, tunc per inundationem aquarwm Ketel eqwo offendente in aqwwm submersus est, et sociis suis adiuuantibws uix a leto liberates est. Tunc fluuiws ille per socios Ketel uocates est per risu»? Ketelpotaca. Et postea dux Arpad per graham suam totam terram eum habitatoribws suis eidem Ketel a Saterholmu usqwe ad fluuium Tulsuoa cowdonauit4. Et non tantum hec, sed etiam malora hiis cowdonauit, quia dux Arpad subiugata st&i tota terra Pannonie pro fìdelissimo seruicio suo eidem Ketel dédit terram magnam iuxta Danubium, ubi fluuiws Wag descendit. Vbi postea Olup- tulma filiws Ketel castrum cowstruxiï, qwod Camarwm nwwcupauit. Ad seruicium cuiws castri tam de popwlo seco» ducto, qwwm etiam a duce aqwisito duas partes cowdonauit. Vbi etiam longo post tempore ipse Ke tel et filiws suus Tulma more paganismo sepulti sunt5. Sed terra»«6 illam, que nunc Ketelpotaca uocater, posteritas eiws usqwe ad tempora Andree regis filij caluj Ladizlay habuit. Attamen7 rex Andreas de po steris Ketel canbium8 ilium locum duabws de causis, unum quia utilis regibws erat ad uenationes, secwwdwm qwia diligebat partes illas habitare uxor sua, eo qwod propius ad natale solum esset9, qwia erat filia ducis

’) Pentru explicarea acestei prescurtări conferă Walther, Lexicon dipi. 1747. 162. 2) Corectură de a. mână; orig. ac. 8) Corectură de a. mână; orig. Camera. *) Corectură de a. mână; orig. condomuit. 39

Soujou, și peste aceasta cer tot dela ducele vostra, să-mi trimită din bună voie două pl osce de apă din Dunăre și o sarcină de iarbă de pe câmpia năsipoasă Olpar, ca să pot face asemănare dacă este mai dulce iarba câmpiei Olpar, decât iarba din Scythia și Dentumoger, și dacă apa Dunării este mai bună decât apa din Thanais“. Și dându-le lor în sărcinarea i-a înavuțit cu diverse daruri, și câștigându-le bunăvoința, le-a ordinat să se întoarcă în țara lor. Atunci ducele Arpad, după ce s’a sfătuit, a trimis asemenea pe solii săi la ducele Salanus și i-a trimis 12 cai albi, 12 cămile și 12 prunci cumani și soției ducelui 12 fete rutene, foarte cuminte, 12 piei de ermelin, 12 piei de vezure și 12 palii aurite. Și fură trimiși în acea legațiune (solie) dintre persoanele cele mai nobile : Oundu, tata lui Ethe, al doilea Ketel, tata lui Oluptulma și ancă un militar sdravăn, cu numele Turzol, spre cercetare, care să examineze calitatea pământului, și reîntorcându-se repede, să aducă scire domnului său, ducelui Arpad. CAP XV. Despre fortăreața Camarum. Trimișii ducelui Arpad însă, Oundu, tata lui Ethe, Ketel, tata lui Oluptulma și Turzol, militar cuman, a cărui viță s’a stîns prin el, venind au plutit peste fluviul Budrug, în acel loc, unde un fluviu mic isvorênd dela Saturholmu (Sâtorhțdom) se varsă în Budrug. Și așa plutind peste fluviul Budrug, când au trecut peste menționatul fluviu mic, atunci prin inundarea apelor Ketel s’a cufundat în apă împedecându-i-se calul, și abia a scăpat de moarte, cu ajutorul soților săi. Atunci acel fluviu s’a numit din glumă prin soții lui Ketel, Ketelpotaca. După aceea ducele Arpad a dăruit din bunăvoința proprie tot pământul, dimpreună cu locuitorii săi acestui Ketel, dela Saturholmu până la fluviul Tulsuoa (Tolcsva) și nu numai aceasta, ci i-a dăruit și mai multe decât aceste, pentru-că ducele Arpad, după ce și-a supus tot pământul Panoniei, a dat tot acestui Ketel pentru serviciile credincioase, mult pământ lângă Dunăre, unde se varsă în ea fluviul Wag, unde apoi Oluptulma, fiiul lui Ketel, a zidit o fortăreață ce a numit-o Camarum. Spre serviciul castrului a donat două părți din poporal adus cu sine și din cel câștigat prin duce. Unde apoi după mult timp fură înmormântați Ketel însuși și fiiul său Tulma, după datina păgânilor. Iar acel pământ, care acum se numesce Ketelpotaca, l-au ținut următorii Jui în proprietate până la timpul regelui Andreiu, fiiul lui Ladislau cel Pleșuv. însă regele Andreiu a schimbat acel loc cu urmă torii lui Ketel din două cause: Una, pentru-că a fost foarte de folos regilor pentru vânătoare ; alta, pentru-că soției sale îi plăcea să locuiască

6) Urmă de răsură. 6) Corectură de a. mână. ’) Corectură de a. mână. s) Greșit, în loc de canbiavit. — ’) Corectură de a. mână; orig. essent. 40

Huthenorz/w., et timebat aduentum imperatoria Theotonicorwm, ut ne ul- teriw.s-1 sangwinem Petri regis Hungarian intraret, ut in sequentibus dicetwr.

XVI. De monte Turzol. Tvnc Ound et Ketel nee now Turzol transeuntes siluam iuxta flu uium Budrug eqwitando, quasi brauium accipere uolentes, super eqwos uelocissimos currentes, super uerticem unizzs alcioris montis ascenderwwt. Qwos Turzol miles strennuissimus antecedens cacumew montis primus3 omnium ascendit. Et montem ilium a die ilio usque nunc montera Tz/rzol nominauerunt. Tunc hij très domini super uerticem eiwsdem montis ter ram undiqwe perspicientes, quantum humanws ocwlws ualet, ultra, quam dici potest dilexerunt, et in eodem loco more paganismo occiso equo pinguissimo magnum aldamas fecerunt. Turzol a sociis accepta licenția, siczzi erat uir audax et fidws in armis, cum suis militibws ad ducem Ar- padium reuersus est, ut ei utilitatem illiws terre nzzwtiaret. Qwod et sic factum est. Ound uero et Ketel eqwitantes celerrimo cursa egressi de monte Twrzol tercio die ducem Salanum in castro Opar3 iuxta Thysiam inuenerunt. Quem ex parte Arpad 4) salutauerunt, et ei seconda die post ingressum curie sue dona, que secam portauerant, presentauerunt, ac man data Arpad ducis ei retulerunt. Dux Salanws uisis muneribzzs et audita legatione tam suorwm quam istorwm, letior factas est solito, et missos Arpad ducis benigne suscepit, et diuersis donis ditauit. Et insuper postu lata Arpad cowcessit. Decimo autem die Ound et Ketel accepta licenția a Salano duce repatriare ceperunt. Per qwos dux Salanus duas lagungulas5 aqua Danubij plenas et unam sarcinam de herbis melioribws sabulorwm Olpar, quasi pro risu deridendo, cum diuersis muneribas duci Arpad misit. Et insuper cum habita tori bas suis terram usqae ad fluuium Souyoy con cessit. Tunc Ound et Ketel ad ducem Arpad cicius uenientes cum legatis Salani ducis ac munera missa presentauerunt, et terram cum omnibus habitatoribws suis duci Arpadio cowdonatam esse dixerunt. Vnde maxima leticia orta est in curia Arpad ducis et per III. dies magnum cowuiuium celebrauerunt. Et tuwc roborata pace legatos Salani ducis diuersis muneribws ditatos repatriare dimisit paciferos.

XVII. De Zerensze. Arpad uero dux et suj nobiles egressi de castro 6 Hung cum magno gaudio ultra montem Twrzol castra metati sunt in campo iuxta fluuium

*) Greșit, probabil >n loc de ulturus. 8) Corectură de a. mână; orig, p r im u m . s) Greșit, în loc de Olpar. 41

în părțile acelea, ca să fie mai aproape de locul nascerii sale, fiindcă era fiica ducelui Kuthenilor și se temea de venirea împăratului Theuto- nilor (Germanilor), ca nu cumva Petru să între în Ungaria ca resbunător pentru sângele regelui precum se va spune în următoarele. CAP XVI. Despre muntele Turzol. Atunci Ound și Ketel precum și Turzol, trecênd călare prin pă dure, pe lângă fluviul Budrug, voind a se întrece în bravură, alergând cu caii cei mai iuți, s’au suit pe vârful unui munte mai înalt. Turzol, militar foarte aprig, i-a întrecut și a ajuns cel dintâiu la vârful mun telui, și de atunci până ații, acest munte s’a numit muntele Turzol. Atunci acești trei domni privind de pe vârful acelui munte peste pământ până unde ajunge ochiul omenesc, l-au prețuit nespus de mult, și omorînd în acel loc calul cel mai gras, au făcut aldamas mare. Turzol luându-și rëmas bun dele soții sëi, precum era bărbat cutezător și încrezut în arme, s’a reîntors împreună cu militarii sëi la ducele Arpad, să-i vestească folosința acelui pământ, precum s’a și întâmplat. Ound însă și Ketel călă rind foarte iute au părăsit muntele Turzol și au aflat pe ducele Salanus a treia eli în fortăreața Olpar lângă Tisa, pe care l-au salutat din partea lui Arpad, și a doua di după ce intrară în curia dînsului, i-au présentât darurile ce le-au adus cu sine și i-au raportat vestea adusă delà ducele Arpad. Ducele Salanus vedând darurile și ascultând legațiunea, atât a oamenilor sëi, cât și a acestora, s’a bucurat mai tare ca de obiceiu și a primit cu bunăvoință pe trimișii lui Arpad și i-a înavuțit cu diferite daruri. Și peste aceste a încuviințat și cererile lui Arpad. Iar a

4) Corectură de a. mână; orig. Apad. 6) Corectură de altă mână; orig. lagugulas. e) Corectură da a. mână; orig. casto. 4 4â

Tucota, usque ad montem Zerenche ; et inspicientes super montana ilia qualitatem illius loci, et nominauerunt locum ilium amabilem, quod in terpretatul in linqua eorum zerelmes, eo quod multum dilexerunt ilium locum, et a die ilio 1 usque nunc a zerelmu locus ille uocatur Zerenche. Vbi etiam dux Arpad et omnes suj primates cum omni familia sua la bore postposito, factis tuguriis requiei locum siòi elegerunt. Et non paucos ibi dies permanserunt, donee omnia loca si&i uicina subiugauerunt, sci licet usque ad fluuium Souyou, et usque ad castrum salis. Et ibidem iuxta Tocotam et infra siluas dux Arpad dedit terras multas diuersorum locorum cum suis habitatoribus Edunec et Edumernec. Quus etiam ter ras posteritas eorum, diuina gratia adiuuante, usque nunc habere 2 meruerunt. Predictus uero Turzol per gratiara. Arpad ducis ad radicem eiusdem montis, ubi Budrug3 descendit in Tysciam, aquisiuit magnam ter ram. Et in eodem loco castrum construxit terreum, quod nunc in presenti Hymusuduor nuncup atur. XVIII. De Borsod. Et dum ita radicati essent, tunc communi consilio et ammonicione omnium incolarum missus est Borsu filius Bunger cum ualida manu uersus terram Polonorum, qui confìnia regni conspiceret et obstaculis confirmaret usque ad montem Turtur, et in loco conuenienti castrum construeret causa custodie regni. Borsu uero accepta licenția egressus felici fortuna col lecta multitudine rusticorum iuxta fluuium Buldua castrum construxit, quod uocatum est a populo ilio Borsod, eo quod paruum fuerit. Bors uero acceptis fìliis incolarum in obsides, et factis metis per montes Tur- tur, reuersus est ad ducem Arpad. Et de reuersione Borsu factum est gaudium magnum in curia ducis. Dux uero pro benefìcio suo Borsum in eodem castro comitem constituit, et totam curam illius partis szòi condonauit.

XIX. De duce Bycoriensy. Dvx uero Arpad transactis quibusdam diebus, accepto consilio nobilium suorum,4 legatos misit in castrum Byhor ad ducem Menumorout, petens ab eo, quod de iusticia atthaui sui Atthyle régis sibi concederei terram a fluuio Zorn« usque ad confìnium Nyr, et usque ad portam Me- zesynam. Et misit ei donaria sua, sicu/ primo miserat Salano duci Ty- tulensy. Et in legatione illa missi sunt duo strennuissimi milites: Vsubuu pater Zoloucu et Velec, a cuiws progenie Turda episcopus descendit. Erant enim isti genere nobilissimi, sicut et alij de terra scythica egressi, qui post Almum ducem uenerant cum magna6 multitudine populorum.

*) Corectură de altă mână; orig. illa. — 2) Urmă de corectură cu altă mână. — 8) Orig. Brudrug. Punctul de sub primul r însemnează omiterea aceluia. 43

de lângă fluviul Tucota până la muntele Zerenche, și examinând de pe acel munte calitatea acestui loc a numit acel loc „amabil“ ce se tăl- măcesce în limba lor zerelmes, fiindcă au prețuit mult acel loc, și din diua aceea până adi acel loc se numesce delà Zerelmu, Zerenche. Unde ducele Arpad și fruntașii sei și toată familia sa, lăsând la o parte toate lucrurile și-au ales loc de odihnă făcându-și colibe, și au remas acolo nu puțin timp, până când și-au subjugat toate locurile vecine, adecă până la fluviul Souyou și până la fortăreața Sal (Sôvâr). Și acolo lângă Tocota și la poalele pădurilor, ducele Arpad a dat mult pământ în locuri diverse împreună cu locuitorii sei lui Edunec și Edumernec. Următorii lor au meri tat cu ajutorul grației dumnedeesci a le posede până adi. Și numitul Turzol însă din îndurarea ducelui Arpad a câștigat la piciorul acelui munte, unde Budrug se varsă în Tisa, mult pământ, și pe acel loc a zidit o fortăreață de pământ, care în timpul de față se numesce Uymusuduor (Himesudvar).

CAP XVIII. Despre Borsod. Și când s’au înrădăcinat astfel, atunci după sfătuire comună și cu informațiunea tuturor locuitorilor, Borsu, fliul lui Bunger, fu trimis cu armată puternică, cătră pământul Polonilor, ca să vadă marginile țerii și să le întărească cu pedeci până la muntele Țurțur, și la locul acomodat să zidească o fortăreață pentru aperarea țerii. Iar Borsu după încuvin- țarea primită a plecat cu noroc fericit, și adunând o mulțime de țârani lângă fluviul Buldua, a zidit o fortăreață, pe care poporul de acolo a numit-o Borsod, fiind-că a fost mică. Iar Borsu, primind pruncii locui torilor în chizeșie, după ce a făcut hotarele peste munții Tutur, s’a reîn tors la ducele Arpad, și reîntoarcerea lui Borsu a causât o mare bucurie în curtea ducelui. Iar ducele pentru facerea de bine, a numit pe Borsu de comite în acea fortăreață și i-a încredințat dînsului toată îngrijirea peste această parte. CAP XIX. Despre ducele bihorean. Iar ducele Arpad petrecând câteva dile, primind sfaturile nobililor sei, a trimis soli în fortăreața Bihorului la ducele Menumorout, cerând delà dînsul, ca pe basa dreptului strămoșului sëu, a regelui Athila, să-i dee pământul delà fluviul Zomus (Szamos) până la marginile Nyrului și până la poarta Mezeșului, și i-a trimis darurile sale, precum a trimis mai înainte ducelui din Tytul, lui Salanus. în legați unea aceasta fură trimiși doi militari foarte-voinici Usubuu, tata lui Zoloucu și Velec, din a cărui viță se trage episcopul Turda. Căci aceștia erau din neam foarte nobil, precum și alții veniți de pe pământul Scythiei, cari veniră după ducele Almus, cu mare mulțime de popor.

4) Orig. : suorum consilio nobilium ; prin liniile dinaintea cuvintelor a indicat altă mână permutarea acelora. — 6) Corectură de altă mână; orig. magno. 4* 44

XX. Qualiter contra liyhor missum est. Missi uero Arpad ducis, Vsubuu et Velue, fluuiu/w Thyscie in portu Lucy transnauigauerwwt. Et hinc egressi in castrum Byhor uenientes, du cem Menumorout salutauerunt, et donaria, que dux eoruni miserat, ei presentauerunt. Tandem uero mandata Arpad ducis ei referentes, terram, quam prenominauimus, postulauerunt. Dux autem Menumorout eos be nigne recepit, et diuersis donis ditatos tercia die repatriare precepit. Quibus tarnen ita respondit, dicens : Dicite Arpadio duci Hungarie, do-’ mino uestro. Debitores sumus ei, ut amicus amico, in omnibus, que ei necessaria sunt, quia hospes homo est, et in multis indiget. Terram au tem, quam petiuit a nostra gratia, nullatenus cowcedimus nobis uiuentibus. Hoc etiam indigne tulimus, quod Salanus dux ei concessit maximam terram, aut propter amorem, ut dicitor, aut propter timorem, quod negatur. Nos aute/n nec propter amorem nec propter timorem ei cowcedimus terram, etiam quantum pugillus caperefiQ,1 licet dixerit ius suum esse. Et uerba sua non cowtu.bant animum nostrum, eo quod mandauerit nobis se des cendisse de genere Atthile regis, qui flagellum dei dicebatur. Qui etiam uiolenta manu rapuerat terram hanc ab atthauo meo, sed tarnen modo per grctóam domini mei imperatoris constantinopolitani nemo potest au- ferre de manibus meis2. Et hoc dicto dedit eis licentiam recedendi. Tunc Vsubuu et Velue legati ducis Arpad cursu celeriori ad dominum suum properauerunt. Et uenientes mandata Menumorout domino suo duci Arpad retulerunt. Arpad uero dux et sui nobiles hoc audientes iracundia ducti sunt, et statim contra eum exercitum mittere ordinauerunt. Tunc constituerunt, quod Tosu 3 pater Lelu et Zobolsu filius Eleud, a quo genus Saac descendit, nec non Tuhtum pater Horea auus Geula et Zumbor, a quibus genus Moglout descendit, irent. Qui cum a duce Arpadio essent licentiati, cum exercitu non modico egressi sunt et Thysciam 4 transnatauerunt in portu Ladeo, nemine aduersario contradicente. Secundo autem die ceperunt equitare iuxta Thysciam uersus fluuium Zomus et castra metati sunt in ilio loco, uói nunc est Zobolsu. Et in eodem loco fere omwes habitatores terre se sua sponte eis subiugauerunt, et pedibus eorum prouoluti filios suos in obsides dederwnt, ut ne aliquid mali paterentur. Nam timebant eos fere omnes gentes, et quidam a facie eorum fugientes uix euaserunt, qui uenientes ad Menumorout facta eorum nuntiauerunt. Hoc audito talis et tantus6 irruit super Menumorout, quod manum leuare ausus non fuit. Quia omwes habitatores timebant eos ultra quam dici potest, eo quod audiuerant Almum ducem patrem Arpadij a geonere0 Atthile regis descendisse. Vnde nullus credebat se posse uiuere, nisi per graham Arpad filij Almi ducis et snorum nobilium. Vnde plurimi se sua

*) Greșit: capere. a) Acest cuvent e scris pe rasura. #) Corectură de a. mână; orig. probabil Ta.su. 45

CAP XX. Cum au plecat contra Bihorului. Iar trimișii ducelui Arpad, Usubuu și Velue, plutind peste fluviul Tisa în portul Lucy și plecând de aicia au venit la fortăreața Bihor, au salutat pe ducele Menumorout și i-au predat darurile trimise de ducele lor. Și aducêndu-i la cunoscință însărcinarea lor delà ducele Arpad, au cerut pământul, care l-am fost numit mai sus. Iar ducele Menumorout i-a primit afabil și înavuțindu-i cu daruri diverse, le-a demandat a treia di să meargă acasă. Cărora însă astfel le-a răspuns : Spuneți lui Arpad, ducelui Ungariei, domnului vostru: că îi suntem datori lui ca amic ami cului, întru toate ce îi lipsesc, căci este oaspe și are trebuință de multe, dar pământul ce l-a ținut din grația noastră nu-1 dăm niciodată până când trăim,- ne-am supărat și pentru aceea, pentru-că ducele Salanus i-a dat foarte mult pământ, ori din iubire precum se dice, ori din temere, ce se trage la îndoială. Noi însă nici din iubire, nici din temere nu-1 dăm, ba nici chiar cât e o palmă de pământ, cu toate că dice că ar avé drept la el. Și cuvintele lui nu conturbă inima noastră prin aceea că ne dice, că se trage din vița regelui Athila, care se numia sbiciul lui Dumnedeu, care tot asemenea cu mână violentă a răpit acest pământ delà strămoșul meu, dar acum din grația domnului meu, a împăratului din Constantinopole, nimenea nu-1 poate răpi din mânile mele. Și dicând aceste le-a dat voie să se îndepărteze. Atunci Usubuu și Velue, solii ducelui Arpad, au alergat grabnic la domnitorul lor și sosind au referat domnului lor, ducelui Arpad, însărcinarea primită delà Menumorout. Iar ducele Arpad și nobilii săi audind aceasta s’au înfuriat și au ordinat a trimite îndată oaste în contra lui. Atunci au decis, ca Tosu, tata lui Lelu, și Zobolsu, fiiul lui Eleud, dela care se trage seminția lui Saac, asemenea și Tuhtum, tata lui Horea, moșul lui Geula și Zumbor, dela cari se trage seminția lui Moglout, să plece. Cari, după ce au primit învoirea lui Arpad, au plecat cu o armată nu mică, și au înotat peste Tisa, pe la portul Lad fără nici o contradicere. A doua di însă au început a călări pe lângă Tisa, cătră fluviul Zomus, și și-au aședat oastea acolo, unde adi este Zobolsu (.Szabolcs). Și în acel loc s’au supus lor de bună voie mai toți locuitorii pământului, și aruncându-se la picioarele lor și-au dat fiii în chizeșie, ca să nu li-se întâmple ceva rău. Căci mai toate neamurile au avut temere de ei, și unii fugind abia au scăpat din fața lor, cari venind la Menumorout, i-au adus de scire faptele lor. Auclind aceasta Menumorout, l-a cuprins o astfel de spaimă, încât n’a cutezat nici să-și ridice mâna, pentru-că toți locuitorii s’au temut de ei peste măsură, căci au audit, că ducele Almus, tata lui Arpad, se trage din seminția regelui Athila, și de unde nu credea nimenea să poată trăi

4) După aceasta un cuvent este ras. s) Lipsesee un cuvênt, probabil timor. •) Greșit, în loc de genere. __ 46 sponte subiugabant eis. Bene impleuit dews in Almo duce et filio suo Arpad propheciam, quam cecinit Moyses prophefa a filiis Israel dicens: Et locus, quem calcauerit pes ue.sAr, wester erit. Qwia a die ilio loca, que calcauerunt Almus dux et filiws suus Arpad cum suis nobilibws usqwe ad presens posteritates corum habuerunt et habent.

