Muzeul IVational de Istorie

cercetări

www.mnir.ro BIBLIOTECA M 1 MUZEOLOGCfl

www.mnir.ro Muzeul National de Istorie

cetcetân qumiSmatice

III

Sub redacţia : Prof. dr. Horian Georgescu , Octavtan Hiescu si Constanta Stirbu

BUCUREŞTI 1980

www.mnir.ro Redactor: Al.D.Vasile

Coperta: Domnita Rafaili&s

Euterpia Petracbe

Desene: Domniţa Rafailidis

Elena Beches

www.mnir.ro cu VINT ÎNAINTE

Volumul de faţă "Cercetări Numismatice" - al treilea din seria a¬ cestei publicaţii - este editat de Muzeul National de Istorie in cadrul amplelor manifestări prilejuite de sărbătorirea a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat condus de Burebista şi îh îhtîmpinarea celui de al XV-lea Congres Internaţional de ştiinţe is­ torice ce ra avea loc la Bucureşti îh luna august 1980. Publicaţia"Cercetări Numismatice*yieşi nu dispune de o mare tradi­ ţie, şi-a cucerit un binemeritat prestigiu £n rîhdul oamenilor de ştiinţă, ca şi a unui larg public. Ea însumează atît contribuţii ale specialiştilor din Mnaaul Naţional ,cb şi afe altor numismaţi din institute şi muzee de pro­ fil. Prima parte a rolumului cuprinde studii de numismatică ce abordea­ ză o vastă problematică privind monedele greceşti, geto-dacice, bizan­ tine. De asemenea siht analizate unele caracteristici ale circulaţiei mo­ netare in evul mediu şi în epoca modernă pe teritoriul patriei noastre îh contextul socio-economic al vremii lor. Siht relevate îh acelaşi timp aspecte din viaţa economică şi politi­ că a poporului român, legăturile comerciale cu zonele 'mai învecinate sau mai îndepărtate. Se evidenţiază circulaţia concomitentă în interiorul arcului carpa­ tic a drahmelor cetăţilor ilirice, a tetradrahmelor thasiene şi a mone­ delor romane republicane, subliniindu-se intensitatea comerţului cu lu­ mea greacă şi romană. Studiul asupra tezaurului de monede de tip Filip IU scoate îh evi­ denţă un tip monetar aparte în cadrul imitaţiilor după monedele greco- macedonene care au circulat pe teritoriul Daciei, vavîhd ca prototip mo­ nedele de tip Filip ΕΠ. Se aduc astfel noi dovezi privind folosirea de către geto-daci a unui sistem monetar din cele mai evoluate. în acelaşi timp se face şi o analiză a situaţiei economice monetare a Daciei îh sec. I e.n., urmărindu-se căile şi modul de pătrundere a monedei romane îh Dacia acelei epoci. Cercetîhd amănunţit importante loturi de monede descoperite îh Do- brogea de nord, datîhd din perioada ulterioară reformei monetare a lui Alexios I Comnenul, îh studiul "Unele aspecte ale circulaţiei monetare din zona Gurilor Dunării" se demonstrează existenţa unor aşezări sta­ bile îh această parte a ţării, viaţa economică neîntreruptă care a pulsat aici. Valorificîhd materialul numismatic descoperit în raza şantierului

V

www.mnir.ro arheologic Pàcuiul lui Soare, siht aduse contribuţii interesante ce duc la concluzia identificării lui loan Terter cu Ivanco fiul lui Dobrotici şi se întreprinde o cercetare amănunţită a trăsăturilor monedelor despoia­ tului de Dristra de la sfîrşitul secai XTV-lea. Seria materialelor de numismatică medievală începe cu două arti­ cole despre monedele lui Petru Muşat, valorificîhdu-se îh primul un te­ zaur de la acest domnitor moldovean, păstrat la Cabinetul Numismatic din Berlin, rod al schimbului de experienţă organizai de muzeul nostru cu muzeele din alte ţări, iar îh al doilea s£nt puse îh evidenţă emisiuni monetare mai rare ale Moldovei de la începuturile activităţii stat al ui me­ dieval al lui Petru Muşat. Alte articole sînt dedicate circulaţiei monetare din ^ara Româneas­ că, printre care- mai important este studiul dedicat emisiunilor moneta­ re ale lui Dan II. Acestea constituie un argument pentru sublinierea po­ liticii antiotomane a domnitorului valah. Pentru prima oară se face o ti­ pologie a monedelor sale. De asemenea,sînt prezentate în volumul de faţă unele aspecte ale dezvoltării economice a Ţării Româneşti de la sfirşitul secai XVTO-lea prin valorificarea unui tezaur de monede turceşti păstrat m colecţiile Mu­ zeului Naţional de Istorie din Bucureşti sau din perioada premergătoare Unirii Principatelor, păstrate la Muzeul de Istorie a Municipiului Bu­ cureşti. Volumul de faţă cuprinde studii consacrate preocupărilor de nu­ mismatică ale lui V.A.Urechia. De asemenea,se aduc date noi privind unele descoperiri monetare antice, bl sânt ine şi medievale, prin valori­ ficarea cercetărilor de arhivă sau de teren, utile unor viitoare lucrări de sinteză privind dezvoltarea civilizaţiei materiale pe aceste vechi me­ leaguri româneşti. In a doua parte a volumului sînt cuprinse materiale din domeniul medalist ic ii. Astfel sînt valorificate piese păstrate îh colecţia Muzeului Naţional, ca: unele medalii inedite obţinute de artişti români la diferite concursuri îh a doua parte a secolului trecut sau medalii şi plachete oglindind participarea României la Expoziţii internaţionale la sfirşitul sec.al XIX-lea şi începutul secai XX-lea. De asemenea,siht prezentate trei expoziţii internaţionale de medalistică - poloneză,sovietică şi ce­ hoslovacă-găzduite de Capitala României la aftrşitul anului 1979 şi în­ ceputul anului 1980. Studiile de sigilografie fac obiectul celei de a treia părţi a volu­ mului de faţă. Astfel, în primul studiu se prezintă inele sigilare inedite din sec.XrV-XVm aflate în colecţia Muzeului Naţional din Bucureşti, iar în al doilea sînt studiate unele sigilii săteşti din fostul Comitat Arad, îndeosebi pe baza studiului documentelor de arhivă. Volumul se încheie cu clteva recenzii pe marginea unor lucrări şi ^articole de specialitate apărute îh ţară şi străinătate. Materialele ce formează prezentul volum pun îh valoare piese pro­ venite din şantierele arheologice, din descoperiri îhtîmplătoare,din a-

VI www.mnir.ro achiziţii şi donaţii provenite din colecţiile particulare, contribuind pe această cale la Îmbogăţirea tezaurului de informaţii din domeniul isto­ riei îh general şi al numismaticii, medalisticii şi sigilografiei în spe­ cial.

Prof.dr.FLORIAN GEORGESCU Directorul Muzeului Naţional de Istorie

vn

www.mnir.ro AVANT PROPOS

Le présent volume des "Recherches Numismatiques" -le troisième de la série de cette publication - est édité par le Musée National d'His• toire de la R.S.de Roumanie au cadre des amples manifestations occa• sionnées par la célébration des 2050 ans depuis la création du premier État dace centralisé conduit par Burebista et en honneur du XVe Con• grès International des sciences historiques, qui aura lieu à Bucarest en Août 1980. La publication des Recherches Numismatiques quoiqu'elle ne joui pas d'une riche tradition a déjà gagné un prestige mérité aux rangs des homme s de science et aussi du grand public. Elle comprend ainsi les contributions des spécialistes du Musée National d'Histoire et aussi celles des autres numismates des instituts et des musées spécialisés. La première partie du volume comprend des études de numisma• tique qui abordent des questions concernant les monnaies grecques, géto- daces et by cantines. On fait aussi l'analyse de certaines caractéristi• ques de la circulation monétaire an Moyen Age et durant. 1 ' époque mo• derne sur le territoire de notre partie dans le contexte socio-économique des dites époques. On relève en même temps des aspects de la vie économique et poli• tique du people roumain, les h»*««I»« commerciales avec les zones plus ou moins éloignées. • On met en évidence La circulation concomitante à l'intérieur de l'arc carpathique dea drachmes dea cités illyriennee,des tétradrachmes thasiennes et des monnaies romaines républic aines et on souligne 1 ' in• tensité du commerce avec le monde grec et romain. L'étude sur le trésor de monnaies du type Philippe ΓΠ met en évi• dence un type monétaire particulier au cadre des imitations d'après les monnaies grecque—macédoniennes qui ont circulé sur le territoire de la Darie, dont le prototype étaient les monnaies du type Philippe ΙΠ. On prouve à nouveau de cette façon, l'emploi par les Géto-Daces d'un système monétaire des plus évolués. On fait, en même temps, une ana• lyse de la situation économique monétaire de la Dacie, au Ier siècle n.à par 1 ' étude des voies et de la manière de pénétration de la monnaie romaine en Dacie pendant, la même époque. L'investigation détaillée des importants lots de monnaies décou• verts au nord de la Dobroudia, datant de la période ultérieure à la ré• forme monétaire d'Alexioa I Comnène, faite dans l'étude "Certains I aspects de la circulation monétaire dans la zone des Bouches du Danube"

DC

www.mnir.ro démontre l'existence des établissements stables dans cette zone du pays et la vie économique ininterrompue y présente. Par la mise en valeur du matériel numismatique découvert sur l'étendue du chantier archéologique de Păcuiul lui Soare ont été ap­ portées des contributions intéressantes qui permettent d'identifier Jean Terter avec Ivanco, fils de Dobrotici et on a entrepris une recherche détaillée sur les caractéristiques des monnaies du despote de Dristra à la fin du XIVe siècle. Les matériaux de numismatique médiévale débutent avec deux con• tributions sur les monnaies de Pierre Muşat, par mise en valeur dans la première étude d'un trésor'provenant de ce prince moldave qui se conserve au Cabinet Numismatique de Berlin, - ce qui représente le fruit de l'échange d'expérience organisé par le Musée National d'His• toire avec les musées d ' autres pays - et dans la seconde étude par la mise en évidence des émissions monétaires plus rares de la Moldavie qui datent du début de l'activité de l'Etat médiéval de Pierre Muşat. D 'autres articles sont dédiés à la circulation monétaire en Vala- chie, parmi lesquels se détache l'étude sur les émissions monétaire de Dan Π, puisque les dites émissions constituent un argument pour souligner la politique anti-ottomane du prince vainque. Pour la première fois on fait la typologie de ses monnaies. On présente aussi dans ce volume quelques aspects concernant le développement économique de la Valachie à la fin du XVIIIe siècle par la mise en valeur d ' un dépôt de monnaies turques qui se trouve dans les collections du Musée National d'Histoire de Bucarest ou de la pé• riode antérieure à 1 ' Union de Principautés, monnaies qui se conservent au Musée d'Histoire du Municipe de Bucarest. Le présent volume comprend aussi des études consacrées aux pré• occupations de numismatique de V.A.Urechia à côté de nouvelles don• nées concernant certaines découvertes monétaires antiques, byzantines et médiévales obtenues par la mise en valeur des recherches dans les archives ou in situ, utiles pour les futurs travaux de synthèse sur le développement de la civilisation matérielle dans ces anciens parages roumains. La seconde partie du volume comprend des matériaux sur la nu- mismatographie. C'est comme ça qu'on met en valeur des pièces con• servées dans les collections du Musée National comme par exemple: quelques médailles inédites obtenues par les artistes roumains aux dif• férents concours pendant la deuxième moitié du siècle passé ou des mé• dailles et des plaquettes qui reflètent la participation de la Roumaine aux Expositions internationales à la fin du XIXe siècle et au début du XXe siècle. On présente aussi trois expositions internationales de nu- mismatographie: polonaise, soviétique et tchécoslovaque,hébergées par la capitale de la Roumanie à la fin de 1979 et au début de 1980. Les études de sigillographie font l'objet de la troisième partie du présent volume . Dans la première étude on présente les bagues sigil -

www.mnir.ro Maires inédites, datées aux XIVe-XVIIIe siècles qui se trouvent dans les collections du Musée National de Bucarest et dans la deuxième on étudie quelques sceaux villageois de l'ex-Comitat Arad, spécialement à base des documents d'archivé. Quelques comptes-rendus sur certains travaux et articles de spé• cialité récemment parus à l'intérieur et à l'étranger constituent la partis finale du volume. Les matériaux qui forment le présent volume mettent en valeur des pièces qui proviennent des fouilles archéologiques, des découvertes faites par hasard, des acquisitions ou des donations provenant de cer• taines collections particulières et contribuent de cette façon à l'enri• chissement du trésor d'informations dans le domaine de l'histoire en général et de In numismatique, numismatographie et sigillographie en particulier.

Prof.dr. FLORIAN GEORGESCU

Directeur du Musée National d ' Histoire

XI www.mnir.ro FOREWORD

The present volume of "Numismatic Researches" - the third one in the seris of this periodical - is published by the National History Mu - seum, as part of the ample manifestations held in honour of the celebration of 2»050 years from the setting up of the first centralized Dacian state and also as a wellcoming manifestation in honour of the 15tn International Congress of Historical Sciences, which will take place in Bucharest, in August 1980. The periodical "Numismatic Researches", though not enjoying • a long tradition, has already won a well-deserved prestige both among men of science and among a large audience. It sums up studies of the specia• lists from the National History Museum as well as of other numismatists from institutes and museums of the same type. The first part of the volume includes a seris of numismatic studies dealing with a wide area of problems concerning Greek, Geto-Dacian and Byzantian coins. Different distinctive traits of coin currency in the Mid• dle Ages and in the Modern Epoch in the territory of our contry are also analysed and integrated into the socio-economical context of their time. At the same time are revealed different aspects concerning the eco• nomical and political life of the Romanian people, its commercial bonds with neighbouring and more remonte regions. Thus is rendered evident the concomitent currency within the Car• pathian bow of the drachma ins sued by the IUyrian cities, of the Thasien tetradrachma and of the Roman Republican coins, accent being laid on the intensity of trade relations with the Grecian and Roman world. The study concerning the coins hoard of the type Filip ΠΙ renders evident a peculiar monetary type among the Grecian-Macedonian coin imitations - whose prototype was the Filip ΙΠ - type coin - which have been in circulation in the Dacian territory. Thus, new proofs point out that the Geto-Dacians had in use one of the most advanced monetary sys• tems of the time. At the same time is analysed the monetary - economical context in Dacia in C 1 A.D., searching to elaborate on the ways and manner of the Roman coin penetration in Dacia. The important monetary batches discovered in North Dobroudja, dating from the subsequent period to the currency reform of Alexios I Comnen, are thoroughly analysed in the study entitled "Some aspects congerning coin-currency in the Danube-Mouths zone", which demonstra• tes the existence of stable settlements in this part of the country and of an uninterrupted economical life throbbing here.

xm

www.mnir.ro Turning to good account the numismatic material discovered within the "Păcuiul lui Soare" archeological site, interesting contributions lead to the identification of loan Terter to Ivanco, son of Dobrotici, and a detailed study is entered upon concerning the characteristics of the coins issued by the Drista despot at the end of the 14tnc. The seris of medieval numismatic materials is opened by two stu­ dies about the coins of Petru Muşat; the first one deals with the coins hoard of this prince, now in the custody of the Numismatic Cabinet in Berlin, as a result of the exchange of experience organized by our mu­ seum with museums in other countries; the second one points out to the scarce monetary issues during the outset period of the medieval state of Petru Muşat. Other studies deal with coin currency in Wallachia, the most impor­ tant one referring to Dan's II monetary issues. These issues represent an evidence for the underlining of the anti-ottoman politics held by the Vlach prince. It is for the first time that a typology of his coins is done. This present volume also illustrates some aspects of the econo­ mical development of Wallachia at the end of the 18tn c. or during the precursory period to the Union of the Principalities, turning into good account a Turkish coins hoard belonging to the collections of the Bu­ charest History Museum or other pieces in the custody of the National History Museum in Bucharest. The volume also includes studies devoted to V.A.Urechia's nu­ mismatic researches. At the same time, studing records or materials on the spot, new data have been supplied in connection with some disco­ veries of antique,Byzantian and medieval coins, which will be useful for future syntheses concerning the development of the material civili­ zation in these ancient Romanian regions. The second part of the volume includes several materials referring to the study of medals. Thus, different pieces belonging to the National Museum collections are presented ysuch as: unpublished medals confe- red on Romanian artists at different competitions during the second half of the last century, or medals and plaquettes illustrating Romania's participation in International Exhibitions at the end of the 19th century and the beginning of the 20th. Three international medal exhibitions are also presented - the Polish, the Russian and the Czechoslovak ian ones- organized in the capital of Romania at the end of 1979 and the beginning of 1980. Sigillography studies are included in the third part of this volume. Thus a first study presents unpublished seal rings from the 14tn-18tnc, belonging to the collections of the National History Museum in Bucha­ rest, while a second one deals with village seals from the former Arad County, especially based on records study. At the end of the volume are to be found several reviews of diffe­ rent writings and studies edited in the country and abroad. The studies included in the present volume turn into good account

xrv www.mnir.ro different pieces resulting from archaeological sites, fortuitous disco• veries, acquisitions or donations proceeding from private collections, thus contributing to the enrichement of the information thesaurus in the domain of history in general, and more especially in those of numismatic, medal study and sigillography.

Prof.dr.FLORIAN GEORGESCU

.Director of the National History Museum

XV

www.mnir.ro A. NUMISMATICA

1 www.mnir.ro TEZAURUL MONETAR DE LA HILIB, JUD. COVASNA

de SZEKELY ZOLTAN

La sfîrşitul lunii martie 1979 a fost descoperit îh satul Hilib, co­ muna Ojdula, jud.Covasna, un tezaur monetar,care, prin informaţiile de ordin istoric şi numismatic ce le oferă, constituie una din cele mai im­ portante descoperiri monetare cunoscute in această regiune. Descoperi­ rea de la Hilib a fost comunicată Muzeului judeţean Covasna de către colegul Incze Laszl6, care ne-a predat un prim lot de 23 monede primite de la Gâl Elemér, locuitor al satului Hilib. Tezaurul a fost descoperit în timp ce se săpa un şanţ adîhc de 0,60 m în curtea săteanului Gâl Francise, a cărui locuinţă se află în mijlocul satului, pe malul drept al pîrîului (casa nr. 158). In timpul'cercetărilor la faţa locului, au mai fost găsite şi predate muzeului un număr de 79 monede, precum şi fragmente din vasul în care au fost depuse. La locul descoperirii tezaurului nu au fost sesizate ur­ me de locuire, bucăţi de chirpici sau fragmente ceramice care să indice existenţa unei aşezări antice îh acest punct. Vasul îh care se afla depus tezaurul a fost spart îh momentul des­ coperirii şi cea mai mare parte s-a pierdut. Din fragmentele culese s-a putut reconstitui forma vasului.Vasul este o cană lucrată la roată, avîhd inel de susţinere, partea inferioară rotunjită, iar buza evazată şi uşor îngroşată. Pasta din care a fost confecţionat vasul este fină şi bine ar­ să. Dimensiuni: înălţimea 11 cm; diametrul gura 5,5 cm, diametrul, fun­ dului 5,4 cm (fig.'l). Cana aparţine ceramicii de tip dacic şi are bune analogii cu căni­ le descoperite la Alungeni şi la Fotoş^. Amintim aici că în aceasta din urmă a fost depus un tezaur alcătuit din monede republicane şi imperiale romane. Tezaurul descoperit la Hilib este compus din drahme de argint ale cetăţii Dyrrhachium şi imitaţii ale acestora, tetradrahme de Thassos şi" un denar roman republican: TABEL I emitent nr.'de piese %

1. Dyrrhachium 76 74,40 2.Imitaţii 3 2,94 3. Thasos 21 20,58 4. Republica romană 1 0,98

CATALOGUL TEZAURULUI DE LA HILIB

MONEDE EMISE DE DYRRHACHIUM^ J

3

www.mnir.ro I. ΜΕΝΕΚΟΣ ΑΓΑ-βΙΩΝΟΣΙ

1. Αν. Vaca spre dr.cu viţelul care suge; sus ΜΕΝΙΣΚΟΣ.; deasupra un vultur cu aripile deschise, în exergă cfrmă spre st. Rv. Pătrate duble înstelate, formate din puncte şi linii globulate la unul din capete. In jurul lor inscripţia ΔΥΡ/ ΑΓΑ / ΘΙΠ / ΝΟΣ. AR, 3,20g, 16mm;Maier, nr.91 ; H.Ceka,nr.316. 2. AR, 3,10 g, 16 mm.

3. AR, 3,00 gf pi. 1/1 . 4. AR, 2,80 g, 17 mm.

ΙΧΜΕΝΤΣΚΟΣ - ΑΡΧΙΠΠΟΥ

5. Av.Ca mai sus, dar în exergă o cfrmă spre dr. Rv.Ca mai sus, inscripţia ΔΥΡ / AP / XIΠ / ΠΟΥ. AR , 3,20 g, 16 mm; Maier, nr.144; H.Ceka, nr.318. 6-8.AR, 3,10 g, 16 mm. 9. AR , 2,80 g, 17 mm.

ΙΠ. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΔΙΟΝΥΣΙΟΥ

10. AV. Ca mai sus, dar deasupra numelui un corb; îh exergă nimic. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ΔΙ0/ NY / Σ10Υ. . AR, 3,30 g, 17 mm; Maier, nr.201 ; H.Ceka, nr.320. 11 . AR, 3,20 g, 16 mm. 21. AR, 3,06 g, 17 mm. 12. AR, 3,20 g, 15 mm. 22. AR, 3,00 g, 18 mm. 13. AR, 3,10 g, 17 mm. 23-25. AR, 2,90 g, 17 mm. 14-18. AR, 3,10 g, 16 mm. 26-27. AR, 2,90 g, 16 mm,pl.ţ/2. 19. AR, 3,10 g, 15 mm. 28-29. AR, 2,80 g, 17 mm. 20. AR, 3,06 g, 18 mm.

IV. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΚΑΛΛΩΝΟΓ

30. Av. Ca mai sus, dar deasupra numelui vulturul în zbor spre dr.ţi - nîhd cunună, în,exergă fulger orizontal. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ ΚΑΛ / ΛΠ / Ν0Σ AR, 3,10 g, 18 mm; Maier, nr.256; H.Ceka, nr.322, pl.l/3. 31. AR, 2,90 g, 17 mm. 32. AR, 2,90 g, 16 mm.

V. ΜΕΝΙΣΚΟΣ -ΛΥΚΙΣΚΟΥ

33-34. Av. Ca mai sus, dar îh cîmp dr.o figură femenină cu chiton, în picioare, spre st. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ / ΛΥ / ΚΙΣ / K0Y- AR, 3,20 g, 17 mm; Maier, nr.278; H.Ceka, nr.324. 35. AR, 3,10 g, 18 mm, pl.l/4. 41-44. AR, 2,90 g, 17 mm. 36-38. AR, 3,10 g, 17 mm, 45. AR, 2,90 g, 16 mm. 39. AR, 3,00 g, 18 mm. 46. AR, 2,80 g, 18 mm. 40. AR, 2,90 g, 18 mm. 47. AR, 2,80 g, 16 mm.

4 www.mnir.ro www.mnir.ro Pl. II. — Nr. 1—8, monede emise la Thasos, aflate în tezaurul de la Hilib, judwww.mnir.ro. Covasna. VI. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - φίΛΟΝΟΣ

48. Αν. Ca mai sus; îh exergă fulgerul nu se distinge deoarece moneda este descentrată. Rv. Ca msi sus, dar inscripţia ΔΥΡ /

VII. ΜΕΝΙΣΚΟΣ -φΙΛΟΤΑ

49. Αν, Ca msi sus, îh cîmp dr. o făclie; îh exergă un cîine care alear­ gă spre dr. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ / φΐ / Λ0 / TA. AR, 3,20-g, 17 mm; Maier, nr.396; H.Ceka, nr.331. 50. AR, 3,00 g, 16 mm. 52. AR, 2,90 g, 17 mm. 51. AR, 2,90 g, 19 mm, pl.l/6. 53. AR, 2,80 g, 16 mm.

VTfl. ΞΕ NAN - ΔΑΜΗΝ0Σ

54. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΞΕ Ν Ω Ν · în cîmp dr. un spic; îh exergă plug. Rv. Ca mai sus dar inscripţia: ΔΥΡ / Δ A / Μ Η / Ν0Σ. AR, 3,88 g, 18 mm; Maier, nr.179; H.Ceka, nr.357; pl.l/7. 55. AR, 2,32 g, 18 mm.

IX. ΞΕΝΩΝ - ΠΥΡ BÀ

56. Av. Ca mai sus, dar sus un vultur cu aripile desfăcute. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ·ΔΥ Ρ / ΠΥΡ I BA AR, 3,18 g, 19,5 mm; Maier, nr.351; H.Ceka, nr.360j pl.l/8. Χ. Ξ£ΝΠΝ - φίΛΟΔΑΜΟΥ

57. Av. Ca mai sus, dar sus un vultur cu aripile întredeschise ; îh ex• ergă un cîine spre dr. Rv. Ca mai sus; dar inscripţia ΔΥΡ / φίΛΟ / ΔΑ / ΜΟΥ. AR, 3,28 g, 18 mm; Maier, nr.388; H.Ceka, nr.362. ί 58. AR, 3,25 g, 19 mm. 62. AR, 3,14 g, 19 mm. ί 59. AR, 3,24 g, 18 mm. 63. AR, 2,80 g, 18 mm. 60. AR, 3,17 g, 17,5 mm. 64. AR, 2,80 g, 17 mm.

61. AR, 3,16 g, 17 mmşpl.l/9. 65. AR, 2,76 g, 17 mm.

XI. ΠΕΡΙ ΓΕΝΗ Σ - ΚΛΕΙΤΟΡΙΟΥ

66. Αν. Ca mai sus, dar inscripţia Π6ΡΙΓ6ΝΗΣ ; deasupra coroană; îh cîmp dr. vas pe trepied. Rv. Ca mai sus; dar inscripţia ΔΥΡ / ΚΛΕΙ / TOPI / OY. AR, 3,32 g; 15 mm; Maier, nr.266; H.Ceka, nr.373; pl.l/10.

ΧΙΙ.5ΩΣΤΡΙΛΝ - ΔΑΜΗΝ0Σ

67. Av. Ca mai sus, dar inscripţia ΣΑΣ Τ PIAN , în cîmp dr. spice; în exergă ciorchine de struguri. Rv. Ca mai sus , dar inscripţia ΔΥΡ / ΔΑ Moneda ştearsă. AR, 2,74 g, 20 mm; Maier, nr.183; H.Ceka,nr.412; pl.l/11.

www.mnir.ro5 ΧΓΠ.φίΛΩΝ- ΑΡΙΣΤΗΝΟΣ 68. AT. Ca mai sus, dar inscripţia φίΛίΙΝ ' ; in exergă fulger. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ API Σ / ΤΗ / ΝΟΣ AR, 2,90 g, 17 mm; Maier, nr.131; H.Ceka, nr.433.

ΧΓν.φίΛΩΝ - M6NI5K0Y 69. Av. Ca mai sus, dar sus capul lui Helios. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ M6/ NI / ΣΚΟΣ. AR, 3,70 g, 17 mm; Maier, nr.306; H.Ceka, nr.438, pl.l/12. 70-71. AR, 3,10 g, 17 mm. 74-75. AR, 2,90 g, 17 mm. 72. AR, 3,00 g, 16 mm. 76. AR, 2,18 g, 19 mm. 73. AR, 2,96 g, 19 mm.

XV. IMITAŢII 77. Av. Ca mai sus; sus inscripţia ΜΕΝΙΣΚΟΣ ; deasupra un corb spre dr; în exergă un fulger orizontal. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΔΥΡ/ ΔΑΙ / YX / Y OM . AR, 3,00 g, 16 mm, pl. I/13. 78. Av. Ca mai sus, dar în exergă nimic. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ... / Δ0Μ / ΛΥ / Κ . .AR, 2,90 g, 16 mm, pl. 1/14. 79. AT. Ca mai sus, dar inscripţia 3HI2K0W deasupra vultur cu ari­ pile deschise. Rv. Ca mai sus, dar inscripţia ΎΔ I ... I ..Vi IX. AR, 1,60 g, 16 mm, pl. I/15.

MONEDE EMISE DE THASOS.

80. Av. Capul lui Dionysos tîhăr spre dr., cu o bandă pe frunte şi cu­ nună de iederă alcătuită din două rozete; patru frunze sus şi două jos. Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ / ΣΏΤΗΡ0Σ / ©Α5ΙΠΝ . Heracles gol îh pi• cioare spre st., rezemîhdu-se îh măciucă şi ţinînd pe braţul st. blana leului din Nemeea. In cîmp st. sigla-Μ• ΑΗ, 16,00 g, 31 mm, ρΙ.Π/1 . 81. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi trei jos. Rv. Ca mai sus. AR, 16,25 g, 31 mm. 82. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi două jos. Rv. Ca mai sus. AR, 16,50 g, 33 mm. 83. AR, 16,50 g, 31 mm,pl.n/3. 87. AR, 15,95 g, 33 mm. 84. AR, 16,50 g, 29 mm,pl.n/2. 88. AR, 15,90 g, 30 πυη|ρ1.Π/5.

85. AR, 16,30 g, 30 mm. 89. AR, 15,90 g, 30 mmfpl.n/6. 86. AR, 16,30 g, 30 mm. 90. AR, 15,80 g, 30 mm,pl.n/8. 91. AR, 15,52 g, 31 mm. •>2. Av. Ca mai sus, dar două frunze sus şi două jos. Rv. Ca mai sus. AR, 16,80 g, 30 mm. 6

www.mnir.ro 93. AR, 16,60 g, 31 mm. 94. AR, 16,60 g, 31 mm. 95. Av. Ca mai SUE, dar trei frunze sus şi trei jos. Rv. Ca mai sus, dar sigla M AR, 14 g, 30 mm, pl.n/7. 96. Av. Ca mai sus, dar trei frunze sus şi două jos. Rv. Ca mai sus. AR, 16,60 g, 30 mm. 97. AR, 16,50 g, 33 mm. 100. AR, 16,20 g, 32 mm,pl.U/4. 98. AR, 16,50 g, 30 mm. 101 . AR, 16,19 g, 31 mm. 99. AR, 16,50 g, 28 mm.

MONEDA EMISA DE REPUBLICA ROMANA

102. Av. Capul regelui Tatius spre dr, ,£n faţă !f ; în spate SABIN l.v. Răpirea sabinelor; îh exergă L .TITVRI AR, 4,00 g, 18 mm. Syd. 698 b, Roma, a.88 î.e.n. Grueber, nr.2325 Roma, a.87 î.e.n.; Crawford, nr.344/ia, Roma, a. 89 î.e.n. Pl.1/16. Cea mai mare parte a tezaurului de la Hilib este formată de mone — dele bătute la Dyrrhachium şi de imitaţiile lor. Drahmele dyrrhachiene aflate în acest tezaur aparţin emisiunilor a 14 grupe de magistraţi mo­ netari. Cele mai numeroase sînt monedele emise de pritanii ΜΕΝΙΣΚΟΣ —

ΔΙ0ΝΙΣΙ0Υ şi ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΛΥΚΙΣΚΟΥ cu 20 de piese reprezentînd 25,70% şi respectiv 15 piese cu un procent de 18,97 .Sta­ tistic o a doua categorie o formează emisiunile magistraţilor ΙΕΝΩΝ - φίΛΟΔ,ΑΜΟΥ şi<ţ>IAJ"lN-MEN^K0Ycu cîte 9 piese reprezentînd 11,38% , respectiv 8 piese cu 10,12%. Pentru o mai bună cunoaştere a monetă- riei dyrrhachiene considerăm că nu este lipsit de interes şi faptul că ju­ mătate din emisiunile magistraţilor monetari ale căror monede se află în acèst tezaur sînt prezente cu cîte o piesă ( în cinci cazuri) sau cu două ori trei monede (în cîte un caz). Toate cele trei imitaţii ale ' monedelor dyrrhachiene din depozitul monetar de la Hilib reproduc aversul emisi­ unilor pritanulii ΜΕΝΙΣΚΟΣ . Legendele de pe revers mult barbarizate ne pun în imposibilitate de a putea identifica cu precizie emisiunile dyr• rhachiene care le-au inspirat, dar este posibil ca primele două imita­ ţii (nr.77 şi 78) să fi avut ca model monedele pritanului Δ.ΑΑΛΚΙΒΑ (Maier,nr. 159; H.Ceka,nr.319). Pentru o mai bună înţelegere a repartiţiei monedelor pe magistraţi din punct de vedere statistic prezentăm mai jos următorul tabel: TABEL II

Nr. Nr- ^ ·• •· Procente _. Emitenţi crt. monede % 4 1., ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΑΓΑΘΙΩΝΟΣ 5,06 2. ΜΕΝΙΣΚΟΣ- ΑΡΧΙΠ Π0.Υ 5 6,32 3. ΜΕΝΙΣΚΟΣ- ΔΙΟΝΥΣΙΟΥ 20 25,70

7

www.mnir.ro 4. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΚΑΛΛΩ.Ν0Σ 3 3,79 5. ΜΕΝΙΣΚΟΣ- Λ\ΚΙΣΚ0Υ 15 18,97 6. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΦΙΛΩΝΟΣ 1 1,26 7. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - φΙΑΟΤΑ 5 6,32 8. ΞΕΝΩΝ ΑΑΜΗΝΟΣ 2 2,53 9. ΞΕΝΩΝ ΠΥΡΒΑ 1 1,26 10. ΞΕ ΝίίΝ ΦΙΛΟΔΑΜΟΥ 9 11,38 11. ΠΕΡίΓΈΝΗΣ -ΚΛ Ε Ι Τ ΟΡΙΟ Υ 1 1,26 12. ΣΩ3ΤΡΙΩΝ --ΔΑΜΗΝΟΣ 1 1,26 13. ΦΙΛΩΝ -Α ΡΙΣΤΗΝΟΣ 1 1,26 14. ΦΙΛΩΝ • ΜΕΝΙΣΚΟΥ 8 10,12 15. Imitaţii . 3 3,79

TOTAL 79 99,93 £

Majoritatea monedelor thasiane din tezaurul de la Hilib (14 din 21 piese) au capetele literelor globulele, ceea ce ne poate tace si. presupu• nem fie că acestea siht imitaţii, fie că sfiit emisiuni mai ttrzii ale cetăţii Thasos. De altfel, aşa cum şi alte studii au menţionat4, tetradrahmelc thassiene cu siglele M.şi +4- se încadrează" îh grupa emisiunilor dintre ?nii 90-80 î.e.n. Toate imitaţiile din depozitul monetar de la Hilib, atfi drahmele dyrrhachiene, precum şi tetradrahmele thusien», par mai de­ grabă să fi fost aduse pe teritoriul Daciei din regiunile învecinate, deşi există şi probabilitatea ca o parte din imitaţii să fi fost făcute de local­ nici. Interesant de semnalat este şi faptul că în lotul de monede recupoa din tezaurul de la Hilib lipsesc drahmele cetăţii Apollonia, care îndeob­ şte însoţesc ÎJi circulaţie monedele dyrrhachiene ce pătrund pe terito­ riul patriei noastre. In schimb o bună parte din tezaur, 20,58%,este al­ cătuit din tetradrahme thasiene. De altfel şi alte tezaure dacice au o structură asemănătoare. Astfel îh tezaurul de la Sîhcrăieni au fost a¬ flate, alături de o drahmă dyrrhachdană, şi două tetradrahme de Tha­ sos. Compoziţia tezaurelor transilvănene cunoscute pîhă acum dovedeşte că în interiorul arcului carpatic drahmele cetăţilor illirice si tetradrah­ mele cetăţii Thasos circulau concomitent, indicfhd şi cele două direcţii ale fluxului comercial grecesc spre Dacia. Pe teritoriul judeţului Covasna, drahmele cetăţii Dyrrhachiuni au fost descoperite la Cernai, Zăbala şi Lemnia^, iaz la Ghelniţa au fost găsite şi drahmele Apolloniei alături de monedele dyrrhachiene. Aceşti descoperiri monetare marchează importantul drum comercial ce lega şi în antichitate Transilvania de Moldova prin nasul Oituz. Astfel că teza­ urul de la Hilib - îh Transilvania -, ca şi depozitele monetare de laGro- zeşti şi Viişoara - în Moldova -, confirmă ipoteza lui B.Mitrea9, cari consideră că una din principalele căi de comunicaţie ale negustorilor dii cetăţile Mării Adriatice străbătea Pannonia , Dacia şi prin pasul Oi­ tuz pătrundea la dacii de pe versantul moldovenesc al Carpaţilor. Prezenţa în depozitul monetar de la Hilib a unui denar roman repu-

8 www.mnir.ro b lie an emis Intre anii 89-87 î.e.n. ar indica aceşti ani ca "termi - nus post quem" pentru ascunderea tezaurului. Denarul neuzat pare a fi circulat foarte puţin timp înainte de a fi fost tezaurizat. De altfel emi­ siunile cetăţilor illirice încetează la mijlocul primului deceniu al seci î.e.n. jiar tetradrahmele cu siglele M şi-H sînt contemporane ca dată de emitere cu denarul lui L.Titurius. Totuşi ţinem să reamintim aici că drahmele din Dyrrhachium şi Apollonia, chiar dacă au încetat a mai fi emise odată cu începutul sec.I î.e.n., ele continuă să circule îh Dacia pihă prin cel de-al 6-lea deceniu al sec.I î.e.n. Astfel în tezaurul de la Cernât, care se încheie cu monede emise în 43 î.e.n., se află şi o drahmă dyrrhachiană. Ascunderea tezaurului de la Hilib se poate pune în legătură cu fră- mîhtările sociale şi politice din sîbul societăţii geto-dacice premergă­ toare epocii sau chiar din perioada în care Burebista întemeia primul stat dac independent şi centralizat.

Fig.1.- Vasul îh care era depozitat tezaurul monetar descoperit îh sa­ tul Hilib, jud.Covasna.

9

www.mnir.ro NOTE

1 B.MITREA şi Z.SZÊKELY, în Materiale, Π, 1956, p.647,fig.2. 2 Ibidem, p.646, fig. 1. 3 A.MAIER,Die Silberpragurg ναι Apollonia und Dyrrhachion, în"Numis- matische Zeitschrift", I, 1908, p.1-33; H.CEKA, Questions de nu• mismatique illyrienne, Tirana, 1972. 4 Vezi mai recent E.CHIRILÂ şi V.LUCĂCEL, Tezaurul de la Pe- trindu (Contribuţii la cronologia tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos-Herakles).în "Acta Musei Porolissensl s",3,1979,p.89-101. 3 Z.SZÉKELY, Adatok a dâkok késo vaskori mllveltségéhez, 1954,pl. 13, 7. 6 Z.SZÉKELY, Rômai éremlelet Als6csernâtonr6l, Nottices..., 1946, p.16. 7 Z.SZEKEL/, Noi descoperiri monetare greceşti fii judeţul Covas- na, înSCN, V, 1971, p.361. 8 O.GOHL, în NK, XXI-XXII, 1922-1923, p.7; G.TEGLAS,în Arch. Ért.,XVIII, 897, p. 11. 9 B.MITREA, Monedele oraşelor Dyrrhachium şi Apollonia îh Moldova, în SCN, II, 1958, p.89. 10 K.B. CSEY-GH.GOLDMAN, în Arch.Ért., 1978, 2, p.223-231 -te­ zaurul de la Doboz. LE DÉPÔT DE HILD3.DÈP.DE COVASNA

Résumé

L ' auteur présente un lot de monnaies découvert par hasard en 1979 dans le village de Hilib, commune d'Ojdula, dép.de Covasna,qui comprend 76 monnaies émises à Dyrrhachium, 3 imitations de celles-ci, 21 mon• naies thasiennes, 1 monnaie républicaine romaine frappée, conformément à M.Crawford - en 89 av.n.è. Dans l'article on fait quelques considérations concernant les voies de pénétration de ces monnaies en Transylvanie, la durée de leur circu• lation et aussi l'importance des dites monnaies pour connaître les réla- tions économiques de la société géto-dace au Ier siècle av.n.è. ; En conclusion on souligne le fait que l'enfouissement du dépôt a été du aux troubles sociaux et politiques antérieurs à l'époque ou même de la période quand Bourebista fondait le premier Etat indépendant et centralisé. LÉGENDE DE LA FIGURE ET DES PLANCHES

Fig.1 .-Vase oh était déposf le dépôt monétaire découvert dans le vil• lage de Hilib, dép.de Covasna. Pl.I.- Monnaies du dépôt de Hilib, dép.de Covasna; nos 1-1 5,émises à

* Dyrrhachium; no 1 6; dénier romain républicain. Pl.n.-Nos 1-8, monnaies frappées à Thasos qui se trouvent dans le dépôt de Hilib, dép. de Covasna.

10 www.mnir.ro TEZAURUL DE MONEDE DE TIP FILIP AL ΠΙ -LEA ARRKLDAEUS DESCOPERIT LA OPTÂSANI, JUD. OLT

de CARMEN MARIA PETOLESCU

în anul 1971 , în timpul lucrărilor agricole, s-au descoperit fh sa­ tul Optăsani (corn. Alunişu, jud.Olt), 6 tetradrahme, imitaţii de tip Filip al III-lea Arrhidaeus1 . Ulterior, acestea au fost achiziţionate de către Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România (MIRSR),unde se păs­ trează şi Γη prezent ( nr. inν . 47864—47869). Pentru precizarea locului de descoperire, precum şi Γη vederea eventualei recuperări a altor piese, s-a efectuat o recunoaştere Γη te• ren, la începutul lunii octombrie 1,573^. Astfel, am stabilit că monedele au fost găsite îh punctul numit "Piscul lui Prună", care mai este cunoscut şi sub numele de "Valealui Afai", pe un teren Γη pantă, la marginea pădurii Seaca. In acelaşi an (1973), am efectuat şi un sondaj arheologic, trasînd un şanţ lung de 50 m, lat de 1 m, perpendicular faţă de piriul Plăpcica; s-a săpat pfnS la adîhcimea de 0, 50 m. Astfel au ieşit la iveală 14 piese de acelaşi tip: 12 tetradrahme şi 2 drahme (acum la MIRSR; nr. inv. 39206-39219p. Monedele s-au aflat depuse direct Γη pămînt; erau îm­ prăştiate pe aproape întreaga lungime a şanţului, uneori grupate cîte 3-4 la distanţă de 2-4 m între ele. Pe suprafaţa cercetată, ca şi Γη zo• na aferentă, nu s-au descoperit fragmente ceramice sau alte vestigii arheologice. Investigaţiile au fost continuate, îh acelaşi loc, îh 1976 şi 1977 (în plus, la distanţă de 5 m faţă de şanţul principal, la stfnga şi la dreapta acestuia, au mai fost trasate alte două, care n-au dat însă nici un fel de material). Astfel, Γη 1976 au putut fi recuperate alte 59 monede (52 tetradrahme şi 7 drahme} MIRSR, nr.inv.98705-98763 ,iar îh 1977 încă 14 monede ( 12 tetradrahme şi 2 drahme} MIRSR , nr.inv. 114778-r 114791 Si aceste două loturi de monede erau dispuse îh acelaşi fel, a¬ dică împrăştiate pe o suprafaţă mare, fiind grupate cîte 2-4, mai ales în partea de jos a pantei. Desigur că iniţial ele fuseseră depuse toate la un loc (dovadă că s-au găsit îh grupuri), dar arăturile cu tractorul au antrenat monedele şi le-au purtat de-a lungul porţiunii menţionate. Monedcie din tezaurul de la Optăşani reprezintă un tip monetar aparte în cadrul imitaţiilor după monedele greco-macedonene, care au circulat în Dacia. Tipul monetar la care ne referim are pe av. capul lui Herakles,a- coperit cu blana leului; pe rv. - Zeus tronfnd, ţinînd vulturul pe nuna dreaptă, iar cu stîhga sceptrul. Aceste imitaţii au avut ca prototip monedele lui Filip al III-lea Arr- hidaeus, care de fapt nu sfnt altceva decît repetiţia tipurilor lui Alexandru cel Mare. 11 www.mnir.ro în publicaţiile de specialitate imitaţiile după emisiunile monetare ale celor doi regi macedoneni sfht cunoscute sub denumiri diferite: imi­ taţii " de tip Pieleşu"4 (după numele localităţii unde au fost descoperite prima dată;; de tip Filip al III-lea Arrhidaeus5, de tip Alexandru - Filip al III-lea Arrhidaeus6. Urmărind evoluţia stilistică a pieselor din tezaurul de la Optăşar., pe care predomină urme de legendă redihd fhcă parte din numele lui Filip al III-Ira, ne-am oprit la denumirea de monede de tip Filip al III-lea Arrhidaeus. De asemenea, pe una din drahmele existente fn ace­ laşi tezaur se poate citi clar legenda φΙΛΙΠ ΙΠΟΥ] Dăm Γη continuare descrierea pieselor din tezaurul de la Optăşani, Γη funcţie de schematizarea aversului şi reversului?: Tetradrahme 1 Av. Capul lui Herakles în profil spre dr. Din cauza mişcării ştan- ţei în timpul baterii, deasupra nasului apare redat un triunghi; şu­ viţele din blana leului sînt reliefate spre ceafă,prin linii verticale) îngroşate. Buzele sînt redate globular. Rv. Zeus Aetophpros, şezîhd pe tron spre st.,ţine sceptru.Muşchii pectorali, puternic, reliefaţi. Sub acvilă şi fjj , iar sub trona:. In loc de legendă, 8 linii orizontale. Din cauza mişcării ştanţei,ca­ pul lui Zeus nu este imprimat, în schimb apar nişte striaţiuni verti­ cale. Rv. este uşor schifat. t; 16,8241 g; diam.29 mm. Nr.inv.39209. 2 Av. ca mai sus, ştanţa mişcată şi relief mai îngroşat.

Rv. ca mai sus, ştacsa mişcată încît nu sînt imprimate clar acvila, monogramele, iar capul lui Zeus este redat prin striaţii verticale. Uşor schifat. f; 16.8064 g; diam. 29 mm. Nr.inv.98705. 3 Av. Capul lui Herakles îh profil spre dr.,conturat foarte îngrijit, încadrat îh cerc perlat exterior. Nasul şi gura redate globular .Ele­ mentele de stilizare intervin îh tratarea şuviţelor din blana leului: pe frunte, ele sînt redate sub forma frunzelor de iederă ( asemănă­ toare cu cele din cununa lui Dionysos de pe monedele thasiene), iar spre ceafă se alungesc, fiind dispuse ordonat, astfel încît să ocupe tot flanul). Rv. Zeus Aetophoros, tronfhd spre st. Acvilă mică,relieful mai to­ cit, reprezentarea lui Zeus aplatizată. Nu sfnt imprimate: sceptrul, siglele şi monogramele. Rv.uşor schifat. t; 14,3505 g; diam. 27,5 mm.Nr.inv. 98706. 4 Av.ca mai sus, dar îh dreptul urechii o acoladă îngroşată, care se termină pe obraz printr-o rotunjime aplatizată. Şuviţele din blana leului sînt aproape şterse, cu excepţia primei, aflată Γη partea de sus a capului, care este redată printr-un V îngroşat. Intre frunte şi ^lana leului, o linie de demarcaţie uşor şănţuită. Deasupra ei, blana leului are şuviţele redate sub forma a 4 frunze de iederă. Rv. Zeus ca mai sus, dar relieful tocit. Reprezentarea se topeşte în flan. Nu sîht imprimate: acvila, sceptrul, tronul, picioarele lui

12

www.mnir.ro Zeus, siglele şi monogramele. Rv. uşor schifat. f; 14,4645 g; diam. 29 mm. Nr.inv.98707 . 5 Av.Idem cu av. 4, dar bărbia lui Herakles şi parte din blana leu­ lui şterse. Rv. Ca mai sus; relief tocit. Se disting clar: silueta lui Zeus, ac­ vila şi picioarele tronului. Rv. uşor schifat. t; 14,8388 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98708. 6 Av. Idem cu av. 5, dar gura şi bărbia şterse. Rv. Ca mai sus, dar silueta lui Zeus şi acvila slab conturate.Rv·u¬ şor schifat. t; 13,6228 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv. 114780. 7 Av. Idem cu av.6, dar gura, bărbia sînt şterse, ca şi şuviţele din blana leului (cu excepţia celor aflate pe frunte). Rv. Ca mai sus, dar relieful tocit şi întreaga imagine estompată, f; 13,9995 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98712. 8 Av. Idem cu av. 7, dar relieful mai aplatizat; gura şi bărbia şterse, ca şi şuviţele din blana leului. Rv. ca mai sus, relieful tocit. Se disting clar: silueta lui Zeus tro- nihd şi acvila. Rv. uşor schifat. f; 13,5541 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98710. 9 Av. Capul lui Herakles în profil spre dr. Imaginea tinde să ocupe întreg flanul. Şuviţele din blana leului, pe frunte, sînt aplatizate; în dreptul urechii o linie frîntă în formă de Σ şi o globulă. Deasu­ pra luis şuviţele se desfac îh formă de acoladă. Bărbia se topeşte în flanul monedei. Rv. Zeus Aetophoros tronîhd spre st. Relief slab; se disting: si­ lueta lui Zeus, acvila şi picioarele tronului. Conturul acestor re­ prezentări, îngroşat, tinde să se topească în flan. Rv.uşor schifat. i; 14,6687 g; diam. 28 mm. Nr.inv.39212. 10 Av. Idem cu av. 9. dar relieful mai aplatizat; gura şi bărbia şterse. Rv. Zeus ca mai sus; acelaşi slab relief. Rv.uşor schifat. 1; 11,9271 g; diam. 26,5 mm.Nr.inv. 114782. 11 AV. Idem cu av.10, dar gura şi bărbia şterse. Rv. Zeus ca mai sus, acelaşi slab relief. Rv. uşor schifat. f; 14,2604 g; diam. 27,5 mm. Nr .inv. 114778. 12 Av. Idem cu av.11; gura şi bărbia şterse. Rv. Zeus ca mai sus, relief foarte slab. Nu se distinge decft parte din corpul lui Zeus (piciorul cu şoldul şi genunchiul), f; 13,0666 g; diam.27,5 mm. Nr.inv.114781 . 13 Av. ca mai sus. Bărbia estompată. Cerc perlat exterior pe 1/2 din flan, slab imprimat. Rv. Zeus ca mai sus; relieful foarte tocit, încît se distinge greu silueta lui Zeus. Rv.uşor schifat. I; 14,2192 g; diam.28 mm. Nr.inv.98709. 14 Av. Idem cu av.13, dar gura şi bărbia aproape şterse. Rv. Ca mai sus; relief estompat. Silueta lui Zeus vag conturată.Rv. uşor schifat. \; 13,7704 g'; diam.28 mm. Nr.inv. 114779".

13 www.mnir.ro 15 Αν. Idem cu av. 14. dar gura şi bărbia estompate. Rv. Fără imagine, relief nesemnificativ. 13,4624 g; diam. 27 mm. Nr.inv.47864. 16 Av. Capul lui Herakles în profil spre dr., dar imaginea micşorată în flan şi relieful mai aplatizat. Rv. Zeus Aetopboros tronxnd spre st. Relief foarte slab; se dis­ tinge doar silueta lui Zeus şi parte din picioarele tronului. t ; 9,5287 g; diam.28 mm.Nr.inv.39216. 17 Av. Idem cu av. 16, dar relieful mai estompat. Rv. Fără relief. 11,6874 g; diam. 28 mm. Nr .inv.39215. Moneda ştirbită. 18 Av. Capul lui Herakles în profil spre dr. Relief tocit, imaginea es¬ tompată. Rv. Relief tocit. Se distinge doar silueta lui Zeus.Fără analogie. \; 11,6423 g; diam.28 mm. Nr.inv.98711. 19 Av.O protuberanţă ce tinde să ocupe întreg flanul.Păstrează clar profilul lui Herakles, dar stilizat: ochiul, nasul, buzele siht re­ date prin globule. Rv. Zeus Aetophoros tronîhd spre st. Silueta lui Zeus diformă; braţele redate prin linii subţiri şi lungi; la umăr o globulă. Tronul, sceptrul siht redate globular. Acvila, de mici dimensiuni, are gî- tul şi picioarele scurte. Sub acvilă ^ . Picioarele tronului sînt redate prin două globule şi cîte două liniuţe orizontale.Sub tron 4-, de asemenea globulată. Legenda este compusă din linii orizontale şi două litere Κ . Rv. uşor schifat. \; 13,4521 g; diam. 30 mm. Nr.inv.98745· 20 Av. Idem cu av. 19, dar puţin mai estompat. Rv. Idem cu rv. 19, dar capul lui Zeus şi siglele de sub tron ne¬ imprimate. Rv. uşor schifat. ţ; 11,8139 g} 28,5 mm. Nr.inv.98755. Monedă ştirbită. 21 Av. Ca mai sus; se disting: arcada ochiului, nasul şi gura. Rv. Zeus ca mai sus, dar silueta sveltă. Acvila cu pieptul bombat şi gftul arcuit, iar. sub ea W . Zeus îşi sprijină picioarele pe o linie orizontală (exerga ?). In exergă, linii verticale, unite la ca­ pete. Legenda este compusă din linii, unele unite între ele,iar li­ tera Λ repetată: I\\\ I m 111 . Umărul drept al lui Zeus redat printr-o globulă, iar de la umăr pîhă la genunchi un şir de globule. Rv.uşor schifat. |i 15,1255 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98731 . 22 Av. Ca mai sus, dar totul mai estompat. Rv. Ca mai sus, dar nu este imprimat decît corpul. Imaginea prost centrată (Zeus plasat mult prea mult spre st.). Rv.schifat. 14.6349 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.114783. 23 Av. Protuberanţă care mai păstrează clar şuviţe Hin blana leului în formă de acoladă,- ca şi parte din linia frîntă în formă de Σ Rv. Fără relief; uşor schifat. 13,11 ^5 g', diam. 27 mm. Nr.inv.39208.

14

www.mnir.ro 24 Ay. Idem cu av.23 . Rv. Fără relief. Uşor schifat. 13, 7915 g; diam.28,5 mm. Nr.inv.47867. 25 Av. Idem cu av.23 şi 24. Rv. Fără imagine. Uşor schifat. 14,1480 g; diam.28, 5 mm. Nr.inv.98719. 26 Av. Idem cu av.23-25. Rv. Se mai distinge parte din piciorul lui Zeus. Schifat. t ; 14,5412 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98713. 27 Av. Idem cu av.23-26. Rv. Fără relief. Uşor schifat. 13,7672 g; diam. 29,5 mm. Inv.98721. 28 Av. Idem cu av.23-27. Rv. Fără relief. Uşor schifat. 12,0173 g; diam. 27 mm. Inv. 98728. 29 Av. Ca mai sus, dar imaginea redusă la mai puţine elemente dis­ tincte. Sînt clare şuviţele din blana leului fn formă de acoladă. Rv. Fără relief. Schifat. 13,4364 gj diam.27,5 mm. Nr.inv.47866. 30 Av. Idem cu av.29. Rv. Fără relief. Schifat. 12,6898 gj diam. 28,5 mm. Nr.inv.47868. 31 Av. Protuberanţă cu relief inform ( fn care nu se mai poate recu­ noaşte nici un element clar). Rv. Relief tocit. Se mai distinge foarte vag piciorul lui Zeus. Rv. uşor schifat. 13,1211 g; diam. 28,5 mm.Nr.inv.98723. 32- Av. Ca mai sus. Rv. Fără relief. Schifat. 12,5151 g; diam.29,5 mm. Nr.inv.98726. 33 Av. Ca mai sus. Rv. Fără relief. Schifat. 14,3941 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv.114785. 34 Av. Ca mai sus. Rv. Fără relief. Schifat. 13,1202 g} diam. 27,5 mm. Nr.inv.98724. 35 Av. Ca mai sus. Rv. Fără relief. Schifat. 14,3512 g; diam.31 mm. Nr.inv.98716. 36 Av. Protuberanţă fn centrul flanului. Rv. Zeus Aetophoros tronfnd spre st. , ţine sceptru. Braţul drept , format din segmente; la umeri cîte o globulă, iar de-a lungul cor­ pului ( de la umeri pînă la genunchi) un şir de globule. De aseme - nea, ochiul, nasul, ca şi cununa de lauri sînt redate globular .Aces­ tea din urmă se termină prin două şiruri paralele ce-i cad pe ceafă. Sub tron redată din linii drepte, dar picioarele tronului şi scep­ trul compuse din globule. Legenda din trei litere Κ şi apoi linii,

15

www.mnir.ro unele unite la capete. Acvila are o atitudine semeaţă, pieptul puter­ nic bombat şi gitul arcuit. Sub acvilă, ^ .Rv.schifat. 15,2515 g{ diam. 27,5 mm. Nr.inv.98730. 37 Av. ca mai sus. Rv. ]dem cu rv. 36, dar sigla imprimată 2/3 (din cauza centrării defectuoase). Schifat. 14.9014 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98734. 38 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv. 36 şi rev.37, dar moneda ştirbită.Rv.schifat. 12,0158 g; diam. 29 mm. Nr .inv. 114789.

39 Av. ca mai sus. Λ Rv. Idem cu rv.36-38, dar parte din "legendă" ştearsă.In mijlo­ cul flanului, o tăietură puţin adfneită. Schifat. 14,7716 gj diam. 29,5 mm. Nr.inv.98737. 40 Av. ca mai sus. Rv. Zeus ca mai sus; braţul dr .format din segmente, iar umărul- o globulă - este mărginit de o linie scurtă. Ochiul, sceptrul, picioa - rele tronului sînt redate globular, ca şi cununa de lauri ; de-a lungul cefei, două şiruri paralele globulate. Acvila, cu penaj răsfirat, are gîtul lung şi arcuit. Sub acvilă % . Legenda lAJAJ ΓΠΙΓ ΠΙ .în exergă, linii verticale, globulate la capete. Sub tron τη. Rv. uşor schifat. 14,5966 g; diam.27,5 mm. Nr .inv.98740. 41 Av . Ca mai sus . Rv. Idem cu rv. 40, dar sigla ^ slab imprimată (centrare defec­ tuoasă). 14,6005 g; 28,5 mm.Nr.inv. 98739. 42 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus ca mai sus, dar cununa de lauri redată printr-un singur şir de globule care continuă pe ceafă prin două şiruri paralele. O¬ chiul, sceptrul, picioarele tronului - formate din globule. Delà u¬ măr pînă la genunchi corpul lui Zeus este punctat de globule care degenerează treptat în linii scurte. Acvila, sveltă, cu gîtul •scurt şi înălţat. Sub acvilă $ , iar sub tron ZJZ . LegendacplAjAjmi ΓΠΙ · Rv.uşor schifat. 14,1799 g; (iiani.28,5 mm. Nr.inv.98743. 43 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv.42, dar moneda ştirbită. Uşor schifat. 12,4661 g; diam. 29 mm. Nr.inv.47869. 44 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv. 42 şi 43. Uşor schifată. 13,0251 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv.98750. 45 Ay. Ca mai sus. Rv. Zeus ca mai sus, dar capul imprimat pe jumătate,braţele lungi, silueta diformă. De-a lungul trunchiului, pînă la genunchi, un şir de liniuţe scurte. Sceptrul, tronul sînt redate sub formă da globule. Acvila, de dimensiuni mici, cu gîtul scurt şi arcuit. Din le-

16

www.mnir.ro gendă: lAjlll , iar Γη exergă linii verticale. Sub acvilă ^ ,iar sub tron ζ - .globulate. Rv. uşor schifat. 14,3002 g; diam. 28 mm. Nr.inv.98741. 46 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv. 45, dar acvila neimprimată (din cauza aplatizării rv. fn locul respectiv). Rv.uşor schifat. 14,8173 g; diam. 29 mm. Nr.inv.98736. 47 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus ca mai sus, dar silueta diformă, îngroşată .Braţele lungi, umărul dr. redat printr-o globulă. Mfna st. ,ce ţine sceptrul, seamănă cu o ramură de palmier cu frunzele răsfirate. Acvila de mici dimensiuni. Sub acvilă ^ ,iar sub tron ~Ţ . Din legendă, urme de litere: doi Λ. şi linii. 13,4616 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98746. 48 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 47, dar parte din imaginea din mijlocul flanu­ lui ştearsă. Sub acvilă sigla )${ , fn parte ştearsă; sub tron V Legenda compusă din doi Λ şi linii. Rv. schifat. 13,1692 g; diam. 29,5 mm. Nr.inv.98749. 49 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv.47 şi 48, dar parte din corpul lui Zeus, tronul şi sigla ( _V ) de sub tron - şterse. Sub acvilă ^ . Legenda com­ pusă din doi Λ, şi linii. Schifat. i 12,6702 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98752. 50 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 47_-49, dar acvila şi capul lui Zeus şterse. Sub acvilă ^ , sub tron .V . Legenda compusă din doi Λ şi linii. Rv. schifat. Moneda ştirbită. 10,2093 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv.98756. 51 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus Aetophoros ţinfnd sceptru. Pe cap (aplecat fn faţă)poartă o cunună redată printr-o linie globulată ce se continuă pe ceafă prin două şiruri paralele scurte. Umărul drept - o globulă, iar braţul o linie aproape dreaptă şi subţire. Acvila mică,cu gftul scurt şi drept. Sub acvilă ^ ; sub tron zc . Legenda formată din cinci linii, la fel şi exerga. Imaginea fn centrul flanului,ştearsă. Rv. schifat. 13,9350 g; diam.30 mm. Nr.inv.98744. 52 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv.51 , dar braţul stfng, sceptrul şi urmele de le­ gendă - şterse. 12,4628 g; diam. 29 mm. Nr.inv.98753 . 52 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus Aetophoros şezfnd pe tron, spre st. Braţul dr., format din segmente, iar umărul - o globulă. Laurii redaţi printr-o linie groasă ce se continuă pe ceafă cu o buclă. De-a lungul corpului(de la umăr la genunchi), un şir de globule. Tronul, sceptrul .legenda,

17 www.mnir.ro sigla de sub tron - globulate. Acvila sveltă, cu capul înălţat si a¬ ripile uşor desfăcute, încît în dreptul pieptului aripa stingă se vede ca un inel. Sub acvilă ^ , imprimată pe 1/2 (cealaltă ieşind din flan). Legenda: |Λ.ΙΛ,ΙΙΠΙΓΠΙ , iar îbexergă linii verticale. Rv. schi­ fat. 15.0306 g; diam.28 mm. Nr.inv.98733. 54 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv. 53, dar partea centrală a imaginii uşor estompată. 13,3041 gj diam.29,5 mm. Nr.inv.39207. 55 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv.53 şi 54, dar jumătate din legendă ştearsă. Imaginea centrată mult spre stînga. Rv.schifat. 13,8177 g; diam. 28 mm.Nr.inv.39211. 56 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 53-55, dar sigla pfj , acvila, tronul şi sigla de sub tron, χ , puternic reliefate. Jumătate din legendă şi din capul lui Zeus, şterse. Rv. schifat. 14,2381 g; diam. 30 mm. Nr.inv.98742. 57 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus Aetophoros, trouihd spre st.,tine sceptru. Capul estom­ pat, legenda ştearsă. Sub acvilă p(] Rv.schifat. 15,5841 g; diam.29,5 mm. Nr.inv.98729. 58 Av. Ca mai sus. Rv. Zeus ca mai sus, dar ştanţa mişcată, iar capul lui Zeus a¬ pare imprimat dublu. Sub acvilă tyfi , iar sub tron rn .Braţul lui Zeus, redat din segmente; sceptrul printr-un şir de globule.Legen­ da formata din litere şi linii:AlΓΠ IUI ,iar fn exergămSY .Schifat. 15,0411 g; diam. 30,5 mm. Itr.inv. 98732. 59 Av. Ca mai sus. , Rv. Ca mai sus; acvila mică, cu gîtul lung şi arcuit. Sub acvilă W , imprimată pe jumătate; sub tron zn .Cununa, tronul,sceptrul re­ date globular. De asemenea, un şir de globule, ce se transformă Γη Jni.ue scurte, se înşiră între umăr şi genuncni. Legenda :| Al Al HI iiv. schifat. 14,8748 g; diam.31 mm. Nr.inv.98735 . 60 -Λ . Ca ΖΆ'Ι sus. Rv. Ca mai sus; sceptrul, tronul, sigla de sub tron, ic, şi legen­ da puternic globulate. Sub acvilă ^ ; acvila estompată. Legen­ da: I A!tfl ΠΙ AH · Capul şi braţul lui Zeus, estompate. Rv.schifat 14,7660 g; diam.29,5 mm. Nr.inv.98738. 61 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus; cununa alcătuită dintr-un singur şir de globule; acvila sveltă. cu gîtul arcuit şi capul mic. Sub acvilă , iar sub tron

www.mnir.ro 62 Αν. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar Zeus are capul pe jumătate şters. Acvila cu pieptul bombat şi capul mic. Sub acvilă ^ ,iar sub tron Le­ genda din cîmpul dr. şi exergă este formată din linii verticale u¬ nite între ele la capete în grupuri de cîte trei. Uşor schifat. 13,6070 g; diam. 29 mm. Nr.inv.39217. 63 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar întreaga imagine mai îngrijită.Tronul, scep­ trul, sigla m şi legenda - redate globular. Acvila mică, cu aripile desfăcute; în dreptul pieptului, aripa stîngà e redată sub forma unui inel. Legenda formată din linii verticale şi două litere Λ «Rv. uşor schifat. 13,3652 g; diam.30,5 mm. Nr.inv.98747. 64 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus; relieful tocit. Sceptrul, tronul, legenda ca şi si­ glele sînt şterse. Rv. uşor schifat. 13,3227 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv.98748. 65 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar imaginea în mare parte ştearsă. Sînt reliefate doar acvila, braţul care o susţine, tronul şi picioarele lui Zeus , precum şi siglele , m. Rv.schifat. 13,1605 g; diam. 30 mm. Nr.inv.39210.Ştirbită. 66 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar imaginea în parte ştearsă. Din legendă se mai păstrează trei litere A. şi o linie verticală. Sub acvilă ,iar sub iron zc . 13,0245 g; diam. 30,5 mm. Nr.inv.98751 . 67 Av. Ca mai sus. . Rv. Ca mai sus; doar acvila ştearsă. Umărul lui Zeus, tronul, sceptrul şi legenda - globulate. Literele din legendă şi exergă re­ date prin linii verticale. Relieful mai aplatizat. Rv.uşor schifat. 12,4305 g; diam. 28,5-mm. Nr.inv.98754. 68 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar imaginea schematizată, aplatizată.Rv.schifat. Moneda ştirbită. 9,9910 g; diam. 30 mm. Nr.inv.39214. 69 Av. Ca mai sus. Rv. Ca mai sus, dar imaginea schematizată. Braţul drept şi acvila şterse. Sub tron zi: , iar sub acvilă ^ . Silueta lui Zeus defor - mată; picioarele subţiri, cutele veşmfntului redate sub forma unor liniuţe scurte. Rv.schifat. 13,7517 g; diam. 29 mm. Nr.inv.39206. 70 Av. Ca mai sus. Rv. Imaginea imprimată parţial şi anume: picioarele lui Zeus şi ale tronului. RT. schifat. 14,4228 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv. 114784. 71 Av. Ca mai sus.

19 www.mnir.ro Rv. Similar cu rv. 70.Schifat. 14,0253 g; 27,5 mm. Nr.inv.47865. 72 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 70-71. Schifat. 13,3350 g; diam. 27,5 mm. Nr.inv.114786. 73 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 70-72. Schifat. 13,6677 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98722. 74 Av. Ca mai sus. Rv. Similar cu rv. 70-73. Schifat. 12,2059 g; diam. 28 mm. Nr.inv.98727. 75 Av. Ca mai sus. Rv. Imagine imprimată fn parte: acvila, braţul si piciorul lui Zeus, o parte din sceptru şi piciorul tronului. Similar cu rv.70-74. Schi­ fat. 13,9381 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98720. 76 Av. Ca mai sus. Rv. Se distinge cu greu acvila. Similar cu rv.75. Schifat. 12,1830 g; diam. 26,5 mm. Nr .inv. 114788. 77 Av. Ca mai sus. Rv. Se mai distinge piciorul lui Zeus. Similar cu rv.75-76. 14,3612 g; diam.28,5 mm. Nr.inv.98715. 78 Av. Ca mai sus. Rv. Se mai disting: acvila, capul şi o parte din piciorul lui Zeus. Schifat. . 12.9550 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98725. 79 Av. Ca mai sus. Rv. Se mai disting: parte din piciorul lui Zeus, picioarele tronului şi sceptrul, la acelaşi nivel cu cele menţionate; foarte estompat,cu­ nuna lui Zeus. In partea dreaptă, un relief spre marginile flanului. Uşor schifat. 12.9238 g; diam. 29 mm. Nr.inv.114787. 80 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv.79, dar unul din picioarele tronului şters.Schifat. 14.1492 g; diam.29 mm. Nr.inv.98718, 81 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv.79 şi 80. Cununa lui Zeus ştearsă. Relieful de la marginea flanului aplatizat. Schifat. 14.1961 g; diam. 28,5 mm. Nr.inv.98717. 82 Av . Ca mai sus. Rv. Relief de la marginea flanului, mai aplatizat.Se mai cunosc vag piciorul lui Zeus şi cel a] tronului. 14.3848 g; diam.27,5 mm. Nr.inv.98714. Drahme

83 Av. Capul lui Herakles, îh profil spre dr. Relief tocit, imaginea es­ tompată. Rv. Zeus Aetophoros, şezfnd pe tron spre st., ţine sceptru.In eîm-

20 www.mnir.ro www.mnir.ro www.mnir.ro www.mnir.ro Pl. IV. — Fig. 31—40. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani.

www.mnir.ro Pl. V. — Fig. 41—50. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani.

www.mnir.ro Pl. VI. — Fig. 51—60. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani.

www.mnir.ro Pl. VIT. — Fig. 61—70. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani.

www.mnir.ro Pl. VIII. — Fig. 71—80. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani.

www.mnir.ro 6

Pl. IX. — Fig. 81—85. Monede din tezaurul descoperit la Optăşani 81—82 — tetradrahme ; 83—85 drahme ; 83 a, d fotografie mărită iar b, c mărimea l/l. Siglele şi monogramele de pe monedele tezaurului de la Optăşani.

www.mnir.ro pul ατ.φΙλΙΠ [ΠΟΥ] Relief tocit, imaginea estompată. |; 2,7748 g ; diam. 19 mm. Nr. inv. 98763. 84 Av.Fără imagine; o uşoară protuberanţă care se aplatizează spre marginile flanului. Rv. Fără imagine; relief inform cu trei linii verticale aproape de marginile flanului. 3,0162 g ; diam. 17 mm. Nr.inv.114790. 85 Av. Ca mai sus. Rv. Idem cu rv. 84. 2,9759 g; 17,5 mm. Nr.inv.114791. 86-93 Av. Ca mai sur. Rv. Şters, fără nici o imagine. 3,0547 g; diam. 16 mm. Nr.inv.39218. 3,0653 g; diam. 16,5 mm. Nr.inv.98757. 3,0817 g; diam. 18 mm. Nr.inv.39219 2,9218 g; diam. 17 mm. Nr.inv.98758. 2,8957 g; diam. 17,5 mm. Nr.inv.98759. 2,89 g; 18 mm. Nr .inv. 98760. 2,8003 g; diam. 17,5 mm. Nr .inv.98762. 2,7950 g; diam. 16 mm. Nr.inv.98761 .

Din descrierea monedelor ce compun tezaurul de la Optăşani, re­ zultă că este vorba de imitaţii ce alcătuiesc mai multe grupe, fn cadrul cărora se disting numeroase variante. Criteriul folosit în clasificarea acestor piese este cel stilistic, descrierea pieselor şi fixarea ordinii lor succesive fiind făcută îh funcţie de schematizarea aversului şi a re­ versului. Grupa I este reprezentată prin două piese similare: nr. 1,2, care dau impresia de ştanţă mişcată, dar stilul aversului şi reversului este apropiat de original. De altfel, este singura grupă care păstrează si­ glele şi monogramele obişnuite, plasate în. aceeaşi manieră ca pe te- tradrahmele originale; legenda este redată prin 8 linii scurte (la -.-iesa nr.2 imaginea este mai estompată). Ambele monede au greutăţi foarte a¬ propiate (16,8241 şi 16,8064 g), iar diametrul este acelaşi (29 mm). Grupa a H-a se caracterizează prin monede îngrijit lucrate .Cuprin­ de cîteva subgrupe: a) Reprezentativă este piesa nr.3, care constituie totodată exem­ plarul cel mai frumos din fhtreg tezaurul (în privinţa aversului). Fa este similară cu încă 5 piese a căror ştanţă este comuna^ pentru avers (nr. 4¬ 8). Reversul este corect executat, dar întreaga imagine este estompată, topindu-se fn flan, dinspre centru spre margini. Relieful este tocit. iar legenda, siglele şi monogramele nu mai apar imprimate. De remarcat. fns--. păstrarea proporţiilor normale şi a echilibrului fn redarea imaginii l.i Zeus Aetophoros. Greutatea se fnscrie între 14,8388 şi 13,5541 g, iar diametrul între 29,5-27,5 mm. Intre execuţia îngrijită a unei monede şi greutatea (respectiv diametrul) ei nu există un raport direct (de exemplu , piesa nr.3 are doar 14,3505 g, iar diametrul de 27,5 mm).

21

www.mnir.ro b; Din aceeaşi grupă fac parte şi piesele nr.9. 10, 11, 12.Ele au aversul cu relieful pronunţat, dar blana de pe capul lui Herakles are pe frunte şuviţele mai aplatizate; în dreptul urechii o linie frîntă îh formă de Σ Şi 0 globulă. Reversul este, ca şi la subgrupa a.,tocit, imaginea to­ pind u-se în flan. Siglele, monogramele şi legenda nu sînt imprimate. Greutatea pieselor variază îhtre 14,6687 g şi 11,9271 g, iar diametrul între 28 şi 26,5 mm. c) Cuprinde piesele nr.13,14,15, a căror ştanţă este comună pen­ tru avers.O parte din imagine (gura şi bărbia) se estompează treptat. Reversul are relieful foarte tocit (Zeus este abia conturat), iar la ulti­ ma piesă dispare complet. Greutatea variază între 14,2192 şi 13,4624g, iar diametrul între 28-27 mm. d) Cuprinde două piese cu ştanţa ccmună pentru avers: nr. 16, 17. Reprezentarea este micşorată în flan, iar relieful mai aplatizat. Rever­ sul are de asemenea relieful aplatizat, iar la nr. 17 complet şters.Greu­ tatea este de 9,5287, respectiv 11,6874 g (ştirbită), iar diametrul la ambele piese de 28 mm. e) Este reprezentată printr-o singură piesă:nr. 18. Imaginea aver­ sului este aplatizată şi estompată, capul lui Herakles micşorat fn flan; pe revers, Zeus este redat foarte vag. Grupa a ΙΠ -a este reprezentată prin piese cu aversul redat printr-o protuberanţă care mai păstrează doar profilul lui Herakles sti­ lizat. Pe revers, silueta lui Zeus, diformă. Cuprinde două subgrupe: a) Este reprezentată de două piese similare avers şi revers: nr. 19-20. Din profilul lui Herakles se disting: ochiul, nasul, buzele, re­ date globular. Pe revers, este reprezentat Zeus ţinfnd o acvilă mică. Tronul, sceptrul, sigla de sub tron şi monograma de sub acvilă sînt globulate. De remarcat că sigla de sub tron nu mai este nz,ci -|- . La piesa nr. 20, sigla de sub tron şi capul lui Zeus nu sînt imprimate .Greu­ tatea variază între 13,4521-11 ,8139 g (dar ştirbită),iar diametrul 30¬ 28,5 mm. b) Două piese (nr.21-22) similare (avers şi revers). Pe avers, din profilul lui Herakles se mai disting: arcada ochiului, nasul şi gura (mai estompate la nr.22). Pe revers, întreaga reprezentare este redată cu grijă (la nr.22 centrată defectuos, mult spre stînga şi imprimată doar fn parte). Greutatea este de 15,1255-14,6349 g, iar diametrul de 29,5 mm. Grupa a IV-a cuprinde piese care au pe avers o protuberanţă mică, cu unele elemente ale imaginii lui Herakles, iar reversul şters. Intû- nim trei subgrupe: a) Cuprinde şase piese similare în ceea ce priveşte aversul: nr. 23-28. Pe avers se mai cunosc şuviţe din blana leului şi parte din linia frîntă în formă de . Reversul este şters, fără relief. Greutatea va­ riază între 14 ,5412-12,0173 g, iar diametrul între 29,5-27 mm. b) Cuprinde două piese cu avers similar: nr.29,30. Aversul este ca mai sus, dar sînt clare numai şuviţele din blana leului ( în formă de acoladă); reversul nu are nici un fel de relief. Greutatea este de 13,4364-12,6898-gTiar diametrul de 28,5-27,5 mm.

www.mnir.ro22 c) Este formată din 5 piese cu avers similar: nr.31-35.Pe avers, protuberanţă cu relief inform, aplatizat; reversul este tocit,fără re­ lief. Greutatea variază între 14,3512-12,5151 g» iar diametrul fntre 31-27,5 mm. Grupa a V-a cuprinde piese al căror avers este redat printr-o simplă protuberanţă; Γη schimb, pe revers Zeus este redat cu toate de• taliile. In ceea ce priveşte reversul, se remarca numeroase subgrupe: a) Cuprinde 4 piese: nr.36-39, cart; au ştanţă comună pentru re­ vers. Zeus este redat îngrijit, ţinînd pe braţul drept o acvilă cu piep­ tul bombat şi gftul arcuit. In legendă predomina A, Sub tron m, iar sub acvilă ^ . Elementele de stilizare intervin ir. tratarea întregii reprezentări prin globule (tronul, sceptrul, sigle şi monograme, legen­ de, cununa şi ochiul lui Zeus etc.). Greutăţile variază fntre 15,2515— 14,7716 g; diametrul între 29, 5-27, 5 mm. b) Cuprinde 2 piese: nr.40-41 , cu ştanţă c. .nună pentru revers. Zeus apare ca mai sus. dar acvila are gîtul lung şi arcuit. In legendă predomină literele I şi Λ. .Siglele şi monogramele siht cele obişnuite. (La nr.41 imaginea lui Zeus este uşor aplatizată). Oreui&tea este de 14,5966-14,6005 g, iar diametrul 28,5-27,5 mm. c) Cuprinde 3 piese: nr.42-44, cu reversul similar. Imaginea lui Zeus mai aplatizată; acvila mai mică, cu gîtul înălţat. Siglele şi mono­ gramele sînt cele obişnuite. In legendă predomină literele | şi Λ şi linii unite la capete m, · Greutatea este între 14,1799-13.0251 g, iar dia­ metrul între 29-27,5 mm. d) Cuprinde 2 piese: nr.45-46, care au ştanţă romună pentru re­ vers. Zeus cu siluetă diformă, aplatizată; cutele veşmfntului din jurul Iruiichiuiui seamănă mai mult cu o proră de corabie. Acvila este mica. cu gîtul scurt şi arcuit. Capul lui Zeus este imprimat pe jumătate; a¬ celeaşi sigle şi monograme. Greutatea este de 14,8173-14,3002 g, iar diametru! de 29-28 mm. e) Cuprinde 4 piese: nr.47-50, care au ştanţă comună pentru re­ vers. Zeus are siluetă diformă, îngroşată, cu braţele foarte lungi. Sub tron. in locui lui zc , este imprimată altă siglă, anume V .Aceste pie­ se sînt similare cu 10 monede aflate fn colecţia Institutului de arheolo­ gie din Bucureşti (nr. inv.Î2bl/5431 ; 5437; 5439-5440; 5444-5446; 3448-5430 şi cu următoarele date tehnice fn ordinea numerelor de in­ ventar: 1?. 10 g, 30 mm; 15,50 g, 2S mm; 14.92 g. 30 mm; 11,79 g, 29 mn; 15,02 g. 29 mm; 13.89 g, 28 mm; 14,45 g, 27,5 mm; 15,11 g,28,5 mm; 14, 55 g, 29 mm; 15,r,8 g, 28,5 mm. Toate de provenienţă necunos­ cută). Dar piesele de la Institutul de arheologie au sub tron sigla obiş- nu:tăm. In cazul monedelor de la Optăşani, sigla de sub tron apar-.î clar ca V ; nu credem că ar putea fi rezultatul unei aplatizări in î.:m- pul baterii. Greutatea variază fntre 13,4616-12,6702 g, iar diametrul între 29. 5-28, 5 mm . f) Cuprinde 2 piese: nr.51-52, cu revers similar. îaja lui Zeus are un aspect tînar, capul este uşor aplecat. Siclele şi monogramele. ί.ί:ι· ceiţ- :':ic"-.i!f j>... . rr : .ifr'Toa - ' o ·" ' f.ι ?. Jirii ^ertichit •'

www.mnir.ro nr.52 nu este imprimată). Greutatea este de 13,9350-12,462S g,iar dia­ metrul fntre 30-29 mm. g) Cuprinde 4 piese: nr.53-56, care au ştanţă comună pentru re­ vers . întreaga reprezentare a reversului este lucrată îngrijit şi bine proporţionată. Acvila este zveltă, cu capul înălţat şi aripile uşor des­ făcute (încît, în dreptul pieptului, aripa stfngă e conturată sub forma L.nui inel). Siglele şi monogramele sînt cele obişnuite; fn legendă pre­ domină literele Ι,Λ, şi ΤΠ ; nr.56 are imaginea fn parte ştearsă. Greutatea este cuprinsă fntre 15,0306-13,3041 g.iar diametrul ?0-28mm> h) înglobează 12 piese: nr.57-68, cu caracteristicile generale ale grupei V, fără ca ele să prezinte similitudini, constituind fiecare îh pane o variantă la grupa respectivă. Grupa a Vl-a cuprinde 14 piese: nr.69-82. Ele au pe avers o pro­ tuberantă ce tinde să ocupe aproape întreg flanul; pe revers este reda­ tă imaginea lui Zeus (puţin reliefat şi schiţat liniar) sau numai parte din această imagine, aşa cum se fntfmplă la majoritatea pieselor. Demn de remarcat este faptul că această grupă constituie o suită de monede emise cu aceeaşi ştanţă (prototipul fiind nr.69),utilizată pînă la limita maximă. Piesele alcătuiesc o serie, a căror batere succesivă se poate ur- mLri pe măsura degradării ştanţei respective. Astfel, de la o piesă la alta, se constată o simplificare a imaginii, datorată nu unei intervenţii a gravorului, ci tocirii gradate a ştanţei respective, pînă la completa dispariţie a reprezentării lui Zeus şi a instalării în schimb a unor re­ liefuri informe In afară de degradarea succesivă a ştanţei, surprindem în această grupă şi piese identice (nr.70-74). Tinînd seama de gradul de schematizare a pieselor, ca urmare a utilizării la maximum a ştanţei, se poate afirma că aceasta a servit la baterea unui număr însemnat de monede". In ordinea schematizării lor, monedele din această grupă se împart în următoarele subgrupe: a) Cuprinde o singură piesă (nr.69), al cărei revers constituie mo­ delul pentru exemplarele Întregii grupe. b) Cuprinde 5 piese (nr.70-74), identice. Imaginea de pe revers este redusă la cîteva elemente. Greutatea variază între 14,4228-13,6677 g, iar diametrul între 28,5-27,5 mm. c) Cuprinde 4 piese (nr.75-78), care mai păstrează parte din ele-' mentele reversului pieselor nr.70-74. Greutatea este fntre 14,3612¬ 12.9530 g. iar diametrul de 28,5 mm. d) Include 2 piese (nr.79-80)^ similare fn parte cu piesele nr.75-78. Greutatea este de 14,1492-12,9238 g, iar diametrul 29 mm. e) Cuprinde 2 piese (nr.81-82), similare în parte cu monedele nr. 79-80. Greutatea lor este de 14,3848-14,1961 g, iar diametrul între 28,5-27,5 mm. In ceea ce priveşte drahmele, clasificarea lor nu ridică probleme; ele se pot împărţi-în două grupe distincte, anume:

www.mnir.ro24 I: cu avers şi revers bine -realizat şi echilibrat îh flan (nr. 83) A¬ ceastă grupă, reprezentată printr-o singură piesă, se poate raporta din punct de vedere stilistic la grupa a Il-a de tetradrahme din acest tezaur. II: cu avers şi revers şters (nr.84-93). La prima vedere,s-ar pu­ tea crede că ele constituie pastile monetare ce urmează a fi bătute - căci nimic nu mai aminteşte de reprezentarea lui Herakles de pe avers şi cea a lui Zeus de pe revers. Se poate observa însă că toate drahmele au clar demarcat conturul ştanţei, adîncit în flan (nr.88-93), iar unele poartă u¬ şoare urme de relief (nr.84-85). Deşi au aversul şi reversul şters, credem că drahmele grupei a Π- a sînt tot imitaţii de tip Filip al ΙΠ -lea Arrhidùeus, întrucît ele au ace• laşi aspect cu tetradrahmele ce reproduc monedele acestui rege şi care se găsesc în acelaşi tezaur. Astfel, din punct de vedere stilistic,ele se pot raporta la grupa a Vl-a de tetradrahme, subgrupa e . De altfel, în­ săşi descoperirea în comun a ambelor nominaluri este semnificativă. • Spre deosebire de tetradrahmele acestui tezaur, care prezintă o bogată varietate în privinţa fazelor de stilizare, drahmele nu cunosc de- cît dcuă faze. Prima este apropiată de original, păstrînd şi legenda φίλΙΠ [ ΠΟΥ ) (nr .83) ; a doua este alcătuită din imitaţii cu aversul şi reversul şters (nr.-84-85; 86-93), reprezentînd ultima fază de stilizare ( ca urmare a tocirii stanţelor respective). Drahmele din acest tezaur nu prezintă similitudini stiliste cu drah­ mele cunoscute în descoperirile de pe teritoriul ţării noastre In schimb, un număr apreciabil de tetradrahme prezintă similitu­ dini extrem de apropiate între ele, şi totodată raportîhdu-le la cuprinsul altor tezaure, de acelaşi tip monetar, prezintă similitudini şi cu piesele din cuprinsul acestora. Astfel, în primul caz, se înscriu ca rezultate ale emiterii pieselor respective cu o ştanţă comună pentru avers, monedele din următoarele subgrupe: Π a; Π c; Ud; IV a; IV b; IV c, iar pentru revers: V a; V b; V c; V d; V e; Vf; V g. La două subgrupe ΠΙ a şi ΓΠ b constatăm ştan- Je comune atît pentru avers cît şi pentru revers. Piese similare cu cele din tezaurul de la Optăşani constatăm în te­ zaurul de la Pieleşti,jud.Dolj, unul din tezaurele importante,precis lo­ calizate. Este alcătuit numai din tetradrahme - 51 de exemplare11 din care se mai păstrează îh prezent doar 10 exemplare la Muzeul din Cra­ iova1 ^. Toate monedele acestui tezaur au aversul şters1 ^, astfel încît ana­ logiile pe care le vom stabili între cele două tezaure se referă numai la revers: - Pieleşti nr.414 = Optăşani nr.53-56= Pink, 588 15; - Pieleşti nr.516 = Optăşani nr.40-41. Din păcate, nu sînt ilustrate decît un număr restrîhs de piese din tezaurul de la Pieleşti şi nu ne putem pronunţa decît îh privinţa exem­ plarelor menţionate mai sus. De asemenea, în tezaurul de la Pieleşti distingem 2 piese1? (fără a putea preciza dacă există sau ηυ similitudini de ştanţă) pe care figurează aceeaşi siglă, sub tron, ca şi pe exemplarul ar. 19 de la Optăşani. 25 www.mnir.ro O tetradrahmâ identică in ceea ce priveşte reversul cu piesa nr*69 Optăşani se află în colecţia Institutului de Arheologie din Bucureşti *nr. inv. 1 261/5430; 15,18 g; diam.30 mm; provenienţă necunoscută). Piese similare cu cele de la Optăşani întQnim şi în tezaurul "Vla- şca"1^, păstrat în colecţia Severeanu . Astfel tetradrahme nr.2 Optă­ şani este similară în ce priveşte aversul şi reversul cu "Vlasca'Vnr.in'. 3387/798; din acelaşi tezaur, tetradrahmâ cu nr.inv.3360/177 simi­ lară cu nr.53-56 Optăşani şi, implicit, cu Pieleşti nr.4 (Pink 588). Cea mai interesantă grupa de monede rămâne însă grupa a Vl-a. In cadrul acesteia surprindem nu numai piese identice (nr.70-74), ci şi o serie de exemplare a căror degenerare stilistică se poate urmări gradat şi a căror execuţie nu mai aminteşte cu nimic de originalele greco-mate- dcnene şi nici chiar de copiile după acestea. Monedele au un stil propriu care tinde spre o simplificare maximă în redarea imaginii de pe revers; reversul este puternic schifat, lucru ce se observă de altfel la tetra­ drahmele al căror avers este lipsit de imagine sau cu o imagine abia sch- ţată. In cuprinsul tezaurului de la Optăşani, pe lingă piesele foarte sti­ lizate (nr.19-6S, 69-82, 84-93), reprezentînd desigur o etapă mainoui de realizare, se întîlnesc şi piese, care, fără să constituie copii direc­ te după originale^1, se apropie de acestea atît prin aspectul lor gene­ ral, cît şi prin respectarea proporţiilor imaginilor de pe avers şi revers (nr. 1-18, 83). Este posibil ca aceste două categorii, menţionate mai sus, să reprezinte nu numai două etape de realizare, ci şi două etape de acumulare; nu excludem însă posibilitatea acumulării monedelor într-o singură etapa, fiind cunoscută circulaţia restrîhsfl în timp a alcestui tip monetar^. Descoperirea tezaurelor cu imitaţii de tip Filip al ni-lea,de fa nor­ dul Dunării, se plasează mai ales în regiunea Olteniei (avem în vedere numai Lezaurele a căror provenienţă şi componenţă este sigură: Pieleşti şi Sadova, jud.Dolj , Optăşani, jud.Olt). Este foarte probabil ca piesele din seria imitaţiilor foarte stilizate să constituie emisiuni locale; dar nu putem afirma cu certitudine acest lucru, întrucît nu există posibilitatea de a urmări identităţile de ştanţă, variantele şi evoluţia lor stilistică şi la nordul Dunării. Lipsa ilustra­ ţiei şi a trimiterilor la cataloagele de referinţă pentru descoperirile de la sud de Dunăre ne mărginesc la rezultate de ordin statistic. Astfel, în timp ce la nordul Dunării tezaurele de acest tip monetar sînt puţine (Pieleşti - 51 tetradrahme, Sadova - 39 tetradrahme , Op­ tăşani - 94 exemplare , dintre care 83 tetradrahme şi 11 drahme)în sud se cunosc nu mai puţin de 16 tezaure mari^, cele mai multe alcătuite dk tetradrahme. Dintre acestea amintim doar cîteva: Beleanovo (374 tetra­ drahme), Glavoţî (224 tetradrahme), Vraceş (178 tetradrahme) şi Gorn» Oreahoviţa (1000 drahme). Din studiile întocmite pînă acum rezultă ci monedele descoperite la nordul Dunării reprezintă doar a zecea parti din numărul total al imitaţiilor acestui tip monetar^'. Raportul dintre numărul monedelor provenite din stînga Dunării şi

26 www.mnir.ro şi cele. din dreapta acestui fluviu este net fn favoarea descoperirilor fă­ cute în sud; o concentrare a lor în sud se remarcă în regiunile-- Russe, Razgrad, Tîrnovo, unde s-au găsit şi cele mai bogate tezaure . Incon­ testabil, aceste tezaurizări masive erau posibile numai în cazul emiterii monedelor pe o scară foarte întinsă în această regiune. In acest caz re­ zultă că centrul principal de emitere se afla îh această zonă^, Răspîndirea imitaţiilor de tip Filip al III-lea la nordul Dunării (de predilecţie în regiunea Olteniei, în tezaure) constituie expresia firească a legăturilor strînse dintre populaţia de pe cele două maluri ale fluviu­ lui. (Astfel, imitaţii monetare getice de tip Adîncata, Vîrteju-Bucureşti şi Dobreşti au pătruns şi la sud de Dunăre, unde apar în tezaure semna­ late în special în regiunea Russe)^. Majortatea tezaurelor, atÛ de la nord cît şi de la sud de Dunăre, sînt alcătuite din nominaluri mari, din tetradrahme. Numai puţine au în compoziţia lor piese divizionare: aceasta se semnalează la sudul Dună­ rii doar în trei cazuri: la Glavaţî (Vraţa)-*1, cu indicaţia vagă că se păs­ trează şi "cîteva drahme" ; la Pordim (Plevna)-*^, cu două drahme ; la Ra- danovo^-^(Tîrnovo) cu două drahme. Rezultă, evident, că tezaurul descoperit la Optăşani are cel mai ridicat număr de drahme din toate tezaurele de acest tip cunoscute pînă acum, at ft la nord, cît şi la sud de Dunăre. Greutatea drahmelor din r.cest tezaur este cuprinsă între 2,7748 - 3,0162 g, media unei drahme fiind de 2,9337 g. Ele se înscriu printre nominalurile cunoscute drept caracteristice emisiunilor divizionare de tip Filip al III-lea-'4. Intre greutatea drahmelor şi stilul lor nu există o legătură directă, în sensul că drahma cea mai frumos realizată din te­ zaur are totodată cea mai mică greutate (2,7748 g). In ceea ce priveşte tetradrahmele, greutăţile lor variază între 16,8241-9,5287 g, media unei tetradrahme fiind de 13,8240 g( nu au fost luate în consideraţie piesele ştirbite: nr.17,20,38,43,50,65,68,76; în total 8 bucăţi). Faţă de tezaurul de la Pieleşti, la care greutatea medie a tetra- drahmelor este de 15,50 g^, tezaurul de la Optăşani are media mult mai scăzută: 13,8420 g. Diametrul lor se menţine însă fn limitele obişnuite : 26,5-31 mm. - Pe teritoriul ţării noastre imitaţiile de tip Filip al ΙΠ -lea nu se în- tflnesc asociate cu alte tipuri monetare^; în sud,aşa cum am mai ară­ tat, ele apar împreună cu imitaţiile geto-dacice: în tezaurul de la Balea­ ric vo (Russe) cu trei monede de tip Aninoasa-^?, iar la Pirgovo (Russe) cu 87 monede de tip Vîrteju-Bucureşti-^. La Samcvodene ( la nord de Tîrnovo) apar şi cu monede Macedonia Prima şi Thasos^jla Slana Bara (12 km nord de Vidin ) imitaţiile Filip al ΙΠ -lea (2 tetradrahme)apar Îm• preună cu monede Filip II şi imitaţii Filip II, Alexandru cel Mare şi imi­ taţii, monede de la Lysimach,Seleucos I, Antiochus I şi imitaţii Anti- ochus.I40. Descoperirile menţionate ne fac să opinăm pentru datarea imitaţii­ lor Filip IU din tezaurul de la Optăşani îh secai Π -lea î.e.n.41.

