Ioan Ha Ńegan

FILIPPO SCOLARI

Un condotier italian pe meleaguri dun ărene

CUPRINS

În loc de prefa Ńă Lista abrevierilor Cap. I La r ăscruce de veacuri Cap. II Început de drum Cap. III Comite de Timi Cap. IV Campaniile italiene Cap. V Omul de stat i o teanul Cap. VI Marile campanii Cap. VII Leg ăturile italiene; mecenatul cultural Cap. VIII Contactele române ti Cap. IX Filippo Scolari în con tiin Ńa european ă.

Anexe (nu au fost incluse pe Internet): 1. Contribu Ńii la linia genealogic ă 2. Func Ńii 3. Procesiuni 4. Bibliografie 5. H ărŃi, schi Ńe

CAPITOLUL I LA R ĂSCRUCE DE VEACURI

Poarta de pătrundere spre Europa, prin existen Ńa Imperiului Bizantin ale cărui grani Ńe se extindeau atât pe continentul nostru cât i în Asia Mic ă, fusese zăvorât ă pentru multe semin Ńii estice atâta vreme cât împ ăra Ńii de la Constantinopol mai dispuneau cât de cât de armate conduse de generali pricepu Ńi în arta războiului. Dar, cu timpul, ace ti militari de carier ă devin tot mai rari în Bizan Ń, numele unui general cum fusese Narse (c. 478–568) sau rivalul său politic Belizarie (c. 504–565) rămânând doar în legendele ce vorbeau despre vremurile de glorie. Deja, pe la finele secolului al XI- lea, aproape întreaga Asie Mic ă ie ise de sub st ăpânirea bizantin ă i intrase în st ăpânirea noilor pretenden Ńi la hegemonie în sud-vestul asiatic, turcii selgiucizi (triburi turce, originare din Asia Central ă, conduse de către Selgiuk). Speran Ńele cur Ńii imperiale constantinopolitane de a recâ tiga în viitor posesiunile din Asia Mic ă, n-au prins via Ńă nici dup ă ce s-a încercat să se apeleze la ajutorul Europei apusene, sprijin ce se concretiza în organizarea de oti care să lupte pentru biruin Ńa crucii asupra semilunei – expedi Ńiile crucia Ńilor. Ba dimpotriv ă, cea de-a patra cruciad ă ini Ńiat ă de către papa Inocen Ńiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni – 1198–1216) a avut efect dezastruos asupra imperiului. Oastea cruciat ă, condus ă de contele de Flandra, Balduin i Ludovic de Blois, a ajuns, în urma unor abile manevre diplomatice ale dogelui Vene Ńiei, Eugene Dondolo, nu în Egipt, aa cum s-a

HATEGAN – SCOLARI 1 pl ănuit ini Ńial, ci pe meleagurile bosforene, amestecându-se în lupta pentru tronul imperial. Dup ă ce îl repun, pentru scurt ă vreme, pe tronul basileilor pe Isaac al II-lea Anghelos, în 12–13 aprilie 1204, Balduin se însc ăuneaz ă împ ărat i întemeiaz ă Imperiul Latin de Răsărit. De abia în anul 1261 împ ăratul de la Niceea, Mihail al VIII-lea Paleolog (1258–1261 împ ărat al Niceei i 1261–1282 împ ărat al Bizan Ńului) restaureaz ă puterea imperial ă la Constantinopol. În tot acest timp al rivalit ăŃ ii slujitorilor crucii, puterea turcilor se afl ă într-o înceat ă, dar necontenit ă ascensiune. Prin venirea în zona estic ă a Asiei Mici a turcilor oguzi, eveniment petrecut în prima parte a sec. XIII-lea, pericolul asupra Imperiului bizantin se accentua. Oguzii, sub conducerea emirului Osman (1259–1326) personaj de la al cărui nume supu ii săi fuseser ă denumi Ńi generic osmanlîi sau otomani – au creat împreun ă cu triburile turce venite anterior în peninsula microasiatic ă, o alian Ńă în fruntea căreia se situa tribul Kaia. Otile lui Osman începuser ă deja să de Ńin ă suprema Ńia i s ă cucereasc ă Ńinut dup ă Ńinut din teritoriul împ ăra Ńilor dinastiei Paleolog. Situa Ńia militar ă devenise de-a dreptul dezastruoas ă pentru imperiu când turcii, sub emirul Orhan (1326–1359) reu esc să supun ă întreaga Asie Mic ă.Fără să izbuteasc ă a cuceri Constantinopolul, otomanii îi îndreapt ă aten Ńia i spre teritoriile bizantine de pe continentul european, urm ărind astfel să prefac ă ora ul împ ărătesc bizantin într-o insul ă în „marea turcilor otomani”. Deja în timpul lui Murad I (1360–1389), care s-a proclamat sultan, titlu echivalent cu acela de imperator , ceea ce păruse un conflict armat microasiatic, relativ îndep ărtat de Europa, mai mult o chestiune politico-militar ă a Imperiului Bizantin, începea să primeasc ă o nou ă turnur ă interna Ńional ă. Devenea limpede că puterea otoman ă nu se limita la hărŃuirea împ ăra Ńilor Constantinopolului, ci viza punerea în aplicare a unor cuceriri de propor Ńii pe continentul european. Erau oare statele Europei în stare să în Ńeleag ă în adev ăratele-i propor Ńii pericolul grav ce se contura tot mai pregnant? Întâiul pas în Europa încununat cu succes de oastea otoman ă fusese făcut în 1356, prin cucerirea micii peninsule i a principalei cet ăŃ i a acesteia Gallipoli (actualmente Galibolu, în Turcia European ă). Orientarea politic ă a sultanilor către continentul european, trecând oarecum pe planul secundar al intereselor Ńinuturile asiatice, apare i mai vizibil ă odat ă cu supunerea cet ăŃ ii Adrianopolu, în anul 1362, succes militar urmat de o extraordinar ă măsur ă politico-administrativ ă, i anume mutarea re edin Ńei sultanale din ora ul microastic Bursa (Brusa), ora ce din 1326 fusese capitala statului otoman, la Adrianopol, în anul 1365. Mutarea capitalei din Asia Mic ă în Europa, la numai trei ani dup ă cucerirea Adrianopolului i doar la 11 ani dup ă întâia victorie militar ă turceasc ă la vestul Mării Marmara, era un semn clar că sultanul îi dădea perfect seama că pe continentul european nu exista o for Ńă armat ă care să le zădărniceasc ă planurile de viitor, ale sale i ale urma ilor săi: cucerirea treptat ă a întregii Europe. i, într-adev ăr, Europa nu era în acel mijloc de veac XIV capabil ă să sesizeze însemn ătatea nefast ă pentru ea a stabilirii capitalei sultanilor în Peninsula Balcanic ă i nici să îi uneasc ă for Ńa militar ă care să îi poat ă alunga pe turci înapoi, peste Marmara. Principalele regate europene, Fran Ńa i Anglia erau prinse în „R ăzboiul de o sut ă de ani” (1337–1453), în cursul căreia armatele franceze erau înfrânte succesiv la Crécy (1346), Poitiers (1356) i Azincourt (1415). La rândul lor, Germania i Italia, din cauza fărâmi Ńă rii excesive în zeci de st ătule Ńe feudale care se luptau pentru hegemonie, î i iroseau for Ńele militare în numeroase confrunt ări interne. Nici înaltul pontif, papa, n-a reu it să devin ă un punct de concentrare a for Ńelor militare de pe continetului european deoarece s-a implicat în conflicte cel Frumos (1285–1314), asperit ăŃ ile imperialo-regalo-papale s-au acutizat, culminând cu arestarea papei Bonifaciu al VIII-lea (1294–1303) în ora ul italian Anagno (1303). Iar prin mutarea silit ă a scaunului pontifical de la Roma în ora ul Avignon (între anii 1309–1376, cu o întrerupere între anii 1367–1370) situat în sud-estul Fran Ńei, rolul militar al papei pe continent a fost cu totul anihilat. Existen Ńa în paralel a doi de Ńin ători ai scaunului pontifical, la Roma i Avignon a generat o serie de conflicte ce au dus la dezbinarea lumii catolice, fapt cu consecin Ńe grave pentru organizarea unei riposte eficiente pe care s ă o poat ă da cre tinitatea „Semilunei”. La rândul lor, „republicile”, ducatele i principatele din peninsula Italic ă îi duceau fiecare în parte propria politic ă. Cele mai multe dintre acestea îi iroseau for Ńele militare i financiare în îndelungatul conflict social-politic mo tenit înc ă din secolul XIII, purtat între guelfi i ghibelini (categorii sociale-partide – care luptau pentru suprema Ńia politic ă). Situa Ńia material ă grea a popula Ńiei a dus la declan area unor mi cări de mas ă soldate cu lupte interne, cum a fost răscoala Ńă răneasc ă condus ă de Dolcino, care a cuprins între anii 1304–1307 întreg nordul Italiei, insurec Ńia plebei Romei,

2 HATEGAN – SCOLARI intrat ă în istorie sub numele de „R ăscoala lui Cola di Rienzo” din anul 1347, la care se adaug ă revolta lucr ătorilor Ńes ători din Floren Ńa (1378) cunoscut ă ca „r ăscoala ciompilor”. Nici cele dou ă puteri maritime negustore ti „republicile” Vene Ńia i Genova nu fac excep Ńie de la regula urm ăririi în exclusivitate a unor interese proprii i de moment, disputându- i întâietatea în regatul mediteranean i acelui din Marea Neagr ă. Pe măsur ă ce puterea sultanilor devenea tot mai extins ă în sud-estul Europei, ambele republici comerciale” vor fi silite la felurite concesii materiale, politice i militare în favorul turcilor otomani. Mai mult chiar, VeneŃia se va pune cu flota sa în slujba sultanilor de la care percepeau pentru respectivele servicii sume considerabile, într-atât de mult încât nu rareori ajuta cu navele sale la înfrângerea unor armate cre tine. Statul papal, Regatul Neapoleului (1282–1442) i Ducatul de Milano (începând cu c. 1395– 1499) se antreneaz ă în mărunte, dar epuizante războaie locale, sec ătuindu-se i aa modestele resurse financiare i umane. În pofida situa Ńiei sale de relativ ă inferioritate pe plan militar, mai ales fa Ńă de „Sfântul Imperiu” i fa Ńă de Fran Ńa, pontifii de la Roma au încercat să organizeze un front european antiotoman. Îns ă apelurile repetate ale papalit ăŃ ii adresate statelor catolice în special, i lumii cre tine în general, în vederea declan ă rii unei energice i hot ărâtoare ac Ńiuni armate care să se soldeze cu scoaterea otomanilor din Europa, i implicit cu salvarea de la pieire a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Bizantin nu i-au aflat audien Ńa necesar ă. Cu greutate s-a reu it ca sub conducerea lui Sigismund I de Luxemburg (1387–1437, rege al Ungariei, din 1410 rege i apoi, din 1433 împ ărat al Imperiului Roman de Na Ńiune German ă, 1420–1437 rege al Boemiei) să se adune o otire în stare să porneasc ă la lupt ă împotriva sultanului Baiazid I Ildirim (1389–1402). Dar, din nefericire pentru lumea cre tin ă, destul de modesta armat ă cruciat ă a fost înfrânt ă în bătălia din 25 septembrie 1396, confruntare ce a avut loc lâng ă ora ul Nicopol, Bulgaria de ast ăzi (la bătălie a luat parte al ături de crucia Ńii catolici i un corp de oaste din łara Româneasc ă sub comanda voievodului Mircea cel Bătrân (1386–1418). În ciuda acestui eec militar, care chiar dac ă nu s-ar fi petrecut nu ar fi dus la scoaterea otomanilor din teritoriile ocupate intrate în imperiul sultanilor, papalitatea a fost singura autoritate politic ă ce i-a dat seama de gravitatea pericolului otoman pentru destinul Europei. Imperiul romano-german se afl ă i el într-o situa Ńie dificil ă întrucât coroana îi era disputat ă de mai mul Ńi pretenden Ńi. Tratativele diplomatice dificile i ac Ńiunile militare macin ă slabele for Ńe imperiale. Lupta pentru purpura imperial ă ofer ă marilor feudali germani prilejul înt ăririi puterii lor. Situa Ńia rămâne neschimbat ă i dup ă anul 1410 când Sigismund de Luxemburg este ales rege roman i se antreneaz ă într-o îndelungat ă lupt ă pentru investitura sa ca împ ărat. Nici nu poate fi vorba despre vreo ac Ńiune imperial ă antiotoman ă cu atât mai mult cu cât for Ńele imperiale sunt angrenate în lungile războaie antihusite. Ducii Austriei încep să-i consolideze pozi Ńiile în estul imperiului, printr-un calculat sistem de alian Ńe politice i matrimoniale. Căsătoria lui Albrecht de Habsburg cu Elisabeta de Luxemburg îi va permite acestuia s ă emit ă preten Ńii atât la tronul imperial cât i la coroana Ungariei. Cele dou ă mari regate ale Europei estice, Ungaria i Polonia, cunosc în acest veac XIV evolu Ńii oarecum identice. Uniunea dinastic ă ungaro-polon ă de pe vremea regelui Ludovic de Anjou (1370– 1382) se destr ăma la moartea suveranului, în beneficiului celor dou ă fete: Hedwiga i Maria. Prima se căsătore te cu ducele lituanian Vladislav Jagello, punând bazele lungii alian Ńe polono-lituaniene. Noul stat nu va fi prezent în lupta antiotoman ă decât la sfâr itul sec. XV, pân ă atunci Polonia va avea de înfruntat puternicul ordin teuton, pe care-l va înfrânge în urma unui ir de victorii. Între timp se vor produce i mici conflicte militare cu Ungaria, pentru lichidarea vechii mo teniri angevine. Ungaria angevin ă se prezenta la mijlocul sec. XIV-lea, ca unul dintre cele la puternice state ale centrului i sud-estului Europei. Domniile îndelungate ale lui Carol Robert de Anjou (1310–1342) i ale fiului său, Ludovic I de Anjou (1342–1382) ofer ă regatului o perioad ă de maxim ă înflorire i mai ales, stabilitate. Moartea ultimului rege angevin declan eaz ă un război civil între anii 1382–1387. Logodna Mariei de Anjou cu Sigismund de Luxemburg nu este privit ă favorabil de către nobilimea care dore te un alt rege din dinastia angevin ă, în persoana Carol cel Mic de Durazzo. Venit în Ungaria, Carol va domni doar doi ani (1383–1385) i va cădea prad ă intrigilor nobiliare. Sor Ńii îl favorizeaz ă în cele din urm ă pe tân ărul Sigismund, fiul împ ăratului Karl IV de Luxemburg. Cu ajutorul for Ńelor interne din Ungaria, favorabile lui, i a trupelor cehe ale fratelui său, Vaclav IV al Boemiei, noul suveran încearc ă să pacifice regatul. Împotrivirea vechii nobilimi se materializeaz ă în rezisten Ńa armat ă condus ă de fra Ńii Horvath; acesteia i se pune cap ăt abia în anul 1387, inaugurându-se una din cele mai lungi domnii (1387–1437). Îns ă nici Sigismund nu va fi scutit în timp, de revolte

HATEGAN – SCOLARI 3 nobiliare cum a fost cea desf ă urat ă între anii 1401–1403. Pe plan extern, regatul Ungariei va fi confruntat cu numeroase probleme politice i militare la toate frontierele, iar preten Ńiile regalit ăŃ ii apostolice ungare de suzeranitate asupra statelor învecinate, mai mici, vor crea inepuizabile surse de conflicte armate nu întotdeauna favorabile regatului sau cauzei cre tine în general. For Ńele sale armate se vor consuma în aceste conflicte sterile, în loc s ă ac Ńioneze pe frontul antiotoman. Politica antiotoman ă a lui Sigismund de Luxemburg urm ăre te să impun ă suzeranitatea regatului său asupra statelor riverane Dun ării de Jos, pentru realizarea vechilor planuri ale regalit ăŃ ii apostolice ungare: convertirea la catolicism a popoarelor ortodoxe, asigurarea ie irii la Marea Neagr ă i reluarea vechiului drum comercial cu Orientul. Numeroasele ezit ări ale regelui Sigismund, grefate pe lipsa unei orient ări realiste i pe multiplele preocup ări dinastice (la 1410 este ales rege roman, la 1419 rege a Cehiei, iar la 1433 se încoroneaz ă i împ ărat romano-german) contribuie la eecul acestei politici. La întret ăierea celor dou ă veacuri, XIV i XV, se reliefeaz ă în cadrul regatului rolul activ al popula Ńiei române ti. Voievodatul autonom al Transilvaniei, Maramure ul, Bihorul i Banatul progreseaz ă în formele lor specifice, atât pe plan economico-social cât i politico-militar. Situate în părŃile sud-estice ale regatului, Ńinuturile române ti vor avea de înfruntat înc ă din ultimul deceniu al sec. XIV primejdia otoman ă. Participarea masiv ă a românilor la campaniile regale s-a concretizat prin diverse forme, contribuind substan Ńial la st ăvilirea invaziei pe linia Dun ării. Începând cu lunile imediat urm ătoare luptei de la Kosopolje (1385) Banatul s-a confruntat aproape an de an cu aceast ă primejdie. Pozi Ńia sa de bastion strategic a însemnat i un plus de suferin Ńă pentru popula Ńia româneasc ă de aici. Formele specifice de organizare româneasc ă – ob tile săte ti, cnezatele i districtele – se manifest ă pregnant în zon ă, de i li se suprapune institu Ńia feudal ă a comitatului. Atestarea documentar ă cert ă a peste 30 de districte, pe o arie geografic ă ce cuprinde toate formele de relief, a satelor cneziale i a mai multor sute de cnezi în perioada veacurilor XIV i XV este completat ă de apari Ńia unei numeroase pături de oteni regali, remarca Ńi în luptele antiotomane. Dona Ńiile regale pentru asemenea fapte apar imediat dup ă anul 1390 i contribuie la închegarea unor puternice familii cneziale, asimilate mai târziu nobilimii: Mâtnic, Măcica , Bizere, Teme el, Duboz, Macedonia, Gherteni , Marga, Racovi Ńa, Girle teanu, etc. Asist ăm acum la accentuarea procesului de diferen Ńiere social ă a cnezilor din zonele de impact militar; dac ă cei ce se afirm ă pe plan militar sunt răspl ăti Ńi prin dona Ńii regale i intr ă în rândul nobilimii, ceilal Ńi decad din vechile drepturi, ca urmare a ofensivei rela Ńiilor de produc Ńie feudale sfâr ind prin a fi asimila Ńi Ńă rănimii libere, apoi celei iobage. Privilegiile de care se bucur ă cele opt districte bănăŃ ene – Caransebe , Lugoj, Mehadia, Almaj, Ilidia, Bârzava, Cara ova, Comeat – atest ă persisten Ńa vechiului drept românesc, numit în izvoarele timpului „jus valachicum”, dar i evolu Ńia lui spre forme clasice de manifestare. Printr-un efort militar continuu i generos, popula Ńia româneasc ă din părŃile estice i sudice ale regatului feudal al Ungariei i-a asigurat continuitatea în formele specifice de via Ńă , contribuind totodat ă la stoparea ofensivei otomane în Europa. În aceste secole, łara Româneasc ă i Moldova îi ap ără independen Ńa statal ă, înl ăturând preten Ńiile de suzeranitate ale marilor puteri cre tine din jurul lor. Dac ă Moldova beneficiaz ă de mai multe decenii de lini te, łara Româneasc ă va fi confruntat ă de timpuriu cu grave primejdii, la început din partea Ungariei i mai apoi a turcilor otomani. Urcarea lui Mircea cel Bătrân pe tronul łă rii Române ti (1386–1418) corespunde pe plan extern cu perioada în care otomanii ajung la Dun ăre i încearc ă să pătrund ă spre centrul Europei. Dac ă primele contacte sunt semnalate înc ă din vremea lui Basarab I i Vladislav Vlaicu, perioada lui Mircea cel Bătrân consfin Ńete începutul luptelor de ap ărare duse de poporul român împotriva primejdiei otomane în veacurile XIV–XVI. Mircea este primul domn român care poart ă bătălii decisive pentru soarta Ńă rii sale. Victoriile ob Ńinute pe câmpul de lupt ă consolideaz ă pozi Ńia interna Ńional ă a Ńă rii, iar criza intern ă otoman ă din anii 1402–1413 îl ridic ă la rangul de arbitru a zonei balcanice. Dispari Ńia lui duce la deteriorarea situa Ńiei interne a łă rii Române ti, prin apari Ńia celor dou ă partide boiere ti: Dăne tii i Dr ăcule tii, în lupta pentru putere. Abia la mijlocul veacului, urma ii lui Mircea vor reu i s ă redea Ńă rii libertarea de ac Ńiune anterioar ă. Situa Ńia statelor i a forma Ńiunilor politice statale din Peninsula Balcanic ă la mijlocul sec. XIV- lea este deosebit de complex ă, ac Ńionând cu mare virulen Ńă for Ńele centrifuge localnice. Forma Ńiune politic ă de tradi Ńie Imperiul Bizantin este confruntat în interior cu grave probleme economice i mai ales sociale, iar în exterior nu poate respinge atacurile energice ale turcilor selgiucizi i otomani. Într- un timp relativ scurt, ace tia vor reu i să cucereasc ă aproape toat ă partea asiatic ă a Bizan Ńului.

4 HATEGAN – SCOLARI Ac Ńiunile tr ădătoare ale marii nobilimi bizantine limiteaz ă posibilitatea bazileilor de la Constantinopol de a riposta cu eficien Ńă . Mai mult chiar, în ii bazileii dau dovad ă de o grav ă miopie politic ă, chemând trupele beilor otomani în Europa pentru a-i ajuta la stingerea unor războaie civile sau răscoale populare. Mai târziu, în perioadele de criz ă ale tân ărului stat otoman, basileii depun eforturi notabile pentru consolidarea intern ă a acestuia, salvându-l practic de la destr ămare. În acest fel îi semneaz ă propria pieire. Cele apte asedii ale Constantinopolului întreprinse în timp de către otomani, sfâr esc la 29 mai 1453 prin cucerirea acestuia i desfiin Ńarea puterii imperiale bizantine pentru totodeauna. În prima jum ătate a secolului al XIV-lea, statele slave de pe cuprinsul Peninsulei Balcanice cunosc evolu Ńii diferite. łaratul bulgar devine o mare putere zonal ă în vremea lui Alexandru, dar împ ărŃirea sa la 1364 între Sisman i Sracimir constituie una dintre cele mai mari gre eli politice ale timpului. Cei doi Ńari bulgari vor constitui o prad ă uoar ă pentru for Ńele otomane, iar Bulgaria va fi tears ă de pe harta Europei, la sfâr itul anului 1393 pentru o perioad ă de jum ătate de mileniu. Serbia lui tefan Du an se întinde pân ă la Marea Adriatic ă, Marea Egee i culmile sudice ale Balcanilor, dar necurmatele lupte cu bulgarii i bizantinii, moartea regelui i anarhia intern ă contribuie la pr ăbu irea ei. Eforturile cneazului Laz ăr, pân ă la 1389, continuate de fiul său tefan Lazarevi ć, pân ă la 1426, nu pot împiedica subordonarea statului sârb fa Ńă de puterea otoman ă, de i cucerirea deplin ă a Serbiei va fi consemnat ă abia la 1459. St ătule Ńele grece ti, aflate sub influen Ńa Bizan Ńului sau a urma ilor latinilor din 1204, nu formeaz ă o unitate politic ă i sfâr esc rapid sub loviturile otomane. Cnezatele i jupânatele din Macedonia, Zeta i comunit ăŃ ile albaneze se afl ă în faza constituirii unor state feudale, dar violen Ńa presiunii exercitate de către otomani le transform ă în pa alâcuri. Dup ă o scurt ă perioad ă de ocupa Ńie, poporul albanez începe lupta de eliberare, care continu ă pân ă spre sfâr itul sec. al XV-lea. Forma Ńiunile slave stabilite înc ă din sec. al VII-lea în nord-vestul Balcanilor au intrat în sfera preocup ărilor Por Ńii otomane odat gice, modului de organizare dar i desf ă ur ării opera Ńiunilor militare. Prima lupt ă cu urm ăriri mai importante se desf ă oar ă în anul 1371 la Cirmen (Sirf Sindrughi) i este câ tigat ă de otomani, care întreprind în anii urm ători pustiitoare expedi Ńii de prad ă asupra Bulgariei sud-estice, Serbiei i Macedoniei. Repetate aceste incursiuni – realizate cu for Ńe militare neregulate – sfâr esc prin a macina rezisten Ńele cre tine din zon ă. Ultimele dou ă decenii ale sec. al XIV-lea, marcheaz ă etapa ac Ńiunilor militare organizate de sultanii Murad I i Baiazid I pentru cucerirea Balcanilor. În 1382 sunt cucerite cet ăŃ ile Târnovo i Sofia, în 1383 Seres, în 1385 se desf ă oar ă campania victorioas ă din nord- estul Bulgariei i Dobrogea. Numeroase lupte au loc în Pind, Macedonia i Albania. În acest context militar defavorabil cre tinilor, victoria for Ńelor coalizate bulgaro-sârbo-bosniece de la Plo čnik, din anul 1387 nu are practic consecin Ńe întrucât campania otoman ă din 1388, îndreptat ă asupra Bulgariei i Dobrogei schimb ă configura Ńia politic ă a zonei. Ultima încercare notabil ă de realizare a coeziunii cre tine balcanice o constituie alian Ńa statelor amenin Ńate de turcii otomani, la 15 iunie 1389, la Kossovopolje, în Serbia. Urcarea pe tron a sultanului Baiazid I coincide cu aservirea par Ńial ă a Serbiei i începuturile campaniilor de supunere a Bulgariei. Pân ă la 1402 despotul sârb rămâne credincios turcilor i abia dup ă dispari Ńia lui Baiazid I revine la proiectele de alian Ńă cu Ńă rile cre tine. Când otomanii ating linia Dun ării i se preg ătesc s-o treac ă, întâmpin ă rezisten Ńa dârz ă a poporului român din arcul carpato-danubian. Pe mai bine de dou ă secole se întinde perioada luptelor antiotomane ale poporului român; acestea vor fi singurele forma Ńiuni politice sud-est europene care- i păstreaz ă formele specifice de via Ńă i organizare statal ă. Primul Ńinut românesc care sufer ă impactul otoman este Dobrogea, întrucât incursiunile de prad ă ale turcilor selgiucizi din 1335, 1339–1340, conduse de Umurbeg din Aydin, i cele de dup ă 1347, conduse de emir selgiucizi i otomani, au ales-o drept Ńinta preferat ă. Era perioada contactelor întâmpl ătoare. Dup ă anul 1385, când otomanii ocup ă malul bulg ăresc al Dun ării i litoralul sudic al Mării Negre, au loc luptele decisive cu Dobrotici i Ivanco. Dup ă dispari Ńia acestora, Mircea cel Bătrân intervine în Dobrogea i o alipe te łă rii Române ti, consolidându-i frontierele sud-estice. Conflictele sporadice ale łă rii Române ti i Banatului cu turcii otomani dateaz ă din vremea lui Basarab I i a urma ului său, Vladislav-Vlaicu. Dac ă primele incursiuni ale turcilor au avut drept scop, doar jaful, în cea de-a doua etap ă – luptele de lâng ă Vidin – otomanii ac Ńioneaz ă ca for Ńă de sprijin pe lâng ă o putere cre tin ă (pe lâng ă iman de Târnovo, care lupt ă împotriva fratelui său Stracimir de Vidin).

HATEGAN – SCOLARI 5 Lupta de la Kossovopolje marcheaz ă cea de-a treia etap ă a ac Ńiunilor otomanilor împotriva românilor, i anume cucerirea liniei Dun ării. De acum înainte conflictele turco-române i turco- maghiaro-române intr ă în faza decisiv ă, ac Ńiunile militare urm ărind un scop politic precis. Timp de un secol i jum ătate, popoarele cre tine de la Dun ărea de jos i cea mijlocie s-au opus cu arma în mâna avans ării otomanilor spre centrul Europei. Prin jertfele acestor popoare, Europa a putut să-i continue nestânjenit ă dezvoltarea istoric ă. Revenind la primele lupte dun ărene, trebuie să men Ńion ăm faptul că în luna noiembrie 1389 trupele regale – în rândul cărora luptau mul Ńi români transilv ăneni i bănăŃ eni – au fost concentrate în Banat. De aici au trecut Dun ărea în Serbia, angajând lupte cu trupe otomane i sârbe ti în zona Branicevo. Cu acest prilej sunt cucerite i câteva cet ăŃ i din zon ă, dar venirea iernii opre te opera Ńiunile militare. Intensificarea ac Ńiunilor otomane în 1390 în Serbia, Bulgaria i Bosnia atrage dup ă sine i participarea replic ă a łă rii Române ti i a Ungariei. Mircea cel Bătrân îl ajut ă pe Sracimir de Vidin s ă resping ă trupele turce ti ce asediau cetatea Vidin. Sigismund de Luxemburg, cu trupe concentrate în Banat, trece din nou Dun ărea în Serbia i ob Ńine succese militare fără a reu i să opreasc ă înaintarea otoman ă. În toamn ă trupele bănăŃ ene, aflate sub comanda banului de Severin, lupt ă din nou în Serbia împotriva turcilor i a aliatului lor, tefan Lazarevi ć. În anul 1391 se desf ă oar ă prima incursiune otoman ă la nordul Dun ării, sub comanda lui Firuz- bei, respins ă de domnul muntean Mircea cel Bătrân. În cursul anului 1392 se desf ă oar ă lupte pe linia Dun ării bănăŃ ene, în mai multe etape: primele în ianuarie-februarie i urm ătoarele în iunie-iulie. În acest interval regele traverseaz ă fluviul în Ńinutul Brani čevo, unde se întâlne te cu trupele conduse de sultanul Baiazid I. Din motive necunoscute, sultanul refuză lupta i se retrage aa încât ac Ńiunile lui Sigismund de Luxemburg se desf ă oar ă aproape nestânjenite. Campania lui Baiazid I din Bulgaria anului 1393 duce la transformarea Ńaratului de Târnovo în provincie musulman ă. În acela i an, sultanul începe ac Ńiunea de organizare temeinic ă a noilor sale provincii europene, concomitent cu colonizarea timario Ńilor anatolieni în aceast ă parte, care se va numi – pentru cinci veacuri – Rumelia. Sunt organizate cu acest prilej i corpurile de armat ă de tipul achângiilor i azapilor, al căror singur câ tig este prada adunat ă din teritoriile du mane. Bazele lor de plecare sunt stabilite în Grecia i Bulgaria, iar mai târziu chiar pe malul sudic al Dun ării. Prima ac Ńiune cre tin ă îndreptat ă împotriva acestor corpuri de oaste, extrem de primejdioase, este întreprins ă de Mircea cel Bătrân în anul 1393, reu ind s ă spulbere achângii din Karnobat (Bulgaria). Între anii 1391 i 1393 Banatul este Ńinta mai multor incursiuni otomane de prad ă, ultima, cea din 1394, anun Ńând reluarea ofensivei otomane pe Dun ăre. Victoria trupelor muntene la Rovine îndep ărteaz ă pentru moment pericolul din łara Româneasc ă, confruntat ă cu disensiuni interne generate de apari Ńia a dou ă frac Ńiuni boiere ti. La 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân i Sigismund de Luxemburg semneaz ă la Bra ov tratatul de alian Ńă între Ńă rile lor, consemnând în fapt încheierea procesului de apropiere a for Ńelor cre tine nord-dun ărene. Expedi Ńia comun ă din 1395 în łara Româneasc ă marcheaz ă debutul acestei colabor ări militare. O nou ă incursiune otoman ă este înfrânt ă în centrul Banatului la mijlocul lunii septembrie. Dar încercarea Europei de a înfrânge puterea din ce în ce mai amenin Ńă toare a Semilunei eueaz ă lamentabil în anul 1396, pe platoul din fa Ńa cet ăŃ ii Nicopole. Dup ă aceast ă dat ă continu ă să se semnaleze alte lupte în łara Româneasc ă i în Banat. În acela i timp cad toate cet ăŃ ile bulg ăre ti de pe Dun ăre, iar Ńaratul de la Vidin devine provincie otoman ă. Noua încercare a lui Baiazid din 1397 de a supune łara Româneasc ă se izbe te de rezisten Ńa domnului muntean. În acela i an se desf ă oar ă la Timi oara lucr ările dietei regatului Ungariei, care stabile te introducerea serviciului militar obligatoriu i alocarea unor importante sume de bani pentru organizarea sistemului defensiv dun ărean. Elementul de maxim ă însemn ătate l-a constituit lărgirea cadrului de participare la luptele antiotomane. Popoarele sunt direct interesate în sprijinirea acestui efort, sporind substan Ńial gradul de eficacitate al trupelor regale. Conflictele din anii urm ători sunt de mai mic ă amploare, datorit ă concentr ării for Ńelor otomane împotriva hanului turcoman al Persiei, Timur Lenk. Ca urmare, între anii 1398 i 1402, asist ăm doar la ac Ńiuni de prad ă ale beilor dun ăreni, respinse în cea mai mare parte de for Ńele muntene i bănăŃ ene. Men Ńinerea alian Ńei dintre łara Româneasc ă i Ungaria asigur ă stabilitatea politic ă i militar ă a zonei Dun ării. Înfrângerea lui Baiazid I la Ankara (1402) marcheaz ă începutul crizei politice a statului otoman (1402–1413). În aceast ă perioad ă se fac i primele încerc ări de apropiere ale Serbiei de

6 HATEGAN – SCOLARI Ungaria i łara Româneasc ă, iar acordurile încheiate cu acestea, în anii 1404 i 1406, consolideaz ă alian Ńa cre tin ă dun ărean ă. Rolul politic preponderent jucat de Mircea cel Bătrân în anii crizei politice otomane se materializeaz ă în sprijinirea mai multor pretenden Ńi la tron, ca Musa sau Mustafa, concomitent cu sus Ńinerea mi cărilor bedreddiniste i a celor Ńă răne ti din Rumelia, domnul muntean asigurându- i astfel rolul de arbitru al situa Ńiei din Europa sud-estic ă. Urcarea pe tron a sultanului Mahomed I (1413–1421) consolideaz ă situa Ńia politic ă i militar ă a statului otoman i readuce în ofensiv ă for Ńele Semilunei. Prin campanii energice i tratative diplomatice favorabile, sultanul îi plaseaz ă for Ńele pe linia Dun ării. Aflat la sfâr itul unei lungi domnii, Mircea cel Bătrân are de înfruntat o nou ă campanie otoman ă, în urma c ăreia este obligat la plata unui tribut. Despotul sârb tefan Lazarevi ć oscileaz ă între cele dou ă for Ńe, în timp ce turcii reu esc să-i creeze solide baze de atac pân ă în nord-vestul Balcanilor. Instabilitatea politic ă a łă rii Române ti în timpul lui Mihail I (1418–1420) i a domniilor alternative ale lui Dan al II-lea i Radu Praznaglava (1420–1431) este o consecin Ńă a luptelor dintre cele dou ă partide boiere ti: Dăne tii i Dr ăcule tii, care sl ăbesc mult capacitatea defensiv ă a Ńă rii. Sunt necesare eforturi conjugate din partea lui Dan al II-lea i a lui Sigismund de Luxemburg pentru a redresa situa Ńia. De i beneficiaz ă de comandan Ńi pricepu Ńi, regele Ungariei se vede pân ă la urm ă nevoit să se mul Ńumeasc ă cu succese minore, în compara Ńie cu ceea ce putea să realizeze. Victoriile militare ob Ńinute vor apar Ńine mai ales trupelor i comandan Ńilor, i mai pu Ńin regelui. Înfrângerea de la Golubac (1428) marcheaz ă eecul politicii orientale a lui Sigismund de Luxemburg, care este nevoit să se limiteze, de acum înainte, la defensiva strict ă pe linia Dun ării. Doar apari Ńia lui Iancu de Hunedoara va schimba soarta conflictelor turco- cre tine de la Dun ăre, iar victoriile sale oferind Europei lini te timp de aproape un secol. Luptele desf ă urate pe Dun ăre în primele decenii ale secolului al XV-lea constituie prologul acestor mari încle tări.