XXI. De Zobolsu. Tvnc Zobolsu uir sapientissimws considerans qwendam locum iuxta Thysciam et cum uidisset qualitatem loci, intellexit esse munitissimum ad castrum faciendum. Communi ergo cowsilio sociorum suorwm congrega- tione facta ciuium fecit fossatam magna»/ et castrwm1 fortissimum edificauit de terra. Qwod nwnc castrwm 2 Zobolsu nwwcupatwr. Tunc Zobolsu et socij suj de incolis terre ad castrum illud multos ordinauerunt ser- uientes, qwi nunc ciuiles uocautwr. Et dimissis ibi militibws sub quodam nobilissimo milite nomine Eculsu, se longiws ire preparauerunt. Tunc Zo bolsu et socij suj totum exercitum in duas partes diuiserunt, ut una pars iret iuxta fluuium Zomws et altera pars per partes Nir. Zobolsu et Tliosu pater Lelu cum medietate exercitws egressi sunt per crepidine»/ Thyscie subiugando siói gentes, et uenerunt uersus fluuium Zomws ad ilium lo cum, qwi nunc dicitur Saruuar. Et in eodem loco infra paludes Thosu pater Lelu congregata multitudine popwli fossatam magnam fecit, et ca stra/» munitissimum de terra construxit, qwod primo castrum Thosu no- minatum fuit, nunc uero Saruuar uocatwr. Et acceptis filiis incolarwm in obsides, castram militibws plenum dimiserwnt. Tunc Thosu per peticionem 3 ne4 popwli domino suo duci Arpad subiugati, fecit stare forum inter Nir et Thysciam. Cui etiam foro nomen suum imposuit, qwod usqwe nunc forum Thosu nwwcupatwr. Post uero Zobolsu et Thosu hinc egressi usque ad castrum Zotmar peruenerunt. Et castrwm per très dies pugnando obsi- dentes uictoriam adeptj sunt. Et quarto die castrwm intrantes milites ducis Menumorout, quos ibi apprehendere potuerwnt, cathenis ferreis obli gatos in teterrima carceris inferiora miserant, et filios incolarum in obsi des acceperunt. Et castrwm militibws plenum dimiserunt. Ipsi uero ad portas Mezesinas ire ceperunt.

XXII. De Nyr. Tvhutum uero et filins suus Horea per partes Nyr equitantes, mag num s/ói popwlum subiugauerunt, a siluis Nyr usque ad Umusouer. Et sic ascendentes usqwe ad Zyloc peruenerunt5, contra eos nemine manu/n

9 După acest cuvent e răsură. a) După acest cuvent e răsură. — s) Silaba ci s’a adaus ulterior de a. mână. 47

altcum, fără numai din grația lui Arpad, fiiul ducelui Almus și a nobililor sei, de aceea cei mai mulți s’au supus lor de bună voie. Bine s’a împlinit în ducele Almus și în fiiul seu Arpad prorocirea, pe carea prorocul Moisi a cântat-o despre fiii lui Israil dicând : Și locul ce-1 va călca piciorul vostru, al vostru va fi. Pentru-că delà diua aceea până adi au avut și au în mână locurile, ce le-a călcat ducele Almus și fiiul seu Arpad. CAP XXI. Despre Zobolsu. Atunci Zobolsu, bărbat foarte înțelept, privind la un loc lângă Tisa, când a vëdut calitatea locului, a priceput că va fi foarte tare pentru ridicarea unei fortărețe. Deci cu sfatul comun al soților sei, după ce a mijlocit convenirea cetățenilor, a făcut șanț mare și a zidit din pământ o fortăreață foarte tare, care acum se numesce fortăreața Zobolsu. Atunci Zobolsu și soții sëi au ordinat mulți servitori la această fortăreață, dintre locuitorii terii, cari acum se numesc cetățeni. Si lăsând acolo militari, sub un militar foarte nobil, cu numele Eculsu, s’au pregătit să meargă mai departe. Atunci Zobolsu și soții söi au împărțit oștirea întreagă în douë părți, ca o parte să meargă lângă fluviul Zomus și altă parte prin părțile Nirului. Zobolsu și Tliosu, tata lui Lelu, au plecat cu jumëtatea oștirii sale pe lângă țărmurii Tisei, subjugându-și popoarele și au ajuns lângă fluviul Zomus, la acel loc, care adi se numesce Saruuar și pe acel loc mai în jos de baltă, Thosu tata lui Lelu, conchemând mulțimea poporului, a făcut șanț mare și a zidit o fortăreață de pământ foarte întărită, care la început s’a numit fortăreața lui Thosu, acum însă se chiama Saruuar. Și primind în chizeșie pe fiii locuitorilor, au părăsit fortăreața plină de militari. Atunci Thosu, la rugarea poporului supus ducelui Arpad, domnului sëu, a făcut să fie târg între Nir și Tisa, cărui târg i-a dat numele sëu, și care până adi se numesce târgul lui Thosu. După aceasta însă plecând Zobolsu și Thosu de aicea, au ajuns la fortă reața Zotmar (Szatmâr), și luptându-se trei dile, au împresurat fortăreața, au câștigat învingere, și a patra di intrând în fortăreață, pe militarii du celui Menumorout, pe cari i-au putut prinde acolo, i-au legat în lanțuri de fer, i-au aruncat în afundimea cea mai puturoasă a temniței, și pe fiii locuitorilor i-au luat în chizeșie, și au părăsit fortăreața plină de militari. Iar dînsul a plecat spre porțile Mezeșului. CAP XXII. Despre Nyr. Tuhutum însă și fiul sëu Horea, călărind prin părțile Nyrului, au subjugat mult popor, delà pădurile Nyrului până la Umusouer și așa ur- cându-se au ajuns până la Zyloc (Zilah), și nimenea n’a ridicat mâna

4) ne e a se omite. 6) Silaba runt e adausă ulterior de a. mână. 48 leuante, quia dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos, sed fluuium Cris custodire ceperunt. Tune Tuhutum et fili«« suus Horea de Ziloc egressi uenerunt in partes Mezesinas ad Zobolsum et Thosum. Et cum’ se ad inuicem uidissent, gaudio gauisi sunt magno, et facto con- uiuio unusquisque laudabat se ipsum de sua uictoria. Mane autem facto, Zobolsu, Thosu et Tuhutum inito consilio constituerunt, ut meta regni ducis Arpad esset in porta Mezesina. Tunc incole terre iussu eorum portas lapideas edificauerunt, et clausuram magnam de arboribus per cowfinium regni fecerunt. Tunc hij très 1 prenominati uiri omnia facta sua duci Arpad et suis pn’matibws per fideles nwwtios mandauerunt. Qwod cum renuwtiatum fuisset duci Arpad et suis yobagyonibus, gauisi sunt gaudio magno ualde. Et more paganismo fecerunt aldumas, et gaudium adnuwtiantibus diuersa dona presentauerunt. Dux uero Arpad et sui pri mates ob hanc causam leticie per totam una»/ ebdomadam sollempniter comedebant et fere singulis diebus inebriebantur propter euentum 2* tante leticie. Et hoc audito dux Arpad et sui egressi s«»t a Zeremsu et castra metati sunt iuxta fluuium Souiou, a Thyscia usque ad 3 fluuium Honrat.

XXIII. De uictoria Thosu, Zobolsu et Tuhutum. Thosu et Zobolsu necnon Tuhutum cum uidissent, quod deus dedit eis uictoriam magnam et subiugauerunt domino suo fere plures nationes illius terre : tunc exaitati sunt nimis super habitatores illius terre. Et dum ibi nullus inuentus esset eis, plures dies ibi manserunt, donee cowfinia regni fìrmauerunt obstaculis firmissimis.

XXIV. De terra Ultrasiluana. Et dum ibi diutius morarentur, tunc Tuhutum pater Horea, sicu£ erat uir astutus, dum cepisset audire ab incolis bonitate'm terre Ultra- siluane, uòi Gelou quidam Blacus dominium tenebat, cepit ad hoc hane- lare4, quod si posse esset, per groh'ani ducis Arpad domini sui terram Ultrasiluanam sibi et suis posteris acquireret. Qwod et sic factum fuit postea. Nam terram Ultrasiluanam posteritas Tuhutum usque ad tempus sancii régis Stephani habuerunt, et diucius habuissent, si minor Gyla cum duobus filiis suis Biuia et Buona chrisiiani5 esse uoluissent et sem per contrarie sanato regi non fecissent, ut in sequentibus dicetur.

*) Litera e scrisă deasupra cuvêntuluï. 2) în acest cuvênt e răsură și corectură de a. mână. — s) în manuscript e greșit sad. 49 contra lor, fiindcă ducele Menumorout și ai sëi, n’au cutezat a se lupta contra lor, ci au început a păzi fluviul Criș. Atunci Tuhutum și fiul sëu Horea, plecând din Ziloc, au venit în părțile Mezeșului la Zobolsu și Thosu, și când s’au vëdut unul pe altul, s’au bucurat mult, și făcând ospăț fiecare se lăuda cu învingerea sa. Dar făcându-se diuă, Zobolsu, Thosu și Tuhutum sfătuindu-se au decis, ca hotarul împărăției ducelui Arpad să fie la poarta Mezeșului. Atunci locuitorii pământului au zidit, la porunca lor, porți de peatră și au făcut îngrădire din arbori la mar ginile împărăției. Atunci acești trei bărbați pomeniți, au vestit ducelui Arpad și fruntașilor sëi, toate faptele lor prin soli credincioși. Când aceasta s’a adus la cunoscința ducelui Arpad și iobagilor sëi, s’au bu curat foarte tare, și după datina păgânilor au făcut aldumas, și vesti torilor bucuriei le-au dat diferite daruri. Iar ducele Arpad și fruntașii sëi s’au ospetat sărbătoresce, pentru aceasta bucurie, o septëmânâ întreagă și s’au îmbătat mai în toate dilele, pentru întâmplarea de atâta veselie. Și ducele Arpad și ai săi, audind aceasta, au plecat delà Zeremsu și și-au așezat oștirea lângă fluviul Souiou, delà Tisa pănă la fluviul Honrat (Hernâd).

CAP XXIII. Despre învingerea lui Thosu, Zobolsu și Tuhutum. Thosu și Zobulsu, precum și Tuhutum, când au veclut, că D-

CAP XXIV. Despre pămentul dincolo de pădure. Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata lui Horea, precum era bărbat viclean, când a audit dela locuitori despre bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar putè din grația dom nului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul din colo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târdiu, pen- trucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum pănă la timpul regelui Stefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe, dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Buona, ar fi voit să fie credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum se va spune în următoarele.

4) Orig. anelare ț litera h a fost vîrîtă de a. mână la loc greșit în loc de anlielare. 6) In manuscript xpiani, adecă literele grecesci X și P. 50

XXV. De prudentia Tuhutj. Predictus uero Tuhutum uir prudentissimus misit quendam uiruni astu- tum, patrem Opaforcos Ogmand, utfurtiue ambulans preuideret sibi qualitatem et fertilitatem terre Ultrasiluane, et quales essent habitatores eius. Quod si posse esset, bellum cum eis committeret. Nam uolebat Tuhutum per se nomen sz'òi et terram aquirere. Vt dicunt nostri ioculatores : omnes loca si&i aquirebant, et nomen bonum accipiebant. Quid plura? Du« pater Ogmand, speculator Tuhutum, per circuitum more uulpino bonitatem et fertilitatem terre et habitatores eins inspexisset, quantum humanus uisus ualet, vitra quam dici potest dilexit, et celerrimo cursu ad dominum suum reuersus est. Qui cum uenisset, domino suo de bonitate illius terre multa dixit. Quod terra illa irrigaretur optimis fluuiis, quorum nomina et utili- tates seriatim dixit. Et quod in arenis eorum aurum colligerent, et aurum terre illius optimvm esset. Et ut ibi foderetur sai et salgenia, et habitatores terre illius uiliores homines essent tocius mundi. Quia essent Blasij et Sclaui, quia alia arma non haberent, nisi arcum et sagittas, et dux eorum Geleou minus esset tenax et non haberet circa se bonos mi lites, et auderent stare contra audatiam Hungarorum, quia a Cumanis et Picenatis multas iniurias paterentur. XXVI. Qnomodo contea Gelu itum est. Tunc Tuhutum audita bonitate terre illius, misit legatos suos ad ducem Arpad, ut siòi licentiam daret ultra siluas eundi contra Gelou ducem pugnare. Dux uero Arpad, inito consilio, uoluntatem Tuhutum laudauit, et ei licentiam ultra siluas eundi contra Gelou pugnare concessit. Hoc dum Tuhutum audiuisset a legato, preparauit se cum suis militibus, et dimissis ibi sociis suis egressus est ultra siluas uersus orientem contra Gelou ducem Blacorum. Gelou uero dux Ultrasiluanis 1 audiens aduentum eins, congregauit exercitum suum et cepit uelocissimo cursu equitare obuiam ei, ut eum per portas Mezesinas prohiberet. Sed Tuhutum uno die siluam pertransiens ad fluujum Almas peruenit. Tunc uterqne exercitus ad inuicem peruenerunt, medio fluuio interiacente. Dux uero Gelou uolebat, quod ibi eos prohiberet cum sagittariis suis.

XXVII. De morte Gelu. Mane autem facto, Tuhutum ante auroram diuisit exercitum suum in duas partes. Et partem alteram misit parum superine, ut transito fluuio, militibus Gelou nescientibus, pugnam ingrederentnr. Quod sic factum est. Et quia leuem habuerunt transitum, utraque acies pariter ad pugnam

Greșit în loc de Ultrasiluanus. 51

CAP XXV. Despre înțelepciunea lui Tuhutum. Mai sus pomenitul Tuhutum, bărbat foarte înțelept, a trimis un bărbat viclean, pe tata lui Opaforcos, Ogmand, ca umblând pe ascuns să ispitească calitatea pământului dincolo de pădure, și cum sunt locui torii sei, și dacă ar fi cu putință să poarte resboiu cu ei, căci Tuhutum voia să-și câștige prin sine nume și pământ, precum die lăutarii noștrii: toți și-au câștigat pământ și au primit nume bun. Ce să mai die? Când tata Ogmand, ispititorul lui Tuhutum, ocolind după datina vulpei, a ispitit rodnicia și bunătatea pământului și locuitorii sei până unde poate ajunge vederea omului, i-a plăcut peste măsură, și s’a întors la domnul seu cu cea mai mare iutime. Si când a sosit, a vorbit mult domnului seu despre bunătatea acelui pământ, că acel pământ este udat cu ape de cele mai bune, a căror nume și folosință le-a spus pe rând, și că din năsipul acelora se culege aur, și aurul acelui pământ ar fi. cel mai bun, și că acolo s’ar scoate sare și materii sărate, și locuitorii acelui pământ ar fi cei mai ticăloși oameni în toată lumea, căci sunt Blachi și Slavi, pentrucă n’au altă armă, decât arc și săgeată, și ducele lor Geleu ar fi puțin ..statornic, și n’are la sine militari buni, și ar cuteza a se opune cutezanței Ungurilor, fiindcă sufer multă nedreptate delà Cumani și Picenați. CAP XXVI. Cum a mers contra lui Gelu. Atunci Tuhutum, audind de bunătatea acelui pământ, a trimis pe solii sei la ducele Arpad, să îi dee voie de-a merge dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Iar ducele Arpad, după o consfătuire avută, a lăudat propunerea lui Tuhutum, și s’a învoit ca el să meargă dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Când a înțeles aceasta Tuhutum delà solul seu, s’a pregătit cu militarii sei, și lăsând acolo pe soții sei a plecat spre orient, dincolo de păduri, contra lui Gelou, ducelui Blachilor; iară Gelou, ducele de dincolo de păduri, audind de venirea lui și-a adunat oastea și a început a călări cu mersul cel mai grabnic înaintea lui, ca să-l oprească la porțile Mezeșului, dar Tuhutum, trecând într’o di prin pădure, a ajuns la fluviul Almas ; atunci ambele oștiri au ajuns față în față, fiind între ele numai fluviul. Iar ducele Gelou a voit să-i rețină acolo prin săgetașii sei. CAP XXVII. Despre moartea lui Gelu. Dar făcându-se dimineață, Tuhutum și-a împărțit oastea, înainte de dori de di, în doue părți, o parte a trimis-o ceva mai sus ca trecând fără scirea militarilor lui Gelou peste fluviu, să înceapă lupta precum s’a și întâmplat. Și fiindcă a avut trecere ușoară, ambele linii au ajuns deodată la luptă și s’a încins între ei o luptă strașnică, dar militarii 52 pmienerunt. Et pugnatum est inter eos acriter, sed uicti sunt milites ducis Gelou, et ex eis multi interfecti, plures uero capti. Cum Gelou dux eorum hoc 1 uidisset, tunc pro defensione uite, cum paucis fugam cepit. Qwi cum fugeret, properans ad castrum suum iuxta fluuium Zovaus po- situm, milites Tuhutum audacj cursu persequentes, ducem Geloum iuxta fluuium Copus interfecerunt. Twnc habitatores terre uidentes mortem domini sui, sua propria uoluntate dextram dantes, dominum sibi elegerunt Tuhutum patrem Horea. Et in loco ilio, qwi dicitm Esculeu, fidem cum iuramento firmauerunt. Et a die ilio locus ille nwncupatws est Esculeu, eo qwod ibi iurauerunt. Tuhutum uero a die ilio terram illam obtinuit2 pacifice et féliciter. Sed posteritas eins usqwe ad tempora somețj regis Stephani obtinuit. Tuhutum uero genuit Hoream. Horea genuit Geu3- lam et Zubor. Geula genuit duas filias, epuarum una uocabatwr Caroldu4 et altera Saroltu, et Sarolt fuit mater sancii regis Stephani. Zumbor uero genuit minorem Geulam, patrem Bue et Buone, tempore cuiw.s- sanctos rex Stephanas subiugauit sibi terram Ultrasiluanam. Et ipsum Geulam uinctum in Hungariam duxit, et per omnes dies uite sue carceratum tenuit, eo qwod in fide esset uanws et noluit esse chmsfianws, et multa contraria faciebat sanerò regi Stephano, quamuis fuisset ex cognati one matris sue. XXVIII. De duce Menumorout. Tosu uero et Zobolsu adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad, subiugando totum popwlwm a fluuio Zomus usqwe ad Crisium, et nullus contra eos ausus fuit manws leuare. Et ipse Menumorout dux eorum magis preparabat uias suas in Greciam eundi, quam contra eos ueniendi. Et deinde egressi, descenderunt iuxta quendam fluuium nomine Humu- souer, et uenerunt usqwe ad lutum Zerep. Et deinde egressi uenerunt usqwe ad Zeguholmu6, et ibi uolebant transire Crisium, ut contra Menu morout pugnarent, sed uenientes milites Menumorout, eis transitum pro- hibuerunt. Deinde egressi per diem unum equitantes castra metati sunt iuxta paruos montes. Et hinc juxta fluuium Turu equitantes, usqwe ad Thysciam peruenerunt. Et in portu Drugma fluuium Thyscie transnauigantes, ubi etiam per graham Arpad ducis cuidam cumano militi nomine Huhot magnam terram aquisiuerunt, quam posteritas eiws usqwe nunc habuerunt. XXIX. De reditu eorum. Dvm nauigassent fluuium Thyscie, nuntios suos ad ducem Arpadium premiserunt, qui gaudia salutis nwntiarent. Qwi cum ad ducem Arpad uenissent et gaudia ei annwntiassent, qwod Zobolsu et Tuso cum exercitu

