STEAUA DOBROGEI COLABORATORI * Publicație fondată în 1879 Ghiță NAZARE – Galați Gheorghe ȘEITAN * Marian DOPCEA Serie nouă – 1999 Ștefan ZĂVOIU Revistă trimestrială de cultură Mihaela-Evelina CERNĂȚEANU * Iulius PREDUȘEL – Constanța Serie nouă II – 2018 Laura Constanța GHIOC Ion TUTUNEA Revistă bianuală de cultură Diana CIUGUREANU-STRATAN – Chișinău, Rep. Moldova Corina HERGHELEGIU – București COLECTIVUL DE REDACȚIE Gabriel CONSTANTIN Violeta Daniela MÎNDRU – Tecuci Director Ioan GHEORGHIȚĂ Mircea Marcel PETCU Alina Marieta ION – Brăila Liviu BĂIȚEL – Constanța tel.:0721214489 Eleonora SCHIPOR – Cernăuți e-mail: [email protected] Iordan CONSTANTIN – București Valentina BECART – Pașcani Redactor - șef Dorian MARCOCI – Târgu Mureș Gheorghe BUCUR Olga VĂDUVA tel.:0722274551 Traian VASILCĂU – Rep. Moldova e-mail: [email protected] Valentina BALABAN – Brăila Stamate CONSTANTIN Trandafir SÎMPETRU – Buzău Secretar general de redacție Sebastian GOLOMOZ – Galați Tănase CARAȘCA Constantin OANCĂ – Corod, Tecuci tel.:0745031931 Delia STĂNILOIU – București e-mail: [email protected] Ștefan DUMITRESCU Octavian BADEA – Târgoviște Corector Violeta CRAIU – Brăila Floarea CALENIC Bogdan PASCAL Jaqueline Cocuța OBOGEANU – Craiova REDACTORI Gabriela ANTON Aurel ENICĂ Victor Henrich BAUMANN Vasile FLORICĂ Nicolae RĂDULESCU Raluca BUCĂTARIU, Cristina Andreea NUȚU Lăcrămioara MANEA Gheorghe OANCEA Gheorghe BĂISAN Angela DUMBRAVĂ Adrian PAL Constantin T. CIUBOTARU – Roșiorii de Vede Felix Lucian NECULAI Viorel CÂMPEAN, Marta CORDEA – Satu Mare Oana Gabriela AGACHE Zaharia POTÂRNICHE – București Elena NETCU Ligia DIMA Ion STERPU – București Lavinia PAVEL Silvia LUCHIAN Daniela IACOBLEV-BARĂU Grafică: Cicerone Ciobanu Mihai MILIAN Layout: R. Caliman Nicolae C. ARITON Alexandru COCETOV – Briceni, Rep. Moldova MEMBRI FONDATORI Victor H. BAUMANN * Constantin BEJENARU Coperta I – „Pescar”, pictura Cicerone Ciobanu Gheorghe BUCUR Coperta IV – Intrarea armatei române în Dobrogea, 14 Noiembrie 1878, Tănase CARAȘCA Arhiva ICEM Tulcea Mircea Marcel PETCU * Nicolae RĂDULESCU ADRESA: Tulcea, str. Toamnei, nr. 10 Olimpiu Vladimirov ISSN: 1223 - 8880 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

C U P R I N S

1 Mircea Marcel Petcu – Editorial. Ce-mi doresc? 2 P.S. Visarion- Episcopul Tulcii – Nașterea Domnului - Taina creştinătăţii 4 Ghiţă Nazare – 1 Decembrie 1918 - O zi cât istoria neamului românesc 7 Nicolae Rădulescu – Evoluţia Dobrogei între 1918-1944 9 Lucia Ştefănescu – Scrisoare 10 Gheorghe Şeitan – Basarabia înainte de Homer 14 Lăcrămioara Manea – Școala tulceană în perioada stăpânirii otomane 19 Mircea Marcel Petcu – Ilie Zanfir, Galaţiul, acum şi pururea! - cronică 22 Gheorghe Bucur – Imaginea Deltei în volumul „Fantastica Deltă” al lui Valentin Şerbu 30 Marian Dopcea – Haina ficţiunii 32 Ştefan Zăvoiu – Caranfilii în Basarabia 35 Elena Netcu – Sfârşit de mileniu - o nuvelă sub semnul destinului și al iubirii 37 Mihaela-Evelina Cernăţeanu – O viaţă, o poveste, un destin 39 Iulius Preduşel – Invazia perşilor la Dunărea de Jos 44 Victor H. Baumann – Grecia continentală și peninsulară; Cultura helladică şi civilizaţia miceniană 53 Cicerone Ciobanu - artist plastic - portret 54 Remember – Olimpiu Vladimirov 56 Remember – Ştefan Romeo Ghioc

POEZIE 58 Ion Tutunea-Hercinicul – Dezlănţuire 60 Diana Ciugureanu-Stratan – Tăceri vulcanice 62 Mircea Marcel Petcu – Poveste de iubire 64 Corina Herghelegiu – N-ai să-mi fii cuvânt 66 Pr. Gabriel Constantin – Inimă de român 68 Violeta Daniela Mîndru – Locuiesc într-un iris 70 Ioan Gheorghiţă – Întinde mâna... 72 Alina Marieta Ion – Rugăminte 74 Liviu Băiţel – Cântă-mi, române 76 Eleonora Schipor – Dor de toamnă 78 Iordan Constantin – De la „Trei fântâni” în sus 80 Valentina Becart – Desfac cuvintele 82 Dorian Marcoci – Un visător 84 Olga Văduva – Dor de acasă 86 Traian Vasilcău – Ne rămâne un cer 88 Valentina Balaban – Patina cuvântului STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

89 Constantin Stamate - Urmași 90 Trandafir Sînpetru – Va sosi şi timpul... 92 Sebastian Golomoz – Cromatică sentimentală 93 Constantin Oancă – Aforisme 94 Delia Stăniloiu – Când lumea mea... 96 Ştefan Dumitrescu – Suntem mâini 98 Octavian Badea – Gândul 99 Violeta Craiu – Cărările gândului 100 Constantin Bejenaru – Balada lui Mahmud Wagner Strungarini 102 Bogdan Pascal – Curgere inversă 103 Jaqueline Cocuţa Obogeanu – Eşti un vis 104 Gabriela Anton – Nu mai avem timp... 106 Tănase Caraşca – Poezie umoristică 108 Aurel Enică – Epigrame 110 Vasile Florică – Poezie umoristică

111 Raluca Bucătariu, Cristina Andreea Nuțu – Cenaclul literar „Aspiraţii” 116 Gheorghe Oancea – Măria Sa – Timpul

PROZĂ 118 Angela Dumbravă – Început de noiembrie cu dor şi ger 120 Constantin T. Ciubotaru – Zidurile din şi dintre noi... 122 Tănase Caraşca – Plotonerul

124 Viorel Câmpean, Marta Cordea – Vasile Lohan, „Momente academice” cu I.L.Caragiale 129 Zaharia Potârniche – Gheorghe Eminescu şi nostalgiile mele tulcene 130 Stella Dobrogeanu Perdix – George Bacovia – Scenariu cinematografic 135 Floarea Calenic – Şuetele Avramizilor – „Drag de muzică şi poezie” 139 Ligia Dima – De la lampagii şi felinare la uzina electrică a orașului Tulcea (II) 144 Nicolae Rădulescu – Ofiţerul de stat major Ion Antonescu 146 Pr. Felix Neculai- Omul creştin între cruce şi ţigară 148 Ion Sterpu – Un niculițean pe urmele lui Brâncuși 149 Silvia Luchian – Simboluri şi expresivităţi cromatice în literatură 152 Adrian Pal - Filiala Uniunii Artiștilor Plastici Tulcea 1972-2017 156 Daniela Iacoblev-Barău – Rudarii din Ciucurova 160 Mihai Milian - Ornamente în arhitectura rurală din nordul Dobrogei 162 Nicolae C. Ariton - Tulcenii și automobilele lor de epocă... 165 Victor H. Baumann - Sfârșit de mileniu (II) 171 Alexandru Cocetov – Sisteme de interpretare a poemului „Cântarea Cântărilor” 174 Cititorilor noştri STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

CE-MI DORESC?

Mircea Marcel PETCU Președintele Asociației Scriitorilor „Aegyssus” din județul Tulcea

Privesc în mine ascultându-mi inima bătând din ce am trăit, să nu aibă norme și îngrădiri, să fie cu putere în așteptarea sărutului izbăvitor. Închid ochii vie și mișcătoare, cu multă tandrețe, curată, lumi- și-mi imaginez plimbări lungi prin foșnetul de noiem- noasă, bună, puternică și plină de bucurie. brie al parcurilor trecute, pocnetul surd al frunzelor Ce fel de iubire îmi doresc? Dar tu? călcate de pașii noștri plini de iubire, săruturile Eu aș vrea o iubire mântuitoare, mângâietoare fierbinți ale razelor încă zglobii ale soarelui dimineții ca o rugăciune. O iubire în care bucuria mea și bucuria cu ferestre deschise către dragostea adevărată, bucuria ei să dea o bucurie profundă care se înscrie în chiar de a fi împreună și emoția așteptării. Așa cum două ființa noastră. O iubire în care bunătatea mea cu bu- toamne nu sunt niciodată la fel, nici iubirile nu sea- nătatea ei să se preschimbe într-o bunătate și mai mănă una cu alta. Unele sunt furtunoase, întunecate mare, vindecătoare și salvatoare nu doar pentru noi, ca nopțile lungi, altele scurte și reci ca ninsoarea spul- ci și pentru cei din jur, în care libertatea mea și liber- berată de viscol. Dacă mă uit în urma mea sunt fericit. tatea ei să ne facă să zburăm spre locuri absolut mi- Nu pentru că aș fi găsit iubirea cea mare, care te ține nunate, dincolo de timp și de lumea aceasta. o viață, ci pentru că nu-mi dau seama încă. Cu toate Nu știu ce se va întâmpla, dar cred că dacă cutremurele prin care am trecut, știu că mi s-a trimis vrei iubirea cea mare, unică, adevărată, trebuie să în cale exact iubirea de care aveam nevoie. Să te crezi în primul rând în tine și în puterea ta de a-l face îndrăgostești, să suferi și iar să te îndrăgostești, nu văd pe celălalt să înflorească, să iradieze, să crească ... nimic rău în asta. E minunat când inima ta e vie și Dacă vrei iubirea cea mare, trebuie să o poate simți și fericirea, și tristețe, și dor ... dar și re- construiești ca pe o poveste, pentru că nu e suficient gret, nerăbdare, nostalgie. să iubești, trebuie să lupți pentru ea. Nu trebuie să te Iubirea te face să plutești, să înțelegi oamenii bucuri auzind frumoasele cuvinte „te iubesc”, trebuie editorial din jurul tău, să fii mai tolerant. Dacă mă întrebați la să le și poți rosti, să-l faci pe cel de lângă tine să ce iubire visez acum, ei bine, visez la o iubire adevă- înțeleagă că îl apreciezi, că-l iubești și că e cel mai rată, unică, plină, care să rămână. Da! Aș vrea o iubire important pentru tine. care să nu obosească la jumătatea drumului, care să O astfel de iubire îmi doresc! nu îmbătrânească, să nu facă riduri, care să nu mintă Dar tu? ... Tu ce-ți dorești? și să nu doarmă. Îmi doresc să nu semene cu nimic

1 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Nașterea Domnului* Taina creștinătății –

„Cu adevărat mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup.” (I Timotei 3, 16)

Iubiții mei fii duhovnicești, Iubiții mei fii sufletești, Gândul nostru călătorește pe firul vremii, Prin rânduiala și purtarea de grijă a Celui către acea noapte tainică, luminată de steaua ce i-a că- Preaînalt sărbătorim și în acest an cu bucurie negrăită lăuzit pe cei trei magi de la răsărit până la Betleem, Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Iisus unde Prea Curata Fecioară Maria a născut pe Pruncul Hristos. dumnezeiesc ce avea să fie izbăvitorul lumii și mân- Mărețul dar pe care Dumnezeu Cel în Treime tuitorul sufletelor noastre. închinat și mărit l-a făcut oamenilor acum 2000 de ani Atunci lângă staulul Betleemului a strălucit este un prilej minunat de a aduce prinos de mulțumire slava lui Dumnezeu și un înger s-a arătat păstorilor și recunoștință Prea Sfintei Treimi pentru lucrarea de care-și păzeau turmele grăindu-le: „Nu vă temeți, căci mântuire realizată de Fiul lui Dumnezeu întrupat: iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pen- „Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul tru tot poporul. Căci vi s-a născut astăzi Mântuitor Său Cel Unul–Născut L-a dat ca oricine crede în El care este Hristos Domnul în cetatea lui David. Și să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). acesta este semnul: veți afla un prunc înfășat și cul- Glasurile curate ale colindătorilor aduc la fe- cat în iesle.” (Luca 2, 10-12). Și îndată s-a auzit răsu- restrele caselor și ale inimilor noastre străvechile co- nând din cer imnul îngeresc „slavă întru cei de sus linde ce vin din adâncul istoriei și care îngemănează lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bu- în ele comori de credință, de dragoste și de simțire năvoire”, rostire întărită și de cuvintele Domnului în creștinească și românească. Predica de pe munte: „Fericiți făcătorii de pace că În fiecare casă, în fiecare suflet credincios ră- aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9). sună ca un clinchet vestirea din colind: Cu credință, cu dragoste și cu speranță să ne „Praznic luminos / strălucit frumos apropiem așadar de staulul Betleemului și urmându-i Astăzi ne-a sosit / și ne-a veselit pe păstori și pe magi să intrăm într-însul și plecându- Că Mântuitorul și Izbăvitorul ne genunchii inimii să grăim „Taină străină văd și Cu trup s-a născut”. preamărită: cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fe- Peste tot în lume se revarsă tainic lumina ste- cioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat cel ne- lei de la Betleem care a arătat locul nașterii mai presus încăput Hristos Dumnezeu, pe care lăudându-L Îl de fire a Mântuitorului. mărim” (Irmosul praznicului). Fiecare dintre noi ne-am pregătit după Aici în fața ieslei simțim că totul este pătruns cuviință, prin post și rugăciune, pentru acest praznic de sfințenia tainei întrupării și de prezența nemijlocită luminat ce are darul de a ne aduce pace, lumină, bu- a harului dumnezeiesc.

cuvânt de învățătură curie și speranță de la Cel născut în iesle spre mântui- Cerul se unește cu pământul, îngerii slavoslo- rea noastră și a întregii firi, „Căci Fiul Omului n-a vesc și cântă împreună cu oamenii colindându-L pe venit ca să i se slujească, ci ca El să slujească și să- pruncul Iisus. și dea sufletul răscumpărare pentru cei mulți” Taina cea din veac ascunsă a mântuirii se des- (Marcu 10, 45) coperă ca un dar oferit lumii celei văzute ca și celei

2 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 nevăzute prin împreună-lucrarea Sfintei Treimi. încredințați că așa vor face și după noi, pentru noi, cei În noaptea sfântă a Crăciunului, Hristos ce vor veni după noi, dacă le vom lăsa o tradiție fru- Domnul este cu noi. El vine în mijlocul nostru cu iu- moasă, asemenea celei pe care am primit-o și noi de birea Lui dumnezeiască ca și acum două mii de ani. la fericiții noștri înaintași. Stăruitor, El deschide sufletele noastre închise de în- Să aducem la biserică, la fel ca și magii, da- doială, de teamă și de nepăsare pentru a primi bucurie rurile noastre: prescura, vinul, lumânarea și tămâia și speranță. alături de pomelnicul familiei, ca într-adevăr partici- El mângâie sufletele omenești, întărind pe cei parea noastră să fie deplină și să ne împărtășim de tot slabi, vindecând pe cei bolnavi, ajutând pe cei săraci, darul cel sfințitor și mântuitor. pe cei nebăgați în seamă și însingurați. Să fim oameni ai păcii și ai buneivoiri în toate În marea Sa iubire îi cuprinde și pe cei aflați zilele noastre, cercetând Scripturile, citind cu nesaț în spitale, penitenciare, pe copiii abandonați sau lipsiți din Psaltire, din Cărțile de rugăciune și din Viețile de dragostea părinților, după care tânjesc astăzi atât Sfinților pentru a putea dobândi și noi o viață curată, de mult, și pe cei ce sunt în alte suferințe, căci toți sun- liniște în suflete, în familie și în societate și a primi tem făptura Lui după cuvântul Sf. Ap. Pavel. Hristos prin rugăciune lumina cunoștinței și a dreptei credințe. Domnul dăruindu-se pe Sine pentru toți oamenii ne Să căutăm să punem început bun al vieții cheamă în același timp să-i urmăm pilda prin toată noastre încă din prima zi a Noului An în așa fel ca fapta cea bună. Cheamă la slujirea sfântă și pe cei mai dulceața sfințeniei și a dreptății să ne deschidă înstăriți care prin oferirea darurilor trecătoare pot să Împărăția cerurilor și să ne deschidă inima spre alții le primească pe cele veșnice. Cheamă dascălii să cu bunătate și a altora spre noi. aprindă lumina caldă a învățăturii în inima copiilor. Iubiții mei, Cheamă părinții să poarte grijă de viața și educarea Prefăcându-ne inimile noastre în ieslea fiilor lor spre dăinuirea neamului și a Bisericii. Betleemului în care să primim dumnezeiescul praznic Cheamă pe creștini să-și îndeplinească înda- al Crăciunului cu toate darurile lui cele mântuitoare, toririle față de Biserica străbună, păstrând credința și bucuria cea mare și negrăită pe care au avut-o cei care tradițiile ei venite de la Hristos prin Sf. Apostoli până L-au văzut cu ochii lor pe pruncul cel dumnezeiesc: la noi, căci toți suntem chemați să împlinim îndem- „Care bucurie / și la noi să fie nurile Lui spre fericirea și mântuirea noastră. De la tinerețe / pân’ la bătrânețe” Iubiți ascultători, vă dorim tuturor un praznic luminos, îmbelșugat cu Prin nașterea Domnului – spune Sf. Ioan daruri duhovnicești și sărbători fericite. Gură de Aur – s-a făcut începutul mântuirii noastre: Anul nou, 2018, - „Anul omagial al unității „viețuirea celor de sus a fost vădită pe pământ, în- de credință și de neam și Anul comemorativ al fău- gerii au tovărășie cu oamenii, iar oamenii stau fără ritorilor Marii Uniri din 1918” și a împlinirii a 140 teamă de vorbă cu îngerii. Pentru ce? Pentru că de ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă – să Dumnezeu a venit pe pământ și omul s-a suit în cer”. vă aducă împlinirea tuturor dorințelor de mai bine, fe- Același părinte ne atrage atenția că „suntem creștini ricire și întru toate bună sporire, iar praznicul Bobo- în măsura în care imităm pe Hristos”. tezei să vă lumineze sufletele spre slujirea lui Hristos A imita pe Hristos înseamnă a trăi în duhul „Soarele dreptății”. Evangheliei păcii și a lucra alesele virtuți ale Legii Sărbători fericite! creștine. La mulți ani! Se cade să fim creștini adevărați, cercetători Al vostru, către Domnul Cel născut în ieslea ai Sfintei Biserici nu numai la marile praznice ci în Betleemului, pururea rugător, fiecare duminică și sărbătoare – după putință – să †VISARION venim la sfântul locaș pentru a asculta sfânta și dum- nezeiasca Liturghie precum și celelalte slujbe care îm- podobesc cultul bisericesc iar pe noi ne umplu de har. Să mergem așadar la biserică așa cum au făcut dintotdeauna moșii și strămoșii noștri, să ne Episcopul Tulcii rugăm pentru noi și pentru cei plecați în veșnicie, *PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI 2017

3 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

1 DECEMBRIE 1918 - O ZI CÂT ISTORIA NEAMULUI ROMÂNESC

prof. Ghiţă NAZARE - Galaţi -

Starea de spirit și condițiile social-economice și națiunii române”. din Transilvania anului 1918 anunțau că „înfăptuirea Către sfârșitul anului 1918 lupta națională a întregirii neamului românesc e pe cale de a se înde- românilor transilvăneni a intrat într-o fază decisivă. plini”. În toamna acelui an, fruntașii mișcării naționale La 31 octombrie s-a constituit, la Arad, Consiliul a românilor transilvăneni promovează ideea convocă- Național Român Central, drept „unicul for care repre- rii unei Adunări Naționale, care să constituie expresia zenta voința poporului român”, format din câte șase voinței de unire a Transilvaniei cu România. La 3 oc- reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Par- tombrie 1918 se constituia la Paris Consiliul Național tidului Social-Democrat. Pe întregul teritoriu al Tran- pentru Unitatea Românilor, din care făceau parte, silvaniei s-au format consilii regionale locale și gărzi printre alții, Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian naționale. Starea de spirit națională era una foarte pu- Goga, organism care exprima conștiința unanimă a ro- ternică, aveau loc manifestări naționale - culturale, po- mânilor transilvăneni aflați sub jugul monarhiei aus- litice, sindicale - în favoarea dreptului la tro-ungare. autodeterminare a popoarelor. Speranțele liderilor luptei naționale a româ- Marea Adunare Națională, simbol al afirmării nilor transilvăneni au fost răsplătite de manifestările hotărâtoare a poporului de a-și decide singur soarta, de solidaritate dovedite de Puterile Aliate. Astfel, mi- a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918, la nistrul de externe francez, în numele Guvernului Re- Alba Iulia. Consiliul Național Român din Orăștie fă- publicii Franceze, asigura Consiliul Național pentru când cunoscută ziarului „Libertatea” data convocării Unitatea Românilor că „poate conta pe deplinul ei Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, declara: concurs”, iar guvernul britanic, prin ministrul său de „Această adunare este chemată să hotărască asupra externe care, apreciind Consiliul… drept „singurul or- sorții neamului românesc și să exprime voința nestră- ganism care poate reprezenta în acest moment în- mutată a națiunii române, care pretinde sus și tare uni- treaga națiune română”, îl înștiința pe Take Ionescu, rea națională”. În asemenea împrejurări este președintele Consiliului…, la 11 noiembrie 1918, că semnificativ și vibrantul apel adresat femeilor române „voi fi deosebit de mulțumit că intru în relații cu un de către Elena Pop: „Până unde străbate graiul nostru organism care reprezintă opinia publică românească dulce, românii din patru unghiuri vor veni cu toții, in- centenarul unirii și care s-a constituit sub președinția unui om care nu vocând cerul și pământul ca mărturie să le fie jurinței și-a pierdut niciodată încrederea în apărarea funda- lor solemne. Grăbiți-vă!” La 20 noiembrie 1918, Con- mentală a aspirațiilor juste ale poporului român”. Nici siliul Național Român Central lansează manifestul- guvernul italian nu era mai prejos, acesta angajându- protest „Către popoarele lumii”, care reprezinta, pe de se să dea „întregul său sprijin pentru dobândirea și ga- o parte, un puternic act acuzator al politicii duse de rantarea drepturilor politice și teritoriale ale poporului „guvernul opresor”, dar și de exprimare fără echivoc

4 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 a drepturilor inalienabile ale românilor transilvăneni cheamă” etc. de a-și hotărî destinele conform propriilor interese, pe La Alba Iulia au sosit 1228 de delegați, aleși de altă parte. atât în circumscripțiile electorale din toate județele Voința de unitate națională și statală grăbea Transilvaniei, cât și delegați ai tuturor organizațiilor marele plebiscit național de la Alba Iulia. În editorialul politice, economice, culturale, religioase, militare și „La Alba Iulia”, ziarul „Adevărul” scria: „Națiunea sportive românești de pe întreg teritoriul Transilva- română, care veacuri de-a rândul a suportat jugul ro- niei. Erau la Alba Iulia corifeii luptei naționale a ro- biei naționale, voiește acum să devină cu desăvârșire mânilor transilvăneni: Gheorghe Pop de Băsești, liberă și să se contopească într-un singur stat național. Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Alexan- Românii din Transilvania și din Ungaria, fără deose- dru Vaida-Voievod, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Teodor bire de clasă, voiesc să se unească cu frații lor de peste Mihali, Silviu Dragomir, Iosif Jumanca, Ion Fluieraș, munți…”. De asemenea, ziarul „Unirea” din 28 no- episcopul ortodox Ilie Cristea și cel catolic, Iuliu iembrie 1918, în apelul intitulat „Veniți la Alba Iulia”, Hossu, Emil Isac, dr. Petru Groza ș.a. În dimineața scria, printre altele: „Veniți cu toții la Marea Adunare zilei de 1 decembrie 1918, zi de iarnă, deși cădeau Națională care se va tine la 1 decembrie în Bălgradul fulgi de zăpadă, orașul Alba Iulia, de la gară până în lui Mihai Viteazul. Veniți cu miile și cu zecile de mii. vârful Cetății, era tixit de mulțime, au relatat martorii Lăsați pe o zi grijile voastre acasă căci în această zi oculari. Soseau mereu trenuri încărcate cu țărani și vom pune temelia unui viitor bun și fericit pentru în- șoselele erau împânzite de căruțe, călăreți și pietoni. treg neamul nostru românesc...Veniți și jurați că Cei 1228 de delegați întruniți în Catedrala de nedespărțiți vom fi și uniți rămânem de aici înainte cu la Alba Iulia, constituiți în Adunarea Națională repre- frații noștri de pe tot cuprinsul pământului româ- zentativă a românilor transilvăneni au adoptat în una- nesc...” De fapt, încă din ziua de 27 noiembrie la Alba nimitate Declarația de Unire cu Țara - în nouă puncte Iulia sosesc neîntrerupt delegații pentru Marea Adu- -, prezentată de Vasile Goldiș. Primul articol are ur- nare Națională. Trenurile erau împodobite cu mlădițe mătorul conținut: „Adunarea Națională a tuturor ro- verzi de brad și cu drapele naționale. Pe întreg parcur- mânilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, sul drumului spre Alba Iulia nu conteneau chiotele de adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia bucurie și cântecele patriotice „Deșteaptă-te ro- în ziua de 1 decembrie 1918, demonstrează unirea mâne!”, „Pe al nostru steag e scris unire”, „Treceți ba- acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii talioane”, „Hai să dăm mână cu mână”, „Ardealul ne cu România…”. Printre cei care au luat cuvântul pe

5 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 marginea Declarației de Unire au fost Iuliu Maniu, din partea Partidului Național Român, și Iosif Jumanca, din partea Partidului Social Democrat. Sărbătoare Vestea adoptării Declarației a declanșat un en- tuziasm fără margini în rândul celor peste 100.000 de Mircea Marcel PETCU români adunați pe Platoul din jurul Catedralei, veniți din toate colțurile Transilvaniei. Se înfăptuia, astfel, visul de veacuri al unui popor, UNIREA într-un singur Miroase-a brad, stat. miroase-a sărbătoare, Unirea Transilvaniei cu România încheia, de miroase-a România Mare... fapt, procesul prin care, în același an, 1918, și basara- se-ntind benii și bucovinenii reveneau la patria mamă. crâmpeie tricolore S-a constituit o Delegație specială formată din peste țara ninsă-n ani, Ilie Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și iar sângele aleargă și colindă multele locuri în care dorm eroi, Vasile Goldiș, delegație însărcinată să prezinte regelui pe străzi cu inimile pline de iubire Ferdinand actul unirii, reprezentanță care a avut o pri- sunt flori și fluturi peste tot, mire sărbătorească în București, în zilele de 12 și 13 îi vezi cum adună pe pământul decembrie. În cuvântul rostit la palatul regal, Vasile înghețat al țării Goldiș a spus: „Românii din Transilvania, Banat și puterea inimilor de români Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor la ce își cinstesc această țară milenară Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, au decretat și-n tricolorul mândru unirea lor și a acestor teritorii cu regatul român. Prin astăzi o-nvelesc... această unire, după cea a Basarabiei, apoi a Bucovi- să-i fie ei mai bine, dar și nouă, nei, s-a împlinit visul de o mie de ani a Neamului ro- eroii neamului să îi cinstim, să adunăm în slove lumea toată mânesc: unirea într-un singur stat a tuturor Românilor. strigând : Această unire este o pretențiune a istoriei și o cerință Trăiască România a civilizației românești”. După ce Alexandru Vaida- Trăiască-al său popor , Voievod a predat regelui actul Unirii, acesta a spus: Trăiască mândrul Tricolor.... „În numele românilor din Vechiul Regat, din Basara- din inimile toate s-avem bia și din Bucovina, astăzi uniți, cu profundă buchete-n mâini, recunoștință primesc hotărârea fraților noștri de peste din flori coroanele pentru eroi, Carpați, de a săvârși Unitatea Națională a tuturor ro- din ochi vor străluci mânilor”. Se împlinea dezideratul secular al Neamului luceferii iubirii, Românesc, UNIREA. pe toată zarea s-avem doar trei culori, să ne-adunăm la Alba lulia-n cetate Încheiem rândurile noastre evocatoare prin plini de sevă, dar și DE bucurie, prezentarea gândului unuia dintre participanții la eve- cu sufletele în priviri niment, episcopul ortodox Ilie Cristea, devenit în anul și dragoste de tricolor și țară, 1925 primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române din milioanele de steaguri cu numele de Miron Cristea, exprimat în acele mo- pe ea s-o îmbrăcăm, mente incandescente: „Generațiile care au să vie după să fie a noastră mândră fată, noi vor pricepe ele oare agitația înălțătoare a acestor mireasă peste lumea toată, zile istorice? Oricât de fidel au să vorbească cronicele privindu-le așa roș, galbene, albastre zilelor noastre, nu vor putea reda niciodată tot entu- din inimile noastre se aude: ziasmul de care era cuprinsă toată românimea. Trăim Trăiască România, Trăiască-al său popor, clipe care ni se par perle și am vrea să le eternizăm Trăiască mândrul Tricolor! pentru toate timpurile ce au să vie…” Miroase-a brad, Pricepem, oare, astăzi, la 100 de ani de atunci, Miroase-a sărbătoare, vibrația înălțătoare a acelor zile istorice? Las fiecărui Miroase-a România Mare! român libertatea să reflecteze. Personal, cred că nu!

6 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

EVOLUŢIA DOBROGEI ÎNTRE 1918-1944

Contribuţii la cunoaşterea problemelor geopolitice, economice, demografice, sociale şi ale vieţii politice şi militare

prof. Nicolae RĂDULESCU

Editura ExPonto a trimis în librării cartea „Evoluţia Informaţii al Ţării pentru protejarea intereselor româneşti în Dobrogei între 1918-1944” semnată de cunoscutul şi pro- provincie şi mai ales, momentul 1920, intitulat sugestiv „Afa- digiosul istoric Valentin Ciorbea. Ni s-a părut şi credem că cerea rublelor false” când Ceka bolşevică (KGB-ul de mai nu ne-am înşelat că autorul a vrut şi a reuşit să continue târziu) a întreprins prima încercare de destabilizare a Ro- cele câteva mari lucrări dedicate provinciei dintre Dunăre şi mâniei şi crearea unei acţiuni proprii declanşării stării de Mare elaborate în primul pătrar al secolului trecut. anarhie, care avea ca scop dezmembrarea teritorială a ţării. Lucrarea de faţă este deschisă printr-o introducere Acţiunea era favorizată de faptul că încă din acel an, pe te- întinsă şi bine argumentată, care poate fi interpretată ca o ritoriul nostru naţional circulau cel puţin trei monede: naţio- sinteză a istoriei zbuciumatului pământ strămoşesc dintre nală, austro-ungară şi rusească. Dunăre şi Mare – provincie care, într-un anumit moment al Trecând cu vederea peste observaţiile făcute, su- trecutului „s-a integrat procesului de formare a poporului bliniem că paragraful care se referă la război şi la revenirea român…” administraţiei româneşti cuprinde multă informaţie, logic re- Lucrarea este uşor de citit şi de însuşit pentru că dată în text, ceea ce stimulează curiozitatea şi uşurează în- materialul faptic este bine organizat, curgător exprimat şi şti- ţelegerea. inţific argumentat, cu un aparat critic care însumează 300 Capitolul al II-lea este rezervat economiei dobro- de lucrări şi documente, dintre cele mai variate, întinse într- gene şi – ca spaţiu în lucrare este cel mai întins, 150 de pa- un evantai care-i cuprinde pe toţi marii noştri istorici şi ajunge gini. Este ştiut că partea economică a oricărei lucrări este până la arhivele C.C. – P.C.R. care, dovedeşte autorul, con- mai greu de redat, deoarece acestui domeniu, de regulă, i servă încă multe din tainele trecutului nostru istoric. se rezervă mai puţine lucrări globale. În cuprins, lucrarea are şase capitole din care trei De aceea apreciem că tema pentru Dobrogea (I V şi VI) tratează probleme petrecute în întregul interval poate fi calificată ca fiind dintre cele mai complete elaborate de timp şi alte trei(II, III şi IV) care se referă la anumite etape până acum. Autorul, în derularea cuprinsului porneşte de la ale perioadei. realităţile create de război, de jaful practicat de ocupant – Capitolul I intitulat „Dobrogea la sfârşitul primului şi individual, dar şi instituţional, deoarece Puterile Centrale război mondial” tratează, de fapt, principalele momente ale se aflau la capătul puterilor din punct de vedere economic războiului , regimul de ocupaţie, drama locuitorilor români (ofiţerii germani expediau prin poştă, la familie – de exem- din provincie şi samavolnicia împinsă până la barbarie a plu, 2 kg. făină, etc.). ocupanţilor, dar şi reinstaurarea administraţie româneşti Dar lucrarea scoate în evidenţă că, după război, centenarul unirii după retragerea ruşinoasă a unui invadator lacom şi primitiv, treptat-treptat, situaţia a cunoscut momente şi perioade de care a lăsat urme greu de uitat. creştere şi relansare economică. Din text reiese că revigo- Ne-am fi bucurat (noi, tulcenii) dacă în cuprinsul rarea economică industrială era mai concludentă în judeţul capitolului care tratează ultima parte a ocupării Dobrogei şi oraşul Constanţa, celelalte trei judeţe fiind predominate era evocată şi acţiunea desfăşurată de Serviciul Secret de de agricultură, de industria meşteşugărească şi de activita-

7 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 tea portuară fluvială(Tulcea şi Durostorum) care era o com- tat că integrarea aromânilor în Legiune a fost apreciată ca ponentă principală a activităţii economice. un act izvorât din credinţa că în acest mod îşi servesc cel Capitolul este întregit cu date concrete despre apli- mai bine Patria. carea reformei agrare, despre colonizările rurale şi despre Autorul explică şi demonstrează că, în special ti- structura proprietăţii. neretul aromân, în dorinţa de a-şi afirma apartenenţa la na- Capitolul III se referă la „Dinamica şi structura ţiunea română a adoptat ideologia extremei drepte. De altfel socio-profesională a populaţiei. Acţiuni pentru îmbunătăţirea nimeni în ţara noastră n-a plătit mai consistent vina de a fi condiţiilor de muncă şi salarizare”. Cuprinsul este marcat fost atras într-o mişcare extremistă aşa cum a făcut-o tine- de momentul 7 septembrie 1940, de aceea autorul tratează, rimea aromână. cum era firesc, separat cele două perioade. De fapt, fără Capitolul V, intitulat „Septembrie 1940: ciuntirea te- să reiasă din titlu, în cuprins apare şi o a treia perioadă, cea ritorială a Dobrogei. Tratatul de la Craiova” Autorul porneşte de până în 1918 când, mai ales în judeţele Durostor şi Ca- în tratarea temei de la Tratatul de pace de la Bucureşti din liacra s-au înregistrat perturbaţii demografice profunde. 1913. Dar mutarea graniţei, după 27 de ani, timp în care Cuprinsul temei derulat în 70 de pagini este susţi- populaţia majoritar românească se aşezase şi-şi făcuse un nut cu 12 tabele şi grafice foarte detaliate, unele concepute rost, a însemnat cumplite vicisitudini. Lucrarea de faţă, fo- recent, în urma desfacerii arhivelor conservate din nu se losind date concrete, descrie activitatea desfăşurată de gru- știe care motiv politic. pările naţionaliste bulgare, dar şi de politica iredentistă Ni se pare deosebit de util să sugerăm colegilor oficială propagată de guvernul bulgar. Capitolul este susţi- noştri care patronează revista „Daima” să citească lucrarea nut cu date concrete referitoare la numărul locuitorilor stră- în cauză, mai ales subcapitolul „Colonizările rurale în Do- mutaţi, la suprafeţele arabile pierdute, la locuinţele brogea”(pag.159-172), în care este descrisă epopeea co- abandonate. lonizării aromânilor din Macedonia şi Tracia Orientală – Problema Cadrilaterului, demonstrează lucrarea, zonele Veria, Vodena, Meglenia şi Katerina. a antrenat în acţiune toate componentele diplomatice şi ad- Capitolul IV este rezervat, pentru „Viaţa politică, ministrative ale guvernului român. activitatea organizaţiilor partidelor politice şi a parlamenta- Ultimul capitol, al VI-lea, este rezervat acţiunilor mi- rilor dobrogeni”. Capitolul, întins pe 140 de pagini, este atent litare desfăşurate între Dunăre şi Marea Neagră(1912-1944). conceput şi rezervă suficient spaţiu pentru cele 17 forma- Ampla dramă a participării noastre la războiul din ţiuni şi grupări politice care activau în provincie. Răsărit începe cu atacul ruşilor asupra Deltei, efectuat în Se impune să subliniem şi în cazul de faţă, aşa octombrie-noiembrie 1940 când ne-au fost cotropite insulele cum am mai procedat şi în capitolele anterioare, că autorul de pe braţul Chilia şi vărsarea acestuia în Marea Neagră. ne oferă un complet tablou al eşichierului politic dobrogean, O altă etapă este cea premergătoare declanşării cu date şi detalii variate, matematic rânduite. Pe de altă războiului, când Dobrogea devine o provincie strategică parte însă, ne luăm dreptul de a interveni cu o completare. specială, fiindcă în teritoriu au fost dislocate numeroase Ne referim la evenimentele care au avut loc în anul 1924 trupe şi tehnică modernă de luptă, română şi germană. când URSS, sprijinindu-se pe PC al României care era for- Autorul descrie luptele purtate pentru Deltă, dar şi mat din alogeni, respectiv din bulgarii din Dobrogea, plăs- bătăliile navale desfăşurate, inclusiv în raza portului Con- muiesc o acţiune de diversiune care avea ca scop stanţa. Astfel, cu detalii redă momentul 26 iunie 1941 când dezmembrarea teritorială a României. o forţă navală sovietică s-a apropiat la 20 km de port şi l-a Ţara era împărţită în cinci zone revoluţionare Do- bombardat cu artileria. Lupta navală s-a încheiat însă cu brogea făcând parte din zona a treia, cu centrul la Silistra, scufundarea distrugătorului „Moscova” şi cu alungarea flotei Călăraşi, Mânăstirea. Acţiunea trebuia declanşată din inte- vrăşmaşe. rior prin distrugerea podului de la Cernavodă. În noua si- Epopeea se va încheia începând cu lunile aprilie- tuaţie urma să intervină o grupare din sudul Basarabiei mai 1944, când, sub numele de cod „Operaţiunea 60.000”, (zona a II-a a revoluţiei) care trebuia să se unească cu au fost retrase trupele române şi germane din Crimeea. La ceata lui Terenti(Arhiva C.C.- P.C.R., fond 50, dosar 1598, 13 mai 1944 ultimul vas românesc a părăsit portul Kerdoneţ. filele 9-11 – dosar menţionat în bibliografia lucrării) şi o altă Câteva mii de soldaţi români au fost capturaţi de bolşevici. grupare urma să sosească pe Marea Neagră, condusă de Şi epopeea se opreşte la 23 august 1944. Cotovski, erou al războiului civil, de fapt tâlhar din târgul ba- Am încercat în mare grabă să radiografiem o inte- sarabean Hânceşti. Acţiunea a fost însă dejucată de con- resantă şi reuşită lucrare. Nu ştiu cât şi cum am reuşit, dar traspionajul românesc. ştiu că ne-a plăcut cartea. Este o lucrare al cărei conţinut Foarte interesant este abordată mişcarea legio- este rezervat elevilor, studenţilor, profesorilor şi pasionaţilor, nară, făcută cu totală neutralitate. De exemplu, am consta- şi trebuie să se afle în fiecare bibliotecă de familie.

8 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Alba Iulia, 07 aprilie 2017

DRAGILOR,

Eram sigură că rândurile mele n-au ajuns la Tulcea. Îmi părea rău să nu aflaţi cu câtă emoţie am urmărit derularea evenimentelor istorice, aşa cum le prezenta volumul „PATRIA, sub ameninţarea păsă- rilor de pradă”. Vă mulțumesc pentru cele două volume pe care mi le-ați trimis, recent, pe care le prețuiesc. Acum, sunt în plin studiu. Cu toate că autorul motivează ce-l determină efectiv să scrie, chiar să ia atitudine față de anumite stări de lucruri, îmi permit o primă constatare: sentimentul patriotic e laitmotivul ce izvorăşte de la primul cuvânt şi le străbate pe toate celelalte; cred că a fost considerentul de la care a ple- cat truda cercetării şi transmiterii ADEVĂRULUI is- toric. Dacă, în ultima vreme, sentimentul patriotic a ajuns să fie persiflat, socotit chiar desuet, cititorul vo- lumelor de faţă are toate argumentele pentru a recon- sidera patriotismul şi a-l aşeza pe piedestalul pe care-l merită, sus de tot. SACRIFICIU, JERTFĂ, EROISM, PATRIE MAMĂ, BASARABIA… sunt cuvinte care au însemnat şi înseamnă viaţă sau moarte, tulbură- toare „frământuri” cu mare grad de sfinţenie înzes- Continui cu o altă paranteză: Da, domnul profesor trate. (să nu se înţeleagă că rămân la nivelul Gheorghe Anghel a fost directorul Muzeului Unirii de cuvintelor). la Alba Iulia. El este o personalitate culturală a urbei Sper să ajungă toată această strădanie, căci noastre. A scris mult despre Alba Iulia, despre Tran- strădania este, la inima ROMÂNULUI-ROMÂN, la silvania. Câteva titluri: discernământul lui. E mare nevoie de luciditate şi în Cetăţi medievale din sud-vestul Transilvaniei; vremurile de azi. PĂSĂRILE DE PRADĂ există! Noi descoperiri arheologice în legătură cu aşezarea Mare atenţie la… ALOGENI! feudală timpurie la Alba Iulia; Frumoasă şi înţeleaptă alegerea fostului coleg Despre fortificaţia bastionară din secolul al de şcoală, Miron Scorobete, pentru cuvântul introduc- XVIII-lea de la Alba Iulia; tiv. Fac o paranteză, în acest sens: Miron Scorobete a Alba Iulia, şi altele. fost printre puţinele persoane clujene(mai puţine decât Revin la subiectul scrisorii. Rămân impresio- degetele de la o mână) care l-au condus în 1961, pe nată de seriozitatea studiului, a documentaţiei, de sin- Lucian Blaga, pe ultimul drum, de la Cluj, la cimitirul ceritatea cu care domnul profesor Nicolae Rădulescu de la Lancrăm, poetul şi filosoful Lucian Blaga fiind prezintă o importantă perioadă istorică a fiinţei noas- proscris pe vremea comunismului, alţi intelectuali clu- tre naţionale. jeni(unii prieteni de-o viaţă ai poetului) dând dovadă Îl felicit şi-i doresc…”mare viitor!” de mare laşitate, neparticipând la funeralii. Miron Scorobete e „om de caracter”. Prof. Lucia Ştefănescu

9 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

BASARABIA ÎNAINTE DE HOMER

Gheorghe ȘEITAN

În vremuri foarte îndepărtate a existat în Dacia veche s-ar fi aflat, aşa cum spun aceleaşi documente, un centru de comandă universal, condus de către un la izvoarele râului Vâşnevăţ, iar acest amănunt dă alte rege al regilor, amănunt care astăzi nu se mai ştie, dar indicii cu privire la vechimea antică, precreştină a unei care poate fi probat arheologic prin existenţa cerbului astfel de zidiri cu caracter religios. Sarabha precum şi prin legendele getice, eline şi hin- În primul rând situarea la izvoare constituie duse cu privire la capturarea unui Sarabha din tradi- locul cu predilecţie al templelor consacrate divinită- tiile orale şi scrise (1). De existenţa acestui Rege al ţilor stăpâne peste ape, iar, în al doilea rând, numele Lumii, rege si zeu în acelaşi timp, se leagă numele de de Vâşnevăţ este identic ca formă şi conţinut cu sans- Basarabă ca denumire a unei caste conducatoare din critul ,,vaişnava”, ceea ce însemnă, „consacrat lui care se recrutau regii si preoţii şi denumirea de Basa- Vishnu”. rabia ca topos mitic getic, despre care vom vorbi în Pentru noi este semnificativă această asociere cele ce urmează. între un templu de la izvoarele unei ape curgătoare, În Basarabia de astăzi, la nici 300 km depărtare Vishnu, şi simbolul curgerii pe care îl îmbracă că- de Agighiol – România, unde s-a descoperit celebrul prioara întrucât sunt motive să credem că mânăstirea tezaur getic datând din sec. 4 î.Hr., cel decorat cu cer- Căpriana continuă de fapt un templu getic, unul dintre bul Sarabha, se află mânăstirea creştin-ortodoxă Că- acele locuri sfinte de închinare şi rugăciune, despre priana, a cărei legendă de întemeiere pune care Iordanes a scris în cartea sa numită Getica. întâmplările pe seama voevodului Ştefan cel Mare. Se Nu Ştefan cel Mare a fost cel ce a dobândit că- spune că, odată, voievodul Moldovei, întorcându-se prioara şi nici vreun voievod de dinaintea lui, aici se dintr-o bătălie, în drum către cetatea de scaun, a făcut ascunde acelaşi mit hiperboreic al cervideului oprit popas în codrii Lapuşnei. La un moment dat, pe când din alergare, prezent în culturile getice, eline şi hin- se odihneau, cu toţii, oşteni şi domn, au văzut cum o duse. căprioară urmărită de o haită de lupi, a năvălit în ta- Legătura dintre cerb şi voievozii moldoveni a băra voievodală şi s-a aşezat în mijloc, căutând scă- fost sesizată de Romulus Vuia şi Mircea Eliade, care pare de fiarele ce o vânau. Ştefan cel Mare a luat au explicat legenda fondării statului Moldova şi a vâ- întâmplarea respectivă drept un semn divin şi a zidit nătorii rituale a zimbrului pe seama legendelor hin- pe locul de oprire a căprioarei o mânăstire cu numele duse cu privire la vânarea cerbului Sarabha ca ritual (3) istorie și civilizație de Căpriana, în amintirea animalului ceresc. de întemeiere statală . Pecetea cetăţii Baia, prima ca- Însă, după cum arată mitropolitul Nestor Vorni- pitală a Moldovei, avea ca simbol nu zimbrul, ci un cescu (2) documentele istorice atestă existenţa încă de cerb, iar despre Mihai Viteazul scrierile epocii afirmă la 1359 a unei mânăstiri în codrii Lăpuşnei, ceea ce că era nedespărţit de doi cerbi dresaţi care-l însoţeau dovedeşte că nu Ştefan cel Mare este ctitorul Căpria- chiar şi pe câmpul de război (8). Dar nici R.Vuia, nici nei, mănăstirea fiind mult mai veche. Căpriana cea M. Eliade atunci când au făcut trimitere la cerbul Sa-

10 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 rabha din îndepărtata Indie pentru a explica legenda lumii. Iată un scurt citat din basmul amintit,edificator fondării Moldovei nu au ştiut că acest simbol era unul pentru ceea ce ar putea sa însemne acest personaj (6) funcţional în mistica getica din sec. 4 î.H., ba mai ,,Intrând ei acolo,dete peste Tarta-cot dormind mult, dinaştii geţi îşi decorau cupele de argint cu cer- pe pajiştea cea verde ce era acolo, cu un ulcior la cap bul Sarabha (4) şi altul la picioare. Ce vă gândiţi că era în acele ur- Acest simbol nu poate fi înţeles decât dacă se cioare ? Apă vie şi apă moartă ! Dunăre Voinicul, ce- are în vedere, pe de o parte faptul că Sarabha este un i trăsni lui prin cap, că numai puse mîna şi-i schimbă cerb-pasăre, iar pe de altă parte faptul că există o le- urcioarele. Puse pe cel de la cap la picioare; iar pe gătură cu încărcătură mistică între cervidee şi apa cur- cel de la picioare la cap.” gătoare. Cerbul Sarabha este un cerb-pasăre, aspect Sensul ascuns al simbolurilor apă vie şi apă reliefat în decoraţiunile tezaurelor atât prin aripile moartă este acela al vieţii şi al morţii şi după cum în mult stilizate ale cerbului cât şi prin ghirlanda formată basm ulciorul de la cap se poate schimba cu cel de la din capete de pasări, un substitut al arborelui lumii în picioare, tot astfel moartea urmează vieţii şi vieţii îi care se odihnesc sufletele păsări în postexistenţă. urmează morţii. Este un cerc pe care hinduşii l-au Nu întâmplător Basarabia se află situată în numit sam sara, iar partea a doua a cuvântului vine tot punctual terminus al curgerii Dunării, cel mai impor- de la curgere (sar în sanscrită) întregul termen însem- tant fluviu european, care înainte de a se vărsa în nând de fapt omul aflat în suferinţă. mare, se desparte în mai multe braţe precum ramifi- Tarta-cot, numit în basm spaima lumii, deţină- caţiile coarnelor de cerbi, iar unele hărţi, preluând pro- torul celor două ulcioare cu apă este reflectarea în babil credinţe astăzi uitate, prezintă delta ca un bărbat oglindă a curgerii Dunării, iar eroul nostru, numit Du- purtând pe cap o coroană formată din ramificaţiile flu- năre-Voinicul, semnifică spiritul Dunării care se viului în aceasta zonă. opune dualităţii ,,când la cap, când la picioare, când Binomul curgere-oprire a servit cândva gândi- la umbră,când la soare’’, cel ce îl răpune pe Tarta- rii anticilor pentru a ilustra moartea, revenirea din cot, adică sam-sara, pentru a putea ieşi din acest an- moarte a fiinţei şi ieşirea din acest angrenaj perpetuu, grenaj. În planul simbolurilor asistăm tot la o oprire a iar Dunărea a constituit fundalul, scena de prezentare curgerii, adică bas-sar. a unor mituri ce se desfăşoară după scenarii care au ,,A opri’’ este un termen-cheie pentru a desemna la bază o astfel de gândire religioasă. o stare ultimă în ceea ce priveşte strădaniile de sepa- Arătăm că în limba sanscrită „curgere” în- rare a Naturii de Spirit, starea de jivan-mukta sau eli- seamnă SAR, iar verbul ,,a opri‘’ se traduce prin BAS beratul în viaţă şi termenul a fost deseori întrebuinţat (5) prin urmare ,,a opri curgerea ‘’ ar trebui să se ros- în diverse scrieri hinduse ,un exemplu fiind cel din tească ,,bas-sar’’. Samkhya-Karika (7): Însă, după cum arăta M. Eliade, cerbul simbo- ,,Precum o dansatoare SE OPREŞTE din dans, liza în Grecia antică şi am spune la fel în spaţiul mi- după ce s-a arătat publicului, tot aşa Natura se tologic getic, acea renovaţio periodică şi universală şi opreşte după ce s-a revelat Spiritului’’ asta datorită tocmai reînnoirii periodice a coarnelor Şi încă un citat din aceeaşi lucrare de referinţă sale. pentru mistica hindusă care operează cu aceleaşi con- Fluviul repetatelor morţi şi renaşteri devine cer- cepte ca şi mistica getică: bul care îşi reînnoieşte în fiecare an coarnele, iar in ,,Am vazut-o”, gândeşte unul cu indiferenţă; acest caz ,,bas-sar’’ capătă forma ,,bas-sarabha’’. ,,am fost văzută’’, gândeşte cealaltă care se Simbolic, el este ceea ce alchimiştii au numit ,,cervus OPREŞTE; deşi cei doi rămân uniţi, nu mai există fugitivus’’, spirit şi suflet în acelaşi timp şi nu poate motiv pentru creaţie. fi prins în alt loc decât acolo unde apele Dunării îşi Spiritul şi Natura din Samkhya-Karika sunt una opresc curgerea, despicându-se precum coarnele unui şi aceeaşi cu Toma Dalimoş şi Manea al Câmpului, cerb pentru a se vărsa în mare. aceleaşi elemente de gândire filozofică, doar numele Mai arătăm că printre nenumăratele basme ini- lor diferă. Fata sfioasă ce se retrage după ce a fost vă- ţiatice getice, aceste adevărate upanişade în proză se zută, înseamnă oprirea creaţiei, capturarea lui cervus află şi cel intitulat ,,Dunăre Voinicul’’.Eroul nostru, fugitivus, ori, după caz, oprirea curgerii fluviului. Este un fel de Făt-Frumos, îl caută pentru a-l răpune pe acelaşi mecanism de gândire religioasă specifică cul- Tarta-Cot, numit în basm o stârpitură de om, spaima turilor getică, hindusă şi elină, care au la bază meto-

11 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 somatoza sau pasărea migratoare a sufletului. cu coarne de aur şi picioare de bronz să facă pagube Sarabha care în mitologia hindusa apare ca un în livezi şi pe ogoare. Din ordinul lui Euristeu, Herak- hibrid intre pasăre si animal, poate fi urmărit până în les plecă să o prindă. Vânătoarea animalului sacru paleolitic şi neolitic, iar acest aspect a fost demonstrat dură un an încheiat, timp în care căprioara alergă până de Maria Gimbutas care a arătat existenţa Zeiţei-Pa- la izvoarele Istrului, în nordul îndepărtat, după care, săre la proto-geţii de pe teritoriul Romaniei şi cele făcând un salt, a ţâşnit din nou în alergare, pornind adiacente. În învăţătura hindusă pasărea-migratoare spre miazăzi. este pasărea Garuda, vehiculul lui Vishnu, cea care În unele scrieri se face trimitere la încercările duce şi aduce fiinţa din lumea aceasta în cealaltă căprioarei de a scăpa de sub urmărire la hiperborei. În lume. Însă eliberarea se produce doar dacă pasărea cele din urmă, Herakles, cu o săgeată bine ţintită într- migratoare se OPREŞTE din această navetă, devenind unul din picioare, o imobiliză şi o captură vie. o BAS-SARABHA. Nu se poate să nu se observe cum pe fondul ie- Acesta este şi sensul episodului prezentat în şirii din metosomatoză în cele trei culturi, getică, hin- vede şi purane unde încarnarea lui Shiva ca Sarabes- dusă şi elină, funcţionează acelaşi mecanism de wara se opune lui Vishnu, episod unde termenul ,,a gândire religioasă, ceea ce face şi mai credibilă teza opri ’’ este din nou unul cheie. Sarabeswara nu îl ani- existenţei unor centre de comandă universale. Mânia hilează pe Nara-Simha ci doar îl opreşte din mânia zeiţei Arthemis din această legendă este aceeaşi cu distructivă, silindu-l să conştientizeze acţiunea sa gre- mânia lui Vishnu care l-a determinat pe Shiva să se şită. încarneze ca Sarabheswara. Sub aspect mistic cerbul Cerbul trebuie doar capturat, nu ucis, pentru că Sarabha getic cel din toreutică joacă acelaşi rol ca şi eliberarea se produce pentru cel ce continuă să rămână încarnarea lui Shiva ca Sarabha , pentru că şi el se în corp, este starea de jivan-mukta, un stadiu pe care- opune aspectului vishnuit sugerat prin tripticul pasăre- l dobândesc doar marile spirite ale umanităţii, regi şi iepure-peşte din tezaurele getice descoperite pe teri- zei în acelaşi timp. Capturarea unui Sarabha, în opinia toriul Romaniei şi Bulgariei. Cu menţiunea că lui M. Eliade,care analizează legendele hinduse cu Sarabha getic nu arată nicio urmă de mânie precum acest subiect, este un rit ce permite ascensiunea unui Shiva ori Arthemis, el este blând, este hiperboreic. conducător de la condiţia de raja la rangul de Suveran Culturile diferă în amănunte, fondul rămâne acelaşi. Suprem. Iată de ce afirmăm că şi geţii au avut un ritual al cap- Revenim, prin urmare, în punctul din care am turării lui Sarabha, care ar putea fi reconstituit apelând plecat la începutul acestor rânduri – Dacia ca centru la izvoarele hinduse şi eline, amintite până acum. de comandă universală ,acea Dacie Hiperboreana pe Într-o astfel de reconstituire unde îşi are locul care au arătat-o în scrierile lor N. Densuşianu şi V.Lo- pe harta getică teritoriul capturării lui Sarabha sau vinescu. Pe cale de consecinţă dacii au avut un ritual opririi lui din alergare, numită de cei vechi , după cum al capturării cerbului-pasăre Sarabha pentru că numai am arătat mai sus BAS-SARABHA? prin acest ritual centrul putea avea un monarh univer- Conţinutul muncii lui Herakles prevede că ur- sal, un ritual care-l transforma pe voievodul local în mărirea cervideului a avut loc în două părţi distincte. Împăratul lumii. Într-o primă parte căprioara a alergat în amonte până Sunt trei elemente importante care ne dau drep- la izvoarele Istrului, în partea a doua schimbându-şi tul să afirmăm că geţii au dispus de un ritual al captu- direcţia de alergare la vale, ceea ce din motive de lo- rării unui Sarabha: a. Existenţa unui teritoriu numit gică a simetriei trebuie să deducem că a fost capturată Basarabia aflat în preajma vărsării Dunării. b.existenţa aproape de vărsarea Dunării în mare. Această deducţie cerbului-pasăre Sarabha ca reprezentare pe tezaurele este întărită de legenda lui Tezeu despre care se spune getice din sec. 4 î.H. c.legenda elină a capturării de că, urmându-l pe Herakles, a sosit şi el cu vânători is- către Herakles a căprioarei zeiţei Arthemis, o legendă cusiţi să prindă o cerboaică de aur care, zice-se, păzea prehomerică pe când cultele protogetice şi cele eline gurile Dunării. Mai ştim amănuntul că animalul sacru devin indistincte şi se contopesc în ceea ce numim ci- urmărit de Herakles a căutat scăpare la hiperborei ori vilizaţia pelasgică. hiperboreii s-au aflat numai în nordul Dunării. Legenda amintită povesteşte că zeiţa Arthemis Prin urmare oprirea din alergare ori capturarea se mâniase pe muritori pentru că nu-i mai aducea su- lui Sarabha trebuie să fi avut loc într-o zonă situată ficiente jertfe în temple şi ca urmare trimise căprioara geografic între Prut şi Nistru şi la nord de Dunăre.

12 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Dacă ne uităm pe hartă acest teritoriu coincide cu Ba- sarabia Veche. Prin urmare nu cucerirea la 1350 a provinciei de către Alexandru Basarab a dat numele de Basara- bia, la data respectivă Basarabia exista de mii de ani. Când afirmăm acest lucru avem în vedere elementele expuse până acum şi care se cumulează: -a existat un templu getic vishnuit al apei şi al cerbului continuat până în zilele noastre de mânăstirea Căpriana; -a existat la geţi o mistică a cerbului Sarabha ce a ajuns până la noi sub forma unor desene ale tezau- relor datând din sec 4 î.H.; -în cadrul societăţii getice casta Sarabi- Terei cumula regii şi preoţii, un adevăr lăsat scris de Iorda- nes în Getica; -mitologiile antice au utilizat simbolul apei cur- gătoare şi reînnoirea periodică a coarnelor de cerb pentru a desemna cercul de suferinţă umană viaţă- moarte-renaştere - lingvistic, fie că vorbim de apa curgătoare- SAR ori de cerbul Sarabha, verbul „a opri” se traduce prin particular BAS, ceea ce ne conduce la formaţiu- nea Bas-sar sau după caz la Bas-Sarabha; - a existat în mitologiile getică, elina şi hindusă CĂRȚI ALE AUTORILOR un scenariu al capturării unui cervideu miraculos ca o condiţie a obţinerii rangului de Rege al Lumii , el TULCENI fiind la elini căprioara Arthemida, iar la geţi şi hinduşi cerbul Sarabha. - Herakles ca şi Tezeu ce i-a călcat pe urme, au prins acest cervideu în zona de deltă a Dunării Toate acestea , ca şi altele asupra cărora spaţiul nu ne permite să zăbovim, au existat aşa cum Basa- rabia a existat înainte de Homer.

Note:

1.Vasile Lovinescu - Dacia Hiperboreană, Ed. Rosmarin, pg.71-95 şi celelalte 2.Mitropolitul Nestor Vornicescu - Căpriana-o ctitorie vo- ievodală, revista Magazin istoric 3.Mircea Eliade - De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed.Stiin. şi Encicl.,1990,pg.136-165 4.Gheorghe Şeitan, Legenda dacică a lui Basarabă, Buletin de cultură istorică Tafrali, Tulcea, nr.1-2, 2004 5..Dănila Incze-Dicţionar sanscrit-român, Ed.Universităţii Bucureşti,1995, pg.162 6..Petre Ispirescu-Legende sau basmele românilor,Ed. Car- tea Românească,1988,vol.1, pg.549 7. Filozofia indiană în texte, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, pg. 146 8. Miron Scorobete, Dacia edenică.

13 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

ŞCOALA TULCEANĂ ÎN PERIOADA STĂPÂNIRII OTOMANE. NIFON BĂLĂȘESCU – CTITOR DE ȘCOALĂ ROMÂNEASCĂ

Lăcrămioara MANEA

În pofida impedimentelor pe care cultura scrisă a reprezentat o problemă în acea perioadă, fiind ade- le-a avut de întâmpinat din partea stăpânirii otomane sea suplinită de foi caligrafiate de către dascălii înşişi. vreme de secole, viaţa culturală a locuitorilor din Do- Primele „abecedare” şi „manuale” pentru brogea nu s-a deosebit în esență de cea a românilor de învățăcei au fost ceasloavele, psaltirile și bucoavnele, la stânga Dunării, dar a cunoscut o evoluție mai lentă acestea având o circulaţie bogată şi în spaţiul nord- prin întârzierea anumitor procese. Circulaţia cărţilor dobrogean. Păstorii transhumanți transilvani au purtat bisericeşti şi laice în „Turchiia de peste Dunăre”, în desagi, spre locurile noastre, cărți bisericești folo- adică în Dobrogea, a început cu multe veacuri în site intens în epocă ca instrumente de învățământ. urmă, dovedindu-se astfel cunoaşterea şi folosirea Amintim aici: Ceasoslov, Mănăstirea Neamţ, 1848; scrierii limbii române de către dobrogeni. Prezența, Bucoavna pentru învăţătura pruncilor, Braşov, Tipo- utilizarea și păstrarea unora dintre cărțile vechi grafia lui Ioan Gött, 1853 sau, mai târziu, manualul românești până în zilele noastre ne arată că slujba la institutorului Ion Creangă, Metodă nouă de Scriere şi bisericile din satele dobrogene s-a făcut în limba ro- Cetire pentru usulu clasei I primaria, Iaşi, 1868. To- mână de-a lungul veacurilor. Primele însemnări todată au circulat și manualele de metodică imprimate românești cu caracter local le-am găsit în cercetările în Țările Române și destinate învățătorilor, precum noastre ca fiind datate la sfârșitul secolului al XVIII- manualul lui Antoniu Velini de la Iași. lea. De asemenea, putem afirma că în Dobrogea ro- Menţiunile despre începuturile şcolii româneşti mânii au renunțat mai greu la scrierea cu alfabet tulcene datează încă din secolul al XVIII-lea. Cărtu- chirilic, folosind-o și după încetarea stăpânirii oto- rarul Apostol D. Culea preciza că la 1744 dascălul mane (1878) până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusu Şaru se ocupa de învăţătura copiilor din oraşul după unele însemnări așternute pe filele cărților vechi. Tulcea. Cele mai concludente mărturii le avem însă Așadar, pentru nevoile cultului în primul rând, din secolul următor, când se înregistrează începuturi a fost necesar să existe oameni știutori de carte. Astfel de cursuri şcolare primare în numeroase localităţi. Tot ne explicăm faptul că primele şcoli româneşti au luat la Tulcea a funcționat „şcoala de buche” înfiinţată în fiinţă pe lângă biserici sau în case particulare, iar cei 1860 de preotul Alexandru Negru, pe lângă bisericuța care au făcut instrucție școlară la început în Dobrogea de lemn „Sfântul Nicolae” construită în anii 1846- au fost învăţătorii munteni, moldoveni ori transilvă- 1847. Acest ctitor de şcoală românească a fost urmat neni, fiind folosiţi şi pentru serviciul religios ca das- de către fiul său, Ion Negru. În satul Greci (plasa din istoria școlii tulcene căli. Treptat, prin grija şi cu cheltuiala locuitorilor, Măcin), la 1811, şcoala românească a fost condusă de s-au înfiinţat şcoli în majoritatea aşezărilor româneşti, învăţătorul Ion Moroianu venit din Transilvania. La unde învăţătorii au predat după cărţile imprimate și Nalbant, în cazaua Tulcea, şcoala înfiinţată din 1835 aduse de peste Dunăre. Însă lipsa manualelor școlare a funcţionat până în anul 1852 în casa preotului Filip,

14 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

apoi, între 1852-1859, în casa din curtea bisericii vechi. Pe la 1840 la Văcăreni preda copiilor preotul Gheorghe Roşca din Ardeal, în timp ce la Niculiţel şcoala se găsea în casa lui Penu Bouroş. În localitatea Zebil şcoala din curtea bisericii l-a avut ca învăţător pe dascălul Agachi (1860-1869), după care a urmat Ştefan Constantinescu (1869-1875). În satul Cerna, cei mai vechi învăţători a căror amintire s-a păstrat au fost Petre Popa şi Nicolae Drăgan. Şcoli româneşti au existat înainte de anul 1877 şi în alte aşezări nord-do- brogene: Dăieni, Somova, Măcin, Babadag, Prislava (azi Nufărul), Başchioi (azi Nicolae Bălcescu), Ca- simcea, Meidanchioi (azi Valea Teilor), Isaccea ş.a. În afara școlilor românești au existat școli care au aparţinut diferitelor comunităţi naţionale, având un caracter confesional sau particular. În oraşul Tulcea, pe la 1850, catolicii nemţi au înfiinţat o şcoală prin preotul Gibner, la care a predat profesorul Gheorghe Caragea apreciat ca un foarte bun dascăl. În 1856 s-a înfiinţat „Şcoala grecească”, după ridicarea Bisericii Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor, „Buna Vestire”, avându-i ca fondatori pe dascălii Braşov, 1853 (Foaia de titlu) Marco Morosinis şi Christidis. Kiriacos Stamatuadis (bunicul sculptorului Vasile Chiriachide) este atestat în anul 1881 ca profesor la şcoala elenă din Tulcea. În curtea Bisericii „Sfântul Gheorghe” au luat ființă „Şcoala primară de băieţi” (1859-1916) şi, mai târziu, „Școala primară de fete” (1881-1916), ambele cu pre- dare în limba bulgară. Profesorul Isvolsky a deschis în casele din curtea bisericii ctitorită în 1857, pe lângă Şcoala primară, şi două clase secundare punând ba- zele „Gimnaziului bulgăresc”, întreţinut direct de co- munitatea bulgară locală. Şcolile turceşti au funcţionat pe lângă geamii şi au primit sprijinul statului otoman.

Nifon Bălășescu (n. 1804 sau 1806 – d. 1880 sau 1881)

În ultimii ani ai stăpânirii otomane misiunea or- ganizării învăţământului românesc pentru partea de nord a Dobrogei a revenit transilvăneanului Nifon Bă- lăşescu, aşa cum institutorul Şcoalei Române de la Si- listra, Constantin Petrescu, a organizat pe baze noi învăţământul în partea de sud-vest a pământului dintre Antoniu Velini, Dunăre şi Mare. Manual de metodică și pedagogie Personalitate complexă a timpului său, preot și pentru profesorii scoalelor primarie, profesor, Nifon Bălășescu a făcut parte dintre acei in- Iași, 1860 (Foaia de titlu) telectuali transilvăneni care au venit dincoace de

15 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Carpați pentru a face școală românească. Pe la 1840 lui Martin Hochmeister, 1848, 368 col. (BRM I, 5647, aproape toate școlile din Principate erau conduse de p. 303) și Gramatică română pentru seminarii şi clase către transilvăneni: Colegiul „Sfântul Sava” din mai înalte, ediţie primă, Sibiu, În Tipografia lui București era condus de Florian Aaron și de Petrache Gheorghiu de Clozius, 1848 (BRM I, 5656, p. 303). Poenaru; Seminarul „Veniamin Costachi” din Iași îl Ulterior au apărut și alte manuale școlare și lucrări avea ca director pe juristul bănățean Damaschin Bo- teologice semnate de Nifon Bălășescu, unele în mai jincă, de altfel prieten cu Bălășescu; Seminarul epis- multe ediții, folosite în Țările Române și chiar în copal din Râmnicu Vâlcea era condus de brașoveanul Transilvania. Dintre acestea menţionăm: Abecedariu Radu Tempea, iar în fruntea Seminarului Central al pentru şcolile începătoare, Iaşi, 1852 (BRM I, 5638, Sfintei Mitropolii din București se afla Nicolae p. 302); Catehismu micu pentru școlarii începători, Bălășescu. După actele de botez numele său a fost Ni- Iași, 1853 (BRM I, 5641, p. 302); Elemente de istoria colae Belașcu, dar a rămas cunoscut în cultura și în biblică a Testamentului vechi şi nou sau Sfânta Scrip- istoria învățământului nostru ca Nifon Bălășescu; tură prescurtată pentru trebuinţa tinerilor din şcolile Nifon este numele de călugărie, iar Bălășescu este elementare, Iaşi, 1853 (BRM I, 5651, p. 303); Episto- forma modificată a numelui Belașcu pentru a suna lele și Evangheliile Duminecilor și ale sărbătorilor de mai bine la sud și la est de Carpați unde și-a desfășurat peste tot anul. Pentru seminarii, școli publice și private o mare parte din activitate. S-a născut în localitatea și familii evlavioase, București, 1858 (BRM I, 5652, p. sibiană Hașag, însă anul nașterii a rămas incert – 1804 303); Istoria biblică a Testamentului vechi, pentru gim- sau 1806. A absolvit Seminarul Teologic din Arad şi nazii, ediția a 2-a, Iași, 1882 (BRM I, 5661, p. 304). Facultatea de Drept din Cluj, iar în anul 1835 activa Reîntors la Sibiu, după încheierea activității di- la Seminarul Central din Bucureşti. Poate fi considerat dactice la București, N. Bălășescu a făcut parte din gru- ctitorul învățământului seminarial din Țara Româ- pul revoluţionarilor de la 1848, alături de Nicolae nească, Nicolae Bălășescu fiind primul profesor și di- Bălcescu, și a aparticipat la Adunarea de la Blaj. Când rector al Seminarului Central. în scaunul de mitropolit al Țării Românești a venit A avut o activitate didactică deosebită, stră- Nifon, acesta nu l-a mai recunoscut în funcția de pro- duindu-se în timp să ofere elevilor manuale de exe- fesor la Seminarul Central și s-a orientat către Moldova. geză biblică și de teologie dintre cele mai bune, O latură importantă și încă neelucidată a prelucrate de el după originale de factură germană. Se personalității profesorului Bălășescu este cea ecle- interesa de noile tipărituri din Imperiul Habsburgic sială. Nu se știe exact data și locul intrării sale în mo- prin intermediul lui George Barițiu aflat la Brașov, cu nahism ori dacă a primit Taina Hirotoniei întru preot, acesta întreținând o bogată corespondență (păstrată la dar se presupune (în lipsa documentelor certe) că ar Biblioteca Academiei Române București). Cunoștea fi fost uns la Mănăstirea Neamț la începutul anului limbile latină, germană, franceză și maghiară, întoc- 1852. Oricum, documente de la Biblioteca Academiei mind dicționare precum cel latin-român sau francez- Române care au fost cercetate de Emanuel Tăvală, au- român. A înființat el însuși o tipografie care s-a închis torul prețioasei biografii a lui Nicolae - Nifon după 3 ani din cauza lipsei banilor și a neseriozității Bălășescu apărută la Sibiu în 2012, vorbesc despre partenerilor, întârziind mult publicarea lucrărilor sale. „preotul Nifon Bălășescu”. În perioada 1853-1856 a De asemenea, a predat religia și latina la Școala de Me- fost rector al Seminarului Teologic din Huşi, apoi dicină a lui Carol Davila din București și a lăsat un ma- Nifon Bălășescu a revenit ca profesor în Bucureşti la nuscris al unui manual de igienă foarte bine structurat. Seminarul Central, la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” Prezent la Sibiu pentru tipărirea dicționarului (1860) şi la Gimnaziul „Matei Basarab” (1862). latin-român, N. Bălășescu a intrat în legătură cu An- drei Șaguna, pe atunci „vicar episcopesc”, acesta ofe- * rindu-i o bună găzduire. Șaguna, care i-a devenit „Rătăcitor” din fire, Nifon Bălășescu a trăit și apropiat, l-a sfătuit atunci să publice Gramatica pe și-a dedicat Dobrogei partea ultimă a vieții sale. În care o alcătuise și o folosise la București, pentru a anul 1870 a trecut Dunărea cu misiunea de a sluji în- putea fi folosită și la Seminarul de la Sibiu. Astfel, văţământul românesc din Dobrogea. A stat o vreme la ambele lucrări au văzut lumina tiparului în anul 1848: Mănăstirea Cocoș după care a ajuns la Tulcea, unde a Dicționarium Latino-Romanicum, tom I, Sibiu, Tip. fost impresionat de biserica românească „nouă și fru-

16 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 moasă”, dar mâhnit de lipsa unei școli românești, deși fiind vorba de 21 de școli dobrogene, dintre care 15 viețuiau pe atunci în oraș cca. 450 de familii de ro- tulcene (inclusiv prima înființată, cea din orașul Tul- mâni. Astfel, N. Bălășescu a înființat la Tulcea cea). Nifon Bălășescu a afirmat în însemnările sale că „Şcoala primară de băieţi”, cu local particular în cur- ar fi putut înființa școli în toate localitățile, dar i-au lip- tea Bisericii „Sfântul Nicolae”, el însuși fiind primul sit abecedarele, apreciind că numai pentru cele 21 de profesor. Devenind cunoscut printre românii din Do- şcoli i-au trebuit aproximativ 2500-3000 de exem- brogea, localnicii satelor i-au cerut să înființeze școli plare: De la Hârșova la Districtul Măcinului, unde or- în mai multe localități, cheltuielile urmând să fie su- ganizai 12 școle în 12 comune române, în Isaccea și portate de către săteni. În acest scop a făcut demersu- în Niculițelu, unde se face vinul cel bun, peste tot. 21 rile necesare pe lângă autoritățile otomane pentru a școle și aș fi putut și mai multe, potu se zice, în toate obține autorizația de înființare a acestor școli. Ismail 72 de comune române în Dobrogea, dacă nu mi-ar fi Bei, pașa sangeacului de Tulcea, l-a numit la 13 ia- lipsitu cărțile didactice (abecedarele). nuarie 1871 „director al şcoalelor române din Dobro- Fostul revoluționar ardelean a obţinut ca insti- gea” (1871-1876), cu dreptul de a înființa școli tutorii să fie plătiţi de stat cu câte două sute de lei tur- românești în toate localitățile provinciei. Prin noua ceşti pe lună, „bani daţi de la conacul fiecărui funcție, Bălăşescu a trecut și în districtul Hârșova, district”. Și-a dorit, de asemenea, dezvoltarea școlii unde a înființat 6 școli în tot atâtea localități românești. românești din localitatea Măcin, care ar fi urmat să La fel a procedat în districtul Măcin, unde a înființat devină școală centrală în care unii tineri, după clasele 12 școli primare tulcene în localitățile Măcin, Dăieni, primare, să mai învețe încă 2 ani – în primul an un Greci, Ostrov, Turcoaia, Jijila, Peceneaga, Azaclău curs de pedagogie și metodică, apoi un catehism „mai (I.C. Brătianu), Garvăn, Văcăreni, Luncaviţa și Ra- măricel”, iar cei care terminau puteau deveni chelu, apoi câte o școală la Isaccea și Niculițel, în total învățători de școli sătești sau candidați la preoție. După modelul școlilor occidentale, a gândit tot aici o școală de fete cu 3 clase, precum și o episcopie pentru românii ortodocși dobrogeni, pentru ca Măcinul să de- vină un adevărat centru cultural și religios. A fost obli- gat să renunțe, datorită lipsei cărților didactice și a sprijinului material. În ceea ce privește prima școală oficială româ- nească din Tulcea, după anul 1872 au activat ca învă- ţători preotul Ion Filoteiu, institutorul Constantin Andrian, şcolit la Brăila, şi Ion Costescu. După o pe- rioadă de greutăţi materiale, această şcoală a obţinut, în 1876, o subvenţie anuală din partea guvernului Ro- mâniei, iar din 1879 a devenit „Şcoala de Stat Nr. 1 Băieţi Tulcea”. Tot pe atunci s-a înfiinţat comitetul şcolar numit „Societatea Școalei române din Tulcea”, avându-l ca preşedinte pe Vasile Sotirescu. Acest co- mitet a luptat în anii dinaintea Războiului de Independență pentru introducerea alfabetului latin în şcoală, pentru dotarea localului şcolii de băieţi şi pen- tru procurarea cărţilor necesare. Materiile care se predau în şcolile româneşti din Dobrogea se rezumau la cunoştinţe elementare: bucoavna, ceaslovul, psaltirea, aritmetica, cântările bisericeşti, foarte probabil şi citirea în limba turcă, de Nifon (Nicolae) Bălășescu, care românii dobrogeni aveau nevoie mai ales în re- Gramatică română pentru seminarii și laţiile cu autorităţile otomane. O circulaţie intensă prin clase mai înalte, Sibiu, 1848 (Foaia de titlu) Dobrogea trebuie să fi avut Abecedarul turco-român 17 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 al lui Constantin Petrescu. Cum la stânga Dunării nu Din biblioteca Nifon Bălășescu. 1889». Câteva se tipăreau asemenea manuale, lucrarea s-a imprimat exemplare de carte românească modernă cu această la Rusciuc, în 1874, în tipografia vilaietului Tuna etichetă se păstrează și în colecția de carte veche a In- („Impremeria provinciei Danubiul”), într-un tiraj de stitutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” o mie de exemplare. Acest abecedar a fost de mare Tulcea, ajunse prin transfer de la B.A.R. București. folos elevilor şcolilor româneşti din Dobrogea până În semn de omagiu, începând din anul 1993, la 1877. Totodată, el a constituit una dintre primele școala cu clasele I-VIII din Tulcea situată pe strada lucrări de acest gen din întreaga cultură românească. Nicolae Bălcescu, nr. 43, poartă numele acestui ctitor Nifon Bălășescu a fost eliberat din funcţie în de școală românească - Școala Gimnazială „Nifon 1876, în urma unor reclamaţii care s-au dovedit ne- Bălășescu”. fondate. S-a reîncadrat în anul 1878 ca profesor la Obţinerea independenţei de stat a României şi Şcoala din Măcin pe care o ctitorise, cea mai impo- revenirea Dobrogei la ţară au creat condiţiile necesare zantă şcoală românească din Dobrogea şi una dintre afirmării culturale a românilor nord-dobrogeni prin puţinele care mai funcţionau la 1878. Probabil a rămas creşterea numărului de şcoli și dezvoltarea învăță- aici până la sfârșitul vieții, stingându-se în anul 1880 mântului, prin înființarea tipografiilor și apariţia pri- sau 1881. Nici locul de mormânt al acestui mare pa- triot român nu a fost descoperit până acum. Există trei melor ziare tulcene (22 iunie 1879, Steua Dobrogei – ipoteze cu privire la acesta: Măcin, Văcăreni și Mă- Foie interesilor locale, săptămânal apărut la prima ti- năstirea Căldărușani. Se presupune că a trecut în eter- pografie tulceană „Aurora Dobrogei”), cât și prin nitate în localitatea Văcăreni, plasa Măcin, dar crearea de noi societăţi culturale. mormântul nu a fost identificat aici. După moarte, toate lucrurile sale, strânse în 11 lăzi, au ajuns la Mă- Notă: Cărțile materialului ilustrativ fac parte din colecțiile năstirea Căldărușani (de aici ipoteza), nu se știe de ce, Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. cunoscut fiind faptul că mănăstirea sa de metanie a fost totuși Cernica. Și-a lăsat prin testament întreaga Bibliografie selectivă bibliotecă Academiei Române din București. Lăzile * Albotă, Mihai, Istoria învăţământului tulcean de la înce- cu cărți și manuscrise au ajuns de la Căldărușani la puturi până în anul 2007, Tulcea, Ed. „Şcoala XXI”, 2008. București abia în anul 1889, Biblioteca Academiei *** Bibliografia românească modernă (1831-1918), vol. păstrând până azi cărțile și lucrările rămase în manus- I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984 cris ale lui Nifon Bălășescu (manuale școlare, însem- (abreviat BRM în text). nările cu valoare documentară, corespondența sa cu * Cioroiu, Constantin, Călători la Pontul Euxin, Bucureşti, personalități ale timpului), toate în „Fondul de manus- Editura Sport-Turism, 1984. crise Nifon Bălășescu”. Pe interiorul copertelor, * Culea, A. D., Dobrogea, Bucureşti, Editura Casei cărțile din biblioteca cărturarului poartă următoarea Şcoalelor, 1928. etichetă cu valoare de ex-libris, aplicată de B.A.R.: * Dima, V., Munteanu, A., Liceul Spiru C. Haret Tulcea (1883 «Biblioteca Academiei Române. -1983), Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1983, pp. 12-19. * Georgescu, Ioan, Învăţământul public în Dobrogea, în vol. Dobrogea. Cincizeci de ani de viaţă românească (1878- 1928), Bucureşti, „Cultura naţională”, 1928, pp. 641-698. * Mateescu, Tudor, Permanenţa şi continuitatea românilor în Dobrogea, Bucureşti, 1979. * Postolache, Lelia, Monahul cărturar Nifon (Nicolae Bălășescu). O viață de apostolat, în Îndrumător pastoral, Tulcea, 2011, pp. 98-124. * Simonescu, D., Buluţă, G., Pagini din istoria cărţii româneşti, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981. Eticheta aplicată de * Tăvală, Emanuel, Nicolae-Nifon Bălășescu - între Biblioteca Academiei Române pe cărțile „călugărul chirovag” și „luceafărul rătăcitor”, Sibiu, Edi- tura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2012. care i-au aparținut lui Nifon Bălășescu

18 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

GALAȚIUL, ACUM ȘI PURUREA!, Galați, Axis Libri, 2018, 255 pag.:il. Autor ZANFIR ILIE

Mircea Marcel PETCU

De fiecare dată când l-am întâlnit, am avut cuvântul este hrana sufletului, cu el adormim seara, impresia că totul dispare și că mă înconjoară acea ne trezim dimineața când ne spunem rugăciunea, cu- stare plăcută, plină de bucurie, pe care o ai doar lângă vântul e emblema noastră, acel ceva fără de care oamenii pe care-i respecți, iubești, îi simți în sângele n-am exista ca oameni …, iar fără toate acestea nu tău. l-am avea lângă noi, cu noi, pe cel care ne încântă prin E greu să vorbești despre filologul, directorul, prezența, prin tot ceea ce face, ce scrie - Omul Zanfir omul de cultură Zanfir Ilie, pentru că dânsul ne lumi- Ilie. nează prezența cu acel zâmbet inconfundabil dătător Ultima carte a lui Zanfir Ilie, directorul Bi- de bună dispoziție, cu acea aplecare spre înțelegerea bliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați, s-a născut tuturor și de fiecare dată cu puterea de a da un sfat sau din marea dragoste a Domniei sale pentru orașul a ajuta la ceva sau pe cineva. Galați. Nimic nu e întâmplător la domnia sa. Privirea Theodor Codreanu spune în Cuvântul ageră ce scrutează adâncul inimilor se înfige în ochii înainte al cărții: tăi, încercând să cuprindă tainele sufletului, apoi, „Probabil cel mai important celebrator al printr-o mișcare a capului sau a mâinii, te apropie în- Galațiului este Zanfir Ilie, majoritatea cărților sale fi- cărcându-te cu energie pozitivă. Înțelegerea și dărui- indu-i închinate, degajând o dragoste romantică mereu rea sa nu cunoaște limite, dacă ar putea și-ar da și mărturisită și augmentată. Firește, nu se dezminte nici inima pentru o cauză nobilă. Mersul ușor legănat în cartea de față, intitulată Galațiul, acum și pururea!, aduce cu acea curgere molcomă a apei pe traseul cu- structurată în trei părți echilibrate. Prima cuprinde noscut sau a cuvintelor ce ne mângâie urechile și su- treisprezece eseuri motivatoare; a doua, cronici lite- fletele în lucrările dânsului. Lucrările domniei sale rare, iar ultima - studii, articole, eseuri sub genericul sunt unice, făcându-te să iubești acest loc mirific, Alte contribuții. Cartea se deschide cu o captatio be- orașul Galați. Are o putere de convingere rar întâlnită, nevolentiae intitulată De ce iubesc Galațiul? Răspun- un vocabular elevat, o încăpățânare caracteristică oa- sul e lămuritor chiar și pentru o explicație cu tentă cronică de carte menilor puternici. Cuvântul e un om obișnuit pentru ontologică, coroborată cu ceea ce numim identitate că are oase, carne, nervi, are inimă, ficat, sânge, plă- ascunsă în destin: pecetea gălățeană i s-a revelat si- mâni, poartă sentimente, gânduri, speranțe, idei, ba și multan cu postura de elev la Colegiul Național „Vasile diverse culori …când e verde e vesel, albastru când e Alecsandri” din Galați, liceu cu o vechime de 150 de supărat, iar roșu de-a dreptul furios. Dar să nu uităm, ani în 2017. Mediul, sugerează el blagian, s-a interio-

19 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 rizat identitar, încât Zanfir Ilie s-a simțit îndrituit să-l ocroteau instituția: Vasile Alecsandri, Ioan Cetățianu, parafrazeze pe Eminescu, relativ la identitatea noastră cel dintâi director, și V.A. Urechia. De aici până la tri- românească: «Sunt gălățean și, vorba lui Eminescu, pla axă valorică a Galațiului n-a mai fost decât un pas: punctum …», adăugând imediat: «Nu nașterea în cea dintâi, darul lui Dumnezeu, „fluvial biblic”, Du- Galați te face gălățean, ci conștiința de a aparține aces- nărea, a doua, Axa Teilor (inițiată de legendarul pri- tui spațiu urban încărcat de istorie și de înaltă spiri- mar al urbei, Constantin Ressu), care măsoară cam tot tualitate.». Iar primul argument, orgolios, faptul că patru km, cât și faleza, cea mai frumoasă și mai lungă prin același liceu au trecut, la vremea lor, personalități de pe tot cursul fluviului, iar a treia axă, cea spiritual precum: Gheorghe Țițeica, Gh. Bogdan-Duică, Nico- simbolizată de „Axis Libri”, revista și editura concres- lae Longinescu, Iorgu Iordan, generalul Eremia Gri- cute din sânul Bibliotecii „V.A. Urechia”. Cu ultima gorescu, Virgil Madgearu, Petre Ștefănescu Goangă. s-au născut arta și literatura gălățeană, anticipate de Mai mult, liceul a fost înființat, la 1867, prin străda- venirea pe lume a lui Camil Ressu, a multor scriitori niile lui V.A. Urechia, pe când era parlamentar de (Dicționarul scriitorilor gălățeni, operă a lui Zanfir Galați, și tot el a întemeiat, la etajul al II-lea din liceu, Ilie, numără 577 de autori), dar și celebrul vals Valu- biblioteca devenită, în cele din urmă, Biblioteca rile Dunării, opera lui Iosif Ivanovici. Nu sunt uitate: Județeană „V.A. Urechia” din Galați. Iar tot din anii opera Unirii de la 1859, avându-l ca protagonist pe liceului i s-a relevant importanța celor trei statui care pârcălabul de Covurlui Alexandru I. Cuza, Episcopia Dunării de Jos, Universitatea etc. Dar toate acestea, vorba lui Marin Sorescu (de altfel, invocate de Zanfir Ilie), trebuiau să poarte un nume care să le ocrotească și care să le dea identi- tatea supremă. Uns cu mirul simbolurilor, autorul găsește că acel nume nu putea să fie decât Eminescu. Iar Zanfir Ilie are argument: Galațiul este orașul din țară care i-a ridicat lui Eminescu primul monument în piatră, opera lui Frederic Storck din 1911, dezvelit fiind la 16 octombrie, în prezența lui Mihail Sado- veanu, Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel, Ion Minu- lescu, Corneliu Moldovanu, A. Cazaban, Emil Gârleanu, Jean Bart, Natalia Negru, I.A. Bassara- bescu, Maria Filotti. Faptă elogiată, între alții, de A.D. Zenopol. Monumentul de la Galați mai are și marele merit că a lansat pentru prima oară în public o amplă discuție asupra valorii și importanței publicisticii emi- nesciene, pregătind terenul pentru ampla ediție de Opere complecte, realizată de A.C. Cuza și tipărită la Iași în 1914. Pecetea eminesciană i se pare atât de impor- tantă lui Zanfir Ilie, încât îi consacră, în prima parte, două eseuri, chiar dacă, în al doilea, reia câteva lucruri comune din eminescologie. Ba și actualizează importanța poetului în anul Centenarului Marii Uniri: Eminescu, speră el, e «singurul care ne mai poate uni» în acest Centenar! Aceasta e tonalitatea general-optimistă a noii Mihai Eminescu, Opere complecte: cărți închinate Galațiului de către Zanfir Ilie. În cele- cu prefață și studiu introductiv de A.C. Cuza, lalte secțiuni, vom găsi și armătura documentară ne- Iași, 1914 cesară unei lucrări menite să echilibreze (Prima foaie de titlu) impre sio nismul romantic și știința.”.

