Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 227 Judeþul Cluj R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 -22 9 f e b r u a r i e 2 0 1 2 3 lei Alexandru Vlad Alexandru www.revistatribuna.ro

O carte în dezbatere Ploile amare

Radu Preda Claudiu Groza Poeme de Emergency Mitropolii ºi Octavian Soviany mitropoliþi Entrance la Graz Ilustraþia numãrului: Miron Duca

1 Black PANTONE violet Black Pantone 253 U

bloc-notes TRIBUNA Director fondator: Ioan Slavici (1884) Un zeppelin velin ªtefan Manasia PUBLICAÞIE BILUNARà CARE APARE SUB EGIDA e la Zalãu ne soseºte noul numãr CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ (ianuarie 2012) al Caietelor Silvane, Drevistã a comunitãþii scriitoriceºti din zona Sãlajului, în care întîlnesc, de fiecare Consiliul consultativ al revistei de culturã datã, lucruri interesante. Meritã lãudat efortul Tribuna: redactorului ºef Daniel Sãuca ºi al prietenilor Diana Adamek sãi de a însufleþi un loc altmineri urgisit Mihai Bãrbulescu economiceºte în capitalismul nostru crunt. Aurel Codoban Am reþinut, pentru cititorii Tribunei, proza Ion Cristofor scurtã semnatã de Alexandru Jurcan Marius Jucan (ªoarecele din vaza cu flori), cronica literarã Virgil Mihaiu marca Traian T. Coºovei, episodul 4 al Ion Mureºan reportajului savant orchestrat de Györfi-Deák Mircea Muthu György (La Moigrad, pe traseul Vanca – Ovidiu Pecican Techergheli sãlãjene 4), studiul tradus de Petru Poantã Daniel Hoblea (René Guénon, Arborele ºi Ioan-Aurel Pop ºarpele). Din cele „trei cãrþi de la Iaºi” Ion Pop semnalate de Marius Chelaru, m-a fãcut Ioan Sbârciu curios ºi m-a întristat în acelaºi timp apariþia Radu Þuculescu antologiei poetice Din literatura chilianã Alexandru Vlad contemporanã (selecþie, traduceri ºi prezentãri de Mario Castro Navarette, Editura „Opera Redacþia: I. Maxim Danciu magna”, 2011): intruvabil în librãriile clujene, (redactor-ºef) volumul prezintã fie autori-cult (Pablo Neruda, Nicanor Para, Roberto Bolano, Ovidiu Petca Vincente Huidobro, Gonzalo Rojas, Carmen (secretar tehnic de redacþie) Berenguer, Guillermo Teiller) fie poeþi cîteva dintre capodoperele scrisului sãu. O mapuche/araucani (Elicura Chihuailaf, fãceau ºi alþi scriitori satirici, unii Ioan-Pavel Azap Sebastian Queupul, Rayen Kvyeh), în contemporani cu el, care înþelegeau, ca ºi el, Claudiu Groza tãlmãcirea unui nativ care „ºi-a petrecut bunã cã omul este produsul mediului în care ªtefan Manasia parte din viaþã la Iaºi”. trãieºte. De exemplu, la Cehov, contradicþiile Oana Pughineanu Pentru cã în 2012, „pe 30 ianuarie se ºi viciile din viaþa adulþilor se rãsfrîng în cea împlinesc 160 de ani de la naºtere, iar în 22 Nicolae Sucalã-Cuc a copiilor. La Caragiale, o societate prost iunie va fi centenarul morþii”, Viorel Mureºan Aurica Tothãzan organizatã, o clasã politicã ºi o obºte taratã, Maria Georgeta Marc ne rãsfaþã, în paginile Caietelor Silvane, cu un înþesatã de figuri vicioase, germineazã în neconvenþional ºi – vai! – atît de actual eseu, universul copilãriei din schiþe. Lucrul acesta Tehnoredactare: intitulat I.L. Caragiale ºi clasa cea nouã: n-a trecut neobservat, iar Garabet Ibrãileanu Virgil Mleºniþã „Scrise adesea cu mijloacele gazetarului, l-a intuit între primii: «El urãºte atît de mult ªtefan Socaciu schiþele în primul rînd stau dovadã cã I. L. (fotoreporter) clasa cea nouã, încît o prigoneºte, cum s-ar Caragiale aparþine unei mari familii de spirite zice popular, pînã-n pînzele albe, pînã în Colaþionare ºi supervizare: care au ceea ce G. Cãlinescu numeºte tristeþe copiii ei mici, care sunt antipatici (Domnul L. G. Ilea veselã. Aceastã marcã apropie adultul de Goe, Vizitã). Dacã n-am ºti cã, prin Domnul copil, îi pune în ochi o luminã încãrcatã de Goe ºi Vizitã, Caragiale satirizeazã o clasã Redacþia ºi administraþia: ambiguitãþi pe care numai artiºtii le pot socialã, dacã n-am ºti cã aceste douã bucãþi 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 exprima. Existã o micã prozã a lui Charles sunt tot literaturã socialã (ºi nu psihologicã), Baudelaire intitulatã Jucãria sãracului, unde se Tel. (0264) 59.14.98 atunci faptul cã, de cîte ori Caragiale a aratã cã aceastã tristeþe veselã poate fi Fax (0264) 59.14.97 zugrãvit în schiþele sale copii, i-a zugrãvit cu E-mail: [email protected] contagioasã. Acolo, «un copil frumos ºi antipatie, ne-ar îndritui sã credem cã marele Pagina web: www.revistatribuna.ro fraged, îmbrãcat în portul acela de þarã aît de nostru scriitor nu numai cã nu e un om bun, ISSN 1223-8546 plin de cochetãrie», aflat în grãdina unui dar cã e un om foarte rãu».” Exemplificînd castel, îºi abandonase în iarbã o jucãrie afirmaþiile cu personajele Nicu (bãieþelul din bour minunatã ºi privea lacom prin grilaj la «un alt Grand Hotel «Victoria Românã») ºi D-l Goe, copil, murdar, pirpiriu, funinginos». Copilul inubliabilul repetent, eseul lui Viorel Mureºan din curtea scãldatã în soare a castelului confirmã, în fapt, detestabilele realitãþi sorbea din ochi jucãria celuilalt, aflat între actuale. Pentru cã, nu-i aºa, ne-o spune tot ciulini ºi urzici: o cutie cu zãbrele în care era Nenea Iancu, în Valahia pînã ºi grãdiniþele un ºobolan viu. «Fãrã îndoialã din economie, sînt „pepiniere de escroci”! pãrinþii îi scoseserã jucãria chiar din viaþa însãºi. ªi cei doi copii rîdeau unul la altul „ frãþeºte, cu dinþii de un alb egal», îºi încheie Baudelaire poemul în prozã.” ªi continuã, de astã datã, lucidul profesor de limba ºi literatura românã, Viorel Mureºan: „În contextul societãþii româneºti actuale, cea a anului 2012, criza cea mai acutã poate cã se simte în educaþie. Caragiale rezervã acesteia

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

2 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

editorial

susþinerea sporitã de care se bucurã acestea în Scopuri intersectate rândul populaþiei. O strategie ecologistã sustenabilã poate fi un rãspuns original oferit întrebãrii referitoare la ieºirea din criza Sergiu Gherghina economicã. Deºi rezultatele nu vor fi vizibile pe sigurarea prin rotaþie a preºedinþiei Uniunii opunându-se de ceva vreme ridicãrii acestor termen scurt, pânã la finalul mandatului, mãsurile Europene (UE) este deseori menþionatã în restricþii. În acelaºi timp, este destul de dificil de luate pot reprezenta o bazã pentru politicile Amass-media la începutul ºi la finalul unui estimat ce va face Danemarca referitor la urmãtoare. În plus, credibilitatea Danemarcei în mandat. Existã promisiuni de început ºi un cvasi- numeroasele încãlcãri ale dreptului de liberã ceea ce priveºte astfel de mãsuri este mult mai raport de final, fãrã nicio implicaþie de fond sau circulaþie a cetãþenilor europeni în câteva state mare decât în ceea ce priveºte politicile de discuþii ulterioare. Nu existã evaluãri ale unor membre (de exemplu, Franþa, Italia) când tocmai migraþie sau economice. mandate, nu sunt judecãþi de valoare referitoare la Danemarca este cea care a impus controale la Una dintre marile provocãri ale preºedinþiei performanþele unei þãri. De multe ori þãrile ce graniþele sale în condiþiile în care este membru al daneze este legatã de unitatea statelor membre. asigurã preºedinþia Uniunii sunt necunoscute spaþiului Schengen care garanta libera circulaþie. aºa cum a ilustrat ºi recent adoptatul tratat cetãþeanului european obiºnuit. O excepþie este Astfel, este greu de imaginat cum Danemarca bugetar, þãrile pun pe primul plan interesele reprezentatã de populaþia statului ce asigurã poate soluþiona unele probleme legate de migraþie naþionale. Au fãcut aºa ori de câte ori o decizie preºedinþia, de obicei aceasta beneficiazã de o pe plan european când ea însãºi oferã exemple majorã a trebuit luatã la nivel european. În cantitate mai mare de informaþii despre ce se considerate negative de oficialii de la Bruxelles ºi contextul crizei economice aceste disensiuni s-au petrece la nivel european. Din aceastã perspectivã, Strasbourg. accentuat, au fost din ce în ce mai multe voci a informãrii cetãþenilor, rotaþia preºedinþiei este Aceste douã aspecte vin sã nuanþeze separate. Coordonarea ºi acþiunea comunã sunt una binevenitã. La începutul mandatului þara care optimismul afiºat de ministrul danez pentru singurele care fac din UE ceva mai mult decât o preia preºedinþia îºi expune prioritãþile pentru afaceri Europene în momentul preluãrii uniune monetarã, o apropie de caracteristicile perioada de ºase luni în care este la conducere. preºedinþiei UE. Acesta a menþionat cã prioritãþile unui actor politic. Deºi nu a fost membru Marea majoritate a acestor prioritãþi are caracter sunt legate de dinamism, responsabilitate, fondator, Danemarca este în UE de aproape patru general iar dezideratele sunt ample. În ce mãsurã securitate ºi mediu. Este adevãrat cã înþelegerea decenii. Mulþi dintre europarlamentarii danezi, sunt aceste planuri aplicabile? Aceasta este acestor termeni destul de generali poate sã difere, întrebaþi de prioritãþile preºedinþiei þãrii lor, au întrebarea la care îmi propun sã ofer un rãspuns dar responsabilitatea pe plan economic nu a fost evidenþiat necesitatea unei astfel de unitãþi ce în rândurile urmãtoare, utilizând exemplul vizibilã pânã în prezent. Dacã securitatea fãcea poate garanta succesul la nivel unional pe mai Danemarcei ºi primele ºase luni din 2012 în care referire la statutul cetãþenilor europeni care multe dimensiuni. În acest sens, Danemarca are este la conducerea UE. muncesc în altã þarã, nici acest scop nu este unul avantajul de a succeda Poloniei, o þarã ce nu are Situaþia financiarã dificilã din Europa ºi uºor de îndeplinit. Actele Danemarcei au vizat reputaþia unui susþinãtor fervent al idealurilor ºi falimentul Greciei a determinat ca prioritatea mai degrabã protejarea propriilor cetãþeni ºi la unitãþii europene. Danemarca mai are cinci luni sã ultimelor cinci state care au asigurat preºedinþia securizarea graniþelor sale. În schimb, axarea pe arate contrariul. UE sã fie ameliorarea situaþiei. Semnarea problematicile de mediu la nivel european este „ Tratatului bugetar – de cãtre 25 din cele 27 de realistã. Succesul înregistrat în ultimul deceniu de state membre – la începutul preºedinþiei daneze partidele verzi din Europa Occidentalã ilustreazã indicã faptul cã aceastã preocupare nu se va schimba. Reluarea procesului eºuat în decembrie 2011 a adus o surprizã: Cehia, care iniþial fusese de acord cu tratatul, a refuzat semnarea sa invocând motive constituþionale. Marea Britanie a fost consecventã ºi a rãmas în afara Tratatului deºi argumentele invocate de premierul Cameron erau foarte slabe. Pe termen scurt, principala mizã a acestui Tratat este salvarea zonei euro. Deºi interesele ºi prioritãþile economice ale Danemarcei converg cu cele ale statelor din zona euro, aceastã þarã nu este afectatã în mod direct de criza prin care trece moneda unicã. Mulþi dintre partenerii sãi economici fac parte din aceastã zonã ºi este normal sã existe îngrijorare. Totuºi, este neclar cum va acþiona Danemarca pentru a asigura implementarea Tratatului. Acest punct de îngrijorare este relevant mai ales cã Danemarca nu sprijinã necondiþionat acordul interguvernamental al zonei euro pentru guvernanþã fiscalã (este posibil sã necesite aprobare prin referendum). Prin prisma acestor aspecte este dificil de evaluat modalitatea în care Danemarca va gestiona actuala situaþie. Un prim punct negativ ce trebuie observat este pasivitatea sa. Nu a iniþiat discuþii bilaterale (sau trilaterale) cu cele douã state care nu au dorit semnarea Tratatului. Refuzul Cehiei nu a fost urmat de discuþii prin care oficialii de la Praga sã fie întrebaþi despre adevãratele motive ale deciziei (cele oferite sunt superficiale) sau sã fie convinºi de necesitatea unui astfel de Tratat. O a doua mare problemã a UE este legatã de libertatea de circulaþie a persoanelor ºi de procesul migraþiei. În acest sens, Danemarca a menþionat deja cã doreºte ca restricþiile de pe piaþa muncii pentru cetãþenii români ºi bulgari sã fie înlãturate în scurt timp. Nu este clar cum doreºte cã ajungã la un consens cu Marea Britanie, Germania sau Olanda, toate trei Miron Duca Cerdac, acril, 2003

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 3

Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U

cãrþi în actualitate

de lokum, prepararea leacurilor, gastronomia rafinatã, ceremonialul nunþii ori austeritatea înmormântãrii fac Romanul insulei obiectul prezentãrilor de-a dreptul fastuoase în care etnograficul este la el acasã, cu observaþia cã toate Mircea Muthu aceste pagini se înscriu în aceeaºi tehnicã narativã de Ilie Sãlceanu, Ada Kaleh, roman de dragoste adaugã tandemul Deli Papaz – bãtrânul Zachir – toþi amânare a unui sfârºit ce va avea loc de facto în Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2008 aceºtia naratori ºi deopotrivã personaje. Dar ultima parte a trilogiei. Pe de altã parte descrierile, Gelin, mireasa din Ada Kaleh adevãratul pesonaj este „þara dintre ape”, introduse ºi ca sã opreascã timpul, transmit o Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2010 antropomorfizatã, unde se consumã arzãtoare poveºti compensativã bucurie de a trãi clipa, în siajul de dragoste, redevabile preceptelor lui Omar Khayam îndemnurilor din rubaiatele lui Khayam: „platouri de acã prin re-teritorializare înþelegem faptul cã în grafia, bãnuitã, a celui „de-al ºaptelea profet”, nisetru, de morun afumat sau cu cegã mai fragedã, locuri dispãrute (oraºe, regate etc.) trãiesc Mischin Baba, venit tocmai din Buhara ca sã prefacã, prãjitã ºi imediat învelitã în foi de nuc, cu carnea Dprin aºa numitele non-locuri în care, iarãºi prin mormântul sãu, non-locul imaginat aromatã de uleiurile acelor frunze, cupe cu heringi de paradoxal, funcþioneazã mitul centrului atunci insula într-un nostalgic centrum mundi. Ada Kaleh, situatã Dunãre, cruzi, curãþaþi ºi þinuþi câteva zile în usturoi Ada Kaleh, aflatã astãzi sub apele lacului de la mijlocul Dunãrii (”nici în România nici în Serbia”) ºi oþet, castroane adânci cu ciorbã de peºte gãtitã acumulare de la Porþile de Fier, este admirabil ilustreazã funcþionalitatea operatorului onto-istoric dupã o reþetã numai de adalâi ºtiutã, piftii de peºte reconstruitã – monografic ºi simbolic – în trilogia între ºi, în consecinþã, supravieþuirea agonicã a insulei cu bucãþi de ºalãu sau de cegã, plutind într-o masã romanescã a lui Ilie Sãlceanu. Cele douã volume dupã dispariþia Semilunii imperiale ºi dezintegrarea albã, gelatinoasã, icre, mai ales icrele sturionilor, apãrute – Ada Kaleh, roman de dragoste (2008) ºi Austriei Mari. Insula realã a fost „un atelier unde veniþi pânã la Ada Kaleh sã-ºi depunã roadele” º.a. Gelin, mireasa din Ada Kaleh (2010) – fac parte din olarul în locul argilei a frãmântat rase ºi neamuri, a Plecarea lui Ali Kadri la Istanbul este premonitorie, de imaginarul nostru oriental continuând, spre exemplu, amestecat turci, albanezi, bosneci, macedoneni, vlahi, acum „noi am rãmas singuri, de acum urma sã nu doar stilul înflorat dar ºi prezentificarea unui bulgari, irakieni, iranieni, kurzi ºi au ieºit la lumina aºteptãm sfârºitul nostru ºi al insulei”, comenteazã declin ºi a unei dispariþii inexorabile, anunþatã ºi soarelui, din cuptorul lui, adalâii”. Prezenþa în cineva acest prim sfârºit al ostrovului dintre ape. Ce mereu amânatã prin ºirul de istorisiri intercalate sub absenþã, respectiv amintirea lui Mischin Baba care ar va rãmâne, totuºi? Ne-o spune Laurenþiu D., un melancolic cer de Halima. „Umblai prin poveste fi transmis, dincolo de mormânt, ºtirea despre sosirea alter-ego-ul naratorului: sã „ticluiesc în fiecare noapte printre ei”, scria Emanoil Bucuþa despre turcii din regelui în insulã coaguleazã stratul mitic, unde huria noi eroi ºi o nouã insulã... E ca ºi cum ai inventa niºte Vidinul interbelic în Fuga lui ªefki (1927). La fel, în Zulleiha de pildã reediteazã imaginea mitului chipuri ºi siluete asemãnãtoare adalâilor ºi le-ai aºeza insulã – odinioarã „spaima Dunãrii” – „turcii cu semiantropomorf (motivul sirenei). Peste acest nivel, pe un ostrov cu o cetate construitã dupã modelul celei turban ºi sabia în mânã erau duºi, au intrat în supravieþuind prin mausoleul lui Baba ori în reale iar apoi le-ai insufla viaþã. Dar ca niºte statuete frunzele cãrþilor”, asemeni turcilor de „lânã coloratã” obiceiurile sectanþilor bektaºii, se suprapune desenul de lut, nu vor mai fi niciodatã aidoma modelelor, ºi „þesuþi în covoare” ai amintitului Bucuþa. De altfel, unei colectivitãþi înscrisã, genetic ºi picaresc de multe lipsindu-le lucrurile cele mai imporante, sângele elogiul scrierilor vechi este necondiþionat, mai existã ori, în geografia sud-estului european: „Am tãiat de-a amintirile”. Rãmâne, însã, ºi altceva: non-locul creat cu „imamul cel înþelept, înconjurat acasã de suluri curmeziºul Balcanii, se destãinuie cineva, am trecut harul prozatorului semnificã mai mult decât un recurs brodate cu litere rãsucite, liniuþe negre scrise cu prin Gostiva, pe la tekeul de acolo, din Albania, o la memorie, el fixeazã – ºi e miracolul povestirii – un migalã de derviºii atotînþelepþi, haireti, cei care se mãnãstire de derviºi, apoi am urcat spre Belgrad, iar loc, o lume ºi un timp alunecate, altfel, în uitarea îndoiesc de toate înafarã de puterea fãrã margini a lui de ostrov m-am apropiat cu ceamulul unui grec din colectivã. Între manuscrisele „imamului înþelept” ºi Allah”. Fraza onctuoasã, mãtãsoasã curge la fel, într- Orºova”. Ali Kadri, celãlalt personaj care polarizeazã romanul în roman despre Dunãrea cu ostrovul acum un bine lucrat, naratologic vorbind, arabesc epic existenþa comunitãþii turceºti recupereazã, cu eforturi, scufundat se întinde un arc de cerc în ideea cã alcãtuit din mãrturia documentarã (în jurnalul lui doar o parte din beneficiile de altã datã ale insulei. semnele artei (aici: narative) vor avea întotdeauna o Daniel Laitin), din cea ficþionalã propriu-zisã (în Regele va fi considerat ca o salvare iar în aºteptarea funcþie soteriologicã. Marya Copta, romanul lui Laurenþiu D.), la care se lui artera comercialã cu miros de condimente ºi gust „ întîmplãri, cartea putînd fi astfel cititã ºi ca o Romanul unui univers crepuscular cronicã a unei comunitãþi rurale din cîmpie. E un loc, cum spuneam, al confluenþelor etnice, cu Petru Poantã amprente central-europene. Romanul începe cu reconstituirea barocã a genealogiei unor familii ªtefan Damian romanul unui univers crepuscular ale cãrui înrudite, ale cãror ultime progenituri sînt copiii Arhanghelul de sticlã evenimente principale se petrec într-o asemenea Claudiu ºi Sergiu. Deºi o voce distinctã ºi Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011 comunitate ruralã din perioada comunistã. obiectivã, naratorul vorbeºte din perspectiva lui Accentul nu cade însã pe reconstituirea istoricã a Claudiu, personajul depozitar al memoriei satului chinoxist din prima promoþie, ªtefan epocii, ci mai curînd pe strategiile narative ºi pe ºi a oamenilor sãi. Existã la cei doi bãieþi ideea Damian s-a afirmat iniþial ca poet, debutînd articularea unui dispozitiv simbolic care pretinde conservãrii corporale a memoriei prin tatuarea pe editorial în volumul colectiv Eu port aceastã E o lecturã stratificatã a þesãturii epice. Romanul are propria piele a cîte unei cruci pentru fiecare mort fiinþã (1973). Apoi se consacrã definitiv prozei ºi 33 de capitole (cifrã cu referinþe livreºti ºi al clanurilor lor. Dupã dispariþia lui Sergiu (plecat, traducerilor din italianã. Pînã în 1989, publicã mitologice), fiecare constituit din unul sau mai fãrã urmã, în timpul comunismului), Claudiu, douã culegeri de povestiri (Portrete de familie, multe episoade, dupã un posibil model de devenit orãºean, se întoarce ca un posibil 1977, ºi Sfîrºit de varã, 1985) ºi trei romane epopee. Aceste „cînturi”, preponderent autonome, restaurator în satul devastat de inundaþii. Aici (Nunta, 1980, Prisma, 1982 ºi Pisica de Eritreea, formeazã structura insularã a romanului ºi vor sã descoperã relicvele vechiului sat în casa 1986). Cadru universitar dupã 1989, scriitorul îºi sugereze, totodatã, insularitatea destinelor umane Bãtrînului: arhanghelul de sticlã mutilat ºi cultivã vocaþia de italienist nu doar cu numeroase pe care le conþin. Mai departe: teritoriul unde se flacoanele în care Sergiu începuse sã conserve traduceri, ci ºi cu studii academice despre consumã evenimentele episodice este strãbãtut de spiritele vieþuitoarelor moarte. Niºte muncitori literatura italianã, dintre care ar fi de remarcat cel un Rîu, ºi acesta cu o încãrcãturã mitologicã, care îl ajutã la reconstrucþia casei dau într-o puþin Biografie ºi poezie în Renaºterea italianã plutaºul care-i trece pe oameni dintr-o parte în groapã peste un schelet uman care, în fantasmele (2004) ºi Metamorfozele naraþiunii în opera lui F. alta fiind poreclit Caron. Timpul istoric al lui Claudiu, ar putea fi „Prinþul cu ochii albaºtri”, Tozzi (2004). Oricum, mai bine de douã decenii, comunitãþii, apoi, se desfãºoarã dupã un scenariu adicã posibilul strãmoº fondator. Trecutul, prozatorul stã ascuns ºi abia de curînd apare cu similar potopului biblic. E vorba, de fapt, despre respectiv istoria unui neam, supravieþuieºte prin romanul Arhanghelul de sticlã, unul marcat, fãrã un scenariu apocaliptic în care disoluþia unei lumi memoria urmaºilor. ªi, cum anticipam, romanul îndoialã, de experienþa italianã, însã rãmînînd în este consecinþa desacralizãrii ei. Chiar simbolurile este în esenþã istoria sinuoasã ºi accidentatã a relaþie cu imaginarul din Nunta ºi din povestiri. sacre apar acum într-un registru derizoriu: un unei comunitãþi din perioada comunistã. Dar, am Spaþiul epic comun acestora vine din Crist de tablã în ruinã la margine de drum; remarcat deja, nu avem de-a face cu o naraþiune transfigurarea unei geografii reale ºi anume, arhanghelul morþii, un arhanghel de sticlã spartã fluidã ºi cu conflicte ºi tensiuni epice propriu-zise, cîmpia arãdeanã a Mureºului, cu comunitãþile ei agãþat de tavanul unei case decrepite în care se ci cu o succesiune de istorii care, în ansamblul cosmopolite care mai pãstreazã urme ale vechii stinge, asasinat de propriu-i fiu, ultimul Bãtrîn al lor, refac atmosfera unei epoci ºi pitorescul unor lumi imperiale pînã pe la sfîrºitul celui de-al satului. Aceasta ar fi, pe scurt, reþeaua simbolicã, locuri. În imaginarul prozatorului, satul este un Doilea Rãzboi Mondial. Arhanghelul de sticlã este saturatã însã de o sumedenie de personaje ºi de topos complex, dar surprins în momentul

4 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

metamorfozelor sale sub regimul comunist ºi al declinului iremediabil ca formã de civilizaþie tradiþionalã. Deºi mai pãstreazã unele Pe linia fantastã reminiscenþe idilice ºi de ritual, el cunoaºte Victor Cubleºan intruziunea unor elemente de civilizaþie urbanã, Rîul (apã simbolicã a uitãrii) fiind tot mai Vasile Mîrza poveºtii fantastice. Dacã pentru început povestirea frecvent traversat de cãtre sãteni în drumul lor Regina nopþii gliseazã pe ceea ce pare a fi traseul uzual, aproape spre oraº. Pe fondul acestei dezagregãri, oamenii Baia Mare, Ed. Eurotip, 2010 cliºeic, al unei duble poveºti erotice, înspicuitã doar devin niºte singurãtãþi, fiecare avînd însã o de cîteva scene mai fãrã perdea, dar altfel purtatã poveste memorabilã. Aceste personaje cu înd vine vorba de fantastic în literatura pe aripile unui dialog care poate fi pus în oglindã poveºtile lor constituie de fapt substanþa românã este foarte uºor sã amintim de cu cel practicat în romanele noastre cu succes la romanului ºi tocmai aici exceleazã arta de CMihai Eminescu, I. Agârbiceanu, Cezar publicul feminin din anii ’30, existã o bruscã povestitor a lui ªtefan Damian. Petrescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade ºi, în frîngere a liniei narative care trece întreg parcursul Ceea ce atrage numaidecît atenþia este spatele acestor nume, sã contabilizãm cîteva sub zodia fantasticului. Personajul feminin care plãcerea picturalã a evocãrii: de la peisaje ºi tot realizãri de excepþie. Mai greu este atunci cînd alimenteazã aceastã breºã în real este o mixturã trebuie urmãritã linia fantasticului ca o prezenþã soiul de antichitãþi pînã la portretele foarte ciudatã de filon neaoº maramureºan, influenþe din constantã în proza noastrã, ca un element recurent, expresive ale personajelor. Fãrã a fi vorba despre folclorul românesc tradiþional, reflecþii ale unor cu exponenþi care sã înglobeze de la autori o poetizare decorativã, descrierile au adeseori o lecturi din clasici ºi numeroase locuri comune din consacraþi la unii specializaþi sau la tentative vibraþie ºi o densitate poeticã. Stilistica vag zona goticului englez, dar ºi cîteva mituri urbane ocazionale. Într-un fel s-ar putea spune cã prozei ceremonialã a naraþiunii, precum ºi limbajul moderne intens vehiculate de filmele horror din româneºti îi lipseºte apetitul pentru filonul elaborat cu migalã ºi cu un anume rafinament ultimele trei decade. Zburãtorul român îºi dã mîna fantastic, cã autorii români sunt în permanenþã sînt mãrcile imediat sesizabile ale unei proze cu prinþesa vampirã americanã pentru a cimenta un atraºi de dimensiunea realistã, de contactul artiste. Imaginea satului este, pe un nivel, personaj ambiguu ºi complex. Prinþesa nopþii e o îngemãnat cu realitatea, într-un dialog ficþionalizat muzealã ºi uºor estetizatã, tocmai prin plãcerea ºtimã a întunericului, un sucub, o zînã, o vrãjitoare, în care evadarea din plauzibil e puþin apreciatã. naratorului de a cãuta poezia „vetustã” a un vampir, e un personaj cu valenþe pozitive ºi Romanul de debut al lui Vasile Mîrza vine sã diverselor obiecte patinate de vreme, precum ºi a negative. Intenþiile frumoasei sînt pe atît de exploateze tocmai acest perimetru acum pustiu, unor obiceiuri mai vechi ori mai noi. Nu lipsesc contradictorii pe cît de puþin credibilã îi este adãugînd tuºa personalã a plonjãrii în lumea nici miraculosul ºi nici perspectiva comicã din prezenþa. Vasile Mîrza are curajul de a broda acest Maramureºului tradiþional. Regina nopþii se acest univers caleidoscopic, plin de culoare ºi nou tip de naraþiune fantasticã în care recurge la o plaseazã astfel, ca roman, atît într-o perspectivã miºcare, dar învãluit de o melancolie hibridizare complexã ºi riscantã a ecourilor continuatoare de tradiþii, prin tentativa de zugrãvire crepuscularã. Epicul propriu-zis constã în literaturii fantastice cu cele ale literaturii de acuratã a unui areal bine delimitat spaþio-temporal, întîmplãri dispuse într-o reþea „în ochiuri”, consum. cît ºi în zona inovaþiei ºi creãrii de legãturi cu întîmplãri, deci, în aparenþã insulare, însã al cãror Prozatorul recurge la formula deseori întîlnitã în tradiþia, mai degrabã, anglo-saxonã, a romanului martor ori personaj chiar este de cele mai multe acest tip de naraþiuni, cea a povestirii în ramã ºi a gotic ºi a horror-ului modern. ori Claudiu ºi, pînã la dispariþia sa, Sergiu. Pe de manuscrisului comentat. Chiar dacã nu este de o Plasarea acþiunii romanului în anii ºaptezeci îi o parte, ele reconstituie imaginea satului cu originalitate debordantã, structura aceasta a fost ºi permite prozatorului o reîntoarcere într-un timp metamorfozele sale, iar, pe de alta, sînt o continuã sã fie utilizatã cu succes de peste douã care, dupã o lipsã de aproape douã decade din reprezentare a vieþii afective ºi a sute de ani, oferind suficientã maniabilitate pentru literatura noastrã, pare sã se reîntoarcã în forþã. comportamentelor sociale ale indivizilor. Cu toate a însãila un roman cu douã axe temporale ºi doi Perioada comunistã joacã însã un rol absolut minor cã dinamicã ºi încã vitalã, lumea aceasta ruralã se naratori. Personajele creionate nu sînt însã la în arhitectura poveºtii, reprezentînd mai degrabã un aflã într-un moment al descumpãnirii ei. Tradiþia, înãlþimea ambiþiilor autorului, naratorul avînd mult fundal foarte îndepãrtat, simplã sursã de cu codurile ei ritualice, pare sã-ºi fi epuizat mai prea multã vervã ºi personalitate ºi prea adeseori autenticitate pentru contextul istoric. Mult mai toate resursele. Bãtrînul, care semnificã aici însuºi ocupînd prim-planul acþiuniii cu propriile tribulaþii, implicat este decorul maramureºean. Vasile Mîrza arhetipul, este ucis de propriul fiu degenerat. O în defavoarea eroului central. Vina îi revine însã pare sã agreeze descrierile detaliate ºi complexe, poveste de dragoste dintre doi tineri, complicatã acestuia, mult prea ºablonizat ºi tipizat. Existã mult adeseori intrînd în construcþia unei scene într-o cu seducerea fetei de cãtre un impostor, sfîrºeºte prea multe latenþe romantice tîrzii recognoscibile în sumã de detalii a cãror valoare e pur decorativã. cu crimã. Într-o altã ordine, apar tot soiul de acest personaj pentru binele sãu, astfel încît ªtefan Romancierul transcrie inclusiv cîntece populare ºi personaje trãznite, nonconformiºtii, inadaptabilii trece încet, dar sigur, graniþa în zona colinzi tipice zonei, dar materialul folcloric este mai la noua ordine, fanteziºtii. Aºa, de pildã, este neplauzibilului ca individ. degrabã unul binecunoscut ºi de mult extins în Americanul, þãranul hîtru, mimînd un fel de Romanul lui Vasile Mîrza va oferi cititorilor sãi afara Maramureºului. Din acest punct de vedere nebunie, care trãieºte în aºteptarea eliberatorilor experienþa plãcutã a unei lecturi cu suspans, în intromisiunile etnografice sînt dezamãgitoare, de peste ocean. Altul îºi construieºte un car cu cheie fantasticã ºi pe un ton foarte neaoº, aportul lor la construcþia culorii locale fiind douã oiºti, demonstraþie a faptului cã nu ºtie în deschizînd o portiþã pentru un gen de prozã care minimal ºi strict ornant, cititorul avînd deseori ce direcþie sã apuce. Într-un registru diferit, de pare a fi fost uitat la noi de prea mult timp. tentaþia de a depãºi la lecturã materialul aproape oniricã idilã campestrã, se consumã suplimentar.Unde conteazã cu adevãrat materialul „ întîlnirea eroticã dintre tatãl lui Claudiu ºi folclorico-etnografic, e în zona de articulare a amanta sa. Deºi amoralã ºi traumatizantã pentru copilul-martor, scena are densitatea liricã a unei enigme. Foarte suculent prin hazul sãu rãmîne episodul boccaccian cu þãranul care, dus la oraº sã vîndã niºte gîºte, este invitat, contra cost, de cãtre o familie perversã pentru o partidã de amor în trei. Þesãtura „în reþea” a romanului leagã în cele din urmã episoadele într-o imagine pregnantã a satului, autorul reuºind sã evite atît vechile, cît ºi noile cliºee referitoare la epoca în care se produce transformarea ºi declinul acestuia. „

Miron Duca Poarta albastrã, tehnicã mixtã, 2007

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 5

Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U

o carte în dezbatere Zile tulburi, apã nãmoloasã

ªtefan Manasia Alexandru Vlad comunal – undeva în anii ’70 ai secolului trecut, pe Ploile amare timpul marilor inundaþii. Localizabil în lunca Bistriþa, Editura Charmides, 2011 Someºului, apropiat de orãºelul Dej ºi de Cluj, satul este izolat o lungã perioadã de lumea „civilizatã”, n cîþiva ani vom vorbi poate despre romanul lui de centrele de putere ºi decizie politicã ( fusese Alexandru Vlad, Ploile amare, ca despre unul colectivizat & omogenizat forþat, însã totul pare sã Îreprezentativ pentru noul ethos ardelenesc – meargã de-acum anapoda). Strîngîndu-ºi personajele alãturi de Asediul Vienei de Horia Ursu, Povestirile laolaltã, în condiþii „de forþã majorã”, romancierul mamei bãtrîne de Radu Þuculescu sau de Rãdãcina refuzã totuºi sã le observe ca la menajerie: de bucsau al lui Ovidiu Nimigean. Cînd pãrea adevãrurile sînt formulate eliptic; replicile nu sînt posedat, pentru totdeauna, de farmecul publicisticii, duse pînã la capãt; poveºtile sînt „sucite” ºi mereu al prozei scurte (exersate, numai în ultimul deceniu, amînate ºeherazadic; þigãrile „Naþionale” ºi în cîteva volume heteroclite ºi/sau în principalele „Mãrãºeºti” abia ard în aerul umed, molatic, iar reviste de culturã din Transilvania), Alexandru Vlad lumina zilelor pare sã aibã aceeaºi texturã cu a revine cu un roman amplu (450 de pagini), bãlþilor întunecate, murdare, dupã cum ne panoramic, ruralist, poliþist, parabolic. avertizase deja motto-ul cãrþii, luat din Leonardo da Segmentat în 41 de capitole, îl vãd însã compus Vinci: „Întotdeauna lucrurile oglindite în ape tulburi din douã pãrþi: prima, care ne introduce lejer ºi prind din culoarea a ceea ce tulburã apa.” aparent dezinteresat în lumea satului someºean, Observaþia e permanent împiedicatã, bluratã, parcã deºirînd ghemul de relaþii dintre grupuri ºi dintre spre necazul personajelor ºi spre amuzamentul indivizi; a doua, propunîndu-ne un „mister poliþist” autorului. ºi rezolvarea paradetectivistã a acestuia. Interesantã „Suntem [într-]un amãrît de sat, fost cîndva mi se pare observaþia lui Marius Miheþ – din centru de comunã”, „la aproape douãzeci de ani Familia, nr.1/ 2012 – care vede în Ploile amare „un dupã colectivizare”. Aici, „pãmîntul pãrea cã se sã-i hipersensibilizeze & radicalizeze pe eroi, chiar roman parcã scris de un ºaizecist sedus de piruete retrãsese dintre pietrele curþii care luceau ca ouãle dacã nu asemeni Ploii roºii, dintr-o povestire-cult de optzeciste”: într-adevãr, are un aer de familie cu spãlate”, „lumina se nãºtea concomitent în cer ºi în H.P. Lovecraft. romanele dedicate „obsedantului deceniu”, cu ape”, „vedeai hemoragia argiloasã a ravinelor”. Sînt cîteva personaje ataºante: investigarea – delicatã, niciodatã dusã pînã la capãt „Sîrma pe care se puneau vara rufele la uscat” Mai întîi asistentul medical, fost student – a rãului; capteazã, reacþioneazã la ºi descrie, aºa ajunge „un lanþ de mãrgele lichide”. Devotamentul medicinist, Kat. Provenit dintr-o familie de etnici cum n-am mai întîlnit de mult, mentalitatea unei meteorologic al lui Alexandru Vlad îl egaleazã, în germani, persecutatã dupã al Doilea Rãzboi colectivitãþi rurale; inclusiv titlul romanului, artistic, cele mai bune pagini ale romanului, pe acela al lui Mondial, Kat dezvoltã dimenisiunea poetic, oximoronic, pare a veni din „ºaizecism” – e, Radu Petrescu (din enormul Jurnal) sau Petru Creþia „multiculturalistã” a cãrþii, asemeni „balaoacheºilor” de altfel, titlul unei poezioare publicate de (din Norii). Totuºi, imaginile acaparante sînt – cel care noaptea dorm liniºtiþi – minunat ecou din Pompiliu, unul dintre (anti)eroii cãrþii, la Gazeta de puþin în prima jumãtate a cãrþii – rare ºi oferite cu Þiganiada – „cu apele în pragul caselor”. Dotat cu perete; pe de altã parte, dispozitivul de lentile, parcimonie. Monotonia zilelor ploioase e descrisã, geniu tehnic ºi acea limpezime a rasei, Kat tehnicile de înregistrare ale zilelor apoase ºi ale la rîndu-i, monoton, cu o vibraþie narativã în pragul efectueazã mãsurãtori ale cotelor apelor, personajelor care îþi (tot) scapã printre degete sînt extincþiei. Uneori o comparaþie obezã îºi rateazã construieºte un aparat de radio care funcþioneazã „optzeciste” (prezentînd similitudini cu acelea din efectul: „Pãdurea încã lipsea din peisaj ca ºtearsã cu fãrã curent (în satul rãmas, în urma inundaþiilor, proza lui Gheorghe Crãciun sau Mircea Nedelciu). guma, probabil norii coborîserã atît de jos cã o fãrã telefon, fãrã electricitate). Kat este cel dintîi „Ploile amare” acoperã, de fapt, zile ºi sãptãmîni nãpãdiserã ca scama”. Lipindu-se de tot ºi care va rezolva „misterul” – atîta doar, trebuie spus, în ºir jungla umanã a unui sat – fost centru insinuîndu-se în toate, te-ai aºtepta ca ploile amare cã misterul acesta e poliedral, fiecãruia rezervîndu-i numai o faþetã, propriul adevãr, obsedant... Medicul mizantrop ºi canceros, Dãnilã, formeazã împreunã cu soþia, Livia, un cuplu devitalizat ºi osîndit sã trãiascã sub ameninþarea „dosarului” chiar ºi în colþul acesta de lume, supravieþuind numai dintr-o fostã mare iubire. Despre brigadierul Brodea, responsabilul fermei de gãini canibale ºi artizanul þuicii din gãinaþ, aflãm cã este „fost preot, rãspopit ºi delicvent”, purtãtor al adevãrurilor din temniþele comuniste & „þap ispãºitor” al comunitãþii acesteia (excelentã gãselniþa lui Alexandru Vlad: pentru Brodea, romanul Crimã ºi pedeapsã pe care Pompiliu i-l împrumutã nu mai pare, dintr-o datã, chiar aºa interesant!). Izbutite sînt ºi apariþiile, de roman victorian, ale Îngeraºului, hoþul ºi biºniþarul þigãnuº al satului, interesat de Viaþa animalelor a lui Brehm; se face adesea nevãzut, ca în comediile lui Kusturica. Pompiliu, profesorul de românã, ostracizat aici de furia apelor, e un personaj simultan ridicol ºi sublim (adicã îndrãgostit), exercitînd funcþia de conector al sãtenilor ºi poveºtilor/ semi-adevãrurilor lor. O apariþie interesantã, ataºantã, este ºi Marta, soþia în vîrstã de treizeci ºi ceva a primarului, strãina ºi seducãtoarea, fata cumpãratã ºi femeia invidiatã; pe urmã primarul însuºi, Alexandru Rogozan, suferind clasicul caz românesc al beþiei puterii: fost opozant al instaurãrii comunismului, devine, prin ºantaj, unealta colectivizãrii, „tampon” între oameni ºi autoritãþi; are „plãcerea demolãrii Miron Duca Peisaj (detaliu), tehnicã mixtã- 2006 (Continuare în pagina 16)

