Dacia Literara
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
DACIA LITERARĂ Revistă de reconstituiri culturale Anul XXVII (serie nouă din 1990) Nr. 2 (141) / vară 2016 . Cartea migraţiilor. Obiecte în exil (II) CarteaCum ne migrațiilor.definesc obiectele? Obiecte Cum în exil evocă (II) ele specificitatea unui parcurs, unicitatea unei persoane? Ce spun ele despre apartenența noastră la un univers cultural, despre relația pe care o avem cu acesta – fie că e vorba de societatea de origine sau de cea de adopție? îi invită pePe termencei care lung au trăitnu se experiența păstrează decât mobilității obiectele să pescrie care despre le-ai pierdutrelația lor cu obiectele. În acest număr am reunit texte ale unor scriitori, eseiști, artiști, traducători și specialiști în artă care, odată cu deschiderea frontierelor și a oportunităților după 1989, s-auCristina specializat Simion în arta de a-și face bagajele. „ ”, spune Cătălin Pavel și alcătuieșterevoluției lista obiectelor sale „credincioase”, de luat în orice „călătorieMr Positively radicală”. Positive Dacă pentru Anca Fronescu obiectele sunt niște declarații de iubire, pentru ele au înțelepciunea de a nu deveni o povară. Florin Bican jubilează în fața succesului, pe piața cadourilor pentru străini, a române și colecționează întâlniri, precum cea cu , la San Francisco. Pentru cei stabiliți într-un alt orizont, precumCe săJozephina fac eu cu Komporaly, un brâu? noua Ei bine, scenografie nu fac nimic.a obiectelor E un aduseobiect dinpe culturacare nu de am origine reușit e săun îlmod înstrăinez cotidian și privat de a exersa multiculturalismul. Ștefania Kenley știe că țesutul viu nu e o calitate în sine a „țesăturii din fota primită în dar: privirea pe care o punem pe obiecte le ține” șiLe ne système ține în des viață. objets „ ”, mărturisește Gabriela Lupu și o dată cu ea ne amintim de axioma sociologului Jean Baudrillard: C’est là où, [l’objet] ne servant à rien, il sert profondément à quelque chose ( , Gallimard, 1968). Semne particulare în mitologia personală a celor care exersează mobilitatea, obiectele sunt ur- mele unui tezaur simbolic mult prea prețios dar care trece de orice vamă. ObiecteleCristina HERMEZIUsunt modul nostru de a ne lăsa priponiți de povești, singurele care contează, indiferent de orizont.Monica Obiectele SALVAN în exil îi transformă pe călători în spectaculoase cărți de povești ambulante. De citit. 3 Vă mai amintiți de criteriile care v-au ghi- dat, de alegerile pe care a trebuit să le faceți când v-ați pregătit bagajele la plecarea din România? Au rămas în amintirea Dvs. primele ca- douri pe care le-ați făcut cunoștințelor sau prietenilor din țara de destinație/ de adop- ție? Dar primele cadouri pe care le-ați pri- mit? Ce ați oferit la primele întoarceri în țară? Există un obiect care v-a însoțit un timp în migrație și căruia i-ați atribuit un rol spe- cial? Un obiect pe care l-ați pierdut și pe care îl regretați? Lucruri care v-au lipsit și pe care le puteați găsi doar în România? Ce alăturare de obiecte din locuința dum- neavoastră evocă cel mai bine o apartenență culturală multiplă, mobilitatea dumnea- voastră? (V-am fi recunoscători dacă ați ilus- tra răspunsurile cu una sau mai multe fotografii). 4 Florin BICAN (Germania) O dorinţă numită tramvai După ’89 am beneficiat, în sfârșit, de mult-visata de se cruceau vameșii, mai ales că de la un timp „libertate de mișcare”. Iar prima mea „mișcare” a fost dicționarele începuseră să fie disponibile și pe inter- să-mi îngrădesc această libertate cu mâna mea, ale- net, sau măcar pe CD. Dar eu ajunsesem dependent de gând să transport – în ambele sensuri – cantități exa- greutatea lor specifică, simțită consolator în poală și gerate de bagaje inutile. Nu plecam la drum fără cel în palme, și de profilul familiarbeing al cotoarelor the operative lor. word puțin două valize mari, un rucsac și o geantă de umăr În primii ani de mobilitate, cadourile transportate cât juma’ de valiză. în ambele sensuri erau și ele masive. În lipsă de alt- Cum am reușit să străbat Europa și să mai și ajung ceva, duceam la greu – „greu” până-n America – și-napoi – cu pietrele de moară le- – ceramici de Horezu – da’ de-adevăratelea, luate chiar gate de picioare asemenea popii din snoava cu Păcală, din cuptorul meșterului Vicșoreanu, care pe-atunci nu știu. Și nu mai știu nici ce-oi fi băgat în respectivele mai trăia. În rest, „artizanatul” la care aveam acces era sarsanale. Mie mi se părea că transport doar strictul kitchios – articole din lemn executate la strung și necesar, deși la întoarcere constatam că folosisem țesături trase la războiul mecanic – deși atractiv ca doar o mică parte din efectele vestimentare cu care greutate. Odată i-am dus unui scoțian un cimpoi ro- mă dotasem și cărora le adăugam, inevitabil, noi astfel mânesc. A fost foarte impresionat, dar n-a reușit să de efecte, procurate