20 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Înștiințarea care a însoțit ediția din 1914, apărută numai cu Prefața lui A.C. Cuza

* Și pentru a convinge la lectură, pentru a înțelege mai bine aprecierile lui Theodor Codreanu din prefața cărții, pe care ne-am permis să o redăm in- tegral mai sus, iată cât de tranșant conchide Zanfir Ilie, atunci când vorbește în eseul intitulat Mihai Emi- nescu, filonul identității noastre despre dimensiunea, rolul și valoarea în timp și spațiu a Marelui Poet: „Pe an ce trece, Eminescu se dovedește a fi mai mult decât ceea ce s-a crezut că este la fiecare moment istoric, pentru că trecerea timpului scoate tot mai pregnant în evidență capacitatea operei sale de a se redefini per- manent în raport cu epoca, ceea ce glăsuiește tuturor nu numai despre autenticitate și valoare, dar și despre vitalitatea infinită a rostirii sale. Acum, când nori tul- buri plutesc deasupra Europei și a lumii, când soarta popoarelor mici este pusă iarăși și iarăși în mare cum- pănă, când se vorbește de o nouă ordine mondială, și economică, și politică, și spirituală, când Dumnezeu și familia sunt alungați din societate, noi, românii, avem tot mai mare nevoie de Eminescu. El ne-a defi- nit idealurile în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, noi trebuie să le regândim și azi și mâine, continuu, cu fermitate și la fel de persuasiv și pătimaș ca și el.” (pag. 55). Aceasta ar fi o altfel de prezentare a lui Zanfir Ilie și a recentei sale cărți dedicată Galațiului, tărâmul în care s-a născut și a învățat să respecte valorile, locul Revista Axis Libri în care visează, trăiește și muncește!

21 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

IMAGINEA DELTEI ÎN VOLUMUL «FANTASTICA DELTĂ» AL LUI VALENTIN ȘERBU

Gheorghe BUCUR

Lucrarea noastră își propune să contureze laj, dacă nu o contradicție, din acest punct de vedere, universul unei zone relativ strict delimitate – Delta între tilul volumului, Fantastica Deltă, și titlurile po- Dunării –, așa cum apare el în scrisul celui mai im- vestirilor incluse în el. portant prozator tulcean, Valentin Șerbu. Cu toate că Pe de o parte, această absență toponimică din sugestii și informații pot fi găsite și în alte volume ale titluri este compensată de prezența celeilalte compo- autorului, cercetarea de față va avea ca obiect de ana- nente, cea fantastică, în cel puțin șase din cele 18 tit- liză numai Fantastica Deltă1, textul cel mai reprezen- luri: Infinitul , Vedenia , Nemuritorul, Tărâm tativ al autorului din acest punct de vedere. necunoscut, Fereastra timpului, iar în ultimul – Urmărim în lucrare să distingem, în cadrul ra- Ficțiunea, în mod direct și expres, ele reprezentând, portului estetic realitate-ficțiune, ce este și cât este ele- în total, o treime (șase) din textele publicate. Din ment real, concret, modul în care este el prezent această scurtă analiză a denumirii textelor se poate pentru a constitui o premisă adecvată componentei trage concluzia că scriitorul nu a fost interesat, aici, fantastice și, prin aceasta, realizarea condiției de au- de o localizare geografică prin titluri, ci, mai degrabă, tenticite, necesară oricărei creații artistice. a urmărit să evidențieze componenta ireală din Carte amplă, 236 p., este o culegere de 18 po- narațiunile sale, idee enunțată clar chiar în titlul cărții. vestiri, de întindere medie, având fiecare aproximativ Conturarea spațială a zonei există, deși nu se 13 pagini. Dintre acestea 16 au ca titlu un singur cu- face în sens strict geografic. Nu apar decât într-un sin- vânt (de exemplu: Infinitul – p.5, Poarta – p.105, gur text termeni care să delimiteze teritoriul Deltei Mesaj – p. 179 etc., iar utimele două – o sintagmă for- dintre brațul Chilia și Sfântu Gheorghe, teritoriu cu mată din două cuvinte: Tărâm necunoscut – p.218 și forma aproximativă a unui triunghi isoscel. Fereastra timpului – p.225. Precizarea zonei, a granițelor ei nu constituie, Interesant este faptul că titlurile narațiunilor prin urmare, o preocupare esențială a prozatorului. De nu conțin niciun fel de indicație referitoare la ținutul aici, și lipsa unor repere teritoriale. Noțiunile brațul Deltei, mai mult decât lămuritoare fiind Influența, Chilia sau localitatea Chilia apar doar în una din cele cronică de carte Capcana, Vedenia, cu excepția penultimului – Tărâm 18 povestiri. Naratorul din Crepuscul, cercetând mis- necunoscut, care include doar o vagă sugestie despre terul orașului antic Confinium și rezumând infor- un ținut aparte. Se poate deduce de aici că autorul, mațiile căpătate de-a lungul timpului, îl situează în intenționat, prin titlurile textelor, nu face niciun fel de locuri diferite, dar și nesigure: „Însăși poziția geogra- trimitere la zona de vărsare a Dunării. Constatăm, fică a orașului rămâne controversată, întrucât ea e si- așadar, că apare, la o privire generală, un fel de deca- tuată când pe pe brațul Chilia, când pe brațul

22 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Sulina, când, în sfârșit, în dreptul insulei Sacalin.” cruță puterile pentru a încheia mai grabnic însărcina- (p. 124) Indeterminarea spațială este, de altfel, o tră- rea” (Ficțiunea, p. 49) ori în direcție inversă: „Drumul sătură a prozei fantastice, în general. Situația este și de la Sulina la Tulcea s-a desfășurat astfel în mod mai ciudată când se enunță localizarea precisă în mo- plăcut.” (Mesaj, p. 179) Conceptul geografic tipic, mentul identificării acestuia. „La data descoperirii lui, însă, îl găsim în enunțul „se întrezăreau …luminile Confinium era un oraș mort, nu avea începuturi sau tremurătoare ale câte unui vas care plutea pe canalul istorie. Era situat cu certitudine între brațul Sulina și Sulina” (Nemuritorii, p. 98), unde termenul brațul Sfântu Gheorghe, cam pe lângă lacul denumește realitatea acvatică specifică. Puiuleț.” (p.126) Observăm schimbarea locului Denumirea Delta Dunării apare foarte des enunțat anterior în jumătatea de sud a Deltei, având în volum. Substantivul compus sau substantivul sim- ca axă brațul Sulina. Considerăm că prezentarea aces- plu, scris cu majusculă (Delta), ceea ce îi conferă tor repere de graniță2 pentru zona în discuție doar într- semnificația inițială de nume propriu, le-am găsit de un singur text nu este întâmplătoare. Este singulară, opt ori în cele 18 texte, cu un total de 46 de dar și nemotivată Datarea în Antichitate a localității, întrebuințări: Delta Dunării de 18 ori și de 28 de ori. dar, mai ales, incertitudinea determinării spațiale prin Forma compusă numește generic realitatea geografică: care se evidențiază misterul sunt justificate de obiec- „Către toamnă… primi însărcinarea de a fi delegatul tivul urmărit și de specificul fabulos, insolit al obiec- întreprinderii în Delta Dunării” (Ficțiunea, p. 49) sau tului descris. „Corabia Crucea Sudului, dispărută fără urmă în Delta Am găsit într-un singur text noțiunea Sfântu Dunării, ar fi plecat din Veneția în anul 1605” (Nemu- Gheorghe în forma „canalul Sfântul Gheorghe”, care ritorii, p. 77), precum și în „semnalând-o în partea ră- nu mai reprezintă limita geografică sudică, ci doar loc săriteană a Deltei Dunării”(Ipoteze, p. 135). al acțiunii: „Nava a pătruns în apele canalului Sfântul Utilizând cuvântul cu formă uninominală, ter- Gheorghe” (Nemuritorii, p. 81). Facem, în același menul e folosit cu scopul de a denumi doar zona în timp, precizarea că nicio acțiune nu este localizată pe general: „Se retrăsese pesemne în Deltă (Ființa, p. 61) brațul Chilia. sau în formularea de tipul „transformat într-un adevă- Limita estică a zonei, deși rar, este totuși pre- rat localnic al Deltei” (Capcana, p. 30), ca și în „re- zentă prin conceptul Gurile Dunării. În enunțurile: veni în anul următor în Deltă” (Infinitul, p. 15). corabia „fusese văzută ultima oară la Gurile Dunării” Un reper esențial este fluviul Dunărea, com- (Nemuritorii, p. 77) sau „așezarea situată undeva la ponent fundamental al zonei. Să observăm că el, deși Gurile Dunării” (Crepuscul, p. 123) se precizează, nu apare în titlul volumului (Fantastica Deltă), se printr-un termen destul de general, un spațiu, totuși, subînțelege permanent. Cuvântul Dunăre este prezent destul de întins. Substantivul compus Marea Neagră în câteva texte, în special cu scop situativ. De exem- apare și el într-un singur text, în același text de altfel plu, în Influența se face precizarea că autocamionul (Nemuritorii, p. 77), în pasajul: „Corabia, înainte de circula „între sat și comuna cea mai apropiată, situată a intra în apele Mării Negre…mai avea doar jumătate la Dunăre” (p. 17). Am identificat în două narațiuni din echipajul inițial”, în care observăm caracterul ge- și termenul Dunărea Veche, atunci când autorul vi- neral al conceptului geografic, neraportat aici la flu- zează o precizare geografică strictă: „Acum o porni- viul Dunărea. Așadar, Marea Neagră rămâne, evident, seră din nou pe Dunărea Veche, spre ostrovul un reper exterior acestei zone. Ceamurlia (Păianjenul, p. 164). În Tărâm necunoscut Vârful spațiului triunghiular deltaic îl consti- se vorbește de Dunărea Veche – două ocoluri sub tuie localitatea Tulcea, punct ce este luat deseori în po- formă de ochelari, având ca bază brațul Sulina (vezi vestiri ca reper esențial, însă de la marginea acestui harta), aproximativ între localitățile Gorgova, Mila 23 univers și, în general, un reper exterior acestui univers. și Crișan (n.n.), unde s-a putut rătăci inexplicabil un Brațul Sulina este nu numai axa geografică a vas, abătându-se de la cursul drept al Dunării. Un zonei, dar și elementul central pentru raportarea membru al comisiei care cercetează enigma face ur- acțiunilor la un reper general. Referirile sunt destul de mătoarea supoziție: „Bacul s-a desprins de țărm dato- numeroase. Mișcarea pe axă se face în ambele sensuri: rită modului defectuos în care a fost amarat, a plutit „Își soluționă foarte repede treburile la Tulcea pentru un răstimp pe Dunăre, a pătruns cu totul întâmplător a câștiga timp. Călători către Sulina unde la fel nu-și pe un canal mai lat, pe Dunărea Veche să zicem, s-a

23 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 abătut apoi pe alt canal lăturalnic” (p. 221-222). Într-o însă, reper geografic nu al întâmplării narate, ci al singură povestire (Fereastra timpului) găsim chiar nu- timpului narării: „Drumul de la Sulina la Tulcea mele vechi al fluviului: „Era oricând în primejdie să s-a desfășurat astfel plăcut” (Mesaj, p. 179). Povesti- fie atacat dinspre Delta Istrului” (p. 228) sau „stăpâ- rea domnului Ionescu se realizează aici pe vaporul nul de odinioară al bălților Istrului ” (p. 235), denu- care-i duce pe autor și narator de la Sulina la Tulcea, mirea fiind justificată de plasarea acțiunii în fixându-se chiar repere spațiale intermediare: „vasul antichitatea romană în ținuturile getice. Alteori, auto- depășise Maliucul, se îndrepta către Tulcea, în curând rul folosește termenul fluviu, referindu-se, evident, la urma să iau trenul și să ajung în capitală” (p. 188) ori Dunăre, ca în narațiunea Ființa: „În imediata vecină- „vasul depășise Ceatalul Sfântu Gheorghe, se apro- tate, curgea fluviul de un galben întunecat” (p. 56) pia de Tulcea, în curând trebuia să-mi iau rămas bun ori în Vedenia: „Plutise aproape jumătate de veac pe de la domnul Ionescu, care îmi umpluse de minune apele fluviului și ale Deltei” (p. 34) sau în Depozitul: timpul, dar mă și scosese din sărite cu basmele lui” „Am continuat să înaintez către fluviu” (p. 171). Uti- (p. 192). lizarea de către scriitor a cuvântului fluviu urmărește Localitatea devine fie loc al ascultării poves- să sublinieze, desigur, dimensiunea cursului de apă. tirii, fie al căutării unor răspunsuri. Oricum, imaginea Se poate constata, prin urmare, că realitatrea naturală orașului Tulcea este realizată într-un mod general și numită Dunărea sau fluviu se impune ca un reper neparticularizat. Singurul indiciu care ar putea trimite fundamental al zonei descrise. la identificare este cheiul de la malul Dunării (Mesaj, Universul în care se petrec faptele neobiș- p. 123): „L-am părăsit pe chei (pe domnul Ionescu, nuite sau fantastice, pe care autorul le înfățișează cu n.n.), amănunt, însă, insuficient, deoarece toate mare forță sugestivă, are un context real, definit orașele-port au obligatoriu acest element structural. spațial direct și temporal, deseori, indirect. Precizarea Contextul asigură, însă, identificarea: se călătorea spre cronotopului este făcută în fiecare povestire, dar, dacă Tulcea. Singurele precizări care conturează imaginea relațiile temporale nu sunt precise, , plutind special orașului sunt trenul, străzile, o bodegă, hotelul, o casă într-o notă de incertitudine, locurile acțiunilor sunt cu grădină, de fapt niște repere generale, autorul ne- prezentate cu amănunte și cu o anumită exactitate, fiind interesat de crearea unui tablou individualizat fără a exclude, însă, o notă de relativism. pentru singularizarea obiectului descris. Această În câteva rânduri, sunt denumite localitățile situație o găsim în povestirea Mesaj: „De atunci s-au unde au loc întâmplările narate, descrise cu o anumită scurs câțiva ani. L-am întâlnit întâmplător într-o bo- detaliere chiar, alteori se folosește doar inițiala denu- degă din Tulcea.” (p. 193) sau „ Mă apucase de braț mirii, iar uneori nu se face nicio precizare toponimică. și mă târâse pe străzi, declarând că sunt singurul om Orașul Tulcea, vârful triunghiului deltaic, re- de încredere” (p. 193) ori „am acceptat să-i calc pra- cunoscut în opinia publică drept „poartă a Deltei”, gul casei, să pătrund mai bine-zis într-o grădină care apare numit în multe texte, dar în niciunul ca loc al înconjura locuința, o grădină plină de plante rare, um- desfășurării acțiunii neobișnuite. Este prezentat de brită de pomi bătrâni. Ne-am instalat într-un chioșc” mai multe ori ca localitate urbană, dar mereu ca un (p. 193) Este evident că aceste elemente sunt insufi- reper de la marginea acestui spațiu, la care te raportezi ciente pentru a individualiza o localitate, autorul ne- și doar rareori te afli în el. Rămâne mereu un punct având ca obiectiv conturarea unei imagini urbanistice exterior universului Deltei, ca în povestirea Prelimi- unice, ca într-o lucrare tip reportaj. Așadar, în singurul nariile: „Se îndreptară către postul de miliție, unde text din volum în care apare localitatea Tulcea, V. găsiră un ofițer abia venit din Tulcea, îi cerură spri- Șerbu sugerează ideea de oraș, în genere, și nu am ști jinul și porniră tustrei către casa lui Iachim” (p. 157) că este Tulcea dacă autorul nu ar fi precizat aceasta, sau „ofițerul de miliție se înapoie la Tulcea” (p. 160). afirmând „într-o bodegă din Tulcea”. În Păianjenul, orașul este punctul de plecare Uneori, trimiterile la această urbe sunt for- într-o călătorie cu adevărat fantastică, dar mențiunea male și țin de necesitățile specifice actului narării. De este făcută fugitiv: „Își aminteau vag cum părăsiseră pildă, cercetătorul din Oaspetele este întrebat: portul Tulcea și cum începuseră călătoria fără capăt” „Sunteți cumva de la Tulcea?” (p. 208), ceea ce (p. 163). întărește ideea de reper din afara spațiului prezentat. Tulcea, alături de Sulina, ca oraș, devine, În Influența, personajul își reproșează „greșeala de a

24 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 nu fi plecat la Tulcea” (p. 17), adică ieșirea din satul doar la Tulcea Cimitirul se află pe un deal. La p. 73, unde se afla pentru a ajunge într-un loc de stabilitate detaliile „într-un orășel de provincie” ori „ulițele și siguranță. Deseori, găsim notații fugare de tipul strâmte ale cartierelor mărginașe, cheiurile pustii și „soluționă foarte repede treburile la Tulcea (Ficțiunea, firmele dughenelor de pe strada principală” readuc in- p. 49) sau „medicul a telefonat urgent la Tulcea după certitudinea cititorului, autorul debusolându-l în mod vasul Salvării” (Ființa, p. 69). intenționat. Vorbind la început despre „bătrânul Scar- Alteori, cum se întâmplă în Nemuritorii, este lat, arhivarul orașului” și despre „depozitul cu ziduri greu de stabilit că Tulcea este localitatea de de piatră care adăpostea arhiva” (p. 72), V. Șerbu face desfășurare a faptelor. Se utilizează, în acest caz, o încă o afirmație care conține trimiterea directă la nu- tehnică de creare a suspansului. Autorul folosește di- mele localității: „M-am gândit că n-ar fi rău să apelez nadins la început o formulă imprecisă prin introduce- la bunăvoința noului arhivar al orașului spre a căpăta rea în construcție a adjectivului demonstrativ de informații suplimentare asupra «Crucii Sudului». Am depărtare: „Mă plictiseam complet în orașul acela.” poposit din nou în Tulcea, am pătruns într-o clădire (p. 72) Sunt enunțate apoi o serie de detalii care res- spațioasă…” (p. 95) trâng aria posibilităților: „Pe atunci, adică imediat Fugitiv și cam formal, se consemnează și după război (prin 1945-1946, n.n.) orășelul nu era ideea schimbării. Tulcea capătă, după aproximativ 25 decât un târg lipsit de strălucire” (p. 73), ca și „Vântul de ani, imaginea unui oraș care a evoluat: „Am remar- se pornea să bată fierbinte lovind streșinele străvechi- cat, privind mai atent în jur, că orașul de odinioară își lor clădiri, clătinând firmele dughenelor abundent încheiase și el existența, înlocuit de un oraș modern, înșirate pe strada principală” (p. 74), dar nu sunt sufi- luminos” (Nemuritorii, p.85). ciente pentru identificare. Ne-am putea gândi la Tul- De evidențiat, în povestirile lui Valentin cea, Sulina, chiar Isaccea, Măcin ieșind din discuție, Șerbu, este și faptul că forme de relief precun colinele, deoarece este în afara spațiului Deltei Dunării. grindurile, aluviunile ori nisipurile contribuie la deli- Secvența: „Vântul acela care străbătea neobosit ma- mitarea geografică a spațiului acțiunii. În Nemuritorii, halalele, care mătura cheiurile pustii clătinând catar- un reper terestru fixează într-o succintă, dar sugestivă gele pescadoarelor” (p. 73) trimite la Tulcea și Sulina. descriere, fără a-l numi însă, spațiul dintre brațul Sfân- Însă enunțul: „Dinspre dealuri, acolo unde se afla ci- tul Gheorghe și Sulina: „În culorile stinse ale amur- mitirul, soseau nori albi de praf” (p. 73) restrânge aria gului se întrezăreau, când cerul era senin, șirul supozițiilor cititorului la o singură localitate, întrucât colinelor Beștepe (acestea se află în sudul canalului Sfântul Gheorghe, n.n.), precum și luminile tremurătoare ale câte unui vas care plutea pe canalul Sulina” (p. 98). În apropiere de Pardina, forma- țiunile de nisip sunt o realitate, identificată și de narator: „Nu se auzeau decât foșnetul delicat al buruienilor, risipite pe ici pe colo, sunetul cizmelor mele de cauciuc ce călcau pe terenul nisipos” (Nemuritorii, p. 98). Aluviunile adunate în apropierea mării trimit, desigur, la orașul Sulina. În Depozitul, naratorul vorbește despre un ci- mitir al navigatorilor (p. 168), precum și despre „grindurile care se alcătuiesc treptat din depunerea aluviunilor din preajma mării” (p. 168). Repere geografice acvatice, forme de relief sau așezări, ca Tulcea, delimitează spațiul narațiunilor fantastice ale lui V. Șerbu.

25 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Dacă Tulcea este localitatea luată ca reper ex- l identifice prin nume. Spre finalul textului, naratorul terior spațiului deltaic, văzută ca element al stabilității, afirmă: „Am pornit cu pași grăbiți spre Dunăre. Se al ordinii, al logicului, al realului deci, toate celelalte iviră zorile.Luminile orășelului păleau…” (p. 177) așezări din spațiul Deltei pot deveni și devin univer- Statutul de orășel la malul mării, Dunării, care are far suri în care fantasticul se poate manifesta. vechi, nu îl poate avea decât Sulina. Putem conchide Sulina ocupă, din acest punct de vedere, un că prozatorul nu este interesat de identificarea prin loc privilegiat. Are și un statut aparte, căci vechiul Eu- nume a locului acțiunii, dar este foarte interesat, cum ropolis, cu marinarii călători pe mări și oceane, a creat era și firesc, de realizarea acelor detalii, care conferă în jurul lui, în timp, multe legende. Am identificat Su- autenticitate și credibilitate unei locații. Indecizia ră- lina ca așezare la care se face referire în trei povestiri mâne. Cititorul „plutește” în incertitudine, dar crede și ca univers pentru acțiunile fantastice în două texte, că locul descris este spațiul unde s-ar fi putut petrece în total patru narațiuni (Ficțiune, Dispariția, Prelimi- faptele. În fond, acest lucru este esențial, iar prin astfel nariile, Depozitul), adică în aproape o pătrime din cele de tehnici autorul creează atmosfera caracteristică po- 18 lucrări ale volumului. vestirilor fantastice. Deși autorul nu folosește termenul Europolis, În narațiunea Dispariția, localizarea acțiunii într-un fragment din Depozitul se enunță clar imagi- este clară și precisă prin enunțarea directă a numelui nea trecută a localității: „…am încercat să-mi închipui așezării și prin detalii specifice.: „Firoiu sosise de cu- acestui port care cândva adunase pe restrânsa lui arie rând în Sulina și se angajase ca inginer la fabrica de o bună parte din gălăgia și mizeria Levantului.” (p. conserve a orașului” (p. 145), ca și „Locuia într-o gar- 171) Cu toate că, aici, V. Șerbu nicăieri nu numește sonieră a unui bloc minuscul” (p. 145). Indici precum localitatea Sulina, aspectele înfățișate îl pot duce pe berăria, sediul miliției ori cheiul conturează destul de cititor la această concluzie. Pe parcurs, autorul adaugă, general imaginea localității. cu abilitate, alte informații care întăresc supoziția Textul Ficțiunea aduce imaginea reală a unui inițială. Existența unui hotel (p. 170), a restaurantului oraș modest, între Dunăre și bălți, cu hotel, parc mic, „Marea” (Marea Neagră, de altfel, n.n., p. 171) indică, cu străzi puține și clădiri șubrezite, în prag de de asemenea, orașul Sulina.Îmaginea generală a prăbușire. Iată un pasaj din momentul sosirii eroului așezării în noapte confirmă identitatea: „Priveam dis- întâmplării în localitate:„În Sulina, trase la hotel. Își trat zidurile întunecate ale unui antrepozit, fațadele se- aranjă ținuta și reveni pe chei. Rătăci o vreme privind vere ale unor prăvălii din vechime, clădirile cu ferestre șlepurile și remorcherele, mulțimea șalupelor și a băr- și uși oblonite, cu trepte de piatră la intrări, cu feră- cilor încremenite la debarcader. Pătrunse într-o beră- struici zăbrelite la nivelul trotuarului” (p. 170-171). rie, într-un restaurant…, zăbovi o vreme într-un mic Imaginea farului și mențiunea „vechiul far” parc” (p. 50). Preocuparea pentru autenticitatea ima - (care astăzi se află pe uscat, n. n.), a șantierului naval, ginii orașului de la Dunăre este dată de imaginea ca- a barăcilor metalice și a unor vase trimit la identifica- selor cu balcoane și scări de lemn, vechi, caracteristice rea localității acțiunii, nenumită de autor, ca fiind în Sulinei anilor 1960-1970: „Clădirile erau într-adevăr această povestire, Sulina: „Am plutit de-a lungul foarte vechi. S-ar părea că, ridicate de mult și la în- șantierului naval pe lângă niște barăci metalice și clă- tâmplare, se îngrămădiseră într-o dezordine tristă. diri portuare, am alunecat prin dreptul unui șir de case Atârnând de caturile distruse, balcoanele spânzurau până în apropierea vechiului far” (p. 174). ca niște falnice schelării metalice. Scări de lemn și de Uneori, localitatea Sulina este numită ca piatră către pridvoare suprapuse, acoperite cu geam- punct final al unei călătorii, ca în exemplele date an- lâcuri, înapoia ramurilor care nu încetau să se clatine. terior sau ca în următoarele fragmente: „ Există oare La parter – ganguri boltite, ferestre lipsite de geamuri, un vas care să mă ducă până la Sulina? întrebase el” streșini strâmbe, uluci strivite și desprinse, atârnând (Preliminariile, p. 154) sau „Călători către Sulina ca niște brațe fără vlagă. Lucarnele podurilor priveau unde nu-și cruță puterile (Ficțiunea, p. 49). oarbe spre închipuite depărtări, niște frânghii se lo- Metoda narativă este caracteristică povestiri- veau atârnate de grimzi putrede. La temelia pereților lor fantastice. Aici, autorul folosește tehnica acumu- mâncați de sărături, printre lăzi și resturi de butoaie, lării de detalii specifice unui loc pe care îl printre mormane de moloz, creșteau bălării înalte și individualizează, îl unicizează, fără ca prozatorul să- dese.” (p. 52) Scopul acestor detalii este, evident, pi-

26 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 torescul și, poate, o notă de straniu. teva șlepuri și barcaze burduhănoase. Niște copii stră- Raportarea la apa ce înconjoară localitatea, în băteau în goană aleile de asfalt, ocolind rândurile de partea opusă Dunării, terenul cu nisip constituie alte flori. În imediata vecinătate se scurgea fluviul de un elemente ale spațiului concret: „A doua zi, înainte de galben întunecat, dincolo de care se întrezăreau casele plecare, dădu ocol străvechilor clădiri, constatând că de pe malul opus. Debarcaderul, cu câteva șalupe ală- ele se află în imediata vecinătate a bălților. Se plimbă turi, se legăna săltat de valuri” (p. 57). Atrag atenția pe un mal nisipos, pe dinaintea unor case înconjurate însă, pentru cine cunoaște într-o oarecare măsură de ogrăzi largi pline de tufe de liliac” (p.54). zona, formulări ca „alei de asfalt” și, mai ales, „latura Așadar, când scriitorul are nevoie de crearea de nord a orășelului”. În perioada1965-1970, orășel unei imagini clare foloseește detalii concrete ale în Delta Dunării nu putea fi decât localitatea Maliuc. așezării, dar, alteori, caută, cu toate amănuntele, să Ideea va fi confirmată peste două pagini,când autorul creeze o stare de incertitudine a localizării, specifică afirmă despre personaj: „despărțirea de Maliuc deve- povestirilor fabuloase. nise iminentă (p. 65), sau „îi spuse că va pleca din Ma- Trebuie menționat că majoritatea acțiunilor liuc” (p.66), iar la p. 68 naratorul, vorbind de eroul din narațiuni se petrece în localități obișnuite din narațiunii, precizează: „după câțiva ani de la plecarea Deltă, sate sau comune. Autorul numește așezări, pre- din Maliuc se întâlni întâmplător cu Manole”. Obser- cum Caraorman, Crișan, Gorgova, Maliuc, Mila 23, văm din nou tehnica tipică de creare a suspansului Ledeanca, Pardina și altele. prin nenumirea inițială a localității acțiunii, metodă În Vedenia, eroii rătăciți în Deltă intră pe o caracteristică narațiunilor fantastice. uliță într-un sat, unde încearcă „să recunoască după Sunt numite direct câteva localități la care se presupuse semne faptul că se aflau într-adevăr în satul raportează eroul sau acțiunea:„ Mă-ntâlneam uneori Mila 23” (p. 39). Lor li se pare că identifică elemen- cu câte un drumeț care zorea să ajungă în satul Par- tele specifice ale acestei localități: „Trecură pe lângă dina (Nemuritorii, p. 97) sau „Pentru a ajunge la Mila un lung șir de case de lemn sau chirpici, toate acope- 23 sau la Gorgova trebuia să străbată ghioluri și ca- rite cu stuf, cu grădini înflorite dinainte. Ajunseră la nale” (Ficțiunea, p. 38). În câteva situații, prozatorul o clădire înaltă ce părea magazinul sătesc. Lângă el, notează doar inițiala numelui așezării, procedeul bodega, care, spre mirarea tuturor era încă deschisă” având funcții estetice de indeterminare, pentru că nu (p. 139). Atmosfera stranie din cârciumă îi îndeamnă se pune problema lipsei spațiului descris sau a timpu- să plece și, îndepărtându-se, când întorc capetele „nu lui necesar redactării denumirii. văzură decât o întindere mlăștinoasă” (p. 44), întă- Eroul din Ficțiunea aleargă după o himeră, o rindu-le ideea unei situații stranii inexplicabile. Auto- tânără și frumoasă învățătoare, Ana. După ce își re- rul folosește și aici date generale și imprecise, zolvă treburile, pleacă din Sulina: „Luase un vas cu derutante, prin care creează cadrul și atmosfera unei care ajunse în comuna C… (p. 49). Dacă inițiala este povestiri fantastice. adevărată, atunci ar putea fi vorba de trei localități: Uneori un personaj declară: „Locuiesc în Ma- Caraorman, Crișan și Cordon, apropiate de Sulina. In- liuc și pot fi găsit oricând” (Vedenia, p. 44), dar, când dicii precum rangul de comună al localității, „micul este căutat, nu-i poate fi identificat nici măcar numele. ponton”, drumul de nisip care însoțea malul unui Tot în această povestire se pomenesc localități, pre- canal” (p. 49) duc la concluzia că așezarea nu putea cum Gorgova, Ledeanca (p. 18), ca posibile direcții fi decât Crișan. Localitatea T…,către care a pornit în în care cei rătăciți ar putea ajunge mai repede. Nu se ziua următoare, ridică o problemă serioasă de locali- face, însă, nicio descriere a acestora sau precizare. zare. Singura localitate cu inițiala T este Tatanir, si- Raportul dintre clar și neclar, precis și impre- tuată în partea de N. a zonei, tocmai pe brațul Chilia, cis este mânuit cu abilitate de autor. Într-o totală in- la o distanță mare de Crișan (vezi harta) și fără a avea certitudine începe și povestirea Ființa. După datele un drum accesibil. Suntem înclinați să credem că prezentate, s-ar putea face două supoziții de localizare așezarea din afirmația „a doua zi a pornit cu un cuter – Crișan ori Maliuc: „văzu, ca de obicei, șirul de blo- cu un cuter către comuna T” (p. 50) aparține planului curi ascunse parțial de ramurile frunzoase ale plopilor, invenției. Acest fapt ar fi o excepție aproape inexpli- câteva magazii risipite căte latura de nord a cabilă, deoarece scriitorul localizează real aproape în- orășelului…spre canalul mărginaș se îngrămădeau câ- totdeauna așezarea sau zona în care se desfășoară

27 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 acțiunea sau trimite la un reper real. care au rolul de a contura cadrul, peisajul, dar nu sunt Dificilă este stabilirea identității localității M. suficiete pentru a preciza locul acestui „colț din Delta din povestea Mesaj. Dacă ținem cont de momentul Dunării”. În principiu, poate fi orice așezare din Deltă. acțiunii, ne putem gândi la Mahmudia, Murighiol, Dacă asociem această situație cu titlul textului – Infi- Maliuc și chiar Mila 23 (numită prescurtat). nitul, constatăm că intenția autorului a fost de a crea Informațiile din replica „În vremea aceea, imprecizia și de a sugera o „infinitate” de posibile lo- puțin înainte de primul război, reîncepu domol To- calizări, ceea ce vădește multiple abilități de sugestie mescu, îmi petreceam vacanțele școlare în satul M… ale prozatorului V. Șerbu. Rătăceam zilnic prin labirintul canalelor, care împân- Un al doilea aspect major în definirea univer- zeau împrejurimile satului de pescari” (p. 181) trimit sului prozei fantastice din acest volum îl constituie, la Maliuc ori Murighiol, Mahmudia nefiind o așezare alături de locațiile terestre, universul acvatic. În toate exclusiv de pescari, datorită exploatării de piatră din textele, întâmplarea neobișnuită presupune și este le- localitate. La p. 189 găsim o relatare care aduce sau gată de o călătorie. O deplasare dintr-o localitate pe menține imprecizia: „Am funcționat câțiva ani ca un canal, un lac anume sau ghiol este însoțită de mis- achizitor de pește în satul C.…S-a întâmplat ca prin ter. O enumerare a acestora dezvăluie acoperirea anul 1935, într-o primăvară să părăsesc așezarea și să aproape în totalitate a zonei Deltei: lacul Fortuna și mă îndrept către satul M.…Am tras la un prieten.” Se lacul Pericolovca (Tărâm necunoscut, p. 218; 221), conturează două posibilități: dacă satul C. este Ca- lacul Roșu (Capcana, p. 27), lacul Trei Iezere și ghio- raorman, atunci satul M este Murighiol și dacă satul lul Uzlina (Păianjenul, p. 164, 165), lacul Razelm și C. este Crișan, atunci M. este Maliuc (Mila 23 este lacul Puiuleț (Crepuscul, p. 125, 126), lacul Sireasa mai puțin probabil, din punct de vedere al realității (Nemuritorii, p. 103), japșa Mucuhova (Oaspetele, geografice, vezi și harta). Și aici (Mesaj), autorul p.200), lacul Lumina (Dispariția, p. 114), lacul Le- folosește aceeași metodă a indeterminării prin scrierea deanca (Vedenia, p. 38) sau chiar forma generică specială a numelui localității. bălțile Istrului (Tărâm necunoscut, p. 235). Plasată în Dacia în așa-zisa epocă romană, Sunt numite canale din diferite zone ale Del- acțiunea din Fereastra timpului se desfășoară „aici tei – Canalul Busurca (Dispariția, p. 141), canalul pe țărmul Pontului Euxin”. Acest aici nu-l putem des- Șontea și canalul Păpădie (Nemuritorii, p. 97, 100) – cifra decât în finalul povestirii când autorul evocă , legate de realitatea descrisă în textul respectiv. gândurile procuratorului Mella: „Erau cam barbari Există în volum o serie de toposuri specifice acești histrieni, lipsiți de cultură…” (p. 235). Așadar, localităților și modului de viață al locuitorilor: cher- este vorba de vechea cetate Histria, sugerată prin nu- hana, ghețărie, cabană, bodegă, cârciumă, bufet, cres- mele locuitorilor, autorul folosind aici o tehnică indi- cătoria de pește (de la Stipoc în Vedenia, p.43), fabrica rectă de localizare. de pește de la Sulina ș.a. Ultimul exemplu pe care îl dăm îl constituie Trebuie menționat că unele instituții reflectă prima povestire din volum – Infinitul. Aici localizarea un anumit tip de societate și o anumită epocă (Post de este imposibilă. Încipitul creează impresia de (loc cu- miliție), un anumit nivel de civilizație (club-film, bi- noscut., cunoscut de erou, dar nu și de cititor: „Se bliotecă, Oficiu poștal, Primărie). apropia emoționat de locurile acestea în care-și petre- Meseriile pe care le au eroii povestirilor sunt cuse ani de-a rândul concediile. Avea să-și revadă cu- specifice zonei: pescar (Iachint din Depozitul), achi- rând prietenul, urma să cutreiere sălbaticele zitor de pește (Tomescu din Mesaj), inginer la Fabrica împrejurimi ale satului… (p. 5). Nu știm care sunt „lo- de pește din Sulina, contabil (Rădoi în Oaspetele), curile acestea”, dar câteva rânduri mai jos printr-o medic veterinar (Filip din Preliminariile), marinar afirmație clară fixează zona – Delta Dunării, dar total (cârmaciul Pavel din Păianjenul) etc. Este interesant insuficient: „Va gusta iar din voluptățile unei îndelun- de observat că despre meseria de preot și despre bise- gate șederi în acest colț din Delta Dunării. Alte indicii, rică nu se vorbește în niciunul din textele volumului, precum „malul neregulat al grindului” (p. 5-6), situație explicabilă restricția ideologică din epocă. „așezare de pescari” (p. 6 ), „poteca năpădită de nisip, Prin numeroșii termeni care se referă la ma- straturile de narcise și cârciumărese” ori „satul de pes- rinărie, autorul dă autenticitate universului descris: an- cari”(p. 15) nu pot realiza localizarea. Ele sunt detalii coră, barcaz, cârmă, cuter, hublouri, luntre, lotcă,

28 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 otgon, ponton, strapazan, șlep, timonă etc. Cuvintele volumul Fantastica Deltă reprezintă o dovadă evi- care se referă direct la unelte de pescuit lipsesc dentă a talentului narativ al prozatorului tulcean Va- aproape în totalitate. De aici, putem trage concluzia lentin Șerbu. că nu acest aspect l-a interesat pe autor. În final, să mai adăugăm faptul că în adjecti- Un element unic geografic în Deltă îl consti- vul epitet antepus fantastica intuim și un sens con- tuie unele biotopuri, precum pădurea (Letea), ostrovul, otativ admirativ: uimitoarea, uluitoarea Deltă. implicând adesea funcții situative. În pădurea Caraor- Concluzii: man este plasată de către un narator locul fie al unui Nu ne-am propus în lucrarea de față realiza- palat (Oaspetele, p. 210), fie al unor ruine misterioase: rea unui studiu strict geografic, deși am apelat la di- „Dar eu, eu am văzut ruinele acelea, te asigur, le-am verse elemente geografice, ci am urmărit evidențierea văzut și le-am cercetat îndeaproape, am dat de ele în acelor aspecte geografice care capătă semnificație pădurea Caraorman (p. 210). Călătoria inexplicabilă a într-o construcție literară, cum este volumul Fantas- unei ambarcațiuni îi duce pe călători către spații ce in- tica Deltă. clud ideea de ascuns, de mister. Un astfel de loc este Zona descrisă de Valentin Șerbu este un ostrovul: „Acum o apucaseră din nou pe Dunărea spațiu complex, bine cunoscut de autor, având în ve- Veche, spre ostrovul Ceamurlia” (Păianjenul, p. 164). dere și faptul că acesta este zona lui natală. Cadrul specific geografic este realizat și cu Pendularea între real și ireal, concret și fabu- ajutorul elementelor de faună și vegetație. Dacă ani- los este o caracteristică a prozei fantastice, prezentă malele lipsesc, în schimb sunt prezente felurite specii în cele 18 povestiri ale culegerii. de păsări: stârci, lopătari, becațe, lebede etc. Ca pești, Analiza raportului estetic realitate-ficțiune, autorul numește: bibanul, crapul, ciortanul, somnul, obiectivul cercetării noastre, a scos în evidnță compo- șalăul ș.a., toate caracteristice Deltei. nenta reală și rolul ei în narațiune. Prezența acesteia este La nivelul vegetației, prozatorul folosește evidentă, dar are anumite particularități definitorii. specii caracteristice. Dintre arbori, cităm plopul și sal- Planul mitico-fantastic-legendar se grefează cia, iar dintre plante unele sunt tipic acvatice: nufărul, pe un plan real veridic, vizând așezările (ca locații te- izma, lintița, dar și specii ca leznicioare, feriga ori nar- restre), canalele, lacurile, și bălțile (ca locații acvtice), cisele, cârciumăresele, irișii etc toposuri specifice localităților din Deltă, meserii ca- În privința onomasticii, constatăm că ea este racteristice, terminologie onomastică dublă (româ- tipică zonei și cuprinde două categorii de nume. Des- nească și slavă) tipică, faună și vegetație caracteristice tul de multe sunt de origine slavă (ucrainiană sau li- zonei, ceea ce conferă textului condiția de credibilitate povenească): Antip, Hariton, Iachint, Larion ș.a., dar datorită autenticității realizate. cele mai multe sunt românești sau cu circulație în Dacă elementele geografice și de structură ale spațiul românesc: Bucșa, Dragoș, Filip, Mihai, Pavel, Deltei Dunării sunt, în general, destul de clare și pre- Rădoi, Sebastian, Ștefan, Toma, Tomescu ș.a. cis determinate, cadrul individual al acțiunilor capătă Interesant este faptul că personajele feminine deseori, cu toate detaliile de altă natură, contururi im- sunt puține. În cele 18 texte am identificat doar trei. precise. Unul dintre ele nu are nume, deoarece scriitorul pre- Autorul, folosind cu măiestrie o serie de teh- zintă femeia ca o știmă a apei, dornică de jertfă ome- nici care relativizează locația acțiunilor stranii, fan- nească (Capcana).Ideea de indeterminare estre tastice cu intenția vădită de a întări impresia de ireal realizată în text și cu ajutorul acestui procedeu.. Ce- prin indeterminare, dovedește un autentic talent de na- lelalte două femei, Ana din Ficțiunea și Maria din rator. Tărâm necunoscut, au îndeletniciri obișnuite. Numele acestora, însă, ne atrag atenția prin caracterul lor ge- ______neral, pe de o parte, iar, pe de alta, prin sugestiile bi- 1 Șerbu, Valentin, Fanstica Deltă, București, Editura Car- blice implicate, deși acțiunile din aceste povestiri nu tea Românească, 1976, 236 p. dau posibilitatea unei astfel de interpretări. 2 Vezi harta Deltei, transpusă pentru orientarea cititorului Putem constata că, prin imaginea generală a dornic de a înțelege mai bine situarea acțiunilor din proza Deltei și prin componentele universului real înfățișat, acestui volum de Valentin Șerbu.

29 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

HAINA FICŢIUNII

Marian DOPCEA

În haina ficţiunii pare a-şi îmbrăca memoriile Tă- spre aclimatizare în anii cincizeci(când, ehe, de pesta por- nase Caraşca, în „Dus-întors”(Ed. InfoRapArt Galaţi, cină africană nici pomeneală)? Câţi mai ştiu că trenul – azi 2018). „Pare” zic, pentru că operaţiunea nu este dusă chiar o ciudăţenie pentru copii şi adolescenţi – era, în anii aceia, până la capăt , graţie, în primul rând, recursului la persoana o minunăţie a tehnicii pe cale de a cuceri şi moderniza ar- întâi în discursul auctorial. haicul nostru ţărănesc? Avantajul utilizării acestei persoane este impresia Succesului mistreţilor îi corespunde, în contrapar- de autenticitate a „vieţii”, înfăţişate în adevărul ei, nesofisti- tidă, eşecul adaptării cerbilor lopătari… cat de filtrarea printr-o conştiinţă ce se pretinde „obiectivă” Da, însă… şi dincolo de limitele umilei sincerităţi. Un fel de demon ghiduş pare a fi vegheat, mereu Bizuindu-se pe o bună memorie, atestată şi în ce- binevoitor, totuşi, asupra trăirilor şi isprăvilor copilului pe lelalte cărţi ale sale şi mai ales în „Desculţ prin urzici” Ca- care ne permitem a-l identifica drept Tănase Caraşca, prie- raşca îşi propune să fixeze coordonatele unui fel de spaţiu tenul scriitor de astăzi. magic, privit, în textele de vârf, prin ochii unui copil, neper- Aşa se face că, în pofida ghinioanelor care-l urmă- vertit nici de lume şi nici, parcă, de pretenţiile Artei. resc, totul se sfârşeşte cu bine lumea fiind, în felul ei per- „Istoriile” cu mistreţi ori cerbi(lopătari) se numără fectă. Tot ce se întâmplă e relatat fie cu sfătoşenie ingenuă, printre cele mai strălucite lucrări ale volumului. Pădurea din fie cu inflexiuni parodice. Calitatea umorului ce se etalează jurul Teliţei – sat umil, acum scos din anonimat – constituie în timp/spaţiul vrăjit constituie cel de-al doilea centru de in- un topos literar fermecător, menit a compensa atât renun- teres. ţarea la psihologie şi introspecţie cât şi la procedeele vizibile Parodierea solemnităţii(ori, în alte cazuri, a limba- ale artei. Textele au o ingenuitate remarcabilă şi se carac- jului de lemn) are harul de a detensiona mai tot ce se pe- terizează, fiecare, prin câte două centre de interes, valabile trece în jur. Incipit-ul „Poveste cu mistreţi” propune un cu atât mai vârtos, astăzi, cu cât evenimentele prezentate discurs lent şi amplu, de o solemnitate jucată, menit parcă au evoluat, surprinzător, în direcţii opuse. să ne atenţioneze că nu întâmplările, ci duhul povestirii lor Primul ţine de calitatea informaţiei, de aspectul ine- dă sarea şi piperul necesare oricărui demers artistic: „După dit – ba chiar insolit – al acesteia, Caraşca ştiind să sesizeze ce ne asiguram că prin stratul de iarbă nu pândesc ghimpii caracterul novator al evenimentelor chiar dacă, pentru mulţi, mari, periculoşi căzuţi de pe ramurile falnicilor arbori ce se cronică de carte acestea trec aproape neobservate. înălţau drepţi ca lumânarea …” ş.a.m.d. Câţi dintre noi, cititorii de astăzi, care trăiau într-o Introducerea personajului în text e, şi ea, pe mă- realitate relativ cunoscută, ştiu că această realitate s-a con- sura acestei gravităţi jucate: „Pe când ajunsesem eu la res- struit, în urmă cu decenii, din „experimente” (aproape!) sor- pectabila vârstă de 10-11 ani, tata a fost numit şef de tite fie eşecului, fie unui succes epatant? Câţi dintre noi mai depozit, la Canton, funcţie care lui îi era necesară pentru ştiu că mistreţii, care astăzi mişună în zonă, au fost aduşi întreţinerea familiei cu patru copii, iar nouă, ca să ne dăm

30 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

ţiale sunt destule în volum, autorul fiind adversarul oricărui demers parenetic. Asta nu înseamnă că întâmplările nu au morala lor! Ar fi pretenţios a căuta nu ştiu ce posibile trepte iniţiatice – corespunzătoare experienţelor pe care le trăieşte copilul în „Iepurele”, „Cucul” „La cerbi”, Micii sericicultori”; „Băşica”. Nu se poate să nu observi, însă, că fiecare dintre aceste experienţe cu animale e purtătoare a unei „învăţă- turi” pe care copilul şi-o însuşeşte parcă fără să vrea şi pe care adultul o priveşte, retrospectiv, cu nostalgie. Iată, în optica naratorului adult, martor cândva şi intervenient sur- prinzător la una din nenumăratele drame ce se desfăşoară neştiute, finalul din „Iepurele”: „Atunci când am plecat glonţ spre locul unde se petrecea unul din multele evenimente ale selecţiei naturale, nu ştiam încă multe din speţele vieţii. Acum ştiu multe, dar nu mai are cine să mă ia la sapă”. În- toarcerea hâtră din ultima frază ne (re)aduce la realul prag- matic. Real care domină majoritatea textelor cu adulţi – cu notabile excepţii din „Trenul” şi „Tralalache”. Aceasta din urmă, veritabilă şi aproape exemplară „schiţă” în sensul tradiţional, e reconstituirea, vesel amară a biografiei picareşti a unui foarte cunoscut, la începutul se- mari şi să devenim un fel de stăpâni ai locului de repaus şi colului XX, frizer din Sulina! punere la punct al proiectelor de viitor”. Demersul auctorial, amintind, vag, de acela cărtu- În paradisul teliţean sunt aduşi mistreţii – cu in- rescian din „Zaraza” este unul original, posibil prevestitor al strucţiuni clare pentru cei în grija cărora a fost încredinţată unei cariere de prozator obiectiv a lui Tănase Caraşca. înţărcuirea(menită să păstreze totuşi starea de sălbăticie). Plin de forme este „Trenul” – text al primei ieşiri în Copilul, însă, vizitându-i zilnic şi hrănindu-i, reu- „lumea largă” a unui copil însetat de cunoaştere. şeşte să-i obişnuiască, oarecum, cu prezenţa umană, se Memorialistica veselă, preponderent anecdotică, leagă chiar sufleteşte de Samadin, sultanul şi stăpânul ha- dă greutate masivului volum. Literatura umoristică practi- remului porcesc. Uriaşul vier sfârşeşte prin a fi împuşcat în cată de Th. Mazilu, T. Muşatescu ori mai aproape V. Şerbu cursul unei eliberări nu tocmai reuşite a celor aproape pa- poate constitui modelul destul de îndepărtat al unei optici truzeci de suflete speriate de noua lor stare. marcate de prezenţa poantei, precum în „Fierarul”,(unde Finalul se înscrie, firesc, în aceeaşi tonalitate a îm- conotaţiile erotice ale cuvântului „ciocan” creează o ambi- blânzirii, până la derizoriul mimat, a asprimilor vieţii. Căci guitate relativ profitabilă estetic) „Turismul anual”, Tratament copiilor le este hărăzit evident, alt mod de a priza realitatea cu şah”. – decât acela al morocănoşilor adulţi: „În câţiva ani porcii Nu lipsesc din carte rudele, fie nostalgic evo- mistreţi s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie şi abia atunci cate(„Mămarea”), fie „taxate” cu bonomă afecţiune(„Unchiul lumea a înţeles că zvonurile cu stricăciunile provocate nu Gheorghe”, „Cumnaţii”, „Danilo”). erau chiar simple baliverne de speriat copiii dar s-a împăcat Caraşca a debutat, ca prozator, la o vârstă destul cu situaţia nouă, care odată cu trecerea timpului a devenit de înaintată – faptul acesta scutindu-l de inerentele greşeli aproape o normalitate. Este adevărat că aşa cum este nor- ale tinerilor aspiranţi. Nu se poate vorbi, aşadar, în cazul mal, au apărut şi forme de apărare împotriva sălbăticiunilor lui, de o evoluţie de la „Desculţ prin urzici” la acest „Dus- nocturne şi omul nostru a descoperit minunea minunilor: Întors”. Carnea de mistreţ este la fel de bună ca aceea de porc do- Îmi permit să susţin, totuşi, că autorul păşeşte, cu mestic”. această carte, pe o treaptă superioară a artei lui. De menţionat că pietre în grădina literaturii sapien-

31 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

(Fragment din romanul „CARAMFILII”)

CARANFILII ÎN BASARABIA

Ştefan ZĂVOIU

De câteva zile toată suflarea din şcoală, elevi importanţi şi se gândi că revizorul din Chişinău, cu şi dascăli, ba, mai mult, întreaga comunitate sătească, nume şi prenume ruseşti, nu va fi tocmai încântat de sta sub ameninţarea unei anunţate inspecţii şcolare separarea făţişă şi brutală a celor două culturi şi de efectuate de reprezentanţii învăţământului din Cahul aceea încercă o soluţie de compromis: Vedeţi ce mai şi, se spunea, cu o sporită teamă, având în componenţă puteţi alege din cărţile ruseşti puse deoparte, îndeo- revizorul şcolar din Chişinău şi chiar reprezentanţi ai sebi traducerile din autorii ruşi clasici iar pe celelalte Ministerului Instrucţiunii Publice de la Bucureşti... Ce le aşezaţi în ultimile rafturi, din spate, aşa încât să nu să caute revizorii şcolari tocmai aici, în acest sat măr- fim acuzaţi de un separatism total şi excesiv... Şi ar ginaş al Basarabiei? De ce nu inspectează şcolile din mai fi ceva, adăugă îngândurat directorul: poate res- zona centrală şi vin tocmai aici, unde în afară de o criem citatul acela din Macarenko, traducându-l din şcoală prăpădită şi câţiva dascăli mai mult sau mai rusă în română... Caranfil fu împotriva ideii, i se părea puţin inimoşi şi de câţiva şcolari, mulţi dintre ei bi- că şcoala se pregăteşte mai degrabă pentru un control lingvi, nu au ce vedea?...îşi spuneau autorităţile locu- de la Moscova şi încercă să-l convingă pe director cu lui şi, desigur, directorul instituţiei şcolare. argumente mai degrabă emoţionale decât pragmatice: Fu numită de urgenţă o comisie care să pre- Domnilor, suntem, totuşi, în ceea ce numim România, gătească inspecţia. Directorul, temător şi direct inte- România Mare; parcă ne-am pregăti de o invazie ru- resat în reuşita inspecţiei, convocă în grabă consiliul sească în cultura şi învăţământul românesc!... şcolii şi îl însărcină pe Caranfil să pregătească în amă- La clasele mici învăţătorii încercau să repare nunt toate documentele şcolii, inclusiv, se înţelege, pe ce se mai putea repara; manualele româneşti păreau cele pe care trebuia să le întocmească şi să le aibă el, uneori prea dificile pentru şcolari şi chiar pentru das- ca şef al instituţiei. Argumentul era de bun simţ: Ma- căli, unele texte conţineau cuvinte şi expresii care tre- rine, tu ai terminat de curând şcoala, ştii bine care buiau „traduse” de mai multe ori: din română în rusă, sunt cerinţele şi priorităţile învăţământului românesc. apoi în graiul moldovenesc şi, de aici, în româna lite- proză Trebuie să mă ajuţi la clarificarea evidenţei copiilor rară atât de greu de cucerit... S-au refăcut planificările şi a progresului lor şcolar. De rest mă voi ocupa eu; activităţilor şcolare, au fost (re)corectate caietele de mai am câteva documente vechi, ale fostei conduceri, teme ale şcolarilor şi dascălii aşteptau neliniştiţi să să văd ce mai pot prelua de acolo... Directorul avu vadă ce efect avea să aibă asupra inspectorilor roşul grijă să mai numească şi un alt dascăl care să urmă- care însoţea fiecare rând din compunerile şi exerciţiile rească „tranziţia” de la învăţământul de inspiraţie date pentru acasă. Primarul trecea, şi el, zilnic, pe la ruso-sovietică spre cel românesc... Îşi aminti că strân- şcoală şi, din comportamentul contradictoriu, din bâl- sese toate cărţile în limba rusă, inclusiv traducerile din bâiala cu care îşi însoţea fiecare vorbă, fiecare gest, rusă în română ale unor autori mai mult sau mai puţin reieşea, fără tăgadă, că, de reuşita acestei inspecţii de-

32 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 pindea, cine ştie, menţinerea lui în această funcţie ranţă, războiul civil de partea albilor... pentru care nu avea decât vagi înclinaţii: Aveţi grijă Vine inspecţia, vine inspecţia! apucă să spună, să iasă bine, e prima vizită a românilor în satul nos- pe nerăsuflate, femeia, deschizând intempestiv uşa tru, trebuie să fim uniţi!... clasei în care se afla directorul. Acesta nu apucă să Marin primi, de asemenea, misiunea de a scoată nicio vorbă; privi pe fereastră şi-i văzu pe cei reactiva formaţia artistică a şcolii pentru situaţia în trei bărbaţi care intraseră, deja, în curtea şcolii, apro- care inspectorii ar fi voit să vadă şi această latură, ar- piindu-se de intrarea principală. Se opriră în faţa uşii tistică, a activităţii copiilor şi dascălilor lor. Introduse şi priviră, la invitaţia unuia dintre ei, firma proaspăt în noua variantă de program câteva cântece despre vopsită a şcolii. Părură mulţumiţi şi-l primiră cu bu- ţară şi rege dar şi câteva piese muzicale ruseşti, aşa, năvoinţă pe directorul care ieşi să-i întâmpine, încer- pentru orice eventualitate... când să le adreseze tradiţionale urări de bun venit. În linii mari, pregătirile se apropiau de sfârşit; Lasă, lasă, nu te formaliza! Ştim că ne-aţi aşteptat zi- mai rămânea problema refacerii unei părţi din gardul lele trecute dar iată că tot am trecut pe la voi, chiar şcolii pe unde intrau adesea animalele slobode şi gâş- dacă ne grăbim. Trebuie până deseară să ajungem la tele gureşe ale vecinilor precum şi văruirea unor spaţii Chişinău şi nu ştim dacă maşina asta cu care am venit expuse mai mult circulaţiei celor mici: holul central ne poate duce până acolo. şi intrarea din spate a elevilor. Caranfil insistă să se Directorul îi invită în cancelaria şcolii care refacă şi firma şcolii ce trecuse prin atâtea schimbări ţinea loc şi de cabinetul directorului. Femeia de ser- de conţinut şi formă încât păstra, încă, la o privire mai viciu, obişnuită cu astfel de situaţii, intră în clasa pă- atentă, urme ale vechilor realităţi politice şi adminis- răsită de director şi-i puse pe şcolari să cânte din tratice. Timpul până la inspecţie se scurtase, însă, în- piesele învăţate la şcoală. Copiii atâta aşteptară: înce- grijorător, astfel încât nu se putuse face decât pură, singuri, într-o ordine numai de ei ştiută, toate revopsirea vechii firme care, paradoxal, accentuă şi cântecele învăţate, ca şi când învăţătorul era în clasă mai mult senzaţia de provizorat... şi le dirija repertoriul... De la primărie începuseră să ajungă în şcoală Musafirii se interesară de încadrarea şcolii, de veşti contradictorii care îi debusolă şi mai mult pe das- situaţia materială a familiilor copiilor, de procentele, căli: ba că inspecţia s-a amânat, ba că revizorii nu mai pe etnii, ale locuitorilor satului. Aruncară, în grabă şi ajung până la Burlăcelu, ba că aceştia îşi vor încheia destul de formal, ochii pe condica de prezenţă a ca- activitatea în reşedinţa de judeţ, la Cahul. Directorul drelor, trecură cu vederea lipsa unor înscrisuri privind începu chiar să regrete investiţiile morale şi materiale lecţiile predate în zilele din urmă şi cerură să viziteze făcute, dascălii începură şi ei s-o lase mai moale cu câteva săli de clasă, chiar dacă învăţătorul de serviciu instrucţia şcolară iar părinţii, chiar şi ei, răsuflară uşu- anunţă, prin bătăi de clopot, încheierea programului. raţi: nu mai trebuia să le procure odraslelor lor rechi- Zăboviră mai mult în clasa învăţătorului celui nou zite noi şi nici haine mai îngrijite. Toată lumea dădea despre care aflară că venise prin repartiţie din Regat, impresia că a trecut cu bine peste un mare pericol, prin din proprie iniţiativă. Unuia dintre inspectori i se păru simplul fapt că acesta nu s-a produs... cunoscută figura dascălului brunet şi slăbuţ şi-l întrebă Atmosfera de mulţumire indusă de revocarea cu siguranţa celui care descoperă o cunoştinţă veche: anunţatei inspecţii fu, însă, pe neaşteptate, întreruptă, Nu eşti dumneata acela care cu aproape doi ani în într-una din zile, spre sfârşitul programului de şcoală urmă, la Galaţi, ai cerut comisiei de repartiţie să vii de femeia de serviciu care, trebăluind cu mătura în în Basarabia? La răspunsul afirmativ al lui Caranfil mână prin curte şcolii, văzu apropiindu-se în faţa por- care-l recunoscu la rându-i, pe reprezentantul Minis- ţii mari de la intrare o maşină veche dar încăpătoare terului Instrucţiunii Publice ce asistase la repartizarea din care coborâră câţiva bărbaţi îmbrăcaţi orăşeneşte, absolvenţilor Şcolii Normale gălăţene, inspectorul îi cu costume şi cravată, doi dintre ei ţinând în măini strânse mâna cu sinceră prietenie şi-l întrebă cum s-a genţi încăpătoare, nu tocmai noi, nici ele. Şoferul, un acomodat în acest spaţiu geografic, ce greutăţi întâm- bărbat tuciuriu cu mustaţă căzăcească rămase pe loc; pină şi care-i sunt planurile de viitor. Caranfil stătu o ridică în grabă capota înfierbântată a motorului şi în- clipă pe gânduri şi se întrebă dacă întrebările inspec- cepu să meşterească la maşina care făcuse, cu sigu- torului trebuie să primească răspunsul dorit de acesta

33 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 sau dacă poate să fie deschis cu acesta şi să-şi exprime nici cei care au întrebat n-au găsit calea unor abordări toate neîmplinirile sale, toate aşteptările care i se re- clare, aşa că problema a rămas oarecum în suspensie. fuzau sistematic, toate dorurile faţă de spaţiul natal de Inspectorilor li s-a părut, desigur, că nu era momentul care s-a îndepărtat din proprie opţiune. Ar fi vrut sau că era destul de dificil să se explice celor din clasa să-i spună tot adevărul, că altfel şi-a imaginat munca a doua noţiunile de limbă oficială şi maternă aşa că, sa de dascăl, că altele erau aşteptările adolescentului oarecum jenaţi că n-au găsit calea de a-şi accesibiliza cucerit de lecţiile de istorie naţională, de prelegerile întrebările, au cerut copiilor să-şi demonstreze virtu- patriotice ale profesorilor, de exaltările dovedite in- ţile lor muzicale. Aici elevii lui Caranfil erau tari! În- utile în faţa unor realităţi care trec dincolo de noi, ca cepură să cânte înainte ca învăţătorul să le facă semnul şenilele de tanc peste trupurile fără viaţă ale celor în- ştiut; versuri patriotice de adâncă forţă mobilizatoare vinşi. Îi apăru, brusc, în fracţiuni de secundă, una din se revărsau în întreaga şcoală ca o chemare la o lupta întrebările dureroase ale ”găzdoiului” său legată de aşteptată împotriva unui inamic nedefinit. Când copiii beneficiile care nu se văd ale „lichirii” Basarabiei cu ajunseră la chemarea „Treceţi batalioane române Regatul...; omul se întreba, pe bună dreptate, unde Carpaţii!...”, inspectorii au părăsit în glorie sala de sunt acele beneficii presupuse de revenirea la Patria- clasă, aliniaţi, parcă, asemenea unui grup de infante- mamă, ca şi când faptul că şcoala, prin introducerea rişti care au în faţă o redută ce trebuie cu orice preţ limbii şi spiritului românesc în educarea copiilor ar fi cucerită... fost un lucru lipsit de importanţă, fără urmări palpa- Inspecţia sau ceea ce ar fi trebuit să fie in- bile şi imediate în viaţa lui şi a consătenilor săi. Toate specţia se termina cum, de fapt, începuse: brusc, fără acestea îi trecură ca un fulger prin minte, n-avu vreme formalităţile aşteptate de gazde, fără ca aceştia să aibă să-şi formuleze răspunsurile la întrebările numeroase sentimentul că activitatea lor a fost, într-un fel sau ce-i fuseră puse de ministeriabil. altul, „preţăluită” de inspectori. Aceştia n-avură timp Reprezentantul ministerului nici nu aşteptă, să asiste la lecţii, n-au controlat documentele dascăli- de altfel, răspunsurile, se vedea că întrebările lui erau lor şi nici pe cele ale directorului. Primarul nici n-a mai degrabă retorice. Nici dialogul cu micii şcolari ştiut de vizita inspectorilor, de unde şi revolta, de alt- nu se dovedi mai productiv deşi inspectorii se strădu- fel inutilă, a acestuia: Cum e posibil ca primarul să iau să se facă înţeleşi prin întrebări simple pe care în- nu fie anunţat de prezenţa în localitatea pe care o re- văţătorul clasei le intuise în timpul pregătirii prezintă a unor guvernanţi de la centru? Tuna în inspecţiei: Care este capitala României? Când s-a stânga şi-n dreapta asupra desconsiderării funcţiei şi realizat unirea Basarabiei cu România? Care este misiei sale, ajungând să îl regrete pe fostul director, limba noastră maternă? Dar cea oficială? Dificultă- rusofilul destituit în anii din urmă, pe vremea căruia ţile au apărut atunci când a trebuit să se explice dife- altfel se desfăşurau controalele de la centru: ce entu- renţa dintre limba maternă şi cea oficială, dintre limba ziasm patriotic, ce steaguri şi cântece patriotice, ce română şi cea... moldovenea-scă; nici cei interogaţi, vodcă, ce romantism revoluţionar...

34 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

SFÂRŞIT DE MILENIU - o nuvelă sub semnul destinului şi al iubirii

Elena NETCU

A scrie despre lumea antică este pentru Victor mohorâtă de toamnă, cu o ploaie măruntă pe timpul nopţii, Baumann o nesfârşită tentaţie de a răscoli în straturile când „luntrea aluneca în linişte spre stufărişul abundent (...) adânci ale unei istorii peste care se pare că s-au aşternut purtând spre un destin încă necunoscut trei bărbaţi şi două tăcerea şi nedreapta uitare. femei (… ) ceaţa şi bezna nopţii îi ajutau să traverseze ne- Arheolog, doctor în istorie, cercetător al mediului observaţi fluviul “ ( pag 7) roman istro-pontic, publicând în acest sens numeroase De la început, autorul îşi situează personajele sub studii, Victor Baumann păşeşte şovăielnic pe tărâmul ficţiu- semnul destinului, călătoria lui Zyraxas este fără întoarcere, nii literare cu nuvela istorică „Sfârşit de mileniu”, apărută este un drum al la editura Granada, Bucureşti, 2017, 79 pag. „iluziei contrazise” de evoluţia ulterioară a evenimentelor. Cunoscător al lumii antice, istoricul Victor Bau- Personajele îşi configurează drama prin neputinţă, mann reuşeşte cu succes să dea consistenţă literară unor autorul pare să sugereze că de-a lungul istoriei popoarele personaje istorice, reînviind astfel o lume pe cât de necu- sunt înghiţite pe rând, se succed într-un vârtej ameţitor ge- noscută nouă, pe atât de zbuciumată. nerat de putere şi de orgoliul nemăsurat al conducătorilor Intenţia artistică a autorului o bănuim încă din titlu, într-o dorinţă oarbă de a domina lumea. căci nu este vorba despre sensul temporal al sintagmei, ci Epicul este susţinut de dialoguri vii prin care se de- mai degrabă despre destrămarea lumii getice sub amenin- rulează scene din viaţa geţilor, începând de la obiceiuri, tra- ţarea romanilor care-şi întind puterea asupra teritoriului car- diţii, mâncăruri specifice, vestimentaţie, dar şi nivelul de pato-pontic şi peste Chersonul tauric. civilizaţie şi cultură. Toate aceste dau măreţie lumii antice. Per- Cu mult înainte, geţii au vieţuit sub domnia lui Za- sonajul principal este frumoasa Bithidia căreia autorul îi acordă molxis, iar situarea lor în zona istro-pontică este atestată cel mai mult spaţiu epic chiar de la începutul naraţiunii. de numeroase situri geto-dacice. Bithidia este un etalon de frumuseţe şi aleasă cul- Autorul alege ca subiect literar sfârşitul domniei re- tură. Era, spune autorul, „destul de înaltă,…cu un corp mlă- gelui get Zyraxes în cetatea Genucla, situată în teritoriul dios, păr negru şi ochii albaştri, care păreau pictaţi pe tenul dintre Pontus Euxinus şi Duna- „marele fluviu al tracilor nor- de un alb trandafiriu neobişnuit… împrăştiind în jur dorinţe dici”. Este un moment de declin sub semnul destinului pe şi credinţe” ( pag 11) Trăsăturile sufleteşti sunt conturate care regele get îl ignoră, pentru că el crede în trăinicia re- treptat prin gesturi, inteligenţă, limbaj ce dovedesc o de- gatului său, în forţa de neclintit a poporului get. săvârşită cunoaştere a culturii greceşti. A primit o educaţie cronică de carte Nuvela începe ex abrupto, in media res. Învins completă, fiind instruită la cele mai renumite şcoli „ în ce- de legiunile romane, trădat de Roles, regele crobizilor geţi tatea milesiană a histrienilor, pe lângă bătrânul dascăl Dio- din sudul ţinutului, Zyraxes părăseşte cetatea Genucla spre nysos “ de la care “ învăţase că a fi liber înseamnă să a cere ajutorul vărului său din Tyrageţia, regele Seuthes. gândeşti liber…să găseşti soluţii pe care viaţa ţi le pune în Atmosfera este una shakespeariană, cu o vreme faţă “ ( pag.11) Prin gesturi, limbaj, dialog, ţinută, arta de

35 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 a întreţine conversaţii ca un adevărat ambasador al geţilor, autorul creează un personaj memorabil, exponent al civili- zaţiei getice. Din primele pagini ale nuvelei remarcăm pasajele descriptive menite să potenţeze stările sufleteşti ale eroilor: „ ploua mărunt, o ploaie rece de toamnă care le îngheţa su- fletele obosite!”(pag.13). Firul epic este simplu ca în orice nuvelă. Aflăm ast- fel că odată ajunşi la curtea regelui tirageţilor, Zyraxes şi Seuthes, caută soluţii de salvare a regatelor getice în faţa pericolului roman şi îi trimit pe Bithidia şi Skyles la Neapo- lis-ul scitic, condus de regele Ataias, pentru a cere ajutor. Cei doi regi geţi cred că vor primi ajutor, însă nu acceptă sau nu vor să înţeleagă ţesătura de intrigi, dezbinarea după deviza romanilor „devide et impera”. Întâlnirea cu regele Ataias este o adevărată lecţie de istorie, interlocutorii îşi do- vedesc nu numai erudiţia, dar înţeleg cât de gravă este si- tuaţia, întrucât romanii cuceresc treptat vechile teritorii ale lui Alexandru cel Mare, integrându-le într-un nou imperiu. Bithidia înţelege că lipsa de unitate dintre triburile getice duce, inevitabil, la destrămare: „se simţi pietrificată, fără să mai scoată vreun cuvânt”( pag 57). Toate aceste detalii sunt inserate în ţesătura textului de autor, un fin cunoscător al istoriei pe care o transpune în fapt artistic, într-o viziune proprie. Călătoria nu este numai diplomatică, ci şi un drum alături de noi vei găsi un cămin plin de căldură şi de dra- al cunoaşterii, al iubirii, ceea ce potenţează sensul etic şi goste” ( pag 67) estetic al nuvelei. Faptele istorice rămân în afara spaţiului Detaliile care pun în valoare comportamentul, epic şi descoperim cât de frumos se înfiripă povestea de iu- modul de viaţă al geţilor, culoarea locală, profilul psihologic bire dintre frumoasa Bithidia şi Skyles, un tânăr scit, fiul re- al fiecărui personaj, toate compun o dimensiune a ome- gelui Ataias din regatul Neapolis-ului scitic. Tânărul se nescului. Este o particularitate a acestei inedite nuvele is- îndrăgosteşte la prima vedere: „ochii i se prăbuşiră în abisul torice, care nu are echivalent, după ştiinţa noastră, în albastru al ochilor Bithidiei şi, pentru moment, care i se păru literatura română. Este viziunea originală a autorului care o veşnicie, nu fu în stare să mai rostească un cuvânt” Sky- a pus în gura personajelor propriul său mod de a înţelege les este mai puţin implicat în susţinerea cauzei Bithidiei. El viaţa. Bithidia pare a fi un purtător de cuvânt, un alter ego este mai mult preocupat s-o prezinte mamei sale, Antheea, al autorului, prin erudiţie, limbaj savant, cunoaşterea pro- „ca s-o cunoască pe această mlădiţă a geţilor pontici,fru- fundă a mersului evenimentelor din lumea antică! moasă ca Afrodita şi înţeleaptă ca Athena”( pag 58) Finalul cade la fel de abrupt, pentru că nu ştim Mişcarea epică este susţinută de pasajele descrip- cum se va rotunji iubirea celor doi, descoperim însă doi în- tive, dar există o schimbare de registru stilistic în ceea ce drăgostiţi: „se îmbrăţişară, unindu-şi buzele într-un sărut priveşte utilizarea acestora. Dacă la începutul acţiunii stările lung” ( pag, 78) sufleteşti sunt potenţate de o natură posomorâtă, „cu un cer Este acesta un happy-end susţinut de puritatea cenuşiu, de care se lipiseră parcă norii grei ai toamnei” (pag. fulgilor de nea. 16) , în momentul în care se înfiripă idila dintre cei doi, na- Scena finală sugerează triumful iubirii, dincolo de tura devine şi ea blândă: „era o zi senină şi călduţă de apusul lumii antice, dincolo de mişcarea istoriei, mai presus toamnă şi marea.(... )de un verde nedefinit”.( pag. 42) de putere şi orgoliu. Dimensiunea umană dă adevăratul Deşi îşi dă seama că ajutorul nu va veni pentru sens scriiturii lui Victor Baumann, aşa cum naşterea este geţi, Bithidia se simţea fericită pentru că reuşise să cuce- mai importantă decât moartea, începutul este mai plin de rească inima perechii regale a sciţilor taurici: „să nu te în- speranţe decât sfârşitul, aşteptarea iubirii este mai intensă doieşti niciodată de dragostea fiului nostru şi a noastră (...) decât sfârşitul ei.

36 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

O VIAȚĂ, O POVESTE, UN DESTIN

Mihaela-Evelina CERNĂŢEANU

Nu poți, având romanul în mână, să nu afirmi nic a diverse documente istorice, impresionant este precum personajul cărții: Mătușă, prea repede treci spiritul dramatic al doamnei Elena Netcu prin al cărei peste tot. Eu vreau detalii, vreau povestea... condei prind viață figuri memorabile precum Nicolae Istoria este o poveste, dar atunci când trăiești Iorga, Armand Călinescu, A.C. Cuza, regele Carol al în mijlocul faptelor, fiecare individ are povestea lui și II-lea, Iuliu Maniu și alții... sunt atâtea istorii câte individualități. Din momentul în care tatăl își începe poves- Cartea Elenei Netcu, Povestea unui legionar tea, se perindă prin fața cititorului o întreagă istorie. descrie, folosind tehnica povestirii în ramă, destinul Autoarea ne introduce de-a dreptul în mijlocul eveni- personajului Miron Adăscăliței, relatat prin interme- mentelor surprinzând caractere, dar și tensiunea și at- diul analepsei narative de către fiica sa, Mina, născută mosfera unei epoci tulburi. în închisoare în perioada activării mișcării legionare în România. Din povestea mătușii sale, Igor Stepaniuk , personajul principal, este fascinat de destinul celui care a fost în realitate Corneliu Zelea Codreanu. Vi- ziunea este una subiectivă, Mina amintindu-si perfect fraze, cuvinte, dialoguri, întâmplări pe care tatăl ei le- a trăit din momentul când mișcarea legionară a prins viață, până la moartea comandantului mișcării, Cor- neliu Zelea Codreanu. Ca erou ce a trăit în mijlocul evenimentelor, Miron Adăscăliței trăiește drama prăbușirii idealului legionar care pledase pentru ridicarea poporului prin credință. Astfel, personajele devin, pe rând, tipuri umane ale căror destine au fost modelate sub influența regimului politic.