CAPITOLUL II ÎNCEPUT DE DRUM

Descendent al familiei de nobili Scolari, ale cărei domenii fuseser ă îns ă pierdute de către ace tia în decursul timpului, Fillippo s-a născut în anul 1369, când în apusul Europei regele Carol al V-lea (1364–1380) din dinastia Valois relua ofensiva francez ă împotriva Angliei. Dac ă în privin Ńa anului venirii pe lume a lui Fillippo Scolari, cele men Ńionate de biograful său, erudit al cărui nume nu ni s-a transmis, sunt certe, în stabilirea locului na terii lui Fillippo nu sunt îndeajuns de clare. Anonimul biograf face trimitere la localitatea Antelia 1, din vecin ătatea Floren Ńei, dar spre deosebire de acesta un alt izvor desemneaz ă ca loc de na tere a viitorului condontier or ă elul Tizzano. Iaccopo Bracciolinii 2 i Domenico Mellini 3 pledeaz ă tot pentru Tizzano, ambii făcând i precizarea expres ă că respectiva localitate era situat ă doar la ase mile distan Ńă de centrul de re edin Ńă a Toscanei, „ora ul florilor” de pe râul Arno. În ceea ce prive te sorgintea, mai îndep ărtat ă în ani, a familiei Scolari-lor, e de admis că aceasta a fost una din ramurile renumitei familii Buondelmonti 4, al cărei membrii jucaser ă rolul principal în luptele politico-sociale purtate de către ghibelini (seniori feudali grupa Ńi într-o partid ă care acord ă sprijin împ ăra Ńilor romano-germani în diferendumul acestora cu papalitatea) i guelfi (alian Ńă a negustorilor i me te ugarilor în sprijinul scaunului pontifical roman). Se admite, pe temeiul mărturiilor documentare, ca pe la anul 1135, familia princiară De Saluzzo îi stabile te re edin Ńa în cetatea florentin ă, de Ńinând în perimetrul administrativ al acesteia mai multe terenuri agricole i câteva locuri înt ărite. Între acestea din urm ă întâietatea o de Ńinuse castelul Monte Buoni, fort ărea Ńa a cărei denumire se suprapune pe vechiul nume al familiei st ăpânitoare, pân ă într-atât încât îl înlocuie te definitiv cu acela de Buondelmonti, apelativ sub care familia este consemnat ă în istoria florentin ă. Unitatea acestei stirpe nobiliare toscane ia sfâr it în anul 1215, când se săvâr ete din via Ńa cel mai reprezentativ membru al său, Buondelmonte Buondelmonti. Din motiva Ńii de ordin politic, la care e de ad ăugat, se presupune, rivalit ăŃ ile generate de vizarea locului de „cap al familiei” rămas „vacant” prin moartea lui Buondelmonti, unii dintre urma ii acestuia se vor orienta către partida ghibelinilor, iar al Ńii se vor al ătura guelfilor. Astfel, s-au înfruntat membrii aceluia i neam al Buondelmon Ńilor, circa un secol i jum ătate, fiecare din cele dou ă ramuri adverse înregistrând succese sau suferind înfrângeri dup ă cum evoluase conflictul guelfo-ghibelin. Scollarii, cei ce îi sprijiniser ă pe

HATEGAN – SCOLARI 7 ghibelini, odat ă cu înfrângerea partidei nobiliare de orientare antipapal ă, în anul 1267, îi văd năruite speran Ńele i în acela i timp, pierd majoritatea posesiunilor. Lucrurile s-au precipitat în anii ce au urmat, datorit ă intensific ării presiunilor de ordin politic i a sanc Ńiunilor economice exercitate asupra partidei pro-germane, culminând cu exilarea din Floren Ńa, în 1280, a principalilor exponen Ńi ghibelini apar Ńinând familiilor Uberti i Buondelmonti. Cei alunga Ńi din Floren Ńa s-au stabilit în Latium, într-un perimetru cuprins între Civitavecchia i Roma, fiind obliga Ńi să vie Ńuiasc ă într-un Ńinut aflat sub nemijlocita jurisdic Ńie a înaltului pontif care, foarte probabil, îi Ńine sub o strict ă supraveghere. De remarcat am ănuntul că unul dintre cei cinci exila Ńi apar Ńin ători familiei Buondelmonti se numea „Scolaro di meser Sinibaldo”. Cu toate că biografii lui Fillippo Scolari nu fac nici o trimitere la eventualitatea că prin acest personaj să se fi efectuat tranzi Ńia de la numele de Buondelmonti la cel de Scolari, presupunem că acel Scolaro ar fi determinat trecerea de la vechiul la noul nume. Conform obiceiului acelor timpuri, urma ilor unei persoane nu li se spun oad ă de reabilitare social ă i de reviriment economic. În anul 1355, împ ăratul Carol al IV-lea de Luxemburg (1347–1378) se adresase Signoriei florentine în sensul de a schimba atitudinea acesteia fa Ńă de cei ce au adus cândva servicii familiei regale. În urma înaltei interven Ńii împ ărăte ti Scolari-lor li s-a restituit o parte din posesiunile confiscate anterior, familia redobândind i un loc elevat în via Ńa cet ăŃ ii de pe Arno. O parte dintre „Scolari” se orienteaz ă spre activit ăŃ i negustore ti iar al Ńi membri ai acestei familii îmbr ăŃ ieaz ă cariera militar ă, ambele „îndeletniciri” oferind, deopotriv ă, anse de sporire a avu Ńiei. Pentru cei ce „optaser ă” în favorul negustoriei, comer Ńul ora ului Floren Ńa era prosper, mărfurile manufacturilor florentine având deosebita căutare în întregul bazin maritim mediteraneano-pontic 6, mai cu seam ă stofele i produsele de marochin ărie. Cât prive te succesele celor ce se îndeletniceau cu „meseria armelor”, necurmatele neîn Ńelegeri dintre principii italieni, adesea degenerate în războaie locale, ofereau posibilit ăŃ i „de afirmare” celor ce îi riscau via Ńa în bătălii ai c ăror combatan Ńi erau bine renumera Ńi de c ătre marii seniori. Unul dintre acei Scolari „militari” fusese i tat ăl lui Fillippo pe numele de botez, Stefanoj? Singurul reper cronologic al vie Ńii acestuia din urm ă este data mor Ńii, anul 1406 sau 1407. Sfâr itul i- l aflase în Ungaria, în capitala acesteia la Buda, în împrejur ări rămase necunoscute. Cât prive te vârsta pe care a putut să o aib ă la data decesului Stefano Scolari e posibil a fi dedus ă prin urm ătorul ra Ńionament: Fillippo se născuse în anul 1369, ceea ce admite presupunerea ca tat ăl copilului putea avea 19–20 ani, deci Stefano s-a născut cu pu Ńin anterior anului 1350, iar la moarte e admis ă vârsta aproximativ ă de 55–60 de ani, Windecke, cronicarul oficial al regelui Sigismund de Luxemburg, spune că Fillippo era fiul unui cizmar florentin 8, afirma Ńia pare mai degrab ă o denigrare decât o realitate. În orice caz, Stefano, de i nu joac ă un rol politic sau militar deosebit în istoria Floren Ńei din vremea sa, totu i n-a apar Ńinut tagmei me te ugarilor. Mama lui Filippo, pe nume Antonia, despre care se cunosc doar lucruri foarte sumare, a mai avut un fiu, Matteo. Pippo, apelativul care va fi cunoscut Filippo Scolari contemporanilor i urma ilor, se datore te în primul rând mamei sale, dar este în acela i timp i diminutivul tipic italian pentru prenumele de Filippo 9. Primele no Ńiuni de gramatic ă le va dobândi tân ărul Pippo de la unul dintre preo Ńii angaja Ńi în acest scop de către mama sa; va fi ini Ńiat mai apoi în matematic ă i, auxiliara acesteia, contabilitatea, vizându-se implicarea tân ărului Filippo într-o activitate comercial ă. Aceste studii le-a urmat pân ă la vârsta de 13 ani, când se poate spune că de Ńinea deja cuno tin Ńe de contabilitate, anun Ńându-se un viitor om de afaceri prin u urin Ńa cu care opera în conturile bancare. Calea pe care a urmat-o Pippo între vârsta de 13 i 18 ani a generat destule comentarii, datorit ă lipsei de claritate a izvoarelor. Înainte de a părăsi ora ul i casa-i natal ă, a lucrat cu certitudine câtva timp ca practicant într-una din numeroasele pr ăvălii sau bănci florentine. Promi Ńă toarele rezultate în domeniu explic ă i inten Ńia familiei de a-i completa cuno tin Ńele i practica în materie de nego Ń i opera Ńiuni financiare, de a-l trimite în afara Italiei. Cronicarul anonim afirm ă că la 13 ani Pippo a fost încredin Ńat de către părin Ńi, unor negustori care mergeau cu mărfurile lor în Germania 10 . Tân ărul Scolari i-ar fi cucerit pe noii săi protectori i ini Ńiatori în meserie prin sprinteneala min Ńii, corectitudine i înf ăŃ iare, devenind ucenicul cel mai simpatizat. Apoi, nevoi Ńi să plece în Flandra, respectivii negustori l-ar fi încredin Ńat pe tân ărul florentin arhiepiscopului de Trever, la care îl va găsi mai târziu regele Sigismund de Luxemburg. De acum încolo, consemn ările cronicarului anonim concord ă cu relat ările celorlal Ńi biografi ai lui Pippo Scolari.

8 HATEGAN – SCOLARI De i apare în scrierea unui contemporan, aceast ă călătorie în compania negustorilor este singular ă în ansamblul mărturiilor despre primii ani ai tinere Ńii lui Filippo. Faptul că, dup ă însu i recunoa terea autorului ei, cronica are lacune mari în descrierea vie Ńii i faptelor lui Pippo, ne impune să o reconsider ăm critic. Trebuie să admitem strecurarea confuziei nu numai între Germania i Ungaria, ci i dintre arhiepiscopul de Trever (Trier) i cel de Esztergom. Ne mai îng ăduim să punem sub semn de întrebare i faptul că Filippo ar fi fost la frageda vârst ă de 13 ani în momentul în care a început călătoria sa în afara peninsulei italice. Se pare că admiterea faptului că tân ărul Scolari nu trecuse de 13 ani, situa Ńie acceptat ă în genere de biografii acestuia nu reprezint ă în realitate decât un mod comod de a înf ăŃ ia lucrurile, dar comitându-se o abatere de la adev ăr. Argumentele care îndrept ăŃ esc mărirea cu câ Ńiva ani a cifrei ini Ńiale privind vârsta fraged ă a copilului Filippo părăsind cetatea de pe Arno sunt sugerate de rapiditatea cu care Pippo îi părăsise atât companionii în ale negustoriei cât i pe arhiepiscopul de Esztergom, punându-se în slujba regelui Sigismund. Aceste grabnice muta Ńii în ierarhia social ă denot ă o oarecare independen Ńă personal ă a personajului în cauz ă, atitudine total nefireasc ă la un copil de numai 13 ani. E de admis, dup ă aprecierea noastr ă, că o atare hot ărâre personal ă a trece de la un protector la altul este potrivit ă unui tân ăr de 17–18 ani, nicidecum unui nevârstnic care nici n-a ie it din copil ărie. Cunoscându-se cu exactitate că trezorierul regal, frate al arhiepiscopului, cel care mijlocise trecerea lui Pippo în serviciile înaltului prelat, de Ńinuse func Ńia trezoreriatului începând din anul 1387, părăsirea Italiei de către tân ărul Scolari trebuie situat ă cel mai devreme în anul 1385. Rela Ńia dintre rege i Pippo avusese loc la curtea arhiepiscopal ă din Esztergom, unde Sigismund se afl ă pentru a ob Ńine mijloace financiare necesare echip ării unei armate de cavalerie, destinate s ă apere hotarul dun ărean de atacurile otomane. 11 Contactele otilor sultanului cu Ńinuturile nord-dun ărene reliefeaz ă cu pregnan Ńă faptul că primele incursiuni de prad ă efectuate în łă rile Române i în Ungaria se desf ă uraser ă într-o perioad ă cuprins ă între anii 1389 i 1392. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, este nevoit să-i îndrepte privirile spre paza liniei Dun ării, mai ales că dup ă 1389 Serbia a căzut sub otomani. Raidurile turce ti asupra Banatului, Voivodinei i teritoriului panonic debutau în acest interval de timp din Bulgaria sud-dun ărean ă, traversau fluviul pe la Por Ńile de Fier i prin culoarul Cerna-Timi pătrundeau în adâncul Ńinuturilor ghiaurilor. Prezen Ńa regelui la Esztergom, cel mai devreme în anul 1391 i cel mai târziu în anul 1394 12 , se datoreaz ă celor dou ă campanii, antiotomane i antisârbe ti, din anii 1391– 1392 desf ă urate sub comanda sa în Serbia dun ărean ă; acestea au relevat necesitatea cre ării unui corp permanent i mobil de armat ă pe Dun ăre. Într-un asemenea context, sus Ńinem ideea prezen Ńei lui Filippo Scolari în regatul Ungariei la o vârst ă ceva mai mare de 13 ani, aa cum am opinat mai sus. Acceptând aceast ă concluzie, evenimentele ulterioare sosirii sale în Buda se desf ă oar ă cronologic, anulând fantezia biografilor, c ărora o perioad ă „alb ă” de 5–8 ani se pare c ă nu le spunea nimic. Concret, faptele în urma cărora Filippo Scolari a ajuns în Ungaria au avut desf ă urarea de mai jos: Apari Ńia în nego Ńul ora ului medieval Buda a florentinului Lucca della Pecchia i implicit, a casei sale de comer Ń, n-a fost deloc întâmpl ătoare: dimpotriv ă, era o fireasc ă consecin Ńa a intensei influen Ńe a ora elor italice asupra regatului Ungariei care reprezenta o excelent ă pia Ńă de desfacere a produselor me te ug ăre ti din Peninsula Italian ă. Reîntors în Floren Ńa dintr-una din călătoriile de afaceri din Ungaria, puternicul comerciant Lucca accept ă să îl ia cu sine pe fiul cel mai mic al familiei Scolari, Fillippo. Odat ă ajuns în centrul urban de pe Dun ărea mijlocie, stimulat de situa Ńia financiar ă înfloritoare i largul credit de care se bucurase compania comercial ă a protectorului său, Pippo depune un zel deosebit în noua sa meserie, dând dovezi de reale aptitudini în rezolvarea chestiunilor de contabilitate. Astfel, în scurt ă vreme el a ajuns omul de încredere al negustorului i se părea a fi predestinat unei cariere comerciale str ălucite. Cu ocazia încheierii unor tranzac Ńii legate de aprovizionarea cur Ńi regale, trezorierul regelui Sigismund, Nicolae Kanizsai, (atestat documentar între anii 1388–1398), rămâne impresionat de calit ăŃ ile tân ărului i dore te neap ărat să-l ia în slujba sa 13 . Str ăduin Ńele pe lâng ă Pecchia sfâr esc prin a-l îndupleca i, ca urmare, Pippo părăse te colonia florentin ă. Îns ă în final, Pippo n-a intrat în slujba celui care îl solicitase, ci în suita arhiepiscopului de Esztergom, Ioan Kanizsai, fratele trezorierului. De atunci, de la admiterea lui Pippo în slujba înaltului cleric, timpul petrecut de junele Scolari la Esztergom i apoi la Buda este în general bine cunoscut. Fapta în urma căreia veneticul italian îi schimbase statutul de slujitor în acela de protejat al arhiepiscopului s-a petrecut pe la anul 1390. Prezentarea unei balan Ńe financiare negative de către func Ńionarii cancelariei episcopale a stârnit în înaltul personaj bisericesc bănuiala că ar fi în elat, fără

HATEGAN – SCOLARI 9 ca el să aib ă capacitatea de a dovedi prin acte necinstea subalternilor săi. În cursul unei dintre alterca Ńiile dintre arhiepiscop i administrator, Pippo Scolari, care era ocazional de fa Ńă la penibila scen ă, se amestec ă în discu Ńii i îl acuz ă de rea credin Ńă pe diriguitorul averilor episcopale. Arhiepiscopul, surprins de îndr ăzneala tân ărului italian, îi cere acestuia să dovedeasc ă faptele de necinste. Dup ă o atent ă verificare a conturilor reu ete să prezinte dovezile în el ăciunii 14 ; credin Ńa dovedit ă cu atâta competen Ńă îl face pe arhiepiscop să vegheze cu mai mult ă aten Ńie asupra viitorului acestui florentin, i, ca urmare, Pippo devine adminstratorul domeniilor i a veniturilor arhiepiscopale. Mul Ńumit de serviciul adus, în urma căruia îi redresase situa Ńia financiar ă, arhiepiscopul îi încredin Ńeaz ă administrarea domeniului propriu, Simontornya, important ă cetate cu multe posesiuni în jur. Acest lucru arunc ă o lumin ă nou ă asupra rela Ńiilor dintre cei doi, întrucât cetatea era posesiunea comun ă a fra Ńilor Kanizsai; ca urmare, Pippo este direct implicat i în administrarea propriet ăŃ ilor funciare ale familiei respective. Evident că surprinz ătoarea perspicacitate a tân ărului florentin, prin care acesta putuse face mărturia în el ăciunii pus ă la cale de func Ńionari necinsti Ńi ai arhiepiscopului, îi crease lui Fillippo o binemeritat ă popularitate. O seam ă de persoane din anturajul înaltului cleric se interesases ă de acest iste Ń slujba , căutând să îl cunoasc ă personal. Nu este deloc exclus ă posibilitatea ca în acea vreme să fi fost prezentat i importantului senior feudal Andrei de Ozora, viitorul socru al lui Pippo Scolari, fără s ă existe indicii c ă ar fi putut s ă o cunoasc ă i pe Barbara, fiica marelui proprietar din Ozora. La Esztergom, Filippo, a avut prilejul să îl cunoasc ă i pe regele Sigismund – aproximativ în intervalul lunilor mai-iunie ale anului 1394 – pe când suveranul i arhiepiscopul discutau despre organizarea militar ă a zonei 15 . S-a ajuns la stabilirea unui plan de ac Ńiune a cărui punere în aplicare necesit ă mari sume de bani ce urmau să fie repartizate, dup ă necesit ăŃ i, diverselor compartimente ale armatei care se crea. Nici regele, nici arhiepiscopul, nu puteau efectua calculele în toat ă complexitatea detaliilor i spre rezolvarea impasului în care se aflau căutau o persoan ă capabil ă să efectueze asemenea opera Ńiuni matematice. De i izvoarele literare privind via Ńa lui Pippo Scolari afirm ă că acesta intrase întâmpl ător în aten Ńia arhiepiscopului Kanizsai, pe când tân ărul italian asista la masa de diminea Ńă a regelui, propunându-i lui Sigismund să îi încredin Ńeze lui Filippo efectuarea dificilelor calcule, apreciem că înaltul prelat se gândise din vreme la credinciosul său slujba . E verosimil ca scena cu participarea lui Filippo la masa regeasc ă să fi fost pus ă deliberat la cale de către Kanizsai, încât suveranului să i se par ă alegerea florentinului o simpl ă întâmplare, nicidecum o acceptare a părerii arhiepiscopului ale cărui idei erau mai presus decât ale monarhului. Chemat în fa Ńa lui Sigismund, tân ărul florentin estimeaz ă cu precizie i rapiditate, suma necesar ă înzestr ării i între Ńinerii acestui corp de armat ă. Mai mult decât atât, Filippo reu ete să ofere solu Ńii care să scad ă cheltuielile sub prevederile ini Ńiale. Promptitudinea efectu ării complicatelor calcule atrage nu numai laudele celor prezen Ńi, ci i simpatia regelui. Dorind să aib ă în juru-i oameni capabili i loiali, Sigismund de Luxemburg îl ia în serviciul său. Faptul era în deplin ă concordan Ńă cu scopul regalit ăŃ ii de a sl ăbi pozi Ńiile de Ńinute la curte de către nobilimea arpadian ă i angevin ă, conservatoare i retrograd ă. Filippo Scolari a debutat în slujba regelui ca om de finan Ńe, a devenit apoi comitele minelor de aur i argint ale regatului, a îndeplinit func Ńia de comite în aproape zece comitate, remarcându-se în acela i timp ca un diplomat i un militar de excep Ńie. Aceast ă trecere de la o func Ńie la alta nu s-a făcut în detrimentul calit ăŃ ii serviciilor prestate, de i a de Ńinut în marea majoritate a cazurilor, concomitent mai multe func Ńii. Tocmai deosebita sa capacitate de a îndeplini cu succes mai multe atribu Ńii deodat ă l-a ridicat deasupra celorlal Ńi curteni contemporani. Considerându-i sosirea la curtea regal ă în primii ani din ultima decad ă a sec. al XIV-lea, ascensiunea sa a durat aproximativ un deceniu, dat ă dup ă care Filippo devenise unul dintre principalii sfetnici ai regelui. Lipsesc îns ă consemn ările privitoare la aceast ă perioad ă. O opinie singular ă apreciaz ă data primelor contacte ale tân ărului florentin cu turcii înc ă din anul 1395, plasându-l ŕ ash afirma Ńia ca Pippo ar fi participat la aceast ă campanie r ămâne plauzibil ă. Ancorarea lui Scolari în problemele financiare ale cur Ńii lui Sigismund nu putea să nu-l implice în preg ătirea i desf ă urarea cruciadei din 1396, în care for Ńele Occidentului au dat penultima bătălie împotriva turcilor otomani. Avându-se în vedere rolul său în activit ăŃ ile financiare, acela de om de finan Ńe – tiut ă fiind importan Ńa mijloacelor băne ti în organizarea oric ărei campanii militare – e verosimil ca Filippo Scolari să fi participat la lucr ările Dietei regatului din anul 1397, for politic ce a avut loc în cetatea

10 HATEGAN – SCOLARI Timi oarei. Dar ceea ce este pe deplin sigur 17 , Pippo Scolari a luat parte la interven Ńia militar ă regal ă, din vara anului 1398, expedi Ńie îndreptat ă împotriva despotului sârb Stefan Lazarevi ć (1389–1427), vasal al turcilor otomani. Tot în acest timp, delimitat între a doua jum ătate a anului 1397 i primele trei-patru luni ale anului urm ător, avusese loc în via Ńa lui Filippo evenimentul prin care se lega definitiv de aceast ă parte a Peninsulei Balcanice, i anume căsătoria sa cu Barbara, fiica lui Andrei de Ozora. Data exact ă a actului marital nu a putut fi stabilit, din cauza lipsei documentelor. Un jalon cronologic exista totu i într-un act de danie emis la 25 mai 1398. Sigismund de Luxemburg, prin acel act de cancelarie doneaz ă lui Scolari i so Ńiei sale 3/4 din posesiunea Ozora, în urma mor Ńii lui Andrei 18 . Cea de-a patra parte a feudei îi revine lui Nicolae, fiul defunctului. Apoi, la 7 iunie, acela i an, regele îi cere conventului bisericii din Szekszard să-l introduc ă pe „Piponis Gallici fili Stephani de Scolari de Florencia” în părŃile posesiunilor sale 19 . Aceste hrisoave de danie reprezint ă cele mai vechi men Ńiuni documentare referitoare la Filippo Scolari. De la acest simplu Pippo „Galul” (italianul) fiul lui Stefano de Scolari pân ă la epitetele cu care va fi înso Ńit numele său este înc ă o cale lung ă. În data de 25 iunie 1398, conventul anun Ńă introducerea lui Pippo i a Barbarei în posesia mo iilor primite. Ascensiunea ierarhic ă a lui Filippo Scolari a continuat, la 5 noiembrie 1399 fiind amintit în calitate de comite a urbarariilor din Kremnica 20 , func Ńie de Ńinut ă înc ă din prima parte a aceluia i an i care îi confer ă o pozi Ńie privilegiat ă în cadrul administra Ńiei i finan Ńelor regale. Al ături de regiunea aurifero-argintifer ă transilvan ă, mun Ńii Slovaciei cu centru minier Kremnica constituise unica surs ă de metale nobile din regatul Ungariei. Din aceste motive, regii iau măsuri drastice pentru păstrarea respectivelor zăcăminte – monopol al coroanei – aduc ătoare de venituri însemnate: încredin Ńarea unei asemenea surse de venituri florentinului Scolari în anul 1399, confirm ă în mod evident pozi Ńia pe care o de Ńinuse pe lâng ă curtea regal ă. Tot din anul 1399, din ziua de 5 noiembrie dateaz ă alte dou ă documente 21 care, în afara men Ńionatei func Ńii, confer ă posesorului însemnate privilegii: primul confirm ă dreptul de a Ńine târg săpt ămânal la Ozora, în ziua de joi a fiec ărei săpt ămâni, iar al doilea îi acord ă dreptul sabiei – jus gladii – asupra supu ilor care tr ăiau pe domeniile sale. Privilegiile de mai sus îl situeaz ă pe Scolari în rândul nobilimii mijlocii, ca r ăsplat ă pentru înaltele sale servicii. Din anul 1400 exist ă înc ă dou ă tiri referitoare la Filippo Scolari, ambele de natur ă familial ă22 : Prima se referea la prezen Ńa lui Matteo Scolari, lâng ă fratele său. Acest de-al doilea Scolari era în calitate de coproprietar al tuturor posesiunilor lui Filippo; cel de-al doilea act consemneaz ă închiderea procesului pentru mo tenire purtat între Nicolae de Ozora i Scolari. De fapt procesul se desf ă oar ă între Barbara, fiica lui Nicolae, alta decât so Ńia lui Scolari, i Pippo, pentru acel „jus quartalium” – sfertul filial – acordat fiicelor de către legisla Ńia feudal ă. În schimbul sumei de 400 florini aur, aceasta renun Ńă la partea ei i astfel Ozora apar Ńine în întregime lui Filippo, Matteo i Barbara Scolari. Evenimentele militare ale anului 1400 implic ă aproape toate for Ńele armatei lui Sigismund în lunile ianuarie-martie în Bosnia i Slavonia, pentru combaterea noilor incursiuni de prad ă turce ti; mai apoi, în var ă, pentru ap ărarea frontierelor sudice i în iarn ă, împotriva markgrafului de Moravia. Cu certitudine, Pippo particip ă la unele dintre aceste ac Ńiuni, în fruntea lupt ătorilor aduna Ńi de pe domeniile sale. O nou ă Incursiune turceasc ă în anul 1401 este zdrobit ă de către Mircea cel Bătrân (1386–1418), domnul łă rii Române ti. Din acel an dateaz ă i primele – dou ă la num ăr – documente care-l arat ă pe tân ărul florentin ca de Ńin ător al uneia dintre cele mai importante func Ńii economice ale regatului: comite al camarii sarii regale. Primul dintre aceste docomente, emis la 21 ianuarie 1401 23 , în Bratislava, de regele Sigismund de Luxemburg i care men Ńioneaz ă: „… relacio Piponis comitis camararum salium regalium” . Acest „relacio Piponis” va înso Ńi de acum înainte zeci i zeci de documente regale emise între anii 1401– 1426, de la cele mai simple la cele mai importante i ample ac Ńiuni; Pippo mediaz ă diverse afaceri, procese, dona Ńii, etc., devenind astfel omul de încredere al regelui într-un ir întreg de probleme i domenii. Cel ălalt document care-l atest ă în noua sa func Ńie este emis la 1 februarie 24 tot la Bratislava. Ob Ńinem astfel o alt ă confirmare a faptului că proasp ătul demnitar regal îi înso Ńete suveranul aproape în toate c ălătoriile acestuia. Vechile nemul Ńumiri ale nobilimii angevine fa Ńă de politica dus ă de Sigismund de Luxemburg duc din nou la o serie de tulbur ări interne 25 . Ridicarea unei noi nobilimi i a str ăinilor în func Ńii de conducere precum i politica imprudent ă a regelui fa Ńă de papa Bonifaciu al IX-lea (1389–1404) au

HATEGAN – SCOLARI 11 îndep ărtat de tron atât vechea nobilime cât i clerul. Papa solicitase clerului din regat să ridice mul Ńimile împotriva regelui Sigismund; acest ordin se conjuga cu complotul nobilier care, în linii mari urm ărea înlocuirea regelui Sigismund de Luxemburg cu Ladislau de Neapole, fiul lui Carol al III-lea cel Mic (1385–1386). i astfel, regatul este aruncat într-un nou război civil. Participarea lui Fillipo Scolari la evenimentele anilor 1401–1403 marcheaz ă etapa consolid ării pozi Ńiilor sale i a deplinei afirm ări. Evenimentele desf ă urate în ace ti ani se împletesc strâns cu ac Ńiunile lui Pippo în favoarea lui Sigismund de Luxemburg. Cum era de ateptat, ascensiunea rapid ă a florentinului Scolari a creat nemul Ńumiri în rândul marilor magna Ńi autohtoni, dar intrigile acestora vizând înl ăturarea intrusului, de i nu o dat ă au ajuns la urechile regelui, nu sunt luate în seam ă. Pare foarte posibil ca Pippo să-i fi creat un sistem propriu de informare, pentru a nu cădea victima adversarilor. La 28 aprilie 1401 for Ńele militare ale nobilimii răsculate se apropiau de Buda, apoi de castelul regal pe care pun st ăpânire. Capii răscoalei intr ă în sala tronului unde se refugiase regele cu înso Ńitorii săi. În fruntea conjura Ńilor se afla palatinul Dietrich Bebek, voievozii Transilvaniei Nicolae Csáky i Nicolae Marczali, marele vistiernic tefan Debröi, comitele secuilor George Csáky, arhiepiscopul de Esztergom, Ioan Kanizsai i cel de Kalocsa Ioan Szepesi, episcopii Luca de Oradea, Ioan Laki de Srem, tefan Upor de Alba Iulia, .a. Inten Ńia lor era de a-l prinde i detrona pe Sigismund de Luxemburg. În înc ăierarea ce se produce, datorit ă impulsivit ăŃ ii regelui, care îl love te cu pumnalul pe primul dintre conjura Ńii din imediata sa apropiere, via Ńa îi este în pericol. Rezisten Ńa celor apropia Ńi prelunge te lupta salvând în cele din urm ă via Ńa suveranului. Luat prizonier, Sigismund este închis în castelul Siklos, apar Ńinând fra Ńilor Gara, loc în care rămâne aproape ase luni. Scap ă abia în toamn ă, câ tigându-i de partea sa pe cei doi fra Ńi. Scolari, care se lupta cu arma în mân ă al ături de Sigismund, este salvat datorit ă protec Ńiei oferite de fostul său st ăpân, arhiepiscopul de Esztergom. Rămâne câteva luni prizonier pe domeniile acestuia, apoi se reîntoarce la Ozora, unde preg ăte te trupe în sprijinul regelui Sigismund, detronat. Ie it din captivitate, Sigismund pleac ă la sfâr itul lunii august 1401 în Stiria, pe domeniile familiei Cilli. Mai apoi, se îndreapt ă spre Cehia, unde spera în ajutorul fratelui să, regele Wenzel (Vaclav al IV-lea al Cehiei) (1378–1419). În vara anului 1402 Sigismund se logode te cu Barbara de Cilli, câ tigând importantul sprijin al magnatului, iar o lun ă mai târziu, în august 1402, încheie un acord cu cei trei arhiduci austrieci: Albrecht, Wilhelm i Ernst privitor la succesiunea la tronul Ungariei. Cu ajutoare cehe, austriece i cele oferite de Cilli, poate reîncepe lupta pentru tronul regal. Pe tot parcursul anului 1402 i par Ńial 1403, lupt ă împotriva markgrafului morav, Jöbst. La recomandarea cur Ńii papale, Angelo Acciaiuoli, legatul apostolic pentru regatele Ungariei, Poloniei, Cehiei i pentru łara Româneasc ă, se men Ńine de partea răscula Ńilor, înt ărind astfel starea de confuzie din regat. Candidatura lui Ladislau de Neapole la tron este sprijinit ă i de papalitate. În luna ianuarie 1403, conduc ătorii răscoalei se adun ă la Oradea, în catedrala romano-catolic ă i jur ă pe mormântul regelui Ladislau cel Sfânt să-l însc ăuneze ca rege al Ungariei pe Ladislau de Neapole. Delega Ńiile nobiliare sosite din Italia îi cer acestuia să debarce în Dalma Ńia, pentru a le impulsiona lupta. Pe de alt ă parte, lipsa prelungit ă din Ńar ă a lui Sigismund de Luxemburg favorizeaz ă aceast ă stare de lucruri. Planurile opera Ńionale ale rebelilor prev ăd ac Ńiuni combinate ale trupelor comandate pe Dun ăre de Kanizsai i Banffy, în sud-vest de Bebek i Debröi, iar în Transilvania i Banat de Csáky i Marczali. Evenimentele decisive sunt declan ate în prim ăvara anului 1403, atunci când Sigismund de Luxemburg, speriat de amploarea preg ătirilor militare adverse, încheie armisti Ńiu cu magnatul morav i se întoarce spre Ungaria. De partea sa ac Ńioneaz ă Nicolae i Ioan Gara, Hermann Cilli, Stibor de Stiboricz, Petru Pereny, Filippo Scolari i al Ńii. Într-o perioad ă cuprins ă între cea de-a doua jum ătate a anului 1402 i prim ăvara anului 1403, Scolari răscoal ă comitatele vestice ale Ungariei, înl ătur ă partida advers ă i preg ăte te contigente armate credincioase lui Sigismund. Cu o trup ă de circa ase sute de călăre Ńi, el reu ete în prim ăvara lui 1403 să elibereze câteva cet ăŃ i i ora e importante din aceste comitate. Cre terea continu ă a num ărului otenilor îi permite să întreprind ă ac Ńiuni decisive în comitatele din împrejurimi, cea mai cunoscut ă fiind cucerirea cet ăŃ ii Veszprém din mâna arhiepiscopului de aici 26 . În urma victoriilor sale i ale celorlal Ńi partizani ai lui Sigismund de Luxemburg, comitatele dintre Dun ăre, Balaton i Austria au trecut de partea suveranului legitim. Cert este faptul că Pippo continu ă să-i înso Ńeasc ă suveranul i dup ă încheierea ac Ńiunilor militare, chiar i la Viena, capitala ducatului de Austria, cu ai c ăror arhiduci, Sigismund se va înrudi.

