Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Gheorghe Nichifor (coordonator) Bogdan Teodorescu, Alexandru Bratu, Daniel Ci şma şu, Cornel Şomîcu, Valentin P ă tra şcu, Mihaela Ioni ţă -Niculescu, Dorin Brozb ă, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătra şcu, Gheorghe Gorun, Sorin Lory-Buliga
OAMENI ßI FAPTE DIN OAMENI ßI FAPTE DIN TÝrguTÝrgu----jiuljiul de altădată
1
”
Lucrare apărută sub egida:
Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj
Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Târgu-Jiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ţionale a României ISBN....
2
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu- ---JiulJiul de altădată Gheorghe Nichifor (coordonator) Bogdan Teodorescu, Alexandru Bratu, Daniel Ci şma şu,
Cornel Şomîcu, Valentin P ătra şcu, Mihaela Ioni ţă -Niculescu, Dorin Brozb ă, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătra şcu, Gheorghe Gorun, Sorin Lory-Buliga
OOOOAAAAMMMMEEEENNNNIIII ßßßßIIII FFFFAAAAPPPPTTTTEEEE DDDDIIIINNNN
TTTTÝÝÝÝrrrrgggguuuu----jjjjiiiiuuuullll dddd eeee aaaallllttttăăăăddddaaaattttăăăă
A A
A
A A A A
Editura M ăiastra Târgu-Jiu, 2010
3
”
4
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
DIN VIA ŢA SOCIET ĂŢ II DE ŞTIIN ŢE ISTORICE DIN ROMÂNIA
∗ prof. dr. Bogdan Teodorescu
S-au împlinit în prim ăvara anului trecut 60 de ani de la constituirea (9 iunie 1949) Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice, Filologice şi Folclor din România. N ăscut ă din ini ţiativa unui grup de intelectuali: universitari, profesori din şcolile gimnaziale şi liceale, înv ăţă tori agrea ţi de conducerea P.M.R din acele vremi aveau menirea s ă sus ţin ă ştiin ţific şi didactic persoanele asociate în subsidiar, s ă le aduc ă împreun ă spre a le putea controla cu mai mult ă eficien ţă . În entuziasmul zilelor inaugurale participan ţii la şedin ţele de înfiin ţare p ăreau s ă ignore complet faptul c ă din principalele institu ţii de cultur ă ale noului stat socialist fuseser ă elimina ţi mul ţi dintre cei mai valoro şi istorici şi filologi afla ţi înc ă la acea or ă în deten ţie, la propriul domiciliu sau în închisoare. Rememorarea acestor tragice împrejur ări trebuie asociat ă cu sublinierea ap ăsat ă c ă pân ă la c ăderea regimului comunist Societatea de Ştiin ţe Istorice a fost insistent supravegheat ă ideologic. În acest sens orice activitate sub aceast ă egid ă trebuia avizat ă de politrucii regimului. Aceasta îns ă nu trebuie s ă ne conduc ă la concluzia unei aserviri stricte, unui dirijism rigid care ar fi sufocat orice ini ţiativ ă constructiv ă, şi anihilat în fa şă orice aspira ţie spre gândire liber ă şi dorin ţă de adev ăr. Cu deosebire dup ă ce s-a constituit, în Societatea de Ştiin ţe Istorice, desp ărţindu-se de celelalte asociate ale sale (10
∗ Secretar General al Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România. 5
” februarie 1968). Organiza ţia noastr ă a beneficiat din plin de relativa liberalizare de la sfâr şitul anilor 60, perioad ă în care şi- a constituit principalele institu ţii, ad ăugând reuniunilor ştiin ţifice şi metodice, cursurile de var ă (prima sesiune în vara 1968 la V ălenii de Munte). Totodat ă se stabilea într-o form ă perpetuat ă pân ă azi structura culegerii Studii şi articole de istorie (între 1971-1974), cu apari ţie trimestrial ă. Au fost ani în care Societatea şi-a m ărit considerabil num ărul membrilor (implicit şi al filialelor) şi în care s-a reu şit atragerea, şi cum aveau s-o arate evenimente ulterioare şi p ăstrarea în rândurile sale a unui mare num ăr de persoane pe atunci tinere (între care se prenum ăra şi autorul acestor rânduri, intrat în societate în 1969, participant la lectoratele estivale în 1969, 1970, şi 1972). Din p ăcate aceast ă perioad ă fast ă s-a încheiat în 1974 când au fost suspendate subven ţiile acordate de minister, Societatea fiind obligat ă s ă-şi autofinan ţeze activit ăţ ile (studii şi articole au ap ărut în dou ă numere anual în 1975 şi 1976. dup ă care publica ţia a scos un singur num ăr anual). Dezinteresul organelor centrale de partid şi de stat, ministerul de resort, dornice parc ă s ă vad ă suprimat ă activitatea noastr ă, decât s ă o sus ţin ă, s-a observat şi în lunga istorie a convoc ării Conferin ţei pe ţar ă început ă în 1974 şi încheiat ă abia 17 ani mai târziu, în 1991. dup ă c ăderea regimului comunist. Totu şi, peste toate vicisitudinile un m ănunchi de oameni pasiona ţi au reu şit s ă înving ă aceste dificult ăţ i şi s ă asigure Societ ăţ ii o func ţionare aproape normal ă. Ignorând aproape complet indiferen ţa, ba a ş putea spune, în unele cazuri chiar ostilitatea forurilor de decizie politic ă, liderii no ştri au animat în continuare o remarcabil ă activitate ştiin ţific ă şi metodic ă, au stimulat prin nenum ărate simpozioane desf ăş urate la nivel local cercetarea didactic ă şi istoric ă, au asigurat peste inerentele ingerin ţe politice şi ideologice un nivel înalt publica ţiei „Studii şi articole de istorie”, singura posibilitate de
6
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată exprimare scris ă a majorit ăţ ii profesorilor din înv ăţă mântul gimnazial şi liceal din acei ani. Evenimentele din decembrie 1989 au reprezentat o surs ă de mari speran ţe pentru redresarea situa ţiei Societ ăţ ii atunci. În fine dictatul ideologic era definitiv îndep ărtat. Conferin ţa pe ţar ă din aprilie 1991 impunea un program dinamic şi cutez ător, şi aducea la conducere o nou ă genera ţie. Habar n-aveam, cei care preluam atunci destinele societ ăţ ii cu câte dificult ăţ i aveam s ă ne confrunt ăm. Anii complica ţi de la începutul deceniului 10 cu implacabila lor criz ă financiar ă şi pr ăbu şirea sumelor provenite din cotiza ţii ne-a diminuat drastic resursele, obligându-ne la economii severe. În consecin ţă nu au mai putut fi finan ţate activit ăţ i la nivel local sau na ţional (în ultim ă instan ţă organizarea lor r ămânând sarcina exclusiv ă a filialelor), s-a publicat cu mari dificult ăţ i culegerea „Studii şi articole de istorie”, ale c ărei costuri de tip ărire au fost achitate şi cu concursul membrilor colectivului de redac ţie, cursurile de var ă 1991-1997, 2000 şi pân ă în prezent s-au realizat dar cu sus ţinerea material ă a comunit ăţ ilor locale şi din contribu ţiile participan ţilor. Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în timp s- au ad ăugat şi alte inconveniente, unele consecin ţe colaterale ale libert ăţ ii de op ţiune şi de expresie, câ ştigate sper ăm definitiv în decembrie 1989. În entuziasmul acelor zile, prelungit şi într-o perioad ă imediat urm ătoare, dorin ţă fireasc ă de altfel, de a te elibera de toate structurile institu ţionalizate în trecut s-a tradus pnn alc ătuirea unui num ăr important de asocia ţii profesionale ale istoricilor, în bună m ăsur ă cu caracter regional. În decembrie 2003, dintr-o ini ţiativ ă a unui grup de profesori sus ţinu ţi şi de Ministerul Educa ţiei a luat fiin ţă Asocia ţia Profesorilor de Istorie din România (APIR), inaugurat ă în prezen ţa conducerii EUROCLIO (Asocia ţia European ă a Profesorilor de Istorie). Chiar dac ă ast ăzi, dup ă
7
” mai mul ţi ani, multe dintre aceste organiza ţii mai func ţioneaz ă doar pe hârtie, o bun ă parte dintre membrii lor au apar ţinut Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice şi deplasarea lor în alt cadru organizatoric a desfiin ţat practic filiale ale noastre alt ă dat ă foarte active. S-a mai ad ăugat la toate şi noua înf ăţ işare a raporturilor dintre istorici dup ă 1989. Ne-am bucurat cu to ţii, c ă în fine dup ă 45 de ani de monopol asupra scrierii istoriei, avem libertatea deplin ă de a face din cercetarea ştiin ţific ă un teritoriu liber de orice ingerin ţă politic ă, un spa ţiu al dezbaterii de opinii pentru prop ăş irea adev ărului. Din nenorocire, în loc s ă ne adune, drepturile atât de greu câ ştigate ne-au divizat în tabere ireconciliabile dominate de exclusivism şi de dorin ţa de a impune interpret ări particulare drept concluzii unanim acceptate. Cei 20 de ani postdecembri şti au coincis cu o sum ă de ac ţiuni de reform ă curricular ă, din perspectiva istoriei, fericit formulat ă în Legea Înv ăţă mântului din 1995, care acorda disciplinei noastre o or ă – dou ă ore în şcoala gimnazial ă, o or ă în liceul real şi trei ore în cel uman (filosofie şi ştiin ţe sociale), se stabilea obligativitatea examenului de capacitate, op ţional cu geografia, înlocuit ulterior cu tezele cu subiect unic. Din p ăcate ofensiva împotriva istoriei ca obiect de studiu s-a declan şat aproape imediat cu noul mandat de ministru al profesorului Andrei Marga (1997-2000), când s-au alc ătuit într- un timp record curriculele pentru şcoala liceal ă (clasele IX-XII), au fost editate şi au devenit func ţionale. Totul a culminat cu scandalul din toamna anului 1999 care a pus din p ăcate în discu ţie nu doar textele din care au rezultat noile programe dar şi statutul disciplinei. În anii care au urmat, tendin ţa principal ă a fost pe de o parte de ruinare a locului istoriei în planurile de înv ăţă mânt concomitent cu excluderea gradual ă din programele de admitere în şcoala liceal ă şi la Bacalaureat.
8
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Societatea de Ştiin ţe Istorice a reac ţionat în fa ţa tuturor încerc ărilor de a a şeza aceast ă disciplin ă într-o pozi ţie marginal ă, a emis declara ţii, inclusiv în 200 1a Târgu-Jiu, în care solicitam imperativ reprezentan ţilor politici o alt ă atitudine. Chiar dac ă nu întotdeauna aceste documente s-au bucurat de audien ţa solicitat ă, s-a dovedit astfel c ă peste toate vicisitudinile SSI r ămâne un organism viu conectat la interesele generale ale membrilor s ăi. Din nefericire de multe ori discu ţiile desf ăş urate cu filialele sau chiar în Consiliul Na ţional nu au putut dep ăş i chestiunea num ărului de ore şi nici preferin ţele sau resentimentele unora sau ale altora, pentru modul în care au fost elaborate manualele şcolare, nu am reu şit s ă institu ţionaliz ăm prezen ţa noastr ă în grupurile de lucru care stabileau planul de înv ăţă mânt şi curriculum-ul, de fiecare dat ă deciden ţii ne-au surprins cu hot ărâri care ne afectau via ţa profesional ă şi pentru care nu fusesem în nici-un fel consulta ţi. Apreciem, în pofida acestor obstacole majore, c ă în ultimii ani SSI a func ţionat cu deosebire la nivelul forurilor de conducere (Biroul şi Comisia Na ţional ă şi-au desf ăş urat şedin ţele regulat, la fel ca şi Conferin ţele Na ţionale), care s-au ales în mod democratic, c ă acolo unde au continuat s ă-şi exercite autoritatea oameni cu capacitate de influen ţă , filialele şi-au asigurat supravie ţuirea, în unele locuri f ăcându-se şi un firesc schimb de genera ţii, c ă s-a reu şit nu f ără efort s ă se găseasc ă resursele necesare pentru a fi continuate cursurile de var ă şi publicarea anual ă a revistei SAI şi c ă peste toate, Societatea de Ştiin ţe Istorice a mers mai departe. Este bine, totu şi, să în ţelegem c ă obi şnuin ţa dup ă care neîmplinirile noastre sunt decontate mereu pe seama conducerii ar trebui s ă înceteze. La urma urmelor asocia ţia noastr ă nu este a Pre şedintelui sau a Biroului Executiv, cu atât mai pu ţin a Secretarului General, ea este de fapt a voastr ă, a tuturor, şi de măsura în care ne vom implica fiecare la nivelul s ău, depinde succesul tuturor
9
”
Nu putem încheia f ără a aduce omagiul nostru câtorva personalit ăţ i eminente, f ără de care, cel pu ţin, la nivel central SSI s-ar fi stins demult. Am cunoscut şi am lucrat lungi perioade de timp cu adev ărate repere profesionale şi morale incontestabile, înalte, la care bine ar fi s ă ne raport ăm cu to ţii. Am s ă încep cu profesorul Aurelian Iord ănescu (1911- 1992) cel pe care în anii 70-80 ai secolului trecut, nu numai autorul acestor rânduri, dar şi majoritatea membrilor societ ăţ ii îl considerau ca liderul s ău cel mai important. Absolvent a cinci facult ăţ i (între care şi a cursurilor de dic ţie şi arta actorului ini ţiate de Lucia Sturdza Bulandra), era doctor în istorie veche la 25 de ani şi f ăcuse laborioase studii de specialitate la şcolile române şti de la Roma şi Paris. Nicio universitate din România nu şi-a dorit s ă-1 aib ă printre profesori şi având în vedere înalta sa competen ţă profesional ă nici nu ne mir ăm. Din fericire, printr-un concurs de împrejur ări, favorabil, el a ajuns în 1968 la Societatea de Ştiin ţe Istorice, promovat drept vicepre şedinte şi mai târziu pre şedinte de onoare. Aici a ini ţiat cursurile de var ă (dup ă modelul deja celebru inaugurat de profesorul N. Iorga), a stabilit modelul unei reviste de istorie pentru profesori (seria SAI) din anii s ăi cei mai fa şti, 1972-1974 şi apoi pân ă la retragerea în 1986 a fost şi un „spintus rector” în orice chestiune ştiin ţific ă şi metodic ă, aplecându-se cu o infinit ă răbdare atât asupra celor tineri şi atât de pu ţin forma ţi pe atunci, cât şi asupra tuturor celor care doreau s ă dialogheze cu el ore în şir, vinerea de la 11.00 la 13.00 în sala E5 a Facult ăţ ii de Istorie. L-am ascultat vr ăjit în zilele în care venea la Societate, am mers împreun ă la simpozioane (unul foarte reu şit la Călăra şi dedicat rolului cronologiei în lec ţia de istorie), precum şi la cursurile de var ă unde era un moderator excep ţional. Am scris inspirat de ideile lui primele mele articole la „SAI”, am fost al ături de el când a împlinit 75 de ani (în 1986)
10
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
şi apoi 80 (în 1991), în locuin ţa sa modest ă, înnobilat ă doar de sutele de c ărţi înve şmântate în coper ţi albe, martori t ăcu ţi ai unei vie ţi de om dedicat ă numai istoriei şi şcolii. Aflasem cine este Aurelian Iord ănescu de la profesorul meu din liceu, care la rândul lui îl cunoscuse în calitate de student al seminarului pedagogic de la Liceul „Totu Maiorescu” (azi I.L. Caragiale). Am ajuns la primele cursuri de var ă, la începutul anilor 70, mânat şi de curiozitatea de a cunoa şte un om remarcabil. Şi trebuie s ă spun, c ă de atunci şi pân ă la moartea Profesorului, a ştept ările mele nu au fost niciodat ă dezam ăgite. Acas ă la Turnu-Măgurele, în anii îndep ărta ţi ai tinere ţii mele, ori de câte ori numele s ău era adus în discu ţie, elevul s ău de alt ădat ă, profesorul meu de istorie p ărea c ă vrea s ă se ridice. Era omagiul s ău modest adus unui om excep ţional, care peste vitregia unor timpuri nedrepte î şi dusese pân ă la cap ăt destinul de c ărturar şi de dasc ăl. Într-o lume ca cea în care tr ăim noi ast ăzi, lume care apreciaz ă doar valorile materiale, reconsiderarea lui A. Iord ănescu mi se pare un gest de fireasc ă normalitate. Am ajuns în redac ţia culegerii „Studii şi articole de istorie”, în toamna anului 1979, dup ă o discu ţie lung ă pe aleile fostului liceu sanitar din Fundeni. M ă plimbam degajat, abia sfâr şisem o inspec ţie de gradul I şi profesorul Şendrulescu (1923-1991) m ă ademenea s ă vin s ă încep împreun ă cu el activitatea la Societatea de Ştiin ţe Istorice. Au trecut de atunci, iat ă exact 31 de ani şi odat ă ajuns pe acest drum aici am r ămas. E foarte greu s ă evoc în câteva fraze experien ţa de mai bine de 10 ani, care m-a legat, uneori, aproape zilnic de cel căruia îi ascultam chemarea. Era pe atunci Secretarul General al Societ ăţ ii, creierul ei organizator în toate chestiunile, de la cele financiare şi pân ă la cele de strict ă reformare a activit ăţ ilor noastre, care erau de cele mai multe ori decise şi de el. În sala E5 de la parterul Facult ăţ ii de Istorie am participat la zeci de şedin ţe ale colectivului de redac ţie „SAI”, am stabilit sumare,
11
” am corectat articolele mele şi ale altora, am pus la cale deplas ări în provincie la simpozioane şi la cursurile de var ă, şi tot aici ne-am întâlnit de nenum ărate ori cu dl. Şendrulescu pentru a parcurge scurtul drum pân ă la o filial ă a sectorului 5, de unde ridicam diverse sume din contul societ ăţ ii, din care acopeream cheltuielile obi şnuite (deplas ări, cazare, diurne etc). În prezidiul sesiunilor din localit ăţ ile unde ajungeam, profesorul era aproape întotdeauna absent, preocupat s ă completeze cu scrisul s ău ordonat şi foarte frumos un num ăr de formulare. În trenul de întoarcere misterul se rezolva atunci când conduc ătorul expedi ţiei noastre scotea cu un gest u şor teatral, mai multe hârtii de 10 lei, întotdeauna noi, pe care ni le împ ărţea pentru efortul de a-1 înso ţi şi de a proba înc ă odat ă prestigiul „SSI”. Nu a mai tr ăit s ă-şi vad ă realizat visul de o via ţă – desf ăş urarea în condi ţii normale a primei Conferin ţe Na ţionale, dup ă mai bine de 17 ani. A decedat, dup ă o grea suferin ţă , în iarna anului 1991, dar ultimele sale gânduri au fost îndreptate spre acest ideal mereu dorit, dar pentru care via ţa sa a fost nu atât de lung ă cât s ă-1 vad ă împlinit. Şi în fine, cel care la 83 de ani reprezint ă puntea de aur între momentul istoric de acum 61 de ani şi noul secol pe care-1 tr ăim cu to ţii, evident profesorul Nichita Ad ăniloaie, martor al unei istorii agitate şi complexe. El ne-a d ăruit o prim ă monografie SSI, parte lucrare str ălucit ă întemeiat ă pe documente indubitabile, parte volum memorialistic, c ăci mai mult decât oricare dintre cei în via ţă sau dintre disp ăru ţi, mai mult decât oricare dintre noi, SSI a fost pentru profesorul Ad ăniloaie marele proiect al unei vie ţi întregi, atât pentru studentul care asista la na şterea organiza ţiei noastre, într-o sal ă a Institutului Iorga, în 9 iunie 1949, cât şi pentru distinsul cărturar cu inima atât de tân ără, în vremurie noastre. El nu este doar cel care a urcat treptat şi r ăbd ător toate treptele ierarhice, dar şi acela care într-o situa ţie radical diferit ă
12
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată de tot ceea ce fusese în trecut şi-a asumat cu calm şi în ţelepciune conducerea Societ ăţ ii, călăuzind-o printre marile dificult ăţ i ale anilor 90. I-am stat al ături, în acele împrejur ări, nu de pu ţine ori dramatice şi se ştie prea bine de cât ă în ţelegere, răbdare şi umor a fost nevoie pentru a asigura supravie ţuirea SSI. Dar mai presus de toate, devotamentul, chez ăş ie pentru cauza c ăreia îi era dedicat ă societatea şi o mare încredere în mai binele ei, l-au îndemnat şi-l îndeamn ă şi ast ăzi s ă lucreze, pe acela pe care-1 pot numi f ără nicio exagerare p ărintele „Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România”. Mai avem nevoie mult ă vreme, Domnule Profesor, de judecata Dumneavoastr ă exigent ă şi cald ă, cu care s ă dep ăş im orgoliile şi vanit ăţ ile noastre de fiecare zi, mai avem nevoie de modelul Dumneavoastr ă moral de om, care a d ăruit tot ce a avut Societ ăţ ii şi a re ţinut pentru sine mult mai pu ţin decât i se cuvenea. Am aniversat la Câmpina, la sfâr şitul lui mai 2009, cei 60 de ani de via ţă ai organiza ţiei noastre. Ajuns la un moment dat în prezidiu am privit în sal ă. Erau acolo activi ştii no ştri din teritoriu, tineri şi b ătrâni, veni ţi de curând sau aducând în spate zeci de ani în structurile societ ăţ ii, şi mi-am adus aminte de o şansonet ă cântat ă de Charles Aznavour, cântat ă cu mul ţi ani în urm ă, povestea a doi tineri c ăsători ţi, care vor s ă-şi sărb ătoreasc ă ziua nun ţii. Din păcate îns ă nimic nu merge, fata e gata s ă izbucneasc ă în plâns, dar b ăiatul îi sufl ă la ureche ,,L'amour e plus forte” şi dintr-o dat ă toate necazurile dispar şi ziua se încheie cu bine. Aşa s-a întâmplat şi cu noi, peste toate neîmplinirile, peste de şert ăciunea de a fi a unuia sau a altuia, peste toate lipsurile de tot felul, ne-a ţinut al ături puternic ă dragostea pentru aceast ă copil ă, apoi adolescent ă, apoi tân ără năbădăioas ă, mai târziu ajuns ă la anii maturit ăţ ii şi acum la cei ai unei senectu ţi împlinite. Ea, Societatea de Ştiin ţe Istorice din România, este simbolul viu al unui ata şament fa ţă de valori şi
13
” principii, f ără de care via ţa noastr ă, a fiec ăruia, ar fi fost mai sărac ă. Vom încheia deci spunând la fel ca AZNAVOUR „Bonne anniversaire!” Avem bucuria în acest an s ă constat ăm c ă una din cele mai active filiale din ţar ă, cea a jude ţului Gorj, valorific ă lucr ările Simpozionului anual „Gorjul, str ăveche vatr ă de istorie româneasc ă”, prin intermediul acestei interesante culegere de studii. Personal, de-a lungul timpului am cunoscut personal aceast ă manifestare, constatând seriozitatea dasc ălilor şi cercet ătorilor de pe acest meleag. Nu pot decât s ă-i felicit şi să le doresc cât mai multe asemenea prezen ţe editoriale. Neîndoielnic, puse cap la cap, asemenea întocmiri pot constitui material documentar suficient pentru alc ătuirea Marii C ărţi de Istorie a Patriei.
14
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
CONSIDERA ŢII ISTORICE ŞI STATISTICE PRIVIND LOCUITORII TÂRGU JIULUI ÎN PERIOADA 1832-1853. COLEC ŢIA DE MITRICE
∗ Alexandru Bratu ∗∗ Daniel Ci şma şu
Instituirea obliga ţiei de a consemna botezurile, cununiile şi decesele locuitorilor Ţă rii Române şti s-a f ăcut prin Regulamentul Organic, primele registre fiind din anul 1832. Anexa nr. 3 la Capitolul VIII, intitulat ă Pentru înscrisurile st ării civile 1, precizeaz ă în cele 8 articole modul în care condicile de stare civil ă pentru „na şteri, însur ări şi mor ţi” urmau s ă fie alc ătuite şi completate de c ătre preo ţi, sub supravegherea mitropoli ţilor, episcopilor şi protopopilor. Articolul 2 interzice cu vehemen ţă scrierea printre rânduri, şters ăturile şi însemn ările ulterioare trebuind s ă fie certificate de c ătre preot. Celelalte articole fac preciz ări legate de obliga ţia înscrierii datelor respective numai în registre speciale, circula ţia registrelor în vederea complet ării lor, a valid ării datelor înscrise, precum şi a p ăstr ării celor dou ă exemplare din fiecare tip de registru 2, stabilind prin c ă trebuie s ă fie pedepsi ţi cei vinova ţi atunci când „… din lenevire mare condicile nu s ă
∗ Director al Direc ţiei Jude ţene a Arhivelor Na ţionale – Gorj. ∗∗ Jurist în cadrul Direc ţiei Jude ţene a Arhivelor Na ţionale – Gorj. 1 Regulamentul Organic , Bucure şti, 1847, p. 361-364. Edi ţia din 1832 nu cuprinde aceast ă anex ă. 2 Unul din exemplare era ţinut la Judec ătoria jude ţului, cel ălalt fiind ţinut de către „judec ătoria de împ ăciuire” al c ărui membru era şi preotul paroh. 15
” afl ă în starea în care trebuia s ă fie, sau c ă alc ătuirea înscrisurilor st ării civile, este împotriva regulilor …” 1. Cele 92 de unit ăţ i arhivistice 2 ce au fost studiate pentru a extrage datele de mai jos apar ţin celor şase biserici care existau în ora ş în acea perioad ă: Sfin ţii Voievozi, Sfin ţii Apostoli (dup ă 1850 figureaz ă şi ca Biserica Adormirea), Sfin ţii Împ ăra ţi, Sfântul Nicolae, Sfânta Troi ţă şi Sfin ţii Voievozi din satul Botorogi (Ap ărut ă la început cu denumirea de Sfinţii Îngeri, începând cu anul 1843 devine Sfânta Troiţă , iar din 1845 figureaz ă înscris ă cu hramul Sfin ţii Voievozi). Primele condici pentru boteza ţi, din anul 1832, aveau, pe lâng ă elementele necesare identific ării l ăca şului de cult şi a preotului, rubrici privind data botezului, sexul copilului, numele dat copilului la botez, numele tat ălui, al na şului, localitatea tat ălui şi cea a na şului şi numele martorilor care participau la botez, precum şi semn ăturile na şului şi martorilor. Formularul de registru ap ărut în 1834 nu mai are rubric ă referitoare la martori, iar semn ăturile sunt cerute pentru preot, na ş şi p ărin ţi. În plus, apare o rubric ă privind prenumele mamei şi rubrici referitoare la data na şterii. Începând cu anul 1835, rubrica referitoare la p ărin ţi cuprinde şi meseria acestora. De şi înc ă din 1834 registrele sunt completate pentru tat ă şi na ş şi cu
1 Regulile stabilite prin anexa la regulamentul organic au fost înt ărite ulterior şi prin Manualul de pravil ă bisericeasc ă din 1854 în care se fac preciz ări relativ la „ Ţinerea condicilor st ării civile” instituind obliga ţia pentru preo ţi de a întocmi trimestrial un tabel cu num ărul n ăscu ţilor, căsători ţilor şi mor ţilor, pentru n ăscu ţi şi mor ţi precizând separat şi num ărul acestora pe sexe - Manual de pravil ă bisericeasc ă, Râmnicu Vâlcea, 1861, edi ţia a 3-a, p. 101-103. 2 Acestea fac parte din colec ţia Registre de Stare Civil ă – ora şul Târgu Jiu care se p ăstreaz ă la S.J.A.N. Gorj, fiind inventariate sub numerele 1-97 (cinci registre nu sunt ale ora şului Târgu Jiu, fiind inventariate gre şit la acesta). Registrele sunt într-o stare bun ă de conservare, datele înscrise fiind în general lizibile. 16
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată numele de familie („porecla”), statuarea acestora în rubrica ţie se face începând cu anul 1835. Condicile pentru cununa ţi din anul 1832 aveau şi ele elementele necesare identific ării l ăca şului de cult şi a preotului, dar şi rubrici privind data cununiei, numele şi sinul mirelui, numele miresei, localitatea (mahalaua) unde locuiau, specificarea num ărului cununiei pentru cei doi miri, numele na şului şi localitatea de unde acesta era şi numele martorilor, precum şi semn ăturile na şului şi martorilor. Formularul de registru ap ărut în 1834 nu mai are rubric ă referitoare la martori şi num ărul cununiei, iar semn ăturile sunt cerute pentru preot şi cei doi na şi. În plus, apare o rubric ă privind p ărin ţii miresei. Începând cu anul 1835, rubricile referitoare la mire şi na şi cuprind şi meseria acestora. Condicile pentru mor ţi din anul 1832 aveau şi ele elementele necesare identific ării l ăca şului de cult şi a preotului, precum şi rubrici privind data mor ţii, numele şi sinul decedatului, localitatea de unde era, cauza decesului şi vârsta decedatului. Formularul de registru ap ărut în 1834 nu mai are rubric ă referitoare la vârst ă şi cauza decesului. Începând din anul 1835 rubrica privind pe decedat cuprinde numele, porecla şi meseria celui decedat, ap ărând totodat ă şi o rubric ă referitoare la sexul persoanei decedate. Dincolo de lipsa din rubricile celor trei tipuri de registre a unor elemente care ar fi fost absolut necesare pentru identificarea mai exact ă a persoanei înscrise 1, a elimin ării unor informa ţii precum cauza decesului şi vârsta decedatului în ani începând cu 1834 sau a inexisten ţei unor rubrici care ar fi l ărgit calitatea studiilor referitoare la perioad ă, cercetarea
1 Ne referim aici la numele mamei şi meseria p ărin ţilor pruncului la primele registre de boteza ţi, lipsa datelor referitoare la p ărin ţii miresei şi meseria pentru mire la primele registre de cununa ţi precum şi la lipsa, în întreaga perioad ă, a unor rubrici privind numele mamei unei persoane decedate sau vârsta mirilor. 17
” documentelor este mult îngreunat ă de modul defectuos în care s-a realizat completarea registrelor respective. Lipsa unor informa ţii cât mai detaliate privind înregistr ările operate în registre poate s ă împiedice surprinderea unor fenomene sau s ă genereze elaborarea unor concluzii mai mult sau mai pu ţin gre şite. Pentru perioada avut ă în discu ţie, num ărul botezurilor înregistrate se ridic ă la 817. Sunt înregistrate între 19 botezuri (în anul 1843) şi 55 (în anul 1853), în 17 dintre cei 22 de ani num ărul fiind de peste 30 de botezuri. Din punct de vedere al sexului copiilor boteza ţi, num ărul b ărba ţilor se ridic ă la 451, ceea ce reprezint ă un procent de 55,13%, în timp ce num ărul fetelor botezate este de numai 366 (44,87%) 1. Totu şi, în 7 dintre cei 22 de ani num ărul fetelor botezate este propor ţional mai mare decât cel al băie ţilor. Dac ă în anul 1832 dintre cei 38 de copii boteza ţi, 20 sunt fete (52,63%), în anul 1835 num ărul lor este de 21, fa ţă de doar 14 b ăie ţi, ceea ce reprezint ă un procent de 60%. Cel mai mare procent de b ăie ţi boteza ţi, raportat la num ărul de fete s-a înregistrat în anul 1848 când, dintre cei 44 de copii boteza ţi 33 au fost b ăie ţi (75%). Din câte s-a putut constatata din datele înregistrate, nu a existat o regul ă clar ă în ceea ce prive şte ziua în care se oficia botezul. De şi cei mai mul ţi erau boteza ţi în ziua de duminic ă (44,92%), toate celelalte zile ale s ăpt ămânii erau folosite pentru a cre ştina, a şa dup ă cum se vede din figura nr. 2. La băie ţi procentul este de 48,78% duminica, iar pentru fete este de 40,16%. Pentru toate zilele s ăpt ămânii sunt înregistra ţi atât plugari sau muncitori, cât şi preo ţi şi boieri.
1 Procentele respective sunt apropiate de cele care rezult ă din Tabla statistic ă a ora şului Târgu Jiu pe luna mai 1832: B ărba ţi: 55,71%; Femei: 44,29% - S.J.A.N. Gorj, fondul Prefectura Jude ţului Gorj, dos. 28/1832, f. 7. 18
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
35
30
25
20 Băie ţi 15 Fete 10
5
0 4 6 7 3 45 835 837 848 850 1832 1833 183 1 183 1 1838 1839 1840 1841 1842 1843 1844 18 1846 184 1 1849 1 1851 1852 185
Fig. 1. Reparti ţia copiilor boteza ţi pe ani şi sexe
50 45 40 35 30 25 Băie ţi 20 Fete 15 10 5 0 Luni Mar ţi Miercuri Joi Vineri Sâmb ătă Duminic ă
Fig. nr. 2. Zilele s ăpt ămânii în care se oficiau botezurile
În ceea ce prive şte luna în care se oficia botezul, datele variaz ă între 49 de botezuri s ăvâr şite în luna septembrie (6%) şi 83 în luna aprilie (10,16%). Pentru b ăie ţi, cele mai multe botezuri au fost înregistrate în luna ianuarie, 48 (10,64%), în timp ce cele mai pu ţine, 26 (5,76%), au fost înregistrate în luna septembrie. Pentru fete, cele mai multe botezuri au fost înregistrate în luna octombrie, 42 (11,48%), iar cele mai pu ţine, 23 (6,28%), au fost înregistrate în lunile mai şi septembrie. Cu excep ţia persoanelor de religie izraelit ă despre care se va vorbi
19
” mai jos, au fost identifica ţi 3 copii boteza ţi în zilele de Pa şte şi al ţi 15 copii boteza ţi în S ăpt ămâna Mare.
100 80
60 40
20
0
ie rie ie e e arie rt Mai n ri brie ri ua a Iu Iulie b b nu r M m m a Aprilie August o iem I eb pte o F e Oct N S Decembrie
Fig. nr. 3. Lunile în care se oficiau botezurile
Cea mai mare parte a copiilor erau boteza ţi între o zi şi zece zile, procentul celor care dep ăş eau cele zece zile fiind relativ redus (14,33%) 1. Doar în 4 cazuri botezul s-a produs la 30 sau mai mult de 30 de zile de la data na şterii, dintre acestea doar într-un singur caz botezul a fost s ăvâr şit la 42 de zile de la data na şterii. Cele mai numeroase situa ţii sunt cele în care botezul era s ăvâr şit într-un interval de 5 pân ă la 10 zile, respectiv 522 cazuri dintre cele 691 pentru care s-a putut documenta acest lucru, ceea ce reprezint ă un procent de 75,54%. A şa cum se poate vedea din figura nr. 3, în cele mai multe situa ţii botezul era realizat la 7 sau 8 zile de la data na şterii, procentele fiind în general apropiate pentru b ăie ţi ca şi pentru fete. Totu şi, este de remarcat faptul c ă pentru fete este un procent mai mare de botezuri s ăvâr şite dup ă 10 zile de la data na şterii. Cazurile în care data na şterii coincide cu data botezului sunt doar în num ăr de 8 (dintre care 6 sunt b ăie ţi), în timp ce toate cele şase botezuri înregistrate la o zi de la data na şterii sunt pentru b ăie ţi. Nu s-a putut stabili o regul ă în ceea
1 Au fost luate în calcul doar 691 de înregistr ări, pentru 114 înregistr ări lipsind informa ţiile privind data na şterii, pentru 8 înregistr ări nu sunt trecute decât luna na şterii, lipsind ziua, iar pentru 4 înregistr ări data botezului este anterioar ă datei na şterii. 20
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată ce prive şte num ărul mai mic sau mai mare al intervalului dintre data na şterii şi cea a botezului, în toate situa ţiile fiind întâlnite persoane apar ţinând diverselor categorii sociale. De asemenea, num ărul mai mic de zile scurse de la data na şterii a fost atestat în întreg intervalul de timp analizat, cu men ţiunea c ă pentru băie ţi s-a putut stabili c ă 12 dintre cele 42 de cazuri în care botezul s-a oficiat în intervalul 0-4 zile au avut loc în anul 1850 (3 boteza ţi în ziua na şterii, 2 boteza ţi a doua zi dup ă na ştere, 1 la dou ă zile, 3 la 3 zile şi 3 boteza ţi dup ă 4 zile), în timp ce pentru fete, 6 dintre cele 28 de botezuri s ăvâr şite în intervalul 0-4 zile au avut loc în anul 1846 (4 botezate dup ă 2 zile, 1 dup ă 3 şi 1 dup ă 4 zile, în timp ce nici un b ăiat nu a fost botezat în acest an sub 5 zile).
20 18 16 14 12 10 Băie ţi 8 Fete 6 4 2 0 Sub 5 5 zile 6 zile 7 zile 8 zile 9 zile 10 zile Peste zile 10 zile
Fig. nr. 4 Num ărul de zile dup ă care se oficiau botezurile
Numele folosite cel mai frecvent la botez pentru fete sunt cele de Maria (cu varia ţiunile Mariea, Mariia, Marica, Mari ţa, M ăria, M ărica, M ăriea, M ăriia) care se întâlne şte în 79 de cazuri (21,58%), Ecaterina 30 de cazuri (8,20%), Dumitra (Dumitraia, Dumitrana) 23 de cazuri (6,28%), Ana (Ancu ţa, Anica, Anu ţa) 21 de cazuri (5,74%), Ioana 20 cazuri (5,46 %), Ilinca 19 cazuri (5,19%), Stanca (Stana) 17 cazuri (4,64 %),
21
”
Zmaranda (Zm ăranda, Smaranda, Sm ăranda) 17 cazuri (4,64 %) şi Elena (Elenca) 16 cazuri (4,37 %). Numele folosite cel mai frecvent la botez pentru b ăie ţi sunt cele de Ion (Ioan) 71 cazuri (15,74%), Costandin (Costaichie) 57 cazuri (12,64%), Gheorghe 48 cazuri (10,64%), Nicolae (Nicolaie, Nicola) 40 cazuri (8,87%) , Dumitru (Dumitrache, Dimitrie, Dumitrie) 27 cazuri (5,99%), Mihai (Mihail) 24 cazuri (5,32%), Grigore (Gligore, Grigorie, Gligorie) 19 cazuri (4,21%), P ătru (Petru) 13 cazuri (2,88 %) şi Vasile 6 cazuri (1,33 %). Pentru meseria p ărin ţilor nu s-a realizat o statistic ă datorit ă faptului c ă pentru aceea şi persoan ă pot s ă fie mai multe înregistr ări cu aceea şi meserie sau exist ă cazuri în care aceea şi persoan ă figureaz ă înscris ă cu meserii diferite, dar nu neap ărat datorit ă faptului c ă acesta î şi schimbase meseria, ci pentru c ă a şa este înregistrat. Totu şi, putem s ă spunem c ă sunt atestate urm ătoarele meserii: abagiu, b ăcan, b ărbier, boiangiu, borangiu, brutar, cânt ăre ţ (paracliser, ţârcovnic), cârciumar, căreta şi, cercelar, cizmar, cojocar, con ţopist (scriitor), covac (lucr ător de fier), croitor, cur ărar, diacon, doctor, fabricant, gherghelar, hangiu, l ămnar (tâmplar), l ăutar, lumân ărar, mămular, muncitor, negu ţă tor, olar, plugar, po ştar, precupe ţ, preot, profesor, protopop, rachier, same ş, simigiu, vizitiu. Num ărul de copii pe care îl avea o familie nu s-a putut stabili cu exactitate datorit ă modului defectuos de realizare a înregistr ărilor. În unele cazuri a lipsit numele de familie (77 de cazuri), în altele nu este trecut numele tat ălui (15 cazuri), în unele a lipsit prenumele ambilor p ărin ţi (12 cazuri), iar în alte 99 de cazuri lipse şte numele mamei. Cifrele în aceast ă privin ţă sunt doar orientative dac ă ţinem cont de faptul c ă unii copii nu figureaz ă înscri şi în registrele de boteza ţi, dar figureaz ă înscri şi în cele de îngropa ţi. Totu şi, nu se poate face o corelare exact ă între cele dou ă tipuri de registre dac ă avem în vedere formularistica folosit ă şi modul de completare al registrelor
22
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată respective. Exist ă multe cazuri în care datele referitoare la o persoan ă decedat ă nu sunt suficiente pentru a o putea identifica în registrul de boteza ţi. De asemenea, formularele folosite pe parcursul perioadei pentru înscrierea botezurilor nu ofer ă întotdeauna datele necesare pentru a face distinc ţia între persoanele purtând acela şi nume, fie c ă erau rude între ele sau nu. Cea mai mare parte a locuitorilor par s ă fi avut un singur copil (posibil 366 de cazuri), dup ă care urmeaz ă familiile cu doi (posibil 70 cazuri), trei (posibil 45 cazuri), 4-6 copii (posibil 23 cazuri), cinci sau mai mul ţi copii. Din categoria celor care aveau mai mul ţi copii enumer ăm pe Sava Abagiu care figureaz ă înscris cu 3 copii cu so ţia Maria, la care se mai adaug ă 1 copil avut cu o so ţie Ioana şi înc ă un copil care figureaz ă înscris doar în registrul de mor ţi. Pitarul Costandin Ro şianu a avut, pe lâng ă cei 4 copii pe care i-a dăruit prima so ţie, Lucsandra (Rucsandra), înc ă un copil cu cea de-a doua so ţie, Veronichiea, precum şi al ţi doi copii care figureaz ă înscri şi doar în registrul de mor ţi (la care le-a dat na ştere tot prima so ţie). Boierul Moldoveanu Ion împreun ă cu so ţia Profira au dat na ştere la 5 copii în perioada avut ă în discu ţie, în timp ce pitarul Dumitraiche M ăld ărescu a avut 5 copii (dintre care 4 împreun ă cu Elena, pentru cel de-al cincilea nefiind trecut numele mamei). Tot câte 5 copii au avut şi plugarii Ciulei Gheorghe şi Tomoiu Postolaiche (dintre cei 5, unul figureaz ă înscris doar în registrul de mor ţi). Protesoiu Mihai, brutar, a avut 6 copii, dintre care unul figureaz ă înscris doar în registrul de mor ţi, nefiind înscris şi în cel de boteza ţi. Logof ătul Nicolae Tetileanu a avut 7 copii, doi fiind înscri şi doar în registrul de mor ţi. Tot 7 copii a avut şi cizmarul Mecu Enache, unul dintre ei fiind atestat doar de registrul de mor ţi. Marea majoritate a
23
” na şilor sunt întâlni ţi cu un singur copil botezat (66,83%) 1. Exist ă un num ăr de 72 de na şi care au botezat de 2 ori (17,96%), 22 de na şi care au botezat de 3 ori (5,49%), iar restul de 39 de na şi au botezat între 4 şi 15 persoane. În cele mai multe cazuri o familie avea copii boteza ţi de na şi diferi ţi, fiind mai pu ţine cazurile în care pentru copiii acelea şi familii este acela şi na ş2. Dintre cele 138 de familii cu 2 sau mai mul ţi copii, doar 37 de familii (26,81%) au acela şi na ş pentru copii lor, restul având na şi diferi ţi pentru copii 3. Acolo unde sunt furnizate date suplimentare despre na ş, se poate vedea c ă ace ştia sunt boieri, negustori, preo ţi, robi ş.a. Dintre persoanele cele mai frecvent întâlnite, enumer ăm pe Barbovici Radu, negu ţă tor, care a botezat 12 copii de plugari, precupe ţi, brutari, lemnari; Bra şoveanu Ion, negu ţă tor, care figureaz ă ca na ş în 13 cazuri (copii de abagii, precupe ţi, cizmari, dar şi boieri de neam); protopopul Costaichie Hartofilacs a cre ştinat 13 persoane, fii de boieri, de plugari, paracliseri, preo ţi, cojocari sau chiar de vizitiu; Herescu Dimitrie a botezat 8, to ţi fiind fii de fabrican ţi sau tâmplari; pitarul Vasilaiche Hurezeanu a botezat 12 copii, fii de croitori, preo ţi, dar şi ai unor fo şti robi ai Mân ăstirii Tismana; Lupulescu Gheorghe, plugar, a botezat un num ăr de 14 copii, fii de plugari sau de olari; s ărdarul Costandin Mihule ţ a botezat un num ăr de 8 persoane, fii de proprietari, negu ţă tori dar şi robi; pitarul Pâh ă Ion a botezat copii a 11 plugari şi olari;
1 Au putut fi stabilite date sigure despre na şi în 755 de cazuri, fiind identifica ţi un num ăr de 401 na şi. 2 Au fost avute în vedere 738 de înregistr ări unde exist ă date concrete despre numele p ărin ţilor celor boteza ţi. Totodat ă, nu s-au avut în vedere cele 366 de familii cu un singur copil, ci numai acelea care au doi sau mai mul ţi copii. 3 În unele cazuri este posibil ca explica ţia pentru existen ţa unor na şi diferi ţi să rezide în utilizarea pentru aceea şi persoan ă a unui nume de familie diferit. 24
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Matei P ăunovici a botezat 7 copii de cojocari, cizmari şi abagii; Poceca Ion a botezat 12 copii ai unor plugari şi croitori; paharnicul Costandin Ro şianu a botezat 9 copii ai unor boieri, precupe ţi, cercelari sau plugari; Ioan Sâmboteanu a botezat 16 persoane, toate fiind de rang boieresc sau evrei; pitarul Şom ănescu Ioan a botezat 12 copii ai unor boieri, precupe ţi, bărbieri, boiangii; boierul Vasiliu Gheorghe a botezat şi el 9 copii de plugari, cur ărari şi cizmari. Pentru perioada avut ă în discu ţie sunt atestate cel pu ţin 9 botezuri ale unor persoane ce par a fi mature, 7 dintre acestea fiind evrei. Botezul acestora s-a f ăcut fie de c ătre negustori (Simigiu Ion şi Barbovici Radu), fie de c ătre boieri (Sâmboteanu Ioan, Vic şoreanu Barbu, Mihule ţ Costandin, Niculescu Maria, Herescu Dimitrie, Surcel Costandin). Pentru a-i cre ştina pe evrei au fost alese zile precum Boboteaza (2 cazuri), Pa şte (1), Joia Mare (1) şi postul de dinaintea Cr ăciunului (2) 1. Prin compararea celor trei tipuri de registre (de botez, cununie şi moarte) am încercat s ă stabilim la ce interval de timp dup ă încheierea c ăsătoriei erau n ăscu ţi primii copii ai unui cuplu. Datorit ă formularelor folosite şi a modului defectuos de completare a acestora în unele situa ţii, nu s-au putut ob ţine foarte multe date în aceast ă privin ţă . Au putut fi identifica ţi primii copii n ăscu ţi ai unei familii în 89 de cazuri, dar în trei dintre acestea datele pot s ă nu fie exacte, existând posibilitate să mai fi avut câte un copil înainte şi care a decedat în acest interval, f ără a fi reg ăsit şi în registrul de boteza ţi. În 16 cazuri primul copil s-a n ăscut într-un interval cuprins între 7 şi 11 luni de la data c ăsătoriei, în 27 de cazuri primul copil s-a n ăscut într-un interval cuprins între 12 şi 23 de luni de la data
1 Pentru un evreu nu se precizeaz ă ziua, ci doar luna, aprilie. În ceea ce prive şte celelalte dou ă persoane mature, una dintre ele a primit botezul în postul de dinaintea Cr ăciunului, iar cealalt ă cu o s ăpt ămân ă înainte de a se cununa. 25
” căsătoriei, în 14 cazuri primul copil s-a n ăscut într-un interval cuprins între 24 şi 35 de luni de la data c ăsătoriei, în 8 cazuri intervalul era de 36-47 luni, iar în 24 de cazuri pare s ă fie vorba de peste 4 ani de la data c ăsătoriei. La acestea se adaug ă şi 16 cazuri în care copiii figureaz ă ca deceda ţi f ără a fi trecu ţi şi în registrele de boteza ţi. Cununiile atestate pentru cei 22 de ani avu ţi în discu ţie sunt în num ăr de 385. 326 de cupluri s-a c ăsătorit pentru prima dat ă, 35 erau la a doua cununie, iar în dou ă cazuri unul dintre miri era cea de-a treia cununie. Pentru 5 cazuri se precizeaz ă doar că una din p ărţi este v ăduv ă, iar pentru 17 înregistr ări nu se face nicio precizare legat ă num ărul cununiei. Din p ăcate, lipsa unor informa ţii privind num ărul divor ţurilor face imposibil ă emiterea unor ipoteze privind cauza unei a doua sau a treia cununii, urmând ca cercet ările ulterioare s ă stabileasc ă procentul în care una din p ărţi era v ăduv ă sau persoan ă divor ţat ă. Cea mai mare parte a c ăsătoriilor erau efectuate în ziua de duminic ă (42,08%), urmat ă de zilele de joi (17,4%), vineri (10,65%) şi miercuri (9,09%). Pentru un num ăr de 3 cununii, datorit ă datelor incomplete, nu s-a putut stabili ziua. Ziua în care era oficiat ă cununia nu pare s ă aib ă leg ătur ă cu starea social ă mirilor sau meseria acestora. Pentru ziua de luni a fost găsit Nicolae Oteteli şanu şi Mihalaiche Rado şanu, în ziua de mar ţi Nicolae Suditu, în ziua de miercuri un paracliser şi profesorul Costandin Stanciovici (prima c ăsătorie, cea din 1838), joi sunt atesta ţi Rovinaru Zanfir, Costandinaiche Urechescu, profesorul Costandin Stanciovici (a doua c ăsătorie, cea din 1851), doctorul Dimitrie Culcer şi un paracliser iar pentru ziua de vineri sunt atesta ţi paharnicul Costandin Ro şianu şi Gheorghe Cr ăznaru.