27 www.mnir.ro Pl.X.-Siglele şi monogramele de pe monedele tezaurului de la Optăşani,

28

www.mnir.ro Faptul că în sudul Dunării monedele de tip Filip al ΠΊ -lea Arrhi• daeus se întîlnesc asociate cu monede de tip Vîrteju nu schimbă datele problemei. Datarea monedelor de tip Vîrteju-Bucureşti - în ultimile de­ cenii ale secai II-lea î.e.n.şi primele două,trei decenii ale sec.I î.e.n, - presupune o oarecare diferenţiere în timp între grupele aces­ tui tip monetar^, deşi o Inaeriere cronologică a lor nu este posibilă. Se ştie că alături de tetradrahme - care au constituit monedele principale ale Tremii -geto-dacii au folosit şi piese divizionare de ti­ pul drahmelor4^. Ele au fost tezaurizate într-o mai mică măsură, dat fiind şi valoarea lor mai scăzută faţă de nominalurile mari. Din cele arătate pînă acum rezultă că ne aflăm pentru prima dată fn faţa unui tezaur monetar de tip Filip al ΠΙ -lea în care apar cele mai numeroase emisiuni divizionare. Acest fapt are o deosebită importanţă, deoarece dovedeşte că geto-dacii au cunoscut şi folosit un sistem monetar dintre cele mai evo­ luate . Tezaurul descoperit la Optăşani (jud.Olt) aduce îh acest sens o dovadă îh plus.

NOTE

1 CARMEN MARIA PETOLESCU,- Notă preliminară privind un tezaur de monede de tip Alexandru - Filip ΠΙ Arideul, îh'Apulum" , ΧΤΠ, 1975, p.637; MARIA COJOCARESCU, Tezaurul de tetradrahme- imitaţii de tip Filip ΓΠ Arideul descoperit la Optăşani (jud.Olt),în BSNR, LXVH-LXIX, 1973-1975, 121-123, p.69-74. 2 CARMEN MARIA PETOLESCU, art.cit., p.637, nota 3. 3' Ibidem, p.637-639. 4 A.METZULESCU, Un album cu fotografii de monede dacice, în "Arta şi arheologia", 13-14, Iaşi, 1938, p.7-8; OCTAVIAN ILI- ESCU, înCNA, XV, 1940, 118-120, p.295. 5 C.PREDA, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973, p.329. 6 Ibidem. 7 Toate monedele se află în patrimoniul MIRSR. Cele cu nr. inv. 39206-39219 au fost recuperate în 1973; cele cu nr. inv.98705¬ 98763 au fost descoperite în anul 1976, iar cele cu nr.inv. 114778¬ 114791 îh anul 1977. 8 Prin ştanţă comună înţelegem o ştanţă care a servit pentru baterea mai multor piese, ce se remarcă prin asemănarea lor.Ele întrunesc aceleaşi caracteristici, acelaşi stil, dar de la o piesă la alta ima­ ginea se estompează treptat, anumite detalii fiind chiar şterse.Dar toate acestea nu schimbă reprezentarea iniţială. 9 O piesă identică cu moneda nr. 69 se află îh colecţia Cabinetului nu­ mismatic al Institutului de Arheologie din Bucureşti, (nr,inv. 1261/ 5430; 15,18 g, diam.30 mm; provenienţă necunoscută). Ne-a fost

29

www.mnir.ro pusă la dispoziţie Împreună cu alte imitaţii de tip Filip al ΙΠ -lea de către cercetătorul Constantin Preda, căruia îi mulţumim şi pe aceas­ tă cale. 10 I.WINKLER,Drahma şi hemidralna în sistemul monetar al daco- geţi­ lor, îh AMN, ΠΙ, 1966, p.79-82 şi pl.J; idem Tipurile monetare ale daco-geţilor, în AMN, VI, 1969, p.83; C.PREDA, op.cit., p. 332¬ 336. pl.LXXIV. 11 A.METZULESCU", op.cit., p.5-13; C.PREDA, op.cit. ,p.334. 12 C.PREDA, op.cit. ,p.70. 13 A.METZULESCU, op.cit.,p.7. 14 Ibidem, fig.4, moneda nr.4 din rîndul de sus. 15 Κ.ΡΓΝΚ, Die MUnzpragung der Ostkelten und ihrer Nachbarn, Buda• pesta, 1939, p.118. 16 A.METZULESCU, op.cit.,fig.4, moneda nr.5 din rîndul de sus. 17 OCT.TLIESCU, Tezaurul de la Pieleşti-Dolj, comunicare la Socie­ tatea Numismatică Română, 1940; aducem mulţumiri călduroase au­ torului pentru faptul de a ne fi pus la dispoziţie acest manuscris cu descrierea tetradrahmelor tezaurului de la Pieleşti. Cele 2 piese sînt clasate de autor îh grupa VU. 18 Vezi nota 9. 19 După C.PREDA, op.cit.,p.336, "tezaur cu date confuze". 20 Mulţumim colegei Milena Protopopescu, care ne-a permis consulta­ rea acestor piese. 21 Cf.VIRGINIA JOYCE HUNTER,A third century hoard from Serbia and its significance for celtic history, în "Museum notes", 13, New York, 1967, p.33,nr. 105. 22 C.PREDA, op.cit.,p.330. 23 După C. PRED A, op. cit., p. 332, 341* Brasov-nesigur ; Vlaşca- confuz; Opreşti ( jud.Argeş) - nesigur. Datele mai noi furnizate de colecţionarul I.Dimian situează această ultimă descoperire la Oprişor, jud.Mehedinţi. 24 C.PREDA, op.cit.,p.335. 25 O tetradrahmâ se păstrează la Muzeul judeţean Olt (Slatina); nu dis­ punem de datele necesare privitoare la aceasta. 26 C.PREDA, op.cL., p.336-338 şi 341-342; idem, în SCIV,20,1969, 2, p.349-351. 27 C.PREDA, op,cit. ,p.342. 28 Ibidem. 29 Vezi problema clasificării monedelor în concordanţă cu locul des­ coperirii lor, la B.MITREA, SCIV, 22, 1971, 2, p.170-171. 30 C.PREDA, op.cit.,p.342. 31 Ibidem, p.336." 32 Ibidem, p.337. 33 Ibidem. 34 Ibidem, p.381. 35 OCT AVIAN ILIESCU, Sisteme naţionale în economia monetară a dacilor^în BSNR, 38-41, 1944-1947, 92-95. p.32.

30 www.mnir.ro 36 Excepţie, tezaurul descoperit la Ramna (la 20 km nord-vest de Re­ şiţa) în 1896, compus din monede Filip II, Alexandru cel Mare şi imi­ taţii Filip ΠΙ (datat de B.Mitrea în sec.IU î.e.n.).Vezi nr.461 din M.Thompson, An Inventory of Greek Coin Hoard, New York, 1973. 37 După T.GHERASIMOV, în "Izvestija.Bulletin de l'Institutu d'Arché­ ologie", XXVI, Sofia, 1963, p.257 ; K.PEN'K , op.cit., p.247-250 , pl.XU; cf.C.PREDA, op.cit.,p.336,343. Din informaţiile persona­ le primite de la cercetătorul C.Preda rezultă că îh acest tezaur figu­ rează şi 3 monede de tip Aninoasa. 38 C.PREDA, op.cit. ,p.337, 343; cf .M.COJOCARESCU, în BSNR, 1973-1975, 121-123, p.71 . 39 M.THOMPSON, op.cit., nr.522. 40 M.THOMPSON, op.cit., nr.454. 41 Vezi datarea imitaţiilor Filip III la M.Thompson, op.cit. \ 42 C.PREDA, op.cit. ,p.233. 43 O.ILIESCU, op.cit. ,p.30-32; I .WINKLER, op.cit.,p.175 şi urm.; C.PREDA, SCIV, 20, 1969, 2, p.347 şi urm; CARMEN MARIA PE­ TOLESCU, op. cit. ,p.639-640.

LE TRESOR DE MONNAIES DU TYPE PHILIPPE ΠΙ ARRHEDÉE DECOUVERT À OPTASANI, DEP.D'OLT.

Résumé

On présente un trésor de monnaies du type Philippe ΠΙ Arrhidée mis au jour à Optăşani (commune d'Alunişu, dép.d'Olt). Le trésor est formé de 94 pièces, dont 83 tétradrachmes et 11 drachmes, la plupart conservées à Bucarest au Musée d'Histoire de la République Socialiste de Roumanie; une seule pièce se trouve à Slatina, au Musée départemental d'Olt. En analysant la manière dans la auelle sont stylisés les types du droit et du revers, l'auteur classifie les té• tradrachmes en 6 groupes (marqués par des chiffres romaines), chacun divisé à son tour en plusieurs sousvgroupes (marqués par des lettres ) ; les numéros renvoient au catalogue. - Ier groupe: 2 pièces (nos 1,2); - Ue groupe: a, nos 3-8; b, nos 9-12; c, nos 13-15; d, nos 16-17; e, nos 18; - IIIe groupe: a, nos 19-20; b, nos 21-22; - IVegroupe: a, nos 23-28; b, nos 29-30; c, nos 31-35; - Ve groupe: a, nos 36-39; b, nos 40-41 ; c, nos 42-44; d, nos 45-46; e, n5* 47-50; _f ,η^ 51-52; g, n0"5 53-56; h,n°s 57-68 (chacun représentant une variante); - VT8 groupe: a, nos 69; b, nos 70-74; c, nos 75-78; d, nos79-80; e, nos 81-82~ A remarquer les sigles des nos 19, 47-50 (voir aussi la planche IX qui reproduit les sigles et les monogrammes des monnaies appartenant à ce trésor).

31

www.mnir.ro En ce qui concerne les drachmes, une seule pièce (n° 83) presénte le droit et le revers (avec la légende φιλί π ihoy~J imprimés; les an• tres sont complètement effacées. L'auteur date le trésor du IIe siècle avant notre.ère.

EXPLICATIONS DES PLANCHES

?1.I.-Fig. 1-10. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl.Π,-Fig.11-20. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl.UI.-Fig.21-30. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl.rV.-Fig.31-40. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl. V,- Ffig.41-50. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl. VI.-Fig. 51-60. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani, Pl. VTJ.-Fig. 61-70. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl.VTn.-Fig.71-80. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani. Pl.IX.-Fig,81-85. Monnaies du dépôt découvert à Optăşani;

81-82 - tétradrachmes; 83-85 drachmés; 83 a,d3 photographie grandie et b, c grandeur 1 /1. Pl.X.-Sigles et monogrammes des monnaies du dépôt d'Optăşani.

32 www.mnir.ro CONTRIBUŢII NUMISMATICE LA ISTORIA DACIEI ÎN SEC. Ie.ru

de IUDITA WINKLER

Au fost relevate fn repetate rfnduri fn literatura de specialitate condiţiile care au asigurat Daciei un loc important încă din epoca bron­ zului fn comerţul lumii antice1. Situaţia geografică şi resursele naturale menţinîhdu-se aceleaşi, ar fi fost de aşteptat ca relaţiile comerciale, ce se desfăşurau de peste un secol pe baza denarului roman, să cunoască o linie ascendentă sub domnia lui Augustus, epocă de însemnate transformări economice, care au creat Imperiului roman condiţii optime pentru amplificarea comerţului. Cu toate acestea,din 109 tezaure dătabile în perioada 75 î.e.n. (de cînd încep să fie îngropate tezaure cu denari republicani) pînă în 14 e.n.2„ numai 29 se m cheie cu monede emise între 27 î.e.n. şi 14 e.n. (vezi Ta­ belul 1), 80 de depozite revenind celor 48 de ani premergători. Menţine­ rea ponderii relativ reduse a tezaurelor ce se încheie cu emisiuni din e— ρ oca lui Augustus se confirmă prin confruntarea eşalonării cronologice a tezaurelor publicate pînă în 1965 (din 83 numai 19 se încheie cu emi­ siuni din epoca lui Augustus^)cu tezaurele descoperite în ultimul deceniu (unde din totalul de 26 de descoperiri4,10 aparţin epocii lui Augustus)^. în literatura de specialitate s-a semnalat creşterea cantităţii pro­ duselor de import în Dacia în sec. I e.n.^. I. G lodariu, studiind" Reiaţi— ile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană", a reuşit să sta­ bilească cronologia vaselor şi a obiectelor de bronz, de argint şi de sticlă?, aducînd numeroase precizări şi cu privire la diferitele produse ceramice^. Ceea ce contribuie la o cunoaştere mai precisă a importuri­ lor din Dacia. Deocamdată lipsesc însă indicaţii cronologice nuanţate pentru datarea uneltelor de fier9 şi pentru ceramica din epoca clasică a culturii geto-dacice1^. Tezaurele monetare oferă oarecare puncte de re­ per în aprecierea evoluţiei economice a Daciei pentru epoca lui Augustus şi deceniile următoare, indiciile oferite de acestea fiind însă diminuate de faptul că urmaşii lui Augustus au emis un număr extrem de redus de denari şi că în consecinţă trebuie să admitem că unele tezaure ce se în­ cheie cu monede ale lui Augustus au putut fi îngropate ulterior. Numărul mic de piese cunoscute în afara imperiului din emisiunile dinastiei Iulio-Claudice a fost explicat prin textul lui Tacitus, Germania, V, în care ni se.relatează că germanii preferau denarii republicani - bigati şi serrati - celor imperiali11 , precum şi prin urmările reformei monetare din timpul lui Nero (63 e.n.), care a determinat retopirea ma­ sivă a vechilor nominale de argint1 ^. Cu toate acestea o parte a mone­ delor republicane şi din denarii imperiali emişi înainte de Nero au con­ tinuat să circuTé~~mûlt timp,după cum arată compoziţia tezaurelor din Im-

33

www.mnir.ro periul roman13. Aceeaşi constatare se desprinde şi din examinarea de­ pozitelor monetare descoperite fn Dacia, căci pe lingă cele 29 de te­ zaure ce se încheie cu denari emişi de Augustus avem şi 23 care cu­ prind, alături de monede din seria celor bătute de Împăraţii din dinastia Flavilor, şi emisiuni ale familiei lulio-Claudice (vezi Tabelul 2). Fiind acceptate în circulaţie, numărul lor mic nu trebuie atribuit numai moti­ velor mai s us-menţionate, ci ar putea constitui şi o reflectare a dimi­ nuării pătrunderii monedei romane în Dacia la sfrrşitul sec.I î.e.n. şi prima jumătate a sec. 1 e.n., indiciu al unei reduceri fn cantitatea pro­ duselor destinate schimbului şi, prin urmare, al unui regres al vieţii e¬ c o nom ice, determinat de un complex de împrejurări: luptele dintre daci şi romani, răscoalele legiunilor din Pannonia şi dezbinarea de după moartea lui Burebista. Din relatările lui Strafao, Geografia, VU, 3,11 (C. 303), ştim că fn timpul Ini Augustus daca geţii erau împărţiţi în cinci state, dar că acestea nu erau stabile, căci fiapărţirea se schimba "cînd într-un feLjcînd într-altulN. Este puţin probabil ca acei 40 de mii de os­ taşi, pe care - după afirmaţia lui Strabo - erau fn stare să-i trimită fn luptă daco—geţii, să fi aparţinui numai uneia dintre cele cinci organiza­ ţii politice, continuatoare ale statului organizat de Burebista, deoarece autorul consideră ace** număr o expresie a decăderii puterii geto—da­ cice - ibidem, VII, 3, 12, 13 (C.304). Este deci mai probabil că el a a- TUt ib vedere tot poporul geto—dac, care, printr—o nouă unificare, ar fi ptttttt pune sub arme acest număr de ostaşi, căci în rîndurile următoare el pxwciaează: "şi sînt acum pe cale de a se supune romanilor.Nu se află facă de iot sub stăpfnirea lor, pentru că îşi mai pun nădejdea m germani, duşmanii romanilor". Studiind tezaurele de podoabe dacice, K.Horedt a constatat că din cele peste 100 de descoperiri numai 20 sînt asociate cu monede: alături de piesele din grupa timpurie (125-75 î.e.n.) s-au găsit numai monede greceşti, a căror circulaţie corespunde cu cronologia pieselor; la fel se prezintă situaţia şi pentru grupa medie (75-25 î.e.n.), cu excepţia tezaurului de la Remetea Mare, unde cea mai recentă monedă , din 16/15 î.e.n., depăşeşte cronologic obiectele de podoabă; iar în grupa tîrzie (25 î.e.n. - 25 e.n.) IntOnim ia unele tezaure emisiuni mai vechi (Pe­ teci, Şeica Mică), în altele monede care depăşesc limita finală a aces­ tei grupe (Poiana, jud.Gorj fi Bare). Din examinarea acestor trei grupe autorul desprinde constatarea: "Der HBhepunkt der dakischen Silberar- beiten liegt entsprechend den hellenistischen Einwirkungen im 1. Jh. v.d.Z., es ware aber verfehlt ihre Verwendung im 1. Jh. u.Z. auszu- schliessen, obwohl kennzeichnende romische Einfllisse sico in ihnen nicht mehr bemerkbar machen, wie z.B. krăftig profilierte Fibeln, von denen nur in Bare eihe vertreten ist. Es zeichnet sich auch sonst eine Retardierung in der spătlatenezeitlichen dakischen Kultur an, die nach- dem sie einmal im ersten Jahrhundert v.u.Z. ihre Ausprăgung erfahren batte, mit einer sehr geringen Rezeptivităt fur frlihkaiserzeitliche Ein­ wirkungen-noc h ein voiles Jahrhundert fortdauert. Die gleiche Erschei- nung ist auch im-MUnzumlauf zu verzeichnen, dă kaiserzeitliche Denare des 1. Jhs. u.Z. gegenUber dem vorhergebenden Jahrhundert beinahe

34 www.mnir.ro Tauelul 1 Tezaure ce ae încheie cu emisiuni din epoca lui Augustus descoperite fn Dacia "Γ" Numărul total al mo- Locul descoperirii nadelor determinate Total Data finală Bibliografia ; R.r. Aug. 1 2 3 4 5 6 7 1. Saacut 68 1 + 70 27/20 Î.e.n. BSNR, XI, 1914, p.57/48; ArchAnz, 1914, p.432-433.

2. Cornii de Sus 91 2 93 25/22 î.e.n. "Carpica", Π, 1969, p.131-144.

3. DS ieşti 3 1 +100 19(?) î.e.n. SCN, Π, 1958, p.160/18.

4. Plopşor 47 3 + 60 19/15 î.e.n. SCN, V, 1971, p.380-384.

5. Remetea Mare 164 5 169 16 f.e.n. ArchÉrt, XXVI, 1906, p.363-368. 6. Borde sti 4 44 16 î.e.n. SCN, VI, 1975, p.57/3 (inedit)

7. Pîngăreşti 5 1 ++ 6 14/12 î.e.n. "Dacia", VIII, 1964, p.376/32.

8. Conteşti 136 14/12 î.e.n. SCN, VI, 1975, p.57/5 (inedit)

9. Bujoru ++ 6 12, î.e.n. JNG, 17, 1967, p.143/23. 10. Poiana (Galaţi) 147 5 152 14/12 î.e.n. A In memoria lui Vasile Pîrvan, Bucuroşii , 1934, p. 126-133. 11. Sfîntul Gheorghe 58 3 + 61 13 î.e.n. SCN, IV, 1968, p.363-372.

12. Ciuporceni 161 12/11 î.e.n. "Dacia", 111, 195^, p.603-604.

13. Judeţul Hunedoara 13 2 + 15 12/11 î.e.n. ''Dacia", XVI, 1972, p.366/37.

14. Tibru 98 47 145 11/9 î.e.n. "Apolum", I, 1939 '42, 0.160-18·

15. Strfmba 201 15 216 11/9 î.e.n. SCN, 11, 1958. p.12".»/l50.

www.mnir.ro 16. Şimleul Silvaniei 12 5 17 8 î.e.n. Z.Székely şi .... Săpăturile de la Leţ-Vâr he ghiu (Trei Scaune), Tezau­ rul dacic de la ..., Bucureşti ,1951 p.53, 55-59.

17. Cetăţeni 127 8/6 î.e.n. "Dacia", XIX, 1975, p.319/36. 18. Răcătău 67 4 71 8/6 î.e.n. "Carpica", IV, 1971, p. 167-171.

19. Breaza 104 18 122 8/6 î.e.n." SCN, V, 1971, p.265-282. 20. Budiul Mic 145 4 î.e.n. JNG, 17, 1967, p.143/22.

21. Şimleul Silvaniei 13 3 16 11/2 î.e.n. Z.Székely, op.cit., p.53, 55-59.

22. Poiana (Galaţi) 35 2 35 2 î.e.n. SCIV, Vm, 1957, p. 169 (inedit). 23. Gherghina 503 14 517 2 te.n./l4 e.n. BSNK, XIV, 1919, p.47-138.

24. Odobeşti (?) 20 1 + 21 2 te.n./l4 eji.?SCN. VI, 1975, p.210-212.

25. Poiana (Galaţi) 194 11 e.n. SCIV, VIII, 1957, p. 169 (inedit).

26. Scurta H- 16 12 e.n. JNG, 17, 1967, p.152/137.

27. Poiana (Galaţi) 82 Augustus SCIV, VIII, 1957, p.169 (inedit).

28. Oltenia + 17 Augustus JNG, 17, 1967, p.155/167. 29. România (înainte • 288 Augustus JNG, 17, 1967, p.155/169. de 1914)

Total: 1649 132 3106

www.mnir.ro vb'llig fehlen. Da nun das 1. Jh.u.Z. nient zur geldlosen Nat ural wirt— schaft zuruekgekehrt sein kann, mtissen die ălteren Mlinzen weiter im Verkehr geblieben sein... Die drei Zeiiphasen der Silberschatze zeigen also vorwiegend die Période an, in der sie erzeugt und gehortet wurden und weniger die Dauer, wăhrend der sie in Gebrauch standen und den Zeitpunkt ihrer Verbergung, der spatter liegen konnte"14. Potrivit acestei teze, monedele republicane, indiferent de data la care au fost emise, au putut fi ascunse oricfnd fn cursul sec.I e.n. Este adevărat că tezaurele de denari romani republicani nu constau din serii de emisiuni fără hiat us uri fn eşalonarea lor cronologică. în scopul exem­ plificării vom prezenta trei tezaure:

Data emiterii Numărul pieselor Breaza Răcătău Pînceşti

165/155 - 106 f.e.n. — — 43 155/150 - 106 f.e.n. - • 10 155/120 - 103 Î.e.n. 13 - - 100/99 - 73 f.e.n. 93 96/95 - 75 f.e.n. 2-7 - 89/88 -74/73 te.n. - 20 - 68-66 - 38 f.e.n. * 33 68 - 29/27 f.e.n. -64 64 - 60 - 38/36 f.e.n. - 43 32/31 f.e.n. - 10 29/27 - 8/6 f.e.n. 18 - 25/22 - 2 f.e.n. - -7 16 - 8/6 · î.e.n. - -4 4 14 - 15 e.n. - - 1 Din cele de mai sus se poate stabili că hiat us urile nu depăşesc două decenii, constatare confirmată şi prin compoziţia tezaurelor prezentate pe tabelele VTI-XVm de M.H.Crawford în RRCH. Dacă pentru obiectele de podoabă am putea admite o pietrificare sau standardizare a formelor pe timp de un secol; nu putem admite ca în fon­ dul monetar din sec.I î.e.n. să nu fi pătruns monedele emise în sec.I e.n. într-un procent orie ft de mic, dar totuşi suficient ca puncte de reper pen­ tru datarea tezaurelor. Chiar dacă admitem pentru monedele republicane o perioadă de plus-minus 20 de ani postquem datei emiterii celei mai re­ cente monede din tezaurul respectiv, nu pare plauzibil ca fondului mone­ tar republican să nu i se fi adăugat nici o emisiune dintre 27 î.e.n. -14 e.n., cu atît mai mult cu cît în 18 tezaure (vezi Tabelul 1) aceste emi­ siuni sînt reprezentate prin circa 8%, iar în cele îngropate în perioada de la Tiberiu la Traian (vezi Tabelul 2) proporţia monedelor din sec.I eju se ridică la 31 ,8$. Cu toate că gradul de uzură al monedelor nu consti­ tuie decît un criteriu relativ, nu ni se pare lipsit de semnificaţie faptul că nici unul din tezaurele republicane nu cuprinde un număr atît de mare de monede tocite încît să îndreptăţească presupunerea că ele ar fi cir­ culat masiv pînă în 106 e.n.

37 www.mnir.ro Tabelul 2 Tezaurele îngropate în Dacia între. 14/15 te.n.-100 e.n.

Eşalonarea cronologica Locul de deeco- Data perire Rep. Aug. Tib. CaL dau.Nero. GaL OU». Vit. Vas. Tiu Dom. Ner. Tra. ned. Uj. Total finala

1 Pînceşti 196 5 1 202 14/15 2 Fitioneşti +50 + + 8 58 15/16 3 9 ţotoş 259 4 1 273 37 4 21 Augustin 270 2 294 37 Boaieni^ 13 11 +25 69/70 0 Hunedoara 42 43 70 jud. Covasna? +6 +7 70 Poiana (Galaţi^ + 66 66 71 Diacon 9 + + 95 95 71 Sf.Gheorghe10 31 + + 19 50 69/79 Şapte Sate11 24 2 1 2 1 9 1 40 75 Satulung12 + + f 75 1 3 jud. Haţeg 3 1 1 2 1 14 2 +10 79/81 ? Coste şti +2 + 1 +1 ++ 4 81 7 Marc uşa15 53 + + + + + + + 121 174 81 ? Poiana Gorj16 13 2 6 2 23 81 Cenatu de Sus1? 7 1 + 8 81/89 Pasul Vulcan18 54 2 1 . 2 1 3 31 7 10 16 127 92 Grădiştea M. II1 9 625 10 1 7 5 1 1 96 16 20 1 1 782 95 Dobîrca20 29 3 1 1 1 1 1 37 96 Hunedoara21 86 7 ι» 2 21 6 13 2 15 157 96/98 Orâştie22 246 14 6 1 1 1 1 . 22 4 11 2 1 1 311 98/99 23 165 Grădiştea M.I _ 10 12 16 4 142 2174 61 15 3 64 +500 98/101 Total: 84 3i 18 6 15 7 5" 6 IM ΐ9β 20 4 4i\ "55ST Bibliografie 1 "Cat-pica", IV, 1971, p. 172-181. 2 "Carpica", IV, 1971, p. 161.

www.mnir.ro 3 Materiale, Π, 1956, p.647-673. 4 "Apulum", I, 1939-1942, p.112-159. 5 SCIV, XVm, 1966, p.703-705. 6 SCN, Π, 1958, p.403-404. 7 "Dacia", XTV, 1970, p.473/30. 8 SCIV, VTH, 1957, p. 166/5. 9 SCIV, Vm, T957, p. 166/3. 10 AKOG, XXIV, 1B63, p.330. 11 ArchÉrt, IX, 1889, p.249-252. 12 I.Glodarfn, op.cit., p.291/263. 13 SCN, ΠΙ, 1960, p.442-443. ,14 SCN, Π1, 1960, p.442 , 446. 15 JNG, 17, 1967, ρ.14β/87. 16 "Dacia", VD-Vm, 1937-1940, p.216. 17 "Dacia", XTV, 1970, p.472/29. 18 MCC, I, 1856, p.153; AKOG, XV/1, 1855, p.325; XV/2, 1855, p. 386. 19 SCN, V, 1971, p.283-295. 20 AMN, V, 1968, p.429-431. 21 SCN, ΓΠ, T960, p.443-444. 22 Num.Zeiischrift, DC, 1877, p.288-293. 23 ÔBLK, ΓΠ, 1847, p.1112; MCC, I, 1856, p.99.

Intr-un studiu recent a—a emis pararea că, din teaanrele ce se în­ cheie cu monede emise fntre 27/20 î.e.n. - 2 Le.n./14 e.n. ,16 ar fi fost puse la adăpost prin anii 2-4 e.n., încercîhdu—se astfel rezolvarea problemei mult discutate a datării expediţiei lui Sextus Aelius Cat us şi Cneius Cornelius Lentul us1 ^. Dar poziţia geografică a tezaurelor pune sub semnul întrebării stabilirea vreunei legături ou evmknaXele moţi coda, cabi depozitele lipsesc cn total în Cîmpia Dunării, regiune care trebuie să fi fost în primul rînd afectată de acest eveniment. Ele provin din următoa­ rele regiuni: din Banat (pe malul nordic al rîului Bega) un tezaur (de la Remetea Mare) care se încheie în 16 î.e.n. ; din Oltenia (între Dunăre şi Jiu); 2 tezaure (unul la Plopşor şi altul la Ciuperceni) cu cea mai re­ centă monedă din 19/1 5 î.e.n., respectiv 12 î.e.n. ; din Muntenia: un tezaur dintre Olt şi Argeş (Dăieşti), care se încheie în 19 î.e.n., altul dintre Argeş şi Dîmboviţa (Cetăţeni) în 8 î.e.n., al treilea dintre Dîm­ boviţa şi Ialomiţa (Strîmba) din 11/19 î.e.n.; din Moldova, unul prove­ nit de pe malul Dunării (Gherghina-Bărboşi) se încheie în 2 î.e.n. - 14 e.n., două dintre Rîmnicul Sărat şi Putna din 16 î.e.n. (Bordeşti) şi 2 Î.e.n./14 e.n. (Odobeşti); celelalte, cu locuri de descoperire ce se în­ şiră de-a iingul Şiretului pînă la vărsarea Bistriţei, prezintă următoa­ rele date finale: 14/12 î.e.n. (Poiana), 25/22 î.e.n. (Cornii de Sus), 27/20 î.e.n. (Sascut), 14/12 î.e.n. (Conţeşti), 8/6 î.e.n. (Răcătău-Cetăţuie) şi 12 e.n. (Scurta). Nici în Transilvania,de unde sînt semnalate 4 des­ coperiri: una la sud şi alta la nord de Olt din anul 8/6 î.e.n. (Breaza), respectiv 13 î.e.n. (Sf.Gheorghe), a treia la nord de Mureş din anul 11/19 î.e.n. (Tibru) şi ultima la nord de Tîrnava Mare din anul 4 î.e.n.

39 www.mnir.ro (Budiul Mic), nici cronologia şi nici distribuţia geografică nu Îndreptă­ ţesc presupunerea că ascunderea depozitelor monetare s-ar datora unui singur eveniment politic. S-ar putea ca descoperiri viitoare să confirme teza emisă de Maria Chiţescu. Restrîngerea perioadei de îngropare a.tezaurelor prezentate mai sus la nn'i 2—4 e.n. implică şi inconvenientul că Β -ar putea deduce pe această bază că în următorii ani ai domniei lui Augustus circulaţia mo­ nedelor romane n-ar fi lăsat nici un fel de vestigii în Dacia. Luînd, dim­ potrivă, în considerare îngroparea succesivă a tezaurelor, putem a¬ precia cu oarecare aproximaţie pentru fiecare etapă cuantumul de mo­ nede în circulaţie. în cei 23 de ani ai domniei lui Tiberius au fost îngropate numai 4 tezaure (Tabelul 2): 2 în s ud-estul Transilvaniei, de-a lungul Oltului la o distanţă de circa 40 km unul de celălalt (Augustin şi Fotoş)în 37 e.n. şi alte două in Moldova, pe afluenţii Şiretului, unul pe malul sting (Pîn- ceşti, pe pîrîul Soci) în 14/15 e.n., al doilea în 15/16 e.n. pe un aflu- ent din dreapta rîului (Fiţioneşti, pe pîrîul Zăbrăuţ). In ambele tezaure moneda cea mai recentă a fost emisă la Lugdnnum. Nu se poate preciza dacă identitatea datei finale a tezaurelor de pe Olt, ca şi apropierea da­ tei celor din bazinul Şiretului are altă explicaţie decît cea a unei simple coincidenţe. între 14-54 e.n. se emit foarte puţine tipuri de denari, aşa încît este firesc ca numărul lor să fie cu totul redus. Nu mai cunoaştem nici un tezaur pînă în 71 e.n. cînd se încheie două tezaure din Moldova, găsite îh săpăturile arheologice de la Poiana şi Diacon. Tezaurul de la Bozieni, în care cea mai recentă monedă dateazS din 69-70 e.n., ar putea să fi fost pus tot atunci la adăpost, deşi multe piese n-au putut fi datate din cauza stării slabe de conservare. Tot cu emisiuni de. la Vespasian se încheie şi cinci tezaure din Transilvania (Hunedoara, jud.Covasna, Sf.Gheorghe, Şapte Sate şi Satulung); cu e¬ misiuni de la Titus sau Domiţian se încheie trei tezaure (jud.Haţeg, Cos­ te şti şi Marc uşa); cu cele ale lui Domiţian trei tezaure din Transilvania (Cernatu de Sus, Pasul Vulcan, Grădiştea Muncelului Π) şi unul din Ol­ tenia (Poiana): cu monede de la Nerv a două depozite (Dobîrca şi Hune­ doara), iar două cu piese de la Traian (Orăştie şi Grădiştea Muncelului). Se constată că în Transilvania tezaurele provin cu precădere din sud—est şi din regiunea Munţilor Orăştiei, deci din regiuni cu numeroase fortificaţii şi aşezări geto—dace, iar în Moldova ultimele trei decenii ale sec, 1 e.n. nu mai cunosc descoperiri monetare. Dealtfel încetarea lo­ cuirii aşezării de la Poiana16 arată că aceasta a fost distrusă şi depo­ pulată . Descoperirile izolate de monede de argint şi bronz nu sînt conclu­ dente pentru istoria'economică a sec.I e.n., nefiind precizabilă data pînă cînd au fost în circulaţie, cu excepţia celor găsite în complexe în­ chise, cum sînt cele provenite din aşezări şi fortificaţii dacice. Majori­ tatea acestor descoperiri,, după cum a arătat l„Glodariu, se datează cu mulţi aid înainte de încetarea aşezării sau a fortificaţiei respective1?. Numai monedele cele mai recente, descoperite izolat îh săpăturile arheo­ logice de la Poiana coincid cu data la care a fost părăsită aşezarea18. în puţinele cazuri (Poiana, Zimnicea, Orlea) în care sînt databile,mone-

40 www.mnir.ro dele isolate oferi unele indicii despre oscilaţia comerţului si extensiu­ nea ariei monedei respective. Monedele de aur emise fn sec.I e.n. n-au cuprins tot teritoriul lo­ cuit de dac o-geţi; ele lipsesc fn afara arcului carpatic. Spre deosebire de tezaurele de argint, care după cum am văzut, s-au găsit cu precădere in jud. Hunedoara şi s ud-est, din descoperirile de piese de aur, 13 se afli fn Banat (Tabelul 3). Ele anihilează, aşadar, disproporţia dintre cantitatea descoperirilor din Transilvania şi Banat. Din punct de vedere valoric, tezaurele cu monede de aur le depăşesc pe cele de argint: cei 32 de aurei descoperiţi la Timişoara reprezintă 800 de denari (un aureus fiind egal cu 25 denari), iar cei 57 de la Palanca, 1425 de denari; fie­ care descoperire izolată de aureus poate fi echivalată cu un depozit de 25 de denari. Tabelul 3

Monedele de aur de la Augustus pfnă la Traian descoperite fn Dacia

Locul de desco- Eşalonarea cronologică perire Aug. Tib. CaL Clau. Nero Otho Vit. GaL Ves. Tiu Dom. Tra.

Socol1 1 Borosneul Mare2 Bicsad3 Densuşi4 Dulău? Ffrliug6 Negre ni? Plosic8 Vărădia9 Braşov10 1 Sutpaul11 1 Rfsnov12 1 Rebenberg13 1 Bologa14 1 1 Fîrliug15 1 1 Ploscic16 1 Boroşneul Mare1? Braşov (xnprejurirai18 Moldova Veche19 Palanca20 Potoc21 ' Proştea22 Pane iova23 1 Bucium24 1 Gherla25 1 Vărădia26 1 P.îşnov27 1 Timişoara28 32 Palanka2^ 3 1 5 17 2 11 6 5 7 Total: 32 4 1 5 25 2 1 5 14 12 8 9 ·/. www.mnir.ro Bibliografie 1 I.Berkeszi, p. 39. 2 Z.Székely, p.26. 3 SCŞCluj, 1955, 1-2, p. 128/21. 4 V.Mihaly de Apşa, p.128. 5 I.Berkeszi, p.18. 6 NK, XI, 1912, p.17. 7 AVSL, ΧΠ1, 1876, p.273. 8 I.Berkeszi, p.33. 9 I.Berkeszi, p.44. 10 KorrVSL, X, 1887, p.93. 11 AVSL, ΧΠ1, 1876, p.298. 12 KorrVSL, V, 1882, p.80-81. 13 L.BBhrn, p.320. 14 AKÔG, XXXIII, 1865, p.123. 15 NK, XI, 1912, p.17. 16 I.Berkeszi, p.33. 17 Z.Székely, p.26. 18 KorrVSL, V, 1882, p.93. 19 I.Berkeszi, p.28. 20 I.Berkeszi, p.31-32. 21 I.Berkeszi, p.34. 22 Gy.Miksa, p.46. 23 I.Berkeszi, p.33. 24 "Musaica", XVII, 1966, p.42, nota 60. 25 "Musaica", XVII, 1966, p.42, nota 60. 26 B.Milleker, Π, p.70-71. 27 "Musaica", XVII, 1966, p.42, nota 61. 28 „Neue Temesvarer Zeitung", 13 Okt. 1899. 29 Din Nera (Zeitung), nr.21, 1898.

Din confruntarea eşalonării cronologice a monedelor de aur cu cele de argint rezultă că în tezaurele de denari îngropaţi între 14 şi 100 e.n., lui Nero îi revin numai 1,6 monede pe an, iar împăraţilor din dinastia Flaviilor, tocmai înzecitul acestora, adică 16,4 piese (Tabelele 2 şi 3).Me­ dia monedelor de aur . e ridică în timpul lui Nero tot la 1,6 monede pe an; în timpul Flavilor scade însă la 1 ,1 . Atît monedele de aur, cît şi cele de argint indică deci o intensificare în Dacia a circulaţiei monetare în timpul iui Nero, reflectînd desigur şi schimbarea sistemului ponderal. în contrast cu numărul relativ mic de monede, cantitatea produse­ lor de lux importate în Dacia creşte în a doua jumătate a sec.I e.n. , mai ales în ultimul pătrar1^. Ele apar cu precădere în aşezările ?i fortifica­ ţiile daco-getice, ceea ce se constată şi la tezaurele monetare de argint datînd din^această perioadă: dintre cele 23 de tezaure (Tabelul 2), numai 4 (Fitioneşti, Fotoş, Augustin şi Mărcuşa) nu se află pe teritoriul unor aşezări sau în vecinătatea lor. Creşterea produselor de import şi dimi­ nuarea numărului monedelor reflectă o schimbare in concepţia economică a populaţiei din nordul Dunării de Jos, moneda primită pentru produse

42 www.mnir.ro interne fiind folosită fn măsură din ce fn ce mai mare pentru cumpărarea de produse finite, ceea ce reprezintă un stadiu mai avansat al vieţii e¬ c on ornice. Dacia ajunge să reprezinte, din ce fn ce mai mult, fn comer­ ţul lumii antice, nu numai o sursă de materii prime, ci şi un important debuşeu pentru produse finite20. Confruntfnd informaţiile ce rezultă din eşalonarea cronologică a te­ zaurelor descoperite fn Dacia cu izvoarele literare şi epigraf ice.consta­ tăm că intervalul de la Tiberius pînă la Vespasianus fn care lipsesc de­ pozitele monetare coincide fn parte cu o perioadă c£nd daco-geţii care trăiau "independenţi" după cum relatează Iordanes (Getica,69) nu mai tăceau incursiuni în sudul Dunării"1 . Este de fapt o perioadă de refa­ cere a potenţialului economic, Ση care se creează premisele ridicării Daciei la o putere ce pune în ultimul pitrar al sec.I e.n. "din nou în cum­ pănă însăşi stăpînirea statului roman îh Balcani''22. Dacă pentru un răstimp în care nu se dau lupte pe teritoriul Dacièi este firesc să nu se

îngroape depozite mone:arer este. dimpotrivă, surprinzător că tributul plătit daco-geţilor în timpul lui Dcmitianus nu se reflectă în tezaurele monetare, căci dacă avem în vedere toate- emisiunile cu numele lui Do­ miţian, incluzindu-le şi pe cele bătute cu nuuTe.'e său sub Vespasianus şi Titus, constatăm o diminuare a 'âtru.nderii emisiunilor romane în com­ paraţie cu proporţia celor anterioare-3. Din compoziţia tezaurelor din sec.I e.n. rezultă că media anuală a monedelor de la Domitianus variuzî îi.tre minima de 0,73 şi maxima de 1.33 (primul tezaur de la Grâ'uţU'.-. Muncelului în care media anuală e de 9,46 nu este concludent deoarece nu ni se dă numărul monedelor lui Vespasianus, despre care se r/>er;:i?nesză că erau multe).pe cînd la cele ale lui Titus minima este de } ţi maxima de fc, iar ia ale lui Vespasianus de 2,1 şi 9.6 monede pe an: Media anuală a fost stabilită pe baza tezaurelor din următoarele lo­ calităţi: Ve spasianus Titus Domitianus Pasul Vulcan " - * ' 0.66 (10) Grădiştea Muncelului 8.0 'Hi; 1 .33 (20) Hunedoara ;.i ii: 3,:· (ti 0.86 (13) Oră ştie 5." il1} 0.73 (11) Grădiştea Muncelului-"" . : ; t> - ; ^,36 (142) Urmărind repartiţia emisiu»ijoy disast.if i FiMvil.-r ir. 15 tezaur rheie cu nonede din sec .11-11! «·.-. r*.v·..::·? . c situaţie similară: Vescasiar.us Tifjs Domitianus Alba lu lia 3. S (3?1 •i.5 (9) 2,4 (36) Dîmbău 2.9 (29: 2,5 (5) 0,66 (10) Sălaşuri 24.4 (244) 39,0 (78) 19.9 (269) Grostavăţ 0,90 (9) 0,50 (1) 0,80 (12) Frînceşti 27.09 (279) 19.0 (38) 5.73 (86) Ardeoani 1,6 (16) 2,0 (4) 0,13 (2) Bîrgăoani I 4,6 (46) 4,5 (9) 1,40 (21) Bîrgăoani II ... 1,2 (12) 2,5 (5) 1 ,06 (16) Munteneşti Ι-Π 6,7 (67) 4,0 (8) 0,73 (1)

43 www.mnir.ro Vespasianus Titus Domitianus Honesti 0,7 (7) 0,5 (1) - Alecus25 , 0,8 (B) - 0,40 (6) Hunedoara26 0,2 (2) 1,0 (2) 0,13 (2) Reghin27 3,05 (35) 2,05 (5) 1,0 (15) Tibodu28 2,03 (23) - 0,26 (4) Vişea29 1,0(10) 0,5(1) 0,46(7) Proporţia acestor din urmă ar fi şi mai redusă dacă am exclude monedele emise pentru Domitianus fn timpul lui Vespasianus şi Titus. Nu­ mărul mare de monede emise de Vespasianus, găsite fn tezaurele din Dacia, nu pot fi privite ca un reflex al subsidiilor pe care le-ar fi plătit romanii dacilor înainte de Domitianus30, de vreme ce nici sumele plătite oe Domitianus nu au influenţat compoziţia tezaurelor monetare. Scăderea bruscă a cantităţii monedelor emise de Domitianus nu este ceva specific numai tezaurelor din Dacia, întfinind aceeaşi situaţie şi la tezaurele din Germania31 , de unde se poate deduce pentru perioada 81-96 e.n. o diminuare generală a comerţului dintre Imperiul roman şi popoarele libere,determinată de luptele dintre romani şi germani, pre­ cum şi de cele dintre romani şi daci. O parte din nominalele existente în Dacia în sec.I e.n. au consti­ tuit, după părerea lui D.Protase, nucleul unor tezaure îngropate în pro­ vincia Dacia. Calculînd procentul la 11 tezaure de acest tip, autorul a constatat că din totalul de 3077 de piese, 1631 (= peste 52%) se datează înainte de Traian şi numai 1446 de la Traian pînă la Constans32. Pentru a demonstra că aceste tezaure nu au putut fi acumulate după organizarea provinciei Dacia, D.Protase le confruntă cu descoperirile izolate, ară- tînd că monedele republicane găsite izolat în aşezări şi cimitire datate după 106 e.n. "reprezintă abia 1%", iar cele "de la Nero pînă la Nerva nu depăşesc 4-5%", de unde concluzia că "monedele romane emise pînă la Traian au circulat ... pe teritoriul provinciei nord-danubiene în nu­ măr mult prea mic, pentru ca din ele să se poată strînge în tezaurele ana­ lizate un stoc de piese atît de mare"33. Pentru ca eceastă concluzie să poată fi acceptată ar fi trebuit să se demonstreze că există o corespon­ denţă cantitativă între tezaurele monetare şi descoperirile izolate din Dacia în sec.I î.e.n. -HI e.n. Dar totalul pieselor provenite din desco­ peririle izolate din Dacia nu se ridică decît la aproximativ 1 ,5%din suma pieselor găsite în tezaure: astfel, în 1955 se cunoşteau 112 tezaure cu- prinzînd peste 16500 de monede şi 114 descoperiri izolate cu numai 266 de piese34. Situaţia nu este sensibil alterată nici în urma descoperirilor din ultimele două decenii3^. Prin natura lor, tezaurele monetare, puse la adăpost în mod deliberat, nu pot fi raportate din punct de vedere can­ titativ la descoperirile izolate care reprezintă doar pierderi cu totul in­ cidentale. Numai din punct de vedere cronologic cele două categorii de descoperiri prezintă în linii mari aceleaşi trăsături. Pe de altă parte, procentul ridicat stabilit de D.Protase ca reve­ nind în tezaure emisiunilor dinaintea domniei lui Traian se datorează includerii şi a depozitului de la Hunedoara, care are o compoziţie deo­ sebită de a celorlalte depozite monetare, fiind format din 25 de drahme

44 www.mnir.ro din Dyrrnachium si A polio nia, 1033 de denari emisi Între 229/217 - 42 î.e.n., după care urmează un hiatus de peate 100 de ani, tezaurul con- tin uîndu-se cu 49 de denari ce se eşalonează de la Nero pînă la Gallie- nus si cu 5 monede de bronz: 2 emise în sec.DU la Nicaea şi 3 de la Con­ statas. Dacă am face abstracţie de acest tezaur, care probabil a fost în- 'propat de două ori, celelalte 10 tezaure luate îh discuţie de D.Protase ar însuma numai 1965 de monede. Dintre acestea epocii dacice i-ar re­ veni 573, proporţia schimbîndu-se la 29% fată de 71%, ceea ce ar fi un raport valabil pentru majoritatea tezaurelor. Stabilind procentajul emi­ siunilor de dinainte şi de după Traian în 5 tezaure luate la întîmplare de pe teritoriul provinciei şi în 5 tezaure din Dacia liberă, aproximativ con­ temporane (îngropate în a doua jumătate a sec. al Π -lea şi primele dece- •nii ale sec. al ΓΠ -lea e.n.), am constatat că, cu toate deosebirile îh compoziţia diferitelor tezaure, în medie emisiunile dinaintea lui Traian ating 22,52% (1634 înainte de Traian dintr-un total de 7254; vezi Tabe­ lul 4). Această proporţie nu este specifică Daciei, dat fiind că şi tezaure din alte regiuni se prezintă similar:

Emisiuni, pînă la Traian Totalul monedelor Locul descoperirii nr. % descoperite

438 41,05 1067 Vyskovce36 43 36,44 118 Brigetio37 655 31,95 2050 Vukovar38 7 12,07 58 Szombatbely39 8 11,11 72 M6r Felsodobos40

fn momentul transformării Daciei îh provincie romană existau aici, :ără îndoială, anumite cantităţi de monede romane, iar daco-geţii care, în timpul luptelor, au trecut de partea romanilor41 şi-au putut păstra a¬ verile. Dai tot atît de sigur e că armaşii coloniştilor veniţi în provincia Dacia au adus cu ei capitaluri însemnate, dintre care nu puteau lipsi mo­ nedei» de argint emise îh sec.I e.n., căci colonizarea provinciei a avut loc înainte de întoarcerea împăratului Traian la Roma, cînd "a dat ordin să se topească toată moneda uzată"4*-. Cea neuzată a putut rămîne îh cir­ culaţie şi după retragerea monedelor tocite, aşa încît chiar şi după dis­ poziţia dată de Traian erau acceptate şi tezaurizate împreună cu emisiu­ nile republicane şi monedele emise în sec.I e.n.43. In stadiul actual al cercetărilor nu se poate aprecia cîte dintre monedele republicane şi din­ tre cele emise în sec. I e.n. au existat îh Dacia înainte de 101/102, şi cîte au pătruns ulterior. Faptul că în tezaurele îngropate îh sec. al Ii­ le a găsim drahme din Lycia emise în timpul lui Domitianus şi Nerva, a¬ lături de cele emise în timpul lui Traian44, şi că primele lipsesc în tezaurele îngropate înainte de anul 100 e.n.4* ar fi un indiciu că şi de­ narii unora din aceste tezaure au fost aduşi după organizarea provinciei Dacia. Dimpotrivă, acele tezaure îngropate după organizarea provinciei (de ex. Hunedoara46 şi Tisa47), a căror structură (un nucleu compact de denari din pi hua jumătate a sec.I î.e.n., prezenţa unor - tetradrahme

45 www.mnir.ro Tab«?luï 4 Towiure monrtare rtln provincia Dacia şi Daria li horă ro rupritvl monede înainte si dupu Traian

Κ s π I ι» η a r « a cronol»jficS Nr. total Locali talpa

,, kl . .... ,-. „ ... Traian Ifcwl. Art.P. MAiir. 180- al mone,- U.r. Niîro Cal. (Mho Vit. Ves. TiL l>xn. Nor.—τ—.—;—τ- . ,, Total , , AL ηιπ.ι Ηυρι. 1*νρχ. 2 35 dekrr pfhă. ,ΠΟ '™ bTraJaà -1 Alb.i Iiilia1 2 1 1 Î8 36 3 M 160 124 Τ) TÎÔ 10 4 604 01 (15,φ) c 0 •y 1 29 rj 10 1 II 33 2 1 35 55 (*0,07) 2 14 244 7» CO ï(l I 396 Să. 1 si if H ri-' 20 7 269 1498 3200 725(22,65) G rosla vă. ţ'' C 1 9 1 12 fi 23 11 76 154 394 35(10,94) Frînoo.'jl i ' o Ί 7 7 279 38 86 1 ) 2 » 126 202 221 228 120 1365 435 01,13) Aπ Iron ni'' 1 16 4 2 24 24 17 6 96 23(23,^6) Βfrfrăcani T? > 1 1 2 46 9 21 7 0 60 -.ι 152 18-5 5 451 89(19,88) & ΠΠΪΪΓΓΚκί:-Ι·>;κι.ΙΙΜ'Ϊ 11»" II 3 12 şŞ iIeC "%S 6C î3l1 tşŞ 80 55 70 256 44(17,19) ,.·. 1 ·> 4 t 1 Mmilk, VI. 1 «71-l 87 3. p.24-40. 2 SCN, I. |0',7, p. I I »~l 12. J AMN. Π, l«>r>5. p.2C«i-:?04. I "Mi: lorit a" , ». 1071. p.-10-47. 'i A'-nd.li.)m.' ro-5( ,,:r,i. , I').18-1042, p.41-91. 6 "( arpi'.M", II. I'»»,«), p.l7')_18). 7 "Cnpic.i", I, I 'ICS, p.JO'i-231; IJ, I960, p.M7-170. 8 "Cirpica" , I, 1'H.S, p.ao-i-2 J| ; II, I0ft<), p.171-178. 9 MA. I, 1060. p. ic?. 10 SCN, VI, 107-,, p..'10-221.

www.mnir.ro thasiene şi a unor drahme din Dyrrhachium şi Apollonia) coincide intru totul cu a tezaurelor îngropate în Dacia liberă, pot fi atribuite populaţiei autohtone, constituind probabil acumulări făcute de-a lungul mai multor generaţii48.

NOTE

1 V.PÀRVAN, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926, p. 647-683; Istoria României, I, 1960, p.90-136; M.RUSU, în"Acta Mu- sei Napocensis" (îh continuare: AMN), IX, 1972, p.29-52; I. GLODA- RIU, Relaţiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1973, p. 10-32. 2 Pe lingă cele 76 de tezaure prezentate de noi în "Jahrbuch fiirNurnis- matik und Geldgeschichte" (prescurtat: JNG), 17, 1967, p. 133-135 am luat în calcul următoarele:

Locul de des­ Nr. mone- . _ , , Data finală Bibliografia coperire delor

Moisei ++ 5 92 i.e. n. JNG, 17, p. 149/92. Brînceni •H- 6 89 i.e. n. " Dacia", XVII, 1973, p.407/27. Bălăneşti 4+ 20 78 î.e. n. SCN, Π, 1958,p. 154-156/4, Segarcea 4+ 8 72 i.e. n. "Dacia",XVIL 1973, p. 410/40.. Amărăşti ++ 4 72 i.e. n. JNG, 17, p.142/4. Conteşti 4+ 7 71 î.e. n. "Dacia",XVIT. 1973, p. 407/30. Sucusigi +4- 23 71 î.e. n. "Dacia", XVL1972, p, 367/45. Hotăroaia 4+ 9 71 î.e. n. " Dacia", XIX, 1975,ρ . 313/42. Chitoran ++ 13 60 î.e. n. "Dacia, Vn, 1963, p. 592/13; XV, 1971 ,p.402/27. Molfeni ++ 10 58 î.e. n. "Dacia", XIX, 1975, p. 313/44. Dunăreni +4-128 55 î.e. n. "Dacia", XV, 1971 ,p.403/33. Tîrnava + 21 49/48 te.η. SCN, IV, 1968,p.381-383. Orbească de Jos 143 48 î.e. n. S CIVA, 25,1974..ρ . 265 -27 5. Tîrnava 148 46 î.e. n. SCN, VI, 1975, p.41-54. Sprîncenata 116 45 î.e. n. "Dacia",XIX, 1975,p. 313/49. Roieşti ++ 34 43 î.e. n. 13SNR, XIII, 1916, p.43/65, Trarsilvania + 45 42 î.e. n. NIC, II, 1903, p.16. Fîhtîhele ++ 10 38 î.e. n. " Dncia" , XVL 1 972,ρ . 366/36. Vişina 146 38 î.e. n. " Dacia" , XVI ,19Y2, p. 363/51. Jegălia 457 37 î.e. n. Dacia" , XVI, 1972. p. 303/316. Cornii de Sus ++ 7 36 î.e. η. •'Dacia", XII, 1968, p. 452/40. Vlădiceni ++ 3 32/31 î.e. n. "Dacia", XVI, 1972, p.368/52. Dăieşti ++ 18 sec.I î.e..n . "Dncia", V, 1961 ,p.403/33. Vezi şi Tabelul 1 . + înseamnă că o parte din tezaur s-a risipit; ++în­ seamnă că cea mai mare parte a tezaurului s-a risipit. 3 Tabelul 1, nr.1, 3, 5, 7, 9, 10, \2, 14-16, 20-23, 25-29.

www.mnir.ro 4 Β. MIT REA, Dec ouvertes de monnaies antiques et byzantines en Rou• manie, în "Dacia", N.S.,X-XLX, 1966-1975. 5 Tabelul 1, nr.2, 4, 6, 8, 11, 13, 17-19, 24. 6 C.DA1COVICIU, Istoria României, I, p.316-338 (bibliografia princi• palelor lucrări tot acolo, p.338-341); H.DAICOVICIU, Istoria Ro­ mâniei, Compendiu Bucureşti, 1969, p.41-47; idem, Histoire de la Roumanie, Edition Horvath, 1970 , p.43-47; R.VULPE, Istoria poporului român. Bucureşti, 1970, p.53-56; I.GLODARIU, op.cit., p.96; C.C.GIURESCU, D.C.GIURESCU, Istoria românilor, Bucu­ reşti, 1974, p.60-62. 7 I.GLODARIU, op.cit., p.52-86, 233-248. 8 Ibidem, p.27-52, p.181-233. 9 Ibidem, p.86-87. 10 I.H.CRIŞAN, Ceramica dac o-getică cu specială privire In Transil­ vania, Bucureşti, 1969. 11 K. REG LING, "Zeitschrift f Ur Numismaţi*", XXIX, 1912, p. 217-218; ST.BOLIN, "Bericht rom.-germ. Kommission", XIX, 1929, p. 101¬ 102, 130; B. MIT REA, "Dacia", IX-X, 1941-1944, p.329-393; idem, "Studii şi cercetări de numismatică" (prescurtat: SCN), II, 1958, p. 201 , 211, 221 ; D.PROTASE, Problema continuităţii in Dacia în lu- jnina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti, 1966, p.99;LWINKLER,

JNG, 17v 1967, p.137; I.GLODARIU, op.cit., p.99. 12 A.SEGRE, Metrologia e circulazdone monetaria degli antichi,Bologna, 1928, p.372; D.PROTASE, op.cit., p.99. 13 ST.BOLIN, op.cit., p.130. 14 K.HOREDT, Die dakischen Silberfunde, "Dacia" Ji.S.,XVll,1973,p. 151-152, cf. şi p.132. 15 M.CHIŢESCU, SCN, VI, 1975, p.55-61 (cu bibliograf ia completă a problemei). 16 B. MIT REA, SCTV, VID, 1957, p.166-177. 17 I.GLODARIU, op.cit., p.96. 18 . B. MIT RE A , op.cit., p.167j169. 19 I.GLODARIU, op.cit., p.61-83. 20 Ibidem, tabel 1-4, p.57-58. 21 C.DAICOVICIU, Istoria României, I, p.290-293. 22 Ibidem, p.293; c\ TACITUS, Agricola, 41. 23 I.G.SEIDL, "Ôsterreichische Blatter filr Literatur und Kunst" (pre­ scurtat: ÔBLK), D/, 1847, p.112; M.J.ACKNER, "Mitteilungen der k.k.Centralcomission"(prescurtat MCC),1,1856,p.99. 24 Pentru bibliografie vezi Tabelul 4. 25 "Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenblirgische Landeskunde, (prescurtat: KorrVSL), ΠΙ, 1880, p.65. 26 "Numizmatikai KSziany" (prescurtat: NK),IV, 1905 ,p.46; V, 1906,ρ.137-139. 27 Archiv des Vereins flir siebenburgiscbe Landeskunde"( prescurtat: AVSL, LX, 1870, p.52-63. 28 "Archiv fiir Kunde besterreichischer GeschichtsqueUen" (prescurtat: AKOG), ΧΠΙ..1854, p.137-138. 29 NK, VII, 1908, p.210. 48

www.mnir.ro 30 R.VULPE şil.BARNEA, Din istoria Dobrogei, Bucureşti, 1968, p. 62, nota 168; prof. R.Vulpe are în vedere textul din Iordanes, Ge­ tica, ΧΠΙ, 76; Ş.SANIE, "Memoria antiquitatis" (prescurtat: MA), I, 1969, p. 163, emite ipoteza că textul din Tacitus, Historiae, ΓΠ, 62, 2, exprimă o situaţie de clientelă a dacilor faţă de romani. 31 K. REG LING, ZeitNum, XXIX, 1912, p.232-233. 32 D.PROTASE, op.cit., p.98. 33 Ibidem, p.98. 34 I.WTNKLER, "Studii şi cercetări ştiinţifice - Cluj" (prescurtat: SCŞCluj), ser.UI, VI, 1954, 1-2, p.46. 35 I.GLODARIU op.cit., p.97, nota 260, p.276-297. 36 V.ONDROUCH, Der romische Denarfund von Vyskovce aus der FrUh- kaiserzeit, Bratislava, 1934, p.60-106. 37 L.BARKÔCZI şi K.BIRÔNÉ SEY, NK, LXU-LXIU, 1963-1964,p.4-6, 38 "Vjesnik za arheologtju i bistoriju dalmatinsku" , LI, p.241 şi urm. 39 I.SZ.CZEGLEDY, NK, LX--LXI, 1961-1962, p.19. 40 J.FITZ, NK, LVin-LIX, 1959-1960, p.16. 41 CASSIUS DIO, LXVIII, 11; cf. C.DAICOV1CIU, Istoria României, I, p.309. 42 CASSIUS DIO, LXVTU, 15; P.L.STRACK, Untersuchungen zur τ'ό- mischen Reichsprăgung des zweiten Jahrbunderts, I, Die Reicnspră— gung zur Zeit des Traian, Stuttgart, 1931 , p.2, 181-182. 43 K.REGLING, ZeitNum, XXIX, 1912, p.220-235; ST.BOLIN, "Be- richt, rom.-germ. Kommission", XIX, 1929, p.98-104, 130; vezi şi tezaurele citate la notele 36—40. 44 K.REGLING, op.cit., p.235-237; I.MOLNAR şi I.WTNKLER, AMN, Π, 1965, p.286, nota 17-18. 45 I.GLODARIU, op.cit., p.253-259. 46 Vezi nota 26. 47 "Sargetia" , VU, 1970, p.30-39. 48 M.MACREA, "Anuarul Institutului de Studii Clasice", UI, 1936-1940, p.229 şi urm.; D.PROTASE, "Congresso Internazionafe di Numisma­ tica, Π, 1965, p.430; idem, Problema continuităţii..., p.99. *N.R. Lucrarea a fost încheiată îh anul 1976.

CONTRIBUTIONS NUMISMATIQUES À L'HISTOIRE DE LA DACIE AU Ier SIÈCLE n.è.

Résumé

L'analyse des trésors enfouis depuis l'époque d'Auguste jusqu'en 102 n.è. démontre que 29 d'entre eux appartiennent à l'époque d'Auguste (voir tableau no 1), 4 au règne de Tibère et 19 s'encadrent dans la pé• riode qui s'étend de Vespasien à Trajan (voir tableau no 2). A côté des monnaies en argent on a trouvé en Dacie aussi des monnaies en or (voir

49

www.mnir.ro tableau no 3). La majorité de ceux-ci proviennent de Banat ob on ne con• naît aucun trésor en argent enfouis entre 14 et 100 n.è. La réduction du nombre de trésors à la fin du Ier siècle av.n.è. et dans la première moitié du Ier siècle n.è. peut être attribuée à une certaine régression dans la vie économique, déterminée par les lutte: internes et externes après lamort de Bourebista. L'absence de trésor- enfouis entre 14-70 n.è. s'explique aussi par le nombre bien réduit de deniers émis par les héritiers d'Auguste entre 14-54 n.è. Le pourcentage assez grand - 31,8% d'émissions du Ier siècle n.è, des trésors qui s'échelonnent entre l'an 14-100 n.è. et 8% pour les émissions d'Auguste, qui se trouvent dans les 18 trésors enfouis entre 27/20 av.n.è. - 12 n.è. (pour lesquels nous avons des informations suffisantes quant à l'établissement de 1 'écbelonnage chronologique des pièces) indique un. poids relativement grand des émissions contemporaines dans le circuit monnétaire, ce qui rend non admissible l'hypothèse que tout au long du Ier siècle n.è. des trésors formés seulement de mon• naies républicaines avaient pu être enfouis. On ne peut non plus être acceptée l'oppinion que les trésors en• fouis pendant le règne d'Auguste pourraient être mis en liaison avec l'expédition de Sextus Aelius Catus (à voir la note 15). Le petit nombre de monnaies enfouies pendant la seconde moitié du Ier siècle n.è. et avant les guerres des Daces pourrait être expliqué par la demande croissante de produits finis d'importation, pour le paiement desquels lès deniers coulaient de nouveau vers l'Empire. Une partie du fonds monétaire existent au Ier siècle n.è.a continué à circuler pour sûr pendant le Π ème siècle ; certains capitaux ont été pourtant amenés par les colons et on ne peut pas établir dans tous les cas, même si les trésors ont un grand pourcentage de monnaies du Ier siècle,si ceux-ci appartiennent à la population autochtone ou bien aux colons.

50

www.mnir.ro UNELE ASPECTE ALE CIRCULAŢIEI MONETARE DIN ZONA GURILOR DUNĂRII ÎN SEC. AL XII-LEA

de ERNEST OBERLANDER-TÂRNOVEANU

Publicarea mai susţinută în ultimii ani a descoperirilor monetare din sec. al XI-lea a permis o mai bună înţelegere a circulaţiei monetare din zona Gurilor Dunării în sec.X-XI^ . Perioada următoare nu s-a bucu­ rat de aceeaşi atenţie din partea cercetătorilor. In ciuda marelui număr de descoperiri monetare din sec.XTJ-XIII, ele apar mai rar în paginile publicaţiilor noastre, fapt care nu poate decît să limiteze cunoştinţele-a¬ supra circulaţiei monetare şi asupra acestei epoci istorice în general2. Prezenta lucrare, ca şi cele axate pe descoperirile de monede bi­ zantine din sec.Xrn-XIV pe care le-am pregătit3, încearcă să contribue la o cît de redusă îmbogăţire a datelor asupra acestui fenomen interesant. Pe de altă parte, ea încearcă să valorifice rezultatele a aproape doi ani de cercetări asupra unor importante loturi de mOnede din sec. XII-XUI, a căror publicare completă va mai dura încă multă vreme. Studiul pre­ zentat aici a cuprins un număr de 222 de monede bizantine emise între anii 1092/93 şi 12044, în covîrşitoarea lor majoritate inedite. Monedele se păstrează în colecţiile numismatice ale Muzeului Deltei Dunării din Tulcea, ale Institutului de Arheologie din Bucureşti,ale Mu­ zeului de Istorie din Galaţi, în colecţia Mănăstirii Cocoş (com.NiculiţeL jud.Tulcea), ca şi într-un număr de colecţii şcolare şi particulare din judeţul Tulcea, între care amintim pe cea a Liceului din Isaccea şi co­ lecţiile dr. Dorin Nicolae şi ing. Eugen Pestriţu?. Atribuirile şi clasificarea materialului s-au făcut urmînd catalogul lui M.F.Hendy, Coinage and Money in Byzantine Empire - 1081-1261, lu­ crare de referinţă asupra emisiunilor monetare bizantine din sec. ΧΠ- ΧΙΠ. în acelaşi timp am ţinut seama şi de unele critici şi completări care s-au adus acestei lucrări, ca şi de unele observaţii pe care le-am făcut în urma studierii materialului numismatic^. Lotul cercetat prezintă următoarea compoziţie: A. Alexios I (1081 -1118) - 70 exemplare (62 a^pri trachea de bilon şi 8 tetartera) .

I. Aspri trachea de bilon: II. Tetartera 1 Const., em. 1, 1 ex. 6 Const., tip Β, 1 ex. 2 Const., em.3,25 ex. 7 Const., tipC, 1 ex. 3 Const. , em. 4,27 ex. 8 Thess., em.1 , 4 ex. 4 Thess.-inedite, 4 ex. 9 Thess., em.3, 2 ex.

5 Philippopolis ? 4 ex.

Lucrarea a apărut într-o versiune mai restrînsă în "Dacia",NS., 23, 1979, p.265-273. www.mnir.ro Β. loan al Il-lea (1118-1143), 70 exemplare (69 aspri trachea de bi- lon şi 1 tetarteron). I. Aspri Trachea de bilon; Π» Tetartera; 1 Const., em. 2, rar.A, 16 ex. 5 Const., em. 1, 1 ex. 2 Const., em. 2, var.B, 50ex. 3 Const., em. 2, var.?, 1 ex. 4 Thess. , 2 ex. C. Manuel I (1143.1180), 73 exemplare (69 aspri trachea de bilon şi 4 tetartera). I. Aspri trachea de bilon; Π. Tetartera; 1 Const., em.1, var.A, 39 ex. 11 Const., em.1, tip D. 1 ex. 2 Const., em.1, var.B, 18 ex. 12 These., sist.greu, tip A, 3 Const., em. 1 , var. ? , 1 ex. 2 ex.(dintre care unul sur- ("clipped"). frapat peste Alexios I). 4 Const., em.2, var.A, 1 ex. ™ Atelier grecesc ne précisai. 5 Const., em.2, var.B, 1 ex. 1/2 tetarteron,tip B,1 ex. 6 Const., em.3, faza I, var.B, 3 ex. 7 Const., em.4, var.A, 3 ex. 8 Const., em.4, var.B, 1 ex. 9 Const., em.A, var.C, 1 ex. 10 Const., em.4, var.?, 1 ex.("clipped"). D. Andronic I (1180-1185). 2 exemplare as pron trachy de bilon şi 1 tetarteron. 1 Const.,var.A, 1 ex. 2 Tetarteron, tip B, 1 ex. E. Isaac Π (1185-1195), 2 exemplare (aspri trachea de bilon): 1 Const., tip Β, 1 ex. 2 Const., tipC, 1 ex. F. Alexios al ΙΠ -lea (1195-1203), 5 exemplare (3 aspri trachea de bilon şi 2 tetartera). I. Aspri trachea de bilon: II Tetartera 1 Const., var.I, 1 ex. ("clipped") 4 Const.C.Morrisson,CBNP, 2 Const., var.n, 1 ex. (" clipped") II,p.755, 65, Lex. 3 Const., var.?, 1 ex. ("clipped") 5 Thess., 1 ex.

După cum se observi şi din lista de mal sus, atenţia noastră s-a îndreptat asupra monedelor de bilon şi bronz, lăsînd de o parte pe cele de aur şi electron7. Monedele studiate de noi provin din descoperirile făcute lalsaccea, Niculiţel, Rachelu, Mănăstirea Cocoş, Troesmis-Cetatea de Vest (com. Turcoaia), Măcin, Valea Teilor, Tulcea, Nufărul, Ostrov (jud.Tulcea), Chilia şi într-o serie de alte localităţi, neprecizate, din jud. Tulcea°. Localităţile din zona limitrofă Dunării sînt foarte bine reprezentate,deşi nu lipsesc descoperirile nici din cele aşezate în interior. Repartiţia des­ coperirilor monetare reflectă încă odată rolul important pe care 1-a ju- cai fjuviul îi; viaţa economică şi politică n vremii. De o importanţă do­ cumentară cu totui aeosebită sînt monedele descoperite .la Chilia, ele 52 www.mnir.ro atestînd existenţa unei aşezări din sec.XI-ΧΠ fn această parte a Deltei9. înainte de a trece la abordarea problemelor ridicate de circulaţia mone­ tară din sec. al ΧΠ -lea, pentru o mai bună înţelegere este necesară o scurtă trecere fn revistă a principalelor tendinţe care se manifestă în sec. al X1 ea. Circulaţia monetară din zona Gurilor Dunării pare să re­ flecte destui de fidel atît situaţia politico—militară din această regiune, cît şi evoluţia situaţiei generale a economiei Bizanţului în sec. al XI- lea^O. Stabilirea frontierei bizantine la Dunăre, ca şi vasta acţiune de organizare politică, administrativă şi militară care i-au urmat, dezvol­ tarea economică şi renaşterea vieţii urbane, restabilirea legăturilor cu celelalte provincii bizantine au contribuit la reluarea accelerată şi pe scară largă a circulaţiei monetare în vremea lui loan Tzimiskes şi Va- sile al Π -lea. Roadele politicii militare şi economice a lui Vasile al Π -lea nu au întîrziat să-şi arate efectele nici fn regiunea Gurii ar Dunării. Ca o ilus­ trare a amploarei reluării circulaţiei monetare în această regiune este faptul că în vremea lui Roman al III-lea asistăm la cea mai puternică în­ florire pe care a cunoscut-o în tot sec. al XI-le a ^ 1 . începfnd de la Mi- hail al IV-lea şi pînă în vremea lui Constantin al X-lea, cu mici oscila­ ţii de la o domnie la alta, criza economică şi monetară prin care trece Imperiul bizantin îşi face simţită tot mai puternic prezenta. Ea se mani­ festă atît prin continua reducere a cantităţii de monedă care circulă în zona Gurilor Dunării, cît şi prin reducerea valorii ei intrinsece, dove­ dită de scăderea continuă a greutăţii. în a doua parte a sec. al XI-lea circulaţia monetară în nordul Do- hrogei prezintă un aspect deosebit. Cantitatea de monedă aflată în cir­ culaţie fluctuează puternic de la o domnie la alta. Aceste oscilaţii sînt prea ample pentru a putea fi explicate satisfăcător numai de situaţia po­ litică de la Dunărea de Jos în vremea unuia sau altuia dintre împăraţi. Cele mai multe domnii din perioada 1067-1081 au fost prea scurte ca să permită luarea de măsuri eficiente pentru redresarea situaţiei politico- economice, înainte ca împăratul respectiv să fie detronat. De asemenea atacurile pecenege şi răscoalele populaţiei de la Gurile Dunării s-au succedat la intervale atît de scurte încît ar fi greu să credem că urmă­ rile lor negative nu s-au resimţit în mod obiectiv mai multă vreme. De­ sigur că evenimentele politico-militare au avut o influenţă însemnată a¬ supra circulaţiei monetare din această perioadă şi explică parţial aceste oscilaţii. Faptul este clar ilustrat de scăderea numărului de monede care circulă în vremea lui Mihail al VH-lea şi în timpul lui Alexios L Cu toate acestea, principala cauză a marilor fluctuaţii care se observă în circulaţia monetară din perioada 1067-1092 îşi află originea tot în criza economică a statului bizantin, fn încercarea lor de a rezolva dificultăţile financiare prin care trecea statul, împăraţii Roman al IV-lea şi Nichi- for al III-lea au recurs , printre altele, la emiterea unei mari cantităţi de monede de bronz, cu greutate mult redusă faţă de cele ale predece­ sorilor lor. fn contextul unei îmbunătăţiri provizorii a situaţiei politice ia Gurile Dunării, aceste monede au invadat literalmente piaţa mone­ tară din această zonă. Ele au pătruns, nu ca urmare a înviorării eco-

53 www.mnir.ro nomice, ci mai ales ca urmare a plaţilor făcute de împăraţii de la Con- stantinopol oraşelor din Paristrion. In ciuda situaţiei foarte tulburi prin care a trecut zona Gurilor Dunării în a doua jumătate a sec. al XI- lea, circulaţia monetară a continuat în mod neîntrerupt, dovedind conti­ nuitatea relaţiilor cu Imperiul bizantin, in acest'sens circulaţia mone­ tară ne permite să tragem unele concluzii asupra stăpînirii bizantine î această regiune. Pătrunderea monedelor emise de Alexios I în perioada 1081-1092, cunoscută ca cea mai dificilă etapă pentru stăpînirea bizan­ tină în Balcani, dovedeşte că cel puţin o parte a Dobrogei s-a menţinut

sub controlul Imperiului chiar şi în aceste condiţii^. De fapt, odată cu domnia lui Alexios intrăm într-o nouă etapă atît în istoria Bizanţului, cît şi în ceea ce priveşte circulaţia monetară în zona G urilor Dunării. Alexios I a întreprins o serie de măsuri administrative,militare şi politice care i-au permis să se salveze şi să prelungească existenţa Im­ periului bizantin. Intre acestea se numără şi victoria, decisivă pentru soarta Bizanţului, asupra celui mai periculos duşman din Balcani, pe­ cenegii, în 1091 , după ce timp de un deceniu au pus în discuţie stăpînirea bizantină în Balcani, triburile pecenegilor au fost definitiv înfrînte la Lebounion^ 3. Acest eveniment a permis apoi concentrarea eforturilor şi înfrîn- gereb rînd pe rînd a celorlalţi duşmani. La scurt timp după aceasta, în anul 1092/93 Alexios I a efectuat o amplă reformă monetară, care a reorganizat şi însănătoşit sistemul mo- netaro-financiar bizantin, punînd capăt haosului în care se prăbuşise moneda imperială îh a doua jumătate a sec. al XI-lea^4. După această schiţare a principalelor tendinţe care se remarcă în circulaţia monetară din zona Gurilor Dunării putem trece la urmărirea problemelor sec. al ΧΠ -lea. O primă problemă care se ridică în faţa cercetării este aceea a datei la care încep să circule în această zonă monedele emise după reformă. Descoperirile de la Păcuiul lui Soare^, ca şi tezaurul de la Silistra indică o pătrundere rapidă a noilor mo­ nede în Dobrogea. Şi în lotul nostru există un număr de monede din pri­ mele emisiuni după reformă, printre care una chiar din prima emisiune a atelierului de la Constantinopol1 ?. Cu toate acestea monedele din pri­ mele emisiuni post-reformă sînt foarte rare, de abia cea de a treia e¬ misiune a atelierului de la Constantinopol apărînd în cantitate mare. A¬ ceasta ne permite să tragem unele concluzii privitoare atît la circulaţia monetară din ultimul deceniu al sec. al XI-lea, cît şi la situaţia politică din Dobrogea în aceeaşi perioadă. Infrîngerea pecenegilor la LeboUnion şi reforma monetară nu a atras în mod automat şi schimbarea situaţiei de la Gurile Dunării. Normalizarea vieţii economice şi sociale după un de­ ceniu de necurmate lupte cu feudalii locali şi cu pecenegii nu se putea realiza de la o zi*la alta, cu atît mai mult cu cît întreg Imperiul bizantin era epuizat de efortul făcut pentru alungarea invadatorilor şi majorita­ tea regiunilor fuseseră devastate. Refacerea, care a începu' paşi ti­ mizi după 1091 , a fost întreruptă la scurtă vreme de apariţia la Dună­ rea de Jos a cumanilor, noii duşmani periculoşi ai Bizanţului.

54

www.mnir.ro fn 1094 aceştia au trecut fluviul şi au invadat şi ocupat Paristrio- nul, ajungînd cu prădăciunile pînă la Adrianopolis^ . Atacul din acest an este ultimul eveniment grav pe care 1-a cunoscut Dobrogea în vremea lui Alexios 1^9. Numai după înfrîngerea, alungarea invadatorilor şi in­ staurarea păcii la frontieră se vor crea premisele refacerii vieţii eco­ nomice şi sociale în zona de la Gurile Dunării. începutul acestei etape se plasează în anii de la hotarul sec. al XI-lea şi al XII-lea. Tot în a¬ ceastă vreme trebuie să fi început şi pătrunderea şi circulaţia pe scară largă a monedelor reformate emise de Alexios I2^. Marele număr de mo­ nede din emisiunile 3 şi 4 de la Constantinopol dovedeşte că procesul s-a desfăşurat rapid şi s-a extins în primele două decenii ale sec. al ΧΠ- lea. Cu excepţia atacului cuman din 1122, respins cu succes de arma­ tele bizantine, Dobrogea a cunoscut o perioadă de linişte şi stabilitate şi îh cursul domniei lui loan al II-lea Comnen^l. Această situaţie ca -şi dezvoltarea pe care a cunoscut-o economia Imperiului bizantin în timpul acestui împărat se reflectă şi pe planul circulaţiei monetare din zona Gu­ rilor Dunării, care va atinge cel mai înalt nivel din tot sec .al ΧΠ -lea22·- Circulaţia monetară s-a menţinut'foarte activă şi în primii ani de domnie a lui Manuel I. Monedele din prima emisiune de la Constantino pol ale acestui împărat sînt ultimele monede bizantine din sec. al ΧΠ -les. care mai apar în număr mare îh zona Gurilor Dunării. Dacă în viitor cro­ nologia stabilită de noi pentru prima şi a doua emisiune metropolitană se va confirma, atunci vom considera drept dată de început a regresului circulaţiei monetare şi vieţii economice în această regiune mijlocul sec. al XII-lea23. Acest fapt coincide şi este legat şi de recrudescenţa ata­ curilor cumane şi de înrăutăţirea situaţiei politico-militare atît la fron­ tiera dunăreană, cît şi pe alte fronturi. Deosebit de grave pentru Dobrogea par să fi fost consecinţele a— tacului din 1148. Din analiza descoperirilor numismatice credem că a— cesta a avut drept ţintă numai Dobrogea. Cu acest prilej a fost distrusă aşezarea de la Isaccea şi s-au ascuns o serie de tezaure monetare2**. Acest atac va fi urmat la scurte intervale - 1154 şi 1159 - de alte două invazii cumane25, Deşi Imperiul bizantin mai este capabil să dea dovadă de energie şi să acţioneze ca mare putere la Dunărea de Jos şi după 1148, situaţia sa în această regiune va cunoaşte o continuă înrăutăţire pînă la sfîrşitul sec. al ΧΠ -lea2^. Acest lucru se reflectă şi pe planul circulaţiei mo­ netare. Moneda bizantină pătrunde neîntrerupt în toată această perioadă, dar cantitatea este mult mai redusă comparativ cu prima jumătate a sec. al XII-lea. Această observaţie este valabilă nu numai pentru descoperi­ rile izolate, dar şi pentru tezaure, deşi în cadrul acestora ponderea monedelor lui Isaac al Π -lea şi Alexios al ΙΠ -lea este ceva mai mare2'. La această reducere şi slăbire a circulaţiei monetare din zona gu­ rilor Dunării în cea de a doua jumătate a sec. al ΧΠ -lea au contribuit într-o măsură însemnată atît înrăutăţirea situaţiei economice a Bizanţu­ lui2*', cît şi dificultăţile politice create în urma izbucnirii răscoalei con­ duse de Petru şi Asan2^. Criza monedei de bilon este reflectată de des-

55 www.mnir.ro coperirile de monede ' tăiate" de la Manuel I şi Alexios al ΓΠ -lea. Aceste monede "tăiate" corespund noilor rate de schimb ale asprilor devalori­ zaţi în comparaţie cu hiperperul. Descoperirile monetare ne permit să întrevedem şi unele eveni­ mente politice din această perioadă, în ceea ce priveşte situaţia Do- brogei după izbucnirea răscoalei vlahilor şi bulgarilor. Materialul nu­ mismatic nu indică o întrerupere a legăturilor cu Imperiul bizantin în a¬ ceastă vreme, dar existenţa unei întregi serii de tezaure dat abile între anii 1185-1203 pare să dovedească o stare de nelinişte pricinuită de ameninţarea unor incursiuni ale răsculaţilor sau aliaţilor lor cumani în zonaGurilor Dunării3^. După această trecere în revistă a principalelor etape de circulaţie a monedei bizantine din sec. al XTJ-lea în nordul Dobrogei, vom încerca pe baza analizei materialului cercetat, să mai surpindem o serie de as­ pecte mai generale ale acestui fenomen. In ceea ce priveşte ponderea avută de diferite ateliere monetare în cadrul descoperirilor pe primul loc se situează Constantinopolul(85,05 $). Este de remarcat că,în peri­ oada romano—bizantină, Dobrogea ε -a aflat tot în sfera zonei deservite de atelierele monetare ale Constantino polului3 ^. Celelalte ateliere mone• tare bizantine sînt mult mai slab reprezentate. Thessalonica figurează numai cu 6,33$ din monede, iar Adrianopolul cu 1,80$. La Ismail, pe braţul Chilia, a fost descoperită o monedă emisă în sec.ΧΠ-ΧΠΙla Cher- sones32. Printre monede există de asemenea un exemplar bătut într-un atelier din Grecia- 0,40%. Deşi rare, monede le au o importanţă documen­ tară deosebită, ele dovedind existenţa unor relaţii ale Dobrogei cu ce­ lelalte regiuni bizantine: Macedonia, Grecia, Thracia, Crimeeà. fn ca• drul numerarului utilizat în sec. al XII-lea, cele mai frecvente monede erau aspri de bilon, dar alături de ele apar într-un număr oarecum sur­ prinzător şi tetartera de bronz (7,24$). pînă nu demult s-a crezut că acestea au fost folosite mai ales în Grecia33. Ele sînt mai frecvente în sudul Greciei, dar descoperirile nu lipsesc şi sînt relativ uniform răs- pîndite şi în restul Balcanilor34, la Gurile Dunării şi chiar dincolo de fluviu3 5. O altă trăsătură specifică circulaţiei monetare din zona Gurilor Du­ nării este data mult mai timpurie la care încep să apară orizonturile de tezaure de monede bizantine. Spre deosebire de restul Peninsulei Bal­ canice, unde tezaurele apar mai ales în perioada 1185-1203, în sudul Munteniei, Moldovei, Basarabiei şi în Dobrogea procesul de tezaurizare începe încă de la mijlocul secolului, în timpul domniei lui Manuel I şi se accentuează sub Isaac al II-lea şi Alexios al ΙΠ -lea3^. Acest fapt s-a datorat înrăutăţirii mai timpurii a situaţiei politice din această regiune, dar reflectă în acelaşi timp şi strînsele legături care au existat între populaţia de pe ambele maluri ale Dunării3?. Ana­ liza structurii tezaurelor mai indică o trăsătură asupra căreia vrem să ne oprim. Este vorba de menţinerea în circulaţie vreme îndelungată a monedelor. In multe tezaure îngropate între 1186-1203 monedele lui Alexios I, loan al II-lea şi Manuel I alcătuiesc majoritatea pieselor3? Si­ tuaţia se explică atît prin restrîngerea pătrunderii monedei în a doua

56

www.mnir.ro jumătate a sec. el ΧΠ— lea, cit ai pxin devalorizarea asprului de bilon, fapt ce a atras dup& sine retragerea din circulaţie si tezaurizarea cu predilecţie a monedelor mai vechi si mai valoroase. Cucerirea Constant inn polului de către cruciaţi în 1204 va deschide o nouă etapă îh istoria Dobrogei şi a circulaţiei monetare din această Z0D&. Analiza, descoperirilor monetare poate să ofere date preţioase nu mimai privitoare la viaţa economică a Dobrogei în sec. al XII-lea, dar si posibilitatea unor noi interpretări asupra unor evenimente politice mai puţin cunoscute din alte surse.