12 HATEGAN – SCOLARI La 9 iulie 1403 Ladislau de Neapole debarc ă la Zara (Zadar) pe litoralul dalma Ńian al Adriaticii, sprijinit de trupele italiene, fiind întâmpinat atât de către nobilii locali cât i de cei trimi i de răscula Ńii din Ungaria. S-a încoronat la Split (Spalato) ca rege al Ungariei în ziua de 5 august al aceluia i an. Îi trimite trupele prin Dalma Ńia i Bosnia spre Buda, dar el rămâne pe loc, neuitând păŃ ania tat ălui său, Carol ce Mic de Durazzo, care s-a aventurat pân ă în capital ă, unde a domnit doar doi ani, sfâr ind prin a fi asasinat. Trupele fidele lui Sigismund, grupate în partea nordic ă a regatului au fost puse sub comanda lui Nicolae Gara i ob Ńin câteva victorii. Recuceresc, printre altele, ora ele Komarom, Szekesfehervár, Visegrad, revin chiar la Buda i înainteaz ă spre sud-vest, unde se aflau otile adverse. Scolari a participat la aceste bătălii, atât în centrul regatului cât i în Bosnia i în Croa Ńia, pân ă către sfâr itul anului 1403. Biografii lui Filippo Scolari consemneaz ă rolul decisiv al florentinului exagerând fire te; în fruntea armatei regale se îndreapt ă împotriva trupelor napolitane comandate de senesalul de Neapole, care chipurile, aflând aceast ă veste, nu a îndr ăznit să primeasc ă lupt ă27 . Acelea i surse cronic ăre ti men Ńioneaz ă cruzimea de care dau dovad ă trupele regale fa Ńă de rebeli, precum i încerc ările acestora de a ob Ńine iertarea lui Sigismund prin intermediul lui Pippo, a cărui influen Ńă asupra suveranului era binecunoscut ă. În fapt, Pippo era doar unul dintre comanda Ńi coptat în statul major al acestei armate; comanda suprema apar Ńinea îns ă lui Nicolae Gara. Uneori, Pippo a putut ac Ńiona i independent, pe perioade mai scurte sau mai lungi. Înfrângerea nobililor răscula Ńi pe majoritatea câmpurilor de bătălie, nefiind decisiv ă, îl determin ă pe Sigismund de Luxemburg să recurg ă la diploma Ńie, emi Ńând la 8 octombrie 1403, decretul de amnistie general ă. Un rol important în adoptarea acestei decizii pare să-i fi revenit lui Pippo, a cărui interven Ńie în favoarea iert ării celor răscula Ńi e cert ă: greu de spus îns ă dac ă a fost rugat de către ace tia sau a ac Ńionat conform previziunilor sale politice, speculând momentul dat. Oricum, de i bătu Ńi, răscula Ńii continu ă luptele aproape înc ă un an în Dalma Ńia i Croa Ńia, unde for Ńele napolitane beneficiaz ă de sprijinul unei mari p ărŃi din nobilimea localnic ă. În Ńinuturile române ti, în Transilvania i Banat, for Ńele locale s-au împ ărŃit i ele în tabere opuse. Voievozii Transilvaniei, Nicolae Marczali i Nicolae Csáky, au trecut de partea suveranului încoronat la Split. Ori, cei doi fiind, pân ă la anul 1402 i comi Ńi de Timi , este normal ca i în Banat să întâlnim acelea i manifest ări ostile lui Sigismund. În plus, ac Ńiunea lor urm ărea sl ăbirea leg ăturilor dintre Transilvania i coroan ă, în vederea redobândirii independen Ńei sau măcar a largii autonomii a voievodului Ladislau. Prezen Ńa celor doi voievozi în preajma Timi oarei, în prim ăvara anului 1403, trebuie pus ă în leg ătur ă cu declan area luptelor pe întreg cuprinsul regatului. Dintre bănăŃ enii trecu Ńi de parte războiului civil. S-au păstrat câteva documente emise de rege prin acela i „relacio Piponis” care-i certifica atât prezen Ńa cât i importan Ńa ac Ńiunilor din acele luni. Între 26 octombrie oi 8 noiembrie amândoi sunt la Székesfehérvár, atesta i ca atare de 14 documente 29 , prin care răspl ătesc diver i participan Ńi la luptele din var ă i rezolv ă probleme economice, financiare, politice chiar, generate de revenirea la normal a regatului. Pentru Filippo i fratele său urmau vremuri bune, suveranul răspl ătindu-le fidelitatea. La 8 noiembrie Sigismund doneaz ă lui Filippo i lui Matteo Scolari posesiunile Szokol i Endred, din comitatul Tolna, pentru merite fa Ńă de persoana regal ă30 , faptele concrete vor fi amintite în cuprinsul unor documente ceva mai târziu i ele definesc rolul benefic al celor doi fra Ńi. Sigismund de Luxemburg recunoa te serviciile credincioase prestate de Pippo în acest timp, în care aproape to Ńi magna Ńii i preo Ńii localnici au trecut de partea lui Ladislau de Neapole. Actele de cancelarie reliefeaz ă fidelitatea nestr ămutat ă a lui Scolari, care a rămas pe lâng ă Sigismund i l-a sus Ńinut cu toate mijloacele sale materiale i umane. Dintre ac Ńiuni, regele men Ńioneaz ă cucerirea i men Ńinerea cet ăŃ ii Veszprem – un timp îndelungat – pe seama sa i înl ăturarea tuturor încerc ărilor de a o recuceri; Pippo particip ă al ături de slujitorii săi la pacificarea mai multor comitate răzvr ătite, pe care le aduce de partea suveranului legitim. Sfaturile în Ńelepte ale lui Scolari au fost bine primite de către rege, inclusiv media Ńia acestuia pentru amnistia general ă. Toate aceste detalii constituiesc mărturia direct ă a rolului diplomatic jucat de Pippo în aplanarea conflictului dintre cele dou ă tabere, întotdeauna îns ă în favoarea suveranului s ău. Drept răsplat ă pentru devotamentul său poate fi interpretat ă i participarea lui Filippo Scolari la lucr ările dietei regale desf ă urate în februarie 1404 la Buda, loc i timp în care Sigismund de Luxemburg confirm ă amnistia anun Ńat ă în octombrie anul trecut, ca prim ă măsur ă pentru consolidarea

HATEGAN – SCOLARI 13 situa Ńiei regatului. Confruntat din nou cu primejdii externe, suveranul caut ă, de asemenea, înl ăturarea conflinctului cu Moravia, generat de preten Ńii teritoriale i de hegemonie, precum i oprirea noilor incursiuni de prad ă ale turcilor otomani. La rezolvarea ambelor probleme particip ă cu succes i Filippo Scolari, care intrase acum în perioada deplinei sale maturit ăŃ i i ascensiuni sociale. Prin acordarea, probabil pe la finele anului 1404, a titlului de „comite de Timi ” via Ńa acestui controversat personaj, originar din Floren Ńa, se va lega i mai strâns de Ńinutul b ănăŃ ean.

NOTE CAPITOLUL AL II-LEA 1 Cronicarul anonim, La vita di meser Filippo Scolari , în A.S.I. , p. 151. Polidori, editorul acestei cronici o considera a fi scris ă în deceniul al IV-lea al sec. al XV-lea, pe baza informa Ńiilor din curpinsul ei care arat ă că Sigismund de Luxemburg tr ăia înc ă la data scrierii cronicii; cf. Filippo Polidori, Due vite di Filippo Scolari , în A.S.I., p. 119–127. 2 Jacopo Bracciolini, Vita di Messer Fillippo Scolari citadino fiorentino per sopranome chiamato Spano , composta e fata da Jacopo di messer Poggio, e di latina in fiorentina tradotta da Bastiano Fortini, in A.S.I. , p. 163–184. 3 Domenico Mellini, Vita di Filippo Scolari volgaramente chiamato Pippo Spano , Firenze, 1570; p. 12; Idem , Appendice alla vita di Filippo Scolari Firenze, 1606. 4 Afirma Ńie întâlnit ă la Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 163; Domenico Mellini, op. cit. , p. 11–12; Wenczel Gusztáv, Ozorai Pipó, magyar történelmi jellemrajz Zsigmond király korából , Pesta, 1863, p. 7; G. Canestrini, Discorso sopra alcune relazioni della Republica Fiorentina col Re d’Ungheria e con Filippo Scolari , in A.S.I. , p. 185–215. 5 G. Canestrini, op. cit. , p. 186. Curzio Ugurgieri della Berardegna, Avventuriei alla conquista di feudi e di corone (1356–1429) , parte seconda: Filippo degli Scolari fiorentino, detto Pippo Spano, condottiero, statista, pioniere della cultura rinascimentale in Ungheria , Floren Ńa, 1963, p. 119–245; la pag. 119 aduce urm ătoarele complet ări: în jurul anului 1080 o ramur ă a familiei Buondelmonti începe să poarte numele de Scolari, în 1150 apare un Scolajo i în 1250 un altul. G. Canestrini, op. cit. , p. 185 indic ă la 1280 un Scolaro di messer Sinibaldo care este contemporan deci cu cel din 1250 amintit de Curzio Ugurgieri; nu tim dac ă cei doi sunt o singur ă persoan ă sau dou ă persoane complet diferite. În cazul în care este vorba despre o singur ă persoan ă atunci arborele genealogic al familiei poate fi completat cu înc ă 3–4 genera Ńii. łinem să mul Ńumim pe aceast ă cale dr. Enrico Stumpo de la Archivio di Stato din Milano, prin a cărui amabilitate i colegialitate am avut posibilitatea de a consulta lucrarea lui Curzio Ugurgieri, de un real folos în problemele italiene ale vie Ńii i activit ăŃ ii lui Filippo Scolari. 6 Pozi Ńie explicat ă pe larg de G. Canestrini, op. cit. , p. 187–192 i Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 123. 7 Probabil văr cu Lippi i Nardo, nepo Ńii acelui Giovanni; este îns ă sigur descendentul acelui Scolajo (Scolari) din anul 1267. Detalii vezi la cap. III. 8 Eberhard Windecke, Denkwürdigkeiten zur Geschichte des Zeitalters Sigmunds , edi Ńie de W. Altmann, Berlin, 1895, cap. XXVII; o alt ă edi Ńie Historia vitae imperatoris Sigismundi , edi Ńie von Hagen, Leipzig, 1886. 9 Primul care-l aminte te astfel este cronicarul anonim, op. cit. , p. 151. Agostino Sagredo, Nota apologetica intorno a Pippo Spano , în A.S.I. , p. 129–130 men Ńioneaz ă ca Pipo (Pipus) este nume de origine latin ă. Tot el constat ă derivarea lui Pipo (sau Pippo) din Flilppo. Sub numele de Pipo de Ozora Themesiensis et Camararum salium regalium Comes va apare Filippo Scolari în documentele oficiale ale regatului. În istoriografia maghiar ă este cunoscut drept Ozorai Pipo (Pipo de Ozora), iar în cea italian ă, român ă i sârb ă drept Pipo sau Pippo Spano. Pentru lucrarea de fa Ńă am adoptat termenul de Pippo , considerând c ă respect ă corect deriva Ńia din cuvântul Filippo. 10 Cronicarul anonim, op. cit. , p. 152; Curzio Ugurgieri, op. cit. , p. 124 solu Ńioneaz ă dilema în modul cel mai simplu: le unific ă i astfel în drumul sau spre Ungaria, Lucca della Pecchia face împreun ă cu Pippo o scurt ă escal ă în Germania. Rezolvarea este destul de facil ă i nu poate servi scopului propus. 11 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 165 i Domenico Mellini, op. cit. , p. 16 12 Ráth Károly, A magyar királyok hadjáratai, utazási és tartózkodási helyei , Györ, 1861, p. 96; completarea lucr ării publicat ă la Györ în 1866 sub titlul A magyar királyok és Erdélyi fejedelmek hadjárati, utazási és tartózkodási helyei ; vom cita în continuarea doar p. 96/89, prima cifr ă reprezentând pagina edi Ńiei din 1861, iar urm ătoarea a celei din 1866.

14 HATEGAN – SCOLARI Idem , p. 99/92. 13 Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 164; Domenico Mellini, op. cit. , p. 14. 14 Cronicatul anonim, op. cit., p. 152–153. 15 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 165; Domenico Mellini, op. cit. , p. 16; Curzio Ugurcieri, op. cit. , p. 142 sus Ńine c ă momentul s-a produs în 1389. 16 Curzio Ugurgieri, op. cit. , p. 146. 17 Stanoje Stanojevic, Pipo Spano. Prilog srpskog istorij pocetkom XV veka Belgrad, 1901, p. 6 considera că luptele s-au desf ă urat între anii 1397–1398, Ráth K., op. cit., p. 103/96 indică participarea trupelor regale la aceste lupte în intervalul lunilor iunie-august 1398. 18 Wenczel G., Okmánytár, Ozorai Pipó történetéhez, în Történeti Tár, Budapesta, 1884 , p. 5– 6, ceea ce înseamn ă c ă Andrei de Ozora a murit înainte de anul 1398. 19 Ibidem . 20 Idem , p. 6–7. 21 Idem, p. 7. 22 Idem , p. 9. 23 Mályusz Elemér, Zsigmondkori oklevéltár , vol. II/1, Budapesta, 1958, p. 98, doc. nr. 831. 24 Idem , p. 101–102, doc. nr. 805, pentru detalii vezi cap. VII. 25 Pentru cadrul general al războiului civil Homan Bâlint, Gli Algioini di Napoli in Ungheria , Roma, 1938; Schönherr Gyula, Nápolyi László trónkövetelésének külföldi vonatkozásai , in ETTK, vol. XVII, fasc. 4, Budapesta, 1889; G. Cutulo, Durazzói László nápolyi király , in Századok , Budapesta, 1923; pentru participarea transilvanenilor vezi i Konrad G. Gündisch, Siebenbürgen und der Aufruhr von 1403 gegen Sigismund von Luxemburg , in RRH, tome XV, no. 3, Bucure ti, 1976, p. 399–420. 26 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 168; Domenico Mellini, op. cit. , p. 25 Curzio Ugurgieri, op. cit., p. 160 aminte te lupta pe râul Raab câ tigat ă i ea de trupele comandate de Pippo, care devine astfel un comandant experimentat. 27 Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 168; Domenico Mellini, op. cit., , p. 25. 28 Ortvay, op. cit., , p. 331; idem , p. 334, localitatea se afla în comitatul Cenad; Pesty, Krassó , III, p. 242–244. 29 Mályusz Elemér, op. cit. , II/1, p. 312–317 30 Wenczel G., Okmánytár , p. 10.

CAPITOLUL III COMITELE DE TIMI

Reconstituirea pozi Ńiei politice interne a lui Sigismund de Luxemburg s-a produs într-un moment în care Peninsula Balcanic ă se afl ă oarecum eliberat ă de presiunea armat ă a turcilor otomani, tiut fiind că sultanul Baiazid I Ildirim (Fulgerul) (1389–1402) angajase grosul otirilor sale în războiul din Asia, purtat împotriva mongolilor în fruntea cărora se afl ă hanul Timur Lenk (Tamerlan) (1370–1405). Cu toate că în bătălia de la Angora (Ankara), din data de 22 iulie 1402 sultanul infrant rămâne captiv al înving ătorului Timur, în Rumeli hisar (partea european ă roman ă = rumeli a imperiului otoman) au rămas suficiente trupe turce ti. Fără o autoritate suprem ă, pa alele i beii din aria balcanic ă instauraser ă în sudul Dun ării o politic ă militar ă a bunului lor plac, dedându-se la felurite incursiuni de prad ă îndreptate asupra Ńinuturilor locuite de „ghiauri” (necredincio i). Sunt frecvente mai ales pătrunderea trupelor de achingii (forma Ńii de călăre Ńi a căror existen Ńă era asigurat ă din prada de război), ale căror raiduri pustiau Ńinuturi întregi. O asemenea pătrundere cu scopuri de jaf i luare de robi cre tini le fusese facilitat ă turcilor otomani de tulbur ările armate declan ate în vederea înlocuirii de pe tron a lui Sigismund de Luxemburg cu Ladislau de Neapole. În aceast ă situa Ńie politic ă-militar ă confuz ă, pe la finele verii anului 1403, trupe turce ti devastaser ă Bosnia. Regele Sigismund de Luxemburg nu poate antrena în lupte armata sa, dar formeaz ă totu i o arip ă de contraatac a cărei comand ă o încredin Ńeaz ă lui Pippo Scolari 1. Acesta se implic ă în urm ărirea scingiilor, care s-au retras din Bosnia pierzând câteva bătălii locale. Este pentru prima oar ă când lui Pippo Scolari i s-a încredin Ńat comanda unor for Ńe militare antrenate într-un conflict militar antiotoman. Victoria ob Ńinut ă, chiar dac ă nu s-a soldat decât cu alungarea trupelor turce dincolo de hotarul Bosniei, fără a fi urmat ă de eliber ări de teritorii cre tine aflate sub st ăpânirea otoman ă, îi aduce lui Scolari titulatura de „cavaler aurat” precum i încredin Ńarea misiunii de a păzi hotarul de

HATEGAN – SCOLARI 15 regatului spre Serbia i zona Dun ării 2. Leg ăturile stabilite cu despotul sârb Lazarevi ć nu pot fi amicale, în ciuda unor afirma Ńii, întrucât acesta particip ă, al ături de turci, la expedi Ńia din Bosnia. Între anii 1389 i 1403 Stefan Lazarevi ć a ac Ńionat ca un aliat fidel al turcilor, influen Ńând sfâr itul bătăliei de la Nicopole (1396). În plus, preten Ńiile de suzeranitate ale Ungariei au men Ńinut Serbia departe de o alian Ńă cu aceasta. Abia în situa Ńia tulbure creat ă în teritoriile otomane dup ă dispari Ńia lui Baiazid I, Serbia găse te prilejul realipirii la tab ăra cre tin ă. Respingerea trupelor turce ti l-a făcut pe Lazarevi ć să vad ă cu claritate înt ărirea puterii lui Sigismund i să înceap ă demersurile în vederea apropierii de Ungaria. Afirma Ńia unor istorici sârbi, potrivit căreia acest fapt s-ar fi petrecut în anul 1403, nu poate fi acceptat ă decât eventual pentru ultimele luni ale anului 3. Este o certitudine participarea lui Filippo Scolari la tratativele dintre cele dou ă Ńă ri, desf ă urate în iarna 1403–1404, precum i rolul sau de mediator în dep ă irea punctelor divergente 4. Dup ă câ Ńiva ani de incertitudini, prim ăvara anului 1404 este fructoas ă pentru Sigismund de Luxemburg: Serbia accept ă vasalitatea, iar exemplu acesteia a fost urmat i de regele Ostoja al Bosniei; acesta va fi îns ă înl ăturat de Hervoje, ducele de Split (Spalato) care-l însc ăuneaz ă pe Stefan Tvrtko I (1353–1391) cel ce se încoronase în anul 1377 rege al Bosniei i Serbiei. Aceea i perioad ă de timp s-a caracterizat printr-o serie de atacuri comune asupra Serbiei, Bosniei, łă rii Române ti i Ungariei, incursiuni pe care Sigismund le detaliaz ă într-o scrisoare adresat ă regelui F t devastate i regiuni dintre Sava i Drava, cunoscut ă sub denumirea de Srem (sau Sirmium). Contraatacurile sus Ńinute ale trupelor regale determin ă gr ăbirea retragerii otomanilor. În momentul declan ă rii atacurilor turce ti, despotul Serbiei, Stefan Lazarevi ć, era deja vasal Ungariei (primind în 1403 Belgradul) i particip ă la lupte în aceast ă calitate; astfel trebuie în Ńeles i afirma Ńiile istoricilor sârbi cita Ńi mai înainte. Filippo Scolari este prezent la bătăliile din prim ăvara anului 1404 în rândul trupelor regale. Dac ă a luat parte la campania din łara Româneasc ă sau numai la luptele din sudul Ungariei nu putem ti datorit ă laconismului izvoarelor literare. Pe parcursul acestei perioade de război a anului 1403 nu apare cu titlul de comite de Timi , documentele certificând al Ńi titulari ai func Ńiei 6. Mărturiile nu prea exacte ale biografilor, situeaz ă desemnarea sa în func Ńia de comite de Timi în dou ă momente diferite i distan Ńate în timp unul de cel ălalt. Primul dintre izvoarele citate face trimitere la momentul reîntoarcerii regelui Sigismund spre Ungaria, în vara anului 1403 7. În cursul acestui drum, cu prilejul unui popas la Viena, regele l-ar fi chemat la sine pe Pippo i i-ar fi dăruit castelul Timi orii precum i numele de Spano(Ispan), adic ă de comite al acestui Ńinut. Faptul relatat este imposibil să fi fost real, pentru că la acea dat ă sunt atesta Ńi al Ńi de Ńin ători ai respectivei func Ńii, i mai mult, în intervalul de timp vizat nu este amintit ă prin nici o mărturie scris ă prezen Ńa lui Sigismund de Luxemburg la Viena. Cel de-al doilea moment invocat pentru aceast ă pretins ă numire urmeaz ă bătăliei victorioare împotriva turcilor din toamna anului 1403, sau din prim ăvara anului 1404 8, regele încredin Ńându-i i paza hotarelor dun ărene. Aceast ă paz ă putea fi îndeplinit ă doar având în subordine comitatele bănăŃ ene; întrep ătrunderea misiunilor amintite este vizibil ă i ca urmare ele trebuie încredin Ńate împreun ă unui singur om. Dar acest moment nu este nicidecum cel amintit pân ă acum. Filippo Scolari particip ă din var ă pân ă în toamn ă (1404) la campania morav ă a regelui. Prin mijlocirea sa regele răspl ăte te la 12 august 1404 cu posesiuni pe unul dintre credincio i săi9; nici aici Pippo nu este atestat cu func Ńia de comite de Timi . Iat ă îns ă că la 12 noiembrie 1404 apare ca vicecomite de Timi George Parvus (cel Mic) 10 , care nu de Ńinuse pân ă acum aceast ă func Ńie; ea trebuie deci pus ă în direct ă leg ătur ă cu schimbarea comitelui. În acest context, numirea lui Filippo Scolari trebuie situat ă în intervalul septembrie- noiembrie 1404, dup ă terminarea campaniei morave. Motivele care au determinat alegerea sa trebuie căutat ă în accentuarea presiunii otomane pe Dun ăre i în necesitatea unirii tuturor for Ńelor cre tine din zon ă pentru respingerea acestora. Bazându-se pe certele calit ăŃ i militare i diplomatice dovedite de Scolari ca i pe fidelitatea recunoscut ă a acestuia fa Ńă de rege, Sigismund de Luxemburg îi încredin Ńeaz ă noua func Ńie. Dac ă în privin Ńa datei numirii în scaunul de comite exist ă dou ă prezum Ńii, în leg ătur ă cu noua sa func Ńie nu se cunosc aproape deloc atribu Ńiile proasp ătului comite din acel sfâr it de an 1404. Documentele nu atest ă dac ă a fost doar comite de Timi sau a îndeplinit înc ă de la data numirii i func Ńia de comite în celelalte comitate bănăŃ ene. tiut fiind faptul că Scolari a avut sub control linia Dun ării pe traseul cuprins între Belgrad i Severin, pare firesc ca autoritatea să-i fi fost

16 HATEGAN – SCOLARI extins ă asupra Cuvinului, Cara ului i Timi ului. Dac ă mai preciz ăm că este în mod repetat atestat în documente drept comite de Cuvin, Cara , Cenad, Arad, etc., consider ăm anul 1404 ca debut în func Ńia de comite al întregului Banat. Cel mai vechi act de cancelarie în care Scolari apare în noua sa calitatea comitatens ă dateaz ă de la îngem ănarea anilor 1404–1405 i se refer ă la reconfirmarea dreptului său de judecat ă asupra răuf ăcătorilor prin i pe posesiunile sale 11 , este o urmare direct ă a ordonan Ńei regale referitoare la reînoirea tuturor privilegiilor din cuprinsul regatului ca urmare a pierderii vechilor sigilii. Al ături de al Ńi nobili, Pippo se prezint ă în fa Ńa regelui la sfâr itul lunii decembrie 1404 i ob Ńine reconfirmarea unor vechi privilegii. Acesta este deci primul document cunoscut care-l atest ă pe Filippo drept mare diriguitor al Banatului, func Ńie în care se distinge prin irul luptelor purtate cu turcii otomani. Cronologia interven Ńiilor militare sub comanda lui Filippo Scolari împotriva otomanilor în calitatea sa de comite de Timi nu poate oferi indicii certe asupra num ărului real al conflictelor. Autorii indic ă între 18 i 24 lupte 12 , îns ă doar zece dintre acestea pot fi precizate în timp. Suntem în fa Ńa unei situa Ńii, generale de fapt, pentru aceast ă perioad ă de început a conflictelor militare între turcii otomani i popoarele nord-dun ărene, în care doar analiza atent ă a tirilor ajunse pân ă la noi i coroborarea lor cu unele am ănunte izolate mai poate s ă lumineze unele aspecte. Unul dintre izvoarele literare se refer ă la întâia campanie antiotoman ă condus ă de către noul comite de Timi , aceea din anul 1405. Interven Ńia militar ă bănăŃ ean ă fusese în bun ă parte determinat ă de situa Ńia confuz ă creat ă în sudul Dun ării de o ridicare la lupt ă a bulgarilor, în anul anterior, (1404), răscoala condus ă de către Constantin i Frujin, mi care ce cuprinse zona Provadiei. Totodat ă, Imperiul Otoman nu îi revenise pe deplin dup ă dispari Ńia lui Baiazid I, mai mul Ńi urma i disputându- i tronul sultanal, printre care emirii din Edirne (Adrianopol) Suleiman i Anatolia, Mehmed Celebi. În decursul acelui interegn , prelungit pân ă în anul 1413 otile turce ti din aria sud-est european ă deveniser ă suficient de vulnerabile. Teritoriul desf ă ur ării opera Ńiunilor armate condus ă de Pippo Spano era zona Dun ării bănăŃ ene i sârbe ti, inclusiv zona cet ăŃ ii Golubac. Nu pot fi aproximate nici timpul i nici durata luptelor, dup ă cum nu sunt cunoscute nici efectivele angrenate în lupt ă. Din studierea desf ă ur ării conflictelor militare de grani Ńă în ace ti ani, reiese c ă num ărul o tenilor nu dep ă ete cifra de zece mii de oameni. Cauza acestei expedi Ńii în sudul fluviului trebuie căutat ă în incursiunile anuale de prad ă ale achingiilor în nordul Dun ării. Pare probabil că noul atac al acestora în 1405, să se fi desf ă urat asupra Serbiei dun ărene i, eventual, a Banatului. În virtutea recentului tratat de alian Ńă dintre Ungaria i Serbia, Sigismund este obligat să trimit ă ajutor militar vasalului său, despotul Lazarevi ć. În consecin Ńă , comitele de Timi , cel mai apropiat comandant militar din zona beligerant ă, vine în ajutorul vasalului lui Sigismund. La 15 aprilie 1405 încep la Buda lucr ările dietei regale, una dintre cele mai importante, prin măsurile adoptate. Decretul emis la 17 mai certific ă măsurile adoptate de diet ă cu referire la politica economic ă i obliga Ńiile iobagilor. Apare acum statuat ă obligativitatea ora elor de a se înconjura cu ziduri 13 , măsura luat ă ca urmare a frecven Ńei incursiunilor otomane. Pippo Spano, participând la lucr ările dietei, întorcându-se apoi în Banat, ini Ńiase transpunerea în practic ă unele dintre aceste prevederi 14 . În luna mai încep preg ătirile de război împotriva Bosniei, unde rivalit ăŃ ile politice i religioase dintre dina ti locali ca Hrvoje, Ostoja, Sandalj Hranic sau Stefan Tvrtko faciliteaz ă amestecul extern. Urm ărind să îi men Ńin ă sau chiar să-i extind ă controlul asupra situa Ńiei din zon ă, Sigismund de Luxemburg preg ăte te trupele regatului pentru o interven Ńie militar ă. Acestea intr ă în Bosnia prin trei părŃi: prin Ozora (a nu se confunda cu localitatea similar ă din comitatul Tolna), pe valea Unnei i pe hotarul cu Slavonia i Croa Ńia. Declan area luptelor fusese motivat ă de alian Ńa lui Hrvoje cu Vene Ńia, Raguza i Neapole. Succesele militare se conturaser ă greu, abia spre toamna au fost cucerite câteva importante cet ăŃ i bosniece ca Biha ć, Srebernik, Uzora i Dobor. Participarea comitelui i trupelor bănăŃ ene la luptele din Bosnia nu dep ă ete realiz ările generale ale trupelor regale. În fruntea banderiului său, Pippo înainteaz ă, asediaz ă i cucere te diferite localit ăŃ i, f ără ca victoriile sale s ă influen Ńeze pozitiv mersul r ăzboiului. Cea de-a doua parte a anului 1405 este deosebit de bogat ă în evenimente pentru comitele de Timi . Asist ăm la emiterea unui ir întreg de documente cu prilejul congrega Ńiilor comitatense care certific ă integrarea lui Pippo Spano în problemele zonei b ănăŃ ene. Venit în Banat la sfâr itul anului 1404, Pippo a reu it să cunoasc ă într-un timp relativ scurt regiunea, iar hot ărârile adoptate în toamna anului 1405 certific ă aceste fapte. Este interesant de

HATEGAN – SCOLARI 17 urm ărit, concomitent, i atestarea sa în func Ńiile de comite al diferitelor comitate sudice, în special bănăŃ ene i învecinat ă cu acesta. Dar apari Ńiile sale documentare în func Ńia de comite de Arad, Zarand, Cenad, Cara , Cuvin, Csongrad, etc, sunt destul de pu Ńin numeroase i generate, în cea mai mare parte, doar de evenimente în desf ă urarea cărora comitele intervine direct. În mod obi nuit, Filippo Scolari semneaz ă doar cu titlul de comite de Timi i al c ămării sarii regale. Reîntors în Banat, în vara lui 1405, comitele este prezent la 30 iunie lâng ă cetatea emlac. De aici se adreseaz ă vicecomi Ńilor săi de Timi , solicitându-le rezolvarea unei neîn Ńelegeri survenite între câ Ńiva nobili din comitat 15 ; consider ăm că este vorba despre un prolog epistolar al ini Ńiativelor administrative de mare amploare ini Ńiate de către Filippo în Banat în toamna anului 1405, măsuri care sunt anun Ńate i vor fi aplicate cu prilejul congrega Ńiilor comitatelor b ănăŃ ene. În prezen Ńa comitelui, la 22 iulie încep lucr ările congrega Ńiei comitatului Cara 16 , care se desf ă oar ă în aer liber (ca mai toate aceste adun ări) lâng ă cetatea emlacul Mare. (Lucr ările unei congrega Ńii dureaz ă în mod obi nuit între 1–2 săpt ămâni i aici se rezolv ă cele mai multe dintre problemele curente). Comitele se antreneaz ă în partea a doua a anului 1405 în conducerea mai multor adun ări comitatense: în 24 august ia parte la întrunirile congrega Ńiei comitatului Timi 17 , iar în decada secund ă a lunii septembrie la Cenad impunea adun ării comitatense stabilirea unor aspre sanc Ńiuni pentru cei ce se făceau vinova Ńi de înc ălcarea posesiunilor i jefuirea acestora, încercare de a se opune anarhiei feudalilor locali. Urmeaz ă la scurt ă vreme lucr ările congrega Ńiei comitatului Arad. Pentru modul de desf ă urare i natura hot ărârilor adoptate la aceste congrega Ńii comitatense, sunt semnificative documentele care consemneaz ă deciziile lui Pippo Spano. Pe 1 octombrie comitele confirm ă sosirea unui trimis al cur Ńii regale în persoana lui Iacob, fiul voievodului (nu se tie dac ă acesta este fiul vreunuia dintre voievozii Transilvaniei sau un urma al vreunui voievod român din zon ă); la 4 octombrie se adreseaz ă juzilor din comitatul Bodrog în favoarea unuia dintre familiarii săi, Pelbart de Varda; peste numai o zi la 5 octombrie rezolv ă solicitarea fiilor lui Posa de Zer, legat ă de fuga unor iobagi din Seceani; peste 3 zile, la solicitatea acelora i nobili, decide într-o pricin ă de atragere a iobagilor pe posesiunile acestora pe cele ale altui nobil 18 . În afara acestor probleme curente de administra Ńie, Pippo Spano are de comunicat comitatelor bănăŃ ene noile planuri regale, data desf ă ur ării campaniilor i a contribu Ńiei Banatului la aceste concentr ări militare. Spre sfâr itul lunii octombreie 1405, comitele Pippo este din nou în Cara , mai precis la Var ădia (Er-somlyo) pentru înt ărirea sistemului defensiv bănăŃ ean, anun Ńând scutirea regal ă de dări a lui Benedict de Iersig. Num ărul mare de documente păstrate despre activitatea de comite a lui Filippo Scolari, mai mare decât a oric ărui alt comite bănăŃ ean, reflect ă rolul deosebit pe care l-a avut în comitatele bănăŃ ene. Nu trebuie uitat nici un moment că Pippo nu era localnic i nici nu îi avea majoritatea posesiunilor în acest comitat. Participarea sa activ ă la solu Ńionarea diverselor probleme ale vie Ńii economice, sociale, politice, militare, culturale, relevă spiritul de dreptate i temenicia actului juridic emanat din partea comitelui. Fuga iobagilor de pe o posesiune pe alta reprezint ă un fenomen de mas ă, mai ales dup ă perioade mai tulburi – cum a fost i cea de la începutul secolului – de i regele Sigismund de Luxemburg reînoie te chiar în anul 1405 dreptul de liber ă str ămutare a acestora dup ă plata obliga Ńiilor către st ăpânul feudal; piedicile puse de nobilime îngreuneaz ă aplicarea unitar ă a acestui decret. Un astfel de caz este ilustrat de documente în prim ăvara anului 1405, când unul din iobagii lui Petru, fiul lui Posa de Zer, fuge pe posesiunile lui Stefan de Remetea; proprietarul îl reclam ă, beneficiind i de o împuternicire din partea comitelui de Timi 20 . Fenomen de mas ă, fuga iobagilor îl determin ă pe Pippo să priveasc ă i să aprecieze în mod personal, în unele cazuri, prevederile decretului regal, aa cum face în 1405. Pippo Spano le interizice castelanilor de Caraova să-i aduc ă înapoi oe iobagii fugi Ńi înainte de 1404 de pe posesiunile regale pe cele ale nobilului Stefan de Remetea 21 , considerând că reluarea unor diferendumuri deja trecute i intrate pe un anume făga de stabilitate se dovedea dăun ătoare. Dona Ńiile regale îl favorizeaz ă pe comitele de Timi : trei documente regale din ianuarie 1406 îi aduc în st ăpânire mai multe zeci de sate i câteva ora e22 . În acest fel, el devine unul dintre cei mai mari beneficiari ai gra Ńiei regale, intrând în rândul marilor posesori funciari, alăturându-se ligii Gara- Cilli. La 4 ianuarie prime te dreptul de patronat asupra bisericilor aflate pe propriile posesiuni 23 faptul