26
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
45 40 35 30 25 Serie1 20 15 10 5 0 Luni Mar ţi Miercuri Joi Vineri Sâmb ătă Duminic ă
Fig. nr. 5. Reparti ţia pe zile a c ăsătoriilor oficiate
În ceea ce prive şte lunile în care se efectuau c ăsătoriile, ponderea cea mai mare o avea luna februarie (32,47%), urmat ă de noiembrie (18,96%) şi ianuarie (16,62%). La polul opus erau lunile martie cu doar 4 cununii (1,04%), decembrie cu 7 cununii (1,82%) şi lunile aprilie, iunie şi august cu câte 9 cununii (2,34%). Pentru lunile martie, aprilie, iunie şi decembrie nu sunt atesta ţi boieri, în schimb, în luna mai sunt atesta ţi Bâlteanu Mihalaiche şi Ştef ănescu Dimitrie, în iulie Rovinaru Ioni ţă , în august Ibricescu Gheorghe, ofi ţer, în septembrie Oteteli şeanu Nicolae, în octombrie Oteteli şeanu Costandin, Ro şieanu Costandin, Poenaru Nicolae, c ăsătorit cu fiica pitarului Ioan Pâh ă precum şi ofi ţerul Ol ănescu Ioan, căsătorit cu fiica medelnicerului Grigore Bâlteanu. Se pare c ă erau respectate perioadele de post, dar sunt înregistrate şi unele excep ţii. Astfel, sunt înregistrate 5 cununii în postul Pa ştelui (din care un caz chiar în Miercurea Mare), trei în postul Sfintei Marii din luna august şi 32 de cununii în postul Cr ăciunului (dintre care 3 sunt ulterioare datei de 6 decembrie).
27
”
35
30
25
20
15 Serie1 10
5
0 e e e e ri ie ie ie a rti Mai brie br Iun Iul gust Ma Aprilie u m mbri Ianuarie A e Febru ctom O NoiembriDec Septe
Fig. nr. 6. Reparti ţia pe luni a c ăsătoriilor oficiate
Cea mai mare parte a cununiilor au fost încheiate între locuitori din Târgu Jiu. Pentru b ărba ţi doar 27 sunt din alt ă localitate (7,01%), în timp ce pentru femei num ărul celor venite din alte localit ăţ i se ridic ă la 101 (26,23%). B ărba ţii proveneau din 17 localit ăţ i, 3 dintre acestea fiind din afara jude ţului (unul din Bucure şti, unul din Ol ăne şti, jude ţul Vâlcea, şi unul din Bor ăscu, jude ţul Mehedin ţi). 74,07% dintre b ărba ţii veni ţi din alt ă localitate erau din localit ăţ i situate la maxim 15 Km. de Târgu Jiu. În ceea ce prive şte miresele care nu erau din Târgu Jiu, acestea proveneau din 40 de localit ăţ i1, doar o singur ă localitate fiind din afara jude ţului (Craiova, de unde au venit 4 mirese, dou ă dintre ele fiind fiice de boieri, una de pantofar şi una de precupe ţ). În propor ţie covâr şitoare, 81,19%, miresele proveneau din localit ăţ i situate la o distan ţă de maxim 15 Km. de Târgu Jiu. În 13 cazuri ambii miri provin din alte localit ăţ i. Persoanele care apar cel mai frecvent ca na şi la cununie sunt: Barbovici Radu, negu ţă tor, fie singur, fie împreun ă cu
1 La acestea se mai adaug ă şi dou ă mirese care proveneau „din jude ţul Gorj” 28
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată so ţia, Stana, a fost na ş la 8 familii ale c ăror ocupa ţii erau de plugar, tâmplar, precupe ţ, cizmar, croitor; Bra şoveanu Ioan, precupe ţ, împreun ă cu so ţia Maria au fost na şi pentru 6 perechi, precupe ţi şi cizmari; Lupulescu Gheorghe, plugar, fie singur, fie împreun ă cu so ţia, Ioana, a fost na ş la 6 cununii, toate familiile cununate fiind de plugari; pitarul Pâhă Ioan a fost na ş pentru 12 familii ale c ăror ocupa ţii erau de plugar, olar, cojocar, precupe ţ; Pârvulescu Dinc ă, plugar, împreun ă cu so ţia, a fost na ş pentru 6 familii de plugari; precupe ţul Păunovici Matei, fie singur, fie împreun ă cu so ţia Zmaranda, a fost na ş pentru 5 familii ale c ăror ocupa ţii erau de cizmar, precupe ţ şi cojocar; paharnicul Sâmboteanu Ioan, fie singur, fie împreun ă cu so ţia, Ecaterina, a fost na ş la 9 cununii, toate fiind ale unor boieri (printre care şi cea a doctorului Dimitrie Culcer cu Ana, fiica lui Nicolae Ţepenescu); pitarul Şom ănescu Ioan, fie singur, fie împreun ă cu so ţia, Profira, a fost na ş la 4 familii ale c ăror ocupa ţii erau de plugar, b ăcan, precupe ţ. Pentru meseria mirilor nu s-a putut realiza o statistic ă datorit ă faptului c ă nu se poate distinge cu siguran ţă dac ă este vorba despre meseria avut ă de mire sau de tat ăl s ău. Ad ăugând la acest motiv şi faptul c ă exist ă şi cazuri în care figureaz ă ca miri doi sau chiar trei fra ţi precum şi faptul c ă exist ă un num ăr de înregistrări în care lipsesc toate datele necesare pentru a putea identifica cu siguran ţă persoana înscris ă în registru, consider ăm c ă în stadiul actual al cercet ărilor datele ob ţinute ar putea s ă fie aproximative. Au fost atestate urm ătoarele meserii: abagiu, b ăcan, b ărbier, boiangiu, brutar, cânt ăre ţ (paracliser, ţârcovnic), câjmar, cizmar, cofetar, cojocar, croitor, cur ălar, dasc ăl, doctor, dulgher (tâmplar), l ăutar, lucr ător de fier, lumân ărar, muncitor, negu ţă tor, olar, pantofar, plugar, prapojnic, precupe ţ, profesor, rachier, s ăpunar, scriitor, torc ătoare cu furca, vizitiu. Cele mai frecvente nume de mireas ă sunt cele de Maria (cu varia ţiunile Mariea, Mariia, Marica, Mari ţa, M ăria, M ărica,
29
”
Măriea, M ăriia) care se întâlne şte în 90 de cazuri (23,38%), Ilinca (Ilina) 51 de cazuri (13,25%), Stanca (Stana) 26 cazuri (6,75 %), Ana (Ancu ţa, Ani ţa, Anu ţa) 23 de cazuri (5,97%), Băla şa (B ăla, B ăla şea) 23 de cazuri (5,97%), Ioana 22 de cazuri (5,71 %), Dumitra (Dumitrana) 20 de cazuri (5,19%), Ecaterina 12 cazuri (3,12%), Zmaranda (Zm ăranda) 11 cazuri (2,86 %), P ăuna 10 cazuri (2,60%), Elena (Elenca) 9 cazuri (2,34%), Sanda 9 cazuri (2,34%) şi Floarea (Florea) 8 cazuri (2,08%). Pentru miri, cele mai frecvente nume sunt cele de Ion (Ioan, Ioani ţă , Ioni ţă , Ioni ţe) 94 de cazuri (24,42%), Costandin 43 de cazuri (11,17%), Gheorghe (Ghi ţă ) 41 de cazuri (10,65%), Nicolae (Nicolaie, Nicola) 27 de cazuri (7,01%), Dumitru (Dimitrie, Dumitrie) 21 de cazuri (5,45%), Grigore (Gligore, Grigorie, Gligorie) 13 cazuri (3,38%), P ătru 13 cazuri (3,38 %), Matei 12 cazuri (3,17 %), Mihai (Mihail ă, Mih ăil ă) 11 cazuri (2,86%), Barbu 8 cazuri (2,08%), Zanfir 7 cazuri (1,82%) şi Vasile 5 cazuri (1,30 %). Din p ăcate, datorit ă lipsei din formularistica folosit ă a unor rubrici referitoare la vârsta mirilor, nu putem s ă facem prea multe considera ţii în aceast ă privin ţă 1. S-a încercat s ă se reconstituie vârsta mireselor pe baza compar ării registrelor de cununa ţi cu cele de boteza ţi, dar nu s-a reu şit acest lucru decât în 9 cazuri, dintre care trei nu sunt sigure în totalitate. Conform acestora, pare ca vârsta fetelor care se botezau este în conformitate cu reglement ările biserice şti, doar într-un singur caz mireasa a avut vârsta sub 14 ani 2.
1 Conform manualului de pravil ă bisericeasc ă din 1854, vârsta mirilor era de 20 de ani pentru b ăie ţi şi 14 ani pentru fete ( Manual de pravil ă bisericeasc ă, Râmnicu Vâlcea, 1861, edi ţia a 3-a, p. 93-94). 2 Este vorba despre Iulieana Ro şianu, fiica paharnicului Costandin Ro şianu şi a lui Lucsandra, n ăscut ă la data de 11 octombrie 1838, c ăsătorit ă la data de 20 august 1850 cu pitarul Nicolae Z ătreanu. Preciz ăm c ă primul s ău copil s-a n ăscut pe data de 28 iunie 1852. 30
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Condicile de mor ţi ne ofer ă şi ele informa ţii legate de locuitorii Târgu Jiului din perioada 1832-1853. Pentru aceast ă perioad ă avem înregistrate 952 de mor ţi, dintre care 518 sunt de sex masculin (54,41%), iar 434 sunt de sex feminin (45,59%). Cele mai pu ţine decese sunt înregistrate în anul 1844, 27, în timp ce în anul 1848 sunt înregistrate 83. Într-un singur an num ărul deceselor înregistrate este sub 30, în 9 dintre anii avu ţi în discu ţie num ărul deceselor este cuprins între 30 şi 39, în 7 ani num ărul deceselor este cuprins între 40 şi 48 iar în 5 dintre anii analiza ţi num ărul deceselor a dep ăş i cifra de 52.
50
40
30 Bărba ţi 20 Femei 10
0
32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18
Fig. nr. 7. Num ărul deceda ţilor pe ani şi sexe
În ceea ce prive şte reparti ţia pe luni a deceselor înregistrate, putem spune c ă cele mai multe aveau loc în intervalul decembrie-aprilie (115 cazuri în decembrie, 106 în ianuarie, 104 în februarie, 107 în martie şi 104 în aprilie), în timp ce în luna septembrie sunt înregistrate cele mai pu ţine (37 de cazuri).
31
”
70
60
50
40
30 Bărba ţi 20 Femei 10
0 t e e e ie ri t nie b Mai u Iulie gus I u mbri mbri Mar Aprilie A e tombrie e Ianuarie c oiem Februarie O N Sept Dec
Fig. nr. 8. Reparti ţia deceselor pe luni şi sexe
Vârsta celor deceda ţi nu este exprimat ă în toate cazurile. Pentru intervalul 1832-1833 şi pentru 5 înregistr ări din anul 1849, vârsta este exprimat ă în ani, în timp ce pentru intervalul 1839-1853 1 în rubrica de vârst ă apar men ţiuni de genul: prunc/prunc ă, nevârstnic, vârstnic, în vârst ă, b ătrân ş.a. Analizând cele 79 de cazuri în care vârsta este exprimat ă în ani, putem constata c ă cei mai multe se refer ă la persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani (56,96%), 13 sunt persoane cu vârsta cuprins ă între 55 şi 100 de ani (16,46%), 16 sunt copii având vârsta cuprins ă între 1 şi 11 ani (20,53 %), iar 5 sunt copii sub 1 an (6,34%) 2. Cea mai longeviv ă persoan ă atestat ă pentru aceast ă perioad ă pare s ă fi fost serdarul Vasile
1 O astfel de men ţiune exist ă şi pentru un deces din anul 1838: „fiic ă mic ă”. 2 Totu şi consider ăm c ă vârsta înscris ă poate s ă fie relativ ă, dac ă avem în vedere faptul c ă pentru dou ă cazuri, pe baza registrului de boteza ţi, s-a putut constata c ă în loc de 1 an, a şa cum era înscris în registrul de mor ţi, unul din copii avea 3 luni iar cel ălalt 4 luni. Totodat ă, în cele mai multe cazuri pentru exprimarea vârstei se folosesc aproape exclusiv numere de genul 20, 30, 40 sau 35, doar într-un singur caz fiind folosit un num ăr care nu este multiplu de 5. 32
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Moang ă care a decedat în luna septembrie 1849 în vârst ă de 100 de ani 1. Pe baza informa ţiilor oferite de registrele de botez, s-a încercat identificarea vârstei copiilor deceda ţi, reu şind a se face acest lucru pentru 79 de copii şi o tân ără2. Dintre ace ştia, 28 au murit la o vârst ă de sub un an, 12 au decedat la o vârst ă cuprins ă între 1 şi 2 ani, 11 la o vârst ă cuprins ă între 2 şi 3 ani, 9 la o vârst ă cuprins ă între 3 şi 4 ani, restul de 19 decedând cu vârste cuprinse între 4 şi 9 ani. Preciz ăm c ă în 17 cazuri în registrul de mor ţi era înscris „prunc” în dreptul copiilor identifica ţi, de şi din analiza datelor vârsta acestora era cuprins ă între 2 şi 8 ani. Pentru cei mor ţi sub un an, în registru apare înscris în cele mai multe cazuri prunc, dar exist ă şi situa ţii în care rubrica nu este completat ă sau apare înscris „nevârstnic”. Cele mai frecvente nume de femei decedate sunt cele de Maria (cu varia ţiunile Marica, Mariea, M ăria, Mari ţa, M ărica, Măriea, M ăriu ţa) care se întâlne şte în 85 de cazuri (19,59%), Ilinca 45 de cazuri (10,37%), Stanca (Stana) 39 cazuri (8,99 %), Ana (Ancu ţa, Ani ţa) 27 de cazuri (6,22%), Ioana 24 de cazuri (5,53 %), Ecaterina 20 de cazuri (4,61%), Zmaranda (Zm ăranda, Smaranda, Sm ăranda, Szm ăranda) 20 de cazuri (4,61 %), B ăla şa 13 cazuri (3,00%) şi Elena (Elenca, Elina) 8 cazuri (1,84%). La b ărba ţi, cele mai frecvente nume de persoane decedate sunt cele de Ion (Ioan, Ionichie, Ioni ţă ) 87 de cazuri
1 Consider ăm cp vârsta înscris ă în dreptul s ău nu este sigur ă, dac ă avem în vedere c ă în anul 1839 într-o list ă de aleg ători din mahalaua Albastr ă figureaz ă înscris cu vârsta de 70 de ani (S.J.A.N. Gorj, fondul „Prim ăria ora şului Târgu Jiu”, dos. 10/1839, f. 6) iar în anul 1845 într-o alt ă list ă de aleg ători din aceea şi mahala figureaz ă înscris cu vârsta de 75 de ani (S.J.A.N. Gorj, fondul „Prim ăria ora şului Târgu Jiu”, dos. 12/1845-1849, f. 5). 2 Este vorba despre Buricea Ana care a decedat în anul 1853 la vârsta de 20 de ani şi 9 luni. 33
”
(16,80%), Costandin (Cosd.) 58 de cazuri (11,20%), Gheorghe (Ghiorghie, Ghiorghe) 56 de cazuri (10,81%), Dumitru (Dimitriu, Dumitrie) 42 de cazuri (8,11%), Nicolae (Nicolaie) 25 de cazuri (4,83%) , P ătru 15 cazuri (2,90 %), Mihai (Mihail, Mihail ă, Mih ăil ă) 14 cazuri (2,70%), Vasile 10 cazuri (1,93 %) şi Barbu 8 cazuri (1,54%). În ceea ce prive şte ocupa ţia celor deceda ţi, pân ă în anul 1835 datele sunt sporadice. Dup ă acest an apar date dar, ca şi în cazul botezurilor şi a cununiilor, nu se poate realiza o statistic ă a ocupa ţiilor din lips ă de date concrete pentru identificarea fiec ărei persoane în parte. Sunt atestate urm ătoarele meserii: abagiu, argintar, b ărbier, birta ş, bogasier, boiangiu, brutar, cârciumar, cizmar, cojocar, covac, croitor, cur ălar, dasc ăl, diacon, m ămular, militar (soldat, c ăprar), moa şe, muncitor, negu ţă tor, olar, plugar, potcovar, precupe ţ, preot, protopop, rotar, same ş, scriitor, simigiu, torc ătoare, ţârcovnic, vizitiu, vopsitor, zugrav. Pentru cauza decesului nu exist ă decât foarte pu ţine date (63 de înregistr ări din perioada 1832-1833). Conform acestora, 28 de persoane au murit de lingoare, 8 de r ăceal ă, 5 de dropic ă, 4 de dambla, 6 de moarte bun ă iar restul de diverse alte boli („boala cu junghi”, „dureri inimi”, „înecat”, „ars”, „la na ştere” ş.a.). De şi nu mai exist ă rubric ă pentru cauza mor ţii, num ărul mare de decese înregistrate în anii 1837, 1842 şi 1843 ne fac s ă presupunem c ă în ace ştia au avut loc diverse epidemii care au cauzat moartea unora dintre cei înregistra ţi ca deceda ţi. Pentru anii 1848 şi 1849 holera a dus la moartea a numero şi locuitori ai Târgu Jiului. Dintre cele 83 de persoane decedate în anul 1848, 37 au murit în luna iulie 1, în timp ce pentru anul 1849, 40 dintre cei deceda ţi sunt înregistra ţi în lunile februarie-
1 Printre cei deceda ţi în aceast ă lun ă se num ără şi so ţia şi doi copii ai preotului Costandin Telescu de la biserica Sfin ţii Împ ăra ţi şi trei dintre robii serdarului Costandin Mihule ţ. 34
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată mai. Printre cei deceda ţi de holer ă amintim pe Sevasti ţa şi Constantin Stanciovici 1, so ţia şi fiul celui care a pus bazele înv ăţă mântului public în Gorj 2. Pe baza datelor de mai sus, putem formula unele concluzii legate de via ţa şi obiceiurile avute de locuitorii ora şului Târgu Jiu pentru perioada 1832-1853. Din compara ţia dintre registrele de boteza ţi şi de mor ţi, reiese c ă sporul natural al popula ţiei pentru perioada 1832- 1853 a fost unul negativ, num ărul mor ţilor fiind cu 135 mai mare decât cel al n ăscu ţilor. Men ţinerea unui num ăr stabil de locuitori sau cre şterea popula ţiei nu s-a putut realiza decât prin intermediul celor veni ţi din alte localit ăţ i, fie pentru a se căsătorii şi a locui în Târgu Jiu, fie pentru a munci.
85 80 75 70 65 60 55 50 45 Născu ţi 40 35 Mor ţi 30 25 20 15 10 5 0 1832 1833 1834 1835 1836 1837 1838 1839 1840 1841 1842 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 1851 1852 1853
Fig. nr. 9. Raportul dintre num ărul n ăscu ţilor şi al deceda ţilor pe ani
Dintre cei 22 de ani analiza ţi, în 12 ani num ărul mor ţilor a dep ăş it cu mult pe cel al n ăscu ţilor, doar într-un
1 S.J.A.N. Gorj, colec ţia Registre de Stare Civil ă – ora şul Târgu Jiu, 46/1849. 2 Constantin Stanciovici în descrierea pe care o face evenimentelor din anul 1848 la care a participat, aminte şte printre altele şi holera care a afectat în anul 1848 ora şul Târgu Jiu, men ţionând o parte a locuitorilor care au decedat din cauza holerei în anul 1848 – Alexandru Ştefulescu, Istoria Târgu Jiului , Târgu Jiu, 1906, p. 313-314. 35
” singur an, 1839, num ărul celor n ăscu ţi şi al celor mor ţi fiind egal. Pe lâng ă unii ani în care num ărul mare de persoane decedate poate fi explicat prin existen ţa unor epidemii, în al ţi ani discrepan ţa poate fi explicat ă printr-un nivel de trai sc ăzut, fapt ce a determinat o natalitate sc ăzut ă, generând un spor negativ al popula ţiei. Acest spor negativ al popula ţiei se poate vedea şi din datele existente la nivelul jude ţului Gorj pentru perioada noiembrie 1834 – octombrie 1835, când sunt înregistrate doar 1289 na şteri, faţă de 1979 decese 1. De altfel, în cele 12 luni, dintre cei 3951 de bolnavi înregistra ţi în jude ţul Gorj, doar 23,67% reu şeau s ă se îns ănăto şeasc ă, procentul celor deceda ţi fiind mult mai mare – 50,09%. Din punctul de vedere al reparti ţiei popula ţiei pe sexe, se poate vedea c ă popula ţia de sex masculin este mult mai numeroas ă decât de sex feminin, diferen ţa fiind de aproximativ 10 procente. De şi exist ă un procent mult mai ridicat al s ăvâr şirii botezurilor şi cununiilor în ziua de duminic ă, nu sunt exceptate nici celelalte zile ale s ăpt ămânii, f ără a exista îns ă o regul ă în ceea ce prive şte condi ţia social ă sau meseria p ărin ţilor pruncului şi a mirilor. În schimb, analizate pe lunii, cele dou ă taine ne relev ă, a şa cum era şi normal, c ă exist ă o diferen ţiere, botezurile fiind oficiate în toate lunile în procente apropiate, în timp ce cununiile erau oficiate în special în lunile ianuarie, februarie şi noiembrie. Botezul era s ăvâr şit, în propor ţie de 75,67% dintre cazuri, sub zece zile datorit ă mortalit ăţ ii foarte ridicate din perioad ă. Spre aceea şi concluzie ne îndrum ă şi capitolul intitulat „Formele botezului” din Manualul de pravil ă bisericeasc ă2 în care se fac numeroase preciz ări privind
1 Datele au fost calculate pe baza raport ărilor subocârmuitorilor de plaiuri şi plase f ăcute o dat ă la dou ă s ăpt ămâni şi o dat ă la dou ă luni (S.J.A.N. Gorj, fondul „ Prefectura Jude ţului Gorj ”, dos. 1/1835). 2 Supra, nota 3, p. 7-8. 36
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată botezarea de urgen ţă a unor copii care pot s ă moar ă, inclusiv de mireni (printre care poate s ă fie inclus şi tat ăl copilului), singura grij ă fiind „ … ca nu cumva nebotezat fiind s ă r ămâe afar ă din împ ărăţ ia cerului” . Din p ăcate, de şi s-a dorit a se efectua o analiz ă în ceea ce prive şte mortalitate infantil ă din lips ă de date complete nu s-a putut stabili o propor ţie a acesteia, a şa cum nu s-a putut stabili nici num ărul de copii născu ţi mor ţi. Dac ă avem în vedere cei 5 copii mor ţi sub un an în perioada 1832-1833 (6,34%), cei 28 de copii mor ţi la care s- a putut documenta vârsta la deces pe baza registrelor de na şteri (pentru totalul de 33 se ob ţine un procent de 4,04%), precum şi cei 78 de copii deceda ţi la care nu s-a putut stabili vârsta, dar în dreptul c ărora scrie prunc (9,55%), ar p ărea c ă mortalitatea infantil ă era cuprins ă între 4,04 şi 9,55%. Totu şi, datele nu sunt deloc sigure, dac ă se are în vedere num ărul mare de înregistr ări care nu con ţin informa ţii privind vârsta celor deceda ţi şi a acelora care de şi men ţioneaz ă c ă cel decedat era prunc s-au dovedit a fi copii cu vârst ă mai mare de 1 an. Trebuie s ă preciz ăm c ă autorit ăţ ile f ăceau tot posibilul s ă eradicheze diverse boli ale copil ăriei, printre care şi „v ărsatul”, prin intermediul vaccin ării 1. Pentru perioada iulie – august 1835 datele ne atest ă vaccinarea a 694 de copii din plasele Jiu şi Amaradia 2.
1 Vaccinarea împotriva „bubelor mari” ne este atestat ă în jude ţul Gorj şi de raportul întocmit în luna mai 1841 de c ătre doctorul ora şului Târgu Jiu, Fritz Moritz Enihen (S.J.A.N. Gorj, fondul „ Prim ăria ora şului Târgu Jiu ”, dos. 7/1841, f. 1). 2 S.J.A.N. Gorj, fondul „ Prefectura Jude ţului Gorj ”, dos. 1/1835, f. 266, 268 şi 480-487. Pentru plasa Jiu ştim c ă vârsta celor 274 de copii era cuprins ă între 2 luni şi 7 ani. 37
”
50 45 40 35 30 25 Spor pozitiv 20 Spor negativ 15 10 5 0 1832 1833 1834 1835 1836 1837 1838 1839 1840 1841 1842 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 1851 1852 1853
Fig. nr. 10. Sporul popula ţiei pe ani
Datorit ă faptului c ă registrele de mitrice, singure, nu ne ofer ă informa ţii privind densitatea popula ţiei, am încercat s ă reconstituim aceasta pe baza datelor rezultate din diverse alte documente 1. Plecând de la popula ţia ora şului atestat ă în luna mai 1832, de 1269 locuitori, s-a calculat c ă pân ă la data de 15 octombrie 1835 s-au n ăscut 126 copii, fiind înregistrate în aceea şi perioad ă 134 de persoane decedate. Dac ă se are însă în vedere faptul c ă în intervalul iunie 1832 – 15 octombrie 1835 au p ătruns în ora ş, prin c ăsătorie, 19 persoane, popula ţia înregistrat ă la data de 16 octombrie 1835 era de 1280 de locuitori, ceea ce înseamn ă o densitate a popula ţiei de 681,58 locuitori/Km 2. Num ărul cel mai mare de cupluri pare s ă fi avut doar un singur copil (366 familii din cele 501 la care avem toate datele de identificare, ceea ce reprezint ă 73,05%). Dac ă se are îns ă în vedere c ă exist ă şi situa ţii în care unii copii sunt atesta ţi doar de c ătre registrele de mor ţi, procentul familiilor care a dat na ştere unui singur copil poate s ă fie mai redus, dar consider ăm că nu foarte semnificativ.
1 Plecând de la datele înscrise în „Îns ămnare de bariera ora şului Târgu Jiului” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Prim ăria ora şului Târgu Jiu”, dos. 53/1835- 1847, fila 8), s-a stabilit c ă suprafa ţa ora şului era de 484.135,87 stânjeni pătra ţi, ceea ce echivaleaz ă cu 1.878.447,17 m 2 (la efectuarea calculelor s-a folosit stânjenul Şerban Vod ă). 38
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Pentru persoanele de sex feminin, prenumele care îşi păstreaz ă procente asem ănătoare în toate cele trei tipuri de registre sunt cele de Ana, Dumitra, Floarea, Ioana, Maria şi Zmaranda. Pentru întreaga perioad ă pare s ă se diminueze utilizarea unor prenume precum B ăla şa, Ilinca şi P ăuna, în timp ce prenume precum Ecaterina şi Elena par s ă fie înceap ă s ă fie folosite mai des pentru copii.
25
20
15 Născu ţi Căsători ţi 10 Mor ţi
5
0 Ana Băla şa Dumitra Ecaterina Elena Floarea Ilinca Ioana Maria Păuna Sanda Stanca Zmaranda
Fig. nr. 11. Frecven ţa prenumelor feminine cu cele mai multe înregistr ări
Pentru persoanele de sex masculin, tendin ţa pare s ă fie spre a începe s ă fie utilizat mai des pentru copii prenumele Mihai şi Nicolae, în timp ce utilizarea prenumelui Barbu pare să fie în regres.
25
20
15 Născu ţi C s tori i 10 ă ă ţ Mor ţi 5
0 Barbu Costandin Dumitru Gheorghe Grigore Ion Matei Mihai Nicolae Pătru Vasile Zanfir
Fig. nr. 12. Frecven ţa prenumelor masculine cu cele mai multe înregistr ări
Datorit ă faptului c ă datele privind meseria celor înscri şi în registrele de mitrice nu au putut fi analizate din punctul de vedere al frecven ţei diverselor ocupa ţii, am fost nevoi ţi s ă facem recurgem la alte documente. Conform unei situa ţii 39
”
întocmite în anul 1844 de c ătre magistratul ora şului, din totalul popula ţiei, familiile de plugari par s ă fi reprezentat doar un procent de 47,54%, familiile de boieri reprezentau 14,05%, cele ale me şte şugarilor şi negustorilor 13,35%, ale fe ţelor biserice şti 2,11%, restul familiilor fiind reprezentate de alte categorii 1. Pe baza analizei datelor înscrise în registrele de mitrice, s-a reu şit doar o grupare a acestora din punctul de vedere al tipului de îndeletniciri avute. Astfel, sunt atestate urm ătoarele grupe ocupa ţii: – Me şte şugari: argintar, boiangiu, brutar, cizmar, cercelar, cofetar, cojocar, covac (lucr ător de fier), croitor, cur ălar (cur ărar), dulghier (l ămnar, tâmplar), fabricant, lumân ărar, muncitor, olar, pantofar, plugar, rotar, s ăpunar, simigiu, torc ătoare cu furca; – Comercian ţi: b ăcan, bogasier, m ămular, negu ţă tor, precupe ţ; – Persoane care ofer ă diverse servicii: b ărbier, birta ş, câjmar, cârciumar, hangiu, l ăutar, vizitiu, vopsitor, zugrav; – Persoane care îndeplinesc diverse func ţii administrative sau de alt ă natur ă: cânt ăre ţ (paracliser, ţârcovnic), con ţopist (scriitor), dasc ăl, diacon, doctor, militar (prapojnic, c ăprar, soldat), moa şe, po ştar, preot, profesor, protopop, same ş2. Având în vedere c ă dorim s ă extindem cercetarea registrelor de mitrice şi pentru perioada 1854-1864, încheind întreaga perioad ă din care de ţinem acest tip de document, urmeaz ă s ă îmbun ătăţ im constat ările şi concluziile de mai sus pe baza unei serii mai mari de date.
1 S.J.A.N. Gorj, fondul „Prim ăria ora şului Târgu Jiu”, dos. 15/1842-1849, fila 7. 2 Meseriile precum abagiu, borangiu, c ăreta şi, gherghelar şi rachier pot fi interpretate ca apar ţinând, fie meseria şilor, fie comercian ţilor. 40
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
UN TÂRGUJIAN DE ODINIOAR Ă: ION MAGHIERU DESPRE FAMILIA SA
Moto: „ Toate crea ţiile umane sunt menite s ă adauge ceva la patrimoniul dobândit de la str ămo şi, s ă sporeasc ă aceast ă mo ştenire, alc ătuind astfel tradi ţia unui neam .” (Petre Andrei)
∗ prof. Cornel Şomîcu
A vorbi despre Ion Maghieru, nepotul generalului pa şoptist, dar şi primul profesor universitar de fizic ă din România, ca târgujian este o întreprindere destul de grea, mai ales c ă pentru gorjeni acest nume nu spune foarte multe decât în contextul istoriei familiei. Şi totu şi, lui Ion Maghieru îi dator ăm în anii 30 câteva realiz ări de excep ţie, cum ar fi identificarea în 1934 în Cimitirul Ora șului a mormintelor generalului și a fiului s ău, Ghi ţă , c ăzute în paragin ă dar și un serial de istorie a familiei publicat în „Gorjanul” pe seama unor documente din arhiva familiei. Dup ă 1935, Ion Maghieru a stat foarte mult în Gorj, fotografiind vechile ctitorii ale Magherilor, portretele votive ale str ămo şilor sau alte monumente care au avut leg ătur ă cu istoria familiei. A avut o leg ătur ă strâns ă cu Jean B ărbulescu, directorul s ăpt ămânalului „Gorjanul”, la îndemnul c ăruia a început s ă publice diferite documente mo ștenite de la tat ăl s ău, colonelul Romulus Magheru. Aceste documente se cifrau la cîteva zeci de mii de piese și constau în acte, zapise, scrisori,
∗ Secretar al Filialei Gorj a Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România, Director al s ăpt ămânalului gorjean „Vertical” 41
” titluri de proprietate, multe dintre ele cercetate și chiar valorificate de Ion Maghieru. În 1936, Ion Maghieru publica în s ăpt ămânalul „Gorjanul” un articol funerar, de fapt o cuvântare rostit ă la înmormântarea unui coleg şi prieten gorjean, profesorul inginer Ştefan Dr ăgănescu (Mecanic ă), decedat în 1935. În anii urm ători a publicat 17 materiale despre Istoria Magherilor, documente inedite f ără de care problematica ar fi fost foarte sărac ă. Tot de Gorj s-a legat și sfâr șitul profesorului Ion Maghieru, acesta a murit pe nea șteptate la 25 octombrie 1938, în urma unei intoxica ţii cu alimente alterate (servise masa în restaurantul g ării Filia şi, venind de la Cojani spre Timi șoara). Din câte se pare nu a mai avut satisfac ţia s ă primeasc ă personal de la regele Carol al II-lea Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler ce îi fusese atribuit prin decretul suveranului nr. 1829, din 10 mai 1938, ceremonia fiind prev ăzut ă s ă se desf ăş oare în toamna anului 1938 Mai întâi trebuie s ă l ămurim ortografia numelui cu „i”, aceast ă variant ă fiind promovat ă chiar de marele fizician. Documentele de na ştere vorbesc de dou ă prenume, Ion şi Petru, dar în majoritatea documentelor se întâlne şte doar primul. De asemenea, formula „Ioan”, extrem de uzitat ă în epoc ă, nu este corect ă, de şi o întâlnim de mai multe ori în diverse materiale dedicate urma şului Magherilor. Ion Maghieru a fost primul n ăscut al familiei Romulus Maghieru – Ana Ghica şi a venit pe lume la 28 ianuarie 1888. Era zodia V ărs ătorului de lumin ă spiritual ă, care s-a adeverit în via ţa sa. Nu putem s ă nu remarc ăm faptul c ă a avut doi bunici cu mari realiz ări în istoria na ţional ă, generalul pa şoptist Gheorghe Magheru şi prietenul s ău, Ion Ghica, revolu ţionar pa şoptist, scriitor şi economist cu realiz ări notabile. Tat ăl s ău, Romulus Magheru, ultimul n ăscut al generalului Gheorghe Magheru, a urmat o carier ă militar ă. În 1890 a fost chemat la Marele Stat Major de la Bucure şti, ca membru al Comitetului
42
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Consultativ. În 1891 a fost în ălţat la rangul de colonel, încredin ţându-i-se comanda Regimentului 1 Artilerie cu sediul la Craiova. A şa va lua contact copilul Ion Maghieru cu Oltenia str ămo şilor s ăi. Se spune c ă pentru a face posibil ă aceast ă uniune matrimonial ă, Romulus Magheru a renun ţat la o rela ţie de dragoste cu Amanda Forsberg, prim-balerin ă la Opera din Berlin, o suedez ă foarte frumoas ă, cu care avea deja un copil, Georg Magero. Dup ă doar 10 ani de c ăsătorie, în 1897, Romulus murea la vârsta de 50 de ani, l ăsându-şi so ţia cu 5 copii destul de mici dar care au primit o bun ă educa ţie din partea mamei lor, chiar dac ă a avut de înfruntat greut ăţ i nenum ărate. Doar doi b ăie ţi din trei au supravie ţuit, Ion şi George, personalit ăţ i care s-au dovedit demne s ă poarte numele Magherilor. Ion Magheru a fost un profesor universitar de fizic ă care a revolu ţionat aceast ă disciplin ă, George Magheru a devenit medic cercet ător microbiolog şi un mare poet al iubirii, cu lucr ări publicate. Şi despre c ăsătoria lui Ion Magheru cu Ioana Anghel, o femeie simpl ă dedicat ă familiei se pot spune multe. A fost o rela ţie nefericit ă pornit ă de la prejudec ăţ i sociale, Ioana Anghel pl ătind cu via ţa promisiunea so ţului fa ţă de mama sa c ă nu va avea copii cu ea. Dup ă patru ani de la moartea primei sale so ţii, Ion Maghieru se va rec ăsători din dorin ţa de a avea urma şi cu o fat ă cu şcoal ă şi educa ţie, din fosta Austro-Ungarie. Vlad Magheru, rodul acestei rela ţii, o consider ă și acum cel pu ţin nefericit ă pentru destinul familiei. În timp ce George Magheru s-a c ăsătorit cu Alice Foc şă neanu, o evreic ă bogat ă cu care nu putea avea urma şi, Ion Maghieru spera s ă aibe cinci b ăie ţi ca urma şi, dintre care unul urma s ă fie medic, unul avocat, un istoric, un diplomat şi un profesor. Despre acest eveniment, Vlad Magheru î şi aminte şte: „Cum întâmplare nu exist ă, Ion Maghieru nu a reu şit s ă aleag ă decât pe Alice Voinovici, fata unui colonel sârb din armata
43
” fostei Austro-Ungarii-fat ă cu liceu care cânta la pian, picta, lucra de mân ă dar avea o concep ţie politic ă (minciuna), tocmai concep ţia împotriva c ăreia lupta Ion Magheru în Şcoala Politehnic ă din Timi şoara. So ţia lui era fricoas ă, nepractic ă, indiferent ă şi hipersensibil ă”. Tân ărul Ion Maghieru î şi va face un debut fulminant în via ţa public ă pe când nu avea 19 ani. Astfel, s-a solidarizat cu ţă ranii asupri ţi şi a publicat în „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga din 30 septembrie 1907 o scrisoare de protest şi acuzare semnat ă: „Ion Maghieru-student în ştiin ţe”. Scrisoarea intitulat ă Dest ăinuiri nou ă despre împu șcarea ţeranilor a ap ărut în nr. 43 al amintitei publica ţii. Se spunea în textul amintit: „ Cele ce urmeaz ă sunt aflate ast ă-var ă de la s ătenii din comunele C ărbune ști, Petre știi de Sus, Cojani, Bârzenii de Gilort, din jude ţul Gorj. Se știe c ă în acest jude ţ n-au fost răscoale; ca pretutindeni, îns ă, armata a fost împ ărţit ă și pe aici pentru a preveni o astfel de eventualitate. O companie din Regimentul optsprezece Gorj de infanterie, a sosit și în Cărbune ști. (…) Ace şti bie ţi oameni (doi s ăteni care amenin ţaser ă c ă dau foc – n.a.), f ără nici un fel de judecat ă, au fost ridica ţi de la casele lor de solda ţi, sco și lâng ă podul de peste Gilort din capul Târgului C ărbune şti (Petre ştii de Sus) şi împu şca ţi în fa ţa mul ţimii de s ăteni care se adunaser ă. Am ănuntele ce mi s-au dat în privin ţa acestei execu ţii prezint ă un deosebit caracter de barbarie. Cei doi oameni… au fost așeza ţi lâng ă ni ște tufe din marginea apei, cam la vreo doi metri unul de altul… S-au tras în ei mai multe salve pân ă a-i omorî pe to ţi; solda ţilor, oameni și ei, nu le venea s ă trag ă şi să-i omoare, ci cu primele salve i-au r ănit numai în mâini și picioare. Amenin ţă rile ofi ţerului i-au silit s ă î și fac ă pe deplin datoria. Cadavrele celor doi nenoroci ţi au fost puse într-un car, duse la cimitirul din deal și trântite unul peste altul într-o groap ă… Câini de ar fi fost și nu li se putea face mai r ău. (…) Afar ă de aceast ă execu ţie au mai avut loc și altele tot în jude ţul
44
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Gorj, unde nu au fost r ăscoale. A șa mai sus, spre Benge ști, un biet om – îi zicea Burc ă – pe care aveau ur ă mai mul ţi boieri…a fost împu șcat de jandarmii rurali…Am mai auzit și de împu șcarea altor trei ţă rani tot în Gorj spre Bibe ști.“. Tân ărul profesor î şi ar ăta solidaritatea cu ţă ranii din Gorj, jude ţul str ămo șilor s ăi și în care va reveni spre sfâr şitul vie ţii. Preg ătirea profesional ă a îmbinat-o cu via ţa public ă, a şa cum o f ăcuser ă şi marii s ăi înainta şi. Ion Maghieru a luat parte activ ă la r ăzboiul din 1916-1918 ca locotenent în regimentul de artilerie antiaerian ă primind decora ţia „Crucea de r ăzboi 1916- 1918” cu baretele „Dobrogea şi M ărăş eşti”. Ion Maghieru a avut șansa s ă lucreze și s ă se formeze în Şcoala de fizic ă de la Ia şi sub îndrumarea profesorului Dragomir Hurmuzescu, p ărintele radiofoniei române ști. A trecut practic prin toate cele trei centre universitare mari ale ţă rii, stabilindu-se la Timi șoara datorit ă sprijinului pe care l-a primit de la profesorul Victor Vâlcovici, rectorul Școlii Politehnice din Timi şoara. Acesta nu va avea ce regreta, Ion Maghieru reu șind în scurt timp s ă pun ă la punct un laborator de fizic ă modern care rivaliza cu cele occidentale de și banii au fost foarte pu ţini. Re ţinem din activitatea didactic ă dou ă momente care să ne fac ă s ă în ţelegem aceast ă personalitate deosebit ă a istoriei noastre. Mai întâi re ţinem activitatea sa de membru al Comitetului de Direc ţiune al Școlii Politehnice Timi șoara ca delegat al Consiliului Profesoral(1928) pentru o nou ă optic ă asupra pedagogiei, de lupt ă împotriva ilegalit ăţ ilor, abuzurilor şi fraudelor, pentru o con știin ţă care s ă nu fie st ăvilit ă de interesul material. Cel de-al doilea moment se leagă de reform ă, asemenea lui Spiru Haret, Maghieru considera c ă munca cinstit ă și educa ţia pentru munc ă trebuiau s ă aib ă prioritate fa ţă de publicarea unui num ăr cât mai mare de lucr ări știin ţifice. Reformele propuse de Ion Maghieru la Timi șoara au
45
” eșuat în instan ţă , dar exemplul a fost preluat în alte centre universitare cum ar fi Cluj şi Bucure şti. Dup ă e şuarea reformei ini ţiate de el la Timi şoara, profesorul Maghieru şi-a ascuns rana într-o profund ă t ăcere. Începe s ă cerceteze trecutul istoric, prezentul pierzându-şi din importan ţă . Intransigent, decide s ă se retrag ă din postul de profesor prin pensionare. Avea de gând s ă se retrag ă din ora ş, să se mute la ţar ă, în satul Cojani din Gorjul str ăbunilor. Planurile sale, enun ţate în documente de familie, vorbeau de continuarea cercet ării arhivei familiei. Nu a putut s ă ias ă la pensie dar leg ăturile sale cu Gorjul au devenit tot mai strânse. A șa cum aminteam, în 1936 publica în s ăpt ămânalul „Gorjanul” un articol funerar, iar între anii 1937-1938, Ion Maghieru este autorul seriei de 17 articole istorice cu titlul: „Din trecutul Gorjului”( şi al familiei Maghierilor), publicate în s ăpt ămânalul cultural, independent „Gorjanul”. În ordine cronologic ă, documentele sunt urm ătoarele: 1. 1665 - Zapis din 14 octombrie 7174 (1665) prin care Ion Tobo şeariu din Câlnic î şi vinde partea de mo şie lui Vlad Măgheariu şi nepotului acestuia, P ătru zis Fle şeariu („Gorjanul”, anul XIV, nr. 45-46); 2. 1747 – Ocolnic ă (carte de hot ărnicie) dat ă de patru boieri hotarnici la 26 iulie 1747 pentru hot ărnicia mo şiei mo şnenilor Bârzeieni cum şi a p ărţii cump ărate din aceast ă mo şie de Boerii Benge şti („Gorjanul”, anul XV, nr. 26); 3. 1760-Zapisul Radului M ăgheriu din anul 7268 (1760) prin care î şi vinde partea de mo şie din hotarul Măgherilor, nepotului s ău popa Ion M ăgheriu („Gorjanul”, anul XV, nr. 12-13); 4. 1762 – Zapisul Zamfirei, fata lui Constandin, ficiorul Diiaconului Radul G ăuc ă ot Mirosloveni din 15 iulie 1762, prin care vinde dou ă r ăzoare de vie din dealul Negoe ştilor popei Ion M ăgheriul protopopul („Gorjanul”, anul XV, nr. 22); 5. 1765 – 2 august 1765-Cartea lui Ştefan Racovi ţă Voevod c ătre dumnealui ispravnicul ot sud
46
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Gorj prin care îi porunce şte s ă numeasc ă şease boeri din partea mo şnenilor Ştef ăne şti care s ă ia parte la hot ărnicia mo şiei mo şnenilor Bârzeieni („Gorjanul”, anul XV, nr. 1); 6. 1765- Cartea lui Scarlat Grigore Ghica Voevod din 3 nov. 1765 prin care porunce şte boierilor hotarnici ale şi de dânsul s ă hot ărasc ă mo şia mo şnenilor Bârzeieni din Gorj („Gorjanul”, anul XV, nr. 2); 7. 1768 – Zapisul lui Dumitra şcu sân Stan Bilan şi al fiului său Mihai ot Bârz ăi din 20 Aug. 1768, prin care î şi vând partea lor de mo şie din hotarul Bârz ăianilor popei Ion M ăgheriu protopopul („Gorjanul”, anul XV, nr. 29-30); 8. 1769 – Porunca Episcopului Partenie al Râmnicului din 7 aprilie 1769, către Protopul Barbu dela Sud, Gorj, plaiul Gilortului pentru a se scuti de d ăjdii Protopul Ion Magher pentru c ă i-a ars casa („Gorjanul”, anul XV, nr. 23-24); 9. 1770 – Zapis din 15 august 1770 prin care dumitru sân Voina M ăgheriu î şi vinde jum ătate din mo şia aflat ă în hotarul Câlnicului, v ărului s ău Popa Ion Magheriu Protopopu („Gorjanul”, anul XV, nr. 27- 28); 10. 1790 – Zapisul lui Alisandru sân Constandin Chi ţă scu (din 10 februarie 1790) prin care î şi vinde livadia din Curva (o mo şie din Bârzeiu-N.R.), lui Şerban M ăgheriu, c ăpitan de preda ţi („Gorjanul”, anul XV, nr. 27-28); 11. 1799 – Cartea lui Alexandru Constandin Moruzi Voevod din 20 aprilie prin care Şerban Magheru este numit C ăpitan la c ăpit ănia Am ăradea sud Gorj („Gorjanul”, anul XV, nr. 33-34); 12. 1802 – Cartea marelui sp ătar din 2 martie 1802 c ătre c ăpitanul Ni ţu Zorilescu dela Amaradia, prin care îi porunce şte s ă predea c ăpit ănia lui Şerban Magheru, orânduit c ăpitan în locul lui („Gorjanul”, anul XV, nr. 39); 13. 1821 – Scrisoarea lui L ăudat Gâlcescu din 10 iulie 1821 c ătre c ăpitanul Ion Magheru („Gorjanul”, anul XV, nr. 19-20); 14. 1829 – O scrisoare din 14 martie 1829 a lui Constantin Dic ă, biv vel hatman şi caimacam al Craiovei, c ătre vtori vistier Gheorghe M ăgheru („Gorjanul”, anul XV, nr. 42); 1829 – Carte de mul ţumire dat ă de boierii din Târgu-Jiu la 10 noembrie 1829 Dumnealui Biv Vtori vistier Gheorghe
47
”
Maghieru, pentru ap ărarea ora şului de jafurile turcilor în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 („Gorjanul”, anul XV, nr. 18); 16. 1842 -1848 Ştiin ţe date de D-lui paharnic Zamfirache Bâlteanu, mo ştenit ă dela p ărin ţi şi din vremea dumisale, asupra celor dup ă vremi mai însemnate întâmpl ări de arderi în jude ţul Gorju şi capitala sa Târgu-Jiul („Gorjanul”, anul XV, nr. 40- 41); 1850 sau posterior – Fragment dintr-o scrisoare adresat ă de generalul Gheorghe Magheru, în timpul exilului, nepotului său Ioni ţă Gârbea („Gorjanul”, anul XIV, nr. 44). Din documentele publicate de profesorul universitar Ion Magheru în perioada interbelic ă afl ăm am ănunte despre cele „mai însemnate întâmpl ări de arderi în jude ţul Gorju şi capitala sa Târgu-Jiului”. Aceste informa ţii se datoreaz ă paharnicului Zamfirache Bâlteanu, personalitate important ă a Gorjului şi chiar pre şedinte al Maghistratului în 1844 dup ă cum ne spunea Alexandru Ştefulescu la începutul secolului trecut. Mai re ţinem că între 1770-1828, pandurii gorjeni s-au opus de mai multe ori turcilor care n ăvăleau sistematic pentru a jefui mai ales Oltenia. Pandurii s-au aflat în fruntea luptei antiotomane din perioada respectiv ă deoarece Ţara Româneasc ă(Muntenia) era lipsit ă de o armat ă organizat ă sub fanario ţi iar s ăla şurile lor cădeau victim ă jafurilor. Despre acest lucru, paharnicul Zamfirache Bâlteanu avea să sublinieze: „În toat ă aceast ă epoc ă nenorocit ă, singuri ace şti „volintiri” şi panduri olteni, sub c ăpitanii lor, din proprie ini ţiativ ă şi f ără sprijinul unei autorit ăţ i centrale, au cutezat s ă ţie piept Turcilor, izbutind în dese rânduri a-i înfrânge, sp ălând onoarea ţă rii”. O prim ă men ţiune se refer ă la r ăzboiul ruso-turc din 1769-1774. În 1770, porojnicul Şerban Magheru, „într-o bătălie ce a avut cu o numeroas ă armiie de Turci cu altirie(artilerie) la satul Preajba lâng ă hotarul Târgu Jiiului, printr-o lovitur ă de tun chiar asupra spargerii o ştirii turce şti au murit viteje şte(...) Şi dup ă aceast ă b ătălie îndat ă s-au ars de către Turci ca mai mult de jum ătate ora şul Târgu-Jiului”.