6 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

cum s-ar comporta o aºezare umanã oarecare dacã ar fi izolatã de restul lumii o bunã bucatã de Alexandru Vlad ºi vreme ºi dacã gesturile cotidiene ar trebui sã se adapteze unei teribile, persistente, intermitenþele ploilor amare atotcuprinzãtoare umiditãþi? E chiar schema unora dintre cele mai bune cãrþi de prozã ale lumii. Nu altfel procedeazã Saramago în Pluta de Irina Petraº piatrã, Eseu despre orbire ori Intermitenþele morþii. Procedeul e de gãsit ºi în celebre cãrþi policier. Prozatorul poate lucra pe îndelete cu câteva tipuri ºi caractere, sugerând comportamentul mulþimilor printre rânduri. Un numãr restrâns de oameni, ai locului, dar ºi câþiva rãtãciþi acolo, încearcã sã se adapteze nu atât ploii – cu care se obiºnuiesc rapid ºi abia de o mai simt când circumstanþele sunt tensionate, cât noroiului. Aceasta e metafora centralã ºi obsesivã a romanului – amestecul de apã ºi pãmânt, ambele elemente fundamentale ºi pure, ºi însoþirea lor perversã, lipsitã de fluenþã, dar ºi de fermitate. „Noroiul, scria G. Cãlinescu, e o confuzie între douã elemente care aruncã spiritul în incertitudine, o alterare ºi a apei, ºi a pãmântului, nepromiþând nimic”. Bacovia putea fi folosit ca motto. Verbul cãderilor diluviene e repetat pe loc, încãpãþânat ºi cu o dozã de isterie abia stãpânitã ºi în roman. Cã „întotdeauna lucrurile oglindite în ape tulburi prind din culoarea a ceea ce tulburã apa”, mottoul din Leonardo, sugereazã tocmai experimentul la care umãrat în primele rânduri ale optzeciºtilor pauze de respiraþie ale unui gurmet. Citesc într-un invitã cartea. O apãsare menitã sã serveascã de soi (deºi zgârcit cu apariþiile editoriale Exerciþiu mnemotehnic: „E reconfortant sã scrii demonstraþiei. Nºi „disident” ca atitudine scripturalã, nu acum despre lucrurile acestea, ºi am visat Þãrâna, glia, ogorul, brazda, ca instrumentar lipseºte din nicio listã mai acãtãrii), descrierea sa întotdeauna cã le voi scrie relaxat ºi cã ele vor sine qua non al vieþii tradiþionale a þãranului, cu instrumente valabile pentru o anume secþiune «crea atmosferã». Cândva, atunci, n-ar fi avut dispar într-o corciturã imitând tranziþia dintre din literatura vremii e mereu cu rest, mai mare niciun haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel lumi, suspendarea, incurabila inconsistenþã. decât în cazul celorlalte singurãtãþi ale generaþiei fantezia, ar fi fost prozaice, o simplã redundanþã. Excelentã scena piramidei de saci umpluþi cu sale. Se asumã ºi se recunoaºte, mai degrabã, N-avea rost sã le scrii nici mãcar în secret. Acum noroi (ca niºte „testicule amãrâte”) care, prin coincidenþa existenþialã, de spaþiu ºi timp, decât e ca ºi când ai sta la cãldurã ºi ai descrie vremea arhitectura ei geometricã, ar trebui sã opreascã cea de atitudine auctorialã. Melancolic în sensul mohorâtã de afarã, fãrã teama cã geamul ar putea apele. Trimiterea la piramidele egiptene e apatic- atenþiei fixate obsesiv asupra obiectelor acestei plesni ºi moina ar intra înãuntru.” E aici o disperatã. În aceastã insulã pervertitã, lumea de lumi, Alexandru Vlad priveºte realitatea într-un profesiune de credinþã. A. V. alege tratamentul afarã existã ca referinþã vagã, de neîntrupat ceremonial al rostirii pedant, preþios, cu o miºcare „alopat”. Pentru el, oricât de asemãnãtoare cu înãuntrul cercului: „la momentul când apele au amplã ºi, surprinzãtor, fireascã. Totul depinde de realitatea, literatura e altã lume. Sã mai adaug cã închis cercul”, s-a produs o închidere în legi noi. cuvânt, lumea se creeazã acum, în fiecare clipã, nu din propensiuni neo-sãmãnãtoriste scrie Resemnarea e copleºitoare, cãci inconºtientã de prin contemplare verbalizatã – „mi-am concentrat Alexandru Vlad despre „viaþa la þarã”. O proporþiile ei: „Supravieþuind într-o bãltoacã toatã privirea asupra…”. Intarsiile plastice, recuperare a bunei înþelegeri cu lucrurile acestei enormã, satul pãrea pur ºi simplu o insulã, ca un întotdeauna neaºteptate, par mai importante lumi încearcã prozatorul în scrisul sãu ezitant, decât întâmplarea, o stranie excitaþie, misterioasã când iute ºi suspendat, când revãrsat în lungi boþ de mãmãligã într-un castron cu lapte. La o ºi vag ameninþãtoare, transmiþându-se cititorului. perioade cu inserþii picturale. adicã lumea se putea refugia pe deal, putea Fraza de un rafinament adesea excesiv, cu manii Ploile amare (Editura Charmides, Bistriþa, încropi adãposturi în pãdure. Însã nu era cazul, de orfevrier „aþâþat de propriile cuvinte”, 2011, 446 p.) nu e roman al colectivizãrii ºi nici deocamdatã. Apele nu se retrãgeau, dar nivelul lor distorsioneazã expresiv banale feþe ale roman al satului în comunism. Mã voi feri anume era staþionar, nu mai creºtea”. Pentru aceºti þãrani cotidianului. Nicio asemãnare cu tratamentul de astfel de etichete vaste ºi limitative. Foarte ardeleni, sensurile sacre ale pãmântului (aºa cum „homeopatic” al griului cotidian, prezent la mulþi „hotãrâte”, cu hotare înguste, ele includ cartea la apar la Goga ori la Rebreanu) ºi-au pierdut dintre desantiºtii de marcã. Nu se sperã o capitolul demascãri ºi o îndepãrteazã de zona rezonanþa. S-au rãtãcit legãturile cu matca, ameliorare a relaþiei individ–lume-pe-dos prin înþelegerii ºi a meditaþiei. Literatura nu demascã, þãrâna/þarina nu mai e centru al universului descrierea cenuºie a faptului mãrunt, ci se degustã ea identificã mãºtile, le interpreteazã, le disecã ordonându-l arhetipal, glia nu e milostivã, fãrâma de culoare pe care cuvântul o poate resorturile ascunse, le prospecteazã sensurile miriºtea nu e grãitoare. Pãmântul a dispãrut, a împrumuta lumii, exploatând larg ºi, câteodatã, neapãrat general-umane. Istoria nu se învaþã din fost luat, nu doar în scripte. Hoþul Zaharie, prea atent supravegheat libertatea interpretãrilor. literaturã, ci se înþelege. Aºadar, Ploile amare e un alcoolicul, filosofeazã despre schimbarea Suferind de „egocentrismul oglinzii”, A. V. „adunã roman realist-parabolic. Ochiul atent ºi „leneº” (ca proprietarului: „La aproape douãzeci de ani dupã senzaþii ºi imagini cu lãcomia ºi hãrnicia al pictorilor care vãd petele de culoare colectivizare, oamenii se împãrþiserã pe nesimþite, dezlãnþuitã a veveriþei” (Drumul spre Polul Sud). alcãtuitoare de volume ºi le reproduc ignorând a iarãºi, în sãraci ºi bogaþi […] În timpul Livrescul e o excrescenþã cultivatã anume, un þel. treia dimensiune) al prozatorului vede lucrurile colectivizãrii, anii aceia tulburi, vãzuse el cât de Plecarea de la o realitate e facultativã, cãci aºa cum sunt/cum erau, dar nu le închide sub uºor îºi schimbã bunurile posesorul […] Lucrul imaginaþia verbalã ºi memoria culturalã aruncã un formule de unicã folosinþã. Prin intermediul devine al tãu imediat ce l-ai luat de la locul lui ºi strat difuz asupra peisajului natural ºi uman. ralenti-ului metaforal, pledeazã, cum ar spune l-ai fãcut nevãzut. Pânã ºi un câine, care are ceva Propria trântã cu vorbele îi este prozatorului Valéry, pentru o înþelegere în care „a spune cã discernãmânt, dacã-l þii o vreme ºi-i arunci o suficientã. Aºa se întâmplã ºi în Curcubeul dublu. plouã” sã echivaleze cu o afirmaþie de extremã coajã, sfârºeºte prin a te recunoaºte de stãpân”. Norman Manea remarcã, pe bunã dreptate, gravitate existenþialã. În parabola sa – în sensul Lucrul cel mai greu de asimilat e acela al voluptatea livrescului, dar magia compoziþiei nu cel mai bun al termenului, acela de expresie cu abstractizãrii stãpânului: „avuseserã de-a face cu o înseamnã cã avem de-a face într-adevãr cu o toate latenþele în alertã, cu infinite zvonuri de altã realitate, poate mai concretã ºi mai uºor de construcþie armonicã. E, mai degrabã, o aglutinare potenþialitãþi ºi deschisã unor lecturi multiple ºi acceptat: proprietarul. Contele era proprietarul de secvenþe tatonante, fiindcã naratorul îºi joacã polifonice –, chiar asta ne spune A. V., cã plouã. pãdurii, evreul era proprietarul prãvãliei. Acum luciditatea lenos, aburit, ca prin „sticla de lampã” Amar. Avem de-a face cu romanul în straturi al apãruse, sau ajunsese pânã la ei, autoritatea a privirii aþintite înspre averea sonorã dinãuntru, unei comunitãþi pestriþe aflate într-o situaþie statului […] Impozite, obligaþii, campanii, reprodusã prin vocalizele cu lungi, alambicate limitã. Întrebarea pe care o pune cartea e aceasta: Æ

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 7

Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U

Æ cu impulsuri activiste, e aproape simpatic, cãci ar repeziciune se lãsa seara”. Kat introduce o recensãminte, acte de identitate înnoite periodic. vrea sã facã ceva acolo unde toþi ceilalþi au parantezã filosoficã, o cântãrire a impasului. El […] Trebuiau sã fie credincioºi unei abstracþiuni. renunþat sã mai spere. Prenumele trimite, ironic, cautã o „carte serioasã despre problema timpului. Iar puterea abstractã era mai de temut decât la mari campanii machedonice: „Ale lui erau toate […] I-ar fi de folos, nu l-ar mai sâcâi atât de mult trimiºii ei, activiºtii, uneori plini de vicii rãspunderile de când aceia care se ocupau de aceastã supãrãtoare inadecvare a minþii sale cu omeneºti”. În absenþa reperului concret al administraþie ºi de organizarea politicã se momentele zilei. ªi el unul nu prea obiºnuia sã-ºi stãpânului care cere ascultare ºi supunere, grãmãdiserã la centrul de comunã de unde lase problemele nelãmurite”. Cã recurge la o carte oamenii se micºoreazã, devin transparenþi: „ideea dãdeau telefoane ºi trimiteau adrese oficiale, cu despre arta croºetatului are subînþelesuri multe. cã se aflau izolaþi, înconjuraþi din toate pãrþile de ºtampilã, sau veneau uneori în vizite. Iatã cã Pentru doctorul Dãnilã, „ploile acestea nesfârºite ape chiar dacã nu neapãrat în primejdie de acum nu funcþiona telefonul, nu venea nici poºta sunt ca o boalã cronicã, cu care omul ajunge sã moarte, dãdea un sentiment extraordinar de ºi nici în vizitã nu putea veni nimeni. Criza convieþuiascã. ªi perioadele de acalmie a durerilor inconfortabil ºi greu de explicat, care nu dispãrea aceasta l-a gãsit fãrã nici un sprijin din exterior þin loc de sãnãtate”. Paznicul Toma Buric „venea nici un moment, se combina mai degrabã cu […] Zãbovi o clipã în poartã ºi privi uliþa cu un clefãind din cizmele lui largi de cauciuc, lua toate celelalte sentimente ºi le altera. Lumea se aer de stãpân, dar pe uliþã nu era nimeni”. centrul satului în primire ºi aprindea felinarul din micºorase brusc, erai tentat sã te comporþi ca un ªcoala, biserica, prãvãlia s–au închis. Vremea faþa Prãvãliei – ºi asta era un fel de semnal cã mãscãrici.” fiind bolnavã, babele satului se adunã la dispensar lucrurile au intrat în stãpânirea sa”. Crima dã Inteligent detaliatã tema izolãrii. Cele câteva pentru a afla ºtirile. Dar doctorul însuºi e bolnav, oarecare suspans romanului, dar ºi ea e simbolicã. referiri la Putere rãmân anume schematice. pe moarte. Sub ploaia oblicã ºi mãruntã, se fac Florica e neguþãtoarea de plãceri furiºe ale cãrnii, Colectivizarea, victorioasã, a eºuat, oamenii, fãrã gesturi de-acum inutile: „Dãnilã se spãla pe mâini, iar fata ei cea frumoasã, Anca, despre care se pãmânt, ºi-au pierdut verticalitatea ºi nu au absent, ºi fãrã sã fie nevoie de fapt”. Lumea vorbeºte ca despre un ideal de neatins (ºi e visatã deprinderea existenþei comunitare. Rãmân singuri, insulei se defineºte prin absenþã, ingredientele de abulicul Pompiliu), a fost ucisã pentru cã era singurãtatea leneºã, inerþialã fiind varianta unei vieþi obiºnuite ºi cu un minim confort frumoasã ºi purã într-o lume de impostu(rã)ri. Nu degradatã a comunitãþii ferm ierarhizate de dispar: apa de bãut, rachiul, curentul electric, fiindcã ºtie despre matrapazlâcuri ºi crime trebuie dinainte. Intelectualii izolaþi de ape alãturi de lemnele uscate, cafeaua: „Nu te copleºea atât de sã moarã, ci fiindcã nu se pliazã regulilor lumii sãteni nu au soluþii, ei nu fac decât sã adânceascã mult prezenþa [apei], cât absenþa definitivã a noi. Activistul cel borþos se îndrãgostise de ea. simptomele singurãtãþii. Satul cel amãrât rãmâne lucrurilor care fuseserã întotdeauna acolo: Fiindcã „partidul, Uniunea Sovieticã, misiunea ºi pentru ei o necunoscutã. Ca în Apocalipsã, unde drumuri, poteci, tufiºuri, stâlpi, cãpiþe de fân, puterea lui politicã” nu-i erau de niciun folos, îºi stã scris: „ºi o treime din ape se prefãcu în pelin, garduri. Toate lipseau de parcã le-ar fi anulat pierde capul ºi stãpânirea: „Uitase de lupta de ºi mulþi oameni murirã de aceste ape, cãci se cineva, cineva atotputernic, cu o cârpã muiatã în clasã, trecea de la stãri de furie ºi cruzime, când fãcuserã amare”, semne ale amãrelii, amãrãciunii gri (în culoarea fumului). Faptul cã lipsea ºi linia abuza de toatã lumea, la beþii fãrã mãsurã, încât apar peste tot: plante „corcite ºi amare”, supãrãri orizontului, pierdutã într-o ceaþã alburie, fãcea ca trebuia târât la camera de oaspeþi ºi ºters la gurã”. amarnice, poftã amarã, zi „lungã ºi amarã”, lumea aceasta micã sã parã nesfârºitã”. Plouã Satul e o capcanã, „capcana locurilor închise ºi a vegetaþie amãruie, amãrâta de casã, aer amãrui, statornic de multe sãptãmâni, dar aþi dovedit cu propriilor fapte”. Ea îl va pierde ºi pe Îngeraº, cu þigarã „umedã ºi amãruie”. Prin perdeaua ploii toþii un minunat simþ de adaptare, conchide puterea lui apãratã de umbre ºi întuneric. Când, care cade, nimic nu mai pare cum a fost; în Pompiliu a cappella în textul afiºat la Gazeta de în fine, oamenii trebuie sã accepte evidenþa cã acelaºi timp, cu o capacitate stranie de perete. „inundaþii nu mai existã”, ei ies la luminã ca improvizaþie ºi instinct al supravieþuirii, satul În nesfârºirea omeneascã a acestei lumi dintr-un straniu purgatoriu: „Soarele ºi luna deprinde gesturi adaptate la crizã. Izolarea cotropite de ape amare stã forþa romanului. Dacã apãreau pe cer imperturbabile, de parcã n-ar fi înseamnã ieºire de sub autoritãþi, despãrþit de „peisajul tindea de multã vreme sã devinã lipsit din ochii oamenilor atâta vreme. Parcã lume satul poate fi liber, pe cont propriu. Nu monocrom”, iar „lumina slabã a cerului cenuºiu aceºtia ar fi fost cei plecaþi undeva, ºi ar fi revenit doar cã „nu apãruserã nici un fel de autoritãþi. se reflecta în apele murdare”, în mod paradoxal, abia acum acasã”. Tot dublu va fi ºi finalul: Partidul nu-ºi fãcuse simþitã prezenþa ocrotitoare”, „noroiul avea ºi el luminiscenþa lui […], devenea þãruºul înfipt în pãmânt pentru a mãsura dar au rãmas în afara cercului de tinã ºi profesorii tot mai fluid. Printr-o ciudatã inversare, lumina de miºcarea apelor dã frunze ºi rãmurele noi, dar navetiºti, activiºtii, dãrile: „Dupã ce primele jos pãrea oarecum mai puternicã decât cea de sus. „noroiul nu era departe, pândea încã sub crusta spaime au mai trecut, ploaia s-a mulþumit mai Probabil cã ploua, nici nu mai puteai fi sigur”. de pãmânt uscat”. Peste toatã istoria acestor mult sã întreþinã pacostea decât s-o conducã la un Comentariile naratorului ori ale personajelor au absenþe gestionate sub crizã, stãruie constatarea dezastru hotãrât, într-o unitate datã de timp. Au mereu cel puþin douã sensuri („tot satul suferea nãucã a unui personaj: „Deci asta e, îºi spuse fãrã avut chiar ºi unele satisfacþii: încasatorii de toate de o formã oarecare de schizofrenie. Nimic nu sã se gândeascã la ceva anume, nu mai mult felurile n-au mai bãtut satul pentru banii pe era destul de ferm”), ambiguitatea limbajului o decât atât. ªi când nici mãcar asta nu e, de ce þi curent electric, impozite restante ºi altele imitã pe cea a noroiului, care clefãie ºi el, într-un se pare lipsa atât de mare, aproape profundã?” asemenea. Orice datorie a intrat în moratoriu, canon perfid, de fundal. „Trebuie sã ai multã pânã când vor trece apele. Din punctul acesta de grijã, domnu’ Caþ. Apele astea te furã. Te uiþi la P. S. Voi relua aici o întrebare pusã, în câteva vedere, parcã reveniserã vechile vremuri bune”. ele ºi nu-þi dai seama dacã curg sau stau…” Grija rânduri, colegilor mei: în ce moment al istoriei Deºi cartea e ritmatã pe trimiteri biblice, nici de a respecta reguli ºi legi stã în cumpãnã cu postdecembriste a cãrþii au hotãrât scriitorii cã mãcar preotul, plecat la o „discretã adunare la evidenþa cã orice lege poate fi nesocotitã. Nu textele lor pot apãrea oricum? Cã editurile se pot episcopie”, nu e în sat. Autoritatea sa de modã doar pãmântul le fuge de sub picioare, ci viaþa lipsi, nepedepsite, de competenþa unui corector veche nu poate interveni. Comunismul e dincolo însãºi. Încovoiaþi sub ºiroirile ploii, oamenii se de meserie ºi a unui redactor cu cap limpede ºi de deal, de pãdure, tot acolo ºi comuna, oraºul ºi rãsfrâng în trecãtoarea oglindã a apei tulburi cât ochi treaz? Cã, în consecinþã, cartea poate ieºi în o anume formã de eliberare, dar sãtenii sã-ºi zãreascã moartea la pândã. lume descheiatã, cu cravata strâmbã, tivul împotmoliþi în noroaie nu încearcã sã scape. Pe acest fundal se consumã intermitenþele descusut ºi aþele de la însãilat nescoase? Cercul apelor tulburi a devenit pretext tocmai ploilor amare. Totul a devenit un fel de negoþ la Dezacorduri, virgule absente ori puse aiurea, bun pentru a instaura o nouã rânduialã, fie ea ºi negru, rezolvat în clipã, fãrã viitor. Sub repetiþii supãrãtoare, cuvinte cu sens deviat întoarsã pe dos, cu alte noime (ori cu absenþa ameninþarea albã ºi oarecum teoreticã a morþii, (lecþiuni greºite?) într-o carte care merita o lecturã oricãrei noime) ºi cu alte ierarhii (ori cu una personajele se adapteazã (chiar ºi murind de boli fãrã obstacole. arbitrarã ºi grotescã prin neimplicare). Truda vanã cu bãtaie simbolicã, precum cancerul), trãiesc; la înãlþarea piramidei nu înainteazã decât dar, mai ales, nu-ºi pierd speranþa, de nimic „ cumpãratã cu porþii de alcool ºi tutun. Deºi, susþinutã, cã, pânã la urmã, potopul se va opri. mãcar teoretic, ea ar urma sã salveze satul, ideea Astfel, sunt la locul lor cele câteva secvenþe nu prinde, cãci satul nu mai existã, a dispãrut erotice, împreunãri descrise cu fior liric ºi ochi odatã cu pãmântul înstrãinat de colectiv ºi de pictural, chiar dacã nu despre iubire e vorba. ploaie: „Oamenii nu învãþau sã lucreze în grup, Emoþia e a frazelor bine încondeiate, nu a sã-ºi organizeze eforturile”; „Atunci când oamenii protagoniºtilor. Ei îºi rezolvã o nevoie a trupului se adunã, le creºte cheful de vorbã ºi le scade apelând la recuzita la îndemânã. Brigadierul, „fost cheful de lucru. În scurtã vreme, se constituiau preot rãspopit, fost delicvent, producãtor ilicit de într-un cerc ºi începea o flecãrealã pe cinste în alcool ºi paznic la gãini înfometate”, îºi poate timp ce se trecea sticla din mânã în mânã ºi se strecura povestea despre închisori ºi nedreptate, aprindeau þigãri”. Alexandru, un fel de mic tiran cu o grabã impusã de circumstanþe: „cu asemenea

8 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

lecturi Întâlniri cu Marcel Iancu Ion Pop ub acest titlu publicã reputatul cercetãtor literar Octav Doicescu ºi Horia Creangã, într-un ambiþios Geo ªerban o frumoasã ºi revelatoare carte- proiect ”utopic” din 1935. Salbum dedicatã unuia dintre cei mai activi Geo ºerban rememoreazã însã ºi preþioasa militanþi ai avangardei artistice româneºti (Ed. contribuþie a artisului grafician la imortalizarea Hasefer, Bucureºti, 2011). E un ansamblu de evocãri, multor chipuri de scriitori români ai timpului sãu, pornind de la întrevederile criticului cu fondatorul prin portretele imediat recognoscibile prin coloniei artistice israeliene de la Ein Hod, în anii originalitatea lor, publicate în presa literarã, 1976, 1978 ºi 1980. Note din aceste conversaþii se acompaniind antologii astãzi celebre, precum întreþes cu cercetãri de arhivã prin care este Antologia poeþilor de azi a lui Ion Pillat ºi reconstituit un consistent dosar al vieþii ºi operei lui Perpessicius din 1925-28 ori interviurile din Mãrturia Iancu. E un demers pe care Geo ªerban îl face de ani unei generaþii a lui Felix Aderca din 1929; sau buni (îl evocase pe marele artist încã în revista ilustraþiile la cãrþi de Ion Vinea, Mateiu I. I. Caragiale Secolul 20, cu câteva decenii în urmã), iar rezultatele ºi alþii, alãturi de prezenþa sa plasticã din cele mai concludente se vãd acum, când Contimporanul sau Punct, unde protagonistul de pe personalitatea evocatã capãtã contururi ºi reliefuri ca scena avangardistã se manifesta exemplar. Meditaþiile ºi definitive. Cãci lucrarea de faþã este cea mai sale asupra artei noi au avut, de altfel, ºi ecouri cuprinzãtoare perspectivã deschisã pânã acum asupra puternic încurajatoare în scrisul unor poeþi ca Ilarie acestei figuri proeminente a modernitãþii artistice Voronca, la care chiar formulãri imediat identificabile ale artistului erau fertil adaptate în interpretarea ºi Marcel Iancu vãzut de Victor Brauner româneºti. orientarea noii literaturi în faza ei „constructivistã”. Îl urmãrim, astfel, pe foarte tânãrul redactor al Textul inaugural al avangardei româneºti, Manifest convinºi sã-i devinã colaboratori în eforturile efemerei dar semnificativei reviste Simbolul, editate în activist cãtre tinerime, al lui Ion Vinea din novatoare de la Bucureºti (nu e uitatã de cercetãtor 1912 cu colaborarea prietenilor Ion Vinea, a viitorului Contimporanul anul 1925, îi datoreazã, se vede nici expoziþia internaþionalã de sub egida revistei, din Tristan Tzara, a lui Adrian Maniu, sub îndrumarea imediat, foarte mult (fusese, de altfel, precedat de decembrie 1924), dialogurile succinte însã artisticã a plasticianului Iosif Iser, profesorul sãu. I se articole edificatoare ale lui Iancu despre arta semnificative cu reprezentanþi de frunte ai miºcãrilor retraseazã drumul agitat ilustrat de aventura dadaistã modernã), iar etapa abstracþionistã a lui Victor de pionierat artistic, de la André Breton, Jean de la Zürich, unde fusese trimis de pãrinþi pentru Brauner (în desenele din reviste ca 75 H.P., Punct ºi Cocteau, Eluard, la Jean Arp, Max Ernst, Brâncuºi, studii de inginerie, cu întâlnirile nonconformiste de la Integral), au desigur acelaºi model. Tamás Aladár, ºi alþii, dar mai ales substanþiala sa Cabaretul Voltaire al lui Hugo Ball, inaugurate în Un important ºi dens capitol al volumului de faþã publicisticã – articole cu caracter de manifest novator, februarie 1916, unde Iancu a avut unul din rolurile de e cel consacrat începuturilor lui Marcel Iancu, mai de reflecþie asupra diverselor stiluri artistice ale protagonist: a imortalizat grupul insurgent în tablouri ales relaþiilor sale cu Tristan Tzara, care au cunoscut momentului, de la cubism ºi futurism la devenite celebre, a participat la realizarea „poemelor un parcurs destul de accidentat: dupã primele angajãri abstracþionismul constructivist, profilurile de artiºti simultane”, alãturi de Tzara, într-un limbaj în care se dadaiste de la Zürich, despãrþirea drumurilor celor doi precum cele conturate despre Brâncuºi, venerat ca amestecau ºi refrene româneºti, a fãcut mãºti pentru prieteni se produce, pe fundalul separãrii tot mai maestru al artei moderne universale, ori Le Corbusier, manifestãrile de cutezãtoare prospeþime ale evidente dintre iconoclastia cvasinihilistã a „literaþilor” expoziþiile personale de picturã, - toate acestea îl momentului, a ilustrat revista Dada... Iconoclast la o ºi linia mai calmã ºi echilibratã a artiºtilor plastici. Îl definesc pe Marcel Iancu drept unul dintre fermenþii primã orã, a schimbat în curând câmpul de bãtaie despãrþea pe Marcel Iancu de Tzara ºi temperamentul, cei mai fertili ai vieþii noastre culturale din prima pentru incursuni mai puþin turbulente în mediul mult mai grav ºi mai aºezat, în contrast cu personajul jumãtate a secolului XX. Lectura acestor texte scrise abstracþionist-constructivist al ºcolii Bauhaus de sub gata mereu sã joace într-o comedie a literaturii, cu de un profund cunoscãtor al artei moderne e ºi direcþia lui Walter Gropius, iar în 1922 a crezut de înclinaþii ludice ºi propensiuni spre farsã, sclipitor în instructivã ºi deosebit de plãcutã, fiindcã Marcel datoria sa sã se întoarcã în þarã, unde mãrturisea cã umorul sãu clovnesc ºi în inepuizabilele sale Iancu are stil, scrie ca un adevãrat literat, posedã arta voia sã participe la fenomenul de înnoire a arlechinade. Cum bine scrie Geo ªerban, referindu-se conciziei aproape de aforisticã, impune prin formulãri sensibilitãþii artistice în curs de desfãºurare. L-a ºi la „dubla solicitare” a personalitãþii plasticianului, „pe adesea memorabile ale gândului o viziune artisticã pe alimentat din plin, cãci puternica sa personalitate s-a de o parte, se simte irezistibil atras de tot ce care o punea sub semnul „geometriei care cântã”. asociat productiv cu a altor spirite luptãtoare de mare înseamnã spargerea tiparelor, depãºirea canoanelor Adunându-le pentru prima oarã într-o culegere pe relief, precum Ion Vinea, cu care întemeiazã în 1922 anchilozate; pe de altã parte, îi repugnã nihilismul care o putem bãnui exhaustivã, dat fiind spiritul revista de avangardã Contimporanul, rãmânând în rudimentar, refuzã transformarea contestaþiei în scormonitor, de pasionat cercetãtor al presei fruntea ei vreme de un deceniu. Numeroasele sale extravaganþã dizolvantã”. româneºti a epocii, pe care i-l cunoaºtem, Geo ªerban articole din aceºti ani, publicate ºi în reviste îl Revenirea în þarã probeazã ºi ea acest spirit face un mare serviciu cercetãrii acestei opere, de plaseazã în fruntea celor ce reflecteazã, ca foarte bun preponderent constructiv, asociat cu o fervoare a acum ºi din viitor, ºi omagiazã, cum se ºi cãdea, cunoscãtor, asupra artei noi, fie cã este vorba de angajãrii în marile proiecte pe care le simþea impunãtoarea personalitate a artistului complex care a picturã ori de arhitecturã, propunând soluþii obligatorii ºi necesare în noua „Românie Mare”, fost Marcel Iancu. Din întâlnirile avute cu artistul în îndrãzneþe într-o lume aflatã încã în plin proces de controlatã, însã, de „efortul aplicat, obiectiv, al Israel, ca ºi din parcurgerea empaticã, adânc „geometrizare”, de coagulare a unei ordini promise la profesionalismului de artizan”, de unde ºi preferinþa comprehensivã a operei sale, a ieºit, iatã, o carte noi de Marea Unire de la 1918. de a fi asociat mai degrabã orientãrii constructivist- frumoasã, un album de artã plasticã ºi de fotografii Erau multe de fãcut atunci, ºi Marcel Iancu se abstracþioniste a artei, decât spiritului destructurant ilustrat cu gust, care, punctând principalele momente angajeazã alãturi de spiritele cele mai luminate ºi mai dadaist. A ºi dovedit de altfel, în munca efectivã pe ale biografiei creatoare a lui Marcel Iancu, constructive ale timpului de mari prefaceri pe care îl ºantierele construcþiilor sale, cã este ºi un muncitor îmbogãþeºte substanþial datele cunoscute, dar oferã, în trãia. Dispune ºi de un condei scriitoricesc remarcabil pasionat de ceea ce face, care încearcã sã dea fiinþã imagini concludente, repere palpabile ale vieþii sale prin expresivitate, incisiv adesea ca ºi desenul proiectelor de pe pagina scrisã ori de pe palanºeta închinate artei. Partea de biografie umanã ºi artisticã compoziþiilor sale plastice, dar echilibrat în inginereascã. ªi a fãcut-o cu pasiune pânã în ultima petrecutã în România lasã urme vibrante în profunzime, cãci fermitatea vocii cu care cerea clipã a biografiei sale româneºti, adicã pânã în iulie confesiunile încredinþate de artist interlocutorului sãu, înnoirea era departe de a îndemna la demolãri 1941, când, ºocat de asasinarea de cãtre bandele probând cã legãturile profunde cu þara natalã n-au spectaculoase (nihilismul Dada l-a ºi îndepãrtat de legionare a unui cumnat al sãu, s-a decis sã plece în fost întrerupte niciodatã cu adevãrat, în ciuda acea miºcare, dupã propria mãrturisire). El chema, Israel, unde ºi-a reluat viaþa de creator ºi de animator dramelor, a decepþiilor ºi injustiþiilor suferite în dimpotrivã, la întemeiere, la reclãdire ºi la construcþia al vieþii artistice, mai ales prin construcþia acelui sat al vremurile de cumpãnã pe care le-a trãit. Scriind durabilã. A trecut repede ºi la acþiune, cãci de pe artiºtilor ºi al muzeului care-i poartã numele, la Ein aceastã carte, Geo ªerban face ca Marcel Iancu sã se planºetele sale au prins viaþã un numãr important de Hod, în 1953. Înainte de a pleca din România, a mai întoarcã din nou printre noi într-o luminã puternic construcþii prin care ordinea ºi claritatea luminoasã a avut însã vreme ºi sã modernizeze sala teatrului revelatoare, la locul meritat printre valorile eminente noilor geometrii arhitecturale începeau sã impunã o evreiesc bucureºtean, Baraºeum. ale creativitãþii româneºti moderne. „nouã urbanisticã” într-un Bucureºti ce avea urgentã Munca de coordonare redacþionalã de la nevoie de modernizare. Este semnul sub care îºi „ Contimporanul, cu numeroasele contacte luate cu înscrisese numele alãturi de alþi mari arhitecþi români, confraþii artiºti de avangardã din toatã Europa,

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 9

Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U

incidenþe

parlamentarilor parizieni, hrãniþi cu lecturi din Imaginaþia ºi opinia stoici: o „frondã a cuvintelor” (8) în care fierea revãrsãrii orale e repede captatã ºi multiplicatã în formã imprimatã, ºi prin care opinia, încã Horia Lazãr nesigurã, intervine în dezbaterea publicã. Avînd in capacitate de a cunoaºte, subiectivã ºi conservatoare, tendenþial restauratoare, ea ca origine teama de rãzvrãtiri populare, personalizatã, capricioasã, nesigurã, distorsioneazã raporturile gîndirii cu realitatea monopolul de stat asupra tipãriturilor se va fisura Dinstabilã ºi versatilã, imaginaþia – „nebuna prin specularizãri savante ºi sofisticate, asemenea în preajma Frondei, cînd o serie de procese din casã” (fr. la folle du logis) în formularea lui ferestrelor false de pe faþadele baroce. Astfel, verbale ale ºedinþelor parlamentului vor fi Malebranche, filosof ºi teolog francez din secolul filosofia lui Descartes e, de fapt, un „roman al publicate fãrã autorizaþia puterii: o modalitate al XVII-lea - va fi redefinitã sub o denumire nouã, filosofiei”: o ficþiune în care Descartes nu e un prin care publicul, informat despre deliberãrile „opinia”, ca fapt antropologic ºi social, ºi tratatã, romancier atotºtiutor ci un biet personaj prins în parlamentare, e invitat sã se exprime în legãturã începînd cu secolul Luminilor, din perspectiva vîltoarea unor evenimente ºi încercãri ale gîndirii cu ele, prin viu grai sau în scris. Cardinalul de organizãrii politice a societãþii. pe care are iluzia cã le stãpîneºte povestindu-le. Retz va califica astfel divulgarea secretelor Pentru Descartes, imaginaþia face parte din Imaginaþia ºi forþa materialã sînt echivalente – parlamentare drept o „profanare” a misterelor cele trei „instrumente ale cunoaºterii”, alãturi de G. Ferreyrolles le socoteºte „omogene”. Deþinãtor statului de cãtre o populaþie ce a invadat intelect (fr. entendement) ºi de simþuri, memoria al forþei, stãpînul o manevreazã, aratã Pascal, „sanctuarul” întunecos al legii. – îndeosebi cea legatã de evenimentele trupului – dupã bunul lui plac, în virtutea „fanteziei celui În secolul al XVIII-lea, al cãrui „cuvînt fiind identicã cu ea (1). Incapabilã de a „concepe” care o are, primul, în mîinile lui” [s.n.]. Forþa prigonit”, redus la tãcere, a fost exhumat din ceva (Dumnezeu nu poate fi „imaginat”), stãpînului fabricã astfel opinia supuºilor, opinia tãcerea arhivelor de Arlette Farge, „dreptul de a ºti imaginaþia e vecinã cu visul ºi cu starea de stãpînului nefãcînd decît sã o utilizeze (4). ºi de a judeca” (9) se întinde contagios, sub reverie. Strãine de controlul voinþei – nefiind Definirea opiniei ca fantezie, iluzie sau închipuire, chipul unei opinii tot mai sigurã de ea, dornicã de aºadar acþiuni ale sufletului -, acestea sînt apare la Montaigne, tributar stoicismului ce a fi informatã ºi de a lua iniþiative, ale cãrei rezultatul configuraþiilor mecanice ale trupului confundã uneori dogma (rostirea autoritarã, modalitãþi de enunþare amestecã respectul datorat (2). Cauzalitatea lor, depsihologizatã, nu trimite afirmativã, imperativã), cu phantasia (discursul suveranului cu libertatea de a refuza ascultarea, la semnificaþia mentalã a imaginilor iar deficitul liber, arbitrar). În paginile pascaliene, onoarea conformismul cu contestarea neorganizatã. Într-o epistemologic îi conferã imaginaþiei carteziene o constã în a trãi în imaginaþia altora prin lume aflatã în plinã efervescenþã literarã ºi capacitate spiritualã slabã. amplificarea spaimelor (omul de onoare e gata sã politicã, traversatã de zvonuri ºi rumori, simpla Textele lui Blaise Pascal scot imaginaþia din moarã apãrîndu-ºi-o, ameninþîndu-i însã ofensiv cu exprimare a opiniei echivaleazã cu o luare de rîndul facultãþilor cognitive privind-o ca pe un moartea pe potrivnici, 5). Prin întîlnirea puterii cu poziþie criticã sau perceputã ca atare de autoritãþi principiu universal „de eroare ºi de falsitate” cu imaginaþia, prima apare nu ca o tehnicã de („a vorbi despre ceva” înseamnã „a vorbi efecte nefaste, atît asupra simþurilor cît ºi asupra dominare, ci ca una de manipulare ºi de împotriva cuiva”). Lipsit de statut politic, cuvîntul raþiunii. Mergînd pe urmele lui Montaigne, care deturnare a sensurilor. Puterea regilor, aratã popular se autonomizeazã cu greu, înscriindu-se asimila neajunsurile produse de imaginaþie cu cele Pascal, se bazeazã pe forþa lor pasivã ºi pe în practici sociale variabile, nedurabile ºi slab generate de opinie ºi de întîmplare (fr. fortune), imaginaþia supuºilor. Avînd forþa, ei nu o folosesc subversive, dar structurînd ºi cristalizînd o opinie Pascal integreazã reflecþia asupra imaginaþiei pentru a domina, cum fac tiranii, ci o pãstreazã multiformã, fluctuantã, fragmentatã ºi dezbinatã conceptualizãrii raporturilor dintre suflet ºi trup, în rezervã, asigurîndu-ºi stãpînirea printr-o pompã (rãspîndirea de afiºe, publicarea de pamflete ºi de resortul sistemelor filosofice. Ignoranþa omului ceremonialã similarã celei practicate în ritualurile cîntece umoristice sau licenþioase, de foi volante asupra naturii celor douã justificã respingerea de medicale, de justiþie sau de savantã dezbatere ºi de „bilete” ce colportau în egalã mãsurã cãtre Pascal a tuturor sistemelor de gîndire, teologicã. Diluarea ºi dematerializarea forþei în adevãruri ºi falsuri). Într-un climat de toleranþã socotite parþiale ºi partizane. Pe de altã parte, retortele puterii întãreºte, paradoxal, efectul de tacitã a autoritãþilor ºi de cenzurã ineficientã, contaminarea fizicã prin fricã transformã teroare sacrã a supuºilor. Toþi tremurã de fricã, exercitatã fãrã tragere de inimã, genuri insolite ºi imaginaþia în opinie. plecînd de la douã erori: cã forþa îi aparþine efemere precum „noutãþile” difuzate clandestin pe Intervenind asupra trupului (unii se vindecã la regelui (ea e însã deþinutã de structurile armate foi volante manuscrise, pe abonament sau cu vederea medicului, pe alþii îi îmbolnãveºte teama ce-l înconjoarã) ºi cã aºteaptã sã fie folositã bucata, se învecineazã cu publicaþii durabile ºi de a nu se îmbolnãvi; în registrul sinistru, unor împotriva lor (în vreme ce protocolul regal e doar angajate, asemenea periodicului jansenist condamnaþi la moarte le-a cedat inima la vederea reproducerea ei simbolic-ceremonialã, 6). În Nouvelles ecclésiastiques, tipãrit ºi difuzat cãlãului, care le aducea vestea graþierii), imaginaþia insignifianþa lor absolutã, semnele puterii îºi clandestin fãrã întrerupere între 1728 ºi 1803. produce, în scenografii variate, paloare a feþei sau creeazã propriul semnificat în imaginaþia Descriind poporul ca pe o masã de indivizi ce roºealã, tremurãturi, ameþeli, leºinuri. „La destinatarilor. suportã istoria, publicaþiile secolului Luminilor încruciºarea sufletului cu trupul, aratã un foarte Memoriile lui Omer Talon, avocat general în cer, pentru cei mulþi, dreptul la informare ºi, prin avizat exeget al lui Pascal, imaginaþia e crucea parlamentul parizian între 1631 ºi 1652, analizate aceasta, de a-ºi construi ei înºiºi destinul. filosofului. În ea, sufletul pãtimeºte din cauza minuþios de J. Cornette, pun în luminã aspecte Opinia reflectã marile evenimente ale veacului trupului, acþionînd, tot prin ea, asupra lui” (3). În inedite ale unei opinii embrionare, interesatã de contrastant, lacunar ºi imprevizibil, trecînd cu cazul reprezentãrii dramatice a pasiunilor, puterea „afacerile publice”, pe fundalul „politicii uºurinþã de la entuziasm la dezamãgire ºi de la ei stã în maniera actorilor de a pronunþa, nu în prezenþei” regale ºi al „monarhiei panoptice” în tonul ditirambic la defãimarea vehementã: un joc sensul cuvintelor. În situaþie de lecturã, spaima care regele trebuia sã ºtie ºi sã vadã totul (7). Încã al aparenþelor în care dezinformarea ºi deturnarea discursivã a personajelor imaginare (filosoful ce de pe vremea lui Henric al IV-lea (1589-1610), sensurilor merg mînã în mînã. traverseazã o prãpastie pe o scîndurã îngustã) Consiliul regelui se numea „Consiliu restrîns” sau Pungaº ºi escroc simpatic, Cartouche e arestat devine una efectivã: cititorul pãleºte, transpirã, îi „Consiliu secret”. Un consilier regal trebuia sã fie în 1721. Pentru a suscita reprobarea popularã, vîjîie capul. „Frînghiile imaginaþiei”, þesute într-o îndeosebi „credincios” ºi „taciturn”, supus fidel ºi poliþia îl prezintã ca pe un criminal acþionînd reþea în care toþi sîntem prizonieri, transmit ºi scump la vorbã, „misterele statului” – numite ºi într-o bandã primejdioasã de 300 de persoane. amplificã vibraþiile sufleteºti de la cel ce deþine „secrete ale principelui” – neputînd fi fãcute „Mãrturisirile” pe care le face înainte de a fi rostirea la cel cãruia îi e adresatã ºi care îi e publice decît de acesta. În 1639, eruditul libertin executat (o delaþiune jalnicã, contrarã solidaritãþii victimã; la rîndul lui, acesta o repercuteazã în Gabriel Naudé confirma de altfel, chiar în titlul populare) aduce în faþa legii 742 de complici. exteriorul circuitului narativ, cãtre un receptor unei cãrþi ce-l va face celebru, inexistenþa opiniei, Devenit „erou” printr-un gigantic denunþ ºi prin terþ. Deschiderea textului asupra lumii aduce în desemnînd manevrele ascunse, nepãtrunse, ale manevrele poliþiei, Cartouche va fi glorificat de discuþie problema formãrii opiniei ºi a definirii politicii monarhice drept „loviturã de stat” aceasta din urmã, care va pune în scenã, în teatre puterii ca practicã de supunere prin manipulare a permanentã. improvizate în închisori, propria lui execuþie, celor mulþi, sau ca obiºnuinþã de a asculta. Explozia de pamflete ºi texte subversive chiar în ziua în care a avut loc (26 noiembrie Întreþinînd relaþii strînse cu obiºnuinþele (fr. îndreptate împotriva lui Mazarin, ministrul favorit 1721)! (10) Puterea imaginii a creat astfel, coutume) întoarse spre trecutul încifrat în prezent al Anei de Austria dupã moartea lui Ludovic al simultan, eroul popular ºi criminalul urmãrit de într-un mod nedefinit, imaginaþia nu are, pentru XIII-lea, va crea, înainte de Fronde (1648-1652), lege, într-un scenariu care, în 1721, avea rolul de a Pascal, o funcþie novatoare. Esenþialmente un curent de rezistenþã a nobililor ºi realiza un consens popular în urma eºecului