*) Acest cuvênt e adauä ulterior de altă mână. ’) Corectură de a. mână ; orig. opt'nuit. — 3) Corectură de altă mână ; orig. Ge. bâ

lui Gelou fură învinși, și mulți dintre ei fură omorîți, iar și mai multi luați în prinsoare. Când a vëdut aceasta Gelou, ducele lor, atunci, spre apărarea terii sale, a luat-o la fugă cu puțini ai sei. Apropiindu-se în fugă de fortăreața sa așezată lângă fluviul Zomus, militarii lui Tuhutum persecutându-i cu alergare îndrăzneață, au omorît pe ducele Grelou, lângă fluviul Copus (Kapos). Atunci locuitorii pământului, vëclênd moartea dom nului lor, dând mâna dreaptă, au ales din voia lor proprie de domn al lor pe Tuhutum, tata lui Horea, și au întărit credința cu jurământ în locul ce se numesce Esculeu (Esküllö), și de atunci au numit locul acela Esculeu, flind-că acolo au jurat. Iară Tuhutum a stăpânit, din cliua aceasta, acel pământ în pace și în fericire, iară urmașii lui l-au stăpânit până pe timpul regelui Stefan cel sfânt. Iar Tuhutum 1 a născut pe Horea, Horea a născut pe Geula și Zubor. Geula a avut doue fete, dintre cari pe una a chemat-o Caroldu iar pe cealaltă Saroltu, și Sarolt a fost mama re gelui Stefan cel sfânt. Iar Zumbor a născut pe Geula mai mic, tata lui Bue și Buone, pe timpul căruia regele Stefan cel sfânt a subjugat pământul dincolo de pădure, și pe Geula însuși l-a adus legat în Ungaria, și l-a ținut în temniță peste toată viața sa, pentru-că era nestatornic în credință și n’a voit să fie creștin, și multe le făcea împotriva regelui Stefan cel sfânt, deși i-a fost rudenie după mamă. CAP XXVIII. Despre Ducele Menumorout. Iar Thosu și Zobolsu, după-ce au învins, s’au reîntors la ducele Arpad, subjugându-și întregul popor delà fluviul Zomus, până la Criș și nimenea n’a cutezat să ridice mâna contra lor. Și .însuși Menumorout s’a pregătit mai mult de a-și lua calea spre Grecia, decât a veni contra lor. Și plecând de acolo au descălecat lângă atare fluviu, cu numele Humusouer și au venit pănă la noroiul Zerep, și plecând 'apoi au ajuns la Zeguholmu (Szeghalom) și acolo au vrut să treacă peste Criș, ca să se lupte contra lui Menumorout, dar sosind militarii lui Menumorout, le-au împedecat trecerea. Plecând apoi de aicea, au mers călări o c|i, și și-au așezat oastea lângă munții cei mici, și de aici călărind pe lângă fluviul Turu, au ajuns la Tisa, și au plutit prin portul Drugma peste Tisa, unde din grația ducelui Arpad au câștigat mult pământ cutărui militar cuman, cu numele Huhot, ai cărui urmași îl stăpânesc pănă adi.

CAP XXIX. Despre reîntoarcerea lor. Când au plutit peste fluviul Tisa, au trimis pe solii lor înainte la ducele Arpad, ca să-i ducă veste de bucurie. Cari când au venit la du cele Arpad i-au vestit bucuria, că Zobolsu și Thosu, împreună cu oștirea

4) Urme de corectură făcută de a. mână. 5) Corectură de a. mână; orig. Zeguhulmu. 64

SUO sani et incolumes reuersi essent, et portum Drugma cum omnibus exercitibus suis transnauigassent. Hoc cum audiuisset dux Arpad, quod1 Thosu et Zobolsu cum omnibus exercitibus suis sani et incolumes re uersi essent, et fluuium Thyscie transnauigassent, fecit magnum cowuiuium et gaudium annuwtiantibus diuersa dedit donaria. Tune Thosu et Zubolsu cum curiam ducis intrare uellent, dux omnes suos milites obuiam eis premisit; et sic eos cum magno gaudio recepit. Et si cut mos est bo norum ăominorum. suos diligere fideles, fere cottidie eos faciebat ad mensam suam comedere, et multa eis dona presentabat. Similiter etiam ipsi duci Arpad diuersa dona ac filios incolarum in obsides ejs2 positos presentauerunt.

XXX. De duce Salano. Dvx uero Arpad, transactis qwibusdam diebus, inito cowsilio, et sui nobiles miserunt nuntios suos ad ducem Salanum, qui nuntiarent ei uictoriam Thosu et Bulsuu8, necnon et Tuhutum, quasi pro gaudio, et peterent ab eo terram usque ad fluuium Zogea. Quod sic factum est. Missi sunt enim Etu et Voyta, qui cum inuenissent ducem Salanum in sabulo Olpar, mandata gaudia nuntiauerunt ; et terram ab eu usque ad fluuium Zogea postulauerunt. Salanus dux hoc audito in maximum irruit timorem, et terram ab ipso postulatane timore percussus usque ad flu uium Zogeua duci4 Arpad concessit, et legatis diuersa dona presentauit. Septimo autem die Etu et Voyta accepta licenția ad dominum suum sunt reuersi. Quos dux Arpad honorifice recepit, et audita legatione eorum, factum est gaudium magnum în curia ducis. Et cepit dux donare suis fidelibus loca et possessiones magnas.

XXXI. De egressu Zeremsu. Postea dux et sui principes egressi sunt de Zeremsu et transnauigauerunt fluuium Souyou in jllo loco, ubi fons Honrad descendit. Et castra metatj sunt iuxta fluuium Heuyou, usque ad Thysciam 5 et usque ad Emeud, et permanserunt ibi per unum mensem. Ibi etiam dux dedit Bungernec patri Borsu terram magnam a fluuio Topulucea usque ad fluuium Souyou, que nunc uocatur Miscoucy, et dedit ei castrum, quod dicitur Geuru, et illud castrum filius suus Borsu cum suo castro, quod dicitur Borsod, unum fecit comitatum.

*) După acesta cuvêntul Thaso e ras. a) Urmă de corectură făcută de a. mână. 65 lor, s’au reîntors sănătoși și nevătămați, și că au plutit peste portul Drugmâ împreună cu întreaga oștire. Când a audit ducele Arpad, că Thosu și Zobolsu, împreună cu întreaga oștire, s’au reîntors sănătoși și nevătămați și că au plutit peste fluviul Tisa, a făcut mare ospeț, și vestitorilor de bucurie le-a dat diverse daruri. Când au voit Thosu și Zobolsu să între în curia ducelui, ducele a trimis înaintea lor pe toți militarii sei, și așa i-a primit cu mare bucurie. Și precum e datina domnilor buni de a iubi pe credincioșii lor, i-a chemat mai în toate ditele la masă, ca să se os- peteze și le-a dat multe daruri, asemenea și ei au dat ducelui Arpad diverse daruri, și au présentât pe fii locuitorilor luați în chizeșie.

CAP XXX. Despre ducele Salanus. Iar ducele Arpad, precum și fruntașii sei, după ce au trecut câteva dile, ținând consfătuire, a trimis ca de bucurie pe vestitorii sei la ducele Salanus, ca să-l încunoșciințeze despre învingerea lui Thosu și Bulsuu, precum și a lui Tuhutum, și să ceară delà el pământul, până la fluviul Zogea (Zagyva), precum s’a și întâmplat. Au fost trimiși adecă Etu și Voyta, cari întâlnind pe ducele Salanus pe năsipul Olpar, i-au vestit bucuria, cu care fură însărcinați, și au pretins delà dînsul pământul, pănă la fluviul Zogea. Ducele Salanus audind acestea, l-a cuprins o te mere foarte mare, și lovit de spaimă, a dat ducelui Arpad pământul cerut pănă la fluviul Zogea, și a présentât trimișilor diferite daruri. Iar a șeptea eli Etu și Voyta luând remas bun, s’au reîntors la domnul lor. Pe cari Arpad i-a primit cu onoare și auçlind însărcinarea lor, a fost mare bucurie în curia ducelui, și ducele a început a dona credincioșilor sei locuri și moșii mari.

CAP XXXI. Despre plecarea din Zeremsu. După aceste ducele și principii sei au plecat din Zeremsu, au plutit peste fluviul Souyou, pe acel loc, unde se varsă isvorul Honrad (Hernad), și și-au așezat oastea lângă fluviul Heuyou (Hejó) până la Tisa și Emeud, (Emöd) și au remas acolo o lună de clile. Și acolo a dat ducele lui Bun- gernec, tata lui Borsu, pământ mult, delà fluviul Topulucea (Tapolcza), până la fluviul Souyou, care acum se chiatnă Miscoucy (Miskolcz), și i-a dat o fortăreață, carea se numesce Geuru (Györ), și fiul seu Borsu a făcut acea fortăreață dimpreună cu fortăreața sa, ce se numesce Borsod, un comitat.

8) Greșit, în loc de Zobolsu. Vedi capitolul premergător. 4) După acest cuvênt e răsură. — Corectură de a. mână; orig. Thyciam. 66

XXXII. De castro Vrsuur et fluuio Egur. Postea dux Arpad1 et sui nobiles hinc egressi, uenientes usqwe ad fluuium Naragy et castra metati swnt iuxta riuulos aqwarwm a loco ilio, qwi nunc dicitwr Casu. Vbi etiam dedit terram magnam Ousadunec patri Ursuur, et ibi postea Ursuur filiws eius ad caput eiusdem fluminis ca strum construxit, quod nunc castrum Ursuur nwncupatwr. Hinc uero dux Arpad et sui egressi uenerunt usqwe ad fluuium Egur et ibi paratis tuguriis plures dies permanserunt, et montem ilium, super quem duci foliata fecerunt, nominauerunt Zenuholmu, et castra eorum fuerunt a fluuio Ystoros usqwe ad castrum Purozlou. Deinde egressi uenerunt usqwe ad fluuium Zogea et castra metati sunt per crepitudinem eiusdem fluminis a Thys- cia uuqwe ad siluam Matra, et subiugauerunt siòi omnes habitatores terre a G-risio usqwe ad fluuium Zogeua et usqwe ad siluam Zepus. Tunc dux Arpad in silua Matra dedit terram magnam Edunec et Edumenec, ubi postea Pota nepos eorum castrum cowstruxit, ex quorwm etiam progenie longo post tempore rex Samuel descendit, qwi pro sua pietate Oba uocabatwr.

XXXIII. De castro Nougrad et Nitra. In eisdem temporibws dux Arpad, dum se per milites suos uidisset ita sublimatum et tutum esse, tunc liabito inter se consilio, misit multos milites in expeditionem, qui subiugarent siti popwlwm de castro Gumur et Nougrad. Et si fortuna eis faueret, tunc ascenderent uersus fines Boemorwm usqwe ad castrum Nitra. Qwibus etiam militibws in expeditionem euntibws principes et ductores constituit duos filios auunculi sui Hulec, Zuardum et Cadusam, nec non Hubam unum de principalibws personis. Tunc hij très domini, accepta licenția a duce Arpad, egressi sunt a loco ilio, qwi dicitwr Paztuh, eqwitantes iuxta fluuium Hongvn2 et eundem fluuium transierunt iuxta fluuium Souyou. Et inde egressi sunt per partes castri Gumur, et uenerunt usqwe ad montem Bulhadu, et inde ad partes Nougrad uenientes usqwe ad fluuium Caliga pcruenerunt. Hinc uero egredientes per crepitudinem Danubij iuerunt, et fluuium Wereuecca transeuntes, castra metati swwt iuxta fluuium Ypul. Et qwia diuina gratia in eis erat, timuit eos omnis homo, et maxime ideo timebant eos, qwia audierant ducem Arpadium filium Almj ducis ex progenie Athile régis descendisse. Tunc omnes Sclaui habitatores terre, qwi primo erant Salani ducis, propter timorem eorum, se sua libera sponte subiugauerunt eis, nullo manum subleuante. Et ita cum magno timore et tremore seruiebant eis, ac si olim domini eorwm fuissent. Tunc Zuardu et Cadusa nec-

*) Corectură de a. mână; orig. Aÿad. 57

CAP XXXII. Despre fortăreața Ursuur și fluviul Egur. După aceea Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au venit pănă la fluviul Naragy, și aședându-și oastea lângă părăele apelor delà acel :■ loc, care acum se numesce Casu, unde a dat lui Ousadunec, tata lui Ursuur, mult pământ, și acolo a zidit Ursuur, fiul lui, o fortăreață la capetul acelui fluviu, care acum se numesce fortăreața lui Ursuur. Plecând apoi ducele Arpad și ai sei de aicea, au venit pănă la fluviul Egur (Eger) și după ce și-au făcut colibe, au remas acolo mai multe dile, și acel munte, deasupra căruia au făcut ducelui o colibă acoperită cu frunză, l-au numit Zenuholmu (Szihalom) și fortăreața lor s’a întins delà fluviul Ustoros, până la fortăreața Purozlou (Poroszló). Plecând de aicea au venit până la fluviul Zogea și și-au așezat oastea pe marginile acelui fluviu, delà Tisa până la pădurea Matra, și și-au subjugat- toți locuitorii pământului, delà Grisius, până la fluviul Zogeua și până la pădurea Zepus. Atunci ducele Arpad a dat mult pământ lui Edunec și Edumenec, în pădurea Matra, unde apoi nepotul lor Pota a zidit o fortăreață, din a căror seminție, după mult timp, și-a tras originea regele Samuil, care pentru cucernicia sa se numia Oba (Aba, apa). CAP XXXIII. Despre fortăreața Nougrad și Nitra. în timpul acela ducele Arpad, vedându-se astfel de înălțat și asi gurat prin militarii sei, atunci după avuta consfătuire între sine, a trimis mulți militari cu espedițiunea de resboi, cari să îi subjuge poporul din fortăreața Gumur (Gömör) și Nougrad, și dacă le va favora norocul, atunci ' să se urce cătră granița Boemilor, până la fortăreața Nitra. Militarilor ; plecați de a pregăti resboiul, li-a pus de principi și conducători pe doi ’ fii ai unchiului seu după mamă, ai lui Hulec, pe Zuardus și pe Cadusa, P asemenea și pe Huba, unul dintre persoanele fruntașe. Atunci acești î trei domni luându-și remas bun delà ducele Arpad au plecat din locul ( acela, care se numesce Paztuh (Pasztó), călărind pe lângă fluviul Hongu, I și au trecut pe lângă apa aceasta, lângă fluviul Souyou. De aicea au plecat ș peste părțile fortăreței Gumur, și au ajuns până la muntele Bulhadu, și j venind de aicea cătră părțile Nougrad, au ajuns la fluviul Caliga (Galga), i iar plecând de aicea au mers pe țermurii Dunării, și trecând fluviul > Wereuecca (Verocze), și-au așezat oastea lângă fluviul Ypul (Ipoly), și fiindcă Ì grația dumnezeească era în trînșii, tot insul se temea de ei, și mai vârtos I pentru aceea s’au temut de ei fiindcă au înțeles, că ducele Arpad, fiul I lui Almus, se trage din seminția regelui Athila. Atunci toți Sclauii, lo ll cuitorii pământului, cari mai nainte erau ai ducelui Salanus, s’au supus, L de frica lor, de bună voie, neridicându-și nimenea mâna, și le-au servit

2) Litera, care a stat în original după g e rasă, și de asupra ei e scris v de altă mână. 5 58

non Huba, a qwo prudens Zemera descendit, cum uidissent popzdwm multum sine bello ipsis subiugatum, fecerunt magnum cowuiuium, et melioribws liabitatoribws terre, qwi filios suos in obsides dederant, diuersa dona presentauerunt, et blandis uerbis sub dominium ducis Arpad sine bello subiugauerunt, et ipsos secum in expeditionem duxerunt, filios uero eorum in obsides accipientes, ad ducem, Arpad cum diuersis mune- ribw.s remiserunt. Vnde dux et sui nobiles leciores facti sunt solito, nun- tiis gaudia ferentibw.s' multa dederunt dona.

CAP XXXIV. De fluuio Gron et castro Borsu. Interea Zuard et Cadusa fìlij Hulec, necnon Huba et omnis exercitws eorum fluuium Ypul iuxta Danubium transierunt. Et alio die transito fluuiu Gron castra metatj sunt in campo iuxta quoddam castellum terreum, qwod nwwcupatar Uarod. Et capto ilio castro manserunt ibi très dies expectantes aduentum Borsu filij Bumger, quern dux Arpad cum magno exercitu miserat in auxilium eorum. Quarto die cum Borsu ad eos uenisset cum ualida manu, timuerunt eos omnes incole terre et nullus ausus fuit leuare manws contra eos. Tunc hij IIII-or domini, inito inter se consilio, per peticionem incolarwm siòi fidelium constituèrent, ut tercia pars de exercitu cum incolis terre irent in siluam Zouolon, qui facerent in con fimo regni municiones fortes tarn de lapidibws, quam etiam de lignis, vt ne aliqwwndo Boemy uel Polony possent intrare causa furti et rapine in regnum eorum. Tunc communi Consilio hac de causa missus est Borsu filins Buger cum suis militibus. Et cu>n eqwitarent iuxta fluuium Gron, ceruus fuga lapsus ante eos cacumina montium ascendit. Qwem Borsu celerrimo cursu persecutes, ictibws sagittarwm in uertice montium interfecit. Et tunc Borsu eum montes illos in circum aspexisset, in memo- riam duxit, ut ibi castrum construeret. Et statim congregata multitudine ciuium, in uertice uniws altioris montis castrum fortissimum construxit, cui nomen suum imposuit proprium, ut castrum Borsu nwwcupatar. Et inde cum exercitibws suis usqwe ad siluam Zouolun porrexit, et maximam municionem de lapidibws facere precepit, qwod nwnc castrum Borssed1 Zouolvn 2 uocatur.

XXXV. De Nitria ciuitate. Zvardu et Cadusa necnon Huba post discessum Borsu cum omnibus exercitibws suis egressi de castro, qiiod dicitar Warod, ultra siluam Tursoc castra metati sunt iuxta fluuium Sytua. Altera autem die mise-

*) Greșit, în loc de Borssod. 59

lor cu așa mare temere și frică, ca și când ar fi fost vreodată domnii lor. Atunci Zuardu și Cadusa, precum și Huba, dela care se trage înțeleptul Zemera, când au vëdut, că și-au subjugat mult popor fără resboi, au făcut ospeț mare, și locuitorilor mai de frunte ai pământului, cari și-au fost dat fii în chizeșie, le-au dat diferite daruri și i-au supus stăpânirei ducelui Arpad cu vorbe blânde și fără resboi, și i-au dus cu sine în expedițiunea de resboi, iar pe fii lor primindu-i în chizeșie, i-au trimis în dărăt la ducele Arpad cu diverse daruri. Prin ceea-ce ducele și fruntașii sei s’au înveselit mai mult, ca de obiceiu, iar celor ce au vestit bucuria, le-au dat multe daruri. CAP XXXIV. Despre fluviul Gron și fortăreața Borsu. Intr’aceasta Zuard și Cadusa, fii lui Hulec, precum și Huba și toată oastea lor, au trecut peste fluviul Ipul, lângă Dunăre. Și a doua eli trecând peste fluviul Gron, și-au așezas oastea pe câmp, lângă atare cetate de pământ, ce se numesce Varod. Și cuprindând cetatea au remas acolo trei dile, așteptând venirea lui Borsu, a fiului lui Bunger, pe care ducele Arpad l-a trimis cu oaste mare în ajutorul lor. A patra di, când a sosit la ei Borsu, cu armată puternică s’au înfricoșat toți locuitorii acelui pământ, și n’a cutezat nimenea să-și ridice mâna contra lor. Atunci acești patru domni consfătuindu-se între sine, la rugarea locuitorilor credincioși au decis, ca a treia parte din oaste să meargă, împreună cu locuitorii pământului, în pădurea Zouolon, ca să facă la granița țării fortificare solidă, atât din peatră, cât și din lemn, ca să nu poată întră vr’odată Boemii ori Polonii în țara lor ca să fure ori să răpească. Atunci după un sfat comun, fu trimiși în causa aceasta, Borsu, fiul lui Bunger, cu militarii sei și când călăriau pe lângă fluviul Gron, un cerb scăpând cu fuga dinaintea lor, s’a urcat pe vârful muntelui, pe care Borsu l-a gonit în fuga cea mai mare, și l-a omorît pe culmea muntelui, prin rănirea cu săgeata. Și atunci Borsu, când a privit munții jur împrejur, și-a propus, ca să zidească o fortăreață acolo. Și îndată coadunând mulțimea poporului, a zidit pe culmea unui munte mai înalt o fortăreață foarte puternică, căreia i-a dat numele seu propriu, precum se și numesce fortăreața Borsu, și de aceia a mers cu oastea sa până la pădurea Zouolun, și a lăsat să se zidească o întăritură foarte mare din peatră, carea acum se numesce fortăreața Borsod-Zouolun. CAP XXXV. Despre orașul Nitria. Zuardu și Cadusa precum și Huba, după plecarea lui Borsu, s’au îndepărtat cu oastea lor din fortăreața, ce se numesce Warod, și și-au așezat oastea dincolo de pădurea Tursoc, lângă fluviul Sytua, iar a doua

’) Corectură de a. mână; orig. Zouolon. *5 60

tuni qwosdam speculatore^ uiros, qwos sciebant esse audaces, qwi tran sirent fluuium Nitra, et uiderent, si sine bello possent transmeare usqwe ad ciuitatem Nytra. Qwi cum uelocissimo cursu uenissent usqwe ad riuulum Twrmas, ubi descendit in riuulum Nytre, uiderunt habitatores illiws prouincie Sclauos et Boemos eis obsiștere cum adiutorio ducis Boemo- re«. Qwia mortuo Athila rege, terram, qwe iacet inter Wag et G-ron a Danubio usqwe ad fluuium Moroua, dux Boemorwm1 sibi preoccupauerat et in unum ducatum fecerat. Et twwc tempore per grwfóam ducis Boe morwm dux Nitriensis factws erat Zubur2. XXXVI. De speculatoribns missis a ducibus. Cvm autem speculatores illi, qwi fuerant missi a Zuard et Cadusa, uidissent Sclauos et Boemos eis obsistere non ualentes, miserunt sagittas tribws uicibws super eos, et qwosdam ex ipsis ictibws sagitarwm interfecerunt. Hoc cum uidissent Sclaui et Boemi, qwos ad custodiam cowsti- tuerat Zubur, qwod isti, qwi dicuntwr hetumoger, talibws uterentwr armis, timuerunt ualde, qwia talis armatura nwwqwwm uisa fuit eis. Statim nwn- tiauerunt Zuburio domino eorum, ceterisqwe principibws eiwsdein prouintie.

