Republica Moldova La Răscruce De Lumi Josette Durrieu (N

Republica Moldova la răscruce de lumi Josette Durrieu (n. 20 martie 1937, la Mazères-de-Neste, Hautes- Pyrénées) este o femeie politică franceză, membră a Partidului Socialist, membră a Senatului francez între 1992 şi 2017, membră a delegației franceze din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și a Adunării Uniunii Europene, raportoare pentru Republica Moldova în anii 1993-2011, preşedintă a grupului de prietenie Franţa-Moldova din Senatul francez.

Florent Parmentier (n. 15 iulie 1980, la Saint-Dizier, Haute- Marne), doctor în ştiinţe politice, universitar francez, secretar general al CEVIPOF, Centre de recherches politiques de Sciences Po, şi cerce- tător-asociat în geopolitică la HEC. Cărţi publicate: L’empire au miroir. Stratégies de puissance aux Etats-Unis et en Russie, Genève, Droz, 2007 (traducere în română: Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în Sta- tele Unite şi Rusia, Cartier, 2008); Moldavie. Les atouts de la francophonie, Paris, Non Lieu, 2010; Les chemins de l’Etat de droit. La voie étroite des pays entre Europe et Russie, Paris, Presses de Sciences Po, 2014; La révolution du pilotage des données de santé. Enjeux juridiques, éthiques et managériaux, Bordeaux, LEH, 2019; La Moldavie à la croisée des mondes (în colaborare cu Josette Durrieu), Paris, Non Lieu, 2019. Josette Durrieu, Florent Parmentier

Republica Moldova la răscruce de lumi

Prefață de Jean-Pierre Raffarin

Postfeţe de Jean-Pierre Chevènement şi Catherine Lalumière

Traducere din franceză de Florin Milian

istoric CARTIER Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012. Tel./fax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 01 95. E-mail: [email protected] Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucureşti. Tel/fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md cartier.md

Cărţile Cartier pot fi procurate online pe shop.cartier.md şi în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova. Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble şi cartier.md

LIBRĂRIILE CARTIER Librăria din Centru, bd. Ştefan cel Mare, nr. 126, Chişinău. Tel./fax: 022 21 42 03. E-mail: [email protected] Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău. Tel.: 022 24 10 00. E-mail: [email protected] Librăria online, shop.cartier.md. Tel.: 068 555 579. E-mail: [email protected]

Comenzi CARTEA PRIN POŞTĂ CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 Bucureşti, România. Tel./fax: (021) 210.80.51. E-mail: [email protected] Taxele poştale sunt suportate de editură. Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colecția Cartier istoric este coordonată de Virgil Pâslariuc Editor: Gheorghe Erizanu Lector: Mariana Pagu Coperta: Vitalie Coroban Design/tehnoredactare: Marina Darii Prepress: Editura Cartier Tipărită la Bons Offices Josette Durrieu, Florent Parmentier La Moldavie à la croisée des mondes © Éditions Non Lieu – AAPM, 2019

Josette Durrieu, Florent Parmentier Republica Moldova la răscruce de lumi Ediția I, iulie 2021

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Durrieu, Josette. Republica Moldova la răscruce de lumi/ Josette Durrieu, Florent Parmentier; prefaţă de Jean-Pierre Raffarin; postfeţe de Jean-Pierre Chevènement şi Catheterine Lalumière; traducere din franceză de Florin Milian. – Chişinău: Cartier, 2021 (Tipogr. "Bons Offices"). – 156 p. – (Cartier istoric/ colecție coordonată de Virgil Pâslariuc, ISBN 978-9975-79-902-7). Bibliogr.: p. 141-142. – Ind. de nume: p.: 147-152. – 500 ex. ISBN 978-9975-86-519-7. 94(478)+327 D 95 Feciorilor mei Jean-Philippe și Michel Durrieu și prietenelor lor Nepoților mei: Marie, Nicolas, Thaïs și Raphaël

Pentru Irina Parmentier, Maxime și Nathalie 6 Prefață de Jean-Pierre Raffarin, fost prim-ministru

Josette Durrieu și Florent Parmentier fac o muncă deosebit de utilă, punând la dispoziția unui cititor – sperăm, cel mai larg cu pu- tinţă – cartea lor despre Moldova, Moldova la răscruce de lumi. Moldova este ceea ce se cheamă, de obicei, o țară mică. Cu puțin peste 3 milioane de locuitori şi o capitală numită Chișinău, Moldova îi interesează, din păcate, pe prea puțini dintre concetățenii noștri. Fapt regretabil, pe care această carte încearcă să-l contrabalanseze, luptând cu ignoranța pe care noi, francezii, o mai afişăm cu privire la Moldova.

