Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată Gheorghe Nichifor (coordonator) Bogdan Teodorescu, Alexandru Bratu, Daniel Ci şma şu, Cornel Şomîcu, Valentin P ă tra şcu, Mihaela Ioni ţă -Niculescu, Dorin Brozb ă, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătra şcu, Gheorghe Gorun, Sorin Lory-Buliga OAMENI ßI FAPTE DIN OAMENI ßI FAPTE DIN TÝrguTÝrgu----jiuljiul de altădată 1 Simpozionul „Gorjul, străveche vatră de istorie românească” – 2010 Lector de carte: prof. Vasile Udroiu Lucrare apărută sub egida: Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Târgu-Jiu Descrierea CIP a Bibliotecii Na ţionale a României ISBN.... 2 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu- ---JiulJiul de altădată Gheorghe Nichifor (coordonator) Bogdan Teodorescu, Alexandru Bratu, Daniel Ci şma şu, Cornel Şomîcu, Valentin P ătra şcu, Mihaela Ioni ţă -Niculescu, Dorin Brozb ă, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătra şcu, Gheorghe Gorun, Sorin Lory-Buliga OOOOAAAAMMMMEEEENNNNIIII ßßßßIIII FFFFAAAAPPPPTTTTEEEE DDDDIIIINNNN TTTTÝÝÝÝrrrrgggguuuu----jjjjiiiiuuuullll ddddeeee aaaallllttttăăăăddddaaaattttăăăă LUCRĂRILE SI MPOZIONULUI GORJUL, STRĂ VECHE VATRĂ GORJUL, STRĂ VECHE VATRĂ DE ISTORIE R OMÂNEASCĂ EDIŢIA A XXV -A, 19 MAI 2010 Editura M ăiastra Târgu-Jiu, 2010 3 Simpozionul „Gorjul, străveche vatră de istorie românească” – 2010 4 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată DIN VIA ŢA SOCIET ĂŢ II DE ŞTIIN ŢE ISTORICE DIN ROMÂNIA ∗ prof. dr. Bogdan Teodorescu S-au împlinit în prim ăvara anului trecut 60 de ani de la constituirea (9 iunie 1949) Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice, Filologice şi Folclor din România. N ăscut ă din ini ţiativa unui grup de intelectuali: universitari, profesori din şcolile gimnaziale şi liceale, înv ăţă tori agrea ţi de conducerea P.M.R din acele vremi aveau menirea s ă sus ţin ă ştiin ţific şi didactic persoanele asociate în subsidiar, s ă le aduc ă împreun ă spre a le putea controla cu mai mult ă eficien ţă . În entuziasmul zilelor inaugurale participan ţii la şedin ţele de înfiin ţare p ăreau s ă ignore complet faptul c ă din principalele institu ţii de cultur ă ale noului stat socialist fuseser ă elimina ţi mul ţi dintre cei mai valoro şi istorici şi filologi afla ţi înc ă la acea or ă în deten ţie, la propriul domiciliu sau în închisoare. Rememorarea acestor tragice împrejur ări trebuie asociat ă cu sublinierea ap ăsat ă c ă pân ă la c ăderea regimului comunist Societatea de Ştiin ţe Istorice a fost insistent supravegheat ă ideologic. În acest sens orice activitate sub aceast ă egid ă trebuia avizat ă de politrucii regimului. Aceasta îns ă nu trebuie s ă ne conduc ă la concluzia unei aserviri stricte, unui dirijism rigid care ar fi sufocat orice ini ţiativ ă constructiv ă, şi anihilat în fa şă orice aspira ţie spre gândire liber ă şi dorin ţă de adev ăr. Cu deosebire dup ă ce s-a constituit, în Societatea de Ştiin ţe Istorice, desp ărţindu-se de celelalte asociate ale sale (10 ∗ Secretar General al Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice din România. 5 Simpozionul „Gorjul, străveche vatră de istorie românească” – 2010 februarie 1968). Organiza ţia noastr ă a beneficiat din plin de relativa liberalizare de la sfâr şitul anilor 60, perioad ă în care şi- a constituit principalele institu ţii, ad ăugând reuniunilor ştiin ţifice şi metodice, cursurile de var ă (prima sesiune în vara 1968 la V ălenii de Munte). Totodat ă se stabilea într-o form ă perpetuat ă pân ă azi structura culegerii Studii şi articole de istorie (între 1971-1974), cu apari ţie trimestrial ă. Au fost ani în care Societatea şi-a m ărit considerabil num ărul membrilor (implicit şi al filialelor) şi în care s-a reu şit atragerea, şi cum aveau s-o arate evenimente ulterioare şi p ăstrarea în rândurile sale a unui mare num ăr de persoane pe atunci tinere (între care se prenum ăra şi autorul acestor rânduri, intrat în societate în 1969, participant la lectoratele estivale în 1969, 1970, şi 1972). Din p ăcate aceast ă perioad ă fast ă s-a încheiat în 1974 când au fost suspendate subven ţiile acordate de minister, Societatea fiind obligat ă s ă-şi autofinan ţeze activit ăţ ile (studii şi articole au ap ărut în dou ă numere anual în 1975 şi 1976. dup ă care publica ţia a scos un singur num ăr anual). Dezinteresul organelor centrale de partid şi de stat, ministerul de resort, dornice parc ă s ă vad ă suprimat ă activitatea noastr ă, decât s ă o sus ţin ă, s-a observat şi în lunga istorie a convoc ării Conferin ţei pe ţar ă început ă în 1974 şi încheiat ă abia 17 ani mai târziu, în 1991. dup