Black PANTONE portocaliu (137 U) TRIBUNA 161 Judeþul Cluj R e v i s t ã d e cu l t u r ã • s e r i e no u ã • a n u l VI I I • 1 6 -33 1 ma i 2 0 0 9 3 lei Sergiu Pavel Dan AE A II REBREANU DAN / LIVIU PAVEL Interferenþe literare www.revistatribuna.ro

Adrian Grecu: Proiect pentru Paþa Unirii - Eroi

Gabriel Andreescu Ion Pop Supliment Tribuna Despre reprimarea Un urmuzian: Claviaturi miºcãrii yoga în Grigore Cugler anii ‘80 Ilustraþia numãrului: Adrian Grecu

1 Black PANTONE portocaliu (137 U) Black Pantone 253 U

info TRIBUNA Director fondator: Colocviu Marian Papahagi Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA la ICR Lisabona CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna: Diana Adamek Mihai Bãrbulescu Aurel Codoban Ion Cristofor Marius Jucan Virgil Mihaiu Ion Mureºan Mircea Muthu Ovidiu Pecican u ocazia împlinirii a 60 de ani de la portugheza. O viziune surprinzãtoare, mai ales Petru Poantã naºterea ºi a 10 ani de la moartea lui fiindcã se referea la o perioadã destul de puþin Ioan-Aurel Pop Marian Papahagi, Institutul Cultural Român cercetatã din viaþa ºi activitatea literatului ºi uni- Ion Pop C din Lisabona a organizat un Colocviu dedicat versitarului nostru – anii 1990. Ioan Sbârciu marcantului italienist ºi lusitanist român. Eruditul Radu Þuculescu Dr. Jose Esteves Pereira, profesor la Alexandru Vlad clujean (1948-1999) poate fi considerat, alãturi de Universidade Nova din Lisabona ºi director al Mihai Zamfir, fondatorul studiilor luso- masivei publicaþii academice Cultura, a elogiat Redacþia: brazilianiste în învãþãmântul superior românesc. contribuþia lui Marian Papahagi pe linia iniþierii I. Maxim Danciu Acþiunea a fost consideratã de cãtre instituþia studiilor luso-brazilianistice în România. Ion Pop ºi (redactor-ºef) organizatoare ca o datorie de onoare, menitã Adrian Papahagi au realizat un adevãrat tur de totodatã sã atragã atenþia elitei academice ºi forþã, fiecare cu câte doua referate, prezentate în Ovidiu Petca culturale portugheze asupra aportului lui Marian limbile francezã ºi italianã: Discours sur la mé- (secretar tehnic de redacþie) Papahagi la dezvoltarea ºi aprofundarea cunoaºterii thode ºi Le ragioni di essere di Marian Papahagi mutuale dintre þãrile ºi culturile situate la (Ion Pop), respectiv Marian Papahagi et la culture Ioan-Pavel Azap extremitãþile occidentale ºi orientale ale lumii luso-brésilienne ºi Marian Papahagi, traduttore Claudiu Groza latine. Din România au fost invitaþi prof. univ. dr. della Divina Commedia (Adrian Papahagi). La rân- ªtefan Manasia Ion Pop, poetul Adrian Popescu (care împreunã cu Oana Pughineanu dul sãu, Adrian Popescu a glosat pe marginea primul director al ICR Lisabona, Virgil Mihaiu, au raporturilor dintre Marian Papahagi ºi spiritul fãcut parte din gruparea revistei Echinox, botezatã Nicolae Sucalã-Cuc roman. astfel de cãtre însuºi cel aniversat), dr. Adrian Aurica Tothãzan Fernando Couto e Santos – cel mai consecvent Papahagi, continuator al tradiþiilor cãrturãreºti ale Marc Maria Georgeta analist portughez al literelor române afirmat în familiei ºi doamna Lucia Papahagi, actualmente anii din urmã – a realizat un studiu aplicat ºi per- Tehnoredactare: bibliotecarã la Accademia di Romania din Roma. tinent asupra relaþiei dintre Marian Papahagi ºi li- Virgil Mleºniþã Având în vedere buna reputaþie de care se bucurã teratura de limbã portughezã. La fel ca multe din- ªtefan Socaciu numele lui Marian Papahagi în mediile academice tre intervenþiile amintite mai sus, ºi tânãrul exeget italiene, ICR Lisabona a invitat – în premierã – lisabonez a utilizat ca sursã inconturnabilã de Colaþionare ºi supervizare: Institutul Italian de Culturã din Lisabona sã informare un fundamental eseu scris pe aceastã L.G.Ilea colaboreze la realizarea evenimentului. Aºa se temã de cãtre Luciana Stegagno Picchio. De altfel, explicã faptul cã discursurile inaugurale au fost mult-apreciata luso-brazilianistã italianã, ex-profe- Redacþia ºi administraþia: rostite de cãtre doamna Giovanna Schepisi, soara lui Marian, fusese capul de afiº al proiectu- 400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 directoarea ICIL, ºi dr. Virgil Mihaiu, director lui iniþiat de ICRL pentru acest colocviu. Din ICRL. A urmat o prelegere doctã ºi plinã de Tel. (0264) 59.14.98 pãcate, soarta a vrut ca – între conceperea proiec- farmec, datoratã briantului om de culturã ºi Fax (0264) 59.14.97 tului ºi materializarea sa – distinsa invitatã sã diplomat Lauro Barbosa da Silva Moreira, E-mail: [email protected] decedeze. Pagina web: www.revistatribuna.ro ambasador al Braziliei pe lângã CPLP (Comunitatea Þãrilor de Limbã Portughezã). El s-a Simion Doru Cristea ºi Virgil Mihaiu au evocat cu multã cãldurã personalitatea lui Marian ISSN 1223-8546 referit, pe larg, la influenþa exercitatã de poetul Murilo Mendes asupra lui Marian Papahagi, ca Papahagi, în contextul general al vieþii culturale profesor de literaturã brazilianã al acestuia, în anii româneºti, cu accent asupra rolulului sãu în bour petrecuþi de cãtre tânãrul clujean ca bursier la menþinerea ºi înflorirea atmosferei universitare ºi Universitatea Sapienza din Roma (1968-1972). de creaþie literar-artisticã specifice Clujului. Colaborarea dintre magistru ºi discipol avea sã dea Emoþionantã a fost ºi intervenþia soþiei lui Marian roade peste doar câþiva ani: în pofida conjuncturii Papahagi, care a amintit momentul înfiinþãrii culturalmente defavorabile, Marian Papahagi a cursului de limba portughezã la Facultatea de publicat în anii 1980 (la editura Univers) o Litere a Universitãþii clujene în 1972, când s-a aflat remarcabilã antologie de traduceri din creaþia alãturi de Virgil Mihaiu printre primii studenþi mendesianã, precum ºi o alta a masivei istorii a români ce frecventau un asemenea curs. literaturii braziliene concepute de Luciana Toþi invitaþii strãini participanþi la colocviu i-au Stegagno Picchio. Ambasadorul Moreira a relatat, felicitat pe organizatori pentru aceastã iniþiativã ºi de asemenea, despre experienþele sale – pentru înalta þinutã a materialelor prezentate. întotdeauna pozitive – legate de cultura românã ºi Acestea urmeazã sã fie editate ca secþiune specialã a oferit un cuceritor recital din poemele lui Murilo într-un proxim numãr al revistei Steaua. Principala Mendes. publicaþie literar-artisticã portughezã, Jornal de Venitã special de la Coimbra, unde conduce Letras, artes e Ideias, a consacrat evenimentului un Institutul de Studii Italiene al uneia dintre cele spaþiu pe pagina a treia, lângã editorialul semnat mai vechi universitãþi din lume, profesoara dr. de redactorul-ºef J.C. de Vasconcelos, în numãrul Rita Marnoto l-a evocat pe Marian Papahagi în pentru intervalul 4-17 mai 2009. (S.D.C.) comunicarea intitulatã M.P. – românul care vorbea „

2 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

2 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

editorial Cum putem avea alegeri cu adevãrat „europene”? Câteva propuneri de reformã electoralã George Jiglãu legerile europarlamentare reprezintã poate sau Suedia care folosesc un prag de 4%. Multe cel mai democratic element din arhitectura state organizeazã alegerile într-o singurã Aactualã a Uniunii Europene, deoarece ele circumscripþie electoralã naþionalã, în timp ce sunt singurul mijloc prin care cetãþenii statelor Franþa sau Germania organizeazã alegerile pe membre pot alege în mod direct o parte dintre regiuni. O perspectivã completã asupra diferitelor oamenii care iau la nivel european decizii cu sisteme electorale folosite în Uniunea Europeanã impact direct asupra vieþilor lor de zi cu zi. Chiar este oferitã de raportul europarlamentarului dacã rãmâne încã în umbra Comisiei Europene ºi Andrew Duff2. a Consiliului European, Parlamentul European a dobândit o influenþã tot mai mare pe mãsurã ce Câteva elemente fundamentale ale reformei Uniunea a evoluat din punct de vedere instituþional, iar puterile sale vor creºte ºi mai Un nou sistem electoral unic pentru alegerea mult dacã Tratatul de la Lisabona va intra în europarlamentarilor trebuie sã se bazeze pe câteva vigoare. elemente clare, înainte ca discuþia sã devinã prea Cu toate acestea, alegerile europarlamentare tehnicã. Aºadar, voi prezenta câteva principii pe Adrian Grecu Strada Bariþiu, ziua nu se bucurã de participarea a nici mãcar care se poate sprijini un demers de reformã jumãtate din populaþia cu drept de vot de la electoralã ºi care sã asigure coerenþa ochii candidaþilor, a viitorilor europarlamentari, nivelul întregii Uniuni. Însã nu aceasta este mecanismului de alegere a europarlamentarilor. dar ºi pe cei ai publicului cãtre subiecte de interes principala problemã a alegerilor europarlamentare, Prima propunere se referã la competitorii în pentru întreaga Europã. În plus, lãrgirea ariei de ci faptul cã ele nu sunt organizate dupã un set alegeri. În prezent, partidele naþionale se înscriu candidaþi poate determina alegãtorii sã vinã la vot coerent de reguli. Europarlamentarii sunt aleºi în alegeri, iar alegãtorii din fiecare stat voteazã în numãr mai mare, deoarece gradul scãzut de altfel de la stat, iar acest lucru intrã în pentru aceleaºi partide ca la alegerile parlamentare încredere în politicienii de la nivel local sau contradicþie evidentã cu principiul conform cãruia naþionale sau la alegerile locale. Din acest motiv, naþional este una dintre principalele cauze ale ei nu reprezintã statele membre din care provin, se ajunge foarte uºor la „naþionalizarea” alegerilor absenteismului. ci grupurile politice din Parlamentul European la europarlamentare, deoarece partidele fac A treia propunere este aceea de a consfinþi care sunt afiliaþi ºi deci pe toþi cei care au votat promisiuni fãrã legãturã cu Parlamentul European, principiul votului preferenþial, prin care alegãtorii cu o anumitã familie politicã ºi, pânã la urmã, pe dar cu rezonanþã puternicã pentru contextul au posibilitatea de a alege lista unui singur partid toþi cetãþenii europeni. Totuºi, un europarlamentar politic intern, prin care pot câºtiga voturi mai european, dar apoi sã îºi poatã exprima preferinþa ales în România ar fi putut sã nu fie ales în uºor decât dacã ar aborda subiecte relevante pentru unul sau mai mulþi candidaþi de pe acea Spania, de exemplu, doar pentru cã regulile diferã pentru întregul spaþiu european. Astfel, listã. Fiecare alegãtor dintr-un stat membru ar între cele douã state. Singura modalitate de a competitorii în alegeri ar trebui sã nu mai fie putea sã îºi exprime preferinþa pentru cel mult un elimina aceastã contradicþie este de a crea un nou partidele naþionale, ci partidele europene. numãr de candidaþi de pe o listã la fel de mare cu sistem electoral, unic la nivel european, care sã Partidele europene trebuie sã fie principalii actori numãrul europarlamentarilor care ar urma sã fie elimine discrepanþele dintre state. În cele ce ai alegerilor europarlamentare. Alegãtorii din aleºi în statul în care voteazã (statele fiind, în urmeazã, voi prezenta câteva propuneri care ar întreaga Uniune trebuie sã voteze pentru Partidul acest caz, circumscripþiile electorale). Astfel, s-ar putea sta la baza unui astfel de sistem, nu înainte Popular European, Partidul Socialiºtilor Europeni, evita situaþia actualã din statele unde sunt folosite de a prezenta pe scurt sistemele diferite folosite Alianþa Liberal Democratã Europeanã etc. listele închise, în care candidaþii activi în acum în statele europene.1 Devreme ce acestea sunt partidele care existã din campanie sunt doar cei care se aflã pe locuri punct de vedere juridic la nivel european ºi care eligibile pe listele electorale, care variazã de la 2 Situaþia actualã formeazã grupuri parlamentare în Parlamentul la maxim 15, în funcþie de scorul pe care sperã sã European, tot ele trebuie sã fie ºi cele pentru care îl obþinã un partid, în timp ce restul de candidaþi Primele alegeri europarlamentare au avut loc alegãtorii sã îºi poatã da votul la alegerile care mai apar pe liste, dar care nu au nicio ºansã în 1979, iar „legea” care reglementeazã modul în europarlamentare. Acest lucru ar duce ºi la o de a fi aleºi, adicã marea lor majoritate, nu au care sunt aleºi europarlamentarii este Election coerenþã doctrinarã mai mare a politicii la nivel practic niciun motiv de a se implica activ în Act, adoptat în 1976. În prezent, statele membre intern, acolo unde douã sau mai multe partide campanie. folosesc toate principiul reprezentãrii dintr-un stat sunt afiliate la acelaºi partid O altã propunere se referã la numãrul total de proporþionale, însã aplicã formule diferite, care european, însã se aflã în competiþie la nivel europarlamentari. Dacã la primele alegeri, din duc ºi la rezultate diferite. De exemplu, România, intern. 1979, au fost aleºi 410 europarlamentari, dupã Franþa sau Germania folosesc bine cunoscutele Aceastã propunere o genereazã pe urmãtoarea. extinderile repetate ale Uniunii s-a ajuns ca liste electorale închise, propuse de partide, ºi prin Dacã existã principiul conform cãruia un dimensiunea actualã a Parlamentului sã fie de 786 care alegãtorul este obligat sã dea un vot pentru europarlamentar, odatã ales, nu mai reprezintã de europarlamentari, iar cel care va fi ales luna toþi candidaþii de pe lista respectivã, dar – foarte statul din care provine, ci partidul la care este viitoare va scãdea la 736 de europarlamentari. important - ºi pentru ordinea în care sunt puºi afiliat în Parlamentul European, trebuie sã le fie Totuºi, dacã Tratatul de la Lisabona va intra în aceºtia pe listã. Danemarca, Cehia sau Lituania oferitã alegãtorilor posibilitatea de a vota vigoare, numãrul europarlamentarilor va creºte folosesc listele deschise ºi votul preferenþial, adicã candidaþi din alte state decât cel al lor. Actualele din nou, la 750 plus preºedintele, iar numãrul ar alegãtorul îºi dã votul pentru lista propusã de un diferenþe între sistemele electorale din statele putea trece de 800 în urma unor posibile viitoare anumit partid, însã poate opta pentru unul sau membre obligã alegãtorii sã voteze pentru acelaºi extinderi care sã cuprindã Croaþia, Turcia, mai mulþi candidaþi de pe lista respectivã. Irlanda set de politicieni de fiecare datã când sunt Macedonia sau Serbia. Numãrul foarte mare de ºi Irlanda de Nord folosesc votul unic transferabil, organizate alegeri, indiferent pentru ce for europarlamentari poate avea avantaje, prin faptul prin care alegãtorii au posibilitatea de a ordona reprezentativ. Listele transnaþionale de candidaþi, cã fiecare europarlamentar poate deveni o sursã dupã preferinþe toþi candidaþii care le sunt propuse de partidele europene care concureazã în de informare pentru cetãþenii din statul sãu cu propuºi. Pragul electoral folosit diferã de alegeri, pot fi un mijloc de a reduce importanþa privire la chestiunile europene, însã existã asemenea. Majoritatea statelor folosesc pragul orgoliului naþional în Uniunea Europeanã, sau cel numeroase dezavantaje, pentru cã îngreuneazã electoral de 5%, dar sunt ºi state precum Austria puþin în Parlamentul European, ºi pot deschide mecanismul de luare a deciziilor, iar marea Continuare în pagina 31

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 3

Black Pantone 253 U 3 Black Pantone 253 U

cãrþi în actualitate

de porc”. (Sentimente din carne de porc). Legat de tribulaþiile „fiinþei scindate”, cinismul lui Tratat de echilibristicã Vancu se integreazã, în acelaºi timp, în scenariul exerciþiilor de penitenþã, unde joacã rolul unui Octavian Soviany „amplificator”, cãci, arãtîndu-ºi în permanenþã cu degetul stigmatele de abjecþie, personajul liric stare de vertij ontologic, care face rebegitã ºi amãrâtã.//Pânã atunci, pânã mã va nu încearcã decât sã ridice pocãinþa la cote îndoielnicã pînã la suferinþã realitatea, privi iar, naiba sã mã ia” (Fetiþa cu chibrituri). superlative ºi sã dea o intensitate paroxisticã Odeclanºeazã la Radu Vancu (Monstrul Incapabil sã joace pânã la capãt rolul autoflagelãrii sub care se ascunde aceeaºi fericit, Editura Cartier, 2009) dorinþa euforizãrii „anarhistului mistic” („orice ateu socialist care tendinþã autodestructivã pe care o vãdeºte ºi etilice („beam pentru cã numai aºa lumea mi se bea cu nãdejde/se transformã, dupã o anumitã dorinþa (mereu nesatisfãcutã) a disoluþiei în pãrea realã”) care devine analogã stãrii de cantitate într-un anarhist mistic”), poetul trece alcool. Privit mai îndeaproape, acest personaj va poezie, e o dereglare „sistematicã” a tuturor cu nonºalanþã (în virtutea aceluiaºi Spaltung) la avea aerul unui sinucigaº manque, incapabil sã simþurilor, cu îndepãrtate origini rimbaldiene, poezia „obscenã” a mahmurelii ºi a viscerelor ducã pînã la sfârºit actul final al Tatãlui pe care antrenând o redutabilã erudiþie bahicã, legatã de ultragiate de efectul spirtoaselor, intonatã cu Fiul îl converteºte într-o nesfârºitã agonie etilicã virtuþile „terapeutice” ale diverselor licori, indecenþa unui excurs anatomo-fiziologic: „Când (Vancu o numeºte „supravieþuire”), trãitã la „balsamuri” ºi „elixire”. Poetul se proclamã în zorii se aratã ºi, sfioasã, ªeherezada/etilului jumãtatea drumului dintre otravã ºi anti-otravã, consecinþã un enciclopedist al alcoolului tace, celulele hepatice prind freamãt & dintre sticlã ºi utopia cãminului fericit: „Sânge („colecþionam metodic referinþele la marii zumzet/ca nobilii de þarã când aflã/cã alteþa plin de umorul atâtor catastrofe,/a fost cât pe bãutori, mã proiectam empatic în rolurile lor, moºtenitoare o sã-ºi facã vizita anualã/la ce./Cu tata farsa þi-a ieºit. (...)//Ai însã grijã; citeam avid tot ce îmi cãdea în mânã despre domeniul din provincie./Abia acum începe cu zeii urãsc perfecþiunea/ºi n-ai vrea ca umorul sã alcoolici ºi alcool”), gloseazã savant despre adevãrat drumul//pe calea regalã dintre esofag devinã destin./Cu tata þi-a mers, dar un destin e absint, vodcã, ouzo, þuicã, bere, vin, whisky, ºi ficat” (Calea regalã). Cinismul, evident în deja prea mult./Pânã la urmã, tu o sã fii rom, gin sau masticã, îºi analizeazã minuþios multe din textele lui Radu Vancu, þine de o uleiul/în care carnea noastrã o sã ardã nestins” propensiunile bahice, cu referinþe la Bachelard, asemenea percepþie „obscenã” ºi dezabuzatã, (Zeii sunt geloºi. În amintirea tatãlui meu). Dylan Thomas sau Mircea Ivãnescu, care, încercând sã rãmânã indiferentã la cântecul Prins aºadar între douã „forþe contrarii” (de compunând o „comedie a setei” în registru de sirenã al Utopiei, reduce viaþa sufleteascã la autodistrugere, respectiv de autoconservare) savant, care probeazã mai curând o anumitã arderile metabolice din intimitatea þesuturilor ºi subiectul liric din aceste poeme este în ipostaza incapacitate a personajului liric de a atinge corpul la animalitatea abjectã a „cãrnii de unui acrobat obligat sã execute, pe marginea cotele cu adevãrat intense ale cremaþiunii etilice, porc”: „Dupã-amiazã ca toate dupã- unui abis, laborioase exerciþii de echilibristicã, rezultatul fiind, de cele mai multe ori, o beþie amiezele,/ploaie ca toate ploile, abjecþie & tot aºa dupã cum, în poezia, pornind de la lucidã ºi rece, asemãnãtoare cu mahmureala. În abateme/sfârîie în mintea încinsã ca-ntr-o lecþia prozaizantã a lui Mircea Ivãnescu poemele lui Radu Vancu alcoolul acþioneazã ca tigaie./Sentimentele din carne de alterneazã poemul cu notaþia pur confesivã din un euforizant cu efecte pasagere, producând porc./Amintirile-chifteluþe din carne tocatã „proza” Confesiunile monstrului fericit, scurte ulcerãri ale nervilor, inflaþii de moment râncedã./Noemele-copãnele. Monomaniile-fleici. amestecã reportajul autenticist cu neologismul ale eului, urmate de bruºte rafale de luciditate Obsesiile-file” (Sentimente din carne de porc). preþios, cu aluziile livreºti, citatul sau parafraza, care transformã orice tentativã de euforizare Iar dacã efuziunile „anarhistului mistic” sunt gravitatea cu deriziunea, sinceritatea cu într-un soi de travaliu sisific ºi de sinucidere pe permanent cenzurate de vocile meschine ale mistificarea ºi tragedia cu farsa. jumãtate ratatã. Ele mãrturisesc despre empiriei în numele unui „bun simþ comun”, Construit admirabil, pe baza unor efecte de incapacitatea personajului liric de a aplica pînã momentele de exaltare ale îndrãgostitului se vor scenã bine dozate, care reuºesc adesea sã la capãt reþeta baudelaireanã din Enivrez-vous, spulbera la rîndul lor sub acþiunea unor „raþiuni contrarieze orizontul de aºteptare al cititorului, marea temã a „tavernalelor” sale fiind de fapt fiziologice” („Cu nesfârºitã decenþã mã uit în Monstrul fericit e un volum care meritã o nu beþia, ci dorinþa, mereu nesatisfãcutã, de ochii ei clari/în timp ce-mi vorbeºte,/sperînd sã lecturã empaticã, mai ales din partea unuia care îmbãtare: „Ce ratatã afacere ºi sticla asta cu nu vadã în ochii tulburi/cã sufletul e testosteron ºtie (la fel de bine ca Radu Vancu) cã „mistica gin/ce ratatã afacere toatã noaptea pur”) sau „economice”: „...cele 300 de rate la adevãratã nu e atât în inimile bãutorilor, cât în asta./Degeaba desface lumina franjuri bancã/vor rezista însã mai eficient decât cei 300 cele ale nevestelor lor”. elegiaci/pe faþa de masã, trecând în zori prin la Termopile./Bãncile sunt de douã ori mai rãmãºiþele/transparente de Wembley./Beþia bune decît aurul,/pentru cã permit Anihilarea „ adevãratã n-a venit./Alcoolul amar n-a fãcut de Re-Sentimentelor. Cine are rate poate construi data asta nimic pentru mine” (Drosophila microarmonia/chiar ºi din sentimente din carne mistica). Lipsit de curajul „saltului în gol” pe care îl posedã adevãraþii simbriaºi ai alcoolului, poetul contemplã neantul „de pe margine”, cu priviri adeseori pofticioase, reuºind sã se replieze însã de fiecare datã, prin adevãrate miºcãri de echilibrist, cu puþin înainte de momentul fatal al prãbuºirii definitive, oscilând perpetuu între „glasul etilului” ºi „glasul lui Cami”. Asistãm, de aceea, pe parcursul volumulului, la o sarabandã de mãºti lirice, cîteodatã tragice, altãdatã groteºti, etalate pe rând, cu voluptatea gesturilor spectaculare ce evidenþiazã criza de identitate a unei fiinþe scindate, care trãdeazã patul conjugal cu taverna ºi cârciuma cu femeia iubitã, trece de la cântecul bahic la exerciþiul de penitenþã: „Asta e: am bãut rãu asearã/ºi cel puþin trei zile de acum înainte/n-o sã-mi mai arunce în cascade/fenomenalele ei priviri,/mãrgãritareînaintea porcului,/ trei zile mã va urî/ca ºi cum numai asta ar avea de fãcut toatã viaþa. Trei zile abominaþia mea o va privi în tãcere,/pânã cînd ea va vorbi.//Atâta fosfor mi se va aduna pânã atunci în oase,/cã voi strãluci cu bucuria unui chibrit/care se aprinde în plinã ninsoare/pentru fetiþa necãjitã ºi Adrian Grecu Haºurã spaþialã

4 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

4 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

comentarii introductiv, sintetic, monolitic, ºi reunesc rãspunsuri la anchete, interviuri, chestionare în Literatura românã direcþia unei prolifice digresiuni pe marginea literaturii, pe marginea locuirii (un alt cuvânt drag contemporanã. O panoramã autoarei) în spaþiul asumat ontologic al scrisului ºi al cititului. În calitate de critic, Irina Petraº împãrtãºeºte Florentina Rãcãtãianu condiþia timpurilor noastre, în care pierderea pãrutã la Editura Ideea Europeanã în 2008, memorie care, mãrturiseºte autoarea în perspectivei panoramice aduce cu sine o creºtere a cartea Irinei Petraº, Literaturã românã fragmentele introductive, „se încãpãþâneazã sã dozei de relativitate. Declinul marilor naraþiuni a Acontemporanã. O panoramã, cuprinde, lucreze în contratimp cu módele. (...) Deasupra atras dupã sine, în domeniul criticii, declinul dupã mãrturisirile autoarei, o istorie personalã a secolelor/ generaþiilor succesive de scriitori ai autoritãþii cu care instanþa criticã era investitã lecturii literaturii române contemporane. O mie lumii la care am acces, memoria mea înalþã pe o odinioarã. Criticul, observã autoarea în de pagini despre o mie de cãrþi apãrute într-un terasã atemporalã nume egale, care mai degrabã fragmentele introductive, „nu mai are acces la interval de ºase decenii (1947-2007), aproape se presupun unele pe altele decât se exclud. Marea Poveste, nu mai poate cuprinde totul. Nu patru sute de scriitori comentaþi, cel puþin cinci Aºadar: în poezie, pentru mine, foarte bunele mai e înþeleptul satului ºi nu mai deþine adevãrul, generaþii literare. poeme ale lui Ioan Es. Pop dinspre Ieud sunt rude acesta din urmã fragmentându-se ameþitor.” În Paginile adunã texte din arhiva personalã de apropiate cu foarte bunele poeme ale lui Mircea consecinþã, singurele strategii edificatoare ale cronicar literar, texte scrise de-a lungul anilor, Petean despre Jucul nobil ºi s-ar simþi ca acasã în criticului rãmân, în formularea autoarei, douã: pe într-o diversitate diacronicã a formulelor de La Lilieci, Sorescu pãrându-mi-se un scriitor de de o parte, „inventare sobre ºi pedante (istorii abordare: sunt reunite aici, într-o fascinantã canon prelung; îi mai reþin pe Claudiu Komartin, cronologice preocupate de document ºi acumulare polifonie a gestului lecturii, cronici literare, Floarea Þuþuianu, Ruxandra Cesereanu. În prozã, de date, dicþionare aduse la zi, panorame, lucrãri recenzii, semnale, cuvinte de întâmpinare, (...) merg cu Gabriela Adameºteanu, Radu de sintezã pe porþiuni tot mai mari ale portrete, crochiuri critice, genosanalize. Unii Cosaºu, o adaug apãsat pe Ana Blandiana, þin fenomenului literar etc.)” ºi, pe de alta, autori beneficiazã de un popas critic mai detaliat, aproape pe Cãrtãrescu, Agopian, D. Þepeneag, „inteligente priviri parþiale, subiective ºi aplicat pe una sau mai multe opere, alþii de o dar ºi pe Simona Popescu ori Aura Christi. La unidirecþionate (pe care le numim criticã literarã, privire fugarã, dar deloc expeditivã. Ceea ce jurnale/memorii/ecografii, scrise din perspectiva eseu, studiu critic, monografie etc.).” Cele douã predominã este plãcerea lecturii, dublatã de cea a unui autor dispus sã se confeseze cu o strategii impun, de fapt, douã modele de a citi/ interpretãrii. „Ca ºi cronicar literar” - mãrturiseºte „neruºinare” nu tocmai la îndemânã înainte, ordona istoria/ trecutul: catedrala ºi labirintul, în Irina Petraº – „citesc pe alese (...). Iau cartea din dezinhibãrile sunt accentul nou cel mai evident: accepþiunea datã termenilor de Mona Ouzouf ºi teancul ofertelor, o degust pe vârful limbii, o Gabriel Liiceanu, Mircea Cãrtãrescu, Ioana Bot, Pierre Nora, primul presupunând un efort de plimb spre cerul gurii ca pe o licoare ºi aºtept Matei Cãlinescu, Nicolae Breban dar ºi Dorli edificare concertat, cronologic, unidirecþionat, sã-mi transmitã un imbold. (...) Pot scrie bine (?) Blaga, Al. Muºina, Radu Mareº. La eseuri, pe care constrângãtor, cel de-al doilea, libertatea utilizãrii când plãcerea lecturii nu depãºeºte net plãcerea le citesc cu cea mai mare încântare îi înºir scurt ºi „ireverenþioase, în zig-zag” a trecutului literar. interpretãrii.” incomplet pe Ion Vartic, Andrei Cornea, ªtefan Cele douã modele coexistã ca premise de lucru Pluralitatea formelor de abordare corespunde Borbély, Corin Braga, Sorin Adam Matei, Ilina ale Panoramei de faþã, demersul aparent zigzagat unei generoase pluralitãþi a perspectivelor de Gregori, Magda Cârneci. ... ” facilitând, în subteran, ranforsãri puternice ale lecturã. Cãci, înainte de a fi o panoramã a O altã abolire o reprezintã cea a canonicului, unei istorii a literaturii române contemporane scrisului, cartea Irinei Petraº e o panoramã a „elitelor”, valorilor consacrate alãturându-li-se, aflate la momentul construcþiei. cititului, o istorie a propriilor lecturi performate într-o surprinzãtoare, democraticã, vecinãtate, Cartea este, în subtext, o încercare de „cu creionul în mânã”. Dincolo de efervescenþa, scriitori „de mai micã suprafaþã”(în formularea autoportret, o autobiografie de cititor pasionat, savoarea ºi eleganþa actului critic, invariante care afabilã a Irinei Petraº), scriitori uitaþi ºi, întru o înainte de toate, ºi apoi, o autobiografie de coaguleazã impresionanta desfãºurare de forþe, la aceeaºi, împãrtãºitã, carenþã de vizibilitate, scriitor, într-o oarecare mãsurã confesivã, în fel de pasionant se impune, în subsidiar, jocul, în scriitorii tineri. Nu se atenteazã însã, prin aceasta, virtutea bibliomorfismului declarat. Tentaþia evoluþie, al „ochelarilor” prin care sunt citite la o ierarhie valoricã ce rãmâne incontestabilã, ci autodefinirii e vizibilã ºi perfect asumatã la tot cãrþile, joc subtil plasticizat în dialogul complice, se redimensioneazã, prin aceastã deschidere a pasul. Fragmentul intitulat Eu, criticul, care de peste timp, al privirilor scriitoarei, surprinse în perspectivei, peisajul unei literaturi în care specta- încheie seria introductivã ºi deschide panorama cele trei fotografii de pe coperta a patra. Astfel, culosul reliefului presupune tocmai alãturarea scriitorilor ºi a cãrþilor, oferã o cheie de lecturã a lecturilor de început, „cu aerul lor mai solemn, complementarã a „vãilor” ºi a „înãlþimilor”. Ceea portretului criticului Irina Petraº, creionat mai sec, felul în care îºi apãrã fragilitatea cu ce se respectã, în selecþia autorilor, sunt însã subiectiv dar dublat de pãreri obiective: „Sunt contraforturi bibliografice”, onest asumate, li se cerinþele canonice bloomiene ale operei durabile cârtitoare: «Cine a urmãrit cronicile Irinei Petraº alãturã lecturile mai noi, „mai fireºti, mai (pe care le reaminteºte într-unul dintre cunoaºte spiritul polemic care animã comentariile deschise”, cãrora „straturile de referinþe acumulate fragmentele introductive): acuitate cognitivã, forþã sale literare, totdeauna originale ºi incisive. (...)» în timp le-au diminuat morga, le-au umanizat” ºi lingvisticã ºi putere de invenþie. Convingerea (Gabriela Adameºteanu); neserioasã: (...) Mircea „aparent paradoxal, le-au relativizat enunþul”. autoarei este cã reaºezarea valorilor, dincolo de Mihãieº numãrându-mã printre acei «critici actuali Avem de-a face, aºadar, cu un inedit bãtãliile canonice ale variatelor liste, e un care scriu pentru spectacol, permiþându-ºi sã facã palimpsest al literaturii române contemporane, a fenomen natural, un „proces în curs, care poate fi piruete ºi sã arunce spre spectatorul-cititor cãrui constantã regulã de aur rãmâne pledoaria sprijinit, comentat, secondat critic, nicidecum confetti ºi jerbe de flori în mijlocul celei mai pentru plãcerea ºi libertatea lecturii, protejatã prin impus. (...) Trecutul are nevoie de timp ºi de dificile disecþii literare. Este un risc asumat cu formula multiplelor aboliri. O abolire a multã înþelegere rãbdãtoare pentru a ieºi de la deplinã luciditate, care transformã discursul critic, cronologicului, ca principiu ordonator al oricãrei sine din emoþional ºi conjuncturã.” pe alocuri, în veritabile pasaje de literaturã»; mai „istorii” a literaturii, autorii fiind ordonaþi Unicitatea de perspectivã e abolitã, la rândul sunt ºi al naibii de tentatã sã relativizez totul, (...) alfabetic. Aceastã organizare alfabeticã nu este ei, în favoarea polimorfismului lecturii (la nivelul nu-mi plac nici bãtãliile fioroase pe teme în care determinatã doar de raþiuni practice, ci, în egalã formulelor de abordare dar ºi a mutaþiei subiectivitatea e invitat permanent, iar valoarea, mãsurã, de o mereu confirmatã apetenþã pentru permanente a accentelor hermeneutice). Multe hotãrâtã de trecerea timpului. Scriu despre cãrþi ludic. Perspectiva simultaneitãþii borgesiene este, dintre texte slujesc însã „metaforele obsesive ” ale exact ce cred, cârtesc, dar fac efortul de a gãsi însã, regânditã de scriitoare, în rãspãr, prin eseistei - „ºtiinþa morþii”, „feminitatea limbii urma de fior când textul nu-i de tot prost: «ºtie sã modelul încapsulãrii pe care-l oferã un joc de române”, „genosanaliza”- , iar acesta este doar se bucure de cãrþile celorlalþi (...), excelenþa ei matrioºti. „Dar un joc”, precizeazã autoarea, „care unul dintre motivele pentru care autoarea datorându-se, pe de o parte, supleþei entuziaste cu se legitimeazã prin credinþa cã vârstele mele furnizeazã cititorului, într-o extinsã introducere, care abordeazã fiecare text ºi, pe de alta, succesive sunt toate prezente în vârsta mea de cheile de lecturã ale instrumentarului sãu critic. reprimãrii radicale a negativismelor» (ªtefan acum, care le e rezultanta.” Pe de altã parte, Adunate sub titlul: Despre lumea literarã. Borbély).” perspectiva simultaneizantã e rezultanta directã a Fragmente (aproape) polemice, cele peste o sutã Senzaþia care te însoþeºte în parcurgerea unui anumit tip de memorie, care acþioneazã de pagini se substituie, recurgând la formula paginilor este senzaþia irepresibilã a unui concert coagulant ºi nu pe logica excluderilor succesive; o postmodernã a fragmentelor, unui studiu Æ

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 5

Black Pantone 253 U 5 Black Pantone 253 U

Æ atent ºi meºteºugit orchestrat, a unei polifonii teoria seducãtoare a lecturilor, a gestului critic vãzut ca gest de mediere, a apetenþei pentru formulãrile reverberante, revelatoare, a confortului intimitãþii Studii în stacojiu (III) împãrtãºite cu textul. Pentru Irina Petraº, gestul critic e un gest existenþial asumat, convingerea autoarei fiind cã „stilul îngrozitor de sobru ºi Horea Poenar distant, lucrând numai cu instrumente deja Horea Poenar continuã meditaþiile sale în cãutarea singularitãþii teoriei. Naraþiunea nu e însã liniºtitoare verificate, cunoscute, consacrate, fãrã sã intre ºi previzibilã, “obiºnuitã ºi simplã”. Ce-i de fãcut, spre exemplu, atunci cînd întîlnim un spectru? acolo nimic din sângele care a curs printre degete când ai scris sau printre gene când ai citit, deci rice discurs prezent (în sensul esenþe-singularitãþi ce ar trebui poate mai corect fãrã sã intre ceva din înfiorarea pe care ai simþit-o apartenenþei sale la aceastã lume, la gîndite în limbaj deleuzian drept deveniri-esenþe ºi în faþa unei cãrþi nu se poate numi criticã Oaceastã contemporaneitate) care cautã singularitãþi-ca-performãri. În fond primul pas, literarã.” esenþa unei forme (aºa cum am ales, în acest text, indubitabil fundamental, al unui act teoretic e Cu atât mai savuroase sunt „alunecãrile de esenþa cinematografului) nu este nimic altceva, în evitarea unui model, a unui sistem prescriptiv. condei”, digresiunile „aplicate” cu formulã de termenii lui Paul de Man, decît alegoria propriului Gestul prin care teoria literarã îºi poate desfãºura cãtre cititoarea/ scriitoare (pe principiul „toate eºec. De asemenea, din cauza cuvintelor (ce sunt singularitatea (pentru cã e o desfãºurare, nu o constrângerile ivite când citeºti o carte cu citite întotdeauna cu un bagaj semantic presupus), conþinere la sine), mai feritã de frecventele creionul în mânã se vindecã prin digresiuni”), mai teritoriul unui astfel de discurs devine nu doar o confuzii ºi simplificãri metodice, e mai întîi, cel ales atunci când cartea sau autorul confirmã geografie epuizatã ºi ambiguã, ci e pîndit de o de a porni de la ceea ce s-a întîmplat ºi se propriile intuiþii (de exemplu, dezbaterea formulei sumã considerabilã de neînþelegeri. Din multe întîmplã, accentuînd (ºi) eºecurile sau extremele, invidiate a lui Liiceanu din Uºa interzisã, puncte de vedere, este ceea ce i se întîmplã teoriei încercãrile de a legifera diferenþa, de a o purifica „disciplina finitudinii”). Sau momentele în care în, iarãºi, prezentul pe care îl împãrtãºim. prin reducþii ce toate s-au dovedit, în mod lectura se încarcã de biografic ºi de autobiografic, La un moment dat în textul a cãrui lecturã am repetat, excesive. în care viaþa reajusteazã cu „fine armonii” opera. început sã o urmãm, Sherlock Holmes îºi Ipoteza de lucru de pînã acum a acestui text Memorabilã este, în acest sens, secvenþa localizeazã teritoriul investigaþiilor proprii, (teoria ca o a cincea naraþiune ce îºi aflã „Întâmplãrii” epifanice trãitã alãturi de Ioana Em. singularitatea demersului reprezentat de a cincea singularitatea numai prin performare, lucrînd însã Petrescu, a întâlnirii cu bãtrânul urmat de un naraþiune, în zona „complexului ºi a în chiar miezul celor patru naraþiuni vizibile) are copac cu sori. Sau revelaþia „umanizãrii”, a neobiºnuitului”. Tentaþia tradiþionalã este, avantajul de a putea legitima retrospectiv (sau dezbãrãrii de protocolar a lui Liviu Petrescu în dimpotrivã, aceea de a echivala teoria cu genealogic) acele zone ale studiilor literare de mici gesturi semnificative. „obiºnuitul” ºi, prin ordinea ºi logica raþiunii, de a secol XX care ºi-au pãstrat, dincolo de multele Memorabilã rãmâne ºi plãcerea formulãrilor: o reduce la „simplu”, origine ºi esenþã – prin reducþii metodice ºi transformãri didactice, o „privilegiul de a fi disperat” al lui Emil Cioran; tocmai aceastã simplitate - a adevãrului. Teoria rezistenþã, un rest creativ ce le face în continuare „impudoarea superbã a unor Elias Canetti sau merge însã mai degrabã în direcþia ºi profunzimea eficiente în gîndirea ce ne este proprie: teoriile Alain Bosquet” pe care o descoperã lui Radu „neobiºnuitului”, asumîndu-ºi în felul acesta identitãþilor, ale receptãrii, ale jocului, diferenþei Cosaºu; „simonitatea” - numele dat coerenþei toate trãsãturile de iritare a prejudecãþilor ºi de etc. De la Tomaºevski ºi Bahtin, la Jauss ºi interioare pe care Simona Popescu „o cultivã cu o asemenea capacitatea de a arãta - în general oblic Deleuze, la Judith Butler ºi Gayatri Spivak. Dacã încãpãþânare verticalã, asemenea unui grãdinar”; sau lateral - convenþiile echivalate cu adevãruri pe arta pentru Deleuze e un proces fãrã scop, pentru Mircea Petean - „un exemplar poet al locuirii”; care le utilizãm. noi teoria e o devenire singularã (o devenire a „ªtefan Borbély a ajuns la o artã a disecãrii Cuvintele trebuie percepute în mobilitatea lor, singularului) ale cãrei repere ºi referinþe sunt ideilor vecinã cu mãiestria chirurgului legendar în în miºcãrile ce le sunt permise de contextul în simultan expuse ºi retrase, într-un gest dublu, stare sã strecoare bisturiul în interstiþii ºi sã care apar (asemãnãtor structurii ce înceteazã sã „complex ºi neobiºnuit”, imediat pierdut în clipa decupeze, sã amãnunþeascã, sã dezvãluie taine mai fie centratã, despre care Derrida vorbea deja în care este simplificat, în clipa în care jocul sãu fãrã a provoca sângerãri.”; Cristian Tudor Popescu în 1966), de fluxurile de sens pe care le permit ºi este centrat, este stãpînit de dorinþa, de pulsiunea (în Trigrama Shakespeare) „amestecã stilul alert- din care construiesc realul ce poate fi comunicat. spre ordine, logicã ºi stabilitate. tãrãgãnat cu pripirea ticãit-cuceritoare; e un pic Paradoxal poate (într-un prim moment al blazat, cu „fiþe” ºi încruntãri, cu o distanþare meditaþiei, cel situat în marginea cuvintelor, în * ironicã ºi gravã, uneori chiar patetic implicatã...” jocul lor continuu între ceea ce aduc ºi ceea ce Esenþa cinematografului (ºi a altor forme) ºi multe altele. pierd), cãutarea esenþei e ºi cãutarea singularitãþii, poate fi mai bine înþeleasã dupã jocul conceptului Literatura românã contemporanã confirmã, în doar cã, asemenea unui efect indirect, de singular universal cu care lucreazã, în alte esenþã, o profesiune de credinþã formulatã de singularitatea pe care o gãsim, care devine teritorii de discurs, Jacques Rancière. autoare în Panorama criticii literare: „A face vizibilã, e mai puþin a formei cinematografului Singularitatea e locul esenþei, al formei, al tuturor criticã literarã nu înseamnã a institui formule (pentru a rãmîne în spaþiul exemplului potenþialelor repetiþii, nu în mod substanþialist, (plãcute celor ce vor sã se instruiascã repede, sã ales/reperat), cît chiar a teoriei. În ciuda plin, ci ca un semnificat gol, un mediator. Funcþia ºtie despre ce e vorba ca sã-ºi economiseascã numeroaselor formalisme pe care deseori secolul acestui mediator – într-un alt limbaj eficacitatea, energia înþelegerii), ci exact contrariul, a le XX le-a preferat, dincolo de predilecþia (probabil productivitatea gîndirii unei esenþe – e de a detrona, a institui în locul lor domnia naturalã, într-un sens însã încã lingvistic, cultural, produce comentarii, intertextualitãþi, opere ºi complexitãþii ºi a explicaþiilor infinite.” al reflexelor noastre faþã de realitate) spre texte suplimentare, ba chiar suplimente (Derrida) „ securitatea metodei, stabilitatea canonului ºi de semnificaþie ºi vizibilitate pe care o metodã, o funcþionalitatea didacticã a limbajelor decise în analizã literarã sau criticã obiºnuitã nu le poate definiþii ºi categorii, teoria, desprinzîndu-se aºadar prinde. Singularul universal sugereazã faptul cã o de tendinþa spre „simplu ºi obiºnuit”, nu se anumitã particularitate este luatã, performatã ca desfãºoarã în alte zone, ci doar se fereºte de o universal (ca esenþã a formei, ca regularitate a sumã de gesturi, de un numãr de comportamente discursurilor, ca miºcare a semnificaþiei). Astfel îi ce, permiþînd la suprafaþã aparenþa ordinii ºi a sunt urmate consecinþele creative, iar aceastã cunoaºterii dobîndite, pierd în fapt singularitatea þesãturã pe care miºcãrile urmei o traseazã nu cãutatã. Teoria e în continuare în cãutarea face altceva decît sã constituie istoria ºi realitatea esenþelor, doar cã ochiul teoretic, precum al lui cu care lucrãm. Esenþa cinematografului e, în Holmes, lucreazã cu mai puþine preconcepþii ºi e acest fel, în aceastã alegere, în aceastã în acest fel, simplu spus, gata sã vadã mai bine. contemporaneitate (pentru a reveni, mereu ºi Pentru cã e ceva de vãzut. Pînã la urmã referirile inconturnabil, la ceea ce ne defineºte, la ceea ce la Holmes – ºi ele pîndite de pericolul este propriul prezentului nostru), þesãturã înþelegerilor facile, în ton cu un bagaj de afirmaþii deschisã de ºi vizibilã în filmul lui Eisenstein, în ale tradiþiei – sugereazã faptul cã teoria nu e pur care, cum ar spune Borges, e deja la lucru Godard ºi simplu ficþiune (ba chiar cuplul real–ficþional, sau Wenders sau Picasso sau Ginsberg. precum multe altele, e o capcanã de evitat). Ea e creaþie în real. Explorare ºi investigare a unor