XXXVII. De pugna ducum Arpadij. Tunc Zubur hoc audito cwm adiutorio Boemorwm armata multitu dine obuiam eis uenit pugnaturws. Et dum uterqwe exercitws ad fluuium Nitra peruenissent, Zuardu, Cadusa et Huba uolebant transire fluuium. Sed Zubur dux Nitriensis et sui milites contra eos diutissime certantes nollomodo eis transitum- concedere uolebant. Et cum diu inter se cer- tassent, Hungarij ex Boemis et Sclauis ictibws sagittarwm multos inter- ficiebant. Sed per très dies nullomodo Hungarij prop/er inundationem aquarwm transitum habuissent; tandem iiii. die Boemi et omnes Nytri- enses Sclaui, uidentes audatiam Hungarorwm et percussiones sagittarwm non sufferentes, fuga lapsi swwt, et uelocissimo cursu pro defensione uite in ciuitatem Nitriam inclusi swwt cum magno timore. Qwos Zuardu, Ca dusa et Huba necnon ceteri milites, persequentes eos usqwe ad ciuitatem, et ex eis qwosdam interfecerunt, et qwosdam uulnerauerwwt et alios ceperunt. Zubur uero dux eorum, dum fugiendo contra eos pugnare uellet, per lanceam Caduse cecidit, et captus in custodiam traditws est. Ceteri uero in ciuitatem inclusi quasi muti remanserunt. Alio namqwe die Zuard, Cadusa et Huba armata multitudine exercituum, ceperunt fortiter ex pug nare ciuitatem Nitriam multis modis. Et dedit eis dews uictoriam mag nani, et pugnantes intrauerunt eam et fusus est per eos ibi sanguis

q Urmă de rasura. 61 di au. trimis câți-va bărbați ca spioni, pe cari îi sciau că sunt îndrăsneți, să treacă peste fluviul Nitra și să vadă dacă ar puté străbate fără luptă pănă la orașul Nitra. Cari venind în fugă foarte repede până la rîul Turmas (Tormos), unde se varsă în rîul Nitra, au vëdut, că locuitorii acelei provincii, Slavii și Boemii, li se împrotivesc, cu ajutorul ducelui Boemilor. Pentru că după moartea regelui Athila, ducele Boemilor a ocupat pă mântul, care zace între Wag și Gron, delà Dunăre până la fluviul Mo- rova, și a făcut un ducat, și pe timpul acela Zubor s’a făcut ducele Nitriei, din grația ducelui Boemilor. CAP XXXVI. Despre spionii trimiși de cătră duci. Iar când spionii, cari fură trimiși prin Zuard și Cadusa, vedură, că Slavii și Boemii nu sunt în stare a li se împotrivi, au slobozit de trei ori săgeți asupra lor, și au omorît pe câți-va dintre ei prin lovirea săgeților. Când au vëdut aceasta Slavii și Boemii, pe cari Zubor i-a pus de pază, că aceștia, cari se numesc Hetumoger, întrebuințează arme de aceste, s’au înfricoșat tare, pentru-că nici când n’au vëdut arme ca acestea. îndată au încunosciințat pe Zubor, domnul lor, și pe ceilalți principi ai acestei provincii. CAP XXXVII. Despre lupta ducilor lui Arpad. Atunci Zubor audind aceasta, a venit cu ajutorul Boemilor, cu o mulțime de armată înaintea lor, ca să se lupte, și când ambele oștiri ajunseră la fluviul Nitra, Zuardu, Cadusa și Huba voiau să treacă flu viul, dar Zubor, ducele Nitrei și militarii sei s’a luptat contra lor timp foarte îndelungat, pentru-că nici decum nu voiau să le conceadă trece rea, și când se certară între sine mult timp, Ungurii au omorît mulți Boemi și Slavi prin lovirea săgeților, dar Ungurii, din causa inundării apelor, n'au putut trece nici decum în decurs de trei dile, în sfîrșit a patra di Boemii și toți Slavii din Nitra, vëdênd îndrăsneala Ungurilor, și neputând suferi loviturile săgeților, au luat-o la fugă și în fuga cea mai grabnică s’au închis cu mare frică, spre a-și apera viața, în orașul Nitria. Pe cari Zuard, Cadusa și Huba, precum și ceilalți militari, gonindu-i până la cetate, pe câți-va dintre ei i-au omorît, pe câți-va i-au rănit, iar pe câțiva i-au prins. Iar Zubur, ducele lor, când a voit a se lupta fugând contra lor, a căzut în sulița lui Cadusa, și fiind prins, fu predat în pază, iar ceilalți au remas închiși în cetate, ca și muți. De aceea a doua di, Zuard, Cadusa și Huba cu mulțimea înarmată a ostașilor, au început a atăca cu puterea în multe moduri orașul Nitria, și le-a dat lor Dumnedeu mare învingere, și luptându-se au întrat acolo, și

2) Cuvêntul întreg e scris pe răsură. 62

multorum aduersariorum. Tunc iracundia ducti Zuburium ducem illius prouincie, quern nudius tercius ceperant, supra montem excelsum ducentes laqueo suspenderunt. Vnde mons ille a die ilio usque nunc mons Zu- bur nuncupatur. Et propter hoc factum timuerunt eos omnes homines illius patrie, et omnes nobiles filios suos in obsides eis1 dederunt. Et omnes nationes illius terre se subiugauerunt stöi usque ad fluuium Wag. Et quia gratia, dei antecedebat eos, non solummodo ipsos subiugauerunt, uerum etiam omnia castra eorum ceperunt, quorum nomina hec sunt usque modo: Stumtey, Colgoucy, Trusun, Blundus et Bana et ordinatis custo- dibus castrorum, iuerunt usque ad fluuium Moroa. Et firmatis obstaculis cowstituerunt terminos regni Hungarorum usque ad Boronam et usque ad Saruuar. Et adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad, et omnes infidèles illius terre ferreis cathenis ligatos secum duxerunt. Cumque Zuard, Cadusa necnon Huba ad ducem Arpad cum omnibus captiuis suis uenissent sani et incolumes, factum est gaudium magnum in curia ducis. Dux Arpad consilio et peticjone suorum nobilium donauit, accepto iuramento infidelium, terras in diuersis locis predictis infidelibus de partibus Nytrie ductis. Vt ne aliquando infideliores facti, repatriando nocerent st’&i fidelibus in confinio Nitrie habitantibus. Et in eodem gaudio dux Arpad Hubam fecit comitem Nitriensem et aliorum castrorum. Et dédit ei terram propriam iuxta fluuium Sytuua usque ad sil(uum)2 Tursoc.

XXXVIII. De exercita Grecomm et Bulgarornm. Interea dux Salanus, dum intellexisset potentiam et facta Hunga rorum, timuit, ut ne ali qua« do iracundia ducti eum expellerent de regno suo. Tunc inito consilio suorum, misit legatos suos ad imperatorem Grecorum et ducem Bulgarorum, ut sibi auxilium darent causa pugne contra Arpad ducem Hungarorum. Imperator Grecorum et dux Bulgarorum magnum exercitum Salano duci miseront. Qui cum ad ducem Salanum peruenissent, in ilio loco, qui dicitur Tetei, factum est gaudium magnum in curia ducis. Secundo autem die dux Salanus et sui nobiles, inito consilio, miseront legatos ad ducem Arpad, dicendo, ut terram eorum dimitteret, et ad natale solum repatriare inciperet. Qui cum ad ducem Arpad peruenissent, ac mandata Salani ducis ei dixissent, dux Arpad et sui nobiles egre ferentes, sic per eosdem legatos ducj Salano remanda- uerunt: Terram, que inter Danubium et Thysciam iacet, et aquam Da- nubij, que a Katispona în Greciam descendit, pecunia nostra compora- uimus. Tunc tempore, quando nouj fuimus, et pro precio ei misimus xii. albos equos et cetera, ut supra. Ipse etiam laudans bonitatem terre sue,

*) Liniile duple făcute de a. mână la începutul cuvintelor, însemnează permutarea acelora; ordinea corectă a cuvintelor ar fi deci: eis in obsides dederunt. 63 prin ei s’a versat acolo sângele multor dușmani. Atunci conduși de mânie, s’au dus la un munte înalt, au spânzurat în furci pe Zubur, du cele acelei provincie, pe care l-au prins înainte cu trei dile. De unde acel munte de atunci până adi se numesce muntele Zubur. Și pentru această faptă toți oamenii din acea patrie s’au temut de ei, le-au dat pe fiii lor în chizeșie și au subjugat toate națiunile acelui pământ până la fluviul Wag, și fiind-că grația lui Dumnedeu le-a premers, nu i-au subjugat numai pe ei, ci au cuprins toate fortărețele lor, a căror nume este pănă adi: Stum- tey (Sempte), Golgoucy (Galgócz), Trusun (Trencsén), Blundus și Bana (Ban) și punând păzitori în fortărețe, au mers până la fluviul Moroa. Și întărindu-1 prin îngrădituri au stabilit granițele țerii Ungariei, până la Borona și Saruuar. Și după ce au dobândit învingerea s’au reîntors la ducele Arpad, și au dus cu sine legați în lanțuri de fer pe toți credin cioșii acelui pământ. Și când Zuard, Cadusa și Huba au venit la ducele Arpad sănătoși și nevătămați, împreună cu toți prinsonerii lor, s’a fă cut veselie mare în curia ducelui. Ducele Arpad, la rugarea și sfătuirea nobililor sei, luând jurământ delà necredincioșii aduși din părțile Nitriei, le-a dat pământuri în locuri diferite, ca nu cumva să devină vre-odată și mai necredincioși, și re’ntorcându-se în patrie, să nu strice credincio șilor sei, cari locuesc la granița Nitriei, și ducele Arpad a numit în această veselie pe Huba de comite al Nitriei și al altor fortărețe și i-a dat pământ în proprietate lângă fluviul Sytuua (Szitva) până la pădurea Tursa.

CAP XXXVIII. Despre oastea Grecilor și a Bulgarilor. Intr’aceste ducele Salanus, când a înțeles despre puterea și faptele Ungurilor, s’a temut ca nu cumva, conduși de mânie, să-l alunge din țara sa. Atunci consfătuindu-se cu ai sei, a trimis soli la împăratul Grecilor și la ducele Bulgarilor, să îi dee ajutor, spre a lupta contra lui Arpad, ducele Ungurilor. împeratul Grecilor și ducele Bulgarilor, au trimis oaste mare ducelui Salanus, cari sosind la ducele Salanus, au făcut mare veselie în curia ducelui, în locul care se numesce Tetei (Titel), în diua următoare, ducele Salanus și nobilii sei, consfătuindu-se, au trimis soli la ducele Arpad, dicându-i ca să părăsască pământul lor, și să se reîntoarcă la pământul seu natal. Când au venit aceștia la du cele Arpad, și i-au spus însărcinarea primită delà Salanus, ducele Arpad și nobilii sei au trimis supărați tot prin acești soli astfel de respuns ducelui Salanus: Pământul, care zace între Dunăre și Tisa, și apa Du nării, carease vărsa la Ratispona (Regensburg) în Grecia, le-am cumpërat cu banii nostri, pe timpul acela, când eram oameni noi și ca contravaloare i-am trimis lui 12 cai albi și altele precum s’a dis mai sus. Chiar și el, lău-

a) Din greșeală de peană e numai sil. 64

misit unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar, et duas lagungulas de aquis Danubij. Vnde precipimus dwiwno uesfro duci Salano, ut dimissa nostra terra, celerimo cursu terram Bulgarorum eat, unde preauus suus descenderat, mortuo Athila rege atfhauo nostro. Sj au tew? hoc non fe- cerit, sciât nos in proximo tempore contra eum dimicaturos. Legati uero 1 hoc audientes, accepta licenția, tristi uultu ad ducem Salanum properauerunt. Dux autem Arpad et sui nobiles egressi de fluuio Zogea cum omni exercitu, castra metati sunt iuxta montem Teteuetlen usque ad Thysciam. Deinde uenientes per crepidinem Thyscie usque ad sabulum Olpar peruenerunt.

XXXIX. De egressu Salani ducis contra Arpium 2 duceva. Dux antem Salunus cum adiutorio Grecorum et Bulgarorum egressus de Tetei furiata mente per ammonicionem suorum contra ducem Arpad equitare cepit. Et dum uterque exercitus ad inuicem prope pernoctassent neuter eorum dormire per totam noctem ausus fuit, sed equos sellatos in manibus tenendo, pernoctauerunt. Mane autem facto ante auroram utraque pars se ad bellum preparauit. Dux uero Arpad, cuius adiutor erat deus omnium, armis indutus, ordinata acie, fusis lacrimis deum orans, suos confortans milites, dicens : 0 Sithici3, qui per superbiam Bulgarorum a castro Hungo uocati estis Hungarij, nolite obliuisci prop ter timorem Grecorum gladios nesfros, et amittatis uesfrum bonum no men. Vnde strennue et fortiter pugnemus contra Grecos et Bulgaros, qui assimilantur nosfris feminis, et sic tjmeamus multitudinem Grecorum, sicuf multitudinem feminarum. Hoc audito, milites sui multum sunt confortati, statimque Lelu filius Tosu tuba cecinit, et Bulsuu filius Bogar 4 eleuato uexillo in prima acie contra Grecos pugnaturi uenire ceperunt. Et cowzmixta est utraque acies hostium ad bellum, et ceperunt pugnare 5 acriter inter se. Et dum totus exercitus ducis Arpad accessisset pugnaturus contra Grecos, plurimi interficiebantw de Grecis et Bulgarijs. Predictus uero dux Salanus cum cic uidisset suos defìcere in bello, fuga lapsus est, et pro salute uite Albarn Bulgarie properauit. Greci uero et Bulgari timore Hungarorum percussi, uiam, quam uenerant, obluioni tradiderunt, fuga lapsi pro salute uite Thysciam pro paruo fluuio repu- tantes transnatare uolebant. Sed quia talis timor et terror irruerat su per eos, ut propter timorem Hungarorum fere omnes in fluuio Thyscie mortui sunt, ita quod aliqui uix remanserunt, qui imperatori eorum mala

*) Acest cuvênt e adaus ulterior de a. mână. a) Greșit, în loc de Arpadium. s) Așa, în loc de Scithici. 65 dând bunătatea pământului seu, a trimis o sarcină de iarbă de pe nă- sipul Olpar și doue plosce de apă din Dunăre. Poruncim deci lui Sa- lanus, domnului vostru, ca părăsind pământul nostru să meargă în fuga cea mai grabnică pe pământul Bulgarilor, unde a descălecat strămoșul seu, după moartea lui Athila, a strămoșului nostru. Și dacă nu va face aceasta, să scie, că noi ne vom lupta cu el, în timpul cel mai de aproape. Iar solii audind aceasta și luându-și remas bun, s’au grăbit la ducele Salanus cu fața întristată. Iar ducele Arpad și nobilii sei, plecând delà fluviul Zogea cu întreaga oștire, și-au așezat-o lângă mun tele Teteutlen (Tetetlen), până la Tisa, apoi venind pe țermurii Tisei au ajuns la năsipul Olpar.

CAP XXXIX.' Despre plecarea ducelui Salanus contra ducelui Arpad. Iar ducele Salanus, plecând delà Tetei cu ajutorul Grecilor și al Bulgarilor, a început, la îndemnul oamenilor sei, a călări înfuriat contra lui Arpad. Și când ambele oștiri au petrecut noaptea aproape de olaltă, nici una dintre ele n’a cutezat să doarmă toată noaptea, ci ținând în mână cai înșeuați, au veghiat toată noaptea. Dimineața însă înainte de zori de diuă, ambele părți s’au pregătit de rësboiu. Iar ducele Arpad, al cărui ajutor era Dumnedeul tuturora, îmbrăcat în arme, și-a pus oastea în ordine, s’a rugat la Dumnedeu, vërsând lacrămi și a însuflețit pe ostașii sei dicând: O Scythii cari prin trufia Bulgarilor sunteți numiți Unguri, delà fortăreața Ilungu, să nu uitați săbiile voastre de frica Grecilor, și să nu ve perdeți numele cel bun. De aceea să luptăm vitejește și puternic contra Grecilor și Bulgarilor, cari samănă cu femeile noastre și atâta frică să avem de mulțimea Grecilor și a Bulgarilor, ca de mul țimea femeilor. Soldații sei audind aceasta s’au însuflețit mult și Lelu, fiul lui Tosu a suflat îndată în trimbiță, și Bulsuu, fiul lui Bogar, ri dicând steagul, a început a veni în frontul dintâi, spre a lupta contra Grecilor, și amestecându-se în luptă ambele linii ale vrășmașilor au început a se lupta între sine cu toată puterea. Și când toată armata ducelui Arpad a ajuns, în linie, la lovire contra Grecilor, cei mai mulți dintre Greci și Bulgari fură uciși. Iar numitul duce Salanus, când a vëdut că ai sei slăbesc în luptă, a luat-o la fugă, și spre a-și scăpa viața, s’a grăbit la Alba-Bulgariei (Belgrad). Iar Grecii și Bulgarii, loviți de frica Un gurilor, au dat uitării drumul, pe care au venit, și spre a-și scăpa viața au luat-o la fugă, dar credând că Tisa e un fluviu mic, au voit să înoate peste ea. Dar fiindcă o astfel de temere și frică s’a încuibat întrînșii,

4) Greșit, în loc de Bogat. 6) La acest loc este o crepatura în pergament, care existase și înainte de scriere. 6) Această silabă superfluă e a se omite. 66 salutis nuntiarent. Vnde locus ille, ubi Greci mortuj fuerunt, a die ilio usque nunc portas Grecorum nuncupatur.