10 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

„reformei” trezoreriei regale iniþiate de John Law, bande vesele de femei fãrã ca poliþia sã intervinã. conservatoare, a doua - de rupturã ºi instaurare a alungat din Franþa în 1720, dupã ce ruinase 10% Retragerea puterii (ungerea regelui a avut loc la unei noi temporalitãþi istorice, ilustratã de dintr-o populaþie lansatã frenetic în speculaþii Reims, nu la Paris, cum se anunþase iniþial) ºi instituþia calendarului republican. financiar-bancare. neangajarea represivã a serviciilor de ordine au Anii 1768-1775 reprezintã, în Franþa, o cotiturã În 1744, Franþa se bucura de însãnãtoºirea lui dus la „legitimarea mulþimii”, care recurgea tot în evoluþia opiniei. Întemniþaþii la Bastilia din Ludovic al XV-lea „Preaiubitul” (fr. le Bien-Aimé), mai des la medierea regalã, mai precis a reginei, aceastã perioadã sînt incriminaþi pentru cã au a cãrui sãnãtate fragilã dãduse naºtere unor solicitatã de femei, neadresîndu-se autoritãþilor. vorbit sau au scris „despre stat”, nu despre rege. repetate zvonuri alarmante în 1721, 1723, 1726 ºi Trecînd ca un curent între supuºi ºi rege, opinia Prin codificarea rezistenþei faþã de despotism (nu 1729, înainte de a-ºi exprima decepþia faþã de se manifestã, de acum, ca o rostire a cãrei faþã de abuzurile punctuale ale guvernãrii rechemarea amantei regale, ducesa de reprimare declanºeazã revolta de teama cãreia monarhice), opinia devine un drept colectiv al Châteauroux, dupã încheierea rãzboiului de autoritãþile, puse în încurcãturã, ezitã sã intervinã naþiunii, încetînd de a fi un act individual legitim. succesiune austriac (în timpul lui, monarhul o în forþã. „Monstrul” nu trebuie iritat... În acest fel, informarea va fi asimilatã unui act de îndepãrtase sub presiunea clericilor, sensibili la A. Farge aratã cã, în secolul al XVIII-lea, justiþie colectivã de cãtre opinie, ºi unuia de vociferãrile populaþiei). Prin rãsturnarea percepþiei opinia rezumã o modalitate de chestionare a trãdare de cãtre autoritãþi. Într-o lume deschisã populare, regele va deveni, în pamflete ºi realitãþii, la un moment dat, punînd în joc mai spre informaþie, în care „curiozitatea publicã”, tot caricaturi, „Ludovic Pacificul” (iubitor al pãcii, nu multe componente: informaþiile despre mai activã, îndepãrteazã vãlul de pe ultimele al asprimilor rãzboiului, cum fusese strãbunicul evenimente, percepþia popularã a trupului regelui, secrete ale statului, cunoaºterea resorturilor lui, Ludovic al XIV-lea) ºi „Marele Vînãtor” ce teama de poliþie, voinþa de a emite judecãþi în acþiunii publice (a evenimentelor), înrãdãcinatã în preferã înfruntarea cu vînatul vicisitudinilor vieþii legãturã cu treburile publice (13). Dacã regicizii cunoaºterea „celuilalt” (atitudine privatã) ºi plasatã de soldat. Construind a posteriori memoria secolului al XVI-lea, antiabsolutiºti, urmãreau între posibil ºi neverificabil, va sfîrºi prin a crea rãzboiului, naraþiunile populare focalizate asupra „uciderea tiranului” în vederea restabilirii „noi forme de alteritate” (16) – colective, politice, secvenþei reîntoarcerii amantei regale au creat o „autoritãþii populare”, care în lectura Ligii catolice masive. stare de revoltã mocnitã, îndeosebi în mediul însemna revenirea la monarhia electivã, cei din feminin: în toiul evenimentelor, femeile cereau secolele XVII ºi XVIII priveau subversiunea ultimã noutãþi despre rãzboi (operaþiuni militare ºi, a asasinãrii regelui ca pe un „chip inversat al evident, prezenþa perturbatoare sau absenþa doritã supunerii” (14). A-l omorî pe rege nu înseamnã a Note: a ducesei) iar întoarcerea regelui în capitalã a fost ucide monarhia, ucigaºul rãmînînd supus al întîmpinatã, pe strãzi, cu o liniºte ostilã (11). Mai regelui. Asasinarea suveranului va fi asociatã (1) Descartes, Règles pour la direction de l’esprit, mult: în 1745, Domniºoara de Bonafous va încercãrii de a pãtrunde în intimitatea trad. Jacques Brunschwig, în Œuvres philosophiques. I publica romanul alegoric Tanastes, ce relateazã monarhului, cu care ucigaºul pretinde cã vrea sã (1618-1637), Textes établis, présentés et annotés par dragostea regelui ºi a ducesei – publicare care i-a împãrtãºeascã un secret – tentativã calificatã drept Ferdinand Alquié, Paris, Classiques Garnier, 1988, adus întemniþarea imediatã, urmatã de o izolare trãdare, în vreme ce deþinerea unui secret p. 118. „Memoria corporalã”, împãrþitã de oameni ºi de de 14 ani într-o mînãstire. necunoscut de regele panoptic e consideratã animale, e un efect al obiºnuinþei – sau un reflex: La nivelul rãzvrãtirilor populare, frecvente în crimã. Schimbul verbal dintre suveran ºi supuºi „puterea animalelor de a-ºi aminti”, (ibid., p. 141), care secolul Luminilor, evoluþiile opiniei sînt la fel de nefiind admis decît printr-o favoare a regelui, nu e însã putinþa de a gîndi -, spre deosebire de spectaculoase. În aprilie 1720, o ordonanþã apropierea fizicã de monarh e echivalentã cu memoria incorporalã, intelectualã, specificã omului. împotriva trîndavilor, a cerºetorilor ºi a încercarea de a pãtrunde, prin efracþie, în Animalele imagineazã ce li s-a întîmplat, omul concepe vagabonzilor a antrenat deportarea forþatã în misterele guvernãrii ºi ale „raþiunii de stat”. semnificînd prin limbaj, expresia gîndirii. Louisiana a unora dintre ei. De îndatã, presa a Legitimîndu-se ca actor politic, opinia, regicid (2) Descartes, Les passions de l’âme, articolul 21, în informat despre rãpiri ºi cãsãtorii forþate ale colectiv potenþial, simultan fidelã monarhului ºi Œuvres complètes. III (1643-1650), 1989, p. 969. delincvenþilor (12). Tot în 1720, în iulie, eºecul decepþionatã de el, se învîrteºte în jurul „locului (3) Gérard Ferreyrolles, Les reines du monde. tentativei de reformã a lui Law, desfãºuratã febril regelui” (15) – spaþiu vacant ºi punct orb ce atrage Imagination et coutume chez Pascal, Paris, Honoré ºi transparent, a dat glas tuturor categoriilor mulþimile -, de care se apropie cu respect ºi Champion, 1995, p. 145. sociale: speculaþiile i-au adus laolaltã pe clerici ºi teamã, ºi pe care nu se va instala decît printr-o (4) Ibid., p. 149. pe lachei iar femeile îºi încurajau soþii sã se transgresiune fãrã întoarcere: executarea solemnã, (5) Epictet distinge «imaginaþia comprehensivã» a lanseze în speculaþii! În 1725 ºi 1775, scumpirea în public, a suveranului în ianuarie 1793, înþeleptului (asentimentul dat bunelor opinii) de grînelor a fost perceputã ca o conspiraþie a precedatã de delegitimarea ºi abolirea monarhiei. adeziunea popularã la prejudecãþi ºi erori. Reiterînd speculanþilor. În 1775, „rãzboiul fãinii” i-a ridicat Simetricã suplicierii rituale a regicizilor, descalificarea tuturor filosofiilor, Pascal respinge însã pe þãrani ºi pe femei împotriva negustorilor de ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea are însã o toate opiniile, fãcînd loc «înþelepciunii evanghelice». grîne iar brutãriile pariziene au fost jefuite de semnificaþie total diferitã: prima are o funcþie (6) G. Ferreyrolles, op. cit., p. 151. În acelaºi sens, “cruzimea” supliciilor ºi a execuþiilor ordonate de aparatul judiciar al lui Ludovic al XIV-lea are o dimensiune disuasivã ºi diversionistã mai degrabã decît represivã. Joël Cornette aratã cã, în ciuda aspectului lor teatral, numeroasele condamnãri la moarte din secolul al XVII-lea francez au fost urmate de puþine execuþii. Scopul lor era de a-i face pe supuºi sã uite povara fiscalitãþii (Joël Cornette, La mélancolie au pouvoir. Omer Talon et le procès de la raison d’État, Paris, Fayard, 1998, p. 248). (7) J. Cornette, op. cit., p. 174 ºi 355. (8) Ibid., p. 31. (9) Arlette Farge, Dire et mal dire. L’opinion publique au XVIIIe siècle, Paris, Seuil, col. “La librairie du XXe siècle”, 1992, p. 63. (10) Ibid., p. 145. (11) Ibid., p. 165. (12) Ibid., p. 170. (13) Ibid., p. 188. (14) Ibid., p. 198. (15) Ibid., p. 226. (16) Ibid., p. 291. „

Miron Duca Reliefuri albe, tehnicã mixtã, 2007

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 11

Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U

amfiteatru Gînduri despre Cesare Pavese Laszlo Alexandru i mulþumesc d-nei Mara Chiriþescu pentru l-a condus neapãrat cãtre un militantism orbesc. invitaþia pe care mi-a fãcut-o de-a vorbi aici, El are acea deschidere sufleteascã de-a deplînge Îla standul Asociaþiei culturale “Amicii lui ºi moartea unui soldat nazist, pentru cã era Pavese”, din cadrul Tîrgului Gaudeamus. Mã tînãr, era blond, avea o viaþã înainte ºi nu meri- bucur s-o salut ºi s-o cunosc personal, pentru cã ta sã piarã. Partizanatul lui nu e neapãrat de de zeci de ani – ca sã nu fac pe modestul – îi naturã politicã, sau strategicã, el chiar crede în citesc traducerile. Este o eminentã italienistã, libertatea individului, ceea ce fascismul nu ofe- care a transpus o sumedenie de cãrþi pînã rea. Pavese a fost aºadar antifascist, are scrieri acum. Un nume de referinþã al italienisticii în aceastã direcþie ºi care au fost, în primã române este de asemeni Florin Chiriþescu, soþul instanþã, dupã trecerea îngheþului stalinist de la Cesare Pavese doamnei, regretatul traducãtor care ºi-a pus noi, recuperate. cãruia i-a fost aproape contemporan, pe linia semnãtura pe cîteva cãrþi de rãsunet ale culturii Dar el este mai mult de-atît, în a doua sa peninsulare. Am în minte Il nome della rosa a exprimãrii lapidare îl vãd în descendenþa lui laturã, e autorul abisal. Sau scriitorul filosof al lui Umberto Eco, dar ºi Il mestiere di vivere de Dante. condiþiei umane, preocupat de drama realitãþilor Cesare Pavese. Pot sã intuiesc cã, probabil, în Fac o parantezã. Am ascultat adineaori fru- cotidiene ale societãþii moderne. Care este cadrul cuplului a funcþionat un fel de moasa poveste, în care o tînãrã traducãtoare, impasul de care nu reuºeºte el sã treacã ºi, scri- competiþie ºi o reciprocã stimulare. E o dovadã încã studentã, merge la editurã pentru a se clarã cã în doi se lucreazã mai bine, fiindcã indu-l, ni-l face ºi nouã conºtient? În primul interesa în legãturã cu posibilitãþile de a-l publi- echipa propulseazã fructele culturale. rînd, modul cum ajungem sã comunicãm cu ca pe autorul torinez. Acolo îl cunoaºte pe Eu unul, pe lîngã faptul cã sînt italienist celãlalt. În societatea tot mai dinamizatã, mai redactorul de carte, el însuºi pasionat de Pavese prin meseria mea cotidianã, mai sînt ºi scriitor, freneticã, mai elansatã, uitãm de latura umanã ºi, în jurul operei respective, se nasc o iubire, o comentator al culturii române contemporane, din noi, de partea afectivã, care ne permite sã cãsnicie ºi un copil. Fireºte cã mi-au venit în printr-o serie de volume de facturã polemicã. stabilim relaþii cu apropiaþii noºtri. Asta ne face minte celebrele versuri ale lui Dante: “Galeotto Tocmai ieri mi-a mai apãrut o carte, însumarea un rãu nouã, pentru cã ne izolãm, îi izolãm pe fu il libro e chi lo scrisse: quel giorno più non unui jurnal, ca din întîmplare, pe care l-am ei ºi evoluãm ca niºte atomi bezmetici. În vi leggemmo avante” (Galeotto, intermediarul, a þinut de-a lungul anului 2010. Unul dintre mo- opinia scriitorului italian, drama singurãtãþii fost cartea ºi cel ce-a scris-o: din ziua aceea delele mele a fost Pavese, aºa cã – fãrã a ºti cã omului modern este una din plãgile marcante. n-am mai citit înainte). Pesemne cã elementul mã voi întîlni aici cu înºiºi “Amicii lui Cesare Iarãºi e interesant de remarcat un detaliu: nu de legãturã, în aceastã aventurã de iubire, a fost Pavese” – n-am putut sã nu expun ca motto al cred cã existã vreun artist metafizic, care sã fie tocmai opera literarã cu pricina. Iar dacã cei cãrþii mele un pasaj din capodopera lui: “passa- totodatã militant. Pavese are perversiunea de-a doi, dupã ce-au descoperit-o, n-au citit mai vo la sera seduto davanti allo specchio per te- degusta satisfacþiile singurãtãþii, dar totodatã de departe (ca sã fac o micã ironie), se constatã cã nermi compagnia” (îmi petreceam seara aºezat a-i ºi deplînge servituþile. ei au tot rescris-o, de-a lungul anilor, în faþa oglinzii pentru a-mi þine tovãrãºie). O altã temã fundamentalã – iar aici fac tri- transpunînd pe româneºte numeroase titluri din El o spunea “pe bune”, pentru cã este un mitere clarã, ca ºi adineaori, la Il mestiere di creaþia îndrãgitã. autor cu un acut sentiment ºi o mare suferinþã vivere, cartea sa de cãpãtîi – este aceasta (sub- Se poate vedea, aºadar, un Cesare Pavese în a singurãtãþii. Dar voi reveni asupra acestui secventã celei þinînd de criza comunicãrii) a continuitatea lui Dante. Tot aºa cum poate fi aspect. Eu preluam citatul inclusiv cu o tentã imposibilitãþii iubirii, a erosului. Relaþiile lui cu considerat un spirit afin, în sensibilitatea sa, dar ironicã, ludicã. El se privea în oglindã, de unul eternul frumos feminin au eºuat. Nu puþine nu ºi în astm, cu Proust. Fãrã a avea boala de singur, seara, în schimb eu mã priveam în oglin- voci au fost acelea care au pus sinuciderea sa, plãmîni a scriitorului francez, a avut stringenþa da monitorului. Blogul pe care continui sã-l þin la o vîrstã uluitoare, de numai 42 de ani (îmi sa analiticã ºi acuitatea sa expresivã. pe site-ul revistei Tribuna din Cluj se scrie în dau seama cã sînt deja cu 3 ani mai bãtrîn Iatã cã Pavese este un personaj extrem de fiecare searã ºi se posteazã pe internet. Aºadar decît el ºi încã foarte departe de-a fi scris ce-a complex. El îºi depãºeºte vremea neorealistã, oglinda reflectã chipul meu, dar, în ceea ce scris el), sînt voci care pun sinuciderea sa pe cãreia i-a plãtit tribut, spre a veni în direcþia transmite pe cale electronicã, ilustreazã ºi gîn- seama eºecurilor în dragoste. În opinia mea este eternã a comunicãrii de la suflet la suflet. durile mele. E un pas mai în faþã, plecînd de la o lecturã reductivã, uºor tendenþioasã. Poate cã Literatura, pentru el, e oarecum un pretext cuvintele autorului italian. unii ºi alþii încearcã sã transpunã asupra lui nobil, ca sã ne divulge cîteva din revelaþiile pe În ceea ce-l priveºte pe Pavese, cred cã o ten- Cesare Pavese propriile lor suferinþe. care le-a avut. Sînt intuiþii pe care le avem ºi siune, sau o bifurcaþie fecundã pleacã din opera E clar cã autorul a avut un ºir de traume noi – pe unele –, iar pe altele le aflãm de la el. sa. Unii au insistat pe latura de scriitor tocmai datoritã complexitãþii ºi caracterului De aici spiritul de confraternitate, care circulã (neo)realist ºi aceasta a fost direcþia pe care s-a strivitor al condiþiei umane moderne, în care ne dinspre el cãtre noi, faptul cã îi citim cãrþile ºi pus accentul în primele traduceri, de pildã a pomenim ºi noi. Acesta este filonul ºi nivelul la ne întîlnim, discutãm despre ele, sîntem curioºi Etei Boeriu, o eminentã traducãtoare, poate cea care el are sã ne comunice diverse lucruri, chiar din cale-afarã: au regãsit oare ºi alþii aceste mai de anvergurã a literaturii italiene în ºi acum, la mai bine de cincizeci de ani dupã lucruri? Ori poate au remarcat alte detalii, pe România. Ea a tradus Il compagno (Tovarãºul), moarte. Sînt aici “Prietenii lui Pavese”, sînt citi- care noi abia de-acum încolo urmeazã sã le prin anii ‘60. La noi era etapa de apus al realis- torii sãi, atîþia oameni care se regãsesc în sufe- descoperim? mului socialist, care insista în direcþia militan- rinþele lui, în obsesiile lui, în voluptãþile lui, în Este un spirit înrudit, un frate al nostru mai tismului, a implicãrii în realitãþile cotidiene. speranþa sa de-a doborî zidul de incomunicare. mare, care ne enerveazã la ideea cã s-a sinucis. Pesemne cã va fi avut oarecare importanþã ºi Ca sã mai adaug un element, admir ºi altul ªi-a trãit tragedia cu sinceritate, n-a fost un poziþia prozatorului în timpul rãzboiului mon- dintre punctele sale forte: asemãnarea cu ipocrit. ªi-a asumat aceastã suferinþã extraordi- dial. Marcel Proust. Adicã o extraordinar de dez- narã ºi a plãtit cu viaþa revelaþiile la care a Sã fac un flash-back ºi sã spun cã, înainte de voltatã capacitate analiticã ºi, totodatã, sinte- ajuns. E trist ºi totodatã e un gest care îi legi- asta, în anii ‘30, Cesare Pavese a fost un fervent ticã. Descoperim talentul formidabil al artistului timeazã suferinþa sau i-o confirmã. Cesare admirator al culturii americane ºi traducãtor al de-a sesiza fenomene de adîncime ale psihicului Pavese nu este un farsor, un ºarlatan. Este omul unor opere literare de rãsunet, de n-ar fi de uman, dar ºi ale realitãþilor sociale, ºi de-a le care a transpus în gesturi conceptele pe care le-a pomenit decît Moby Dick al lui Melville. sintetiza în puþine cuvinte. Existã numeroase gîndit, le-a trãit ºi le-a perceput. Nu înseamnã Aºadar poate din acest motiv, poate dintr-un adnotãri succinte în Meseria de a trãi. O frazã, cã soluþia lui trebuie sã fie ºi a noastrã. Poate înnãscut simþ al libertãþii, sau un înnãscut simþ douã rînduri. Te cutremurã, te ºocheazã prin cã în anumite colþuri ale personalitãþii noastre al bunului-simþ, pentru a face un joc de cuvinte, profunzimea ºi lapidaritatea lor. Aici este altã gãsim un licãr de speranþã, pe care el nu l-a Pavese n-a fost, ca mulþi intelectuali italieni, un virtute magistralã a lui Pavese, aceea a expresiei. avut. Eventual, privind înainte, putem crede, ne fascist (ca Giovanni Gentile, de pildã). Asta nu Dacã în analizã îl pun în vecinãtatea lui Proust, putem amãgi mai mult decît s-a amãgit el. Dar

12 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Pavese rãmîne fratele mai mare, care ºi-a asumat gîndirea pînã la capãt. imprimatur Am ºi cîteva citate, vreo douã, cu care aº vrea sã scot în evidenþã inclusiv voluptatea spre paradoxuri a autorului. Pe filonul acesta al Topos invizibil crizei legate de incomunicabilitate, de imposi- bilitatea iubirii, Pavese ne spune urmãtoarele: Ovidiu Pecican “Le uniche donne che vale la pena di sposare sono quelle che non ci si può fidare di ároly Feleki ºi Dorel Gãinã, doi artiºti ai fotografiei deplin afirmaþi, profesori la sposare” (singurele femei cu care meritã sã te Universitatea clujeanã de Artã ºi Design, au cãsãtoreºti sînt acelea în care nu poþi avea K mai publicat împreunã, atât teorie, cât ºi încredere sã te cãsãtoreºti). O constatare iron- fotografie propriu-zisã. Mai recent, împreunã cu icã. Eugen Savinescu, ei au lansat volumul TRIALOG- Dar Pavese e cutremurãtor într-un alt aspect, Actualitatea fotografiei alb-negru (2009), un în exclamaþiile sale de disperare, pe care le adevãrat manifest – dar ºi un excelent instrument pune pe hîrtie. Iat-o pe una dintre ele, care pe de lucru – dedicat ipostazei de mare sobrietate pe mine mã impresioneazã de cîte ori o recitesc. care câmpul fotografic o poate etala, combinând “Amare senza riserve mentali è un lusso che si în imperiul griurilor de diferite nuanþe, oferta paga si paga si paga” (sã iubeºti fãrã rezerve extremã, radicalã a „non-culorilor” alb ºi negru. mentale este un lux care se plãteºte, se De astã datã este însã vorba despre cu totul plãteºte, se plãteºte). Care este soluþia? Dacã îþi altceva, iar scopul asumat vizeazã tocmai un pãstrezi rezerve mentale, nu vei mai iubi cu punct al carierei artistice ºi reflexive a celor doi adevãrat – dar dacã îþi dãrîmi aceste bariere, vei de unde meºteºugul ºi dotarea tehnicã lasã loc în plãti amarnic. Vedeþi impasul de gîndire, care avanscenã exerciþiului artistic ºi meditativ liber, în duce la impasul de existenþã. Sînt detalii ale forme neconvenþionale. La baza proiectului a stat vieþuirii pe care le percepe extraordinar Cesare întâi de toate ideea care dã ºi titlul cãrþii: spiritul Pavese ºi asta este poate calitatea sa de cãpãtîi, locului. În funcþie de aceasta s-a alcãtuit selecþia care mã face sã-l admir. fotograficã, ordonarea pieselor din cuprins ºi, apoi Aº vrea sã închei cu o rememorare autobi- producerea comentariilor textuale. Dacã prima ograficã. Sper sã nu vã creez un oarecare dis- parte cade exclusiv în sarcina lui Károly Feleki, confort. Îl recitesc pe Pavese de cîteva decenii, cea de a doua îi revine lui Dorel Gãinã, convocat încã de cînd, într-o etapã finalã a cãsniciei la contemplarea imaginilor ºi la însoþirea lor de mele, acum vreo cincisprezece ani, partenera cuvinte. Nu este vorba însã, nici în cazul Miron Duca Semne pe zid (detaliu), 2007 mea a hotãrît sã schimbe þara de reºedinþã, sã imaginilor, nici în cel al „frazelor” poetice despre explorare nu mai puþin exigentã, dar îngemãnatã se stabileascã în Italia alãturi de altcineva. o subordonare la realul imediat, de o descriere ºi cu ceea ce se gãseºte deja adus împreunã. S-ar Eram deja în momentele ultime, cînd amîndoi o „monografiere” a locurilor, personajelor sau de putea ca, în acest fel, însãºi critica sã-ºi înþelegeam cã aceea este realitatea, aceea e o explicitare a lor. Efortul este acela de a degaja, aminteascã ce anume a putut sta la originile ei; starea lucrurilor ºi nu se va schimba nimic. în fiecare caz ºi pe deasupra tuturor, un halou nu vreo pretinsã supremaþie afirmatã în numele Ambii acceptaserãm situaþia. La un moment anume pus sub emblema de spirit al locului. raþionalizãrii a posteriori a obiectului, nici o dat – urma sã meargã în Italia ºi sã revinã pen- Intrãm cu aceasta într-o zodie presocraticã ºi aºezare de sine ancilarã, în virtutea faptului cã ea tru scurt timp – m-a întrebat cu dezinvolturã chiar într-o vârstã a istoriei religiozitãþii când nu ar putea fi decât glosare în marginea creaþiei dacã am nevoie de ceva de-acolo. Era vorba de- fiecare lucru etala nu doar configurãri fizice, „pure” a plasticianului ºi poetului, ci abordare un gest banal, cum ar fi sã-i aduci cuiva un palpabile, ci ºi un suflu entelehial, o întruchipare compatibilã ºi rezonantã cu ambele forme de suvenir, o bãrcuþã, sau o mascã de Commedia a dubletului spiritual pe care îl presupunea. De punere în paginã a imaginaþiei ºi a contactului cu dell’Arte de prin Veneþia. Eu predam deja ital- aici ºi-a hrãnit Platon doctrina ideilor, a cãror realul, printr-un discurs de tip diferit, însã vibrant, iana, eram la jumãtatea anilor ‘90, doar cã se umbrã ar fi realitãþile accesibile simþurilor noastre compatibil… circula foarte greu, ne trebuiau vize, bani, pe marcate de parþialitate ºi finitudine, dar capabile Ceea ce adunã, într-un asemenea caz, trãirea maestrului imaginii fotografice cu cea a care eu nu-i aveam, ea i-a cãpãtat. Atunci i-am sã acceseze ºi prospeþimea, actualizãrile acute ale înstãpânitului pe cuvânt este, nu încape îndoialã, spus sã-mi facã rost de Il mestiere di vivere, eternului ºi imuabilului într-un mod inaccesibil atât speciilor subumane, cât ºi acelora efortul de a recompune în ambiguitatea lui dacã trece ºi printr-o librãrie italianã, pentru cã supraumane. A înzestra locul cu duh, a-i insufla iniþialã fertilã, logosul, atâta cât poate înþelege ºi eu aveam doar ediþia românã a volumului. Ea a spirit este, fãrã îndoialã, un atribut divin, sacru. A duce cu sine omul. Repunerea împreunã a ridicat dintr-un colþ al gurii, a dispreþ, mirîndu- descoperi însã dubletul spiritual care animã imaginii obiectivate fotografic ºi a celei rostite/ se cã mã mulþumesc cu aºa puþin – dar i-am locurile – ori, dacã se doreºte, mai degrabã scrise fixeazã o mizã de altitudine demersului confirmat cã mi-e suficient atît: cartea lui toposurile, care pot fi ºi un chip, un frunziº, o artistic comun parteneriatului de faþã. Acest fapt Pavese în original. construcþie pititã între dealuri sterpe sau o umbrã este notabil, dincolo de soluþiile la care apeleazã Mi-a adus o ediþie destul de recentã, de la fugarã deplasându-se pe un drum – rãmâne fiecare dintre autori – imagine în miºcare, filtre, Einaudi, apãrutã chiar atunci, pe care o am ºi privilegiul omului. Nu a oricãruia, fireºte, ci doar alte moduri ale prelucrãrii imaginii pentru azi în raftul din faþã al bibliotecii mele. Asta cu a celui care, prin reverberaþii secrete stârnite prin scoaterea ei dintr-o posibilã stereotipie a timpul m-a condus la o concluzie personalã: norocul de a locui efemer un anume aici ºi acum, frumosului pur ºi simplu, decantare ºi selecþie a femeile m-au înºelat, dar cãrþile nu. Cesare exact pe acela ºi exact atunci, i-a devenit, într-o ansamblului, pariul pe marginal, virginal, inedit, Pavese cu siguranþã nu m-a înºelat ºi a rãmas strãfulgerare, accesibil. rural, natural ºi ce mai poate fi acolo; dar ºi ca un pivot, ca un punct de sprijin în angoase- Se poate înþelege de aici dificultatea aparentã neaoºism, familiaritate, înºurubare în metaforã, le, în neclaritãþile pe care le am asupra exis- a comentariului, care nu se doreºte nici critic ºi vers alb, colocvial, atunci când vine vorba despre tenþei, pentru cã el le-a trãit cu o jumãtate de detaºat, nici geometric-raþional, nici didactic- text – meritã o atenþie particularã, iar unitatea secol mai devreme ºi le-a gãsit extraordinare explicativ, ci complice, mediind retrãirea, iscodirea ansamblu dã cota adevãratã a demersului. soluþii de exprimare. Iar noi, dacã venim pe ºi developarea unei stãri de spirit. În fapt, într-o Apariþia cãrþii dedicate spiritului locului este, urmele sale, însã fãrã a-i pune în scenã ºi sui- întâlnire cum este cea dintre fotografia-metaforã de fapt, o nouã ars poetica a autorilor, atestând cidul final, poate cã nu greºim. ºi demersul poetic din marginea acesteia, inventivitatea, spiritul explorativ, pasiunea ºi comentariul critic nu poate fi decât al treilea priceperea cu care ºi Károly Feleki, ºi Dorel Gãinã (Alocuþiune la standul Fundaþiei culturale sosit, cel care se aºeazã la masa dialogului deja îºi cautã ºi îºi câºtigã locul meritat într-un “Amici di Pavese”, instituit cu o micã întârziere, dar ºi cu avantajul ansamblu de cãutãri artistice deloc auster, ba Tîrgul Gaudeamus, Bucureºti, 25 noiembrie observãrii dispunerii prealabile a partenerilor de chiar confuzionant, ce caracterizeazã începutul 2011) proiect. Pornit de pe poziþii simpatetice ºi alãturat noului secol ºi mileniu. Înaltã în intenþii ºi primei „urcãri în discurs” a imaginii – prin arta realizãri, ºtacheta lor dobândeºte, aici, o „ poetului -, verbului criticii de întâmpinare devine, vizibilitate redutabilã. dacã se învredniceºte de compania datã, o „

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 13

Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U

poezia Octavian Soviany la o bere cu tata Acum am voie sã fiu oricât de slobod la gurã, Îi privesc ba chiar mi se reproºeazã pungile de sub ochi cã scenele mele erotice ºi mã mir sunt oarecum lipsite de fantezie. cã el, care n-a fumat ªi cum romanele mele niciodatã, nu mai au niciun pic de succes îmi cere acum voi începe sã scriu o þigarã, o aprinde stângaci cu o cernealã specialã ºi de culoarea puroiului bombãne un lung inventar printre dinþi: al tuturor bolilor ruºinoase, din care „Sã nu crezi nu poate sã lipseascã, desigur, virtutea. cã acolo-i mai bine. Iar în zilele când Lucrãm în trei schimburi, n-o sã am poftã de scris iar alimentele o sã-i pun pe nebuni sunt pe cartelã”. sã cânte în cor Apoi, vãzând cã-i “Cerul înstelat deasupra mea privesc insistent ºi legea moralã în mine”. Veioza muºcãturile de îmi þine þânþar de pe antebraþ. loc de prieten ºi de mai adaugã: nevastã. „Da, o problemã e ºi malaria, în unele nopþi din pãcate Cântec despre oastea lui Igor ºi cer am ajuns amândoi /pesemne încã mahmuri/ dependenþi de chininã, Igor e cu vocile lor groase de beþivani, dar în rest vodca sinucigaºilor. dacã se poate, suntem bine ºi sãnãtoºi O înghiþi o ciorbã de burtã. ºi se cuvine sã ºtii ca pe-un pui cã mai viu de arici aºteptãm un pe care þi-l aduce un cerºetorul de la universitate copil, chelner slinos dar s-ar putea sã aparã pe o farfurioarã de Dupã ce-ºi terminã complicaþii la naºtere, maicã-ta plastic. ziua de muncã bea iar Igor vine sã bea. foarte mult.” e cea mai ieftinã votcã. Câteodatã adoarme „Bine, atunci Beau ºi eu igor. cu capul pe masã hai noroc! – zic eu ªi îi vãd pe toþi ceilalþi ºi-i cade posac clienþi ai tot mãrunþiºul din buzunar. ºi ciocnesc localului Patroana îi dã una de alta cum îºi þin ficaþii în palme atunci cele douã ca pe niºte bucãþele de carne stricatã câþiva ghionþi între sticle de bere cu care ar încerca sã ademeneascã coaste. El pe care le am o pisicã jigãritã ºi galbenã. se scoalã, de o orã în faþã. drept ca un brad „Hai noroc!” Hei, unde-s zombi nebunul ºi iese din cârciumã zice ºi el, care ieºea la cerºit legãnându-se zgribulit în tricoul sãu alb ºi sorin inginerul ºi alec dascãlul de ca ºi cum pe care scrie matematici ar coborî de pe puntea unui cu litere roºii ºi nea bobo ºi scaramouche ºi oarþã lãutarul vapor, ca un bãtrân Arbeit macht frei. ºi oacã ºi leu ºi trombonicã þiganul ofiþer de marinã care ne cânta la trompetã zaraza? care-a trecut de zeci de ori Song for myself útia bãrbaþi! ecuatorul. κi purtau Nu-ºi ridicã niciodatã Am început sã semãn moartea în mãrunþiºul de jos. de la o vreme buzunar Priveºte cu scârbã la burþile noastre de tot mai mult cu ca pe-un pachet ieftin de mãrãºeºti oameni sãtui. marchizul de sade. ºi niciunul din ei ªi se cacã pe Îmi petrec cea mai mare parte a vieþii nu mai face banii noºtri jegoºi ºi pe în case de sãnãtate umbrã pãmântului planurile noastre de fericire. unde conversez îndelung cu nebunii Le-au ros de mult ºobolanii ªopteºte: despre absenþa suspectã a degetele de la mâini ºi picioare, iar viermii “Doamne, oraºul acesta stelelor de pe cer le mai cautã ºi acum are 1000 de farmacii, sau despre printre dinþi 3000 de bãnci, jalnicul faliment al resturi de 10000 de biserici virtuþii. mâncare ºi bãuturã. ºi nicio piatrã Cuvintele mele Mi-i închipui pe care Fiul Omului cad pe masa de scris cum îºi scot ºi-ar putea pune capul ca niºte mãsele stricate. capetele din groapã într-o searã ploioasã ca asta!”

