GYMNASIUM Revistă De Educaţie Fizică Şi Sport
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Nr. 11 Anul VIII 2007 GYMNASIUM Revistă de educaţie fizică şi sport Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, Sportului şi Sănătăţii, Bacău Revistă de strictă specialitate Nr. 11 Anul VIII 2007 GYMNASIUM Revistă de educaţie fizică şi sport Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, Sportului şi Sănătăţii, Bacău Revistă de strictă specialitate 2 Cuprins Autor Lucrare Pag dr. Florin PELIN Globul de cristal un trofeu tentant al cupei 5 dr. Raluca Anca PELIN mondiale la schi dr. Gloria RAŢĂ Studiu privind formarea capacităţii de 23 drd. Bogdan RAŢĂ conducere a procesului instructiv–educativ , a studenţilor în lecţia de educaţie fizică Dan Iulian ALEXE, Implicarea şi „monopolul” anumitor naţiuni în 46 Cristina Ioana ALEXE organizarea marilor competiţii de atletism. Mihaela MACOVEI România ? Cătălin CIOCAN drd. Elena RAŢĂ Conceptul prognozarii activitatii sportive in 65 baza pregatirii psihomotrice pe durata unui mezociclu de antrenament la inotatoarele de varsta 14-16 ani – demers investigativ Anca-Simona STAN Parametrii generali ai stresului 81 Kt Marius Neculeş Reeducarea mersului bolnavului paraplegic in 102 Kt Marcel Culiceanu raport cu sediul si cauza leziunii Dr. Cătălina ABABEI Cercetarea în echipă între realitate şi necesitate 110 Dr. Radu ABABEI 3 4 GLOBUL DE CRISTAL UN TROFEU TENTANT AL CUPEI MONDIALE LA SCHI dr. Florin PELIN Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti dr. Raluca Anca PELIN Universitatea Politehnica din Bucureşti Cuvinte cheie: apariţie ,titluri, victorii ,perspective Rezumat Noua formă organizatorică a făcut ca orice cursă desfăşurată sub egida FIS şi în cadrul Cupei Mondiale să se bucure de o atenţie sporită din partea publicului fapt care a atras şi atenţia sponsorilor. Globul de cristal este un trofeu produs exclusiv pentru FIS şi este acordat în exclusivitate câştigătorilor clasamentelor anuale la general – globul mare şi pe discipline – globurile mici. Astăzi sunt decernate anual 64 de globuri de cristal câştigătorilor finalelor FIS din toate probele de schi din cadrul FIS: schi alpin, sărituri, schi fond, combinata nordică, schi artistic, etc. Una dintre primele mari firme care s-a arătat interesată de Cupa Mondială de Schi Alpin a fost grupul francez Evian, care a dorit încă de la început să-şi lege numele de noua competiţie sportivă. O iniţiativă, istorică, putem spune, trofeul Evian, care recompensează în fiecare an câştigătorii clasamentelor pe discipline şi la general ne fiind altul decât, faimosul, astăzi, glob de cristal. O idee menită, iniţial, să reprezinte puritatea apelor minerale Evian şi care reprezintă, astăzi, puritatea zăpezii, specific al sporturilor de iarnă, în general, şi a schiului alpin în special. Intitulate „FIS SKI World Cup Trophy”, fabricate din cristal masiv, tăiate cu diamant şi gravate prin cele mai sofisticate procedee tehnologice, globul de cristal, sau mai bine spus, globurile de cristal, cântăresc 8 Kg cel mic respectiv 12 kg cel mare, şi au o valoare de fabricaţie de 2500 şi respectiv 5000 de franci elveţieni. 5 Globul de cristal este un trofeu produs exclusiv pentru FIS şi este acordat în exclusivitate câştigătorilor clasamentelor anuale la general – globul mare şi pe discipline – globurile mici. Astăzi sunt decernate anual 64 de globuri de cristal câştigătorilor finalelor FIS din toate probele de schi din cadrul FIS: schi alpin, sărituri, schi fond, combinata nordică, schi artistic, etc. Produs la o temperatură de 1200 de grade dintr-o sticlă foarte fină, globul de cristal este turnat printr-un procedeu special , unic şi tinut în secret de către firma JOSKA din Germania. Procesul de răcire durează 12 ore după care globul este tăiat şi gravat cu ajutorul unui sistem de discuri cu diamant. Sunt inscripţionate logosurile FIS, numele disciplinei şi, nu în ultimul rând, numele sponsorilor. Cea mai mică iregularitate de producţie face ca globul să fie retopit datorită exigenţelor stricte ale FIS în materie de calitate a execuţiei. Globul de cristal este un produs exclusiv FIS şi rezervat pentru un singur scop : recompensarea celor mai buni sportivi din schi. Debutul competiţiile oficiale din schiul alpin a avut loc la începutul celei de a doua decade a secolului XX, odată cu desfăşurarea, în 1921 a primelor campionate ale Marii Britanii (coborâre şi „stil”), urmate de primul slalom ţinut la Muren – Elveţia în 1922, pentru ca, după numai doi ani, să aibă loc şi prima „Olimpiadă alpină”. Arlberg - Kandahar, o cursa combinată compusă dintr-un slalom şi o coborâre, este considerată azi ca prima competiţie oficială de referinţă din istoria schiului alpin, care a propulsat probele alpine în programul olimpic. Schiul alpin a devenit apoi parte oficială a programului olimpic în 1936 odată cu desfăşurarea Olimpiadei de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen. Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS) , în 1924, a contribuit enorm în dezvoltarea schiului ca sport , în general, şi ca disciplină olimpică, în special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile planetare de astăzi , a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin. Apărută datorită iniţiativei unui mic grup de vizionari cu pondere în schiul alpin de la acea dată, cum ar fi Honoré Bonnet (FRA), Bob Beattie (USA), Dr. Sepp Sulzberger (AUT), şi mai ales Marc Holder, preşedintele FIS din 1951, precum şi a unui grup de ziarişti, printre care se distinge Serge Lang, care au sesizat creşterea interesului populaţiei pentru sporturile de iarnă, Cupa Mondiala a reprezentat momentul de răscruce care a propulsat schiul alpin în prim planul noii dezvoltări sociale pornită în anii 50-60, şi care a fost bazată pe noul concept al lumii moderne : timpul liber. Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile iar numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World Cup, Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă competiţională din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea desfăşurării primelor curse. Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondiala de Fotbal, nici un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de asemenea rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism, navigaţie ,etc. şi cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile, biatlonul, schiul fond ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică a Cupei Mondiale de Schi Alpin. 6 Anterior înfiinţării noii forme competiţionale, cursele de schi erau mult mai puţin bine organizate, excepţie făcând competiţiile majore care erau Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale care aveau un mare succes în media şi se bucurau de un important suport popular. Regulamentul intern de debut al Cupei Mondiale prevedea, pentru sezonul 1966/1967, organizarea unei duzine de curse, dotate cu un sistem de punctaj inspirat din cursele de navigaţie şi care prevedea acordarea de puncte după cum urmează: 25 puncte pentru locul întâi; 20 de puncte pentru locul doi; 15 puncte pentru locul trei şi aşa mai departe până la un punct pentru locul 10. Pentru clasamentul general erau luate în calcul doar un număr limitat de curse, cele mai bune trei din fiecare disciplină. Probe competiţionale Competiţiile desfăşurate în cadrul Cupei Mondiale de schi alpin cât şi în cadrul Campionatelor Mondiale şi a Jocurilor Olimpice de iarnă, cuprind zece discipline: cinci masculine şi cinci feminine. Cele cinci discipline cuprinse în programul competiţional oficial sunt: Coborâre, Super – G, Slalom Uriaş, Slalom, Combinata Alpină. Mai există şi forme adiţionale cum ar fi Slalom Paralel, Super Combinată şi Competiţia pe echipe dar, deocamdată, ele sunt organizate destul de rar şi cu titlu excepţional. Regulamentul curselor este identic pentru ambele sexe însa există diferenţe între probele masculine şi feminine. În ambele cazuri rezultatul este dat de cronometraj care se efectuează la 0.01secunde, egalitatatea fiind posibilă. În schiul fond probele cele mai des programate în Cupa Mondială sunt probele olimpice, dar mai apar în program şi probe pe distanţe foarte lungi atât la feminin cât şi la masculin. Aşadar probele olimpice sunt: FEMININ MASCULIN 10 km. Clasic 15 km. clasic 7,5 km. clasic / 7,5 km. liber (Pursuit) Sprint pe echipe 6 x 1500 m. Sprint pe echipe 6 x 800 m. 15 km. clasic/15 km. liber (Pursuit) 4 x 5 km. (2 clasic/2 liber) Ştafeta 4 x 10 km. (2 clasic/2 liber) Ştafeta Sprint 800 m. Sprint 1500 m. 30 km. liber Mst. 50 km. liber Mst. Primul sezon regulat al Cupei Mondiale s-a desfăşurat în sezonul 1966 - 1967 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorul primelor doua ediţii, la general, a fost Jean Claude Killy, după el urmând o pleiadă de „monştrii sacri” ai schiului alpin: 7 Nr. Nume Prenume Nat Tot Sezon Câştigat 1 Killy Jean Claude FRA 2 1967 1968 2 Schranz Karl AUT 2 1969 1970 3 Thoeni Gustavo ITA 4 1971 1972 1973 1975 4 Gros Piero ITA 1 1974 5 Stenmark Ingemar SWE 3 1976 1977 1978 6 Luescher Peter SUI 1 1979 7 Wenzel Andreas LIE 1 1980 8 Mahre Phil USA 3 1981 1982 1983 9 Zurbriggen Pirmin SUI 4 1984 1987 1988 1990 10 Girardelli Mark LUX 5 1985 1986 1989 1991 1993 11 Accola Paul SUI 1 1992 12 Aamodt Kjetil Andre NOR 1 1994 13 Tomba Alberto ITA 1 1995 14 Kjus Lasse NOR 2 1996 1999 15 Alphand Luc FRA 1 1997 16 Maier Hermann AUT 4 1998 2000 2001 2004 17 Eberharter Stephan AUT 2 2002 2003 18 Miller Bode USA 1 2005 19 Raich Benjamin AUT 1 2006 20 A. L. Svindal NOR. 1 2007 Apar 20 nume mari din 9 ţări care au câştigat cele 41 de ediţii ale cupei mondiale disputate până acum. B. Miller câştigă antepenultimul mare glob de cristal, la 22 de ani după un alt succes pentru americani oferit atunci de un alt nume mare Phil Mahre. Rămâne de văzut dacă Miller îl va egala pe Mahre la numărul de succese, acestea fiind în număr de 3.