6 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

6 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Singularitatea teoriei e de a urmãri (ºi de a cautã ajutorul lui Horatio: „Thou art a Scholler – sub efectul dorinþei pentru „simplu ºi obiºnuit”. urma) acest proces. Aragon vorbea de la peinture speake to it, Horatio”. Naiv, ceea ce Marcellus Efortul colosal, colectiv, al unei asemenea naivitãþi au défi; Godard, ca un supliment, de le cinéma cere este nu doar adresarea cãtre spectru, ci (Judith Butler ar numi-o monstruoasã) de a au défi. Miºcarea textului, ºi ea suplimentarã în prinderea acestuia în limbaj, în naraþiunile a cãror stãpîni, chiar suprima, singularitatea celei de-a aceastã logicã a þesãturii, mereu extrãgînd, logicã respectã ºi protejeazã certitudinea realului: cincea naraþiuni în beneficiul aparentei funcþionãri confirmînd, renunþînd la naraþiunea ce scapã „Speake of it. Stay and speak.” Ceea ce Marcellus necontaminate a celorlalte patru (cãrora eventual vizibilului (dar nu inteligibilului), face necesarã o doreºte (freudian, chiar), este studiul în înþeles li se poate lãuda pluralitatea) seamãnã cu efortul ipotezã în acest gest de théorie au défi. tradiþional, nicidecum stacojiu. Definiþiile în alb ºi continuu, observat de Derrida, al filosofiei, Studiu, dar în stacojiu. Cu o focalizare într-un negru, pãstrarea categoriilor, opoziþiilor. Altfel începînd cu Platon, de a suprima ceea ce o face mereu al treilea loc, folosind filtre, reflexii, urme spus, pãstrarea intelectualului în afara teoriei. Sau posibilã (scriitura). de tipul palimpsestului. Creaþie în real de cel puþin a acestei teorii care pe de o parte Barthes nu poate fi redus, prins în „metoda concepte ºi vizibilitãþi. Cu toate acestea pãstrînd, contamineazã uºurinþa metodelor ºi securitatea Barthes”. Deleuze nu e prins de cîteva concepte protejînd chiar (gest la rîndul sãu esenþial) un reputaþiilor, iar pe de altã parte (de urmat, de ce devin operaþionale, integrabile simplu în rest. A cincea naraþiune nu e prinsã. E doar adresat) permite creativitatea în real. Cultura naraþiunile vechi. Formaliºtii ruºi nu sunt o ºcoalã performatã. românã e în mare mãsurã desenatã dupã chipul ºi omogenã, pre-structuralistã, aºa cum sunt de asemãnarea lui Marcellus. Ea e în acest sens, în obicei „reþinuþi”. Etc. Lecþia teoriei ca performare * afara teoriei. (nu literarã, nu ficþionalã), singularitatea ei ca ºi Complexul lui Marcellus poate fi contracarat creaþie în real, problema esenþialã a restului ca Derrida vorbeºte, citind Hamlet, despre un printr-o responsabilitate teoreticã, intelectualã ºi spectru ce rãmîne în margine, ce contamineazã „complex al lui Marcellus”. Un complex al politicã de a ieºi din limitele studiului înþeles sistemul – rãmîn toate de desfãºurat în geografia intelectualului (ce îi traseazã limitele ºi îi regleazã tradiþional. O responsabilitate de a desfãºura unui studiu conºtient de reducþiile, naivitãþile ºi gîndirea) care nu poate percepe nimic ce nu se elogiul corect al reperelor esenþiale, de a rupe dorinþele ce îl bîntuie. Monstrul din The Hound aºeazã în categoriile sistemului, ce nu se cercul vicios al criticii conservatoare care admirã of Baskervilles e produs, reluînd afirmaþia lui repartizeazã limpede ºi logic în opoziþiile care ceea ce o confirmã ºi nu îi pune în pericol Deleuze, nu de somnul raþiunii, ci de veghea ei. desfac realitatea ºi permit gîndirii sã pretindã poziþia, de a depãºi facila ºi naiva înþelegere a Veghea teoriei e de alt tip. Ne vom întoarce la ea, logica adevãrului. Marcellus nu înþelege teoriei ca muncã de limpezire – academicã, precum ºi la stacojiu. De asemenea, la spectru ºi singularitatea poziþiei spectrului din Hamlet; e eruditã, doctoralã – cu aceeaºi funcþionalitate a la problema adresãrii. Dar pentru moment, sã îl nevoit sã caute sã-l reducã la o înþelegere, la o protejãrii poziþiilor, a executãrii miºcãrilor ascultãm pe Hamlet: „Where wilt thou lead me? ºcoalã de gîndire, la vizibilitatea stabilã a unei necesare pentru mersul sistemului. speak; I’ll go no further.” categorii. În limbajul nostru, pentru el a cincea Teoria e mereu repoziþionatã, reatrasã, castrat㠄 naraþiune nu existã sau, dacã e perceputã ca conform criteriilor didactice ºi academice, iritare “neobiºnuitã” a logicii, ca inefabil, ea vertebrate de naivitatea logicii ºtiinþifice ºi a trebuie redusã la limbajul celorlalte naraþiuni. adevãrului. A face teorie în acest sens e în fapt un Neînþelegînd, refuzînd sã accepte, rezistînd la refuz al teoriei. O simplã utilizare a numelui ceea ce îi pune la îndoialã identitatea, Marcellus teoriei pentru un proces discursiv ce o suprimã istorie literarã a unor europeni precum irlandezul Edward Lear, francezul Raymond Roussel din Locus Solus ori Un urmuzian: Grigore Cugler Impressions d’Afrique, spaniolul Ramón Gómez de la Serna, cu ale sale „greguerias”, metafore Ion Pop ironic-ludice, pânã la experimentatorii din grupul umele lui Grigore Cugler (Roznov-Neamþ, „paginilor bizare” ºi de prin alte locuri. parizian OuLiPo al lui Raymond Queneau. 1903 – Lima, 1972) este legat în primul Neobiºnuita mobilitate ºi inventivitate asociativã Când pregãtea lansarea cãrþii (trecuserã patru rând de volumul Apunake ºi alte ilustratã de prozele sale, spectacolul micilor focuri ani de la debutul, cu povestirea Match nul, în N revista Tiparniþa literarã, 1930), Petru fenomene, apãrut în 1934. O nuvelã mai întinsã de artificii care par a nu se epuiza nicicând, lasã ºi câteva proze scurte alcãtuiesc sumarul acestui totuºi în inevitabilul final al lecturii mai degrabã Comarnescu îi caracteriza cartea (cum ne mic op rãmas fãrã ecou în critica vremii ºi mult un gust de neîmplinire: se salveazã din fumul semnaleazã Mircea Popa în prefaþa la culegerea timp dupã aceea. Dupã vreo treizeci de ani, când fostelor strãluciri doar rãmãºiþe de închegãri Alb ºi negru, editatã în 2003), drept „o lucrare am cãutat eu însumi cartea la Biblioteca Facultãþii himerice, câte un decor sau o replicã memorabile. simbolicã ºi humoristicã în care viaþa cea mai de Litere din Cluj, ea avea încã foile netãiate... Calitãþi remarcabile ale fanteziei exuberante sunt banalã este îmbrãcatã în forme ºi costume ce-i Pentru repunerea în circulaþie acestui marginal subminate sistematic, de la un paragraf la altul, trãdeazã mai bine convenþionalismul de bal al avangardei româneºti, cu carierã de diplomat, de impulsuri ludice irepresibile, ce deviazã prea mascat. Este o lucrare de purã fantezie, în care apoi rãmas în exil în Peru ca instrumentist într-o adesea spre jocul textului, manierist-barochizant ghiduºii amintind de Anton Pann se alãturã de orchestrã simfonicã, a fãcut mult Mircea Popa, cu în exces, ceea ce ar fi putut sã se cristalizeze ca implicaþii mai triste ºi mai adânci, apropiate de cele douã ediþii tipãrite la Editura Cogito din scenã ºi reprezentaþie memorabilã, fie ºi în humorul englezesc ºi care rod sufletul cetitorului Oradea în 1996, respectiv editura bucureºteanã registrul fragil ºi aburos al reveriei desprinse pe mãsurã ce simbolismul este descifrat ºi redus Eforie, în 2003, cu studii introductive dintre care complet de „realitate”. la esenþã. Alfred Jarry în Franþa ºi James Branch în ultimul noteazã cã: „În mod surprinzãtor, cel Cãci începuturile de construcþie sunt aproape Cabell în Statele Unite au creat figuri la fel de mai important scriitor român de avangardã dupã imediat de-construite, fantezia în care feericul e comice ºi de articulate, unul pentru Ubu, celãlalt Urmuz, Grigore Cugler, este aproape un repede deturnat spre absurd nu e lãsatã sã atingã pe „Jurgen”. Literatura noastrã mai cunoaºte pe necunoscut în literatura românã”. Cã este aproape minimul grad de coerenþã, ci e permanent Nastratin, pe Pãcalã sau pe Pepelea, dar scrisul necunoscut e-adevãrat, puþinele glose despre „demasacatã”, deconspiratã, subminatã în fond de modern, cultivând arareori comicul ºi eºuând mai scrisul sãu apãrând abia în ultimii câþiva ani, când o artã combinatorie pur formalã, de aleatoriul întotdeauna când e vorba de humor autentic, nu critici tineri, precum Ovidiu Morar în Avatarurille jocurilor verbale la care îndeamnã automatismul a creat un tip simbolic care sã întrupeze omul de suprarealismului românesc (2003), îl citesc cu o înrudirilor de substanþã sonorã ale semnificanþilor fiecare zi, omul tuturor naivitãþilor ºi ciudãþeniilor oarecare atenþie. Mai discutabilã e citata judecatã eliberaþi de orice sarcinã expresivã. Mãrunta vieþii. Grigore Cugler este primul scriitor de la noi de valoare pe care doar situarea autorului lui satisfacþie datã de calamburul ingenios, dar de care creeazã un astfel de tip simbolic; pe Apunake în contextul destul de modest al multe ori facil, de echivocurile omonimiei, de Apunake”... descendenþilor lui Urmuz ar putea-o justifica în rãsturnãrile logicii unor dictoane motivate tot de „Lucrarea de purã fantezie” a lui Grigore parte. Cãci, oricât am dori sã-l scoatem din contaminãrile sonore dintre cuvinte etc., afecteazã Cugler e într-adevãr construitã din elemente ce nu umbrã, Grigore Cugler nu e, totuºi, mai mult grav miza care ar fi trebuit sã fie cea majorã, a au deloc de-a face cu realitatea: e un univers decât un autor de raft secund(ar), ce prelungeºte comunicãrii unui sens (sau non-sens). Din acest ficþional din specia „lumilor pe dos”, unde nimic cu o imaginaþie lingvisticã ce-i drept luxuriantã ºi punct de vedere, Grigore Cugler se plaseazã, chiar nu mai funcþioneazã ca mimetism al logicii insolitã, dar în sfãrâmate vedenii dificil de în mai mare mãsurã decât în tradiþia lui Urmuz, realului, ci e sistematic deturnat spre absurd. rearticulat într-o viziune, ecouri din modelul în marginile familiei mai largi ºi mai diversificate Æ

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 7

Black Pantone 253 U 7 Black Pantone 253 U

Æ sentimentalismului de romanþã ºi insinuãri ale La Cugler, calamburul ocupã mereu prim- Printre jocurile de cuvinte presãrate ca tot atâtea unei anumite violenþe senzuale. Ispita planul scenei verbale, cu un exces care face ca mine „textualiste” în terenul ºi aºa fragilizat al calamburului e mare ºi aici (leii-animale ºi bani), lanþul de surprize ludice sã devinã, paradoxal, ficþiunii absurde, se poate descoperi totuºi firul dezvãluind substanþa pur textualã a acestui monoton ºi mecanic. „Filip Sugator a avut urmaºi oscilant ºi frecvent scurtcircuitat al unei naraþiuni: univers ficþional, dupã cum reveria lui Apunake tot unul ºi unul, fac doi”, „Au dus rãzboaie în în palatul lui Apunake se desfãºoarã nunta despre „copilul istoric” pe care urma sã-l aibã metru antic ºi metru etalon, fiind numiþi, pentru acestuia, care „a durat, în totul un veac”, cu aproximeazã grotesc o figurã bricolatã din aceasta, Metronomi ai Bizanþului, de Zahei Kematta (nume, nu-i aºa, predestinat, cu vocaþie), referinþe livreºti, luate din depozitul epopeii Clopotarul, succesor”, „Pantalonii Decanului erau urmând unui ºir întreg de alte nunþi ale aceluiaºi antice: „Era îmbrãcat cu pielea de pe burta iepei- înlocuiþi cu aprecieri juste”... Delectabile sunt, personaj. Acesta vizeazã, cum aflãm dintr-o mamã a Calului Troian. În coapsele sale erau însã, mai ales secvenþele legate de bãtrânul Sport mãrturisire fãcutã soþiei sale, colindarea lumii sãpate basoreliefuri originale în care mâna omului ºi spaþiul sãu în care oameni „se dedau la exerciþii întregi pentru a „culege sãmânþa binelui” ºi a da nu se amestecase. Fruntea lui, acoperitã cu o pe cât de violente pe atât de ciudate” ºi unde „în naºtere unui fiu exemplar, „Individul-Mostrã”, placã de metal, pãrul format din hexametri aerul opacizat de suprapunerea realitãþii dupã ce „bãrbaþi din toate colþurile lumii vor încâlciþi, mâinile, amândouã, puse pe partea imposibile ºi a închipuirii incapabile de a se picura sãmânþa vieþii” în „caliciul” femeii. Dupã dreaptã, cu degete ascuþite ca niºte sãgeþi, fãceau avânta atât de departe de axul în jurul cãruia îi ce, pornit în voiaj, viziteazã „Limonorado, oraºul din el un adevãrat copil istoric”... În ambianþa de permit sã evolueze legãturile obiºnuinþei ºi ale din care marele Biju plecase pentru a descoperi bazar a sãlii palatului, unde ard cedri în chip de logicii, spectacolul luã înfãþiºarea difuzã a Hrana”, apoi capitala Bastonbach, unde asistã la o fãclii dar se aflã rãspândite pe sub mobile ºi halucinaþiilor”. Consideraþiile despre „lozinca serbare „în cinstea noului Decan al Majestãþii”, „ceasornice ºi orologii cu sunet grav”, Apunake, vremurilor noi”, a lichidãrii diferenþelor dintre Apunake îºi pierde soþia care se furiºase în urcat pe o etajerã linge flacãra parfumatã a unei oamenii geniali ºi cei de rând prin mijloace mulþime ºi începe cãutarea ei peregrinând prin fãclii, „îmbrãcat într-o cãmaºã excentricotatã mecanice, ºi mai ales transformarea lui Apunake alte oraºe într-o aceeaºi zi de 1 iulie. Cu ajutorul (s.m.) lungã pânã la pãmânt, dedesubtul cãreia.”. în „Antroposferã” acoperã câteva dintre paginile unui bãtrân pe care-l cheamã Sport, întâlnit într-o Descrierea e suspendatã umoristic aici, mimându- cele mai realizate ale nuvelei. Parodiind momentul pãdure, îºi accelereazã enorm viteza de deplasare se pudoarea... textualã. Automatisme ce trimit din basme al împlinirii dorinþelor eroului de cãtre ºi o gãseºte în cele din urmã pe Kematta, care spre dicteul automat, dar mai aproape de un personaj cu puteri supranaturale, prozatorul tocmai nãºtea într-o barcã aflatã pe mare, lângã contaminãrile sonore de tipul calamburului, propune o suitã de amuzante dialoguri care un bãrbat ce dinamiteazã barca. Adus de valuri pe reapar în discursul despre gusturile femeilor þinut supraliciteazã registrul promisiunilor Sportului, þãrm, va pãºi apoi nou-nãscutul, care, alãptat de o de protagonist, în care sunt menþionate „femei pentru a se încheia cu rãspunsul unui Apunake ce fetiþã, creºte ca-n basme pânã la dimensiuni care aveau gustul berii, altele aveau gustul de se joacã încã o datã dezinvolt ºi spiritual cu colosale ºi „deschizând larg poarta rectalã, lãsã sã trandafiri, unele de miel tânãr, altele aveau un formulele gata fãcute, dupã ce interlocutorul cadã asupra asistenþei un râu de lavã puturoasã gust de fripturã modernã (în sens figurat); cele uzase de un vocabular angrenat automat în verzuie”, înecând „mai mult de jumãtate din mai multe aveau gust de pernã, de ºal, de dinamica înrudirilor sonore ºi de sens: „Sportul oamenii adunaþi”. Apunake se afla ºi el printre cei cauciucuri vulcanizate, de secret profesional, de zise: ‚Te fac zburãtor, galoºi cu motor, patine cu morþi ºi „bronzeificaþi, puþin mai graºi, ºi pe undiþã, de resorturi, de filantropie, de þãri roate sau skiuri brodate’ // - ‚Nu’, zise Apunake. fruntea fericitã (a cãrora) se putea citi, scris cu îndepãrtate, de crampe, de policromolitrographo- // - ‚Te fac disc, lance, ciocan, bumerang ori litere fecale, cuvântul SFÂRªIT”. plastii, de ION, Waþi, oameni, pomi, sarailii, iatagan’. // -‚Nu’, zise Apunake. // Te fac S-a vãzut în aceastã parabolã absurdã o cazane, pãlãrii de paie”... ºi înºiruirea continuã, tricicletã, bicicletã, motocicletã, gabrioletã, parodie a ficþiunii nietzscheene a Supraomului pentru a fi urmatã de ordinea, cât întreg camionetã, avionetã’ // - ‚Nu’, zise Apunake. // - (Ovidiu Morar), prin care se „dinamiteazã rând alfabetul, a perindãrii, pe verticala paginii, a ‚Te fac tren, maºinã, trãsurã, drezinã, tramcar, pe rând pe rând cliºeele ºi truismele încetãþenite, soþiilor lui Apunake. limuzinã’. // - ‚Nu’, zise Apunake. // - ‚Atunci ce precum ceremonialul nupþial, teoriile asupra Dilatãri de asemenea facturã ale textului, vrei?’ // -‚Vreau sã mã duc învârtindu-mã’.// concepþiei, educaþiei, istoriei, mitul civilizaþiei sugerând un soi caricat de incontinenþã verbalã, Auzind aºa ceva, Sportul îl luã, îl fãcu ghem, moderne, al sportului, al tehnicii etc., parodie a complexitãþii analitice, reapar în câteva fixându-i capul între geninchi, îi tãie picioarele, demonstrând cã orice fetiºizare conduce inevitabil rânduri, cu clipiri ironice din ochi ale care atârnau ca simple accesorii inutile, ciopli la aberaþii monstruoase” (Op.cit., p. 183). Zisele povestitorului, precum: „Sfârºitul povestirii, cam colþuirozitãþile umerilor, trecu peste ºolduiri cu un aberaþii sunt prezente într-adevãr peste tot, într-o lung, ºi spus dintr-o singurã suflare, fãcu pe tãvãluh de fontã înroººitã în foc, înmuindu-l în desfãºurare aleatoriu-carnavalescã de succedanee Apunake sã gâfâie ºi sã-ºi ºteargã nãduºeala de pe cauciuc topit, comandã: aspirã profund! /.../ - fanteziste, rearticulãri hazardate pe tema, în capul sãu, pe care nici un fir de pãr nu avea voie Cum te simþi? întrebã Sportul. // - Treaba mea, primul moment, a sãrbãtorii nupþiale: ceremonie sã creascã”. Povestea lui Biju, descoperitorul rãspunse Apunake. Ce-þi datorez?” supradilatatã, aceasta, cu palat monumental, alee Hranei, la al cãrei final se face aluzie, uzeazã de Extremele ludicului sunt atinse într-o secvenþã infinitã ”strãjuitã pe dreapta ºi pe stânga de mii aceleaºi procedee chemate sã descalifice stilul a vorbirii lui Apunake explicându-i Kemattei de clopote,... menitã sã ducã lumii întregi solia emfatic, pretenþios, al meditaþiei pe teme chestiuni de ºtiinþã, prilej nu doar de a ºarja nunþii lui Apunake”, cu ”orchidee lubrice”, un filosofice majore, conceput în acest capitol ca pretenþiosul jargon specific, ci ºi de a-l reduce la „trotuar pavat cu cozoroace de ºepci numãrul discurs despre „MÂNCARE”, rostit de savantul un limbaj aproape integral inventat, cu exemple, 56”, sugerând solemnitatea militarã a întâmpinãrii sprijinit „într-o mãsea expertã”, care e, desigur, ºi desigur, în Lewis Carroll, cum urma sã procedeze evenimentului, dar ºi o lume care „se plimba instrument al alimentaþiei, ºi marcã a înþelepciunii mai târziu un Virgil Teodorescu cu a sa „limbã mâncând felii de capete de mort cu unt” (?), – ca mãsea de minte. „Pentru asta însã vã trebuie leopardã” sau Nina Cassian cu „limba spargã”: „O romanþa „Secretul junei” intonatã de... clopote, suflu divin. Mergeþi ºi spuneþi ºi celorlalþi oameni paginã de sfaturi, o metodã scurtã ºi practicã, stoluri de cuci ce ies din limbile acestora, „ºlepuri buni sã ia lucrurile cele mai moi ºi sã le bage în opera Doctorului Klepp, conduce pe neofitul încãrcate cu rom aprins” plutind prin aer, gurã. Astfel veþi deveni superiori. Luaþi spinare de cleptic la înseºi izvoarele ºtiinþei. Iatã textul, în demonstraþii de „canibalism aplicat”, „Galopul milcov, zeamã de iepure, stors în aer uscat ºi la traducere literarã, pe înþelesul tuturor: Precupeþilor Ortocromatici”, amintind de rece, picioruºe de melc, sirop de herghelie, capot Plerofontagii azgulibatici sunt ermostria denumirile fantezist-emfatice ale lui Jules de babã cu fiu inginer... /.../ Mâncând, veþi clopusului nostru. Oricare sesuinã frapnicã Laforgue, o „îmblânzitoare de lei” care „îi cheltui moºteni pãmântul pânã când el vã va mânca pe larteazã fospecrul pecreului tedat. A râvni cinta pe toþi” în virtutea unui calambur cam... ieftin, ºi voi. // Cei de faþã, sãrind cu voioºie, bãtând din fespoleºtilor sau pagea vezvecatã, cet mengiul apoi „se transformã în balon albastru ºi se înãlþã palme, repetau: pe voi, pe voi, dar ce bem noi? – brogelui, nu pot. Angomesa trisescizei potice ajutã în vãzduh”, un scamator fabricând un soi de vatã Bere beþi, vine vin, apa apare”, rãspunse Biju”... zemul tubricei ag span, tengetã mosa chernelui de zahãr, atacat de „femei rele ºi puternice”, Burlescul demitizant e evident, ca ºi apetitul tausuc, egalizând-o cu feura conatei din om. // înlocuit de un cal care cântã în versuri cumva insaþiabil al jocurilor de cuvinte, al contaminãrilor Denu ’t varmã strubeºca femeilor. // Denu ’t rezumative pentru spectacolul în plinã amuzante de sunete. Ceea ce se petrece în oraºul vermã strubeºca lorzilor, cet hosnopeltu-þi desfãºurare: „S-a rãsturnat apocalipsul cu dosu-n Bastonbach, cu „bastonbachienii” ºi „fantasismul cranfozetul ugei, Amin”. sus ºi a lãtrat / Un cerber plin de râie-n curtea lor exagerat” e de aceeaºi facturã, cu secvenþe mai Celelalte proze din volum, printre care ºi cea supremului Protocordat” etc. expresive sau mai diluate, precum e cea a de debut, March nul, vãdesc aceeaºi îndemânare Se vede uºor asocierea parodic-umoristicã de „poveºtii Dorobanþului care a bãgat o oaie în de artizan verbal jucãuº, deja mare amator de elemente fortuite, în mare parte metafore cinematograf”, ce ar putea fi asemãnatã cu calambururi ºi compunându-ºi personajele (aici interpretate în sens literal, caricaturi ale festinului cealaltã, mai târzie, a Pompierului lui Eugen niºte boxeri) în maniera fãpturilor mecanomorfe nupþial hiperbolizat, cu ironii la adresa Ionescu din Cântãreaþa chealã. urmuziene: „Al doilea boxer se sui pe ring. //

8 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

8 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Avea agãþate în spate pe sora ºi pe mama sa care încât abia se mai înþelege, pe ici pe acolo câte un fantezii suverane, cu „derapaje” programate în vegheau asupra-i, instalate pe o elegantã tãviþã din vers”, Marin „fãcuse în perete o gãuricã prin care vederea înscenãrii unui spectacol de sãrbãtoreascã lemn de macmahon. // Lumea din salã începu sã puteau sã intre clipele”, cu oamenii se întâmplã gratuitate, pur jubilatorie: „Marea dã serbãri în se frãmânte, dând la ivealã o cocã care gemea din ca ºi cu cãrþile: întâi se nasc, cresc, ºi numai dupã cinstea prototipului Macac / Dumnezeu se cinci în cinci minute, generalizând viciul numit ce sunt gata li se pune titlul” º. a. m. d. fermenteazã, înfrãþind ºtreangul cu jugul, / Regele ‚cincinism’ /.../ Haiducul care arbitra ceru voie sã Scriitorul e mereu în vervã imaginativ- perfid îºi scoate bãtãturile cu plugul, / Dãruind þinã o conferinþã, însã fiind huiduit ºi asociativã, mizând, cum se vede ºi în exemplele castane coapte vãduvelor din Karnac. / Face un neputându-se þine mai multã vreme, dãdu drumul acestea, pe mai multe tipuri de devieri ale semn, dau o poruncã. Ascensorul umilit / Se conferinþei pe el”. Iar mai încolo: „arbitrul, discursului de la firul logic al ideii, încãlecând dizolvã, fãrã vorbã, în puþinã Eterie. / Lumea prefãcându-se cã nu vede nimic, închise ochii prin salturi spectaculoase planurile de referinþã, întreagã derapeazã, mirosind a feerie / Spre pentru totdeauna”. lãsând vorbirea sã funcþioneze în voia purei inerþii Decanul Majestãþii, Condotierul fantezie / O prozã experimentalã, având ca model, combinatorii, confundând în mod voit abstractul Luminos ºi invizibil ca un astru rãtãcit”. În altã desigur, Alfabet-ul lui Saºa Panã ºi Moldov din cu concretul ºi obiectualizând metafora, parte, sugestii similare ale plurivalenþei discursului revista unu, e compusã ca ºi exclusiv din cuvinte exploatând mereu ºi mereu echivocul formal ºi poetic deschis oricãrei interpretãri se lasã citite: care începu cu litera d, ca ºi cele douã vocabule logic. Totul, pentru a sugera cã nu avem de-a face „Amurgul nãscoceºte noi puncte de vedere, / ale titlului, Drumul dragostei: „Domnule, declarã decât cu o lume de hârtie ºi de litere, Lãsând la aprecierea strãinilor un fir” (Aniversare). dânsa, dârdâi de durere. Dorinþele divine depãºesc inconsistentã ºi derizorie. Cã autorul e conºtient „Firul” este, însã, foarte... firav ºi se poate ajunge demnitatea. // - Domniºoarã, Dumnezeu dãdu de manipulãrile la care recurge ca regizor al chiar la compuneri în care el devine invizibil, dobitoacelor douã dorinþi: dorinþa dragostei... // - textului se poate remarca frecvent. În textul la precum cea intitulatã Criptomestrula, într-adevãr Destul, destul, declarã duduia. Devin damnatã, care facem referinþã acum, naratorul e pus, ironic, imposibil de decriptat: „Mii, mii de periºoare / divaghez. Dumneata domini duhul, devii deosebit sã cearã iertare cititorului pentru o ”explozie de Zac, zac pe treptele de marmorã / Zac, zac sub de dulce. Decide-te, devino domnul, domnitorul!” lirism” care nu era deloc aºa ceva, în alt loc sânii de lãcãtuºe / Plini, plini de pietre, cu guºa Comicul dialogului este, se vede bine, susþinut de anunþã cã „fãcând uz de o licenþã poeticã” îºi va de struþ // Struþ, struþ cu roate (cu roate) / Cal, mecanica textualã placatã, nu-i aºa, pe viul îngãdui sã foloseascã cuvântul pepuze „în loc de cal, calmeazã-te rege // La noapte tezaurul þi se normalitãþi limbii... O Eratã plasatã la sfârºitul pãpuºã, cum se face de obicei”... În mica suitã de va umple cu stropi de cianurã”... volumului se joacã, la rândul ei, cu presupuse povestiri Afarã de unu singur, Autorul se prezintã Lectura scrierilor lui Grigore Cugler oferã, erori de tipar apãrute într-un poem, prilej de a în faþa protagonistului, intrã în dialog cu el, are aºadar, imaginea unui spirit de o remarcabilã remodela tot ludic materia verbalã: „În loc de: ca ºi personajele un aspect compozit-urmuzian, mobilitate a fanteziei, artizan nu o datã fin al Þarcul era plin de vite // Citeºte: Parcul era plin cugetã asupra relativitãþii tuturor lucrurilor, unor obiecte inutilizabile, perfect gratuite, de vile”. Alte „greºeli” : „Manea, în spume, sugea” motivându-ºi astfel ºi propriul mod de a reacþiona rezultate ale unei arte combinatorii în care – „Marea, în spume, fugea”; „I-a venit de hac pe ºi imagina. hazardul ºi diversele automatisme ale discursului loc” – „Le zenit, ce lac de foc!” Etc. Versurile lui Grigore Cugler, unele prezente în servesc premeditarea efectelor insolite. Facilitatea Asemenea procedee îndreptãþesc calificarea interiorul prozelor, se supun, în ansamblu, unor astfel de ecuaþii nu e, însã, evitatã, cãrþii lui Grigore Cugler de cãtre acelaºi Ovidiu procedeelor semnalate ºi în construcþia acestora. calamburul pândeºte la orice turnurã a frazei, Morar ca fiind „înainte de toate o comedie a Sunt produse ale unei fantezii lãsate în voia periclitând nu de puþine ori structurile de literaturii ºi, implicit, a limbajului, în descendenþa hazardului combinatoriu, a unui automatism ce rezistenþã ale construcþiei acestei lumi pe dos care antiliteraturii produse de Urmuz. (...) Spre poate trimite la dicteul automat suprarealist, ar fi putut deveni cu mult mai consistentã ºi, ca deosebire de Urmuz, însã, fantezia verbalã a lui disciplinat doar de tiparul clasic al versurilor. Sub atare, mai convingãtoare ca angajament Grigore Cugler debordeazã orice limite, luând titlul care este ºi al unei povestiri, Decan al existenþial, dacã nerãbdarea de a obþine efecte de înfãþiºãri delirante, cvasi-patologice, ºi atingând un Maiestãþii, se pot citit rânduri ca acestea, unde moment ar fi fost ceva mai temperatã. Oricum, absurd simili-oniric, în realitate perfect numai ritmul ºi rima ori organizarea stroficã pun din bricolajul de formule literare, de convenþii premeditat. Cugler e un maestru al jocurilor o relativã ordine în desfãºurarea altminteri scoase la vedere, de ticuri ºi jocuri verbale, iese lingvistice gratuite” (Op. cit. p 184). aleatorie a discursului: „Am scalpat celebritatea un spectacol, adesea delectabil, prin care spiritul Alte douã culegeri, Afarã de unu singur, pe geamandurii de cristal, / ºi-am încins întreg critic-relativizant al avangardei istorice, prelungit care o Autobiografie aflatã în cuprinsul acestui pãmântul cu reflexul mâinii mele, / Împãnând pânã în postmodernismele mai recente se ciclu o dateazã 1946 (când ar fi fost trasã la tricofisiþii unui Rege fãrã piele / În slãnina ilustreazã în înfãþiºãrile sale de comedie a Gestettner într-un tiraj foarte limitat), dar preluatã parcelatã a tarifului vamal”... Ceva din „reþetarul” literaturii, cu precursori, la noi, în „paginile de Mircea Popa din revista Manuscriptum, unde a tehnic al acestor alcãtuiri ludice transpare în bizare” ale lui Urmuz ºi cu înrudiri detectabile ºi fost publicatã în 1998, ºi Vi-l prezint pe Þeavã, secvenþe precum urmãtoarea, din acelaºi text în spaþii culturale mai largi. apãrutã postum la Madrid în 1975, adaugã la insolit, pus în ultimã instanþã sub semnul unei „ restrânsa operã a lui Grigore Cugler un numãr de proze din aceeaºi familie stilisticã ºi de viziune. Câteva texte, preluate din revista Destin, Madrid, 1971-1972, completeazã sumarul, îmbogãþit ºi cu o secvenþã de Versuri. Ingeniozitatea jocurilor verbale primeazã ºi aici, aceeaºi vervã asociativã, acelaºi umor întemeiat majoritar pe tehnica deja larg exersatã a calamburului pot fi apreciate ºi în aceste pagini, dupã cum provoacã adesea ºi senzaþia de exces ºi facilitate, datã de neastâmpãrul unei fantezii ce nu rezistã tentaþiei echivocului ºi contaminãrilor surprinzãtoare de unitãþi sonore. Numai în primul text, Consultaþie gratuitã, suita unor asmenea jocuri este abundentã: familia povestitorului este atât de sãracã încât nu-ºi poate permite sã aibã nici un membru, însãºi noþiunea de familie e „relativã ºi inconsistentã”, de vreme ce pãrinþii sãi ar fi putut sã nu se cunoascã, astfel cã mama pe care o iubeºte „ar fi fost astãzi, pentru (el) o strãinã oarecare”, o nepoatã, Annilina, „cu doi n”, naºte, desigur, gemeni, însã de rase ºi naþionalitãþi diferite, „chiar de rase demult dispãrute”, mama rãmâne doar cu doi copii, pe care-i cheamã Marin ºi Submarin, iar aceºtia au un profesor numit Ultramarin, romanþa care vorbeºte despre primul „este atât de uzatã, de mult ce-a fost cântatã, Adrian Grecu Scut