18 HATEGAN – SCOLARI ca atare fiind o recunoa tere a grijii sale pentru reconstruc Ńia i înfrumuse Ńarea lăca urilor de cult, a preocup ărilor sale culturale. Talentul diplomatic al florentinului Scolari este folosit de către rege de mai multe ori în acel an. Primul prilej este oferit de discu Ńiile cu Bizan Ńul, referitoare la închegarea unui plan comun de lupt ă antiotoman ă. Discu Ńii asem ănătoare se desf ă oar ă în timpul verii i cu despotul tefan Lazarevi ć. Locul acestor tratative a fost c r celor dou ă state i de men Ńinerea a atmosferei propice a discu Ńiilor. Un astfel de talent diplomatic la începutul unui veac fr ământat, reprezint ă se poate cel mai pre Ńios sprijin pentru impulsivul Sigismund de Luxemburg. Pippo Spano era prezent în continuare în Banat i în lunile mai-iunie un document referitor la judecarea unei pricini cauzat ă de răpirile de animale 24 , atestându-l la acel proces pe comitele de Timi . Actul respectiv apare ca deosebit de semnificativ întrucât autorul i beneficiarul raptului nu fusese altul decât tefan de Remetea, bunul prieten al comitelui. Cu toate acestea, Scolari nu preget ă să-i cear ă acestuia respectarea legalit ăŃ ii i restituirea animalelor r ăpite. Func Ńia de comite al cămării regale a sarii îi prilejuie te lui Pippo câteva drumuri în ora ele Transilvaniei. Prim atestate a unei asemenea călătorii dateaz ă din august 1406. Hot ărârile luate de către comite priveau îndeosebi modalit ăŃ ile de transport a sării pe Some uri i Tisa spre centrul Europei 25 . Prezen Ńa comitelui i a contingentelor bănăŃ ene la luptele desf ă urate în vara-toamna acestui an este remarcat ă mai ales la asediul cet ăŃ ii „Babouch” 26 din Bosnia. Al ături de Pippo sunt consemnate trei steaguri (banderii) alc ătuite din nobili, oteni i familiari de-ai săi, cu care reu ete să păstreze cetatea în ciuda contraatacurilor repetate ale du manilor. La aceast ă campanie particip ă i trupele despotului sârb, fără ca sporirea efectivelor regale să decid ă în favoarea lor soarta războiului. Regele Tvrtko r ămâne pe mai departe aliat al turcilor i a republicilor adriatice. În toamna aceluia i an, 1406, se ajunge la o în Ńelegere între Mircea cel Bătrân i tefan Lazarevi ć, despre care se poate bănui că ar fi fost mediat ă prin intermediul comitelui de Timi 27 . Antecedentele diplomatice ale lui Filippo Scolari, func Ńia sa de comite i vecin ătatea cu ambii domnitori, permit avansarea unei ipoteze referitoare la o ac Ńiune de apropiere între ei, cu atât mai mult cu cât Ungaria, łara Româneasc ă i Serbia doreau realizarea unirii for Ńelor dun ărene cre tine în lupta antiotoman ă. Dac ă mijlocirea realiz ării alian Ńei dintre Mircea-vod ă i despotul Lazarevi ć este ipotetic ă, apare cert ă contribu Ńia comitelui de Timi la stingerea neîn Ńelegerilor dintre łara Româneasc ă i Ungaria, nepotriviri de vederi politice generate de acela i vechi preten Ńii de suzeranitate ungar ă asupra sud- estului european. În Ńelegerea intervenit ă a fost poate cel mai important act politic din acel timp, întrucât alian Ńa celor dou ă state permitea refacerea unit ăŃ ii de ac Ńiune i întrajutorarea militar ă reciproc ă început ă în 1395 cu acordul de la Bra ov i întrerupt ă dup ă Nicopole a Ńă rilor cre tine dun ărene în condi Ńiile adâncirii crizei interne a Imperiului otoman. Apropierea de Ungaria se situeaz ă la începutul politicii de arbitru a lui Mircea în probleme otomane, în momentul în care emirii anatolieni îi trimiser ă mesagerii la domnul łă rii Române ti pentru a-l câ tiga de partea lor în lupta pentru tronul sultanului. Atacurile pustiitoare ale trupelor de achingii la nordul Dun ării reprezentaser ă i în vremea interegnului sultanilor o primejdie care nu poate fi neglijat ă, iar înl ăturarea acelor focare de război putea fi făcut ă cu mai mult ă uurin Ńă prin coordonarea expedi Ńiilor militare cre tine. Întrevederea a fost solicititat ă de către domnul łă rii Române ti cu inten Ńia de a sonda părerea regelui i a-l obliga la definirea politicii sale orientale. Ofensiva se dovedea singura alternativ ă pentru înl ăturarea presiunii otomane de pe linia Dun ării, dar spre a fi eficient ă, se impunea unirea for Ńelor statelor amenin Ńate de turci. La aceste tratative, desf ă urate la Severin, în ultima săpt ămân ă a lunii noiembreie i prima din decembrie 1406, Mircea a avansat chiar planul concret al unor cuceriri teritoriale în Balcani în folosul regelui Sigismund. Venind la masa discu Ńiilor cu acest argument, domnul muntean s-a dovedit înc ă o dat ă un mare diplomat, cunoscute fiind vechile preten Ńii teritoriale ale coroanei ungare, solu Ńia prezentat ă a fost acceptat ă fără rezerve. Astfel, alian Ńa politic ă i militar ă dintre łara Româneasc ă i Ungaria constituie o garan Ńie ferm ă pentru viitoarele ac Ńiuni militare antiotomane. De i Filippo Scolari a fost mijlocitorul acestor tratative i unul dintre principalii sfetnici ai regelui, activitatea sa concret ă rămâne în umbr ă. Se poate face totu i o apreciere global ă a opiniilor sale despre colaborarea celor dou ă state. Însu i aderen Ńa lui Sigismund la planurile lui Mircea cel

HATEGAN – SCOLARI 19 Bătrân este o consecin Ńă a sfaturilor realiste ale comitetului, confruntat din plin în ultimii ani cu primejdia otoman ă, cunosc ător avizat al situa Ńiei politice i militare din zona Dun ării. Putem remarca consensul opiniilor domnului muntean i ale comitelui de Timi , apropiere rezultat ă din experien Ńa comun ă de lupt ă. Ca urmare, comitele influen Ńeaz ă decisiv i pozitiv părerile lui Sigismund, modelându-le în direc Ńia accept ării acordului cu łara Româneasc ă. Evenimentele anului 1407 vor dovedi eficacitatea în Ńelegerilor încheiate. Începuse răscoala de eliberare a poporului albanez împotriva jugului otoman i vene Ńian. Sigismund de Luxemburg trimite o solie la Vene Ńia pentru a ob Ńine acordul pentru o expedi Ńie comun ă care să-i alunge pe turci din Europa. În luna iulie, delega Ńia regal ă alc ătuit ă din episcopii de Pécs i Zagreb sose te în cetatea dogilor dar nu reu ete să ob Ńin ă mult râvnitul acord deoarece „Serenissima republica” era strâns legat ă prin interese economice de Imperiul sultanilor. Solii lui Sigismund ajung la Roma unde încheie cu papa Grigore al XII-lea (1406–1415), la 9 noiembrie 1407, un acord de lupt ă antiotoman ă; actul rămâne îns ă fără nici o finalitate practic ă datorit ă schismei religioase (marea Schisma început ă în 1378 continu ă înc ă) i imposibilit ăŃ ii papei de a aduna o tile necesare. Preocup ările administrative i preg ătirile militare îl aduc pe Pippo la congrega Ńia care a avut loc în ultima săpt ămân ă a lunii ianuarie 1407, lâng ă Szeged 28 . Aici rezolv ă i câteva dintre obi nuitele procese funciare. La 3 februarie 1407 Filippo Scolari este atestat în func Ńia de comite de Timi , Arad, Cenad, Cara , Cuvin i Csongrad 29 . La 24 martie Pippo era prezent la Buda de unde se adreseaz ă în scris cămărasului său din Alba Iulia, într-o chestiune legat ă de transportul unei cantit ăŃ i de sare pân ă la Székesfehérvár. 30 Mai vechile preocup ări financiare ale lui Pippo sunt încununate în acest an de acordarea titlului de „sumpmi nostru Thesaurarii” – mare vistiernic – func Ńie pe care o va îndeplini câ Ńiva ani la rând 31 . În acest fel Scolari concentreaz ă în mâna sa principalele surse de venituri ale regatului: metalele pre Ńioase i sarea, de Ńinând în plus i controlul asupra comitatelor bănăŃ ene, inclusiv func Ńia de comandant de oti. Este un prim moment de bilan Ń al activit ăŃ ii sale de pân ă acum, moment pe care regele îl înt ăre te prin acordarea câtorva noi dona Ńii 32 . Aprecierile regelui asupra faptelor săvâr ite de către comitele de Timi între anii 1404–1406 sunt de o amplitudine neîntâlnit ă în majoritatea documentelor emise de rege 33 , iar superlativele de „servicii ale serviciilor” sau „acte ale actelor” pentru faptele lui Pippo, implic ă devotamentul pentru suveran. Sunt enumerate în primul rând în Ńelepciunea, str ăduin Ńele continue i pruden Ńa ac Ńiunilor care i-au permis comitelui acestor comitate sudice, Ńinta unor crude invazii i jafuri din partea turcilor soldate cu devastarea i depopularea lor, să opreasc ă aceste jafuri i să aduc ă popula Ńiei lini tea necesar ă. În acela i timp, str ăduin Ńele comitelui s-au întins asupra întregii zone sudice tulburate de turci i a altor popoare „schismatice”. Ac Ńiunile întreprinse au vizat i readucerea Serbiei, a despotului Lazarevi ć la vechea supunere fa Ńă de coroan ă. Datorit ă sfaturilor în Ńelepte i sănătoase, ast ăzi între cele dou ă Ńă ri este lini te i pace. Chiar anul trecut, mărturise te în continuare documentul, comitele a participat la luptele împotriva bosniecilor i a ereticilor patareni în fruntea unui corp de călăre Ńi i pedestri cu care a ob Ńinut victorii importante. Prin vitejie a reu it, între alte fapte, să cucereasc ă dou ă cet ăŃ i du mane mai importante pe care le-a i men Ńinut. Aceste servicii credincioase sunt recunoscute i răspl ătite prin posesiuni i func Ńiile amintite mai sus. Fapte asem ănătoare săvâr ete comitele de Timi i în anul 1407, cu ocazia noii campanii din Bosnia, desf ă urat ă în intervalul august-noiembrie. Comandat ă de rege, armata coboar ă pe Dun ăre spre Serbia, unde i se al ătur ă despotul Lazarevi ć cu trupele sale, intrând apoi în partea răsăritean ă a Bosniei. Sunt repetate în mare opera Ńiunile militare ale anilor trecu Ńi, prin cucerirea cet ăŃ ilor i ora elor bosniece. Cu toate acestea, Bosnia, de i împ ărŃit ă între Ostoja i Tvrtko I, nu poate fi supus ă i armata regal ă se retrage odat ă cu sosirea iernii. Spre sfâr itul lunii noiembrie 1407, Pippo Spano îl înso Ńete pe Sigismund la Buda, rămânând o vreme în capital ă. La 9 noiembrie, papa Grigore al XII- lea predicase deja cruciada antiotoman ă întrucât turcii devastaser ă Ńă rile cre tine din sud-estul Europei, din păcate ini Ńiativa papal ă va rămâne fără efect, Ńă rile apusene preocupându-se de propriile interese. Incursiunea militar ă declan at ă de Ungaria în Bosnia va primi epitetul de „cruciad ă” întrucât regele lupta pentru stârpirea ereziei patarene . Din acest sfâr it de campanie a anului 1407 dateaz ă dona Ńiile regale pentru singurele posesiuni bănăŃ ene apar Ńinând lui Filippo Scolari districtul Berini din Timi cu 19 sate i 4 predii, districtul Bay din Cara i posesiunea Zederyes cu pământul Sf. Andrei de asemenea din Cara 34 . Cu acest prilej sunt atestate dou ă noi districte române ti, necunoscute pân ă acum, a căror drepturi vechi sunt

20 HATEGAN – SCOLARI înc ălcate de rege, din moment ce sunt donate unui nobil. Num ărul localit ăŃ ilor districtului Berini este men Ńionat în document, dar nu i cel al districtului urm ător, Bay sau al posesiunii Zederyes; stilul lapidar uneori nu împiedic ă o estimare a acestora la aproximativ 30. În preambulul documentului sunt specificate meritele militare ale comitelui, care-i asigur ă gra Ńia i bun ăvoin Ńa regal ă. Unul dintre lucrurile devenite obi nuite pentru comitele Pippo îl reprezint ă călătoriile sale de-a lungul i de-a latul regatului, mai ales între Timi oara i Ozora – cele dou ă re edin Ńe – ca i între acestea i Buda; dac ă mai ad ăug ăm i drumurile datorate campaniilor militare avem imaginea complet ă a deplas ărilor comitelui de Timi . Chiar i pentru un om al epocii moderne drumurile sunt lungi; cu atât mai mult pentru un om al evului mediu. Multe dintre deplas ările lui Filippo Scolari au rămas fără ecou în documentele timpului; despre altele afl ăm doar indirect câtva palide consemn ări. Doar o parte a acestora poate fi urm ărit ă detaliat în cuprinsul unor documente oficiale. În luna ianuarie 1408 Pippo se afl ă la Buda, unde împreun ă cu regele preg ăte te lucr ările dietei. De aici mijloace te împ ăcarea dintre banul de Ma čva, Ioan Marothi i ora ul Szeged 35 . În luna februarie îl găsim în comitatul Körös, unde se desf ă oar ă lucr ările dietei anuale a regatului. Dup ă încheierea acestora, se îndreapt ă spre Banat i apoi spre Transilvania, unde viziteaz ă cămările sării de pe Mure i Some uri. 20 martie îl găse te la Turda, iar la 1 aprilie, particip ă în calitatea sa de comite al cămării regale a sării, la deschiderea lucr ărilor congrega Ńiei nobiliare a voievodatului Transilvaniei, al ături de cei doi voievozi 36 . i în acest an, 1408 Sigismund de Luxemburg trimite o nou ă solie la Vene Ńia pentru proiectarea cooper ării antiotomane, solul regal, Wilhelm de Prata, ajunge în var ă în fa Ńa senatului 37 dar dorin Ńa regelui Ungariei de a- i transporta trupele de la Chilia la Galipolli cu galerele vene Ńiene nu stârne te deloc interesul republicii. În acela i timp, fără a se baza pe un ipotetic ajutor extern, Mircea cel Bătrân reu ete să înfrâng ă for Ńele otomane sub zidurile Silistrei 38 , pe malul de miaz ăzi al Dun ării, consolidând independen Ńa łă rii Române ti. Dorind să solu Ńioneze conflictul bosniac, în vara lui 1408, Sigismund întreprinde ac Ńiunea militar ă decisiv ă. Opera Ńiunile militare încep în luna mai i armata regal ă înainteaz ă prin mun Ńi spre principalele puncte de rezisten Ńă ale regelui tefan Trvtko I. Prima lupt ă important ă se desf ă oar ă la Ozora i este deosebit de sângeroas ă. De i rezultatul bătăliei fusese indecis totu i, Tvrtko se retrage spre Dobor; în apropierea acestei cet ăŃ i se desf ă oar ă bătălia decisiv ă. Cetate puternic ă, aezat ă pe râul Bosna, Dobor a fost ref ăcut ă de regii Bosniei, solicitând din plin trupele lui Sigismund. Asediul, început în mai, se prelunge te pân ă în iunie, dar garnizoana capituleaz ă în cele din urm ă. Printre prizonieri se afl ă mul Ńi nobili i chiar regele Stefan Tvrtko I. Sigismund îi acord ă iertarea i via Ńa în schimb cei 120 de nobili sunt cusu Ńi în piele de bivol i arunca Ńi de pe zidurile cet ăŃ ii în apele învolburate ale Bosnei. Participarea contingentelor bănăŃ ene la aceste opera Ńiuni este o certitudine pentru tot intervalul 1405–1408, diferite fiind doar modalit ăŃ ile: ca obliga Ńie a locuitorilor comitatelor bănăŃ ene (inclusiv a districtelor române ti) fa Ńă de rege al cărui reprezentant este din zon ă. Ambele situa Ńii au dus pe câmpurile de lupt ă din Bosnia o mul Ńime de lupt ători dintre care s-au remarcat în ace ti ani: Dionise, fiul lui Ciuca; Nicolae, fiul lui Toma Voievodul; Nicolae, fiul lui tefan, zis Garazda de Keresztur i Ladislau, fiul lui Nicolae de Zylagh. Unii au luptat direct sub comanda lui Pippo (în banderiile acestuia) sau a altor nobili; Printre primii se num ără i contingentele aduse de către prietenul comitelui, tefan de Remetea 39 . Rolul lui Scolari, de principal sfetnic al regelui, se relev ă i în acest interval de i izvoarele nu mărturisesc tribuirea titlului de mare trezorier al regatului 40 , func Ńie care, ad ăugat ă celei de comite al sării, concentreaz ă în mâna lui Scolari principalele func Ńii economice ale regatului. Regele organizeaz ă la Buda în luna decembrie 1408, mari serb ări cu ocazia victoriei din Bosnia. Cu acest prilej, Sigismund de Luxemburg decreteaz ă înfiin Ńarea ordinului dragonului 41 , distinc Ńie care se acord ă celor mai apropia Ńi colaboratori ai regelui. Prin conferirea acestui onorant titlu sunt atra i de partea regelui i vechii du mani, uni Ńi de acum înainte cu sprijinitorii săi într-un corp de elit ă fidel coroanei. Aceasta a fost rezolvarea lui Sigismund în ceea ce prive te mi cările antidinastice dintre anii 1387–1403. De acum înainte, prin conciliere, fa Ńă de adversari regele va fi st ăpân deplin pe situa Ńia intern ă. Printre membrii fondatori ai acestui ordin cavaleresc figureaz ă i Filippo Scolari, care- i vede înc ă o dat ă răspl ătit ă ne tirbita-i credin Ńă . El apare între cei decora Ńi pe unul dintre primele locuri, dup ă despotul Serbiei tefan Lazarevi ć, fra Ńii Hermann i Friedrich Cilli, Nicolae Gara, Stibor de Stiboricz, Ioan Marothi, voievozii Transilvaniei, etc.

HATEGAN – SCOLARI 21 Cu aceast ă ocazie comitele de Timi îi adaug ă func Ńiilor de Ńinute una nou ă; acela de ban al Severinului, pe care o va de Ńine i la începutul lui 1409 42 . Dar, din analiza situa Ńiei politice i militare a vremii rezult ă cu claritate faptul că Severinul apar Ńine lui Mircea cel Bătrân i semnalarea lui Pippo ca ban era singular ă. Ea se vrea orăsplat ă a serviciilor prestate regelui, mai mult decât un fapt real. Real ă este îns ă grija lui Scolari pentru ap ărarea regiunilor dun ărene i cooperarea, deocamdat ă timid ă, cu for Ńele łă rii Române ti. În acela i timp, aceste men Ńiuni ca ban al Severinului indic ă i gândurile regelui Sigismund fa Ńă de zona dun ărean ă, inclusiv dorin Ńa sa de a redobândi importantul punct strategic care era cetatea lui „Severus”. Pippo rămâne la Buda în tot cursul lunii decembreie 1408, ini Ńiind diferite planuri de politic ă extern ă vizând statele din apusul Europei proiecte contrasemnate de Sigismund; ele au ca numitor comun încerc ările Cur Ńii de la Buda de a ob Ńine un sprijin militar eficient din partea Apusului. Ca urmare a rapidei deterior ări a situa Ńiei militare de la Dun ăre, comitele de Timi va pleca la Timi oara chiar în primele zile ale noului an, 1409. Situa Ńia interna Ńional ă cunoa te în acel început de an însemnate prefaceri. În interiorul statului otoman, luptele dintre pretenden Ńii la tronul sultanului Baiazid I au ajuns la un moment de răscruce, datorit ă interven Ńiei împ ăratului Bizan Ńului, Manuel al II-lea Paleolog, (1391–1425); aceast ă inaugurare politic ă nefast ă de men Ńinere a lui Suleiman I (1402–1411) pe tronul din Adrianopol, contribuie la supravie Ńuirea în Europa a statului otoman – du manul de moarte al Imperiului Bizantin (care a i căzut sub st ăpânire otoman ă în mai 1453 prin cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea „el Fatih” – 1451–1481). Ba mai mult decât atât, lumea cre tin ă asist ă i la un episod incredibil: găsind la Constantinopol un pretendent la tronul łă rii Române ti, Manuel Paleologul îi pune la dispozi Ńie uzurpatorului trupe turco-bizantine, trimi Ńându-l împotriva lui Mircea cel Bătrân 42 . Au luptat coaliza Ńi greco-bizantini i turci împotriva românilor spre a face un joc favorabil exclusiv turcilor. Domnul muntean câ tig ă bătălia (1409) i cu aceasta îi consolideaz ă pozi Ńia de arbitru al situa Ńiei politico-militare balcanice. Spre deosebire de Mircea, care era partizanul ideii ofensivei antiotomane imediate, Sigismund, tergiversând lucrurile, îi îndreapt ă din nou privirile spre Vene Ńia, pe care i-o dorea – cu puternica sa flot ă – să devin ă un partener activ în luptele antiotomane. Ora ul lagun ă era solicitat să intervin ă cu vasele de lupt ă pentru a opri trecerea trupelor otomane din Asia în Europa; solii regale bat drumurile republici Vene Ńiene atât în februarie cât i în toamn ă. Evenimentele militare ce se desf ă oar ă aproximativ în a doua jum ătate a lui ianuarie i februarie 1409, încheindu-se prin victoria despotului i a comitelui. Dintre bănăŃ eni se remarc ă tefan de Remetea Martin, fiul lui Ioan de Apacha; Andrei, fiul lui Nicolae de Orozapati; Ioan, fiul lui Ladislau de Sama, etc 44 . La sfâr tiul lunii februarie Filippo Scolari este din nou la Buda în anturajul regelui 45 cu care discut ă evolu Ńia planurilor dun ărene. Sigismund inten Ńioneaz ă să coboare prin Banat spre Serbia pentru a limpezi situa Ńia despotului sârb. Într-adev ăr la mijlocul lunii mai 1409 regele este în Banat, avansând spre Dun ăre, unde se întâlne te cu despotul; Pippo era mereu în preajma suveranului, mijlocind se pare i aceast ă întrevedere. Noua ac Ńiune diplomatic ă se situeaz ă între 22 mai i 9 iunie 46 , dat ă dup ă care regele s-a întors în cetatea Timi orii. Zăbove te aici aproape dou ă săpt ămâni, discutând cu Pippo măsurile pentru stabilizarea situa Ńiei de la Dun ărea Mijlocie; Mircea cel Bătrân cu respectabila-i pozi Ńie de netârnare politic ă făcea inutil ă orice discu Ńie privitoare la extinderea influen Ńei lui Sigismund asupra zonei Dun ării de Jos. Plecarea lui Sigismund de Luxemburg la Buda îi ofer ă comitelui de Timi un oarecare răgaz de a se ocupa mai pe larg de problemele curente ale comitatelor bănăŃ ene. În plus, la 19 iulie încep lucr ările congrega Ńiei comitatului Zarand, al cărui comite era tot Pippo. În a cincea zi a acestor lucr ări se judec ă o pricin ă pentru răpiri de animale din posesiunea Pancota 47 , unul dintre numeroasele procese de acest gen rezolvate de Pippo în îndelungata sa activitate. Peste exact o lun ă, la 19 august au început lucr ările congrega Ńiei nobiliare a comitatului Cara . Mai mult ca sigur că înainte de aceast ă dat ă s-au desf ă urat i lucr ările congrega Ńiilor din Arad, Cenad i Timi , dar lipsesc documentele care să confirme. Adunarea congrega Ńiei din Cara se desf ă urase, ca i în al Ńi ani, lâng ă cetatea i ora ul emlacul Mare. Comitele Pippo trebuise să solu Ńioneze al ături de alte cazuri, i împ ăcarea dintre Dumitru, fiul lui Dan de Duboz i Jacob zis Chep de Gherteni care se aflau de mai mul Ńi ani de du mănie 48 . Timp de aproape un an de zile comitele de Timi fusese prezent continuu în Banat, solu Ńionând o serie de diferendum-uri locale, inclusiv chestiuni militare; prezen Ńa sa se răsfrânge pozitiv i asupra dezvolt ării regiunii.

22 HATEGAN – SCOLARI Nu ne sunt cunoscute ac Ńiunile desf ă urate de Filippo Scolari în toamna i iarna anului 1409, când la curtea regelui au avut loc intense tratative; putem îns ă presupune prezen Ńa sa pe lâng ă rege în ultimele 2–3 luni ale anului. La 5 august, Sigismund de Luxemburg se întâlnise la Buda cu electorul de Brandenburg, la 30 septembrie, semnase un tratat cu Habsburgii austrieci referitor la succesiunea pe tronul Bosniei, iar la 20 decembrie încheiase o alian Ńă cu cavalerii teutoni împotriva Poloniei. Cât anume din aceste hot ărâri reprezint ă contribu Ńia lui Scolari este o întrebare deocamdat ă fără răspuns. Doar ultimele dou ă, i poate mai precis ultimei hot ărâri regale li se poate al ătura prezen Ńa comitelui de Timi . La Dun ăre i în peninsula Balcanic ă situa Ńia era în general favorabil ă domnului łă rii Române ti. La sfâr itul lui 1409 sose te la curtea din Târgovi te Musa, fiul lui Baiazid i al Oliverei, sora lui tefan Lazarevi ć, spre a-i ob Ńine sprijinul pentru răsturnarea fratelui său, Suleiman I. În luna februarie 1410 trupele muntene, sârbe ti – ale despotului Lazarevi ć i cele ale feudalilor turci rumeilo Ńi – încep opera Ńiunile militare în partea european ă a Imperiului Otoman, reu ind să se apropie de Adrianopol. Dup ă o serie de victorii în Balcani, Musa se proclam ă sultan, dar domne te pu Ńin ă vreme întrucât în var ă este înfrânt de Suleiman. Se retrage spre Dun ăre, de unde revine în Balcani la sfâr itul acestui an i reu ete să recâ tige tronul în 1411, dup ă aproape un an de lupte. Este demn de remarcat prezen Ńa trupelor muntene, care ating acum Ńă rmurile Mării Marmara, reu ind să-i impun ă pretendentul; prin aceasta, Mircea reu ete să ob Ńin ă sc ăderea presiunii otomane pe Dun ăre i să fereasc ă Ńara de incursiunile achingiilor. Confruntarea cu noi i complicate probleme politice în centrul Europei, în anul 1410 Sigismund de Luxemburg nu va întreprinde nici o ac Ńiune politico-militar ă la Dun ăre; pierde astfel unul dintre cele mai nimerite prilejuri de a degaja hotarele sudice ale regatului sau de primejdia otoman ă. În luna februarie, a aceluia i an de la finele deceniului I, în concordan Ńă cu prevederile acordului cu teutonii, declar ă război Poloniei dar opera Ńiunile militare se desf ă oar ă abia în toamn ă, dup ă înfrângerea alia Ńilor săi la Tannenberg (25 iulie). Victoria polonezilor din var ă ca i eecurile sale din toamn ă îl lămuresc pe Sigismund asupra realului raport de for Ńe pe continent, de i el mai zăbove te în Slovacia, neglijând în continuare linia dun ărean ă. Al ături de el se afl ă i comitele de Timi . Într-un document din 11 mai 1410, îl afl ăm pe comitele Pippo ca participant la o judecat ă a consiliului regal 49 . Prezen Ńa lui Filippo al ături de marii demnitari ai regatului i angrenarea sa la rezolvarea unor probleme politice, economice i militare delicate sunt mărturie decisiv ă a rolului de prim ordin pe care-l joac ă Filippo Scolari la curtea regal ă în acel deceniu de debut al secolului al XV-lea. Prezen Ńa îndelungat ă la Buda, interven Ńia activ ă în treburile cele mai stringente ale regatului sunt relevate i de câteva documente ale acestui timp. Printre cele mai de seam ă i cu adânci semnifica Ńii particip ări la strângerea raporturilor sale cu românii se situeaz ă i acel „relatio Piponis” de Ozora comitis Temesionsis” pe confirmarea diplomei de înnobilare a Huniazilor emis ă de Sigismund la 10 februarie 1410 50 , i se continu ă prin seria celor zece documente emise între 11 februarie – 29 martie 1410, care-l au ca mijlocitor pe acela – i Pippo 51 . Din păcate, acestea sunt doar palide fragmente ajunse pân ă la noi din ceea ce a fost în realitate activitatea comitelui de Timi , atât pe lâng ă rege cât i în comitatele aflate sub directa-i juridisc Ńie. Evenimentele politice i militare care se vor desf ă ura în viitorii ani îl vor îndep ărta temporar pe Scolari de zonele în care a ac Ńionat pân ă acum i-l vor face cunoscut întregii Europe ca o figur ă de prim plan, un viteaz conduc ător de oti, dar i un abil diplomat la cur Ńi papale i princiare. La sfâr itul acestor ac Ńiuni, Scolari va reveni din nou în Ńinuturile dun ărene, aureolat de succesele dobândite.

NOTE 1 Fac excep Ńie istoricii J. C. Schwicker, Geschichte des Temeser Banats , Becicherecul Mare, 1861, p. 76 i Johann Cristian Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs und seine Nebenländer , vol. II, Viena, 1813, care îl amintesc drept comite de Timi doar între anii 1407–1424. Lor li se adaug ă câ Ńiva cercet ătorii locali, mai pu Ńin informa Ńi asupra bibliografiei de baz ă. 2 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 173; Domenico Mellini, op. cit., p. 32. 3 Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 9, stabile te primele contacte ale lui Pippo cu Stefan Lazarevi ć, în anul 1403, de i alian Ńa înc ă nu s-a încheiat; abia în 1404 cei doi vor putea s ă lupte împreun ă. 4 Wenczel Gustav, Okmanytar , p. 22, document din 27 mai 1407 în care regele confirm ă numeroasele demersuri ale lui Pippo Spano pentru realizarea i păstrarea alian Ńei dintre Ungaria i Serbia.

HATEGAN – SCOLARI 23 5 Eudoxiu Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria Românilor , vol. I, partea a II-a, Bucure ti, 1891, p. 430–432, un document din 16 aprilie 1404. 6 La 22 noiembreie 1403 titular era Ioan Gara, cf. Pesty- op. cit. , p. 332–333, iar la 17 iunie 1404 comi Ńi erau Filip Koroghy i Ioan Alsan, cf. Pesty, Krasso , III, p. 246–247; la 25 august 1404 cei doi mai erau înc ă în func Ńie, cf. Documente privind istoria României. Introducere , vol. II, Bucure ti, 1956, plan a 6. La aceast ă dat ă, Pippo era tocmai în Slovacia, la Trnovo, cf. Malyusz Elemér, op. cit. , II/1, p. 400, doc. nr. 3371 „relacio Piponis de Ozora”; îi înso Ńete suveranul în campania împotriva marcgrafului morav. 7 Jacopo Braccilini, op. cit. , p. 170; Domenico Mellini, op. cit. , p. 26 8 Jacopo Bracciolini, op. cit., p. 173; Domenico Mellini, op. cit. , p. 33 9 Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 37–38; regele i Pippo se aflau în Moravia lâng ă localitatea Podyvydin, iar comi Ńi de Timi erau tot cei doi aminti Ńi mai înainte. În direct ă leg ătur ă cu posibilitatea numirii sale în aceast ă func Ńie, acela i Malyusz, op. cit. , p. 317, doc. 2715, citeaz ă un document emis la 5 noiembrie 1403 prin „relacio Pippo comitis Themesiensis” în timp ce în alte documente, cu nr. 2716 i 2722 la p. 317 i p. 318, emise în aceea i dat ă i tot prin „relatio Piponis de Ozora” nu amintesc nimic de un posibil „Comitis Themesiensis” . Din simpl ă analiz ă a celor 3 documente citate reies cu claritate deosebirile; documentul din 5 noiembrie cu nr. 2715 nu respect ă titulatura consacrat ă cu care Pippo semna acest tip de acte „relacio Piponis de Ozora” ci de o alt ă denumire „Pypo”; analiza actelor de pân ă acum ca i cea ulterioar ă arat ă că numele Pypo nu apare în cuprinsul acestui tip de document. Elementul principal îl constituie atestarea cert ă, la datele respective, a altor comi Ńi de Timi , fapt care impune concluzia logic ă: avem de-a face cu o transcrip Ńie gre it ă a editorului sau traduc ătorului documentului din 5 noiembrie 1403. 10 Pesty, op. cit. , p. 339, unde aceasta aduce la îndeplinire prevederile decretului regal din 26 august (p. 337–342), referitor la posesiunile Anc ăi, fiica lui Neagul de Reca . 11 „fidelis noster di , vol. I, Bucureºti, 1956, p. 452–454, unde la p. 460–461, este datã calcularea datei dupã calendarul roman, conform cãruia calendele se socotesc dupã urmãtorul calcul: 31+2–4=? avem astfel data de 29 decembrie 1404 ºi nu vreo zi din ianuarie 1405. 12 Antonio Bonfini, Rerum Hungaricarum decades quatuor cum dimidia, Basel, 1568, p. 433 i Nebojzsai Bogma Istvan, Magyarország nemes Családai , vol. IV, p. 236 (manuscris în 6 volume la Muzeul Banatului Timi oara) indic ă 20 lupte; Domenico Mellini, op. cit. , p. 64 i Aliprando Caprioli, Ritratti di cento capitani illustri colli loro fatti in guerra… , Roma, 1596 sus Ńin că au fost 23 lupte; Banfi Floris, Filippo Scolari és Hunyadi János , Pécs, 1930, p. 9 urc ă cifra pân ă la 24. Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 20 discut ă părerile cunoscute lui i enumer ă câ Ńiva autori fără a le nominaliza operele; cifrele date de el sunt între 18–23 lupte. 13 Werböczi Istvan, Corpus Juris Hungaris , tom I, Buda, 1822, p. 171–177. 14 Malyusz Elemér, op. cit., , II/1, p. 458, doc. nr. 3810, p. 464 doc. nr. 3856 i p. 485 doc. nr. 3982 pentru datele de 10 aprilie, 6 mai i 19 iunie când Pippo este la Buda; este exact perioada preg ătirii, desf ă ur ării i încheierii lucr ărilor dietei regale. 15 Idem , p. 496, doc. nr. 4771, dat ă la care Pippo este deja comite de Timi , Cara , Cenad, Arad i Cuvin; este prima atestare în aceste 5 func Ńii de comite. 16 Pesty, Krasso , III, p. 249–250; lucr ările încep pe 22 i continu ă i pe 29 iulie, când este emis documentul. 17 Pesty, op. cit. , p. 357: „feria secunda videlicet in festo Beati Bartholomei apostoli”; lucr ările dureaz ă mai mult de o săpt ămân ă cf. Malyusz Elemér, op. cit. , II/1, p. 503, doc. nr. 4124, emis lâng ă Timi oara la 30 august; tot aici, unul emis la 4 septembrie, p. 506. 18 Zichy Cs. oklt. , vol. V, Budapesta, 1884, p. 412–413; public ă primul document emis de Pippo la Arad. 19 Malyusz Elemér, op. cit. , II/1, p. 516, doc. nr. 4210. 20 Pesty, op.cit. , p. 360, document din 13 iulie 1405. 21 Stefan Pascu, Răscoalele Ńă răne ti în Transilvania I, Epoca voievodatului , Cluj, 1947, p. 19– 20. 22 Monumenta Hungariae Historica , Diplomataria, vol. XXVIII, Budapesta 1898, p. 213–215. 23 Wenczel Gusztav, Okmanytar , p. 12–15. 24 Idem , p. 19. 25 Ibidem , doc. nr. 12.

