Diversitate Lingvisticǎ și Dialog Intercultural Limbǎ,Culturǎ, Istorie și Civilizație Româneascǎ Editorial Culturǎ Tradiții romậnești Artǎ Poezie Asociații romậnești Evenimente Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi peste mări... Patria nu este pământul pe care trăim din întâmplare.” (Barbu Delavrancea ) . Revista ORIENT ROMȂNESC are drept obiectiv principal pǎstrarea și promovarea patrimoniului cultural național, ȋn vederea afirmǎrii spiritualitǎții romậnești ȋn regiunea Orientului Mijlociu. Promovarea culturii romậnești ȋn acest spațiu geografic este importantǎ și necesarǎ pentru a face cunoscutǎ unicitatea și diversitatea valorilor transmise de cultura și civilizația noastrǎ . Revista este un spațiu virtual de întâlnire a românilor de pretutindeni cu limba maternă, cu arta, cu tradițiile, cu moștenirea lor etnică sau cu orice alte valori culturale care le-ar putea oferi un minim sens de apartenență la România. Revista ORIENT ROMȂNESC promoveazǎ dialogul intercultural și educația, schimburile de idei și valori ȋntre culturi. CULTURA ȘI TRADIȚIILE - CARTEA DE IDENTITATE A UNUI POPOR Caseta redacționalǎ: Redactor șef : Anca Cheaito (Liban) Redactori: Mirela Pintilie Jaber (Liban) Diana Cǎlin(Liban) Valeria Georgiana Nabbout (Liban) Dr. Ali Cheaito (Romậnia) Machetare computerizatǎ/ Graficǎ și design : Maha Abou Abdo El Halabi (Liban) Editor on line: Diana Cǎlin (Liban) Anca Cheaito (Liban) “ORIENT ROMȂNESC” on line: www.orientromanesc.ro Webdesign: Diana Cǎlin - Liban Contact: Tel: +961 76 610072 Email: [email protected], [email protected] Publisher: Georges Farah - Middle East Printing Press Email: [email protected] Tel: +961 3388359 Aceastǎ revistǎ a fost tipǎritǎ cu sprijinul Departamentul Romậnilor de Pretutindeni www.dprp.gov.ro Asociația Romậnia Levant ORIENT ROMȂNESC www.orientromanesc.ro atenți, mai apropiați, sǎ sperǎm, sǎ o luǎm de LA PORȚILE VERII capǎt, sǎ muncim mai conștienți, sǎ ȋnțelegem mai profund oamenii și lumea din care facem Sunt multe de fǎcut ȋn lumea asta- Constantin parte. L-am recitit pe Camus, am fǎcut și Noica turneul filosofilor,am ajuns pậnǎ la Hypatia din Alexandria, am pornit ȋntr-o cǎlǎtorie spiritualǎ Am avut o primǎvarǎ neatinsǎ dar pe care ȋn jurul lumii,cǎutậnd liniștea sufleteascǎ și cred totuși am simțit-o mai atent și mai profund cǎ toți am ajuns la o filosofie a resemnǎrii, ȋn datoritǎ experienței trǎite. A sǎpat adậnc ȋn care senina mulțumire de a fi, de a te bucura de inimile și conștiința noastrǎ, și parcǎ am ȋnceput ce ai,a te bucura de natura care te ȋnconjoarǎ, sǎ credem mai mult ȋn naturǎ și ȋn liniște, ne-a este superioarǎ oricǎrei fericiri de a avea. arǎtat cật suntem de egali, cật suntem de fragili, cǎ nu suntem acei stǎpậni supremi care Unii poate, stậnd sǎptǎmậni ȋntorși spre ne-am crezut. Am trecut prin portalul primăverii ei ȋnsǎși, rupți de contactul cu ceilalți, s-au dorind o schimbare, risipind gândurile în fața confruntat cu melancolia, cu singurǎtatea, miilor de stele, am rătăcit prin gânduri vechi, constrậnși fiind sǎ priveascǎ realitatea prin îndoieli întortocheate, prin prea tậrziuri socialǎ imediatǎ de la distanțǎ, avậnd de neocolit. Lumina lunii și-a călăuzit pașii sentimentul de teamǎ, angoasǎ, singurǎtate, către neliniștea din noi, risipindu-și contururile marginalizare,nesiguranțǎ. Pentru cǎ toți am săpate