Cea de-a V-a ediţie a Congresului Forumului Interna- „Ne cunoșteam și Mircea Dinescu îmi trmitea versurile „În actorie trebuie să te bazezi mai mult pe impulsuri. ţional al Jurnaliștilor Români. Desfășurată la Bălţi, lui cu grafi e latină, noi le redactilografi am cu grafi e La baza actoriei stă credinţa: a crede în condiţiile în incinta Universităţii „Alecu Russo” și salutată de chirilică și le publicam. Ana Blandiana a apărut atunci propuse. În condiţiile piesei, în condiţiile situaţiei. A premierii Victor Ponta și Iurie Leancă (p. 2) când era interzisă. Am început, între primii, a vorbi crede că ești rege, că ești cerșetor. Trebuie să crezi!” despre Paul Goma” (pp. 4-8) (pp. 16-14-15)

sintagmeleRevistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Redactor-șef, Ghenadie Nicu

FOTO: C. Pirogan Brunea-Fox nu va renaşte degrabă Discuţie, zilele trecute, cu cineva din presa de la măcar, ca să poată bifa pe urmă istoricii tranziţiei fi e și s-a diversifi cat, presiunile iau chipuri surprinzătoare noi. Nu-i dau numele deocamdată, să apară mai întâi un vag elan evolutiv. Căci domeniul, nici vorbă, e cruci- uneori. În fond, dacă nu ne îmbătăm cu apă chioară, interviul (pentru care l-am solicitat). O idee între altele al, vedem la tot pasul (sau, cel puţin, simţim; că derivă cu rapoartele nu știu căror neni din UE cu privire la însă aș semnala-o aici, cu toată indiscreţia. Presă, trans- adesea cu iureș din interstiţiile aparenţelor) cum se bat libertatea de exprimare sau libertatea presei, dacă formări sociale, noi raporturi cu puterea, cu cei care potentaţii să și-l adjudece. Ce ironie, de altfel! N-am reușim să spargem (nu pe la microfoane, ajunge forul dau cu banul, într-o ţară aiurită de tranziţie și în care scăpat bine de PCUS, ca patron general, dacă pot spune interior: aici se dau marile bătălii) crusta poncifelor care cam totul e într-un proces când mai lent (cu aparenţele așa (și ale cărui jocuri le făceai până și în relatările stric- ne alimenteată iluziile, trebuie să consimţim la rânjetul onorabilităţii), când de-a dreptul frenetic, de disoluţie. te: o să fi e un vis rău, întrerupt de accese de râs isteric, istoriei: am rămas la fel de nevolnici. Ziaristica, hic et Vorbeam despre condiţia actuală a presarului de la noi. să recitim colecţiile perioadei), că independenţa – de nunc, în formele ei curente (aș zice și endemice, dar Ce-am observat, în cele peste două decenii de parcă opinie, de expresie etc. – s-a dovedit din nou un fel de teamă-mi-i că lucrurile stau principial la fel și aiurea) e o democraţie și libertate: aceleași nume, de numărat pe Fata Morgana. Nu te mai cheamă nimeni, ca odinioară, sclavie fardată complex, înlănţuită de butaforii menite degetele de la o mână, și ele, ce prindeau contur încă în la comisia de partid (profi lată pe monitorizarea presei: să întreţină aparenţele profesionismului liberal. Mare epoca lui glasnost. Nimic estimp proeminent, cât de cât cine a apucat vremurile știe la ce mă refer), controlul deosebire între zilierii pe plantaţiile cutărui lider agri- Continuare din p. a 9-a Punct şi de la capăt Sondaj Interviu p. 2 p. 3 pp. 4-8; 10-16 Desfășurat sub genericul Noile media - Jurnalism - Comunitate, congresul FIJR a dezbătut, în prinicipal, fe- lul în care noile mijloace de informare în masă coabitează cu presa zisă tradițională și metodele prin intermediul Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi cărora noile media pot con- Sintagmele tribui la dezvoltarea jurna- Punct și de la capăt lismului în limba română din 2 afara granițelor țării. Cea de-a V-a ediţie a Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români

Jurnaliști de limba română din Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Spania, Grecia, Italia, Sintagmele Albania, România și Republica Moldova s-au reunit în perioada revistă 13-15 iunie a. c., la Bălţi, în ca- a Universităţii de Stat Şefi de promoţie şi profesori. drul unui congres al Forumului Internaţional al Jurnaliștilor „Alecu Russo” din Bălţi Români, ajuns la cea de-a V-a ediţie. Evenimentul a fost USARB organizat cu sprijinul Departa- mentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, în cele- parteneriat cu Universitatea de Redacţia:

Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Ghenadie Nicu Desfășurat sub genericul Noile brează (redactor-şef) media - Jurnalism - Comunitate, congresul FIJR a dezbătut, în pri- Ana Şuşu perfor- nicipal, felul în care noile mijloace Constantin Pirogan de informare în masă coabitează cu presa zisă tradiţională și meto- manţa dele prin intermediul cărora noile media pot contribui la dezvoltarea Emoţii, diplome și fl ori jurnalismului în limba română din pentru cei mai buni absol- afara graniţelor ţării. Delegaţii au venţi de la USARB, șefi i de discutat, de asemenea, posibilita- promoţie 2014 Alina Cojo- tea racordării presei românești de pretutindeni la spaţiul jurnalistic caru (Facultatea de Litere), din România și perspectivele Irina Pleșco (Facultatea de elaborării unor proiecte care să Știinţe Reale, Economice aibă în vedere profesionalizarea și ale Mediului), Iulia Za- presei respective, dar și o mai harco (Facultatea de Știinţe atentă monitorizare a autorităţilor ale Educaţiei, Psihologie și în ţările unde jurnaliștii români Arte), Vlada Porcescu (Fa- suportă diverse constrângeri și presiuni. Congresul FIJR a avut în cultatea de Drept și Știinţe vedere și crearea unor condiţii care Sociale) și Ludmila Donţu să asigure un schimb permanent (Colegiul Pedagogic „Ion de practici între jurnalismul din Creangă”). România și cel din diasporă. Festivitatea a avut loc la Lucrările Congresului au fost 20 iunie, în Sala Polivalentă. inaugurate de președintele FIJR Prim-prorectorul Alexandru Romeo Couţi și rectorul USARB, Balanici a dat citire mesa- prof. univ., dr. hab. Gheorghe Secvenţe de la Congresul Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Popa. Au participat, de asemenea, ediţia a V-a, Bălţi, 13-15 iunie 2014 jului de felicitare din partea istoricul Stejărel Olaru, secretar de rectoratului, iar prorectorul stat la MAE al României, Adrian și constant pentru promovarea din Chișinău în 1980, până la Gheorghe Neagu a comu- Usatîi, viceprimarul municipiului culturii, a limbii române și a iden- această publicaţie – Sud-vest, care nicat asistenţei ordinele de Bălţi. tităţii naţionale din această ţară. În rămâne poate singurul argument conferire a titlurilor de Șef acest moment, aderarea Moldovei Evenimentul, potrivit comu- mediatic demn de luat în seamă. la UE este un obiectiv important, de promoţie și, prespectiv, de nicatului FIJR, a atras atenţia Vadim Bacinschi are ceva din aura iar presa va avea un rol major în premiere. mediului politic din România și și tragismul martirilor – și nu este acest proces”. din Moldova”, premierii celor două o vorbă în vânt! A adunat scrierile În calitate de sponsori state și unii europarlamentari „Sunt personalităţi dedicate românilor din sudul Basarabiei, pentru cei mai buni absol- români adresând mesaje de salut. patriei și neamului care ar merita ajuns sub altă stăpânire, și le-a așe- venţi ai promoţiei 2014 s-au Astfel, primul ministru al Republicii o maximă recunoaștere în timpul zat sub coperţile a două antologii. oferit cu plăcere: Moldova A făcut-o sub ochii autorităţilor Moldova, Iurie Leancă, a subliniat, vieţii. Apelul lor la solidaritate și Agroindbank, S.R.L.Lido- între altele: „În mod special aș ajutor este din ce în ce mai rar locale care, cu siguranţă „au apre- auzit de cei care ar trebui să-i ciat” gestul. Cine știe cât a avut de Lux, Fundaţia Hyperion din vrea să salut prezența la Congres România, Agenţia pentru a jurnaliștilor de limbă rusă din aprecieze ca pe un model, într-o suferit poetul și jurnalistul Vadim Republica Moldova. Sunt convins perioadă în care avem mai mult ca Bacinschi și familia sa, mutată la Dezvoltare Regională Nord, că asemenea platforme comune niciodată nevoie de repere morale Odessa, și cum a supravieţuit el Asociaţia Pedagogilor din de dialog vor contribui la iden- și etice. Acolo, în sudul Ucrainei, într-o zonă, în care, deznaţionaliza- mun. Bălţi etc. Atmosfera a tifi carea unor interese comune un român se încăpăţânează să rea era cuvântul de ordine ofi cial”, fost completată de numerele pentru noi toți, iar în defi nitiv se ofere o gură de oxigen comunităţii se arată în documentul care sus- muzicale în interpretarea vor sintetiza într-o viziune comună românești, din ce în ce mai hârţu- ţine distincţia acordată lui Vadim ită și divizată. O face așa cum știe Bacinschi, pentru aportul substan- studenţilor de la Facultatea în ceea ce privește viitorul țării”. de Știinţe ale Educaţiei, Premierul român, Victor Ponta, a și poate, așa cum a făcut-o de la ţial la susţinerea presei de limba apreciat că „FIJR militează intens absolvirea Facultăţii de Jurnalism română din regiunea Odesa. Psihologie și Arte. Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Fiecare an academic poate însemna un pas uriaș spre realizarea lui. După fi ecare experiență, indiferent cât de dramatică s-a dovedit, alegi cine vrei să fi i: un om care și-a lăsat mâinile în jos sau un om care merge mai depar- te, perseverează, căci, cum Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi spunea Napoleon, „Orice eșec Sintagmele aduce cu el germenele unui Sondaj eventual succes”. 3 „Aleargă după visele tale. Chiar dacă nu le atingi, măcar slăbeşti...”

mai trecut un an de studii și e rezultate ne putem chiar mândri, altele tenacitate. Fiecare an academic poate fi resc să privim îndărăt pentru ne motivează să perseverăm, să înfrun- însemna un pas uriaș spre realizarea Aa încerca să înţelegem cum a tăm și în continuare provocările. Ba lui. După fi ecare experiență, indiferent fost, ce ne-a adus, de fapt, ce n-a izbutit chiar, de ce nu?, să ne luăm de piept cu cât de dramatică s-a dovedit, alegi cine să ne aducă, din vina lui sau poate din morile de vând, aidoma celebrului Don vrei să fi i: un om care și-a lăsat mâi- vina noastră. Am evoluat sau tot pe loc Quijote. nile în jos sau un om care merge mai batem pasul? O muncă, desigur, am Am venit aici să ne îndeplinim visul departe, perseverează, căci, cum spunea depus cu toţii, nu una sisifi că, deoare- — cel de a deveni un bun profesor, un Napoleon, „Orice eșec aduce cu el ger- ce avem rezultate, dovadă matricolele avocat de succes, un economist de pre- menele unui eventual succes”. pe care cei mai mulţi dintre noi le vor Ana Șușu, stigiu sau jurnalist care să-și cunoască Cu vorba cuiva care știa ce spune: depune, vreau să cred, triumfători sub anul III, Jurnalism impecabil meseria. Un vis pentru care aleargă după visele tale, chiar dacă nu ochii părinţilor. Cu unele dintre aceste trebuie să muncești cu multă dăruire și le atingi...măcar slăbești! Anul academic se încheie. Începe vacanţa lucrătoare... Anul academic 2013- însemnat de teze de master și trezi atenția opiniei fi lologice nia, în special din munici- 2014 a fost, în general, un de licență, pe care studenții și, mai ales, a profesorilor piul Cluj. an obișnuit, cu activități au încercat să le elaboreze școlari. La șfârșitul anului trecut instructive, științifi ce și cât mai bine. De exemplu, La sfârșitul anului de am scos antologia de poeme educative pe care le realizăm Alina Cojocaru, absolventă a studii, studenții specialității Autorul, personajul și eroinele, an de an. Țin să remarc, specialității română-franceză jurnalism au participat la care reunește o parte însem- totuși, între altele, parti- și șef de promoție 2014 pe ediția a V-a a Congresului nată din producția lirică ciparea echipei de studenți Facultatea de Litere, a reali- Internațional al Jurnaliștilor publicată a subsemnatului. a Facultății de Litere (Irina zat o excelentă teză de licentă Români, care s-a ținut în Volumul are o punctuală Burcovschi, Irina Iliev și dedicată predării poeziei lui Universitatea noastră, în prefață realizată de criticul Elena Cucoș) la Colocviul Șerban Foarță, o teză ieșită parteneriat cu Forumul Lucia Țurcanu, fosta mea Național Studențesc „Mihai din comun nu numai prin Internațional al Jurnaliștilor studentă, care mi-a făcut Eminescu”, care se ține la difi cultățile „tehnice” cu care conf. univ., dr. Nicolae Leahu, Români, condus de dl șeful Catedrei de literatura onoarea de a fi citit cu acri- Iași deja de 40 de ani. La s-a confruntat autoarea, ci Romeo Couţi. La Congres română și universală bie și inspirație ceea ce am această ediție, Irina Burco- și prin soluțiile pe care le-a au fost prezenți un număr scris până acum în materie vschi și Irina Iliev au obținut găsit. Subliniez aceasta, pen- important de jurnaliști din de poezie. De asemenea, la mențiunile juriului. De tru că Șerban Foarță este un România, Republica Moldo- comanda Ministerului Cul- asemenea, rețin succesul stu- poet care îmbină în discursul va, Ucraina și Serbia, care au turii am întocmit și prefațat dentei Diana Nanu, care se său româna și franceza într- discutat problemele noilor o selecție reprezentativă din un mod fascinant, creând regăsește printre premianții media și relațiile acestora cu lirica poetului Gheorghe Festivalului „Porni Lu- niște partituri poetice de o virtuozitate unică. Alina și-a comunitățile românești din Vodă. Volumul se numește ceafărul”, organizat anual țările respective. Una din La capătul vederii și a fost la Botoșanicu cu prilejul propus să apropie de acest univers poetic inconfunda- prevederile congresului îi lansat de Editura „Arc” în comemorării poetului Mihai bil și tentativa ei i-a reușit vizează chiar pe studenții de cadrul Festivalului „Primă- Eminescu. în bună măsură. Este una la jurnalism, ei urmând să vara europeană a poeților”, În calitate de cadru didac- din tezele care merită să fi e desfășoare stagii practice la care a avut loc la Chișinău la tic, am coordonat un număr publicată și care ar putea instituții media din Româ- sfârșitul lunii mai.

ul nostru. Improvizat, ce-i drept, dar foarte ambiţios Experienţa și pus pe fapte mari. În acest an, am crescut nu în înălțime, ci în experiență dă naştere succesului acumulată, atât în cadrul Experiența dă naștere suc- prin experiență la speciali- ne vedem în viitor, căci am universității, cât și în afara cesului. De justeţea acestui tatea Jurnalism. Ce vreau gustat atât din presa scrisă, e. A fost și un an plin de adagiu am avut ocazia să ne să spun prin asta? Am avut cât și din presa radiofonică emoţii, deoarece am avut convingem pe viu. Anul doi parte de ore interesante, care sau televizată. Împreună cu parte de succese, dar și de de studii a fost mult mai ne-au trezit un mai mare colegii de grupă, am reușit să insuccese - un raport de forţe captivant și mai productiv interes în ceea ce priveste creăm o atmosferă de lucru Maria Surlaru, anul III, Jurnalism din care cred că am reușit să decât anul anterior. În acest jurnalismul, acum putem să și de adevărate asacensiuni învăț a răspunde cu demnita- an am devenit profesioniști spunem ferm în ce domeniu profesioniste în mini-studio- te provocărilor.