24 HATEGAN – SCOLARI 26 Idem , p. 25–27 amintita „Babbonch” este în realitate cetatea Babonc din Bosnia. 27 P. P. Panaitescu, Mircea cel B ătrân , Bucure ti, 1944, p. 305–306. 28 Wenczel Gusztav, Okmanytar , p. 24. 29 Borovszky Samu, Csanád vármegye története , vol. I, Budapesta, 1896, p. 383. 30 Wenczel Gustav, Ozorai , p. 84; prezen Ńa lui Pippo la Budapesta atestat ă de Malyusz Elemér, op. cit. , II/2, doc. nr. 5335, 5384, 5528 i 5529. 31 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 19–24; la 24 mai 1407 este pentru prima dat ă atestat în func Ńie; la fel apare i în 01.XII.1407, p. 25 i 5.I.1408, p. 29–30. Detalii la cap. VIII. 32 Idem , p. 19–24, i 24–25 pentru zilele de 2 iunie i 8 iulie. 33 Aprecierile sunt cuprinse în documentul citat din 2 iunie 1407. 34 Idem , p. 25–27. 35 Varga Ferenc, Szeged város története , vol. I, Szeged, 1877, p. 206–208, indic ă doar anul pentru aceast ă „relacio Piponis de Ozora Comity Themesiensis” în timp ce Reizner János, Szeged története , vol. IV, Szeged, 1900, p. 16–18 d ă corect data: 9 ianuarie 1408. 36 Barabás Samu, A római szent birodalom gr. széki Teleki család oklevéltára, vol. I, Budapesta, 1895, p. 331–332 i 335–337. Juhász Kálmán, Hajdani monostorok a Csanádi Egyházmegyében , Budapesta, 1926, p. 41, arat ă îns ă c ă Pippo era i „guvernator”, adic ă îndrum ător sau tutore al abatiei. 37 Gustav Beckmann, Der Kampf Sigmunds gegen die werdende Weltmacht der Osmanen 1392–1437 . Eine historische Grundlegung , Gotha, 1902, p. 12. 38 Anca Ghia Ńă , Condi Ńiile instaur ării domina Ńiei otomane în Dobrogea în Studii istorice sud- est europene , vol. I, Bucure ti, 1974, p. 74. 39 Pesty, op. cit. , p. 393–394; o scrisoare regal ă din 16 august în care Pippo este desemnat drept omul capabil s ă ofere toate detaliile despre campania în curs de desf ă urare. 40 Malyusz Elemér, op. cit. , II/2, p. 179, doc. nr. 6389 din 30.X.1407. 41 Fejer Georg, Codex diplomaticum Hungariae ecclesiasticus ac civilis , vol. X, tom V, Buda, 1844, p. 682–684 reproduce actul de înfiin Ńare. Despre acest ordin vezi i Boehm, De ordine Draconis instituto a Sigismundo Imperatore , Leipzig, 1764; Baranyai Béla, Zsigmond király úgynevezett Sárkány rendje , Budapesta, 1926. Descrierea heraldic ă a celor dou ă clase a acestui ordin la Bárczay Oszkár, A Heraldika kézikönyve , Budapesta, 1887, p. 336–340. 42 Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 684, Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 220 i 223–225 pt. 29 decembrie 1408 i 2 ianuarie 1409. 43 Barbu T. Câmpina, op. cit. , p. 335; Istoria României , II, p. 379. 44 Idem , p. 226 i 227; Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 841–842. 45 Fejerpataki László, Magyar Czimeres Emlékek , vol. I, Budapesta, 1901, p. 32. 46 Rátk K. op. cit. , p. 111/108. 47 Pesty, op. cit. , p. 419–420. 48 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 465–466. 49 Wenczel Gusztav, Okmanytár , p. 228. 50 Malyusz Elemér, op. cit. , II/2, p. 321, doc. nr. 7336, vezi i cap. VIII. 51 Barabas Samu, Teleki cs. oklt. , p. 355.

CAPITOLUL AL IV-LEA CAMPANIILE ITALIENE

Pân ă în anul 1409 Filippo Scolari se ocupase îndeosebi de problematica multipl ă a func Ńiilor sale i reu ise să ob Ńin ă succese remarcabile în zona Dun ării. Dup ă anul 1410, activitatea sa se extinde spre centrul Europei; Pippo devenise, în ace ti ani, un diplomat de talie european ă i în acela i timp comandantul armatelor expedi Ńionare regale. irul de succese îl vor face cunoscut Italiei, Germaniei, Elve Ńiei, Austriei, Boemiei i Poloniei ca un personaj politic i militar de prim ordin. Acesta a fost momentul „exploziei”, care i-a conferit o dimensiune european ă. Cu începe din anul 1410, Europa apusean ă cunoa te schimb ări importante. Prima dintre ele, determinat ă de moartea împ ăratului romano-german Ruprecht von der Pfalz (1400–1410) la 18 mai, eveniment care marcheaz ă începerea luptei pentru putere între diver ii pretenden Ńi. În competi Ńia pentru tronul împ ărătesc intr ă i regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Acesta se deta eaz ă cu rapiditate de restul concuren Ńilor, reu ind să fie ales rege roman la 20 septembrie 1410, fapt recunoscut de către dieta imperiului la 21 iulie 1411; încoronarea ca împ ărat urma să fie făcut ă la

HATEGAN – SCOLARI 25 Roma. În perioada scurs ă de la alegere pân ă la confirmare, activitatea politic ă a lui Sigismund a fost deosebit de intens ă. Pe plan ecleziastic situa Ńia în Europa central ă i apusean ă nu se ar ăta mai bun ă în compara Ńie cu starea politic ă de pe continent. La începutul lunii mai, anul 1410, încetase din via Ńă papa (în fapt antipapa) Alexandru al V-lea, însc ăunat la Pisa, eveniment dup ă care, tot la Pisa era declarat pap ă Ioan al XXIII-lea (1410–1415). În tot acest timp la Avignon, Benedict al XII-lea (1394–1423) i la Roma, Grigore al XII-lea (1406–1415) îi ocupaser ă scaunele papale anatemizându-se reciproc. Sigismund de Luxemburg, care avea nevoie i de acordul divin în recunoa terea sa ca împ ărat îi orientase aten Ńia spre bun ăvoin Ńa lui Ioan al XXIII-lea, papa ce avea la rândul său nevoia unui protector politic puternic. Aceast ă reciproc ă întrajutorare împ ărat-pap ă fusese precedat ă de o serie de taton ări diplomatice indirecte. Personajul desemnat de către suveran să îi expun ă papei orient ările politice viitoare ale pretendentului la tronul imperial cre tin nu fusese altul decât Filippo Scolari. Misiunea era deosebit de dificil ă întrucât trebuia să apropie dou ă pozi Ńii considerate ca ireconciliabile: cea papal ă i cea imperial ă, cunoscut ă fiind îndelungata rivalitate dintre puterea ecclesiastic ă i cea laic ă. În acest păienjeni de interese, Scolari trebuia să găseasc ă modalitatea optim ă de a supune papalit ăŃ ii preten Ńiile i inten Ńiile lui Sigismund de Luxemburg; în plus trebuie să ob Ńin ă i acordul papei la aceste proiecte de viitor. Principalele puncte ale misiunii sale se refer ă la recunoa terea alegerii lui Sigismund ca rege roman; plecarea sa la scaunul Sfântului Părinte pentru încoronarea ca împ ărat; sprijinul papei la aplanarea diferendelor dintre Ungaria i Vene Ńia referitoare la posesiunile dalmatine; proiectul de uniune religioas ă între catolicism i ortodoxism; proclamarea cruciadei antiotomane de către papalitate, precum i recunoa terea de către suveranul pontif a schimb ărilor f ăcute de regele Sigismund în ierarhia eclesiastic ă a regatului 1. Plecarea lui Filippo Scolari spre Bologna, re edin Ńa noului pap ă, avusese loc la începutul lunii iunie 1410; era înso Ńit de o numeroas ă suit ă, estimat ă la 250–300 călăre Ńi, gard ă alc ătuit ă din nobili, familiari i oteni. În jurul datei de 20 iunie Pippo ajunge la curtea papal ă2 dar trebuie să atepte câteva săpt ămâni pân ă să fie primit în audien Ńă . În leg ătur ă cu destinatarul ini Ńial al acestei solii exist ă la un moment dat 3 un semn de întrebare: a fost Alexandru al V-lea sau Ioan al XXIII-lea? Evaluarea critic ă a izvoarelor duce la concluzia c ă Ioan al XXIII-lea era destinatarul soliei. Filippo Scolari ajunge la Ferrara pe 21 iunie 1410 în drumul său spre Bologna. Cu o zi înainte, o grup ă format ă din circa 150 de călăre Ńi ai suitei sale, trecuse prin ora , anun Ńându-i sosirea. Trimisul regelui roman discut ă cu ducele Nicolo d’Este al Ferrarei diverse detalii ale încoron ării lui Sigismund de către pap ă, precum i pozi Ńia Ferrarei fa Ńă de situa Ńia intern ă a Italiei; se caut ă realizarea unei neutralit ăŃ i a acesteia, dac ă nu a unei alian Ńe cu Imperiul german. Convorbirile se termin ă cu succes. Pippo ob Ńinând de la ducele ferarez cele solicitate. Misiuni asem ănătoare îndepline te Scolari pe tot parcursul drumului său, aflând aceia i în Ńelegere la cur Ńile princiare sau „republicane” italiene, mai pu Ńin la Vene Ńia. Delimitarea precis ă a acestor discu Ńii cu principii i statele italiene este mult îngreunat ă de absen Ńa unor detalieri în documentele vremii ajunse pân ă la noi. Profitând de timpul care-i rămâne pân ă la audien Ńa papal ă i urm ărind să discute cu Signoria florentin ă acelea i probleme ale raporturilor bilaterale, Filippo Scolaro îi viziteaz ă ora ul natal. A fost prima i ultima vizit ă a lui Pippo în Floren Ńa de la plecarea sa spre Ungaria pân ă la moarte. Plecat din ora la o vârst ă fraged ă, Pippo are de luptat în primii ani pentru ascensiunea socială; se căsătore te i îi aduce tat ăl, fratele, verii i nepo Ńii la el; acestora li se adaug ă mai târziu cuno tin Ńe, prieteni i arti ti florentini. În permanen Ńă comitele de Timi are lâng ă sine o mic ă Floren Ńă , este la curent cu tot ceea ce se petrece în ora ul natal. Mai târziu, amplitudinea func Ńiilor îndeplinite îl împiedic ă să mai vin ă la Floren Ńa; renun Ńă la „c ălătorii de pl ăcere”, ocupându-se de rezolvarea spinoaselor probleme ale regatului. Suflete te, Pippo a rămas legat de cetatea de pe Arno, fiind cel mai activ promotor al intereselor florentine peste Alpi. La 23 iunie 1410 Filippo Scolari, cu suita sa de 250–300 călăre Ńi, ajunge la Floren Ńa i trage la palatul familiei situat lâng ă Borgo degli Albizzi i casa Giraldi din vecin ătatea palatului Pazzi 5. Rămâne în ora aproximativ 11 zile, rev ăzându- i rudele i prietenii, bucurându-se de stima concet ăŃ enilor. łine casa deschis ă tuturor celor ce doresc să-i vorbeasc ă i stabile te leg ături trainice cu arti tii i oamenii de afaceri florentini, relevându-le avantajele unei deplas ări spre Ńinuturile dun ărene. Sosirea unui comandant militar cunoscut cu o suit ă impun ătoare, provoac ă îngrijorarea Signoriei care vede în Pippo un posibil candidat la conducerea ora ului. Exemplele condotierilor angaja Ńi pentru ap ărarea unui ora care,profitând de for Ńa armat ă avut ă la dispozi Ńie, se impun ca

26 HATEGAN – SCOLARI st ăpâni, nu sunt rare în Italia acestor vremuri, iar grija conduc ătorilor florentini nu era gratuit ă. Dezbaterile aprinse din senatul florentin dureaz ă mai multe zile i duc în final la o solu Ńie de compromis: Bartolomeo Valori, cunoscut din copil ărie al comitelui Pippo, este trimis să-i sondeze opiniile politice i inten Ńiile fa Ńă de Floren Ńa. Lipsa oric ăror dorin Ńe de mărire în dauna ora ului natal i sufletul deschis cu care a purtat discu Ńiile în cauz ă, conving Signoria florentin ă i astfel restul zilelor se scurg în lini te. În acest interval au avut loc ° ectiv cererile regale au avut câ tig de cauz ă aproape în întregime, chiar dac ă mic orau pu Ńin prestigiul papal. Sigismund cere papei să-i confirme dreptul de a alege persoanele care îndeplinesc func Ńii ecclesiastice înalte, papalit ăŃ ii revenindu-i doar sarcina de confirmare a alegerii; acceptarea acesteia a dus la schimbarea unora dintre marii prela Ńi ai regatului. Papa acord ă dispens ă regelui i partizanilor săi, care au confiscat posesiuni ecclesiastice, cu condi Ńia că ace tia să rămân ă catolici fideli. Pe viitor, papalitatea îi rezerv ă dreptul de a numi singur prela Ńii, fără amestec din partea regalit ăŃ ii; toate str ăduin Ńele lui Pippo de a schimba aceast ă părere au rămas fără ecou. Ioan al XXIII-lea recunoa te alegerea lui Sigismund ca rege roman i accept ă sprijinul reciproc, precum i ac Ńiunea de mediere între Ungaria i Vene Ńia. Eforturile depuse de pap ă în intervalul vara anului 1410 – prim ăvara anului 1411, nu reu esc s ă aplaneze neîn Ńelegerile care vor culmina cu opera Ńiuni militare. Mult discutata problem ă a unit ăŃ ii lumii cre tine, prin unirea catolicismului i ortodoxismului, a stat i pe masa tratativelor de la Bologna. Visului de secole al papalit ăŃ ii, Sigismund de Luxemburg îi adaug ă un plan nou care vizeaz ă convocarea unui sinod ecumenic al bisericii cre tine pentru realizarea acestei uniuni. Solicitarea regal ă pentru proclamarea unei noi cruciade împotriva turcilor se bucur ă de adeziunea papei, dar eforturile pontificale, vor r ămâne f ără nici un efect. Talentul diplomatic al florentinului Scolari a reu it să apropie puncte de vedere diferite, momentan angrenate pe acela i drum al consolid ării puterii noi dobândite. Ca urmare a în Ńelegerilor survenite, înc ă în luna iulie papa îl trimite ca legat apostolic în Ungaria pe cardinalul Branda Castiglione 7. Acesta este primit în audien Ńă de Sigismund de Luxemburg la 3 august 1410. La 30 iunie plecase spre Constantinopol solul bizantin Ioan Chrysolaros ducând cu el îndemnurile papale la rezisten Ńă antiotoman ă i la uniune religioas ă. Tot în urma discu Ńiilor cu Scolari, papa Ioan al XXIII- lea emite la 13 august dou ă bule pentru regatul Ungariei. Desf ă urarea tratativelor i meritele comitetului de Timi în înl ăturarea piedicilor ivite sunt cuprinse într-o scrisoare a papei din 3 august 1410 adresat ă regelui Sigismund 8. În cuprinsul ei, Pippo este amintit ca purt ător de cuvânt (orator ) i comisar regal pe lâng ă pap ă, fiind remarcate str ăduin Ńele sale în explicarea punctelor de vedere regale. Pippo îi continu ă misiunea de sondare a pozi Ńiilor statelor din centrul i nordul Italiei i ob Ńine adeziunile acestora la planurile noului rege roman. Face excep Ńie Vene Ńia, care reactualizeaz ă vechile pricini de discordie dintre cele dou ă state. În a doua jum ătate a lunii august ajunge i Pippo la Buda expunând regelui rezultatele definitive ale soliei. Intensa activitate diplomatic ă declan at ă, duce la schimbarea, a nu mai pu Ńin de 5 solii între rege i pap ă, dintre care 3 regale i 2 papale în intervalul august 1410 – martie 1411. Una dintre ele îl are din nou ca protagonist pe Filippo Scolari. Lupta pentru investitura imperial ă intr ă într-o nou ă faz ă dup ă moartea contracandidatului Jobst de Moravia la 8 ianuarie 1411. Ca urmare a noii situa Ńii, comitele de Timi , înso Ńit de dou ă persoane ale căror nume au rămas necunoscute, pleac ă din nou spre curtea papal ă de la Bologna în luna ianuarie. Ajungând la începutul lunii februarie 9, în fa Ńa pontifului solii discut ă cu acesta atât situa Ńia tronului imperial, cât i preten Ńiile vene Ńiene asupra Dalma Ńiei. Pozi Ńiile diferite nu pot fi apropiate i Pippo se reîntoarce la Buda fără rezultate practice; ajunge aici pe la mijlocul lunii martie i prime te de la rege noi posesiuni pentru credin Ńa manifestat ă în ultimele misiuni diplomatice 10 . În intervalul septembrie-decembrie 1410, comitele de Timi particip ă, în fruntea contingentelor sale, la noile conflicte militare declan ate în Bosnia i Dalma Ńia. Răscoala regelui Ostoja prilejuie te interven Ńia trupelor regale care pacific ă regiunea, înaintând pe văile Drinei i Bosnei. Al ături de rege particip ă i deta amentele sârbe ti ale lui tefan Lazarevi ć care prime te ca răsplat ă câteva teritorii la sud de Zvornik i cetatea Srebernik. Scolari beneficiaz ă i acum de gra Ńia regal ă, manifestat ă prin donarea unor posesiuni 11 . O privire asupra situa Ńiei sud-estice i central-europene la începutul anului 1411 este în măsur ă să explice precipitarea evenimentelor în cursul acestui an. În ceea ce prive te situa Ńia Imperiului otoman, Musa, însc ăunat ca sultan la 17 februarie 1411, se men Ńine în Balcani în iarn ă i prim ăvar ă cu sprijinul feudalilor rumelio Ńi i a lui Mircea cel Bătrân; în luna martie reu ete să ocupe Adrianopolul,

HATEGAN – SCOLARI 27 urcându-se din nou pe tronul sultanilor. Iarna întreprinde o incursiune de prad ă în Serbia, de unde ia o mul Ńime de robi, distrugând în acela i timp mai multe ora e12 . Mircea îi postase otirea pe linia Dun ării urm ărind fără să intervin ă evolu Ńia evenimentelor din Balcani. Încearc ă să se asigure împotriva preten Ńiilor de suzeranitate pe care le manifest ă din nou Sigismund de Luxemburg, prin încheierea unui nou tratat cu Polonia, prin care confirm ă privilegiile comerciale în łara Româneasc ă ale negustorilor din Polonia i Lituania. Regele Sigismund coboar ă spre părŃile transilvane i bănăŃ ene în vara anului 1411, fiind întâmpinat la Timi oara de către comitele de Timi 13 .Rămâne aici aproape dou ă săpt ămâni, răstimp în care sunt finalizate noile tratative cu despotul sârb pentru reînnoirea alian Ńei dintre ei; acestea erau ini Ńiate i conduse de către Filippo Scolari. Nu se cunosc am ănunte asupra desf ă ur ării concrete i nici asupra întâlnirii celor doi conduc ători, dar la sosirea regelui în Banat tratativele se afl ă în stadiul final; recunoa terea suzeranit ăŃ ii de către Lazarevi ć la 3 iulie confirm ă aceste supozi Ńii. În schimbul acestui act despotul prime te numeroase posesiuni în comitatele bănăŃ ene, îndeosebi Torontal, Cuvin i Cara . Din perioada vizitei regale dateaz ă i câteva documente care consemneaz ă solu Ńionarea unor probleme funciare de c ătre comitele de Timi , ele fiind confirmate de c ătre rege 14 . Lini tit în privin Ńa situa Ńiei politice dun ărene, Sigismund de Luxemburg se îndreapt ă către capitala ungar ă i apoi spre Germania, unde se deschide dieta imperial ă, la mijlocul lunii iulie. Lupta pentru confirmarea alegerii din 1410 s-a simplificat dup ă moartea marcgrafului morav i mai ales dup ă tratatul din 4 iulie încheiat între Sigismund i fratele său Vaclav al IV-lea al Boemiei (1378– 1419) 15 . La 21 iulie 1411, Sigismund este recunoscut rege al romanilor, urmând să se încoroneze la Roma cu coroana de fier a vechilor împ ăra Ńi germani. Comitele de Timi , îl înso Ńete pe rege la Buda, unde rămâne pân ă spre sfâr itul lunii iulie, dat ă de la care tirile despre faptele sale înceteaz ă. O nou ă incursiune de jaf a turcilor asupra Serbiei contribuie la reizbucnirea luptelor în zon ă i impune trimiterea unor ajutoare militare regale. Cu acest ajutor tefan Lazarevi ć reu ete să recucereasc ă, la 1 august cetatea Golubac din mâna turcilor 16 . Izvoarele literare n-au consemnat decât faptul că trupele regale lupt ă al ături de sârbi, fără să li se precizeze efectivele i numele comandatului. Putem presupune cu destul temei, că în rândurile lor au luptat i bănăŃ enii, nelipsi Ńi în acest secol din campaniile sud-dun ărene. Cu referire la Pippo, consider ăm că el a rămas la Buda, sau în alte zone ale regatului, nespecificate ca atare, ocupat cu câteva probleme majore: asigurarea hotarului dun ărean împotriva turcilor, cauz ă în care a trimis, sau a participat direct la luptele din iulie-august din Serbia, fără a-l putea individualiza. A urm ărit raporturile politice ungaro-vene Ńiene i contracararea deterior ării acestora prin concentrarea trupelor regale la grani Ńele vestice pentru ac Ńiuni militare de amploare. Conflictul armat cu Vene Ńia era previzibil înc ă din prim ăvar ă, odat ă cu degradarea continu ă i rapid ă a situa Ńiei din Dalma Ńia. În iarna dintre anii 1410 i 1411 Sandalj Hrani ć, voievodul bosniac, vinde vene Ńienilor cetatea Ostrovica pentru 5.000 galbeni, obligând în aprilie, trupele regale din zon ă să intervin ă pentru recucerirea ei. Doar sor Ńii armelor mai pot solu Ńiona problema dalmatin ă. Ambele state doresc să ob Ńin ă controlul deplin asupra litoralului dalmatin, obiect de disput ă înc ă din perioada angevin ă. Gre elile săvâr ite de Sigismund de Luxemburg dup ă 1387, generate ini Ńial de partida intern ă du mănoas ă i interven Ńia regatului de Neapole, se amplific ă dup ă 1408, când el cedeaz ă o mare parte a acestui litoral lui Hervoja, în contextul persisten Ńei neîn Ńelegerilor între aceasta, Ostoja, Sandalj i Tvrtko I. În momentele de apogeu ale puterii regale ace tia sunt vasali fideli, dar odat ă cu sl ăbirea acesteia, fiecare revendic ă pentru sine posesiunile în cauz ă. Politica vene Ńian ă, urm ărind întinderea st ăpânirii sale asupra întregului litoral, uzeaz ă când de bun ăvoin Ńă , când de făŃă rnicia fa Ńă de micii despo Ńi locali sau fa Ńă de Sigismund, căruia îi promite multe dar nu realizeaz ă nimic. Conflictul militar dintre ele a fost precedat de o intens ă activitate diplomatic ă. Regele Ungariei trimite scrisori suveranului Fran Ńei, Carol al VI-lea de Valois (1380– 1422), ducelui Burgundiei, principilor i electorilor germani, Floren Ńei i papalit ăŃ ii, explicându-le motivele care-l determin ă să declan eze ostilit ăŃ ile. Florentinii, amenin ŃaŃi i ei de planurile expansioniste ale Vene Ńiei, sunt alia Ńii fire ti ai lui Sigismund, iar încerc ările papei, inclusiv trimiterea nepotului său contele Orsini la Buda, în speran Ńa de a amâna ofensiva trupelor regale eueaz ă rând pe rând. Opera Ńiunile militare dintre Vene Ńia i Ungaria se desf ă oar ă pe dou ă fronturi de lupt ă: Dalma Ńia i nordul Italiei, în zona Udine-Friuli-Vene Ńia. Episcopul de Zagreb, Eberhard i banul Petru Medvei înt ăresc câteva cet ăŃ i de pe litoral ca Sibenik i Brebin, iar luptele desf ă urate aici au un caracter local, de h ărŃuial ă.

28 HATEGAN – SCOLARI Principalul teatru de opera Ńiuni a fost zona de nord-est a Italiei, spre care se îndreapt ă trupele regale, la mijlocul lunii septembrie 1411. Ele ajung la Cividale pe 24 septembrie i declan eaz ă ofensiva. Timp de dou ă luni ostilit ăŃ ile se desf ă oar ă doar în zona de frontier ă, fără succese spectaculoase de partea cuiva. Re Ńinut în octombrie de lucr ările dietei regatului desf ă urate la Bratislava, Sigismund nu i-a parte la război trimi Ńând doar noi înt ăriri trupelor ce luptau pe frontul din Italia. Otile vene Ńiene erau comandate de vestitul condotier Carlo Malatesta. Au loc ample ac Ńiuni genistice defensive, sub conducerea unor comandan Ńi locali. De-a lungul râului Livenza, între Treviso i Friuli, pe o lungime de 10 mile, a fost săpat un an Ń foarte larg, înt ărit din loc în loc cu turnuri de ap ărare i ma ini de război 17 care era ap ărat de trupele din zon. Armata de condotieri i lucr ările genistice îi fac pe vene Ńieni s ă a tepte lini ti Ńi desf ă urarea evenimentelor militare. La 8 noiembrie 1411, regele emite un document care schimb ă evolu Ńia situa Ńiei, militare pe frontul italian 17 îl nume te pe contele Friedrich de Ortemburg (Cilli) vicar general al provinciei Aquileia, iar pe comitele de Timi consilier pentru toate problemele din aceast ă zon ă. Cei doi au mandat regal pentru exercitarea puterii în toate prerogativele ei, inclusiv de a lega sau desface alian Ńe cu for Ńele locale. Sigismund se oblig ă să confirme toate măsurile luate de cei doi lega Ńi ai săi. Ace tia au drept jurisdic Ńionar asupra tuturor locuitorilor, inclusiv asupra principilor laici i eclesiastici, fiind singurii în măsur ă să judece ofensele aduse puterii regale; pot pedepsi sau ierta, dup ă caz. Vor putea administra zonele cucerite dup ă criterii personale. Într-un cuvânt au libertate deplin ă în toate ac Ńiunile pe care le intreprind. Despre rolului lui Friedrich documentele ulterioare nu consemneaz ă nimic, ceea ce înseamn ă c ă implica Ńia acestuia fusese de mic ă însemn ătate. 8 Principalul autor al succeselor regale era Filippo Scolari, numit cu aceast ă ocazie comandant al armatei regale din nordul Italiei. Asist ăm la un fapt cu profunde semnifica Ńii, repertabil i cu alte ocazii: când se afl ă sub comanda personal ă a regelui, armata nu reu ete să intreprind ă ac Ńiuni decisive i pierde majoritatea campaniilor; dar când este comandat ă de Pippo, succesele sunt urmarea ac Ńiunilor decisive ini Ńiate i conduse de către comitele de Timi care- i valorific ă nestânjenit aptitudinile sale strategico-tactice. Pentru prima dat ă acest aspect se relev ă la reala valoare cu prilejul campaniei antivene Ńiene din noiembrie 1411 – februarie 1412. Acela i aspect va fi vizibil ulterior i-n marile sale campanii antiotomane. Filippo Scolari se afl ă la 11 noiembrie 1411 în tab ăra trupelor din Italia de nord, preg ătind cu mare aten Ńie opera Ńiunile. 28 noiembrie îl găse te la Cividale 19 i aceast ă dat ă poate fi considerat ă ca începutul adev ăratelor opera Ńiuni militare. Efectivele de care dispunea Pippo se cifrează la aproximativ 20.000 oameni, călăre Ńi i pedestra i20 , în rândurile cărora se afl ă oteni de seam ă, ca voievodul transilvan tibor de Stiboricz i fostul voievod Nicolae Marczali. Într-un interval de 78 zile, mai precis între 28 noiembrie i 14 februarie, Filippo Scolari se dovede te unul dintre cei mai mari comandan Ńi militari ai vremii sale, egalul condotierilor i omul capabil să spulbere puterea militar ă terestr ă a republicii vene Ńiene. În aceste dou ă luni i jum ătate cucere te Istria, Friuli, marca Trevigian ă, deci toat ă partea nord-estic ă a peninsulei italice i ajunge cu trupele sale pân ă în suburbiile Vene Ńiei. Desf ă urate pe timp de iarn ă i pe teren du man, luptele din 1411–1412 constituie cea mai puternic ă lovitur ă primit ă de Vene Ńia în acest început de secol. La începutul lunii decembrie oastea regal ă reu ete să fac ă o bre ă în frontul vene Ńienilor, lung ă de 22 mile i foarte lat ă, prin care se revars ă spre câmpia Padului. În fa Ńa lor st ătea condotierul Scalabrino, unul dintre comandan Ńii avang ărzii vene Ńiene, cu o forma Ńie compus ă din vreo 500 călăre Ńi. În spatele acestuia, Teddeo del Verme b s22 ind fluviul Po (Padul). Contraatacul vene Ńian declan at pe la mijlocul lunii decembrie for Ńeaz ă linia frontului pân ă la castelul Brugneja din Friuli, la 20 ale lunii, i mai departe pân ă la Sacile. Republica prime te ajutoare din partea ora elor satelit sau a celor supuse: Vincenza ofer ă 600 cai i 100 osta i22 , Padova 100 lăncieri, iar Bertolino din Verona vine înso Ńit de 1.000 lăncieri. For Ńele vene Ńiene se men Ńin în ofensiv ă pân ă dup ă 20 decembrie, dar repurteaz ă doar succese locale, fără mare importan Ńă . Cronicile vene Ńiene nareaz ă o astfel de lupt ă, cum este cea de lâng ă Porzedengoan 23 unde un corp vene Ńian se ciocne te cu aproximativ 400 călăre Ńi regali. Lupta desf ă urat ă pe 22 decembrie se încheie cu victoria trupelor republicii. În acela i interval sunt înt ărite garnizoanele cet ăŃ ilor Serravalle, Conegliano, Castelfranco, etc; sunt trimi i spioni în tab ăra regal ă, iar un nou ajutor sose te de la Ferrara, în num ăr de 300 lăncieri. Sunt mobiliza Ńi în plus 2.000 lăncieri. Comandantul general al armatei republicii, Carlo Malatesta, beneficiaz ă de un salariu lunar de 1.000

HATEGAN – SCOLARI 29 duca Ńi de aur, sum ă cu care Vene Ńia demonstreaz ă teama sa în fa Ńa repetatelor insuccese ale armatei sale de uscat. Ofensiva condus ă de Filippo Spono a început în preajma Cr ăciunului i se soldeaz ă cu cucerirea unor cet ăŃ i. La 25 decembrie Pippo ajunge la Feltre, Belluno, i Serravale, cetate ap ărat ă de Tommaso Barbarigo. Dup ă câteva asalturi cucere te ora ul i cetatea, lăsându-le prad ă solda Ńilor 24 . Se opre te aici pentru sărb ătorirea anului nou i la 3 ianuarie un document prin care răspl ăte te credin Ńa unui cet ăŃ ean din Belluno fa Ńă de for Ńele regale 25 . În continuarea războiului, sunt for Ńate pozi Ńiile vene Ńiene dintre Sacile i Conegliano, în zon ă desf ă urându-se i lupta de pe râul Livenza. La 5 ianuarie ajung la Buda cele nou ăsprezece steaguri vene Ńiene cucerite de către comitele de Timi , spre bucuria regelui, care ordon ă oficierea mai multor servicii religioase ca mul Ńumire pentru victoriile ob Ńinute 26 . Cam în acela i timp, ajunge la rege i o solie vene Ńian ă pentru încheierea păcii, dar preten Ńiile exagerate ale lui Sigismund: 600.000 duca Ńi i cedarea unor importante teritorii, aduc Vene Ńia la disperare, obligând-o să continue cu orice pre Ń luptele. Ca urmare, în toate ora ele i localit ăŃ ile aflate sub puterea republcii, sunt strânse noi contingente armate pentru înt ărirea defensivei. Pippo Spano nu poate fi îns ă oprit. Cu aproximativ 6.000 călăre Ńi, efectivul de baz ă aflat sub comanda sa, declan eaz ă ultima faz ă a campaniei. Avanseaz ă la început spre Padova, apoi cote te spre Legnaja i se îndreapt ă în continuare spre est, atingând malurile Adriaticii lâng ă insula Bassanem între gura râului Brento i a fluviului Pad. La 8 ianuarie, se desf ă oar ă o mare bătălie la Oderzo, nedecis ă; comitele de Timi îi continu ă îns ă înaintarea. Semnificativ pentru starea de derut ă a senatului vene Ńian este cuantumul extraordinar de mare pl ătit pentru serviciile lui Carlo Malatesta: în afara celor 1.000 duca Ńi sold ă, acesta prime te câte 13 duca Ńi pentru fiecare din cei 600 lăncieri adu i cu sine, câte 21.000 pentru plata solda Ńilor. La 25 ianuarie 1412, Filippo Scolari ajunge lâng ă Borgo di San Tommasso, dar rezisten Ńa îndârjit ă a vene Ńienilor îl determin ă să se retrag ă27 . Dup ă data de 28 ianuarie începe retragerea trupelor regale la est de Treviso; ele sunt urm ărite îndeaproape de vene Ńieni, care recuceresc localit ăŃ ile părăsite de Pippo. În timpul campaniei din noiembrie 1411 i pân ă în februarie 1412, Scolari a reu it să cucereasc ă mai multe zeci de localit ăŃ i italiene, atingând fluviul Pad i laguna Vene Ńiei; dintre aceste localit ăŃ i izvoarele amintesc doar vreo 70–72 28 . Oboseala lunilor grele de campanie începe să submineze mai ales moralul trupelor, care, îmbog ăŃ ite în urma succeselor repetate, nu mai vor să lupte cu aceea i ardoare. Acest fapt îl determin ă pe Pippo să ordone retragerea spre nord-est; măsurile militare adoptate de Vene Ńia prin sporirea continu ă a efectivelor sale, putând să declan eze efecte dezastruoase asupra unei armate cu moralul sc ăzut. Începutul lunii februarie înseamn ă în fapt i sfâr itul campaniei, chiar dac ă retragerea decisiv ă se petrece abia spre mijlocul lunii. Apatia i apoi precipitarea retragerii trupelor regale sunt cauzate i de îmboln ăvirea comandantului, Filippo Scolari, suferin Ńă care-i face incapabil de a mai conduce trupele 29 . La o dat ă situat ă de izvoare între 13 i 15 februarie 1412 30 , campania victorioas ă a comitelui de Timi se încheie, trupele sale retr ăgându-se la iernat prin patru direc Ńii: prin Sacile, Brugnera, Friuli i pe malul Adriaticii. Purtat într-o tr ăsur ă spre Buda, Pippo vede încheindu-se cea mai spectaculoas ă dintre campaniile sale din centrul Europei, însemnat ă pricin ă de discu Ńii între cronicari i, mai apoi, istorici. Garnizoane regale sunt lăsate în cet ăŃ ile mai importante, fără a putea opri contraofensiva vene Ńian ă care le ocup ă rând pe rând. La 28 martie este reocupat Udine, punctul estic al posesiunilor vene Ńiene. În istoriografia italian ă s-a desf ă urat, timp de câteva veacuri, o adev ărat ă disput ă referitoare la motivele acestei retrageri 31 . Au fost emise o serie de supozi Ńii, de la acuza Ńii de genul că ar fi fost cump ărat cu aur vene Ńian i pân ă la dovedirea bolii adev ărate a lui Pippo. Au existat exager ări mai mari decât insinuarea simplei corup Ńii i anume sus Ńinerea faptului că Filippo Scolari ar fi fost ucis de către rege, la reîntoarcerea din campanie, pentru „tr ădarea sa”. Pân ă la urm ă, lucrurile au fost limpezite i Filippo Scolari a fost dezvinov ăŃ it de orice def ăimare, restabilindu-se adev ărul istoric al retragerii, datorit ă bolii pe care a contractat-o în timpul acestei campanii. Oprirea ostitilit ăŃ ilor pe frontul veneto-ungar în perioada prim ăvar ă-toamn ă, este suplinit ă de o intens ă activitate diplomatic ă care să încheie pacea atât de mult dorit ă. În acest scop, papa Ioan al XXIII-lea convoac ă la Roma un congres cu participarea celor dou ă părŃi implicate în conflict 32 .