48
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Urm ătorul eveniment îl înregistr ăm la 18 Ghenar 1800: „Au venit în ora şul Târgu-Jiul un Amet Beiu Vidinlâu cu oştire, cu a c ărui venire, dup ă arderea la vreo câteva case, prinzând dintre boerii or ăş ani p ă stolnicu Barbu Vii şoreanu şi pă paharnicu Zamfirache Bâlteanu i au dus ca robi la Dii, unde ţiindu-i în prinsoare noo ă luni, dup ă o dare însemnat ă de bani au sc ăpat.” Un alt eveniment s-a petrecut la 27 aprilie 1802 „în ziua care şi plecaser ă boerii craioveni la Vâlcan în Austria şi care şi care se afla aicea în ora şul Târgu-Jiul fugi ţi din capitala Craiovei de spaima pentru e şirea în ţar ă a cârjaliilor cu căpitanul lor Manaf Ibrahim, ajungând în ora şul Târgu-Jiu pe lâng ă alte jefuiri în jude ţ au dat foc şi ora şului arzând mai mult de jum ătate, între care ardere şi o biseric ă”. Peste doar patru ani, la 15 august 1806, evenimentele s- au întâmplat din nou. Afl ăm c ă au fost arse mai multe case din Târgu-Jiu şi c ă a fost prins chiar unul dintre ispravnici şi mai mul ţi oameni cu stare care au trebuit s ă î şi pl ăteasc ă libertatea. Turcilor li s-a înfundat dup ă ce au jefuit casele vistierului Şerban Magheru din satul Bârzeiu, „cel care se afla c ăpitan al poterilor jude ţului, carele lipsind în jude ţ i-au dat foc caselor şi tuturor împrejmuirilor caselor l ăcuitorilor din acel sat, aflându- să mai to ţi dintre cei r ădica ţi cu arme. Şi de acolo pomenitul Bechir pornind la satul Piscoiu locul unde s ă afla pomenitul Magher cu ai s ăi, unde şi începându-să b ătaia, dup ă o sângeroas ă lupt ă şi cu mare paguba Turcilor”. Tot paharnicului Zamfirache Bâlteanu îi dator ăm povestirea unor importante fapte de arme din cariera viitorului general Gheorghe Magheru. În contextul r ăzboiului ruso-turc din 1828-1829, teritoriul românesc a devenit din nou teatru de război iar pandurii în prim-planul acestei confrunt ări. Despre corpul pandurilor afl ăm c ă „alergar ă bucuro şi a se bate contra turcilor”, dup ă cum spunea un contemporan. Despre Gheorghe Magheru afl ăm de la Ion Heliade R ădulescu c ă „recrut ă prin
49
” singura sa influen ţă mai multe sute de voluntari şi se duse cu dân şii de se puse sub comanda generalui Geismar, comandantul trupelor operative ruse din Oltenia”. Pandurii, printre ale c ăror c ăpetenii reg ăsim şi pe Gheorghe Magheru, vor avea drept misiune s ă înfrunte ofensiva turceasc ă. De şi Craiova a sc ăpat ca urmare a cooper ării între panduri şi ru şi, Cerne ţiul a avut o soart ă crud ă dup ă cum afl ăm de la Zamfirache Bâlteanu „la 1828 aug. 30... în urma arderei ora şului Cerne ţu, n ăvălind şi în ora şul Târgu- Jiului, turcii ostroveni, pentru acela şi sfâr şit(scop), i-au şi dat foc”. Salvarea ora şului Târgu-Jiu a venit de la Gheorghe Magheru şi pandurii s ăi. Zamfirache Bâlteanu poveste şte c ă la Târgu-Jiu venise „dumnealui Gheorghe Maghieru, fostul atunci capziman al tuturor poterilor Valahiei Mici, cu un pu ţin num ăr de rumâni viteji în trebuin ţă de a se aduna to ţi potera şii jude ţului spre mergere iar ăş i în jude ţul Mehedin ţului de unde venis ă cu pu ţine zile mai înainte. A c ăruia întâmplare din venire în acea vreme au fost norocirea de a nu s ă preface ora şul cu totul în cenu şe, c ăci n ăvălind asupr ă-le în vremea când dedes ă foc uli ţei despre podul Jiului, prin sângeroas ă r ăzboire i-au şi r ăspândit care şi încotro au putut apuca, r ămânând în loc şi trei r ăni ţi. Şi pricina care au putut a-i sc ăpa în acel ceas au fost întâiu întunerecul nop ţii ce i-au apucat în r ăzboire şi al doilea z ătignirea ce au pricinuit binele ce au f ăcut ora şului cu potolirea focului ce mergea a-l preface în cenu şe şi dup ă care s- au ars numai 18 case de cele de rând. Dup ă care, îns ă, tot într- acea noapte, f ără a sim ţi osteneal ă sau descorajare de numeroasele o ştiri turce şti ce s ă afla în p ărţile Mehedin ţului, la satul Glogova, s-au luat dup ă dân şii chiar c ătr ă acele locuri, pe care ajungându-i supt dealul Bojor ăscului, dup ă o de iznoav ă crunt ă r ăzboire, au mai c ăzut r ăni ţi dintr-în şii şi al ţi zece împreun ă cu c ăpetenia lor Ghioler Asan. Iar dintr-ai pomenitului capziman numai unul din cei afla ţi împreun ă. P ă
50
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată care prin şi i-au dus la ghen ărarul Gaizmar, comandirul o ştirilor rus ăş ti ce se afla la Cioroiu”. („Gorjanul”, anul XIV, nr. 40- 41). Luptele nu s-au terminat aici. Turcii aveau în plan s ă atace Craiova din mai multe direc ţii, o armat ă urmând s ă treac ă prin Gorj. Magheru va reu şi s ă scrie o pagin ă de adev ărat eroism la Şişeşti, la marginea ora şului Târgu-Jiu. Serialul despre istoria familiei Magheru şi, implicit fapte şi oameni din istoria Târgu-Jiului, s-a întrerupt brusc prin moartea autorului. Unele din documentele despre Magheri au ajuns totu și la public prin grija familiilor lui Ion Maghieru, e vorba de fiul s ău, Vlad Maghieru, şi George Magheru, e vorba de Alice Magheru, so ţia care i-a supravie ţuit foarte mult timp. Necrologul lui Ion Maghieru, f ăcut de profesorul Pompiliu Nicolau, ne las ă o imagine deosebit ă a acestei personalit ăţ i: „ Ion Maghieru a fost un mare profesor. Profesor la catedr ă, profesor în laborator, profesor în consiliile profesorale, profesor în societate, profesor pentru to ţi şi în toate împrejur ările. Dar înainte de toate, Ion Maghieru a fost un om, un om minunat în toat ă accep ţia cuvântului: vorba lui era vorb ă, hot ărârea lui hot ărâre, prietenia lui prietenie. Iubitor de adev ăr pân ă la fanatism, nu s-a dat la o parte niciodat ă de la nici o oboseal ă, de la nici un sacrificiu, pentru a-l afla și a-l ap ăra, contra oricui şi în orice împrejurare, pe fa ţă , cavalere ște, fără team ă, f ără prihan ă și f ără ur ă. În via ţa public ă a fost un militant al datoriei îndeplinite pân ă la cap ăt. Severitatea lui grav ă și ireductibil ă fa ţă de racilele organismelor publice, ce în mod normal intrau în angrenajul activit ăţ ii lui de profesor și om al societ ăţ ii noastre de azi, nu era întrecut ă decât de profunda lui corectitudine și punctualitate cu care el însu şi făcea fa ţă îndatoririlor sale…” Mormântul lui Ion Maghieru se g ăse şte ast ăzi la Timi şoara, în timp ce fiul s ău, Vlad Magheru, a redescoperit Gorjul în ultimii ani.
51
”
Bibliografie:
1. Paul Cernovodeanu, Marian Ștefan, Pe urmele Magherilor , Edit. Sport-Turism, Bucure ști, 1983 2. Cornel Șomâcu, Dumitru Bunoiu, Zestrea Magherilor , Edit. Centrului Jude țean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradi ționale Gorj, Târgu-Jiu, 2007 3. Vlad Magheru, Ion Maghieru – apostol al educa ţiei de caractere , Timi șoara, 2005 4. Societatea de Știin țe Istorice din România, filiala Gorj, General Gheorghe Magheru – in memoriam , Bicentenarul na șterii, Edit. Rhabon, Târgu-Jiu, 2004 5. Cornel Șomâcu, File din istoria şcolii gorjene , Edit. Măiastra, Târgu-Jiu, 2010. 6. C.A. Protopopescu, Studii şi articole din istoria jude ţelor Mehedin ţi şi Gorj , Edit. Mirador, Arad, vol. I-II, 2008. 7. Colec ţia „Cuget Liber”, Târgu-Jiu, nr. 1-45 8. Colec ţia „Vertical”, Târgu-Jiu, nr. 1-222
52
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
DINC Ă SCHILERU ŞI TÂRGU-JIUL DE LA CUMP ĂNA SECOLELOR XIX-XX
∗ dr. Gheorghe Nichifor
Jude ţul Gorj, a şezat la grani ţa artificial ă dintre România şi Transilvania s-a înscris conving ător în procesul de rena ştere cultural ă şi politic ă derulat la cump ăna celor dou ă veacuri, XIX şi XX. Continuând tradi ţia înainta şilor oamenii acestor locuri au desf ăş urat o vast ă şi intens ă activitate, f ăcând parte din ceea ce istoriografia noastr ă nume şte în chip legitim „genera ţia Marii Uniri”. 1 Vom porni de la sublinierea c ă primele cristaliz ări politice din România(Partidul Na ţional Liberal – 1875 şi Partidul Conservator – 1880) au l ăsat urme vizibile în via ţa politic ă a Târgu-Jiului şi a jude ţului Gorj, unde cele dou ă forma ţiuni politice şi-au constituit structuri teritoriale puternice. 2 Dinc ă Schileru (1846-1919) face parte din organiza ţia PNL Gorj, al ături de o pleiad ă de oameni politici remarcabili precum: Take Frumu şanu, V. Lasc ăr, gen. N. T ătărescu, Dim. Brezulescu, Titu Frumu şanu, dr. N. Hasna ş, Gh. T ătărescu ş.a.
∗ Pre şedinte al Filialei Gorj a Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România, Director al Colegiului Na ţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu 1 Vezi, pe larg, Gh. Nichifor, Intelectualitatea Gorjului şi Marea Unire, Edit. „Alexandru Ştefulescu”, Târgu-Jiu, 1995 2 Idem, Partidele politice din Gorj. Repere istorice, în Almanahul Gorjului. Micro Enciclopedie, Ed. a II-a, Edit. Ager, Târgu-Jiu, 1990, p.39-40; Gh. Gorun, Carmen Cosmulescu, Cristian Ciobanu, Partide, oameni politici şi demnitari în Gorjul modern şi contemporan, în Târgu-Jiu – 600. Repere de ieri şi de azi, Edit. M ăiastra, Târgu-Jiu, 2006, p.50-51 53
”
În plus, pentru aceea şi perioad ă, Târgu-Jiul este centrul unei autentice mi şcări de înnoire spiritual ă şi material ă. Reprezentan ţii ei, oameni de cultur ă cum ar fi Al. Ştefulescu, Iuliu Moisil, Şt. Bobancu, N. D. Milo şescu, Aurel Diaconovici, Witold Rolla Piekarski, Iosif Schmidt – Faur, Emanoil Părăianu, N. Burl ănescu – Alin ş.a aveau foarte clar în minte absen ţa a şez ămintelor culturale. Din aceast ă cauz ă se constat ă perseveren ţa de a se prevedea s ăli destinate bibliotecilor publice sau spectacolelor artistice, pe lâng ă şcoli, dispensare sau b ănci populare. În felul acesta, societ ăţ ile de lectur ă, conferin ţele cu teme variate de interes ob ştesc, recit ările, spectacolele forma ţiilor corale şi ale celor de teatru popular au devenit formule indivizibile ale acestei mi şcări în care s-a angajat şi Dinc ă Schileru. Faptul c ă modelul Gorjului, îmbr ăţ işat şi de Spiru Haret, 1 a fost extins la scara întregii ţă ri în primii ani ai secolului al XX-lea demonstreaz ă c ă aici s-au pus bazele nu unui experiment, ci unei strategii socio culturale complete, care a p ăstrat şi valorificat m ăsura şi tiparul unei necesit ăţ i na ţionale. Tabloul spiritual al Târgu-Jiului nu ar fi complet dac ă nu am lua în calcul şi rolul înv ăţă mântului dup ă ce în 1932, C. Stanciovici-Br ăni şteanu, viitorul secretar particular al gen. Gh. Magheru şi primul primar al ora şului, inaugura înv ăţă mântul laic. 2 Dinc ă Schileru nu a fost str ăin de aceste evolu ţii, ac ţionând în sensul sus ţinerii şcolii, pornind de la permanenta sa dorin ţă de a sprijini lumea satului, ai c ărei fii erau educa ţi în
1 Gh. Nichifor, Alexandru Ştefulescu, un destin în slujba istoriei , Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 2007, p.112-118 2 Al. Doru Şerban, Constantin Stanciovici-Br ăni şteanu, în Şcoala târgujian ă – biografie şi destin, Edit. Gorjeanul, Târgu-Jiu, 2005, p.582; Zenovie Cârlugea, Înv ăţă mântul târgujian – tradi ţie şi afirmare, în Târgu-Jiu – 600. Repere de ieri şi de azi, p.251-292 54
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată re şedin ţa Gorjului. N ăscut la Schela şi stabilit prin c ăsătorie la Bâlteni, el a pendulat de o parte şi de alta a Carpaţilor prin practicarea timpurie a unor activit ăţ i comerciale şi a f ăcut frecvente deplas ări în Vechiul Regat, ca politician şi om de afaceri. Carte a înv ăţ at în satul natal „atât cât se putea înv ăţ a pe acele vremuri, dar Dumnezeu îl înzestreaz ă cu o inteligen ţă vie şi o puetre de munc ă, cum rar se întâlne şte”. 1 Unii speciali şti sunt şi mai exac ţi sus ţinând c ă omul politic gorjean a înv ăţ at la şcoal ă doar 42 de zile, dar a fost toat ă via ţa un mare autodidact. 2 Al ţii sus ţin laconic: „Nu a avut carte mult ă. Doar cât înv ăţ ase în satul s ău de sub munte.” 3 Remarcabil ă ni se pare propria relatare cu privire la aceast ă parte din via ţa sa. „Domnilor – spunea el – de şi n ăscut din sânul s ăteanului f ără instruc ţiune, regret aceasta, dar nu este vina p ărin ţilor mei, ci a mea, c ă am avut nefericirea ca pentru mine s ă nu fie nicio carte tip ărit ă pe care s ă o înv ăţ . De aceea, voi vorbi(în Parlament – n.n.G.N.) cu inima adev ărului, iar nu cu fraze luate de prin cărţi şi mai cu seam ă dup ă sisteme str ăine, care niciodat ă nu s- au potrivit nici cu obiceiurile, nici cu tradi ţiile noastre”. 4 Înc ă de tân ăr, în 1876, Dinc ă Schileru este ales în Consiliul Jude ţean Gorj, organism de mare însemn ătate, ce î şi avea sediul la Târgu-Jiu, în care, ulterior, va fi desemnat vicepre şedinte. Era una din rarele ocazii, când un reprezentant al s ătenilor promova într-o asemenea func ţie. O dovad ă în plus că s-a adaptat u şor oric ăror transform ări sociale, dep ăş ind condi ţiile dificile ale timpului prin inteligen ţă şi clarviziune, găsind solu ţii problemelor ivite.
1 „Calendarul Gorjului”, Tipogr. „Lumina”, Târgu-Jiu, 1925, p.51 2 V. C ărăbi ş, Istoria Gorjului, Edit. Editis, Bucure şti, 1995, p.298 3 Sabin Velican, Dinc ă Schileru, în „Almanahul Gorjeanul”, Târgu-Jiu, 1991, p.107 4 „Monitorul Oficial”, nr.11, din 2 decembrie 1887, p.106 55
”
Lu ările de cuvânt, frecvente în timpul şedin ţelor, au fost ascultate cu interes de consilieri, iar hot ărârile adoptate în urma propunerilor sale, în favoarea vie ţii s ătenilor gorjeni, l-au făcut cunoscut şi apreciat în mediul rural. Motive suficiente pentru a-l percepe pe Dinc ă Schileru ca pe un om al satului, chiar dac ă în multe situa ţii comportamentul s ău a fost mai degrab ă al „capitalistului” din lumea rural ă. La 17 octombrie 1877, când segmentul juvenil al ţă rănimii din Gorj era implicat în evenimentele de pe frontul din Balcani, 1 la Târgu-Jiu, în Consiliul Jude ţean se derulau dezbateri aprinse cu privire la reducerea pre ţului zilelor de presta ţie la drumuri. Consilierii I. Popescu, Mongescu, Barbovici şi Niculescu îl acuzau c ă „ ţine cu ţă ranii”, replica lui Dinc ă Schileru fiind un r ăspuns r ăspicat: „Propun reducerea pre ţului zilelor de presta ţii de la doi lei ziua la un leu şi cu carul cu boii de la patru lei la doi lei”. Şi în anul precedent, 1876, constata el „a fost o discu ţie mare asupra fix ării pre ţului zilelelor de presta ţie, pentru care chiar domnul ministru a înapoiat bugetul drumurilor. Reducerea pre ţului ar aduce şi sătenilor un mare ajutor, deoarece au destule sarcini.” 2 Consilierul Mongescu, reprezentant al marilor proprietari din Gorj, îl „apreciaz ă” pe Dinc ă Schileru pentru interesul „ce-l poart ă de masa poporului al c ărui reprezentant este”, dar nu este de acord s ă reduc ă sub nicio form ă pre ţul zilelor de lucru, pentru c ă aceasta ar însemna „a nu se mai lucra la şosele... dac ă pre ţul e mai mare... locuitorii vor prefera mai bine a lucra în natur ă, decât s ă pl ăteasc ă în bani” 3. În acela şi sens au evoluat şi al ţi vorbitori, în ultim ă instan ţă propunerea
1 Pe larg, despre contribu ţia gorjenilor la R ăzboiul de Independen ţă , în Gheorghe Micu, Gorjul în Marea Epopee a Independen ţei Române, 1877-1878, Edit. Centrului de Cultur ă şi Crea ţie Gorj, Târgu-Jiu, 2002, p. 124 2 DGAN, Fond Ministerul Interne, dos 204/1877, f. 7 3 Ibidem , f. 7 v. 56
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată fiind respins ă cu opt voturi. Singurul care s-a exprimat favorabil a fost, fire şte, Dinc ă Schileru. 1 În semn de protest, la şedin ţa din 18 noiembrie, consilierul din Bâlteni nu a mai participat. 2 Dinc ă Schileru era con ştient de starea grea a satului din Gorj, ştiind foarte bine c ă ţă ranii aveau de suportat nu mai pu ţin de 12 d ări: contribu ţia personal ă, cheltuieli pentru drumuri şi poduri, patenta, foncierul, pl ăţ i de transmitere, zeciuiala jude ţului, zeciuiala comunal ă, zeciuiala Camerei de Comer ţ, gloabe, amenzi diferite, presta ţii jude ţene, presta ţii comunale etc. 3 În timpul Războiului de Independen ţă îl depist ăm pe Dinc ă Schileru într-o list ă de subscrip ţie alc ătuit ă la Târgu-Jiu, din 23 septembrie 1877, „pentru formarea ambulan ţelor române, care vin în ajutorul solda ţilor r ăni ţi pe câmpul de răzbel” 4. Beneficiem de existen ţa în fondurile Academiei Române a unui periodic local, „Buletinul Gorjiului”, care ne introduce în atmosfera de lucru a Consiliului Jude ţean. Informa ţiile sunt pre ţioase, deoarece presa târgujian ă, la acea vreme, nu era foarte dezvoltat ă. Preciz ăm c ă între timp Dinc ă Schileru, sus ţinut de aleg ătorii gorjeni, intrase în Parlament. În şedin ţa Consiliului Jude ţean, din 27 ianuarie 1886, prezidat ă de Vasile M ăcescu, decanul de vârst ă, asistat de I. Câlniceanu şi D. D ănăricu, se valideaz ă alegerea membrilor Consiliului Jude ţean. Afl ăm cu acest prilej c ă lista consilierilor era format ă din urm ătoarele persoane: Alecu Constantinescu, Ion Cârstoceanu, Ion Câlniceanu, Matei D ănăricu, Dumitru
1 Ibidem , f. 23 2 Gheorghe Micu, op. cit. , p. 124 3 DGAN Gorj, Fond Prim ăria Târgu-Jiu, dos. 29/1877, f. 15 4 „Monitorul Oficial”, nr. 213, din 22 septembrie (4 octombrie) 1877, p.55- 81; Dan Neguleasa, Florina Popescu, Contribu ţii gorjene la r ăzboiul de independen ţă , Târgu-Jiu, 1997, p. 117 57
”
Dănăricu, Nicolae Floroiu, Ion Gârbea, Siu H ălâng ă, Constantin Lasc ăr, Vasile M ăcescu, I. Nicolescu, N. Opre şescu, Gr. Pâh ă, I. Popescu, C. Pociov ăli şteanu, C. Păsăreanu, Lu ţă Râmniceanu, Ion Sl ăvescu, Gh. Stoicescu, Ştefan Sadoveanu, Dinc ă Schileru şi Pantelimon Voiculescu. 1 Se procedeaz ă la repartizarea pe colegii, depunându-se jur ământul, Dinc ă Schileru f ăcând parte din Colegiul al III-lea, al ături de Ion Niculescu, Ion Popescu, Constantin P ăsăreanu, Siu Halâng ă, Nicolae Floroiu, Nicolae Opri şescu şi Constantin Pociov ăli şteanu. Urmeaz ă votul pentru repartizarea func ţiilor în Consiliu, ob ţinându-se urm ătoarele rezultate: Grigore S ăftoiu, pre şedinte, 16 voturi; Dinc ă Schileru, vicepre şedinte, 12 voturi; Alecu Calotescu, vicepre şedinte, 20 voturi; Ion Niculescu, secretar, 19 voturi; Lu ţă Râmniceanu, secretar, patru voturi; Ion Gârbea, pre şedinte, şase voturi; Ion Sl ăvescu, vicepre şedinte, patru voturi; Matei D ănăricu, secretar, 16 voturi; Gheorghe Stoicescu, vicepre şedinte, dou ă voturi, Ion Gârbea, vicepre şedinte, un vot; Ion Popescu, secretar, un vot; D. D ănăricu, secretar, dou ă voturi; I. Cârstoceanu, vicepre şedinte, dou ă voturi; I. Câlniceanu, secretar, un vot; N. Opri şescu, secretar, un vot. 2 În urma num ărării voturilor, a fost ales urm ătorul Birou al Consiliului jude ţean: Grigore S ăftoiu pre şedinte, A. Calotescu vicepre şedinte, Dinc ă Schileru vicepre şedinte, Ion Nicolescu secretar, Matei D ănăricu secretar. 3 Dinc ă Schileru subliniaz ă în cuvântul s ău din prima şedin ţă , dovad ă bogata experien ţă din Parlament, c ă este „foarte fericit aflându-se iar ăş i în mijlocul Consiliului de unde se retr ăsese de bun ă-voie de trei ani ca s ă lase locul unui alt
1 „Buletinul Gorjiului” (Târgu-Jiu), an III, nr. 5, din 2 februarie 1886, p. 1 2 Ibidem , p. 1-2 3 Ibidem , p. 2 58
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
ţă ran ca s ă reprezinte Colegiul al III-lea, fiindc ă acesta este principiul d-sale şi acum cu atât este mai vesel c ă Consiliul i-a făcut distinsa onoare de a-l alege vicepre şedinte cu majoritate de voturi pentru care mul ţumind atât colegilor s ăi ţă rani, precum şi celorlal ţi domni consilieri, asigur ă c ă va şti s ă reprezinte colegiul cu demnitate” 1. Şedin ţa din 28 ianuarie 1886, are ca pre şedinte pe Dinc ă Schileru, asistat de I. Nicolescu şi I. D ănăricu. Dup ă aprobarea procesului verbal din şedin ţa precedent ă, secretarul Consiliului prezint ă raportul prefectului cu privire la administrarea jude ţului. Consilierul I. Gârbea solicit ă biroului ca s ă introduc ă prioritar pe ordinea de zi bugetul jude ţului, aceasta fiind problema cea mai important ă a momentului. I. Cârstoceanu, pre şedintele Comitetului, precizeaz ă c ă ordinea de zi se fixeaz ă cu o zi înainte astfel c ă pentru momentul respectiv nu se putea accepta o asemenea propunere. Dup ă o scurt ă amânare, Dinc ă Schileru propune o comisie format ă din I. Gârbea, I. Câlniceanu şi D. D ănăricu, care s ă se ocupe al ături de Comitetul Permanent de verificarea proiectelor de buget pentru anul 1886-1887. 2 Prezidat ă de Alecu Constantinescu, şedin ţa din 29 ianuarie 1886, are în prim plan pe Dinc ă Schileru care „arat ă c ă tocmai ieri când domnia sa pentru prima oar ă, conducea dezbaterile Consiliului ca vicepre şedinte a ridicat mai multe chestiuni pe care nu le vede trecute în procesul verbal şi c ă domnia sa ţine ca domnul secretar s ă treac ă în procesul verbal toate discu ţiile consiliului, c ă domnia sa crede c ă domnul secretar î şi aminte şte chestiunea care nu s-a trecut în procesul
1 Ibidem 2 Ibidem 59
” verbal şi dore şte cu orice pre ţ s ă o treac ă în procesul şedin ţei de azi” 1. Întrucât exprimarea lui Dinc ă Schileru a fost evaziv ă fără a se face preciz ări cu privire la minusurile din procesul verbal anterior, consilierul I. M ăcescu „cere a se înl ătura incidentul ridicat de domnul Schileru şi a se aproba procesul verbal f ără rectificare” 2. Intrând la ordinea de zi, Dinc ă Schileru propune constituirea unei comisii pentru fiecare plas ă şi luarea de măsuri urgente pentru încasarea impozitelor restante. Constat ăm cu aceast ă ocazie, prin consilierul I. Popescu, c ă „jude ţul are o r ămăş iţă de peste 403 mii lei la fondul zeciuielilor şi peste 22 mii lei la fondul presta ţiunilor, îns ă aceste r ămăş iţe sunt mult mai mari şi mai cu osebire asupra fondului presta ţiunilor, fiindc ă dup ă cum este informat, multe din aceste r ămăş iţe figureaz ă asupra perceptorilor care le-au încasat f ără s ă le treac ă în contul recepiselor. Pentru aceasta necesit ă constituirea unor comisiuni compuse din oameni cu idee de finan ţe, care s ă stea trei şi patru zile în fiecare comun ă pentru o constata aceste r ămăş iţe, fiind încredin ţat c ă se vor constata sume enorme şi poate şi asupra unor domni arenda şi” 3. Consilierul I. Popescu este comb ătut de I. Câlniceanu, care crede c ă „r ămăş iţele” nu pot fi mai mari decât cele din datele casieriei „deoarece r ămăş iţele de la 1860 şi pân ă la 1872, nu se mai pot constata nefiind elemente dup ă care s ă se poat ă urm ări, îns ă tot ce s-ar putea face ar fi s ă se procead ă la constatarea acestor r ămăş iţe de la 1872 încoace şi aceste constat ări s ă se fac ă de oameni care pricep c ă se vor constata şi sustrage şi pre lâng ă acestea în listele care se g ăsesc la comune
1 Idem , nr. 6, din 9 februarie 1886, p. 1 2 Ibidem 3 Ibidem 60
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată sunt trecute liste fictive, c ă domnia sa este de p ărere c ă aceste rămăş iţe nu se pot constata mai lesne decât a se ruga domnul casier general ca prin agen ţii s ăi de percep ţie, în trei, patru sau cinci luni s ă constate pe adev ăra ţii debitori şi dac ă va avea nevoie, comitetul permanent ar putea s ă-i pun ă la dispozi ţie to ţi func ţionarii s ăi. 1” Dup ă cuvântul lui V. Macescu, şters şi plin de inconsecven ţe, I. Niculescu constat ă cu luciditate necesitatea numirii unei comisii „pentru constatarea acestor r ămăş iţe care ar fi s ă împov ăreze casa jude ţului cu noi cheltuieli, îns ă pe cât timp domnul casier este dator s ă constate şi s ă împlineasc ă fondurile jude ţului, ar fi bine s ă se invite ca s ă dea ordine serioase agen ţilor s ăi cu ocazia închiderii anului, s ă constate şi persoanele asupra c ărora figureaz ă aceste r ămăş iţe, rugându-se şi domnul prefect ca s ă dea ordine domnilor subprefec ţi s ă dea tot concursul agen ţilor s ăi financiari” 2. În final se ajunge la o formulare coerent ă, preciz ăm f ără a fi semnat ă de Dinc ă Schileru. Aceasta are urm ătorul con ţinut: „Subsemna ţii propunem ca pentru constatarea r ămăş iţelor jude ţului pe anii trecu ţi s ă fie rugat domnul casier ca printre domnii controlori s ă constate de urgen ţă şi s ă împlineasc ă rămăş iţele ce debiteaz ă fiecare contribuabil; iar domnul prefect va da ordin domnilor subprefec ţi ca s ă înso ţeasc ă şi s ă ajute pe domnii controlori în aceast ă opera ţiune” 3. Un alt punct al ordinii de zi este reprezentat de discu ţia „relativ ă la constatarea adev ăratei situa ţii a fondului împrumutului pentru porumb”. Cu acest prilej afl ăm cum se proceda în anii cu probleme de secet ă în România. Pentru jude ţul Gorj, de exemplu, s-a luat cu „împrumutare de la Casa de Consemna ţiuni suma de 500 de mii, cu care a cump ărat
1 Ibidem , p. 1-2 2 Ibidem 3 Ibidem , p. 2 61
” porumbul şi l-a distribuit locuitorilor înc ărcându-i prin roluri cu procentele pe cinci ani (ceea ce ni se pare cel mai grav! – n.n.) şi v ăzând c ă nu poate acoperi ratele în acest timp a cerut şi a ob ţinut prelungirea împrumutului pe zece ani, f ără îns ă ca procentele pe acest timp s ă se pun ă în sarcina locuitorilor, a şa că ele au r ămas în sarcina jude ţului.” 1 Dinc ă Schileru „se mir ă cum domnul Ion Popescu, fost membru în Comitet, nu poate s ă dea informa ţii de unde provine acest deficit, fiindc ă de şi împrumutul s-a prelungit pe zece ani, cu toate acestea sunt mul ţi locuitori care au achitat datoria definitiv, în cursul primilor ani şi spre a se pronun ţa Consiliul în deplin ă cuno ştin ţă este bine ca aceast ă chestiune s ă se recomande comisiei bugetare care luând informa ţii de la Casierie s ă le supun ă Consiliului.” 2 La rândul s ău, consilierul I. Popescu intr ă într-o oarecare disput ă cu Dinc ă Schileru, ar ătându-se surprins c ă parlamentarul din Bâlteni, „care a votat legea pentru prelungirea împrumutului nu-şi aminte şte c ă procentele pentru noul termen sunt l ăsate în sarcina jude ţului şi de aceea Comitetul permanent din care a f ăcut parte, nu a mai putut modifica rolurile fiindc ă atunci comitea un fals” 3. Supunându-se la vot se aprob ă propunerea pre şedintelui I. Cârstoceanu cu privire la studierea situa ţiei de c ătre comisia bugetar ă.4 Privitor la fixarea zilelor de presta ţie comunal ă, Dinc ă Schileru crede „c ă pân ă acum a fost prea mare şi propune a se fixa la 4 lei ziua cu vitele şi 2 lei ziua cu bra ţele” 5. Incontestabil, este o atitudine consecvent ă, demonstrat ă fa ţă de conjude ţenii s ăi înc ă de la 1877, a şa cum am reliefat în paginile
1 Ibidem 2 Ibidem 3 Ibidem 4 Ibidem 5 Idem , nr. 7, din 16 februarie 1866, p. 1 62
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată anterioare. Pe de alt ă parte, I. Cârstoceanu consider ă c ă fixarea presta ţiei la şase lei ziua cu vitele şi patru lei cu bra ţele, ar conduce la dezvoltarea c ăilor de comunica ţie ale jude ţului. 1 Prezent la discu ţii, prefectul G. Mongescu crede c ă „schimbarea presta ţiilor în dare în bani s-a f ăcut în scopul de a constrânge pe locuitori s ă lucreze în natur ă fiindc ă numai asfel se pot înmul ţi c ăile de comunica ţie, care sunt indispensabile în acest prejudiciu şi adaug ă c ă dac ă pre ţul acestor zile s-ar reduce, locuitorii ar prefera mai bine s ă pl ăteasc ă în bani, astfel că, cu sumele ce s-ar încasa nu s-ar putea face şosele cât s-ar face dac ă s-ar lucra în natur ă.” 2 Dinc ă Schileru, în calitate de pre şedinte al şedin ţei, supune discu ţiei propunerea înaintat ă de prefect. I. Niculescu crede c ă ar fi oportun ă men ţinerea st ării de fapt, în timp ce I. Gârbea este pentru sporirea pre ţului, „cu convingerea c ă se vor lucra mai multe şosele, dar v ăzând c ă prin comune se fac abuzuri, adic ă nu to ţi locuitorii se achit ă de aceast ă sarcin ă, de aceea d-sa este descurajat şi nu ştie dac ă ar fi mai bine s ă reduc ă pre ţul, crezând c ă cel pu ţin va beneficia de aceast ă reducere persoanele care au pl ătit întotdeauna presta ţia în bani” 3. Prefectul jude ţului solicit ă preciz ări în ceea ce prive şte primarii care au f ăcut „favoruri la repartizarea lucr ărilor de şosele, ca s ă poat ă lua m ăsuri pentru stârpirea acestor abuzuri, fiindc ă domnia sa a fost destul de aspru, unde le-a putut constata şi tot astfel va fi şi pe viitor.” 4 Propunerea cu privire la num ărul de zile de presta ţie comunal ă, şase cu vitele şi patru cu bra ţele, se aprob ă cu majoritate de 13, contra opt. 5
1 Ibidem 2 Ibidem 3 Ibidem 4 Ibidem 5 Ibidem 63
”
Dinc ă Schileru se asociaz ă, în aceea şi şedin ţă , prefectului care propune constituirea unei comisii formate din Gheorghe Stoicescu, I. Cârstoceanu şi V. M ăcescu, pentru a studia cauzele litigiului dintre locuitorul Zamfir Petrescu şi autorit ăţ ile jude ţene. 1 I. Cârstoceanu „arat ă c ă d-sa a fost angajat avocat al jude ţului şi a sus ţinut procesele în contra domnului Petrescu, prin urmare dac ă s-ar numi în comisie d-sa nu ar putea s ă sus ţin ă decât ceea ce a sus ţinut şi înaintea Tribunalului, c ă adic ă domnul Petrescu neavând dreptate nu poate s ă aib ă nicio tranzac ţie, tot ce poate face este a se pune la dispozi ţia Comisiei ca s ă dea informa ţii” 2. În final, se hot ărăş te ca din Comisie s ă fac ă parte I. Gârbea, I. Cârstoceanu şi Gh. Stoicescu „care studiind afacerea proceselor domnului Petrescu s ă prezinte un raport detaliat”. 3 O alt ă problem ă luat ă în dezbatere de Consiliul Jude ţean are în vedere ob ţinerea de spa ţii noi pentru unitatea militar ă cantonat ă în ora ş. Dinc ă Schileru arat ă c ă la Biroul Consiliului s-a primit o propunere din partea lui C. S ăvoiu 4 care, era dispus s ă accepte militari în chirie, în casele sale, pentru rezolvarea acestei situa ţii. În urma discu ţiilor, Consiliul „recomand ă Comitetului permanent ca s ă avizeze la timp pentru închirierea localului de regiment, când va avea în vedere şi peti ţiunea domnului S ăvoiu” 5. Pe ordinea de zi se afl ă şi solicitarea unor locuitori din Târgu-Cărbune şti, acceptat ă de Consiliul comunal local „prin care se dispune înfiin ţarea unui bâlci în ziua de 1 martie a fiec ărui an”. Consilierii jude ţeni resping aceast ă propunere, dar dezbateri furtunoase apar dup ă luarea în calcul a unei alte date,
1 Ibidem , p. 1-2 2 Ibidem 3 Ibidem
5 „Monitorul Oficial”, nr. 7, din 16 februarie 1866, p. 1-2 64
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată anume 29 august. P ărerile sunt împ ărţite, sus ţinându-se pân ă şi faptul „c ă bâlciurile sunt nenorocirea comercian ţilor care le cutreier ă fiind ei în speran ţa unor câ ştiguri închipuite, se duc la asemenea bâlciuri unde sunt jegm ăni ţi cu taxe enorme.” 1 Dinc ă Schileru conduce cu abilitate şedin ţa c ătre aplicarea sistemului de vot astfel c ă se aprob ă cu 14 pentru şi cinci contra, înfiin ţarea bâlciului din Târgu-Cărbune şti pentru ziua de 29 august. Tot acum se accept ă şi propunerea consilierului I. Popescu „de a se modifica taxele de la acest bâlci, adic ă de la c ăru ţa de pe şte s ă se perceap ă numai patru lei în loc de zece şi s ă se recomande comunei dreptul de a percepe taxele dup ă legea maximului”. 2 Din perioada cât activa în calitate de consilier jude ţean, dateaz ă şi un episod tragic, pe care ni-l relateaz ă chiar Dinc ă Schileru într-un fel de cronic ă rimat ă. În seara zilei de 24 octombrie 1880, plecând de la o şedin ţă a Consiliului Jude ţean, a fost atacat cu focuri de revolver, punându-i-se în pericol via ţa. 3 Atentatul a fost executat de c ătre doi s ăteni (Grigore Bălteanu şi Dumitrache Şandru), primul fiind chiar primarul comunei. La proces, acesta a recunoscut c ă-l invidia pe consilierul jude ţean pentru succesele sale economice pe care le avea la Bâlteni, unde era considerat venetic, fiind venit de la Schela. În plus, avea o datorie la Dinc ă Schileru de 4.250 franci, pe care spera s ă nu-i mai pl ăteasc ă.4 Aşa cum personal m ărturise şte Dinc ă Schileru „criminalii au hot ărât asasinarea mea din gelozie, dup ă ce am fost ales deputat în Camera ţă rii, ca s ă nu mai pot face nimic în interesul comunei, jude ţului, ţă rii şi familiei mele” 5.