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 9

Black Pantone 253 U 9 Black Pantone 253 U

imprimatur Detectivi; râme ºi borte

Ovidiu Pecican ultura românã pare sã fi ajuns ºi la ceasul prezent. Se vede ºi din aceastã sumarã catagrafie unui început de maturitate, de vreme ce cã, debutând în volum în 1970, Brumaru a Cundeva, cineva, îndrãzneºte sã treacã evoluat editorial oarecum ritmic pânã prin 1983 pragul unei prea îndelungate ºi nesuferite când, impasul momentului istoric ºi lehamitea tabuizãri, tratând unii scriitori încã în viaþã ca pe faþã de regimul sãu politic ºi alimentar, pesemne, niºte deja clasicizaþi prin valoarea creaþiei lor. de nu cumva ºi reticenþa sporitã a cenzurilor Emil Brumaru, poet pentru toate anotimpurile, de atotputernice în epocã, au întrerupt baletul interior ºi de exterior, de import ºi de export, ca tipografic al producþiei sale lirice. În orice caz, ºi de vremuri senine ori întunecate, ajunge sã se ieºirea, din nou, la suprafaþã, a autorului s-a bucure, printre primii, de acest tip nou de produs exploziv ºi, în general, cu marfã de onoruri, deplin meritate, de altfel. Volumele sale contrabandã, anii 2005 – 2008 pãrând sã fie niºte de Opere – deocamdatã douã la numãr, dar cine ani de efervescenþã brumarianã. ºtie ce mai urmeazã, câtã vreme autorul este în Avem astãzi, în pofida accidentelor de parcurs plinã putere creatoare -, Julien Ospitalierul, amintite, o hartã comprehensivã a þinuturilor primul, ºi Submarinul erotic, al doilea (I: 576 p.; poetice brumariene, graþie iniþiativei Polirom. Ea II: 488 p.; Iaºi, Ed. Polirom, 2009), devin astfel urmãreºte cu fidelitate marile etape ale articulãrii mãrturia cea mai substanþialã ºi, poate, unor forme de relief ºi a unei vegetaþii ºi faune neaºteptatã, a unui anotimp de trecere culturalã specifice, permiþând de-acum eventualilor româneascã ce pãrea condamnat la minorat, dacã monografi orientarea mai potrivitã în teren ºi este sã asculþi vocile de sirenã ale analiºtilor chiar judecãþi de valoare mai sigure. Aparent, nu Adrian Grecu Cetãþuia, noaptea sceptici (dintre care, cu tot respectul, ºi eu mai este vorba despre lucruri complicate, deºi tocmai fac, din când în când, parte, în funcþie de asta ar trebui sã dea de gândit. Lumea despre care egaleazã, cu siguranþã, experienþa biograficã în anotimp). Te-ai aºtepta, atunci când vine vorba vorbesc poemele este populatã, iniþial, de domeniu, de nu cumva o chiar depãºeºte, autorul despre cei cincizeci de ani de comunism autohton personaje charismatice, însã diafane, precum se erijeazã într-un adevãrat submersibil erotic, ºi de cei douãzeci de ani de tranziþie detectivul Arthur – apariþie care omagiazã, mi se incantând dantesc, dar ironic, „infernala postcomunistã sã prefiri prin ciurul propriilor pare, inspiraþia eminamente poeticã ce a generat, comedie”, ºi reinventând balada printr-o dispoziþie exigenþe multe elanuri ºi strãdanii, alegând, totuºi, întâi ºi întâi în mintea bardului romantic Edgar subiectivã înruditã cu cea a cerchiºtilor de la Sibiu pânã la urmã, destul de puþine lucruri. Iniþiativa Allan Poe, un personaj prozastic detectiv (este odatã cu Povestea boiernaºului de þarã ºi a seriilor de „Opere” de la Polirom, unde, pe lângã vorba despre Alfred Dupin) -, de Julien fecioarei... Nu degeaba se afirmã programatic, cea deja amintitã, se mai regãsesc, de-acum, ºi Ospitalierul, o siluetã eminamente angelicã ºi într-un alt titlu - Cântece de adolescent – o numele Gabrielei Adameºteanu, al lui ªtefan suavã, ºi de Reparata, prezenþã senzualã ce predispoziþie auroralã, delicatã ºi instabilã ºi o Agopian ºi Radu Cosaºu, ºi unde vor mai surveni, prevestea încã din vremea cenzurii ideologice nouã disponibilitate de a o lua de la capãt. În poate, ºi alte nume, infirmã cu forþã persuasivã defulãrile erotice luate ca pretext în volumele de fond, nu asocierile ºi legãturile – bastarde ori încheierile tragice ºi dezolate. ªi dacã lor li se dupã 2004. În jurul lor mitologiile emanã într-un asumate – de rudenie cu alþi creatori pot fi adaugã ºi alte serii de autor, precum a lui importante, cât descoperirea unui tip de Octavian Paler – la aceeaºi editurã, însã nu sub amestec de naivitate jucatã ºi naturism tihnit, printre prezenþe vegetale ºi animale domestice, incandescenþã nemaculat de apetenþa pentru aceeaºi coordonare -, Nicolae Breban (la Ed. Arc), tragedie, de sentimentul ratãrii sau de obsesia Monica Lovinescu (la Ed. Humanitas), Paul Goma într-un spaþiu rural ori de „loc unde nu s-a întâmplat nimic”. Din acest punct de vedere, marginalitãþii. Dimpotrivã, existã la Emil Brumaru (la Ed. Curtea Veche), Marin Preda ºi Marin o naivitate jucatã care submineazã posturile grave, Sorescu – la edituri de familie sau aproape -, Brumaru se dovedeºte destul de aproape atât de poetul Edgar Lee Masters, cât ºi de prozatorul diseminând în sufletul celui care citeºte Nichita Stãnescu (la mai multe edituri, în repetate complicitãþi optimiste, exultãri ºi bunã dispoziþie însumãri), bilanþul devine îmbucurãtor ºi, nu mai Bohumil Hrabal, gãsind refugiu ºi desfãtare în zona bucuriilor simple, dar rafinate. „Dulapul chiar ºi în clipele melancolic evocatoare. Fãrã a puþin, ºi încurajator. face mare caz de apartenenþa rapsodului la un Deocamdatã, prin selecþia propusã de criticul îndrãgostit” ºi „Ruina unui samovar” sunt metafore care, în aceastã ordine de idei, rãmân anumit spaþiu, aº zice, totuºi cã, dacã poezia lui Daniel Cristea-Enache, Poliromul pare sã parieze Brumaru nu este caracteristicã sufletului ºi pe „marii minori”, ca sã zic aºa. Nimic epopeic, emblematice nu doar pentru cã ele figureazã ca titluri de plachete în inventarul operei, ci mai cu spiritului moldoveneºti – prin panteism, nimic eroic în galeria autorilor oferiþi acum tradiþionalism, pasivitate contemplativã, tihnã ºi publicului în marile recapitulãri de la mijlocul seamã pentru antropomorfismul demn de niºte desene animate lucrate cu fineþe, în peniþã, unde spirit iubãreþ -, atunci ea provine de pe moºia lui activitãþii. Ba, mai degrabã, o etalare mândrã, în Costache Conachi ºi din imnele de o vitalã straie de galã, a unora dintre marginalii de ieri obiectele au viaþa lor atât de asemãnãtoare cu a oamenilor ºi a altor vieþuitoare – umanizate ºi barbarie dedicate de Creangã în aparteu funcþiei cãrora, în virtutea fidelitãþii faþã de acest tip de reproductiv-recreative a omului. afinitate, li s-ar putea cu îndreptãþire adãuga – ele -, încât aduc aminte de modelul lui Lewis Caroll cu lumile lui familiare, dar funcþionând Emil Brumaru se dovedeºte, prin toate aceste Leonid Dimov (decedat, însã!), Geo Bogza ºi lucruri, rarisime ºi legitimate nu numai de Grigore Hagiu (plecaþi, ºi ei, dintre noi), Mircea într-un spaþiu al stranietãþii ºi ºaradelor, ori de unele proze scurte de Gabriel Garcia Marquez, talentul personal, ci ºi de o anume tradiþie literarã Ivãnescu (în fine, cineva viu), Alice Botez ºi Radu româneascã, un minunat poet pentru liniºtea Albala (dintre prozatorii care au trecut Styxul). unde îngerii nimeresc în coteþe, femeile se înalþã fizic la cer, iar astrolabul devine un instrument noastrã. Revenind însã la Emil Brumaru, voi începe „ prin a menþiona cã volumul întâi cuprinde Versuri iradiant, cu o viaþã proprie. (1970), Detectivul Arthur (1970), Julien Eliberat nu numai de presiunile apãsãtoare ale Ospitalierul (1974), Cântece naive (1976), Adio, socialului rebarbativ, ci ºi de parte din Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrãgostit imponderabila greutate a propriei fiinþãri – ca sã îl (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o parafrazez pe Milan Kundera -, Emil Brumaru ºi-a scorburã de morcov (1998) ºi Opera poeticã III regãsit dupã 1989 nu doar libertatea de facto, (2005), în timp ce al doilea volum însumeazã pusã vreme îndelungatã între paranteze, ci ºi Submarinul erotic (2005), Infernala comedie bucuria scrisului. Acum însã el exploateazã noi (2005), Cântece de adolescent (2007), O brumã filoane, dintre care poate cel mai vizibil ºi mai de paiete ºi confetti (2007), Ne logodim cu un notabil – fiind fãrã precedent în literatura noastrã inel de iarbã... (2008), Povestea boiernaºului de prin amploarea tsunami-ului poetic – se dovedeºte þarã ºi a fecioarei... (2008) ºi grupajul Din cel erotic. Posesor al unei fantezii pe mãsura periodice, ultimul cu o selecþie dintre 1970 ºi imboldului ilustrat de noile serii de poezii ºi care

10 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

10 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

sare-n ochi

cutului colaboraþionist, nu putea rãmîne mai pre- jos nici Observatorul cultural. În numãrul 199/15- “Horia” unirii 21 ianuarie 2009, Dana Pîrvan-Jenaru ne spune Laszlo Alexandru poveºti despre Vintilã Horia între “dacomanie” ºi Goncourt. Comentatoarea e convinsã cã “în m înregistrat cu coada ochiului disputa cu neputinþã astãzi sã desparþi noþiunea de artã ultimii ani din deceniul al treilea, Vintilã Horia s-a care, acum cîteva luni, a opus Editura de aceea de fascism. Opera lui Mussolini, oricît arãtat pentru o scurtã perioadã admiratorul lui ALimes din Cluj ºi Editura Art din Bucureºti. de abundent ºi nedrept a fost criticatã, va rãmîne Hitler, a preamãrit miracolul fascist ºi a criticat Fiecare dintre ele, revendicîndu-se de la un nume peste veacuri mai ales ca o desãvîrºitã realizare democraþia (...). S-a dezis repede de aceste sim- prestigios al culturii noastre de azi (Mihai ªora, artisticã… Ordinea fascistã înseamnã înainte de patii, condamnînd legionarismul în articolele Mircea Martin), îºi susþinea intenþia de-a tipãri toate ordine spiritualã. Sã nu se uite cã acel ce urmãtoare, motiv pentru care a ºi fost demis de lucrãrile lui B. Fundoianu. Mi-am zis cã, dincolo conduce destinele Romei a fost, cîndva, un cãtre guvernul legionar de la Ambasada Romei, de neplãcutele detalii financiar-legislative – filosof, un romancier ºi un poet… Mussolini unde funcþiona ca ataºat cultural ºi unde existã moºtenitorul drepturilor autorizase ba una dintre rezumã Italia cu prezentul, trecutul ºi viitorul suspiciunea cã fusese numit graþie admiraþiei edituri, ba pe cealaltã, ba pe amîndouã –, e bine ei...” (vezi Gîndirea, nr. 8/1937). Dar, fireºte, declarate pentru Mussolini”. De fapt, în “deceniul totuºi cã operele realizate de un evreu român, Vintilã Horia nu a fost fascist. al treilea”, V. Horia era destul de ocupat cu studi- ucis la Auschwitz, vor fi aduse la luminã, fie ºi Am observat apoi cã, pentru a se gudura pe ile elementare. Pe Mussolini l-a preamãrit mai ales într-un context de concurenþã. lîngã dictatorii vremurilor sale, gazetarul a propa- în deceniul al patrulea (a doua jumãtate a anilor Mi-a venit însã mai greu sã pricep cum una ºi gat discursul antievreiesc: “Mi-aduc aminte de ’30); iar elogiile la adresa lui Hitler erau, deja, aceeaºi Editurã Art, condusã de reputatul Mircea zilele de groazã ale anului trecut, cînd Asia se chiar din anii ’40 (vezi pasajele de mai sus). Martin, solicitã pe de o parte cu insistenþã sã revãrsase peste Nistru ºi cînd scursura evreiascã a Condeierul evolua cu linguºelile, odatã cu mersul publice scrieri ale unei victime a fascismului, iar tîrgurilor Basarabiei ºi Bucovinei pãlmuia obrajii istoriei... pe de altã parte tipãreºte, fãrã ezitãri, opere ale curaþi ai ostaºului român” (vezi Mãrturia unui În ce mã priveºte, aº fi totuºi curios sã-i citesc unui ideolog fascist: Vintilã Horia. Cum se tînãr, în Sfarmã-piatrã, nr. 198, miercuri, 25 iunie pomenitele texte de condamnare a legionarismu- împacã oare, sub aceeaºi siglã, pe aceleaºi rafturi, 1941, p. 1). Sau de asemeni, deplîngînd “trambuli- lui (pe care observatoarea culturalã pare a le ºti cãrþile celui asasinat ºi cele ale proslãvitorului na supremã a unei universale dictaturi evreieºti”, atît de bine). Romancierul a fost într-adevãr desti- crimei? Nimic de zis, responsabilii editurii cu jurnalistul ne anunþa încrezãtor cã “lumea va tuit de guvernul legionar, dar nu din pricina vre- pricina au stomac de struþ, dacã sînt capabili sã redeveni liberã, pentru cã Izrael va înceta sã unei “devieri” democratice, Doamne fereºte, ci digere o asemenea contradicþie. Cãci, dupã O existe” (vezi Declinul iudaismului, în Sfarmã-pia- pentru banalul motiv cã V. Horia era, în anti- femeie pentru apocalipsã, în 2007, au republicat, trã, nr. 205, miercuri, 2 iulie 1941, p. 1). Dar, semitismul ºi nazismul sãu feroce, un protejat al în anul urmãtor, ºi Dumnezeu s-a nãscut în exil. fireºte, Vintilã Horia nu a fost antisemit. lui Nichifor Crainic. Extremismul sãu arunca o În discuþie nu se aflã noua traducere a Ilenei Am remarcat ulterior cã, pentru a fi numit supãrãtoare umbrã peste extremismul legionar, Cantuniari (prima ediþie româneascã, apãrutã pe ataºat de presã la Consulatul Român din Viena, risca sã-l concureze. la începutul anilor ’90 sub coordonarea însuºi scribul ºi-a folosit din nou limba în presa aservitã Dana Pîrvan-Jenaru se preface a fi informatã ºi autorului, era oricum execrabilã, cu stridente gafe dictaturii: “Adolf Hitler, ºi nu Napoleon în legãturã cu grosolana intoxicare publicã, pusã de exprimare), ci dosarul de receptare a romanu- Bonaparte, este primul om politic al epocii mo- la cale nu demult de Marilena Rotaru. Dupã cum lui, alcãtuit de Marilena Rotaru. Speram la ceva derne care meritã calificativul de Mare European” se ºtie, lamentabila teleastã convinsese diverse mai multe din partea freneticei “recuperatoare” (vezi Marele European, în Sfarmã-piatrã, nr. 208, personalitãþi culturale sã semneze un apel privind care, mai ieri-alaltãieri, a prostit zeci de personali- sîmbãtã, 5 iulie 1941, p. 1). Sau, cîteva luni mai reabilitarea ideologului fascist. “«Reconsiderarea» tãþi culturale, ascunzîndu-le realitatea trecutului tîrziu: “Germania lui Adolf Hitler [este] o valoare lui Vintilã Horia în România a întîmpinat ºi nazist al lui Vintilã Horia ºi determinîndu-le sã asemãnãtoare, ca forþã ºi întindere, religiei în Evul întîmpinã încã probleme. Astfel, apelul din 2006 semneze un bãtãios memoriu în favoarea reabili- Mediu sau artei în timpul Renaºterii”; “Acest a stîrnit o reacþie vajnicã din partea lui Laszlo tãrii acestuia. Mã aºteptam ca, mãcar dupã ce «homo europaeus», cel dintîi dintre cei mai mari, Alexandru, care refuzã operei dreptul de a vorbi iniþiativa ei necinstitã a fost datã în vileag, sã-ºi fi acel ce s-a încumetat sã distrugã o prejudecatã ºi de una singurã, negînd posibilitatea de a exista luat o scurtã pauzã de penitenþã. Dar tupeul sã dovedeascã, cu strãlucite argumente, forþa frumuseþe artisticã ºi intelectualã fãrã frumuseþe manipulator a rãmas la fel de verde ºi viguros, nepieritoare a Europei, este Adolf Hitler. moralã”. Îi sînt îndatorat ziaristei cã nu m-a uitat inclusiv în dosarul de receptare încropit acum la Discursul sãu este acela al veacurilor care vorbesc din carnetul ei de bal, dar mã tem cã m-a citit cu Editura Art, cãci ni se face pomelnicul celor mai încã de pe turlele catedralelor ºi al basilicelor, din ochelarii aburiþi de emoþie. Nicio secundã, în terne elogii aduse romanului, de-a lungul vremii, fundurile bibliotecilor ºi al muzeelor ºi de pe cul- protestul meu, nu m-am oprit la vreo frumuseþe în schimb ni se ascunde grijuliu adevãrata identi- mea aceea de umanitate care se numeºte artisticã – necum intelectualã – prin opera lui tate a romancierului ºi reala cauzã a scandalului europenism” (vezi Homo europaeus, în Sfarmã- Vintilã Horia. Discuþia se referea, în mod þintit, la care a determinat nemaiacordarea Premiului piatrã, nr. 304, miercuri, 17 decembrie 1941, scandaloasele compromisuri carieriste ale junelui Goncourt în 1960. p. 1). Dar, fireºte, Vintilã Horia nu a fost nazist. nazist. Cã acestea vor fi avînd în subsidiar, pentru O ediþie mincinoasã atrage dupã sine receptãri Aºa încît stau ºi-l admir pe redactorul-ºef al unii sau alþii, frumuseþe artisticã ºi intelectualã, la fel de mincinoase. E deplorabil însã cã reviste României literare, cînd se opinteºte sã ne explice nu stã în capacitatea mea s-o evaluez. În fond, culturale dintre cele mai cotate s-au prins în horã, “nedreptatea strigãtoare la cer care i s-a fãcut lui literatura românã, galvanizatã cu infuzii de murdãrindu-ºi obrazul. În România literarã (nr. Vintilã Horia”, întrucît nu i s-a mai decernat pres- fierbinþi omagii la adresa Conducãtorului iubit ºi 50/2008), Alex. ªtefãnescu þine cu tot dinadinsul tigiosul premiu francez. În opinia românului liter- a Geniului Carpaþilor, te pomeneºti cã mai poate sã ne familiarizeze cu Ultimul mesaj al lui Vintilã ar, ar fi fost absolut firesc ca elogiatorul lui pulsa ghiduº ºi în faþa Marelui European Adolf Horia. Aflãm astfel surprinºi despre “campania de Mussolini ºi proslãvitorul lui Hitler sã fie celebrat, Hitler. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda. Dar vorba defãimare cãreia i-a cãzut victimã” condeierul cu mult fast, în capitala democratã a lumii occi- era în intervenþia mea indignatã, repet, despre fugar, datoritã unui “dosar confecþionat de dentale. Unii hitleriºti au fost executaþi la anumite fapte istorice ºi unele texte, citite de Securitate ºi adus la Paris de Mihail Ralea [care] a Nürnberg, alþii însã ar trebui premiaþi la Paris ºi mine negru pe alb, ºi a cãror existenþã alþi sem- declanºat o furibundã campanie de presã împotri- reabilitaþi la Bucureºti – iatã idealul de justiþie care natari o contestau, o ignorau sau o ascundeau. va proaspãtului laureat al Premiului Goncourt, se poartã pe la casele de modã de pe cheiurile Orice interpretare diversã, rãstãlmãcitoare, a acuzat (în mod nejustificat) de fascism, nazism, Dîmboviþei! precedentei mele luãri de cuvînt, e falsificatoare. legionarism ºi antisemitism. Premiul n-a mai Cu atît mai mult cu cît Vintilã Horia, pînã în Iar publicista, dupã ce-mi reproºeazã mie, în putut fi anulat, dar nu i s-a mai decernat, scri- ultimele sale zile, nu a dat semne cã ºi-ar fi regre- mod neavenit, cã aº interzice vreo lecturã esteti- itorul însuºi declarînd cã, fiind cu desãvîrºire nevi- tat infamiile trecute (dacã nu punem la socotealã zantã a lui Vintilã Horia, purcede ea însãºi în novat, renunþã totuºi la premiu, «din dragoste tentativele sporadice de a ºi le camufla): direcþia cu pricina. ªi ce gãseºte pe-acolo? pentru Franþa ºi din respect pentru Academia “Anticomunismul meu de totdeauna, cãruia i-am Parcurgînd romanul Dumnezeu s-a nãscut în exil, Goncourt»”. rãmas fidel chiar dupã acordarea Premiului îi observã tematismul, dogmatismul ºi “locurile Ce-i drept, eu unul n-am fost prezent în Goncourt, a fost creºtinismul meu, credinþa mea comune”: “Aceste mize tematice sînt subminate, “oficinã”, pentru a preciza cine anume a strîns la în om, ceea ce ei au încercat sã distrugã prin aces- din loc în loc, de o moralã prea limpede, expusã un loc dosarul cu zurgãlãi al lui Vintilã Horia. te atacuri, ºi nu rasismul, fascismul ori nazismul la modul didactic (...), Vintilã Horia putînd fi Din pãcate, însã, pentru literaþii care au obiceiul meu, fantome zdrenþãroase ale unui trecut pe lesne apropriat de cãtre protocroniºtii de ieri sau sã mintã cum respirã, eu mai rãsfoiesc presa care n-am de ce sã-l justific”. Pãi, dacã Vintilã de azi prin viziunea idilicã pe care o propune (inclusiv cea interbelicã). Aºa mi-a fost dat sã con- Horia nu simte nevoia sã se justifice, de ce se asupra Daciei. Se pare cã ºi Vintilã Horia a cãzut stat cã publicistul extremist, pentru a fi numit înghesuie alþii sã-l justifice?! în ceea ce se numeºte «dacomanie» sau «traco- ataºat de presã pe lîngã Legaþia României din Iar dupã ce România literarã ºi-a þinut un loc manie». Autorul dezvoltã o retoricã ce exaltã Italia, a prestat din greu pe ogorul linguºelilor: “E în lojã, la spectacolul de rescriere romanþatã a tre- Æ

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 11

Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U

Æ dacii, popor fãrã egal, cu zei ca-n basme. Dacia interferenþe literare este o þarã sãracã, ce se aflã însã «în centrul lumii», atrãgîndu-i ºi pe romani, ºi pe greci, neac- ceptînd însã tiranii care fac cale-ntoarsã de la Rãsfângeri istorice reale hotarele ei”. Dupã ce m-a dojenit cã sînt nesimþi- tor la farmecul estetic al scrierilor lui Vintilã Horia (deºi nu fusese vorba despre aºa ceva în în Crãiºorul de Liviu intervenþia mea), observatoarea culturalã, trecînd la palparea numitelor delicii artistice, le trateazã mai degrabã ironic ºi condescendent. Rebreanu ºi în Iobagii de Inconsecvenþa Danei Pîrvan-Jenaru e cam jenantã. Din acest incident punctual se desprinde totuºi o simpaticã învãþãturã de minte. Aceia care mai sperã ca, în cultura românã, sã se dezbatã o Pavel Dan datã, în sfîrºit, problema culpabilitãþii ºi a com- plicitãþii scriitorilor cu succesivele regimuri dicta- Sergiu Pavel Dan toriale, vor avea cîte ceva de aºteptat. Sîntem deocamdatã abia în etapa cînd fostul propagan- tilã de bunã seamã este cunoaºterea dist al lui Hitler e relansat cu fast, de aceeaºi edi- istoriei. Dar nu a celei implicate în niºte turã care, altminteri, luptã sã publice ºi operele Udiscutabile comandamente politice sau complete ale unei victime a lui Hitler. Iar ideo- pretins naþionale, ci a istoriei autentice, lipsite de logul neobrãzat care cioplea comparaþii între prejudecãþi, darnicã adesea în a oferi detalii Germania hitleristã ºi forþa artisticã a Renaºterii e revelatoare. azi tãmîiat ºi protejat de cele mai vizibile reviste Mi-am dat seama recent o datã mai mult de culturale ale României, în numele... talentului. acest adevãr, strãbãtând cu atenþie (pentru un Momentul adevãrului? În altã viaþã. anumit interes) fundamentala monografie „ Rãscoala lui Horea (1979) de David Prodan, investigaþie care pe parcursul celor douã volume masive de 1368 de pagini nu cenzureazã nici nu escamoteazã deloc faþetele nu o datã înfiorãtoare ale faimosului eveniment transilvãnean din 1784 oricât de agasante ar fi dezvãluirile sale pentru unii din naþionaliºtii noºtri de duzinã. Nu încape îndoialã cã acestui nonconformism demn de toatã lauda într-o epocã a nesfârºitelor slugãrnicii interesate (adesea excedentare) s-a datorat alungarea abuzivã a marelui istoric din universitatea clujeanã de pe timpul lui C. Daicoviciu ºi ªtefan Pascu. Dar sinteza lui David Prodan se dovedeºte instructivã ºi pentru un cercetãtor al trecutului literar. Ea ne sugereazã bunãoarã de ce Rafaela, frumoasa unguroaicã din Crãiºorul (1929) de Liviu Rebreanu de care se îndrãgosteºte tânãrul Horea – episod romantic de amplitudine Bistra: „Noi nu ne rãzboim cu muierile”). ªi mai restrânsã, faþã de care mulþi comentatori s-au trebuie ºtiut cã – la David Prodan, deci în simþit datori sã strâmbe din nas – de ce Rafaela, versiunea neromanþatã a istoriei – atrocitãþile zic, se mai numeºte ºi Kristsori. Amãnuntul nu e culmineazã cu aruncarea în gropile sãpate de strãin de împrejurarea – adesea ignoratã – cã þigani, despuiaþi de veºminte, a doi bãrbaþi ºi a rãscoala din 1784 nu a debutat în Albacul lui douã fete ce gemeau încã, deci înainte de a-ºi fi Horea ci, cât se poate de sângeros, în Zarandul dat sufletul. de sub comanda lui Criºan, de unde s-a extins Nu se ºtie dacã vreuna din fetele acelea lovite atât în sus spre Abrud (la vandalizarea cãruia au atât de crâncen de soartã se va fi numit Rafaela, – participat 29 de criºeni ºi numai 16 moþi din „domniþa” pusã în roman sã-i spunã profetic comitatul Alba) ori spre valea Arieºului ºi a protagonistului: „crãiºorule” pentru cã înfãþiºarea Ampoiului cât ºi în sud, pe Mureºul dintre lui îi amintea de voievodul Boalea, fiul lui Boariu, Orãºtie ºi Lipova, în Haþeg ºi chiar pe râul Strei strãbunul familiei ei, decapitat cândva la porunca dinspre Carpaþii meridionali. Or, dupã ce regelui Sigismund deoarece, prefigurând rãzvrãtirea a fost inauguratã în adunarea de lângã îndrãzneala unui revoltat, i-ar fi adresat niºte biserica din Mesteacãn la 31 octombrie (când vorbe lipsite de respect. Dar e lesne de ghicit cã, Criºan a arãtat mulþimii, chemate anterior din prin imaginea ei luminoasã, romancierul Brad, crucea auritã ºi zugrãvitã cu chipul intenþiona sã arunce în roman – ca ºi în cazul împãratului, primitã, vezi Doamne, de Horea idilei dintre Apostol Bologa ºi Ilona Vidor din drept steag ºi supremã legitimare a miºcãrii) ºi Pãdurea Spânzuraþilor – o punte reparatorie ºi un dupã ce sângele a început sã curgã a doua zi mesaj simbolic de împãcare peste cruzimile ºi (uciºi fiind doi juzi ºi un gornic) în satul exagerãrile de moment ale istoriei. Iar pentru cei Curechiu, adevãratul prãpãd s-a produs dupã încã care nu se dezintereseazã de istoria adevãratã o zi în tumultul din satul Cristior (azi Criºcior) sacrificând-o de dragul unei frazeologii ieftine, de lângã Brad. Aici furã trimise pe lumea cealaltã intenþia reparatorie transpare atât mai patetic cu nu mai puþin de 17 fiinþe omeneºti, cel mai crunt cât eroina poartã în Crãiºorul numele de fiind lovitã familia Kristyori (Kristsori, în roman), Kristsori, adicã al familiei celei mai martirizate aparþinãtoare micii nobilimi, al cãrei nume probabil din învolburata toamnã târzie a anului reproducea cum se vede, pe cel al satului natal. 1784. Într-un adevãrat masacru, 12 persoane din rândul acestui neam tragic furã ucise: 6 bãrbaþi, 2 femei E semnificativ de observat cã ºi în Iobagii – ºi 4 fete (neadeverindu-se în acest caz replica lui 1784 (1937) Pavel Dan adoptã ºi aduce în prim Horea din roman care susþine luându-i apãrarea plan un individ existent în carne ºi oase illo iubitei sale platonice de altã datã luatã captivã în tempore în acelaºi sat din Zarand al maximei Adrian Grecu Aripa

12 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

12 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

numele, sã-l aleagã ea drept mire pe Ion Sârbu, Sigismund, proprietar al unor curþi în Sângeorz ºi „un bãietan de vreo douãzeci de ani, frumuºel, Sãlciua de Jos precum ºi a unei fierãrii în Vale cuviincios” deoarece i-a „slujit totdeauna cu (cãtun al satului Bucium), din baronii Gaspar ºi credinþã” familia. Evident, departe de a fi aceasta Iosif Torotzkai, proprietari ai unor curþi în singurul loc de confluenþã între realitatea istoricã Sângeorz, ºi din Iosif Torotzkai, deþinãtor al unei ºi evocarea literarã a Crãiºorului fidelã îndeobºte crâºme în Vale. Nu se ºtie – trebuie recunoscut – faþã de documentele epocii. ca vreunul din grofii aceºtia sã fi fost înzestrat cu Socotindu-l pentru toate aceastea „corifeu ºi trufia, ºovinismul agresiv ºi instinctele asasine aþâþãtor al poporului la rãscoalã”, sentinþa din anti-valahe atribuite în nuvelã baronului Elemér februarie 1785 îl condamnã pe realul popã Torotzkay (rãutate prefiguratã în linie femininã la Costan sã fie pus pe roatã iar apoi sã-i fie tãiat Pavel Dan de Todorica din Priveghiul.) În schimb, capul ºi înfipt în þeapã drept „terifiant exemplu”. proprietãþile lor au fost lovite din plin, incendiate Dar aventurierul preot nu are parte de teribila ºi prãdate (ce-i drept, ºi cu participarea unora din execuþie pentru cã reuºeºte sã evadeze sãpând iobagii maghiari care ziceau, justificându-ºi zidul carcerii din Alba Iulia. Pleacã apoi în intrarea în hora distrugerilor, cã „a venit vremea Zarandul sãu natal unde nu întârzie sã-ºi câºtige curuþilor”, adicã a rãsculaþilor lui Gh. Dozsa), cele renumele de haiduc, spre neliniºtea renãscutã a mai grele pierderi suferindu-le Sigismund criºenilor de naþionalitate maghiarã. Surprinzãtor Torotzkai, ale cãrui pagube trec de 80.000 de fu ºi urmãtorul lui pas: acela de a se preda de florini – susþine martorul Paul Boer într-o bunãvoie autoritãþilor. Chemat iarãºi în judecatã, scrisoare cãtre fratele sãu – nelãsându-i „nici este condamnat de cãtre un oarecare vicecolonel mãcar un cui, toate scumpeturile, mesele Kray a doua oarã la moarte. Dar nici de astã datã sculptate, scrinurile, uºile, uºciorii, în aºa hal sentinþa nu e dusã la îndeplinire cãci un decret zdrobindu-i-le cã nu mai puteai alege din ele nici gubernial din 13 august 1785 vede altfel lucrurile mãcar o scândurã de trei degete”. (apud D. ºi îi comutã pedeapsa în trei ani de captivitate, – Prodan, op. cit, I, p.404) pe care însã nu mai ºtim dacã a ispãºit-o sau nu... Principalul ferment al rãzvrãtirii locale a fost Pavel Dan preia prototipul acesta din mediul un individ asimilat aºijderea de nuvela lui Pavel sãu ºi îl transpune – conferindu-i, autonomie Dan anume soldatul lãsat temporar la vatrã Ion literarã, spre deosebire de Liviu Rebreanu – în Bercea din Sãlciua de Jos, care, drept poruncã a Tritenii din þinutul Turzii, unde prozatorul împãratului, îºi arãta pe unde apuca biletul de reconstituie o rãscoalã fictivã, neatestatã în orice concediu (cf. D. Prodan, op. cit., I, p. 401 – 403) caz de vasta monografie a lui David Prodan, dar care pãstreazã totuºi, cum vom vedea, sugestii dezlãnþuiri a rãscoalei. Bineînþeles, prozatorul i-a epico-tipologice ale adevãratelor rãzvrãtiri din dat de cãpãtâi în perioada temeinicei sale munþii Apuseni. documentãri (ca ºi cea a lui Liviu Rebreanu, de Naraþiunea îi menþine mai întâi numele ºi altfel) în vederea participãrii la concursul de comportamentul popii Costan. Ca ºi în postura sa nuvele istorice al ziarului clujean România nouã, istoricã, personajul este un agent cât se poate de unde, spre mulþumirea sa ºi a apropiaþilor sãi, a eficient în momentele de culminaþie a rãscoalei, obþinut la 31 ianuarie 1937 premiul I. E vorba de un partener respectat al lui Cloºca (nu al lui tânãrul (de 32 de ani) popã revoluþionar Costan Criºan, cum s-a întâmplat de-a adevãratelea). (Costandin) din Criscior, – pomenit fugitiv ºi de Devotat ºi folositor satului („Fãrã popã oamenii romanul Crãiºorul. Îi spun revoluþionar deoarece, erau ca fãrã mâna dreaptã”, noteazã autorul), deºi n-a sãvãrºit prea mari blestãmãþii, s-a implicat eroul „cu statura sa înaltã” ºi „barba în vânt”, nu în furtunoasele evenimente cu dinamismul unui apare atât ca o prezenþã statornicã cât ca o adevãrat locotenent al lui Criºan. De un mare vedenie conspirativã ce pune mereu ceva la cale, folos spre a-i cunoaºte activitatea este sentinþa-i apãrând sau dispãrând „ca alungat de duhuri” (ba penalã, rezumatã în volumul II al sintezei lui mai vorbind ºi în doi peri: – „Încotro, pãrinte? – D. Prodan (p. 496). Aflãm pe aceastã cale cã a Sã prindem pãsãri.”). Îl cunoaºtem în schimb mai participat cu o largã disponibilitate la prãdarea bine prin promptitudinea acþiunilor sale magnaþilor ºi nobililor unguri din diferite locuri insurecþionale: el aþine calea ºi neutralizeazã dar mai ales în Criºcior ºi Brad (deºi la proces el slugile baronului trimise la Turda dupã întãriri s-a apãrat susþinând cã toate le-a sãvârºit sub militare la podul de peste Arieº (amintindu-ne cã ameninþarea cu crudã moarte ºi cu arderea casei); tot ascuns sub pod, acela de peste Criºul Alb din cã a fost „înainte mergãtor ºi conducãtor al Brad, convocase Criºan istorica adunare prãdãtorilor”, sechestrând în aceastã calitate o inauguratoare a rãscoalei de la biserica din cãruþã pe drumul Devei ºi obligând-o sã se Mesteacãn). Apoi tot popa Costan stârneºte îndrepte împreunã cu cãruþaºul spre Brad la rãzvrãtirea în satele Beiu ºi Coc aducându-le la ordinele lui Criºan; cã a poruncit sã fie incendiatã confruntarea de la castelul baronului unde, în casa pãdurarului Costa sub motiv cã s-ar fi dat cu timpul asediului, tot el porunceºte sãtenilor sã se ungurii ºi iertându-l doar dupã ce acela a plãtit împrãºtie ºi sã înconjoare zidurile din toate pãrþile În aceeaºi posturã îl surprinde ca personaj literar (taxã de protecþie, avant de date?) 90 de galbeni, ca asediaþii „sã nu fugã pe undeva”. În sfârºit, ºi nuvela Iobagii la asediul castelului baronului: un butoi cu vin, iar satului, 30 de florini; cã a pus aidoma prototipului sãu care a rãzbotezat-o ºi „Ion Bercea scoase biletul de concediu ºi trecu sistematic beþe în roate acþiunii de pacificare cununat-o pe tânãra Apolonia, ºi fictivul popã înainte.” (E instructiv de amintit cã ºi în rãscoala desfãºurate în Zarand de doctorul oculist Ioan Costan al lui Pavel Dan se pregãteºte, în finalul din 1907 soldaþii aflaþi în concediu au avut un Molnar-Piuariu. Însã cea mai cunoscutã dintre Iobagilor, sã oficieze cele de cuviinþã ecleziastic – asemenea rol incitator demn de remarcat.) isprãvile sale – reluatã ºi de romanul Crãiºorul – a deºi cu anumite derogãri – la „nunta baroneascã” Un alt nume transpus din zona Trascãului în fost una proprie profesiunii lui ecleziastice, a fiicelor ucisului Elemér Torótzkay cu iobagii Ilie nuvelã este cel de Popuþa. La Pavel Dan anume un botez ºi o cununie cu cântec. Cu ºi Martac. personajul astfel denumit este sãrmanul vãcar al ambele, popa Costan a miruit-o pe Apolonia, fiica Celelalte realitãþi istorice asimilate, inspiratoare satului, cel care neînvrednicindu-se, ni se spune, judelui nobililor Mihail Pakot ucis în dezlãnþuirile deci pentru autorul Ursitei, nu mai sunt selectate sã taie un porc „în toþi cei treizeci de ani de când din Cristior, mai întâi botezând-o în legea din Criºciorul Zarandului ci din þinutul era însurat ºi care, ajuns în cãmãrile castelului ºi româneascã, apoi cununând-o cu flãcãul iobag Ion Sângeorzului Trascãului (azi Râmetea), prin impresionat pânã la lacrimi de bunãtãþile „ce pot Sârbu din acelaºi sat. Liviu Rebreanu încearcã sã urmare, dintr-o zonã opusã a Apusenilor. Acolo a fi pe pãmântul ãsta sãrac”, se cufundã pânã în confere un oarecare contur epic episodului descoperit prozatorul familia nobiliarã Torotzkai brâu în butoiul cu unsoare ºi începe „sã joace punând-o pe „fata slãbuþã, înfricoºatã, drãgãlaºã”, (cu sufixul kai de astã datã), stãpânã peste mai înfuriat”, cuprins de o zãticnealã de moment, spre multe sate ºi alcãtuitã din: contele (groful) „ca o cãprioarã speriatã”, fãrã a-i reþine însã ºi Æ

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 13

Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U

Æ îi vor fi pregãtit calea. El are o cruce mare pe a-ºi hrãni opincile uscate. La rândul sãu, piept ºi o sã împartã pãmânturile la iobagi. Are prototipul Gheorghe Popuþa zis Cãtanã era un atâtea cãtane cu el, de, când le vezi, crezi cã se iobag din Vale aflat în slujba contelui Torotzkai întunecã cerul. trimis în munþi sã afle cu ce fel de gânduri vin Toatã lumea sã sarã ºi sã ajute la stingerea rãsculaþii ºi care a întâlnit în drumurile sale douã domnilor. Iar cine nu va ajuta sã fie legat în casã cete de rebeli – una a soldatului Ion Bercea, împreunã cu nevasta ºi copii ºi sã se aprindã casa cealaltã mai arþãgoasã, care cotonogindu-l pare-se pe el.” ºi punându-l sã-ºi arate ataºamentul faþã de cauza Mai trebuie reþinut cã, în evocarea finalã a românilor jurând pe un ... târnãcop (în finalul devastãrii castelului baronului, Pavel Dan reia Iobagilor popa Costan împinge tot astfel licenþa motivul „fratelui împãratului” într-o semnificativã pânã la a preconiza utilizarea securii drept cruce). variantã schimbatã care-l vizeazã de astã datã pe Relatarea sa bogatã în închipuiri hiperbolice stã însuºi conducãtorul cel mare al rãscoalei. Iatã sub semnul spaimei încercate ori, poate, al unei notaþia: „ºi acum, când toate bunãtãþile erau pe tendinþe interesate spre nãscocire. Povesti deci la mâna lor, dãduserã drumul la butoaie, beau ºi curte ºi sãtenilor din Sângeorz cã vine Horea cu plângeau ºi strigau sã trãiascã împãratul cu fratele porunca împãratului ºi cu trei steaguri în frunte, lui, Horea ...” fiecare cu câte un bumb de aur în vârf; mai vin Dar mai existã în Iobagii un personaj care a apoi cãtanele cu arme ºi chivãre cu pajurã de existat de-a adevãratelea în Sângeorzul Trascãului. aramã pe care stã scris „curuþ”, ceea ce înseamnã Acesta e o faþã bisericeascã romano-catolicã, cã domnii ºi slugile lor trebuie sã se ascundã pe anume paterul David. Or, ºi de astã datã între unde apucã iar românii care nu le vor da prototip ºi personajul literar, se constatã o ascultare vor fi traºi în þeapã. Oºtirile vor sosi continuitate comportamentalã, o relativã câtã frunzã, câtã iarbã ºi se vor ivi ba îmbrãcate similitudine tipologicã. Trãsãtura de înrudire în þundre negre ºi nãdragi albi, ba în cãmãºi ºi cu dintre ei, constatabilã de fiecare datã într-un cruci de aur în piept, ba având pieptul îmbrãcat rãstimp de aºteptare a rãscoalei ameninþãtoare, în fier iar pe cap pajurã cu cruce pe chivãrã ºi este prudenþa, adaptarea precautã la iminenþa pene acoperite. ªi mãre, ce a mai aflat moþul ieºirii de sub control a evenimetelor, a intrãrii Popuþa despre cãtanele acestea împãrãteºti trimise apropiaþilor sãi „sub vremi”, cum zice Miron paterul David a autenticitãþii zvonului despre în misiune, cu un steag roºu ºi altul alb, sã Costin al nostru. În realitatea istoricã intervenþia complicitatea Vienei faþã de agresiunile rãspândeascã ... rãscoala? El mai ºtie – atenþie – cã sa prinde contur în momentul când printre rãsculaþilor dezvãluie gradul înalt de neîncredere a în fruntea lor vine chiar fratele împãratului care iobagii maghiari (majoritari în Sângeorz) din populaþiei maghiare faþã de politica cezarului acum e pe Arieº în sus, unde ºi-a gãsit timp sã-i preajma curþilor contelui Torotzkai se iscã luminist Iosif al II-lea. Arogantul Elemér adreseze ºi lui câteva vorbe, iar joi va prânzi de îndemnul de a le þine piept rãsculaþilor. Dar Torotzkay, eroul lui Pavel Dan, dã acestei bunã seamã în Sângeorz. (vezi ºi D. Prodan, op. încãierarea sângeroasã nu se produce pentru cã neîncrederi expresia unei sentinþe tranºante: „Eu cit., I, p. 402) totdeauna am susþinut cã împãratul e un mãgar”. De ce am insistat asupra contururilor acestora Totuºi zicala „frica pãzeºte pepenii” se adevereºte augmentative ale poveºtii lui Gheorghe Popuþa, doar în parte în ceea ce-l priveºte pe confesorul care, beneficiind ºi de credibilitatea martorului curþii din Sângeorz cãci, deºi fugit în pãdure, n-a ocular trimis pe teren, n-a fost debitatã desigur reuºit sã înlãture capturarea traistei lui din piele fãrã a stârni vii ºi inerente emoþii printre de viezure ascunsã sub o claie de fân, în care, ascultãtorii sãi din Râmetea de azi, ezitanþi atunci între alte lucruri, þinea bani ºi un ceas de aur. între teamã ºi speranþã (exagerãri pentru care de (ibidem, p. 404) La rândul sãu, paterul David al altfel individul a ºi fost condamnat ulterior la nuvelistului reuºeºte, la sfatul „stãpânilor moarte prin tragere în þeapã ca „aþãþãtor ºi pãmântului”, sã-l scoatã din sãrite pe amfitrion amãgitor pe faþã al mulþimii”, – sentinþa fiindu-i (provocând un periculos pariu ºi atrãgându-ºi o comutatã apoi, ca ºi în cazul popii Costan, în trei pedeapsã de salon) prin insistenþa obsesivã ºi ani de captivitate de cãtre mãrinimosul Guvern deopotrivã de defetistã (teama faþã de „revoluþia din Sibiu)? Rãspunsul e simplu: deoarece Pavel iepurilor” zice ºovinul pastor calvin Toháti) ca Dan preia deliberat accentele acestea spre a reface influentul baron sã aducã preventiv în sat de la astfel prospeþimea fabulosului folcloric, ba, la Turda vreo douãzeci de husari. Din nefericire începutul celui de-al patrulea capitol al nuvelei, pentru cei din lumea lui, el va câºtiga pariul, viaþa chiar în cuprinsul relatãrii auctoriale. Vom regãsi confirmându-i neîntârziat, cu vârf ºi îndesat, astfel în textul nuvelei: ºi „trei steaguri în frunte temerile. fiecare având în vârf câte un bumb de aur” ºi Scrisã într-o perioadã de gravã deteriorare a „pajuri de aramã” ºi „þundre negre” ºi cãtanele sãnãtãþii, nuvela a fost socotitã perfectibilã de fãrã numãr ºi misteriosul pentru mine pânã acum cãtre autor în pofida premiului obþinut la – mãrturisesc – „frate al împãratului” (în realitatea concursul amintit. Cu toate acestea, Iobagii istoricã: Leopold al II-lea, din 1790, urmaºul pe rãmâne un strãlucit model de îmbinare a tron al lui Iosif al II-lea) care, aici dupã un popas imaginaþiei îndrãzneþe (vezi admirabila convorbire în Turda va porni ºi el pe „Arieº în sus”. Nu iniþialã a sãrmanului iobag Filimon cu sfântul lipseºte nici varianta binecunoscutei ameninþãri la Petre), cu o fabulaþie dornicã sã rãsfrângã creator adresa românilor care refuzã sã se alãture realitãþile verificabile ale istoriei. rãscoalei. Iatã fragmentul: „Va veni Horia cu oaste mare, din porunca împãratului. Vine cu trei „ steaguri fiecare având în vârf câte un bumb de aur. Cãtanele au pajuri de aramã, tundre negre ºi precumpãnitor se dovedeºte a fi sfatul înþelept, ciorapi albi de mãtase. În fruntea lor stã fratele deºi cam defetist, al cãlugãrului minorit David împãratului, cu care a vorbit cutare din cutare sat. care le zise conaþionalilor sãi: „Sã plecãm noi de [În textul istoric, se învrednicise cu convorbirea, aici, cã aici nu-i de stat ... aºa se petrec lucrurile cum am vãzut, chiar naratorul Popuþa] Cãlãreºte în toatã þara. Dacã am ºti de bunã seamã cã nu pe un cal alb cu cap de bou [!] ºi spune cã nu vin cu porunca împãratului, ne-am pune mai sunt domni. El mai are o treabã pentru care împotrivã, dar cine ºtie? Sã ne þinem mãcar întârzie: pânã taie grãsunii cei mari din Turda, viaþa”. (CF. D. Prodan, op. cit, I, p. 403) Aºadar, apoi porneºte pe Arieº în sus. Pânã atunci sã încã o datã: i-am înfrunta „dacã am ºti de bunã meargã românii înainte ºi sã tragã clopotele în seamã cã nu vin cu porunca împãratului”. În dungã, sã omoare pe domni, cã vine ºi el dupã ce parantezã fie spus, încuviinþarea aceasta de cãtre