CATALOG Poaitia axelor βτβτβ-Γβτβτβ «st* invariabil ||.

ISACCEA - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUnXrD. Alexios I Comnen Coast, ea.3, Hendy, p.86, pl.7,2-4. I Bill. 2,41 g, 26x245mm. 2 Bill. 3,49 g, 25 mm. Nr.iav.39881. Nr.inv.39882. Const, em.4, Hendy, p.86, pL7,5-6. 3 Bill. 2,48 g, 28 mm.Nr.inv.39883. Philippe poli»? Hendy, ρ- 87, pl. 7,8-9. 4 Bill. 2,81 g, 28 ma. Nr.inv.398B4.

Tetartera ; AE. 3,44 g, 18,5 mm. Nr.inv.40095. Const., tip B, Hendy, p.87, pl.8.1-2. 6 Thess., em.S.H^* Ρ·88,ρί.8,10-12. AE 3,01 g; 19\5 mm. Nr.inv.39.797. Manual I Comnen Const., em.1, var.A, Hendy, p.116, pl.14,10-11. 7 Bill. 3,46 g, 30 mm. 8 Bill. 3,51 g, 31 mm. Nr.inv.39555. Nr.inv.39885. Const., em.1, var.B, Hendy, p.116, pl.14,12-13. 9 Bill. 3,53 g, 28x27 mm. Nr.inv.39801 . Const., em.4, var.B, Hendy, p.118, pl.16, 7-9. 10 Bill. 2,23 g, 24 mm. Nr.inv.39886. Tăiată.

Tetartera II AE. 2,35 g, 21 mm. Nr .inv.401 50. Const., tipD, Hendy, p.120, pl.17, 11-12, surfrapată peste Thess., tip A, Hendy, p.120, pl.17, 13-14.

Isaac al Π -lea 12 Bill. 2,95 g, 25 mm. Inv.39798. Const., var.D, Hendy, p.145, pl.21, 5-7.

57 www.mnir.ro ISACCEA - COLECŢIA DR.DORIN NICOLAE

Alexios I Const., post réf. em.1, Hendy, p.85, pl.6, 10-11. 12 bis. Bill. 2,45 g, 27 mm. Alexios I Comnen Const., em.3. 13 Bill. 2,45 g, 27 mm. 17 BUI. 3,46 g, 26x25 mm.

14 Bill. 2,47 g, 24 mm. 18 Bill. 3,88 g, 28 mm. 15 Bill. 2,85 g, 26 mm. 19 Bill. 4,00 g, 27 mm. 16 Bill. 3,28 g, 28 mm. 24 Bill. 3,77 g, 29 mm. Const., em.4. 20 Bill. 3,44 g, 29 mm. 25 Bill. 3,80 g, 27,5 mm. 21 Bill. 3,52 g, 28x24 mm. 26 Bill. 3,82 g, 29 mm. 22 Bill. 3,66 g, 26,5 mm. 27 BiU. 4,05 g, 29 mm. 23 Bill. 3,70 g, 27 mm. 28 BiU. 4,21 g, 27,5 mm.

Tetartera Thess., em.1, Hendy, p.88,pi.7,8. 29 AE.1 ,70 g, 19 mm. 31 AE. 3, 36 g, 18 mm. 30 AE.3,09 g, 18 mm. * loan al U-lea Comnen Const., em.2, var.A, Hendy, p.105, pi.10, 9-10. 32 BiU. 2,96 g, 30 mm. 34 BiU. 3,43 g, 29 mm. 33 BiU. 3,07 g, 31 mm. 35 BiU. 3,49 g, 29 mm. Const., em.2, var.B, Hendy, p.105, pi.10, 11 şi pi.11,1-2. 36 BiU. 2,75 g, 29,5 mm. 39 BUI. 3,29 g, 27 mm. 37 BiU. 2,87 g, 26 mm. 40 BiU. 3,74 g, 30 mm. 38 BUI. 2,99 g, 25 mm. 41 BiU. 3,78 g, 29 mm. Thess., Hendy, p.105, pi.11,3-4. 42 BUI. 3,72 g, 27 mm.

Manuel I Comnen Const., em.1, var.A. 43 BUI. 2,76 g, 30 mm. 45 BiU. 3,14 g, 28,5 mm. 44 BiU. 3,11 g, 30x26 mm. 46 BiU. 3,23 g, 29 mm. Const., em.1, var.B. 46 bis BiU. 2,53 g, 26 mm. 48 BiU. 3,31 g, 27,5 mm. 47 BUI. 3,28 g, 28,5 mm. 49 Bill. 3,62 g, 28 mm. Const., em.3, faza 1 , var.B, Hendy, p.117, pi.15,7-9. 50 BUI. 2,95 g, 31,5x28 mm. 52 BUI. 5,10 g, 28,5 mm. 51 BiU. 3,14 g, 32mm. Const., em.4, var.A, Hendy, p.118, pl.16,1-6. 53 BiU. 3,54 g, 29 mm. 54 BUI. 4,54 g, 32x28 mm. Tetartera Thess., sist. greu, tip A, Hendy, p.120, pi.17,13-14. 55 AE. -4,D9.g, JZQ mm. 56 AE. 2-,21-g, 20 mm. Surfrapat peste Alexios I,Thess., em.1. 58 www.mnir.ro 1/2 Tetartera Atelier grecesc neprecizat tipΒ , Hendy, p.121, pl. 18, 3-4. 57 AE, 1,51 g, 15,'5 mm. Andronicos I Tetarteron Thess* tip B, Hendy, p. 134, pi. 19,3. 57 bis AE, 2,53 g, 20 mm. Alexios al ΙΠ -lea Const., tip I, Hendy, p.151, pi.22,8-12. 58 BiU.2,50 g, 27x22 mm. 59 BiU. 1,35 g, 21 mm. "Neatly clipped".

ISACCEA - COLK:ŢIA MĂNÂSTmn COCOŞ loan al Π -lea Tetartera, Const., tip A, Hendy, p.106, pi.11, 5-7. M AE. 3,40 g, 19 mm. Nr.inv.474. Alexios al m-tea leianera, mess. Hendy, p.152, pi.23,9-10. 61 AE. 3,92 g, 19 mm. Nr.inv.473.

MACIN - COLECŢIA I. TA UNE

Alexios I Const., em. 4. 62 BiU. 3,55 g, 27 mm.

N1CULITEL - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUNĂRE Manuel I Const., em.1, var.A. 63 BiU. 3,50 g, 28 mm. Nr.inv.39590. Const., em.4, var.C, Hendy, p.119, pl.16,10-13. 64 BiU. 5,10 g, 28 mm. Nr. fav.39588.

Andronicos I Const., var.A? Hendy, p. 133, pi. 18,13-14? 65 BiU. 4,51 g, 29x26 mm. Nr.inv.39573.

NICULITEL - COLECŢIA GH.MATEI Alexios I

Tetartera, Thess. em.1. 66 AE. 2,45 g, 21x10,5 mm. loan al Π -lea Const., em.2, var.B. 67 BUI. 3,10 g, 28x27 mm. 69 BUI. 3,80 g, 30 mm. 68 BUI. 3,25 g, 30 mm.

Manuel I Const., em.1, var.A. 70 BiU. 2,54 g, 29 mm.

OSTROV - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUNARD Alexios I Const., emV4. 70 bis BUl.4,50 g, 27 mm. Nr.inv.40353.

www.mnir.ro59 OSTROV - COLECŢIA PROF. VAL.BADICU

Alexios I Const., em.4. 71 BiU. 4,00 g, 27 mm. 72 BiU. 4,12 g, 27 mm.

RACHELU - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUNĂRE

Alexios I Const., em.3. 73 BiU. 2,89 g, 28 mm. Nr.inv.39597.

Manuel I Const., em.1, var.A. 74 BiU. 2,78 g, 29,5 mm. Nr.inv.39598.

TULCEA - AEGYSSUS- COLECŢIA ALEX. NEN IŢĂ loan al Π -lea Const., em.2, var.B. 75 BUI. 2,86 g, 27 mm.

VALEA TEILOR - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUNĂRE

Manuel I Const., em.1, var.B. 76 BiU. 2,68 g, 29 mm. Nr.inv.11544.

NORDUL DOBROGEI - PASSIM - COLECŢIA MUZEULUI DELTEI DUNĂRE loan al Π -lea Const., em.2, var.B. 77 BUI. 3,12 g, 29 mm. Nr.inv.39965.

Manuel I Const., em.1, var.A. 78 BUI. 3,60 g, 31 mm. Nr.inv. 10599. Aurit! Const., em.1, var.B. 79 BiU. 3,26 g, 26 mm. Nr.inv.11541.

Isaac al Π -lea Const., var.B, Hendy, p.144, pi.20,12-13. 80 BUI. 2,61 g, 27 mm. Nr.inv.39966.

Alexios al ΙΠ -lea Const., νβτ.Π, Hendy, p.151, pi.23,1-7. 81 Bill. 1 ,99 g, 25 mm. Nr.inv.39967. "Neatly cUpped" .·

ANEXA

Monedele bizantine din sec. al ΧΠ -lea descoperite în nordul Dobro• gei care au stat Ia baza articolului.

60

www.mnir.ro Prescurtări; MDDT = Muzeul Deltei Dunării Tulcea. IAB = Institutul de Arheologie din Bucureşti. MIG = Muzeul de istorie Galaţi.

Chilia, com.Chilia, jud.Tulcea (MDDT). loan Π, Const., em.2 var.B - 1 ex. (Nr.inv. 10947). Manuel I, Const, em.1 , var.A - 1 ex. (Nr.inv. 10948). Manuel I, Const., em.1 , var.B - 1 ex. (Nr.inv. 10946). Bibliografie; Octavian Uiescu, RESEE,16,1968,p.229-238.

Isaccea, jud. Tulcea (MDDT) Alexios I, Const., em.3 - 2 ex. (Nr.inv.39881: 39882). Alexios I, Const., em.4 - 1 ex. (Nr.inv.39889, 40.393). Alexios I, Thess., Hendy, inedit - 1 ex. (Nr inv. 10601 ). Alexios I, Philippopolis?- 1 ex.(Nr.inv.39.884). Alexios I, Tetarteron, Const., tip Β - 1 ex. (Nr.inv.40095). Alexios I, Tetarteron, Thess., em.3 - 1 ex. (Nr.inv.39797). loan Π , Const., em.2, var. ? - 1 ex. (Nr. inv. 12078). Manuel I, Const., em.1, var.A - 2 ex. (Nr.inv.39555; 39885). Manuel I, Const., em.1 , var.B - 1 ex. (Nr.inv.39801). Manuel I, Const., em.4, var.B - 1 ex. (Nr.inv.39886-clipped). Manuel I,Comnen,Tetarteron,Const,tip D - 1 ex.(Nr.inv. 40-150). Isaac Π, Const.,var.D - 1 ex.(Nr.inv.39798). Alexios ΠΙ, tetarteron,Const.C.Morrisson,p.755,65 - 1 ex.( Nr. inv.40096). Bibliografie; Al.Popeea şi V.H.Baumann, Peuce, 6,1977,nr.inv. 12078; E.Oberlander-Târnoveanu, Două tezaure de monede bizantine...,nr.inv. 10601. Isaccea (IAB) Alexios I, Const., em.3 - 2 ex. (Nr.inv.614/29; 1378). Manuel I, Const., em.1 , var.A - 1 ex. (Nr.inv. 1378). Isaccea (Col. Liceului) Alexios I, Const., em.3 - 1 ex. Alexios I, Const., em4 - 3 ex. Alexios I, Philippopolis ? - 1 ex. loan Π, Const., em.2, var.A - 3 ex. loan Π, Const., em.2, var.B - 7 ex. Manuel I, Const., em.2, var.A - 5 ex. Manuel I, Const., em.1 , var.B - 3 ex. Isaccea (Col. Mănăstirii Cocoş) loan Π, Tetarteron, Const., em.1 - 1 ex. (Nr.inv.474). Alexios ΠΙ, Tetarteron, Thess. - 1ex. (Nr.inv.473).

Isaccea (Tezaurul IV, 1977, Col, dr. D. Nicolae Alexios I, Const., em.3 - 4 ex. Alexios I, Const., em.4 - 1 ex. Alexios I, Thess, Hendy, inedit - 1 ex. Alexios I, Philippopolis? - 2 ex. loan II, Const. , em. 2, var.A - 5 ex.

www.mnir.ro61 loan Π, Const., em.2, var.Β - 13 ex. loan Π, Thess. - 1 ex. Manuel I, Const., em.1 , var.A - 16 ex. Manuel I, Const., em.1, var.B - 5 ex. Manuel I, Const., em.2, var.B - 1 ex. Bibliografie; Ε . Ober lander Tarnoveanu, Două tesaure de mo­ nede bizantine...

Isaccea (Col, dr. Dorin Nicolae, lot I) Alexios I, Const., em.1 - 1 ex. Alexios I, Const., em.3 - 7 ex. Alexios I, Const., esi.4 - 9ex. Alexios I, Const., em.3 sau 4-1 ex. Alexios I, Tetarteron, Thess., em.1 - 3 ex. loan Π, Const., em.2, var.A - 4 ex. loan Π , Const., em.2, var.B - 5 ex. loan Π, Thess. - 1 ex. Manuel I, Const., em.1, var.A - *ex. Manuel I, Const., em.1, var.B - 4ex. Manuel I, Const., em.3, fasa 1, var.B - 3 ex. Manuel I, Const., em.4, var.A - 2 ex. Manuel I, Tetarteron, Thess. Tip A, sist.uşor - 2 ex. Alexios ΓΠ, Const., var. 1-2 ex. ("Clipped").

Isaccea (Col. dr.D.Nicolae, lot Π) Alexios I,Tetarteron,Const.,tip C - 1 ex. Alexios I, Tetarteron, Thess., em.3 - 2 ex. loan Π, Const., em.2, var.B - 1 ex. Manuel 1,1/2 tetarteron, Atelier grecesc neprecizat - 1 ex. Audronic I, Tetarteron, Thess* tip Β - 1 ex. Mănăstirea Cocoş, com.Nicnliţel, jud.Tulcea ITezaurul de la Mănăstirea Cocoş, Col. Mănăstirii Cocoş) Alexios I, Const., em.4 - 1 ex. (Nr.inv.252). Alexios I, Thess. inedit - 1 ex. (Nr.inv.253). loan Π , Const., em.2, var.A - 2 ex. (Nr.inv.244sdCompl.l). loan Π , Const., em.2, var.B - 11 ex. (Nr.inv.242-243; 245-250 şi Compl.2-5). Manuel I, Const., em.1, var.A - 6 ex. (Nr. inv. 251 şi Com pL 6-10). Manuel I, Const., em.1, var.B - 1 ex. (Nr.inv.Compl.11). Manuel I, Const., em.2, var.A - 1 ex. (Nr.inv.255). „rw« Manuel I, Const., am.3, faza 1, var.B - 1 ex. (Nr.iny.254). Hit lio graf ie:E.Oberlander - Tfrnoveanu,Două tesaure da monede, bizantine... Mănăstirea Cocoş, tezaur (Col. E.Peatriţu) loan Π, Const., em.2, var.A - 2 ex. loan Π, Const.., em.2, var.B - 2 ex. Manuel I, Const., em.1, var.A - 2 ex. Manuel I, Const., em.1, var.B - 1 ex. Bibliografie: E.Oberliïnder-Tirnoveanu, Două tesaure de mttj"wV bizantine...

62

www.mnir.ro Isaccea (Col. Dan Georgescu)

Alexios I, Const., em. 4 - 2 ex.

Macin (Col. I. Ţgune) Alexios I, Const., em.4 - 1 ex.

Niculiţel, com.Niculiţel, jud.Tulcea (MDDT) Manuel I, Const., em.1, var.A - 1 ex. (Nr.inv.39590). Manuel I, Const., em.4, var.C - 1 ex. (Nr.inv.39588). Andronic I, Const., var.A - 1 ex. (Nr.inv.39573).

Niculiţel (Col. Matei Gh.) Alexios I, Tetarteron, Thess., em.1 - 1 ex. loan Π, Const., em.2, var.B - 3 ex. Manuel I, Const., em.1 , var.A - 1 ex.

Nufărul, com.Nufărul, jud.Tulcea (IAB)

Alexios I, Const., em.4, 2 ex. (Nr.inv. 1299/44 şi 46). Alexios I, Const., em.4 - 1 ex. (Nr.inv. 1299/43). Alexios I, Thess.,inedit - 1 ex. (Nr.inv. 1299/45). Alexios I, Philippopolis? - 1 ex. (Nr.inv.1299/49). Manuel I, Const., em.1 , var.? - 1 ex. clipped (Nr.inv. 1299/50). Ostrov (Col. MDDT) Alexios I, Const., em.4 - 1 ex. (Nr.inv.40353).

Ostrov, com.Ostrov, jud.Tulcea (IAB) Alexios I, Const., em.3 - 1 ex. (Nr.inv.605/12).

Ostrov (Col.Bădica Val.) Alexios I, Const., em.3 - 1 ex. Alexios I, Const., em.4 - 3 ex.

Rachelu, com. Luncaν iţa, jud.Tulcea (MDDT) Alexios I, Const., em.3 - 1 ex. "(Nr. inv. 395 97). Manuel I, Const., em.1 , var.A - 1 ex. (Nr.inv.39598).

Rachelu (MIG) Manuel I, Const., em.4, var.A - 1 ex. (Nr.inv. 11933).

Troesmis, Cetatea de Vest, com.Turcoaia, jud.Tulcea (MDDT) Alexios I, Const., em.3 - 1 ex. (Nr.inv.11156). loan Π , Const., em.2, var.B - 2 ex. (Nr.inv.11155; 39730). Manuel I, Const., em.4, var. ? - 1 ex. "clipped"(Nr.inv. 11162). Bibliografie: E.Oberlănder Tâmoveanu, Peuce , 8, 1979.

Tulcea (IAB) Alexios I, Const., em.4 - 2 ex. (Nr.inv.477/139 şi 140). loan Π, Const., em.1, var.B - 3 ex. (Nr.inv.477/136, 63 137, 138).

www.mnir.ro Manuel I, Const., em.1, var.B - 1 ex. (Nr.inv.477/141).

Tulcea-Aejtyssus (Col. Nenijă Alea.) loan Π, Const., em.2, var.B - 1 ex.

Valea Teilor, com.Igvoarele, juri .Τ ulcea (MDDT) Manule I, Const., em.1, var.B - 1 ex. (Nr.inv. 11544).

Nordul Dobrogei (MDDT) Alexios I, Const., em.3 - 4 ex. (Nr.inr.10952; 10954;11839; 11841). Alexios I, Const., era.4 - 2 ex. (Nr.inv. 11843; 10650). loan Π, Const., em.2, var.A - 1 ex. (Nr.inv.1C953). loan Π , Coast., em.2, var.B - 1 ex. (inv.39965).

NOTE

1 în acest sens putem cita printre altele lucrările lui AL. POPEEA, "Peuce", 4, 1973, p. 175-197, nr. 32-149; de asemenea AL. POPEEA şi V.H.BAUMANN, "Peace", 6, 1977, p.207-226. Autorii publică şi o-serie de monede din sec.Xn-ΧΠΙ, din păcate insă unele greşit iden­ tificate şi atribuite. Astfel moneda nr. 142, atribuită lui Manuel L este o imitaţie "latină" de la Constantinopol (Handy, tip D); nr. 143-145, ca şi nr.150-154, atribuite lui Manuel I sau ueprecisate, s fut imitaţii'la­ tine cu modul mfc*(Bendy, tip A); nr. 147 (pl. 1 /l47),socotită ca fiind o monedă de la Demetrioe Comnen Ducea,este o imitaţi*» latină de la Constantinopol (Hendy, tip P). Moneda nr. 147 este o emisiune a lui Mihail al VTJI—lee, ca şi cea de la nr. 148, iar oea de la nr.149 este o monedă emisă de ^Vndronic al Π -lea. Asupra acestor trei mo• nede cf. E.OBERLANDER TARNOVEANU, Monede bizantine din se• colele Xm-XTV descoperite în nordul Dobrogei, SCTVA, 30,1979. Pentru o imagine de ansamblu asupra descoperirilor monetare din Do• brogea, dar cu rezerve asupra unor concluzii privind circulaţia mo­ netară, vezi I.BARNEA şi ŞT.ŞTEFANESCU, Din istoria Dobrogei, ΠΙ. Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos (prescurtat: DLD), Bucureşti, 1971, p.325-333. 2 Dintre lucrările care se ocupă de descoperirile monetare Hin sec. al Xn-lea din Dobrogea menţionăm în mod special: IL. BĂNCILA, SCN, 1, 1957, p.425-438; idem, SCN, 2, 1958, p.417-418. Deşi a scăpat atenţiei cercetătorilor monetăriei bizantine din sec. al ΧΠ -lea, pri• mul articol citat are meritul de a fi întrezărit înaintea luiA-BELLIN- GER, D.M.METCALF şi M.F.HENDY existenţa unor mărci de emi­ siune în această epocă. în lumina lucrării"lui M.F.HENDY, Coinage and Money in Byzantine Empire - 1081-1261 . Dumberton Oaks Studies, 12, 1969, se cuvine să se facă o precizare asupra compoziţiei tezaurului de la Tuzla. El

64 www.mnir.ro nu conţine numai monede bizantine de la Alexios I la Alexios al ΓΠ -lea, ci şi aşa-numitele imitaţii "bulgare" de tip A-C şi imitaţii "latine" cu modul mic tip A. Acest fapt modifică data îngropării tezaurului, care trebuie plasată cel mai devreme după 1208. Vezi de asemenea OCT.ILIESGU, Monede medievale şi moderne des­ coperite la Păcuiul lui Soare între anii 1956-1974 ,în P. DIACONU şi S.BARASCHI, Păcuiul lui Soare, II. Aşezarea medievală,Bucureşti, 1977, p.148-163; cf. şi E.OBERLÀNDER-TÂRNOVEANU, Două te­ zaure de monede bizanzine din secolul al XII-lea descoperite în nor­ dul Dobrogei, BSNR, 1975-1978. Pentru o imagine de ansamblu asupra descoperirilor monetare din sec. XII-XIV în Dobrogea, cu aceleaşi rezerve ca cele prezentate la nota 1: I.BARNEA şi ŞT.ŞTEFANESCU, DIX», ΓΠ, p.333-335. 0 listă foarte utilă a descoperirilor din Muntenia, Moldova, Transil­ vania şi Dobrogea cf .OCT. ILIESCU, Monede bizantine din secolele ΧΠ-ΧΙΠ găsite la Dunărea de Jos, în Ilfov - file de istorie, 1978, p. 143-155, utilizat de altfel şi de P.DIACONU, Les Coumans au Bas Danube aux XIe et XIIe siècles, Bucureşti, 1978, p. 134-138. 3 E.OBERLÀNDER-TÂRNOVEANU, Monede bizantine din secolele ΧΠΙ-Χΐν descoperite în nordul Dobrogei, SCIVA, 30, 1979, şi Unele aspecle ale circulaţiei monetare din prima jumătate a secolului al XHI-lea în zona gurilor Dunării şi problema atribuirii unor emisiuni monetare din această perioadă, "Pontice", 1979. 4 Vezi anexele de la sfîrşitul lucrării. Avem la dispoziţie pentru stu­ diu peste 2000 de monede emise în sec.XII-XIV,atît din nordul cît şi din sudul Dobrogei, dar nu sînt încă toate curăţate. 700 din ele au stat la baza acestei lucrări, ca şi a celorlalte două citate mai sus. Din cele 222 monede utilizate la întocmirea acestei lucrări, 85 sînt prezentate în catalogul de la sfîrşitul lucrării, cu toate datele teh­ nice necesare. Este vorba de piesele care fac parte din col. MDDT, col. Mănăstirii Cocoş (exceptînd tezaurul), col. dr..D.Nicolae (ex­ cept înd tezaurul IV de la Isaccea), col.Bădicu Val., col. Alex. Ne- niţă, col.Gh. Matei şi col. I.Tăune. Restul vor face obiectul unei publicări ulterioare. 5 Aducem mulţumirile noastre cele mai călduroase cercetătorilor Bu­ cur Mitrea, C.Preda şi Gh-Poenaru Bordea de la Cabinetul numis­ matic al Institutului de Arheologie din Bucureşti, tov. Aneta Anghel, directoarea Muzeului judeţeam Galaţi, stareţului Gherasim Stăvăra- che al Mănăstirii Cocoş, tov. dr.Dorin Nicolae, ing.Eugen Pestriţu, prof.Ion Rădulescu, directorul Liceului din Isaccea, prof .Val. Bă- dicu, Alex.Neniţă, Dan Georgescu şi I.Tăune pentru amabilitatea şi sprijinul acordat. De asemenea mulţumim şi pe această cale tov. Oct. Iliescu, şeful Ca­ binetului numismatic al Academiei R.S.România pentru sfaturile şi încurajarea pe care ni le-a dat întotdeauna, ca şi pentru observaţi­ ile făcute în timpul întocmirii lucrării, observaţii de care am ţinut cont la definitivarea articolului. Mulţumim şi pc această cale cercetătorului P.Diaconu de la Institu-

65

www.mnir.ro tul de Arheologie din Bucureşti pentru observaţiile şi sugestiile fă­ cute la citirea manuscrisului. 6 C.MORRISSON, CBNP, Π, p.671-673; de asemenea E.OBERLAN• DER-TARNOVEANU, Două tezaure de monede bizantine... 7 Pînă acum nu cunoaştem nici o piesă de electron din sec. al XII-lea descoperită în Dobrogea. în privinţa descoperirilor de monede de aur din această vreme nu au apărut date noi de la publicarea lucrării lui OCT. ILIESCU, L' hypper- père byzantine au Bas Danube du XIe au XIIe siècles, RESEE, 7, 1969, 1 , p.109-121. 8 Pentru repartiţia descoperirilor pe localităţi vezi anexele. Monede bizantine din sec. al XII-lea mai sînt cunoscute la Dorobanţu: cf. F. DIACONU, Les Coumans, p. 135, nr. 14 şi la Dinogetia: G H. STEFAN şi colab., Dinogetia, I. Aşezarea feudal timpurie de la Bisericuţa- Garvăn, Bucureşti, 1967, p.27. 9 OCT.ILIESCU, SCTVA, 29, 1978, p.203-213 şi idem, RESEE, 16, 1978, 2, p.229-238. 10 Pentru o informare rapidă asupra istoriei Dobrogei în sec. al XI-lea cf. I.BARNEA ,DID, ΙΠ, p. 131-152. Pentru Bizanţ vezi G.OSTROGORSKY, Histoire de l'Etat byzantin, Paris, 1969, p.309-377 şi M.F.HENDY, Coinage... p.3-9. Deşi în sec.VTJ-X monedele sînt rare, circulaţia lor nu încetează a¬ proape deloc în acest interval. De la jumătatea sec. al IX-lea asistăm Ia o înviorare a pătrunderii monedei bizantine în Dobrogea: cf. I.BARNEA, Peuce , 2, 1971, p.205-219; R.FLORESCU şi R.CIOBANU, Pontica , 5, *971, p. 364-365, nota 19. Pentru unele descoperiri monetare din această e¬ pocă în nordul Dobrogei: E.OBERLANDER-TÎRNOVEANU, Monede bizantine din secolele VTJ-X descoperite îh nordul DobrogeûSCNjTiW 11 Pentru sec. al XI-lea descoperirile monetare din nordul Dobrogei o-

1. 969-1028 = 59/56 = 1,05 monede/an. 2. 1028-1034 = 34/6 = 5,66 — ·* — 3. 1034-1041 = 29/7 = 4,14 _ « — 4. 1041-1057 = 48/16 = 3,00 _ η _ 5. 1057-1059 = 3/2 = 1,50 _ 1! _ 6. 1059-1067 = 19/8 = 2,12 _ π _ 7. 1067-1071 = 19/3 = 6,33 _ η _ 8. 1071-1078 = 7/7 = 1,00 _ Il _ 9. 1078-1081 = 15/3 = 5,00 _ ο _ 10. 1081-1092 = 19/11 = 1,73 _ η _ In vederea acestor calcule β-au avut fin vedere loturile _blicate dt AL. POPEEA, T'eucel 4, 1973, p.175-196 şi AL.POPEEA şi V.H. BAUMANN•Pouce", 6, 1977, p.207-227. Am ţinut de asemenea sea­ ma şi de monedele inedite aflate în diverse colecţii, pe care le-an

66

www.mnir.ro cercetat. Noi considerăm fnsă că aceste cifre, deşi reflectă o rea-] litate a circulaţiei monetare dintr-o epocă, nu sînt suficient de sem­ nificative dacă nu se ţine cont în aceeaşi măsură şi de greutatea me­ die a monedei de bronz şi de titlul şi greutatea medie a pieselor ^ de aur emise în timpul domniei fiecărui împărat. Aceste elemente vor fi mai pe larg tratate într-o lucrare pe care o pregătim, cu titlul pro­ vizoriu: Aur şi bronz în criza monetară din Bizanţ în secai XI-lea. Asupra situaţiei generale din zona gurilor Dunării în ultimele dece­ nii ale sec. al XI-lea cf. I.BARNEA şi ŞT.ŞTEFANESCU, ϋΓΰ,ΓΠ, p.131-152. Cf. G.OSTROGORSKY, op.cit., p.377-388 şi P. DIACONU, Les fetchénègues au Bas Danube, Bucureşti, 1967, p.130-134. Pentru reforma monetară a lui Alexios I: M.F.HENDY, Coinage ..., p.14-50. La păcuiul lui Soare a fost descoperită o monedă emisă de Thessa- lonica după reformă, care a permis stabilirea datei de distrugere a cetăţii la 1094. Cf. OCT.ILIESCU, în Păcuiul lui Soare, p.161,nr. 1 şi P.DIACONU, Les Coumans..., p.53. S G.SEVEREANU, Tezaurul de la Kalipetrovo (Silistra),în închinare lui N.Iorga cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, Cluj, 1931, p. 388-3 9 5 şi OCT.ILIESCU, RESEE, 7, 1969, 4, p.110-111. îngroparea acestui tezaur trebuie pusă probabil tot pe seama atacu­ lui cuman din 1094. Cf. OCT.ILD3SGU, Ilfov, file de istorie,p.152. ί Intre monedele bătute îh primii ani după reformă socotim şi emisiu­ nile atelierului provincial din Thracia, plasat ipotetic de M.H. Hendy la Philippopolis (M.H.HENDY, Coinage..., p.87 şi 98) şi C. MOR- RISSON, CBPN, U, p.671-673 la Adrianopolis. Ne raliern părerii cercetătoarei franceze, socotind că monedele au fost emise îh anii 1094-1095. Cf. E.OBERLÀNDER-TÂRNOVEANU, Două tezaure- de monede bizantine... 8 Se pare că atacul a vizat în primul rînd sudul Dobrogei, dar îh mod firesc el nu putea decît să înrăutăţească şi situaţia din nordul pro­ vinciei. Asupra evenimentelor din 1094 vezi P.DIACONU, Les Cou­ mans... , p.41-58. 9 Incursiunea c umană din 1114a avut drept ţintă zona de vest a Bulga­ riei: cf. P.DIACONU, Les Coumans..,, p.59-61. 10 fn ultimul deceniu al sec. al XI-lea se remarcă o reducere accen­ tuată a cantităţii de monedă care circulă în zona gurilor Dunării,mai puternică decît cea din anii 1081-1091 . Cu toate acestea nu avem nici un temei să credem că ea a încetat în această vreme, dar s-a li­ mitat mai ales la vechile monede emise de predecesorii lui Alexios şi la cele emise de acest împărat înainte de reformă. Că monedele emise în prima jumătate a sec. al XI-lea mai circulau şi spre sfîrşitul acestui veac o dovedesc tezaurele descoperite îh regiune, dintre care nu menţionăm decît cele de la Nufărul (jud. Tul-

67

www.mnir.ro cea), cf. AL.POPEEA şi V.H.BAUMANN, "Peuce", 6, 1977,0.209, nx.30; p.214, nr.90 şi 92} p.216, nr.128 şi p.217, nr.129. In su­ dul Dobrogei un tezaur cu o datare asemănătoare este cel de la Plo- peni (jud.Constanţa), cf. I.DIMIAN, SCN, 1, 1957, p.200-201. 21 Asupra atacului din 1122 cf. P.DIACONU, Les Coumans..., p. 62¬ 71. Autorul consideră că acest eveniment a afectat fn special nordul Dobrogei şi a dus la întreruperea temporară a vieţii fn aşezarea de la Dinogetia-Garvăn. Pentru o datare mai tfrzie a distrugerii Elnqge- tieicf. I.BARNEA, RESEE, 9, 1971, 3, p.356. 22 Pentru perioada 1092-1203 avem următorii coeficienţi monetă/an: 1. 1092-1118 =70/26 = 2,69 monede/an 2. 1118-1143 = 70/25 = 2,80 -"¬ 3. 1143-1180 = 73/37 = 1,97 - " - 4. 1183-1185 = 2/2 1,00 5. 1185-1195 = 2/10 = 0,20 - " - 6. 1195-1203 = 5/8 = 0,62 - " - 23 Pe baza tezaurului rv de la Isaccea, a cărui Îngropare a fost pusă de noi pe seama puternicului atac cuman din 1148, am stabilit ca dată finală a emisiunii I de la Constantinopol anii 1147-1148.CLE.OBER- LĂNDER-TÂRNOVEANU, Două tezaure de monede bizantine... "> D.M.METCALF, RBN, 123, 1977, p.114, datează această emisiune circa 1143 - 1150. 24 Pentru atacul din 1148 cf.P.DIACONU, op.cit. ,p.78-90. Asupra li­ mitării sale numai la sud-estul Munteniei şi Dobrogei, cf. E.OBER­ LANDER-TARNOVEANU, op.cit. 25 Cf. P.DIACONU, op.cit.,p.84-90. 26 Asupra situaţiei generale cf.Ρ.DIACONU, op.cit.,p.91-107. 27 Tezaurul Isaccea Ii - cf .I.BARNEA şi ŞT.ŞTEFANESCU, DID, ΙΠ, p.333 - are următoarea compoziţie: Alexios I: 29 Bill.;loan Π: 3 Bill; Manuel I: 15 Bill. ; Isaac Π: 1 Bill.Tezaurul de la Tulcea, 1895- cf. ILEANA BĂNCILA, SCN, 1 , 1957, p.426: Manuel I: 5 Bill.; Isaac Π: 6 Bill.; Alexios ΓΠ: 13 Bill. Tezaurul "dobrogean" (?) - cf.B.MI- TREA, SCN, 3,1960,ρ. 497-499: Isaac Π: 3 Bill. ; Alexios ΠΙ: 3 Bill. Am lăsat de o parte tezaurul Isaccea ΠΙ (1969) - cf.I.BARNEA,DID, DU, p.334 - deoarece credem că acest tezaur pare să fie mai timpu­ riu decft susţin autorii. De asemenea tezaurul de la Tuzla, în urma rean aii zării parţiale, tre­ buie datat mai tîrziu de 1204, el conţinînd atît imitaţii "bulgare", cît şi imitaţii "latine" cu modul mic: cf. nota 2. 28 M.F.HENDY, Coinage..., 14-25 şi 18o, precum şi tabelul de la p. 12. 29 G.OSTROGORSKY, op.cit., p.426-429 şi 430-434. 30 O părere asemănătoare şi la P.DIACONU , Les Coumans..., p.114- 119. 31 GH.POENARU BORD EA, Monnaies byzantines des NT^-Vn*3 siècles en Dobroudja, în ACLEB,Bucarest, 1973,t.ΠΙ,Bucarest, 1975,p.205.

68

www.mnir.ro 32 P.O.KARYSKOVSKY, MASP, 7, 1971, p.81. Deşi nu am putut veri­ fica moneda, credem totuşi că este vorba de o emisiune chersonesia- nă de la sfîrşitul secai XI-lea şi începutul secXII, cf .A.B.ANDRIU, Monetnoe de lo Hersonesa, Kiev, 1977, p.166,nr.465-480. 33 M.F. HENDY, Coinage..., p.311. Asupra compoziţiei te tarte lor şi a semnificaţiei lor, cf. D.M.METCALF, NCirc, dec, 1978, p.574. 34 fn nordul Greciei nu par a fi prea frecvente, după cum rezultă din lista tezaurelor publicată de J.Touratsogou, Balkan Studies, 14, 1973, p. 139-457. Pentru restul Balcanilor cf. M.F.HENDY, Coi­ nage..., p.324—404. 35 fn tezaurul de la Copuzu 21,62% din cele 37 de monede sînt tetartera. Asupra compoziţiei tezaurului în lumina lucrării lui M.F.Hendy, cf. E.OBERLÀNDER-TÂRNOVEANU, Două tezaure de monede bizan­ tine. .. Tezaurul de la Copuzu are o structură deosebită de cea a altor tezaure din zona noastră. El a fost constituit sau a aparţinut unei persoane care a trăit o vreme în zona Thessalonicului. 36 Pentru tezaurele din Dobrogea vezi supra nota 27 şi E. OBERLÂN- DER-TÂRNOVEANU , op.cit. Pentru descoperirile din Muntenia, cf . OCT.ILIESCU, Creşt. Col., 39-40, 1972, p.30-36; UUMIA DLMIAN, SCN, 1 , 1957, p.202-203; ILEANA BANCILA, SCN, 1, 1957, p. 425-426; B. MIT REA, Dacia , N.S., 13, 1969, p.552, nr.70 şi SW.MC.MOSSER, NNM, 67, 1935, p.100. Asupra descoperirilor din Basarabia vezi P.O.KARYSKOVSKY, MASP, 7, 1971, p.81 şi 86 şi P.DIACONU, Les Coumans.. ,, p.137, nr.45. Pentru restul Peninsulei Balcanice cf. M.F.HENDY, Coinage... ,ρ. 325-404 şi J.TOURATSOGLU,'Balkan Studies*, 14, 1973, p. 141¬ 147. 38 Şirul de tezaure de monede ascunse în sudul Munteniei şi Moldovei in timpul lui Manuel I poate constitui încă o dovadă a faptului că a¬ cestea erau sub controlul Imperiului bizantin. Asupra acestei pro­ bleme, mai recent P.DIACONU, Les Coumans..., p.98-107.

CERTAINS ASPECTS DE LA CIRCULATION MONETAIRE DANS LA ZONE DES BOUCHES DU DANUBE AU ΧΠ* SIÈCLE.

Résumé ... L1 auteur analyse certains aspects de la circulation de la monnaie byzantine dans la zone des bouches du Danube pendant la période des années 1092-1204, conformément à 222 monnaies byzantines qui sont en grande partie inédites. Le lot étudié se présente ainsi: Alexios Γ^ΙΟβΙ- 1118) - 70 exemplaires (dont 62 exemplaires trachea de billon et 8 te• tartera); Jean Π (1118-1143) - 70 exemplaires (69 aspres trachea de bil• lon et 1 tetarteron);- Manuel Ier (1143-1180) - 73 exemplaires (69 aspres trachea de billon et 4 tetartera); - Andronic Ier (1180-1185); - 2 exem• plaires ( 1 aspre trachy de billon et 1 tetarteron); - Isaac 11(1185-1195); 2 exemplair*»" (les deux aspres trachy de billon); - Alexios ΓΠ (1195¬ 1203) 5 exemplaires ( 3 aepres trachy de billon et 2 tetartera). Des 222 monnaies, 85 sont présentées avec toutes les dates tech-

69 www.mnir.ro niques nécessaires dans un catalogue qui se trouve à la fin du travail» Les monnaies proviennent ces découvertes isolées ou des dépôts trouvés à Isac• cea, Niculiţel, Rachelu, Mfnăstirea Cocoş, Troesmis - la Cité de l'Ou­ est , Măcin, Valea Teilor, Tulcea, Nufărul, Ostrovul, Chilia Veche et aussi dans d ' autres localités non précisées du département de Tulcea. Dans la première partie de l'étude on analyse brièvement certaine: tendances qui peuvent être remarquées dans la . circulation monétaire de la zone des 3ouches du Danube entre 969 et 1081, Après un apogée atteint au temps de Romain ΓΠ, sous les héritiers de celui-ci on assiste à une crise de plus en plus accentuée. Elle se caractérise par la _ con• tinuelle réduction de la quantité de la monnaie qui se trouvait en circu• lation et aussi du poids de celle-ci. Depuis le règne de Romain IV, le nombre de monnaies émises par les différents empereurs découvertes dans la zone des Bouches du Danube devient très fluctuant d'un règne à l'autre, sans qu'on puisse expliquer ce fait d'une manière satisfai• sante uniquement par les événements politiques et militaires de l'époque. On assiste ainsi à un phénomène inflationniste, dans les conditions de la diminution de la valeur de la monnaie en or et en bronze. Les décou• vertes monétaires de la période des années 1081-1092, indiquent le fait que les liaisons avec Byzance ont continué même dans les conditions politiques et militaires très graves de la première décennie du règne d'Alexios Ier Comnène. La seconde partie du travail est consacrée à l'analyse de certains aspects de la circulation de la monnaie byzantine entre 1092 et 1204. Un premier problème qui préoccupe l'auteur est celui du , moment de début de la pénétration dans la zone des Bouches du Danube de la monnaie réformée d'Alexios Ier. En dépit de la présence de quelques exemplaires isolés qui ont pénétré tout de suite après 1092-1093, l'auteur considère que les nou• velles monnaies s'imposent dans la région seulement aux années de la fin du XIe siècle et au début du suivant, en même temps avec la troisi• ème émission constantinopolitainne de Hendy. En assurant la frontière danubienne et le développement écono - mique général de l'Empire byzantin, la circulation monétaire s'est dé• veloppée et amplifiée rapidement et a atteint son apogée pendant le règne de Jean Π et les premiers années du règne de Manuel Ier.Le milieu du XIIe siècle représente un moment d'épreuve dans l'histoire de la circu• lation monétaire dans la zone des Bouches du Danube. Les dernières monnaies byzantines qui apparaissent en grand nom• bre sont celles de la première émission constantinopolitainne de Manuel (datées par l'auteur a base d'un dépôt d1 Isaccea 1143-1148). La cause de la restriction de la circulation monétaire est due tant aux nouvelles attaques coumanes parmi lesquelles celle de 1148 parait avoir eu de graves effets en Dobroudja, qu'à l'aggravation de la situation écono• mique de Byzance et aux dernières deux décennies du siècle, la révol• te desValaques et des Bulgares dirigés par Pierre et Assan.

70

www.mnir.ro Due à la détérioration de la situation politique en Dobroudja de même qu'au sud de la Valachie, Moldavie et Bessarabie,le phénomène de thésaurisation se manifeste plus tôt qu'au reste des Balkans pu• isqu'il commence au milieu du XII siècle et s'accentue entre 1086¬ 1204. Quoique bien réduite quantitativement la monnaie byzantine con- inue a pénétrer sans interruption jusqu ' à la chute de Constantinople en 1204, fait qui prouve que la région a été maintenue sous le contrôle de l'Empire, en dépit des attaques coumanes et des révoltés des Balkans . La catégorie monétaire la plus fréquente utilisée dans la zone des Bouches du Danube au XIIesiècle est représentée par les aspres trachea de billon mais d'une manière surprenante, les tetartera apparaissent dans une proportion assez grande - 7,24$. Aux dernières décennies du siècle les anciens aspres émis au temps d1 Alexios Ier, Jean Π et au début du règne de Manuel Ier ayant un contenu plus grand en argent sont thésaurisés en grand nombre et ils constituent la majorité des pièces des dépôts cachés entre 1186-12C4. On connaît aussi des découvertes d'aspres coupés ultérieurement à leur émission, pour que le nouveau poids correspond» mieux aux rap• ports d'échange de l'hyperpère et de 1'aspre dans la période 1185-1204. En ce qui concerne les ateliers d'émission en première place se situe Constantinople, avec 85,07$ du total, suivi par Thessalonique

avec 6,33$, Andrinople (Philippopolis ?) avec 1,80$; les ateliers grecs et la Crimée avec 0,40$ chacun.

71

www.mnir.ro CONTRIBUŢIE LA CUNOAŞTEREA MONEDELOR LUI IOAN TERTER, DESPOTUL ŢÂRII DRISTREI

de PETRE DIACONU

In cursul cercetărilor arheologice de la Păcuiul lui Soare s-au gă­ sit numeroase monede de aramă avînd pe una dintre feţe vulturul bicefal, iar pe cealaltă faţă monograma ^ (Terter)1. Monedele despre care este vorba, atribuite de mai multă vreme ţa­ rului bulgar Gheorghe Terter I (1279-1290)2, apar fn nivelul de vieţui­ re din a doua jumătate a secai XIV-lea. Avînd îh vedere această con­ statare, cum şi alte considerente noi, am ajuns - într-un articol publi­ cat îc urmă cu doi ani - la concluzia că monedele în cauză au fost bătu­ te de un fiu al lui Dobrotici (Dobrotiţă) cu numele de loan Terter3. După ce atrăgeam luarea aminte că loan Terter a emis monedele Γη calitatea sa de despot al Tării Dristrei,avansam ipoteza că el era una şi aceeaşi persoană cu Ivanco,' indicat îh izvoarele timpului ca fiu al lui Do­ brotici'*. Drept urmare, monedele lui Ivanco_avînd pe avers legenda &Crf0tT|5 , iar pe revers monograma ' ^ - cunoscute şi ele de mai multă vre me?- , n-ar fi altceva - susţineam noi - decît primele emisiuni ale lui loan Terter^. Ca atare, ele au fost însumate în tipul I al monede­ lor lui loan Terter, iar exemplarele cu vulturul bicefal şi monograma^ in tipul II?. Ce-i drept, asupra anului cînd au început să fie bătute monedele lui loan Terter nu ne-am pronunţat cu hotărîre, dar luînd îh considerare o mulţime de factori istorici dădeam să se înţeleagă cum că despoţia fiului lui Dobrotici a luat fiinţă îh jurul anului 1 370, ceea ce înseamnă că pri­ mele emisiuni (tipul I) ale acestuia trebuie plasate îh jurul anului mai sus-indicat. In cele ce urmează nu ne vom opri asupra începutului baterii mone­ delor lui loan Terter. In schimb, vom încerca să ordonăm seriile de mo­ nede din cadrul tipului II, adică ale acelora avînd pe o faţă vulturul bi­ cefal, iar pe cealaltă faţă monograma ]îf Analiza monedelor ne-a condus la stabilirea următoarelor patru se­ rii: Seria A (fig. 1/2). Cuprinde monedele avînd pe o faţă vulturul bice­ fal cu o cruce între capete, iar pe cealaltă faţă monograma ff (Terter). In această serie se înscrie majoritatea monedelor de aramă ale lui loan Terter. Seria Β (fig.1/3-4). Cuprinde monede din seria A,suprabătute însă. Prin suprabatere s-a imprimat pe corpul vulturului bustul unui cavaler în armură®, iar pe revers, peste monograma lui Terter, semiluna înso­ ţită de o stea. Ambele reprezentări, rezultate prin contramarcare, sînt

73

www.mnir.ro Tipul II, seria Β 3. AE, av.vultur bicefal, contramarcă reprezentînd bustul unui cavaler ία armură, rv. monograma J» contramarcă re prezent înd semiluna şi steaua; diam.0,19 m; gr. 1 ,63 gr. (fig.1/3). 4. Aceeaşi, diam.0,18 m.gr.1 ,42 gr. (fig.1/4). Tipul Π, seria C. 5. AE. av.vultur bicefal şi bustul unui cavaler; rv. monograma^ şi se­ miluna cu steaua; diam.0,16/0,19m., gr.1,00 (fig. 1 /5). 6. Aceeaşi, diam.0,17-0,18; gr.0,80 g (fig.1/6). 7. Aceeaşi, diam.0,18; gr.1 ,14 g (fig. 1/7). Tipul II, seria D. β. AE, av.vultur bicefal; rv.ca la exemplare din tip.U, seria C; diam. 0.2O; gr.1,60 g.

2 3

Fig.2.-Desenul monedelor de tip II, seria A-D, prezentate îh fig.1.

www.mnir.ro75 înscrise în cîte un cerc. De regula, bustul cavalerului şi semiluna cu steaua nu sînt bine centrate. Seria C (fig.1/5-7). Cuprinde monede cu repreaentări aidoma celor din seria B, cu deosebirea că bustul cavalerului şi semiluna cu steaua nu mai apar ca surfrapări. Ele au fost imprimate odată cu imprimare* vulturului bicefal şi a monogramei lui Terter, ceea ce Înseamnă că to­ talitatea reprezentărilor se găsea gravată pe stanţa de batere a monede­ lor. Aşa se explică, de altfel, faptul că pe această serie bustul cavale­ rului şi semiluna cu steaua sînt totdeauna bise centrate. Referindu-ae la monedele din seria C rom semnala următoarele trei particularităţi: 1. bara verticală a literei Τ din monograma lui Terter este unită cu ba­ ra orizontală care leagă cele două litere ρ ; 2. buclele literelor ρ nu mai sînt circulare ci pătrate; 3. semiluna şi steaua nu mai sînt încadra­ te în cerc. Ele ocupă spaţiul dintre barele verticale ale literelor ρ . Seria D (fig.1 /8 ). Cuprinde monede ase mănătoare celor din seria C, cu deosebirea însă că bustul cavalerului lipseşte. Stabilirea celor patru serii de monede atrage după sine accepta­ rea ideii că monedele lui loan Terter, încadrate fcn tipul Π, au fost bă­ tute la diferite date şi că ele au circulat într-e perioadă,relativ,largă. Ceva mai sus am atras luarea aminte că monedele lui loan Terter de tipul 1, cele cu legendaxT£CT70ÎT{S(fig. 1/1} au Cost bătute la cir­ ca 1370. Ne avînd motive să ne îndoim asupra datei cînd eu fost emise a¬ ceste monede, este de presupus că cele din tipul Π se inserează într-o epocă ulterioară anului circa 1370. Cît durează această epocă este greu de precizat. Ţinfnd seama însă de afirmaţia lui N.lorga, potrivit căreia Ivanco (după opinia noastră loan Terter) încă mai trăia la 1395, putem a¬ firma - fireşte, cu rezervele de rigoare - că monedele ίπΉ-^Φ Ih se• riile A - D din tipul Π s-au emis fn răstimpul ultimelor două decenii ale secai XTV-lea, dacă nu cumva şi la începutul secolului următor. Evident, contramărcile, apoi includerea 1er fn ştanţa de batere a monedelor, cum şi dispariţia la un moment dat a bustului cavalerului în armură ridică probleme dintre cele mai interesante privitoare la isto­ ria politică a regiunii din colţul de sud-vest al Dobrogei fn epoca dată. Ele îşi aşteaptă rezolvarea. In nota de faţă noi ne-am propus să aducem la cunoştinţa publicu­ lui doar particularităţile strict numismatice ale monedelor despotatului de Dristra de la sfîrşitul secai XTV-lea.

ANEXA

cuprinzînd descrierea monedelor ilustrate

Tipul I. N _ 1 . AE, av. frroţ- y rv.monograma -p ,diam. 0,018 m; gr.1 ,85 g. (fig. 1/1).

74 www.mnir.ro NOTE

1 OCT A VIAN ILIESCU, fn volantul Păcuiul lui Soare II, SILVIA m RASCHI şi P.DIACONU, Bucureşti, 1977, p.155-156, n.1-47;p.W n.1-6. ) 2 N.MUSMOV, Monetiie i pecatite na bulgarskite care, Sofia, 1924,ρ 86-88.' . 3 PETRE DIACONU, O formaţiune statala la Dunărea de Jos la sfîri tul secolului al XTV-lea necunoscută pînă ih prezent, fn SCIVA, 2! 1978, 2, p.185-201. 4 Ibidem, p. 192, 198. 5 T.GHERASIMOV, "isvestiia'S Sofia ,13, 1939, p.287-296. 6 PETRE DIACONU, op.cit. ,p.192. 7 Ibidem, p. 192-193. 8 Si nu al unui ins cu părul făcut coc, cum credea T.Gherasimov, ''isvestiia'J Sofia, XVIII, 1965, p.25-30.

CONTRIBUTION À LA CONNAISSANCE DES MONNAIES DE JEAN TERTER, DESPOTE DE DRISTRA

Résumé

Dans cette note sont présentées les monnaies de Jean Terter, le I de Dobrotich. Selon l'avis de l'auteur, Jean Terter fut la mêmeptfsa avec Ivanco. Jean Terter en sa qualité de despote de Dristra a frapp la fin du XIVe siècle - deux types de monnaies. Le premier typecompr le s monnaies portant la légende Siffrcvyjc,. Le deuxième type comprend des monnaies au droit marqué de l'ai] bicéphale et le revers du monogramme fa (Terter). Cette catégorie de monnaies a été attribuée par N.Musmov au ti bulgare G.Terter I (1279-1290). Quelques fois les monnaies avec l'aigle bicéphale sont contre-ffl quées. Nous avons tenté d'établir le développement des monnaies dudi xième type. En somme, il y a quatre séries (A,B,C,D). Les monnaies pré* tées dans cette note ont été trouvées dans l'ile de Păcuiul lui Soare(l broudja).

LEGENDE DES FIGURES Fig.1 .-Monnaies émises par Terter Recouvertes à Păcuiul lui Soare, Fig.2.-Dessin des monnaies du type II, series A -D, présentées dans U figure no 1.

76 www.mnir.ro Tipul II, seria A 2. AE. av.vultur bicefal, rv.monograma ifţ , diam.0,20, gr.1,62 g. (fi*. 1/2). Tipul II, seria Β 3. AE, av.vultur bicefal, contramarcă reprezentând bustul unui cavaler in armură, rv. monograma «L contramarcă reprezentînd semiluna şi steaua; diam.0,19 m; gr.1,63 gr. (fig.l/3). 4. Aceeaşi, diam.0,18 m.gr.1,42 gr. (fig.1/4). Tipul Π, seria C. 5. AE. av.vultur bicefal şi bustul unui cavaler; rv. monograma^ şi se­ miluna cu steaua; diam.0,1 6/0,19 m., gr.1,00 (fig.1/5). 6. Aceeaşi, diam.0,17-0,18; gr.0,80 g (fig.1/6). 7. Aceeaşi, diam .0,18; gr. 1,14 g (fig. 1 /7). Tipul II, seria D. 8. AE, av.vultur bicefal; rv.ca la exemplare din tip.n, seria C; diam. 0,20; gr.1,60 g.

Fig.2.-Desenul monedelor de tip II, seria A-D, prezentate fn fig.1.

75 www.mnir.ro NOTE

1 OCT A VIAN ILIESCU, în volumul Păcuiul lui Soare Π, SILVIA Βα| RASCHI şi P.DIACONU, Bucureşti, 1977, p.155-156, n.1-47;p.l6 η.1-6. ! 2 N.MUSMOV, Monetite i pecatite na bulgerekiie éere, Sofia, 1924,f 86-88.' 1 . 3 PETRE DIACONU, O formaţiune statală la Dunărea de Jos la sfîr!> tul secolului al XIV-lea necunoscută pînă in prezent, fn S CI VA, Ά 1978, 2, p.185-201. 4 Ibidem, p.192, 198. 5 T.GHERASIMOV, "isvestiia". Sofia ,13, 1939, p.287-296. 6 PETEE DIACONU, op.cit.,p. 192. 7 Ibidem, p. 192-193. 8 Si nu al unui ins cu părul făcut coc, cum credea T.Gberasimov, ''isvestiia'J Sofia, XVIII, 1965, p.25-30.

CONTRIBUTION À LA CONNAISSANCE DES MONNAIES DE JEAN TERTER, DESPOTE DE DRI5TRA

Résumé j

Dans cette note sont présentées les monnaies de Jean Terter, le I de Dobrotich. Selon l'avis de l'auteur, Jean Terter fut la mêmeprr» avec Ivanco. Jean Terter en sa qualité de despote de Dristra a frapp la fin du XIVe siècle - deux types de monnaies. Le premier typecompi le s monnaies portant la légende Siffro'v Le deuxième type comprend des monnaies au droit marqué de l'ai bicéphale et le revers du monogramme fa (Terter). Cette catégorie de monnaies a été attribuée par N.Musmov au u bulgare G.Terter I (1279-1290). Quelques fois les monnaies avec l'aigle bicéphale sont contre-* quées. Nous avons tenté d'établir le développement des monnaies dud xième type. En somme, il y a quatre séries (A,B,C,D). Les monnaies préi tées dans cette note ont été trouvées dans l'ile de Păcuiul lui Soare( broudja).

LEGENDE DES FIGURES

Fig,11-Monnaies émises par Terter Recouvertes à Păcuiul lui Soar*. Fig.2.-Dessin des monnaies du type II,series A-D,présentées dans! figure no 1.

www.mnir.ro

76 Monede emise de Terter descoperite la Păcuiul Iui Soare.

www.mnir.ro VALORI ROMANEŞTI PĂSTRATE IN MUZEELE DIN STRĂINĂTATE - UN TEZAUR DE LA PETRU MUSAT

de CONSTANTA STIRBU t

In anul 1977 am avut prilejul să vizitez cîteva din marile cabinete numismatice din Republica Democrată Germană: cele de la Gotha, Dres- da si Berlin, ce cuprind şi o seamă de monede şi medalii emise pe teri­ toriul patriei noastre. Relaţiile întreţinute de numismaţii români cu aceste mari cabinete datează de peste o jumătate de veac. La Gotha şi Berlin au lucrat marii numismaţi Behrend Pick şi Kurt Regling1, cei care ai^ realizat vaste lu­ crări dedicate monedelor antice din Dacia şi Moesia , şi astăzi indis­ pensabile celor ce studiază monedele din această zonă. Studiul lor s-a datorat în bună măsură valorificării materialului pe care cele două mari cabinete numismatice £1 deţineau, ca şi bunelor relaţii întreţinute cu nu­ mismaţii români, îndeosebi cu Mihail Suţu şi D.A, Stourdza . Pe lîngă variatele serii de monede emise la Histria, C aliat is şi Tomis, de diferitele tipuri monetare geto-dacice, cele trei cabinete nu­ mismatice au în colecţiile lor monede medievale emise pe teritoriul Mol­ dovei, Tării Româneşti, Transilvaniei, ca şi monede ale României moderne, ce se înşiră cronologic pînă în epoca contemporană. De pildă în muzeul din Dresda se găsesc monede ale Tării Româ­ neşti emise de Mircea cel Bătrîn, Mihnea al ΓΠ -lea, me dală de la Cons­ tantin Brîncoveanu, o serie aproape completă de monede ale principatu­ lui Transilvaniei, monede moldoveneşti de la Iliaş, Stefan cel Mare,Da- bija, de la Sadagura, ca şi cîteva monede ale României moderne. Dar cele mai numeroase piese se păstrează la Cabinetul Numisma­ tic din Berlin, cel mai mare din Republica Democrată Germană, a cărui colecţie însumează aproape o jumătate de milion de monede. Aici activitatea monetară a Tării Româneşti este mult mai bine i¬ lustrată, începînd cu cele dintîi emisiuni ale lui Vladislav I şi Dan I, cu variate serii de duc aţi şi bani de la Mircea cel Bătrîn, cu frumoase ex­ emplare de la Mihail I şi Vladislav Π sau cu rarele monede ale lui Mihnea ΠΙ. Aici se păstrează de altfel şi unicul exemplar cunoscut pînă acum' în argint al acestui din urmă domnitor, menţionat cu ani în urmă de D. A. Stourdza. Moneda a fost cumpărată de la un negustor de antichităţi (Rappaport) îh anul 1918, Monedele Transilvaniei, atît în aur cît şi în argint,sfiit şi ele des­ tul de numeroase. Din rîndul monedelor moldoveneşti ne-au atras atenţia un tezaur ce la Petru Muşat, variate serii de la Alexandru cel Bun, o monedă apar­ ţin înd domniei asociate a lui Iliaş şi Ştefan, descoperită fn anul 1893 fii

77 www.mnir.ro localitatea SaJxrfronken, groşi şi jumătăţi de groşi de la Stefan cel Mare, alături de monedele lui Bogdan ΣΠ şi Stefăniţă. Aici se păstrează un splendid taler emis de Despot Vodă fn 1563, publicat de D.A. Stourdza "ca făcfnd parte din colecţia Friedlahder ", ace ele de la loan Vodă sau emisiuni de argint ale monedelor de la Sadagura^. In nota de faţă ne vom opri numai asupra celor 41 monede emise de domnitorul Moldovei Petru I Muşat (1375-1391), păstrate la Cabinetul Numismatic din Berlin, urm înd ca celelalte piese menţionate mai sus. să facă subiectul unor studii viitoare» . Cu excepţia a două monede ( nr.40 şi 41 ), achiziţionate prima în anul 1885 de la negustorul de monede berlineζ Weyl, iar cea de a doua cumpărată în anul 1911, toate celelalte monede emise de Petru Muşat fac parte dintr-un tezaur cumpărat fn anul 1902 de la Nuber, colecţionar de antichităţi şi numismat amator, domiciliat fn acea vreme la Essek (azi în R. S.F.Iugoslavia. Nuber a venit adesea şi îh România, îndeosebi în Moldova şi Bucovina, locuind o perioadă chiar la noi în ţară. Deci este posibil ca aceste monede să fi fost achiziţionate pe teritoriul ţării noas­ tre şi revihdute apoi pentru un preţ mai bun la Berlin. Numărul tezaurelor cunoscute care să cuprindă monede de la Petru Muşat descoperite pînă Ih anul 1902 este destul de mic: Mărmureni,com . Oniceni, jud. Vaslui^, găsit fn anul 1864, cuprinzîhd 797 piese, Mamor- niţa în regiunea Cernăuţi^, descoperit îh anul 1876, cuprinzîhd circa 100 monede, alte două mici tezaure aflate îh Bucovina,lîhgă Cernăuţi' , şi Virvaţi, lingă Cotnari, jud.Iaşi, descoperit îh 1883. Numărul de pie­ se conţinut de acest din urma tezaur a rămas pînă acum necunoscut. In însemnările păstrate îh arhiva Polonic găsim doar următoarea preciza­ re: "doamna Marc o viei din Iaşi a cumpărat o coroană şi mai multe monezi din timpul lui Fetru Muşat, care s-au găsit în anul 1883 de locuitorul loan Cazacu în satul Virvaţi, lîhgă Cotnari, fn grădina lui şi le-a vîh- dut apoi pe preţul de 1200 lei d-lui Dimitrie Stourdza"®.. Desigur că vor mai fi fost şi altele, care, însă, au rămas necu­ noscute. Socotim utilă publicarea lotului de monede ce figurează la Cabine­ tul Numismatic din Berlin sub denumirea de tezaur, deşi datele de care dispunerr. pînă acum nu ne permit să precizăm locul unde au fost desco­ perite, pentru că studierea lor ne-a dat posibilitatea să facem unele completări la cunoaşterea emisiunilor monetare aparţinfnd lui Petru Mu­ şat. Dăm îh Anexa I descrierea celor 39 de piese care fac parte din tezaur. La acestea am adăugat şi cele două piese apartinfhd tot emisiu­ nilor lui Petru Muşat, păstrate la Cabinetul din Berlin'. Gruparea monedelor am făcut-o îh funcţie de numărul şi forma flo­ rilor de crin (vezi fig.1), dar am ţinut seama şi de celelalte reprezen­ tări atît de pe aversul, cft şi de pe reversul pieselor. Diferitele variante ale elementelor heraldice care însoţesc pe a¬ vers capul de bour: semiluna, rozeta, stea, floare de crin, lujer etq1 ,

78

www.mnir.ro ca şi modul cum se compune legenda au constitui de asemenea criterii în clasificarea şi nwcrierea acestui lot de monede, care ne sugerează un număr destul de important de emisiuni. Toate monedele care compun tezaurul sînt din argint avînd o greu­ tate ce oscilează fntre 0,81 g şi 1,11 g. Cele 2 piese care nu îac parte din tezaur au o greutate ceva mai scăzută: 0,73 g şi 0,74 g. Asa cum rezultă şi din descrierea pieselor, cele mai multe mone­ de au pe revers floarea de crin de tipul 1(15 buc.cu 7 flori, 6 buc. cu 6 flori, 2 buc. cu 5 flori şi 1 buc. cu 3 flori de crin). Cea mai mare va­ rietate se înregistrează însă la grupa cu 2 flori de crin. Aici se întâl­ nesc trei tipuri diferite de flori de crin (tip ΓΠ, V şi VI din fig.1), care la rîndul lor se combină cu anumite reprezentări ale aversului.De pil­ dă: monedele cu 5 flori de crin de tip I au pe avers bourul ţinfhd îh bot un lujer terminat fn floare de crin (vezi fig.2); monedele cu două flori de crin de tip DU au pe avers bourul fără urechi; monedele cu două flori de crin de tip VI au toate pe avers bourul ţinfhd fn bot un lujer de tip Π sau ΠΙ, iar legenda aversului este retrogradă etc. m Φ t *

Fig.2.

Se observă apoi că tipul VI de floŢţ de crin se întUneşte nu numai la monedele cu o singură floare de crin , ci şi la cel cu două flori, a¬ cestea din urmă fiind ceva mai neîngrijit lucrate. De asemenea, analizînd şi modul de alcătuire a legendei, se cons­ tată că şi fn acest mic tezaur este un număr destul de mare de variante. De aceea nu putem împărtăşi părerea lui Stefan Gorovei, potrivit căreia Petru I ar fi emis monede numai pe perioa&a 1387-1391, explicfnd că e¬ miterea unei cantităţi mari de monede s-ar datora unor emisiuni succe­ sive sau chiar simultane, pentru acoperirea unui gol^. Ori existenţa în tezaurul publicat îh nota de faţă a unui număr mare şi variat de stanţe, confirmat şi de un număr mare de emisiuni îh tezaurul de la Corlateni, jud.Dorohoi, îh curs de studiere, ne face să presupunem că termenul de 4 ani este mult prea scurt pentru a justifica

79 www.mnir.ro o atare activitate într-o vreme fia care numărul centrelor urbane, ca si al meşterilor specializaţi, era încă destul de mic. Trebuie să avem de asemenea în vedere faptul că îh timpul lui Petru I Muşat se înregistrează o scădere a titlului monedelor de argint de la 800$o îh primele emisiuni (monedele cu 7 flori de crin) la sub 500$o fii ultimele emisiuni (mone­ dele cu o floare de crin) . Aceste scăderi se fac treptat şi presupun ca atare o mai lungă durată a perioadei de emisie şi circulaţie a monedei. Credem deci că perioada de început a primelor emisiuni monetare ale Moldovei trebuie plasată ceva mai devreme, la o dată ce ar putea fi încadrată între anii 1377-1382, datare propusă de altfel şi de alţi cer- .14 cetatori .

ANEXA I.

Monede cu 7 flori de crin (tip I).

1. Av. + SIHipgTRI ::'«W...O între 2 cp. Cap de bour cu stea între coarne, avînd în dreapta o rozetă punctiformă, iar îh stîhga semiluna, Moneda este tocită îh dreapta (heraldic) şi are două adîncituri, fără a fi găurită. Rv.+ SITîOLDflVIQn. . S. între 2 cp. Scut despicat, avînd îh primul cîmp trei fascii, iar îh al doilea 7 flori de crin de tip I (vezi fig. I). Deasupra scutului şi lateral, de o parte şi de alta, cîte o floare de crin tot de tip I. AR,Χ 18,5 mm, 1, 01 g., inv.840/l 902, nr.33. 2. Av. + SldlPUTRI * VV... OD între 2 cp. Ca mai sus, dar diferă ti­ pul de cruce de la începutul legendei; bourul are globulă îh frun­ te şi o stea diferită. Rv. + SI mOLD AVianSIS între 2 cp. Ca mai sus, dar punct la mij­ locul scutului. AR, / 18 mm, 0,92 g, inv. 840/1902, nr,39. 3. Av. +.imPGTRI ^WOIWO între 2 cp. Ca mai sus dar crucea de la începutul legendei ca la nr,1, iar ochii globulaţi. Rv. + SlffîOLDflVierîSlS între 2 cp. Ca mai sus dar nu se distinge punctul de la mijlocul scutului. Moneda este perforată în stînga. AR.N. 19 mm, 0,89 g., inv.840/1902, nr.35. 4. Av.+ SIÎTiPQTRI «f-WOIWO între 2 cp. Ca mai sus, doar că în cîm- pul drept este semiluna, iar în cel stîng o rozetă cu 5 petale punctiforme. RV. + SimOLD SIS între 2 cp. Ca mai sus, dar florile de crin, dispuse de o parte şi de alta a scutului, sînt oblic aşezate. AR,\ 18 mm, 0,88 g, inv. 840/1902, nr.36. 5. Av. + SimPQTRI. OIWO c.p.i. Moneda este descentrată şi ruptă. Rv . + Simo...VianSIS. Ca mai sus, dar fără cele două flori de crin de o parte şi de aha a scutului, AR,-*19 mm, 1, 13 g. inv.840/1 902, nr.30.

«0

www.mnir.ro 6. AT. .SlfnPOTRI ^WOÎW. intre 2 cp. Ca mai sus. RT. + SimOLOViriSIS fntre 2 cp. Ca mai sus. Punct fn mijlocul scutului. AR,/20inm, 1, 115 g, inv.840/1902, nr.31. 7. Av. + SI..0TRI ¥ WOTWO fntre 2 cp. Ca mai sus. Rv. + SISTtOLflVinsi. D Λ fntre 2 cp. Ca mai sus, dar moneda mai tocită şi punctul de la mijlocul scutului nu se distinge. AR t 19 mm, 1,06 g, inv.840/l902, nr.21. β. AT. + SlfTlPetTRI WOIWI fntre 2 cp. Ca mai sus. RT. 4- SIJTÎOLDAVia) ·'.·'. SI între 2 cp. Ca la nr.5, dar literele mai neclare, iar la mijlocul scutului un punct. AR,-*—18,5 mm, 0,92 g, inv.840/1902, nr.29. 9. AT. + SIJnPeTRI-i'WÔIWO Intre 2 cp. Ca mai sus, doar că roze­ tă este în dreapta şi semiluna în stînga. Bourul are o globulă în frunte şi ochii globulaţi. RT. 4- SIÎHOLDAVierJSIS între 2 cp. Ca mai sus, dar fără punct la mijlocul scutului, iar floarea de deasupra scutului se distin­ ge greu. AR*—*18,5 mm, 0,985 g, inv.840/1902, nr.27. 10. AT. + SlftïPdTRI .y. WOIWO fntre 2 cp. Ca la nr.8. RT. + SIÎQ..D.A VlăfîSIS fntre 2 cp. Ca mai sus, doar că deasu­ pra scutului în loc de floare de crin este o cruce aşezată puţin înclinat. AR,^ 19 mm, 1,10 g, inv.840/1902 nr.32. 11. Av.. SIÎT3PQTRIWOTWO fntre 2 cp. Cap de bour ca mai sus,dar în cîmpul drept semiluna, sub care este un punct, iar îh cel stîng o stea cu 5 raze. Moneda este găurită sus la mijloc în dreptul crucii de la începutul legendei. Rv.+ smOLDAVigriSI între 2 cp. Ca mai sus, dar atît deasu­ pra, cît şi de o parte şi de alta a scutului, cîte un punct. AR\ 19 mm, 0,96 g, inv.840/1902,nr.38. 12. Av..... QTRI y. WOIWO între 2 cp. Ca mai sus, dar fn cîmpul stîng este o rozetă punctiformă. Moneda este tocită în partea superioară şi fără punct îh cîmpul drept. Rv,.... Ol.DAViariSI între 2 cp. Ca mai sus, dar fără puncte de o parte şi de alta a scutului. AR,Ν 18,5 mm, 1,005 g, inv.840/1902, nr.37. 13. Av. + SIÎflPâTRI WOIWOlh între 2 cp. Ca mai sus, doar că ro­ zetă punctiformă este în dreapta şi semiluna îh stînga;ochii glo­ bulaţi, iar steaua dintre coarnele bourului este ca la moneda nr.1. Rv. + SIffîOLDflVI9BSI S între 2 cp. Ca mai sus, însă fără punct deasupra scutului. AR, \ 19 mm, 0,965 g, inv.840/l902, nr.28. 14. Av. 4· SlfllPflTRI ·.? WOIWO fntre 2 cp. Ca mai sus, dar semilu­ na îh cîmpul drept şi rozeta în cel stîng. Rv. + SirooLDAVieiîSIS. între 2 cp. Ca mai sus. AR, l 19 mm, 0,96 g, inv.840/l902, nr.17.

81 www.mnir.ro 15. Av. + SiroPOTRI WOW între 2 cp. Ca mai sus. Rv. + SIHÎOLDAV1 între 2 cp. Ca mai sus, dar moneda mai ştearsă.

AR, S 18 mm, 0,91 g, inv.840/1902, nr. 14.

Monede cu 6 flori de crip (tip Ij. 16. Av. + SimPâTR.WOrwOD între 2 cp. Ca mai sus. Rv, + SlmOLD..I9f?SIS între 2 c.p. Ca mai sus, dar în scut sînt numai 6 flori de crin, tot de tipul 1. AR, \ 19 mm, 1,01 g, inv.840/1902, nr.19. 17. Av!+ SIHÎ.QTRI WOIWO între 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda este descentrată. Rv.+ SimOL .SIS iţi între 2 c.p. Ca mai sus: globula în mijlo­ cul scutului. AR, \ 18 mm, 0,95 g, inv.840/l902, nr. 18. 16. Av...STOP TRI ·.·.· WOl.. între 2 cp. Ca mai sus. Rv. + SlfOOLPVT...IS între 2 cp. Ca mai sus, dar moneda este tocită în partea dreaptă heraldic AR, 1 18 mm, 0,94 g, inv. 840/1 902, nr.20. 19. Av. + SiroPâT., WOIW între 2 c.p. Ca mai sus. Rv, + SIînOLDVianSISrt> între 2 cp. Ca mai sus. Globula îh mij­ locul scutului, AR, \ 18,5 mm, 0,90 g, inv.840/1902, nr.25. 20. Av, + imPeTRI v: WOIW între 2 c.p. Ca mai sus. Rv. + SimOLDViriSISffl între 2 c.p. Ca mai sus, dar nu.se distin­ ge globula de la mijlocul scutului. AR, / 18,5 mm, 0,86 g, inv.840/1902, nr.24. 21. Av. . SlflJPOlTRI <ţ WO.... între 2 cp. Ca mai sus, dar în cîmpul drept o stea cu 5 raze, iar în cel stîng semiluna. Moneda este perforată îh partea inferioară. Rv. + Sirco. SIS între 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda este foarte ştearsă în partea inferioară, iar gaura este peste floarea de crin de la sfîrşitul legendei. AR, / 18 mm, 0,95 g, inv.840/1902, nr.26.

Monede cu 5 flori de crin (tip i).

22. Av.^( SrPQTRI'f VOrvOI între 2 c.p. Ca mai sus, dar îh cîmpul drept semiluna; bourul are îh bot un lujer terminat în floare de crin, care se prelungeşte îh cîmpul stîng. Fig.2, tip I. Rv. + SIiHOLDAVieOSi: între 2 c.p. Ca mai sus, dar 5 flori de crin în scut. AR 18,5 mm, 0,99 g, inv.840/l902, nr.11. 23. Av.+ SIPSTRI'*»WOIWO: între 2 c.p. Ca mai sus. Moneda este per­ forată în stînga (heraldic). Tipul de lujer nu se distinge clar. Rv. + SlflŢOLDflVieriSI între 2 c.p. . Ca mai sus. AR,*—1 9,5 mm, 0,925 g, iav.840/1902, nr.22.

82

www.mnir.ro Monede cu 3 flori de crin (tip I), Λ 24. Av.+ SrPETRI^WOIWOI fntre 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda nu este perforată şi ultima literă nu se distinge clar. Rv.+ SimOLD SIS. Ca mai sus. AR, \ 20 mm, 0,89 g, inv.840/1902, nr.34.

Monede cu 2 flori de crin (tip ΠΙ) .

25. Av.* SimPQTRI WOIWO fntre 2 c.p. Cap de bour fără urechi,cu stea fntre coarne; fn cîmpul drept o stea cu 5 raze, în cîmpul stîng semiluna. Rv. "if SiroOLDAVierîSIS între 2 c.p. Scut despicat avînd în cîm­ pul drept trei fascii, iar în cîmpul stîng două flori de crin de ti­ pul ΓΠ. Globula la mijlocul scutului. AR, \ 20 mm, 0,91 g, inv.840/1902, nr.6. 26. Av.it SirnpgTRI WOIWOD Intre 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda este perforată în partea superioară, peste litera D. Rv,4r SimOLDAViensi. între 2 c.p. Ca mai sus. Moneda este perforată străpungînd litera S de la sfîrşitul legendei, AR,—• 19,5 mm, 0,90 g, inv.840/1902, nr.9. 27. Av.J^ SlCnPQ ... WOIWO între 2 c.p. Ca mai sus, dar bourul are urechi. Rv.ffc SIIUOLDAV între 2 c.p. Ca mai sus, dar în scut 2 flori de crin mai rudimentar executate, astfel încît nu putem stabili cu precizie dacă este tipul ΓΠ sauΓν ' de floare de crin. AR, \ 20 mm, 1,02 g, inv.840/1902, nr.7.

Monede cu 2 flori de crin jiip V .

28. Av. .imPGTRI VQ .... î';;re 2 c.p. Ca mai sus, dar semiluna îh dreapta şi stea cu :· ruze h. siîr.g&. Capul bourului pare a fi du¬ " blu imprimat şi are o şi; r/.ila îh mijlocul frunţii şi ochii globu- laţi. Rv.^C SlfflOLDA VIQfî.. i:,:re i c.p. Ca mai sus, dar florile de crin de tip V. AR,\ 20 mm, 1,06 jr, ixv.S-40.'1 902, nr.2. 29. Av. + SimPaTRI WOIV/Q:; Î: -.r *- 2 c.p. Ca mai sus, dar fără glo­ bulă îh mijlocul frunţii. Rv. + SlfHOLDASnVlSIS, intre 2 c.p. Ca mai sus. Punctul de la mijlocul scutului se distinge greu. iar partea superioară a le­ gendei este ceva mai tocită. Ar, \ 19 mm, 0,99 g, inv.980/1902, nr.5. 30. Av.+ SimPQTRI WOIWOD între 2 c.p. Ca mai sus, dar bourul nu are "globulă în mijlocul frunţii. In cîmpul stîng rozeta punctifor­ mă, iar îh cel sting semiluna. Rv. φ SITOOLDAVrer?SIS fntre 2 c.p. Ca mai sus. La mijlocul scutuluT"o~gTobulă. 83

www.mnir.ro AR,—» 20 mm, 0,96 g, inv.840/1902, nr.1. 31. Av. * SimPÔTRI WOIW între 2 c.p. C* mai sus, dar bourul fără urechi. Rv. Tk" SiraoLD/IVICtQSIS între 2 c*p* Ca mai sua, dar moneda mai ştearsă în partea dreaptă. AR, \ 20 mm, 0,965 g, inv.840/1902,nr.3. 32. Ar, )(- SimPSTRI WOIWO fntre 2 c.p. Ca mai sus. Rv. .irpOLDAViarîSI. între 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda este foarte ştearsă în partea superioară, iar florile de crin ca exe­ cuţie sînt mai rudimentare. AR,\ 20,5 mm, 0,91 g, inv.840/l902, nr.16. 33. Av. A SICTipaTRI WOIWOD între 2 c.p. Ca mai sus. Rv, şters SICTCOLDAVieDSTS fntre 2 c.p. Ca mai sus. AR, f 20 mm, 0,88 g, inv.840/1902, nr.4 34. Ar."if SITTiP-aTRIWOIWO fntre 2 c.p. Ca mai sus. Rv. şters SireOLDAViefTS.. latre 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda mai tocită şi mai neîngrijit executată. AR, \ 20 mm, 0,86 g, inv.840/1902, nr.15. 35. Av. jfr SICnPQTRI WOIWOD Intre 2 c.p. Ca mai sus, dar fn cîmpul drept o stea cu 5 raze, iar fn cel sting semiluna. Rv.^f SlfTlOLDAVienSIS fntre 2 c.p. Ca mai sus, dar ,. moneda eşte mai tocită. AR, î 20,5 mm, 0,935 g, inv.840/l902, nr.8.

Monede cu 2 flori de crin (tip VI)«

Avers legendă retrogradă.

36. Av.^C OVIOVIRTaflraS fntre 2 c.p. Ca mai sus, dar îh cîmpul drept semiluna, iar ih cel sting bourul ţine în bot o ramură cu patru frunze dispuse cîte două de o parte şi de alta, terminaţi în vîrf cu un boboc; ochii globulaţi,Fig.2, tip ΓΠ. Rv. + SIOLDA..S.nSIS c.p.i. Ca mai sus,dar floarea de crin de tip VI lucrată mai neîngrijit. Moneda foarte tocită, AR, \ 19 mm, 0,93 g, inv.840/1902, nr.13. 37. Av.,Ο V"IOVTRL€l..IS. c.p.i. Ca mai sua, dar ştearsă steaua dintre coarnele bourului, iar bourul are în bot un lujer terminat cu un iris. Fig.2, tip Π. Rv. .SICTÎOL.AVianiS între 2 c.p. Legenda începe din colţul scu­ tului. AR, 19,5 mm, 1,11 g, inv.840/1902, nr.12. 38. Av. * OVIOVIRTFgflHS' c.p.i. Ca mai sus. Rv. .SI TO OLD A VIS ÎS c.p.i. Ca moi sus. AR,-—19 mm, 0,89 g, Înv.840/1902,nr. 10. 39. Av.* . IOVTRTePiBIS fntre 2 C.p. Ca mai sus, dar lujerul are floarea închisă.

84

www.mnir.ro Pl. I. — Nr. 1—7, monede de la Petru Muşat cu 7 flori de crin.

www.mnir.ro Pl. II. — Nr. 8—14, monede de la Petru Muşat cu 1 flori de crin.

www.mnir.ro www.mnir.ro Pl. IV. — Nr. 22—23, rrfonede cu flori de crin ; nr. 24, monede cu 3 flori de crin ; nr. 25—28, monede cu 2 flori de crin — emise de Petru Muşat.

www.mnir.ro Pl. V. Nr. 29—35, monede de la Petru Muşat cu 2 flori de crin. — www.mnir.ro Pl. VI. — Nr. 36—41, monede cu 2 flori de crin emise de Petru Muşat

www.mnir.ro Rv«Jr* SIΓΟ Ο LD AVI... S c.p.i. Ca mai sus. AR,/* 19 imn, 0,815 g, inv.840/1902, nr. 23.

Monede cu 2 flori de crin {tip V).

40. Av. + SlfTTP.TRI WOIWOD fntre 2 c.p. Ca mai sus, dar fn cîmpul sting o rosets' punctiformă cu 5 petale. Rv. ^ .. .LDAVUJOSIS Între 2 c.p. Ca mai sus, dar moneda to­ cită fn cîmpul stîng, iar florile de crin sînt de tipul V. AR, ν 20,5 mm, 0,74 g, inv.329/1884, nr.41. 41. Av. + SlfUPOTHI WOIWOD fntre 2 c.p. Ca mai sus, dar în cîm• pul drept o stea cu 5 raze. Rv. + SiraoLDAVTanSIS între 2 c.p. Ca mai sus, dar mai puţin tocită. AR,*— 19,5 mm, 0,73 g, inv.181/1911, nr.40.

NOTE

1 H.FENGLER, G.GIEROW, W.UNGER. Transpress Lexikon Numis- matik. Edit.Transpress VEB, Berlin, 1976, p.285 ( pentru viaţa şi opera lui B.Pick, şi 310-311 pentru activitatea lui K.Regling). 2 B.PICK, Die antiken MUnzen von Dacian und Moesien, Edit.G. Rei- mer, Berlin, 1908; B.PICK und K.REGLING, Die antiken MUnzen Nord Griechlands: Dacian und Moesien, Edit.G.Reimer, Berlin, 1910. 3 Academia R.S.R., Arh. SUTU, mapa 1568; C.SECAŞEANU,Mihail Şuţ.u , Scrisori şi document» cu un studiu introductiv, Edit. Cartea Romanească, Bucureşti, 1947, p. 118-119. 4 D.A.STOURDZA, Ueberaicht der MUnzen und MedaiUen des FUrs- tenthumes Romanien, Wien, 1874, p.36; pentru talerul lui Despot Vo­ dă vezi şi I.ŢABREA, "Despot Vodă fn lumina ultimelor cercetări", în SCN, v, '1971, nota 40. 5 C.STIRBU şi P.STANCU, Monede din tezaurul de la Rachelu aflate în colecţia Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România şi importanţa lor istorică,în B.S.N.R. , anii LXVH-LXIX (1973¬ 1975), p.161, nr. 12 ( se indică toată bibliografia referitoare la des­ coperirea de la Mărmureni) ; vezi şi îh volumul de faţă articolul nos - tru: Documente inedite din sec.al XLX-lea... 6 Ibidem, p. 161, nr.11. 7 Arhiva Muzeului de Istorie al R.S.Romania, inv.105.512 - manus­ cris aparţinfhd lui C.Moisil , îh care se menţionează scrisoarea lui D.A.Sturdaa către I.Ghica din 17 dec. 1877, £h care se relatează vi­ zita lui Egger din Viena la Bucureşti, care i-a oferit spre vîhzare 192 monede de la Petru Muşat: "Care provin din două mici tezaure a¬ flate fn Bucovina, lîhgă Cernăuţi", 8 Academia R.S.România, Arhiva Polonic I, mss 6, voi.ΓΠ,caiet 1, f. 27.