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Țin minte și acum: am mers pe jos, de la Uniu- nea Scriitorilor, noaptea, până la Botanica, împre- ună cu Vasile Romanciuc. Și tot Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi îi spuneam: ce Sintagmele să fac? Trebuie să plec, n-am să 4 Interviu accept. Nicolae Dabija: „Eu cred că victoria noastră cea mai mare a fost schimbarea de mentalităţi”

— Ce sentimente vă încearcă atunci când vă gândiţi că la toamnă Literatura și arta va împlini 60 de ani? — Din păcate, este un sentiment mai mult de tristeţe. De ce? Pentru că Litera- tura și arta se confruntă la ora actuală cu greutăţi fi nanciare, de apariţie. Vă uitaţi și dumneavoastră: au dispărut foarte multe publicaţii; publicaţiile care mai sunt respiră din greu, ca să nu zic gâfâie. Deci, pe lângă cenzura ideologică, care a dispărut și datorită eforturilor noastre (la sfârșitul anilor ’90 ni se părea că este o idee realizabilă să nu fi i citit de cenzură; pentru că cenzura avea îndreptare, adică se conducea de o anumită îndreptare: ce să apară în presă, ce să nu apară. Și iată acea cenzură a dispărut. Cu eforturi comune, eu aș spune. Și a apărut o altă cenzură: cenzura economică. Ce înseamnă cenzură economică? Cenzura economică este cea care pune o publicaţie într-un anume cadru. O publicaţie, dacă nu se supune ideilor unui mogul de presă sau oligarh, are probleme mari în apariţia acestei publicaţii. Și Literatura și arta se confruntă cu aceste probleme. Sigur că 60 sunt 60 de ani de istorie: Literatura și arta nu doar a fost martor la istorie, dar participat la istorie. Eu aș spune chiar că libertăţile noastre au venit de la libertatea cuvântului. Celelalte libertăţi au venit, într-un fel, imitând dreptul nostru, pe care ni l-am asumat noi, ziariștii, scriito- rii, de a fi liberi. Cel puţin, de a fi liberi în ceea ce scriem. Pornind de această liber- tate a scrisului... Pentru că, dacă vă adu- ceţi aminte, sfârșitul anilor ’80: lumea a învăţat să gândească liber, să fi e liberă din publicaţii, din Literatura și arta. Și, când spunem „publicaţii”, de fapt ar trebui să vorbim la singular: publicaţie. Pentru că nu era altă publicaţie. Noi ne-am asumat acest, eu zic, și risc, și rol, pentru că eram publicaţia – sau săptămânalul – Uniunii Poetul şli academicianul Scriitorilor. Și scriitorii au fost cei care au Nicolae Dabija dat tonalitatea în descătușarea noastră de în redacţie? așa. Ţin minte și acum: am mers pe jos, anumite rigori, de anumite mentalităţi. Și — Am fost ales redactor-șef la publi- de la Uniunea Scriitorilor, noaptea, până eu cred că victoria noastră cea mai mare, caţia Literatura și arta la congresul VI, în la Botanica, împreună cu Vasile Roman- timp de 25 de ani, care au trecut în aceas- luna mai, 1986. Ţin minte, atunci când ciuc. Și tot îi spuneam: ce să fac? Trebuie tă perioadă de democraţie, a fost schimba- am fost propus, am avut un șoc. Pentru să plec, n-am să accept. Și atunci, a doua Eu cred că victo- rea de mentalităţi. Și aici Literatura și arta că Literatura și arta la acel moment era zi dimineaţă, m-am dus la șeful secţiei de ria noastră cea mai și-a adus contribuţia. un ziar neinteresant, un ziar antiromâ- propagandă, cred că era; sau de cultură, — În 1985, când aţi preluat con- mare, timp de 25 de nesc, un ziar antiscriitoricesc. Avea un Ion Grosu, și i-am spus că refuz. La care ducerea săptămânalului de la Valeriu ani, a fost schimba- tiraj de 2000 de exemplare, nu era citit. el a zâmbit și a spus că din păcate este Senic, nu eraţi un novice în materie de rea de mentalităţi Și atunci când s-a rostit numele meu, eu târziu, pentru că ATEM a difuzat deja că conducere a unei publicaţii. Ce stări de am avut un șoc. Adică starea de spirit a dumneata ai fost ales secretar al Uniunii spirit aţi constatat? Care era atmosfera mea n-a fost una de încântare, ca să zic Scriitorilor și redactor-șef la săptămânalul Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Se spune: măi, ce curaj ați avut! N-am avut curaj: am avut frică. De frică noi am ieșit și în fața tancurilor, și din frică eram curajoși. De ce? Am avut toate șansele ca limba română să dispară. Pentru că la recensământul din 1989 erau atestați deja, în Republica Moldova, 180 de mii de moldoveni care considerau că limba lor maternă este limba rusă. Adică era Republica Moldova una dintre cele mai rusifi cate repeu- bllici, atunci, în URSS. Și, pornind de la ecologia spiri- tuală, am început să vorbim despre dezastrul lingvistic de Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi la noi. Prima publicație care a pus problema limbii ca limbă Sintagmele română (moldovenească, cum îi ziceam atunci, dar identică cu Interviu limba română) să fi e de stat a fost Literatura și arta. 5 Literatura și arta. Este târziu. Ei, mi-a ţă, apărută în septembrie 1986. A fost un în 1989, am avut deja 10000 de abonaţi mai dat el niște sfaturi: te mai odihnești o scandal enorm atunci. Eu am fost convo- – cu grafi e chirilică! Primeau Literatura și săptămână și vin să te prezint colectivului. cat la Biroul Comitetului Central... Tot în arta! Și după Literatura și arta se verifi ca, Și iată, cu același colectiv cu care Valeriu ’86 au fost niște zile ale literaturii sovietice într-un fel, pulsul românismului în Ba- Senic a făcut un ziar antinaţional, un ziar în Uzbekistan. Și când le arătam colegilor sarabia. Așa, cel puţin, ni se spunea. Tot antisciitoricesc, exact cu aceeași oameni!, noștri din republicile baltice că noi vor- în România s-a spus că fl acăra revoluţiei am reușit, timp de un an de zile, să fac un bim despre deportări și despre foamete... române a fost aprinsă la Chișinău. Eu zic: alt ziar. Despre foamete prima dată în Literatura și ceva infl uenţă a avut și Literatura și arta. — Întrebarea era ce stări de spirit aţi arta s-a vorbit în versuri: a fost un poem Ceea ce făceam noi la Chișinău, pentru că constatat. Am vrut să întreb, de fapt, al lui Dumitru Matcovschi, Îngerii roșii. A atunci și radioul, și televiziunea aveau mai dacă nu aţi întâmpinat cumva o anumi- vorbit despre foamete. De la aceste teme multe ieșiri, vorbeau mai mult scriitorii tă rezistenţă din partea echipei? am pornit. După aceea am început a vorbi la radio și televiziune, și cei de dincolo de despre pagini uitate din literatură. Spre Prut au luat exemplu de la noi. Ca să vă — Era o echipă tânără. Erau, cei mai exemplu (îmi pare că tot Beșleagă a su- dau un exemplu, Casian Maria Spiridon a mulţi, colegi de vârstă. La primele șe- gerat): că Limba noastră nu avea o strofă! creat fi liala Frontului Popular din Moldo- diinţe, am spus (eu îmi aduc aminte și Este strofa „Să spună-n hram și-acasă / va la Iași, lucru pentru care, pe timpul lui acum discursul prim pe care l-am avut): Veșnicele adevăruri”. Am început a vorbi Ceaușescu, a fost arestat, el și alţi scriitori. se poate spune în Literatura și arta orice despre Stere, am început a vorbi despre Adică curajul nostru contamina. Dar cu- și trebuie să spunem orice; depinde cum literatura basarabeană, care fusese până rajul nostru a venit atunci și din disperare, spunem. Adică, iarăși, puteam evita cen- la acea oră interzisă. Am început a vorbi într-un fel. Se spune: măi, ce curaj aţi zura, puteam spune lucruri care nu s-au despre literatura românească propriu-zisă. avut! N-am avut curaj: am avut frică. De mai spus. Acea numire a mea a coincis cu În ’87, spre exemplu, noi publicam pagini frică noi am ieșit și în faţa tancurilor, și un alt eveniment extraordinar în destinul întregi de versuri din poemele lui Mircea din frică eram curajoși. De ce? Am avut acestei părţi de lume: a avut loc avaria de Dinescu, care erau interzise în România. toate șansele ca limba română să dispară. la Cernobîl, la 26 aprilie 1986. Și atunci, Cu grafi e chirilică! Și în felul acesta noi Pentru că la recensământul din 1989 cum am intrat în redacţie, am început să am început a avea cititori. erau atestaţi deja, în Republica Moldova, vorbim despre ecologie. Acestea au fost 180 de mii de moldoveni care considerau primele teme. Nu știu dacă vă aduceţi — Dinescu, în mod ironic, era pu- că limba lor maternă este limba rusă. aminte, dar au apărut două hotărâri de blicat de Liberation și de Literatura și Adică era Republica Moldova una dintre guvern în urma articolelor noastre despre arta! cele mai rusifi cate repeubllici, atunci, în Stânca Mare, care urma să fi e aruncată — Ne cunoșteam și îmi trimitea ver- URSS. Și, pornind de la ecologia spiritua- în aer și despre pădurea de la Saharna. Și surile lui cu grafi e latină, noi le redactilo- lă, am început să vorbim despre dezastrul iată, pornind de la tema ecologică pro- grafi am cu grafi e chirilică și le publicam. lingvistic de la noi. Prima publicaţie care priu-zisă, noi ne-am deplasat încet-încet Ana Blandia a apărut atunci când, iarăși, a pus problema limbii ca limbă română spre alt fel de ecologii. Spre ecologia spi- era interzisă. Am început, între primii, a (moldovenească, cum îi ziceam atunci, dar rituală, cum ziceam noi. Am pus, primii, vorbi despre Paul Goma. Mi-aduc și acu identică cu limba română) să fi e de stat problema deschiderii sau redeschiderii aminte un articol foarte bun, fulminant, a fost Literatura și arta. Alfabetul nostru: bisericilor în Republica Moldova. Despre aș spune, al lui Dinu Mihail despre Paul Am început a este alfabet latin. Iarăși, acest curaj l-au Literatura și arta se spunea atunci că este Goma. Am început a vorbi despre alţi avut scriitorii și Literatura și arta în acea redacţia care deschide biserici. Deci noi scriitori care erau interziși în România. vorbi despre Stere, perioadă a fost tribuna scriitorilor. Deci, sfătuiam oamenii ce-ar trebui să facă, ca să Dacă am să vă spun câţi abonaţi aveam am început a vorbi scriitorii despre care se spune că au făcut fi e redeschisă biserica sau mănăstirea din – cu grafi e chirilică – în 1987, în Româ- despre literatura mișcarea de eliberare naţională, dacă n-ar localitatea lor. Am fost primii în URSS nia, n-o să vă vină a crede: erau 3000 de basarabeană, care fi avut această tribună, probabil că nu s-ar – și vă rog să mă credeţi – care am vorbit abonaţi, cu grafi e chirilică, care citeau! fusese până la acea fi știut ce vorbesc scriitorii, ce gândesc despre deportări. Este nuvela lui Ion Dru- Dintre români! După aceea, în România, oră interzisă scriitorii, care sunt părerile lor. Și în felul acesta, Literatura și arta, devenind o tribu- nă, și-a adus o contribuţie la democratiza- rea societăţii din acea perioadă. Deplasarea centrului de greutate — Lectura colecţiei din acea perioadă îţi permite să distingi foarte limpede trei teme mari, în sensul cărora s-a scris, „Pentru mine ea a fost întotdeau- picături în care se refl ectă, pentru na, alături de Proust și de Joyce, fi ecare din noi, faţetele diferite ale s-a publicat și s-a militat, de fapt: lim- unul din marii scriitori care au lumii” (Nathalie Sarraute). ba, problemele de istorie (sau de adevăr deschis drum literaturii moderne, * istoric) și identitate românească. Între- romanului actual. Asemenea lui Pro- “Romancieră liberă într-o ţară barea privește costurile abordării unor ust, asemenea lui Joyce, asemenea puritană, Virginia Woolf a opus astfel de teme în redacţie. De unde v-aţi lui Kafka, ea a contribuit la trans- demonilor săi graţia unei opere ma- procurat, domnule academician, curaj, formarea materialului romanesc în gistrale. [...] Scriitura sa avea stră- romanul modern și la deplasarea raţiuni de mers înainte într-o perioadă lucirea fulgerului, dulceaţa mătăsii, centrului de gravitate a romanului, când totul, de la obiectele cele mai sim- ușurinţa efervescentă a unei bule de care a trecut de la personaj și intrigă ple până la conjunctura politică, părea șampanie. Scriitoarea și-a inventat o la substanţa romanului în sine. ostil și dezavua abordarea unor astfel de limbă și o muzică, o artă a fugii, dar Substanţa romanelor Virginiei Woolf și o manieră de a de a picta realita- teme? este scurgerea timpului. Stilul ei, tea ca pe o pânză impresionistă în prin ritm, prin fl uiditate, comunică — Ion Druţă a spus, cu o ocazie, că care scânteiază micile miracole ale cititorului într-un mod direct și ime- mișcarea de eliberare naţională a început cotidianului” (André Clavel). diat sentimentul curgerii clipelor. Virginia Woolf, la 16 septembrie 1987, odată cu apariţia, La ea, timpul este o alunecare de Trei guinee, Editura Cartier, Chişinău, 2014 atenţiune!, Hotărârii Biroului Comitetu- lui Central al Partidului Comunist din