ă c ăderea regimului comunist. Totu şi, peste toate vicisitudinile un m ănunchi de oameni pasiona ţi au reu şit s ă înving ă aceste dificult ăţ i şi s ă asigure Societ ăţ ii o func ţionare aproape normal ă. Ignorând aproape complet indiferen ţa, ba a ş putea spune, în unele cazuri chiar ostilitatea forurilor de decizie politic ă, liderii no ştri au animat în continuare o remarcabil ă activitate ştiin ţific ă şi metodic ă, au stimulat prin nenum ărate simpozioane desf ăş urate la nivel local cercetarea didactic ă şi istoric ă, au asigurat peste inerentele ingerin ţe politice şi ideologice un nivel înalt publica ţiei „Studii şi articole de istorie”, singura posibilitate de 6 Oameni şi fapte din TÝrguTÝrgu----JiulJiul de altădată exprimare scris ă a majorit ăţ ii profesorilor din înv ăţă mântul gimnazial şi liceal din acei ani. Evenimentele din decembrie 1989 au reprezentat o surs ă de mari speran ţe pentru redresarea situa ţiei Societ ăţ ii atunci. În fine dictatul ideologic era definitiv îndep ărtat. Conferin ţa pe ţar ă din aprilie 1991 impunea un program dinamic şi cutez ător, şi aducea la conducere o nou ă genera ţie. Habar n-aveam, cei care preluam atunci destinele societ ăţ ii cu câte dificult ăţ i aveam s ă ne confrunt ăm. Anii complica ţi de la începutul deceniului 10 cu implacabila lor criz ă financiar ă şi pr ăbu şirea sumelor provenite din cotiza ţii ne-a diminuat drastic resursele, obligându-ne la economii severe. În consecin ţă nu au mai putut fi finan ţate activit ăţ i la nivel local sau na ţional (în ultim ă instan ţă organizarea lor r ămânând sarcina exclusiv ă a filialelor), s-a publicat cu mari dificult ăţ i culegerea „Studii şi articole de istorie”, ale c ărei costuri de tip ărire au fost achitate şi cu concursul membrilor colectivului de redac ţie, cursurile de var ă 1991-1997, 2000 şi pân ă în prezent s-au realizat dar cu sus ţinerea material ă a comunit ăţ ilor locale şi din contribu ţiile participan ţilor. Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în timp s- au ad ăugat şi alte inconveniente, unele consecin ţe colaterale ale libert ăţ ii de op ţiune şi de expresie, câ ştigate sper ăm definitiv în decembrie 1989. În entuziasmul acelor zile, prelungit şi într-o perioad ă imediat urm ătoare, dorin ţă fireasc ă de altfel, de a te elibera de toate structurile institu ţionalizate în trecut s-a tradus pnn alc ătuirea unui num ăr important de asocia ţii profesionale ale istoricilor, în bună m ăsur ă cu caracter regional. În decembrie 2003, dintr-o ini ţiativ ă a unui grup de profesori sus ţinu ţi şi de Ministerul Educa ţiei a luat fiin ţă Asocia ţia Profesorilor de Istorie din România (APIR), inaugurat ă în prezen ţa conducerii EUROCLIO (Asocia ţia European ă a Profesorilor de Istorie). Chiar dac ă ast ăzi, dup ă 7 Simpozionul „Gorjul, străveche vatră de istorie românească” – 2010 mai mul ţi ani, multe dintre aceste organiza ţii mai func ţioneaz ă doar pe hârtie, o bun ă parte dintre membrii lor au apar ţinut Societ ăţ ii de Ştiin ţe Istorice şi deplasarea lor în alt cadru organizatoric a desfiin ţat practic filiale ale noastre alt ă dat ă foarte active. S-a mai ad ăugat la toate şi noua înf ăţ işare a raporturilor dintre istorici dup ă 1989. Ne-am bucurat cu to ţii, c ă în fine dup ă 45 de ani de monopol asupra scrierii istoriei, avem libertatea deplin ă de a face din cercetarea ştiin ţific ă un teritoriu liber de orice ingerin ţă politic ă, un spa ţiu al dezbaterii de opinii pentru prop ăş irea adev ărului. Din nenorocire, în loc s ă ne adune, drepturile atât de greu câ ştigate ne-au divizat în tabere ireconciliabile dominate de exclusivism şi de dorin ţa de a impune interpret ări particulare drept concluzii unanim acceptate. Cei 20 de ani postdecembri şti au coincis cu o sum ă de ac ţiuni de reform ă curricular ă, din perspectiva istoriei, fericit formulat ă în Legea Înv ăţă mântului din 1995, care acorda disciplinei noastre o or ă – dou ă ore în şcoala gimnazial ă, o or ă în liceul real şi trei ore în cel uman (filosofie şi ştiin ţe sociale), se stabilea obligativitatea examenului de capacitate, op ţional cu geografia, înlocuit ulterior cu tezele cu subiect unic. Din p ăcate ofensiva împotriva istoriei ca obiect de studiu s-a declan şat aproape imediat cu noul mandat de ministru al profesorului Andrei Marga (1997-2000), când s-au alc ătuit într- un timp record curriculele pentru şcoala liceal ă (clasele IX-XII), au fost editate şi au devenit func ţionale. Totul a culminat cu scandalul din toamna anului 1999 care a pus din p ăcate în discu ţie nu doar textele din care au rezultat noile programe dar şi statutul disciplinei.