XL. De uictoria Arpad ducis. Dux uero Arpad et sui milites adepta uictoria hinc egressi uenerunt usqwe ad stagnum, qwod dicitar Curtueltou et manserunt ibi iuxta siluam Gemelsen xxx. iiii-or1 diebus. Et jna ilio loco dux et suj nobiles ordinauerunt omnes cowsuetudinarias leges regni et omnia iura eiws, qualiter seruirent duci et primatibws suis, uel qualiter iudicium facerent pro quolibet crimine commisso. Ibi etiam dux condonauit suis nobilibus secum uenientibus diuersa loca cum omnibus habitatoribus suis. Et locum ilium, ubi hec omnia fuerunt ordinata, Hungarij secundwm suum idioma nominauerunt Scerij, eo quod ibi ordinatum fuit totum negotium regni. Et dux loeum ilium dédit Oundunec patri Eté, a Thyscia usque ad stagnum Botua, et a Curtueltou usque ad sabulum Olpar. Postea uero transaetis quibusdam temporibus Ethe filius Oundu congre gata multitudine Sclauorum fecit inter castrum Olpar et portum Beuldu edificări3 castrum fortissimum de terra, quod nominauerunt Sclaui se cundum ydioma suum Surungrad, ides/ nigrum castrum. XLI. De egressu Arpad. Postea uero dux Arpad et sui nobiles hinc egressi uenerunt usque ad Titulum, subiugando sibi populum. Deinde egressi uenerunt usque ad portum Zoloncaman, et totum populum infra Thysciam et Dauubium habitantem sub iugum suum constituerunt. Hinc uero uenientes ad partes Budrug peruenerunt, et iuxta fluuium Uoyos castra metati sunt. Et in partibus illis dux dedit terram magnam cum omnibus babitatoribus suis Tosunec patri Lelu, cum auunculo suo Culpun patre Botond. Tunc dux Arpad et sui primates inito consilio constituerunt, quod exercitum mitterent propter Salanum ducem ultra Danubium contra Albarn Bulgarie. Super quern exercitum constituti sunt principes et doctores: Lelu filius Tosu, Bulsuu filius Bogat, Botond filius Culpun. Qui accepta licenția a duce Arpad eqwitantes transnauigauerunt Danubium, nullo contradicente, in ilio loco, u&i4 fluuius Zoua descendit in Danubium. Et inde egressi contra Albarn Bulgarie ciuitatem equitare ceperunt. Tunc dux Bulgarorum consanguineus Salani ducis cum magno exercitu contra eos pugnaturus cum adiutorio Grecorum accessit. Altera autem die ordinate sunt utreque acies in campo iuxta ripam Danubij. Statim Lelu filius

*) iiii-or e suprascriere contimporană preste xxx. s) Intercalare ulterioară de a. mână. 67

încât de frica Ungurilor mai toți s’au înecat în fluviul Tisa, așa că abia au mai rëmas câțiva, cari să vestească împăratului lor nenorocirea. De unde locul acela, unde au murit Grecii, de atunci încoace se numesce vadul Grecilor. CAP XL. Despre învingerea ducelui Arpad. Iar ducele Arpad și militarii sei, după ce au câștigat învingere plecând de aicea, au venit până la balta, ce se numesce Curtueltou (Kortvélytó) și au remas acolo, lângă pădurea Gemelsen, 34 dile, ™ locul acela a în tocmit ducele și nobilii sei toate legile îndatinate ale țării, și toate drepturile ei, cum să se folosască de ele ducele și fruntașii sei, sau cum să se judece ori ce crimă săvîrșită. Ducele a donat și acolo nobililor sei, veniți cu el, diferite locuri împreună cu toți locuitorii lor. Și locul acela, unde fură întocmite toate acestea, Ungurii l-au numit în limba lor Scerii, fiindcă acolo s’au întocmit toate afacerile țării, și ducele a dat acel loc lui Oundunec tata lui Eté, delà Tisa până la balta Botua, și delà Curtueltou până la năsipul Olpar. După aceea, peste câtva timp Ete, fiul lui Oundu, coadunând mulțimea Sclavilor, a lăsat a se zidi din pământ, între fortăreața Olpar și portul Beuldu, o fortăreață foarte mare, carea fu numită prin Sclavi, în limba lor, Surungrad (Csongrâd), adecă fortăreața neagră. CAP XLI. Despre plecarea lui Iar după aceea, ducele Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au mers până la Titulum subjugându-și poporul. Plecând apoi de aicea, au sosit la portul Zoloncaman (Szlavkamen) și au supus sub jugul seu poporul în treg dintre Tisa și Dunăre. Plecând de aicea au ajuns la părțile Bu drug, și și-au așezat oastea lângă fluviul Voyos, și ducele a dat în păr țile acelea mult pământ, împreună cu toți locuitorii sei, lui Tosunec tata lui Lelu, și moșului seu după mamă, Culpun, tata lui Botond. Atunci ducele Arpad și fruntașii sei, după o consfătuire au hotărît, ca din pricina ducelui Salanus să trimită oștire dincolo de Dunăre, contra Alba-Bulgariei. De fruntași și conducëtori ai oastei fură numiți Lelu, fiul lui Tosu, Bolsuu, fiul lui Bogat, Botond fiul lui Culpun, cari pri mind învoire delà ducele Arpad, au notat călărind peste Dunăre fără nici o contradicere în acel loc, unde fluviul Zoua se varsă în Dunăre. Și plecând de acolo au început a călări contra orașului Alba Bulgariei; atunci ducele Bulgarilor, rudenia ducelui Salanus a venit cu mare oștire spre a se lupta contra lor cu ajutorul Grecilor. Iar a doua di s’au pus oștirile în linie, pe câmpul de lângă țermurii Dunării. Lelu. fiul lui

s) Original: edificicari; punctarea silabei ci indică omiterea ei. 4) Acest cuvent e intercalat ulterior de a. mână. 68

Tosu eleuato uexillo suj signi, et Bulsuu filiws Bogat tubas bellicas so nando pugnatori aooesserunt. Et commixte sunt per partes manws utri- usqwe hostis, et ceperunt pugnare inter se acriter. Et interfeoti swwt de Grecis et Bulgariis plurimi, et quidam capti sunt ex eis. Videns ergo dux Bulgarie suos deficere in bello; fuga lapsus pro defensione uite Albam ciuitatem ingressus est. Tunc Lelu, Bulsuu necnow Botond adepta uictoria castra metati sunt iuxta Danubium parum inferiws in campo. Et omnes captiuos Bulgarorwm et Grecorum ante se ducj fecerwwt, qwos ferro ligatos duci Arpad in Hungariam remiseront1.

XLII. De nwatiis ducis Bulgarie. Secwwdo auifem die dux Bulgarie misit nwwtios suos cum diuersis donis ad Lelu et Bulsuu atqwe Bontond et deprecans eos, ut paci fa- ueant. Et insuper mandauit, qwod partem Salani ducis auunculi sui non foueret. Sed Arpadio duci Hungarie subiugatus fìdeliter seruiret et annuale uectigal persolueret. Illi uero paci fauentes, proprium filium ducis in pignws accipientes, cum multis bonis rebws Bulgarie discesse- runt, et ducem eorum illesum8 dimiserunt. Deinde egressi usqwe ad por tai» Wazil iuerunt, et ex hinc egressi terram Racy subiugauerunt, et ducem eiws captum diu ferro ligatum tenuerunt. Hinc uero egressi usqwe ad mare peruenerunt, et omnes nationes illiws patrie dominatui Arpad ducis Hungarorwm potenter et pacifice subiugauerunt. Et ciuitatem Spaletensem ceperunt et totam Crouatiam sibi subiugauerunt. Et inde egressi filios nobilium in obsides acceperunt, et in Hungariam reuersi sunt ad ducem Arpad. Qworwm etiam bella et fortia quoque facta sua, si scrjptis presentis pagine non uultis, credite 3 garrulis cantibws iocu- latorwm, et falsis fabulis rusticorw/w, qwi fortia facta et bella Hungarorwm usqwe in hodiernum diem obliuioni now tradunt. Sed qwidam dicunt eos iuisse usqwe ad cowstantinopolim4, et portam auream cowstantinopolis Botondium cum dolabro suo incidisse. Sed ego, quia in nullo codice hystoriographorwm inueni, nisi ex falsis fabulis rusticorwm audiui, ideo ad presens opus scribere5 now proposuj. XLIII. De castris Zabrag, Posaga et Vlcou. Bulsuu, Lelu et Botond bine egressi, siluam, que dicitur Peturgoz, descendentes iuxta fluuium Culpe castra metati sunt. Et transito fluuio ilio, usqwe ad fluuium Zoua peruenerunt. Et transito Zoua, castrum Zabrag ceperunt, et hinc equitantes castrum Posaga et castrum Vlcou ceperunt. Et hinc egressi Danubium in porto Greci transnauigantes, in curiam ducis Arpad peruenerunt. Cumqwe Lelu, Bulsu et Botond ceterjqwe

*) Corectură de altă mână; orig, remiser unt in Hungariam. *) Corectură de altă mână ; orig, in leswm. 69

Tosu, ridicând steagul provödut cu semnul seu, și Bulsuu fiul lui Bogat, sunând trompetele de resboi, s’au apropiat spre a se lupta și s’au în- căerat în parte oștirile ambilor vrășmași, și au început a se lupta între sine strașnic, și foarte multi dintre Greci și Bulgari fură uciși, iar alții dintre ei duși în robie. Vedând deci ducele Bulgariei, că oamenii sei slăbesc în rësboi, a luat-o la fugă, spre a-și scăpa viața, și a întrat în orașul Alba. Atunci Lelu, Bulsuu, precum și Botond câștigând învin gere, și-au așezat oștirea lângă Dunăre, ceva mai jos pe câmp, și au lăsat a se aduce înaintea lor toți prinsonerii Bulgarilor și Grecilor, pe cari i-au trimis ducelui Arpad în Ungaria, legați în fer. CAP XLII. Despre solii ducelui Bulgariei. A doua di însă ducele Bulgariei a trimis pe solii sei cu diverse daruri la Lelu, Bulsuu și Botond, și rugându-i cu stăruință să facă pace le-a dat de știre, că nu reține partea ducelui Salanus, a unchiului seu, ci va servi credincios ca subjugat, lui Arpad, ducelui Ungariei și îi va plăti tribut anual. Iar ei făcând pace, primind în .zălog pe fiul propriu al ducelui, s’au îndepărtat cu multă avere a Bulgariei, și pe ducele lor l-au lăsat să se îndepărteze nevătămat. Apoi plecând au mers până la poarta Wazil, și eșind de aicea au subjugat pământul Raciei și pe du cele ei prins, l-au ținut mult timp legat în fer. Plecând de aicea, au sosit la mare, și au supus cu putere și pacinic toate popoarele acelei patrie, domniei lui Arpad, ducelui Ungurilor, și au cuprins orașul Spa- leto, și au subjugat toată Croația, și plecând de aicea, au luat în chi- zeșie pe fii nobililor, și s’au reîntors în Ungaria la ducele Arpad. Și dacă bătăile și faptele lor bravuroase nu le credeți din scrierea aceasta, credeți atunci cântărilor limbute ale glumeților (lăutarilor) și poveștilor false ale țeranilor, cari nici până adi nu au dat uitării faptele sdravene și luptele Ungurilor. Unii die chiar că ar fi mers până la Constantino- pole, și că Botond ar fi tăiat cu barda (securea) sa poarta de aur a Constantinopolei. Eu însă fiindcă aceasta n’am aflat-o nici într’un co dice al istoricilor, ci am audit-o numai din poveștile false ale țeranilor, pentru aceea mi-am propus a nu o descrie în această lucrare. CAP XLIII. Despre fortărețele Zabrag (Zâgrab) Posaga și Ulcou {Vukovar). Plecând de aicea Lelu, Bulsuu și Botond, coborîndu-se prin pădu rea, ce se numesce Peturgoz și-au așezat oastea lângă fluviul Culpa și trecând peste acel fluviu, au ajuns până la fluviul Zoua, și trecând peste Zoua, au cuprins fortăreața Zabrag, și călărind de aicea, au cuprins for tăreața Posaga (Pozsoga) și fortăreața Ulcou. Și plecând de aicea au plutit peste Dunăre în portul grecesc, și au ajuns la curia ducelui Arpad. Și

8) După acest euvênt e răsură. — 4) Corectură de a. mână; orig. constanti olim. — ‘) Corectură; orig. scripere. 70 milites sani et incolumes cum magna uictoria in secando anno ad ducem Arpad reuersi fuissent, factum est gaudium magnum per totam curiam ducis, et fecerunt conuiuium magnum et epulabantwr cottidie splendide Hungarij una cum diuersis nationibws. Et uicine nationes audientes fa- cinora facta eorum, confluebant ad ducem Arpad, et pura fide subditi serujebant ej sub magna cura, et plurimi hospites facti swnt domesticj.

XLIV. De insula Danubij. Post hec uero egressus dux Arpad de partibws illis, uòi nwnc est castrum Budrug, et descendit iuxta Danubium usqwe ad insulam magnam. Et castra metati sunt iuxta insulam, et dux Arpad suiqwe nobiles fil trantes insulam, uisa fertilitate et ubertate illiws loci, ac municionem aqwarwm Danubij, dilexerwnt locum ultra qwam dici potest. Et cowstituerunt, ut ducalis esset insula, et unusquisqwe nobilium personarwm suam ibi haberet curiam et uillam. Statim dux Arpad conductis artificibws precepit facere egregias domos ducales, et omnes eqwos suos longitudine dierum fatigatos ibi introductos pascere precepit. Et agasonibws suis magistrum prefecit1 quondam Cumanum uirum prudentissimum, nomine Sepel. Et propter Sepel magistrum agasonum in ibi morantem, uocata est insula illa nomine Sepel usqwe in hodiernum diem. Dux uero Arpad et sui nobiles permafnjserunt2 ibi cum famulis et famulabus suis paci fice et potenter a mense aprtlis usque ad mensem octobres. Et dimissis ibi uxoribws suis communi consilio ab insula exeuntes constitueront, ut ultra Danubium irent, et terram Pannonie subiugarent. Et contra Carin- thinos bellum promouerent, äc in marciam Lambardie se uenire prepararent. Et anteqwam hoc fieret, mitterent exercitum contra Glad ducem, qui dominium habebat a fluuio Morws usqwe ad castrum Horom, ex cuiws etiam progenie longo post tempore descenderat Ohtum, quem Sunad interfecit. Ad hoc autem missi sunt Zuardu et Cadusa atqwe Boyta, qwi cum accepta licenția eqwitarent, Tysciam in Kenesna transnauigauerunt et descensum fecerunt iuxta fluuium Seztureg. Et nemo aduersariws inuentws est eis, qwi leuaret manws contra eos, qwia timor eorwm irruerat super omnes homines illiws terre. Ex hinc egressi ad par tes Beguey peruenerunt, et ibi per duas ebdomadas permanserunt, donee omnes habitatores illiws patrie a Morisio usqwe ad fluuium Ternes s?7>i subiugauerunt, et filios eorwm in obsides acceperunt. Deinde amoto exercitu uenerunt uersws fluuium Ternes et castra metati sunt iuxta ua- dum arenarwm. Et cum uellent transire amnem Ternes, uenit obuiam eis Glad,3) a cuiws progenie Othum descendit, dux illiws patrie, cum magno exercitu eqwitum et peditùm adiutorio Cumanorwm et Bulgarorwm atqwe Blacorwm. Altera autem die, dum utraqwe acies interiacente fluuio Ternes

*) Corectură de altă mână; orig. precepit. — 2) Greșit: permaserunt. 71

când au sosit în al doilea an Lelu, Bulsuu și Botond și ceilalți militari la ducele Arpad sănătoși și nevătămați, cu mare învingere, a fost mare bucurie în toată curia ducelui, și s’a făcut mare ospeț, și Ungurii se ospătau în mod strălucit împreună cu națiunile diverse. Și audind nați unile vecine nelegiuirile făcute, se îmbulziau la ducele Arpad, și supu- nêndu-se cu credință curată, i-au servit lui cu mare îngrijire, și cei mai multi oaspeți s’au făcut casnici. CAP XLIV. Despre insula Dunărei. Iar după acestea, ducele Arpad a plecat din părțile acele, unde adi se află fortăreața Budrug, și s’a coborît lângă Dunăre, până la in sula cea mare, și și-a așezat oastea lângă insulă, și ducele Arpad in trând împreună cu nobilii sei pe insulă, după-ce au vëdut rodnicia și bogăția acelui loc, și întărirea lui prin apa Dunării, le-a plăcut nespus de mult. Și au botărît ca insula să fie a ducelui și fiecare din per soanele nobile să aibă acolo curia și vila sa proprie. Ducele Arpad aducând îndată măestrii, a lăsat să se facă case ducale distinse, și adu nând toți caii sei obosiți în timpul îndelungat, a demandât să pască aicea, și în fruntea servitorilorde grajd a pus pe un Cuman, bărbat foarte isteț, cu numele Sepel. Și dela Sepel, mai marele servitorilor de grajd, care a remas acolo, s’a numit insula aceea Sepel (Csepel) până în diua de adi. Iar ducele Arpad și nobilii sei, au remas acolo cu servitorii și servitoa rele sale, în pace și în putere, dela luna lui Aprilie până la luna lui Octobre, și lăsând îndărăt femeile lor, au botărît prin sfătuire comună, să părăsască insula, să treacă peste Dunăre, și să subjuge pământul Panoniei, și să înceapă resboi contra Carinthilor, și să se pregătească a merge la granița Lombardiei. Și înainte de a se întâmpla aceasta să trimită oștire contra ducelui Glad, care stăpânea delà fluviul Morus până la fortăreața Horom, din a cărui seminție s’a născut mai târcliu Ohtum, pe care l-a omorît Sunad. Spre scopul acesta însă fură trimiși Zuardu, Cadusa și Boyta, cari luându-și remas bun, au plutit peste Tisa la Kenesna (Kanizsa), și s’au coborît lângă fluviul Seztureg, și nu li s’a arătat nici un dușman, care ar fi ridicat mâna contra lor, pentru-că pe toți oamenii acestui pământ i-a cuprins spaima. Și pornind de aicea au ajuns la părțile Beguei, și acolo au rëmas doue septëmâni, pană când pe toți locuitorii acelui pământ, delà Mureș până la fluviul Timiș, i-au subjugat și pe fiii lor i-au luat în chizeșie, de aicea ridicându-și oastea au mers cătră fluviul Timiș, și și-au așezat oastea lângă vadul năsipos, și când voiau să treacă apa Timișului, a eșit înaintea lor Glad, din a cărui seminție s’a născut Ohtum, ducele acelei patrie, cu mare oaste că- lărașă și pedeastră cu ajutorul Cumanilor, Bulgarilor și a Blacilor (blach, vlach, valach, român). A doua di însă, când ambele linii n’au putut

8) Aceste patru cuvinte: uenit obviam eis Glad sunt scrise pe răsură. 72 ad inuicem nullatenus transire ualuisset, tunc Zuardu iniunxit train. suo Caduse, ut ut1 cum dimidia parte exercitus sui descenderet inferius. Et quodlibet modo posset transumare, pugnaret contra bostes. Statim Ca- dusa preceptis fraZris sui obediens cum medietate exercit«« equitans des cendit inferi«« celerrimo 2 cursu. Et sicw# diuina gratia erat eis preuia, leuem habuit transitum. Et dum una pars exercit«« Hungarorum cum Cadusa ultra esset, et dimidia pars cum Zuard citra esset, tunc Hunga- rij tubas bellicas sonuerunt, et fluuium transnatando acriter pugnare ce perunt. Et quia deus sua gratia antecedebat Hungaros, dedit eis uictoriam magnam, et inimici eorum cadebant ante eos, sicui manipuli post messores. Et in eodem bello mortuj sunt duo duces Cumanorum et très kenezy Bulgarorum. Et ipse Glad dux eorum fuga lapsus euasit, sed omnis exercitus eius liquefacti, tamquam cera a facie ignis, in ore gladij cowsumpti sunt. Tunc Zuard et Cadusa atque Boyta, adepta uictoria, hinc egressi uenerunt uersus fines Bulgarorum et castra metati sunt iuxta flu uium Ponoucea. Dux uero Glad fuga lapsus, ut supra diximus, propter ti morem Hungarorum castrum Keuee ingressus est. Et tercio die Zuardu et Cadusa necnon Boyta, a quo genu, Brucsa descendit, ordinato exer ciții contra castrum Keuee pugnare ceperunt. Hoc cum Glad dux eorum uidisset, missis legatis, pacem ab eis potere cepit, et castrum sua sponte cum diuersis donis condonauit. Hinc euntes, castrum Ursoua ceperunt, et per mensem unum ibi habitauerunt et Boytam cum tertia parte exer citus ac filiis incolarum in obsides positis ad ducem Arpad remiseruwt. Et insuper legatos suos miserunt, ut eis licentiam daret in Greciam eundi, ut totam Macedoniam siòi subiugarent, a Danubio usque ad ni grum mare. Nam mens Hungarorum tunc tempore nicliil aliud optabat, nisi occupare sdii terras, et subiugare nationes et bellico uti labore. Quia Hungarij tunc tempore ita gaudebant de effusione humani sanguinis, sicut sanguissuga, et nisi ita fecissent, tot bonas terras posteris suis non dimisissent. Quid plura ? Boyta et legati eorum ad ducem Arpad peruenerunt, et res gestas szJ>i narrauerunt. Dux uero opus eorum conlaudauit, et Zuardu ac Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi et terram preoccupandi sdii. Et Boyte pro suo3 fedelissimo seruicio dedit teram magnam iuxta Thysciam, nomine Torhus. Tunc legati Zuard et frairis sui Caduse accepta licenția letj ad dominos suos reuersi sunt.