Dincolo de adevărul istoric, cartea vorbește cronică de carte despre credința într-un ideal, despre lupta fiecărui in- divid pentru a evolua în spiritul propriului crez și des- pre dărâmarea iluziilor sub apăsarea tragică a politicului. Pentru că romanul are la bază studiul temei-

37 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cartea este absolut realistă și, citind-o, asiști crezul lui Miron Adăscăliței, un om cu temeri, cu ca în fața ecranului dintr-un cinematograf la o serie nemulțumiri, care-și recunoaște slăbiciunile: Trebuie de scene de un puternic impact emoțional: nunta, pro- să recunosc , sunt mai fragil decât el. Deși aveam cesul și asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, scena credință, deși știam că scopul Mișcării Legionare era uciderii primului-ministru I. G. Duca în gara Sinaia, de a păstra românismul, uneori instinctul de conser- moartea tragică a lui Mihai Stelescu care, pe când se vare era mai puternic și-mi venea să abandonez! Mă afla internat în Spitalul Brâncovenesc din București, revoltam, mi se părea că va fi inutil, va fi zadarnic tot este împușcat cu câteva zeci de focuri de armă, uci- ce încercam să facem. În subconștient îmi ziceam: derea prefectului poliției, Constantin Manciu, etc. Gata cu Mișcarea! Vreau să fiu liber, să nu mai fiu cu Toate acestea sunt scoase la lumină în această frica în sân că mă vor aresta! Nu eram mulțumit de carte pentru a evidenția destinul unei generații care a mine. Nu puteam nega faptul că, în sinea mea, eram trăit o dramă, care a crescut într-un ideal: acela de a- un inconsecvent și mă lăsam copleșit de emoție ca o și păstra valorile naționale și a menține ceea ce este muiere! moral și creștin la nivelul colectivității. Într-o discuție cu soția sa care trebuia să Cele două personaje ale cărții reprezintă două nască, pe când se aflau în închisoare, aceasta îi spune: tipuri umane, surprinse în ipostaze diferite: Corneliu Nu voi suferi, dragul meu! Sunt puternică! Educația Zelea Codreanu este tipul tânărului cu inițiativă, dor- legionară mă ajută să trec peste toate. Iar el îi răs- nic de a schimba ordinea în ceea ce privește socialul punde: Pe mine nu, Agapia! Mă simt slab și simt c- și politicul și Miron Adăscăliței, tipul celui care este am să cedez. Am coșmaruri și tremură inima în mine entuziasmat de noile idei, dar până la limita că nu vom apuca să ne mai creștem copiii împreună. supraviețuirii. Ce ne facem? Cum ieșim din iadul ăsta? Corneliu Zelea Codreanu afirmă: Miroane, Astfel, pentru a se salva și a ieși din închi- vreau să fac din Iași orașul visurilor mele dacă voi soare, Miron Adăscăliței decide să simuleze nebunia: reuși să-mi pun în aplicare ideile. Am planuri mari, […] am scris un scenariu pe care am început să-l Miroane! […] De-acum ne-am ales drumul. Vom învăț pe de rost. Vreau să trăiesc. Vreau să-mi văd co- lupta contra bolșevismului care a invadat țara. Îi vom piii. Vreau să-mi duc viața mai departe fără să fiu le- atrage de partea noastră pe cei mai buni români. Căci gionar. Vreau să nu mai fiu hăituit. Mă dezic de toate noi, Miroane, trebuie să salvăm neamul de la pieire. ideile legionare! Nu mai cred că noi, legionarii, vom […] Cred în forța mea de a instaura o nouă ordine! schimba lumea! […] Simt nedreptatea ce ni se face. Ca replică la aceste avânturi îndrăznețe, un Adunați ca niște vite în incinta închisorii, loviți cu personaj rezoneur în text, tatăl lui Miron Adăscăliței îi răspunde: Puterea e mai presus de Dumnezeu, bă- patul puștii, împinși, umiliți, tratați fără respect. Am iete! Ești tânăr și nu știi câte orgolii, câte ambiții, câte 35 de ani și doi copii care vor crește fără tată. De ce? interese sunt în joc! Cui îi pasă că voi vreți binele Pentru că vrem o țară fără hoți, fără corupți, fără tră- națiunii? […] Nu-ți dai seama în ce te bagi? Întot- dători? deauna să fugi de grupuri, căci au tendința să După acestea, rămâne ca noi, după ce vom acționeze ca o turmă și, ferească Dumnezeu de furia citi cartea, să judecăm atât binele cât și răul și să ne mulțimii! facem singuri o părere. Cartea este doar un punct de Într-un dialog cu același tată, Corneliu Zelea plecare în a ne studia istoria. Pentru că, fie că vrem, Codreanu exclamă: Numai cu gesturi extreme vom fie că nu, această filă din istoria poporului nostru s-a stârpi răul, domnule! Și răspunsul vine ca o sentință scris, aceste fapte s-au întâmplat și au lăsat semne. Și ce se va dovedi până la final și adevărată: E inutil să din ea trebuie să învățăm că un om nu poate acționa te contrazic, dar știi tu povestea cu răsturnatul la voia întâmplării sau după bunul său plac, ci este munților. Eu, poate n-o să mai trăiesc, dar Golgota constrâns de politic și de social. Și acest lucru îl spune pe care vrei să urici, tinere avocat, e abruptă și chiar tot Miron Adăscăliței fiicei sale: Noi eram actorii, iar imposibil de urcat. Te agăți cu disperare, scormoni în culise, în spatele nostru, se trăgeau sforile. pământul cu unghiile, vrei să ajungi sus, dar e greu În final putem doar să spunem că, citind car- de crezut dacă vei vedea cerul! tea, învățăm o parte din istorie. De cealaltă parte sunt surprinse gândurile și

38 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

INVAZIA PERŞILOR LA DUNĂREA DE JOS

Iulius PREDUŞEL - Constanţa -

Marea majoritate a istoricilor români citindu- Giurăscu o numește „expediție”, schimbând registrul, l pe Herodot, mai bine-zis traducându-l și interpre- considerând că nu este cazul să pactizeze cu fudulii tându-l, au ajuns la concluzia că la anul 514/513 i.e.n. istorici, fără a mai da alte detalii. „Din analiza opere- Darius I a organizat o invazie la Dunărea de Jos pentru lor literare și isoriografice ale scriitorilor antici reiese a da o lecție sciților trăitori în nordul Mării Negre. că punctul de trecere al Dunării (Istrului) de către Iată ce au consemnat istoricii despre așa-zisa uriașa armată a lui Darius, adică 700.000 de luptători invazie numită de unii și expediție de alții: și 600 corăbii, s-a efectuat prin zona de astăzi (unde) „Darius I (521-485 i.e.n.) intreprinde o mare se află așezat orașul Isaccea, știre pe care ne-o trans- expediție contra „sciților”. După ce trece Hellespontul mite și geograful antic grec Ptolemeu.”4 cu uriașa sa armată, înaintează pe coasta de apus a Vasile Pârvan, citându-l sau referindu-se la Mării Negre, prin regiunile traco-geto-dacice, până din- „... Strabo, p. 305, spune clar că în regiunea dintre Du- colo de Dunăre, pe care o trece pe un pod de vase, cu năre, Marea Neagră și Nistru, adică Moldova de Mia- scopul cuceririi regiunilor scitice din nordul pontic.”1 zăzi, acolo unde grecii așază acel „pustiu getic, prin Pe unde a trecut Dunărea autorul nu ne spune. care a trecut Dareios împotriva Scythilor, făcând pod Așa au scris și alți istorici români. Nici A. Rădulescu peste Dunăre mai Jos de insula Peuce...”5 Autorul nu și nici alții n-au citit cu atenție pe scriitorii antici; n- face referire la uriașa armată de 700.000 de luptători au luat în considerare nici explicația la acest eveni- și cele 600 de corăbii, cum nu o fac nici A. Rădulescu ment prezentată de C. Scarlat încă din 1974, la sau D. M. Ionescu. Seziunea Științifică de comunicări, bazată pe un eve- Aici, autorul citat V. Pârvan se află în eroare, niment mitic, neluat în considerație de istoriografia pentru că nu putea face „pod mai jos de insula Peuce”, internațională. deoarece insula Peuce este localizată de unii autori „După nenorocita expedițiune contra sciților, (istorici, geografi, arheologi) în actuala zonă unde se de pe țărmul stâng al fluviului, Darius fu nevoit a trece află Pădurea Letea, între brațele Sulina și Chilia, care în grabă înapoi pe podul ce-l făcuse în sus de insula în acea perioadă încă nu se formaseră drept căi navi- Peuce (zice Strabo) acolo unde fluviul se împarte în gabile și, cu atât mai mult „mai jos de insula Peuce...”, mai multe brațe.”2 iar alții precum Alexandru Suceveanu în „Fântânele”

„Expediția nereușită a lui Darius I ‹‹regele re- pag. 158 care afirmă „...gura Dunării numită Peuce, istorie și civilizație gilor›› împotriva sciților de la nord de gurile Dunării. lacul Halmyris de la hotarul cu Argamensii...”. Singurii dintre traci care au opus rezistență armată cu „Povestind expediția lui Darius, fiul lui Hys- această ocazie suveranului persan, au fost geții...”3 taspes, împotriva sciților, de-a lungul coastei de apus Autorul, sub coordonarea lui Constantin C. a Pontului Euxin, prin Tracia și Dobrogea, Herodot

39 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 spune: ‹‹/Înainte de-a ajunge la Istru, birui mai întâi ținuturile dintre Dunăre și Nistru.”7 pe geți care se cred nemuritori. Căci tracii, locuitorii Acest citat al lui F. Vanț, bazat și pe cei trei din Salmydessos și cei care ocupă ținutul așezat mai autori citați, confirmă concluzia autorului. sus de orașele Apollonia și Moesembria – pe nume Se pare că numărul de 700.000 de luptători scirmiazi și nipseeni – s-au predat...››”6 din citatul de mai sus nu corespunde cu alţi autori care „Expediția lui Darius împotriva sciților din au citit pe antici. „Ajuns la Istru, după ce i-a biruit pe nordul Pontului Euxin a avut loc în jurul anului 514 geţi şi i-a înrobit, regele regilor şi oastea sa neverosi- i.e.n. Așa cum este povestită de Herodot, expediția mil de mare (800.000 oameni!) au trecut fluviul pe s-a desfășurat în cursul unei singure veri în care oas- podul de vase construit de ionieni „... Mai departe ace- tea persană a cutreierat teritoriile populațiilor scitice laşi autor spune: „Pentru a răzbuna „insulta” părintelui și neoscitice dintre Dunăre și Volga, pe un spațiu a său, Xerxes, fiul lui Darius năvăli şi el în ţinuturile cărui străbatere ar necesita, cu mijloacele de atunci, geţilor cu nu mai puţin de 800.000 de oşteni şi cu alţi ani întregi. Acest fapt a stârnit multe discuții printre 300.000 de oameni în trupe auxiliare, sprijinit fiind de învățați; veracitatea narațiunilor lui Herodot în legă- 1200 de nave de război şi 3000 de transport. „El n-a tură cu acest itinerariu fantastic a devenit pentru izbutit în încercarea sa – zice Iordanes – de a lupta cu specialiști subiect de discuții și de controverse. ei, fiind depăşit de curajul şi fermitatea goţilor (geţilor „Între Dunăre și Volga” înțelegem nordul Du- – n.n.). Şi s-a întors precum a venit cu trupele sale, nării de Jos, nord de Delta Dunării și Volga, nordul fără a da nicio luptă.”8 Mării Negre. De altfel, primul autor român care a scris des- Unii critici au socotit întreg pasajul din Hero- pre această legendă a invaziei perșilor este Dimitrie dot în care este vorba de campania scită cu totul fără Ion Ghica M. care afirmă: „...nici Ctesias nu a cercat noimă, susținând nu numai absurditatea relatărilor lui, să contrazică pe Erodot (... ). dar negând și eventuala intenție a lui Darius de a par- Scepticismul autorilor moderni decurge din curge un asemenea drum. (Despre Expediția lui Darius circumstanţele campaniei scitice, din itinerariul urmat împotriva sciților, vezi R. Henning, Darius Feldzug ins şi din lungimea atât drumului cât şi a timpului (2 luni) Skythenland (514 v. Chr.), în „Terrae Incognitae”, I, cât se presupune că ar fi rămas Dariu pe teritoriul Sci- Leiden, 1936. Vezi și nota 3 la cartea a IV-a). ţilor. Mai întâi se consideră imposibil ca Dariu să fi În sprijinul acestei teze, alți învățați (W. Hinz, putut străbate vara şi fără flotă râuri de dimensiunea Der Sakenzug des Dareios, în „Zeitschrift d. d. mor- Dnistrului, Dniprului şi Donului şi al doilea, ca armata gelandischen Gesellschaft” 1939, pp.364 și urm.) au lui să fi putut rezista atâta timp şi străbate un drum demonstrat că pentru expediția lui Darius nu există aşa lung, când localitatea era pustie şi afară de aceasta, decât izvoare grecești, care au putut falsifica datele, când înadins fusese pustiită înaintea venirii lui. [...] ținând seama că perșii erau pe atunci dușmanul cel Erodot nu ne dă niciun detaliu despre cele petrecute mai de temut al Elladei, că rândurile 21-30 din co- în trecerea lui Darius prin Tracia până ce ajunse la loana a V-a a inscripției rupestre de la Bebistun nu se Elespont, dar e de presupus că el trecu foarte repede referă la campania scită, ci la expediția lui Darius îm- Balcanul în graba lui să ajungă mai curând în Asia.” 9 potriva saccilor din răsăritul Mării Caspice. Toate cifrele referitoare la numărul armatei de Contrar acestor păreri, cei mai mulți oameni invazie, de disciplinare şi avertizare pentru viitor a lui de știință au recunoscut că această expediție consti- Darius, prezentate în cele de mai înainte sunt o fabu- tuie un fapt care s-a petrecut în realitate și încearcă laţie pe care n-au constatat-o niciunul din autorii citaţi să aducă unele precizări față de felul în care este re- care au interpretat „romanul” lui Herodot, deoarece latată campania de Herodot. „... absurditatea teoriei lui Rennell, că cifra de 700.000 Astfel, unii (G. Glontz, Histoire grecque, II, menţionată mai sus, trebuie să fie o eroare pentru Paris 1938, pp. 17 și urm. și H. Bengtson, Griechische 70.000, pe urmă faptul că Darius nu suferi pierderi aşa Geschichte, Munchen, 1950, p. 128.), considerând im- mari în Sciţia cum au pretins câţiva autori, din contra, posibilă parcurgerea unui teritoriu atât de vast în tim- el fu mai fericit decât Crasus şi Napoleon care au re- pul unei singure veri, rectifică pe autorul grec, petat asemenea încercări.” 10 susținând că expediția nu s-a extins asupra spațiului Atunci când a plecat în urmărirea sciţilor, Da- uriaș indicat de Herodot, ci că ea s-a mărginit la rius i-a făcut cinstea lui Megabazi de „... a-l lăsa la

40 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 comandă (în Europa) având la dispoziţie opt mii de „În secolul al VI-lea i. Hr., perșii au înfrânt oameni din armata lui”, adică la podul de corăbii de un popor răsăritean pe care îl numeau saka. Faimosul pe Dunăre la Isaccea, probabil un număr mai redus, basorelief în piatră de la Behistun, din vestul Iranului, nemaifiind precizat. Afară de şefii ionieni, dinastii îl înfățișează pe Darius și dușmanii lui îngenunchiați, elespontini fură şi ei lăsaţi ca să păzească podul: vezi printre aceștia din urmă putând fi văzut, încătușat, mai jos , la cap. 138 ... Herodot menţionează numai conducătorul saka Skunka, cu barba sa lungă și că- pe ionieni, fiindcă ei constituiau factorul cel mai nu- ciula ascuțită, reprezentare obișnuită a barbarului nor- meros şi cel mai important din ... toate elementele dic. (După cucerirea sciților din est în 513 î. Hr. , greco-asiatice”11 Darius a mai condus o campanie împotriva verilor „Darius, după ce indică oştirii sale un loc vestici ai acestora, de această dată lipsită de succes)”15 anume, dete ordin ca fiecare soldat, pe unde trecea, să Comandorul C. Scarlat, demonstrând legătura depună o piatră în acel loc; după ce armata execută între cetățile Histria de la Marea Neagră și Orgame acel ordin, el merse înainte cu dânsa (armata) lăsând din golful Halmyris cu Dunărea prin râurile Taița și acolo mormanuri mari de pietre. ... şi la comentariu: Telița la Dunăre, la Isaccea s-a folosit tot de mitul În cazul acela Darius a trecut la vreo 20 de km. spre creat de Herodot și de Slaner. Dacă invazia ar fi avut apus de Constanţa, cam pe la Medgidia.”12 loc, în demonstrația sa afirmă că singura cale de legă- Din acest citat rezultă că invazia a fost făcută tură putea fi numai cele două râuri, sau unul din aces- şi pe teren uscat şi corăbiile au fost lăsate să navige, tea: Taița și Telița, deoarece cele trei brațe ale Dunării de care nu spune nimic. Autorul comentând fabulosul nu se formaseră încă; el cu pregătirea sa de marinar roman al lui Herodot afirmă: „Se vede că scopul prin- este principalul vinovat în acest eveniment mitic, de- cipal al expediţiei era de a găsi întâi pe sciţi, odată oarece în demonstrația sa nu ține cont de: aceştia găsiţi, victoria era lesne. Cuvintele acestea dau 1. Morfogeneza zonei, adică laguna Razim, expediţiei mai mult caracterul unei goane în contra pe unde ar fi pătruns corăbiile de 30-40 m. lungime, sciţilor decât a unui rezbel în regulă, căci sciţii ştiau se afla către sfârșitul perioadei – Emergenței Fanago- că singura scăpare a lor era de a se ascunde în pustiile riene care a durat 1500 de ani, între 2000-500 i.e.n. , lor.”13 când amplitudinea Mării Negre era de circa -10m. față Pentru cei mândri mai prezint o altă variantă, de nivelul actual. începută odată cu citarea de mai înainte atribuită lui Constatarea hidrologilor este confirmată de Iordanes: „ După aceea, regele perșilor, Darius, fiul faptul că cele trei brațe ale Dunării nu se formaseră, lui Histaspe a cerut în căsătorie pe fata lui Antyrus, nici măcar cel de sud – Sfântul Gheorghe. regele geților. L-a rugat și amenințat să-i îndepli- 2. Pentru a naviga corăbiile perșilor și ionie- nească dorința, dar geții au respins orice înțelegere cu nilor lungi de 30-40 m., late de 6 m. solicitau un nivel dânsul și au spulberat nădejdile soliei. Darius s-a făcut al râurilor de cel puțin3 m., iar lărgimea celor două foc de mânie și a ridicat împotriva lor o oaste de râuri de 12-14 m. minim pentru a putea fi manevrate 700.000 de oameni, căutând să răzbune rușinea pățită ramele. Chiar dacă nivelul Mării Negre s-ar fi apropiat de dânsul, cu sângele supușilor săi. După ce a înjghe- de nivelul actual și tot n-ar fi permis navigația. Aceste bat un pod de vase peste mare, din Calcedon și până două râuri pe timp de vară au un debit scăzut și ni- în Bizanț, a pătruns în Tracia și Moesia apoi a durat meni, niciun cercetător n-a constatat că ar fi fost na- un pod asemănător peste Dunăre, dar a fost hărțuit vigabile până la Dunăre și au avut legătură cu mereu timp de două luni, a pierdut opt mii de oșteni Dunărea. Râurile Taița și Telița izvorăsc de undeva (alții afirmă că 80.000 n. I.P.) și de teamă ca podul de din Munții Măcinului. peste Dunăre să nu fie distrus de dușmani (pentru a se În ipoteza că ar fi fost navigabile până la Du- retrage – n.a.) a fugit în Tracia, fără să se mai oprească năre la Isaccea, trebuie ca specialiștii , „cercetătorii în Moesia. După moartea lui, feciorul lui, Xerxes, a științifici”, mai ales cei care au studiat și studiază mor- vrut să răzbune insulta adusă tatălui său și a pornit un fogeneza respectiv mișcările tectonice, să ne spună nou război împotriva geților, (...) dar n-a izbutit în în- când a avut loc după 514 i.e.n. (în ultimii 2500 de ani) cercările sale fiind biruit de bărbăția și dârzenia o mișcare tectonică, un cutremur să fi modificat în geților; și precum a venit , așa s-a întors cu oștile sale această măsură situația. Și în acest caz, toate conclu- (...).”14 ziile cercetătorilor științifici (arheologilor) ar fi răs-

41 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 turnate: Cetatea Histria nu s-ar fi înnisipat ci ar fi fost fie selectivă de 41 de volume, dar niciunul antic pen- îngropată de un cutremur care a modificat în întreaga tru cele două evenimente ale perşilor: primul din 514 zonă morfogeneza. î.e.n. avându-l în centru pe Darius şi ulterior al urma- 3. Dacă au fost 5 braţe (după Herodot) în sec. şului său, nu face nicio menţiune. Oare au avut loc al V-lea î.e.n., sau 7 braţe (după Strabon) în sec. I e.n., aceste două evenimente?! Sau autorii occidentali n- nu negăm. Concluzia este că au fost şi 5, şi 7, şi mai au luat în seamă fabulaţiile scriitorilor antici – elini?! multe, şi mai puţine, în epoci diferite. În acest sens Relatează, pe scurt, numai următoarele: Revolta co- menţionăm şi faptul că Herodot în călătoria din anul loniilor greceşti din Asia Mică din anul 500 î.e.n. îm- 454 î.e.n., prin „Elespont”, Bosfor, Pontul stâng, către potriva dominaţiei persane, care a fost stăpânită cu Colhida, n-a intrat pe Istros, observând doar ţărmul ajutorul flotei feniciene şi trădarea coloniilor din jos de la nord de Cap Midia, unde există o vizibilitate Samos şi Lesbos. bună spre interiorul uscatului: ...„Le voi pomeni După opt ani Mardonios, la 492 î.e.n. „... este numai pe cele mai vestite şi pe care se poate umbla trimis să supună Atica şi Eritreia, conducând o flotă dinspre mare în sus : Istrosul cu cinci guri, apoi Tyras, puternică, destinată să cucerească insulele greceşti din Hipanis, Borystennes”. Herodot nu localizează precis Marea Egee. Dar, după o singură victorie asupra colo- cele 5 guri din epoca sa, dar Strabon, referindu-se la niei din Thassos, o furtună năprasnică distruge 300 tri- cele 7 guri din epoca sa, precizează că se aflau de la ere persane, făcând să piară peste 20.000 de oameni braţul „Sfânt” către Tyras, adică către nord. (Deducem de aici că pe o trieră erau aproximativ numai Asupra faptului că în zona actualei Delte se 66 de oameni?!). Dar cum să fi încăput, să fi avut loc afla un golf până către meridianul de 29°00’—29°08’, într-o corabie de la 514/513 î.e.n. 1166 de oameni?! în concluzie, pe lângă datele de mai sus, vom cita ceea După doi ani, Mardonios izbuteşte să ajungă ce este mai bine cunoscut de Herodot: ... Mai încoace cu 600 triere pe coasta Aticii, la Marathon. Oastea gre- de Sciţia, pe coastele mării se află Tracia coasta for- cească, condusă de Miltiade, iese învingătoare şi în mează un golf, în acea parte de loc se şi varsă Istrul această a doua expediţie a perşilor. În a treia expediţie (în mare) cu gura întoarsă spre răsărit”... persană., oastea lui Xerxes, urmaşul lui Darius, trece Şi pentru a vă convinge că toate afirmațiile Helespontul pe un pod alcătuit din nave în anul 480 celor citați sunt fabulaţii, am să citez: „Cunoştinţele î.e.n.; se afirmă că flota persană era compusă din nu dobândite prin studiul diferitelor monumente ale an- mai puţin de 1200 triere. tichităţii păreau insuficiente pentru a putea reconstitui Sfătuiţi de Themistocle, atenienii şi-au con- o trieră. Totuşi, o încercare făcută în anul 1860 de struit, la rândul lor, nave pentru a face faţă şi acestei către arheologul Jal şi cunoscutul constructor naval invazii a perşilor. Totuşi, strategii greci au reuşit să Dupuy de Lome a dus la un eşec aproape deplin: triera strângă cu destule dispute doar 380 triere. Ancorată în reconstituită nu avea echilibru. Dar cum au putut pluti faţa capului Sepias, uriaşa flotă persană n-a putut fi oare navele cu patru rânduri de rame din flota lui Ale- trasă la ţărm, recurgându-se la ancorarea pe câteva xandru Macedon, sau cele cu cinci rânduri din flotele rânduri. Un vânt năprasnic a zvârlit trierele unele Cartaginei? Cu toată consideraţia pentru cunoştinţele peste altele, pierzând peste o treime din ele. Apoi , in- constructorilor navali ai antichităţii, trebuie să recu- tenţia perşilor de a cădea în spatele flotei greceşti oco- noaştem că înclinaţiile poetice ale elinilor au acoperit lind insula Eubeea, a fost zădărnicită de o altă furtună, adeseori ca un văl aproape opac realitatea faptelor. în care au pierit încă 200 triere. S-a emis şi părerea că, atunci când se vorbea de o pen- Până la urmă, flotele vrăşmaşe s-au întâlnit în teră, se lua în consideraţie numărul de oameni care strâmtoarea din dreptul insulei Salamina, la 29 sep- trăgeau la rame (cinci). tembrie 480 î.e.n. Cele 600 de triere persane s-au pre- Totuşi, desenele ornamentale, basoreliefurile cipitat ca un torent prin deschiderea îngustă a permit cu greu să fie exclusă existenţa navelor etajate. strâmtorii. Comparaţia aparţine tragedianului Eschil, Spre mijlocul secolului al IV-lea î.e.n. se el însuşi participant la această bătălie pe bordul unei menţionează un nou tip de navă: tetririera, probabil triere ateniene. Mica flotă grecească, comandată de cu două rânduri de rame lungi, mânuite de 2-3 oa- navarhul Themistocle era avantajată de îngustimea meni.”16 strâmtorii. Împinse de vânt, navele persane s-au izbit Autorul menţionat, care a folosit o bibliogra- de pintenii trierelor greceşti; a urmat abordajul şi

42 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 lupta corp la corp. În dramatica bătălie, urmărită de alt material, aşa cum au marcat alte evenimente de altă pe ţărm de însuşi Xerxes, s-au scufundat 200 de triere natură, atât cei de la Histria sau Orgame. persane şi multe altele au fost capturate. Chiar Aria- Şi în continuare, autorul nu este convins de ce bignes, comandantul flotei – fratele lui Xerxe – se nu- afirmă: „Se pare că războiul contra sciţilor, atât de mără printre cei ucişi. Perşii au fost învinşi în această abili luptători de stepă, afectează grav armatele inva- bătălie navală de proporţii, prima consemnată de is- datoare, ceea ce le obligă să se retragă, fără să instituie toricii timpului.”17 un regim de ocupaţie pe ţărmul vest-pontic.”19 Din cele relatate până acum putem conclu- 8. Până în prezent arheologia nu a prezentat ziona: Scrierile anticilor privitor la cele două invazii ncio relicvă (obiect) de la perși, găsit pe pământul do- ale perşilor contra traco-geţilor de pe litoralul vestic brogean, basarabean sau din Nordul Mării Negre: an- al Mării Negre şi a sciţilor de la Dunărea de Jos sunt core, cuie de îmbinare sau de fixare a ramelor, săgeți, neverosimile, exagerări atât privitor la numărul de vârfuri de săgeți, lance, sulițe, topoare, catarame de la luptători cât şi a numărului de corăbii: încingători din bronz, fier etc. 4. O corabie a acelor timpuri fie ea feniciană, 9. Inscripțiile în piatră atât aici cât și în Persia persană sau greacă era lungă de maximum 40m. şi lată lipsesc cu desăvârșire privitor la această mitică invazie. de 6 m., adică avea o suprafaţă de 240 m. , la triere 10. Poporul daco-get, dar și pelasgii sau împărţiţi pe cele trei rânduri – niveluri. Câţi ostaşi pu- atlanții au consemnat istoria prin versuri. Este cazul teau fi înghesuiţi ca să poată şi trage cu arcul sau să Insulei Șerpilor – unde legende le abundă localizând mânuiască suliţa când avea loc abordajul – ciocnirea Mormântul lui Achile, sau mai înainte Biserica Albă, cu navele lor vrăjmaşe? cu cei nouă preoți a lui Saturn. În schimb perșii nu 5. Dacă la Salamina, după 34 de ani perşii au sunt pomeniți pentru că evenimentul nu l-au trăit. început bătălia cu 600 de triere contra unui inamic 11. Volumul „70 de mari bătălii ale tuturor considerat cel mai puternic al timpurilor respective, timpurilor” Ed. Aquila, 1993, Oradea, nu a inclus contra rudelor lor care nu prezentau nicio ameninţare, această invazie. chiar dacă anterior Cirus a suferit o ruşinoasă înfrân- ______gere sau putea să rişte să piardă o asemenea oştire şi un număr aşa de mare de nave. Acelaşi argument este 1 A. Rădulescu, Istoria Dobrogei , pag. 50 valabil şi pentru a doua expediţie făcută de Xerxes cu 2 D. M. Ionescu, Dobrogea în pragul al XX-lea, Buc. Ate- uriaşa oştire de 1.100.000 de oameni şi 4200 de nave, lierele grafice 1904, pag. 516 3 Horia C. Matei, Istoria României în date, 1971, pag. 18 fără a se preciza data. Despre aceste episoade putem 4 Nicolae Rădulescu, Rolul strategic al fortăreței Novio- vorbi de pură fabulaţie. dunum-Isaccea în epoca romană, romano-bizantină și oto- 6. Ca să introduci pe Taiţa şi Teliţa din golful mană, Ed. Harvia, pag. 14 5 Vasile Pârvan, Getica, pag. 57 Halmyris până la Dunăre la Isaccea acest număr mare 6 Dr. Marin Popescu Spineni, România în izvoare geogra- de corăbii, înseamnă un convoi de 24 km. (600 nave x fice și cartografice, pag. 12 40m.). Împărţite în două convoaie navale ajung la 12 km. 7 F. Vanț, Herodot, Istorii, vol I, Ed. Științifică, 1961, pag. 305 7. „Numai la Histria săpăturile arheologice 8 Constantin Cioroiu, Călători la Pontul Euxin, Ed. Sport- Turism, pag. 128-129 par să reflecte urmările nefaste ale civilizaţiei persane, 9 Herodot, Istoriile IV, traducere de Dimitrie Ion Ghica M. fără să excludem aceeaşi situaţie şi la Tomis, aşa după pag. 194 şi 195 cum par a indica recentele cercetări din parcul Cate- 10 Herodot – Istoriile, vol. IV, traducere de Dimitrie Ion, Ghica M. Ed. Artele Grafice Socec, Buc. 1902, pag. 196 dralei. În cetatea de pe malul lacului Sinoe, în sectorul 11 Ibidem, pag. 128 X, un zid de apărare din acea vreme, din piatră şi chir- 12 Ibidem, pag. 134 pici, a fost distrus chiar la sfârşitul sec. VI î.e.n. , după 13 Ibidem, pag. 135 toate probabilităţile o consecinţă a invaziei persane.”18 14 Cornel Bârsan, Revanșa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, pag. 65-66 Afirmaţia autorului datează din 1979. De 15 Charles King, Marea Neagră, o istorie, Ed. Polirom, atunci s-au scurs 38 de ani şi arheologii care au con- 2015, pag. 54 tinuat săpăturile nu ne spun nimic dacă ar fi fost afec- 16 Alexandru Retinschi, Epopeea navelor, Ed. Albatros, tat de invazia perşilor sau a sciţilor. În situaţia că ar fi 1979, pag. 35 17 Ibidem, pag. 39-40 fost afectate cetăţile: construcţia şi locuitorii, cei scă- 18 A. Rădulescu, op. cit. , pag. 50 paţi cu viaţă ar fi consemnat evenimentul pe piatră sau 19 Ibidem, pag. 51

43 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

GreciA cONTiNeNTALĂ Și PeNiNSULArĂ. cULTUrA HeLLAdicĂ Și ciViLiZAȚiA miceNiANĂ

Dr. Victor H. BAUMANN

În vreme ce în Creta evolua strălucita civilizație mi- „megaron”6 și își fortificau așezările cu ziduri de apărare7. noică a epocii bronzului, Grecia continentală și peninsulară, Aceste așezări prezentau unele „caracteristici ale civilizației vechea Helladă, aflată de asemeni în aria egeo-anatoliană, urbane”, precum: metalurgia bronzului, comerțul restrâns, intră în epoca bronzului. Paralelă culturii cretane, cultura dar regulat cu metale și produse de lux etc.8. helladică, a cunoscut trei mari perioade istorice: a) Helladi- Spre mijlocul mileniului al III-lea a.Chr., în Grecia, cul vechi sau timpuriu (cca. 2600-1900 a.Chr.); b) Helladicul ca de altfel pe întregul teritoriu balcanic, își fac apariția tri- mijlociu (cca. 1900-1570 a.Chr.); c) Helladicul târziu burile indo-europene, caracterizate prin necropole tumulare (cca.1570-1100 a.Chr.)1, fiecare cu subperioade. Helladicul de tip „kurgan”9, birituale, cu morminte în camere cu pereți mijlociu se încheie în momentul constituirii civilizației mice- din piatră, sau în urne plasate în gropi rituale. Movilele fu- niene, specifice ultimei perioade a culturii helladice2. nerare erau acoperite cu platforme circulare de pietre și Întrucât Bazinul egeo-anatolian a reprezentat aria erau delimitate prin împrejmuiri circulare din bolovani. Mor- de desfășurare a unor culturi și civilizații paralele, în care mintele conțineau arme din bronz și metale prețioase, în procesul de întrepătrundere multiculturală, prin aculturație special pumnale și securi de luptă, relevând caracterul răz- și interculturație, a jucat un rol decisiv în evoluția lor istorică, boinic al noilor veniți. Astfel de necropole, descoperite în At- ne vom rezuma în a aminti că Anatolia cunoștea epoca tim- tica și în părțile de nord și de vest ale Peloponezului, în purie a bronzului anatolian, pe țărmul de nord-vest al Asiei Achaia, Elida și Messenia, marchează direcțiile de pătrun- Mici se năștea civilizația troiană, iar insulele egeene din dere a războinicilor indo-europeni, unii, de-a lungul coastei apropierea coastelor sud-estice ale Greciei dezvoltau o adriatice, alții dinspre nordul Mării Egee, spre Thessalia și civilizație proprie, cunoscută cu numele de civilizația Cicla- Beoția. delor3. În sistemul cronologic troian au fost stabilite șapte La sfârșitul mil. III și începutul celui de-al doilea perioade, unele cu subperioade, începând din anul 3000 mil. a. Chr., aceste invazii devin pustiitoare. Valuri succesive a.Chr. și terminând aprox. în jurul anului 1100 a.Ch. Troia de triburi grecești acoperă Grecia continentală și insulele homerică a fost încadrată în subperioada Troia VII B1 (cca. egeene, transformând în cenușă civilizația helladică a pe- 1260 - 1190 a.Chr.)4. lasgilor. Distrugerile provocate de invadatori marchează Purtătorii primei perioade a epocii bronzului de pe sfârșitul Helladicului timpuriu. tritoriul Greciei continentale și peninsulare a Helladicului Războinicii cuceritori, cunoscuți cu numele de mi-

istorie și cultură timpuriu, au fost pelasgii, populație pre-indoeuropeană, nyeni, sunt creatorii Helladicului mijlociu. Ei aparțineau pri- creatoare a unor culturi înrudite cu cele ale triburilor danu- melor grupuri de triburi arhaice grecești: ioniene, aheiene biano- pontice, și răspândită în tot bazinul egeo-anatolian5. și eoliene. Pelasgii cunoșteau prelucrarea metalelor, a bronzului, în Ionienii au ocupat inițial Attica și partea de nord- special, obiecte din acest aliaj fiind descoperite lângă Corint est a Peloponezului, aheii, aproape întregul Peloponez, eo- și în Arcadia. Își construiau locuințe dreptunghiulare de tip lienii, Thessalia și Grecia centrală. Așezarea lor definitivă

44 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

numai. A fost denumită convențional, civilizația miceniană, întrucât termenul nu are în vedere o unitate teritorială sau politică, ci cetatea mycene, din Argolida, situată în apropie- rea golfului Argolidei, pe o înălțime din vecinătatea unei mici câmpii roditoare12, udată de apa râului Perseos. Mycene a fost centrul celui mai puternic stat în rândul numeroaselor stătulețe ahee, cele mai importante fiind Argos, Tyrint, Pylos, Athena și Teba. Ca și civilizația minoică, de la care a preluat multe elemente culturale, civilizația miceniană a fost recompusă pe baza numeroaselor monumente și descope- riri arheologice existente în tot bazinul Mării Mediterane, cele mai remarcabile fiind cele din centrele pelopo - neziace.Totodată, cunoașterea ei s-a datorat, atât Iliadei l Harta Greciei antice și a Bazinului egeean, ui Homer, veritabilă oglindă a epocii grecești premergătoare apud Franțev et alli 1959 epocii eroice a războaielor troiene, cât și părintelui arheo- logiei acelor vremuri, care a fost Heinrich Schliemann, ger- manul care și-a închinat viața unui vis devenit realitate, prin s-a petrecut vreme de mai multe sute de ani, timp în care credință și tenacitate. s-au răspândit în insule și pe coasta de vest a Anatoliei. Fe- Expansiunea comercială a micenienilor a fost de nomenul coincide cu începutul perioadei helladice mijlocii mari proporții, dar ei au folosit, în general, vechile drumuri în Grecia continentală și peninsulară și cu apariția triburilor comerciale deschise de cretani și fenicieni. Produsele mi- indo-europene ale hittiților în zonele răsăritene și centrale ceniene au pătruns apoi, în tot bazinul Mediteranei, și, ale Anatoliei. foarte probabil, și-n cel pontic. Minyenii au supus populațiile pelasge ale Helladi- Societatea miceniană era dominată de războinicii cului timpuriu, dar au preluat și dezvoltat tradițiile și obice- ahei, izolați de restul populației civile, în fortărețe construite iurile acestora, în mai toate domeniiile de activitate, și mai pe înălțimi, înconjurate de ziduri „ciclopice”, cu mari bogății ales, în agricultură, comerț și meșteșuguri. Ei au refăcut ve- procurate prin războaie, piraterie și comerț. Această pătură chile așezări fortificate, dar au orientat meșteșugurile spre războinică, condusă de prinți puternici, își datora puterea și industria de armament10. Noii veniți au introdus, odată cu bogăția „monopolului asupra noilor mijloace de luptă: săbiile ceramica lor cenușie, roata olarului și au perfecționat cup- lungi de bronz, scuturile imense și carele ușoare trase de toarele cu reverberație, obținând temperaturi ridicate de ar- cai”13. dere, ceea ce a contribuit la apariția unei ceramici fine, de Apariția și dezvoltarea civilizației miceniene s-a culoare gălbuie. Destul de răspândită în locuințele minyene datorat în mare măsură influențelor minoice14: în domeniul ale Helladicului mijlociu, ceramica cuceritorilor greci era su- economic – agricultură, industrie, comerț, în domeniul ar- ficient de diversificată, descoperindu-se, cu prilejul cerce- tistic, în special - pictură, gliptică și orfevrerie, în domeniul tărilor argeologice: vase de bucătărie cenușii și grosolane, scrierii, prin preluarea și dezvoltarea scrierii cretane, prin alături de vase speciale pentru apă, vin, ulei de măsline, crearea liniarului B, în care au transcris într-o limbă proto- opaițe pentru iluminat și pithoi uriași pentru păstrarea ali- greacă, texte descifrate de Michael Ventris în 195315. mentelor, dar și cupe zvelte și vase din ceramica fină găl- Aheii micenieni sunt atestați arheologic din sec.al buie, cu ornamente care incep să copieze pe cele cretane. XVI-lea a.Chr., dar perioada lor de maximă înflorire începe Grecii minyeni creșteau vite cornute, mari și mici, și măgari, un secol mai târziu, după cucerirea Cretei, pe care o jefu- se ocupau cu pescuitul și navigația. Își înmormântau iesc de comori, transportate la Mycene. Subordonându-și defuncții, în poziție chircită, în ciste de piatră11. statul cretan, războiniciii micenieni au beneficiat de toate Prima epocă importantă a civilizației grecești co- cuceririle civilizației minoice, care au fost folosite, însă, de respunde Helladicului târziu. Ea a fost opera aheilor, care, prinți, prin etalarea unui lux ostentativ16. de la începutul sec. al XVI-lea a.Chr. și până la sfârșitul sec. În sec.al XIV-lea a.Chr., civilizația miceniană a cu- al XII-lea a.Chr., vreme de cinci secole, au creat o civilizație prins toată Grecia continentală și pe cea insulară, comerțul înfloritoare, care rivaliza cu realizările anterioare și contem- micenian înlocuindu-l definitiv pe cel minoic. În Mycene porane ei, din bazinul egeean al Mării Mediterane, și nu domnea puternica dinastie a Atrizilor, ai cărei reprezentanți,

45 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 relatează Homer în Iliada, erau în posesia unui sceptru Tirynt, în jurul datei de 1150 a.Chr., catastrofă care a dus la divin, moștenit de-a lungul mai multor generații, care-i con- prăbușirea societății și civilizației miceniene24. ferea posesorului domnia și puterea „peste întreaga Argo- În anul 1871, Schliemann începuse săpăturile pe lidă și peste multe insule”17. dealul Hisarlîk-ului, în nord-vestul Asiei Mici, unde a localizat Descoperirea unui mare număr de morminte bol- vechiul Ilion=cetatea Troia, cercetări continuate apoi, în anii tite aparținând unor dinaști extrem de bogați, în Argolida și 1879-1880 și 1882-188325. Cercetările de la Mycene au fost în teritoriile vecine, atestă numeroase stătulețe supuse su- demarate de Schliemann în anul 1876. În anii 1878-1879, veranului de la Mycene. În unele dintre ele, ca Pylos, At- împreună cu Virchow, le-a continuat la Orchomenos, în Ar- hena și Orchomenos, conducătorii locali rivalizau în bogății cadia, iar din 1884 au început săpăturile arheologice la Ti- cu stăpânii din Argolida18. rynt, unde legenda plaseză nașterea lui Heracles26. În a doua jumătate a sec.al XIV-lea și începutul Descoperiri similare celor de la Mycene și Tirynt sec.al XIII-le a.Chr., Mycene se reînoiește, prin executarea s-au făcut, apoi, la Pylos în Messenia, la Theba în Beoția, unor construcții importante. Se construiesc zidurile „ciclo- la Athena în Attica, la Amiclai în Laconia, unde s-au desco- pice” și intrarea prin „Poarta leilor”, un nou palat regal cu perit castele și cetăți fortificate, dar mărturii ale epocii mi- megaron 19 pe acropolea cetății, cu o sală a tronului, cu un ceniene au fost descoperite și în multe alte așezări sătești, templu, cu pereții împodobiți cu fresce de un înalt nivel ar- lipsite de construcții monumentale, de arme și obiecte de tistic. În necropola cetății, mormintele sunt împrejmuite cu import27. ziduri de piatră. O rețea de drumuri leagă cetatea de cele Civilizația miceniană datorează extrem de mult două golfuri importante: Argos și Corinth, ceea ce civilizației minoice, pe care, inițial, a căutat să o continue. evidențiază existența unui stat centralizat20. Aceste lucrări, În esență, însă, cele două civilizații sunt total diferite, efectuate într-o perioadă pașnică, relevă tendința de întărire civilizația miceniană fiind dominată de spiritul războinic al a hegemoniei dinastiei miceniene. aheilor, după cum arta și religia miceniană diferă de cea mi- Către sfârșitul sec. al XIII-lea a.Chr. încep să se noică28. Marile realizări ale arhitecturii miceniene au fost pa- facă simțite mișcări de populații în nord-vestul Peninsulei latul-cetate și mormântul boltit29 Balcanice. Ele vor declanșa așa numitele „migrațiuni ale Orașele miceniene nu erau fortificate. În schimb, purtătorilor civilizației câmpurilor de urne”, în urma cărora palatele dinaștilor locali (wonaxi), mai mici decât cele cra- vor pătrunde în Grecia continentală și peninsulară, ultimele tane, erau adevărate fortărețe, situate în poziții protejate valuri de triburi grecești: dorienii, etolienii, focienii, locrienii natural. Spre deosebire de cele minoice, erau construite or- și neamurile înrudite cu ei. Primele distrugeri au avut loc în donat, având ca element central megaronul - marea încă- jurul datei de 1240 a.Chr., și au fost reperate arheologic pe pere dreptunghiulară cu vatra pe mijloc – aflat pe axa coasta de vest a Peloponezului, unde palatul din Pylos, din principală a palatului și legat de colonada acestuia prin co- Messenia, a fost incendiat, la Mycene, în fața porții cu lei, loanele sale. Curtea și megaronul formau un spațiu unitar, unde au fost distruse prin incendiere casele unor negustori locuibil30. Casa scării, forma coloanelor, pictura de frescă, bogați, și pe coasta de nord-vest a Anatoliei unde, în stratul sunt numai câteva dintre numeroasele elemente de de distrugere a cetății Troia VII A, s-a constatat prezența inspirație cretană. Căci „aprigii războinici ahei nu se puteau unor artefacte de proveniență nord-balcanică21. însă măsura în domeniul artistic cu Creta. De aceea au În acest context, printr-un uriaș efort, suveranii adus pentru împodobirea palatelor lor artiști din insulă”31. În ahei de la Mycene, Tirynt și Athena consolidează fortificațiile schimb, dispunerea acestor elemente este icenian, funda- cetăților. La începutul celui de-al XII-lea secol a.Chr., autorii mental diferită32. Megaronul domină colina prin poziția lui antici plasează războiul aheilor micenieni conduși de Aga- centrală, în zona cea mai povârnită. Palatelor miceniene le memnon cu troienii regelui Priam (a.1194-1184 a.Chr.)22. este caracteristică gradația, care lipsește palatelor cretane. Trebuie să menționăm faptul că, problema identificării Caracterul monumental al arhitecturii se face simțit, înainte Troiei homerice rămâne încă deschisă, deoarece de toate, la porți și în zidurile „ciclopice”, din blocuri de piatră arheologii americani au stabilit că cea mai puternică cetate abia prelucrate, construite în vechea „tehnică megalitică”, troiană – Troia VI23 a fost distrusă în urma unui cataclism de obârșie neolitică mediteraneeană33. Zidul de apărare al natural, iar în stratul de cultură apaținând cetății în ultima palatului din Micene avea o circumferință de 1000 m. Zidu- fază, VII-B2, a epocii bronzului, s-au descoperit vase spe- rile palatelor din Tirynt și Mycene și turnurile de apărare cifice „culturii câmpurilor de urne”, sfârșitul cetății corespun- aveau o grosime de șase metri, fiind perforate de galerii, zând, de altfel, și căderii cetăților miceniene – Mycene și cazemate și drumuri de rondă. Turnurile, înalte de 14 m,

46 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 erau dispuse la distanțe de 12 m, unul de celălalt. Intrările bogăția regală. Fețele bărbaților erau acoperite cu măști de erau situate în lateral, în zone ușor de apărat. Palatele erau aur, iar pieptul cu plăci din același metal, decorate cu spi- alimentate cu apă de la izvoarele din apropiere, prin con- rale. Hainele femeilor erau împodobite cu foițe de aur, bogat ducte de teracotă, și apa era depozitată în cisterne. La My- ornamentate, însoțite de inele, brățări, cercei și ace de păr cene, Tirynt și Athena, apa era adusă de la distanță și era din aur, cu capete din cristal de stâncă și sticlă. Inventarul depozitată în bazine mari de piatră, aflate în interiorul cuprindea vase de lut, din bronz și argint, pahare din aur și fortificației. Evacuarea apelor menajere se făcea prin canale argint, centiroane din aur și spade încrustate cu metale subterane, ca și în cazul palatelor minoice. prețioase37 În epoca de înflorire a civilizației miceniene, Sculptura monumentală lipsește aproape complet orașele au fost legate între ele printr-o rețea de drumuri la micenienii formați artistic la scoala cretanilor, unde ase- foarte avansată pentru acele vremuri. Drumurile erau pie- menea modele lipseau. Singura excepție o constituie baso- truite, fiind prevăzute cu poduri din piatră, parapete și canale relieful de deasupra arhitravei „porții leilor”, cu cele două de scurgere a apelor pluviale. leoaice afrontate unei coloane. Impunător prin sobrietate și Puterea și bogăția prinților ahei sunt dovedite de prin impresia de forță pe care o degajă, acest basorelief grandioasele morminte descoperite în cetățile lor fortificate. reprezintă cea mai veche sculptură monumentală cunos- Cercetările arheologice din marea necropolă circulară de la cută în arta greacă38. Mycene au evidențiat trei tipuri de morminte: cele mai vechi Micenienii au preferat însă sculptura miniaturală, erau „morminte în puț”, specifice aheilor din Helladicul mij- în fildeș și teracotă. Au dezvoltat gliptica, realizând nume- lociu, apoi „mormintele cu dromos (coridor) și cameră mor- roase geme și sigilii, în care influența cretană rămâne evi- tuară săpată în stâncă”; cele mai târzii, specifice epocii dentă. Sigiliile, de un interes aparte, figurează scene de dinastiei Attrizilor, fiind „mormintele de tip tholos”, circulare, vânătoare, de război și cotidiene. Unele geme prezintă cu cameră boltită (cu falsă cupolă34). scene de luptă în doi, scene care anticipează strălucit spi- Mormintele cu dromos și cameră mortuară săpată ritul eroic al epocii homerice39. Se observă din partea în stâncă, destul de numeroase, conțin un inventar nume- artiștilor o atentă observare a mișcării corpurilor umane și ros, alcătuit din arme și podoabe, dar și din veselă ceramică o mare măiestrie în redarea acestora. și vase metalice din bronz, aur și argint, sculpturi în fildeș, Un gen artistic specific artei miceniene este cel al arme și podoabe, în raport cu poziția socială și averea făuririi măștilor funerare din aur, obiecte găsite în mormin- răposaților. Din epoca „mormintelor-puț”, au subzistat pie- tele princiare din necropola de la Mycene. Acest aspect al trele funerare, cu formă omenească, asemănătoare „men- artei funerare miceniene prezintă și un caracter documentar hirelor”35, și destinate invocării mortului. Spre sfârșitul epocii extrem de important, avându-se în vedere fidelitatea păs- miceniene, acestea capătă aspect de stele funerare. trării fizionomiei dinaștilor decedați. Dintre cele nouă morminte, de tip tholos, de la My- Războinicii micenieni erau pasionați de arme, și cene, cel mai impresionant prin monumentalitate și opulență fenomenul este atestat cu prisosință în mormintele lor, unde este așa numitul „Tezaur al lui Atreu”, săpat în stâncă, în sunt însoțiți de numeroase spade, pumnale, săgeți și vârfuri sec. al XIII-lea a.Chr., de altfel și singurul păstrat în între- de lance. gime36. Un dromos lung de 36m și lat de șase, duce spre Această adevărată manie se reflectă artistic în bo- o poartă din bronz, de cinci metri lățime, plasată într-o gatele și admirabilele decorații de pe pumnalele și spadele fațadă de 11 m înălțime. Se intră într-o cameră funerară cir- miceniene. Reliefuri fine pe lamele acestor arme prezintă culară, înaltă de 13,20 m și cu diametrul de 14,50 m, cu animale în galop, grifoni, spirale și scuturi în formă de pereții interiori decorați cu flori din aur. Un bloc de piatră vioară. Incrustații cu metale prețioase, după modele cre- enorm, de opt metri lungime, cu o greutate de 100 tone, era tane, de o frumusețe inegalabilă, acoperă lamele pumna- încorporat în tocul intrării, în scopul consolidării întregului lelor, artiștii bijutieri folosind și tehnica niello, pentru edificiu, impresionând prin soluțiile folosite de meșterii mi- umplerea inciziilor cu smalț sau cu electron colorat40. cenieni la transportul și la montarea acestuia. Avem de-a De o valoare excepțională sunt vasele din aur și face cu forma desăvârșită a mormântului megalitic, de argint. Demn de menționat este un rython din argint gravat veche tradiție mediteraneeană. cu o scenă de asediu41, în care apare orașul asediat și ca- În apropiere de „Poarta cu lei”, au fost cercetate drul natural în care se desfășura evenimentul, cu soldați și cinci morminte, în care se aflau 15 cadavre înhumate, populație civilă. Cele mai reușite basoreliefuri realizate de însoțite de un inventar extrem de bogat, care reflectă micenieni se întâlnesc pe două celebre cești din aur, des-

47 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 coperite la Vaphio, cu scena vânării taurului pe una și cu Spre deosebire de religia minoică, cu rădăcini stră- tauri domesticiți pe cealaltă. vechi în structura matriarhală a populațiilor mediteraneene, În pictura miceniană, culorile devin caracteristice concepțiile și credințele religioase ale lumii miceniene se constante ale obiectelor. Coloritul, semitonurile și culorile regăsesc în relațiile patriarhale ale primilor greci indo-euro- complementare, cu care artiștii cretani încercau să redea peni45 sclipitoarea bogăție de culori a lumii, dispar. La Tirynt, în Cultul morților continuă să joace un rol important unele scenele de vânătoare de mistreți, câinii sunt pictați în în societatea miceniană și poate fi observat în construcția albastru intens42. Libertatea și dezinvoltura care caracteri- altarelor pentru libații și în bogatele ofrande depuse cu oca- zau frescele minoice, au dispărut în pictura miceniană. Față zia înmormântărilor. Vasele ceramice de băut folosite în tim- de modelele cretane, picturile miceniene manifestă tendințe pul banchetului funerar și pentru libații, și sparte după, de rigidizare și un anumit convenționalism al formelor. Cu ofrandele ulterioare găsite pe podeaua dromos-ului, în fața tot luxul și bogăția interioarelor palatului din Tirynt, frizele intrării în camera funerară, toate acestea reflectă credința din partea superioară a pereților sunt din alabastru, iar în aheilor micenieni în existența în plan spiritual a unei vieți rest, un decor pestriț de fresce strălucitoare. În afară de după moarte. Asemenea credință se manifestă diferit în timp frize, dispunem însă, și de compoziții bine realizate, pe și-n spațiu, în funcție de epocă și de zonă. Credința aheilor suprafețe mari: procesiune de femei la Tirynt și megaron în existența „eroilor”, a personalităților cunoscute prin fapte decorat cu numeroase personaje pictate la Mycene. Totuși, ieșite din comun, este inițial precumpănitoare, regăsindu- în locul efectului „de mișcare”, între elementele componente se în mormintele tumulare din Focida și Attica, din Helladicul apare un raport „de tensiune”43. În schimb, frizele ornamen- mijlociu. Acest cult al strămoșilor ajunge în final la un con- tate cu spirale, flori de lotus, rozete și scuturi, ca și motivele cept metafizic superior, acela al beatitudinii oamenilor ornamentale de pe podele, au un aspect decorativ fără egal. plecați din acestă lume, noțiunea de Ήρως desemnând o Ceramica miceniană, produsă într-o cantitate nouă ipostază a defunctului46. imensă și excelentă sub rapor tehnic, suferă de lipsa de va- Civilizația miceniană este creatoarea panteonului rietate, atât ca forme, cât și ca motive decorative. Marea divinităților pe care lumea greacă a epocilor istorice le va majoritate a vaselor pictate vădește un mare efort spre sim- moșteni, a legendelor și miturilor provenite din îmbinarea plitate ornamentală. Vasul cu războinici descoperit la My- vechilor credințe indo-europene cu cele pre-elene și mi- cene, ca și fresca din palat înfățișând un grup de războinici noice. Listele găsite la Pylos și la Cnossos, scrise în „liniarul cu cai, ambele din perioadă de sfârșit a civilizației mice- B”, menționează livrări de materiale către sanctuare desti- niene, aparțin unui „stil de palat”, rece, manierat. Cu timpul, nate venerării principalelor divinități elene: Zeus și Hera, arta miceniană evoluează treptat spre abstractizare și stili- Poseidon și Potnia=Demeter, Athena, Ares, Hermes și Dio- zare. În raport cu arta minoică, operele miceniene introduc nysos. O tăbliță de calcar, acoperită cu frescă, descoperită însă, un spirit nou, de ordine, de măsură, de claritate, un la Mycene, redă pentru prima dată în istorie imaginea zeiței simț al proporțiilor și al echilibrului, caractere ce se vor trans- Athena cu scut, în calitate de protectoare a suveranului mi- mite artei grecești de mai târziu44. cenian47. Nu încape nicio îndoială că universul religios al grecilor a fost conceput în lumea miceniană a epocii bron- zului, epocă cântată de Homer, epocă a eroilor de pe ma- lurile Helespontului și nu numai.

Locuință pre-elenică de tip „megaron” – apud Curinschi-Vorona 1982, 15/5 Ceramică minyană din epoca helladică mijlocie

48 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cetatea Troia VI, apud Oertwig 1966, 110 Cele mai importante centre miceniene

Cetatea MyceneTirynt, planul palatului micenian, apud Oertwig 1966, 110 Cetatea Mycene

„Poarta cu lei” văzută din exterior din Argolida, Tirynt, reședință miceniană fortificată, apud Oertwig 1966, 113. apud Matz 1969,pl.99/2

49 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cupă din aur

Sabia myceniană

Tirynt -galerie cu „boltă falsă”prin zidul bastionului de est Stelă funerară din calcar

50 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Mască umană din aur

Tirynt - fragmente de frescă (Apud Matz, 1969) - fresca cu femei

Mycene – vas ceramic pictat și frescă cu războinici

Tirynt, frescă – fragmente de frize

Ceramică miceniană cu pictură lustruită

51 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

o încăpere patrulateră, pe centrul căreia se afla vatra, și un portic străjuit de două coloane. Megaronul reprezintă arhetipul temlului grec. Apud Florescu 1980, s.v. megaron, în Florescu, R., Daico- viciu, H., Roșu, L., Dicționar enciclopedic de artă veche a Româ- niei, București, 219-220. 20 Franțev et alli 1959, 415-416. 21 Matz 1969, 191. 22 Franțev et alli 1959, 416. 23 Cetatea Troia VI, de pe dealul Hisarlîk, a fost descoperită în 1882 de arhitectul german Wilhelm Dörpfeld, colaborator apropiat al lui Schliemann. Apud Oertwig, S. 1966, Călătorie prin orașe dispărute. O incursiune în domeniul arheologiei, București, 109. Vânătoare de mistreț 24 Matz 1969, 191. 25 Oertwig 1966, 109. 26 Ceram 1968, 52. ______27 Franțev et alli 1959, 417. 1 Berciu, D. 1967, La izvoarele istoriei. O introducere în arheolo- 28 Alpatov, M, 1962, Istoria artei, București, 1,110. gia preistorică, București.217; Platon, N. 1988, Civilizația 29 Drimba, O. 1984, Istoria culturii și civilizației, 1, București, 522. egeeană, București, 107. 30 Ibidem. Spre deosebire de palatul minoic unde, opoziția dintre 2 Berciu 1967, 211. spațiile închise și cele deschise este caracteristică. 3 Ibidem 216 . 31 Ibidem. 4 În conformitate cu cronologia stabilită de Carl W. Blegen, în lu- 32 Matz 1969, 155. crarea sa Troy and the Troyans, apărută în 1963, la Londra- apud 33 Civilizația megalitică este caracteristică zonei occidentale a Me- Berciu 1967, 211. Vezi și Podzuweit, Chr. 1982, Die mykenische diteranei și Occidentului european ( Drimba 1984,46). Vezi, în Welt und Troja, în Sudosteuropa zwischen 1600 und 1000 V.Chr., acest sens, turnurile „ciclopice” din Sardinia ( nuraghi ) și came- ( ed. Hansel, B.), Berlin, 65-88. rele funerare ( dolmene ) din Peninsula Iberică ( Berciu 1967, 163; 5 Franțev I.P., Diakonov, I.M., Iliin, G.F., Kiseliov, S.V., Struve, V.V. 194). Cf. și Godard, L. 2013, Les citadelles myceniennes, ( Clio), 1059, Istoria universală, 1, București, 411 Napoli. 6 Vezi la Curinschi-Vorona, Gh. 1982, Istoria universală a arhi- 34 Bolta falsă cu vârf, întâlnită în construcțiile miceniene, realizată tecturii ilustrată, București, 15, fig.5 – mulaj votiv din ceramică din prin retrageri succesive ale blocurilor de piatră în zidărie, a permis sec.VIII a.Chr., descoperit în templul Herei din Argos, care redă constuirea unor cupole ascuțite dasupra camerelor mortuare, un tip de locuință sau templu, derivat din megaronul pre-elenic, boltă susținută prin îmbinarea pietrelor ciclopice. compus dintr-o încăpere rectangulară, precedată de un portic cu 35 Cele mai simple monumente megalitice, întâlnite în special în două coloane. Occidentul european, pe care apare schițată imaginea defunctului. 7 Ibidem. 36 Acesta face parte din mormintele „regale” văzute în sec.al 8 Childe, G.1967, De la preistorie la istorie, București, 140. II-lea p.Chr. de scriitorul grec Pausanias, care ne-a transmis și o 9 Vezi, Gimbutas, M. 1989, Civilizație și cultură, București.,184-188. descriere a lor în lucrarea sa Periegesis, lucrare lecturată de 10 Childe 1967, 159. Schliemann, înainte de venirea sa în Grecia. Denumirea îi 11 Franțev et alli 1959, 412. aparține lui Pausanias ( Matz 1969, 162-163). 12 În Helladic, zona respectivă era renumită în creșterea cailor. 37 Oertwig 1966, 114. Vezi, în acest sens, Rachet G. et M.F. 1966, Dictionnaire de la ci- 38 Alpatov 1962, 109. vilisation grecque , s.v. Argolide, Paris, 44; Matz 1969, Creta, Mi- 39 Ibidem, 111. cene, Troia, București.,151 (Micene situată într-un colț „al 40 Matz 1969, 172. Argolidei unde se cresc cai”). 41 De fapt, avem de-a face cu cea mai veche reprezentare artistică a 13 Childe 1967, 159. unui asediu. Tema va fi preluată mai târziu de egipteni și de asirieni. 14 Printre altele, cretanii au inventat sabia, dar micenienii au fo- 42 Alpatov 1962, 110. losit-o –Ibidem, 165. 43 Matz 1969, 188. 15 Ceram C.W. 1968, Zei, morminte cărturari. Romanul arheo- 44 Vezi, în acest sens, Higgins,R.A.,1997, Minoan and Myce- logiei, București, 63. naean Art, London und New York. 16 Ibidem, 160. 45 Matz 1969, 185. 17 Iliada, II, 100 și urm. De aici, și întâietatea necontestată a lui 46 Ibidem. Se poate presupune că ritualurile erau desfășurate în Agamemnon. Apud Matz 1969, 148. aer liber, iar cele câteva sanctuare descoperite arheologic ar fi 18 Matz 1969, 180. fost destinate unor divinități. 19 Edificiu dreptunghiular, cu acoperiș în două ape, compus dintr- 47 Ibidem, 186.

52 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cicerone CIOBANU - artist plastic -

53 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Olimpiu VLADIMIROV

TĂCUTA MEA CREDINŢĂ NOAPTE VRĂJITĂ

Tăcuta mea credinţă Colan de munţi se tot înşiră, Rămâne zidită în v Din inimă de piatră ies şipote mărunte, La uşa Poeziei; De vârful tău se piaptănă toţi norii; Cerurile sunt mereu deschise Noapte dospită-n vrăji de stele. Şi îngerii forfotesc Printre verbe şi metafore, Cu mirări de copii. O haită de vânturi, Cu colţi năpraznici Înfloresc zarurile aruncate-n cenuşă; Se-abate primăvara întâi pe la morminte Nemântuite şi remuşcările Şi se-adună şi mă tulbură. Îşi subţiază umbrele cu teamă; În căutarea de sine, Singurătatea nuanţează sentimente. De unde mai ies izvoare? De unde îmi cade un vultur pe piept? Şi-n ochi îmi dospeşte Noaptea de stele? MADRIGAL

Malurile urcă în priviri şi cern Lumina drumului spre casă; AUTOPORTRET Lângă nelinişti de furtuni aduc Pământul unde-mi creşte o mireasă. Paznic de far Cu sufletul Trec prin anotimpuri presimţind logodne, Înflorit lângă Dunăre, Cutreier prin bezne, visând la un far, Valurile îmi adună risipa privirii, remember Se scurg lângă diguri păsări de iarnă Fiindcă nu se întorc niciodată Şi fete morgane cu sufletul gol. Să-şi regrete repetatele treceri... La capăt de fluviu, Destinul rămas mereu pe la vămi Marea desculţă E-mbrăţişarea dintre cer şi ape; Îmbrăţişând durerea fiecărui vers Marea naivă înserează în scoici, Închisă în scoica inimii, încă. Tulburarea din suflet desenează cuvinte.

54 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

PE CARE PIATRĂ? RODUL TOAMNEI

Înmărmurii pe culme de senin Lumina s-a topit într-o pasăre Urmele propriilor paşi din alte timpuri; Şi se alintă pe trupu-ţi gol, Cu fiecare volum îmi cern existenţa, Imaginând aripile atâtor îngeri Cocoşul de munte în cântecul lui ceresc Peste-un obraz de copil. Unduie anonim. Pe care piatră voi zidi Din vechi anotimpuri coboară Biserica mea? Mirarea genelor tale; Balanţa rodului toamnei, Povestea o aţine-n poveri.

SUNETUL MUNTELUI FELUL ÎN CARE

Lângă marginea lumii, Felul în care aud Nimeni nu întreabă de munte, Dar, mai ales, acela în care ascult, Doar ecoul se duce şi vine cu veşti; Îmi determină abilitatea Adesea apropierea e neverosimilă... De a folosi corect puterea cuvintelor Simt cum îmi ascultă tăcerile, Care vin la mine. Răsuflările şi bătăile inimii, Viaţa le-a preluat caracterul Sfidând intimităţi. Într-un izvor de inspiraţie. Din fuga clipelor în mistere, Cetina amorţeşte Sub plămada de stele, ALEGERE Ocrotind piatra care se spovedeşte; Tulbur umbra vulturului pe cer Şi gura-i surpată-ntr-un strigăt; Şi dacă tu eşti focul, Cât de aproape e vârful visat? Iar eu zăpada, Rămân să mai apăr câteva emoţii Uimita mea candoare Peste lumina unui sânge obosit; Cu care te privesc În taină, înfloreşte sunetul muntelui. Alege între suferinţă şi risc Ispita de-a contesta !

NIMENI NU ŞTIE CÂNTEC

În priviri, corăbii de fum... Ard primăvara ochilor, Aleargă furtunile printre catarge Aleg din vara sărutărilor, Cu alte spaime să mă-mbete; În toamna fără vârstă a privirii, Dezlănţuit balans între apă şi cer, Până târziu lângă zăpezile tâmplei. Tangajul înfioară risipa clipelor, Înainte şi-napoi către moarte, Cum să vestesc în anotimp Ascunzând refrenul disperării. Când soarele coboară pe umerii-nserării, Lăsându-ne să luminăm depărtările Nimeni nu ştie unde voi lăsa ancora, Cu lacrima bucuriei în ochi. Breloc pentr-un buchet de speranţe.

55 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Ștefan Romeo GHIOC

TATĂ PiFANii Laura Constanţa GHIOC

Privesc mereu fotografia aceasta... Alb-negru... Un …Şi se lăsase o pace film de epocă, filmul începutului vieții noastre, care apoi, în aşa de adâncă decenii, s-a umplut de culori. Tată, ce întâlnire plină de de se-auzeau din adâncuri semnificații aici, în fotografia unui fel de Undeva, Cândva. pifanii lumii întregi La început de drum, de viață, eu râzând cu gura până la cotrobăind printre obielele urechi, în brațele tale ocrotitoare... Am tot crescut apoi, am învățat cu și de la tine, despre poeți, regi și regine, despre în flori de tei strecurate patrie, soldați și vitejie... Cântam împreună Treceți Bata- după chiştoacele stinse lioane Române Carpații, privind filme de aur cu voievozi și şi pe drept cucerite în haiduci, până când am ajuns să ne citim unul altuia, unul războaiele din vieţile toate. versuri nestemate sclipind din Fântâni cu ochi albaștri, ce- Şi se lăsase o noapte lălalt nuvele despre părinți, tradiții și bunici... aşa de groasă, pâcloasă, Tată, ce paradox e viața asta uneori... Acum 7 ani, că doar baionete prelungi în dimineața acestei zile, cerul plângea laolaltă cu lacrima încremenită în colțul ochiului tău albastru, pierdut definitiv cât meridianele vieţii într-o privire parcă fără țintă ... Și acum plâng lacrima ta ar fi putut să o spargă până strălucind aici, în timp ce privirea ta se topea deja într-o altă la cântatul de ziuă lume. Și așa cum tu mă țineai în brațe, pruncuță fiind, așa al cocoşilor dimineţii; te-am ținut și eu atunci în brațe, îmbătrânitul meu de până la viaţă, la ziuă, suferințe tată. Nu mai râdeam, ci plângeam, cu fruntea spri- la lumea de-afară jinită de fruntea ta, până când am simțit-o rece, ca realitatea dură pe care înțelegeam că o trăiam... Cum că tu nu mai blestemat de reală; erai... Cât am stat cu tine în brațe?... Știu doar că plângeam şi se făcea că pe-acolo, deja cu cerul laolaltă și că din dimineață m-am trezit pe în- prin prelunga spărtură, serat, în mijlocul Sfinților, cu tine gătit, ca să pleci cu Cineva cobora fără de scară Poștalionul tău, spre stele și îngeri. Și cum acolo, din tot presărând în noaptea pifanilor zumzetul de voci din jur m-am smuls, ajungând confuză în fuioare lungi de lumină fața Mântuitorului, căruia mă rugam pentru prima dată, pen- deplină nemaivăzută, nemaiaflată, tru tine, în propriile cuvinte... Tată, azi parcă te-am condus la prima zi din clasa ce lumina şi sfinţea totodată I a Veșniciei, după 7 ani de pregătire ... Doar că dorul nu mările-amare de lacrimi vărsate trece niciodată; azi am plâns în tăcere, privind în amintirea de mamele, surorile, acelei lacrimi rămase în urma ta, în colțul albastru al privirii de iubitele toate, tale ... Cred ca te-a durut mult toată suferința îndurată, ple-

remember până ce carnea de tun carea ta dintre noi toată... Însă cumva, prin moartea ta am tresărea din somn, mângâiată înviat, aflând de fapt despre mângâierea cea fără de durere, de-atâta lumină, de atâta fără de suspin, unde este doar viață fără de sfârșit. Așa că am șters cu lacrima mea și lacrima rămasă iubire cum jos, prin în urma ta, știind că ești într-o lume mai bună. De mâine, tranşeele ei de tăceri, vom începe a numără anii tăi din Școala Veșniciei, eu și nu se aflase vreodată… mama aici, tu dincolo. Noapte bună, Tată! Te las să te odihnești pentru Veșnicia unei alte zile, în care nu există noțiunea de mâine.

56 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

OrdiNe iar cu mirii slăvind începutul, zidind temelia Undeva, prin partea înaltă a vieţii lucrurile erau ca şi lămurite. Bat clopote-n dunga de bronz Turnuri de control năpădiseră lumea a speranţei, când urmărind atent orice zbor fiice şi fii vin la-ntâia scăldare, de fluturi, de muşte, părinţii şi preoţi dănţuiesc pe-ndelete de păsări colibri. sfinţind cu iubire o altă născare Cu oamenii era mai demult rezolvat. Ideile lor erau îndrumate Bat clopote-n dunga de bronz în direcţii şi scopuri exacte a durerii spre care porneau încolonate când drumul se-ncheie şi venind apoi mereu înapoi şi timpul se frânge; la ore enervant de exacte, nu-i loc pentru dansuri, neclintite, anterior stabilite. ci doar de-ntuneric, când În partea de sus a vieţii, totul clopote bat în dunga de sânge era ca şi rezolvat. Ultimele zboruri ce încă hai-huiau mai aiurea, neadunate exact Bat clopote sfinţind liturghii matinale, într-o ordine bine-ştiută bat clopote-n vecernia serii erau cele de păpădii, de berze, cu veacuri trăite-ntre-aceleaşi hotare de vrăbii obraznice. Doar ele din bronzul iubirii în dunga durerii mai hoinăreau printre stele, dincolo de rigorile lumii aceste, peste care-n răstimpuri cădeau Bat clopote la „Sfânta Treime” cercetate cu interesuri vitale mii sfinţind cununii şi botezuri şi moarte de cutii negre ale bietelor păpădii, cu bronzuri slăvind Treimile Vieţii ori berze, ori obraznice vrăbii ca viaţa să curgă, necurmat, mai departe… uneori, făr’de cutii ponosite chiar fluturi nebuni, cu fluturări rătăcite…

SFÂNTA Treime

Bat clopote la „Sfânta Treime” a cununii, a botezuri, a moarte sfinţind necurmata Treime a vieţii ca viaţa să curgă, necurmat, mai departe…

Bat clopote-n dunga de bronz a iubirii cu bronzuri slăvind şi cântând cununia nuntaşii şi preoţi dănţuiesc

57 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Ion TUTUNEA-HERCINICUL

PriNTre meANdreLe VieŢii TriUmFĂTOrUL SmALŢ ALb

Mă strecor printre capriciile vieţii meandre Conştientizarea sinelui este răsplata existenţei de sine şerpuitoare prin iarba sângerătoare crescută sălbatec stătătoare printre atâtea ursuze găuri negre aflate la pe margini de şanţuri ispititoare urlătoare ca o capătul oricărei vederi frumoasă dorinţă dulce otrăvitoare Între mine şi Divinitate se interpune o infinitate de ispită din adâncuri taine nocturne… necunoscuţi invizibili potrivnici meteoriţi – un fel de obişnuită Mi-s hotarele mejdinite prea strâmtorat pentru corvoadă supusă legilor stricte dominatoare întocmai sfinţeniei de străluciri hotărâte să aureoleze orice zvon răspândit progresiv în neant Ideea Supremă împărtăşind miresmele veşniciei prin Sunt posomorâtul prinţ băltăreţ detronat hărăzit decapitării… plantaţii de Imense fantastice vise – iluminatoarele nopţilor împrumut pelerina desfăşurată de vânt de culoarea mele abisale când voi cunoaşte mierea păcatului de însingurării a fi singur atât de desperecheat nimicitoarelor gânduri preschimbate în valuri de spaimă – Lângă triumfătorul smalţ alb al imperialilor nuferi… lăuntricilor mişunătoare învăpăiate trăiri… Nemărginirea îmi stăpâneşte despotic înfrunzita cugetare şi prin îndurare scapătă îndurarea HAmAcUL deZNĂdeJdii oblojind o mâhnire precoce prin înflorită ardere continuă… Proiectile de sunete asurzitoare explodează înăuntrul cazematei fragile din creierul cariat de nedreptăţi ArbOreLe VieŢii ca nişte nuci răscoapte strivite de ciocanele tăcerii-n timpane sărăcind peisajul zgâriat de cuţite de întuneric… Arborele vieţii – singurul amalgam de bucurii şi nefericiri Fie-mi aripile nebuniei legănate într-un scrânciob de ţipătul fluierate în spaţii şi de nimeni profund cercetate porumbelului sălbatic neîmblânzit de unsuroasa Torturante gurile blazării muşcă din suflet şerpeasca viclenie omenească de care apropiindu-mă sufletul muşcă din trup sistematic profund – mă îndepărtez lăsându-mă atins de voia Ta fiindcă nu am poezie necontenite rafale extravagante de plictiseală cui să-i spun Mamă-orfan adormit într-un suspin sunt eu Într-un aisberg de discretă neliniştire urcă flacăra duhului în hamacul somnului de iască al deznădejdii… zguduind neatinsa catapeteasmă cerească cu ecluzele înţepenite la uşile locuinţelor subpământene unde se ascunde ferecate stânjenite iubirile neîmpărtăşite deZLĂNŢUire Viaţa e un amalgam de iubiri şi nefericiri fluierate-nspre astre prielnice necontenitei visări O, irezistibila dezlănţuire de verde reflectată entuziasmant iluminându-mi încreţiturile creierului… într-o pictură vie pe pereţii văzduhului de vânt mişcători îmi ţintuieşte cărările într-o troiţă de răscruce

58 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 aducându-mi-le solemne încremenite în contratimp cu UNde OriZONTUL FrUNŢii înmiresmatul balans al adolescentinelor amintiri încleştate ca izvoarele înrădăcinate în carnea stâncilor Cripta tăcerilor unde sălăşluieşte înţelepciunea lungind până-n cristale amăgitoarele simţuri şi-n ni-e leagăn născător de idei din fulgere demenţial înflorite tristeţea funinginoasă a înnoptării care Amurgul din trupul meu retezat sângerează focuri bengale autorizează dezmiriştirea visării când în Cerul devastat până dincolo de ultima notă a octavei gândurile se preschimbă în lacrimi de fulgurante comete şi când sunetele se preschimbă în ţipete sfâşietoare de împietresc ciopârţite de dezordinea pricinuită de degete zdrobite tăişul securii descumpănirii universale… care nu mai pot pipăi nici aerul curgător uleios Mersul tău îmi este coloana sonoră sprijinindu-mi trecerea Prin mereu pătimaşa obositoare lumină când bOLTĂ de GÂNdUri Sufletul meu este viaţa acestor dune mişcătoare de nisip terminate în covoare înmiresmate de izmă de baltă unde Pe prundiş potecile se despart pier în anonimat ca şi orizontul frunţii tale îmi captează sufletele în râul îngust subteran ticăloşit în bulboană spuma gândurilor viclene de nevăzute fibrele vântului înăsprit care ţes vârtejuri de pulbere ameţitoare cum gesturi necunoscute necontrolate alcătuiesc LUmiNĂ PĂSTrATĂ deasupra catapetesmei frunţii mele o înstelată boltă de gânduri Lumina care mă naşte îndurerată prinsu-s-a în balamalele cerului când conştient desluşesc lucid Cactuşi spinoşi sălbăticesc tăcerea cenuşie de gânduri că depărtările mai straşnic unesc până-n adâncuri pârjolitoare sânii-ţi electrizanţi zvâcniţi sub bluza de stambă în măruntaiele morţii ieftină stârnesc vijelioase simţuri şi nălucesc idei de dor unde bănuiesc albăstrii orizonturi înseninate încătuşătoare subt sclipiri prăfuite se cerne totul Nu ştii de ce goarnele orelor îmi amintesc în frământatul cuget una câte una Aripele regretelor târzii cu vârfuri Pe strada înfundată printre gunoaie boschetari inteligenţi reci mă ating mă sfârtecă tăioase ca logica lumii absurdă păstrează lumina dimineţii împăturită pentru mai târziu împotriva boemului genial – descoperitorul desluşitorul când pretutindeni fi-va întuneric causticului secret al armoniei universale şi se aud şoapte ca-ntr-un lied frunzele cuvintelor în doliul nopţii aurul stelar e mai sclipitor în tărie… NiNG SUSPiNeLe

Aşteaptă pe culmea cumpănită întristată STAre ruina celui care-am fost odată şi arabescul de idei precum culorile curcubeului se Freamătă patima umbletului fără ţintă desfrunzeşte neprihănit murmurător şi sfânt alinătoare în mine bântuitor Ning suspinele peste liniştea ta sensorială ca o pădure până în trecerea prin mozaicul trăirilor zilnice pietrificată Năpraznic se zbate-n timpane cnutul unor cu un mers ciudat târâitor de moluscă tânguitoare-amintiri răzvrătite împinse într-o sfidătoare (considerat totuşi – desfătătoare mişcare – Aş mânca marmelada copilăriei din lădiţe lemnoase cu untul bucuria punctului urnit născând continuitatea liniei proaspăt scos din bătutul putineiului care merită osteneala de a indica o direcţie oarecare când timpul s-a aşezat în memorie ca o zăpadă pufoasă înspre credinţă în tumultoasa alba învolburare) căruntă peste crângul sufletului veştejit subt alarma Pe plaja însângerată stăpâneşte răspântiile farul – nepământească din trup când te privesc din valea seacă de o romantică semeţie desfrânată – neîncăpătoare a unui sicriu şi singuraticul meu taciturn confident în falduri de muzică pe miresme de salcâm îmi întemeiez catafalcul furtunoasă Vântul şopteşte imnuri tămăduitoare de înserare când pe chipul schimonosit încerc să îmi copilăresc în plumbul nopţii prelins împrejur năucitor de deprimant… îmbătrânirea ridurilor…

59 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Diana CIUGUREANU-STRATAN

- Chişinău -

mAi SFArmĂ-mĂ... speriate? Cum să-i editez pelicula încâlcită în alergări astmatice Motto: Galateea - rod al mântuirii spre focul lui, lui-lui-lui-lui-lui-lui-lui… (scriere dăruită fratelui meu de reînviere, Maestrul Jinaru Lui… lui-lui-lui-lui-lui-lui-lui… Ivan, de ziua nașterii Reginei Maria, sculptat cu Har de domnia sa) diNcOLO de iLUZie... Fidelitatea scoicii pentru perla-i bucurând ochii lumii... Fidelitatea Cerului pentru Luceafăru-i vorbindu-i lumii... Mi-ai făcut repetiția morții fulgerând pacea, Fidelitatea satului pentru veșnicia-i mântuind o lume... Timpul firelor de iarbă foșnind a la Camelia Radulian... Fidelitatea lui Orfeu pentru lira-i înlăcrimând o lume... Se făcea că mă purtau clipe de Rugă, Fidelitatea orizonturilor pentru odiseii lumii... Și mai aproape-departe de cine te-aș simți. Fidelitatea cărților pentru spiritele lumii... Parcă aș fi ars în setea de a te fi alipit unic Fidelitatea icoanelor pentru rosturile lumii... Ghemuiți ariciul moale al neantului revelat. fidelitatea tăcerilor tale pentru morțile mele... Și ajunsei potolire întru taina mirungerii, Fără întrebări seci sau neastâmpărate. Și de am cumințit îngerii de la visele cu mine în negru, „bALAdĂ-cHiOT-dOiNĂ” Nu le-am citit rochia străină din brațele tale. M-ai învățat să-ți alin mlaștina speriată, Adună-mă și poartă-mă prin mine, umbră a neiertării Sărutând magneții, cu ignorarea vectorilor. pătimașe! Vraja trădărilor mă îmbată medicamentos, Viscolul ororii de atingere mi-a sfâșiat calea spre căile lui, lui Iar rețetele medicului se dizolvă în pași desculț prin Port în glas mărgăritare șlefuite de versul somnambul, viață... Nu mai percep de ce mâine pare ieri-ul zidit de viu, ca el, el… Opriți-vă din întrebări, îngeri ai tainelor celeste, auzindu-mi balada sugrumării, OrA PLOPiLOr TĂcUȚi poezie Chiuți, demoni ai înecului, ca să vă cunosc armele ce mi l-au ferecat, …l-au… De-ar fi să-ți bat la ușă cu vreun vers, aș bate cu... tăce- rea Dorului. Alcoolul cu gheața galaxiilor populate prin găuri de bruiaj De-ar fi să-ți întreb ochii, aș întreba cu …pânze de la- al sinelui, crimi. Mă șerpuiește prin colbul drumului de țară cu pândă prin De-ar fi să-ți cos inima, aș coase …visul încarcerat. pietrele ca el, el… De-ar fi să-ți strâng palma, aș strânge …timpul în acea clipă. Ce oază a neliniștilor îl adâncește sihastru printre luxurile De-ar fi să te învălui în șoapte, aș învălui …teama ta, cu

60 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 credință. cred ce VreAU SĂ cred De-ar fi să aprind candela primei nopți, aș aprinde …toți sorii zilelor. Iertându-mă, tu mă topești în apă cristalină, De-ar fi să-ți cer iertare, ți-aș cere ora cu soț. Iubindu-te, eu te aprind în flacără divină. De-ar fi să uit de plopii întrebători, aș uita …a te crea… Mă-ntrebi, acum: „Ce faci, dragostea mea frumoasă?” Uitasei să-ți răspund: „Vers cu povestea noastră”. drAGOSTeA POST-...drAGOSTe Te așteptam să-ți zic un sacru „Mulțumesc” Îți trimit sărutul acestei lacrimi prelinse pe fisura fluviului Noi, Pentru un sfat al tău, de ieri, prietenesc. Prin plicul somnului tău reconfortant și al nesomnului meu rugător. Un suflet ca al tău nu am mai cunoscut - Ai fi alcoolul perfect, substituit acum de medicii traumatologi, Tu mă înalți profund, erou de început... În această suspensie eclipsând orice fir grăitor de nesigur. Cum reușești să fii desăvârșirea mea? Ficatul se vrea concurent al elementarei uzine cu muncitori iubiți, Miracol întâlnit să-nvăț a te cânta! Roua de pe mugurii cunoașterii răcorește febra iluziilor acoperite cu...parfum. ...Iar pleci, iar îți vorbesc prin fire nevăzute, Esențiale interdicții mă aruncă în libertatea experimentării Te-aștept prin a-nvăța să cred pe neștiute. revenirii în cochilie, Și oare câte frânturi de secundă a viselor receptoare te fac vânt duios? TĂceri VULcANice

Dragostea post-dragoste, adică postul fără dezlegare pentru gustul mărului, Te văd în calea răsăritului de foc, Mă ceartă cu șarpele care m-a făcut primul filosof al gră- Tandru alergând spre apele dinii izbucnite, Prin care naștem armionia Mă împacă lucid cu fructul puterii, viermănos de ecologic pur, Tăcerilor vulcanice în doi... Iar eu te lovesc sportiv până la somnul anestezic, operată fiind chiar eu ...pe creier. Lumea ne străbate absentă, Ca pe îngerii chemați prin somn. LiNiȘTeA de NOi Mă înveți clipa, ora, ziua Smerindu-mi întrebările neașezate. Lasă liniștea să ne tulbure, Să ne macine, să ne spulbere, Lasă liniștea ca o lacrimă, Te rog să reaprindem scrumul Să alunece toată patimă. După feerice spectacole de înstrăinare Și tu bați la uși imaginare din tunel, Lasă liniștea să ne absoarbă, Mângâiat de miracolul jocurilor durute. Să ne oprească și chiar să ne meargă, Lasă liniștea să ne mai certe, Să ne alunge și iar să ne ierte... S-a topit așteptarea în telepatice cuvinte, Mă poartă grijile spre țărmul Noi, Lasă liniștea să ne fie lumină, Ne desprindem copți, prin șoapte, Să ne-ascundă de luna senină, Vânându-ne prin valurile primului răspuns... Lasă liniștea să ne fie copilul, Să ne prindă la braț cu destinul...