Situată între România și Ucraina, dar mai ales, între doi mari ve- cini – Rusia, sub a cărei tutelă s-a aflat în timpul Războiului Rece, și Uniunea Europeană, cu care a semnat un acord de asociere în 2014 –, Republica Moldova e trasă în toate părţile, dat fiind multiplele sale influențe legate de istoria, cultura, interesele sale economice și strategice. Franța, una dintre vocile diplomatice ale Uniunii Europene, are datoria morală să se intereseze de această tânără republică. Având în vedere interesul pe care rușii îl manifestă pentru statele ex-sovietice, putem înțelege cu ușurință mizele esențiale pentru vii- torul Moldovei. Munca desfășurată de Josette Durrieu în Senat, în calitate de membru al delegației franceze din cadrul Adunării Parlamentare a Consi- liului Europei și al Adunării Uniunii Europene, îi permite Franței să se facă auzită și înțeleasă. Acest lucru contează pentru a înțelege mai bine provocările cu care se confruntă poporul moldovenesc.

7 Datorită contribuţiei lui Florent Parmentier, a cărui viziune co- rectă și analiză eficientă privind Europa de Est trebuie recunoscute, această carte ne oferă o înțelegere profundă a acestei țări atrăgătoare și francofile. Republica Moldova este într-adevăr un membru activ al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Această lucrare este despre diplomația parlamentară în acțiune într-un teritoriu în care ignoranța duce la strategii riscante, care constituie adesea factori de tensiune. La răscruce de lumi, Republica Moldova nu trebuie să fie terenul de joacă și de influență al marilor puteri. Republica Moldova este puntea de legătură între Uniunea Eu- ropeană și Rusia, iar diplomația parlamentară activă desfășurată de Josette Durrieu întărește dialogul menit să evite conflictele inutile. În acest sens, am semnat, în februarie 2017, pe când eram președinte al Comitetului Senatului pentru Afacerile Externe și Forțele Arma- te, un parteneriat constructiv între Senatul francez și Senatul rus în urma unui raport elaborat de Josette Durrieu privind relațiile fran- co-ruse, „pentru a evita impasul”. Lucrarea de faţă consacrată Repu- blicii Moldova, dar și munca ce rezultă din ea fac parte din dorința noastră de dialog între doi actori europeni, Franța și Rusia. Pentru că impasul în care ar dori să ne pună unii politicieni nu trebuie să aibă drept teren de joc Europa de Est, nici implicit Republica Moldova.

Republica Moldova se află la răscrucea unor mari puteri și provocări Regiunea transnistriană este un butoi cu pulbere, unde ilegalitatea face legea. Această regiune autonomă, vorbitoare de limbă rusă, con- centrează toate ingredientele pentru un conflict – pentru moment, un conflict latent. Rușii sunt instalați acolo, având o prezenţă militară. Turcii sunt şi ei foarte interesați de această enclavă de pe malul stâng al râului Nistru. Situația ar putea degenera. Noi, europenii, fideli dia- logului și respectului, trebuie să evităm cu orice preț o nouă „Crimee”. Acesta e rolul ONG-ului meu „Lideri pentru Pace”, pe care l-am lan- sat în 2017 și care reunește aproape 30 de lideri internaționali, care

8 au avut responsabilități diplomatice. ONG-ul își propune să alerteze oamenii cu privire la crizele regionale și la consecințele acestora, care ar putea deveni globale. În cadrul unei diplomații oficiale, Uniunea Europeană are o res- ponsabilitate istorică. Ea trebuie să fie la înălțimea provocărilor pre- zentate aici de Josette Durrieu și Florent Parmentier. Uniunea Euro- peană a fost edificată pe ruinele războiului, cu un mesaj de pace, şi trebuie să se asigure că aceste tinere republici vecine urmează același drum în armonie cu istoria lor. Totodată, interesul este de ordin economic. Republica Moldova constituie subiectul unei lupte de influenţe între România, pe de o parte, reprezentând UE, și Rusia, pe de altă parte. Uniunea Euro- peană a semnat un Parteneriat Estic cu șase țări din această regiune: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Ucraina și Republica Mol- dova. Aşadar, Uniunea Europeană are un rol de jucat pentru a permite apariția unei economii legale în stare să asigure un viitor pentru Moldova, fără a compromite relațiile sale cu vecinii, fie că-i vorba de Rusia sau de alte puteri interesate de aceste teritorii în căutarea unui sprijin economic puternic.