1 Ibidem, p. 3 2 Ibidem 3 Alex. D. Şerban, op. cit. , p. 180-190 4 Aura Stoenescu, Ignorat şi uitat, Dinc ă Scheleru este printre noi, în „Vertical”, din 16 iunie 2009 5 Dink ă Skeleru, op. cit. , p. 23-24 65
”
Unul din apropia ţii s ăi, Ion E. Polychroniade, din Râmnicu S ărat i-a scris, impresionat de cele întâmplate, un poem cu dedica ţia „Amicului meu, Dinc ă Schileru, deputat Colegiul IV de Gorj”. 1 O etap ă important ă a carierei politice a lui Dincă Schileru o reprezint ă activitatea de parlamentar, asupra c ăreia vom st ărui mai mult, întrucât pân ă în prezent aceast ă dimensiune a activit ăţ ii sale a fost tratat ă lacunar, am putea spune chiar superficial. Cu acordul apropia ţilor a candidat, în 1879, din partea Colegiului III, câ ştigând în fa ţa lui Florea Alunul, o rud ă apropiat ă a generalului pa şoptist Gheorghe Magheru. Alegerea în Adunarea Deputa ţilor a fost invalidat ă pentru moment de majoritatea liberal ă.2 Dintr-o dare de seam ă, din octombrie 1879, semnat ă de primarul urbei Târgu.Jiu, afl ăm c ă num ărul aleg ătorilor pentru Camera Deputa ţilor era de 600 (59 – Colegiul I, 133 – Colegiul II, 136 – Colegiul III şi 272 – Colegiul IV), iar pentru Senat 156 (56 – Colegiul I şi 100 – Colegiul II). La Camer ă au fost ale şi generalul Gh. Magheru (Colegiul I), Ion Carabatescu (Colegiul II), P.S. Aurelian (Colegiul III) şi Dinc ă Schileru (Colegiul IV). La Senat au fost desemna ţi colonelul N. Bibescu (Colegiul I) şi Eug. St ătescu (Colegiul II). 3 Dinc ă Schileru a fost ales de nou ă ori în Adunarea Deputa ţilor, dup ă cum urmeaz ă: 2 mai 1879, 10 mai 1883, 15 noiembrie 1884, 7 februarie 1887, 29 aprilie 1891, 7 septembrie 1895, 12 ianuarie 1899, 24 martie 1901 şi 30 mai 1907. În ultimul mandat s-a aflat pân ă în anul 1911. 4
1 Dinc ă Schileru, op. cit., p. 26-29 2 Alex. D. Şerban, op. cit. , p. 168 3 DGAN, fond M.A.I., dos. 165/1881, f. 282-283 4 Cuvântarea domnului institutor Gr. Pârvulescu-Bâlteni , în „Voin ţa” (Târgu-Jiu), an I, nr. 11, p. 4; I. Ungureanu, Petrolul şi oltenii , Bucure şti, 2004, p. 21 66
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Era un parlamentar ascultat, „întrerup ător cu spirit”. A luat cuvântul în multe probleme ce interesa cu deosebire popula ţia din lumea satului. „Am v ăzut – spune un martor ocular – chipul lui când se propuse de Partidul Liberal votul universal şi exproprierea – era iluminat. Ca un apostol întrez ărea frumuse ţea şi utilitatea acestor juste drepturi pentru care s-a sacrificat în lupt ă o via ţă întreag ă şi care a fost crezul său politic.” 1 Gheorghe T ătărescu, liberalul gorjean, credea c ă la început Dinc ă Schileru a fost oarecum dezorientat. El s-a alipit „la Partidul Na ţional Liberal, fr ământat, pe vremea aceea, de viziunile lui Costache Rosetti, şi în rândurile c ăruia a stat toat ă via ţa; şi oricât de mari au fost uneori neîn ţelegerile, oricât de multe au fost câteodat ă nimicurile care s-au interpus între el şi tovar ăş ii s ăi de lupt ă, el a r ămas pân ă la cea din urm ă suflare, soldat credincios lâng ă steagul Partidului Na ţional Liberal”. 2 Credem, privind pu ţin în urm ă c ă subtilul politician, colaborator versat al lui Carol al II-lea în perioada interbelic ă,3 a în ţeles de ce în 1879, propriul partid al lui Dinc ă Schileru îi punea sub semnul întreb ării accesul în Parlament. Era clar ă orientarea sa c ătre un anume radicalism, de sorginte rural ă, generat ă de originea sa ţă răneasc ă. Trimis în Parlamentul ţă rii de locuitorii satelor din Gorj, „nu a fost problem ă dezb ătut ă în care s ă nu-şi fi spus cuvântul, nu a fost har ţă în care s ă nu fi dat sau s ă nu fi primit lovituri, nu a fost lupt ă în care s ă nu fi r ăsunat strig ătul de război al gorjeanului.” 4
1 „Voin ţa” (Târgu-Jiu), an I, nr. 11, p. 1 2 Ibidem , p. 3 3 Gh. Nichifor, Gheorghe T ătărescu – 35 de ani de la moarte , în “Liberalul”, an XLV, nr. 11/69, din 19-25 martie 1992 4 Cuvântarea domnului Gheorghe T ătărescu , „Voin ţa” (Târgu-Jiu), an I, nr. 11, p. 3 67
”
Incontestabil, Dinc ă Schileru reprezint ă înainte de toate lumea satului, în numele c ăruia desf ăş oar ă o activitate legislativ ă substan ţial ă. Într-un alt plan “liberalul” din Bâlteni are o tentativ ă de apropiere de ideile promovate de C. Dobrescu Arge ş, p ărintele ţă rănismului românesc. 1 Faptele şi atitudinile lui Dinc ă Schileru l-au apropiat tot mai mult de locuitorii satelor, care aveau mare încredere în el, lucru ştiut şi de autorit ăţ ile locale. În prim ăvara lui 1907, când o parte din r ăscula ţii gorjeni au ajuns la Podul Jiului, anun ţând că vor ataca ora şul, prefectul Dumitru Culcer l-a chemat şi i-a spus: „B ă, Dinc ă, du-te la ei, c ă-s de-ai t ăi şi f ă-i s ă plece acas ă, c ă dau ăş tia cu tunul în ei!”. A mers la fa ţa locului, „a scos câte cinci lei din pung ă şi le-a dat celor din fa ţă , câ ţi or fi apucat, şi a şa a potolit Neica Dinc ă r ăscoala din partea aceea de ţar ă.” 2 Suntem în totalitate de acord cu afirma ţia c ă Dinc ă Schileru a fost „un important lider de opinie chiar formator..., odat ă ce a reu şit s ă st ăvileasc ă furia ţă ranilor şi a convins autorit ăţ ile s ă nu deschid ă focul asupra lor.” 3 Că este a şa, ştim şi de la doctorul N. Hasna ş, care spunea: „Fiind iubit mult de popor, s-a str ăduit extraordinar pe timpul r ăzmeri ţei din 1907, numai cu glasul lui s-au potolit multe firi înfierbântate – şi poate lui i se datore şte c ă pârjolul nu a p ătruns în jude ţ”. 4 Cu toate acestea deputatul gorjean nu putea s ă neglijeze ora şul Târgu-Jiu. Una dintre importantele sale intervenţii se refer ă la construirea c ăii ferate care s ă lege re şedin ţa de jude ţ cu localitatea Filia ş. În mod normal traseul acestei lucr ări ar fi trebuit s ă urmeze cursul Jiului, ceea ce l-ar fi avantajat pe Dinc ă Schileru al c ărui domiciliu era situat în aceast ă zon ă. De
1 Romus Dima, Cu privire la personalitatea lui Constantin Dobrescu Arge ş, în „Arhivele Olteniei”, serie nou ă, an V, 1995, p.123-124 2 „Şez ătoarea s ăteanului”, an I, nr. 6, din septembrie 1898, p. 168 3 Aura Stoenescu, loc. cit. 4 dr. Hasna ş, loc. cit. , p. 1 68
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată la Filia şi îns ă calea ferat ă a fost construit ă pe Valea Gilortului, trebuind s ă str ăbat ă şaua natural ă de la C ărbune şti – Cop ăcioasa. Se pare c ă în 1886, Ministerul Lucr ărilor Publice a cedat la presiunile politice ale unor potenta ţi locali (de ce nu adversari politici ai parlamentarului din Bâlteni!), interesa ţi ca drumul de fier s ă treac ă pe mo şiile lor. 1 O alt ă explica ţie ar fi legat ă de faptul c ă s-a urm ărit ob ţinerea de economii în momentul construc ţiei, f ără a se lua în calcul dificult ăţ ile de durat ă generate de trecerea c ăi ferate dintr-un bazin al unui râu, în cel al altuia. 2 Bun cunosc ător al realit ăţ ilor economice, sociale şi culturale din lumea satului jude ţului natal, Dinc ă Schileru este unul dintre oamenii politici activi în promovarea valorilor culturale, specifice perioadei de trecere de la un veac la cel ălalt. El a în ţeles c ă ridicarea poporului este implicit condi ţionat ă de educa ţie, motiv pentru care a contribuit la construc ţia de şcoli, a sus ţinut elevii şi studen ţii s ăraci, a fost al ături de orice ini ţiativ ă menit ă s ă lumineze şi s ă îmbun ătăţ easc ă nivelul informativ al locuitorilor s ăteni. El făcea de asemeni o leg ătur ă inseparabil ă între progresul economic şi educa ţie considerând c ă gorjenii, pot fi ajuta ţi s ă elimine s ărăcia prin dezvoltarea micilor industrii. 3 Doi ani mai târziu, în 1888, Dinc ă Schileru sus ţine în Camer ă o propunere semnat ă de peste 100 de persoane din Gorj, prin care se pretindea înfiin ţarea unei şcoli secundare la Târgu-Jiu. El aducea la cuno ştin ţă faptul c ă ora şul dispunea numai de dou ă şcoli primare, una de b ăie ţi şi alta de fete. Reamintea c ă a fiin ţat o vreme şi o şcoal ă normal ă, care nu mai func ţiona pentru c ă prefetul jude ţului, D. Persiceanu, „atâta bine a f ăcut încât a suflat şi a stins lumina poporului, ce se da
1 Const. Botez, Dem. Urma, I. Saizu, Epopeea feroviar ă româneasc ă, Edit. Sport-Turism, Bucure şti, 1987, p.152 2 Ibidem , p. 153 3 „Îndrumarea nou ă”, Târgu-Jiu, an I, nr. 20, din 8 ianuarie 1919 69
”
în acea şcoal ă, suprimând-o cu totul”. Erau motive suficiente „s ă ni se dea şi nou ă ceva în schimbul contribu ţiilor ce pl ătim”. 1 Cu alt prilej, afl ăm c ă în calitate de consilier jude ţean, a protestat cu privire la „nedreptele motive care s-au adus în Consiliul Jude ţean şi care l-a f ăcut s ă desfiin ţeze aceast ă şcoal ă”2. Cercet ările laborioase ale prof. dr. Zenovie Cârlugea privind evolu ţia în timp a şcolii gorjene, eviden ţiaz ă contextul în care a fost închis ă Şcoala Normal ă. Aceasta a început s ă func ţioneze de la 1 septembrie 1872, cu 30 eleve interne, cu studii primare şi secundare, conform programei aprobate prin ordin ministerial (facultativ se studiau: italiana, engleza şi pianul). Neavând local propriu, func ţiona într-o cl ădire care va fi preluat ă de Prefectur ă şi Tribunal, astfel c ă va fi desfiin ţat ă în 1886. 3 În arhivele Colegiului Na ţional „Spru Haret” din Târgu- Jiu, am întâlnit o lucrare în manuscris care face referire la acest moment. Afl ăm c ă în bugetul Prefecturii pe anul 1875 s-au prev ăzut fonduri numai pe şase luni pentru Şcoala Normal ă de Băie ţi, urmând ca dup ă aceea s ă se desfin ţeze şi în locul ei s ă ia na ştere un gimnaziu. Ministrul de Interne de atunci, Lasc ăr Catargiu a avut fericita inspira ţie ca înainte de a aproba bugetul, s ă cear ă p ărerea Ministerului Instruc ţiunii care răspunde: „În urbea Târgu-Jiului deocamdat ă nu se vede necesitatea înfiin ţă rii unui Gimnaziu şi prin urmare, ministerul e de opinie a se continua ca şi în trecut în Şcoala Normal ă existent ă”. Se în ţelege c ă la acea vreme autorit ăţ ile locale nu vedeau ca absolut necesar ă men ţinerea Şcolii Normale, de şi
1 Idem, nr. 20, din 22 martie 1888, p. 245-246 2 Idem, nr. 70, din 28 martie 1886, p. 1108 3 Zenovie Cârlugea, Şcolile Târgu-Jiului de-a lungul timpului , în Şcoala târgujian ă. Biografie şi destin, Edit. Gorjeanul, Târgu-Jiu, 2005, p. 32-33 70
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată trebuie recunoscut c ă au avut un merit însemnat când în 1872 au cerut înfiin ţarea ei pe cheltuiala jude ţului. 1 În 1894, când la Târgu-Jiu Alexandru Ştefulescu, Witold Rolla – Piekarski, Iuliu Moisil şi Aurel Diaconovici au pus bazele primului Muzeu Jude ţean de Istorie din ţar ă, el i-a sus ţinut. Doi ani mai târziu, la 22 iulie 1896, se adresa de la Bâlteni istoricului Alexandru Ştefulescu în urm ătorii termeni: „Cu dorin ţa nestr ămutat ă ce am de a vedea dr ăgăla şul nostru muzeu gorjean, format din ini ţiativa D-voastre, înzestrat şi îmbog ăţ it de tot felul de antichit ăţ i, caut şi eu din timp în timp a v ă trimite câte o antichitate din câte am şi îmi cad în mân ă”. Urmeaz ă o list ă care cuprinde: 490 monede antice romane, o figurin ă de bronz reprezentându-l pe Hercules, un cap de animal s ălbatic tot din bronz antic şi 5 buc ăţ i de metal din antichitate. 2 Se în ţelege u şor c ă periodic Dinc ă Schileru avea în inten ţie realizarea unor dona ţii c ătre muzeu, demonstrând pasiune precum şi cuno ştin ţe în domeniul istoriei. Preocuparea lui Dinc ă Schileru pentru antichit ăţ i s-a transmis în chip superior nepotului s ău, C.S. Nicol ăescu-Plop şor, mare istoric, despre care am relatat deja în paginile anterioare. Întrebat într-un anume context, despre rolul jucat de familie în procesul orient ării sale profesionale, acesta a r ăspuns r ăspicat: „În ceea ce prive şte calea pe care am apucat-o eu, p ărin ţii mei n-au nicio... vin ă!”. Pentru a da îns ă voca ţiei pentru arheologie semnifica ţia unor calit ăţ i mo ştenite, nu uit ă s ă precizeze: „Totu şi, nu pot t ăgădui c ă, în neamul nostru nu a fost cineva
1 Gh. Serafim, Vera Dru ţă , Gr. Zamfiroiu, Constribu ţii la istoria înv ăţă mântului din jude ţul Gorj. Monografia Şcolii Normale şi a Liceului Pedagogic Târgu-Jiu, manuscris, f.a.f.l., p. 86-87 2 Gh. Nichifor, Alexandru Ştefulescu – un destin în slujba istoriei, p. 354; „Gorjiul” (Târgu-Jiu), nr. 11 din 25 iulie 1896, p. 3; V. C ărăbi ş, Începuturile muzeului jude ţului Gorj, în „Revista Muzeelor şi Monumentelor”, nr. IX/1984, p. 75-76 71
” care îndr ăgise lucrurile vechi, f ăcând chiar un mic muzeu la şcoala din sat. Astfel, în clasa a II-a primar ă, mergând în vacan ţă la tata-mo şu Dinc ă Schileru din Bâltenii Gorjului, am rămas puternic impresionat de ni şte m ăsele de uria ş şi de ni şte bani cu chipul lui Traian.” Apoi strecoar ă cu subtilitate faptul că s-a „trezit”, prin nu se ştie ce minune, posesorul unui ban de argint cu chipul cuceritorului Daciei, aflat, ini ţial, în colec ţia lui „tata-mo şu”. 1 Pasiunea pentru istorie, cultul ce pare c ă îl are pentru Tudor Vladimirescu, este ilustrat şi de o anumit ă atitudine a sa exprimat ă în Parlamentul ţă rii, în anii 1882-1884. Deducem lucrul acesta din şedin ţa Camerei, din 7 februarie 1884, la care a luat parte şi ministrul de Interne de atunci, Gheorghe Chi ţu. 2 Dinc ă Schileru solicit ă demnitarului sus ţinere financiar ă de la buget „pentru ridicarea statuii lui Tudor Vladimirescu în pia ţa capitalei jude ţului Gorj” 3. Bun cunosc ător al problemei, Gheorghe Chi ţu informeaz ă c ă are cuno ştin ţă de suma de 6.000 franci înscris ă înc ă din 1883 la Ministerul Lucr ărilor Publice, bani care au şi fost avansa ţi. „Dac ă m ă asigur ă d- ministru – răspunde Dinc ă Schileru – că s-a dat suma f ăgăduit ă pentru acel scop, eu îi mul ţumesc; îns ă trebuie s ă ştie d. ministru c ă suma necesar ă pentru statuie este mare şi crede d-sa c ă cu cei 6.000 franci se poate ridica o asemenea statuie?” 4 Ministrul de Interne intr ă în detalii ar ătând plenului c ă într-adev ăr în anul precedent a fost rugat insistent de c ătre parlamentarul gorjean spre a i se al ătura în aceast ă ini ţiativ ă. Pentru c ă bugetul Instruc ţiunii Publice, unde ar fi fost mai
1 „Anuarul Institutului de cercet ări socio-umane C.S. Nicol ăescu-Plop şor”, II, Craiova, 2000, p. 139 2 Pe larg despre activitatea lui Gheorghe Chi ţu la acest minister în Dorina Nichifor, op. cit. , p. 228-242, 249-286 3 „Monitorul Oficial”, nr. 88, din 8 februarie 1884, p. 1869 4 Ibidem 72
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată normal s ă se verse banii, se votase deja, s-a g ăsit varianta cu Ministerul Lucr ărilor Publice. Mai mult, s-a constituit chiar un comitet, condus de Gheorghe Chi ţu care s ă se ocupe de aceast ă problem ă. „ Şi eu am onoarea – continu ă cu insisten ţă Dinc ă Schileru – de a fi pre şedintele unui comitet ţă rănesc, şi v-am făcut aceasta cunoscut de mai înainte, şi de aceea rog pe d. ministru de Interne s ă binevoiasc ă ca în bugetul s ău s ă mai adauge o sum ă necesar ă şi s ă ia sub scutul s ău, în unire cu noi, facerea statuii lui Tudor Vladimirescu, f ăcând tot posibilul pentru aceasta” 1. Propunerea lui Gheorghe Chi ţu se deplaseaz ă şi într-o alt ă direc ţie, stârnind ilaritate, ba chiar încingând unele spirite, care nu în ţeleg ridicarea acestei probleme, în contextul în care înainte de interven ţia lui Dinc ă Schileru, se vorbea despre poli ţia Capitalei. De exemplu, deputatul N. Ionescu sus ţine: „Mi se pare c ă dac ă este vreun nume unde s ă nu se amestece poli ţia Capitalei, apoi este tocmai numele ilustrului haiduc Tudor Vladimirescu” 2. Propunerea sa const ă în scoaterea acestei investi ţii de sub ac ţiunea bugetului de stat. „Domnilor – spune el – o subscrip ţie na ţional ă, patronat ă de na ţiunea întreag ă, ar fi mai demn ă de memoria acestui fiu al opincei, decât subven ţiile bugetare.” 3 În încheiere î şi exprim ă nedumerirea cu privire la ministerul ce ar putea patrona o asemenea preluare de fonduri de la buget. Din aceste motive, îl îndeamn ă pe Dinc ă Schileru „s ă binevoiasc ă ca toate afec ţiunile sale locale s ă fie l ăsate deoparte” 4. O latur ă important ă a activit ăţ ii sale este participarea la serb ările şi conferin ţele organizate în jude ţul Gorj. Unele serb ări, la care a participat deputatul gorjean, erau prilejuite de
1 Ibidem 2 Ibidem 3 Ibidem 4 Ibidem 73
” inaugurarea unor localuri de şcoal ă, a şa cum s-a întâmplat în cazul Gimnaziului din Târgu-Jiu. 1 Solemnitatea a a vut loc în ziua de 4 octombrie 1898, în prezen ţa ministrului Cultelor şi Instruc ţiunii Publice, Spiru Haret, al autorit ăţ ilor locale, civile şi militare, a unui numeros public, printre care mulţi preo ţi şi înv ăţă tori din ora ş şi jude ţ. Cu această ocazie au luat cuvântul mai multe personalit ăţ i, directorul institu ţiei, eminentul profesor năsăudean Iuliu Moisil, 2 ar ătându-se satisf ăcut c ă „se inaugureaz ă acest palat al culturii tinerelor genera ţii din aceste locuri istorice de la poalele falnicilor Carpa ţi, unde s-a z ămislit neamul românesc şi de unde au pornit cele mai m ăre ţe idei pentru regenerarea na ţiunii noastre.” 3 Primarul ora şului, Titu D. Frumu şanu, face o retrospectiv ă a înv ăţă mântului din ora ş de-a lungul istoriei şi anun ţă înfiin ţarea Funda ţiei „Th. Dobrescu”, în valoare de 300 lei pentru elevii s ăraci. Tot acum N.D. Milo şescu, tipograf, Th. Călinescu, proprietar şi Dinc ă Schileru, deputat, doneaz ă câte 100 lei în acela şi scop. 4 Luând cuvântul, ministrul Spiru Haret, de a c ărui pre ţuire s-a bucurat şi Dinc ă Schileru, ar ăta însemn ătatea solemnit ăţ ii, amintind c ă în trecut ţara se înt ărea cu redute şi cet ăţ i ca s ă se apere de primejdia du şmanilor, pe când dup ă 1860 „s-a lucrat cu st ăruin ţă pe cale scolastic ă”. Atr ăgea aten ţia c ă datoria profesorilor nu este numai de a-i înv ăţ a carte
1 Raport anual al Gimnaziului real Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu pe anul şcolar 1898-1899 , Târgu-Jiu, 1899, p. 29-35 2 Pe larg despre Iuliu Moisil în Gh. Nichifor, Contribu ţii ale intelectualit ăţ ii gorjene la lupta pentru unitate na ţional ă, în „Litua. Studii şi comunic ări”, vol. V, Târgu-Jiu, 1992; Gh. Ple ş, Interferen ţe transcarpatice N ăsăud – Gorj (acad. Iuliu Moisil), în „Litua. Studii şi comunic ări”, vol. VII, Târgu-Jiu, 1997 3 Apud N. Mischie, Gorjul cultural. 1890-1910, Edit. Rhabon, Târgu-Jiu, 2003, p. 117 4 „Şez ătoarea S ăteanului”, an I, nr. 7, din octombrie 1898, p. 229 74
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată pe copii, ci şi de a face din ei buni cet ăţ eni ai României, precum şi capabili s ă ia via ţa în piept. Mai cu seam ă, aici în Târgu-Jiu, unde în fa ţa şcolii s-a pus temelia statuii lui Tudor Vladimirescu, datoria profesorilor este cu atât mai mare, în sensul de a inspira copiilor sentimentul patriotic, „astfel ca Gorjul s ă continue şi de aici înainte s ă fie exemplu patriotismului”. 1 În final, înmâneaz ă directorului institu ţiei, profesorul Iuliu Moisil, cheile noului local şi viziteaz ă toate s ălile luând parte „cu întreg publicul la mai multe jocuri gimnastice sub conducerea domnului Niculescu, profesor de gimnastic ă”2. Tot în 1898, se deruleaz ă un act de cultur ă cu rezonan ţe pân ă în zilele noastre. Sculptorul gorjean C. B ălăcescu, termin ă şi instaleaz ă la Târgu-Jiu crea ţia sa de c ăpătâi, monumentul lui Tudor Vladimirescu. 3 Aici, pe la 1900, a poposit şi Badea Câr ţan, fiind fotografiat de Iuliu Moisil, directorul Liceului „Tudor Vladimirescu”. 4 Relatând despre acest eveniment, „Gazeta ţă ranilor”, publica ţia sus ţinut ă şi de Dinc ă Schileru scria: „Noi am reluat politica ţă ranului din Vladimir cu armele veacului în care tr ăim. În fa ţa statuii lui Tudor Vladimirescu strig ăm: «Programa noastr ă e programa de la 1821 şi 1848. Într-un regim constitu ţional şi reprezentativ vom lupta neîncetat ca realizând domnia poporului prin popor s ă ajungem a democratiza şi na ţionaliza de drept şi de fapt, statul, p ământul şi capitalul»” 5.
1 Ibidem , p. 230 2 Ibidem 3 Dan Neguleasa, Un proiect de statuie al lui Tudor Vladimirescu, în „Arhivele Olteniei”, serie nou ă, 1981, Craiova, p. 179-180 4 V. C ărăbi ş, Badea Câr ţan. Propagandist de c ărţi, Edit. Ştiin ţific ă şi Enciclopedic ă, Bucure şti, 1985, p. 51 5 Apud Gheorghe Ti ţa, loc. cit. , p. 3 75
”
La 3 iunie 1919, la primele ore ale dimine ţii, în vârst ă de 73 de ani, Dinc ă Schileru trecea în lumea celor ve şnice. 1 Era, dup ă cum observa chiar atunci presa timpului, ziua sa onomastic ă, Sfântul Constantin. Într-adev ăr, dac ă ne gândim c ă numai cu dou ă luni mai devreme, se trecuse la noul calendar, este clar c ă 21 mai devenise 3 iunie. Al ţi autori plaseaz ă dispari ţia sa la alte date pe care le consider ăm inexacte. Chiar şi „Calendarul Gorjului”, din 1925, consider ă c ă „Dup ă o via ţă de 72 de ani, închinat ă numai binelui ob ştesc, nenea Dinc ă Skeleru a închis ochii, în ziua de 21 mai 1918, ziua numelui s ău, l ăsând ne ştears ă în inimile tuturor, icoana celui mai des ăvâr şit apostol al clasei ţă răne şti” 2. Consider ăm c ă preluarea gre şit ă a datei pleac ă tocmai de la aceast ă publica ţie. Accesul limitat la informa ţii din perioada comunist ă a perpetuat aceast ă inexactitate. Ca şi al ţi oameni de seam ă ai Gorjului, cum ar fi Alexandru Ştefulescu, Grigore Iunian, Ştefan Bobancu ş.a. 3, trecerea sa în eternitate nu a stârnit prea multe ecouri. Poate tocmai de aceea, cei care se refer ă la via ţa sa, nu ştiu exact când a trecut în nefiin ţă . În posesia noastr ă se afl ă un exemplar al ziarului „Voin ţa”, s ăpt ămânal al Partidului Na ţional Liberal din Gorj, care relateaz ă despre funerariile sale. A fost condus pe ultimul drum de o mulţime de s ăteni şi de câteva personalit ăţ i ale vie ţii publice locale: Gheorghe T ătărescu, preotul Ţicleanu,
1 Daniel Ci şma şu, loc. cit. 2 „Calendarul Gorjului”, Tipogr. „Lumina”, Fra ţii Niculescu, Târgu-Jiu, 1925, p. 52 3 Nicolae Iorga, Pagini alese, Edit. Pentru Literatur ă, vol. II, Bucure şti, 1965, p. 32; Oameni cari au fost, Edit. Edit. Pentru Literatur ă, Bucure şti, 1967; I. Mohor, Funeraliile lui Ştefan Bobancu, în „Gorjanul”, an XVIII, nr. 1, din 1-7 ianuarie 1941 76
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
înv ăţă torul Gr. Pârvulescu şi A. Dumitrescu-Bumbe şti, „care au vorbit, ar ătând meritele şi calit ăţ ile ilustrului dip ărut”. 1 Doctorul N. Hasna ş considera c ă Dinc ă Schileru a fost o figur ă eminamente popular ă, cei mai mul ţi cunoscându-l „în complexitatea temperamnetului s ău bine definit” 2 Îndurerat de pierderea suferit ă de gorjeni, Gheorghe Tătărescu spunea: „S-a stins trupul cel frumos şi falnic care lăsa în urm ă-i pe oriunde trecea un val de s ănătate şi putere. S- a stins sufletul cel cald şi neastâmp ărat f ără de încetare pornit pe fr ământare, pe mi şcare şi pe lupt ă. S-a stins Dinc ă Schileru!” 3 Apoi, mai departe, con ştient c ă moartea acestuia a avut loc într-un moment de cump ănă al neamului românesc, el continua: „S-a stins în ceasul în care pernegurile celei din urm ă nop ţi alumii celei vechi şi care anun ţă zorile înv ăpăiate a celei dintâi dimine ţi a lumii noi, s-a stins în ceasul cel mare care vede dezrobirea politic ă a ţă rănimii noastre şi pentru sosirea căruia el a luptat toat ă via ţa” 4. Plasându-l într-o galerie de nemuritori pentru oamenii acestui meleag, Gheorghe T ătărescu face aluzie la familia Schileru cunoscut ă şi apreciat ă de-a lungul timpului. „Tu dormi – dar nu ai murit! – spune el – nu ai murit nici tu, cum nu a murit nici fratele t ău mai mic, care se odihne şte în dealul Novacilor – nu a ţi murit niciunul din voi, lupt ărorii cei mari ai Gorjului nostru. Flac ăra sufletelor voastre se va aprinde în alte suflete, clopotul inimilor voastre va bate în alte pipeturi, gândurile voastre vor rena şte în alte min ţi şi o frântur ă din albastrul credin ţelor voastre va lumina orizontul credin ţelor a celor ce au r ămas în urma voastr ă”. 5
1 Înmormântarea lui nenea Dinc ă Schileru , în „Voin ţa” (Târgu-Jiu), an I, nr. 11, p. 2 2 dr. Hasna ş, loc. cit. , p. 1 3 Cuvântarea lui G. T ătărescu , loc. cit. , p. 3 4 Ibidem 5 Ibidem 77
”
115 ANI DE LA FONDAREA MUZEULUI GORJULUI
∗ prof. drd. Valentin P ătra şcu
Muzeul Gorjului a fost fondat la 16 iulie 1894 din ini ţiativa unui grup de intelectuali condu şi de c ătre institutorul Alexandru Ştefulescu (1856 – 1910) 1, sub al c ărui patronaj spoiritual se afl ă în prezent institu ţia ,grup din care mai f ăceau parte: Iuliu Moisil 2, originar din ora şul N ăsăud, devenit ulterior membru al Academiei Române, artistul plastic Witold Rolla Piekarski 3, polonez de origine, şi inginerul Aurel Diaconovici 4, şeful Seviciului Tehnic al jude ţului Gorj, b ănăţ ean de origine 5. La finele secolului al XIX-lea, se desf ăş oar ă la Târgu- Jiu o dinamic ă mi şcare cultural ă, printre promotorii de seam ă ai acesteia aflându-se, al ături de cei men ţiona ţi, personalit ăţ i precum: tipograful Nicu D. Milo şescu, c ăpitanul Emanoil Pârâianu, doctorul Ion Urbeanu, avocatul Ştefan Dobruneanu,
∗ Cercet ător la Muzeul Jude ţean „Alexandru Ştefulescu” din Târgu-Jiu 1 Vasile Arimia, Nicolae Mischie, Vasile Bobocescu, Dan Neguleasa, Alexandru P ăsărin, Pesonalit ăţ i gorjene de-a lungul istoriei , Edit. Funda ţiei „Premiile Flac ăra - România”, Bucure şti, 2000, p. 67 – 69; Gheorghe Nichifor, Alexandru Ştefulescu – un destin în slujba istoriei , Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 2007, p. 91 2 Vasile Arimia, Nicolae Mischie, Vasile Bobocescu, Dan Neguleasa, Alexandru P ăsărin, op. cit. , p. 77 - 80 3 Ibidem , p. 70 - 72 4 Ibidem , p. 83 - 84 5 Ioan Opri ş, Istoria muzeelor din România , Edit. Museion, Bucure şti, 1994, p. 100; Vasile Marinoiu, Muzeul Gorjului – o institu ţie centenenar ă, în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. VII, Târgu-Jiu, 1997, p. 10 78
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
înv ăţă torii Laz ăr Arjoceanu şi Ion Haiducescu, geologul Ion Popescu-Voite şti 1. Referindu-se la rolul lui Alexandru Ştefulescu în cadrul mi şcării culturale gorjene la cump ăna secolelor XIX-XX, Iuliu Moisil aprecia c ă acesta ”a fost sufletul mi şcării istorice din Gorj” 2. Alexandru Ştefulescu „s-a n ăscut la anul 1856, în luna martie, ziua 24” la Tg-Jiu, în familia preotului Constantin Ştefulescu, mama numindu-se Elena, a şa dup ă cum consemneaz ă istoricul Gheorghe Nichifor într-o ampl ă monografie dedicat ă istoricului şi omului de cultur ă gorjean 3, citând o men ţiune f ăcut ă la 1 septembrie 1864 pe catalogul clasei a II-a a Şcolii Primare de B ăie ţi din Târgu-Jiu. Dup ă terminarea cursurilor şcolii primare de b ăie ţi la Târgu-Jiu în iunie 1867, din septembrie acela şi an pân ă în anul 1877, Alexandru Ştefulescu a urmat Seminarul pentru institutori de la Bucure şti 4. Alexandru Ştefulescu a activat o perioad ă ca pedagog la Seminarul Nifon din Bucure şti, iar în martie 1877 se afla la Liceul din Bârlad. În august 1877 este numit suplinitor la Câmpina 5, iar la 21 decembrie 1878 devine institutor titular la Şcoala Primar ă de b ăie ţi din Târgu-Jiu, unde a activat pân ă la sfâr şitul vie ţii, cu o scurt ă întrerupere între anii 1900 – 1904, când a fost revizor şcolar.
1 Nicolae Mischie, Gorjul cultural. 1890 – 1910 , Ed. Rhabon, Târgu-Jiu, 2003, p. 46 2 Apud. Oltenia. Studii. Documente. Cuget ări , Seria III, an III, Edit. Scorilo, Craiova, 1999, p. 128 - 129 3 Gh. Nichifor, op. cit ., p. 91 4 Dan Neguleasa, Alexandru Ştefulescu , în „Litua – studii şi cercet ări”, Tg.-Jiu, 1978, p. 127 – 133; Gh. Nichifor, op. cit ., p. 96; Atestatul de absolvire a Seminarului se afl ă în colec ţiile Muzeului Jude ţean Gorj. 5 Ibidem , p. 97 79
”
În 1888, Alexandru Ştefulescu devine director suplinitor al Şcolii Primare de B ăie ţi din Târgu-Jiu, în acela şi an fiind inspectat la clas ă de c ătre Titu Maiorescu, ministrul Instruc ţiunii Publice 1. În 1890 devine director plin al şcolii, pentru ca la 1 aprilie 1892 s ă demisioneze deoarece prim ăria i- a t ăiat subven ţia. Revine la post în 1893, activând pân ă la 31 august 1897, când se îmboln ăve şte şi prime şte un concediu de trei ani2. În 1898, dup ă câteva luni de concediu a revenit la catedr ă. În august 1894 revista „Jiul” publica într-una dintre rubricile sale faptul c ă de mai mul ţi ani Alexandru Ştefulescu întreprinsese „studii ştiin ţifice asupra jude ţului şi în special în ce prive şte bog ăţ iile arheologice şi istorice din acest col ţ al ţă rii” 3. Eforturilor lui Alexandru Ştefulescu pentru crearea unor colec ţii muzeale li s-au al ăturat profesorul Witold Rolla Piekarski, care s-a pus imediat la dispozi ţia domnului Ştefulescu, ilustrând lucr ările domniei sale şi ob ţinând rezultate foarte importante, Iuliu Moisil şi Aurel Diaconovici, inginer şef al jude ţului 4. Alexandru Ştefulescu pusese bazele unei colec ţii muzeale înainte de 1893, în perioada în care fusese director al Şcolii Primare de B ăie ţi5, astfel putem afirma c ă Muzeul Gorjului „s-a n ăscut dintr-o colec ţie şcolar ă”6.
1 Ibidem , p. 99 - 100 2 Nicolae Iorga, Alexandru Ştefulescu , în „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, Bucure şti, 1904, vol. 6, p. 9 3 „Jiul”, Revist ă pentru literatur ă şi ştiin ţă , an I, nr. 5/ august 1894, p. 23 - 24 4 Nicolae Mischie, op. cit ., p. 49 5 Ion Mocioi, Muzeul Gorjului , în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. I, Târgu- Jiu, 1978, p. 6 6 Dan Neguleasa, Muzeul Gorjului s-a n ăscut dintr-o colec ţie şcolar ă, în „Gazeta Gorjului”, an VII, nr. 1082/ 7 aprilie 1974 80
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Referindu-se la înfiin ţarea muzeului, Alexandru Ştefulescu afirma în lucrarea Istoria Tîrgu-Jiului că muzeul: „î şi datore şte începutul unei mici colec ţiuni de porunci domne şti, slavone şi române şti, manuscrise şi fotografii de pe monumentele istorice, monede dace, romane, ale autorului, precum şi colec ţiuni de ştiin ţe naturale ale domnilor Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici şi Witold Rolla Piekarski” 1. Iuliu Moisil justific ă astfel in ţiativa înfiin ţă rii Muzeului Gorjului: „Ne afl ăm într-unul din cele mai importante ţinuturi române şti, unde str ămo şii no ştri au tr ăit timpuri eroice, unde putem zice, c ă locurile fiind mai retrase şi mai ferite de pericole imediate, s-a început z ămislirea neamului românesc, unde s-a înt ărit vitalitatea acestui neam, unde au tr ăit s-au de unde se trag cele mai multe familii boiere şti ale Olteniei” 2. În 1904, pe când fondatorul Muzeului Gorjului era în via ţă , Nicolae Iorga afirma, referindu-se la eforturile ce au condus la crearea acestuia : „St ăruin ţă vrednic ă de r ăsplat ă, pe care nu o va avea niciodat ă, a unui singur om f ără timp de cercetare, f ără mijloace, f ără îndemnuri şi ajutoare care a întemeiat în capitala celui mai minunat ţinut de mo şneni, din România, în Târgul de pe Jiu al Gorjului, un bogat muzeu care se îmbog ăţ eşte zi de zi. Alexandru Ştefulescu a creat unica arhiv ă documentar ă a unui jude ţ românesc (…)” 3. În actul de fondare a muzeului din 16 iulie 1894, descoperit în 1919 de c ătre Teodor Câlcescu 4 este men ţionat comitetul membrilor fondatori din care f ăceau parte: Toma Cămărăş escu, prefectul jude ţului Gorj – pre şedinte, Alexandru
1 Alexandru Ştefulescu, Istoria Târgu-Jiului , Tipogr. Nicu D. Milo şescu, Târgu-Jiu, 1906, p. 326 2 Iuliu Moisil, Muzeul Gorjului. Jalnica lui istorie , în „Arhivele Olteniei”, an V, nr. 23, ianuarie-februarie 1926, p. 10 3 Nicolae Iorga, op. cit. , p. 9-10 4 Vezi „Gorjanul”, an XII, nr. 36-37, 25 septembrie 1936, p. 2 81
”
Ştefulescu – director, Aurel Diaconovici – casier, Iuliu Moisil – secretar, Witold Rolla Piekarski – custode 1. În 1894 colec ţia de documente a Muzeului Gorjului cuprindea peste 2000 de piese, dintre care : 8 documente din secolul XV, 47 de documente din secolul al XVI-lea, 130 de documente din secolul al XVII-lea, 500 de documente din secolul al XVIII-lea şi 1400 de documente din secolul XIX 2. Colec ţiile muzeului s-au constituit, în principal, din dona ţiile f ăcute de : Alexandru Ştefulescu – colec ţii de numismatic ă, arheologie, acte şi hrisoave vechi; Witold Rolla Piekarski – o colec ţie de ştiin ţe naturale; Iuliu Moisil – o colec ţie de plante şi insecte; Aurel Diaconovici – o colec ţie de minerale; Nicu D. Milo şescu 3, tipograf şi librar din Tg-Jiu, - o colec ţie de monede antice şi câteva tiparni ţe4. Scopul fond ării Muzeului Gorjului era, a şa cum reiese din actul fondator : „Pentru a cunoa şte de aproape m ăre ţele urme str ămo şeşti, pentru a tr ăi în mai strâns ă leg ătur ă cu ele, pentru a ar ăta c ă suntem vrednici urma şi ai unor a şa vesti ţi str ăbuni, şi iar ăş i, pentru ca, aceste urme s ă nu r ămân ă r ăzle ţe şi uitate (…) în toate unghiurile jude ţului nostru – cuibul prin excelen ţă al românismului” 5.