61 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Mircea Marcel PETCU

POVESTE DE IUBIRE TU

Hai vino, iubire, Când te-am văzut erai o simplă floare ascultă povestea inimii mele, cu un polen necunoscut, dorit, așază-te aici lângă mine nu aveai aripi să te înalți spre soare, sub salcia pletoasă ce ascunde nici ochi n-aveai să vezi ce-ai întâlnit. esențele gândului meu Te-ai așezat pe cerul sufletului meu împrăștiate în ceața nopții … ca un crâmpei de muzică cerească Săgețile ochilor mei te urmăresc m-ai îmbrăcat cu propriu-ți curcubeu, brăzdându-ți amintirile înnoptate inima mi-ai făcut să-nmugurească … în argintul apelor. Cum te privesc, cum te alint Oglinda cerului multiplică ești toată freamăt, bucurie, cristalul feței tale, în inima ce o credeam de piatră safirele ochilor tăi îngână o rugăciune, ești tu acum, cea mai frumoasă fată! pe buzele tale fine flutură zâmbetul melodios al vieții, inima ta bate vestind SUFLETUL INIMII MELE vâlvătaia dragostei eterne. Eu, pierdut în nemărginirea povestirii, Cum să trăiești frumos fără iubire? adun rătăcind printre nori Cum să visezi, să umbli ori să zbori? silabele rostite în amurgul vieții Cum să cuprinzi neliniștea din zori și împrăștiate de țipătul păsărilor și pacea din amurg dintr-o privire? în nemărginirea pământului, Cum să înoți prin mările de flori, alcătuind povestea noastră de iubire. cum să te bucuri de întreaga fire și viața ta să-și afle împlinire fără minunea care dă fiori? CHIPUL TĂU … Iubește-mă și voi îngenunchea Te simt tot mai aproape de mine, la picioarele tale … îți aud pașii urmându-mă Sărută-mă și voi înflori ca floarea preferată poezie mă întorc să te caut, nu te văd înviorată de lacrimile dimineții. și-mi dau seama câtă nevoie am de tine. Cheamă-mă și voi așeza la picioarele tale Gândurile au început să mi se așeze petalele iubirii mele, în ritmul inimii, îți simt parfumul, zălog al fericirii noastre. plutesc simțindu-te, aud zgomotul pe care-l faci în inima mea. Te iubesc! Mi-a rămas întipărit chipul tău fermecător, Orice ai face, îl am în fața ochilor. ți-o voi spune de atâtea ori Cred că voi rămâne cu acest tablou cu atâta putere și căldură, până la sfârșitul vieții. că poate vei sfârși prin a înțelege.

62 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

CINEVA și adierea vântului mă face să simt vibrația dragostei ce ne leagă. Știi să asculți? Auzi păsările care vin și pleacă ducând și aducând anotimpurile? Strigătul inimii tale se aude în depărtări, Știi ce-i nostalgia? mă cheamă la ea! Privești uneori pe fereastră Marea îngână cuvintele tale rostite odată, fără să vezi nimic! care acum s-au dispersat în negura uitării. Sunt pe-acolo … fără ființă, În noaptea asta te simt un pic o apropiere și o îndepărtare în preajma ta. mai aproape de mine! Te iubesc! Luna rotundă stă de veghe, Cineva va fi întotdeauna aici să te iubească; veghează la dragostea noastră cineva va prețui căldura zâmbetului tău și îmi șoptește că și tu mă iubești și fericirea inimii tale … tot atât de mult cât te iubesc și eu. cineva va încerca să găsească cuvinte să-ți mulțumească pentru că i-ai umplut viața cu visuri devenite realitate Vântul bate, picăturile de ploaie și cu amintiri frumoase. îmi mângâie fața, mă simt tot mai slăbit Te iubesc nu doar pentru ceea ce ești, știindu-te departe de mine … ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine! Luna îngână și ea cuvinte magice, Te iubesc pentru că faci din viața mea parcă rupte de realitate, cuvinte un templu, iar din faptele mele de zi cu zi ce se regăsesc în adâncul sufletului meu. doar un cântec. Fără tine mă simt pe un drum fără sfârșit, Cineva te va iubi mereu, un drum care parcă nu se mai termină. iar acel cineva voi fi eu.

Încerc să merg mai departe, dar totul mi se pare un abis în care mă afund și, EȘTI … oricât aș încerca să mă înalț, simt că nu mai am scăpare. Ești parfumul suav al crinilor albi Vântul îmi fură o lacrimă ce înfloresc în sufletul meu pătimaș, șoptindu-mi că și tu mă iubești ești picătura de rouă care se oglindește tot atat de mult … pe petala unui trandafir, Da, nu mai am scăpare! ești raza de soare care mă cuprinde în brațele-i calde, ești mireasma vântului de primăvară ce-mi mângâie și-mi alintă părul, CÂNTEC ești lacrima care alunecă pe obraz și se sparge în palma mea, Un anotimp m-a luat sub mantia lui ești luna care mă privește-n noapte, dându-mi puterea cuvântului, ești poate iluzie, durere, șoapte marea mi-a fost coala gândului, ești poate … razele soarelui au transmis dorul inimii mele, dragostea a înlocuit tristețea dând vântului cântecul naiului, FĂRĂ SCĂPARE să se bucure florile întorcându-și capetele după noul curcubeu Vântul îmi fură o lacrimă … al inimii mele îndrăgostite. e lumina trecutului, Dacă aș fi un nor, iar ochii tăi, ca două licăriri de stele, aș sta tot timpul deasupra ta; căldura mâinilor, o clipă … dacă ai fi pământ, și apoi nu mai contează. aș fi apă! Stau întins pe malul mării

63 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Corina HERGHELEGIU - București -

FRUNZELE TOAMNEI dar totul e trecut, e toamnă, frig, pustiu… Îmi pici în cale ca o pasăre rănită, Și te-aș îmbrățișa, Ieri, verde-crud, iar azi îngălbenită. dar brațele să le deschid nu pot Te privesc cu nostalgie și cu teamă sau nu mai știu… Căci anii mi se strâng într-o năframă! Și-atunci te-ascund în mine ca într-un templu pustiit, Și mi te-așezi în cale lin, ca o regină, din care niciodată n-ai plecat, Să nu aud cum sufletu-ți suspină. nici n-ai venit. Îmi zbori apoi, ușor, printre cuvinte Și-ascult tăcerea toamnei, Și sub privire mi te-așterni cuminte. a frunzelor ce cad, iar ploile îmi cântă Te prind în palmă, întreb de-a mea iubire, cu lacrimi de smarald. Ce rătăcește, prin lume, în neștire. Și-n cântecul acesta Tu mă privești și îmi răspunzi, râzând: fără de sfârșit, -Iubirea... e ca frunza pe pământ! m-avânt în dansul ploii și uit că te-am iubit. Cum vine primăvara, cuprinde ramul gol, Îl împodobește cu dragoste și dor. Însă când suflă vântul și ploaia bate-n geam, N-AI SĂ-MI FII CUVÂNT Se clatină și se desprinde de pe ram. Știu, Dar eu sunt frunză, tu ești om, tu niciodată n-ai să-mi fii cuvânt, Să nu îți numeri anii după al legii pom. ci doar tăcere… Căci fluturii se bucură, de viață, doar o zi, tăcere, neputință, lacrimă și dor, Învață de la ei și a trăi, și a muri! și-atâta liniște în jurul meu se va așterne, încât voi auzi cum vine toamna, poezie TE-AȘ CĂUTA cum frunze, peste gânduri, cad și mor. Te-aș căuta, Știu, dar drumurile noastre tu niciodată n-ai să-mi fii cuvânt, duc spre nicăieri. ci doar tăcere, Te-aș aștepta, doar anotimpul ce cândva dar astăzi nu mai e nimic ne-a despărțit, din ce-a fost ieri. și ne-a pierdut prin timp, Te-aș mai iubi, prin spațiu, prin visuri efemere,

64 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

încât de-atunci nicicând, O clipă ne-am oprit și am zâmbit stingher, nu ne-am regăsit. Orice cuvânt era banal și fără rost. Știu, Și-am înțeles, atunci, că totu-i efemer iubindu-te pe tine Și că nicicând nu vei mai fi: ai fost... m-am pierdut pe mine, dar cine oare, în iubire, n-a ars pân-la sfârșit? CU TINE Când „totul” sau „nimic” ne aparține, Eu TOTUL, arzând, ți-am dăruit! Cu tine am râs, cu tine am plâns, cu tine tot Cerul NOSTALGII în brațe am strâns!

Și iar cad frunze peste noi, iubite! Cu tine-am căzut, E semn că încă-o toamnă a venit, cu tine-am zburat, Și așternându-se în drum, grăbite, cu tine-am fost Demon De noi cu drag mi-au amintit. și Înger curat!

Cum toamna-aceea galben-arămie, Cu tine-am iubit, Din prima zi ne-a-mbrățișat cu dor, am tăcut și-am iertat, Și în inima-mi atunci, pustie, cu tine sublim Îmi picurai, încet, iubire visător. am gustat din păcat!

Totul, ca prin magie, căpăta culoare, Cu tine mi-e rău, Iar dragostea în mreje ne prindea cu tine mi-e bine, Și rătăceam în noapte, pe alei, agale lumea începe Și-o veșnicie am fi vrut să fie-așa!... și sfârșește cu tine!

Dar, iar cad frunze peste noi, iubite! Alene-n palmă încerc ca să le prind N-AI SĂ MAI TRECI Și îmi aduc mereu de tine-aminte Prin anotimpurile care trec râzând! Începe să miroasă iar a toamnă, Din gândurile-mi toate, astăzi pleci, Iar frunzele-mi șoptesc în palmă AI FOST Că, prin viața mea, n-ai să mai treci.

Ai fost un vis, ai fost o nebunie, Ploile ce au să cadă până-n zori O clipă-n zbor pierdută-n asfințit, Tot mai grăbite sunt și tot mai reci; Un gând pribeag, o dulce feerie Și-mi spune ploaia că, de două ori, Un dans în doi prin lume rătăcit. Prin viața mea, n-ai să mai treci.

Și îmi erai Lumină, și îmi erai Iubire! Pașii ce-i îndrept ușor spre nicăieri, Cerul plin de stele îmi erai. Mai rătăcesc pe ale timpului poteci, Și mă pierdeam adesea în a ta privire În mine strigă amintirile de ieri Și-apoi prin geana dimineții mă găseai. Că, prin viața mea, n-ai să mai treci!

Azi te-am zărit pe drum, întâmplător, Iar vorbele ce ieri mi le-ai șoptit, Străin, și totuși cunoscut de undeva, Sunt astăzi tot mai goale și mai seci, Dintr-un alt timp îndepărtat, răvășitor, În viața mea ai fost doar un actor grăbit, Din amintiri rămase-n suflet de cândva. Și niciodată nu ai să mai treci!

65 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Pr. Gabriel CONSTANTIN

Crizantemele Danielei Noaptea nu mai are chipul de femeie drăgăstoasă, Stelele sunt nişte babe adunate-n cer buchet. Crizantemele, atât de dragi ție, Oare ți-au spus vreodată, Lespedea-i atât de rece fără dulcea-ţi arătare, Că a mea versiune de lacrimă curată Sufletul mi-atât de singur şi nu pot să-l odihnesc Le-a udat pe-nserat, așteptând ca să vii, Şi mi-e dor de acea veche cunoscută-mbrăţişare. Să te-mbeți de mirosuri și de sensuri târzii? Oare nu ți-au spus că eu, interpretul uitat, Eu şi turnul singuratic, camarazi de întristare, Le-am iubit, le iubesc, te iubesc ne-ncetat? Lui îi spun cu câtă jale şi mai mult eu te iubesc De când am băut din cupa despărţirii-otrăvitoare... Dopaj cu maci

Când luna aiurează printre stele virgine Când amurgul... Și ochiuri de ape din gene clipesc, Când florile împrăștie mirosuri divine Când amurgul cade pe al apei brac, Și inimi răpesc, Luna luminează tainelor din lac Şi pădurea-mbracă în argint şi aur, Aș vrea, iubită dulce, să mi te am aproape, Resfinţind icoana verdelui tezaur. Cum luna își dorește al nopților senin, Cum visul își dorește închisele pleoape Între stuf şi papuri ciocul îşi ascunde Și somnul cel lin. Luntrea adormită-n legănate unde, Flori înmiresmate în buchete-albastre Dar poate că narcomanii maci din grădină Scânteie în raza veşnicelor astre. Mi-au drogat sentimentele și gândesc ireal, De tot văd lângă mine pe femeia sublimă, Vântul poartă-n gene o lumină dulce Cu zâmbet viral. Încercând alene ramura s-o culce Şi cu susur moale râul surpă grindul, Pietre-i stau în cale valu-ncetinindu-l. poezie Sonetul despărțirii Şi parcă pădurea plină e de şoapte, Stau în turnul singuratic la fereastra-ntunecoasă, Ochii îşi închide visătoarea noapte Lampa poartă-n fruntea pală gândul focului ascet, Tămâioşii arbori strălucesc de rouă La pian îmi cântă vântul emotivul menuet, Şi-i atâta farmec, căci e lună nouă. Ochiul lunei abia vede prin a ceţii pânză groasă. Dar mi-e dor de dorul celei ce nu vine Frunze ruginii şi umezi dintr-un arbore poet Să unim iubirea şi la rău şi bine Cad pe romanţate note în rotire maiestoasă, Şi-i aştept sosirea ca un foc în urnă, Până la murirea lacrimei din urmă...

66 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Pâinea Cu mâna ştergeţi colbul izvoadelor măreţe Şi rechemaţi eroii sub lespezi îngropaţi, La un om veni odată Căci fierul roşu-al fricii întipărit pe feţe, Un sărac cerând o pâine Nu-l scoţi cu apă caldă sau paşnice poveţe, Şi i-a zis omul din poartă: Când vrei din robi să iasă români adevăraţi. Lasă, bade, vino mâine. La inima slăbită cu jale strângeţi cartea Noaptea zboară furtunoasă Ce-n lamentări de clopot grăieşte către voi, Cu aripa-i ca oţelul, Cu limba-i de istorii – să vă alegeţi soarta: Rezemat de-un colţ de casă În luptă morţi şi liberi sau în robie moartea, Răbdător stă bătrânelul. Cu frunţile-mproşcate de-al cizmelor noroi.

Dimineaţa-n zori se scaldă Încropind un fir de soare Inimă de român În cuptor e pâine caldă, Că e zi de sărbătoare. Se leagănă scoruşii cu frunza arămie Şi dulce cântă doina de dor naisanul vânt, Îmbrăcat în rupta haină Prigoriile zboară pe-a cerului câmpie Zăcea rece bătrânelul Şi râu-mi duce jalea pe-al undelor veşmânt. Ca o ne-nţeleasă taină Ce-o primise-n braţe cerul. O, inimă română ce tremuri de obidă, O, suflet ce te zbuciumi de-a vieţii viscoliri, Şi din inimă amară, De n-ar mai fi în ţară a răului aspidă, Bobi de lacrimi cad pe pâine, Ar clocoti în inimi năvalnice simţiri. Că de-acum n-o să-i mai ceară, Că murise ieri, nu mâine. N-ar mai nutri străinii la vetrele străbune Şi lupii sovietici ar sta în vizuini, Maghiarii-ar înţelege că nici printr-o minune, N-or smulge ei Ardealul din dace rădăcini. Români adevăraţi Nu au luptat românii cu foc şi îndârjire, Din hrismosul ce spune că viţa noastră-i sfântă, La Războieni, Rovine, la Plevna, Oituz? Iau slovele dreptăţii călite-n bătălii La mulţi pierit-a pofta de neagră asuprire, Şi-aud în depărtare străbunii mei cum cântă Căci un român cu pumnul sfărâmă un obuz. Şi văd pe câmpi de aur oştirea că se-avântă, Să apere hotarul martirei Românii. Răsare Burebista cu sabia în mână, De straj-ai săi războinici la poale de Carpaţi Gorganele se surpă, strămoşii reînvie, Şi Ştefan trece Prutul cu flamura română, În solzi de neagră zale destinu-i îmbrăcat, Redeşteptând unire în moldovenii fraţi. Căci nu poartă viteazul în veci pe cap scufie Şi paloşul ce-aruncă de sânge-a sa urgie, Prin mladele străbune legaţi suntem de glie Nu poate ca să taie cu braţul tremurat. Şi bradul niciodată nu creşte în genunchi Şi nu poate să taie a bardei tiranie, Nici inima nu bate în pieptul fără vlagă, Istoria ce-adapă al ţării mele trunchi. Ce grabnic se apleacă la orice duh tiran; Vedeţi că noaptea-i deasă, prăpastia e largă, Căci inima ni-i tare ca stânca neclintită Cu-otrăvitoare iazme ce-aşteaptă să vă tragă Ce-n veci nu se despică când fulgere-o lovesc În a sclaviei flăcări din straşnicul vulcan. Şi hidra când se-arată la graniţa iubită, De cremene e ţara şi neamul românesc.

67 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Violeta Daniela MÎNDRU - Tecuci -

Locuiesc într-un iris Pictură

În întuneric aud cum crește iarba ~autoportret~ Cum cresc penele păsărilor ce și-au ostenit zborul Stelele-și aprind făcliile în constelația leului… Te-ai pitit dincolo de norii destinului Trasat în grabă doar cu alb și negru Locuiesc în irisul stâng al unei leoaice De un pictor orb, claustrofob. Care sfărâmă cu pasul legănat Căutai în adâncul ființei Ceasuri… în inimi fumegânde. Prinsă în jocul cuvintelor Iepuri, antilope, hiene… Și a privirilor concupiscente. Strivesc sub strigătul lor răsăritul Și te-ai ascuns în spatele mâinilor Pași șoptiți culcă la pământ iarba abia crescută. Împreunate în rugăciune Gem furnicile… Și scorpionii se ascund sub pietre… Torcând caierul nemuririi Inima se zbate în irisul stâng al unei leoaice… În singurătate, fir cu fir.

Mi te-am imaginat o frunză ~portret masculin~

Am privit astăzi Treceau zile … cum frunzele cădeau arse Desenându-ți conturul cu albastru de sărutul soarelui, Pe necuprinsul vastelor mele ninsori de patimi în foșnet șoptit. Din petale de măr. M-am oprit o clipă Îți coloram fruntea visând demiurg să miros toamna de aur topit, Căutând lumina din lumină de smirnă și de doruri Aidoma Eminescului în freamăt tainic. Ce din înalt, ravisant, Pașii stingheri dansau timizi Iubea floarea albastră. poezie pe galben de frunze Îți umbream ochii și am privit la ploaia de vise Aprinși de febra cunoașterii desprinse din ramuri... Cu sărutări înflorind în cuvinte din gânduri. Și leagăn făceam dorurilor mele Mi te-am imaginat Din pleoapele tale. o frunză purtată de vântul iubirii târzii Între buze îți aninam ultima respirație a zilei în calea mea Apoi le coloram în asfințit . și în gând ți-am sărutat șoapta...

68 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Se sfarmă timpul Arunc perna udă de lacrimi Și sfâșii cu dinții strânsoarea. Zboară pe cai înaripați gândul Sar nasturii și fâșii de suflet rănit Printre copacii ce întind Le strâng în atele Brațe de aramă și aur Cu feșe de asfințit. Ce zgârie albastrul. Obosiți de tristeți și de toamne Noapte la hotel Mistuiți de răni lăuntrice Și de întrebări șchioape Pași repezi, furișați Împleteam surâsuri cu ploi. Ca ai jivinelor fugărite Și-n ochii plini de roua Când se sting sau se adună în haite… Atâtor răsărituri și apusuri pustnice Zgomotul ușilor trântite Goale de scântei de artificii Și, după ele, mototolirea cearșafurilor Cuvintele pășesc De hârtie albă cu urmele zbaterilor În vârful picioarelor Și împerecheri nesăbuite… Să nu tulbure ceasul Din spatele zidurilor Când se sfarmă timpul. Alunecă pe trupuri goale Apa … cu degete calde Sub cerul ca un cort de circ Prin părul plin de cuvinte șoptite

Se scurg cenușii zilele… La TV se anunță tulburări politice Vântul rece poartă spre zări Vijelii și devalorizarea leului… Gândurile mele ca frunze ,smulse de pustiul toamnei Anilor pierduți în pași grăbiți și risipiți în umbra cerului E ora de servit cina… Ca sub un cort de circ. Se deschid uși și se închid în urmă În zori de zi spectacolul reîncepe. Lăsând liniștea să se ascundă Masca râde ascunzând lacrima După draperii grele. Ce pârjolește în adânc scânteia creației. Un salt mortal, apoi încă unul Îți apasă pe umeri Universul întreg Mă zvârcolesc în aer Pleoapele grele refuză apusul Mă țin cu degetele chircite Ușile deschid și închid după ele euri… Pe un pix cu cerneală invizibilă Unul își țipă trădarea Nu las vreun semn Una își smulge părul risipind Doar mâna ta mă prinde din cădere Șoaptele de amor Când ochii mari privesc Și-și urlă neputința de a iubi Cerul ca un cort de circ. Cu toată curăția… Cearșafurile de hârtie și-au pierdut prospețimea… Ziua primenirii Mâinile arzând după atingeri Izbesc peretele sub icoană Și limba otrăvită înnegrește aerul nopții N-a mai rămas nimic din amintiri... Parfumat de iasomie și flori de tei sălbatic…. S-au topit cu ultima zăpadă a iernii La flacăra ce arde durerea neputinței. Rămâi culcat cu ochii deschiși în întuneric Iar mintea ce zidește frânturi de gânduri, Auzi cum se deschid, apoi se închid ușile. Trupul în care fiecare celulă suspină Otrava se preface încetișor în scâncet Se curăță cu tămâie și smirnă. Sub icoana strâmbă. Jivinele toate au închis ochii E ziua primenirii Iar tu le păzești somnul. Culeg lumina din răsărituri

69 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Ioan GHEORGHIţă

TE ÎNTREB... Ating aroma dintre anotimpuri Cu-ntreaga mea fiinţă şi nectar Punctul acesta Strâng lângă suflet şi pudoarea, De unde tot curg sentimente Iubirea merelor, gutuilor, licoarea Amestecate, liniare sau verticale Cu zâmbete prelungi, înalte, ascuţite E locul în care m-am născut, Rotunde sau zemoase Nimeni n-ar vrea să mă vadă Ce- ncântă din ulcioarele prea rase, Plutind pe un orizont de minuni, Strâng lângă mine un focar Pe o pânză a solitudinii, De gusturi tandre, de curcubee pline, Numai tu, curata mea Dunăre, Cu dragostea împrumutată de la tine Ce-n braţele mele adormi Strâng în noian din mine câteodată Îmi vorbeşti susurându-ţi valurile Tot ce-am agonisit în inima curată Peste ochii mei, peste tălpile mele subţiate Din mine însumi De-atâta umblet prin lume, Fiindcă eu sunt toamna ta Te întreb despre lopătarii vioi : Sau toamna mea, Cuiburile lor sunt la fel de calde, O toamnă cum n-am fost eu niciodată... La fel de rotunde ?... Glasul tău mi se alungeşte-n timpane De parcă m-ai întreba : CINE ?... Tu când mai vii pe acasă, Sărbătorile au trecut demult... Când dragostea mea va răsări-n grădină - Şi din adâncuri sălciile pletoase Floare a iubirii din copilărie Zboară ca păsările înstelate Cine oare, doamne, îmi va curge lină, Pe cerul nesfârşit, rectiliniu, sărat ... Cărui timp măiastru îi voi fi solie ?

Cu petale roze - gând răsfrânt pe gene TOAMNA ... Cu un trup subţire cât un fir de mac poezie Cine oare , doamne, lângă mine-ar cerne Din mine însumi Clipe- aşa mărunte din întinsul veac ? Cad frunzele toamna, Privesc cum se-nfioară Dragostea mea toată va intra-n pământ Şi-ntocmai simt arşiţe Numai eu simţi-voi soarele pios Alene îmi coboară, Pe la tălpi şi glezne - sacru legământ Îmi urcă- zbor de nimfă Cine oare, doamne, va doini frumos ? Prin clipele albastre, ruginii Cu mlădioase voci de romaniţe,

70 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

ÎNTINDE MÂNA... Singur îmi sădesc optimiste culori , Câte clipe pe buze-mi veghează ? Întinde mâna către răsărit Poate c-am rămas fără glas uneori, Să strângi în podul palmei dimineaţa Glasul meu, gând - glasul meu, oază... Pentr-o secundă doar să simţi cum viaţa E-un porumbel cu aripi de zenit Îmi vorbesc ca unui simplu început, Doamne, iartă-mă că-s întreg, Şi mângâie magnoliile toate Câtă viaţă oare-ar fi încăput Crescute ca pe şesuri printre munţi Într-un sentiment rotund cât un neg ? ... Fă între dragoste şi ură punţi Din nesfârşitele cântări imaculate, PARCĂ... Din gânduri fă-mi coloane infinite Cu cleşte de lumină printre foale Parcă eram într-o moarte Ascultă glasul fericirii tale Şi iubirea mă trăgea înapoi, Ca un ecou de voci binevenite, Şoapte erau frunzele - frunze de-altoi Mai neînverzite, mai neîmblânzitele clipe deşarte, Întinde mâna, uită de apus Se clătinau irişii, se clătina seara, Şi-atinge cu buricul degetelor noaptea Gândurile toate se făceau smaralde, Pentr-o vecie doar s-aprinzi în cartea Când mă regăseam în ţările calde, Înveşmântării o flacără de sus... Când mă pierdeam şi iarna, şi vara,

Pe o potecă îngustă mergeam într-o doară, NU VREAU... Îmi creşteau trandafirii în palme şi vene, Câte-ntrebări pluteau în derivă, alene, Nu vreau să mă - mprăştii Deşi nu era prima oară !... Ca orele dimineaţa – Un ochi să lucească - ntr-o parte, Un auz să-mi acopere faţa, CA O NOAPTE DE VARĂ...

Să mă urc pe un colţ de stâncă M-am rupt în două Tot mai rotund şi tot mai înalt - Ca o noapte de vară Umăr căutat pe brâncă Dimineaţa eram numai rouă De clipă în sinele celuilalt, Întinsă de-a lungul, ici-colo, amară, Miroseam pe la glezne a singurătate Nu vreau să mă ştiu Stropii de laur îmi încântau liniştea, Vânt, să mă simt apă cu gust pietros, Poate că adia vântul cu şoapte, Lutul dimprejur cel mai viu, Poate că m-atingea luna sau nici ea nu ştia, Verdele cel mai duios... Nu-mi amintesc între ce fel de culori Mintea mea mai plutea ca un veac, ca o clipă, ca un dor GÂND Însă despărţea nişte nori Pe care dansau îngerii într-un picior, Că viaţa e o întâmplare, Că frunzele m-au sorbit în zadar M-am rupt în două Îmi spune inima – rază de soare, Ca o noapte de vară Tălpile, pline de har... Ochii mei străluceau şi-amândouă Tăceri se-nălţau prima oară...

71 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Alina Marieta ION - Brăila -

Timpul goanei Veche și tânără

Cearșafuri curate de batist Te duci la câmp ți se lipesc de trup cu sapa în spinare, transpiri e încă întuneric. e iarnă sau e primăvară? Calci apăsat îți aduci foarte bine aminte în praful de pe ulița de prima mireasmă aia mare, din sat, a vieții și un nor te învăluie zâmbești în pernă peste batic și hainele de zi. privești marea cu valuri însuflețite Închizi ochii, îi deschizi ce mătură plaja. îți sclipește de pe jos Se lasă seara într-o urmă veche de căruță încep apoi să iasă din ea o bucată de metal. peștii-n agonie, O iei în mână, o pipăi, moartea nu devine viaţă. ai dat peste cheia Paradisului și nu știi ce să faci cu ea te gândești, cântărești Rugăminte și în inocența ta o lași tot acolo, în țărână. Lăsați pământul să crească în mine Pleci grăbită, şi din Dunăre să-mi fie hrănită câmpul pe tine te așteaptă. iubirea. Lasă-ți toți munții Măcinului să mă vadă Dincolo de bine şi rău poezie printre vânt și marea de apă când, Cuvânt adevărat de la salteaua din piatră, din cuvânt adevărat o să mi se facă somn. te-ai născut în ţărână Dar voi mai stați, cu instinct nu m-asteptaţi de animal sănătos. să vin prea curând. Sclav sau stăpân tot porţi în tine

72 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 cărarea unei ierni Mi-ai zis într-o şoaptă, care nu poate fi înghiţită cu bule rătăcite de aer, oprită, câteva cuvinte, frânte niciodată.

Fotografie să ştii că acolo n-o să mai fie întuneric, nici frig!

E dimineaţă, se aud cocoşii cântând Şi când pe obraji ţi-a plutit un zâmbet larg în grădini, ai conchis miroase a lemn verde tu ai văzut cum arată o sânziană!? pe lângă garduri, a trecut o mulţime de ani, iar eu Status de tine abia îmi amintesc. Orașul ăsta nu este al meu eu doar vin și plec, Callipteris nu-s de pe aici trăiesc în mine de la un timp încoace. Se făcuse ziuă Mă port pe străzi ce bine, de parcă le-aș cunoaște mai trecuse încă o noapte. și oamenii îmi plac, Cam un sfert de ceas dar tot străini îmi sunt. ai stat cu înfățișarea Clădiri imense unui bătrân serios ermetice și reci apoi te-ai aşezat într-o parte. mă fac în lumea ochilor Te prefăceai că nu auzi nimic, complice. dar îţi jucau în cap ochii şi mă trageai de mână strâns ca să-ţi vad în pupilă Și totuși lumea lor. orașul ăsta nu e al meu.

73 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Liviu BăIţEL - Constanţa -

MĂ GÂNDEAM... Doar câteva litere alungate din steme Mai aduc dinspre neguri un crâmpei de lumină Să mergem mai departe, spunea mustăcind, Hai, curaj, să mergem mai departe Câteva litere parcă răscolite de vânt Viitorul e al nostru, ne aparţine... Ca un semn între lacrimi şi iubiri nerostite Eu mă gândeam, Doamne, dar cât de departe? Căutându-şi ursita şi tărâmul cel sfânt De toate visele noastre prezentul ne desparte Unde ceru-i senin, neatins de ispite

Mâncaţi şi petreceţi preabine, cu toţii Doar câteva litere ne adună mereu Deplină e sărbătoarea, veniţi lângă noi Din risipa eternă a uitării de sine Aveţi încredere, facem ceea ce trebuie... Pe altarele clipei ca un ultim ecou Eu mă-ntrebam, Doamne, de ce suntem tot mai goi Pregătindu-ne gândul pentru visul ce vine Şi mai lipsiţi de speranţe şi mai plini de noroi

Iată, avem luminoase programe pentru ziua de mâine DOAR IUBIREA DE FRATE Veţi fi cu toţii mulţumiţi, noi trudim pentru ţară Tot ce spunem vom face, noi nu ştim ce-i minciuna Am întâlnit şi români fericiţi Eu mă gândeam, Doamne, pentru ultima oară Nu erau prea bogaţi... Strânge tu tot gunoiul şi aruncă-l afară! Dar se ştiau iubiţi Orişicât ar fi fost de departe Şi ajută-ne, Doamne, să ne-ntoarcem acasă Nu-şi uitau părinţii Toţi românii din lume să venim înapoi Şi neamul cel fără de moarte Pe ruinele beznei să clădim preafrumoasă Rugăciune spre ceruri, mă gândeam, şi doar noi Am întâlnit şi români credincioşi Să renaştem al ţării neam etern de eroi! Fără urmă de minciuni Doar modeşti şi frumoşi Cu frunţile arse de soare poezie CÂTEVA LITERE Iar mâinile... încărunţite De sudoare Câteva litere au mai rămas de cuprins Între ultima clipă şi cuvântul dintâi Am întâlnit şi români de lumină Ca nişte petale peste care a nins Iertători şi cuminţi Cu tăceri pentru care te-am rugat să rămâi Precum sfinţii care zilnic se-nchină Fără urmă de timp peste vârstele lor Unui zeu inegal ne-nchinăm de o vreme Din trecut făurindu-şi Aşteptând o minune ce nu vrea să mai vină Un etern viitor

74 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Şi de-aceea sunt vesel ȘI NU MAI CAUT Mai mereu zâmbitor, Ştiu că nu pier românii Sau purpura dulce a înserării Când lichelele vor Să fi cuprins adăpostul inimii mele Şi mai ştiu că din toate Zâmbetul tău necuprins Care sunt şi vor fi Revărsat peste clipe Doar iubirea de frate Va învinge-ntr-o zi Din tot ritualul amiezei Nu am păstrat Decât numele tău CÂNTĂ-MI, ROMÂNE Rătăcit printre frunzele Vorbelor mele Chiar dacă-i viaţa tristă Ca o tăcere duioasă Şi mulţi pleacă din ţară Alinându-mi sufletul Poate cu o vorbă bună Dincolo de tot ce se poate Vom face primăvară Cuprinde Într-o singură vârstă. Chiar dacă n-avem prieteni Şi lumea-i duşmănoasă Şi nu mai caut nimic Oriunde-ai fi române Mi-e de-ajuns Întoarce-te acasă Amintirea Acelui răsărit Cântă-mi române ceva De lumină Cântă-mi să nu pot uita Cu joc de îngeri Cântă-mi din sufletul tău În privirile tale Şi te voi iubi mereu Cântă-mi române ceva Cântă-mi din inima ta LA CEAS TÂRZIU Cântă-mi române un cântec de dor Tăcere oarbă printre frunzele de nuc Şi vei fi nemuritor La ceas târziu când vântul care bate Adună amintiri ce nu se duc Chiar dacă astăzi plouă Decât pe lacrimi din iubiri uitate Şi ceru-i a furtună Mâine-o să fie soare Nici timpul nu mai ştie să se-adune În patria străbună Pierdut între milenii efemere La porţi închise unde nu se spune Mâine vom fi alături Decât povestea clipei care piere De fraţii toţi, acasă Şi peste noi, iubirea Doar norilor le-a mai rămas o cale Va fi împărăteasă Răstălmăcind a stelelor lumină Din astre împletind cu dor petale Cântă-mi, române, ceva Şi trup de rouă cerului grădină Spune-mi că vrei iar să fii Acasă la tine, în patria ta Nimic nu mai există pentru sine Stăpân peste munţi şi câmpii În cântecul înveşmântând noi sfere Cântă-mi, române, ceva Din toamna ce se-ntoarce lângă mine Cântă-mi din inima ta Rămâne-vor doar umbre şi mistere. Cântă-mi, române, un cântec de dor Şi vei fi nemuritor

75 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Eleonora SCHIPOR - Cernăuţi -

CINE ȘI CU CE-I STĂ BINE Și vorba ta sprințară, Și bunul tău suspin. Câmpului cu multe flori, Zilelor cu sărbători, Mi-e dor de tine, toamnă, Izvorului cu apă lină, Când cade-un vânt pribeag Amiezii cu-a ei lumină. Și-mi adumbrește zarea, Cerului cu dalbe stele, Și-mi stă, grăbit, în prag. Copacului cu rămurele. Turmei cu ale ei mioare, Razelor cu bunul soare. EMINESCU E POETUL Gutuiului cu gutui, Ariciului cu ghimpii lui. Mai presus de legea firii Pârâiașului cu maluri, Şi de viaţă în cuvânt, Dealului cu alte dealuri. Eminescu e Poetul – Zorilor cu dalbă rouă, Faimă, vis şi legământ. Solului uscat când plouă. Răsfoind a vieţii carte, Scris e peste ani, deplin, DOR DE TOAMNĂ Eminescu e Poetul - Doină, viaţă şi alin. Mi-e dor de tine, toamnă, Când vine-un vânt pribeag Colindând prin constelaţii Și-mi răvășește zarea, Pe al lacrimilor zbor, Și-mi poposește-n prag. Eminescu e Poetul - Veşnicie, cânt şi dor. Mi-e dor de tine, toamnă, Cu fân stingher prin lunci Dăinuind peste milenii poezie Și păsări călătoare, Visul dorului de-un veac, Și multe mere dulci. Eminescu e Poetul - Crez, duminică şi leac. Mi-e dor de tine, toamnă, Cu vraf de ghidușii Ne-am născut pe-aceste plaiuri Și crizanteme albe, Înfrăţindu-ne-n destin, Și multe bucurii. Eminescu e Poetul - Mi-e dor de tine, toamnă, Codru, stea şi dulce chin. Cu chipul tău blajin

76 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Tot urcând înspre înalturi Iar mai jos de casa mea Cu el facem legământ, Mii de flori „Nu mă uita” Eminescu e Poetul - Se adună să-mi vorbească Un Luceafăr dalb şi sfânt. Despre firea românească.

DOUĂ CULORI FOȘTILOR MEI ÎNVĂȚĂTORI

Când pajiştea-i toată-n floare, Dragii mei învățători, Se prind la piept mărţişoare - Bunii mei învățători, Roş-albe, două culori, Să trăiți atâta cât doriți Două blânde sărbători. Și nicicând să nu îmbătrâniți. Albul e seninul zării: Şi mărgeanu-nminunării, V-au nins florile de măr Iar roşul văpaia este-a Cu fire albe al vostru păr, Primăverii ce dă vestea Dar în suflet mereu se strecoară Că soseşte timpurie, Tinerețea și primăvara. Pe-o coamă de vânt, zburlie. Luna martie de-acum Vorba voastră e povață, Voioasă-a pornit la drum, Ce-o păstrez întreaga viață Cu muguri plesniţi şi soare De-a trăi, munci și cuteza, Şi cu mândre mărţişoare. Greutățile de a le-nfrunta.

Bunii mei neobosiți CÂNTECUL PRIVIGHETORII Și mereu neosteniți, Mult se cade, se cuvine Pe un ram cu stropi din soare Să vă fie-n viață bine... Cântă o privighetoare, Graiul ei mi-i pas de case S-aveți pace, sănătate, Pe întinderi mătăsoase, Voie bună și de toate, Doar cu greieri pornitori S-aveți în case numai sărbători, Să se-ntreacă la viori, Pe masă - buchete de flori. Bune ca însoţitoare Pe la guri de mândră floare.

Dimineaţa-n mers de soare, Iar îmi e ca vrăjitoare, Vorba ei spre cer porneşte Prea frumoasă precum este, Iar din urmă-i vine grâul, Molcom e-n păşire râul - Lumea toată-n primenire Ca în ziua de iubire.

Sub alint pornit din soare Cântă-mi, o privighetoare! Apa din izvor mă-mbie Să n-o iau de omenie,

77 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Iordan CONSTANTIN

- București -

de LA „Trei FÂNTÂNi” ÎN SUS ViNe iArNA

Peste văi, câmpii, pădure, Parcă-mi ninge cu imagini peste sufletu-mi dorit, Gerul tot mai greu apasă. De căsuța și de locul unde am copilărit. Zilele sunt tot mai sure, Și mă fură gânduri multe și mă las de ele dus, Noaptea tot mai des se lasă. Într-un rai ce se deschide de la Trei fântâni în sus. Vremea-n sinea ei mocneşte, Loc de vis, frumoasă carte ce mi te-ai închis demult, Iar văzduhul stă să crape, Mă întorc pe căi de aburi, ca-ntr-un ritual de cult. Apa bălţii se sleieşte, Și sfios încet m-apropii și-ndraznesc ca să ridic, Iarna e pe-aici, pe-aproape. Vălul ce s-a pus pe toate câte-au fost când eram mic. Binecuvântata casă și stăpânii ei părinții, A prins vestea şi godacul, Știind rostul desfătării, dar și cel al suferinței, Care fuge către şură, Speriat de tot săracul, Îmi apar din umbra vremii într-o rază de lumină Cu-n mănunchi de paie-n gură. Și alături văd și curtea și o parte din grădină. Sus pe deal, la hrubă, zburdă, zbenguindu-se vițeii, Ştefăniţă zbiară, sare, Strigă după oi plecate la pășune-n țarcuri mieii, Cu Dănuţ casa răstoarnă, Dau tărie coasa, plugul, vetrei noastre țărănești, -Ce se-ntâmplă, frăţioare? Peste care-a brodat timpul și legende și povești. -Uite, vine aba iarna! Când creștea-n covată coca, ochi uimiți priveau misterul, Primii fulgi din suflet vin, Așteptând să pună focul peste pâine coif ca fierul, Şi mă fac să uit de toate, Si-mbucând din pâinea caldă, poala de copii ce-am fost, Când văd dansul lor divin Joaca și mâncarea-n minte ne erau al vieții rost. Peste câmpuri depărtate. S-au dus toate, și copiii, și livada, unii nuci poezie Și din unsprezece ramuri ați rămas Voi singuri cuci. Din visarea mea fugară, Dragi părinți, prin casă umblă amintirea de copii, Sunt trezit de hărmălaie. Când îți iei concediu, Gheorghe, tu, Lenuță, când mai vii? -Vezi, începe Dan să sară, Și-mi tot ninge cu imagini peste sufletu-mi dorit, Casa tuşii e bălaie. De căsuța și de locul unde am copilărit, Ninge-n zări şi ninge-n mine, Și mă fură gânduri multe și mă las de ele dus, Fulgi de pace, bucurii, din candorile divine, Într-un rai ce-ncet se-nchide de la „Trei fântâni” în sus. A zăpezii timpurii!

78 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

meTAmOrFOZĂ Şi-a valului surdă bătaie Să-mi toace în suflet mocnit. Azi noapte, un poet în vis, Mă invita să facem poze, Mirosul de peşte mă ducă Şi se plângea de-un Paradis, În scorbura vremii uitată. Deşi nu-i rău, nu stă pe roze. -Mai ţine o cană, tătucă, Din sfânta licoare curată. Că libertăţi și-acolo sunt, Chiar dacă li se dau în doze Să nu se mai termine vinul, Ca drepturile pe pământ, Băut pe-o iubire ascunsă Dar nicidecum, nu stai pe roze. Când bun de cules e pelinul, În ziua-i de noapte ajunsă. Că, chiar cu veşnicia-n mână, Şi pe la ei mai sunt mimoze Şi gându-ncolţit a ispită Ce plictisite stau pe-o rână, Mă poarte spre plaiu-nsorit, Cu toate că n-o duc pe roze. s-adorm în lucerna-nflorită în cântec de cuc rătăcit. E un ceva ce n-a putut În scurtele-i metamorfoze Ca să-mi explice sau n-a vrut De vreme ce nu stă pe roze. reFLecŢii TriSTe

Aşa că n-am de un` să ştiu Dacă au toamne cu viroze, La gura sobei iar s-au strâns, Căci pe la noi e vineţiu Nevoile-n amurg de toamnă, Şi foarte mulţi, n-o duc pe roze. Natura are chipul plâns Şi nu mai seamănă a doamnă. Şi chiar părea mai derutat, De ce sunt semeni cu nevroze, Prin toaleta-i şifonată Mereu scăpaţi la guvernat, Se zbenguie în voie vântul S-o ducem Noi sau Ei pe roze! Şi viaţa pare derutată, De când s-a zgribulit pământul.

Nici soare, frunze şi nici flori dOr de dObrOGeA Nu mai fac parte din decor, Căci au zâmbit puţin în zori Se zbenguie ploaia dansând Şi-acum sunt ofilite, mor. Pe aripi de vânt despletită, Iar eu, în ispită căzând, Încet-încet se instalează Visez la Dobrogea-nsorită. Guvernul Frig și Dezolarea Acelora ce mai visează Să beau o găleată cu cana, Să se sfârşească izolarea. Un vin cu buchet de Bădila, Să sune a gol damigeana, O babă cu-n venit modest De roz să-mi sticlească pupila. Priveşte peste câmp şi-njură, Că pactele-au fixat-o-n est, Să-mi fâlfâie blând evantaie, Unde nu-s bani şi nici căldură. Răcoare pe ţărmu-nsorit

79 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Valentina BECART

- Paşcani -

De ce taci...... ascult depărtarea vuind, De ce taci cu jumătatea și-n mine tresare un gând, Ta de gură? ca o spaimă, Aprinde mugurii - în liniștea ca un râs lăcrimând. luminii - și vino să înverzim Noaptea, târziu, las în tainițele firii. sufletul liber, și caii, să răsturnăm clepsidre, și gândul... să smulgem câte un ochi din și nu mai vreau să știu rădăcină de se întorc (când se întorc); și s-ascultăm cum ne dezmiardă de s-ar pierde în cea mai sonul din cătușa zilei. visată, neîmblânzită furtună. De ce plângi cu jumătatea (ce noapte ar fi, Ta de suflet? ce alergare nebună!) Deschide – cu un strigăt, izvoarele trăirii și vino să-nflorim Desfac cuvintele în umbra lunii. Desfac cuvintele Să ne jucăm și s-aruncăm aşa cum desfac o cireaşă amară cu flăcări; sau gândul unei stele căzătoare; să-mbobocim într-o şi mâinile nu obosesc să întrebe, sclipire nu obosesc să strivească și, fără teamă, adevărul, să căutăm iubirea din sâmburele devenit certitudine, în zvonul unei ploi.

poezie devenit înserare, Noaptea, târziu... prea curând… Noaptea, târziu, las caii liberi, Trezesc cuvintele și nu mai știu aşa cum trezesc copilul din somn de pământul e reavăn sau pantera din umbra marilor sub copite temeri; sau pietre se sparg într-un râu. şi ochii nu contenesc să privească, nu contenesc să se mire.

80 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Ce taină e-n toată această Ei mă strigau pe nume devenire? şi credeau Şi inima tresare la primul sunet, că mâinile-mi fragile la prima ameninţare tăinuită... căutau mângâierea... dar pumnii strânşi în tăcere Răscolesc cuvintele cereau răzbunare... aşa cum răscolesc în lada de zestre, răzbunare... rămasă de la mama, sau în rana sângerândă a unui timp Din jurnalul unei zile ce-a privit nepăsător peste umăr; (în mijlocul singurătăţii) şi gândul meu întreabă întruna, de ce sâmburele adevărului Craterul vulcanilor se deschidea este mai amar ameninţător decât cireşele din grădina copilăriei sub povara gândurilor mele, „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”! decât sufletul meu rătăcit în zborul bietul Nietzsche! unei păsări... ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva „Dumnezeului” ce l-a lăsat singur Şi-a fost un fulger... în faţa filosofiei sterile... cum să poţi locui într-o singurătate din care Eu am venit pe lume sunt izgoniţi cu un ţipăt zeii şi legendele? şi nimeni n-a văzut drapelele de luptă Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite fluturând materiei întrupate? pe câmpiile pline de cruci... numai Everestul mai poate oferi un răspuns acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare şi poţi Ei mă strângeau avea la piept un dialog sincer cu cerul – înfruntându-i şi-mi vorbeau cu vocea nepăsarea... stinsă ori totul, ori nimic! a străbunilor mult mai periculos este să priveşti în jos... spre şi nu vedeau nimic... inima vulcanilor numai eu le-am întâlnit ce nu cunosc toleranţa privirile şi nici speculaţiile metafizicii în amurguri cuprinse de flăcări...

... şi-mi cântau duios ca o legănare de ape şi nimeni n-a văzut fulgerul ce-a despicat cerul şi-a ucis în inima-mi tânără speranţa nemuririi...

81 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Dorian MARCOCI - Tg. Mureş -

La centenar Ce echilibru, cine... socoate, cine-ndreaptă? Tânjeşte-n graiul frunzei o doină din Moldova, Să mai aştept o viaţă? Eu sunt un visător... De peste munţi răspunde un fluier din Ardeal, Cu modulaţii Oltul o poartă în aval Spre Ţara Românească ce-i înţelege slova. Septembrie

Cu arcul lor de piatră, Carpaţii peste timpuri, Gândeşte luna de un timp deasupra mării Ca o coloană sfântă ne-au sprijinit când rele C-o faţă către zi şi una înspre noapte Din cele patru vânturi ne urgiseau mişele Şi stă aşa încremenită-n coate Vrând neamul să sugrume călcându-l în răstimpuri. Privind albită soarele din geana zării.

Ecoul din Bănie mai mângâie granitul Faleza se-alungeşte cu umbre peste ape Cetăţii Albei Iulii cu pasul lui Mihai, Tivite de-o lumină păstrând culoarea mierii, Întâiul domn ce-n pohta-i a strâns al nostru grai Planează pescăruşii spre tihna înserării, Din ţările române unindu-le pământul. Cuminţi valuri se-ngână pe plaja de aproape.

Deşi a fost vremelnic, istoria nu uită. Răcoarea se-nfăşoară de stânci, în iarba sură Acum în spicul frunzei unită ne e doina Purtând miros de alge pătruns de gustul sării, Că-i Ţara Românească, Ardealul sau Moldova, Septembrie-nserează aici la malul mării E ROMÂNIA NOASTRĂ, LA CENTENAR SLĂVITĂ. Să îi dedice toamnei o nouă uvertură.

Un visător Colorând

Eu sunt un visător...Să nu uiţi rădăcina Cerul m-a privit cu ochi albaştri Din neamul tău de sânge! Şi el e muritor. Printre nori de toamnă sidefii, De mic, caută-ţi menirea, dar nu respinge tina Gândurile până-atunci pustii poezie Ce este frământată şi de al tău picior. S-au înviorat, subtili maeştri

Să nu respingi ograda, vecinul de la poartă, Colorând seminţele din suflet Păstrează-n tine rodul, nu sărăci livada, Ce-aşteptau în umbră să-ncolţească Căci depărtarea uită, străinul nu te caută, Păpădii în stare să rodească Se vlăguieşte stirpea sleindu-se plămada. Colindând apoi fără de preget

Eu sunt un visător... Nu ştiu ce ne aşteaptă. Să îmbogăţească răbdătoare O lume tot mai strâmbă? Un tot mai fals decor? Pe acei deschişi spre reverii

82 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cu ecouri strânse-n poezii Vechi oseminte-a munţilor tocite Într-o lume grea de nepăsare. În spaţiul dobrogean parcurs de tren.

Printre coline se deschide-o poartă Toamna Din pietre albe şi arbuşti roşcaţi, Chei din Hercinici măcinaţi Pe care stradă pot să o-ntâlnesc? Ce înspre Babadag calea o caută. Să-i simt mirosul de rugină Şi-n zâmbetu-i să regăsesc Urmează iarăşi câmpuri, porumbişti, Căldura mierii în lumină. Galben uscat de paie, mărăcini, Lacuri albastre-a cerului fântâni Pe care? Frunze peste tot, Cu ochi de soare-n care te-adânceşti. Răvaşele tăcerii pârguite, Se sting în colb pe care pot Simt marea dincolo, din gând Ghici doar urmele-i grăbite. Şi dintre nori geana-şi deschide Şi-aşteaptă, ştie ce cuprinde Să-ntreb. Pe cine să întreb? Nemărginirea măsurând. E-o lume-aşa de ocupată. În tei pot oare să mă-ncred Dar mai aproape-i firul roşu Cum o făceam în altă dată? Din frunze rumenind în codrii vechi, Stejari foşnind trecutul, la urechi Sau poate în platani umbroşi O floare-i viaţa noastră în răboju Adăpostind bănci primitoare, Stau gânditori, cum să-i descoşi Ce-l poartă-n sutele de ani. Când au idile în păstrare. Cât sunt de mic, mi-e mare dorul În spaţiu-acesta luându-şi zborul Doar marea. Este-atât de-aproape Despovărat printre titani. Şi vede largul până-n zare Cu pescăruşi fără să scape Orice făptură mişcătoare. Plăsmuire

E-acolo. Şade voluptoasă, Stropii de ploaie se adună-n dâre Cu părul roşu revărsat, Pe geamul trenului căzând, Nisipul formele-i păstrează O împăienjenită plăsmuire Iar valu-o cheamă cu păcat Ce prinde amintirile din gând.

S-o aibă-n braţe...Spre faleză Se deapănă vechi locuri cunoscute. Îşi lasă gândul să respire... Mulate le intuiesc printre schimbări Pe care stradă? Nu contează Şi se petrec lăsând doar clipe mute Când îmi vorbeşte de iubire. Căutând răspunsul unor întrebări...

Un tren care mă poartă dus-întors Printre titani Pe-aceeaşi linie scrisă de viaţă, Şi-ajuns într-un tunel, la geam descos Copacii sprijină norii din zare Chipul străin ce mă priveşte-n faţă, Cu ramurile desfrunzite, Din cenuşiul lor pe nesimţite O împăienjenită plăsmuire Se-nsămânţează umbre pe ogoare. Ce prinde amintirile pe rând În stropi de ploaie şi se-adună-n dâre Câte-un tractor stârneşte praful galben Pe geamul trenului căzând. Pe lutul scrijelit de stânci ghicite,

83 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Olga VăDUVA

Când spun te iubesc Eşti în bătaia soarelui fierbinte, Catarg împins de vânt spre cer albastru, Când spun te iubesc, respiră Pământul, Legenda vie scrisă în cuvinte, Iar şoaptele gurii şoptesc fără grai, Un far nestins, întoarcere spre astru! Nelinişte-n în jur, pribeag este gândul, Aprinsă chemare spre visul din rai. Împleteşte timpul Când spun te iubesc, dansez printre valuri, Văd chipul tău drag în cupa iubirii, peste tâmpla abisului Adun nuferi albi şi macii din dealuri, oglindit în bolta cerească. Ofrandă ofer, zălog fericirii. Am rugat marea... să mă primească

Când spun te iubesc, scriu versuri pe stâncă, cu braţele deschise, Cu aripi uşoare plutesc, prind o stea, cu eternă IUBIRE. Iubirea o simt, las ochii să plângă, Când eşti prea departe am inima grea. Dor de acasă Când spun te iubesc, mă mistuie dorul. Văpaie aprinsă e inima mea. Câteodată, Dunărea plânge Cuvintele tac. Ce-nalt este zborul! adunând lacrimi Vibrând Universul... simt dragostea ta. în drum spre mare... mângâie salcia aplecată Timp rătăcit mărturie a credinţei, a singurătăţii. În viața mea, eşti navă plutitoare, poezie Tristă chemare spre ţărmul nesfârşit, Îngână cântece vechi, Urmă de val sub stele căzătoare, îmbrăţişând îngerii, O salcie cu ramul desfrunzit. duce şi aduce pescarii de la pescuit,

Durere eşti în ochiul care plânge, formează cercuri de lumină O ancoră umbrită de rugină, adăpostind gingăşia sufletelor alese. Timp rătăcit, ce nu poate ajunge, Aude strigătul vremii şi îndeamnă La răsăritul magic de lumină. păsările la visare, ascultă glasul trestiilor fluiere ale trecutului ....

84 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Poartă dorul celor plecaţi de acasă Gândul l-am trimis, în toate colţurile lumii, pe valuri înspumate, adunând suspinele în adâncuri. adâncului mării învolburate, scoica sidefie l-a adăpostit. Pentru cât timp? Nu ştiu... Poetule Oare voi primi vreodată perla preţioasă a destinului? Nu întoarce iarna din drumul ei, chiar dacă glasul toamnei și ruga frunzelor căzute, Ai fost... te vor imploră să le cuprinzi pe toate în versurile tale. Ai fost neliniștea nopţilor în care plânsul meu Nu opri durerea să transforme, te ridica spre leagănul iubirii, suferințele în lacrimi calde, Ai fost sufletul cald şi gingaş plânsul va elibera sufletul și va transforma ce mă legăna implorând îngerii picăturile în cântec. să mă ocrotească în somn tihnit, Nu lăsa cerul fără stele aprinse, pe pleoape de visare. ele sunt felinarele nopților, Ai fost şoaptă răsfrântă-n rugăciune, visele prind aripi și dispar chemare divină la răsărit și apus de zi, în zorii zilei. închinare adunată-n lacrima Nu risipi orele, prin deșerturi fierbinți, freamătului din trupul meu doar o clipă i-a trebuit vântului, plăpând și mângâiat de mâinile tale, să șteargă urmele tălpilor eternă alinare. arse de neliniști. Ai fost lumina ochilor mei căprui, Nu privi în urmă, nicio secundă: a frunții și gândului meu adunate de vremuri Oprește-ți pasul și ridică în dorinţi, în simțiri strecurate prin anotimpuri, clepsidra cuvintelor nerostite! cu aşteptări de răspunsuri închise în tăceri. Ai fost, eşti mereu bătaia inimii mele, MAMĂ! Aș vrea să-ți spun

Sufletul l-am adăpat Se duce anul vechi cu amintiri şi clipe coborâte din coloana infinitului, În suflet port vibraţia divină, privirea curioasă răspuns la patima ce-a mai rămas, mi-am aţintit-o spre cer... se duce anul vechi, stinsă lumină, candelabrul dorinţelor. apare anul nou peste un ceas. Lacrimile le-am transformat În inimă păstrez tipare-ascunse, în stele căzătoare, Sfinte-amintiri trecute în vecii, străluciri în neantul timpului. furtuni de sentimente nepătrunse, Visele s-au pierdut printre cuvinte mari nescrise pe hârtii. cioburile de oglinzi argintii, Pe umeri timpul o să-l duc povară, tăcerea a coborât în ramurile iubirea o așez la adăpost, copacilor înfloriţi. în minte fac un loc pentru-o comoară Inima a primit în dar de gânduri bune spuse pe de rost! curcubeul dimineții cu toate culorile amurgului.

85 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Traian VASILCăU - Rep. Moldova -

ScriSOAre TATĂLUi meU Nici ce este timpul lumii, monoton, Noi suntem de astăzi iarba care vine, Bună seara, tată, implacabil, poate, Noi suntem urmașii primului Ion. Îți trimit răvașul inimii, târziu, Să nu fim în stare să mai cerem pâine Numai să ajungă dincolo de moarte, De la alte neamuri, sieși ne-am cerși, Că îmi mai ești tată, că îți mai sunt fiu. Să sfințim pământul, cărui, totuși, mâine M-aș porni spre tine, peste multe sate, Îi vom cere gazdă pentru a muri. Cu doi cai heraldici, înșeuați la car, Bună seara, tată, implacabil, poate, Dar la noi sunt caii sacră raritate, Îți trimit răvașul inimii, târziu, Azi se vând pe aur numai, foarte rar. Numai să ajungă dincolo de moarte, Dac-ar fi o șansă să te naști vreodată Cât îmi mai ești tată, cât îți mai sunt fiu. Și să vezi pământul tău, care rămâi, Ai muri în brațe cu viața toată, STrĂFULGerAre Ai muri cu veacul lângă căpătâi, (Pridvor de Aminuri) Căci pe huma voastră au întins o horă Cei ce au castele, cei ce n-au nimic, Doamne, Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, Moartea ca pe-o fiară zilnic mă devoră, Viața mea e ca un râu cu ape mâloase, Când sărutu-ți ochii înfloriți în spic. Viața mea e-nvolburată și înnegurită, Sigur m-aș întoarce, tatăl meu, chiar mâine, Viața mea e de păcat tot mai înrâurită. De te-aș ști acolo, în al tău mormânt, Te rog, fă-o, Doamne, să fie boltă senină, Dar cu crucea-ți unul a lovit un câine Te rog, fă-o, Doamne, să fie curgere lină, Și te strig întruna și mi-i glasul frânt. Te rog, fă-o, Doamne, să fie de dragoste plină, Te-aș lua în palme — humă-abia în floare, Te rog, fă-o, Doamne, să fie Viață deplină. Iarbă verde încă, pâinea mea de veci Și te-aș pune-n lacrimi și te-aș duce-n soare Doamne, Dumnezeule, în clipa ce-i tot mai finită Să-mi fii doar lumină prinsă-ntr-un ghiveci. Viața mea e ca o doină de Rai părăsită, Mă gândesc la tine, mă gândesc, mă iartă, poezie Viața mea e ca un tril de stea pustiită, La acei ce-n piață târguiesc pământ, Fă-o să fie de Tine doar îndrăgostită. După ce muri-vor ei vor fi de piatră, Te rog, așa cum ai preschimbat apa în vinuri Ci noi de țărână vom avea mormânt. Preschimbă și viața mea într-un roi de Aminuri Îl avem din nașteri, aspru, cu arsură, Și-n inima ce mi-am zidit-o în rugi și-n metanii Noi, țăranii ăștia, pământeni de rând, Deschide, Iisuse,-un altar al preasfintei jelanii. Pentru voi e temă de literatură, Pentru noi pământul este doar Pământ! Doamne, Dumnezeule, candela mea cea nestinsă, Noi nu știm ce-i traiul fără de suspine, Răul mă arde, vicleanu-i cu sabia-ncinsă,

86 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Cel de-argățește la diavoli are arma întinsă O catedrală-n trupu-ți se conține Spre iarba care-ar zbura înspre lumea-ți ne-nvinsă. Și-n ea e preot plânsul tuturor. Numai acolo răul va fi preschimbat în supremul tău bine, Tăcerea este tot ce-mi aparține Numai acolo zâmbet va fi tot ce a fost suspine, Și sărutat de ea încep să zbor. Numai acolo, crin, voi cânta într-o oaste de crinuri, De Fiul Divin dirijați, în pridvor de Aminuri! SUFLeT ÎN SeArĂ

Ne rĂmÂNe UN cer Prin seară sufletul meu trece Şi-i hăituit de-atâta drum. Îmbătat de Divin, sufletul tău luminează. Din tronu-i, Dumnezeu îmi spune “Te pup pe suflet” îți spun și tu surâzi cu fior. Că pot muri, dar nu acum. Dacă pleci este semn că orice clipă durează Cât n-am visat, și-om preface-o în veșnicul dor. Prin templul zilei umbra-mi umblă Ca prin uitare acest crin, Potolindu-mi furtuna din inima mea, Amintire, Miresmele-i rănescu-mi chipul, Te-acuprind ca pe-un prunc, cel cu surâs aurifer Cu zări de marmură suspin, Și-ți șoptesc: “Poți să pleci, viața e o nesfârșire, Chiar de pierdem pământul ne rămâne de-a pururi un Dar alte zări îmi las sub cruce Cer”. Să-mi lumineze când m-or duce Cuvintele pân’ la Cuvânt. *** Când mor poeții este Iarnă, Şi, înrudit doar cu durerea, Iarnă în orice anotimp, Să-i cânt la naiuri verzi tăcerea Degeaba-ncerc tristețea lumii Şi s-o dezmierd ca pe un sfânt. Pe-un șes imens de flori s-o schimb. dOi de miNe Când mor poeții cade Cerul Și n-are cine-l înălța Sunt doi de mine-n fiecare clipă, În Dumnezeu, unde-i misterul În orice rai din fiecare ceas, Și toată mântuirea mea! Dintre eterni doar eu nu mi-am rămas Şi-n van din providenţă fac risipă. eL SiNGUr, TOTUL (variantă) Prin Dumnezeu cunoaşte-te! îmi strig, Tot eu deschis-am cerul din Cuvânt, Suflet solar are acest cuvânt Măreţ se-arată şi-n el doarme-un sfânt Şi crinul cerului din fiecare. Pe care spovedirile-mi îl ning. Pământului mă dărui, sunt pământ În care veşnic e cel care moare. Un drept la viaţă, dar şi la murire, Şi numai el din toţi! El singur, Totul, Au toate crucile din omenire, – Viul din morţi şi–n viaţa–ntâie mortul. Păsări cu-aripi tăiate de Alah.

TOTUL diN TOATe Si-acum când strai îmbrac de amintire Peste-acest trup de mucava, subţire, Unul din mine-i spân, altul – monah. Din tine se topesc ghețarii urii, *** Nu-ți uită ochii steaua nici pe-un ceas. Te rog să nu mă scrii, Singurătate, Din toate numai tu Cer mi-ai rămas, Să nu-mi mai scrii, te rog, Eternitate, Prin care nu străbat în noapte furii. Uită-mă pentru-un veac – să mor şi eu.

87 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Valentina BALABAN - Brăila -

regiilor conştientizate pe patina cuvântului întrupat din curgeri vremuite didactic prin vocaţii sau rătăciri Alchimii solare derulate iluzoriu cu descântecul facerii Prin setea cunoaşterii, prin tributul întoarcerii cupa curiozităţii eterne... revarsă idei incumbate în visul universal spre povestiţii Timpului, capsulaţi în ţărână, Viituri de iubire irigaţi prin spaţii incantate, vânturaţi în creaţii Combin zalele privirilor cu lumini şi umbre din alchimii solare cu paşii altoiţi pe infinitul prezentului sub bagheta poţiunilor înnodat în pulsul gândului dezlănţuit ce activează cuvântul-faur, la grumazul solar, fredonând înşiruit pe un număr de aur muzica sferelor în cheie, din facere către întoarcere… pe portativul solilor spre noi frcvenţe, ce trec... În conjuncţie peste bruiajul evenimentelor prin introspecţii ce declanşează În conjuncţie cu justiţia divină, viituri de iubire... pe panoplia cerului deschis prin ecuaţii din zodii retrograde, agitate în profeţii, menind semnificaţii astrale-n chemări… Trăsăturile spinilor… într-un set de-asemănări a chemaţilor dintru începuturi încercuite Ceremonia elitelor în coaliţii prin înrobirea arbitrului ce ticăie-n cord încomode, subjugate fricii… cu mesaje autentice de-a dreapta tăcerilor de-a dreapta tiarei măsluite pe persoană fizică, în conjuncţie cu… peste puntea norilor, poezie gândul, cuvântul, fapta, trăsăturile spinilor, ce jonglează soarta … vizualizaţi ecvestru spre cina, sfidată pe un sărut Patina cuvântului în clinchet de arginţi, facturaţi prin cuie monstruoase Cristianele Luminii ţintite cu o ură cronică mărşăluiesc energiile anticipată tainic pe-o scriptură sacră în colbul umbrelor apuse ce plânge…cu sânge spre răsărituri permisive închinat zărilor.

88 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Constantin STAMATE

Iar acum cu toţii tăcem Şi metalul care sună Doar pân’ la durere. În câmp auriu Doar pentru adormirea cântecelor, cOrb Acum a luat final. Nu ştiu de ce Dar când ridic pumnul, PUr NecUPriNSUL UrmAŞi Parcă totul stă în loc. Din senin, acum aveam în suflet După moarte, Sufletul de lacrimi mi se umple Un tablou cu un duel. Sufletul lasă-mi-l Când văd orb Vă spun Doar să fie chindie. În orice clipă, Simplu şi pur necuprinsul! Şi totuşi, Doar în ochi de corb Iar în timpul pauzei Vezi? Durerea lăsată în urmă. Parcă iubeam urme… El nu s-a stins Acum am să vă descriu Atunci când s-a stins… ScOicA Şi totul doar pentru un joc, Căci, ca un urmaş de stele, Nu-mi pot imagina Că femeia-mi trecuse prin gânduri. Eu îl mai pot găsi. Perla născută din nimic, Altundeva, decât în eNGme mOrmÂNT Carnea rănită a scoicii. Greu e să-ţi dai seama cum e moartea, Vă las să mă-ngropaţi, Şi putinţa unei astfel de naşteri O enigmă nedescifrată de noi, În veşted mormânt. Are ceva atât de patetic… Iar acolo unde nici nu ne cunoaştem Şi chiar dacă un vis va părea, Faptul că înnobilează Deschidem cuvintele neliniştii. Eu cerul îl voi despica uşor. Carnea sortită pierii. Acum setea de taină Iar pe voi, cei de aici, Ne trece prin sânge, Am să vă mângâi cu drag. ZVON Căci pot fi mai adânc răscolitoare ele, Străveziu ca şi zvonul argintiu, Enigmele. cU Acid diN VOrbe Încet ea mă sărută. Cu acid din vorbe, Zi şi noapte SÂNGe PUr Tu pe mine mă faci sclav. Ochii ca sticla se făcură, Cu sângele meu pur Şi e rândul sufletului meu, Iar buzele se crăpau a zi. Acum scriu testamentul, Să se facă acum jar. Însă zadarnic încerc eu acum Doar sub încordări nobiliare Din nou rosti ecoul spre lume, De sub pereţii grei de beton Pentru un popor Că sângerez ca porţelanul în vis. Să scap şi să pot zice lumii Cu mâini de muncitori. Că m-a sărutat Încă nu am uitat AriPĂ rUPTĂ Pe mine o moartă. Că ţara mea este şi va fi Duhuri cu o aripă ruptă cad, Ca o piatră ascuţită Iar cupa înţelepciunii deGeT GOL Într-o vale a sângelui Cu silă o varsă. În degetul gol Unde sunetul lirei metalice În zdrenţe însă, Port ploile amare. Mai trezeşte în noi toţi Un cerc de foc Iar marii flămânzi ai lumii Pe acei străbuni războinici Ne îmbrăţişează anemic Poartă războaie Care acum au pace în oseminte. Şi ne îneacă. Pe unde au fost miresme.

89 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Trandafir SÎMPETRU

- Buzău -

OcHii TĂi m-AU VĂZUT cUm amintiri plăcute despre copiii care veneau Îmi cĂUTAm PLOiLe… să-i culeagă florile pe-nserat cățărându-se până în vârful inimii lui, râzând de clătinarea crengilor ce sta să se rupă de realitatea bucuriei. Iubito, tu ești ca o stea îndepărtată, Priveam amândoi peste gardul îngrădit ca un plânset de iarbă cățărat pe rana din cătină și ne miram cum fetele megeau destinului,vrei să alungi sau să atingi îmbrăcate în ie la cules de mușețel duminica, țesuturile algelor care ne dau ocol și cum vântul adia ușor ca o moarte lentă ce avea obosești aruncând cu stele peste linia să vină și să ne cuprindă cu brațele-i vânjoase vieții, deși recunosc că-mi plac ochii care se- nmoaie odată cu ultima răsuflare a noastră . și muțenia ta, te citesc din priviri și văd Va sosi și timpul când vom fi cum mă cuprinzi ca o ceață de șarpe doar noi doi, față-n față cu moartea. pe care o ling ca pe sarea trupului, îți voi mânca visele nopții tale fără dureri, îți voi săruta coapsele și visul neobosit, TU SĂ mĂ SOrbi cU mUrmUrUL sânii tăi și marginea trupului,florile râpelor SUrd AL mĂrii… mov, fără tine sufăr, poate știi, staminele se rup, port numai regrete peste vărsatul lunii, M-ai visat, iubito, o singură clipă, unde ești ? știu că mă vei pedepsi și mă eram atât de trist prin peșterile vei căuta peste nisipul acesta sfărâmicios gândurilor,acolo unde ecou-i liber, unde ochii tăi m-au văzut cum îmi căutam lungi așteptări mi-au sleit puterile, ploile care umblă prin sufletul meu. vântul uscat din sufletul meu înțesa bobul de nisip și înnăbușea piatra aprinsă VA SOSi Și TimPUL… din lunca deltei ca un susur de voci cu sunetul surd,nu vedeam decât pașii tăi Va sosi și timpul când vom fi mărunți,veneai firavă și îngândurată prin doar noi doi, umbre îmbătrânite vijeliile vremii prin adâncile văi,înaintând poezie în curtea casei de la marginea orașului în noapte,în jurul tău,chipuri lungi și niște pierdut printre livezi de zarzări și pruni, scări imense care ard înțepenite în mușcătura dealuri acoperite de verdele deschis înspre adâncă a nisipurilor verzi,erai plânsă și tristă, curcubeul răsucit de după aerul invizibil. mă priveai dintre arșițe și ploi,așteptam să te Ne vom târî grijile anevoios spre ziua strâng la piept și tu să mă sorbi cu murmurul care va veni, poate-i sfârșitul clipei surd al mării,cu fluierele rănite ale stufului, când te-am pierdut în aburul amiezei de acolo din peștera tristă să-mi dai un sărut de vară, ciocârlii bătând toaca în teiul prelung și eu dintre alge să alerg spre tine deformat și falnic care adăpostea atâtea să-ți șterg zăpezile așternute în părul tău.

90 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

FeciOArĂ cU miJLOc de SALcie își sună depărtările spre țărmul aplecat, Și cU PrAF STeLAr ÎN PĂr din privirea ta unde-am crescut amurguri disecate. Te-am văzut în vis, îți auzeam vocea și vântul prin labirinturi de speranțe, rătăceai Iubito, prin oglinzile neclare și eu te așteptam steaua-ngenunchează-n poala ta, cu cerurile line lângă fântâna cu ecouri în cutele rochiei cu trandafiri roșii, în care mi-ai pictat ultima oară chipul fecioară cu mijloc de salcie și cu praf unde îmi cântai în șoaptă ca o privighetoare stelar în păr, te plimbai, ziua și seara, sub cerul nopții reîntoarse din grădinile pe lângă zidurile vechi unde-au crăpat cerești, răsfrânte ca o uitare în floarea nisipuri foșnitoare și atâtea ninsori, pe care ți-am dăruit-o ca pe un giuvaier, mă îngheață uneori aceste gânduri, lângă izvorul fermecat de dragoste despre vara tristă prin care am trecut, încercam să te ridic în vis cu ochii mei beți, în care ardeau focuri albastre în asfințitul prelung prin care vântul LiNGUȘiri de ȘOAPTe Și ViScOLe țipa și ochii tăi luceau, viscoliți de diN bUZe speranțe, trăiam intim și mă-mpresurai cu dragoste, cerul era coborât și eu ca un Te culc, iubito, foșnet stins îngenuncheam în fața ta, ca niște în hamacul de stele liniștite valuri, în acea seară când luceferii unde rădăcinile iubirii ne biciuiau cu liniștea luminilor topite-n noi. fierb odată cu cumpăna deltelor din priviri, cu dAcĂ AȘ Fi O ScOicĂ… prospețimea apelor unde le fură albastrul pescărușii Dacă ai fi o scoică, te-ar înghiți depărtarea, orbi, privești spre frunza stelele desprinse din ape, visul și uitarea. îngustă a stufului și la Dacă ai fi o scoică, cărare aș face prin tine, frumusețea lebedelor care aș sta la umbra văii tale, aș împleti destine. așteaptă furtunile dragostei, Dacă aș fi o scoică ți-aș adăposti triștii ochi mă bucuram și te priveam liane lacome, iubito, te-aș ajuta să-ngropi. cum umbli cu aburii algelor Dacă aș fi o scoică ți-aș ascunde rana din tine, după tine, ne cântau greierii culoarea curcubeului, umbra dimineții ce vine. și ne opream să privim Dacă aș fi o scoică m-aș ascunde-n templuri uitate, încărunțite valuri, neliniștea în inima ta cu rouă prin fluvii împietrite și secate. zborului și hohotirea spumelor Dacă aș fi o scoică m-ai lua sub pleoape-nchise, lovite de țărm, se auzea foșnetul Pasăre albă, iubito, voi fi, te voi bântui prin vise. vântului în scoica lăsată în umbra timpului, pescarii au aruncat Te-Am VĂZUT ÎN ViS... năvoadele peste argintul crud al apei, țânțarii îi mușcau de spinări cu fierbințeala crudă și tu te jucai, Te-ai furișat în visurile mele, prin nervurile nisipului stratificat cu ochii mari și trupul dezgolit , nedeslușit în fiorii geometriilor, o, iubita mea!, veneai de departe, ca o frântă mișcare, mă sărutai pe din adâncul timpului ca un sunet gât în lumina amiezii, ascunde-mă prelung peste zgura subțire a vieții, la sânul tău, ascunde-mă să ascult îmi aduceai jăraticul iubirii din zările desfăcut bătăile inimii și liniștea năucă translucide ale blondelor furtuni, luna cu lingușiri de șoapte și viscole din buze. te urmărea de pe cerul înalt cu fulgere albe, veneai pe nisipuri de jar unde marea

91 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Sebastian GOLOMOZ - Galați -

CROMATICĂ SENTIMENTALĂ discretă ca o şoaptă declaraţiile de dragoste sunt Tocmai când credeam oxigenul inimilor îndrăgostite că am vocația singurătății iar trupurile incendiate de săruturi efuzive din gândurile magenta cu o bucurie grecească m-au furat doi ochi căprui fericirea mea stă cuibărită ce mă priveau cu tandrețe rafinată în zâmbetul iubitei mele şi acum cămaşa mea poartă amprenta Sub cupola secundelor visului tău de femeie îndrăgostită. galbene de toamnă urma de ruj coboară pianissimo de pe buza paharului de cristal BILET ALB CU FUNDĂ MOV pe gâtul meu în flăcări Bilețelele sunt poeziile mele nenăscute Luna este oglinda în care stau Inimile lor de-abia vor face ochi cuibărite două păsări nevinovate La mângâierea fină a zâmbetului tău rochia ta roșie poartă trena Ecoul speranței flirtează cu visurile mele visurilor mele anunțând Timpul îmi dovedește că trupul are memorie o noapte albastră. Arma pe care o mânui cel mai bine – tandrețea Luminează decent șoapte îmbrățișate TANDREŢEA SUFLETULUI TĂU Beatitudinea e licoarea ce mă-mbată

Tandreţea sufletului tău Când gândurile noastre fac dragoste dimineața, cu mă condamnă să învăţ să te iubesc Ușa sincerității larg deschisă... mai mult decât pe mine Fără tine nu aș fi știut vreodată să definesc iubirea poezie iubito, cuvintele ţi se nasc pe ochi înainte ca gura ta să le ucidă Ușor, ușor, m-ai modelat după placul tău ce frumos ne stă îmbrăţişaţi Nemaiștiind cine eram înainte în bucle moi onirice De clipa în care te-am cunoscut dragostea şi amănuntele ei subterane Ăsta nu e decât un motiv în plus să-ți ne tachinează cu visuri neîmblânzite intenţii latente vânează cearşafuri sincere Mulțumesc, să te iubesc, cum Ora își iubește minutele. Tu... În complicitatea difuză a luminii Vrei să fii soția mea?

92 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Constantin OANCă

- Corod, Tecuci -

A F O r i S m e

scrise, pentru asta se scrie mereu. w Timpul trece leneş, dar la timp, cu plugul pe chipul nostru. w Somnul este un potop, iar visul o arcă. w Noaptea Dumnezeu ne priveşte cu stelele, iar ziua cu w Uitarea este făcută din amintiri. ochii copiilor. w Când eşti luminat te însoţeşte umbra efemerităţii tale. w Cine stă pe loc se îndepărtează de cel care merge. w Oricât de mare ar fi întunericul, el nu întârzie cu nimic w Dragostea – marmura în care ne sculptăm fiinţele dragi. ziua care se apropie. w Adevărata jertfire este nu să mori, ci să trăieşti pentru cineva. w Merele nu de ramuri atârnă, ci de bolta cerului. w La pietre privim, nu la apa care trece. w Lumea cealaltă se vede din lumea asta. w Nu lumina se vede din întuneric, ci întunericul se vede w Suntem bogaţi pentru că nici săraci n-am putea fi altfel. din lumină. w Nicio pierdere nu-i aşa de mare ca aceea în anonimat. w Între toţi morţii numai moartea este vie. w Omul cult ştie, în vreme ce omul deştept face ce ştie omul cult. w Nimicurile sunt adevăratele noastre lipsuri. w De multe ori se doarme mai bine cu cartea în mână. w Kitschul este o jivină ce atentează la cântecul unei păsări. w Adevărul se vede numai cu ochii curaţi. w Numai cu ajutorul numelui ieşim din anonimat. w Focul nimiceşte ce este vremelnic şi purifică ce este veşnic. w Cine nu munceşte nu greşeşte, dar sigur păcătuieşte. w Educaţia este lucrarea de desţelenire a celui mai fertil w Răul este păianjenul în pânza căruia, pe întuneric, se ogor cu putinţă – sufletul omenesc. prinde omul. w Muzica, o mare fiinţă rănită de moarte al cărei sânge w Are trecere numai ceea ce trece. curge spre iertarea păcatelor noastre estetice. w Toamnă – cosaşi grăbiţi trec spre potolite culori. w Tatăl îl iartă pe fiul risipitor, dar nu-l iartă timpul, averea w Toate adâncimile sunt întunecoase, numai aceea a gân- risipită fiind tristeţea. dirii este luminoasă. w Nu fiecare cu gustul lui, ci fiecare cu apropierea lui de bunul gust. w Vioara cântă numai dacă este iubită. w Inspiraţia este adevărul despre uitare. w Nu păsările zboară, ci zborul are forma păsărilor. w Nu banii sunt lipsurile noastre, ci nimicurile zilnice. w Cine nu cunoaşte măreşte numărul necunoscuţilor. w Dumnezeu dă dreptatea celui ce o are deja. w Cerul şi pământul – înălţimea şi adâncimea lui Dumnezeu. w Depărtarea este o corabie care nu mai soseşte. w Din foşnet de frunze se face o poezie ori un şarpe. w Îndrăgostitul vede ce nu văd alţii, îngerul din celălalt. w Frumosul este partea dinspre inimă a adevărului. w Tu o corabie care nu mai soseşte, iar eu un ţărm care aş- w Stelele sunt oamenii văzuţi din cer. teaptă mereu. w Iarnă – ninge pe drumul ce duce grăbit spre moarte. w Muzica, precum lumina, este un car la care trag şapte în- w Mai mare decât deşertul este deşertăciunea. geri cu şapte trâmbiţe. w Ancora se aruncă în cerul de pe fundul mării. w La rădăcina fiecărui pom pândeşte câte o jivină ce aten- w Viaţa noastră este un fluviu care curge în lumea aceasta tează la cântecul unei păsări. şi se varsă în lumea cealaltă. w În inima omului poate încăpea toată lumea, deşi ea nu w Aşteptarea este un ţărm cu o corabie care nu mai soseşte. încape în lume. w Femeia ideală este aceea care face din bărbat un poet, w Cuvintele făcute din cercurile albe ale unui lac, aceasta iar bărbatul ideal este acela care face din femeie un înger. este poezia. w În preajma iubirii se vorbeşte în şoaptă ca în preajma unei w Brazda luceşte în lumina plugului şi ciocârlia naşte văzduhul. candele aprinse. w Tare mai seamănă îngerul de la Scăldătoarea Betesda w Cămaşa de in pe trupul dorului, înserarea. cu lumina! w Înţeleptul deosebeşte, iar neînţeleptul alege. w Timpul creşte-n urma noastră în arbori de furtună. w Noaptea este un somn, iar luna visul care creşte din el. w Textele Evangheliei mai importante decât cerul şi pămân- w Cele mai frumoase poeme sunt cele care încă n-au fost tulLMatei:capitolul 24, versetul 35).