14 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

poezia

îi vãd toate chipurile pe care i le-am cunoscut. Andrei Fishof ºi cum e ea, mã încãpãþânez eu. E toatã numai glasuri pe care le aud prin sita memoriei, De închiriat ca fâlfâitul aripilor unui fluture uriaº cu viaþa-i, doar cât o zi, trecând fãrã mine. Se cautã, de zeci de vremuri se cautã mintea omului cea de pe urmã. Mãcar în chirie. Mãcar pentru o vreme, cãci lucrurile se repetã oarecum. Despre singurãtatea creatorului Adrian Grecu Sferã Din când în când apare câte un anunþ disperat, Patru clipe oferind ceva asemãnãtor. Dar telefonul menþionat nu este cuplat. Omul se vede deodatã în faþa propriei creaþii, Viaþa-i un cerc înscris într-un pãtrat Pânã la urmã nimeni nu vrea sã se lepede de un fel de mic dumnezeu colþurile sale aºa ceva, în faþa unei lumi patru clipe de totalã singurãtate sînt chiar dacã mintea aceea de pe urmã este falsã. cãzutã dintr-însul preþul reculului lor urcã totdeauna pe neaºtep- Copiatã. Împrumutatã. fãrã sã se spargã. tate Ca o carte nerestituitã la biblioteca onestitãþii Omul se teme cã va trebui cu cât orizontul ne seamãnã mai mult proverbiale. sã dea niºte explicaþii sau sã corecteze ici-colo, colþurile pãtratului învãluie cercul Dar cum poþi cere rãsãritului altfel – i se va spune – creaþia împungându-l sã simtã durerile mintea apusului de soare care-l urmeazã, nu va supravieþui, când n-a apucat sã-l înþeleagã pe cel abia petre- ori nu va fi înþeleasã. în ele singurãtatea de nestãpânit din spasmul cut? iubirii Omul, acest mic dumnezeu, primul plâns al celui proaspãt nãscut se-nchide în adâncul sângelui din suflet sufletul uimit în faþa propriei creaþii în cãutarea dumnezeului cel mare ºi tãcerea atingerii morþii Lumea bogat în nereuºite, când cercul se lasã cuprins sã i se adreseze, în amprentele luate de Îl întreb pe tatãl meu: cum þi se pare dar nici glas, nici alt semn nu e, alþi patru pereþi ai singurãtãþii lumea ºi astfel, creaþie dupã creaþie, ºi iarãºi întins pe pat. creºte pãdurea muþeniei umilitoare, Ca un tavan, îmi rãspunde. monument al singurãtãþii creatorului. ca un tavan alb. ºi doar închizându-mi ochii

la niºte prieteni de familie, i-am ºterpelit, nu fãrã emoticon remuºcãri, copilului acestora, mai crud, ochelarii fumurii, vârându-i, fãrã sã vadã mama, în valizã. I-a gãsit, însã, ºi a trebuit, nu fãrã regrete, sã-i restitui... Culoare cãtre Una mai „latã” va fi fost, însã, pe vremea când eu, student prin anul III, venind în Severin, din Timiºoara, cãzut-am în irezistibila ispitã a douã-trei culori becului albastru („de camuflaj”, sã zicem), pe care, singur în compartiment ºi cocoþându-mã pe ªerban Foarþã canapeaua roºie, l-am deºurubat, mult temãtoriu Copil, dintre culori, iubeam violetul, în toate „Stimate Domnule Foartza [...], ca sa vedeti ce de consecinþele acestei fapte, – încât, când trenul tonurile gamei lui; cu o excepþie: violaceul, pe mica este lumea. e de ceva timp la noi in editura a oprit la un semnal, mi-am închipuit cã-i pentru degete, de creion chimic, ºi cu o vagã preferinþã un domn care se ocupa de niste auxiliare scolare mine! N-a fost; ºi, ajungând acasã, l-am rãsucit cu pentru amabilul lila, – plãpândã nuanþã ce-ar avea [...]. si, cum mi-a spus ca este din Severin (si entuziasm în fasungul unei vegheze (vocabul într-însa, dupã Goethe, „etwas Lebhaftes ohne stiind ca se ocupa de limba si lit.rom.) l-am preferabil, totuºi, mai româneaoºei veioze!), ca sã Fröhlichkeit”: o vioiciune fãrã bucurie... intrebat daca il cunoaste pe Schrbn Frtz. Cum sa „se mistuie” consecutiv comutatoricei manevre (!), Sã fie asta definiþia mea?! nu, mi-a raspuns, am fost colegi de liceu, el locuia din pricinã de alt voltaj... Iatã, mi-am zis, justiþia Nu mai ºtiu, astãzi, dacã, pentru mine, pe Ilie Pintilie, unde era si internatul meu. un tip imanentã. culorile erau, sã zicem, strictamente, niºte foarte educat si cult, scria poezii inca de atunci... (Aceea care, fie spus în parantezã, l-a „universalia ante res”. Ipostaziabile, însã, erau, – mi-a parut sincer picat in nostalgii, mai ales ca si- sancþionat ºi pe un puºti foarte preuniversitar ca în Bacovia. a amintit cum v-a vizitat odata si a fost surprins [sic!], vecin, cu noi, de-apartament, – care, Pe care, pe la 15 ani, impenitent estet precoce, sa constate ca va pregateati atmosfera pentru a-l ºoptindu-mi, pe la spate, „Bãrbosule!”, a dat în îl citeam la îndoielnica luminã a unui bec citi pe Bacovia (atirnind de bec o hirtie creponata fund, când m-am întors puþin spre el, spunându-i, înfãºurat în þiplã mov, – sã „fâlfâie, pe lume, mov...). a marturisit ca pe vremea aceea dsa nici spre deplinu-i heblu din cap: „Justiþia imanentã!”.) violetul”... nu aflase cine este Bacovia...” Bãnui, în rest, cã instructiva tãrãºenie cu becul Sau, doar, sã „pâlpâie” plãpândul liliachiu! Nu mai ºtiu, astãzi, cât de „foarte educat ºi feroviar vârât, în grabã, într-o incongruã dulie, Remarcabil e cã, dupã cinci decenii, cineva cult” eram în ’57, într-a IX-a; dar ºtiu cã unele mi-a sugerat o zicere cu care i-am fãcut sã râdã în nemaiîntâlnit de-atunci, ºi-a adus aminte de tentaþii ale mele erau de ordin, mai ales, neºtire, prin’ 68, la Madam Candrea, pe Turcea, acestea, dupã cum rezultã dintr-un mail (adresat cromatic. pe Robescu, pe Mircea Brãiliþa, pe chiar cam mie într-un Friday, January 26, 2007 1:39 PM, Febleþea mea erau, sunt încã, ochelarii (de aghelastul Mazilescu ºi alþi vreo patru-cinci de-o prietenã cu care, încã, mã „vuvoaiam”, soare), – aproape intruvabili, pe-atunci, în patria convivi, anume: „Fudulia becului, dulia anume Flori Bãlãnescu), pe care, pentru noastrã. berbecului!”. autenticitate, îl transcriu, fãrã diacritice, mai jos: Încât, în vizitã,-n Craiova (prin ’51, pare-mi-se)

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 15

Black Pantone 253 U 15 Black Pantone 253 U

proza Frãþiorul Ingo Wolfgang Klein Wolfgang Klein s-a nãscut în 1 iunie 1956 în Sibiu, România. În 1980 emigreazã în Germania. Studii de turism la Worms (1982-1985) ºi de jurnalism la ILS Hamburg (2003-2005). Din 2002 este redactor ºef al revistei Quartier Mayence. Face parte din colectivul de redacþie al revistelor Satirezeitung Herbst din Frankfurt/Main, Sinn-Bar ºi Palastrevolution. Din 2003 este cronicar la Kurzgeschichten. Articole ºi povestiri publicate în: Mainzer Rheinzeitung, Allgemeine Zeitung, Storyparadies, Hermannstädter Zeitung (Sibiu), Hermannstädter Heimatboten, Rockestuff, Spinne-magazin, Fritz Frankfurt, Express. A publicat în limba românã volumul ...ºi ce dacã? (Editura Argument MP, 2001), ºi în limba germanã volumele: Geschichten; oder was?! (Books On Demand Gmbh, 2000), Zum Bahnhof, bitte… (Edition-Fischer, 2002), Kneipen und andere Geschichten (WHK Verlag Mainz, 2003), Stadtmenschen (WHK Verlag Mainz, 2004), Quellen des Glücks (WHK Verlag Mainz, 2007). În 2008 povestirea Plopp este inclusã în volumul colectiv Migraþiunea în Europa, editatã cu prilejul împlinirii a 400 de ani de atestare documentarã a oraºului Mannheim. Este membru fondator ºi organizator al Festivalului de Jazz de la Sibiu, organizator al Festivalului de Jazz im Zelt Mainz ºi a numeroase concerte de jazz, muzicã pop, cabaret politic, prezentãri de carte, poetry slam, expoziþii. ând ne-am cunoscut, nici nu ne-am fi aºteptat, s-au pornit la drum înspre noi. Din pãcate închipuit cã peste câþiva ani am putea deveni drumurile noastre nu s-au încruciºat ºi astfel n-au Cfraþi vitregi. Ne aflam la o festivitate, undeva gãsit la mine acasã decât douã june nu prea în afara Sibiului, când a apãrut Ingo însoþit de îmbrãcate. câinele sãu, Benno. Venirea lui a declanºat o Una spãla vase, iar cealaltã aspira în casã. Bunã adevãratã explozie de entuziasm. Bãrbatul care introducere în viaþa de familie. Atmosfera era deja intrase pe uºã a fost, literalmente, sãrbãtorit. Dar ce încãrcatã, chiar înainte de a porni scandalul. Critica zic bãrbat, avea pe atunci abia 16 ani… s-a fãcut în camere separate: mama mã pãlmuia în Wolfgang Klein „N-am avut încotro, trebuia sã aºtept pânã s-au dormitor, iar Ingo o încasa în bucãtãrie. Ca totul sã culcat babacii, ca sã scot maºina din garaj. Apoi fie drept, Detlev, mezinul, ºi-a primit la rându-i vreo m-am îmbrãcat cu pardesiul ºi pãlãria lui tata, i-am douã palme pe salã, pentru orice eventualitate. Cum ºi de bãut în toatã casa, cã patul familial era fãcut pus lui Benno o basma ºi l-am aºezat pe scaunul din am aflat douã decenii mai târziu, se frecase pe mâini praf, cã mobilierul Biedermaier era zgâriat ºi nici dreapta. Arãtam ca un cuplu mai în vârstã. ºi iatã-ne, când a aflat de nuntã. Tipul era bun afacerist: cerea discursul înflãcãrat al lui Dieter, pe care noul meu am sosit!” 5 mãrci pentru o privire prin fereastrã. κi notase tatã vitreg îl înregistrase pe jumãtate nu se pune la Benno, boxerul, nu arãta prea entuziasmat, aºa orarul nostru sexual ºi în urma unei veritabile socotealã, nu, nimic dintre acestea nu constituia o încât a primit douã chifle muiate în bere. Dupã zece campanii publicitare, aduna în fiecare searã zeci de problemã. Dar în urmã cu douã sãptãmâni îl minute era în toane mai bune ºi lãtra sonata lunii. copii din cartier pentru „spactacol”. Construise în închisesem pe Benno în coteþul de pãsãri ºi îl Între timp Ingo ajunsese în centrul atenþiei, acest scop chiar o scarã ºi amenajase în cireºul din uitasem acolo. Adevãrul este cã n-a dus lipsã de povestind bancuri. De dansat, nici vorbã. Toþi îl grãdinã douã locuri comfortabile pentru privitori. hranã pentru cã s-a înfruptat din pãsãretul din urmãreau pe comediant. κi cunoºtea perfect rolul ºi Era o afacere pe cinste. Noi ne-am ales cu o preajmã, dar era pe jumãtate mort de sete. Sunt ne-a distrat toatã seara. A fost plãcut, aºa cã s-a lãsat pronunþatã popularitate în cartier. ªi mult timp n-am convins cã dacã ar mai fi stat vreo douã zile, ar fi cu o invitaþie generalã pentru a doua zi, seara: chef sesizat de ce câte un puºtan îmi zâmbea sãrit gardul de doi metri, înscriind un nou record la Ingo acasã, în spãlãtoria transformatã în party condescendent sau de ce fetiþa din vecini îmi cerea mondial. Spre fericirea mea, în momentul acela eu room. Mã rugase sã mã ocup de muzicã, drept autografe. am fost încorporat ºi astfel Ingo a încasat totul de pentru care mã dusese acasã cu maºina. Stãteam ºi Da, prieteni ai sexologiei, la noi în casã treburile unul singur. Cred cã viaþa lui ajunsese mai „cazonã” eu în faþã, fapt nu prea agreat de câine. Acesta funcþionau ca unse. Adevãrul este cã eram exact la decât cea din cazarmã. Dupã cele ºase luni de mârâise tot drumul în direcþia mea. vârsta potrivitã. Cel mai rãu a fost când pãrinþii au început, am fost obligat sã-i calc cãpitanului A fost un chef pe cinste, pânã ce tatãl lui Ingo, plecat în binemeritatul concediu ºi am rãmas singuri uniforma ºi din când în când ºi nevasta, sã hrãnesc enervat de atâta gãlãgie, a scos siguranþele, la în casã pentru douã sãptãmâni. Tot oraºul iepurii ºi sã plec acasã pentru a procura bunuri de mijlocul melodiei „Sweet Child in time”. Dansatorii participase la încãrcarea maºinii ºi la plecare. consum occidentale pentru prietena lui mai tânãrã nu s-au sinchisit ci au continuat cântând pânã ce Fusesem obligaþi sã promitem cã nu facem chefuri în cu zece ani. În acest interval de 16 luni, frãþiorul a tipul, în pijama, cu o mãturã de curte în mânã, ne-a casã, cã muzica va fi discretã ºi... fãrã sex în fãcut acelaºi lucru pentru mine: a avut grijã de scos literalmente în stradã. A fost o adevãratã dormitorul pãrinþilor. prietenele mele, cãci erau destul de singure. Sau nu? performanþã cãci eram, totuºi, circa ºaizeci de „Se face, doar ºtiþi cã suntem cei mai cuminþi Mai degrabã nu! ºi pentru cã s-a ocupat atât de bine persoane ºi niciunul dintre noi nu era prea treaz. dintre bãieþii din oraº!” de fete, la lãsarea la vatrã m-am trezit cã eram Aceasta a fost prima întâlnire cu viitorul meu tatã Cred cã babacii nici mãcar nu ieºiserã bine din singurul care nu avea pe nimeni, în afarã de Benno, vitreg. oraº, cã difuzoarele erau deja puse la maxim. Eu mã care devenise spaima orãtaniilor cartierului. Tocmai Frãþiorul n-a mai îndrãznit sã se întoarcã acasã, îndeletniceam în dormitor cu una alta ºi Ingo când mã târguiam cu mine, dacã sã mã duc sau nu se lãsase probabil cu prea multe palme zdravene. scosese din beci porcul proaspãt tãiat. Cãci aveam de ºi eu la castrat, am cunoscut-o pe cea mai bunã Aºa încât l-am gãzduit la mine. A rãmas o hrãnit ºi de adãpat o droaie de musafiri, drept dintre neveste ºi m-am aciuit în centrala lor termicã. sãptãmânã, atât de mult i-a plãcut. Ne miram cã nu-l pentru care am scos ºi cei 250 de litri de vin ºi 50 Desigur, doar în trecere. cautã taicã-sãu, dar cum acesta era deja combinat cu de litri de þuicã din producþia proprie. Doar se ºtie Din provizoratul acesta s-au fãcut 22 de ani ºi... mama, era la curent cu toate miºcãrile lui. Într-o cã noi dãm tot, chiar toate rezervele pe un an ale „e bine aºa!” searã apãru la noi acasã ºi împreunã cu mama familiei, cã de-aia-i bine sã ai prieteni! anunþarã nunta ce bãtea la poartã. Miºto, în fine Când babacii s-au întors, din pãcate cu douã zile Apoi a urmat drumul anevoios în RFG sau cum aveam iarãºi un tatã. mai devreme decât fusese prevãzut, au fost spunea Jürgen: „Heim ins Reich!” Era ºi cazul s-o A fost o serbare realmente reuºitã. Invitaserã întâmpinaþi cu urale de întregul cartier. Ingo ºi cu întindem, doarece amândoi am avut probleme cu jumãtate din oraº. S-a dansat mult ºi s-a bãut cum se mine credeam cã vine „dictatorul” în persoanã. Ei se „Securitatea”, Serviciul Secret Român. Pe Ingo îl cade. Noi, cei doi proaspeþi fraþi, eram în elementul bucurau cã oamenii fluturau flori, chiar dacã erau prinseserã cu o cascã militarã germanã pe nostru. Într-atâta, încât ne-am caftit pentru prima doar spini… „Ce bine cã v-aþi întors, acum putem motocicletã (desigur, fãrã permis – pe care nici acum oarã pe cinste. Probabil am completat în grabã toate dormi iar în liniºte ºi avem locuri de parcare, cãci tot nu-l are). ªi, colac peste pupãzã s-a þinut ºi de ciomãgelile care aveau loc între fraþi adevãraþi de-a oraºul a fost pe la voi. Am zãrit chiar maºini din alte bancuri despre „cel mai iubit ”… Erau bancuri bune, lungul tinereþii. Apoi ne-am chemat prietenele ºi am localitãþi. Credem cã acum vi se ºtie adresa în toatã am râs de ne prãpãdeam. Sau poate nu chiar toate? continuat serbarea noii legãturi familiale, în patru. þara, cãci sigur v-a vizitat cel puþin 50 la sutã din Un tip lipsit de umor ne turnase ºi ne-am lãsat Din pãcate, astfel am ratat a doua zi prima masã populaþia þãrii! E de mirare cã n-a fost nimeni de la urgent de râs. Pe mine mã surprinseserã cu o fetiþã festivã în familie, ajungând cu cinci ore întârziere. Polul Sud.” Adevãrul este cã, ulterior, s-a ivit o micã dulce, olandezã, pupându-ne în maºina ei. ªi cum Deoarece tinerei perechi i se fãcuse lehamite de atîta problemã. Nu cã nu se mai gãsea nimic de mâncat pe-atunci contactele cu strãinii erau interzise, m-au

16 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

16 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

cãrat cu ei. Pentru agravarea situaþiei mai ºi A repetat anul ºi, sub supravegherea directorului ceea ce priveºte strumeleaga lui... Aºa ceva n-aþi mai ascultasem un post strãin interzis. Mamã, ce a ºi a dascãlului preferat, a reuºit chiar un bacalaureat vãzut!” durut! „con brio”… Fireºte cã erau de faþã douãzeci de prieteni ºi se A fost cea mai proastã lucrare scrisã vreodatã în „Are un neg deasupra?”, întrebã Bruno de acum serba faptul cã vom supravieþui zborului. Spre a landul Renania-Palatinat. Cu toate acestea a fost mai interesatã. scurta agresiunea sonorã, am fost trataþi în mod serbatã în cancelarie: „Da, da, aºa ceva n-am mai…” protecþionist ºi expediaþi urgent la neamuri. De „Încã un an cu tipul ãsta n-am fi rezistat!” „N-ai mai pãþit ce vei pãþi acum, boarfo. E unde, dupã câteva inimi distruse ºi relaþii întrerupte, Ingo nu mai trãia cu noi în comunitatea de prietenul meu.” ªi-i îi arsese una pe stânga ºi una pe am plecat spre Frankfurt. „La ºcoalã cu voi, locuit, ci la una dintre prietenele sale. Þoalele ºi cele dreapta, iar apoi o apucase de pãr ºi o trãsese dupã nãtãrãilor, sã ajungeþi ceva în viaþã!”, ne necesare omului le mai þinea la noi ºi de accea îl ea peste tot ringul de dans. Am avut probleme în a binecuvântase mãtuºa Karin, când am pãrãsit-o dupã vedeam mãcar o datã pe sãptãmânã. Lucram o salva. Mai ales cã ºi pielea lui Ingo era în pericol. o ºedere de un an. Avea lacrimi în ochi, ca ºi restul împreunã la „Quartier”, el în beci ºi eu la bar. Dar el A apãrut peste patru zile cu un ochi învineþit ºi familiei de altfel. Lacrimi de bucurie. Pentru cã era permanent înconjurat de tot felul de oameni, destul de taciturn. bãusem câteva beri în plus ne-am trezit abia la care veºnic îl cãrau undeva. Bãiatul era îndrãgit în Urmãtoarele opriri ale lui au fost Gambia, Mainz. Dupã un mic tur prin cârciumile urbei, am Mainz ºi capabil sã întreþinã un local întreg. I se Senegal ºi Sierra Leone, unde a rãpit o fiicã de ºef de hotãrât cã acesta e oraºul unde vom urma ºcoala. dusese vestea chiar ºi peste hotarele oraºului ºi trib, frumoasã desigur, din dragoste ºi cu Un lucru foarte regretat de dascãlii noºtri, care îl apãruserã tot felul de personalitãþi dubioase, asentimentul ei. Dar pe ceea ce nu contase era faptul îndrãgiserã foarte mult pe Ingo. Atât de mult, încât „Sammy and Mario”, artiºti travestiþi apãreau tot cã ºeful de trib o planificase deja pe fiica sa altuia ºi l-au mai reþinut un an. Fiecare „neamþ de raniþã” mai des ºi se luptau pentru un zâmbet de-al lui. La a ieºit cu panaramã. Dar frãþiorul n-ar fi frãþiorul trebuia sã repete aici bacalaureatul, spre a fi apt fel ca Ron Williams sau întreaga scenã de homo. Cu dacã n-ar fi ieºit ºi din asta basma curatã. Astãzi pentru viaþa în ºcoala capitalistã. Din pãcate nu prea toate cã el nu era nicidecum homosexual. tânãra lucreazã la New York ca fotomodel. aveam timp de ºcoalã. Ingo din cauza diverselor O „fostã” de-a lui a vrut sã se rãzbune pe el ºi june, iar eu fiind obligat sã muncesc. Aveam nevoie s-a aºezat cu noul ei prieten în faþa barului. El În continuare, a zburat în Jamaica. Probail spre de bani, de mulþi bani pentru a mã cãsãtori cu cea urmãrise un timp giugiuleala nebunã, s-a dus la a-ºi cãuta bagajul din tren. ªi desigur cã a gãsit cu mai bunã dintre neveste. Locuiam împreunã cu Bill bucãtãrie, de unde a luat o gãleatã de apã cu totul alte lucruri în prospectãrile sale ºi dupã câteva ºi TZ într-o comunitate de locuit în centrul oraºului detergent ºi a turnat-o peste amorezi. luni, când a cãzut zidul Berlinului, a revenit ºi vinde Mainz. A fost o vreme amuzantã. Amuzantã când Ajunsese iar în centrul atenþiei ºi tot oraºul vuia. celor din est ferestre, uºi ºi sisteme de încãlzit. Dar Ingo era de faþã. Din pãcate venea tot mai rar acasã. De mare efect a fost plecarea sa din Mainz. atât a îndrãgit el estul cã l-a apucat dorul de casã ºi Nici la ºcoalã nu se ducea. Dacã apãrea, venea cu Într-o zi i-a zis prietenei sale de pe-atunci cã s-ar s-a întors în vechea patrie, la Sibiu unde, de fapt, a taxiul ºi întârzia o jumãtate de orã. Atunci, de duce dupã þigãri. ªi dus a fost. Mai venea sporadic început totul. L-am vizitat de mai multe ori ºi de obicei, se ridica toatã clasa în piciore ºi îl saluta la câte un telefon, mai ales dacã se întâmplase ceva. Ca fiecare datã totul era o aventurã. scenã deschisã, iar dascãlul se chinuia sã ghiceascã atunci când, într-o noapte, avusese un accident cu un Ultima datã am fost cu toþii în acele discoteci cu cine are de-a face. „Sunt noul inspector ºcolar ºi taxi. Se loviserã frontal de o maºinã venind din sens nou apãrute ºi Ingo plecase spre casã cu Kelly. Eu voi asista la desfãºurarea orelor!” Trei dascãli s-au opus, iar ºoferul acesteia n-a supravieþuit. Din fericire preferasem sã fac o plimbare ºi m-am îndreptat pe lãsat duºi. Din nefericire doi dintre ei erau în Ingo scãpase. jos spre domiciliul frãþiorului, unde mã cazasem. Era comisia de bac. Sau telefonul venit dintr-un spital din Gambia, o noapte splendidã de iarnã, cerul era lipede, aerul La examenul de mate Ingo a întârziat zece când intrase cu un jeep într-un palmier ºi risca sã-ºi curat, însã un ger cumplit. Când am ajuns, poarta minute. Cicã n-a gãsit taxi. Dar dascãlul sãu preferat piardã un ochi. Între timp mã învãþasem cã dacã era încuiatã. Ingo mã uitase. Nevrând sã deranjez pe l-a admis, cãci nu-l mai vãzuse de câteva sãptãmâni: sunã, s-a întâmplat ceva. cineva la cinci dimineaþa, m-am hotãrât sã sar „Sper cã ºtii suficient ca sã treci, deoarece încã un an Într-o zi am primit o scrisoare cu poºta aerianã poarta. Din pãcate am alunecat ºi m-am tras cu tine nu mai rezist.” din Turcia, în care era un bilet de zbor pentru mine. literalmente în þeapã. Deasupra porþii erau sudate Putea sã-ºi dicteze ultima dorinþã? Eram entuziasmat: douã sãptãmâni la „Clubul þepi din fier spre a îngreuna viaþa spãrgãtorilor. Dar, cum trecea aºa printre elevi pentru a-i Aldiana”. Devenise animator. Meseria idealã pentru Prieteni ai spãrgãtorilor de case, aveau un efect total. supraveghea, s-a oprit în dreptul lui Ingo ºi citind el. Succesele sale îmi dãdeau dreptate. ªeful de la Atât de bun încât atârnam acolo ºi schelãlãiam ca un lucrarea sa, spuse: postul TV “ZDF”, prezent acolo, îi dãduse cartea sa cãþel. Cineva totuºi m-a auzit. Era Athe care se gãsea „Puneþi jos pixurile ºi fiþi atenþi. Vreau sã vã de vizitã, cicã sã se prezinte dacã trece prin Mainz. în casã ºi dormea în camera cu fereastrã spre stradã. citesc ce a scris colegul vostru Ingo în lucrarea sa de Jobul era sigur. Mi-a sãrit în ajutor. Dar, o bunã bucatã de vreme n-a absolvire.” ªi Ingo a ajuns într-adevãr la Mainz. L-am luat putut face mare lucru, cã nu putea de râs vãzând un de la garã ºi m-am mirat cã n-are bagaje. El pãlise, þap gras ce atârna la poartã, miºca din fund, având o Dragã Christian, înjura ºi s-a repezit la un telefon. Frãþiorul aterizase þeapã în burtã ºi fiind incapabil de a se elibera. Dupã Fac orice pariu cã nu ghiceºti de unde îþi scriu. la Düsseldorf, spre a cumpãra þoale pentru un fleac multe lacrimi ºi tot atâta sânge, m-a coborât cu o Nu mã vei crede, dar stau la ºcoalã ºi am examen de doar 20.000 DM. Spre a face impresie bunã la scarã ºi m-a bãgat în bucãtãrie, râzând întruna. M-aº scris de încheiere la matematicã. M-am mirat cã înfãþiºare. În tren a cunoscut doi tipi din Jamaica iar fi asociat cu plãcere bunei dispoziþii, dar la fiecare tâmpitul acela de prof’ m-a mai admis, deoarece restul, îl cunoaºteþi. A uitat totul în compartiment respiraþie eram mai aproape de o hemoragie mortalã. întârziasem. Am fost ieri la un chef mortal ºi am când s-a dat jos la Mainz. A doua zi s-a dus prin Îmi venea mai degrabã sã plâng. La un moment dat regulat-o pe fiica gazdei. A fost o pipiþã a-ntâia, cam Mainz la cumpãrãturi. Pentru interviul de la ZDF n-a am constatat cã a folosi rachiul din casã pentru a tânãrã cu cei 18 ani ai ei, dar dispusã ºi jucãuºã. A mai gãsit timp, deoarece s-a împotmolit cu niºte dezinfecta rana ar fi pãcat. Aºa cã am preferat sã ne fost o noapte turbatã, cã ºi acum îmi mai tremurã cunoºtinþe vechi undeva în oraº. tratãm mai degrabã rãnile interne. La a doua sticlã genunchii. Din pãcate ne-a prins tat’-su cum ne Dar sã ne întoarcem la Kemer, în Turcia. Acolo lumea se gãsea iar în echilibru ºi râdeam atât de tare distram pe biroul lui. N-ar fi nimic, dar babacul este îºi fãcuse mulþi prieteni, dar mai ales prietene. Când cã nici n-am sesizat soneria. directorul ºcolii. Sper sã nu mã recunoascã, deoarece m-am dus la agenþie spre a rezerva un zbor, o Curcanii! Un vecin atent a observat un spãrgãtor anul acesta n-am prea fost la ore. Trebuie sã închei, femeie frumoasã stãtea la ghiºeul vecin ºi întreba pe ºi a chemat poliþia. Rana era uitatã. Uitatã de atâta deoarece cretinul de prof’ se tot învârte...” funcþionara de serviciu: „Puteþi vedea în computer în râs. Dar eu am fost un spãrgãtor mizerabil, care a care club lucreazã Ingo anul acesta?” La faþa locului lãsat o droaie de urme, adicã aproape un litru de Clasa ajunsese un infern. Toþi se îmbrãþiºau ºi i-am vãzut apoi destul de des împreunã. Nu mai sânge. Dupã ce ne-am apucat sã hrãnim câinii din bãteau din palme. Singurul cãruia nu îi ardea de râs putea fi aºa cum îi plãcea, îºi gãsise stãpânul. Bruno! vecini cu viagra lui Ingo, ne tãvãleam pe jos de râs. era profu’. Nu ºtia dacã sã ia în serios scrisoarea sau Bruno era de fapt o femeie, arãta însã mai A doua zi m-am trezit îngheþat bocnã (ºi apa din cineva vroia sã-i joace o festã. degrabã ca un bãiat, cum am zis, ca Bruno. Stãteam sticlã era îngheþatã), când l-am auzit pe Ingo „Îi voi arãta domnului director lucrarea dumitale în discotecã la bar, ca în fiecare searã dupã spectacol strigând: „Hei, Kelly, vino sã vezi, azi noapte unul a ºi vom hotãrî ce-i de fãcut.” ºi beam un raki de vecernie. Ingo lipsea, avea o tãiat un porc ºi asta sub poarta noastrã. Tu ai auzit Ulterior am aflat cã atmosfera în cancelarie a fost ºedinþã cu vizitatorul din Mainz. În clipa aceea se ceva?” la fel de voioasã ca cea de la noi. Era fiicã-sa, unica aºezase lângã Bruno o frumuseþe blondã ºi dupã fiicã. douã pahare de ºampanie începu sã povesteascã: Se înþelege cã nu, dragã Ingo, porcul mai trãieºte! L-am mai vãzut pe Ingo la lucrarea de germanã. „Am fost azi noapte cu unul din animatorii „ Era deja în clasã când am intrat. voºtri. Pot sã-þi spun cã mi-a arãtat-o. Aºa ceva n-am Dormea în ultima bancã. L-am lãsat sã doarmã, mai pomenit!” pãrea atât de obosit. Dar când sforãitul lui a devenit Bruno o privea ºi o întrebã „en passant”: prea tare, profa l-a trezit ºi, însoþit de aplauze, Ingo „Are o strungãreaþã?” îºi lua rãmas bun de la anul ºcolar respectiv. „Da, da... ºi vorbeºte cu un accent dulce. ªi în

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 17

Black Pantone 253 U 17 Black Pantone 253 U

interviu

M.L.:Cui se adreseazã aceastã carte?