1 Gheorghe Nichifor, op. cit ., p. 122: Nicolae Mischie , op. cit., p.49 2 Gheorghe Nichifor, op. cit ., p. 125; Alexandru Ştefulescu, Documente slavo-române relative la Gorj (1406-1665) , Tipogr. Nicu D. Milo şescu, Târgu-Jiu, 1908, p. 5; Idem, Gorjul istoric şi pitoresc , Tipogr. Nicu D. Milo şescu, Târgu-Jiu, 1904, passim 3 Vasile Arimia, Nicolae Mischie, Vasile Bobocescu, Dan Neguleasa, Alexandru P ăsărin, op. cit. , p. 65-66: Iuliu Moisil, Nicu D. Milo şescu. O pagin ă din istoria cultural ă a Gorjului , în „Arhivele Olteniei”, an IV, nr. 18-19, martie-iunie 1925, p. 194-197 4 Ibidem , p. 126 5 Ion Mocioi, Muzeul Gorjului , în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. I, Târgu- Jiu, 1978, p. 6; Vasile Marinoiu, Muzeul Gorjului – o institu ţie centenar ă, în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. VII, Târgu-Jiu, 1997, p. 11 82
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Referindu-se la colec ţia fotografic ă a muzeului, Alexandru Ştefulescu avea s ă afirme c ă : „(…) toate mân ăstirile, schiturile şi bisericile pân ă la 1840, casele vechi (culele) boiere şti, por ţile s ăte şti sunt reprezentate în colec ţiunea de fotografii a muzeului” 1. Din p ăcate, muzeul şi-a întrerupt existen ţa, în 1906 fiind închis, urmare a neîn ţelegerilor survenite între Alexandru Ştefulescu şi Toma C ămărăş escu. Astfel, Alexandru Ştefulescu afirma într-o scrisoare adresat ă doctorului C. Istrati: „Am muncit 12 ani şi muzeul tot în fa şă a r ămas, c ăci nimeni de aici nu l-a în ţeles. Nu s-au cerut niciodat ă diurne pentru munca noastr ă, dar ne-am a şteptat la încurajare, ceea ce ne-a lipsit cu totul.” 2 Pân ă în 1906 muzeul a fost vizitat de numeroase personalit ăţ i române şti şi str ăine, precum : doctor C. Istrati, ministrul Lucr ărilor Publice (13 septembrie 1899), Gheorghe Grigore Cantacuzino (22 septembrie 1899), Dimitrie A. Sturdza, Ionel Br ătianu (15 aprilie 1901), Spiru Haret (5 septembrie 1902), I. Gr ădi şteanu (1 iulie 1905), Nicolae Densu şianu, membru corespondent al Academiei Române, istoricul Dimitrie Onciul, George Co şbuc, Barbu Ştef ănescu Delavrancea, Nicolae Iorga (1-3 septembrie 1903), Nicolae Romanescu, primarul Craiovei, Emanuel de Martonne, profesor la Universitatea din Rennes - Fran ţa, doctor Conrad Cichorius, profesor de istorie veche la Universitatea din Breslau – Germania 3. Muzeul şi-a avut sediul, o perioad ă, în dou ă înc ăperi de la parterul Palatului Administrativ (Prefectura jude ţului Gorj), local construit în anii 1870-1875, dup ă doi ani, în 1896, muzeul fiind mutat în casele Codin Cr ăsnaru, închiriate pentru
1 Alexandru Ştefulescu, op. cit ., p. 328 2 Apud. Gheorghe Nichifor, op. cit ., p. 129-130 3 Ibidem , p. 65 83
”
Gimnaziu, iar dup ă anul 1898, în noul sediu al Gimnaziului din Tg-Jiu. Deviza muzeului era o cugetare în sanscrit ă ce se traduce prin : „Izbânda fie celor buni în întreprinderile lor!”, căreia i se al ătur ă dictonul latin : „Intra bonus, melior exi!” – „Intr ă bun, ie şi mai bun!”. A fost primul muzeu jude ţean din România antebelic ă. Cel de-al doilea a fost organizat la F ălticeni, dup ă modelul celui de la Tg-Jiu, de c ătre Aurel Diaconovici, mutat acolo ca inginer-şef, fiind pus sub conducerea profesorului Ciurea, ajutat de c ătre Arthur Gorovei 1. Vizitând Muzeul Gorjului, Dimitrie Onciul, istoric de prestigiu, reprezentant al „ Şcolii Critice”, care l-a influen ţat pe Alexandru Ştefulescu, f ăcea urm ătoarea constatare : „Când în fiecare jude ţ se va cultiva iubirea pentru trecutul ţă rii şi al neamului ca în capitala Gorjului, atunci vom avea şcoal ă de adev ărat patriotism” 2 . Alexandru Vlahu ţă , evocând Târgu-Jiul în lucrarea „România pitoreasc ă” se refer ă şi la muzeul, unde „(…) amintirile sunt vii, strânse cu priceput ă grij ă şi p ăstrate cu sfin ţenie. Nic ăieri n-am g ăsit atâta iubire, atât respect pentru trecutul neamului nostru, ca-n ora şul acesta lini ştit, unde toate parc ă te îndeamn ă la gânduri frumoase şi fapte bune.” 3 În aprilie 1896 s-a editat primul şi singurul num ăr al buletinului „Publica ţiunile Muzeului Jude ţean al Gorjului”, publica ţie ce valorifica studiile intelectualilor gorjeni. Muzeul Gorjului a trecut, începând cu anul 1906 printr- o perioad ă nefast ă, acesta fiind lipsit practic de un sediu adecvat. De altfel, la acest fapt, se adaug ă şi plecarea unora
1 Cornel Cârstoiu, Liceul Tudor Vladimirescu. Un secol de lumin ă. 1890- 1990 , Târgu-Jiu, 1990, p. 70-71 2 Alexandru Ştefulescu, op. cit ., p. 325: Gheorghe Nichifor, op. cit ., p. 133 3 Alexandru Vlahu ţă , România pitoreasc ă, Edit. pentru Literatur ă, Bucure şti, 1965, p. 51 84
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată dintre fondatori din Tg-Jiu. Astfel, Iuliu Moisil pleac ă la Bucure şti, în 1906, Witold Rolla Piekarski plecase înc ă din 1904 la Novaci şi, din 1906, la Bucure şti, în timp ce Aurel Diaconovici a plecat la Râmnicu-Vâlcea în anul 1905. La toate acestea se adaug ă, în octombrie 1910, moartea celui care fusese ini ţiatorul Muzeului Gorjului, Alexandru Ştefulescu. Evenimente tragice s-au produs în timpul ocupa ţiei germane din primul r ăzboi mondial (1916-1918) când colec ţiile Muzeului Gorjului au fost devastate de c ătre ocupant 1. Atunci au fost distruse colec ţiile de: ceramic ă, fotografie şi au disp ărut o serie de documente. În anul 1925 obiectele din patrimoniul muzeal ce fuseser ă salvate se aflau într-o sal ă a Liceului „Tudor Vladimirescu” 2. Din dorin ţa de a reda Muzeului Gorjului un spa ţiu adecvat pentru expunerea şi conservarea colec ţiilor sale, în anii 1925-1926, s-a construit în Gr ădina Public ă [Parcul Central, n.n.] din ora şul Tg-Jiu, pe malul Jiului o cl ădire din ini ţiativa doamnei Arethia T ătărescu 3, pre şedinta Ligii Femeilor Române, filiala Gorj 4. Cl ădirea 5, inspirat ă din arhitectura culei de la Aninoasa – Gorj, a fost proiectat ă de c ătre arhitectul Iullius Doppelreiter 1.
1 Ion Mocioi, Muzeul Gorjului , în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. I, Târgu- Jiu, 1978, p. 9 2 Jean B ărbulescu, Calendarul Gorjului pe anul 1925 , Tipogr. „Lumina”, Târgu-Jiu, 1925, p. 44 3 Vasile Arimia, Nicolae Mischie et alii, Personalit ăţ i gorjene de-a lungul istoriei , Ed. Funda ţiei „Premiile Flac ăra-România”, Bucure şti, 2000, p. 161-165: Zenovie Cârlugea, Arethia T ătărescu. Marea doamn ă a Gorjului interbelic , Edit. M ăiastra, Târgu-Jiu, 2007 4 Dorina Nichifor, Din activitatea Ligii Na ţionale a Femeilor Române , în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. IV, Târgu-Jiu, 1988 5 Vezi „Gorjanul”, an XII, nr. 36-37, din 25 septembrie 1937, p. 2-3 85
”
La festivitatea inaugur ării noului sediu al Muzeului Gorjului, desf ăş urat ă la 5septembrie 1926, a participat şi fostul secretar al comitetului ce pusese bazele muzeului în 1894, Iuliu Moisil. Reamenajarea muzeului s-a realizat şi cu sprijinul lui Alexandru Tzigara – Samurca ş, inspectorul muzeelor, care a participat la examinarea şi clasarea obiectelor din patrimoniul muzeului. În vederea îmbog ăţ irii colec ţiilor muzeale au fost achizi ţionate documente de la ţă rani în valoare de 50 000 de lei, şi au fost expuse obiecte descoperite în s ăpăturile arheologice întreprinse în Gorj de c ătre Constantin S. Nicolaescu – Plop şor. Ca urmare a îmbog ăţ irii permanente a colec ţiilor muzeale se resimte nevoia unui sediu mai spa ţios, fapt ce se produce în anul 1954, când muzeul este transferat în fosta cas ă a avocatului Bicescu din strada Tudor Vladimirescu, nr. 73, cas ă ce fusese na ţionalizat ă în 1952. Din anul 1974, Muzeul Gorjului a revenit în fostul Palat Administrativ al jude ţului Gorj beneficiind de un spa ţiu de expunere de peste 2000 de metri p ătra ţi, aici fiind amplasate sec ţiile de istorie-arheologie şi de art ă. Din 1984 pân ă în 1993 sec ţia de art ă a avut un sediu propriu în cl ădirea actualului Colegiu Comercial „Virgil Madgearu”, fostul Liceu Comercial din perioada interbelic ă. În 1993, sec ţia de art ă a fost mutat ă în fosta cas ă de protocol din Parcul Central. În anul 1959 a fost inaugurat ă Casa Memorial ă „Ecaterina Teodoroiu” din V ădeni. Ulterior, în perioada 1968 - 1975 a fost amenajat ă sec ţia de arhitectur ă popular ă din Gorj, amplasat ă la Curti şoara, la 10 km nord de Târgu-Jiu.
1 Ion Mocioi, Muzeul Gorjului , în „Litua – studii şi cercet ări”, nr. I, Târgu- Jiu, 1978, p. 10 86
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
În 1970 a fost amenajat ă Casa Memorial ă „Constantin Brâncu şi” de la Hobi ţa, iar în 1976 casa memorial ă dedicat ă geologului Ion Popescu-Voite şti din comuna B ălăne şti. În anul 1990 este preluat ă în administrare de c ătre Muzeul Gorjului Casa Memorial ă „Tudor Vladimirescu” din comuna Vladimir, reconstruit ă datorit ă eforturilor Arethiei Tătărescu între anii 1929 – 1932. Muzeul Jude ţean Gorj, care începând din anul 1996 poart ă numele fondatorului s ău, Alexandru Ştefulescu a contribuit, prin aportul speciali ştilor s ăi, la crearea unor muzee săte şti, precum cele de la: Arcani (1965, reorganizat în 1997), Lele şti (1977), R ădine şti (creat în anul 1973 şi reorganizat în 1983). Sec ţia de Istorie a Muzeului Gorjului a trecut, dup ă 1974, prin câteva reorganiz ări, cele mai importante fiind cele din perioada 1979 – 1981, din 1990 şi cea ini ţiat ă în anul 2006 ce vizeaz ă o adaptare la exigen ţele muzeologiei contemporane. În anii 2000-2002 a fost str ămutat ă la sec ţia de etnografie de la Curti şoara casa-cul ă de la Poiana-Rovinari ce a apar ţinut fostului prim-ministru Gheorghe T ătărescu şi so ţiei sale, Arethia T ătărescu. În 2004 a fost inaugurat ă, dup ă un amplu proces de restaurare, ce a vizat refacerea arhitecturii originale, cula familiei Cartianu, din Cartiu, comuna Turcine şti, unde a fost amenajat ă o expozi ţie intitulat ă „Portul popular din Gorj”. În cursul anului 2009 urmeaz ă a fi transferate în administrarea Muzeului Jude ţean Gorj, muzeul „Tudor Arghezi” din ora şul Tg-Cărbune şti şi casa memorial ă „Maria Lătăre ţu” din comuna Benge şti-Ciocadia.
87
”
EVOLU ŢIA DEMOGRAFIC Ă A TÂRGU-JIULUI LA SFÂR ŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA ŞI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA
∗ prof. drd. Mihaela Ioni ţă – Niculescu
Obiect de studiu al demografiei, popula ţia este definit ă ca o colectivitate uman ă identificat ă printr-un ansamblu de caracteristici şi legit ăţ i proprii de dezvoltare 1. Studiul popula ţiei ca sistem social „intersectat” cu alte sisteme, este prin excelen ţă interdisciplinar, prin implicarea mai multor ştiin ţe cu metodele lor specifice, c ălăuzite de o teorie integratoare 2. Prin urmare, demografia este o ştiin ţă de grani ţă pentru c ă obiectul material al acesteia – popula ţia uman ă este investigat ă şi de alte ştiin ţe sociale sau de ştiin ţe ale naturii: statistica demografic ă, sociologia, economia, cibernetica economic ă, statistica economic ă, psihologia social ă, antropologia, istoria, geografia economic ă, biologia şi medicina 3. Considerat ă de c ătre demograful francez Marcel Reinhard „dimensiune a istoriei”, demografia intervine în istorie sub dubla sa înf ăţ işare: cantitativ ă şi calitativ ă4. Demografia cantitativ ă pune accentul pe aspectele numerice,
∗ Profesor istorie la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Târgu-Jiu 1 V. Sora, I. Hristache, C. Mih ăescu, Demografie şi statistic ă social ă, Edit. Economic ă, Bucure şti 1996, p. 14 2 V. I. Trebici, I. Hristache, Demografia teritorial ă a României , Edit. Academiei RSR, Bucure şti, 1986, p. 11 3 V. Sora, I. Hristache, C. Mih ăescu, op. cit ., p. 21 4 Ştefan Ştef ănescu, Demografia, dimensiune a istoriei , Edit. Facla, Timi şoara, 1974, p. 7 88
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată efectivul popula ţiei fiind esen ţial pentru întreaga via ţă economic ă şi social ă a unui stat. În demografie, o mare importan ţă prezint ă reparti ţia popula ţiei pe vârste redat ă grafic sub forma unei piramide, mijloc de apreciere a tinere ţii sau îmb ătrânirii unei na ţiuni. Piramida vârstelor influen ţeaz ă politica general ă a statelor, prin faptul c ă vârsta î şi pune frecvent amprenta asupra atitudinii şi comportamentului politic ale indivizilor. Demografia calitativ ă vizeaz ă aspectele multiple, variate, legate de tr ăsăturile somatice, caracteristici psihico – morale, faptele culturale ale diferitelor societ ăţ i umane, afirma M. Reinhard citat de Ştefan Ştef ănescu 1. Demografia istoric ă a fost privit ă în a doua jum ătate a secolului al XX-lea ca domeniu inseparabil al istoriografiei, ca urmare a cristaliz ării noului curent istoriografic dominat de interesul pentru reconstituirea mentalit ăţ ilor şi a vie ţii cotidiene. Universul vie ţii private a intrat în aten ţia istoricilor ca domeniu de investigare începând cu lansarea proiectului ambi ţios al Şcolii de la Annales în anul 1929 potrivit c ăruia „istoria trebuie s ă fie problematic ă şi s ă se ocupe de oameni” 2. Lucien Febvre, autorul acestor cuvinte cu valoarea unei adev ărate profesiuni de credin ţă anticipa astfel debutul Istoriei Mentalit ăţ ilor numit ă sugestiv Noua Istorie.Spre deosebire de „istoria istorizant ă sau evenimen ţial ă” cum a fost caracterizat ă istoriografia pozitivist ă, în lec ţia inaugural ă de la College de France din anul 1933, acela şi Lucien Febvre definea istoria ca “ştiin ţă a omului, ştiin ţă a trecutului uman şi nu ştiin ţă a lucrurilor sau a conceptelor….îndatorirea istoricului este s ă reg ăseasc ă oamenii care le-au tr ăit”. Surprinderea mentalit ăţ ilor şi reconstituirea multiplelor ipostaze ale cotidianului au devenit realitate printr-o
1 Ibidem , p. 28 2 Al Du ţu, Dimensiunea uman ă a istoriei , Edit Meridiane, Bucure şti, 1986, p. 3 89
” impresionant ă cercetare inter şi pluridisciplinar ă în lung ă durat ă cu aportul geografiei, etnologiei, demografiei, economiei, sociologiei, antropologiei, psihologiei colective şi lingvisticii. P ătrunderea istoricului “de cealalt ă parte a oglinzii”, în intimitate, a f ăcut necesar ă reconsiderarea no ţiunii de sursa istoric ă. Documentului propriu-zis i s-au al ăturat registrele parohiale de stare civil ă, laicizate ulterior prin trecerea în competen ţa prim ăriilor, arhivele judiciare în problematica divor ţurilor, recens ămintele popula ţiei, dreptul canonic, reprezent ările religioase şi artistice, memoriile şi jurnalele, literatura epocii, legatele testamentare. Adep ţi ai istoriei globale, istoricii francezi: Marc Bloch, Ph Aries, Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau, Fernand Braudel şi Alain Corbin au recompus în studiile lor evolutia deloc liniar ă a rela ţiilor de familie şi a c ăsătoriei ca părţi ale unui e şafodaj social şi cultural supus presiunilor exercitate de biseric ă, statul laic şi comunitatea tributar ă practicilor cutumiare. A şa cum au precizat istoricii francezi seconda ţi de adep ţii noului curent istoriografic din diferite state ale Europei, universul vie ţii private se poate descompune într-o multitudine de micro-cosmosuri na ţionale, a c ăror evolu ţie este indisolubil legat ă de specificul unei anumite societ ăţ i. Pentru toate îns ă epicentrul vie ţii private este familia, a c ărei evolu ţie un poate fi in ţeleas ă în afara reglemet ărilor oficiale, a înveli şului s ău public şi în absen ţa demersurilor comparative. Recens ămintele popula ţiei, registrele de stare civil ă şi registrele privind mi şcarea natural ă a popula ţiei reprezint ă principala surs ă de informa ţii pentru studierea popula ţiei în dinamica sa. Alain Corbin considera îns ă recens ămintele un înveli ş dominat de date, dincolo de care istoricul ”trebuie s ă citesc ă printre rânduri”. De şi înregistr ări de mare amploare au caracterizat antichitatea, ele au corespuns unor finalit ăţ i militare şi fiscale, şi mai pu ţin exigen ţelor recens ămintelor moderne. Prin complexitatea sa, recens ământul este asociat
90
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată lumii moderne. Recens ămintele popula ţiei sunt înregistr ări ample ale popula ţiei la nivel na ţional, realizate la intervale de aproximativ un deceniu, având ca finalitate ob ţinerea la momentul de referin ţă al recens ământului de date complete, despre num ărul popula ţiei şi structura ei raportat ă la principalele caracteristici demografice, economice şi culturale. Majoritatea recens ămintelor includ în componen ţa lor variabile ca: sexul, vârsta – data na şterii, starea civil ă, num ărul şi vârsta copiilor, locul na şterii, al domiciliului şi al re şedin ţei, na ţionalitatea, limba matern ă, nivelul de instruc ţie şi ocupa ţia. Unitatea de înregistrare este persoana, la care se ajunge prin identificarea gospod ăriilor sau familiilor, despre care se consemneaz ă anumite informa ţii. Concomitent cu aceste recens ăminte ale popula ţiei se realizeaz ă şi recenzarea locuin ţelor, fapt ce permite realizarea unor corela ţii între caracteristicile familiei şi ale locuin ţei, ale persoanelor şi locuin ţei. Pentru statistica demografic ă, recens ămintele reprezint ă un punct de reper şi de referin ţă , fixând astfel „ceasul demografic” 1. În ceea ce prive şte istoria na ţional ă, pân ă în secolul al XIX-lea efectivul şi structura popula ţiei, dinamica acesteia, aspectele de natur ă ideologic ă şi chiar starea material ă nu pot fi cunoscute decât cu aproxima ţie pe baza izvoarelor disponibile. În Ţă rile Române nu s-au p ăstrat izvoare de tipul recens ămintelor, urbariilor, registrelor funciare, cutume scrise şi charte ale cet ăţ ilor. Larga deschidere realizat ă în cadrul cercet ării istorice permite interpretarea unor fapte explicate anterior prin determin ări politice, geografice sau religioase, pornind de la considerente de natur ă demografic ă. Catagrafiile fiscale sau religioase, conscrip ţiile fiscale, militare şi urbariale au reprezentat singurele surse de
1 Traian Rotariu, Demografie şi sociologia popula ţiei. Fenomene demografice , Edit. Polirom, Ia şi, 2003, p. 22 91
” cunoa ştere a num ărului popula ţiei şi într-o anumit ă m ăsur ă, a structurii ei sociale , pân ă la înfiin ţarea Sec ţiei de Statistic ă a Departamentului Trebilor Dinl ăuntru în cele dou ă Principate, în anul 1831. George Retegan men ţioneaz ă faptul c ă atât catagrafiile cât şi conscrip ţiile pot constitui surse de informare statistic ă cu condi ţia cunoa şterii unit ăţ ii de înregistrare şi a conjuncturii economico – sociale specific ă epocii 1. Evolu ţia demografic ă a Târgu-Jiului pân ă în secolul al XIX-lea nu poate fi cunoscut ă cu precizie, având în vedere absen ţa documentelor despre num ărul locuitorilor, statutul social, raportul dintre natalitate şi mortalitate, media de vârst ă. Alexandru Ştefulescu, în cele dou ă lucr ări dedicate istoriei Târgu-Jiului ne-a l ăsat o descriere extrem de sugestiv ă pentru starea ora şului în primele decenii ale secolului al XIX- lea. Astfel, pentru anul 1832, istoricul gorjean men ţioneaz ă existen ţa a 342 de case, din care 43 din zid, 28 cu 2 rânduri şi 15 cu un rând, acoperite cu şindril ă, celelalte case fiind din lemn, acoperite cu trestie, coceni, fân, rar de şindril ă şi împrejmuite cu garduri de nuiele împletite pe pari fixa ţi în pământ, cu ferestrele mici şi camerele rar pardosite cu cărămid ă şi a şezate de multe ori direct pe p ământ, lipsite de orice temelie 2. În 1841, au fost pavate 7 str ăzi, pentru care proprietarii erau obliga ţi s ă aduc ă piatr ă, nisip, p ământ pentru umplut, iar Maghistratul s ă pl ăteasc ă câte 4,5 lei pentru fiecare stânjen lucr ătorilor 3. În condi ţiile absen ţei serviciului sanitar modern pân ă în anul 1831, speran ţa de via ţă a locuitorilor a fost extrem de
1 George Retegan, Tehnici de înregistrare a popula ţiei Principatelor Române până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Actul lui Constantin Mavrocordat din anul 1741 , în vol. Din Istoria Statisticii Române şti , p. 173 2 Al. Ştefulescu, Istoria Târgu-Jiului , Tipogr. N. D. Milo şescu, Târgu-Jiu, 1904, p. 76 3 Ibidem , p. 80 92
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată redus ă datorit ă epidemiilor, provocate de alimenta ţia deficitar ă, igiena precar ă, salubritatea aproape inexistent ă şi de supersti ţiile localnicilor în ceea ce prive şte practicile de îns ănăto şire. Evolu ţia statisticii române şti de la catagrafiile specifice perioadei regulamentare la etapa modern ă a organiz ării statale a fost impus ă, în primul rând de necesitatea oamenilor politici ai vremii de a dispune de un instrument eficace de cunoa ştere, în toate problemele economice şi în cele ale administra ţiei publice 1. Primul recens ământ general în Principatele Unite a fost organizat în 1859/1860 sub îndrumarea lui Ion Ionescu de la Brad în Moldova şi Dionisie Pop Mar ţian în Ţara Româneasc ă. Astfel, potrivit Analelor Statistice şi Economice din ianuarie-martie 1860, Târgu-Jiul era populat de 2432 de locuitori, dintr-un total de 108.071 locuitori ai jude ţului Gorj 2. De altfel, de şi cifrele acestei prime recenz ări au fost puse sub semnul întreb ării datorit ă deficien ţelor de înregistrare, ora şul de pe Jiu a avut o evolu ţie extrem de modest ă nu numai din punct de vedere demografic, dar şi economic. Proiectat ini ţial ca recens ământ fiscal, recens ământul general al popula ţiei din România, realizat în decembrie 1899, este considerat de c ătre speciali şti primul recens ământ sistematic efectuat în scop exclusiv statistic 3. Recens ământul a fost organizat şi executat integral de Serviciul Statisticii Generale condus de Leonida Colescu. Scopul acestuia a fost expus cât se poate de clar în „Afiptul” recens ământului, editat de Serviciul Statisticii Generale şi adus la cuno ştin ţa opiniei publice înainte de debutul vastei opera ţiuni de recenzare: „S ă nu caute nimeni a se ascunde sau a se sustrage de la aceast ă
1 dr. Gh. Stoica , Începuturile statisticii oficiale române şti , în „Revista de statistic ă” nr. 1 / 1969, p. 34 2 Anale Statistice şi Economice , 1860, p 5; fond Prim ăria Târgu-Jiu, dos. nr 23/1859-1862, f 91 3 I. Alexandrescu, op. cit ., p. 25 93
” catagrafie general ă, s ă fie cu to ţii încredin ţaţi c ă ea se face numai în interesul public, pentru ca s ă ştim câ ţi sunt to ţi locuitorii ţă rei şi cum sunt ei împ ărţiţi în fiecare comună. Aceast ă lucrare este necesar ă şi folositoare pentru c ă o cuno ştin ţă exact ă de num ărul popula ţiei înlesne şte oric ărui guvern sarcina ce îi este încredin ţat ă de a se îngriji de îmbun ătăţ irea mijloacelor de trai” 1. Conform datelor oferite de recens ământul din 1899, popula ţia ţă rii a crescut între anii 1859 – 1899 cu 2.091.842 persoane, cu 52 % într-un ritm anual de 1,32 % 2. Raportat la dimensiunile teritoriale ale României, coeficientul de cre ştere a fost considerat modest şi atribuit atât cre şterii naturale a popula ţiei (de 9 – 10 ‰ de locuitori), cât şi imigra ţiei (pân ă la 1,32 %). Cu un num ăr de numai 6718 locuitori, Târgu-Jiului se plasa pe ultimul loc între cele 32 re şedin ţe de jude ţ. De altfel, aceast ă via ţă urban ă extrem de modest ă pe teritoriul Jiului de Sus a fost asociat ă în totalitate cu re şedin ţa sa, în absen ţa oric ărei alte comune urbane. Dup ă starea civil ă reflectat ă de „Foaia de Despoiare a popula ţiunii cu domiciliul obicinuit în comun ă”, nec ăsători ţii însumau 2600 b ărba ţi şi 1337 femei, c ăsători ţii 1133 b ărba ţi şi 958 femei, v ăduvi – 96 b ărba ţi şi 358 femei, divor ţaţi – 29 bărba ţi şi 83 femei 3. Rata mic ă a divor ţurilor reflectat ă atât de recens ământul anterior amintit, dar şi de registrele de stare civil ă, reflect ă mentalit ăţ ile specifice epocii, legate de menirea căsătoriei şi în conformitate cu tradi ţia ortodox ă. De şi rolul Bisericii dup ă 1864 a fost redus la domeniul spiritual, prin laicizarea st ării civile ca urmare a promulg ării şi aplic ării Codului Civil, din coresponden ţa între cler şi reprezentan ţii administra ţiei – prefect şi primar, rezult ă interesul pentru men ţinerea moralit ăţ ii popula ţiei, prin
1 Ibidem , p. 16 2 I. Alexandrescu , op. cit ., p. 27 3 Fond Prim ăria Târgu-Jiu, dos. Nr. 36/1899-1903, f. 39 94
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată condamnarea concubinajului, a c ăsătoriilor în perioada posturilor cu acceptul unor preo ţi, prohibirea c ăsătoriei între rude apropiate. Al ături de etnicii români, majoritari în întreg jude ţul, convie ţuiau români ardeleni – cet ăţ eni ai Austro-Ungariei, austrieci, unguri, bulgari, macedoneni, sârbi, germani şi nu în ultimul rând evreii. F ără a intra în detalii, registrele de c ăsătorii ne dezv ăluie faptul c ă uneori c ăsătoriile dep ăş eau barierele confesionale, f ără a întâmpina opozi ţia p ărin ţilor sau tutorilor. Aşezarea geografic ă, în vecin ătatea Transilvaniei, a facilitat aşezarea unor familii de români sau unguri, antrena ţi de cele mai multe ori în activit ăţ i comerciale şi manufacturiere. Din p ăcate, în ceea ce prive şte instruc ţia, mul ţi locuitori au declarat în 1899 c ă „nu ştiu a scrie şi a ceti” – 1877 bărba ţi şi 1827 femei. Popula ţia masculin ă ştiutoare de carte în num ăr de 2021 eclipsa din punct de vedere numeric popula ţia feminin ă instruit ă – 909 femei. Gradul de instruc ţie este precizat şi de registrele de c ăsătorie, în care viitorii so ţi confirmau sau infirmau capacitatea de a semna actul de căsătorie. De şi cercetarea fondurilor arhivistice p ăstrate în arhivele locale este într-o faz ă incipient ă, se poate totu şi contura o imagine asupra evolu ţiei c ăsătoriei şi familiei la cump ăna dintre cele dou ă veacuri. Aceast ă imagine, deloc idilic ă, este dominat ă de un mod de via ţă dificil, de multe ori marcat de lipsuri, cu o rat ă a mortalit ăţ ii foarte ridicat ă şi devansat ă totu şi de un excedent de na şteri care epuizau biologic femeia. Interesul factorilor decizionali pentru urm ărirea celor dou ă fenomene- natalitatea şi mortalitatea, dar şi pentru gradul de fertilitate al femeii, s-a concretizat în includerea unei rubrici speciale privind num ărul copiilor născu ţi şi r ăma şi în via ţă în momentul înregistr ării ultimului născut. Indiferent de statutul social şi profesional, de starea economic ă, ceea ce caracterizeaz ă familia din zona Jiului de
95
”
Sus este num ărul mare de copii adu şi pe lume, din care pu ţini rămân uneori în via ţă . Comparativ cu acest spa ţiu românesc, istoricii francezi au demonstrat faptul c ă în Fran ţa şi în alte state ale Europei Occidentale atât rata mortalit ăţ ii, cât şi rata natalit ăţ ii, au fost în continu ă sc ădere pân ă la Primul R ăzboi Mondial. Copii sau adul ţi, to ţi erau expu şi unor boli ca tuberculoza, pneumonia, scarlatina, febra tifoid ă, infec ţiile digestive, sifilisul şi paludismul, Documentele p ăstrate în fondul Prim ăriei Târgu- Jiu men ţioneaz ă necesitatea asan ării b ălţilor şi cur ăţ irii şan ţurilor care favorizau mai ales vara diferite epidemii, igienizarea abatoarelor şi supravegherea permanent ă a târgului de vite. Interesant ă este în acela şi timp maniera în care a fost reglementat ă şi controlat ă prostitu ţia, pentru a preveni degradarea moral ă a popula ţiei şi r ăspândirea bolilor venerice. Un nou recens ământ al popula ţiei în Vechiul Regat organizat de Direc ţiunea Statisticii Generale condus ă de Leonida Colescu, a fost efectuat în 19 decembrie 1912, potrivit căruia num ărul de locuitori din Târgu-Jiu a crescut la 9812, atât datorit ă sporului natural, cât şi prin imigra ţie. Aceast ă nou ă investiga ţie statistic ă a fost precedat ă de recens ământul cl ădirilor şi al locuin ţelor pe parcursul a 15 zile, ale c ărui rezultate au fost publicate în anul 1920. Pentru sociologul şi filosoful Dimitrie Gusti, pre şedintele Institutului Social Român şi pre şedinte al Comisiei de Recens ământ înfiin ţat în baza legii privitoare la recens ământul general al popula ţiei din martie 1930, recens ământul este „inventarul viu al fenomenelor sociale şi al faptelor sociale dintr-un moment dat, în sânul unei na ţiuni” ,,o expresie prin cantitate, o prim ă expresie ştiin ţific ă, serioas ă şi pozitiv ă a societ ăţ ii, pe temelia c ăreia putem pe urm ă s ă cl ădim ori şice construc ţie ştiin ţific ă şi politic ă”. În acela şi studiu, pornind de la expresia ilustrului statistician Schlötzer pentru care statistica este istoria în repaus, dup ă cum istoria este
96
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată statistica în mi şcare, D. Gusti preciza c ă „recens ământul este popula ţia în repaus,dup ă cum istoria este popula ţia in mi şcare”. Pentru studierea c ăsătoriei şi a familiei în secolele XIX-XX, recens ămintele popula ţiei al ături de actele de stare civil ă şi registrele de mobilitate a popula ţiei î şi dovedesc din plin utilitatea.
97
”
ECATERINA TEODOROIU, SIMBOLUL EROISMULUI TÂRGUJIAN
∗ Dorin Brozb ă
Sublocotenetul Ecaterina Teodoroiu, cunoscut ă în întreaga lume ca Eroin ă a poporului român, s-a n ăscut la data de 14 ianuarie 1894 în V ădenii Târgu-Jiului şi a trecut în nefiin ţă la 22 august 1917, la doar 23 de ani,în timp ce-şi conducea plutonul de osta şi într-un asalt decisiv asupra pozi ţiilor inamice de pe Dealul Secului. De aceea, în rândurile ce urmeaz ă v ă voi prezenta ultimele zile din via ţa Cătălinei,exact a şa cum au fost ele relatate de martorii oculari ai acelor momente istorice de neuitat când,într-un final victorios al Armatei,s-a întrupat România Mare,un vis realizat dup ă mai bine de trei sute de ani,pornit de la Mihai Viteazul,în anul 1600. În timpul acestor lupte crâncene, regele Ferdinand şi regina Maria urm ăreau avântul osta şilor al ături de generalul Eremia Grigorescu la podul Cosme şti, de peste Siret. Solda ţii s-au luptat minunat şi dup ă victoriile de la Oituz, M ărăş eşti şi Panciu, capul O ştirii trimise cuvânt de mul ţumire şi îmb ărb ătare osta şilor s ăi: „ Cu piepturile voastre a ţi ridicat un zid mai tare decât granitul. Voin ţa voastr ă a pus stavil ă
∗ Este membru al Filialei Gorj a Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România din anul 2001. Autor al mai multor lucr ări despre personalit ăţ i ale Gorjului, publicist, s-a preocupat de reeditarea lucr ării pr. I. M ălăescu, „C ătălina, eroina de la Jii”. Lansarea acesteia s-a f ăcut la 8 iunie 2010, în cadrul unei solemnit ăţ i de care s-a ocupat personal, sub egida SSIR-Gorj, Consiliului Jude ţean Gorj şi a prim ăriei Târgu-Jiu. Studiul prezent nu con ţine referin ţe critice, fiind o prelucrare prezentat ă în simpozion a textului c ărţii. 98
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată potopului vr ăjma ş! Cu mândrie m ă uit la voi şi v ă aduc mul ţumirile mele c ălduroase şi recuno ştin ţa mea ofi ţerilor şi trupei c ă v-aţi purtat atât de bravi. Onoare acelora care şi-au l ăsat via ţa pentru ap ărarea patriei! Ne mai a şteapt ă noi lupte… Nu uita ţi c ă drumul la biruin ţă duce într-o singur ă direc ţie: înainte! ” Cătălina cite şte cu însufle ţire acest ordin solda ţilor s ăi. Mai mult, ea tr ăie şte fiecare slov ă, îi p ătrunde în ţelesul şi nu se cutremur ă. Generalul Bro şteanu, comandantul diviziei, prevedea c ă vor fi lupte aprige, care ar fi putut r ăpune atâtea vie ţi. Gândul său se îndreapt ă spre aceia care î şi f ăceau cu prisosin ţă datoria şi care trebuiau feri ţi m ăcar acum de focul ucig ător al primelor zile de lupt ă. O chem ă pe C ătălina la dânsul şi cu p ărinteasc ă grij ă o sf ătui s ă stea vreo câteva zile la ambulan ţă , pân ă vor trece primele atacuri grele. Cu mintea r ătăcit ă, C ătălina îl ascult ă uimit ă. Cum s ă-şi p ărăseasc ă ea acum camarazii şi pe solda ţii ei? De aceea se preg ătise ea atâta, pentru aceasta tot avântul sufletului ei? S-o sf ătuiasc ă astfel, era ca şi cum ar fi îndemnat- o s ă dezerteze! Nu, a şa-ceva nu putea primi, nu putea face! - Ei bine şi dac ă ţi-aş ordona? o înfrunt ă generalul. - Mă voi împu şca eu îns ămi, domnule general! O, da! Iat ă un r ăspuns vrednic de ea! Generalul îi strânse mâna, îndemnând pe ceilal ţi comandan ţi s-o opreasc ă de a intra pe front. Zadarnice fur ă toate st ăruin ţele. Solda ţii în şişi aflaser ă greutatea luptelor ce-i aşteptau şi începur ă s-o roage şi ei s ă nu intre pe front, m ăcar câteva zile. - Că noi suntem mul ţi şi de s-or pierde dintre noi, tot nimica n-o fi, dar dumneavoastr ă sunte ţi una şi de v ă vom pierde, ce ne vom face noi? Atunci, C ătălina le gr ăi domol:
99
”
- Via ţa mea? Dar ce pre ţ are via ţa cuiva, dac ă nu e închinat ă unui gând înalt, unui ideal sfânt? Gândul cel dumnezeiesc, căruia noi to ţi ne-am închinat, e acela de a face o patrie mare, puternic ă şi fericit ă. De a s ăvâr şi pentru copiii şi urma şii no ştri o via ţă mai bun ă, de a le deschide un loc mai fericit sub soare. Pentru asta ne-am luptat, pentru asta ne-am preg ătit şi acum s ă dau înd ărăt, s ă dezertez? Şi cum ei st ăruiau necontenit, ea a continuat: - Ţine ţi voi la mine cu adev ărat? îi întreb ă. - Da! strigar ă to ţi cu însufle ţire. - Atunci nu m ă sf ătui ţi s ă s ăvâr şesc o fapt ă de care şi mie şi vou ă ne va fi ru şine mai târziu! Regimentul lu ă dispozitivul de ocupare a liniei de lupt ă şi începur ă s ă înainteze pe valea Z ăbr ăuciorului în sus, pân ă pe dealul Secului, în ni şte vii. Compania a VII-a intr ă în prima linie. În stânga, compania a V-a ţinea leg ătura cu Divizia a XIII-a, iar în dreapta compania a II-a. Se consolideaz ă pozi ţiile în locuri cu totul neprielnice pentru compania a VII-a: un t ăpşan deschis în fa ţă , o cas ă de pândar din mijlocul viei, în care era a şezat un cuib de mitraliere, ce ţinea sub foc toat ă ie şirea companiei. Dup ă cea dintâi luare de contact cu inamicul, trebuia ca a doua zi s ă se împing ă frontul vr ăjma ş mai spre miaz ăzi, printr-un contraatac rapid şi puternic. Începu preg ătirea de lupt ă printr-o ac ţiune vijelioas ă şi sigur ă a artileriei. Cuibul de mitraliere fu spulberat, casa aprins ă ridic ă fl ăcări ro şii şi suluri de fum. P ământul fu fr ământat cu de-am ănuntul de tunurile celor dou ă o ştiri. Se însereaz ă. Solda ţii şi ofi ţerii a şteapt ă cu înfrigurare clipa când trebuie s ă se n ăpusteasc ă afar ă din tran şee. În astfel de clipe, pentru o şteanul încercat orice sim ţă mânt de team ă înceteaz ă. Lupt ătorul singur simte o putere, o tărie ne ţă rmurit ă în fa ţa unei puteri nebiruite a lui Dumnezeu. Între el şi Ziditorul de la început al tuturor
100
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată lucrurilor se statornice şte o leg ătur ă divin ă şi o şteanul poate şopti: „ Ţie, Tat ă, î ţi încredin ţez sufletul meu! ” Între aceste dou ă suflete, plute şte imaginea sfânt ă a Patriei, singura f ăptur ă adev ărat ă pentru care o şteanul tr ăie şte. Patria, na ţiunea lui trebuie s ă fie ve şnic ă, precum ve şnic este şi Dumnezeu din ceruri. El, lupt ătorul, nu este decât trimisul cerului pentru s ăvâr şirea sfintei taine, prin care Patria dobânde şte nemurirea! Cătălina le simte pe toate acestea în sufletul s ău şi buzele îi rostesc înc ă un cuvânt scump: Dreptatea! Chipurile din visul de pe malul Siretului îi st ăruie în minte, îl vede pe Neculai cu un luceaf ăr pe piept, chemând-o. O comand ă scurt ă şi lan ţul tr ăgătorilor sare peste taluzul tran şeei. - Înainte, înainte! Dup ă mine, b ăie ţi! Nu v ă l ăsa ţi! Sunte ţi cu mine! le strig ă viteaza voluntar ă sublocotenent, dar în aceea şi clip ă un m ănunchi de gloan ţe îi str ăfulger ă pieptul, doborând-o la p ământ. Osta şii ei o v ăd, î şi dau seama c ă au pierdut-o, dar ei alearg ă, lupt ă mereu, ştiind c ă aceasta a fost voin ţa ei cea de pe urm ă. O ştiu acolo, c ăzut ă cu fa ţa spre du şmani, spre frontul pe care a n ăzuit c ă-l va înfrânge, spre a elibera p ământul sfânt al patriei cotropite. O simt aproape de ei, încurajându-i şi dup ă moarte! Seara, dup ă potolirea luptei, brancardierii i-au cules trupul şi l-au dus de pe front. Era o minunat ă noapte de august cu lun ă plin ă. Raze de lun ă jucau în jurul pletelor C ătălinei, iar chipul ei, mai frumos ca oricând, str ălucea de o puternic ă lumin ă l ăuntric ă. În spatele liniilor de lupt ă, câ ţiva ofi ţeri tineri, camarazi de glorie, au îngenuncheat lâng ă brancarda pe care zace trupul neînsufle ţit al copilei şi plâng pierderea nepre ţuitei camarade. Plutonul eroinei e scos de pe pozi ţie şi solda ţii cu pu ştile întoarse cu ţevile spre p ământ, rândui ţi pe dou ă şiruri plâng,
101
”
înso ţind trupul comandantei lor pân ă la marginea p ăduricii de pe malul stâng al Z ăbr ăuciorului. Batalionul de pioneri îi fac co şciugul din scânduri ce miroseau a r ăş in ă şi-i a şeaz ă trupul în înc ăperea mare a casei pădurarului. Solda ţii plutonului s ău fac de straj ă, priveghind pe fosta lor comandant ă. Era a şa de bun ă, atât de darnic ă, de duioas ă şi de viteaz ă! P ăstreaz ă t ăcere adânc ă şi macin ă gânduri cernite. Sufletul C ătălinei desc ătu şat de trup se ridic ă peste câmpurile de lupt ă, luminând prin noapte ca un sul de raze de lun ă. Trece pe deasupra tran şeelor fra ţilor s ăi, le mângâie frun ţile obosite, le alin ă r ănile dureroase, apoi pleac ă plin de dor spre o cas ă micu ţă de pe Valea Jiului. To ţi ai casei dorm. Mama zâmbe şte prin somn, c ăci o viseaz ă mireas ă, cu maram ă alb ă, lung ă, cu flori de l ămâi ţă pe cap. E atât de fericit ă, c ă întinde mâinile s ă-şi prind ă copila în bra ţe, s-o s ărute. Dar ar ătarea din vis se şterge ca o n ăluc ă şi mama b ătrân ă îngenuncheaz ă la icoan ă şi o roag ă pe Maica n ăsc ătoare de Dumnezeu s ă-i dea un semn, un vis prin care s ă-i adevereasc ă dac ă scumpa ei C ătălin ă mai tr ăie şte! Sufletul fecioarei se înv ăluie de-o umbr ă şi se ridic ă sus, dar o ajung din urm ă trei surate. - Cine sunte ţi voi? le întreab ă C ătălina. - Ursitoarele tale, am venit s ă te lu ăm între noi! Şterge ţi de pe chip umbra mâhnirii, c ăci voia lui Dumnezeu s-a împlinit. Şi zburar ă toate patru prin ploaia razelor de lun ă mereu mai sus, spre scaunul judec ăţ ii, spre raiul cel fericit al eroilor. Trompete de arhangheli cânt ă şi miresmele gr ădinilor sfinte îmb ăls ămeaz ă v ăzduhul. E lini şte şi senin... C ătălina îngenunche în fa ţa nem ărginitului Dumnezeu: - Dreptate pentru neamul meu! rostesc buzele ei. - Ridic ă-te, copila mea, jertfa ta va da rod de pre ţ! Pe Valea Z ăbr ăuciorului, lâng ă casa p ădurarului, pământul cald al ţă rii prime şte trupul vitezei copile spre
102
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată ve şnica odihn ă. Dou ă plutoane de solda ţi dau onorul, de fa ţă fiind generalul Bro şteanu, comandantul diviziei, colonelul Pomponiu, comandantul regimentului, şi cei doi fra ţi ai Cătălinei, care luptau pe front: Eftimie şi Andrei. În fa ţa sicriului st ăteau to ţi cu capetele descoperite, lăsând s ă le şiroiasc ă lacrimi din ochii grei de suferin ţe. Preotul cânt ă cele rânduite, pe când to ţi solda ţii şi ofi ţerii plâng. O plângeau pe camarada lor care a murit, plângeau potopi ţi de dorul fiin ţelor dragi l ăsate dincolo de hotarul focului vr ăjma ş în s ătucurile lor de pe malul Jiului, plângeau din pricin ă c ă se sim ţeau mai singuri, p ărăsi ţi în cele mai grele zile de c ătre camarada cea inimoas ă, care îi îmb ărb ătase şi le uşurase toate poverile! Când pionerii îi coborâr ă în p ământ trupul, cele dou ă plutoane slobozir ă focuri de arm ă, cinstind ost ăş eşte pe aceea care s-a n ăscut cu sim ţă mânt de osta ş, a luptat şi a murit viteje şte. Colonelul citi în faţa trupelor urm ătorul ordin de zi: Astfel, C ătălina lui Vasile Toderoiu, din V ădenii Gorjului, începu via ţa cea ve şnic ă. Legendara ei via ţă , început ă deîndat ă ce a luat în mân ă arma de o ştean, spre a lupta pentru împlinirea visului de aur al neamului nostru, se des ăvâr şeşte, chipul ei stând luminos al ături de cel al eroilor neamului. În fruntea coloanei celor 800 de mii de eroi c ăzu ţi jertf ă pentru înf ăptuirea marelui ideal na ţional, p ăş eşte aceast ă ţă ranc ă a plaiurilor gorjene. Numele ei este pe buzele oric ărui copil, povestea ei o spune şi Jiul, şi Oltul, şi Siretul! Pe malul Z ăbr ăuciorului, vântul întârzia adesea printre florile unui mormânt îngrijit de mâini nevinovate de copii şi povestea minunea cea mare a împlinirii ţă rii într-o patrie mare şi tăinuia adânc asupra rosturilor unui neam de viteji. Şi iat ă c ă, dup ă câ ţiva ani de la a şezarea noilor hotare ve şnice ale neamului nostru, a şa cum le-a visat din pruncie viteaza copil ă,
103
”
ţara recunosc ătoare a venit ca s ă se închine şi s ă s ărb ătoreasc ă pe aceea care a luptat, a sângerat şi a murit pentru ea. Trupul C ătălinei a fost dezgropat şi ochii tuturor s-au uimit de minune: corpul neatins de putreziciune se p ăstrase întocmai ca atunci când c ăzuse în fa ţa plutonului s ău. Acesta este un semn al menirii divine, care a fost încredin ţat ă vitezei copile de la Jiu. Co şciug nou şi de pre ţ, f ăcut din o ţelul a dou ă tunuri: unul românesc şi altul german, turnat în arsenalul Armatei, a primit sl ăvitul ei trup, iar osta şii şi flamurile o ştirii s-au aplecat înaintea sa, în vreme ce fanfara militar ă intona rug ăciunea. Solda ţii Regimentului 50 Olt, sub comanda c ăpitanului în rezerv ă Gheorghe R ădulescu, acela care i-a fost comandant de companie pe front, au dat onorul şi, pe afet de tun împodobit cu flori şi drapele, au purtat r ămăş iţele aceleia care a întruchipat în via ţă toat ă comoara de credin ţe şi n ăzuin ţe a unui neam, spre plaiurile ei de na ştere. A mers întreg convoiul de pe Valea Z ăbr ăuciorului, pe drumuri de ţar ă, pân ă la Foc şani. Toat ă oştirea în frunte cu generalul comandant al Diviziei, tot clerul, şcolile şi copiii i-au ie şit în întâmpinare. Era zi de mijloc de var ă, în 6 iunie 1921. Al ături de afet, mergea deta şamentul de onoare cu drapelul regimentului glorios. Flori plouau din mâinile copiilor, aşternând covor de petale înmiresmate aceleia care trăia acum în împ ărăţ ia îngerilor. Femeile şi b ătrânii l ăcrimau îngenunchind, o ştenii cu pu ştile îndreptate cu ţeava în jos î şi plecau cucernici capetele. Peste noapte, co şciugul a fost a şezat în capela militar ă a ora şului şi a fost p ăzit de ofi ţerii garnizoanei. Era cea din urm ă noapte pe care o mai petrecea sub cerul plin de stele al Moldovei, în vecin ătatea Z ăbr ăuciorului şi a Siretului, care-I povesteau basme cu viteji n ăzdr ăvani, ce r ăpuseser ă balauri care scuipau foc şi moarte. Nu trecuse mult ă vreme de atunci,
104
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată cu toate acestea faptele fuseser ă atât de mari, atât de nem ăsurate, c ă p ăreau o poveste. A doua zi, cu acela şi alai, co şciugul a fost dus la gar ă şi aşezat în vagon frumos împodobit cu verdea ţă , flori şi drapele. Un sobor de preo ţi f ăcu o rug ăciune, apoi vagonul coborî spre mijlocul ţă rii. În g ări era adunat ă lume mult ă ca s ă cinsteasc ă pe copila viteaz ă. La Râmnicu-Sărat, Buz ău, Ploie şti, preo ţii ridicar ă rug ăciuni, iar comandan ţii o ştirii şi prefec ţii jude ţelor vorbir ă mul ţimii despre pilduitoarele fapte ale C ătălinei. Pe câmp, ţă ranii p ărăseau lucrul lor şi alergau lâng ă liniile trenului, îngenunchind cu smerenie. În gara Bucure şti, trenul a z ăbovit mai mult. Frunta şii şi dreg ătorii mari ai ţă rii s-au strâns în jurul nepre ţuitului co şciug ost ăş esc, flori multe s-au scuturat deasupra-i, iar elevii şcolii militare au defilat dând onorul tinerilor o şteni ai ţă rii. Apoi trenul porni mai departe,spre plaiurile oltene şti. Era ziua de 8 iunie 1921, zi în care Gorjul mai s ărb ătorea înc ă 100 de ani de la Revolu ţia lui Tudor Vladimirescu, cel ălalt eliberator de neam şi ţar ă. Sus, mereu mai sus, pe albia Jiului, C ătălina f ăcea acum drumul înc ărcat de glorie şi de iubirea unui neam, a şa cum visase în copil ărie, mergând în fruntea unei o ştiri biruitoare. Clopotele bisericilor sunau, ţă ranii gorjeni îngenuncheau, iar undele Jiului cântau n ăvalnice cântece de biruin ţă şi de m ărire. În Târgu-Jiu, a primit-o norodul, în frunte cu înal ţii dreg ători ai ţă rii. A primit-o şi iubita ei mam ă, care culegea în năfram ă lacrimi de jale şi de durere. Lumea îi d ădea cinstire mare, dar b ătrâna nu sim ţea decât durere, durere nem ărginit ă pentru cel mai iubit copil pe care-l d ăruise ţă rii. Trupul C ătălinei a fost purtat pe afet de tun, în mijlocul unei mul ţimi care îngenunchea pioas ă. A str ăbătut uli ţele care i-au pârguit copil ăria, pe unde ea p ăş ise plin ă de dorul vie ţii şi cu sufletul înc ărcat de n ăzuin ţe mari.