93 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Delia STăNILOIU

- Bucureşti -

CÂND LUMEA MEA... MI-E DOR

Când lumea mea rămasă-n aşteptare Mi-e dor de-o noapte fără lună Zdrobeşte vise, eu respir abrupt În care cântă cucuvele În minte-mi plouă rece, ne-ntrerupt Mi-e dor de-un premiu și cunună Stropi de tăceri şi semne de-ntrebare. Și de rochița cu bretele... E-o lume în cădere galopantă Mi-e dor de-o sfântă păruială Degringoladă e cuvântul cheie Cu eul meu interior Mă rog la gândul bun ca să mai steie De-o noapte-albastră de cerneală Şi să nu cad pe-a disperării pantă. Și de-o negare iar mi-e dor. Mi-e viaţa în derivă, deturnată Mi-e dor de tot ce nu există Aş vrea să mă întorc, dar nu se poate De tot ce n-a fost inventat Cine să-mi spună cum se-ntâmplă toate Un dor nebun de mutra-mi tristă Sunt doar marioneta animată. Chiar și de golul nemarcat. Iar sforile sunt trase chiar de soartă Mi-e dor, dar dor (nu spun de cine)... Mişcările sunt tot de ea dictate Și dac-aș spune...ce ar fi? Arar prind bucurii eradicate Stă dorul ca un mărăcine Eşecul îl ridic la rang de artă. Și-mi cresc iluzii mii și mii.

COPILĂRIE NOSTALGICĂ DE ZIUA MEA...

Din depărtări privesc spre tine, De ziua mea, nu-mi fac cadou nimic Copilărie, pasăre măiastră, Doar trei petale de uitare într-un plic Crescută-n paradis, pe bolt-albastră, Pe care-am să-l trimit recomandat Minunea ta-i parcursă de oricine. Celor ce cu știință m-au uitat poezie Copilărie, tu, tărâm de vise, Și-am să le spun că... nu le spun deloc În trena ta, rămâne-o amintire, Și n-am habar de nepăsarea lor Ce-o spunem ca pe-o rugă din psaltire, Și chiar dacă cu lacrima mă joc Când năzuinţele ne sunt ucise. Nu mai sunt ancorată în decor. Din depărtări, privesc cu nostalgie, De ziua mea, voi atârna în bernă Către tărâmul tău plin de poveşti. {Va fi-n secret ca nimeni să nu știe} Azi doar la mine-n inimă mai eşti, Steagul de dor și dragoste eternă Pierduta mea, pe-o-ntreagă veşnicie. Celor iubiți plecați în veșnicie.

94 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

MI-E DOR... mi-e dor de toate lucrurile pe care nu le-am făcut PERPETUUM BELLUM mi-e dor de timpul acela... pierdut Tu eşti ca un castel medieval de tot ce n-am spus Trofeu dorit de orice cruciadă sau n-am îndrăznit Şarjez spre tine într-o cavalcadă de tot ce-a venit În care nu am arme nu am cal. sau Tot arsenalul mi-e compus din flori n-a mai venit.. Te-asediez cu gloanţe de iubire de ceea ce-am fost Mai cade-un meterez,(ce amăgire) și-am făcut Victoria mai că m-aruncă-n nori. fără rost Mai cade-un meterez însă la loc de soare Cresc alte cinci sau şase ca-n poveste de lună Mă caţăr tot mai greu pe creste de ploi Şi tot mai greu mă apăr azi de foc. mereu de tăcerile Aşa mă lupt cu morile de vânt dintre noi O-ntoarcere din drum nu se mai poate de tot ce putea fi Alerg spre punţi de tine ridicate și n-a fost În timp ce trupul mi-este tot mai frânt. de gândul meu bun Mă învârtesc ca într-o tarantelă de gândul meu prost Cred c-am învins când înc-un văl mai cade de tinerețea Oriunde mă îndrept sunt baricade ce-a zburat într-o clipă Etern, necucerită citadelă. după ce m-a atins Mă-ntorc înfrântă iarăşi către mine cu cereasca-i aripă Sunt obosită, gândul mi-e durut mi-e dor de tot Mă scutur şi o iau de la-nceput și de toate Ne-nvinsă citadelă... pentru cine? chiar de domoala eternitate. Mi-e dor...

95 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Ștefan DUMITRESCU

DOAMNE, ÎNTIND MÂINILE să te mângâie, iubito, şi crinii sunt mâinile mele înflorite Doamne, întind mâinile tremurând care te caută pe tine, iubito, să te mângâie simt nevoia să mă sprijin de Tine și dau de ceață și de miresme de buruieni şi eu sunt o mână, iubito, de întuneric, de pietriș și de lumine din care pornesc mii de mâini ca ramurile unui copac ca să te caut pe tine, am nevoie de tine, Doamne oh, dar a cui mână sunt eu,iubito ca de aer ca de apă ca de mâncare a cui mână întinsă sunt eu întind ca orbul mâinile să te caut a cui mână ?, și toată materia din jurul meu mă doare şi Acela a cărui mănă sunt eu a cui mână întinsă este, iubito, mă fascinezi și mă zdrobești cu măreția Ta a cui mână, cu imensitatea universului încărcat de stele a cui mână întinsă este, iubito ? și eu un fir de praf pe lumea asta rămas cu ochii mari zgâiți la ele şi tu eşti o mână întinsă, catifelată, gingaşă, iubito, pe care te caut cu toate mâinile mele întinse să te mi-e frică sunt uimit sunt fascinat mângâi un tremur sunt de jos și până sus oh, şi către cine te întinzi tu, iubito, un fir de iarbă singur pe colină să-l mângâi, și cruce răstignit pe mine ca Iisus către cine te întinzi tu , iubito, să-l mângâi, încotro s-o iau, Doamne, încotro s-o apuc către Cine ? sunt ciungul căruia-i lipsește mâna dreaptă și tu ești, Doamne, mâna mea lipsă şi El a cui mână întinsă o fi, iubito, care mă cheamă și mă așteaptă a cui mână, şi El a cui mână întinsă o fi, iubito, poezie a cui mână ? SUNTEM MÂINI

Păsările sunt mâinile mele întinse către tine ORIZONTUL S-A CONTRACTAT, să te mângâie, iubito, IUBITO vântul este mâna mea gingaşă întinsă către tine râurile sunt mâinile mele limpezi care te caută pe Orizontul s-a contractat şi a devenit un punct tine, Păsările din văzduh au căzut secerate

96 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Corăbiile au încremenit în pustiuri În materie a venit demult primăvara Ţipătul meu s-a auzit până departe Crucile înfloresc şi ele în cimitire Sufletele în oameni sunt corăbii bete Când te-am pierdut pe tine, iubito, În cer Domnul a început şi el zâmbind să se mire Nimic n-a mai avut sens pe lume Crucile din cimitire s-au întors în păduri Horcăind satele au început să scoată pe gură spume IUBITO Plângând în cer Domnului i s-a făcut milă de mine Şi mi-a dăruit atunci o iubire mai mare În iarna aceasta, iubito, Pădurile au înflorit în lumea ailaltă Mă voi ascunde în fundul lumii să plâng Eu am pornit pe ţărmi cântând cu oceanu-n spinare Vor trece anii, vor trece veacurile Apoi timpul se va opri prelung

UN ŢIPĂT SUNT ! Într-un târziu Domnul va veni obosit și-și va așeza Un ţipăt este plopul Capul pe umărul meu drept, pe vârful dealului Tu vei veni tristă și-ți vei rezema un ţipăt este crinul pe colină Fruntea pe umărul meu stâng şi firele de iarbă sunt ţipetele câmpiei ca razele de lumină UN PIAN ÎN şi păsările sunt ţipetele văzduhului şi răsăritul soarelui MIJLOCUL LANULUI DE IN este un ţipăt Un pian în mjlocul lanului de in vai, un ţipăt sunt şi eu o muzică stranie vine de departe în lumea aceasta ! gândurile oamenilor le înfloresc în cap se dărâmă huruind zidul dintre viaţă şi moarte mamă, al cui ţipăt sunt eu pe lumea aceasta ? mamă, al cui ţipăt sunt eu numai noi la marginea lumii, iubito, pe lumea aceasta tu o piatră roşie eu o floare de crin al cui ţipăt sunt ? privim tăcuţi în adâncul din noi să vedem sfinţii din lumea ailaltă cum vin GLORIE ŢIE, FEMEIE FRUMOASĂ ! cât de mult am iubit lumea aceasta, iubito, acoperişurile caselor s-au întors cu faţa în sus Glorie ţie, femeie frumoasă şi bună, drumurile s-au ridicat în picioare Pe care Domnul mi te-a dăruit de soţie pe cruce I-au înflorit mâinile Domnul nostru Iisus Tu faci sevele-n arbori să cânte Moartea se pierde pe zări străvezie o, Doamne, cât de mult te-am iubit Sufletul tău înmiresmează văzduhul de mii de ani îmi este, iubito, dor de tine În lumea subatomică răsare uriaşă luna mii de ani tu vei fi o piatră roşie pe zare Satele înfloresc ca livezile primăvara iar eu voi deveni un munte crescând de rubine. Melancolic pe fundul lumii cade bruma

97 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Octavian BADEA

-Târgovişte-

AŞTEPT SĂ VII AM VRUT SĂ ŢIN CU UMERII Aştept să vii şi iarăşi să te simt, să-mi amintesc cum mă întâmpini diafan. Ascult cu mintea paşii tăi umblând, Am vrut să ţin cu umerii plimbându-se pe alei, prin frunze de castan. soarele roşu, în cădere. În sufletul ce creşte amintiri, La orizont am înroşit cocorii precum un grădinar o floare, şi gândul mi-a adus putere. am răsădit de mult simţiri, Pana lor am înmuiat târziu să crească-n suflet, în sângele zeilor. în gândul ce mă doare. Cu pana lor am desenat Sărutul sub castanu-ngălbenit la orizont, cu roşu, îl simt pe buze veştejite, coama cailor. iar părul tău cu crizanteme împletit, În nechezatul lor sălbatic îmi retrezeşte gânduri amorţite. mi-am spălat auzul. Îţi simt în vene tremurul din mâini, Cu tropotul aspru te-am inventat din nori, iubirea mea, mi-am netezit gândurile iar paşii nu ţi-i simt străini, şi mi-am trezit crezul. îi mângâi şi-i aud călcând în palma mea. Tăcerea este sfântă, Am suflet greu de viaţă, de mormânt ca într-un sacrificiu. şi am uitat să vreau şi să mai simt. În misterul total, Nu te mai ştiu şi eşti o amintire, Roşul devine supliciu. o dulce, prăfuită amăgire că am trăit, că am iubit şi că mai sunt. ABSENT LA ÎNTÂLNIREA CU MINE

Aştept mereu nerăbdător să vii. GÂNDUL Eu te-am chemat demult la sfat, Mă mișc într-o grădină secretă, când teama de lumină nu te-a mai lăsat, În care frunze se-nroșesc. de viaţă şi de dragoste să ştii. Se-aude, de niciunde, o muzică discretă, Iar șoaptele mă-ndeamnă să iubesc. Te-am judecat şi te-am iertat adeseori, poezie în fiecare zi de toamnă, Am regăsit ce am pierdut, demult dar ceasul ticăie necruţător, Și pace, liniște, neastâmpăr și trăiri apropiindu-mă încet de marea taină. Calc frunze roș’, galbene.. și-s vânt. Văd frumusețea clipei ..și-amintiri În întâlnirile de zi cu zi, aştept să vii şi să îmi spui de tine, Ceva se schimbă, se așază-n mine eul perfect într-o oglindă spartă, În ziua de azi sau chiar în cea de mâine eului trist descoperit de mine. O umbră-mi pășește alături în tihnă: E gândul pribeagul, ce vede lumină.

98 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Violeta CRAIU - Brăila -

AVENTURIER DE-O ZI

Cuvintele au un trup devorat CĂRĂRILE GÂNDULUI de neîncredere Tainice gânduri din nicăieri… nici din azi, nici din ieri cu haine strâmte nici din mâine, au schimbat lumea îşi fac de lucru pe inima mea. şi au mers până departe…

îndoieli regine ale nopţii – cuvintele amintiri, deziluzii, peste tot ce rămâne în nevăzut ce mister admirabil jumătatea din tine a murit este în această viaţă tumultoasă cealaltă jumătate a mers mai departe ca într-o poveste neterminată aventurier de-o zi, mă-nvăluie din ceaţă aduni cioburi colorate cuvintele incandescente din inexistentele vieţi paralele. acolo unde îndepărtările întredeschid pleoapele grele TĂCERE de altă lumină. Luminişuri irosite de soare peste cuvinte NOSTALGIE şi peste toate poveştile pe care nu le-am scris… Străluceşti… după atâtea aşteptări Te-aş fi cuprins cu mâinile, amintirile te-aş fi alergat s-au pribegit. din anotimp în anotimp Cu cine ai ascultat marea şi vântul cât încă erai cu cine ai colindat câmpiile… ora zămislită din frânturi de speranţă. În tine devoram aglomerări de culoare, Pe sub ploile toamnei risipeam monotoniile vieţii te-ai ascuns în bucurii cu fluturii dimineţilor târzii. peste ochii întredeschişi Şi acum o tăcere. suntem singuri.

99 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Constantin BEJENARU

bALAdA LUi Se transformă cu timpul mAHmUd WAGNer STrUNGAriNi În teribilismul rebel Al unui fanatic religios A cărui privire agresivă Crescut doar de mama lui, Reflectă doar Allahul pedepsitor. Divorţată şi obosită La ţărmul răzbunării, De cele trei servicii La adăpostul stâncii Coranului Pe care le are-n Berlin Mahmud Wagner Strungarini Pentru a susţine Este cel care aruncă „Piatra”, Cheltuielile familiei, „Martirul” care nu se sacrifică, Mahmud Wagner Strungarini Ci sacrifică sute de semeni Se manifestă vehement împotriva În numele lui Allah, Mediului educaţional Crezându-se nemuritor precum El. În care studiază. Astfel că, pe zi ce trece, Comportamentul său devine Din ce în ce mai bizar: icOANA memOriei cOmUNe Refuză să participe (in memoriam Valentin Şerbu, Ştefan Mihalcea, La orele mixte de înot Gavrilă Rus, Ştefan Romeo Ghioc, Olimpiu Vladimirov) Pentru că sunt „împotriva religiei sale”, Contestă educaţia sexuală predată Treceţi, rogu-vă, Şi cere interzicerea bikinilor din când în când pe la cimitir, Din motive religioase enunţate-n Coran; ca să vedeţi câţi vii din Tulcea Intră într-un soi de transă mistică veghează somnul celor morţi, Şi-ncepe să se considere profet-vindecător cum îngrijesc mormintele Primul său discipol fiind Iusuf Rusen, şi cât de îndureraţi sunt Colegul şchiop, izolat social de pierderea celor apropiaţi, Şi nedumerit în ceea ce priveşte vegheaţi de pietre stelare poezie Preferinţele-i sexuale; pe care sunt încrustate Transformă Coranul formele cele mai populare Într-un instrument de judecată ale epigrafiei funerare! A celor de jur-împrejur un cimitir este o filă de istorie, Cărora le răspunde la întrebări o icoană a memoriei comune, Cu sure (versete) prin care-şi a atitudinii faţă de patria Susţine cu vehemenţă de sub pământuri; Ideile religioase. un cimitir „vorbeşte” despre cultură, moralitate, Inocenţa şi luciditatea sa despre credinţa strămoşilor şi felul

100 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

în care ştim şi dorim Lumilor pe care poetul le poartă să cinstim memoria înaintaşilor. În obsesii, bucurii şi imense tristeţi. au nu spunea Eminescu că Totul se-ntoarce la Cuvânt întâia dintre virtuţile omului La sensuri la care biet muritor, este Pietatea?... Nu te-ai fi gândit niciodată. treceţi rogu-vă, 2. din când în când pe la cimitir! Poezia lui Eminescu Are secrete, şoapte şi ipostaze Pentru fiecare cititor. bALAdA rimei TĂiATe-N dOUĂ E ca o călătorie prin basme, (Poetului T. Caraşca) Cu obstacole, cu vrăjitoare care ridică munţi Şi revarsă oceane, cu focul ce ne mistuie Legănat pe valurile existenţei Venind de nicăieri şi de pretutindeni. În „Corabia beată” Cheia unui poem de Eminescu stă-n forţa cu care A lui Rimbaud, I se dăruieşte Cuvântul, iubit fiind de acesta nespus. Numai Poetul 3. Este fericit în nefericirea sa Când am citit prima oară Luceafărul, Precum o rimă rară Minţile mi-au fost luate de nebunia debordantă Tăiată în două. Dintr-o sumă de vise din cea mai stelară pledoarie Pentru-ndumnezeirea Cuvântului. Luceafărul s-a născut ca un aluat în care Se pun ingredientele cunoscute şi, după dospire, bALAdA PrOSTULUi de bUN Fără să priceapă nimeni ce şi cum, Iese cel mai simplu şi-n acelaşi timp elaborat lucru: Trăiesc o vreme-n care neamul meu Pâinea noastră cea de toate zilele. Este vândut pe treizeci de monede, Cuvântul a dirijat un zbor, un balet sideral, Deşi înfometat mi-e sufletul mereu O pâine uriaşă cât fruntea lui Eminescu. De cel ce doar Bună Vestire în El vede. Poetul cântă tristeţea Demiurgului Şi prinde-n metafore nestemate O, Doamne-ngăduie să-ţi spun Cea mai reală dintre ficţiuni, aceea a cuplului. Că n-aş fi precum firul ierbii verde 4. De fericit şi-ndrăgostit şi Prost şi Bun, Cu ochii la stele fără de număr şi nume În Tine dacă zilnic nu aş crede! Credeam că sunt fără de moarte Şi-n fiece noapte descopeream Noi planete-n sistemul nostru solar, bALAdA OGLiNdei FermecATe Când, deodată, am fost cuprins 1. Ca-ntr-o menghină metafizică Cuvântul a fost Oglinda fermecată De tristeţea de a nu fi citit şi iubit Prin care-am intrat, precum Alice în Lumea Minunilor – Toate femeile şi cărţile lumii! Lumea creaţiilor lui Eminescu. De atunci mă simt inutil Cultul lui pentru cuvânt Precum eşarfa la gâtul călăului Are-n adânc înţelegerea începutul lumii, Şi trăiesc cu neliniştea-n sân Straturilor civilizaţiei Provocată de lacrimile poemelor Şi transformărilor limbii române. Devenite-ntre timp fluturi. Cuvântul populează mintea poetului cu imagini, Ca un muc de lumânare de seu Îi pune accentul pe ce simte că este Este sufletul meu Important pentru el într-un text, Iar Doamna cu coasa – Femeie în rut – Însufleţeşte iraţionalul, bântuirea halucinaţiilor. Mă atrage precum o livadă de cireşi Tot ce a scris Eminescu pleacă de la Cuvânt De Mângâietor înflorită… Şi căderea lui în interiorul

101 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Bogdan PASCAL

copii treziţi din zorii cei mai noi, din care a-nceput să plouă-n sus un ultim răsărit şi-un prim apus…

VORBIND CU TINE LUPII MĂ CHEAMĂ Vorbind cu tine am văzut cum un cântec străin, plecat Lupii mă cheamă înapoi, mă strigă, în colți să ne-ntâlnim fugind în raită, de acasă steaua polară vine să-şi înfigă s-a oprit să asculte, în ochiul meu bătăile de haită. cum îmi spuneai Pe limba mea de lup eu ştiu preabine că ești că glăsuiesc din sângele luminii și ce frumos îți curgea şi când alerg, în inimă cu tine, zâmbetul peste mâini degeaba vor să mă-nfrâneze câinii. și pe stradă. În gheara mea am ascuţit cuţite pumnale de iubire deşănţată DRAGOSTE LA PUTEREA M ce mi-au pătruns în oasele albite şi urlă după tine câteodată. SAU CÂNTEC PENTRU Şi-n colţi am stârv din inimă de stele ÎMBLÂNZIREA ROBOȚILOR ce încă bate cu iuţeala firii, iar vânători aduşi urmelor mele Face spume când te vede apa, cad singuri în arcanele iubirii. verde, mie-mi înflorește groapa, Cum urlă haita mea pe-obraz de lună, soarele îmi urcă ceasul peste lume, cum ghearele tot sfâşie o ceaţă mâna ta mă strânge iar de nume. ce-a vrut să te îmbrace iar în humă, Face spume când te simte zarea, dar lumea ni-i departe, stinsă-n greaţă. din respir ți se ridică marea, știu că mi te-adaugi orice-aș spune, tu ești lumea mea de peste lume. SĂRUT

Îmi treci pe buze un zumzet nevăzut- CURGERE INVERSĂ un alt sărut, abia desprins din sfere,

poezie ce mă atinge viu şi ne-nceput Tot porţi pe umeri un cântec, poate doi precum un soare neaprins de ere. ochi ce desfac din curcubeie ploi Şi am să rup tăcerea doar să-ţi spun turnate lent din noapte înspre zi, că-n lumi de sori şi-n lumi de oseminte, prin lucruri şi-ntâmplări ce par a fi. tot voi găsi o cale să-ţi adun Din mâini evoci atingeri prin oglinzi, din sânul vieţii primele cuvinte. absint în tălpi, de cer să te aprinzi, Acum, să muşte șoaptele din stele, din ai mei ochi să fierbi un vis rebel – crunt, pân’la seva clipelor când tu, nicicând asemeni, să rămâi la fel. prima secundă a privirii mele, Tu porţi pe umeri un cântec, poate doi îmi ceri să-ntoarcem clipa înspre nu.

102 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Jaqueline Cocuţa OBOGEANU - Craiova -

elixirul curgător, ce-mi dă aripi, să ne-alinte.

Şi în fața ta rămân, fără vlagă şi simțire, şoaptă pe altar de vise, LiNiŞTiTĂ Am SĂ dOrm între ziduri de uimire, Liniştită am să dorm în destinul tău, iubite, când de bună voie, iată, mă zideşti în nopți promise lasă-ți pleoapele s-ascundă chipul meu în noaptea ta, Tu mă faci vioara nopții, nu mă stinge cu privirea printre vise ratăcite, ce răsună-n întuneric, fă-mi din brațul stâng o pernă, să mă odihnesc pe ea. când arcuş pe geana sorții, Şi când capul mi-l ascund blând în partea ta cea stângă, mă răsuni în zori feeric. să aud chemarea vieții ce pulsează în artere, las din ochii adormiți, lacrima să mă înfrângă, tu cu mâna dreaptă apoi, să mă scalzi în mângâiere. dUrereA UNOr mAci

Să îți simt sărutul tandru peste fruntea-nfierbântată, Cântecele de vioară mi le descifrezi solfegii, buzele, să ți le simt ca o adiere nouă, când amurgul cald cuprinde tot delirul în văzduh, să mă vezi pe țărm de alge în iubirea ta uitată, joacă razele de soare desenate în arpegii, trupul să îmi strălucească în lumini de Lună nouă. portativul mă-nconjoară şi mă cheamă ca un duh.

Să ciopleşti în mine monumentul regăsirii, chiar de-ar fi să trec prin ere fără dus şi fără-ntors, să laşi să-şi desfacă aripi peste țărmuri toți cocorii, Vocea ta sfidează zarea, niciodată n-ai plecat, şi să imi presari în plete universul luminos. te aud cum cânți aievea, îmi răsuni în partea stângă, mă înalți pe curcubeul unde eu nici n-am visat, să mă porți iar lângă tine, taina ta să mă cuprindă. eŞTi UN ViS

Eşti un vis visat demult, Calc în urma ta pe rouă şi în iarba încă udă, strecurat în Cartea Sfântă, glezna mea începe-a plânge şi începe să o doară Lacrima dintr-un tumult, buzele dintr-un sărut, ce-i legat cu sfoară crudă, din poemul ce mă cântă. făurită din durerea unor maci ce o-mpresoară.

Las să zboare-n depărtare şi în zorii cei mai-nalți, ciocârlii din câmpuri care Strigă-mă când dorul țipă şi se-nalță-n mii de trepte, strălucesc de maci zăltați. peste inimă şi suflet calcă tot mai apăsat când dorințele din noapte vor mereu să ne îmbete, Şi-n sărutul plin de dor, şubrezind tăcerea nopții către zori în revărsat. doar tu îmi strecori cuvinte,

103 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Gabriela ANTON

Nu mai avem timp… oriunde ar fi omul cu ochi negri, m-aş preface într-o în- tâmplare îndepărtată de lume, mâinile mele pluteau tăiate în bucăţi pe o apă numai cu cunoscută doar peste norii, unde tu, cel cu mâinile înghe- cămăşi cenuşii, vedeam în sus ţate, te rogi întâmplări pe o tablă imensă rescrise de oameni, le dă- pentru fântânile pe care le voi găsi pentru supravieţuire… deam socoteală şi de ultimul ban cheltuit, şi de ultimul bărbat iubit… bătrâni în trenuri spre depărtări cunoscute doar în nopţile de dincolo cineva te înfăşoară în saci şi o mască ca un lor de nesomn mormânt îţi putrezeşte ochii îşi caută ochii pierduţi unde începe graniţa dintre împovă- încrâncenaţi de singurătate; rare şi despovărare; iubeam pe un altul, lângă apă el îşi săruta partenera, o te confund cu unul ce-mi asculta durerile la colţ de stradă, asalta cu întrebări, când mă ascundeam în întuneric de omul cu ochi negri… eu rămâneam lângă un foc, venea bunicul şi-mi spunea că aici a trebuit să adoarmă, privirea mi-a plecat odată cu trenul unde un bătrân anume venea un bătrân, şchiopăta şi râdea ca la ultima mea că- scutura crengi de stejar dere în apă; să se lepede de frunze, anii lui ultimi pierduţi în singură- îl chem mai aproape, dar se risipeşte în începuturile lui tate… unde câţiva călăreţi îi arată roata; nu înţeleg şi nu mai spun nimic, mă iau după lanţul de pă- sări printr-un geam spart; mâna ta mă atinge în semn de reîntâlnire, zâmbet schiţat un pat vechi mi te mai arată purtându-ţi pleoapele obosite de o boală, de ce plângi? de nesomn într-un delir al morţii…

merg ca-n alte dăţi la margine de pădure să vorbesc cu mă desprind de scara pe care păşeai şi tu când erai om adâncurile cu un baston tremurând, zâmbind, alungând omul cu ochi şi să văd dacă mâinile mele tăiate pe o apă au spălat că- negri de lângă mine; măşile cenuşii sau cămăşile le-au învelit ca pe nişte copaci sâmburii… copii în trenuri spre niciunde mă cheamă şi pe mine… poezie

„ nu mai avem timp!” , îmi spunea un prieten, „ nu mai * avem timp pentru vindecare!”. ce este moartea? un ritual pentru apele negre de dincolo? În trenuri o îndrăzneală de a privi cu entuziasm deznădejdea? nu-ţi ascundeam nimic, nici tâmplele ude din ploile când copii în trenuri spre niciunde îşi plâng mamele, căutam bătrâneţea eu încep să uit că niciodată n-aş mai obosi de principii şi concesii, olarilor a mă reface

104 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018 din lutul adus de eu mă opream la fiecare bifurcare a străzilor , ciocuri păsări din albastru: parcă clămpăneau ouă stricate pe sub totul e obsedant! clădiri în formă de corăbii într-un sanctuar cu plecăciuni de oameni, cu strigăte funebre dintr-un gând către întunecimi; fire risipite de iarbă pe o pătură în care unul era pe am fluierat caii cu copitele galbene moarte şi păsările cu aripile negre să cureţe două fete murdare şi spunea oamenilor că va clădi fiecăruia câte o cetate din de nămolul de la ferestre arbori diferiţi, pentru a păşi în corabie; nu cei plantaţi în copilărie; predestinaţi apelor murdare închideam ochii la jocuri cu noroc, pulverizam vânturile primăverilor târzii; înapoi la uitarea crengilor peste ape cu peşti în putrefacţie câţiva paşi mai în jos nişte fete coseau mantii albastre cerului, mă duce amărăciunea plecării tale… vroiau să plângă şi nu puteau de umbrele acestea înfiorătoare. păsări se iubesc în primăvara asta în aceiaşi copaci plan- taţi din copilărie, învăţându-ne să ne desprindem de singurătate… Să luăm oamenii-s cifre căzute la întâmplare din mâinile unuia ce- şi construia o citadelă printre nori departe de pământ; să luăm primul tren şi o cană cu lapte , tu-mi spui că oamenii au rămas după plecarea apoi să ne despletim părul pentru o spălare aceleaşi mere stricate cu care se hrănesc păsări flă- în vuietul asurzitor în serile cu şase-şase mânde jucate de călători obosiţi prin gări, unul îşi pune paltonul după care cântă în limbi neştiute; ca pentru o ultimă despărţire într-un cui în copac şi îşi mă priveşti prăbuşită lângă patul tău vechi: leagănă mâinile „ e vremea să-i spun omului cu ochi negri coborând cu un salut invizibil pe chip, că mă întorc în timp să nu mai cunoşti labirintul!” schimbarea tuturor prinde contur sub cerul acesta al complicatelor zbateri pentru viaţa ţinută strâns în veghere ca un copilaş mormântul tău la alăptat… când va fi tăcere deplină, mă voi duce şi eu pe calea ta, să luăm al doilea tren, e o mare întâmplare în mine, pe voi înfrunta ca cedrul cărările bătătorite cu nisipul deşerturilor care vreau să ţi-o arăt şi mă voi înălţa ca timpul deasupra oamenilor; acolo spre ultima oră înainte de sosire, dacă mai sunt eu ei cred că l-au stăpânit în ceasornice închise… aceeaşi ori sunt în tine îţi voi zări tălpile goale şi mă voi lua după urme lăsate ca într-o mare maşinărie; repezi în nisipuri, purtam sub braţ un tablou, din dreapta şi din stânga lui deşi vântul te-ascunde de mine; curgea apă din râul pictat omul cu ochi negri va striga la răspântii: de o fată înainte să moară, poate acum ea continuă să „ nisipuri şi picioare bătătorite de mers după prieteni curgă din el să ne-o amintim aceeaşi frumoasă domni- ce ţi-au retezat mâinile! şoară ce iubea un bărbat din lemn născut într-un anotimp întoarce-ţi privirea către mine!” ciudat firii noastre… pe al treilea tren îl vom pierde dacă am aştepta mai mult dar eu mă voi goli de el, omul cu ochi negri, de un minut voi fi doar întâmplarea din ziare nescrise… printre caişii sălbatici să prindem fluturii… iremediabile tăceri interioare mi se varsă în răcnete către ciclopi câinele şchiop stingherit de paşii fugari ai oamenilor din această ultimă ciclopi au revenit doar pe sub pământ şi intră în gară, mânăstiri; aş fi putut să îi opresc unde schimbăm trenul, să nu mai acopere cu nămol ferestrele şi să reverse peste ultimul tren, poate, al regăsirii cu altul din noi, în care noi adormirea pentru două ere; am uitat să-ţi mai iubesc ochii.

105 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Tănase CARAŞCA

AVICOLĂ Scăpat de griji şi de bagaje Înspre Paris, domnul Năstase, Trecu, urcă în avion, Specialist veterinar, Se aşeză lâng-o măicuţă Pleca într-o călătorie Pe locul înscris în talon. Cu scop profund umanitar. Atent, îşi salută colega, Preocupat să studieze Se cuibări bine-n culcuş, Problema gripei aviare, Nu trecu mult şi îl cuprinse Se aplecase cu fervoare Un dulce somn de bebeluş. Înspre segmentul ouătoare. Puiuţul, tot simţind strânsoarea, Surprizele n-au fost puţine, Zărind o rază, ca un blitz, Tot scormonind prin puf şi pene Se strecură şi deodată Într-un final îşi dete seama Îşi scoase capul chiar prin şliţ. Că a descoperit noi gene. Ne-nţelegând ce se întâmplă Iubirea lui cea mai recentă, Măicuţa a rămas tablou. O rasă de găini de top Îl deşteptă pe om şi-i spuse: Ce-o inventase domnul doctor -Eu cred… că… vi s-a spart un ou! Tot cercetând la microscop.

Că nu putea descoperirea BUCURIA DONATORULUI S-o ia întreagă în trusou Un cuplu, abia căsătorit , Gândi să ia, în consecinţă, plecat într-un circuit Un pui abia ieşit din ou. în luna de miere, cum zice poporul, ca să-şi savureze amorul Dar la controlul de bagaje în linişte şi pace, o lună sfântă, O stewardesă de planton nu cum s-au ferit, până la nuntă. Îi spuse că nu are voie Acum oficial,

poezie umoristică Cu vietaţi în avion. Fără teamă de scandal Că erau căsătoriţi legal Se-ntoarse doctorul cu puiul Şi religios, trebuie spus, Ce piuia privit de toţi, Că popa pirostriile le-a pus. Se duse la W.C. şi iute Dar s-o scurtez, e drept, Ascunse puiul în chiloţi. Intru mai repede-n subiect:

106 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Circulând ei cam imprudent, Domnul Iţic găsi că-i nimerit că se pupau mereu, (Ştiind că fiul nu e pregătit dragostea, ce Dumnezeu, aşa cum ar fi trebuit), au avut un accident să discute cu el faţă-n faţă, din care au ieşit probleme despre viaţă fiecare, cam boţit. ca în cazul în care le va întâlni, El zgâriat, lovit puţin la gură, să ştie de rele a se feri. dar ea mai grav, pe faţă cu-o arsură -De mâine, fiule, o să-ţi schimbi soarta care din fata frumoasă ca un păcat şi trebuie să ştii deschide poarta risca să rămână cu tenul ridat. că sunt secrete, tâlcuri bunăoară, Atunci timpul a devenit chinuitor de nu le ştii, poţi să o dai în bară. că trebuia găsit urgent un donator Uite-o-ntrebare simplă, foarte bună care să fie nu doar disponibil, cunoşti tu degetele de la mână? da-n primul rând şi foarte compatibil. -Desigur, tată, ar fi jignitor… Proaspătul soţ, iubitul ei, cu vervă degetul mare, cel arătător, s-a oferit atunci fără rezervă cel mijlociu, de inelar lipit el să doneze, să rezolve cazul şi ultimul cel mic, mai pricăjit… ca să îi dreagă soaţei lui obrazul, -Tu ai dreptate, nu am ce să zic -Bun, zise doctorul, ăsta e patul dar filozofic…stai c-o să-ţi explic: şi s-a întins, cât e de lung bărbatul. Când vrei cu o maşină, să-ţi schimbi locul, I-a fost luat apoi la puricat degetul mare face-autostopul pielea pe centimetrul ei pătrat şi-atunci, ne-aliniem filozofiei notată des, cu multe, multe ixuri şi-i spunem „degetul călătoriei”. şi colorată cu mai multe pixuri. Arătătorul nu mai e la fel Într-un final, din locurile-alese doar îl întinzi, poţi să indici cu el fu selectată pielea de pe fese şi-atunci, arătătorul cel banal şi prelevată simplu, fără stres, e „degetul direcţiei”, normal! iar operaţia fuse-un succes. Iar inelarul, cel pentru inel, Tânăra doamnă, scăpă de necaz E „degetul unirii”, Ariel! Iar lumea admira: „măi, ce obraz”! Cel mai micuţ, supusul funcţiei şi tot simţindu-şi farmecu-nzecit devine „degetul distincţiei”, îşi întrebă soţul: -Eşti mulţumit? Cu el îţi sprijini ceaşca de cafea -Da, spuse soţul, sunt chiar încântat Şi fin o împingi spre gură, bei din ea… când văd c-obrazu-ţi este admirat, Distincţia şi rangul, se citeşte dar cel mai încântat şi mulţumit după cum ţii degetul pe fund, fireşte. şi vesel, râd cu poftă, îndoit -Tată, sări băiatul, vreau să ştiu când soacra-mi vine şi cu mare drag De ce-ai sărit degetul mijlociu? te pupă pe obraji, cu mare drag! -Fii liniştit, nu mi-a scăpat vederii, acela ar fi „degetul plăcerii”, dar l-am lăsat la urmă în şirag CINCI DEGETE că mie-mi este deştul cel mai drag, Bogatul Iţic, un bancher vestit că el te scapă de orice durere şi nu doar de confraţii lui iubit, şi-l simţi mereu cu maximă plăcere… a anunţat toată comunitatea că-i face nuntă mare fiului Ariel Fiule, nu-nţeleg de ce-ai roşit? şi îi va da libertatea Î-l umezeşti cu limba, liniştit să facă aşa cum vrea el, şi-n bucurie-ţi îneci poftele, dar să judece cu fler cu el numeri toate bancnotele! şi să se facă bancher.

107 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Aurel ENICă

„Satisfacţie?”. Pe simeze fu… redat! EA, răspuns îi dase, Scurt, concis: „He, he…!” La… Vama Veche Dezaxate, dezaxaţi, Adunare populară Prostire Ţopăind ca apucaţi, Spre folos lui Mustăcioară, (mulţimilor prostite) Duhuri de handicapaţi Grand jupânul peste ţară, Doar minciuni el, preşul, spune, Bând licori ameţitoare, Căci hapsânul, insipidul, Se produc efecte bune; Şi-adormind cu încântare, A cam confiscat… partidul! Ce ascund cei marţafoi? Forme… ademenitoare! Că efectele-s de soi Adaptare Pentru EI, nu pentru…NOI! Alege oaia? Nenorocita Drosophilă, Oaia fu numită, Zadarnic vin ar căuta, Nedumerire Prima-n vârf suită, Nici picătură-n ceaşca mea Este putred de bogat, Sus în vârf de scară, Şi mai de milă, mai de silă, Nu prin muncă, prin furat, De o Mustăcioară, Se adaptă, sorbind… cafea! Banul, scai de el se ţine. Căci de-i spune: „Brr!”, Proşti şi-a pus în jur – mulţime; După-al său hatâr, Necesitate? Decolând – ce iei cu… tine? Să-i răsoundă: „Me, Nulă-n logică, numită, Voia-ţi…lege e!” Prim ministru-n stat; interogaţie De Mustaţă-acoperită, Care-i dreptul omului? interpretare Lesne-i de manipulat, Dreptul infractorului, Fond suveran de dezvoltare? Ca yes-woman… folosită! Ca din ce-i produs să fure, Mulţi bani pentru devalizare Iar ei mulţii să îndure Şi garantat de o zevzeacă: dilemă Şi tot el să îi… înjure? Cea cu mansarda – triplu…seacă! Deşi de ani împovărat, Bipedu-i bine conservat, dialog ii reclamă Trezind la cei din jur uimire; Conversa cu-odorul Într-un decor de basm, exotic, Dintr-o cucernică iubire? Maidanez de neam Executăm masaj erotic, Din milostenii? Dăruire? Şi-i vorbea de oase, Iar maseozele – splendoare: Sau – printr-o crasă… nesimţire! De cărnuri gustoase, Cam toate-n prag de… pensionare! Însă „puişorul”, savurând osciorul, epigrame Perisabilitate Răspundea: „Ham…ham!” Justo judicio Nu le-am văzut de multişor. După dreptate judecaţi Pe-atunci – prea nebunatice, Transpunere Şi după fapte condamnaţi, Azi – simple flori tomnatice, A picat „Capricii”, Care-s fugiţi recuperaţi, Sub astrul cel umbrit de-un…nor! După mahmureală; De ce-au furat deposedaţi, Vezi acum „Delicii”, Strânşi, găzduiţi în toată slava… dialog Doar prin tândăleală. De-abia aşteaptă… Periprava! Yahoo o-ntrebare: Haosu-i divinizat,

108 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, decembrie 2018

Subiectivism? Prin vasta-i arie de cunoştinţe, În horă prinşi, cu mic, cu mare, Ca jună-ai dori-o nudă; Fum des ca ceaţa, câte-o-njurătură, Toţi cânt-n cor: „Mulţi ani… pri- Spre senectute cam arată, Cu oaspeţi cam bolovănoşi la gură mească!” Îţi spui: Babeta azi zăludă, Sau nea Şerban, ca şef peste cultură, Mai sexi-ţi pare… ambalată! Mult incitante glasuri feminine, contrast În clinchete de cupe veşnic pline, (uneia) Primăvară timpurie Plecări în deltă, prin „cantonamente”, Baronii clasici – oameni de cuvânt Mătură ogoarele, Urmate de severe-avertismente… Pe care şi-l ţineau pân’ la mormânt; Vântul cel turbat, Fragmente ale creierului laser, Baronii de-azi – profesie de furi Cer învolburat. Din tumultoasa feerie…GASSER! Iar caracterul – de… lepădături! Iată, iese soarele; Nu e… minunat? rezonanţă metamorfoză (unui Gâlgâilă) (unuia) Analiză Venind acasă-atât de beat, I-a reuşit a tempera, Azi la cârmă trandafirii, Nici vorbă să fi observat Ce-i place a îngurgita. Atentatul contra firii, c-a adormit cu javra-n pat La chip e-acum mai luminat, Răsturnarea de valori: şi-n zori, prin aerul din jur, La cuget neîncrâncenat, Leneşi, hoţi, toţi profitori, era şi câinele…mahmur! Şi-i dispăru… depresia! Proşti de te cuprind fiori; Gloate ce i-a înălţat, Necesitate? existenţă Mântuire prin… răbdat! Mâncarea în spital? E fudulie, De mici, mai toţi după furat, Doar n-ai venit aici – la îngrăşat; După cerşit, după stricat, evoluţie Te-ntreabă zilnic şi apoi chiar scrie, La ei cuvântul integrare Pe cadavre a călcat, De ai sau nu un scaun… regulat! E sinonim cu „hajutoare” Umilinţe trecătoare, Iar când e vorba de lucrat, Smenuri, linguşeli, trădare, circulaţie Avanti toţi, cu mic cu mare, Şi-acum iată-l la dictat; Şiruri de ghiolbani La fraierit peste… hotare! Împuşcatul… reîncarnat! Trec pe patru roţi, Tăntălăi cu bani, egocentrism Schiţă portretistică Vanitoşi, netoţi…! Are bipedul cameleon, Adevăruri persiflate, Apucături de Harpagon. Prin glumiţe răsuflate, Opinie Să fie prin tradiţie? Ce-l ce-avea cândva gumari Pensii speciale? Prin lipsuri? Inaniţie? Şi şosete flauşate; Pensii nesimţite Nici gând, prin… avariţie! Iată-l prim între cei mari, Pentru puşlamale, Conturi supraetajate…! Viduri bestiale clarificare Hipersensibilitate Bine rostuite, Trădători de ţară? Un congres al rozelor, Bestial… plătite! Cei din vârf de scară, Ca şi al mimozelor; Care o furară, Una-i cea mai cea în ţară: Gânduri Deloc cei de-afară, Zâmbet calp, o mustăcioară…! (uneia) Cei ce-o… finanţară! Ea, demonica leliţă, Lume…dispărută Este sus, ca primăriţă Ordin (a lui Gasser) Din a maselor prostie… (dat jandarmilor) Recluziune, creativitate, Şi-acum trai prin… măgărie! Orice puteţi utiliza Pe-un fond de sacră sensibilitate, Mulţime spre-a o-nfricoşa, Un scrâşnet sacadat ce enerva, Adeziune Că-s vinovaţi, nevinovaţi, Când singur ce pictase-şi înrăma, În ţară – mare sărbătoare; Bateţi la ei ca apucaţi, Discuţii cu sosiţii ca-n şedinţe E una logică, firească, Din piaţă să îi… dispersaţi

109 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Vasile FLORICĂ

HOPA - MITICĂ Dacă atinci când vorbeşte Pătrunde într-o dispută, Doar o minte creativă Se retrage mişeleşte, Într-o lume-aşa de mică Că-i fiţă recunoscută. Instala cu tentativă Principiul Hopa-Mitică. Când intră prin magazine ADĂUGATĂ Şi cumpără pe valută, Să cazi numai în picioare Nu-l însoţeşte oricine În lumea comercială, Că nimeni nu te ridică; Că-i fiţă recunoscută. Vrea să ştie obştea toată, Cere cu înfrigurare Cât este de specială Principiul Hopa-Mitică. Când se duce la plimbare Valoarea adăugată. Şi vrea javra s-o asmută, Românul, isteţ din fire Nu este nicio mirare Mulţi ar vrea s-o folosească Dacă-n toate se implică Că-i fiţă recunoscută. Şi de mulţi e căutată, Expune să se admire Dar nu ştiu cum să găsească Principiul Hopa-Mitică. Când este examinată Valoarea adăugată. Iar ea se hlizeşte mută, Erata schimbă macazul Demonstrează înc-odată Bogăţia în urcare, Şi puterea nu abdică; Că-i fiţă recunoscută. Ce e bine etalată, Iată cum rezolvă cazul Depinde de cât e de mare Principiul Hopa-Mitică. Dacă sare la bătaie Valoarea adăugată. Şi nimeni nu îl ajută, Dacă flota ne lipseşte Îl vezi boţit prin gunoaie Face casă cu hapsânul Şi nimeni nu se complică, Că-i fiţă recunoscută. Dar e bine camuflată, E clar că se foloseşte Contează cum vrea stăpânul Principiul Hopa-Mitică. Dacă e în centrul dramei Valoarea adăugată. Nu contează că e slută, Dacă Mircea de la Mare Fiindcă odoraşul mamei S-a făcut soră cu dracul Fentează fina peltică, E fiţă recunoscută. Şi e bine ancorată; Intră în manipulare Aşa percepe săracul Principiul Hopa-Mitică. Valoarea adăugată. PARLAMENTARE Când blonda cu marinarul s-a dovedit o calică, Este vina şi păcatul Când situaţie e gravă a folosit adversarul Şi e perfect confirmată; Şi stă în reglementare, principiul Hopa-Mitică. Aşa doreşte bogatul Ni se oferă pe tavă Valoarea adăugată. Opinii parlamentare. poezie umoristică FIŢĂ E cea mai mare ruşine, Dacă vlaga ni se stinge De guvernanţi asumată, Este fiul de bani gata Şi cer cu toţi redresare, Că nu controlează bine Cu aură cunoscută Aduc spre a ne convinge Valoarea adăugată. Împins în faţă de tata, Strategii parlamentare. Că-i fiţă recunoscută.

110 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

În final, pe nesimţite, Când viaţa nu e firească Consumând multă răbdare, Poţi evita cu rigoare Şi se află în stagnare, Constatăm c-au fost servite O situaţie defectă, Promit, să ne liniştească Iluzii parlamentare. Când îţi face o favoare Strategii parlamentare. Atitudinea corectă. SUPREMAŢIE Problemele sunt stocate, Dacă ţi-a servit fortuna Aşteptăm cu nerăbdare Dacă vrei să dobândeşti O conjunctură infectă, Ca să fie aplicate O conduită perfectă, Salvarea e numai una: Hotărâri parlamentare. Trebuie să-ţi însuşeşti Atitudinea corectă. Atitudinea corectă. Ideea vehiculată Fereşte-te cu speranţă N-a produs nicio schimbare, Poţi fi simplu, nu contează, De politica abjectă, N-au existat niciodată Anonim ca o insectă Că-ţi inspiră cutezanţă Direcţii parlamentare. Dacă te înnobilează Atitudinea corectă. Atitudinea corectă. Poate observa oricine Toţi românii te votează Că nu e nicio mişcare; Poţi înregistra succese Şi intri-n lumea selectă, Aşteptăm noi mult şi bine Prin acţiune directă, Când te caracterizează Confirmări parlamentare. Când ai, fără interese, Atitudinea corectă. Atitudinea corectă.

CENACLUL LITERAR „ASPIRAȚII” LA 50 DE ANI DE EXISTENȚĂ

Strădania elevilor de a da expresie artistică senti- mentelor şi gândurilor lor a cunoscut la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret” din Tulcea mai multe etape. Datorită numărului tot mai mare de elevi care doreau să se manifeste şi prin creaţie literară, întemeierea lui devenise o necesitate. Momentul era propice deoarece, faţă de situaţiile anterioare, beneficia de existenţa din octombrie 1967 şi a unei reviste şcolare a liceului, Aspiraţii. Cenaclul „Aspiraţii” a fost înfiinţat în aprilie 1968 de profesorul Gheorghe Bucur, tânăr absolvent al Facultăţii de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Obiectivul fundamental îl constituia realizarea unui cadru adecvat stimulării, orientării şi îndru- mării capacităţilor de creaţie literară a elevilor. Se puneau bazele, fără să se bănuiască atunci, unei activităţi de lungă

durată şi de mare importanţă în viaţa şcolii. Cenaclul a fost tinere condeie condus timp de aproximativ 31 de ani (1968 – 1971, 1979 – 1985, 1987 – 2009) de întemeietorul lui. În anumite pe- rioade, acţiunile din cenaclu au fost coordonate de profesorii Dumitru Stan (1971 – 1979), Cezar Calenic (1985 – 1986), Nicolae Neda, Florin Anastasiu (2009 – 2014) și, din 2014 până în prezent, de profesoara Mihaela Condrat.

111 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Cenaclul literar „Aspiraţii” a fost de-a lungul anilor donarea profesorilor Florin Cristian Anastasiu și, mai târziu, o prezenţă vie în viaţa şcolii, prin acţiunile deosebite şi in- Mihaela Condrat. Ședințele au continuat în același spirit și teresante realizate, ca şi prin rezultatele obţinute în timp. În rezultatele au continuat și ele să apară. Din rândurile cadrul acestei forme de activitate, foarte îndrăgită şi căutată cenacliștilor s-au desprins voci care s-au integrat azi în viața de adolescenţii talentaţi, s-au implicat mulţi elevi, care, mai literară contemporană. Adelina Pascale, cu un volum de apoi, au urmat în viaţă drumuri dintre cele mai diferite, ma- poezie publicat în 2014, Entropii adolescentine; Ioan nifestându-se fie în sfera literaturii şi artei, fie în domeniile Suhov, coordonator al cenaclului (2015 – 2016), student la ştiinţei, tehnicii, medicinei etc. Iată câteva nume: Marian - Filozofie, semnează articole în Observator cultural, Dissol- Augustin Ioan – arhitect, acum profesor universitar (i-au ved Magazine; Victor Morozov, coordonator de cenaclu în apărut mai multe volume de poezii: Gestica – 1987, Partidul anii 2016 – 2017, este autor de articole, cronici, recenzii poeţilor – 1992, Patria, Poporul şi Io – 1995, Armata popo- pe Bookhub, în Dissolved Magazine și, aspect absolut îm- rului – 1997, Dez(în)cântarea României – 2001, Ante-LOG- bucurător, face de curând cronică de film pentru Dilema GIA – 2003 și Dobrogeneza – 2006), Virginia Mirea – actriţă, veche. Piesa sa scrisă în anul școlar 2016 – 2017, Missoury Monica Cerchez – pictoriţă, Teodor Stamate – medic neuro- Sky, a câștigat Concursul național de dramaturgie ,,New chirurg de renume, Corina Ivanov – medic, Panait Vlahos Drama” și a avut, în martie 2018, premiera pe scena tea- – pictor). După 1990, li se adaugă o altă generaţie de elevi trului Excelsior, București. Maria Alexandra Barbu (clasa a cenaclişti: Aurelia Pugaci, Maria Luchian, Elisa Răsadu. Mai XII-a C), în anul școlar trecut, la finala Concursului național mulți cenaclişti au publicat creaţiile lor în reviste literare de de arte pentru adolescenți „LicArt”, 2018, a primit premiul prestigiu ca România literară, Luceafărul, Iaşul literar, „Ars poetica” și a fost premiată și la Concursul național de Tomis, Metafora sau în revistele şi ziarele judeţene şi locale: poezie „Panait Cerna”. Delta, Acum, Iulia Hasdeu, Steaua Dobrogei. În revista şco- În ultimii ani cenaclul și-a extins activitatea și din- lii, Aspiraţii, sau la gazeta de perete a cenaclului au fost pre- colo de zidurile școlii, participând la diverse evenimente cul- zentate permanent cele mai realizate poezii, schiţe, eseuri, turale Maria Barbu și Constantin Petrencu au participat la amintiri ale elevilor noştri. Workshop-ul Super – București 2018 (ne-au reprezentat în După 2000, în cadrul cenaclului şi la diverse con- urma unei selecții naționale), au fost ei înșiși organizatori ai cursuri literare s-a impus o nouă generaţie de adolescenți: unui Atelier de scriere creativă – Zînul / Zîna urbană – în Adela - Cristina Grigoraş, Denisa Mărunţoiu, Alina Ocheşel, Anca Eleonora Rapcencu, Daniela Ioan, Corina - Mihaela cadrul ZÎN (Ziua învățării nonformale), la Casa Avramide Sărăcin, Marius Manolache, Corina Buzilă, Tasia Gudu, Ana (Tulcea), octombrie 2016. - Maria Crăciun, Cătălina - Mădălina Ioan, Dragoș - Ionuț În coordonarea profesorilor Gheorghe Bucur și Mi- Marin, Anamaria Caramangiu, Nicoleta Caulea-Popescu, haela Condrat a apărut (mai 2018) masivul și reprezentati- Nadia Ciubotaru, Adina Mocanu, Irina Popov, Cristina Hris- vul volum (344 p.) Cenaclul „Aspirații” la 50 de ani de todulo, Sabina Hondru, Elena Radu, Marius Sandu, Liana existență, cu un Cuvânt înainte scris de profesorul Florin - Teodoru, Oana Stroe, Beatrice Costache, Lavinia Ivan, Cristian Anastasiu, directorul colegiului. Liana Hornea, Andra Gâlcă, Mihai Goicea. Cenaclul și Aspirațiile literare sunt o carte de iden- Inițiatorul cenaclului a editat, în 2003, volumul As- titate a elevilor colegiului nostru, care aleg ca manieră de piraţii 35, cuprinzând un istoric al cenaclului şi o antologie expresie și manifestare arta, literatura, frumosul în genere, de poezii realizate de 37 de elevi de-a lungul celor 35 de o modalitate creativ-critică de raportare la lumea contem- ani. porană pe care tinerii își propun să o cunoască și să o redea În 2005, profesorul Gheorghe Bucur înființează a cititorilor, interesați de aceleași aspecte estetice și valori. doua revistă a școlii, cu profil exclusiv literar – Aspirații lite- În acești 50 de ani de activitate a cenaclului, tinerii rare. Cenaclul căpăta astfel un important mijloc specific de creatori elevi din diferite generaţii, sub îndrumarea profe- popularizare a creațiilor elevilor. În această primă etapă, re- sorilor lor, au dat expresie artistică unor nobile gânduri şi dactori-șefi ai revistei au fost elevi nu numai talentați, dar și sentirnente în fireasca lor aspirație către bine, adevăr și cu o gândire matură, novatoare, îndrăzneață: Cristina Tă- frumos. nase în 2005 (primul redactor-șef), Sabina Hondru în 2006 Bucătariu Raluca și și 2007, Oana Stroe în 2008 și 2009. Nuțu Cristina Andreea, Au urmat anii în care cenaclul a trecut sub coor- cl. a XI- a F, Colegiul Dobrogean ,,Spiru Haret”, Tulcea

112 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Selecție de texte reprezentative

Ana FENOGHEN, absolventă 1973 că-l aud…și totuși Gânduri înfrunzesc mereu… Voi știți, sunt încă un lăstar III Ce-abia acum găsește forma înfloririi. Când se face seară Rănit mă simt de câte-un gând fugar peste ochii mei Mă tem de sunetul privirii. și se-aude glasul Treptat iau gândurile întrupări… turmelor de mei Ascult…disting mai clar, mai clar… coborând din munte chemări. fără de pastor, moartea mă apasă, Marian - Augustin IOAN, absolvent 1983 frunze mă-mpresor; Mioritice mâinile-mi mângâie I crengile de brad Unde-mi este turma? căci mă strâng în brațe Unde sunt acum? rădăcini. Și cad Mi-amintesc doar clipa peste mine stele: când plecam la drum, merg în lumea lor, drum spre rădăcina să-mi aud povestea brazilor, domol plânsă de-alt pastor… de-auzeam luceferi mii, pe cerul gol; Angelica MIHALCEA, absolventă 1988 tare era noapte – Hârtie de aur nu mă mai vedeam – respirând egal asupra hârtiei mă îmbrățișam repirând egal cerul înzăpezit al hârtiei și-i sorbeam ființa , respirând egal nimicul hârtiei de aer visul, până-n ram… – acest februarie prea scurt Mi-amintesc: pădurea pentru a putea să mă apăr trupul mi-a primit de literele ce sunt și-mi veghează somnul și de cele neinventate verde, nesfârșit… care s-ar putea înșira II într-un singur și fără de capăt Caută, măicuță, cuvânt. trupul meu în brazi – eu le-am curs în vene Maria LUCHIAN, absolventă 1995 și le curg și azi: Sunt o livadă de gânduri înfrunzesc sub lună În vară pomii vor dori și mă-ntorc în lut; și apoi mă va culege cineva; trupul mi-i pădure… sper, doar, să nu mă uite într-o iarnă, Dar nu m-a durut… ci să-mi împrăștie semințele fructelor Și mi-s drage stele pe frunte atârnând pe cer; pe ochi păsări îmi sunt drage, în palme… că-mi doinesc de dor, și să mă împrimăvărez din nou, tot de dor, măicuță, din nou… dor de glasul tău, la nesfârșit!

113 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Veronica D. GAVRILĂ, absolventă 2000 Sabina HONDRU, absolventă 2007 Metamorfoză grație frântă În loc de inimă. mi-am agățat mi-a crescut un cuvânt. pardesiul În loc de ochi, de brațele unei mori de vânt mi-au crescut două cuvinte, și de fiecare dată În loc de îmbrățișare, când mi-e frig o poezie. învăț să zbor…

Melina PANAITACHE, absolventă 2001 Maria BARBU, cl. a XII-a – 2018 Eoliană it’s only the end of the world Oamenilor căzuți în contemplare De verde, iată toate poemele au ars şi nu ne mai recunoaştem Le-au crescut rădăcini, de acum vom sta la rând ȋmbrăcaţi pieptănaţi frumos Cu tălpile de pământ fiind. cu inimile deschise ca nişte seifuri goale „Sunt primii copaci muți”, aşteptând pe Domnul să plângă& ultimele ȋnţelegeri îmi șopti profesorul să pice ȋn noi De eoliană. vom cerşi poveşti cu obrajii murdari de cenuşă

tu ana Raşid ORHAN, absolvent 2007 ieri noapte stăteai cu aglaja pe bancă mestecaţi fericite Orb kimberley boabe de struguri & un fel de bucăţi mari Stau orb si pustiit de cântec de spaimă In noaptea fără de sfârşit. După ce-am smuls şi-am răscolit. alaltăieri dansasei cu patti desculţă pe faleză Din toate-ungherele ascunse dunărea secase ȋn vena ei abia mai răsufla mecanic Pe-oricare înger l-am găsit. scheletul memoriilor sfâşiate Cu candele uşoare-n pântec astăzi nu mai pâlpâie neonul ȋnăuntru nu se mai cântă Şi de lumină abia pătrunse. instrumentale pentru maria & nimic nu se mai zvârcoleşte ȋn creier. un gândac Am prins pe oricare înger, mort de frică sau tăceri prea obosite ca să mai doară Şi să îmi cânte i-am cerut, pe cineva. o pisică Să zboare-apoi spre cer am vrut, incompletă planează undeva deasupra realitatea ne De lanţuri grele neîntinat. alunecă pe sub Păstrez în gând ecoul mut, picioare. ȋn piaţă ultimii nervi zvâcnesc pe tarabe De aripe în freamăt sincer vagabonzii oraşului Ce spre văzduh s-au înălţat. trag de ei ȋntr-o parte şi-n alta azi stăm ȋnchirciţi pe asfalt cu toxinele ȋncă ȋn noi visători ȋmbrăcaţi ȋn corpurile lor de octombrie Ideile mi-au cântat toate, Cu har, din vechea lor rutină artişti ai dezastrului sau copii slăbănogi ai S-au ridicat şi în surdină după-amiezii M-au lasat... Să mai aud nu pot, asta ȋnseamnă frica Şi nu mai văd că-s în lumină. gândul că toate poemele au ars şi iată nu ne mai recu- Şi-acuma, orb, privind în spate, noaştem… Rămas-am pustiit de tot.

114 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

DIN ACTIVITATEA ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR „AEGYSSUS”„AEGYSSUS” DINDIN JUDEȚULJUDEȚUL TULCEATULCEA

115 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

MĂRIA - SA TIMPUL

Gheorghe OANCEA

Timpul, spațiul, energia și mișcarea sunt ca- logice, începând cu cea embrionară până la repaosul tegorii fizice prin care conceptual definim formele veșnic, reprezintă aproape o nimicnicie din Timpul fundamentale de existență a materiei în continuă Universal, care ne subsumează totuși, locul nostru evoluție. fiind într-un sistem solar cu vârsta de aproximativ 5 Când spunem că Universul este infinit în miliarde de ani în Galaxia Calea Lactee. În scurta spațiu și timp, le includem inseparabil pe toate aces- viață pe care o avem, Timpul are două variabile: un tea, exprimând concis sintagma lui Lavoisier: ,, În timp interior încorporat fizic-biotic cu reflexare so- natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul matică și un timp exterior din care consumăm energii se transformă”. De când a început Big-Bangul, în și mișcare, exponențial din ce în ce mai mici, pe mă- urmă cu 15 miliarde de ani, și până azi, au fost trans- sură ce ne apropiem de întoarcerea în chaos (expresie formări macroscalare atât de multe și puternice, încât eminesciană). Ca atare, timpul interior are două etape oamenii de știință folosesc termeni tot mai cuprinză- – una de creștere, corespunzătoare prunciei, copilăriei, tori ai fenomenului, ca Universuri paralele, Macrou- adolescenței, maturității, și una de descreștere, când nivers sau Multiversul. în corpul nostru psiho-fizic începe diageneza/alterația Astrofizicienii susțin că spațiul este format în ritmuri tot mai involute, până ajungem la repaosul din mai multe sfere crescătoare, care dau naștere la veșnic (singurul care folosește corect acest termen sfere similare, iar ele, la rândul lor, produc un număr este M. Eminescu, în ale cărui poezii găsim termenul și mai mare de sfere, și așa incontinuu. Astfel, Uni- nemodificat fonetic: „vecinic”, lucru firesc, pentru că versul nostru nu este unic și face parte dintr-un Ma- spunem în rugăciuni „În vecii, vecilor!” și nu „În crounivers fizic. Cu ajutorul telescopului spațial veșnicul, veșnicilor!”). ,,Planck”, cercetători de la N.A.S.A și Universitatea Mai există o raportare a timpului nostru biotic Standford au încercat să realizeze o hartă cât mai și anume cea edenică, adică, pe ce cărare ne consu- exactă a radiațiilor de microunde, așa numita radiație măm porția de energie a Creatorului: pe cea a lui Abel, cosmică de fond inițială. Este cea mai explicită do- a lui Cain sau una de mijloc. Cea mai bună este calea vadă pentru modelul Big-Bang al apariției Universu- lui Abel (se știe că există persoane cărora le „merge” lui. Fizicienii de la Universitatea Carolina de Nord bine toată viața ), dar acest lucru depinde de răspunsul susțin că anomaliile de fond ale radiațiilor de mi- Creatorului. Pragul dintre viață și moarte este „punc- eseu crounde există datorită faptului că Universul nostru tul critic” (biblic) când se produce eliberarea sufletu- este puternic influențat de alte Universuri extinse în lui (duhului sfânt) din corpul uman. apropiere. În momentul în care ne punem întrebarea Conștiința are reședința în microtubulii din „Ce a existat înainte de Big-Bang?”, gândirea noastră celulele creierului, care sunt locurile primare ale pre- intră într-o înfundătură și ne face să transferăm totul, lucrării cuantice (potrivit fizicianului britanic Sir odată în plus, în seama Creatorului Suprem - Atotpu- Roger Peurose și dr. Stuart Hameroff). După moarte, ternicul Divin, astfel încât Timpul capătă valoare ab- informația (cuantică) este eliberată de organismul solută. uman, ceea ce înseamnă că această conștiință Trecerea noastră prin stări de faze fizic-bio- „pleacă”. Cu toate acestea, ne întrebăm mereu dacă o

116 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 parte din conștiința noastră este nonmaterială și poate fel, în formulări concise și sugestive, experiențe lungi supraviețui după moartea corpului fizic. Informația de viață, care prin forța lor educativ-formativă trebuie cuantică din interiorul microtubulilor nu se poate dis- aduse spre știință și învățătură tuturor, îndeosebi tine- truge (sufletul), spun unii cercetători, ci se rilor. răspândește în acest Univers sau în altul. Conștiința În încheiere, redăm câteva dintre acestea: sau cel puțin protoconștiința este teoretizată ca fiind „Adună la tinerețe ca să ai la bătrânețe” (popular), „A o proprietate fundamentală a Universului, având ori- venit la spartul târgului” (popular), „A pornit cu ginea chiar în Big-Bang . Creierile noastre se com- graba și s-a întâlnit cu zăbava” (popular), „Apa trece, portă, deci, ca niște receptoare și amplificatoare de pietrele rămân” (popular), „Noi ucidem timpul, dar el protoconștiință. Această stare a conștiinței cuantice ne îngroapă” (Joaqim Machedo), „Pendula arată clipa, are timp nelimitat și explică multe aspecte, cum ar fi dar cine arată veșnicia” (Walt Withman), „Din sânul experiențele din apropierea morții, reîncarnarea, vecinicului ieri/Trăiește azi ce moare” (Mihai Emi- proiecțiile astrale, experiențele din apropierea corpu- nescu), „Fiecare clipă pierdută în tinerețe este o șansă lui. Energia conștiinței noastre poate pătrunde prin de nefericire pentru viitor” (Napoleon I), „Timpul este gravitație cuantică într-un corp diferit, la un moment focul în care ne ardem toți existența” (F. Nietzsche), dat, și, în același timp, poate exista în afara corpului „Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil” (Octa- nostru fizic, la un alt nivel (în același Univers sau în vian Paler), „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă altul), în funcție și de intensitatea informației cuantice !” (Nichita Stănescu), „Pierderea vremii bune, este eliberate. maica și sămânța vremii rele” (Dimitrie Cantemir), În viață este foarte important să știm cum să „Sfânta Treime a tuturor timpurilor: pacea, iubirea și prețuim timpul, adică să-l rostuim. Este ceea ce unii pâinea” (Vasile Ghica), „Timpul este cel mai bun vin- numesc „managementul timpului”. Dacă toți oamenii decător. Dar e cea mai proastă cosmeticiană” (Woody vor „consuma” timpul potrivit concepției sistemice, Allen). societatea omenească în formele ei particulare sau În fine, când ieșim la pensie, după o viață ac- globale va progresa enorm. Conștienți că timpul este tivă total dependentă de timp, toți prietenii ne gratu- o componentă esențială a vieții, îl găsim exprimat în lează cu butada „Pensie lungă!”, uitând de faptul că variate feluri în speciile paremiologiei populare sau tot Măria-Sa Timpul o poate extrage din bancoma- în modul de gândire a multor oameni de știință, filo- tul „Ephemeridei”. zofi, literați, oameni de artă și cultură. Se exprimă ast-

117 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE CU DOR ȘI GER

Angela DUMBRAVĂ

Să fie de la vreme sau poate de la noiembrie, pardesiu destul de subțirel și încă cu pantofi. pentru că e toamnă! Și chiar nu știu de unde, de ce, Pe vapor în ziua aceea eram mulți săteni, unii pentru ce mi-am adus aminte de o altă toamnă mai de mergeau cu treburi de o zi la oraș ca să cumpere câte demult... ceva pentru casă, alții să ducă copiilor mâncare pentru Îmi amintesc de parcă este acum! școală. Deci fiecare pentru altceva! Cu o zi înainte de sărbătorirea soțului meu, Până să ajungem în Tulcea, zici că eram la mai precis într-o sâmbătă, m-am hotărât să merg la Polul Nord. Iarnă în toată splendoarea ei. Pe vapor era Tulcea ca să-i cumpăr ceva pentru ziua lui. Aș fi vrut și nașa mea de botez, Anghelița, care atunci când a să-l surprind cu ceva deosebit: un ceas, un tort, o carte văzut cum e vremea, m-a luat cu ea și pe încă două sau altceva cu care să-l bucur de ziua lui. Mama, vecine tinere și nu ne-a lăsat să plecăm singure în oraș acasă, urma să pregătească mâncarea (mai pe ascuns) prin vijelia care se pornise. Am apucat totuși să intrăm pentru oaspeții pe care-i aveam invitați a doua zi. Ne doar într-un magazin ca să ne cumpărăm niște ciorapi doream să fie o surpriză! mai groși, iar pentru mine am găsit o căciulă mai Era o zi de toamnă încă frumoasă, toamnă târ- groasă și cam atât. Ne grăbeam să cumpărăm cele ne- zie, cu temperatura potrivită acelei perioade și frun- cesare pentru că deja magazinele se închideau. Nu zele încă atârnate pe crengile copacilor, coloritul și aveam nici posibilitatea ca să ne anunțăm familiile. mirosul ei încă mai erau în aer. Oamenii își termina- Totuși trebuia să trimitem vorbă prin cineva, așa că seră deja pregătirile pentru venirea iernii! Lemnele ne-am întors la ponton să vedem dacă circulă vaporul erau așezate rânduri-rânduri, stivuite într-o magazie înapoi după-amiază. Nicio șansă, cursele nu mai cir- specială pentru depozitarea lor, iar cămara de alimente culau! era doldora cu bunătăți. Ne bucuram de ultimele zile Ne-am strâns toți din sat să ne sfătuim ce să frumoase ale toamnei. Începuse postul și ne pregă- facem. Câțiva bărbați mai puternici au hotărât să plece team sufletește pentru Crăciun. pe jos. Parcă mă bătea și pe mine gândul, însă nașa nu Dar ziua aceea era o zi frumoasă de toamnă, ne-a lăsat pe noi, fetele, să plecăm cu niciun chip. ca acum, și se anunța așa pentru toată ziua. „Vreți să degerați pe drum?!” Am plecat din sat cu vaporul, dar când am Așa că am rămas cu nașa care ne-a dus la o

proză ajuns aproape de Ceatal, dintr-o dată cerul s-a înnourat rudă a ei. Chiar dacă aveam unde să mergem în altă de ziceai că se făcuse noapte și în mai puțin de cinci parte, era mai bine să fim în grup și să nu ne rătăcim. minute s-a dezlănțuit o vijelie că ne lua pe sus și în- Ningea atât de tare că nu vedeai nici la un metru în dată a început să ningă. Ningea ca în toiul iernii, cu față. Cu greu străbăteam prin nămeți, cu zăpada bă- fulgi mari care se așezau pe pământ, mai ales că înce- tându-ne direct în față și cu vântul care ne lua pe sus, puse să se răcească și timpul. mai ales pe mine care eram atât de subțirică. Pe o așa Toți cei de pe vapor eram îmbrăcați în haine vreme să fii subțire nu prea era un avantaj! subțiri și nepregătiți pentru iarnă, mai ales noi, tinerii. Într-un târziu am ajuns la ruda nașei noastre, În această situație eram și eu, cu capul descoperit, un o familie foarte primitoare. Ei ne-au uscat hainele și

118 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

ne-au așezat la masă. Seara, pentru că nu aveau multe camere, ne- am așezat în pat una lângă alta și ne-am pregătit de somn. Prea mult nici nu am putut să ne vedem pentru că s-a oprit lumina în tot orașul. Dimineața, când ne-am trezit, încă ningea, iar zăpada astupase ușa casei, așa că gazda a făcut o potecuță ca să poată merge la păsări și să avem și noi pe unde să trecem. Nu știu cum erau oamenii atunci, dar imediat au ieșit la muncă pe străzi la deszăpezire și nimeni nu aștepta, ca acum, să vină primăria, mili- tarii sau pompierii. Gazda a scos făină din magazie, ouă, brânză și noi am început să o ajutăm pe gospodină să pregă- tească masa. Nu era ușor pentru atâtea guri. Și bineînțeles au început amintirile cu întâmplări despre iernile de altădată care au luat oamenii tot așa pe ne- pregătite ca acum. „De-aia este bine să te îmbraci potrivit cu vre- mea, când pleci la drum!” Bineînțeles se făcea aluzie la noi, tinerele. Mi-au plăcut acele zile, chiar și mai multe, dacă nu mi-ar fi fost dor de soțul meu. A treia zi, cu CĂRȚI ALE AUTORILOR greu am străbătut orașul prin nămeți spre port, unde prin unele locuri erau curățate străzile, iar prin altele TULCENI nu. Între timp, a stat și ninsoarea, a venit lumina și vaporul din ziua aceea circula spre Sulina, că avea vizibilitate. La ora stabilită am plecat spre casă. Eram atât de nerăbdătoare să-l văd pe soțul meu încât mi se părea că vaporul stă pe loc. Am ajuns acasă după trei zile, pe 24 noiembrie, și am sărbătorit ziua de naștere a soțului meu cu o zi mai târziu de ziua când împlinea 24 ani. O zi de naștere fără tort, dar ce însemna tortul pe lângă bucuria noastră că ne-am întâlnit și fericirea care se citea pe fața noastră că suntem împreună! Și anii au trecut unul după altul cu bune și cu rele, dar noi i-am petrecut alături, mână în mână, cu aceeași bucurie. Timpul potolește vâlvătaia tinereții, dar își fac loc în inimă sentimente mai profunde: înțelepciunea, speranța și dragostea nemăsurată pentru omul lângă care crești, înflorești și îmbătrânești!

119 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Zidurile din şi dintre noi...

Constantin T. CIUBOTARU - Roșiorii de Vede -

Eram elev la Şcoala generală şi mă miram de ce alte lăcaşuri de cult, pentru a se construi societatea socia- nimeni nu-mi explică ciudăţenia pe care consătenii mei o listă multilateral dezvoltată...Atunci, am aflat că în lume forfecau. Băieţii preotului, cărora părinţii le-au ridicat o casă- există un zid, Zidul Berlinului, Zidul Ruşinii, căruia i se mai palat, în două ape, cu două porţi, cu două intrări, fiecare cu spune şi Cortina de Fier, pentru că desparte fraţii de sânge, propria marchiză cu gazon, poteci asfaltate din casă până pe germani, în două sisteme politice opuse. La noi, între la poartă, flori...dar despărțite de un zid de peste doi metri. fraţii bucovineni lăsaţi României şi cei daţi ca pradă de răz- L-au sclivisit, au pus ghivece de flori deasupra, apoi l-au boi sovieticilor, nu era un zid, ci graniţă. Hotarul-zid trecea îmbrăcat în viță de vie, dar tot zid a rămas...Culmea e că chiar prin mijlocul unor sate. Aflam poveşti mai cumplite din nurorile preotului erau învăţătoare, la şcoală se pupau, dar realitate, decât din tragediile antice pe care le studiam la acasă nu trecea o zi fără să se dea în spectacol, spre deli- cursul de istorie universală, despre unii colegi care au în- ciul vecinilor şi nu numai, fiindcă la cearta lor, ca din întâm- cercat să treacă acest zid şi şi-au lăsat la baza lui oasele şi plare, consătencele se adunau la porți şi comentau. Nu ştiu visul de libertate... ce, pentru că pe noi, copiii, ne trimiteau la joacă, la casele Am ajuns în acest colţ de lume, numit Ţara Sfântă, noastre… unul dintre cele mai frământate şi mai zbuciumate locuri de Apoi, am auzit de Marele Zid chinezesc, ridicat de pe planetă, pe care, încă din antichitate, capete încoronate un popor care îşi lucra pământul, ca să se apere de alte po- vestite l-au dorit, fie că erau filistinieni, perşi, romani, turci, poare, migratoare, aşa ni s-a spus la şcoală. Un zid, englezi, francezi... Toţi au lăsat urme, oameni, pretenţii de „brâu”pentru o ţară, lat de peste 10 metri şi lung de câteva proprietate. Să nu uităm că mulţi au invocat „motivele” reli- mii de kilometri, care nu a reuşit să-i apere pe chinezi de gioase! În plimbările noastre cu autocarul spre diferite obiec- năvălitorii care au trecut pe sus, pe dedesubt şi, nu de pu- tive turistice, zilnic vedeam şi chiar treceam un zid, despre ţine ori, l-au spart şi au invadat ţara Chitaiului. Profesoara care am aflat de la ghidul nostru, doamna Geta Dumitriu, de atunci, o domniţă-zeiţă, aşa o vedeam noi, elevii, ne-a că a fost numit Zidul de securitate. El a apărut ca o reacţie dat ca temă să comentăm proverbul „Sula de aur orice zid de apărare în urma valului de atentate teroriste palestiniene străpunge”. Normal că ne-a fugit mintea la prostioare! Mi pe teritoriul Israelului, numit Intifada a II-a, care s-a mani- s-a spus că aş fi scris: „Eu nu cred că aurul e aşa de tare, festat prin atacuri sinucigaşe asupra unor autobuze publice, că poate trece prin zid. Sula de aur de care se vorbeşte, cafenele...şi care s-au soldat cu morţi şi răniţi, dar şi pentru cred că este una fermecată. Dacă are bogăţii (aur), omul blocarea accesului liber al bandelor de jefuitori palestinieni. proză poate trece şi prin Marele Zid”. Acum, chiar mă întreb ce Acestea furau orice: recoltele israelienilor, stupii de albine, explicaţie aţi da voi, contemporanii mei? tractoarele şi alte utilaje agricole şi 20% din totalul vehicu- După aceea, am aflat despre acele ziduri care se lelor, de la motociclete la camioane de mare tonaj, în va- ridicau în jurul capitalelor ţării, Cetatea de Scaun de la Su- loare de sute de milioane de dolari, anual. Pe 30 august, ceava, cele de la Neamţ, Cetăţuia din Iaşi, Cetatea Albă, 2003, Israelul a început construirea unui zid de securitate ziduri care tot nu au putut opri invazia turcilor, tătarilor şi a de-a lungul Cisiordaniei. Zidul, al cărui prim tronson are 140 altor hoarde barbare care ne-au călcat pământul. km, a fost primit cu proteste de conducerea Autonomiei Pa- Au trecut anii, iar ideea de „zid” m-a preocupat la lestiniene, care l-a considerat o încercare israeliană de a Iaşi. Student fiind, priveam cu groază la buldozerele care definitiva viitoarele graniţe, cu includerea Ierusalimului de muşcau din zidurile bisericii Golia şi care puneau la pământ Est şi a enclavelor locuite de evrei şi declarat de propa-

120 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 ganda palestiniană drept „zidul apartheid-ului” şi o „moda- litate de li se mai lua o parte din teritoriu”. Zidul este prevă- zut cu sisteme de alarmă electrică şi piste speciale de patrulare. Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a de- clarat zidul ilegal, în iulie, 2004. Privind zidurile, care parcă ne urmăresc de-a lun- gul şoselelor pe care circulăm, cum urcă şi coboară dealuri, separând locuri cultivate, cartiere de blocuri, mă încearcă un sentiment de tristeţe, de durere că aceste ziduri chiar există în realitate şi nu sunt o închipuire a minţii mele . Îmi apar în minte case, grădini, străzi văzute în filmele ameri- cane...niciun zid, niciun gard...Aici, la marginea localităţilor, zidurile sunt înlocuite de garduri metalice solide, tot un fel de zid, dar prin care se poate vedea şi despre care se spune că şi-au luat din plin jertfa lor de sânge animal şi uman. Pentru ce, oameni buni? Şi mai ales, până când? Să fie oare vreo legătură între Zidul Plângerii şi noile ziduri de ciment care separă Israelul de Palestina? La Zidul Plân- gerii, am văzut aceeaşi coadă kilometrică la fel cu cea de la Cuvioasa Parascheva, Sfinţii Dimitrie sau Nectarie. În Zidul Plângerii, am pus două bileţele cu următoarele ru- găminţi: „ Doresc sănătate tuturor oamenilor din lume!” şi „ de control, nu am văzut, (afară de soldaţii din punctele va- Să dispară toate zidurile dintre oameni!” De la un fost elev, male), de la Nazaret până la Apa Iordanului, de la Marea am aflat că Primăria Ierusalimului a desemnat un Consiliu Galileea şi până-n Pustiul Sinaiului, decât şapte puştoaice din rândul tuturor evreilor, care se întâlneşte o dată pe an în uniforme, cumpărând baclavale şi rahat sau ele ştiau ce... şi adună bileţelele, le separă pe cele israeliene de cele Milioanele de pelerini urcau pe Drumul Crucii. Pe feţele lor aparţinând altor religii, li se face un fel de slujbă de către nu am citit ură. La Nazaret, la Apa Iordanului, la Marea reprezentanţii cultelor cunoscute care se roagă Dumnezeu- Moartă, vezi oameni îmbrăcaţi şi dezbrăcaţi. Asiatici, sud- lui în care cred ca aceste rugăminţi să fie citite, analizate americani, africani, europeni, cu toţii stăteau cuminţi la rând şi, în limita raţiunii şi a posibilităţilor de realizare, acest lucru ca să se plimbe pe Marea Galileea cu ambarcaţiunile de să fie binecuvântat de sfinţiile lor. lemn, realizate după modelul celor din anii răstignirii Mân- Un fel de intermezzo: În cartea mea, Delicateţuri tuitorului. Mii de oameni erau aici ca să vadă ceva unic, mă- contemporane, imaginam un zid al râderii, concentrat, năstiri catolice ridicate lângă cele ortodoxe sau folosite doar într-o cărămidă de care credincioşii se dau cu capul, simultan la slujbele religioase, sinagogi, moschei... Oamenii care să aibă „la purtător” un sac pentru bileţele. nu aruncau cu pietre. În spatele unor ziduri de tristă amin- Toate doleanţele se pot vindeca numai prin râs. tire, eu i-aş pune pe cei care îndeamnă la revolte. Un ţăran Acela care cere ceva inuman, absurd, să fie lovit cu res- bătrân din Bucovina mi-a spus despre acele tulburi vremi, pectiva cărămidă... când erau prigoniți evreii şi ţiganii: „Băiete, ştii de ce după Recunosc, am avut oarece reţineri, să fac această sute, mii de ani, lumea mai crede în Hristos? Pentru că a excursie-pelerinaj. Întreb acum: De ce se face prin mijloa- predicat iertarea. Pentru că ne-a lăsat Cele Zece Porunci.” cele media o propagandă stupidă a sentimentului de frică? Azi, un alt bătrân a spus că regina oamenilor ar trebui să De ce se lasă impresia că acolo ne pasc bombe, rachete, se numească „Doamna Toleranţă”. Atâta timp cât vom ridica soldaţi, bătăi cu pietre între palestinieni şi israelieni? Cu tu- ziduri de piatră, dorinţa de a ajunge dincolo de ele va duce rişti căzuţi victime, răpiţi, răniţi. la răni, la jertfe. La fel de rele sunt şi zidurile dintre oameni. Și noi, pelerinii, vom fi posibile victime? Mă credeţi Ele, deşi sunt invizibile, ar trebui să fie colorate, văzute, sau nu că am căscat ochii cât cepele, când ne opream la pentru a le putea distruge...Gândul mă duce pe Argeş în graniţele dintre cele două state, unde ni se indusese mental jos, la Monastirea Argeşului, unde zidul de acolo are cu totul ideea că există sute de uniforme, cu tot armamentul modern altă conotaţie. Aceea de jertfă asumată pentru realizarea în dotare, că ne vor controla şi lungeam gâtul, ca să constat frumosului de orice fel, în special frumosului artistic. că, afară de doi-trei oameni în uniformă de la acele puncte (fragment din volumul Șalom via dolorosa, Editura Aius, 2018)

121 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

PLOTONERUL

Tănase CARAŞCA

Pe la începutul anilor şaptezeci din secolul trecut, cu somnoroşii. Îmi boţesc firma, ce naiba?! aproape de Măcin, echipa de control la care participam îşi Pe la trei şi jumătate, şeful nostru ne-a dat îngă- făcea datoria într-un centru comunal important, de câteva duinţa să ne ridicăm, apoi s-a ridicat şi el, a mai tras un zile. Din colectiv făcea parte şi primarul comunei respective pahar de fetească regală(ce dacă era comunist?) şi în sfâr- şi în acea seară ne-a invitat la o masă pregătită acasă la şit a dat semnalul de retragere, după ce l-a sfătuit pe primar, el, de coana primăreasă. Toate bune şi la locul lor, că unde cum să-i înveţe pe cei ce urmau să fie verificaţi/ controlaţi, se pot dezbate cel mai curat şi vorba aceea, fără perdea, să se pună la punct cu ceea ce urma să fie verificat. Eh, unde se pot afla, dar şi dosi multe şi mărunte, decât în jurul formalităţi!!!! unei mese bogate şi stropite din belşug cu băuturi alese, că Spre ora patru dimineaţă am ajuns în camera ofi- satul era unul vestit pentru podgoriile sale. Şeful acelui co- cială a primăriei unde ne aştepta pe tustrei un pat mare, în- lectiv de control era procurorul Paul, un om respectat, în tot căpător, în care dormisem deja câteva nopţi şi ne judeţul, dar şi apreciat pentru calităţile lui de petrecăreţ, om simţiserăm bine înghesuiţi unu-ntr-altul, având în vedere că care ţinea la chefuri întinse, pline de momente distractive era toamna târziu, spre iarnă, iar godinul neîntreţinut se ră- unde era asigurată calitatea bunei dispoziţii pentru toţi par- cise de mult. Ne-am întins în pat ca şi în alte nopţi, Mihu la ticipanţii. Procurorul Paul era aşezat de regulă în capul perete, eu la mijloc şi şeful la margine. Când ne culcuşeam mesei şi din acea poziţie asigura buna dispoziţie, dar şi pri- fiecare mai bine să ne încălzim, am auzit uşa de la hol des- virile care mai mereu îl îmbrăcau în prea plinuri de admiraţie chizându-se, câţiva paşi şi imediat, uşa de la camera noas- ce se citeau în privirile admiratoarelor de orice vârstă. Nu tră dată de perete şi becul din tavan s-a aprins orbindu-ne. le lăsa să se supere, era amabil cu toate, iar dacă simţea Ca la o comandă toţi trei ne-am ridicat în şezut, cu privirile ceva de domeniul atracţiei fizice, avea grijă să rezolve pro- neliniştite spre bărbatul destul de bine legat care pătrunsese blemele în aşa fel încât să nu se supere nimeni, dar nici să în camera de oaspeţi a primăriei, fără nicio invitaţie. producă nemulţumiri. Pe scurt, putem spune că procurorul -Bună, a tunat omul cu glas puternic, probabil cre- Paul era un om de lume şi el trăia şi muncea pentru binele zând că mai doarme cineva. şi prosperitatea poporului său. Un om ca toţi oamenii, ar -Neaţa, a răspuns Paul frecându-se la ochi. Cine spune toţi cei care l-au cunoscut. eşti dumneata? a întrebat el vizibil iritat şi cu glas uşor ame- Petrecerea organizată de primar s-a întins mult şi ninţător. după miezul nopţii, ducându-se spre ora 03 a zilei urmă- -Eu sunt paznicul de noapte al primăriei, numele toare, dar şeful nostru, procurorul, încă nu dădea semne meu e Paraschiv, s-a prezentat oaspetele nocturn regula- proză de oboseală. Toţi ceilalţi invitaţi s-au strecurat şi dormeau mentar. Voi cine sunteţi? de mult în paturile lor conjugale, doar noi, primarul şi soţia Dar deodată, parcă trezit din somn, a făcut ochii mari, chiar lui moţăiam pe lângă procurorul chefliu care nu dădea speriaţi şi cu degetul arătător al mâinii drepte fixat înspre semne de oboseală. cel care îl întrebase, cu vocea înmuiată şi oarecum temă- -Şefu, mai e puţin şi se face dimineaţă, mâine mai toare: avem treabă…i-a şoptit Mihu, colegul nostru de echipă. -Dumnevoastră… Dumneavoastră nu sunteţi d-l Toată lumea a plecat, noi mai stăm? procuror Paul? -Bătrâne, ce crezi că eu am orbit? Văd că au plecat -Ba da, răspunse şeful mai uman, după ce a înţe- toţi, acum o să plecăm şi noi, dar nu puteam să mă amestec les că i-a fost descoperită identitatea.