XLV. De ciuibus Bulgarorum et Macedonum. Transactis quibusdam diebus, Zuard et Cadusa cum omwi exercitu suo, eleuatis uexillis signiferis4 aquam Danubij transnauigauerunt, et castrum Borons ceperunt, deinde ad castrum Scereducy ìuerunt. Audientes

*) Astfel, scris de doue ori. — 2) Corectură de altă mână ; orig, celerimo. — 73 trece nici de cum, fiind între ele fluviul Timiș, Zuardu a poruncit fratelui seu Cadusa, să meargă cu jumătate din oastea sa mai jos, și ori cum ar puté trece, să se lupte contra vrășmașilor. Cadusa, ascultând îndată poruncile fratelui seu, a mers în grabă cu jumătate din oaste mai jos, și precum grația dumnedeească le arăta drumul, au avut trecere ușoară și pe când o parte a oastei Ungurilor era dincolo cu Cadusa și jumă tate dincoace cu Zuardu, atunci Ungurii sunară trîmbițele de rësboi, și notând peste apă, au început a se lupta strașnic, și fiind-că Dumnedeu a mers cu grația sa înaintea Ungurilor, le-a dat lor mare învingere și vrășmașii cădeau înaintea lor ca snopii după secerători, și în acel rësboi au murit doi duci ai Cumanilor și trei Knezy ai Bulgarilor, chiar și Glad, ducele lor a scăpat prin fugă, și oastea întreagă s’a risipit în tă ișul săbiei, topiți ca ceara în fața focului. Atunci Zuard și Cadusa, precum și Boyta, după câștigarea învingerei, plecând de aicea, au venit cătră granițele Bulgariei și și-au așezat oastea lângă fluviul Ponoucea, iar ducele Glad, luând-o la fugă, precum (jiserăm mai sus, a întrat de frica Ungurilor în fortăreața Keuee (Keve), și a treia eli Zuardu și Cadusa pre cum și Boyta, dela care se trage neamul Brucsa, după ce și-au pus oastea în ordine, au început a se lupta contra fortăreței Keuee. Când a vëdut aceasta Glad, ducele lor, trimițând soli, a început a cere pace delà ei, și le-a donat fortăreața de bună voie, împreună cu diverse daruri. Mergând de aicea, au luat fortăreața Ursoua (Orșova), și au locuit acolo o lună, și au trimis îndărăt la ducele Arpad pe Boyta cu a treia parte a oastei, împreună cu fii locuitorilor dați în chizeșie, afară de aceasta trimiseră și pe solii lor, să li se dee voie de a merge în Grecia, ca să subjuge toată Macedonia, delà Dunăre, pănă la Marea neagră. Căci mintea Ungurilor nu doria alta, pe timpul acela, decât să ocupe pă mânturi, să subjuge națiuni și să se folosească de afaceri de rësboi. Căci pe timpul acela așa se bucurau Ungurii de vărsarea sângelui ome nesc, ca și lipitoarea, și dacă nu făceau astfel n’ar fi lăsat îndărăt ur mașilor lor atâtea pământuri bune. Ce să mai die? Boyta și solii lor au venit la ducele Arpad și i-au povestit faptele săvîrșite, iar ducele le-a lăudat lucrarea, și a dat voie liberă lui Zuard și Cadusa, de a merge în Grecia și de a-și ocupa pământ. Și a dat lui Boyta, pentru serviciile sale foarte credincioase mult pământ lângă Tisa, cu numele Torhus. Atunci solii lui Zuard și ai fratelui seu Cadusa, căpătând în voire, s’au întors voioși la domnii lor. CAP XLV. Despre cetățenii Bulgarilor și ai Macedonilor. După ce au trecut câteva dile, Zuard și Cadusa, cu oastea întreagă ridicând steagurile, cari purtau însemnele lui, au notat peste apa Du nării și au luat fortăreața Borons, de unde au plecat la fortăreața Sce-

3) Corectură de a. mână ; orig. su. — 4) începutul cuvântului e scris de altă mână pe răsură. 6 74

hoc chies Bulgarorwm et Macedonum, timuerunt tialde a facie eorum. Tunc omnes incole illius terre miseront nuntios suos cum donariis multis, ut terram sibi subiugarent, et filios suos in obsides traderent. Zuard et Cadusa paci fauentes, et dona et obsides eorum accipientes, eos quasi suum proprium populum in pace dimiserunt. Ipsi uero ceperuwt equitare ultra portam Wacil et castrum Philippi régis ceperunt, deinde totam ter ram usque ad Cleopatram ciuitatem sibi subiugauerunt. Et sub potestate sua habuerunt totam terram a ciuitate Durasu usque ad terram Rachy. Et Zuardu in eadem terra duxit sibi uxorem, et populus ille, qui nunc dicitur Sobamogera, mortuo duce Zuard, in Grecia remansit. Et ideo dictus est Soba secundum Grecos, idestf stultus populus, quia mortuo do mino suo, uiam non dilexit redire ad patriam suam. XLVI. De portu Moger. Transactis quibusdam diebus, dux Arpad et omnes sui primates com muni consilio et pari consensu ac libera uoluntate egredientes 1 de insula, castra metati sunt ultra Surcusar, usque ad fluuium Racus. Et dum uidissent, quod undique tuti essent, nec3 aliquis eis obsistere ualeret, transierunt Danubium. Et portum, uòi transitum fecerunt, portum Moger nominauerunt, eo quod vii. principales persone, qui hetumoger dicti sunt, ibi Danubium transnauigauerunt. Transito Danubio castra metati sunt iuxta Danubium usque ad aquas calidas superiores. Et hoc audito omnes Rimani per terram Pannonie habitantes uitam fuga seruauerunt. Secundo autem die dux Arpad et omnes sui primates cum omnibus militibus Hun- garie intrauerunt in ciuitatem Atthile régis. Et uiderunt omnia palacia regalia, quedam destructa usque ad fundamentum, quedam non, et ammi- rabantur ultra modum omnia illa edificia lapidea. Et facti sunt leti ultra quam dici potest, eo quod capere meruerunt sine bello ciuitatem3 At thile régis, ex cuius progenie dux Arpad descenderat. Et epulabantur cottidie cum gaudio magno in palatio Attile régis conlateraliter sedendo. Et omnes simphonias atque dulces sonos cythararum et fistularum cum omnibus cantibus ioculatorum habebant anie se. Fercula, pocula porta- bantur duci et nobilibus in uasis aureis, seruientibus et rusticis in uasis argenteis. Quia omnia bona aliorum regnorum circumiacentium dederat deus in manus eorum. Et uiuebant large ac splendide cum omnibus hospitibus ad se uenientibus. Et hospitibus secum commorantibus dux Arpad terras et possessiones magnas dabat, et hoc audito multi hospitum confluebant ad eum et ouanter morabantur cum eo. Tunc dux Arpad et sui propter leticiam permanserunt in ciuitate Atthile régis per xx-ti4 dies. Et omnes milites Ilungarie anfe presentiam ducis5 fere cottidie super dextrarios suos sedendo cum clipeis et lanceis maximum turnamentum fecjebant.6

*) Corectură de altă mână; orig. agredientes. — 2) Corectură de a. mână; mai nainte a fost scris cuvântul întreg. — s) Corectură de a. mână; orig. ciuitem. 75 reducy (acli Sofia). Audind aceasta cetățenii Bulgarilor și Macedonilor, s’au temut tare de aparința lor. Atunci toți locuitorii acelui pâmênt au trimis pe solii lor cu multe daruri ca să le subjuge pământul și și-au dat fii în chizeșie. Zuard și Cadusa, doritori de pace, primind darurile și chizeșiile lor, i-au lăsat în pace, ca pe poporul propriu. Iar ei au început a călări din colo de poarta Wacil, și au cuprins fortăreața regelui Filip (Filippopol), apoi au subjugat întregul pământ, până la orașul Cleopatra, și au luat sub stăpânirea sa pământul întreg delà orașul Durasu pănă la pămân tul Rachy. Și Zuard s’a însurat pe acel pământ, și poporul acela, care adi se numesce Sobamogera, a remas, după moartea ducelui Zuard, în Grecia, pentru aceea s’a numit grecesce Soba, adecă popor prost, pen tru că după moartea domnului seu n’a dorit să se întoarcă în patria sa. CAP XLVI. Despre portul Moger. După ce au trecut câteva dile, ducele Arpad și toți fruntașii sei, din statuire comună și cu asemenea cuget și din buna voie, plecând de pe insulă și-au așezat oastea dincolo de Surcusar (Soroksâr), până la fluviul Racus (Râkos), și când au vëdut, că sunt asigurați din toate părțile, și că nici nu li se poate împotrivi cineva, au trecut peste Dunăre și portul, pe unde au trecut, l-au numit portul Moger, pentru că cele șepte persoane fruntașe, pe cari i-au numit Hetumoger, tot acolo au plutit peste Dunăre. După ce au trecut Dunărea, și-au așezat oastea lângă Dunăre, până la apele calde, cele deasupra, și audind aceasta toți Romanii, locuitori pe pă mântul Panoniei și-au scăpat viața prin fugă. A doua eli însă ducele Arpad și toți fruntașii sei, au întrat cu toți militarii Ungariei în orașul regelui Athila, și au visitât toate palatele regale, unele dărîmate până la pământ, altele nu, și admirară peste mesură toate aceste zidiri de peatră, și s’au veselit nespus de mult, pentru că au câștigat fără resboi cetatea regelui Athila, din a cărui seminție se trage ducele Arpad. Și s’au ospetat cu mare bucurie în toate dilele, în palatul regelui Athila, ședând alăturea. Și aveau înaintea lor toate simfoniile și sunetele dulci ale citerelor și ale fluerilor, cu toate cântările lăutarilor. Ducelui și no bililor sei li se aduceau mâncări și beuturi în vase de aur, servitorilor și țeranilor în vase de argint, pentru-că toate bunurile celorlalte teri de prin prejur le-a dat Dumnedeu în mâna lor. Și ducele Arpad a dat oaspeților, cari s’au oprit la dînsul, pământuri și posesiuni mari, și au dind aceasta, mulți oaspeți se adunau (buiau) la dînsul și își petreceau cu el bucuros. Atunci ducele Arpad și ai sei au rëmas de bucurie xx de eide m orașul regelui Athila, și toți soldații Ungariei făceau, cu scu tul și cu sulițile, sărind pe cai, în fața ducelui, cele mai mari deprin deri militare. Și alți tineri, după datina păgână, se jucau cu arcuri și

4) Corectură de a. mână ; orig. xx-ta. — 6) Corectură de altă mână. 8) Așa, în loc de faciebant; în acest cuvênt e corectură de a. mână; orig. fecebant. 6* 76

Et alij iuuenes mòre paganismo cum arcubus et sagittìs ludebant. Vnde dux Arpad ualde letus factus est. Et omnibus militibus suis diuersa donaria, tam in auro quam in argento, cum ceteris possessionibus donauit. Et in eodem loco Cundunec patri Curzan dedit terram a ciuitate Atthile régis usque ad centum montes, et usque ad Gyoyg, et filio suo dedit unum castrum ad custodiam populi sui. Tunc Curzan castrum illud sub suo proprio nomine iussit appellari. Quod nomen usque in hodiernum diem non est obliuioni traditum. XLVII. De terra Pannonie. Dvx uero Arpad xx. i°. die, inito consilio, egressus est de Ecil- burgu, ut subiugaret sibi terram Pannonie usque ad fluuium Droua. Et prima die castra metatus est iuxta Danubium uersus centum montes. Tunc ordinatum est, quod dux de exercitu suo unam partem mitteret iuxta Danubium uersus castrum Borona, cui prefecit principes1 et ductores2 duos de principalibus personis, scilicet Eté pater Eudu et Boyta, a quo genus Brugsa descendit. Quibus etiam pro suo fidelissimo obsequio 3 dux Arpad donauit munera non minima et Eudunec filio Ete dedit terram iuxta Danubium cum populo non numerato. Et in loco ilio Eudu, subiu- gato populo illius partis, edificauit castrum, quod nominauit uulgariter Zecuseu, eo quod sibi sedem et stabilitatem constituit. Et Boyte eodem modo dedit terram magnam uersus Saru cum populo non numerato, que usque modo nuncupatur Boyta.

XLVIII. De ciuitate Bezprem. In secunda parte exercitus missus est Vsubu pater Zolocu et Cusee,4 qui iret uersus ciuitatem Bezprem et subiugaret omnes habitatores terre usque ad Castrum Ferreum. Tunc Usubu princeps et ductor illius exer citus licentiatus a duce, eleuato uexillo egressus est, et castra metatus est iuxta montem Pacoztu. Hinc uero equitantes in campo Peytu castra metati sunt, et per très dies ibi permanserunt. Quarto autem usque ad castrum Bezprem peruenerunt. Tunc Usubu et Eusee ordinato exercitu contra Romanos milites, qui castrum Bezprem custodiebant, pugnare acriter ceperunt. Et pugnatum est inter eos per ebdomadam unam. In secunda au£em ebdomada feria iiii-ta, dum utraque pars exercitus labore belli nimis esset fatigata, tunc Usubu et Eusee plures milites Romanorum in ore gladij consumpserunt, et quosdam ictibus sagittarum interfecerunt. Reliqui uero Romanorum uidentes audaciam Hungarorum, dimiso castro Bezprem, fuga lapsi sunt, et pro remedio uite in terram Theotonicorum properauerunt. Quos Usubuu et Eusee usque ad confinium Theotonicorum

*) Corectură de altă mână; orig. principem. Corectură de altă mână; orig. ductorem. 77 săgeți, de aceea ducele Arpad a devenit foarte încântat și a donat tu turor militarilor sei diverse daruri, atât în aur, cât și în argint, împre ună cu alte averi, și tot în acel loc a dat lui Cundunec, tata lui Curzan, pămân tul delà orașul regelui Athila pănâ la cei o sută de munți (Szâzhalom), și până la Gyoyg, și fiului seu i-a dat o fortăreață spre paza poporului seu. Atunci Curzan a poruncit, ca aceea fortăreață să se numească după numele seu, care nume nici până în cliua de adi nu s’a dat uitării.

Cap XLVII. Despre pămentul Panoniei. Iar ducele Arpad în diua a 21, consfatuindu-se, a plecat din Ecil- burgu, ca să-și subjuge pământul Panoniei, până la fluviul Droua și în diua dintâiu și-a așezat oastea lângă Dunăre, cătră cei o sută de munți. Atunci s’au hotărît, ca ducele să trimită o parte din oastea sa lângă Dunăre, cătră fortăreață Borona, (Baranya) și a numit de principi și de conducători pe doue persoane fruntașe, adecă pe Ete, tata lui Eudu, și pe Boyta, dela care se trage seminția Brugsa, și cărora ducele Arpad le-a dat pentru ascultarea foarte credincioasă daruri nu prea mici, și lui Edunec, fiul lui Ete, i-a dat pământul lângă Dunăre, împreună cu popor nenumërat, și în locul acela, Eudu, subjugând poporul din acele părți, a zidit o fortăreață, care a numit-o în limba poporului Zecuseu, pentru-că acolo și-a așezat reședința stabilă. Tot asemenea a dat și lui Boyta pă mânt împreună cu popor nenumărat, care până în diua de adi se numesce Boyta (Vajta). Cap XLVIII. Despre orașul Bezprem (Veszprém). Cu a doua parte a oastei fu trimis Usubu, tata lui Zolocu, și Eusee, cari să meargă spre orașul Bezprem, și să subjuge pe toți locuitorii pă mântului, până la fortăreața de fer (Vasvâr, poarta de fer în comitatul Vas). Atunci principele și conducătorul acestei oștiri Usubu, luându-și remas bun dela duce, a plecat cu steagul înălțat (ridicat), și și-a așezat oastea lângă muntele Pacoztu (Pakozd). Călărind apoi de aicea spre câmp, și-au așezat oastea și au rămas acolo trei clile, a patra di însă au ajuns până la cetatea Bezprem. Atunci Usubu și Eusee, punând oastea în rând, contra militarilor romani, cari păzeau cetatea Bezprem, au început a se lupta strașnic, și s’au luptat între ei o septămână, iar a patra di din septămâna a doua, când ambele părți ale oștirei erau foarte obosite prin purtarea de resboi, atunci Usubu și Eusee au aruncat pe mai mulți mi litari de ai Romanilor în tăișul săbiei, și pe unii i-au omorît prin isbirea săgeților, iar ceialalți Romani vădând îndrăsneala Ungurilor, părăsind fortăreața Bezprem, au luat-o la fugă și spre a-și scăpa viața s’au grăbit

8) Acest cuvent e adaus de altă mână. 4) Greșit, în loc de Eusee. 78 persecuți swwt. Qwadam autem die, dum Hungarij et Bornanij in coreii ni o essent, Romanj fugiendo latenter fluuium, qwi est in core finie Pannonie et Theotonicorwm, transnatauerunt. Vnde fluuiws ille ab Hungaris uocatws Loponsu, eo qwod Romani propte/- metum Hungarorwm latenter transna tauerunt.

XLIX. De Castro Ferreo. Et ex hinc Usubuu pater Zoloucu et Eusee pater Urcun reuersi, Castrum Ferreum ceperwwt, et filios incolarwm in obsides acceperunt. Hinc uero eqwitantes iuxta fluuium Bolotun usqwe ad Thyon peruenerunt. Et subiugatis sibi gentibws xiiii. die castrum Bezprem intrauerunt. Tune Usubuu et Eusee inito consilio nwretios suos cum diuersis muneribws et filiis incolarwm in obsides positis, duci Arpad transmiserunt. Et qwaliter dédit eis deus uictoriam, et qwomodo Romani, dimisso castro Bezprem, ante eos fuga lapsi fluuium Loponsu latenter transnatauerwret. Missi uero eorwm ducem Arpad in silua Turobag arpalice ambulantem inuenerunt, et eum cum diuersis ex parte Usubuu et Eusee salutauerunt et filios in colarwm in obsides positos duci presentauerwnt. Dux uero Arpad audito boc lecior faetws est solito, et iterwm in Etiburgu 1 reuersus, magnum fecit conuiuium. Et legatis gaudia nwntiantibws munera magna coredonauit.

L. De deuastatione Pannonie. Tunc dux Arpad et sui nobiles cum tercia parte exercitws sui de Elciburgu2 egressi, castra metati sunt iuxta campum putej salsi. Et inde eqwitantes usqwe ad montem Bodoctu peruenerunt. Dux uero Arpad ab orientali parte dedjt Eleudunec patri Zolsu 3 siluam magna»», que nwnc Uertws 3 uocatwr propter clipeos Theotonicorwm inibi dimissos. Ad radice»» cuius silue iuxta stagnum Ferteu Sac nepos Zobolsu longo post tempore castrum corestruxit. Qwid ultra? Dux autem Arpad et sui milites sic eundo iuxta montem sanati Martinj castra metati swret, et de fonte Sabarie tam ipsi qwam eorwm ammalia biberunt. Et montem ascendentes et uisa pulch- ritu(d»jne 5 terre Pannonie, nimis leti facti swnt. Et inde egressi usqwe ad Rabam et Rabuceam uenerunt. Sclauorwm et Pannoniorwm gentes et regna uastauerunt et eorwm regiones occupauerunt. Sed et Carinthinorwm Mo- roanensium fines crebris incwrsibws irripuerunt. Qworwm multa milia lio- minum in ore gladij occiderunt, presidia subuerterunt, et regiones eorum possiderwnt, et usqwe in hodiernum diem, adiuuante domino, potenter et pacifice posteritas eorwm detinet. Tune Usubuu et Eusee pater Urcun cwm omnj exercitu eorwm sani et incolumes cum magna uictoria reuersi

*) Astfel, în loe de Ecïlburgu. a) Astfel, în loc de Ecilburgu. 79

spre pământul Theotonilor, pe cari Usubu și Eusee i-au alungat până la granițele Tlieotonilor, dar într’o di, când Ungurii și Romanii au fost la graniță, Romanii fugind, au notat pe ascuns peste fluviul ce este la granița Panoniei și Tlieotonilor, de unde acel fluviu fu numit de Unguri Loponsu, pentru-că Romanii au notat peste el pe ascuns de frica Un gurilor. Cap XLIX. Despre fortăreața de fer (poarta de fer). Reîntorcêndu-se de aicea Usubuu, tata lui Zoloucu, și Eusee, tata lui Urcun, au cuprins fortăreața de fer, și pe fii locuitorilor i-au luat în cbizeșie. Iar de aicea călărind pe lângă fluviul Bolotun (Balaton) au ajuns la Thyon (Tihany). Și subjugându-și popoarele, au întrat a patru sprezecea di în fortăreața Bezprem. Atunci Usubuu și Eusee, după-ce s’au sfătuit, au trimis pe solii lor la ducele Arpad, cu diverse daruri și cu fii locuitorilor dați în chizeșie, și cum le-a dat lor D-cleu învingere, și cum Romanii, părăsind fortăreața Bezprem, luând-o la fugă dinaintea lor, au notat pe ascuns peste fluviul Loponsu. Trimișii lor însă, l-au aflat pe ducele Arpad în Turobag, preumblându-se arpadicesce, și Usubuu și Eusee l-au salutat cu daruri diverse, și au présentât ducelui pe fii locui torilor dați în chizeșie. Iar ducele Arpad, audind acestea s’a bucurat mai mult decât îi era datina, și reîntorcêndu-se iarăși în Ecilburgu, a făcut mare ospeț, și a dat daruri mari solilor, cari i-au vestit bucuria. CAP L. Despre devastarea Panoniei. Atunci ducele Arpad și nobilii sëi, plecând din Ecilburgu cu a treia parte a oștirei sale, și-a așezat oastea lângă câmpul fântânei sărate (Sóskùt), de aicea călărind au sosit la muntele Bodoctu (Bodajk). Iar du cele Arpad a dat, spre resărit, pădure mare lui Eleudunec, tata lui Zolsu, care pădure acum se numesce Vertus (Vértes) dela scuturile, ce le-au lăsat acolo Theotonii. La poalele acelei păduri, lângă balta Ferteu (Fertô), a zidit după un timp îndelungat Sac, nepotul lui Zobolsu, o fortăreață. Ce să mai die? Iar ducele Arpad și militarii sei mergând pe lângă muntele Sant-Martin și-au așezat oastea, și au beut atât ei, cât și animalele lor din isvorul Sabaria (Szombathely). Și urcându-se pe munte, și vedând frumseța pământului Panoniei, s’au bucurat mult, și plecând de aicea, au ajuns până la Raba și Rabucea (Râbcza). Au devastat gințile și țerile Sclavilor și Romanilor, și au ocupat provin ciile lor. Dar au năvălit cu atacuri numeroase și asupra marginilor Carinthienilor moravieni, cărora le-au ucis multe mii de oameni prin tăișul săbiei și le-au dărîmat cetățuile, și le-au luat provinciile în pose siune, și cu ajutorul Domnului, le țin urmașii lor, până în clina de adi

3) Astfel, în loe de Zobolsu. *) Corectură de a. mână ; orig. Uetus. — s) în manuscript pulchritune. 80 swwt ad ducem Arpad. Dews enim, cuius misericordia preuia erat, tradidit duci Arpad et suis militibws inimicos eorum, et per manws suas labores popwlorwm possederunt. Vói cum radicati fuissent, et fere omwia uiciniora regna sz'òi subiugassent, reuersi swnt iuxta Danubium uersus siluam causa uenationis, et dimissis militibus ad sua propria, dux et suj nobiles man- serwwt in eàdem silua per x. dies. Et inde uenerunt in ciuitatem Atthile régis, et ad1 insulam Sepel descenderunt, uöi ducissa et alie mulieres nobilium fuerunt. Et eodem anno dux Arpad 3 genuit filium nomine Zulta ; et factum est gaudium magnum inter Hungaros. Et dux et sui nobiles per plurimos dies faciebant ctmuiuia magna. Iuuenesque eorum ludebant ante faciem ducis et suorwm nobilium, sieut agni ouium ante arietes. Transactis autem qwibwsdam diebws, dux Arpad et sui nobiles communi cowsilio miserunt exercitum contra Menumorout ducem Byhoriensen.3 Cui exercituj principes et ductores facti sunt Usubuu et Velec. Qui egressi sunt de insula equitantes per sabulum, et fluuium Thyscie in portu Beuldu transnauigauerunt. Et inde eqwitantes iuxta fluuium Couroug castra metati sunt, et omwes Siculi, qui primo erant popwli Atthyle régis, audita fama Usubuu, obuiam pacifici uenerunt, et sua sponte filios suos cum diuersis muneribws în obsides dederunt. Et ante exercitum Usubuu in prima acie contra Menu morout pugnaturj ceperunt. Et statim filios Sicwlorwm duci Arpad transmiserunt, et ipsi precedentibws Siclis una contra Menumorout eqwitare ceperunt; fluuium Cris in Ceruino monte transnatauerwwt, et inde eqwitantes iuxta fluuium Tekereu castra metati swnt.