85

www.mnir.ro 9 Mulţumim şi pe această cale colegilor de la Cabinetul Numismatic din Berlin, care ne-au pus la dispoziţie tezaurul în discuţie, precum şi pentru mulajele monedelor solicitate de noi. 10 Pentru descrierea acestora vezi N.DOC-AN, Notiţe despre monedele lui Petru Muşat, îh AARMSI, seriali, tom.IB, Bucureşti, 1907, ρ . 124-130. 11 C.STIRBU, P.STANCU, op. cit., p.143-149. "2 ŞTEFAN GOROVEl, Cu privire la data primelor monede moldove­ neşti, în!,Anuarul Muzeului judeţean Suceava'-. V, 1978, p.571. 13 C.STIRBU, P.STANCU, op.cit., p.148. Ί- OCT AVIAN ILIESCU, Moneaa ih România, Edil.Meridiane,Bucureşti, 1970, p.25: ST.GOROVEl, în Magazin istorierj nr.11/1974, p.48 ; L.CERNOVODEANU, Heraldica dinastică a Moldovei îh sec. XIV- XM şi realităţile istorice pe care le reflectă, în mss, p,6.

VALEURS ROUMAINES CONSERVEES DANS LES MUSÉES DE L '• ETRANGER - VN TFESOR DE PIERRE MUSAT.

Résumé

L auteur passe brièvement er. revue les n.onnaies émises sur le 'erritoire de la Rouit:a;ùe et qui sont conservées aux Cabinets numisraa- .es de Gotha, Dresde et Berlin, en insistant sur un trésor de Pierre \!...?ct qui se trouve au Cabinet numismatique de Berlin,(R.D.AÏ.). Conformément au:: observions d'ordre numismatique où*on sig• nale aussi les variantes r,ouvelles des émissions monétaires de'Pierre Musa*., l'auteur prépose comme datation des premières émissions mo- ::itajres ce la Moldavie la période située entre 1377-1362,

LEGENDE DES PLANCHES

Fl.I.-N&s monnaies de Pierre Muşat à 7 fleurs de lis. P1.E.-N;.« f-'-; . monnaies de Pierre Muşat à 7 fleurs de lis. Ρ1.ΠΙ.-Ν: :', ·:;»-,nnaies à 7 fleurs de lis; nos 16-21 monnaies î fie>urs de lis-émisas par Pierre Musat. FlJV.-N"<-s 2.2-2':,, r.onnaies à 5 fleurs de lis; no 24, monnaies j Îif--JTF ùe lis; nos 25-28, monnaies avec 2 fleurs de lis - {-.ises par Pierre Mu&at. Pi.V.- N .·.« ;·-.':, raor^iaies de Pierre Muşat ă 2 fleurs de lis. Pl.V'I.-N j£ ; 6—,'\, rr orjiaies à 2 fleurs de lis émises par Pierre M-Ş6.Î.

86

www.mnir.ro MONEDA DIVIZIONARĂ EMISĂ DE PETRU MUŞAT

•

de OCTAV1AN ILDZSCL"

Cercetările dedicate în ultimii ani studierii primelor emisiuni mone­ tare ale Moldovei au permis reconstituirea sistemului monetar adoptat de către Petru Muşat (1373-1392) la începutul domniei sale1 .Ca rezultat al acestor cercetări, cunoaştem astăzi baza metrologică a acestui sistem monetar: un sommo, unitate ponderală de origine mongolă,servind la cLi- tărirea argintul ui*1 şi care a fost vehiculată în Moldova şi £n oraşele Por­ tuare de la gurile Dunării - Chilia, Licostomo - de către negustorii ge- novezP. Echivalenţa în grame a unui sommo varia de la un loc la altui'' . In Moldova, greutatea unui sommo, adoptat ca bază pentru emiterea ae monede, era de 192-198 g; dintr-o asemenea cantitate de argint brut se băteau iniţial 200 groşi moldoveneşti cu o greutate medie de 0,96-0,99 g?. Curr însă atît titlul, cît şi greutatea medie a groşilor lui Petru Muşat au evoluat într-o continuă descreştere, este probabil ca numărul de piese ce se băteau dintr-un sommo de argint brut să fi crescut spre sfîrşitul do-;- niei emitentului pînă la 240-248 exemplare, cu o greutate medie de nuir.ai 0,80 g6. A rămas nerezolvată pînă astăzi problema emiterii unor monede di­ vizionare moldoveneşti, alături de groşi, încă din timpul domniei lui Pe­ tru Muşat, deşi unele sugestii în această direcţie au fost semnalate ii mai multe rînd uri, fie chiar şi numai în treacăt. De această problemă ne ν o.τ. ocupa mai pe larg în rîhdurile următoare. În anul 1 933, cunoscutul numismat bucovinean Rudolf Gassauer pre­ zenta un număr de 10 monede moldoveneşti, la vremea aceea inedite'. intre ele se găsea şi o monedă mică de argint, anepigrafă, al cărei tip ε-ar asemăna, după părerea autorului citat, cu tipul monedelor lui Pe¬ tru Muşat şi al celor emise de Stefan I (1394-1399)®. Nu ni se dă o des­ criere a acestei piese, ci numai o reproducere, în desen, pe planşa a¬ nexă a articolului în discuţie^. Pe baza acestui desen, redăm descrierea de mai jos: Av. Fără legendă. Cap de bour cu o stea cu cinci raze între coar­ ne, în dr.semil.una vărsată (cu coarnele în jos), în st. o rozetă puncti­ formă cu cinci petale. Coarnele bourului mici şi recurbate în afară, în formă de liră. Totul într-un cerc de perle. Rv. Fără legendă. Scut despicat, în primuLfasciat de şase(?) pie­ se, în al Π -leà şapte flori de crin, aşezate 4,3; deasupra, îh dr.şi în st. scutului, cîte o floare de crin. Totul într-un cerc de perle. Reversul fiind descentrat, partea inferioară a scutului şi cîmpul din stînga lui ies din flan.

87

www.mnir.ro AR. 12 mm,0,24 g. Coieeţie particulară. R.Gimwtw, Tipuri d* monede moldoveneşti inedite, p.8 şi fig.9 de la p.9 (τ.ρΐ.1,1). Existenţa acestei monede a rimas multă Treme ignorată de cătrt cercetătorii care s-au ocupat de studiul emisiunilor monetare ale Moldo­ vei sub domnia lui Petru Muşat10. Abia fn anul 1957 ea a reţinut atenţia noastră pentru prima oară; semnalîhd-o, ne—am exprimat unele rezer­ ve cu privire la atribuirea ei lui Petru Muşat . Am revenit ulterior, Ia mai multe rînd uri, asupra determinării acestei monede, menţinfnd însă de fiecare dată unele rezerve1 ^, generate pe de o parte de faptul că a- vemde a face cu un unicat, iar pe de alta, de imposibilitatea de a supu­ ne acest unic exemplar unui examen direct, fie chiar şi pe baza unei re­ produceri fotografice, document mai fidel decît un desen". Limitîndu-ne la documentarea precară de care dispunem astăzi, si încercăm să precizăm cine este emitentul şi care este valoarea nomina­ lă a acestei monede. Ca tip, atît aversul, cît şi reversul ne trimit fără dificultate la groşii lui Petru Muşat. într-adevăr, dacă reprezentarea capului de bour de pe avers, cu coamele recurbate îh afară, în formă de liră, ne poate trimite şi ia monedele lui Stefan I, precum şi la primele emisiuni ale lui Alexandru cel Bun14, tipuî de pe revers nu se întîJneşte decît numai la groşi din primele serii ale lui Petru Muşat. Se ştie că atît groşii lui Stefan 1, cît şi monedele din prima emisiune a lui Alexandru cel Bun tu pe revers numai două flori de crin îh al II-lea cartier al scutului. Pe df altă pane, monedele anepigrafe ale lui Alexandru cel Bun, cu şapte flori de crin în al Π -lea cartier al scutului de pe revers, ne arată pe avers un alt lip al capului de bour, cu coarnele curbate înăuntru; ele fac par­ te din emisiunile mult mai tîrzii, de la sfîrşitul domniei acestui voie­ vod1-1. Dimpotrivă, moneda semnalată de Gassauer este identică sub ra­ port tipologic cu o serie de groşi din primele emisiuni ale lui Petru Mu­ şat (v.pl.1.2)1". Prin urmare, din punct de vedere tipologic,mica mo­ nedă de argint de care ne ocupăm aici nu a putut fi emisă decît numai de către Petru Muşat; ea este un pendant al groşilor din seria cu şapte fiai de crin în al Π -lea cartier al scutului de pe revers, scut care mai are cîte o altă floare de crin deasupra, în dreapta şi în stînga lui1?. 7-in punct de vedere metrologic, greutatea de 0,24 g, menţionată di R.Gassauer pentru această monedă, creează unele complicatii,£ideter• minarea valorii ei nominale. Aşa cum am arătat mai sus, din datele ob­ ţinute în urma unor cercetări îndelungate, am ajuns la conpluzia că gre­ utatea medie a groşilor din primele emisiuni ale lui Petru Muşat oscilea­ ză între 0,96-0,99 g, corespund unei ratio de 200 piese la un sommo de argint brut, în greutate de 192-198 g. Dacă luăm în considerare greuta¬ tea de 0,24 g a piesei care ne preocupă .s-ar părea că ea reprezintă ui sfert de gros moldovenesc, întrucît 4 χ 0,24 = 0,96 g, greutatea medie ι grosului lui Petru Muşat din primele emisiuni. In sistemul monetar polon din aceeaşi vreme, astfel de monede moldoveneşti ar fi avut ca echiva­ lent dinarii pentru coroană, emişi de Cazimir cel Mare (1 333-1 370)între anii 1368-1370 şi cu cei bătuţi de Hediviga între anii 1384-1386, monede care cîntăreau de asemenea 0,24-0,25 g .

88

www.mnir.ro Ipoteza existeaţei umor monede moldoveneşti mărunte, valorînd, ca oominal, un sfert de gros, a mai fost susţinută anterior de către E. Fis­ cher, dar cu referire la unele emisiuni anepigrafβ ale lui Alexandru cel Bun1'. In ce ne priveşte, am arătat cu alt prilej că în documentele mol­ doveneşti din anii 1406-1463 slat *minH»« numai două nominale emise de domnii Moldovei, şi anume groşi şi jumătăţi de groşi20. Faptul că în dotă scutiri de taxe vamale, una acordată mănăstirii Moldoviţa de către A- lexăndrel, le 30 septembrie 145321. cealaltă de către Stefan cel Mare mănăstirii Neamţ, la 13 iulie 1463 , se interzice slujitorilor domniei de a percepe nici măcar o jumătate de gros dovedeşte în mod foarte clar că Ih Moldova nu s—a emis niciodată o monedă de o valoare nominală mai mică de o jumătate de gros2^. Acest argument, la care se adangă şi observaţia că moneda în dis­ cuţie e cunoscută numai fhtr-ua exemplar unic - deci nu se poate dedu­ ce, pe basa unui singur cas, care era greutatea teoretică a nomiaalu - lui respectiv -, ne îndeamnă să p* «*·»•*"» şi astăzi unele reserve cu pri­ vire la determinarea raportului dintre această piesă şi grosul, unitatea sistemului monetar moldovenesc de la Petru Muşat şi pînă la moartea lui Ştefăniţl (1517-1527). In ce priveşte datarea acestei monede drririnmsre, ea poate fi sta­ bilită Ih strihaă legătură ce locul pe care fi ocupă grosul de acelaşi tip în seria emisiunilor monetare sie lui Petru Muşat. S-a arătat cu alt

PI. 1,-1, monedă divizionară emisă de Petru Muset (probabil jumătate de gros) (după R. Gassauer, Tipuri de mo nete moldoveneşti inedite , fig.9); 2, gros emis de Petru Muşat (după N. Doc an, Notiţă despre manetele lui Petru Muşat, fig. 15), a: mărime naturală; b: 2 χ 1.

www.mnir.ro89 pruej că această serie, cu şapte flori de crin in al Π -lea cartier ala» tului de pe revers,se plasează la începutul domniei Ini Petru Masat. Ii consecinţă, aceeaşi datare - mai exact, cuxîhd după 1377 - poete (ί luată £D considerare şi pentru baterea monedei divizionare de can ne-am ocupat fn această notă. Extrema ei raritate poate fi explicată ηάι faptul că In timpul domniei lui Petru Muşat emiterea ei nu a corespuncu- nei nevoi stringente de numerar cu o valoare nominală al ft de redusă, k bia mai tfrziu, fncepfnd cu domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), sistemul monetar moldovenesc a fost completat atît cu piese divizionarii bătute de data aceasta fn cantităţi apreciabile,cft şi cu dubli groşi.spr» a se face faţă astfel unei circulaţii monetare mult mai diferenţiate . In lumina acestor date se poate conchide cu toată certitudinea d Petru Muşat a emis, curfnd după anul 1377, şi monede divizionare, alâ- turi de groşi, unitatea sistemului monetar, şi că aceste monede repre­ zentau, foarte probabil, jumătăţi de groşi.

NOTE

1 V.în acest sens: COSTIN C.KIBITESCU, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, I, Edit.Academiei;Bucureşti, 1964, p.85 (ten redactat de OCT AVIAN ILIESCU); OCT AVIAN ILIESCU, Din tre­ cutul monedei româneşti, secolele XTV-XVLÎh "Magazin istoric11,2, 1966, nr.7-8 (16-17), iulie-august, p.132; IDEM, Moneda în Româ­ nia 491-1864,Edit.Meridiane,Bucureşti, 1970, p.25. 2 Numele sommo derivă de la cuvihtul mongol aanm sau aqşaum = alb, aluzie la culoarea argintului; BEHTOLD SPULER, Die goldane Horde. Die Mongolen in Russland 1223-1502, Leipzig, 1943, p.330. 3 Cf. OCT AVIAN UJESCU, Le prêt accordé en 1388 par Pierre Muşal à Ladislas J age lion, in "Revue roumaine d'histoire" , 12,1973, p. 131 4 V.aceste echivalenţe la ERICH SCHILBACH,Byzantinische Metro­ logie, C.H.Beck'sche Verlagebuchbandlnng,Munchen,1970, p.192, 194,196. 5 V.mai sus, n.1 ; pentru echivalenţa unui sommo in grame, ν. şi OC¬ T A VIAN ILIESCU, La monnaie génoise dans les pays roumains au ΧΠΙ6 - XVe siècles, în vol.: Colocviul român o-italian "Genoveziii Marea Neagră ih secolele ΧΤΠ -XTV", Bucureşti, 27-28 martie 1975, Edit.Academiei,Bucureşti, 1977, p.165. 6 In lipsa unor documente de arhivă care să menţioneze a tit unitate ponderală luată ca bază a sistemului monetar moldovenesc,cft şinu- v mărul de unităţi monetare (ratio) ce se băteau dintr-o cantitate da argint brut, echivalentă cu norma ponderală de bază, am pornit b calculele noastre de la stabilirea greutăţii medii a groşilor lui Fe­ tru Muşat, prin cîntărirea unui număr oft atei mere de exemplare di aceeaşi emisiune. Compar înd rezultatele obţinute în acest and cu t-

90

www.mnir.ro c hi valenţa medie, £h grame stabilită pentru un sommo (v. mai sus, η . 3), am ajuns la concluzia că, iniţial, îh Moldova s-au bătut 200groşi dintr—o cantitate de argint egală cu această normă ponderală. 7 Dr.RUDOLF GASSAUER, Tipuri de monede moldoveneşti inedite,în "Anuarul Liceului Stefan cel Mare" din Suceava, 1932-1933,p.3¬ 9 ilus.,şi extras, Suceava, 1933, cu aceeaşi paginaţie a textului. 8 Ibidem, p.8. 9 Ibidem, p.9,fig.9. 10 Nu este amintită de CONST.MOISIL, Probleme de numismatică ro­ mânească, în "Analele Academiei Române", Memoriile secţ. istori­ ce, 22, 1939-1940, p.244, care atribuie lui Petru Muşat,ca monede divizionare, piesele anepigrafe de bronz ce au pe avers capul de bour cu atributele obişnuite, iar pe revers, o cruce cu coroane în cantoanele superioare, o stea şi semiluna în cele inferioare; auto­ rul citat consideră că monedele mărunte moldoveneşti, anepigrafe, erau desemnate îh documentele de mai tîrziu cu termenul de bani, în sensul de piese divizionare (ibidem). Nici ILIE ŢABREA, Influenţe externe asupra primelor monede moldoveneşti, în "Cronica numis­ matică şi arheologică", 18,1944, p.276-277, care pune la îndoială ipoteza formulată de Const.Moisil în articolul citat mai sus,nu cu­ noaşte o monedă divizionară care să poată fi atribuită cu siguranţă lui Petru Muşat. Am arătat altă dată că monedele moldoveneşti ane­ pigrafe, purtîhd pe revers o cruce, au fost emise în realitate de că­ tre Alexandru cel Bun. V.în acest sens OCTAVIAN ILIESCU, dreptări şi întregiri mărunte cu privire la unele emisiuni monetare feudale ale ţărilor române, în "Studii şi cercetări de numismatică", 1, 1957, p.233-234. 11 OCTAVIAN ILIESCU, op.cit., p.234 şi n.1 . 12 COSTIN C.iORITESCU, op.cit.p.85 şi n.3; OCTAVIAN ILD3SCU , Din trecutul monedei româneşti, loc.cit. ,p. 132-133; IDEM, Moneda în România 491-1864, p.26. 13 Recent, GEORGE BUZDUGAN, OCTAVIAN LUCHIAN şi CONSTAN­ TIN C.OPRESCU, Monede şi bancnote româneşti, Edit. Sport-Tu- rism, Bucure şti, 1977, înregistrează această monedă - fără a o re­ produce - la Petru Muşat şi o consideră jumătate de gros, trimiţînd în notă la R.Gassauer (p.48, sub nr.92 a). Am văzut însă că R. Gassauer se limitează să semnaleze analogiile acestei piese cu mo­ nede emise de Petru Muşat sau de Stefan I şi nu precizează valoa­

rea ei nominală, care este stabilită 'pentru prima oarit fii lucrarife noastre citate mai sus, în notele 11 şi 12. Iar îh prefaţa la Monede şi banc­ note româneşti, semnată de acad.EM.CONDURACHI, se afirmă că "foarte probabil, încă din 1377, Petru Muşat bate două categorii de monede de argint: prima cu un diametru de 18-20 mm şi o greutate medie de 0,96 g, cea de a doua cu un diametru de 14-16 mm şi cu o greutate medie de 0,40 g". In realitate, cea de a doua categorie face parte din emisiunile lui Alexandru cel Bun, v.OCTAVIAN ILI­ ESCU,Moneda în România 491-1864, p.26.

91 www.mnir.ro 14 OCTAVIAN ILIESCU, îndreptări şi întregiri .cărunte.. Joc, cit., p.221. 15 Ibidem, p.225 (pl.Π,fig. 16; IDEM, Moneda în România 491-1864,p. 28. 16 Ν. DOC AN, Notiţă despre monedele lui Petru Muşat, în "Analele Academiei Române", Memoriile secţ. istorice, seria a B-a,30,1905¬ 1906, p. 177-178,nr.30 (reprodusă pe planşă la nr. 15); GEORGE BUZDUGAN, OCTAVIAN LUCHIAN, CONSTANTIN C.OPHESCU , op.cit. ,p.46, varianta 4, nr.43-47. 17 Am reprodus alăturat (pl. 1,2) un gros din această emisiune, dupâ Ν .DO CAN, op.cit., pi. fig. 15. 1 θ Aceste date după MARIAN GUMOWSKI, Handbucb der polnischen No- mi ε mat ik, Akademische Druck-u. Verlagsanstalt, Graz, 1960, pJDO. 19 E.FISCHER, Beitrag zur MUnzkunde des Furstentbumes Moklau, in "Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums", 9, 1901, p.22-24,nr. 57-77 ( de asemenea 1/3-a de gros, ibidem, p.21, nr.56). 20 O trecere în revistă a acestor documente la OCTAVIAN ILIESCU , Emisiunile monetare ale Moldovei în timpul domniei lui Stefan cel Mare, în vol.: Cultura moldovenească în timpul lui Stefan cel Mere, Edit.Academiei, Bucureşti, 1964, p.183-185. ' ! 21 Act redactat la Suceava, Documenta Romaniae Hist orie a, A. Moldo­ va, vol .II, Edit.Academiei, Bucureşti, 1976, p.52-53,nr. 37. 22 Act redactat la Suceava, ibidem, p. 167-168, nr. 116. 23 OCTAVIAN ILIESCU, op.cit.,p. 185. i 24 Idem , Moneda în România 491-1864, p.25. 25 Ibidem, p.26.

MONNAIE DIVISIONNAIRE EMISE PAR PIERRE MUSAT » Résumé

On examine une monnaie moldave d'argent, anépigrapbe, signalée en 1933 par Rudolf Gassauer, qui en avait publié un dessin (v.pl.I, 1).LA pièce en question mesure 12 mm et pèse 0,24 g. Se basant sur ces don• nées, l'auteur de la note présente attribue cette pièce su voivode de Mol• davie Pierre Muşat (1373-1392); elle représente probablement un demi- gros moldave, frappé peu après 1377, à en jugeant d'après son type, i¬ dentique aux gros moldaves de cette émission.

EXPLICATIONS DE LA PLANCHE

P1.I.-1, monnaie divisionnaire émise per Pies» Muşat (probablement un ; demi-gros) (d'après R.Gassauer, Tipuri de monete moldoveneşti ! inedite, fig.9); 2, gros émis par Pierre Muset (d'après N. Doc an, | Notiţă despre monete le lui Fetru Muşat, fig. 15). a: grandeur natu- i relié; b: 2 χ 1.

92

www.mnir.ro CÎTEVA PROBLEME DE NUMISMATICA ROMANEASCA - MONEDELE ATRTBUJTE LUI NICOLA E REDWITZ

de ANA-MARIA VELTER

Lotul de monede cere fece obiectul articolului de faţă ridică de la bun Început două probleme: locul precis al descoperirii şi componenţa sa exactă. In anul 1971 au intrat fn patrimoniul Museului de Istorie al R.S.Ro­ mânia, prin transfer de la Museul Banatului din Timişoara, 2460 de mo­ nede feudele sub denumirea generală de "tezaurul de la Timişoara". .In cadrul acestor monede deţinem: m dinar emis de Vene es lav, ca rege al Ungariei (1301-1305); un dinar emis de Ludovic I al Ungariei(1342-1382); 2296 piese întregi şi 112 fragmente de quartingi emişi de Sigismund de Luxemburg (1387-1437); doi ducaţi şi un obol ai aceluiaşi emitent; 43 de monede din sec.al XV-lea, presupuse a fi emisiuni ale lui Redwitz Nico­ las; un gros moldovenesc emis de Alexandru cel Bun (1400-1432); un di­ nar emis de Ludovic al Π -lea al Ungariei (1516-1526) şi un dinar emis de Maximilian al Π— lea (1564—15 (t>) ca rege al Ungariei. Din cercetările noastre reiese că la Timişoara, sau fn apropiere ,in jud.Timiş sau Caras—Severin, au fost descoperite doar două tezaure cu o compoziţie asemănătoare. Primul tezaur s-a descoperit la 20 septem­ brie 1877, la Orşova, cu prilejul unor săpături. Tezaurul era alcătuit din emisiuni ale lui Sigismund de Luxembrug, alături de "mai mult de 1000 de monede, emisiuni ale lui Mircea cel Bătrîn şi urmaşii lui şi ale lui Rea wit ζ Nicolas. împreună cu monedele se aflau şi cercei mari din ar­ gint, cu coşuleţ"1. Cel de al doilea tezaur a fost descoperit în apropiere de Timişoara, în 1893, cu prilejul construirii unei case. Intr-un vas de ceramică s-au găsit monede feudale ungureşti, numărul lor nefiindu-ne cunoscut. Din totalul lor s—au putut recupera 185 de bucăţi, o parte cumpărate, o parte donate de Feher Demeter. Cele 185 de monede erau emisiuni ale lui Sigismund de Luxemburg, Albert, din perioada inter­ regnului, şi emisiuni ale lui Redwitz Nicolae2. Monedele acestor tezaure, pe o cale sau alta, au intrat în patrimo­ niul muzeului timişorean. Din păcate, în momentul reamenajării Muzeu­ lui Banatului, cercetătorii lui au găsit o colecţie numismatică dezorgani­ zată, inventarele incomplete, sumare sau chiar lipsă. Nu ne rămîhe de­ cît să presupunem că monedele lotului în discuţie sînt rămase din suma celor două tezaure pomenite mai sus, pe lingă care s-au putut eventual strecura monede disparate sau din alte tezaure*. Piesa cea mai timpurie este dinarul emis de regele Boe- miei, Venceslas al Π -lea, ca rege el Ungariei (1301-1305), tip CNH-384?

93

www.mnir.ro Av. In cerc perlat bustul regelui, frontal. Pe cap coroană; fn dr.spadă cu vfrful fn sus, oblic spre dr. ; fn st. pine cruce. Rv. In cerc perlat animal fantastic cu aripi, încoronai. AR; 0,33 gr. ; 0=12 mm. Urmează în ordine cronologică dinarul lui Ludovic I, cu cap de sarazin. Figurează fn CNH4 la nr.9oA, a fost emis fn 1373 şi a circulat, datoii- tă calităţii sale superioare, pînă în vremea lui Sigismund5. Capul de sa­ razin de pe avers Ω reprezintă pe meşterul monetar Szerecsény Jakab, cetăţean bud an, care şi-a desfăşurat activitatea fn monetar ia de laPécs- Szerém. Majoritatea monedelor din lotul fn discuţie, 2299 piese întregi şi 112 fragmente, sînt emisiuni ale lui Sigismund de Luxemburg. Dintre a¬ cestea două monede sînt ducaţi de tip CNH-128, un obol tip CNH-125C, iar restul de 2296 piese întregi şi 112 fragmente sînt quartingi tip CNH- 129. Duc aţii CNH-128 au fost emişi din 1427, în cinci monetarii: Krem- nitz, Buda, Sibiu, Braşov, Sighişoara. După părerea numismatului ma­ ghiar Pohl Artur, originea numelui de "ducat" pentru moneda ungureas­ că este nesigură, necunoscută. El presupune că s-ar putea trage de la moneda valahă "ducat", emisă de Mircea cel Bătrîn . Ducatul voievodu­ lui român era din argint bun, avea valoarea circulatorie şi initarea lui oferea monedei maghiare o valoare falsă, încrederea pie ţii. Ducatul lui Sigismund cîntăreşte 0,225 gr faţă de 0,400 gr cînt cîntăresc în medie cei ai lui Mircea. El va circula pîhă în 1430 cînd Sigismund cere scoa­ terea acestei monede de pe piaţă . Duc aţii lotului nostru au fost emişi u¬ nul la Sibiu, sigla "h-^Ç" şi unul la Braşov, sigla "ΤΧ-R", ca semn al mo• netarului Reichel Peter. Obolul CNH-125C a fost emis paralel cu primii dinari ai lui Sigis• mund, în 1387. Este o piesă mică, bătută neîngrijit, de calitate inferioa­ ră, cunoscută şi sub denumirea de "filler". A fost emis numai demonetă- ria de la Buda. Fiind o monedă măruntă, de necesitate, îh perioada ^ care a circulat a fost mult falsificată®. Această falsificare masivă 1-a determinat pe Sigismund s-o scoată din circulaţie în 1427^. Tipul de quarting, firting sau "moneta minor" CNH-129, a fost emis în urma decretului dat din Bratislava la 6 martie 1430. Prin acest decret Sigismund înfiinţa aici o nouă monetărie, care trebuia să bată dintr-o marcă de argint fin, în amestec cu 7 mărci de aramă, 500 bucăţi ce mone­ dă nouă, quarting. In circulaţie, patru bucăţi din această monedă echiva­ lau cu un dinar mare; cum 100 de dinari mari se schimbau pe un florin de aur, 400 de quartingi echivalau cu un florin10. După bătălia de la Kossovopolje, 15 iunie 1389, încep pentru re­ gele maghiar o serie'de complicaţii cu oraşele dai ma te, revendicate de cetăţile italiene. Dezastrul de la Nicopole, din septembrie 1396, redes­ chide îh Ungaria luptele pentru tron; războaiele husite cer tot mai mulţi mercenari; iar la toate acestea se adaugă desele campanii împotriva tur­ cilor, care încep tot din această perioadă. întreg acest şir de războaie cerea monedă multă şi măruntă. Se intensifică astfel activitatea raonetă-

94

www.mnir.ro riilar vechi, sînt înfiinţate altele noi, se den tot mai multe decrete pentru emitere* de noi tipuri monetare. Tipul de quarting în discuţie a fost emis tocmai pentru susţinerea financiară a acestor campanii.încă de la emiterea sa, calitatea monedei este mult ştirbită, ea îhregistrîhd un proces progresiv de scădere a valorii sale, devenind tot mai uşoară şi cu un conţinut infim de metal preţios. Chiar la un an după emitere, quartin- gul îşi pierde puterea de cumpărare. In 1432, printr-un decret al rege­ lui11 , un dinar mare se va schimba la 10 quartingi, astfel că un florin de aur echivala cu 1000 quartingi. In 1435 un florin de aur ajunge să se schimbe pe 6000 de quartingi12. Explicaţia acestei degradări a quart in- gului constă îh practica obişnuită a puterilor emitente de monedă de a re­ duce conţinutul de metal preţios al fiecărei monede, dîndu-i totuşi un curs oficial. Se obţinea astfel un cfştig dublu, pentru atelierul monetar şi pentru autoritatea emitentă, şi, totodată, era un impozit indirect, sur­ să de importante venituri, care permiteau mărirea mijloacelor de plată folosite pentru retribuirea trupelor de mercenari şi a funcţionarilor pu­ blici. Qoartiagul s—e emis îh număr foarte mare, fn 14 monetarii13. Lotul de monede de la Timişoara aflat îh colecţia noastră ilustrează foarte bine această intensivă activitate monetară. Dăm mai Jos lista monetăriilor şi a meşterilor monetari ce apar pe piesele noastre . Avem 14 categorii de ţigle, dintre care numai 13 ştim cu exactitate ce monetărie desemnează. Cea mai bine repreaentetă numeric este monetăria de la Bratislava; 686 monede ; urmează fn ordine monetăriile: Buda - 372 monede ; Baia Mare - 230 monede; Braşov -164 monede; Baia de Arieş-1 36 monede; mo­ netărie neidentificată desemnată prin sigla "A" - 101 monede; Sibiu - 68 monede; Koaice - 57 monede; 48 monede cu ««rmn ismaélite şi cifre, pro- Teoite din nvcnetăriile din Ungaria, mai ales acelea din Pecs şi Buda; Kre- mnitz - 43 monede; Sighişoara - 31 monede; Lipova - 29 monede; Vişe- grad - 11 monede; Rodna - 6 monede; 82 monede nec las if ic abile deoare­ ce sigla mooetăriei este ştearsă; 139 monede cu sigle total ilizibile şi 39 monede slab frapate pe avers, încît nu se pot determina. BRATISLAVA - sigla "Γ' se citeşte Istropolis I - Β I - Ρ I -D 1-3 I-C 3-1 I - I C- I

BUDA - B - Al B-a B - W S monetar Angelo Walich S - Β B - Ml Β-α B - S " Sieber. Under Johann Β- D B- L " n Leonardo Bardi Β - ilizibil B - n monetar N of fry Johann sau Nadler Mihaly Ε AIA MARE - η - η χ - χ η -U "SÎT- ο

www.mnir.ro η - Β n - R U- η U- R U- V n - W ί- ? n - M n - ilizibil

BRAŞOV - sigla " Œ se citeşte "C Kronstadt ' (L- V α>κ

A d-R (L-P Œ-Œ (T-i fX - ilizibil Monedele sfnt bătute foarte Îngrijit, cantitatea de ψ* g^"' tn*

BAIA DE ARIES - sigla "Q" se citeşte Oftenburg

Q - L O - Κ - monetar Ulrich O - O

MO NET ARIE NETDENTLFICATA DESEMNATA PSTN SJCILA "A"

A - A A Κ A-V A I A -y A L A - O A η A - Β A R A -w A ilizibil A- D

SIBIU - h - η h - ilizibil

KOSICE - sigla "Cn

C - D C - ilizibil C-Q C-3 0-a 3-3 -3 0-C 3- A c-c 3-3 3 - ilizibil C - ilizibil SEMNE ISMAELITE SI CIFRE - 1.-1 0—0 m •O o-O L-L CD—CO LD-UJ P-P

Θ-Γ XX-

www.mnir.ro 96 KRfJfNITZ - Κ - Β monetar Noflry Bexdi Κ - R monetar Reichel Peter Κ - η ' " Naftry Leonard Κ - ilizibil

~ ^ } " Siebealinder Joheon^ - ilizibil

Κ - W " Winche Belint

SIGHIŞOARA -S-A monetar Aatoniu S - Ρ S - D S-R S-α S - ilizibil S - L

LIPOVA - L - D L - n L - L L - B

VISEGRAD - W - D W-n

RODNA - R - D R -U R - n R - ilizibil

Ne este cunoscut faptul că ib ultima parte a domniei sale, din cauza cam­ paniilor împotriva turcilor, Sigismund petrece foarte mult timp fn Tran­ silvania. In vederea emiterii a cft mai multa monedă pentru susţinerea a- ceator campanii, el intensifică activitatea tuturor monetăriilor de aici.A- ceastă intensific ar e culminează cu mutarea baterii monedei de aur Ih 1427, fh monetăria de la Sibiu15. Pe această bază, credem că nu ne înşelăm a¬ tribuind sigla "A" de pe monedele noastre monetăriei de la Zlatna, care funcţiona fn vremea lui Sigismund1^. Cum Zlatna a purtat denumirile de Aurăria Minor, Auro polis, Gold roar kt, Araay-banya1 ?, sigla "A" îi de- ieinnează,după părerea noastră,numele. Emisiunilor lui Sigismund din lotul nostru de monede le urmează în ordine cronologică moneda emisă de Alexandru cel Bun. Aceasta este o jumătate de cros din prima serie a emisiunilor voievodului moldovean , 1400-14081ff. Ne vom ocupa în continuare de piesele cele mai interesante ale lotu­ lui de monede de la Timişoara, piese care captează de fapt întregul in­ teres al articolului de fată. Acestea sînt cele 43 de monede atribuite de unii numismaţi maghiari lui Nicolas Redwitz, cavaler al Ordinului teuto­ nic. Tipul monetar, dinar, este descris fn catalogul lui Rupp1^. Av. Scut timbrat de o coroană, avînd îh interior o cruce cu braţele ega­ le şi ancorate. In părţile laterale ale scutului apar sigle. Rv, Domnitor fn picioare, ţinfhd în dr.un buzdugan sau un sceptru, iar în st. o cruce cu braţele drepte. In părţi apar sigle. Rupp nu determină însă. corect moneda, plasîhd-o într-o epocă mai urzie şi atribuind—o emisiunilor pentru străinătate ale lui Matei Corvin^ Problema este reluată de Réthy Las alo pe baza studiului tezaurului des­ coperit la Ipolysag2-1. Compar înd monedele din acest tezaur şi cele pe care le mai deţinea la Muzeul Naţional al Ungariei, Réthy a înscris co­ rect aceste emisiuni fii epoca lui Sigismund de Luxemburg, îhc ere înd

97

www.mnir.ro Pl.I.-Nr.1 -11, monedele descrise în grupa A.

98

www.mnir.ro chiar şi o clasificare, numai pe baza aspectului estetic al monedelor. In urma studiului efectuat, el deduce că - deşi, după compoziţia metalului, bilon, tipul monetar se aseamănă cu unele din ultimele emisiuni ale lui Sigismund - după desenul heraldic şi după iconografie el trebuie discu­ tat îh afara acestor emisiuni. Prezenţa pe aversul monedei a scutului cu cruce în interior îl determină pe Réthy să atribuie acest însemn Or­ dinului teutonic. Maestrul Ordinului în Banat, în perioada 1431-1435, a fost Klaus (Nicolae) von Redwitz, învestit de Sigismund cu demnitatea de Ban al Severinului22. Scutul Ordinului teutonic, demnitatea de Ban de Severin şi cămărar al monetăriei regale de la Sibiu a lui Redwitz îl îndeamnă pe Réthy să creadă că acesta a stat în Severin cu dreptul de a emite monedă proprie în bănia sa2^. Nu îi atribuie însă emiterea tipu­ lui de monedă de care ne ocupăm, ci crede că ar fi vorba de monede a- partinînd numismaticii valahe, emise după căderea lui Redwitz, în Seve­ rin sau chiar în Tara Românească2'*. De aceeaşi părere este şi Elena Isăcescu, plasîhd'u-le însă emiterea în perioada posterioară bătăliei de U Nicopole (1 396-1431 . Problema este atinsă şi de Octavian Luchi- an^, care redă clasificarea făcută de Réthy, plstrînd neconcordanţa dintre text (citirea siglelor) şi unele figuri. Luchian corectează citirea monedei, considerîhd drept avers faţa monedei pe care apare efigia dom­ nitorului. Clasificarea monedelor de către Réthy este destul de arbitra­ ră. El împarte piesele în trei tipuri, după format, execuţie şi sigle. Prima grupă ar forma-o piesele cu o batere mai îngrijită, centrate co­ rect, avînd ca sigle litere latine. Réthy le plasează imediat după căde­ rea lui Redwitz. Emitentul ar fi păstrat însemnul Ordinului pentru a nu crea monedei dificultăţi în circulaţie, iar pe revers a bătut efigia sa de Ban al Severinului. Monetarii rămînînd aceeaşi şi fiind obişnuiţi cu res­ pectivul desen, monedele apar îngrijit bătute. Siglele cu litere latine ar fi o continuare a siglelor de pe monedele lui Redwitz. Următoarele două tipuri ar fi cele de format mai mare şi de format mai mic, cu o execuţie grosieră, siglele fiind litere slavone. Acestea ar fi bătute de monetarii emitentului român, care pun siglele îh limba în care sînt obişnuiţi să scrie. Această clasificare o considerăm incompletă. De fapt, tipul mo­ netar nefăcînd parte din problemele numismaticii maghiare nu a intrat prea mult în preocuparea lui Réthy.

Anali zind monedele din lotul de la Timişoara am întocmit o clasifi­ care ţinînd seama atît de iconografia efigiei domnitorului de pe avers, cît şi de siglele ce apar pe monede. Astfel am împărţit cele 43 de mone­ de ale lotului îh patru grupe, după modelul tunicii ("surcotei") domnito­ rului şi forma buzduganului sau sceptrului ţinut îh mîha dreaptă. Dăm descrierea monedelor'îh ordinea greutăţii, precizîhd că citirea lor am efectuat-o la stereomicroscop, unele piese fiind destul de uzate. Grupa A: AT. Domnitor îh picioare, frontal, înveşmîntat într-o "surcotă" ajusta­ tă pe trup în partea superioară şi terminată cu ρ lise uri în partea inferioară; partea superioară prezintă două linii paralele. Domni­ torul poartă pe şolduri centura cavalerească,pe cap coroană, în mîna dreaptă un buzdugan,iawww.mnir.ror Ih mîha stingă o cruce.

99 TOO

www.mnir.ro Baterea «ai* îngrijiţi si clară. Silueta este mică şi bine proporţională. Domnitorul poartă barbă uşor ascuţită şi despărţită fn două. Buzduganul este siic^ascuţit, cu corpii ascuţiţi foarte apropiaţi de măciulie; este ţi­ nut de capătul minerului. Coroana este mică, avînd 7 zimţi. Se remarcă o poziţie nefirească a corpului, plecată spre dreapta-» RT. Scut timbrat da o coroană deschisă, avînd în interior o cruce cu braţe egale şi ancorate. 1. Av. sigle ? - ? 7. Av. sigle Κ - ? Ην. " ? - ? Rv. " ? - Β AR inferior, 0,56 g,JB = 13 mm AR inferior, 0,36 g, & = 15 mm ; baterea descentrată ;—»· moneda ruptă în două ; 2. Av. sigle Κ - R 8. Av. sigle S - ? Rv. " ? - S Rv. " S - L AR inferior, 0,52 g, Β = 13 nun/ AR inferior, 0,34 g, £S = 14 mm; 3. Av. sigle ? - A dublă batere ;V Rv. " ? - ? 9. Av. sigle Κ -R AR inferior, 0,49 g, 0= 13 mm;^ Rv. " Β - L 4. Av. sigle Κ -Τ AR inferior, 0,28 g,JS = 12 mm ; —». Rv. " ? - ? 10.Av. sigle Κ - Β AR inferior, 0,46 g, JS = 13 mm;—*. Rv. " Κ - Β 5. Av. sigle ? - Β AR inferior, 0,24 g, if = 13,5 mm;—». Rv. " Κ -J ι 11.Av. sigle ? - ? AR inferior, 0,41 g,β' = 14 mm; I Rv. " ? - ? 6. AT. sigle Κ - "V ÀR inferior, 0,20 g,Jf= 12,5 mm;«- Rv. " ? - ? AR inferior, 0,36 g,jS - 13 mm; dublă batere; \

Grupa Β : AT. Domnitorul cu acelaşi costum, în aceeaşi atitudine.Baterea este destul de îngrijită. Silueta este msi mare, corpul drept, capul mult ro­ tunjit, poartă barbă rotundă, despărţită în două părţi» Cele două linii de pe partea superioară a "surcotei" dispar. Buzduganul este mareprotund, cu corpii ascuţiţi depărtaţi de măciulie; este ţinut de mijlocul minerului. Coroana prezintă patru fleuroane şi este mai mare. RT. Ca mai s'is.

12. Av. sigle ? - L 15. Av. sigle ? - Β Rv. " ? - ? Rv. " I - ? AR inferior, 0,49 g,JS m 13,5 mï«; AR inferior, 0,38 g, 8)'= 13,5 mm; baterea descentrată;—*. incus reversul pe avers 13. Av. sigle ? - JJ 16. Av. sigle Ρ - ? RT. " CL- ? Rv. " d- ? AR inferior, 0,43 g, 6-13 n»;V AR inferior, 0,38 g,JX = 13,5 mm;«- Av. sigle ? - ? 17. Av. sigle Ρ - ? Rv. * ?.._•"•· Rv. " P - ? Ax inferior, 0,43 g, * =14 mm;-* AR inferior, 0,30 g, 2 = 13 mm;/

101

www.mnir.ro Pl.ΠΙ.-Nr.20-29, monedele descrise fn grupa C.

102

www.mnir.ro 18. AT. siglelfΡ — V 19. AT. sigle ? - ? RT. " fre-Tt" Rt# " ~ ? r AR inferior, 0,30 g, 0 = 14 nunAR inferior, 0,25 g,/0 = 13 mm;*_

Grupe C: AT. Domnitorul fn acelaşi costum, fn aceeaşi atitudine. In mfna dreaptă ţine insă un sceptru terminat cu o floare de crin. Baterea este mai puţin îngrijită. Silueta este mai mare, cu faţa bine încadrată într-o barbă creaţă, desordonată; ochii sînt proeminenţi. Jupa prezintă trei-patru clini, ier îh partea superioară a "surcotei" reapar cele două linii pa­ ralele. Coroana este mai mică decît la grupa anterioară; sceptrul este ţinut de mijlocul minerului. Imaginile sînt cam şterse, pastila monetara mai mare. RT. Ca mai sus.

20. AT. sigle V - V 25. AT. sigle ? - η RT. 11 ? - ? RT. " ? - I AR inferior , 0,45 g,j6 - 13,5 mmar'AR inferior, 0,31 g,>&=13 mm\ 21. AT. sigle ? - I 26. AT. sigle 6 - ? RT. " ? RT. " tt - ? AR inferior, 0,38 g, 0 = 14,5 aan/ AR inferior, 0,30 g,Α$=λ4 mm^ 22. Av. sigle Ρ - V 27. AT. sigle ? - ? RT. " ? -V+ RT. " ? -++ AR inferior, 0,35 g, 0 = 14 rom; AR inferior, 0,30 g, .0=13 mm;, aversul incus pe revers;—» 28. Av. sigle ? - I 23. Av. sigle B- ? Rv. " 01- ? Rv. » ++-4· AR inferior, 0,29 g, Λ=1 4 mm;—» AR inferior, 0,34 g, 0 = 13,5 mm;j 29. Av.sigle ? -Ύ 24. Av. sigle ? RT. " . ? -TQ • RT. " ? - ? AR inferior, 0,26 g,.£=14,5 mm;/ AR inferior, 0,31 g, tS = 14,5 mm;T Grupa D: Av. Domnitorul Ih acelaşi costum, fn aceeaşi atitudine.Baterea este ne­ îngrijită. Silueta este disproporţionată, capul mare, cu ochi foarte pro­ eminenţi, cu barbă ascuţită. Jupa este mai scurtă, fără cute, mulată pe corp. Buzduganul este mult turtit şi este ţinut chiar de dedesubtul mă­ ciuliei. Coroana este mare, cu patru fleuroane. Pastila monetară este mai mare. Rv. Ca mai sus.

30. Av. sigle ? - ? 33. Av.sigle ? - ? Rv. " ? - ? . Rv. " ? - ? AR inferior, 0,42 g, ,0=14,5 mm; * AR inferior, 0,38 g, J0=13 mm; 31. Av. sigle R - S reversul incus pe avers. Rv. " Ρ - S 34. Av. sigle ? - η AR inferior, 0,42 g, ife13 mm; τ Rv. " ?-? 32. AT. aigle +- n AR inferior, 0,38 g, -0=15 mm; RT. M ? - ? . aversul incus pe revers; —- AR inferior, 0,40 g, £fe13,5 mm/

103 www.mnir.ro Pl.rV.-Nr.30-43, monedele descrise fia grupa

104

www.mnir.ro 35. AT. sigle ? - η 40. Av. sigle ? -"Γ RT. " ? - η ι Rv. * , AR inferior, 0,37 g, 0=14 mm; J AR inferior, 0,30 g, .0=14 mm; \ 36. Av. sigle ? - R 41. Av. sigle ? -Jj Rv. " ? - Ρ Rv. " AR inferior, 0,34 g, j8£=14 mm; / AR inferior, 0,30 g, £T=14 mm;—* 37. Av. sigle 4 - 1 42. Av. sigle ? - ? Rv. " t-t Rv. " ? - N AR inferior, 0,32 g, #=14 mm; AR inferior, 0,29 g, .0=13 mm; reversul incus pe avers ps^ aversul foarte şters; j 38. Av. sigle ? - ? 43. Av. sigle ? - ? Rv. " V - ? . Rv. " ? - ? AR inferior, 0,32 g, ,0=14 mm; I AR inferior, 0,23 g, #=13,5 mm; 39. Av. sigle L - a reversul incus pe avers;v^ Rv. " ? - ? AR inferior, 0,31 g, J0=13,5 mm;

Iconografia efigiei de pe aceste piese este cu totul aparte şi foarte interesantă, deosebindu-se clar de efigiile de pe monedele maghiare. Ea este asemănătoare cu unele reprezentări de pe emisiunile Tării Româ­ neşti, tipurile cu efigia domnitorului. Acest tip de efigie apare pentru prima dată pe monedele lui Mircea cel Bătrîn şi este preluat de Mihail şi Dan al II-lea. Descrierea tipului de efigie de pe piesele noastre se a¬ propie de descrierea efigiei de pe unele tipuri monetare ale lui Mircea Daci la costumul purtat de domnitor apar unele asemănări cu iconogra­ fia Sf.Ladislau de pe monedele maghiare emise de Ludovic I,regina Ma­ ria şi Sigismund de Luxemburg, acestea se datoresc modei vremii, care este aceeaşi Într-o anumită perioadă. Veşmîhtul efigiei corespunde întru iotul aspectului voievodului, acesta subliniind prin el orientarea politi­ că, economică şi culturală a ţării la un anumit moment^®. Originalitatea emisiunilor noastre apare în simbolurile voievodale purtate de domnitor: în mîna dreaptrl buzduganul, în mina stîhgă crucea. Reprezentarea sim- •wluriloi monarhice este variată. însemnul din mîna stînga,globul cruci- ger ca simbol al puterii suverane,apare la efigiile monedelor bizantine , sirbeşti, bulgăreşti, dar şi la cele ungureşti. Este deci un însemn cu ca­ racter universal, adoptat de Mircea cel Bătrîn. Simbolul din mîna dreap­ ta diferă mult de la o ţară la alta. Pe monedele maghiare suveranii sînt reprezentaţi cu sceptrul cu floare de crin, iar Sf.Ladislau ţine în mîna dreaptă o secure; ţarii bulgari preiau de la efigiile bizantine crucea fa­ nait! ; cnezii din Serbia şi Bosnia sînt reprezentaţi ţinînd în mîna dreap­ tă cînd un sceptru cu floare de crin, cînd o cruce, cînd o spadă cu vîr- (ul în sus şi cu mîherul terminat cu un disc. Pe monedele Ţării Româ­ neşti, la emisiunile lui Radu I, domnitorul apare ţinînd în mîna stînga scutul heraldic, care apare şi pe revers, ca însemn familial. Pe emisi­ unile lui Mircea, domnitorul ţine în mîna stîhgă globul cruciger, simbol al puterii universale.

Incepînd cu emisiunile lui Radu I şi pînă la cele ale lui Dan al Π-

105

www.mnir.ro lea. domnitorii Tării Româneşti sînt reprezentaţi ţinînd fn mîna dreaptă lancea, ca simbol al forţei de luptă. La Mircea cel Bătrîn, într-un anu¬ mit moment politic, domnitorul apare ţinînd fn mîna dreaptă sabk cu vîrful în sus, subliniindu-se astfel înrudirea cu dinastia bosniacă .Este foarte important faptul că C.Moisil semnalează printre monedele Cabine­ tului Numismatic al Academiei o emisiune a lui Mircea cel Bătrîn, un du­ cat, unde domnitorul apare j in fad în mîna dreaptă un buzdugan înclinat spre dreapta"30. Ar fi singura piesă de acest fel cunoscută pînă acum în numismatica Tării Româneşti. Posibilitatea nu este exclusă deoarece buzduganul, ca însemn al puterii de luptă, apare şi la armele Moldovei, incepînd cu al patrulea tip de groşi emişi de Iliaş (1436—1442) . Simbolurile voievodale de pe monedele noastre apar deci cu un ca­ racter aparte, dar nu total neobişnuit în numismatica română. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre imaginea de pe reversul pieselor: scul in care apare o cruce cu braţele egale şi ancorate; deasupra scutului o coroană deschisă, cu trei fleuroane. Scutul heraldic apare chiar pe primele monede ale Ţării Roma­ neşti, şi anume pe aversul emisiunilor lui Vlaicu Vodă. Este vorba de scutul despicat, avînd îh primul cîmp fascii, iar fn al doilea avînd o se­ milună sau prezent înd u-ββ plin. La primul tip de duceţi, deasupra ecu- tului, este o cruce cu braţele egale. Acelaşi tip de scut, de aceasti dată înclinat şi timbrat de o acvilă, H găaim pe "banii" aceluiaşi emitent Pe reversul celui de al doilea tip de dinari ai lui Radu al Π -lea apare a¬ celaşi scut, înclinat spre dreapta, timbrat cu un coif fiu vîrful căruiasti o acvilă.Scutul, coiful şi acvila reprezintă mobilele heraldice ale bla­ zonului voievodului Tării Româneşti, blazon care a devenit stema aces­ tei ţâri32. De la Rarîu I pînă la Mircea cel Bătrîn inclusiv, duc aţii Ţâ­ rii Româneşti au pe avers această imagine, devenită tradiţională. La fel de frecvent apare pe monede şi crucea cu braţe egale şi ancorate. O în­ tâlnim pe aversul celui de al doilea tip de duceţi al lui Vlaicu, avînd însi braţele terminate îh flori de crin. Fe reversul "banilor" acestui domni­ tor apare crucea cu braţe egale şi ancorate. Imaginea crucii cu braţee¬ gale terminate cu flori de crin o preia şi Radu I pe aversul ducaţilor săi; "banii" emişi de el au pe reversul ambelor tipuri crucea cu braţele ega­ le şi ancorate. Aceeaşi cruce cu braţele ancorate apare pe reversul tă­ riilor" lui Dan I şi Mircea cel Bătrîn. Observăm că apariţia crucii cu braţe egale şi ancorate pe reversul monedei divizionare, banul,deviDe o obişnuinţă. Crucea, îh general, este simbolul creştinătăţii. Prezentau pe monede îh această perioadă este cu stfi. mai mult legatff de creştinism, prin ea voievodul dorind să—şi exprime poziţie faţă de puterea otomani în continuă ascensiune. Coroana deschisă cu trei fleuroane, care tim­ brează scutul, nu face parte din mobilele heraldice ale Tării Româ­ neşti. Ea apare foarte frecvent pe monedele emise de regii maghiari. Prezenţa acestui simbol heraldic *—'g***" pe monedele de care ne ocu­ păm hu ne mai apare curioasă, ee fiind justificată atît de tratatul de a¬ lianţă încheiat de Dan el Π -lea şi Sigismund de Luxemburg -îh care voie­ vodul român îl recunoaşte pe regele "-a**--- ca suzeran -ye& şi de fap-

106

www.mnir.ro tul că Dan al Π -lea revenea pe tronul ţarii sale cu sprijin militar ungu­ resc. Imaginea generală a heraldicii şi iconografiei monedelor Tării Ro­ mâneşti de la sfîrşitul sec.al XIV-ler» şi primele decenii ale secai XV- lea, întregită de documentele vremii şi de contextul în care s-au desco­ perit piese ca acelea îh discuţie, ne conferă posibilitatea atribuirii mo­ nadelor noastre, a deducerii perioadei de emitere, precum şi a explică­ rii semnificaţiei imagilor de pe ele. Am văzut că primele emisiuni ale Tării Româneşti pe care apare e- f if ia domnitorului cu aspect asemănător'celui de pe monedele noastre, sînt cele ale lui Mircea cel Bătrîn, şi anume ducaţii (tipurile 2-6 după O.Iliescu), representînd emisiuni din anii 1396-1418. Aceasta este şi perioada cînd voievodul român obţine o mare autoritate la Dunărea de Jos, ajungînd pentru cftva timp un arbitru al politicii balcanice33. Ur­ maşii lui Mircea cel Bătrîn, Mihail 1 (1418-1420) şi Dan al U-lea (1420¬ 1431), vor prelua acest tip monetar cu efigie, ca simbol al moştenirii autorităţii şi prestigiului marelui lor înaintaş. Cu emisiunile lui Dan al Π-lea se încheie reprezentarea acestui gen de efigie de pe ducaţii Tării Româneşti. Aşadar, perioada în care au fost emise monedele noastre, perioadă desemnată şi de Elena lsăcescu, este aceea posterioară bătă­ liei de la Nicopole, 1396-1431. Credem că emiterea acestui tip monetar este strîns legată de deţi­ nerea derrmităţii de bac al Severinului de către voievozii Tării Româ­ neşti. "Banatul de Severin" a fost creat îh urma războiufui din 1230 dintre regatul maghiar şi ţaratul bulgar3-*. Incepînd cu Bastrab, S ever i¬ nul intră îh stăpînirea voievozilor români3^. De la această dată se în­ registrează un întreg şir de lupte între regatul maghiar şi Tara Româ­ nească pentru stăpînirea acestui teritoriu. De la Vladislav-Vlaicu deţi­ nem primul document fh care la titulatura voievodului apare şi aceea de Ban al Severinului (Banus de Zeurin)3^. Tot el este acela care înfiin— (îază la Severin, îh octombrie 1370, a doua mitropolie a Tării Româ­ neşti3^. In vremea domniei lui Radu I bănia Severinului este iarăşi dis­ putată3^. Voievodul român şi-a stabilit reşedinţa de ban la Tumu Seve- rin3^, unde era şi a doua mitropolie a ţării. Pierdută în 1384 de Radul, bănia Severinului este reluată de Mircea cel Bătrîn, care - în actul şi Ση tratatul de alianţă din 10 decembrie 1

38940 şi respectiv 20 ianuarie 139041 cu regele Poloniei Vladislav Iagello, ca şi îh tratatul de alianţă de la 7 martie 1395^2 cu regele maghiar Sigismund de Luxemburg- apa­ re cu întreaga titulatură a puterii sale: voievod al Tării Româneşti,duce alAralaşului şi Făgăraşului, ban de Severin şi despot al Tării Do­ brogei. De fapt. abia sub Mircea se constată documentar instituţia bă­ niei româneşti4-', cu el îacepîtid o nouă etapă a evoluţiei acesteia.Reşe­ dinţa băniei ere tot la Turn o-Severin. Este foarte oro babil ca aici să ss Ii bătut ducaţii voievodului cu legenda PETRUSIAN,**şi chiar unii din "banii" lui. Monedele noastre nu pot fi considerate ca bătute de acest roievod deoarece simbolurile de pe ele Indică o situaţie mai puţin stabi­ li, o domnie nesigură, lh contradicţie totală cu situaţia politico-econo - www.mnir.ro107 mică a Tării Româneşti din vremea lui Mircea. Situaţia se schimbă dupl moartea'acestui domnitor. Turcii, dornici să se extindă şi peste Dună­ re, îşi sporesc atacurile. O astfel de încercare are loc fn 1419, cfnd voievodul Tării Româneşti Mihail I şi regele Ungar iei, Sigismund, respifl| armatele otomane din jurul cetăţii Severinului; cu acest prilej regele Ungariei anexează cetatea4^, pe care, împreună cu Mehadia şi Orşova,o pune sub comanda lui Filippo de Şcolari (Pippo Spano)4 . După pierde­ rea cetăţii Severinului, instituţia băniei din Tara Românească nu a dis­ părut. Ea continuă să existe, avînd însă o importanţă mai mică . Acesi fapt îl dovedeşte actul emis la 1 iunie 1421 de Radu al Π -lea Praznagk- va, în care apare titulatura domnului: "Io Radul mare voievod şi domn, stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi de către părţile tătăreşti, şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi al Pod una viei, pînă la Marei cea Mare?4''. Nu este vorba doar de o simplă preluare a titlului de dom al lui Mircea; într-unui din actele voievodului, la clauza finală,apare ci martor din rîndul marilor dregători ai sfatului domnesc: Aga-ban4^. Mai mult , într-un act de întărire al daniilor făcute de Mircea mănăstirilor Cozia şi Codmeana apar şi trei sate îh Severin: Curilo, Grădonovţi, Micleusevţi-'0. Din cauza politicii pro-turceşti dusă de Radu al Π -lee Praznaglava, ce tindea să transforme Tara Românească într-un stat va­ sal Porţii, o parte a boierimii îl aduce'în toamna anului 1422 pe tronul ţării pe Dan al II-lea. înscăunarea acestuia este semnul reînceperii lup­ tei împotriva turcilor. Dan al TJ-lea, încă de la suirea sa pe tron,se afli în relaţii bune cu regele Sigismund de Luxemburg, care îl sprijină^ î» lupta contra turcilor şi a pretendentului adus de ei, Radu al Π -lea Praz• naglava, în sensul acesta încheindu-se şi un tratat de alianţă între cei dci domnitori, domnul Tării Româneşti şi regele Ungariei^. In primă­ vara anului 1427 Dan al Π -lea, cu ajutorul regelui maghiar, reuşeşte să-i alunge pe turci şi să-şi reocupe scaunul domnesc. Pacea încheiată cu turcii îh 1428 reprezintă o dată din cele mai importante ale luptei de oprire a pericolului turcesc la Dunărea de Jos, consacrîhd poziţia dsin­ dependenţă pe care şi-o păstrase Tara Românească. U vedem aşadar pe Dan al II-lea stăpînitor deplin al ţ^rii sale, care - chiar dacă nu a deţi­ nut banatul de Severin şi nu s-a intitulat în acte ban al acestui ţinui - a deţinut Cetatea Severinului măcar pentru o perioadă. Stăpînirea lui Dan al II-lea se întindea pînă la Orşova'3, cuprinzîhd deci şi Cetatea Seve­ rinului, aşezată la pragul Porţilor de Fier-*4, veche reşedinţă a băniei Tării Româneşti. Stim că cetatea a fost pusă în 1420,de către Sigismund f, sub comanda lui Pippo Spano, care în 1424 o şi repară^.Acest lucra îl face însă în calitate de comandant şi ban de Timiş", şi nu ca ban de Severin. Incepînd din 1425 şi pînă în 1431 în clauza finală a actelor o¬ ficiale maghiare, la lista marilor demnitari, funcţia de ban da Severin apare vacanta-" . Tocmai acest amănunt ne îndreptăţeşte să afirmăm ci Dan al Π -lea, chiar dacă nu şi-a însuşit titulatura de ban, a ocupat to­ tuşi pentru o vreme Cetatea Severinului. In sprijinul afirmaţiei noastre vin două acte emise de voievodul român exact în această perioadă. Este

108

www.mnir.ro vorba de scutirea de vamă' dată tîrgoviştenilor, act datat în intervalul de timp de după 10 noiembrie 1424 şi 1431 : "...vă sloboade domnia mea de toate şi de vamă, să nu daţi nicăieri, numai la Tîrgoyişte. Iar apoi să umblaţi şi pe la Severin şi pe la toate tîrgurile şi la Brăila şi prin toată

ţara domniei mele, nicăieri să nu daţi"58t Al doilea act este dat la 33 ia­ nuarie 1431, act prin care Dan al Π -lea întăreşte un hrisov al lui Mir­ cea pîrgarilor din Braşov, lăsîndu-i: "... să se negustorească cu ori­ ce marfă prin toată ţara şi stăpînirea domniei mele slobod, fără nici o piedică, de la Porţile de Fier pînă la Marea cea Mare"59, In 1425 Dan al Π -lea, împreună cu Pippo Spano, atacă pe turci la Vidin60. In acest an însă, scaunul domnesc al Tării Româneşti era ocupat de Radu al Π- lea Praznaglava, adus de turci (1424, după dec. 12 - 1426 mai). Este foarte plauzibil ca Dan al Π -lea să se fi aflat îh această perioadă îh Ce­ tatea Severinului, de unde să fi condus armata Tării Romaneşti, alături de trupele de mercenari, împotriva turcilor. Intr-un act emis la 10 noiembrie 1424 de Dan al Π -lea, voievodul a¬ minteşte că ".. .Sigismund ne-a dăruit haraghie de bani, ca să fie în ţa­ ra domniei mele, după cum este şi îh ţara sa, astfel să se bată bani îh ţara domniei mele, bani numiţi în limba poporului filleri şi dinari mici"°1. Dar "filleri" erau denumiţi o bolii, moneda măruntă a lui Sigismund I. Moneda divizionară a lui Dan al Π -lea poartă şi ea numele de "filler", o¬ bol, "ban". Un alt act, emis de Sigismund I la Alba Regală la 4 aprilie 1425, îi interzice lui Dan al Π -lea să impună oraşului Braşov şi ţării Bîrsei ducatul ca monedă^2. Observăm că voievodul român primeşte dreptul de a bate bani cu o lună înainte de a fi alungat din scaunul domnesc de către Radu al Π -lea Praznaglava; la numai patru luni după ce a fost nevoit să-şi părăsească ţara, Dan al II-lea primeşte poruncă să nu-şi impună moneda sa îh teritoriile regale. Ε firesc să ne întrebăm unde şi-a bătut domnul muntean monedele: atît fillerii, "banii", de care aminteşte primul document, cit şi dinarul de care aminteşte cel de al doilea. Si iarăşi ne gîndim la Cetatea Severinului, vechea reşedinţă a băniei Tării Româ­ neşti, cetate cu un precedent îh emiterea de monedă, dacă ne gîndim la unele emisiuni monetare ale lui Mircea cel Bătrîn. In primăvara anului 1426, înainte de a porni spre Tara Românească pentru a-şi redobîndi tronul, Dan al II-lea încheie cu Sigismund I un tratat de alianţă defensivă, tratat în care voievodul român recunoaşte' suzeranitatea regelui Ungariei^3. Ni se pare firesc deci ca Sigismund să-i dea aliatului său, pe oare—1 mai ajutase şi cu alte ocazii şi care îl recunoscuse şi ca suzeran, o cetate în care să stea îh perioada refu­ giu1 ui şi în care să-şi emită moneda sa, pentru a acoperi cheltuielile curţii şi ale armatei. De la Dan al Π -lea cunoaştem pînă îh prezent doar duc aţi de un singur tip, de o mare raritate, similarii cu tipul monedelor cu efigie din vremea domnitorilor Mircea cel Bătrîn şi Mihail I. Nu cunoaştem însă moneda măruntă emisă de acest domnitor, "banul" sau "filler"-ul. Cre­ dem că această monedă divizionară, anepigrafă, emisă de Dan al Π -lea

109

www.mnir.ro este tocmai tipul de monedă al celor 43 de piese fn discuţie. Apariţia e- rigiei domnitorului pe aversul monedei divizionare este singulară.Dara- ceastâ prezenţă erai foarte necesară la acea epocă pentru a sublinia fap­ tul că noua monedă, care circula într-un anumit spaţiu, destul de res- trîhs, este o monede voievodală, şi anume a voievodului Tării Româ­ neşti. De aici similitudinile cu tipurile monetare ale predecesorilor e¬ mitentului. De fapt este o continuare a respectivului tip de efigie .însem­ nele voievodale, singulare în heraldica Tării Româneşti, atrag atenţia că voievodul nu emite moneda îh acel moment numai ca stăpînitor al ţinu­ turilor sale, ci si în chip de comandant de oşti, încadrat în marea cru­ ciada antiot.omană. Astfel buzduganul din mîna dreaptă apare ca simbol al forţei de lup­ tă, iar crucea din mîna stîngă ca simbol al creştinătăţii, în numele că­ reia luptă şi pe care domnitorul vrea să o apere în ţara sa. Imaginea de pe reversul monedei, cum am mai arătat, este o exprimare heraldică a¬ daptată situaţiei politice din acel moment. In privinţa siglelor ce apar pe aversul şi reversul acestor monede, ele sînt asemănătoare cu cele ce a¬ par pe emisiunile lui Mircea cel Bătrîn ^4. Astfel siglele cu litere latine nu sînt o preluare mecanică a siglelor de pe monedele ungureşti, ci sînt o continuare a acelora care apar pe emisiunile Tării Romaneşti. Considerăm corectă atribuirea acestor emisiuni lui Dan al D-lee,a- vfnd în vedere şi componenţa tezaurelor în care au fost descoperite 65.A- cest tip monetar nu poete fi considerat o emisiune a lui Radu al Π -lea Praznaglava, deoarece el nu putea să reprezinte pe moneda sa nici un însemn heraldic unguresc din momentul fn care a obţinut şi şi-a menţi­ nut tronul Tării Româneşti ce sprijinul Porţii. Simbolurile heraldice de pe scuturi şi de pe blazoane au o mare însemnătate, mai ales îh evul me­ diu. Ele ne prezintă o situaţie de fapt, drepturile unei persoane, ale u¬ nei familii sau ele unei ţări. In cazul nostru présenta scutului timbrat de coroana maghiară, de pe reversul monedelor, am văzut că simbolizează raporturile dintre cele două ţiri, pretenţiile de suzeran ale regelui Si­ gismund I. In şirul emisiunilor Ţării Româneşti tipul monetar avînd pe avers e¬ figia în picioare a donmitorului încetează, cum am mai arătat, cu emisi­ unile lui Dan al Π -lea. Monedele lui Vlad Dracul, unul din succesorii săi în scaunul domnesc, prezintă o cu totul altă imagine - drago nul, voie­ vodul fiind cavaler al Ordinului Dragonului. Cu emisiunile acestui voie­ vod apare un nou tip monetar în numismatica Tării Româneşti. In ordine cronologică, după emisiunile lui Dan al Π -lea urmează, în lotul nostru de monede, dinarul emis de Ludovic al Π -lea,de tip CNH. 306A. Av, 1526.. DOVICVS · R# VU GARI faire c.Le.şi c.Li. ; scutul Ungariei, avînd fn scutul mic din centru vulturul polonez. Rv. PATRONA #—· VNGARTE între c.l.e.si c.l.i. ; madona fac oroη a- tă, fn dr. cu pruncul; sigla K-A. AR; 0,43 g, 0 = 16 mm. Moneta este bătută.la Kremmtz de eltre monetarul Alexius STharzo66.

110 www.mnir.ro Ultima piesă a lotului în discuţie este un fals de epocă după dinarul lui Maximilian al II>-lea tip Unger, 98^7. Av. MAX.II. RO-Ι· SAV.G.K.HV.BOR. între c.I.e.şi c.l.i; scutul Un­ gariei, avînd în scutul mic din centru simbolul casei de Habsburg. Rv.... RONA ·· VNGARIE între c.I.e. şi c.l.i. ; Madona încoronată, cu pruncul în dreapta; sigla K-B. AE; 0,53 g; 0 = 16 mm. Falsuri similare sînt semnalate şi de Eugen Gbirilă în tezaurul de la Radna68. Variata şi interesanta compoziţie a lotului nostru de monede oglin­ deşte viu o perioadă însemnată din istoria ţărilor române. Cele 43 de monede ale lui Dan al Π -lea ne dezvăluie un aspect inedit al activităţii monetare a domnului muntean, adăugind numismaticii Ţării Româneşti un nou tip monetar. Ele ilustrează în egală măsură raporturile dintre Tara Românească şi Ungaria în prima jumătate a secai XV-lea, în special problema deţinerii Cetăţii Severinului de către voievodul român în a¬ cβ astă perioadă. Pe de altă parte, lotul de monede de la Timişoara reliefează efortu­ rile făcute atft de Tara Românească, cft şi de regatul Ungariei în vede- derea susţinerii campaniilor antiotomane şi stăvilirii expansiunii tur­ ceşti la Dunărea de Jos. Intensa activitate a marelui număr de monetarii transilvănene are ca scop tocmai susţinerea acestor campanii. Ştiind compoziţia exactă a celor două tezaure care compun lotul nostru de monede, considerăm drept piesele cele mai recente: din tezau­ rul descoperit în apropiere de Timişoara, emisiunile ungureşti din pe— perioada interregnului (1444—1446); pentru tezaurul descoperit la Orşo­ va, emisiunile lui Sigismund I (1437), respectivii ani corespunzînd şi momentelor îngropării lor. Presupunem că cele două tezaure reprezintă soldele unor mercenari, îngropate din cauza nesiguranţei vremurilor. Ultimele două piese ale lotului nostru, dinarul de la Ludovic al Π -lea şi, respectiv,falsul după dinarul lui Mavimilian al Π -lea, le considerăm ca rătăcite în lot, prezenţa lor alături de restul emisiunilor negăsindu-şi nici o altă explicaţie»

NOTE

1 ISTVAN BERKESSJDelmagjarorszag éremleletei, Timişoara,ρ.20-30, 2 Ibidem, p.40. * Aducem pe această cale mulţumiri lui Lajos Kakucs, muzeograf la Mi­ ze ul Banatului, pentru amabilitatea cu care a răspuns solicitării noastre fn aflarea puţinelor date referitoare la lotul de monede de la Timişoara. 3 L.RETHY-GJ>ROBSZT£orpuz Nummorum Hungariae, vol.I, Graz, 1958, p.79, pl.XVm. 4 Ibidem, vol.Π, p. 101, pl.XXVI. 5 Zsigmond-Kori oklevelter, vol.Π, Buda, 1951-1958, nr.3122,act

111

www.mnir.ro emis la Pozsony la 17 aprilie 1404, prin car* Sig/iemund I de Luxem­ burg dispune baterea unui nou tip de dinar, astfel ca un dinar nou să circule la paritate cu un "sarazin" vechi. 6 OCTAVIAN ILIESCU, Ducaţii Tării Româneşti cu numele lui Basarab voievod, în SCN, VI, 1975, p.^45; vezi şi Lajos Tholloczy, A duka- troL în "Archeoiogiai Értesito", 12, 1878, p.74-76; Artur Pobl, Zsigmond kiraly penzverése 1387-1437, în NK, 1967/1968, p.43-57.

7 ALFRED SCHULEK, Vegyeshâzi Kirâlyaink pen zei és *orrendjuk II, în NK, 1931/1932, p.46-78. 8 GEORG1US FEJÉR, Codex Diplomaticus Hungariae, X/6, Buda, 1829¬ 1844, p.681-682; vezi şi Stephanus Schb'nvisner, Saécsényi-Appen­ dix, Pesta, 1810. p.198-200: act emis la Tata la 30 martie 1425, prin care Sigismund I ordonă ca, din cauza falsificării îh număr mare a banului numit "filler", ".. .aceşti bani falşi să fie scoşi din circula­ ţie, iar falsificatorii să primească o pedeapsă aspră". 9 ELEK JAKAB, Kolozsvâr tôrténete; oklevéltâr, vol.I, Buda,1970,p. 164-166: act emis la Braşov la 17 martie 1427, prin care Sigismund I hotărăşte ca moneda mică de argint, care se cunoaşte sub denumirea de "filler", să nu se mai bată, dar cele care există, să circule. Mo­ neda măruntă falsă trebuie scoasă din circulaţie pînă la primul Sf. Iacob. 10GEORGIUS FEJER, op.cit., X/8, p.120. 11 Ibidem, X/7, p.428-432; vezi şi Stephanus Scbonvisner,opt cit., p. 213-219. 12 ARTUR POHL, op. cit. ,p.43-57. 1 3 Ibidem. 14 ALFRED SCHULEK, op.cit.; vezi şi Artur Pohl, op.cit.; Lâjos Huszar, A.Szegesvâri kamara Zsigmond korâba, în NK,1941, p.28- 33. 15 Arh.St.Sibiu, Fond documente şi materiale,II, nr.81 ; vezi şi Artur Pohl, op.cit. 16 LAJOS HUSZAR, op.cit.: act dat de Sigismund I la 1411 , prin care dăruieşte oraşele Satu Mare, Németi şi Baia Mare, împreună cu Zlatna, cu minele de aur şi argint şi cu baterea banilor, lui Nagys, domn de Râcz (despotae Rasciae). 17 SILVESTRU MOLDOVAN şi NICOLAU TOGAN, Dicţionarul numiri­ lor de localităţi cu poporaţiune română din Ur tăria, Bucureşti, 1 °15, p.257. 18 OCTAVIAN ILIESCU, Moneda în România 491-1864, Bucureşti, 1970, p.27. 19 JAKAB RUPP, Numi Ungariae hactenus cogniti; Periodus mixta,voi. II, Buda, 1846, tab.XIX, nr.534. 20 iDidem, p.9Ç. 21 LÂSZLO RÉTHY, Redwitz Miklôs Szorényi ban érmei, în "Archeo- logiai Értesito", 1891, p.193-198. 22 Primul act oficial în care apare titulatura de Ban al Severinului a lui Nicolae Reduvitz datează din 1434 - Hurmuzaki, Documente, I2,. p.591 , nr.494. 112

www.mnir.ro 23 POHL ARTUR,Zaigmond kirâJy penzverese 1387-1437, în NK, 1967/ 1968, p.54, nota 51: "în calitatea sa de ban al Severinului, sau a¬ ceea de cimărar şef al monetăriei din Sibiu, demnitate pe care o deţinea doar onorific, Redwitz au a bătut niciodată monedă pro­ prie" . 24 LASZLO RÉTHY, op.cit., p.197. 25 ELENA ISÀCESCU, Monede găsite pe şantierele arheologice ale D.P.C.N.: Şchei - Braşov - Biserica Sf.Nicolae, campania arheo­ logică 1975 (lotul I), Tara Românească, în "Creşterea colecţiilor" , nr.51, ianuarie/iunie1975, p.60-61. 26 GEORGE BUZDUGAN, OCTAVIAN LUCHIAN, CONSTANTIN C. O- PRESCU, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, 1 977,p. 178-191. 27 PAVEL CHIHAIA, Din cetăţile de scaun ale Tării Româneşti, Bucu­ reşti, 1974, p.178-191. ' 28 Ibidem, p.183. 29 Ibidem, p.1BO-182 şi 189. 30 CONSTANTIN MOISIL, Cabinetul Numismatic al Academiei Române, în "Boabe de grîu", an.TV, nr.12, 1933, p.718. Considerăm însă, după imaginea foto folosită de Moisil, că e vorba de tipul monetar în care domnitorul ţine oblic o lance. 31 OCTAVIAN ILIESCU, op.cit. ,p.30. 32 Ibidem, p.18. 33 Istoria României, vol.II, Edit.Academiei,Bucureşti, 1962, p. 375¬ 376; vezi şi P.P.Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, Bucureşti, 1944, p.113-117. 34 STEFAN STEFÀNESCU, Bănia în Tara Românească, Bucureşti, 1965, p.5.' ' 35 MARIA HO LB AN, Despre raporturile lui Bas arab cu Ungaria ange- rină şi despre reflectarea campaniei din 1330 în diplomele regale şi în "Cronica pictată", în "Studii", 20, 1967, p.4 şi 14. 36 HURMUZAKI, Documente ,I2, p.144: actul de la 20 ianuarie 1368,p. 148-149: actul de la 25 noiembrie 1369. 37 STEFAN STEFÀNESCU, op.cit., p.23. 38 Ibidem, p.^39. 39 OCTAVIAN TLD2SCU, op.cit., p.23. 40 HURMUZAKI, op.cit. ,p.315, nr.258. 41 Ibidem, p. 322, nr.262. 42 Ibidem, p.359, nr.302. 43 Ibidem: acte la a căror clauză finală, în lista dregătorilor sfatului domnesc, apare şi demnitatea de ban: 27 decembrie 1391 - Drăgan ban; 11 mai 1409 - Radu ban; 21 noiembrie 1413 - Drăgoi ban; 28 martie 1415 - Radul ban şi Aga ban; 10 iunie 1415 - Radul ban-vor- nic şi Aga ban. 44 OCTAVIAN ILIESCU, op.cit.,p.23. 45 DRH, D, vol.I (1222-1456), p.212-213, nr.130; scrisoare da adeve­ rire dată de Sigismund I la 12 noiembrie 1419 din Severin. 46 Dm, Β, vol.I, veac.Xin-XV, p.74.

113

www.mnir.ro 47 NICOLAE STOICESCU, Sfatul domnesc şi marii dregători din Tara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1968, p.158. 48 DIR, B, voi.cit. ,p.95-98. 49 DRH, D, voi.cit. ,p.218-220. 50 DIR, B, voi.cit. ,p.98-100. 51 DRH, D, voi.cit. ,p.225-227; 242-245; 247-249; 258-261 . 52 Ibidem, p.236; vezi şi Georgius Fejér, op.cit., X/8, nr.607. 53 STEFAN STEFÀNESCU, op.cit., p.53. 54 ÀLEXANDRU BÀRCÀCILÀ, Cetatea medievală a Severinului,Bucu­ reşti, 1937, p.4. 55 HURMUZAKI, op.cit., p.531, nr.441. 56 Ibidem. 57 Codex Diplomaticus Partius, vol.V, Gyorbt, 1873, p.220-223,nr. 154: act dat la 1425 de Sigismund I prin care întăreşte orăşenilor din Vasvâr (Castrul de Fier) unele drepturi date de Ludovic I. In clauza finală, la lista demnitarilor: "honore Β anat us Zewriensis vacantei" vezi şi ibidem, vol.ΠΙ, 1866, p.362-365, nr.251: act del de Sigismund I la 20 februarie 1431, prin care întăreşte decretul său nr.201. In clauza finală, la lista demnitarilor: "honore Bana- tus Zewriniensis vacante". 58 DRH,D, vol.cit.,p.276-278, nr.175. 5Q Ibidem, p.233-234, nr.144. 60 DIR, B, vol.cit.,p.83. 61 DRH, D, vol.cit. ,p.227-230. 62 Ibidem, p.234. 63 Ibidem, p.236; vezi şi G.Fejér, op.cit.,X/8, nr.607. 64 OCTAVIAN ILD3SCU, Siglele de pe monedele Tării Romaneşti, ID "Cronica numismatică şi arheologică", nr. 12l/l22,Bucureşti, 1942, p. 6. 65 In tezaurul de la Ipolysâg, alături de emisiuni ale lui Mircea celBS- trîn, Mihail 1 şi Sigismund I; în tezaurul de la Orşova, alături dt monede emise de Sigismund I, Mircea cel Bătrîn şi Mihail I; în teza­ urul de la Timişoara, alături de emisiuni ale lui Sigismund I^Albert şi emisiuni din perioada interregnului; în lotul de la Scbeii Braşo­ vului s-au găsit îh acelaşi şanţ cu ducaţi de la Dan al'n-lea şi Vla­ dislav I. Se mai cunoaşte o descoperire izolată îh Moldova, la Su­ ceava . Menţionăm că la data la care am început prelucrarea şi va­ lorificarea lotului de monede de la Timişoara, 1975, numai aceşti descoperiri ne erau cunoscute. 66 ARTUR POHL, A Kbrmbcbânyai pénzverde késbkBzepkori verdeje- gyei, îh " Az Érem", 1966, nr.35-36, p.300. 67 EMIL UNGER, Magyar Éremhatârozô, 1526-1657,Budapesta, 1956. 68 EUGEN CHIRILA, Tezaurul de monede de la Radna, din secai XVI- lea, îh "Apulum", VI, 1967, p.347-354.

114

www.mnir.ro QUELQUES PROBLEMES DE NUMISMATIQUE ROUMAINE LES MONNAIES ATRTBUEES A KLAUS VON REDWITZ

Résumé

Le présent travail se propose, à base de l'analyse du "trésor de Ti• mişoara", de mettre en relief un aspect moins connu de 1 ' activité moné­ taire du temps de Dan Π. Conformément à la recherche comparée des é¬ missions monétaires des prédécesseurs du dit prince et des 43 pièces de notre dépôt, attribuées par certains numismates magyars à Nicolas Redwitz," ban" (gouverneur) de Severin entre 1432 et 1435, et à l'aide dee documents de l'époque, nous considérons que les respectives mon• naies ont été émises par Dan Π, seigneur de la Valachie entre 1424 et 1431. Ces émissions représentent la monnaie divisionnaire, l'ainsi nom• mé "ban" du voivode valaque, inconnue jusqu'à présent à la numisma• tique roumaine. En même temps nous croyons que ce monnayage doit être mis en liaison avec le probleme de la domination de la Cité de Severin par Dan Π. Le travail met aussi au jour la prodigieuse activité des ateliers monétaires de Transylvanie durant les premières décennies du XVsiécle, activité qu'on peut mettre en rapport avec l'appui offert aux campagnes antiottomanes de la dite période.

LÉGENDE DES PLANCHES

PU.-Nos 1-11, monnaies décret.- cir-n? le groupe A. Pi.II.-Nos 12-19, monnaie* ù&; r..:es cans le groupe B. Pl.in.-Nos 20-29, :: Î-nnajef ' * .·. Û«-S dans le groupe C. Pi.IV.-Nos 30—43, "i.—.tiiuoT 4 .;»:;«• dans le groupe D.

www.mnir.ro UN TEZAUR MONETAR DE LA SFÎRŞITUL SEC. AL XVm-LEA DESCOPERIT ÎN COMUNA DOBRA, JUD. DÎMBOVIŢA

de PARAS CHIVA STANCU şi GEORGE TROHANI

la. a nui 1974 Muzeul de Istorie ai R. S. România a achiziţionat un nu- mer de 15 monede de la Pogon Marin din comuna Dobra, jud. Dîmboviţa. Potrivit datelor furnizate de posesor, tezaurul, ce cuprindea mai multe piese, a fost descoperit fn anul 1973 fn timpul unor lucrări agricole efectuate pe terenul din spatele bisericii din comună. Un număr de circa 5 bucăţi s-a pierdut. Lotul de 15 monede ce a intrat fn patrimoniul M. I. R. S. R. (nr. in­ ventar 52 824-52838) este compus din monede otomane de argint emise de sultanii Abdul Hamid I (1774-1789) şi Selim al IH-lea (-1789-1807). Pie­ sele siht fhtr-o bună stare de conservare, excepţie făcfhdo singură mo­ nedă din care lipseşte o porţiune. Cea mai veche monedă-eete un iiriiiir bătut la Constantinopol fn tim­ pul lui Abdul Hamid I, fn anul 1789, iar cea mai nouă tot un '^Πίΐτ bătut la Islambol (noua denumire oficială a capitalei Imperiului otoman) sub domnia lui Selim al III-lea fn 1799. Mai sfnt şi piese emise fn anii 1790 (2 bucăţi), 1791 ( 3 buc), 1792 ( 1 buc), 1793 (4 buc), 1794 ( 1 buc), 1795 ( 1 buc) şi 1798 ( 1 buc). Pentru mai buna înţelegere a componenţei tezaurului am alcătuit ta­ belul următor care conţine prezentarea fiecărei monede îh parte:

Nr. Nr. Veloa Locul Anul Anul Anul Greut . Diam- Sultan crt.inv. re baterii hegirei dom— e .n. e · mm. niei 1 52832 Qcilik AbdUlHamid I KopRtan- 1187 16 1789 29,9 43 TI tiniye 2 52828 Selim TU Islambol 1203 1 1789 25,2 41,75 3 52826 tt 11 11 11 2 1790 24,5 42 4 52836 tl îl 11 11 2 1790 25 42,50 5 52825 rt II 1» 11 3 1791 25,4 42 i 52830 11 11 11 II 3 1791 25,3 42,50 7 52827 ft (1 !l 11 3 1791 25,9 41,50 8 52834 11 fl 11 II 4 1792 25,6 42,25 9 52829 If T! 11 II 5 1793 25,7 42 10 52831 ft 11 II II 5 1793 24,7 43 N 11 52835 îl It 11 11 5 1793 25,3 42 12 52837 TI II 11 11 6 1794 24,95 43 13 52833 ti 11 II 11 7 1795 25,2 42,50 14 52824 Tl 1! 11 11 11 1799 22,95 41 ,25 15 52838 Yttelttk- " Konstan- « -10 1798 -31 ,17 43 tiniye

www.mnir.ro117 Este prin urmare de presupus că tezaurizarea urmează o ordine cronologică sau că monedele din 1789 au putere de circulaţie şi £n 1799. Ikilikul emis Ih 1789 de AbdUl Hamed I are pe avers turaua sulta• nului, iar pe revers anul urcării pe tron a sultanului, ih al cîtelea an de domnie este emisă moneda, precum şi locul baterii (Constantinopol sau Jstambol) ' . Aceeaşi situaţie o fntflnim şi la piesele d» aceeaşi valor re ale j'ui Selim al III-lea. Yuzluk-ul din 1798 are pe avers, sub turaua sultanului, formula: "duriba fi Konstantanye 1203" (bătut la Constantinopol Sn 1203/1789). Pe revers legenda este următoarea: "sultan UI berreyni ve hakanlll bahreym essultan bin 10 ( anul domniei, deci 1798) essultan" (sultanul uscaturi­ lor, khakanul mărilor, sultan fiu de sultan) . lkilik-ul, monedă ce valora 80 parale, a fost pus pentru prima dată f:i circulaţie în anul 1789. Moneda c în tarea 9 carete la început, dar va­ loarea ei scade cu timpul, ajungînd în 1791 la 8 carate, iar în 1821 la A carate-1. Acest lucru este relevat şi de tezaurul în discuţie,căci piesa cea mai grea este din 1789 de 29,°, pentru ca apoi, greutatea mergîhd în ordine descreseîndă, să ajungă în anul 1799 la 22,9 g. Yiizliik-ul ce valora 100 parale a fost bătut prima dată in 1791 de sultanul Selim al ΙΠ -lea, în cadrul reformei monetare preconizate de că­ tre acesta'*.