122 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

-Să trăiţi, salută paznicul Paraschiv, să trăiţi dom’ tinuat el ca un reproş. Plotoneru-i plotoner, tovarăşi, apoi procuror, ce mă bucur că vă cunosc aşa în faţă… Dar dum- întorcându-se spre Mihu: Numai un pahar, plotoner! nealui cine este? făcu nea Paraschiv ochii mari, arătând Mihu a luat un pahar (credea că în spatele plotoneriatului spre mine. scapă de supliciul consumului de vin pe burta plină, în buza -Dumnealui este căpitan şi şeful… conspirativ îmi dimineţii), l-a umplut şi l-a băut. făcu cu ochiul. Trebuie să precizez că nea Paraschiv nu era treaz -Să trăiţi, tovarăşe căpitan şi nea Paraschiv îmi când a pătruns în camera de oaspeţi a primăriei, dar a avut scutură mâna cu putere ostăşească. o revelaţie în urma consumului primului bidonaş de vin na- -Dar dumnealui de la perete, cine este? continuă tural din podgoria proprie şi a vrut să cunoască personal nea Paraschiv curios să-şi cunoască toţi interlocutorii. oaspeţii de ocazie ai comunei lui. Fără să mai aştepte să fie prezentat cu cine ştie ce grad, Ne-a cunoscut bine, până spre ora cinci dimineaţă, Mihu a vrut să mai echilibreze ştafeta funcţiilor ierarhice şi când de fapt el îşi încheia serviciul de noapte şi trebuia să cu modestie şi-a dus mâna dreaptă cu două degete desfă- plece acasă. cute pe umăr, dar nevenindu-i în cap pe moment care este -Plotoner, toarnă, atât mai spunea nea Paraschiv funcţia militară marcată pe epolet cu două stele, şi-a proptit pe care noi l-am suportat totuşi şi l-am lăsat să-şi facă men- degetele în umăr şi a rostit: drele în voie. -Io-s de’ăla cu două şi îşi tot împingea degetele în Şi totuşi, nea Paraschiv, om cu limite, văzând că umăr. nouă ni se închid ochii, şi-a fixat atenţia pe „plotoner” şi i-a -Plotoner, spuse nea Paraschiv luminat deodată ordonat: de bucuria descifrării tainei celor două semne imaginare de -Plotoner, de ce dormi? Nu vezi că dumnealor au pe epoletul şi el imaginar, arătate de degetele colegului nos- paharele goale? Toarnă!!!! tru de pat. -Nea Paraschive, nu mai merge, suntem şi noi -Plutonier, întări Mihu convingător ca să scape de obosiţi, avem azi destulă treabă, am vrea să dormim măcar calvarul interogatoriului. două ore, se rugă procurorul. -Dom’ procuror, tov. căpitan, s-a adresat nea Pa- -Da? Mă lăsaţi singur, cu bidonul gol! Sunteţi obo- raschiv celor doi mai mari în grad ignorându-l total din acel siţi…Bineeeeee, vă las acum, dar mâine, adică azi, s-a co- moment pe „plotonerul” Mihu prea mic în grad că să-l ia în rectat el, la masa de prânz vă aştept. Am tăiat porcul şi n-am seamă, am adus aici pe hol un bidonaş de trei kile cu vin cu cine să-l mănânc. Veniţi, pronunţă nea Paraschiv cu un nou, buuun! Am plăcerea să vă servesc cu un vin de-al meu gest larg schiţat din mână, ca şi cum s-ar fi adresat unei natural…o bunătate, staţi aşa! mari adunări. Veniţi să-mi vedeţi copiii, ce deştepţi sunt, dar Nu a mai stat pe gânduri, nu a aşteptat acceptul, nu sunt premianţi, că tat-su e numai paznic. Ştiu şi verbul s-a repezit în hol şi imediat a apărut cu un bidon din material şi declinaţia şi ablativul…ştiu de toate, am copii deştepţi, plastic de trei litri, plin cu vin şi cu un ton tăios care semăna dar nu e drept că nu le dă premii. Ştiu şi cântece patrio- a ordin milităresc, i s-a adresat „plotonerului Mihu”: tice…ştiu de toate, mai încercă nea Paraschiv să ne con- -Plotoner, scoal’de-acolo repede, toarnă în pa- vingă, dar rămăsese doar cu Mihu „plotonerul” lui, să hare şi serveşte-i pe d-nii procuror şi căpitan. Executarea! stabilească ultimele detalii că noi, ceilalţi doi adormiserăm, Mihu, fără să aştepte alte ordine, intrând în joc exact ca o predând ştafeta. ordonanţă supusă, a sărit imediat din pat, a luat tava şi a Am simţit când s-a stins lumina, semn că nea Pa- umplut trei pahare pe care le-a întins cu supunere către „su- raschiv, în sfârşit, ne dăduse liber la somn. Era prea târziu, periori”, dar şi către nea Paraschiv, vizitatorul nocturn. sau mai bine zis devreme, că deja trebuia să ne sculăm şi Era un vin într-adevăr bun şi după o pauză nea Paraschiv să ne reluăm treaba pentru care ne aflam acolo. a ordonat din nou: Nu ne-am dus la nea Paraschiv acasă, aşa cum îi -Plotoner, toarnă! promisese Mihu ca să scape de el, dar seara, în holul ca- Plutonerul n-avea ce face, turna în pahare, apoi lua poziţia merei de oaspeţi am găsit un bidonaş de trei litri cu vin şi ordonanţei supuse, se retrăgea într-un colţ şi aştepta disci- un pachet cu tochitură sleită, jumeri, câteva fâşii de şorici plinat ordine. şi un lebăr de un metru, semn că omul avea intenţii se- -Nea Paraschive, m-am adresat eu în calitate de rioase, dar probabil că a rămas profund dezamăgit şi cu „căpitan”, zic să-i dăm voie şi plutonierului să bea un pahar porcul parţial nemâncat, datorită neseriozităţii „plotonereşti”. cu noi că om e şi el! Noroc că în aceeaşi zi ne-am terminat treaba în localitatea -Da, dar numai unul, că ăştia…ştiţi cum sunt, dacă respectivă şi am plecat, că cine ştie ce îl mai aştepta pe le permiţi sar peste cal. E mai bine să-i ţii la respect, a con- sărmanul „plotoner”.

123 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Dr. VIOREL CÂMPEAN, Drd. MARTA CORDEA

(Biblioteca Județeană Satu Mare)

VASILE LOHAN, „MOMENTE ACADEMICE” CU I.L. CARAGIALE

Despre Vasile Lohan s-a scris în ultima vreme în şi Traian Nemeş, precum şi pe viitorul dr. în drept, ajuns istoriografia sătmăreană, începând cu anul 2010. Atât des- președinte al Tribunalului din Satu Mare, Francisc Erdös6. pre personalitatea sa, ca un întreg1 cât și despre activitatea În toamna anului 1896 s-a înscris la Facultatea de lui în „corpul” latiniștilor sătmăreni2. A fost posibil astfel ca teologie din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1900, înce- și personalitatea lui Vasile Lohan, primul director al Liceului pând apoi cursurile Facultăţii de litere şi filosofie din acelaşi „Mihail Eminescu” din Satu Mare să fie recuperată pentru oraş. A obţinut licenţa (calificarea de profesor) în 1902, lucru tezaurul personalităților acestei instituții de frunte a semnalat de presa românească din imperiu7. În acelaşi an învățământului sătmărean, și acum, ca și în perioada inter- a publicat în Lugoj, la Tipografia lui Traunfellner Károly lu- belică. Lui Vasile Lohan îi este dedicat un medalion în mo- crarea A latin nyelv. Hangtani physionomiája, pe care o păs- nografia Colegiului Național „Mihai Eminescu” din 20123. trează şi Colecţiile speciale ale bibliotecii sătmărene. Sătmarul și locurile lui de origine îi sunt însă în continuare Anul 1902 a însemnat mult în viața lui Vasile Lohan datoare. pentru că la începutul anului s-a logodit cu Lucreţia, fiica lui Acum, după ce vom face o scurtă incursiune în Ioan Madincea, canonic în Lugoj, după cum aflăm din biografia sa, necesară pentru cititorii care nu au avut acces „foaia” lui Iosif Vulcan8. Cununia a fost oficiată abia după la sursele citate în articolul nostru, ne vom opri asupra le- mai bine de un an și jumătate, la 26 octombrie stil nou, la găturii filologului născut în Negrești și „nenea Iancu”, Ion Lugoj, eveniment consemnat de o publicație românească, Luca Caragiale, unul dintre titanii literaturii române. „Răvașul” lui Ilie Dăianu9. Vasile Lohan s-a născut în Negreşti-Oaş la 25 de- Despre canonicul Ioan Madincea10 mai putem cembrie 1876, într-o familie de ţărani oșeni, harnici şi înţe- spune că nu a avut o relație prea bună cu colegul său de lepţi. Tatăl său se numea Mihai, se trăgea din ramura „a capitlu, Ioan Boroș, originar din Carei, dar care și-a dedicat Petri” şi era jude comunal la data naşterii băiatului. Mama viața slujirii bisericii și oamenilor din părțile Lugojului, după se chema Irina Sinka, iar familia Lohan locuia la nașterea cum putem afla din „Memorialistica” sa, din care de altfel lui Vasile pe str. Vrăticel4. În familia Lohan au mai văzut lu- am citat și biografia canonicului Ioan Madincea. mina zilei copiii: Anastasia, Anuţia și Georgiu. Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, unde l-a avut învățător pe renumitul dascăl Victor Mureșan, căruia avea să-i poarte un respect deosebit, după cum re- istorie și cunoaștere iese și din articolul nostru. Studiile gimnaziale şi liceale le- a urmat în cadrul Liceului de Stat din Baia Mare5. A început cursurile gimnaziale în anul 1890 şi a absolvit în anul 1896, deci într-un an a absolvit două clase. În anul terminal i-a avut colegi, printre alţii, pe viitorii preoţi gr.-cat. Ioan Coste

124 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

În 3 ianuarie 1903 Vasile Lohan a fost numit pro- toamna acelui an de către profesorul Lohan, precum şi fesor la Liceul de Stat din Lugoj, funcţionând acolo până la nădejdea în venirea marii clipe a unirii pentru români. Care, sfârşitul anului şcolar 190411, când îşi începe activitatea la într-adevăr a venit, ca o „oră astrală”, la 1 Decembrie 1918. Liceul de Stat din Seghedin. Sosit de la Seghedin, Vasile Lohan avea să fie În 1904 a trecut examenul de capacitate. A conti- numit director al Liceului „Mihail Eminescu” din Satu Mare. nuat să lucreze la instituția din Seghedin până în 1919, când A fost primul conducător român al acestei instituții, numit de a fost instalată administrația românească în Transilvania și către Consiliul Dirigent în 5 iulie 1919, funcția preluându-o Banat. A predat de-a lungul anilor în special limba maghiară, la 13-14 iulie 1919. Solemnitatea a fost oficiată de către dr. limba latină, dar şi literatura greacă, filosofia şi geografia. Alexandru Racoți, prefect al județului Satu Mare și de către Începând cu anul şcolar 1906/1907 figurează cu titlul de Alexandru Pteancu, director regional pentru învățământul doctor12. A obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din aceste părți. A asigurat începerea în bune condiţii a anu- din Budapesta. lui şcolar 1919/1920, lucru întâmplat în octombrie 191918. În 1908 avea la liceul din Seghedin un salariu Marea manifestaţie românească de la începerea anului anual de 2900 de coroane, la care se adăugau banii de chi- şcolar a avut ca puncte centrale cuvântările directorului Va- rie, încă 900 de florini anual13. De notat ar fi faptul că, pro- sile Lohan şi cea a preşedintelui Eforiei Şcolii, pr. Constantin babil cu ajutorul profesorului Vasile Lohan, la Seghedin Lucaciu, fratele ilustrului patriot dr.Vasile Lucaciu19. A rămas avea să absolve liceul viitorul medic Octavian Ardelean, fiul la conducerea liceului până în 16 mai 1920. El deţinea şi unui învăţător din Negreşti, consătean deci cu Vasile Lohan, funcţia de vicepreşedinte al Casinei Române, militând pen- ajuns ulterior prefect al judeţului Satu Mare, în una din cele tru dezvoltarea culturii în aceste ţinuturi. În cadrul şezătorilor mai faste perioade din perioada interbelică, 1935-1937 literare a ţinut două conferinţe cu tema „Nemurirea sufletului („marea guvernare liberală”)14. în epopeele clasice ale lumii: Homer, Virgil, Dante”20. În anul şcolar 1917/1918 dr. Vasile Lohan figura A căutat să surmonteze penuria de cadre didactice pe lista profesorilor de la Liceul din Seghedin, dar se cunoscătoare de limba română, aducându-l la catedrele de precizează faptul că a fost încorporat, astfel că nu a putut limba română, istorie și caligrafie, ca „profesor titular-provi- să-şi ţină orele15. A făcut parte din Comisia Legislativă a zor” pe fostul său învățător Victor Mureșan21. oraşului Seghedin. A fost încorporat în cadrul Regimentului Ne oprim acum asupra biografiei acestui venerabil 21 Artilerie, fără grad. dascăl, profesor, folclorist și publicist. Născut în 1863 la Cer- A încercat, fără izbândă, să-l viziteze pe Valeriu teze în familia numeroasă a unui învățător. A urmat cursul Branişte, întemniţat în închisoarea din acel oraş în 1918. inferior de liceu la Baia Mare, trecând apoi la gimnaziul pia- Iată ce îi scria acestuia în octombrie 1918: „Mult stimate rist din Sighet, unde obţine diploma de învăţător în anul domnule! După o încercare zadarnică de a vă cerceta în 1882, după ce a urmat cursurile Şcolii Normale. Până în Vasszentpéter16 cu mare bucurie am citit în ziarele de azi 1885 a fost învăţător confesional la Vama. A trecut apoi la că sînteţi eliberat.Vă gratulez din inimă! Chiar în timpul mai Negreşti, unde a ocupat mulți ani funcţia de director al Şcolii potrivit de a face puţină ordine în rîndurile răsfirate şi a se de Stat. În 1893 s-a înscris la Universitatea din Cluj, ale- pregăti pentru săcerişul cel mare”17. gându-şi ca specialităţi limba română şi istoria, iar ca a treia Se demonstrează deci patriotismul dovedit şi în specialitate i se impune limba maghiară. În 1897 avea să dobândească diploma de profesor. În anul 1919 a fost numit de Consiliul Dirigent pro- fesor de limba română la liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, astfel „România Mare i-a dat satisfacţie”. A funcţionat la instituţia sătmăreană doar pe parcursul anului şcolar 1919/1920, predând limba română, istoria şi caligrafia. În- cepând cu data de 1 septembrie 1922 este transferat la Li- ceul „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei. A publicat în presa de limbă maghiară, a avut preocupări privitoare la interferenţele dintre poporul român şi cel maghiar pe plaiu- rile sătmărene, ca o consecinţă a temeinicei cunoaşteri a celor două limbi şi popoare. Ar mai fi de amintit și alte studii şi articole ale sale cu privire la folclorul românesc22. Victor Mureșan a trecut la cele veșnice în 1941 la Negrești-Oaș. După scurta trecere prin apropierea ţinuturilor na- tale, Vasile Lohan s-a întors pe meleagurile bănăţene, unde

125 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

îşi avea deja rostul. A îndeplinit funcţia de director al Liceului pătat de către dr. Vasile Lohan. „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, până în data de 1 martie Dar, pentru a înţelege atmosfera acelor timpuri, 1929 când Ministerul Instrucţiunii i-a retras delegaţia. A redăm în continuare câteva aspecte din înfăţişarea dintre rămas în corpul profesoral de la acest liceu până la pensio- cei doi clasici ai literaturii române: „Fără îndoială dintre vi- narea sa, intervenită în 1 septembrie 1936. zitatorii care l-au onorat căutându-l la închisoarea din Se- Ilustrative pentru activitatea depusă în slujba şcolii ghedin, cel care l-a impresionat cel mai mult pe O. Goga a bănăţene sunt cuvintele scrise în memoria sa într-un anuar fost inegalabilul Ion Luca Caragiale. Amintirea acestei vizite şcolar lugojean: „Profesor bine pregătit şi stăpân pe mijloa- l-a urmărit toată viaţa pe Poet, iar desfăşurarea ei a fost cele pedagogice, Dr. Vasile Lohan şi-a dat toată năzuinţa, evocată cu pană de maestru la numai câteva luni de la în- în lunga sa activitate de peste trei decenii de profesor şi di- tâlnire, din păcate, cu ocazia atât de dureroasă a trecerii în rector să făurească oameni de caracter, să-şi aducă tot tri- nefiinţă (Berlin, 9 iunie 1912) a genialului scriitor român. În butul de jertfă pe altarul culturii naţionale române, crescând numărul din 24 iunie (v.) 1912, Luceafărul publica articolul tinerele generaţii în respectul tradiţiei româneşti, în cultul A murit Caragiale... scris de Octavian Goga. La 30 ianuarie oamenilor mari, în preţuirea omeniei, a cinstei şi în împlini- 1912 (stil vechi), I.L. Caragiale împlinise şase decenii de rea datoriei întregi. Lecţiile sale de l[imba] latină şi filosofie viaţă, la Berlin. La şase săptămâni după aceasta, deci în erau entuziaste, clare, pline de imagini şi învăţăminte şi jurul datei de 8-10 martie hotărăşte să-l viziteze pe O. Goga pătrundeau în suflet [...]. Se străduia mult ca să deprindă la închisoarea din Seghedin. Îi telegrafiază la Bucureşti lui pe elevi la ordine, disciplină şi supunere, la iubire de părinţi, Vlahuţă să vină şi el la Seghedin, cu «200 grame icre tes- iubire faţă de neam şi patrie, la loialitate cetăţenească şi cuite prima», şi s-a dus să-l viziteze pe «mititelul» (cum îl frica lui Dumnezeu”23. alinta pe Goga). Vlahuţă n-a putut veni. Momentul vizitei lui A fost ales în fruntea primului comitet eparhial al I.L. Caragiale la temniţa din Seghedin este descris astfel de Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (AGRU)24. Via sa ac- Octavian Goga: «I s-a părut că între zidurile reci ale temniţei tivitate pe tărâm cultural şi naţional este dovedită şi de faptul trebue să-mi trimită cât mai multe semne din dragostea cu că a deţinut şi onoranta funcţie de preşedinte al care m-a învrednicit: când o carte poştală cu slova lui mi- despărţământului central Lugoj al „Astrei”25. nunată, când o telegramă, când un pachet cu cărţi nemţeşti. A publicat mai multe manuale de limba latină pen- Venea zi de zi să-mi aducă mângâiere şi să-mi alunge urâ- tru clasele V, VI, VII. În 1906 la Seghedin i-a apărut Sintaxa tul. Într-o seară s-a socotit că singurătatea de după zăbrele limbei latine pentru clasele II şi IV, lucrare scrisă în limba cere mai mult şi-a plecat din Berlin la Seghedin... maghiară. Foarte ataşat de instituţia şcolară din Lugoj, a Mi-a rămas în minte dimineaţa aceea de martie. scris Istoricul liceului „Coriolan Brediceanu”26. Sergentul mi-a intrat în cameră cu faţa radioasă: aveţi o vi- S-a stins, după o boală grea şi îndelungată, în 2 zită! – Cine? – Nu ştiu, un străin, o cam rupe pe ungureşte. septembrie 1940. Astfel, dr. Vasile Lohan se alătură grupului Vine de departe. Trebue să fie însă un mare boier că ne-a de intelectuali sătmăreni care au activat la Lugoj, unde îşi cinstit pe toţi. Şi e un om tare cumsecade, mi-a mângâiat dorm somnul de veci și preoţii greco-catolici Mihail Nagy, pe frunte amândoi nepoţii când i-am descuiat poarta... I-a Ioan Boroş şi Felician Bran precum şi avocatul Aurel întrebat cum îi cheamă şi le-a dat câte-o coroană... Văleanu. Originea sa oşenească cât şi acel prim an de con- Nu-mi puteam da seama cine e marele senior ră- ducere românească la liceul „Mihai Eminescu” îndreptăţesc tăcit la Seghedin, m-am ridicat în pripă şi-am plecat spre situarea dr. Vasile Lohan în galeria personalităţilor odaia posomorâtă din fundul coridorului unde primeam oas- sătmărene. peţii. Când am deschis uşa, m-a luat în braţe şi m-a sărutat Despre legăturile epistolare ale lui Vasile Lohan cu pe obraz nenea Iancu Caragiale... Caragiale s-a scris încă în timpul celei de-a doua conflagrații -Am venit, mă băiete, să văd cum o duci aici la mondiale, în publicaţia bucureşteană „Ecoul”, în 5 aprilie pension... Nu ţi-am spus eu să te astâmperi... Ai? Şi pri- 194427. Șerban Cioculescu, biograful caragialian, a scris de vindu-mă pe sub ochelari mă cercetă de sus până jos. – Ian asemenea, despre cartea poştală la care ne referim și noi ridică mâinile să văd urmele lanţurilor... Săracu de tine... în acest articol, ea fiindu-i dăruită de către prof. Liviu Roman Uite, ţi-am adus nişte merinde şi două sticle de şampanie din Turnu-Severin, fost elev al prof. dr. Vasile Lohan28. să le bem laolaltă [...] În mediul cultural din Lugoj, în 1977 a fost amintită Nenea Iancu era mai tânăr ca oricând. Se plimba legătura epistolară dintre I.L. Caragiale și Vasile Lohan29. de-a lungul odăii cu paşi lungi, se oprea câteodată, îşi po- Redăm acum această legătură pentru cititorii noștri. trivea ochelarii de după care strălucea acelaşi neastâmpăr Octavian Goga a avut, cum bine se știe, o fru- al ochilor cu sclipiri de oţel şi vorba lui era vechea împleti- moasă prietenie cu I.L. Caragiale. Făcându-i în 1912 o vizită tură de fulgere cari cădeau tumultuos ca totdeauna. Ce vâl- în temnița din Seghedin, I.L. Caragiale a fost primit și os- toare de imagini, câte împărecheri paradoxale, câtă pasiune

126 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

şi coloare în poveştile lui... la adânci bătrâneţi! [...] Al d-tale îndatorat prieten, Câte nu mi-a vor- Caragiale bit în cele trei ceasuri, acolo Adresa mea: I. L. Caragiale la Seghedin. Plin de sur- Schöneberg bei Berlin, Innsbruckerstr. 1 prize, vioi, paradoxal, Pe recto-ul cărţii poştale, reprezentându-l pe I.L. nenea Iancu mă mustra pă- Caragiale, se află următoarea dedicaţie: rinteşte... „Domnului dr. Vasile Lohan, în amintirea bunei prie- - Ţi-am spus de- tenii ce mi-a arătat în câteva neuitate momente academice, atâtea ori, nu te mai bate cu Cu distinsă stimă, proştii, că te răpun. Ce crezi Caragiale”. tu, pe urma cui am suferit După afirmațiile lui Șerban Cioculescu, în arhiva eu în viaţă? Pe urma deş- lui I.L. Caragiale se păstrase şi răspunsul „rostogănesc” al tepţilor? Prostia, suverana profesorului dr. Vasile Lohan. Îl redăm in extenso; cititorul prostie, e totdeauna mai poate aprecia dacă, într-adevăr, textul scris de dr. Vasile tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el lo- Lohan ar putea fi atribuit unui personaj caragialian precum veşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risi- Marius Chicoș Rostogan: peşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, „Mult iubite Taică! Cer mii de scuze pentru adresa prostul are o concepţie telurică a vieţii. [...] Săracu’ de mine, de sus la aparinţă confidenţială, dar Te am cu mult mai mă băiete, când văd câte un prost, mă doare... Zău, am du- adânc săpat în inimă decât pe alţi muritori de rând, deci for- reri fizice... Mă ia cu rece aici în creştet... (...)”30. mula rigidă şi convenţională: Stimate sau mult stimate d-le De altfel, Goga îl aprecia mult pe Vasile Lohan, în – mi să pare prea rece şi necorespunzătoare pentru espri- 1912 scriindu-i din temnița Seghedinului soției Hortensia: marea sentimentelor de stimă, respect şi iubire, ce le păs- „Scrisoarea e scrisă astfel ca să poată fi desfăcută. Tot ce- trez de când în fragedele tinereţe ţi-am cetit primele pagini mi trimiți aici e desfăcut înainte și cetit. Dacă ar fi ceva ce-ai din cap de operele dramatice, dar din primul moment când dori să-mi trimiți și nu s-ar putea ceti de alții, să-mi trimiți pe am convenit, la hotelul Tisa, nu numai Te stimez cu cel mai adresa: Dr. Lohan Láslo, tanár, Szeged, Lechner tér, 8. pe profund respect, ca pre un patriarh, dar Te şi iubesc cu dra- plicul din afară și scrisoarea, în alt plic, cu adresa mea. Acest gostea unui copil faţă de Taica lui bun şi cuminte. – Am avut domn Lohan e un profesor tânăr și om de încredere”31. o adevărată bucurie eu şi familia mea, când ţi-am primit ilus- În timpul acestui „stagiu seghedinian” profesorul trata şi frumoasele òrduri [rânduri! – n.n.]. Eu cu ce să-ţi Lohan i-a făcut mai multe vizite „poetului pătimirii noastre”. respletesc atâta gentilitate?! Bunul D-zeu Te-a făcut părtaş La eliberare el îi scria Hortensiei Goga, în 9 martie 1912: de toate ce-şi poate dori un pământean în viaţa aceasta, eu „Bine că ieși din plictiseală, adă-mi pașaportul, pardesiul și n-am alta dar, decât ca şi preste 20 de ani să Te revăd tot cufărul! Adu niște cusături românești! Trebuie să facem pre- cu naturelul vial [sic!] de la Tisa şi cu aceeaşi agerime men- zent [o mică atenție n.n.] doamnei Lohan care mi-a făcut tală de atunci pătrunzătoare în toate tainele lumei. multe servicii”32. Primeşte salutul meu cel mai respectuos, iar spec- Caragiale a trecut la cele veșnice în 9 iunie 1912. tabila doamnă sărutare de mână şi copiii toţi o îmbrăţoşare Dar, cu câteva luni înainte de săvârșirea din viață, imediat frăţească de la al d-tale cel mai supus stimător, după vizita de la Seghedin, acesta i-a trimis o carte poştală Dr. Vasile Lohan fotografică lui Vasile Lohan33. Textul de pe verso, are urmă- Seghedin, la 15 martie 1912”. torul conținut: În contextul actual, când tendința exegeților este „CĂTRE VASILE LOHAN de a minimaliza contribuția unor aşa-zişi „minori” pe tărâm Mercuri 7/20. III. 1912 cultural sau educaţional, articolul nostru se doreşte a fi o Stimate domnule doctor, semnalare a activităţii lui dr. Vasile Lohan, având obârşii în Cu voia lui Dumnezeu întorcându-mă acasă mi- Ţara Oaşului, devenit profesor la Liceul de Stat din Seghe- am adus aminte de frăţeasca dragoste cu care m-ai întâm- din, în folosul consolidării culturii naţionale, având o legiti- pinat în Szeged şi voiesc a-mi face plăcerea să-ţi trimit aşa mare de cel mai înalt rang, presărată cu „neuitate momente de departe, multe salutări distinse, pe lângă mulţumirile ce- academice”, venită chiar din partea unui clasic al literaturii ţi datoresc pentru momentele academice petrecute în pre- române. Gestul şi cuvintele adresate lui Vasile Lohan nu ţioasa d-tale companie. pot fi suspectate a fi nesincere şi lipsite de adevăr, căci tot Dumnezeu să vă aibă în sfânta sa pază, pe d-ta marele Caragiale ne învăţa că „opiniile sunt libere, dar nu şi pe iubiţii d-tale, dându-vă sănătate, noroc şi veselie până şi obligatorii”.

127 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

gimnaziale la Blaj şi Beiuş. Doi ani de teologie i-a urmat la Semi- narul latin din Timişoara, alţi doi ani la Seminarul teologic din Bu- dapesta. Hirotonit în 1864 a fost instalat administrator în localitatea natală, pentru ca peste trei ani să preia parohia Oraviţa, devenind şi protopop. În 1876 a fost numit canonic prebendat. A urcat treptele ierarhiei, în 1926 fiind răsplătit cu înălţarea la rangul de prelat pontifical. S-a remarcat prin activitatea bisericească, mai puţin pe plan cultural şi naţional. Vezi Ioan Boroş, Memorialistica, Cluj-Napoca, 2012, p. 123 şi Canonici, profesori şi vicari foranei din Biserica Română Unită (1853-1918). Dicţionar, Cluj-Napoca, 2013, pp. 220-223. 11 A Lugosi M.K. Áll. Főgymnasium Értesítője (Anuarul Gimnaziului Superior de Stat din Lugoj), 1903/1904, p. 23. 12 A Szegedi M.K. Áll. Főgymnasium Értesítője „Klauzál Gábor” (Anuarul Gimnaziului Superior „Klauzál Gábor” din Szeged), 1906/1907, p. 25. 13 Rangsor (Közzétetik a M. Kir. Vallás- és közoktatásügy minis- zternek 1908. VI. 141. Eln. Sz. Rendelete folytán.), Budapest, 1909, p. 54. 14 Claudiu Porumbăcean, Viorel Câmpean, PNL Satu Mare. Tradiţie şi contemporaneitate, Cluj-Napoca, 2011, pp. 177-179. 15 A Szegedi M.K. Áll. Főgymnasium Értesítője „Klauzál Gábor” (Anuarul Gimnaziului Superior „Klauzál Gábor” din Szeged), 1917/1918, p. 25. 16 O metaforă în limba maghiară a închisorii = „Sfântul Petru cu zăvoarele”. 17 Valeriu Branişte, Scrisori din închisoare (Seghedin, 1918), Re- şiţa, 1996, p. 222. 18 Gheorghe Cosma, Ovidiu T. Pop, Profesorii de matematică ai Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare, 1919-2009, Satu Mare, 2009, p. 19. 19Ibidem. 20 ______Anuarul Liceului „Mihail Eminescu” din Satu Mare pe anul şcolar 1 Viorel Câmpean, Dr. Vasile Lohan, primul director român al 1919/1920, p. 12. 21Ibidem, p. 10. Liceului „Mihail Eminescu” din Satu Mare, în „Agora universitaria”, 22 Satu Mare, an V, nr. 1 (9), semestrul I, 2010, pp. 25-26, articol re- Pentru detalii vezi Viorel Câmpean, Victor Maroşan, un dascăl produs în volumul Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, român preocupat de legăturile milenare dintre românii şi maghiarii vol. III, Satu Mare, 2015, pp. 47-52. din părţile Sătmarului, în „Confluenţe”, Satu Mare, an IV, nr. 1 (8), 2 Marta Cordea, Preocupări ale intelectualilor sătmăreni în dome- februarie 2009, pp. 75-76; Viorel Câmpean, Marta Cordea, Victor niul limbilor clasice (IV), în „Citadela”, Satu Mare, an VIII, nr. 4/12 Mureşan, destinul unui dascăl prins în vâltorile istoriei, în „Con- fluenţe”, Satu Mare, an IX, nr. 1 (16), ianuarie 2015, pp. 14-21. (84-92), apr.-dec. 2014, pp. 8-10, republicat și în volumul Marta 23 Cordea, Priviri retrospective. Bibliofilie, personalităţi din Sătmar, Aurel E. Peteanu, Dr. Vasile Lohan, în „Anuarul VI al Liceului Dieta de la Pesta: (1848-1849, 1861), Satu Mare, Editura Cita- Teoretic de Băieţi Coriolan Brediceanu” din Lugoj, Tipografia „Cor- vin”, Lugoj, 1945, p. 236. dela, 2017, pp. 104-108. 24 3 Ovidiu T. Pop, Rozalia Cosma, Gheorghe Cosma, Colegiul Na- AGRU-ul în eparhia Lugojului, în „Unirea”, Blaj an XL, nr. 3, 1930, p. 3. ţional „Mihai Eminescu” – file de istorie, Satu Mare, 2012, p. 371. 25 4 Biroul Județean Satu Mare al Arhivelor Naționale, Colecţia Re- Aurel E. Peteanu, art. cit., p. 237. 26 Ibidem. gistrelor de stare civilă şi parohiale, Reg. 1008, f. 2-3 v. 27 5 I. L. Caragiale. Scrisori şi acte, Ediţie îngrijită, prefaţă şi note A Nagybányai Állami Főgimnázium Értesitője 1895-1896 de Şerban Cioculescu, [Bucureşti], Editura pentru literatură, 1963, Tanévről (Anuarul Liceului de Stat din Baia Mare), Baia Mare, pp. 175-177. 1896, p. 60. 28Ibidem. 6 Ibidem. 29 *** Dor de fraţi. Epistolar lugojean, Timişoara, 1977, p. 9. 7 „Familia”, Oradea, an XXXVIII, nr. 50, 15/28 decembrie 1902, p. 30 Gheorghe I. Bodea, Octavian Goga. O viaţă, un destin, vol. I, 599. Cluj-Napoca, 2004, p. 198. 31 8 Ibidem, nr. 2, 13/26 ianuarie 1902, p. 24. Octavian Goga în corespondenţă. [vol. II] Documente literare, 9 Bucureşti, 1983, p. 11. „Răvașul”, Cluj, anul I, nr. 31, 31 octombrie 1903, p. 123. 32 10 Gheorghe I. Bodea, op. cit., pp. 193, 198. Ioan Madincea (1841-1929). Născut la Ilidia (comitatul Caraş- 33 Vezi reproducerea aceleiaşi fotografii în: I. L. Caragiale, Omul Severin) în familia parohului local. Şcoala elementară şi cea nor- şi opera în imagini, E.S.P.L.A., 1953, p. 71 (nenumerotată), lângă mală le-a urmat la Ciclova montană şi Oraviţa, iar cursurile Calendarul Dacia, 1898.

128 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

ZAHARIA POTÂRNICHE

Scriitorul tulcean Zaharia Potârniche, care pe data de 18 septembrie a împlinit venerabila vârstă de 96 de ani, a primit din partea Asociației Scriitorilor „Aegyssus” Tulcea, președinte Mircea Marcel Petcu, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate pe anul 2017. Cu emoție, recunoștință și cu nespusă bucurie ne-a transmis următoarele cuvinte:

„Scumpii și adevărații mei prieteni, Gândul vostru atât de generos, venind deopotrivă și din adâncul unor inimi care știu ce înseamnă iu- birea, bătrânețea, dar și zbuciumul așteptărilor creației umane, a fost ca o mână blândă și bună - mâna cea unică a Absolutului. Și Ea m-a luat de acolo din adâncul neantului meu cu prea puține speranțe, luminându- mi iar zilele cu soarele cald al prieteniei voastre. Vă mulțumesc din toată inima! Și doresc tuturor celor premiați, ca și vouă, iubiții mei, aceeași bucurie unică pe care o simt în acest moment, dorindu-vă cu multă căldură multe și frumoase realizări literare, ca și în viață! Vă mulțumesc încă o dată!”. Întregul colectiv de redacție al revistei Steaua Dobrogei îi urează: La Mulți Ani! Să ne trăiți, Maestre!

GHEORGHE EMINESCU ȘI NOSTALGIILE MELE TULCENE (București, 13 iunie 988, duminică)

Ultimul vlăstar pe linie bărbătească al familiei din care a venit cel mai mare poet al neamului nostru s-a stins în zilele noastre, la 5 iunie, la venerabila vârstă de 93 de ani. Cu foarte puțină vreme mai înainte, a plecat în eternitate acel prieten de suflet și de tărâm literar al lui Ghe- orghe Eminescu, Augustin Z. N. Pop (30 august 1910 - 1 aprilie 1988), și el aproape de anii celui de-al nouălea de- ceniu al vieții. Omul care a scris cea mai bogată literatură și istorie literară despre viața Luceafărului Poeziei Noastre! Omul care și-a închinat întreaga viață acestei nobile misiuni. Cât de strânsă legătură de suflet a existat între acești doi prețioși oameni de litere, dacă plecarea din viață a unuia dintre ei nu a putut fi înlocuită cu nimic pentru cel rămas? Cât de frumoasă poate fi câteodată prietenia și cât

de mult poate ea îmbogăți viața! Cine are parte de adevă- personalități rata prietenie, ca și de adevărata dragoste lângă femeia iu- bită, este un ales al sorții. Fiindcă viața nu poate fi împlinită decât atunci când amândouă aceste condiții se realizează Gheorghe Eminescu în uniforma liceului la 1914 pe parcursul existenței unui muritor. Dar câți dintre noi (reproducere după V. Dima, A. Munteanu, putem spune că am avut parte de un asemenea destin Liceul Spiru C. Haret Tulcea (1883-1983), fericit? București, 1983) Nu aș fi scris poate prea multe la dispariția nona-

129 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

genarului ostaș, scriitor și istoric dacă pașii mei nu ar fi căl- departe memoria familiei Eminescu și a tatălui său. În mo- cat la un sfert de secol, adică în toamna anului 1938, pe nografia liceului din Tulcea, Gheorghe Eminescu încearcă lespezile aceleiași școli, după ce Gheorghe Eminescu a pă- să reabiliteze memoria tatălui față de ceea ce a făcut Ge- răsit băncile liceului Spiru Haret din Tulcea unde în anii orge Călinescu în a sa „Viața lui Eminescu” și în care loco- 1913-1914 fusese elev. Probabil că în preajma războiului, tenentul Matei Eminescu este arătat nu ca un adevărat tatăl lui, Matei Eminescu, fratele cel mic al Poetului, era că- frate, ci mai mult ca un om foarte interesat de a obține niște pitan la Regimentul 33 Dorobanți din Tulcea. Un singur an profituri materiale de pe urma operei Poetului. Iar povestea de fapt. El avea atunci 18 ani, iar eu când am pășit prima cu ceasornicul Poetului, pe care Lovinescu o relatează în dată pe dalele de piatră ale curții liceului sau pe aceleași „Scrierile” sale, îl încriminează pe aceeași măsură. trepte ale scării de beton care urcau la clasele superioare Se vede însă că fiul său a mers pe urmele tatălui de la singurul etaj, împlinisem doar 16 ani. Atunci nu am întru totul. Și-a urmat tatăl în ceea ce privește cariera mili- știut. A trebuit să aflu târziu de tot, după mai bine de patru tară ca și eroismul de care a dat dovadă, deci ceea ce a decenii când s-a sărbătorit centenarul acestui for de cultură făcut părintele său în Războiul de la 1877. În rest însă a din iubita noastră Dobroge. mers pe urmele marelui său unchi - Mihai Eminescu, pe În monografia apărută în 1983, o veche fotografie care a înțeles să-l slujească după talentul și posibilitățile cu ni-l înfățișează pe elevul Gheorghe Eminescu la acea vârstă care l-a dăruit natura, scriind. a adolescenței. Avea aceeași gură cu buze generoase, sen- Și a reușit...! zuale, pe care le privim în cunoscuta fotografie a Poetului făcută la Viena. Acum, în urma lui G. Eminescu, Yolanda, (Fragment din caietul manuscris nr. 9, redactat fiica lui, juristă, va trebui să-i continue opera, să ducă mai între 1 decembrie 1987 - 29 august 1988) IN MEMORIAM STELLA DOBROGEANU -PERDIX (1928-2016) În numărul 1 al revistei Steaua Dobrogei, serie nouă, la secțiunea Remember, printre alții, a fost omagiată minunata și regretata scriitoare, născută la Isaccea, Stella Dobrogeanu-Perdix (1928-2016). Atunci s-a menționat faptul că a scris, pe lângă poezie și proză, mai multe comedii și scenarii cinematografice în anii 1955-1956, rămase, din păcate, în manuscris cu toate încercările de atunci ale familiei Zaharia și Stela Potârniche de a fi valorificate: Brățara - comedie în 3 acte și tablouri; Pontonul (Legenda Dunării) - scenariu cinematografic; Motive de divorț - comedie lirică; A plâns o păpușică - sce- nariu pentru copii. În anul 1967 Stella Dobrogeanu-Perdix a devenit membră a Cenaclului literar „George Bacovia”, înființat în 1957, la București, de către Agatha Grigorescu-Bacovia imediat după moartea marelui poet. În acest context a revenit autoarea la pasiunea pentru scenarii și a scris unul de scurt metraj despre viața poetului, intitulat simplu George Bacovia. De altfel Stella Perdix a declarat în cartea sa Amintiri din Epidaur, apărută în 2015 la Editura „Din condei”, București: „Bacovia a fost cel mai apropiat poet pe care l-am citit și l-am înțeles deplin.” (p. 61). Parcurgând acest scenariu suntem conștienți de talentul literar, de acuratețea subiectului, de sensibilitatea și de profunzimea gândirii autoarei noastre dobrogene. Tot din lucrarea publicată în 2015 am aflat că acest scenariu documentar pentru televiziune a fost scris în urma unei impresionante vizite la „Muzeul George Bacovia” din București, locul unde poetul s-a stins din viață, iar gazde exemplare i-au fost atunci scriitoarei, soția și fiul poetului, Agatha și Gabriel Bacovia. Scenariul este încărcat de poezia bacoviană și de spiritul poetului, personalități principala inițiatoare și protagonistă fiind chiar Agatha Grigorescu-Bacovia. Deși a fost citit și apreciat la acea vreme chiar de către regizorul Televiziunii Române Elefterie Voiculescu, în ciuda eforturilor Agathei Bacovia, acest scenariu nu a fost realizat niciodată, rămânând vreme de cinci decenii o altă lucrare manuscrisă a Stellei Dobrogeanu-Perdix. Dumnezeu Să-i călăuzească pașii printre stele, iar noi să ne bucurăm de cele scrise și rămase aici, pe pământ! (Lăcrămioara Manea)

***

130 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

1967 - Poeta Stella Perdix citind poemul Bacovia la mormântul poetului, în prezența Agathei Grigorescu și a lui Gabriel Bacovia

(reproducere după S. Dobrogeanu-Perdix, Amintiri din Epidaur, București, 2015)

GEORGE BACOVIA * (Scenariu cinematografic de scurt metraj) În micul parc din centrul orașului, de lângă biserică, Primele imagini ne prezintă panorama orașului vechi frunzele cad foșnind din copaci ca lacrimile toamnei pe su- Bacău, orașul natal al poetului George Bacovia. fletul poetului. Tot parcul e ruginiu și nostalgia toamnei Vechiul oraș apare scăldat în apusul de soare roșu însoțește silueta subțire, fină, a unei femei, estompată de cu reflexe violet, răsfrânte pe cupola argintie a frumoasei umbrele înserării, și care se îndreaptă liniștită spre o bancă. biserici din centru. Aceeași cupolă a copilăriei bacoviene, Este îmbrăcată toată simplu, în culori ruginii. Un voal ușor cu dangătul prelung și dulce al clopotelor de vecernie trase îi acoperă părul și flutură argintiu la adierea vântului. În de un bătrân cu pletele albe ca voievozii de altădată. mână ține o carte. Lângă el, prin geamul oval tăiat în zidul gros al Pe o altă alee a parcului, silueta firavă, ușor aplecată clopotniței, apare chipul palid, subțire al unui copil. Este un meditativ, a unui bărbat îmbrăcat în negru parcurge cu pas băiețel în uniformă de licean, cu ochii mari, albaștri, rătăcind liniștit aleea de la un capăt la celălalt. peste imensitatea orașului. S-ar părea că pașii celor doi se vor întâlni într-un ron- Ca un freamăt de frunze, vocea mică și dulce de- dou de frunze spulberate de vânt; și norii negri în culori de clamă: „Amurg violet …”. plumb întunecă cerul violet al copilului cu ochii mari, albaștri, În acest moment aparatul de filmat prinde imaginea din clopotniță. O melodie cântată de o vioară se aude și, pe argintie a Bistriței în sezonul de toamnă, trece peste parcul acordurile ei, o voce bărbătească cu rezonanțe metalice de- Gherăieștilor și cuprinde cetatea Bacăului în amurgul violet, clamă poezia Plumb: având drept comentariu vocea suavă a copilului din „Dormeau adânc sicriele de plumb clopotniță: Și flori de plumb și funerar veștmânt, „Amurg de toamnă violet … Stau singur lângă mort … și era frig Doi plopi, în fund, apar în siluete, Și-i atârnau aripile de plumb. Apostoli în odăjdii violete, ……………………………… Orașul tot e violet. Dormea întors amorul meu de plumb …………………………….. Pe flori de plumb și-am început să strig …”. Amurg de toamnă violet … Aici acordurile se întrerup brusc și fluieratul sinistru Din turn pe câmp văd voievozi cu plete, al unui vânt năprasnic dezgolește brusc de frunze copacii Străbunii trec în pâlcuri violete, parcului; se văd din ce în ce mai estompate siluetele celor Orașul tot e violet.”. două personagii din parc, despărțite în mod fatal de refle- (Întunecare) xele roșii ale unor flăcări care par a mistui totul într-o clipă.

131 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Din aceste flăcări se formează imaginea anului 1914 poetului odată cu căsătoria sa cu poeta Agatha Grigorescu- - anul Primului Război Mondial. Bacovia. (Întunecare) Ca un simbol al acestei îndelungate și fericite căsă- * torii, înfruntând de-a lungul anilor uraganul vieții care nu Obiectivul aparatului ne prezintă acum imaginea i-a cruțat deloc, pe aleea cu plopi piramidali care duce spre albă, pură, a casei natale a poetului, din Bacău, actuala lunca de la Gherăiești de pe malul Bistriței, într-o explozie Casă memorială, cu cele două coloane ale ei. Comentatorul de culoare proaspătă de verde crud, urmărim siluetele a doi însoțește această imagine cu frumoasa Poveste bacoviană: oameni tineri, cu buchete de lujeri înmuguriți în brațe, înde- „Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești fru- părtându-se pe drumul vieții lor. moasă, O voce blândă de bărbat înlocuiește dialogul celor Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori doi cu versurile din Note de primăvară: Printre arborii de toamnă te opreai încet sfioasă … „Verde crud, verde crud … Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești fru- Mugur alb și roz și pur, moasă?”. Vis albastru și de-azur, La comentariul acestei minunate povești de dragoste Te mai văd, te mai aud …”. apare fotografia înrămată într-un medalion, pe biroul mic și Ultimele cuvinte sunt acoperite de acordurile din ce discret din camera de lucru a poetului din casa natală, foto- în ce mai puternice ale Simfoniei Destinului de Beethowen, grafie care o reprezintă pe doamna Agatha Grigorescu - iar de pe fundal se desprinde încet inscripția - 1928 (anul Bacovia, tânără, frumoasă, grațioasă, într-o poză sepia, fo- căsătoriei lor) . tografie ce datează din anul logodnei Domniei sale cu poe- (Întunecare) tul. Alt medalion ne aduce chipul frumos, cu ochii mari, * albaștri, cu trăsătura blândă, îngustă și delicată a poetului. Pe ecran se reliefează acum anii 1933-1936. Pe o Totul în acest om este frumos și luminos. stradă liniștită, într-un cartier din București, ne plimbăm prin Obiectivul prinde în trecere interiorul casei muzeale fața locuinței poetului, unde e astăzi Casa Memorială „Geor- din Bacău, și încet lucrurile prind viață, prind contur odată ge Bacovia”. Este o casă nouă, în stil cubist, frumoasă și cu acordurile suave ale serenadei de Schubert cântată la primitoare. În față e un parc cu trandafiri, o peluză îngrijită, pian. Acum comentatorul ne declamă din Amurg antic: cu iarbă proaspătă. La geamuri perdele albe, suple, flutură „Uitate statuile albe privesc, în vânt. Albe visând cu-n aer ce plânge – În fața geamului un copilaș de câțiva anișori, cu ochii Și lasă amurgul pe ele culori: mari, albaștri; obrazul alb și pur, o osatură fină amintesc de De sineală, de aur, de sânge. poet când era copil. Este fiul poetului - Gabriel Bacovia. ………………………….. Din casă se aud acordurile unei viori, vioară care l-a Havuzul din dosul palatului mort, însoțit întotdeauna pe poet și care, acum, liniștește jocurile Mai aruncă, mai plouă, mai plânge – zburdalnice ale băiețașului. Un balansoar la umbra unui Și stropii căzând, în amurg, iau culori: copac se leagănă amintind prezența poetului, care pare că De sineală, de aur, de sânge.”. acum s-a ridicat lăsând să cadă pe pajiștea din jur foi vo- Pe pianul din casa natală, pianul la care surorile poe- lante cu manuscrisele poetului. tului, tinere, frumoase, în rochii ușoare pastelate, cântau Indiscret, obiectivul aparatului de filmat descoperă valsuri și mazurci altădată, apare mărindu-se în prim-plan pagini cu scrisul expresiv al poetului din volumele: Plumb fotografia în grup a familiei poetului - mama, tatăl, surorile. (1916), Scântei galbene (1926), Cu Voi (1930), Comedii în Este o fotografie ce amintește de o zi festivă, încheiată cu fond (1936). Pe balansoarul care continuă să se clatine, fie- această imagine rămasă nemuritoare și care este repro- care volum apare pe rând imprimând parcă o mișcare per- dusă în volumul Amintiri a doamnei Agatha Grigorescu - petuă de pendulare, simbolizând pendularea neobosită a Bacovia, volum care se află așezat pe pian, lângă celebrul timpului care trece. Plumb al poetului. * (Întunecare) * De pe pajiște copilul a dispărut, cerul pare că începe Una dintre puținele secvențe luminoase, înmires- să se înnoureze cu nori plumburii. În spatele perdelei din mate de un aer primăvăratec strălucitor, își face loc în viața biroul poetului se vede mișcând umbra unui bărbat. În acest

132 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 moment o voce tristă, plină de amărăciune, declamă poezia Luat de-a orașului sfadă, Cu Voi: Uitasem că toamna venea. „Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător, Un om în amurg pe o stradă … În țara asta plină de humor Pe foi, nu mai știu cum trecea - Mai bine singuratec și uitat. Sub tropot și-a lumii grămadă … ˗ Uitasem că toamna venea.”. O, genii întristate care mor - Odată cu sfârșitul poeziei, peisajul se schimbă încet În cerc burghez și fără sentiment, trecând într-un viscol sumbru, cu nămeți grei de zăpadă. Prin asta ești celebră în Orient, Șuieratul vântului se schimbă treptat într-un țăcănit ritmic O țară tristă plină de humor …”. ca de mitralieră, care progresiv ia proporțiile unor bubuituri. Picături de ploaie încep să cadă pe luciul geamului. * (Întunecare) Acum din întuneric apare anul 1941 și se succed o Totul se luminează iar și o nouă secvență ne prezintă serie de imagini dramatice de pe front cu alte imagini au- imagini de la mare din anul 1936, într-o localitate mică din tentice din timpul bombardamentelor asupra Bucureștiului, Dobrogea. Marea cu tot zbuciumul ei într-un răsărit de soare odată cu derularea anilor 1942 … 1943 … 1944. splendid, cu nisipul fin și auriu, străduțele întortocheate cu Transpunem această armosferă în camera de lucru căsuțele vechi turcești au fost pentru poet o mare surpriză. a poetului. Pe biroul său arde o lampă, e noapte, geamurile El, care nu văzuse niciodată imensitatea mării și strălucirea grele de ger. Pe același birou, un glob pământesc. O mână stelelor de pe țărmul ei, luna strălucind și oglindindu-se în de bărbat rotește din ce în ce mai repede globul. Acum gla- luciul de sineală al apelor, soarele de foc topind căsuțele de sul comentatorului se aude: „ ˗ Rătăcit în acest haos, dar păpuși cu acoperișuri de stuf, cu cuiburi de barză, era vrăjit. convins de dreptatea vremurilor ce vor veni; slăbit și bolnav, Îngândurat, pierdut în această imensitate cromatică, fascinat alături de soția sa; neînțeleși, împovărați de griji și de ne- de melodia mării, rătăcea singur pe ulicioarele antice. cazuri - mărturie stă volumul poetei Agatha Grigorescu Ba- Toate aceste imagini sunt însoțite la un moment dat covia Poezie și destin, unde cu deplină sinceritate și cu de vocea comentatorului, care declamă din poezia La țărm, farmec deosebit ne dezvăluie taina acelor ani care l-au aco- în timp ce valurile neobosite se lovesc de stâncile de pe perit pe poet cu un văl de dramatism. Bombardamentele nu țărm. l-au speriat pe poet. Blând, liniștit, fără niciun gram de „O, gând amar … spaimă pe obrazul palid, a rămas la biroul lui să înfrunte Singurătăți, moartea. Soția și copilul s-au refugiat. Sufereau toți, dar Pribege seri de primăvară, echilibrul lui sufletesc, poezia lui caldă, umană au făcut din Parfumuri ce se duc în vânt, casa lor o oază într-un deșert.”. Și flaute din stânci de mare …” Acum rotația globului se oprește brusc, aceeași (Întunecare) mână îl oprește din mers, iar anul 1947 apare în prim -plan. Din nou un cer fără speranțe, cu norii negri. Trăsne- (Întunecare) tele brăzdează orizontul în plină zi și o furtună năpraznică Un soare auriu, trandafirii în floare și pe pajiște un apleacă coroanele copacilor din jur, răscolind colbul și frun- păun cu pasul maiestuos și trenă strălucitoare se apropie zele. O ploaie torențială începe să cadă peste oraș. Treptat, de balansoarul din grădină care continuă să se legene ușor. rafalele de furtună și de ploaie se transformă în rafale de Pe el se observă ziare și reviste, publicații la care a cola- frunze îngălbenite - copacii se dezgolesc biciuiți de furtună borat poetul sau în care titlurile vorbesc despre el. în toamna târzie. Ne apare acum știrea aniversării poetului la 75 de De undeva, în mijlocul acestei vijelii, printre frunzele ani de viață și pentru 50 de ani de muncă. O voce bărbă- spulberate, un bărbat cu mâinile în buzunarele paltonului tească declamă poezia Cogito și anul 1956 apare înscris negru, cu gulerul hainei ridicat, merge aplecat înfruntând pe fundal: rafalele, pierzându-se în vâltoarea de frunze îngălbenite. „Mi-am realizat Odată cu această imagine vocea unui bărbat de- Toate profețiile politice. clamă din Scântei galbene: Sunt fericit … „O femeie în doliu pe stradă, Frumos O frunză galbenă tremura după ea - Este cerul

133 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Senin sau mânos. lumini ce cade asupra lui, pare însuflețit. Un aforism celebru În continuare, cele două busturi ale soților Bacovia Te face să trăiești … reapar în prim -plan, la început luminate amândouă egal, Nu-i mâini apoi, cu încetul, bustul poetului, luminat din ce în ce mai Nici azi, puțin, intră în umbră. Nici ieri, (Întunecare) Timpul …”. Un soare mare auriu. Întregul parc din fața casei poe- Presa vremii scrie despre decorarea poetului cu Or- tului este înflorit. Sub geamul său, risipă de trandafiri albi. dinul Muncii clasa I, precum și de reconsiderarea operei Perdelele spumoase - spulberate de vântul ușor ce adie. sale poetice. Numai poetul, discret, modest, blând, nu e ni- Același păun se plimbă printre trandafiri. Ridică brusc căieri. Doar vioara lui se aude cântând liniștit melodia lui căpșorul, privește în sus. preferată, iar pe masa de lucru din camera sa o fotografie Din casă acum încep să se audă acordurile furtu- îl înfățișează cu părul spicat, slăbit, cu ochii obosiți. noase ale Concertului Imperial de Beethowen. O pendulă (Înlănțuire) bate orele opt dimineața. Muzica continuă și deodată se Un tablou, sau mai corect un șevalet cu un tablou, face o tăcere mormântală sfâșiată de țipătul scurt și drama- în curtea casei Bacovia. La el lucrează o femeie. Nu-i tic al păunului. vedem decât spatele. Poartă o pălărie de soare. Modelul Imaginea rămâne nemișcată în acest moment, prin- este și el acoperit de ramurile unui boschet de trandafir, zând fluturarea perdelelor de la fereastra poetului ca de un doar prezența i se ghicește acolo. suflu ce vine din interior. (Înlănțuire) (Întunecare) Același tablou reapare în camera de lucru a poetului, Suntem din nou în interiorul casei Bacovia. Doamna după ce obiectivul aparatului a trecut în revistă intrarea, Agatha Grigorescu-Bacovia, îmbrăcată în negru, lucrează holul, camera de primire cu cele două busturi ale soților Ba- la biroul poetului. Avem în prim-plan manuscrisul cu titlul lui: covia realizate de N. Crișan în 1957. Se filmează în detaliu Amintiri despre poet. În față, calendarul cu fila neruptă, în- interiorul camerei de lucru a poetului, cu toate obiectele care cercuită în doliu, ne arată data morții poetului - 22 mai 1957. i-au aparținut și care au rămas așa cum le-a lăsat. În final, Portretul poetului este îndoliat cu o panglică neagră imaginea se oprește din nou pe tabloul în ulei al poetului, într-un colț. Ceasornicul, cu minutarele oprite, arată ora 8 tabloul pictoriței Florica Cordescu pentru care a pozat poetul și 10 minute, dimineață. Flori proaspete, într-o vază de cris- în 1956. tal, sunt așezate în fața tabloului. Acum comentatorul declamă celebrele versuri din Soția poetului continuă să lucreze și obiectivul apa- Lacustra bacoviană: ratului prinde redându-ne frumoasa poezie În alt ținut în ma- „De-atâtea nopți aud plouând, nuscris a poetei Agatha Grigorescu-Bacovia, ca un răspuns Aud materia plângând … la ultimul mesaj al poetului: „Vine întunericul”. Sunt singur, și mă duce-un gând Vocea Doamnei Bacovia declamă poezia În alt ținut: Spre locuințele lacustre.”. „De-aș fi un vânt subțire ce adie, În timp ce se declamă aceste versuri, acorduri din Acolo lângă tine să ajung, Missa Solemnis se împletesc cu cuvintele ce se pronunță. Să te-ncălzesc precum odinioară (Întunecare) Te încălzeam la pieptu-mi îndelung, * De-aș fi un tril de pasăre suavă, La masa de lucru soția poetului scrie. Îmbrăcată Să pot pătrunde în adânc, sub cruce, sobru, cu un colier discret de perle la gât, lucrează. Din Te-aș ridica pe aripe de soare când în când întoarce capul și privește prin ușa întredes- Și-n alt ținut de vis te-aș readuce. chisă în camera poetului. Acolo, deși târziu în noapte, lampa Am fi ca două coarde de vioară, de pe birou arde. Pendula bate rar orele și totul este tăcut Sub un arcuș vrăjit de nemurire, și calm. Printr-o oglindă mare se pot vedea așezate lângă Ce-ar înstruna în era viitoare divanul din camera poetului, pe o mică măsuță, medica- O stranie poemă de iubire …”. mente. Portretul în ulei de deasupra bibliotecii, prin jocul de (Sfârșit)

134 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

„ȘUETELE AVRAMIZILOR” ȘI „DRAG DE MUZICĂ ȘI POEZIE” LA CASA AVRAMIDE DIN TULCEA

Floarea CALENIC

Casa Avramide, supranumită și Casa Când intri, fie la demisol, fie în sala de sus, te Colecțiilor, aflată in Tulcea, pe strada Progresului, nr. întâmpină zâmbind Paul Tocanie, omul care se con- 32, parte a Complexului Muzeal de Patrimoniu din ca- fundă cu această clădire- instituție culturală, numită drul I.C.E.M. „Simion Gavrilă, este gazda unor eve- Casa Avramide. nimente cu mare impact emoțional asupra tulcenilor, Prezentat în 2017 de Petru Țincoca în „Obiec- locul cel mai frecventat de toți cei care apreciază cul- tiv de Tulcea”, ca un muntean veritabil, transmutat de tura adevărată, primul Art Café din orașul nostru. la Bucegi la Hercinici, Paul Tocanie este originar din Construită la finele secolului al XIX-lea de comuna brașoveană Cristian, absolvent al Alexandru Avramide, un întreprinzător local deosebit Universității „Ovidius”- secția Istorie, acum muzeo- de bogat, clădirea devine, la 14 noiembrie 1945, Mu- graf, cercetător științific din 2012 în cadrul I.C.E.M.. zeul „Delta Dunării”, deschis pe 1 mai 1950. În „Ziarul de Tulcea” din 25 martie 2016, se După 1989, clădirea este donată de scria: „Paul este omul acela care vine de dimineață și moștenitori Tulcei și este reabilitată de Consiliul pleacă seara târziu, pentru ca alții să se culturalizeze Județean între anii 2007-2013. când au ei chef.” În prezent, clădirea oferă elemente legate de În „Obiectiv de Tulcea”, cu umoru- i cunos- istoria modernă a orașului nostru, pune în valoare cut, Petru Țincoca scria în 2014, când proiectul prin- obiecte de patrimoniu din colecțiile I.C.E.M. Tulcea; dea contur: “O specie nouă s- a ivit și se înmulțește este gazdă, în sala de sus sau la demisol, a unor eve- nestingherit sub soarele cultural al Tulcei. E vorba nimente de excepție. despre avramizi… Conjuncția norocită dintre un loc, „Șuetele Avramizilor” este proiectul cel mai Casa Avramide, și un bun-gust cultural, nepotolit până spectaculos care se desfășoară aici. Inițiate de Paul de curând, ia amploare. Vreme de doar douăsprezece Tocanie, șef de secție la Complexul Muzeal de Patri- luni, bolțile armonioase au văzut pictură, au respirat moniu Cultural Nord- Dobrogea și de ziaristul Petru carte, au audiat jazz, au râs comedie de calitate supe- Țincoca, în decembrie 2015, „Șuetele Avramizilor” rioară. Zestrea genetică și înmagazinarea nevoii au

(“șuete”- termen prin care s-a dorit apropierea fi- dictat apariția speciei. În ecosistemul cultural tulcean, permanențe rească, ușoară și prietenească a oamenilor de actul în bună pace cu maneliștii, de pildă, să admitem că fe- cultural) se bucură de participarea unui public larg, nomenul Casa Avramide este unul natural, apărut să oferind teme variate: muzică, literatură, istorie, pic- satisfacă o cerință. E o plombă culturală în gura flă- tură. mândă a tulceanului. Aici au loc vernisaje, lansări de carte, Ocrotită spiritual de Catedrală și Protoierie, conferințe pe teme atractive, întâlniri cu oameni ai în vecinătatea lumească a două restaurante și o simi- culturii din Tulcea sau alte județe. gerie, mezină a teatrului, Casa Avramide este binecu-

135 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

vântată prin fertilitatea culturală a vizitatorilor să pre- exact esența a ceea ce s-a întâmplat. ţuiască arta.” E de apreciat, de asemenea, organizarea Sa- Mă voi opri acum la câteva evenimente lonului literar de iarnă, de către Casa Corpului Didac- desfășurate aici, la cele la care am fost prezentă și care tic în sala Art Cafe, aici remarcându-se, ca în multe m-au îmbogățit sufletește. alte dăți, scriitorul Nicolae Ariton, autorul unor cărți În sala de sus, pe 2 noiembrie 2016, Casa de mare valoare („Tulcea, la 1870”, „Pierdut în Tul- Avramide a fost gazda unei seri în care, sub titulatura cea”, „Votca-un thriller istoric”, „Poveștile bazarului “Arta arestată”, artiști din București au vorbit despre tulcean-Misterele Dunării”, „Tulcea-Ghidul călătoru- personalități ale culturii noastre prigonite de lui romantic, nostalgic și rafinat”). comuniști. Episcopia Tulcii, prin Preasfinția Sa Doctor S-a vorbit, s-a cântat, s-a recitat, evocându-se (P.S. Dr.) Visarion și prin preotul Felix Lucian Necu- oameni de excepție: Nicolae Steinhard, George lai, consilierul cultural al episcopiei, a îmbogățit su- Enescu, Paul Constantinescu, Ana Blandiana, Mihail fletul credincioșilor, fie prin expoziții de icoane, fie Jora, Vasile Voiculescu și Radu Gyr. Auzeam atunci prin lansarea unor cărți (“Creștinii printre lumini și pentru prima oară de acest ultim poet; ulterior, am umbre” de Felix Lucian Neculai, „Gheorghe „Cava- cumpărat volumele de poezii, am citit despre el și l- lul” Clinciu - o filă de pateric”- de Adrian Cristian Ti- am cuprins în programul în care activez. torencu), fie printr-o seară culturală sub genericul Am ascultat, profund mișcată, balada „Ri- „Personalități grecești în România”. dică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, despre care am Asociația „Aegyssus” a Scriitorilor din Tul- citit ulterior că a fost scrisă ca un manifest prin care cea, prin președintele ei, Mircea Marcel Petcu, a con- să-i trezească pe țărani, ca ei să se opună colectiviză- tribuit la multe dintre aceste evenimente, fie rii. Au venit apoi scriitorii din Constanța și amintesc organizându-le, fie aducând scriitori care să le punc- o zi specială, când scriitorul Ovidiu Dunăreanu și-a teze valoarea. lansat romanul „Lumina îndepărtată a fluviului”, pre- Aș aminti un moment deosebit, mai recent, zentat de Angelo Mitchievici, președintele filialei Do- lansarea cărții lui Carol Feldman, „Caleidoscopul brogea a Uniunii Scriitorilor din România. meu”, la care toți cei din sală au trăit emoția transmisă Iubitor al culturii, prezent la mai toate eveni- de conținutul cărții, de cuvântul autorului, dar și de mentele, primarul nostru, domnul Constantin Hogea, recitările și cântecele unor artiști de la Teatrul Evre- a intervenit cu binecunoscuta-i abilitate de a puncta iesc de Stat din București.