14 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

tanti ica am bãut 100000 de sticlã de vodcã, ziua recunoºtinþei m-am culcat cu Bãtrâna 10 000 de femei Cât de frumoasã ºi se apleacã spre mine ºi am zidit pe banii mei de bogatã eºti tu, ca ºi cum ar vrea mai multe biserici. dragã americã, sã-mi dezvãluie un secret: Credeþi cu þâþele tale pline de Dumneata nu ºtii, cã o sã mã ia dracu? silicon ºi cu domnule dragã, creierul tãu genial, mã bãtea cu 2. mare ºi alb ca un piciorul de lemn... Într-o zi dulap frigorific, cu Într-o noapte, mã întâlnesc cu apostol. rachetele tale sol-aer ca niºte dupã ce m-a cordit Zic: ce faci, apostol? mãdulare sculate a urlat cã intrã în mine Ce sã fac? ca în piaþa matache, apoi Car în spate cadavrul partidului. /cât de glorioasã m-a izbit, ªi nu miroase urât? e erecþia ta matinalã, tot cu piciorul de lemn, Ba miroase dragã americã!/ drept în moalele capului. al dracului de urât. Când m-am trezit din leºin ªi gândeºte-te cã cu scaunul tãu electric eram plinã de sânge, mai treb’e sã-i fac ºi cu mirosul tãu inconfundabil de iar pe el ºi respiraþie gurã la gurã. creier prãjit, cu îl sãltaserã gaborii. Parcã mie poeþii tãi beþivani ºi drogaþi Ehei, ce-aº mai vrea mi-e bine care te-au scuipat drept între fese sã am ºi acum în zdrenþele astea ºi au murit detestându-te. o vânãtaie la ochi, sã vadã lumea Mãtãhãloasã ca un mãcelar din chicago cã te ridici în picioare nu sunt arãtându-ne inima ta mare ºi roºie de singurã cuc tapir pe faþa pãmântului, cã dupã cincizeci de ani dar iatã cã noi - nu-þi mai saltã fusta în sus noi îþi iubim pânã ºi nici mãcar vântul, cancerul uterin, pânã ºi anusul lãbãrþat, domnule dragã. pânã ºi perii de pe picioarele tale de ebonitã. hortansa þiganca Suntem oiþele tale, îþi behãim numele cu Hortansa þiganca dragoste ºi recunoºtinþã, îþi dãruim s-a prãbuºit ca fulgeratã tot ce avem noi cu capul pe masã mai frumos ºi mai bun, îþi dãruim cãcãrezele noastre vrâstate cu dupã prima înghiþiturã de bere. Miron Duca Inimã arzând, tehnicã mixtã, 2006 Abia atunci sânge ºi ceilalþi clienþi poluþiile noastre nocturne, au bãgat de seamã de general care nu mi-au folosit la nimic! Dar sãmânþa noastrã apoasã cã murise de câteva zile. recunoaºte, apostol: din care s-au nãscut burebista Dar chiar ºi aºa ne stã bine morþi, uite ºi decebal ºi haiducul terente, mergea la cerºit zilnic, ni s-au topit pânã ºi burþile iar tu ne zâmbeºti, cu îºi bea regulat sticla de bere în care purtam dinþii tãi de aur strãlucitori, ºi-ºi înghiþea feliuþele de pe lângã maþe ºi celelalte ºi treci iarãºi prin visele noastre salam ieftin. ura de clasã. de oameni mãrunþi Nici chiar ibovnicul ei Nu ºtii puternicã ºi frumoasã ca o nu bãgase de seamã pe undeva pe aici pe aproape armatã de ocupaþie. cã-i moartã, vreo cârciumã? Vii sã ne ungi chiar dacã sexul ei se bubele de pe desfãcea tot mai greu 3 cortex ºi arãta ca o Eu dorm liniºtit cu strachinã mare de cu þigãrile-n buzunar, puþinã tablã cu smalþul sãrit. iar pe ceilalþi, pe tincturã de La autopsie toþi, i-au aruncat afarã din groapã, iod. i-au gãsit în stomac le-au zis Hai, aºazã-te câteva felii de parizer ia-þi sicriul în spate ºi umblã pe braþul fotoliului, digerate pe jumãtate tovarãºu! vino sã ciocnim un pahar ºi o verighetã ordinarã de Nu-mi pare rãu. în memoria soþilor rosenberg tinichea Se îmburgheziserã ºi aratã-mi albumul tãu vechi de pe care Dumnezeu ºtie de ce nenorociþii de ei fotografii, cã eu n-am ºtiut niciodatã o-nghiþise. ºi fãcuserã burtã, care e sacco dracu sã-i ia. ºi care vanzetti. Dar eu dorm liniºtit trei poeme cu tovarãºul emil bodnãraº la mine în sat, „ cu o sticlã de vodcã sub pernã 1. ºi un prezervativ ªi mie ascuns în mi-a plãcut bãutura. În rest ºosetã, am fost un ostaº credincios al pentru partidului, orice i-am scos din þarã pe ruºi, eventualitate. am fumat 10000000 de þigãri,

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 15

Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U

Aidoma frescãi, un graffito necesitã celeritatea emoticon execuþiei, un, dacã vreþi, „far presto” (fie ºi doar pentru aceea cã,-n cazul sãu, copoii sunt pe-aproape). Pe scurt, despre Când operaþia are loc cu voie, eventual, de la poliþie, viteza trebuie sã fie cam aceeaºi, – spray- ul implicându-l, prin faptul cã e u(me)d, pe al tatuajele murale fresco. Diferenþa dintre frescã ºi graffito constã-n ªerban Foarþã aceea cã,-n acesta ultim, culoarea se pulverizeazã, acã, de regulã, i se va fi dat întâietate „Zgârieturile” acestea derizorii au, în rest, ºi o neaplicându-se, în genere, manual. graffito-ului „literar”, nu celui plastic, e valoare pur umanã, fiind o cronicã a unor Ceea ce-mi aminteºte un fragment din Viaþa Dfiindcã primul pare mai aproape de vremuri, o „istorie” mai plauzibilã, adesea, decât secretã a lui Salvador Dalí (trad. Gh. Chiriþã, ed. termenul elin graphein „a scrie”. aceea oficialã. Cartier, 1996, p. 16): Nu-i mai puþin adevãrat cã, finalmente, nu O spunea, în urmã cu mulþi ani, E. Lovinescu „Am douãzeci ºi doi de ani ºi-mi fac studiile litera, nu scrisul pur ºi simplu, ci arta plasticã, (cf. Critice IV. Ediþie definitivã, Bucureºti, 1928, la ºcoala de bele-arte din Madrid. Înainte de prin ceea ce se cheamã graficã, a luat în pp. 53-54, s.m.): Premiul pentru Picturã, pariez cã voi câºtiga antreprizã termenul acesta. „O viziune pompeianã... Ruinile templelor, executând tabloul pentru concurs fãrã ca pensula De altfel, grafica e anterioarã (cu mult, amfiteatrelor, basilicelor, thermelor, mozaicurilor mea sã atingã pânza. ªi izbutesc într-adevãr sã pesemne) cestorlalte semne, ce alcãtuiesc un ne evocã splendoarea vechei cetãþi campaniene. pictez subiectul impus, aruncând de la o distanþã alfabet. Trecutul vorbeºte din marmurã ºi din mãreþia de un metru stropi de culori ce formeazã o Graficianul, în accepþie largã, poate sã fie un inscripþiilor consulare, dar nimic nu vorbeºte mai uimitoare picturã poantilistã.” analfabet, în timp ce scriitorul de graffiti e, prin uman, decât liniile nesigure ale unor grafitti [sic!]. Fãrã ca, îndeobºte, sã fie poantilistã, tehnica definiþie, om cu carte. Pe dosul unui zid un copil a tras cu ascuþiºul unui graffito þine, în fond, de dropping, – unul, Cu-atâta, baremi, cât sã poatã scrie,-n grabã, unui styl: «Crispus era un mãgar. Publia l-a desigur, bine controlat, adicã non-aleatoriu. pe un perete niscaiva cuvinte. prefãcut însã în cerb». E vorba de o artã ce îmbinã spontaneitatea În grabã, zic, ºi, mai ales, pe ºest, adicã [...] (sau, cel puþin, repeziciunea) cu controlul (ca una clandestinamente, pentru cã, în principiu, un Templele erau numai una din formele ce, sumarã, schematicã fiind, cultivã,-n mare, graffito e subversiv (sau, cel puþin, antisocial, fie munificenþii [sic!] publice ºi a [sic!] ipocriziei figurativismul). ºi numai pentru faptul cã „mâzgãleºte” murii universale. Glasul lor nu e sincer; glasul Fãcând abstracþie de condiþia-i marginalã, ce publici). adevãrului vorbeºte prin inscripþia copilului fugit ar plasa-o într-o subculturã, într-un ghetou sau o E tocmai ceea ce-i „ridicã preþul”, el implicând de la ºcoalã: «Crispus era un mãgar. Publia l-a periferie, arta aceasta perifericã e, însã, ºi un risc sau un pericol. Fie ºi dacã nu scrii, pe prefãcut însã în cerb».” „perifeericã” (!), adesea, asemeni unui joc de pereþi, sloganuri insurgente incendiare sau, Or, în parantezã fie spus: merita ca puerul artificii, – aducând un dram de bucurie în cele baremi, de un comic ubuesc (de, uneori, sorginte rebel sã tragã, în profitul unui asemenea graffito mai dezmoºtenite locuri, transfigurând (dar nu anarhistã), à la Gherasim Luca ºi D. Trost (care, rãmas de pominã, la fit! din vreo vocaþie perversã a potemkinadei, ci în Dialectica dialecticii, recomandau „erotizarea” * dintr-un prompt impuls protestatar) pereþii clasei muncitoare ca „suport insurecþional”): Trecând, acum, la celãlalt graffito, pe care-l descuamaþi ºi ºubrezi ai blocurilor cenuºii sau ai denumisem „plastic”, e neîndoielnic cã provine uzinelor dezafectate, într-o (cum ar spune din cea mai depãrtatã preistorie. Macedonski) „scamatorie de culori”; ºi Are strãbuni la Altamira sau Lascaux, – amintindu-ne cã vechile statui de marmurã caverne-n care graficii-i ia locul, mai mult sau (spectral de albe, astãzi), ca ºi un templu sau un mai puþin, culoarea zigurat, erau mai colorate decât credem. Dese(m)nul cavernicol, dacã vreþi, coabiteazã Având similitudini cu bâlciul suburban, un cu pictura, care-i imagine, mai mult decât semn graffito îºi asumã kitsch-ul, pe care îl transcende, grafic. nu o datã, printr-o tehnicã plasticã desãvârºitã (ºi Alþi, mai recenþi, strãbuni ai sãi sunt frescele e de menþionat cã, în latinã, graphice, „arta de pretutindeni. desenului”, adicã, înseamnã ºi „desãvârºit”!), – Spunând aceasta, nu am în vedere numai una ce cultivã toatã gama de procedee ºi suportul unor astfel de imagini (ce poate fi maniere, de la iluzionismul trompe-l’oeil-istic la rupestru sau, propriu-zis, mural), dar ºi la un coloritul rayoniºtilor, radios. anume modus operandi... „

Dumnezeu va face într-un minut sã se miºte înfricoºat, întemniþat, dereglat ca un stup atacat de Zile tulburi, apã pãmîntul dîndu-le pe cele ascunse la ivealã, mãrturii paraziþi, Alexandru Vlad se mulþumeºte sã sugereze ale crimelor noastre. Trecem pe uliþe cu ochii în vinovaþii cu tandreþea unui poet simbolist. nãmoloasã pãmînt, rãmînem închiºi în case, miºunãm noaptea, Promiscuitatea moralã, alcoolismul, igiena pîndim prin geamurile rîncede. Ne e ruºine unora deficitarã, ura fãrã motiv ºi actele de violenþã, (urmare din pagina 6) de alþii! Alunecã pãmîntul în cimitir ºi de acolo iese crimele sînt expiate, în cele din urmã, ritualic, de vechiului”, în fond, de a controla ºi comanda: fiara cea burduhãnoasã ºi cu ochelarii tulburi, cît þãruºul – înrãdãcinat ºi înfrunzit – al hidrologului datoritã lui, inundaþiile întîrzie în sat, apar victime fundul paharelor. Fiara despre care ne-a avertizat amator Kat: „Prinse iarãºi zdravãn de þãruº ºi trase noi putrezind expresionist lîngã cele vechi – din Ioan, Belzebuth al filistenilor!” executînd în acelaºi timp o miºcare de rãsucire. obsedantul an 1954 – reduse la condiþia de schelet Deasupra tuturor planeazã fantasma junei Anca, Degeaba. Mai încercã o datã cu acelaºi rezultat. vorbitor. femininul intangibil, de o nobleþe supraruralã, a Începu sã transpire, el care nu transpira niciodatã. Prin antitezã cu eroii acestei ficþiuni, cãrei dispariþie e lãmuritã în final. Este fiica trupeºei Nu-i venea sã creadã, el însuºi îl înfipsese acolo, predicatorul Ilie al lui Papuc, are, asemenea Florica, þãranca libertinã, prin patul cãreia trec de-a cînd se strãduise sã mãsoare adîncimea apei, ºi cãlugãrilor ortodocºi, „înaintevedere”. De o valma ºi feciori ºi bãrbaþi însuraþi, ºi primar ºi pentru asta n-a avut nevoie de cine ºtie ce efort.[...] expresivitate ºi surescitare în pragul epilepsiei, activiºti. Clãtinã þãruºul de la stînga la dreapta, apoi smuci mitologizeazã – în timpul întîlnirilor din casa de Alexandru Vlad mixeazã în Ploile amare – aºa iar cu ambele mîini. κi trase rãsuflarea ºi privi rugãciune – culpa „oilor” sale în maniera eroilor din cum au observat ºi alþi comentatori, Carmen þãruºul cu luare aminte. Avea frunze noi, chiar mici Cartea alcool a lui Ion Mureºan: „depãrtîndu-ne de Muºat, Alex Goldiº, Bogdan Alexandru Stãnescu – rãmurele crude. Va sã zicã dãduse rãdãcini. O idee Dumnezeu ne-am depãrtat de noi înºine, devenind romanul erotic, romanul poliþist ºi „parabola era sã-l lase foarte bine aici, cã nu era treaba lui, n- niºte diavoli care se pîndesc, se ceartã între ei, politicã”, ambiþionînd crearea „romanului total”. avea decît sã-l smulgã altcineva la o adicã.” ascund pãcatele ºi Dincolo de micile derapaje/ neglijenþe stilistice ºi de le-ngroapã în pãmînt. N-aþi vãzut cum tuturora le numeroasele greºeli de corecturã, gãsesc, totuºi, „ lãcrimeazã ochii cînd ieºim dimineaþa din casã? frustrantã atmosfera aceasta de parabolã, Ce înseamnã asta? Sã fie judecata mai aproape adevãrurile rostite cu o semigurã (ca la Al. Ivasiuc). decît credem? Nu vã holbaþi aºa la mine! Surprinzînd entropia satului românesc, decapitat,

16 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

reactiv întindã de-a lungul a zeci de ani. Este adevãrat, Omul peºterilor din capitala situaþia clãdirii unde se aflã ºi Muzeul de Speologie nu este simplã. În meandrele unui labirint juridic aparent fãrã ieºire, un singur lucru este limpede: culturalã europeanã funcþionarea normalã a Muzeului de Speologie, instituþie aflatã în subordinea autoritãþilor municipale, constituie o realitate asupra cãreia Radu Constantinescu acestea au obligaþia legalã sã se pronunþe. ªi sã ia o ot visând la titlul de Capitalã culturalã de procese pe rol, ºtie el ce ºtie… În Cartea decizie. Variante sunt. Iatã una dintre ele: europeanã, Clujul a început sã-ºi devoreze Funciarã, Muzeul figureazã la adresa Piaþa Unirii Augustin Feneºan, preºedintele APM Cluj, Ttacticos copii; sau, mai exact spus, instituþiile 25, iar Szasz locuieºte la nr. 24. Numai cã intrarea asociaþia care a câºtigat procesul ºi este acum pe structura cãrora ar urma sã se edifice în 2020 pe la “25” este practic imposibil de folosit, din proprietara imobilului de la nr. 24, m-a rugat sã mult râvnitul titlu european. cauza gardurilor ºi obstacoleleor cu care fiecare din consemnez faptul cã dispune de substanþiale Cea mai recentã disputã pe aceastã temã, proprietarii locului ºi-au protejat acareturile. fonduri europene pentru reabilitarea ºi restaurarea acutizatã în ultimele sãptãmâni, dateazã de la Am vizitat de mai multe ori Muzeul de întregii clãdiri. Inclusiv a intrãrii aflate în litigiu cu jumãtatea anului trecut ºi are în vedere evacuarea Speologie, pe vremea când acesta era încã deschis. un locatar/proprietar încãpãþânat. Mai mult, APM Casei Municipale de Culturã (instituþie subordonatã Farmecul sãu aparte decurge din faptul cã cele ºase ar fi dispus sã se implice chiar în administrarea Primãriei Cluj Napoca) din actualul sãu sediu, încãperi se aflã într-o superbã clãdire medievalã, Muzeului de Speologie, fãrã a ºtirbi cu nimic din situat în Piaþa Unirii 24. Motivul? În termeni prima închisoare a oraºului. Aici a fost încãtuºat autoritatea Primãriei. juridici, el este extrem de limpede: clãdirea a fost Baba Novac înainte de a fi executat. Pereþii au - Îl admir ºi îl respect pe profesorul Viehmann, câºtigatã prin sentinþã judecãtoreascã definitivã, grosimea de peste jumãtate de metru, sunt reci, cunosc acest admirabil muzeu aºa cã dorim sã emisã de Curtea de Apel Cluj, de cãtre Asociaþia umezi, uºile ºi geamurile sunt mici, invitând cu facem tot ce depinde de noi ca el sã nu disparã, a Patronilor ºi Meseriaºilor (APM) Cluj. Aºadar, Casa ospitalitate întunericul. Însumate, caracteristicile spus Augustin Feneºan. de Culturã trebuie sã-ºi facã neîntârziat bagajele ºi acestei clãdiri amintesc de ceea ce este, în realitate, Din pãcate disputele continuã cu îndârjire, sã plece unde vede cu ochii, fie la colegii studenþi o peºterã. Aºadar, spaþiu ideal pentru un muzeu cu Primãria ridicã din umeri a neputinþã, iar în acest din Piaþa Lucian Blaga, fie mai la marginea oraºului, acest profil. timp brandul speologic al Clujului se îndreaptã în spaþiile Bibliotecii Judeþene. Sã plece oriunde în Dincolo de aspectul juridic al chestiunii (un co- încet, încet spre dispariþie. Cu mâhnire, profesorul altã parte lãsând în urmã amintiri, nostalgii, dar ºi proprietar care deþine 5% din clãdire are dreptul de Viehmann adaugã: o salã de spectacole funcþionalã (vechiul a bloca accesul în întreaga construcþie?) ne - La uºa Institutului de Speologie sosesc periodic cinematograf Timpuri noi) sau alte spaþii în care întrebãm dacã temerile lui Vasile Szasz sunt vizitatori din þarã ºi din strãinãtate, dupã ce au cultura clujeanã a respirat liniºtitã zeci de ani… îndreptãþite? L-am consultat în acest sens pe unul cãutat zadarnic în oraº Muzeul de Speologie. În Dar nu despre soarta Casei Municipale de din entuziaºtii care doresc sã sprijine redeschiderea asemenea momente, deschid uºa institutului, Culturã dorim sã vorbim în aceste rânduri (deºi muzeului. Este vorba de un profesionist al poftesc grupul în biblioteca lui Racoviþã ºi le þin un gravitatea situaþiei ar impune o campanie de presã construcþiilor, inginerul Viorel Bunea, preºedintele discurs despre istoria institutului ºi opera pentru sensibilizarea edililor proprietari !), ci despre Trustului Romviocons. Acesta apreciazã cã alarma savantului. Din pãcate, eforturile mele nu pot nici unul dintre brandurile tradiþionale ale Clujului, Emil declanºatã în jurul “prãbuºirii” clãdirii este o panicã pe departe suplini o vizitã în sãlile muzeului. Racoviþã ºi Muzeul de Speologie. Am scris de fãrã acoperire a unui locatar care se considerã Caietul de notiþe al lui Racoviþã din perioada când nenumãrate ori în paginile mai multor publicaþii deranjat în confortul personal. Inginerul Bunea s-a era student la Sorbona, microscopul Zeiss ºi despre acest subiect care, trebuie sã recunosc, m-a oferit sã facã o expertizã gratuitã a construcþiei, în aparatul Lihnof de care s-a folosit în expediþia din pasionat. Mirajul lumii peºterilor fascineazã toate detaliile sale, ba chiar sã execute, ca mãsurã Antarctica cu vasul Belgica, numeroase alte obiecte imaginaþia oricãrui cãlãtor, iar biospeologia, de siguranþã, un cofraj de boltã, metalic, în zona personale cu valoare ºtiinþificã ºi sentimentalã disciplina cãreia marele savant i-a pus bazele în intrãrii, dar nimeni nu a putut trece de baricada inestimabilã aºteaptã în vitrine ridicarea bârnelor de 1907, se dovedeºte astãzi mai actualã ca oricând. amintitã. la intrarea în muzeu… Interesul public pentru acest subiect rãmâne, în Logic ar fi ca primãria municipiului Cluj Memoria savantului ºi speologia româneascã continuare, nedezminþit. Numai cã, de ceva vreme, Napoca sã se implice în rezolvarea acestei situaþii sunt astãzi înfrânte de birocraþie, dar ºi de muzeul clujean (ºi el subordonat Primãriei care afecteazã în ochii turiºtilor imaginea unui oraº fosilizarea unui comportament care poate servi locului)… nu mai existã. ªi-a închis porþile? S-a aspirant la titlul de capitalã culturalã europeanã. drept material didactic dacã vrem sã exemplificãm desfiinþat? ªi din ce motive? La faþa locului, o Numai cã, aici, sofismele þin loc de argumente: nu cum aratã… omul peºterilor dintr-o viitoare capitalã plãcuþã amplasatã pe zidul dinspre stradã, care se pot face investiþii pânã nu se clarificã statutul europeanã. aratã jalnic, ca o ruinã din vremuri de mult apuse, juridic al clãdirii, statul juridic se stabileºte prin „ anunþã eventualii vizitatori cã acolo încã se aflã proces, iar procesele prin România au ajuns sã se Muzeul de Speologie. Numai cã poarta de lemn este blocatã prin interior ºi nimeni nu rãspunde la insistenþele curioºilor. Am apelat pentru clarificãri la ctitorul acestei instituþii, decanul de vârstã al speologiei româneºti, student ºi discipol al lui Emil Racoviþã, profesorul universitar Iosif Viehmann. Iatã ce ne-a povestit acesta: - Cu doi ani în urmã, unul din locatarii clãdirii în care se gãseºte Muzeul de Speologie, Vasile Szasz, a reclamat la Primãrie cã a apãrut o crãpãturã în zidul de deasupra porþii de intrare ºi cã bolta se poate prãbuºi peste vizitatori. Apoi, a baricadat, la propriu ºi la figurat, trecerea prin gangul de intrare spre clãdire. Personal, în calitate de coordonator al muzeului ºi custode ºtiinþific autorizat printr-un document oficial, am convocat o ºedinþã la primãrie, apoi chiar la porþile muzeului, anunþându-l pe proprietar de sosirea noastrã. Ei bine, acesta a “lipsit” toatã ziua de acasã, a mai baricadat intrarea cu douã bârne ºi ne-a transmis vorbã cã dacã vrem sã vedem muzeul, sã intrãm prin Piaþa Unirii, adicã trecând prin curþile interioare ale altor proprietari. Vasile Szasz, om cu experienþã ºi cu câteva zeci Muzeul de Speologie Cluj-Napoca

17 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

Black Pantone 253 U 17 diagonale identic cu necesitatea ca manifestãrile în cauzã sã Din simbolistica Clujului fie interzise deoarece înºiºi maghiarii trebuie sã conºtientizeze gravitatea faptului sãvârºit, cã atacurile contra unitãþii teritoriale statale Vremuri de azi ºi de demult înseamnã automat cã-ºi închid dreptul de a se mai manifesta public de ziua de 15 martie. Ziua de 15 Dumitru Suciu martie, în timpurile noastre, nu mai poate fi aºa ncepem cu o întrebare mai mult sau mai puþin indivizibil, ca oricare petec de pãmânt de pe cum a fost între 1848-1918, zi a libertãþii retoricã: este posibil oare ca 15 martie ca zi a teritoriul þãrii. În ceea ce priveºte specificul etno- ungureºti ºi a asupririi româneºti. Îmaghiarimii de pretutindeni sã ameninþe, sã-ºi lingvistic, cultural, cetãþenii români de Marile regate ºi imperii multinaþionale îndrepte ºi azi ascuþiºul împotriva românilor ºi a naþionalitate maghiarã din zonã, pe baza loialitãþii moºtenite din trecuturi medievale au dispãrut în Statului naþional unitar ºi indivizibil? La 15 faþã de Stat ºi de Constituþie, pot beneficia legal neuitatul An 1918, chiar dacã parþial s-au refãcut martie 2011, pe strãzile Clujului, se purta ca în regiunea, þinutul, în cele douã judeþe între 1940-1944, ºi orice drum spre întoarcerea în pancarta: „Székelyföld nem Románia!”. A fost Covasna ºi Harghita, pe lângã limba oficialã timp spre ele este ºi va fi iremediabil închis. În oare un atac „paºnic”, o manifestaþie publicã românã de stat, sã foloseascã ca limbã regionalã, zilele noastre 15 martie ar trebui sã însemne în îndreptatã împotriva Constituþiei actuale a þinutalã, judeþeanã, limba maghiarã. În zonã, cadrul Uniunii Europene, al relaþiilor dintre cele României, a Hotãrârii exprimate la 1 Decembrie prefecþii numiþi de prim-ministrul, ministrul de douã þãri membre România ºi Ungaria, armonie, 1918 la Alba-Iulia ºi contra deciziilor Tratatelor Interne ai Statului sã fie cetãþeni români de înþelegere, colaborare, respect reciproc între o din 1920 ºi 1947 de la Trianon ºi Paris? Oare naþionalitate maghiarã, dar numai dacã dovedesc majoritate protectoare, înþelegãtoare ºi iubitoare doreºte Clujul ºi minoritatea maghiarã din prin examen cã posedã la nivel înalt cunoºtinþe din România faþã de o minoritate maghiarã România actualã prin gestul ºi formula din 15 temeinice despre limba, istoria, geografia ºi recunoscãtoare ºi loialã ei. Aceastã ecuaþie trebuie martie 2011 sã reitereze ceva din atitudinea Constituþia României. La fel, cetãþenii români de implementatã adânc în conºtiinþa românilor ºi Clujului minoritãþii maghiare din Transilvania care etnie maghiarã nu pot candida pentru posturi de ungurilor din România, în relaþiile dintre România prin cei peste 40.000 de reprezentanþi adunaþi în primari, consilieri, decât dacã dovedesc prin ºi Ungaria. Transilvania nu trebuie sã mai fie cum oraºul de pe Someº au protestat tot în decembrie examen prealabil cã stãpânesc la nivel a fost mai demult motiv de ceartã între Bucureºti 1918 contra Hotãrârii de la Alba-Iulia, s-au corespunzãtor limba, geografia, istoria, ºi Budapesta, între România ºi Ungaria, ca înainte exprimat pentru rãmânerea Transilvaniei „perla Constituþia României. Lucrul este strict necesar de 1918 sau între 1940-1944, ci trebuie sã apropie Coroanei Ungare” în Ungaria, deci contra deoarece dacã prefecþii, primarii, funcþionarii cele douã state membre ale Uniunii Europene pe încadrãrii ei sub Coroana Românã, deºi s-a ºtiut majoritari din zonã, cetãþeni români de etnie baza respectãrii stricte a integritãþii lor teritoriale clar cã dreptul de autodeterminare, la decizia maghiarã scriu adrese cãtre jandarmi, poliþiºti, ºi a îndeplinirii destinelor lor europene la care privind apartenenþa de stat, a fost definit militari din teritoriu, cãtre cetãþenii români de s-au angajat în 2004 ºi 2007. matematic, ca aparþinând exclusiv majoritãþii naþionalitate românã, cãtre parohiile ortodoxe ºi În Uniunea Europeanã de azi ºi de mâine, în etnice a celor peste 2.800.000 de români unite, cãtre Arhiepiscopia Ortodoxã, minoritari în regimurile democratice interne din Ungaria ºi transilvãneni ºi nu putea fi trecut în niciun fel în regiune, þinut, judeþe, cãtre guvern, parlament ºi România, compatibile cu instituþiile ºi normele sfera minoritãþii etnice a celor peste 1.600.000 de alte judeþe, acestea trebuiesc redactate în limba europene comune, nu se mai pot admite lozinci unguri. În statul format pe baza autodeterminãrii românã. În schimb, în problemele civile ºi provocatoare, revizioniste, de genul „Székelyföld reale, nefalsificate, neîntoarse cu fundul în sus ºi administrative locale, aceeaºi funcþionari pot nem Románia”, „Erdély nem Románia”, sau trecute pe sub masã în competenþele celor puþini, folosi limba judeþeanã, þinutalã, regionalã „Erdély visza”. Dacã cetãþenii români de se asigurau drepturile cuvenite minoritãþilor maghiarã în raporturile dintre prefecþii unguri, cu naþionalitate maghiarã continuã sã acþioneze pe etnice, inclusiv prin Tratatele minoritãþilor primarii ungaro-secui, cu cetãþenii români de aceastã direcþie, sãrbãtoarea zilei de 15 martie semnate de statele succesorale ºi marile puteri în trebuie neapãrat interzisã, deoarece nu credem cã Sistemul de la Versailles. Existã oare pericolul ca naþionalitate maghiarã, cu bisericile catolice, în România se permit în mod legal ºi dacã în 15 martie 2011 se spune la Cluj cã calvine, unitariene. Juriºtii trebuie sã precizeze pe constituþional manifestaþii chiar paºnice care „Székelyföld nem Románia”, în viitor la 15 martie bazã de lege toate competenþele ce aparþin limbii contestã integritatea României. Noi suntem de 2012, 2013, 2014, 2015, etc., sã se scrie cã „Erdély române de stat ºi limbii judeþene, þinutale, acord cu aprobarea tuturor manifestãrilor ºi nem Románia”?! Doresc oare cetãþenii români de regionale maghiare din zonã, pentru ca lucrurile manifestaþiilor paºnice, publice, pentru apãrarea naþionalitate maghiarã, dintre care suntem ºi raporturile sã fie clare, limpezi ca lumina drepturilor cetãþeneºti, cu excepþia acelora care convinºi cã cei mai mulþi nutresc sentimente ºi soarelui, subprefecþii sã fie întotdeauna români propun „paºnic” despãrþirea unor teritorii de convingeri profund democratice, sã se întâlneascã care sã vegheze ca nu cumva minoritarii etnici peste decenii cu spiritul lozincii lansate de români sã fie nedreptãþiþi de majoritarii etnici trupul þãrii. Nu ne pricepem în mod concret ºi la Internaþionala a III-a bolºevicã, de la Moscova maghiaro-secui de acolo. La nivelul întregii pãrþi obiect la dreptul constituþional intern, nici nu regimului totalitar roºu, cã România este un stat apusene a României, care este Transilvania, ar fi cunoaºtem amãnunþit prevederile regulamentelor „imperialist” format „din jafuri de teritorii ºi de dorit ca pentru cei peste 1.600.000 de cetãþeni de aprobare a manifestaþiilor publice de cãtre popoare strãine” care trebuie sã fie dezmembratã, români de naþionalitate maghiarã sã fie înfiinþatã autoritãþile de stat competente, dar sperãm cã deºi în toate provinciile unite cu Regatul în 1918, ºi sã funcþioneze o Universitate maghiarã de stat, trebuie sã existe oficial prevederea prealabilã ºi au existat majoritãþi etnice româneºti? în care sã se precizeze ce se predã, se învaþã ºi se precauþia sã se aprobe toate cu excepþia celor ce Ar fi trist – ºi noi nu credem – cã acestea au examineazã în limba oficialã românã de stat ºi în atacã integritatea teritorialã a þãrii. Nu cunoaºtem fost sursele ºi intenþiile care au inspirat pe cea maghiarã. mecanismele juridice ale acestor legi ºi manifestanþii unguri de la Cluj din ziua de 15 În virtutea principiului fundamental cã toþi regulamente deoarece nu suntem juriºti, martie 2011. Azi, România, Ungaria, sunt membre cetãþenii români se bucurã de drepturile ºi constituþionaliºti, funcþionari sau oameni de stat – alãturi de toate celelalte 25 de state – ale libertãþile omului ºi cetãþeanului, pe baza meniþi sã aplice Constituþia pe întreg teritoriul Uniunii Europene, ele constituie 2 „camere” din respectãrii Constituþiei României, indiferent de þãrii ºi cu precãdere s-o aplice drastic pe pielea ºi marea „vilã” continentalã. Aceasta înseamnã cã naþionalitate, rezultã tot atât de clar, de limpede viaþa acelora care o încalcã. românii ºi ungurii de azi ºi de mâine, nu sunt ca ºi lumina soarelui cã dacã cei ce încalcã legile În schimb, ca istoric, ne-am ocupat de geneza numai ºi numai români ºi unguri, cã sunt ºi ºi Constituþia sunt fie de naþionalitate românã, fie statului ºi a naþiunii române moderne (a ideii de vecini, creºtini ºi europeni. Exact aºa au devenit, de naþionalitate maghiarã, ei îºi pierd automat Europã Unitã paralel ºi subsidiar în secolele XVIII- sunt ºi vor fi germanii ºi francezii, douã motoare drepturile prevãzute în ea ºi ca orice cãlcãtori de XX), de modul cum s-au luptat ºi manifestat puternice ale Uniunii Europene, care nu se mai lege îºi închid singuri accesul la democraþie ºi la soldaþii fãrã uniformã ai Landsturmului român ceartã pentru Alsacia ºi Lorena, se respectã libertate. În cazul Clujului ºi a zilei de 15 martie din 1848-1849 ca românii sã nu fie simple lipituri reciproc, inclusiv în ceea ce priveºte frontierele, îºi 2011, cei ce susþin cã „Székelyföld nem sau umpluturi la naþiunea politicã ungarã unicã continuã destinul lor european, alãturi de Románia”, încalcã legea, submineazã paºnic proclamatã de legea maghiarã, sã constituie o împlinirea destinelor interne din propriile state. integritatea statului unitar ºi indivizibil, îºi naþiune politicã proprie, egalã, coordonatã ºi nu Þinutul secuiesc, regiunea secuiascã, cele douã deschid singuri drumul spre anchete judiciare ºi subordonatã celei maghiare. La 1848-1849 s-a judeþe cu majoritãþi etnice secuieºti, nu sunt ale spre pedepsele legale prevãzute în situaþii de acest declanºat primul Rãzboi Naþional româno- secuilor pentru simplu fapt cã sunt ºi aparþin gen. Dacã de 15 martie asemenea fenomene maghiar pentru Ardeal, în sensul cã guvernul de României, Statului Român de drept, unitar ºi primesc un caracter repetitiv, acest lucru devine la Pesta îl vedea ca partea de rãsãrit a Ungariei

18 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 Mari cu frontiera „naturalã” pe Carpaþi, care sã asociaþie naturalã de naþiuni fraterne, federalizate, Germania a învãþat cã datoria ºi jurãmântul unui apere Ungaria Coroanei Sfântului ªtefan de egale unele cu altele, unde orice exclusivism suveran constituþional stã deasupra etniei ºi a pericolele de la rãsãrit de munþi, iar naþiunea naþional (deci cele douã ungar ºi austriac) trebuia naþionalitãþii. românã îl dorea ca nucleul de stat în jurul cãruia exclus o datã pentru totdeauna. Majoritatea Ferdinand I a afirmat cã situaþia internã ºi trebuiau sã se uneascã Banatul, Criºana, politicienilor unguri ºi austrieci au susþinut cã internaþionalã din 1916 era de asemenea naturã Maramureºul, Partiumul (Crasna, Zarand, federalizarea însemna despãrþirea Ungariei ºi încât Bucureºtiul ori înfigea Tricolorul dincolo de Solnocul de Mijloc, Chioar), Bucovina, pentru a Austriei de ele însele, cã Ungaria – cea etnicã Carpaþi, ori acesta pãlea ºi se clãtina ºi în forma un Mare Ducat în cadrele unei Austrii propusã de nemaghiari o degrada la poziþia de România Micã pentru cã atunci a sosit ceasul Mari, federalizate sau „elvetizate”. Fenomenul provincie, cã Ungaria Coroanei Sfântului ªtefan eliberãrii Transilvaniei ºi Bucovinei, fapt putea constitui un prim pas spre federalizarea nu era obiºnuitã, nu putea sã ducã o viaþã de recunoscut de patru mari state ale Antantei. întregii Europe, fapt receptat ca atare în epocã. provincie; iar feldmareºalii austrieci susþineau ºi ei Alianþa cu Antanta a fost decisã de Suveran, de Federalizarea Austriei Mari, pentru care au luptat cã decât Austria sã se lase despãrþitã de ea însãºi, guvernul liberal Brãtianu-junior, de conservatorul românii ºi ceilalþi negermani ºi nemaghiari din mai bine se desparte de Confederaþia Germanã, Take Ionescu, majoritari în spectrul politic de Monarhia Habsburgicã, ar fi fost de naturã sã lucru care dupã ce Berlinul zdrobeºte Viena în atunci, împotriva opþiunii minoritãþii schimbe radical destinele naþionale ºi europene ale 1866 se ºi întâmplã. Practic vorbind naþiunile conservatoare Marghiloman-Carp. Aceasta a celor peste 32.000.000 de locuitori din centrul ºi cuceritoare vor sã fie ºi sã rãmânã centralizatoare, preferat alianþa cu Puterile Centrale, eliberarea estul Europei. Fiecare naþiune, având statul sãu pe când naþiunile cucerite, federalizatoare, vor Basarabiei, acordarea ca recompensã a Bucovinei autonom, se respecta, colabora una cu alta, de pe redistribuirea teritoriilor, ºi anume acelea în care de cãtre partea austriacã a Austro-Ungariei ºi un o poziþie de egalitate ºi fraternitate, îºi armonizau erau majoritare sã fie incluse în state autonome statut mai bun pentru Transilvania din partea ºi îºi concentrau forþele ºi capacitãþile comune în naþionale, ceea ce ducea însã inevitabil la pierderi ungarã a Monarhiei Austro-Ungare. Liberalii ºi guvernul, parlamentul central, armata mare ºi pentru cuceritori. dinastia au acordat prioritate în 1916 Transilvaniei unitã de la Viena, organisme capabile sã apere În aceste condiþii ungurii ºi austriecii ºterg cu ºi Bucovinei. Regele Ferdinand I le-a spus aceste naþiuni dunãrene mici ºi mijlocii de buretele orice conflicte politice ºi militare care soldaþilor din Armata Regalã Românã în 1917 cã primejdia rusã. În epocã s-a ºi afirmat cã i-au pus faþã în faþã în trecut, îºi concentreazã nu i-a chemat în aceastã luptã ºi jertfã grea din 32.000.000 de europeni liberi din punct de vedere eforturile pentru menþinerea integritãþii statelor motive de mândrie deºartã, deoarece i-au fost naþional ºi individual puteau rezista cu succes lor istorice, instituie dualismul, acel „unio duarum prea scumpe vieþile ºi bietele lor averi. Suveranul împotriva invaziilor intreprinse de 61.000.000 nationum contra plures”, mai ales cã în Europa se i-a chemat la luptã pentru a institui un Stat al „sclavi” din Rusia autocratã þaristã. modifica geografia politicã prin unitãþile statale tuturor românilor, lucru pentru care toþi românii S-au fãcut auzite voci ºi raþiuni care reflectau naþionale germanã, italianã ºi românã dincolo de de existenþã ºi viitori le vor fi recunoscãtori ºi le ºi propuneau ca românii din Moldova ºi Carpaþi. Dezamãgit, Palacky afirma: „Trebuie sã vor binecuvânta memoria. Fiii ºi fiicele celor ce Muntenia sã intre în Austria Mare democratã ºi mãrturisesc cã de la primul meu pas fãcut în au cãzut pe frontul de onoare de la Mãrãºti, federalizatã, alãturi de Marele Ducat, pentru ca politicã în 1848 am cãzut într-o greºealã serioasã Mãrãºeºti ºi Oituz al Rãzboiului de Eliberare ºi împreunã cu celelalte naþiuni negermane ºi ºi fatalã. Cea mai mare greºealã a mea a fost cã Întregire Naþionalã, sau care se vor mai jertfi încã nemaghiare, dar ºi alãturi de unguri ºi austrieci m-am încrezut în raþiunea ºi onestitatea naþiunii în aceastã cumplitã încleºtare cu moartea spre dacã acceptau federalizarea, sã-ºi apere împreunã germane. Binecunoscutele mele cuvinte dacã viaþa politicã ºi statalã a naþiunii lor, vor primi interesele, fiinþele naþionale ºi regimurile Austria n-ar fi existat, trebuia sã ne strãduim a o pãmânt – garanta Regele – fapt împlinit când democratice de sorginte europeanã. Federalizarea crea cât de repede era posibil au fost emise cu þãranii din România Mare au fost împroprietãriþi Monarhiei însemna înfiinþarea ºi funcþionarea asumpþia ºi cu credinþa neîndoielnicã cã justiþia va cu 5.810.000 ha pãmânt ºi prin votul universal au statelor autonome germano-austriac, ungar, ceho- domni în aceastã asociaþiune de naþiuni eliberate. primit un cuvânt de spus în alegeri ºi politica slovac, sârbo-croato-sloven, italian, polon, român, Din nefericire, chiar eu am pierdut speranþa într-o þãrii. a unui guvern, parlament federal la Viena, prezervare durabilã a imperiului „nu fiindcã ar fi Când sorþii rãzboiului pãreau cã se înclinã spre înzestrat cu diplomaþie, armatã, comerþ exterior ºi imposibilã în sine, ci din cauzã cã germanii ºi Germania ºi Austro-Ungaria, România, pãrãsitã de finanþe comune. Francezul C. Robert propune, maghiarii ºi-au permis sã câºtige dominaþia ºi sã-ºi Rusia, ameninþatã de ruºii bolºevici care conspirã promoveazã ideea unei Austrii Mari federalizatã stabileascã prin ea un exclusiv despotism naþional sã asasineze familia regalã, sã aresteze guvernul etnic, o federaþie cosmopolitã, unde sã nu domine care într-un stat multilingv ºi constituþional este regal de la Iaºi, cu tezaurul de stat, adunat timp nicio „rasã” (naþiune), cu o diplomaþie comunã, un nonsens politic ºi nu poate dura mult”. de 48 de ani sub oblãduirea lui Carol I, furat de fãrã nicio centralizare administrativã în interior Propunerea fãcutã de românul european Aurel bolºevicii din Moscova, este nevoitã sã semneze dar care sã reproducã ca structurã interioarã o C. Popovici în cartea lui de mare ecou în opinia Armistiþiul de la Focºani, în decembrie 1917 ºi Elveþie, însã într-o formã monarhicã parlamentarã publicã dar nu în practica guvernamentalã Pacea de la Bucureºti, din mai 1918. La guvern ºi pe un teritoriu vast din Europa Centralã ºi „Statele Unite ale Austriei Mari” demonstreazã este adusã echipa Marghiloman-Carp, care Rãsãriteanã. Francezul ºi alþi democraþi ca aceeaºi atitudine a cercurilor conducãtoare din reuºeºte sã menþinã pe Ferdinand I pe tron, în Mazzini doresc ca o asemenea Austrie elvetizatã Austro-Ungaria, dacã-l exceptãm pe arhiducele pofida rezervelor Austro-Ungariei ºi Germaniei ºi sã fie luatã de exemplu pentru ca sã se Franz-Ferdinand aflat însã departe de puterea de sã pãstreze un nucleu din Armata Regalã federalizeze toatã Europa, deoarece doar astfel în decizie. Românã. Bolºevicii ruºi sunt alungaþi din partea cadrele mari continentale profund modificate ºi În aceste condiþii Regatul României Mici neocupatã a României, generalul Ernest Broºteanu democratizate, naþiunile fãrâmiþate puteau sã se devine „Piemont” al tuturor românilor asupriþi ºi curãþã Basarabia ºi Chiºinãul de devastãrile uneascã în state proprii, corelate ºi coordonate în 1916, alþi soldaþi, cei ce purtau uniforma bolºevice care ucid fruntaºii români din zonã unele cu altele, unde Italia Tânãrã, Polonia Armatei Regale Române, la ordinul acelui (avocatul Murafa, inginerul Hodorogea). S-au Tânãrã, Germania Tânãrã, ca ºi toate celelalte minunat german ºi catolic Ferdinand I, Regele asigurat astfel condiþiile pentru ca Adunarea Þãrii state unite ºi întinerite sã compunã Europa constituþional al României, care a depus jurãmânt de la Chiºinãu sã voteze la 27 Martie / 9 Aprilie Tânãrã ºi Unitã de mâine. Robert era convins cã în faþa lui Dumnezeu pe Constituþia românã cã 1918 Unirea Basarabiei cu România. Austro- pacea lumii ºi reabilitarea geniului uman se va servi neabãtut interesele naþiunii, au trecut Ungaria ºi Germania au încurajat extinderea puteau obþine numai prin extinderea sistemului Carpaþii pentru a-ºi elibera fraþii din Transilvania iredentismului românesc spre Rãsãrit, sperând cã-l federal, care va face din Europa întreagã o linie ºi Bucovina. Marele Rege a declarat rãzboi Austro- blocheazã pe cel spre Apus ºi vor asigura ºi mare de naþiuni asociate spontan. Robert a mai Ungariei, s-a bãtut cu þara care l-a nãscut ºi permanetiza stãpânirea Bucovinei ºi Transilvaniei. precizat cã spiritul dominator maghiar reprezintã crescut, deoarece a fost omul datoriei, a fost fidel Austro-Ungaria ia 170 de sate de pe linia un pericol permanent contra civilizaþiei iar jurãmântului ºi ºi-a îndeplinit în mod exemplar Carpaþilor ºi Puterile Centrale instituie un fel de Hyppolite Deprez a precizat cã dacã Monarhia nu toate îndatoririle ce i-au revenit în calitatea ºi de condominium economic asupra Dobrogei, se va federaliza, aºa cum a propus majoritatea pe poziþia lui de Rege constituþional al României. transformatã într-un grânar al acestora. Pacea de locuitorilor ei, dacã nu va deveni un bastion Cei de la Berlin l-au ºters din cartea familiei, l-au la Buftea-Bucureºti n-a fost ratificatã de Regele contra Rusiei, nu mai avea nicio raþiune de a declarat trãdãtor care va roºi în faþa lor când se Ferdinand. exista, va cãdea ea însãºi pradã Moscovei dar ºi a vor întâlni, sau chiar l-au considerat mort pentru naþiunilor nemaghiare ºi negermane frustrate. ei; însã în viaþã fiind, pentru români ºi România, (continuare în numãrul urmãtor) Marele patriot ºi istoric ceh Frantisek Palacky Regele a rãspuns calm ºi senin cã n-are nicio scria cã dacã Austria nu exista ea trebuia obligaþie de niciun fel faþã de Kaiserul Wilhelm al „ inventatã, deoarece prin diversitatea ei etnicã ºi II-lea ºi germani, cã este ºi va fi dator doar în faþa naþionalã era menitã ºi potrivitã sã devinã o lui Dumnezeu, a poporului român ºi tocmai în