Atît ikilik-ul, cît şi ylizliik-ul sînt multipli ai unei monede de argint bătute prima oară în 1687 de Slileiman al Q-lee şi adoptată ca uniiaie monetară îh operaţiunile financiare îh sec .ai XVTJI-lea -guruşul - tradus în limbile europene prin piastru^. In ţările române, în sec. XVll-X'Ylll. printre alte monede circulau şi cele turceşti, tranzacţiile comerciale fàcîndu-se după un sistem a cărui unitate era leul -arslanlf gurus- (piastrul cu leu) - nume dat la început talerului olandez.apoi ce­ lai bătut de Siileiman a] II-lea şi valorînd 40 parale . In documentele vremii se întîlneşte atît denumirea de taier, cît şi cea de leu. Prin urmare cele 14 piese de 80 parale şi cea de 100 paraie tota- uzea^i. !220 parale sau 30 lei (taleri). In cazul că şi cele circa 5 piese pierdute ai fi fost asemănătoare atunci valoarea totală a tezaurului s-ar li ridicat la 4 0—4 5 lei. Pentru a vedea ce reprezintă această sumă la sfîrşitul sec. al Wlll-iea şi începutul celui de al XIX-lea am extras cîteva preţuri din documente emise în Ţara Românească, şi mai ales Hin judeţul Dîmboviţa. Asifol ia 21 mai 1782 Ion fiul lui Raau Hârsu vinde preotului 0- prea,fjul^ preotului Nedelea, din Brăneşti un loc de casă cu 2 taleri şi jumătate' . La 30 ianuarie 1785 Marira Zărăfoaia împreună cu ficele ei vîncl lui Iancu Glava, epitropul mănăstirii Colţea, 400 ştînjeni din moşia Lunguleţu cu 4 taleri stînjenul, ceea ce fac 1600 taleri . La 31 iulie 1789 Niţă Ome.ighi împreună cu feciorii lui vînd preotului loan un vad de dîrstl cu 6 taleri . Iar la 1 aprilie 1791 Dobra, soţia lui Stan Boţescu,şi fiul lor Stan ν înd preotului Radu din Suseni 40 ştînjeni din moşie cu 30 taleri pentru a se face diacon^. Diferenţa atît de mare de preţ pentru un stînjen de pămînî, pe raza aceluiaşi judeţ şi pe o perioadă relativ scurtă de timp, ar putea fi in-

118 www.mnir.ro fliienţată îie de calitatea pămînt.ului, fie de condiţiile îh care este neν ou vîhzătorul să-şi dea pămfntul. Nu este însă mai puţin adevărat că şi preţul stînjenului de pămfnt suferă la sfîrşitul secai XVIII-lea şi înce­ putul celui următor fluctuaţii însemnate. Astfel dacă în 1778 media este de 0,25 lei, fn perioada 1780-1789 este de patru ori mai mare,pentru ca între 1790-1799 să fie doar de 1,5 ori mai mare, iar fntre 1810-1819 de 13,6 ori mai mare ^ ^ ·. In anul 1800 domnitorul Alexandru Mor uzi hotărăşte ca ierbăritul să se plătească cu 24 bani pentru vita mare şi cu 8 bani pentru vita mică12. ia 1796 căminăritul este fn plaiul Ialomiţa din jud.Dîmboviţa de 1 taler şi 4 parale pentru butoiul cu vin iar în 1797 vinăritul este de 5 bani la vadră14. In 1800 se plăteşte uium la măcinat cîte 30 parale de chilă ( 1 chilă = 352 oca) . văcăritul sau gostinăritul este fixat în 1798 la 2 taleri pentru vita mare şi 1 leu la cea mică16 ( este de observat cum apare denumirea de taler şi leu - deci de fapt una şi aceeaşi monedă). Iată acum nartul (preţul maximal) al cîtorva alimente: fn 1797 ocaia de unt costă 14 parale' ' şi tot fn acelaşi an 160 dramuri de pîine (400 dramuri = 1 oca) costă 1 para1". Un dascăl ce-i învăţa carte pe copiii din satele de pe lîhgă schitul Nămăeşti din jud.Muscel este plătit cu 30 taleri pe an1^, ^ţar dascălul Dimitrie de la Scoală domnească primeşte 3 taleri pe lună Din cele arătate se poate observa că tezaurul descoperit, deşi nu reprezintă o sumă prea mare, reprezintă totuşi echivalentul a circa 10¬ 45 stfhjeni, leafa unui dascăl fie pe un an fie pe 10 luni, îh funcţie de şcoala unde preda etc. Se poate astfel ca aceşti bani să fi aparţinut unui ţăran cu o avere modestă sau unui mic negustor. Ascunderea tezaurului ar putea fi pusă^fn legătură cu incursiunile trupelor lui Pasvan Oglu din iarna lui 1801 sau poate cu anumite mo­ tive de ordin personal. Oricum, el se încadrează fn seria tezaurelor de acest fel dat înd de la sfîrşitul secai XVHI-lea şi începutul celui de al XIX-lea. Publicarea monedei ar datînd din această perioadă ar aduce, ca Şi în cazul de faţă, noi date la cunoaşterea mai aprofundată a circulaţiei monetare din perioada respectivă.

NOTE

1 NURI PERE, Osmanlilarda Madeni Paralar,Istanbul, 1968,p.224>nr.673. 2 Ibidem, p.231 , nr.705. 3 H.DJ.SIRUNI, Monedele turceşti în ţările române, Bucureşti, 1944, p.57. 4 Ibidem, p.56. 5 Ibidem, p.57 6 Ibidem, p. 19 7 GEORGE POTRA, Tezaurul documentar al judeţului Dîmboviţa, I, Tîrgovişte, 1972, p.810, doc.953. 8 Ibidem, p.826, doc.966. 9 Ibidem, p.869, doc.1001.

119

www.mnir.ro 10 Ibidem, p.884, doc.1016. 11 MIRCEA N.POPA, La circulation monétaire et révolution des pria en Valachie (1774-1831), Bucarest, 1978, p. 108-109. 12 V.A.URECH1A, Istoria românilor, VTII, Bucureşti, 1894,ρ.107. 1 3 Ibidem. VII, p.68. 14 Ibidem, p.75 · 15 Ibidem, VIII, p. 143. 16 Ibidem, VII, p.204. 17 Ibidem, p. 110. 18 Ibidem, p. 106. 19 Ibidem, p. 34-35· 20 Ibidem, p.30. 21 Ibidem, p.78.

UN TRÉSOR MONÉTAIRE DE LA FIN DU XVHI-EME SIECLE DÉCOUVERT À DOBRA,DÉP.DE DÎMBOVIŢA

Résumé

Les auteurs présentent un groupe de 15 monnaies turques des collec­ tions du Musée d'Histoire de la R.S.de Roumanie, faisant partie d'un trésor découvert à Dobra, dép.de Dîmboviţa. Les monnaies présentées sont 14 ikiliks et 1 gedid-yiizlUk. La plus ancienne pièce est un ikilik frappé an 1789 à Constantinople sous le sul• tan Abdoul Hamid I et la plus récente de même un ikilik mais frappé en 1 799 à 1st an boul eou» le régne de Sélim ΓΠ. A la fin de 1 ' article les auteurs font quelques références concernant la valeur intrinsèque du trésor.

www.mnir.ro ) MONEDĂ AUSTRIACĂ DIN ANUL 1825 CONTRA MARCATĂ" CU STEMA MOLDOVEI ŞI A ŢĂRII ROMÂNEŞTI

de MARIA COJOCĂRESCU

în prima jumătate a sec. al XIX-lea, fn Principatele române cir­ culau peste 80 de specii monetare1. Pînă la crearea sistemului monetar naţional în anul 1867, circulaţia bănească se caracteriza prin existenţa anei mulţimi de monede străine. Pe piaţa internă a celor două ţări româ­ neşti preţurile mărfurilor, socotelile erau făcute cu ajutorul leului de calcul^, dar plata efectivă se făcea cu monede de provenienţă diversă, din care mai cunoscute erau monedele de aur: napoleonul francez (20 de franci), lira; printre monedele de argint erau: 5 franci (Franţa) şi piesa de 50 copeici (Rusia), sfanţicul (piesa de 20 kreuzer), rubla şicreiţarul (Austria), precum şi talerul statelor germane-*. în rîndul celor de mai sus se află şi moneda care face obiectul lu­ crării de faţă. Ea este din argint, în valoare de 20 kreuzer, emisă în a¬ nul 1825 de Francise I, împărat al Austriei. Prin Regulamentul Organic din anul 1831, sfanţicul devine etalon de argint4, fapt ce dovedeşte intensa lui folosire în circulaţia bănească acelor două ţări române. Măsurile înscrise în Regulamentul Organic privind circulaţia bă­ nească au urmărit stăvilirea haosului monetar existent în prima jumătate a sec. al XIX-lea,, dar au avut şi efecte contrare.Neexistîhd o monedă reală proprie pe piaţă care să poată înlătura pe cele străine, ci numai una de calcul, leul, încercările făcute de Regulamentul Organic de a pune ordine nu au dus la rezultatul dorit. în anul 1844, Departamentul din Lăuntru trimite o adresă Visteriei în care scrie de "neajunsurile pe care le provoacă lipsa paralelor mă­ runte"^. Visteria dispune a se trimite la Sibiu 3 000 sfanţihi pentru a fi schimbaţi pe sferturi de firfirici^. Dar negustorii turci, chiar şi austri­ eci, aduceau în Principatele române în locul monedelor bune.monede mă­ runte depreciate,care măreau şi mai mult haosul monetar existent.De a- ceea,în anul 1857,caimacamul Alex.Dimitrie Ghica hotărăşte ca:"crăiţa- rii care nu umblă îh Austria să li se scadă preţul de la patru parale la trei parale şi o lescaie...,iar crăiţarii cei noi de 4 parale şi care nu au curs şi în statul Austriei să aibă aici cursul lor de astăzi tot de 4 parale"^. Haosul monetar era provocat nu numai de cursul diferit de pe piaţă al monedelor străine faţă de cel oficial, dar însuşi cursul oficial nu era uniform între judeţe sau între cele două Principate române. Unificarea cursurilor oficiale ale monedelor se face în anul 1865®. Prin legea din 22 aprilie/4 mai 1867 ia fiinţă noul sistem monetar naţional, leul căpă- tîhd o bază reală şi deschizîhdu-se o nouă etapă în evoluţia circulaţiei monetare din România. 121 www.mnir.ro Moneda, ce face obiectul studiului9 prezinţi urme de circulaţie in­ tensă, fiind şi perforară, probabil pentru a fi purtată ca podoabă. Cercetarea mai amănunţită a acestei monede a fost determinată de existenţa unei coniremărci pe aversul ei, chiar pe chipul fnipăretului Francise I, Contramarcă,destul de vizibilă cu ochiul liber, reprezint! stemele celor două Principate române fn scuturi ovale, ar-o late unite printr-o coroană princiară. In primul scut este reprezentat capul de bour cu steaua fntre coarne, iar fn al doilee acvilă fn star cu cruce ία cioc. înclinăm să credem că această contramarcă, fhtflnrtă pentru prisa dată pe o monedă din aceasta, a fost înscrisă pe sfanţicul austriac b perioada acţiunilor pentru înfăptuirea Unirii celor două Principate, în anii cînd se foloseau a şa—zise le "steme de anticipa ţie", pe sigilii sau medalii. Enumerăm printre acestee medalia primei reprezentări a operei "Norma" din anul 18381("1, medalia primei Cernere a deputaţilor români din anul 185911, precum şi •ifp1

122

www.mnir.ro Din anul 1860 se cunosc proiectele pieselor de 20 "români", 5 -români' şi 10 centime, desenate de către numismatul francez Adrien de Longpérier de la Cabinetul de Medalii al Bibliotecii Naţionale din Paris1 6. în anul 1660 s-au bătut probe din bronz fn valoare de 5 parale, iar din anul 1864 sînt cunoscute probe monetare din bronz de 5 sutimi1?. Contramarcă de pe moneda austriacă nu credem să fi fost făcută după anul 1860, cînd stema de pe probele monetare de mai sus este re­ prezentată (în afara piesei de aur de 20"român?), printr-un singur scut despicat, avînd deasupra coroana princiară. Este posibil ca această contramarcă să fie făcută în Moldova de­ oarece capul de bour se află în primul cîmp, fiind cunoscut faptul că din anul 1859 Bucureştii, "inima României", după cum spunea M. Kogălni- ceanu; se impune drept capitală şi a adoptat stema compusă din acvilă şi bour - Moneda fiind perforată, a fost contramarcată cu stema celor două Principate române, pentru a fi purtată probabil de un unionist sau a fost dăruită unei persoane aflată în rfndurile celor ce luptau pentru înfăptui­ rea Unirii Principatelor Române. Indiferent de motivul adevărat al contramarcării sfanţicului emis ih anul 1825 (o încercare de emitere a monedei naţionale, insemn pentru cei ce luptau pentru înfăptuirea Unirii, simbol al Unirii Principatelor Ro­ mâne), ea ramîne una din dovezile de autonomie înscrisă pe o monedă în condiţiile suzeranităţii turceşti şi a opoziţiei manifestate de marile pu­ teri la dezvoltarea firească a Principatelor române, ţ- •

Pl.I.-Moneda de 20 kreuzer emisă în anul 1825 de Francise I, împăratul Austriei.

123 www.mnir.ro NOTE

1 G.ZANE, Economia de schimb în Principatele Unite, Bucure^ p.104; COSTIN C.KIRIŢESCU, Sistemul bănesc al leului şi | cursorii lui, vol.I, Bucureşti, 1964, p.134, 2 Cercetarea circulaţiei leului ca monedă de calcul a făcut obéectol crării publicate de M. COJOC ARESCU îh:Bucureşti. Materiale istorie şi muzeografie, vol.VUI, 1971, p.253-259. 3 COSTIN C.KIRIŢESCU, op.cit., vol.I, p.126. 4 Ibidem; sfanţicul valora 2 lei şi 10 parale. 5 I.COJOCARU, Documente privind economia Tării Româneşti, H 1850, nr.629. Documentul se referă la situaţia existentă la Pili dar situaţia era similară şi îh celelalte judeţe, cf.doc· nr. ί 609. 6 Ibidem, nr.629.

7 Arh.St.Buc, Fond Vistierie, dos.1821/1857, Ρ Λ·152. 8 COSTIN C.KUHTESCU, op.cit., vol.I, p.142. încercări de » care a cursurilor oficiale ale monedelor din cele două Prinq române se fac în anul 1831 (Regulamentul Organic) şi în anul 1 (Bibi. Acad.R.S.R., mss, 1033, p.14l). 9 Sfanţicul ne-a fost încredinţat pentru cercetare de colecţionaruli mismat Alevra Alexandru, căruia fi aducem şi pe această calei ţumirile noastre. 10 CNA. 8. 1920, p.55. 11 M 1MB, nr.inv.78382. 12 ΜΓΜΒ, nr.inv. 107734, 10248 şi 97399. 13 COSTIN C.KIRIŢESCU, op.cit., vol.I, pl.XIl/1. 14 CONST.MOISIL,' Stema României, Bucureşti, 1931, p.16. 15 Col. P.V.NĂSTUREL, Stema României, Bucureşti, 1892. p.U! 16 OCT.ILIESCU, Moneda în România, Bucureşti, 1970, p,54. 17 Ibidem, p.55; C.STIRBU, La circulation monétaire pendant leii d'Al.I.Cuza, în "Revue Roumaine d'Histoire", tom.XVI, nr.3,1! p.533-549.

UNE MONNAIE AUTRICHIENNE DE 1825 CONT REMARQUE! AVEC LES ARMOIRIES DE MOLDAVIE ET DE VALACHIE,

Résumé

L ' auteur en présentant certains aspects de la circulation m taire dans les Principautés dans la première moitié du XIXe siècle sente aussi une monnaie de 20 kreutzers émise en 1825 par Frarl Ier, empereur d'Autriche. L'investigation plus détaillée de cette m

124 I

www.mnir.ro oaie a été déterminée par l'existence d'une contremarque au droit, sur le visage- même de l'empereur. La contremarque représente les armoiries des deux Principautés en des écus ovales,accolés, unis par une couronne princière. L'auteur suppose que celles-ci aient été faites en Moldavie puisque la tête d ' aurochs se trouvait au premier champ, dans cette période oh on actionnait pour la réalisation de l'Union des deux Principautésj quand on faisait usage des ainsi nommées "armoiries d'anticipation" sur les sceaux et les médailles. En énumérant les principales étapes d'évolution des armoiries des Principautés Unies, l'auteur émet l'hypothèse que ladite contremarque ait été faite jusqu'en 1860 et suppose que la monnaie ait appartenu a une personne qui luttait pour la réalisation de l'Union des deux Princi• pautés.

125

www.mnir.ro DESCOPERIRI MONETARE ANTICE ŞI BIZANTINE JUD. TELEORMAN

de CORNELIU BEDA

Cercetările arheologice ami vechi si mei ales cele Întreprinse fn ultimii ani eu demonstrat vechimea şi rolul unor aşezări geto-dacice a - flats fn Cfmpia Română. Un număr important de aşezări au fost desco­ perite fn partea de s ud—vest a Munteniei, zonă care cuprinde teritoriul judeţului Teleorman. Pe lingă vechea şi cunoscuta cetate geto—dacică de la Zimnicea1, precum şi aceea de la Albeşti2, săpată în anul 1967.punc­ tele arheologice cercetate în ultimii 3-4 ani demonstrează că încă din secai rV-lea f.e.n. pe acest teritoriu udat de rful Vedea şi Teleor­ man, cu afluenţii lor si străjuit la sud de fluviul Dunărea, a existat o ireche vatră a civilizaţiei geto—dacice. In sprijinul acestei afirmaţii vin recentele descoperiri făcute îh a- î «zările de la Lăceni3 (cercetate ih perioada 1968-1970) şi cetatea de la Orbească de Sus 4 (cercetată începfnd cu anul 1968), precum şi des­ coperirea,în noiembrie 1970,a unui mormfnt princiar la , Peretu'j fn anul 1965 la Pietrosani a fost descoperită o urnă de incineraţie, înca­ drată în sec.IV-III f.e.n.6. Săpăturile întreprinse fn anul 1969 au per­ mis datarea aşezării de le Pietrosani fn sec.Π-Ι î.e.nJ. In împreju• rimile oraşului Alexandria au fost, de asemenea, identificate fn ultimii ani mai multe aşezări geto—dacice, fn unele din ele descoperindu-se ma­ teriale ceramice care aparţin sec.VI-UI f.e.n. Noi aşezări au fost semnalate fn jurul oraşului Roşiorii de Vede de către Ρ . Voivozeanu^ de la muzeul din localitate. Pe baza cercetărilor mai vechi, la care se adaugă cele recente. am stabilit existenţa a 60 de aşezări , cimitire11 şi morminte daci­ ce^ ; am inclus aici şi descoperirile de la Dulceanca1^ (pentru sec. al III-lea e.n.) şi Socetu14 ( sec.II-m e.n.). Cu siguranţă că aceste aşezări sînt mult mai numeroase, fntrucît avem informaţii din partea de s ud-vest şi de nord-est a zonei, necerce­ tată încă de noi; rămâne ca pe viitor aceste informaţii să se confirme. Descoperirile făcute îh ultimii ani nu au mai permis să se afirmă că îh sec.IV-ΠΙ f.e.n., cfmpia Munteniei ar fi fost slab locuită1 '. La bogatele dovezi arheologice ce demonstrează o locuire intensă s-au adăugat recent numeroase descoperiri de monede16. Prezentul stu­ diu cuprinde descoperirile făcute mai ales fn anii 1969-1972,dar şi des­ coperiri mai vechi, unele de mai multe decenii, care nu au fost cunos­ cute pînă acum. Pentru prima dată apar zece localităţi (Bujoreni, Lăceni, Lisa, Nenciuleşti, Siliştea, Prunaru, Valea Părului, Smfrdioasa, Ţigăneşti şi Zimnicele)care nu erau cunoscute în literatura de specialitate prin

127

www.mnir.ro descoperiri monetare. Menţionăm fn mod deosebit moneda de argint au­ rit, emisă de regatul Macedoniei (Alexandru cel Mare), descoperită pe teritoriul cetăţii de la ZUmnicea; nu cunoaştem o monedă asoniffan'toare pe teritoriul ţării noastre. Prin descoperirile de drahme ( Co săteni, Peretu şi Ţigăneşti) şi tetradrahme (Bujoreni) creşte numărul localită­ ţilor unde s-au găsit emisiuni de la Alexandru cel Mare, din timpul c㬠ruia fn această zonă nu se cunoşteau decît exemplarele de la Zimni- cea^, La tezaurele de monede geto-dacice cunoscute fn jud .Teleorman se adaugă şi cel descoperit fn com.Mfrzăneşti. Alte monede, tot de tip Vfrteju-Bucureşti, s-au găsit, izolat, la Lăceni şi Schitu Poenari.

HP 1\Vc

Fig. 1.-1 r.onograma de pe π., sus, a tetradrahmei din Macedonia Prima; 2 monograma de pe rv., jos, aceeaşi monedă; 3 sigh de pe rv., sus, a tetradrahmei Macedonia Prima, desQoperită la Conţeşti; 4 monograma de pe rv., jos, a tetradrahmei Ma­ cedonia Prima descoperită la Furculeşti.

Izolat continuă să apară monede emise de Macedonia Prima (Alexan­ dria, Furculeşti) şi Thasos (Siliştea, Sub aia şi Vităneşti). Tot mai des se semnalează fn această zonă a Munteniei drahmele cetăţii Dyrrhachium. Acest fapt deosebit de important face să se reia problema căilor de pă- trundere si problema cronologiei circulaţiei acestor monede la sud de Car păţi1 . Amintim aici opt localităţi cu noi descoperiri; fn cinci din acestea (Lăceni, Lisa, Nenciuleşti, Siliştea şi Zimnicea) nu s-au des­ coperit pînă acum astfel de monede. De la Suhaia cunoaştem un tezaur, fn cea mai mare parte risipit. Cele mai numeroase monede consemnate aici sînt cele romane republicane; celor peste 1400 de exemplare, cu­ noscute pînă în anul 1970, li se adaugă fncă 400 de monede. Numărul lo­ calităţilor cu astfel de monede prin noile descoperiri de la Lăceni, Or­ bească de Sus, Prunaru, Spătărei şi Valea Părului creşte de la 20 la 25. La cele 11 tezaure cunoscute pînă îh anul 1970, se adaugă încă două: cel de la Tîrnava şi cel de la Orbească de Sus. Denarii romani republi­ cani descoperiţi pe teritoriul cetăţii geto-dacice de la Zimnicea sînt pri­ mii găsiţi cliiar fn aşezare. Merită subliniată descoperirea la Lăceni a unei monede de bronz, uşor argintată, o imitaţie barbară, fn greutate de 2,58 g.

126

www.mnir.ro Monede romane imperiale apar pentru prima dat S la Drăcşani, Fur­ culeşti, Lăceni, Prunaru, Siliştea, Smfrdioasa şi Suhaia. La Zimnicea se semnalează un tezaur - cu un număr imprecis de monede - datat Γη sec. al Π -lea e.n. ; la Conţeşti şi Drăcşani (poate şi la Prunaru) apar monede din secUI-IV e.n .Numeroasele monede de bronz dovedesc folosi­ rea lor de către populaţia locală cu un anumit nivel de dezvoltare so­ cial -economică.

CATALOGUL DESCOPERIRILOR

I. MONEDE GRECEŞTt I 1. Alexandria. O terra drahmă emisă de Macedonia Prima a fost descoperită fn oraş, fn anul 1971 , cu prilejul unor săpături. Conservare bună, moneda puţin tocită pe av. Pe rv. sus (fig.1/1) şi jos (fig. 1/^mo­ nograme .Moneda a fost văzută de noi fn colecţia prof .Manda Corneliu. AR t 16,5 g, 30 mm. 2. Bujoreni. Două monede antice greceşti, provenind din locali­ tate, ajung alături de opt monede romane republicane aduse de la Tîr­ nava, în colecţia numismatică a Liceului din Drăgăneşti, prin grija profesorului de istorie Dragomir Stefan. Una din monede este o te- tradrahină de la Alexandru cel Mare găsită de un locuitor din Bujo­ reni pe cîmp şi adusă, înanul 1968,. de un elev.Moneda este tăiată a- dfnc în două locuri, pe verticală şi orizontală,pînă îh centru.Pe av.este capul tînăr a lui Heracles spre dr. .coafat cu blana de leu. Pe revers, ΑΛΕΞΑΝΔΡΟΥ , fn dreapta de sus fn jos. Zeus pe tron spre stînga, cu iceptru îh mîha st. si vulturul fn cea dr. Sub tron ΣΙ ; semnul de sub mîna dr.a lui Zeus nu se distinge, poate Mi9). AR ţ diam.25 mm. Cea de a doua monedă este o drahmă dyrrhachiană adusă tot de un elev, îh anul 1968. Moneda bine conservată, poartă pe av. numele lui ZEN.ltM ; din numele magistratului de pe rv. nu se păstrează decît ul­ tima literă, A. AR. \ diam.16 mm. 3. Conţeşti. Două drahme emise de cetatea Dyrrhachium au fost găsite în sud-vestul comunei, lîhgă rîul Vedea, în locuri diferite, pe la I940; a) Αν. [Μ]ΕΝΙΣΚ0Σ J jos fn exergă, fulger orizontal; Rv. AY(^KAAAn[NQ?JPl.I,fig.1 . AR.-—2,79 g, 18 mm. Bine conservată b) Αν. ΕΧΕΦΡϋ [N] Rv. ΔΥΡ/ζη[ΠΥ]Ρ0Σ AR I 3,57 g, 17,5 mm. Maier, p.23, nr. 215- Moneda tocită şi slab conservată.Obişnuitul pătrat dublu de pe rv. are laturile curbate spre 'oterior. Nu ştim dacă aceste piese pot fi atribuite tezaurului de circa <78 exemplare (Dyrrhachium şi ApoUonia), cunoscut ca fiind descoperit ia localitate1'.

129 www.mnir.ro Aceste doua monede se a/la fispreuxxa cu alte mesvdp estice ih Cw lecţia învăţătorului Gh. Dofarescu din localitate si au fost văsuţe si foto­ grafiate de noi în anul 1971 · c) Prin anii 1909-1910, £h S ud-ν est ui comunei, în curtea morii s-au descoperit 11 monede, emisiuni aie Macedoniei Primei Zece exem• plare s-au risipii ; o monedă bine conservată *—a păstrat fn colecţia lui Gh.Dobrescu. Este de tipul celor cunoscute; are pe rv. sus o siglă (fig. 1/3), iar jos litera N; 16,22 g, 32,5 mm. Pl.I,fig.2. A. Coşoteni• (fost Drăgăneştii de Pădure, corn. Vedea). O drahmă emisă în timpul lui Alexandru cel Mare a fost descoperită m localitate'1. Moneda are dia;n. de 15,5 mm; pe av. este chipul lui Heracles,spre dr.,

iar pe rv. Zeus aşezat pe tron, spre st. Sub braţul j.ui Zeus, tigU zcj sub tron Λ; . Moneda este slab conservată. Exemplarul a ajuns lt Muzeul sătesc Dră-şani, com.Drăcşănei, prin grija învăţătorului Anton Popescu, directorul şcolii şi iniţiator al muzeului} i-a fost dăruită de profesorul Barbu Udrea, din satul Coşoteni^. 5 . Furculeşti. O tetradrahmă emisă de Macedonia Prime a fost »- chiziţionată, în decembrie 1971, de către tfaerul Nicolas Gheorghe din Alexandria. Fostul ei posesor o avea de la o altă persoană ce ar fi primit-o de la o rudă a sa din comuna Furculeşti . Moneda văzută de noi are 16,35 g, 31 nun. Slab conservată. Sus pi rv.. monograma nu se distinge clar din cauză că moneda a fost lovită on un obiect tare; jos are încă o monogramă ( fig.1/4). 6. Lăceni. (corn.Orbească). O drahmă din Dyrrhachium găsită de un locuitor, fn an şi punct neprecizat , ajunge fn colecţia Elena Săi- dulescu din Lăceni; poartă numele magistraţilor ΕΥΝΟΥΣ -ΔΑΜΗΝ0Σ.

AR 2,58 g, 18 χ 16t5 mm.Pi.l,.fig.3. 7. Nenciuleşti (corn. MavTOdin). O drahmă dvrrhachiană a foet descoperită în localitate. Moneda este ruptă ih partea da sus.Pe av.eau numele magistratului Ζ Ε M XIΝ , Din numele magistratului de pe rr. nu s-a păstrat decît cîteva; litere ( K? ΑΙΔ1 AR ; 2,5 g, 17 mm. Pl.I, fig.4. 8 . Lisa . O drahmă din Dyrrhachium descoperită îh localitate, da 3,22 g, 17 mm, ajunge fn anul 1971 ih colecţia prof. Elena Creţu din Zimnicea. Αν. ΜΕΝΙΣΚΟΣ. Rv · [Λ] Τ Pi AYΙ KY Σ '[Κ ΟΥ"] Ο a doua monedă,' de la aceiaşi magistraţi, ajunge ih aceeaşi co­ lecţie Γη anul 1972. ΛΚ 3.22 g. 17 mm. 9. Peretu. O drahmă de la Alexandru cel Mare, bine conservată, ar fi fost descoperită în localitate^. Informaţia o deţinem de la I. Spiro din Alexandria, care a văzut moneda in colecţia personală a unui ingi­ ner agronom din localitate . 10. Poroschia. Ca provenind din această localitate ne-a fost pre­ zentată recent o tetradrahmâ thasiană aparţinîud unui particular. 11 . Roşiorii de Vede. O drahmă dyrrhachiană a fost găsită îh Ιο•

ί 30 www.mnir.ro calitate26. Moneda, bine conservată, are pe avers numele magistratului ΜΕΝΙΣΚΟΣ , iar-pe rv.pe acela al magistratului ΛΥΚΙΣΚΟΥ Exem• plarul a ajuns la Muzeul sătesc din Drăcşani, în luna decembrie 1971, ca donaţie a profesoarei Vasile Vasilica. 12. Siliştea (com.Purani). a) O drahmă dyrrhachiană a fost des­ coperită în~TocaIîtate, după anul 1960. Moneda are pe av. numele lui KTΗ Τ [θ Σ] , iar pe rv., alături de numele cetăţii, acela al magistra- tuluiAAMKNOl (vezi Maier, p.22, nr.176). AR, 3,25 g, 18,5 mm. b) O tetradrahmă thasiană, imitaţie, cu av.incomplet bătut, a fost descoperită în localitate, tot după 1960. Pl.I, fig.5. AR, 16,5 g, 33,5 mm. Ambele monede ajung în colecţia profesoru­ lui Glonţ Catriş, de la Scoală generală nr.4 Alexandria. 13. Şuhaia. Din tezaurul de drahme dyrrhachiene semnalat de noi ca descoperit îh 19642?, au ajuns în colecţia profesorului Anton Lucian din Zimnicea, ca dăruite de locuitorul Streche din Suhaia, în anul 1971, următoarele exemplare: 1. ΜΕΝΙΣΚΟΣ - ΔΥΡΔΥ0ΝΙΣΙ0Υ AR, 3,25 g, 17 χ 16,5 mm. Batere defectuoasă. 2. Idem ' AR, 3,37 g, 17,5 χ 16 mm, culoare negricioasă pe av. Pe rv.bate­ re doar pe 1/2 din monedă. 3. Ζ ΕΝ Π . Ν -Φ I ΛίΙΔ A MXLY AR, 3,19 g, 19 mm. 4. ΜΕΝΙΣΚΟΣ-ΚΑΛΛΛΝΛΣ AR, 3,32 g, 17x18 mm. Lipsă o parte din monedă, av.dr.,sus. Maier, p.24,nr.256.Mone­ da a fost dăruită îh anul 1970. Pe lîhgă un exemplar mai vechi"(AR 3,25 g, 18 mm, pl.I,fig.6),se mai află la noi un exemplar de la magistraţii ΜΕΝΙΣ[ΚΟΣ]-ΛΥΚΙΣΚ[θψε 3,30 g, 18 mm.Moneda (pl. I, fig. 7) ne-a fost dăruită de Calotă Voicu din Zimni­ cea,care o avea,ca şi pe cealaltă,de la o rudă din Suhaia.Credemcăsîru piese din acelaşi tezaur despre care ne-a informat învăţătorul Drăghici Stan din Suhaia, îh colecţia căruia am văzut în anul 1964, printre alte monede antice, şi 4 drahme dyrrhachiene, după care am luat atunci es tâmpaj e pe care le păstrăm. Magistraţii menţionaţi pe monede erau: ΦΙΛΩ.ΔΑΜΟΥ-ZENflN , ΚΑ ΛΛΛΝ0Σ - ΜΕΝ ΙΣ ΚΟΣ, ΛΥΚΙΣΚΟΥ - ΜΕΝΙΣΚΟΣ . 0 parte din această colecţie a fost expusă la şcoala din localitate. Cinci monede dyrrhachiene, de tipul ΔίΟΝίΣ:ΟΥ- ΜΕΝΙΣ ΚΟΣ (2 ex.), ΑΡΓΙΠΠ ΟΥ (?) ΜΕΝΙΣΚΟΣ şi Ζ Ε Ν il Ν , am văzut in primăvara anului 1971 în colecţia şcolii din localitate. Deşi sînt şi tipuri asemănătoare acelora din fosta colecţie Drăghici, am constatat că este vorba de exemplare diferite. O tetradrahmă thasiană, imitaţie, ajunge din Suhaia, în anul 1971 , Γη colecţia Anton Lucian din Zimnicea. Moneda, bine conservată, cu unele litere din legendă lipsă, are 16.37 g, 33,5 mm. Sigla M ba- + η Τ υ D Ί c i Γ !

www.mnir.ro 14. Teleorman (judeţul). Două tetradrahme thesiane au fost văz ut» de noi. fn anul 1969, la două persoane diferite. Una din monede (l5.27g, 32 mm) este imitaţie. Reprezentările sînt corect executate, dar din le­ genda de pe rv. lipsesc literele sau siht transcrise greşit.Cealaltă mo­ nedă ( 1 5,8 g, 31 mm) are aversul defectuos imprimat; faţa zeului Dio­

n nysos este redată incomplet. Ambele monede au sigla M barat J'l.Iffig.8- . 1 5 . Ţigăneşti • O drahmă de la Alexandru cel Mare a fost descope­ rită în vara anului 1971 pe "Valea Cearămii", spre apus de gara comu­ nei, lingă un heleşteu, cu prilejul unor lucrări agricole. Moneda ajunge la Tudor Pisică din localitate. Pl.I, fig.10. AR S 3,97 g, 17 mm. 16. Vităneşti (com.Purani). O tetradrahmă thasiană, imitaţie cu li­ tere din legendă lipsă sau greşit transcrise, a fost descoperită fn loca­ litate^, pe cîmp, "Intre brazde". AR S 15,20 g, 36,6 χ 29,5 mm. Sigla Μ barat. Moneda a ajuns îh colecţia lui Scarlat Mircea din Alexandria. Pl.I, fig. 11. 17. Zimnicea. a) O monedă de argint, aurită, de la Alexandru cel Mare, a fost descoperită fn luna noiembrie 1966, pe teritoriul cetăţii geto-dacice"'0, de către B.Stăncescu. Moneda a fost revăzută de noi în luna ianuarie 1972, fn colecţia descoperitorului. Av. Capul zeiţei Athene spre dreapta, cu coiful corint ir; Rv. ΑΛΕΞΑΝΔΡΟΥ fn cîmpul din dr., de sus îh jos. Nike ih picioare spre st. Din cauză că pe mai mult de jumătate din suprafaţa monedei sns- tul de aur s-a şters nu se distinge nici ce ţine zeiţa ih mfini, nici sigla sau litera aflată în cîmpul din st., sub mîna dr.,întinsă,a zeiţei. AR aurită * ; 5 g, 18 mm. b) O drahmă a cetăţii DTrrhachium, ce ar proveni de pe Cetate, a ajuns în colecţia elevului Gera Paul, de la Liceul Zimnicea, dăruită de un coleg. AR \ 3,37 g, 17,8 mm. Pe av. este numele magistratului [π'ΕΡΙΓΕΝΗΣ , iar pe rv. al lui Μ [Ε] ΝIΣ Κ 0 Σ 18. Zimnicea(fostul raion). O drahmă dyrrhachiană i-a fost dărui­ tă, împreună cu alte monede antice, profesorului Voicu Marin de la Li­ cet'! Zimnicea, de către elevii săi. Moneda, de la magistraţii ΚΑΛ Λ ON 01- ΜΕΝίΣΚΟΣ,β fost văzută de noi fn anul 1966 şi a fost prezentată şi la Sec­ torul numismatic în acelaşi an (Maier, p.24,ar.256). Diam.monedei este de 17,5 mm. Posedăm un est&mpaj. II. MONEDE GETO-DACICE

19. Lăceni (com.Orbească). O monedă dacică de argint, de tipVTr- teju, a fost găsită în localitate, în luna mai 1971, de către Aurelia Ciu­ percă: 6,97 g, 22,5 mm. 20. Schitu Poe nari. (com.Purani). O didrahmă geto—dacică, de tip Vîrteju, a fost achiziţionată de pr. Ion Spiru din Alexandria. AR \ 7,50 g, 22,5 mm. Reprezentările se disting greu.Fostul ai posesor a declarat că a mai văzut monede asemfnătnara fn localitate . Credem că provine din tezaurul descoperit fn 1963 (Muzeul judeţean Ieleormandin Alexandria, nr.inv.828).

132

www.mnir.ro Pl. l. _ Jud. Teleorman : 1 — 11 monede greco-macedonene. www.mnir.ro Pl. II. — Jud. Teleorman : 12 monedă geto-dacică ; 13—26 monede romane republicane. www.mnir.ro Pl. III. — Jud. Teleorman : 27—28 monede romane republicane şi imperiale ; 39 monedă bizantină. www.mnir.ro 21. Teleormanu( com.Mfrzăneşti). Dint r-un tezaur de circa 20 monede geto-dacice ce cunoşteau pfnă acum cfţiva ani, trei-patru exem­ plare din acelaşi tip. Profesorul Paraschiv loan din localitate ne-a de­ clarat că munedele au fost descoperite Γη primăvara anului 1958, lîhgă. şcoala veche, cu prilejul săpării fundaţiei unei case. Cele mai multe exemplare s-au pierdut. Un exemplar de tip Vîrteju, slab conservat, de 5,12 g, 26 mm, a fost văzut de noi Γη anul 1971 . 22. Teleorman (judeţul). O monedă gete—dacică, imitaţie după o tetradrahmă a lui Filip al II-lea al Macedoniei, ajunge Γη colecţia lui M. Scarlat din Alexandria. AR \ 13,96 g, 25 mm. Este de tipul Rasa, cu chipul lui Zeus spre dr., pe av. şi cu călăreţul macedonean, tot spre dr., pe rv. Moneda este foarte bine conservată. Colecţionarului i-a fost dăruită de o colegă de liceu, care o avea de la tatăl ei. PI. II, fig .12.

ΠΙ. MONEDE ROMANE REPUBLICANE

23. Alexandria. Un denar roman republican, de la magistratul L. Τ it uri us Sabinus, a fost descoperit fn anul 1956 lfngă "Podul nou"-*2. AR/ 3,60 g, 19 χ 17 mm. Grueber, Roma, 2 326, anul 87; Sy• denham, Roma, 699 a, anul 88 (Muzeul judeţean de istorie Teleorman. nr.inv.808.Pl.II,fig.13. 24. Furculeşti. Un denar roman republican, delà L. Cornelius Sulla, L. Manii us, a ajuns fn colecţia învăţătorului pensionar Gh. Do- brescu din Conteşti. Pl.II,fig.14. AR •*—4,92 g, 20 mm. Grueber, Est, 8, anii 82-81 ; Sydenham, Est, 757, anii 82-81. Moneda, puţin tocită, este foarte bine conservată. Deoarece fn urmă cu mai mulţi ani colecţia a fost văzută de D. Tu­ dor şi VI. Zirra, credem că este vorbe de moneda considerată ca pro­ venind din CooţeştP-*, mai ales că Gh.Dobrescu ne-a declarat recent câ nu a avut fn colecţie o altă emisiune romană republicană. 25. Lăceni (corn.Orbească). Trei monede romane republicane se eflă fh colecţia E.Săndulescu. a) M.Fennius c.f. AR / 3,70 g, 19 mm. Grueber, Italia, 468, anii 150-125 ; Syden­ ham, Italia, 419, anii 137-134. A fost găsită de un locuitor şi adusă pr, C. Săndulescu. Loc neprecizat, anul 1970.Conservare bură. Pl.II, fig. 15. b) M. Fourius Phil us. AR I 3,56 g, 16 χ 17 mm. Grueber, Italia, 555, anii 93-92; Sy• denham, 529, Italia, anii 110-108. Găsită fh urmă cu mai mulţi ani, fn loc neprecizat. Conservarea bună. Ρ1.Π, fig.16. c) Contrai ace re barbară. O monedă de bronz, argintată, a ajuns fh anul 1970 fn aceeaşi co- licţie34. AE / 2,58 g, 17,55 χ 18 mm. Av. Bustul zeiţei Libertés spre dr., fh stingă S.C.,totul fn cerc perlat. C.f. L.Farzuleius Mens or, Sydenham, Roma, 789, anul 73 ; Grueber, Roma, 3 293 tip gen., Roma, anul 75.

133

www.mnir.ro l»S»A lOCAUIAfHOR ι I f; I M U A « Albeşti Ο • Μη·it'll' g'TCf:^!i 2 Alexandria 28 Socehj c - · Mowdc ii' dke 3 Bujoreni 23 îpjtarei ; ,'· f Mţînr-d'Vrrianc *ipuHtfi"* •iCemelu •W 3uh.iia A i/nnujpromane irnpçf»! p / 5 Ciolane şl ι 51 Telformanu n! Π β Mo *dp bizantin? 6 Conteşti 32 Ti'~nava MO 0 «; ijOfsropW'w iznbtc % I I Cosoiew 33 Tur nu Maaureie A ta · 4 #jTe' foneiarip * —.1 8 Dutceanca Ţigăneşt i ;ili!,iţ S .7t *>.· ! nr ! unrif: an cerr.pt J.Orâcşani 15 Valea Parului sau srmnaW ase<4« tOTintinelc 36 Vnşoara • II f urculeşti 37 Vitancşti 12 Islaz 36.Zirnnir.e3 OLănent 39 Z.'Tinir.elc ţa i.i Misa À* r;j/ I 15Mp,n 17 ( 13 .rVS TIP ' l7Nenciuleşli QOrbească de Sus 19 Peretu tOPietrosani 3 Plosca' 2?.Poroschia 23 Prunaru 24Roşinn de Vede 25Schitu Poenari π 0 £i 530" ΪΡίΕ 26 Siliştea BULGAR.

D Manea

fig 2. HôKa judeţului Teleorman cu localităţile unde s-au găsit monedele indicate in text şi s au cercetat şi semnalat aşezări geto- dacice www.mnir.ro Rv. O zeitate fu cvedxigâ spre dr., totul fn cerc perlat. Syden­ ham, Roma, 723, anii 85-84; Grueber, Roma, 2 622, anul 84. Din mo­ nedă s-au desprins cîteva fragmente, materialul fiind friabil. 26. Orbească de Sus (c om.Orbească). Un tezaur de monede roma­ ne republicane, din care s-au recuperat 143 de exemplare, a fost des­ coperit, ih ziua de 12 iulie 1972, in partea de nord-vest a satului, pe malul pfrfului G ir la Morii, lingă eleşteu, la circa 150 m de şantieru.1 arheologic deschis fn vatra satului. Monedele aparţin sec.II-I f.e.n.'*''. 27. Pietroşani. Un denar roman republican se află. ca descoperit fn anul 1927, la pr. Bîtfoi Vasile, din localitate36. După estampajul pe care-1 avem nu putem preciza de cfnd datează moneda. Pe av., spre stfnga, o zeitate romana cu barbă; fn spate litera Ρ sau D. Pe rv.,spre dr., poate un car roman. Din legendă ni s-a transcris; I. SCIPA- SIA. Diametrul 17,5 mm, dinţat. Poate este vorba de un denar de la L.Scipio Asia gen us, sec.I f.e.n. 28. Poroschia. Doi denari romani republicani, descoperiţi fn lo- calitate^1, şi care s-au aflat fn colecţia şcolii generale, de acolo au fost văzuţi şi estampaţi de noi, Ih anul 1970. a) Appius Claudius. T.Mallius. AR—•4,30 g, 17,5 mm. Grueber, Roma, 1 293, anul 91 ; Syden­ ham, Roma, 570, anul 106. b) A.Postumius Albinus. AR—* 4,5 g, 20 mm. Grueber, Roma, 2 839, anul 82; Sydenham, 746, anul 79; dinţat. Găsit pe cîmp de un locuitor al satului. 29· Prunaru (corn.Bujoreni). Doi denari romani republicani au fost găsiţi fn localitate, fn locuri diferite, fn anul 1969. a) Sextus Pompeius Fostlus. AR—ig mm. Grueber, Roma, 927, anii 150-125; Sydenham, Ita­ lia, 461, a, anii 133-126. A fost găsită la punctul "Carapancea"din S-E localităţii, de locuitorul Tănase Dinu. Slab conservată. b) L.Calpurnius Pis o Frugi. AR 18 mm, Grueber, Roma, 2 095, anul 88; Sydenham, Roma, 665, anii 90-89. Bine conservată. A fost găsită fn S-E localităţii, lfngS pfrful Cflniştea. Ambele monede, după care avem estampaje, ne-au fost arătate fh vara anului 1971 , de Toma lacovache, director al Scolii generale din Prunaru, fn a cărei colecţie numismatică se află. Zona fh care au fost găsite monedele este destul de bogată fn urme arheologice din epoca me­ talelor. S-au găsit şi alte monede antice. 30. Spătărei (corn. Furculeşti).. Un denar roman republican a ajuns fn iulie 1965 la Muzeul judeţean Teleorman din Alexandria, adus din a¬ ceastă localitate. C.Vibius Pansa. AR—-3,73 g, 18 mm. Grueber, Roma 2 244(tip. gen.) anul 87; Sydenham, Italia anii 89-88. Pe av., fn dreptul feţei lui Apollo, contramarcă fn formă de . Donatorul, înv.pens. Călugărea-

135

www.mnir.ro nu Grigore, declarase că moneda a fost găsită pe terenul C. A.P.-ului , în "Comuna veche", cu ocazia te ras arii viei (Muzeul de mai s us, nr. inv. 1 05 2\ 31. Suhaia. a) Eon tezaurul descoperit fn anul 1962JO cu ooasia terasàrilor de vii făcute fn vestul comunei, la CA.P. "Drumul spre so­ cialism" , am văzut şi luat estampaje, fn anul 1964, după 13 denari ro­ mani republicani, aflaţi fn colecţia lui Drăghici Stan ( o parte din mone­ de ar putea proveni dintr-o descoperire mai veche, din 1945 sau 1946). Monedele erau emisiuni ale sec.Π-Ι f.e.n. b) In anul 1971 am văzut şi luat estampaje după şase denari romani republicani, aflaţi fn colecţia Şcolii generale. Două din aceste monede provin din colecţia lui Drăghici Stan, patru au altă provenienţă. De­ oarece monedele fac parte, se pare, din acelaşi tezaur, publicat parţial de M. Chiţescu39, am socotit că nu este cazul să publicăm aici monede­ le. Dacă va fi necesar să se stabilească monedele cunoscute din tezaur, se va putea face comparaţie fntre cele trei loturi (cele văzute de noi, în I 964 şi 1971 şi cele văzute de M. Chiţescu). Din acelaşi tezaur se poate socoti ?i moneda văzută de noi, adusă de un locuitor din Suhaia40. PI. II ? fig. 17. Întreg tezaurul pare a fi avut circa 200 de monede. c) Un denar de la Q.Curtius, M. luni us Silanus ajungea, ca dăruit în anul 1971 de locuitorul Streche din Suhaia, fn colecţia profesorului Anton Lucian din Zimnicea. AR / 3,85 g, 18,5 mm. Grueber, Italia, 483, anii 124-103; Sy­ denham, Italia, 537, anii 108-107. Conservarea bună. Credem că pro­ vine din acelaşi tezaur. 32. Teleorman ( judeţul), a) Nouă denari republicani dăruiţi de colegi de liceu, din diferite localităţi din judeţ, ajung fh colecţia lui S cariat Mircea din Alexandria. 1 . Atillius Saranus. AR y 3,83 g, 18 mm. Grueber, Roma, 743, anii 172-151 ; Syden­ ham, 377, anii 145-138. Pl.II,fig. 18. 2. Q.Lutatius Ce re o. AR ^ 3,84 g, 18 mm. Grueber, anul 104; Sydenham,Italia, 559, anul 106. Pl.II, fig.19. 3. Q.Fabius La be o. AR — 3,86 g, 18,7 mm. Grueber, ha lia, 494, anii 102-100; Sy­ denham, Italia, 532, anul 1,09. Pl.II, fig.20. 4. Mn.Aemilius Lepidus. AR —*• 3,72 g, 18,5 mm. Grueber, Italia, 590, anul 91 ^Sydenham, Italia, 554, anul 109. Pl.II, fig.21 . 5. L.Piso Frugi. AR —— 3,87 g," 16 mm. Grueber, Roma, anul 88; Sydenham,Roma, anii 90-89. Pl.Π, fig.22. 6. D.Iuniùs Silanus. AR \ 3,82 g, 17 mm. Grueber, Roma, 1 811, anul 88; Sydenham, Roma, 646, anii 90-89. Pl.Π, fig.23. 7. Q.Titius.,

136 www.mnir.ro AR \ 3,38 g, 18 mm. Grueber, Roma, 2 225, anul 87; Sydenham, Italia, 692, anul 88. Pl.Π, fig.21. 8. Μη. Fonteius c.f. AR I 3,82 g, 19 mm. Grueber, Roma, 2 481, anul 85; Sydenham, 724, anul 84. Pl.Π,fig.25. 9. C.Mamilius Limetanus. AR / 3,70 g, 20 χ 18 mm. Grueber, Roma, 2 714, anul 83;Syden- nam, Italia, 741, anii 82-81. Pl.II, fig.26. Monedele, in general bine conservate, s-ar putea să facă parte dintr-un tezaur descoperit fn com.Brfnceni, jud.Teleorman. b) Un denar de la L.Memmius Galeria a fost văzut de noi la Alexan­ dria, îh anul 1968. AR i 3,88 g, 19 mm. Conservarea bună. Grueber, Roma, 1 328, anul 91 ; Sydenham, Roma, 574, anii 103-102. Pe rv., fntre picioarele din faţă ale unui cal, litera S dinţat. PI.III, fig.27. c) Un denar de la magistratul Cn. Cornelius Lentulus, ne-a fost prezentat tot la Alexandria. fn anul 1969. AR / 3,81 g, 19 mm. Grueber, Roma, 2 440, anul 86; Sydenham, Roma 702, anul 87. Lipseşte, pe av.,partea superioară de la cască. Provine tot din judeţ. PI.ΙΠ,fig.28.

d) UQ alt denar, purtînd numele lui L.Iulius Β ursi o a fost văzut de noi, îh anul 1968, tot la Alexandria. PI.III,fig.29. AR i 3,87 g, 21 mm. Grueber, Roma, 2 572, anul 85; Sydenham, Italia, 782, anul 83. Pe rv., sub picioarele cailor, literele DA. Bine conservate. 33. Tfrnava (com.Botoroaga). Un tezaur^ de monede romane,repu­ blicane a fost descoperit fn anul 1970 fn partea de est a cătunului Tunari, latul Tfrnava, nu departe de pfrful CfLniştea, fn grădina de zarzavat a C.A.P.-ului "Unirea" Tfrnava. Din cele 150 de monede recuperate, 116 tu ajuns la Muzeul judeţean de istorie Teleorman, 20 la Institutul de Ar- atologie din Bucureşti, 8 la Liceul din Drăgăneşti, iar 5 fn altă colecţie din Bucureşti. In apropierea locului descoperirii sînt urme de locuire jeto-dacică. Monedele sînt emisiuni din sec.II-1 f.e.n. 34. Valea Părului (com.Mîrzăneşti). Un denar de C. Fabius C.F. (Babelon, 486, nr.14, anul 89; Grueber, Roma, 1 588, anul 90) a fost găsit în localitate. Datele le deţinem de la I.Spiru din Alexandria. 35. Zimnicea. a) Un denar roman republican, de la P. Licinius Nerva, a fost descoperit pe cetatea geto-dacică, îh luna ianuarie 1967, de B. Stăncescu. AR t 3,8 g, 16,5 mm. Grueber, Italia, 526, anii 99-94; Syden­ ham, Italia, 548, anul 106. Moneda, tocită, bine conservată, se află fn colecţia descoperitorului şi a fost văzută de noi fn ianuarie 1972.

b) Trei denari romani republicani au fost găsiţi fn anul 1967 sau I968 de către Costel Aftene. 1. L. Titurius Sabinus. AR \ 3,7 g, 17,5 mm. Grueber, Roma, 2 322, anul 87; Syden­ ham, Roma, 698, anul 88. Contramarcă pe av. Conservare satisfăcă­ toare. www.mnir.ro137 f 2. L.Procilius. AR \ 3,6 g, 17 mm. Grueber, Rome, 3 150, anul 79; Sydenham, Italia, 772. anii 78-77. Dinţată. Conservare satisfăcătoare. 3 . C. Piso Frugi. AR , 3,7 g, 19 mm. Grueber, Roma, t.g. anul 64; Sydenham, Roma. t.g. anul 64. Tăiată, av., pe margine. Conservare bună. Monedele au fost văzute de noi Γη iulie 1972. 10. Zimnicea (fostul raion). Doi denari romani republicani au ajuns (dăruiţi de elevi) fn colecţia prof.Voicu Marin de la Liceul Zimnicea.Um din monede văzută de noi fn anul 1965. 1 . L. Saufeius. AR —»• 3,8 g, 19.18 mm. Conservarea foarte bună. Grueber,Roma, 834. anii 172-151; Sydenham, 384, anii 145-138. Avem estampajul mo­ nedei. 2. L. Calpurnius Piso Frugi. AR.Grueber, Roma, t.g., anul 88; Sydenham. 650 tip. gen .anii 90- S942. IV. MONEDE ROMANE IMPERIALE.

37. .Conteşti. a) Monede romane imperiale, emise fn perioada dintre Împăraţii Traian ( anii 98-99) şi Constantin al II-lea (anii 326-328) gă­ site pe teritoriul localităţii ; se află fn colecţia lui Gh.Dobrescu. 1 . Traian. AR I 26,73 g, 33,5 mm. Sesterţ; tocit; a fost găsită Γη anul 1 930, Γη punctul "La roată", pe malul stîng al rîului Vedea; tip apro­ piat: RIC, BMC. 715, anii 98-99, Cohen2 . Pl.Ill,fig.30. 2. Hadrian (117-138). AE #' 9,33 g, 25 mm. Moneda este tocită şi slab conservată. Gă­ sită tot pe la 1930 fn punctul "La roată". 3 . Antoninus Pius . AR * 2,06 g, 16,5 mm. Denarul a fost găsit prin 1966 pe terito­ riul comunei; conservare parţială. RIC, III, p.57, nr.260, anii 1 56-157, Cohen2, 1 016. 4. Idem. AR denar i 1,93 g, 12,5 mm. Ruptă pe av. dr.,sus. Slab conser­ vată. Găsită fn S-V comunei, pe şoseaua spre Bragadiru, prin anii 1935-1940. RIC, III, p.63, nr.308, anii 160-161 .PI.III,fig.31 . 5. Gallienus (260-268). AE 3,89 g, 21 mm. Conservată slab, puţin circulată; perforaţi av. , st. .rupt un fragment Γη st. A fost găsită într-o vatră de locuinţă, Γη malul stîng al rîului Vedea, lfngă punctul "La roată" prin anul 193), de colecţionar. Cohen2, 1 58. Pl.III,fig. 32. 6. Idem. ΑΕ' / 3,42 g, 20 mm. Conservare bună, moneda puţin tocită. Des­ coperită prin 1936, înjounctul "La roată" de un locuitor care a dăruit-o colecţionarului Cohen2, 1 008. Pl.III,fig.33. 7. Claudius al Π -lea Gothicus (268-270).

138

www.mnir.ro AE f 3,39 g, 32 mm. Moneda mult tocită, circulată. Găsită tot ca cea de la 37/4. Cohen2, 129. 8. Constantin cel Mare (306-337). AE bronz mijlociu, / 4,98 g, 23 mm. Atelierul din Tbessalonic , oficinna B. Dăruită de un elev care a găsit-o în S-V comunei,lingă punc­ tul "La roată", fn anul 1966. RIC, VI, p.519, anii 312-313.PI.ΠΙ,fig.34. 9. Idem. AE i 2,16 g, 18 mm. Atelierul Heracleea. Monedă necirculată, puternic oxidată, uşor friabilă. Descoperită fn anul 1971 .ajunge la prof. Cristas Gh., RIC, VII, p.553, nr.90, anii 327-329. Pl.m,fig.35. 10. Constantin U ( 317-340). AE / 3,56 g, 19,5 mm. Conservare satisfăcătoare. Dăruită prin 1935 lui Gh-Do bre seu de un locuitor care a găsit-o "La roată" . RIC, VII, p.519, nr.157, anii 326-328. In colec(ia învăţătorului I.Dumitraşcu din Conteşti se află 7 mone­ de romane imperiale şi bizantine. Monedele romane imperiale sfnt de la Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius (Divus Verus), Septimiu Se­ ver. O monedă η -a putut fi identificată. Cele două monede bizantine sfnt: una de la Iustin al Π -lea ( anii 571-572), un follis bătut la Constantino­ pol, iar cealaltă, un follis de la Mihail al IV-lea ( 1034-1041 )44. 38. Drăcşani (corn.Drăcşenei). Şapte monede romane imperiale, găsite fn localitate şi împrejurimi, ajung prin grija învăţătorului Pope s- cu Anton la muzeul din localitate4'. 1 . Traian. AR / denar , 18 mm. Emis după 98 e.n. Conservare slabă. Gă ­ sit de locuitoarea Bota Laurenţia. 2. Antoninus Pius. AE / 26 mm. Dupondius, slab conservat. 3. Severus Alexander (222-235). Bronz colonial, emis pentru Odessos. AE S , 26 mm. Moneda mult tocită; slab conservată. 4. Tacitus (276). AE \ 20,5 mm. 5. Constantius Chlorus (292-306). AR i ,20 mm. Moneda este puţin crăpată şi ruptă. Conservarea Satisfăcătoare. 6. Constantius al II-lea (323-361). AR \ 18 mm. Moneda bine conservată. Pe rv., fn exergă SIRM. Atelierul de la Sirmium. 7. Idem. AE i 17,5 mm. Monedă bine conservată. Pe rv.fn exergă SMHB. La Muzeul judeţean Teleorman din Alexandria se află estampaje după a¬ ceste monede. 39 .'Furculeşti. Un denar de la Faustina a 11-a (soţia lui Marc Au­ reli u), găsit în localitate, se află în colecţia lui Gh.Dobrescu din Con­ teşti . AR / 2,56 b. 19,5 mm. Monedă tocită, slab conserve-ta. Av..sus,

139

www.mnir.ro puţin tăiată. Găsită prin anii 1920-1923. RIC. ΠΙ, p.275, ar.740, anii 176-180. 40. Lăceni (com.Orbească). O monadă da argint de la Galba(68-69) a fost găsită fn localitate. AR i 2,98 g, 18,5 mm. Conservarea relativ bună. BMC, 1,39.Se află fn colecţia lui E. Sandule seu. PI.III,fig. 36. 41 . Provenienţă necunoscută. Referitor la cel» 19 monede romane imperiale din secai III-lea e.n. (Gordian al Hi-lea, 11 ex., Filip Ara¬ bul 4. Otacilia 1 , Trebonianus Gallus 2, Volusian 1 )46, achiziţionate fn mai 1970 la Alexandria de la locuitorul Drama llie pentru Muzeul din lo­ calitate , nu am aflat alte amănunte de ordin topografic. Persoana de la care am achiziţionat monedele ne—a declarat că nu ştie ca monedele să aibă vreo legătură cu localitatea Pietrosani, de unde înclină să creadă B.Mitrea că ar proveni lotul. Nu credem că descoperirea a doi anloni- niani în această localitate ar fi o dovadă fh acest sens. 42. Prunaru (corn. Bujoreni). O monedă romană imperială, de ar ană, găsită fn loc neprecizat, se află fn colecţia scolii din localitate .Moneda, perforată av.. st.sus, 18 mm; are efigia şi legenda şterse; se pare to- toşi că poate fi o emisiune din secai ID-lee sau al IV-lea e.n. 43. Siliştea (corn.Purani). Un denar de la Antoninus Pius a fost găsit de un locuitor, prin anul 1956. AR — 3,20 g, 18 mm. Emis după 145 e.n. Moneda, dinţată, are marginea de jos ruptă av. Se află fh colecţia lui' Gonţ Catris din Alexan­ dria. PI.IU,fig.37. 44. Smfrdioasa. O monedă imperială de bronz, găsită fn ami 1970, fn lunca rîului Vedea aproape de şoseaua spre Alexandria, ajunge la ing.Slăvescu Adrian. După astampejul pe care—1 avem, moneda ar avea aprox. 28 mm. Cu greu se distinge pe av.efigia unui împărat, spre dreapta, iar pe rv. o figură feminină ( ? ). Marginile monedei sînt nere­ gulate . Se pare că este vorba de o monedă imperială emisă fn sec .al II- lea, poate al ΠΙ -lea e.n. 45. Suhaia. Un denar de la Antoninus Pius se află fh colecţia şco­ lii din localitate. Este acelaşi exemplar văzut de noi fn anul 1964, în colecţia lui Drăghici Stan. AR S ,16,5 mm. O parte din monedă aste ruptă av. 46. Teleorman (judeţul). Un dupondius de la împăratul Traian,ne­ înregistrat, cu loc de descoperire necunoscut a fost găsit de noi fh co­ lecţia numismatică a Muzeului judeţean Teleorman din Alexandria .Deoa­ rece moneda a fost acoperită de un strat gros de oxid, a cărui îndepăr­ tare s-a făcut cu greu, legenda este foarte puţin lizibilă. Exemplarul prezenta şi urme de arsură. înainte de curăţirea stratului brun-verde, se distingea cu greu, pe av.o parte din legendă: .,.TRAIANO OPTIMO AVG GER DAC... Pe av., spre dr., chipul radiat al împăratului.Pe rv. o figură feminină, spre st. ,pe tron. AE / 7,93 g, 26 mm. 47. Zimnicea. a) Un as emis fn timpul lui Tiberiu, dar jjiirtînd e¬ figia şi numele lui. Augustus, a fost găsit fn vara anului 197-04·, într-un

HO

www.mnir.ro uc cu pămfnt folosit la îndiguirea malului sting al braţului Dunàrica. După informaţiile profesorului Alton Lucian, care a donat moneda, pă- mfntul folosit la îndiguire fusese adus din zona cetăţii geto-dacice, în timpul inundaţiilor. ΛΕ/9,42 g, 27 mm. BMC, 146, nedatat. b) Un denar de la Domiţianus a fost găsit în anul 1965 sau 1966 de profesorul Voicu Marin, fn centrul oraşului, fn faţa staţiei I.T.A. AE 3,10 g, 19x18 mm. Tocit pe ambele feţe, formă neregulată aproape ovală. BMC, 193, anul 76. Cohen2, 47. Avem un astampaj. c) Un număr neprecizat de monede romane imperiale (poate 10-15 exemplare) a fost găsit fn urmă cu mai multe decenii fn partea de S-V a oraşului, nu departe de rful Pasărea, cu ocazia construirii unei locuin­ ţe. Opt monede, emisiuni de la jumătatea secai II-lea e.n., au fost dă­ ruite de proprietarul casei unui nepot al său, Pătrăneacu Gris tea, care fn 1964 mi-a arătat patru monede. Una din ele (3,47 g, 19 nun, anii 143¬ 144 e.n.) mi-a fost oferită48(Pl.ITJ,fig.38). O altă monedă, emisiune din anii 155-156, a ajuns la profesorul Voicu M.,care mi-a arătat-o în anul 19664^. Celelalte două monede, emisiuni de la Antoninus Pius (anii 143¬ 144) şi Marcus Aurelius (anii 163-164) au rămas proprietarului, fiind prezentate de noi, ca şi celelalte două, la Institutul de Arheologie din Bucureşti, fn anul 1967. După aceste 4 monede avem estampaje ; celelal - te exemplare s-au Împrăştiat. d) O monedă de bronz, emisiune de la Constant in UE al II-lea, i-a fost dăruită de un coleg lui Gera Paul, elev la Liceul Zimnicea. AE / 1,5 g, 12,2 mm; LRBC, 1965, p.23. V. MONEDE BIZANTINE

48. Alexa nrtria. O η o m ia mă, emisiune de la Constantin al VII-lea şi Roman al II-lea (945-959), s-a găsit, cum declară posesorul ei, fn ûirorejuriniile oraşului, pe cîmp. 49. Gonţeşti. 2 monede bizantine se găsesc ih colecţia Gh .Dobres- cu. • Iustinian I. AE / 15,70 g, 32 mm. Follis emis la Nicomedia, ofticina B, fn anul 29 al domniei (555-556). Slab conservată, monedă tocită pe margi­ ne. A fost găsită după anul 1950, lîhgă punctul "La roată", de locuito­ rul Iepuraş Nicolae. Wroth, 216. Pl.ΠΙ,fig.39. 50. Viişoara. Prin anul 1963 sau 1964, un localnic avea fn pose­ sie o monedă bizantină de aur, găsită fn zona lacului Suhaia. Moneda a tost achiziţionată de Cabinetul numismatic al BARSR. 51 · Zimnicea. In anul 1963 sau 1964, Atanasiu Vladimir, atunci elev la Liceul Zimnicea, ne-a arătat o monedă de aur bizantină, perfo­ rată, pe care o purta la gît. Moneda fusese găsită de posesorul ei "In baltă", "fh pădurea Bujorescu, cuprinsă fntre Dunăre şi braţul Du­ nàrica . Moneda s-a pierdut. 52. Zimnicele (com.Năsturelu). Două monede bizantine au fost gă­ tite într-un mormfht descoperit cu prilejul unor lucrări efectuate la

141

www.mnir.ro amenajarea serelor, fntre cele două sedii ale I.A.S., la cfţiva metri de şoseaua Zimnicea-Giurgiu. Tot acolo s—au găsit şi un cercel .precum şi 64 de mărgele. 1. Mihail al VII-lea Ducas. AR—«-1,27 g, 21 mm. Wroth, Π, tip IV, p.533, anii 1071-1078. Ferforată fn 2 locuri, dr. şi st. 2. Idem. AR 0,60 g, doar 1/3 din monedă se mai păstrează. Wrath,Π, tip IV. p.533. anii i071 -1078. Perforată. 3. Franţa. Dinar. Ci, 64 ρ, 20,5 mm. Sfîrşitul sec. al XII-lea, începutul sec. al XlIJ-lea 'jjoaie 1221 ). Are 2 perforări, una fn centru de la emitere, cealaltă făcuta ulterior. Muzeul judeţean Teleorman din Alexandria,nr. inv. 1 4?9 a. 1 -159 b. 1460* . Numeroasele descoperiri monetare făcute fh ultimii ani, precum şi ultiraiie descoperiri arheologice demonstrează existenţa fn această zonă a Muntenie; - aşa cum am arătat mai sus - a unei importante vetre de civilizaţie, ir opt localităţi din zonă s-au descoperit şi monede g*o- dacice; 150 de eiempia.re sînt aflate fn patru tezaure. Monedele - cu excepţia uneia - aparţin tipului Vîrteju-Bucureşti şi se adaugă nume­ roaselor descoperiri similare din Muntenia, încadrate fn a doua fazi principală s inonetariei geto-dacice. Frecvenţa şi intensitatea locuirii aşezărilor getice din această zonă, atestate prin descoperirile monetare, vin fn sprijinul ipotezei care consideră aşezarea de la Popeşti '' ca reşedinţă a conducerii u¬ nlunii de triburi getice din centrul Munteniei fn a doua jumătate a sec. al II-lea şi primele decenii ale sec. Iî.e.n."^1. Dealtfel, existenţa încă din secai IV-lea f.e.n. a unor cetăţi geto—dacice, precum ace­ lea de la Zimnicea, Albeşti şi Orbească de Sus, descoperirea m ornan­ tului regal de la Peretu ne fac să presupunem că aici a existat o uniune de triburi puternică, al cărui centru trebuie să fi fost usa din cele trei aşezări amintite. Numărul mare de denari romani republicani desco­ periţi în numeroase puncte demonstrează existenţa mai multor aşezări geto-dacice, Din cei circa 25 000 de denari romani republicani, cu­ noscuţi ca descoperiţi pe teritoriul ţării noastre^2, peste 1 800 de exemplare, adică aproape 10% din numărul total, au fost găsiţi în a¬ ceastă zori a Munteniei. Tezaurele descoperite în preajma aşezărilor trebuie să fi aparţinut, mai ales, comunităţilor tribale getice respec­ tive. Dintre monedele consemnate aici, peste 400 de exemplare (gre­ ceşti, geto-dacice, romane republicane, cîteva romane imperiale) a¬ parţin epocii preromane. Numărul monedelor, precum şi al aşezărilor demonstrează existenţa unei intense activităţi economice şi comerciale fn aceasiS parte a Daciei. Acest lucru este dovedit şi de obiectele -în special vase de import - aescoperite fn unele aşezări, ca în acelea de la Zimnicea şi Orbească de Sus. Intre populaţiile de la nord şi cele de ia sud de- Dunăre, între geto-daci şi greci, geto—daci şi lumea rominà mai tîrziu, s-au statornicit strfnse relaţii comerciale.

142

www.mnir.ro NOTE

1 Pentru aşezările geto—dacice din Muntenia, vezi R. VULPE, Aşe­ zări getice din Muntenia, Edit.Meridiane, Bucureşti, 1966, p.4-6. Pentru săpăturile din ultimii ani de la Zimnicea. vezi D. POPES- CU, SCIV, 18, 3, p.526; 19, 1963, 4, p.681-682; 20. 1969, 3,p. 476-479; 21, 1970, 3, p.50û; M.3ABES , "Dacia", N. S., 1 5,1971 . p. 392; S.MORINTZ, "Dacia", N.S., 1*6. 1972, p.356; 17, 1973. p.396. 2 D.POPESCU, SCIV, 20, 1969, 3, p.479; EM. MOSC A LU, "Maga• zin istoric", nr.5 (62), 1972, p. 15-19. 3 I.SPIRU, RevMuz , 2, 1969, p.158-161; D.POPESCU, SCIV.20. 1969, 3, p.479-480, 21, 1970, 3, p.501-502; M.BABES, op.cit.. p.376. 4 D.POPESCU, op.cit. ,p.502; M.BABES, op .cit. ,p. 392 ; S. MO- RINTZ, "Dacia", N.S.. 16, 1972, p.34*6; 17. 1973, p.383. 5 Prima menţiune la P.VOIVOZEANU, A.STIRBU, EM.MOSCALU. "Teleormanul",III, nr.866, 6 decembrie Ί 970; S.MORINTZ, "Dacia" N.S., 16, 1972, p.346. 6 Vasul aflat la Muzeul judeţean de istorie Teleorman din Alexandria a fost văzut de cercetătoarea A. D. ALEXANDRESCU de la Insti­ tutul de Arheologie din Bucureşti, care ne-a comunicat datele . fapt pentru care Ω mulţumim şi pe această cale. 7 EM.MOSCALU, C.BEDA, C.MANDA, Descoperirile arheologice de la Pietroşani (jud.Teleorman), fn mss. ; D.POPESCU,loc.cit. 8 B.MITREA, C.PREDA, Materiale. 5- 1959. ρ . 175-181 ; C.P REDA, Materiale, 6, 1959, p.251-263; idem, SCIV, 11 .1960,1 ,p.25-36; SCIV, 21, 1970, 4, p.572-576; I.SPIRU. op.cit. Recent s-au fă­ cut cercetări fh colaborare cu l.Spiru şi I.Nicolae din Alexandria. In 1970 a fost găsit un vas de origine dacică aflat fn prezent- ca şi celelalte materiale, la Muzeul judeţean de istorie Teleorman din Alexandria. 9 P.VOIVOZEANU, Roşiorii de Vede - un oraş multisecular "Teleor­ manul", 6 august 1968. 10 In afara localităţilor indicate pe hartă deţinem materiale şi infor­ maţii inedite despre al'.e staţiuni, care se află fn curs de publicare, mss.sau prelucare. 11 La Zimnicea, Pietroşani, Poroschia, Lăceni, Orbească de Sus, Lunca Pleaşov ( fn afara menţiunilor din noiole anterioare, unele descoperiri sfnt inedive; despre cimitirul de la Ffntfnele, informa - ţia o deţinem de la B.MITREA, căruia fi mulţumim şi pe această cale). 12 La Merii Goala (azi Meri, corn. Vedea) s-a descoperit mai de mult un tezaur de podoabe geto-dacice, vezi VLADIMIR DUMITRESCU , Muzeul naţional de antichităţi, Edit.Meridiane, Bucureşti, 1968,ρ. 62; recent Em.Moscalu a săpat un tumul din prima epocă a fieru­ lui; vezi şi D.POPESCU, op.cit. ,p.499.

143 www.mnir.ro 13 S.DOLINESCU-FERCHE, RevMuz., 3, 1966, p.261-264; idem, SCIV, 20, 1969, 1,p.117-124; D.POPESCU, SCIV, 18, 1967,3,p. 532; M.BABES, op.cit., p. 371; S.DOLINESCU-FERCHE, Aşe­ zări din secolele ΙΠ şi VI e.n. fn sud-vestul Munteniei. Cercetările de la Dulceanca, Edit. Academiei, Bucureşti, 1974. 14 P.VOIVOZEANU şi ZOE VOIVOZEANU, EevMuz., 6, 1970,p.530. 15 Părere susţinută de AL. VULPE la Conferinţa naţională de arheo­ logie Craiova din decembrie 1969; EM.MOSCALU, SCIV, 23, 1972, 2, p.294, arată fnsă: "...Numai cercetările din anul 1970 au dus la descoperirea pe teritoriul jud. Teleorman a patru puncte noi din această perioadă care se adaugă celorlalte trei cunoscute anterioţ dintre care descoperirea mormfhtului de la Peretu aduce un argu­ ment a cărui greutate nici nu mai trebuie subliniată. Cercetările ulterioare vor amplifica mult dovezile de locuire a acestei zone fn perioada amintită (secolele IV-III f.e.n.)". 16 Circa 30 de descoperiri monetare din jud.Teleorman au fost con­ semnate fn cronica lui B.MITREA, SCIV, 18-23, 1967-1972, pre­ cum şi fn "Dacia", N.S., 11-17, 1967-1973; altele sfnt inedite. 17 B.MITREA, SCIV, 16, 1965, 2,p.239-260; 18, 1967, 1, p.195. 18 Ibidem, p.191; 19, 1968, 1, p.169. 19 I.WINKLER, SCŞCluj, 6, 1955, 1-2, tabel nr. VII,12; B.MITREA, SCN,2, 1958, p.173. 20 I.WINKLER, op.cit., tabel nr. VI, 9, şi B.MITREA , op. cit.; idem, SCIV, 23, 1972, 1, p.132-133 şi 136. 21 O monedă romană republicană s-a găsit fn localitate, vezi I.SPIRU, SCN, 1, 1957, p.467; idem, Materiale, 5, 1959, p.704. 22 B.MITREA, SCIV, 23, 1972, 1, p.136, dintr-o informaţie greşită o consemnează ca fiind descoperită la Drăcşani. 23 In localitate, fhainte de anul 1960, a fost descoperit un tezaur de monede dyrrhachiene şi thasiene, vezi B.MITREA, SCIV, 11 , 1960, 1, p. 191. 24 Ibidem, 23, 1972, 1, p.136. 25 Monede romane republicane au fost descoperite fn localitate, vezi ibidem, 12, 1961, 1, p.149. 26 Referitor la alte monede descoperite la Roşiori de Vede (Dyrrha­ chium, Macedonia Prima romane republicane şi imperiale, bizanti­ ne), vezi ibidem, 16, 1965, 3, p.608, 612, 615, 616, 61 8; 19,1 968, 4, p.663. 27 Ibidem, 18, 1967, 1, p.194; 19, 1968, 1, p.172; 23, 1 972,1 ,p. 1 37. 28 Ibidem, 19, 1968, 1, p. 172. 29 O tetradrahmă din Macedonia Prima a fost găsită fn localitate, vezi I. WINKLER, op.cit., tabel nr. VI, 25. 30 Despre monedele antice (greceşti,geto-dacice, romane republicane, imperiale şi bizantine) descoperite la Zimnicea în mai multe rînduri, vezi B.MITREA, op .cit., 16,1 965 , 2, p.239-260; 17, 1966,2,p.424 şi 427; 18, 1967, 1, p.195, 20O-201 , 202; 19, 1968, 1, p.167,170, 181 ;23,1972,1 ,p. 146; M. CHITESCU, SCIV,23,1972,2,ρ.299-306.

144 www.mnir.ro 31 B.MITREA, op.cit.,15, 4, 1964, p.572-573; tezaurul de la Schi­ tu este citat la p. 216-218, 220-227; 239, 241 ale monografiei lui CONSTANTIN PREDA, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, Edit. Acad., 1973, tipul de monede Virteju-Bucureşti este tratat pe larg la p.215-247 ale aceleiaşi valoroase lucrări. 32 Despre monedele romane republicane, thasiene şi o monedă bizan­ tină descoperită la Alexandria sau în împrejurimi,vezi B.MITREA, SCN, 2, 1958, p.154; I.SPIRU, SCN, 3, 1960, p.553-554; C. PREDA, Materiale, 6, 1959, p.251 ; CONST.MOISIL, CNA, 17, 1943, p. 15-158, aminteşte primul de un important tezaur. 33 B.MITREA, op.cit. ,p. 172. 34 Idem, SCIV, 23, 1972, 1, p.139. Identificarea monedei a iost fă­ cută de MARIA CHITESCU, pentru care îi aducem mulţumirile noas­ tre. 35 In Localitate s-au descoperit monede greceşti şi geto-dacice, vezi CONST.MOISIL, op.cit., p.158 şi I. WINKLER, op.cit., tabel NT, 105 şi tabel VI, 17; pentru tezaur, vezi EM.MOSCALU, C.BEDA, SCIV, 25, 1974, 2, p.265-275. 36 Despre monedele romane republicane şi imperiale izolate desco­ perite la Pietr o şani, vezi B.MITREA, SCIV, 22, 1971, 1, p. 124 şi 131 . 37 Asupra monedelor romane republicane şi thasiene descoperite la Poroschia vezi MARIA CHIŢESCU, SCIV, 16, 1965,1 ,p. 169-175 . 38 Vezi B.MITREA , op.cit., 18, 1967, 1, p.197. 39 SCN, 4, 1968, p. 452-454. 40 B.MITREA, op.cit.,21. 1970, 2, p.339. 41 C.PREDA, C.BEDA, SCN, 6, 1975. p.41-54. 42 B.MITREA. op.cit., 23, 1972, 1 , p. 142. 43 De la Conţeşti se cunoaşte o monedă imperială de la Elagabal.vezi B.MITREA, op.cit., 12, 1961, 1, p.150; la identificarea monede­ lor am fost ajutaţi de B.MITREA, căruia îi aducem mulţumirile noastre. 44 Monedele au fost identificate de B.MITREA. 45 B.MITREA, SCIV, 23, 1972, 1, p.143. 46 Ibidem, p. 117 şi 131 . 47 Ibidem, ρ . 146. 48 Ibidem, op.cit., 18, 1967, 1, p.200. 49 Ibidem, 20, 1969, 1, p.170. 50 Datele despre monede ne-au fost comunicate de A.D. ALEXAN- DRESCU pentru care û exprimăm mulţumirile noastre. 51 R. VULPE, op.cit., p.19. 52 Pe baza unui repertoriu numismatic, alcătuit de noi îh anul 1971 (ms.), ajunsesem la cifra de peste 18 000 de denari romani repu­ blicani. I.GLODARIU, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea e¬ lenistică şi romană, Cluj-Napoca, 1974, p.97, indică 25 000 de monede romane ,inclusiv cele imperiale, de pînă la cucerirea Da- ciei;menţiaem aici prima cifră doar pentru republicane, ţinînd sea­ ma de descoperirile monetare de după 1970.

145 www.mnir.ro DECOUVERTES MONETAIRES ANTIQUES ET BYZANTINES DANS LE DEPARTAMENT DE TELEORMAN

Résumé

L'auteur analyse dans cette étude les monnaies antiques et byzan• tines découvertes pendant les dernières années (ou découvertes plus anciennes, mais inédites jusqu'à présent) dans le département de Teleor• man ( situé au sud-ouest de la Munténie). Pour démontrer la richesse et l'intensité des habitats geto - daces, l'auteur montre qu'à partir de l'année 1969, les recherches archéolo• giques se sont multipliées. Cela a conduit à la découverte d'une nouvel• le forteresse géto-dace (Orbească de Sus). On a découvert aussi de nouveaux habitats et cimetières geto-daces (Lăceni, Pietroşani, Alexan­ dria , Orbească de Sus, Tri vale Moşteni, Lunca Pleaşov). A Peretu on a découvert tout accidentellement le tombeau avec un riche inventaire d'un commandant des Getes. On a signalé des habitats autour de la ville de Roşiori de Vede .Les découvertes appartiennent aux siècles IV av.n.è. - III n.è. L'auteur a établi que dans cette zone sont connus 40 points avec des découvertes géto-daciques ; elles sont sûre• ment bien plus nombreuses et elles seront investiguees dans l'avenir. Aux témoignages archéologiques visant l'intensité des habitats,on ajoute ceux d'ordre numismatique. En 28 localités différentes on connaît envi• ron 100 nouvelles découvertes; en total il y a 46 localités, dans quel• ques-unes se trouvant plusieurs types de monnaies. En 10 localités (Bujoreni, Lăceni, Lisa, Nenciuleşti, Siliştea,Pru­ naru, Valea Părului, Smfrdioasa, Ţigăneşti et Zimnicele) les spécia­ listes n'ont pas découvert jusqu'à présent des monnaies antiques et byzantines. Il faut remarquer les découvertes de monnaies de l'époque d'Alexandre le Grand à Zimnicea (argent-doré), Coşoteni, Peretu, Ţi­ găneşti et Bujoreni. On a découvert aussi des monnaies géto-daces du type Vfrteju; à Teleormanu(commune cfe Mfrzăneşti) on a trouvé un trésor. Il y a aussi une monnaie dacique de type Rasa, de provenance inconnue. Dans le département de Teleorman ont été trouvées par hasard aussi des monnaies de Macedonia Prima et Thasos. On signale également plusieurs monnaies dyrrachiennes, fait important pour établir les voies de pénétration et de circulation de ces monnaies. Un tel trésor a été trouvé à Suhaia. Les plus nombreuses sont les monnaies romaines ré• publicaines (plus de 400 exemplaires) qui s'ajoutent aux 1400 monnaies connues auparavant. Ici ont été signalés deux nouveaux trésors: à Tfr• nava (1970) et à Orbească de Sus (1972). Π faut remarquer une monnaie en bronze, peu argentée, découverte à Lăceni; c'est une contrefaction barbare, utilisée dans le commerce local. Les monnaies romaines impé­ riales ont paru en 9 localités; on les signale, pour la première fois, à Drăcşani, Furculeşti, Lăceni, Prunaru, Siliştea, Smfrdioasa şi Su­ haia. À Zimnicea on a trouvé un trésor du IIe siècle. Les monnaies en bronze romaines impériales et byzantines étaient utilisées par la

146

www.mnir.ro population locale, avec un certain niveau de développement socio-éco• nomique. Des monnaies byeantines en or sont découvertes à Alexandria, VUşoara, et Zimnicea. Les plus nombreuses découvertes ont été faites au long des cours supérieurs des rivières de Vedea et Teleorman et aussi à côté du Danube. En conclusion, après la présentation du cata• logue des découvertes, selon les types de monnaies (grecques,géto-da- cee, romaines républicaines, romaines impériales et byzantines) l'au• teur montre que les découvertes monétaires et les recherches archéologiques des dernières années témoignent de 1 ' existence, dans ce département, d'un important noyau de civilisation. Ces découvertes soutiennent l'hypothèse que la résidence de Burebista était placée dans la plaine de la Munténie. à Popeşti. Les monnaies romaines républi­ caines ( 1600, donc presque &fo du nombre total de telles monnaies dé­ couvertes en Roumanie) témoignent aussi des liaisons commerciales entre la population autochtone et le monde romaiL. Elle $ y..- témoignent encore d ' une vive activité économique des autochtones.

EXPLICATION DES FIGURES ET DES PLANCHES

Fig.1 .-1 le monogramme qui se trouve en haut sur le rv .du tétra- drachme de Macedonia Prima, découverte à Alexandria; 2 le monogramme qui se trouve en bas sur le rv. de la même mon• naie; 3 le sigle qui se trouve en haut, sur le rv. du tétra- drachme de Macedonia Prima, découvert à Conteşti; 4 le mono­ gramme qui se trouve en bas, sur le rv. du tétradrachme de Macedonia Prima , découvert à Furculeşti. Fig.2.-La carte du département de Teleorman, avec les localités où ont été trouvées les monnaies indiquées dans le texte et ob ort été examinés et signalés des habitats géto-daces. Pl.I.- Le dép.de Teleorman: 1-11, monnaies grecques. Pl.U.- Le dépife Teleorman: 12, monnaie geto-dace; 13-26 monnaies ro• maines républicaines. Pl.III.-Le dép.de Telecarrrian: 27-38, monnaies romaines républicaines et impériales; 39, monnaie byzantine.

147

www.mnir.ro DOCUMENTE JHEOTTE ION SEC AL XIX-LEA PRIVIND UNELE BESCDPEHHU MONETARE

de CONSTANTA STIRBU t r

ki nie ce ai urne ii vom présenta citera descoperiri monetare de­ pistate la arhive . Ne» am oprit la perioada anilor 1864-1880, epocă fn être, alături de înfiinţarea celor diatfi mari muzee de istorie şi artă din tari, se şi o eerie de măsuri pentru deecoperirea«păstrarea şi conservarea obiectelor de valoare istorică şi artistică deosebită. La o neanii din deacoseririle oare fac obiectul notei de faţă, datele tint incompleta. Am socotit util totuşi să le prezentăm aşa cum le-am fn- tflait fn documentele vremii, pentru a le pune ih circuitul ştiinţific , mul­ ul din ele nefiiad cunoscute pină acum fh literatura de specialitate. Dar ust şi citera tezaure puhlinate asupra cărora am revenit, pentru a aduce unele precizări şi completări. m Anexai ν am da o listă a tuturor obiectelor intrate fn Muzeul Na­ ţional din Bucureşti de le crearea lui fh 1864 piuă la 31 XII 1880, aflată ii arhiva Suţu de la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Roma­ nia , lista' care cuprinde intre altei* şi monedei* intrate fn patrimoniul nueului din Capitală. Ne vom opri numai asupra descoperirilor mone­ tara , dar inventarul Muzeului National prezentat fn lista anexă - c el din­ ţii cunoscut pfnă acum - inserează şi alte informaţii privind preocupări­ le înaintaşilor de a forma şi Îmbogăţi cu noi valori unul din cele mai răcni muzee româneşti. Multe din însemnările cuprinse fn acest inventar iu σ semnificaţie de simbol. Vom da un singur exemplu: la poziţia nr. 1 ti|urează 4 medalii Cuza. Intr-o scrisoare păstrată la Arhivele Statului din Bucureşti2 aflăm amănunte fn legătură cu provenienţa acestor piese: In anul 1864 s-a inaugurat la Fălticeni expoziţia agricolă şi industrială, eveniment pentru care s-au confecţionat 60 de medalii, din care 40 din bronz şi 20 din argint, spre a se distribui cfştigătorilor. Dintre acestea. 8 bucăţi - 4 din argint şi 4 din bronz - au fost înaintate de către Minis­ trul Agriculturii Ministerului Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Publice spre a se depune la muzeele din Bucureşti şi Iaşi, "pentru suvenire şi ştiinţa urmaşilor că cu aceasta expoziţiune s-a inaugurat înfiinţarea ex- poziţiunilor de producte agricole, de vite şi industrie în ţara noastră'0. Credem că alcătuirea acestui inventar este rodul colaborării strîh- se dintre M. C.Suţu şi D. A.Sturdza, care au fost însărcinaţi de Minis­ terul Instrucţiunii , fn februarie 1876, să clasifice monedele antice din muzeu , pe de o parte, şi Grigoriu Stefănescu împreună cu Grigore To- cileacu pe de altă parte, care au primit în august 1877 decizia aceluiaşi mister să alcătuiască uz catalog ştiinţific cu toate obiectele aflate la Muzeul Naţional din Bucureşti3. Menţionăm că la acea dată Grigoriu

149

www.mnir.ro Stefànescu Îndeplinea funcţia de director provizoriu al muzeului,iar Gr. Tocilescu era pe atunci bursier al statului Γη străinătate si lucra 1* acest catalog fn timpul vacanţelor^. Datele pe care le vom da fn nota noastră urmăresc completarean- formaţiilor pe care ni le oferă acest inedit inventar, cft şi semnalare* unor descoperiri necuprinse fn această listă, unele intrate fn colecpuJi muzeelor din Iaşi, iar altele risipite fn colecţii particulare. Prezenta­ rea descoperirilor o vom face după metoda clasică,ce ţine seama de dau emiterii monedelor, cft şi de ordinea alfabetică a localităţilor, ur- mfnd ca îh final, sub titlul de "MONEDE NEPRECIZATE", să adăugăm şi acele tezaure a căror compoziţie şi dată de emitere nu afnt menţiona­ te în documentele cercetate de noi. Am socotit util să le prindem îh a¬ ceastă cronică a descoperirilor monetare din veacul trecut cu gîndul ci poate cercetări ulterioare ar putea aduce şi pentru acestea din urmi mai multe precizări.