136 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Dacă adaug unele dintre expozițiile de pictură ale care amintesc „Spectator pe scenă”, prezentată în ca- unor artiști cunoscuți ca Eugeniu Barău, Grigore Ca- drul Festivalului de carte “Danubius”. rată, Anatolie Gherasimov, Geanina Terci, ale picto- Elena Anastase are o activitate culturală in- rilor din Asociația Artiștilor Plastic, filiala Tulcea, ale tensă. Profesional, este inginer energetician, dar din preșcolarilor, activitatea în atelierele pentru copii, târ- 1993 deschide o afacere de familie, S.C. Lidas S.R.L., gurile de carte, completez oarecum imaginea a ceea în satul Mineri, o afacere de succes. Atrasă de mică ce înseamnă Casa Avramide. de poezie, participă la concursuri (în clasa a III- a ia Tulcenii trebuie să descopere că acest spațiu locul I pe județ la recitare) și desfășoară o activitate a oferit și va oferi mult mai mult. remarcabilă în trupe de teatru, în gimnaziu și liceu. În Mă voi opri acum asupra unui program în 2010, la propunerea lui Ion Chiriac, intră în ansamblul care sunt și eu implicată, grupul „Drag de muzică și artistic coordonat de Aurel Ifrim. Ca recitatoare, par- poezie”, care activează de trei ani, cu o ediție lunară, ticipă la spectacolele Ansamblului Folcloric “Baladele în ultima zi de vineri. Deltei”. Când iau naștere corul “Armonii tulcene” și Inițiat de Aurel Ifrim și Ion Chiriac, grupul a grupul “Drag de muzică și poezie”, intră in rândul re- adunat oameni iubitori de poezie și muzică: părintele citatorilor. Mihael - Marian Mihai, Elena Anastase, Teodora Teodora Dociu la bază inginer mecanic spe- Dociu, Petru Țincoca, Ion Chiriac și eu, Calenic Floa- cializat pe „Utilajul și tehnologia sudurii și roboți in- rea, ajutați permanent de Paul Tocanie. dustriali”, dar și în informatică aplicată, profesor la Parteneri ne sunt, încă de la început, elevi și pro- Catedra tehnică și de informatică de la Colegiul „An- fesori de la Liceul de Arte “George Georgescu”, ghel Saligny”- Tulcea (Liceul Naval)- este o talentată îndrumați un timp de directorul Traian Oancea, acum și mare iubitoare de artă. Absolventă și a Școlii popu- de actualul director, Mariana Pavel. lare de artă, secția Pictură, clasa profesorului Gheor- Se cuvine să cunoaștem câteva lucruri esențiale des- ghe Neață, a cochetat cu un real succes, nu numai cu pre membrii grupului. penelul, ci și cu stiloul (elevă patru ani de liceu la Ion Chiriac, absolvent al Școlii de Ofițeri, „Spiru Haret”a legendarului profesor Cezar Calenic)- arma-Penitenciare, a ocupat diferite funcții, ultima scriind eseuri (de exemplu, lucrări premiate pe diferite fiind aceea de comandant al Penitenciarului Tulcea, teme prezentate la Festivalul Păstoritului de la Sari- cu gradul de locotenent-major, timp de optsprezece ghiol de Deal, județul Tulcea, precum „Fenomenul ani, până la pensionare. Atras de poezie, a activat în transhumant și efectele lui în Dobrogea- Familia și grupul „Studio Z”, condus de Aurel Ifrim, a organizat păstoritul”, „Crucea și credința la păstori”), dar și ca- spectacole la penitenciar cu artiști din România; co- trene, poezie în vers alb, epigrame. Completează ar- laborează cu Ansamblul Folcloric „Baladele Deltei”, monios profesoratul cu recitatul, echilibrându-și în rol de prezentator și recitator, participă la Festivalul darurile divine în versificație, alături de grupul de re- Internațional pentru copii și tineret „Peștișorul de citatori. Participă la Festivalul Internațional pentru aur”, ca prezentator. copii și tineret „Peștișorul de aur”, în calitate de co- Părintele Mihael - Marian Mihai, absolvent ordonator (voluntar) de grup, de aproape un deceniu de conservator (muzică bisericească), de seminar teo- și colaborează cu Aurel Ifrim și Ion Chiriac, care o și logic, membru al Cenaclului „Flacăra”, de unde și cooptează atât la spectacolele domnului Ștefan dragostea pentru Adrian Păunescu, este întemeietorul Coman, la „Balade”, cât și la cel de la „Drag de mu- corului „Armonii tulcene”, dirijorul acestuia, dând zică și poezie”. spectacole de înaltă ținută artistică la “Jean Bart” sau Și eu, Floarea Calenic, profesoară de fran- în unele localități din județ. Părintele vine în progra- ceză un timp, apoi de română, preocupată de creația mul nostru cu poezii, dar mai ales cu cântece la care literară a elevilor, redactor-șef al revistei „Decarii” a se acompaniază la chitară, mărind valoarea fiecărei Școlii „Alexandru Ciucurencu”, autoare a câtorva ediții. prefețe ale unor cărți scoase de tulceni (Ioana Ichim- Petru Țincoca, ziarist la „Obiectiv de Tul- „Treisprezece și trei sferturi”, Gheorghe Bogorodea – cea”, inițiatorul - alături de Paul Tocanie, al Șuetelor „Horă de bărbați”, Mircea Marcel Petcu – „Dincolo Avramizilor, este colaborator al „Baladelor Deltei” de ce văd ochii”, Tănase Carașca – „Revanșa”, Angela (acum fiind regizor de scenă), autor al unor cărți din Dumbravă – „Prin ochii mei”), autoare a unor articole

137 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 publicate în „Nord Dobrogea Cultural”, „Boema” din crămioara Rusu, Ștefan Dorobanțu, Alexia Fugigiu, Galați și „Seniorii tulceni”, „criticul literar” al multor Ana – Elena Gheba, Maria Gheba, Stoian Bianca scriitori din Tulcea, prin prezentarea unor cărți în mo- (acum studentă), Chiosea Ioan, Simion Cristian, Si- mentul lansării lor. dorov Cătălin, Mareș Sevastian, Alexandru Tudor, Această ultimă activitate a început în urmă cu Codriș Alexandru, Lesnic Robert, Bălășoiu Ionuț, Ne- câțiva ani, când Seniorul scriitorilor noștri, domnul agoe Victor, Leonard Ceacîru, Andrei Palură, Lidia profesor și istoric Nicolae Rădulescu, mi-a propus să- Popa, Maria Busurcă, Maria Botoșencu, Amelian i prezint una dintre cărți. Fiind istoric, a fost o mare Diana, Chiriță Ana – Maria, Găină Andi, Teodora Fro- provocare! nescu, Lucian Grigore. Un câştig mare pentru grup a fost alăturarea, Acești copii minunați au fost îndrumați de în 2017, a inegalabilului om de cultură, domnul Dan profesori cu har: Svetlana Doroș, Gabriel Pinter, Lă- Arhire. Ziarist, cercetător, în prezent secretar literar la crămioara Chiriță, George Manea, Alexandru Sava, Ansamblul Folcloric „Baladele Deltei”, pasionat de Rodica Grămoiu, Rodica Răican. cultura tradiţională, în special de ornamentică, Dan În unele ediții am avut invitați speciali, pre- Arhire vine în ediţiile fiecărei luni cu informaţii pro- cum Paul Prisada, naistul Marius Iordan, soprana fund documentate despre tema propusă. Petruța Buță, Ștefan Chiriță (saxofon și clarinet), ac- Astfel, a prezentat publicului un eseu despre torul Cristi Naum cu teatru pregătit în cadrul unui Mihai Eminescu, apoi „Dragobetele, obicei românesc cerc, de care se ocupă de câțiva ani. din strămoşi”, a omagiat Ziua Dobrogei, a venit cu Și activitatea a continuat în al treilea an, cu precizări despre „Românii de la est de Bug”. De fie- câte o temă specifică lunii respective. care dată, a adăugat cântece, surprinzând cu vocea sa Despre aceste ediții voi vorbi în alt număr al inconfundabilă. revistei. În primul an de activitate, 2016, grupul „Drag Acest material este unul informativ; de aceea, de muzică și poezie” a mers pe sărbătorirea unor poeți este plin de date, nume, referiri exacte la activitatea născuți în luna respectivă, poeți naționali de valoare. noastră. Eu am venit cu scurte analize ale universului lor poe- Mulțumesc prietenilor din grup pentru ajutor tic, colegii cu recitări, părintele și partenerii de la Li- și, în mod special, Teodorei Dociu- pentru tehnore- ceul de Arte cu muzică vocală sau instrumentală. dactare. Au fost astfel prezentați publicului din sală poeți cunoscuți: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, George Bacovia, Vasile Voiculescu, dar și mai puțin cunoscuți ca: Magda Isanos, Panait Cerna, Romulus Vulpescu, George Călinescu, Iulia Hașdeu. În fiecare an, pe 20 iulie, ediția este dedicată lui Adrian Păunescu. În 2017, am îmbrățișat cu multă bucurie pro- punerea președintelui Asociației „Aegyssus” a Scrii- torilor din Tulcea, Mircea Marcel Petcu, de a sărbători și poeți tulceni. Astfel, publicul nostru i- a cunoscut mai bine pe Olimpiu Vladimirov, Mircea Marcel Petcu, Tănase Carașca, Elena Netcu, Victor Baumann, Ion Tutunea. Au fost și momente de evocare a celor plecați în altă lume, ca Stanislav Popescu, Romeo Ghioc, Valentin Șerbu. La fiecare ediție au participat elevi talentați de la Liceul de Arte și se cuvine să-i răsplătesc pentru truda lor, amintindu-le numele: Călin Izabela, Gheor- ghe Mihai, Lazăr Florentin, Dragoș Mihai, Oana Lă-

138 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

DE LA LAMPAGII ȘI FELINARE LA UZINA ELECTRICĂ A ORAȘULUI TULCEA (II)

Dr. Ligia DIMA

Instalaţiuni mecano-electrice: nivel şi o pompă de mână aşezată pe o fundaţie de beton. Un motor Diesel Sulzer, 6 cilindri, 300 H.P. inclusiv În faţă un butoi de fier din care se pompează motorina, fundaţia 146 m³ a 2000 lei/m³ pus în funcţiune în februarie 100.000 lei;1 rezervor de tablă de fier fără capac de 4 m³ 1929, 95% din valoarea de azi a unui motor nou, 2.850.000 capacitate în care se ţine uleiul uzat, 5.000 lei; 12 bucăţi lei; Un motor Diesel Polar, 4 cilindri, 200 H.P. inclusiv fun- butoaie tablă galvanizată cu diametru de 70 cm şi lungime daţia, 105 m³ a 2000 lei/m³, pus în fucţiune în noiembrie 1,05 m care servesc pentru transportul motorinei la uzină, 1926, 75% din valoarea de azi a unui motor nou, 1.800.000 restul stricate 5, 15.000 lei. Total 8.570.000 lei. lei; 2 motoare Diesel Sulzer, 100 H.P., 2 cilindri puse în func- Strung în stare relativ bună fabricat de Frion C-10 ţiune în anul 1912, 25% din valoarea actuală a unui motor AKT Cesellsohaft Dusseldorf, 50% din valoarea lui dacă ar nou, 600.000 lei; 1 alternator Reşiţa ca accesorii, 250 KVA, fi nou, 25.000 lei; 1 bormaşină în bună stare, 60% din va- 6000 V, 500 rot/min. Fabricat în 1920, 90% din valoarea ac- loarea lui dacă ar fi nou, 12.000 lei; 2 polizoare de mână, tuală a unui alternator nou, 250.000 lei; 2 alternatoare Re- unul nou, altul uzat, 5.500 lei; 1 banc cu 2 menghine vechi, şiţa, 70 KVA, 6000 V, fabricat în 1926, 75% din valoarea 2.000 lei; 1 dulap cu scule, pile, ciocane, cleşti, etc, 20.000 actuală dacă ar fi nou, 500.000 lei; Panoul de distribuţie aşa lei; 2 aparate de stins incendiu Minimax, 1.500 lei; 2 dulapuri cum a fost descris mai sus format din 2 grupuri, primul din fier 2,5 lăţime, 1,00 m înălţime, 50 cm adâncime, 20.000 8 panouri şi al doilea cu 2 panouri cu aparatajul inclusiv lei; Transmisie pentru strung şi bormaşină, 15.000 lei; 1 montajul, 600.000 lei; 2 transformatori trifazaţi, 60 KVA sobă este No. 6 şi o sobă de fier uzate, 1.500 lei; 1 butoi 6000/380/220 K cu răcire în ulei, instalat în 1926, 15% din tablă zincată, 1.000 lei; 1 tablă marmoră albă 45 x 45 cm, valoarea lor, 185.000 lei;1 transformator 110 KVA 5 întrerupătoare şi 5 corpuri de siguranţă pentru iluminatul 6000/380/220 V cu răcire în ulei instalat în 1925, 80% din centralei, 1.500 lei; 2 lămpi axiale şi 6 braţe, 12.000 lei. Total valoarea lui dacă ar fi nou, 150.000 lei;1 electromotor Reşiţa instalaţii mecano-electrice: 8.465.500 lei. 5 H.P., 102 V, 80% din valoarea lui dacă ar fi nou, 15.000 lei;1 cap de cilindru de rezervă nou pentru motor Polar, Reţeaua de distribuţie: 40.000 lei;1 pod rulant format din 2 grinzi în dublu T rulând Cabina pentru aparatele de protecţie împotriva supra- în lungul uzinei pe 21 m cu macara diferenţială, 150.000 tensiunilor având montate 3 întrerupători separatori unipo- lei;1 filtru de ulei din tablă zincată de 2 m³ şi 2 rezervoare lari 6000 V, 3 paratrăsnete cu coarne, 1 rezistenţă de de ulei pentru depozitarea uleiului filtrat, 12.000 lei; 1 filtru amortizare, 10.000 lei; 4 case de transformatori executate ulei nou aşezat în uzină 100 l capacitate, 10.000 lei; 1 re- în zidărie pe soclu de beton, 110.000 lei; 4 transformatori a istorie tulceană zervor ulei în uzină 100 l capacitate, 2.500 lei;1 rezervor 60 KVA 6000/380/220 V cu răcire în ulei câte 1 la casa 10 motorină 1000 l cu pompă de mână pentru alimentarea re- No.1 şi 4 şi 2 la casa transformator Nr. 3, 250.000 lei; 1 zervoarelor, motoarelor Diesel a 100 H.P. şi a motorului transformator 75 KVA 6000/380/220 V cu răcire în ulei aşe- Polar, 6.000 lei; 1 rezervor motorină diametru 5 m prevăzut zat în căsuţa No 2, 80.000 lei; Aparatajul montat în sala 4 cu scară în exterior şi în interior cu orificiu de curăţire cu casa de transformatori şi compus pentru fiecare căsuţă din:

139 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

3 separatori exteriori cu coarne; 3 întrerupători separatori producere şi distribuire a energiei electrice se repartizează 6000 V 100 amperi; 3 siguranţe 6000 V; 100 amperi; 3 bo- astfel: bine self; 3 rezistenţe de intercalare; 1 întrerupător maximal Teren...... 440.000 lei sub ulei, 6000 V int. max. 200 amperi; 1 întrerupător maxi- Construcţii...... 1.330.000 lei mal în ulei tensiune maximă 750 V; 2 ceasornice cu cadru Instalaţii mecano-electrice.... 8.465.500 lei astronomic automate pentru 1/1 noapte şi ½ noapte. Re- Reţeaua de distribuţie ...... 5.644.500 lei port 458.000 lei; 1 tablou de distribuţie pentru iluminatul pu- Total...... 15.500.000 lei blic, dimensiuni 80 x 90 cm având montate 1 întrerupător (adică cincisprezece milioane şi cinci sute mii lei). tripolar general cu 3 siguranţe; 10 întrerupătoare unipolare Materialele de rezervă aflate în magazie nu formează cu 10 siguranţe pentru diverse sectoare, 3 parafulgere; 1 obiectul acestei evaluări, din cauza întrebuinţării lor curente tablou pentru iluminatul particular de aceleaşi dimensiuni pentru reparaţii şi întreţinere. În cazul unei comercializări, având montate 1 întrerupător general cu 3 siguranţe pentru ele vor fi predate noii regii după inventarul existent la acea diverse sectoare, 3 parafulgere cu lămpi; 1 tablou pentru dată, cu preţul de cost, dacă acesta este mai mic decât pre- linia de compensaţie de 35 x 35 cm, având montate 1 în- ţul zilei, sau pe acest din urmă preţ, dacă îi este superior. trerupător general şi 3 parafulgere, plus montajul şi cabluri Condiţiile de exploatare. În conformitate cu cele de de legătură, în valoare totală de 500.000 lei. mai sus vom admite pentru orașul Tulcea o populație de În conformitate cu actele găsite în arhiva uzinei şi a 25.000 locuitori, deoarece din punctul nostru de vedere in- specificaţiilor întocmite cu ocazia recepţiei s-au montat la teresează în mod egal populația stabilă și populația flotantă. reţeaua de înaltă tensiune şi la reţeaua de distribuţie a ora- Numărul caselor este de 4.636, iar al gospodăriilor de şului, în baza contractului iniţial şi a comenzilor ulterioare, 4.089. următoarele cantităţi de materiale: Sârmă de 6 mm2, 89.573 Numărul abonaților particulari a fost de 560 în 1929, m a 54 kg/1000 m, total 4840 kg a 120 lei/kg - 580.000 lei; de 604 în 1930 și de 728 în 1931, reprezentând abia 1/6 Sârmă de 10 mm2, 97.791 m a 90 kg/1000 m total 8800 kg din numărul total al gospodăriilor. a 120 lei/kg -1.056.000 lei; Sârmă de 16 mm2, 45.647 m a Din cauză că uzina nu are instalate contoare pentru 144 kg a 120 lei/kg - 798.000 lei; Sârmă de 25 mm2, 3392 măsurarea energiei distribuită orașului și nici pentru măsu- m a 225 kg/1000 m total 762 kg - 91.440 lei; 1.110 cablu rarea consumului iluminatului public, deși toți abonații par- subteran 3 x 25 m2, 6000 V, cu accesoriile, 400 lei/m - ticulari au contoare proprii, nu se pot deduce pierderile în 444.000 lei; 6.616 izolatori joasă tensiune cu suporţi de fier rețea și consumul iluminatului public. În aceste condiții da- a 60 lei/bucată - 397.000 lei; 438 izolatori cu suporţi înaltă tele statistice care urmează nu au decât un caracter apro- tensiune a 125 lei/bucata - 54.750 lei; 903 stâlpi pentru linia ximativ, adoptându-se pentru deducerea lor un număr de joasă tensiune în parte putreziţi la suprafaţa solului, a mediu de ore de utilizare. 350 lei/bucata - 316.000 lei; 147 stâlpi înaltă tensiune cu În prezent motoarele funcționează în următoarea or- întărituri a 400 lei/bucata - 58.800 lei; 308 console pentru dine: motoarele Sulzer a 100 H. P. funcționează de la 4 tensiune cu întărituri a 250 lei/bucata - 107.500 lei. Total: dimineața până la ora 16, acționând un grup de pompe de 4.861.540 lei; 121 console pentru linie de înaltă tensiune la uzină și unul de la stația de antepompe. De la ora 16 la 350 lei/bucata - 42.350 lei; 360 braţe de fier complete cu 20 intră în funcțiune motorul Polar acționând un grup de armături impermeabile cu abatjour de tablă smălţuită cu pompe de la uzină și un grup de la stația de antepompe, glob apărător 1000 lei/bucata - 360.000 lei; 150 siguranţe asigurând în acelaș timp iluminatul public și particular. Între aeriene a 2 amperi a 20 lei/bucata - 3.000 lei; 200 siguranţe orele 20 – 23 se pune în funcționare motorul Diesel Nr. 4, cu coarne a 130 lei/bucata - 26.000 lei; 20 stâlpi Manneo- iar între orele 23 și dimineață, din nou grupul Polar. mannce 11.000 lei/bucata - 220.000 lei; 20 suspensiuni În timpul iernii luminatul particular este asigurat între care complete ABC cu globuri a 2.100 lei/bucata - 42.000 ora 16 – 4 dimineața, iar în timpul verii de la 17 la 4 lei; 6 aparate clorură de calciu pentru transformatori - dimineața. Lămpile ce asigură luminatul public ard în tot cur- 10.000 lei; 2 tachometre pentru motoarele Diesel Sulzer a sul nopții deși există posibilitatea de a scoate o parte din 100 H.P. - 26.000 lei; 1 voltmetru portativ 400 V - 10.000 ele în a doua jumătate a nopții prin ceasornicele automate lei; 1 parat Dietze Anlager pentru măsurarea curentului între instalate la căsuțele de transformatori. În anul 1929 fazele unei reţele 380/220 - 6000 lei; 1 ampermetru portativ producția totală de energie a fost de 650.000 kw/h iar în cu scările 160 şi 200 amp - 6000 lei; Inventarul secţiei elec- 1930, de 696.264 kw/h. trice la reţea, diverse - 31.610 lei; Total de distribuție: Luminatul particular însumează o putere racordată de 5.644.500 lei. 220 kw, iar forța motrică de cca 225 kw reprezentată În rezumat, valoarea actualelor instalaţii comunale de aproape în întregime de motoarele instalate pentru uzina

140 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 de apă și nevoile proprii ale uzinei. Singurii consumatori de 2.000.000 lei, care ar mări veniturile uzinei electrice în forță motrică în afară de uzina de apă, sunt: cinematograful dauna veniturilor uzinei de apă. orașului unde se află instalat un motor electric de cca 15 H. Numai o separare a contabilității celor două exploatări P. și o morișcă de cafea de 2 H. P. Industriile care ar putea ar fi putut arăta situația reală. Situația datoriilor Primăriei, fi racordate la rețeaua de distribuție a orașului ar fi: moara față de Societatea Reșița, pentru lucrările efectuate la uzina și fabrica de ulei N. Delly-12 H. P.; fabrica de uleiuri Traian- și rețeaua de distribuție a orașului, se prezintă astfel: con- 150 H. P.; fabrica de cherestea A. Avramide- 60 H. P.; fa- tractul autentificat la 5 octombrie 1925 în care este prevăzut brica de cherestea Unirea-136 H. P.; fabrica de tăbăcărie un capital de 7.360.000 lei; dobânzi 1.345.000 lei; total Talpa-135 H. P. La un factor de simultaneitate de 0,5 și la 8.705.818 lei; lucrări suplimentare în baza articolului 10 din un consum de 153.000 kwh, rezultă pentru particulari un contract cu un capital de 10.600.888 lei, dobânzi de număr de ore de utilizare de cca 1.390 ore/an. Uzina de apă 2.014.039 lei; total de 12.614.927 lei; contractul autentificat asigură uzinei electrice o exploatare rațională. Capacitatea la 1 august 1928 pentru generatorul de 300 H. P. Un capital rezervorului de distribuție fiind destul de mare pentru a de 3.716.280 lei; dobânzi de 429.639 lei; total de 4.149.459 putea susține consumul de apă pentru 24 ore, umplerea lui lei. Rezultând un total general de 21.680.708 lei capital; ne poate face evitându-se punerea în funcțiune a pompelor 3.789.496 lei dobânzi și 25.470.204 lei total. în orele de mare consum. Până în prezent s-a plătit o sumă de 5.631.928 lei. Repartizată pe grupuri electrogene, producția anului Rezultă că în prezent, uzina electrică mai este grevată de 1930 se prezintă astfel: grupul electrogen cu motor Polar – o datorie de 19.838.276 lei. Plățile efectuate până în prezent 255.021 kwh; grupul electrogen cu motor Polar 100 H. P. – reprezintă în proporție de 60% dobânzile cuvenite capita- 92.043 kwh; grupul electrogen cu motor Diesel 100 H.P. – lului investit. Energia electrică produsă este distribuită con- 21.000 kwh; grupul electrogen cu motor Sulzer 300 H.P. – sumului public și particular cu următoarele tarife: pentru 327.291 kwh; un total de 696.264 kwh. Repartizată pe luni, consumatorii particulari - 12 lei/kwh; restaurante, magazine, producție de energie electrică în anul 1930 se prezenta ast- cafenele, cinematografe, etc. - 15 lei/kwh; forțe motrice - 8 fel: ianuarie – 58.000 kwh; februarie – 48.000 kwh; martie lei/kwh. – 52.000 kwh; aprilie – 41.000 kwh; mai – 52.000 kwh; iunie Propuneri referitoare la completarea actualei instalații – 53.000 kwh; iulie – 64.000 kwh; august – 64.000 kwh; de energie electrică a orașului Tulcea: În raport cu populația septembrie – 61.000 kwh; octombrie – 66.000 kwh; noiem- de 25.000 locuitori, puterea instalată în uzina electrică Tul- brie – 63.000 kwh; decembrie – 69.000 kwh; 696.000 kwh cea reprezintă o medie de 20,6 w/cap de locuitor, iar în ra- total. În raport cu media lunară de 58.000 kwh, minimul din port cu producția totală de circa 700.000 kwh, o medie de luna aprilie reprezintă 71%, iar maximul din luna decembrie 28 kwh/cap de locuitor. Ținând seama că o putere de apro- 119%. Variațiile sunt destul de mici și sunt aplicabile prin ximativ 200 H. P. deservește nevoile uzinei de apă și faptul că în timpul verii scăderea consumului de energie aproape jumătate din energia produsă asigură nevoile de electrică pentru luminat este compensată prin creșterea energie ale motoarelor și instalațiilor anexe ale uzinei de consumului de apă. apă, aceste medii scad la 14,7 w/cap de locuitor și 14,8 În cursul anului 1930, producția maximă a unei zile a kwh/cap de locuitor, reprezentând respectiv puterea insta- fost de 2.677 kwh. Puterea maximă cerută la uzină în 1930 lată și consumul de energie pentru iluminat. La o putere de a fost în ziua de 17 februarie la ora 20, când motorul Diesel racord de 250 kw pentru iluminatul public și particular, pu- Sulzer era încărcat cu 298,8 HP sau 67% din puterea totală terea de racord este de 10 w/cap de locuitor. instalată în centrală. Această încărcare este numai acci- În raport cu puterile de racord ale orașelor de aceeași dentală și ar putea foarte bine fi evitată printr-o rațională re- populație: Baia Mare – 20 w/cap de locuitor; Lugoj – 37 partizare a orelor de funcționare a motopompelor. w/cap de locuitor; Roman 52 w/cap de locuitor; Turnu Se- În anul 1929 s-au consumat 234.476 kg motorină, iar verin – 15 w/cap de locuitor; se vede că orașul Tulcea se în anul 1930, 237.205 kg. Veniturile din vânzarea energiei găsește într-o stare de inferioritate. electrice, în anul 1929, au fost de 1.895.763 lei și în anul La o medie de 25 w/cap de locuitor, puterea racordată 1930 de 1.734.746 lei. Aceste cifre nu pot fi însă întru nimic la rețeaua de distribuție va fi de circa 625 kw sau 850 HP edificatoare. Într-adevăr, exploatările uzinei de apă și a uzi- cu un coeficient de simultaneitate de 0,5, rezultă o putere nei electrice făcându-se împreună, nu s-a ținut seamă de efectivă necesară a grupurilor electrogene de 850/2 – 425 prețul energiei electrice consumate pentru nevoile uzinei de HP. apă, conducând aparent la o mărire a veniturilor acestuia. Noile investiții vor fi făcute cu prudență, căutându-se După un calcul sumar și socotind cu 5 lei/kwh energia elec- în primul rând să se pună în valoare instalațiile existente: trică consumată pentru nevoile uzinei de apă, rezultă circa Motoarele de 100 HP din cauza uzurii înaintate, nu

141 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 mai corespund condițiilor în care sunt puse să lucreze și o consolidare a stâlpilor de lemn, împiedicându-se astfel faptul că nu pot fi cuplate cu celelalte grupuri, constituie o circulația, iar pe de altă parte viața acestora este foarte piedică și o lipsă de elasticitate la satisfacerea cererilor de scurtă. energie. Din această cauză este necesară înlocuirea lor, Abonaţii particulari cu contoare proprii. Odată cu con- renunțându-se la reparații care nu vor putea asigura o ame- stituirea noii regii mixte va trebui să se procedeze la verifi- liorare durabilă. În consecință se va procura un grup elec- carea lor, procurându-se la abonaţii ai căror aparate au fost trogen cu motor Diesel de 300 HP cu aceleași caracteristici găsite defecte, contoare noi. ca cel existent azi în centrală. Nu va fi așezat în locul ocupat La centrală se va instala un contor pentru măsurarea azi de cele 2 motoare de 100 HP. De asemenea se va pro- energiei debitată pe reţeaua oraşului, iar la casele de trans- cura un al doilea motor, tot de 300 HP care va servi de re- formatori, pentru măsurarea consumului de energie elec- zervă. trică separat pentru consumul public şi particular. Pentru amplasamentul noului motor va fi necesară o Extinderea reţelei se va face în viitor după norme mai mărire a sălii de mașini, pentru a se evita înghesuirea lor economice decât până în prezent. Socotim că pentru mo- într-un spațiu prea mic, din cauza trepidațiilor și a lipsei de ment reţeaua de distribuţie este satisfăcătoare pentru prima ventilație. perioadă de exploatare. Normele de extindere fiind fixate Proiectul de mărire a clădirii va prevedea și locul ne- prin caietul de sarcini, după principii minimale, lucrările nu cesar unui nou grup electrogen, care va fi determinată vor putea intra în cadrul unui program prestabilit, mai ales atunci, în raport cu noile împrejurări. În timpul zilei cererile că în cartierele de mare consum sunt deja alimentate. Fap- de energie pentru uzina de apă și pentru eventualele indus- tul că sunt unele autorităţi care pe baza lipsei de fonduri în trii racordate la rețea, vor fi satisfăcute de motorul Polar sau bugetul respectiv, nu achită energia consumată, introduce- de unul din grupurile de 300 Hp, iar în orele de mare con- rea unei administraţii independente va asigura venituri care sum va fi necesară punerea în funcțiune a 2 grupuri de mo- până azi nu puteau fi decât constatate. Valoarea lucrărilor toare Diesel a 300 HP, și la rigoare și a grupului de 200 HP, şi instalaţiunilor care va trebui executate pentru completarea unul din grupuri rămânând totdeauna de rezervă. Noile actualelor instalaţii poate fi fixată la suma de 11.500.000 lei instalații sunt proiectate ținând seama și de măririle ulte- repartizată astfel: rioare ale instalațiilor de apă. O politică tarifară bine Etapa I susținută și chiar unele sacrificii făcute la început, ar putea Procurarea unui grup electrogen cu motor Diesel de face din industriile locale un prețios consumator de energie 300 HP, adaptabil combustiunii cu păcură, cuplat cu un al- electrică. Este foarte probabil ca deschiderea liniei ferate ternator trifazat 220 kw la cos – 0,8, 6000 V, inclusiv mon- Babadag – Tulcea să contribuie într-o bună măsură la dez- tajul şi fundaţiile, în valoare de 3.500.000 lei. voltarea orașului care acum, în lunile de iarnă rămâne com- Aparatajul panoului respectiv al tabloului de distribu- plet izolat provocând o stagnare a activității aproape în toate ţie, 66.000 lei; total – 3.560.000 lei. domeniile. Înlocuirea prin cablu subteran 6000 V, a liniei aeriene Panourile corespunzând noilor grupuri electrogene de înaltă tensiune din centru oraşului, 1.200 m x 400 lei/m vor fi așezate în locul panourilor grupurilor de 100 HP. To- – 480.000 lei. todată va trebui să se mărească spațiul din spatele tabloului Procurarea a 120 stâlpi de fier pentru linia de joasă de distribuție, prin deplasarea zidului sălii cu circa 1,1/2 m. tensiune a 2.200 lei, total 264.000 lei. Sala tabloului de distribuție va trebuii să fie separate Completarea actualei reţelei de distribuţie, 890.000 printr-un zid, de sala transformatorilor. lei. Total general etapa I – 5.200.000 lei. În oraș, linia de înaltă tensiune va fi înlocuită prin Etapa II cablu subteran, mai ales că în curând va fi necesară o în- Mărirea sălii maşinilor cu circa 120 m2 şi deplasarea locuire parțială a stâlpilor. Stâlpii și cablurile rețelei de înaltă zidului sălii alăturate cu circa 1,1/2 m, reparaţia generală a tensiune vor putea fi întrebuințați la rețeaua orașului. clădirii, valoarea lucrărilor 620.000 lei. Numărul de case de transformatori sunt suficiente Procurarea unui grup electrogen de 300 HP de ace- pentru nevoile actuale. În viitor va fi necesar, în raport cu leaşi caracteristici ca mai sus, 3.500.000 lei; aparatajul pa- întinderea orașului, de două substațiuni noi în puncte a noului respectiv la tabloul de distribuţie, 66.000 lei. căror așezare nu va putea fi determinată decât odată cu or- Instalarea a 2 case noi de transformatori de aceiaşi dinea de dezvoltare a diferitelor centre de consum. construcţie ca cele existente, cu transformatorii respectivi, În centrul orașului, o parte din stâlpii de lemn va trebui tablourile de distribuţie, aparate de măsură, protecţie, să fie înlocuiți prin stâlpi de fontă. Această măsură se im- 450.000 lei. pune din cauza vânturilor din această regiune care a impus Procurarea a 120 stâlpi de fier pentru linia de joasă

142 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 tensiune a 2.200 lei, 264.000 lei. 17 litri/kwh, total 22.500 mc anual a 6 lei/m3 – 155.000 lei. Înlocuirea integrală a reţelei de înaltă tensiune prin Întreținere, reparații – 365.000 lei. cablu subteran 6.000 V, 1.500 m a 400 lei/m, 600.000 lei. Cota pentru restituirea capitalului acționarilor particu- Completarea reţelei de joasă tensiune, procurare de lari, în raport cu durata de 50 ani, a 50-a parte în fiecare an contori la substaţiile de transformare şi la uzină, diverse, – 230.000 lei. Total general de 3.517.000 lei. 800.000 lei. Total general etapa II – 6.300.000 lei. Amortizarea instalațiilor constituind aportul public și Capitalul viitoarei regii mixte a uzinei electrice poate particular și din valoarea acestor instituții – 1.350.000 lei. fixat la suma de 27.000.000 lei, împărţit astfel: aportul co- Asigurări, impozite, taxe, redevențe – 400.000 lei. munei Tulcea – 15.500.000 lei; aportul capitalului particular Redevența cuvenită dreptului regalian 3% din încasă- – 11.500.000 lei; total general – 27.000.000 lei. rile brute – 280.000 lei. Total cheltuieli – 5.547.000 lei. Deci Admiţând că pentru uzina de apă se vor executa lu- beneficiul net va fi de 9.350.000 – 5.547.000 = 3.803.000 crările prevăzute în prima şi a doua etapă, corespunzând lei. Rezultă un preț mediu de cont de 3.5567.000/1.325.000 unui debit zilnic de 3.000 m3/zi şi presupunând că pentru = 4,19 lei/kwh. debitarea fiecărui metru cub este necesară 0,5 kwh, con- Din beneficiul net se va scădea 2% fond de rezervă – sumul anual corespunzător al uzinei de apă va fi de 3.000 76.060 lei; 1% pentru Consiliul Superior al Administrării În- x 365 x 0,5 x 550.000 kwh anual. În acest caz producţia to- treprinderilor și Avuțiilor Publice – 38.030 lei; total 114.090 tală de energie electrică, într-un interval de 5 ani de la co- lei; 3.803.000 – 114.000 = 3.688.910 lei. În raport cu capi- mercializare poate fi apreciată la 1.325.000 kwh, a cărei talul Regiei de 27.000.000 lei vom avea o rentabilitate de repartiţia probabilă între diferitele categorii de consumatori 3.688.910/27.000.000 = 13, 7 %. Această rentabilitate va va fi: 50.000 kwh - cluburi, restaurante, cafenele, bodegi, putea fi atinsă după executarea tuturor lucrărilor prevăzute cinematografe; 400.000 kwh – iluminatul particular; 25.000 în programul de lucru atât al uzinei electrice cât și în etapa kwh - instituţii publice; 75.000 kwh - iluminatul străzilor; I și II ale uzinei de apă. În cazul când debitul uzinei de apă 550.000 kwh – uzina de apă; 25.000 kwh – consum propriu; nu va fi cel prevăzut, scăderea corespunzătoare a 50.000 kwh – forţă motrice; 150.000 kwh – pierderi; total rentabilității ce va fi prea mare din cauza prețului redus de 1.325.000 kwh. Energia electrică urmează a fi vândută după vânzare a energiei electrice pentru forța motrice. Partea cu- următorul tarif: 15 lei/kwh pentru cluburi, cafenele, restau- venită comunei va fi de 15.500.000 lei x 13,7 = 2.120.000 rante,etc; 12 lei/kwh pentru iluminatul particular; 8 lei/kwh lei, care împreună cu redevența de 280.000 asigură comu- pentru iluminatul străzilor, autorităţilor şi instituţiilor publice; nei un venit anual de 2.400.000 lei. Presupunând că împru- 5 lei/kwh forţa motrice. În raport cu producţia anuală de mutul de 15.000.000 lei contractat de comună se va face 1.325.000 kwh încasările vor fi: 50.000 kwh x 15 lei/kwh – cu o dobândă de 8% pe o perioadă de 20 ani, anuitatea co- 750.000 lei; 400.000 kwh x 12 lei/kwh – 4.800.000 lei; respunzătoare va fi de 1.530.000 lei. După plata anuității 100.000 kwh x 8 lei/kwh – 800.000 lei; 600.000 kwh x 5 rămâne comunei un beneficiu de aproximativ 870.000 lei, lei/kwh – 3.000.000 lei; total general: 10.350.000 lei. față de 800.000 lei cât reprezintă suma datorată de comună Cheltuielile probabile anuale ale exploatării se pot pentru iluminatul străzilor și instituțiilor publice. În primii ani, evalua astfel: rentabilitatea va fi mult mai redusă și va fi necesar ca să se Personal. Ținând seama de personalul actual al uzinei prevadă separat în bugetul de cheltuieli al comunei suma precum și de noile condițiuni în cazul formării unei regii necesară plății anuității împrumutului de 15.000.000 lei, cău- mixte compunerea și salarizarea personalului va fi: 1 ingi- tându-se numai ca prin fixarea convenabilă a redevenței, ner, șeful uzinei – 100.000 lei; 1 șef mecanic – 84.000 lei; comuna să poată achita din partea cuvenită la beneficii, 1 șef electrician – 84.000 lei; 2 ajutori mecanici – 144.000 costul energiei electrice necesare iluminatului străzilor și lei; 2 ajutori electrician – 144.000 lei; 3 ungători – 144.000 instituțiilor publice”. lei; 1 secretar, cititor de contoare – 72.000 lei; 1 contabil, încasator – 72.000 lei; 1 funcționar de birou – 60.000 lei; 1 BIBLIOGRAFIE servitor – 48.000 lei; lucrători cu ziua – 200.000 lei; Total * Găvenea, Constantin, Amintiri și Imagini din Tulcea de Odi- personal – 1.232.000 lei. nioară, Editura Școala XXI, Tulcea, 2004. Combustibil. Consumul de combustibil pentru * Serviciul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale, Fond Primăria 1.325.000 kwh: 270 gr motorină/kwh (sau 310) a 3,80 lei/gr orașului Tulcea, Serviciul Tehnic, dosar 3/1930-1931, f. 1 – 100). sau 1,.025 lei/kwh produs și 7,5 gr ulei a 20 lei/kg sau 0,15 ______lei/kwh, în total 1,175 lei pentru fiecare kwh produs, 1 Serviciul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale, Fond Primăria 1.555.000 lei. orașului Tulcea, Serviciul Tehnic, dosar 3/1930-1931, f. 1-100. Plata apei consumate pentru răcirea motoarelor circa

143 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

OFIŢERUL DE STAT MAJOR ION ANTONESCU

Motto: „Victoria sau moartea!” (Dumoniriez-septembrie 1792 – Valmy)

Nicolae RĂDULESCU

În vremea primului război mondial, maiorul clipe grele i s-a cerut maiorului Antonescu să asigure Ion Antonescu avea să se afirme ca cel mai capabil retragerea ordonată a trupelor. El însă s-a opus cu fer- ofiţer al Marelui Cartier General al Armatei Române, mitate şi energie pretinzând că, cităm: „La Mărăşeşti unde îndeplinea funcţia de şef al Biroului Operaţii. trebuie să învingă sau să moară poporul român. Altfel Prin deciziile sale îndrăzneţe şi oportune, cel puţin în piere în dezonoare. Eu nu redactez şi nu contrasemnez cinci situaţii, Ion Antonescu a salvat nu numai onoa- ordinul de retragere”. rea, ci poate chiar existenţa integrităţii teritoriale a Pa- Imediat însă a redactat din proprie iniţiativă triei. şi a semnat „PENTRU” generalul Prezan şi a transmis Ne vom referi la trei din acele decizii rămase cunoscutul ordin de rezistenţă „pe loc, până la celebre: Mărăşti, Mărăşeşti şi Socola. moarte”! Decizia Mărăşti: În ajunul marii bătălii, ge- Dacă bătălia ar fi fost pierdută, Antonescu neralul Alexandru Averescu a comunicat la Cartierul urma să fie chemat în faţa Curţii Marţiale, judecat şi General că, cităm: „nu-mi iau răspunderea reuşitei ac- executat. ţiunii care începe mâine, deoarece nu am nici trupe, A urmat 6 August 1917 – ziua victoriei de la nici muniţiuni suficiente”. Regele Ferdinand a convo- Mărăşeşti numită de aliaţi „Verdunul românesc”, iar cat imediat – în noaptea de 10 spre 11 iulie 1917 pe de vrăjmaşi, „mândria neamului românesc”. generalii Berthlot, Scerbacev şi Prezan, pentru consi- Mareşalul Ion Antonescu liu. Văzând că „timpul trece şi tunul nu vorbeşte”, fără Decizia şi acţiunea Socola. În decembrie să ceară aprobarea superiorilor, maiorul Antonescu a 1917, în ideea extinderii revoluţiei, Lenin şi Troţki – redactat următorul ordin către Armata a II-a: „Execu- pe fundalul favorabil al stării create după prăbuşirea taţi operaţiunea pe răspunderea M.C.G.”. Şi victoria frontului de răsărit, au pregătit răsturnarea regimului atât de necesară a fost asigurată. politic din România şi înlocuirea lui cu un regim bol- Decizia Mărăşeşti: În iulie 1917 „România se şevic. În acest scop a fost trimis la Socola-Iaşi, unde sufoca în Moldova”. Trupele ruseşti aliate, în cea mai se afla comandamentul rusesc (rămas fidel vechiului mare parte bolşevizate se dezintegrau şi fraternizau regim şi alianţei cu România), revoluţionarul bolşevic cu inamicul. Armata a IX-a germană ameninţa să se Rochal – evreu francez, apărătorul legendar al fortă- rostogolească peste ultimul segment din trupul ţării. reţei Kronstadt. Eroul, favorit al lui Lenin, avea mi-

istorie și cunoaștere Situaţia era disperată! Sub presiunea Comandamen- siunea să-l captureze pe generalul Scerbacev şi apoi tului Aliat, toate autorităţile române, inclusiv cele mi- să atace oraşul Iaşi, unde se aflau regele, guvernul şi litare, îşi pregăteau bagajele pentru a se refugia în comandamentul armatei române. Artileria de la So- sudul Imperiului Rusesc, la Kerson. Inamicul, fără pu- cola era pregătită să bombardeze oraşul pe străzile că- tinţă de tăgadă, s-ar fi revărsat până la Nistru. În acele ruia Rakovski şi Gh.M. Bujor făceau agitaţie

144 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 bolşevică. Întreaga Moldovă se afla la discreţia arma- tei ruse ajunsă în deplină descompunere şi în mare parte bolşevizată. În plus se aştepta sosirea unui eşa- lon de elită bolşevic de 3.000 de oameni, pus în miş- care la Odesa, către Iaşi. Autorităţile române se aflau la grea cumpănă, mai ales că o grupare politică importantă, în frunte cu Take Ionescu, se opunea încercării unei soluţii militare pentru a nu intra în conflict cu noile autorităţi de la Petersburg. În acele momente de ezitare şi de grea în- cercare pentru ţară, Ion Antonescu a acţionat în virtu- tea funcţiei şi a firii sale – rapid, energic şi deosebit de dur. Rochal şi celelalte căpetenii bolşevice au fost arestate şi viesparul bolşevic de la Socola suprimat. Imediat a urmat acţiunea de dezarmare şi evacuare forţată a garnizoanei ruseşti bolşevizate, peste Prut şi apoi peste Nistru. Rochal şi prietena sa, Boga, au fost scoşi din închisoare de către ofiţerii fideli lui Scerba- cev şi împuşcaţi. Se spune că vestitul erou s-a rugat în genunchi să-i fie lăsată viaţa, dar n-a fost iertat. Ra- chel uitase că moartea eroică în demnitate este mai presus de orice faptă. Acest nobil adevăr era cel mai bine ştiut de Ion Antonescu! Lenin şi Troţki au tunat şi au fulgerat, l-au arestat pe ambasadorul român la Petersburg, au încer- cat declanşarea unor acţiuni militare prin antrenarea armatei ungare a lui Bela Kun contra ţării noastre. Până la urmă s-au limitat doar la „păstrarea” tezauru- lui nostru naţional, evacuat în Rusia, care ar fi urmat ţară ştie cât îţi datorează România Mare…” să ne fie înapoiat „când va fi poporul la putere”. Şi în semn de preţuire a desprins de pe pieptul Într-o împrejurare, Regele Ferdinand s-a său Ordinul Mihai Viteazul şi l-a aşezat, în dreptul ini- adresat eroului nostru naţional cu cuvintele: Anto- mii, pe vestonul militar al soldatului ce avea să intre nescu, Regele, mai mult ca oricare altul, în această în legendă şi în nemurire.

145 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

OMUL CREȘTIN – ÎNTRE CRUCE ȘI ȚIGARĂ

Preot Felix Lucian NECULAI

Titlul ales pare a face o ușoară bătaie înspre tirului vechi, pe care l-am străbătut privind mai atent eseul orwelian Cărți sau țigări, însă nu e adevărat, oamenii ce-și căutau fiecare ale lor. Muncitorii boico- deși mi-ar fi plăcut sa fie. Este o scriere excelentă pe tau deja munca, printr-o pauză de țigară, înainte de în- care o recomand cu toată încrederea atât celor care fu- ceperea lucrului, alții iscodeau din priviri pe cei ce mează cât și celor care citesc sau nu. împărțeau pomenile, iar ceilalți se încadrau în catego- Este 8 octombrie 2018. Dimineața, după în- ria creștinilor firești: vin, plâng, se roagă și se reculeg, frângere. Cum priveam înspre centrul orașului de pe împart și pleacă rapid, să nu întârzie la muncă. Ora et dealul fostului cartier al mocanilor, unde e și biserica labora! Sf. Împărați Constantin și Elena, o ceață de toamnă Am traversat și cimitirul nou, care e mai lung ca un fuior de fum sur acoperea parțial acoperișurile și aproape plin, la fel ca și orașul, de votanți inactivi. pestrițe ale caselor care la votul pentru căsătoria dintre Tocmai în capătul aleii centrale, pe dreapta, un bărbat și o femeie s-au sinchisit atât de mult încât oamenii erau deja aranjați în jurul mormântului, care au reușit performanța să ocupe poziția a treia de la în- de dimineață împlinise 40 de zile. Totul aranjat ca la cheierea plutonului, deși Tulcea este singurul județ ul- carte, mai puțin tămâierul care a produs temporar traortodox al României. Oare…? agitație pro și contra, cu ce trebuie aprins. Nu cu bri- Eram în zilele de revizie tehnică a minții, a cheta - fiindcă cu ea am aprins țigara asta - îi sufletului și a reașezării propriului rost. Ceața mă reproșează bărbatului ce tocmai își întorsese buzuna- amăra și mai mult și-mi amintea fără să vreau de zilele rele pe dos în căutarea focului vrăjmaș. de doliu ale unui mare strateg otoman din secolul al Dându-și seama de gafă și citind și încruntarea mea XV-lea care, după înfrângerea armatelor sale, a zăcut care nu prea se descoperă decât atunci când consider în cort nici mai mult, nici mai puțin de trei zile, ne- că e cazul, mi se arată din semiprofil o figură ce după vrând să vadă pe nimeni, să mănânce sau să bea. îmbrăcăminte era feminină și trecută - zic eu - de 50 De departe nu aveam cum să mă compar cu de ani, care cerea îngăduință într-un mod foarte natu- preaputernicul otoman, eu fiind doar un simplu sluji- ral. tor al Domnului, care, după înfrângere, trebuia să-mi Am terminat slujba, nepierzând prilejul pen- reiau pastorația. Tot așa? Da, tot așa, numai că… mai tru încă o rundă de catehizare concretă. I-am felicitat povață creștină povață intens! pentru modul cum au știut să asculte slujba și să se Așa că m-am rugat și am vorbit mai apăsat adune împrejurul mamei, surorii și mătușii lor, însă după slujba de sfințire, despre cum și ce fel trebuie să nu aceleași felicitări le-au primit și pentru nepotrivi- trăiești creștinește în casă și în lume, tu și copiii tăi, rile dintre purtare și credință. Epitaful scris pe cruce după ce ai primit binecuvântarea Domnului. mi-a servit prilejul să îi îndemn mai ferm la muncă și Apoi, în timp util, am ajuns și la poarta cimi- viață cinstită, fiindcă Domnul vede toate ale noastre -

146 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

, la cinstirea Sfintei Cruci, a Sf. Paraschiva care a și tru, nu trebuie făcut...! ocrotit viața adormitei întru Domnul, și la meditație Omul meu mi-a zâmbit înțelegător și fără să asupra zădărniciei lucrurilor adunate în viața fără rost. arunce țigara zice: Am înțeles, părinte! Să trăiești! Închei cuvântul meu, zicându-le: Iată ce zice mama -Și dumneata să mai trăiești, adaug eu! voastră, pe epitaf: o cruce și un mormânt. Până la poartă nu mai era mult. Nu știu cum, Întorcându-mă spre poarta principală a cimi- dar cele trei zile de doliu, după înfrângere, trecuseră tirului vechi, am călătorit mai bine de jumătate de km deja. Eram mai mulțumit, dar nu de vreo victorie, fi- împreună cu prietenul soare ce mă înfierbânta atât în indcă nu știu dacă omul creștin s-a lăsat de fumat, ci credință cât și în hainele de toamnă, salutându-i de elanul și curajul de a mai lupta, de acum înainte, intenționat pe muncitorii care înlemniseră întru corp la corp și duh la duh. Asta pare soluția: pastorația odihnă. Adevărat este că nu erau inactivi total, fiindcă individuală. mi-au răspuns cu un ortodox, dar nu de ajuns creștin, M-am întărit zicându-mi că misiunea noastră Săru’ mâna, părinte! în lume a fost, este și trebuie să rămână, lupta împo- Aproape de ieșire, la urcare, pe dreapta, pe triva păcatului de orice formă, nu a omului păcătos, primul rând se găsesc mormântul și crucea impună- și propovăduirea adevărului Domnului în lume, fie că toare a fostului primar tulcean de la începutul sec. XX, ea te ascultă, fie că nu, după cuvintele Domnului: ing. Ștefan Borș, pe care nu l-am trecut cu vederea. În ,,Dacă n’aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n’ar partea opusă, pe o bancă din fier postcomunist, lângă avea: dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pen- un canal unde-și făceau de lucru doi copii ce nu pă- tru păcatul lor.” (Ioan 15,22), sau, și mai aproape de reau a frecventa deloc școala, stătea singur rezemat noi, după zicerea părintelui Nicolae Steinhardt: un îmbătrânit înainte de vreme ce se odihnea și el, tot Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta. la o pauză de țigară. Țintuindu-l cu privirea, îmi răs- ……………………………………………………… punde reverențios dintre fum printr-o plecare a capu- Pridvorul (tinda sau prispa) Bisericii este lui și o cruce aruncată în grabă peste piept. spațiul de decizie, pragul de opțiune. De aceea cel mai Mi-era destul de cald, însă nu atât de mult frecvent el are reprezentate în dreapta și în stânga sce- încât să nu merite să mă opresc din drum. Ei, zic, asta nele raiului și ale iadului. Omul, creștin, prea puțin chiar nu merge! Crucea cu țigara?... Fără să se dez- sau deloc, se află permanent pus în fața unei situații lipească de bancă îmi dă replica: Dar Dumnezeu nu de a alege. Intră în biserică, stă afară sau rămâne în zice nicăieri să nu fumezi! prag, nehotărât. Domnul zice: ,,Iată, eu astăzi ţi-am Hopa, părinte, el știe bine Biblia, să te văd pus înainte viața și moartea, binele și răul... Alege acum de unde scoți o evanghelie apocrifă în care viața, ca să trăiești, tu și urmașii tăi.” Domnul îi interzice să fumeze! (Deut. 30, 15-19). Mă redresez rapid, fac vreo câțiva pași spre Cam despre asta a fost vorba și zilele acestea el, zicându-i: Dar, oare Domnul nu-ți zice să ai grijă cu politica Bisericii de a zice Da la Referendum, la de trupul și de sufletul tău? și mă așez umil pe vine, comanda culorii cerului, pe care unii au înțeles-o, alții lângă el, adăugând: Uite, am auzit că un preot s-a nu, iar alții au ales să stea acasă, încercând să-și facă urcat în tren și a găsit loc lângă cineva care l-a între- cruce și să fumeze o țigară în același timp. bat, la fel cum zici dumneata acum: Părinte, scrie un- deva în Biblie că nu e bine să fumezi? Pe copiii de la canal i-am chemat și mai aproape de mine, ca să audă și ei, fiindcă nu se știe niciodată.... poate fumează și ei. -Fiule, lasă asta, mai bine dă-mi și mie o țigară și fumăm amândoi! -Păi vezi, părinte? Așa....! -Dar mai înainte de a ne apuca de fumat, să facem rugăciunea Tatăl nostru! -Tatăl nostru? Păi, nu merge cu țigara! -Atunci, să știi, că ce nu merge cu Tatăl nos-

147 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

UN NICULIŢEAN PE URMELE LUI BRÂNCUŞI

Motto: “Fiind în acelaşi timp român tradiţional şi artist modern universal, Constantin Brâncuşi nu s-a înstrăinat de pro- pria identitate când se afla prin străini… “ ( PF Daniel Patriarhul Biseri- cii Ortodoxe Române – Brâncuşi-Sculptor creştin Ortodox)

Ion STERPU

Recent am participat la o conferinţă mondială care lisc similar este construit în Haifa-Israel . La inaugurarea a avut loc în Madrid în perioada 4-6 septembrie. Conferinţa obeliscului din Haifa, Calatrava a recitit Psalmul 150- ver- a fost organizată de firma germană Lohmann Tierzucht. La setul 6 în care se cere ca „Orice respiră trebuie să se roage conferinţă au participat delegaţii din peste 40 de ţări. Acum lui Dumnezeu” (Tot ce are suflare să laude pe Domnul – în doi ani conferinţa a avut loc la Constantinopol (Istanbul). traducerea din versiunea românească a Psaltirii). Oricărei călătorii profesionale îi ataşez şi o aven- Da, Brâncuşi şi Calatrava au lăudat pe Domnul tură spirituală ; de fapt OMUL nu trebuie să caute, ci este prin operele lor. Fundamentul artei moderne îl reprezintă CĂUTAT, nu înaintează, ci este ATRAS ! OPERA LUI BRÂNCUŞI, cel care a “lăudat “pe Domnul fie Dacă la Constantinopole am fost atras de Patriar- în România sau în Franţa şi SUA ca nimeni altul. Scriitorul hia Ecumenică din Fanar (Fener), de a opta minune a lumii de origine româna Darie Novăceanu (născut în 1937 în –Sfânta Sofia (Aghia Sofia), de locul unde cândva a fost Crasna –Gorj), hispanist stabilit în Spania, a scris elogios palatul marelui erudit european-român Dimitrie Cantemir, despre Românii universali: Mircea Eliade, Tristan Tzara, Lu- în Spania am fost „căutat” de spiritul lui Brâncuşi. Se ştie cian Blaga, Constantin Brâncuşi. Nicolae Titulescu. Spaniolii că opera lui Brâncuşi a fost o una de legătură între Spania admiratori ai operei lui Brâncuşi urmează îndemnul lui Brân- şi România, două ţări cu trecut comun în Ginta Latină. cuşi - “Nu căutaţi forme obscure sau mistice. Eu vă dau bu- In Spania , Santiago Calatrava sculptor, arhitect, curii curate. Priviţi-le [sculpturile] până le veţi vedea. Cei inginer celebru (născut în 1951 la Valencia), este autor al mai aproape de Dumnezeu le-au văzut” Cu siguranţă şi celor mai complexe şi îndrăzneţe opere de artă sculpturală marele Calatrava le-a văzut, le-a înţeles şi a creat din spiritul din Spania şi din lume (gara din Saint Exupery din Lyon, lui Brâncuşi coloane ale “infinitei recunoştinţe în spaţii aeroportul Bilbao, Muzeul de artă din Milwaukee-SUA, Bo- iudeo-creştine “ (Haifa şi Madrid) Brâncuşi ca şi merele di- dega Ysios winery – vinărie crama, Auditorul din Tenerife, plomat Titulescu au fost mesageri ai substratului românesc Complexul Sportiv din Atena, Palatul Artelor Ştiinţelor şi în întreaga lume. Suprafeţele din sculpturile lui Brâncuşi şi Opera din Valencia, Gara Liege - Guillemins – Belgia, Uni- Calatrava sugerează infinirea, înaintând veşnic originând versitatea Politehnică din Florida-SUA, Muzeul Viitorului – din sursa amorfă într-o existenţă perfectă, completă. Rio de Janeiro. Brâncuşi spunea că “ O sculptură bine făcută tre- Monumentul celebru rămâne însă OBELSICUL din buie să aibă darul de a-l vindeca pe cel care o priveşte”. Plaza de Csatilliana din Madrid conceput şi construit de Da, şi eu, niculiţean de obârşie, m-am vindecat prin spiritul către Calatrava cu finanţare din partea băncii madrilene lui Brâncuşi existent în spaţiul iberic al operei lui Calatrava cultură Caja Madrid la inaugurarea în 2002 a 300 ani de existenţă Şi am invitat delegaţiile din toată lumea partici- a băncii. Monumentul Obelisc are 92 metri înălţime şi este pante la Conferinţă să-l înţeleagă pe Calatrava doar după inspirat din celebra COLOANĂ INFINITĂ a lui Brâncuşi. ce îl vor cunoaşte pe Brâncuşi . Inaugurarea coloanei infinite-Obelisc-din Madrid a avut loc pe 23 decembrie 2009 în prezenţa regelui Juan Carlos. bibliografie: * Brâncuşi şi secolul său - Dan Grigorescu-editura Artemis 2009 Calatrava a vrut ca acest monument să “susţină Brâncuşi Sculptor creştin ortodox-PF Daniel -Trinitas 2013 cerul Madridului” în constelaţia ţărilor latine. Ambele mo- * Hagia Sophia –A history of Constantinopole de Lord Kinross numente – Obeliscul din Madrid şi Coloana Infinită de la Tg. Newsweek 1987 New York Jiu sunt monumente de recunoştinţă infinită pentru eroii * The Ecumenical Patriarchate Today- de John Chryssavgis Lon- neamurilor iudeo-creştine şi pentru Creatorul Lumii. Un obe- don 2014

148 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

SIMBOLURI ȘI EXPRESIVITĂȚI CROMATICE ÎN LITERATURĂ

„A negru, E alb, U verde, O de-azur Latente obârșii vi le voi spune odată” (Arthur Rimbaud - Vocale)

Silvia LUCHIAN

Multă vreme, în încercările lor, artiștii și teo- plină lumină, sporind-o prin contemplare. reticienii și-au dorit să stabilească acorduri între cu- Dar nu era neapărat nevoie ca un scriitor să lori, cuvinte, note muzicale și chiar și cu mișcările și fie simbolist pentru a lua din pictură elementele care gesturile din spectacolele de balet. Comparându-se să susțină edificiul poetic. Și în afara simbolismului unele cu celelalte se va putea constata că toate se poezia s-a sprijinit pe elemente picturale, unii poeți supun acelorași legi numerice. De exemplu, „...Maia având adevărate predispoziții pentru pictural. Plisețkaia evoca în aparițiile sale ba o floare, ba o pa- Intuitiv, poetul popular, sensibilizat de sonuri săre, ba un surâs prin gingășia, ușurința și gestica ei, și culoare, găsește corespondențe potrivite. Cuvintele dând impresia că brațele prefac în forme și culori su- nu sunt numai epitete, caracteristici care pot aduce o netele viorilor din orchestră, iar ondularea membrelor notă în plus că însăși esența, miezul imaginii, uneori ei este parcă vibrația unei coarde de violoncel” (G. sensul unor cuvinte s-au pierdut și nu mai prezintă ca- Sbârcea – Orașele muzicii). Deoarece culoarea derivă racteristica vizuală, de exemplu în doina populară din lumină și este vibrație, deci atribut al duratei, în Frunză verde lemn uscat. Alteori, el punctează precis același timp instrument specific picturii, este condusă apelând la vizual: de legi analoage muzicii, artă care se desfășoară în „Ochișorii lui, timp. Mura câmpului, În poezie, culoarea ca simbol a participat la Fetișoara lui, valențele imagistice chiar înainte de teoretizările sim- Spuma laptelui. ” boliste. Corespondențele din lumea artelor feresc tex- Picturalitatea pastelului lui Vasile Alecsandri tul poetic de artificii agitate, având menirea să se realizează cu ajutorul unor epitete: alb, roșu, galben descopere și să sublinieze esența. etc. Simbolismul, mișcare culturală de la începu- Obsedat mai mult de alb, creând spațialitatea tul secolului al XIX-lea, apelează la simboluri din pic- prin acesta, în pastelul Iarna poetul alternează albul tură și muzică pentru a aduce o înnoire poeziei și a-i cu dalbul. În acest alb totalitar „tot e alb, pe câmp, pe spori misterul. dealuri, împregiur, în depărtare.” Soarele însuși pare Pornind de la Corespondențe de Baudelaire, îndepărtat în spațiu, rotund și palid. Arthur Rimbaud proclamă asocierile de senzații care La tonurile de alb se adaugă argintiul: converg către un simbol. Astfel, pictura, muzica și „Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară.” poezia sunt într-o deplină corespondență. Dincolo de De o mai mare bogăție cromatică este tabloul în literatură simboluri ele, se află acel tărâm inefabil pe care poetul îl tato- evocării primăverii. Gândăceii vii sunt în „hlamide nează, nedorind parcă să-i dezlege misterul smălțuite”, noaptea e o „văpaie albăstrie”, dedițeii și existențial. E taina pe care nici Blaga nu o aducea în garofițele sunt „pârguite-n foc de soare”, nufărul din

149 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 baltă apare „galbân”, în timp ce viorelele sunt luxuriantă ca în picturile lui H.D. Rousseau sau fas- „oacheșe” (Concert în luncă). tuoasă, amintind de Rembrandt. Valoarea expresivă a culorilor e vizibilă la Va- Dar adevărat obsedat de culoare este George sile Alecsandri în exaltarea senzorială pe care o reali- Bacovia. La el, culoarea nu este un simplu element zează verdele, asociat cu iubirea, speranța, amorul. traductibil într-un simbol, ci un adevărat organic al „Ah, iată, primăvara cu sânu-i de verdeață propriei sale ființe. Apelând la sugestii sau repetând În lume-i veselie, amor, sperare, viață”. obsedant un cuvânt, Bacovia creează, cu o economie De altfel, în poezia Oaspeții primăverii, poe- a limbajului, mergând până la granița cu banalul, o tul realizează o perspectivă cromatică chiar prin pri- poveste a obsesiei și a unei sensibiltăți unice. mele versuri: Culoarea nu este demonstrativ plasată pentru „În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, a exprima o stare sufletescă chiar dacă volumele sale La răsărit sub soare, un negru punct se-arată.” se numesc Plumb sau Scântei galbene, ci face parte Înclinația poetului copleșit de reverie în sin- parcă din însuși eul poeziei: gurătatea moșiei de la Mircești de a crea tablouri din gri „...în zarea grea de plumb natură este evidentă. Ninge gri” Evocând feeria nopții, la Mihai Eminescu pă- (G. Bacovia – Gri) durea este „de argint”, florile sunt „albastre”, fata de „Un cer de plumb de-a pururea dormea, împărat are „fața roșie ca mărul”, părul e „de aur Iar creierul ardea ca flacăra de soare” moale”. (G. Bacovia – Astfel) Un alt mare scriitor moldovean, Mihail Sado- negru „Carbonizate flori, noian de negru veanu, când își oprește privirea asupra peisajului în- Sicrie negre, arse de metal, drăgit, se transformă în pictor al unor meleaguri Veșminte funerare de mangal, mirifice. La el predomină culoarea, tablourile fiind Negru profund, noian de negru... ” adevărate compoziții. (G. Bacovia – Negru) Simțurile sale selectează și relevă ceea ce alb-negru „Copacii albi, copacii negri scapă privirii obișnuite. Violetul, liliachiul sunt mai Stau goi în parcul solitar apropiate ochiului scriitorului contemplativ, de aceea Decor de doliu funerar... ” îl atrag florile de tamarix (Taine). Chiar când (G. Bacovia – Decor) zugrăvește o scenă în plină noapte, scriitorul știe să roșu, albastru „Pe dealurile-albastre, împrăștie senzația apăsătoare a negrului. Este vizibilă De sânge urcă luna, preferința la el pentru culorile reci: albastrul, violetul, De sânge pare lacul, dar ele asociate cu epitete morale, dobândesc valori Mai roș ca-ntotdeauna... ” deosebite. Astfel, albastrul este „dulce”. Plantele din (G. Bacovia – Amurg) deltă sunt „strălucit vopsite”, îl impresionează „crinii violet „Amurg de toamnă violet... albi”, „nuferii galbeni” și iarăși obsedantul albastru, Doi plopi în fund, apar în siluete dintr-un buchet de nu-mă-uita, „albastru ca cerul”. De Apostoli în odăjdii violete, data aceasta, albastrul nu mai este dulce ca cerul, ci Orașul tot e violet. ” viguros (Cântec). (G. Bacovia – Amurg violet) Teoretician al simbolismului, dând culorii alb, albastru, funcții imagistice, luxuriante, dar și misterioase, Ale- roșu, violet „Albastre, xandru Macedonski, ca și Ion Minulescu, stăpânește Roșii, o paletă cromatică deosebită. Și la el văpaia e „azu- Move, rie”, dar în același timp sălile „sunt de alabastru”: Albe, „Si dulce este viața în săli de-alabastru, Dormiți, de-acum Sub bolți lucitoare, de-argint și de-azur, Abandonate flori Învie lumina tronând ca un astru, Zăpada albă Cu albele forme de silfi împrejur Curge peste voi” În ochi cu lumina din lotus albastru.” (G. Bacovia – În iarnă) La Alexandru Macedonski culoarea devine Creatorul unei atmosfere foarte personale,

150 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

George Bacovia reprezintă punctul cel mai înalt al dar și culoarea toporașilor împrospătează pei- simbolismului românesc, situându-se mai presus de sajul mohorât și vioiciunea dealurilor pustiite de iarnă, simboliștii oricărui curent literar. care îi par poetului ca mucezite. La Ion Minulescu, culoarea este plasată într- „Bălți albastre și-nsorite un curent care, de cele mai multe ori, este propice ofi- De omăt topit abia cierilor erotice. Și pe dealuri mucezite Roșul, simbolul înflăcărării, al sângelui, este Arături de catifea” ales prin culoarea macilor și garoafelor presărate în (G. Topârceanu – Rapsodii de primăvară) patul iubitei. Ele sunt „flori însângerate”. Alături de George Topârceanu este nu numai poetul zi- roșu apare verdele în ramurile „verzi de lămâiță”, lelor însorite de primăvară, dar și al amurgului rece creând în acest fel un contrast de complementare. de toamnă folosind alte griuri reci. Și la Minulescu albastrul este susținut de epi- „Cri, cri, cri tete inedite. La banalul albastru al mării, poetul fi- Toamnă gri” xează epitetul răzvrătit: (G. Topârceanu – Balada unui greier mic) „pe-albastrul răzvrătit al altor mări” Cu alb-negru lucrează la poezia Cioara , Culoarea devine decor, aleasă de dragul arti- scoțând efecte umoristice, dar tristețea este frecventă, ficiului mai mult pentru valoarea ei expresivă. Astfel, pasărea neagră părându-i-se în final poetului „banală într-un parc solitar, în care iubiții reeditează scene de- ca un cioclu”. venite celebre în literatură, toamna Lucian Blaga are obsesia luminii care naște „e orchestrată forme: În violet, „Dar unde-a pierit orbitoarea În alb, Lumină de-atunci – cine știe? ” În roz (Lucian Blaga – Lumina) Și-n bleu. ” sau În crearea unor astfel de decoruri poetul „Și aprins de valuri de lumină folosește poziția dintre închis-deschis creând contras- Să joc tul clar-obscur: Străfulgerat de-avânturi nemaipomenite”. „În portul blând al unei mări din Nord (L. Blaga – Vreau să joc) Au debarcat corsarii bruni din Sud” Jocul de lumini și umbre la Lucian Blaga de- (I.Minulescu – Romanța nordică) vine sufeință sau bucurie. Alături de cunoscutul cireș, „Octombrie-a zugrăvit pe cer apare epitetul „negru” și este asociat de poet cu forțele Cu nori de-argint, de plumb și de oțel, malefice: Tavanul unei camere de hotel „Negrule cireșule, În care s-a-mpușcat un pasager... ” Gândul rău te-mprejmuie”. (I.Minulescu – Moartea pasagerului) (L. Blaga – Cireșul) Deși culoarea este folosită mai mult de dragul în timp ce iubirea îl proiectează în imaginea unei nopți artificiului, poemele lui Minulescu l-au determinat pe valpirice: Iser să le ilustreze. „În noaptea asta-n care cad Dispoziția temperamentală a lui George To- atâtea stele, tânărul tău trup pârceanu e „oscilantă”, poetul este atras de griuri de vrăjitoare-mi arde-n brațe „toamnă gri”, dar și de galben, albastru chiar, de mi- ca-n flăcările unui rug.” nunea violetului prin popularul vânăt asociat întot- (L. Blaga – Noi și pământul) deauna cu rumoarea rea. Lobodele guralive sunt Literatura și mai ales poezia se exprimă „vinetele lobode” (Rapsodii de toamnă) uneori printr-un veritabil limbaj al culorilor. „Gingășia galbenului din florea de păpădie Păstrându-și menirea dintotdeauna de a im- Lași în urmă pe câmpii, presiona, este firesc să se adreseze unui simț prin care Galbeni vii luăm contacte cu diversitatea și măreția lumii vizuale De păpădii. ” născută din lumină. (G. Toporceanu – Rapsodii de primăvară),

151 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

FILIALA UNIUNII ARTIŞTILOR PLASTICI TULCEA 1972 – 2017

prof. Adrian Pal

Înainte de a prezenta activitatea viitoarei Filiale, Casimcea şi decedat în 1997 la Cluj Napoca), Obreja-Ot- se cuvine să facem cunoştinţă cu creatorii acestei zone. tone Clelia (născută în 1924 la Iacobdeal, emigrează în Ger- Spaţiul acesta nord-dobrogean a născut creatori mania în anii 1970), Poch Albert (născut în 1930 la Babadag şi creaţii, a atras lumea talentată a plasticii româneşti între și decedat în 2013 la Bucureşti), Pătulea-Draguţ Gabriela cele două războaie mondiale cât şi după, prin peisajul mirific (născută în 1935 la Tulcea), Pătulea-Iancu Carmen (năs- al Deltei Dunării şi pentru lumina lui deosebită, în experi- cută în 1940 la Tulcea), Smalenic Dumitru (născut în 1940 mente particulare şi în tabere de creaţie organizate la Tul- la Valea Nucarilor), Mocencu Gavril (născut în 1945 la Su- cea, Babadag, Sulina, Iazurile (Calica) şi Partizani. lina), Hangiu-Turea Elena-Viorica (născută în 1945 la Plasticienii tulceni, în majoritate, s-au îndreptat, după efec- Tulcea), Ştefanov Ignat (născut în 1945 la Tulcea), Mohanu tuarea studiilor, către alte ţinuturi ale ţării (sau chiar în stră- Dan (născut în 1945 la Tulcea), Bănică Alexandru (născut inătate), puţini rămânând la Tulcea şi formând primul grup în 1951 la Babadag), Tudor Paula (născută în 1951 la de dinainte de înfiinţarea Cenaclului (1972) şi mai apoi a Niculiţel), Gheorghiu Vasile (născut în 1955 la Tulcea, de- Filialei U.A.P. de astăzi (1978). cedat în 1987 la Constanţa), Paul Constantin (născut în Amintim aici pe Cardaş Enache (născut la Isaccea 1957 la Isaccea, decedat în anul 2012 la Isaccea), Nicola în 1848 şi decedat la Tulcea în anul 1938), Mihail Paraschiv Ion (născut în 1964 la Tulcea), Petcu Chioibaş Mariea (năs- (născut în 1870 şi decedat în anul 1927), Rafael Mateef cută în 1970 la Tulcea), Crăciun Daniel (născut în 1970 la (1876-?), Geo Cardaş, fiul (născut la Tulcea în 1891 şi de- Tulcea). cedat la Bucureşti în anul 1979), Sârbu Gheorghe (născut La Tulcea s-au născut şi sculptori precum: Jalea Ion în 1883 la Tulcea şi decedat la Bucureşti în 1955), Tarasov (născut în 1887 la Casimcea şi decedat în anul 1983 la Bu- Stavru (născut în 1883 la Letea şi decedat la Braşov în cureşti), familia Ruta prin Roberto (născut în 1912), Antonio 1961), Pavlov Vasile (născut la Tulcea în 1900, decedat la şi Ştefano (născuţi în 1920), Şaptefraţi Nicolae (născut în Tulcea în 1973). Dintre sculptori poate fi adus în memorie anul 1947 la Jurilovca, decedat în anul 2004 la Bucureşti), Chiriachide Vasile (născut la Tulcea în 1886 şi decedat în Pavel George (născut în anul 1953 la Beidaud), Munteanu anul 1926). Cătălin-Dragoş (născut în 1976 la Tulcea). “Valul” al doilea de plasticieni născuți la Tulcea, Între aceştia, un grup va forma Filiala U.A.P., marea după 1900, care ocazional (unii) vor expune şi acasă este majoritate activând şi astăzi acasă: Ştirbu Ştefan (născut în condus de Ciucurencu Alexandru (născut la Tulcea în 1903 1939 la Tulcea), Bratfanof Eugen (născut în 1940 la Tulcea),

artă plastică şi decedat la Bucureşti în 1977). Urmează: Delighioz - Cris- Găvenea Ştefan (născut în 1944 la Tulcea), Barău Eugeniu tescu Ecaterina (născută în 1907 la Tulcea şi decedată în (născut în 1946 la Frecăţei), Dore Ion (născut în 1949), 1972 la Bucureşti), Dracopol-Ispir Lucia (născută în 1907 Carată Grigore (născut în 1949 la Sarinasuf), Poiată Viorel la Măcin şi decedată în 1978), Calafeteanu Constantin (năs- (născut în 1951 la Sulina), Pal Irina (născută în 1955 la Tul- cut în anul 1911 la Tulcea şi decedat în 1987 la Bucureşti), cea), Vlahos Panait (născut în 1955 la Tulcea), Oancea Tra- Ciobanu-Rusu Victor (născut în 1911 la Teliţa şi decedat în ian (născut în 1957 la Tulcea), Martinov Elena (născută în anul 1981 la Bucureşti), Lazar Anton (născut în 1913 la 1966 la Niculiţel), Dima Florin (născut în 1973 la Tulcea),

152 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Luchian Doru (născut în 1977 la Tulcea), Mocanu Marian în 1949), Poiată-Toth Rodica (născută în 1950), Pal Rodica (născut în 1978 la Tulcea), Carată Ruxandra (născută în (născută în 1951), Constantin Gheorghe (născut în 1951), 1978 la Tulcea), Midvichi Laurenţiu (născut în 1979 la Tul- Bejenaru Dorina (născută în 1952), Viţelaru Dragoş (născut cea), Panciu Zoiţa (născută în 1979 la Tulcea), Ene Bogdan în 1952), Ştefanov Ignat (născut în 1954), Brojboiu Gabriel (născut în 1980 la Tulcea), Pahom-Grigore Claudia (năs- (născut în 1959), Cican Valentina (născută în 1965). cută în 1981 la Tulcea), Iacoblev-Barău Daniela (născută Dintre sculptori amintim pe: Duman Ion (născut în în 1982 la Tulcea), Pal Adrian Jr. (născut în 1983 la Tulcea), 1939, decedat în 2010), Mihai Mihai (născut în 1942, dece- Bodorin-Buftei Elida (născută în 1983 la Tulcea), Oancea dat în 1975), Surdu-Stănescu Elena (născută în 1942), Ro- Irina (născută în 1985 la Tulcea). taru Dumitru (născut în 1947), Usineviciu Alexandru (născut Un grup numeros este format din foşti absolvenţi în 1950), Papadopol Constantin (născut în 1951, ceramist), ai Liceului de Arte “George Georgescu”, care după efectua- Cei care au aderat și s-au integrat definitiv în Tulcea rea studiilor de specialitate, activează în ţară sau în stră- (şi între colegii tulceni), făcând şi astăzi parte din Filiala inătate. Sunt de remarcat: Pelmuş Bogdan (născut în 1975, U.A.P. sunt: Pelmuş Maria (născută în 1948 la Ploieşti), Cio- pictor la Bucureşti), Pelmuş Teodor (născut în 1978, arte vi- banu Cicerone (născut în 1948, la Ioneşti, Dâmboviţa), Ibra- zuale, performance în Canada), Dănilă Lucian (născut în hima Keita (născut în 1949, Conakry, Republica Guineea), 1978, grafician în Bucureşti), Mateiaş Bogdan (născut în Pal Adrian (născut în 1951 la Focşani), Cocheci-Căldăraru 1978, stabilit din 2016 în Canada), Felipov Ovidiu (născut Marin (născut în 1951, la Corabia, Olt), Luchian Silvia (năs- în 1979, profesor universitar în Constanţa), Iftode Adina cută în 1951 la Cerchezu, Constanţa), Neaţă Gheorghe (născută în 1979, designer vestimentar în Bucureşti), Iurco (născut în 1958 la Vişina, Olt), Oancea Veronica (născută Adrian (născut în 1979, pictor de biserici, actualmente în în 1962 la Suceava), Luchian-Iorgulescu Vera (născută în Anglia), Lupu Florin-Adrian (născut în 1979 designer vesti- 1977 la Piteşti). mentar în Bucureşti), Nichiforov Ramona (născută în 1979, Anul 1972 aduce, prin hotărârea conducerii U.A.P. restaurator), Poiată Teodora (născută în 1979, restaurator din R.S.R., la Tulcea, înfiinţarea primului Cenaclu al U.A.P., în Portugalia), Stoica Lavina (născută în 1979, artist visual avându-l ca secretar pe acuarelistul Constantin Găvenea. în Bucureşti), Timoşencu Mihai (născut în 1979, grafician Primii membrii ai cenaclului sunt plasticienii Eugen Bratfanof în Ucraina), Tufecciu Bogdan (născut în 1980, artist vizual (tulcean, absolvent al Institutului de Arte Plastice “N. Grigo- în Bucureşti), Ciubotaru Anca (născută în 1980, designer rescu” – Bucureşti în anul 1967), Ştefan Ştirbu (tulcean, ab- vestimentar în Bucureşti), Sântea Ciprian (născut în 1980, solvent al aceluiaşi institut în 1968), Mihai Mihai (născut la artist vizual în Bucureşti), Bădescu Razvan (născut în 1981, Sighet și absolvent în anul 1970), Florentina Ilea (născută pictor de biserici în Brăila), Poiată Anca (născută în 1981, în Braşov, absolventă la Bucureşti în anul 1970 şi reparti- foto-video în Bucureşti), Florică Oana (născută în 1982, ce- zată la Tulcea), Ştefan Găvenea (tulcean, absolvent în ramist în Bucureşti), Ciobanu Victor (născut în 1985, artist 1967), Eugeniu Barău (tulcean, absolvent în 1969), Ilie visual în Danemarca), Caratănase Razvan (născut în 1985, Coliu (născut la Bucureşti şi absolvent în 1968), Florin Fe- profesor universitar/grafician în Bucureşti), Pătraşcu Izabela rendino (născut la Constanţa şi absolvent în 1971) şi Pau- (născută în 1987, restaurator în Bucureşti), Petrencu Anca lina Ilie (născută în Clejani, Ilfov şi absolventă în 1970). (născută în 1987, designer vestimentar în Bucureşti), Timo- Prima expoziţie a cenaclului U.A.P. Tulcea are loc fei Simona (născută în 1987, designer vestimentar în Bu- în ziua de 29 aprilie 1972 la Casa de Cultură a Sindicatelor cureşti), Turlică Anca (născută în 1987, designer după ce selecția lucrărilor a fost atent supravegheată de vestimentar în Bucureşti), Baltă Dinu (născut în 1988, pictor președintele juriului - criticul Octavian Barbosa. În holul de biserici în Bucureşti), Oprea Edwina (născută în 1993, Casei Sindicatelor au expus: Constantin Găvenea, Vasile designer vestimentar în Anglia), Marian Claudia (născută în Pavlov, Ștefan Știrbu, Eugeniu Barău, Ilie Coliu, Florin Fe- 1994, designer vestimentar în Bucureşti). rendino, Florentina Ilea, Lidia Stareș, Paulina Ilie, Eugen Din anul 1972, au mai expus pentru o perioadă de Bratfanof, Ștefan Găvenea și sculptorii – Ileana Surdu- timp, în cadrul Filialei şi alţi plasticieni ca: Paulina Ilie (năs- Stănescu și Mihai Mihai. cută în 1942), Dobîndă Lucian (născut în 1944), Constan- Preşedintele juriului, criticul de artă, Octavian tinescu Ion (născut în 1944-d.), Limona Claudia (născută în Barbosa nota în catalogul expoziţiei: 1944): Lidia Stareş (născută în 1945), Florentina Ilea (năs- “Prima expoziţie colectivă a Cenaclului din Tulcea al cută în 1945), Mihaela Nica (născută în 1945), Ilie Coliu Uniunii Artiştilor Plastici vine să mărturisească public despre (născut în 1946), Beniamin Roşca (născut în 1947), Hederfai existenţa unui grup de creatori receptivi la frumuseţea de- Petru (născut în 1947), Durbacă Paraschiva (născută în osebită a peisajului şi a oamenilor de pe aceste pământuri 1947), Florin Ferendino (născut în 1947), Mihai Vasiloancă şi ape, transfigurate de o extraordinară lumină: neuitata lu- (născut în 1948), Pop-Procop Simona (născută în 1948), mină a Deltei. Plaxiencu Florin (născut în 1948), Pelmuş Ştefan (născut Cunoscuţi şi apreciaţi din expoziţiile lor personale,

153 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 deschise aici, la Bucureşti sau în altă parte, din participări meze, Mircea Velea. la expoziţiile anuale de stat ca şi cei mai puţin cunoscuţi Revenind la anul 1972, amintim prima manifestre sau aflaţi la începuturile activităţii lor, artişti de toate vârstele de calitate - expoziție și pliant - intitulată “17 artiști plastici stau alături, animați unii față de alţii de sentimente stimula- tulceni” (noiembrie același an). Catalogul și expoziția erau toare, emulaţie colegială, contribuind fiecare, după propria, dedicate “întâmpinării măreței sărbători” – cea de a XXV-a dar nu mai puţin autentica sa măsură, la constituirea şi or- “aniversare a Republicii” și la care au fost invitați și tulceni ganizarea dinamică a vieţii artistice locale. acum aflați în alte părți ale țării. Ion Jalea, Alexandru Ciu- Faptul că, de la cea dintâi manifestare, ca unitate ar- curencu, Victor Rusu-Ciobanu, Geo Cardaș, Gabriela Pă- tistică, Cenaclul din Tulcea, se prezintă la un nivel calitativ tulea-Drăguț, Lazăr Anton, Clelia Ottone-Obreia, Albert superior este semnificativ din mai multe unghiuri de vedere. Poch, Constantin Calafeteanu, Ecaterina Delighioz - El atestă în primul rând existenţa unui public sensibil şi a Cristescu. Ion Jalea și Alexandru Ciucurencu își exprimă unor forţe creatoare capabile să răspundă exigenţelor spi- bucuria de a fi alături de tinerii plasticieni tulceni. rituale ale unor oameni, din mijlocul cărora s-a născut, la “Frumuseţea acestor locuri din partea de nord a Do- începutul acestui secol, unul din cei mai mari pictori ai Ro- brogei au o frumuseţe a lor incontestabilă şi aparte. Aici este mâniei şi ai culorii: Alexandru Ciucurencu. locul în care bătrâna Dunăre se varsă în mare în cortegiul Pomenind acest nume, ca şi al meşterului zugrav, spectaculos al Deltei ei. Mihail Paraschiv, la care a ucenicit, amintim strălucirea unei Pe locurile acestea a înflorit astăzi o viaţă nouă şi tradiţii, care constituie, fără îndoială, un motiv de mândrie, minunată, în holdele ei bogate, în prodigioasa vegetaţie dar nu mai puţin o obligaţie morală generatoare de climat. care acoperă coastele ei, uscate şi mohorâte de altădată Expoziţia de debut la Cenaclul din Tulcea se prezintă sub în colţurii de piatră, granit şi marmoră sunt puse în valoare semen de bun augur.” azi, în construcţiile ei cele mai noi care se înalţă şi se în- Premergător acestui an se organizaseră la Tulcea mulţesc tot mai mult. tabere ale studenților din institutele de artă din țară, iar Con- După Constanţa şi litoral, Tulcea începe să capete stantin Găvenea expusese în anii 1969 – 1970 la Macin, o strălucire nouă şi tot mai mare. apoi la Tulcea în 1967, în 1968 la Muzeul de Artă din Med- Doresc ca artiştii din Tulcea şi de pe meleagurile do- gidia (30 de acuarele), la Constanța, alături de Eugen Măr- brogene să le aprecieze şi să facă ca în operele lor să re- gărit și Mircea Vărzaru (membrii ai U.A.P. Constanța) în flecte această frumuseţe. Doresc să-şi amintească că acest 1969, și în anul 1971 la București, la Sala “Amfora” (40 de pământ roditor a fost prielnic şi pentru o sporadică apariţie acuarele). Amintim că în 1969 are loc, la Casa de Cultură a spirituală, dar de înaltă calitate. În această parte a Dobrogei Sindicatelor, vernisajul expoziției ce reunea pentru prima s-a născut şi a trăit un mare poet şi un mare om de cultură dată pe simeze talentele tulceane – foști absolvenți ai insti- universală, care a fost Panait Cerna, a apărut un mare pictor tutelor de arte plastice: Ion Chichiță, Gasser Günter-Forst, care este Alexandru Ciucurencu şi încă alţii. Ilie Coliu, Vasile Pavlov, Ștefan Știrbu, Eugen Bratfanof, Ma- Doresc artiştilor din Tulcea puterea şi inspiraţia ca riana Suciu și sculptorul Dumitru Rotaru. În anul 1971 asis- operele lor să îmbogăţească viaţa cea nouă a Dobrogei, a tăm la un protest (nefinalizat al artiștilor plastici – Eugen civilizaţiei celei noi care se înfăptuieşte astăzi acolo şi care Bratfanof (profesor atunci la Școala de Muzică și Arte Plas- este un început de eră nouă.” tice) și Gasser Gunther-Forst (profesor la Liceul din Sulina) Ion JALEA care au dorit să expună împreună într-o expoziție improvi- “Îmi face plăcere să aud că se inaugurează prima zată în aer liber, pe faleza tulceană, invocând lipsa unei săli sală de expoziție destinată artiștilor plastici din orașul meu adecvate de expunere. natal. Marcel Săracu, președintele Comitelutlui Județean Sper ca această sală, pe care locuitorii Tulcei o pun de Cultură și Artă, a promis la timpul respectiv alocarea unei la dispoziția acelora care cu mijloace ale picturii vor servi săli pentru desfășurarea vernisajelor plasticienilor. Adevărul idealului de frumusețe al omului, va fi și locul unde publicul e că, pentru foarte mulți ani, expozițiile nu s-au putut orga- va asista la nașterea unor opere și a unor artiști demni de niza decât în prezența unor membri ai juriului, specialiști, tradiția acestor locuri, în care o artă veche și subtilă – a ico- dar și a reprezentanților propagandei comuniste care dă- narilor de tradiție bizantină a înfruntat secole. ” deau girul participării pe simeze a lucrărilor. Tot în anul Alexandru CIUCURENCU 1971, se încearcă la Babadag reînnoirea tradiției taberelor Alături de aceștia au expus: Constantin Găvenea, de creație, care va deschide și expoziția finală tot aici (în Mihai Mihai, Nica Ștefan Știrbu, Eugen Bratfanof, Vasile septembrie, același an). Printe expozanți: Aurel Aniței, Lu- Pavlov. Expoziția inaugura și prima sală de expoziție desti- cian Cioată, Alexandru Cumpănă, Șerban Dinu, Dimitrie nată membrilor noului cenaclu al U.A.P. (Galeriile “Dacia”). Grigoraș, Mihai Horea, Traian Hrișcă, Simproniu Iclozan, În același an, între 23 decembrie 1972 și 25 ianua- Mariana Macri, Vasile Melica, Geta Mermeze, Sever Mer- rie 1973, era deschisă în același spațiu “Expoziția de artă

154 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 plastică a Cenaclului U.A.P.”, cuprinzând lucrări semnate U.A.P. prin cooptarea în rândul plasticienilor, membrii ai de: Eugen Bratfanof, Eugeniu Barău, Durbacă Paraschiva, U.A.P., a sculptorului constănțean Ion Duman. Florin Ferendino, Constantin Găvenea, Ștefan Găvenea, Până în anul 1991 președinte al Filialei locale va fi Florentina Ilea, Mihai Mihai, Maria Pelmuş, Vasile Pavlov, Ștefan Găvenea, care între anii 1994 – 1997 (odată cu ple- Maria Popescu-Suciu, Ștefan Știrbu, Mihai Vasiloancă. carea din Tulcea) va ocupa funcția de vicepreședinte al Anul 1973 aduce pe simeze nume noi în “Expoziția U.A.P. din România. județeană de pictură și grafică”: Beniamin Roșca și Ștefan Expozițiile județene tematice de grup și personale Pelmuș. se vor înlănțui de la o lună la alta. Se vor coopta noi nume: Anul 1974 e bogat în manifestări și îmbogățiri spiri- Viorel Poiată, Rodica Toth-Poiată, Rodica Pal, Adrian Pal, tuale, dar și materiale, între 26 – 10 aprilie 1974 Ștefan Știrbu expune la “Atelier 35”, Galeriile de artă “Orizont” din Tudor Popescu, Panait Vlahos, absolvenți ai institutelor de București, iar Constantin Găvenea (între 8 – 30 iunie în ca- specialitate repartizați la Tulcea. drul “Lunii culturii tulcene”) prezintă la Galeriile de Artă În 1978, cei doi Ștefani – Găvenea și Știrbu, deschid “Dacia”, un ciclu de acuarele și litografii sub genericul “Ipos- la Galeriile “Dacia” o frumoasă și valoroasa expoziție, be- taze ale peisajului tulcean”. neficiară a unui catalog de prezentare deosebit și a În decembrie, cenaclul U.A.P. organizează expoziția prezenței la Tulcea a criticului de artă – Doina Păuleanu. de pictură și grafică (în cinstea celei de a XXVI-a aniversări Sub “patronajul” Festivalului Național “Cântarea României”, a Republicii) la care sunt prezenți: Beniamin Roșca, Con- se vor desfășura aproape 10 ani expoziții locale, stantinescu Ion, Florin Ferendino, Ștefan Găvenea, Maria interjudețene și republicane. Pelmuș, Mariana Suciu, Ștefan Știrbu. În acest an - 1979 - pe simeze, grupul tulcean se Președintele juriului a fost delegat din partea U.A.P. îmbogățește cu un nou și talentat coleg – tulceanul și gra- din R.S.R. pictorul Berdilă Constantin, iar membri: Mari- ficianul Vasile Gheorghiu și Filiala Tulcea are prima colabo- nescu Constantin vicepreședinte al Comitetului de Cultură rare internațională prin participarea cu lucrări pe simezele și Educație Socialistă - Tulcea, doctor Boțocan Valeriu, orașului Aalborg. Vor expune în Danemarca Eugeniu Barău, președinte al aceluiași comitet și pictorii Constantin Găve- Eugen Bratfanof, Gasser Günter-Forst, Constantin Găve- nea și Ștefan Știrbu. Secretarii juriului au fost graficianul Ștefan Găvenea și pictorul Eugeniu Barău. nea, Ștefan Găvenea, Adrian Pal, Viorel Poiată, Maria În același an, cu sprijinul Primăriei locale și al U.A.P. Pelmuș, Ștefan Pelmuș, Maria Popescu-Suciu, Tudor din R.S.R., se inaugurează și se dau în folosință atelierele Popescu și Ștefan Știrbu. de creație din strada Unirii. Primii beneficiari plasticienii: Anul 1980 înseamnă nume noi pe simezele tulcene, Constantin Găvenea, Ștefan Găvenea, Ștefan Știrbu, noi colegi de breaslă: Ion Dore, Dragoș Vițelaru, dar și Eugen Bratfanof, Pal Adrian, Mariana Suciu, Ștefan și Maria susținerea critică din partea muzeografului și specialistului Pelmuș. - Teodora Popescu, angajată a Muzelui de Artă Tulcea. În În 1975 se succed o serie de expoziții personale și afara expozițiilor deschise la “Dacia”, este de amintit de grup dintre care amintim: “Imagini suprapuse” – acuarele expoziția personală – Dragoș Vițelaru, de la București (Ga- și litografii semnate Constantin Găvenea, în cadrul mani- leria “Hanul cu tei”) și tot la București la “Căminul artei” festărilor dedicate “Lunii culturii tulcene”, expoziția perso- expoziția celor trei – Maria Pelmuș, Ștefan Pelmuș și Eu- nală - Maria Pelmuș la Tulcea și la București, expoziția geniu Barău. personală Mihai Paulina – Mihai Mihai (Galeria “Simeza”). În anul 1981, maestrul Constantin Găvenea împli- Din anul 1975 secretar al cenaclului U.A.P. Tulcea este ales nea 70 de ani, prilej cu care s-a organizat o expoziţie re- graficianul Ștefan Găvenea. trospectivă, în cadrul “Lunii culturii tulcene” la Muzeul de Galeriile de artă “Dacia” vor cunoaște vernisaje lu- Artă. nare, după un program bine alcătuit la fiecare început de Tot în acest an, Eugeniu Barău a expus la Casa de an. Cultură a Germaniei, iar la “Dacia” se deschide o expoziţie În anul 1976, Congresului Educației Politice și Cul- intitulată “De la realitate la fantastic”. turii Socialiste îi este dedicată o expoziție de grafică și pic- Noul deceniu va îmbogăţi Filiala cu noi colegi plas- tură. Dintre cele mai importante manifestări ale anului 1977 ticieni: Drăguşanu Vasile, Enache Gheorghe, Oancea Tra- sunt de amintit: expozițiile personale semnate Eugen Brat- ian, Keita Ibrahima, Luchian Silvia, Cocheci Marin, Neaţă fanof, Maria Pelmuș și Ștefan Pelmuș, Mariana Popescu- Gheorghe, Carată Grigore, Oancea Veronica, Hederfai Suciu și Gheorghe Constantin, Maria Pelmuș, Ștefan Petru, Limona Claudia, Brojboiu Gabriel, Cicerone Ciobanu. Pelmuș și Roșca Beniamin. Anul 1978 aduce schimbarea cenaclului în Filiala ( Va urma)

155 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

RUDARII DIN CIUCUROVA

Daniela IACOBLEV-BARăU

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Diversi- cele mai importante, mărginaşe satului, sunt: Dealul Bac- tate Dobrogeană pentru Comunitate Europeană” (LP 156), Ceiş, Dealul Jidini, Dealul Ciucurova, Dealul Kirislava, derulat de Asociaţia „Mâini Întinse” Tulcea (programul PA17 Dealul Başpunar, Dealul alb, Dealul Călugărilor şi Dealul - RO13 „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul Cetatea Veche. patrimoniului cultural european”, finanţat prin Mecanismul Financiar SEE), în parteneriat cu Liceul de Arte „George Ge- Istoricul localităţii şi populaţia orgescu” Tulcea, Inspectoratul Școlar Județean Tulcea și In- stitutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea. Conform descoperirilor arheologice, prima vatră a satului Ciucurova a fost localizată la circa 1200 m Vest de Localizare şi cadru natural actuala ei locaţie, o aşezare romană de tip „villa” datată sec. I - III. Prezenţa aşezării romane la Ciucurova este atestată Satul Ciucurova este situat în partea de Sud-Vest până către sec. al XIV-lea. a judeţului Tulcea, la 43 km faţă de municipiul Tulcea şi la Următoarele informaţii, cu privire la existenţa sa- 32 km faţă de Babadag, unde se intersectează Drumul Na- tului apar la mijlocul sec. al XVII-lea. Călătorul Evliya Celebi ţional 22A cu Drumul European 22D. Alături de satul Fân- nota despre „Ciukurlova” ca fiind o aşezare musulmană tâna Mare şi satul Atmagea, el este subordonat foarte populată. Ca şi în restul Dobrogei, cu toate că nu administrativ comunei cu acelaşi nume, Ciucurova. există menţiuni, nu aveau cum să lipsească creştinii. Conform registrelor de împroprietăriri ale comunei În prima lui atestare, într-un document emis de Ciucurova pentru anul 1992, satul Ciucurova ocupa o su- cancelaria otomană din 1675-1676, satul este denumit prafaţă totală de 2010 ha, din care 138 constituie vatra sa- „Cukur-ova”. Numele satului, format din cuvântul turc tului, 1435 extravilan şi 437 izlaz. Între timp, suprafeţele „çukur” (în traducere „vale”, „şanţ”, „depresiune”) şi particula vetrei şi ale terenului extravilan au crescut. slavă „ova” (în traducere „câmpie”, „păşune”), este dovada În satul Ciucurova, ca o urmare a elementelor car- întemeierii aşezării de către mai multe grupuri etnice, cum patice şi mediteraneene reunite de sinteza geologică a Po- sunt turcii anatolieni şi cazacii. dişului Babadag, există dealuri împădurite alternate cu văi La sf. sec. al XVIII-lea, pe vatra părăsită de popu- relativ adânci şi spaţii deschise caracteristice zonelor de laţia musulmană, s-a aşezat un grup de cazaci zaporojeni stepă. Compoziţia geologică a solului permite dezvoltarea refugiaţi din Polonia. Primii ruteni au construit în sat, în anul etnii dobrogene unor vegetaţii bogate şi variate, care îmbunătăţesc carac- 1820, cea mai veche biserică de rit ortodox, cu hramul Sf. teristicile climei specifică Dobrogei. Vechile păduri din jurul Dumitru. satului sunt compuse din stejari, frasini, fagi şi tei, înconju- După războiul Crimeei, cam în acceaşi perioadă rate de arbuştii şi gramineele antestepei. În imediata apro- cu sosirea unui grup de tătari, în anii 1857-1858, au apărut piere se află falia de ruptură Pecineaga-Camena. Dealurile primii colonişti germani. Atribuirea unui teren împădurit ger-

156 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 manilor a condus la o defrişare prin incendiere şi la o serie adeseori sub casă ori magazie, pentru păstrarea alimentelor de schimbări în habitatul satului. După Primul Război Mon- şi a băuturilor ş.a.m.d. dial, a început repatrierea etnicilor germani. În fosta lor ma- Pînă către 1950, conform mărturisirilor unor bă- hala locuiesc astăzi mai mult români veniţi din Cadrilater în trâni, unele familii de rudari locuiau în bordeie îngropate pe 1940, majoritatea olteni. jumătate, cu două sau trei încăperi. Ele aveau structură de Localnicii satului îşi amintesc şi de prezenţa rro- rezistenţă din lemn de tei, pereţi din ceamur, tâmplărie din milor rudari. Nefiind consemnaţi în izvoare, istoria lor în sat lemn şi învelitori din stuf. Înălţimea la interior era invariabilă, este greu de reconstituit. Se pare că o mare parte din rromii în funcţie de statura membrilor familiilor. Încălzirea o făceau, din Ciucurova au sosit cu românii din Cadrilater. Alţii au venit la fel ca şi în prezent, cu lemne, la sobe şi plite. din Dobrogea, de la Războieni, Casimcea şi Săcele. Provenienţa rromilor din spaţiul românesc este certă. Popor Limbă şi religie de origine indiană, ei au ajuns în Nordul Dunării, respectiv în Dobrogea, pe filiera Bizanţului, aşa cum o demonstrează Limba romani este o limbă neoindiană, fiind prin- mai ales studiile filologice, încă de la sfârşitul sec. al XIV- cipalul mijloc de aflare a adevărului privind provenienţa is- lea. torico - geografică a poporului rom, respectiv traseul pe care Conform ultimului recensământ din judeţul Tulcea, l-au urmat din India până în Europa. În acest sens, lingvistul comunitatea de rromi reprezintă un număr de 2272 (0,88%) F. Miklosik a evidenţiat existenţa în limba romani a unor cu- iar localitatea cu cea mai mare pondere a acestei etnii este vinte din limbile vechi: afgană, persană, limbile caucaziene, Ciucurova, cu 293 rromi. Populaţia comunei Ciucurova, în gracă, turcă, limbile sud-slave. Astfel, s-au trasat geografic 2002, a înregistrat un număr de 1475 locuitori. spaţiile pe care rromii le-au urmat după plecarea din India. Limba romani a rămas o limbă net distictă, cu caracteristici Arhitectura tradiţională a locuinţelor de sine stătătoare, păstrându-şi caracterul indian. Rromii din Ciucurova sunt bine integraţi social şi Gospodăriile satului Ciucurova sunt dispuse de o vorbesc româneşte. Şi-au pierdut limba maternă şi cultura parte şi alta a unor străduţe drepte, construite către limita rromani tradiţională. Nu şi-au pierdut însă, niciodată, cre- de la drum. Parcelele sunt în marea lor majoritate de formă dinţa în soartă („baxt”), un echivalent al norocului, care se dreptunghiulară, delimitate prin garduri. leagă în mod direct cu starea de puritate („uźipen”) şi îi con- Casele rudarilor, la fel ca şi cele ale românilor, sunt feră individului statutul de om de credinţă („pakivalo rrom”). amplasate cu faţada principală spre stradă. În spatele ca- Chiar dacă acolo unde s-au aflat au îmbrăţişat re- selor se află anexele gospodăreşti, iar în planul trei grădinile ligiile popoarelor cu care au interacţionat ca o condiţie in- cu zarzavaturi, vii şi pomi fructiferi. Ele sunt construite din dispensabilă supravieţuirii, rromii şi-au păstrat elemente de piatră la temelie, ceamur la pereţi, lemn la tâmplărie şi olane spiritualitate cu caracter specific lumii tradiţionale rome, ele- pe învelitori. În prezent, tinerii au început să înlocuiască mente reflectate de ansamblul cutumelor existente şi ne- lemnul cu P.V.C.-ul şi olana cu tabla. Majoritatea sunt com- afectate de o abordare religioasă oficială: creştinism, islam puse dintr-o sală centrală şi două camere laterale. Fiind lip- etc. site de pridvor, unele au la intrare un mic hol, asemănător Dintre reprezentanţii celor 125 de familii (215 copii) cu windfangul. existente astăzi în sat, foarte mulţi abandonează şcoala şi Funcţiunile anexelor au fost dictate de situaţia fi- revin pentru a studia la frecvenţă redusă. Multe dintre tine- nanciară a fiecărei familii, destinaţia corpurilor şi influenţa rele care îşi încetează studiile se căsătoresc. comunităţii. De-a lungul timpului, fiecare grup etnic nou- venit şi-a combinat elementele proprii cu cele tradiţionale Sărbători, obiceiuri, ritualuri locale sau ale altor grupuri provenite. Aşa se explică, spre exemplu, cum în gospodăria unui rudar apare baia lipove- Majoritatea cuplurilor de rromi din Ciucurova sunt nească sau tâmplăria vopsită cu albastru. Mai putem întâlni: căsătoriţi religios sau încuscriţi („xanamik”), o alianţă pentru grajduri pentru adăpostirea animalelor, şoproane pentru întreaga viaţă între cele două familii. Mai puţin se practică adăpostirea uneltelor şi a căruţelor, bucătării de vară cu plite celelalte tipuri de căsătorie, tradiţionale minorităţii rromani: de gătit, cuptoare de pământ pentru copt pâine, depozite juruirea copiilor („solax”), fuga („naśimos”), schimbul de mi- de cereale, magazii pentru lemne, wc-uri, beciuri amplasate rese („paruvimus”) şi plecarea ca ginere („te ˗al ˗amutro”).