“Libertatea de a exista altfel G. A.: Mai multor categorii de cititori. I-aº pune în frunte chiar pe practicanþii yoga din anii decât þi se permite” ’80. E prima oarã când au în faþã, ºi ei, o imagine cuprinzãtoare a ansamblului evenimentelor în care Despre reprimarea miºcãrii yoga în anii ’80 au jucat rolul de victime. ªapte dintre yoghinii anilor ’80 sunt prezenþi în volum prin interviuri. Mãrturiile sunt excepþionale prin conþinutul lor de vorbã cu Gabriel Andreescu uman ºi, aº adãuga, prin chiar stilistica istorisirilor. Adepþii yoga aflã astãzi ce au gândit, în intimitatea minþii lor, colegii anilor de prigoanã. Interviurile au fost luate absolut independent. Îmi închipui empatia cu care au citit, fiecare, spusele colegilor. O altã categorie interesatã de carte ar fi a adepþilor yoga de astãzi. Vor vedea, poate, cu alþi ochi, disciplina pe care o practicã, de vreme ce aceasta a oferit atâta putere instructorilor cu care învaþã. Represiunea împotriva miºcãrii yoga sub regimul Ceauºescu a fost necunoscutã opiniei publice. Dar ºi istoricilor. Iatã de ce ultimii au toate motivele sã fie interesaþi de rezultatele investigaþiilor. Cercetãtorii comunismului – care nu sunt doar istorici – vor gãsi în Reprimarea miºcãrii yoga în anii ‘80 un caz de rezistenþã – rezistenþã autenticã – în sensul pe care l-am definit ºi în carte: “libertatea de a exista altfel decât þi se permite”. Cred însã cã, pânã la urmã, cartea poate bucura pe oricine interesat de viaþã ºi culturã. Este o carte despre oameni, represiune, demnitate, solidaritate ºi Dialogul cu domnul Gabriel Andreescu, cercetãtor ºi militant al drepturilor omului din România, a fost ticãloºie... generat de apariþia cãrþii sale, Reprimarea miºcãrii yoga în anii ’80, Ed. Polirom, col. “Document”, Iaºi, 2008. Incomodã ºi percutantã prin demersul ei investigativ, aceastã carte are meritul de a scoate la M.L.: Cui foloseºte aceastã investigaþie? luminã, pentru prima datã, pe baza documentelor din arhiva CNSAS ºi a mãrturiilor victimelor represiunii, adevãrul despre fenomenul reprimãrii miºcãrii yoga din perioada comunistã. G. A.: Fostelor victime, ziariºtilor interesaþi astãzi de cazul MISA, cercetãtorilor istoriei recente, atenþia opiniei publice de la faptele membrilor PSD. cititorilor care vor afla din ea mai multe informaþii Mihai Lisei: Domnule Gabriel Andreescu, aþi Explicaþia a ceea ce s-a întâmplat atunci implicã despre anii regimului Ceauºescu. publicat o carte despre Reprimarea miºcãrii yoga în mult mai mulþi factori. Au mai contat, în acele anii ’80 într-un moment în care, iatã, au trecut cinci evenimente, ºi presiunea unor pãrinþi derutaþi cã Rep.: Cu ce dificultãþi v-aþi confruntat pe ani de la comiterea abuzurilor autoritãþilor române fiicele sau fiii lor nu mai acceptã fumul în casã ori parcursul acestei investigaþii ? împotriva unor practicanþi yoga de la MISA… Între nu mai consumã carne, ºi frustrarea ziariºtilor aflaþi timp, în succesiunea evenimentelor, s-a constatat cã în faþa instanþelor sub acuza de calomnie, ºi lipsa G. A.: Câþiva angajaþi ai CNSAS mi-au oferit întreaga acþiune a fost doar o fumigenã pentru a de sensibilitate a opiniie publice faþã de oribila întregul ajutor. Interviul acesta reprezintã ocazia sã distrage atenþia opiniei publice de la sãvârºirea unor agresivitate a instituþiilor. le mulþumesc. Totuºi, accesul la dosarele de arhivã fapte de naturã penalã de cãtre unii membri ai a fost dificil. Am cerut deconspirarea unor PSD-ului, Gregorian Bivolaru a primit azil politic în M.L.: Consideraþi cã v-aþi asumat un risc persoane, ceea ce mi s-a refuzat. Ca ºi cum CNSAS Suedia pentru cã justiþia românã nu-i poate garanta publicând o asemenea carte? ar funcþiona ca instituþie menitã sã conspire pe dreptul la un proces juridic corect, iar, recent, foºtii colaboratori ai Securitãþii. În volum am expus Adrian Nãstase a declarat, în emisiunea “ºtirea G. A.: Ar fi o exagerare sã spun aºa ceva. De ce relativ pe larg problematica accesului la arhiva zilei” (8 aprilie 2009) a postului de televiziune risc? Nu trãim totuºi în Rusia lui Putin. CNSAS, precum ºi riscurile unei interpretãri grãbite Antena 3, cã descinderile din ashramurile a documentelor de arhivã. yoghinilor MISA au fost o mare greºealã… M.L.: Ce v-a determinat sã scrieþi despre represiunea miºcãrii yoga în anii ‘80? M.L.: Care este radiografia reprimãrii miºcãrii Gabriel Andreescu: Abuzurile au început yoga în anii ’80? demult, de la mijlocul anilor ’90. De atunci existã G. A.: În 1996, pe când mã ocupam de probe directe. Investigaþiile sugereazã însã Comitetul Helsinki din România, am primit o G. A.: Ca sã fac radiografia am avut nevoie de convingãtor implicarea SRI, ºi el o autoritate a plângere din partea membrilor MISA, care reclamau 246 de pagini. Îmi rãmâne aici sã spun cã statului, în campania stigmatizatoare împotriva abuzuri ale autoritãþilor. Am fãcut o investigaþie, Securitatatea a folosit toate mijloacele represiunii: membrilor MISA, cel puþin din anul 1992. Am am descoperit cã, într-adevãr, era vorba despre controlul, confiscarea bunurilor, ameninþarea, putut documenta ºi mijloacele brutale ale ofiþerilor abuzuri, am întocmit un raport. Peste ani, cererile brutalitãþile fizice, duritãþi care intrã în categoria de securitate împotriva practicanþilor yoga de adresate de MISA s-au repetat. Prin 2003, ca sã tratamentelor inumane, altele numite în înainte de 1989, deveniþi ulterior iniþiatorii MISA clarific unele detalii, m-am adresat CNSAS pentru a terminologia penalã “tratamente degradante”, (Gregorian Bivolaru, Nicolae Catrina, Eugen Mîrtz, consulta dosarul de Securitate al lui Gregorian reþinerea ilegalã, iar în cazul unora arestarea, Claudiu Trandafir, Gabriela ºi Mihaela Ambãruº Bivolaru, liderul spiritual al Miºcãrii. L-am obþinut condamnarea sub acuzaþii de drept comun (deºi era º.a.). Cineva ar putea susþine cã, având în vedere în final, dupã o adevãratã bãtãlie. A fost ca vorba despre cazuri de condamnãri pe motiv de intrarea foºtilor ofiþeri de securitate în serviciul SRI, descoperirea ºi deschiderea unei uºi ascunse care conºtiinþã), iniþierea internãrii într-un spital ori pãstrarea în sistem a procurorilor comuniºti, desparte camera ºtiutã de o lume a tenebrelor nici psihiatric – ceea ce în cazul lui Gregorian Bivolaru avem o continuitate instituþionalã care plaseazã mãcar bãnuitã. Aºa am dat peste un întreg s-a ºi întâmplat. începutul abuzurilor cu aproape 20 ani în urmã. fenomen: al reprimãrii miºcãrii yoga înainte de 1989. A fost impresionant; nu m-am oprit pânã nu M.L.: Vã rog, prezentaþi-ne, pe scurt, personajele În acelaºi timp, nu aº reduce atacul asupra l-am înþeles ºi descris în cartea invocatã de cãrþii pe care aþi scris-o. ashramurilor MISA din 18 martie 2004, la care vã dumneavoastrã. referiþi, la o simplã fumigenã menitã sã distragã

18 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

18 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

G. A.: Este imposibil. Cum sã vorbeºti în câteva cuvinte despre acei tineri care vâsleau împotriva M.L.: La finalul cãrþii, Anexa 1 cuprinde lista curentului, erau atât de asemãnãtori ºi atât de cãrþilor confiscate de Securitate de la Gregorian diferiþi în acelaºi timp, visau, dar adunau cu Bivolaru. În timpul descinderilor abuzive din martie eficienþã literaturã interzisã, rezistau încercãrilor 2004, mascaþii au confiscat o serie de cãrþi, unele redutabile ale Securitãþi de a-i disciplina? În ciuda extrem de rare ºi valoroase, care nici pânã în ziua represiunii continue, se bucurau de viaþã. de astãzi n-au fost restituite. Cum comentaþi asemãnarea… M.L.: Cum trebuie priviþi aceºti oameni care au suferit cu adevãrat, spre deosebire de alþii care au G. A.: Un exemplu frapant de continuitate beneficiat de pe urma sistemului, au fost instituþionalã. oportuniºti, la primul avertisment au scris epistole prin care îºi fãceau autocritica, iar astãzi pozeazã în M.L.: De ce credeþi cã persecuþiile au continuat disidenþi? ºi dupã 1989, culminând cu abuzurile din martie 2004? G. A.: Din perspectiva mea, cartea constituie ºi un omagiu adus practicanþilor yoga care au G. A.: Iatã o întrebare dificilã. Studiez de 13 înfruntat vicisitudinile acelor ani. Prin opoziþie, ei ani, cum v-am spus, din 1996, fenomenul reprimãrii spun câte ceva ºi despre psihologia ºi condiþia adepþilor MISA ºi de-abia acum, în aceste ultime umanã a oportuniºtilor. Este interesant sã citeºti ce luni, dupã un asalt final asupra ansamblului (uriaº) înregistreazã dosarele Securitãþii despre al materialelor pot spune cã am un rãspuns. Sunt încãpãþânarea yoghinilor, ºi apoi sã faci lectura unor implicaþi mulþi factori: continuitatea instituþionalã scrisori obediente adresate lui Nicolae Ceauºescu, dintre Securitate ºi SRI, exotismul practicilor despre care autorii lor spun astãzi: “Asta era tantrice, lipsa de deontologie a presei româneºti, sitilistica acelor vremi”. oportunismul politic, iresponsabilitatea unor pãrinþi de oameni mari, strania – pentru mine – atracþie a M.L.: În carte menþionaþi cã, practic, aþi avut liderior MISA pentru scenarii conspiraþioniste ºi deranjaþi, într-un fel sau altul, de “cazul MISA”. acces la aceleaºi dosare pe care le-au cercetat ºi atitudini naþionaliste care nu au nimic de-a face cu Istoria antedecembristã a liderilor grupului i-a Doina Jela, Cãtãlin Strat ºi Mihai Albu, însã yoga, nevoia instituþiilor de a se acoperi unele pe surprins, sunt sigur, pe unii, le-a creat probleme concluziile diferã... Pe ce poziþii vã situaþi faþã de altele, lipsa de profesionalism a procurorilor ºi altora. Aportul volumului la istoria reprimãrii autorii Afacerii Meditaþiei Transcendentale (Ed. judecãtorilor. ªi nu am terminat lista. miºcãrii yoga în anii ’80 rãmâne însã ireversibil. Humanitas, col. “Istorie”, Bucureºti, 2004)? Consecinþele se vor vedea pe termen lung. M.L.: ªi, totuºi, de unde atâta urã ºi înverºunare G. A.: Sunt convins cã Doina Jela, Cãtãlin Strat împotriva practicanþilor yoga de la MISA? Atât de M.L.: În schimb, dacã aþi fi descoperit ceva ºi Mihai Albu au început demersul lor ºtiinþific cu tare sunt deranjate autoritãþile de existenþa compromiþãtor, de orice naturã, care sã trezeascã onestitate. Cred însã cã au fost seduºi de aura yoghinilor, încât, pe bani publici, sã se iniþieze interesul presei de scandal, aþi fi fost chemat la scandalului Meditaþiei Transcendentale, de ideea acþiuni de genul celor din martie 2004? Vã întreb televiziunile ce au dus greul în campania anti-MISA, luãrii unor interviuri pesonajelor la modã, de toate acestea, deoarece este inadmisibil ca într-un aþi fi avut parte de elogii... cãutãri conspiraþioniste. Au renunþat la acea stat ce se vrea democrat oamenii sã fie determinaþi, precauþie epistemologicã indispensabilã unui adesea terorizaþi, sã se teamã pentru opþiunile lor G. A.: Natura implicãrii presei în chestiunea cercetãtor avizat a cãrui menire este sã lupte spirituale, la fel ca în perioada comunistã. MISA a fost confirmatã pentru ultima oarã de împotriva poveºtilor þinând loc de realitate. aceastã tãcere la apariþia volumului. Cartea aducea G. A.: Domnule Lisei, este firesc sã descriem ce informaþii esenþiale asupra oamenilor despre care M.L.: La ce concluzii aþi ajuns? s-a întâmplat în termeni de insuficienþã ziariºtii scriseserã anterior mii de articole. Or, fie democraticã, încãlcare a drepturilor omului, proastã MISA era subiect de interes public, ºi atunci G. A.: Vã dau un citat din finalul volumului: funcþionare a instituþiilor etc. Pânã la urmã însã, ce apariþia unor informaþii de asemenea mizã motiva “Documentele Securitãþii ºi amintirile victimelor m-a izbit cel mai mult ºi mai mult, dupã ce am aducerea lor imediatã în discuþie; fie vânãtoarea confirmã puterea adepþilor yoga de a salva revenit ºi tot revenit asupra materialului analizat, a ziariºtilor dupã orice mic detaliu al adepþilor MISA libertatea interioarã, rezistenþa faþã de hãituiri, fost incredibila urâciune umanã: pofta de scandal, exprimase interesul opiniei publice, caz în care era fidelitatea faþã de comunitate, protejarea unor valori pofta de a umili, pofta de sânge. Niciun pic de de aºteptat ca ziariºtii sã o serveascã din nou, precum non-violenþa, compasiunea ºi demnitatea inteligenþã, niciun pic de compasiune în aceastã prompt, prin articole... Iatã însã, în presã, nu a într-un regim excelând prin meschinãrie ºi hãituire colectivã. Mi-am zis: mai lasã în pace apãrut absolut nicio referire despre carte, deºi brutalitate. Miºcarea yoga din anii ’80 reprezintã o democraþia! Gândeºte-te ce îngrozitor arãtãm ca volumul publicat la editura Polirom este plin de formã autenticã de rezistenþã faþã de regimul oameni. informaþii-bombã. Puþine lucruri pot radiografia mai comunist.” bine natura operaþiei jurnalistice în cazul MISA, de M.L.: Din dialogul de pânã acum, reiese cã comandã a cãrei executare a fost ºi este supusã M.L.: Ce v-au revelat dosarele în privinþa volumul de faþã va avea o continuare. Ce va unui control strict. delaþiunii ºi a colaborãrii cu Securitatea a unora conþine aceasta? dintre actanþi? M.L.: Care este mesajul acestei cãrþi ? G. A.: Da, ce vã pot spune este cã lucrez la o G. A.: Dosarele miºunã de informatori mai mici carte despre represiunea împotriva MISA. O voi G. A.: Aici l-aº cita pe ªtefan Borbély: sau mai mari. Pe ultimii îi conspirã încã, se pare, încheia curând. “ .. aderenþa la spiritualitatea orientalã [a serviciile de informaþii cu ajutorul CNSAS. practicanþilor yoga] le-a înfrumuseþat viaþa, Un caz special este instructorul de yoga Mario M.L.: Cum a fost / este receptatã cartea? ridicând-o deasupra vicisitudinilor sociale ºi politice Sorin Vasilescu care are, alãturi de dosarul de dezumanizante din jur. Tot ideologia elevaþiei i-a urmãrire informativã, ºi unul de reþea a ºi primit G. A.: Cei cu care am vorbit au fost entuziaºti. ajutat, de altfel, sã suporte ºi persecuþia furibundã a bani pentru unele servicii. Acesta a fost ºi o victimã William Totok a fãcut o foarte scurtã prezentare la Securitãþii, una dintre cele mai brutale ºi mai a Securitãþii dar, cum s-a vãzut, ºi un instrument al Europa liberã, în care a prins, dupã opinia mea, primitive – fiindcã implica sexualitate – din anii ei. Având în vedere întregul context, pe care nu am esenþa volumului. ªtefan Borbely a scris o recenzie dictaturii”. cum sã-l explic aici, cazul Mario Sorin Vasilescu în revista Contemporanul, numãrul din martie a.c., este unul complicat din punct de vedere uman. dupã o lecturã atât de atentã, încât a descoperit Interviu realizat de Sper ca cititorul cãrþii sã perceapã vulnerabilitatea câteva scãpãri de litere la unele titluri sau autori. În Mihai Lisei acestei persoane care-ºi datoreazã supravieþuirea rest, nu am vãzut trimiteri la volum în presã. practicilor yoga. Din cauzã cã putea fi ºantajat – „ aceasta este cel puþin impresia mea –, dl. Vasilescu M.L.: Cum vã explicaþi tãcerea din jurul cãrþii? s-a lãsat din nou folosit de autoritãþi, dupã 1990, împotriva adepþilor MISA. G. A.: O tãcere relativã. Cred cã mulþi sunt

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 19

Black Pantone 253 U 19 Black Pantone 253 U

religia philosophia christiana Filosofia ca pregãtire pentru moarte

Nicolae Turcan rintre definiþiile antice ale filosofiei se Suferinþa ºi asceza sunt forme clasice ale acestei numãrã ºi aceea, a lui Platon, de „pregãtire asumãri ºi, în orizontul credinþei în înviere, ele Ppentru moarte”. Dar ce mai poate însemna reprezintã calea regalã de înþelegere ºi pregãtire. astãzi o asemenea definiþie? Mai e posibil ca Pierderea tuturor ºi a toate se poate numi filosofia sã fie consideratã ceva de ordinul „moarte”, de aceea cãlugãrul este cel care a murit „pregãtirii”, atunci când în cauzã nu se aflã deja. Însã aceastã expropriere radicalã întâlnitã în cunoaºterea? A gândi asupra morþii nu este oare monahism, chiar dacã pare a semãna cu angoasa o fantasmã incapabilã sã treacã testul unei existenþialistã ºi chiar atunci când poartã semnele veritabile cunoºtinþe, de vreme ce alteritatea doliului, are un alt sens: prin negarea legãturilor radicalã pe care o reprezintã moartea anuleazã pãtimaºe cu lumea, omul ajunge la contemplarea orice posibilã situare a ei în câmpul obiectivitãþii? lui Dumnezeu în naturã ºi la recuperarea Cãci pe lângã caracterul ei de limitã a vieþii, dar frumuseþii creaþiei. Exproprierea asceticã are loc în Adrian Grecu Incizii în luminã ºi a experienþei de sine, moartea apare totodatã orizontul paradoxal ºi orbitor al descoperirii lui drept limitã a cunoaºterii, ea refuzându-se cu Dumnezeu. Dacã acestei experienþe i se adaugã ºi fiindcã aceasta ar þine de absurditate, deºi bucuria insistenþã oricãrei încercãri de cuprindere a credinþa în învierea viitoare, moartea îºi pierde în faþa morþii are toate atributele nebuniei; nici în raþiunii. caracterul tragic, iar meditaþia asupra ei devine o calitate de atitudine ostilã filosofiei (cum ar putea Întâlnitã doar ca eveniment ce se întâmplã casnicã aducãtoare de bucurie (dupã cum o fi astfel, când definiþia de „pregãtire pentru celuilalt, moartea seamãnã mai mult cu un numea Sf. Ioan Scãrarul). moarte” i se potriveºte atât de bine?), deºi silogism, decât cu o descoperire a unui eveniment Sã recunoaºtem cã „pregãtirea pentru moarte”, filosofia oficialã o va recunoaºte cu greu ca pe propriu: toþi oamenii sunt muritori, eu sunt om, i.e. filosofia, în definiþia ei de odinioarã, rãmâne una de-a ei; ci prin acea bucurie a învierii pe care deci ºi eu voi muri. Când Epicur se arãta mai degrabã apanajul oamenilor religioºi. o mãrturisesc martirii (nu cei ce mor luând viaþa dezinteresat, susþinând cã atâta timp cât existã el, Socratele senin, argumentând în favoarea altora, ci aceia care mor pentru alþii). Iatã câteva moartea nu existã, iar când survine moartea, el nemuririi, poate sta la fel de firesc pe pereþii cuvinte din Epistola cãtre Romani a Sf. Ignatie nu mai existã, nu fãcea decât sã radicalizeze exteriori ai unei biserici ortodoxe din Bucovina ca Teoforul, scrise pe când era dus cãtre Roma, aceastã diferenþã dintre moarte ºi viaþã, aºa cum ºi între coperþile unei cãrþi de filosofie, de vreme pentru a fi dat de mâncare fiarelor sãlbatice: apare ea raþiunii. Cu toate acestea, când premisa ce atitudinea lui poate fi împropriatã chiar cu „Scriu tuturor Bisericilor ºi le poruncesc tuturora, majorã a silogismului de mai sus include ºi asupra de mãsurã de cãtre cei ce cred. Când un cã eu de bunãvoie mor pentru Dumnezeu, dacã moartea unei persoane iubite, devenind tragicã, Sf. Iustin Martirul ºi Filosoful vorbeºte despre voi nu mã împiedicaþi. Vã rog sã nu-mi arãtaþi o survine atunci ºi descoperirea morþii proprii. Cãci credinþa în Hristos ca despre „adevãrata filosofie”, bunãvoinþã nepotrivitã. Lãsaþi-mã sã fiu de în momentul în care sintagma „toþi oamenii” el subînþelege ºi aceastã dimensiune a „pregãtirii mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe ajunge sã cuprindã ºi pe mama, iubita, prietenul pentru moarte”, atât de proprie martirajului Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu ºi sunt etc., atunci silogismul dobândeºte deodatã o creºtin dintotdeauna. Iar când Sf. Ignatie Teoforul mãcinat de dinþii fiarelor, ca sã fiu gãsit pâine dramaticã actualitate. îi roagã pe fraþii sãi de credinþã din Roma ca nu curatã a lui Hristos. [...] Iertaþi-mã! Eu ºtiu ce îmi Iatã de ce, mai înainte de a putea fi prinsã cumva sã-l opreascã a muri pentru Hristos, e de folos. Acum încep sã fiu ucenic! Nici o într-o pregãtire, moartea trebuie sã intre în „pregãtirea pentru moarte” întâlneºte bucuria. fãpturã din cele vãzute ºi din cele nevãzute sã nu orizontul vederii, sã se fenomenalizeze, sã se Limitele înþelegerii se izbesc cu rãsunet de caute sã mã împiedice de a dobândi pe Hristos! descopere ca proprie moarte, iar nu ca moarte zidul înalt al unei asemenea încredinþãri Sã vinã peste mine foc ºi cruce, haite de fiare, strãinã. Propria moarte se dezvãluie în primã eshatologice. Exemplul lui Socrate este elocvent, tãierea cãrnii, împãrþirea trupului, risipirea instanþã ca expropriere a ceea ce, pânã atunci, ne dar el nu merge decât pânã la seninãtate. El e un oaselor, strivirea mãdularelor, mãcinatul întregului aparþinea într-un anume fel, în cazul de faþã ca înþelept, în vreme ce Sf. Ignatie e un nebun. trup, relele chinuri ale diavolului. Sã vinã toate, pierdere a persoanei dragi care nu mai este ºi pe Când Nietzsche acuzã creºtinismul de spirit numai sã dobândesc pe Hristos! [...] Pe Acela Îl care nimic nu o mai poate înlocui cu adevãrat. apolinic, el nu vede cã în bucuria morþii, caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau, Dupã explicaþiile psihanalizei freudiene, de susþinutã de credinþa în înviere, dualismul Care a înviat pentru noi. Naºterea mea mi-e exemplu, travaliul doliului înseamnã tocmai apolinic/dionisiac e depãºit. Învierea transformã aproape. Iertaþi-mã, fraþilor! Sã nu mã împiedicaþi retragerea energiilor prezente în legãturile cu apolinicul în dionisiac, surmontându-le pe sã trãiesc, sã nu voiþi sã mor! [...] Lãsaþi-mã sã persoana decedatã ºi reinvestirea lor în alte ambele, prin „beþia credinþei”, de care pomenesc primesc luminã curatã! Ajungând acolo, voi fi direcþii, cãtre alte persoane, un timp oarecare, mai sfinþii. Iar filosofia, devenitã „adevãratã filosofie”, om! Îngãduiþi-mi sã fiu urmãtor al patimilor lung sau mai puþin lung – timpul doliului. dacã preferã cu insistenþã – din prea multã rigoare Dumnezeului meu!” (Scrierile Pãrinþilor Mecanismul acesta – care explicã foarte bine faþã de textele Scripturii ºi din fidelitate faþã de Apostolici, trad. de pr. dr. Dumitru Fecioru, Ed. funcþionarea psihicului uman, dezvãluind Tradiþie – sã depãºeascã gândirea raþionalã, prin Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii profundul nostru ataºament faþã de o lume, acea „ecstazie intelectualã” de care vorbea Blaga, Ortodoxe Române, Bucureºti, 1995, pp. 210-212). lumea proprie a legãturilor ºi dependenþelor de o face pentru a se deschide acestei bucurii Cu siguranþã cã aceste cuvinte pot cãdea la testul tot felul – nu explicã însã de ce aceastã reinvestire eshatologice. Desigur cã înþelegerea unei altor definiþii ale filosofiei; dar întorcându-ne la energeticã se poate îndrepta, din nou, cãtre o asemenea atitudini este imposibilã fãrã credinþa „pregãtirea pentru moarte” cu greu am putea sã persoanã/un lucru a cãror prezenþã viitoare nu pe care o dã Duhul lui Dumnezeu. Acea raþiune nu recunoaºtem cã, aici, ea ºi-a atins ultima poate fi garantatã de nimic, fiind, la rândul lor, care traseazã limite categorice, invocând un bun mãsurã... supusã unei posibile exproprieri ce stã sã vinã. O simþ ce se confundã adesea cu simþul comun, „ atitudine mai coerentã este cea a lui Ghilgameº: acea dominaþie a adevãrului ºtiinþific care are când moare Enkidu, Ghilgameº nu încearcã sã se pretenþii totalizante, acel spirit critic pentru care consoleze cãutându-ºi un alt prieten cu care sã virtutea nejudecãrii aproapelui e o aberaþie etc., vâneze lei, ci porneºte în cãutarea nemuririi. toate acestea sunt cu mult prea puternice pentru Experienþa exproprierii, pe care moartea celui a putea fi trecute cu vederea. drag o declanºeazã, este o experienþã ªi totuºi experienþa Bisericii învaþã cã ele fundamentalã. Ea poate inaugura înþelegerea trebuie depãºite printr-o atitudine... filosoficã. Nu propriei morþi ºi trãirea ei ca expropriere asumatã.

20 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

20 Black Pantone 253 U antropologie Emblema Sighiºoarei Istorie ºi legendã

Maier Veronica ighiºoara, strãveche vatrã de culturã ºi reprezintã zeiþa Dreptãþii cu balanþa ºi zeiþa Justiþiei civilizaþie, a fost denumitã de numeroase cu sabia în mânã. La acelaºi nivel se mai aflã ºi cei Spersonalitãþi politice, ºtiinþifice ºi culturale, ca doi îngeraºi care reprezintã Ziua ºi Noaptea. La ora „Mãrgãritar al Transilvaniei” sau „Perlã a 6 dimineaþa apare îngeraºul de zi iar la ora 18 Târnavelor”. îngeraºul nopþii cu douã lumânãri aprinse în mânã. Cetatea Sighiºoara, unul dintre cele mai poetice La fel ca ºi pe faþa de apus se aflã ºi pe faþa de oraºe din România este o adevãratã bijuterie a rãsãrit o niºã tot pe douã nivele. În dreapta jos se culturii medievale transilvãnene. aflã cãlãul iar alãturi un al doilea toboºar. Pentru a Situatã la hotarul dintre cursul mijlociu ºi cel marca trecerea zilelor, meºterii au montat deasupra superior al Târnavei Mari, chiar în inima un mecanism rotativ pe care sunt fixate ºapte Transilvaniei, Sighiºoara constituie o importantã figurine de stejar pictat cu dimensiunea de 80 de încruciºare de drumuri ale Antichitãþii ºi Evului centimetri, reprezentând ºapte zeitãþi pãgâne (Diana Mediu Timpuriu. cu o lunã în frunte - luni, Marte - marþi, Mercur - La intrarea în oraº, cãlãtorului i se dezvãluie, ca miercuri, Jupiter - joi, Venus - vineri, Saturn - o metaforã a primirii ospitaliere, priveliºtea sâmbãtã ºi Soarele - duminicã) corespondente ale panoramicã a cetãþii, cea mai bine pãstratã aºezare zilelor sãptãmânii. Acestea se rotesc o datã pe zi la transilvãneanã a Evului Mediu, în prezent locuitã ora 24. În afarã de aceste mecanisme care se vãd, integral ºi gãzduind o serie de edificii socio-culturale. mai existã în interiorul mecanismului ceasului trei acasã, fiind sigur cã soþia gãtise ceva bun. Din vechiul sistem defensiv, amenajat începând clopote, care sunt destinate sã batã o datã pentru În drum spre casã s-a întâlnit cu un vechi cu secolul al XIV-lea cu scopul de a proteja cetatea trecerea unui sfert de orã, de douã ori pentru prieten caruia i-a povestit de la cap la coadã întreaga de primejdia otomanã, mai pot fi admirate astãzi 9 trecerea unei jumãtãþi de orã ºi de trei ori pentru sa peripeþie. turnuri, 2 bastioane ºi o parte din zidul de incintã. trecerea a trei sferturi de orã, iar apoi împreunã cu Ajunºi în sfârºit jos, ucenicii au descoperit cu Cel mai remarcabil, care reprezintã ºi poarta de toboºarii bat ºi ora. Mai existã ºi un clopoþel uimire, cã presupusul cadavru al meºterului lor a intrare în cetate este Turnul cu ceas, devenit între avertizor, care atenþioneazã cã va fi ora fixã. dispãrut în mod inexplicabil. Unul a dat fuga la timp o adevãratã emblemã a Sighiºoarei. Din 1899, în acest turn se aflã Muzeul de spital, în speranþa cã-l va gãsi acolo, iar celãlalt la Poziþionat în partea esticã a cetãþii turnul avea Istorie, lãcaº de culturã, ce adãposteºte ºi expune nevasta lui Konrad pentru a-i da tragica veste. Fãrã scopul de a apãra poarta principalã de intrare în spre ºtiinþã ºi cugetare inestimabile valori ale suflu al doile ucenic a dat buzna în bucãtãrie unde cetate, dar ºi de a gãzdui primãria. Aceastã dublã trecutului acestor meleaguri. a ºi gãsit-o pe soþia lui Konrad ºi i-a spus: „Doamnã funcþie i s-a datorat grijii cu care a fost construit de Sub Turnul cu ceas se aflã cele douã intrãri maistrã, aþi rãmas vãduvã”. „Cum?” a stigat aceasta cãtre sighiºoreni cât ºi înfãþiºãrii sale robuste dar în principale, una pentru cãruþe ºi atelaje ºi una pentru speriatã: „Repetã ce ai spus!” „Maistul a cãzut de pe acelaºi timp zvelte. Aici aveau loc ºedinþele pietoni. Intrarea pentru pietoni, a fost ziditã în turn”, a explicat acesta, dupã care a pleacat grãbit consilierilor Sighiºoarei, se þineau judecãþile, arhiva ºi secolul al XVIII-lea ºi folositã ca închisoare, fiind pentru a-l cãuta ºi el la spital ºi la morgã. Doamna trezoreria oraºului. cunoscutã astãzi sub denumirea de “Camera de Konrad ºi-a dat jos ºorþul de bucãtãrie ºi a plecat cu Construit în secolul al XIV-lea turnul dispune de torturã”. sufletul la gurã spre Turnul cu ceas. cinci nivele, un balcon ºi împreunã cu acoperiºul Multe sacrificii or fi fost pânã s-a construit ºi s-a Între timp a ajuns ºi meºterul Konrad acasã, piramidal însumeazã o înãlþime de 64 de metri. reparat de atâtea ori acest fascinant monument unde, spre uimirea sa nu a gãsit pe nimeni. S-a Acoperiºul înalt de 34 de metri, în stil baroc, a fost istoric. gândit cã soþia sa trebuie sã fie pe aici pe undeva, la reconstruit dupã incendiul din 30 aprilie 1676, Mi-aº permite aºadar sã redau o micã istorioarã gãini, în grãdinã, aºa cã a ridicat capacul unei oale pãstrându-ºi forma pânã în zilele noastre. În vârful a saºilor, transmisã pe cale oralã, cu ocazia uneia de pe foc ºi a început sã se serveascã. La prima turnului se aflã o sferã auritã cu o capacitate de 10 din ultimele lucrãri de renovare. Fac acest lucru înghiþiturã însã ºi-a dat seama cã mâncarea nu era gãleþi, deasupra ei este poziþionat un vultur cu douã pentru a-i elogia pe cei ce au trudit la construcþia ºi gata. ªi-a luat atunci o bucatã de slãninã ºi a început capete, iar deasupra lui o giruetã în forma unui întreþinerea turnului ºi pentru a sublinia, pentru cei sã mãnânce pe sãturate, dupã care a plecat spre cocoº. În cele patru colþuri ale acoperiºului se ridicã ce nu îi cunosc pe saºi, tenacitatea ºi caracterul locul de muncã. alte patru turnuleþe cu o înãlþime de 12,5 metri acestora. Întorºi de la spital ºi morgã ucenicii stãteau ºi ei fiecare, construite dupã modelul turnului principal, Istorioara este cunoscutã sub numele “Îngerul derutaþi în mijlocul unei mulþimi de curioºi, ce se având îm vârf câte o sferã ºi o giruetã în formã de pãzitor – grãmada de nisip”. strânseserã în jurul turnului s-a vadã ce s-a steguleþ. Pe douã dintre ele poate fi citit anul ultimei Pentru a înlocui þiglele glazurate de pe turnul cu întâmplat. Cadavrul meºterului Konrad era de renovãri 1894, iar pe celelalte douã numele ceas, care au fost sparte în urma unui vânt puternic negãsit, parcã l-ar fi înghiþit pãmântul. meºterilor Leonhard, Kovatsch ºi Johann Polder, care de toamnã, mai marii oraºului l-au însãrcinat pe Ajuns în faþa turnului, meºterul Konrad nu ºi-a s-au ocupat de renovarea turnului. Aceste patru meºterul Konrad cu reparaþiile. Meºterul Konrad putut explica ce e cu atâta mulþime de gurã-cascã. turnuleþe nu au fost construite spre a spori împreunã cu cei doi ucenici ai sãi nu au pierdut ªi-a fãcut loc prin mulþime ºi de cum a dat ochii cu frumuseþea turnului principal ci pentru a sublinia cã vremea ci îndatã s-au apucat de treabã. În primul ucenicii sãi a ºi început sã urle la ei: „Ce staþi aicea, aceastã cetate are dreptul la judecatã proprie. rând au urcat pe turn, apoi s-au legat cu frânghii avem de lucru, pauza de masã s-a terminat.” Miraþi La începutul secolului XVII, turnului i s-a pentru a fi în siguranþã. Însã cât de în siguranþã au aceºtia nu ºi-au putut crede ochilor ºi nu ºi-au putut montat un ceas ca sã fie asemenea cetãþilor din fost, s-a vãzut când meºterul Konrad a cãzut de la explica minunãþia pânã când meºterul nu a arãtat Europa. Ceasul a fost procurat ºi reparat de cãtre cincizeci de metrii, aproape din vârful turnului. În spre grãmada de nisip ºi a spus: „Pe grãmada meºterul Johann Kirschel, iar apoi în anul 1906 a urmãtoarele momente ucenicii cuprinºi de spaimã aceasta de nisip am cãzut – ºi acum hai la treabã!” fost înlocuit cu un mecanism elveþian al firmei nici nu au putut reacþiona. Dupã câteva clipe au Înainte sã urce din nou pe turn soþia lui Konrad Fuchs. În anul 1964 mecanismul ceasului a fost coborât în fugã scãrile înguste ºi ºerpuite pe lângã ºi-a îmbrãþiºat soþul ºi i-a mulþumit lui Dumnezeu dotat cu un motor electric. Ceasul are un diametru marele ceas pentru a vedea ce s-a întâmplat cu pentru acestã minune. de 2,40 de metri, montat atât pe faþa de apus cât ºi meºterul lor. Aproape fiecare edificiu din interiorul zidului de pe cea de rãsãrit, fiind vizibil atât din cetate cât ºi Între timp meºterul Konrad s-a ridicat dintr-o apãrare de 920 de metri are istoria lui ºi una sau din oraºul de jos. Alãturi de ceasul dinspre cetate se grãmadã de nisip, a vãzut cã nu ºi-a rupt nimica, cã mai multe legende, aºa cã recomand oricui trece pe aflã o niºã care este împãrþitã în douã nivele. La încã sunt toate la locul lor, s-a scuturat de praf, s-a ºoseaua E60 sau pe calea feratã Braºov-Mediaº sã nivelul inferior, în stânga se aflã zeiþa Pãcii cu uitat la ceasul de pe turn ºi a vãzut cã e chiar opreascã ºi sã ia gratuit una dintre cele mai trompeta ºi ramura de mãslin în mânã, iar alãturi se timpul pauzei de masã ºi cã nu mai avea rost sã frumoase lecþii de istorie în aer liber. aflã un toboºar care bate ora fixã. În partea urce iarãºi pânã pe acoperiº. Mâncarea a rãmas sus, „ superioarã, la mijloc se aflã douã statui feminine ce dar maistrul Konrad s-a hotãrât sã dea o fugã pânã

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 21 Black Pantone 253 U

geopoliticã Republica Moldova în geopolitica esticã (II) Independenþa Republicii Moldova ºi relaþiile cu România în primii ani (1990-1996) Mihai Alexandrescu roclamarea independenþei Republicii În 27 decembrie 1990, FPM, împreunã cu alte Moldova în 1991 a constituit urmarea unui organizaþii politice, culturale ºi profesionale, Pproces mai complex decât simpla citire a formeazã Alianþa Naþionalã pentru Independenþã declaraþiei în sine. În 3 iunie 1988, la Chiºinãu s-a „16 Decembrie”. Dupã mai bine de douã reunit un grup de intelectuali moldoveni care a sãptãmâni, Alianþa a organizat un miting prin pus bazele unui grup de iniþiativã pentru care a protestat împotriva agresiunii sovietice faþã susþinerea democratizãrii. Pânã în 20 mai 1989, de Lituania, care îºi declarase independenþa. În acest grup a recurs la organizarea unor structuri mod preventiv, Alianþa cheamã voluntari pentru a teritoriale ale miºcãrii democratice, însoþite de fi gata de ripostã împotriva unei eventual atac publicarea proiectelor de program ºi statut al sovietic. grupãrii, organizarea de demonstraþii publice ºi În faþa propunerii lui Mihail Gorbaciov de a strângerea de semnãturi pentru a obþine se organiza un referendum privind soluþionarea recunoaºterea limbii române ca limbã oficialã a situaþiei politice din Basarabia, Alianþa Naþionalã Republicii. Aceasta este prima ºi singura a cerut, în 20 ianuarie 1991, populaþiei sã vinã sã În plan intern, se constatã o primã segregare. formaþiune care s-a confruntat, în mod organizat, respingã acest referendum, care fusese propus În 11 septembrie 1991, Alianþa Naþionalã pentru cu Partidul Comunist al RSSM. iniþial pentru 17 martie. Un alt miting organizat Independenþã „16 Decembrie” cerea Parlamentului În primãvara anului 1989, Miºcarea de FPM cerea Parlamentului adoptarea Declaraþiei sã nu decidã cu privire la alegerile preºedintelui Democraticã a organizat mai multe manifestaþii de Independenþã, a legilor privind cetãþenia, Republicii Moldova, deoarece ei considerau cã prin care protesta împotriva comuniºtilor, cerea privatizarea, codul fiscal, Banca Naþionalã, partide stabilirea ºi desfãºurarea acestui tip de alegeri ar introducerea limbii române ºi a alfabetului latin. politice, presã, introducerea valutei naþionale a putea provoca tensiuni social-politice. Dupã o În 20 mai, grupul de iniþiativã a organizat averi PCM. În ceea ce priveºte forma de sãptãmânã, preºedintele Snegur a atacat imnul Congresul de constituire a Miºcãrii Democratice, guvernãmânt a Republicii Moldova, FPM susþinea „Deºteaptã-te, române!” Preºedintele moldovean iar congresul a decis înfiinþarea Frontului Popular republica parlamentarã. considera cã “Republica Moldova nu poate reuºi din Moldova (FPM). La comemorarea a 49 de ani Acþiunea Frontului Popular din Moldova ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a de la ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei ºi a depãºeºte, în mai 1991, graniþele Republicii. În 25 Moldovenilor Români, Ruºi, Ucraineni, Gãgãuzi, Þinutului Herþei de cãtre URSS, FPM a organizat mai la Chiºinãu, la iniþiativa FPM, are loc Bulgari º. a., toþi cetãþeni egali în drepturi ºi toþi o acþiune de protest prin care a denunþat întrunirea reprezentanþilor de eliberare naþionalã deopotrivã Moldoveni, fie cã aparþin limbii, invadarea acestor teritorii de cãtre trupele din Armenia, Georgia, Estonia, Letonia, Lituania istoriei ºi culturii poporului Român, Rus, sovietice în 28 iunie 1940, iar ziua de 28 iunie era ºi Republica Moldova. Cu aceastã ocazie se Ucrainean, Gãgãuz sau Bulgar”. În aceastã logicã, declaratã zi de doliu naþional. constituie Forul de la Chiºinãu, care devenea un Snegur se declara împotriva planului de unire a Anul 1990 este martorul mai multor acþiuni organism de luptã pentru decolonizarea ºi Moldovei cu România. În 12 octombrie 1991, de protest împotriva regimului comunist. Pentru restabilirea independenþei popoarelor captive din FPM a decis sã se situeze în opoziþie faþã de prima datã Partidul Comunist al RSSM a fost URSS. A doua reuniune a acestui for a avut loc puterea de stat, iar la alegerile din decembrie confruntat de o altã formaþiune politicã. Prilejul dupã mai bine de o lunã în Georgia, la Tbilisi. 1991, Mircea Snegur a candidat ca independent l-a constituit alegerile pentru Sovietul Suprem al În 27 august 1991, deputaþii FPM au organizat câºtigând cu 98,17% din voturi. RSSM, din 25 februarie, când Frontul a obþinut o a treia Mare Adunare Naþionalã, care a fost În planul politicii externe, gestul pe care treime din numãrul mandatelor din Legislativul transmisã în direct pe televiziunile naþionale din Snegur îl face semnând Protocolul de constituire a de la Chiºinãu. Ca urmare a acestor alegeri, Republica Moldova ºi din România. Prin aceastã CSI (decembrie 1991) a fost interpretat ca o Mircea Snegur a fost numit Preºedinte al manifestare, Adunarea a impus Parlamentului reîntoarcere sub sfera de influenþã rusã. În Republicii, iar Mircea Druc a devenit din 25 mai votarea nominalã a Declaraþiei de Independenþã ºi 2 martie 1992, RM devine membru al ONU, iar prim ministru. adoptarea cântecului „Deºteaptã-te, române!” ca patru ani mai târziu, în 26 iunie 1995, RM a Dincolo de acest eveniment, în istoria relaþiilor imn naþional. Prin Declaraþia de Independenþã se devenit membru al Consiliului Europei. moldo-române, ziua de 6 mai 1990 rãmâne proclama un „stat suveran, independent ºi Încã de la începutul independenþei sale, din cunoscutã sub semnul metaforic al podului de democratic, liber sã-ºi hotãrascã prezentul ºi primãvara lui 1992, Republica Moldova a fost flori pentru Prut. Aceasta a fost o iniþiativã a viitorul, fãrã nici un amestec din afarã, în þinta unor conflicte separatiste: cea transnistreanã Asociaþiei Bucureºti-Chiºinãu, sprijinitã de FPM, conformitate cu idealurile ºi nãzuinþele sfinte ale ºi cea a gãgãuzilor. Conflictul din Transnistria a prin care se dorea o sensibilizare a opiniei publice poporului în spaþiul istoric ºi etnic al devenirii fost unul sângeros. Ca mediatori ai acestui internaþionale asupra unei chestiuni care pãrea sale naþionale”. În acelaºi timp, Declaraþia solicitat conflict, au intrat România, Rusia ºi Ucraina. similarã celei a dãrâmãrii Zidului Berlinului. Guvernului URSS sã înceapã negocierile cu Treptat, România a fost înlãturatã din aceastã Primul obiectiv al acestei acþiuni era obþinerea guvernul noii republici pentru retragerea trupelor formulã, iar guvernul de la Bucureºti nu a libertãþii de trecere peste Prut în ambele sensuri, sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova. reacþionat. Atacurile sângeroase au fost oprite prin eliminarea paºapoartelor, vizelor ºi a taxelor În aceeaºi zi, România a recunoscut doar în urma unei convenþii semnate în 21 iulie vamale. independenþa Republicii Moldova, pentru ca din 1992 între Snegur ºi Elþîn, însã acest teritoriu a Forma programaticã radicalã a FPM a fost 28 august, acest act de voinþã a Moldovei sã fie rãmas sub controlul autoritãþilor separatiste, adoptatã la cel de-al doilea Congres (30 iunie – recunoscut de Gruzia ºi apoi de cãtre alte state încurajate de prezenþa Armatei a XIV-a 1 iulie 1990), prin care se solicita scoaterea din fosta URSS ºi din Occident. În 29 august, la comandate de generalul Lebed. În februarie 1996, Partidului Comunist în afara legii, retragerea Bucureºti a fost semnat între N. Þâu (ministrul Mircea Snegur a semnat, împreunã cu liderul trupelor sovietice ºi desfiinþarea KGB, proclamarea afacerilor externe al Moldovei) ºi A. Nãstase separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, o Decizie independenþei faþã de URSS. Se interzicea prin (ministrul afacerilor externe al României) un protocolarã privind soluþionarea chestiunilor statutul partidului, aderarea membrilor PCRSSM Acord de stabilire a relaþiilor diplomatice dintre vamale ale RM ºi Transnistriei. În consecinþã, la FPM. În 16 decembrie 1990, se decide Moldova ºi România. În 5 septembrie, România ºi republica separatistã a obþinut de la statul schimbarea denumirii RSS Moldoveneascã în Republica Moldova au hotãrât sã stabileascã moldovean dreptul de a utiliza propria ºtampilã Republica Moldova. relaþii diplomatice la nivel de ambasade. vamalã cu inscripþia: “Republica Moldova. Vama