În prim-plan e China. În 2009, în plină criză financiară, Bei- jingul i-a oferit Republicii Moldova un împrumut de un miliard de dolari, echivalentul a 10% din PIB-ul de atunci. China are o strategie ofensivă în ceea ce privește diplomația economică în raport cu anumite state europene, cum ar fi Grecia sau Portugalia. Republica Moldova reprezintă, la rându-i, un potențial important pentru chi- nezi: între Uniunea Europeană și Rusia, cu care se măsoară, China își trage pionii. Beijingul a stabilit relații cu toate țările Parteneriatu- lui Estic al Uniunii Europene (Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Bela- rus, Georgia, Republica Moldova). În Ucraina, de exemplu, China a manifestat deja un interes aparte pentru Odesa și portul său, poarta Republicii Moldovei la Marea Neagră, pe unde circulă resursele de materii prime, dar și armele. China mizează pe dezvoltarea economică și socială a Republicii Moldova: 10% din exporturile de vin moldovenești merg către China.

9 Astfel, Beijingul își întărește pozițiile. În 2019, întreprinderea chi- neză MCC International Incorporation Ltd intenționa să investească în Moldova în mai multe sectoare strategice: infrastructura rutieră, energiile regenerabile… Republica Moldova este în drept să se aștepte de la Uniunea Europeană la un suport la fel de consistent ca cel al chinezilor, care își apără interesele, dar care manifestă totodată un sprijin real și sincer pentru dezvoltarea acestei țări. Trebuie aşadar să urmăm exemplul Chinei, ţară care promovează o strategie bine cunoscută: parteneriatul „câștig-câștig”.

Lucrarea celor doi autori, interesul pe care îl manifestă ambii pentru această țară mică, dar măreaţă prin cultura și istoria ei, meri- tă toată atenția noastră. Acest lucru ne încurajează să înțelegem mai bine țările vecine, provocările cu care se vor confrunta, care vor fi și provocările noastre.

Republica Moldova se află la răscruce de lumi și provocări: diplomatice, geopolitice, economice. Franţa, care pretindem că are o influ- enţă regională, trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor noastre.

Din toate aceste motive, cartea redactată de Josette Durrieu şi Florent Parmentier – una clară, precisă și documentată în baza unei activităţi de ani de muncă diplomatică în Comitetul Senatului pentru Afacerile Externe și Forțele Armate – este deosebit de binevenită.

10 Introducere

Trecut prin labirinturile subterane misterioase, într-o atmosferă umedă și răcoroasă, un om își va sărbători ziua de naştere cu dem- nitate după o lungă călătorie… Această veche mină de piatră este pe cale să întâmpine un om puternic, căruia în curând i se va încredinţa un rol major în politica contemporană. El conduce cu o mână de fier o țară discreditată și, probabil, încă nu-și poate imagina cum să declare război țărilor vecine de care se simte aproape, reinvestind în Orientul Mijlociu sau amestecându-se în alegerile americane și europene câțiva ani mai târziu. Dar el menține o acoperire de plumb în Transnistria, o adevărată gaură neagră în care „sunt concentrate armele nucleare și chimice, dar și un arsenal convențional considerat unul dintre cele mai mari din lume, o putere de distrugere echiva- lentă a două Hiroshima…”.

Într-adevăr, la Cricova, în Republica Moldova, Vladimir Putin – căci despre el este vorba – își va sărbători cea de-a cincizecea ani- versare, pe 7 octombrie 2002, preferând-o orașului său natal Sankt Petersburg sau Moscovei. Dacă Summitul Comunității Statelor Inde pendente (reunind statele rezultate din Uniunea Sovietică, exceptând Țările Baltice) l-a adus în Moldova, anume aici, în aceste beciuri și în compania unor eminenți șefi de stat, Putin a dorit să-şi sărbătorească ziua de naştere. Putin în Moldova, chiar este un eveniment… Iubitor de vinuri bune, omul forte din Kremlin, ridicând paharul în mână, să fi avut oare, în acel moment, şi nişte gânduri ascunse? Dacă arta de a găsi ceea ce n-ai căutat se numește „serendipitate” – cu alte cuvinte, atunci când faci o descoperire din întâmplare –, cu siguranță e și cazul prezenței lui Vladimir Putin în aceste locuri.