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Dacă eram, într-adevăr, izolat, dacă aș fi fost de unul singur, probabil că aș fi fost decapitat. Dar noi eram toți împreună. Lucrul acesta este cea mai mare victo- rie a noastră, că am știut atunci să fi m uniți. Fiind uniți, am avut și victoriile care nu-mi aparțin. Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Adică îmi aparțin parțial. Dar a Sintagmele fost o victorie – sau victorii – ale întregului nostru popor și, în 6 Interviu primul rând, ale scriitorilor. Republica Moldova privind greșelile grave se deja... De fi ecare dată, iată, eu eram pentru naţionalism. În 1987, înainte de din săptămânalul Literatura și arta. A fost chemat la Biroul Comitetului Central, hotărârea Biroului Comitetului Central al o hotărâre de birou, în ’87! Ce însemna aveam întotdeauna pregătită o frază din partidului. Și, ţin minte, eram la casa de acest lucru? Însemna că era un deranj Gorbaciov, care să mă apere! Spre exem- creaţie, la Koktebel, și vine unul din Belo- extraordinar: noi deranjam Comitetul plu, Gorbaciov a spus nu o dată: să nu ne rusia, un scriitor, și îmi arată Pravda unde Central. temem de greșeli. Cu această frază, eu, de era numele meu trecut la naţionaliști. — Acesta este adevăratul dvs. premiu, vreo două ori, m-am apărat la Comitetul Și-mi spune: dorogoi Nicolai, cum mi-a zis s-ar zice... Central. A fost o lozincă a restructurării. el atunci: să fi i gata să fi i decapitat! A scrie în Pravda despre tine că ești naţionalist — Da, este premiu. Dar acest premiu, — Har lui Gorbaciov că a vorbit însemna că ori trebuie să fi i decapitat, ca să zic așa, îmi aparţine parţial. Și vă mult! ori pus la dubă. Și eu m-am pregătit cu spun de ce. Eu am fost încurajat, susţinut — Da, a vorbit mult... Adică Gorba- de toate... Dacă eram, într-adevăr, izolat, de Consiliul Uniunii Scriitorilor. Spre ciov a fost ca un spărgător de gheaţă și dacă aș fi fost de unul singur, probabil exemplu, Ion Ciocanu, secretarul comite- noi mergeam pe urmele lui. După acea: că aș fi fost decapitat. Dar noi eram toţi tului de conducere a Uniunii Scriitorilor, aveam susţinerea Uniunii Scriitorilor din împreună. Lucrul acesta este cea mai mare mi-a spus: Nicolae, lasă să te dea afară de URSS. Spre exemplu, în 1988 Literatura victorie a noastră, că am știut atunci să la serviciu! Și-am să-ţi cedez locul meu de și arta a acordat vot de blam Comite- fi m uniţi. Fiind uniţi, am avut și victoriile secretar – plătit – la Uniunea Scriitorilor. tului Central al Partidului Comunist al care nu-mi aparţin. Adică îmi aparţin Toţi scriitorii erau în jurul meu. Era acea republicii noastre. Și am fost convocaţi la parţial. Dar a fost o victorie – sau victorii susţinere extraordinară a scriitorilor. Ne Moscova: ăștia nu mai știau ce să ne facă – ale întregului nostru popor și, în primul susţineam reciproc. Și iată de acolo se aici. La secretariatul Uniunii Scriitorilor rând, ale scriitorilor. trage victoria noastră: eram foarte uniţi. din URSS. S-a făcut o ședinţă comună cu În 1989 (eu sunt, și eu, pe alocuri, așa, Secţia de propagandă și agitaţie a PCUS. — Aș vrea să revenim puţin la faza cu anumite sentimente de precauţie), Și atunci a apărut ideea (a aparţinut lui incipientă. Cum aţi caracteriza, într- când am fost ales deputat în Parlamentul Valeriu Matei, recunosc acest lucru): Va- un rând, două, standardul de calitate URSS, acest lucru mi-a dat imunitate par- leriu Matei a invitat la acea ședinţă marii impus de Senic în privinţa eseului, a lamentară. Și eu știam că cei de la Comi- scriitori ruși: Evgheni Evtușenko, Robert poeziei? tetul Central al partidului, ca să-mi dea o Rojdestvenski, Andrei Voznesenski, Vi- — Eu, când am venit la Literatura și mustrare sau să mă dea afară, trebuiau să tali Korotici, Iosif Gherasimov. La un arta, știam prea bine ce-a făcut Senic: era se consulte cu Gorbaciov. Ceea ce, mi-am moment dat, toţi ne-au apărat pe noi, numai un standard de calitate ideologică. zis, n-o vor face niciodată. Și, într-adevăr, au apărat Literatura și arta. Literaturnaia În rest, nu-l interesa nici pe Senic. Era o așa și a fost. Mă chemau și nu știau ce gazeta a scris despre lucrul ăsta. Și l-au mimare a calităţii propriu-zise. Eu știam să facă. Uitaţi-vă, memoriile lui Mircea pus la punct pe Bondarciuc, secretarul că atunci pe Senic îl interesa calitatea Snegur. Când a apărut Literatura și arta Comitetului Central, care venise să spună ideologică și lucrul ăsta îl știa toată lumea. cu grafi e latină (noi am apărut cu trei luni Ce însemna să fi i că tot ce se întâmplă, tot dezastrul (că Și atunci când Senic a venit cu critici la apolitic? Apolitic, înainte de legiferarea alfabetului latin; atunci, însemna atunci erau mitinguri foarte multe) e din adresa tinerilor, nu știu dacă vă aduceţi primul număr cu grafi e latină apărut la 15 a fi antisovietic. cauza săptămânalului Literatura și arta. Și aminte: erau criticaţi pe paginile Litera- iunie 1989; alfabetul a fost legiferat la 31 Adică dacă scriai îmi aduc acum aminte cum a vorbit Evtu- turii și artei. Pentru ce? Nu pentru lipsa august 1989). S-a făcut o ședinţă imediat doar despre natură șenko, pe care am să-l respect totdeauna calităţii din lucrările lor, dar pentru lipsa a doua zi după ce apăru Literatura și arta sau, ştiu eu, eseuri pentru o frază pe care a spus-o: uitaţi-vă, calităţii ideologice. Se spunea despre cuta- cu grafi e latină), în mapele fi ecărui mem- despre literatura un ziar disperat! (Adică noi, Literatura re scriitor că este apolitic, că este departe clasică şi nu făceai bru al Biroului Comitetului Central s-a trimiteri la maima- și arta). Numai un ziar disperat ca acest de problemele pe care le are societatea. pus cât un ziar Literatura și arta! Și Snegur rii zilei, să-i citezi ziar al scriitorilor din Republica Moldova Ce însemna a fi apolitic? Apolitic, atunci, spune: ne-am uitat unul la celălalt și n-am măcar cu-l spusă a poate acorda vot de blam maimarilor însemna a fi antisovietic. Adică dacă scriai știut cum să-l pedepsim pe Dabija și... am lor, era considerată lumii! Această frază a fost ca o ruptură. Și doar despre natură sau, știu eu, eseuri trecut peste asta. Cu adevărat, nu știau o greşeală ideologi- atunci, încet, marii scriitori ne-au apărat despre literatura clasică și nu făceai trimi- cum și ce ar trebui să-mi facă. Dar cel că, în primul rând și am ieșit învingători de-acolo. Deci au teri la maimarii zilei, să-i citezi măcar cu care ne-a ajutat enorm a fost Gorbaciov. fost într-adevăr încercări mari. Spre exem- o spusă de-a lor, era considerată o greșeală În ce sens? Democratizarea, care începu- plu, eu am fost criticat în ziarul Pravda ideologică, în primul rând. Senic a avut și el calităţile lui, eu l-am cunoscut bine: era un om foarte cult, foarte citit, dar acest exces de zel i-a făcut un foarte mare Deopotrivă erudită şi accesibilă rău. După aceea l-au urât, a avut de sufe- rit și acel exces de zel pe care, eu zic, l-a „Deopotrivă erudită și accesibi- sistemului. Iar politicul era el însușii introdus la Literatura și arta a fost pentru lă, impresionanta sinteză oferită impregnat de ideologie” (Vladimir mine o lecţie. Mi-am dat seama că trebuie de Igor Cașu vine să umple un gol Tismăneanu). să mă apropii altfel de scriitori. Și am istoriografi c regretabil și nejus- * dezideologizat Literatura și arta. Când am tifi cat. Acum nu va mai fi posibil „Cartea reface traseul istoric al venit eu, la Literatura și arta era o secţie să spui: n-am știut ori nu cunosc Basarabiei și al regiunii transnis- de contrapropagandă. Eu nu știam cu ce subiectul. […] Nu se lasă infl uențat trene din momentul instaurării de acele mode care pun accentul pe se ocupă această secţie! Am lichidat-o. regimului comunist la Moscova. o istoricitate impersonală, pe social Am avut și secţie de ateism, dacă vrei să Volumul scris de Igor Cașu – prefaţat în detrimentul politicului, ca și cum știi. Le-am lichidat pe toate. Erau lucruri de Vladimir Tismăneanu – este rodul cele două ar putea fi cumva separa- absolut aberante. Știţi ce-a făcut Litera- cercetării în Arhiva KGB” (Ovidiu te. În Moldova sovietizată politicul Șimonca) tura și arta? O nebunie, într-un fel: a fost a dictat toate opțiunile sociale, eco- prima publicaţie din URSS care a scos de nomice, culturale. Dacă nu acceptăm Igor Caşu, pe fi rmament lozinca obligatorie Proletari acest fapt, neglijăm chiar natura Duşmanul de clasă, Editura Cartier, Chişinău, 2014 din toate ţările, uniţi-vă! Când am avut

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Există un martor. Imediat după con- gresul nostru, a fost congresul din URSS. Eram la hotelul „Rossia”, cu Vladimir Beșleagă și cu Serafi m Saca. Era cam sfârșitul lunii mai, 1986. Și am început a discuta. Serafi m Saca: de ce ai acceptat, dragă? Ăsta e un ziar mort. Și eu le-am promis lor, am spus așa: dacă eu timp de jumătate de Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi an n-o să fac din Literatura și arta Sintagmele un cu totul alt ziar, eu plec de la ziar. A fost ca o promisiune. Interviu 7 o discuţie la Biroul Comitetului Central și m-au întrebat de ce, am spus: proletari nu mai există în URSS. Proletarii sunt cei care n-au nimic, noi avem de toate... — În momentul acela când aţi mers cu Vasile Romanciuc, când aţi avut ezitări, când aţi mers a doua zi la Co- mitetul Central și aţi încercat o eschivă, dar și mai târziu, vi s-a conturat un proiect apropo de ceea urma să faceţi? Cu ce proiect, de fapt, aţi venit în re- dacţie, dacă aveaţi un proiect în acel moment? Dacă aţi venit cu dorinţa unei schimbări, dacă aveaţi profi late niște idei. Pentru că înţeleg că a fost şi o participare uriașă a conjuncturii: aţi fost cumva favorizat providenţial de glasnost, de perestroika, de faptul că lucrurile s-au deschis. E greu de imagi- nat ce s-ar fi întâmplat, dacă ar fi conti- nuat în parametrii în care aţi apucat să preluaţi conducerea redacţiei. De ce vă întreb? Când citești retrospectiv Litera- tura și arta, te surprinde spiritul mana- gerial. Aţi procedat extrem de exact: aţi lărgit cadrul tematic, aţi oferit poporu- lui teme tabu, pe care el nu le frecventa; aţi dat voci unor chipuri din mulţime: nu au semnat numai autori notorii, au semnat și ţărani, și muncitori, deci Nicolae Dabija: o privire dincolo de aparenţe oameni simpli. Toate astea denotă mult fl er managerial. ale cititorilor. Sigur că aceste lucruri noi interesantă. — Cum aţi avut intuiţia destinarului? — Există un martor. Imediat după le luam după presa rusească. Era Komso- Pentru că, de fapt, miza pe cititor, pe congresul nostru, a fost congresul din molskaia pravda, Literaturnaia gazeta avea cât înţelegem, a fost o miză decisivă: ea URSS. Eram la hotelul „Rossia”, cu Vladi- articole de problemă, extraordinare. Apoi a făcut în cele din urmă imensul, incre- mir Beșleagă și cu Serafi m Saca. Era cam revista Ogoniok. dibilul tiraj de 240 de mii. sfârșitul lunii mai, 1986. Și am început — Deci aţi avut niște modele. a discuta. Serafi m Saca: de ce ai acceptat, — Am avut niște modele, evident. Și — O să-ţi spun un lucru banal de tot: dragă? Ăsta e un ziar mort. Și eu le-am atunci ne uitam după aceste modele: uite, noi ca popor eram foarte umiliţi atunci, promis lor, am spus așa: dacă eu timp de aceștia scriu despre asta. Să scriem și noi în acea perioadă. Scopul meu a fost ridi- jumătate de an n-o să fac din Literatura și despre asta, de ce n-am scrie? În felul carea conșiinţei naţionale și a demnităţii arta un cu totul alt ziar, eu plec de la ziar. acesta am interesat cititorul. Cititorul a naţionale. Ne uitam: anumite materiale, A fost ca o promisiune. Noi ca popor eram început să caute Literatura și arta. Și-a dat vor ajuta la sporirea demnităţii naţionale, foarte umiliţi atunci, în chiar umane? Calculam impactul. Tot- — Dar un proiect nu aveaţi? acea perioadă. Scopul seama că e unica publicaţie care îi putea face dreptate în anumite contexte de odeauna mă uitam și făceam selecţie: în — Îl aveam. meu a fost ridicarea primul rând, să fi e tipărite articole care conşiinţei naţionale şi a ceartă cu Comitetul Central al partidului, — În ce consta? demnităţii naţionale. Ne când hotărârea Biroului CC al partidului ar duce un spor de demnitate cititorului — Sunt un cititor bun, vă rog să mă uitam: anumite materi- despre greșelile grave semnalate în Lite- nostru. Și atunci când vorbeam despre credeţi. Și, când am venit la ziar, am pus ale, vor ajuta la sporirea ratura și arta spune că aici sunt polemici limbă, și atunci când vorbeam despre întrebarea: care este articolul scris pen- demnităţii naţionale, contra partidului! Lucru care era interzis memorie, și atunci când vorbeam despre chiar umane? Calculam tru cititor? Erau scrise articole: pentru până atunci, noi nu aveam dreptul să falsifi carea istoriei, lucru foarte important, impactul. Totodeauna și atunci când vorbeam despre adevărata Comitetul Central al partidului, pentru mă uitam şi făceam se- polemizăm. Nu puteai critica în presă un Ministerul Culturii. Dar cititorul? Ce-i lecţie: în primul rând, să secretar de partid! Și noi am început să noastră literatură, despre comunitatea spunem cititorului? Și atunci am suge- fi e tipărite articole care criticăm și primii secretari de partid. Erau noastră cu literatura de dincolo de Prut. rat: bine, astea sunt teme necesare. Noi ar duce un spor de dem- destitiţi! În urma unor articole de-ale Atunci, sigur că, Eminescu era un cult aveam despre ateism, de exemplu. Dar nitate cititorului nostru. noastre erau destituiţi șefi despre care s-a pentru noi: devenise un simbol al creș- ce-i mai spunem noi cititorului, care să-l Şi atunci când vorbeam scris. Sigur că atunci contribuţia nu a fost terii demnităţii noastre. Era unul dintre despre limbă, şi atunci intereseze? Și atunci fi ecare secţie venea doar a redactorului-șef. Erau, în primul scriitorii cu ţinută naţională, cu poemele când vorbeam despre lui, mai ales cele care erau interzise: De la suplimentar: iată, pentru partid, iată pen- memorie, şi atunci rând, sugestiile cititorilor. Nistru pân’ la Tisa sau poemele dedicate tru cititor. Articole interesante! Am vorbit când vorbeam despre — Deci v-aţi luat temele, în bună Basarabiei. Acel moment de cultivare a atunci (acum pot părea lucruri paradoxa- falsifi carea istoriei, parte, din lectura poștei redacţionale? le) despre prostituate, despre narcomani, lucru foarte important, demnităţii a impus și o anumită tematică despre spitalul de nebuni. Colegii au în- şi atunci când vorbeam — Din lectura poștei. Vedeam cam în săptămânal. despre adevărata noas- ce vrea cititorul, cam care sunt temati- ceput a veni cu teme noi, deosebite. Spre — În paginile săptămânalului, de-a tră literatură, despre cile care l-ar interesa. Și în felul acesta exemplu, atunci s-a dus cineva la Vâșcu în lungul timpului, au publicat adevăraţi comunitatea noastră cu am venit unul în întâmpinarea celuilalt. închisoare și i-a luat un interviu. Ne-am monștri sacri (din perspectiva momen- literatura de dincolo de Literatura și arta era atunci o publicaţie străduit să publicăm cât mai multe scrisori Prut. tului, cel puţin, când valorile s-au preci-