30 HATEGAN – SCOLARI Preten Ńiile exagerate ale lui Sigismund împiedic ă orice apropiere a celor dou ă pozi Ńii, iar ini Ńiativa papal ă se încheie printr-un e ec. În iarna-prim ăvara anului 1412 Sigismund poart ă tratative cu Polonia, în dorin Ńa de a aplana mai vechile i noile neîn Ńelegeri dintre cele dou ă state. Ele vor fi finalizate în luna martie 1412 prin întâlnirea dintre cei doi regi: Sigismund de Luxemburg i Vladislav al II-lea Jagello, (1386–1434) desf ă urat ă la Lublau în data de 15 martie. Discu Ńiile i tratatul semnat aici au o deosebit ă importan Ńă pentru viitorul politicii orientale a lui Sigismund de Luxemburg, transpunerea în practic ă a acestor prevederi asigurându-i certe avantaje politice, militare i economice în sud-estul Europei. În urma concursului favorabil de împrejur ări creat de criza intern ă a statului otoman, aplanarea diferendelor cu Polonia elibera nordul regatului de însemnate for Ńe armate, care puteau fi deplasate în alte zone de conflict. În acela i timp for Ńele polone i moldovene în Moldvoa domnea Alexandru cel Bun – (1400–1432) erau agrenate în ac Ńiuni de cooperare cu trupele regale. Regele se gânde te din ce în ce mai serios la reluarea unor campanii antiotomane, lucru pe care se gr ăbe te să-l anun Ńe împ ăratului bizantin i apoi principilor germani. Problema Chiliei, ca punct nodal al politici orientale a Ungariei, în contextul comer Ńului cu Orientul, îl preocup ă îndeosebi pe Sigismund. Solii săi iau leg ătura cu coloniile genoveze din Marea Neagr ă pentru realizarea unui drum comercial peste Carpa Ńi, Marea Neagr ă, Marea Caspic ă pân ă în China. Reu ita ac Ńiunii ar fi smuls Vene Ńiei, care de Ńine monopolul drumului comercial cu Orientul, însemnate avantaje. Asasinarea hanului tătar, aflat în leg ătur ă cu regele i răsturnarea de la putere a partidei ghibeline din Genova, amân ă planurile ambi Ńioase ale regelui; apoi conciliul de la Constan Ńa din 11 noiembrie 1417 i călătoria în apusul Europei stopeaz ă orice ini Ńiativ ă în aceast ă problem ă. Abia din 1418, Sigismund de Luxemburg reia planurile sale orientale. La discu Ńiile i semnarea tratatului de la Lublau particip ă i comitele de Timi , reîntors de câteva săpt ămâni din campanie, îns ănăto it dup ă boala contractat ă pe câmpurile de lupt ă. Nici de data aceasta nu pot fi detaliate ac Ńiunile sale în contextul general al apropierii ungaro-polone, dar având în vedere pozi Ńia cheie de Ńinut ă de Pippo la Dun ărea de Jos i evenimentele militare recente el a militat pentru semnarea acestui tratat i colaborarea cu for Ńele polone. Semn ătura sa figureaz ă pe tratatul de la Lublau 33 . Încheierea acestuia îi ofer ă regelui prilejul de a conteni r ăzboiul cu Vene Ńia. O nou ă solie vene Ńian ă sose te la 21 mai 1412 la Buda 34 , propunând semnarea unui armisti Ńiu i începerea convorbirilor de pace, dar se izbe te de aceea i binecunoscut ă trufie i lips ă de clarviziune politic ă a regelui, care nu sesizeaz ă acum prilejul optim de a ie i onorabil din conflict. Cert este îns ă faptul că refuzul lui Sigismund s-a bazat în bun ă parte i pe victoriile fulger ătoare realizate în iarna precedent ă de comitele de Timi ca i pe posibilitatea reedit ării lor. Prezent la primirea soliilor, Filippo Scolari viseaz ă în continuare la câ tigarea gloriei militare i, aproape cert, este împotriva propunerilor vene Ńiene. Pippo rămâne la Buda, pe parcursul lunilor iunie i iulie 1412, când se desf ă oar ă aici mari serb ări organizate de Sigismund, în cinstea regilor i principilor Europei centrale i răsăritene. Aceste serb ări au ca scop înt ărirea leg ăturilor dintre Ungaria i Ńă rile limitrofe pe pozi Ńii de prietenie, alian Ńă i vasalitate, sau în aten Ńia planurilor regale viitoare. Particip ă regele Poloniei, Vladislav Jagello, regele Bosniei, Ostoja; despotul Serbiei, tefan Lazarevi ć; ducele de Split, Hervoje; arhiducii austrieci Albrecht i Ernst; zeci de principi, duci, marchizi, con Ńi i baroni din Germania, Polonia, Boemia, Bosnia, Serbia, Ungaria, etc. 35 . Printre participan Ńi se num ără i o delega Ńie muntean ă, care sondeaz ă terenul în vederea unor viitoare colabor ări antiotomane 36 . Cu prilejul serb ărilor se desf ă oar ă, printre alte multe manifest ări, turnire cavalere ti la care particip ă peste 100 cavaleri, timp de 2 zile. Printre ei sunt italieni, francezi, polonezi, bulgari, sârbi, români, greci, etc. Între aceste serb ări comitele de Timi nu- i neglijeaz ă îndatoririle curente preocupându-se de administrarea comitatelor, al căror titular era, de bunul mers al extragerii i comercializ ătii sării, ca i de preg ătirea unei noi expedi Ńii 37 . La 12 iulie 1412 se deschid la Turda lucr ările congrega Ńiei nobiliare a voievodatului Transilvaniei, (voievodul transilvan era Stibor de Stiboricz – 1410–1414) iar comitele particip ă la lucr ările sale 38 . Peste o lun ă este preocupat de problemele sării căci la 12 august ia măsuri pentru curmarea unor abuzuri ale c ămăra ilor din Dej 39 . La 6 septembrie 1412, prin intermediul aceluia i comite, regele permite ora ului Szeged să-i aleag ă singur judec ători 40 . Peste câteva zile, la 9 septembrie, Sigismund reînoie te dona Ńia câtorva posesiuni pe seama fidelului său slujitor, pentru ca la 14 septembrie să accepte rug ămintea lui Filippo

HATEGAN – SCOLARI 31 i Matteo Scolari, a vărului acestora Leonardo de Altovito, pentru ca posesiunile primului să revin ă, în caz de moarte, celor doi 41 . În toamn ă, cu începere din septembrie, Scolari este din nou lâng ă Sigismund de Luxemburg, terminând preg ătirile pentru noua campanie antivene Ńian ă. Campania este pe deplin realizabil ă întrucât criza statului otoman continu ă; noul sultan, Musa, reprim ă cu cruzime în acest an răscoala bulgarilor din zona Provadia i intr ă apoi în conflict cu despotul sârb, căruia îi promisese mai multe Ńinuturi. În a doua parte a anului, asediaz ă cetatea Salonic, unde se ad ăpostise unul dintre fii lui Suleiman I. Peste pu Ńin timp, Musa va fi confruntat cu un nou pretendent la tron, viitorul Mahomed I, chemat în Europa de către tefan Lazarevi ć. Iat ă continuarea unei politici gre ite a dina tilor balcanici care, profitând de perioadele de criz ă ale statului otoman, sus Ńin diferi Ńi pretenden Ńi la tron, în loc să fi realizat alian Ńe pentru a sl ăbi i distruge puterea otoman ă din Europa. Odat ă ajun i sultani, pretenden Ńii vor fi cei mai aprigi du mani ai fo tilor sus Ńin ători, provocându-le foarte mari daune. Astfel de ac Ńiuni nefaste pentru cauz ă cre tin ă ofer ă turcilor posibilitatea de a se salva din profunda criz ă intern ă. În luna octombrie 1412 reîncep opera Ńiunile militare ale armatelor regale pe frontul din Italia, desf ă urate pe patru planuri paralele: în Friaul i Treviso ac Ńioneaz ă însu i regele Sigismund, avându-l al ături pe comitele de Timi ; în Lombardia se declan eaz ă ac Ńiunea unor feudali locali pentru recucerirea vechilor fiefuri; în Moreea se desf ă oar ă lupte aprige între Vene Ńia i Bizan Ń, iar în Marea Egee conflictele se complic ă prin intrarea în lupt ă a genovezilor i bizantinilor. În fa Ńa acestor primejdii se p ărea c ă Vene Ńia î i va pierde definitiv puterea. Preambulul luptelor purtate în toamn ă pe pământ vene Ńian l-a constituit bătălia de la Motta din 24 august 1412, între vene Ńienii condu i de Carlo Malatesta i cei aproximativ 3.000 călăre Ńi comanda Ńi de Nicolae Marczali i Ladislau Blagay 42 . Cu toat ă victoria vene Ńian ă, pierderile sunt mari de ambele părŃi; printre mor Ńi se afl ă i Marczali, iar Malatesta i Blagay sunt răni Ńi. Comanda trupelor vene Ńiene este preluat ă de Pandolfo, fratele lui Carlo, care sta Ńioneaz ă la frontierele estice ale republicii. În fruntea câtorva zeci de mii de oameni, sose te regele Sigismund, care se opre te pentru iernat la Udine, trimi Ńându-l în interior doar pe Pippo Spano. Primele lupte se dau pentru recucerirea localit ăŃ ilor de la frontier ă. În continuarea ac Ńiunii favorabil ă comitelui de Timi , trupele acestuia se întâlnesc cu deta amentele fo tilor conduc ători din Verona i Padova, Marsilio Carrara i Brunoro della Scala, care dup ă încercarea nereu it ă de a pune mâna pe cele dou ă ora e se retrag spre trupele regale, urm ărite îndeaproape de vene Ńieni; cei doi par i Scala, alunga Ńi de vene Ńieni. În ăbu it ă înc ă din fa ă de trupele republicii, mi carea nu poate ajuta cu nimic de trupele regale. Riposta din ce în ce mai puternic ă a vene Ńienilor duce la prelungirea campaniei. Cu toate aceste elemente ostile, Pippo reu ete să împing ă, într-un interval cuprins între sfâr itul lunii decembrie 1412 i mijlocul lunii ianuarie 1413, trupele lui Pandolfo Maltesta spre vest, asediind în decembrie ora ul Vicenza. Prelungit aproximativ o lun ă, fără a cuceri cetatea, asediul submineaz ă moralul trupelor. Pe la mijlocul lunii februarie 1413 începe retragerea lent ă spre nord, nord-est. Se repet ă ac Ńiunea anului trecut: cucerite rapid, cet ăŃ ile i ora ele nu pot fi păstrate dup ă retragerea trupelor regale, cu toate garnizoanele lăsate aici. Din ultima parte a acestei campanii a comitelui de Timi cronicile vene Ńiene păstreaz ă câteva detalii, în general nefavorabile. Sunt amintite cruzimile la care s-ar fi dedat trupele regale fa Ńă de prizonieri i fa Ńă de popula Ńia, care a suportat deasemenea abuzurile i violen Ńele solda Ńilor. Unele păstreaz ă chiar i un moment inedit: căderea lui Pippo în prizonierat i evadarea sa înainte de a fi recunoscut de vene Ńieni 43 . tirea este amplificat ă i detaliat ă de o alt ă cronic ă care indic ă prinderea a 6 cavaleri de frunte ai du manilor, inclusiv a comandantului i fuga acestuia spre Udine 44 . Aceasta ne îndrept ăŃ ete să plas ăm evenimentul în perioada retragerii, sfâr itul lunii februarie i începutul lunii martie, când trupele regale se îndreptau spre Udine unde se afla suveranul. Ajuns în tab ăra proprie, Scolari comite noi acte de cruzime fa Ńă de prizonerii afla Ńi acolo, ordonând să li se taie nasurile, urechile i mâna dreapt ă la 40 solda Ńi45 . Pentru aceste acte de cruzime gratuite senatul vene Ńian hot ără te să-l pedepseasc ă, în contumacie, cu tăierea capului, lucru care i se aduce la cuno tin Ńă 46 ; în cazul în care ar fi prins Pippo cunoa te soarta pe care i-o preg ătiser ă adversarii. Nararea unei întâmpl ări de pe la mijlocul lunii martie 1413 îl localizeaz ă, împreun ă cu trupele de sub comanda sa în mica localitate Arsignan unde, nemul Ńumit de felul în care popula Ńia răspunde la solicit ările sale pa nice, Pippo pedepse te cu asprime mai mul Ńi locuitori 47 . Este ultima localitate

32 HATEGAN – SCOLARI italian ă în care Filippo Scolari este amintit cu func Ńia de comandant al armatei regale, întrucât în zilele imediat urm ătoare opera Ńiunile militare iau sfâr it i las ă loc tratativelor. Desf ă urate în zon ă, între martie i aprilie, propunerile de pace, sunt pecetluite prin armisti Ńiul pe 5 ani semnat la Castelleto, la 17 aprilie 1413. Pozi Ńia lui Filippo Scolari fa Ńă de aceste evenimente este relevat ă indirect în instruc Ńiunile senatului vene Ńian adresate celor doi soli la masa discu Ńiilor: Tommasso Mocenigo i Antonio Contarini 48 . Cei doi soli sunt lăuda Ńi pentru zelul depus i încheierea armisti Ńiului, în ciuda opozi Ńiei comitelui de Timi , care insista pe lâng ă rege pentru continuarea opera Ńiunilor militare. În cea de-a doua faz ă a acelor discu Ńii, Scolari se las ă convins amânând ideea unei campanii militare de anvergur ă care să conving ă Italia asupra calit ăŃ ilor sale militare. La masa tratativelor ia loc i legatul apostolic, cardinalul Branda Castiglione. În concluzie, armisti Ńiul de la Castelleto pune cap ăt conflictelor militare veneto-ungare, dar nu duce la încheierea păcii datorit ă opozi Ńiei lui Sigismund de Luxemburg. Se pierde ocazia de a lichida controversele, iar Sigismund avea să regrete acest lucru în anii 1418–1421, când întreg litoralul dalmatin va fi cucerit de vene Ńieni fără ca el s ă poat ă opune o rezisten Ńă notabil ă. Regele Sigismund rămâne în zona Istriei în cursul lunilor aprilie-mai 1412, interesat fiind de evolu Ńia situa Ńiei italiene, de soarta conflictelor în curs de desf ă urare în centrul peninsulei, purtate de regele Neapolelui ca i de cele din Lombardia ini Ńiate de Visconti, ducele de Milano. Filippo Scolari rămâne i el al ături de Sigismund, sf ătuindu-l asupra multiplelor obliga Ńii care-i revin în calitate de rege roman. Se îngrije te în acela i timp de răsplata datorat ă celor mai credincio i i viteji dintre osta ii care au luptat sub comanda sa. Prin intermediul său sunt răspl ăti Ńi, înc ă în cursul lunii aprilie, nobilii din Gherteni , iar spre sfâr itul lunii mai Nicolae de Bachka, Nicolae Chapy i tefan de Zantho 49 . De i lipsesc informa Ńii asupra activit ăŃ ii comitelui pentru luna iunie, consider ăm că el nu a părăsit cartierul general al regelui, cu atât mai mult cu cât în iulie este prezent în jurul Alpilor italici, ocupat cu preg ătirea expedi Ńiei care trebuia să-l impun ă definitiv Italiei ca pe unul dintre marii condotieri. Cucerirea statului papal de către Ladislau de Neapole (eveniment petrecut în octombrie 1413) i dorin Ńa sa de a ataca Floren Ńa amenin Ńă echilibrul politic al peninsulei italice; alia Ńi fire ti ai papalit ăŃ ii florentinii, amenin ŃaŃi la nord de ducele Milanului iar la sud de regele Neapolelui, pizmui Ńi de vene Ńieni pentru prosperitatea comercial ă, sunt nevoi Ńi să recurg ă la sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, recent alesul rege roman, care ateapt ă la hotarele Italiei posibilitatea încoron ării ca împ ărat romano-german. Prin intermediul unei solii compus ă din Marsilio Vecchietti i Cristofano degli Spini, Floren Ńa încearc ă să transforme armisti Ńiul de la Castelleto într-o pace durabil ă i să atrag ă Vene Ńia i Ungaria de partea sa. În cursul anului 1413 se desf ă oar ă trei runde de convorbiri între Floren Ńa i Sigismund de Luxemburg. Prima dintre ele se desf ă oar ă la 23 iunie la Trento i regele accept ă propunerile florentine de mediere a păcii cu Vene Ńia, fără să se ajung ă la vreun acord concret; suveranul nu se gr ăbe te de loc cu aceste tratative. Cea mai important ă dintre aceste întâlniri este cea de-a doua, desf ă urat ă la 28 iulie la Bolzano. La ea particip ă i comitele de Timi , Filippo Scolari 50 . Se confrunt ă cu acest prilej dou ă opinii diametral opuse asupra politicii italiene: cea florentin ă i cea papal ă, regelui revenindu-i rolul de intermediar. Primii aduc din nou în discu Ńie problema păcii dintre Vene Ńia i Ungaria dar sunt surprin i de riposta regelui care deplaseaz ă centrul discu Ńiilor spre un plan de ac Ńiune în Italia, plan propus de către Pippo. Despre ce este vorba: în dorin Ńa de a- i redobândi posesiunile ocupate de regatul de Neapole, Ioan al XXIII-lea trimite doi cardinali la Sigismund să solicite intrarea trupelor regale în Italia. Comandant al acesteia a fost numit Filippo Scolari care dore te să ridice sub arme 15.000 oameni. În acela i timp prezint ă regelui dorin Ńa sa ca pe un lucru realizat cu acordul tuturor părŃilor. Mai mult, el ia leg ătura cu ducii de Bavaria i Austria, solicitându- le i ob Ńinând 12.000 călăre Ńi care urmau să fie pl ăti Ńi de pap ă i de către florentini. Surpriza solilor florentini se concretizeaz ă într-o interven Ńie care arat ă că Scolari nu avea nici o împuternicire pentru a trata aceste chestiuni. Sigismund răspunde că Pippo i Filippo del Bene, cunoscut diplomat florentin intrat i el în slujba regelui, i-au vorbit despre interven Ńia militar ă în Italia ca despre un fapt acceptat în unanimitate. Întrucât nu aveau mandat pentru a discuta asemenea probleme, solii se reîntorc la Floren Ńa. Asist ăm practic la o confruntare între cele dou ă tabere florentine, una ca reprezentant ă a cet ăŃ ii iar cealalt ă, intrat ă în serviciul lui Sigismund de Luxemburg, doritoare de afirmare pe scena politic ă. Una se gânde te la binele cet ăŃ ii i al Italiei, iar cealalt ă la gloria i avantaje economice. Filippo Scolari întreprinde mai mult decât simple preg ătiri. Întocme te planul unui amplu atac concentric,

HATEGAN – SCOLARI 33 terestru i marin, asupra regatului de Neapole. Erau prev ăzute ac Ńiuni terestre ale trupelor florentine i papale pe direc Ńia sud, între Apenini i Mediterana, cu eliberarea Romei i asedierea Neapolelui, în timp ce de pe mare escadre imperiale i genoveze pornite din Dalma Ńia i Genova urmau să blocheze porturile italice din Adriatica. Planul, măre Ń fără îndoial ă, arunca îns ă Italia în fl ăcările războiului civil i amenin Ńa prin amploare s ă dep ă easc ă toate conflictele anterioare. Ca stare în fa Ńa Floren Ńei, care dobândise prin ac Ńiunile diplomatice întreprinse pân ă acum preponderen Ńa în fa Ńa celorlalte state din peninsul ă, se pune problema spinoas ă a accept ării sau nu a planurilor regale, ini Ńiate i sus Ńinute de un florentin. Discu Ńiile furtunoase din Signorie concretizeaz ă pozi Ńia pacifist ă a cet ăŃ ii i respingerea planului lui Sigismund de interven Ńie str ăin ă, dorind ca problemele italiene să fie rezolvate prin eforturi proprii. Măsur ă deosebit de în Ńeleapt ă care a salvat Italia de mari dezastre; exemplul de referin Ńă pentru urm ările nefaste ale unei interven Ńii str ăine îl constituie interven Ńia francez ă din ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Cu aceast ă hot ărâre, Filippo Scolari îi vede spulberat visul, chiar de către concet ăŃ enii săi, al cuceririi Italiei. Întrucât în anul 1414 se rezolv ă majoritatea problemelor militare i politice de la sine, focarul de tensiune dispare. Cea de-a treia conferin Ńă dintre florentini i Sigismund de Luxemburg se desf ă oar ă la Lodi în decembrie 1413 i are ca subiect proiectul regal de interven Ńie în Italia. Ca urmare a refuzului Floren Ńei, regele nu mai accept ă media Ńia ei în problema tratatului de pace cu Vene Ńia. Atras în continuare de ideea convoc ării marelui conciliu ecumenic, Sigismund las ă în suspensie toate problemele italiene, iar comitele de Timi se reîntoarce în zona Dun ării. Prezen Ńa lui Pippo în Banat se datore te schimb ărilor de fond petrecute în sânul statului otoman în cursul acestui an 1413. Chemat în Europa de Lazarevi ć, Mahomed este învins ini Ńial de Musa la Verbi Ńa, în Bulgaria, dar revine cu for Ńe sporite i-l învinge pe Musa la 5 iulie 1413; ultimul fuge dar este prins i ucis. Cu aceste evenimente criza intern ă ia sfâr it i noul sultan Mahomed I dă chiar în acest an dovada calit ăŃ ilor personale prin expedi Ńiile declan ate împotriva „ghiaurilor”. În luna septembrie comitele de Timi întreprinde o inspec Ńie prin cet ăŃ ile din Banatul dun ărean dorind să aprecieze starea sistemului defensiv i a for Ńelor care-l deservesc. Răspl ăte te în acela i timp câ Ńiva cnezi români din zona districtelor bănăŃ ene sudice. Atestat la întoarcere la Mehadia, Caransebe i Timi oara, Filippo Scolari a făcut în fapt un tur de for Ńă , întrucât călătoria sa a cuprins la început fortifica Ńiile din centrul i apoi sudul Banatului, dup ă care se reîntoarce prin culoarul Cerna-Timi . Cu certitudine călătoria a durat mai multe săpt ămâni, iar rezultatele par a fi fost de o remarcabil ă însemn ătate pentru viitoarea ap ărare a Ńinutului b ănăŃ ean.

NOTE CAPTIOLUL IV 1 Gustav Beckmann, op. cit ., p. 2; Szilagyi Sándor, A magyar nemzet története , vol. III, Budapesta, 1895, p. 498. 2 Gustav Beckmann, op. cit. , p. 30. Misiunea diplomatic ă intreprins ă de Pippo la curtea papal ă este relatat ă de acela i autor în ultima parte a lucr ării, intitulat ă Exkurs. Kritische Erörterungen über die Gesandschaft Pippo Spano’s an die Kurie Johannes XXIII , p. 108–118. 3 Idem , p. 111. 4 Diario Ferrarese , în L.A. Muratori, Rerum Scriptores Italicarum , vol. XXIV, Milano, 1733, p. 176 (col. 1096); Gustav Beckamann, op. cit. , p. 36 i 109 indic ă ziua de 20 iunie, la fel ca i Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 180. 5 Domenico Mellini, op. cit. , p. 34; azi se nume te palatul Quaratesi. 6 Ibidem ; Diario Ferrarese citat mai sus spune îns ă că Scolari pleac ă din Floren Ńa pe 16 august, trece din nou prin Bologna, Ferrara i Vene Ńia. Dac ă acord ăm credit acestei afirma Ńii, avem de-a face cu dou ă vizite ale lui Pippo în ora ul natal: prima cuprins ă aproximativ între 23.VI–3.VII i a doua în primele dou ă săpt ămâni ale lunii august. De i atestat ă doar de Diario Ferrarese, cea de-a doua vizit ă poate fi real ă, dar nu pân ă la data respectiv ă, ci anterioar ă cu câteva zile. 7 Gustav Beckmann, op. cit. , p. 31. 8 Pesty, op. cit. , p. 431–435. 9 Gustav Beckmann, op. cit. , p. 37–39. 10 Pesty, op. cit. , p. 229–230, document din 20 februarie 1411. 11 Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 44–46; 12 Ducas, Istoria turco-bizantin ă 1347–1462 , edi Ńie de Vasile Grecu, Bucure ti, 1958, p. 126. 13 Ráth Károly, op. cit. , p. 113/110.

34 HATEGAN – SCOLARI 14 Pesty, op. cit. , p. 450; la 4 iunie Pippo atribuie familiei de Măcica posesiunile disputate; la 17 iunie regele confirm ă actul cf. Pesty, Krassó , III, p. 271. Peste numai o zi, la 18 iunie regele rezolv ă o alt ă pricin ă a aceleia i familii, cf. p. 269–270. 15 Szilagyi Sándor, op. cit. , III, p. 494; este probabil o gre eal ă, mai degrab ă fiind vorba despre 4 iulie, dat ă la care regele i Pippo se aflau la Buda, cf. Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 220–221. 16 Ilie Minea, Principatele Române i politica oriental ă a împ ăratului Sigismund , Bucure ti, 1919, p. 115. 17 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 173–174; Domenico Mellini, op. cit., p. 38. 18 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 230–232. 19 Szilagyi Sándor, op. cit. , III, p. 507. 20 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 174 spune că erau 20.000 călăre Ńi i pedestra i; Domenico Mellini, op. cit. , p. 38 sus Ńine c ă erau 12.000 c ălăre Ńi i 12.000 pedestra i. 21 Marino Sanudo, veneþianã, capãtã proporþii nebãnuite; unul este detaliat de Agostino Sagredo, op. cit. , p. 177. 25 Pesty op. cit. , p. 459–460. Pippo Spano apare cu titlurile de consilier, căpitan i procurator regal în marca Trevigian ă i în toat ă Lombardia, în conformitate cu decretul din 8.XI.1411. Actul pentru Giovanni Doyano din Belluno este confirmat de rege la 12 mai. 26 Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 75. 27 Marino Sanudo, op. cit. , col. 861. 28 J. Aschbach, Geschichte Kaiser’s Sigmunds , vol. I. Hamburg, 1838, p. 443–446; Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 248–250. 29 Boala de care sufer ă Pippo este men Ńionat ă de majoritatea cronicarilor, fără a oferi explica Ńii reale asupra naturii sale. Nu se poate ti dac ă a fost cauzat ă de lupte, sau de alte situa Ńii. Cert este faptul c ă la scurt timp dup ă reîntoarcere, Pippo este valid i particip ă la diverse ac Ńiuni diplomatice. 30 Marino Sanudo, op. cit. , col. 861 sus Ńine data de 15 februarie; Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 35 sus Ńine 14 februarie; celelalte cronici sus Ńin i ele date apropiate de acestea, la mijlocul lunii februarie. 31 Discu Ńia prezentat ă i la Agostino Sagredo, op. cit. , p. 129–149. 32 Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 27. 33 Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 281–282. 34 Gustav Beckmann, op. cit. , p. 51. 35 Ortvay, op. cit. , p. 471–472 enumer ă principalii invita Ńi i suita acestora, compus ă din 1–50 oameni. 36 Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor , vol. II, Bucure ti, 1976, p. 83. 37 Zichy cs. oklt . VIII, Budapesta, 1895, p. 178–179, la 12 iunie 1412. 38 Barabas Samu, Teleki cs. oklt , I, p. 384–386. 39 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 236. 40 Varga E., op. cit. , p. 216–217. 41 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 234 i 235. 42 Lupta de la Motta este descris ă într-un document regal din 7 iulie 1427, cf. Thálloczi Lajos, A Blagay család oklevéltára , Budapesta, 1897, p. 283–289. 43 Fapt amintit de o cronic ă vene Ńian ă contemporan ă, cf. Agostino Sagredo, op. cit. , p. 142. 44 Idem , p. 143. 45 Ibidem . Alte cronici indic ă cifra de 180, dar faptul este cert, indiferent de num ărul real. 46 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 242, public ă o hot ărâre a senatului vene Ńian prin care Pippo este indezirabil pe posesiunile vene Ńiene; prin extensiune au ajuns să fie prigoni Ńi to Ńi florentinii, care nu aveau nici o leg ătur ă direct ă cu Pippo. 47 Agostino Sagredo, op. cit. , p. 143–144; data la care Vene Ńia afl ă despre aceste fapte este 17 martie, ceea ce denot ă c ă se petrecuser ă cu cel pu Ńin câteva zile înainte. 48 Instruc Ńiuni cuprinse în registrul secret nr. V, carte 126, tergo, al Senatului vene Ńian, cf. Agostino Sagredo, op. cit. , p. 146–147. 49 Ortvay, op. cit. , p. 475–476; Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 239 i 239–240. 50 Desf ă urarea discu Ńiilor la G. Canestrini, op. cit. , p. 194–199.

CAPITOLUL AL V-LEA OMUL DE STAT I O TEANUL

HATEGAN – SCOLARI 35 Ac Ńiunile politico-administrativ i militare întreprinse de comitele de Timi între anii 1414 i 1418 vizeaz ă cu prec ădere trei planuri: administrativ, militar i diplomatic. În ansamblu, aceast ă perioad ă poate fi considerat ă ca una dintre cele mai lini tite din via Ńa lui Filippo Scolari, de i nici acum nu lipsesc evenimente cu răsturn ări spectaculoase de situa Ńii. Îi îndepline te atribu Ńiile ce decurg din func Ńiile de Ńinute în cadrul administra Ńiei regale, în timp ce, ca militar, lupt ă în principal împotriva turcilor i bosniecilor, iar ca diplomat, particip ă la lucr ările conciliului ecumenic de la Constan Ńa, în Elve Ńia apoi este membru al locotenen Ńei regale, organism care guverneaz ă regatul pe timpul c ălătoriei lui Sigismund de Luxemburg în statele din apusul Europei. Preg ătirile militare împotriva turcilor sunt reluate de comite înc ă în a doua parte a anului 1413; ca de obicei, prima grij ă o constituie ap ărarea comitatelor sudice, apoi intervine preocuparea pentru ac Ńiuni ofensive, lucru pe care Pippo îl face pân ă spre prim ăvara anului 1414. Aproape în tot decursul acestor luni comitele a fost prezent în Banat, plecând abia spre var ă la Buda. Cu aceast ă plecare reîncep călătoriile sale pe itinerariul „de baz ă”: Timi oara-Ozora-Buda, cu modific ări cauzate de evolu Ńia evenimentelor interne i interna Ńionale. Exercitându- i îndatoririle obi nuite în calitate de comite, rezolv ă i probleme mai pu Ńin frecvente, oarecum laterale fa Ńă de sfera sa de preocup ări 1. Pe 29 iunie se afl ă la Buda, unde preg ăte te o nou ă interven Ńie militar ă în Bosnia. Interven Ńia este cauzat ă de recenta incursiune otoman ă aici i de faptul că Ostoja este nevoit să se închine por Ńii otomane. Preten Ńiile Ungariei fa Ńă de aceast ă Ńar ă se reactualizeaz ă în noul context politic i militar i o nou ă campanie este iminent ă. În calitatea sa de comandant al armatelor regale, Filippo Scolari ac Ńioneaz ă acum pentru concentrarea trupelor la hotarele sud-vestice ale regatului. La 17 august, solicit ă amânarea proceselor unuia dintre familiarii săi, care se afla în tab ără i urma să plece în Bosnia împotriva turcilor 2. Anul 1414 marcheaz ă reînceperea ofensivei otomane atât asupra Ńă rilor dun ărene, cât i a celor din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Este vorba de campaniile întreprinse de sultani sau viziri, ca i de incursiunile de prad ă ale trupelor neregulate, dup ă „tehnica” akinului. Scopul final îl reprezint ă cucerirea i transformarea Ńă rilor atacate în provincii otomane, iar ca etap ă intermediar ă, acceptarea pl ăŃ ii tributului sau haraciului pentru răscump ărarea păcii cu sultanul. În campania din vara lui 1414, trupele Semilunii atac ă întâi Serbia, devastând-o cumplit, spre a intra apoi în Bosnia. În luna august, trupele regale aflate sub comanda lui Pippo sosesc în Bosnia cu pretendentul la tron tefan Tvrtko II, încercând să-l impun ă ca despot. Luptau pentru domnie principii Ostoja i Tvrtko al II-lea sus Ńinu Ńi de Turcia i Ungaria. Confrunt ările armate se desf ă oar ă pân ă târziu, în iarn ă, iar Pippo particip ă aproape la toate 3 îns ă nu de Ńinem detalii. În mod cert, bătăliile s-au desf ă urat în mun Ńii Bosniei, în condi Ńii dificile, lăsând Ńara împ ărŃit ă în dou ă tabere: filoturc ă i filoungar ă. Deosebit de semnificativ ă pentru situa Ńia din timpul acela, perioada imediat urm ătoare evenimentelor militare osmano-cre tine la Dun ărea de Jos, cu participarea comitelui i a for Ńelor militare bănăŃ ene, ni se pare starea general ă a armatei regatului, reliefat ă în dou ă prezent ări similare. Prima dintre ele are în vedere o not ă despre num ărul lupt ătorilor destina Ńi pentru ap ărarea Dun ării în perioada anilor 1414–1423, intitulat ă semnificativ „Nota pro defensione regni Hungariae a parte partium Transalpinarum, Bulgariae, Rascye sunt, per regiam maiestatem disposite ut prehabitur est” 4 Sunt prezentate diferen Ńiat for Ńele care trebuiau să asigure securitatea acestor zone: marii demnitari transilv ăneni veneau cu 550 de lăncii, dintre care 225 erau ale voievodului Nicolae Csaky, 125 ale lui Mihail, fiul lui Solomon, i 150 ale episcopului de Alba Iulia; în acela i timp, „Pipo comes” trebuia să între Ńin ă 1200 de lăncii. Lor li se adaug ă, la mare nevoie, Nicolae Gara junior (fiul palatinului) i Sigismund de Losonch (cel ce va fi în 1419–1420 castelan al cet ăŃ ilor sud-est bănăŃ ene) cu câte 250 de lăncii; totalul este de 2200, la care mai trebuie ad ăuga Ńi palatinul Nicolae Gara cu 250, Petru Pereni i Ioan Rozgony fiecare cu câte o sut ă, ceea ce ridic ă num ărul lănciilor la 2700. Din acest total, Banatul oferea – prin cele cinci comitate – 1200 lăncii, adic ă 45,28%, iar dac ă sc ădem num ărul for Ńelor ultimilor trei demnitari, propor Ńia cre te la 54,54%, deci mai bine de jum ătate din total. Apoi în regulamentul militar al aceluia i rege Sigismund de Luxemburg, din anul 1430, for Ńele bănăŃ ene au urm ătoarele efective: comitatul Cenad 300, Timi 200, Cuvin, Arad i Torontal câte o sut ă fiecare; li se adaug ă banderiul episcopului de Cenad format din 200 de călăre Ńi i for Ńele românilor, filistenilor i cumanilor evaluate la 200 5. Ob Ńinem un total de 1400, din care doar comitatele dau o mie (nu se specific ă dac ă sunt oameni sau lăncii). Aici vine introdus i banderiul