105
”
Camarazii cerceta şi gorjeni primeau iar ăş i în mijlocul lor pe inimoasa copil ă viteaz ă, care a ştiut şi a putut ţine vie făclia n ăzuin ţelor unui neam, în cele mai vajnice spulber ări ale vremii. Înainteaz ă pe str ăzile dragi, Jiul începe a-i dep ăna pove ştile de demult ţesute cu firul de aur al celor din urm ă ani, în oglinjoarele lui de ap ă nu mai curg lacrimile „înstr ăinatului Ardeal”, ci scânteiaz ă în soare m ărg ăritarele de bucurie ale fra ţilor dezrobi ţi. Mun ţii î şi încununeaz ă crestele cu raze de soare şi stau mândri şi drep ţi, p ărta şi la aceast ă s ărb ătoare. Oltenia toat ă pr ăznuie şte pe doi din marii s ăi eroi, crainici de dreptate şi de libertate. În pia ţa din fa ţa Prim ăriei, acolo unde, în timpul luptei de la Podul de peste Jiu era o gr ămad ă de cartu şe pe care le-au cărat copii, fetele şi femeile gorjene, ca s ă hr ăneasc ă focul iute şi ucig ător al unui tineret vrednic de cinstire, convoiul s-a oprit şi trupul C ătălinei a fost coborât în cripta de beton armat, făcut ă prin obolul tuturor acelora ce au r ăspuns la chemarea fostului ei comandant de companie. Deasupra,i s-a aşezat plac ă de marmur ă, iar al ături dou ă tunuri, capturate de la germani, ca să str ăjuiasc ă mormântul vitezei de la Jiu. Trupul C ătălinei î şi g ăsea alinarea, era al ături de cei dragi, în p ământul sfânt al col ţului de ţar ă, care a hr ănit-o şi care i-a urzit în suflet beteala minunatelor fapte. Aşadar, iat ă, dup ă aproape 95 de ani de la acele evenimente istorice în ălţă toare, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu continu ă s ă fie un exemplu de voin ţă şi de sacrificiu pentru milioane şi milioane de oameni iubitori de libertate şi de adev ăr,constituind totodat ă şi un simbol de net ăgăduit al eroismului târgujian.
* * *
106
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Vorbind la acest simpozion, nu pot s ă-mi reprim emo ţia, constatând prezenţa în fa ţa mea a elevilor Colegiului Na ţional, care poart ă numele Eroinei, împreun ă cu dasc ălii lor de istorie. Sunt tineri, frumo şi şi li se cite şte pe chip lumina recuno ştin ţei fa ţă de patronul spiritual al şcolii lor. Iar eu, autorul acestei modeste interven ţii, nu pot uita c ă m ă num ăr printre ferici ţii absolven ţi ai acestei prestigioase institu ţii de înv ăţă mânt a ţă rii. „ Vivat eroina, / vivat profesores, / Şi cu to ţi elevii / din ,,Ecaterina…”
107
”
LIGA NA ŢIONAL Ă A FEMEILOR ROMÂNE – SUS ŢIN ĂTOAREA TRADI ŢIILOR, ARTEI ŞI CULTURII GORJENE ŞTI
∗ prof. dr. Dorina Nichifor
În peisajul politic deschis de Marea Unire din 1918, dominat de ideile democratice de inspira ţie occidental ă, şi-au făcut apari ţia în ţara noastr ă numeroase şi variate organiza ţii şi asocia ţii, 1 printre care şi Liga Na ţional ă a Femeilor Române. Înfiin ţat ă în 1921, Liga avea ca scop „ în primul rând, păstrarea vechii tradi ţiuni artistice a poporului şi, îndeosebi, încurajarea industriei casnice a ţă răncei ”2. Jude ţul Gorj, greu încercat de r ăzboi 3, va parcurge, ca de altfel întreaga ţar ă, dup ă 1922, un proces de consolidare economic ă şi stabilitate politic ă. În aceste condi ţii, preocu- pările elitei culturale şi sociale, printre care se aflau şi multe femei, se vor diversifica 4, generând ini ţiative de valorificare şi
∗ Membru în Biroul Executiv al Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România – Filiala Gorj, profesor istorie Şcoala General ă „Alexandru Ştefulescu” Târgu-Jiu. 1 Petre Dan, Asocia ţii, cluburi, ligi societ ăţ i, Edit. ştiin ţific ă şi enciclopedic ă, Bucure şti, 1983. 2 Al. Tzigara Samurca ş, Evaluarea scoar ţelor oltene şti , Edit. Scrisul românesc, Bucure şti, 1942, p.2 3 Les sacrifices roumains pendant la guerre – Les victimes civiles , Paris, 1919, p.50, 178-181, 226-227, 299-310; Jac Constantinescu, Atrocit ăţ i germane , Tg.Jiu, 1919, p.31-56; V. Andri ţoiu, Din activitatea tribunalului militar german din Tg.Jiu în timpul primului r ăzboi mondial , în „Litua – studii şi cercet ări”, Tg.Jiu, 1982, p.207-215 4 În perioada anterioar ă r ăzboiului, singura organiza ţie mai important ă în care femeile gorjene s-au distins a fost „Crucea Roşie”, sec ţia Gorj, prezidat ă de Gabriela Muic ă, c ăreia i se al ăturau în comitetul de conducere, Magdalena Mihail S ăvoiu, Elena Jippa, Maria Frumu şanu, Lucia Vasilescu, 108
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată afirmare pe plan na ţional a disponibilit ăţ ilor şi poten ţelor oamenilor acestor locuri. Femei determinate de interese economice, sau din dorin ţa de a ie şi din anonimat, femei din rândul intelectualit ăţ ii cu vederi democratice, progresiste, aveau s ă ac ţioneze, în aceast ă perioad ă, pe o palet ă foarte divers ă ca nuan ţe de exprimare, putând influen ţa într-un fel sau altul, mai mult sau mai pu ţin, cursul general de emancipare al femeii gorjene. Se continua un drum firesc instaurat în societatea româneasc ă înc ă din secolul al XIX-lea. 1 Interesant c ă pe la mijlocul perioadei interbelice, în 1936, num ărul asocia ţiilor feministe de caritate de pe întinsul întregii ţă ri ajunsese la 1101. 2 Între femeile care s-au remarcat printr-o intens ă activitate în slujba comunit ăţ ii gorjene, la loc de cinste se afl ă Marea Doamn ă a Gorjului, Arethia T ătărescu, so ţia renumitului om politic liberal. 3 Născută Pite şteanu, într-o familie de oameni cu stare, dar r ămas ă orfan ă de mic ă, a studiat artele (îi pl ăcea pictura) la Conservatorul din Capitala Fran ţei, de unde a revenit în 1916. Refugiat ă pe Valea Tismanei, l-a cunoscut pe tân ărul sublocotenent care îi va fi tovar ăş de via ţă pân ă la cap ăt. Se căsătoresc la Craiova, în acela şi an, dup ă r ăzboi stabilindu-şi re şedin ţa oficial ă la Poiana-Rovinari. Arethia T ătărescu a activat la Bucure şti în calitate de comandant al Cohortei „P ăstorul Bucur”, din care f ăcea parte
Areta Gr. Iunian şi altele („Unirea Neamului”, Târgu-Jiu, An.II, nr.88, din 21 iunie 1915). 1 Vezi, pe larg, Alin Ciupal ă, Femeia în societatea româneasc ă în secolul al XIX-lea, Edit. Meridiane, Bucure şti, 2003 2 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, Arethia T ătărescu. Marea Doamn ă a Gorjului interbelic, Edit. M ăiastra, Târgu-Jiu, 2007, p. 23 3 Gheorghe Nichifor, Gheorghe T ătărescu. 35 de ani de la moartea sa, în „Liberalul”, an XLVII, nr. 11/69, din 19-25 martie 1992 109
”
şi tân ăra Ecaterina Teodoroiu, aflat ă la studii în capitala ţă rii. Poate tocmai de aceea la ampla manifestare de la Târgu-Jiu, prilejuit ă de dezvelirea Mausoleului Ecaterinei Teodoroiu a luat cuvântul şi o cerceta şă , Jianu Valeria, elev ă a Liceului „Regina Elisabeta” din Craiova. „ Cerceta şele noastre – spune ea – au rugat pe doamna pre şedint ă a Ligii Na ţionale din Gorj s ă îng ăduie ca cerceta şele cohortelor care au subscris pentru ridicarea monumentului, s ă aduc ă de la mormântul Eroului Necunoscut flac ăra care va aprinde ast ăzi candela vitezei noastre ”. 1 În acest context se înscrie constituirea Ligii Na ţionale a Femeilor Române din Gorj, în anul 1921, printr-un prim consiliu format din 19 femei din Târgu-Jiu şi jude ţ, „ toate având aceea şi credin ţă ca a dumneavoastr ă c ă niciun neam pe lume nu are atâta bog ăţ ie în datini, în cântece, în jocuri şi port, cum are neamul nostru” 2. Cele mai importante puncte din programul acesteia se refereau la „ conservarea artei na ţionale şi dezvoltarea industriei casnice ”, îngrijirea monumentelor istorice şi angrenarea femeilor în activit ăţ i productive. 3 În vederea îndeplinirii acestor deziderate, la Târgu-Jiu a fost înfiin ţat un atelier de ţes ătorie, care, prin perfec ţionarea modelelor de lucru, odat ă cu sporirea veniturilor, s-a transformat „într-un adev ărat institut de art ă ale c ărei produse au fost apreciate şi admirate în toat ă ţara” 4.
1 „Gorjanul”, Târgu-Jiu, an XII, nr. 37, din 15-22 septembrie 1935; Ioan Mălăescu, Dorin Brozb ă, Cătălina, eroina de la Jii, ed. a II-a, Edit. BD. Media, Târgu-Jiu, 2010, p. 227 2 Dorina Nichifor, Din activitatea Ligii Na ţionale a Femeilor Române – Gorj, în „Litua. Studii şi cercet ări”, vol. IV, 1988 3 Liga na ţional ă a Femeilor, Sec ţia Gorj, Dare de seam ă asupra activit ăţ ii în anul 1928-1929 , Târgu-Jiu, 1929, p.3 (în continuare se va cita Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj ) 4 Ibidem , p. 4 110
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
La început atelierul func ţioneaz ă într-o camer ă modest ă din incinta Poli ţiei Târgu-Jiu, aflat ă aproximativ pe locul actualei Şcoli Gimnaziale „Alexandru Ştefulescu”. Erau angajate fete s ărace de la ora şe şi sate, supravegheate din zi pân ă în noapte de Arethia T ătărescu. Ea s-a ocupat nu numai de organizarea activit ăţ ii practice ci şi de latura de concep ţie, păstrând, selectând şi combinând elemente decorative şi motive florale, toate specifice artei tradi ţionale gorjene şti. 1 Atelierul dispunea, în anul 1929, de un num ăr de 65 de lucr ătoare şi de 15 gherghefuri mari 2, care realizau, în anul financiar 1928-1929, 70 de covoare cu o suprafa ţă de 285 metri p ătra ţi, în valoare de 538 883 lei 3. Timp de doi ani aici se ini ţiau, în tainele ţesutului, ti- nere fete, care apoi se puteau încadra cu succes în orice loc din ţar ă. Un mare num ăr din cele 500 de absolvente, pân ă în 1929, desf ăş urau o rodnic ă activitate ca şefe de ateliere în diferite ora şe, sau în satele lor, „ducând în toate col ţurile jude ţului, dragostea de arta cusutului şi ţesutului” 4. Modelele lucrate în atelier se inspirau în linii şi colorit numai din vechile tradi ţii şi motive gorjene şti şi oltene şti, constituind o puternic ă reac ţie împotriva influen ţelor str ăine şi falselor concep ţii artistice 5. Preocuparea Ligii pentru conservarea artei na ţionale, s- a putut constata şi cu prilejul concursului organizat la Bucure şti în 1928 de c ătre Societatea „ Ţes ătoarea”, condus ă de Alexandrina Cantacuzino 6, unde dup ă examinarea a dou ă sute de modele din toat ă ţara, cel propus de Gorj a primit medalia de aur 7.
1 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 71-72 2 Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj, p.3 3 Ibidem , p. 8 4 Ibidem , p. 4 5 Ibidem , p.5 6 Al. Tzigara-Samurca ş, op. cit. , p. 2 7 Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj , p. 6 111
”
Acelea şi frumoase rezultate se ob ţin şi la expozi ţia-târg d ela Bucure şti, intitulat ă „Munca noastr ă româneasc ă”, din iunie 1934. Ideea a fost lansat ă de Arethia T ătărescu şi Pia Alim ăni şteanu, panglica fiind t ăiat ă de regele Carol al II-lea. Au atras aten ţia vizitatorilor bazarul de cus ături şi ţes ături na ţionale, hainele gorjene şti, dar şi casa lui Antonie Mogo ş, lucrat ă în m ărime natural ă. A fost prezent şi celebrul costum schileresc, prezentat de firma gorjeanului Pantelică P. Bărbulescu. Beneficiul rezultat a fost de 800 mii lei conform situa ţiei publicate de Lig ă la 15 septembrie 1935,1 iar pre şedinta Arethia T ătărescu a primit din partea suveranului Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de cavaler, clasa a II-a2. Atelierul de covoare a reprodus mai întâi vechile scoar ţe oltene şti, pentru ca lucr ătoarele s ă se poat ă familiariza cu tehnica local ă. Apoi, la sugestia Arethiei T ătărăscu, pre şedinta Ligii, s-a pornit în 1936 la schimbarea structurii scoar ţelor, impunându-se „o adaptare la arhitectura nou ă mai simpl ă şi cu înc ăperi mai reduse, în în ălţime mai ales” 3. Potrivit noii concep ţii s-au executat la început l ăicere sau fâ şii înguste de covoare, „compuse prin m ărirea unui şirag de flori luat de vechile izvoade, a şezat între spa ţii egale ale fondului de aceea şi culoare” 4. S-a ad ăugat şi o variant ă prin l ărgirea spa ţiului între rândurile de flori sau printr-un buchet de flori în câmpul total liber al l ăicerului 5. Spa ţiul de lucru nefiind corespunz ător, Arethia Tătărescu se preocup ă, cu sus ţinerea Prim ăriei Târgu-Jiu, de ridicarea unui local propriu. Amplasamentul a fost asigurat de
1 „Gorjanul”, an XII, nr. 37, din 15 -22 septembrie 1935 2 Idem , an XI, nr. 27, din 5 iulie 1934 3 Al. Tzigara-Samurca ş, Op. cit. , p. 37-38 4 Ibidem , loc. cit. 5 Ibidem , loc. cit. 112
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Prim ărie, iar execu ţia încredin ţat ă cunoscutului arhitect Iulius Doppelereiter. 1 O etap ă nou ă în evolu ţia ţes ăturilor Ligii o reprezint ă „ocuparea spa ţiului, f ără chenar, prin cunune sau m ănunchiuri de flori pres ărate în rânduri paralele sau în diagonale” 2. Şi aici s-a ajuns la o variant ă ce const ă în alternarea florilor cu p ăsări, care învioreaz ă aspectul, sau animarea câmpului de o singur ă culoare, cu elemente florale str ăvechi, mai liber orânduite îns ă3. Noua genera ţie de covoare, executate la Tg - Jiu, au fost expuse mai întâi în Capital ă la gr ădina Ateneului, apoi în str ăin ătate la New-York sau Milano 4. În anul 1938, s-au exe- cutat pentru saloanele de recep ţie şi restaurantul pavilionului român, de la Expozi ţia din S.U.A., covoare având enormele dimensiuni de 18 x 24 metri. Succesul a fost a şa de mare, încât cump ărătorii celor dou ă piese au trebuit s ă fie stabili ţi prin tragere la sor ţi5. În anul 1940, cu ocazia „Lunii Bucure ştilor”, asocia ţiile feminine conduse de Arethia T ătărescu au organizat în cadrul Muzeului Satului, o mare expozi ţie în care erau prezentate ţes ături ţă răne şti, ma şini de cusut şi alte obiecte casnice. 6 Una din preocup ările majore ale Ligii a fost construirea unui local pentru Muzeul de etnografie şi istorie din Gorj. Întemeiat la 16 iunie 1894 de c ătre un comitet local,
1 Ilarie Hinoveanu, Un om, care a construit case – Doppelereiter, în „Ramuri”, Craiova, an I, nr. 4, din noiembrie 1964 2 Al. Tzigara-Samurca ş, Op. cit. , p. 37-38 3 Ibidem , loc. cit. 4 Ibidem , p. 38-40, X-XI 5 Ibidem , p. 39-40 6 „Gorjanul”, an XVII, nr. 19-20 şi 21, din 26 mai şi 6 iunie 1940 113
” condus de neobositul istoric Alexandru Ştefulescu, 1 institu ţia retr ăia dup ă Marea Unire o nou ă etap ă de via ţă . La 20 iunie 1925, Arethia T ătărăscu ar ăta, într-o cerere către primarul ora şului Tg.Jiu, c ă la ultima şedin ţă a Comitetu- lui de conducere, pe care a prezidat-o, s-a luat ini ţiativa „ ca pentru p ăstrarea stilului arheologic românesc, s ă se construiasc ă o cul ă dup ă modelul celei de la Gro şerea, care să serveasc ă ca local de expozi ţie al ligei..., cât şi ca muzeu al Gorjului ”2. Lucrarea se estima c ă va costa circa un milion de lei, drept pentru care unele ministere şi prefectura jude ţului se anun ţaser ă c ă vor acorda ajutoare. Se solicita sprijin şi pri- măriei, întrucât dup ă încetarea activit ăţ ii Ligii, ea va fi cea care va prelua construc ţia 3. Ajutorul se aprob ă, dup ă ce arhitectul A. P ăunescu întocme şte un referat care apreciaz ă c ă locul ales este bun fiind „ o pozi ţie artistic ă şi cu o pers- pectiv ă foarte frumoas ă înspre Jiu şi mun ţi”4. La 8 iunie 1925, o alt ă adres ă, de aceast ă dat ă c ătre Ministerul Lucr ărilor Publice, solicita sprijin, aducându-se şi argumente istorice în motivarea ac ţiunii, cum ar fi de pild ă faptul c ă „drumul vechilor români pornea de la Dun ăre şi în traseul s ău urm ărea Valea Jiului şi Streiului pân ă ajungea la Sarmisegetuza”, traseu pe care „erau sem ănate castre şi cule pe care timpul le-a distrus” 5. În aceea şi zi, primarul C. Bălănescu cerea pentru aceast ă lucrare, Ministerului Dome- niilor, 350 metri cubi de stejar din p ădurea Bîlta 6, iar la 24 iunie se aducea la cuno ştin ţă Ligii din partea Ministerului
1 Gh. Nichifor, Alexandru Ştefulescu – un destin în slujba istoriei , Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 2007, p. 118-137 2 Arh. St. Tg.Jiu, fond prim ăria Tg.Jiu, dos. 46/1925, f. 2. 3 Ibidem , loc. cit. 4 Ibidem , loc. cit. 5 Ibidem , f. 1 6 Ibidem , f. 3 114
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Industriei şi Comer ţului c ă s-a aprobat, a se vinde de c ătre minele de c ărbuni Lonea - Petro şani, 60000 buc ăţ i de cărămid ă1. Coordonarea lucr ărilor a fost încredin ţat ă inginerului I. Doppelreiter, care la 10 septembrie şi 30 decembrie 1925 primea unele sume de bani de la prim ăria ora şului 2. Anul urm ător activitatea se intensific ă în condi ţiile în care Liga pri- me şte un ajutor de 250 000 lei din partea Ministerului de Interne 3 şi de 40 000 lei de la Prim ăria Tg.Jiu 4. Odat ă terminat ă, cl ădirea de lâng ă digul Jiului este pus ă la dispozi ţia Muzeului de istorie şi etnografie, ale c ărui colec ţii, grav prejudiciate de primul r ăzboi mondial, se aflau într-o camer ă a Liceului „Tudor Vladimirescu” 5. În scrisoarea din 10 august 1926 adresat ă de Arethia T ătărăscu directorului liceului, profesorul Archir Iancu, se spunea: „ Domnule director, zilele trecute au fost terminate lucr ările de construire a culei din Gr ădina public ă, unde va fi instalat Muzeul Gorjului „Al. Ştefulescu”. Vă rug ăm s ă binevoi ţi a ne preda obiectele, ce ne-ar interesa şi care au mai r ămas din acel muzeu, pentru a le putea expune şi supune examin ării şi clas ării ce se va face de c ătre domnul Tzigara Samurca ş, inspectorul muzeelor ţă rii, care va sosi în curând în ora şul nostru. Inaugurarea muzeului va avea loc în ziua de 5 septembrie a. c .” 6. Că efortul Ligii a fost încununat de succes, ne stau mărturie aprecierile elogioase ale vizitatorilor, din care repro- ducem pentru frumuse ţea ei una dintre ele: „ În atmosfera de
1 Ibidem , f. 4 - 5 2 Ibidem , f. 9 - 12 3 Ibidem , dos. 40/1926, f. 1 - 2 4 Ibidem , f. 2 5 Ibidem , dos. 46/1925, f. 6 -8 6 Octavian Ungureanu, Liceul Tudor Vladimirescu din Tg.Jiu, Tîrgu-Jiu, 1982, p. 115 115
” tain ă şi r ăcoare a acestui muzeu, î ţi trec pe sub ochi – la parter – o interesant ă colec ţie de vestigii arheologice, găsite în diferite p ărţi ale jude ţului, un num ăr apreciabil de manuscrise şi tip ărituri religioase, icoane şi alte obiecte sacre cum şi o întreag ă camer ă ocupat ă de zapise şi hrisoave domne şti în slavone şte, unele inedite, toate, clasate şi catalogate. La etaj vizitatorul poate admira bogata expozi ţie de covoare oltene şti a Ligii, lucrate în atelierele proprii (în corpul de cl ădiri al Şcolii primare de băie ţi din Târgu-Jiu) iar ca r ăsplat ă binemeritat ă, la sfâr şit din pridvorul culei, frumoasa vedere a Jiului, dealurile cu ales ături de vii şi pometuri dinspre apus şi în fund spre nord, linia dantelat ă a mun ţilor profilându-şi pe orizont vârfurile cu peruci de nouri pudra ţi”1. Darea de seam ă din 1929 a Ligii ar ăta c ă muzeul a fost şi este în continuare cercetat cu mare interes de numero şi vi- zitatori din toate col ţurile ţă rii, drept pentru care se avea în vedere un proiect de reorganizare, cu scopul de a se valorifica şi mai mult acest a şez ământ 2. În septembrie 1934, mo ştenitorul tronului, Marele Voievod Mihai, a fost oaspetele Muzeului fiind întâmpinat de Arethia T ătărescu şi de istoricul C. Nicol ăescu-Plop şor, nepotul celebrului Dinc ă Schileru. Viitorul suveran s-a ar ătat cât se poate de interesat de prestigioasele colec ţii pe care le-a văzut şi pentru care a primit explica ţii. 3 O lucrare de dat ă recent ă eviden ţiaz ă vizita marchizului D’Ormesson, ambasadorul Fran ţei la Bucure şti, care a vizitat la 25 septembrie 1934 muzeul, unde au fost
1 Gr. Gâ ţă , Ghidul Gorjului , Editat de Liga Na ţional ă a Femeilor Române din Gorj, Craiova, f.a., p. 17-19 2 Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj , p. 6 3 „Gorjanul”, an XI, nr. 38 din 21 septembrie 1934 116
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
întâmpina ţi de prefectul Gorjului Em. S ăvescu şi de senatorul C. B ălănescu. 1 Liga Na ţional ă a Femeilor Române din Gorj a luat şi alte ini ţiative valoroase pentru conservarea şi îngrijirea unor monumente istorice de pe raza jude ţului. Astfel, pentru c ă la Bumbe şti-Jiu, castrul roman 2 era într-un grad de distrugere avansat, a ini ţiat m ăsuri pentru îngr ădirea locului, angajarea unui paznic şi începerea de s ăpături pentru cercet ări ar- heologice 3. Preciz ăm c ă terenul a fost achizi ţionat de la cet ăţ enii din zon ă contra cost. 4 Eforturile în aceast ă direc ţie au fost elogiate de prof. Em. Mih ăileanu, directorul Liceului Comercial Târgu-Jiu, la 13 septembrie 1936, cu prilejul acord ării titlului de „Cet ăţ ean de onoare al ora şului”, pre şedintei Ligii, Arethia T ătărescu. 5 La Baia de Fier a fost alc ătuit un comitet de p ăstrare a Pe şterii Muierilor sub pre şedin ţia Arethiei T ătărăscu, care a închis cu por ţi intrarea şi a pus un paznic spre a preveni deteriorarea 6. În 1929 C.S. Nicolaescu-Plop şor va relua cer- cet ările, descoperind o serie de vestigii paleolitice 7. În 1934, presa local ă reliefa ideea c ă „ datorit ă sprijinului şi îndemnului doamnei Arethia G. T ătărescu, prezidenta Ligei Na ţionale a Femeilor din Gorj, Institutul de arheologie oltean ă, a început o campanie de rodnice cercet ări şi s ăpături arheologice. ”8 La Baia de Fier, sus ţine articolul „ s-a descoperit pentru prima oar ă urmele omului
1 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 100 2 Vezi pe larg despre castru, Gh. Calotoiu, I. Mocioi, V. Marinoiu, Mărturii arheologice în Gorj , Târgu-Jiu, 1987, p. 140 - 151 3 Gh. Gâ ţă , op. cit. , p. 37 4 „Gorjanul”, an XI, nr. 45-46, din 18 noiembrie 1934 5 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 117 6 Gh. Gâ ţă , op. cit. , p. 48 7 Pe larg despre Pe ştera Muierilor, în I. Ni ţulescu, Baia de Fier , Edit. Litera, Bucure şti, 1972, p. 220 - 240 8 „Gorjanul”, an XI, nr. 34, din 23 august 1934 117
” paleolitic, ce a tr ăit pe aici cu câteva zeci de mii de ani înaintea lui Hristos, în tov ărăş ia marilor dih ănii ca Ursul Pe şterilor (Ursus Spaeleus), din ale c ărui oase culese cu trud ă, câ ţiva ani în şir, s-a montat un schelet întreg, care face mare cinste Muzeului Regional al Olteniei, de la Craiova ”1. Este de men ţionat c ă Arethia T ătărescu şi Liga au sus ţinut o adev ărat ă campanie de s ăpături şi cercet ări în tot jude ţul, al ături de neobositul şi distinsul arheolog C. Nicol ăescu-Plop şor. Sunt de amintit cercet ările de la Baia de Fier, Polovragi, Runcu, Sohodol, Vaideeni, Bro şteni, Poiana, St ăne şti, Vâr ţ, Tele şti etc., unde s-au descoperit urme ale artei rupestre, vestigii ale epocii de piatr ă, bronz, fier, precum şi bogate urme ale civiliza ţiei geto-dace. Multe dintre acestea se afl ă pân ă în zilele noastre în colec ţiile Muzeului de Istorie „Alexandru Ştefulescu” din Târgu-Jiu. 2 În comuna Vladimir, locul de na ştere al lui Tudor Vladimirescu, casa p ărinteasc ă a eroului a fost complet renovat ă organizându-se un muzeu şi o bibliotec ă, care con ţinea c ărţi, documente, stampe, gravuri, fotografii şi obiecte contemporane apar ţinând fie lui Tudor, fie pandurilor săi3. Şi în aceast ă situa ţie Liga a achizi ţionat terenul şi resturile locuin ţei lui C. Ursu, tat ăl marelui pandur. 4 De re ţinut c ă ini ţial ideea amenaj ării casei lui Tudor Vladimirescu a apar ţinut marelui istoric Nicolae Iorga, care în urm ă cu mai mul ţi ani îi sugera acest lucru pre şedintelui Ligii culturale Târgu-Jiu, dr. N. Hasna ş.5
1 Ibidem 2 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 109 3 Gh. Gâ ţă , op. cit ., p. 12, 51 4 „Gorjanul”, an XI, nr. 38, din 21 septembrie 1934 5 V. Andri ţoiu, Crestoma ţia istoriei Gorjului, Edit. Punct, Târgu-Jiu, 1998, p. 197 118
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Numele Ligii este legat de monumentul Ecaterinei Teodoroiu aflat şi în prezent în centrul municipiului Tg.Jiu. Pentru cinstirea memoriei „eroinei de la Jiu”, s-a hotarât, la 17 iulie 1921, s ă i se ridice un monument-statuie şi, în acela şi timp cu s ărb ătorirea centenarului revolu ţiei clin anul 1821, s ă-i fie reînhumate în p ământul natal osemintele 1. Ceremonia care a avut loc în ora şul re şedin ţă de jude ţ, s-a constituit într-un moment emo ţionant 2, dar monumentul nu a fost construit, astfel c ă „mormântul eroinei era încadrat într-un brâu circular de iarb ă verde, m ărunt ă şi cu frumoase motive de flori” 3. În 1935, din ini ţiativa şi cu mijloacele Ligii, sculptori ţa Mili ţa P ătra şcu a ridicat monumentul, menit s ă eternizeze memoria Ecaterinei Teodoroiu 4. A fost, a şa cum ne mărturisesc izvoarele istorice, un moment comemorativ şi artistic în ălţă tor. Târgu-Jiul a fost pavoazat pe întreg cuprinsul său cu materiale lucrate în atelierele Ligii. Au sosit în ora ş oaspe ţi de seam ă, între care: Regele Carol al II-lea, Gheorghe Tătărescu (pre şedintele Consiliului de Mini ştri), I. Incule ţ (ministrul de Interne), Richard Franasovici (ministrul Comunica ţiilor), dr. D. Costinescu (ministrul S ănătăţ ii), Victor Antonescu (ministrul Finan ţelor), gen. Paul Angelescu (ministrul Ap ărării Na ţionale), N. Titulescu (ministrul de Externe) etc. Regele a cunoscut-o cu acest prilej pe Ileana Toderoiu, mama C ătălinei, spunând între altele: „ Monumentul acesta, aici, pe plaiurile Gorjului, formeaz ă şi încheie ast ăzi triunghiul credin ţelor noastre de r ăzboi: Curtea de Arge ş
1 N. Hasna ş, N. Andriescu, În amintirea centenarului mi şcării lui Tudor Vladimirescu. Album istoric, artistic şi pitoresc al Gorjului , Târgu-Jiu, 1921 2 I. Mocioi, Ecaterina Teodoroiu , Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1981, p. 118 - 121 3 Gh. Gâ ţă , op. cit. , p. 22 4 Ibidem 119
”
– Mormântul suveranilor; Bucure şti – Eroul Necunoscut; iar aici Mormântul unei eroine pe care o cunoa şte ţi. ”1 Secretara Ligii, Maria Dumitrescu-Bumbe şti s-a adresat suveranului în cuvinte chibzuite, accentuând aportul acestei organiza ţii şi al cerceta şilor din România la edificarea monumentului, amplasat într-un ţinut înc ărcat de istorie şi de tradi ţii. „ Ţinutul acesta s ărac şi atât de vitreg pentru str ăduin ţele celor ce-i muncesc p ământul – spune ea – a fost întotdeauna bogat în suflete o ţelite şi biruitoare în înfruntarea primejdiilor. Lipsa şi luptele cu nevoia au fost şcoala în care s-au c ălit marile energii care s-au ridicat din acest col ţ al Olteniei noastre. Şcoala acestuia a format şi sufletul Ecaterinei Teodoroiu. ” 2 Cunoscut pe toate meridianele 3, marele sculptor plecat de pe aceste meleaguri, Constantin Brâncu şi, este contactat de Arethia T ătărăscu în 1934, pentru a executa la Târgu-Jiu mai multe monumente de art ă4, dup ă ce pre şedinta Ligii f ăcuse aceea şi propunere şi Mili ţei P ătra şcu 5. În 1937 puteau fi v ăzute în Târg-Jiu cele trei capodopere brâncu şiene: „Masa t ăcerii”, „Coloana f ără sfâr şit” şi „Poarta s ărutului” 6. În octombrie, acela şi an, Arethia Tătărăscu dona ora şului, din partea Ligii Na ţionale a Femeilor Române - Gorj, „Coloana recuno ştin ţei” şi „Portalul de piatr ă”, municipalitatea aducând mul ţumiri „pentru tot ajutorul
1 „Gorjanul”, an XII, nr. 37, din 15-22 septembrie 1935 2 Ibidem 3 I. Mocioi, Estetica operei lui Constantin Brâncu şi, Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1987, p. 165 - 201 4 P. Pandrea, Brâncu şi, Amintiri şi exegeze , Bucure şti, 1967, p. 65 5 I. Mocioi, Brâncu şi: Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu , Târgu-Jiu, 1971, p. 10 6 Idem, Estetica operei lui Constantin Brâncu şi, p. 198 120
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată acordat acestui ora ş şi pentru ţoat ă ac ţiunea de bine ce a ţi săvâr şit-o” 1. În numele Ligii a luat cuvântul Elena Pârvulescu, directoarea Liceului de Fete „Ecaterina Teodoroiu”. Primarul Alexandru Cioc ănescu, luând în primire monumentul a adus mul ţumiri acestei institu ţii, cu deosebire Arethiei T ătărescu „care şi-a legat pe ve şnicie numele de acest jude ţ adoptiv al său”. 2 Cercet ătorii Zenovie Cârlugea şi Zoia Elena Deju public ă în întregime textul pe care Arethia T ătărescu, în numele Ligii Na ţionale a Femeilor gorjene, doneaz ă Prim ăriei Târgu-Jiu operele brâncu şiene. Afl ăm cu acest prilej c ă se inten ţionau contribu ţii financiare la construirea str ăzii „Calea Eroilor”, precum şi faptul c ă Liga „ a luat pe propria sa răspundere construirea Bisericii Sf. Apostoli ”3. Liga a organizat, de asemenea, mari serb ări culturale 4 şi a avut în vedere construirea unei „Case a gorjencelor” 5, cu scopul de a contribui la emanciparea femeilor de pe aceste meleaguri. Au fost editate o serie de publica ţii şi lucr ări, din care remarc ăm „Ghidul Gorjului”, bogat ilustrat şi cu dense in- forma ţii 6. Capitolul I, intitulat „Gorjul ieri”, face o prezentare istoric ă a jude ţului, privind primele forma ţiuni politice, pitace de mo şneni, invazii şi vizite domne şti, iar capitolul II, intitulat „Gorjul azi”, este o descriere interesant ă a jude ţului în perioada interbelic ă. Organiza ţia a beneficiat de aportul unui grup de femei cu mult spirit de ini ţiativ ă şi cu autentic ă dragoste fa ţă de
1 Idem, Brâncu şi: Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu , p. 176 2 „Gorjanul”, an XV, nr. 40, din 31 octombrie 1938 3 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 197 4 Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj , p. 7 5 Ibidem 6 Gh. Gâ ţă , op. cit. 121
” valorile culturale ale acestor meleaguri, printre care se deta şeaz ă activitatea energic ă a Arethiei T ătărăscu. În 1929, comitetul Ligii era format din Arethia T ătărăscu, pre şedint ă, Maria Schileru şi Amalia Caribolu vicepre şedinte, Elena Cioculescu, casier ă, Sabina Hasna ş, Sevasta Vasilescu, Elena Vasilescu, Maria Milicescu, Vatica Iv ănoiu, Ecaterina Arhip, Magdalena Mihail, Ecaterina Costescu şi Aurica Frumu şanu, membre 1. În timpul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial şi în anii urm ători, Arethia T ătărescu, pre şedinta Ligii Na ţionale a Femeilor Române – Gorj a cumulat şi func ţia de pre şedint ă a Societ ăţ ii Na ţionale „Crucea Ro şie” – Filiala Gorj, dedicându- se unor ample şi sus ţinute ac ţiuni de binefacere care se deruleaz ă în paralel cu cele organizate, tot ca pre şedint ă şi la Societatea Ortodox ă a Femeilor Române. 2 Ea este ini ţiatoarea constituirii, al ături de autorit ăţ ile locale, a unui spital la Târgu-Jiu în care au fost îngriji ţi militari r ăni ţi pe câmpul de lupt ă între anii 1941-1945, unitate pe care a condus-o personal. 3 Se poate aprecia c ă activitatea desf ăş urat ă de Liga Na ţional ă a Femeilor Române din Gorj a jucat un rol important în via ţa jude ţului, prin organizarea a numeroase ac ţiuni valoroase, pe linia conserv ării fondului istoric şi cultural autohton. Realiz ările ei rămân pân ă azi puncte de atrac ţie ale Gorjului şi vin s ă înt ăreasc ă înc ă o dat ă rolul femeii în istoria României. Activitatea Ligii demonstreaz ă faptul c ă de-a lungul secolelor, animate de nobilele sentimente ale dragostei de glie, femeile din ţara noastr ă au dat dovad ă de mult patriotism,
1 Liga na ţional ă a Femeilor – Gorj , p. 2 2 Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, op. cit., p. 11 3 Dorina Nichifor, Arethia T ătărescu... un nume care indiferent cine va scrie istoria Gorjului nu va putea fi eludat, în „Gorjeanul”, an III, nr. 355-356, din 16-17 februarie 1991 122
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată situându-se la în ălţimea momentelor importante pe care le-a tr ăit întregul popor român.