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Spre exemplu, Haralambie Moraru, care era un publicist bun. Era căutat după aceea și ca prozator; după articolele lui. Erau și și alții, Marinat, spre exemplu. Avea un fel de publicistică tăioasă, care era căutată. După aceea, lumea a început să-i caute cărțile. Ca să nu mai spun despre Ion Druță care a fost citit, în primul rând, ca un scriitor Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi de atitudine. După aceea lumea îl căuta și Sintagmele ca prozator. Dar cei mai mulți afl au despre ceea ce a mai scris Ion Druță din paginile 8 Interviu săptămânalului Literatura și arta. zat, contururile sunt limpezi). Mă refer și arta, scriitorii scriau publicistică. Dar română în diferite orașe ale României: și la Grigore Vieru, la Vladimir Beșleagă, un fel de publicistică prosovietică. De la Cluj, și la Iași, și la Timișoara. Și atunci la Vasile Vasilache. Cum v-aţi construit angajare. Spre exemplu, când începea Chișinăul, ce, îl excludem din această raporturile cu autorii aceștia care erau secerișul: despre seceriș. Când începea geografi e literară? Deci, Chișinăul trebuie prizaţi de public și au avut, și ei, ceva strânsul strugurilor, despre strânsul sfeclei, reinclus în acest circuit al valorilor. Lite- enorm de spus, contribuind ca atare la despre tractoriști fruntași, despre eroi ai rarura și arta evident că face, și ea, parte mersul înainte al publicaţiei? muncii socialiste. Și, la un moment dat, din contextul publicaţiilor românești de — Când am venit la redacţie, am găsit a venit o publicistică a temelor dureroase. cultură. Dar Literatura și arta mai are un Prin asta scriitorii s-au făcut remarcaţi. mape întregi cu articole nepublicate. Spre specifi c al ei. Din păcate, în Ţară se cu- Unii dintre scriitori au fost îndrăgiţi de exemplu, am găsit o mapă cu nuvelele lui noaște prea puţin ce înseamnă Basarabia. Nicolae Sulac. Le-am redactat, la sfârșit cititori mai întâi pentru publicistica lor și după aceea pentru ce scriau ei, proză sau Basarabia este o necunoscută pentru ma- am adăugat câteva fraze cu restructurarea joritatea românilor. și au apărut. Impactul a fost extraordinar: versuri. După aceea, au început să-i caute Nicolae Sulac, prozator! Dar el spunea ca scriitori! — Și tema Basarabiei nu este o temă niște adevăruri. El își permitea în nuvelele — Rezultă că scriitorul a supravieţuit publică în România, trebuie să recu- respective să critice ministerul culturii, datorită publicistului! noaștem și lucrul acesta. comitetul central al partidului. Lucrurule — Acest lucru mi s-a spus și în Ame- — Da, și noi suntem în continuare acestea, iarăși, aveau doza lor de curaj. rica. Eu am fost în SUA și mi s-a spus: califi caţi, atunci când vorbim despre După aceea, am văzut o nuvelă, Scrisoare acolo un scriitor este căutat în măsura în unionism, despre România, despre limba generalului, a lui Nicolae Esinencu, care care este interesant ca publicist. Are niște română, suntem califi caţi de unii din Ţară vorbea despre un fost militar sovietic. naţionaliști! Pentru că apărăm valori ro- lucrări de atitudine, în publicaţii de mare Iarăși, a fost o nuvelă de scandal. Alte mânești. Spuneam de multe ori: dacă eu tiraj, și, dacă scrie bine acolo, cititorul în- nuvele care erau mapă: toate au apărut. aș vorbi cu scriitorul cutare în limba rusă, cepe să-l caute și ca prozator. Același lucru Era Lida Istrati, cu niște nuvele de-ale ei, probabil că lui i-ar plăcea mai mult!... Se s-a întîmplat și la noi. Eu vă spun despre care atacau probleme. Grigore Vieru a înţelege greșit ce înseamnă naţionalism în niște publiciști de-ai noștri. Spre exemplu, scris în acea perioadă, în 1988, de fapt, o Republica Moldova. Mie, spre exemplu, poezie, Limba noastră cea română, care era Haralambie Moraru, care era un publicist îmi repugnă naţionalismul unui Vadim. interzisă pentru cuvântul „română”. Prin bun. Era căutat după aceea și ca prozator; Sunt și alţii. A fi naţionalist în Republica Limba noastră cea română, pe care noi am după articolele lui. Erau și și alţii, Mari- Moldova înseamnă altceva și eu le expli- publicat-o pe pagina întâi, și-a făcut drum nat, spre exemplu. Avea un fel de publicis- cam, în Ţară, nu o dată. A fi naţionalist în denumirea adevărată pentru limba noas- tică tăioasă, care era căutată. După aceea, Republica Moldova înseamnă a fi pentru tră. Atunci a fost convocată și o plenară a lumea a început să-i caute cărţile. Ca să limba română, pentru România, pentru CC care a luat în discuţie o poezie... Con- nu mai spun despre Ion Druţă care a fost Europa, pentru valori europene, contra cluzia plenarei, a primului secretar, Simi- citit, în primul rând, ca un scriitor de comunismului, contra CSI. A fi interna- on Grossu: că prin această poezie Grigore atitudine. După aceea lumea îl căuta și ca ţionalist în Republica Moldova înseamnă Vieru își trădează mama care l-a născut! prozator. Dar cei mai mulţi afl au despre a fi contra Europei, contra României, Vladimir Beșleagă a avut un raport la ceea ce a mai scris Ion Druţă din paginile o plenară a comitetului de conducere a contra limbii române, pentru comunism, săptămânalului Literatura și arta. Uniunii Scriitorilor de la noi. El a vorbit pentru Moscova. Și chiar vorbeam cu scri- despre cetăţile noastre care au rămas în — În concertul presei literar-cultu- itorii: voi, dacă aţi fi la Chișinău, aţi fi na- altă parte, a vorbit despre Transnistria. rale din românime, ce loc credeţi că are ţionaliști sau internaţionaliști? Adică sunt Niște probleme care erau politice. După Literatura și arta? lucruri care trebuie văzute un pic altfel. Din păcate, eu Noi suntem aici, în acest context, puși în aceea s-a spus că Literatura și arta și Uni- — Din păcate, eu cunosc niște sub- cunosc nişte subtex- situaţia de a lupta pentru valorile noastre unea Scriitorilor, și Beșleagă au pretenţii te. Unii ar vrea să texte. Unii ar vrea să izoleze de literatura naţionale. De a lupta. Ce înseamnă a teritoriale! A apărut articolul, îmi aduc și izoleze de literatura română Republica Moldova. Astea sunt lupta? A lupta eu văd, mai degrabă, ca un acum aminte: raportul lui Beșleagă, două română Republica subtexte care sunt mult mai profunde pagini de ziar, în interior. Lumea venea la Moldova. Astea sunt gest de promovare a identităţii noastre decât le cunoaștem noi. Unii ar vrea să redacţie, că nu-l mai găsea în chioșcuri. subtexte care sunt românești, a culturii noastre românești, a spună că Republica Moldova este cu totul Vasile Vasilache: a avut nuvele care i-au mult mai profunde literaturii noastre românești. Deci eu îmi decât le cunoaştem altceva și din punct de vedere al scrisului, promovez ceea ce este specifi cul neamului fost întoarse înapoi, i-au fost redactate. noi. Unii ar vrea să Noi am retipărit, am uitat ce nuvelă, de că Republica Moldova își are istoria ei, că meu. Inclusiv, promovez ideea de cultură spună că Republica își are viitorul ei. Și, în acest context, li- două ori: o dată trunchiată și după aceea Moldova este cu totul românească, de literatură românească, neredactată. Ne-am permis lucrul acesta altceva şi din punct teratura ei nu trebuie să fi e parte din lite- inclusiv europeană. În măsura în care noi de a prezenta varianta iniţială. Am făcut de vedere al scrisu- ratura română în întregul ei. Cred că este suntem și români, în măsura aceasta sun- o repraţie morală scriitorului. Dar Litera- lui, că Republica Mol- o greșală. Noi suntem scriitori ai limbii tem și europeni. În măsura în care vom tura și arta a câștigat prin faptul că a atras dova îşi are istoria ei, române. În măsura în care scriem în lim- accepta că suntem, eu știu, moldoveni, că îşi are viitorul ei. autorii buni. Şi, în acest context, ba română, aparţinem literaturii române. scriitori de limbă moldovenească, sigur că — Am vrut să vă întreb în contextul literatura ei nu tre- Suntem talentaţi, trebuie literatura româ- vom fi altceva decât cei din ţară. Nu știu, acesta despre scrierile memorabile ale buie să fi e parte din nă să ne recunoască. Sunt scriitori talen- arde România de nerăbdare să ne pună perioadei, de care vă amintiţi. literatura română taţi, care scriu în afara ţării. Eu mă refer iarăși la rubrica „Poeţi din RSS Moldove- în întregul ei. Cred la cei de la București. Atunci când există nească”, cum ne publica până la ’89? Sau — Literatura și arta era căutată atunci că este o greşală. nu atât pentru bucăţile literare, cât pentru Noi suntem scriitori multă provincie culturală la București, scriitori din România de pretutindeni? publicistică. Publicistica scriitoricească ai limbii române. În nu cred că nu există și centru cultural în Noi suntem scriitori care aparţinem limbii era cea care punea probleme. Până la măsura în care scri- afara Bucureștiului. Există, cunoaștem române, deci facem parte din contextul acea perioadă, până la restructurare, că să em în limba română, prea multe exemple când există autori de general al literaturii române. nu zic până la venirea mea la Literatura aparţinem literaturii mare talent, care creează marea literatură române. Consemnare: V. Falcă