36 HATEGAN – SCOLARI regal cu un efectiv de o mie de călăre Ńi, banderiile arhiepiscopului de Kalocsa i al episcopului de Oradea cu efectivul fiec ăruia în jurul a dou ă sute de oameni, for Ńele comitatelor Zarand (300) i Csongrad (200) i despotul Serbiei care oferea atât cât putea la momentul respectiv. De i totalul general este mai substan Ńial decât în primul caz, trebuie să Ńinem seama că între cele dou ă documente informa Ńionale se interpun dou ăzeci de ani, că acest din urm ă num ăr de lupt ători nu mai beneficia de presta Ńia unui comandant militar de talia lui Filippo Scolari, capabil să foloseasc ă eficient for Ńele în cursul luptelor i să ob Ńin ă succese remarcabile i comparabile cu cele de pân ă la anul 1426 inclusiv. Doar ridicarea lui Iancu de Hunedoara, în acel deceniu IV, va reu i să transforme cantitatea în calitate, în decursul primelor sale campanii i victorii antiotomane. Util ă ar fi i o prezentare a componen Ńei celor 1200 de lăncii aduse pe frontul luptei antiotomane de către comitele de Timi , Pippo Spano; aceasta în cadrul sistemului de recrutare, instruire i lupt ă al armatei regale a lui Sigismund de Luxemburg. Unitatea de baz ă poate fi considerat ă banderiul, sau steagul nobiliar, recrutat, instruit i condus în lupt ă de către nobilul respectiv, compus de obicei din totalitatea celor ce intrau, într-o form ă sau alta, în rela Ńii de vasalitate cu seniorul: nobili mai mici, familiari, servitori, oameni liberi de diverse profesii i categorii sociale. Banderiul trebuia să fie prezent la data i locul convoc ării armatei regale, cu întregul efectiv, armament i provizii pentru câteva săpt ămâni. Nerespectarea acestor prevederi ducea la pedepse administrative, financiare i, în cazuri foarte grave, chiar la pierderea dreptului de banderiu propriu sau la înlocuirea la comanda acestuia, uneori chiar pierderea posesiunilor. Num ărul oamenilor cuprin i într-o astfel de forma Ńie nu era fix, ci varia în func Ńie de pozi Ńia social ă a nobilului, de mărimea posesiunilor i a persoanelor mature ce locuiau i lucrau, denum ărul vecinilor, familiarilor, scutierilor i a celorlal Ńi clien Ńi care formau curtea nobilului posesor de banderiu. În acelai timp diferea i natura corpului: cavalerie, pedestra i sau mixt, dup ă cum diferite erau i armele, aa încât în acela i banderiu erau călăre Ńi greu înarma Ńi (catafrac Ńi, în documente) cavalerie uoar ă (mai apoi numi Ńi husari), infanterie grea dar i trupe auxiliare cu armament rudimentar. În mod identic era recrutat, instruit i lupta un banderiul condus de către un prelat (arhiepiscop, episcop, abate, etc., care trebuia s ă posede i calit ăŃ i militare certe). De asemenea, particip ă la campaniile armatei regale nobilimea mic ă i mijlocie, alta decât cea care intra în banderiul nobiliar, venind la lupt ă cu mica suit ă de pân ă câteva zeci de bărba Ńi de pe posesiunile proprii, de multe ori rude apropiate sau colaterale i nu de pu Ńine oir Ńă rani liberi. O situa Ńie similar ă cu nobilimea mic ă o are pătura cnezilor români, aflat ă acum în plin proces de diferen Ńiere social ă. Se pot observa cele trei categorii: cnezii-nobili, ale căror posesiuni str ămo eti sunt confirmate prin diplom ă regal ă, ce vor sfâr i prin a fi asimila Ńi nobilimii; cnezii de castre, care asigur ă între Ńinerea i ap ărarea cet ăŃ ii avansând i ei în dou ă direc Ńii contrare: unii vor reu i să intre în categoria nobililor, iar ceilal Ńi vor îngro a rândurile „cnezilor comuni” sau ale Ńă rănimii; în sfâr it, a treia categorie, cea a cnezilor comuni, nu se deosebe te în prea multe privin Ńe de Ńă rănimea liber ă i va sfâr i prin a fi încorporat ă acesteia. În cursul secolelor XIV–XVI, cnezii români au constituit o for Ńă militar ă considerabil ă în ansamblul armatei regale, remarcabil ă prin num ăr, preg ătire militar ă, omogenitate, disciplin ă i îndârjit ă rezisten Ńă antiotoman ă; numeroasele dona Ńii regale pe seama lor denot ă caracterul larg al acestei situa Ńii 6. Pentru daniile acordate de regalitate, sau cele str ămo eti ce erau reconfirmate prin diplome fiecare familie de cnezi, datora suveranului, în timp de război, o „lance” 7. Alte categorii ale armatei comitelui de Timi le compun oamenii liberi i mercenarii. Primul lot dintre acestea se compunea în principal din Ńă rănimea liber ă, servind sub ordinele unui cneaz sau nobil din împrejurimi, dar i din unele elemente or ăă ne ti, destul de pu Ńin numeroase înc ă. Mercenarii reprezint ă aproape o noutate, institu Ńia mercenariatului aflându-se la începuturile ei. Din str ăin ătate se apela la anumite elemente specializate în mânuirea unui armament oarecum sofisticat. De preferin Ńă erau recrutate loturi de mercenari din rândurile italienilor, cărora Pippo le asigurase o sold ă bun ă i victorii facile urmate de pr ăzi bogate. Dispari Ńia protectorului atr ăsese dup ă sine i descre terea rapid ă a num ărului lor. În sfâr it, o alt ă categorie, de lupt ători care va oferi mari dovezi de vitejie i dârzenie, o constituie Ńă rănimea dependent ă; iobagii încep să-i fac ă apari Ńia în cadrul trupelor regale, dar rolul acestora, va deveni preponde feiei române ti, aceasta fiind întotdeauna elementul etnic majoritar în aria Banatului istoric. Vor fi îns ă prezen Ńi i oteni din alte comitate, parte din ei familari ai comitelui sau apropia Ńi ai acestuia, parte în virtutea obliga Ńiilor militare ale vremii, dar num ărul lor era destul de redus,

HATEGAN – SCOLARI 37 ridicându-se cel mult pân ă la câteva sute de oameni. În acest context se poate vorbi acum, pentru prima dat ă, de o lupt ă antiotoman ă comun ă a popoarelor român, maghiar i sârb, care locuiesc în aceea i zon ă geografic ă – valea Dun ării – i erau amenin Ńate de o primejdie comun ă; îndeosebi alian Ńa primelor dou ă etnii cu sârbii a lipsit în campaniile întreprinse pân ă la 1400 de către Sigismund de Luxemburg. i tot acum asist ăm la un alt fenomen: pătrunderea unor grupuri de popula Ńie sârb ă în nordul Dun ării, mai ales în Banat, Ba č, Bodrog, ca urmare a intensific ării necontenite a ofensivei i jafurilor otomane în Serbia; faptul a fost favorizat i de cele trei acorduri încheiate între 1404–1426, între Ungaria i Serbia, toate mijlocite de c ătre Filippo Scolari. Problema care se ridic ă privind cifra de 1200 de lăncii i amintitele opinii ale biografiilor, referitoare la crearea unei armate de aproximativ 10–12000 călăre Ńi, îi afl ă o rezolvare simpl ă dac ă accept ăm pentru „lance” un num ăr de circa zece oameni. În aceast ă situa Ńie totalul concord ă sau se apropie foarte mult de datele biografilor. Num ărul nu este fix, cum nu rămâne neschimbat ă nici componen Ńa social ă, geografic ă, deosebindu-se de la o campanie la alta. Sfâr itul anului 1414 îl afl ă pe Filippo Scolari departe de teatrul de opera Ńiuni, călătorind spre Germania, unde se desf ă ura ceremonia de încoronare ca rege roman a lui Sigismund de Luxemburg i Elve Ńia, unde începuser ă lucr ările conciliului bisericii cre tine. Dup ă unele informa Ńii, Filippo Scolari a participat la ceremonia încoron ării regelui desf ă urat ă la Aachen 8. Într-adev ăr ac Ńiunile militare i diplomatice ini Ńiate i conduse de comitele de Timi imediat dup ă investirea lui Sigismund ca împ ărat german, între anii 1410–1414, îi creau avantaje morale importante, inclusiv posibilitatea particip ării sale la ceremonia încoron ării. Dar cert este doar faptul că Pippo nu pleac ă în Germania împreun ă cu suita regelui, fiind ocupat cu luptele din Bosnia; va merge ceva mai târziu. În rest, trebuie să-i privim activitatea din lunile noiembrie-decembrie 1414, cu destul ă circumspec Ńie, datorit ă sărăciei de informa Ńii, care nu permite detalierea tuturor ac Ńiunilor sale. De la Aachen, Sigismund de Luxemburg, înso Ńit de o suit ă numeroas ă, coboar ă spre sudul Germaniei, pe la cur Ńile princiare, ajungând la Constan Ńa (Konstanz), în Elve Ńia, pe la mijlocul lunii decembrie. La 5 noiembrie 1414 se deschid aici lucr ările unuia dintre cele mai lungi concilii ecumenice ale bisericii cre tine, dac ă avem în vedere faptul c ă se închide abia la 22 aprilie 1418. Trei mari probleme au stat în aten Ńia participan Ńilor: lichidarea schismei din sânul bisericii catolice, prin depunerea celor trei papi i alegerea unuia singur; unirea catolicismului cu ortodoxismul i înt ărirea cre tinismului prin condamnarea ereziilor lui Wyclif i Hus; introducerea unor reforme în sânul bisericii. La lucr ării particip ă Sigismund de Luxemburg, principii, marchizii, ducii, con Ńii i baronii imperiului, soli ai regilor din Europa, ai Bizan Ńului i Rusiei, ai bisericii ortodoxe, o mare mul Ńime de nobili cu suitele. Num ărul persoanelor eclesiastice se ridic ă, dup ă unele aprecieri 9, la 19105, dintre care: un pap ă – Ioan al XXIII-lea, soli ai celorlal Ńi doi papi, trei patriarhi, 33 cardinali, 47 arhiepiscopi, 145 episcopi, 124 egumeni, 750 de doctori în teologie, 18000 de preo Ńi i călug ări. Num ărul total al participan Ńilor este estimat la aproximativ 100000 de persoane, găzduite atât în ora cât i în localit ăŃ ile din jur. O asemenea desf ă urare de for Ńe teologice nu se văzuse de mult ă vreme în Europa. Dezbaterile decurg lent, cu întortochieri i dispute filosofo-teologice aprinse. Nu lipsesc nici momentele tragicomice, cum a fost cazul înc ăier ării în plin conciliu dintre arhiepiscopii de Pisa i de Mainz, care căutau să se sugrume unul pe cel ălalt. Un lucru nu a fost îns ă tărăgănat, ci dimpotriv ă, cu acordul participan Ńilor, a fost dus la îndeplinire cu toat ă promptitudinea: judecarea, condamnarea i executarea lui Jan Hus. Pe baza salvconductului emis de Sigismund de Luxemburg, Hus pleac ă din Cehia la 11 octombrie i ajunge la Constan Ńa la 3 noiembrie acela i an. Peste numai trei zile, este aruncat în închisoarea mănăstirii dominicane. Înc ălcarea cuvântului imperial a fost urmat ă de montarea procesului, de torturile de rigoare i de acuza Ńia de erezie. Hus apare în fa Ńa judec ătorilor la 5,7 i 8 iunie 1415, este declarat vinovat de erezie, iar la 6 iulie 1415 piere în fl ăcările rugului. Ca o completare a acestei sentin Ńe, la 30 mai 1416 cade victim ă acelora i judec ători Ieronim de Praga; agita Ńia stârnit ă în Cehia de cele dou ă execu Ńii va izbucni peste trei ani într-o serie de conflicte militare, cunoscute sub numele de r ăzboaiele husite. Documentele amintesc i de o participare româneasc ă la lucr ările acestui conciliu 10 din partea Moldovei, este amintit un Chiril ă – a cărui func Ńie eclesiastic ă nu este cunoscut ă – i o delega Ńie de boieri condus ă de George „Samusinis” i Stanislav Rotompan. În ce-l prive te pe discutatul Grigore łamblac, (1364–1419–20?), care ac Ńionase pân ă în anul 1414 în Moldova, el particip ă la conciliu ca trimis al ducelui Vitold al Lituaniei (1392–1430), în slujba căruia intrase cu pu Ńin timp înainte. Din łara Româneasc ă particip ă un cavaler Tugomid sau Dobromir i un anume „Haidmäcz” din

38 HATEGAN – SCOLARI Câmpulung Muscel. Din partea Transilvaniei participarea este mai numeroas ă: voievodul tibor de Stiborcz, episcopul de Oradea, delega Ńii mai multor ora e transilvane, printre care Clujul i Bra ovul. Al ăturându-le cel pu Ńin câ Ńiva oameni în suit ă, ajungem la câteva sute de participan Ńi din łă rile Române. Prezen Ńa comitelui de Timi la lucr ările conciliului de la Constan Ńa se explic ă prin calit ăŃ ile sale de subtil diplomat i cunosc ător avizat al problemelor central-europene 11 . Regele îl implic ă pe Filippo Scolari în întreprinderi de mare importan Ńă , întrucât mizeaz ă pe capacitatea comitelui de a rezolva multiplele i încurcatele planuri menite să-i deschid ă drumul spre încoronare i calitatea de arbitru al situa Ńiei europene. Ac Ńiunile de pân ă acum l-au angrenat în jocul diplomatic al cur Ńilor europene, laice sau eclesiastice. Îns ă data sosirii la Constan Ńa poate isca discu Ńii, întrucât poate fi plasat ă în noiembrie sau în ianuarie 12 . În cazul primei variante sosirea sa este legat ă de cea a lui Sigismund, iar în cea de-a doua Pippo vine direct din Ungaria. Apreciem totu i c ă ajunge odat ă cu suita regelui. Discu Ńii se isc ă i cu privire la suita sa, cifrele avansate oscilând între 60 i 150 de călăre Ńi13 . Stema-i figureaz ă printre cele 1145 de blazoane afi ate în ora 14 ca semn al prezen Ńei la lucr ări. Pe timpul ederii sale la Constan Ńa, Pippo locuie te la mănăstirea Peterhausen, din apropierea ora ului 15 ; se pare că aceasta era rezervat ă mai multor participan Ńi din regat, întrucât aici st ătea i arhiepiscopul de Esztergom. Printre cele mai importante misiuni încredin Ńate aici de rege s-a num ărat i supravegherea domiciliului for Ńat al papei Ioan al XXIII-lea, refractar dorin Ńei delega Ńilor de a abdica. Misiunea a fost îndeplinit ă aproximativ între lunile ianuarie-martie 1415 16 . Era dificil ă, întrucât trebuiau respectate anumite conveniente, Ioan de Ńinând calitatea de înalt pontif. În acest interval au avut loc discu Ńiile lui Pippo cu umanistul italian Poggio Bracciolini (1380–1459), florentin ca i Pippo, secretarul papei. La 20 martie, Ioan al XXIII-lea reu ete să scape de sub supravegherea lui Scolari, beneficiind de sprijinul unui slujitor al prin Ńului Friedrich al Austriei 17 ; scena este demn ă de comedia italian ă, întrucât, la obi nuita vizit ă zilnic ă a comitelui, slujitorul – îmbr ăcat în hainele papei – se preface că doarme, în timp ce adev ăratul pontif fuge spre Schaffhausen sub protec Ńia austriac ă. Reac Ńia regelui este prompt ă, dar urm ărirea în care se lanseaz ă Pippo i oamenii săi rămâne fără rezultat. Cei ce profit ă de conjunctura creat ă au fost elve Ńienii, care primesc cu aceast ă ocazie toate posesiunile Casei de Austria de pe teritoriul helvetic, confiscate drept represalii din partea lui Sigismund. Episodul evad ării papei Ioan, nu are urm ări asupra comitelui. Dimpotriv ă, se bucur ă în continuare de stima regelui, ap ărând mereu ca mijlocitor între inten Ńiile acestuia i problemele interne ale regatului, lucru dovedit i de un document dat în Constan Ńa la 16 aprilie 1415 18 . Este totodat ă i ultima men Ńiune cert ă a prezen Ńei sale aici, întrucât la scurt ă vreme va pleca înapoi, spre Dun ăre, unde se precipit ă evenimentele politice i mai ales cele militare. Situa Ńia Ńă rilor balcanice i a celor dun ărene cunoa te modific ări substan Ńiale în defavorul cre tinit ăŃ ii odat ă cu urcarea pe tron a lui Mahomed I, (5 iulie 1413) care, prin acŃiuni energice armate pe Dun ăre i în nord-vestul Balcanilor, încearc ă nu doar să-i consolideze tronul ci inaugureaz ă o politic ă de cuceriri i supuneri de popoare. Rela Ńiile încordate cu łara Româneasc ă genereaz ă câteva confrunt ări militare, încheiate cu o campanie personal ă a sultanului la nordul Dun ării, în urma căreia Mircea cel Bătrân este nevoit să accepte plata unui tribut de 3000 de galbeni; ob Ńine în schimb garan Ńia independen Ńei i neamestecului otoman în problemele interne ale Ńă rii. Se agraveaz ă în acest timp i situa Ńia Bosniei; fac Ńiunile nobiliare precum i prezen Ńa a dou ă mari puteri, la nord i sud, determin ă redeschiderea luptelor. Interven Ńia otoman ă din var ă i a trupelor regale din toamna anului 1414 au marcat acest eveniment, iar în prim ăvara i vara anului urm ător, noile incursiuni deterioreaz ă rapid stabilitatea acestei Ńă ri. La noua interven Ńie otoman ă, din prim ăvar ă, Hervoja se aliaz ă cu turcii, inversând raportul de for Ńe. Înaintarea deta amentelor de achîngii spre sudul Ungariei alerteaz ă toate for Ńele regatului, inclusiv pe regele împ ărat aflat la Constan Ńa. Ca urmare, Filippo Scolari se întoarce degrab ă în regat i îndreapt ă oastea-i împotriva du manului, pe care-l respinge; luptele au loc în comitatele din zona str ăbătut ă de Drava, Sava i Dun ăre, fără a putea detalia desf ă urarea lor. În orice caz, ca durat ă în timp nu au dep ă it sfâr itul lunii mai. Ca urmare, se impunea concentrarea for Ńelor regale pentru o interven Ńie hot ărât ă în Bosnia, menit ă să redreseze situa Ńia; preg ătirile se desf ă oar ă în paralel cu respingerea atacurilor din mai i se încheie abia pe la mijlocul lunii iunie. 19

HATEGAN – SCOLARI 39 Comandan Ńi ai trupelor expedi Ńionare regale sunt Ioan Gara, Ioan Maroth i Paul Csupor. Filippo Scolari nu apare în nici un document. Cauza n-o cunoatem dar omisiunea certific ă absen Ńa lui de pe câmpurile de lupt ă din Bosnia. A plecat Pippo spre Banat sau, mai degrab ă, a rămas în centrul regatului, să gireze func Ńiile de conducere în lipsa principalilor demnitari? Închinăm spre ultima ipotez ă. Dup ă o serie de ciocniri locale, trupele regale se întâlnesc cu cle turco-bosniece pe râul Bosna, în dreptul cet ăŃ ii Doboj, în ultima decad ă a lunii iulie 1415. Pe 28 iulie se desf ă oar ă aici lupta decisiv ă, i victoria apar Ńine trupelor comandate de Isac beiul de Vrbosna (Sarajevo). Num ărul mare al mor Ńilor i prizonierilor, printre care se aflau chiar Marothi i Csupor (primul se va răscump ăra abia în 1419, iar cel de-al doilea va fi cusut într-o piele de bivol i aruncat în râul Bosna) ca i pierderea controlului asupra Ńă rii indic ă dezastrul acestei campanii. Filippo Scolari figureaz ă îns ă în calitate de comandant al noilor for Ńe regale care intr ă în Bosnia în lunile septembrie-octombrie 1415, în încercarea de a remonta prestigiul regal. Nu sunt cunoscute nici acum detalii ale luptelor desf ă urate, dar lipsa unor succese majore indic ă caracterul de hărŃuial ă al campaniei. Faptul că Pippo a rămas, la Buda în timpul lunilor de var ă-toamn ă este atestat i de câteva documente, în care el figureaz ă printre mereu prezen Ńii membri ai acelui consiliu regal. La 29 august era la Esztergom, 20 al ături de arhiepiscop, în încercarea de a solu Ńiona greut ăŃ ile trezoreriei, amenin Ńat ă de continua sc ădere a extrac Ńiei metalelor pre Ńioase din mun Ńii Slovaciei. Aproximativ în acela i timp, Pippo are de rezolvat i solicitarea regal ă referitoare la transportul unei mari cantit ăŃ i de sare din Transilvania spre apusul Europei, necesar ă regelui în călătoria pe care se preg ătea s-o întreprind ă.21 În leg ătur ă cu situa Ńia militar ă a anilor 1415–1416 trebuie discutat ă i incursiunea otoman ă asupra Banatului, condus ă de Isac pa a. Problemele care se ridic ă fa Ńă de acest eveniment vizeaz ă dou ă aspecte: anul desf ă ur ării i stabilirea autorului real al victoriei în persoana vicecomitelui de Timi . Ele s-au născut ca urmare a unor interpret ări diferite, furnizate de istoricii care au studiat aceast ă perioad ă. Indicarea unor ani diferi Ńi pentru aceast ă expedi Ńie – 1415 22 , 1416 23 , chiar i 1418 24 îngreuneaz ă stabilirea anului i a perioadei în care s-a desf ă urat. Ne pronun Ńă m pentru anul 1415, baza Ńi pe analiza situa Ńiei generale a acestor conflicte i pe câteva mărturii mai pu Ńin cunoscute, respectiv folosite de istoricii anteriori. Trebuie remarcat ă în primul rând absen Ńa mai îndelungat ă a comitelui de Timi din zona bănăŃ ean ă, explicabil ă prin călătoria sa în Elve Ńia, apoi prin luptele din Bosnia în prim ăvara i toamna anului 1415 i prin activitatea administrativ ă desf ă urat ă în var ă în capital ă i în regiunile centrale ale regatului. Aa cum am văzut, Pippo nu se întoarce în Banat dup ă lupta de la Doboj, ci rămâne la Buda i apoi Esztergom. Pentru anul 1416 exist ă documente care-l atest ă la Timi oara i alte localit ăŃ i bănăŃ ene aproape lun ă de lun ă, fapt care ar fi determinat prezen Ńa sa în fruntea trupelor locale în lupt ă cu turcii otomani pe ajung în Banat poate fi estimat ă ca fiind lunile august-septembrie, iar anul este 1415. Direc Ńia atacului este sud-vest, nord-est i el se desf ă oar ă, dup ă trecerea Dun ării, printr-un loc imposibil de precizat dar în orice caz situat în zona de confluen Ńă a Tisei cu Dun ărea i apoi în amonte pe cele dou ă Timi uri (Timi ul i Bega, n.n.). Cel de-al doilea aspect care necesit ă preciz ări se refer ă la numele acelui vicecomite de Timi care i-a întâmpinat pe turci. Părerile exprimate pân ă acum indic ă acest vicecomite în persoana lui Nicolae fiul lui Petru de Macedonia. Numele său a fost preluat de la un autor la altul fără a căuta raportarea sa la documentele timpului. În acest fel s-a perpetuat o regretabil ă eroare care atribuie unui alt personaj victoria repurtat ă de trupele b ănăŃ ene. Confuzia poate fi atribuit ă i unei apropieri i respectiv invers ări de nume. Odat ă autorul victoriei apare drept Nicolae fiul lui Petru, alt ă dat ă Petru fiul lui Nicolae; în plus traducerea numelor în maghiar ă, german ă, sârb ă a provcat o serie de neîn Ńelegeri, iar necunoa terea la perfec Ńie a acestor limbi de unii dintre istorii ce au încercat s ă elucideze faptele a adâncit gre eala. În realitate avem de-a face cu dou ă persoane diferite. Unul este Nicolae, fiul lui Petru de Macedonia care nu a fost niciodat ă vicecomite de Timi 26 iar cel ălalt este Petru, fiul lui Nicolae de Derechke vicecomite de Timi între anii 1410–1421 27 . Atestarea ultimului în aceast ă func Ńie, continuu între anii aminti Ńi, exclude orice dubiu asupra persoanei sale. Mai mult chiar, Nicolae de Macedonia nu mai apare consemnat documentar dup ă anul 1411 i nici una dintre atest ările cunoscute nu-i atribuie func Ńia de vicecomite. Ca atare „vicecomitele de Timi ” care i-a înfruntat cu armele pe turcii

40 HATEGAN – SCOLARI pătrun i în Banat în vara-toamna lui 1415 a fost Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, vicecomitele de Timi . Dup ă câteva zile, timp în care achingii s-au răspândit dup ă prad ă, trupele otomane au fost atrase în lupt ă – într-un loc neidentificabil – de vicecomite în fruntea oamenilor săi. Bătălia s-a desf ă urat într-o not ă de echilibru i nici una dintre tabere nu reu ise să ob Ńin ă avantajul decisiv. Pentru a opri vărsarera de sânge i a scuti for Ńele proprii de eforturi suplimentare, Petru îl provoac ă personal la lupt ă pe comandantul otoman. În privin Ńa numelui acestui comandant trebuie să existe o doz ă de circumspec Ńie întrucât deja amintitul Isac pa a continu ă a fi atestat documentar i dup ă acest atac; ca atare el nu putea fi cel uci de către Petru. Exist ă dou ă variante: ori Isac pa a de Vrbosna a condus acest atac în Banat dar nu a participat la lupta citat ă, ori este vorba despre un alt comandant otoman care întreprinde incursiunea din 1415 i care este confundat – fie datorit ă aceluia i nume, fie datorit ă necunoa terii numelui său real de c ătre istorici – cu înving ătorul de la Doboj. Provocarea la lupt ă în doi a comandantului du man este în deplin ă concordan Ńă cu obiceiurile cavalere ti ale vremii, dar reflect ă i adâncirea lor la curtea comitelui de Timi , recunoscut reprezentant i propagator al tradi Ńiilor cavalere ti apusene. „Turnirul” celor doi comandan Ńi se desf ă oar ă în mijlocul câmpului de lupt ă. Beiul otoman încearc ă să-l ucid ă prin vicle ug pe vicecomite, dar nu reu ete i ac Ńiunea sa îi permite lui Petru de Derechke să-i imobilizeze adversarul, pe care-l arunc ă la pământ i-l ucide. Turcii sunt pu i pe fug ă i prada acestora a fost recuperat ă aproape integral. Avem de-a face cu o obi nuit ă incursiune de prad ă a turcilor în aceste Ńinuturi, desf ă urat ă dup ă tipicul akinului i doar sfâr itul este deosebit, prin ac Ńiunea insolit ă a vicecomitelui. În cursul anilor urm ători, 1416–1417, diferite izvoare literare con Ńin referiri despre o nou ă incursiune otoman ă de jaf asupra Banatului 28 , în care rolul principal de ap ărător îi revine aceluia i vicecomite. i aceast ă campanie s-a desf ă urat într-o perioad ă în care Filippo Scolari nu era prezent în Banat. Num ărul mare al achingiilor, tăria atacului i surpriza creat ă le-au facilitat turcilor pătrunderea în preajma văii Mure ului. În fruntea acelora i trupe bănăŃ ene, Petru de Derechke, îi urm ăre te i-i ajunge din urm ă la câ Ńiva km sud de Mure . Pentru a contrabalansa num ărul i ascendentul moral al otomanilor, vicecomitele apeleaz ă la un original atac de noapte, rămas celebru în analele războaielor Banatului. La miezul nop Ńii, trupele sale se năpustesc asupra du manului adormit cu strig ătul „Dumnezeu i Sf. Mihail”, folosit i ca strig ăt de lupt ă, dar i ca parol ă de recunoa tere în întuneric. Neobi nui Ńi cu acest gen de atacuri, buim ăci Ńi de somn i neputând distinge num ărul du manilor, turcii sunt înfrân Ńi în câteva ore. Ac Ńiunea aceast ă prefigureaz ă parc ă celebrul atac de noapte din 1462 condus de Vlad łepe ; ea reprezint ă în fond acumularea unei bogate experien Ńe de lupt ă i, implicit, folosirea unor diverse tactici de lupt ă de către poporul român ca i de celelalte popoare din jur: maghiar, sârb, etc. Tradi Ńia popular ă, reluat ă apoi de istoricii aminti Ńi, consemneaz ă faptul că pe câmpul de lupt ă s- a ridicat o capel ă i mai târziu, în jurul acesteia s-a dezvoltat o localitate numit ă, când Sânmihai, când Sînnicolau. Indiferent dac ă este vorba despre Sînmihaiul de lâng ă Timi oara, lucru mai pu Ńin probabil, sau de ora ul Sînnicolaul Mare situat la câ Ńiva km sud de Mure , tradi Ńia respect ă un fapt real consumat în acest timp. Înclin ăm a crede că este totu i vorba despre localitatea Sânmihai, alta decât cea omonim ă de lâng ă Timi oara zona amintitt ă a luptei i atestat ă documentar în prima tr ăime a acestui secol, la E de Sânnicolau-Mare. Despre activitatea lui Pippo în Banat în ace ti ani exist ă îns ă câteva indicii importante. Unul dintre cele mai curioase dintre acestea se refer ă la re Ńinerea unui sol la Timi oara sub pretextul de spionaj. Cum s-au desf ă urat lucrurile? În anul 1415, sultanul Mahomed I trimite soli la Vladislav Jagello pentru a încheia un armisti Ńiu cu Polonia i Ungaria în ale cărui prevederi urmau să fie cuprinse i Ńă rile dun ărene. Vladislav îi solicitase acordul lui Sigismund de Luxemburg, aflat în Elve Ńia, la Constan Ńa, dup ă care trimite la rându-i o solie la Adrianopol. La întoarcere spre Polonia, solii regelui sunt înso ŃiŃi de soli turci. i fapt curios, solia mixt ă se divide în dou ă cete care urmeaz ă drumuri diferite: un polonez i un turc trec prin łara Româneasc ă, Moldova spre Polonia, iar cel ălalt polonez i cu cel de-al doilea sol otoman iau calea prin Banat. Neavând salvconduct, turcul rămâne la grani Ńă , dar solul polon, Grigore Armeanul, i-a continuat călătoria. Ajuns la Timi oara este arestat i aruncat în închisoare de către Pippo, fiind bănuit că ar avea i alte instruc Ńiuni în afara soliei cunoscute. I se confisc ă hainele i cizmele, toate fiind minu Ńios dezmembrate în căutarea unor

HATEGAN – SCOLARI 41 inscrisuri tăinuite, iar el rămâne la închisoare mai multe luni, cu toate interven Ńiile lui Vladislav Jagello de a-l elibera. De abia dup ă ce insisten Ńele regelui polon ajung în apus la Sigismund i acesta ordon ă eliberarea solului, comitele de Timi binevoie te a-l lăsa să ia drumul spre Ńara-i de ba tin ă. Faptul indic ă prestigiul i puterea deosebit ă pe plan politic a acestui comite în regat, din moment ce îi permite asemenea ac Ńiuni cu posibile repercursiuni asupra rela Ńiilor interstatale. La începutul anului 1416 conflictul din Bosnia se reaprinde, fiind declan at dup ă moartea lui Hrvoje, la 6 aprilie. Interven Ńia otoman ă este prompt ă i duce la cucerirea celei mai mari părŃi a Bosniei. Sunt create în teritoriul ocupat de către turci baze puternice de lansare a incursiunilor de jaf asupra extremelor nordice ale Balcanilor i asupra Ńinuturilor germane, prin instalarea mai multor garnizoane otomane, în Bosnia. Acela i început de an 1416 aduce cu sine i lupte înver unate între turci i vene Ńieni în Marea de Marmara, soldate cu spectaculoasa victorie naval ă vene Ńian ă din 29 iunie de la Gallipoli. În aceia i lun ă se încheie i un tratat de pace între cele dou ă părŃi, consfin Ńind momentul de r ăgaz ob Ńinut de Mahomed I. Profitând de conjunctura politic ă favorabil ă, Mircea cel Bătrân începe opera Ńiunile militare în vederea înl ătur ării tributului. În łara Româneasc ă se afl ă un nou pretendent la tronul sultanilor, Mustafa, care, cu ajutor muntean, trece Dun ărea i înainteaz ă prin Balcani spre Tesalia, pustiind totul în cale. Învins de Mahomed I lâng ă Salonic, se refugiaz ă în cetatea Tessalonia pe care sultanul o asediaz ă. De i încercarea de lovitur ă de stat eueaz ă, łara Româneasc ă s-a eliberat de obliga Ńia tributului. În acest context, de relativ ă acalmie militar ă, comitele de Timi este prezent în 1416 în diferite zone ale regatului, atât în calitate de comandant de oti cât i în cea de om de stat. La începutul anului se afl ă în Banat, unde face obi nuita vizit ă de recunoa tere a situa Ńiei otirii i a st ării sociale, a zonei, dup ă absen Ńele sale mai îndelungate. Pe 1 februarie era la Timi oara, unde solu Ńioneaz ă una dintre obi nuitele plângeri aduse în fa Ńa sa, abuzurile nobilimii fa Ńă de Ńă rani. Nu uit ă de faptul că este la rându-i un mare feudal, cerându-i regelui Sigismund, aflat în continuare în apusul continentului, dispens ă pentru a construi pe posesiunile sale fortifica Ńii din lemn i piatr ă, lucru pe care regele i-l acord ă la 16 aprilie 29 . Într-o perioad ă în care regalitatea caut ă să distrug ă bazele politice i armate a nobilimii, dispensa acordat ă comitelui de Timi se justific ă doar prin fidelitatea exemplar ă a acestuia fa Ńă de persoana regelui. Aflat în drum spre Buda, comitele se adreseaz ă la 16 mai vicecomi Ńilor săi din Timi , Cara i Cenad, cerându-le să nu-i sileasc ă pe iobagii nobililor care au pierit anul trecut în Bosnia să se mute pe alte posesiunii; este cazul concret al poseiunilor celor doi fra Ńi de Gherteni , Jacob i Nicolae, da Ńi disp ăru Ńi în aceste lupte 30 . În mai i iunie, Pippo particip ă la activit ăŃ i adminsitrativ-organizatorice, militare i civile, în capital ă i centrul regatului. Unele dintre acestea vizaser ă înt ărirea contingentelor armate ale regelui în vederea unei noi interven Ńii militare în Bosnia. În aceia i lun ă iunie se întoarce în Banat, la Lipova unde se odihne te câtva timp. De aici pleac ă la Timi oara, atras de evolu Ńia evenimentelor militare dun ărene în care Mircea îl sus Ńinuse pe pretendentul la tronul de sultan, Mustafa. În august s-au desf ă urat la Buda lucr ările dietei care evaluase stadiul preg ătirilor militare i solu Ńionase problema răscump ărării prizonierilor războiului din 1415. Ca urmare a ini Ńiativei unui grup de nobili, printre care i Filippo Scolari, o solie este trimis ă în Serbia, la tefan Lazarevi ć, spre a-l determina să mijloceasc ă răscump ărarea acestor prizonieri. Grupul, inclusiv Pippo, ateapt ă răspunsul la Pécs, dar enormitatea sumelor pretinse de turci nu permite efectuarea tranzac Ńiei ci s-a procedat la lansarea unei colecte generale. Sunt trimi i emisari în toate comitatele, dar sumele necesare se strâng încet i ini Ńiativa se stinge fără a se reu i să elibereze decât o mic ă parte dintre prizonieri. Lipsa oric ărei riposte regale permite turcilor să-i consolideze pozi Ńiile ocupate în var ă în mun Ńii Bosniei i apoi să treac ă la cucerirea deplin ă a acestui stat. În fa Ńa unei astfel de alternative, comitele de Timi pleac ă cu oastea în toamna anului 1416 spre Bosnia, în încercarea de a distruge bazele puterii otomane de acolo. Succesele n-au fost îns ă de natur ă să încurajeze aceast ă dorin Ńă , iar luptele se prelungir ă pân ă în noiembrie, lun ă în care Pippo este înc ă pe frontul bosniac. 31 Anul 1417 este mai sumar în men Ńiuni asupra faptelor lui Pippo, care beneficiaz ă, se pare, de o perioad ă mai lini tit ă, petrecându- i timpul între Timi oara, Lipova, Ozora i Buda, rezolvând îndeosebi afacerile familiei, apoi cele ale comitatelor avute în grij ă. În 2 ianuarie 1417 el se afl ă la Lipova; sosirea comitelui în acest loc pe care îl îndr ăgise se întâmpla dup ă aproape fiecare campanie sau deplasare mai lung ă. Intrat în cel de-al 5-lea deceniu de via Ńă , Filippo începe să resimt ă urm ările

