UNIVERSITATEA DE ARTE „GEORGE ENESCU” IAŞI FACULTATEA DE INTERPRETARE, COMPOZIŢIE ŞI STUDII MUZICALE TEORETICE CENTRUL DE CERCETARE „ŞTIINŢA MUZICII” ARTES vol. 12 EDITURA ARTES 2012 CENTRUL DE CERCETARE „ŞTIINŢA MUZICII” Redactor şef: Prof. univ. dr. Laura Otilia Vasiliu Colegiul redacţional: Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi Conf. univ. dr. Victoria Melnic, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău (Republica Moldova) Prof. univ. dr. asoc. Maria Alexandru, Universitatea „Aristotle”, Thessaloniki, Grecia Prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti Echipa redacţională: Prof. univ. Liliana Gherman Lect. univ. dr. Gabriela Vlahopol Lect. univ. dr. Diana-Beatrice Andron Coperta: Bogdan Popa ISSN 1224-6646 © 2012 Editura Artes Str. Horia nr. 7-9, Iaşi, România Tel.: 0040-232.212.549 Fax: 0040-232.212.551 e-mail: [email protected] Drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Artes. Orice reproducere parţială sau integrală a textului sau exemplelor se pedepseşte conform legilor în vigoare. C U P R I N S A. Comunicări ştiinţifice prezentate la Simpozionul naţional de muzicologie – Identitate şi contextualitate stilistică în muzica românească, ediţia a V-a, 2011 Carmen Chelaru: Muzica românească în secolul 20: Cum? Unde? De ce? 7 Laura Vasiliu: Influenţa culturii muzicale central-europene asupra componisticii româneşti moderne. Studiu de caz: Pascal Bentoiu 23 Luminiţa Duţică: Pascal Bentoiu – Eminesciana III. „Concert pentru orchestră” sau disimularea unei simfonii? 35 Gheorghe Duţică: „Elogiul simetriei”. O viziune a compozitorului Remus Georgescu 47 Petruţa Coroiu: Muzica lui Aurel Stroe: „Dorul de cer” 67 Tatiana Oltean: Viziuni moderne asupra mitului lui Orfeu în cultura muzicală românească. Lira lui Orfeu de Tudor Feraru şi Orfeuridice de Şerban Marcu 73 Irina Zamfira Dănilă: Aspecte ale creaţiei liturgice contemporane din Republica Moldova – Liturghia de Vladimir Ciolac şi Imnele Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur de Teodor Zgureanu 85 B. Studii cu tematică diversă concepute în cadrul cercetării doctorale Brînduşa Tudor: Clasic şi romantic în Sonata în la minor op. 164 D 537 de Franz Schubert 105 Mariana Frăţilă: Curente şi tendinţe în muzica europeană din prima jumătate a secolului XX 117 Roxana-Luiza Moldovan: Valenţele unei naturi (a)tipice – Erik Satie 131 Daniela Doroşincă: Repere teoretice şi interpretative în Liturghia modală de Achim Stoia 147 Dorina Iuşcă: Starea de anxietate asociată interpretării muzicale în public 163 Prezentul volum cuprinde, pe de o parte, comunicări ştiinţifice prezentate la Simpozionul naţional de muzicologie desfăşurat sub genericul Identitate şi contextualitate stilistică în muzica românească (Ediţia a V-a Iaşi 2011) iar pe de altă parte lucrări cu tematică diversă elaborate în cadrul doctoranturii. Majoritatea autorilor sunt din Iaşi (Universitatea de Arte „George Enescu” sau Colegiul Naţional „Octav Băncilă”) dar au fost cuprinşi şi colaboratori din Bucureşti (Universitatea Naţională de Muzică), Cluj-Napoca (Academia de Muzică „Gheorghe Dima”), Braşov (Universitatea Transilvania – Facultatea de muzică) şi Constanţa (Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Arte). Menţionăm că revista apare în variantă bilingvă româno-engleză, traducerile fiind realizate prin grija autorilor. Precizăm totodată că, pentru a conferi unitate volumului, am folosit şi de această dată - ca şi în cazul celorlalte volume deja apărute - în redactarea notelor de subsol sau bibliografice indicaţiile oferite de lucrarea TEHNICA SCRIERII ACADEMICE semnată de Şerban C. Andronescu, apărută la Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti 1997. Muzica românească în secolul 20: Cum? Unde? De ce? Conf. univ. dr. Carmen Chelaru (Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi Facultatea de Interpretare muzicală) Rezumat Cultura muzicală românească există şi nu există în Europa. Între cauzele care îi reduc „vizibilitatea” se numără: volumul scăzut sau chiar lipsa informaţiilor; neintegrarea bazelor de date în circuitul internaţional de specialitate datorită lipsei de comunicare într-o limbă de circulaţie. Comparând genuri de muzică românească cu genuri similare din cultura europeană, constatăm o corespondenţă valorică şi de limbaj spontană şi independentă totodată. Remediu: lărgirea canalelor de comunicare în dublu sens. Cuvinte-cheie: muzică românească, Uniunea Compozitorilor, BBC, Schönberg, Verklärte Nacht, Enescu, Octuor Demersul de faţă nu e nou, nu e lung, nu constituie expresia vreunei frustrări, ci este o constatare, o sumă de argumente, de puncte de vedere. Cel dintâi punct de vedere De multă vreme – poate chiar dintotdeauna – s-au pus întrebări, mai simple sau mai complexe, privitoare la muzica