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Ziaristica, hic et nunc, în formele ei curente (aș zice și endemice, dar teamă-mi-i că lucrurile stau principial la fel și aiurea) e o sclavie fardată com- plex, înlănțuită de butaforii menite să întrețină apa- rențele profesionismului liberal. Mare deosebire între zilierii pe plantațiile cutărui lider agricol de la noi și exuberanții (cum apar pe micul ecran) cu dic- tafoane și aparate de fotografi at, care notează aferat și întreabă cu aplomb (bine, poate nu e chiar așa, dar Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi amărăciunea se manifestă și sarcastic) nu e: îndepli- Sintagmele nesc și ăștia niște comenzi, cu un drept, mai mare, adevărat, de improvizație, dar ce mai contează? Opinii, lecturi 9 ţul disparităţii, plusvaloarea fragmentului. Poemele te insolitează printr-un aer de Doze de grup, dacă vreţi, fi indcă te găsesc nepre- gătit, ca și cum ai pătrunde în toiul unei discuţii: îţi dai seama anevoie și orbește cumva cam despre ce era vorba până să biografic apari, niciodată însă până la capăt; nu te consacră nimeni în istoricul problemei, Nu doar mail-urile sunt alternativa aproximezi pe cont propriu. Sunt prin scrisorilor de altă dată și nici forum-urile, excelenţă fragmente dintr-un text comun: unicul succedau al saloanelor de odinioa- Ghenadie Nicu le înrudește tonul și vădesc invariabil, cu ră. Formele acestea prin care se pune în mici fl uctuaţii de intensitate, o irepresibilă valoare, dezinhibat (dar nelipsit de graţie), voluptate a divagaţiei. O poezie mai franc un amestec proteic de umori, imagini, feminină nu cred că mai avem. Narcotan- mici alegaţii, teorii de moment și mitolo- go e, completând prin supoziţie piesele gii ad-hoc, fi ef de sentinţe și apropouri, de puzzle lipsă, romanul intimist al unei printre care plutesc când fragmente de colerice: doze de biografi c în amestec de pură depoziţie, decupate parcă dintr-un colocvialitate din aia insaţiabilă și căreia, dosar, în stilul frust în care le-a notat sunt momente, nu ai cum să i te sustragi. grefi erul, când bucăţi de veritabil reportaj E o superioară bârfă de salon, bătută pe (cu amprentele enorme ale lui Bogza, monitor, în fapt o lungă, alambicată, să zicem), sau câte o părere exprimată pletorică, ubicuă și omnivoră confesiune. tranșant, cu siguranţa unui editorialist E și cochetărie, și dramă aici; iar după hârșit, formele astea, zic, pot lua foarte mostre ca asta pe care îndată o citez, înţe- bine și înfăţișarea poeziei. Genul pare să legi că e și un alt joc de-a v-aţi ascunselea; se resincretizeze, s-a democratizat vădit ce son ecleziastic poate să aibă câteodată în ultimele decenii, e permisiv, tolerant Silvia Caloianu, Narcotango, vorba între altele: „în ultimul timp cel cu variile incluziuni, ba chiar le cultivă Editura Vinea, Bucureşti, 2013 mai mult mă enervează unghiile / modul (uneori cu aplomb!). Descrie, divaghează, în care se extind insinuându-mi dozele de edictează (și asta!) sau se repliază, când nu feminină de la noi, de regulă eterată, moarte / pe lângă care doar marile dureri te aștepţi, în reticenţe. E locvace, dar are retractilă, preferând elipsa expresiei di- trec impasibile / uneori nu pot dormi și orgoliul suspensiilor. Este multiform și recte și făcând, în fond, o penibilă fi gură din cauza asta / mă gândesc la un bărbat instabil, ici se încheagă, colo se volatilizea- pudibondă. O lirică (portretul e desigur anume / la greselile pe care le fac dorind ză dispărând după un orizont prezumat. generic) cenzurată pe dinăuntru, strunită să repar ceva / si la o dublă remunerare a Impresia aceasta de inextricabil și de tot felul de considerente: morale, tac- manichiuristei // o să îi spun ascultă cum viermuitor o lasă poezia Silviei Caloianu tice, după gust și împrejurări. Simţi restul încep să mor / de aici din jurul unghiilor (Narcotango, Vinea, 2013). Am citit-o cu nenumit, rezerva, dacă nu uriașă, măcar // de la prima dragoste am si prima refe- un vag sentiment de primejdie, ca să spun palpitantă, de indicibil. Aici e principial rinţă negativă / asupra unghiilor mele / nu așa: are cam toate datele să bage derută altceva: spontaneitate și dezinvoltură, pe o va uita mi-a declarat în seara de adio ce în canon, măcar în ce privește lirica zisă substrucţie care cunoaște foarte bine pre- delicat / îi intrau în carne la orele de fran- ceză când întindea mâinile / pe sub bancă / să îmi atingă genunchii să ne alunge profesoara / după usă // în momentul ăsta mă enervează la culme unghiile / nu pot Brunea-Fox nu va renaşte degrabă dormi // astept să vină dimineaţa să îmi Urmare din p. 1 curgă soarele în gură / printre zgârieturile col de la noi și exuberanţii (cum apar zonele acestea foarte delicate ale spi- auspicii: toată schimbarea. pe micul ecran) cu dictafoane și apara- ritului). Nu cumperi însă ediţia print cerului / ca un sânge străin pe care trebuie Ce spune, în replică la toate astea, să îl primesc / fără să întreb / să deschid te de fotografi at, care notează aferat și pentru cineva anume. Să nu-mi spuneţi ditai omul de presă, cu publicaţii făcu- întreabă cu aplomb (bine, poate nu e de Tănase, Bogatu și alţii, vreo câţiva, te da capo, piese grele în fenomenul gura pur si simplu / si să uit”. chiar așa, dar amărăciunea se manifes- extrem de puţini: sunt, cum ziceam, din mediatic de la noi? Viziunea din interi- tă și sarcastic) nu e: îndeplinesc și ăștia alte timpuri, or discuţia e pe generaţia or te lasă perplex: păi, nu are nevoie de niște comenzi, cu un drept, mai mare, nouă. Dintre aceștia nu s-a distilat încă personalităţi; sunt difi cile, imprevizibi- adevărat, de improvizaţie, dar ce mai ceva cu adevărat pregnant. Nu mă le, te consumă! Ce a căutat tot timpul contează? Așa am ajuns la ideea gaze- gândesc neapărat la Geo Bogza sau, au fost executanţii inteligenţi și bine tarului-personalitate (sau cu persona- știu eu, Pamfi l Șeicaru (deși la aspiraţii pregătiţi. Aproape softuri, cum am litate – mai degrabă). De ce n-am reușit meschine, și rezultate pe măsură): zis. Și am râs dintr-odată amândoi în să producem niciunul în toţi acești ar ajunge și ceva puţin peste medie, hohote: eu de cinismul lui, el de prostia ani? Avem o masă, destul de omogenă, un nucleu care să aglutineze măcar mea. Brunea-Fox nu va renaște degra- indistinctă cumva, impersonală nu o promisiune de viitor. Altfel cât mai bă p’acilea! doar de departe. Nu sunt răutăcios, e până patronii, care te privesc ca pe * nici nu fac fi ţe pretins elitiste: încerc să un târnăcop sau șurubelniţă, nu-și vor comunic o impresie sistematizată de trage niște softuri inteligente, prompte Pulbicăm în numărul de faţă, legat lecturi destul de consecvente din presa să le facă articole de fond, știri sau cumva de Congresul Forumului Inter- noastră. Se scrie, fi rește, altfel decât povești adevărate? Stupoarea și e mai naţional al Jurnaliștilor Români (eveni- acum douăzeci de ani (și nu ca tehnică: mare când constaţi că neînhumatul din mentul resuscită tema presei și a rolu- aici lucrurile se subînţeleg; mă refer Kremlin avea absolută dreptate: presa lui acesteia în contextul actual), două la alerteţea frazei – ca efect sigur de se comportă, ca mai acum o jumătate interviuri de proporiţii. Două spoturi, aculturaţie: cu toate hibele schimbului de secol și mai bine, ca un propagan- în fapt, din două direcţii oarecum con- Emilian Galaicu-Păun, de valori, inclusiv culturale, ridicarea dist și agitator colectiv, diferă numai vergente, asupra unui domeniu de care Ţesut viu. 10 x 10, cortinei de pe Prut s-a răsfrânt și în marafetul. Se manipulează sub alte s-ar zice că depind extrem de multe... Editura Cartier, Chişinău, 2014

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Nu încercăm să demonstrăm nimă- nui că suntem „a patra putere în stat”, căci nu suntem. Nici noi, nici alții din presa moldove- nească. Ne străduim doar să ne îndeplinim misiunea de bază: să informăm populația despre cele mai importante evenimente din regiu- Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi ne. Nu acceptăm și, cu siguranță, Sintagmele nu vom accepta să fi m la cheremul 10 cuiva, să-i îndeplinim ordinele, Interviu răfuindu-ne cu oponenții acestuia. Lucia Bacalu-Jardan: În provincie, jurnalismul e mai liber — Nu vă pare cam improprie (în ori- ce caz, destul de ambiguă) noţiunea de a patra putere în stat, cu care, de obicei, caracterizăm presa? Nu-i neagă nimeni infl uenţa, capacitatea de a propaga idei și de a exercita astfel varii presiuni. Dar e tot atât de indenegabilă și dependenţa mass-media de proprietari și, în genere, de factorul economic, fi e că ne referim la lumea afacerilor, fi e la fl uctuaţiile de pe plan fi nanciar. Cum resimţiţi ca pro- fesionist, din interior, această condiţie? — Voi spune din start: formula respec- tivă pentru presă – a patra putere în stat – îmi displace total. Dacă îmi amintesc eu bine, acest califi cativ i-a fost dat de către Edmund Burke, istoric și fi losof irlandez, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dânsul, de fapt, se referea la rolul presei în timpul Revoluţiei franceze. Iată că no- ţiunea a prins și ne place s-o repetăm ori de câte ori avem ocazia. Sigur, așa cum aţi spus și dumneavoastră, nimeni nu neagă infl uenţa sau importanţa presei. Totuși, cred că trebui să fi m sinceri până la capăt și să nu ne îmbătăm, vorba vine, cu apă rece. Ce fel de putere este astăzi presa, mai ales în Republica Moldova, când se confruntă, zi de zi, cu greutăţi materiale inimaginabile? Vorbesc de presa indepen- Lucia Bacalu-Jardan, editorul săptămânalului regional Expresul. dentă care, dacă e să fi m din nou sinceri, La bord, în momentul decolării... nici nu există prin părţile noastre. Cei ce prosperă au în spate fi nanţatori buni sau știu să șantajeze și să manipuleze în cel mai exemplar mod. Nu văd cum altfel Iată un motiv pentru care nu prea avem, pus și alte genuri de activitate, oarecum poate să-ţi meargă bine, fi nanciar și eco- în Republica Moldova, un jurnalism de „înrudite” cu cel de editare a unei publi- nomic vorbind. Să facem un simplu cal- investigaţie adevărat. De multe ori, se caţii periodice. Este o muncă extenuantă, cul. Lunar, pentru tiparul unui ziar săptă- mimează o oarecare opoziţie. Găsim, vezi, dar care, în cele din urmă, ne aduce sa- mânal, precum este Expresul, cu 8 pagini Doamne, articole critice la adresa celor pe tisfacţii din punct de vedere pecuniar. Și A3, alb-negru, tiraj total 3000 exemplare, care presa trebuie să-i ţină în permanenţă nu numai, căci nu mai resimţim atât de se cheltuie circa 9000 de lei. Atenţie: doar Ce fel de putere în șah. Dar „dinţii” îi sunt cam strepe- puternic presiunea zilei de mâine, nu ne pentru tipar! Dar mai există o mie și una este astăzi presa, ziţi... Ai presei, bîneînţeles. În cazul în mai punem întrebări, gen: „Ce vom face? de alte cheltuieli: transport, chirie, energie care, totuși, apare câte un material mai De unde luăm bani? Cât mai rezistăm?”. mai ales în Republi- electrică, telefon, internet, distribuire, acid, să fi ţi siguri că vreun funcţionar sau Nu încercăm să demonstrăm nimănui ca Moldova, când se salarii, onorarii, echipament și tot așa mai un agent economic l-a supărat rău de tot că suntem „a patra putere în stat”, căci confruntă, zi de zi, cu departe. Costul unui abonament pentru o pe proprietarul publicaţiei cu pricina. Sau nu suntem. Nici noi, nici alţii din presa lună este de doar 7 lei. De ce atât de pu- greutăţi materiale in- în acea regiune nu mai există o altă sursă moldovenească. Ne străduim doar să ne ţin? Pentru că, ţinând cont de puterea de imaginabile? Vorbesc de informare – mă refer la publicaţiile pe- îndeplinim misiunea de bază: să infor- cumpărare a populaţiei, dacă am anunţa de presa indepen- riodice – și atunci proprietarul publicaţiei măm populaţia despre cele mai importan- un preţ ce ne-ar acoperi toate cheltuielile, dentă care, dacă e să este aproape sigur că tot la el va veni cel te evenimente din regiune. Nu acceptăm ne-am condamna, pur și simplu, la moar- fi m din nou sinceri, ce dorește plasarea unei publicităţi, indi- și, cu siguranţă, nu vom accepta să fi m la te. De unde atunci bani? Bineînţeles, din nici nu există prin ferent dacă îl vei critica sau ba în paginile cheremul cuiva, să-i îndeplinim ordinele, publicitate. De unde vine publicitatea? O părţile noastre. Cei ce ziarului tău. Iată în ce condiţii trebuie să răfuindu-ne cu oponenţii acestuia. analiză retrospectivă a ziarului Expresul, și prosperă au în spate existe sau măcar să supravieţuiască presa — E bine cunoscut că puterea tinde nu numai, ne arată că jumătate din toată fi nanţatori buni sau noastră locală, în prezent. Din păcate, permanent să limiteze rolul mass-me- publicitatea vine de la agenţii economici, ştiu să şantajeze şi să nu se întrevăd mari schimbări în viitorul dia, folosind diverse mijloace de ordin cealaltă jumătate – de la formaţiunile manipuleze în cel mai apropiat. Presa va continua să mimeze legislativ sau administrativ. Deși primul politice și administraţia publică locală exemplar mod. Nu independenţa sa. Doar să mimeze. aspect e foarte important (prin faptul (mai ales în anii electorali). Vă imaginaţi, văd cum altfel poate Și atunci, care ar fi soluţia? După părerea că impune un cadru, de regulă coer- în aceste condiţii, o confruntare deschisă să-ţi meargă bine, mea, în condiţiile pe care le-am expus mai citiv), ne interesează cu precădere cel a mass-media cu acești importanţi furni- fi nanciar şi economic sus, să faci doar ziare este un act sinucigaș. administrativ. Din această direcţie se zori de publicitate și, implicit, de bani? vorbind. De aceea, de vreo doi-trei ani, ne-am pro- propagă către presă diverse constrângeri