MONEDE ANTICE

1. GRECEŞTI.

1 . Fundeni-Bucureşti, jud.Dfov. Tezaur descoperit fn iunie 1871 în timp ce se săpa porumbul la "locul dinspre Fundenii Doamnei, pe pro­ prietatea Dobroeşti a par ţinînd lui D.G.Florescu"^. Numărul de piese - după raportul prefectului de Dîmboviţa din 19 iunie 1871b - ar fi fost de 28, dar după rapoartele Prefecturii Poliţiei Capitalei din 18 şi 25 iunie 1871 , se pare că a fost mai mic de* 23 de bucăţi, din care jumătate s-au dat proprietarului locului şi jumătate descoperitorului .Din descrierea sumară a pieselor rezultă că mone­ dele erau tetradrahme thasiene din seria celor emise fn sec. II-l.î.e.n. In aceeaşi localitate este semnalată o altă descoperire, menţionată it raportul său de primarul comunei Fundeni - Gherasi la 23 iunie 1893: locuitorul Velicu Ion a găsit îh arătură o căldăruşe de metal ce conţi­ nea mai multe obiecte de metal " lucrate fn stil vechi10. O parte din alt erau cu pietre preţioase.

Π. DACICE.

2. Huşi, jud. Vaslui. Tezaur cuprinzfnd monede dacice, cunoscut în literatura de specialitate ca descoperit la 18 mai 1866 de copiii vă­ duvei Ioana Rotaru din Huşi "în ruptura unui drum Cintra viile ce în­ conjurau oraşul"11. Putem aduce unele precizări: Din raportul adre­ sat de prefectura de Fălciu Ministerului Culturii şi Instrucţiunii .la 28 mai 1866 , rezultă că tezaurul era alcătuit din 28 de monede de argint şi o cană spartă din acelaşi metal. Dintre acestea, 23 bucăţi cîntireait 320 g, iar cana 50 g. La sondajul făcut de autorităţi la locul de descoperire, nu *-*o mai găsit alte piese. Din numărul de 28, trei bucăţi s-au solicitând» Theodor Cerchez

150

www.mnir.ro Mm a 1* cumpere cu 2 galbeni bucata^, una a-a oprit de văduva, lotul s-au dat deputatului Stefan Rosetti, una lui Minai Vişinescu şi 20de bucăţi Β —au trimis muzeului din laşi cu adresa nr. 11 693/10 nov. li66, care s—eu cumpărat cu un galben bucata ._In alte scrisori se lolicuau pentru muzeu un număr de 23 de bucăţi17, cifră ce oorespunde tu cele menţionate de C. Preda fn lucrarea sa asupra monedelor geto- acice1^, unde aminteşte că tezaurul se află fn prezent la Muzeul de Ştiinţe Naturale al Universităţii Al.I. Cuza din Iaşi şi este compus din li de bucăţi.

ΠΊ. ROMANE.

3. Drobeta-Tunui Severin. Le poziţia 197 din Anexa I figurează: Ό ladă cu obiecte găsite la capul podului lui Traian de către Cezar lolliac". Adăugăm că fn lada respectivă, pe lîngă o serie de cărămizi Ittnpilate, vase de lut, cor nuri de cerb, fragmente de plăci de mar­ tori, diferite obiecte de metal, se aflau şi 42 monede romane găsite m prilejul săpăturilor ce s-#.u făcut pentru construirea liniei ferate Furnu-Severin- Vfrciorova . 4. Jidova, jud. Argeş. Cu prilejul săpăturilor arheologice efec-

ute m anul 1876 s-au descoperit 2 monede imperiale romane,din care i» emisă de Gonii anus şi aha de Geta . 5. Piatra, com.Piatra, jud.Olt. La. 8 august 1874 Ministerul In- trucţiunii anunţa prefectul de Romanaţi că este informat că fn punctul 'iatra s-au descoperit, cu prilejul lucrărilor de la cafea ferată, "zi- Irii antice cu pietre, cărămizi, vase şi monede purtînd inscripţiuni «nane", cerfnd amănunte fn legătură cu această descoperire1^. 6. Schineni, jud. Vaslui. Tezaur descoperit în anul 1865 în via timarului din comună. Cuprindea 72 monede romane imperiale20. Din­ te acestea, 24 de bucăţi s-au trimis la 12 nov. 1865 Muzeului Naţional in Bucureşti^1 , iar celelalte, împreună cu vasul fn care au fost gă- ile, s-au înaintat la aceeaşi dată Bibliotecii Principatelor Unite din care confirmă primirea lor. Aşa cum rezultă din adresele Ministerului Instrucţiunii către cele «u5instituţii culturale menţionate mai sus, monedele "reprezintă mai ivite reversuri şi aversuri de la M. Aureliu, Commodus, M. Antonin şi «ius Verus"^, fnscriindu-se deci fn sec.Π-ΠΙ. N.Docan, fn studiul său despre monedele lui Petru Muşat, amin- Ite că s-a descoperit fntre anii 1862-1865, tot în via primarului din chilieni, un tezaur de monede moldoveneşti. Monedele - după afirma - ι lui N.Docan -, fn număr de 178 bucăţi, figurau înscrise fn catalo- ilBibliotecii din Iaşi, tipărit fn anul 1865 · Facem observaţia că imul catalog al Bibliotecii din Iaşi, întocmit de către bibliotecarul «ir Catănescu> s-a tipărit la Tipografia Societăţii Junimea fn anul 08 şi nu în 1865 . In acest "Catalog general al Bibliotecii Centrale iaşi" la capitolul XXIV "Numismatica", la p.240 figurează înscri- k"oala de fer (tabla) cu torta separata în care s-a aflat monedele în ι primarului de la comuna Schineni, jud.Tutova", fără a speciffca

151 www.mnir.ro tipurile de monede depozitate în vasul respectiv.In acest catalog nu ÎI indica punctele unde s-au făcut descoperirile monetare, ci numai numă­ rul de monede antice, medievale şi moderne păstrate fn Biblioteca din Iaşi. Credem că s-a făcut o confuzie cu un alt tezaur, despre care vom aminti mai departe la capitolul "Descoperiri de monede medievale şi o">- derne. anume cu tezaurul de la Mărmureni, descoperit fn 1864 şi dû care s-au trimis Bibliotecii Principatelor Unite din Iaşi fn anul 1865 un numàr de 182 bucăţi25. Acest fapt ni se confirmă de altfel şi cu lista a- flatà la Academia Republicii Socialiste România cuprinzînd obiectele in• trate fn patrimoniul Muzeului Naţional din Bucureşti (vezi Anexa I, fi care la poziţia 5 din anul 1865 figurează 24 monede romane de la Schi­ neni. iar la poziţia 8 Hin acelaşi an, figurează cele 182 monede 'cu mar­ ca Moldovei" trimise şi la Bucureşti din lotul descoperit la Marmuren jud. Vaslui). Ţ. Zimnicea, jud • Teleorman. In Anexa I, la poziţia 47, găsim oii- formaţie deosebit de preţioasă: cele 400 monede romane din argint din sec.al IV-lea, cumpărate de la Mîron Vlasto, erau găsite la Zimnicea. Bucur Mitrea, într-un studiu publicat recent20, presupunea că aceste 4<") monede au fost găsite la Celei. Considerăm util să amintim şi alte mărturii documentare legate * achiziţionarea pieselor în discuţie. In anul 1868 ministrul Instrucţiu­ nii. Nicolae Creţulescu, a propus lui Miron Vlasto, bancher bucure]- '.ear. şi mare colecţionar, să permită achiziţionarea pentru Muzeul Na­ ţional din Bucureşti a 300 monede antice din colecţia sa^.La 17/19 de­ cembrie 1868 Miron Vlasto răspunde ministrului că va ceda cele 300 mo­ nede solicitate de îndată ce Bolliac, fh calitatea sa de reprezentant il ministerului, se va prezenta pentru a alege. Afară de acestea, mai do­ nează încă 100 de bucăţi şi roagă să se depună la muzeu^. O scrisoani de mulţumire se publică în paginile "Monitorului Oficial" ca "recunoşti™ pentru ofranda domnului Vlasto"29.Ca urmare, la 18 dec.1868 Bolliiff este invitat să aleagă 300 bucăţi din cele rare pentru muzeu, pe care ă le depună la minister împreună cu cele 100 oferite fn dar de bancher^. Intr-o scrisoare adresată Ministerului Instrucţiunii la 2 ian.186941 către C. Bolliac-'1 , acesta arată că după ce bancherul Miron Vlasto i-i| pus la dispoziţie vreo 3000 de monede, a ales pentru muzeu 300, iartel c herul pe lingă acestea i-a mai donat 100, adăugfnd: "Nenorocirea esKl C2 toate aceste medalii pe care domnul Vlasto le-a pus la dispoziţia mal dupa invitarea dumneavoastră, le mai văzusem şi eu şi repausatul Mi-I vros şi alţi amatori, care toţi alesesem dintr-însele ce ne-a conveoilf In continuare, arăta că Miron Vlasto mai are un număr însemnat din H| ceste monede pe care le-a văzut mai înainte numai în treacăt şi propui muzeului să solicite lui Vlasto permisiunea să le pună şi pe acelea dispoziţiunea muzeului pentru o nouă selecţie. Cele 300 de monede sînt plătite de muzeu cu suma de 600 lei^ la o dată apropiată se face intervenţia la bancherul bucureştean Mir«| Vlasto, conform cererii lui Bolliac^. Acesta răspunde favorabil^4,

152 www.mnir.ro ia 31 iea.1869 Cesar Bolliac, membru al Comitetului Arheologic,este în- lirciaat de Minister fa urma ofertei lui Vlasto de a pune la dispoziţia •ostului colecţia se, si aleagă monedele antice "ce vor avea interes is­ teric sau anticar" şi a le înainta apoi ministerului^. Cele 400 monede din prima selecţie sfnt înaintate de Bolliac în doua etape: la 2 ian. 1669 cînd s—eu trimis 67 monede emise de Constan­ tius II, 21 Iulianus, 13 lovianus, 95 Valentinianus, 96 Valens şi 16 Gra- tianus ^6, iar restul la va preda la 3 martie 1869, justificfnd întîrzie- rta astfel: "am întîrziat fn a întărea lor ca să-mi postă servi ca punct d» ccenpareţiuae la a doua alegere din numărul de 3500 pus din nou la dispoziţia muzeului de Miron Vlasto"-^. Lotul din prime selecţie a f ost trimis de minister la 21 martie 1869 Uiiaeului Naţional din Bucureşti, şi anume: 96 Valens, 95 Valentinianus, 67 Ccmştaunius II, 46 Gratianus, 21 Iulianus, 13 lovianus şi 92 diferite epoci, cifră şi descriere ce corespunde întocmai cu însemnarea fă­ cută fn Anexa I, ce consemna că sfnt descoperite la Zimnicea. Nu cunoaştem rezultatul celei de a doua selecţii. In ziarul "Trom­ peta Carpaţilor" din 23 ian./4 febr.1869, Cezar Bolliac menţionează doar o serie de monede selectate pentru colecţia sa (250 de bucăţi ) din descoperirea monetară aflată fn colecţia Miron Vlasto. Aici arată câ a ales piese diatr-un lot de 5000 monede din argint şi una din bronz, de modul uri diferite, cuprinzînd emiaiuni de la Constantin cel Mare la Gratianus. Mooedela alese pentru colecţia sa se adăugau unui lot mai TKbi pe cere Π avea de la o posesoare din Caracal, care, cu toate in- liatenţele sale, a dat la topit un număr de 3000 de monede de argint. D» la aceasta Bolliac cumpărase 30 de monede emise de Procopius^. într-un report adresat Ministerului Instrucţiunii Publice,fn sept. 1869, fa cere relatează exc ursi unea sa arheologică de—e lungul Dună­ rii fn anul 1869^ , Gszax Bolliac pomenea şi de descoperirea îh urmă cu trai ani la Celei a unui tezaur de 6000 monede din argint datfnd din vre­ rea lui Constantin cel Mare la

MONEDE MEDIEVALE ŞI MODERNE

Β. Băneau , iod.Ilfov• Tezaur descoperit îh anul 1872 cu prile- |&t taur lucrări agricole. Cuprindea "101 monede cesaro—crăieşti, 10

153 www.mnir.ro si îl pari de argint, 2 monede de argint fn valoare de 6 sfanţi"41. Erau de­ pozitate fntr-o pungă de pfnză păstrată fragmentar. Menţionăm că m moi obişnuit sub denumirea de stflpari se defineau monedele spaniole pe care erau reprezentate două coloane, emise cu precădere fn secai XVTIl-la iar prin monede cezaro-crăieşti se desemnau cel mai adesea monedele a ustriace. 9. Băseşti. jud. Teleorman. Tezaur descoperit fn anul 1864 de lo¬ cuitorul Păun Văcarul. Cuprindea 216 monede din argint.Raportul pre­ fecturii judeţene le descrie astfel:"34 iuzluci turceşti, 21 talere ceza­ ro-crăieşti a 6 sfanţi unul, 161 talere a un sfanţ şi jumătate unul"4:2. Alte 5 monede din aceeaşi descoperire fuseseră înaintate anterior mi­ nisterului4^ .Nu se precizează epoca de cînd datează tezaurul. 10. Bolaţi, com.Rebricea, jud. Vaslui. In martie 1871, răspunzind "chestionarului arheologic" întocmit de Odobescu, institutorul şcolii du Vaslui menţiona că pe drumul vechi din satul Bolaţi s-au găsit monede poloneze din anul 1612 11 . Bumbeşti, jud.Gorj. La poziţiile 235 şi 236 din Anexa 1 sût menţionate 28 monede din argint. Ele au fost găsite, aşa cum rezultă din raportul lui Berceanu, însărcinatul cu conducerea lucrărilor pe caiet mixtă, partea Bumbeşti spre Vulcan: "la huruitul pietrei sfărfmate,într-« stîncà; au efigia şi inscripţiile Leopold regele Ungariei"4-'. Deci tezau­ rul se poate data în sec. XVn-XVTJI. 12 .Grădişteanca.corn.G&leteni.iud.Teleorman.La 10 iulie 1865 Mi­ nisterul de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice a înaintat Mini sterului Instrucţiunii 25 monede din argint, găsite cu prilejul unor lucrări agri- cole46. La rîndul său, Ministerul Instrucţiunii înaintează 23 bucăţi (11 monede mari, 2 mediocre şi 10 mici) Bibliotecii din Iaşi. Din scrisoa­ rea adresată bibliotecii, rezultă că monedele erau "parte beige din anii 1589-1674, parte prusiene şi 2 polone Sigismund 1535"47. La 16 dec. 1 865 Biblioteca Principatelor Unite din Iaşi confirma primirea monede­ lor48. 13. Gvardeniţa, com.Bălăciţa, jud.Mehedinţi. Prefectura judeţu­ lui a înaintat Ministerului de Interne la 3 iunie 1873 un număr de 1480 monede de argint şi 7 de aur, descoperite ie Anica Dumitrache Mohora în punctul "Ursoaia'49. Erau depozitate într-o oală care s-a sfărîmat. In adresa respectivă era şi o descriere sumară a pieselor: 1400 bucăţi erau "parale mărunte, vechi, din care cele mai multe poartă legende coroanei ungare" (probabil dinari). Pentru celelalte monede de argint de diferite mărimi şi valori, nu se specifică data de emisie şi emitenţii .Din cele 7 monede de aur, 5 erau turceşti şi 2 de mărimea galbenului aus­ triac cu data 1589. Nu sfnt specificaţi emitenţii. Din aceste monede, la 3 mai 1874 August Treboniu Laur ian a lud 45 bucăţi pentru a le studia50. Intr-o altă scrisoare, din 30 iulie 1882, se arată că mai tfrziu s-au dat toate cele 1480 monede lui A.T.Lauriu spre ale clasifica . Nu cunoaştem rezultatul acestei cercetări. 14. Iaşi, jud.Iaşi. In anul 1871, cu prilejul lucrărilor pentru coni-

www.mnir.ro trăirea balei, s-au găsit 14 monede din argint turceşti, din care 6 bu­ că^ s-au înaintat muzeului din Bucureşti'' · Documentul nu precizează epoca Γη care se încadrează monedele amintite. 15· Judeţul Olt, localitate necunoscută. La poziţia 3 din AnexaI figurează 23 monede turceşti din argint, înregistrate pe baza chitan­ ţei or.32848/6 oct. Tezaurul, de fapt, era mai mare. A fost descope­ rit la 13 sept. 1865 îh timpul unor lucrări agricole. Cuprindea 43 de piese, din care 23 s-au trimis muzeului din Bucureşti şi 20 de bucăţi Bibliotecii Principatelor Unite din Iaşi, care le depune la Pinacoteca şi Scoală de Belle-Arte din Iaşi5"*. Nu se precizează epoca de cînd da­ tează monedele. 16. Mărgăriţi, com.Beceni, jud.Buzău. La 7 mai 1873 prefectura judeţului Buzău comunica Ministerului de Interne descoperirea pe locul lui Ghiţă Mărgăritescu a unui tezaur compus din "10 bani de argint din care 4 mari şi 6 mici şi 67 parale mărunte tot de argint, toate tur­ ceşti"5'4. Dintre acestea, s-au cumpărat "cu buna tocmeala de la găsi­ tor 6 piese şi 2 lescai", care s-au înaintat la Bucureşti spre a se con­ serva la muzeu55. Nu se precizează data emiterii monedelor. Sub de­ numirea de lescai se desemnau în mod obişnuit monedele fără valoare oare sau mai frecvent paralele turceşti de sec.XVIII. Cele 8 monede trimise la muzeul din Bucureşti sfnt înregistrate pe anul 1873 la poziţia 196 ( vezi Anexa I). 17. Mărmureni, jud.Roman. Deşi acest tezaur este adesea amintit în literatura de specialitate70, ne permitem să revenim asupra datelor cunoscute pînă acum, pentru a aduce unele precizări. Tezaurul a fost descoperit îh anul 1864 de fata lui Enache Τ orna împreună cu alţi locui­ tori din comună, în timp ce săpau porumb Γη punctul numit Oce unde nu se putea ara "din cauza rădăcinilor de copaci şi a locului ce este foarte muntos şi tare"57. Monedele erau răspfndite la suprafaţă şi se aflau într-o slabă stare de conservare, aşa cum raporta prefectura ju­ deţului Roman ministrului de Interne : "au prins a găsi unde şi unde prin ţarină un fel de monede vechi îh forma de bănuţi, ruginite,fără să se cunoască ce ar fi"5®. Dintr-un alt raport, cel al casierului general al prefecturii, datat la 23 mai 1 86459, aflăm unele precizări: "mone­ de găsite sînt din argint şi cea mai mare parte româneşti cu marca Mol- iovei pe o parte,iar pe cealaltă nişte insigne ce se presupune a fi emble­ ma ţinutului Vaslui - ştubeile cu albine -, iar altele, ce sînt foarte pu­ ţine, au pe o parte crucea dublă, iar pe alta două acvile". Deci din această descriere rezultă că tezaurul era alcătuit din monede moldo­ veneşti şi ungureşti, acestea din urmă mult mai puţine la număr. La locul de descoperire s-au făcut anchete şi din procesul verbal al prefecturii judeţului Roman, alcătuit la 21 decembrie 1864 pentru evaluarea tezaurului^0, rezulta că au fost fn total 797 bucăţiApreciin- du-se că milite din ele "erau desfiinţate de rugină, altele fn mici bu­ căţi şi consider înd că metalul din care sînt compozate e un argint de calitatea cea mai inferioară", valoarea unei bucăţi a fost socotită la 10 parale.

www.mnir.ro155 Monedele trebuiau împărţite, potrivit circularei Ministerului Drep­ tăţii din 11 sept.1861 sau articolului 529 din Codul civil,în trei parti: o parte guvernului, o parte descoperitoarei (Maria, fata lui Ënache Te­ ma; şi o parte proprietarei locului (Maria Stavăr). Din cele 797 bucăţi, 739 au fost trimise de subprefect la prefectu­ ra judeţului01 , iar 58 au rămas în păstrarea casierului general al ju­ deţului. Din alte scrisori aflăm că din lotul de 739 bucăţi, au fost reţinute pentru muzeu un număr de 364 monede, pe care ministrul de Interne le trimite Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice02. Acest lot de 364 bucăţi s-a împărţit în două: jumătate (182 bucăţi) a fost trimisă Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti0-', iar cea­ laltă jumătate (182 bucăţi), ε -a înaintat Bibliotecii Centrale din laşi^4. Monedele au fost primite de cele două instituţii: pentru Bucureşti vezi Anexa I, înregistrarea nr.8/1866, iar pentru Iaşi vezi confirmarea Bi­ bliotecii Centrale din laşi din 25 febr.1866, păstrată la Arhivele Sta­ tului din Bucureşti05, prin care arată că s-au priait cele 182 monede trimise de Ministerul Instrucţiunii cu adresa nr. 121 şi că s-au înre­ gistrat îh Catalogul general. Acestea din urmă probabil că le-a văzut Ν . Docan îh 1903 pentru studiul său despre monedele lui Petru Muşat^, dar care greşit le-a atribuit descoperirii de la Schineni, care de fapt cuprindea, aşa cum am arătat mai înainte, monede romane. 18. Musculeşti, corn.Bărbăteşti, jud.Gorj. Tezaur descoperit la 25 aprilie 1877 de către Ana, fiica lui Vlăduţ Negreanu, într-o grădi­ nă a sa. Cuprindea 21 monede din argint de mărimea icusarilor. Toate fiind de acelaşi fel - monede turceşti -, s-a trimis numai o bucată mu­ zeului din Bucureşti^7. Nu se precizează epoca de cînd datează mone­ dele. 19. Orbenii de Jos, vechea denumire a satului Orbeni, com. 0r- beni, jud.Bacău. In anul 1871 locuitorul Gheorghe Gălăteanu a găsit pe malul unei rîpe,îh partea sudică a comunei, 50 de monede din ara­ mă. Prefectura judeţului Putna înaintează Ministerului de Interne "5 din acele monede cu data 1773 şi 1774 pentru a se păstra la muzeul sta­ tului ca monezi vechi române"0^. La data de 4/16 septembrie 1871 Mi­ nisterul de Interne le înaintează Ministerului Instrucţiunii, iar acesta, la rîndul său, le depune la Muzeul Naţional din Bucureşti (vezi Anexai, poziţia 142/1871). Din cele expuse mai sus, rezultă că tezaurul descoperii la Or­ benii de Jos cuprindea monede emise la Sadagura în anii 1773 şi 1774. 20. Pânceşti, com.Sascut, jud. Bacău. Tezaur descoperii la 24 aprilie 1876 de către ciobanul Gheorghe Creţu şi fiul său Constantiji "în punctul Ghida dinspre Zimbru"0^. Cuprindea 28 monede din argint austriece şi turceşti. Pe 5 dintr-însele erau înscrişi anii: 1694,1697, 1701 , 1704 şi 1706. Din întregul lot s-au înaintat Muzeului Naţional din Bucureşti 18 bucăţi şi anume 10 austriace şi 8 turceşti70. 21. Sărata, com.Ulmeni, jud.Buzău. Tezaur descoperit în anul 1872. Cuprindea galbeni olandezi din anul 1818 şi icusari turceşti. Se

156

www.mnir.ro înaintează cite 3 din fiecare tip monetar la Ministerul de Interne, iar restul de 24 de bucăţi rămfn la proprietara locului, Olga Lahovari71 . 22. Tamăşeşti, fosta localitate, componenta azi a oraşului Videle, jud.Teleorman. Tezaur descoperit Γη anul 1868. Cuprindea 16 monede turceşti şi austriace7^. Nu se cunoaşte epoca de cînd datează tezaurul. 23. Vasilaţi-Popeşti, jud.Ilfov. Tezaur descoperit Γη anul 1867 de mai mulţi locuitori din comună. Cuprindea 106 monede de argint. Iniţial s-au găsit 100 bucăţi, ulterior, după cercetări, încă 6. Cele 100 piese sfnt descrise astfel: "1 ban Γη formă de icusar cu inscripţia FERDINAN- DUS D.G.AUSTRIA, 2 bani cu inscripţia SIGISMUND regele POL, 2 Γη mărimea pieselor de 55 parale de argint cu inscripţie turcească, ciopliţi şi 95 de piese fn forma de lescai din vechime de argint cu inscripţie turcească''-*. Deci rezultă că tezaurul ar fi putut fi alcătuit din monede austriece, poloneze şi turceşti din sec.XVI-XVIII.

MONEDE NEPRECIZATE

24. Bogaţi, jud.Dîmboviţa. In Anexai la poziţia 234 figurează 7 monede de AE descoperite fn localitatea menţionată. In legătură cu a¬ ceastă descoperire se poate aduce următoarea precizare: monedele au fost găsite de preotul Gheorghe Marin fn timp ce săpa pămfnt pe un te­ ren proprietatea sa. Au fost înaintate de prefectul de Dîmboviţa către Ministerul Instrucţiunii la 6 iunie 1877 . 25 .· Bucureşti, şoseaua Grozăveşti. La poziţiile 20 şi 21 din lis­ ta anexă figurează o coroană de tuci poleită, 3 cruci şi 2 bani de aramă găsiţi la Grozăveşti. Piesele amintite au fost descoperite pe coasta dealului Cotroceni la adîncime de 0,50 m, cu ocazia săpăturilor făcute pe şoseaua Grozăveşti la 9 iunie 1867. Crucile de aramă au fost găsite la gîtul unor schelete. Documentul menţionează descoperirea cu acel prilej şi a unei medalii de aur de mărimea unei piese de 6 franci75. 26. Govora, jud.Vîlcea. La poziţia 220 din lista anexă figurează un număr de 9 monede. Acestea au fost descoperite pe locul lui Tudor Surdu cedat după legea rurală din 1864, îngropate fntr-un vas de lut care s-a spart70. 27. lsverna, jud.Mehedinţi. Tezaur descoperit fn anul 1874 "la margine a poienii, lfngă o piatră fnaltă',' aşa cum raporta prefectul de Mehedinţi ministrului de Interne la 4 septembrie 1874 .Cuprindea cir­ ca 1000 monede din aur care s-au risipit. S-au recuperat doar 4 care s-au fnainfat ministerului respectiv78. 28. Perşani, sat desfiinţat, fnglobat în" localitatea Pieleşti, jud. Dolj. La 17 octombrie 1879 prefectura jud. Romanaţi a înaintat Ministe­ rului Instrucţiunii un număr de 75 monede din argint, găsite de locui­ torii Ilie şi Gavril Anghel din corn. Vartina pe cînd lucrau pe linia căii ferate, lingă podul caii ferate, pe proprietatea statului Perşani79. In acelaşi an, ministerul le trimite Muzeului Naţional din Bucureşti. 29. Siseşti, fostă localitate, azi contopită cu oraşul Tirgu Jiu,jud.

157 www.mnir.ro Gorj. La poziţia 230 din Anexa I figurează două monede găsite fh jud. Gorj.Din raportul prefectului de Gorj, adresat Ministerului de Interne la 6 oct. 1876 , rezultă că au fost descoperite pe proprietatea Siseşti, la locul aparţinfnd lui Ciortu. Se pare că a fost un tezaur din care de­ nunţătorii au depus o monedă la prefectura judeţului. La cercetările fă­ cute de autorităţi s-au mai găsit "două monede antice". Acestea sînt înaintate ministerului de resort, care le trimite Ministerului Instruc­ ţiunii la 9 octombrie 1876

ANEXA I

LISTA DE TÔTE OBIECTELE INTRATE IN MUZEUL DE LA CREAREA LUI ΡΙΝΑ LA 31 X*™ 1880.

No corent 1864

1. Patru medalii comemorative Cu za. 2. Obiectele din colecţiunea Papazoglu Quitanţa Conserv.22 fevr.1865.

1865

3. 23 monede turceşti de ar gt. găsite fn jud.Ollu, No.32848, 8-rie 6. 4. Un caftan de boerie oferit de d-na Troteriu. No.35364, 8-rie 28. 5. 24 monede antice (Antonin, Commod, Marc Aureliu etc.), găsite în via primarului de la Schineni (Tutova). No.36755, 9-vrie 12.

1866

6. Un eş antilion de piatră găsit la S lan ic. 7. Un pistol lucrat de un condamnat la Tîrgul Ocnei. No.1743, ian.26. 8. 182 monede, unele bu marca Moldovei, găsite la Mărmureni (Roman) No. 1 20,fevr. 16 9. Sigiliul lui Ion Sturdza,dăruit de d-nu Urechia. No.3775, mai 12. 10. Condeiul cu care s-a sub semn.Consti- tuţiunea. No.6628,iuliu 9. 11. Obiecte date de groful Rosetti. No.8928,sept.6. 12. Un pinten de fer (Roman)oferit de cap.Zu- chianu.Un lacăt mare dat de egumenul monast.Comana. Arh.Mus.Ν 63.

1867 13. Un temphnde lemn sculptat ce se află în curtea bisericii Şerban Vodă. No.3052, apr.3. 14. Monumentul de la Rusăneşti şi un obiect de aramă ? No. 1991,mart.24. 15. 102 medalii. No.4557, mai 22.

15β www.mnir.ro 16. Două suliţe, un toc, o cataramă şi un fier de cal rupt (Brîncoveni). No.5220, iun.7. 17. 4 farf.de aramă din timpul Caterinei II găsite la Colentina. No.5722,iun.19. 18. 105 monede false de plumb (sfanţi şi jumătăţi). No.5783,iun.20. 19. Două medalii comemorative zilei de 2 mai 1864.Arh.Mus.No.25, iunie 11. 20. O coroană de tuciu poleită (Grozăveşti),găsită pe o grămadă de Nisip. No.6854,iul.15. 21. Trei cruci şi doi bani de aramă găsite la Grozăveşti. No.71 48,iul.24. 22. O bucată de stejar împietrită(Gogosita Dolj). No.8624, Ag. 23. O sculptură de bronz repr.Adam şi Eva. No.14497, 9-ie 6.

1868

24. O colecţiune de monede Traiane şi alt cump. de la d-nu Bolliac: 272 bucăţi,preţuite 3383, din care s-au primit numai 255 bucăţi. No 4188 din 20 Maiu 1880 25. Sase monede argint (Traian) oferite de d-nu Bolliac. Arh.Mus,No.11, 1868 mart. 26. 9 mahmudele, 2 jumătăţi)id.3 sferturi,id.2 rubiele, 2 Constantinaţi (Reni).' No.4288, mart. 26 27. O casetă ih miniatură. No.4566. 28. O monedă romană de aramă oferită de d-nu Mocescu. No.4698,mai 7. 29. 27 pietre antice mari,rid.de la Moara Domnească (Mavros). Arh.M.No.27,mai 22. 30. Raport asupra monum.de piatră de la Turnu Severin. No.6368,mai 28. 31. Manuscriptele turceşti - jurnal încheiat de d-nii Sturdza, Laurian etc. 31 mai 32. Sigiliul statului înapoiat de la Expoziţiune. No.6654, iun.19 33. O monedă antică de bronz şi o medal.comem. a Revol.Fr. dar.de d-nu Focşeneanu. A.Mus.17 iun. 34. 50 piese de argint de la d-nu G.San Marin No.3099,iun.26. 35. O piatră sculptată omu fără cap în picioare îmbrăcat în haine bogate ţin mîna pe sabie (găsită îh corn.Manu, districtu Vlaşca). No.7431 ,iuliu 9. 36. Două monede de argint şi 3 bronz dăruite de D. Ipcar. No. 7961, iul. 24. 37. O piatră mare de la Matei Basarab găsită în curtea Episc.Buzău. No.4161, Ag.8. 38. 20 bucăţi argt şi 46 aramă dăruite de d-nu Romanov. No.9433,Ag.28 39. Două s arc of agi, două pietre mari cu inscrip.

159

www.mnir.ro una statuă mare de femeie, doi pilaştrii de piatră, două piese cu sculpt.aflate £n curtea lui Iorgu Ghica. No*12907 sept.7. 40. Trei monede,din care două găsite la Sarmi-

segettusa date de D.Cărbunescu. No.1Q283t7-hrie 16. •41 . O icoană zugrăvită cu smalţ, dăruită de d-nu G .Filipescu. Arh.Mus.No.35 7-rie 25. 42. Tabloul "Dacia" lucrat de D—na Perascbira Crainic. No.11843,9-brie 7. 43. Patru planuri ale bisericii Trei Ierarhi. No. 12740,9-vrie 7.

1S69 44. Zece monede C y zice ne de aur comp. 225$ de la un Grec. No.376 ian.14. 45. O piatră cu inscrip.de la Minai Viteazul. No.59, ian.12. 46. 24 tetradrahme Macedon, 3 tetradrahme Thasos, 66 bizantine de bronz. No.87B,febr.1. 47. 400 monede argt cump.de la Vlasto,96 Valens, 95 Valentin, 67 Constantinus, 16 G rat ian, 21 Iulian, 13 Iov ian, 92 diferite, găsite Zimnicee. No.3262, mart„21 48. 36 sigilii comun. 49. 17 sigil id. 50. 26 id. 51 . 4 id. 52. 10 id. 53. 12 id. 54. 1 monedă bronz RevoL.Franc.an.rv uae bronz Cat h Π (Rusia). No.4299fapr.15. 55. 7 sigil com. 56. 1 id. 57. 1 id. 58. 3 id. 59. Un bas relief atrrrian (cep de rege)de piatră şi o inscrip. cuneiformă (Ninrre)desă de d—au Cohen Cociu. Arh.Mus. ,mai 12. 60. 11 sigil comun. 61. 1 id. 62. 3 id. 63. 2 id. 64. 12 id. 65. Un sexcofaajiu de' lemn zugrăvit şi o »«-t. Egypţiană oferite de d-nu N.Cretaulescu. ArtuM. iul. 15. 66. 256 sig. corn. 67. 6 id. 68. 2 id. 69. 4 id.

14Ό

www.mnir.ro 70. 6 id. 71. 2 id. 72. 12 id. 7). Obiectele din excursiunea d-lui Bolliac după lista ce se află în dosarul Muzeului. 1869,19,7-vrie, No. 12173, 7, 19. 74. Nouă bucăţi de fer şi oţel compuse din frîn- turi de săbii vechi,un frîu de cal şi o cască, găsite pe şoseaua Caracal-Rîmnicu Vîlcea , „ .„_ _ , . „ Γ io ,οω No.12405,7-brie 25. la 29 aug.1869. 75. un sigiliu vechi comunal. 76. 2 id. 77. id. 78. 20 pietre mineralogice oferite de d-nu G.SanMarin. No. 1 3070, 8-rie 9. · 79. Un bust de marmoră atribuit lui Canova (l816)oferit de D.Abdulaidu - No.13753, 8-rie 29 SO. 1 sigiliu vechi comunal. 6 sigilii. 82. 1 sigiliu. ' 83. 3 ibis îmbălsămaţi oferiţi de d-1 N.Cretzu- lescu. No.14810, 9-rie 25. 84. 1 sigiliu. 85. id. 86. id. 87. 2 id. . 2 id. . 18 1/2 sigilii. 90.. 4 sigilii. 91. 1 idem.

1870 92. 4 sigilii. 93. 1 id. 94. 1 id. 95. 1 id. 96. 16 sigilii. 97. 4 sigilii. 1 sigiliu. Cinci bucăţi arme vechi găsite în movila Sendrarului, comuna Buimaceni(Botoşani) (ţevi de fier). No.2402, 18 mart. 100. 2 sig.com. . 2 idem. » 102. 1 id. 103. 3 idem. 104. Un inel de argint şi un ban turcescu de ag.,corn.Rasa, jud.Ialomiţa. No.3100, 10 april. 161

www.mnir.ro 105. Un sigiliu vechi. 106. O piesă de ag.vechi găsită pe cîmpa(judeţul Olt?) No.3851, msi 12. 107. trei sigilii vechi. 108. 11 id. 109. 1 id. 110. 2 vase de bronz Pompéien cump.de le D.Poganini 300 f (False). No.4835,imu5. 111.1 sigiliu. 112.1 idem. 113. 11 monede vechi Ag. şi 1 de aramă găsite fn comuna Caragaciu,lingă lecui Cehul. No.5255,iunie 13. 114. 1 sig. 115. 2 id. 116. 11 id. 117. 2 id. 118.1 sabie veche găsită fntr-un copac pe malul BerIadului, com.Lipoveţu. No.8482,7-vriii 119. 7 sigilii. 120. 1 id. 121. 1 id. 122. 5 sig.vechi 123. 1 idem. 124. 18 pietre din curtea Prefecturii de Ilfov. 125. 7 sigilii vechi.

1871 126. 1 sigiliu vechiu. 127. trei prosôpe de pfnză cusute dăruite de d—na Sofia Mavrodin. No.1265,fevr.24 128. 1'J 129. 1 130. 1 j 131. 1 /sigiliu com.vechi. 132. 2' " " " 133. 2 134. 1. 135. 323 monede Daco-Romane cumpărate de le d-1 Bolliac 7 de argt, 225 Ae mari, 15 Ae miji.,75 Ae mici, cump. 4264 f. No. 14,mai18. 136. Trei banderole de stindarde Romane de la stabilimentul de artilerie. 137. un sigiliu. 138. 1 id. 139. 1 id. 140. 1 1/2 id. 141.15 monede aramă şi o para de Ag.găsite la Hfrleu (Botoşani). No>7131 Ag.13.

162

www.mnir.ro 42. 5 nsadt «ană ««sita la Orbeni(Putna). No.8402,7-vrie 18. 143. 2 natalii cossesaoxaxire serbării Ştefan cel Mare la Putne (asm suriţi si cealaltă: sxe^atatk). No.8829,7-vrie 18. 144. 4 eăgitii. 145. 4 id. 146. 7 si. 147. 1 id. 14·. 1 id. 149. 1 id.

halei die lasi. No.36fX-vrie 11.

1872

151. 60 sigilii. 152. 37 idem. 153. 1 ides. 154. 1 idem. 155. 1/2 idem. 156. Cula utilise de ai ies Cmmt ai oriei cumpăra­ te ca 20.000 l.n. No.5025, 23 martie. 157. 4 sigilii. tU. 10 pssssa Ismepnfiase (BoJu^),pietate 30# No.5-154, 27 martie. 159. 1 sigiliu.

donai ssSeee» fan ani sta etc.sarcofegiu de le Devesel (Hnmaaeţi). No.3615 apr. 161. 35 rase,două beeeeri* na Beoous cu Ampe- - las si ua Satir prov.dxo eecureiunea Bolliec din 1869. No.3832. 162. 1 sigil. 163. 1 id. 164. 1 id. 165. Un vas de bronz cu 10 matasse vechi găsite fn Romenati. No.9460 iun.10. 166. Un pinten (Bolbocata, Vlasca). No.7023,iul. 11. 167. 1 sigiliu vechi. 168. 24 idem. 169. 1 idem. 170. 1 idem. 171. 26 idem. 172. 9 idem. 173. 1 idem. 174. 5 idem. 1T5.-1 id. 176. 1 id.

163

www.mnir.ro 177. 1 id. 178. 11 id. 179. Un topor de piatra intact, un ciocan de piatră rupt, o piatră rotundă găurită, găsită ? No. 21627. 180. 1/2 sigiliu. 1 81. 1 sigiliu. 182. 1 idem. 183. 152 monede de Ag şi 4 Ae găsite la Islaz (Romanaţi) (clasificate de D-l Laurianu. No.22249,X-vrk 23. 184. Fotografii cump.(Hasdeu)9 planşe evanghelia 1 502 Nemţu - 7 planşe evanghelia din MUncben şi patru portrete fh ulei din familia Stefan cel Mare (biserica de la Rădăuţi), cump. 3000 l.n. No. 13146 X-vrk 30.

1873

185. Una piatră mare cu inscription* g.la Hfrlău. No.331, iac. 12. 186. 1 sigiliu vechi. 187. 1 id. 188. 4 id. 189. 2 id. 190. 34 id. 191 . 123 desenuri executate Trenk, din care 63 în museu şi 60 la Palat. Museu No. 6,mart, 14. 192. Obiecte date (Bolliac) 2010 moeede tarons fruste - 50 buc.silex - 470 silexuri diferite- 117 silex alese, 8 mătci, 4 piaălogi de frecat gr ine, 20 suluri de lut găurite, 2 id.cu gaura largă, 13 obiecte de lut găurite rotunde pentru ţesături ?, 1 globu lut arsu, 13 come de ani­ male, 3 sule de osu, 15 dinţi ce au servit de podôbe etc. No.4367 apr.22. 193.2 sigilii. 194. 1 id. 195. 1 id. 196. 8 monede de Ag turceşti găsite la Mărgărit pl.Slănicu (Buzău). No.5894,iunie 6. 197. O ladă cu obiecte găsite la Capul podului lui Traian (Bolliac). No.5897,iunie 7. 198. 1 sigiliu. 199. 1 id.^ 200. 1 idem. 201 . 1 id. 202. Un sigiliu cu tocu al Împăratului Maximilian ? No.1-r70T,9-vrie17.

164

www.mnir.ro 203. O bucată ter, un y «au conic de piatră, - 3 6 le de pimlnt, diverse obiecte ovoide de lut etc. găsite la săpăturile drumului de fer la Milcov, linia Pitesti-S latine. No.12216,X-vrie 4.

1874 204. 3 bucăţi de aur găsite la săparea unui drum (Bebe Nicole, plasa Codru, jud.Iaşi. No. 521, ian. 18. 205. 12 pietre din darfmarea bisericii St. S ava, H in care 11 cu inscripţiuni. Museu, No .10, f ebr.16. 206. O carabină roche părăsită la Giurgiu de un Montenegrin. No.2285,febr.28. 207. O statuetă de lut de divinitate găsită la Cons­ tanţa, dăruită de d-nu G. Dumitru Mars if i. No.6137,iul.16. 208. Noul testament fn limba Elenă tipărit fn Sacsonia 1770, legat cu catifea,donat Tfrnovénu. No. 6477 209 . 200 monede antice găsite la Folesei pl.Horezu, (VDcea). No.8479 , 7-vrie 9 210. 162 piese sticlărie de Bohemia trimise de Fogel şi Schreiber (Viens) fn schimbul unei decoraţiuni. No.8480,7-vrie 9. 211. O monedă găsită lfngă Deva şi două eşanti- lioase de quarţ şi kehliher (Donat Henţescu). No. 8483 212. Cump.obiect losef Mendelbaum 12O0 l.n. Museu 37, 8-vrie 27. 1875

213. 17 obiecte moderne de bronz şi altele trimise de d-nu Fogel din Viens. Mus. 10, mart. 6. 214. 352 reproduc ţi uni de pietre gravate fn gypsu (Stosch lin Berlin). No.2691,mart.21. 215.2 cruci de piatră şi un găvan găsite fn Muşcel. Museu No.29,apr.4. 216. 2 captivi daci de gypsu (Esarcu)şi 60 bucăţi mici de gypsu repres. obiecte după columna Trai a na. No.4653,iun.6. 217. 16 monumente oferite de D.Bolliac, un monu­ ment din timpul lui Corninod, marmora de la podul lui Constantin lfngă Celei, un altar de piatră din timpul lui Sept.Sever găsit la Reşca, 10 olane de apeducte de la Zimnicea şi Celei, un bust mare de leu de piatră de la Zimnicea etc -etc. No.22,iun.28. 218. 2 bucăţi de brăţări de aur găsite la Turnu Severin. No.6785, Ag.20. 219. 270 monede Romane de bronz şi 30 Ag barba­ re (cump.Bolliac - 4837 f). No.650, iul. 15 220. 9 monede de Ag vechi de la Govora,plasa Oco Iu, j ud. Vflc ea. No.8395,8-vrie 7.

165 www.mnir.ro 221. 240 vase lut donate de Dnu Bolliac (N.B. a luat Înapoi 20). No.β533,S-vrie 1J. 222. Un is lieu oferit de D-nu Rădulescu NO.B665,8-vrie 18. 223. Obiectele oferite de D-nu Paeiaau. No. 10463,X Trie 23.

1876 224. Haine ţărăneşti de femei brodate şi etc. No.73*, ian.29. 225. 266 pieae de Ag turceşti, 16 sfanţi etc. etc. No. 1230 teer.18. 226. 15 desecuri de costume (agitarele No.3496 227. 17 piese argt din letnrile 1694-1706 săsite la Ghida, plasa Şiretului (Bomaa) No. 3716 228. 9 monede turceşti prov. diotr-o No.4606 229. Un capu de rege Dacu de gvpeu(Esercu). Ke.7417,Af>11. , 230. 2 monede găsite în jud.Gorju. No.10563,B-vrie 2A 231. Două medalii come moi stive de Monast. lor şi 2 diplome of erite de D—au Negri. N.B. S-au trim. Soc. Academic*. 11466

1877

232. Un captivu Dacu de gyps (Esarcu). No .2337, martie 10. 233; O monedă veche turcească. 234. 7 monede de Ae. g. la Bogaţi (Dîmboviţa). No.5913, iunie 10. 235. 25 monede de Ag Leopold găsite le Drumul de la Vulcan. No.9962,7-vrie 23. 236. 3 m idem.

1878

237. 2 pietre din nişte băi romane găsite la Belgragic (generalul Cerkes). No.2955,mart.24. 238. 8 fluiere din Vraneee (Bnreda). No.53*6. 239. Un cadru sculptat de Fenta as ecu fh puşcărie (Voda Cuza etc.). Museu, No.16. 240. 6 monede Ag romane si alte piese moderne cump. de la Ed.Petersburg din Rfmnicu Sărat 30 lei noi. No.6132. 241 , Un inel de aur 5 1/2 dramuri initiale G.Ζ., găsit la Giurgiu. No.6713, iul. 242. Psaltire manuscrise slavone şi romane (triodul slavon) aduse de D—1 Tocile seu de la Schitul Vărbila (Prahova). No.6678. 243. 2 inele Ag. cu pietre mari gravate (capăt de zimbru) găsite de hoţul Mih.Barbu. No.7120,iul.28 244. 31 instrumente de muzică Burada. No. 9390, sept. 29 245. Un brîu de Ag. suflat cu aur eec.XVm, cumpărat 240 l.de la d—na Urzicenca. Νο.9β9β,β-ντίβ,4. 246. 2 monede Ag Antoninus Pius, 2 id,Claudius, 1 Ae Vespasian oferite Ν. Oprea din DevàV No.10044.

166

www.mnir.ro 247. Evanghelia, din Chilia cu portretele Matei Basarab si soţia. No. 10118, 8-vrie 12. 248. Trei cârti germane despre antichităţi Cousa,5ocken etc. No.816. 249. O dulamă de catifea neagră lucrată cu fir, oferită de N.Picleanu. No. 10331,8-vrie 18. 250. Diferite instrumente de muzică Burada. No. 10535,8-vrie 23. 251. 6 costume din Macedonia trimise de d-1 Mărgărit. No. 12385 X-vrie.

1879

252. 13 table de plumb din învelişul bisericii Curtea de Argeşu cu in scrip. Mus. 4 ian. No. 29 253. 2 monede Ag şi 22 Ae g.la Mangalia. No.3410,mart.23. 254. O sabie turcească cu miner de fildeş,téca legată din Ag una idem cu miner poleit,un iatagan cu miner de fildeş, oferite de d-1 Sen Marin. No.3432. 253. O coafură femeiuşcă de enecset la Costu­ mul no.4.Una pereche paftale Ag. No.3436,martie 24. 254. 2 monede Ag g.la Focşani. No.6652 255 · Fotografia chinoviei romane de le Athos şi a unui document patriarcal etc. Mus.No.16. 256. 11 monede de aur bizantine trimise de Pref.de Constanţa. No.7577. 257.0 tambure veche oferită de D-nul Burada. 258. 1 Instrum.de musics din Dobrogra id. 259. 4 costume Mecedoniane (Mărgărit) No. 11760. 260. 75 monede vechi Ag (podul moşiei Perşani- Dolj). No. 15069. 261. 9 tablouri de pfhză şi 3 pe hfrtie făcute de d-nu Verussi. No.15934. 1880

262. Cărţi de numismatică Mus.No.100. 261. Un tun de fer mic (coulenine)şi o Célma de piatră găsită la Giurgiu. No.2785. 262. 141 sigilii vechi. 263. 4 brăţări aur, un mic tub ornat, 1 brăţară electrum şi 409 tortiţe de aur,cfteva fă­ râm, elect rum şi un tipar de piatră găsite la Τ urau Măgurele, strada Logof .Niculae. No. 4002. 264. O piatră antică de 10 palme (Gostavăţu - Romanaţi). No. 9038. 265. Sabia lui Tudor Vladimirescu dăruită de D-nu C.Rosetti. No.5383. 266. două cruci montate cu filigran de argint dăruite de d-na Ciocazan. Museu 26(mai 28).

167 www.mnir.ro 267τ 10 statuete Egypţiane şi cîteva monede Aegypto-Romane date de d-1 Carageai Museu, No.6988. 268. 136 monede romane de Ag cumpărate de la Iacob Schonberger. Museu,No. 33, iunie 28. 269. 10 monede Ag barbare imit.de Filip găsite Bicaz (Neamţu). No.7250. 270. Doua clavire vechi trimise de D-nu Burada. No. 8490-, 271 . 112 monede moderne Ag Neerlandeze (d-nu VVedmuller. No.10045. 272. 2 bucăţi aur Constant II cumpărate 35 fr. No.48,Mus. ,7-vrie, 22. 273. O cruce de lemn îmbrăcată cu Ag (1793) Dată de D-nu San Marin. No.10760. 274. O Athena de aur 300 f, un Filip stateră 36, 1 Alex.stateră 40 f, 1 hecté Cysika 30 f şi o piesă falsă de la Acanthus 130 fr. No.13918. 275. 1 Teodora de aur 120 fr. 36 dinari Ag = 72 f + cîte un tipar de lut oferit de D.Popovici din Orşova. No.20651. 276. Un cap de împărăteasă Romană şi o statuă fără cap (Dar Enciulescu Ghighiu). Museu, No. 5719-vrie 5. 277. 1 Pulcheria aur, 1 Tiberius II aur, 1 Con­ stantin XII aur, cump.80 fr. Mus. No. 60.9-vrie 12. 278. Colecţiunea prehistorica Bullner din Copenhaga. No.16140. 279. Un asignat Republ.Franţa (1792) de 25 sols, o piesa de 5 fr.(an X Gaule Cisalpine, un dollar Mexican (dar Rissdtfrfer). Mus.No.63. 280. Un tesoc, una verigă de tesoc şi un cuţit de bronz, găsite la Rucăr (Muşcel). Mus.No.70.

NOTE

1 Academia Republicii Socialiste România, Arhiva 1568, Suţu. 2 Arhivele Statului Bucureşti (în continuare: Arh. St. Buc'. ),fond Mi­ nisterul Instrucţiunii, dos. 526/1 864 ,f .414-41 5 . 3 Ibidem. 4 Ibidem, dos. 31 7ϋ/ΐ876, f .41 . Menţionăm că şi in anii 1868-1869 cei doi, împreună cu A.T.Laurian şi D.Berindei, lucraseră pentru cla­ sificarea şi predarea colecţiei Mavros la Muzeul Naţional din Bucu­ reşti (Arh?St. Buc, fond Min. Instrucţiunii, dos . 260/1 869, f.36). Pri­ vitor la colecţia Mavros vezi ibidem,dos.591 /1863, f.121-126; scri­ soarea din 31 martie 1867, în care D. A.Sturdza arată că a terminat

168

www.mnir.ro clasificarea monedelor consulare şi propune tipărirea catalogului la Tipografia Lucrătorilor Asociaţi (ibidem, dos .386/1867 ,f. 1 63) .Pen­ tru clasificarea monedelor antice din colecţia Muzeului Naţional din Bucureşti făcută de Û. A. Sturdza fn anii 1 871-1875 , vezi ibidem ,dos . 849/1871 , f .31-32 ν şi 163-164 ν şi dos. 2846/1875 , f. 269-270. 5 Arh.St.Buc, fond. Min. Instrucţiunii, dos. 3541 /l 877 ,f .88-90. 6 Ibidem. 7 Ibidem, fond. Ministerul Afacerilor Interne ( fn continuare M.A.I.). Administrative, dos. 31 5/1871 , f. 119-120. 8 Ibidem, f.91 . 9 Ibidem, f .95- Pentru descrierea pieselor vezi f.84. 10 Ibidem, fond Min. Instrucţiunii, dos .429/1895 , f.32-33. 11 Ibidem, dos .447/1 866, f.154. Referitor la această descoperire vezi: CONST.MOISIL, fn BSNR, an.X, nr.20, iul-dec., 1 91 3 ,ρ . 62 , nr. 17; idem, BSNR, an.XI, 1914, p.57, nr.50; B.MITREA, Penetra- zione commerciale e circulazione m one tar ia ne 11a Dacia prima della conquista, în ED, X, 1945, p.34, nr.87; Κ. PINK, Die Mùnzpragung der Os tk alteη und ihrer Nachbarn, in DissPann, S.II, 15.1939. ρ . 36; J.WINKLER, O mincich Dàku a Getu, in "Numismatiky Sbornik". V, Praga, 1958, p.30, nr.82 a; C.PREDA, Monedele geto-dacilor . Edit. Acad. R. S.R.,Bucureşti, 1973, p. 119-120, nr. 19. 12 Arh. St. Buc.,fond.Min. Instrucţiunii, dos.447/1866, f. 155 . Foto­ grafia monedelor şi a vasului a fost dăruită de V. A.Urechia Aca­ demiei Române (vezi "Analele Academiei Romane", seria a II-a.tom . IX, 1886-1887, p.7; O.ILIESCU , Preocupări de numismatică în ac­ tivitatea lui V.A.Urechia, fn volumul de faţă. 13 Arh. St. Buc,fond Min. Instrucţiunii, dos .447/1864, f.155. 14 Ibidem, dos.386/1867, f.2. 15 Ibidem, dos.447/1864, f. 156. 16 C.PREDA, op.cit. ,p. 120. 17 Arh. St. Buc., fond. Min. Instrucţiunii, dos. 2304/1873, f.108. 18 Ibidem, dos.3l70/l870, f.269 (vezi raportul lui Butculescu despre castrul de la Jidova sau Uriaşa din 8 sept. 1876). In ruinele cetăţii β-au găsit într—o perioadă neprecizată monede dacice (vez. Acade­ mia R.S.România, Arhiva Gr.Tocilescu, mss. 5137, f.233; C.MOI­ SIL, în BSNR, 1913, p.22, nr.1l). Pentru descoperiri de monede romane şi bizantine la Jidova şi împrejurimi, vezi Academia R.S. Romania, Arhiva Polonic I, mss. 8, caiet 6, f.54, şi Repertoriu ar­ heologic - macheta, f .31, 33-34 , fh care se menţionează monede de la Nerve, Hadrian, Gordian ΠΙ, Constantin cel Mare, Iulian, Justi• nian şi Justin Π, indicfndu-se bibliografia respectivă. 19 Arh.St.Buc., fond. Min. Instrucţiunii, dos. 2587/1874, f.266 şi 272. 20 Ibidem, dos.560/1864, f.477. 21 Ibidem, f.478; vezi şi Anexa I, poziţia 5· 22 Arh.St.Buc.,fond. Min.Instrucţiunii, dos.560/1864, f.479,507, 517-518. 23 Ibidem, f.47B-47<>

169

www.mnir.ro 24 Ν. DO CAN , fn AARMSI, seria a II-a, XXX (1905-1906),p.152. B» tru descoperirea de la Schineni vezi şi CONST.MOISIL, fn BSNR, an.XII. nr.25 (1 915 ), p-17; I. D. CONDURACHE, în BSNR,nr.27¬ 28 (1933-1934), p.37; CONST.MOISIL, fn BSNR, nr.22(1939-194 p.245, nr.1; I.L.POLEVOI, fn "Izvestia" nr.4 (31), Chişinău,l956, p.99, nr. 18; O.ILIESCU, în Costin C.Kiriţescu, Sistemul bàneK al leului şi precursorii lui, Edit.Academiei, Bucureşti, 1964,p.363; O.ILIESCU,şi GR .FOIT, în Arheologia Moldovei, V (1 967), p. 165, nr. 12; C. Ş TIRBU, P.STANCU, în BSNR, nr. LXVTJ-LXIX (1973¬ 1975). p.162, nr.20. 25 Arh.St.Buc. fond. Min. Instrucţiunii, dos. 447/1866, f. 38, iar pentn lotul de monede trimis la Bucureşti, vezi f. 33. 26 B.MITREA, Un tezaur restituit Sucidavei, SCIVA, nr.1, tom.30, 1979, p.63-77. 27 Arh.St.Buc, fond Min. Instrucţiunii, dos. 540/1868, f.616v. 28 Ibidem, f .61 5. 29 Ibidem, f.6l6v. 30 Ibidem, dos.540/1868,f.616. 31 Ibidem, dos . 260/ I 669 , f.70. 32 Ibidem. Γ. 1-2; dos.707/1868, f . 177. 33 Ibidem, dos . 260/1 369, f. 2 şi 70. 34 Ibidem. f. 30- 3 I ν . 35 Ibidem, f .31 . 36 Ibidem, f .70 şi 71 . 37 Ibidem, f.92. 38 Ibidem, f.9l; B.MITREA, op.cit.,p.66. 39 "Trompeta Carpaţilor" din 23 ian./4 febr. 1869 , nr.6 99/1869; vezi şi "Analele Societăţii Academice Române" ,sect .a II-a,tam.X, 1877, f.334-335. 40 Arh. St. Buc .fond. Min. Instrucţiunii, dos . 298/1869, f .258-278; C. BOLLIAC, Excursiunea arheologică din anul 1869, Tipografia Ne­ ţi onală, 1869, Bucureşti; "Trompeta Carpaţilor" din 8/20 sept. 1869. nr.2317; "Monitorul- Oficia/ din 8/20 octombrie 1869,nr.222¬ 224; C.BOLLIAC, Opere,II, 1956, p.233. 41 Arh. St. Buc. .fond.Μ . A. 1. AoUninistrative, dos.88/1872, f.81. 42 Ibidem, dos . 321, 1 864, f .375 , 434, 437-438. 4 3 Ibidem, f.4 37. 44 Academia R. S. România, mss.230 (Odobescu, Chestionarul arheolo• gic), f.262. 45 Arh. St. Buc., fond. Min. Instrucţiunii, dos. 3641/1871, f .113-115· 4 6 Ibidem, dos.560/1864, f.493. 47 Ibidem, f.494. 4 8 Ibidem, f.507. 49 Ibidem, fond.M.A.I. Administrative, dos.94/l877, f.3-4.Pentru descrierea pieselor, vezi şi fond.Min.Instrucţiunii, dos.3541/1877 f .69.

170

www.mnir.ro 50 Ibidem, fond.Min.Instrucţiunii, dos.3541/1877, f.70-71 şi 74. 51 Ibidem, f.70. . 52 Ibidem, dos.849/1871 , f.173; fond. M A.I.Administrative,dos.31 5, 1871 , f.134-135. 53 Ibidem, fond.Min.Instrucţiunii,dos.560/1864, f.410-411 şi 505;dos. 426/1893, f.211. 54 Ibidem, f ond.M. Α. I. Administrative, dos.47/1 873, f.34. 55 Ibidem, f.35, 55-56; fond.Min.învăţămintului, dos.2304/1873 ,f. 106¬ 107. 56 D.A.STURDZA, fn "Numismatische Zeitschrift", 4 (1872), p.52; N.DOCAN, în AARMSI, seria a II-a, XXX (1907), p.152; CONST. MOISIL, Γη BSNR, an. XXII-XXVII, 81-82 (1933-1934), p.37;idem. Γη AARMSI, an.Ill, nr.22 (1939-1940),p.246, nr.5; idem,fn"Buletin lunar", II, nr.6-12, (1947), p.5,nr.58; I.L.POLEVOI, Γη "Izves- tia", 4 (31), 1956, p.99, nr.17; O.ILIESCU, fn Costin C.Kiriţes­ cu, op.cit., p. 363; O. ILIESCU, GR. FOIT, op.cit. , p. 165 , nr.11; CONSTANŢA ŞTIRBU şi PARASCHTVA STANCU, op .cit. ,p. 161 . nr.12. 57 Arh.St.Buc. ,fond. M.A.I.Moldova, dos.88/1864. f.12. 58 Ibidem, Γ.14. 59 Ibidem, f.11 şi 11 v. 60 Ibidem, f-719. 61 'Ibidem, f.11 şi 14. 62 Ibidem, fond. Min.Instrucţiunii, dos.447/1866, f.32. 63 Ibidem, f .33 (scrisoarea din 18 II 1866). 64 Ibidem, f.37 şi 38. 65 Ibidem, f.38. 66 N.DOCAN, op.cit.,p.152. 67 Arh.St.Buc, fond.Min.Instrucţiunii, dos.3541/1877, f.50-51 şi 54-55. 68 Ibidem, fond M. A.I. Administrative, dos.315/1871 , f. 152-1 53;dos. 849/1871, f.131-132. 69 Ibidem, fond. Min. Insι τΗομιιηϋ, dos. 3170/1876, f -115—116. 70 Ibidem; vezi şi Anexa I, poziţia 227 din anul 1876. 71 Arh.St.Buc, fond. M. A. I. Administrative, dos .88/1872 ,f. 170-171 . 72 Ibidem, dos.78/1868, f.50, 74-75. 73 Ibidem, dos.75/1867, f.435 şi 346. 74 Ibidem, fond.Min.Instrucţiunii, dos.3541/1877, f.56-57. 75 Ibidem, fond. M. A. I. Administrative, dos.79/1868, ff. 320-322. 76 Ibidem, fond.Min.Instrucţiunii, dos.2846/1875, f.242. 77 Ibidem, fond.M.A.I.Administrative, dos. 169/1874, f.5. 78 Ibidem, f .6 şi 9. 79 Ibidem, dos*. 136/1879, f.30-34. 80 Ibidem, fond. Min. Instrucţiunii, dos. 3170/1876 , f.233 şi 285. 81 Ibidem, f.282.

171

www.mnir.ro DOCUMENTS INÉDITS DU XIXe SIECLE CONCERNANT QUELQUES DÉCOUVERTES MONÉTAIRES

Résumé

L 'auteur présente une série de découvertes monétaires signalées dans certains documents datés entre 1864-18θ0 et qui sont conservés à l'Académie Roumaine et aux Archives d'Etat de Bucarest. On a dressé aussi, pour l'usage scientifique, une liste comprenait l'inventaire des objets entrés dans le patrimoine du Musée National de Bucarest entre 1864—1880.

172

www.mnir.ro PREOCUPĂRI DE NUMISMATICĂ ÎN ACTIVITATEA LUI V. A. URECHIA

de OCTAVIAN ILIESCU

Două aniversări: împlinirea, în 1961, a 90 de ani de la întemeierea colecţiilor Cabinetului numismatic al Bibliotecii''Academiei Republicii So­ cialiste România, pe de o parte, şi sărbătorirea, în 1965, a centenaru­ lui Bibliotecii "V. A.Urechia" din Galaţi, pe de altă parte, ne-au dat prilejul^ să ne îndreptăm gîhdul asupra preocupărilor pe care marele cărturar român le-a avut în domeniul numismaticii., disciplină ale cărei baze ştiinţifice se statorniceau în ţara noastră acum mai bine de un veac. Un merit de frunte în promovarea acestor preocupări îi revine fără în­ doială lui V. A.Urechia, nu numai harnic adunător şi editor al vestigii­ lor trecutului românesc, ci şi întemeietor al colecţiilor Cabinetului nu­ mismatic mai sus-amintit. Este îndeobşte cunoscut astăzi că aceste colecţii au o însemnătate deosebită pentru istoria culturii româneşti, va­ loarea lor fiind apreciată cum se cuvine în ţară şi peste hotare. Nu este deci lipsit de interes să cunoaştem mai bine cînd şi îh ce împrejurări au luat ele fiinţă şi care a fost contribuţia lui Α. V.Urechia la întemeierea lor. in arhiva Academiei Republicii Socialiste România se păstrează scrisoarea depusă de V. A. Urechia le 12 august 1871 , prin care face cunoscut Societăţii Academiei Române din acea vreme că îi dăruieşte o colecţie cuprinzîhd mai multe obiecte de interes istoric^.Dintre acestea, vom aminti un număr de opt monede romane, găsite fn.sarcofage descope­ rite la Caracal3, alte trei monede romane de bronz, a căror provenienţă nu este indicată, apoi o monedă de la Alexandru cel Bun sau Iliaş,primi­ tă de către donator de la un profesor din Galaţi, alte monede găsite lfn­ gă un "mur" vechi din Iaşi ( nu sfnt identificate) şi o monedă bătută fn 1772 la Sadagura, pentru Moldova şi Ţara Românească,sub administra­ ţia militară rusă. ία afară de piesele enumerate mai sus,aceeaşi dona­ ţie mai cuprindea: medalia bătută îh 1858 de camera electivă a Moldovei pentru caimacamii B.Sturdza şi A.Punu, o altă medalie bătută în 1869, cu prilejul sfinţirii drapelului gărzii civice din Galaţi, două medalii străine şi un sigiliu al lui Petru Rareş,cumpărat de la Copenhaga4. A- ceajtă donaţie, urmată fn aceeaşi zi de darul făcut aceleiaşi instituţii de către Mihail Crişianu din Reghin şi constfnd din 160 monede romane-*, a constituit nucleul iniţial în jurul căruia s-au dezvoltat ulterior principe - lele colecţii ale Cabinetului numismatic al Academiei: colecţia numisma­ tică propriu-zisă, alcătuită din monede emise in toate timpurile .colecţia medalistică (de medalii, plachete, decoraţii şi insigne), precum şi colec­ ţia sigilografică^.

173 www.mnir.ro Dar preocupările de numismatică ale lui V. A. Urechia erau ante­ rioare acestei donaţii. Dovada ne este oferită de o veche fotografie din colecţia Cabinetului numismatic, reprezentfnd 23 monede geto—dacice de tip Filip al II-lea şi un vas de formă ovală, cu miner,văzut de sus (pl.I). Pe verso, această fotografie are două menţiuni, una scrisă probabil de \ .A.Urechia. cu următorul cuprins: "fotografia monedelor şi a tavei ie argint (antique) găsite în drumul dintre vii lfngă oraşul Huşi,jud.Fălciu. 2 0 Nlaiu 1666"; cealaltă, scrisă fn sens invers, de altă mfhă,sună ast­ fel: "vasulu este o pateră tôte monetele suntu tetradrahme macedonene unele pôte fi şi imitaţiu(n)i ale Daciloru dupe cele macedonene ale lui Phiiipu II fiind bătute dupe môrtea sa"^ (pl.II). Fotografia este montată fntr-o ramă cu geam: pe cartonul care o protejează, pe verso, e o altă menţiune: "Monete şi patera aflate la Huşi (Distr. Fălciu) cînd eram Di­ rector la Ministerul Cultelor, 1864/5. N.B. Se conservă la Biblioteca din laşi. V.A.Urechia" ( ρΙ.ΙΠ). Este vorba deci de tezaurul găsit în ; 864 la Huşi; monedele geto-dacice care îl compun prezintă urme din le­ genda originalelor imitate, iar pe aversul şi reversul lor se observă tăieturi adinei, particularitate caracteristică pentru cele mai multe mo­ nede geto-dacice provenind din Moldova. întregul tezaur poate fi datat din sec. al ili-lea f.e.n. Cu prilejul unor cercetări, efectuate fn vara anului 1954 la Iaşi, am reuşit să identificăm monedele reproduse fn a¬ ceasta. fotografie: ele erau păstrate fn colecţia Muzeului de istorie na­ turală, unde au fost transferate, fn curgerea vremii,de la Biblioteca cen­ trala universitară "Mihail Eminescu" din laşi. Vasul de argint nu a putut fi însu regăsit.

Documentele rămase de la V. A.Urechia - fotografia reproducînd tezaurul de la Huşi şi menţiunile privitoare la locul şi împrejurările în care el a fost descoperit - au o mare importantă pentru studiul emisiuni­ lor monetare geto-dacice de acest tip, considerate a face parte din imi­ taţiile locale mai vechi ale tetradrahmei lui Filip al II-lea, imitaţii ca­ racteristice pentru Moldova. Trebuie deci să fim recunoscători lui V . A . Urechia, ale cărui preocupări de numismatică ne-au păstrat in­ formaţii atît de precise şi preţioase despre descoperirea tezaurului de la Huşi. Ca istoric, V. A.Urechia a avut prilejul să abordeze în opera sa şi probleme de numismatică medievală românească. Aşa cum s-a sublimat mai sus, cercetările îh domeniul acestei discipline erau în vremea aceea abia la început, împrejurare care implica, în mod firesc, lacune de in­ formare sau atribuiri greşite. Pe de altă parte, V. A.Urechia nu era, el însuşi, numismat în adevăratul înţeles al cuvîntului. De altfel, flagura sa lucrare în care se ocupă de numismatica medievală românească afost redactată din nevoia de a determina elementele heraldice ale stemei Ro- maniei. într-adevăr, cu cîţiva ani înainte de donaţia făcută Societăţii Aca­ demice Române, V.A.Urechia publica un "Raportu cotra Adunarea De~ p-itatiloru (privitoru la stabilirea definitiva" a Armorieloru tierrei) Bu- curesci. Statul, in fol."y. In anexă, această lucrare avea ρ foaie lito-

174

www.mnir.ro Pl.Π.-Menţiuni privitoare la tezaurul de la Huşi.Aceeaşi foto­ grafie (verso).

175 www.mnir.ro Fig.1 .-V. A.Urechia.

χ. "A. .—

^

Pl.III.-Altă menţiune privitoare la tezaurul de la Huşi, scrisă şi semnată de V.A.Urechia.

176

www.mnir.ro Pl. I. — Tezaurul geto-dacic de la Huşi. Fotografie din colecţia Cabinetului numismatic (Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România).

www.mnir.ro graf iată dublă, pe caxe erau reproduse monede moldoveneşti emise de Petru Muşat, Bogdan al II-lea, Ştefan cel Mare, Ştefăniţă, Alexandru Lăpuşneenu, Despot, Ion Vodă; monede muntene de la Vlaicu Vodă şi de la Mircea cel Bătrîn, precum şi o medalie de argint cu efigia lui Con. 'taatki Brîncoveanu. Identificarea monedelor reproduse fn anexă urma fn general atribuirile făcute de Cesar Bolliac, adesea eronate11 ; se ştie că abia mai tfrziu s-a ajuns la determinarea corectă a tuturor monedelor medievale româneşti. Cu toate erorile inerente vremii fn care trăia au­ torul, trebuie să reţinem din această lucrare a lui V. A.Urechia con­ cepţia sa de a recurge la elementele heraldice ale vechilor monede ro­ mâneşti, spre a fixa astfel definitiv stema ţării, supusă pînă atunci unor dese fluctuaţii. Cu alt prilej V. A. Urechia va apela, într-o situaţie a¬ semănătoare - de data aceasta era în discuţie stabilirea stemelor jude - ţelor - , la vechile sigilii ale Moldovei şi ale Tării Româneşti,redactînd- i {i publicfhd cea dinţii lucrare de sigilografie românească12. Aceeaşi te¬ ! mă - studiul stemei, cu ajutorul sigiliilor - , va fi de altfel reluată mai tfrziu, fntr-o comunicare prezentată de V. A.Urechia la Congresul in­ ternaţional de istorie comparată, ţinut la Paris fn anul 1900'3. Cele cîteva cuvinte, însăilate mai sus, au avut rostul de a sublinia meritoriile preocupări de numismatică, sigilografie şi heraldică ale lui V.A.Urechia; pios omagiu adus astăzi neobositului istoric şi cărturar român.

NOTE

1 Comunicare prezentată fn sesiunea jubiliară a Bibliotecii "V. A. U- rechia" din Galaţi, Ia 11 decembrie 1965. 2 Arhiva Academiei Republicii Socialiste România, dos. 1867, A-5, nr.7, vol.1-2-3-4, fila 165. 3 Probabil la vechea Romula, azi Reşca (corn.Dobrosloveni,jud.Olt). 4 Pe ltngă obiectele semnalate mai sus, donaţia lui V.A.Urechia mai cuprindea un pergament de la Radu Mihnea, o scrisoare de la Gheorghe Asachi din anul 1868 şi tocul cu care a fost semnat actul de constituire a Societăţii Academice Române (acelaşi act). 5 Vezi darea de seamă a şedinţei din 12 august 1871 fh "Analele So­ cietăţii Academice Române", 4 (1871 ), p.16 ( tot acolo şi interven­ ţia lui V. A.Urechia, aducînd la cunoştinţă donaţia sa,făcută ante­ rior; lista obiectelor donate ibidem, p. 199-200). 6 Despre istoricul Cabinetului numismatic, vezi, mai recent, OCTA­ VIAN ILIESCU, Cabinetul numismatic, fn volumul jubiliar Bibliote­ ca Academiei Republicii Socialiste România 1867-1967.Cartea Cen- tenarului, Edit.Academiei, Bucureşti, 1968, p.211-223,cu biblio­ grafia anterioară; la p.213, reproducerea scrisorii lui V. A.Ure - chia din 12 august 1871. 7 Am păstrat ortografia şi punctuaţia textului original. 8 Despre acest tezaur, cf. CONST.MOISIL, Monete şi tezaure mone—

177 www.mnir.ro tare găsite în România şi în ţinuturile româneşti învecinate (Vechiul teritoriu geto-dac), în "Buletinul Societăţii numismatice române",lO (1913) p.62, nr.17; CONSTANTIN PREDA, Monedele geto-dacilor , Edit. Academiei, Bucureşti, 1973, p.111-131. 9 Citat de D.A.Sturdza, Bibliografia numismaticei române, în "Ana­ lele Societăţii Academice Române",11 (1878) secţ.a Il-a, p.157-"58; raportul a fost publicat în "lnformaţiunile bucurescene'^ 1 (1870),nr. 89, 91 , 92 şi 93 din 22, 25, 27 şi 28 martie, p.1 , 2. 10 După CESAR BOLLIAC, "Dacoromâne". Foaie litografiată, Bucu­ reşti, 1860. 11 Cf. D.A.STURDZA, op.cit., p.147-148 (despre tabloul lui Bolliac), p.158 (despre raportul lui V.A.Urechia). Atribuirile lui D.A.Stur­ dza erau şi ele, în unele cazuri, greşite; au fost corectate în rela­ tarea ce s-a dat mai sus, în text. 12 V. A. URECHIA, Schiţe de sigilografie românească (Comisiunea în - sărcinată de Ministerul de Interne cu cercetarea stemelor Regatului şi ale judeţelor), Bucureşti, 1891 , 17 p. + 2 foi planşe. 13 V'.A. URECHIA, Notice sur les armoiries du peuple roumain.Mémoi­ re lu au Congrès d'histoire comparée, Paris, 1900. Maçon, 1901, 20 p.

PRÉOCCUPATIONS DE NUMISMATIQUE DANS L'ACTIVITE DE V.A.URECHIA

Résumé

V. A. Urechia, né en 1834, mort en 1901, historien roumain, pro• fesseur à l'Université de Iaşi et ensuite à celle de Bucarest, membre de l'Académie Roumaine, s'est également distingué par ses préoccupations de numismatique. Par sa donation faite à la Société Académique Rou• maine, le 12 août 1871 , comprenant des monnaies anciennes, des mé• dailles et un sceau du voïvode de Moldavie Pierre Rareş,il fonda les collections du Cabinet numismatique de l'Académie Roumaine. D'autre part, dans la collection du même Cabinet numismatique on conserve au• jourd'hui une ancienne photo reproduisant la patère d'argent et les monnaies géto-daces du trésor découvert en 1866 à Huşi (dép. de Vaslui); cette photo est accompagnée d'une mention autographe de V.A. Urechia concernant les circonstances de la découverte. On cite finale­ ment les contributions de l'historien roumain dans le domaine de la nu­ mismatique, la sigillographie et l'héraldique roumaine.

EXPLICATION DES PLANCHES

Fig.1 .-V.A.Urechia Planche I.- Le trésor géto-dace de Huşi. Photo de la collection du Ca­ binet numismatique de la Bibliothèque de l'Académie de la

173

www.mnir.ro République Socialiste de Roumanie. Planche II.-Mentions concernant le trésor de Huşi. Même photo. Planche III.-Autre mention concernant le trésor de Huşi,autographe de V.A. Urechia.

•~9

www.mnir.ro CU PRIVIRE LA UN STATER ALEXANDRIN FALS.

de OCTAVIAN ILIESCU

în volumul anterior al acestei publicaţii, am prezentat un stater fals cu numele lui Alexandru cel Mare; bătut cu siguranţă în antichitate, fără cusur din punct de vedere epigrafic şi iconografic, acest exemplar e însă mult mai uşor, cîntărind numai 6,94 g, faţă de 8,40 - 8,50 g, greutatea oedie a unui stater de aur attic. Diferenţa de greutate se datorează fap­ tului că exemplarul prezentat este numai placat cu aur, pe un flan alcătuit intr-un alt metal, mai uşor. Stratul de aur fiind întrerupt la suprafaţă numai pe o mică porţiune, în locul unde s-a încercat calitatea monedei prin aplicarea unui vîrf ascuţit, am considerat la prima vedere că sîmbu- rele acestui stater a fost confecţionat din plumb1 . Recent, un examen mai atent a permis să se constate că s îm bur ele a- eestei monede a fost obţinut nu din plumb, ci din argint, fapt atestat de reacţia pozitivă, în contact cu o soluţie saturată de bicromat de potasiu la acid azotic''. Drept urmare, facem aici cuvenita rectificare. Un alt stater alexandrin, bătut de asemenea din argint placat cu aur şi avînd ca simbol pe revers un cantharus, deci provenind probabil din ti­ pare oficiale ale atelierului monetar de la Amphipolis, a fost semnalat re­ cent în depozitul firmei Bank Leu A.G. din Zurich; vechimea acestei contrafaceri pare a fi în afară de orice îndoială-*. Am avea deci şi alte exemple de astfel de falsificări de stateri alexandrini, cu un sîmbure de argint placat cu aur, deşi folosirea plumbului în acelaşi scop ar fi fost, credem,mai potrivită, datorită nu numai preţului mai rentabil,ci şi greu­ tăţii specifice a plumbului, mai ridicată faţă de aceea a argintului (Au: 19,32; Ag: 10,49-10,50; Pb : 11,35-11 ,37).

NOTE

1 OCTAVIAN ILIESCU, Note de numismatică greacă antică, fn "Cer­ cetări nuTitsmatioe" ,2,1979, ρ . 5-6. 2 Testare efectuată de ing. Ion Cerban din Banca Naţională a R. S. Ro­ mânia . 3 H.BARTLETT WELLS, New material on ancient gold plated coins, fn "San. Journal of the Society of Ancient Numismatics", 10/2,1979 . p.22.

181

www.mnir.ro À PROPOS D'UN STATÈRE ALEXANDRIN FAUX

Résumé

Dans le volume précédent de cette publication ("Cercetări numis­ matice. 2. 1979. p.5-6), l'auteur a présenté un statère alexandrin fourré dont le noyau semblait être confectionné en plomb. A lasuited'un examen à l'aide d'une solution saturée de bichromate de potasse en aci• de azotique, le noyau de cette monnaie s'est avéré être d'argent et non pas de plomb. Très récemment, on cite un autre statère alexandrin au noyau d'argent fourré d'or, se trouvant dans le stock de la maison Bank Leu A.G. de Zurich (cf .H. Bartlett Wells, in "San. Journal of the Society of Ancient Numismatics", 10/2, 1979, p.22).

182

www.mnir.ro Β. MEDALISTICĂ

www.mnir.ro

183 CÎTEVA MEDALII EMISE IN A DOUA JUMĂTATE A SEC.

AL XLX-LEAf DECERNATE UNOR ARTIŞTI ROMÂNI

de DOINA CIOBANU

in cea de a doua jumătate a veacului trecut puternicele prefaceri tocial-politice, care au culminat cu Uairee Principatelor Române (1659) ;i obţinerea Independenţei de stat a tarii (1877), s-au resfrînt şi asupra tieţii culturale româneşti, care a căpătat un nou şi puternic avînt. Se creează astfel premise pentru impui s io narea artei pusă in slujba noi­ lor idealuri sociale şi nationale ale poporului român. Tot acum artiştii îşi pun priceperea şi talentul ih slujba intereselor patriei prin realiza­ rea unor opere originale de înaltă ţinută. încă din timpul domniei lui Al.I.Cusa (1859-1866) se pun bazele u¬ nor şcoli pentru pregătxree viitoarelor cadre fn domeniul artei. Astfel, în anul 1861 la Iaşi şi în anul 1864 la Bucureşti iau fiinţă şcoli de arte frumoase, care au dat artişti de prestigiu cere s au remarcat atît în (ară, cît şi în Europe acelor vremuri. Conform regulamentului Scolii de Belle Arte din Bucureşti, pentru încura jarea tinerelor talente se iniţiaη anual concursuri şcolare îh care cele mai bune lucrări erau premiate, se organizau expoziţii, iar"cei mai buni concurenţi erau trimişi la Paris, pe timp de trei ani, în interesul dezvăluirii imaginaţiei 1er şi spre e lua cunoştinţă de tot ce s-a produs în artă1 " · Premiile acordate cîstigătorilnr cone urs urilor Şcolii de Belle Arte din Bucureşti constau de obicei fia decernarea unor medalii de aur, ar- (int sau bronz. Asemenea medalii, eşa cum reiese din corespondenţa Mi­ nisterului Instrucţiunii Publice, au fost bătute ih anul 1867 la Fabrica de arme din Dealul Soirii, "îh clişetul de oţel ce se afla la Onor Minister încă din 1865"2. Ele au fost distribuite celor mai buni elevi din anii 1865¬ 1866 şi 1866-1867 în cadrul unei serbări şcolare^. Apoi aceste medalii iu fost stanţate la Monetăria statului din Bucureşti, înfiinţată în 1870, iau la diferite firme particulare. Din corespondenţa purtată de Theodcr Aman, directorul Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Ministerul Instrucţiunii, cu data de 1 3 martie 1890 .rezultă căi"medaliile ce au fost frapate la Monetăria statu­ lui timp de 25 ani s-au epuizat şi monetăria e încetat a mai lucra fiind ie voit a trimite clişe urile la Viena, unde se cere 10 lei pentru bate­ rea celor de bronz şi 25 lei pentru cele de argint4'! Printr-o altă adresă din 1 mai 1890, Th. Aman arată că s-e înţeles cu firma Radivo n şi au de­ da a se bate 17 de argint Şi 35 »»—t»m de bronz, a căror sumă u va trece de 620 lei^. La 29 noiembrie 1890, revine ca iacă o adresă Rin cere confirmă că medaliile pe cere le e primit, distxdbuindu-ls ce-

185

www.mnir.ro lor în drept, s-au terminat, deoarece nu se acordaseră pe timp de doi ani şi ruga ministerul să binevoiască a ordona de a se fac* tot prin firma RadivOn, care posedă clişeul de oţel, un număr de cel puţin 20 medalii de argint şi 40 de bronz, care vor servi drept distincţii pentruvikoarele concursuri^. La Cabinetul numismatic al Muzeului de Istorie al R.S.România se găsesc trei medalii din perioada celei de a doua jumătăţi a sec.al XIX- lea şi care au fost decernate lui Titus Alexandreecu, Oscar Obedeanu şi Nicolae Anghelescu, ce fac parte din pleiada de artişti plastici formaţi la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti.

Ele Aau fost bătute la Monetăria statului şi la firma Radivon din Capitală. In continuare dăm descrierea medaliilor şi cîteva date biogra­ fice ale artiştilor cărora le-au fost acordate. 1 . Pictorul Titus Alexandreecu s-a născut îh 1865 la Bucureşti, unde a urmat şi cursurile Şcolii de arte frumoase fn anii 1881-1885, pe­ rioadă îh care pentru deosebitele sale realizări a fost răsplătit cu o me­ dalie de argint şi patru de bronz. Apoi şi-a continuat studiile la Paris la École Nationale des Beaux-Arts, expunînd în 1886 la Salonul oficial al artiştilor francezi, tablouri ce aminteau într-un fel de pictura lui Puvis de Chavannes^. Medalia de bronz, ce se găseşte la Muzeul de Istorie al R.S. Ro­ mânia, i-a fost conferită în anul 1883 şi datează din epoca fn care îşi făcea studiile la Bucureşti. Dăm în continuare descrierea: Pe avers se află reliefată legenda circulară în caractere latine, majus­ cule de tipar: SCOLA DE BELLE ARTE * ROMANIA * . Pe mijloc este reprezentat un grup de pensule,o paletă, două echere şi uu raportor ; împre­ jur, două ramuri de palmier încrucişate ,^ iar deasupra o cunună de laur. Pe revers este un cerc perlat exterior. In partea superioară, semicir­ cular, se află gravată legenda: HONORIS CAUSA , în aceleaşi carac­ tere cu cea de pe avers şi continuată cu o legendă liniară pe cinci rîn- duri: MEDALIA/ D-lui Titu Alexandreecu /PENTRU/antic figora/ 1883 , unde numele pictorului, al lucrării şi anul sînt scrise de mină. Medalia a fost bătută la Monetăria statului. AE, diam.52 mm, nr.inv.29372. 2. Cel de-al doilea pictor român, de la care muzeul nostru posedă o medalie, este Oscar Obedeanu, care a trăit între anii 1866-191 4. Pri­ mele îndrumări în arta picturii le—a primit încep înd cu anul 1878 în ate­ lierul lui Predelean Şine ai din Botoşani. încă din clasa a treia de liceu, pe care a făcut-o la Bir Iad, a obţinut o medalie de bronz la Expoziţia cooperatorilor de la Iaşi. A urmat apoi cursurile Şcolii de arte frumoase din Bucureşti între anii 1886-1889, timp în care i-au fost conferite pen­ tru lucrările sale două medalii de bronz şi o medalie de argint. în arîul 1889, la terminarea şcolii, a deschis o expoziţie la Ateneul român din Bucureşti, unde a expus circa 20 tablouri, în majoritatea lor ru subiecte militare, dintre care două au fost alese de juriu pentru Ex­ poziţia universala de la Paris. In acelaşi an a primit bursă de studii la Academia regalii din MUnchen, pe care a absolvit-o în anul-1893, cu me­ dalia de argint. 186

www.mnir.ro 1b

www.mnir.ro La Muzeul de Istorie al R.S.Romania ae află medalia de bronz pe care a primit-o de la Şcoala de arte framoese Γη anul 1887 si care pre• zintă aversul identic cu cel descris mei sos (la Titu Alexandrescu). Pe revers medalia are aceeaşi inscripţie': HONORIS CAUSA şi aceeaşi re­ prezentare compoziţionala'. Pe mijloc este gravată inscripţie liniară pe şase rînd uri: MED ALIA/D-lui Oscar Obedeanu /PENTRU/Natura desemn/1886-1887/clasa 1 , numele pictorului, al lucrării, anul şi clasa fiind scrise de mină. Bătută la Monetăria statului din Bucureşti, medalia i-a fost decer­ nată la 11 iunie 1887, dată cînd "Comitetul Academic de Belle Arte îm­ preună cu profesorii s-au întrunit sub preşedinţia lui Th.Aman,directo­ rul Şcolii de Belle Arte, ca să judece concursurile de le finele anului şcolar 1886-1887, conform regulamentului acestei şcoli. Cu acest pri­ lej i s-a conferit lui Oscar Obedeanu: menţiune pentru concursul de antic bust, medalia de bronz clasa I-a pentru concursul după natură desemn şi menţiune pentru concursul după <

NOTE

1 Arhivele Statului Bucureşti, fond.Ministerul Instrucţiunii Publice, dos.527/1864, f.47. 2 Ibidem, dos.388/1867, f.39. 3 Ibidem, f.309. 4 Ibidem, dos.20/1890, f.40.

188

www.mnir.ro ; Ibidem, f.49. 6 Ibidem, f.163. 7 N.PETRAŞCU, F.rposiţia artiştilor români fn viaţă, fn "Ateneul ro­ mân", 15 VI 1894, p.459. 8 Arh.St. Buc., fond. Ministerul Instrucţiunii Publice, dos.3870/1887, f .31. 9 Arhiva Institutului de Arte Plastice Bucureşti, Catalogul anului 188?- 1888.