la fața locului. scoată din el niciun sunet. Efectele și accesoriile vestimentare nu cântăreau, Am încercat o vreme să ofer și discuri de vinil, în oricum, foarte mult față de cărțile cu care mă încărcam cea mai mare parte cu folclor românesc, editate îna- – era o perioadă când în România nu se găseau în li- inte de ’89. Dar pe unde mă duceam, lumea deja nu brării cărți străine și nici nu se puteau comanda. Așa mai avea pick-up-uri, iar cei care le păstraseră și le că mă aprovizionam din librăriile „de-afară” cu ope- scoteau de prin beciuri ca să facă onorurile discului rele complete ale unuia sau altuia, bașca ce-mi mai lua erau mai degrabă contrariați de țâpuriturile Fraților ochii prin anticariate și talciocuri. Petreuș. O singură dată am reușit să dau lovitura, cu Slavă Domnului, cumpăram doar cărți în limba en- „Tainicul vârtej” al lui Mircea Florian, care-mi plăcea gleză, pe care, odată aduse în România din Marea Bri- și mie. Destinatarul acestui cadou, un artist-fotograf tanie și Statele Unite, le-am cărat în Germania, unde din sudul Londrei, a fost atât de încântat încât și-a pus le-am și abandonat (cu excepția câtorva dicționare și discul la nesfârșit și l-a ascultat într-o beatitudine. Dar, a Bibliilor), alături de o bibliotecă întreagă ce-i drept, înainte de audiție, își sacrificase anemica achiziționată acolo, când, zece ani mai târziu, m-am plantă de cânepă din ghiveciul de pe pervaz și, după întors în România. ce-o perpelise puțin la lumânare, o fumase toată. Așa Un capitol aparte al cărților pe care le transportam că probabil ar fi reacționat cu același entuziasm și la îl constituie dicționarele. Și nu mă refer aici la Frații Petreuș… dicționare de buzunar… Făceam un trafic cu dicționare Singura situație în care am avut succes total cu un 5 produs (mai mult sau mai puțin) românesc, a fost feci de vie și medicamente, am adus tot ce dădea târ- când i-am dus unei prietene, curator la Victoria and gul. Albert Museum, o serie completă de afișe cu revoluția Fiul meu era principalul destinatar al cadourilor română. Acu’, ce-i drept, afișele fuseseră făcute de gra- cu care mă întorceam. După prima plecare, țin minte ficieni francezi în cadrul unui proiect finanțat de că i-am adus, printre altele, foarte multe banane. FNAC, da’ revoluția era a noastră. Prietena mea, țin N-am înțeles de ce la intrarea în țară vameșii m-au pri- minte, a fost în extaz la vederea lor, iar afișele, din câte vit cu milă – când plecasem, bananele încă lipseau de înțeleg, se află și azi în colecția muzeului. pe piață. La întoarcere am găsit însă piața inundată de Da! Imediat după ’90, revoluția română mergea banane și, colac peste pupăză, fiului meu nici nu-i plă- bine pe piața cadourilor pentru străinătate. În Statele cea acest fruct untos (și continuă să nu-i placă până în Unite, până și necunoscuții îmi făceau cinste în baruri ziua de azi). Pentru haine de fițe era prea mic, așa că când aflau că-s român și că am participat la „the revo- darul cu care mergeam la sigur erau jucăriile. Deși lution”. Recunosc însă că unii se cam dezumflau aflând uneori voluminoase, nici nu erau prea grele. Lego, că n-am împușcat pe nimeni. Păi ce revoluție mai e Playmobil, mașinuțe, avioane, action-figures, jocuri de aia? tot felul, microscoape, telescoape, instrumente muzi- În Anglia, în schimb,There’s mi-am a Revolution făcut mulți in Town prieteniThe cale, cărți, cărți, cărți – îi aduceam de toate, într-o fre- fericițiBucharest dăruindu-le Boogie broșuri artizanale cu cele două nezie. Iar el se bucura, ceea ce, normal, mă împingea serii de poemeThe University „revoluționare” Square pe Mine care Disaster le scrisesem la noi achiziții cu ocazia următoarei plecări. direct în engleză: ( Venind odată din Statele Unite n-am avut de lucru ), despre „evenimentele” din decem- și i-am luat copilului un „Western set” de jucărie – brie ’89 și – des- pușcă, pistoale, cartușieră și insignă de șerif. Așa, la pre cele din iunie ’90. caterincă. Dar, ghinion, caterinca n-a ținut la controlul Când a secat și sursa de inspirație revoluționară, de frontieră american. Când mi-au scanat geanta cu iar prietenii mei nu mai aveau loc de ceramică de arsenalul western pe aeroportul din New York, m-am Horezu pe pereți, am început să gătesc pentru ei. Erau trezit, într-o secundă, înconjurat de mai mulți gardieni convinși că, fiind român, le gătesc românește, dar blindați, care-mi și proptiseră pușcoacele (ale lor nu rețetele mele erau, de fapt, indiene la origine. Le adap- erau de jucărie!) în tâmplă. Nu exagerez niciun pic! tasem însă resurselor la care aveam acces înainte de Noroc că șeful lor, văzându-mă imobilizat (deși totul ’89, când învățasem să gătesc indienește, după ce mă se petrecuse atât de rapid că nici nu apucasem să mă convertisem la vegetarianism să le fac în sâc mobilizez), s-a relaxat și mi-a scos zâmbitor din comuniștilor.