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 19 Black Pantone 253 U

Clujul interbelic Lumea literarã Petru Poantã n Cluj, pînã la Unire nu existã practic o viaþã corupt. E, deopotrivã, un misionar al Unirii ºi un literarã româneascã. Între 1903 ºi 1911, apare cîntãreþ al vitejiei ostaºului român. Acestea sînt Îrevista lui Elie Dãianu, Rãvaºul, devenitã apoi o temele care satisfac sentimentul naþional, acum în „foaie” popularã, Solia Satelor. De orientare plinã euforie. Numit director al Teatrului în 1919, sãmãnãtoristã ºi creºtinã, publicaþia are un profil Zaharia Bârsan îºi cultivã ºi imaginea post- cultural, cu accente politice, dar publicã ºi literaturã romanticã, livrînd succesului public Trandafirii roºii, din autorii de succes ai momentului, de la G. piesa care inaugureazã destinul excepþional al Coºbuc, Octavian Goga ºi Nicolae Iorga, la Petre instituþiei. De altminteri, mai mult decît literatura Dulfu, Ion Agârbiceanu, Al Ciura, Aron Cotruº etc. scrisã, Teatrul ºi Opera vor orienta în anii urmãtori Dupã Unire, primul scriitor important care se gustul public. Ele nu doar rafineazã sensibilitatea stabileºte în oraº este Ion Agârbiceanu, adus aici de mondenã din lumea bunã a oraºului, ci fac ºi o Partidul Naþional Român sã conducã ziarul Patria. educaþie esteticã în arta spectacolului ºi a Om al bisericii ºi al politicii deopotrivã, interpretãrii. Spectacolul de teatru ºi de operã Miron Duca Lac suspendat, tehnicã mixtã, 2008 Agârbiceanu îºi urmeazã cumva solitar aventura devine mijlocul cel mai eficient de deprovincializare literarã, neavînd veleitãþi de maestru ºi de ºi de oarecare familiarizare cu cîteva nume mari ale timpul a fost prea scurt pentru ca ele sã cristalizeze întemeietor de ºcoalã. Din aceeaºi generaþie cu dramaturgiei ºi muzicii de operã. Aceastã într-o sintezã originalã ori, eventual, în douã Dãianu, el rãmîne de fapt un captiv al ideologiei emancipare artisticã ºi culturalã nu altereazã însã curente bine definite, se pot constata emergenþe culturale de la Rãvaºul ºi, prin extensie, al celei de sentimentele naþionale ºi patriotice, asta ºi pentru insulare, în peisajul cultural îndeosebi. Lucian Blaga, la Astra. Ideile sãmãnãtorismului ºi poporanismului cã ele sînt conþinute în toate mesajele publice ale sincronizat cu miºcarea artisticã vienezã, nu lasã gãsesc ºi ele un cîmp deja pregãtit sã le asimileze ºi elitelor. Intelectualii Clujului au conºtiinþa clarã cã totuºi urme în viaþa literarã clujeanã, cel puþin în care sã le asigure o surprinzãtoare rezistenþã în oraºul românesc e construit pe ideea naþionalã ºi cã deceniul trei. Emil Isac ºi Eugeniu Sperantia, timp. Modelul cel mai durabil al acestor intelectuali ea susþine în primul rînd legãturile intercomunitare. simboliºti de influenþã francezã, frecventaserã ºi scriitori ardeleni devine Nicolae Iorga, încã de la Sursã a energiei sociale, naþionalismul acesta cenaclurile lui Al. Macedonski ºi Ovid Densusianu, începutul secolului. În interbelic, clujenii practicã un defensiv ºi tolerant a fost mereu interpretat de cãtre astfel cã estetismul lor remanent apare acum ca un cult public al marelui istoric. Strada Napoca de ceilalþi drept o ideologie antidemocraticã, ºovinã ºi „decadentism” anacronic ºi inofensiv. Ei sînt de fapt astãzi îi poartã numele. Ion Agârbiceanu însuºi îi agresivã . Naþionalismul e considerat în timp poeþi ai citadinului ºi, de aceea, cosmopoliþi ºi greu pãrãseºte pe þãrãniºti în 1927 ºi se înscrie în defectul cel mai ruºinos al românilor. Dacã ne de digerat într-un mediu literar în care partidul lui Iorga. Gîndirea ºi metodologia istoricã ºi uitãm în istoria modernã a þãrii, escaladarea naþionalismul este echivalentul ruralismului. istorico-literarã din Universitate sînt de asemenea acuzaþiilor externe se produce în momentele de Simptomatic pentru starea de spirit din anii ’20 sub influenþa covîrºitoare a lui Iorga. Succesul rapid afirmare ºi de emancipare a acesteia ºi este rãmîne programul revistei Gândirea. Publicaþia se al lui Lucian Blaga cu Poemele luminii se datoreazã întotdeauna legatã de starea minoritãþilor. În foarte raporteazã la trecut ºi vrea sã continue tradiþia nu atît entuziasmului lui Sextil Puºcariu, cît eficienta propagandã iredentistã maghiarã ºi rusã presei culturale din Ardeal. Conservatorismului receptãrii favorabile de cãtre acelaºi Nicolae Iorga. (sovieticã), naþionalismul apare echivalat cu programatic, congruent cu ideologia sãmãnãtoristã, i De altfel, ei nici nu înþeleg cu adevãrat noutatea ºovinismul. E o tenebroasã armã etnicã de se asociazã eclectismul, înþeles drept criteriu al unei acestei poezii ºi elogiazã în Blaga mai degrabã „suprimare” a minoritãþii maghiare. Uimitoare însã reprezentativitãþi ample. Interesant e cã o asemenea tinereþea inauguralã a României Mari. Iorga îºi va este demonizarea lui, dupã 1989, de cãtre orientare e întrucîtva impusã de la centru, afiºa opacitatea faþã de modernismul blagian la al intelectualitatea liberalã. El devine cauza tuturor iniþiatorul ei fiind Cezar Petrescu, secondat de doilea volum al poetului. Cît timp rãmâne în Cluj, derapajelor ºi extremismelor ideologice ºi politice, localnicul I. D. Cucu. Ambianþa e într-adevãr tînãrul Blaga publicã în presa localã diverse articole atît de dreapta, cît ºi de stînga. Tot el ar fi favorabilã acestui tradiþionalism, numit de Ovid despre fenomenul modernist european, însã ideile alimentat un complex cultural al frustrãrii ºi Densusianu „pãºunism”, numai cã în revistã publicã sale n-au deocamdatã audienþã ºi nu impulsioneazã grandomaniei. „Sentimentul” naþional este, în fond, ºi scriitori de altã orientare. Din decembrie, anul naºterea unui climat literar. Universitarii din o valoare socialã care, desigur, poate fi manipulatã urmãtor, ea se mutã la Bucureºti, astfel cã în Cluj domeniu sînt eminenþi filologi, lingviºti ºi istorici politic, însã nu-i mai puþin adevãrat cã are ºi un nu a apucat sã formeze în jurul ei o grupare. literari de obedienþã clasicistã. Pînã pe la începutul sens pozitiv. Ca sentiment al locului, patriotismul e Importanþa ei rãmîne aici mai curînd simbolicã ºi e anilor ’30, autoritatea criticã a acestui mediu varianta lui domesticã ºi cea mai eficientã în un efect al destinului sãu ulterior. În Gândirea eclectic este Gh. Bogdan-Duicã, un bun istoric realizarea ºi întreþinerea coeziunii colective. Rãmîne literar de tip pozitivist, dar, ca ºi Iorga, depãºit de de vãzut dacã noua ordine mondialã va invalida sau clujeanã apare însã, sub forma unui articol, un gest schimbarea de paradigmã din noua literaturã. Astfel nu aceste sentimente, dar, deocamdatã, anemierea nonconformist care contrazice prejudecata, bine cã, prin plecarea lui Blaga în diplomaþie, viaþa lor a dus la imposibilitatea susþinerii unui ideal înrãdãcinatã în cultura ardeleanã, a latinitãþii literarã clujeanã pierde startul ºi, cel puþin un colectiv în societatea româneascã. integrale a poporului român. Este vorba despre deceniu, îºi conservã un aer anacronic, comparativ Revolta fondului nostru nelatin, al tînãrului Lucian cu cea din Bucureºti. Familiarizat întrucîtva cu * Blaga. Afirmarea latinitãþii a fost imperioasã pînã la simbolismul ºi, în genere, cu limbajele novatoare ale Imediat dupã Unire, comunitatea de etnie Unire ca un argument puternic al identitãþii ºi poeziei europene, fusese încã la începutul secolului românã este relativ micã în Cluj. Are însã aceleaºi continuitãþii, însã în substanþa noastrã etnicã existã Emil Isac, fiul lui Aurel Isac, avocat al apãrãrii în aspiraþii, fiind de aceea receptivã la mesajul ºi fondul slav ºi trac, o potenþialitate care trebuie Procesul memorandiºtilor din Cluj. Ca sistem intelectualitãþii care vizeazã tocmai consolidarea ei eliberatã în noul context al istoriei. „Revolta imagistic ºi ca sensibilitate, el se situeazã în afara prin românizarea oraºului. În primii ani, ea sporeºte fondului nelatin” ar consta în emergenþa acestei criteriului literar sãmãnãtorist, dar, pe lîngã faptul cu afluxul considerabil de intelectuali, mai bine zis, energii „exuberante” ºi „vitale” care completeazã cã se face cunoscut în special în revistele de oameni cu ºcoalã. Mulþi dintre ei sînt „idealul cultural latin”, adicã simetria, armonia ºi bucureºtene, nici nu are o pregnanþã într-adevãr personalitãþi deja consacrate ºi familiarizaþi cu claritatea spiritului. Fondul nelatin e subconºtientul memorabilã. Iar în Ardeal, gustul public este civilizaþia ºi cultura occidentalã. Dar lumea aceasta, „barbar” sau dimensiunea dionisiacã a fiinþei aproape integral sub dominaþia fascinatorie a chiar ºi la nivelul elitelor, este una eterogenã, cu româneºti. În noua Românie este nevoie, aºadar, de poeziei lui Octavian Goga, cealaltã personalitate, amprente culturale diverse. În principal, atît cîmpul un sînge tînãr, de o vitalitate dezlãnþuitã ºi alãturi de Nicolae Iorga, cãreia clujenii îi întreþin social, cît ºi cel cultural, literar-artistic, încep sã se iraþionalã; pe scurt, viitorul aparþine unui nou cultul în toatã perioada interbelicã. Mult mai articuleze sub influenþa a douã modele, cel francez „romantism”, cu recursul sãu la mituri. prezent decît E. Isac în conºtiinþa ºi în sensibilitatea ºi cel germanic, respectiv central-european. Ele publicã este Zaharia Bârsan, celebru în Ardeal ca acþioneazã însã mai degrabã convergent, fãr㠄 actor în primul rînd, înainte de Unire. Romantic conflicte ideologice în spaþiul public. Sînt întîrziat ºi puternic influenþat de ideologia promovate de cei formaþi în universitãþile franceze sãmãnãtoristã, ele celebreazã în poezia ºi proza sa sau în cele germane, austriece ºi maghiare. Deºi sãnãtatea moralã a satului ºi înfiereazã oraºul

20 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

20 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

verdele de Cluj Vederea cuvintelor Aurel Sasu umitã când epopee, când arhitecturã (e ceartã vânturile, cel ispitit, vândut ºi judecat, cel adevãrat, monumentalã!), când biografie mort ca om ºi înviat ca Dumnezeu, „rãscumpãrat N(„inclusã în biografia lumii”), scenariu pentru cei mulþi”. El este cel care învaþã robirea existenþial sau reportaj, poezia lui Liviu Georgescu din iubire ºi roada spre sfinþire din dreptatea celor (rezident la New York, Statele Unite, din 1990) bune. El ne-a dãruit jertfa, El se împarte, pare, în recentele comentarii, a nu avea un... rãmânând întreg, în El e deplinãtatea comuniunii, autor. întru El este viaþa noastrã cu nefericirea, dramele, Într-atât identitatea lui se pierde în decorul violenþele, trãdãrile, vicleniile, judecãþile nedrepte, vizionar-escatologic, lipsind „panorama integralã” crimele, robia, ura ºi fãrãdelegile noastre. Întru El (Al. Cistelecan) tocmai de argheziana sugestie a auzim, vedem, nãdãjduim, spre El aruncãm grijile „nemuritoarei cripte obscure”. Poezia, se noastre, disperãrile noastre, trãim în rana (rãnile) sugereazã, ar fi un univers în expansiune Lui, fiindcã în ele e toatã înþelepciunea, puterea, (proliferare), intrat autosuficient în logica tãria ºi virtutea. De la Iov cel plin de bube ºtim cã imaginarului teleologic ºi a spectacolului de El învaþã cele „carele sunt”, el „scoate din lanþuri” Miron Duca Grãdini, tehnicã mixtã, 2008 entropie cosmicã, indiferent la prezenþa umanului, picioarele noastre ºi ne ridicã peste „sfãrâmãrile” ca sâmbure generator al procesualitãþii lirice. În Imaginaþia dezastrului ia forma „prãbuºirilor pãmântului. asurzitoare”. Apocalipsa e particula identitãþii definitiv, presupusa autarhie a acestui univers e o Aºadar, poezia nu e nici reportaj, nici iluzie: existã ºi se întreþine în aparentul lui spasm noastre. Liviu Georgescu este, în cele mai bune biografie, nici panoramã biblicã, ci alegorie a versuri ale sale, un poet al extincþiei, al lumii pe ºi agonie prin jocul inteligent, regizat de evadãrii din amintita „cuºcã a memoriei” exuberanþa depresivã a cuvintelor. Poezia lui Liviu dos, al unei cosmogonii umane de schelete în (Smulgerea zalei, Paralela 45, 2010), din „vârtejul flãcãri ºi gânduri care plâng. Terifiantul spectacol Georgescu e, totuºi, comunicare, trãire înainte de vizibil” al fiinþei, o extraordinarã piesã muzicalã a a fi simplã desfãºurare epicã, ºi ceremonial, al omului refuzat genezei ºi renaºterii în El (Cel ce „vuietului luminii” din noi. În prezenþa lui este) urmeazã traiectoria mutã a voinþei de a fi jubilaþie, convulsie, înainte de a fi simplu reportaj. concretã, verbul, cuvântul se gândesc pe sine ca Capacitatea ei incantatorie vine dintr-o imaginaþie þãrânã. Când ºi cuvintele se vor prãbuºi, odatã cu memorie a Cuvântului mai dinainte de lume. Nu omul, în propriul iad, lumea va fi fost de mult un lingvisticã excepþionalã ºi un prestigiu al expresia e variabilã în aceastã poezie, ci gândul ca divertismentului grav, pe care nu-l au alþi colegi de destin uitat (un destin pe care nici nimicul nu-l provocare a abisului ceresc, nu arãtarea adevãrului generaþie. Cuvântul nu face parte, pur ºi simplu, mai poate defini). Perspectiva „vidului de aur” ºi a revelat e preocuparea dintâi, ci vocea adâncului din instrumentarul liric, din mecanismul „veacurilor ruginite” dau poeziei sensul ultim de vorbindu-ne din adâncul timpului. Un timp al redundanþei poetice, nu e un simplu vehicul din escatologie a orizonturilor oarbe. Rãnile curgând nevindecãrii, înscris pe „lemnul pãcatului” arsenalul cosmogonic, el este chiar miezul de foc prin timp sau „materia perforând carnea” se originar. Liviu Georgescu scrie o poezie de subtile ºi visul în flãcãri al unui abis consubstanþial amestecã ireal cu bezmetica miºcare a aºtrilor ºi sugestii muzicale, în care importante sunt doar fiinþei, prinsã în jocul însingurãrii existenþiale. lumina în chip de lavã a cerului. Istoria va fi un identitãþile primare, ontologia sinelui, „frumuseþea Poezia, prin urmare, în ceea ce doar aparent e „sincretism al dezastrelor” ºi o nãruire de oase (ca fãrã izvor”, nelocuitul spaþiu al increatului ºi al naraþiune sau poveste, se sustrage linearitãþii în viziunea lui Ezechiel). Vor dispare ultimele veºniciei. În spaþiile cele mai profunde ale poeziei proiective (genezã – apocalipsã), mergând, „zdrenþe de zâmbet” ºi ultimele „coroane de sale, se aude „freamãtul orb” ºi ºoapta de cenuºã dramatic, înspre sugestia captivitãþii în „cuºca carton” ale fericirii dintâi. Ne întoarcem la a veºniciei. Existã, deci, o cosmogonie a sfâºierii, o memoriei” (Smulgerea zalei, Paralela 45, 2010) ºi a „sintaxa de silex” ºi vom sãpa pãmântul din noi, „singurãtate a focului” ºi o perspectivã „întunericului învãluit în întuneric” (El, Paralela cum sãpa Arghezi mormântul dintre douã nopþi. postmodernã a genezei sub chipul „viziunilor 45, 2010). În fond, nu ca profeþie trebuie citite Punem umãrul la naºterea „întunericului de fier” vãzute” ºi a „spiralelor deºurubate”. Dar totul e o versurile (ontologia se subînþelege), ele fiind, mai al istoriei de mâine. Al nefiinþei de mâine. Poezia luptã cu îngerul, înscrisã pe trup, ca o întâlnire cu degrabã, dezlegãri nostalgice de un început, prin este aceastã cumplitã arheologie a „limitelor lumina, cu lemnul jertfei, cu „pietrele vibrând” ºi evadãri ºi exerciþii fracturate, în cercul arãtãrilor durerii”, a rãnii ºi a bolii. A sângelui care-ºi cu „lava-ndureratã”. O conºtiinþã care se vede ºi se ascunse. Fiindcã, acesta este cuvântul, preaplin al pãrãseºte lãuntrul. Tãierea arborelui cunoºtinþei cautã pe sine. O devãlmãºie a gândului ºi un urlet cãutãrii ºi centru rãmânând „permanent la sine” binelui ºi rãului e gestul final al desãvârºirii prin al veºniciei, o mereu repetatã istorie a genezei, (Plotin), dacã tot e sã invocãm anamneza ca înfrângere. Ultima limitã, ca ultim spasm al niciodatã începutã ºi niciodatã desãvârºitã. întoarcere la logosul divin. Cosmogonia poeziei lui cerului din noi, este întotdeauna strigãtul. În fapt, Concret, în „spiralele deºurubate”, dincolo de Liviu Georgescu nu e ritm, în primul rând, el este miezul marginilor, al limitelor noastre. timp, e doar „glasul Celui ce Este”, omul se aflã simfonie nici atât, ci teribile cãderi de goluri, Aceasta este poezia lui Liviu Georgescu: o dincoace, în „prezentul dãrâmat” al „rãului fãrã prãbuºiri de extaze nãscute din absenþe, timp ieºit confruntare dramaticã, înspãimântãtoare uneori nume”, al „treptelor ce duc în neant” ºi al din sine, „vârtej vizibil” al omului, cioranian, între cuvinte, între Verbul viu, etern, mistuitor, „gândului oprit în urcare”. Poezia, prin urmare, exilat în eternitate. Aºa cã ceea ce se numeºte, rãscumpãrãtor, ziditor ºi amintita „sintaxã de este convulsiva „proiecþie fotograficã” a intrãrii Lui îndeobºte, panoramã, desfãºurare linearã sau silex” a omului contemporan. A omului care, (a luminii) în „cripta (noastrã) netedã”, în „incinta „suprafeþe exploratorii” sunt, în realitate, imagini incapabil sã înmulþeascã lumina, iese din istorie ca (noastrã) ascunsã”, în craterul prãbuºirilor noastre, înºelãtoare ale unei extrem de profunde o ieroglifã a distrugerii ºi a dezastrului. O poezie în tumultul cuvintelor neauzite. O cosmogonie a religiozitãþi spirituale (adâncul planând „în a vieþilor „rãtãcite în strigãt” ºi a „deºertului de întâlnirii dintre Cel ce nu se mistuieºte ºi adâncul mai greu al timpului”). Din acest sârmã ghimpatã”. Sau ilustrare, dacã se vrea, a „existenþa (noastrã) de pãmânt (ºi) de durere”. moment, nu mai intereseazã cãrui gen aparþine prorociei lui Isaia: „Cu stricare se va strica Toate se întâlnesc în acest spectacol al „gândului poezia (avangardismului în niciun caz!), nici dacã pãmântul”. Un pãmânt în robia cãruia omul se cãzând în gând”: „deznãdejdea duhului”, e auroralã, inauguralã sau escatologicã. Ea este, pune fericit sã poarte în trup sãmânþa florilor „fãrâmãturile de luciditate”, întristarea cãrnii, simplu, o ordine grãbitã în sublimul degradãrii ei putrede. Fãrã sã-ºi dea seama cã, în „camera agonia iubirii de cruce, „iluzia din iluzie (ºi) de invazia iubitoare ºi agresivã a cuvintelor (a ziditã” a rãnilor sale, se aflã, ca temei al credinþei, nemiºcarea din nemiºcare”. Tragedia omului de a celor care „intrã în lucruri / pe dinãuntru ºi le ºansa întâlnirii cu altul (cu El!). Nu a prãbuºirii în nu-ºi putea fi martor al trecerii pe malul de roade”). Altul. În poezia lui Liviu Georgescu, amestecul de dincolo. Lumea suferã în noi, nu dincolo de noi, de-ar veacuri ºi cenuºã a clipei („biografia lumii”) sunt În ultimul volum (Sau dincoace de Styx, fi sã-i dãm crezare lui Cioran, prin urmare cele douã intrãri în cripta de întuneric a omului Paralela 45, 2011) imaginea pierderii omului (a „creºtem” cu ea înspre abis, lãsând cerului nemuritor. Cuvintele desprind ziua de noapte, ca lumii) în moarte e absolut terifiantã. Urgia e tristeþea de-a putrezi în om, nu dincolo de „omul „vedere a trecerii” ºi rod nepieritor al nimicului. cosmicã, geografia dezordinii agresivã, purtãtor de ranã”. Numai cã „omul întru ranã” Ele îºi vegheazã singure tumultuoasa ieºire din neasemãnãrile dezlãnþuite, „mareea înveninatã”, este El (Paralela 45, 2010), crinul din pustiu, întuneric! pustietãþile rãvãºitoare. Pe scurt, planeta e o lumina, botezul, adâncul, cel care umblã pe ape ºi „ peºterã, mai goalã decât însãºi moartea.

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 21

Black Pantone 253 U 21 Black Pantone 253 U

accent unor scriitori remarcabili precum George Coºbuc, I. L. Caragiale, Al. Macedonski, Nicolae Iorga, Un italian la Bucureºti: Camil Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Marin Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Gala Luigi Cazzavillan (1852-1903) Galaction, Radu Gyr, Emanoil Bucuþa, Mihail Sadoveanu ºi numeroºi alþii. Chiar dacã nu a avut niciodatã cetãþenie ªtefan Damian românã, Luigi Cazzavillan s-a dovedit un foarte bun Ioan-Aurel Pop, Ion Cârja - angajat, în 1876, alãturi de trupele sârbeºti, român, punând la dispoziþia celor nevoiaºi, a Un italian la Bucureºti: Luigi Cazzavillan (1852-1903) împotriva oastei otomane. În 1877 trece în vãduvelor ºi orfanilor din Rãzboiul de Bucureºti, Editura Academiei, 2011 România, dar nu poate participa activ la luptele de Independenþã, sume importante de bani pentru pe frontul din Bulgaria, neavând cetãþenia românã. construirea unor aºezãminte menite sã le uºureze storia raporturilor româno-italiene este una Acest lucru nu îl împiedicã sã fie unul dintre soarta. anticã ºi dateazã, dupã opinia validã a unor “reporterii de front” trimiþând articole referitoare la În ceea ce priveºte viaþa conaþionalilor sãi Icercetãtori moderni, din perioada etnogenezei mersul luptelor, la virtuþile armatei române, mai rãspândiþi pe toatã suprafaþa României Mici, dar celor douã popoare. Dar nu întotdeauna aceste multor ziare italiene, mai ales din Nordul þãrii, mai ales în Capitalã ºi oraºele-port de la Dunãre ºi raporturi au fost puse în evidenþã, ºi, mai ales, nu dovedind, prin scrisul sãu, cã se încadra în reperele Mare, Cazzavillan a fost unul dintre cei mai preþuiþi în integritatea lor, lucru care, de altminteri, se trasate voluntarilor sãi de “Eroul celor Douã Lumi” conducãtori ai acestora ºi ai organizaþiilor pe care le dovedeºte cu totul imposibil. De aceea, când marele autoexilat de la Caprera, cu care va rãmâne reprezentau. În folosul Comunitãþii italiene din numeroasele goluri care persistã sunt umplute prin în corespondenþã pânã la sfârºitul vieþii acestuia. Bucureºti, eforturile lui au fost deosebite: a strãdania unor cercetãtori care pun în luminã alte La terminarea rãzboiului, cu o situaþie militarã constituit societatea de binefacere “Umberto- aspecte ale acestor relaþii, cei interesaþi nu pot decât neclarã (dezertase din armata regulatã italianã Margherita”, a construit din resursele sale financiare sã se bucure, adãugând alte elemente la o imagine pentru a veni pe fronturile din Rãsãritul Europei), cunoscuta ªcoalã italianã (inauguratã la 24 care, de-a lungul timpului, a fost mereu completatã, Cazzavillan preferã sã rãmânã în România unde noiembrie 1901, în prezenþa prim-ministrului în aºa fel încât poate demonstra cu prisosinþã cã, lucreazã ca impiegat la Cãile Ferate, profesor de D. A. Sturdza, existentã ºi astãzi), iar, dupã practic, legãturile dintre cele douã popoare latine, la italianã, comerciant, ca, apoi, sã fondeze câteva moartea sa, survenitã în mod brusc în decembrie toate nivelurile ºi în toate domeniile, nu au încetat ziare, dintre care reþin atenþia Trebuinciosul, 1903, soþia sa, Teodora, a donat comunitãþii din niciodatã. Pentru italieni, descoperirea pãmânturilor Fraternitatea Italo-Românã, Frãþia Românã - Italianã, Arzignano o mare sumã de bani, pentru construirea româneºti a fost una obligatorie în cadrul ºi, în 1884, ziarul Universul, care avea sã se bucure unui spital. Exemplul lui de adevãrat patriot italian expansiunii lor cãtre þãrile din Orientul fabulos al de o apreciere deosebitã din partea publicului ºi de prieten de netãgãduit al României i-a adus mirodeniilor, în realizarea ambiþiilor unor cititor, dar ºi a intelectualitãþii din cele douã þãri. În aprecierea monarhilor celor douã þãri, Umberto I ºi reprezentanþi de seamã ai Bisericii, ai “inteligenþei” paginile acestora ºi-au exercitat condeiul numeroase Carol I, care i-au rãsplãtit eforturile prin acordarea din perioada Renaºterii ºi ai epocilor ulterioare, sau personalitãþi ale vieþii politice, intelectuale, artistice unor înalte distincþii ale celor douã state, pentru ai aventurierilor de tot felul. italiene ºi, mai ales, române, ele fiind deschise înfrãþirea intereselor cãrora a muncit neîntrerupt Este suficient sã parcurgi chiar ºi capitolul colaborãrii tuturor celor care considerau cã românii pânã în ultimele clipe ale vieþii. introductiv al volumului Un italian la Bucureºti: ºi italienii aveau ceva de spus în cadrul Europei Urmaºii i-au pãstrat o vie amintire. La cincizeci Luigi Cazzavillan (1852-1903) semnat de Ioan - naþiunilor, când apãrarea drepturilor la ani de la trecerea lui în eternitate o delegaþie de Aurel Pop, ca un fel de introducere la recentul autodeterminare ºi independenþã se impunea cu câteva sute de membri ai redacþiei Universului ºi volum dedicat lui Cazzavillan, apãrut sub egida extremã pregnanþã. În acelaºi timp, publicaþiile sale colaboratori ai publicaþiei s-au deplasat la Arzignano Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane ºi (au fost elaborate numeroase almanahuri, tipãrite unde i-au sãrbãtorit memoria împreunã cu locuitorii Istituto per le Ricerche di Storia Sociale e Religiosa volume cu argument istoric, social, politic, cultural, localitãþii care au avut, astfel, prilejul sã constate (Vicenza, Italia) în cursul anului de-abia încheiat, ori pe domenii specializate) au contribuit nu doar aprecierea acordatã de români pentru binele fãcut, pentru a avea o imagine de ansamblu a acestor la o mai bunã cunoaºtere a realitãþilor din cele care nu a suferit alterãri din cauza timpului scurs. legãturi ºi raportãri reciproce. Aici, chiar ºi un douã þãri (adesea în “oglindã” cu publicaþiile lui Pe aceeaºi linie a omagierii unui adevãrat “om cititor puþin avizat va putea remarca atenþia, în bine Constantin I. Mitilineu ºi B. E. Maineri care a fost” se înscrie ºi prezenta lucrare, una dintre ºi în rãu, pe care peninsularii în general ºi, mai ales, (Corrispondenza politica dalla Romania, substituit cele mai complexe ºi echilibrate, care pune în umaniºtii italieni ºi cei care le-au urmat au de La Romania, periodico settimanale, care apãreau luminã atât personalitatea lui Cazzavillan, cât ºi îndreptat-o asupra românilor din lungul rãstimp la Roma, ºi din care se preluau materiale sau cãrora intensitatea raporturilor celor douã naþiuni de-a istoric luat în consideraþie. li se oferea posibilitatea de a prelua materiale din lungul timpului ºi mediteazã, în paginile sale Acestui interes, deloc disimulat, avea sã i se paginile Universului), ci ºi la rãspândirea unor frumos completate cu reproduceri din presã, adauge în perioada Risorgimento-ului italian ºi adevãruri privind originea comunã a celor douã ilustraþii fotografice de epocã ºi recente, la românesc ºi portretul spiritual ºi antreprenorial al popoare, ilustrarea contribuþiei lor la dezvoltarea importanþa întreprinderii fãcute de cãtre lui Luigi Cazzavillan, un personaj care în epoca culturii în general, dar ºi la apãrarea valorilor Cazzavillan, care se constituie ca un exemplu demn renaºterilor naþionale ºi în anii imediat urmãtori s-a europene în faþa numeroaselor tentative de de urmat. ªi sponsorii materiali, Provincia di gãsit mereu pe baricadele luptei de eliberare ºi subjugare a acestora. Vicenza ºi Veneto Banca dovedesc cã ºtiu sã emancipare a popoarelor europene ºi, printre Universul a fost cea mai mare realizare aprecieze nu doar valoarea deosebitã a celor doi acestea, ºi a românilor din fostele Principate Unite, editorialã a lui Cazzavillan: încã de la început, fiind istorici, prezenþi în peisajul cultural-istoric românesc când trebuia menþinut treaz interesul Europei conceput ca un “ziar popular, dar popular în cu numeroase lucrãri de mare valoare, cât ºi pentru aspiraþiile lor, aflate în contradicþie cu cele adevãratul ºi cel mai larg sens al cuvântului, astfel exemplaritatea figurii celui care “cu o inteligenþã ale altor popoare vecine sau mai îndepãrtate. ca sã merite titlul de organ al opiniei publice” (în nativã (...) plinã de bun simþ” - dupã cum scria în Aºadar, o rescriere evocatoare a raporturilor articolul program Ce voim din primul numãr 1933 C. Xeni - “îl conducea spre succes pe orice dintre cele douã naþiuni prin intermediul purtând data de 20 august 1884) ziarul s-a bucurat drum apuca”. (re)descoperirii vieþii ºi activitãþii unui personaj pe de o primire entuziastã din partea cititorilor români În aºteptarea ediþiei italiene - în curs de tipãrire - nedrept lãsat uitãrii în þara de origine ºi trecut, ºi la ºi a crescut ca tiraj, fiind cel mai important cotidian cititorul de limbã românã are posibilitatea sã noi, într-un con de umbrã, deºi meritele sale au fost din Europa de Rãsãrit. Aceasta nu doar datoritã aprofundeze angajarea - pe linia relaþiilor româno- nenumãrate ºi de primã importanþã. Foarte puþini tehnicii de avangardã cu care patronul ºi-a dotat italiene - unei figuri dintre cele importante de la dintre români îi cunosc biografia, repusã, acum, redacþia, ci ºi prin “politica” editorialã, prin sfârºitul secolului al XIX-lea ºi timidul început al documentat, la îndemâna cititorilor, pe care o vom informaþia la zi, prin mulþimea ºtirilor ºi a celui urmãtor prin intermediul unei lucrãri în care reconstitui succint: nãscut într-o familie modestã comentariilor, prin asumarea responsabilitãþii faþã documentul, interpretarea lui în cadrul relaþiilor din Arzignano (Vicenza), dupã parcurgerea câtorva de cultura românã (adesea ºi italianã, prin traduceri, inter-europene ºi româno-italiene îºi gãsesc pe etape ºcolare, tânãrul Cazzavillan participã, ca raporturi, evidenþierea unor lucrãri apãrute în deplin rostul ºi justificarea. voluntar, în câteva bãtãlii susþinute de oastea lui Peninsulã) ºi destinul acesteia. Chiar ºi o trecere în „ Garibaldi împotriva austriecilor, apoi ia parte, revistã a colaboratorilor români este suficientã alãturi de formaþiunile aceluiaºi general la rãzboiul pentru a se putea remarca ºi dimensiunea culturalã franco-prusac din 1870-1871, pentru a se gãsi asumatã de ziar: nu lipsesc din paginile sale numele

22 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

religia resentimente ºi frustrãri. Figurã tristã, incapabil sã întreþinã raporturi fireºti, umane, cu cei din jur, Mitropolii ºi mitropoliþi acest ierarh ilustreazã dramatic patologia aferentã Radu Preda inter-regnului episcopatului de mâna a doua. ªi mai greu de înþeles, la limita inacceptabilului, este În amintirea Mitropolitului Bartolomeu, poate ilustra doar sensibilitãþile istoriei, de multe dorinþa, deja consemnatã printr-o decizie a la un an de la începutul cãlãtoriei în duh spre ori concurente, ci necesitãþile prezentului, Adunãrii Eparhiale, a episcopiei Oradiei de a intra Împãrãþia lui Dumnezeu misiunea fundamentalã fiind aducerea lui Hristos în jurisdicþia Mitropoliei Ardealului de la Sibiu. în mijlocul oamenilor de azi ºi de mâine. Motorul acestei miºcãri este episcopul Sofroniu, n urmã cu mai bine de cinci ani, odatã cu Pe de altã parte, sã nu uitãm cum s-a ajuns la încurajat la vremea sa de însuºi Mitropolitul înfiinþarea noii mitropolii de la Cluj, am fost alcãtuirea noii mitropolii de la Cluj. Foarte pe Bartolomeu sã ajungã la Oradea. Cum Îprintre puþinii care, la faþa locului, încercam sã scurt, dupã alegerea succesorului mitropolitului recunoºtinþa este tradusã în termeni vindicativi, arãt, cu riscurile de rigoare, cã procedura adoptatã Antonie în persoana episcopului Laurenþiu de acelaºi Sofroniu, având în comun cu Irineu este periculoasã. Am fãcut experienþa Caransebeº, episcopii din Ardeal, cu excepþia celui porniri ereziarhe similare, nu va pregeta sã muºte traumatizantã de a dori sã slujesc Biserica mea cu de Harghita ºi Covasna, au constatat cã niciunul mâna care l-a hrãnit. Prin acþiunile lui, el este luciditate în plinã atmosferã euforicã. Aºa cum se nu a votat cu cel cãruia urmau sã le fie inventatorul traseismului mitropolitan. Ambiþios ºtie, lupta pãguboasã dintre Cluj ºi Sibiu a þinut sufragrani. În ciuda faptului cã Biserica Ortodoxã fãrã idealuri ºi luptãtor fãrã mizã, vlãdica câteva luni prima paginã a ziarelor, acuzaþiile din România este unica în Ortodoxia universalã Sofroniu întruchipeazã abjecþia carieristicã a curgând în ambele direcþii. Deciziile recente care menþine structura organizatoricã de tip parvenitului intelectual ºi spiritual, cultivând privind „rearondarea” Mitropoliei Clujului, Albei, mitropolitan, aºa cum a fost aceasta articulatã în compensatoriu un delirant cult al personalitãþii. Criºanei ºi Maramureºului îmi confirmã, din secolele III ºi IV, nici vechiul Statut al BOR, dar Aºa cum Irineu nu a pregetat sã maculeze pãcate, temerile. Pentru a fi limpezi, sã distingem nici varianta actualã, nu disting cu claritate între memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cãrui cel puþin între douã planuri. alegerea episcopului ºi cea a mitropolitului. Or, longevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu a Pe de o parte, confirmarea vocaþiei chiar dacã nu mai are atribuþiile pe care le pregetat sã îºi alunge înaintaºul, episcopul Ioan mitropolitane a Clujului a fost o reuºitã în sine. prevedea dreptul canonic bizantin, mitropolitul Mihãlþan, din reºedinþã. Priveliºtea celor doi este, Altminteri, dacã nu se petreceau evenimentele din prezideazã totuºi sinodul mitropolitan, motiv ca într-adevãr, jalnicã. Nu ai cum sã nu te amãrãºti 2005, actul de recunoaºtere al noii poziþii la alegerea acestuia adunãrile eparhiale din vãzând cum oameni chemaþi sã propovãduiascã eclesiale a centrului clujean ar fi fost amânat sine episcopiile sufragrane sã aibã votul decisiv. În Evanghelia sfârºesc prin a fi caricatura modelului die, motiv sã vedem în decizia sinodalã de spiritul comuniunii ºi al consensului frãþesc, de pãstor ºi copia din ce în ce mai fidelã a reorganizare a teritoriului canonic al Ardealului mitropolitul face corp comun cu sufragranii sãi, lupului. un moment pe bunã dreptate istoric. El nu este cu episcopii din acel sinod. Întreaga eclesiologie Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia ºi însã singular în istoria Bisericii. Pentru a da un ortodoxã este bazatã pe acest sens al sinodalitãþii Oradea, la care se adaugã cea de la Deva, invocã exemplu la îndemânã, mutarea capitalei Þãrii ca expresie a unitãþii în diversitate. Iatã de ce, o hotãrâre luatã la ºedinþa reunitã a sinoadelor Româneºti la Bucureºti va atrage dupã sine alegerea împotriva sufragranilor a PS Laurenþiu mitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011. inclusiv mutarea scaunului mitropolitan, pentru Sibiu a pus fundamental sub semnul Comunicatul oficial de presã nu menþioneazã însã Târgoviºtea rãmânând cu amintirea vechii sale întrebãrii posibilitatea funcþionãrii sinodalitãþii la nimic despre o astfel de turnurã. Ceea ce glorii. Raþiunea importanþei administrative va nivel mitropolitan. Soluþia a pãrut sã fie înseamnã cã, la Alba Iulia ºi la Oradea, s-a mizat determina, cu secole înainte, inclusiv ridicarea înfiinþarea unei structuri mitropolitane din care pe menþinerea în necunoaºtere a opiniei laice ºi Constantinopolului la rangul de prim scaun al noul mitropolit ales era exclus. Spun cã a fost publice. Concret, ierarhii ºtiau ce se va întâmpla Orientului creºtin bizantin, o decizie de doar aparent o soluþie deoarece, iatã, a creat un în urmãtoarele sãptãmâni, dar nu au comunicat „eclesiologie politicã” discutatã intens inclusiv azi, precedent periculos de soluþionare a unor nimic credincioºilor. Nu au dus lipsã de mijloace, mai ales de cãtre adepþii teoriei celor trei Rome. conflicte personale cu instrumente instituþionale. Pastoralele de Crãciun fiind un vehicol ideal de Evident, existã ºi cazuri de contra-timp între De acest precedent fac uz inclusiv cei care, acum, informare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhii istoria bisericeascã ºi cea profanã. Concret, în doresc „rearondarea”, fãrã a mai fi însã în situaþia nu au spus nimic. Au abuzat astfel de Adunãrile vreme ce Curtea de Argeº îºi va pierde treptat care a generat noua mitropolie. Un detaliu semni- Eparhiale, punându-le în faþa faptului împlinit ºi importanþa, Piteºtiul va creºte demografic, ficativ: la votul Sfântului Sinod din 4 noiembrie falsificând cu bunã ºtiinþã voinþa laicatului. O economic ºi administrativ, sediul episcopal 2005 privind înfiinþarea noii mitropolii, PS astfel de manierã de lucru compromite, cã vrem rãmânând în cetatea lui Basarab. La fel se vor Laurenþiu a votat pentru! Au fost doar douã sau nu, încrederea în ierarhie ºi accentueazã dezvolta raporturile dintre Caransebeº ºi Reºiþa voturi împotrivã: cel al între timp rãposatului impresia cã aceasta acþioneazã politicianist, nu sau dintre Huºi ºi Vaslui, centrul administraþiei episcop Damaschin ºi cel al actualului patriarh. pãrinteºte. Acum, unica speranþã este la Sinodul publice nefiind acelaºi cu centrul bisericesc. Mai Defectul „tehnic” de la înfiinþarea mitropoliei din februarie ºi, sã nu ne ascundem, la patriarh. existã ºi ecuaþia în care, precum la Braºov, în clujene este compensat cu asupra de mãsurã de Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da. ciuda importanþei urbei, al optulea oraº ca însãºi recunoaºterea statutului mitropolitan al Bihorul, nu. În funcþie de cum o sã decidã, mãrime, treburile eclesiale sunt conduse de la centrului geografic ºi cultural al Transilvaniei. Iatã ierarhii îºi vor onora slujirea sau, obedienþi altei Sibiu. Similar, Alba Iulia este mai importantã din de ce punerea sub semnul întrebãrii a existenþei agende decât celei bisericeºti, vor confirma faptul punct de vedere bisericesc decât Târgu Mureº. În Mitropoliei Clujului este nu doar un atac la cã deficitul de legitimitate nu este caracteristic spaþiul non-ortodox, ceva asemãnãtor se petrece adresa memoriei vrednicului de pomenire doar clasei politice. Dumnezeu sã îi lumineze! în raportul de forþe dintre Blaj ºi Alba Iulia mitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gest „ (pentru greco-catolici) sau, în strãinãtate, între profund anti-pastoral. Principial, echilibrarea din Lyon ºi Paris, primatul catolic al Franþei fiind în punct de vedere teritorial a celor douã mitropolii continuare în primul oraº, chiar dacã cu titlu ardeleneºti este o dorinþã pânã la un punct onorific, sau între reºedinþa de jure a primatului legitimã. Ceea ce este mai puþin de înþeles Ungariei, Esztergom, ºi capitala Budapesta. Cu vizeazã modul cum se produce o asemenea alte cuvinte, revenind la Cluj, dincolo de reaºezare, grãbitã ºi evident marcatã de presiunea patriotisme locale ºi alte inflamaþii penibile, plãcerii necamuflate de a plãti unele poliþe. Abia importanþa oraºului de pe Someº a devenit în instalat la Alba Iulia, dupã douã decenii de ultimul secol evidentã. Nu este vorba de a vicariat la Cluj, bucurându-se de respectul confunda argumentele canonice ºi istorice, constant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar în deosebit de consistente, cu cele privind numãrul raporturile dintre titulari ºi vicari, Arhiepiscopul populaþiei sau al blocurilor. Discuþia este exclusiv Irineu se precipitã spre Sibiu. Gestul lui este cu pastoralã, un oraº devenit între timp important atât mai inoportun, cu cât cel pe care l-a moºtenit din punct de vedere demografic, decisiv într-o a fost tot timp de douã decenii arhipãstor în regiune, trebuind sã se bucure din partea Bisericii oraºul unirii. Din orice unghi am privi situaþia, de o atenþie pe mãsurã. Cum am tot spus ºi în IPS Irineu confirmã „vocaþia” ereziarhã, faptul cã 2005, reorganizarea teritorialã a unei Biserici nu este în posesia unui depozit inepuizabil de