QUELQUES MEDAILLES EMISES PENDANT LA DEUXIEME MOITIÉ DU XIXe SIECLE, DECERNEES λ CERTAINS ARTISTES ROUMAINS

Résumé

L ' auteur présente trois médailles inédites qui se trouvent dans la collection du Musée d'Histoire de la R.S.Roumanie et qui ont été dédié• es aux peintres roumains: Titu Alexandrescu (1883), Oscar Obedeanu (1887) et Nic.Aagbelescu (1888), Les dites médailles datent de la pério• de quand les trois peintres fréquentaient les cours de 1 ' Ecole des Beaux Arts de Bucarest. L'auteur fait aussi quelques considérations aur la vie cultureLLe- -rtistique de le ville de Bucarest eu siècle passé.

EXPLICATION DE LA PLANCHE

Ί.Ι.-La médaille de Titu Alexandrescu, 1 e - droit , 1 b-revers; la médaille d'Oscar Obedeanu, 2 a -droit ,2b- revers; la médail• le de Nicolas Anghelmcu, 3 a - droit ,3b- revers.

189

www.mnir.ro PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA EXPO ZIΤ Π INTERNA ŢIO- ALE OGLINDITĂ IN MEDALII INEDITE DIN PATRIMONIUL MUZEULUI DE ISTORIE AL R. S. ROMÂNIA

de LUCIA BIELTZ

Prestigioase întîlniri intre state - expoziţiile internaţionale - au conferit de multe ori posibilitatea admirării şi aprecierii rodului creati­ vităţii umane fn cele mai diverse domenii.Tara noastră a participat de la început (mijlocul sec.al XIX-lea) la astfel de manifestări internaţionale şi în repetate rînduri produsele româneşti - de la economie pînă la creaţia ştiinţifică sau artistică - s-au bucurat de răsunătoare succese. De altfel întotdeauna participarea la aceste expoziţii s— a finalizat cu premierea u¬ nui mare număr de produse şi conferirea, în consecinţă, a unor medalii. Mai puţin perisabile decît alte categorii de obiecte, medaliile ne oferă, de multe ori mai lesnicios, posibilitatea de a evoca participarea româ­ nească la expoziţiile internaţionale. Muzeul Naţional de Istorie al R.S.România păstrează un lot impor­ tant de medalii ce reflectă participarea ţării noastre la expoziţiile de la Paris, Londra, Viena etc., sau la concursuri internaţionale pe diverse teme. In acest articol am grupat doar o parte din materialul amintit, pre­ zent în patrimoniul muzeului, şi anume medaliile obţinute de România îh cadrul participărilor la expoziţiile internaţionale organizate în Capitala Franţei în anii 1867, 1899, 1900 Participarea României la expoziţia organizată în 1867 la Paris a constituit o frumoasă afirmare pe plan internaţional, fiind totodată şi pri­ ma participare oficiala sub pavilion naţional . Expunînd în opt din cele 1C grupuri care compuneau expoziţia, România aduce în faţa vizitatorilor şi specialiştilor produse agricole şi industriale, ca şi obiecte de istorie şi artă, manuscrise, icoane, o machetă miniaturizată a catedralei de la Curtea de Argeş, preţiosul tezaur de la Pietroasa şi altele. Revista franceză "L ' exposition universselle", din 16 septembrie 1867, publică un interesant articol dedicat pavilionului şi produselor româneşti, însoţit de o fotografie realizată după desenul lui Lancelot reprezentînd cartierul românesc în Expoziţia Universală^. Ca dovadă a aprecierii de care s-au bucurat exponatele româneşti stau, desigur,mărturie medaliile şi men­ ţiunile primita: 3 medalii de aur, 9 medalii de argint, 35 medalii de bronz, 38 menţiuni onorabile^. Intr-o lucrare^ de vaste proporţii, AL Odobescu, eruditul istoric şi om de cultură, comisarul general al Româ­ niei pentrif expoziţia din Paris, menţionează fiecare medaliat (instituţie sau particular), subliniind totodată şi motivul medalierii. Intre cele 35 medalii de bronz întfbiim şi pe aceea dedicată lui "Jean Bratiano. Piteşti Agriculture et distillerie (cl.74)"?. Ne-am oprit asupra acestei medalii deoarece este piesa care se păstrează în patrimoniul muzeului nostru. Medalia se prezintă astfel:

191 www.mnir.ro Av. Legendă circulară: "Napoléon ΙΠ Brueemil"; ÎB cîmp efigia lui Na• poleon al III-lea port fori o cunnaă de lauri; sob «algie mesele gra­ vorului: "H.Ponscarme F". Rv. Legendă circulară: "Exposition eaiiieselh de MD CCCLXVTI à Paris recompenses" ; fn cîmp, inerriţa»» se dană rxaunri : *' JEAN /BRATIANO/, fn exterior un cerc boier si seul perlat. AE; 50 mm; gravor H.Ponscarme; nr.inv.305T9. In 1878 Românie este din non invites* să pseAsetpe8 la expoziţia u¬ niversala ce se organisa £n rarritaia Fienşgit ter nesaartăoiperee roma­ nească, de această dată, se dstnrnssi deeagax etortului pe care «era a trebuit să-1 facă într-o cu totul altă direcţie, sa susţinerea frontului din timpul războiului de cucerire a independentei. Museu Neţiesal da Istorie al R.S.România deţine o medalie secetă ie Paris cu oc asia expo­ ziţiei internaţionale din 1878, piese reprezentând palatul expowţinnsl Trocadero. Medalia se prezintă astfel: Av. Legendă semicirculară: "Exposition universelle de 1878"; în cîmp clădirea palatului Trocadero; pe exergă inscripţia: "Pelais du Tro­ cadero" ; în exergă două ramuri de lauri încrucişate, o plăcuţă cu inscripţia: "Krantz Senat1" oomm.Gen /Duvei. DLH* des Travaux/ Davioud et Bourdais/Arhxtectes1', pe patru rxndnxi paralele; în ex­ ergă, în partea interioară, o altă inscripţie, semicirculară: "MAS- SONNET - Editeur Berard de Lini"; în exterior cerc liniar. Rv. Motive geometrice si florale. M.c. ; 52 mm; gravor Berard de Lini; nr.inv.30864. A treia mare expoziţie universală se deschide îh capitala Franţei după alţi 11 ani, mai precis în 1889. Organizată pe un «peţin mult mai mare faţă de expoziţia din 1867 (958.572 m2 faţă de 687.000 nr2) , expo­ ziţia universală din 1889 a depăşit/lin toate punctele de vedere, expo­ ziţiile precedente organizate la Paris. Merită insă a aminti faptul că li­ nele probleme de natură politică^ au determine! stelele monarhice să participe prin iniţiative particulare. Tara noastră, făc înd perte din a¬ ceastă categorie, participă la expoziţie sub patronaj particular. S-a constituit astfel la Bucureşti un comitet naţional, format din 165 per­ soane (membri ai parlamentului, proprietari, industriaşi, ingineri a¬ vocaţi, negustori, publicişti, artişti etc.), care şi-a luat sarcina or­ ganizării expoziţiei româneşti. Funcţia de preşedinte al comitetului a deţinut-o prinţul G.Bibescu, care a fost totodată şi comisarul general al expoziţiei româneşti, la Paris. Guvernul român a acordat o subvenţie de 200.000 lei şi dreptul de organizare a unei loterii de 300.000 să pen­ tru amortizarea cbeltuielor. Juriul expoziţiei internaţionale recompen­ sează frumoasa participare românească cu două mari premii, 24 medalii de aur, 2 medalii de vermeil, 65 medalii de argint, 121 medalii de bronz, 24 menţiuni onorabile11. Intre cele 24 «κ»Η«ΐΗ de aur se afla şi cea de­ cernată lucrărilor doctorului Constantin Istretl12, care sa păs­ trează în patrimoniul muzeului nostru. Intr—o rasaţi de carton, cu in - scripţie în interior: "Exposition universelle de 1889, Travaux de Mr Istrati", se află o medalie şi o distincţie^ ("Ordre dea Palm r π a,ι urli miques"). Medalia se prezintă astfel:

m www.mnir.ro AT. Legendă circulară: "République Française "; în exterior un cerc perlat şi două cercuri liniare; în cîmp efigie feminină, profil spre stînga; părul prins în coc, pe frunte are o bentiţă cu inscripţia: "CONCORDE"; pe cap poartă cunună din spice de grîu, flori şi frun­ ze de măslin şi stejar. In cîmp, deasupra efigiei, steluţă cu şase raze. Sub efigie apare numele gravorului: " Oudiné" şi sigla 3. Rv. Turnul Eiffel, (cîmp dertra) de la turn un careu de construcţii re- prezentînd pavilioanele expoziţiei; în partea superioară inscripţia: "Exposition/universelle/", pe două rînduri paralele; în exergă, stînga sus, numele gravorului: 'Daniel Dupuis" şi anul "1889" în cîmp la mijloc ; în exterior cerc liniar. AE (aurit); 50 mm; gravori: Oudiné, Daniel Dupuis; nr.inv.30540 A. Distincţia ("Ordre des Palmes Académiques") se prezintă astfel: două ramuri (lauri şi măslin) încrucişate la bază; prinse în partea superioară cu un anou cu tortiţă ( de care se prindea panglica or­ dinului); nervura centrală a frunzelor emailată în mov. M.C.; 50/30 mm. Consecventă în hotărîrea de a organiza ciclic întîniri internaţiona­ le, Franţa, spre sfîrşitul secolului trecut, începe pregătirea expoziţiei internaţionale din 1900. In 1897 4 România era invitată de către statul francez să participe la următoarea şi neîndoielnic cea mai mare expozi­ ţie internaţională ce avea să fie, fn ultimă instanţă un frumos omagiu a¬ dus creaţiei umane la finele veacului al XIX-le a. De data aceasta ţara noastră are una dintre cele mai prestigioase participări şi afirmări in­ ternaţionale. Demn de subliniat este faptul că autorităţile centrale (mi­ nisterele de resort) au făcut un cald apel la cetăţeni privind participa­ rea la expoziţie. "Puterea unui stat - se arată într-una din circulare— nu stă numai în virtutea militară a cetăţenilor săi,ci şi fn puterea lor de r-iuncă, îh forţele lor economice. Este vorba să dovedim că şi pe acest tărîm am făcut progrese însemnate... Izbfnda expoziţiunii noastre va fi cinstea ţării"1'. Expunfnd pe un spaţiu de aproape 3000 m2 în 17 din 18 grupuri şf în 89 de clase din 121 cîte conţinea expoziţia, produsele ro­ mâneşti, indiferent de domeniu, s-au bucurat de o largă apreciere. Este demn de subliniat faptul că nu numai produsele, dar şi construcţiile pa­ vilioanelor româneşti au atras atenţia îh mod deosebit. Proiectate de. e¬ minentul arhitect francez Camille Formigé, aceste construcţii îşi au sursa de inspiraţie în cele mai frumoase construcţii medievale româ­ neşti. In acest sens C.Formigé a vizitat România, a studiat monumente­ le reprezentative şi a realizat pentru pavilionul central o construcţie care înmănunchea stilurile a trei mari opere arhitectonice româneşti: cp.tedraia Curtea de Argeş, biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi mănăstirea Horezu. Pentru restaurantul românesc al expoziţiei a fost proiectată o casă în stil românesc, avînd îh cea mai mare parte ornamentaţiile şi mo­ tivele după modelul bisericii Stavropoleos din Bucureşti1 ^.

Comisarul general al expoziţiei româneşti la Paris, Dumitru C. Ûllanescu (Ascanio) referindu-se la festivitatea de premiere, arată : ,rFu un "rnbment de adine mişcătoare solemnitate, cînd în prezenţa a

193

www.mnir.ro 30000 de asistenţi D.Emile Laubet, alături de preşedinţii fenatului şi ai Camereijde membrii guvernului şi urmat de ambasadori, miniştrii, comi­ sari generali străini, cei mai înalţi demnitari ai statului, coborî încet, în sunetul Marseillesei cele 100 de trepte ale scării ce ducea din saloa­ nele de onoare în sala cea mare a seroàrilor... Drapelul nostru, pur• tat de flăcăi în costum naţional, fu salutat de imnul romanesc la trece­ rea sa în cortegiul naţiunilor. României i se acordă 1086 recompense dintre care 45 mari premii, 224 medalii de aur, 354 de argint, 314 me­ dalii de bronz, 149 menţiuni onorabile"1". Au fost recompensaţi 79$ din cei 1391 expozanţi. Din medaliile obţinute de România în cadrul expoziţiei de la Paris, Muzeul Naţional de Istorie al R.S.Romania deţine 5 medalii ( 4 individu­ ale şi una colectivă), ca şi două plachete, una dedicată Pavilionului cen­ tral românesc-,a cărui construcţie am amintit-o mai sus, şi o plachetă de­ dicată comisarului general al expoziţiei româneşti la Paris. Placheta Pavilionului central al României se prezintă astfel: Unifaţă. In centru clădirea (faţada şi latura stingă). Construcţia clădirii este compusă din trei corpuri; corpul central are o masivă cu­ polă în vîrful căreia apare acvila conturnata, cu s borul deschis; deasu­ pra corpurilor laterale cite o cupolă sveltă cu patru mici cupole în jur (uşor spiralate); în vîrful fiecărei cupole apare o pasăre stilizată. In partea inferioară (cîmpul stîng) - stema ţării. ID centru apare o plăcuţă cu inscripţia: "Palais de la Roumanie/ a l'Exposition universelle/ Paris 1900/", pe trei rînduri paralele; sub plăcuţi, gravorul; T.Szirmai. Cîmpul drept ramură de lauri şi un grup alegoric, două femei şi un co­ pil: una din femei, şezîhd, ţine în mîna dreaptă o pană, iar pe' genunchi o carte pe care a scris cu vînt ul: "înainte"; are pe cap cunună de lauri. Celălalt personaj feminin, profil spre stînga, are piciorul stîng spriji­ nit pe trei cărţi; susţine cu mîna dreaptă o cunună de lauri, iar cu mîna Stîhgă arată spre cu vînt ul "înainte". Copilul, în picioare, aşezat în pro­ fil spre dreapta, susţine cartea. AE, 83/107 mm; gravor T.Szirmai; nr.inv.37757 ; pl. 1/1. Placheta dedicată comisarului general al României la expoziţia de la Paris se prezintă astfel: Av. Bust D.Ollănescu; sub bust inscripţie pe trei rînduri paralele:"De- metre.Ollanesco/CommiHlL gén^ide Roumanie/ExpSEUnivlîyParis 1900. Rv. Două ramuri (lauri şi măslin; prinse la bază cu o panglică. AE patinat; 40/60 mm, nr.inv.37696 . pl.1/2. In privinţa medaliilor, analizate după reprezentări, gravori, di­ mensiuni, avem două tipuri: primul tip, realizat de gravorul J.C. Cha­ plain, are diametrul de 63 mm, iar al doilea, realizat de Georges Lemai- re, are diametrul de 52 mm. Din primul tip^ac parte medaliile conferite lui I.Mincu, A.C Cott- escu1^, M.Carniol , Direcţiei generale a poştelor *~şl telegrafului. Din celălalt tip face parte medalia dăruită Adelei lonaşcu Boian,şio me­ dalie fără specificaţie, fapt care^ desigur, nu ne îndreptăţeşte să o in­ cludem între medaliile primite de români.

194

www.mnir.ro Medaliile se prezintă astfel: Medalia dedicată lui I.Mincu: Av. Legendă circulară: "République Française"; in cîmp, efigie femini­ nă cu bonetatrigiană (simbolizînd Franţa), profil spre dreapta; sub efigie apar flori şi frunze de stejar; fh cîmp (stînga) şi cîmpul su­ perior un stejar bogat, o creangă porneşte de la stejar şi încunu­ nează efigia. In cîmpul drept se profilează un pod peste Sena şi con­ strucţii din Paris. Rv. Legenda circulară: "Exposition universelle internationale" ; în cîmp zeiţa Victoriei poartă în mîha dreaptă o crenguţă de măslin, iar cu mîna stîhgă susţine un personaj alegoric care, la rîndu-i,susţine cu mîna stîhgă o torţă. In cîmpul stîng un spic înconjurat de o eşarfă; îh stînga personajelor apare anul 1900, iar în partea inferioară un aspect din Paris (Arcul de Triumf, Champs-Elysées etc^;jos, în cîm­ pul drept, numele gravorului: "J.C.Chaplain". In exergă,pe ramuri de lauri şi panglică, o plăcuţă stilizată purtînd inscripţia "I. ΜΓΝ- CO". AE; 63 mm; gravor J.C. Chaplain; nr.inv. 1427_^ ρΐ,Π/3 . Medalia decernată lui Alexandru Cottescu are aceleaşi reprezen­ tări. Pe plăcuţa de pe revers este inscris însă "A.C.Cottesco". AE; 63 mm; gravor J. C. Chaplain ; nr. inv. 52775. Medalia decernată lui M.Carniol este identică cu medaliile men­ ţionate mai sus. Pe plăcuţa de pe revers poartă inscripţia: "M.Carniol". AE; 63 mm; gravor J.C.Chaplain; nr.inv.30892. Medalia decernată Direcţiei generale a Poştelor, avînd aceleaşi reprezentări ca şi medaliile descrise anterior, are plăcuţa de pe revers cu inscripţia: "Direction generale/ dés postes et de/ télégraphes Buca­ rest/" pe trei rînduri paralele. AE: 63 mm; gravor J.C.Chaplain; nr.inv.30542; Medaliile din al doilea tip se prezintă astfel: Medalia dedicată Ade- 22 lei Ionaşcu Boian · Av. Legenda circulară "Exposition de Paris" ; în cîmp personaj femi­ nin şezînd; pe cap poartă coroană regală deschisă, ţine în mîha dreaptă o ramură de lauri, iar în mîna stîhgă o bogată eşarfă; în cîmpul stîng la picioarele personajului apare o ramură de stejar, in- strument-3 muzicale, o paletă cu două pensule, un fragment de capitel cu volută; la mijlocul cîmpului drept apare anul "1900" de la care pornesc razele soarelui. In cîmpul stîng, numele gravorului:Georges Le ma ire. Rv. In centru, cîmpul inferior, apar obiecte industriale, tehnice(ciocan, nicovaL", roată zimţată, un glob pamîntesc, un generator de curent cu două borne, aparat fotografic, lunetă, o ambarcaţiune cu două catarge etc.). In partea superioară a cîmpului stîng un mănunchi de spice prinse cu o eşarfă, iar în centru o plăcuţă stilizată poartă in­ scripţia : "Adele B.Ionasco/ Née Boian/",pe două rînduri paralele . AE; 52 mm; gravor: Georges Lemaire; nr.inv.30899 ; pl.U/4. Medalia care nu are specificat un nume de persoană sau instituţie, bătuta tot cu ocazia expoziţiei din 1900 la Paris, are aceleaşi reprezen- 195

www.mnir.ro tări şi acelaşi gravor ca medalia decernată Adelei Ionaşcu Boian, des­ crisa mai sus. Excepţia o formează desigur plăcuţa stilizată de pe re­ vers, care nu poartă nici o inscripţie. ' AE; 52 mm; gravor: Georges Lemaire; nr.inv.30452.

NOTE

1 Dorim în perspectivă să grupăm întregul lot de medalii prezente în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie al R.S.România obţinute le participări internaţionale de către România şi să le publicăm în nu­ merele următoare ale revistei. 2 D.C.OLLĂNESCU, România la expoziţia universală din Paris, 1900, Bucureşti, 1901, p.5. 3 Ţările române au participat, se pare, şi în 1851 la expoziţia de la Londra, însă sub pavilion otoman (cf.D.C.Ollănescu, Raportul ge - neral asupra participării României la Expoziţia universală din Paris, 1900, Bucureşti, 1901, f.14), iar în 1863 se retrag de la expoziţia din Londra pe motivul ne admiterii pavilionului românesc · 4 L'exposition universelle, Paris, 1867, septembrie 16, p.132. 5-D.C.OLLĂNESCU, op.cit. ,p.1 6. 6 AL.ODOBESCU, Notice sur la Roumanie principalement au point de vue de son économie rurale industrielle et commerciale suivie du ca­ talogue. . ^Paris, 1868. 7 Ibidem, p.350. Menţionăm că notaţia - cl.74 - reprezintă clasa 74 , iar clasele erau subdiviziunile fiecăreia din cele 10 grupe ale expo­ ziţiei. 8 D.C.OLLĂNESCU, Raportul general..., p.19. 9 D.C.OLLĂNESCU, România la expoziţiunea universală... ,p.5-7. 10 Ibidem, p.7. 11 D.C.OLLĂNESCU, Raportul general..., p.21. 12 Om de ştiinţă şi om politic (1850-1918), doctor în medicină şi chi­ mie, profesor la Universitatea din Bucureşti, a organizat laborato­ rul de chimie organică, decan al Facultăţii de Ştiinţe, membru al A¬ cademiei, ministru în mai multe rînduri. A publicat articole şi stu­ dii de specialitate, lucrări ca; "O pagină din istoria medicală a Ro­ mâniei", "Tratat de chimie" etc. 13 Conferită de Academia franceză pentru merite excepţionale pe plan ştiinţific şi cultural. 14 D.C.OLLĂNESCU, România la expoziţiunea universală, p.14. 15 Ibidem, p. 14-1 5. 16 Ibidem, p. 16. 17 DUMITRU C.OLLANESCU (Ascanio), 1849-1908, poet, publicist, diplomat, ^studii în ţară şi străinătate, doctor în drept şi în ştiinţe ad-tive; prim secretar la legaţia română din Constantinopol, secre­ tar general al Ministerului de Externe, ministru plenipotenţiar la

196

www.mnir.ro , g χ IMP UNIVy.pÀf

Pl. I. — Nr. 1, placheta Pavilionului central al României ; nr. 2, placheta dedicată în anul 1900 Comisarului general al României la Expoziţia de la Paris (av.). www.mnir.ro www.mnir.ro Atena etc. A fost membru al Academiei Române şi al Societăţii Ju­ nimea Iaşi. 18 D.C.OLLĂNESCU, op. cit., p.21 . 19 ALEXANDRU COTTESCU, 1855-1936, studii în ţară şi străinătate, obţinînd titlul de inginer. A ocupat funcţia de director general al căilor ferate, ministru de industrie şi comerţ, preşedinte al socie­ tăţii politehnice şi al consiliului de ad-ţie C.F.R. etc. 20 M.CARNIOL fiul, cunoscut gravor îh medalistică românească. 21 Menţionată, fără descriere, în Catalogul lucrării Gh.Buzdugan şi G.Niculiţă , Medalii şi plachete româneşti, Bucureşti, 1971. 22 Ibidem.

LA PARTICIPATION DE LA ROUMANIE A CERTAINES EXPOSI­ TIONS INTERNATIONALES REFLETEE DANS LES MEDAILLES' INÉDITES QUI SE TROUVENT DANS LE PATRIMOINE DU MUSÉE D'HISTOIRE DE LA R.S.DE ROUMANIE.

Résumé

Dans l'article "La participation de la Roumanie à certaines exposi• tions internationales reflétée dans les médailles inédites qui se trouvent dans le patrimoine du Musée d'histoire de la R.S.de Roumanie" l'auteur présente quelques aspects concernant la participation de notre pays à trois des plus grandes expositions du siècle passé, organisées dans la capitale de la France (1867, 1889, 1900). > Après une courte présentation historique du cadre général des événements on fait des considérations sur les types d'objets exposés y pr6sents , sur la parfaite exécution des paviUons qui les abritaient et aussi sur la haute considération dont les produits de la créativité rou• maine ont joui. Un espace plus ample est affecté à la description des médailles et des plaquettes, groupées à l'occasion d'après les éléments héraldiques, les graveurs et les dimensions.

LEGENDE DES PLANCHES

Pl.I.-No 1, la plaquette du Pavillon central de la Roumanie; no 2, la plaquette dédiée en 1900 au commissaire général de la Roumaine à l'Exposition de Paris (av.). Pl.II,-No 3, la médaille décernée à Jean Mincu en 1900; no 4, la mé• daille offerte à Adèle Ionascu Boian au cadre de l'Exposition de Paris.

197 www.mnir.ro TREI ΕΧΡΟΖΓΓΠ INTERNAŢIONALE DE MEDALISTICĂ LA BUCUREŞTI

de CONSTANTA STIRBU şi RODICA'PAMFIL .

Asemenea celorlalte genuri ale artelor plastice, arta medalistică traversează o epocă caracterizată de tendinţa de spectaculoasă inovare fn domeniul limbajului. Cîştigurile dobîndite £n experienţa plastică a sec. al XX-lea se aplică cu succes şi în domeniul miniatural inscris într-un cîmp circular, pe care, conform tradiţiei, îl numim medalie. Comanda socială tot mai diversă şi mai bogată, ca şi necesitatea de a răspunde cu promptitudine, noile tehnologii de turnare,precum şi posibilitatea emiterii unor tiraje mari conferă medaliei contemporane un nou destin. Ea nu mai este un obiect privilegiat cir cu Und exclusiv în cercurile restrîhse ale unei suprastructuri potentate, ci intră în inven­ tarul de obiecte artistice care întîmpină aproape cotidian viaţa fiecăruia. De la medalia cu caracter de distinţie sportivă, de largă circula­ ţie în cele mai diverse medii, pîhă la cea politică cu caracter aniver­ sat iv, de la cea comemorîud mari momente sau figuri ale istoriei şi cul­ turii unei ţari, pîhă la cea destinată unor acţiuni menite să concerteze către cauze nobile conştiinţa tuturor popoarelor, medalia cunoaşte un in­ finit cîmp de desfăşurare socială. Cele trei exploziţii care ne-au adus la Bucureşti mărturii despre dezvoltarea acestui gen în aria plastică contemporană-poloneză,rusă şi cehoslovacă - au fost şi ele un argument îh acest sens. Seria acestora a fost inaugurată în luna octombrie 1979 de expo­ ziţia medalistică poloneză, expoziţie ce a reflectat o epocă de renaştere a acestei arte în Polonia, caracterizată prin variate forme de expresie individuală, specifică fiecărui artist îh parte. Conţinutul tematic uma­ nist a acordat garanţia succesului de care s-a bucurat şi aprecierea cu care a fost întîmpinată de publicul românesc. Cea de a doua expoziţie, deschisă în luna decembrie 1979,-ne—a prezentat şcoala sovietică de medalistică cu însuşirile ei, cu direcţiile ei tematice, cu diversitatea şcolilor stilistice, oglindită în cele peste 130 piese. Lucrările expuse au demonstrat rolul medaliei ca act de cultură , oferindu-ne o imagine sugestivă asupra creatorilor sovietici care s-au remarcat printr-o interpretare originală deosebită. Temele -^ întruchipate, dedicate vieţii şi activităţii marelui Lenin, unor momente din istoria poporului sovietic, eroismului său îh marele război pentru apărarea patriei (1941-1945), operei de construire a so­ cialismului, omului sovietic ziditor al unei lumi noi, ori vieţii culturale Iu complexitatea manifestărilor ei, străbătute de idealurile generoase

199

www.mnir.ro ale umanismului şi progresului istoric, au creat o imagine de sinteză a¬ supra artei medalistice sovietice. Expoziţia cehoslovacă, deschisă fn luna martie 1980, a reprezentat pentru publicul român o frit fin ire fericită cu arta medalistică a ultimului 'deceniu din această ţară, traspunîhd prin acest eveniment medalistic o istorie care cunoaşte vechi tradiţii pfhă ih perioada epocii medievale. Cei 55 de artişti cehi şi slovaci, ce au expus un număr important de medalii cu teme din cele mai diverse domenii ale activităţii umane, cu o bogată gamă de preocupări, au demonstrat aderenţa lor la diversele stiluri ale medalisticii europene filtrate prin prizma unor artişti con­ temporani de Înaltă ţinută, la care se remarcă încercări de a dezvolta tradiţia genului, propunîhd moduri noi de reactualizare a elementelor stilistice clasice şi acordînd x> mai nuanţată expresivitatea medaliei. Desigur, materialul expus de cele trei ţări prietene nu poate fi considerat global, avînd în vedere diferenţele specifice de tradiţie ale acestor ţări, diferenţe cărora le corespund ih contemporaneitate expre­ sii artistice cu caracter de asemenea specific. De aceea, fără a încerca să operăm o analiză exhaustivă, ne vom mărgini să desprindem cîteva trăsături comune genului ih momentul actual, trăsături puse fn evidentă şi în expoziţiile în discuţie. Astfel, ca o primă constatare îh ceea ce priveşte încercarea de a ieşi din canon, vom remarca folosirea ca suport nu numai a discului, ci adesea a planului rectangular,pentagonal etc., ca şi a decupării basso- reliefului oferit ca atare îh contuturile imaginii sale, fără atestarea lui pe o placă suport. Si pentru că aminteam procedeul ştiinţific de modelare a' reliefului, este de remarcat folosirea - fireşte, la o scară miniaturală - a tuturor modelităţilor: de la relieful înalt la cel plan, de la relieful "en creux" la cel cu caracter decorativ, controlat de un plen paralel cu planuld= bază. In cîmpul imaginii, inovaţiile sesizate pe medalii sfnt o expresie a celor din domeniul reliefului mare, cele mai diverse procedee: de com­ punere, modelare, stilizare, tratare diferenţiată a cfmpurilor cu dife­ rită materializare, făcîhdu-şi loc şi aici. In sfîrşit, pe lfngă mesajul ei concentrat îh imagine, medalia con- tine în mod necesar şi îh formaţia purtată de text mutaţii inovatoare, o¬ glindite într-o ingenioasă simbioză text-imagine, alimentate fără Îndoia­ la de cîştigurile graficii publicitare. Amintind că la prestigioasele confruntări internaţionale arta con­ temporană românească s-a ilustrat şi în acest domeniu, trebuie să pri­ vim cele trei expoziţii de medalii nu numai ca pe o interesantă acţiune din cîmpul mai larg al schimburilor cultural-artistice, dar, în primul rînd, ca pe o mărturie a dorinţei de dialog, de colaborare, de priete­ nie, a dorinţei de pace şi promovare prin limbajul înalt al artei a valo­ rilor umane pe care ţara noastră le promovează cu o pilduitoare şi ad­ mirabilă consecvenţa.

200

www.mnir.ro TROIS EXPOSITIONS INTERNATIONALES DE MEDAILLES À BUCAREST

Résumé

L 'auteur signale l'ouverture à Bucarest de trois expositions in— ternationales de imWsil'f (polonaise en octobre 1979, russe en décembre 1979 et teaécoslorsque es mars 1980) et passe brièvement en revue le contenuu de celles—ci. On souligne en même temps le tait que ces expositions sont le té• moignage du désir d'entretenir un dialogue, de la collaboration, de 1' amitié et de la promotion par le langage de l'art des valeurs humai• nes que notre pays promeut constamment.

201

www.mnir.ro SIGILOGRAFIE

www.mnir.ro

203 INELE SIGILARE INEDITE DIN SEC. XIV-XVUI AFLATE ÎN COLECŢIA MUZEULUI DE ISTORIE ÂLR.S. ROMÂNIA

de CRI STTNA ANTON MANEA

Inelul sigilar, piesă funcţională, mijloc de autentificare a actelor, se înscrie atft în sfera de studiu a heraldicii şi sigilograf iei, cît şi în cea a istoriei bijuteriei. îmbinare a matricei peceţii cu veriga suport, inelul sigilar este o bijuterie cu caracterul unei piese de uz strict per­ sonal ce-1 reprezintă pe deţinător, purtînd astfel şi încărcătura unei-va­ lori sentimentale. In evul mediu, această importanţă rezultă din înscrierea sa îh for­ mularul diplomatic de încheiere, atît a actelor oficiale de cancelarie, care sînt pecetluite "cu pecetea cea mare sau cea mică sau cu inelul de la mîha domniei mele" (subl.noastră) , cît şi a celor personale, care sînt "testimonio harum me arum litterarum sigillo neo munitarum"2. Lucrate din metale preţioase sau semipreţioase, inelele sigilare au fost tezaurizate alături de alte podoabe sau au fost descoperite cu o¬ cazia săpăturilor arheologice în diferite necropole. Cele mai multe ine­ le sigilare din colecţia Muzeului de Istorie al R.S.România provin toc­ mai din asemenea descoperiri. In mod firesc individualizate din punct de vedere heraldic,ca piese de podoabă ele se pot grupa după formă şi motive decorative îh: inele sipilare cu geme antice sau medievale; inele sigilare cu pecetea rotun­ dă .sau ovală săpată îh metal; inele sigilare cu pecetea hexagonală, octo- gonală sau ovală săpată îh metal sau piatră dură. Utilizarea gemelor montate în inele sigilare este cunoscută pe te­ ritoriul ţării noastre încă din secai ΧΓΠ -lea . Cel mai vechi exemplar a fost descoperit la Curtea de Argeş îh necropola din biserica Sf.Nico- lae, datat în sec. al XlV-lea, care a aparţinut fie lui Udobă4,boier al lui Mircea cel Bătrîn atestat îh documentele din 1388 şi 1392^, fie unui membru al familiei Dăbăceştilor , ambele ipoteze posibile avînd în ve­ dere similitudinile cu piese occidentale din secai ΧΠΙ -lea şi prima ju­ mătate a secai XlV-lea . Inelele sigilare cu geme se înscriu în moda Renaşterii de montare a pietrelor gravate în bijuterii şi s-au purtat şi utilizat la noi pîhă la sfîrşitul secai XVI-lea. Ele sînt reprezentate de cel al lui Vlaicu^nare logofăt în a doua jumătate a secai XV-lea, descoperit la Retevoieşti, jud.Argeş^, de cel a lui Crăcea vistiernic, datat la mijlocul secaiXVI- lea^ şi de cel al lui Radu paharnic, spre sfîrşitul secai XVI-lea, aflat la Buda,jud.Buzău1^. In această grupă se pot înscrie şi inelele la care piatra nu este însoţită de legenda de apartenenţă, cu numele posesoru­ lui, cum sînt cel de la Putna11, Suslăneşti-Hobaia,jud. Argeş , Rete-

205 www.mnir.ro voieşti, jud.Argeş13, sigilii anepigrafice cu ίπφτββϊηη*« uno^ integlii fiind destul de des întUnită la documentele din secai XVI-lea . Cea de-a doua grupă de inele sigilare se faceri* dan punct da vede­ re cronologic fntre sec al XlV-lea, de cînd datează cel mai vechi ex­ emplar cunoscut pînă acum, descoperit la Giuleşti^ud.MereiBure*15, şi sfîrşitul secai XVI-lea cînd a avut loc o modificare a formelor,ase cv/n vom arăta. In această categorie se remarcă mai multe variante, dintre care unele simple piese funcţionale, la oare pecetea este foarte mare faţă de veriga subţire, lipsită de orice motiv decorativ. Simbolul heraldic este săpat în mijlocul unui cerc punctat sau continuu, avînd seu nu legenda fa exergă, ca în cazul inelelor descoperite le Giuleştiţjud. Maramureş1 , Suceava17, în tezaurul de la Cotul Morii, jud.laşi16, de la ŢJr*al de F loci1 ^, al jupînesei Cbiajna de la Iezerul Cernica-Bueuxeşti*,precum şi cel al doamnei Neaga, soţia lui Mihnea al Π -lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591)21. O altă variantă a inelului are veriga şi sigiliul decorate prin gra­ vare cu volute, meandre, zig-zaguri, motive decorative, pe cere le în- tfinim în prima jumătate a secai XVI-lea pe catarame, aplice sau nas­ turi de argint lucraţi îh Moldova sau Tara Românească. La aceste ine­ le simbolul heraldic este adine săpat şi bine încadrat, întreaga piesă fiind frumos proporţionată şi îngrijit lucrată. Se poate da ca exemplu i¬ nelul lui Vîlcu de la Retevoieşti, jud.Argeş^2, al lui Cazan spătar delà Suslăneşti, jud.Argeş2^, cele descoperite la Snagov^, cel al vorni­ cului Luca din tezaurul de la Buhăieni, jud.laşi, al lui Preda stolnicul, 25 26 de la Buda, jud.Buzău şi al logofătului Gligorcea de la Voroneţ . Inelul lui Luca vornic a fost descoperit împreună cu cel mai mare tezaur monetar medieval din Moldova, compus din 6150 de piese emise între secai XlV-lea şi al XVI-lea. El se aseamănă cu cel al lui Cazan spătar, provenind dintr-un morsiînt de bărbat, datat la sftrăitul secai XV-lea si începutul secai XVI-lea, îh care s-a găsit şi un cercel,star— mînt aproape contemporan şi similar cu cel al lui Stoian de la Tisău , jud. Buzău . Luca este un nume destul de des înt finit în documentele moldovene, dar nici unul însoţit de funcţia de vornic. Dimensiunile te­ zaurului, precum şi datarea pieselor similare ne-au tentat să atribuim inelul cunoscutului portar al Sucevei, Luca Arbitre, care însă nu a a¬ vut niciodată funcţia de vornic De altfel, în nici un document nu eete pomenit numai cu numele de Luca, ci fie Luca Arbure, fie numai Arbu- re. Oricum, datarea momentului tezaurizării presupune păstrarea ine­ lului aproape trei decenii. Dificultatea stabilirii personajului este de­ terminată şi de faptul că denumirea de vornic a desemnat nu numai ftme-* ţia supremă de judecător, cit şi pe cei 12 vornici de poartă, precum şi pe vornicii locali. Un loc aparte prin formă şi simbol îl ocupă inelul doamnei Maria Amiras, soţie lui Petru Scopul (1574-1577, 1578^1579, 1582-1591) , înmorrr.întată la Galata-Iaşi , la care discul sigilar a fost lucrat se­ parat de verigă, spre deosebire de toate cele menţionate- p&& acum,

206 www.mnir.ro 1, Inel de argint al Iul Luca vornic; 2, ţ/feel de aur cu matostat; 3, Inel de aur"al fcaro'nui-jl !·ν,'/< Samuel vorj BrtfkeBthal; 4, Ic el de aur. Π fi'-'

www.mnir.ro 208

www.mnir.ro la care întreaga piesă este turnată odată. El se aseamănă cu inelele de tip sigilar descoperite la Giuleşti, jud.Maramureş , Drobeta-Turau Severin^ , Suceava^1, la care s-au folosit probabil monede anepigra- tice sau elemente heraldice folosite pe monede, inele, pe care unii cer­ cetători le-au considerat de influienţă bizantină^2 sau o monedă a Re¬ naşterii-'-'. Ultima grupă, la care cele mai vechi exemplare datează de la înce­ putul sec.al XVlI-lea, respectiv cele descoperite la Snagov34 şi Buda, jud.Buzău-'-', cuprinde cele mai frumoase inele sigilare, atît ca bijute­ rii, cît şi din punct de vedere heraldic. Fie că sigiliul este turnat oda­ tă cu veriga, fie că în şaton a fost montată o plăcuţă de piatră dură,sim­ bolul heraldic înscris în scut este proporţionat cu legenda şi se armoni­ zează cu motivele decorative care împodobesc piesa. Acest decor este emailat în negru sau policrom: alb, albastru, verde şi negru,culori u- lilizate frecvent de meşterii transilvăneni, şi este format din motive geometrice, după cum se poate observa la inelul baronului Samuel von Brukenthal. Uneori s-au gravat cu steme pietre preţioase: un inel cu safir a purtat Ser ban Cantacuzino^, iar Constantin Brîhcoveanu i-a comandat meşterului Ieremia din Braşov să-i graveze stema tot într-un safir, aşa cum a mai făcut-o^7. Se poate vorbi acum de o adevărată specializare in sensul că inelul este lucrat de bijutier, iar stema este gravată de un meşter pecetar. Din a doua jumătate a secai XVTJ-lea pînă îh a doua jumătate a secolului următor s-a crée at un prototip la care împrejurul scutului tim­ brat de coiful încoronat sînt gravate iniţialele numelui, moştenire a sis­ temelor vechi. Cu ajutorul iniţialelor nu se poate recompune întotdeau­ na numele, din cauză că nu există o regulă a ordinii dispunerii literelor şi a alegerii iniţialelor-^. Aceasta este şi situaţia unui inel considerat ca provenind de la Iaşi, datat la 1733. Deşi, aşa cum am precizat la început, inelele sigilare au fost pie­ se de mare importanţă funcţională, au avut şi valoarea de podoabă. De iceea au figurat în liste de zestre sau inventare de bijuterii şi au fost tezaurizate. Muzeul de Istorie al R.S.România deţine un important număr de i¬ nele sigilare din aur şi argint datate din secai XlV-lea pînă îh sec. al XIX-lea; în continuare vom prezenta numai cîteva dintre cele mai repre­ sentative, inedite, din sec. al XVI-lea şi din secai XVTII-lea. 1 .INELUL LUI LUCA VORNIC. Din tezaurul descoperit la Buhă- ieni, jud.Iaşi, compus din 6150 monede şi două inele, datat la începutul Jec al XVI-lea. * Inelul are veriga evazată treptat spre sigiliu, care este rotund. In nijloc, într-un berc punctat este înscris un scut pe care este gravată o doare de crin dublă. împrejurul cercului este inscripţia negativă,cu li­ tere, chirilice: +neYdTb Λ SKfJ. ΑΒΡΟ Argint, turnat, cizelat, gravat. D=22 mm. Nr.inv. B143. PI.1,1.

209 www.mnir.ro 2. INEL. A făcut parte din secţia Muaeului Naţional de Antichităţi. Sec.al XVm-lea. Inelul are Teriga turnată odată cu sezonul tronconic; întreaga su­ prafaţă a Terigii şi şatonului sfnt decorate cu mot ire geometrice emaila­ te fn alb şi negru. In sat on este o piatră pe care este gravată stema: în mijloc, într-un scut oval se află un arcaş ce străpunge o inimă; scutul este surmontât de coiful încoronat cu penaj. In cele patru colţuri,împre­ jurul scutului sînt iniţialele: l/CJ/H/Π, dedesubt data: 1733. Pe spatele şatonului este gravată data 1738. PI.1,2 . Aur, ciocănit, ciselât, emailat. Motostat. D=22,4 mm; d.şaton- 14/13 mm; G 7,73 gr. Nr.inv.8985. 3. INEL. A făcut parte din colecţia Muzeului de Artă a R.S. Româ­ nia. Secai XVm-lea. Inelul are veriga uşor evazată forniîhd un sigiliu octogonal.Pe ve­ rigă, de o parte şi de alta a sigiliului, sînt incizate linii fine paralele. Sigiliul este format dintr-un scut franţuzesc îh care este o jumătate de roată, din care se înalţă un cerb. Scutul este timbrat de un coif încoro­ nat, din care se înalţă de asemenea un cerb. De o parte şi de alta a coifului flutură penajul. PI.1,4 . Aur, turnat, cizelat, gravat. D=22 mm; G=15,9 gr. Nr.inv. 101842. i ' 4. INEL. Secai XVm-lea. Inel cu veriga lată, cu profilul uşor bombat şi evazat spre montu­ ră, unde prezintă o decupare ovală, Ih care este montată o plăcuţă de carneol. Pe caroeol este gravată stema: scut oval pe două ramuri, în care se află o tulpină cu două fructe de zmeură (?), de o parte'şi de alta cîte o pasăre mică. Scutul este timbrat de un coif încoronat din careisee iese o mîbă cu un mănunchi de săgeţi şi o ţeavă de tun. De o parte şi de alta a coifului flutură penajul. Sub scut iniţialele I Η. ,Ρ1.Π,5!. Aur turnat, polizat. Carneol. D=22 mm; d.şaton=18/13 mm; G=10,720. Nr.inv.B50 5. INELUL BARONULUI SAMUEL VON BRUKENTHAL. A făcut parte din colecţia Muzeului Brukenthal din Sibiu.Sec. al XVIII-le a. Inelul are veriga lată, cu profilul uşor bombat şi evazat spre mon­ tură, unde prezintă o decupare dreptunghiulară îh care este fixată o casetă. Veriga inelului şi caseta sînt acoperite cu motive vegetale sti- lilizate, gravate şi emailate în negru, albastru şi rlb. In casetă este fixată, printr-un inel de metal, o plăcuţă dreptunghiulară de mat o stat. Pe plăcuţă este gravată stema familiei Brukenthal: scut franţuzesc cu scut mic în centru, în care este un pod pe trei arcuri, cu trei stele dea­ supra; scutul este tăiat şi retezat, are în cartierul din dreapta sus un arcaş cu arbaletă, jos un leu heraldic, în stingă sus o coloană cu iede­ ră, jos un romb - tablă de şah. Scutul este timbrat de coif încoronat şi panaş. PI.1,3. Aur, ciocănit, cizelat, emailat .Mato stat. D=29 mm; d.şaton=15/14 mm; G=6,465 gr. Nr.inv.47 604.

210 www.mnir.ro 6. INEL. Sec.al XVm-lea. Inelul axe veriga lată cu profilul uşor bombat şi evazat spre mon­ tură, unde prezintă o decupare ovală , in care este montată o plăcuţă de carneol fixată printr-un inel lat de aur. In carneol este gravată stema: un scut franţuzesc fn care este gravată o fortificaţie cu trei turnuri; scutul este timbrat de două coifuri încoronate: cel din dreapta cu un leu rampant, Înarmat cu o spadă, cel din stînga numai penajul. Pl.II,6. Aur, ciocănit, polisat. Carneol. D=22 mm; d. şaton=18/1 3 mm ; G=8,30*'Nr.inv.B51. 7. INEL. A aparţinut familiei Benkner, care 1-a donat Muzeului Brukenthal din Sibiu. Sec.al XVm-lea. Inelul are veriga formată din două benzi lipite ce se desfac ih apro­ pierea monturii şi cuprind cîte o floare cu cinci petale. Montura ovală este decorată pe revers cu un mănunchi de flori. In şaton este o plăcu­ tă cu carneol pe care este gravată stema: un scut franţuzesc cu o mo­ nogramă: I Β ; scutul este timbrat de un coif încoronat, din care iese o pasăre cu gîtul săgetat; de o parte şi de alta a scutului penajul.PI.Π,7. Aur, cizelat. Carneol. D=23 mm; d.şaton=24/21 mm; G=8,670 gr. Nr.inv.47 603.

NOTE

1 EMIL VTRTOSU, Din sigilografia Moldovei şi Tării Româneşti, îh Documente privind istoria României, Introducere, voi.Π J3ucureşti, 1956, p.356. 2 A.VERESS, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Tării Româneşti, vol.I, Bucureşti, 1939, p. 147-148. 3 SKÎISMUND JAKO,Sigilografia cu referire la Transilvania (pînă la sfîrşitul sec.al XV-lea), în Documente privind Istoria României, Introducere, vol.II, Bucureşti, 1956, p.588, 4 VIRGIL DRAGHICEANU, Curtea Domnească de Argeş, în BCMI, Bucureşti, 1923, p.63, 65, fig.62, ρΙ.ΧΓΠ. 5 Documenta Românie Historica, B, Ţara Românească,vol.I ( 1247¬ 1500), Bucureşti, 1966, p.9 şi 17. 6 STOICA NICOLAIESCU, Domnia lui Alexandru vodă Aldea,fiul lui Mircea cel Bătrîn (1431-1435), extras din "Revista pentru istorie , filologie", vol.XVI, Bucureşti, 1922,p. .7 CH.OMAN, Catalogue of Rings, Londra, 1930, p.9,cat.576, 579 , 580, 584, 581. 8 DINU V.ROSETTI, Săpăturile arheologice de la Retevoieşti (r. Curtea de Argeş, reg.Piteşti), în MCA, VI, p.711-712,fig. 14/4abc. 9 M.M.POPESCU, Podoabe medievale din ţările române, Ed. Meri­ diane, 1970, cat.106. In Tara Românească am găsit un singur Cră­ cea paharnic, la mijlocul sec.al XVI-lea - N.STOICESCU, Dicţio­ nar al marilor dregători din Tara Românească şi Moldova, sec.XTV- XVII, Bucureşti, 1971, p.47.'

211

www.mnir.ro 10 V.DRĂGHICEANU, Săpăturile din Buda, Lapoş şi Tisău - Buzău, fn BCMI, X-XU, 1931, p.173, fig.29. 11 EM.VÎRTOSU, op.cit.,p.542, fig.14-15. 12 DINU V.ROSETTI, Vestigiile feudale de la Suslăneşti-Hobaia(jud. Argeş) , Γη BMI, 2, 1972, p.30, fig.7/1. 13 Idem,^în MCA, VI, p.711-712, fig.14/lab. 14 EM.VÎRTOSU, op.cit. ,p.508-509; I.BOGDAN, Documente şi re­ geşte privitoare la relaţiile Tării Româneşti cu Braşovul şi Unga­ ria in sec.XV şi XVI, Bucureşti, 1902, p.LXXVIU, 301,508,510. 15 RADU POPA, Cnezatul Marei. Studii documentare şi arheolo­ gice, în Maramureşul istoric, Baia Mare, f.a. ,fig.15/a. 1 6 Ibidem, fig. 15/g. 17 Şantierul de la Suceava, în SCIV, 1-2, 1953, p.360-361,fig.26/2,3. 18 EUGENIA NEAMŢU, Obiecte de podoabă din tezaurul de la Cotul Morii, în Arheologia Moldovei, I, p.289, fig.1/7 şi 3/6. 19 ANCA PAUNESCU, Cercetări arheologice de la Piua Petrii (ora­ şul de Floci), jud.Ialomiţa, în Cercetări arheologice,III,Bucureşti, 1979, p.229, fig.8. 20 GH.CANTACUZINO, Unele probleme privind aşezările medievale munte ne în lumina cercetărilor arheologice de la Cernica,în SCIV , 2, 1963, p.363,fig.5/2. 21 V.DRĂGHICEANU, op.cit. ,p.171, fig.33. 22 D.V.ROSETTI, op.cit.,în MCA, VI, p.712, fig.14, 2ab. 23 Idem, op.cit.,în BMI, 2, 1972, p.31, fig.6/8. 24 Idem, Săpăturile arheologice de la Snagov, I, Bucureşti, 1935, p. 43, fig.77. 25 V.DRĂGHICEANU, op.cit, ,p. 171, fig.23. 26 M.M.POPESCU, op.cit. ,p.63. 27 V.DRĂGHICEANU, op.cit., p.172. 28 N.GR1GORAŞ, Un important monument de artă al laşului - Galata , în "Cercetări istorice", S.N., 11, 1971, p.361-362. 29 RADU POPA, op.cit., fig. 15b, c, d, e, f. 30 AL.BARCACILA, Monede, podoabe de metal şi fragmente ceramice de la termele Drobetei şi cimitirul medieval suprapus, în MCA, V, p.769 şi urm.,fig.2/1-7. 31 Şantierul de la Suceava, în SCIV, 1-2, 1953, p.363,fig.26/1,2,4. 32 BOJANA RADOJKOVIC, Nakit kod Srbaod XII do kraja XVIU veka, Belgrad, 1969, p.356. 33 FLAMINIU MÎRŢU, Un ecou al Renaşterii în a doua jumătate a sec. XV, la Cîmpulung-Muscel, în "Revista Muzeelor", 5, V, 1968, p. 449-450. 34 D. V.ROSETTI," Săpăturile arheologice de la Snagov, p.21,fig. 3. 35 V.DRĂGHICEANU, op.cit. ,p. 172, fig.26. 36 EMIL VÎRTOSU, op.cit. ,p.383. 37 Ibidem. 38 Veress, op.cit.. vol.XI, p.102, 168, 342, 395.

212

www.mnir.ro BAGUES SIGILl^ATRES INEDITES DANS LES COLLECTIONS DU MUSEE D'HISTOIRE DE LA R.S.DE ROUMANIE

Résumé

Cette brève étude commence par une esquisse de clas s if i - cation des bagues sigillaires moyens importants pour 1'authentifie a- tion des documents au Moyen Age, aussi bien que valeurs thésaurisés: a) avec des gemmes antiques et médiévales, b) avec des matrices cir• culaires ou ovales, c) avec des matrices polygonales, gravées en me• tal ou en pierre dure. Ensuite l'auteur publiai le catalogue des bagues sigillaires inédites de la collection du musée, a savoir: 1 . la bague en argent du dvornic Luca (d'un trésor découvert à Buhăieni-IaşiJ,date au commencement du XVIe siècle, de forme ronde, le sceau à la fleur de lys · 2-4 des bagues en or ciselées ou polies, du XVIIIe siècle aux armes des divers familles nobles des principautés danubiennes; 5 la ba• gue en or du baron Samuel de Brukenthal,gouverneur de la Transylvanie (1774-1787), à ses armes gravées sur une petite plaque de héliotrope; 7 bague en or (XVIIIe siècle) appartènant à l'ancienne famille de Benk- ner, patriciens saxons de Braşov.

213 www.mnir.ro SI GILD. SĂTEŞTI DIN FOSTUL COMITAT ARAD ι

de MARIA DOGARU

între izvoarele sfragistice de o deosebită valoare se remarcă sigi­ liile săteşti. Deşi bibliografia de specialitate însumează cîteva studii preţioase abordîhd această categorie de impresiuni, sigiliile săteşti au rămas încă insuficient cercetate . în paginile ce urmează ne vom referi la sigiliile utilizate de comu­ nele apartenenţe fostului comitat Arad, veche unitate administrativă oare a cunoscut, de-a lungul vremii, o dezvoltare economico-socială şi cul­ turală deosebită. Alegerea acestei regiuni pentru a cerceta vestigiile sigilare să­ teşti a fost prilejuită de aniversarea a 950 de ani de la atestarea docu­ mentară a oraşului Arad şi s-a datorat pe de o parte afecţiunii pe care o avem faţă de meleagurile natale, iar pe de alta valorii deosebite pe care aceste izvoare sigilare o au Γη ansamblul sigiliilor săteşti, ele fiind, credem, printre cele mai variate şi interesante din punct de vede­ re al reprezentării din emblemă. După părerea noastră imaginile gravate îh cîmpul sigiliilor săteşti la care ne referim reconstituie , îh limbaj plastic, tabloul vieţii locuito­ rilor de aici şi peisajul natural în care ei au trăit. într-adevăr, privite cu atenţie reprezentările din sigiliile săteşti din districtul Arad reflectă aspecte ale proceselor sociale ce-au desfă­ şurat-o de—a lungul anilor, transmit informaţii asupra specificului fie­ cărei localităţi2. Datînd din sec. XVIII-XIX, perioadă în care această categorie de sigilii apare şi se generalizează şi în Moldova şi Ţara Românească,ves­ tigiile sfragistice cercetate ne-au permis să constatăm că procesul apa­ riţiei şi utilizării lor este uniform pentru tot spaţiul locuit de urmaşii daco-romanilor. Elementele care atestă această uniformitate privesc atît reprezentarea din emblemă, în care s-au înfăţişat elemente specifice fa­ unei şi florei locale, conţinutul şi modul de dispunere a legendei,cît şi tehnica de confecţionare. Pentru a cunoaşte informaţiile transmise de izvoarele sigilare este necesar ca studierea lor să cuprindă următoarele aspecte: 1 . for­ ma şi dimensiunile impresiunilor sigilare săteşti; 2.tehnica şi materia­ lele din care au fost confecţionate; 3.reprezentările din cîmpul sigilar ; 4 .legenda. 1. Deşi se cunosc unele sigilii de formă octogonală (sigiliile comu­ nei Curtici), majoritatea impresiunilor sigilare aparţinînd localităţilor

215

www.mnir.ro rurale din judeţul Arad au forma rotundă, şi ovală. Di menai rmi ie acesto­ ra variază de la 16 la 35 mm. Cele mai multe au o mărime adecvată pen­ tru cuprinderea fh proporţii corespunzătoare a unei compoziţii menite să reflecte o activitate specifică comunei respective. 2. in privinţa tehnicii de confecţionare se constată că sigiliile să­ teşti au fost realizate de obicei prin imprimarea matricei sigilare fh tuş (putfnd fi de diverse culori: maro, negru, albastru, verde etc.)aau fum. Evident, de calitatea materialului folosit la sigilare depinde claritatea imaginii. Impresiunile sfragistice săteşti arădene ffitfinite pe documen­ te sfnt îh cea mai mare parte clare, permit identificarea imaginii şi fac lizibil textul gravat alături de acesta. Întflnim însă şi unele exemplare neclare (parţial sau total), iar uneori, datorită faptului că tuşul a fost mult diluat, sigiliul este şters, ca atare ridică greutăţi în ceea ce pri­ veşte cercetarea. Fumul - folosit, desigur, pentru că era ieftin şi la îndemfna oricui - cîteodată s-a întins făcîhd imposibilă descifrarea em­ blemei sigilare şi dfnd un aspect neplăcut suportului actului. Claritatea imaginii, îh general, şi calitatea reprezentărilor din cîmpul sigiliilor săteşti din districtul Arad sînt dovezi ale faptului că matricele sigila­ re^ , cu ajutorul cărora au fost imprimate, au fost gravate de meşteri cunoscători ai cerinţelor unei astfel de meserii. Cunoaştem şi unele si­ gilii săteşti arădene aplicate în ceară roşie (sigilii aparţinfnd comune­ lor: Murăşel, Chisindia. Ghioroc4 etc.), fapt ce denotă că tiparul sigi­ lar se confecţiona şi pentru autorităţile comunale fn dublu exemplar, unul lucrat fn excizie pentru sigilare fn tuş sau fum, altul gravat fn in­ cizie pentru sigilarea îh ceară. Matricele sigilare utilizate de autorită­ ţile săteşti din districtul Arad atestă preocuparea creatorilor lor pen­ tru a sapa în metal, la proporţii corespunzătoare, compoziţiile varia­ te reflectîhd, în ansamblu, universul vieţii rurale. Credem că aceşti meşteri. deşi nu au fost artişti cu renume, stăpîneau bine meseria de gravor şi aveau talent, astfel încît deseori îh emblema sigiliilor ei în­ făţişau cu sensibilitate un adevărat tablou rustic.

3. In ceea ce priveşte reprezentările din cîmpul sigilar consta­ tăm că sigiliile săteşti studiate se încadrează în următoarele catego­ rii^: a) sigilii avînd în emblemă elemente atestînd formele de rolief şi aştrii cereşti; b) reprezentări reflectîhd flora şi fauna locală; c) em­ bleme amintind ocupaţiile locuitorilor, evoluţia uneltelor de muncă; d) imagini ce se cuprind în tipul arhitectural; e) sigi'ii avînd în cîmp ele­ mente sugerîhd tradiţiile etnografice ; f ) compoziţii avfhd un caracter religios; g) reprezentări ce pot fi interpretate drept "arme vorbitoare"; h) embleme ce atestă atributul autorităţii comunale de apărare a liniştii publice; i) sigilii avînd gravate imagini diverse. a) in prima categorie se cuprind sigiliile mai multor comune din a¬ ceastă unitate administrativă, avfhd în emblemă dealuri sau vîrfuri de munţi, desigur aluzie la specificul solului regiunii (sigiliile comunelor Plopşor, Căpruţa (fig.1) şi Obfrşia (fig.2), etc). In alte vestigii sigi­ lare sfnt reprezentate apele, atît de importante pentru viaţa economi­ că. Fiind redate uneori prin brfuri ondulate, cum le

216

www.mnir.ro 2 3

Pl.Ii 1f sigiliul satului Căpruţa, 1837(rotund,diametrul 26 mm); 2, sigi­ liul satului Obîrşia, 1831 (oval, dimensiuni 24/21 mm); 3, sigiliul posesiunii Dulcele, 1808 (oval, 20/23 mm); 4, sigiliul satului Ho- doş-Bodrog, 1805 (oval, 22/24 mm); 5, sigiliul satului Monoroştia, 1837 (rotund diametrul 22 ram); 6,sigiliul localităţii Minişul de Sus 1801 (oval, 21/24 mm); 7 a şi b, sigiliul comunei Târnova (a, 1824, oval 23/26 mm; b, rotund 32 mm).

217 www.mnir.ro le comunei Săvîrşin, ori prinlr-un rîu cu peste (sigiliile comunei Văr- şand), apele sini alte ori element composent al unei sugestive compozi­ ţii redfnd pl măritul (comuna Poe nari) sau plutirea liniştită a bercii pe valuri (comuna Petriş). Aştrii cereşti, elemente ce se fwi Între simbolurile români­ lor încă din cele mai vechi timpuri, semntfirfori lumină şi fertilitate (soa­ rele), veşnicie şi nemurire ( luna şi stelele),constituie uneori singuri emblema unor sigilii (comunele Pescari şi Hodiş), alteori ele doar com­ pletează compoziţia (sigiliul comunei Căpruţa). b) Numeroase sigilii săteşti au fn emblemă elemente atestfhd flora şi fauna locală^. Flora este reprezentată prin diverşi arbori,plante ce­ reale şi flori. Arborii redaţi singuri, multiplicaţi sau însoţiţi de alte simboluri constituie «"Μ»™ sigiliilor comunelor Dulcele (fig-3); Muu- şul de Sus, Săvfrşin, Me re me şti, Susan etc. Vita de vie, expresie a importanţei economice a viticulturii, este presents fh sigiliile comune­ lor Miniş, Măderat, Mocrea, Ineu, Pănliş etc. In cîmpul sigiliilor de­ se mnxnd comuna Hodoş—Bodrog (fig.4) fntîlnim, alături de brăzdară! de plug, spice de gr fu, aluzie la cultura cerealelor, străveche îndeletnici­ re a locuitorilor de pe aceste meleaguri. In privinţa faunei constatam de asemenea reprezentări variate. Un loc aparte îl ocupă bovinele (sigiliile comunelor Dieci şi Seleus, 1837 etc.); animalele de tracţiune (caii)sfnt înfăţişate fh «ig»i«iu» comunelor Monoroştia (fig. 5), Bonté şti (din 1781), Selejeai, Miniş ul de sus (fig. 6). Creşterea porcilor, preocupare constantă a gospodarilor de aici,se re­ flectă fn sigiliile comunei lercoseni, îh emblema cărora fntfinim un ast­ fel de patruped. Creşterea animalelor mici, caprele şi oile, este de a- semenee sugerată de emblemele sigiliilor unor comune săteşti( Pleşcuţa). Remarcăm ca fiind deosebit de interesantă reprezentarea din sigi­ liile comunei Groşi datînd de le sfîrşitul sec.al XVHI-lea (1781 ),în care fntη η im un patruped cu un steag, mi^i») pascal. In im presiunile sigilare provenind de la comunele Donoeni şi Ig- neşti s-au gravat peşti amintind bogăţia piscicolă. Fauna cinegetici a pădurilor din districtul Arad este reflectată de asemenea îh emblemele unor sigilii săteşti. Int.finim fn special cerbii (lopătari),reprezentaţi fie singuri (comunele Laz şi Minead), fie alături de un copac (comuna Za- rand şi Tisa), pe o terasă cu ierburi (localitatea Pleşcuţa). Cfinele,încà din vremuri memorabile însoţitor al omului, este prezent în cîteva sigi­ lii săteşti din această regiune (iosaş). Păsările de curte sau cele zburătoare îşi g aseβ c de asemenea lo• cul în compoziţiile sigilare la care ne referim. In izvoarele sfragistice desemnând localitatea Tfxnova (fig.7,a,b) este gravată o gfscă sugerînd activitatea susţinută a locuitorilor de pe aceste meleaguri de a creşte astfel de păsări, îh special pentru procurarea pufului folosit la fabrica­ rea pernelor şi dunelor. Zburătoarele completează uneori compoziţii fnsumîhd elemente variate, introducerea lor avfhd desigur scopul de a sugera atmosfera satului, de a reconstitui natura specifică. Astfel păsă­ rile zboară deasupra bărcii ce alunecă pe apă (comuna Petriş , fig.8).Eh

218 www.mnir.ro β Β bis

η"

.11: 8, sigiliul comunei Petriş, 1837 (rotund 29 mm); 8 bis,sigiliul co- munèi Hoick, 1861 (oval 30/34 mm); 9, sigiliul posesiunii Mocrea, 1827 (rotund, 28 mm); 10, sigiliul satului Miniş, 1848 (rotund, di­ ametrul 30 mm); 11, sigiliul localităţii Curtici, 1759 (rotund 33 mm); 12, sigiliul comunei Agriş, 1849 (rotund 29 mm).

219 www.mnir.ro Însoţesc capra care sare peste un vîrf de munte (comuna Căpruia), sau se opresc din călătoria lor pe acoperişul unor construcţii (sigiliul co­ munei Barda). c) Elementele reflectind ocupaţiile locuitorilor şi uneltele de mun­ că folosite în diverse activităţi economice constituie emblema celormai numeroase vestigii sfragistice săteşti arădene. Desigur, în această categorie întîlnim reprezentări ce amintesc cultura plantelor şi a viţei de vie - îndeletnicirile principale ale locui­ torilor de aici. In cîmpul sigiliului comunei Hol^£ (fig.8 bis)şi Ociu este înfăţişat un om ar înd ogorul cu plugul tras de doi boi. Practicarea u¬ nei viticulturi avansate, fapt ce a determinat clasarea podgoriilor ară­ dene printre cele mai renumite din ţară, se reflectă şi îh sigiliile să­ teşti. Cultura viţei de vie este sugerată prin următoarele imagini: 1) un om cu sapa între doi butuci de vie (comuna Mocrea, fig.9); 2) un butuc de vie lîhgă două vase (sigiliul comunei Miniş); 3) printr-un personaj feminin ce ţine în mină un vas (comuna Chier, 1827). Agricultura este re­ flectată şi prin gravarea unui snop (comuna Dumbrăviţa), a snopului a¬ lături de uneltele specifice: greblă, coasă (comuna Curtici, fig.11) sau numai prin reprezentarea unor astfel de unelte ( fn sigiliile comunei Glogovăţ întîlnim o seceră). Pomicultura, care de asemenea a ocupat un loc de seamă în economia judeţului, se regăseşte îh reprezentările sigilare. Este expresivă imaginea din sigiliul comunei Băneşti fn care s-a gravat un om culegfhd fructe dintr-un pom plin cu roade. Remarcăm fn cîmpul sigiliilor săteşti arădene şi însemne specifice diferitelor me­ serii. Elementul cel mai des întfinit este cuţitul de meşteşugar. Faptul că îl întîlnim fn unele sigilii reprezentînd localitatea Pîncota, unde,cum se ştie, a luat un deosebit avfht meseria de cojocar, credem că acest însemn exprimă şi această activitate economică' . Cojocarii sfnt amin­ tiţi şi de sigiliile comunei Crist eşti, reprezentînd un om ce ţine în mîni pielea unui animal.

In sigiliile comunei Moneasa este inclus simbolul mineritului, două ciocane încrucişate deasupra unui munte. Menţinerea acestei reprezen­ tări specifice epocii feudale este o dovadă a exploatării îndelungate a zăcămintelor de aici, cunoscute,cum se ştie, încă din epoca romană. Remarcăm de asemenea sigiliile a căror emblemă atestă ocupaţiile locuitorilor determinate de valorificarea lemnului: tăierea copacilor (sugerată prin reprezentarea unui copac), iar alături de acesta a unui topor sau fierăstrău (comuna Iacobeni), fabricarea roţilor,meserie re­ dată printr-o roată suprapusă de o secure (comuna Madrăgeşti). Imagi­ nea din sigiliile comunei Agriş, reprezentînd un cuptor,iar alături o ni­ covală şi un topor, credem că indică existenţa în această localitatea u¬ nui atelier de fierărie (fig. 12). Morăritul bazat pe forţa hidraulică este reprezentat de asemenea în emblemele unor sigilii săteşti (comuna Cinci-;). Vînătoarea şi pescuitul, dovadă a locului ocupat de acestea în ca­ drul activităţilor de procurare a hranei, sînt amintite de emblemele gra- λ-ate Γη sigiliile cîtorva comune. Remarcăm imaginea din vestigiile sfra-

220 www.mnir.ro 17 Pl.III: 13, sigiliul comunei Ocişor, 1861 (rotund 26 mm); 14 sigiliul lo­ calităţii Siria (rotund 31 mm); 15, sigiliul comunei Mfsca, 1851 (rotund, diametrul 32 mm); 16, sigiliul comunei Nădab, 1862 (o¬ val 24/26 mm); 17, sigiliul comunei Acinţa, 1 861 (rotund 27 mm).

www.mnir.ro 221 gistice ale comunei Leasa, fn care este înfăţişat un om scoţfnd plasa cu peşte din lac. In sigiliile comunelor Lazuri, Chisindia şi Finiş se re­ constituie o adevărată scenă de vfnătoare: un personaj cu arma trăgînd într-un animal. Este impresionantă imaginea din sigiliul comunei Văr- şand (191 &)- în care s-a redat un tablou inedit: un vînător ascuns fntre trestii trage cu arma într-o pasăre ce zboară deasupra lacului . In alte sigilii sînt redate meşteşugurile casnice - un exemplu fiind sigiliul din 1862 al comunei Ocisor (fig. 13) fn care s_a gravat un personaj feminin torclnri. d) O altă categorie de sigilii săteşti au fn emblemă reprezentări ce se includ în tipul arhitectural; semnalăm dintre acestea îh primul rina unpresiunile sfragistice în care fat finim o construcţie masivă, a- iuzie la cetăţile înălţate pentru apărare de-a lungul veacurilor pe teri­ toriul acestui district (sigiliul comunelor Derna. Mîşca, Vărădia). Cum se ştie unele din aceste cetăţi datează din epoca romană şi cuprind pe zidurile lor inscripţii cu litere latine (Siria , fig. 14). Uneori,deasupra zidurilor cetăţii. în emblema sigiliilor 's-a plasat un butuc de viţă (si­ giliul comunei Mîsca , fig. 15). Construcţia gravată fn sigiliile locali­ tăţii Soirnuş reprezintă cetatea ridicată odinioară de loan de Hunedoa­ ra în faţa ruinelor cetăţii Lipova. In această categorie se includ de asemenea sigiliile ce au gravate ediciiii re Ligi oase (biserici), reprezentate prin construcţii terminate cu -.urle şi cruci (îinpresiunile sigilare ale comunelor Covăsfht,Socodor eic . ι. Înfăţişarea unor astfel de lăcaşuri nu este determinată, credem, numai de mentalitatea vremii, ci şi de faptul că biserica era, fn epoca respectivă, cel mai impunător edificiu din sat, deseori legat de istoria comunităţii. Preocuparea pentru a reconstitui imaginea veridică a col­ tului de sat este vădită de faptul că uneori construcţia religioasă res­ pectivă este încadrată de plopi, aşa cum o vedem în realitate (sigiliile comunei Radna). e) Sînt deosebit de interesante sigiliile avînd fn emblemă elemente sugerînd tradiţiile etnografice. In legătură cu tradiţiile etnografice re­ marcăm în primul rînd sigiliile comunei Nădab, în care fat finim un ade­ vărat peisaj rustic caracterizat prin prezenţa fîntfnei şi a troiţei.Ni se par reprezentative troiţele, elemente etnografice specifice poporului român,constînd. cum se ştie, fn acele cruci sculptate din lemn, deseori acoperite, pe care se scria un text sau se grava o imagine amintind 1111 anume eveniment, unele dintre ele închinate eroilor care s-au jertfit fn lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti. In sigiliul comunei menţionate, troiţa plasată alături de trei copaci sugerează colţul de sat singuratic şi totuşi însufleţit de sentimentul solidarităţii dintre generaţii (fig. 16). Prezenţa unor astfel de reprezentări, precum şi folosirea limbii latine sau române Îs scrierea legendei sfnt dovezi grăitoare ale faptului că a¬ rădenii, deşi au fost la răscrucea drumurilor, cu toate încercările de desnaţionalizare, şi-au păstrat originea şi obiceiurile străbune. f) Unele sigilii săteşti au fn cîmp embleme ce se includ fh tipul re­ ligios .

222 www.mnir.ro In afară de sigiliile care cuprind Γη cîmp o biserică, despre care am «wnin-tit mai sus, şi care se includ şi Γη această categorie, remarcam sigiliile comunelor Plopşor avînd gravată o cruce plasată pe un deal sau pe unul din cele trei vfrfuri de munte reprezentate în sigiliile comunei Obîrşia. Unele embleme specifice acestei grupe cuprind personaje au­ reolate, unele purtihd o carte (desigur biblia, sigiliile comunelor Re- veţiş şi Almaş), iar în altele personajul, purtînd costum de arhiereu , este investit cu cîrja episcopală (comuna Pecica). In sigiliile comunei Comlăuş identificăm pe Maica domnului cu pruncul. g) Este semnificativ că uneori elementele gravate fn cîmpul sigi­ lar au rol de "arme vorbitoare", respectiv sugerează denumirea loca­ lităţii. Se încadrează îh eceastă categorie sigiliile comunei Căpruia, fn imaginea cărora fn»finim o capră sărind peste un munte. Poate fi, de a- aemenea, «•imita* fn această categorie şi sigiliul comunei Pădureni, fn care fntflnim un copac, aluzie la pădure. h) Atributul autorităţii comunale, de apărare a liniştii publice,este sugerat de braţul înarmat (gravat deasupra unui copac )din sigiliile co­ munei Galşa şi de imaginea din cîmpul sigiliului comunei Aciuţa.din 1861 fh care distingem un personaj ţinfhd fh mîha dreaptă o sabie (fig. 17). Ba­ lanţa cu talgerele Ih echilibru reprezentată fn emblema sigiliilor comu­ nei Peregul Mare atestă, fa limbaj plastic, rolul adniinistraţiei comu­ nale de a fmpărţi dreptate latre locuitori. i) Grupa cu reprezentări diverse este de asemenea foarte variată. Reţin atenţia vestigiile sfragistice ale localităţii Pfncota din sec .al XIX- lea, fn care s—a gravat un leu încoronat cu o coroană deschisă,rampant, trecfhd spre dreapta şi ţinfhd trei spice ; fn dreapta şi fn stînga aces­ tuia doi butuci de viţă. Printre compoziţiile deosebite remarcăm emble­ ma sigiliilor localităţii Şilindia reprezentînd scena luării mărului de către Eva. In categoria aceasta semnalăm şi unele sigilii fh cîmpul cărora sfnt gravate elemente stilizate (sigiliile comunelor Lunguzău.din 1787, şi Vf- nători). Se impune a preciza că emblema sigiliilor săteşti cercetate cu­

noaşte 0 permanentă evoluţie. Astfel, de la o etapă la alta, mobila spe­ cifică este mai bine conturată, se adaugă unele elemente menite să-i sporească importanţa.La începutul sec.XX (1910) multe localităţi şi-au confecţionat noi matrice sigilare fn care reprezentarea a fost alcătuită după cele mai stricte norme heraldice, respectiv mobila a fost cuprinsă într-un scut, s-au evidenţiat corect atributele fiecărei figuri, s-a in­ dicat cromatica fiecărui element (vezi sigiliile localităţilor Ineu şi Joia Mare)®. După înfăptuirea actului de la 1 decembrie 1918 majoritatea loca­ lităţilor şi-au inclus în emblema sigiliului lor stema României, alcătui­ tă conform legendei din 1872, cu modificările din 1881^. Cum se ştie fn componenţa acesteia se aflau şi unele elemente exprimfnd aspiraţia spre unitate, cei doi lei, suporţi ai scutului, aluzie la vechiul simbol al Da­ ciei prezent fh sigiliile lui Minai Viteazul ca domn al Tării Româneşti, Transilvania şi Moldovei. '

www.mnir.ro223 O altă concluzie care se desprinde din studierea emblemei sigilii­ lor săteşti este că multe din acestea, pe lfngă valoarea de izvor isto­ ric . sînl importante şi din punct de vedere artistic. Surprindem din i¬ maginile gravate fn cîmpul sigilar dorinţa de frumos, sensibilitatea creatorilor matricelor sigilare şi aclmiraţia lor profundă faţă de natura Jocul LU cu care şi-au împletit viaţa. Pe lfngă faptul că fn cele mai multe cazuri elementele intrînd în compoziţia din emblemă sfnt corect repre­ zentate şi vădeşte tendinţa de a le da o expresivitate tot mai puternică. In cîmpul unor sigilii sînt reconstituite peisaje, fn altele tablouri pline de mişcare. A. Legenda sigiliilor săteşti cuprinde, în general, asemenea sigi­ liilor de instituţii, apelativul sigilar (SIGILIUL, SIGILLUM.PECSET - JE ). termenul generic amintind felul localităţii (sat.comună, nelység, possessions i. denumirea acesteia şi data confecţionării matricei sigila­ re exprima ia Ic miiesim. Textul cuprinzînd aceşti termeni este plasat de obicei la margi­ nea spaţiului sigilar, uneori separat de cîmp printr-un cerc liniar. La cîteva impresiuni sfragistice legenda este plasată într-o eşarfă aşezată in partea superioară a sigiliului. In unele cazuri cuvintele constituind legenda sînt scrise In întregime, alte ori prescurtate prin trunchiere. In generai s-au prescurtat termenii generici comuna.posesiunea (COM., POS. j şi apelativul sigilar (SIG). Grafia legendei se încadrează uneori îh scrierea cursivă, alte ori aceasta este scrisă cu litere de tipar. Data inclusă în cîmpul sigilar are o importanţă deosebită pentru că ne permite să cunoaştem epoca fn care, din necesităţi economice, comu­ nitatea respectivă şi-a confecţionat matricea sigilară cu ajutorul căreia urma a se valida actele de interes general. Cele mai vechi sigilii săteşti arădenellJ datează din 1706 (comuna Socodor), 1732 (comuna Păuliş), 1752 (comuna Semlac), 1756 (comunele Comlăuş şi Radna), 1762 (comuna Buteni). 1764 (comunele Tfrnova şi Buda), 1767 (comuna Iercoşeni), 1771 (localitatea Agriş), 1772 (comuna Vînători), 1776 (comuna Căpruţa), 1781 (comunele Toc, Groşi, Dieci, Selejeni, Prăjeşti etc.). In privinţa limbii în care sînt scrise se constată că numeroase si­ gilii apărute în sec. al ΧνΐΠ -lea au legenda în limba latină şi ea se va menţine în majoritatea cazurilor pîhă fn secolul următor. Desigur, întîl­ nim unele sigilii avînd legenda în limba maghiară, iar altele în limba ro­ mana. Considerăm folosirea scrierii latine fn această perioadă de dez­ voltare a conştiinţei naţionale un mijloc de luptă pentru emanciparea ro­ mânilor . Merită o atenţie deosebită sigiliile săteşti dintre 1861-1864 avînd legenda în limba română. Apreciem folosirea unor astfel de sigilii ca fiind una din formele de luptă a românilor pentru dezvoltarea sentimen­ telor de libertate şi independenţă. Considerăm că acest fenomen se în­ scrie în seria acţiunilor politice desfăşurate în această epocă de români în vederea realizS-'i unei organizări politice şi administrative proprii11.

224 www.mnir.ro Introducer** fn această perioadă, fn numeroase sate f ăcfnd parte din comitate diferite, a sigiliilor avînd legenda fn limba română se în­ scrie fntre formele de exprimare a dorinţei românilor de unire. Printre localităţile care au folosit astfel de sigilii menţionăm co­ munele: Cris te şti, Macea, Sîmbăteni, Nădab, Şimandul de Jos, Sintea, Socodor, Băneşti, Ocişor, Leasă, Groşi, Lazuri etc. Privite din acest punct de vedere sigiliile săteşti din fostul comi­ tat Arad evidenţiază, o dată în plus, faptul că localnicii, străjuind im­ portantul drum al Mureşului, n-au încetat nicicfnd a-şi manifesta aspira­ ţiile spre progres şi dorinţa de libertate naţională şi socială12.

NOTE

1 Remarcăm fn acest sens preţiosul studiu al lui N.GRĂMADĂ: Vechi peceţi săteşti bucovinene, fn ''Codrii Cosminului", 1936-1939, XII, p. 19-268, referirile lui EMIL VTRTOSU din articolul: Glose sigilo­ grafice, fn "Studii şi articole de numismatică", Π,1958, p.419-437, contribuţiile lui M. ANDRITOIU-M. CEREGHEDEAN: Sigiliile săteşti fn Comitatele Hunedoara şi Zarand, fn "Revista Arhivelor", XXXIII, 1971, nr.1, p.3-26; capitolul gjgiiiiio săteşti din albumul MĂRIEI DOGARU: Sigiliile mărturii ale trecutului istoric, Bucureşti. Edit. Ştiinţifică, 1976, p. 165-171 şi recentul studiu semnat de MARIA MAGDALENA JUDE şi NICOLAE CARDAS: Sigilii săteşti transilvă­ nene din secolul al XIX-lea, în"Acta Musei Napocensis",XV, 1978, p.467-479 + 4 planşe. In studiul Sigilii din colecţia Filialei Arhive­ lor Statului a judeţului Alba, semnat de ION PLESA (studiu înserat fn "Ap uium - arheologie - istorie - etnografie" - , XII, 1974, p.405- 430), fntflnim de asemenea referiri la sigiliile săteşti din acest dis­ trict . 2 Studiul de faţă a fost întocmit îh special pe baza impresiunilor sigi­ lare culese de autorităţi la cererea Comisiei consultative heraldice fn vederea alcătuirii, pe baza Legii din iunie 1921, a noilor steme de municipii şi judeţe. Aceste impresiuni se conservă la Direcţia Gene­ rală a Arhivelor Statului, fond Comisia heraldică consultativă, dosar nr.7. Am utilizat de asemenea numeroase izvoare de acest fel păs­ trate la Filiala Arhivelor Statului Arad. 3 Numeroase tipare sigilare de acest fel se conservă îh depozitele Fi' lialei Arhivelor Statului Arad, colecţia Sigilii. 4 Arh.Si.Buc.,fond Comisia consultativă heraldică, dosar 7,f. 16-32 . 5 Menţionăm că există şi unele sigilii săteşti al căror cîmp sigilar este ocupat numai de textul legendei (sigiliile comunelor: Iercoşeni, Sîh- lean etc.). 6 In legătură cu economia judeţului Arad vezi datele inserate îh Enci­ clopedia României, vol.II, Bucureşti, 1936, p.25-32. 7 Un astfel de cuţit fntflnim şi îh sigiliul actualului oraş Chişineu Criş,

225

www.mnir.ro unde de asemenea atelierele de cojocărie au avui un rol important. 8 Arh.St.Buc.,fond Comisia consultativă heraldică, dos.7, f.72. 9 Vezi sigiliile localităţilor Mîşca, Sîntana, Chişineu-Criş etc.,ibidem f.42. 10 Menţionăm faptul că între exemplarele trimise îh 1922 Comisiei con­ sultative heraldice de autorităţile judeţului Arad, s-a inserat un cu­ pon de hîrtie decupat dintr-o publicaţie cuprinzînd reproducerea si­ giliului comunei Seleuş din 1671. Loc.cit.,f.30. 11 Se ştie că între 1861-1864 românii au întreprins numeroase acţiuni de luptă, şi-au exprimat puternic dorinţa de a avea o administraţie proprie şi a cîştiga drepturi politice. Veri studiul lui Simion Rete- gan - Eforturi şi realizări politice ale românilor din Transilvania, în volumul "Românii din Transilvania împotriva dualismului austro-un- gar (1865-1 900)",sub redacţia acad.Stefan Pascu, Edit.Dacia,Cluj- Napoca, 1978, p.38-83. ' Cunoaştem de altfel unele sigilii confecţionate în această perioadă a căror emblemă constituie direct o aluzie la lupta românilor pentru u¬ nitate. Sigiliul comunei Mocodu, comitatul Bistriţa, din 1864 poartă iii cîmp un ostaş roman ţinînd un scut pe care s-au gravat literele VRR (VIRTUS ROMANA REDIUTVA). Arh.St.Bistriţa-Năsăud - fond Vicariatul Rodna, LXII/1223. 12 In legătură cu tradiţiile de luptă ale arădenilor vezi volumul: Aradul în lupta pentru eliberare socială şi naţională, Documente,Π, Arad, 1978.

SCEAUX VILLAGEOIS DE L ' EX-COMIT A T D'ARAD.

Résume

Par la variété des représentations de l'emblème, les sceaux appar• tenant aux localités rurales de 11 ex-comitat d1 Arad peuvent être coasi- ^*rés parmi les plus intéressants vestiges sphragistiques. En les considérant dans l'ensemble des témoignages de ce type créés dans les établissements situés sur les deux versants des Car- pathes, nous constatons l'uniformité du processus d'apparition et uti• lisation des sceaux villageois sur toute l'étendue habitée par les Rou• mains. Les vestiges sphragistiques villageois d ' Arad sont investigues con• formément aux suivants points de vue: 1) formes et dimensions; 2) ma• tériaux et technique de réalisation; 3) représentations dans le champ sigillaire; 4) légende. Du point de vue de la représentation gravée en champ, les sceaux analysés sont groupés dans les suivantes categories: a) sceau ayant dans

226

www.mnir.ro l'emblème des éléments qui attestent les formes du relief et les astres célestes; b) représentations qui reflètent la flore et la faune locale; c) emblèmes qui rappellent les occupations des habitants et l'évolution de leurs outils de travail; d) images qui sont comprises dans le type archi• tectural; e) sceaux ayant en champ des éléments qui suggèrent les tra• ditions ethnographiques; f) compositions au caractère réligieux g) représentations qu'on peut interpréter comme "armes éloquentes"; h) emblèmes qui attestent 1 attribut de l'autorité communale de défense de la paix publique. L'investigation de la composition et de la langue dans laquelle sont écrites les légendes, confirme une fois de plus le fait que les sceaux comptent parmi les moyens de lutte pour la réalisation des idéals natio• naux.

227 www.mnir.ro Ε. RECENZII

www.mnir.ro229 G. Κ . JENKINS, Monnaies grecques Paris, 1972, 324 p. ,695 monede re• produse.

Concentrat pe trei mari perioade: arhaică, clasică şi elenistică, studiul urmăreşte dezvoltarea monedei greceşti sub două aspecte: crono­ logic şi geografic. Pornind de la aceste puncte de plecare, autorul ur­ măreşte, pe parcursul a şapte capitole, diferite probleme legate de apa­ riţia, evoluţia şi răspfndirea monedei avînd ca fond istoria lumii gre­ ceşti. Aspecte ale tehnicii-gravării şi baterii monedelor sînt analizate în introducere, subliniindu-se precizia remarcabilă a meşterilor greci în redarea detaliilor. Primul capitol tratează despre monedele epocii arhaice ih Asia Midi, Grecia şi insule, Nordul Greciei şi Vestul ei. In legătură cu emiterea primelor monede ale antichităţii autorul îi consideră pe lydieni ca ade­ văraţii inventatori ai monedei. El se sprijină atît pe anumite pasaje din Herodot, dar mai ales pe rezultatele săpăturilor arheologice efectuate la templul Artemisei din Ei es, care au adus la lumină materiale capitale pentru datarea primelor emisiuni monetare (este vorba de două categorii de piese monetare depuse ca ofrandă; difuziunea acestora confirmă a¬ tribuirea lor). Autorul se ocupă rînd pe rînd de emisiunile lydiene, de rolul predominant pe care l-au jucat monedele Atenei printre celelalte monede ale lumii greceşti, de abundenţa pieselor macedonene şi trace şi de principalele centre de batere. Un loc aparte fi deţine Vestul (Italia meridională şi S ic ilia), unde se constată o înflorire rapidă a oraşelor în care se vor dezvolta şcoli locale independente de monetărie arhaică (de subliniat monedele incuse). Reprezentările de pe bogata serie de mone­ de trecută îh revistă sînt analizate îh strînsă legătură cu evenimentele politice sau legendare. Perioada clasică cuprinsă între războaiele medice şi moartea lui Alexandru cel Mare, se caracterizează printr-o evoluţie a stilurilor lo­ cale către o mare omogenitate a centrelor din lumea greacă.Autorul tra­ tează despre monedele emise îh sec.al V-lea î.e.n.în Grecia, în insule­ le din Marea Egee şi în special despre monedele Atenei şi a implicaţii­ lor dominaţiei ateniene. In Asia Mică, cele mai importante monede rămîn cele ale Cyzicului, care se bucura de o prosperitate economică deosebi­ tă. Oraşele de pe coasta de sud a Asiei Mici, deşi fac parte din alianţa ateniană, emit monede care nu reflectă intervenţia directă a Atenei. E¬ misiunile insulei Cypru (cu amestecul său de cultură greacă şi feniciană) constituie un bogat izvor de informaţii istorice. Sec.al rV-lea î.e.n.,pentru lumea greacă, este o perioadă de în­ florire interesantă şi novatoare îh domeniul emiterii monedelor (ca şi în domeniul altor arte). Stilul reţinut şi distant al epocii precedente este înlocuit cu un stil mai expresiv, mai uman. Monedele Greciei şi nordu­ lui ei sfnt comentate de autor îh legătură cu reprezentările zeilor, eroi­ lor, simbolurilor vegetale şi animale; fn Macedonia şi Tracia autorul constată o continuitate absolută între monedele emise către sfîrşitul sec.