22 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

22 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

Tiraspol”. Astãzi ne aflãm în faþa unui conflict îngheþat, iar formatul negocierilor este: Rusia, Ucraina ºi OSCE.1 Dincolo de acþiunile de politicã externã, preºedinþia lui Mircea Snegur a marcat ºi viaþa constituþionalã a Republicii. În 29 iunie 1994, a fost adoptatã o nouã constituþie, prin care s-a schimbat imnul de stat ºi s-a acordat autonomie teritorialã pe principii etnice localitãþilor cu populaþie preponderent gãgãuzã. În aprilie 1995, preºedintele Moldovei a propus o iniþiativã legislativã pentru modificarea denumirii limbii oficiale, care trebuia sã devinã limba “moldoveneascã”. Aceastã iniþiativã a determinat o reacþie ostilã din partea majoritãþii parlamentare. În ceea ce priveºte aspectele economice, în 1994, RM avea relaþii economice cu 84 de state. Valoarea exportului era de 616 mil USD, în vreme ce importul se situa la 694 mil USD. Deficitul balanþei comerciale a crescut pânã în anul 2000, când importul era de 783,2 mil USD, iar exportul de 476,6 mil. USD. Ca orientare în sfera relaþiilor economice internaþionale, Republica Moldova ºi-a concentrat 72,6% din aceste relaþii spre statele Adrian Grecu Haºura spaþialã 2 membre ale CSI. Relaþiile cu România au fost stabileascã cu omologii români, precum ºi Acord între Guvernul României ºi Guvernul ascendente dupã 1991: în 1992 reprezenta 12,9%, presiunile generate de partenerii ruºi, fãcea dificilã Republicii Moldova privind promovarea ºi în 1993 era de 15,54%, iar în 1994 de 10,02%, proiectarea unei poziþii stabile a României faþã de protejarea reciprocã a investiþiilor, semnat la 14 2 continuând apoi sã scadã. Republica Moldova. august 1992, la Bucureºti; Câºtigarea alegerilor parlamentare din Acord între Guvernul României ºi Guvernul Relaþiile dintre Republica Moldova ºi România februarie 1994 de cãtre Partidul Democrat Agrar a Republicii Moldova în domeniul transporturilor au avut o desfãºurare neuniformã. În 2000, adus în discursul politic central un curent rutiere, semnat la 28 octombrie 1992, la istoricul Vitalie Ciobanu scria cã „proclamarea românofob. Iar declaraþia premierului moldovean, Bucureºti; independenþei în 1991 nu fusese asumatã mental Andrei Sangheli, cã România „nu a dat Moldovei Acord între Guvernul României ºi Guvernul de mase ºi cu atât mai puþin de conducãtori nici un creion pe gratis” a fost de naturã sã Republicii Moldova privind serviciile aeriene, (majoritatea cu biografii “încãrcate” de determine o rãcire a relaþiilor dintre cele douã semnat la 28 iunie 1993, la Chiºinãu; apartenenþa la structurile de putere sovietice) ca þãri. La acest act se adaugã ºi acuzaþia Convenþie între Guvernul Republicii Moldova un drum de sine stãtãtor, ca o construcþie „amestecului în treburile interne” a României în ºi Guvernul României pentru evitarea dublei îndrãzneaþã. Independenþa a fost privitã doar ca o privinþa chestiunii din Transnistria. impuneri ºi prevenirea evaziunii fiscale cu privire relaxare a regimului de dependenþã birocraticã Aceastã situaþie tensionatã se va menþine pânã la impozitele pe venit ºi pe capital, semnat la 21 rigidã faþã de fostul Centru, ca o ºansã pentru în 1996, când noul preºedinte al Republicii februarie 1995, la Chiºinãu; guvernanþii locali de a se pricopsi în spiritul Moldova va deveni Petru Lucinschi. Practic se va Acord între Guvernul României ºi Guvernul 3 noilor cerinþe ale zilei.” S-a reproºat mereu intra într-o nouã etapã a relaþiilor bilaterale. Oare Republicii Moldova cu privire la principiile autoritãþilor de la Chiºinãu lipsa unui program acestea sunt fundamental diferite? colaborãrii în domeniul transportului feroviar, alternativ situaþiei existente, faptul cã una dintre semnat la 21 februarie 1995, la Chiºinãu; primele acþiuni de politicã externã a fost Acord între Guvernul României ºi Guvernul semnarea la Alma-Ata a Tratatului care instituia Republicii Moldova în domeniul poºtelor si Comunitatea Statelor Independente, ceea ce le-a Vizite la nivel Înalt: telecomunicaþiilor, semnat la 27 decembrie 1995, îndepãrtat de scopul iniþial al independenþei. 24 ianuarie 1992, Ungheni: primele convorbiri la Chiºinãu; Politologul Oleg Serebrian descria perioada Între preºedintele României, domnul Ion Iliescu, Tratat între Guvernul României ºi Guvernul 1991-1994 în relaþiile dintre cele douã state ca ºi preºedintele Republicii Moldova, domnul Republicii Moldova privind asistenþã juridicã în fiind „perioada romanticã”, a relaþiilor de Mircea Snegur; materie civilã ºi penalã, semnat la 6 iulie 1996, la fraternitate, pentru ca mai apoi sã se ajungã la mai 1992: preºedintele României, domnul Ion Chiºinãu. 4 relaþii privilegiate. Aceste raporturi au cunoscut o Iliescu, a efectuat prima vizitã în Republica deteriorare dupã preluarea conducerii Republicii Moldova; Note: de cãtre agrarienii susþinuþi de Mircea Snegur. 1993: domnul Mircea Snegur, preºedintele Abordarea relaþiilor bilaterale ale celor douã Republicii Moldova, a efectuat o vizitã oficialã la 1 Armand Goºu, Politica rãsãriteanã a României: 1990- state în perioada 1991-1994 a fost analizatã la Bucureºti; 2005, în Contrafort, 1 (135), ianuarie 2006, acea datã ca fiind o evoluþie între emoþie ºi iulie 1996: Preºedintele României, domnul Ion http://www.contrafort.md/2006/135/958.html entuziasm, cu momente tensionate ºi cu acuze Iliescu, a efectuat o vizitã oficialã la Chiºinãu; 2 Participarea României ºi a Republicii Moldova la publice în care Parlamentul României ºi Guvernul activitatea financiar-monetarã internaþionalã, 2000, http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfec- de la Bucureºti puneau în discuþie elemente La nivel de prim-mministru: fundamentale ale suveranitãþii noului stat tionare/economie_generala/Relatii%20financiare%20si 19-20 august 1992: domnul Andrei Sangheli, %20monetare%20internationale/cap3.pdf moldovean.5 Se fãcea astfel referire la Declaraþia prim-ministru al Republicii Moldova a efectuat 3 Vitalie Ciobanu, Anatomia unui faliment geopolitic: Parlamentului României din 14 aprilie 1994, prin prima vizitã oficialã la Bucureºti; Republica Moldova, http://www.sud- care se protesta faþã de decizia Parlamentului de est.md/numere/20000801/antomiafaliment/5.html la Chiºinãu de a aproba aderarea Republicii Contacte parlamentare: 4 Oleg Serebrian, Roumanie et Moldavie: quelles rela- Moldova în Comunitatea Statelor Independente. 27 noiembrie 1992: Prima vizitã oficialã la tions après le 1er janvier 2007?, Revue Regard sur l’Est, Un alt punct de referinþã era Declaraþia Chiºinãu a preºedintelui Camerei Deputaþilor, 11 noiembrie 2006, http://www.regard- est.com/home/breve_contenu.phpid=703 Guvernului Român prin care aducea critici la domnul Adrian Nãstase; textul noii constituþii a Republicii. 5 Gabriel Andreescu, Valentin Stan, Renate Weber, Cert este faptul cã dincolo de aceste aspecte Raporturile României cu Republica Moldova, în Acte bilaterale încheiate între România ºi „International Studies” 30 octombrie 1994, sentimentale, diplomaþia românã a fost, în primii Republica Moldova: (http://studint.ong.ro/moldovar.htm) ani, nepregãtitã sã acþioneze pe baza unei strategii Acord între Guvernul României ºi Guvernul „ coerente în relaþiile cu Republica Moldova. Republicii Moldova privind colaborarea în Impredictibilitatea diplomaþiei de la Chiºinãu, domeniul ºtiinþei, Învãþãmântului si culturii, care îºi definea cu greu relaþia pe care dorea sã o semnat la Chiºinãu, la 19 mai 1992;

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 23

Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U

puncte de vedere

anume, dar cu o insolenþã ieºitã din comun, Deprinderea de a sta "coordoneazã" opera unui autor strãin, tradus în româneºte. Mã surprinde cã nici traducãtorii, nici mulþimea de dascãli în comunicare (!) n-au obser- în picioare vat pânã acum aceastã grosolanã mistificare a unui personaj public, a cãrei afacere se consumã Aurel Sasu în propria-i instituþie. Subtitlul Manualului de editare: "de la o idee la o carte", trimite cu sub- -a furat, în ultimii ani, tot ce s-a putut fura, coordonator: Bogdan Hrib, Tritonic, Bucureºti, înþeles la o construcþie, la o dezvoltare logicã de tot ce ne-a ieºit în cale, tot ce n-a rezistat 2005). Domnul Hrib nu este, în fapt, nici coordo- ipoteze, încercând deliberat sã ascundã diversi- Simaginaþiei noastre bolnave, impulsului de nator, n-are cum fi, nici autor, întrucât volumul unea ºi sã eludeze gravitatea încãlcãrii unor drep- violenþã, dezordine ºi libertate înþeleasã ca ieºire nu cuprinde decât un text de 77 de pagini ºi o turi recunoscute ºi protejate de lege ("dreptul - de sub lege. S-au furat, imediat dupã '89, scãrile Anexã (Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind autorului - de a decide sub ce nume va fi adusã de marmorã din Casa Poporului, macaralele dreptul de autor ºi drepturile conexe). Iar textul, opera la cunoºtinþã publicã"). Sã urmãrim, corect ºantierelor abandonate, apoi crucile din cimitire, în totalitatea lui, subliniez, în totalitatea lui, spus, drumul de la o carte la aceeaºi carte: clopotele bisericilor, banii din cutia milei, cãrþile aparþine lui... Philippe Schuwer. Un caz aproape sfinte, statuile, ºinele de cale feratã, firele de-naltã fãrã precedent, în care cineva, lipsit de o calitate tensiune, bancomatele, petrolul din conducte, uºile de bloc, icoanele din altare ºi bruma de agonisealã din ograda muritorilor de foame. Philippe Schuwer (autor) Bogdan Hrib (coordonator) Dezlãnþuiri de instincte, þinute ani mulþi în beznã, venite sã ne aminteascã de haiducia bunului plac "Termenul editor e folosit pentru a desemna "Termenul editor e folosit pentru a desemna ºi de lunga noapte a spiritului, la capãtul cãreia diverse activitãþi ºi funcþii: în mod curent, edi- diverse activitãþi ºi funcþii: în mod curent, edi- suntem, iatã, tot "drepþi în întuneric", trãind cu torul este cel ce asigurã publicarea ºi punerea în torul este cel care asigurã publicarea ºi punerea în frenezie bucuria de fiecare zi a dispreþului de noi vânzare a lucrãrilor; dupã modelul omologului vânzare a lucrãrilor; dupã modelul omologului înºine. De-ar fi bãnuit E. Cioran cât de curând sãu anglo-saxon, publisher, el este directorul edi- sãu anglo-saxon, publisher, el este directorul edi- vom compromite imperativul devenirii ºi cât de turii" (p. 15; notã de subsol). turii" (p. 9; început de capitol). curând se va stinge "aroma de eternitate" a * * extazelor noastre, probabil c-ar fi scris mai mult "Fãrã sã ne jucãm de-a paradoxul, se poate "Fãrã sã ne jucãm de-a paradoxul, se poate despre paroxismul disperãrii, suferinþei, demonstra cã în literaturã opera va avea o viaþã demonstra cã în literaturã opera va avea o viaþã deznãdejdii ºi nefericirii lui. Ne-am devenit autonomã, chiar dacã editorul îºi asumã rãspun- autonomã, chiar dacã editorul îºi asumã rãspun- primejdie, rãstãlmãcindu-i gândul. Trãind într-o derea realizãrii ºi a lansãrii acesteia, participând, derea realizãrii ºi a lansãrii acesteia, participând, þarã de revoluþionari fãrã revoluþie, de solemnitãþi prin acþiunea sa, la succesul sau la eºecul lucrãrii" prin acþiunea sa, la succesul sau la eºecul lucrãrii" teatrale, fãrã idealuri într-un stat de drept stãpânit (ibidem). (p. 9). de administratori ai fãrãdelegii. * * Am atins, cred, acel prag al simulacrului de cre- "Cartea predominant ilustratã respectã cel mai "Cartea predominant ilustratã respectã cel mai dinþã, cinste ºi moralitate, dincolo de care îºi pur academism sau propune formule inedite. Aici pur academism sau propune formule inedite. Aici pierd sensul ºi motivarea orice alte speculaþii pe însã, editorul, echipa sa artisticã ºi serviciul sãu însã, editorul, echipa sa artisticã ºi serviciul sãu teme de eticã, virtute, adevãr ºi reformã socialã. tehnic au nevoie ºi de o perfectã cunoaºtere a tehnic au nevoie ºi de o perfectã cunoaºtere a Fiecare în parte ºi toþi împreunã suntem victimele temelor de succes, a tehnicilor grafice ºi de opþiu- temelor de succes, a tehnicilor grafice ºi de opþiu- unei istorii proiectate în dimensiunea viciilor ni adaptate financiar la forma cãrþii cu scopul de ni adaptate financiar la forma cãrþii cu scopul de noastre. Între care cea dintâi este voluptatea, a se fixa un preþ de cost corespunzãtor aºtep- a se fixa un preþ de cost corespunzãtor aºtep- trãirea cu o senzualitate aproape exuberantã a tãrilor pieþei (p. 20). tãrilor pieþei (p. 12). ideii de mascã, de perfidã complicitate la compro- * * miterea bunului simþ ºi de patetic naufragiu prin "Difuzarea e un serviciu integrat (sau o filialã) în "Difuzarea e un serviciu integrat (sau o filialã) în deºertul conºtiinþei. Nu puþini intelectuali s-au alã- turat, din pãcate, în ultimii ani acestui nedemn spectacol de politicã fãþarnicã, de dispreþ faþã de nobleþea principiilor ºi de false predici rostite în limba otrãvitã a minciunii ºi a maladiei sufleteºti. Unii în politicã, alþii în culturã, rãstãlmãcindu-ºi iubirea de haos ºi ruinã în cuvintele mari ºi pre- tenþioase ale reabilitãrii muncii, valorii ºi inteligenþei. Am trecut cu dezinvolturã graniþele þãrii, ºi mimând onestitatea, am furat teze de doc- torat, ne-am aureolat cu titluri academice fictive, am cumpãrat en-gros medalii, diplome ºi premii, dupã vechile deprinderi ale fetiºismului totalitar. Am furat cu indiferenþã condamnabilã munca altora, le-am furat cãrþile, ideile, gândurile, îmbrãcându-le în veºmântul nimicniciei ºi a van- itãþilor noastre reprobabile. Cazuri întâmplãtoare, izolate, vor zice unii, elogii, zicem noi, aduse, cu aroganþã ºi desconsiderare suficienþei, bunului plac ºi filosofiei de calcule mãrunte. Consecinþele tãcerii noastre? Perpetuarea modelului de inadec- vare la o istorie a valorilor durabile, încurajarea periculoasei pedagogii a indignitãþii ºi transfor- marea spiritului de sacrificiu, de muncã cinstitã, în ceea ce N. Crainic a numit poftã de beneficii. Iatã, am în faþã un Tratat practic de editare (autor: Philippe Schuwer; ediþie nouã, revãzutã, întregitã ºi adusã la zi, traducere de Doina Licã ºi Beatrice Stanciu, Editura Amarcord, Timiºoara, 1999) ºi un Manual de editare (pe foaia de titlu, Adrian Grecu Pasãre 2

24 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

24 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

editurile de mãrime mijlocie care, în funcþie de editurile de mãrime mijlocie care, în funcþie de cifra lor de afaceri, pot sã suporte singure sarcina cifra lor de afaceri, pot sã suporte singure sarcina * financiarã a unei echipe de reprezentanþi ce-ºi financiarã a unei echipe de reprezentanþi ce-ºi "Novelizarea, adaptarea unei opere cine- protejeazã producþia de-a lungul întregului an" (p. protejeazã producþia de-a lungul întregului an" (p. matografice sau teatrale sub formã de povestire 23). 15). sau roman, nu are neapãrat drept autor creatorul * * scenariului. Editorul se strãduieºte sã facã sã coin- "Serviciul de publicitate rãmâne faþa vizibilã a "Serviciul de publicitate rãmâne faþa vizibilã a cidã data publicãrii ºi cea a lansãrii filmului sau efortului fãcut de editor pentru autorul sãu. O efortului fãcut de editor pentru autorul sãu. O piesei, dar se întâmplã ca un film de probã, con- campanie publicitarã sau acþiuni promoþionale campanie publicitarã sau acþiuni promoþionale siderat confidenþial, sã aibã un mare succes ºi sã speciale formeazã subiectul unor permanente speciale formeazã subiectul unor permanente antreneze ulterior editarea unei cãrþi" (p. 39). solicitãri din partea oricãrui autor" (p. 28). solicitãri din partea oricãrui autor" (p. 20). * * * "Un eveniment de rãsunet mondial, un rãzboi, "Multe manuscrise nu sunt adresate cuiva anume "Multe manuscrise nu sunt adresate cuiva anume apariþia unei noi forþe politice sau economice sunt din casa de editurã; însã, sub efectul mediatizãrii, din casa de editurã; însã, sub efectul mediatizãrii, tot atâtea atracþii pentru un public larg cãruia, numeroºi directori literari sau responsabili de numeroºi directori literari sau responsabili de brusc, i se propune un numãr excesiv de titluri, colecþii atrag atenþia solicitanþilor" (p. 165). colecþii atrag atenþia solicitanþilor" (p. 33). de instant books, realizate în timp record. În * * schimb, alte teme grave nu se bucurã decât de un "La începutul anilor 1990, exotismul ºi romanul "La începutul anilor 1990, exotismul ºi romanul interes moderat: foamea în lume, Nord/Sud, poliþist istoric aveau mare succes. Mai mult ca poliþist istoric aveau mare succes. Mai mult ca SIDA, imigrarea sau ecologia sã fie mai eficient oricând, romanul poliþist îºi revendicã despãrþirea oricând, romanul poliþist îºi revendicã despãrþirea apãrate în direct, la televiziune?" (p. 45) de literatura de divertisment în sensul nobil sau de literatura de divertisment în sensul nobil sau popular al termenului ºi, de remarcat, numeroºi popular al termenului ºi, de remarcat, numeroºi Opresc aici punerea pe douã coloane a lui... autori francezi se impun din ce în ce mai mult, autori francezi se impun din ce în ce mai mult, Philippe Schuwer. Ceea ce ne oferã "coordona- inclusiv în realizarea de seriale de televiziune" (p. inclusiv în realizarea de seriale de televiziune" (p. torul" Bogdan Hrib, în 2005, e antologia, în 77 de 171). 35). pagini, a unui tratat, apãrut în traducere (1999) ºi * * cosmetizat, dupã numai câþiva ani, cu mijloacele "Novelizarea, adaptarea unei opere cine- "Novelizarea, adaptarea unei opere cine- braconajului cultural. Cuvintele de introducere la matografice sau teatrale sub formã de povestire matografice sau teatrale sub formã de povestire aceastã instant book, alcãtuitã prin efracþie inte- sau roman, nu are neapãrat drept autor creatorul sau roman, nu are neapãrat drept autor creatorul lectualã se intituleazã: La ce bun o carte despre scenariului. Editorul se strãduieºte sã facã sã coin- scenariului. Editorul se strãduieºte sã facã sã coin- carte. Citeºte propoziþia ºi þi se pare cã trãieºti, cidã data publicãrii ºi cea a lansãrii filmului sau cidã data publicãrii ºi cea a lansãrii filmului sau vorba lui Camil Petrescu, o realitate halucinantã. piesei, dar se întâmplã ca un film de probã, con- piesei, dar se întâmplã ca un film de probã, con- Omul chiar crede cã manualul e o carte a dom- siderat confidenþial, sã aibã un mare succes ºi sã siderat confidenþial, sã aibã un mare succes ºi sã niei-sale pe care se simte dator s-o explice. Fireºte antreneze ulterior editarea unei cãrþi" (p. 176). antreneze ulterior editarea unei cãrþi" (p. 39). "fãrã a avea pretenþia de a fi deþinãtorul adevãru- * * lui universal"! Deþinãtorul cãrui adevãr sunteþi, "Un eveniment de rãsunet mondial, un rãzboi, "Un eveniment de rãsunet mondial, un rãzboi, domnule H.? apariþia unei noi forþe politice sau economice apariþia unei noi forþe politice sau economice Înþeleg cã volumul lui Philippe Schuwer, pe sunt tot atâtea atracþii pentru un public larg sunt tot atâtea atracþii pentru un public larg care Bogdan Hrib binevoieºte sã-l... coordoneze, a cãruia, brusc, i se propune un numãr excesiv de cãruia, brusc, i se propune un numãr excesiv de apãrut cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru titluri, de instant books, realizate în timp record. titluri, de instant books, realizate în timp record. Cercetãri ªtiinþifice. Are Caþavencu o replicã cele- În schimb, alte teme grave nu se bucurã decât de În schimb, alte teme grave nu se bucurã decât de brã: chestie de tarabã, onorabile! un interes moderat: foamea în lume, Nord/Sud, un interes moderat: foamea în lume, Nord/Sud, „ SIDA, imigrarea sau ecologia sã fie mai eficient SIDA, imigrarea sau ecologia sã fie mai eficient apãrate în direct, la televiziune?" (p. 181) apãrate în direct, la televiziune?" (p. 45)

Adrian Grecu Obiect spaþial 1

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 25

Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U

dreptul la replicã

majoritatea absolutã a colegilor mai tineri, susþinea Critica istoriograficã ºi criticii sãi cã, odatã „ajuns în vârful pomului”, i se pare firesc „sã le taie celorlalþi craca de sub picioare”. Flavius Solomon De la „înãlþime”, d-lui Turliuc îi este evident mai uºor sã emitã judecãþi de valoare, privind propriile n numãrul 154/1-15 februarie c. al revistei menþionaþi”. calitãþi ºi lipsa acestora la persoanele care îºi permit Tribuna a apãrut o recenzie a subsemnatului la Pe bazã de exemple concrete, în recenzie am sã-i conteste „opera”. De exemplu, nouã ne refuzã Îcartea d-lui Cãtãlin Turliuc, Organizarea României arãtat cã titlurile bibliografice invocate de dl. Turliuc orice competenþã în domeniul istoriei moderne ºi al moderne. Statutul naþionalitãþilor 1866-1918 (Iaºi, sunt departe de a contura cu adevãrat un „orizont naþionalismului, pe motiv cã am fi „obþinut abia Editura Performantica, 2004). Aceeaºi publicaþie, în istoriografic”. Neconvingãtoare sunt ºi puþinele recent cetãþenia românã” sau cã am avea „mentalitate virtutea dreptului la replicã, a gãzduit, în numãrul explicaþii legate de perspectiva metodologicã. Domnia de minoritar” (?!). Pentru a fi ºi mai „convingãtor”, 156/1-15 martie c., un „rãspuns” al autorului, sa nu înþelege, de pildã, cã între poziþia unui grup dl. Turliuc nu ezitã sã apeleze la insinuãri ºi falsuri, intitulat „Cum nu trebuie fãcutã o criticã etnic minoritar (sau „naþionalitate”, dacã doreºte) aftimând de pildã cã teza noastrã de doctorat – istoriograficã” (Tribuna, nr. 156, 1-15 martie 2009). într-un anumit context social-politic ºi formele de susþinutã în anul 1995 la Universitatea „Al. I. Cuza” Am pus între ghilimele cuvântul rãspuns, deoarece organizare internã a acestuia existã o legãturã intimã. ºi publicatã în 2004 la editura aceleiaºi universitãþi cu termenul respectiv este nepotrivit în acest caz. Cum Dacã referinþele bibliografice pe care i le-am pus deja titlul Politicã ºi confesiune la început de ev mediu nu dorim sã întreþinem o polemicã, fie ºi în termeni la dispoziþie îi sunt insuficiente, îi mai recomandãm, moldovenesc – ar fi avut, „se spune”, „în jur de o mai apropiaþi limbajului academic – lucru care pare pentru o cercetare aproape în oglindã, Benjamin sutã de pagini”. Dacã originea noastrã basarabeanã în acest moment imposibil – ne vom mãrgini sã Nathans, Beyond the Pale: the Jewish Encounter (invocatã de o persoanã care nu scapã nicio ocazie accentuãm sensul observaþiilor noastre, pe care dl. with Late Imperial Russia (Berkeley and London, pentru a-ºi etala „iubirea ºi respectul faþã de patrie ºi Turliuc le-a ignorat aproape complet. Era vorba de University of California Press, 2002). Legat de trecutul ei”) ni se pare total irelevantã, dl. Turliuc constatãri nu numai fatalmente aspre (precum „orizontul istoriografic”, dar ºi de opþiunea personalã meritã câteva lãmuriri în legãturã cu pregãtirea ºi acuzaþia de plagiat, de lipsã gravã de probitate a d-lui Turliuc privind naþionalismul, ne-am fi bucurat experienþa noastrã în cercetare. profesionalã în general), dar ºi foarte uºor de dacã ne-ar fi spus de ce a încadrat broºura Complot Este adevãrat cã înainte de a ne îndrepta privirea remarcat (textele erau puse pe douã coloane etc.). jidano-franc-masonic împotriva neamului românesc a cãtre problematica etnicitãþii în Europa Centralã ºi de Ne-ar fi plãcut ca dl. Turliuc sã rãspundã acestor lui Nicolae C. Paulescu (Bucureºti, 1924) în categoria Est, ne-am ocupat mai mult de istorie medie, în acuzaþii într-un spirit academic. Din pãcate, dl. „lucrãri remarcabile”. special de istorie ecleziasticã. Aceasta ºi pentru cã am Turliuc s-a lãsat copleºit de resentimentele sale contra Fãrã rãspuns au rãmas ºi observaþiile privind urmat exemplul unor istorici, inclusiv din România, subsemnatului, într-o revãrsare de vulgaritãþi care nu-i fondurile de arhivã menþionate de cãtre dl. Turliuc în care au gãsit în Antichitate ºi Ev Mediu domenii pot reda credibilitatea. cartea sa. Aºteptãm ca acesta sã explice publicului de unde se puteau proteja mai bine de constrângerile Pentru a-i da d-lui Turliuc ºansa de a-ºi expune ce numele domniei sale nu apare pe foile de folosire ideologice ale epocii. Apoi, nu credem cã cineva care totuºi un punct de vedere asupra celor constatate de ale dosarelor citate. De asemenea, îl rugãm sã ne s-a interesat la început de epoca medievalã nu poate noi, îi reamintim ce anume am amendat în recenzia spunã de ce unele dosare invocate de domnia sa nu aborda, cu timpul, ºi de teme de istorie modernã sau noastrã: pot fi gãsite în arhive, la trimiterile respective. contemporanã. Cã lucrurile stau tocmai aºa o Cartea recenzatã este plinã de erori elementare de În sfârºit, ºi cel mai grav, în recenzia noastrã am demonstreazã chiar cariera intelectualã a d-lui Turliuc. ortografie. O parte considerabilã a bibliografiei este demonstrat cât se poate de clar faptul cã o parte a Student fiind, dl. Turliuc a excelat în analize privind citatã eronat, sistemul de trimiteri ºi redactarea cãrþii nu este produsul cercetãrilor personale ale d-lui istoria Partidului Comunist Român ºi a „socialismului bibliografiei nu urmeazã o regulã clarã, indicele este Turliuc, deºi acesta ºi le atribuie ca atare. Acest tip de multilateral dezvoltat”, semnând, în acest sens, inoperant în proporþie de circa 50%. Aceste abateri comportament se numeºte în lumea academicã nenumãrate articole pentru publicaþiile ieºene grave, suficiente pentru ca o carte sã fie retrasã plagiat! În loc sã probeze un cât de mic exerciþiu de „Dialog” ºi „Opinia studenþeascã”. În aceste imediat din circulaþie, sunt expediate de dl. Turliuc onestitate, domnia sa încearcã sã se absolve de intervenþii, un loc important îi revenea operei cu o uºurinþã dezarmantã în categoria „neajunsuri aceastã culpã prin tot felul de explicaþii ridicole. De „tovarãºului Nicolae Ceauºescu, personalitate politicã legate de tehnoredactare”, „greºeli neintenþionate care exemplu, spune cã nu ar fi avut cum sã preia de la de prim rang a lumii contemporane”. Dacã va fi s-au strecurat (sic!) la note, indice ºi, uneori, în text”. Avram Rosen (unul dintre autorii de la care plagiazã) curios sã afle cu ce ne ocupam noi cam în aceeaºi Dl. Turliuc nu explicã de ce a fost nevoie sã statistici ºi fragmente de text, deoarece ar fi avut cu perioadã (anii 1988-1989), îi recomandãm d-lui publice acelaºi text, în acelaºi an, în douã ediþii acesta „multe ºi fructuoase întâlniri personale”, cã „a Turliuc sã consulte, la Casa de Culturã a Studenþilor separate, una chiar în douã volume! Din textul schimbat numeroase idei” ºi „a colaborat atât în þarã, de la Universitatea de Stat din Moldova, ziarul domniei sale nu poate fi aflat nici motivul real cât ºi în Israel”. Am arãtat însã cã „schimbul” fusese samizdat „Mesagerul”, pe care îl publicam împreunã pentru care reproduce la nesfârºit aceleaºi articole. nu numai univoc dar ºi, sã-i spunem, ilicit. cu alþi câþiva studenþi din Chiºinãu. De altfel, domnia sa nu ne edificã de ce se Publicându-i textul, revista Tribuna i-a oferit d-lui Încercând sã-ºi acopere eºecul, dl. Turliuc se autoplagiazã cu atâta insistenþã. Ne-am fi aºteptat, de Turliuc o excelentã oportunitate de a pune capãt unei grãbeºte a invoca în sprijinul sãu ºi douã „recenzii pildã, sã lãmureascã situaþiile de la paginile 50 ºi 142, nedorite (mai ales pentru domnia sa) polemici pe elogioase ºi favorabile” apãrute în reviste de 82-83 ºi 104-105, 87 ºi 107, 88-89 ºi 113-114, 115 ºi marginea cãrþii amintite. Ar fi trebuit doar sã specialitate din Iaºi. Dacã nu cunoaºte încã sensul 177, 120-121 ºi 205 ale volumului recenzat: sunt rãspundã mãcar la unele din observaþiile aduse de termenului „recenzie”, îl sfãtuim sã parcurgã de pildã repetiþii pe care le-am ºi menþionat expres în recenzia cãtre „cetãþeanul Flavius-Viaceslav Solomon”. În loc rubrica de criticã istoriograficã din prestigioasa noastrã. În acelaºi context, am fi curioºi sã mai aflãm de aceasta, dl. Turliuc a preferat sã trimitã dezbaterea „Südost-Forschungen“ (München, din 2006 la care erau, în 2004, cele 16 volume „publicate” sau pe un fãgaº cu totul impropriu spiritului academic. În Regensburg). În volumul 61/62 (2002/2003), la „coordonate” în „þarã ºi strãinãtate” de domnia sa. textul sãu, dl. Turliuc exceleazã în atacuri la p. 691-694, va gãsi neapãrat ºi câteva reflecþii Cel puþin aºa reiese din autoprezentarea de pe persoanã, „replica” domniei sale reprezentând de fapt deosebit de critice pe marginea a douã culegeri de coperta IV a cãrþii. o înºiruire de invective! studii editate de domnia sa: Vârstele unirii. De la Se pare cã dl. Turliuc nu a avut timp pentru a În tentativa de a mai spãla din propria ruºine, dl. conºtiinþa etnicã la unitatea naþionalã (Iaºi, Fundaþia clarifica nici mãcar obiecþiile cu privire la titlul cãrþii, Turliuc îºi revendicã chiar din start apartenenþa la un Academicã „A. D. Xenopol”, 2001; Populism, acuzându-ne de „amatorism” în abordarea unor pretins grup de prestigiu din „preajma demagogie, realism politic (Iaºi, Fundaþia Academicã termeni ca „grup etnic” ºi „naþionalitate”. Domnia sa academicianului Alexandru Zub”, aducând în discuþie „A. D. Xenopol”, 2001). uitã cã a folosit el însuºi, în cartea amintitã (inclusiv ºi situaþia de la Institutul „Xenopol”. Nu este cazul sã Pentru a nu lungi excesiv o discuþie care a în titlu), termenul „naþionalitãþi” ºi pentru alte reluãm aici întreaga discuþie legatã de conflictul devenit, împotriva intenþiilor noastre, incredibil de grupuri etnice din Regatul României de la sfârºitul administrativ de la aceastã instituþie. Îi vom aduce trivialã, îi recomandãm insistent d-lui Turliuc sã secolului XIX - începutul secolului XX, selectând, aºa doar aminte d-lui Turliuc faptul cã disputa privind solicite o comisie de analizã din partea Academiei cum afirmã la p. 102, situaþia evreilor, „naþionalitatea funcþionarea Consiliului ªtiinþific ºi-a gãsit demult Române. De asemenea, aºteptãm sã publice, aºa cum cea mai reprezentativã”, doar ca „studiu de caz”. rezolvarea printr-o decizie fireascã a Prezidiului promite de câþiva ani (iatã ºi o explicaþie pentru care Contrar acestor evidenþe, dl. Turliuc sugereazã în Academiei Române, în favoarea solicitãrilor formulate am întârziat atât de mult cu recenzia), o nouã ediþie „rãspuns” cã evreii ar fi reprezentat singura de grupul de tineri cercetãtori. Cât priveºte prestigiul a cãrþii în discuþie. Despre restul problemelor puse de „naþionalitate” din România modernã: „Ei bine, dacã de care pretinde cã s-ar bucura printre colegi, ar fi replica sa visceralã, considerãm cã toate acestea îl recenzentul ar fi citit cu atenþie capitolul Concepte bine sã nu uite, de pildã, cã la ultimele alegeri pentru definesc mult mai bine decât ar fi putut s-o facã cheie: polisemie, forþã ºi fragilitate ar fi înþeles cã Consiliul ªtiinþific domnia sa a obþinut doar ºase altcineva. evreii au fost singurul grup etnic care a tins spre voturi din 25 posibile. ªi nu ar trebui sã-l mire acest „ statutul de naþionalitate în România anilor lucru, de vreme ce, în februarie 2007, de faþã cu

26 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

26 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

flash-meridian

flamboiantã a lui Gigi. Acum, performanþa este egalatã de un britanic. „La Colette, totul are un Ecranizãri aer lejer ºi spiritual,”, explicã Stephen Frears, „dar Ing. Licu Stavri sub toatã strãlucirea se ascunde tristeþea, sentimentele sunt doar sugerate. Chéri a fost unul „ Cinematografia rusã ºi-a concentrat resursele de automobil, în 1963, vãduva ºi copiii lui au dintre cele mai dificile filme din cariera sa, afirmã pentru a realiza o superproducþie, în stilul continuat sã publice, cu regularitate de în continuare regizorul englez, „fiindcã trebuie sã „epopeii naþionale” care era cândva comanda metronom, cãrþi cu aventurile lui OSS 117 [multe oscilezi fãrã încetare între ºampanie ºi briliante ºi socialã a cinematografiei româneºti socialiste. Este dintre ele traduse ºi în româneºte]. Douã noi tragism.” Chéri este un film elegant, pe alocuri vorba de ecranizarea celebrului roman al lui filme franþuzeºti îl prezintã pe acest erou popular amuzant ºi în acelaºi timp o superbã meditaþie Nikolai Gogol Taras Bulba, pentru care s-au generaþiilor actuale de fani. Primul, OSS 117: despre timpul ce se scurge, despre orgoliul cheltuit, ne informeazã The International Herald Cairo, cuib de spioni, realizat în 2006, a vândut exacerbat de iubire, despre suferinþa provocatã de Tribune, douãzeci de milioane de dolari. Parþial douã milioane de bilete numai în Franþa. Cel de absenþa celuilalt. O altã provocare pentru Frears a finanþat de Ministerul Culturii, Taras Bulba a al doilea, OSS 117: Pierdut în Rio, a început sã fost cea de a face simpatice niºte personaje nu impresionat publicul prin patriotismul sãu, fiind ruleze în aprilie a. c. ºi deja se situeazã pe primul tocmai plãcute. Pe de o parte, junele dandy considerat, poate tocmai de aceea, o nouã salvã în loc în box-office. Dacã adaptãrile cinematografice decadent Chéri (modelat de autoare dupã unul rãzboiul ideologic purtat de câtãva vreme de ale romanelor lui Bruce din anii 1960 aveau actori dintre amanþii ei, Auguste Hériot), pe de alta Moscova împotriva Kievului (sau invers). Eroii de mâna a doua ºi îºi luau în serios subiectele, cocota de înaltã clasã Léa (inspiratã de o prietenã epopeii cinematografice sunt cazaci ucrainieni, noile ecranizãri insistã mai mult pe latura comicã. a lui Colette, actriþa Suzanne Derval), care-ºi pentru care, însã, duºmanul se aflã la Vest, iar „Am decis sã amplificãm defectele personajului”, trãieºte cu el ultima pasiune a vieþii, înainte de a-l ceea ce poartã în suflet este „pãmântul rusesc spune regizorul ambelor pelicule, Michel lãsa, prefãcut-indiferentã, sã contracteze o pravoslavnic”. Regizorul filmului, Vladimir Hazanavicius. „De asemenea, am hotãrât ca cãsãtorie din interes. Narând cinematografic Bortko, a urmãrit sã dovedeascã, dupã cum personajul sã fie sutã la sutã francez, iar nu un tribulaþiile lui Chéri ºi Léa, rãniþi sufleteºte, dar afirma într-un interviu, cã „nu existã o Ucrainã francez americanizat.” În rolul lui OSS 117 este ferindu-se s-o arate, Stephen Frears izbuteºte ºi el separatã” ºi cã „poporul rus e unul singur”. Taras distribuit în amândouã filmele popularul actor ceea ce dorise sã demonstreze romanciera: cã ºi Bulba marcheazã ºi aniversarea a 200 de ani de la comic Jean Dujardin, care, ne asigurã cronicarul oamenii din categoria lor pot sã sufere onest. Din naºterea lui Gogol, autor nãscut în Ucraina, dar cinematografic al ziarului american, are ceva din punct de vedere emoþional, filmul merge care a scris în limba rusã ºi a cãrui operã este Jim Carey, dar seamãnã ºi cu Sean Connery crescendo. Fireºte, acest lucru n-ar fi fost posibil socotitã o componentã esenþialã a canonului tânãr. Pe lângã faptul cã este un pasionant film de fãrã prestaþia celor doi actori. În rolul Chéri, literar rus. „Gogol a scris în rusã, dar a gândit ºi spionaj, OSS 117: Pierdut în Rio le oferã Rupert Friend sfârºeºte prin a convinge ºi a trãit în ucraineanã”, a declarat Preºedintele cineaºtilor ºi prilejul de a critica aspru cea de a emoþiona. Relansata Michelle Pfeiffer este sublimã Ucrainei, Viktor Iuºcenko, la ceremonia aniversarã Cincea Republicã gaullistã. în rolul Léei. Filmul Chéri marcheazã reîntânirea din localitatea unde scriitorul a vãzut lumina „ La douãzeci de ani dupã Les liaisons ei cu Frears, deoarece americanca a jucat ºi în zilei. Însuºi Gogol a creat premizele acestei dangereuses, Stephen Frears adapteazã romanul ecranizarea dupã Laclos (alãturi de John dispute culturale, întrucât romanul sãu conþine Chéri de Colette [romancierã francezã, 1873 – Malkovich). Ca ºi eroina poveºtii, Pfeiffer are numeroase pasaje rapsodice care laudã fãrã 1954]. Ultima oarã când un film i-a fost dedicat cincizeci de ani. Devotatã soþului ºi familiei, a rezerve Rusia ºi sufletul rus. Este semnificativ lui Collete, interpreta ei, Marie Trintignant – jucat rar, dar prestaþiile ei au fost remarcabile. pentru „rãzboiul cultural” în plinã desfãºurare asasinatã în Lituania – a eclipsat într-o oarecare Presa francezã crede cã apariþia acestui film pe între cele douã þãri moºtenitoare ale Uniunii mãsurã subiectul. Cinematografia francezã a ecrane ar putea duce la relansarea literarã a lui Sovietice cã în recenta traducere în ucraineanã a anilor 1950 – susþine Francois-Guillaume Lorrain Colette. Ne gândim cã unui roman de-al ei (în operei sale, tãlmãcitorii de la Kiev au înlocuit într-o cronicã din Le Point – a servit foarte româneºte n-au fost traduse decât Hoinara ºi referirile la „Rusia” cu „Ucraina”. De asemenea, la scolãreºte romanele lui Colette, sub ochii vigilenþi Duo, în 1968) i-ar sta bine în colecþia de literaturã 5 aprilie, televiziunea ucraineanã a difuzat prima ai scriitoarei. Singurul care a ºtiut surprinde aliajul a cotidianului Cotidianul. adaptare a lui Taras Bulba în ucrainianã, realizatã tipic de superficialitate ºi profunzime a fost un „ cu un buget de doar $ 500.000, care nu are cum italian, Vincente Minelli, într-o versiune sã concureze cu superproducþia lui Bortko, regizor apreciat pentru ecranizarea Idiotului lui Dostoievski ºi a Inimii de câine a lui Bulgakov, care a muncit trei ani la turnarea acestui film. În interviul amintit, regizorul a dezvãluit cã televiziunea de stat „Rossia” i-a comandat Taras Bulba, întrucât conflictul cu Kievul îl face „actual din punct de vedere politic”. Dar el a respins ideea cã ucrainenii s-ar putea simþi jigniþi. „Sunt mai îndreptãþit sã vorbesc despre Ucraina decât cei ce mã contestã. [Bortko a trãit treizeci de ani în RSS Ucraineanã]. „Ruºii ºi ucrainenii sunt ca douã picãturi de mercur. Când douã picãturi de mercur se apropie, ele se contopesc. Exact la fel, cele douã popoare ale noastre sunt unite.” „În orice caz”, încheie regizorul, „eu n-am fãcut decât sã-l filmez pe Gogol. N-am inventat nimic.” „ Înainte de James Bond, înainte de Jason Bourne, a fost Bonisseur de la Bath, scrie, în pagina de film, cotidianul financiar The Wall Street Journal. Creat în 1949 [deci înainte de prima aventurã a lui Bond, Casino Royale] de autorul francez de romane de aventuri Jean Bruce, Hubert Bonisseur de la Bath a fost primul prototip al agentului secret cuceritor, care colindã continentele ºi dezamorseazã crizele internaþionale. Jean Bruce a scris peste 80 de cãrþi avându-l drept protagonist pe acest angajat al OSS [Office of Strategic Services, predecesorul CIA], iar dupã decesul sãu neaºteptat într-un accident Adrian Grecu Obiect spaþial 2