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 23

Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U

flash meridian Julian Barnes Premiul Man Booker 2011

Virgil Stanciu u cel de al unsprezecelea roman al sãu, sale de viaþã). ªi în aceste scrieri gãsim, însã, cu The Sense of an Ending (Sentimentul toatã morbiditatea lor, întrepãtrunderea dintre Csfârºitului), publicat (ce coincidenþã!), în real ºi imaginar, nevoia acutã de a recompune 2011, Julian Barnes a câºtigat în sfârºit premiul þesãtura istoriei, dorinþa de a descoperi Man Booker, pentru care mai fusese nominalizat autenticitatea existenþei, de a elucida misterele de trei ori. Scriitorul îºi meritã, incontestabil, trecutului. laurii, fiind, aºa cum se ºtie, unul dintre cei mai The Sense of an Ending (titlu împrumutat de preþuiþi romancieri britanici contemporani, cu o la un cunoscut volum de criticã literarã de Frank operã epicã înscrisã în paradigma Kermode) se ocupã, la nivel minimalist, tot cu postmodernismului, dar care nu lasã cititorul relaþia individului cu istoria, cu modul cum obiºnuit sur sa faim. Trebuie spus, totuºi, cã cel descifrãm ºi acordãm semnificaþie evenimentelor mai recent roman publicat de Barnes nu se trecute, filtrându-le prin sensibilitãþile ºi obsesiile evidenþiazã neapãrat prin calitãþi deosebite – prezentului ºi adãugându-le o dimensiune abstracþie fãcând de fineþea stilului ºi de siguranþa fabulatorie. Formula folositã de Barnes este una la cu care este condusã firava tramã narativã. Am fi care apeleazã mulþi scriitori ajunºi la senectute: preferat ca prestigiosul premiu sã fi încununat aceea a rememorãrii unei vieþi. Un narator Julian Barnes opere fie mai îndrãzneþe din punct de vedere (necreditabil) intrat în amurgul vieþii simte nevoia cã doamna Ford i-a lãsat moºtenire o sumã experimental (precum Papagalul lui Flaubert), fie sã-ºi clarifice relaþiile cu cele câteva persoane care simbolicã de bani ºi jurnalul lui Adrian Finn, mai solide ºi totodatã mai subtile ca realism i-au modelat existenþa, începând din zilele de intrat, nu se ºtie cum, în posesiunea ei. Dar Tony social ºi psihologic (precum Arthur & George). ºcoalã. Tony Webster, povestitorul, spune chiar la nu va ajunge sã citeascã jurnalul (cu excepþia unei De altfel, critica anglo-americanã a privit cu începutul cãrþii: „Simt nevoia sã revin, scurt, foi), deºi încearcã sã-l recupereze pe toate cãile, scepticism hotãrârea juriului. Unii considerã cã asupra unor incidente care s-au amplificat, inclusiv reînnodând relaþiile cu Veronica. Aceasta The Sense of an Ending este prea rarefiat, alþii îi devenind poveºti, asupra unor amintiri acceptã sã se întâlneascã de câteva ori cu el, dar imputã preþiozitatea, ba chiar s-a emis ºi verdictul aproximative, deformate de timp pânã când au de fiecare datã se comportã bizar ºi nu-i rãspunde de „stupid de englezesc”. Deirdre Donahue, în devenit certitudini. Dacã nu mai pot fi sigur de la întrebãri decât criptic. Aºa cã îndoielile care îi cronica din USA Today, gãseºte cã scrierea, de evenimentele propriu-zise, cel puþin pot rãmâne asalteazã conºtiinþa rãmân neelucidate: Trebuie sã fapt o nuvelã mai extinsã, abuzeazã de filosofie fidel impresiilor cu care am rãmas în urma acelor fie acuzatã Veronica de moartea lui Adrian? Ce vulgarizatã, iar personajele nu au pic de fapte” (traducerea mea). Aºadar, suntem preveniþi, amestec avea în relaþia dintre cei doi doamna adâncime, în special cele feminine. cartea va fi despre maleabilitatea timpului ºi Ford, mama fetei? Cum a ajuns jurnalul lui Romancier esenþialmente citadin, Julian Barnes credibilitatea memoriei. Dincolo de imaginile Adrian la ea? A greºit el, Tony, când a compus a ºtiut sã imprime prozei sale o turnurã disparate cu care debuteazã romanul – încheietura scrisoarea sarcasticã ºi violentã adresatã lui Adrian experimentalã, subscriind tacit la verdictul lui finã a unei mâini, aburul ce se ridicã dintr-o tigaie dupã ce fusese informat de înfiriparea dragostei John Barth, cum cã toate poveºtile au fost scrise, fierbinte rãsturnatã în chiuvetã, curgerea unui râu dintre cei doi? Pentru a rãspunde la astfel de iar creatorilor de ficþiuni nu le rãmâne decât sã le etc. – pentru Tony este important sã-ºi defineascã întrebãri, Tony revede ºi reevalueazã multe rescrie, dacã este posibil în cheie ironicã. în termeni reali relaþiile cu prietenii ºi cu iubirile întâmplãri ºi situaþii din viaþã, meditând asupra Rescrierea la Barnes merge de la recompunera vieþii. Douã sunt persoanele care l-au influenþat în unor probleme ca aflarea adevãratei identitãþi biografiilor (a lui Flaubert, în romanul sãu cel mai mod decisiv: Adrian Finn, coleg de ºcoalã, personale, realaþia cu Celãlalt, adevãrul despre celebru, a lui Arthur Conan Doyle, în Arthur & remarcat în grupul sãu exclusivist ºi teribilist Sine etc. „Cât de des ne povestim propria viaþã? George) la propunerea unor macroviziuni inedite pentru inteligenþa sa calmã ºi profunzimea Cât de des o ajustãm, o înfrumuseþãm, operãm asupra istorei (The History of the World in 10 ½ gândirii, cititor al lui Camus, încredinþat cã omisiuni viclene? Cu cât ni se prelungeºte viaþa, Chapters) sau a organizãrii statale ºi sociale problema de bazã a filosofiei este suicidul, ºi cu atât mai puþini devin cei ce ne pot contrazice, (England, England). Între ele, mici romane despre Veronica Ford, prima lui iubire, o fatã ciudatã („a amintindu-ne cã viaþa noastrã nu este viaþa viaþa suburbiilor ºi a tinerimii londoneze cock-teaser”), cu care se combinã în timpul noastrã, ci doar povestea pe care am spus-o (Metroland, Before She Met Me, etc.), scrise cu studenþiei, fãcându-i ºi o vizitã în familie, unde despre viaþa noastrã – am spus-o altora, dar mai un ochi sensibil la detaliu ºi cu finã analizã mama ei, doamna Sarah Ford, îi aratã, pe ocolite, ales nouã” (traducerea mea). În final, Julian psihologicã. Aria tematicã preferatã ºi frecventatã simpatia ei. Dupã ce relaþia cu Veronica se Barnes recurge la o rãsturnare de situaþie demnã de Julian Barnes rãmâne aceeaºi în toate scrierile sfârºeºte abrupt, Tony primeºte o scrisoare de la de un thriller, pe care n-o deconspirãm aici, deºi sale: întrebãri esenþiale ºi existenþiale despre viaþã Adrian, prin care îi cere permisiunea sã o curteze tocmai aceasta este una dintre reþinerile majore ºi moarte, realitate ºi vis, uitare ºi rememorare, pe Veronica. Dar Adrian, student la Cambridge, ale criticilor faþã de noul sãu roman: finalul istorie ºi prezent. Cãrþile sunt scrise economicos ºi se sinucide misterios la vârsta de numai douãzeci senzaþional ºi oarecum contrafãcut. precis (reverenþã în faþa autorului preferat, ºi doi de ani, explicând în scrisoarea trimisã „Cred cã asta poate fi una dintre deosebirile Gustrave Flaubert?), într-un stil de o mare forþã autoritãþilor cã viaþa este un dar nesolicitat ºi cã o dintre tinereþe ºi vârsta înaintatã”, spune Tony. evocatoare. Frazele scurte ºi încãrcate de persoanã care gândeºte este datoare sã examineze „În tinereþe inventãm diferite viitoruri personale semnificaþie ale lui Barnes au impactul versului din punct de vedere filosofic atât natura vieþii, cât pentru noi înºine, pe când la bãtrâneþe nãscocim liric, tonul este perfect adecvat subiectului. ºi condiþiile care o însoþesc, iar dacã persoana diferite trecuturi pentru alþii.” (traducerea noastrã) Dupã moartea soþiei sale, Pat Kavannagh, o decide sã renunþe la darul nesolicitat, este de The Sense of an Ending va fi publicat, în atmosferã [„mood”] sumbrã învãluie cele mai datoria ei moralã sã acþioneze în consecinþã. Tony traducerea lui Radu Paraschivescu, la „Nemira”, recente scrieri ale lui Julian Barnes. Dovada sunt îºi vede de viaþã, are o carierã mulþumitoare ca editura care a tipãrit toate cãrþile lui Julian Barnes. Nothing to Be Afraid Of, cu abordarea funcþionar, se cãsãtoreºte cu Margaret – o femeie intelectualã a fenomenului morþii, nuvelele din care rãmâne prietena ºi sfãtuitoarea sa ºi dup㠄 Puls ºi recentul roman scurt laureat cu Man divorþ, pânã la un punct –, are o fatã, pe Susan. Booker. Obsesia sfârºitului pluteºte peste toate Pe scurt, opteazã pentru previzibil, siguranþã ºi aceste scrieri, ca un linþoliu (ea a existat, dar mai confort, invidiind în tainã curajul lui Adrian de a bine echilibratã de alte aspecte, ºi în romanele acþiona în conformitate cu convingerile sale. precedente, dacã ne gândim, bunãoarã, la Dupã patruzeci de ani, viaþa lui monotonã este tribulaþiile lui Geoffrey Braithwaite, naratorul din zguduitã de anunþul unei firme de avocaturã, cum Papagalul lui Flaubert, dupã dispariþia partenerei

24 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

meridian Aleš Debeljak Nãscut în 1961, este unul dintre cei mai importanþi poeþi, eseiºti ºi teoreticieni ai culturii slovene. A studiat literatura comparatã la Universitatea din Ljubljana, are un doctorat în sociologia culturii la Maxwell School of Citizenship, Syracuse University, New York, ºi a fost bursier Fulbright la Universitatea Berkeley, California. A predat la Collegium Budapest – Institutul de Studii Avansate (Ungaria), la Centrul Civitella Ranieri ºi la Centrul de Studii Liguria pentru Arte ºi ªtiinþe Umanistice (Italia). Debeljak este co-redactor al revistelor internaþionale de culturã Sarajevski zvezki – Caietele din Sarajevo – ºi Verse, este, de asemenea, redactor asociat la Cultural Sociology ºi www.fastcapitalism.com. În anul universitar 2006-2007, a fost profesor de Studii internaþionale la Northwestern University din Chicago. Este profesor universitar la Facultatea de ªtiinþe Sociale din cadrul Universitãþii din Ljubljana unde predã Teoria culturii; de asemenea, este visiting profesor de Balcanologie la Colegiul Europei, Natolin-Varºovia. Este membru al Consiliului European pentru Relaþii Internaþionale. A publicat opt volume de poezii, treisprezece cãrþi de eseuri, a tradus o antologie de poezii de John Ashbery, o lucrare de sociologia cunoaºterii ºi este redactorul mai multor antologii. În România, i-a apãrut un volum de eseuri, În cãutarea nefericirii (Polirom, Iaºi, 2003, într-o traducere din englezã de Ioana Alupoaie), ºi douã grupaje de poeme, unul din ultimul sãu volum, Tihotapci (Contrabandiºtii), în revista Timpul (nr. 138/2010) ºi altul, din volumul Minute strahu: fotografije s poti – Elegie s severa (Clipe de spaimã: fotografii de pe drum – Elegii nordice), în revista Tribuna (nr. 202/2011). Pentru opera sa a fost recompensat cu premii naþionale ºi internaþionale, dintre care premiul Prešeren (cea mai înaltã distincþie acordatã unui scriitor sloven), a primit titlul de Ambasador al ªtiinþei al Republicii Slovenia ºi Premiul pentru pace Miriam Lindberg (Israel). Cãrþile sale au fost traduse în peste cincisprezece limbi. [...] Din prefaþa semnatã de traducãtoarea Paula Braga Šimenc la antologia Manufactura þãrânii (în curs de apariþie la Casa Cãrþii de ªtiinþã) ameþitor Grãdina botanicã în locul de salcâm. Mâine vom fi toþi indiscreþi, deºi în Strada Ig, Ljubljana bãtãuºilor aduceai scrisori ºi te deprindeai cu doze mici. bezna în dulap. Mai bine o iau din loc, dau din pedale, respir sacadat, Simonei Škrabec Odatã te-ai rãzvrãtit, ai vrut sã-þi scoþi batista înfundatã o luminã îmbietoare, mã îndrept spre jurnalul tãu din Dalmaþia. Timpul trece mai încet. Când aerul e îngheþat aºtept tot mai multã lipsã de precizie, mã desfatã în gurã ºi sã te eliberezi. Iarba creºte în sus, de o plante ºi cãpiþe de fân, crescute pe plaje parte Mosquito Bar sub zgârie-nori, pe frontul de vest nu e pace. ºi de alta a jugului de granit. Încotro? Oriunde, Piaþa Brigãzilor de muncã ale tinerilor, numai Ljubljana ªi mai apoi: sã torni cafeaua fierbinte ºi cu sã nu rãmânem acasã, sub capacul oraºului, unde aceeaºi înaintaºii au semãnat seminþe plãpânde. Poate cã Lui Ludwig Hartinger mânã sã duci cana la gurã, ce talent uriaº. nimic Sã lauzi performanþele grãdinarilor ºi sã zbârleºti Anotimpului ãstuia nu-i pot reproºa nimic: mi-a papagalii nu e înspãimântãtor. Important e cã dorinþa dat ce þipã în parcurile din Barcelona, sã creºti în dureazã ºi dureazã cu ploaie ºi un filon de aur pe dealul de deasupra limba îndãrãtnicie. Nu e cazul sã te îngrijoreze adevãrul, blocului, oricum am unde împart o camerã cu pisica, cu mama ºi cu unei mame severe ºi a unui soþ absent, sã scrii îngenuncheat: apoi m-am reîntors sub cupola de tata. cereri, antene ºi confuzii: Noii oaspeþi sunt bogãþia ºi neputinþa de a-mi sã îngâni cântece de clacã, sã ronþãi creanga unei am îngenuncheat ºi am netezit uºor iarba, face griji. trestii plângãtoare aproape pânã la sânge. în nopþile de nesomn ºi sã speri la un rãspuns Anotimpului ãstuia nu vreau sã-i reproºez nimic: dintr-un loc Trusa de prim ajutor mi-a oferit însemnat. Va sosi ca un fluierat neauzit, un tren O bancã, aproape un monument în prilejul de a asculta muzicieni foºnind ca niºte lung memoria lui Edvard Kocbek, Parcul Tivoli trestii din Bronx ºi de a tãcea împreunã cu poeþii întorºi din cu un vagon pentru vise. Mai târziu, când aerul e Sunt iar aici, iar aproape acasã. Înainte de prânzul China, încãrcaþi cald, luat la tine de miºcãri molatice ºi de ceþuri înalte, pulverizate aºtept creºterea nestãvilitã ºi înflorirea ochilor conduc turiºti din hoteluri scumpe, studenþi ºi pe cu duºul. magnetici, zeama negru-roºiaticã de liliac ºi ceilalþi, lucrurile vii. vorbesc cu emfazã despre sorii de odinioarã, de M-au luat la sânul lor ºi mi-au arãtat cum se face Slavã, slavã cuiva: mie-mi rãmâne doar cititul Altamira focul domol. ºi Palomar, jumãtate în glumã, jumãtate serios. când te plouã ºi nu ai pãlãrie de paie, cum sã faci o piramidã Vii ºi morþi Dupã-amiaza mã duc cu familia la plimbare, din palme, dacã nu te lasã sã treci frontiera, cum Cimitirul Ljubljana-Zale rolele, genunchii sã-þi strângi juliþi, seara, ba mai bine zis, noaptea, de un albas- cureaua, dacã crezi cã te þii pe picioare de bunã voie. Ceainicul Lui Boštjan Seliškar (1962-1983) tru închis, merg cu bicicleta fãrã bagaj, un tânãr din vremuri Am mai venit de câteva ori în anul ãsta, dacã apuse se afumã. Numai eu sunt de vinã cã nu înþeleg exclud pelerinajul care respectã cuvântul dat. N-am sonerie ºi nu-mi toate cuvintele, doar cu lumânarea obligatorie pentru toþi sfinþii, trebuie, simpatia ritmului ºi biciul birjarului, curgerea fireºte. Am venit sã râurilor noastre ºi mângâi iarba care creºte în toate pãrþile, ca ºi îmi ajunge trusa de prim ajutor: vrãbiile de pe ºa cercelul din ureche, ursul ce danseazã nevinovat când n-ar fi ºi pe note þigãneºti, a ta, ca ºi când cu tine împarte doar greutatea ruinele din cap. Leagãnul ºi mormântul, e vreo în cerc între spirite puternice ºi reproºuri aduse pietrei de pe mormânt. diferenþã? În faþa oraºului ce-mi pare uriaº, uneori slãbiciunii trupului. mic asemenea unui punct de grafit, îþi ºoptesc E îndãrãtnicã ºi ascuþitã, cum tu n-ai fost nicio- poemele. traduceri din slovenã de Paula Braga Šimenc datã. Nici chiar atunci când aveai dreptate. Adunai impozite, Legãtura perturbatã, telescopul stricat, mirosul „

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 25

Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U

jazz story Marele, unicul Thelonious Monk!

Ioan Muºlea cum niºte ani, de la ferestrele unei vile înecate une ºi îºi vedea de treabã; Monk, însã, rãmãsese în verdeaþã, nu departe de locuinþa mea, se absent ºi nu schiþa nici un gest, nicio intrare. A fost Aauzea când ºi când o muzicã specialã, de tot probabil unul dintre cele mai dureroase momente aparte, cum nu-mi închipuisem vreodatã cã poate sã legate de jazz de care am avut parte ... Dintr-o datã existe: se distingeau, precumpãnitor, un pian ºi un însã, cu o economie extremã, Monk a pãrut sã prindã saxofon tenor despre care nu ºtiai, pur ºi simplu, ce sã viaþã ºi a dus la bun sfârºit solo-ul – cap-coadã - de poþi crede. Era un sentiment tulbure, ameþitor. Omul pian. Cred cã a fost una dintre cele mai emoþionante care se delecta sistematic cu aceastã muzicã atât de trãiri, pricinuitã de un solo dumnezeiesc. Mi se pare stranie se numea Cornel Þãranu ºi este/era unul ciudat ºi greu de admis/înþeles faptul cã acest concert dintre compozitorii de vârf ai avangardei româneºti. sau recital care a fost înregistrat de cãtre TVR, astãzi Muzica atât de specialã provenea de la un dublu LP, este de negãsit. Am cãutat multã vreme pânã am izbu- tit sã dau de unele înregistrãri sau chiar LP-uri ale intitulat „Monk & Trane”, ceea ce vroia sã însemne compoziþiile sale de o originalitate fãrã seamãn, Monk Thelonious Monk (la pian) ºi John Coltrane (la grupului The Jazz Giants, însã nimic nu seamãnã, nimic nu aduce cu ceea ce (cred) cã am trãit cândva a fost unul dintre marii individualiºti ºi cei mai de saxofon tenor). Cred cã nu mai trebuie precizat faptul cu adevãrat. La cel mult douã zile dupã concertul din seamã inovatori în ceea ce se considerã, astãzi, a fi cã (mai mult decât) modernitatea extremã a celor doi Sala Palatului, Monk se va opri la Londra ºi va înregis- jazzul modern. Familia sa s-a mutat la New York, monºtri sacri ai jazzului anilor 50-70, se întâlnea, de tra patru Lp-uri surprinzãtor de „solide” pentru casa tatãl s-a fãcut nevãzut ºi mama a fost cea care l-a încu- fapt, cu un ascultãtor pe mãsurã. Dupã o vreme, am de discuri Black Lion. rajat pe junele Thelonious sã studieze pianul. La 13 avut prilejul – împreunã cu maestrul Cornel Þãranu – Aº dori sã mai evoc un episod care ilustreazã ani câºtigase deja de atâtea ori un fel de „olimpiadã de sã vãd un documentar splendid (produs de bizareriile ºi intensitatea trãirilor lui Monk. Povestea se pian” organizatã de teatrul “Appolo”, încât nu mai era inconturnabilul Clint Eastwood ºi semnat de Charlotte petrece în 24 decembrie 1954 când Thelonious înreg- acceptat sã participe. Dar ºcoala de-adevãratelea avea Zwerin; era intitulat Straight no Chaser ºi dedicat istreazã cu Miles Davis (leader), Milt Jackson (vibes), sã-i fie Harlemul cu a sa fantasticã viaþã muzicalã ºi marelui Monk); m-a ºocat ºi nu cred cã am sã pot uita Percy Heath (contrabas) ºi Kenny Clarke (tobe) pentru cu lumea fabuloasã a cluburilor unde puteai sã-i vreodatã comentariul amicului meu dupã ce, pe ecran, casa de discuri „Prestige”. Quintetul atacã piesa „The asculþi pe cei mai de seamã muzicieni. Influenþe minute în ºir - îºi va fi fãcut de lucru ºi de cap Man I Love”, totul decurge ca la carte, îi vine rândul hotãrâtoare asupra junelui Monk au avut Duke teribilul pianist: Cântã ca un porc, dar e genial! sã intre lui Monk care intervine în mare formã, însã – Ellington, Fats Waller, Earl Hines ºi neîntrecutul magi- Episodul anterior din Jazzstory se încheia cu evo- dupã nici douã minute - nu mai „emite” nici mãcar cian al pianului stride, James P. Johnson, ultimul carea concertului de prin anii ‘70 ai grupului The Jazz o singurã notã: a încetat, pur ºi simplu, sã mai cânte. locuind la doi paºi de învãþãcelul sãu. Giants compus din Dizzy Gillespie, Sonny Stitt, Kay Tãcerea se prelungeºte dramatic pânã ce Miles, exas- Este ciudat cât de importantã a fost pentru Monk Winding (trombon), Al McKibbon (bas) ºi Art Blakey, perat, îl cheamã la ordine. S-a scris mult pe marginea participarea de lungã duratã la aºa-zisele „House-Rent- la tobe. La pian, nimeni altul decât Thelonious Monk incidentului ºi unii sunt de pãrere cã Monk ºi-ar fi Parties” care – pentru amãrâþii rãmaºi datori cu plata (himself). Iniþiaþii ºi cunoscãtorii au dat de bunã reluat, poate, solo-ul, ba chiar ar fi adus cine ºtie ce chiriei – constituiau, pentru o bucatã de vreme, un seamã buzna la Bucureºti ºi i-au întâmpinat pe yankei noi soluþii nebãnuite. Miles l-a înjurat însã ºi l-a numit mijloc de salvare. Oamenii îºi puneau casa la dispoz- încã de la aeroport; în fruntea lor s-a aflat, pe tot tim- „nomusician”. Înregistrarea este una de zile mari, toþi iþia unor muzicanþi pe care-i omeneau ºi – dacã aveau pul ºederii lor în România, celebrissimul Zsolt Gyorgy, sunt perfecþi, însã Monk este diferit; el vede ºi con- noroc – la sfârºit, dupã ce se fãcea o chetã, mai cel mai fin ºi mai profund ºi mai împãtimit cunoscã- struieºte – sub ochii noºtri – în chip vizibil ALTCEVA. puteau scãdea câte ceva din datorie. Aceastã expe- tor al jazzului din þara noastrã. De fapt, lui îi datorez Poate cã – cine ºtie? - momentul e bântuit de geniu. rienþã, la fel ca ºi „urmele” lãsate de întâlnirea – în faptul cã m-am intoxicat ºi am devenit multã vreme Puteþi asculta aceastã interpretare cu totul ºi cu totul anul 1932 – cu marele pianist orb, Art Tatum îl vor dependent de aceastã muzicã blestematã. aparte introducând adresa marca pentru totdeauna pe puºtiul de numai 15 ani Concertul în sine a fost bun ºi atâta tot; oamenii http://youtu.be/w3EGwUTQkfY. care, pe lângã toate cele înºirate mai sus, obiºnuia sã erau deja obosiþi, dar rutina ºi meseria i-a fãcut sã „nu acompanieze la orgã corul religios din care fãcea parte aibã probleme”. Singurul, însã, care nu s-a prea putut * ºi mama sa. Din asemenea întâlniri ºi experienþe atât desmetici a fost ... Monk. Cineva îi purta în perma- Thelonious Sphere Monk s-a nãscut în anul 1917 în de ciudate nu putea, în fond, sã ... þâºneascã decât un nenþã de grijã ºi îl conducea la pian unde îl ajuta sã se statul North Carolina. A fost - alãturi de Charlie stil nemaivãzut ºi – dupã o vreme - compoziþiile fasci- aºeze. De la concertul respectiv au trecut deja 40 de Parker, Dizzy Gillespie, Charlie Christian ºi Kenny nante/ºocante semnate de marele Thelonious. Existã, ani ºi nu mai îmi aduc aminte prea bine decât de Clarke – unul dintre fondatorii/inventatorii stilului de altfel, o asemenea compoziþie – de nici mãcar douã piesa Round Midnight (titlul complet este, de fapt, bebop. Mult mai important mi se pare însã faptul cã minute! - în care Monk îºi povesteºte ºi mãrturiseºte, Round About Midnight). Grupul intrase deja în acþi- prin stilul sãu unic ºi inconfundabil la fel ca ºi prin în chipul cel mai tulburãtor ºi emoþionant, ... izvoarele. Ea se intituleazã „This is my Story, This is my Song” ºi vã sfãtuiesc (aproape emoþionat!) sã vã aplecaþi asupra ei cu cea mai mare atenþie; o puteþi face fãrã probleme, încãrcând adresa http://youtu.be/S-xaWXVZaPE. La numai 17 ani, Monk avea sã porneascã într-o cãlãtorie „fãrã sfârºit”, devenind acompaniatorul unei predicatoare. Va ajunge astfel, în cel din urmã, la Kansas City, domeniul de predilecþie al marelui Count Basie ºi þara de baºtinã a unicului Bird. Se va apropia cu acest prilej de pianista Mary Lou Williams care avea sã-ºi dea seama de talentul sãu cu totul ieºit din comun ºi-l va sprijini în ambiþiile ºi visele sale muzi- cale. De pe urma sfaturile sale, stilul sãu ieºit oricum din comun va avea mult de câºtigat în privinþa/direcþia ritmicii ºi a bogãþiei armonice. Mary Lou Williams îºi aduce bine aminte de tânãrul Thelonious ºi de faptul cã muzica sa – oricum dificilã, încã de pe atunci! - nu era „agreeatã” decât dupã miezul nopþii ºi era consideratã un fel de muzicã de strigoi. „

26 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

sport & culturã

Noþiunea Sportul – Ambasador al României în România, buget de austeritate lumea întreagã, se dilueazã de la o competiþie la alta. Banii alocaþi de guvernanþi sînt, repet, o ruºine. Ruºine, capitol la care putem trece dispa- pentru Londra 2012!?! riþia multor baze sportive, dispariþia multor cluburi /secþii cîndva etalon – repet, nu putem trãi din amintiri, exodul sportivilor noºtri spre Demostene ªofron alte þãri, aducerea de sportivi strãini expiraþi ºi de 2012 este an olimpic, nu este deloc noutate Român – preºedinte Octavian Morariu – pune în o valoare îndoielnicã, lipsa unei infrastructuri pentru nimeni. Noutatea este alta, pe cît de pericol finanþarea programelor de pregãtire exis- serioase la nivelul copiilor ºi juniorilor, lipsa unui neaºteptatã, pe atît de supãrãtoare ºi îngrijorã- tente, pericliteazã serios participarea sportivilor Minister al Sportului (!!!), mafia pariurilor, trans- toare pentru noi. ªi avem toate motivele sã fim noºtri la cea mai mare sãrbãtoare a sportului. Iar feruri dubioase, conducãtori de club/comisii sau îngrijoraþi. Pentru România ca þarã participantã, dacã vom avea sportivi pe podiumul de premiere de federaþii în ancheta DNA-ului, procese ºi Jocurile Olimpice Londra 2012 nu se anunþã deloc va fi o purã întîmplare ºi nimic altceva. “Sportul termene noi, acuze mai mult sau mai puþin fon- faste. Nici nu au cum, atîta timp cît de la bugetul românesc, citez din Octavian Morariu, trece prin date, scandaluri. Acesta este tabloul real al de stat au fost alocate pentru anul în curs, doar 9 cel mai grav moment de la Revoluþie ºi pînã în sportului românesc la început de 2012, an milioane de lei în loc de 68 cîte au fost solicitate, prezent”. Subscriem acestei afirmaþii. Subscriem olimpic. Pentru alþii, nu ºi pentru noi. 9 milioane la care se mai adaugã banii proveniþi gîndindu-ne numai la faptul cã participarea ªi încã ceva... România este în urmã ºi cu din accizele de la alcool ºi tutun, plus fonduri româneascã la Jocurile Olimpice de la Beijing, pregãtirile organizãrii Festivalului Olimpic al din partea Loteriei Române, suma totalã ridicîn- 2008, a însemnat numai ... 8 medalii (4 aur, 1 Tineretului European din 2013. Cînd fac aceastã du-se la cca 30 de milioane de lei. argint, trei medalii de bronz), o comportare afirmaþie am în vedere faptul cã nici pînã la ora Mai mare ruºinea! Subfinanþarea pune în peri- mediocrã, în condiþiile unui buget de 60 de mil- actualã nu existã un buget al comitetului de orga- col participarea României la ediþia 2012 a ioane de lei. Tot puþini sînt... nizare (???), cã nu s-au desfãºurat competiþii – Jocurilor Olimpice, ediþie pentru care au obþinut Sã spunem lucrurilor pe nume. Sportul româ- test pentru bazele sportive noi, ... Alte exemple deja calificarea un numãr de 63 de sportivi. nesc trãieºte într-o sãrãcie lucie, ‘merit’ incontesta- negative care vorbesc de la sine. Stãm bine la Pentru alþii - atletism, kaiac canoe, lupte, judo, bil al actualilor guvernanþi. Rezultatele sportive nivel declarativ, acolo unde demagogia guver- box, scrimã, handbal feminin, polo, tenis de de top sînt tot mai puþine, cum tot mai puþini nanþilor noºtri este pe locul 1. Practic sîntem masã, tir, nataþie - urmeazã turneele preolimpice, sînt ºi sportivii, aria de selecþie restrîngîndu-se de neputincioºi, departe de realitate. existînd ºansa de a ne prezenta cu aproape 100 la un an la altul. La jocuri sportive nu mai avem Cum va arãta România la Jocurile Olimpice de de sportivi. Tot este puþin, în condiþiile în care nici un cuvînt de spus ºi numai din amintiri nu la Londra? Greu de anticipat. Cum greu de antici- alte state vor prezenta loturi de peste 150 de putem trãi la nesfîrºit. La sporturi individuale pat sînt ºi rezultatele. Sã nu avem pretenþii. ªi sportivi, ºansele noastre de obþinere a unor locuri stãm un pic, nu mult, un pic mai bine, rezultatele dacã va fi sã fie o medalie, sã ne bucurãm ºi pen- pe podiumul de premiere reducîndu-se simþitor. fiind sporadice, cu bucurii de moment ºi atît. tru ea... Noi? Noi nu mai putem emite nicio pretenþie. Concluzia? Din pãcate pentru noi, sportul nu „ Bugetul alocat Comitetului Olimpic ºi Sportiv mai reprezintã România decît într-o micã mãsurã.

marcând centre tensionale, oscilând perpetuu interne, subiective. O artã post-traumaticã, Miron Duca ºi între instinctul de conservare, vãdit în tentativa devoalând selectiv arii de trãire maximalã ºi de exorcizare a Stihiilor, ºi vocaþia demiurgicã, negãri de sine retorice, pictura lui Miron Duca se frumoasa fãrã corp, întemeietoare, sesizabilã în „suflul” ordonator ce constituie ca modalitate de reluare în posesie a transpare în filigran. unui Sine obiectivat plastic ºi reintegrat apoi prin pictura Arta sa, impetuoasã, ingenuã ºi totodatã de o filtrul alteritãþii. Devenind implicit ºi o realã disimulatã sofisticare, se individualizeazã prin maieutike techne, acest modus operandi în (Urmare din pagina 36) raportul specific de tensiuni, prin cursivitatea ordinul plasticii trezeºte persuasiv în mesajului receptat. Familiar ºi totodatã straniu, gestului, prin echilibrul - aflat la limita interlocutorul sãu vizual fiorul unei iminente jocul imaginal „înscenat” fascineazã prin tocmai verosimilului - între grafism ºi cromatism, ºi mai mutaþii identitare (vizând propriile repere echilibrul dintre ireversibilitatea unei anume ales prin aptitudinea de a exterioriza un conþinut conceptuale) insinuatã gracil ºi periculos sub configurãri a elementelor iconice ºi potenþialul afectiv particular fãrã a cãdea în visceralitate, incidenþa luminiscenþei fascinatorii a acestei practic nelimitat de evoluþie/iradiere a acestora transfigurând complet vocea materiei picturale, „frumoase fãrã corp”, pictura. înlãuntrul binomului Spaþiu-Timp. Pulsaþia care devine o „materie-gând”, imponderabilã ºi bergsonianã a Viului polarizeazã compoziþia, incandescentã, proiecþie clinicã a unei arderi *Miron Duca, nãscut pe data de 12 februarie 1952 la Boianu Mare, judeþul Bihor; absolvent al Institutului de Arte „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoþia 1975; cu studii de muzeologie la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” – Bucureºti (1989-1991); actualmente muzeograf în cadrul Complexului Muzeal Judeþean Bistriþa-Nãsãud; membru al U.A.P. din România din 1979. Expoziþii personale: Cluj-Napoca; Târgu-Mureº; Bucureºti; Bistriþa; Dej, Besançon, Eisenstadt, Miskolc; expoziþii de grup internaþionale: Barcelona; Atena; Belgrad; Sandomierz; Stalowa-Wola; Montreal; Toronto; Lisabona; Szombothely; Montreuil Paris; Istanbul; Besançon; Caracas; Bienala Internaþionalã de Artã – Arad; Nürnberg, Busigny, Condry. Premii: 1973 Cluj-Napoca, Premiul I la Simpozionul „Primãvara Studenþeascã”; 1993 Premiul Naþional pentru Picturã al U.A.P. din România; 1999 Diploma de Excelenþã a Workshop-ului „Liviu Rebreanu”; 2000 Premiul pentru Arte Frumoase al Consiliului municip. Bistriþa; 2004 Premiul pentru Arte Frumoase al Consiliului Chiºinãu; în anul 2004 este onorat cu Ordinul „Meritul Cultural” conferit de Preºedintele României. „

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 27

Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U

rânduri de ocazie care au trecut pe neobservate! Rar mi s-a mai Ibsen, pe ritmuri hollywoodiene întîmplat aºa ceva. Zsolt Bogdán joacã partitura cu o exuberanþã infantilã, fiind aiurit ºi þopãind caraghios ca un ºi-un vag parfum de Mihalkov... bãtrînel cu aparente puseuri de senilitate, dar singurul care la urmã ”iese bine” ºi.... rãmîne cu fata! Precum Radu Þuculescu Woody Allen, în multe din filmele sale... Excelent András Hatházi în rolul judecãtorului Brack, un excroc ”Se mai poate juca Ibsen in zilele noastre, nu þi se portretul tatãlui îmbrãcat în uniformã de colonel. Tatã sentimental ºi nu numai, mereu dornic de triunghiuri pare cam prãfuit?”, mã întrebã un coleg cînd s-a care pare s-o domine (vag... freudian) ºi pe Hedda, amoroase, total neserios dar capabil de ºantaje anunþat premiera cu Hedda. Am dat din umeri chiar mort fiind, împingînd-o spre gesturi extreme. sentimentale. Aniká Petho e ”pãpuºa” perfectã, trece ambiguu, eram ºi eu încolþit de-un micuþ sîmbure de Dar în acest decor, jocul pasiunilor se petrece în cu lejeritate de la un ”mare amor” la altul, cã doar nu îndoialã dar mai bine am tãcut. Teama mea (vagã, ce-i ritmuri de classic-jazz, de rhytm&blues, de ºansonete... are rost sã sufere, viaþa-i scurtã... ªi, cu toate acestea, drept...) nu era atît pentru... Ibsen cît pentru de una Superbe scene de pantomimã dansantã (precum cea actriþa trezeºte simpatie aºa cum o face ºi Csilla Varga, dintre actriþele mele preferate, distribuitã în rolul pe chanson d’amour, de exemplu) sînt presãrate drãguþa mãtuºicã cu pãlãrioarã caraghioasã. Ervin Heddei, rol care în ”clasicitatea” sa nu se arãta a fi ingenios în derularea evenimentelor dramatice. Szocs e convingãtor în rolul savantului iubitor de tocmai compatibil cu Imola Kézdi, cãci despre ea este Sentimentele personajelor sînt mereu pe muchie de alcool, ”hotãrît” sã se rateze cu orice preþ. E un alt soi vorba, dacã mai era vreo urmã de îndoialã... Iar cînd e cuþit. Se ”alunecã” degajat între plîns ºi rîs, fãrã a se de sinucidere. Réka Csutak în rolul de mici vorba despre ea, atunci se înþelege cã mã refer la cãdea în patetic, în tragic-declamativ. Mereu ai dimensiuni al servitoarei Berta, se face remarcatã chiar Teatrul maghiar de stat din Cluj ºi la un regizor care senzaþia cã actorii îþi spun: haideþi sã ne jucãm puþin ºi atunci cînd doar îi ”spioneazã” pe cei din casã. În ºi-a gãsit aici ”echipa” idealã: Andrei ªerban. de-a gelozia, de-a infidelitatea, de-a sinuciderea. Cãci ºi mod firesc, dacã am început cu Imola (Kézdi) cu ea Am intrat în ”braþele” spectacolului... încã din hol, sinuciderea finalã a Heddei (cu glontele din pistolul voi ºi încheia. A înþeles perfect cerinþele regizorale. E printr-un antreu cu pereþi din sticlã unde, în mod tatãlui) e subtil parodicã. Îmbrãcatã în haina distantã ºi rece, e pasionalã ºi ameninþãtoare atît cît miraculos, cãzuse un adevãrat covor de frunze ruginii, colonelului, lipitã de uºa transparentã cu sîngele scurs trebuie, e calculatã ºi frustratã de neputinþa de-a scãpa tomnatice, emanînd o atmosferã romanticã... Aparent! din tîmplã aduce cu... o uriaºã muscã strivitã de sticlã de... plictisealã. Dar buzele ei mereu dau impresia ca Frunzele acelea erau precum sentimentele eroilor: care-þi provoacã, în cele din urmã, zîmbete... Se fac ºi ascund un mic rîs care stã gata sã izbucneascã. Nimic aproape uscate, cuprinse de ultime convulsii. Personal, se desfac triunghiuri amoroase în ritmuri ºi armonii patetic, nimic ”þipãtor”, pasiunea mocneºte dar e cînd am pãºit în salã, mi-am amintit, fãrã sã pricep la hollywoodiene, se declamã jurãminte ori se proferã mereu domolitã ºi nu întotdeauna luatã în serios... început de ce, de Piesã neterminatã pentru pianina ameninþãri groaznice care nu prea sperie ºi nici nu Aceastã uºoarã persiflare a sentimentelor care se mecanicã , filmul lui Mihalkov. Parcã intrasem în conving pe deplin. Chiar ºi celebra ardere a degajã din jocul sãu, acea gravitate adesea doar conacul moºierului rus unde zdrãngãnea pianina (ºi manuscrisului nu mai puþin celebru e, pînã la urmã, mimatã, o aduce pe Hedda-Imola în zilele noastre, Hedda are una...), unde plictiseala bîntuia prin aer ºi de-o ”mãreaþã” inutilitate. ne-o face contemporanã cu noi. Da, se mai poate juca prin suflete, precum bîntuie prin cel al Heddei, ºi Într-un inspirat decor semnat de Carmencita Ibsen ºi-n zilele noastre. Aºa cum o face Andrei ”dorul” de sinucidere aºijderea, în acelaºi decor de Brojboiu, actorii au evoluat la înalþi parametri, ªerban împreunã cu echipa sa de la teatrul maghiar toamnã arãmie în prag de a-ºi da duhul. O vilã cu dovedind (pentru a cîtea oarã?) nu doar talent ci ºi o clujean. coloane, ºemineu ºi oglinzi enorme, plinã de flori care extraordinarã seriozitate faþã de meseria lor, atenþi la „ nu reuºesc sã încãlzeascã (sã bucure) pe nimeni. O cele mai mici detalii, colaborînd perfect cu regizorul. încãpere largã de-o sobrietate indiferentã dominatã de Aproape douã ore ºi jumãtate de spectacol continuu

zapp media

avem cu 80 de senatori mai puþin. Cred cã nimeni Iarnã mediaticã nu s-ar opune la o asemenea reducere. Dar ºi scãderea anunþatã e discutabilã atâta timp cât la Adrian Þion recensãmântul din 2011 nu au fost incluse persoanele plecate din þarã pe o perioadã îndelungatã. Atunci erutã totalã din informaþia meteo pânã-n cu duhul. Ca sã se laude cã mãsurile luate au fost am avea 19.042.936 de locuitori în total, spun cifrele, monitorizarea internetului. Ba e o iarnã ca-n bune, a adãugat cã „nicio localitate nu e vãditã de plus 910.264 de foºti locuitori, plecaþi temporar din D1954, ba nu e. Ba ne-am împuþinat cu douã energie electricã”, în loc de „vãduvitã”, cum ar fi fost þarã ºi cifra s-ar rotunji. Aºadar, s-ar pãrea cã am milioane în comparaþie cu 2002, conform datelor corect. Dar el, vãduvit de culturã, apare de fiecare rãmas 16.870.000 de români, 1.238.000 de maghiari provizorii ale recensãmântului nefinalizat, ba cu mai datã în faþa naþiunii ca o zebrã fãrã dungi, vorba ºi 619.000 de þigani. Dar cum sã dai crezare acestor puþin sau nici vorbã de aºa ceva. ªtirile sunt unui proverb, zice-se african, dar bun de aplicat cifre când sute de mii de romi s-au declarat români contradictorii ºi în privinþa tratatului ACTA semnat oamenilor fãrã carte de pe la noi (dar cu diplome pentru a nu fi stigmatizaþi? Se pare cã ei sunt de trei pe ºest de România pedelistã, fãrã o dezbatere universitare!), înghesuiþi în faþa naþiunii ºi a ori mai mulþi decât s-au declarat. ªi apoi, despre publicã prealabilã. În câteva din cele 22 de state camerelor ca muºtele la miere. De la vlãdicã la corectitudinea activitãþii cetelor de recenzenþi ne semnatare au apãrut deja protestele. Parcã nu ar fi opincã, mediatizatele greºeli cãlãtoresc pe viscol vorbeºte însuºi vigilentul CTP de serviciu la Gândul fost suficiente cele antiguvernamentale, desenând profilul unei naþii ce nu-ºi prea cunoaºte românului nãpãstuit, care s-a declarat „Invizibilul antiprezidenþiale copiate la indigo pe diferite propria limbã. Pãcat cã aceastã amarã constatare Popescu”, deoarece el n-a fost pur ºi simplu recenzat. meridiane ºi susþinute de nemulþumiþi la multe grade trece, practic, neobservatã. Pancartele protestatarilor Cine ºtie câþi or fi ca el? sub zero. În Piaþa Universitãþii, protestatarele au din pieþele centrale ale marilor oraºe sunt adesea, din Ultima derutã amintitã aici (desigur, nu ultima) e înapoiat doamnei Udrea pantofii cu tocuri primiþi la pãcate, pline de greºeli de scriere impardonabile, Actul Comercial Împotriva Contrafacerii (ACTA) inundaþii. Câtã ingratitudine! greºeli de elev de clasa a cincea, de tipul Bãse lasãne semnat la Tokio în ianuarie. Nu se ºtie dacã este Tonul acestor derute l-a dat maestrul public ºi dute! Ce sã mai comentezi? Dictonul s-a schimbat. vorba doar de protejarea producþiilor artistice de pe numãrul unu în agramatisme, nimeni altul decât mai Ce-i este îngãduit lui Iupiter îi este îngãduit ºi net sau de instalarea unui Big Brother cu rol de a vechiul „branconer” Traian Igaº, prins ilegal la oricãrui muritor. Avem undã verde pentru orice fel viola intimitatea internauþilor. Oricum, primii vânãtoare de cuvinte nedomesticite la timp. Uns de degradare! De la cea moralã ºi oralã, la cea supãraþi sunt cei ce folosesc internetul în scopuri pentru ignoranþã slugoi la Interne al dinamicului ortograficã. ilegale. Dupã ce hackeri din grupul „Anonymons” au Traian, el a bãgat groaza în populaþie cu actualizarea Denaturãrile din mass-media româneascã nu þin atacat site-urile guvernelor slovac ºi polonez, oficialii nãmeþilor de cinci metri din `54. Efectul numai de generalizarea geograficã la nivel naþional a celor douã þãri ºi-au cerut scuze pentru semnarea recomandãrilor sale preþioase date cetãþenilor de a nu nãmeþilor ºi a viscolului din Bãrãgan, în vreme ce la tratatului. La noi, Valerian Vreme, ministrul pleca la drum „în aceastã perioadã dacã nu este Oradea, de pildã, nici nu ninge, ci ºi de pripeala Comunicaþiilor, a spus cã n-a gãsit „puncte impetuos necesar” a dus la golirea magazinelor comentãrii datelor în general. Nici Antena 3 n-a nevralgice” în tratat ºi ca atare el urmeazã sã fie alimentare în proporþie de 80%. Când a vãzut ce învãþat nimic din entuziasmul preluãrii datelor implementat la varã. Pânã atunci se anunþã haos au produs vorbele lui, a bãgat numaidecât estimative de la alegerile prezidenþiale din 2009, care-l fenomenul numit „freezing rain” (ploaia care nãmeþii în buzunar. I-a rãmas afarã un exemplar dãdeau câºtigãtor pe Geoanã. Mai repede decât ar fi îngheaþã) ºi cod portocaliu. Sã îngheþaþi bine! impetuos, rebel, imposibil de ascuns: incultura. cazul, se prognozeazã ca la meteo cã în urma „ Existenþa paronimelor îi joacã feste ministrului sãrac scãderii cu un milion a populaþiei þãrii ar trebui sã