11 Într-adevăr, vă puteți imagina omul pe care revista americană Forbes îl consideră, de mai mulţi ani, ca fiind cel mai puternic din lume, venind în Republica Moldova pentru a-şi sărbători semicentenarul? Această „serendipitate” îi caracterizează adesea pe vizitatorii fran- cezi, care descoperă Republica Moldova din întâmplare, întocmai ca autorii acestei cărți. Dar sunt mulți care revin pe aceste meleaguri. Și, în mod ciudat, se atașează de acest colțişor de pământ plin de paradoxuri, un atașament care uneori poate fi mai puternic decât cel al moldovenilor înșiși… Astfel de paradoxuri se află şi în centrul dezbaterilor privitoare la identitatea moldovenilor. Dacă ne uităm la o hartă a Europei și dacă desenăm un triunghi între Roma, Constantinopol și Moscova, descoperim un fapt surprin- zător: Republica Moldova se află în centrul celor „trei Rome” care au marcat istoria continentului de aproape douăzeci și opt de secole. Mai mult, aflându-se în centrul diferitelor presiuni, Moldova devine un barometru pentru relațiile dintre statele vest-europene și Rusia, la fel ca Luxemburgul altădată pentru relațiile dintre Germania și Franța. Cel mai mic membru fondator al Uniunii Europene, Luxemburgul a avut o istorie împărțită între regii Boemiei, Ţărilor de Jos, Spaniei, Franței, Belgiei și Germaniei. Independent în granițele sale actuale din 1839, Marele Ducat al Luxemburgului a fost construit știind să profite de buna înțelegere cu vecinii săi; nu a trebuit să „aleagă” între vecinii săi, Franța, Belgia sau Germania, a fost acceptat ca țară mul- tilingvă și europeană. Pradă ușoară într-un continent aflat în război, uneori considerat drept o țară „artificială” de către detractori, geloşi pe succesul său economic, Marele Ducat devine un facilitator al com- promisului pe timp de pace. Nu în ultimul rând, anume în Schengen, un oraș luxemburghez de doar 5.000 de locuitori, europenii au fost de acord să revină la o libertate pe care o pierduseră cu câteva decenii mai devreme, odată cu Marele Război: libertatea de a se deplasa în spaţiul european. Cu cei trei președinți ai Comisiei Europene (Gas- ton Thorn, Jacques Santer și Jean-Claude Juncker), Luxemburg este țara care a obținut acest post de cele mai multe ori. Graţie multiplelor sale rădăcini culturale, Republica Moldova ar putea deveni, pentru

12 continentul european, un astfel de barometru al reconcilierii dintre europeni și ruși, una dintre prioritățile geostrategice pentru ambele părți, în ciuda tuturor tensiunilor, neîncrederii și angoasei. Această lucrare intenționează să prezinte o imagine a Moldovei în tablouri succesive. Partea întâi constituie un eseu despre Moldo- va, văzut din diverse unghiuri, prin ochii unui geopolitician. Partea a doua se vrea o mărturie: mărturia unei senatoare, Josette Durrieu, care cunoaște în profunzime această țară, dat fiind că a elaborat mai multe rapoarte pentru Consiliul Europei pe durata a circa cincispre- zece ani. Partea a treia e redactată sub forma unui interviu şi propune o sinteză, dar şi o viziune pentru viitor, în ciuda a numeroase provocări cărora Moldova trebuie să le facă faţă. Credeți că Europa se oprește la granițele Uniunii Europene, con fundând astfel realitățile instituționale cu aspirațiile identitare? Con- sideraţi că Rusia nu știe decât să-şi folosească forța pentru a se im- pune în mediul său geopolitic, în dauna puterii sale de atracție? Vă închipuiţi că țările mici din Europa Centrală și de Est nu au nicio istorie demnă de acest nume, aflându-se la marginea unor evenimen- te majore? În calitate de barometru al relațiilor euro-ruse, Republica Moldova va avea cel puțin un merit: acela de a te face să priveşti cu alţi ochi Europa și Rusia.