LI. De duce Menumorout. Hoc cum audiuisset Menumorout4 qwod Usubuu et Velec nobilis simi milites ducis Arpad, cu»« ualida manu precedentibws Siclis contra eum uenirent, timuit ultra quam debuit, et contra eos ausus uenire non fuit, eo qwod audiuerat ducem Arpadium et suos milites ualidiores esse in bello, et Homanos fugatos esse de Pannonia per ipsos, et Carinthi- norwm Moroanensium fines deuastasse, et multa rnilia hominum occidisse in ore gladij eorum. Regnumqwe Pannoniorwm occupasse, et inimicos eorwm ante faciem eorwm fugisse. Tunc dux Menumorout dimissa multi tudine militum in castro Byhor, ipse cwm uxore et fìlia sua fugiens a facie eorwm in nemoribws Ygf'on habitare cepit. Vsubuu et Velue omwj'sqwe exercitws eorwm leti contra castrum Byhor eqwitare ceperunt et castra metati swnt iuxta fluuium Iouzos. Tercio autem die ordinatis exercitibws,

*) Acest cuvent e intercalat ulterior de altă mână. *) După acest cuvênt e răsură. 81

în posesiune, cu putere și în pace. Atunci Usubuu și Eusee, tata lui Urcun, s’au reîntors sănătoși și în pace Ia ducele Arpad, cu mare în vingere, împreună cu întreaga oștire. Pentru-că Dumnezeu, a cărui în durare le premergea, a dat pe mâna ducelui Arpad și a militarilor sei pe dușmanii lor, și prin manile sale și-a câștigat munca popoarelor. Când fură înrădăcinați acolo și și-au subjugat mai toate provinciile în vecinate, s’au re’ntors lângă Dunăre, cătră pădure, ca să vâneze, și lă sând pe militarii sei să meargă la ale sale, ducele și nobilii sei au remas dece dile tot în acea pădure, și de acolo au venit în orașul regelui Athila, și au descălecat la insula Sepel (Osepel), unde era soția ducelui și alte muieri de ale nobililor. Și în acel an i s’a născut ducelui Arpad un fiu, cu numele Zulta (Zoltân) și s’a făcut mare bucurie între Unguri, și ducele și nobilii sei făcură ospețuri mari în mai multe clile, și tinerii lor s’au plecat înaintea ducelui și a nobililor sei, ca și mieii oilor înaintea berbecilor. Trecând însă câte-va dile, ducele Arpad și nobilii sei, după sfătuire comună, au trimes oștire contra lui Menumoro ut, ducele Biho rului, la care oștire s’au numit de principi și conducetori Usubuu și Velec, cari plecând de pe insulă, călărind peste năsip, au notat peste fluviul Tisa în portul Beuldu. Și de aicea călărind pelângă fluviul Couroug, și-au așezat oastea, și toți Secuii, cari la început erau popoarele regelui Athila, audind de vestea lui Usubuu, au venit pacinici înaintea lor, și le-au dat de bună voie în chizeșie pe pruncii lor, cu diverse daruri, și au început a se lupta în frunte înaintea oastei lui Usubuu contra lui Me- numorout, și îndată au trimis ducelui Arpad pe fii Secuilor, și ei, mer gând Secuii înainte, au început a călări contra lui Menumorout, au notat peste fluviul Cris la muntele Cerbilor (Szarvas), și de aici călărind pe lângă fluviul Tekereu (Tekerö), și-au așezat oastea. Cap LI. Despre ducele Menumorout. Când a audit aceasta Menumorout, că Usubuu și Velec, cei mai no bili militari ai ducelui Arpad, au venit contra lui cu mână puternică, mergând înainte Secuii, s’a temut mai mult, de cât trebuia, și n’a cutezat să vină contra lor, pentru-că a audit că ducele Arpad și militarii sei sunt mai puternici în resboi, și că pe Romani i-au alungat din Panonia, și că au devastat granițele Carinthienilor Moraviei, și că au omorît multe mii de oameni, prin tăișul săbiei lor, că au ocupat țara Panoniei și că dușmanii au luat-o la fugă dinaintea feței lor. Atunci ducele Menumo rout, lăsând mulțimea militarilor îndărăt, în fortăreața Byhor, fugind el însuși împreună cu soția și cu fiica sa, dinaintea lor, a început a locui în dumbrava Ygfon. Usubuu și Velue, împreună cu întreaga lor oștire, au început a călări voioși contra fortăreței Byhor și și-au așezat oastea

•) Astfel, în loc de Byhoriensem. *) Corectură de a. mănâ; orig. Menurout. 82 ad castrum Belland ' egressi swnt. Et e converso milites congregati ex diuersis nationibws, contra Usubuu et suos milites pugnare ceperunt. Sycli et Hufwjgarij2 ictibws sagittarwm multos hominum interfecerunt. Vsubuu et Velec per balistas c.xxv. milites occiderunt. Et pugnatum est inter eos xii. dies et de mi liti bus Vsubuu xx. Hungarij et xv. Sjcli interfecti swnt. Terciodecimo au/em die3, cum Hungari et Sycli fossata castri impleuissent4 *et6 scalas ad murum ponere uellewt, milites ducis Menumorout uidentes audatiam Hungarorum, ceperwwt rogare bos duos principes exercitus6, et aperto castro nudis pedibws supplicantes ante faciem Usubuu et Velec uenerunt. Qwibws Vsubuu et Velec custodiam ponentes, ipsi in castrum Byhor intrauerwwt et multa bona illorwm militum in ibi inuenerunt. Hoc cum Menumorout per nwwtios faga7 lap- sos audiuisset, irruit in maximum timorem. Et misit nwwtios suos cum diuersis muneribws ad Vsubuu et Velec, et rogauit eos, ut ipsi paci fauentes, ut ipsi legatos suos ad ducem Arpad eundi dimitterent, qwi nwwtiarent ei, qwod Menumorout, qwi duci Arpad primo per legatos proprios bulgarico corde superbe mandando, terram cum pugillo se daturum negabat, modo per eosdem nwwtios uictws et prostratws totum regnum et Zulte, filio8 Arpad, filiam suam dare non dubitaret. Tunc Vsubuu et Velec cowsilium eiws laudauerunt, et cum legatis suis nuntios miserunt, qwi dominum suum ducem Arpadium causa pacis rogarent. Qwi cum insulam Sepel intrauissent et ducem Arpad salutassent, secwwda die legati mandata Menumorout dixerunt. Dux uero Arpad inito cowsilio suorwm nobilium, mandata Menumorout dilexit et laudauit, et dum filiam Menu morout eiwsdem etatis, ut filius suus Zultus, iam esse audiuisset, peticionem Menumorout differre noluit, et filiam suam in uxorem Zulte accepit, cum regno sibi promisso. Et missis legatis ad Usubu et Ueluc9 mandauit, ut celebratis nuptiis, filiam Menumorout filio suo Zulte in uxo rem acciperent, et filios incolarwm in obsides positos secum ducerent, et duci Menumorout daret Byhor castrum.

LII. De Usubuu, Velue. Usubuu et Velue nec now omwis exercitus preceptis domini sui fa uentes, filiam Menumorout celebratis nuptiis acceperunt, et filios incolarum in obsides positos secum duxerunt. Et ipsum Menumorout in castro Byhor dimiserunt. Tunc Usubuu et Ueluc cum magno honore et gaudio ad ducem Arpad reuersi sunt. Dux uero et sui yobagyones obuiam eis

‘) Corectură de a. mână. — 2) Greșit : Hugarij. J) Corectură de a. mână, ordinea orig. e : die autern. 4) La mijlocul cuvântului se află spărtură în pergament. 6) După acest cuvânt e răsură. 83

lângă fluviul Iouzos (Gôszâs). Iar a treia di punând în ondine oștirea, au plecat spre fortăreața Beiland, și de cealaltă parte, militarii coadunați din diferite națiuni, au început a se lupta contra lui Usubuu și a militarilor sei. Secuii și Ungurii au omorît mulți oameni prin lovirile cu săgeți. Usubuu și Velec au ucis cu balista (un fel de mașină de resboi, cu ajutorul căreia se aruncau săgeți, petrii și proiectile asupra vrășmașului) cxxv de militari, și s’a purtat lupta între ei xii dile și dintre militarii lui Usubuu fură omorîți XX de Unguri și xv Secui. Iar în a treispredecea di, când Ungurii și Secuii au umplut șanțurile fortăreței, și au voit să pună scări la părete, militarii ducelui Menumorout, veclând îndrăsneala Ungurilor, au început a se ruga de acești doi principi ai oștirei, și deschizând for tăreața, au venit desculți, ca rugători, înaintea feței lui Usubuu și Velec. Pe cari Usubuu și Velec i-a pus sub pază, iar ei au întrat în fortăreața Byhor și au aflat acolo multă bogăție de a militarilor lor. Când a audit aceasta Menumorout, delà solii sei scăpați prin fugă, l-a cuprins o temere foarte mare, și și-a trimis solii la Usubuu și Velec cu diverse daruri, și i-a rugat să fie sprijinitori ai păcii și să lase pe solii sei să meargă la ducele Arpad, cari să îi aducă de știre : Că Menumorout, care la în ceput cu inimă bulgarică, a trimis cu trufie, prin solii sei vorbă ducelui Arpad, că deneagă a-i da și un pumn de pământ, acum însă prin acești soli, fiind învins și resturnat, nu se îndoește a da toată țara, și și pe fiica sa lui Zulta, fiului lui Arpad. Atunci Usubuu și Velec au lăudat planul lui, și împreună cu solii sei au trimis și ei soli, ca să roage pe ducele Arpad, domnul lor pentru pace. Cari când au întrat pe insula Sepel, și au salutat pe ducele Arpad, a doua di au spus solii însărcinarea primită delà Menumorout. Iar ducele Arpad, după consfătuirea nobililor sèi, plăcându-i a lăudat însărcinarea lui Menumorout, si când a audit că fiica lui Menu- morout ar fi de o etate cu fiul seu Zulta, n’a voit să amâne rugarea lui Menumorout, și a primit fiica de soție lui Zultu, dimpreună cu toate ce îi s’au promis. Și trimițând soli la Usubuu și Velec, ca serbându-se nunta, să primească pe fiica lui Menumorout de soție lui Zulta, fiului seu, și să aducă cu sine pe fii locuitorilor dati chizeșie și fortăreața Byhor să o dee lui Menumorout. CAP LII. Despre Usubuu și Velue. Usubuu și Velue, precum și întreaga oștire sprijinind poruncile domnului lor, după ce s’a serbat nunta, au primit pe fiica lui Menu morout, și au dus cu sine pe fiii locuitorilor dați în chizeșie, și pe Me numorout l-au lăsat înderăt în fortăreața Byhor. Atunci Usubuu și Velue s’au re’ntors la ducele Arpad, cu mare onoare și bucurie. Iar ducele și

8) Corectură de altă mână; orig. exercittim. ’) Așa e greșit, în loc de fuga. 8) După acest cuvent e răsură. 9) Urmă de răsură. 84 processerunt, et filiam Menumorout, sicut decet sponsam tanti ducis, honorifice ad ducalem dornum duxerunt. Dux uero Arpad et omnes sui primates célébrantes nuptias, magna fecerunt conuiuia, et fere cottidie comedebant nuptialiter cum diuersis milibws1 circumiacentium regnorwm. Et iuuenes eorwm ludebant ante faciem ducis et suorwm nobilium. Dux Arpad accepto iuramento primatum et militum Hungarie, fìlium suum Zultam ducem cum magno honore eleuari fecit. Tunc dux Usubunec patri Zoloucu pro suo fidelissimo seruicio dedit castrum Bezprem cum omnibus3 appendiciis suis. Et Veluquio dedit comitatum de Zarand. Et sic ceteris nobilibws honores et loca condonauit. Menumorout post istam causam in secwndo anno sine filio mortuus est, et regnum eiws to- taliter Zulte generi suo dimisit in pace. Post hec anno dominice incarnationis d. cccc. vii. dux Arpad migrauit de hoc secwlo. Qwi honori fice sepultws est supra capwt uniws parui fluminis, qwi descendit per alueum lapideum in ciuitatem Atthile régis. Vbi etiam post conuersionem Hungarorwm edificata est ecclesia, que uocatwr Alba, sub honore beate Marie Virginis. LIII. De suscessione3 Zulte ducis. Et successif ei filiws suus Zulta, similis patri moribws, dissimilis natwra4. Fuit enim dux Zulta parum blesus et candidus, capillo molli et flauo, statwra mediocri, dux bellicosus, animo fortis, sed in ciuibws clemens, uoce suaui, sed cupidus imperij. Quern omnes primates et mili tes Hungarie miro modo diligebant. Transactis qwibwsdam temporibus, dux Zulta cum esset xiii-cim annorwm, omnes primates regni sui com muni consilio et pari uoluntate qwosdam rectores regni sub duce prefece- rwnt, qwi moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesqwe5 sopirent. Alios autem constitueront ductores exercitus6, cum qwibws diuersa regna uastarent, quorum nomina hec fuerunt: Lelu filiws Tosu, Bulsuu uir sanguinis filiws Bogat, Bonton7 filiws Culpun. Erant enim isti uiri bellicosi et fortes in animo, qworwm cura nulla fuit alia, misi domino suo subiugare gentes, et deuastare regna aliorwm. Qwi accepta licenția a duce Zulta cum exercitu caranthino decreuerunt. Et per Forum Julij in mar chiani Lombardie uenerwwt, uói ciuitatem Paduam cedibws et incendiis et gladio et rapinis magnis crudeliter deuastauerunt. Ex hinc intrantes Lombardiam, multa mala facere ceperwnt. Qworum uiolentie ac belluyno furori cwm terre incole in unum augmen conglebate resistere conarentwr, tunc8 innumerabilis multitudo Lombardorwm6 per Hungaros ictibws sagittarwm periit, qw«m plurimis episcopi« et comitibws trucidatis. Tunc

*) Probabil greșit, în loc de militibus. 3) In manuscript prin eroare de peana: ominibus. a) Așa, în loc de successione. 4) La capetul foaiei e spărtură mai mare în pergament. 85 iobagii sei au mers înaintea lor, și au adus cu onoare pe fiica lui Me- numorout, — precum se cuvine miresei unui duce atât de mare, la casa ducelui. Iar ducele Arpad și toți fruntașii sei, serbând cununia, au făcut ospâț mare, și se ospătau ca la nuntă mai în toate dilele, împreună cu tot felul de militari din țările de prin împrejur. Și tinerii se produceau cu jocuri în fața ducelui și a nobililor sei. Iar ducele Arpad, primind jurământul fruntașilor și al militarilor Ungariei, a ridicat pe fiul seu Zulta cu mare onoare la rangul de duce. Atunci ducele a dat lui Usu- bunec, tata lui Zoloucu, fortăreața Bezprem, cu toate ce se țin de ea, și lui Velucu i-a dat comitatul Zarand, și tot așa a dăruit și celorlalți nobili onoruri și posesiuni. La al doilea an după această întâmplare a murit Menumorout fără fiu, și a lăsat în pace țara întreagă lui Zulta, ginerelui seu. După aceasta în anul 907 al întrupării Domnului, ducele Arpad a trecut din lumea aceasta, care fu înmormântat cu onoare de asupra isvorului unui fluviu mic, care curge prin albie de peatră în orașul regelui Athila, unde după încreștinarea Ungurilor s’a zidit, în onoarea Preacuratei Maria, o biserică, ce se numesce Alba. Cap LIII. Despre moștenirea ducelui Zulta. Și a moștenit după el fiul seu Zulta, fiind în moravuri asemenea tatălui seu, dar de o natură diferită. Pentru-că ducele Zulta a fost puțin gângav și alb, cu pâr moale și galben, de statură mijlocie, duce resboinic, tare de inimă, dar blând cătră cetățeni, cu graiu plăcut, dar lacom la domnire, pe care toți fruntașii și militarii Ungariei l-au iubit de minune. Trecând câtva timp, când ducele Zulta fu de 13 ani, toți fruntașii țârii cu sfat comun, și cu asemenea voință, au făcut pe câțiva de cârmuitori (administratori) ai țârii supuși ducelui, cari prin cumpetatea dreptului obicinuit, să domolească procesele și certele celor învrăjbiți; iar pe alții i-au pus de conducători ai oastei, cu cari să devasteze diferite țâri, a căror nume a fost : Lelu, fiul lui Tosu, Bulsuu, bărbat sangvinic, fiul lui Bogat, Bonton, fiul lui Culpun. Aceștia erau bărbați resboinici și tari de inimă, cari n’aveau altă grijă decât a subjuga popoare pentru domnul lor, și a devasta țerile altora. Cari luându-și remas bun delà ducele Zulta, au declarat resboi oastei carintine, și au venit prin forul Iuliei la marchia Lombardiei, unde au devastat cu erudirne cetatea Padua prin foc și sabie, și jafuri mari. De aicea intrând în Lombardia, au în ceput să facă multe rele și când locuitorii pământului, îngrămădiți la un loc, s’au încercat a se împotrivi crucjimei și furiei lor bestiale, atunci au périt prin loviturile săgeților Ungurilor, o mulțime nenumărată de

6) începutul cuvântului e scris pe răsură. 6) Corectură; orig. exercitum. ’) în loc de Botond. ’) Hașură. — 9) Corectură de altă mână; orig. Lumbar dorwm. 86

Lutuardus episeopus Uercelensis ecclesie, uir nominatissima«, Caroli mi- noris quondam imperatoris familiarissima« amicus ac fidelissimus musi li arius a secreto, hoc audito, assumptis secum opibus atque incompara- bilibus thesauris, quibus ultra *qua» estimări potest habundabat, cum om- wibus uotis effugere laboraret eorum cruentam ferocitatem, tunc inscius 1 super Hungaros incidit, et mox ab eis captas intertìcitur, et thesaurum existimationem humanam transcendentem, quern secum ferebat, rapuerunt. Eodemquc tempore Stephanas frater Waldonis comitis, cum in secessu residens super murum castri in nocturnis aluum purgare uellet, tunc a quodam Hungaro per fenestram cubiculi sui sagitte ictu grauiter uulne- ratur, de quo uulnere eadem nocte extinguitwr.