în nopți de nesomn, ademenindu-ne avut impresia cǎ nimic din ceea ce ni se pǎrea într-un timp netrǎit încă, dar pe care-l așteptam sigur ȋn lume nu mai este valabil. Distanța socialǎ eliberați de umbrele durerilor vechi... A fost un impusǎ am ȋnțeles-o ca necesitate, dar nimeni moment prielnic pentru a ne regăsi. Pentru a nu a considerat-o naturalǎ. A fost ca o pierdere evalua corect cine suntem cu adevărat. Pentru a libertǎții și pierdere a contactului cu celǎlalt. a învăța că, înainte de a cere ceva, ar trebui Ne-am dorit toți sǎ ne regǎsim normalitatea și să poți oferi. Înainte de a aștepta bucurie din partea celorlalți, ar fi minunat dacă ai ști să dăruiești ceea ce aștepți de la alții. Am privit în jurul nostru și am descoperit o lume, unde tot ce ni se păruse banal, cândva, a devenit o cascadă de bucurii, a căror căldură ne-a dat senzația acelui ceva pierdut care dorim sǎ-l regăsim! Se mai întâmplă să crezi că nimic important nu ți se mai poate întâmpla, că știi tot ce trebuia să știi, că ai cunoscut suficient de mulți oameni, că nu mai există loc pentru nimic nou. Și uite cǎ a venit o zi când toate falsele noastre convingeri se năruie brusc și când am ȋnceput sǎ înțelegem că nimic nu este încremenit pe veci, că viața înseamnă mai mult decât reguli stricte și că, atâta vreme cât trăim într-un spațiu viu, nimic nu stă pe loc, totul este ȋn continuă mișcare. Cu toții am experimentat aceleași senzații și emoții umane care sunt universale. Doar cu mici diferențe individuale, emoțiile sunt trăite și înțelese în mod egal de toată lumea. Ne-am dat seama că tema fericirii a suportat metamorfoze considerabile, chiar dacǎ, din totdeauna nu s-a cristalizat într-un concept unanim acceptat și convingător, fiecare individ avậnd propria zugrăvire mentală despre fericire, propria credință despre ea. Am fost cu toții prizonieri ai propriei cǎutǎri. Dar ne-a mai ȋnvǎțat sǎ fim mai Orient Romanesc 3 echilibrul ȋntr-o lume care parcǎ s-a oprit ȋn loc. conștientizǎm importanța impactului cultural Dar, ca ȋn orice situație, existǎ și o parte bunǎ, asupra psihicului nostru, importanțǎ vitalǎ, care o lecție de ȋnvǎțat, ne-am trezit toți elevi ȋntr-o nu este lux, ci necesitate. Cultura sǎdește și clasǎ mare, cu un examen neașteptat ȋn fațǎ, cu cultivǎ psihicul uman, ea este cea care creeazǎ ȋntrebǎri la care fiecare a ȋnceput sǎ rǎspundǎ valori și simboluri, este cea care ne ajutǎ sǎ cum poate mai bine. Un examen unde am fost simțim esența vieții. Ne oferǎ sentimentul nevoiți sǎ ne analizǎm pentru a clarifica ce de apartenențǎ la cele mai diverse valori ȋnseamnǎ pentru noi realitatea socialǎ, munca ale existenței umane. Ne oferǎ posibilitatea noastrǎ și validitatea ei ȋn ochii celuilalt, acel sǎ creǎm o viațǎ mai bunǎ, indiferent de alter atật de necesar continuitǎții noastre. problemele politice, sociale, umanitare. Cultura este memoria noastrǎ, conștiința colectivǎ a O perioadǎ care ne-a provocat cu ȋntrebǎri continuitǎții istorice, modul nostru de a gậndi și și emoții, o perioadǎ care ne-a ȋndreptat spre a trǎi (Milan Kundera) introspecție. Am pierdut rolurile din viața socialǎ, de elevi, profesori, salariați, am pierdut Ne-am strǎduit sǎ ne ȋnțelegem pe noi ȋnșine acel timp organizat dupǎ un program și ne-am și lumea din jurul nostru, cu toate provocările ei ȋntors mai mult spre natural, spre un