Eminescu – Mit Al Spiritualităţii Noastre
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
eseu Eugen Simion EMINESCU – MIT AL SPIRITUALITÃÞII NOASTRE Se împlinesc 115 ani de la moartea lui Mihai Eminescu, aceastã greºealã. O mare poezie rezistã acestor confruntãri, în poetul despre care Maiorescu credea, în 1889, cã este „un om fond, o mare operã existã ca atare ºi învinge timpul pe mãsurã al timpului modern” ºi cã „pe cât se poate omeneºte prevedea, ce întâmpinã ºi convinge generaþiile noi de cititori. literatura poeticã românã va începe secolul al XX-lea sub În fine, faptul cã Eminescu este folosit, azi ca ºi ieri, în auspiciile geniului lui, ºi forma limbii naþionale care ºi-a gãsit confruntãrile politice ºi cã în jurul numelui sãu continuã sã (în el) cea mai frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi punctul prolifereze o literaturã encomiasticã este în afarã de orice de plecare pentru toatã dezvoltarea viitoare a vestmântului discuþie. Este, cum am spus ºi altã datã, un fenomen de care cugetãrii româneºti”. Previziuni adeverite. Poezia româneascã nu scapã nici un mare creator. Existã, adevãrat, o „mediocritate din secolul care s-a încheiat nu de mult a pornit, într-un chip a elogiilor” (cum zice cineva), care asfixiazã opera vie a poetului, sau altul, de la Eminescu, chiar ºi atunci când s-a îndepãrtat dar trebuie sã recunoaºtem cã, în aceeaºi mãsurã, este ºi o de el (cazul simbolismului, cazul Blaga, cazul – mai complex – „modalitate a contestaþiei” lui Eminescu. Tot atât de intolerantã, al inclasabilului Arghezi). Eminescu a devenit un model cultural fudulã ºi parazitarã... Soluþia este sã nu ne despãrþim de ºi, cu timpul, un mit al spiritualitãþii noastre. Eminescu, ci sã-l apãrãm de excesul de adoraþie care paralizeazã Cum îl primim ºi cum îl privim azi, în epoca internetului, a spiritul critic ºi descurajeazã sensibilitatea noastrã esteticã, CD-ROM-ului, a postmodernitãþii pe autorul Luceafãrului, al precum ºi de cel de indignare al detractorilor, zeflemitorilor, Odei (în metru antic), al Sãrmanului Dionis ºi al vehementelor crizele de pubertate ale literaturii române, care se manifestã articole din Timpul? Mai este citit, azi, Eminescu, mai poate fi aproape ritualic. Am putea invoca în categoria din urmã ºi socotit „expresia integralã a spiritualitãþii româneºti”, un poet inaptitudinea noastrã de a suporta multã vreme miturile, sfinþii naþional (aºa cum credeau marii lui interpreþi, de la G. Ibrãileanu ºi capodoperele. Parcã este un fãcut cu noi, latinii orientali ºi ºi Nicolae Iorga pânã la G. Cãlinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, ortodocºi: succesele îndelungate ne jignesc profund, miturile Dimitrie Popovici?). Mai putem zice despre el, cum i-a zis G. ne zãpãcesc ºi atunci încolþeºte în noi instinctul primar al Cãlinescu, „poetul nepereche” sau, dupã o vorbã a lui distrugerii. De aceea vrem sã dãm jos miturile, pentru a le Constantin Noica, „partea noastrã cea mai bunã”, „omul deplin reconstrui apoi, jeluindu-ne. al culturii româneºti”, „omul total al spiritului românesc”, în Este „depãºit” Eminescu? Chestiunea în sine se poate fine, mai este Eminescu azi, pentru noi, românii, creatorul în discuta. Orice operã întâmpinã legea mutaþiei estetice ºi orice care ne gãsim ºi ne regãsim cu toate ale noastre, bune çi