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 27

Black Pantone 253 U 27 Black Pantone 253 U

ºtiinþã ºi violoncel

dublã refracþie în aºa mãsurã, încât imaginea sã nu Omul invizibil mai ajungã la ochiul observatorului. Cu condiþia ca acest ochi sã se plaseze chiar deasupra, la verticala Mircea Opriþã obiectului supus experimentului fizic, fiindcã dintr- un unghi lateral moneda rãmâne în continuare m putea accepta cã primul om invizibil din luminã trec prin cristalin ca printr-o lentilã, vizibilã. Ca ºi atunci când apei i se permite sã intre istoria (literarã) a omenirii a fost pãstorul concentrându-se pe retinã, unde formeazã imaginea în locul aerului de sub pâlnie, încât dispare condiþia Alydian Gyges, despre care pomeneºte opticã. Or, dacã – la fel ca toate celelalte þesuturi – specialã, stabilitã prin traversarea simultanã a unui mitologia sumerienilor. Asta, însã, doar dacã am ochiul devine transparent, lumina va strãbate acest mediu aerian ºi a celui acvatic. trece cu vederea faptul cã tânãrul în cauzã luase organ al vederii fãrã sã mai fie refractatã ºi Cunosc pe cineva care, pornind de la aceastã inelul miraculos din degetul unui ins descoperit concentratã pe retinã. Razele ei îºi vor menþine la experienþã de inginerie fizicã, ºi-a imaginat un mort într-o peºterã, încât e de presupus cã ºi acela, infinit poziþia paralelã, iar omul invizibil ar fi, în clopot de sticlã supradimensionat, în interiorul când încã mai trãia, nu stãtuse degeaba, folosindu-l consecinþã, orb. Acest „amendament” la cãruia locul monedei sã fie luat de un om în carne – prin simplã învârtire pe deget – în scopuri invizibilitate a fost formulat în 1923 tot de un ºi oase. Rezultatul ar trebui sã fie acelaºi, deci omul asemãnãtoare cu cele de la care nu se dã înapoi scriitor de science-fiction, francezul Maurice Renard. ar dispãrea pentru un privitor plasat chiar deasupra personajul numit mai sus: spionarea tainelor celor Dar de atunci încoace s-au gãsit ºi fizicieni gata sã lui. O invizibilitate limitatã, aºadar: documentabilã din jur, pentru ca informaþia obþinutã la adãpost de punã chestiunea în ecuaþie, ca sã dovedeascã prin ºtiinþific, însã fãrã nimic din posibilitãþile de privirile celorlalþi sã-i permitã avantaje personale calcul matematic ceea ce pentru omul de ºtiinþã e miºcare ºi de acþiune dramaticã permise de ipoteza imposibil de obþinut în condiþia sa naturalã. limpede, iar pentru cititorul de literaturã n-are nicio – atacatã de cârcotaºi – din romanul lui Wells. Vechiul motiv mitic avea sã sufere însã relevanþã, aºa cum nu conteazã nici faptul cã Asemenea experimente nu puteau rãmâne, transformãri importante în timpurile moderne. Mai astronauþii lui Jules Verne ar fi fost în realitate totuºi, în stadiul de amuzante jocuri optice, fiindcã precis, într-un veac atât de preocupat de ºtiinþã cum striviþi de gravitaþie în momentul lansãrii lor spre existã un sector de activitate umanã unde a fost secolul al XIX-lea. Dintre scriitorii care l-au Lunã într-un proiectil de tun. Nu conteazã nici alte invizibilitatea ar constitui un avantaj esenþial: cel pus în valoare, englezul H. G. Wells este exemplul chiþibuºuri nãscocite mai aproape de zilele noastre, militar. S-a ºi spus despre avioanele Stelth, folosite pregnant, gata sã rãsarã imediat pe buzele noastre. bunãoarã observaþia cã Griffin, oricât de invizibil cu de americani în Irak ºi Afganistan, cã ar fi niºte Griffin, personajul sãu emblematic, nu mai face ochiul liber, tot ar fi putut fi descoperit în luminã aparate invizibile, ceea ce e un adevãr parþial. Oricât apel la mijloace supranaturale, ci îºi obþine infraroºie, datoritã cãldurii emanate de corpul sãu. de bine construitã (dupã simulãri pe computer) ar senzaþionala calitate prin convenþii savante, trucuri Dacã printr-o simplã ingerare de poþiune cvasi- fi suprafaþa aripii delta pentru ca lumina sã alunece din domeniul fizicii generale ºi al opticii. Pentru el, alchimicã omul nu prea are ºanse sã se facã pe ea fãrã sã se reflecte la distanþã, o veritabilã problema depinde de maniera în care lumina strãveziu pânã la completa dispariþie din câmpul tehnicã în domeniu mai rãmâne încã de pus la acþioneazã asupra corpurilor, iar invizibilitatea ar fi vizual al semenilor sãi, existã totuºi unele tehnici cu punct. Un lucru este însã sigur: se lucreazã intens la cazul special în care acestea din urmã dobândesc mai bunã perspectivã de realizare practicã. Ele ea, iar performanþe uluitoare ar putea sã aparã cât un indice de refracþie egal cu al mediului exploateazã slãbiciunile observatorului, în fond, fãrã de curând. La Universitatea Purdue din statul înconjurãtor. Sticla transparentã poate deveni ca persoana în cauzã sã se transforme în altceva Indiana, de pildã, se pune la punct un dispozitiv ce invizibilã atunci când e scufundatã în apã. Prin decât era la începutul experienþei. Se ºtie chiar de l-ar transforma la propriu într-o persoanã nevãzutã urmare, ºi corpul uman ar ajunge la fel, cu condiþia un dispozitiv inventat ºi brevetat în Franþa prin anii pe celebrul Harry Potter, care a sucit minþile a ca substanþa lui sã fie adusã la indicele de refracþie 1960, un fel de cilindru din fibre optice ºi care milioane de oameni, în ipostaza lui cinematograficã al aerului. Raþionament corect, în fond, numai bun putea curba lumina proiectatã asupra lui. În felul sau la simpla lecturã a aventurilor sale serializate. de pus la temelia unui roman palpitant, cu o acesta, un om plasat în interiorul cilindrului Niºte ace de metal plasate într-o formã conicã – iatã discretã rezolvare moralistã. Eroarea acestui „dispãrea” pentru privitori, devenea la modul cel cã motivul pâlniei dã roade în continuare! –, dupã o raþionament nu s-a cãutat în însãºi utopia sa mai propriu un om invizibil. Nu avem informaþii dispunere precis calculatã, ar face ca tot ce se aflã fundamentalã – cum nici nu trebuia sã se facã, de din care sã rezulte cã insolita metodã ar fi condus în interiorul conului, fie avion, fie simpli soldaþi altfel, fiindcã avem de-a face cu o scriere literarã ºi ºi la alte aplicaþii decât cele destinate publicului larg combatanþi, sã disparã efectiv din privirile nu cu un tratat de obþinere a transparenþei corpului în cadrul unor spectacole de prestidigitaþie. Dar observatorilor, întrucât lumina pur ºi simplu îi omenesc. E amuzant sã constaþi însã cã lui Wells i ideea în sine a rãmas, iar fizicienii s-au amuzat la ocoleºte. Ce s-a realizat pânã acum e doar un s-a gãsit totuºi un „nod în papurã”, devenit, pentru un moment dat cu o experienþã mai simplã, menitã început, cãci dispozitivul funcþioneazã pentru o unii comentatori, chiar „inexplicabil”, întrucât sã facã nevãzutã o monedã scufundatã într-un vas singurã lungime de undã ºi nu pentru întreaga autorul era biolog de profesie, familiarizat cu cu apã ºi având deasupra o pâlnie de sticlã, cu aer secvenþã a spectrului luminos. funcþiile diverselor organe din care se compun în ea. Fenomenul invizibilitãþii mizeazã aici pe În optimismul lor de nezdruncinat, oamenii de organismele vii. existenþa a douã medii diferite, cu indici de refracþie ºtiinþã promit pentru urmãtorii câþiva ani un Ar fi trebuit, bunãoarã, sã ºtie cã ochiul ºi ei diferiþi. Ceea ce face ca razele de luminã prototip veritabil, capabil sã devieze toate lungimile funcþioneazã ca o camerã obscurã, în care razele de plecate de la monedã sã fie deviate prin aceastã de undã, asemeni mantalei lui Harry Potter. Realizarea asta tinde sã dea rãzboaielor viitorului un aspect SF de-a dreptul ºocant. Provocarea e însã chiar mai mare decât ne-am putea imagina, fiindcã detectarea lui Griffin-invizibilul prin radiaþii calorice e într-adevãr posibilã. Microundele spectrului acoperã o dimensiune mult mai largã decât a lungimilor de undã surprinse de ochiul uman. E minunat sã afli cã ºi pentru acest nivel de dificultate al problemei partea teoreticã e gata, ecuaþiile matematice sunt deja fãcute, mai rãmâne de adus în scenã prototipul funcþional. Dacã piesele metalice despre care vorbeam mai sus ar fi niºte ace de cusut obiºnuite, am fi fost probabil de mult invizibili. Ele trebuie sã aibã însã dimensiunea de 10 nanometri, de miliarde de ori mai mici decât metrul nostru liniar. Sã nu fim, totuºi, sceptici: nanotehnologia actualã opereazã deja cu obiecte de mãrimea mai multor atomi de hidrogen puºi unul lângã altul. „

Adrian Grecu Sfera

28 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

28 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

zapp-media

data aceasta) a renunþat la serviciile naistului pe Economie la imn motiv cã onorariul cerut de acesta depãºea cu mult bugetul alocat. Sã mai spunã cineva cã Adrian Þion blondele nu gândesc! Decât sã se ajungã la preþul a douã autoturisme modeste, mai bine la e la „þara alegerii” la „þara parodiei” nu e nepreþuit cric de înãlþare a mândriei patriotice unul împãrþit dupã principiul comunist decât un clic. Dovadã, cele douã pe culmile disperãrii a avut poznaºul Cristoiu, „fiecãruia dupã necesitãþi”. Aºa cã ar trebui sã filmuleþe apãrute simultan pe You Tube, de data asta mânã în mânã cu premierul Boc: D afle ºi Ion Cristoiu cã s-a fãcut economie la cã aºa-i la noi, sãrutul ºi palma vin deodatã pe „Ministerele Turismului ºi Tineretului nu au ce imn, nu glumã. An de alegeri în România, obraz: Romania, Land of Choice (adicã un imn cãuta în România crizei. Dacã s-ar desfiinþa, ce rãmâne de vãzut cine va alege România ca inutil al turismului realizat cu 10000 de euro, economie s-ar face!” Evident cã sugestia destinaþie turisticã sub influenþa unor sonuri cât o maºinã modestã pe care un profesor nu ºi- mucalitului analist nu a fost nici mãcar fluturatã gâdilãtoare pe la urechi. o poate permite decât înhãmându-se la rate pe pe la urechea preºedintelui. Cine îndrãzneºte s-o Acum, cã treba-i gata, sã vedem cine-l va 10 ani) ºi The End of Choice (adicã o glumã coboare pe Elena Udrea de pe caii ei mari? fredona seara printre blocuri. Dacã imnurile proastã, ca replicã haioasã la un produs Adrian Pãunescu a ratat ºi de data aceasta echipelor de fotbal se cântã pe stadioane ºi pe publicitar ce se doreºte profesionist fãcut, cã de, ocazia sã-ºi punã semnãtura pe un altfel de imn maidane, mã întreb unde ºi cine va intona aºa-i românul, dacã nu împroaºcã virulent cu decât pe cel al Universitãþii Craiova. Bine cã e imnul turismului românesc. Poate mioarele, cãci noroi nu-i sãnãtos). Primul e liric ºi duios, al în englezã, cã altfel am fi aflat din versurile plaiurile noastre conþin în structura solului doilea numai scãlâmbãieli. Totuºi, un imn nu e patriotice ale breazului bard de la Breaza cã apelul Come to Romania! Atunci de ce a mai un pliant de publicitate. E chiar ceva mai mult. „avem o limbã cu subiect ºi predicat” cum nu fost nevoie de acest imn confecþionat în pripã, Ce? Dificil de spus. Cei cuprinºi în proiect existã alta pe Pãmânt din punct de vedere la comandã, exterior oricãrei simþiri româneºti. nãzuiesc a considera cã e vorba despre un gramatical „ºi râurile noastre nu se mai varsã în Nu este, de pildã, Rapsodia I de Enescu destul grãunte de artã. strãinãtate”, cãci au secat toate de supãrare. imn identitar pentru sufletul românesc bine Urcatã cu proptele pe cai mari, Elena Udrea Când a vrut sã scrie el însuºi imnul naþional, cunoscut ºi peste hotarele þãrii? Pentru oricine dovedeºte cã ºtie cheltui banii unui minister voinþã ºi talent avea, Ceauºescu i-a luat-o aude primele acorduri ale Rapsodiei enesciene, care, dacã n-ar fi, tot atâta treabã ar face pentru înainte, dovedindu-ºi genialitatea ºi în posturã oriunde pe meridianele globului, gândul îl duce atragerea virtualilor turiºti externi. Pe cal sau pe de adaptator al textului existent. Acum, spre România. Se poate o mai bunã reclamã bicicletã, cu ie sau cu caschetã, ministeriala realizatorul Marius Moga are ºanse de a ajunge turismului românesc? înfãþiºare a doamnei în pricinã seduce vigilenþa la fel de celebru. El a distribuit felii melodice celor ce ar trebui sã dea socotealã pentru fiecare unor nume precum Loredana Groza, Felicia „ bãnuþ aruncat pe geam în vreme de crizã. Imn Filip, Smiley ºi Aurelian Temiºan, îndepãrtând avem, infrastructurã ce ne mai trebuie! Tot o din mozaic un „intro” aparþinând celebrului replicã la strãdania realizatorilor acestui Gheorghe Zamfir. Elena Udrea (chibzuitã de

portrete ritmate iscodi. Adi, un lord de la poalele Uneori, Adi e prea rezervat, uneori e prea lent, uneori e prea timid. Cel puþin aºa ni se pare nouã, celor repede integraþi în noul secol. Feleacului Cel mai recent volum al sãu intitulat: Teatrul vechi. Spectacol veºnic (Editura Palimsest, 2008), cuprinde proze scurte ºi, dupã cum poate fi lesne Radu Þuculescu de înþeles, este dedicat dragostei sale pentru umele sãu este Adrian Grãnescu. Ne-am producînd pentru cei din jur doar un vag dar teatru, pentru scenã dar ºi... iubitelor reale ori cunoscut încã din anul întîi de facultate. semnificativ gîlgîit. E mai mult un amuzament imaginare care i-au bîntuit scena fanteziei, scena NEl filolog, eu violonist pasionat de teatru. personal, intim, l-aº numi chiar intelectual, decît imaginaþiei, de-a lungul anilor. Popasurile fãcute El calm, rãbduriu, stãpîn pe gesturi, eu agitat, un hãhãit zgomotos ºi agresiv. în diferite locuri ale lumii, declanºeazã nu pagini aflat într-o perpetuã miºcare. Adi mi-a luat primul Adi a fost întotdeauna (ºi mai este...), un de cãlãtorie, ci adevãrate poeme în prozã, poeme interviu din viaþã. La Croco, pentru revista colecþionar de întîmplãri mãrunte cãrora le dãdea declamatorii demne de rostit în faþa unui public. Echinox, în timp ce sorbeam cafele ºi drãgãlaºe amploare, scoþînd în evidenþã semnificaþii Este evident faptul cã lui Adi Grãnescu i-ar fi pãhãrele cu coniac, pe datorie, la blonda ºi la fel nebãnuite. Nu degeaba, multã vreme, i-a fost plãcut sã ajungã regizor de teatru. Nu-ºi dã seama de drãgãlaºa Kati. Tiptil, pe nesimþite, ne-am ”mentor” Isaak Babel, ale cãrui povestiri din cã, în fond, asta chiar este: regizeazã gesturi, împrietenit. Cu Adi, prietenia se leagã încet, Odesa ori din timpul armatei de cavalerie le fapte, sentimente, folosindu-se de muzicalitatea curgînd ca o apã linã care se adunã într-un lac disecam împreunã, tot printre ceºti cu cafele ºi cuvintelor, de leitmotive tematice pe care le adînc. Nu-i place sã facã nimic în pripã, nimic pe drãgãlaºe pãhãrele... atinºi, din cînd în cînd, de dezvoltã pe nesimþite, cu virtuozitate, fugã, de suprafaþã. Ritmul sãu se aratã a fi mereu pletele blonde care baletau printre mese... încãrcîndu-le de emoþii ºi patos. Ironia e bine constant. Un moderato ma non troppo, însoþit, La început, cînd Adi se pornea pe povestit, mascatã, e bine ascunsã în spatele arlechinilor ori uneori, de pedala gravã, baritonalã a vocii. Dacã îmi punea rãbdarea la grea încercare. Mereu lun- al cortinelor... s-ar fi nãscut pe malul Tamisei, nu al Someºului, gea istoria, amîna ”poanta” finalã, poticnindu-se Spectacolul nu s-a terminat. În veci nu se Adi Grãnescu ar fi fost, cu siguranþã, un lord pur în tot soiul de amãnunte... Mai tîrziu am priceput terminã. De-aþi zãbovit pe filele-mi, iertare vã cer, sînge, membru al cluburilor private, acolo unde se cã respectiva ”poantã” avea, pentru el, mai puþinã de nu v-au plãcut aruncaþi-le, iertaþi-mi rãtãcirile! cultivã dialogul spiritual, replica subtil ironicã. importanþã. Pentru el conta povestea pînã la ea. Iertaþi-mi durerile...! Dar ºi aºa, eu îl plasez fãrã ezitare printre cei Comentariile proprii fãcute cu subþire ironie. Adrian Grãnescu e ultimul scriitor romantic în (puþini la numãr) pe care i-am numit lorzii de la Satira prudentã însã neiertãtoare. Persiflarea de proza noastrã contemporanã. Un romantic mai poalele Feleacului, avîndu-l drept leader de calitate, negrosierã. Autoironia blîndã dar mereu ”special”. Unul mai puþin patetic. Unul care ºtie necontestat pe Virgil (Bill) Stanciu, excelentul prezentã. Pentru el contau mai mult micile sã-ºi rîdã-n barbã chiar ºi de propria-i persoanã. traducãtor ºi eseist. amãnunte, cele care le trec, multora, neobservate. „ Adi Grãnescu este scriitorul cãruia i se Acestor amãnunte, Adi le acorda importanþã ºi potriveºte cel mai bine expresia: îºi rîde-n barbã... strãlucire. Se apleca asupra lor, precum un chiar ºi atunci cînd ºi-o rade. E vorba despre rîsul ceasornicar cu lupa lipitã de-un ochi asupra pe jumãtate înãbuºit, mascat, lipsit de stridenþe, micilor mecanisme. Mici dar pline de viaþã. La fel cînd ochii sînt invadaþi de luminiþe ghiduºe, face ºi azi, trecerea anilor nu i-a alterat nici sãltînd precum drãcuºorii. Un rîs cu gura închisã, curiozitatea, nici fina îndemînare de a cerceta, a

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 29

Black Pantone 253 U 29 Black Pantone 253 U

Noi apariþii la Editura Tribuna

ALBUM ISTORIC, CLUJ KOLOZSVAR ION POP, ECHINOX. VOCILE POEZIEI, 2008 POEZIA PREROMANTICà ÎN ANGLIA, KLAUSENBURG, 2007 ( 316 pag., preþ 150 lei) (370 pag.,preþ 45 lei) FRANÞA, GERMANIA, ITALIA ªI SPANIA, 2007 Oraºul-comoarã al Transilvaniei îºi gãseºte în acest Unul din marii mentori ai revistei Echinox ºi ai (preþ 35 lei) album monografic ºi fotografic portretul cel mai spec- grupãrii literare omonime, Ion Pop, redutabil critic ºi Ampla antologie tradusã, adnotatã ºi prefaþatã de taculos. Volumul se deschide cu o amplã secþiune istoric literar, prezintã în acest amplu volum creaþia Teodor Boºca ºi sub ediþia lui Laszlo Alexandru oferã monograficã, realizatã de Tudor Sãlãgean, Virginia poeticã a “echinoxiºtilor” din toate generaþiile. Peste 50 publicului român una dintre cele mai spectaculoase Rãdeanu, Sanda Salontai ºi Ovidiu Pecican. Fotografiile de autori, de la “ºaptezeciºti” la “milenariºti”, sunt tre- opere filologice ale lui Teodor Boºca, cãrturar de pres- oraºului, care nu redau doar pieþe ºi monumente, ci ºi cuþi în revistã de Ion Pop, acesta analizând atent ºi tigiu al Clujului. Antologatorul a murit în 1987, înainte inedite detalii arhitectonice ºi de civilizaþie, au fost contextual estetica fiecãruia, amprenta stilisticã particu- de a i se edita volumul, pe care acum editura Tribuna fãcute de Szabo Tamas, Ioana Socaciu ºi ªtefan Socaciu, larã ºi “ambitusul” poeþilor de la Echinox în literatura îl publicã într-un gest de recuperare culturalã. Volumul surprinzând perfect atmosfera care face din Cluj un oraº românã contemporanã. Fãrã a avea pretenþia de a fi o prezintã, în versiune multilingvã, creaþia celor mai admirat ºi iubit, fascinant ºi memorabil. Cea mai spec- “istorie” a literaturii, cartea profesorului Ion Pop importanþi poeþi ai perioadei preromantice, de la taculoasã secþiune o constituie însã seria de fotografii câºtigã anvergura unui reper în studiile dedicate Alexander Pope sau Andre Chenier la Goethe, Schiller ale Clujului vechi, provenind din colecþiile Bibliotecii “fenomenului Echinox”. ºi Ugo Foscolo. Deºi este o lucrare ºtiinþificã impeca- “Octavian Goga”. Cluj, album istoric este unul din cele bilã, Poezia preromanticã se adreseazã ºi marelui pu- mai frumoase albume fotografice ale oraºelor româneºti. PAVEL DAN (1907-22007), 2007 ( 171pag., preþ 25 blic prin conþinutul sãu de inegalabilã frumuseþe poet- lei) icã. ALBUM JUDEÞUL CLUJ, 2008 Antologia criticã gânditã ºi îngrijitã de Petru Poantã (286 pag.,preþ 200 lei) ºi Victor Cubleºan celebreazã centenarul naºterii unuia MILOSLAV NEVRLY, JOCURI CARPATICE, 2007 Albumul de fotografii dedicat judeþului Cluj dintre cei mai originali scriitori ardeleni, descendent în (preþ 20 lei) cuprinde atât o substanþialã secþiune monograficã, în linie literarã al lui Slavici, stilist de mare forþã. Pavel Miloslav Nevrly este naturalist ºi etnograf ceh, care Clujul este prezentat din perspectivã istoricã, Dan a trãit abia 30 de ani, reuºind însã sã se impunã mare iubitor al naturii ºi drumeþ. Jocuri carpatice e un geograficã ºi economicã, cât ºi o secþiune de imagini, pe în literatura românã ca un autor pregnant. Posteritatea volum nãscut în urma unei „expediþii” în România, un zone, care acoperã practic toate obiectivele cultural-tur- sa criticã a descoperit în scrierile sale un talent remar- eseu poetic ºi empatic dedicat frumuseþii naturii carpa- istice ale judeþului. Secþiunea monograficã a fost coor- cabil ºi semnele unei poetici literare viguroase. Volumul tine. Nevrly scrie în comuniune cu virtualul sãu cititor, donatã de Ioan-Aurel Pop ºi I. Maxim Danciu, autori cuprinde studii critice dedicate creaþiei lui Pavel Dan. cu care vrea sã împãrtãºeascã sentimentele avute pe fiind Ioan-Aurel Pop, Pompei Cocean ºi Mihaela Luþaº. Printre autori se numãrã cercetãtori consacraþi ai piscurile montane. Spectaculos, discursul sãu seamãnã Studiile sunt publicate în românã, maghiarã, englezã ºi autorului, ca ºi tineri istorici literari, dar coordonatorii cu meditaþiile fermecãtoare ale marilor înþelepþi ai germanã. Coordonatorul artistic al albumului este au antologat ºi texte mai vechi, precum prefaþa lui lumii arabe, întorcând lectorul la puritatea naturii ºi a ªtefan Socaciu, iar fotografiile au fost realizate de aces- Eugen Ionescu la traducerea francezã din 1945 cu firii umane nepervertite. Volumul a fost tradus în ta ºi de Szabo Tamas, Radu Sãlcudean, Ioana Socaciu ºi Urcan bãtrânul. Alte studii sunt semnate de Nicolae românã de Ladislav Cetkovsky ºi Radu Þuculescu. Virgil Mleºniþã. Autorii suprind imagini semnificative Manolescu, Cornel Regman, Nicolae Balotã, Ion Vlad din toate colþurile judeþului, din oraºe la sate, de la etc. MARC BLOCH, PLEDOARIE PENTRU ISTORIE, munte la lacurile de pescuit. Portretul de ansamblu este 2007 (preþ 30 lei) spectaculos, pentru cã Clujul se dovedeºte o Românie ILIE RAD (COORDONATOR), FORME ALE În sfârºit cunoaºte versiunea româneascã o lucrare miniaturalã din punct de vedere geografic. MANIPULÃRII OPINIEI PUBLICE, 2008 (354 pag. fundamentalã, deºi nu impozantã, a unuia dintre marii preþ 40 lei) istorici ai secolului 20. Pledoarie pentru istorie este IOAN SLAVICI ÎN PERSPECTIVA CRITICII Volumul reuneºte comunicãrile prezentate la unul din cele mai frumoase “manifeste” profesionale, ACTUALE, 2006 (229 pag.,preþ 20 lei) Simpozionul Naþional de Jurnalism „Forme ale manip- scrisã sub forma unui eseu. Marc Bloch a murit în Volumul colectiv coordonat de I. Maxim Danciu a ulãrii opiniei publice”, þinut la Cluj între 16-17 noiem- 1944, pe un câmp de luptã, ca membru al Rezistenþei fost iniþiat în 2004, cu prilejul aniversãrii a 120 de ani brie 2007. Cartea e împãrþitã în trei secþiuni, una care franceze. Avea 58 de ani, era unul dintre cei mai repu- de la înfiinþarea revistei Tribuna. Cartea cuprinde studii stabileºte reperele istorice ale conceptului de manipu- taþi istorici francezi, preocupat de istoria ruralã a dedicate patronului spiritual al publicaþiei, scrise de lare, a doua care evidenþiazã teoretic mecanismele Franþei dar ºi de metodologia ºtiinþei istorice. cunoscuþi cercetãtori în domeniu, printre care Cornel manipulãrii ºi a treia care prezintã studii de caz. Sunt Contemporanii îl descriu ca un profesionist pasionat, Ungureanu, Constantin Cubleºan, Mircea Popa, D. abordate toate formele de manipulare, de la cele din acesta fiind poate ºi mobilul “pledoariei” sale pentru Vatamaniuc, Gh. Glodeanu sau Gelu Neamþu. Studiile presa scrisã sau audio-vizual la cele din manualele istorie. Volumul a fost tradus de George Cipãianu. se referã fie la creaþia literarã a lui Slavici, fie la cali- ºcolare sau marketingul politic. Studiile fac trimitere tatea sa de conducãtor al Tribunei. O parte a con- adesea la situaþii publice cunoscute, de la manipularea tribuþiilor pun în discuþie concepþia ideologicã a scri- istoriei Republicii Moldova la „cazul MISA”. Printre itorului sau corespondenþa acestuia cu personalitãþi cul- turale. Volumul compune un portret aparte al fonda- autori se aflã specialiºti de prestigiu, între care ªtefan torului Tribunei. Borbely, Gabriel Andreescu, Gheorghe Schwartz sau Adrian Dinu Rachieru.

30 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

30 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

muzica Muzicã live la Cãrtureºti

Mihai Mateiu ecunosc cã n-aveam cine ºtie ce aºteptãri de în Mall sã le cumpere. la Tea House Concert-ul din 24 aprilie de E minunat sã vezi artiºti transfiguraþi de ceea Rla Cãrtureºti-Cluj. Pe Anamaria ªtamp ºi ce fac, mai ales cînd strãlucirea lor se reflectã atît Alex Negriuc nu-i ascultasem înainte, deºi mi-i de intens ºi asupra celor din jur. Pozele fãcute-n recomandase cãlduros o prietenã în care am mare acea searã la Cãrtureºti încredere, iar în privinþa publicului eram deja (http://www.flickr.com/photos/carturesticluj/) obiºnuit cu reticenþa boemei faþã de periferia certificã un adevãrat moment de graþie, cu oraºului („Ooo, în Mall!??”) – era ºi sãptãmîna de oameni radiind de o fericire calmã, seninã. ªi a dupã Paºte, cea a Recuperãrii, în care studenþimea fost ceva extrem de simplu: doi tineri talentaþi, e-n vacanþã. studenþi ai conservatorului clujean, un pian La ora 20.00 nu mai era loc în librãrie, nici electric, o chitarã ºi un microfon amplificate pe mãcar pe scarã, ºi mulþi erau pe terasã, la fumat. instalaþia de sonorizare a librãriei, cîteva ceaiuri ºi De-abia se putea ajunge cu ceaiurile la mese. În niºte rafturi pline cu cãrþi. Poate ºi mult faþã, cei doi tineri care se pregãteau sã-nceapã entuziasm. pãreau drãguþi în þinutele retro. Dupã douã ore Concertul Anamariei ªtamp (voce) ºi-al lui însã, cînd fãceau plecãciuni dupã bis, erau cu Alex Negriuc (pian, chitarã) a fost primul pas al adevãrat superbi – douã ore de muzicã bunã, de unui proiect care-ºi propune sã aducã la la Madredeus la Edith Piaf, de la Down on my Cãrtureºti, mai ales dupã inaugurarea terasei, knees la Ain’t no sunshine (when she’s gone) ºi muzica live – clasicã, jazz, electro (downtempo, Mad world, de la musical-urile din Chicago la funk, broken beat), rock. Pentru a proba cã Mall- Regina Spektor ºi Daniel Rice. Au primit ovaþii ºi ul poate bucura ºi spiritul! flori – cineva îºi rãpise cîteva minute ca sã alerge „ Anamaria ªtamp ºi Alex Negriuc

candidaþii fiecãrui partid sunt clasificaþi în funcþie uniformizarea modului în care sunt aleºi Cum putem avea de numãrul opþiunilor care au fost exprimate europarlamentarii nu intrã în contradicþie directã pentru ei. cu „Europa naþiunilor”, ci doar are menirea de a alegeri cu adevãrat asigura o echitate din perspectiva legitimitãþii Reforma electoralã sau reforma Europei? pentru toþi europarlamentarii: toþi au acelaºi „europene”? statut ºi aceleaºi atribuþii în forul în care sunt Aceste propuneri acoperã elementele esenþiale aleºi, deci ei ar trebui aleºi dupã aceleaºi reguli. Urmare din pagina 3 care trebuie sã stea la baza unui nou sistem Doar aºa vom putea avea cu adevãrat alegeri majoritate a europarlamentarilor „se topesc” în electoral pentru alegerile europarlamentare. europarlamentare ºi nu alegeri naþionale pentru masa de aleºi ºi îºi pierd vizibilitatea. Desigur, discuþia ar trebui sã devinã mult mai Parlamentul European. Numãrul europarlamentarilor din fiecare stat tehnicã pânã s-ar ajunge la finalizarea unui sistem ar putea fi determinat de prezenþa la vot din complet. ªi mai important, înainte de a determina Note: statul respectiv, iar în acest mod participarea exact forma pe care ar trebui sã o ia un astfel de 1 cetãþenilor în procesul electoral ar putea deveni Aceste propuneri au fost prezentate de autor ºi pe sistem electoral european, ar trebui ca liderii platforma www.thinkaboutit.eu, într-o competiþie un element central. Cu cât mai mare este europeni ºi opinia publicã sã decidã în ce direcþie destinatã blogerilor din statele membre ale Uniunii prezenþa la vot într-un stat, comparativ cu media ar trebui sã meargã Europa. Se poate argumenta Europene, organizatã de European Journalism Center. prezenþei la nivelul întregii Uniuni, cu atât mai cã o reformã de genul celei propuse mai sus ar Ele pot fi gãsite la adresa mare este numãrul europarlamentarilor aleºi din îndrepta Uniunea Europeanã cãtre „Statele Unite http://www.thinkaboutit.eu/author/georgeiulianjiglau/. statul respectiv. O astfel de prevedere ar putea ale Europei”, în timp ce multe voci ar putea 2 Raportul poate fi gãsit la adresa stimula participarea cetãþenilor în alegerile prefera menþinerea actualei diferenþe între http://www.europarl.europa.eu/eplive/expert/multimedia/200 europarlamentare, iar riscul ca alegãtorii sã fie 90303MLT50670/media_20090303MLT50670.pdf sistemele dupã care sunt aleºi europarlamentarii, „ mobilizaþi la vot prin intermediul unor mesaje în sprijinul unei „Europe a naþiunilor”. Totuºi, electorale populiste cu rezonanþã strict internã poate fi prevenit prin intermediul elementelor menþionate anterior, care ar asigura conferirea unui caracter cu adevãrat european pentru alegerile europarlamentare la nivelul întregii Uniuni. Iatã aºadar cum ar putea arãta un nou mecanism de alegere a europarlamentarilor: Numãrul total de europarlamentari ºi numãrul de europarlamentari aleºi în fiecare stat este determinat în funcþie de prezenþa la vot din fiecare stat ºi de o normã de reprezentare de aproximativ un europarlamentar la 700.000 de locuitori. Principiul proporþionalitãþii este aplicat la nivelul întregii Uniuni. În funcþie de rezultatele obþinute de fiecare partid european la nivelul întregii Uniuni, este determinat numãrul de europarlamentari care revine fiecãrui partid. În funcþie de numãrul de europarlamentari la care are dreptul, fiecare partid european determinã numãrul de europarlamentari care îl va reprezenta din fiecare stat, în funcþie de rezultatele obþinute la nivel naþional, unde Adrian Grecu Pasãre 1

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 31

Black Pantone 253 U 31 Black Pantone 253 U

teatru Baia Mare, tãrâmul fãgãduinþei

Claudiu Groza u mi-aº fi imaginat niciodatã, probabil, cã spaþiul dintre scaune sau în spatele acestora chiar. „portretul” unui oraº îºi poate gãsi o Aceastã formulã asigurã dinamismul, „priza” Nreflexie specularã plinã de culoare ºi spectacolului, angajând publicul în ritmul farmec într-un spectacol de teatru. S-a întâmplat, reprezentaþiei ºi eliminând eventuali timpi morþi. însã, la Baia Mare, unde regizoarea Ana Scenografia lui Mihai Vãlu permite schimbarea Mãrgineanu ºi dramaturgul ªtefan Peca au decorurilor cu o anumitã uºurinþã. Într-un colþ se inaugurat un program teatral ambiþios, prin care aflã apartamentul sãrãcãcios al celor doi vor sã reconfigureze, punând-o în ficþiune, „aura” „îmbãlsãmãtori”, în cel opus decorul mobil al publicã nu mereu strãlucitoare a oraºelor casei unde vin recuperatorii, în timp ce prim- româneºti. O formã de artã angajatã, dar deloc planul construieºte-deconstruieºte spaþiul militant-didacticã, concretizatã la Teatrul restaurantului unde se întâlnesc cei doi iubiþi Municipal al oraºului nordic în spectacolul Poveºti homosexuali. Orchestra – pentru cã unele scene adevãrate complet inventate despre Baia Mare. sunt de musical, live, remarcabil stãpânite de Spectacolul este construit secvenþial, diacronic, actori ºi muzicieni, într-o sincronizare notabilã – cu proiecþii în trecut ºi viitor. Peca exploateazã are ºi ea un loc tot pe scenã, completând perfect elemente caracteristice ale spaþiului vizat „culoarea” ansamblului (linia muzicalã aparþine lui Gabriela Chirilã ºi Sorin Miron în Poveºti adevãrate... dramaturgic. Prima secvenþã redã „ieºirea la ªtefan Peca, orchestraþia lui Cãlin Ionce). Actorii Mãrgineanu a construit un spectacol complex, în luminã” a unui pictor-hoþ blocat într-un puþ de nu doar cântã, ci ºi danseazã, într-un „avânt al care registrele alterneazã, de la cel emoþionant la minã de aur, cândva la începutul secolului 20, cu prosperitãþii” uºor ipocrit, precum bucuria cel dezlãnþuit-amuzant, cu treceri prin tema recurentã ºi simbolicã a tabloului „Femeia corporatistã (coregrafia: Andreea Duþã). deconstruirea unor cliºee, introducerea unor din abis”, apoi acþiunea se mutã în anii ‘80 ai Cei opt protagoniºti ai spectacolului joacã gaguri scenice ºi o bunã conducere a dezvoltãrii veacului trecut, într-o familie ce-ºi fereºte copilul unitar, susþinut, cu o plãcere evidentã, în ciuda scenice. de ochii indiscreþi ai vecinilor – e un „copil de solicitãrii impuse de reprezentaþie, mai ales în Poveºti adevãrate... e un spectacol de vãzut, aur”, marcat într-un fel bizar de poluarea oraºului. scena dinspre final. Ioan Codrea e profund, chiar ºi de ne-bãimãreni. Un spectacol viu, Mai apar de-a lungul piesei niºte recuperatori de aproape mistic, în scena din minã, Sorin Miron agreabil, dar nu relaxant, ci mai degrabã bani „în exerciþiul funcþiunii”, doi homosexuali prinde perfect nuanþa rolului de tatã de familie în problematic, în care se vorbeºte despre viaþã, în care descoperã „virtuþile” unei aºa-zise „ecologii anii comunismului, Gabriela del Pupo contureazã rama fascinant-semnificativã a femeii din abis, a perfecte”, prelungind firul roºu al intrigii cãtre admirabil „personalitatea” piþipoancei dintr-o aurului transformat în piele, a viselor care nu mor apoteoza scenei finale, în care, într-un viitor scenã, George Costin strãluceºte, în spiritul niciodatã. îndepãrtat, Baia Mare e oraºul în care vrea sã acþiunii, în viitorul luminos al Bãii Mari, Gabriela „ imigreze toatã lumea, oraºul oamenilor de aur, cei Chirilã, Sanda Savolszki, Ionuþ Mateescu ºi care prosperã în atmosfera poluatã. Cercul se Kriszta Vãlu completeazã echipa de scenã, fiecare închide prin revenirea la scena iniþialã, trecând cu prezenþã notabilã. Partiturile actoriceºti permit prin toate celelalte, marcând universul ouroboric, fiecãrui interpret sã aibã prim-planuri, ceea ce e „cercul vicios” al acestui spaþiu „perfect”, vicios- un merit al concepþiei regizorale. De altfel, Ana perfect în ordine simbolicã. Orizontul de semne al spectacolului este abundent ºi edificã treptat o anume dispoziþie de Pulcinella ºi mãgarul diavolului receptare. Extrem de amuzant, rizibil în anumite aspare Nasuto e unul dintre puþinii zdrobite” acompaniind scevenþele acþiunii. scene, agreabil-muzical în altele, spectacolul nu pãpuºari italieni care mai pãstreazã tradiþia Spectacolul are ceva din cruzimea neverosimilã este deloc uºurel. Dimpotrivã, emoþia unor de cinci secole a teatrului de marionete întrucât ºarjatã a desenului animat. secvenþe, precum cea, foarte puternicã, a G napolitane, o formulã teatralã spectaculoasã mai Nasuto – care este ºi autor al scenariului – a „copilului de aur”, persistã în memoria ales prin tehnicile vocale folosite, o probã de edificat un spectacol colorat, amuzant, savuros în spectatorului, marcând abilul joc de semnificaþii mare virtuozitate artisticã. Nasuto s-a aflat la Cluj replici ºi plin de vitalitate în acþiune. Scenografia al temei „paradisului” din viitor, în contrast cu anul trecut, prezentând un spectacol lui Epaminonda Tiotiu a permis o schimbare „iadul” trecutului. impresionant, un one man show pe teme ale eficientã a spaþiilor de joc, figurate prin diverse Existã în spectacol câteva elemente ce commediei dell’arte, stabilind ºi o colaborare cu elemente ale decorului. Virtuozii montãrii au fost potenþeazã dinamica acþiunii, de la conturarea Teatrul de Pãpuºi „Puck”. Recent, actorul ºi însã, indiscutabil, actorii, care ºi-au asumat foarte sinteticã dar relevantã a comunismului – pãrinþii regizorul italian a revenit la „Puck”, montând, cu bine „provocarea” unei formule de spectacol „copilului de aur” se ocupã de înmormântãri ºi, actorii teatrului clujean, un nou spectacol, solicitante, întrucât presupune o mânuire cum la Baia Mare mor mulþi din cauza ploii Pulcinella ºi mãgarul diavolului. complexã a marionetelor, într-un spaþiu de joc acide, cei doi primesc diverse cadouri pentru Montarea, coloratã, uºor licenþioasã, în spiritul redus. Dana Bonþidean, Ramona Atãnãsoaie, Anca „prioritate” – la atmosfera SF, de Startrek, a scenei teatrului popular, dar potrivitã ºi pentru copii ºi Doczi, Cãlin Mureºan ºi Rareº Stoica au oferit un din 2128, când „imigranþii” sunt întâmpinaþi de pentru adulþi, gama sa de semnificaþii fiind spectacol ritmat, bine finisat ºi interpretat locuitorii de aur ai oraºului prin cântece voioase. îndeajuns de bogatã, exploateazã câteva din profesionist. În maniera sa binecunoscutã, ªtefan Peca uziteazã temele predilecte ale teatrului de marionete Pulcinella ºi mãgarul diavolului aduce în detalii subtil-definitorii în text: geneticianul care e medieval. teatrul de pãpuºi clujean o nouã dimensiune socotit „descoperitorul” supravieþuirii prin poluare Evident, eroul principal al spectacolului e spectacologicã, semnificativã pentru anvergura se cheamã Dragoº – e un întemeietor, aºadar – , Pulcinella, factotumul universului pãpuºeresc. Ca artei de marionete, ce înglobeazã tehnici bãºtinaºii bãimãreni îi întâmpinã pe imigranþi întotdeauna, el are o iubitã, filonul erotic fiind interpretative ºi developãri semantice demne de coborând din „cer” etc. unul semnificativ pentru commedia dell’arte, iar reevaluat. Ana Mãrgineanu a construit un spectacol experienþele pe care le parcurge sunt adevãrate „ „spectaculos”, aº spune, exploatând foarte bine probe de ºiretenie ºi abilitate „socialã”. Aici, spaþiul întregii clãdiri a teatrului. Prima scenã are Pulcinella se rãfuieºte, de bunã seamã, cu loc în subsolul scenei, cu eºafodajul de bârne diavolul, ca ºi cu o vrãjitoare rea. Nu lipsesc perfect asimilabil unui puþ de minã, apoi publicul bastonadele, deseori zgomotul sec al „oaselor urcã pe scenã, unde actorii vor juca inclusiv în