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Nu poți da cu piciorul într-un contract de publicitate, chiar cu riscul de a te auto- cenzura, ulterior, la sânge, din moment ce ai de plătit zeci de facturi: la energie electrică, apă, chirie, salubritate, te- lefon, internet etc. Este o chestiune ce se întâlnește peste tot în lume, despre care se discută de zeci și zeci de ani și, deocamdată, nimeni nu a putut găsi o so- Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi luție ideală: cum să benefi ciezi de bani de Sintagmele pe urma unei publicități avantajoase și, Interviu 11 totodată, să scapi de autocenzură. și condiţionări. Dvs., sitmată doamnă pierzi încrederea oamenilor, fi e a furnizo- zează printr-un drept absolut, sacru la Lucia Bacalu-Jardan, lucraţi în presa rilor de informaţii, fi e a consumatorilor opinia personală. Jurnalistul era atunci locală de-o viaţă, putem spune. Poves- de informaţii. o entitate care conta. Mutaţia a căpătat tiţi-ne, cu oricât de multe amănunte — O întrebare despre cenzură, dar numele de jurnalism corporativ: nu (contează în benefi ciul unei viitoare dintr-o direcţie mai puţin discutată. De mai ești o conștiinţă care exprimă, ești istorii a presei basarabene în tranziţie!) fapt, nu e discutată deloc, chestiunea doar un condei (sau o tastatură). Dacă cum s-au construit, în timp, raporturile fi ind, cum se va înţelege îndată, destul saltul ar fi posibil, ziariștii ar fi înlocuiţi între factorul de presă – care sunteţi– și de sensibilă. Este vorba de contractele de softuri sufi cient de inteligente, ca să puterea locală, fi e administraţie, fi e, cu de publicitate. Cum se resimt contrân- răspundă la comenzile patronilor sau un cuvânt generic, business. gerile din această direcţie? Cât este de editorilor. Cu alte cuvinte, jurnalismul — Presa locală își are, indiscutabil, nevolnică presa locală sub acest aspect, este, azi (nu e numai opinia noastră), specifi cul său, inclusiv în ceea ce privește foarte sensibil, bănuim? un instrument de atingere a unor scopuri care nu au nimic de a face cu relaţiile cu administraţia publică locală, — Nu e vorba de cenzură, ci de auto- valorile informative: principiile obiec- cu reprezentanţii micului business sau ai cenzură. Trebuie să recunoaștem că există. tivităţii s-au dovedit simple bla-bla-uri. numeroaselor structuri de orice gen din Nu poţi da cu piciorul într-un contract Ei, bine, cum resimţiţi ca profesionist regiune. Ești, pur și simplu, condamnat să de publicitate, chiar cu riscul de a te auto- această condiţie? Cum vă grevează acti- te afl i, faţă în faţă, cu acești oameni zi de cenzura, ulterior, la sânge, din moment ce vitatea? Și cât de liber credeţi că sunteţi zi, lună de lună, an de an. E o situaţie des- ai de plătit zeci de facturi: la energie elec- practicând astăzi o profesiune care a tul de delicată, fi ţi de acord. Dacă reușești trică, apă, chirie, salubritate, telefon, in- contribuit din plin la întărirea demo- s-o gestionezi, ai doar de câștigat. Cum ternet etc. Este o chestiune ce se întâlnește craţiei? s-au construit raporturile între noi, ca pu- peste tot în lume, despre care se discută de blicaţie periodică locală, și ceilalţi actori ai zeci și zeci de ani și, deocamdată, nimeni — Nu știu dacă ceea ce s-a întâmplat, societăţii? Vă voi dezamăgi. Nicicum. Ele nu a putut găsi o soluţie ideală: cum să pe parcursul anilor, în jurnalismul nostru au venit de la sine, fără pic de efort. Iată benefi ciezi de bani de pe urma unei pu- autohton, poate fi numit involuţie. Nu avantajul presei locale! Pe parcurs, pur și blicităţi avantajoase și, totodată, să scapi cred. Dimpotrivă, din punctul meu de ve- simplu, am închegat niște relaţii mai lu- de autocenzură. Sigur, există cazuri – este dere, am evoluat. Vă mai amintiţi de acea crative, mai constructive, am demonstrat adevărat, destul de rare – când contractul presă care trebuia să fi e „nu numai un că suntem parteneri de încredere. Zic par- de publicitate și cenzura sau autocenzura propagandist colectiv și un agitator colec- teneri, deoarece nu accept confruntarea, sunt incompatibile. Și atunci, renunţi la tiv, ci și un organizator colectiv al mase- nu accept scandalurile de presă, nu accept publicitate și, implicit, la o sumă frumu- lor”? Ziarele musteau, în acea perioadă, de goana după senzaţii. șică de bani. Te simţi erou. O zi, două, „opinii” personale, iar jurnalistul era ridi- — Ştim foarte bine că între seducă- trei... Ce urmează apoi? Un nou contract cat la rang de „responsabil de ideologie”. toarea sintagmă libertatea de exprimare de publicitate foarte avantajos și o nouă Conta, ce mai. Am trecut la o altă etapă, și realitate e adesea exact distanţa de porţie de autocenzură. mai avansată, zic eu. Orice-am zice, dar găsim azi – este adevărat, încă destul de la ipocrizie la adevăr. V-am ruga să ne — Ce spuneţi despre o involuţie de rar – și știri bune, și reportaje, și interviuri daţi un inventar, deschis, fi rește, pasibil asemenea trecută sub tăcere de presă, făcute ca la carte. Avem și comentatori, de viitoare completări, al piedicilor în deși chiar acesteia i se întâmplă. În- și formatori de opinie. Avem rubrici de acest sens, de care se ciocnește un jurna- dată ne explicăm. Este vorba, practic, opinii și analize în mai toate publicaţiile list în provincie. de două ere în istoria fenomenului periodice, inclusiv în cele locale. Alta e că, — Revin la ceea ce am spus anterior. mediatic. Prima e numită de manuale și aici trebuie să fi u de acord cu dumnea- Să nu uităm că presa locală are specifi cul jurnalism tradiţional şi se caracteri- voastră, de multe ori, opiniile „izvorăsc” la său și, pe lângă avantaje, are o mulţime de dezavantaje, inclusiv în ceea ce privește libertatea de exprimare – parcă o ai, parcă n-o ai. Zic acest lucru, pentru că, pe de o parte, accesul la informaţie e mult mai mare decât în capitală, la „case mai mari”, Panta răsfăţatului exeget dar, pe de altă parte, libertatea de a spune totul este, totuși, restrânsă. Imaginaţi-vă situaţia când un conducător, din respect Poate cel mai valoros critic literar basarabean actual, Eugen Lungu [...] pentru persoana ta (suntem în provincie se dezvăluie ca un foarte serios, dar și, în foarte multe cazuri, ne cunoaștem și cumva „răsfăţat” exeget, sistema- bine, ne întâlnim la aceleași mese de săr- tic în explorarea temelor pe care și bătoare, la aceleași evenimente neforma- le alege, însă înclinat mai degrabă le), îţi spune multe lucruri pe care, poate, către degustarea textelor decât către le-ar ascunde, uneori foarte abil, de alţi construcţia interpretativă. Își alege jurnaliști, veniţi de la Chișinău sau chiar cu plăcere subiectele și-și pornește din străinătate. Ţi le spune cu rugămintea glosele în planuri diverse, parcă să rămână confi denţială sursa ori informa- urmându-și capriciile: uneori inven- ţia. Cum să procedezi în asemenea caz? Să tariază date de istorie literară, mai faci, a doua zi, o solicitare ofi cială pentru ales pentru a pune în evidenţa lucruri obţinerea aceleiași informaţii? Să publici spectaculoase ori bizarerii, alteori ceea ce ai afl at, trecând cu nonșalanţă face colaje din dicţionare sau se aban- peste rugămintea persoanei respective? Să Eugen Lungu, donează conexiunilor comparatiste, Panta lui Sisif, scrii fără a indica sursa, cu riscul de a ni- sărind de la un autor la altul și de la o Editura Cartier, epocă la alta. (Ion Bogdan Lefter) meri în categoria bârfi torilor? Credeţi-mă, Chişinău, 2014 e foarte greu să iei o decizie, căci riști să Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Eu cred că trebuie educat consumatorul de in- formații, el trebuie să știe să aleagă grâul de neghină și atunci, cu siguranță, vom păși într-o nouă eră, vorba dumneavoastră, a jurnalismului. Nu e simplu deloc și necesită foarte mult timp. În ceea ce privește jurnaliștii care doresc să- și păstreze intactă conștiința și coloana verte- brală, să știți că cel mai propice teren pentru Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi aceasta este, la ora actuală, presa locală. Nu Sintagmele a ajuns până aici corupția. Nimeni, nici poli- ticienii, nici „rechinii” din business, nu și-a Interviu 12 axat, deocamdată, atenția, asupra presei locale. solicitarea unor mai-mari ai zilei, cu mulţi bani în pungă sau cu relaţii în cercuri înalte. Eu cred că trebuie educat consu- matorul de informaţii, el trebuie să știe să aleagă grâul de neghină și atunci, cu siguranţă, vom păși într-o nouă eră, vorba dumneavoastră, a jurnalismului. Nu e simplu deloc și necesită foarte mult timp. În ceea ce privește jurnaliștii care doresc să-și păstreze intactă conștiinţa și coloana vertebrală, să știţi că cel mai propice teren pentru aceasta este, la ora actuală, presa locală. Nu a ajuns până aici corupţia. Nimeni, nici politicienii, nici „rechinii” din business, nu și-a axat, deocamdată, atenţia, asupra presei locale. Probabil, li se pare mult prea puţin importantă. De ace- ea activitatea de jurnalist în provincie este, în acest sens, mult mai benefi că, presupu- ne mult mai multă libertate și nu exclud faptul că, peste un anumit timp, anume presa locală va contribui la democratizarea cu adevărat a societăţii. — Pentru că tot vorbim despre li- bertatea de exprimare, câteva cuvinte despre editorial ca mod de exprimare a opiniei. La centru se citește, face obiec- tul discuţiilor, al telefoanelor, al diver- selor presiuni, mai mult sau mai puţin directe sau evidente. Cum e receptat în provincie? Sunteţi nu doar o știristă de Lucia Bacalu-Jardan: privire dinspre vremi calitate, dar și un editorialist destul de răspicat. Povestiţi-ne puţin despre feed- să nu te faci absolut deloc remarcat. Cum nici o opinie vizavi de partidele politice, back-ul de care se bucură editorialele ai scris două-trei editoriale, neapărat se de activitatea politică în general sau de Dvs. Cum arată sociologia receptării va discuta despre tine. Feedback-ul este și anumite interese politice nu poate rămâ- în acest caz? Cât de des v-au fost taxate în provincie unul foarte bun. Oamenilor ne fără ecouri. Am fost învinuită, de-a opiniile, ce concluzii aţi putea socate le place să spui pe șleau ceea ce gândești. lungul anilor, de toate relele din lume: și din analiza dezacordurilor – câte vor De fapt, să spună altcineva exact ceea ce că aș fi „cumpărată” de un politician sau fi fost – provocate de luările Dvs. de gândesc ei. Cele mai pozitive ecouri le-am altul, și că m-am angajat să distrug fi rava atitudine? avut ori de câte ori am abordat subiecte democraţie de la noi, și că sunt împotriva sociale. În schimb, atunci când vine vorba unor începuturi bune. Nu m-au întristat — Din observaţiile și studiile făcute de politică, lucrurile se precipită rău de asemenea ieșiri. Dimpotrivă, m-au bu- de-a lungul anilor, am ajuns la concluzia tot. Am avut parte, la un moment dat, curat, căci vreau să cred că am pus, la un că oamenii își doresc să găsească neapărat de mesaje venite chiar de la centru. Soci- moment dat, degetul pe rană. în ziare programele TV, horoscopul și edi- etatea noastră e foarte politizată și atunci torialele. O vecinătate cam stranie, la pri- Consemnare: Elena Secureanu ma vedere, dar, totuși, explicabilă. Și pro- gramele TV, și horoscopul, și editorialele sunt pentru ei un fel de miere pe sufl et. Un instrument extrem de util Să vedeţi cum le citesc și le recitesc. Pro- gramele – pentru a fi la curent cu tot ce Dicţionarul greșelilor de limbă nu se arată la televizor, chiar dacă nu au an- se poate confunda cu niciunul dintre tene speciale și recepţionează, în cele mai îndreptarele și ghidurile de exprimare multe cazuri, doar câteva posturi de tele- apărute în spaţiul editorial românesc viziune. Dacă tot nu văd aproape nimic, în ultimele decenii. E diferit prin măcar să citească. Horoscopul – pentru obiect (urmărind abaterile de la nor- a se mângâia cu gândul că mâiine le va fi mă pe un teritoriu larg: atît în Re- mai bine decât azi. Dacă tot nu au nici o publica Moldova, cît și în România) șansă să-și îmbunătăţească imediat traiul, și prin dimensiuni (impresionante), măcar să viseze pot. Editorialele – pentru dar mai ales prin metodă, prin felul că, mulţi dintre ei, le percep ca pe o po- în care își întîmpină și își convinge vestire. Cel puţin, asta am înţeles eu din destinatarii. E un instrument extrem numeroasele discuţii pe care le-am avut de util pentru vorbitorii dornici să cu cititorii noștri. Se bucură când opinia stăpînească registrul standard al lim- bii române; în același timp, pentru Valentin Guţu, desprinsă dintr-un editorial sau altul co- Dicţionar al gre- incide cu a lor și se indignează foarte tare cercetători, e o sursă valoroasă de şeielor de limbă, informaţii despre starea reală a limbii Editura Cartier, când aceasta vine în contradicţie cu a lor. Chişinău, 2014 Poţi să scrii o sută de știri sau reportaje și actuale… (Rodica Zafi u)

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Oamenii întotdeauna au crezut în artă și arta poate salva. Nu pe toți. Pe unul, cel puțin. Pentru că în fața unei sculp- turi antice grecești, dintr-o mie de oameni, cel puțin unul va fi mișcat și ceva în interiorul lui se va schimba. Va povesti acasă soției, copiilor și, din cinci membri ai familiei, unul o să fi e curios, va fi și el mișcat. Și ca ramurile care pornesc, toate, din rădăcina unui copac, se pot întâmpla lucruri. La fel ca și spectacolele de teatru: mergi la un spectacol și rămâi cu o idee. Din o sută de spectatori, unul singur rămâne cu o idee Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi și pleacă acasă, gândindu-se la acea idee, nu la meciul de fot- Sintagmele bal de aseară sau la cel la care se duce. Ideea îl schimbă, îl Feedbac modifi că pe el ca om, ajunge să-și pună niște întrebări. 13 „Când, pe timpul celui de-al doilea război mondial, Winston Curchill a fost întrebat dacă are rost să tăie din fondurile pentru artă, el a răspuns: şi atunci pentru ce ne mai luptăm?”