157 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Căsătoria, cu mici particularităţi care ţin de religiile pe cap şi pantofi ori sandale în picioare. Cămaşa este largă, rudarilor din satul Ciucurova, cuprinde ca şi la alte neamuri uni, cu guler îngust şi mâneci mai largi terminate cu manşe. de rromi din ţară, etape precum: peţitul şi logodna („o man- Pantalonii au un croi mai larg, terminaţi cu tiv simplu la craci, gimos”), nunta („o băv”) şi masa festivă, de sărbătorire a sau cu manşetă. virginităţii miresei („i pakiv”). În trecut, atât bărbatul, cât şi ceilalţi membrii ai fa- Scopul căsătoriei este continuitatea neamului, miliei, purtau în picioare opinci din piele ori mergeau des- naşterea unui prunc fiind întâmpinată cu mare bucurie. Ru- culţi. Unele piese ale costumelor semănau cu ale românilor: darii din localitate practică botezul („bolimos”) creştin, des- zadiile femeilor şi cioarecii bărbaţilor. făşurat la biserică după toate regulile religiei, cu preot Dintre materialele care au servit de-a lungul tim- („raśaj”) şi naşi („kirvo aj kirvi”). pului croirii costumelor, putem aminti: pânza, borangicul, În trecut, copiii erau botezaţi după numele bunicu- atlazul, stofa, caşmirul, materiale sintetice, pielea etc. lui patern sau al tatălui. Mai mult, în urma unor temeri privind O importanţă deosebită este acordată curăţării pie- actele magice, rudarii nu-şi făceau cunoscut adevăratul selor de vestimentaţie şi a vaselor de bucătărie. Sunt folo- nume şi nu se lăsau fotografiaţi. Chiar şi în zilele noastre, site vase diferite: unele pentru bluze, cămăşi, ilice sau bărbaţii familiilor de rudari din sat au porecle. Grija de a feri batice; altele pentru fuste, pantaloni şi ciorapi; o a treia ca- nou-născutul de influenţe nefaste sau de deochi constituia tegorie pentru tacâmuri şi vase de bucătărie. o permanentă preocupare a mamei, când se îndepărta tem- porar de acasă, motiv pentru care recurgea la obiecte sau Ocupaţii şi meşteşuguri plante cu funcţie apotropaică. Rudarii sunt descendenţii străvechilor aurari din Portul tradiţional India. Ei se ocupau iniţial cu „spălatul aurului” cules din ni- sipurile aurifere ale râurilor şi îl topeau în lingouri. Numele După cum susţin şi rudarii din satul Ciucurova, acestui neam vine de la slavul „ruda” (în traducere „mine- semnele etnice de identificare au fost estompate după al reu”). Doilea Rozboi Mondial. Putem reconstitui componentele de Noţiunea de neam se referă la gruparea rromilor port din zonă doar analizând portul românilor dobrogeni şi după elemente comune precum: meseria tradiţională, struc- conceptele de bază ale culturii rrome tradiţionale. turile de organizare socială, obiceiurile de familie şi sărbă- Indiferent de ţesătură sau tipul de croi, veşmintele torile calendaristice. Principalele neamuri de rromi din trebuie să delimiteze partea superioară, pură, a corpului, România sunt: rupunară (argintari), boldenă (florari), de cea inferioară, impură. Conceptul de pur implică atât di- kïkuvară (căldărari), rićhinară (ursari), gaboră (gabori), lo- mensiunea fizică, cât şi pe cea spirituală, prima reflectând- vară (lovari), rromungre (romungre), xoraxané (turci), xano- o pe a doua. Genunchii şi gleznele sunt considerate cele tară (spoitori), lăutari, rudari, fierari şi vătraşi. mai ruşinoase segmente anatomice ale trupului omenesc, Multe din gospodăriile familiilor de rudari din Ciu- ele trebuind acoperite întotdeauna, atât de femei cât şi de curova sunt amplasate în apropierea pădurii, de unde îşi bărbaţi. Zona capului este considerată norocoasă, prin ur- procurau la început materia primă. Pentru confecţionarea mare pură. bunurilor, ei prelucrau lemnul neuscat de tei, de plop sau Portul femeii este acătuit din bluză sau cămaşă, de salcie. Dintr-un atelier erau nelipsite: toporul, fierăstrăul, fustă, şorţ, batic pe cap şi papuci sau pantofi în picioare. barda, tesla, scoaba, cuţitul etc. La prelucrarea unei linguri, Bluza trebuie să acopere trupul de la baza gâtului până la începând cu butucul şi până la terminare, se parcurg în jur încheietura mâinilor. Fusta este lungă şi încreţită, neîmbră- de 9 etape, asfel încât un meşter poate confecţiona pe zi cându-se niciodată pe cap. În unele cazuri, atât fusta cât şi aproximativ 10 bucăţi. bluza sunt lucrate din acelaşi material. A treia piesă, şorţul, În prezent, foarte puţini maeştrii ai prelucrării lem- are şi o funcţie magică, de protecţie a darului fertilităţii. Părul nului mai lucrează în sat. Printre ei îi putem enumera pe: este purtat lung, împletit în două cozi, acoperit cu un batic. Cristu Vasile (Marin Tanchistul), Gonciu Stan, Banu Ion La gât îşi pun şiruri de mărgele ori salbe din metale pre- (Cuşe), Dobre Sandu, Nistor Gheorghe, Banu Ion Dincu- ţioase. lescu şi Cercel Ion. Portul bărbătesc are în componenţă o cămaşă, Soţii din familiile de rudari ale satului îşi împărţeau vestă, pantaloni întotdeauna lungi, brâu sau curea, pălărie sarcinile. Bărbaţii confecţionau linguri mari („maiere”) pentru

158 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 ceaune, linguri mici pentru oale, doniţe şi cercevele. Fe- DIN ACTIVITATEA ASOCIAȚIEI meile trăgeau fuse, copăi, maiuri de bătut rufe, funduri de tocat şi vergele pentru plăcinte. Tot ele mergeau prin satele SCRIITORILOR „AEGYSSUS” DIN din comună sau la târguri pentru a le comercializa, se ocu- JUDEȚUL TULCEA pau de creşterea şi educarea copiilor, precum şi de treburile gospodăreşti interne. Mai târziu, femeile au început să vândă flori, legume şi zar- zavaturi cultivate în propriile grădini sau fructe sălbatice, flori şi plante medicinale culese din pădure (leurdă, tei, ghio- cei etc.). O parte dintre bărbaţi erau zilieri, lăutari, fântânari, mici comercianţi etc. Alţii au studiat şi au ajuns ingineri, con- tabili şi profesori. Rudarii din Ciucurova, în contextul vremurilor trăite, au îmbrăţişat şi ocupaţia lăutăritului, devenind cunos- cuţi prin talent şi profesionalism. Instrumentele lor preferate sunt acordeonul, vioara, fluierul şi toba. Lăutarii din sat obiş- nuiesc să cânte la petreceri, târguri şi sărbători, fiind renu- miţi pentru cântecele de băieţi şi fete, precum şi urături de bine pentru gospodărie. În România, pornind de la prelucrarea lemnului practicată de rudari, s-au dezvoltat o serie de specializări: „rudăritul” propriu-zis, practicat de „butnari” şi „covătari”; „lin- gurăritul”, practicat de „lingurari”; „fusăritul”, practicat de „fu- sari” şi „lădăritul”, practicat de „lădari”.

Bibliografie selectivă

* Coman, Virgil: „Dobrogea – modele de convieţuire multietnică şi multiculturală”; Ed. Muntenia; Constanţa; 2008; * Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Tulcea: „Localităţile Judeţului Tulcea”; Intreprinderea Poligrafică Galaţi; 1972; * Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea: „Istro-Pontica 2. Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice Sec- ţiunea Etnografie”; Ed. Istros a Muzeului Brăilei; Brăila; 2014; * Petcuţ, Petre; Grigore, Delia; Sandu, Mariana: „Istoria şi tradiţiile minorităţii rromani: manual pentru clasele VI-VII”; Ed. Sigma; Bu- cureşti; 2005; * Popoiu, Paula: „Antropologia Dobrogei”; Ed. Universitaria; Cra- iova; 2010; * Roşu, Georgeta; Magiru, Maria; Opriş, Ioan; Simionescu, Viorel; Ion, Cori Simona; Firuţă, Corina; Palcu, Ana-Maria: „Costumul tra- diţional în România”; Ed. Alcor Edimpex; Bucureşti; 2010.

Informatori de teren * Prof. Mariana Costache, satul Ciucurova * Prof. Ion Resteanu, satul Ciucurova * Prof. Florentina Vasile, satul Ciucurova * Vasile Cristu, satul Ciucurova * Dobriţa Cristu, satul Ciucurova

159 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

ORNAMENTE ÎN ARHITECTURA RURALĂ DIN NORDUL DObROGEI

prof. Mihai MILIAN

Legea utilului fiind un mod al vieții, a clădi în- seamnă a organiza spațiile în funcția vieții. Omul și-a asumat spațiul necesar limitând infinitul și l-a or- ganizat armonizându-l. Armonia în arhitectură rezultă din proporții. Omul a intuit proporția dintr-o legătură misterioasă cu corpul său. Treapta, masa, culcușul, mormântul sunt primele moduluri ale arhitecturii, evoluând apoi spre locuință. Proporția dă naștere ritmului. Noțiunea de euryt- mie la Vitruviu, muzica maselor la Novalis se explică prin faptul că orice element util tinde spre simbol. Dar arhitectura populară nu este doar folclor. În acest domeniu sentința „ars sine scientia nihil” este evidentă și este necesar meșteșugul. Elementele care conlucrează la realizarea deco- Primele verigi în arhitectură pleacă de la forma rului în arhitectura rurală sunt: ritmul, compoziția, așezarea, căpiței de fân și a șirei de paie devenind bordeie și colibe, îmbinarea. Ele pot crea armonie prin simetrie, alternanță, materialele fiind paiele, stuful, cocenii, lemnele, lutul. succesiune. Între arhitectura primitivă, cea rurală și cea urbană Locul de plin și gol, alternanța părților decorate cu există verigi ce pot fi studiate în funcție de timp și de gradul zonele neornamentale, proiectarea elementelor decorate de specializare. pe zonele limitate dublează efectul. Și în arhitectura rurală Casa rurală reprezintă legătura dintre pământ și din nordul Dobrogei materialul si construcția în ansamblul omul care-l cultivă, ca o manifestare a subconștientului, res- ei constituie fondul pe care se desfășoară ornamentația. pectând tradiția confirmată de fapte. Țăranul și-a construit Simbolica motivelor decorative este legată de viață, de singur și astfel arhitectura rurală este dovada relației ce concepția comunității rurale despre lume. Motivele orna- există între scop și formă. Pământul dă toate materialele de mentale își au corespondent în aspectele reale ale naturii. construcție; mersul soarelui orientează locuințele, încăpe- Prin desacralizare motivele și-au pierdut semnificația. rile; relieful, clima influențează forma. Înlănțuirea de forme, Tehnicile sunt combinate: crestătura, sculptura, trafor, relief succesiunea înseamnă mișcare organizată deci ritm, în tencuială, culoare. pulsație, ideogramă a mișcării, expresia spiritului. Forma se În funcție de relieful satelor din nordul Dobrogei, menține prin inerție, moștenire, tradiție, deși scopul inițial simboluri în arhitectură simboluri de componența etnică a localității și de materialul de nu mai este în prim-plan sau a dispărut. Forma poate deveni construcție oferit de zonă, casa joasă românească specifică astfel adaos ornamental, care de multe ori nu mai amintește pentru câmpia română prezintă o mai mare varietate, chiar originea primitivă. dacă predominant este tipul cu tindă centrală. Prezența stu-

160 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

fului pentru satele de la Dunăre și de pe Razim, a olanei în nească sunt de asemenea diferențieri între cele cu centru, construcția acoperișului în două sau patru ape, populație de băștinași cu coloniști din Cadrilater, cu veterani frecvența prispei la fațada casei sau pe două laturi, prezența de război împroprietăriți în Dobrogea în diferite etape sau foișorului și a balustradei creează diversitatea în această din diferite alte provincii. Frecvența și preferința pentru unitate. Elementele decorative de pe lemnăria casei (grinzi, unele sau altele dintre motive este diferită și la românii veniți căpriori, stâlpii prispei și foișorului, pazie și streașină), an- în Dobrogea din Transilvania, Muntenia sau Moldova. Se cadranientul ferestrelor și ușilor, balustradă și gard, fronto- constată de asemenea elemente ornamentale diferite la nul de scândură al caselor cu acoperiș în două ape oferă populația românească sau alogenă ce a venit sau a trecut analizei o diversitate și mai mare. prin Basarabia. Această diversitate este sporită și de preferința Dacă elementele geometrice au o frecvență mai pentru unele categorii sau altele dintre motivele ornamen- mare sau mai mică în toate localitățile, cele vegetale sunt tale ale diferitelor etnii ale localităților. frecvente pe linia Dunării în satele din nord și spre Razim, Observațiile de teren din această zonă confirmă iar cele zoomorfe sunt restrânse la câteva localități. Motivul analizele și clasificările întocmite pentru o arie mai largă a avimorf are o mare frecvență la ferestrele și ușile din loca- spațiului românesc de către Vasile Pârvan, Lucian Blaga și litatea Izvoarele cu populație greacă, unde meșteri aduși Nicolae Dunăre. din Peninsula Balcanică au construit ani la rând case înainte Ei au evidențiat preferința populației românești pen- și după primul război mondial. Motivul avimorf este întâlnit tru geometrism și tendința de a geometriza celelalte motive. la frontonul și creasta caselor din satele dinspre Razelm. Clasificarea în motive geometrice, cosmice, vege- Dar cel care oferă mai multe dificultăți la analiză tale, zoomorfe, antropomorfe are mai ales scop didactic. este motivul calului în această zonă. Prezent în folclorul tu- Vasile Pârvan explică prezența artei geometrice și turor popoarelor indo-europene, calul are reprezentări de- negeometrice în Dacia prin răscrucea drumurilor dintre Eu- osebite la cumani, slavi, germani, turci. ropa, Asia și Asia Mică. În sudul țării este mai frecvent pentru că pe aici au Evidenția printre altele prezența elementelor zoo- trecut popoarele migratoare. Semnificații deosebite sunt le- morfe negeometrice de origine asiatică, dar stilizate geo- gate de zilele sărbătorii Sân-Toaderului cu elemente metric în spațiul nostru, prezența simbolurilor sudice ale necreștine. Sân-Toaderii sunt închipuiți ca niște feciori ce zeului soare (discul, roata, barca și lebăda), prezența nu- merg călare și posedă un număr de cai. Caii lui Sân-Toader meroasă a reprezentărilor motivului călărețul solar traco- sau Sân-Toaderii erau serbați mai ales de femei în ziua iranian, traco-danubian. când încep pomenile și următoarele. Erau închipuiți uneori Deci pentru motivul solar există simboluri geome- ca niște feciori tineri, frumoși, cu coadă și copite de cal sau trice și zoomorfe. cai ce se transformă în feciori. Zilele lor erau respectate: nu Analizând frecvența motivelor în Dobrogea de se măcina, nu se torcea, nu se împungea cu acul, nu se Nord se poate constata o diferențiere a grupurilor de tăia, se stătea în casă. Cine nu le respecta era călcat în localități cu populaţie românească, slavă, bulgară, turco-tă- somn de acești cai. Și așa era riscul ca ei să intre în pod să tară, germană, italiană, greacă, între cele două războaie și tropăie și să zornăie lanțurile. după. De aceea apare frecvent în arhitectură ca repre- În cadrul grupei localităților cu populație româ- zentat integral, alteori și cu călărețul, căluț de mare, sau ca

161 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

element stilizat la capătul grinzilor, căpriorilor și cordițelor. zării în arhitectură ca și din prezența craniului de cal înfipt Uneori, forma capului de cal abia se ghicește, dar e frec- într-unul din parii grădinii. ventă în toate zonele. În satele de pe Razim el apare însă Frecvența mare a acestui motiv ornamental în des la creasta frontonului, unde cele două scânduri ce măr- zonă are deci semnificații și stratificări multiple, din preistorie ginesc acoperişul de stuf în două ape se termină cu două și până în zilele noastre. capete de cai afrontați. Dar capetele de cai încrucișate „se întâlnesc Mai evidențiem faptul că există termenul de aproape exclusiv în Dobrogea, lucru care trebuie pus, pro- „coamă” pentru îmbinarea apelor acoperișului, termenul de babil, în legătură cu populațiile de crescători de cai care au „cal” pentru anumite grinzi și chiar de „iapă”. trecut în vremuri mai vechi sau mai noi, de la sciți și cumani, Funcția „psihopompă” clară a calului antic ce ridica la cerchezi și tătari, prin această parte a țării noastre”. sufletele la cer nu mai apare în folclor. Dar elemente fan- Aceasta este una din concluziile la care ajunge Paul Pe- tastice se mențin în basm, baladă, legendele religioase ale trescu în studiul dedicat acestui motiv ornamental. Sfântului Gheorghe sau ale Sfântului Ilie. Rolul lui de pro- tector al casei și gospodăriei este dedus din frecvența stili-

TULCENII ȘI AUTOMOBILELE LOR DE EPOCĂ…

Nicolae C. ARITON

Din punct de vedere al locomoției tulcene, de-a aminte de un asemenea eveniment). Printre atâtea lungul timpului s-a vorbit în toate felurile posibile și ambarcațiuni și chiar aparate de zbor, automobilele imposibile, respectiv de la navele de pe Dunăre (cu tulcene au devenit un lucru atât de banal încât pe ni- rame, pânze, aburi, zbaturi, cu elice și edec), trecând meni nu mai interesează istoria lor locală. Motiv pen- la atelaje tractate de cai sau boi, ajungând până la mă- tru noi să reparăm această nedreptate istorică și să gari și celebrii cai dobrogeni, mici și iuți, despre care încercăm să ne aducem aminte de primele automobile o distinsă englezoaică spunea că sunt doar nițel mai din Tulcea. Într-o statistică din anul 1939, în frumosul mari decât niște câini. nostru oraș (și de atunci și de acum), au fost numărate Nu știm dacă au fost experiențe leviatane (le- cam 55 de automobile, 16 camionete și 2 autocare vantine, sigur…), ascensiuni cu baloane cu aer cald (fără să reușim să aflăm ce reprezenta, pe atunci, sau gaze precum hidrogenul sau heliul, dar ne aducem noțiunea de autocar). Pentru un oraș cu aproximativ aminte că în anii 1975 a fost o încercare a unui tânăr 20 de mii de locuitori, ni se pare un număr corect, tulcean care a dorit să se ridice de la sol cu un aparat având în vedere că bucureștenii dispuneau în aceeași istorie tulceană de construcție proprie, cu jet de propulsie. Experimen- perioadă de aproximativ 22 de mii de mașini. Având tul a avut loc pe faleză și s-a sfârșit tragic (această ul- în vedere că tulcenii preferau, de voie și nevoie, mai timă informație sper că nu este doar o festă a mult barca sau vaporul, considerăm că Tulcea se în- memoriei personale sau un zvon de acum patruzeci de cadra lejer în trendul național. Cea mai veche fotogra- ani, motiv să le cerem ajutorul cititorilor noștri, cu mai fie cu un automobil tulcean (de fapt, mai multe) multă experiență de viață tulceană, dacă își aduce datează din perioada de dinaintea Primului Război

162 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Mondial, probabil din perioada 1910-912, sub denu- mirea de Cazarma Golescu a Regimentului 10 Vână- tori și care au fost distruse în perioada războiului de armatele de ocupație. În fotografie se pot vedea două automobile, în curtea cazărmii și încă două jumătăți, care pot fi însă trăsuri. În comparație cu Bucureștiul, în care se afla un număr mare de automobile americane (majoritatea mai ieftine în comparație cu cele europene), la Tulcea predominau cele de fabricație austriaco-germană. Ast- fel, Alexandru Avramide și Dimciu Petruș erau fericiții proprietari ai unor automobile Steyer, care de- a lungul timpului au fost fabricate în asociere cu Daimler sau Opel. Mai jos, am postat o fotografie cu familia Alexandru și Marcela Avramide, în fața Steyr- ului lor. Matei Antipa, care deținea un magazin de pro- duse electrice, conducea un Hupmobile (mașină ame- ricană). Nu am reușit să aflăm ce automobile aveau cei din familia Scultety, care, având în vedere înrudi- rea cu Avramide, ne face să credem că preferau tot Steyer. Frații Lavrente și Gavril Efremov , fabricanți Fotografie din perioada interbelică, de biscuiți și paste, aveau o camionetă Ford, pentru cu un copil îmbrăcat în străjer, transportul produselor. Acestora li se adăugau, destul în fața unui automobil înmatriculat în Tulcea, de des, unul din cele două automobile ale marelui cu nr. 140, dovadă că numărul de mașini spion Mihail Moruzov (mașinile aparțineau Serviciu- era mult mai mare decât cel din statistica lui de Informații al Armatei) și erau conduse de nepo- din 1939. tul său, Veniamin Moruzov caredupă asasinarea unchiului său de către legionari, avea să revină la Tul- cea ca depanator radio-tv. Prima, Fotografie cu cazarma militară din Tulcea, un Mercedes Benz, cu două în care se pot observa câteva automobile, compresoare, care dezvoltau 200 din perioada 1910-1912; km/h (o viteză halucinantă pen- tru perioada interbelică) având un dispozitiv de înregistrare a convorbirilor purtate în maşină, cu diferite personalităţi, ceea ce pentru vremurile acelea era o adevărată nebunie tehnologică. A doua maşină, un Buick de ul- tima generaţie, impresionantă prin forma elegantă şi aerodina- mică, unică în Bucureşti şi utili- zată doar pentru misiuni speciale în care erau transportaţi persona- lităţi sau colaboratori cărora li se dădea de înţeles că odată aflaţi la bordul acestei maşini, erau

163 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Fotografii cu membrii familiei Avramide și Scultety, alături de automobilele lor, despre care bănuim că sunt marca Styer. Sursa fotografiilor sunt articolele realizate de d-na Ligia Dima, dedicate istoriei familiei (Casei) Avra- mide, motiv pentru care îi mulțumim.

deosebiţi de importanţi. început să apară volgile negre (adevărate tancuri fără După încheierea Celui de-al Doilea Război turelă), GAZ-urile, Pobeda și Waszawa (tot un fel de Mondial, toate aceste frumoase automobile au dispă- Pobeda făcută de polonezi). Dar despre toate acestea rut, majoritatea rechiziționate probabil de ruși în con- într-un alt articol despre tulceni și mașinuțele lor. tul despăgubirilor de război. În locul acestora au

Fotografie cu un automobil tulcean, înmatriculat cu nr.11, circulând pe un drum de macadam.

164 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

SFÂRŞIT DE MILENIU (II) (Anul 28 I. H.)

dr. Victor H. BAUMANN

Trebuie să precizăm că, dincolo de strădaniile lui milie se înclină în fața lui Seuthes. Seuthes, dava tirageților semăna foarte puțin cu Tyras- ‒Înainte de toate, aș dori să-ți prezint pe soția ul, înfloritorul oraș grecesc de pe celălalt mal al lima- mea, Andrada, și pe iubita noastră fiică, Bithidia ! Și nului. Totuși, casa regală era influențată de obiceiurile Zyraxes făcu un gest larg cu brațele, ca și când și-ar și tradițiile grecilor din vechiul oraș milesian. fi îmbrățișat cele două femei apropiate sufletului său. Seuthes își întâmpină oaspeții ca un veritabil ar- ‒Vere Zyraxes, sunt bucuros de prezența voastră honte, îmbrăcat cu straie grecești. O hlamidă din stofă în această casă, indiferent de ceea ce v-a împins atât de lână colorată, semn distinctiv al conducătorilor de departe de Genucla. Socotiți-o ca și casa voastră și greci, îi atârna pe umărul stâng. simțiți-vă bine alături de noi ! Mulți ani au trecut de Pe măsură ce se apropia, Zyraxes își studia ruda, când ne-am cunoscut în tinerețea noastră și nici Dom- fiind conștient de faptul că Seuthes, care abordase un nia Ta nu ai avut cum să-mi cunoști familia, deoarece zâmbet, de care getul își amintea din anii tinereții, vremurile vitrege ne-au înstrăinat, îndepărtându-ne făcea același lucru. „Prea mult nu s-a schimbat !”, unii de alții. Am o familie cu care mă mândresc ! M- gândi Zyraxes. Cu capul descoperit, lăsând să i se am căsătorit cu Sita, aici de față, cu mulți ani în urmă, vadă firele cărunte în părul roșcovan, Seuthes își păs- luând-o cu multă greutate din Neapolis-ul scitic, cen- trase barba și mustățile după obiceiul geților. Corpul trul Chersones-uluiTauric, iar Sita m-a fericit cu cei acoperit de tunică, îi ascundea musculatura hercu- doi gemeni, Sipylos și Timacus,flăcăii pe care îi vezi leană, iar brațele groase ca trunchiurile copacilor, nu lângă frumoşi şi puternici, educaţi la Olbia și la Cher- lăsau nicio speranță celor care ar fi îndrăznit să-l în- sones, ca și părinții lor. frunte. Lângă el se afla o femeie înaltă, dar bine Regele făcu o scurtă pauză, după care reluă în- proporționată și plăcută la înfățișare, cu trăsături care-i veselit: trădau originea orientală. Doi tineri, cu vârste între 20 – 25 de ani, flancau perechea regală. Zyraxes bănui că sunt fiii lui Seuthes, fiind construiți pe calapodul acestuia. Erau înalți, blonzi, cu o constituție atletică. Aveau privirea ageră și zâmbetul tatălui lor. Spre de- proză osebire de Seuthes, întreaga familie purta îmbrăcă- mintea getică, tradițională. Ceea ce îi uimi, însă, pe noii veniți, era prezența lui Skyles, în spatele familiei regale. Ca și atunci când, intempensiv, îi părăsise ne- politicos, tânărul scit părea vrăjit de privirea Bithidiei, căutând să ascundă acest lucru printr-o atitudine cât mai neutră, nedezlipindu-și ochii din podea. ‒Mărite rege, îți mulțumim pentru primirea pe care ne-o faci ! Zyraxes și împreună cu el, întreaga fa-

165 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

‒ Dar, vere ! Skyles, pe care l-ați cunoscut în- familiei mele, cinstind cum se cuvine acest moment ainte de revederea noastră, este nepotul Sitei. Vă măr- al reîntâlnirii noastre, chiar dacă el este prilejuit de turisesc că nu a găsit suficiente cuvinte pentru a lăuda evenimente dureroase. Se adresase oaspeților săi, ri- frumusețea fiicei voastre și trebuie să recunosc că rar dicându-se în picioare după obiceiul geților, ceea ce mi-a fost dat să dau dreptate cuiva, așa cum sunt obli- făcură și ceilalți. gat să o fac acum ! ‒Mărturisesc, continuă Seuthes, că familia mea Complimentul elegant, spus pe un ton șăgalnic a trecut printr-un moment asemănător, după distruge- de Seuthes, destinse definitiv atmosfera, chiar dacă rea și incendierea davei de către oștenii regelui Bu- cei doi împricinați se îmbujoraseră la față. Sita, ca o rebista. Împreună cu părinții, am fost nevoiți să fugim bună amfitrioană, îi invită pe toți la masă, condu- pe mare la Chersones și apoi să ne adăpostim un timp cându-i într-o încăpere alăturată, spațioasă și mobilată în Neapolis-ul scitic, condus la acea vreme de părinții cu rafinament. Se putea spune că elementele Sitei. Iar întoarcerea a fost și mai grea. Se schimbase tradiționale getice și scitice se îmbinau armonios în raportul de forțe în favoarea sarmaților, care dominau decorația interioară. Țesături din lână în culori diferite acum stepa.A trebuit, nu numai să ne luptăm, ci să împodobeau pereții încăperii, înviorând atmosfera. facem mari compromisuri, renunțând de bunăvoie la Numeroase podoabe din lut, bronz și argint, cu motive ținuturi care ne aparținuseră de veacuri. Recent, am animaliere și cu imaginea Eroului călăreț și a zeului creat noi alianțe cu sarmații iazygi, dar și cu bastarnii, Sabazius, atârnate pe țesături, reflectau credința în ne- fiii noștri pețind fiicele celor mai puternice căpetenii murire care anima sufletele gazdelor de la Tyras. ale acestora. Încercăm să refacem alianța orașelor Mâncarea nu se servea după obiceiul grecilor, nord-pontice și, în acest sens, nepotul Skyles, înzes- așezați pe klinė, ci la o masă mare din lemn de frasin trat cu multă înțelepciune la cei 22 de ani ai săi, este situată pe mijlocul încăperii, flancată de 30 de scaune ambasadorul nostru în lumea greacă. Suntem cu speteze înalte, sculptate cu doi balauri cu capete de conștienți, azi mai mult ca oricând, că înstăpânirea ro- lup, încolăciți într-o încleștare pe viață și pe moarte. manilor pe malurile Dunei reprezintă un pericol real Se așezară la masă într-o ordine dirijată de stăpâna pentru noi toți, cei care dorim să trăim liberi. casei, bărbații de o parte, femeile de cealaltă parte, în Discursul lui Seuthes liniști și dădu speranțe fa- așa fel încât toți puteau participa la discuții. Slujnice miliei lui Zyraxes. Însă Bithidia, cea care întotdeauna tinere începură să aducă ulcioare pline ochi cu vin avea picioarele pe pământ, era acum răscolită, mai roșu și cu mied arămiu și farfurii cu mâncare. ales când ochii săi întâlneau privirea arzătoare a tână- Cina respecta tradițiile culinare ale geților de rului Skyles, despre care aflase cine era și cărui fapt i pretutindeni. Se servea carne de vită la proțap cu gar- se datora prezența sa alături de ei. Bithidia se socotise nitură de linte și mazăre, fierte la foc mic și stropite mereu o ființă rațională, dar acum i se răsturnase din belșug cu ulei de măsline și acreală din fructe lumea. Sufletul și inima erau cele care îi dictau, verzi. Varza murată, așezată în boluri mari din cera- șoptindu-i că tânărul din fața sa, pe care îl vedea pen- mică, însoțea meniul. Nu lipseau nici castroanele cu tru a doua oară, îi este sortit și numai alături de el își iaurt și zeama de usturoi. Pe platouri ceramice tronau va găsi fericirea. turte calde de mei și din făină de grâu cu secară. Fruc- În numele familiei sale, Zyraxes mulțumi încă o tiere cu piciorul înalt adăposteau mere roșii și galbene dată gazdelor pentru primirea frățească pe care le-o care păstrau, ca pe niște lacrimi, picături din apa în făcuse. Masa continuă să se desfășoare, cu numeroase care fuseseră spălate. În dreptul fiecărui bărbat se afla întreruperi, toasturi din ce în ce mai înflăcărate, dato- un rython din argint, pahar înalt decorat cu păsări și rate se pare vinului, pe care, spre deosebire de greci, animale, femeile având pentru băut un kantharos, geții îl beau fără a-l amesteca cu apă și pe care sluji- ceașcă cu picior, cu două tortițe supraînălțate, cu gri- torii îl primeneau din când în când cu noi ulcioare foni afrontați, pictați pe un fond de vopsea alb-găl- aduse din hrubele Casei regale. Bărbații, cu toate că buie. țineau la băutură, începură să simtă lentoarea ei, În timp ce se desfășurau „ostilitățile” gastrono- atunci când Seuthes îi invită afară, pe prispa largă, mice, însoțite de discuții, Seuthes înțelese gravitatea pentru a continua discuțiile. situației în care se aflau rudele sale de la gurile Dunei, ‒Mărite Doamne, ne cerem iertare pentru această dar continuă să întrețină o atmosferă cât mai relaxată. despărțire, pe care o socotim însă binevenită, atât pen- ‒Mărite rege și vere Zyraxes, dragile mele rude, tru noi, cât și pentru Domniile Voastre! ridic acest rython în sănătatea domniilor voastre și a Aerul rece de toamnă îi răcori și le alungă aburii

166 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 băuturii. Slujitorii aduseră fructe proaspete, pe care le tate la Histria. Fata simțea o durere în piept, numai la așezară pe mesele din răchită împletită aflate pe te- gândul că s-ar putea să nu se ridice la nivelul acestuia rasă.Femeile se retraseră în odaia reginei și, pentru și să nu-l mai vadă în preajma sa pe tânărul scit cu prima dată, Andrada recunoscu în sinea ei superiori- ochii de jar, frumos și atât de înzestrat. tatea semenei sale. Ca mulți dintre conaționali, Sita Andrada îi povesti Sitei tinerețea și viața ei și a era poliglotă: cunoștea graiul tracilor moeotici, al familiei sale alături de Zyraxes și Sita își dădu seama sciților alani, al sarmaților iazygi, al roxolanilor și al imediat ce legătură trainică le crease iubirea și cât de geților de pe fluviul Tyras, asemănător celui vorbit în mult se asemănau prin această trăsătură viețile lor. Geția Pontică, și stăpânea la perfecție limba greacă. Timpul se scurgea rapid și-n noapte ceața dispă- Sita se mândrea cu cei doi gemeni ai săi, care deprin- ruse. În depărtare, o lumină divină inunda nesfârșirea seseră și ei numeroase cunoștințe. apelor. Dincolo de liman, orașul grecesc scânteia fee- ‒Consider totuși, ținu să adauge regina, că toți, ric. Și, ca toți cei născuți și crescuți pe malul apei, cei absolut toți membrii familiei noastre, sunt depășiți de cinci bărbați nu au putut rămâne indiferenți în fața mi- Skyles, acest vlăstar de 22 de ani al sciților taurici, nunatelor priveliști pe care marea le oferea cu atâta fiul fratelui meu Ataias și al grecoaceiAntheea, pro- generozitate, după atâta umezeală și întuneric. venită dintr-o familie aristocratică din Chersones.Sky- Bărbații continuau să discute pe terasă și în ciuda les, continuă ea, și-a terminat studiile în Regatul numeroaselor ulcioare de vin se mențineau destul de Pontului, unde a avut ca mentor un bun cunoscător al bine. Desigur că acest lucru se datora și slujitorului istoriei, artelor și literaturii din lumea elenistică, și Nestos, trimis de Sita, care le aducea din când în când anume pe ilustrul Strabon din Amaseia, de la care a boluri cu năut fiert și zeamă de varză acrită, și ale dobândit cunoștințe temeinice și în alte domenii, ca cărui intervenții se dovediseră până atunci benefice. geografia și filosofia, dar și noțiuni de limbă latină. Sfânta tăcere care începuse să-și facă loc, fu ruptă în cele din urmă de Seuthes. De altfel, trebuie să adăugăm și noi faptul, că ‒Așadar, vere Zyraxes, veți rămâne aici până Strabon îi va rămâne prieten lui Skyles până la vom primi răspuns din partea căpeteniilor din stepă, sfârșitul vieții sale, survenit mult mai târziu la Ale- Eldo al bastarnilor și Minakes al iazygilor. Sipylos și xandria, în Egiptul roman. Timacus vor pleca mâine, înainte de răsăritul soarelui, Bithidia era numai ochi și urechi, iar cele aflate spre reședințele acestora. În privința ajutorului meu, o făcură să se rușineze de puținele ei cunoștințe căpă- nici nu încape vorbă, dar e bine ca atacul să fie con- centrat asupra unor obiective precise, precum: incen- dierea flotei romane de la gurile Dunei, recucerirea Genuclei și împingerea trupelor străine până în ve- chile hotare ale Traciei. ‒Această campanie militară necesită trupe nu- meroase și orice ajutor, venit de oriunde, este folositor scopului nostru, spuse Zyraxes ! Avem nevoie de mulți războinici și, înainte de toate, trebuie să trimi- tem iscoade care să ne informeze asupra situației create după plecarea noastră. ‒După cum știi, reluă Seuthes, în anul în care Octavianus era aclamat la Roma pentru a șaptea oară cu titlul de Imperator, bastarnii peucini au fost învinși de romani, iar căpetenia lor, Deldo, a murit pe câmpul de luptă. Nu-mi dau seama ce hotărâre va lua Eldo, fiul și moștenitorul celui dispărut, și cumnatul fiului meu Timacus, în fața propunerii noastre, după înfrân- gerea suferită ! ‒ Mărite rege, peucinii au fost înfrânți de Cras- sus, ajutat de Roles, în condițiile în care se pregătiseră să migreze la sud de fluviu și, dacă n-ar fi existat ro- manii, noi am fi fost cei care ar fi trebuit să-i oprim.

167 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Multă vreme raidurile lor au provocat pagube mari tu- turor locuitorilor din Geția Pontică și chiar orașelor grecești. Înfrângerea lor a fost catastrofală;nu a trecut mult timp de atunci și nu cred că și-au revenit. Au slă- bit din punct de vedere militar, încât nu pot fi atrași într-o nouă înfruntare. Apoi, să nu uităm că noi am fost și rămânem inamicii lor. Desigur, cunoscând bine locurile din Deltă, ne-ar putea ajuta, acționând asupra flotei romane staționate la gurile Dunei. Cât despre iazygi, acești falnici călăreți ai stepei reprezintă o forță de temut pentru orice oștire inamică. Apreciez, în acest sens, eforturile Domniei tale de atragere a lor în coaliția antiromană. Problema este dacă îi putem mo- tiva să lupte numai pentru alungarea romanilor din spațiul duno-pontic și cu ce costuri. Roles a dorit să-i alunge pe bastarnii germanici, aliindu-se cu ro- manii, și-n felul acesta le-a creat acestora posibilitatea de a anexa întregul teritoriu al Geției Pontice. Crede- mă, mărite Seuthes, că nu aș vrea să fac aceeași greșeală, mai ales că și iazygii sunt pe punctul de a migra spre Apus. ‒Să auzim, deocamdată, răspunsurile celor două căpetenii și apoi vom lua o hotărâre împreună. Nu lul iminent al tendințelor acaparatoare ale Romei. vreau să-ți ascund faptul că, după moartea lui Deldo, Deci Roma dorise să-și împingă limes-ul pe marele am avut un schimb de mesaje cu Eldo și Minakes. Cu fluviu, iar micul său regat îi stătuse în cale. Asediul acest prilej, mi-am exprimat părerea că Roma, care a Genuclei era, așadar, un eveniment episodic, iar în cucerit atâtea teritorii, desființând numeroase state momentul acesta, regatul său era pe punctul de a de- elenistice, pe care le-a transformat în provincii ro- veni, probabil, un ținut roman. Va putea el, Zyraxes, mane, nu se va opri decât pe granițe naturale. Duna o cu ajutorul tirageților și chiar al triburilor barbare din va despărți de ținuturile tracilor nordici, ale celților și stepa nord-pontică, să-și recucerească teritoriile pier- germanilor, iar Pontul Euxin, cu șiragul de cetăți dute și să-și refacă regatul ? Și gândul îi zbură la o grecești, o va despărți de popoarele stepelor. Nu știu intervenție imediată și rapidă, până când nu va fi cât au priceput aceste căpetenii din mesajul meu, care depășit de alte evenimente. Vremea se schimbase, era se încheia cu rugămintea de a încerca să depășească o toamnă rece, iar pe malurile Dunei alergau probabil vechile conflicte și dușmănii, pentru a pune bazele șiroaie de ploaie alungate de vânturi puternice, gândi unei puternice coaliții, capabilă să facă față acestui Zyraxes. Oamenii săi, ca și cei din stepă, erau pericol comun, reprezentat de statul roman. Răspunsul obișnuiți însă cu aceste schimbări ale vremii. Își lui Minakes a fost scurt și plin de înțelesuri: „Cine aminti raidurile rapide ale barbarilor peste Duna seamănă vânt, culege furtună !” Mă întreb, dacă s-a înghețată. Așadar, se poate ! Vom ataca pe timp de referit la romani sau la noi ! Eldo mi-a răspuns că, iarnă !‒ Mărite rege, rupse tăcerea Zyraxes, scopul atâta timp cât va sta în fruntea bastarnilor, va urmări venirii mele la casa Domniei Tale nu comportă să-și răzbune tatăl. discuții, căci suntem rude ! Cui să-i ceri milă și ajutor, ‒ E foarte greu să realizezi alianțe cu populații dacă nu celor apropiați? Și Domnia Ta mi-ai primit barbare, ca cele din stepă, care nu produc nimic și familia cu toată cinstea, arătându-mi și milă și pentru care războiul este mijlocul principal de trai, promițându-mi ajutor ! Sunt fericit că ești un mare existența lor fiind determinată de hrana cailor și nu de rege și te comporți ca un vrednic bărbat de stat! voința oamenilor. Înțeleg toate greutățile care ne stau în cale, dar pentru Spunând acestea, Zyraxes păstră un moment de mine și familia mea preluarea regatului Genuclei din tăcere. Acum era pe deplin conștient de perspectivele mâinile romanilor este singura cale pe care o voi urma unui viitor nesigur. Trădarea lui Roles și ambițiile lui până la moarte ! Mâine dimineață îl voi trimite pe har- Crassus îi păreau niște lucruri minore, față de perico-

168 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 nicul și devotatul meu slujitor Othis, înapoi, pe malu- Îmbujorați, dar cu ochii sclipind de fericire, cei rile Dunei, să străbată drumul davelor noastre, să vadă doi tineri izbucniră într-un râs atât de zgomotos, încât și să aprecieze situația reală din regat, să ia legătura îi aduse pe terasă pe toți ai casei. cu Marele Preot, pentru ca acesta să poată pregăti oa- ‒Am dori să ne veselim și noi, exclamă Seuthes, menii, așa cum ne-am înțeles atunci când mi-am pă- și să uităm de cele rele care ne încrețesc frunțile! Co- răsit reședința asediată, pentru momentul trecerii piii sunt sarea pământului ! Bucuria și fericirea lor ne noastre peste fluviul înghețat. Mărite Seuthes, trebuie dau puterea de a merge mai departe, în momentele să le facem o surpriză romanilor, chiar în această grele ale vieții noastre! Dar timpul ne presează neîn- iarnă! Am adus cu noi monede, dar mai ales bijuterii durător, prieteni ! Iată, acum, fără zăbavă, trebuie să din aur, ascunse în brâiele noastre, suficiente deocam- lămurim lucruri care, în împrejurări obișnuite, ar fi dată pentru darurile pe care urmează să le facem că- putut să mai aștepte ! De aceea, nepoate Skyles, cu peteniilor barbare și celor care ne vor ajuta să ridicăm toată bucuria de a te avea lângă noi în aceste mo- o oștire capabilă să facă față militarilor romani. Promit mente, îți cer iertare și te rog să te îmbarci de totodată că, după recucerirea Genuclei, oștenii și toți dimineață, pe una din corăbiile de negoț ale prietenu- cei care ne-au sprijinit, vor fi răsplătiți în aur și argint. lui nostru, Damokles din Tyras, pentru a lua drumul În vremea în care cei doi regi pregăteau terenul Chersones-ului și mai departe spre Neapolis. E foarte unei expediții, al cărei sfârșit nu-l putea întrezări ni- important să explici măritului rege din Neapolis, ta- ciunul dintre ei, Bithidia ieșise pe terasă, iar Skyles, tălui tău și onorabilului meu cumnat, situația din Geția care până atunci asistase la discuții, fără să scoată o Pontică, cauzele prezenței în Tyrasul getic a familiei vorbă, o văzu și simți nevoia să se apropie de tânăra regale din Genucla, îndatorându-ne cu sfaturile și spri- prințesă. Ceru voie să se retragă pentru câtva timp și jinul Domniei Sale. se îndreptă spre terasă, hotărât să intre în discuție cu Ascultând vorbele unchiului său, Skyles se încântătoarea ființă de pe malurile Dunei. schimbase la față, ceea ce nu-i fu greu Sitei să ob- Frumos, elegant, manierat, inteligent și cultivat, serve.Trecând de la râs la îngrijorare, figurile celor nu-i fu greu să se adreseze acestei fecioare, care doi tineri exprimau o mare dezamăgire pe care cele intenționat se despărțise de grupul femeilor, cu gândul două doamne o sesizară imediat. de a-l întâlni și care abia aștepta să-l vadă lângă ea. ‒ Andrada, doamna și prietena mea, Mărite rege Învățase de la prietenele și colegele ei din Histria că Zyraxes ! Am observat cât de unită este familia dom- un bărbat e mai ușor de cucerit, dacă te porți față de niilor voastre și cât de atașați sunteți unul de celălalt! el cu detașare, chiar dacă îi arăți interes. Dar Bithidia Și mai ales în aceste momente, iubirea vă ține simțea o atracție deosebită față de tânărul Skyles și nedespărțiți și vă face puternici! Figura Sitei devenise dorea din tot sufletul să-l cucerească. serioasă. Aș dori să înțelegeți că eu țin la fiul fratelui De cealaltă parte, Skyles, care nutrea aceleași meu la fel de mult ca și la copiii mei! Îi apreciez sentimente puternice pentru tânăra getă, rămase per- înțelepciunea, cinstea și corectitudinea! Este un om plex când se auzi vorbindu-i despre nopțile pontice. de onoare, un cavaler desăvârșit! Vă mărturisesc Vru să schimbe subiectul, dar se pierdu, nu mai știa a aceste lucruri, deoarece vă cer să acceptați ceva, ce câta oară, în marea albastră a ochilor Bithidiei, care îi Skyles n-ar fi îndrăznit să facă, din respect față de noi sorbea cuvintele cu nesaț. Dintr-un imbold, i se adresă toți. Sita lăsă să treacă un moment de așteptare, după în elină, recitând din Homer versuri care preamăreau care reluă cu vocea ușor scăzută ! marea – talassa, și fu uimit când fata continuă să re- ‒ Vă cer, să-i permiteți fiicei Voastre, în cazul cite din Homer, în aceeași limbă străveche. Fără în care și ea va fi de acord, să-l însoțească pe Skyles să-și dea seama, pe neașteptate, trecură la Sapho, la la reședința familiei sale din Neapolis-ul scitic. Hesiod, apoi la Pindar, amuzându-se de intonațiile Se făcu iarăși tăcere, o tăcere care nu prevestea uneori stridente ale vocilor, care nu conteneau să se nimic bun ! De astă dată, bărbații au fost cei care au completeze reciproc și imediat. redeschis discuția. ‒Măi să fie, măi să fie! Se auziră râsetele Sitei ‒Cer iertare, mărită Doamnă, dar cred că nu-i și ale Andradei, care pătrunseseră pe terasă, fără ca ti- momentul potrivit pentru o astfel de vizită neanunțată! nerii, prinși în jocul fermecat al poeziei, să-și fi dat Nu trebuie să uităm faptul că fiica noastră este foarte seama de acest lucru. Ați putea da un spectacol, în fața tânără și lipsită de experiență diplomatică ! Spunând unui public mai larg! Ce spuneți? Sita îi cuprinse pe aceste cuvinte, Zyraxes își îndreptă privirea spre Byt- amândoi într-un zâmbet șăgalnic. hidia, pe a cărei figură dezamăgirea atingea cote alar-

169 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 mante, dar nu avu timp să înțeleagă unde greșise. Nimic nu amintea de ziua precedentă, doar discuția ‒Nici mie nu mi se pare normal ca mesajul di- aprinsă dintre părinții ei o tulbură iarăși. Nu putu să plomatic să fie transmis printr-o fecioară, spuse Seut- mai rabde și bătu la ușa acestora. Nu-i răspunse ni- hes și adăugă zâmbind: Cu toate că pe malurile meni și, după ce mai ciocăni încă o dată, îndrăzni să Pontului, cultul Fecioarei s-a păstrat și în zilele noas- intre. Camera era goală, dar lucrurile sale erau aran- tre. Fecioarele noastre descind din legendarele ama- jate într-o ordine desăvârșită, ceea ce Bithidiei îi spu- zoane, încheie regele. nea mai mult decât cuvintele. „M-au pregătit de Lui Skyles inima îi bătea cu putere, gata să-i plecare”, gândi ea și ieși pe terasă să-și limpezească spargă pieptul. Simțea că trebuie să intervină. Făcu mintea. Aici o întâlni pe Andrada. Plânsă și trasă la eforturi disperate pentru a-și potoli vocea, apoi, cu față, după oboseala ultimelor zile și mai ales după o glasul hotărât, dar ușor gutural, din care răzbăteau noapte de nesomn, Andrada părea că îmbătrânise cu unde de emoție, se adresă tuturor: zece ani. O singură dată, atunci când se înecase Daos ‒Prezența frumoasei Bithidia la reședința în apele Dunei, o mai văzuse astfel. Cuvintele erau de părinților mei, în acest moment, e mai mult decât bi- prisos și Bithidia își înlănțui mama, rămânând astfel, nevenită pentru noi toți, întrucât Domnia Sa este și un până când aceasta, cu vocea aproape șoptită, dar clară martor ocular al evenimentelor petrecute la Gurile Dunei. Educața primită, cunoștințele însușite, și hotărâtă, rosti verdictul: inteligența, armonia limbii eline pe care o posedă, din- ‒Te-am pregătit de plecare! Îl vei însoți pe colo de frageda ei aparență, o prezintă ca un veritabil prințul Skyles în Chersonesul Tauric. Ne vei repre- ambasador al geților pontici. Cer, totodată, îngăduință zenta și vei susține punctul nostru de vedere în fața Domniilor Voastre și iertare prințesei Bithidia, de a familiei regale, dar vei accepta necondiționat decizia accepta propunerea mătușii Sita, pentru care nutresc și sfaturile acesteia! Să nu uiți că ești ambasadoarea iubire și devotament.Și Skyles își îndreptă privirea ru- noastră ! Ai grijă cum te comporți cu Skyles, căci atât gătoare spre tânăra prințesă, de astă dată pregătit să eu ca mamă, cât și regina Sita ca mătușă, ne-am dat se arunce în apele învolburate de lacrimi ale ochilor seama că, dincolo de voința noastră și probabil și a albaștri. voastră, nutriți unul față de celălalt sentimente pe care În fața acestei intervenții neașteptate, regina An- nu le puteți ascunde, chiar dacă ați dori acest fapt, de- drada se opri de la orice comentariu și se părea că ho- oarece ochii voștri vă trădează în orice moment ! Ca tărârea fusese luată de comun acord. Dar ca femeie, mamă, sunt conștientă că ești îndrăgostită și știu că soție și mamă, nu concepea să-și îndepărteze unicul este prima ta iubire ! Am încredere în tine, pentru că copil, într-un moment în care nimic nu era sigur. Avea te-am crescut în cinste și onoare ! încredere deplină în soțul ei și devotamentul era total, Cât vorbise Andrada, Bithidia privise în ochii dar nu putea să uite că-l pierduse, cu ani în urmă pe mamei sale, știind că această hotărâre reprezenta un Daos, în apele Dunei, în apropiere de dava Aegyssus, sacrificiu pe care aceasta îl făcea din dragoste pentru dintr-o neglijență a slujitorilor care-l însoțeau. Era familia sa. Era inutil să răspundă, de aceea își conștientă că n-ar putea supraviețui altei nenorociri și îmbrățișă mama din nou, sărutând-o pe obrajii umezi nici măcar o clipă nu pusese în balanță datoria de re- și pe ochii înlăcrimați. gină cu iubirea maternă. ‒ Hai, gata ! Skyles trebuie să apară dintr-un mo- Andrada transformă noaptea într-un coșmar. ment într-altul ! Corabia o va aduce la debarcaderul Erau obosiți, Zyraxes se simțea amețit și de pe urma davei, de unde veți porni spre Chersones ! Lucrurile băuturii și era pentru prima dată în întreaga lor căsni- tale sunt pregătite pentru drum. Andrada luă mâinile cie când nu se puteau pune de acord unul cu celălalt. fetei și le ridică spre buzele sale uscate de febra Purtată în contradictoriu, cu șoapte care uneori deve- neliniștii. neau sonore, discuția o trezi și pe Bithidia. Dându-și ‒ Trebuie să-l aștepți și pe tatăl tău, să-ți iei seama că reprezenta „mărul lui Paris”, vru să inter- rămas bun ! Domnia Sa s-a dus până la han, să încheie vină, dar o rețineau educația primită și mai ales res- socotelile, să dea drumul însoțitorului și împreună cu pectul datorat părinților săi. Îi lăsă să hotărască și în Bithus să aducă caii în grajdurile reședinței regale. Să cele din urmă ațipi, plângând. aveți drum bun și timpul prielnic! Zeii să vă Fu trezită de razele unui soare care îmbrăca văz- însoțească și să vă ocrotească! duhul și marea într-o lumină caldă și odihnitoare. - va urma -

170 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Sisteme de interpretare a poemului Cântarea Cântărilor

„Amplasată în mijlocul Bibliei, Cântarea Cântărilor ridică la înălţimi marea imagine fundamentală, mergând de la primele capitole ale Genezei la ultimul capitol al Apocalipsei: omenirea a devenit mireasa lui Dumnezeu”. Origene drd Alexandru COCETOV - Republica Moldova -

Dragostea din Cântarea Cântărilor este un 7:10-8:4. În comparație cu răspunsul dat din sentiment viu, înălțător și pasional. Ea creează impre- 5:35, Sulamita răspunde în acest moment cu o dra- sia legăturii și chiar a posesiunii reciproce între goste reciprocă. îndrăgostiți : Eu pentru iubitul meu / Și el după mine 7:10, „eu sunt a iubitului meu”. Este a treia tânjeşte. Totodată, în această carte apare și una dintre referință când Sulamita își arată dragostea.6 cele mai expresive interpretări poetice ale dragostei Trecând la ultimul capitolul al cărții Cântarea din întreaga Biblie: Căci puternică precum moartea Cântărilor, adică la capitolul 8, vrem să vedem esența este iubirea... / Ape mari / Nu pot stinge iubirea / Și temei principale, care este „Consacrarea dragostei”. fluvii nu o pot îneca.1 Căci întrebarea este: cum a fost consacrată cu adevărat Tema centrală a culegerii este dragostea în- această dragoste și care au fost acțiunile mirelui și ale flăcărată, puternică precum moartea. În cântece do- miresei?7 mină atmosfera bucuriei și împlinirii în dragoste, Acest capitol începe cu următoarele cuvinte, pasiune umană vie și înălțătoare. În calitate de perso- 8:1, ”O! de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele naje aici figurează o tânără mireasă , Sulamita, și un mamei mele! („Kaah, precum un frate), În Septua- tânăr domn, prezentat ca un păstor, dar uneori numit ginta fără ka (precum), acest vers accentuează încă o și mire-rege, asociat cu Solomon, fiul lui David. Pe dată dragostea curată. Dorinţa fetei este ca mirele să- planul secundar apar frații și părinții tinerei, paznicii i poată fi ca frate, de a-i fi mereu aproape fără eros”.8 orașului, fiice ale Ierusalimului – prietenele sau riva- Că l-ar fi putut săruta prelung și nimeni nu ar fi în- lele miresei. Pe de altă parte, atenția este acordată per- drăznit să-i facă vreun reproș. L-ar duce în casă sonajelor – naturii înconjurătoare care corespunde mamei sale și i-ar da vin bun și must de rodii.9 stărilor sufletești ale omului.2 Theodoret al Cyrului (Interpretatio) porneşte Sulamita conversează cu iubitul ei, păstorul, în explicarea acestui verset de la faptul că fratele și care a venit s-o ia de la palat.3 Între timp păstorul, iu- sora împart ceva în comun. Deși Honorius din Autun bitul Sulamitei, a sosit la Ierusalim, ea putând merge (Expositio) vede în acest verset o altă explicație, pre- acum pe câmp și la țară, împreună cu el. Ea antici- figurare a bucuriei şi a fericirii din viața viitoare.10 pează aceste momente când va păși alături de el, 8:1, “O! de ai fi tu fratele meu”. Atunci ea ieșind în zorii zilei la vie ca să vadă dacă au înmugurit (Sulamita) putea să-și arate public dragostea sa față via și merii dacă sunt aproape de-nflorit. În acest de iubitul inimii, 8:3-4, aceasta ar putea fi la fel cum incantație biblică cadru pitoresc, unde mandragorele miresme varsă, ea și în timpul, când îi făcea curte (2:6-7). Acum ei sunt îi va da dezmierdările ei și toată iubirea pe care i-a datori să aştepte, până la momentul când vor rămânea păstrat-o.4 singuri, pentru a nu-și arăta sentimentele în public. Și

171 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 versetele 8:5-14 relevă ultima scenă a „momentului Tot în aceste versete frații Sulamitei recunosc unirii în căsătorie”, unde ei își arată dragostea unul că au săvârșit datoria lor de frați, păstrând-o pe sora față de altul. lor curată până la căsătorie.18 Chiar și Noul Testament În textul 8:5, „te-am trezit sub măr”, cuvintele învață despre curățenie în căsătorie.19 sunt menționate de Solomon. Visul Sulamitei din 3:4 8:9, „zid ... ușă ”. Zidul prezintă cu sine pri- se împlinește în realitate (în căsătorie).11 Mama lui So- cepere, dar ușa reprezintă cu sine deschiderea lomon, Bat-Șeba, este menționată doar o singură dată amoralității.20 (3:11), deși nu este menționat numele ei, dar se Dar în 8:10, „zid”. Sulamita a recunoscut că subînțelege, “… priviți pe Împăratul Solomon, cu cu- a fost un „zid” până la căsătorie, refuzând la cei care nuna cu care l-a încununat mamă-sa.” doreau s-o cucerească. Și doar din acest motiv, mi- Ultima adresare a Solomonului către fiicele rele/soțul ei era satisfăcut de moralitatea ei curată. Ierusalimului (8:3-4). În cadrul unei paranteze adre- 8:10 și 1121. Fecioara îi asigură că, acum, la sate fiicelor Ierusalimului, Sulamita se vede în brațele vârsta măritișului, ea a fost demnă de toată cinstea, ca sale, după care le atrage atenția să nu stârnească dra- un zid – lucru știut de iubitul ei. Ea le spune despre gostea până ce nu va veni ea.12 via lui Solomon de la Baal Hamon, cu numeroși lu- Tinerii îndrăgostiți sosesc la locuința lor de crători ce au grijă de ea. Dar pe Sulamita n-a intere- la țară, după care își jură credincioșie, trăind apoi sat-o această vie, deoarece avea propria ei vie, adică toată viața fericiți (8:5-14). În satul ei de baștină, lo- pe iubitul ei, păstorul. Cât despre ea, Solomon n-are calnicii o văd venind de la Ierusalim și o întreabă cine decât să-și păstreze pentru el averile!22 este aceea care se suie din pustiu, rezemată de prea- 8:1323, „prietenii”. Probabil, cu aceste sunt iubitul ei? Apoi, când îndrăgostiții se apropie, păstorul numiți: 1. Tovarășii lui Solomon (1:7); fiicele Ierusa- se referă la locuri binecunoscute amândurora – sub limului (6:13), sau prietenii care o petrec pe Sulamita măr, unde a început să se înfiripe dragostea lor și unde la nuntă (3:7). s-a născut ea.13 În prezența martorilor (versetele 13 și 14), În versetele 6 și 714 vedem cum Sulamita pro- păstorul o roagă să i se dăruiască acum în căsnicie, pune să-și reînnoiască jurămintele de credincioșie re- spunând „Da”. În limbaj figurat, ea îi spune preaiubi- ciprocă. În cuvintele de mare frumusețe, ce au fost tului ei să se grăbească să și-o însușească și așa se în- citate de atâtea ori de-a lungul veacurilor, ea afirmă cheie cartea, care a fost numită: Confirmarea de către că nu există niciun rival pentru dragostea ei, care e Vechiul Testament a monogamiei, în contextul celui tare precum moartea, de nestins și neprețuită.15 Și mai grav caz de poligamie întâlnit pe paginile Scrip- aceasta relevă la “dragostea” descrisă în 8:6-7, în care turii. Este un îndemn fierbinte adresat Ierusalimului este arătată aceeași dragoste din Vechiul Testament, din vremea lui Solomon să se întoarcă la idealul de și din Noul Testament (I Corinteni 13:1-8). În care iubire și căsnicie dăinuit de Dumnezeu.24 vedem 4 aspecte ale dragostei – 1. Dragostea este o Acest mic, dar interesant poem, ne descrie pe parte importantă în căsătorie, cum și viața nu poate cei doi îndrăgostiți, Solomon și Sulamita, ca un eta- fără moarte; 2. Dragostea este puternică, precum cel lon, un exemplu pentru tinerii, dar și pentru bătrânii mai strălucitor foc; probabil este tot așa de străluci- zilelor noastre. Prin dragostea lor ni se arată cum să toare, cum slava lui Dumnezeu; 3. Dragostea este ne iubim soțiile și soții: „fiecare din voi să-și iubească adâncă și neînvingătoare, chiar dacă trece prin diferite nevasta ca pe sine ...” (Efeseni 5:33).25 încercări; 4. Dragostea este cea mai scumpă comoară, În finalul acestui capitol, ca o concluzie, in- ea poate fi doar dăruită, și nu cumpărată. vocăm afirmația lui Piter Maier din cartea sa Iar în versetele 8 și 916 arată descrierea tim- „Curățirea, Dragostea și Casătoria”: „În căsătorie, pului, cu ani în urmă, pe când plănuiau viitorul tinerei cei doi sunt așa de strâns legați, ca două foi bine în- Sulamita, frații ei au luat această decizie. Dacă-și va cleiate. Cine va încerca să-i descleie, acela va rupe dovedi castitatea, puritatea și credincioșia, îi vor dărui ambele foi.” Aceasta arată, că cei doi (în cazul nostru drept zestre o coroană de argint. Dar dacă, dimpotrivă, este vorba de Solomon și Sulamita) sunt un întreg, o își va dovedi promiscuitatea, fiind accesibilă ca o ușă, familie unită și binecuvântată de Dumnezeu. o vor ascunde, izolând-o.17 Aceasta istorie a dragostei, care este situată

172 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018 cam pe la mijlocul Bibliei, ne descrie un plan, un * Petraş, Irina, Teoria literaturii, Cluj-Napoca, Biblioteca model, o caracteristică a familiei dumnezeiești. Într- Apostrof, 2002. adevăr, mică, dar măiastru alcătuită, are un rol extrem * Pîrvu, Bogdan S., Dicţionar de genetică literară, Institu- de important. Dacă n-ar fi fost importantă, Dumnezeu tul European, Iaşi, 2005. n-ar îngădui ca ea să fie așezată în canonul Sfintei * Săndulescu, Al. (coord.), Dicţionar de termeni literari, Scripturi. Acest poem liric, didactic, religios ... este Editura Academiei, Bucureşti, 1976. * Zondervan, Nove’s compact topical Bible, Grand rapids, Mi- prototipul dragostei Agape, dragostei dumnezeiești. chigan 49530, Printed in the United States of America, 1972. Fiind autor al multor proverbe, Solomon ______atașează vers după vers într-o combinare extrem de 1 [Pilchin, Pilchin, Griu-Rosior 2012: 70]. interesantă a istoriei dragostei sale. Nu, el nu scrie cu 2 7:11-8:2 critică, nu se plânge, el redă, trăiește, simte alipirea, 3 [Comentariul Biblic al credinciosului: 838]. atracția, dragostea sa față de Sulamita. El vrea să fie 4 („Mi-am scos haina, cum să ma îmbrac iarăși? Mi-am cu ea și luptă pentru aceasta. Acesta e Solomon. spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?”), 5 Versetele 2:16, 6:3 Bibliografie: 6 [Cocetov Boem@ Octombrie 2015] * Comentariul Biblic al credinciosului, Comentariu asupra 7 [ 3, p. 77] cărții Cântarea Cântărilor. 8 [Comentariul Biblic al credinciosului: 838]. * Delitzsch, Franz, „The Song of Songs”, In Biblical Com- 9 [Cocetov Boem@ Octombrie 2015] mentary on the Old Testament, vol. 16, Grand Rapids: Wn. 10 (1:6; 3:4; 6:9; 8:1,2). B. Eerdmands Publishing Company, 1971. 11 [2. pag. 842]. * Delitzsch, Franz, „The Song of Songs”, in Lange’s Com- 12 [Comentariul Biblic al credinciosului: 838]. mentary on the Holy Scriptures. 13 (6. Pune-mă ca o pecete pe înima ta, ca o pecete pe brațul * Djon, Mak-Arthur, Biblia de studiu cu comentarii, Asociația tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este Evanghelică Slavona, Cartea Cântarea Cântărilor, 2004. neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, * Mak-Arthur, Djon, Biblia de studiu cu comentarii, o flacără a Domnului. 7. Apele cele mari nu pot să stîngă Asociația Evanghelică Slavonă, 2004. dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul * McGee, John Vernon, Note de studiu, Cântarea Cântări- toate averile din casă lui pentru dragoste, tot n-ar avea lor, Schița cărții. decât dispreț), * KENDRICK, Stephen, KENDRICK, Alex, CATT, Mi- 14 (de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei să le, chael, Dare to Love, 8 reasons to take the Love Dare, Life cu dispreț ar fi respîns acela). Way Press, Nashville, Tennessee, 2009. 15 8. Avem o soră micuță care n-are încă țâţe. Ce vom face * Williams, W. Twyman, The Song of Song of Solomon, cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? 9. Dacă Moody Monthly, februarie 1949. este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar, dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru). Dicţionare, Antologii 16 [Comentariul Biblic al credinciosului: 838] * Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simbo- 17 în comparative cu fratîi Rebecii din Genesă 24:50-60; luri, vol. I, București, Editura Artemis,1993. Genesa 34:13-27; și Tamar din II Sămuel 13:1-2. * Dicţionar de termeni literari (coord. Mircea Anghelescu), 18 I Tesalonice 4:1-8. Editura Garamond, Bucureşti, fără anul ediţiei. 19 Mak-Arthur 2004: 932. * Cocetov, Alexandru, Primavara metaforelor, Antologie 20 10. Eu sunt un zid, și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în literară, Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realiza- ochîi lui am fost ca una care a găsit pace. 11. Solomon avea rilor Artistice (A.S.P.R.A.), Editura ÎnfoRapArt, România, o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; și fiecare Bolnavi de dragoste (Cântarea Cântărilor). Galați, 2015. trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argînt. * Cocetov, Alexandru, Teze, Viitorul de aparține, 21 Comentariul Biblic al credinciosului: 838. Conferința Internațională a Studenților și Masteranzilor, 22 (13. Tu, care locuiești în grădîni, niște prieteni își pleacă Ediția a V-a, 29 aprilie, 2015, Chișinău, Republica Mol- urechea la glasul tău: bînevoiește și fă-mă să-l aud! - 14. dova, Predarea liricii de inspirație religioasă în liceu (Cân- Vîno repede, iubitule, ca o căprioara său ca puiul de cerb tarea Cântărilor). pe munțîi plîni de mirozne!). * Ronald, F. Youngblood, F. F. Bruce, R. K. Harrison, Com- 23 [5. V: 71, pag. 42]. pact Bible Dictionary. Nelson’s Compact Series. Tomas 24 [Cocetov, Primăvara metaforelor 2015: 77] Nelson. Printed in the United States of America 2004.

173 STEAUA DOBROGEI, serie nouă II, anul I, nr. 2, DECEMbRIE 2018

Cititorilor noștri Citiți-mă când sufletul vă plânge, Citiți-mă când sufletul vă râde, Citiți-mă în nopțile cu lună, Citiți-mă gândind la clipa de pe urmă.

Citiți-mă și ziua dar și noaptea, Trăiți cu mine-n gând mereu, Să nu lăsați iubirea să vă scape, Căci veți trăi cea mai cumplită noapte…

Scriu pentru tine, cititorule, pentru a putea ajunge în acel loc de unde privesc spre lume toate dorurile tale. Citește și nu uita, sunt lângă tine încercând să-ți deschid porțile unei lumi aproape perfecte. Privește în jurul tău, dragul meu cititor, poate te întrebi cine sunt. Iată răspunsul: sunt o picătură de ploaie strivită între genele tale grele de visuri, sunt un gând hoinar rătăcit în părul tău, roua dimineții târzii incendiată de soare, secunda - boabă de nisip căzând în clepsidra fără sfârșit. Sunt firul de iarbă peste care treci acum grăbit, sunt frunza pe care o ții acum îngândurat între degete. Sunt raza de soare care îți mângâie privirea. Sunt ultima silabă pe care aș dori să o rostești înainte de a visa și sunt primul tău gând. Citește-mă! Ochii tăi deschid spre mine universuri, zâmbetul tău mă îmbată de o beție cerească. Atingerea ta e pentru mine curcubeul. Dacă viața mea ar fi clipa petrecută acum cu tine, nu mi-aș dori o alta. O clipă să mă privești, să îmi zâmbești, să mă atingi, să mă înțelegi, să nu mă lași din mână. Aș vrea să-ți dăruiesc luna de pe cer, dar … e prea sus. Aș vrea să-ți aduc o stea, însă e prea departe. Și ce altceva aș mai putea să-ți ofer decât aceste rânduri ce alcătuiesc revista Steaua Dobrogei, ca doi ochi frumoși și un zâmbet cald care să-ți călăuzească pașii. Și toate acestea, cititorule, pentru că doresc din tot sufletul să mă cunoști, să mă prețuiești și să mă păstrezi într-un colț al ființei tale. De ce? Pentru că fiecare dintre noi trece pe lângă cineva fără să-l vadă, uitând să-și ia rămas bun. Își îndeasă în desagi tot ce ți-a lăsat: și bani, și gânduri, și iubire - dacă a avut timp de ea - și pleacă, eliberat de toate. Așa e omul, cititorule … acum e lângă și apoi o zbughește afară, fără scrupule. Și pe stradă de fapt, când vrei să traversezi, cineva îți dirijează trecerea liberă. De multe ori e un polițist, dar nu tot timpul. Vă rog, treceți, prieteni … Dincolo, veți dori să vă întoarceți! Cititorule, trebuie să fii „trecut, prezent și viitor”! Eu, o noapte albă, o nălucă poate? O pădure de mâini zgâriate și sângerânde ce se întind spre cer, spre vindecare. Sunt, de asemenea, o piatră vorbitoare, sunt o floare ce-ți crește la picioare în așteptarea gândurilor, dorințelor, propunerilor tale. Le așteptăm așa cum te așteptăm pe tine să ne fii aproape în acest demers, să ne bucurăm, să trăim împreună farmecul redescoperirii vieții în doi: oameni - Cititori și noi, redacție - Revistă. Te așteptăm!

Redacția

174 Ing. Ion Dumitru RIȚCO

-S.C. VERITAS S.A. Telița - SPONSOR AL REVISTEI DE CULTURĂ ”STEAUA DOBROGEI”

• Dl. Ing. Ion Dumitru RIȚCO s-a născut în Ciucurova, la 20 mai 1949. • Școala Generală: comuna Ciucurova, Tulcea • 1963 – 1967: Școala Tehnică Agricolă Poarta Albă • 1967 – 1970: Liceul din orașul Babadag • 1970 – 1975: Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic ”Ion Ionescu de la Brad” – Iași • 1975 – 1977: inginer agronom Slava Cercheză • 1977 – 1982: inginer - șef de fermă și inginer șef în Sarichioi • 1982 – 1 martie 1990: inginer pedolog la Oficiul de studii pedologice Tulcea • 1 martie – 1990 – 13 septembrie 1992: inginer agronom în satul Telița, comuna Frecăței • 13 septembrie 1992 – 2018: manager general și fondator al S.C. VERITAS S.A. Telița • Muzica preferată: Simfonia a IX-a cu finalul Odă bucuriei de Ludwig van Beethoven pe versuri de Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene. • Porecle: ”Neamțu”, ”J.R.” și Iepurașu ‘ ” • Familist convins, ctitor de mănăstiri și biserici, în viața de zi cu zi se conduce după devizele: - ”În fiecare plantă înflorită, nestinsă sete de frumos palpită...” - Schimbarea altora începe cu schimbarea noastră.”

* * *

¬ Societatea Comercială VERITAS S.A. Telița de la înființare până în prezent nu a închis pe pierderi. Doar profit! ¬ În ultimii ani Societatea Comercială VERITAS S.A practică și agricultură ecologică, ținând seama de cerințele europene. ¬ Societatea are certificat ecologic la o suprafață de peste 1700 ha. ¬ Principalele culturi ecologice, cu rezultate bune în ultimii doi ani, sunt grâul dur (pentru paste făinoase) rapiță și floarea soarelui. ¬ Producția rezultată de la culturile menționate este livrată numai la export.

Cu excepția unor scurte citate din presă, reproducerea textelor, fără acordul scris al editorului, este interzisă și se pedepsește conform legislației în vigoare. Autorii își asumă integral răspunderea morală și juridică pentru toate informațiile cuprinse în texte, pentru opiniile și atitudinile exprimate, precum și pentru orice acuzație de insultă, calomnie, plagiat sau piraterie intelectuală. ÎN ATENȚIA CELOR INTERESAȚI

. Nici o persoană din colegiul redacțional nu este retribuită. . Redactorii, colaboratorii, membri fondatori și sponsorul primesc gratuit câte un exemplar din revistă. . Textele nepublicate nu se restituie. . Calitatea de redactor încetează, dacă un membru al redacției ignoră activitatea timp de un an. . Corespondența se primește pe adresele: Petcu Mircea Marcel, str. Rosmarin nr. 5, bl. N2, sc. A, ap. 16; Tănase Carașca, str. 1848 nr. 2, bl. 2, sc. A, ap. 7, Tulcea. ISSN: 1223-8880