timp al și care ne influențează într-un fel sau altul. Ne vậrstelor noastre și ciclul diurn/nocturn. Istoria cunoaștem definindu-ne prin propria noastrǎ se repetǎ, de cậnd se știe, omenirea a trecut lume relațională cu mediul în care practic prin momente grele, secetǎ, rǎzboi, sǎrǎcie, experimentǎm propriul unui ,,a fi» existențial, boalǎ. Sǎ ne amintim, pe vremuri, strǎbunii esențial,ca parte majoră a ființei. Și câtă noștri, oamenii satului romậnesc nu erau dreptate are Constantin Noica, marele stâlp surprinși de nimic, acceptau totul ca o parte a al culturii române,în acea scrisoare adresată destinului, ca fǎcậnd parte din rậnduiala vieții. fiului sǎu în care scrie: ,,sunt atậtea de făcut Perioada grea o considerau ca pe o judecatǎ, pe lumea asta». Da, sunt multe de făcut pe urmare a unor greșeli. Pe vremuri de ciumǎ lumea asta, ca vector al unei experiențe intime, țǎranii noștri se rugau, posteau, apelau chiar profunde, incontestabile ca nivel propriu de la magie, femeile bǎtrậne sau fetele țeseau, conștiințǎ. Sǎ renunțǎm la aroganțǎ, mậndrie, croiau și coseau Cǎmașa Ciumei ȋntr-o singurǎ ȋnfumurare, infatuare, sǎ devenim mai apropiați, noapte, sau pentru alungarea bolilor foloseau mai ȋnțelegǎtori, mereu mulțumiți de sine, incantații, zgomote și figuri fioroase așezate ȋncậntați cǎ avem privilegiul de a fi ȋmpreunǎ, la hotarele satului. Bolile erau considerate și a fi ȋn simbiozǎ cu eul propriu. Și tot citậndu-l duhuri rele, cu ȋnfǎțișare de femei bǎtrậne, pe marele Constantin Noica, sǎ ȋnvǎțǎm cǎ despletite, care aveau ȋn mậnǎ seceri cu care fiecare viață este o întoarcere, așa cum prea curmau viața oamenilor. Se spunea cǎ venirea înțelept ne-o aratǎ, poate cel mai frumos basm lor era anunțatǎ de semne, cum ar fi eclipsele romậnesc, «Tinerețe fără bătrânețe și viață de soare sau de lunǎ, cutremure. Toți oamenii fără de moarte». Omul trebuie să ȋnvețe că satului ȋmbrǎcau aceste cǎmǎși care apoi erau trecerea lui prin viață, și prin istorie, ca mică puse la hotarele satului drept ofrandǎ pentru ori ca mare colectivitate, este o mișcare în aceste duhuri malefice. Astǎzi sunt obiceiuri cerc, o permanentă «întoarcere»”. Sunt multe uitate, din cartea de istorie a satului romậnesc de fǎcut ȋn lumea asta - asta trebuie să fie de și nimeni nu are pretenția sǎ ne ȋntoarcem la fapt scopul major al oricărei existențe, acesta ele. Dar totuși este necesar sǎ privim cu atenție parcǎ este sâmburele de adevăr în umila lui la ceea ce tradiția strǎmoșeascǎ ne ȋnvațǎ, identitate. Să învățăm să ne dedicăm întreaga adicǎ sǎ ne pǎstrǎm calmul, echilibrul, speranța viață scopurilor sociale, familiei, artei și creației, și sǎ fim atenți la excesul consumului mediatic. să fim în armonie cu Omul uman și cu natura Parcǎ ne-am refǎcut legǎturile cu vegetația, înconjurătoare. Perioada aceasta a fost un lumina, ȋntunericul, cu cei de lậngǎ noi. Sunt dialog singular cu Natura care ne-a legat cu o convinsǎ cǎ am rezistat acestei perioade, nu realitate mai subtilă, am conectat verticalitatea pentru cǎ nu ne-a lipsit hrana, ci pentru cǎ peisajului cu cerul, și pentru fiecare culoare am redescoperit produsele culturale ,cartea, am cǎutat o nouǎ semnificație simbolicǎ.Am filmul, muzeele, concertele…chiar virtual, ne- devenit oameni ai cercetǎrii dar și ai artei și am dat seama de cậtǎ importanțǎ are cultura frumosului.