LIV. De deuastatione Lotorigie, Alemcmnie et Francie. Deinde Lotorigiam et Alemanniam deuastauerunt. Francos quoque orientales in confinio Francome et Bauarie multis milibus eorum2* cesis, ictibus sagittarum in turpem fugarti conuerterunt. Et omnia bona eorum, accipientes ad ducem Zultam in Hungarian! reuersi sunt. LV. De morte Lelu et Bulsuu. o Postea uero anno v. regnante Cunrado imperatore, Lelu, Bulsu Botond, incliti quondam et gloriosissimi milites Zulte ducis Hungarie, missi a domino suo, partes Alemannie3 irrupuerunt, et multa bona eorum acceperunt. Sed tandem Bauarorwm et Alemannorum nefandis fraudibus Lelu et Bulsuu capti sunt, et iuxta fluuium Hin in patibulo suspensi occiduntur. Boto.ndu et alij Hungarorum milites, qui ex eis residuj fuerant, uidentes se malo dolo inimicorum coartatos, audaucter 4 et uiriliter steteruwt. Et ab inuicem 6 non sunt alienati, sed alter alteram partem mensuram6 in periculum precipue sumpserunt adiuuare et uulneratorum more leonum in media arma fremebundi ruentes in hostes sdos grauissima cede prostraueru-nt. Et quamuis erant uicti, tarnen uictores suos forcius et uictoriosius uicerunt, et grauissima cede prostrauerunt. Felix igitur Hungarorum embola, multa periculorum experientia, iam securior et exercitatior de ipsa continua exercitatione preliorum uiribws et potestate prestantior, totam Bauariam et Alemanniam ac Saxoniam et regnum Lathariense igne et gladio consumpserunt. Et Erchargenum7 atque Ber- toldum8, duces eorum, decollauerunt. Hinc uero egressi Franciam et Gal- liam expugnauerunt, et dum inde uictores reuerterentur, ex insidiis Sa-

*) Corectură de a. mână. 2) Acest cuvênt e vîrît ulterior de a. mână. 8) Corectură de a. mână. 4) Astfel, în loc de audacter. 8?

Lombartji, și au sugrumat mai multi episcopi și comiți. Atunci Lutuard, episcopul bisericei Uercella, bărbat de mare nume, amicul cel mai intim și cel mai credincios consilier în cele secrete al fostului împărat Carol cel Mic, audind aceste au luat cu sine bogățiile și comorile neasămănânde de mari, cu cari se îmbelșugau mai mult, de cât s’ar puté prețui, când se silea să încunjure prin ori-ce promisiune sălbăticia lor crudelă, atunci a dat pe neștiute peste Unguri, și fiind prins fu omorît prin ei, și au răpit comorile aduse cu sine, cari trec peste prețuirea omenească. Tot în acel timp Stefan, fratele comitelui Waldo, când ședea pe un loc singuratic, deasupra murilor fortăreței, și voia să-și curățe pântecele noaptea, atunci fu greu rănit prin lovirea săgeții unui Ungur, peste fe- reasta camerei sale, de care rană a murit în acea noapte. Cap LIV. Despre devastarea Lotoringiei, Alemanniei și Franciei. După aceea au devastat Lotoringia și Alemannia, și pe Francii delà răsărit i-au luat urît la fugă la granița Franconiei și Bavariei, omorînd multe mii din ei prin loviturile săgeților, și primind toate averile lor, s’au reîntors în Ungaria la ducele Zulta. Cap LV. Despre moartea lui Lelu și Bulsuu. Iar după aceea în al cincilea an, stăpânind împeratul Cunrad, Lelu, Bulsu și Botond, odinioară cei mai renumiți și glorioși militari ai lui Zulta, ducele Ungariei, fiind trimiși de cătră domnul lor, au năvălit în părțile Alemanniei și au luat multă avere delà ei. Dar în urmă Lelu și Bulsu fură prinși prin amăgirile scârboase ale Bavarilor și Alemannilor, și fură omorîți lângă fluviul Hin (In) spânzurându-i de furci. Botond și alți militari ai Ungurilor, cari au remas dintre ei, vedându-se strimtorați prin mânia răutăcioasă a dușmanilor, au stat în loc îndrăsneți și bărbă- tesce, și nu s’au despărțit unii de alții, ci au apucat a ajuta o parte pe alta, mai cu samă pe cei remași în pericol, și după obiceiul leilor răniți, aruncându-se cu sgomot în mijlocul armelor, au culcat la pământ pe dușmanii lor, cu omor groaznic. Și deși erau învinși, totuși au învins mai tare și mai biruitor pe învingătorii lor, și i-au culcat la pământ cu cel mai groaznic omor. Norocoasă este deci scena (embola) aceasta ä Ungurilor, care prin esperința multor primejdii, este acum mai sigură și mai deprinsă, prin esersarea (deprinderea) neîntreruptă în resboaie, în putere și forță mai excelentă, au nimicit prin foc și sabie toată Bavaria, Saxonia și țara lui Lothar și au tăiat capul lui Erchargenus și Bertoldus,

6) Aceste doue cuvinte au fost scrise într’una; altă mână le-a despărțit. e) Astfel, probabil în loc de mansuram. ’) Greșit, în loc de Erchangerum. 8) Corectură de a. mână ; orig. Bertuldum. 88

xonum magna strage perierunt. Qui autem ex ipsis euaserwwt, ad propria redierunt. Sed de morte Lelu et Bulsuu aliorumque suorum militum dux Zulta et sui primates non modicum sunt conturbati, et inimici Theotoni corum sunt facti. Tunc dux Zulta et sui milites propter illatam iniuriam inimicorum contra eos inspirare ceperunt, et quolibet modo possent eis uincere1 reddere, non tacerent. Sed diuina gratia adiuuante, dux Zulta anno dominice incarnationis d. cccc. xxxi. genuifeÆlium, quem nominauit Tocsun, pulchris oculis et magnis, capilli nigri et molles, comam habebat ut leo, ut in sequentibus audietis.

LVI. De2* inimicis Athonis regis. Eodem anno inimici Athonis regis Theotonicorum in necem eins detestabili facinore machinabantur. Qui cum per se nichil mali ei facere potuissent3, auxilium Hungarorum rogare ceperunt. Quia sciebant, quod Hungarij essent insuperabiles in assuetis bellorum laboribus, et plurimis regnis deus per eos furoris sui flagella propinasset. Tune illi inimici Athonis regis Theotonicorum miserunt nuwcios suos ad Zultam ducem, uirum bellicosum, et rogauit eum, dato auro multo, ut adiutorio hungaro predictum regem Athonem inuaderent. Dux uero Zulta iracundia ductus, tarn pro eorum pace et predo, qwam etiam pro morte Lelu et Bulsuu gemebundo pectore misit exercitum magnum contra Athonem regem Teothonicorum. Quibus principes et ductores fecit Botundium filium Cul- pun et Zobolsum filium Eleud, necnon Ircundium4 filium Eusee. Qui cum egressi essent a duce Zulta, rursum Bauariam, Alemanniam et Saxoniam atqwe Turingiam in gladio percusserunt. Et exinde egressi in quadrage sima transierunt Renum fluuium, et regnum Lotariensem in arcu et sagittis exterminauerunt. Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes, ecclesias dei crudeliter intrantes spoliauerunt. Inde per abrupta5 Seno- nensium per populos Aliminos ferro si&i uiam et gladio apperuerunt. Superatis ergo illis bellicosissimis gentibws et naturali situ locorwm tu- tissimis6, montes Senonum transcenderunt et Segusam ceperunt ciuitatem. Deinde egressi Taurinam ciuitatem opulentissimam expugnauerunt7. Et postquam planam regionem Lambardie aspexerunt, totam pene Italiam bonis omnibus affluente/» et exuberantem conscitatis8 cursibus spoliaue runt. Deinde uero Botond filius Culpun et Urcun filius Eusee superatis omnibus gentibus prememoratis, felici uictoria fruentes, ad propria regna

*) Greșit, în loc de uicem. ’) înaintea acestui cuvent e rasura. 8) Acest cuvent e despărțit prin spărtură. 4) Corectură de altă mână ; orig. Icundium. 5) Corectură de a. mână. — 6) Corectură; orig. tutissimus. 89 al ducilor lor. Iar plecând de aicea au năvălit asupra Franciei și Gal ilei, și când s’au reîntors ca învingători de aicea, au périt prin măcelul cel mare provenit din cursa Saxonilor, iar aceia, cari au scăpat dintre ei, s’au reîntors la ale lor. Dar ducele Zulta și fruntașii sëi s’au turburat mult prin moartea lui Lelu și Bulsuu și a altor militari ai lor, și au devenit dușmani ai Theotonilor. Atunci ducele Zulta și militarii sei, pentru insulta suferită delà dușmani au început a se conspira contra lor, și n’au tăinuit cum le-ar puté da îndărăpt împrumutul. Dar cu ajutorul grației dumnezeesci, ducelui Zulta i s’a născut un fiu în anul 931 al întrupării Domnului, pe care l-a numit Tocsun, cu ochi frumoși și mari, për negru și moale, avea coamă ca leul, precum veți aucji în următoarele. Cap LVI. Despre dușmanii regelui Atho. Tot în anul acela dușmanii lui Atho, al regelui Theotonilor, au atentat la viața lui cu rëutate scârboasă, cari neputêndu-i face nici o reutate, au început a cere ajutorul Ungurilor, pentrucă știau, că Ungurii sunt nebiruiți în afacerile obicinuite ale rësboaielor și că D-cleu a trimis prin ei asupra mai multor țări biciul furiei sale. Atunci acei dușmani ai lui Atho, regele Theotonilor, au trimis pe solii lor la ducele Zulta, bărbat resboinic, și dându-i mult aur, l-a rugat, ca cu ajutor unguresc să nă vălească asupra numitului rege Atho. Iar ducele Zulta, condus de mânie, atât pentru împăciuirea și rugămintea lor, cât și pentru moartea lui Lelu și Bulsuu, a trimis, cu inimă sfâșiată, mare oaste contra lui Atho, regele Theotonilor, căreia a numit de principe și conducëtor pe Botund, fiul lui Culpun, și pe Zobolsu, fiul lui Eleud, precum și pe Ircund, fiul lui Eusee. Cari când au plecat delà ducele Zulta, au isbit din nou cu sabie în Bavaria, Alemannia, Saxonia și Turingia și plecând de aicea la Păresimi, au trecut peste fluviul Renu, și au stins țara Lo- tharingiei, cu arc și săgeți, și năvălind cu erudirne peste toată Gallia, au jefuit cu erudirne bisericile lui D-deu, în cari au întrat. De aici și-au deschis cale cu fer și cu sabie peste rîpele Senonilor, spre popoarele Alemanniei. După-ce au învins deci pe acele popoare,, foarte resboinice și foarte asigurate prin posiția naturală, s’au suit peste munții Senonilor și au cuprins cetatea Segusa (Susa). Plecând de aicea, au luat cu asalt Taurina (Turin), orașul cel mai bogat, și după-ce au privit șesul Lom- bardiei, au jefuit în fugă grabnică mai toată Italia îmbelșugată și abun- dantă în toate bunurile. Iar după aceea Botond, fiul lui Culpun, și Urcun fiul lui Eusee, după-ce au învins toate popoarele menționate, s’au întors

’) Cuvèntul ceperunt scris greșit la început, a fost subpunctat, semn că se omite, și a fost suprascris de a. mână cuvêntul expugnauerunt. Acest loc arată evident, că manu scriptul e o copie, pentru-că cu un șir mai nainte ocură ceperunt și copistul a greșit cu un șir la descriere. 8) Original a fost scris conscitatatis, a doua silabă ta fiind punctată e a se omite. 7 90 feuertuntwr. Tunc Hoto rex Teothonicorwm posuit insidias iuxta Renum fluuium, et cum omni robore regni sui eos inuadens, multos ex eis in terfecit. Botond et Vreun ac reliqwi exercitum magis uolentes mori in bello, quam apropriata»» siòi uictoriam amitterent, tunc hostibws pertina- citer insistunt, et in eodem bello qwendam magnum ducem, uirum no- minatissimum interficiunt. Et alios grauiter uulneratos in fugam conuer- tunt, quorum spolia diripiunt. Et exinde ad propria redeunt regna cum magna uictoria. Et cum Bothond et Vreun in terram Pannonie leti reuer- terentwr, tunc Bothond longo labore belli fatigatws, miro modo infirmari cepit, ex luce migrauit, et sepultws es prope fluuium Uereucea. Sed istud notum sit omnibus scire uolentibws, qwod milites Hungarorwm hec et alia huiwsmodi bella us^we ad tempora Tucsun ducis gesserunt.

LVII. De constitutione regni. Dvx uero Zulta post reuersionem militum suorwm fìxit metas regni Hungarie ex parte Grecorwm usqwe ad portam Wacil, et usqwe ad terram Racy. Ab occidente usqwe ad mare, ubi est Spaletina ciuitas. Et ex parte Theotonicorwm usqwe ad pontem G-uncil, et in eisdem partibus dedit castrum construere Ruthenis, qwi cum Almo duce auo suo in Pannoniam uenerant. Et in eodem confillio ultra lutum Musun collocauit etiam Bis- senos non paucos habitare pro defensione regni sui, ut ne aliqwando in posterum furibundi Theotonici propter iniuriam siòi illatam, fines Hun- garorwm deuastare possent. Ex parte uero Boemorwm fixit metas usqwe ad fluuium Moroa, sub tali condicione, ut dux eorwm annuatim tributa persolueret duci Hungarie. Et eodem modo ex parte Polonorwm usqwe ad montem Twrtur, siewi primo fecerat regni metam Borsu filiws Bunger. Et dum dux Zulta et sui milites ita radicati essent unqwe1 Hungarij, tunc dux Zulta duxit filio Tocsun uxorem de terra Cumanorwm. Et ipso uiuente accepit iuramenta suorwm nobilium, et filium suum Tocsun fecit ducem ac dominatorem super totum regnum Hungarie. Et ipse dux Zulta iii °. anno regni sui filij * 2 de ergastulo corporis uiam uniuerse carnis egressus est. Thocsun uero dux cum omnibws primatibws Hungarie po tenter et pacifice per omnes dies uite sue obtinuit omnia iura regni suj. Et audita pietate ipsiws,s multi hospites cowfluebant ad eum ex diuersis nationibws. Nam de terra Bular uenerunt qwidam nobilissimi domini cum magna multitudine4 Hismahelitarwm, quorwm nomina fuerunt: Bilia et Bocsu. Qwibws dux per diuersa loca Hungarorwm cowdonauit terras, et insuper castrum, qwod dicitwr Pest, in perpetuum concessit. Bylla uero et frater eius Bocsu, a quorwm progenie Ethey descendit, inito consilio

*) în loc de Undique ; semnul scurtării nu s’a pus. 2) Corectură de a. mână; ordinea corectă: filii sui. 91

cu învingere fericită în țara proprie. Atunci Hoto regele Theotonilor a pus cursă lângă fluviul Renu, și năvălind asupra lor cu toată puterea terii, au omorît pe multi dintre ei, Botond și Urcun și ceilalți din oaste au voit să moară mai bine în resboi, decât să peardă învingerea apro piată. Atunci au gonit cu statornicie pe dușmani, și au omorît în acel resboi pe un duce mare, pe un bărbat foarte însemnat, și pe alții greu răniți i-au luat la fugă, a căror jafuri le-au răpit, și după aceea s’au re întors cu mare învingere în țara proprie. Și când Botond și Urcun s’au reîntors voioși pe pământul Panoniei, atunci Botond, obosit de afacerea cea lungă a resboiului, a început a scădâ în puteri în mod admirabil, și s’a mutat din lume, și fu înmormântat lângă fluviul Uereucea (Veröcze). Dar să știe toți, cari voesc a ști, că militarii Ungariei au purtat acestea și alte resboaie de acest fel, până la timpul lui Tucsun.

Cap LVII. Despre constituțiunea țerii. Iar ducele Zulta, după reîntoarcerea militarilor sëi, a fixat marginile țârii Ungariei. De cătră partea Grecilor, până la poarta Wacil, și până la pământul Raci ei. Cătră apus, până la mare, unde zace orașul Spa lato ; și de cătră Theotoni, până la podul Guncil, și tot în acele părți a dat Ruthenilor, cari veniră în Panonia cu ducele Almus, moșul seu, să zidească o fortăreață, și tot în acea graniță, dincolo de noroiul Musun (Mosony) a așezat să locuiască acolo mulți Bisseni, spre apărarea țerii sale, ca nu cândva mai târdiu Theotonii, infuriati pentru nedreptatea ce li s’a întâmplat, să poată devasta marginile Ungariei. Iar de cătră Boemi a fixat marginile până la fluviul Moroa, sub aceea condițiune, ca ducele lor să plătească în tot anul tribut (dare) ducelui Ungariei. Și tot în chipul acesta, de cătră Poloni, până la muntele Țurțur, precum făcuse mai înainte marginile țerii Borsu, fiul lui Bunger. Și când ducele Zulta și militarii sei fură astfel înrădăcinați pretutindenea, întocmai ca Ungurii, atunci ducele Zulta a adus soție fiului seu Tocsun de pe pă mântul Cumanilor, și a primit jurământul nobililor sei âncă în viața sa și pe fiul seu Tocsun l-a numit de duce și de domnitor peste toată țara Ungariei. Și însuși ducele Zulta, în al treilea an al domnirei fiului seu, a trecut din temnița vieții la cele vecinice. Iar ducele Tocsun, împreună cu toți fruntașii Ungariei, a stăpânit în viața sa, cu putere și în pace, toate drepturile țârii sale. Și audindu-se de cucernicia sa, au alergat la el oaspeți mulți, delà diferite națiuni. Căci de pe pământul Bular au venit atari domni, foarte nobili, cu o mare mulțime de His- maeliți, a căror nume a fost: Billa și Bocsu, cărora ducele le-a dăruit pământuri în diferite locuri ale Ungariei, și peste aceasta le-a dat pe

8) Originalul sua e punctat, ca semn de omitere, si a. mână a suprascris ipsius. înainte de ipsius e răsură. — *) Corectură de a. mână. 1* 92 de populo secum ducto, duas partes ad seruicium predicti castri concesserunt. Terciam uero partem suis posteris dimiserunt. Et eodem tempore de eadem regione uenit quidam nobilissimus miles nomine Heten, cui etiam dux terras et alias possessiones non modicas cowdonauit. Dux uero Thocsun genuit filium nomine Geysam quintum ducem Hungarie. Et in eodem tempore de terra Byssenorum uenit quidam miles de ducali pro genie, cuius nomen fuit Thonnzoba1 pater Vrcund, a quo descendit genus Thomoy. Cui dux Thocsun dedit terram habitandi in partibus Kemey usque ad Tysciam, u&i nunc est portas Obad. Sed iste Thonuzoba uixit usque ad2 tempora sancii régis Stephani nepotis ducis Toesun. Et dum beatas rex Stephanus uerba uite predicaret et Hungaros baptizaret, tunc Thonuzoba in fide uanus noluit esse chrisiianus, sed cum uxore uiuvs3 ad portum Obad est sepultas, ut ne baptizando ipse et uxor sua uiuerent cum Christo in eternum; sed Vreun filius suus chrisijanus4 factus, uiuit cum Christo in perpetuum.

*) Corectură de a. mână. *) înaintea acestui cuvent e răsură. 93 vecie fortăreața, ce se numesce Pest, iar Billa și Bocsu, fratele lui, delà care se trage vița lui Ethey, după avuta consfătuire, a dat doue părți din poporul adus cu sine spre serviciul sus numitei fortărețe. Iar a treia parte a lăsat-o următorilor sei. Și tot pe timpul acela a venit din acel ținut cutare militar foarte nobil, cu numele Heten, căruia ducele asemenea i-a dat pământuri și alte multe posesiuni. Iar ducelui Tocsun i s’a născut un fiu, cu numele G-eysa, al cincilea duce al Ungariei. Și în acel timp a venit de pe pământul Byssenilor atare militar, din neam de duce, al cărui nume a fost Thonuzoba, tata lui Urcund, dela care se trage familia Thomoy ; căruia ducele Tocsun i-a dat pământ spre locuire în părțile Kemey, până la Tisa, unde se află acum portul Obad. Dar acest Thonuzoba a trăit până la timpul regelui Stefan cel Sfânt, nepotul ducelui Tocsun. Și când fericitul rege Stefan predica cuvintele vieții și boteza pe Unguri, atunci Thonuzoba, nestatornic în credință, n’a voit să fie creștin, ci trăind cu soția sa, fu înmormântat în portul Obad, ca nu cumva el și soția sa, fiind botezat să trăiască în veci cu Christos, dar Urcun, fiul seu s’a făcut creștin și vețuește cu Christos în veci.

3) Corectură de altă mână; orig. uiuos, o e punctat, semn că e a se omite, și de asupra lui e scris v. 4) Corectură de a. mână. 14 26 dvt&v In ti f£/ i r? ii aiata f naaxiet vechia c/wnxp iK'-a.

JiipAX Jah’Cc cumvc-ci ivtrtiwvuluv Borono, titrWTVviiv al ■»CiiHui iÆWa. Irubim Cdf-triui

Munkacs)

uypartus

Sequh

Xuruqrad. \J ■

<-4PF« Kojwcna.

14 16 18

7 i)h ~Rpflr Ï S-rf/rPtl.