românească, între care: unde se situează în secolele 20-21, pe harta culturală a Europei? La această întrebare nu se poate oferi un răspuns exhaustiv. Vom sugera prin urmare răspunsul prin trei exemple. Primul exemplu - pagina de internet a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, „for de importanţă naţională, a cărui menire constă în susţinerea şi promovarea valorilor artei sonore autohtone, precum şi în protejarea intereselor profesionale, morale, sociale şi materiale ale membrilor săi”1 – ca să cităm din textul semnat de preşedintele actual, compozitorul Adrian Iorgulescu. Nu vom reda aici in extenso şi nici nu vom comenta justeţea ori valoarea – incontestabile, în opinia noastră – a textelor ce însoţesc site-ul în chestiune - ne referim la textele semnate de Adrian Iorgulescu, Valentina Sandu-Dediu şi Constantin Secară. Ceea ce intenţionăm este să ne aşezăm în postura unui muzician străin, aflat în căutare de repertoriu nou, de noi teritorii de cercetare, de bibliografie, de informaţii biografice şi stilistice privind muzica şi muzicienii 1 http://www.ucmr.org.ro/ 13.02.2012 7 români. Ei bine, toate acestea nu se pot face! De ce? Pentru că această ramură a site-ului nu are versiune într-o limbă oficială europeană. Cum se poate remedia acest neajuns? Nu, nu credem că banii constituie răspunsul! Iniţiativa şi perseverenţa considerăm că reprezintă soluţia şi anume: Dacă fiecare autor de muzică, dacă fiecare cercetător, atunci când elaborează texte analitice şi comentarii privitoare la propriile creaţii ori la compozitori şi creaţii muzicale româneşti ar depune prezentarea compoziţiei ori a textului muzicologic concomitent în limba maternă şi în (să zicem) limba engleză, pe hârtie şi electronic – iată un imens volum de bani, timp şi efort scutite! Condiţia ar fi crearea unei baze de date pe internet accesibilă tuturor celor interesaţi – un fel de WikiROmusica de exemplu (nu ţinem neapărat la această denumire, e doar o sugestie!). Dar o asemenea enciclopedie ar trebui să fie administrată de profesioniştii UCMR, în general de profesioniştii muzicii româneşti. Şi dacă un asemenea proiect întârzie să apară „la centru”, de ce nu ar fi iniţiat de o instituţie universitară de specialitate? Apropo: ştiaţi că s-a iniţiat un proiect în acest sens? Este vorba despre Muzică Wiki sau MusicWiki2. Pe pagina principală, site-ul are textul următor, desigur în limba română: „Acest wiki doreşte să devină o enciclopedie vastă, despre Muzică. Vrem ca acest proiect să vină în ajutorul tuturor. Dacă acest proiect va avea succes, ne propunem să îl traducem în limba engleză pentru informarea străinilor!” [s.n.] Site-ul conţine pînă în prezent doar 7 articole, între care unul despre… Michael Jackson, de 40 cuvinte! Care este grupul-ţintă al unei asemenea pagini electronice? Ce „succes” poate avea ea într-o atare situaţie? No comment! Al doilea exemplu: De curând am aflat de existenţa unui site intitulat Enciclopedia României. Pagina principală arată astfel: 2 http://ro.muzica.wikia.com/wiki/Pagina_principal%C4%83 8 Nici aici nu există vreo tentativă de deschidere spre lume: doar limba română! Vorba poetului: Trăind în cercul nostru strâmt…3. Am avut desigur curiozitatea să ştim ce compozitori români apar (deocamdată) în această enciclopedie4: Ar mai fi nevoie de comentarii? Nu credem! Al treilea exemplu îl constituie pagina de internet a unui post de radio aparţinător companiei BBC. Nu e nevoie să justificăm această alegere, precum şi locul companiei britanice în mass-media internaţională actuală. Curiozitatea ne- a împins să aflăm cum percepe Radio BBC – şi, prin aceasta, cum oferă mai departe auditorilor săi – muzica românească şi pe creatorii ei. Şi iată ce-am aflat: Căutând cuvinte-cheie precum Romanian Composers şi Romanian Musicians am optat pentru una din primele adrese electronice apărute, Canalul 3 Radio BBC, Discografie românească (Romania: Discography) cu o listă de înregistrări pe CD5. Înregistrările conţin exclusiv folclor şi sunt grupate pe principalele zone de cultură din ţara noastră – Transylvania, Wallachia & Moldavia. Pagina cuprinde de asemenea înregistrări recomandate de ofertanţi, precum şi sumare informaţii despre muzică şi interpreţi. 3 „Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul ?/ Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor şi rece” (Eminescu, Luceafărul) 4 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Enciclopedia_Rom%C3%A2niei 10.11.2011 5 http://www.bbc.co.uk/radio3/world/guideromaniad.shtml 13.02.2012 9 După cum se poate vedea mai sus, există o listă de abrevieri şi un dicţionar, cu ajutorul căruia un necunoscător se poate considera îndrumat spre ceea ce este reprezentativ şi valoros în concepţia ofertanţilor. Dicţionarul împarte muzica în două zone – cea din