32 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

32 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U

film O secundã de viaþã

Ioan-Pavel Azap acã nu pot vedea toate filmele care ruleazã salveze in extremis. Cu acesta din urmã la cinema (mã rog, cred cã se poate dar nu protagonistul cãrþii se procopseºte dupã ce-l salveazã Dmeritã), mã simt obligat sã vãd toate filmele atât din ºtreang cât ºi dintr-o încãierare în care româneºti, deºi în cazul multora (al majoritãþii?) „spânzuratul” pocneºte o prostituatã cu un scaun în ºtiu din start cã sunt o þeapã (mai mult sau mai cap ºi tot restul cãrþii se întreabã dacã a omorât-o puþin... ascuþitã). Partea amuzantã e cã dacã începi ori ba. (Unui singur personaj îi reuºeºte sinuciderea sã compari aceste eºecuri între ele, constaþi cu în roman: amantei mai coapte a eroului, dar aceasta uimire cã unele sunt mai proaste decât îþi poþi este o „amatoare” aºa cã nu se pune.) Lucian Dan imagina – ºi asta dupã mii de filme vãzute. Drept Teodorovici povesteºte toate acestea fãrã urmare – prin raportare limitatã la elementele unei încrâncenare, detaºat, mai degrabã trist-amuzat de singure mulþimi: filmele proaste ale cinematografiei ridicolul, de tragi-comicul personajelor lui, decât româneºti –, anumite pelicule dobândesc calitãþi problematizând abisal pe marginea, vezi Doamne, a despe care în realitate nici mãcar nu poate fi vorba. singurei dileme filosofice, existenþiale care meritã Ei bine, ultimul film al lui Ioan Cãrmãzan, O problematizatã, luatã în seamã: a te sinucide sau a secundã de viaþã (România, 2009; scenariul iniþial nu te sinucide? Cu minime ajustãri, impuse de de Lucian Dan Teodorovici), oricât l-ai confrunta cu specificul naraþiunii cinematografice, romanul putea cele mai tembele producþii româneºti ale ultimilor fi transformat într-un foarte bun film, dacã ani – de la, sa zicem nu chiar la întâmplare, ªi totul regizorul ar fi avut inteligenþa de a nu se abate prea era nimic al Cristinei Nichituº pânã la înfiorãtorul mult de la litera ºi spiritul cãrþii, dacã ar fi Marilena al lui Mircea Daneliuc –, se încãpãþâneazã empatizat cu personajele ºi mai ales dacã ar fi sã nu cedeze: nu vrea cu niciun chip sã aibã o abordat uºor mai degajat, ceea ce nu înseamnã minimã sclipire de cinema în el. O spun cu realã – în intenþie citat din La dolce vita, în fapt exerciþiu superficial, substanþa cãrþii. (Sunt secvenþe aproape de licean care crede cã el a descoperit roata... Mai tristeþe pentru cã Ioan Cãrmãzan cel din Þapinarii gata decupate în roman, cum ar fi aceea în care (1982) ºi Liºca (1983) era un regizor viguros, care sunt multe, multe alte aberaþii care nu se leagã sub eroii noºtri rãstoarnã, ca într-o comedie bufã, nicio formã în O secundã de viaþã, dar n-am reuºit ameninþa serios top-urile „fruntaºilor” anilor ’80 gãleata cu whisky, secvenþã din care în film se alege (Piþa, Daneliuc, Nicolaescu º.a.). Nici Casa din vis sã le reþin pe toate, iar decât sã revãd filmul prefer praful.) (1993, pe un scenariu de Ioan Cãrmãzan ºi Fãnuº sã mã urc pe pervazul ferestrei... (De ce? De-aia, Ei bine, cum am spus, Ioan Cãrmãzan Neagu) nu era de lepãdat, dimpotrivã: pe lângã o na! Ce, io n-am voie?) mãcelãreºte pur ºi simplu romanul, vrând, asemeni poveste veridicã, puternicã, cu personaje vii, Nimic n-are noimã în acest film. Scenariul este unui adolescent puber, sã rezolve dintr-o loviturã autentice, pline de viaþã, conþine ºi cea mai dezlânat, cu burþi inutile, în care sunt introduse toate problemele morale ºi filosofice ale umanitãþii. frumoasã secvenþã de dragoste din cinematografia arbitrar fragmente din roman. Încadratura ºi Regizorul îºi aminteºte din când în când cã a pornit românã, avându-i protagoniºti pe Maia Morgenstern unghiulaþia sunt cu ceva mai prejos decât în cele totuºi de la o carte ºi atunci introduce ca nuca în ºi Dan Badãrãu. Dupã ’90 (scenariul la Casa din vis mai banale ºi anoste scheciuri tv (operator: Marius perete „citate” din aceasta, probabil spre deruta a fost scris ºi filmul aprobat înainte de decembrie Ivaºcu). Jocul actorilor este lamentabil, în frunte cu spectatorului, care oricum nu înþelege nimic. În 1989), dezamãgirile vin în rafalã: Raport despre Andrei Pandele (Edgar), care râde tot timpul fãrã starea naþiunii (2004) este absolut ininteligibil; film, pe eroul principal îl cheamã Edgar Furman ºi rost (singura scuzã ar fi cã râde de situaþiile penibile Lotus (2004) se vrea, de-a valma, thriller, comedie e evreu, bunicii lui au murit la Auschwitz, pãrinþii în care este pus sau de indicaþiile regizorale, pe care dramaticã, film de dragoste, film psihologic, film într-un accident, iar el a fost crescut de un unchi ori nu le înþelege dar se preface cã da, ori le mitic ratând nonºalant pe toate planurile; Margo dinspre bunici, care moare cu p...a în mânã, la 90 înþelege ºi atunci...), pânã la Cristian Iacob (Daniel), (2006) este o peliculã realizatã la nivelul unui de ani, fãcând pipi. (De ce eroul e evreu? De ce jenant (sau jenat?) de fiecare datã când apare în amator bine intenþionat, care promitea totuºi, la bunicii au murit la Auschwitz? De ce unchiul fãcea cadru. Cel mai ºifonat din toatã aceastã însãilare rigoare, cã în urmãtorul film Cãrmãzan va fi pipi când a murit? Uite de-aia, na!) Cel salvat de el iese Costel Caºcaval (Socaliuc), actor cu un mare coerent ºi inteligibil – însã din nefericire n-a fost sã se numeºte Socaliuc, a fost crescut la orfelinat, potenþial (v. Terminus Paradis al lui Lucian Pintilie fie. trãieºte, e adevãrat, într-o locomotivã veche, dar sau Italiencele lui Napoleon Helmis), cãruia i se O secundã de viaþã nu se mulþumeºte sã se acolo, în locomotivã, are o micã bibliotecã de face un enorm deserviciu cu acest film (cred cã inspire (mult prea) liber din Circul nostru vã specialitate: Cioran, Nae Ionescu – din care ºi numai în Dublu extaz al lui Iulian Mihu a mai fost prezintã:, ci face pur ºi simplu praf romanul lui citeazã la un moment dat! –, cred cã ºi Camus, atât de prost exploatat). Cât despre Antoaneta Lucian Dan Teodorovici. De altfel, scriitorul moldav poate oleacã de Sartre. (De ce? Tot de-aia, na!) Cojocaru (Mara), interpretarea ei e platã ca o s-a dezis public de film, citez de pe blogul acestuia: Lipsesc însã impardonabil Dostoievski ºi Paulo scândurã de cãlcat dar în schimb are sâni frumoºi. „[…] iniþial scenariul mi-a aparþinut. Modificãrile Coelho!... Teologul se numeºte Daniel ºi nu se Dacã la Lucian Dan Teodorovici – fãrã a fi consistente fãcute însã de regizor au dus scenariul mulþumeºte doar sã se „fals-sinucidã”, ci pune ºi vorba despre un mare roman, ci despre o carte meu în alte zone decât cele iniþiale, pânã-ntr-acolo de-o sectã care, asta da originalitate!, absolut onorabilã –, în spatele jovialitãþii pãguboase, încât îl fãceau extrem de greu de recunoscut”. Ce-i propovãduieºte amorul liber ºi bisexual. (Cum de a eroului-narator în primul rând, se contureazã o drept nu-i pãcat: nici cel mai binevoitor spectator- ce? Tot de-aia, na!) Pe de altã parte, fosta iubitã a dramã autenticã, defel demonstrativã ori voluptos- cititor, nici cel mai înverºunat fan al lui Cãrmãzan lui Furman, Mara, ajunge iubita lui Daniel, apoi, sordidã, la Ioan Cãrmãzan tocmai ostentativitatea nu poate sã nu recunoascã faptul cã între roman ºi dupã luni de absenþã, se întoarce la primul iubit, iar pseudofilosoficã (de fapt, numai pseudo) este cea film nu existã absolut nicio legãturã ideaticã, de când tânãrul o refuzã, adicã îi spune cã n-are rost, care dã lovitura de graþie filmului, anulându-i pânã substanþã. În cartea lui Teodorovici, eroul-narator cã n-a iubit-o niciodatã sau cã n-o mai iubeºte (mã ºi “ºansa” de a concura cu cele mai proaste pelicule este un sinucigaº „de profesie”, care se expune rog, tot un drac!), asta, Mara, disperatã, îºi cautã româneºti pre- ºi postdecembriste. zilnic pe pervazul ferestrei garsonierei sale de la pãrinþii ºi descoperã – greþos, absolut tembel ºi O secundã de viaþã este o experienþã etajul cinci, aºteptând impulsul suicidar, impuls care inutil – cã aceºtia, oameni de vârsta a treia spre a traumatizantã pentru spectatorul imprudent care se întârzie ºi despre care el ºtie cã de fapt nu va veni patra, au un fericit menaj în patru, alãturi de doi aventureazã în sala de cinema. Eu unul m-am ciupit niciodatã. Cartea numãrã nu mai puþin de trei gemeni juni: unul pentru el, unul pentru ea, dupã ºi mi-am tras palme din cinci în cinci minute ca sã astfel de „profesioniºti”: povestitorul însuºi; un care, aflând Mara ºi cã are SIDA, dar de fapt n-are!, rãmân pânã la final; celãlalt spectator a rezistat – cu amic, fost teolog, care dupã ce a încercat sã se se sinucide pe bune. (De ce oare? De-aia, na!) stoicism totuºi – doar ceva mai mult de o orã. sinucidã contactând o boalã venericã, strânge bani Poliþiºtii din film sunt toþi tembeli ºi caricaturali. „ pentru o comã alcoolicã de calitate: zece litri de (De-aia, sâc!) La începutul filmului apare ºi Maia whisky din cel mai fin pe care sã-l dea pe gât Morgenstern, în postura unei administratoare de asistat de narator; în fine, un vagabond pripãºit în bloc ºi în cel mai penibil rol al sãu. La un moment garã, locuind într-o locomotivã, care se tot spânzurã dat un Christ de lemn pluteºte prin faþa aparatului – dar numai când e sigur cã e cineva în preajmã sã-l de filmat care panorameazã circular curtea blocului

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 33

Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U

colaþionãri Penele din parabola pernei Alexandru Jurcan n parohia ºi ºcoala Saint Nicolas din Bronx totul Ea e convinsã cã pãrintele Flynn, sub înfãþiºarea pare perfect orânduit. Sora Aloysius – directoarea bonomã, carismaticã, întreþine relaþii obscure cu Ζ e mulþumitã de profesori ºi elevi. Are elevul negru Donald Miller. Fãrã dovezi, înarmatã probleme doar cu becul din biroul ei. Mereu cu certitudinea ei ºi cu rictusul absolutizãrii, sora pâlpâie, se stinge, polemizând parcã în adieri de Aloysius o coopteazã la început în capcana premoniþii. Sora foloseºte atunci un baston care-mi suspiciunii pe sora James, care – în final – se va aminteºte de furca diavolului. Privitã de sus, retrage spre alte convingeri. Într-o gradaþie Aloysius e însãºi Satana în dezlãnþuirile ei malefice. irespirabilã, rãzboiul directoarei nu mai poate fi Astfel ºi-a început piesa de teatru Doubt autorul oprit, precum penele din parabola pernei tãiate. Aºa John Patrick Shanley (care a primit un Oscar spune pãrintele Flynn în predicã, asemãnând pentru scenariul la Moonstruck). Scrisã în 2004, puterea ireversibilã a bârfei cu fuga penelor din piesa a avut un imens succes: 525 de reprezentaþii pernã. Da, nu le mai poþi readuna ºi astfel începe la New York. Patrick Shanley a declarat: „Voiam sã efectul nociv al bârfei. Imaginea penelor agresive ce explorez ideea cã îndoiala este – prin natura sa – cad peste un oraº aproape pustiu devine infinitã”. Iatã cã în 2008 autorul ramificã propria sa emblematicã pentru disconfortul neostoit al piesã într-un scenariu ºi... deodatã se hotãrãºte sã denigrãrii, în consonanþã cu imaginea frunzelor fie regizorul filmului Îndoiala, cu Meryl Streep risipite de furtunã, pandant al revoltei naturii. (sora Aloysius), Philip Seymour Hoffman (pãrintele Pãrintele Flynn vrea sã urneascã încãpãþânarea Flynn) ºi Amy Adams (sora James). La filmãri a obsesivã a directoarei, încercând sã dezmorþeascã asistat sora Margaret, care a ajutat-o pe Meryl vreo coardã sensibilã: „Unde îþi este compasiunea?”. Streep sã-ºi punã boneta ºi sã-ºi perfecteze detaliile. Rãspunsul ei taie orice posibilã speranþã: „Undeva Actorii sunt geniali (n-are rost sã ocolesc acest unde tu nu ai acces la ea”. Nu suntem în filmul lui epitet). Mai are nevoie Meryl de vreun Oscar? Sora Almodovar despre culisele flagrante ale mãnãstirii, ei Aloysius e suspiciunea însãºi, insinuarea macabrã, nici în Maica Ioana a îngerilor de Kawalerovicz, Shanley. Orice s-ar spune, jocul lui Meryl Streep îndoiala putredã, intoleranþa oarbã, opacitatea unde sucombarea spiritului e mai mult decât fascineazã. Nu de multe ori mi s-a întâmplat sã uit inflexibilã. Ca o veritabilã cotoroanþã, ea devine evidentã, ci ne aflãm în plinã îndoialã, unde niciun convenþia filmica ºi sã-mi vinã s-o strâng de gât pe... simbol al bârfei. Cu boneta prea largã, cu ochelarii verdict nu e posibil. Fragilitatea raþiunii umane, sora Aloysius, descoperindu-mi astfel – cu stupoare imenºi, directoarea Aloysius îºi strânge buzele afiºatã în final de zguduirile derutate ale directoarei, cinefilã – înclinaþii violente. Numai o minte genialã într-un tic maliþios, distant, rece, acuzator. Limbajul alege un final expediat, facil, neconvingãtor, brusc. a putut crea un asemenea rol într-un registru ei aluziv, echivoc bântuie miºcarea de invidiat a Poate cã de aici se desprind, retroactiv, scãderile ireproºabil, în care detaliile se conjugã într-un întreg dialogului „Vântul se schimbã – conchide ea. filmului, care rezistã – totuºi! – prin jocul actorilor, extrem de veridic. Cãdem ca piesele de domino”. ce înnobileazã fiecare fibrã a dialogului ireproºabil. „ Tensiunea suspiciunii merge spre insuportabil. Scenaristul Shanley îl depãºeºte subtil pe regizorul...

Precum în toate proiectele însemnate ale lui RocknRolla Guy Ritchie, ºi aici în prim-plan e stilul. RocknRolla e o pagina de british pulp-fiction, cu Lucian Maier dialoguri spumoase scrise în jargonul mitocanilor cu ºtaif, cu ritm susþinut, cu o trimitere comics- ocknRolla e tare întortocheat – fãrã a fi ºi facã pierdutã suma respectivã. Doar cã nu o face trãznitã la dansul de socializare din Band à part abscons, precum precedentul proiect al lui pierdutã în favoarea lui Uri, ci în favoarea ei, cu (înþelegerea Stellei cu One-Two cu privire la a RRitchie, Revolver, ceea ce aduce un plus de ajutorul unor bandiþi locali care îºi spun The Wild doua tranºã de bani), cu montaj, efecte ºi relaxare la final. Atît se tot înºealã unii pe alþii în Bunch (Gerald Butler ºi Idris Elba). Mulgerea lui mercenari de videogames (urmãriera sãlbaticilor de film încît, în afara cazului în care aº fi luat notiþe Uri de cãtre Stella ºi dispariþia picturii favorite a cãtre oamenii lui Uri – ironizatã de piesa We Had în timp real ca sã am acum o schemã a lui Uri – pe care, în semn de apreciere ºi încredere, to Love compusã de The Scientists), cu trimiteri parcursului fiecãrui personaj, reconstruirea i-o împrumutã temporar lui Lenny – declanºeazã o ironice la realitate (aluzia la Roman Abramovic, naraþiunii de pe ecran e o treabã dificilã. Ce e clar, serie de contre între toate taberele implicate în prin Uri, ori procesul de mirungere a însã, e cã m-am simþit bine pe toatã durata naraþiune, fiecare lovind trupul celuilalt din ce în funcþionarilor statului de cãtre Lenny) sau cu proiecþiei. Nu am hohotit ca un apucat, nici nu ce mai serios. Fracturile nu se lasã îndelung descrieri ironice ale personajelor din interiorul am avut surprize – în relaþie cu ceea ce ar însemna aºteptate. poveºtii, prin intermediul unor filme britanice, un Ritchie clasic dupã Lock, Stock & Two „RocknRolla” e un tip de felul celor de mai reciclate ironic ºi ele (Tank, un alt caracter Smocking Barrels ori Snatch –, dar în niciun caz sus, ºmecher care iubeºte banii, dedesubturile, sensibil, urmãreºte în maºinã The Remains of the nu m-am plictisit. drogurile sau sexul. Dar ºi în clasa asta existã unii Day sau Pride and Prejudice). Acþiunea din film ajunge la timp în societatea adevãraþi de tot, care pot sã le aibã ºi sã le facã pe Odatã cu RocknRolla m-am bucurat sã constat româneascã pentru a prinde în direct melodrama toate în acelaºi timp. Ei reprezintã viitorul. Iar cã Ritchie revine la forma iniþialã. Astfel are toate Popoviciu-Bãsescu-Becali. De altfel, personajele din viitorul ajunge aici (în prezent, în film) prin ºansele sã rãmînã în istoria cinematografiei film pot cãpãta fãrã probleme nume autohtone ºi rockerul Johnny Quid, un miserupist absolut, care (britanice, mãcar) nu ca soþ al Madonnei, ci ca vãr povestea funcþioneazã de minune. În centrul trage toatã ziua cocainã ºi îºi eleveazã spiritul în de gradul doi al lui Tarantino. Swept Away a fost istoriei de pe ecran sînt afacerile imobiliare. Un meditaþii alese. El e buricul pãmîntului în film, o poveste conceputã pentru ºi cadorisitã grangure de vîrsta a treia, Lenny Coyle (un rol piatra filosofalã cãutatã de toþi, Elvis Presley, Madonnei. Revolver e o poveste în care influenþa neaºteptat de bun ºi de exotic pentru ceea ce oracolul de la Delphi, Elodia reloaded, sfîntul Madonnei se vede în fabulaþiile cabalistice ale ºtiam despre Tom Wilkinson) controleazã Graal, Bugs Bunny ºi Roma. Toate drumurile duc personajelor, iar chinul lui Ritchie în misterioasa dedesubturile acestui domeniu, nimic nu miºcã la el ºi adevãrul adevãrat el îl aduce pe masã. abordare a problemei ego-ului. Acum lucrurile s-au fãrã ºtirea ºi blagoslovenia sa. Ritmul cardiac al Finalul deschis al proiectului actual îl anunþã pe mai îndreptat: Madonna a plãtit serios pentru poveºtii începe sã creascã atunci cînd un magnat Quid drept mare mahãr într-un viitor film. daunele aduse carierei lui Ritchie (separarea de rus, Uri, are nevoie de ajutorul lui Lenny. Acesta Thandie Newton spunea cã Ritchie a gîndit cîntãreaþã i-a adus britanicului peste cincizeci de devine receptiv contra unei sume considerabile – RocknRolla ca parte a unei trilogii, pe care ar dori milioane de lire sterline), iar regizorul a revenit la cu ajutorul cãreia unge mecanismele statului ºi sã o materializeze în cazul în care filmul acesta ar reþeta care l-a consacrat. datoritã cãreia propriului sac îi creºte burtica. avea succes. „ Stella (Thandie Newton), contabila lui Uri, tre’ sã

34 TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009

34 Black Pantone 253 U 1001 de filme ºi nopþi 85. Nina Behar Marius ªopterean (Continuare din numãrul trecut) Plan american (P.A.)= formele identificabile ca obiecte (în pictura figurativã sau corespondentul „Dacã opera de artã este un lucru adãugat lor în pictura nonfigurativã) lumii, filmul despre artã are acelaºi drept sã Plan apropiat (P.A.) = formele „ºtirbite” de vorbeascã despre ea, la fel cum orice alt fel de cadrajul cinematografic, dar identificabile film are dreptul sã vorbeascã despre tot ce Prim plan (P.P.) = capul, într-un portret alcãtuieºte lumea.”1 Prim plan foarte mare (P.F.M.) = un fragment Aceasta este, poate, cea mai importantã de faþã sau corespondentul lui concluzie pe care regizoarea de film documentar Plan detaliu = tuºa Nina Behar o dezvoltã în lucrarea de doctorat Le Dacã rama tabloului ar fi echivalentul ramei Film sur l’Art, Art sur l’Art, dupã o carierã sau încadraturii care cuprinde planul ansamblu al cinematograficã (în general filme despre artã) Grand Canion-ului din filmul Diligenþa al lui John desfãºuratã în trei þãri: România, Israel ºi, la final, Ford, tuºa ar putea fi buzele lui Kane rostind Franþa – acolo unde îºi va susþine doctoratul. „Rosebud”. Între cele douã dimensiuni se întinde La 49 de ani, în 1979, când hotãrãºte sã „câmpul de bãtaie” al analizei despre artã a pãrãseascã Israelul ºi sã plece în Franþa, va regizorului de film documentar. Practic munca conchide cu amãrãciune cã se gãseºte la sfârºit de acestuia începe acolo unde sfârºeºte limbajul carierã. Realizase pânã atunci 37 de filme filmului de ficþiune: tabloul, pictura filmatã în documentare ºi era firesc sã se gãseascã în vârf de limitele ramei ei devine în filmul de ficþiune un formã artisticã. Atunci decide ca activitatea Plan detaliu. Dincolo de acesta începe infinitul Holocaustul, chipurile acestora se topesc în artisticã sã se încheie ºi locul acesteia sã îl ia, sub mic ºi cu acesta, spune Nina Behar, începe filmul obiecte sau forme aproape insesizabile. Dacã formã de confesiune sau testament, o cercetare documentar despre artã, acel gen al filmului pictura, vãzutã cinematografic, începe acolo unde ºtiinþificã sub forma unui doctorat – demers unic despre care Marcel L’Herbier credea cã „arta nu mai poate penetra Marele Cinematograf, în ansamblul teoriei ºi practicii lumii filmului filmului gãseºte în filmul despre artã o consacrare miniatura este acea tainã care începe dincolo de 4 documentar. România nu a avut aproape pe cât de înaltã pe atât de admirabilã” . Desigur saturaþia coloristicã a picturii. Miniatura este acel niciodatã contribuþii majore în ceea ce priveºte menirea unui astfel de documentar este, dincolo ultim microcosmos la care artistul are acces. O naºterea unor teorii (vezi Grierson) sau tendinþe de o strictã informare, „sã þinteascã mai departe, lume surprinsã prin cercuri, spirale, unduiri. (vezi Vertov) care sã fundamenteze arta filmului ambiþia lui este sã provoace emoþie esteticã, Regizoarea Nina Behar panorameazã peste 2 5 documentar. dorinþa lui este sã fie artã” . întinderile desenelor lui Tuszynsky ca ºi cum Abia în 1996, la mai bine de ºapte ani de la Dupã ce s-a apropiat ºi a aprofundat sensuri acestea ar fi oglinda – din nou oglinda – interioarã moartea prematurã a artistei, filmele precum ºi uneori nebãnuite din opera picturalã a unor a artistului. De aceea, pentru a nu perturba arta personalitatea acesteia au fost evocate cu prilejul importanþi pictori români (Pallady, Ghiaþã, ºi artistul, aceste miºcãri sunt mute, încete, ca ºi Bienalei Internaþionale a Filmului de Artã de la Luchian, Grigorescu, Petraºcu), exilul înseamnã cum ele, desenele, s-ar naºte atunci pe loc sub Paris, loc în care era prezentã, la acea datã, elita pentru Nina Behar doar douã filme dedicate artei: obiectivul camerei de filmat. Aici arta artistului, realizatorilor filmului documentar de artã precum Pictorul Moshe Bernstein (realizat în Israel în emoþia lucrãrilor acestuia se contopesc cu ºi cei mai reputaþi critici (Francois Barat – 1975) ºi Devy Tuszynsky (ultimul ei film, realizat sentimentele Ninei Behar. Filmul ajunge artã, fondatorul revistei Cahiers du Cinéma, Alain la Paris în 1986). gãzduire a unei alte arte iar regizorul filmului Jaubert, Anne Tronche, Gisele Breteau Skira – Pictorul Bernstein se prezintã privindu-se într-o devine o cãlãuzã aºa cum Henri Lemaître, des iniþiatoarea ºi coordonatoarea Bienalei). La noi oglindã. Nina Behar filmeazã oglinda ca ºi cum citat de Nina Behar în cartea sa, credea cã aceastã evocare a venit 12 ani mai târziu prin am vedea un autoportret. Pictorul se priveºte, „regizorul filmului depre artã trebuie sã fie în evenimentul de care am vorbit mai pe larg în prin urmare, în aparatul de filmat. Aceasta pare primul rând un iniþiator, un ghid, un pilot care numãrul trecut. sã fie oglinda dar ºi viitoarea pânzã de pe care conduce publicul într-o lume bogatã ºi Cartea Ninei Behar devine din aceastã chipul pictorului ne poate privi în eternitate. misterioasã”6. perspectivã o lucrare fãrã de care înþelegerea Orice picturã este lipsitã de grai. Omul nu resorturilor intime ale filmului documentar vorbeºte. Audiovizualul nu a penetrat, din fericire, Note: dedicat tematic filmului de artã – în cazul Ninei pictura. Dar pictorul ne vorbeºte în oglinda-pânzã- 1 Behar, Nina, Filmul despre artã, Artã despre artã, Behar dedicat picturii – nu este posibilã. ºevalet-camerã de filmat: „Când mã privesc într-o Bucureºti, Ed. UNATC Press, 2009, p. 122. Beneficiind de experienþa autoarei în filmul oglindã nu mã vãd pe mine, nu-mi vãd chipul ci... 2 documentar ºi de o impresionantã culturã Israelul cu tot poporul lui”. Apoi camera de Cu excepþia unei lucrãri care impune o justã ºi adevãratã – departe de orice mistificare – valorificare cinematograficã (a filmului documentar ºi filmat intrã în acel foarte larg plan care ne aratã axiologicã a istoriei filmului documentar. Este vorba de deopotrivã a filmului de ficþiune universal, având picturile în rama lor, vedem chipuri mai ales de cartea documentaristului ºi profesorului universitar acces la un excelent aparat critic care trece oameni, de evrei în a cãror privire (plan strâns, Laurenþiu Damian: Filmul documentar. Despre dincolo de lumea filmului documentar atingând tuºã) vedem suferinþa. Suferinþa ºi vina de a fi documentar... încã ceva în plus, la care se adaugã în esenþã domenii ca estetica ºi semiotica – de la evreu, suferinþa experienþei lagãrelor naziste, iniþiativa acestuia de a realiza o surprinzãtoare, Henri Agel la Iuri Lotman sau de la Michel suferinþa unei supravieþuiri-culpe care închide în complexã ºi longevivã emisiune de televiziune dedicatã Foucault la Erwin Panowski), cartea Ninei Behar fiecare clipã disperarea eternitãþii. În urma filmului documentar românesc. Filmul de artã, Artã despre artã este una dintre explorãrii acestor chipuri, Pictorul înceteazã a mai 3 Are filmul despre artã legitimitate? În ce anume acele lucrãri esenþiale, de mare valoare spiritualã, vorbi. Tace ºi ne priveºte. Pare sã treacã dincolo raporturi opera de artã poate fi reprezentatã prin care se adaugã zestrei universale în domeniul de pânzã printr-o totalã identificare cu durerea intermediul filmului? Filmul de artã are vreun scop ºi, cercetãrii filmului documentar despre artã. semenilor lui, devenind astfel propriul sãu asemeni filmului documentar în general, poate aspira la statutul de artã? Încercând încã din debutul cãrþii sã rãspundã prizonier. ªi de pe chipul acestuia camera se 4 unor întrebãri vitale3, Nina Behar rãstoarnã retrage dincoace de câteva gratii astfel încât el, L’Herbier, Marcel, Film au deuxième degree, Le dimensiunile cunoscute ºi recunoscute ale Pictorul, se aºazã cuminte în acea universalitate a Belle arti e il film, Roma, Bianco e nero, no. 58, 1950, p. 50. limbajului cinematografic. Ea propune o nouã gândirii ºi simþirii arestate. 5 scarã valoricã a planurilor cinematografice: Devy Tuszynsky are atelierul undeva în Behar, Nina, Filmul despre artã, Artã despre artã, Bucureºti, Ed. UNATC Press, 2009, p. 24. Plan foarte general (P.F.G.) = tabloul în ramã nordul Parisului, într-un cartier liniºtit plin de 6 filmat pe un fond atelierele unor alþi artiºti mai mult sau mai puþin Lemaître, Henri, Dix annes de films sur l’art, Plan general (P.G.) = tabloul în ramã cunoscuþi. El, artistul Devy Tuszynsky, nu este 1952-1962, Catalog UNESCO, 1956, p. 21. Plan mijlociu (P.M) = tabloul în întregime, pictor. Este un miniaturist. În lucrãrile acestuia fãrã ramã feþele oamenilor, a acelora care au resimþit „

TRIBUNA • NR. 161 • 16-31 mai 2009 35 Black PANTONE portocaliu (137 U)

sumar plastica Info Colocviu Marian Papahagi la ICR Lisabona 2 Meditaþii asupra civismului editorial George Jiglãu Cum putem avea alegeri cu adevãrat "europene"? Câteva propuneri de reformã electoralã 3 cultural cãrþi în actualitate Livius George Ilea Octavian Soviany Tratat de echilibristicã 4 mblematice în cadrul peisajului citadin profilului cultural specific spiritului locului - sunt comentarii contemporan, unele opere de arhitecturã sau câteva dintre mizele majore vizate de artist în Florentina Rãcãtãianu sculpturã monumentalã precum Statuia Literatura românã contemporanã. O panorama 5 E demersul sãu tranºant. Materiile, mijloacele ºi Libertãþii, Turnul Eiffel sau Opera din Sydney îºi canoanele estetice sunt cele ale modernitãþii târzii teoria împlinesc destinul privilegiat de a defini în (Late Modern); oþel, sticlã, luminã artificialã Horea Poenar Studii în stacojiu (III) 6 termenii artelor spaþiale comunitatea în care au dirijatã se asambleazã, conform noilor tehnologii, istorie literarã prins sã fiinþeze. Se insinueazã, astfel, ca în compoziþii ambientale în general orientate Ion Pop Un urmuzian: Grigore Cugler 7 simboluri vizuale ale locului, depãºindu-ºi cãtre abstracþie ºi simbol decantat. Proporþiile imprimatur contextul istoric iniþial în beneficiul unui brand consunã cu cele ale fiinþei umane, soclul lipseºte Ovidiu Pecican Detectivi; râme ºi borte 10 propulsat pe harta noului turism cultural planetar. cu desãvârºire facilitând „comunicarea directã”, Existã, desigur, ºi acele nefericite cazuri în care sare-n ochi apropierea trecãtorului de obiectul estetic Laszlo Alexandru "Horia" unirii 11 entitãþi spaþiale inexpresive, patetice, hilare, detabuizat, astfel, la nivelul percepþiei tactile. catalogabile în registrul kitschului sunt catapultate Imaginea plasticã tinde sã fie interactivã, interferenþe literare barbar în ambientul citadin, contravenind oricãror incluzând în „programul ei genetic” dinamica Sergiu Pavel Dan Rãsfângeri istorice reale în norme estetice minimale de solidaritate ºi Crãiºorul de Liviu Rebreanu ºi în Iobagii de Pavel Dan 12 oglindirii elementelor ambientale, cât ºi armonie cu ambientul, reclamate de inserþiile modificãrile cromatice cauzate de regimul de poezia târzii în dinamica vie a cetãþii. Proporþia dintre iluminare diurn/nocturn. Andrei Fishof 15 acestea din urmã ºi primele caracterizeazã cu Sunt expuse, cu totul, ºapte lucrãri de sticlã cu emoticon destulã acurateþe nivelul de culturã vizualã, civicã neon ºi ºapte proiecte 3D de sculpturi ªerban Foarþã Culoare cãtre douã-trei culori 15 (ºi, de ce nu, politicã) al populaþiei care le ambientale, realizate pe panouri de mari proza gestioneazã. dimensiuni configurând posibile monumente Wolfgang Klein Frãþiorul Ingo 16 Fãrã a încerca sã rivalizeze cu marile capitale integrate virtual în spaþiile concrete ale polis-ului europene occidentale, deºi sãrac în monumente interviu clujean. Se remarcã, astfel, abilitãþile tehnice ºi de vorbã cu Gabriel Andreescu de for public de certã valoare, precum statuia artistice ale autorului, în mod fericit însumate de "Libertatea de a exista altfel decât þi se permite". Despre ecvestrã a Sfântului Gheorghe, grupul statuar al dubla sa formaþie profesionalã - artistul fiind atât reprimarea miºcãrii yoga în anii '80 18 Regelui Mathia Corvinul sau „ªcoala Ardeleanã” - absolvent al cursurilor Facultãþii de Fizicã a religia ce-ºi îndeplinesc rolul de repere emblematice -, Universitãþii Babeº-Bolyai cât ºi licenþiat în artele philosophia Christiana Clujul ºi-a apãrat, de-a lungul timpului statutul de plastice, profil ceramicã-sticlã-metal la „Ion Nicolae Turcan capitalã culturalã a Transilvaniei. Anii „tranziþiei” Andreescu”. Preocupãrile în domeniul multimedia Filosofia ca pregãtire pentru moarte 20 nu au contribuit, din pãcate, cum ne-am fi ale plasticianului Adrian Grecu (în prezent web- antropologie aºteptat, la schimbarea în bine a acestei designer de succes ºi realizator de video-clipuri ºi Maier Veronica paradigme, majoritatea noilor monumente generice destinate televiziunii) se regãsesc la Emblema Sighiºoarei. Istorie ºi legendã 21 ridicate, în vârtejul febrelor electorale, marcate modul i-mediat în prezentarea proiectelor 3D, dar fiind de conjuncturalism, diletantism sau de geopoliticã ºi în ideatica generalã a abordãrii temelor, în Mihai Alexandrescu inadecvarea amplasamentului ºi înclinând negativ disponibilitãþile speculativ-afective declanºate în Republica Moldova în geopolitica esticã (II) 22 balanþa. Actuala crizã financiarã mondialã pare a jocul cu infinita curgere a universului, ºi, nu în nu fi un bun moment pentru a investi în puncte de vedere ultimul rând, în responsabilitatea sa civicã. fundamentarea acestui tip de „imagine”, deºi în Aurel Sasu Deprinderea de a sta în picioare 24 Modul de a gândi/de a configura bipolar al mod paradoxal, statisticile aratã cã mai toate artistului pare a se cristaliza tot mai limpede, cu dreptul la replicã marile companii transnaþionale ºi-au mãrit bugetul Flavius Solomon Critica istoriograficã ºi criticii sãi 26 fiecare lucrare în parte, manifestându-se într-o pentru publicitate, iar populaþia nord-atlanticã, sporitã supleþe de a utiliza contrastele, fie ele de flash-meridian aparent cea mai afectatã, îºi redescoperã apetitul volum, texturã, consistenþã, formã, culoare sau Ing. Licu Stavri Ecranizãri 27 pentru culturã ºi interesul pentru (re)definirea luminã. Idealul sãu - în cadrul acestui plonjon în ºtiinþã ºi violoncel propriei identitãþi. Astfel contextualizatã, tridimensionalitate - rãmâne puritatea formelor Mircea Opriþã Omul invizibil 28 expoziþia plasticianului clujean Adrian Grecu, cu geometrice esenþiale ºi dialogul fertil cu lumina, titlul generic - „Posibile proiecte pentru Cluj” - zapp-media perceputã atât ca eternã forþã revelatorie, cât ºi în Adrian Þion Economie la imn 29 deschisã în perioada 27 aprilie – 12 mai 2009 la ipostaza sa lucifericã de generatoare a iluziei. Galeria Veche a U.A.P., nu a mai apãrut a fi o Prospeþimea, sinceritatea acestei tentative de portrete ritmate extravaganþã pe timp de austeritate, ci, dimpotri- Radu Þuculescu integrare dinamicã a noilor standarde europene, vã, o invitaþie temerarã, fie ea ºi inocentã, cât se Adi, un lord de la poalele Feleacului 29 contagiosul sãu idealism de tip juvenil, cã poate de motivatã la a ne reconsidera/remodela Noi apariþii la Editura Tribuna 30 „trebuie ºi se poate”, cât ºi ataºamentul faþã de habitatul urban. urbea sa natalã caracterizeazã viziunea urbanisticã muzica „Aceastã expoziþie - afirmã autorul - a fost a plasticianului Adrian Grecu, recomandând Mihai Mateiu Muzicã live la Cãrtureºti 31 gânditã ca o punere în discuþie a sculpturii lucrãrile sale ca o temã de meditaþie, supusã teatru monumentale, ambientale în oraºul Cluj-Napoca atenþiei nu doar factorilor de decizie din zona Claudiu Groza Baia Mare, tãrâmul fãgãduinþei 32 ºi nu numai. Spunând aceasta, mã refer la urbanisticii ºi responsabililor „departamentului de Pulcinella ºi mãgarul diavolului 32 schimbarea modului de abordare, ºi anume imagine” al Clujului, ci ºi tuturor concitadinilor film direcþionarea interesului spre cetãþean, spre om în noºtri preocupaþi de respiraþia culturalã vie a Ioan-Pavel Azap O secundã de viaþã 33 general, ca principal beneficiar al acestor lucrãri „metropolei” transilvane. de artã în spaþiul urban.” Nevoia de reinserare în „ colaþionãri contemporaneitatea culturalã europeanã, de Alexandru Jurcan Penele din parabola pernei 34 umanizare a arealului prin recursul la Lucian Maier RocknRolla 34 dimensiunile fizice umane, necesitatea redefinirii 1001 de filme ºi nopþi ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – Marius ªopterean 85. Nina Behar 35 trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei plastica (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. Livius George Ilea R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca. Meditaþii asupra civismului cultural 36 Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România, la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro. Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black PANTONE portocaliu (137 U)