rele, scriitor se confruntã cu sensibilitatea generaþiilor ce-i urmeazã. cu nostalgiile çi neliniçtile noastre, cu modul nostru de a fi? Eminescu rezistã de mai bine de 100 de ani acestei confruntãri. Sunt semne, destul de insistente, cã Eminescu nu mai place Românii s-au regãsit, în partea lor cea mai frumoasã, în poezia ºi nu mai este stimat ca poet aºa cum plãcea ºi era stimat de lui ºi tot ei au creat o legendã în jurul iubirilor ºi al suferinþei generaþiile anterioare ºi cã perpetuarea mitului naþional întru- sale. Mitul Eminescu e susþinut, desigur, de poezia lui. Consider chipat de Eminescu agaseazã pe unii intelectuali, tineri sau sã cred cã Eminescu este un mare poet, ºi, când îl citesc, nu mai vârstnici, nemulþumiþi de ceea ce ei numesc „cultul lui mã lasã deloc rece (o expresie neghioabã!). L-am citit în diferite Eminescu”, interpretarea lui triumfalistã, citarea lui evlavioasã. faze ale vieþii mele ºi am aflat la el, totdeauna, ceva ce m-a Cineva l-a numit pe Eminescu un spirit „protolegionar”. Alþii, mulþumit esteticeºte ºi nu numai. Cãci întâlnirea cu Eminescu mai tineri, au scris într-o revistã sãptãmânalã cã „îi pot nu este numai esteticã. Este o întâlnire a fiinþei în totalitatea recunoaºte (lui Eminescu, desigur), meritul de a fi fost nu mai ei, o deschidere enormã, o întoarcere în cele profunde ºi esen- mult decât un onorabil poet al secolului XIX, nãscut în mod þiale... De aceea toþi criticii se plâng când este vorba de a norocos într-o perioadã când limba literarã nu se aºezase”. În analiza poezia lui Eminescu, pentru cã ei trebuie sã-ºi învingã ceea ce priveºte proza, ei bine, proza lui Eminescu le pare un mic complex. Un complex care porneºte dintr-o mare iubire acestor tineri contestatari „sub nivelul minimei lizibilitãþi”. Dar deja asumatã. publicistica ardentã, vehementã a lui Eminescu? Un tânãr Revenind la întrebarea revistei dinainte: nu, Eminescu nu asistent universitar, devenit între timp profesor ºi analist este depãºit în esenþa lirismului sãu; marii poeþi nu sunt politic, scria cu câþiva ani în urmã: „Eminescu trebuie contestat „depãºiþi”, pentru cã explicã undeva Goethe, marea artã nu ºi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politicã; evolueazã, marea artã se fixeazã pe un cerc al spiralei. Sau, din acest punct de vedere, el e realmente nul – nu ai obiect”. cum ar zice Noica, arta nu este o fiinþã pentru devenire, este o În fine, este pusã în discuþie chiar sintagma Eminescu – poet fiinþã pentru fiinþã. Nici proza nu este anulatã de legea mutaþiei naþional, cu motivaþia cã nu poate fi poet naþional un spirit estetice, deºi se scrie altfel de prozã azi decât în epoca roman- „paseist conservator”, cum se dovedeºte a fi Eminescu. tismului. Depinde ce cauþi în ea ºi depinde, desigur, cu ce Ar fi o eroare sã credem cã toatã lumea româneascã gândeºte instrumente ale sensibilitãþii te apropii de ea. Dacã, întrebând-o, în aceºti termeni despre Eminescu, azi, ºi ar fi, de asemenea, o nu-þi rãspunde, nu este totdeauna de vinã opera literarã (para- eroare gravã sã nu acceptãm ideea cã un mare creator poate fi frazez un proverb zen). pus în discuþie ºi cã din confruntarea opiniilor adevãrul despre Este o eroare sã-l numim poet naþional? Nu, nu este o opera lui nu poate sã triumfe. Fiind critic literar, n-aº putea face eroare. Eminescu