123
”
CONTRIBU ŢII LA CUNOA ŞTEREA ACTIVIT ĂŢ II PREFECTULUI DE GORJ, ŞERBAN LEOVEANU, ÎN ANII MONARHIEI AUTORITARE (1938-1940), OGLINDIT Ă ÎN PAGINILE PUBLICA ŢIEI „GORJANUL” DIN TÂRGU-JIU
∗ prof. Andrei Popete-Pătra şcu
La 27 octombrie 1938, cu ocazia festivit ăţ ii de inaugurare a operelor brâncu şiene de la Târgu-Jiu, în sala de recep ţii a prefecturii Gorj, colonelul Şerban Leoveanu era instalat ca prefect, în prezen ţa rezidentului regal al Ţinutului Olt, Dinu Simian. Doljean de origine, acesta a absolvit Liceului Carol din Craiova, înscriindu-se la Şcoala Militar ă de Ofi ţeri de Infanterie din Bucure şti, în anul 1910, pe care o absolv ă cu rezultate foarte bune în anul 1912, când este avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat în func ţia de comandant de pluton în Regimentul 26 Rovine cu garnizoana la Craiova. Dup ă primul an de activitate se dovede şte a fi „un ofi ţer inteligent, ambi ţios, hot ărât şi cu reale posibilit ăţ i de afirmare”. La 1 octombrie 1915 este transferat „în interes de serviciu” la Reg. 66 Infanterie din Bal ş – Romana ţi, unde va fi avansat c ăpitan (la 1 august 1917), prin Înaltul Decret nr. 1264/1917. 1 Prin Ordinul Diviziei 11 Infanterie nr. 1181 va fi transferat la
∗ Membru în Biroul Filialei Gorj a Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România; profesor istrorie Colegiul Na ţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu- Jiu 1 Zenovie Cârlugea, Tudor Arghezi- un elogiu al Gorjului , Edit. M ăiastra, TârguJiu, 2010, p. 70 124
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Reg. 58 Infanterie Târgu-Jiu, apoi la 12 noiembrie 1920 la Centrul de Recrutare Gorj, prin Ordin Zi nr. 228/1920. Gorjean prin alian ţă , în urma c ăsătoriei cu Julietta Mih ăilescu din Târgu-Jiu, Şerban Leoveanu este înaintat colonel prin Înaltul Decret nr. 2069/1 iunie 1938. În timpul mandatului s ău de prefect al jude ţului Gorj (27 octombrie 1938 – 12 august 1941), s-a preocupat de problemele social-edilitare şi economice ale jude ţului, înv ăţă mânt sau înzestrarea armatei. A recomandat de la bun început colaboratorilor s ăi direc ţi: „munc ă, cinste, ordine, dreptate, legalitate”. 1 Activitatea de prefect al jude ţului Gorj i-a dat prilejul colonelului Leoveanu de a cunoa şte în am ănunt toate aspectele vie ţii sociale şi economice, misiunile întreprinse de acesta fiind din cele mai benefice şi salutare. 2 În toamna lui 1939, a ini ţiat conferin ţele administrative, mobilizând Camera de Agricultur ă, Serviciul Social şi alte autorit ăţ i pentru „relansarea” agriculturii („mobilizarea agricol ă”), constatând c ă produc ţia de cânep ă în Gorj este nesatisf ăcătoare, ceea ce amenin ţă mutarea topitoriei de la Vădeni”. Face, totodat ă, apel la ajutorarea familiilor concentra ţilor. Dac ă prima conferin ţă fusese ţinut ă cu „proprietarii rurali”, col. Şerban Leoveanu organizeaz ă, în sala teatrului comunal, o a doua conferin ţă cu „proprietarii mari şi mijlocii”, discutându-se acelea şi probleme privind „Legea mobiliz ării agricole” şi f ăcându-se acelea şi îndemnuri „din partea prefectului de ajutorare a concentra ţilor şi familiilor acestora”. 3 O aten ţie deosebit ă a acordat Serviciului sanitar jude ţean, într-un moment când popula ţia Gorjului se confrunta
1 „Gorjanul”, XVI, 7, 21 februarie 1939, p. 2. 2 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 74 3 „Gorjanul”, XVI, 40, 26 oct. 1939, p. 5 şi „Gorjanul”, XVI, 41, 5 nov. 1939, p. 5. 125
” cu flagelul bolilor endemice, îndeosebi tuberculoza şi infec ţiile genitale. Împreun ă cu medicul primar al Gorjului a fost ini ţiat ă şi pus ă în aplicare „ o puternic ă ofensiv ă sanitar ă pentru combaterea acestor maladii care fac adev ărate ravagii în special în mijlocul popula ţiei rurale ” (sifilisul, pelagra, tuberculoza etc.). S-au realizat echipe de medici şi personal auxiliar care „î şi dau toat ă osteneala pentru atingerea scopului urm ărit”: „Domnii Col. Leoveanu şi dr. T ănăsescu merg aproape în fiecare sat, urm ărind ac ţiunea şi luând m ăsurile dictate de împrejur ări.” 1 La Conferin ţa agricol ă de la Craiova, ţinut ă în Palatul Reziden ţei Regale a Ţinutului Olt, în urma interven ţiei prefectului de Gorj, Şerban Leoveanu, jude ţului i s-au acordat ajutoare importante, din partea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, personal de c ătre prof. Gh. Ionescu-Si şeşti. E vorba de un fond de dezvoltare agricol ă de 200.000 lei „ pentru procurarea de porumb familiilor nevoia şe ale concentra ţilor ”, dar şi de aducerea tractoarelor din jude ţele Dolj şi Romana ţi pentru ar ăturile şi lucr ările agricole necesare.” 2 Activitatea prolific ă în domeniul asministra ţiei nu scap ă opiniei publice, lucru ilustrat şi de „Gorjanul”, care informeaz ă pe cititorii s ăi despre „ pentru munca ce o desf ăş oar ă zi de zi, în gospod ărirea jude ţului nostru .” 3 La Conferin ţa administrativ ă de la Târgu-Jiu, desf ăş urat ă în Prezen ţa Rezidentului Regal al Ţinutului Olt, Dinu Simian (unde şefii de institu ţii au dat rapoarte asupra activit ăţ ii desf ăş urate, înf ăţ işând şi nevoile viitoare ale serviciilor respective), prefectul jude ţului, col. Leoveanu, arat ă
1 „Ofensiva sanitar ă în Gorj”, în „Gorjanul”, XV, 18, 19 mai 1939, p. 2. 2 „Conferin ţa agricol ă de la Craiova”, în „Gorjanul”, XVII, nr. 9, 9 martie 1940, p. 2. 3 „Conferin ţa administrativ ă”, în „Gorjanul”, an XVII, 10-11, 16-23 martie 1940, p. 2. 126
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată că „Gorjul, fiind un jude ţ de munte s ărac – are nevoi mai multe ca alte jude ţe”, niciodat ă putându-se acoperi trebuin ţele sale „chiar cele absolut stricte, cu bugetul propriu ”. Subven ţiile acordate nu au acoperit pe deplin nevoile, de la 1935 încoace. De aceea solicit ă ajutoare consistente pentru sus ţinerea, dezvoltarea înv ăţă mântului şi ridicarea de biserici („pentru terminarea şcoalelor şi bisericilor începute”), pentru aplicarea legii privind „mobilizarea agricol ă” (produc ţia cerealier ă, pomicol ă şi legumicol ă), pentru asisten ţa social ă (pentru familiile concentra ţilor şi cele „4000 familii nevoia şe”), pentru asisten ţa sanitar ă (14 dispensare), înregistrându-se 2500 de cazuri flagelul tuberculozei f ăcând ravagii –). Rezidentul Regal al ţinutului Olt, cunoscând bine realiz ările Gorjului şi cu prilejul altor vizite, a apreciat sinceritatea şi adev ărul crud al realit ăţ ilor relatate, calificându-l pe Col. Leoveanu „un admirabil gospodar”. 1 Dar colonelul Leoveanu s-a dovedit intransigent în urma unor constat ări repetate, este exemplul inspec ţiilor la „lucr ările liniei ferate, aflat ă în construc ţie, de pe defileul Jiului”, unde s-a constatat c ă negustorii vând, f ără autoriza ţie, băuturi spirtoase, pâine lips ă la gramaj şi tot felul de m ărfuri „cu cântar şi greut ăţ i neverificate” (pr ăvălia lui Gh. Ulmet de la Sadu, brut ăria lui Alexandru Bu şe, la cantina Bulugea, salarii nepl ătite muncitorilor chema ţi la concentrare etc.) – ceea ce s-a soldat cu întocmirea unor dosare penale şi confiscarea mărfurilor. 2 La 29 octombrie 1939 are loc vizita ministrului Victor Sl ăvescu în Gorj, delega ţia fiind întâmpinat ă în gara Târgu-Jiu de prefectul Şerban Leoveanu, care împreun ă cu cei veni ţi pleac ă imediat cu ma şinile la Bumbe şti-Jiu „inspectând
1 „Gorjanul”, 12, 31 martie 1940, p. 3. 2 „Tristele constat ări, f ăcute de Col. Leoveanu, prefectul jude ţului, la lucr ările de pe Valea Jiului”, în „Gorjanul”, XVI, 34-35, 15 septembrie 1939, p. 4. 127
” lucr ările coloniei militare din acea localitate”, deplasându-se apoi „pe Valea Sadului, unde, de asemenea, au inspectat cu de- am ănuntul lucr ările militare în curs de construc ţie, vizitând fiecare cl ădire în parte pe toat ă valea, de şi ploua de parc ă-ar turna cu g ăleata.” 1 Înapoia ţi la Târgu-Jiu, s-a vizitat aici şantierul Atelierului de confec ţii militare de lâng ă liceul comercial. 2 În ceea ce prive şte via ţa bisericeasc ă şi între ţinerea lăca şurilor de cult, Şerban Leoveanu insist ă pe lâng ă rezidentul regal Dinu Simian, în vizita f ăcut ă de acesta în Gorj la 2 mai 1939, s ă acorde un ajutor de 30.000 lei corului religios din Târgu-Jiu, condus de diaconul-profesor Ion Popescu, iar pentru mănăstirea Tismana un ajutor de 100.000 lei. 3 Prezent la instalarea de c ătre Episcopia Râmnicului a noilor protoierei de Gorj, preo ţii Victor Dobrescu şi Aristide Geam ănu, col. Leoveanu a afirmat: „ În aceste vremuri de redresare na ţional ă şi moral ă, rolul preotului este covâr şitor. Tr ăim vremuri grele şi nu se ştie dac ă cerul ţă rii noastre nu va fi şi mai înnourat. St ărui ţi şi s ădi ţi în suflete credin ţa des ăvâr şiţi în Dumnezeu şi în destinul neamului – singurele pav ăze la ad ăpostul c ărora putem învinge orice greutate. În calitate de conduc ător al jude ţului, v ă asigur de tot concursul meu, rugând pe Dumnezeu s ă v ă îndrumeze pa şii pe c ăile bune şi s ă v ă ajute în greaua misiune ce vi s-a încredin ţat. ”4 În vara lui 1939 va fi organizat ă Mitropolia Olteniei „înfiin ţat ă dup ă dorin ţa M-S. Regelui Carol II, având drept catedral ă Biserica Sf. Dumitru” , iar ca sufragane dou ă eparhii:
1 ,,Vizita d-lui Ministru Victor Sl ăvescu în Gorj”, în „Gorjanul”, an. XVI, nr. 41, 5 noiembrie 1939, p. 1 2 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 77 3 „D. Rezident Regal Dinu Simian a inspectat jude ţul nostru”, în „Gorjanul”, XVI, nr. 17, 10 mai 1939, p. 3. 4 „Gorjanul”, XVI, nr. 26, 10 iunie 1939, p. 5. 128
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
Episcopia de Arge ş care se întrege şte şi cu jude ţul Vâlcea, purtând de numirea de Episcopia de Arge ş-Vâlcea, şi Episcopia de Caransebe ş, care va fi mutat ă la Timi şoara şi se va numi Episcopia de Timi şoara-Caransebe ş.1 La 12 mai 1940, Î.P.S.S. Nifon al Olteniei, Râmnicului şi Severinului face prima vizit ă canonic ă în Gorj, fiind întâmpinat la hotarul Gorjului de prefectul col. Şerban Leoveanu „ ar ătând fericirea pe care popula ţia jude ţului nostru o simte în aceast ă zi, când cel dintâi mitropolit al Olteniei calc ă pe p ământul eroicului jude ţ de la poalele Parângului .” Înaltul oaspete a fost primit la Târgu-Jiu cu mult ă c ăldur ă şi simpatie, pretutindeni fiind înso ţit de prefectul col. Leoveanu, care a reamintit pre ţuirera de care se bucur ă înaltul ierarh din partea Suveranului şi a „marelui na ţionalist şi savant, fala neamului nostru pe t ărâm cultural şi istoric, dl. Prof. N. Iorga, adânc cunosc ător al bisericei şi puterei credin ţei str ămo şeşti.” 2 Într-o scrisoare adresat ă Prefectului Leoveanu, ÎPS Nifon mul ţume şte pentru „ primirea princiar ă, ce Dvs. şi inimosul popor gorjean mi-aţi f ăcut cu prilejul vizitei noastre în ziua de 12 cor. ”, men ţionând totodat ă „frumoasa Domniei Voastre activit ăţ i filantropice”. În acest sens, înaltul ierarh trimite suma de 5.000 lei „spre a fi folosită cum ve ţi crede de cuviin ţă întru ajutorarea celor nevoia şi”. 3 Pio şenia col. Leoveanu îl recomand ă pe acesta ca membru în consiliul epitropial al parohiei „Sf. Treime”, aducându-şi o important ă contribu ţie la unele lucr ări de refacere şi între ţinere a l ăca şului de cult (familia Leoveanu contribuise, în fruntea unei liste de subscrip ţie, şi pentru
1 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 79 2 „Gorjanul”, XVII, 19-20, 26 mai 1940, 12 pag. 3 „Gorjanul”, XVII, 19-20, 26 mai 1940, p. 11. 129
”
Biserica „Sf. Nicolae” 1). E vorba aici şi de o contribu ţie în bani pe care Lag ărul de interna ţi politici din Târgu-Jiu o aduce Bisericii „Sf. Treime”. 2 Biserica „sf. Treime” mai fusese supus ă unor lucr ări de refacere în 1936, dup ă planurile aceluia şi arhitect Iulius Doppelreiter, ajutor de primar, care şi-a oferit gratuit serviciile, făcând planurile şi supraveghind lucr ările, ba chiar „a finan ţat personal toat ă lucrarea”. 3 Nici înv ăţă mântul nu a fost uitat de neobositul prefect gorjean. Pentru aceasta suntem obliga ţi s ă facem o incursiune în starea acestuia înainte de instaurarea monarhiei autoritare. Astfle, în 1933, func ţionau în Gorj, 253 de şcoli primare - cu un num ăr de 20.624 elevi, iar la cursul supraprimar 11.837 elevi, - 5 şcoli urbane şi 248 rurale. Prin compara ţie, în 1939, „mul ţumit ă ini ţiativei d-lui colonel Leoveanu, prefectul jude ţului, aproape în toate şcolile au func ţionat cantine şcolare, unde şi-au g ăsit un pahar de lapte sau ceai, ori o mâncare nutritiv ă, copiii lipsi ţi de mijloace. ”4 „Prefectul vremurilor noui ” vizita, în iunie 1939, înso ţit de primarul ora şului Titu Staicu şi de Miron Constantinescu, directorul C ăminului cultural jude ţean, localit ăţ ile Tg. C ărbune şti şi Cer ătu de Pojogeni, „în vederea unei opere de sistematizare şi înfrumuse ţare a satelor, - început ă în jude ţul nostru”. S-au vizitat gimnaziul industrial de băie ţi „ aşezat într-o pozi ţie pitoreasc ă şi atât de necesar
1 „D-na Julieta Col. Leoveanu şi Col. Şerban Leoveanu” doneaz ă, în prim ăvara anului 1945, câte 10.000 lei pentru Biserica „Sf. Nicolae” din Tg.-Jiu, aflându-se, astfel, în capul unei liste de subscrip ţie. – „Gorjanul”, XXII, 12-13, 8-16 aprilie 1945, p. 5. 2 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 80 3 E. Noria şu, „Redeschiderea Bisericii Sf. Treime din Târgu-Jiu”, în „Gorjanul”, an XIII, nr. 38, 9 octombrie 1936, p. 4. 4 „Din nevoile Şcoalei Gorjene. De vorb ă cu d. Revizor şcolar C.V. C ătu ţ”, în „Gorjanul”, an. XVI, nr. 17, 10 mai 1939, p. 4, col. 2. 130
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată regiunii, - dar neterminat de 12 ani, - şcoala primar ă, atelierele, muzeul, farmacia, gr ădinile şcoalelor cu culturi în plin ă dezvoltare, pepiniera de pomi…”1 Un moment semnificativ care ilustreaz ă prezen ţa permanent ă a prefectului în toate ac ţiunile, organizate de toate segmentele popula ţiei Târgujiene, îl reprezint ă 8 iunie 1939, „Ziua Tineretului şi Restaura ţiei” 2, când s-a aflat al ături de tineretul şcolar manifestarea sfâr şindu-se seara, printr-o „retragere cu tor ţe, pe str ăzile centrale ale ora şului”. 3 O aten ţie deosebit ă a acordat colonelul Şerban Leoveanu înzestr ării armatei şi ajutor ării, în condi ţii de mobilizare şi r ăzboi, a solda ţilor afla ţi „pe zon ă”. Astfel, în mai 1939, prefectul Leoveanu – deschizând o list ă de subscrip ţie – face „ un c ălduros apel la toate institu ţiile, la organiza ţiile de func ţionari publici şi particulari, pensionari, comercian ţi, meseria şi etc. din ora ş şi din jude ţ, rugându-i să contribuie cu salariul pe o zi, sau cu sumele ce vor crede de cuviin ţă , pentru m ăre ţul şi patrioticul scop urm ărit de guvern, al înzestr ării scumpei noastre o ştiri”. Apelul prefectului Leoveanu g ăse şte „o primire mai mult decât în ţeleg ătoare, toat ă suflarea gorjeneasc ă dând obolul cu mărinimie pentru asigurarea lini ştei şi paza hotarelor ţă rii .” 4 În ziua de 5 noiembrie 1939, col. Leoveanu, prefectul jude ţului, a convocat în cabinetul s ău pe to ţi şefii institu ţiilor publice din Târgu-Jiu, spre a constitui comitetul jude ţean de ajutorare a concentra ţilor, familiilor acestora şi popula ţiei sărace din ora ş şi jude ţ. În cuvântul de expunere a situa ţiei
1 Ion Pris ăcariu, „Prefectul vremurilor noui”, în „Gorjanul”, an XVI, nr. 26, 10 iunie 1039, p. 3. 2 „Gorjanul”, XVI, 21-22, 8-15 iunie 1939, p. 3. 3 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 82 4 „Apelul Prefecturii de Gorj pentru înzestrarea o ştirii”, în „Gorjanul”, an. XV, nr. 18, 19 mai 1939, p. 1. 131
” generale, aminte şte „ aminte şte c ă din Gorj a pornit prima ini ţiativ ă – în prim ăvara aceasta – când s-au strâns de la inimile caritabile mari cantit ăţ i de ou ă, cozonaci, tutun, ţig ări etc., care s-au trimis pe zon ă gorjenilor ce p ăzesc grani ţele ţă rii, procurându-le cea mai mare bucurie de sărb ătorile Învierii Domnului. Gestul patriotic şi cre ştinesc al gorjenilor nu numai c ă a fost l ăudat de întreaga pres ă de la noi şi chiar de peste hotare, - dar a fost ini ţiat şi de alte jude ţe, care, dând pild ă Gorjul, au pornit la rându-le s ă colecteze ofrande şi s ă trimit ă osta şilor lor. 1 La 28 octombrie 1939, membrii comitetului pentru ridicarea unui „monument în Târgu-Jiu, întru cinstirea eroismului gorjenesc” s-au întâlnit în cabinetul prefectului Şerban Leoveanu, pre şedintele comitetului înfiin ţat mai de mult, analizând „ mersul lucr ărilor monumentului a c ărui execu ţie este încredin ţat ă renumitului sculptor Al. Severin .” 2 Din pricina evenimentelor survenite, executarea monumentului la Uzinele Malaxa întârzie, „ totu şi (…) va fi gata în timpul iernii, iar în prim ăvar ă va fi mutat pe soclul ce se construie şte din piatr ă de Dobri ţa, în fa ţa regimentului de Artilerie, la ie şirea din parcul Eroilor ”. N-a fost s ă fie, îns ă.3 De ziua În ălţă rii Domnului din anul 1939, prefectul Leoveanu particip ă la dezvelirea Monumentului Eroilor din Novaci, oper ă a sculptorului I. M ăţă oanu. Cu acest prilej a mul ţumit locuitorilor pentru în ălţarea acestui „falnic monument” care prosl ăve şte memoria celor pleca ţi s ă-i apere, în urm ă cu 23 de ani, „s ă-şi d ăruie via ţa pentru ap ărarea gliei str ămo şeşti”, dintre care mul ţi nu s-au mai întors. „ Onoare
1 „Opera de asisten ţă social ă”, în „Gorjanul”, XVI, 42-43, 10-17 nov. 1939, p. 5. 2 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 85 3 „Pentru cinstirea eroismului gorjenesc”, în „Gorjanul”, XVI, 41, 5 nov. 1939, p. 2. 132
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată jertfei lor! – spune el – Onoare celor ce au ştiut s ă-i prosl ăveasc ă! Jertfa lor s ă ne fie pild ă, mai ales azi când nori negri încearc ă s ă întunece seninul cerului şi s ă ne ridic ăm cugetele la în ălţimea sublimei lor jertfe. ”1 Cu prilejul s ărb ătoririi Sfintele Pa şti în anul 1940, colonelul Leoveanu a primit „ mi şcătoare scrisori de mul ţumire de la regimentele c ărora li s-au expediat daruri cu prilejul sfintelor s ărb ători ”. E vorba de Regimentul 18 Doroban ţi P.A., Regimentul 18 Doroban ţi P.S., Regimentul 74 Infanterie, Regimentul 68 Artilerie, Regimentul 36 Artilerie P.S. 2 Într-un articol intitulat simbolic „Recuno ştin ţa osta şilor concentra ţi fa ţă de binef ăcătorii lor”, citim, - în r ăspunsul de mul ţumire adresat prefectului Şerban Leoveanu dar şi ziarului „Gorjanul”, - gratitudinea şi via recuno ştin ţă exprimat ă de col. Teodor Graur, comandantul Reg. 36 Artilerie, în numele osta şilor, fa ţă de „ darurile ce Dv. a ţi binevoit s ă ne face ţi, din inimoasa ofrand ă a popula ţiei jude ţului Gorj şi ora şului Târgu-Jiu ”. 3 Încheiem aceste rânduri cu emo ţionanta m ărturisire a col. Şerban Leoveanu la transmiterea prerogativelor de prefect în data de 10 august 1940: „ Am fost chemat la conducerea jude ţului acum un an şi 10 luni, dintr-o demnitate care constituia pentru mine apogeul carierei. Mi-am împ ărţit astfel sufletul în dou ă p ărţi. Şi am căutat s ă muncesc f ără răgaz, s ă-mi fac datoria întreag ă a şa cum am fost înv ăţ at în cariera ost ăş easc ă. Ce am realizat se cunoa şte. Vremurile au fost cu totul potrivnice unor înf ăptuiri mai mari, dar am
1 „Gorjanul”, XVI, 19-20, 25-31 mai 1939, p. 3. 2 „Gorjanul”, XVII, 17, 9 mai 1940, p. 5. 3 „Pentru osta şii concentra ţi”, în: „Gorjanul”, an. XVII, nr. 4, 24-31 ianuarie 1940, p. 6. 133
” mul ţumirea a şti c ă am f ăcut tot ce omenesc a fost cu putin ţă , pentru promovarea intereselor gorjene .” 1 Predarea func ţiei de c ătre neobositul şi harnicul militar din Târgu-Jiu se f ăcea în condi ţiile grele ale verii anului 1940. În iunie deja România pierduse Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Her ţa. Se f ăceau preg ătiri febrile pentru a determina ţara noastr ă s ă cedeze şi alte teritorii. Carol al II-lea, nu mai st ăpânea situa ţia, „nori negrii” ab ătându-se asupra românilor, cum spunea Nicolae Iorga. Cu sentimentul datoriei împlinite, col. Şerban Leoveanu se întorcea la cariera pentru care se preg ătise. Acolo era nevoie de el mai mult ca oricând.
1 Zenovie Cârlugea, op. cit. , p. 93-94 134
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată
DESTINE SF ĂRÂMATE: OCTAVIAN VULPE, GRIGORE LUPESCU, ION RO ŞCA
∗ prof. dr. Gheorghe Gorun
I. Istoria a fost definit ă şi ca „ ştiin ţă a nefericirii oamenilor”. 1 Defini ţia se potrive şte cel mai bine istoriei, istoriilor secolului XX, cunoscut şi ca veac al totalitarismelor. Dac ă ororile nazismului au fost dezv ăluite şi condamnate,cele ale comunismului sunt, înc ă, înv ăluite în t ăcere. Dimensiunea ideologic ă a crimelor naziste a fost însu şit ă de Tribunalul de la Nurenberg. Calificarea dat ă acelor crime se potrive şte în totalitate şi celor comuniste. 2 Oficial, România a condamnat comunismul şi l-a calificat „ilegitim şi criminal”. 3 Acest lăudabil demers nu poate suplini/înlocui c ăutarea adev ărului/adev ărurilor de c ătre istoricul imediatist. Pân ă în 1990, la noi era cunoscut un singur “adev ăr”. Cel oficial, al puterii comuniste. Acest „adev ăr” îi considera pe cei care respingeau regimul comunist, bandi ţi, du şmani, bolnavi psihic, huligani ş.a.m.d. Pr ăbu şirea regimului comunist aduce societatea româneasc ă în fa ţa a dou ă adev ăruri: cel al victimelor comunismului şi cel al actorilor comunismului. Ambele se fundamenteaz ă pe memoria celor care le prezint ă. Marii beneficiari (sunt şi excep ţii) ai totalitarismului comunist
∗ Profesor istorie şi director al Colegiului Na ţional „Spiru Haret” din Târgu- Jiu; deputat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996. 1 Raymond Queneau, Une histoire modele ; apud Stephane Courtois (coord.), Cartea neagr ă a comunismului , Humanitas, 1998, p.9. 2 St. Courtois, Cartea neagr ă a comunismului , p.13 3 A se vedea: Comisia preziden ţial ă pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, Raport final , Humanitas, Bucure şti, f.a. 135
” vor prezenta a doua jum ătate a secolului trecut ca pe o perioad ă a „marilor realiz ări ale poporului român sub conducerea partidului comunist.” Ei nu vor accepta decât în treac ăt c ă „s-au f ăcut şi unele gre şeli”. Vor accepta exact ce acceptau actorii puterii la schimbarea g ărzii conduc ătoare. Din acest punct de vedere este notorie atitudinea lui N. Ceau şescu fa ţă de Gheorghe Gheorghiu Dej, ca şi atitudinea lui Ion Iliescu fa ţă de N.Ceau şescu („Ceau şescu a întinat idealurile nobile ale socialismului”). Acest „adev ăr” indus printr-o violent ă propagand ă de convertire a omului nou, subzist ă, din p ăcate, la aproape dou ă decenii de la c ăderea comunismului, în special sub forma nostalgiei. Pentru c ă memoria acelor oameni a fost totalmente prelucrat ă de c ătre partidul comunist ajungându-se la transformarea memoriei grupurilor privilegiate în memoria colectiv ă şi oficial ă.1 În opozi ţie cu adev ărul ideologizat, ideologizant şi mancurtizant î şi face cu greutate loc adev ărul victimelor sistemului totalitar. Adev ăr p ăstrat în memoria lor dar şi a altora. De memoria participan ţilor la rezisten ţă şi de memoria martorilor are nevoie cercet ătorul care se ocup ă de istoria comunismului românesc. Se realizeaz ă o convergen ţă între munca istoricului şi munca memoriei. 2 Apelul la memorie, la cei care au tr ăit calvarul comunismului, este determinant pentru istoria noastr ă contemporan ă. Aceast ă îngem ănare este cu atât mai necesar ă cu cât o caracteristic ă principal ă a regimurilor comuniste a fost controlul absolut al istoriei, acceptarea acelui discurs istoric care coincidea cu ideologia partidului comunist şi justifica puterea totalitar ă.3 Acest tip de istorie contrazice realitatea şi de aceea istoria imediat ă, ca şi cea contemporan ă, a fost
1 St. Courtois, Conferin ţă ţinut ă la sediul Funda ţiei Academia Civic ă din Bucure şti , apud Memoria, nr. 44-45/2003, p.16 2 Ibidem 3 Ibidem, p.21 136
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată aproape distrus ă de regimurile comuniste. Distrugerea de c ătre regimurile comuniste a cercet ării de istorie contemporan ă şi punerea acestor cercet ări sub controlul ideologiei şi puterii politice este cea mai important ă problem ă cu care se confrunt ă ştiin ţa istoric ă din România şi celelalte ţă ri foste comuniste. Reu şita procesului de decomunizare depinde în mare parte de restabilirea unui discurs istoric autentic 1 asupra ultimilor 50-60 de ani din istoria noastr ă. II. M ă voi ocupa în cele ce urmeaz ă de un capitol sensibil şi controversat al istoriei noastre imediate: rezisten ţa anticomunist ă a intelectualilor gorjeni. Cercetarea este circumscris ă istoriei orale iar subiectul apar ţine istoriei imediate. Sunt călăuzit în demersul meu de spusele istoricului Fernand Brandel care consider ă c ă “istoria evenimential ă” tradi ţional ă şi “istoria nou ă” nu sunt opuse în mod radical una alteia. 2 Mă voi folosi în demersul meu de m ărturiile acestor oameni aflate în manuscrise, de memorii, de relat ările celor care i-au cunoscut şi/sau de interviurile cu cei pe care i-am găsit în via ţă . Fr. Furet consider ă c ă „istoria este fiica povestirii” iar a povesti „înseamn ă a spune ce s-a întâmplat: cuiva, unui individ sau unei ţă ri.” Povestirile “actorilor” mei sunt legate de o perioad ă crunt ă a istoriei ţă rii noastre. Cei mai mul ţi eroi ai povestirilor au fost educa ţi înainte de instaurarea dictaturii comuniste. De aceea ei nu-şi puteau imagina c ă opinia liber exprimat ă este un delict şi te poate duce în pu şcăriile comuniste. Ei sunt o mic ă parte a istoriei – realitate ce se opune istoriei - discurs 3 specific ă perioadei comuniste, istorie-discurs extrem de fluctuant ă şi mitologizat ă. Memoriile, mărturiile lor sau ale urma şilor sunt p ărţi ale istoriei tr ăite, istorie care conecteaz ă evenimentele trecutului, realitatea
1 Ibidem, p.22 2 O lec ţie de istorie cu F. Brandel , Ed.Corint, 2002, p.9. 3 Al. Zub, Orizont închis, Istoriografia român ă sub dictatur ă, p.109. 137
” trecutului cu percep ţia individual ă şi colectiv ă.1 Percep ţiile despre trecut sunt fapte, în sens istoric, asemenea evenimentului istoric. De aceea istoria tr ăit ă este o form ă de istorie în istorie. 2 Cunoa şterea cât mai exact ă a istoriei comunismului depinde hot ărâtor de abordarea problematicii pe principiul multiperspectivismului, întrucât cunoa şterea unei realit ăţ i nu se poate reduce la luarea în considerare doar a unui punct de vedere a unei singure perspective. 3 Nu exist ă nici o îndoial ă c ă fără m ărturisirile, m ărturiile şi relat ările celor care au tr ăit istoria crunt ă a anilor 1945-1989 nu se poate vorbi de cunoa şterea adev ărului. Tot astfel nu exist ă îndoial ă c ă istoria ideologizat ă timp de peste cinci decenii se las ă cu mare greutate urnit ă din loc. De aceea sunt necesare studii serioase care s ă ajung ă la cuno ştin ţa marelui public. Dac ă istoricii şi criticii literari sunt preocupa ţi de instituirea unei noi judec ăţ i asupra operelor şi autorilor din timpul totalitarismului comunist cu atât mai obliga ţi sunt istoricii imediati şti s ă se ocupe de (re) scrierea istoriei acelei perioade. Ocupându-ne de istoria tr ăit ă de câ ţiva intelectuali gorjeni care au suportat efectele opresiunii comuniste vom încerca s ă limpezim câteva momente ale acestei istorii recente. Dedic ăm studiul de fa ţă memoriei şi suferin ţelor a trei prestigio şi târgu-jieni: medicul Octavian Vulpe şi economi ştii Grigore Lupescu şi Ion Ro şca.
III. Medicul Octavian Vulpe Medicul Octavian Vulpe nu este gorjean de obâr şie, dar întreaga lui carier ă profesional ă este legat ă de acest jude ţ. S-a
1 D. Radosav, Biografie şi istorie (sec. XX), în Anuarul de Istorie Oral ă (A.I.O.), nr.1,Cluj-Napoca, 1998, p.38 2 Ibidem 3 P. Ilu ţ, Integralism şi multiperspectivism în analiza socio-umanului , în A.I.O., nr. II, 2001, p.38 138
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată născut la 13 noiembrie 1932 în comuna Lor ău-Ale şd, jude ţul Bihor. În 1956 era student în anul al IV-lea la Facultatea de medicin ă din Timi şoara. În 1991 i-am g ăsit numele în revista “22” în documentarul despre evenimentele din 1956. L-am căutat şi mi-a acordat un lung interviu pentru s ăpt ămânalul “Rena şterea adev ărului”. Reconstitui activitatea anticomunist ă a doctorului Octavian Vulpe pe baza acestui interviu serial 1. Studentul medicinist a intrat în conflict cu autorit ăţ ile comuniste în toamna anului 1956. Despre motivele revoltei studen ţeşti Octavian Vulpe spune: “cauzele ridic ării noastre au fost: starea de asediu în care se g ăsea ora şul atunci. Timi şoara era ticsit ă de solda ţi sovietici. Ace ştia se purtau despotic, sălbatic. Dac ă z ăboveam în ora ş spre sear ă, solda ţii se jucau cu noi de-a ţintele. Condi ţiile în care locuiau studen ţii erau cumplite. Taxele pentru c ămin erau greu de suportat. Discrimin ările de clas ă f ăceau ravagii. Locurile în c ămin erau limitate. Eram nevoi ţi s ă dormim câte doi într-un pat. Mâncarea era ordinar ă şi m ămăliga ocupa un loc deosebit. Limba rus ă era obiectul de studiu cel mai important Marxismul ne chinuia zilele” 2. A şadar, studentul O.Vulpe se implic ă în organizarea şi conducerea mi şcării studen ţeşti din considerente politice (opresiunea sovietic ă, batjocura la care-i supuneau solda ţii ru şi), ideologice (omnipoten ţa marxismului şi a limbii ruse), sociale (condi ţiile umilitoare în care tr ăiau studen ţii). În data de 30 octombrie 1956 la Facultatea de Mecanic ă a fost organizat ă o manifesta ţie de protest. Comitetul de organizare era format din studen ţii A. Boghin ă, T. Stanca, C. Mu ţiu. Participau peste 2000 de studen ţi, profesori dar şi autorit ăţ i comuniste 3 .Organizatorii au prezentat memoriul de revendic ări, care con ţinea cereri economice, sociale şi politice.