28 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

expoziþii Bicentenar Carol Pop de Szathmári Expoziþie cu lucrãri din patrimoniul Muzeului de Artã Cluj-Napoca

Dan Breaz acã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, chiar dacã, în procesul creaþiei sale, spiritul ordinii Carol Pop de Szathmári (1812-1888) ºi-a academiste era, la rândul sãu, de domeniul Ddesãvârºit studiile de artist plastic pe o cale evidenþei. proprie, acest lucru s-a întâmplat nu numai datoritã Pentru a pune în valoare fizionomia artistului unei vocaþii pe care, fãrã îndoialã, s-a simþit celebrat la douã sute de ani de la naºterea sa, îndreptãþit sã o urmeze, ci ºi în contextul unei evenimentul Bicentenar Carol Pop de Szathmári. viziuni sociale particulare asupra artei, potrivit cãreia Expoziþie cu lucrãri din patrimoniul Muzeului de fotograful nu avea încã statutul de artist, pe care Artã Cluj-Napoca ºi-a propus sã ofere publicului o astãzi i-l atribuim aproape implicit. Aparent viziune deopotrivã sinteticã ºi relevantã asupra paradoxal, acum, dupã douã sute de ani de la operei lui Carol Pop de Szathmári, în calitatea sa de naºterea sa, când celebrãm amplitudinea creatoare a personalitate artisticã polivalentã. În acest sens, personalitãþii artistice a lui Carol Pop de Szathmári, lucrãrile din patrimoniul Muzeului de Artã Cluj- tindem sã ni-l amintim mai degrabã în ipostaza sa Napoca, respectiv Scenã orientalã, Portret de femeie, Cetatea Târnava, Curtea de Argeº, Biserica adevãrat iniþiator în plan mondial, fiind considerat de artist fotograf, decât în aceea de artist plastic. De Stavropoleos ºi Târg la Câmpulung (Muscel), primul fotoreporter de front din istorie. De altfel, aceea, evenimentul expoziþional Bicentenar Carol surprind interesul constant al artistului pentru foarte semnificativã pentru dubla sa vocaþie de artist Pop de Szathmári. Expoziþie cu lucrãri din picturã, graficã ºi acuarelã, pentru majoritatea plastic ºi, respectiv, de artist fotograf, a fost patrimoniul Muzeului de Artã Cluj-Napoca (curator: genurilor artistice, contribuind substanþial la participarea lui Carol Pop de Szathmári la Rãzboiul Dan Breaz), al cãrui vernisaj a avut loc în 31 consacrarea peisajului ca gen artistic de sine stãtãtor pentru independenþã din 1877, când, pentru a reda ianuarie 2012, ºi-a propus, în special, sã ne readucã ºi, de asemenea, la consacrarea acuarelei ca tehnicã dinamismul luptelor, artistul a recurs deopotrivã la în atenþie valoarea deosebitã a creaþiilor plastice ale artisticã de o deosebitã fineþe. Fiind un cãlãtor desen ºi la abilitãþile definitorii pentru talentul sãu lui Carol Pop de Szathmári. pasionat, Carol Pop de Szathmári a observat ºi a de fotoreporter. Comparat adesea cu artiºti precum Gh. consemnat spontan scene reale ºi nu unele În cadrul aceluiaºi eveniment, ca urmare a Tattarescu, C. Lecca, M. Popp sau Th. Aman, Carol imaginate, aºa cum încuraja practica vremii, astfel colaborãrii cu Asociaþia Artiºtilor Fotografi din Pop de Szathmári, nãscut în 11 ianuarie 1812, la încât, în cursul peregrinãrilor sale, acesta le-a fixat România, valoarea operei fotografice a lui Carol Pop Cluj, ºi-a evidenþiat personalitatea artisticã încã de la prin notaþii rapide, fãcând apel la tehnica acuarelei, de Szathmári a fost ºi ea sãrbãtoritã, în continuarea primele sale desene ºi acuarele realizate în care, dupã cum se ºtie, presupunea din partea expoziþiei cu lucrãri din patrimoniul Muzeului de Transilvania ºi în Þara Româneascã. Între 1831 ºi artistului execuþia rapidã, identificarea imediatã a Artã Cluj-Napoca, printr-o a doua expoziþie, 1834 a urmat studii de picturã la Pesta ºi la Viena. tonurilor adecvate ºi o deosebitã capacitate de intitulatã Szathmári Pap Károly - Carol Pop de Dacã la Pesta l-a întâlnit pe Anton Chladek, artist cu sintezã. Szathmári, care a cuprins 120 de facsimile dupã care urma sã colaboreze ulterior, inconfundabila În aceeaºi ordine de idei, ceea ce a l-a fotografii realizate de reputatul artist. Aceste îndemânare în realizarea acuarelelor se pare cã ar fi individualizat pe Carol Pop de Szathmári a fost ºi o fotografii relevã un dublu interes al artistului, pe de deprinsã de cãtre Carol Pop de Szathmári în timpul anumitã dualitate caracteristicã procesului sãu de o parte, acela pentru marea istorie, reprezentatã de studiilor sale vieneze. De altfel, interesul lui Carol creaþie. De câte ori, în surprinderea tematicii, diferite personalitãþi diplomatice, politice sau Pop de Szathmári pentru cãlãtorie ºi pentru dovedeºte o abordare spontanã, neintermediatã de culturale, iar, pe de altã parte, acela pentru mica perfecþionarea propriei tehnici artistice l-a purtat în un control prea sever al gramaticii vizuale, lucrãrile istorie, istoria adesea invizibilã a negustorilor, a Italia, în Austria, în Germania ºi în Franþa, de unde lui Carol Pop de Szathmári se caracterizeazã prin sacagiilor sau a oamenilor strãzii. Dacã în cazul s-a întors în þarã cel mai probabil în 1837, anul petele mari ºi sigure de acuarelã ºi prin prospeþimea personalitãþilor politice sau culturale, artistul a datãrii acuarelelor sale cu peisaje din Argeº, din Dolj cromaticã. Odatã întors în atelier, ductul cãutat reprezentãri ale acestora în ipostaze mai sau din Vãratecul Moldovei. Acest an a fost contururilor sale se precizeazã, ºi, totodatã, relaxate ºi în compania unor obiecte personale considerat un veritabil moment fondator pentru imaginile se întorc la principiile idealizante ale caracteristice, încercând astfel sã depãºeascã acele peisaj, ca gen de sine stãtãtor, în sensul în care picturii academiste, ceea ce se evidenþiazã mai ales cadre sau poze impuse de tipicul vremii sale, în ceea peisajul nu mai reprezenta doar fundalul unor în pictura în ulei a artistului. Aceastã dualitate a ce priveºte reprezentanþii marginali ai micii istorii, portrete, ci însuºi subiectul unor lucrãri care, atunci creaþiei lui Carol Pop de Szathmári poate fi remarcabilã este surprinderea personajelor în când Carol Pop de Szathmári nu revenea asupra lor, recunoscutã ºi în lucrãrile expuse. În acest sens, calitatea lor de reprezentanþi ai unei anumite clase îºi pãstrau o spontaneitate inconfundabilã, apreciem cã valoarea deosebitã a lucrãrilor din sociale, într-un anumit moment tranzitoriu al mãrturisind despre spiritul romantic al artistului. fondul patrimonial al muzeului poate fi remarcatã în istoriei. De aceea, nu de puþine ori, Carol Pop de Majoritatea artiºtilor de factura celor cu care special în redarea spontanã a aspectelor pitoreºti sau Szathmári s-a dovedit preocupat de reprezentarea Carol Pop de Szathmári a fost frecvent comparat îºi chiar insolite ale realitãþii imediate, în capacitatea de tipurilor umane, apelând la limbajul unor vedute, în fãcuserã studiile la Roma, Paris, München sau Pesta a surprinde diferite tipologii umane ºi realitãþi care interesul documentar se întâlnea cu verva unui ºi oscilau, din punct de vedere stilistic, între etnografice sau geografice, precum ºi în calitatea povestitor pasionat. În acelaºi timp, atenþia artistului academism ºi romantism, aºa dupã cum au observat restitutivã a creaþiei lui Carol Pop de Szathmári. de a pune în mod egal în luminã ºi personajele recunoscuþi istorici de artã, între care G. Oprescu Astfel, printr-o remarcabilã capacitate de sintezã neidentificabile ale societãþii a fost în mãsurã sã sau V. Florea. Academismul ºi romantismul evocatoare, artistul reuºeºte sã ne comunice spiritul restabileascã o mai complexã imagine globalã asupra reprezentau principalele opþiuni stilistice în epocã, general al unei lumi trecute. În calitatea sa de artist lumii timpului sãu. Surprinderea spiritului unei iar portretul, aºa dupã cum am remarcat, rãmãsese al surprinderii efemerului, al clipei pasagere sau al societãþi ar fi fost, probabil, imposibilã, fãrã aceastã încã un gen artistic preferat. În acelaºi timp, a scenelor pitoreºti, Carol Pop de Szathmári nu a fost deosebitã capacitate a artistului de a-i detecta crescut interesul pentru compoziþia istoricã, de gen un creator fãrã succesori, el fiind urmat de artiºti fizionomia de ansamblu. ºi pentru peisaj. De asemenea, în afara atenþiei precum Henric Trenk sau Amedeo Preziosi, acesta acordate mediului social burghez sau aristocrat, a din urmã lucrând, de altfel, pentru o vreme, în „ apãrut un tot mai pronunþat interes pentru mediul colaborare cu Carol Pop de Szathmári. social rural. Fiind în mod egal receptiv la toate Pe lângã ipostaza sa de artist plastic, Carol Pop aceste transformãri, ceea ce l-a particularizat pe de Szathmári a fost ºi un adevãrat deschizãtor de Carol Pop de Szathmári în contextul acestor opþiuni drumuri în domeniul fotografiei. Dupã V. Florea, artistice specifice a fost ºi tendinþa romanticã în care Carol Pop de Szathmári, ca fotograf, a fost un artistul se regãsea, datoritã propriei sensibilitãþi,

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 29

Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U

muzica analizã a cantatei lui Orff ci doar sã-mi explic succesul Ansamblu cu blazon - nebun pe care l-a facut ea vineri la Cluj, sub bagheta Corneliei von Kerssebrock. A fost un concurs de factori, dirijoare cu blazon o conjuncturã favorabilã. Departe de a se uita cu îndoialã la doamna cu bagheta, ansamblul s-a dãruit total, pe faþa Mugurel Scutãreanu femeilor de pe podium înflorind o veritabilã expresie de triumf, un fel de : vedeþi cã ºi noi suntem în stare?? aniversare a 55 de ani de existenþã nu este, dupã condus, mai ales cand te afli în faþa unei orchestre pe Apoi, ce-i drept e drept, Cornelia a venit cu lecþia bine originea cuvântului, un jubileu dar, cu o care n-o cunoºti – repetiþiile unei sãptãmâni nu înseamnã învãþatã. Cu temeinicie nemþeascã, muziciana ceruse Ominusculã licenþã, îl putem considera un jubileu mare lucru. Mai ºi începe, uvertura aceasta, cu un coral plus...10%. Vorbesc, desigur, despre sãrbãtoarea din 27 douã repetiþii numai cu corul dar dupã primele câteva de suflãtori, moment extrem de gingaº. Mã temeam de el ianuarie a Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj, minute din prima întâlnire si-a închis smerit partitura, a manifestare programatã cu aproape o lunã întârziere faþã ºi îndreptãþitã mi-a fost teama, fiindcã „lemnele” n-au zâmbit fermecãtor ºi a mulþumit tuturor – urmau sã se de principalul eveniment elogiat ºi anume primul concert simþit anticipaþia exactã a intrãrii, atacând ºovãitor. Cã revadã în concert. Meºterul Cornel Groza îºi îndeplinise al orchestrei care se numea atunci, la 4 decembrie 1956, erau ºi neacordaþi, asta nu mai þine de ºefa de orchestrã. cu vârf ºi-ndesat munca sa, sãvârºitã oarecum în tainã. Filarmonica de Stat din Cluj. (Motivele pot fi nenumãrate Aºadar – debut ratat. Apoi treburile s-au mai dres ºi am Nu-i mai puþin adevãrat cã artiºtii din cor cunosc lucrarea ºi nu intereseazã,în fond). Impresionant este faptul cã avut tot timpul sã mã uit la amazoana cu bagheta. Rasã festivalul a reprezentat un conglomerat fericit de dintotdeauna, nu de azi de ieri... Peste toate acestea, arianã purã, umeri puternici, gesticã hotãrâtã, zvâcnet aniversãri, corul filarmonicii împlinind 40 de ani (80% melodica modalã a pieselor, armonia de aceeaºi facturã ºi jubileu), iar Cvartetul Transilvan 25 (50% jubileu). Plus aspru din corp – semne de temperament ºi dovadã a unei ritmica plinã de capricii a Carminei Burana trezesc primi- semijubileul lui Cornel Groza, care conduce corul amintit surse abundente de testosteron. Încet-încet mi-am dat tivul din noi. Nimeni nu se mai gândeºte cã un imn tot de 25 de ani! Cu puþinã statisticã hazlie, trasã-mpinsã seama cã Cornelia von Kerssenbrock este o foarte bunã adus Fortunei (în debut ºi în final) n-ar avea de ce fi atât cu condeiul, am reuºit sã aduc toate cele trei balerinã, fluturându-ºi braþele feminine mai ceva ca fetele de apocaliptic (izbucnirile corului acolo sunt, la un compartimente ale marelui ansamblu care se cheamã de la Bolºoi Teatr dar este biniºor demonstrativã, astãzi Filarmonica de Stat Transilvania in sfera jubiliarã. moment dat, numai bune pentru a ilustra o imagine a exagerând cu unduirile ºi dând intrãri inutile. De pildã, ªi aceasta pentru cã, pe drept cuvânt, toate meritã cununi Pãmântului dupã un razboi atomic!). Nimeni nu se mai grele de lauri. Li s-ar fi cuvenit ºi o sãrbãtorire pe mãsurã, tema întâi, cea dramaticã, a uverturii Romeo ºi Julieta, gândeºte cã existã destule inadvertenþe între muzicã ºi pusã la cale mãcar de autoritãþile locale (urãsc termenul) este construitã pe motive ritmice drastice ºi conþine text: de pildã, la un moment dat, primãvara este adoratã dacã nu de Ministerul Culturii. Dar pentru autoritãþile intervenþii zgomotoase ale percuþiei, printre care niºte prin intonaþii de-a dreptul triste, în tonalitate minorã! locale arta este un ghimpe-n coaste (oare cui i-o fi explozii de talgere. Aceste strãfulgerãri odatã pornite, nu trebuind?) iar Ministerul Culturii înþepeneºte-n neputinþã Toatã lumea cade pradã impresiilor globale ºi acestea mai trebuie marcate de fiecare datã – instrumentiºtii dupã fiecare Festival Enescu, aºteptând, cu sacul gol, sunt extrem de atractive. Intervin intonaþii grele, uneori viseazã intrãrile cu pricina. Ei bine, rãzboinica noastrã votarea urmãtorului buget. De crizã, bine-nþeles... Aºa cã, curioase ºi incitante, ale soliºtilor vocali, orchestraþia nobila casã muzicalã de Transilvania, s-a sãrbãtorit blondã indica graþios fiecare scãpãrare de alãmuri lovite abundã în efecte coloristice strawinskiene, finalurile singurã, poate uºurel ajutatã de parteneri, ºi zic „uºurel” violent – un exces de zel propriu copilãriei ºefilor de bruºte îþi taie respiraþia ºi-þi dau senzaþia, falsã, cã ai in fiindcã nici coºuri darnice cu flori, nici ºampanie, n-am orchestrã. Mi-a adus aminte de exagerãrile lui Mischa faþã o mare dirijoare. In fond, ºi mulþi vor fi contrariaþi zãrit in acea seara de 27 ianuarie. (Las’ cã ne vom sãtura Katz. Am citit câteva materiale despre Cornelia von de aruncãturã cu banii, peste numai câteva zile, la Balul de ceea ce am sã spun acum, Carmina Burana nu conþine Kerssenbrock, referitoare la formarea sa ºi la locurile pe Operei, eveniment monden pseudo-cultural). nimic profund din punct de vedere muzical – rãmâne o unde a dirijat, ºi dvs. puteþi citi asemenea informaþii pe N-am sã vã povestesc serata – un concert nu se culegere de cântece, tratate, ce-i drept, mai dichisit. Internet, însã nimic nu se comparã cu a vedea ºi a povesteºte, trebuie trãit – dar am sã vã creionez un Fiecare dintre ele poate deveni ºlagãr dar textura discursu- asculta omul pe viu. Pãrerea mea, umilã ºi personalã, de crochiu, subiectiv (cã altfel nu poate fi, oricât m-aº lui muzical rãmâne subþire pe verticalã. bunã seamã, este cã, la uverturã, dirijoarea nu a stãpânit strãdui), cu tuºe îngroºate pe unde cred eu cã trebuie. Soliºtii au impresionat în urmãtoarea ordine: întru totul orchestra. Intrãri neînþelese au mai fost iar Debutul a aparþinut celor patru Cavaleri de soprana Adela Zaharia – voce mobilã, sensibilã, expresivã, reluarea coralului de suflãtori din apropierea finalului nu Transilvania – cvartetul – deºi în program figura o uver- baritonul Adrian Mãrcan – glas bun, care ºi-a onorat parti- s-a arãtat cu nimic superioarã primei încercãri. da grea ºi lungã, plinã de efecte neaºteptate (printre care turã, or locul unei uverturi este ...în deschidere (asta ca sã Dar o luptã indecisã (ca sã nu zic pierdutã) nu înseam- o intreagã secþiune cântatã în falset) ºi tenorul Szerekován bat pleonasmul cât e cald). Cvadrupleþii întru simþire, nã ºi pierderea rãzboiului. Gloria avea sã vinã cu adorata János – care a avut destule momente de nesiguranþã în ne-au oferit lucrãri bine sedimentate în timp: Cvartetul de lucrare vocal simfonicã Carmina Burana. ºtiu cã melo- scurta sa intervenþie. Dacã cumva a fost adus tocmai de coarde op.64 nr.5 în Re major Ciocârlia de J. Haydn ºi la Budapesta (pe unde cu onoare cântã, zice-se), ideea n-a manii înrãiþi cunosc foarte bine semnificaþia acestui titlu partea a III-a, Rondo, din Concertul pentru cvartet de fost tocmai genialã: avem noi tenori de clasã, pe-aici, prin dar, pentru neofiþi, cer îngãduinþa sã spun douã vorbe coarde de Paul Constantinescu. Lucrarea de Haydn s-a preajmã... despre el. Când spunem carmen, puþini dintre noi trec de arãtat perfect echilibratã, aºa cum era pãrintele ei, în Am mai notat cuvântul bine scris ºi spiritual al nominativ ºi, eventual, de aria ibericã, ajungând pânã la directorului Marius Tabacu, care ºi-a premiat (simbolic) ciuda unor îndrãzneli armonice (pentru acea vreme) ºi cu esenþa latinã, limbã în care carmen înseamna...cântec. compartimentele ansamblului ºi chiar...contabila (fãrã un final strãlucitor, ale cãrui sclipiri vin cu deosebire de Cu Burana, treburile sunt încã ºi mai încâlcite, prima bani, nimic nu se miºcã)! la prima temã, expusã pe nerãsuflate, într-un perpetuum data gândindu-te le nemilosul vânt rusesc. De fapt In summum, sãrbãtoarea din 27 ianuarie a mobile. Rondoul românesc, curajos ºi inovator, a avut Filarmonicii de Stat Transilvania a fost un succes notabil, aceastã rãdãcinã, reprezentând numele latin al viitoarei ritm ºi vânã folcloricã simþitã aºa cum trebuie. (Oare n-au nemaivãzând eu de multã vreme la Cluj douã bisuri la Bavarii, a evoluat în timp spre Beuern ºi apoi Bayern. transilvanii un disc cu piese populare?) nivel de ansamblu vocal-simfonic (Corul þiganilor din Concluzionând, Carmina Burana înseamnã pur ºi simplu opera Trubadurul de G. Verdi ºi reluarea imnului ªi-acum vine partea neobiºnuitã (nu senzaþionalã!) a Cântece Bavareze iar titlul complet al cantatei este: O, Fortuna). Felicitãri tuturor – dirijori, soliºti, tutti-ºti – concertului. Nu, nu e vorba de lucrãri ci de dirijor. Care Cântece din Bavaria: cântece profane pentru cântãreþi ºi felicitãri apãsate filarmonicii ca focar de culturã, o cetate a fost Cornelia von Kerssenbrock! Îmi imaginez meloma- coruri, pentru a fi cântate împreunã cu instrumente ºi în cetate, o fortãreaþã muzicalã între zidurile Clujului nul de rând citind afiºul: „ ...larmonica Transilva- modern. Un castel, mai bine zis, cu o singurã ºi nume- imagini magice. Lung, complicat, confuz, rãu formulat. nia...aºa,... cvartetul, da,...Burana, i-auzi!...rijor...Cornelia roasã familie nobiliarã. În seara sãrbãtorii, Cornelia von Carl Orff a ºi-a clãdit cantata, compusã în 1936, pe (?) von ... O femeie? Dirijoare? Ei, asta trebuie vãzut!!” Kerssenbrock venise în vizitã la rude cu sânge albastru. texte extrase dintr-un manuscris medieval, gãsit într-o ºi uite-aºa, din multe ºi variate motive, sala Casei de „ mãnãstire din Bavaria în 1803. Versurile sunt în latina Cuturã a Studenþilor a fost, practic, plinã. vulgarã, germana ºi franceza medievale ºi au tematici Venitã dupã...uverturã, uvertura Romeo ºi Julieta de diverse, de la filozofãri comune despre capriciile Fortunei, P.I. Ceaikovski ne-a amintit cã este o lucrare pretenþioasã, pânã la adorarea naturii, satira politicã si ecleziasticã ºi, cu teme contrastante, cu un fuior foarte stufos de de bunã seamã, iubirea (chiar mai...dezvelitã, aºa cum se sentimente în afara celui central, bineºtiut. De aceea piesa aratã ea lângã o cupã cu vin). Dar nu vreau sã fac o are secþiuni de facturi deosebite ºi se dovedeºte greu de

30 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

30 Black Pantone 253 U balet Ornamentaþia bogatã, chiar stridentã, broderia aplicatã, o regãsim în costumul pãpuºilor ruseºti, Arta pe gheaþã spaniole sau franceze. Materialul greu, masiv al Alba Simina Stanciu costumelor din catifea îl întâlnim la dansatorii prezenþi în casa domnului Stahlbaum. În contrast, pectacolul de balet pe gheaþã “Spãrgãtorul de conceputã, poate ridica, la un nivel superior sau materialul uºor, fluid, vaporos apare în costumul nuci”, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski, a poate “ucide” o compoziþie de balet. fluturilor sau al personajului Marie. Savut loc în seara zilei de 18 ianuarie 2012, pe Succesiunea de decoruri din spectacol întregeºte Incluzând valoarea semioticã a costumului, scena Operei Române din Cluj Napoca. Noutatea atmosfera de basm. Printr-o cromaticã rece, folosind deducem cã face parte din categoria obiectelor adusã în ochii publicului o reprezintã dansul pe nuanþe de albastru ºi alb, pentru a sugera peisajul de funcþionale, fiind un produs destinat scenei ºi gheaþã al balerinilor ruºi din St. Petersburg. iarnã, scenograful schiþeazã conturul unor brazi dansului, dar, în special, personajului interpretat. Arta pe gheaþã, prin Compania „Saint Petersburg încãrcaþi de zãpadã. Opus acestui decor, intr-o Ideea poate fi dusã mai departe, astfel încît State Ballet on Ice” a fost o premierã pentru iubitorii cromaticã caldã, specificã artei ruse, artistul redã costumul este un produs al culturii ºi civilizaþiei unui de balet clasic ai oraºului Cluj Napoca. În egalã interiorul salonului în care se desfãºoarã acþiunea popor. Dar, dacã s-ar fi impus numai legea mãsurã a fost ºi un spectacol atipic. Spun atipic, poveºtii spãrgãtorului de nuci. Artistul reproduce funcþionalã, nu ar fi existat legãtura dintre decor ºi deoarece, contrar accepþiunii clasice a baletului în ancadramentul ºi drapajele unei locuinþe specifice costum, între transparenþã ºi materialitate, între vârful poantelor, dansul balerinilor era executat în unui mic orãºel din Germania. Aici decorul concept ºi formã. Corelaþia obiect - termen, în vârful metalului care „taie gheaþa”. Patinele preiau încadreazã spaþiul. Decorul, în mod natural o pânzã studiul asupra costumului nu poate fi conceputã fãrã rolul dansatorului, al salturilor ºi al paºilor siguri, al bidimensionalã, trebuie sã preia funcþia spaþiului, o privire generalã asupra piesei de balet, a piruetelor sau entrechat-urilor. În universul dansului, deci sã câºtige, în plus, volum. Prin urmare, decorul personajului interpretat, dar ºi a gândirii ºi civilizaþiei repaosul nu-ºi are locul. Imobilitatea pare ceva forþat de scenã trebuie perceput ca tridimensional. Are unui popor sau a ritmului în care au evoluat. sau poate o stare de trecere. rolul de a încadra în timp ºi în spaþiu, fiind o pânzã Costumele trãiesc prin contrast cromatic puternic, pe În arta scenei, de multe ori, se întâmplã un pe care creeazã miºcare siluetele dansatorilor. fundalul decorului de iarnã. fenomen neaºteptat, dar care este, în realitate, Un moment cheie în scenografia “Spãrgãtorului Stabilitatea, ca element al continuitãþii perfect explicabil ºi logic ºi care reprezintã o urmare de nuci”, în actul întâi al piesei, îl constituie costumului clasic în scena de balet a suferit fireascã a unui punct oarecare de plecare. Acelaºi succesiunea de tablouri, asemeni unor construcþii modificãri prin prezenþa patinelor. Fluiditatea fenomen s-a întâmplat ºi cu dansul, iar punctul de mobile, purtate de balerini pe scena rezervatã costumului fluturilor lasã loc elementelor masive plecare l-a constituit experimentul. Dansul a fost cel patinoarului. Tablourile îi acopereau în totalitate. regãsite în costumul pãpuºilor franceze sau spaniole. care a suportat consecinþele. Era inevitabil ca baletul Rolul balerinului, din centru focalizator al scenei este Ritmul schimbãrilor joacã un rol activ. sã nu însemne o preocupare ºi un câmp preluat de balerinul-decor, într-o concurenþã cu Diferenþele dintre costume se datoreazã ºi experimental pentru coregrafi. Ideea de „zbor” ºi balerinii pe gheaþã. Din principiu al animatului, semnelor distinctive, înzestrate cu valoare de simbol, graþie a balerinei romantice este preluatã, în viziunea balerinul poate fi reprezentat ºi ca static, ceea ce nu adicã costumele personajelor basmului. Companiei baletului rus pe gheaþã, de cãtre balerinii înseamnã, neapãrat, cã se subordoneazã Un factor important în scenã este lumina. pe patine. Poate fi consideratã o loviturã decisivã inanimatului. Repaosul poate avea, în sine, miºcarea Aceasta contribuie la crearea unei “atmosfere de datã “baletului alb”, idealului graþiei, armoniei ºi ºi viaþa sa. vrajã”, cum spunea Danovski. În dansul ºi costumele puritãþii imaginate de romantici. Scena, rezervatã exclusiv dansului pe gheaþã, fluturilor pe gheaþã, publicul a asistat la un moment Privind din prisma istoriei, „Saint Petersburg câºtigã mai multe centre de interes. unic. Spaþiul scenei, aflat în obscuritate, trãieºte doar State Ballet on Ice”, celebra trupã de balet pe gheaþã, Rãsturnarea vechilor valori era evidentã. Pãrãsind prin dansul costumelor fluorescente. Ringul pentru a fost fondatã în anul 1967 de cãtre coregraful anonimatul, pictura de scenã a devenit, din figurant, „zborul pe gheaþã” este subliniat prin culori Konstantin Boyarsky. Se înscrie pe linia remarcabilei un personaj activ al spectacolului; altfel spus, decor puternice, stridente, care picteazã imagini. E greu sã tradiþii a baletului clasic a ºcolii din St. Petersburg, mobil. ªi, înzestrat fiind cu posibilitatea de a se gãseºti echivalentul pentru a traduce aceastã fiind pusã în scenã pe un patinoar instalat în spaþiul miºca pe gheaþã, decorul câºtigã funcþia de puternicã impresie esteticã: irealã, senzaþionalã sau tradiþional al teatrului! Rezultatul este simplu ºi antropomorfism. El poate prelua unele dintre simplu, artã de înaltã clasã. evident. Balerinul cedase rolul unui «personaj» de ipostazele balerinilor, concurând, astfel, cu aceºtia Efectele de luminã ºi zapadã naturalã întregesc facturã artisticã, înscris pe linia ineditului, balerinului din urmã, la direcþiile de expresie ale spectacolului. ansamblul de basm creat. – patinator. Prin însufleþirea datã de miºcare ºi de construcþia Imagini de mare forþã vizualã au fost Pregãtiþi fiind de cãtre coregrafii ruºi, axaþi pe ri- creatã, decorul îºi multiplicã canalele de comunicaþie. construcþiile piramidale umane, realizate din gorile impuse de arta baletului clasic rus, echipa de Ideea succesiunii tablourilor purtate de balerini corpurile balerinilor ruºi. Spaþiul destinat balerini pe gheaþã din St. Petersburg, majoritatea cu pe scenã nu este o noutate. O regãsim în anul 1924, patinoarului nu se desfãºoarã numai pe orizontalã, ci un palmares de medalii internaþionale la patinaj când Pablo Picasso semna decorurile ºi costumele se interfereazã cu verticalitatea balerinului aflat în artistic, au susþinut peste 7000 de spectacole în pentru piesa de balet “Mercur”. Prima reprezentaþie miºcare, deoarece balerinul este o sculpturã cineticã, întreaga lume. a fost în cadrul Les Soiree de Paris, prezentatã de iar baletul - o artã a spaþiului. Balerinul a executat Trebuie sã menþionãm faptul ca noutatea dansu- Count Etienne de Beaumont, la Theatre de la Cigale, într-un timp scurt, o multitudine de variante de lui pe patine, dar nu pe gheaþã, ci pe scenã, prin la Paris, în 15 iunie 1924. A fost un spectacol- sculpturi în spaþiul rezervat patinoarului. patine cu rotile, trebuie cãutatã la începutul secolului scandal, judecat aspru de amatorii de balet, dar Artele îmbinate pot crea unitate, pot da viaþã XX, când, artiºtii avangardei ocupã scena baletului reluat, trei ani mai târziu, la Teatrul Sarah-Bernhardt, spaþiului scenei, altfel rãmas incolor. În spectacolul clasic. Ideea de patinoar a fost introdusã în scena de de Serge Diaghilev. “Spãrgãtorul de nuci”, fiecare artã preia însuºiri de la balet în anul 1922, prin întemeietorii Companiei În ceea ce priveºte multitudinea de costume care o altã artã. Prin urmare, se schimbã perpetuu rolul Baletului Suedez, Rolf de Mare ºi Borlin, cu piesa au fost prezente în spectacol, se poate vorbi despre de artã singularã. de balet Patinoarul (“Skating Ring”). unitate în diversitate: de la celebrele balerine care Scena, unde dansul pe patine, muzica, Spectacolul de premierã, care a avut loc la 20 poartã tutu, pânã la personaje de poveste sau mãºti costumele, decorul, lumina ºi culoarea formeazã ianuarie 1922, la teatrul “Champs-Elysees” a fost ce imagineazã regnul animal - ºoareci, toate se unitate, se poate numi spaþiu al mai multor arte, întâmpinat de public cu fluierãturi. Motivul este sim- regãsesc în „Spãrgãtorul de nuci”. Într-o eventualã supuse permanent transformãrii ºi tributare plu. Pe scenã îºi fac apariþia balerinii, care aleargã pe interpretare, se poate vorbi chiar despre rolul de momentului artistic sau un singur spaþiu unde artele patinoar, idee ce simbolizeazã anihilarea individului “pretender” în costumul de balet, prin balerinii creazã unitate. ºi monotonia vieþii într-un oraº ca Parisul. Cu aceastã decor, costumaþi în tablouri. Balerinii pretind a fi Adevãraþi profesioniºti în arta spectacolului, încã idee, pictorul Fernand Leger cocheteazã ºi o decor mobil în scenã, dar ºi costum - tablou. Prin de la începutul sec. XX, artiºtii ruºi revoluþioneazã exploateazã pânã la limitã în pictarea decorului urmare, costumul se diferenþiazã în funcþie de legile ºi uimesc, chiar ºi astãzi scena de balet. Asta pentru maºinist. În contextul acestui decor, balerinii dau dictate de scenograf. Existã mult contrast în ca reuºesc sã creeze arta, chiar ºi pe gheaþã. impresia cã ar pãtrunde în interiorul industrializãrii costumele spectacolului, dar ºi consonanþã. „ maºiniste a patinoarului. Ansamblul unui costum prezintã o unitate Dansul pe gheaþã, în schimb, este tributar rezultatã din asocierea unor pãrþi. Costumul uzual în spaþiului, ºi nu oricãrui tip de spaþiu, ci unul scenografie, tutu - este prezent în dansul organizat dupã reguli estetice clare, pentru cã o personajului Marie. Cel atipic este reprezentat de scenografie, în funcþie de modul cum este mãºtile balerinilor ºoareci purtate pe cap.