este un poet naþional din cel puþin douã SAECULUM 10/2004 1 eseu motive. În primul rând pentru cã românii îl socotesc ca atare desigur, în viitor, câtã vreme se va vorbi aceastã limbã romanicã ºi apoi pentru cã opera lui susþine aceastã alegere; nu toþi orientalã. Este nevoie de el pentru cã el ºi alþii (îndeosebi marii poeþi sunt scriitori naþionali, dar nu cunosc un singur poeþii) exprimã identitatea noastrã, felul nostru de a ne situa scriitor naþional care sã nu fie exemplar în genul pe care-l în lume. În lumea în care trãim ºi în lumea europeanã care se ilustreazã. „Spirit conservator”? Poate, dacã judecãm lucrurile pregãteºte. Noi, românii, avem mare nevoie de Eminescu ideologic sau politic. Dar marea poezie nu este nici conser- pentru cã, repet, poeþi ca el sau Arghezi, Blaga, Bacovia, Goga, vatoare, nici progresistã. Ea este doar mare poezie ºi îi ajunge Barbu, Nichita Stãnescu ne ajutã, nu sã intrãm în NATO, dar sã aceastã determinare. Ideea cã, fiind antiliberal ºi opunându-se fim luaþi în seamã ºi sã nu pierim într-o federalitate cenuºie. „drumului de fier”, Eminescu nu poate fi un scriitor naþional Cultura este, totuºi, ºansa noastrã... este vulgarã. Mitul lui Eminescu se bazeazã pe alte date. ªi S-a pus de multe ori problema universalitãþii lui Eminescu. apoi, este Goethe un spirit progresist ºi, dacã ar fi fost, ar fi Arghezi scria undeva cã, fiind foarte român, Eminescu este scris altfel Faust? Vorba lui Maiorescu: „cam fleacuri” aceste universal. Alþii se îndoiesc de aceastã cauzalitate ºi aduc argu- speculaþiuni în jurul unui mare poet... mentul cã, fiind greu de tradus ºi, mai ales, nefiind tradus la E adevãrat, ceva se învecheºte într-o operã o datã cu tre- timp, Eminescu nu este cunoscut în lume. Trebuie sã spun cã cerea timpului. Se schimbã generaþiile, se schimbã ºi sensi- ºi unii ºi alþii au dreptate. Nu vreau sã fac o judecatã solo- bilitatea esteticã. Cred parþial în legea mutaþiei estetice for- monicã, dar aºa stau lucrurile cu un mare poet într-o limbã mulatã de E. Lovinescu. O parte din operã se dateazã, ºi anume puþin cunoscutã. Este suferinþa mai generalã a poeziei româ- ceea ce este istorie în poezie (deºi nu este nici în aceastã neºti, insuficient perceputã în lume din pricina circulaþiei privinþã o regulã), ceva, esenþial, trece de la o generaþie la alta reduse a limbii române. Aceastã realitate nu trebuie, totuºi, sã ºi anume ceea ce exprimã într-o formã superior esteticã actele ne deprime. Sunt atâtea cazuri în care marii creatori au aºteptat ºi miturile existenþei individului. Din literatura lui Eminescu mult pânã au fost descoperiþi în limbile zise mici. Problema s-au învechit poemele de tinereþe ºi o parte din poemele lui este ca ei sã existe ca atare ºi sã-ºi gãseascã, la momentul retorice. Din Gemenii sau Andrei Mureºanu rezistã doar câteva potrivit, traducãtorii buni ºi interpreþii comprehensivi. Emi- fragmente (mai precis blestemele), foarte puternice. Sunt nescu a fost deja descoperit de unii învãþaþi occidentali (mã vreascurile care nu afecteazã imaginea generalã a pãdurii. Am gândesc la Rosa del Conte, Alain Guiellermou, Klaus Heitmann fãcut, cu trei-patru ani în urmã, o experienþã: am recitit ediþia ºi atâþia alþii) dar, este adevãrat, numele lui nu circulã des prin Perpessicius ºi am ales versurile care-mi plac din Eminescu.