Partea întâi

Eseu despre Moldova 16 Capitolul 1

Cum se ajunge în Moldova

Nu te porneşti nitam-nisam în Republica Moldova: această țară se numără printre statele care primesc cei mai puțini turiști din lume, la fel ca alte destinaţii exotice: Bangladesh, Belize sau Bhu- tan. Şi totuşi, dacă această țară rămâne o destinație necunoscută, se cuvine să observăm că mulți oameni cunoscuți s-au născut în- tre frontierele sale, de care sunt legaţi prin genealogie, și păstrează o legătură cu acest spațiu. Câteva exemple ce urmează dau o idee despre marea diversitate de istorii personale, traiectorii și destinații ale emigranților de origine moldovenească. Cifrele, dar şi literele, ne dau o idee pentru a înțelege Republica Moldova. Să începem cu cifrele. În 2015, remitențele de la migranți au reprezentat 26% din PIB-ul Republicii Moldova: fapt care plasa Moldova, la acest compartiment, pe primul loc din Europa și pe al cincilea din lume. Este o realitate atât de omniprezentă, încât se vor- beşte uneori despre „o țară Western Union” pentru a descrie Mol- dova. Cât despre litere, aceeași problemă a migrației constituie miza esențială pentru romanul sarcastic și strălucitor al lui Vladimir Lor- cenkov, autorul romanului Acolo unde curg râuri de lapte și miere. În această lucrare, locuitorii unui sat, Larga, se confruntă cu sfârşitul lumii lor mizerabile (alcool, certuri, viață monotonă): pământul in- grat pare să le aducă doar nenorociri locuitorilor. Singurul motiv al speranței: o Țară Promisă – și anume, Italia. Această Italie în care zeci de mii de moldoveni au migrat în ultimii ani, dorind să-şi facă o viață mai bună. Dacă o lupoaică turnată în bronz se află în fața Muzeului de Istorie din Chișinău, lucrul acesta se referă la Roma. Atașamentul față de Italia este în egală măsură mitic, istoric și ling- vistic: limba majoritară, româna, aparține familiei de limbi latine și se aseamănă foarte mult cu italiana. Totuşi, peninsula nu-i decât o

17 destinație printre multe altele pentru populația moldovenească, care privește atât spre Est, cât și spre Vest în căutarea mântuirii. Țară a emigrației, Moldova nu a format o diasporă la fel de pu- ternică ca alte naționalități din spațiul fost sovietic, precum armenii, georgienii sau ucrainenii de vest. Motivul este simplu: procesul de conștientizare a apartenenţei naționale a diasporei a început târ- ziu și este încă în plină dezbatere și astăzi. Cu alte cuvinte, atunci când familiile au părăsit Imperiul Rus înainte de 1917, indivizii au găsit comunități formate în jurul unor biserici ortodoxe, sinagogi, comunități lingvistice vorbitoare de limbă rusă sau română. Drept urmare, puțini emigranți au plecat să își asocieze comunitatea ima- ginară cu Moldova stricto sensu, care la acea vreme era doar o regiune administrativă a Imperiului Țarist. Anume acest punct trebuie clarificat cu prioritate, între răstur- nările Istoriei cu majusculă și numeroasele aventuri și traiectorii in- dividuale.

Moldova în „zona de reședință” Basarabia, apoi Moldova, a avut o comunitate evreiască nume- roasă, înainte ca aceasta să ia calea exilului în masă. Trebuie amintit faptul că, pe la 1900, comunitatea evreiască din Rusia, Polonia și Fin- landa, era cea mai importantă din lume, fiind de trei ori mai mare decât cea din SUA. Prezența evreiască în spațiul actual al Republicii Moldova a fost documentată de câteva secole, deoarece urme ale acesteia pot fi găsi- te până și în vechea Dacie din primul secol al erei noastre. În secolele XV-XVI, regiunea constituia o escală importantă pentru negustorii evrei între Constantinopol și Polonia, un drum care purta numele de via wallachiensis. Această regiune s-a aflat apoi în „zona de reședință”, unde evreii din Imperiul Rus erau închiși, care se extindea și asupra fostului Im- periu Polono-Lituanian (Polonia, Belarus, Ţările Baltice) și în Cri- meea (unde trăiau evreii vorbitori de limbă tătară, karaiții). Crearea

18 acestei zone administrative datează din 1791, când Imperiul Rus a început să aibă o prezență evreiască drept urmare a anexării de noi teritorii (dincolo de comunitățile istorice evreieşti din Georgia și Buhara). În practică, Basarabia s-a bucurat de un statut relativ autonom în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Restricțiile privitoare la populațiile evreiești erau mai puțin severe decât în alte părți ale imperiului. Problema statutului evreilor a făcut obiectul multor legi în deceniile care au urmat. Populația evreiască din acea epocă era prezentă nu numai într-un oraș cum ar fi Chișinăul, populat în mare parte de evrei (45,9% în 1897), ci și în mediul rural, în shtetels (sate), unde evreii practicau diferite meserii (cizmari, lăptari, cojocari etc.).