Sper că o mai recu- exprima artistic opinia. Părerea noastră proprie e noașteți. E o fos- adânca noastră convingere de multă vreme, cum tă absolventă USARB, zice și Caragiale. Secția Jurnalism, acum — Pe cât de actuală este o piesă după Cara- muzeograf la Muzeul giale acum? Național de Artă. Nu — E foarte actuală. Textele acestea au fost scri- discutăm aici meandre- se acum mai bine de o sută de ani și noi vedem le sorții; eu însumi în ele niște realităţi ale noastre, din ziua de azi. m-am pregătit să devin Am făcut acest spectacol în 2012, perioada în care profesor de limba și în București au fost manifestaţiile din stradă, în literatura română și timpul cărora au căzut două guverne, unul după uite ce-am ajuns, altul. În textele lui Caragiale se vorbește despre presar! Contează - și niște lucruri care se întâmplau în vremea lui și din perspectiva ideii care s-au întâmplat exact în același fel în vremea despre vorbea într-un noastră. E vorba de o universalitate. La fel cum număr anterior prorec- Shakespeare vorbește despre oameni care aveau torul Neagu (inițierea aceleași apucături pe vremea lui, la fel cum le au unei societăți de tip și astăzi, dar într-o altă formă, în alte costume. ALUMNI) - feedbac-ul, — În piesă, la un moment dat, un personaj legătura inversă și, afi rmă că nu e altundeva mai bine decât aici sau bineînțeles, interesul nu e mai rău. Credeţi în asta? sincer al instituției — Da. Lumea se îndreaptă către o dispariţie pentru destinul ulte- a graniţelor. Există o universalitate în rădăcini, rior al învățăcelului în diferite locuri ale lumii apar lucruri asemănă- său. Inaugurăm astfel toare într-un fel, chiar și teatrul, care a părut ca o rubrică. Sper că una un ritual. Acum apar și instrumentele necesare dintre cele mai bune acestei conștiinţe comune oarecum, se întâmplă studente pe care le-am din ce în ce mai multe prioecte care nu mai ţin avut să fi e bună și de cont de graniţe. Faptul că noi am venit și jucăm pocinog... (gh. n.) aici, e un exemplu. Pentru asta vrem să mulţumim organizatorilor, doamnei Nelly Cozaru, Biroului Politic al Relaţiilor dintre Românii de Pretutindeni, Secvenţă din spectacolul „A. D. 3874. Cronica fantastică”. FOTO: Eugen Novikov care au fost sponsorii acestui eveniment: fără ei nu s-ar fi putut întâmpla. — O defi niție proprie a termenului de sunt infi nite, riști să pierzi înălțimea. Atunci când — Ce înseamnă, dacă mai înseamnă acum teatru independent? ai trei scaune pe scenă sau doar câteva obiecte, ceva, să fi i rebel? precum o umbrelă, un pahar de sticlă, trebuie să — Teatrul independent nu există. Nu a existat — Nu mai înseamnă nimic. E mainstream. Re- lucrezi cu o umbrelă, cu un pahar de sticlă și, ce-i vreodată teatru independent. Există, în schimb, bel ești într-un sistem opresiv în care există niște mai important, cu actorii. Cel mai important pe teatru privat. Asta pentru că depindem de ceva, reguli și te revolţi împotriva acelor reguli, dar în scenă e întotdeauna actorul. Ceea ce se va vedea ca să facem un spectacol. Depindem de un loc, societatea de azi, în care nu mai există nici o regu- cel mai bine într-un spectacol va fi actorul. Ca să pentru a repeta, loc pe care, de obicei, trupele lă, împotriva a ce să fi i rebel? Mai important e să spui ceva, nu e nevoie de decor. Mainstream! independente nu-l au. Ei trebuie să-l închiri- faci lucruri de bază. Evoluţia artelor până în zilele eze și atunci e nevoie de niște bani. Acei bani — Fiind mai în trend, teatrul independent a noastre a fost o evoluţie pe verticală, adică din trebuie să vină de undeva, pentru că foarte rar se schimbat cumva atitudinea spectatorilor faţă ceva s-a născut altceva și așa mai departe. Iar, în întâlnesc cei care-și permit să închirieze din banii de teatru în general? zilele noastre, evoluţia în artă este pe orizontală, lor o sală. În schimb, există teatru privat și asta — Există spectatori care se feresc de teatrul de doar s-a ramifi cat; mai departe de unde am ajuns înseamnă că nu depindem de stat, nu suntem Marina Tichie stat, ceea ce pare mai mult a fi o fi ță, căci până la acum nu mai putem merge, cred că următorul o instituție a statului, deși banii tot de acolo Între 12 și 15 mai, urmă și teatrul independent, și cel de stat tot tea- nivel – şi ultimul – o să fi e realitatea virtuală sau vin, fi e prin fonduri culturale, fi e prin proiecte Teatrul „A. Mateevici”, a tru sunt. Trebuie să protejăm ceea ce înseamnă negare a tot, adică reîntoarcerea la rădăcini. Un tea- culturale și mai puțin din câștigurile de pe urma găzduit proiectul teatru. Odată ce există atât valori, cât și non- tru care ne unește, inițiat — Cred oamenii în artă? Poate arta salva? spectacolelor. valori, trebuie să protejăm valoarea în sine, nu de Teatrul „Studio Mas- — Da. Oamenii întotdeauna au crezut în artă — Atunci, ce propune teatrul independent? ter Class” și sprijinit de neapărat un gen de teatru, pentru că e la modă, și arta poate salva. Nu pe toţi. Pe unul, cel puţin. Cu ce-și captează publicul? către Biroului Politic al că e de stat, că e particular. Fiecare gen de artă își Pentru că în faţa unei sculpturi antice grecești, Relaţiilor dintre Românii are publicul său, indiferent dacă este un public — Propune, în primul rând, sinceritatea celor de Pretutindeni. dintr-o mie de oameni, cel puţin unul va fi mișcat mai larg sau unul mai restrâns. Întotdeauna care fac spectacolul. În acest gen de teatru, se și ceva în interiorul lui se va schimba. Va povesti În aceste zile s-a jucat va exista o nișă, o nișă a nișei și, dacă până nu aude foarte clar vocea artistului. Într-un teatru in- spectacolul „A.D. 3874 acasă soţiei, copiilor și, din cinci membri ai famili- demult a existat o singură nișă, acea a teatrului dependent se duc, de obicei, actorii tineri, care în Cronică Fantastică”, re- ei, unul o să fi e curios, va fi și el mișcat. Și ca ramu- alizat pe baza schițelor de stat, pentru că doar acela exista, acum s-a mai teatrul de stat sunt lăsați cu greu să atingă niște rile care pornesc, toate, din rădăcina unui copac, lui I.L. Caragiale. Am stat făcut încă o nișă, cea a teatrului independent. subiecte care îi interesează, subiecte apropiate se pot întâmpla lucruri. La fel ca și spectacolele de de vorbă cu regizorul Pentru că, din cauze politice și nu numai, s-a generației lor. Astfel, ne adunăm o mână de Marius Costache și teatru: mergi la un spectacol și rămâi cu o idee. putut face. Poate o să mai apară încă o nișă. Cea oameni cu un interes comun și din asta rezultă actorii Eduard Cârlan, Din o sută de spectatori, unul singur rămâne cu Bogdan Costea, Eduard a teatrului under-under-under-under-ground, un un spectacol. Așa ajungem să facem teatru o idee și pleacă acasă, gândindu-se la acea idee, Haris, care au venit de la teatru și mai altfel. independent. București, pentru a afl a nu la meciul de fotbal de aseară sau la cel la care — Dacă teatrul independent presupune din primă sursă despre — Având în vedere că teatrul independent se duce. Ideea îl schimbă, îl modifi că pe el ca om, niște posibilităţi mai modeste, stimulează teatrul independent, poate atinge un diapazon mai larg de subiec- ajunge să-și pună niște întrebări. E valabil aici ce- despre teatru în general te, unele abordări încercând să şocheze, există asta cumva apariţia unor idei geniale?... și despre universalitatea lebrul citat al lui Winston Curchill. Când, pe timpul totuși, o limită aici? — Forțează imaginația creatoare. Constrân- în artă. celui de-al doilea război mondial, a fost întrebat, Sursă: http://www.jc.md/proiectul-un- — Lucrul care trebuie urmărit nu e acela de dacă are rost să tăie din fondurile pentru artă, el a gerile pe orizontală te fac să crești pe verticală, teatru-care-ne-uneste-nu-tine-cont-de- în plan artistic. Și, la fel, atunci când posibilitățile granite/ a şoca. Ci de a face spectacole bune, de a-ți răspuns: şi atunci pentru ce ne mai luptăm? Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Sunt însămi discipola şcolii Vahtangov. Dar cât putem doar să ne distrăm? Tre- buie și să batem clopotele, trebuie să punem niște întrebări, trebuie să-l pu- nem pe stimatul spectator să caute niște răspunsuri. Le spuneam actorilor: tare mi-ar plăcea ca jumătate de sală să ţină cui elevii; pentru că și ei au drepta- Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi te; prin textele astea odioase, pe care Sintagmele le spun, ei, pe undeva, au dreptate! Iar jumătate de sală să ţină cu profesoara, Portret în acvaforte 14 care este de netăgăduit în morala ei. într-o haită de lupi fl ămânzi, răi, cinici. împotrivă, sunt însămi discipola şcolii Și asta este moneda cu care ei te răsplă- Vahtangov. Dar cât putem doar să ne Bălţiul tesc. Eu nu pot să spun că momente din distrăm? Trebuie și să batem clopotele, astea au fost multe. Dar e destul o dată, trebuie să punem niște întrebări, trebuie când îmi ziceam (era la un sfârșit de an): să-l punem pe stimatul spectator să caute dă, Doamne, să nu moară cineva; dă, niște răspunsuri. Le spuneam actorilor: reprezintă Doamne, cineva să nu facă, nu şitu, o tare mi-ar plăcea ca jumătate de sală să prostie. Să nu aibă un atac de cord, iar eu ţină cui elevii; pentru că și ei au dreptate; să... În fi ne. Asta mă rugam Domnului: să prin textele astea odioase, pe care le spun, un rubicon se termine totul cu bine. ei, pe undeva, au dreptate! Iar jumătate — Deci, și o premisă cumva biogra- de sală să ţină cu profesoara, care este de Continuare din p. a 16-a fi că, la baza opţiunii tale pentru piesa netăgăduit în morala ei. perisabile, și despre dorinţa maturilor asta... —Ar fi interesant. Să vedem cum s-ar de a impune celor tineri să trăiască după — Se poate spune. Dar, totuși, eu am polariza opiniile și ce raport de forţe s-a principiile lor. Și e tineretul care, uneori, început-o nu de la momentele personale, constitui cu ocazia asta. Totul depinde nu este auzit de cei maturi. În al doilea am început de la tot ce se întâmplă la de felul în care aţi livrat mesajul. Cu rând, bine, cu momenţele din astea și în nivel de societate. Fiindcă, spuneam, ne toate că, încă o dată, îmi vine greu să- viaţa de toate zilele, și în viaţa personală, confruntăm cu o generaţie care crește de mi imaginez că poţi merge la un grup ca mamă, ca femeie, mă confrunt foarte una singură, ai cărei părinţi sunt plecaţi de, hai să spunem, tineri asasini și să le des. În disputele mele cu fi ul meu, când în Italia, în Rusia, după un ban mai bun, povestești despre o chestie care, de fapt, e eu găsesc de cuviinţă să se îmbrace așa, să sunt foarte dese cazurile de violenţă între o mică părticică din experienţa lor. se aranjeze așa, să... În fi ne. Ştim cât de pedagogi și elevi, între elevi și pedagogi. — Să sperăm că nu tot tineretul e com- autoritari putem fi noi, părinţii, uneori și Nu este seară să nu vedem la ştiri cadre pus din asasini și din violatori... îi instruim pe copiii noștri după calapodul oribile, bulversante pur și simplu, când, personal. Or asta este, sigur că, o greșală. — E o metaforă. Dar drogurile sunt de pildă, o adolescentă este bătută de recurente printre tineri, experienţele În al treilea rând: pentru că activitatea semenele sale şi fi lmată, ca pe urmă să se mea din ultimii câţiva ani, ca să zic așa de tot felul, de asemenea. Foarte mulţi posteze pe Youtube. Sau o profesoară cu tineri dezabuzaţi tocmai de experienţe- (de fapt nu câţiva, da chiar multișori, din nervii mai puţin stăpâniţi, care îşi lovește ’97), e mai mult axată pe activitatea pe- le astea nefi rești, prin care trec; și trec eleva cu capul de tablă... Și multe altele. prematur, evident. Să vedem însă con- dagogică, în care eu încă nu sunt o babă Și apoi, corupţia. Sigur că da. Cum se ramolită și... textul. Cum de te-ai pomenit aici? De ce spune și în piesă, trăim timpuri când în anume aici? De ce nu la Chișinău? — Mă grăbesc să confi rm! vârful piramidei s-a pus banul și totul se — Păi, cum am spus, am rămas sub vinde, totul se cumpără. Și a cumpăra o — A!... Încerc, cum să spun?, să educ infl uenţa acelui text. Dar e și pentru că licenţă, a plăti bani unui pedagog să scrie un fel de a fi . Și mi se pare că am și des- ar cam trebui, ușor-ușor, să ies din arealul licenţa sau... Asta o întâlnim la tot pasul. tulă bună creștere să fi u şi autoritară, dar academic. De multe ori se întâmplă să Așa că sunt o grămadă de lucruri care să construiesc şi o relaţie de prietenie cu întâlnesc pe cineva care m-a văzut, în reprezintă afi nităţi cu realitatea pe care o studenţii mei. Or, nu întotdeauna asta spectacole, mai mulţi ani în urmă, poate trăim. Încă mult timp acest text o să fi e, este binevenit. Și, recunosc, o dată sau de chiar în perioada teatrului „Eugen Io- din păcate, valabil. două ori m-am simţit, cum zice și Elena, nescu”, și care să întrebe: unde poţi să fi i eroina din piesa Elena Sergheevna, pusă — În ce măsură crezi că piesa asta, văzută? Sunt, zic, acolo sus, la Academie, la zid. Eu am trăit-o pe pielea mea și am care, în fond, este aproape inocentă în pe strada... Lasă tu Academia, unde poţi jurat în acele momente că voi ajunge nu- comparaţie cu atrocităţile în mijlocul să fi i văzută în scenă? Adevărul e că îmi maidecât la acest text, când cei cărora li te cărora trăiesc adolescenţii (publicul place să duc lucrurile la capăt. Iată de ce dăruiești, cărora le consacri marea partea prezumat al piesei tale), ar putea să îi mi-am luat în serios activitatea didactică. a timpului, cărora le mergi în întâmpina- impresioneze cumva? Pentru că ei văd Mi-am suspendat toate celelalte activităţi, re, pe care îi înţelegi, într-adevăr, și ca o în stradă lucruri de sute de ori mai te- m-am separat de Teatrul Naţional, unde prietenă, și ca o mamă, și ca o soră, și ca ribile decât mesajul, în cele din urmă, eram angajată ca actriţă și astfel cordonul un sponsor, dacă doriţi, uneori, ușor-ușor, foarte luminos al lucrării? ombilical, cum am spus și altă dată (de graţie diverșilor factori, se transformă — Eu n-aș zice că mesajul este foarte mult ori am folosit sintagma asta) dintre luminos, așa cum te-ai exprimat. N-aș mine și teatru a fost tăiat. Acum a venit zice că încercăm marea cu degetul. Se timpul, după două promoţii, să încerc şi întâmplă niște lucruri grave și profunde să joc, dacă va veni o propunere şi dacă se în piesă. Sper că și în spectacol, în această va găsi un regizor. Şi să montez, pentru ca montare de la Teatrul Naţional „Vasile să exist cumva. Şi pentru că la teatrul din Alecsandri” din Bălţi. Nu pot să spun că Bălţi există un Ciprian... Era să spun Co- această lucrare a noastră este un copilaș zaru: fi ul meu tot e Ciprian. Ciprian Ră- inocent pe lângă toate atrocităţile despre cilă, care este foarte potrivit pentru liderul care ai vorbit. Nu. Din contra. Mi se pare acestei găști de elevi, care vin la profesoară Dupa spectacolul că încercăm cumva să punem oglinda în sub pretext de a o felicita cu ocazia zilei de UNCHIUL VANEA, faţă şi vârstnicilor, şi tineretului și să invi- naștere. Și pentru că există această actriţă, 2006 (regia - M.Fusu) la Uniunea tăm la meditaţii. Lansăm niște SOS-uri. Eufrosinia Capmari, care este splendi- Oamenilor de Se zice că actorii sunt sanitarii societăţii. dă pentru rolul profesoarei... Acum am Teatru (UNITEM), Chisinau. Alături Asta le vorbeam și actorilor de la Bălţi. descoperit-o și ca om. Și, într-adevăr, îi de : M. Fusu, G. Teatrul nu este numai divertisment. Aici vine rolul ca o mănușa. În condiţiile as- Gâlcă, L.Tîcu, I.Caras, se încurajează foarte mult divertismen- tea, foarte ușor, a venit ideea că dacă e să M.Strâmbeanu, L.Rudenco, V. tul, comedia, vodevilul. Nu am nimic montez, atunci neapărat la Bălţi și anume Grușevan Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Într-o perioadă, Academia a deve- nit un laborator extraordinar de interesant în lumea teatrală a Chișină- ului, a Moldovei, dacă vreți, unde se întâmplau lucrurile Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi cele mai neordina- Sintagmele re, cele mai puse Portret în acvaforte 15 pe experiment. acest text, pentru că cel puţin doi actori experiment. uit de control, de toată mașinăria... din distribuţie – din cei cinci – deja se —Să înţeleg că, devenind profesor, —Mi se întâmplă și mie: conștiinţa plasează cu brio în partituri... n-ai încetat să rămâi actriţă? teoretică devine o povară aproape insu- — Condiţia profesionistului care se — Sunt două lucruri diferite, a fi actriţă portabilă. desparte de meseria lui activă pentru și a fi pedagog sau regizor. — Conștiinţa teoretică! Da, da, da! a deveni un dascăl – întru meseria re- — De ce? Nu este oare pedagogul un — Și trebuie cumva să te idiotizezi în spectivă. Cum te-ai simţit când ai tăiat actor implicit? sensul ăsta, ca să emancipezi fondul tău cordonul ombilical și ai făcut pasul de genuin – care nu are nevoie de, cum să pe scenă în catedră? Nu ai simţit să te — Nu întotdeauna actorii buni pot fi și zic?, de repere, de proptele teoretice. El trădezi pe tine însăţi, că te supui unei pedagogi buni și viceversa, nu întotdeau- trebuie să se manifeste cu dezinvoltură. metamorfoze grave, în defi nitiv? na un pedagog bun e și un actor. Sunt ipostaze diferite. Ele, desigur, au foarte — Exact! Если сороконожка — Eu am rămas tot în lumea teatrului. multe lucruri în comun. Dar, uneori, задумается в определеонный момент, Și apoi la întrebarea că nu suferi că nu devenind pedagog, mă întrebam în sinea что делает 37 нога, когда первая joci, nu suferi că nu visezi scena ş. a. m. cum am putut să fi u actriţă, să joc în наступает, не сможет идти. În actorie d., uneori, poate cinic, răspundeam: da’ scenă, neștiind, iată, cărţile astea, izvoarele trebuie să te bazezi mai mult pe impul- nu văd spectacole unde aș fi zis: ce mi-ar astea? În actorie trebuie suri. La baza actoriei stă credinţa: a crede plăcea să fac parte din distribuţie, uau! în condiţiile propuse. În condiţiile piesei, — Adică prezenţa la Academie ţi-a să te bazezi mai mult Nu. Cazurile au fost rarisime. De exem- pe impulsuri. La baza în condiţiile situaţiei. A crede că ești rege, dat cumva conștiinţa meseriei pe care plu, nu ascund (şi i-am zis direct Lumini- actoriei stă credinţa: că ești cerșetor. Trebuie să crezi! Or când ai practicat-o până atunci cu fervoare, ţei Tâcu, fosta mea discipolă): eu vreau să a crede în condiţiile ai prea multă minte, greu crezi! lucrez cu Luminiţa Ţâcu! În rest, puţine fără să te gândești la parametrii ei teo- propuse. În condiţiile — Aș putea să formuzez acum, la au fost cazurile când aș fi vrut să fac parte retici, nu? piesei, în condiţiile situaţiei. A crede răspântia asta a discuţiei, o deducţie, din acea echipă, să fi u antrenată în acest — Exact, da, da, da! Iată de ce acuma că eşti rege, că eşti spunând, de pildă, că Nelly Cozaru a proiect, să fac parte din această piesă... Pe mi-e greu să mă întorc să joc, pentru că cerşetor. Trebuie să venit la Bălţi ca să scape de exasperanta de altă parte, graţie lucrurilor de la cate- prea bine deja ştiu toate mecanismele cu- crezi! Or când ai prea conșiinţă a celui de-al 37-lea picior al dră, care au mers din ce în ce mai bine liselor. Și îmi trebuie un regizor. Fiecărui multă minte, greu său?... (nu numai mulţumită mie, dar pentru că actor îi trebuie un regizor. Îmi trebuie un crezi s-a întâmplat așa, mai mulţi actori, co- regizor puternic, care mă va face, mă va — Să scape? Nu ştiu dacă să scape. Dar legi de-ai mei – și Vlad Ciobanu, și Emil reconstrui. Și un material, bineînţeles, și Bălţiul reprezintă un rubicon. Cert este că Gaju, și Anatol Durbală, nu mai spun de un rol pe potrivă, care mă va determina să un ciclu s-a încheiat pentru mine. Mihai Fusu, au trecut prin aceeași meta- morfoză prin care am trecut eu însămi), ne-am adunat o echipă foarte puternică și care și-a luat misiunea în serios. Cum spunea cineva: нельзя преподавать в забежав в институт! Ori tu te trans- formi, într-adevăr, într-un pedagog și aco- lo îţi cântă cucul, ori mai bine nu-ţi bate joc de acești copii care stau și așteaptă pe coridor întâlnirea cu pedagogul care ori repetă, ori e la fi lmări, la radio, ori... e la vilă. Iată de ce nu e secret pentru nimeni La Dresda (Germa- nia). Alaturi de colegii- că, într-o perioadă, Academia a devenit actori: Leo Rudenco, un laborator extraordinar de interesant în Snejana Puică, Luminița Tîcu, Alecsandru Pleșca. lumea teatrală a Chișinăului, a Moldovei, Anul 2006. În cadrul dacă vreţi, unde se întâmplau lucrurile Zilelor Culturii din cele mai neordinare, cele mai puse pe Moldova. O amplă producţie O cuvenită reparaţie Lucian Postu, al cărui articol, Despre pros- editorială tituţia cu dantelă, sau rinocerizarea inorogică, l-am reprodus în numărul din ianuarie a.c. Noi practici în artele spectacolului din al revistei noastre, ne semnalează recent, cu Europa de Est e urmarea dialogului dintre îndreptăţită nemulţumire, o scăpare. Într- specialiștii din acest domeniu din Europa adevăr, în febra pregării numărului pentru de Est, fi ind cea mai amplă producţie edi- tipar, n-am menţionat sursa (deși, fi rește, am torială a festivalului de până acum. De-a Noi practici în artele dat numele autorului, ba chiar și imaginea lungul timpului, Bulgaria, Cehia, Croaţia, spectacolului din Europa de Est lui) și nici nu i-am solicitat acordul, cum ar Republica Moldova, Polonia, Rusia, Slova- New Performing Arts fi fost și de bun-simţ, nu doar legal. Facem cia, Slovenia, Ucraina și Ungaria au adus Practices in Eastern acum, cu întârziere, cuvenita reparaţie: http:// Europe / Festivalul Intern. la Sibiu pe unii dintre cei mai importanţi de Teatru de la Sibiu lucianpostu.wordpress.com/2014/01/20/ artiști și specialiști în artele spectacolului, despre-prostitutia-cu-dantela-sau-rinoceriza- Colecția CARTIER Varia. iar astăzi propunem o evaluare teoretică a Carte bilingvă – română rea-inorogica/ și îi prezentăm domnului Postu realităţii noilor practici performative din şi engleză. Editor : Iulia scuzele de rigoare. Regretând cele întâm- această regiune. Popovici. Coordonator : Ioana Malau. Postfață: plate, menţionăm că am reprodus articolul Joanna Krakowska. Tradu- pentru modul mai mult decât energic, în care cere: Ionuţ Sociu, Marius taxează niște afi rmaţii scandaloase. Bogdan Tudor

Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014 Sintagmele Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi 16 Portret în acvaforte

— M-a cam mirat puţin opţiunea pentru piesa Ludmilei Razumovskaia. Care a fost mobilul pentru care ai ales- o? De ce anume piesa asta? O piesă pe care ministerul culturii din perioada URSS-ului a respins-o ş.a.m.d., cunoaș- tem detaliile. — Într-adevăr, un text scandalos la vremea sa. — Bine zis: la vremea sa. Acum mi se pare destul de pueril. Acum senzaţi- onalul s-a demonetizat și mă îndoiesc că ar mai putea rupe gura târgului, la o adică. — Nu este chiar așa. De ce zic că nu este așa? Pentru că sunt la a doua montare pe baza acestei piese. Iniţial, am făcut un spectacol cu studenţii mei, promoţia din vara trecută, de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, specialitatea Actor Teatru, Film. Din păcate, spectacolul s-a jucat foarte puţin, pentru că a apărut pe ultima sută de metri, când deja alte spectacole de licenţă se jucau și îşi obţinu- seră publicul propriu. Ăsta a apărut mai târziu. Fac o paranteză și spun că, pentru

Bălţiul reprezintă un Rubicon

prima dată în istoria Academiei, licenţa, studenţii-actori au susţinut-o la Galaţi. Conform Consorţiului, care a fost semnat între Universitatea „Enescu” de la Iași, Universitatea din Galaţi și noi. Și după predarea spectacolului (că așa se zice: predăm spectacolul catedrei), toţi colegii mei (am fost şapte-opt ani şefă de catedră și nu-i secret pentru nimeni, e și fi resc, în această situaţie, să ai și oponenţi), toţi, într-o voce, au pledat ca participanţii să fi e apreciaţi cu nota maximă şi să se facă, din partea decanatului, tot posibilul ca acest spectacol să meargă la Galaţi. Bine, nu s-a mai putut. S-a mers, în schimb, cu alte spectacole, cu alte montări ale mele și ale colegilor mei. Dar, pentru că l-am jucat puţin, mai continuam să fi u în acest context care, îmi permit să te contrazic, FOTO: Nikolai Miniuk FOTO: rămâne valabil și, din păcate, o să rămână Un interviu cu Nelly Cozaru, actriţă şi regizor. O artistă, de fapt. Una dintre cele mai încă mult timp valabil. Pentru că, în pri- pregnante pe care le avem. A stat aproape o lună la noi, în „Luceafărul”, prezenţă scandalos de discretă, s-ar zice, într-un fel de recluziune benevolă, pariez că pentru a mul rând, ne confruntăm cu o generaţie medita la paşii întru cirstalizare a unui concept anume. Cine a fost pe 5 mai la Teatrul care este abandonată, care este crescută de Naţional „Vasile Alecsandri”, l-a putut percepe pe... proprie stupefacţie. Un spectacol bunei, de curte, părinţii fi ind plecaţi peste după piesa Elenei Razumovskaia, „Дорогая Елена Сергеевна”, într-o regie vehe- hotare și iată de ce asistăm la un confl ict mentă, de vădită factură expresionistă, care a ştiut să vexeze cu utilitate, cum spune Arghezi. dintre generaţii. Ştim că un asemenea confl ict face parte din acea listă de con- Am discutat într-o după-amiază, pe o terasă din preajma campusului, şi păstrez de atunci o tonică senzaţie de fermitate şi inteligenţă. Dincolo de aspectele, copleşitoa- fl icte eterne. Și, apoi, nu e vorba numai re, ale feminităţii, un spirit lucid, care observă demult resorturile umanului... (gh.n.) despre confl ict. E vorba şi despre valori Continuare din p. a 14-a Revistă a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi - Anul V, iunie 2014