231

www.mnir.ro al V-lea f.e.n. şi cele din sec. al IV-lea î.e.n., evidenţiind evoluţia, progresivă a stilului. Cft priveşte oraşele independente ale Macedoniei şi Traciei, după căderea lor sub dominaţia lui Filip al Π -lea îşi vor în­ ceta emisiunile monetare. Filip al Π -lea va inaugura emisiuni proprii a căror abundenţă va constitui un fenomen nou fn lumea greacă (abunden­ ţă comparabilă cu cea a Atenei). "Ele vor circula pretutindeni fn Bal­ cani, unde vor deveni prototipul întregii desfăşurări monetare.. ."(p»135)t Sînt relevate, foarte pe scurt, emisiunile Histriei, al căror tip rămîne, după autor, "un fenomen unic" (nr.280,281 datate 400 - 360 î.e.n.). Interpretarea celor două capete inversate este explicată prin mitul geografic, cure rit în antichitate, al celor două ramificaţii ale Du­ nării (una vărsîndu-se în Marea Neagră, iar celaltă considerată că urcă spre Marea Adriatică). Renaşterea puterii ateniene este reflectată ca un eveniment important în numismatică sec.al IV-lea î.e.n.; de remarcat, crearea unei alianţe maritime a cărei existenţă este cunoscută numai da­ torită monedelor oraşelor interesate. Un alt fenomen important din sec.al IV-lea Le.n.Q constituie cre­ şterea emisiunilor în aur în lumea greacă, mai ales fn Nordul Greciei şi îh Asia Mică. Monedele Siciliei emise în sec.V-IV î.e.n. se disting prin creaţii admirabile ca frumuseţe, stil şi expresivitate, remarcabile prin varie­ tatea lor. Emisiunile cetăţilor greceşti din Italia meridională formează in grup omogen, distinct de emisiunile egeene^-ivalizfnd adesea cu S ic ilia în ceea ce priveşte calitatea lor artistică-şi minuţiozitatea stilului. Un capitol important este rezervat monedelor lui Alexandru cel Mare şi ale succesorilor acestuia. Este vorba de serii extrem de numeroase ρε care sculptura portretului cunoaşte dezvoltarea cea mai strălucită. Au­ torul examinează emisiunile monetare ale celui mai ilustru dintre succe­ sorii lui Alexandru, Seleucos,ale puternicului regat al Pergamului,ale re­ gatelor din Asia-Pont, Bithynia Cappedocia - şi ale multor altor cetăţi greceşti, care bat monedă îh numele şi cu simbolul oraşelor respective . Sînt analizate apoi monedele fastuoase ale Egiptului ptolemaic, o serie de veritabile portrete, care iau sfîrşit după domnia lui Ptolemeu V Epi- fanul; o decadenţă netă îh monetăria ptolemaică îşi va face loc, caracte­ rul stereotip al emisiunilor devenind din ce în ce mai evident. Autorul se ocupă în continuare de monedele Cartaginei, ale Bactri- anei, care timp de două secole rămîne avantpostul îh Est al lumii gre­ ceşti, apoi de emisiunile ultimilor seleucizi. Un loc important D. ocupă monetăria cetăţilor greceşti preocupate de revendicarea independenţei lor, în strînsă legătură cu declinul puterii diferitelor regate; în bogate şi variata "producţie'" monetară a acestor cetăţi, emisiunile lui Milhri- date constituie piesele cele mai remarcabile din epoca elenistică tîrzie. De-a lungul celor 324 pagini ale acestui studiu, cititorul are posi­ bilitatea să cunoască şi să înţeleagă mai bine moneda şi arta Greciei. 0 ilustraţie foarte bogată atît în text cft şi în afară de text (695 monede re­ produse, dintre care 60 fn culori) constituie suportul iconografic bine-

232

www.mnir.ro venit al acestei lucrări. O hartă, un glosar de termeni, un index alfa­ betic şi o bibliografie generală şi specială fac din cartea lui G.K. Jen­ kins un instrument util de lucru. In concluzie, se poate spune., că,în afară de interesul pur estetic , monedele greceşti constituie cheia unei lumi în miniatură,oglindind o is­ torie politică şi legendară, capodopere clasice dispărute ( admirabile opere arhitecturale) - o lume cuprinsă în dimensiunile acestor piese , care măsoară de cele mai multe ori cîţiva milimetri, în diametru. Fără îndoială grecii aveau un talent special de a transforma mone­ dele lor îh capodopere, căci numeroasele imitaţii ale reprezentărilor monetare ne—o dovedesc pe deplin.

CARMEN MARIA PETOLESCU

HENRY SEYRIG, Trésors du Levant anciens et nouveaux.Institut fran - çais d ' archéologie de Beyrouth. Bibliothèque archéologique et histori• que, t.XCrV, Librairie orietaliste Paul Geuthner, Paris, 1973,126 p.+ 37 pl. în afară de text.

H.Seyrig, reputat orientalist, fost director al Şcolii franceze de la Beyrouth, este cunoscut cercetătorilor români, printre altele , prin numeroase studii care privesc regiunea noastră şi mai ales Pen­ insula Balcanică. Este îndeajuns să reamintim cititorilor români cerce­ tările întreprinse de H.Seyrig asupra emisiunilor monetare ale oraşului Parion în sec.al ΕΠ -lea î.e.n., pe cele asupra Byzantionului, dar mai ales cel asupra tezaurului monetar de la Anadol, care priveşte direct şi nemijlocit istoria veche a ţării noastre (RN,6e série, vol.11, 1969, p. 40-45). In lucrarea despre care referim sînt prezentate nu mai puţin de 48 tezaure monetare, în cea mai mare parte tetradrahme elenistice, emise, de cele mai multe ori, în atelierele orientale. Ele au fost salvate de la o pie ire sigură prin desele şi neobositele călătorii, întreprinse de au­ tor îh diferite oraşe ale orientului apropiat, pe la principalii negustori de antichităţi. Cu prilejul acestor vizite el a notat, cum a putut şi cît a putut, datele esenţiale îh legătură cu fiecare descoperire în parte, A salvat în acest mod, cu preţul a mari şi repetate eforturi, de la o ire­ parabilă pierdere, numeroase tezaure monetare, izvoare istorice şi nu­ mismatice de prim ordin în cercetarea vieţii economice, dar nu mai pu­ ţin numismatice şi istorice a lumii elenistice. Descrierile sînt,şi ele nu puteau fi altfel, decît sumare. Dar vasta experienţă pe care a dobîn- dit-o H.Seyrig în această specialitate, i-a permis să noteze esenţialul: nominalul, tipul de pe av. şi de pe rv., monogramele, simbolurile. La acestea a adăugat întotdeauna atelierul de emisie, precum şi trimiterea la principalele lucrări de bază. Cînd a avut posibilitatea a adăugat şi greutatea. O ilustraţie de un aspect luxuriant completează documentarea, dar în acelaşi timp ne face să admirăm, chiar şi fără să vrem, arta şi frumuseţea condensată în aceste minis cu le obiecte. Diferiţi indici, cel al tezaurelor, suveranilor şi comentariilor, ajută pe cercetătorul gră-

233 www.mnir.ro bit şi completează în acelaşi timp textul. Autorul s-a stins din viaţa le începutul anului 1973, fa timp ce lu­ crarea pe care o prezentăm se afla ih corecturi. Apariţia ei a fost asi­ gurată prin ef orturi pline de o pioasă recunoştinţă si preţuire,dia par­ tea colaboratorului său apropiat, Georges Le Rider. Prin lucrarea de faţă H.Seyrig educe o contribuţie eoeeţielă le strîngerea unor documente care reflectă din plin viaţa economică e lumii elenistice cu desele şi capricioasele ei schimbări. Cercetătorul român va afla aici, nu odată, un materiei de comparaţie si trimitere pentru do­ cumente similare aflate pe pămfhtul României.

BUCUR ΜΓΤΒΕΑ

EUGEN CHIRILĂ şi VASTUS LUCÀCEL, Tezaurul de la Petrindu. (Contribuţii la cronologia tetradrahme lor thasiene de tip Dionysos-Hera­ kles), în ActaMusei Porolizsensis, 3,1979, p.89-101, cu o fig.fh text şi VI pl. fn afară de text.

Tezaurul de la Petrindu e fost descoperit Ih anul 1972. Din cele 25 tetradrahme recuperate, una este o imitaţie după o tetradrahmă a Ma­ cedoniei Prima, pe cînd restul de 24 sînt tetradrahme thasiene şi imita­ ţii ale acestora. Descoperirea de la Petrindu fi oferă lui E.Chirilă o¬ cazia de a supune unei penetrante şi competente analize cele două cate— gorii de monede, concentrîhdu— se îh special asupra celor din urmă. Si li­ nele şi altele se găsesc atît P8 teritoriul Daciei, cil şi pe cel al Thraciei. Tetradrahmele thasiene, originale şi imitaţii, ridică fhcă numeroase probleme ce-şi aşteaptă soluţionarea. Folosind rezultatele proprii din studiul tezaurului de la Căprioru, dar utilizfnd şi pe cele ale Ginei Ka- ţarova, Margaret Thompson şi Georges Le Rider, E.Chirilă înceracă să propună o cronologie relativă (p.96) şi mai apoi una absolută (p.96- 97). Un tabel (fig.1), cu 13 monograme care apar pe tetradrahmele ce ne reţin atenţia, este menit să servească drept punct de sprijin. După cum remarcă şi autorul,în Dacia se găsesc tetradrahme cu monogramele 7 şi mai ales 9, respectiv cu siglele M şi M barat. Această categorie de te­ tradrahme este datată între 90-80 î.e.n. De remarcat condiţiile tehnice remarcabile în care ne este prezentat materialul ilustrativ, ceea ce în­ găduie urmărirea cu uşurinţă a amănuntelor. Problemele multiple pe care le ridică această complexă categorie de documente pe întinsul spaţiului traco—dacic, pe de o parte de natură tehnico-numismatică, iar pe de alta, social-economic şi politic,va tre­ bui să fie reluată la scara menţionată. Pînă atunci E.Chirilă ne-a pre­ zentat stadiul actual al cercetării, îh care contribuţiile lui n-au lipsit.

BUCUR MITREA

GREEK NUMISMATICS AND ARCHAEOLOGY.Essays-in Honor of

234

www.mnir.ro Margaret Thompson. Edited by Otto M^rkholm and Nancy M. Waggoner, Wetteren, Belgia, .1979, 326 p., cu fig. in text şi 41 pl.în afară de text.

In numismatica mondială numele remarcabilei cercetătoare ameri­ cane este legat de cel puţin trei înfăptuiri majore. Prima din ele con­ stă în studiul îndelungat şi plin de răbdare cu care s-a aplecat asupra monedelor descoperite pe Agora din Atena, monede rezultate din săpă­ turile Scoalei americane din capitala Greciei. La capătul acestui stu­ diu, printre altele, a rezultat o nouă clasificare a monedelor anonime bizantine de la sfîrşitul sec.al X-lea şi din sec.al XI-lea.Această cla­ sificare, care-i poartă numele, este folosită astăzi în mod curent. Cea de a doua mare lucrare a fost consacrată studiului monedelor ateniene de noul stil. Lucrare de o vastă erudiţie, ce a cerut un efort îndelungat, dar, la capătul lui, numismatica greacă şi cea a Atenei, în special, s-a ales cu o sinteză în care emisiunile studiate sînt aranjate într-o succesiune cronologică. Dar realizările ei de anvergură nu se vor opri aici. Atunci cînd Comisia internaţională de numismatică şi-a propus realizarea acelei lu­ crări de bază, intitulată modest An Inventory of Greek Coin Hoards,Mar- garet Thompson a fost aleasă să conducă acel colectiv, împreună cu Otto Mtţrkhoim şi Colin M.Kraay. Şi alegerea s-a dovedit a fi cum nu se poa­ te mai nimerită. Ea a ştiut să conlucreze cu diferiţii colaboratori din ţările Europei de'est şi sud-est, cu amabilitate şi discreţie, comple- tînd sau corectînd informaţiile trimise. Deplasările, convorbirile, co­ respondenţa avută cu colaboratorii din diferite ţări. i-au adus stima si aprecierea unanimă a celor care au avut ocazia să conlucreze cu ea. Dar pe lîhgă spiritul de colaborare pe care 1-a manifestat cu sim­ plitate şi amabilitate, se cuvine să menţionăm şi altă latură a complexei ei personalităţi; generozitatea. Aceasta a fost constatată nu numai prir; participarea la Congresul internaţional de numismatică de la New York în 1973, cît şi pe altă cale. Generaţiile actuale de cercetători, cît si cei care vor lucra în viitor, ei îi datorează colecţii întregi de publicaţii de specialitate, numeroase informaţii numismatice, inclusiv material nu­ mismatic fotografic documentar, aflat la American Numismatic Society. Pentru aceste merite Societatea Numismatică Română, încă în urmă cu mulţi ani, a proclamat-o ca membru de onoare. Acum cînd părăseşte postul de curator şef de la American Numis­ matic Society, prietenii şi colegii ei s-au gindit să-i ofere un volum o¬ magial. La marcarea acestui moment au ţinut să ia parte numismaţi de pe toate meridianele, inclusiv din România. Studiile închinate distinsei sărbătorite.constituie, toate, contri­ buţii care împing mai departe cunoştinţele noastre îh acest domeniu. Ea e un binemeritat omagiu adus unei personalităţi distinse, discrete, afabi­ le şi profunde. Din rîndul celor 30 de studii oferite în omagiu, ne vom limita sk menţionăm, doar o mică parte, chiar din rîr.dul celor de caracter oismatic. Astfel K.Bloesch clasifică şi precizezaé cror.clcgic L\ sv-.

235 www.mnir.ro II-I f.e.n. unele tetradrahme emise de Aegeae, Cilicia (p.1-7).Tony Ha- ckens supune unei minuţioase analize coroana Înflorată a zeiţei Hera(p. 63-69). La rîndul lui F.S.Kleiner studiază cistopborii tfrzii emişi de Apameia în sec.I î.e.n. (p. 119-1 30).Georges Le Rider discută o tetra­ drahmă heleuistică din Cnidos (p. 155-157). Este datată în prima jumă­ tate a sec.al II-lea î.e.n. Ne mai reţin atenţia unele studii care pot interesa pe cercetătorii români. Avem în vedere pe cel al lui Nancy M.Waggoner, care studiază, pe cît se pare exhaustiv, tetradrahmele de tip Alexandru cel Mare, emi­ se de atelierul din Babilon (p. 269-280). De altă parte, Martin Jessop Price reexaminează unele emisiuni monetare de tip alexrndrin, atribuite atelierelor feniciene (p.241-250). Semnatarul acestor rînduri a prezen­ tat o tetradrahmă ateniană de noul stil, descoperită ih Dacia. Condiţiile tehnice, hîrtie, tipar şi planşe sînt ireproşabile.

BUCUR MTTREA

V.MIHAILESCU-BÎRLIBAfl.MITREA, Tezaurul de la Măgura (Bacău), 1977, în seria Bibliotheca Carpicae, I, publicat de Muzeul judeţean de istorie şi de artă Bacău, 79 p. şi XXVI pl., cu rezumat fh limba france­ ză şi engleză.

Lucrarea cercetătorilor moldoveni - divizată îh următoarele capi­ tole: Cuvînt înainte; abrevieri; I. Istoricul cercetărilor arheologice de la Măgura; Π. Condiţiile descoperirii tezaurului; ΓΠ. Aşezarea carpi- că; IV. Consideraţii numismatice; V. Concluzii; VL Catalogul mone­ delor; Vn. Rezumate; VTH. Planşe; LX. Lista planşelor - se impune printr-o documentare vastă, o minuţioasă anali rit a materialului şi con­ cluzii competente. Ca merit deosebit trebuie relevată prelucrarea într- un timp relativ scurt a unui depozit format din 2830 piese: denari de la Augustus, Nero, Galba, Otho, Vitellius, Véspasianus, Titus, Domitia­ nus, Nerva, Traianus, Hadrianus, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Commodus, Clodius Albinus şi Septimius Severus (data finală ρ las indu• se între 193-196 e.n.); la acestea se adaugă cîteva drahme din Caesa- rea (Cappadocia) şi Amisus Ponţi; la fiecare monedă se indică greutatea şi diametrul, iar determinările sînt făcute după RIC. Tabelele şi grafi­ cele asigură cititorului o orientare mai rapidă în materialul prezentat şi o viziune de ansamblu a structurii tezaurului, a repartizării cronologi­ ce, a stării de conservare şi a oscilaţiilor îh greutatea monedelor.Este regretabil că execuţia tehnică a planşelor nu este la înălţimea studiului. Relevînd concordanţa dintre data finală a tezaurului de la Măgura cu alte tezaure similare descoperite în Moldova, ca şi schimbările pe­ trecute în sistemul monetar roman, autorii ajung la concluzia că ele au putut fi îngropate ulterior "monedei terminus postquem". Studiul aduce date noi pentru cunoaşterea legăturilor dacilor liberi cu lumea romană. Prin cele 49 de variante (p.28) ale tipurilor semnalate fn RIC, te-

236

www.mnir.ro zaurul de IA Magura prezintă interes pentru istoria emisiunilor imperia­ le. Ar fi fost util să se urmărească dacă aceste variante reprezintă uni­ cate sau dacă unele au fost găsite şi £n alte depozite. Piesele eşalonîn- du-se pe o perioadă lungă ( de la Galba, pînă la Septimius Severus) , în care compoziţia argintului monetizat a suferit modificări, cercetările ar putea fi continuate prin supunerea acestor variante la analize spectrale şi metalografice, pentru a se stabili dacă ele sînt contemporane cu pro­ totipurile lor sau emisiuni ale unei perioade ulterioare, cînd erau cău­ tate pentru tezaurizare monede mai vechi. Pentru eforturile de a pune îh circuitul ştiinţific cel mai mare te­ zaur monetar descoperit îh Moldova, cît şi pentru felul de prezentare au­ torii merită recunoştinţa tuturor care se străduiesc să elucideze istoria Daciei. Prezentarea judicioasă şi sobră a acestui tezaur aduce o contri­ buţie reală la cunoaşterea fondului monetar al secD-UI e.n.din Moldova şi constituie un izvor important pentru numismaţi, ca şi pentru istorici în studierea relaţiilor Daciei libere cu Imperiul roman.

IUDÏTA WTNKLER

*** TRÉSORS MONETAIRES, tome I, Bibliothèque Nationale, Paris, 1979, 110 p.+ 26 pl.în afară de text.

Fără îndoială că cercetarea numismatică după cel de al doilea răz­ boi mondial a făcut progrese însemnate. Obiectivele urmărite ţinteau în­ drăzneţ şi departe. Orizontul devine mai larg, iar cercetarea se a- profundează. Materialul numismatic este solicitat ca să mărturisească istoriei, dacă nu tot ceea ce poate, cel puţin, cft mai mult din ceea ce ştie. Dar pentru a se ajunge aici trebuia să se facă un amplu salt cali­ tativ în acest domeniu. De la cercetarea pur numismatică trebuia sa treacă la integrarea tezaurului monetar sau a descoperirilor monetare de tot felul, în mediul arheologic, economic, istoric, etnografic, mili­ tar ele. al vremii şi al regiunii respective. Cînd cercetătorii au încercat asemenea sinteze chiar parţiale şi regionale, dacă s-au încumetat, au constatat, măcar o parte din ei, că datele informative de care dispunem sînt departe de a fi satisfăcătoare . De aceea au trecut la întocmirea unor adevărate Corpora cu asemenea descoperiri, pe ţări, după un anumit criteriu, elaborai de unii învăţaţi vest germ ani. In Uniunea Sovietică au fost strînse şi clasificate regio­ nal şi pe epoci toate descoperirile de tezaure monetare. In ultimii ani, cercetătoriienglezi acordă o atenţie deosebită monedelor romane impe­ riale din aşezări datate îh sec.I-V, pe care le analizează cantitativ, pe etape cronologice, regiuni şi ateliere de emisiune. Efortului general acestui gen de cercetare se adaugă acum şi Fran­ ţa. Ea şi-a creat un periodic aparte, special destinat cercetării şi pu­ blicării tezaurelor monetare. Iniţiatorul şi realizatorul acestei reviste este cunoscutul numismat Jean-Baptiste Giard, de la Cabinetul numismatic de pe lîhgă Biblioteca

2

www.mnir.ro Naţională din Paris. Frumoasa realizare, căci este fn toate privinţele o remarcabilă realizare, apare cu largul sprijin al lui Georges Le Ri­ der, el însuşi fiind un lung şir de ani directorul acestui Cabinet, iar a¬ cum administrator general al Bibliotecii Naţionale din Paris. După o scurtă listă a abrevierilor urmează o prefaţă a directorului revistei, J.-B.Giard, în care fn mai puţin de trei pagini condensează şi justifică necesitatea unui asemenea periodic. Se începe cu observaţia de crdin general "că descoperirile moneta­ re (tezaure şi monede din aşezări) au fost ţinute mult timp ca documente minore, secundare" (p.7). Dar, după cum observă acelaşi cercetător, "de cîţiva ani studiul descoperirilor monetare a devenit mai exigent, ce- rîndu-se precizarea imitaţiilor" ( şi în acest domeniu autorul a adus con­ tribuţii importante pentru Gallia romană) şi ajungînd pînă la descrierea recipientului în care monedele erau depuse. Pentru autor, " tezaurele izolează moneda, condamnă cursul şi privează într-un anumit fel circu­ laţia monetară" (p.8). Giard distinge două categorii de tezaure: de tezaurizare şi de cir­ culaţie. In prima categorie monedele au fost triate după calitatea lor,iar în cea de a doua ele apar fără nici o triere. Cele din urmă aparţin cir­ culaţiei, schimbului economic, reprezentînd avutul unui comerciant, în­ gropat în mod precipitat sub presiunea unor evenimente. Dar, aşa cu;:; se exprimă şi Giard, studiul aprofundat al descoperi­ rilor monetare ne va permite să "explorăm domenii mai puiin cunoscute ale istoriei"... (p.8). Sînt prezentate, îh continuare, în cadrul revistei unele ..ezaure monetare. Primul dintre ele a fost descoperit în satul Besse, com. Sau­ ves s anges, dep.Puy-de-Dôme, în 1921, iar autorul studiului este Jean- Luc Desnier (p. 11-16, cu pl.I). Se precizează că tezaurul ar fi conţinut iniţial circa 5-600 denari r^rr-ara republicani, care în Gallia apar nesul de rari, şi care s-au împm.fnai. Părţi din descoperire au aj^ns a*it la unele muzee, cît şi in colecţii particulare. Meritul autorului este acela de a fi cercetat, neobosit, atît documentele de arhivă, cît şi colecţiile * muzeelor şi cele ale particularilor. In urma unei asemenea investigaţii reuşeşte să identifice nu mai puţin de 76 denari romani repubi:. ani. Cel mai recent fiind din anul 36 î.e.n. Continuînd efortul în acela.;: sens, Gérard Auboin şi Patrick Galliou. şi-au concentrat atenţia asupra "L'enfouissement de deniers de Kervianen-Camarit" (p. 17-43,cu pi.II - V). Si de astă dată cercetătorul francez, pornind de la informaţiile con­ temporane descoperirii, reia firul urmăririi împrăştierii monedelor, a- tft în colecţiile publice sau particulare, cît şi în reviste,cataloage de vînzare etc., reuşind să refacă, în parte, tezaurul monetar ce i-a reţi­ nut atenţia. In continuare, şi potrivit aceluiaşi sistem de cercetare, Georges Gautier studiază descoperirea monetară de la Col du Chat, care conţine monede datate între anii 294-313 (ibidem, p.77-92, cu pl.XVII-XXVI). Ultima descoperire este aceea prezentată de Georges Depeyrot şi Michel Passeloc !'Le trésor ei les monnaies de l'Estrade -(IVe siècle a¬ ::".-ès J.-C ".), p.93-107.

www.mnir.ro238 Ua iade* util şi planşe, executate fh condiţii de invidiat, încheie volumul. Eate o nouă dovadă că cercetarea actuali, dacă vrea să revitali­ sée» cercetarea istorică, prin infuzia înnoitoare pe care o oferă sau o poete oferi cercetarea numismatică cu descoperirile monetare,fie tezau­ re seu sicaTuratece aflări, trebuie să înceapă prin aceste cercetări de bază: refacerea şi republicarea, la nivelul actual al cercetării numisma­ tice a descoperirilor mai vechi şi mai noi, pentru ca apoi ele să poată fi puse la contribuţie să luminess anumite etape şi aspecte din viaţa soci­ ală, economică, politică, militară etc. a patriei noastre. In această pri­ vinţă cercetarea romanească are deja o tradiţie, cu contribuţiile ei. Dar ea mei poate fi focă îmbogăţită, perfecţionată.

BUCUR MTTREA

PETER WTRTH (MUochen), Des Ende der romisch-bysantinischen Goldwa- hrung, fbOabrbuch fur Numismaţii- und G^bteeschichte", 25,1975,p. 113 - 122. Farcurgîhd docunientele imperiale bizantine emise de la urcarea pe tron a lui loan al V-lea Paleologul (1341 -1391) şi pîhă în preajma cuce­ ririi Constantinopolului de către Mohamed al Π -lea, autorul a extras o seamă de date privitoare la tranzacţii monetare, intervenind fie în afa­ ceri cu caracter intern, fie în relaţii externe. Pe baza acestor date a reconstituit declinul perperului bizantin, monedă de aur creată de refor­ ma lui Alexius I Comnenul din 1092/1093 şi reprezentînd de fapt continu­ area vechiului solidus roman, emis pentru prima oară îh 309-313 de că­ tre Constantin cel Mare. Datele de mai sus fiind culese numai din docu­ mente oficiale, a căror autenticitate este în afară de orice îndoială1,ori­ cine fşi poate da seama de valoarea deosebită a acestor izvoare, pentru istoria economică a întregului sud-est european. Din analiza lor rezultă că îh perioada 1341-1375, cînd perperul bi­ zantin eia încă o monedă de aur efectivă , tranzacţiile economice şi fi­ nanciare interne şi externe sfnt dominate cu autoritate de vechea valută imperială. Astfel, perperii de aur sînt menţionaţi îh această perioadă de nu mai puţin de 59 documente, dintr-un total ce se ridică la 75; într-un singur document intern, şi anume într-o decizie de arbitraj dat înd din 1351, călugării de la mănăstirea Xeropotam erau obligaţi să plătească o sumă de perperi reprezentînd contravaloarea a 37 ducaţi. Alte documen­ te menţionează florinii ( 4 acte din anii 1342-1367) şi ducaţii (11 acte din anii 1343-1372), respectiv monedele de aur ale Florenţei şi ale Veneţiei, cu o predominare vizibilă în favoarea celor din urmă; observăm însă că toate aceste documente se referă la relaţii externe. După 1376 şi pînă la 1451 situaţia se schimbă în mod fundamental. Perperii bizantini vor mai fi amintiţi numai îh 12 acte, cu o singură ex­ cepţie, avînd ca obiect afaceri interne. Monedele străine intervin numai fr. relaţii externe: ducaţii venetieni în 8 acte, emise între 1376-1423,flo-

23Q

www.mnir.ro r inii florentini în 3 acte, dat înd din anii 1424 şi 1451 , iar asprii oto­ mani - o monedă ce îşi începe în această rreme cariera în sud-estul eu­ ropean - de asen /.nea în 3 acte, dat înd din 1416, 1424 şi 1451. Trebuie însă să precizăm că statistica de mai sus nu ţine seama de faptul că a¬ ceeaşi tranzacţie poate fi menţionată în cuprinsul mai multor documente succesive. In introducere (p.113), după ce autorul afirmă că ultimele monede de aur bizantine au fost emiae de către Manuel al Π -lea Paleologul(l391- 1425), se susţine în continuare că, potrivit unei "communis opinio"tre­ cerea de la valuta de aur la cea de argint are loc la Bizanţ sub loan al VIII-lea Paleologul (1425-1448). Iar în încheiere, pe baza datelor ex­ trase din documente strînze i*»r>leita £n studiul său, autorul precizează că înlocuirea etalonului aur cu cel de argint se petrece la Bizanţ în re­ alitate în 1414, cel mai tfrziu în 1415, deci încă sub domnia lui Manuel al Π -lea Paleologul (p. 122-123). Mai departe, se afirmă că părerile exprimate de T. Bertelè"' (cu privire la trecerea de la perperul de aur la cel de argint, în sec. al XlV-lea - n.n.) nu modifică faptul incontes­ tabil că există monede de aur bătute de Manuel al Π -lea^.· Această afir­ maţie ni se pare prea categorică ; ea nu ţine susuide literatura numismatică mai recentă, în primul rînd de lucrările lui Bertelè, care a arătat cît se poate de convingător că reforma monetară ce a dus la înlocuirea perpe- rului de aur, ca monedă efectivă, cu o monedă teoretică de argint pur- tînd acelaşi nume, a avut loc în preajma anului 1376, de la Andronic al IV-lea (l 376-1379) fiind cunoscute primele emisiuni de argint bazate pe această reformă . In al Π -lea rînd, monedele de aur purtînd numele lui Manuel al Π -lea Paleologul, a căror autenticitate a fost pusă în discu­ ţie , reprezintă în orice caz emisiuni cu caracter excepţional^, fără nici un efect asupra situaţiei economice şi monetare a Imperiului bizan­ tin. De fapt, perperul bizantin a încetat de a mai juca un rol economic încă din timpul lui Andronic al HI-lea (1328-1341), emisiunile ulterioa­ re avînd un caracter sporadic. Să mai notăm că fn legătură cu împrumutul de 30 000 ducaţi de aur, acordat de Veneţia lui loan al V-lea în 1343 şi completat în 1352 cu alţi 5 000 ducaţi de aur, poate fi consultat cu un deosebit interes studiul pu­ blicat Ih 1962 de acelaşi Bertelè8. OCTAVIAN ILIESCU

NOTE

1 Autorul precizează (p.114) că a lăsat la o parte documentele false sau dubioase. 2 V.comentariul nostru de mai jos. 3 P.122, n.8, citat; T.BERTELE , II libro dei Conţi di Giacomo Ba- doer ed il problema dell ' iperpero bizantino nella prima metà del Quattrocento , în Atti del Convegno di Scienze Morali, Storicbe e Filologiche, Roma, 1957, 242-265, 267. 4 Ibidem: "Die AusfUhrungen von Τ . Bertelè... andern niohts an der

240 www.mnir.ro Τ at sache, dass es von Kaiser Manuel 11 gepragte GoldmUnzen gibt". 5 TOMMASO BERTELÈ , L'iperpero bizantino dal 1261 al 1453,RIN, serie quint a, 5/59, 1957, p. 78-81 ; idem, Linéament! principali del- la numismatica bizantina, loc.cit.,12/66, 1964, p.61, 93, 115;idem, Moneta veneziana e m one ta bizantina (Secoli ΧΠ -XV), în: Venezia e il Levante fino al secolo XV, a cura di Agostino Pertusi, I, Storia - Diritto - Economia, parte prima, Florenţa, Leo S.Olschki edit., 1973, p.25. 6 In acest sens T.GERASIMOV, Les fausses (sic) hyperpères de Jean V et Manuel Π Paléologue, în "Byzantinobulgarica", 4, 1973,p.216¬ 220. împărtăşim în totul părerea autorului citat. Dealtfel însuşi Bertelè a admis îh ultimul său studiu că aceste monede nu au ieşit dintr-o monetărie bizantină, putînd reprezenta imitaţii ale unor per- peri ce au existat efectiv; v.de acelaşi autor, Moneta veneziana e moneta bizantina... ,loc.cit., p.23, nota; cf.idem, Una falsa mone­ ta di Isacco Π e Alessio IV (1203-1204), RE SEE, 7, 1969 , p. 35-37 (monedă de argint inventată în epoca modernă, după modelul unui gros emis de un doge veneţian începînd de la Ranieri Zeno, 1253¬ 1268, deci mult mai tîrziu după domnia celor doi împăraţi bizantini , al căror nume îl poartă piesa îh discuţie). Acelaşi caracter s-ar putea să-1 aibă şi perperii cu numele lui Manuel al Π -leaPaleologuL. 7 TOMMASO BERT ELE, L1 iperpero bizantino..., loc.cit. ,p.82 ; i- dem,BZ, 56, 1963, p.133-134; cf. OCTAVIAN ILIESCU, Le mon• tant du tribut payé par Byzance ă l'Empire ottoman en 1379 et 1424, RESEE, 9, 1971, p.430 şi nota 19. 8 TOMMASO BERTELE , I gioielli délia corona bizantina dati in peg- no dalla Repubblica Veneta nel sec.XTV e Mastino Π riella Scala, în Studi in onore di Amintore Fanfani,II, Milano , A. Giuffré edit. 1962, p.89-177 (v.şi nota noastră bibliografică relativă la această lucrare în SCN, 4, 1968, p.497).

S. BEND ALL şi P.J.DONALD, The Billon Trachea of Michael νΤΠ Pa- leologcs 1258-1282, A.H.BALDWIN et SONS LTD*,Londra, 1974, 44p. cu fig.în text.

Sînt studiate monedele emise de acest împărat îh atelierele de la Magnesia, Tesalonic şi mai apoi la Constantinopol. Sînt precizate tipu­ rile şi variantele pentru fiecare atelier. Descrierea sobră, dar comple­ tă, alături de care se află ilustrat fiecare tip, face ca lucrarea să fie u¬ tilă şi chiar necesară cercetătorilor din acest domeniu.

BUCUR MITRE

www.mnir.ro 241 ELVIRA Ε. şi VLADIMIR CLA1N-ŞTEFANELLI, Monnaies européennes et monnaies coloniales américaines entre 1450 et 1789, Bibliothèque des Arts, Paris, Imprimeria Herting + Co.AG, Bienne, Elveţia, 1978,327p. + ilustraţii în text.

Cei doi autori, de la Institutul Smithsonian din Washington, prezintă o sinteză a istoriei monetare a ţărilor Europei şi a coloniilor lor, de la mijlocul sec.al XV-lea pînă la Revoluţia burgheză din Franţa (1789). Se descriu diferite sisteme monetare din statele europene în strînsă legătu­ ră cu evoluţia politică, economică şi militară a vremii, epocă bogată în evenimente, pe care autorii o împart în trei mari etape: I Renaşterea , II Secolul Reformei, III Barocul şi sfîrşitul sec.al XVTU-lea. In cadrul acestora, moneda este privită nu numai ca o măsură a valorii, ci şi ca o mărturie a evenimentelor istorice, ca obiect de artă, ca fenomen ce i¬ lustrează o anumită evoluţie a tehnicii şi dezvoltării sociale. Autorii subliniază de asemenea legăturile existente între diferite state ca şi fenomenele specifice ce caracterizează evoluţia fiecărei ţări în parte. Lucrarea oglindeşte astfel evoluţia de la micile monede de argint ale evului mediufla piesele mai mari de argint, trecînd de la testonul mijlociu din epoca Renaşterii la talerii ce caracterizează tipurile mo­ derne. Se subliniază că aurul, bătut numai îh cazuri excepţionale îh peri­ oada evului mediu, se impune ulterior din ce îh ce mai mult în sistemul monetar european. Amintite într-o mai mică măsură, autorii nu neglijea­ ză însă în lucrare nici prezentarea micilor monede de argint, bilon sau bronz, care asigurau schimbul monetar cotidian şi care completează o¬ glinda vieţii financiare a unei ţări. Sînt avute în vedere şi fenomenele sociale generate de lupta populaţiei contra devalorizării treptate a mo­ nedei, devalorizare asociată cu o permanentă creştere a preţurilor, fapt ce caracterizează evoluţia societăţii moderne. La dezvoltarea monedei moderne a contribuit şi perfecţionarea me­ canismului de batere a acesteia, fapt ce-a permis trecerea de la proce­ sul baterii manuale, cu ciocanul, la introducerea unor procedee tehni­ ce noi (la sfîrşitul sec.al XVI-lea apare presa cilindrică, care este a- pci depăşită în sec.al XVII-lea de presa cu pivot). Dovedind un deosebit spirit de selecţie, autorii au semnalat ele­ mentele esenţiale în evoluţia sistemelor monetare din ţările europene în perioada tratată. Emisiunile monetare ale ţărilor române sînt prezenta­ te cu discernămînt, dovadă a unei profunde cunoaşteri a realităţilor ro­ mâneşti. Facem,totuşi, unele mici observaţii. La p.311 se afirmă că în sec. al XV-lea Ţara Românească încetează baterea monedelor proprii. Cre­ dem că mai corect ar fi fost să se spună baterea regulată, continuă de monede proprii, căci se cunosc şi emisiuni ale Tării Româneşti, este drept - sporadice, şi în sec.al XVII-lea. De asemenea, monedele-meda- lii emise de Constantin Brîncoveanu au fost bătute la monetăria din Alba

242

www.mnir.ro Iulie şi nu la cea din Sighişoara. In privinţa emisiunilor monetare ale Moldovei - prezentate la p. 204 - se subliniază încercarea lui Despot Vodă de a-şi integra moneda sa în circuitul monetar european. Autorii arată că aceste emisiuni mol-' do vene şti, deşi puţine la număr, erau menţionate în cărţile de cont ger­ mane, dovadă că erau destul de apreciate şi utilizate. Credem că vorbind de evoluţia monedei moldoveneşti trebuiau a¬ mintite emisiunile originale, şi mai ales falsurile fabricate în vremea lui Dabija Vodă, care au avut repercursiuni şi asupra circulaţiei mone­ tare şi vieţii economice din ţările vecine, precum şi moneda de bronz - acceaua lui loan Vodă - ,prima cu legenda în limba română. Emisiunilor principatului Transilvaniei li se rezervă un spaţiu mai larg. Subliniind contextul istoric în care au fost emise, autorii scot în evidenţă atît importanţa lor economică, cît şi valoarea lor artistică. Lucrarea, deşi cuprinde un bogat material documentar, este scrisă într-un stil plăcut şi uşor accesibil, constituind un excelent îndreptar în cunoaşterea istoriei monetare a epocii în discuţie. Descrierea tipurilor monetare, cu indicarea greutăţii şi a titlului diferitelor monede ce au circulat într-o etapă sau alta, creează citito­ rului o imagine mai clară asupra dezvoltării monetare a unei ţări sau a¬ supra evoluţiei unui sistem monetar.

CONSTANTA STIJÎBU » II

A.DELMONTE, Le Benelux d'Argent, Jacques Schulman Ν. V.,Amster• dam, 1967, 320 p.cu ilustr.în text şi 2 h.+ 52 pl.; A.DELMONTE, Sup­ plement au Benelux d'Argent, Jacques Schulman Β. V., Amsterdam,*! 975Ϊ] 60 p. + 3 pl.

"Le Benelux d'Argent" este titlul, plastic şi sugestiv totodată,sub care A.Delmonte îşi propune să prezinte, aşa după cum însuşi preci­ zează în subtitlul lucrării, "scuzi, jumătăţi de scuzi, sferturi de scuzi şi monede obsidionale bătute în teritoriile compunînd vechile Ţări de Jos septentrionale şi meridionale". Lucrarea este concepută ca un catalog ştiinţific, constituindu-se într-o trecere în revistă, exhaustivă şi sistematică, a monedelor grele de argint bătute în Ţările de Jos din deceniul al cincilea al sec.al XVI- lea şi pînă spre sfîrşitul sec.al XVlII-lea sau, altfel spus, între ultimii cincisprezece ani ai domniei lui Carol Quintul (1506-1555), pe de o par­ te, şi revoluţia franceză (1 789) pe de altă parte. In obişnuitul "cuvînt înainte" , autorul scoate în evidenţă faptul că apariţia şi proliferarea monedei grele de argint constituie un capitol distinct şi de primă însemnătate în istoria monetară a Europei occiden­ tale. Începutul, în acest sens, a fost marcat în ultima parte a sec.al XV- lea, prin baterea tolerului din Tirol, sub domnia arhiducelui Sigis­ mund, exemplu preluat apoi de statele germane şi pus în aplicare şi în Ţările de Jos începînd din deceniuwww.mnir.rol al cincilea al sec.al XVI-lea.

243 Este vorba de reflectarea pe plan monetar a unor realităţi şi impe - rative economice proprii acestei perioade prospere, caracteriza bilă, fn mare măsură , printr-o expansiune comercială generată, în bună parte , de noile descoperiri geografice. Asemenea împrejurări au fost de natură să reclame o dezvoltare a sistemului bănesc prin introducerea monede­ lor grele de argint, cu valoare medie, situate între valoarea monedelor mărunte de argint şi bilon, aflate deja în circulaţie, şi valoarea ridicată a monedelor de aur. Puterea de cumpărare a noilor monede de argint a fost destul de mare, fapt care conduce pe autor la concluzia că, într-o primă etapă,fo­ losinţa lor trebuie să fi revenit cu predilecţie claselor dominante ale so­ cietăţii. Reconstituirea lungii serii de emisiuni ale monedelor grele de ar­ gint din Ţările de Jos, reconstituire care face, în exclusivitate, obiectul lucrării'pe care o prezentăm, constituie o completare fericită şi nu mai puţin importantă a precedentului volum semnat de acelaşi autor şi intitu­ lat, am zice, simetric: "Le Benelux d'Or", tratînd "In extenso" emisiu­ nile monetare de aur. Abordînd îh continuare problema structurii lucrării "Le Benelux d'Argent", trebuie să spunem că avem dovada unei rigurozităţi ştiinţifice exemplare din partea autorului. După "cuvîntul înainte", în limbile franceză, olandeză şi engleză , din cuprinsul căruia am avut ocazia să prezentăm mai sus cîteva idei, urmează un foarte util capitol de bibliografie, precum şi două hărţi, ex­ trem de instructive, pe care figurează provinciile şi centrele din Ţările de Jos septentrionale şi respectiv, meridionale, de care se leagă emite­ rea monedelor grele de argint. Partea centrală a lucrării o constituie catalogul monedelor, în ca­ drul căruia piesele sînt grupate după criteriul cronologic şi al autorităţii emitente. De aici decurge următoarea structurare pe capitole: I - Ţările de Jos spaniole şi austriece; II - Seniorii (ducate, episcopate) situate în sau făcînd parte din Ţările de Jos meridionale; III - Seniorii şi oraşe imperiale situate în Ţările de Jos septentrionale; IV - Republica celor şapte Provincii Unite ale Tarilor de Jos (1575-1795). Capitolul I, de o densitate şi complexitate inerent mai mari, este deschis de emisiunile lui Carol Quintul (1506-1555), continuate de cele ale lui Filip al II-lea (1555-1598), la care se adaugă şi frumoasele piese de prezentare ale acestuia din urmă. Sînt apoi scoase în evidanţă mone­ dele obsidionale (de necesitate), care constituie o categorie de mare in­ teres, fiind bătute de diferite oraşe asediate îh cursul războiului de eli­ berare contra Spaniei. Autorul prezintă apoi emisiunile ducelui "d'Anjou et d'Alençon", ca suveran al Ţărilor de Jos (1581-1584), aparte emisiunile independente ale Brabantului din 1584-1585 şi ultimele emisiuni ale regilor Spaniei (1598-1665). Partea finală a "primului capitol este dedicată emisiunilor Casei de

Austria (Carol Π r Francise II, 1665-1797) şi monedelor emise de State-

244

www.mnir.ro le Belgiene Unite (1790-1792) şi de Luxemburg (1795). Capitolul II, mai mic ca dimensiuni, cuprinde emisiuni ale seniori­ ilor de: Bouillon, Cambrai , Cugnon, Flandra, Liège, Reckheim şi Sta­ ve lot. Din capitolul ΓΠ ne atrag atenţia Γη mod deosebit monedele emise de oraşele Gueldre, Utreoht, Deventer, Kampen, Zwole, Maastricht, Thorn, care sfnt mai frecvent fntflnite fn descoperirile monetare de pe teritoriul ţârii noastre. Ultimul capitol este consacrat evoluţiei tipurilor monetare emise fn Republica Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos, fn perioada anilor 1575-1795. Astfel sfnt grupaţi cronologic, tipologic şi teritorial: scuzi, taleri, ducaţi, reali, florini, cu multiplii şi submultiplii lor. La sfîrşitul catalogului se adaugă un tabel conţinînd cifre aproxi­ mative de monede emise, pe provincii, pe tipuri şi,respectiv, pe ani (pe emisiuni). Catalogul beneficiază de trei liste de indici, foarte eficiente în gă­ sirea informaţiei dorite: a) indice de ţări şi locuri; b) indice de perso­ naje; c) indice de denumiri (nume de monede). In final, după tabla de materii, se adaugă planşele cu reproduceri, a căror calitate grafică se ridică la cel mai înalt nivel,ca, dealtfel, ca­ litatea grafică a întregului volum. In anul 1975,ca urmare a unei preocupări constante de perfecţiona­ re a propriei opere, A.Delmonte a publicat un "Supplement au Benelux d'Argent", apărut la Amsterdam în r.celeaşi condiţii ca volumul de bază (trilingv şi avînd condiţii grafice identice). In acest supliment au fost inserate acele tipuri noi de monede care au fost descoperite după data apariţiei volumului din 1967, descoperiri datorate,în cea mai mare mă­ sură,recuperării tezaurelor dintr-o serie de epave ale unor nave scu­ fundate acum două-trei secole. In supliment este inserat şi un mic tabel prin care se corectează cî­ teva erori strecurate în index-urile volumului din 1967. Este şi aceasta o dovadă a minuţiei cu care A.Delmonte a înţeles să-şi desăvîrşească opera pentru a o face tot mai utilă unui larg cerc de specialişti. Nu putem încheia aceste rînduri fără a observa că lucrarea "leBe­ nelux d'Argent" din 1967, împreună cu suplimentul ei din 1975,constituie pentru cercetătorul român de specialitate un preţios şi actual material de referinţă, avînd în vedere că majoritatea tipurilor monetare prezen­ tate de A.Delmonte au cunoscut o circulaţie de frecvenţă apreciabilă şi pe teritoriul ţării noastre, talerul-leu, împămîhtenit la noi, generînd chiar denumirea monedei româneşti.

FLORIN SERBĂNESCU ι

*** "HAMBURGER BEITRÂGE ZUR NUMISMATIK", Heft 24/26, 1970/72,herausgegeben von Walter Havernick und Gert Hatz, Museum flfr hamburgische Geschichte, Abt.MUnzkabinett,Verlag LUtcke und Wulff, Hamburg, 1977, 492 p.+ 10 ilustraţii. Reţinem cu interes apariţia volumului 24/26, 1970-72 "Contribuţii

www.mnir.ro 245 numismatice ham burgheze" editat de Cabinetul numismatic al Muzeului de istorie din Hamburg. Revista, publicată sub îngrijirea lui Walter Havernick şi Gert Hatz, se bucură de colaborarea multor cercetători vest-germani şi stră­ ini, care tratează o largă arie de probleme. Volumul cuprinde studii de specialitate însoţite de o tablă de ilustraţii, rapoarte de descoperiri, discuţii şi note bibliografice pe marginea unor lucrări recente şi în a¬ nexă un registru de autori, precum şi lista colaboratorilor. In continua­ re, vom prezenta succint conţinutul studiilor de specialitate. Studiul "Aliajul miliaresionului bizantin şi problema rebaterii ar­ gintului islamic" (p.9-36), de A.A.Gordus şi D.M.Metcalf, analizează prin mijloace de investigare modeme 174 de miliare s ia alese eşalonat de-a lungul evoluţiei acestei monede. Rezultatele analizei, redate sinte­ tic într-un tabel, pun în evidenţă o fluctuaţie relativ mare a titlului ali­ ajului folosit, de la 88-90% argint în sec.VIIl-IX, la peste 96% argint Ih- cepînd cu domnia lui Vasile I (după anul 867), pentru ca apoi, urmîhd UD curs paralel cu acela al monedelor de aur, proporţia de argint să se di­ minueze lent, dar continuu. Rebaterea miliaresionilor s-a efectuat în special pornindu-se de la monedele arabe din perioada Abbasizilor, iar din analize s-a reţinut prezenţa unor mici cantităţi de aur (0,6-0,B^). Următoarele două articole cercetează separat o temă comună: as­ pecte ale tipologiei şi provenienţei denarilor germani din sec.al XI-lea. Studiul lui V.M.Potin, intitulat "Cîţiva denari germani rari din sec. al Xl-lea, aflaţi în colecţia muzeului Ermitaj din Leningrad" ( p.37-44), se ocupă de cîţiva denari rari, cum sînt cei de la Hildesheim, Worms şi Passau, bătuţi în timpul domniei lui Henrik ΠΙ (1046-1056). AÎ doilea studiu, "Observaţii privind unele monede germane din sec.al XI-lea"(p. 45-70), redactat de G.Hatz, prezintă mai multe tipuri de denari, bătuţi în Lorena şi Franconia între 973 şi 1071, a căror emitere o atribuie a¬ telierelor episcopale de acolo. Informaţii privind şi trecutul monedelor cu circulaţie în Transilva­ nia cuprinde cercetarea lui L.Husszàr, intitulată "Guldenul de aur ma­ ghiar în circulaţia monetară din evul mediu" (p.71-88). După ce în seco­ lele anterioare din Ungaria se exporta aur sub formă de lingouri, înce- pînd cu sec.al XlV-lea sînt bătuţi după modelul Florenţei florinii. Gra­ dul de cerere pe piaţă şi cursul monedelor de aur au înregistrat varia­

ţii apreciabile, cunoscînd perioadele de apogeu Sub domnia regilor Carol Robert şi Matei Corvinul. Galbenii ungureşti s-au răspîndit în multe ţări europene; sub numele de "ughi" (galben unguresc) ei au fost cunoscuţi şi folosiţi curent şi în Moldova şi Tara Românească Jn tabelul în care sînt indicate tezaurele monetare descoperite în exteriorul hota­ relor Ungariei feudale, autorul citează, după un lung şir de descoperiri din centruPşi vestul Europei,numai două(? !)tezaure: Brăneşti şi Călda- ruşarLArticolul "Firlingii hamburghezi din sec. al XIV-lea"(p.89-99)tra­ tează aspecte interesante ale apariţiei şi evoluţiei firlingului (germ. Vierling), monedă divizionară de patru creiţari. Bătut îh 1336, firlingul conţinea un aliaj de cupru-argint, în care argintul era atît de puţin,

246

www.mnir.ro [hcft se putea spune că moneda era de fapt din aramă. Primit cu neîn­ credere de populaţie, firlingul a fost introdus în circulaţie pe diferite : an ale, ajungîhdu-se către sfîrşitul sec.al XlV-lea, cînd experimentul se întrerupe, la mari cantităţi aflate pe piaţă, care, la finele anilor fi­ nanciari, se regăseau în casieria oraşului, aşa cum se arată în tabelul anexat studiului. Intr-un studiu bazat pe o minuţioasă cercetare a izvoarelor de epo­ că, intitulat "Noi cercetări privind dublii şilingi contramarcaţi de la în­ ceputul sec.al XVII-lea" (p. 101 -150), N.Kliissendorf se referă la îm­ prejurările ce au determinat pe principii germani să procedeze la con- tramarcarea dublilor şilingi. Autorul prezintă însemnele folosite de di­ ferite oraşe la contramarcare exemplificîhd în special cu localităţi din zonele Mecklemburg şi Saxonia. Pornind de la frecvenţa sporită a des­ coperirilor unor astfel de şilingi în anumite regiuni se afirmă că măsura contramarcării a fost mai efectivă în nord-vestul Germaniei şi mai puţin efectivă la est de Elba. In studiul referitor la "Monede europene îh circulaţia monetară din Gruzia în sec.XV-XVIU" (p. 151-162), R.V.Kebuladze valorifică date interesante cu privire la relaţiile comerciale şi diplomatice,oglindite în descoperiri monetare dintre Gruzia şi respectiv Veneţia (în a doua ju­ mătate a sec.al XV-lea)şi,mai ales,Polonia în sec.XVI-XVTI; în legătură cu ultimele,pune şi circulaţia talerilor, precum şi a monedelor mici de argint, orţi şi polturaki. Studiul, care este un capitol din lucrarea aceluiaşi autor, apărută îh 1971 la Tblissi, înfăţişează pe scurt frec­ venţa şi conţinutul descoperirilor monetare. Articolul de mai mare întindere (p. 163-209) al lui H.D.Kahl, in­ titulat "Istoria monetară germană după 1600, oglindită îh cataloagele de colecţii şi ilustraţiile din anii 1967-1972/73", se ocupă de materialele, apărute în intervalul de timp indicat, care tratează probleme ale trecu­ tului monetar german. Astfel, sînt discutate, în subcapitole, cataloage­ le de monede emise după 1871 ("Reichsmilnze"), în prima parte a sec. al XLX-lea (senile "Jâger" ,"Hobria" ), lucrarea lui William D. Craig; "Coins of the World 1750-1850", "Marele catalog numismatic german" , apărut în ediţie revizuită şi completată la MUnchen în 1973, precum şi cataloagele "Herinek" referitoare la istoria monetară austriacă între 1740-1969. In încheiere autorul discută şi trei lucrări privitoare la ta­ leri, dintre care menţionăm, pentru informaţiile noi din trecutul nostru monetar ce ar putea fi utilizate, pe cea a lui Rudolf Vogelhuber, intitu­ lată "Talerii casei arhiducale Habsburg între 1484-1896". Din rîndul studiilor de mai mică amploare, menţionate ca atare în volum, evidenţiez pe cel al lui H.J. Graf, intitulat "Pe ce căi au .sosit ?n nord monedele vest-islamice în timpul vikingilor?" (p. 21 5-220), în care autorul întreprinde o succintă critică a izvoarelor de epocă care prezentau provenienţa monedelor din metal preţios ajunse în Scandina­ via. Autorul trage concluzia, dovedită prin descoperiri, că în afara drumului varegilor, monedele din statele arabe din nordul Africii şi din Spania au pătruns prin nordul Spaniei şi Franţa în Scandinavia.

247

www.mnir.ro Contribuţia nemijlocita a monedelor la fixarea mai bună a datei unor evenimente, altminteri incertă (în speţă bătălia de la Himera în anul 485 î.e.n.), reiese din articolul lui CM.Kraay, "Cronologie numismatică siciliană: un răspuns profesorului Chantrains" (p. 211-214). Discuţiile şi notele bibliografice asupra celor mai importante lu­ crări numismatice de dată recentă sînt grupate după perioadele istorice la care se referă lucrările recenzate: generale, antice, Bizanţ, evul me­ diu, epoca modernă, medalii. Ele au meritul deosebit de a prezenta, într-o formă sintetică,principalele idei cuprinse în studiile şi lucrările analizate, informfnd pe această cale pe toţi cei ce se interesează de nu­ mismatică asupra ultimelor cîştiguri ştiinţifice ale acestei discipline. Nu putem încheia prezentarea revistei fără a remarca calitatea grafică deose­ bită a planşelor anexate.

ROBERT PÂIUSAN ι

*** "NUM1ZMATIKA1 KOZLONY", LXXVI-LXXVTI, 1977-1978, editat de "A Magyar Numizmatikai Târsulat", Budapest, 1978, 152 p.şi XIII pl. Numărul mai sus-indicat al cunoscutei reviste de numismatică con­ ţine 16 lucrări în limba maghiară ( cu rezumate fh limba germană şi en­ gleză), un studiu al numismatului ceh Karel Castelin, descoperiri mone­ tare (p.127), recenzii ( p.129-138) asupra unor lucrări apărute în ulti¬ mii ani (între acestea,două din R.S.România, p.130, 135-136), o listă de lucrări ce tratează probleme de numismatică privitoare la R.P.Unga­ ria (p. 139-149), informaţii numismatice din ziarele şi reviste maghiare (p. 143-144) şi o cronică despre activitatea societăţii numismatice din R.P.Ungaria între anii 1975-1976, perioadă îh care evenimentul cel mai important a fost organizarea, între 13-19 septembrie 1976,în colaborare cu "Societatea de arheologie şi numismatică din Polonia" a "Simpozionu­ lui Internaţional de Numismatică", cu tema: "Falsificarea şi copierea mo­ nedei în antichitate şi evul mediu", la care s-au prezentat un număr mare de comunicări de către specialişti de prestigiu (p. 150-151. Au avut dea- semenea succes expoziţiile organizate cu ocazia Congresului FIDEM în 1977, precum şi interesanta medalie emisă de cea de a 75-a aniversare a "Societăţii Numismatice Maghiare" (p.152, pl.ΧΙΠ/3-4).Tematica ar• ticolelor ne oferă o imagine despre preocupările multilaterale şi despre eforturile numismaţilor maghiari de a lămuri probleme controversate sau de a aduce date noi privind istoria monetară a Ungariei. Dintre acestea ne vom opri asupra următoarelor: 1 . "Zur Frage der Kolonialen MUnzprăgung von Viminaciurn" (p. 19¬ 25), undeM.Bakos, examinihd greutatea, diametrul şi aliajul monedelor, ajunge la concluzia ca nominalele de bronz emise la Viminaciurn diferă din punct de vedere metrologic de emisiunile monetăriei de la Roma şi ca atare ele nu pot fi considerate ca echivalente ale sesterţiului, dupon- dius-ului şi asului. (La aceeaşi concluzie am ajuns şi noi cu ocazia stu­ dierii monedelor cu legenda PROVINCIA DACIA AN... ; vezi SCN, V,

248

www.mnir.ro 1971, p. 151, 159). Autorul propune denumiri convenţionale: AE Ι,ΑΕ Π şi ÀE ΓΠ. Pe basa tabelelor 3-6 (p.22-23), cuprinzîhd rezultatul ana li• zelor «« raze Ronlgen, care au fost supuse 205 monede, M.B. con• stats că emisiunile din Viminacium nu cuprind antimon, prezent ih piesele bătute în alte monetarii din Balcani, ceea ce arată că metalul folosit la Viminacium provenea dintr-o altă mină. Procedeul s—ar putea dovedi u¬ til şi pentru analize ale structurii metalice a monedelor cu legenda PRO­ VINCIA DACIA AN, în scopul precizării locului unde s-au emis bronzu­ rile provinciei Dacia în timpul lui Filip Arabul. Drept contribuţie remar­ cabilă a studiului trebuie relevat şi faptul că autorul a reuşit să demon­ streze emiterea şi fh anul XV a monedelor cu legenda PMS COL VIM. 2. "Die Verwàndung statistischer Elemente bei pannonischen und anderen rb'mise hen Silber MUnzen Funden zur vergleihenden Analyse" (p. 27-48). F.Ôvari, examinîhd piesele din 13 tezaure monetare din Panno- nia şi din 11 tezaure din alte provincii, a înscris în tabele 45.000 de piese dintre anii 238—253, aparţinîhd la peste 200 de tipuri,ce se succed fh ordinea descrescîhdă a numărului de piese prin care este reprezentat tipul respectiv. Prin aceste tabele, ca şi prin graficele sugestive, auto­ rul a reuşit să stabilească numărul de tipuri şi de piese ce revin fiecă­ rui împărat. Constatarea autorului că depozitele din Ρ armonia au o struc• tură unitară spre deosebire de tezaurele din alte provincii, trece peste considerentul că tezaurele luate drept termeni de comparaţie au fost des­ coperite în provincii foarte îndepărtatei Britannia,Moesia ş.a., unde îm­ prejurările istorice erau îhtrucfxva deosebite de cele din Pannonia. Deo­ sebirile îh structura tezaurelor se explică - după părerea noastră şi prin natura şi dimensiunile lor diferite: de exemplu "casa de bani" de la Reka Devnia cu 81 .044 de monede (din care numai 284 se datează între 238¬ 25% ca şi cea de la Dorchester cu 22.121 monede (cu 19.652 emisiuni dintre 238-253), precum şi decalajele îh privinţa datei finale a tezaure­ lor: dintre tezaurele din Pannonia sece se încheie cu monede de la Aerni- lianus, iar dintre depozitele luate ca repere din alte provincii se termi­ nă cu emisiuni din această perioadă numai cinci (p. 28-29). Pe baza emisiunilor lui G all us şi Volusianus prezente îh tezaurele din Pannonia, F.Ovari a calculat că media lunară a pieselor bătute îh mo­ netăria din Roma se cifrează Ia 83,6 (p. 46—47). Raportate la acest nu­ măr, cei 56 de antoniniani emişi de Aemilianus ar reprezenta o produc­ ţie de numai 37 de zile a acestei monetarii. In scopul confirmării tezei sale autorul a aplicat aceleaşi calcule şi la 11 tezaure provenite din alte provincii şi a obţinut o cifră foarte apropiată: 38,6 zile. Similitudinea pare să fie numai îhtîmplătoare, căci dacă urmărim mediile lunare dintre monedele lui Gallus + Volusianus pe de o parte, şi Aemilianus pe de altă parte, în tezaurele de la:

Korong Gorsium Smederova total , . total , total . . me- luni media , luni media , luni ,. monede monede monede dia GallufH- Volusianus TTf 24 6,54 293 24 11,2 202 24 8,75 Aemilianus 16 3 5,33 33 3 11,0 22 3 7,33

249 www.mnir.ro observăm că diferenţei» stat toarte mici. Or, potrivii csjastelnr lei F» Ovari medie emiaieailor lui Aemilianus er trebui să fie eproximaiiv ju­ mătate din cea e monedelor lui Gallus + Volusianus. Trebuie avut în vedere, de asemenea, şi faptul că fn monetari* din Roma s-au emis pentru Gallus şi Volusianus - fh aur, argint şi brocs - 187 de tipuri monetare, iar pentru Aemilianus 64 (SIC, IV/ΐΠ). Admiţîhd pentru fiecare tip o singură stanţă ar résulte că din vera anului 251 p£hă august 253 (RE, VTH A 2, 1992) s-sn gravat numai 8,12 tipuri de stanţe lunar, iar pînă fn octombrie (RE, I, 545-546) 21,3 stanţe, ceea ce duce la. o concluzie opusă celei formulate de F. Ovari. Studiul are meritul de a fi aplicat pentru prime dată metoda statis­ tică la un număr mare de tesaure, desrbisfhri perspective noi fn cerce­ tarea circulaţiei monetare. 3. Katalin Bfré Sey, "Eine neeerliche, von Awaren nacngeahmte Silbermllnze im MUnzkebinett des Ungeriscben Netionalmueeumsn (p. 49¬ 52). In baza constatării că moneda, Mi>i*«ţi» avară, achiziţionată fn 1970 de cabinetul numismatic din Budapesta - ca şi celelalte piese similare (pl.I) cunoscute din literatură - provin din morminte, autoarea emite i- poteaa plauzibilă că ers et • piese eu iest emise mei dsgiehă pentru a servi ca "obol al lui Heron", decît ca monede de schimb (cum presupu­ nea J.Elmer). Constatarea aduce un punct de vedere nou la elucidarea gradului de dezvoltare a economiei monetare la avari 4. Lucrarea lui Karel Caste lin, "Zu den gefutterten (plaitierten) GoldmUnzen der bb'mischen Ketten" (p.7-14), este primul studiu exhaus­ tiv asupra monedelor auhearate ale celţilor din Bohemia. Autorul supu­ ne unei analize competente semnificaţia lor economică şi poziţia juridi­ ca . 5. Contribuţii valoroase la istoria medievală şi modernă a Unga­ riei aduc articolele: I. Cedai, "Die ge se hic ht lichen Uastăhde des ersten ungar isc be n Geldes" ; F .Κ abler, "Mittelalterliche Falschgeldpragung in Ungarn" ; A. Pohl, "Der Beg inn der ungarischen Goldpragung" ; L. Husa- âr, "Die Urkundlichen Que 11 en der ungarischen mittelalterlicben Milna- geschichte" ; T .Ivânvosi-Szabé, "Die Gestaltung des Verkehrs und der WertverHnderungen von Kupfergeld wăhrend des Rakoczi'schen Frei- heitskrieges". Interesante sînt şi articolele ce tratează probleme de nu­ mismatică contemporană.

IUDITA WINKLER

A, A.NUDELMAN, Topografii* kladov i nahodok edinicinîh monet(Arheo- loghiceskaia karta Moldavskoi SSR, vîpusk 8), Edit."Ştiinţa" , Chişinău, 1976, 196 ρ. , cu 10 harţi în text (fotoprint).

In numărul 8 al colecţiei citate mai sus, cercetătorul sovietic A. A.Nudelman de la Chişinău a publicat un repertoriu al descoperirilor monetare - tezaure şi piese izolate - semnalate pîhă în 1974 pe terito­ riul R .S .S .Moldoveneşti. Precedat de o succintă introducere tratînd despre istoria monedei în Moldova, din antichitate şi pînă în sec.al XVII-

250

www.mnir.ro lea inclusiv , repertoriul recenzat cuprinde descoperiri monetare ce da­ tează începînd din sec.al IV-lea f.e.n. şi pînă la sfîrşitul celui de-al XVII-lea. Aceste descoperiri sfnt grupate, după periodizarea adopta­ tă de autor, fn modul următor: - descoperiri datfnd din sec.IV-Π î.e.n. (harta I); » " " " I î.e.n. - IV e.n. (harta Π); « " « " Π e.n. ( harta UI); " " » « ni e.n. (harta IV); " »' " " IV e.n.(harta V); " II « M v-XIV (harta VI) ; " n n n xm-XIV (harta VII) ; " « n η xv (harta Vm) ; " " " " XVI (harta IX); - " n n n χνπ (harta X). Precizăm că harta I înfăţişează descoperirile de monede greceşti şi imitaţii "barbare"; harta II cuprinde descoperirile de monede romane şi imitaţii "barbare", îh vreme ce hărţile III-V prezintă din nou descoperiri de monede romane, repartizate de data aceasta pe secolele respective. Sub formă de tablouri, este prezentat conţinutul unor tezaure care au putut fi cercetate mai de aproape; de asemenea, tot sub formă de ta­ blouri sînt grupate tezaurele şi descoperirile izolate care aparţin ace­ leiaşi perioade istorice. La sfîrşit, autorul redă bibliografia lucrărilor din care au fost extrase datele privitoare la descoperirile monetare in - cluse îh repertoriu. Toate părţile componente laolaltă - introducere, re­ pertoriu, tablouri, bibliografie şi hărţi - fac ca lucrarea recenzată să ne ofere o imagine veridică a circulaţiei monetare pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti, din antichitate şi pîhă la sfîrşitul sec.al XVII-lea. Cîteva însemnări marginale, vizîhd mai ales chestiuni de amănunt, ni se par utile. In introducere, care tratează, aşa cum am arătat mai sus, despre istoria monedei în Moldova, nu este citată nici o lucrare publi­ cată de cercetători români, deşi asemenea lucrări au adus numeroase contribuţii originale, unele din ele folosite de altfel de autor (spre exem­ plu: datarea primelor emisiuni ale lui Petru Muşat, la 1377, p.23; com­ pletarea sistemului monetar al Moldovei în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, p.27; reforma monetară din a treia domnie a lui Petru Aron, p. 28; emisiunile de trei groşi de tip polonez ale lui Ieremia Movilă la 1597, emisiuni neaprobate de dieta poloneză, p.35 etc.). Semnalăm de asemenea următoarele date: Doroţkoe, r. Dubosari, tezaur de monede emise de Histria şi de Tyras (p.45—46): după scara greutăţilor, drahmele histriene par a se încadra îh două sisteme ponde­ rale, eginetic (6,06 g) şi persic (5,64 g); monede geto-dacice: atît teza­ urele, cît şi majoritatea descoperirilor izolate cuprind emisiuni de tipul Huşi-Vovrieşti, ma re înd deci răspîndirea acestui tip monetar geto-dacic şi îh spaţiul cuprins între Prut şi Nistru; monede romane: două republi­ cane, nedatate, celelalte numai imperiale, datîhd din sec.I-V; de corec­ tat peste tot: Constantius Π, 324—361 şi nu Constantius Π Chlorus, 337-361)^; ultimele monede romane, prezente în descoperiri,sînt emise

251 www.mnir.ro de Marcianus ( un tezaur (?), ginit la Ochiul Roşu, r. Novoeneuski - p. 84, nr. 36); monede bizantine; emisiuni de la Anastasins 1 la He rac lina, apoi de la Leon al Vl-lea, Nicefor al Π -lea F ocas - Mihail al VTJ-lea Ducas (se impune verificarea datării monedelor anonime), loan al U-lea Comnenul - Andronic I; Niceea, loan Vatatses, un perper de aur, găsit la Vadu lui Vodă, lfngă Chişinău (p.84, nr.22); Trebizonda, Alexius al III-lea, bronz, găsit la Costeşti, r.Kotovski (p.85, nr.27); alte mone­ de medievale (sec.Vl-XVTJ, după periodizarea autorului); dirhemi arabi din sec.al X-lea; monede ale Hoardei de Aur din sec.XTV-XV; monede moldoveneşti începînd cu emisiuni ale lui Alexandru cel Bun; monede e¬ mise de Rusia Roşie, Boeraia, banalul Crimeei, Imperiul otoman, Impe­ riul romano-german, diverse oraşe. Nu figurează fn repertoriu două tezaure descoperite mai de mult: unul la Scăianii de Jos, cu şilingi bă­ tuţi la Suceava sub Dabrja Vodă, celălalt la Ciopleai, conţin fnri fntre alte emisiuni şi şilingi cu nomele lui Dabija Vodă şi cel al lui Mihail Radu - Mihnea al ΓΗ -lea, domn al Tării Româneşti ( emisiuni din anul 1658)3. '

OCTAVIAN ILIESCU

NOTE

1 Pentru perioada sec.IV f.e.n.-XXV e.n., autorul se referă numai la teritoriul dintre Prut şi Nistru; fncepfhri cu sec.al XTV-lea, ex­ punerea sa cuprinde şi o istorie a emisiunilor monetar* ale Moldo­ vei. 2 Tezaurul găsit în 1912 la Pxrjota, r.Răscani, fhreg.la p.50, nr.5, subcapitolul 2 (monede romane), cere ar cuprinde, după indicaţii­ le autorului, 227 monede de aur şi de argint romane şi turceşti, e alcătuit în realitate din monede de Riga şi turceşti (rigskih şi nu rimskih); ca atare, datează din sec. al XVTJ-lea (informaţie V.V. Kropotkin, 5 ian. 1977). 3 Despre aceste tezaure, v. "Studii şi cercetări de niTnrtemetică,ni , 1960, p.320.

EDUARD DREHER, WERNER KANE1N, Der gesetzliche Schutz der MUn­ zen und Medaillen, Munzgesetz mit den einschlăgigen Bestimmungen,Edit. Egon Beckenbauer, MUnchen, 1975, 80 p.

Faţă de creşterea masivă a numărului colecţionarilor de monede şi de medalii, în Republica Federală Germania s-a resimţit nevoia de a se institui norme legale pentru stăvilirea contrafacerii de orice fel a pie­ selor destinate colecţiilor şi împotriva punerii lor îh circulaţie. Autorii au editat actele legislative îh cauză, adoptate pînă îh anul 1974 inclusiv, însoţindu-le de un comentariu explicit şi competent. Interesante sînt , pentru orice numismat, definiţiile ce se dau diferitelor procedee de con-

252

www.mnir.ro fecţionare a unor piese neautentice: reproducere absolut fidelă, imitare sau falsificare, prin alterarea unei piese autentice, spre a i se da o altă înfăţişare, cu o valoare nominală sau de colecţie sporită. De notat, de asemenea, definirea unor categorii de monede ca piese inventate, care nu au existat niciodată îh realitate şi emisiuni speciale, spre exemplu monedele bătute de diverse state fn zilele noastre, pentru finanţarea Olimpiadelor, emisiuni destinate exclusiv colecţionarilor, fără putere circulatorie. Să adăugăm că pe plan internaţional este în curs o acţiune hotărîtă pentru protejarea colecţionarilor de monede şi de medalii împo­ triva oricăror încercări de a li se înşela buna credinţă.

OCTAVIAN ILIESCU

253

www.mnir.ro CUPRINS

Pag. FLOBIAN GEORGESCU - Cu vînt înainte. V

A. NUMISMATICA / ' ZOLTAN SZEKELY - Teaaurui monetar de la Hilib,jud.Covasna.. 3 CABMEN MARIA PETOLESCU - Teaaurui de monede de tip Filip al LTJ-lee Arrhidaeus,descoperit la Optăşani, jud.Olt.... 11 JUDÏTA WINKLES - Constribuţii numismatice la istoria Daciei fh sec.I e.n...... 33 ERNEST OBEKLANDER-TÂRNOVEANU - Unele aspecte ale circu­ laţiei monetare din sons gurilor Dunării ih sec.al ΧΠ -lea. 51 PETRE DIACONU - Contribuţii la cunoaşterea monedelor lui loen Terţei, despotul Tării Dristrei 73 CONSTANŢA STIRBU - Valori româneşti păstrate fh museele din străinătate - un te saur de la Petru Muşat 77 OCTAVIAN ILIESCU - Moneda divitùonaru emisă de Petru Muşat.. 87 ANA MARIA VEL TER - Cfteve probleme de numismatică româ­ nească - monedele atribuite lui Nicolee Bedwiia* 93 PARASCHIVA STANCU,GEORGE TROHANI - Un tezaur monetar de la Sftrsitul see.al XVZKWee dssaeeej.it fit eeotene Do bra, jud. Dîmboviţa-. 117 MARIA COJOCARESCU - O monedă austriacă din 1825 contra- marcată cu stema Moldovei şi a Tării Româneşti...... 121 CORNELIU BEDA - Descoperiri monetare antice şi bizantine în jud. Teleorman. 127 CONSTANTA STIRBU - Documente inedite din sec.al XLX-lea privind unele descoperiri monetare 149 OCTAVIAN DL.IESCU - Preocupări de numismatică îh activitatea lui V. A.Urechia 173 OCTAVIAN ILIESCU - Cu Drivire la un stater alexandrin fals.... 181

B. MEDALISTICĂ

DOINA CIOBANU - Cîteva medalii emise îh a doua jumătate a sec. al XIX-lea, decernate unor artişti români 1°5 LUCIA BIELTZ - Participarea României la expoziţii internaţio­ nale oglindită în medalii inedite din patrimoniul Muzeu­ lui de Istorie al R.S.Romania ,

255

www.mnir.ro CONSTANTA STIRBU, RODICA FAMFTL - Trei expoziţii inter­ naţionale de medalistică la Bucureşti...... 199

C. SIGILOGRAFIE

CRIS TIN A ANTON MANEA - Inele sigilare inedite din sec.XTV- XVTn aflate fh colecţia Muzeului de Istorie al R.S.Ro­ mânia...... ···.···...·...... ·.«.·»»...... 205 MARIA DOGARU - Sigilii săteşti din fostul comitat Arad 215

D. RECENZII

G.K.JENKINS, Monnaies grecques, Paria, 1972, 324 p. (Carmen Maria Petolescu).- HENRY SEYRJG, Trésors du Lerant anciens et nouveaux. Institut français d'archéologie de Beyrouth.Biblio­ thèque archéologique et historique, t.XCIV, Librairie orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1973 (Bucur Mitrea).- EUGEN CHIR TLA si VA SILE LUCACEL, Tezaurul de le Petrindu. (Contribuţii la cro­ nologia tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos-Heracles),fh Acte Musei Porolissensis, 3, 1979 (Bucur Mitrea).-*** GREEK Numis­ matics and Archaelogy. Essays in Honor of Margaret Thompson. Edited by Otto Merkholm end Nancy M.Waggoner, Wetteren,Belgia, 1979 (Bucur Mitrea).- V.MTHAILESCU-BIRLIBA, I. MITRE A, Te­ zaurul de le Măgura (Bacău), 1977.. fh seria Bibliotbece Cerpicae, I, Muzeul judeţean de istorie şi artă Bacău (Iudite Winkler). - *** TRESORS MONETAIRES, t. I, Bibliothèque Nationale,Paris,Ί979, (Bucur Mitrea).-PETER WISTH (MQnchen), Des Ende der romisch- by zant mise hen GoMwHhrung, fh "Jahrbuch fur Numismatik und Geldgeschichte", 25, 1975 (Octavian Die se u).- S.BEND ALL şi P.J. DONALD, The Billon Trachea of Michael VTH Paleologos 1258-1282, A.H.Baldwin et Sons Ltd., Londra, 1974 (Bucur Mitrea). - ELYTRA E. şi VLADIMIR C LAIN-STEFANELLI, Monnaies européennes et monnaies coloniales américaines entre 1450 et 1789, Bibliothèques des Arts, Paris, Imprimeria Herting & Co. AG, Bienne, Elveţia, 1978 (Constanţa Stir bu).-A. DELMONTE, Le Benelux d'Argent, Jacques Schulman N.V., Amsterdam, 1976; A.DELMONTE Sup­ plément au Benelux d'Argent, Jacques Schulman B.V.,Amsterdam, 1975 (Florin Serbênescu).- *** HAMBURGER BEFTRAGE ZUR NUMISMATIK",,Heft 24/26, 1970/72 (Robert Păiuşan).-***'NU- MIZMATDCAI KQZLONY", LXXVI-LXXVn, 1977-1978 (ludita Winkler). -A. A. NUDELMAN, Topo grafiia kladov i nahodok edinicinfh monet (Arheologhiceskaia karta Moldevskoi SSR, vfpusk 8), Edit. "Ştiinţa", Chişinău,J976 (Octavian Iliescu).-EDUARD DREHER, WERNER ΚΑΝΕΓΝ, Der gesetzliche Schutz der MUnzen und Mé• dailleη , MUnzgesetz mit den einsehlăgigen Bestimmungen, E^t. Egon Beckenbauer, MUnchen, 1975 (Octavian Iliescu) 231

256

www.mnir.ro SOMMAIRE

Page F LOF. LAN GEORGESCU - Avant propos V

A. NUMISMATIQUE

ZOLTAN SZEKELY - Le dépôt de Hilib, dép.de CoTasna 3 CARMEN MARIA PETOLESCU - Le trésor monnaies du type Philippe ΓΠ Arrhidée découvert à Optăşani,dép.d'Oh.. 11 JUD IT A WTNKLER - Contributions numismatiques ă l'histoire de la Dacie au Ier siècle n.è ...... 33 ERNEST OBERLANDER-TARNOVEANU - Certains aspects de la circulation monétaire dans la sone des Bouches du Danube au XIIe siècle · 51 PETRE DIACONU - Contributions à la connaissance des monnaies de Jean Terter, despote de Dristra...... 73 CONSTANTA STIRBU - Valeurs roumaines conservées dans les musées de 1 ' étranger - un trésor de Pierre Muşat...... 77 OCTAVIAN ILIESCU - Monnaie divisionnaire émise par Pierre Muşat ;...· 87 ANA MARIA VELTER - Quelques problèmes de numismatique roumaine. Les monnaies attribuiées k Klaus von Redwitz. 93 PARASCHTVA STANCU,GEORGE TROHANI - Un trésor moné• taire de la fin du XVIU erne siècle découvert à Do bra, dép.de Dîmboviţa 117 MARIA COJOCARESCU - Une monnaie autrichienne de 1825 contremarquée avec les armoiries de la Moldavie et de la Valachie ...... ·...·...··· CORNELIU BEDA - Découvertes monétaires antiques et byzantines dans le département de Teleorman. 127 CONSTANTA STIRBU - Documents indédits du XIXe siècle concernant quelques découvertes monétaires...... 149 OCTAVIAN ILIESCU - Préoccupations de numismatique dans l'activité de V, A. Urechea 173 OCTAVIAN LLTESCU - A propos d'un statère alexandrin faux.... 181

B. SCIENCE DES MEDAILLES DOINA ClOBANU - Quelques médailles émises pendant la seuxième moitié du XIXe siècle, décernées a certains artistes

258 www.mnir.ro roumains 185 LUCIA BIELTZ - La participation de la Roumanie k certaines expositions internationales reflétée dans les médail• les inédites qui se trouvent dans le patrimoine du Musée d'histoire de la R.S. de Roumanie 191 CONSTANTA STIRBU, RODICA PAMFIL - Trois expositions internationales de médailles k Bucarest...... 199

C. SIGILLOGRAPHIE

CRISTINA ANTON MANEA - Des bagues sigillaires inédites dans les collections du Musée d'histoire de la R.S.de Rou• manie .* 205 MARIA DOGARU - Sceaux villageois de l'ex-comitat d ' Arad 215

D. COMPTES RENDUS

G.K.JENKINS, Monnaies grecques, Paris, 1972 (Carmen Maria Petolescu).- HENRY SEYRIG, Trésors du Levant anciens et nouveaux. Institut français d'archéologie de Beyrouth. Biblio• thèque archéologique et historique, t, XCTV, Librairie orien• taliste Paul Geuthner, Paris, 1973 (Bucur Mitrea).- EUGEN CHIRILA et VASILE LUCACEL, Tezaurul de la Petrindu (Con• tribuţii la cronologia tetradrahmelor thasiene de tip Dionysos- Heracles), en Acta Musei Porolissensis, 3, 1979 (Bucur Mitrea).- *** GREEK Numismatics and Archaeology. Essays in Honor of Margaret Thompson. Edited by Otto M^rkholm and Nancy M. Wag­ goner, Wetteren, Belgique, 1979 (Bucur Mitrea).-V.MIHAILESCU- BIRLIBA, I.MITREA, Tezaurul de la Măgura (Bacău), 1977, dans la série Bibliotheca Carpica, I, Le Musée départemental d'histoire et d'art de Bacău (ludita Winkler).- *** TRESORS MONETAIRES, t, I, Bibliothèque Nationale, Paris, 1979 (Bucur Mitrea).-PETER WIRTH (MUnchen), Das Ende der rUmisch-byzantinischen Gold- wahrung, en "Jahrbuch flir Numismatik und Geldgeschichte", 25, 1975 (Octavian Iliescu).-S. BEND ALL et P. J.DONALD, The Billon Trachea of Michael VIII Paleologos 1258-1282, A.H.Baldwin et Sons Ltd., Londres, 1974 (Bucur Mitrea).-ELVIRA Ε. şi VLADI­ MIR CLAIN STEFANELLI, Monnaies européennes et monnaies co­ loniales américaines entre 1450 et 1789, Bibliothèques des Arts, Paris, Imprimerie Herting & Co. AG, Bienne, Suisse, 1978 (Constanţa Stirbu).- A.DELMONTE, Le Benelux d'Argent, Jacques Schulman NIV., Amsterdam, 1967; A.DELMONTE, Supplément au Benelux d'Argent, Jacques Schulman, B.V., Amsterdam, 1975 (Florin Serbănescu).-**»"HAMBURGER BEIT RAGE ZUR NUMIS- MATIK", Heft 24/26, 1970/72 (Robert Păiuşan).-*** "NUMIZMA- TIXAI KOZLONY» , LXXVI-LXXVD, 1977-1978 (ludita Winkler. -

259 www.mnir.ro A. A.NUDELMAN, Topografii* kladov i nabodok edinirinfh mo net (Arheologhiceskaia karta Moldavskoi SSB, vipusk 8), Editions '•La sience", Kichinev, 1976 (Octavian Iliescu).-EDUARD DREHNER, WERNER KANEIN, Der gesetzlicbe Schutz der MUnsen und MedaiUen, Munzgesetz mit den einschlBgigen Bestimmungen, Edit. Egon Becken- bauer, MUnchen, 1975 (Octavian Diescu) 231

260

www.mnir.ro CONTENTS

Page FLOR1AN GEORGESCU - Foreword V

A. NUMISMATICS

ZOLTAN SZEKELY - The Hoard from Hilib, Covasna County,... 3 CARMEN MARIA PETOLESCU -The Hoard of Coins of the type Philip ΧΓΠ Arrhidaeus, found at Optăşani,Olt County... 11 JUDITA WINKLER - Numismatic Contributions to the History of Dacia in the First Century A.D..... * 33 ERNEST OBERLANDER-TARNOVEANU - Aspects pf Monetary Circulation at Danube Mouths in the Twelfth Century... 51 PETRE DIACONU - Contributions to the Knowledge of the Coins of loan Terter, the Tyrant of Ţara Dristrei 73 CONSTANTA STIRBU - Romanian Valuables Existing in Museums Abroad - A Hoard From Petru Muşat 77 OCTAVIAN LLIESCU - The Change Issued by Petru Muşat 87 : ANA MARIA VELTER - Problems of Romanian Numismatics - The Coins Assigned to Nicolae Redwitz 93 PARASCHTVA STANCU, GEORGE TROHANI - A Hoard Dating From Late Eighteen Century Found in Do bra Village, Dîmboviţa County 117 MARIA COJOCARESCU - An Austrian Coin From 1825 Having on its Revers the Arms of Moldavia and Tara Românească. 121 CORNELIU BEDA - Ancient and Byzantine Monetary Finds in Teleorman County 127 : CONSTANTA STLRBU- Unpublished documents From the Nineteenth Century Referring to Some Monetary Finds 149 OCTAVIAN LLLESCU - V.A.Urechia and His Numismatic Concerns 173 OCTAVIAN ILIESCU - In Connection to a False Alexandrine Stater 181

B. SCIENCE OF MEDALS

DOINA CIOBANU - Several Medals Issued in the Second Part of the 19 Century Awarded to Romanian Artists 185 LUCIA BJELTZ - Romania's Participations to International Exhibitions Reflected in Unpublished Medals Existing in

261

www.mnir.ro the Patrimony of the Museum of History of the Socialist Republic of Romania CONSTANTA STIRBU,RODICA PAMFIL - Three International Exhibitions of Medals in Bucharest .

C. SIGILLOGRAPHY

CRISTINA ANTON MANEA - Unpublished Seal Rings From the Fourteenth-Eighteenth Century, Existing in the Collection of the Museum of History of the Socialist Republic of Romania...... ·....··········· MARIA DOGARU - Village Seal in the Former County of Arad....

D. RE VIEWS

G.K.JENKINS, Monnaies grecques, Paris, 1972 (Carmen Maria Petolescu). - HENRY SEYRIG, Trésors du Levant anciens et nou• veaux. Institut français d'archéologie de Beyrouth, Bibliothèque arheologique et historique, t.XCTV, Librairie orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1973 (Bucur Mitrea).- EUGEN CHIRILA şi VA- SILE LUCACEL, The Hoard from Petrindu (Contributions to the Chronology of Thasiene Tetradrahms of the Dionysos-Heracles Type), in Acta Musei Porolissensis, 3, 1979 (Bucur Mitrea).- **"* GREEK Numismatics and Archaeology, Essays in Honor of Margaret Thompson. Edited by Otto M^rkholm and Nancy M.Wag­ goner, Wettern, Belgia, 1979 (Bucur Mitrea).- V. MIHAILESCU- BIRLIBA, I.MITREA, The Hoard from Măgura (Bacău), 1977, in the series Bibliotheca Carpicae, I, the County Museum of History and Art, Bacău (ludita Winkler). - *** TRESORS MONETAIRES, t, I, Bibliothèque Nationale, Paris, 1979 (Bucur Mitrea).-PETER WIRTH (MUnchen), Das Ende der rOmisch-byzantinischen Goldwah- rung, in "Jahrbuch fur Numismatik und Geldgeschichte" ,25,1975, (Octavian Iliescu).- S.BEND ALL and P.J.DONALD, The Billon Trachea of Michael VUI Paleologos 1258-1282, A.H.Baldwin et Sons Ltd., London, 1974 (Bucur Mitrea).- ELVIRA E. and VLA• DIMIR CLAIN-STEFANELLI, Monnaies européennes et monnaies coloniales américaines entre 1450 et 1789, Bibliothèques des Arts, Paris, Imprimerie Herting & Co. AG. Bienne, Elveţia, 1978 (Constanţa Ştirbu).- A.DELMONTE, Le Benelux d'Argent,Jacques Schulman N.V., Amsterdam, 1967; A.DELMONTE, Supplement au Benelux d'Argent Jacques Schulman, B.V., Amsterdam, 1975 (Florin Serbănescu).-*** "HAMBURGER BEIT RAGE ZUR NUMIS- MATIK" ţ Heft 24/26, 1970/72 (Robert Păiuşan). -*** NUMIIMA- TIKAI KÔZLONY" , LXXVI-LXXVU, 1977-1978, edited by "A.Ma­ gyar Numizmatikai Târsulat", Budapest, 1978 (ludita Winkler).- A.A. NUDELMAN, Topografiia kladov i nahodok edinicinfh monet

262

www.mnir.ro (Axfaeologhiceskaia karta Moldarskoi SSR, vfpusk 8), Edit."Ştiinţa" Chişinău, 1976 (Octavian niescu).-EDUARD DREHER, WERNER K ANE EN, Der gesetzliche Schutz der MUnzen und Med ailleη , MUnz- gesetz mit den einechlagigen Bestimmungen, Edit. Egoη Becken- bauer, MUnchen, 1975 (Octavian Diescu)..

263

www.mnir.ro 16 Lzi www.mnir.ro www.mnir.ro