În memoria evreiască, Chișinăul poate evoca şi unele amintiri sinistre. Ca urmare a unei campanii ostile promovată de popularul cotidian de limbă rusă, Bessarabietz („Basarabeanul”), ziar susţinut de autoritățile ortodoxe și cel puțin tolerat de autoritățile politice, s-a accentuat antagonismul față de evrei. În martie 1903, la Chișinău, are loc unul dintre primele pogromuri moderne ale Rusiei țariste, ucigând 49 de persoane și rănind aproape 500, ducând la distrugerea a 700 de case și la jefuirea a 600 de magazine. Un al doilea masacru se întâmplă în octombrie 1905, şi face 19 morți și 56 de răniți. Pri- mul pogrom a atras atenția opiniei internaționale, astfel încât Statele Unite decid să inițieze sancțiuni împotriva Rusiei. Două mari figuri intelectuale și literare ale vremii, Lev Tolstoi și Maxim Gorki, au cri- ticat în acest sens acțiunile guvernului rus. În domeniul literar, o piesă de teatru semnată de Israel Zangwill, redactată în 1908, se inti- tulează Melting-pot, şi evocă soarta familiei Quixano, care emigrea- ză în Statele Unite după pogrom. Președintele american Theodore Roosevelt a asistat în persoană la premiera piesei, iar termenul de Melting-pot a intrat în limbajul comun pentru a desemna procesul de asimilare din Statele Unite. De fapt, mai multe mii de evrei au plecat atunci în exil, în timp ce alții organizează ligi de apărare. La acea vreme, țările spre care se îndreaptă evreii sunt: Franța, Statele Unite, Argentina și Canada.

19 Franța, a doua casă pentru basarabeni Dat fiind particularitatea dezvoltării sale demografice, Franța a primit numeroşi migranți începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, şi asta din cauza scăderii natalității comparativ cu alte țări europene. Nu a fost nevoie de mai mult ca Franța să-i întâmpine pe numeroşii askenazi, veniți parțial din Basarabia. Ca urmare a emancipării evreilor, decretată în timpul Revoluției Franceze de Adunarea Constituantă în 1791, și în ciuda unui antise- mitism exprimat în timpul afacerii Dreyfus din 1894, Franța constituie o destinație atractivă pentru mulți evrei năpăstuiţi de Imperiul Țarist. Ajunşi în Franţa, aceştia îşi organizează viața în jurul diferitelor asociații de varii orientări, sioniste sau comuniste, așa cum relatează Danièle Bruhman în lucrarea sa Exil bessarabien. Din rândurile acestei migrații provin unele nume mari, cum ar fi cel al fostului ministru al Justiţiei, Robert Badinter, ai cărui părinți sunt originari din Basarabia. Ajunşi în Franța în perioade diferite (mama sa, pe la 1907, după pogromurile de la Chișinău din 1905; tatăl său, la începutul anilor 1920), cei doi s-au întâlnit la un bal ba- sarabean din Paris, în anii care au urmat Primului Război Mondial. Provenind dintr-o familie de patrioți republicani convinși, abia mult mai târziu Robert Badinter a avut ocazia să revină oficial în țara părinților săi, cu ocazia uneia dintre ultimele sale misiuni Unicef vizând protecţia minorilor. Aceeaşi soartă au avut şi alte familii, bunăoară cea a actorului François Berléand, al cărui bunic patern, regizor, este originar din Chișinău, sau Sandrine Treiner, scriitoare, istoric și, din 2015, direc- toare France Culture. Printre băștinașii din Chișinău se numără şi pic- torii Antoine Irisse, de la școala fauvistă, şi Zwy Milshtein, Olga Olby, şi istoricul religiilor, orientalistul și indianistul Charles Malamoud, sau colecționarul de artă care a stat la originea Muzeului Maillol, Dia- na Vierny. Din cauza regimului de la Vichy, istoria acestor migranți a fost uneori tragică: este cazul rezistentului Joseph Stern din batalionul Eysses, împușcat în februarie 1944, dar şi al lui Fanny Beznos, scrii-