1 Colec ţia s ăpt ămânalului „Rena şterea Adev ărului” (1991-1992) 2 Gh.Gorun, Interviu cu O.Vulpe , în „Rena şterea Adev ărului”, nr.5/1991, p.2 3 Ibidem 139
”
Cea mai radical ă revendicare: încetarea cultului personalit ăţ ii. Cum de la medicin ă nu vorbise nimeni, O.Vulpe s-a ridicat pe un scaun,a subscris memoriului şi a solicitat organizatorilor s ă se treac ă la primul punct revendicarea privitoare la “retragerea imediat ă a trupelor sovietice din ţara noastr ă”1. S-a constituit un comitet studen ţesc pentru a duce memoriul în celelalte centre universitare şi pentru a-l comunica în str ăin ătate. Seara, c ălăii comuni şti au început represiunea. Cl ădirea facult ăţ ii de mecanic ă a fost înconjurat ă de armat ă, tancuri, camioane cu prelat ă. În sal ă au p ătruns securi şti şi solda ţi care le-au spus studen ţilor: “bandi ţilor, acum sunte ţi la dispozi ţia noastr ă”. 2 Au început arest ările. Mul ţi studen ţi au fugit, au trecut Bega înotând şi s-au ascuns în parcuri. În 31 octombrie, O. Vulpe organizeaz ă împreun ă cu studentul P ăcuraru de la medicin ă veterinar ă un mar ş pentru eliberarea celor aresta ţi. Circa 800 de studen ţi s-au dus la căminele de lâng ă Catedral ă (!) scandând: “da ţi-ne colegii”, “da ţi-ne colegele”. Manifestan ţii au fost înconjura ţi de armat ă, lovi ţi cu armele şi împin şi în camioanele cu prelat ă sosite la fa ţa locului. Au fost du şi la cazarma Becicherecul Mic unde au fost maltrata ţi (ca în iunie 1990 la M ăgurele) şi sili ţi s ă semneze într-un registru c ă se desolidarizeaz ă de ac ţiunile studen ţeşti. 3 O.Vulpe nu a semnat. În penultima noapte cei 30 de studen ţi re ţinu ţi în cazarm ă au fost sco şi în ploaie şi amenin ţaţi cu împu şcarea. O.Vulpe poveste şte c ă înainte de a ajunge la Becicherecul Mic au fost târâ ţi pe la comandamentul sovietic. Solda ţii bol şevici de aici îi înjurau şi strigau s ă fie arunca ţi în Bega iar ei (studen ţii) au început s ă danseze pe o improviza ţie a unui coleg, fredonat ă chiar la pianul gazdelor. 4 Au fost înc ărca ţi în dube, plimba ţi dou ă ore şi apoi depu şi la
1 Ibidem 2 Ibidem 3 Ibidem 4 „Rena şterea adev ărului”, nr.8/1991, p.2 140
Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată sediul securit ăţ ii din strada Loga. Tot timpul au avut ochelari opaci şi p ături în cap. La securitate erau sute de studen ţi. De la un coleg a aflat c ă securitatea a înconjurat c ăminele cu tancuri, blindate, trupe şi c ă s-a tras asupra tuturor ferestrelor unui cămin în urma unui incident provocat de copilul handicapat al sp ălătoresei care se jucase cu un pistol cu dopuri. 1 A urmat ancheta. Securi ştii au împr ăş tiat “turn ători” printre re ţinu ţi. Nu-l credeau pe O.Vulpe c ă el este singurul medicinist participant la revolt ă.2 Dosarele au fost înaintate Tribunalului Militar Timi şoara. Procesul s-a desf ăş urat cu u şile închise. Din partea fiec ărui arestat puteau participa 1-2 persoane. 3 La proces şi-au p ăstrat demnitatea şi hot ărârea, recunoscându-şi toate faptele şi spunând c ă vor lupta mai departe pentru drepturile lor. 4 Prin sentin ţa penal ă nr. 492/1956, O.Vulpe este condamnat la 3 ani închisoare pentru: “participare la adun ările studen ţeşti din 30 oct.1956, pentru c ă s-a declarat de acord cu cei ce s-au manifestat du şmănos şi huliganic, fapt pentru care prezidiul (alc ătuit din oficiali comuni şti- n.a.) a fost nevoit s ă p ărăseasc ă sala. A şi luat cuvântul în numele studen ţilor medicini şti, a depus jur ământul de solidaritate cu studen ţii r ăzvr ăti ţi şi a fost propus într-un comitet care urma s ă trimit ă organiza ţiei de partid Timi ş un memoriu cu con ţinut tenden ţios şi agitatoric” 5. O.Vulpe are satisfac ţia c ă dup ă revolta lor studen ţilor li s-a îmbun ătăţ it via ţa. Au primit pl ăpumi de m ătase şi li s-a introdus în meniu pâinea alb ă… Dup ă dou ă luni au fost transporta ţi cu un vagon-dub ă la închisoarea Gherla. Familiile n-au putut lua leg ătura cu studen ţii condamna ţi. Securi ştii spuneau cu sadism p ărin ţilor:
1 Ibidem 2 Ibidem 3 Idem , nr.9-10/1991, p.2 4 Ibidem 5 Tribunalul Militar Timi şoara, Sentin ţa nr. 492/1956 141
”
“fiul dv. este în via ţă într-una din închisorile din ţara noastr ă”. 1 Despre Gherla, regimul de deten ţie, c ălăii de-acolo, cu alte cuvinte despre infernul concentra ţionar nu are rost s ă amintim prea multe. De aceea voi transcrie numai amintirile studentului Octavian Vulpe despre celebra Zarca. O vizit ă a bestiei maior Goiciu, comandant al penitenciarului, l-a adus pe tân ărul de ţinut în conflict deschis cu c ălăul. Goiciu i s-a adresat cu “tu, banditule”, expresie care l-a indignat pe student care i-a replicat c ă este de ţinut politic, refuzând s ă stea în pozi ţie de drep ţi. Goiciu l-a lovit cu piciorul, l-a aruncat în bra ţele caraliilor spunându-le “cele mai grele lan ţuri, pune-i-le repede banditului.” Cele ce urmeaz ă sunt descrise de O.Vulpe astfel: “M- am trezit cu piciorul pe o nicoval ă, unde au b ătut niturile lan ţurilor, parc ă pentru totdeauna. Au început s ă m ă loveasc ă din nou, urlând, hai d ă-i drumul. Am luat lan ţurile grele, zal ă cu zal ă, în bra ţe şi, s ărind ca iepurele, am parcurs circa 60 de metri, f ără a scoate un cuvânt. M-au aruncat în Zarca, o celulă neagr ă, umed ă, cu un pat metalic, cu nimic pe el, pe care m-am aşezat s ă-mi trag sufletul. Dup ă 10 minute caraliul intrând mi-a pus şi pe mâini alte lan ţuri, şi imediat dup ă el, un altul mi-a pus lan ţuri între mâini şi picioare. Era primul contact cu celula, singur. Nu puteam s ă-mi imaginez c ă o fiin ţă uman ă putea fi fiar ă, de şi cuno şteam dictonul latinesc homo homini lupus est. Mâncare primeam la trei zile, iar în celelalte dou ă zile ap ă cu sare la prânz. Diminea ţa şi seara nimic. Zilele treceau greu. E groaznic s ă fii singur, în lan ţuri, încovoiat, umilit, fl ămând, doar cu gândurile tale şi asta la numai 22 de ani. < 1 G. Gorun, Interviu… în „Rena şterea adev ărului” , nr. 9-10, p. 2 142 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată fi ţi/Voi n-ave ţi de unde s ă şti ţi>>” 1. Experien ţa Zarca a durat pentru Octavian Vulpe 30 de zile… Octavian Vulpe era la Gherla când a avut loc r ăscoala frontieri ştilor, reprimat ă cu mitralierele. 2 Este inimaginabil ă teroarea la care erau expu şi studen ţii încarcera ţi la Gherla. Procedeele sunt identice cu cele folosite în procesul reeduc ării de la Pite şti. O.Vulpe poveste şte c ă într- o sear ă de decembrie, dup ă mas ă, to ţi cei şase colegi de celul ă au f ăcut febr ă 40 grade. A şteptau diminea ţa spre a solicita asisten ţă medical ă. La ora 6,00 s-a deschis u şa şi to ţi au fost sco şi pe culoar îmbr ăca ţi sumar sau goi. Au fost introdu şi într- o celul ă f ără paturi şi cu cimentul acoperit cu ap ă. Au fost ţinu ţi acolo 6 zile şi 6 nop ţi. Pentru a nu muri s-au prins în bra ţe şi s-au mi şcat continuu. 3 Dup ă 6 zile şi tot atâtea nop ţi erau întregi şi f ără febr ă. O. Vulpe vorbe şte de b ătaia planificat ă pe celule, etaje, închisoare. B ătaia se desf ăş ura într-o camer ă la parter. Erau du şi acolo câte unul din fiecare celul ă. De ţinutul era culcat cu burta pe o capr ă de lemn. Un gardian îi punea cizma pe cap, un altul pe picioare şi apoi b ătăuşii înarma ţi cu ciomege îl b ăteau pe de ţinut pân ă oboseau. Dac ă de ţinutul pleca pe picioare din camera de tortur ă era lovit cu ciomegele la fiecare col ţ al sc ărilor. 4 Cei care nu puteau suporta teroarea şi presiunile de a deveni informatori şi-au pus cap ăt zilelor. 5 Pentru c ă a respins cu scârb ă compromisul, O.Vulpe a stat în total 108 zile în celula din zarca. 6 1 O. Vulpe, Singur în celul ă în lan ţuri – Zarca , în „Rena şterea adev ărului”, nr. 11/1991, p.2. 2 Idem, Program de temni ţă , în „Rena şterea adev ărului”, nr. 13/1992, p.2. 3 Idem, Gherla mai departe... , în „Rena şterea adev ărului”, nr. 15/1992, p.2 4 Ibidem 5 O. Vulpe, Amintiri din Zarca în „Rena şterea adev ărului”, nr. 16/1992, p.3 6 Ibidem 143 ” Gherla s-a sfâr şit la 30 octombrie 1959. La poarta închisorii O.Vulpe a fost for ţat, sub amenin ţarea armelor, s ă semneze o declara ţie care-l obliga s ă nu vorbeasc ă niciodat ă despre regimul îngrozitor de deten ţie. 1 Calvarul nu s-a terminat. De la penitenciar a fost dus la mili ţie, fotografiat în zeci de pozi ţii, urcat în dub ă şi transportat c ătre o direc ţie necunoscut ă. Ţevile mitralierelor îi ap ăsau în coaste. 2 La miezul nop ţii O.Vulpe ( şi ceilal ţi colegi) ajunge în B ărăgan, în satul Fundata, sat al M.A.I. Acolo, şeful de post le-a comunicat a doua pedeaps ă. Prin decizia MAI nr. 15642/1959, lui O.Vulpe i s-a stabilit domiciliu obligatoriu pentru o perioad ă de doi ani. Abia acum a reu şit s ă-şi anun ţe familia c ă este în via ţă . Au urmat al ţi doi ani de suferin ţă , umilin ţe, dezn ădejdi. 3 În 30 oct. 1961 este l ăsat s ă se întoarc ă acas ă, la Târgu- Jiu, ora ş în care-şi petrecuse copil ăria şi prima tinere ţe. Avea 27 de ani. Fo ştii colegi l-au primit, în cel mai bun caz, cu răceal ă. Cei care-şi f ăcuser ă un rost nu-l mai cuno şteau. Calvarul a durat al ţi 4 ani. Nimeni nu-i îng ăduie un loc de munc ă. Securitatea îl tracaseaz ă permanent încercând s ă-l racoleze. 4 Abia în 1965 Octavian Vulpe este reînmatriculat în anul al IV-lea la Facultatea de medicin ă din Timi şoara. Dup ă absolvire se angajeaz ă medic la sanatoriul Dobri ţa pentru a-i ajuta pe cei mai nec ăji ţi oameni. Medicul Octavian Vulpe este mândru de trecutul s ău, de faptul c ă poart ă cu onoare titlul de de ţinut politic al regimului comunist. Dup ă 1992 Octavian Vulpe a activat în Partidul Alian ţei Civice-Gorj fiind pentru noi un model de inteligen ţă , toleran ţă şi bun ătate. Un reper moral deosebit de valoros. 1 Idem, Eliberarea în „Rena şterea adev ărului”, nr. 17/1992, p. 4 2 Ibidem 3 O. Vulpe, Bărăganul din infernul comunist , în „Rena şterea adev ărului”, nr. 19/1992, p.2 4 Idem, Acas ă, în „Rena şterea adev ărului”, nr.20/1992, p.2 144 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată IV. Economi ştii Grigore Lupescu şi Ion Ro şca Ne oprim în continuare asupra destinului unui economist genial. Grigore Lupescu s-a n ăscut la 2 noiembrie 1898 la Tg.Jiu în familia comerciantului Lupescu. Familia Lupescu are ascenden ţi ilu ştri, harnici, cultiva ţi, filantropi. Părin ţii au c ălătorit la Constantinopol, Viena şi Budapesta. 1 Tân ărul Gr. Lupescu urmeaz ă şcoala primar ă şi gimnaziul Tudor Vladimirescu din Tg.Jiu şi apoi Şcoala Superioar ă de comer ţ din Craiova. 2 Animat de înalte sentimente patriotice pleac ă voluntar în primul r ăzboi mondial ac ţionând ca cerceta ş în Moldova. La sfâr şitul r ăzboiului este sublocotenent al armatei române. Profesionist des ăvâr şit se angajeaz ă în sistemul bancar, redresând Banca Creditul Gorjan afectat ă de criza din 1929-1933. Se face repede cunoscut şi este numit director al noi înfiin ţate filiale a B ăncii Române şti Tg.Jiu. 3 Este cel mai autorizat conduc ător de banc ă din jude ţul Gorj. Se afirm ă şi ca un realist industria ş, un des ăvâr şit cet ăţ ean, un neobosit lupt ător pe t ărâmul activit ăţ ilor sociale şi culturale. De şi era unul dintre cei mai apropia ţi amici şi colaboratori ai doctorului N.Hasna ş ( şeful organiza ţiei PNL - Gorj - n.a.) bancherul şi industria şul Gr.Lupescu nu a aderat la nici un partid. 4 Avea profunde convingeri liberale dar nu-i pl ăcea politica activ ă, dedicându-se în totalitate profesiei sale. Gr.Lupescu era un adversar declarat al extremismelor şi al totalitarismelor. În 1949 şi 1950 are loc na ţionalizarea. Economistul r ămâne f ără serviciu şi i se stabile şte domiciliu 1 dr. Grigore Lupescu, Recurs, dialoguri consemnate de Octavian Ungureanu , 1998, p.18 2 Ibidem , p.26 3 Ibidem , p.27 4 Ibidem , p.29 145 ” obligatoriu la Tg.Jiu. 1 În cele din urm ă ajunge la Bucure şti şi se angajeaz ă la Fabrica “Industria Bumbacului” din Bucure şti. Prime şte o puternic ă lovitur ă în vara anului 1950 când fiul s ă Grigore (Dorel) Lupescu nu este primit la examenul de admitere la Facultatea de Construc ţii. Reu şeşte la regie teatru dar este exmatriculat la sfâr şitul anului II. 2 De la “Industria Bumbacului” Gr.Lupescu a fost arestat şi deportat la canal. Cei apropia ţi ştiu pu ţine lucruri despre calvarul s ău. Din spusele altor de ţinu ţi, Gr.Lupescu (Dorel) a aflat de la al ţi de ţinu ţi locurile de supliciu ale tat ălui: Văcăre şti, Jilava, Chilia Veche, Periprava. 3 Mai ştie c ă tat ăl său a c ăzut sub greutatea unei grinzi pe care o c ăra în spate şi a fost biciuit de c ătre gardian. Nesuportând teroarea şi umilin ţa Gr.Lupescu a murit la Jilava la 4 mai 1953. A fost îngropat în pielea goal ă într-o groap ă comun ă al ături de al ţi 3 fo şti de ţinuţi. 4 Cel mai vitregit a fost fiul cel mic Grigore (Dorel) Lupescu. Dup ă ce a fost exmatriculat de la Institutul de teatru a lucrat pe mai multe şantiere şi în agricultur ă. Dup ă un an a intrat la facultatea de medicin ă dar în anul al IV-lea a fost exmatriculat. A fost reînmatriculat cu mare greutate, a absolvit medicina şi din respect pentru tat ăl s ău a venit s ă lucreze în Tg.Jiu. S-a afirmat ca un excelent specialist în ţar ă şi în str ăin ătate. Gr.Lupescu este şi acum unul dintre cei mai iubi ţi medici din jude ţul Gorj. Un alt economist şi industria ş arestat a fost Ion Ro şca. Născut în 1916 în Tg.Jiu, absolvent al Şcolii Superioare de Comer ţ, Ion Ro şca s-a afirmat ca unul din cei mai buni comercian ţi şi industria şi din Tg.Jiu. R ămas f ără ateliere şi imobile în 1950 a devenit un vânat dorit de securi şti. Ace ştia 1 C. Lupescu, Biografii sentimentale , Târgu-Jiu, 1993, p.142 2 Ibidem , p.143 3 Gr. Lupescu, op.cit. , p.41 4 Ibidem , p.42-43 146 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată urm ăreau s ă-i confi şte bijuteriile şi aurul şi s ă şi le însu şeasc ă. Ion Ro şca a f ăcut parte din PN Ţ pân ă la desfiin ţarea acestuia în 1947 1. Este arestat de securitate (de la serviciu) în 6 octombrie 1959 şi dus la securitatea din Craiova unde i se pune “diagnosticul” de ţinut contrarevolu ţionar. Ancheta a durat 6 luni, timp în care a îndurar foame, frig, sudalme, teroare. Securi ştii îl şantajau s ă le predea aurul în schimbul libert ăţ ii. 2 În demen ţa lor, securi ştii i-au arestat tat ăl, în vârst ă de 80 de ani. Acesta n-a suportat tortura şi le-a predat bijuteriile şi aurul, dup ă care a decedat. Ion Ro şca a fost judecat de Tribunalul militar din Craiova şi prin sentin ţa 181/1 aprilie 1960 a fost condamnat la 5 ani închisoare şi confiscarea total ă a averii. 3 Actul de acuzare gl ăsuia: “Inculpatul a fost membru al PN Ţ, negustor care pierzându-şi pozi ţiile economice şi politice a trecut la desf ăş urarea unor activit ăţ i du şmănoase împotriva regimului democrat – popular din ţara noastr ă. În discu ţiile purtate cu cet ăţ enii elogia evenimentele din Ungaria şi spunea c ă acestea se vor extinde şi la noi şi c ă regimul democrat popular va fi înl ăturat. Denigreaz ă societatea noastr ă şi spunând c ă în Occident oamenii tr ăiesc foarte bine pentru c ă acolo ar exista libertate. Despre conduc ătorii no ştri spune c ă sunt oameni nepreg ăti ţi. În 1957 a avut un comportament du şmănos cu prilejul lans ării primului satelit artificial al P ământului de c ătre URSS spunând c ă acesta nu este opera cet ăţ enilor sovietici ci a prizonierilor nem ţi care sufer ă deocamdat ă dar va veni timpul când vor sc ăpa de asuprirea comuni ştilor. S-a manifestat du şmănos cu privire la casele ce i-au fost na ţionalizate, afirmând despre comuni şti c ă sunt ni şte ho ţi şi ni şte bandi ţi 1 G. Gorun, Gorjeni prin iadul comunist , în „Rena şterea adev ărului”, nr.3/1991, p.2 2 Ibidem 3 Tribunalul Militar Craiova, sentin ţa nr.181/1960 147 ” care i-au r ăpit libertatea.” 1 Iat ă o adev ărat ă “capodoper ă” incriminatoare din perspectiva luptei de clas ă. Nici un cap de acuzare nu scap ă securit ăţ ii şi justi ţiei populare (revolu ţionare). În persoana economistului Ion Ro şca sunt întrunite – în opinia poli ţiei politice şi a apendicelui acesteia, justi ţia – toate atributele unui mare du şman al poporului şi al marii URSS. Ion Ro şca a fost închis la Gherla, Jilava, Craiova şi în lag ărele de munc ă Gr ădina, Luciu Giurgeni, Grindu, Periprava. A fost b ătut şi umilit pentru c ă nu reu şea s ă-şi fac ă norma de munc ă şi pentru c ă era un permanent protestatar… A fost pus în libertate cu prilejul amnistiei generale din 1964. De şi în vârst ă, Ion Ro şca s-a angajat dup ă 1990 în lupta pentru decomunizarea României şi pentru cristalizarea societ ăţ ii civile. A fost membru al Partidului Alian ţei Civice. A decedat în 1997. 1 G. Gorun, Gorjeni…, în „Rena şterea adev ărului”, nr.3/1991, p.2 148 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată ANSAMBLUL MONUMENTAL CALEA EROILOR – UNICUL TEMPLU MODERN AL LUMII ∗ dr. Sorin Lory Buliga INTRODUCERE Ansamblul monumental din Targu-Jiu cuprinde monumentele realizate de sculptorul Constantin Brancu şi in perioada 1937-1938. Ansamblul a fost menit s ă pream ăreasc ă „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit in r ăzboiul de intregire ”(citat din documente de dona ţie). Capodopera lui Brancu şi constituie o ultim ă realizare dintr-un şir de inten ţii comemorative destinate eroilor gorjeni in ora şul Targu-Jiu, dup ă cum urmeaz ă: 1) amplasarea pe podul de peste Jiu a unei pl ăci comemorative 1; 2) realizarea unui monument eroinei Ecaterina Teodoroiu, 2 aşezat in centrul ora şului; 3) ridicarea unei biserici „întru pomenirea eroilor ”, pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sfin ţilor Apostoli Petru şi Pavel (intre anii 1927 şi 1937); 4) un proiect nefinalizat de monument amplasat in fa ţa regimentului de artilerie. ∗ Consilier cultural al Centrulu Clural „Constantin Brâncu şi” din Târgu-Jiu; membru al Filialei Gorj a Societ ăţ ii de Ştiin ţe istorice din România 1 Amintind de ziua de 14 octombrie 1916, când „b ătrânii, femeile, cerceta şii şi copiii Gorjului au oprit n ăvala vr ăjma şe, ap ărându-şi cu vitejie căminurile”. 2 Dus la bun sfâr şit şi într-o manier ă original ă de c ă tre Mili ţa Petra şcu, la 8 septembrie 1935. 149 ” REALIZAREA ANSAMBLULUI MONUMENTAL Brancu şi a fost invitat la Târgu-Jiu s ă ridice un monument eroilor gorjeni, de c ătre Comitetul Ligii Na ţionale a Femeilor Gorjene (a c ărei pre şedint ă era Aretia T ătărescu), la sugestia sculptori ţei Miliţa Petra şcu. I. Pogorilovschi consider ă că „Brâncu şi a n ădăjduit tot timpul dup ă război – în 1930 înc ă mai n ădăjduia – să poat ă realiza monumentul pentru eroii de sub p ământul Gorjului ” la Pe şti şani, lang ă satul s ău natal, Hobi ţa (53, p.194). Aceasta ar explica de fapt acceptarea realiz ării operei comemorative la Târgu-Jiu, ca dup ă o lung ă aşteptare. În sprijinul acestei idei st ă de altfel şi textul unei scrisori trimise de Brancu şi, Mili ţei Petra şcu, la 11 februarie 1935, în care declara: „nu v ă pot spune cat de fericit a ş fi s ă pot face ceva la noi in ţar ă” (44, p.11). În ceea ce prive şte concep ţia originar ă a lui Brâncu şi asupra operei sale de la Târgu-Jiu, trebuie spus c ă exist ă inadverten ţe serioase nu numai între exege ţii capodoperei brancu şiene, dar şi între diver şii memoriali şti care au discutat în acest sens cu artistul român, în perioada respectiv ă. Astfel, Ştefan Georgescu-Gorjan î şi amintea c ă la 7 ianuarie 1935 Brancu şi i-a povestit c ă Aretia T ătărescu „îl vizitase la Paris, nu demult (deci în a doua jum ătate a anului 1934) şi-l invitase să ridice la Târgu-Jiu o serie de monumente ”(26, p.134). Inginerului nu i-a vorbit îns ă atunci Brâncu şi decat despre Coloan ă. Din relat ările Aretiei T ătărescu (citat ă de V. G. Paleolog 47), Brâncu şi vine în Romania în iunie 1937, cu inten ţia de a realiza o singur ă lucrare. Astfel, într-o şedin ţă a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o fotografie şi a spus: „Am hot ărât la Paris ca monumentul s ă fie o 150 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată coloan ă fără sfâr şit. Iat-o! ”1. Aceea şi memorialist ă men ţioneaz ă că tot în iunie-iulie 1937, Brâncu şi a hot ărat şi realizarea unui Portal de piatr ă şi a unei str ăzi drepte: „proiectul definitiv al Coloanei nesfar şite nu este gata… când el se hot ări s ă execute un monument – un Portal de piatr ă. Tot atunci el decide ca acest portal s ă fie legat de coloan ă printr-o strad ă ideal dreapt ă care s ă poarte numele de ≪≪≪Calea Sufletelor Eroilor ≫≫≫”(47). În august 1937, Aretia T ătărescu î şi convinge so ţul, pe primul ministru liberal Gheorghe T ătărescu, s ă ob ţin ă de la Ministerul Lucr ărilor Publice suma necesar ă pentru prelungirea str ăzii Grigore S ăftoiu, între târgul s ăpt ămânal numit de Brâncu şi Târgul fanului – unde va fi amplasat ă Coloana – şi B- dul C.A. Rosetti, care m ărginea gr ădina public ă a ora şului. Planul acestei str ăzi drepte fusese de fapt aprobat înc ă din anul 1900, dar r ămăsese neaplicat (vezi 44, p.21). La 13 septembrie 1937, primarul Târgu-Jiului prezenta pe scurt: „Proiectul în întregime ar consta dintr-o alee care, plecând de la digul Jiului – care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeneasc ă, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în gr ădina public ă, pentru ca, continuând spre biserica ce se renoveaz ă, s ă se termine aceast ă cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recuno ştin ţei iîntruchipat ă printr-o coloan ă înalt ă de circa 29 metri, în ălţându-se f ără sfâr şit a şa cum trebuie s ă fie şi recuno ştin ţa noastr ă pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în 1 Sculptorul inten ţiona înc ă din 1930 s ă ridice în Bucure ş şi o Coloan ă fără sfâr şit, aşa cum a r ămas consemnat în articolul Maestrul Brâncu şi de Apriliana Medianu, din revista „Curentul literar şi artistic”, din 6 octombrie 1930, pag. 3 şi 4, Bucure şti. 151 ” mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite ”1. În scrisoarea de dona ţie a Aretiei T ătărescu c ătre primarul ora şului Târgu-Jiu, din 20 octombrie 1937, se preciza „urm ătoarea destina ţie: Crearea unei str ăzi care va purta numele ≪≪≪Calea Eroilor ≫≫≫, cale care va porni din preajma Jiului, trecând prin gr ădina public ă, pentru a merge pan ă la actualele c ăzărmi. Aceast ă strad ă este de mult prev ăzut ă în planul de sistematizare a ora şului, ea nu s-a putut realiza din lips ă de fonduri. Pentru plata acestor exproprieri Liga să pun ă la dispozi ţie suma de 750.000 ( şapte sute cincizeci de mii). La începutul acestei c ăi se va a şeza portalul sus- numit, pe promontoriul ei lâng ă caz ărmi, se va ridica coloana recuno ştin ţei, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recuno ştin ţei fără de sfâr şit simbolizat ă prin coloan ă. Totodat ă vă aducem la cuno ştin ţă că realizand mai departe gândul s ău, Liga Na ţional ă a Femeilor Gorjene a luat pe a sa răspunderea construc ţia Bisericei Sfin ţii Apostoli care se afl ă pe strada destinat ă Eroilor, continuând la terminarea unor lucr ări de mult p ărăsite şi dând astfel prin ridicarea acestui l ăca ş, o str ălucire mai mare recuno ştin ţei noastre către cei care s-au jertfit pentru noi ”2. Brâncu şi a dat şi „indica ţii cum s ă se întretaie aleile principale ” din Gr ădina public ă, acestea „având un scop legat de ansamblul lucr ării…”. De exemplu „aleea întret ăiat ă în form ă de cruce, care duce în dreapta şi în stânga prin parc” 3 a 1 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Dosarul de decizii pe 1937, Decizia nr. 108 din 13 septembrie 1937 (apud 44 , p. 22) 2 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Inv. 108, Fond Prim ărie ora ş Tg.-Jiu., Dosar 141/1937, fila înreg. la 20 oct. 1937, cu nr. 6330 (apud 44 , p.22). 3 Cunoscut ă sub numele de Aleea Îndr ăgosti ţilor . 152 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată fost „executat ă într-una din zile dup ă una din ideile maestrului Brâncu şi”(Ioan Alexandrescu, apud. 44, p.35). Construc ţia Coloanei Infinite a început la mijlocul lui august 1937 la Petro şani şi s-a încheiat în noiembrie al aceluia şi an la Târgu-Jiu. Brâncu şi însu şi a ales fonta ca material de lucru, în locul bronzului, unul din motive fiind „posibilitatea de a ≪iîmbr ăca ≫ acest material, de culoare neatr ăgătoare, într-un strat metalic galben-auriu”. În urma discu ţiilor purtate de Brâncu şi cu speciali ştii de atunci în metalizare „a rezultat c ă sârma de alam ă de compozi ţie corespunz ătoare, aplicat ă prin pulverizare, putea s ă dea suprafe ţei Coloanei culoarea şi str ălucirea dorit ă de artist ” (27, p.135). Al ămirea s-a executat în lunile iunie-iulie 1938 (44, p.79). Poarta S ărutului a fost asamblat ă din blocuri de travertin de Banpotoc în octombrie 1937. Anul sculpt ării sale definitive este 1938, mai exact de la începutul verii şi pân ă la 20 septembrie, când artistul a plecat din Târgu-Jiu la Paris. Prima funda ţie a fost turnat ă mai spre exterior decat este ea ast ăzi, şi anume pe linia gardului Gr ădinii publice, de şi prima inten ţie a sculptorului a fost aceea de a pune portalul la începutul actualei str ăzi „Calea Eroilor ”, adic ă vis-a-vis de parc (44, p.40). Cele dou ă alei („târcoale ” dup ă cum le numea Brâncu şi) care înconjoar ă Poarta şi se unesc din nou pe linia axului ansamblului sculptural, nu sunt nici ele întâmpl ătoare, fiind înf ăptuite tot la indica ţiile sculptorului. Data realiz ării Mesei T ăcerii este probabil elementul cel mai controversat din istoria ansamblului. În mod cert au existat dou ă variante, iar prima din ele constituie de fapt obiectul discu ţiilor. În esen ţă , se ştie c ă era tot din calcar – dar nu este sigur dac ă de Banpotoc – şi de dimensiuni ceva mai reduse. Se pare c ă a fost cioplit ă sub supravegherea lui Brâncu şi, îns ă nu 153 ” se poate spune cu precizie când: în vara (vezi dezbaterile pe aceast ă tem ă în 53, p. 243) sau „poate în luna octombrie sau, cel târziu, în prima parte a lunii noiembrie ”a anului 1937 (44, p. 27). Trebuie specificat totu şi c ă Brâncu şi a plecat la Paris pe 2 septembrie 1937 (27, p.92). Urma s ă se întâlneasc ă acolo cu maharadjahul Yeswant Rao, în vederea discut ării construc ţiei unui templu la Indore. Maharadjahul şi-a întârziat îns ă, de dou ă ori, mult anun ţata vizit ă. Pe 15 octombrie 1937 Brâncu şi îi scrie lui Şt. Georgescu-Gorjan c ă prin ţul urma s ă soseasc ă la Paris doar pe 19 octombrie (28, p.10). Dup ă cum precizeaz ă Şt. Georgescu-Gorjan în cartea Templul din Indor, sculptorul a avut „o scurt ă revenire în România, pe la începutul lui noiembrie 1937 ” (28, p.10), când a participat probabil la târnosirea Bisericii „Sfin ţii Apostoli ”din Târgu-Jiu, la 7 noiembrie. Se înapoiaz ă la Paris, dup ă care va pleca la Genova, de unde se va îmbarca spre Bombay (84). Se va întoarce din India tot la Genova, pe 8 februarie 1938 (28, p.11). Aceast ă succesiune de evenimente denot ă faptul c ă dup ă 2 septembrie 1937 şi pân ă la revenirea sa în ţar ă din 1938, sculptorul nu a mai putut lucra efectiv la opera sa din Târgu-Jiu, cu excep ţia unei „scurte reveniri ” din toamna lui 1937, în care este probabil s ă fi realizat sau comandat prima variant ă a mesei. Amintesc faptul c ă înc ă de la venirea sa în Gorj, Brâncu şi a construit o prim ă mas ă din bolovani de rau, lang ă vila familiei T ătărescu de la Poiana (conform amintirilor doamnei Sanda Negropontes T ătărescu), iar ulterior a mai construit una şi în gr ădina casei B ălănescu din Târgu-Jiu, unde a locuit în perioada 1937-1938 (44, p.69-70, 113). Este probabil ca prima mas ă să fi fost amplasat ă lâng ă malul Jiului, într-o zon ă neamenajat ă. Într-o not ă oficial ă se specific ă un transport de lespezi de piatr ă de calcar „pentru 154 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată pavaje şi trepte la platforma de lâng ă digul Jiului”. Aceste trepte nu s-au realizat – dup ă cum nu s-au realizat nici cele ce trebuiau s ă urce spre Coloan ă – îns ă rămâne ideea amenaj ării platformei la aceast ă dat ă, opera ţiune care s-a încheiat în noiembrie 1937. I. Pogorilovschi presupune c ă Brancu şi a cioplit prima mas ă din chiar aceste lespezi de calcar, r ămase nefolosite pentru scopul lor ini ţial (53, p.243). Varianta a doua a Mesei , din piatr ă de Banpotoc, este comandat ă la Atelierele Pietroasa din Deva, pe 14 iunie 1938 de c ătre Lig ă (53, p.243-244). Exist ă şi versiunea c ă prim ăria a aprobat „procurarea ” şi „instalarea unei mese ” din piatr ă de calcar, de m ărimile indicate, pe 23 august 1938, in urma interven ţiei lui Brancu şi la Atelierul Deva, nemul ţumit c ă pe prima mas ă găsise, la intoarcerea sa din 20 august, „o inscrip ţie săpat ă şi umplut ă cu plumb, precum şi semn ătura sa ” (44, p.28). La 23 iulie 1938 se expediaz ă cu trenul de la Deva, noua mas ă comandat ă (53, p.246). Actuala Mas ă a T ăcerii 1 este rezultatul suprapunerii tăbliilor mari ale celor dou ă variante. Cat despre a şa-zisa „Mas ă Festiv ă” sau „Mas ă Ultim ă”, aceasta este un rebut alc ătuit din suprapunerea picioarelor celor dou ă mese. Ea a stat un timp în Gr ădina public ă, de unde au luat-o gr ădinarii şi au dus-o în Parcul Coloanei (44, p.29). Din punctul de vedere al Prim ăriei Târgu-Jiu, Masa nu era o lucrare major ă a complexului monumental. Realizarea ei se justifica „pentru a se forma un ansamblu armonios cu portalul-monument… şi spre a se da un aspect cât mai estetic men ţionatului monument şi întregului parc este necesar a se a şeza la cap ătul aleei o mas ă de piatr ă”2. Planul de amenajare al aleei din Gr ădina public ă a fost întocmit la 2 noiembrie 1937 de arhitectul Rehbuhn, 1 Nume care apare în lucrarea Brâncu şi a lui I. Jianou din 1963. 2 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Fond Prim ărie, Dosar 109/1938 (apud 53 , p. 247). 155 ” probabil la indica ţiile lui Brâncu şi (44, p.26). Pe marginile aleei deschise în parc s-au plantat în toamna aceluia şi an 20 de plopi piramidali şi s-au amenajat 10 ni şe pentru b ănci şi scaune. Acestea din urm ă aveau ca scop formarea unui „ansamblu armonios cu portalul şi masa de piatr ă construite pe aceast ă alee principal ă”1. Tot la 14 iunie 1938 Liga face comanda şi pentru scaunele de piatr ă la atelierele din Deva. Drept urmare, pân ă pe 6 august se aduc de acolo cu trenul 12 scaune cu faţa rotund ă şi 30 cu fa ţa p ătrat ă, executate conform modelului dat. Mai precis 17 buc ăţ i scaune au fost expediate de la Deva pe 23 iulie, iar alte 25 buc ăţ i pe 1 august (53, p. 246). Este interesant de specificat aici c ă într-o prim ă variant ă, la indica ţiile lui Brâncu şi, scaunele rotunde au fost grupate dou ă câte dou ă, fiind mai apropiate de mas ă (la 0,40 m) decât sunt acum (1, p.12). De asemenea, scaunele p ătrate au fost ini ţial „pres ărate pe marginile acestei alei, unul cate unul, la distan ţe egale, pan ă la ≪Poarta s ărutului ≫”(9). În anul 1964 „erau pe alee doar trei grupe a cate 2x3 scaune ” (44, p.36). Ulterior au fost grupate cate trei în fiecare din cele cinci ni şe. B ăncile de piatr ă ce flancheaz ă portalul sunt tot din calcar. Pe ele se pot observa urme de dalt ă, ceea ce corespunde întocmai indica ţiilor de atunci ale sculptorului: pentru a se vedea „că e man ă de om, nu turnat ă” (I. Alexandrescu, apud 44, p.43). Ele au fost terminate la 20 iulie 1938. Parcul nou din jurul Coloanei a fost lucrat între 1 octombrie şi 31 decembrie 1937, opera ţiunile ultime luând sfar şit la 26 august 1938 2. Planul acestuia a fost executat de 1 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Fond Prim ărie, Dosar 77/1938, fila 1 (apud 44 , p.34). 2 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Inv. 88, Fond Prim ărie, Dosar 117/1938, fila 1 (apud 44, p.104). 156 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată arhitectul Rebhuhn, directorul parcurilor capitalei, care întocmise de altfel şi planurile aleii din Gr ădina public ă şi ale amenaj ării squarelor din jurul bisericii de pe axa monumentelor (44, p.80). Amenajarea peisagistic ă a acestui parc r ămane îns ă un element din cele mai controversate. Din diverse documente oficiale apar ţinand prim ăriei, se pare c ă ini ţial (toamna anului 1937) se dorea aici plantarea a 300 de plopi piramidali şi procurarea a 2000 kg floare de fân 1, iar mai târziu (august 1938) s-au cerut „100-120 care cu p ământ bun, în care s ă se poat ă planta sau sem ăna flori sau iarb ă”2. Festivit ăţ ile legate de predarea capodoperei brancu şiene prim ăriei din Târgu-Jiu, de c ătre Liga Na ţional ă a Femeilor Gorjene, au avut loc la 27 octombrie 1938. Nu se aminte şte îns ă nimic cu aceast ă ocazie despre Mas ă şi „Aleea scaunelor ”. Dup ă I. Pogorilovschi pentru acest lucru ar fi fost de vin ă slaba organizare a festivit ăţ ilor respective, care au fost făcute „de o asemenea manier ă încât pur şi simplu au ignorat componenta de lâng ă ap ă a capodoperei ” (53, p. 248). Mai precis, „mul ţimea într-un cortegiu m ăre ţ, cu preo ţii în cap ” s- a deplasat de la Coloan ă (care a fost sfin ţit ă de 16 preo ţi) spre Biserica eroilor, iar apoi „pe calea eroilor spre portal unde de asemenea s-a oficiat un scurt serviciu divin” 3. Cortegiul a fost îndrumat ulterior prin B-dul Rosetti spre podul Jiului, când de fapt evocarea celor mor ţi în 1916 „ar fi trebuit s ă se fac ă pe 1 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Fond Prim ărie, Dosar 118/1937; Dosar 23/1937, Dosar 1937 (142) (apud 53 , p.285) 2 Arhiva Statului, Tg.-Jiu, Dosar 117/1938 (apud 44 , p.80). 3 Conform articolului Comemorarea luptei de la Jiu, 14/27 octombrie 1916. Inaugurarea, în prezen ţa d-lui Rezident regal general Sc ări şoreanu, a operelor de art ă ridicate din ini ţiativa Dnei Aretia T ătărescu” din ziarul Cuvântul Gorjului (Tg.-Jiu, 19/1938), citat de I. Pogorilovschi ( 53 p.248). 157 ” dig, în jurul Mesei t ăcerii ” (53, p.248). Este posibil ca eludarea Mesei să fi fost gândit ă deliberat de c ătre Prim ăria Targu-Jiu, datorit ă interesului s ău de a o trece sub t ăcere, din cauza mai multor atacuri în presa din Bucure şti la adresa sa, pe motiv c ă ar irosi fondurile statului cu „lucr ări inutile”: Coloana , Portalul şi Strada Eroilor (53, p.249). Sensul de celebrare a axului ansamblului sculptural este şi el un indiciu că piesa cea mai important ă a Ansamblului era Coloana Infinit ă. Ar fi fost îns ă interesant de ştiut indica ţiile lui Brâncu şi relativ la parcurgerea Tripticului s ău, dac ă acesta ar fi participat la ceremoniile respective. El plecase îns ă din Târgu- Jiu pe 27 septembrie, probabil de team ă ca războiul iminent s ă nu îl blocheze departe de atelierul s ău. CONCLUZII: 1) Nu se cunoa şte cu precizie numele dat de Brâncu şi ansamblului s ău de monumente de la Târgu-Jiu. „Calea Eroilor ” este denumirea str ăzii ce leag ă Poarta de Coloan ă, aşa cum apare în actele oficiale din septembrie 1937. 2) Nu exist ă un acord unanim în ceea ce prive şte concep ţia originar ă a capodoperei. În principal se desprind dou ă ipoteze plauzibile: A - Brâncu şi a gândit înc ă de la început un ansamblu de dou ă piese monumentale: Coloana şi Poarta , iar ulterior el a ad ăugat Masa şi scaunele; Poarta şi Coloana trebuiau legate printr-o cale larg ă şi dreapt ă. B - Monumentul recuno ştin ţei a fost gândit ini ţial ca o unic ă sculptură monumental ă: Coloana f ără sfar şit (numit ă tot de Brâncu şi Coloana Infinit ă); ideea unui ansamblu de sculpturi dateaz ă din lunile iunie-iulie 1937. 3) Realizarea tehnic ă a Coloanei acoper ă intervalul august-noiembrie 1937, iar al ămirea ei s-a efectuat în vara anului 1938. 158 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată 4) Aleea din Parc a fost deschis ă în toamna anului 1937. Dup ă indica ţiile lui Brâncu şi ea a fost întret ăiat ă şi de alte alei secundare. Pe marginea ei au fost amenajate în noiembrie 10 ni şe pentru amplasarea scaunelor şi au fost planta ţi dou ăzeci de plopi piramidali. 5) Portalul (numit apoi Poarta S ărutului ) a fost asamblat în octombrie 1937 şi sculptat în 1938, fiind terminat pân ă pe 20 septembrie. 6) Masa (numit ă Masa T ăcerii ) este alc ătuit ă din tăbliile mari ale celor dou ă variante ale meselor. Prima variant ă a fost cioplit ă în vara anului 1937 sau, mai pu ţin probabil, la sfâr şitul lui octombrie – începutul lui noiembrie 1937. A doua variant ă a fost realizat ă la Atelierele Pietroasa din Deva, în iunie-iulie 1938. Masa rezultat ă a fost amplasat ă în Gr ădina public ă probabil în august (dup ă ce cu un an înainte, în noiembrie 1937, se realizase platforma ei de lâng ă digul Jiului). 7) B ăncile de piatr ă ce flancheaz ă Poarta au fost cioplite şi terminate pân ă la 20 iulie 1938, iar scaunele de piatr ă cu fe ţe p ătrate şi rotunde au fost turnate la Atelierele Pietroasa şi aduse la Târgu-Jiu pân ă la 6 august 1938. Atât băncile cât şi scaunele sunt interven ţii târzii, cu semnifica ţii suplimentare, ce vin doar s ă înt ăreasc ă semantica celor dou ă piese principale din Parcul Public. 8) Parcul nou din jurul Coloanei a fost început la 1 octombrie 1937 şi definitivat la 26 august 1938. Aici s-a dorit plantarea de plopi piramidali, flori de câmp şi iarb ă. 9) Toate sculpturile din Parcul public sunt din travertin de Banpotoc (posibil cu excep ţia piciorului Mesei, care este tot din calcar, dar nu se ştie sigur dac ă de Banpotoc). Coloana este din font ă al ămit ă. 10) În general realizarea Ansamblului monumental nu s-a efectuat dup ă un „şablon ”prestabilit, cu excep ţia Coloanei (pe care Brâncu şi n ăzuia de mult s ă o realizeze în România) şi probabil a Por ţii . Actul crea ţiei brâncu şiene de la Târgu-Jiu a 159 ” avut o anumit ă „dinamic ă” în intervalul 1937-1938, ansamblul constituindu-se prin ad ăugarea succesiv ă a altor piese sculpturale. BIBLIOGRAFIE: 1. Alexandrescu, Ioan, Cu Brancu şi la Tg.-Jiu , în Omagiu 100 - Brancu şi, Comit. De Cult. şi Edit. Soc. al Jud. Gorj, Târgu-Jiu, 1976. 2. Al-George, Sergiu, Comentarii indiene la Brâncu şi, în Arhaic şi universal , Edit. Emînescu, Bucure şti, 1981. 3. Anonymous, Master of Form , în Time, LXVI, 14 nov. 1955, p.88-89. 4. Antonovici, Constantin, Brancu şi maestrul. M ărturii, amintiri, exegeze , Edit. Semne, 2002. 5. Bach, Friederich Teja, Brancusi-Metamorphosen PlasticherForm , Dumont Bucherverlag, Cologne, 1987. 6. Bogza, Geo, Zbor peste pol. Pas ărea M ăiastr ă, în Contemporanul (Bucure şti), 17 aprilie 1964, p.73. 7. Brezianu, Barbu, Brancu şi în Romania , Edit. Bic All, Bucure şti, 1998. 8. Burnham, Jack, Beyond Modern Sculpture , New York, 1962. 9. Ciuc ă, Eugen, Brâncu şi la Târgu-Jiu , în Contemporanul (Bucure şti), nr.16, p.6, 1964. 10. Comarnescu, Petru, Brâncu şi. Mit şi metamorfoz ă în sculptura contemporan ă, Edit. Meridiane, Bucure şti, 1972. 11. Costian, Dan, Adev ărul despre Yoga , Edit. VALMI, 1993. 12. Cu ţescu-Storck, Cecilia, O via ţă dăruit ă artei , Edit. Meridiane, Bucure şti, 1966. 13. Catalogul expozi ţiei Brancu şi, The Brummer Gallery, New York, 1926. 160 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată 14. David, P. I., Anivers ări-comemor ări , în Biserica ortodox ă roman ă (Bucure şti), anul XCIV, nr. 3-4, p.325-327, 1976. 15. Deac, Mircea, Brancu şi – surse arhetipale , Edit. Junimea, Ia şi, 1982. 16. Dreyfus, Albert, Brancusi , în Cahiers d ’Art, 2/2, 1927. 17. Dudley, D., Brancusi , în Dial, LXXXII, p.123-130, 1927. 18. Dumitrescu, Maria, Despre Brancuşi, în Astra, nr.5, p.6, 1967. 19. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han , Edit. Ştiîn ţific ă şi Enciclopedic ă, Bucure şti, 1980. 20. Eliade, Mircea, Drumul spre Centru , Edit. Univers, Bucure şti, 1991. 21. Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul , Edit. Humanitas, Bucure şti, 1992. 22. Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire şi libertate , Edit. Humanitas, Bucure şti, 1993. 23. Eliade, Mircea, Imagîni şi simboluri , Edit. Humanitas, Bucure şti, 1994. 24. Epsteîn, Jacob, Let There Be Sculpture , Putnam N.Y., 1940. 25. Geist, Sidney, Brâncu şi. Un studiu asupra sculpturii , Edit. Meridiane, Bucure şti, 1973. 26. Georgescu-Gorjan, Ştefan, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu ––– 40 ani de la inaugurare , în Arta (Bucure şti), nr.10, p.34, 1978. 27. Georgescu-Gorjan, Ştefan, Amintiri despre Brâncu şi, Edit. Scrisul Romanesc, Craiova, 1988. 28. Georgescu-Gorjan, Ştefan, Templul din Indor , Edit. Eminescu, Bucure şti, 1996. 29. Georges-Michel, Michel, Les Montparnasses , Del Duca, Paris, 1957. 30. Giedion-Welcker, Carola, Constantin Brâncu şi, Editura Meridiane, Bucure şti, 1981. 161 ” 31. Guenon, Rene, Domnia cantit ăţ ii şi semnele vremurilor , Edit. Humanitas, Bucure şti, 1996. 32. Guenon, Rene, Simboluri ale ştiin ţei sacre , Edit. Humanitas, Bucure şti, 1997. 33. Guilbert, Claire Gilles, Propos de Brancusi , în Prisme des Arts, nr.12, 1957. 34. Han, Oscar, Recollection about Brancusi , în Romanian Review, nr.1, p.121-122, 1965. 35. Hasna ş, Nicolae, O munc ă chibzuit ă, în Cuvântul Gorjului (Târgu-Jiu), nr.18, 9 oct. 1938, p.1-2. 36. Hoffman, Malvîna, Sculpture inside and Out , W.W. Norton & Co., N.Y., 1939. 37. Hower, R.W., The Man who Doesn ’’’t Like Michelangelo , în Apollo, XLIX, mai 1949, p.124-127. 38. Iancu, Marcel, La Brâncu şi, în Contemporanul, nr.64, 1926. 39. Jianu, Ionel, Brâncu şi, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2001. 40. Lewis, David, Constantin Brancusi , Edit. Alec Tiranti, London, 1957. 41. Marcu, Micu, În leg ătur ă cu o gre şit ă ipotez ă, în Studii şi cercet ări de istoria artei, Seria Art ă plastic ă (Bucure şti), tom 19, 1, 1972. 42. Medianu, Apriliana, Maestrul Brâncu şi, în Curentul (Bucure şti) , 6 octombrie 1930, p.3-4. 43. M. M. (Middleton, Michael), Constantin Brancusi, a Summary of Many Conversations , în The Arts, iulie 1923, p.14-29. 44. Mocioi, Ion, Brâncu şi: Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu , Comitetul pentru cultur ă şi art ă al jude ţului Gorj, Tg.-Jiu, 1971. 45. Neagoe, Peter, Sfantul dîn Montparnasse , Edit. Dacia, Cluj, 1977. 46. Paleolog, Tretie, De vorb ă cu Brâncu şi, Edit. Sport- Turism, Bucure şti, 1976. 47. Paleolog, Vasile, Georgescu, 162 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată Brâncu şi ––– Concep ţie urbanistic ă, în Arta (Bucure şti), nr.3, p.18-19, 1967. 48. Paleolog, Vasile, Georgescu, Activitatea urbanistic ă a lui C. Brâncu şi în 1937 la Târgu-Jiu , în Înainte, 12 octombrie 1967, p.2. 49. Paleolog, Vasile, Georgescu, Brâncu şi-Brâncu şi, vol. I, Edit. Scrisul Romanesc, Craiova, 1976. 50. Paleolog, Vasile, Georgescu, Brâncu şi-Brâncu şi, vol. II, Edit. Scrisul Romanesc, Craiova, 2002. 51. Pandrea Petre, Ceva despre nomenclatura ansamblului urbanistic de la Târgu-Jiu , în Via ţa Româneasc ă (Bucure şti), nr.9, p.154, 1964. 52. Pandrea, Petre, Brâncu şi. Amintiri şi exegeze , Edit. Meridiane, Bucure şti, 1976. 53. Pogorilovschi, Ion, Brâncu şi, Apogeul imaginarului , Edit. Funda ţiei „Constantin Brancu şi”, Târgu-Jiu, 2000. 54. Russu-Şirianu, Vintil ă, Ore de aur în spa ţiul lui Constantin Brancu şi, în vol. 70, Vinurile lor..., Edit. pentru literatur ă, Bucure şti, 1969. 55. Spear, Athena Tacha, Brancusi ’’’s Birds , New York University Press, 1969. 56. St ănculescu, Nina, Brâncu şi. Rug ăciune pentru Mileniul III , Edit. Carol Davila, Bucure şti, 2001. 57. Vessereau, Marguerite, Roumanie, la terre du dor , Presses Universitaires de France, Paris, 1930. 58. Vulc ănescu, Romulus, Mitologie roman ă, Edit. Acad. R.S. Romania, 1987. 59. Yusuke, Nakahara, The Pioneers of the 20 th Century, Brancusi , în Mizue, nr.2, p.175, 1968. 60. Z ărnescu, Constantin, Aforismele şi textele lui Brâncu şi, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2004. 163 ” 164 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată CUPRINS: Bogdan Teodorescu – Din via ţa Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România ...... 5 Alexandru Bratu, Daniel Ci şma şu – Considera ţii istorice şi statistice privind locuitorii Târgu-Jiului în perioada 1832- 1864. Colec ţia de mitrice ...... 15 Cornel Şomîcu – Un târgujian de odinioar ă: Ion Maghieru despre familia sa ...... 41 Gheorghe Nichifor – Dinc ă Schileru şi Târgu-Jiului la cump ăna secolelor XIX – XX ...... 53 Valentin P ătra şcu – Alexandru Ştefulescu – fondatorul Muzeului Gorjului ...... 78 Mihaela Ioni ţă -Niculescu – Evolu ţia demografic ă a Târgu- Jiului la sfâr şitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea ...... 88 Dorin Brozb ă – Ecaterina Teodoroiu – simbolul eroismului târgujian ...... 98 165 ” Dorina Nichifor – Liga Na ţional ă a Femeilor Române – sus ţin ătoarea tradi ţiilor, artei şi culturii gorjene şti ...... 108 Andrei Popete-Pătra şcu – Contribu ţii la cunoa şterea activi- tăţ ii prefectului de Gorj, Şerban Leoveanu, în anii monarhiei autoritare (1938-1940), oglindit ă în paginile publica ţiei „Gorjeanul” din Târgu-Jiu ...... 124 Gheorghe Gorun – Destine sf ărâmate: Octavian Vulpe, Grigore Lupulescu şi Ion Ro şca ...... 135 Sorin Lory-Buliga – Ansamblul monumental Calea Eroilor – unicul templu modern al lumii ...... 149 166