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 31 Black Pantone 253 U

teatru unor fragmente de jurnal ale imigranþilor, pasaje Intrarea de urgenþã în þara din legislaþia europeanã ºi varii mãrturii, iar a treia este filmul echipei de artiºti în vizitã pe insula Lampedusa. Spectacolul are o complexitate promisã intrinsecã, deºi mijloacele folosite - colaci de salvare, pânze de cort, scaune de plajã - nu sunt Claudiu Groza spectaculoase, chiar dacã ele capãtã o uimitoare versatilitate semanticã de-a lungul reprezentaþiei. eprezentanþi a ºase prestigioase teatre din care dispar toate problemele lãsate în urmã. Mai Evident, filmul din final dã spectacolului o Europa ºi Israel - Teatrul Naþional al Greciei mult, s-a mai conchis de-a lungul dezbaterilor, toate dimensiune emoþionalã, încãrcându-l astfel cu sens, din Atena, Teatrul ”Garibaldi” din Palermo, naþiunile devenite acum þinte ale migraþiei au R retrospectiv, ºi provocând spectatorul sã se Schauspielhaus din Graz, Teatrul Naþional cunoscut în diverse momente ale istoriei lor o autochestioneze asupra cliºeelor ºi prejudecãþilor pe ”Habima” din Tel Aviv, Teatrul Naþional al Cehiei experienþã asemãnãtoare, fie dacã ne referim numai care le are în privinþa refugiaþilor. Oamenii din din Praga ºi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - s-au la sicilienii care au migrat în Germania în primele bãrci a fost interpretat de Bernhard Dechant, reunit între 26 ºi 29 ianuarie la Graz în cadrul unui decenii ale secolului trecut. Marion Reiser, Franz Solar, Jan Thurmer. festival cu temã oarecum atipicã. Intitulat Din raþiuni nedorit obiective, am vãzut douã Cehii de la Teatrul Naþional din Praga au ”Emergency Entrance”, adicã ”intrare de urgenþã”, din cele ºase spectacole doar pe dvd, aºa cã am o propus la ”Emergency Entrance” un subiect comun în contrast cu ”ieºirea de urgenþã” din spaþiile impresie oarecum mediatã asupra lor. statelor est-europene, cel al minoritãþii rome, publice, festivalul - impecabil organizat de gazdele Olga cea invizibilã de Yannis Tsiros (Teatrul marginalizatã ºi incriminatã global de majoritate. austriece - a încheiat proiectul omonim demarat în Naþional din Atena, regia Yiorgos Paloumpis) este Vecinul meu, duºmanul meu de Viktorie urmã cu mai bine de doi ani, având ca punct de povestea unei tinere bulgãroaice vândutã ºi Cermakova ºi Matej Samec, prima semnând ºi plecare una din cele mai spinoase probleme sociale cumpãratã de diverºi traficanþi de carne vie, care regia, a fost cel mai ”opulent” spectacol jucat la ale umanitãþii contemporane, migraþia. Timp de doi sfârºeºte la un moment dat închisã timp de 14 luni Graz, din punct de vedere scenografic, dar direcþiile ani, actorii, regizorii, scenariºtii etc., din cele ºase într-o camerã, cu câte 10-15 clienþi pe zi, ca sã deschise de scenariul interesant conceput au devenit teatre au cãutat mijloacele de transpunere artisticã a recupereze ”investiþia” cumpãrãtorului ei. În acest în final un handicap pentru creatori, aºa cã temei asumate, s-au documentat - toate producþiile timp are de-a face cu oameni de tot felul, de la spectacolul nu are propriu-zis un final. Începutul au la bazã situaþii reale -, au realizat, în cooperare, cinici fãrã scrupule la sadici, înfruntând totul este însã savuros, parodiind o conferinþã pentru ateliere de lucru, schimburi de experienþã, singurã, fãrã speranþa evadãrii. Artiºtii greci au incluziunea romilor, în care se bate apa în piuã în concretizate ºi acestea la festival prin savuroase utilizat un spaþiu de joc foarte limitat, exact ca o limbajul tipic al birocraþiei europene, unde banii mini-spectacole care au completat, alãturi de cãmãruþã mizerã, cu un pat ºi un scaun, prin care sunt cheltuiþi pentru strategii ºi proiecte de discuþiile publice, programul extrem de strâns al se perindã personajele. Accentul a cãzut mai ales pe evaluare, fãrã rezultate concrete - de data aceasta celor trei zile. forþa dialogului, pe întâmplãrile prin care trece scopul este tipãrirea unei cãrþi poºtale ”rome”! Extrem de diferite ca abordare ºi subiect, toate Olga, cu momentele ei de dezabuzare ºi crizele Acestui fir principal i se adaugã discursuri de spectacolele prezentate au avut câteva elemente nervoase. Au jucat în spectacol Grigoris Galatis, extremã dreaptã, certuri între þigani ºi organizatorii comune, care le-au integrat perfect în tema Vassilis Karampoulas, Lena Papaligoura ºi Yiorgos conferinþei, încã nedezbãraþi de prejudecãþi, proiectului ”Emergency Entrance”, chiar dacã Tsouris. fragmente dintr-un roman bizar din secolul 17, uneori tatonãrile au dus la lipsa de rotunjime a Oamenii din bãrci, producþia Schauspielhaus ”Þiganii”, de Karel Macha. Din pãcate, pânã spre unor producþii. Trebuie sã remarc însã cã fiecare Graz (regia Christine Eder, dramaturg Regina Guhl) final, spectacolul devine aglomerat ºi confuz, propunere este validã artistic ºi estetic. Nu avem abordeazã un subiect prezent adesea în buletinele calitãþile sale rezidând în detalii ºi caracteristici ale de-a face cu simple montãri de teatru social, teziste de ºtiri europene: migraþia cetãþenilor din nordul personajelor, de la raportoarea conferinþei, snoabã ºi militante, ci cu acte artistice de bunã calitate, Africii spre coastele Europei de Sud. Chestiunea a ºi incontinentã verbal la ”sponsorul” care-ºi scapã care transfigureazã în coduri teatrale o temã socialã. fost serios documentatã de austrieci, care au vizitat mereu cheile cu care închide uºile, lãsându-i pe Aºadar, elementele comune au fost vârsta chiar ”insula refugiaþilor”, Lampedusa, ºi au romii ”indisciplinaþi” afarã, la þiganii care înjurã participanþilor la proiect, în general oameni tineri, constatat ”capcanele” tratatelor politice ale spaþiului guvernul pe ritm de hip-hop sau câºtigã premii la dinamici, cu acuitate socialã, apoi economia de Schengen ºi Uniunii Europene, care prevãd cã ”Gypsy Spirit Awards”. Au jucat Ladislav Goral, mijloace cu care s-au realizat spectacolele ºi, mai refugiaþii trebuie sã cearã drept de ºedere statelor în Vojtech Lavicka, David Matasek, David Tiser, ales, ”unitatea în diversitate” a poveºtilor aduse pe care ajung întâi, ceea ce avantajeazã þãri mai Daniela Vorackova. scenã, care m-a fãcut sã conchid, la una din ”ferite”, ca Germania ºi Austria, dar creeazã O propunere de interes pentru români au avut discuþii, cã, indiferent dacã vorbim de migraþia probleme serioase în Spania, Italia sau Grecia. sicilienii de la Teatrul Garibaldi. Cui i-e fricã de o dinspre sud spre nord ori dinspre est spre vest, din Spectacolul are trei secvenþe, prima încercând menajerã? de Giuseppe Massa, care semneazã ºi Africa neagrã în Israel sau din România în Italia, reproducerea - imposibilã, evident - experienþei unei regia, redã povestea a doi imigranþi români în Italia, mobilul celor care îºi pãrãsesc casele natale este familii de refugiaþi de cãtre niºte europeni care care lucreazã, travestiþi în femei, în casa unei ita- aspiraþia cãtre o ”þarã promisã”, acel Eldorado în participã la un concurs, a doua constând în lectura lience cu dizabilitãþi locomotorii, pe care ar vrea s-o jefuiascã. Spectacolul pune în relief nu numai rela- þia celor doi cu stãpâna frustratã sexual, umoralã ºi care-i urmãreºte pe camerele de supraveghere, ajungând în cele din urmã sã-i supunã, într-un final fantasmatic, ca pe doi câini, ci ºi relaþia dintre cei doi, unul dorind neapãrat sã-ºi ºteargã trecutul ºi refuzând nu doar sã se mai întoarcã acasã, ci ºi sã mai vorbeascã româneºte, al doilea sperând cã îºi va deschide, dupã revenirea în þarã, un magazin cu banii obþinuþi din jaf. Artiºtii italieni au configurat cu acurateþe acest conflict intra-etnic, ca ºi condiþia de cvasi-sclavi a românilor, care caracterizeazã destinul multor menajere angajate în familii italiene. Spectacolul are câteva momente remarcabile, de la debutul în care sunt citite extrase din presa italianã, referitoare la crimele românilor - cuvintele român/România fiind rostite în cor de cei trei actori, cu trimitere clarã la manipularea mediaticã prin care s-a creat ostilitatea publicã faþã de imigranþi, ºi pânã la povestea cãlãtoriei românilor spre Italia, pe care ”menajerele” i-o spun stãpânei, o Draculatura foto Lupi Spuma cãlãtorie halucinant-münchausianã.

32 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Cui i-e fricã... s-a bazat aproape exclusiv pe altul, fãrã ca, în fond, osia lumii sã-ºi schimbe intrigã, elementele de decor utilizate fiind minimale rotaþia. - cãruciorul stãpânei, niºte mopuri ºi cârpe. Actorii - A doua vizionare a spectacolului, la Graz, mi-a care au fost la Cluj la un atelier, anul trecut - au confirmat opiniile, pentru cã spectacolul ”s-a vorbit chiar româneºte în spectacol. Interesant a aºezat” între timp, a câºtigat coerenþã ºi fluiditate, fost cã la discuþiile de dupã reprezentaþie, publicul iar dihotomia dintre pregnanþa secvenþelor video ºi austriac a avut nevoie de explicaþii cu privire la o anume estompare în jocul actoricesc - reproºatã atitudinea italienilor faþã de imigranþii români, un de unii spectatori atunci - a dispãrut. Cele douã subiect foarte puþin mediatizat în Austria. spectacole din Austria au decurs impecabil, cu mari Spectacolul a fost interpretat admirabil de Emiliano emoþii la prima reprezentaþie, mult mai calm la a Brioschi, Massimiliano Loizzi ºi Simona Malato. doua, aplaudate însufleþit de spectatorii au fost ”Mirajul italian” a fost prezent ºi în Draculatura foarte curioºi la final nu doar de felul în care s-a sau proiectul Brand Stroker, spectacolul prezentat la construit spectacolul, ci ºi de detalii despre Cluj ºi ”Emergency Entrance” de Teatrul Maghiar din Cluj Transilvania. Sã reamintim actorii din Draculatura: (scenariul Robert Lakatos ºi Cecilia Felmeri, în regia Áron Dimény, Júlia Laczó, Csongor Köllö, Levente primului). Am vãzut producþia la premiera clujeanã Molnár, Kati Panek, Loránd Farkas ºi Enikö din septembrie 2011, când am ºi scris despre ea. Györgyjakab. Iatã un fragment: Tot de la un subiect prea puþin mediatizat în Povestea se încheagã în jurul unui director de Europa au plecat ºi artiºtii de la Teatrul Habima. cãmin cultural, care a compus un imn de celebrare Þara promisã (regia Shay Pitowsky, dramaturg a virtuþilor eroice ale lui Vlad Þepeº, nedreptãþit de Shahar Pinkas) combinã experienþele traumatice ale postura de personaj literar. ”Cartea lui Stroker (!, refugiaþilor de rãzboi din Africa neagrã, primiþi cu cuvântul are în englezã ºi niºte conotaþii licenþioase) rezervã, dupã nesfârºite interogatorii, în Israel, dar mi s-a pãrut niºte aberaþii”, declarã la un moment fãrã dreptul de a munci acolo, sortiþi aºadar unei dat personajul, decis sã înalþe în faþa clãdirii pe care vieþi cvasi-ilegale, ºi o confruntare a evreilor cu o conduce un monument în cinstea eroului. Drept propriul lor destin de refugiaþi, de marginalizaþi, de Þara promisã foto Lupi Spuma pentru care se porneºte sã caute ”modele” pentru victime ale altor rãzboaie. Un spectacol amplu, cu o cei trei ticãloºi ce ar figura ”traºii în þeapã” ai sumedenie de istorii care se suprapun, interfereazã, Repet, în ciuda provocãrii de a transpune artistic nemilosului, dar dreptului voievod. Asta în timp ce se reiau, de la cea a lui Ali, care nu-ºi mai aminteºte o temã socialã, producþiile jucate la Graz n-au fost soþia-secretara sa, Gennifera, pune la punct, propria viaþã, hãrþuit de ofiþerii de imigrãri, la fetiþa discursuri cu ”moralã”, ci spectacole valide estetic, împreunã cu misteriosul ”oficial” Costi, proiectul de 12 ani care-ºi povesteºte cãlãtoria plinã de fricã dincolo de împlinirile/neîmplinirile lor. Or acesta ”european” din care sã vinã finanþarea prin diverse þãri africane, cu mama sa, ori la este, cred, extraordinarul merit al artiºtilor implicaþi monumentului. Alte câteva personaje graviteazã în monologul xenofobului evreu, similar pânã la în proiectul ”Emergency Entrance”, care ºi-a jurul acþiunii, de la tanti Kati, cea care vede în detaliu cu cel al extremistului european (”Cine vrea demonstrat, prin festival, succesul deplin. Am adulterul Genniferei o posesiune a acesteia de cãtre sã trãiascã lângã un trib?”) ºi splendida scenã în învãþat sã ne privim mai atent, cu mai multã diavol, la nea Dobrin, patriot pitoresc, la Anita, care evreii îºi cautã rudele pierdute în rãzboi. înþelegere, iar mare parte din spectacole au sprijinitoarea familiei din Italia, unde lucreazã mai Þara promisã este un spectacol profund declanºat deja dezbateri publice în þãrile lor, mult sau mai puþin legal, ori la Grotta, avocatul emoþionant, în care imigrantul este oglinda contribuind poate la gãsirea unei soluþii la cea mai care vine sã despãgubeascã familia Anitei dupã ”indigenului”, acesta din urmã fiind de multe ori mare problemã umanitarã din lumea de azi. moartea ei accidentalã. În cele din urmã, aceºti bani un refugiat la rândul sãu, prin pãrinþi ori bunici. Proiectul ”Emergency Entrance” a fost coordonat vor asigura împlinirea visului de a oferi românilor ºi Câteva dialoguri ºi monoloage, câteva schimbãri de artistic de Regina Guhl, iar festivalul a fost lumii ”adevãrata istorie a lui Dracula”, ca erou haine ºi identitãþi, un decor figurând graniþa cu organizat de Schauspielhaus Graz (director Anna naþional ºi furnizor de beneficii turistice locale. garduri metalice parcã a vieþii însãºi - cãci israelienii Badora, manager de proiect Lisa Klien), cu sprijinul Spectacolul alãturã scene rizibile - precum sunt ei înºiºi niºte refugiaþi de rãzboi în þara lor -, teatrelor participante, al Uniunii Teatrelor din monologul lui nea Dobrin - cu altele atroce - în aceste câteva elemente au edificat un spectacol Europa ºi cu finanþare de la Uniunea Europeanã, secvenþele documentare video ce apar adesea, dar ºi tulburãtor, care a catalizat, într-un fel, toate prin programul Cultura 2007-13. cu un climax emoþionant, spre final, în care poveºtile narate la ”Emergency Entrance”, fiecare cu idealismul rural se combinã cu dimensiunea strict ºi doza sa de persiflaj, parodie, experienþã intimã, „ pur umanã a vieþii banale, a suferinþei de care te emoþie sau empatie. Au jucat: Naama Armon, poate scãpa, precum un idol aproape zeiesc, Oded Erlich, Elinor Flacksman, Led Gelfenstein, ”mântuitorul” Vlad Þepeº. Un mit e înlocuit de Harel Morad, Shahar Raz, Yuval Schlomovitch.

recomandatã în pliantul de promovare -, care au Teatru... 3D gustat cu plãcere, deºi foarte liniºtiþi, spectacolul. Interpretarea a fost întrutotul conformã ormula ”teatrului tridimensional” adresat cu scenografice tridimensionale au cãpãtat o intenþiei montãrii. Au jucat Rin Tripa, Florin Stan preponderenþã copiilor, iniþiatã de regizorul pregnanþã mai mare decât în celelalte spectacole, ºi Igor Lungu în rolurile ”prizonierilor” lui Nemo arãdean Radu Dinulescu, a fost concretizatã F coordonarea dintre actori, pãpuºi ºi imagine - - cel din urmã cu oarecari probleme de tonalitate ºi la Teatrul ”Regina Maria” din Oradea (Trupa mediatã, evident, regizoral - se face cu o anumitã a replicii, în timp de Florian Silaghi a fost un Arcadia) în spectacolul 20000 de leghe sub mãri, siguranþã degajatã, ca ºi eclerajul, în general Nemo cu alurã de ”alien”, asistat de câteva dupã romanul omonim al lui Jules Verne, cu senzaþia este a unor profesioniºti deja adaptaþi la pãpuºi cu aceeaºi bizarã înfãþiºare. Pãpuºile - premiera în 21 ianuarie. Dinulescu a mai montat condiþiile speciale ale acestui gen de reprezentaþie. oameni sau animale - au fost manevrate cu fineþe pânã acum douã astfel de spectacole, Cãlãtorie 20000 de leghe... este, astfel, un spectacol de Ioana Dagãu, Zentania Lupºe ºi Alexandru spre centrul pãmântului, tot dupã Verne, la Tg. atent lucrat ºi, în general, bine jucat, deºi Pop. Un pic iritant - dar observaþia are o doza de Mureº, ºi Tovarãºul de drum dupã Andersen, la condiþionãrile scenariului nu permit o dinamicã subiectivism - mi s-a pãrut timbrul vocii Arad, avându-l ca principal ”partener” pe scenicã atât de spectaculoasã ca în Tovarãºul de Povestitorului (înregistratã), un bas onctuos ºi designerul belgian Armand Richelet-Kleinberg. drum, de pildã. Povestea cãpitanului Nemo ºi a adormitor. Teatrul 3D presupune o edificare dramaticã în misteriosului sãu submarin Nautilus, ce strãbate Dincolo însã de aceste observaþii, 20000 de care apar actori, pãpuºi ºi elemente de decor adâncul mãrilor trecând din Marea Roºie în leghe sub mãri mi s-a pãrut un spectacol pentru ”solid”, laolaltã cu o scenografie virtualã, Mediterana ori alunecând pe sub banchizele copii fermecãtor, care poate þine aproape de proiectatã pe un ecran în dosul cãruia se joacã. polare are însã doza ei de spectaculos, mai ales în teatru o generaþie din ce în ce mai deprinsã cu o Timing-ul conteazã foarte mult, astfel cã actorii ºi coerenþa relaþiei scenice dintre personaje (actori ºi culturã vizualã tehnologizatã ºi extrem de mânuitorii trebuie sã fie mereu atenþi la curgerea pãpuºi), pãpuºi - peºti, caracatiþe - ºi scenografia dinamicã. Montarea de la Oradea þine echilibrul reprezentaþiei, pentru a evita desincronizãrile cu 3D, cu diverse animale ce ies parcã din ecran ºi între tehnologie ºi interactivitate umanã, aceasta fluxul imaginii. dupã care copiii din salã întind mâna - morsele, fiind cea mai mare calitate a sa. Am vãzut cele trei montãri ale lui Radu de pildã. Premiera orãdeanã a þinut treazã atenþia „ Dinulescu în aceastã formulã, iar evoluþia e copiilor - destui sub 7 ani, adicã sub vârsta limpede: în 20000 de leghe... elementele

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 33

Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U

film

Nu-mi amintesc vedete ºi regizori care sã-mi fi marcat copilãria, sunt un caz banal. Poate Shirley „Preºcolar, eram manipulat de Temple ºi Walt Disney. În þarã, o revistã de copii, nu ºtiu care, avusese ideea sã înfiinþeze un club ceea ce vãzusem la cinema” Shirley Temple. M-am aflat ºi eu în treabã, aveam 7-8 ani pe atunci, ºi m-am înscris. Nu ºtiu ce avantaje mi se promiteau, dar în schimbul unei de vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil insigne de tinichea ºi unei legitimaþii pe care am Ioan-PPavel Azap: – Se spune cã toþi oamenii senzaþionale ºi mai palpitante decât sãlbateca pãstrat-o ani de zile, am cotizat cu preþul unui mari, toþi oamenii importanþi au... nume de preerie? Nu mã refer neapãrat la port, cu peisajul bilet de cinema ºi am devenit membru. Dupã strãzi! Dacã nu mã înºel, în Bucureºti existã o cãruia numitul era, probabil, obiºnuit, ci la aderare n-am mai auzit vorbindu-se de clubul ãla. stradã Caranfil, Nicolae Caranfil! Este vorba „iluminaþiile” acestuia. Fiindcã în ziua apariþiei În ce-l priveºte pe Disney, încercarea a fost mai despre un ilustru inginer (1893, Galaþi – 1978, mele pe lume, oraºul era rãscolit, aproape zilnic, dureroasã. Ultimele filme al maestrului prezentate New York), organizatorul reþelei moderne de elec- de câte un incendiu. În 14 septembrie arsese, ca în România, în ajunul rãzboiului, au fost Albã ca tricitate ºi gaze a Bucureºtilor, precum ºi al un chibrit, fabrica Foresta. Pricinile misteriosului Zãpada ºi Cei trei purceluºi. Dacã la Albã ca lacurilor bucureºtene. Sunteþi cumva rubedenii? incendiu n-au putut fi elucidate de organele Zãpada s-a nimerit sã am bani de bilet, la Vã revendicaþi un colþiºor din strada respectivã? anchetei. Presa bãnuia, totuºi, în piromanii din „purceluºi” situaþia economicã a familiei a fãcut Vã întreb asta pentru cã ºi Nicolae Caranfil este umbrã, agenþi ai Moscovei. Printre rândurile ca buzunarele mele sã fie definitiv în crizã de original tot din Galaþi, ca ºi dumneavoastrã. publicate puteai desluºi ºi altã versiune, mai lichiditãþi. Totuºi, optimist, m-am dus la cinema plauzibilã: pagubele enorme ale firmei – notau, aºteptând ca cerberului de la control care mã Tudor Caranfil: – Raportul e invers: strãzile au sibilin ºi liniºtitor, ziarele – vor fi acoperite de mângâia pe cap când întindeam, de obicei biletul, nume de oameni mari, ºi rezistenþa numelui lor e asigurãrile contractate. Tot oraºul stia cã, strânºi sã mã înþeleagã de data asta. N-a fost aºa. Am verificatã, fãrã milã, de timp. N-am nicio legãturã în chingi de spaima falimentului inevitabil crizei rãmas în faþa lui 80 de minute cât a durat cu Nicolae Caranfil, care a fost un inginer de declanºate pe Wall Street, în 1929, negustorii proiecþia, fãrã ca întâlnirea mea cu vrãjitorul Walt geniu, realizatorul salbei lacurilor dâmboviþene – preferau sã punã, cu mâna lor, foc avutului, ca sã sã mai aibe loc. cum o spuneþi – dar ºi director al Canalului de mai poatã recupera ceva, fie ºi din contul Suez. Am mai fost întrebat despre rudenie, sub societãþilor de asigurare. – Cum (ºi care) erau revistele de film ale vechiul regim, de mulþi ºefi de personal. N-ar Pe scurt era un oraº cinematografic, pe care epocii? Dar rubricile de profil? Existau în ziarele avea niciun rost sã schimb acum versiunea. Dar n-a fost greu sã-l descopãr cu cât mama era ºi ea ºi revistele importante ale vremii rubrici de film dacã doriþi neapãrat m-aº putea da drept urmaº al o înfocatã cinefilã, spre deosebire de tata care-ºi permanente (semnate de cine?), care sã lui Ion Brãtianu. Cã a mai fost un celebru urmaº, vedea de îndatoririle sale de stâlp al familiei. depãºeascã aspectul monden? prin 1990... Primul film? Vãd ca prin vis o Sahara populatã de cãmile, deºert straniu animat de ceea ce eu – Revistele de film ale epocii le vedeam mai – Sã rãmânem tot în mediul... urban. Cum era luasem drept ploaie, ploaie în deºert care era de mult prin vitrine, aºa cã vã pot vorbi mai mult Galaþiul copilãriei dumneavoastrã? Cum erau fapt starea peliculei alteratã de prea multe despre copertele lor. La început aveau staruri cinematografele acelor ani? Cum aþi descoperit proiecþii. hollywoodiene, apoi s-au convertit dintr-o datã la cinematograful? vedetele UFA berlineze ºi la cele italiene de la – În anii copilãriei ºi adolescenþei Cinecitta, ºi în cele din urmã au pavoazat cu – Am avut curiozitatea sã mã uit, la BAR, în dumneavoastrã, cum era privit, considerat toatele culorile Mosfilm. ªi, tot timpul ãsta, eu ziarele locale din 14 septembrie 1931, ziua în care cinematograful, filmul în general? Pasionaþii de creºteam aºteptând brandul românesc. am venit pe lume. Se consemna un furt îndrãzneþ cinema erau trataþi ca niºte superficiali, care îºi Citeam înainte de toate „Cinema” care a comis la cinematograful Lux: pe când îºi scotea pierd timpul cu ceva neserios, sau cu respect, suportat impecabil toate metamorfozele politice. bilet de intrare, un necunoscut i-a furat lui Paul cum spectatorii de teatru bunãoarã? Mai erau reviste de bulevard ca „Film”, „Cortina” Valsamaki 20.000 de lei. sau „Gong”. Apoi, dupã rãzboi, a fost un Cinema Lux, cu tot „luxul” lui, era sala de cea – 1931 era totuºi un an în care cinematografia fenomen foarte particular ºi probabil puþin mai proastã reputaþie între cele ºapte nu mai era chiar complexatã. Pentru Luminile cunoscut azi, cotidianul „Rampa” consacrat cinematografe din Galaþi (azi nu mai e niciunul!), oraºului Chaplin fusese comparat cu Shakespeare spectacolelor. Nu ºtiu câte þãri vor fi avut cotidian grupate în jurul centrului comercial al oraºului. ºi Molière iar drumul lui Eisenstein, recunoscut ca specializat pe spectacole, dar „Rampa” a Lux era singura salã dispusã, excentric, pe strada mare creator, la Hollywood era urmãrit de toatã supravieþuit pânã prin 1950, susþinut fidel de Brãilei, pe care locuia ºi familia mea, la liziera lumea intelectualã. D.I. Suchianu îºi sacrifica o piaþa pe care o servea cu exemplarã seriozitate. vechii pieþe a oraºului. Am frecventat-o, mai carierã universitarã de dragul criticii filmului, fiul Rubrica profesionalã de film a existat în România târziu, ºi eu, mai ales în anii copilãriei. Pentru noi marei actriþe Maria Filotti fãcea cronicã la radio ºi încã de la începutul anilor ’30. Era D.I. Suchianu copiii nu existau primejdii, spre deosebire de scria cartea lui teoreticã Uzina de vise iar George în reviste ºi cotidiene, era Ion Cantacuzino la onorabilul Valsamaki, prezentându-ne la casã, Cãlinescu susþinea ºi el critica cinematograficã. radio, fiecare ºi-a scos pe atunci propria carte, doar cu câþiva gologani în buzunar, când nu Sigur cã în raport cu teatrul, cinematograful era Suchianu un Manual de cinema iar Cantacuzino intram pe furiº. Iar filmele pe care le vedeam stadion, panem et circenses, dar cine ºtia sã Uzina de vise. Scriau cronici excelente de film erau, de cele mai multe ori, vreun hãrtãnit Dick citeascã arta o descoperea ºi la cinema. George Cãlinescu, Camil Petrescu, dar un strãlucit Foran sau un antediluvian Pat ºi Patashon, care se cronicar de film a fost ºi Ghiþã Ionescu, viitor „rupeau” din cinci în cinci minute, în salvele de – Care au fost filmele – vedetele, actorii, politolog fervent anticomunist la Radio Londra, huiduieli ale publicului, fericit cã-ºi poate descãrca regizorii – ce v-au marcat copilãria? Vã jucaþi „de- dar pe atunci, dacã i se pot aduce critici energia. a filmul” cu prietenii? Eu refãceam, copil fiind, superbelor sale comentarii, era frecventa sa În ziua în care am vãzut lumina zilei, la secvenþe ori chiar filme întregi pe „platourile” derapare spre extrema stângã. Paradoxurile Odeon, peste drum de statuia lui Costache Negri, satului... istoriei! rula Madame Satan, la Cinema Français, Asasinul, la Central, Dã-mi guriþa ta (cu Ivan Petrovici în – Cu mine a fost mai complicat. Nu-mi mai (fragment din volumul în lucru rolul principal) iar la Miron, ei bine, sala de pe aºteptam prietenii ca sã refac secvenþe, cum Vârstele criticului) strada Lahovary dispusã chiar în coasta statuii lui fãceau alþii, pe la 5-6 ani mã jucam singur de-a Eminescu, rula filmul care avea sã-mi provoace o cowboyul, bãtând amarnic aerul cu pumnii. Pe la Interviu realizat de atât de adâncã impresie 40 de ani mai târziu, uºi ºi prin geamuri mã urmãreau, cu inima Ioan-PPavel Azap Tabu de Murnau. Lux, ca de obicei, programa o îndoitã, pãrinþii, care cãutau sã se convingã cã „vechiturã”, un Bufallo Bill. Scump îl costase pe manifestãrile mele sunt „normale”. Am fost „ bietul Valsamaki – iertate-i fie pãcatele! – fantoma marcat la început de latura violentã a vânãtorului de bizoni ºi indieni. cinematografului, încã preºcolar eram manipulat Dar ce-l aducea, oare, la cinema într-o zi în de ceea ce vãzusem la cinema. Când am devenit care oraºul îi putea oferi atâtea alte atracþii mai matur a fost ºi mai rãu!

34 TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012

34 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Fast Forward... Lucian Maier a Sherlock Holmes-ul din 2009 era lesne de cît mai puþinã substanþã. urmãrit. Avea o poveste care-þi pãstra David Fincher reuºeºte sã închege un film care Lzîmbetul pe buze, o poveste sãltatã valoric meritã vãzut (The Girl with the Dragon Tattoo / de misterul emanat de ecran; misterul trimitea Fata cu un dragon tatuat) chiar dacã în spatele spre literatura de profil a lui Edgar Allan Poe ºi sãu existã o altã ecranizare izbutitã a romanului care cerea un tratament cinematografic pe Bãrbaþi care urãsc femeile, scris de Stieg Larsson. mãsurã. Adicã o filmare echilibratã, un ritm O ecranizare suedezã, mai în acord cu spiritul normal de cele mai multe ori, dezlegãri de politic al locului, însã fãrã atîta fluiditate ºi lirism mistere ºi mai puþinã luptã brutã. Episodul intrat vizual precum în varianta hollywoodianã. pe ecranele româneºti la finele anului trecut, A Poveºtile cinematografice merg mînã în mînã, cu Game of Shadows / Sherlock Holmes 2: Jocul excepþia cîtorva detalii în plus pentru filmul umbrelor, are un umor mai explicit, mai la american – o pisicã tranºatã, un final cu un pic îndemînã, ºi vireazã dinspre tenebre spre politicã. mai multã informaþie amoroasã, mai în acord cu stabilitã literar – aceea a unui jurnalist de stînga, Accentul nu mai e pus pe inteligenþã ºi fineþe (atît romanul, prilej de zdrobit inimi care poftesc un intelectual, aprig, care cautã în primul rînd cît pot fi ºi acestea happy-end deplin. Dacã o sã vedeþi filmul adevãrul, pentru care e capabil sã se sacrifice. într-un film de consum), ci pe replicile surde american mai întîi (ºi mai aveþi curiozitatea sã-l Ultimul film al lui Woody Allen este delicios. expuse cu pumnul, cotul ºi piciorul într-o vedeþi ºi pe cel suedez), probabil cã istoria lui Ca o fabulã prostuþã înventatã de doi studenþi coregrafie inspiratã din sporturile de contact. Fincher va pãrea mai interesantã. Vizual e mai care se întorc spre casã dupã o noapte de Ritmul filmului e atît de alert încît realizatorii de captivantã – versiunea suedezã fiind mai clinicã – petrecere, o fabulã în care îºi plaseazã toate videoclipuri, regizorii care organizeazã diferenþa aceasta – între spectaculos, dar un personalitãþile preferate, în cliºeele clasice transmisiunile de hochei pe gheaþã sau realizatorii spectaculos de bun gust, ºi clinic – pãstrîndu-se la prezente în biografiile lor. Iar farmecul poveºtii de jocuri video violente ar putea sã roºeascã toate nivelurile peliculei. Jocul actorilor americani iese tocmai din asumarea faptului cã întreaga urmãrind proiectul lui Guy Ritchie. Montajul e uºor umflat, însã conºtient de propria emfazã, istorie nu e decît o prostioarã care-i va conduce peliculei e atît de accelerat încît în timpul luptelor de aceea are ºi lipici. Daniel Craig e mai degrabã pe cei doi amici în camerele lor de cãmin. (care ocupã o bunã parte din film) mi-a fost greu un James Bond rãtãcit în pielea unui jurnalist sã discern cine pe cine loveºte. De exemplu, în Midnight in Paris / Miezul nopþii în Paris e un suedez (la un moment dat, de exemplu, cu o debutul filmului, Sherlock Holmes luptã cu trei- film lejer, în care simþi cã nici mãcar autorul nu singurã mînã, macho macho, întoarce trupul lui patru vlãjgani. Figura sa rãmîne punctul de sprijin s-a luat în serios atunci cînd l-a conceput. Povestea Lisbeth pe toatã salteaua patului). Rooney Mara, al vederii în ecran, iar în jurul trupului ºi al feþei respirã aerul boem al Parisului (de altãdatã), cînd pe de altã parte, cînd îl pedepseºte pe asistentul sale zboarã pumni ºi picioare încît se formeazã o razele soarelui nu scãldau poleiala consumistã a social care o abuza, cautã complicitatea ceaþã densã. Prin care Holmes strãbate cu brio. metropolei, cînd visurile nu se loveau în blocaje spectatorilor în replicile pe care i le dã acestuia, în Apoi luptele se repetã, doar cã dupã Holmes ºi în trafic ºi cînd tinerii, în cafenele, alãturi de vin tonul ºi atitudinea sa. Secvenþa aceasta se lãsa cu prietenul sãu Watson mai zboarã ºi gloanþe, nu ºi coniac, înghiþeau artã, nu amfetamine. Tocmai fiori în filmul suedez, aici schiþeazã un uºor numai pumni ºi picioare. Conflictul politic rãmîne astfel de afirmaþii (în care balanþa timpului e zîmbet pe chipul spectatorilor. Evident, acestea în plan secund, ideea auctorialã fiind, probabil, aºezatã pe masã) despicã Allen de-a lungul sînt opþiunile lui Fincher ºi, cum spuneam, sînt aceea cã dacã lumea se desfatã cu wrestling, filmului sãu. ªi tocmai de aici rezultã inteligenþa bine integrate într-un film cursiv, plãcut ochiului. atunci conflictele nu mai conteazã, fiind, oricum, peliculei sale, din faptul cã lejeritatea e atît de Versiunea nord-europeanã (realizatã de Niels artificiale. Prin A Game of Shadows, noua serie tare evidenþiatã încît devine ea însãºi un model de Arden Oplev) este mai austerã, mai clinicã, dar cinematograficã americano-britanicã se îndreaptã abordare deºteaptã a frivolitãþii (expozitive). prin asta filmul pare mai serios, mai autentic. La cu viteza montajului intern cãtre blockbuster-ul „ fãrã creier (de tip Transformers) – care oferã acest fapt contribuie ºi pãstrarea eroului principal efecte speciale, lupte grãmadã, umor îndoielnic ºi al poveºtii – Mikael Blomkvist – în statura sa colaþionãri „Eu nu-s nenea Victor Hugo” Alexandru Jurcan red cã am citit destule cãrþi ºi fac o nebunilor a lui Kramer. În 1960 ea a primit afirmaþie pe care o pot oricând argumenta: premiul Oscar, ca ºi Claudette Colbert în 1935, Ctraducerea lui Laszlo Alexandru a Juliette Binoche în 1997 ºi Marion Cotillard în romanului La vie devant soi de Romain Gary 2008. Unde e acum Signoret? În cimitirul Père- (Emile Ajar) este uluitoare, perfectã. Nu, nu mi-e Lachaise, din cauza blestematului cancer teamã de aceste cuvinte, deoarece am stat zile pancreatic. Stã lângã infidelul soþ Yves Montand, întregi în compania originalului ºi a traducerii. decedat cu ºase ani mai târziu. Verva, umorul voluntar ºi involuntar, ironia, Deodatã bãiatul Momo vorbeºte fãrã oprire: duioºia, jocurile lingvistice, dialogul – toate „Îmi venea în cap toate deodatã, fin’cã începeam acestea se regãsesc în remarcabila traducere în întotdeauna cu sfârºitul sfârºitului, cu madam româneºte. Romanul Ai toatã viaþa înainte a Rosa în stare de lipsã ºi tatãl meu care o omorâse devenit repede un bestseller, recompensat cu pe mama, fin’cã era psihiatric”. Apoi el se scuzã premiul Goncourt. În 1975, la apariþie, cartea era cã nu e echipat pentru a povesti, mai e timp pânã semnatã de... Emile Ajar. Dupã sinuciderea lui va deveni un „nenea Hugo”, deoarece – crede el – Gary, adevãrul a ieºit la ivealã. toþi oamenii sfârºesc prin a scrie Mizerabilii. Tot Laszlo Alexandru m-a ambiþionat sã caut Emoþionant pânã la duioºie extremã e ºi sã vãd filmul izraelianului Mizrahi din 1977, capitolul în care Rosa moare în pivniþã, în Simone Signoret în La vie devant soi inspirat de celebrul roman (Laszlo scria într-un „altarul” ei. O nevoie acutã de un spaþiu condiþia umanã. În „cuibul evreiesc” ºi tot timpul articol din Tribuna despre roman-film-teatru... protector, doar al sãu. Momo o vegheazã, potopit Simone Signoret e de o naturaleþe debordantã. pornind de la cartea lui Gary). În film joacã de sfârºeala lumânãrilor, dormind lângã ea, Poate cã se metamorfozase în Madame Rosa, aºa Simone Signoret în rolul doamnei Rosa. Ce machiind-o, sperând în derularea timpului spre cum se întâmplã cu geniile artistice. personaj ºi ce actriþã pe mãsurã! A primit César început, aºa cum a vãzut cã se poate face în „ de la meilleure actrice pentru acest rol. Am... cabina de montaj a unui film. Doar cã aici iubit-o pe Signoret din 1965, de la Corabia guverneazã un implacabil feroce, lipit strâns de

TRIBUNA • NR. 227 • 16-29 februarie 2012 35

Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 253 U

sumar plastica bloc-notes ªtefan Manasia Un zeppelin velin 2 Miron Duca ºi frumoasa fãrã editorial Sergiu Gherghina Scopuri intersectate 3 cãrþi în actualitate corp, pictura Mircea Muthu Romanul insulei 4 Petru Poantã Romanul unui univers crepuscular 4 Livius George Ilea Victor Cubleºan Pe linia fantastã 5 dept al unui gestualism „bine temperat”, o carte în dezbatere Miron Duca* se angajeazã, dintru începutul ªtefan Manasia Zile tulburi, apã nãmoloasã 6 carierei sale artistice în cãutarea unei Irina Petraº Alexandru Vlad ºi intermitenþele A ploilor amare 7 sintaxe plastice duale, permiþând concomitent încriptarea/decriptarea unor sensuri particulare, lecturi cât ºi accesul la un presupus „cod maºinã” al Ion Pop Întâlniri cu Marcel Iancu 9 universului, binar, universal valabil, capabil sã incidenþe performeze în vecinãtatea sensurilor ultime. Horia Lazãr Imaginaþia ºi opinia 10 Artistul îºi asumã constant, à contre-courant, amfiteatru prospecþiunile în zona abstracþionismului liric, cu Laszlo Alexandru Gînduri despre Cesare Pavese 12 inserþii expresioniste, dovedindu-se „disident” ca opþiune existenþialã, nu ca „moft” mioritic, nici ca imprimatur reflex inerþial ori tardivã racordare la curente Ovidiu Pecican Topos invizibil 13 moderniste extincte. Filonul artei populare, activ poezia în epocã, îi permite la începuturile sale sã se Octavian Soviany 14 manifeste cu plasã de siguranþã, rãmânând emoticon prudent ancorat în arta autohtonã a zilei: zadii ªerban Foarþã Pe scurt, despre tatuajele murale 16 vârstate, tainice simboluri etnografice, caligrafii vag sugerate ale reliefului familiar al zonei îl reactiv Radu Constantinescu Omul peºterilor din capitala certificã confortabil pe artist ca om al locului. culturalã europeanã 17 Aºa cum anii ’80 îi stimuleazã, însã, nu îi întemeiazã vocaþia abstracþionistã, nici diagonale permisivitatea laxã a strategiilor post-moderne nu- Dumitru Suciu Din simbolistica Clujului 18 i justificã integral demersul plastic, singurã, cvasiimpersonale, racordatã la „muzica sferelor”. Clujul interbelic propria sa interioritate este cea care-i poate Hãrãzit de ursitoare excentrice, aidoma Petru Poantã Lumea literarã 20 identifica/dicta mijloacele plastice „personalizate” personajului de basm în viziune eminescianã: prin care îºi va putea lãmuri, în timp, verdele de Cluj „…sã simt-adânc într-însul/ Dorul dupã ce-i mai Aurel Sasu Vederea cuvintelor 21 fundamentele teoretice, metafizice ale investigaþiei sale estetice. Astfel, acest traiect ar putea pãrea mare/ N-astã lume trecãtoare,/ Dupã ce-i accent uluitor de simplu, explicat cu propriile cuvinte ale desãvârºit/ ªi sã-ºi vadã la picioare/ Acest dar ªtefan Damian Un italian la Bucureºti: nepreþuit” (Miron ºi frumoasa fãrã corp), Luigi Cazzavillan 22 artistului: „De-a lungul timpului, am abordat mai multe tematici care m-au framântat multã vreme. pictorul Miron Duca este ºi … pare cã se vrea a religia Sunt un fel de aduceri aminte organizate într-o rãmâne un împãtimit dedat îmblânzirii Ielelor Radu Preda Mitropolii ºi mitropoliþi 23 compoziþie în culori (s.n.). Eu pictez destul de picturii; lupta cu Stihia, fie ea daimon-ul sãu flash meridian abstract sau... chiar abstract. N-aº putea spune lãuntric, Spaþiul, Timpul ori Lumea Virgil Stanciu Julian Barnes, Premiul Man Booker aplicabil la peisaj – pictez ºi peisaje sau naturi precipitã/cristalizeazã în registrul vizibilului, dând 2011 24 statice. Sunt compoziþii care, aºa cum spuneam, naºtere unor configuraþii plastice abstracte, caleidoscopice, strãluminate de fertile tensiuni meridian mã frãmântã mult timp ºi încerc sã le transpun Aleš Debeljak 25 pe pânzã. Poate cã uneori reuºesc, alteori nu. Dar revelatorii. Pseudo-anarhice, aceste tensiuni par a le reiau cu încãpãþânare (s.n.) …”. Desigur, deja în sfãrâma ierarhiile formale, împropriindu-ºi un jazz story discurs vitalist, deservindu-se de complicitatea Ioan Muºlea Marele, unicul Thelonious Monk! 26 „Propuneri pentru peisaj”, desprinderea de genul consacrat ca atare se face prin intermediul visului, propunându-se, în aparenþã unei sport & culturã predominanþei expresivitãþii cromatice, care ocupã decodificãri exclusiv emoþionale, para-logice. Demostene ªofron România, buget de austeritate prim-planul mesajului plastic, deturnând subversiv Pictorul mimeazã, însã, sacerdoþiul „aruncãrii pentru Londra 2012!?! 27 atenþia de la paradigma neorealistã înspre soluþiile sorþilor” refuzând, în fapt, hazardul. Mironese rânduri de ocazie fragile ale abstracþionismului liric. Însã, lucrurile Augurul (dupã numele sãu de alint) - Radu Þuculescu Ibsen, pe ritmuri hollywoodiene erau departe de a fi chiar atât de simple, de „la substituindu-se parþial „voinþei divine” pe care o ºi-un vag parfum de Mihalkov... 28 îndemânã”. Gestionarea acestor „aduceri aminte iscodeºte - regizeazã o „secvenþã divinatorie” pe zapp media organizate într-o compoziþie în culori” presupune, care, prin ajustãri ulterioare, prin combustie Adrian Þion Iarnã mediaticã 28 la Miron Duca, activarea unui ritual dinamic, un internã „controlatã” ºi insolite/rafinate armonii gen de serializare ritmicã a impulsului creator în coloristice, o converteºte într-un fapt de expoziþii Dan Breaz Bicentenar Carol Pop de Szathmári 29 stare de transã lucidã, în accepþia picturii comunicare interumanã cu pregnanþã iconicã de presupusã a încorpora „viclenia raþiunii”, drept maxim impact, filtratã prin rigorismul unei vaste muzica una cosa mentale. Aici intervine aportul decisiv culturi vizuale. Rezultatul, o sentinþã/întrebare de Mugurel Scutãreanu Ansamblu cu blazon - dirijoare cu adus de necruþãtoare decizii operate de rarul tip Koan-Zen, care nu propune nicidecum soluþii blazon 30 spirit de discernãmânt al artistului – selecþia carteziene, ci „leviteazã” în preajma unor sensuri balet decupajelor relevante, inserþia de elemente presimþite, evitând programatic angajarea Alba Simina Stanciu Arta pe gheaþã 31 compoziþionale contrapunctice, „reglajul fin” al morfologicã decisivã, responsabilizând, astfel, teatru balanþei cromatice –, ºi, soprattutto, acel ceva spectatorul faþã de propriul mod de decriptare a Claudiu Groza Intrarea de urgenþã în þara promisã 32 inefabil, ce þine mai degrabã de domeniul unei Claudiu Groza Teatru... 3D 33 magii „la rece”, amprenta unei afectivitãþi (Continuare în pagina 27) film de vorbã cu criticul de film Tudor Caranfil "Preºcolar, ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 eram manipulat de ceea ce vãzusem la cinema" 34 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, Lucian Maier Fast Forward... 35 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, colaþionãri 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma Alexandru Jurcan "Eu nu-s nenea Victor Hugo" 35 corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o plastica expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, Livius George Ilea Miron Duca ºi frumoasa fãrã corp, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca. pictura 36

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black Pantone 253 U