42 HATEGAN – SCOLARI unei vie Ńi tumultoase i caut ă să îi amelioreze starea fizic ă prin refaceri, mai lungi sau mai scurte, în aceast ă localitate. Nu scap ă îns ă prilejul de a rezolva unele procese între locuitori, ca i unele dintre pricinile în care era implicat direct, a a cum este cazul procesului, redeschis, pentru p ăduri 32 . O men Ńiune singular ă aminte te participarea sa la respingerea unei noi incursiuni otomane în Banat 33 . Trupe de achingii fac „obi nuita incursiune de prim ăvar ă” în nordul Dun ării, prad ă sudul Banatului i apoi se îndreapt ă spre Timi oara. În jurul Ciacovei se lovesc de rezisten Ńa garnizoanei cet ăŃ ii i încearc ă să cucereasc ă fortifica Ńia. Prelungirea luptelor în preajma zidurilor Ciacovei, permite trupelor locale să se adune, să ajung ă în preajma celor asediate i în final să înfrâng ă trupele invadatoare. Ac Ńiunea continu ă apoi, prin urm ărirea resturilor achingiilor în sudul fluviului. Lipsa altor tiri referitoare la acel episod militar ne oblig ă să privim cu circumspec Ńie atât datarea luptei cât i extensiunea ei în zona ar ătat ă de izvorul literar. Deasemenea, citata participare a lui Filippo Scolari în fruntea trupelor pare a fi pu Ńin for Ńat ă. Lupta ca atare se prea poate să fi avut loc, dar lipsa de coinciziune a izvoarelor vremii i apoi a istoricilor las ă loc liber confuziilor. Pippo călătore te în a doua parte a anului i de-a latul regatului, amintit fiind în luna iunie în comitatul Fejer, la 10 august la Buda i peste exact o lun ă, în septembrie, la Timi oara. Din ultimul loc citat se adreseaz ă vicecomi Ńilor săi din Timi i Cara , amintindu-le faptul că a acordat protec Ńia văduvei lui Jacob Chep de Gherteni . În luna noiembrie se îndreapt ă spre Buda unde, printre alte fapte, particip ă i la stabilirea cuantumului veniturilor datorate de rege arhiepiscopului de Esztergom 34 . Începutul de an 1418 îl afl ă din nou la Timi oara, 36. Pentru râvna cu care construie te i înzestreaz ă l ăca uri de cult, este suplicat de c ătre papalitate. La expirarea armisti Ńiului din 1413, încheiat pe o perioad ă de 5 ani, în prim ăvara anului 1418 reîncep luptele dintre Vene Ńia i Ungaria. Întrate în Dalma Ńia trupele vene Ńiene vor des ăvâr i opera de cucerire deplin ă a zonei, timp în care Sigismund de Luxemburg se întoarce din lungul, dar sterilul, periplu vest-european. Media Ńia încercat ă de ducii de Hohenzollern i regele Poloniei nu reu ete să sting ă r ăzboiul i trupele regale sufer ă repetate înfrângeri. Dup ă o călătorie lung ă în centrul i apusul continentului, început ă de fapt în toamna anului 1412, odat ă cu campania italian ă, continuat ă în anul 1413 cu discu Ńiile italiene în anul 1414, cu călătoria în Germania i Elve Ńia i între anii 1415–1418 cu călătoriile întreprinse în Spania, Fran Ńa i Anglia, Sigismund de Luxemburg ajunge la Buda la mijlocul verii anului 1418. Sunt reluate imediat mai vechile planuri privitoare la Orient, care prev ăd transformarea Dun ării într-o centur ă de ap ărare a regatului, prin cucerirea cet ăŃ ilor de pe cele dou ă maluri ale fluviului i transformarea statelor cre tine riverane în state-tampon. În acela i scop regele viseaz ă la reînvierea Ńaratului bulgar, ad ăpostindu-i în Ungaria pe fiii fo tilor Ńari. Drumul comercial cu Orientul care ducea de-a lungul Dunării, peste Marea Neagr ă, Caucaz i Marea Caspic ă, urmeaz ă să fie reactivat prin intermediul coloniilor genoveze, iar regele urm ăre te să-i instituie controlul asupra drumurilor care leag ă Transilvania cu łara Româneasc ă, îndeosebi cel dintre Bra ov i Br ăila. Ac Ńiunile politice regale din ace ti ani poart ă amprenta „planurilor orientale”. Prezen Ńa prelungit ă în Banat a comitelui de Timi în cursul anului 1418 se datoreaz ă, în afara obi nuitelor sale obliga Ńii administrative i schimb ărilor majore petrecute în sud-estul european. La 31 ianuarie 1418 murise Mircea cel Bătrân i pe tronul muntean se urc ă Mihai I; situa Ńia Ńă rii era destul de tulbure i Pippo întrevede primejdii noi. Măsura acestui acut sim Ń politic ne este reliefat ă de scrisoarea adresat ă palatinului Ioan Gara, în care Filippo arat ă că noul domn nu are rela Ńii bune cu partidele boiere ti i că situa Ńia se va agrava dac ă Mihail nu se impune, el putând să-i piard ă scaunul 37 . În eventualitatea, din ce în ce mai apropiat ă, a unor noi conflicte, Banatul trebuie să fac ă fa Ńă situa Ńiilor mult mai complexe. Dac ă în timpul vie Ńii lui Mircea cel Bătrân, Ńinuturile române ti transalpine, Transilvania i Banatul, au fost scutite de multe necazuri prin ac Ńiunile sale antiotomane hot ărâte, dispari Ńia lui rupe echilibrul instabil de pe Dun ăre i dezl ănŃuie for Ńele centrufuge interne, dar i cel otomane, care se sim Ńeau capabile să distrug ă ap ărarea din zona Dun ărean ă. Din acest moment (anul 1418) Filippo Scolari, comite de Timi , devine figura central ă a rezisten Ńei antiotomane de la Dun ărea de Jos, de Ńinând acest rol pân ă în anul 1426. În perioada de var ă-toamn ă a anului 1418, Pippo se aflase în cea mai mare parte la curtea regal ă de la Buda 38 unde întâmpin ă pe Sigismund, revenit din călătoriile sale. Proiectele regale fa Ńă de problema oriental ă sunt analizate din nou i în prezen Ńa comitelui, ca i posibilit ăŃ ile practice de ripost ă antivene Ńian ă în Dalma Ńia. Cu toat ă interven Ńia din toamn ă a armatei regale, situa Ńia rămâne

HATEGAN – SCOLARI 43 neschimbat ă. Este posibil ca la aceste lupte să fi participat i Pippo, dar sărăcia informa Ńiilor împiedic ă orice încercare de aprofundare respectivei chestiuni. Spre iarn ă, Pippo se reîntoarce în Banat, petrecându- i lunile noiembrie i decembrie la Timi oara i apoi în Cri ana la Oradea, unde abordase o serie de probleme familiare cu vărul său Andrea Scolari, episcopul romano-catolic de Oradea. De aici se adreseaz ă din nou cămăra ilor săi transilv ăneni de la ocnele de sare, curmând abuzurile săvâr ite i luând măsuri aspre împotriva vinova Ńiilor 39 .

NOTE CAPTIOLUL V 1 Barabas Samu, Teleki cs. oklt. , I, p. 396–397. 2 Zichy cs. oklt. vol. VI, Budapesta, 1903, p. 314. 3 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 245 i Stanoje Stanojevic, Pipo Spano , p. 10; Zicky cs. oklt. , VI, p. 314–315. 4 Thallóczy Lajos-Aldássy Antal, Codex diplomaticus partium regni Hungariae adnexarum , vol. II: A magyarország és Szerbia közti összeköttetések oklevéltára 1198–1526, Budapesta, 1907, p. 58–59. 5 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 567–568. 6 Pentru acest fenomen colec Ńiile de documente Hurmuzaki, vol. I/2, II/1, i II/2; Pesty, Krassó , III i IV, Pesty, Szörényi III, Pesty, Szörényi oláh kerületek . 7 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 331 public ă un document regal din 1390 pentru Petru fiul lui Dees de Temesel, districtul Mehadia, cneaz nobil înt ărit în posesiuni cu urm ătoarele condi Ńii: „tali modo et condicione mediante quod dum nos vel nostri succesores… temporum in processu versus plagam orientalem instaurando moverimus velmo/vere… ipsi/ et heredes ipsorum de dictis possessionibus ad predictum exercitum cum una lancea… ut consuetudinis ceterorum nobilium keneziorum dictarum terr… profiscisci teneantur” . 8 Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 561. Ceremonia se desf ă oar ă pe 2 decembrie 1414 la Aachen, i-l are printre participan Ńi i pe Filippo Scolari. 9 I. G. Sbierea, Istoria Românilor , vol. I, Cern ăuŃi, 1906, p. 602. 10 C. I. Caradja, Delega Ńii din Ńara noastr ă la conciliul din Constan Ńa (în Baden) în anul 1415 , în AAR, mem. sec Ń. ist., seria a III-a, tom, VII, Bucure ti, 1930; Dănu Ń I. Mocanu, Sinodul conciliarist de la Constan Ńa (1414–1418) i participarea Bisericii Ortodoxe din Moldova i Muntenia , în Studii Teologice , Bucure ti, an 25/1973, p. 377–386; 11 Participare amintit ă de C. I. Caradja, op. cit. , p. 15–16; Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 221 i diferite tratate de istorie a Ungariei. 12 Johann Cristian Engel, op. cit. , vol. II, p. 280 pune sosirea la începutul lunii ianuarie 1415, ar ătând că Pippo a venit direct din Ungaria i că nu l-a înso Ńit pe Sigismund la încoronarea din Aachen. 13 Ibidem , Ulrich von Reichenthal, Conciliumbuch zu Costenz, Augsburg, 1483; C. I. Caradja, op. cit. , sus Ńin c ă suita sa avea 60 c ălăre Ńi. 14 Ulrich von Reichental, op. cit. , reluat astfel de C. I. Caradja, op. cit. ; Domenico Mellini, op. cit., p. 59 presupune existen Ńa unor diferen Ńe de păreri între rege i comite asupra linei politice momentane, dar ele nu transpar din nici un izvor consultat. 15 Demersurile făcute pe lâng ă prim ăria i arhivele din Constan Ńa (Kostenz) în anul 1978 ne-au confirmat acest fapt, odat ă cu dispari Ńia cl ădirii în decursul veacurilor. În mod obi nuit lucr ările conciliului s-au desf ă urat în biserica episcopal ă din Münster i doar alegerea ca pap ă a lui Martin al V-lea s-a desf ă urat în cl ădirea, cunoscut ă din diverse lucr ări, drept sediu al conciliului; aceasta era fost cas ă comercial ă a ora ului. 16 Domenico Mellini, op. cit. , p. 59 indic ă lunile martei-aprilie; nu putea fi aa ceva din moment ce papa Ioan al XXIII-lea fuge la 20 martie. Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 181–182 i Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 52 povestesc asem ănător aceast ă participare. Curzio Ugurgieri, op. cit. , p. 199 indic ă ca dat ă 19 martie 1414; ni se pare evident ă gre eala de an, probabil datorit ă unei transcrip Ńii tipografice. 17 Jacopo Braciolini, op. cit. , p. 182 îl nume te Albert de Habsburg; în mod eronat a fost confundat cu Friedrich de Habsburg. 18 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 221. 19 Antonio Bonfini, op. cit. , p. 423.

44 HATEGAN – SCOLARI 20 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 246. 21 Pesty, op. cit. , p. 514–515. Din Constan Ńa, Sigismund îi scrie la 8 iulie, ceea ce înseamn ă că solu Ńionarea cererii regale s-a făcut în luna august, întrucât la 5 septembrie se amân ă deja un proces pentru plecarea armatei regale spre Bosnia, cf. Szilagyi Sándor, op. cit. , III, p. 531. 22 Curzio Ugurgieri, op. cit. , p. 205, îl aminte te i el pe „Niccolò Petergy, nativo di Macedonia”, dar perpetueazã gre elile istoriografilor de pâna acum. Pe măsur ă ce evenimentele descrise se petrec mai departe de Italia i, uneori, de Europa Central ă, informa Ńiile oferite de Ugurgieri trebuie privite cu tot mai mult ă circumspec Ńie, sfâr ind uneori prin a fi infirmate; se observ ă lipsa unei bibliografii sud-est-europene în tratarea evenimentelor zonale. 23 Fr. Wettel, Geschichte des Banats in Altertum und Mitterlalter, Timi oara, 1931, p. 154; Victor Motogna, Banatul Românesc în prima jum ătate a secolului al XV-lea , în RISBC , Timi oara, an XIII, mai-august 1944, p. 454–455; Nicolae Ilie iu; Monografia Banatului , manuscris, Muzeul Banatului Timi oara, caiet V, p. 430; Turchányi Tihamer, Krassó-Szörényi megye története az ösidöktöl a régi Krassó megye megszünéséig (1490) , Lugoj, 1906, p. 334; Iuliu Vuia, Districtus Valachorum Cercurile române ti bănăŃ ene , Timi oara, 1929; p. 16; Cronici turce ti , p. 403, cronica lui Mehmed bin Mehmed, care confund ă îns ă anii, punând 1419. 24 George Popovici, Istoria Românilor BănăŃ eni , Lugoj, 1904, p. 174 i Timi oara 700 , Timi oara, 1969, p. 46; A. Bonfinius, op. cit. , p. 425, care nu dateaz ă ca an incursiunea; Böhm Lénart, Bánsÿg külön története , Pesta, 1867, p. 142. 25 Hans Sutrmberger, Türckengefahr und österreischich Statslichkeit , în S d A, X, 1967, p. 133, men Ńioneaz ă acest an pentru începuturile incursiunilor otomane asupra provinciei. 26 Pentru a clarifica situa Ńia, am apelat la corpurile de documente al Banatului publicate de Pesty, Krassó , III; Szörény , III. Am urm ărit fiecare document pentru anii în care Pippo a fost comite de Timi . Surpriza s-a ivit în momentul în care l-am întâlnit pe Nicolae, fiul lui Petru, de Macedonia într-un act de la sf. sec. XIV la Pesty, op. cit. , p. 301–302; el apare apoi la 18.07.1399 la Pesty, Krassó , III, p. 233; 15.08.1403 la Ortvay, op. cit. , p. 331; 15.05.1404 la Pesty, Krassó , III, p. 246; 2.07.1406 la Ortvay, op. cit. , p. 380; 31.03.1408 p. 383; 1411 la p. 454. Din lecturarea acestor documente nu apare nici o men Ńiune că el ar fi fost vicecomite de Timi , iar dup ă anul 1411 dispare orice men Ńionare a sa. 27 Acela i studiu ne-a permis cunoa terea realului vicecomite de Timi în persoana lui Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, care cumuleaz ă i func Ńia de jude al nobililor din comitatul Timi . Nu am întâlnit nici o men Ńiune care să permit ă vreo apropiere între Derechke i Macedonia în sensul pomenirii aceleia i familii cu dou ă nume, lucru ce se întâmpl ă la alte familii, dup ă posesiunile st ăpânite. Primul document în care Petru de Derechke figureaz ă drept vicecomite dateaz ă din 17.06.1410 i a fost publicat la Pesty, op. cit. , p. 428; urmeaz ă apoi: anul 1410 de 5 ori; anul 1411 odat ă; anul 1414 odat ă; anul 1415 de 3 ori – 6.02. la Pesty op. cit. , p. 503; 17.09. p. 516–517; – anul 1416 odat ă; anul 1417 de 2 ori; anul 1418 de 2 ori; anul 1421 odat ă. Consider ăm suficiente pentru certificarea lui Petru, fiul lui Nicolae, de Derechke în func Ńia de vicecomite de Timi . 28 A. Bonfinius, op. cit. , p. 425–426; Francisco Griselini, Istoria Banatului Timi an , traducere de N. Bolocan, Bucure ti, 1926, p. 27; Milleker, op. cit. , p. 21. Datarea trebuie privit ă cu mult ă circumspec Ńie, întrucât evenimentele nu sunt prea bine cunoscute i studiate, iar acest atac de noapte este pus i în alte ocazii; i în deceniul urm ător se vorbe te despre asemenea lupte de noapte. Wenczel, Ozorai , p. 18 opineaz ă că aceste ac Ńiuni otomane din anul 1416 sunt cele mai puternice din acest început de secol, ele desf ă urându-se asupra łă rii Române ti, Ungariei, Serbiei, Bosniei. 29 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 419–420. 30 Idem , p. 419. 31 Ibidem . 32 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 421, 422 i 422–424. 33 Theodor N. Trâpcea, Despre unele cet ăŃ i medievale din Banat, în Studii de Istorie a Banatului , vol. I, Timi oara, 1969, p. 65. 34 Fejer Georg, op. cit. , X/V, p. 852–854; la 13 decembrie o comisie alc ătuit ă din palatinul Ioan Gara, judele cur Ńii regale Petru Pereny, marele trezorier Ioan de Pelseuch i comitele de Timi Filippo Scolari, discut ă aceast ă problem ă. 35 Pesty, op. cit. , p. 543. 36 Procesul celor 19 cnezi din districtul Bârzava la cap. VIII.

HATEGAN – SCOLARI 45 37 Publicat de Iványi Béla, Müncheni levéltár magyar szempontbol , în Levéltári Közlemények , Budapesta, XII, 1934, p. 67. În literatura de specialitate româ ndžin, Acta Bosne potissima ecclesiastica cunnsertis , Zagreb, 1892, p. 104–105. Mănăstirea urma să fie construit ă la re edin Ńa sa de la Ozora. 39 Curzio Ugurgieri, op. cit. , p. 202 infirm ă categoric prezen Ńa lui Pippo în Dalma Ńia în anul 1418, motivând c ă era ocupat cu paza hotarelor sudice ale regatului.

CAPITOLUL AL VI-LEA CAMPANIILE ANTIOTOMANE

La începutul anului 1419, Filippo Scolari, aflat în capitala de pe Dun ărea mijlocie, concur ă la solu Ńionarea diverselor probleme ale comitatelor din nord-vestul regatului. Ap ărarea Ńinuturilor bănăŃ ene rămăsese în grija for Ńelor locale, sub conducerea castelanului de Jdioara, Mehadia, Or ova, Sebe (Caransebe ), Sigismund Losonczi, cât i a vicecomi Ńilor de Timi i Cara . În luna mai la Vi egrad, Pippo mijloce te o dona Ńie regal ă pentru unul dintre participan Ńii ce s-au remarcat în campaniile sale italiene din perioada 1411–1413, Nicolae de Frankapan 1. La sfâr itul aceleia i luni, curtea regal ă se deplaseaz ă în Slovacia, la Košice, unde regele i consilierii săi, dar în special Pippo, se intereseaz ă de revitalizarea extrac Ńiei de aur i argint în condi Ńiile cre terii continue a nevoilor băne ti ale statului, datorit ă numeroaselor campanii militare 2. În intervalul dintre sfâr itul lunii mai i începutul lunii iunie, are loc la Košice o întâlnire între Sigismund de Luxemburg i Vladislav Jagello, consacrat ă aplan ării unor noi conflicte. i acum, Scolari este unul dintre principalii sfetnici ai regelui, aducându- i partea de contribu Ńie la reu ita tratativelor. Dintre evenimentele interna Ńionale ale anului 1419, care vor avea o mare înrâurire asupra faptelor lui Filippo Scolari, se deta eaz ă dou ă: conflictul pentru coroana ceh ă, cunoscut în istoriografie sub numele de războaiele husite, i precipitarea evenimentelor politice i militare la Dun ărea de Jos. La 16 august 1419 moare fără urma i, Vaclav IV (Wenzel) al Cehiei, frate cu Sigismund de Luxemburg, fără urma i. Mai vechea dorin Ńă a regelui Ungariei, de a pune mâna i pe coroana Cehiei, are antecedente în prevederea testamentar ă a lui Carol al IV-lea –, tat ăl celor doi, potrivit căreia, la moartea a unuia dintre fra Ńi posesiunile trec automat fratelui rămas în via Ńă . Aceast ă dorin Ńă se transform ă la Sigismund într-o obsesie permanent ă, de i el fusese cel ce-i am ăgise la Constan Ńa pe Hus i pe Ieronim de Praga, pentru ca apoi să-i dea pe mâna călăilor. Reac Ńia puternic ă a popula Ńiei cehe, care nu uitase aceste „fapte regale”, îl îngrijoreaz ă pe Sigismund, determinându-l să se întoarc ă imediat la Buda i să înceap ă o ampl ă ac Ńiune diplomatic ă, menit ă să înl ăture orice opozi Ńie fa Ńă de încoronarea sa ca rege al Cehiei. Dar situa Ńia tulbure de pe frontul antiotoman îl împiedic ă pe rege să se dedice în exclusivitate acestei probleme, impunându-i participarea personal ă la luptele de pe Dun ăre din toamna anului 1419, reflex al campaniei otomane asupra łă rii Române ti din prima parte a anului – când Mihail I, atacat de for Ńe puternice, reu ise să le resping ă peste Dun ăre. Sultanul Mahomed I viza cucerirea Dobrogei i a cet ăŃ ilor dun ărene, inclusiv atacarea i supunerea łă rii Române ti, pentru a obliga s ă pl ăteasc ă Por Ńii tributul restant. Problem ă controversat ă i incomplet elucidat ă, cronologia campaniilor sultanului asupra łă rii Române ti – amintit ă i în capitolul anterior, cu referire la datarea luptei sau luptelor împotriva lui Mircea cel Bătrân – duce la plasarea lor într-un interval larg: 1413–14203. În mod cert prima îl are în fa Ńă pe Mircea, iar ultimele dou ă pe Mihail I, în anii 1419 i 1420. Vom schi Ńa cadrul general al acestor lupte în leg ătur ă cu prezen Ńa for Ńelor române ti transcarpatine i a comitelui de Timi . Participarea trupelor regale la luptele din 1419 se desf ă oar ă în dou ă etape: august i, respectiv, septembrie-noiembrie. Filippo Scolari revine la Timi oara cel mai târziu la sfâr itul lunii iunie i coboar ă aproape imediat cu trupele comitatelor bănăŃ ene spre Or ova, Severinul aflându-se înc ă în st ăpânirea łă rii Române ti. Ac Ńiunea avea ca obiectiv să-l sprijine pe Mihail I, care tia că va fi Ńinta unui nou atac otoman, în acela i timp având neîn Ńelegeri i cu frac Ńiunile boiere ti interne. În luna august, cel mai probabil în primele dou ă săpt ămâni ale acesteia, se desf ă uraser ă lupte între trupele regale conduse de către comitele de Timi i for Ńele otomane pătrunse în nordul Dun ării, în zona limitrof ă Severinului 4. Pa a de Vidin, Turachan, are astfel de înfruntat rezisten Ńa for Ńelor muntene i a celor regale sosite în ajutorul primelor. Interven Ńia comitelui indic ă gravitatea primejdiei

46 HATEGAN – SCOLARI i imposibilitatea de ripost ă ferm ă a trupelor muntene, din care doar o parte erau la Severin, celelalte for Ńe ale domnitorului având de respins atacuri turce ti în restul łă rii Române ti. Foarte pu Ńinele i sumarele informa Ńii păstrate, denot ă totu i că luptele din cursul lunii august s-au desf ă urat în dou ă etape. Prima o constituie invazia declan at ă de pa a Turachan i riposta aliat ă munteano-regal ă, care sfâr ete prin a respinge du manul. În cea de-a doua faz ă, turcii contraatacând, reu esc să ob Ńin ă victoria, capturând un mare num ăr de prizonieri 5. Cu toate acestea, rezultatul final al confrunt ărilor militare din zona Severinului în acea lun ă august consemneaz ă respingerea turcilor peste Dun ăre i păstrarea Severinului pentru łara Româneasc ă. Comitele de Timi rămâne i pe mai departe în zona Por Ńilor de Fier, urm ărind cu aten Ńie situa Ńia din łara Româneasc ă i ateptând sosirea anun Ńat ă a regelui Sigismund de Luxemburg. Sultanul însu i porne te cu oastea de la Poart ă spre Dun ăre, ajungând pe malul fluviului în septembrie. Îi împarte trupele în dou ă corpuri. Primul, înaintând în Dobrogea cuceresc cet ăŃ ile Isaccea i Ienisala, pe care le înt ăresc, intr ă apoi în Muntenia, pe la est, i o devasteaz ă. Cel de-al doilea corp al armatei, în frunte cu padi ahul Mahomed I, sta Ńioneaz ă în fa Ńa Giurgiului. De aici sultanul îl trimite pe marele vizir cu trupe de ieniceri i achingii, în amonte, pe Dun ăre, încercând să fixeze trupele regale în zona Por Ńilor de Fier i să împiedice astfel jonc Ńiunea lor cu cele muntene. În septembrie, Mihail I intervine, împotriva turcilor otomani care au trecut Dun ărea din Dobrogea în estul Ńă rii, dar nu reu ete să ob Ńin ă o victorie decisiv ă, aa încât se vede nevoit să cear ă ajutor lui Sigismund de Luxemburg. Având de luptat în zona Severinului, trupele regale aflate sub comanda lui Filippo Scolari nu pot veni în ajutorul lui Mihail, care este obligat, spre sfâritul lui septembrie, sau în primele zile ale lunii urm ătoare, să accepte plata tributului, în condi Ńii mai grele decât pân ă acum. Lupte grele se desf ă oar ă în jurul cet ăŃ ii Severin i în luna octombrie, perioad ă în care regele se afl ă în drum spre Dun ăre. Ostilit ăŃ ile se încheie cel târziu la sfâr itul decadei a doua a lunii, întrucât la 26 octombrie, când regele ajunge, în sfâr it, la Dun ăre, nu se mai desf ă oar ă opera Ńiuni militare. În leg ătur ă cu data sosirii regelui s-au emis diferite păreri, una dintre acestea sus Ńinând prezen Ńa sa la Dun ăre i apoi în sudul fluviului la începutul lunii octombrie, consemnând o bătălie victorioas ă undeva între Ni i Nicopole 7. Falsitatea ipotezei a fost îns ă rapid dovedit ă. Între 29 octombrie i 5 noiembrie, regele se afl ă în tab ăra înt ărit ă de la Pozatha (Posada), între Or ova i Severin 8. Inten Ńiile sale vizeaz ă păstrarea zonei recent smulse turcilor, situat ă în jurul Severinului, care pân ă în acest timp apar Ńinuse Munteniei. În concluzie, comitele de Timi reu ete să păstreze controlul asupra zonei dup ă respingerea noilor atacuri otomane, despre care nu tim dac ă au fost întreprinse de oastea „de poart ă” sau de trupele de achingii ale lui Turachan. Sosirea regelui în zona de conflict duce la desf ă urarea ultimelor opera Ńii militare ale anului. Participarea masiv ă a cnezilor i nobililor români din Banat, ca i a celor din Bihor i Maramure este mai presus de orice îndoial ă, chiar dac ă documentele păstrate nu sunt pe măsura faptelor, amintind doar câ Ńiva dintre ace tia. Un Bogdan, fiul lui Nicolae, dăruit cu dreptul de cnez al mai multor posesiuni din districtul Comiatului este unul dintre mul Ńii cnezi participan Ńi la luptele din toamna lui 1419 9. Trupele regale sunt prezente în continuare în zona Severinului, i în luna noiembrie 10 , când au de luptat împotriva unei noi incursiuni, în urma căreia este ocupat ă cetatea cu acela i nume. Momentul acestei ultime i surprinz ătoare ac Ńiuni otomane trebuie situat în perioada sosirii regelui. Îns ă i prezen Ńa acestuia în tab ăra de la Pozatha, la est de Or ova, dar înainte de Severin, se explic ă prin faptul că aceasta se afla deja în mâna otomanilor. Ultimele lupte se desf ă oar ă în intervalul 5–12 noiembrie 11 , iar baza de plecare a trupelor regale fusese tocmai aceast ă tab ără de la Pozatha-Posada. Cel mai târziu la 10–12 ale lunii, luptele iau sfâr it prin recucerirea cet ăŃ ii, care va fi re Ńinut ă pe seama regatului, profitând de faptul că domnitorul muntean nu putea emite preten Ńii asupra ei în acest moment dificil. Timp de dou ă săpt ămâni, Sigismund rămâne în Severin, luând diferite măsuri de refacere a cet ăŃ ii i a fortifica Ńiilor mai mici din Ńinut. La 28 noiembrie regele se afl ă deja pe drumul de întoarcere, la Caransebe , iar la 3 sau 4 decembrie a ajuns la Timi oara 12 ; la 24 ale lunii ajunge la Oradea. Cu acestea, participarea regelui la lupte – simbolic ă, în fapt – înceteaz ă. Marile sale planuri nu se îndeplinesc nici în acest an, întrucât ac Ńiunile militare au fost de mic ă amploare i se soldeaz ă doar cu luarea Severinului, fiind frustat, mai mult aliatul s ău Mihail i decât turcii; în felul acesta în Ńelegea Sigismund s ă-i ajute la nevoie alia Ńii. Pentru ac Ńiunile militare desf ă urate de către comitele de Timi în acest an, se pot concluziona urm ătoarele: a fost comandantul trupelor bănăŃ ene în luptele din luna august; în intervalul septembrie-

HATEGAN – SCOLARI 47 noiembrie lupt ă în aceea i zon ă, beneficiind din 26 octombrie i de sprijinul unor noi contingente regale, cu care ocup ă cetatea Severinului. Nu este cunoscut nici un alt comandant al acestor trupe, ceea ce înseamn ă că în fruntea lor s-a aflat pe tot parcursul anului 1419 comitele de Timi . În acela i sens trebuie reconsiderat ă i prezen Ńa românilor din Transilvania, Maramure , Bihor i Banat în cadrul trupelor regale, preponderen Ńa lor numeric ă i faptele de arme, fiind răspl ătite de rege cu acordarea unor numeroase dona Ńii. Plecarea regelui din Severin a coincis cu începerea lucr ărilor de construc Ńie a unei noi cet ăŃ i, numit ă în izvoare Gewrin, Görény sau Gureni. În privin Ńa amplas ării sale au existat i înc ă persist ă diferite păreri care o situeaz ă între Or ova i Mehadia 13 , între Or ova i Severin 14 sau, în sfâr it, undeva, într-o zon ă limitrof ă Por Ńilor de Fier, pe malul drept al Dun ării 15 . Atestarea lui Sigismund de Luxemburg la 26 octombrie în „Neuhaus” (cas ă sau cetate nou ă) indic ă, eventual, începerea construc Ńiei, întrucât în acest interval nu puteau fi efectuate lucr ări de mare amploare. În privin Ńa localiz ării sale exacte, câteva considerente de ordin militar ne determin ă să sus Ńinem amplasarea cet ăŃ ii Gewrin în zona Por Ńilor de Fier, între Or ova i Severin. În primul rând, cetatea a fost ridicat ă pentru ap ărarea zonei Severinului i a culoarului de acces în Banat, Cerna- Timi ; apare logic ă aezarea ei în imediata apropiere a celor dou ă obiective, constituindu-se ca un element strategic dintr-o centur ă de fortifica Ńii din jurul cet ăŃ ii mari a Severinului. În aceast ă zon ă fortifica Ńiile puteau fi ridicate în lini te, de către for Ńele române ti locale i me terii italieni de la curtea comitelui de Timi , i la fel de bine putea fi ap ărat ă de contingentele cnezilor români bănăŃ eni, organiza Ńi în districte. Rostul unei cet ăŃ i puternice ridicate pe malul drept al Dun ării, st ăpânit în întregime de turci înc ă de la sfâr itul secolului precedent, având Dun ărea stavil ă între fort ărea Ńă i propriul teritoriu căreia otenii trebuiau să-i asigure ap ărarea i aprovizionarea, aflat ă în permanen Ńă la discre Ńia oric ărui atac otoman căruia nu-i putea face fa Ńă mai mult de dou ă-trei luni, apare de-a dreptul nebulos. Dac ă în cazul modului de a gândi al lui Sigismund o asemenea hot ărâre nu pare ilogic ă, în nici un caz Filippo Scolari nu putea accepta o asemenea eroare strategic ă; cuno tea de prea mul Ńi ani situa Ńia de la Dun ăre, pentru a întreprinde ac Ńiuni gratuite. i să nu uit ăm că în anul 1419 trupele regale nici măcar nu au trecut Dun ărea, luptele desf ă urându-se în jurul Severinului; cum puteau oare ridica o cetate într-o zon ă în care nici nu au p ătruns? Ca urmare, cetatea se edific ă pe malul stâng al Dun ării, în zona Por Ńilor de Fier, lucr ările demarând în noiembrie-decembrie 1419, concomitent cu ac Ńiunile de refacere a cet ăŃ ii Severinului. La ambele ac Ńiuni au participat for Ńele locale, iar concep Ńia apar Ńine colii italiene de arhitectur ă militar ă, reprezentat ă de numero i arhitec Ńi i me teri constructori afla Ńi la curtea de la Timi oara a lui Filippo Scolari. Dup ă terminarea construc Ńiei, la o dat ă care nu se cunoa te, cetatea era ap ărat ă de garnizoan ă regal ă i beneficia de aportul militar al districtelor române ti din împrejurimi. Un ecou târziu al activit ăŃ ii comitelui de Timi în zon ă poate fi considerat i amintirea acelui „castel florentin” sau „castelul florentinului” ridicat aproximativ în aceea i zon ă16 . Ostilit ăŃ ile turco-cre tine din anul 1419 nu se soldeaz ă cu semnarea vreunui tratat de pace, fapt confirmat de atacurile declan ate în anul 1420; singurul tratat cunoscut se refer ă la pacea dintre sultan i Vene Ńia, semnat în decembrie 1419, în Ńelegere care viza eliberarea for Ńelor osmane pentru un atac decisiv în zona Dun ării. Ac Ńiunile militare întreprinde de către Mihail I în iarna i prim ăvara anului 1420 vizeaz ă recucerirea cet ăŃ ilor dun ărene intrate în mâna turcilor în cursul anului trecut i scuturarea obliga Ńiei tributului. Reu ita lor red ă łă rii Române ti vechile hotare, dar provoac ă i o nou ă expedi Ńie otoman ă în nordul fluviului. Opera Ńiunile militare decisive pentru soarta Ńă rii se desf ă oar ă în lunile mai-iunie, odat ă cu trecerea zecilor de mii de oteni din Rumelia i Anatolia peste Dun ăre i recucerirea cet ăŃ ilor dobrogene Isaccea i Ienisala, ca i a Giurgiului i Turnului. În urma înaint ării trupelor du mane, voievodul român se vede nevoit să se retrag ă în părŃile vestice ale Ńă rii, unde ateapt ă ajutorul regal. Turcii aduc un pretendent la scaunul muntean i îl instaleaz ă la începutul lunii iulie. Dac ă aceasta se numea Dan al II-lea sau Radu Praznaglava, părerile istoricilor sunt împ ărŃite 17 , dar schimbarea domniei din luna iulie a fost o realitate. În acela i interval de timp se situeaz ă i luptele de la hotarele sudice ale Moldovei, în zona cet ăŃ ilor dun ărene Chilia i Cetatea Alb ă. Încercarea otoman ă de a pune st ăpânire pe gurile Dun ării este respins ă de Alexandru cel Bun, care se pare, cucere te, i Chilia, consolidând astfel situa Ńia Moldovei. Era primul atac otoman asupra acestei Ńă rii române ti est-carpatice.

48 HATEGAN – SCOLARI În cursul campaniei din var ă trupele otomane se îndreapt ă i spre vestul Munteniei, locul de refugiu al lui Mihai I. În Banat, for Ńele armate sunt concentrate sub comanda lui Sigismund Losonczi i tefan Rozgony 18 . Remarc ăm deci lipsa lui Filippo Scolari i apari Ńia lui Rozgony, în calitate de comite interimar de Timi . Titularul, Pippo Spano, aflându-se departe de Banat, interimarul Rozgony exercit ă efectiv atribu Ńiile între anii 1420–1422; abia din 1427 va fi el titularul frunc Ńiei. Luptele desf ă urate între trupele muntene i bănăŃ ene pe de o parte i cele otomane aflate sub comanda lui Mahomed I, petrecute în a doua jum ătate a lunii august i prima decad ă a lunii septembrie 1420 19 se soldeaz ă cu victoria otoman ă i moartea celor doi capi de otire cre tini; în acela i timp, cade în st ăpânirea turceasc ă i cetatea Severinului. Cu aceasta, drumul armatei otomane spre Banat i Transilvania era deschis, întrucât cet ăŃ ile din culoarul Cerna-Timi devin o prad ă uoar ă pentru otile sultanului. Devastarea Banatului se desf ă oar ă în cea de-a doua decad ă a lunii septembrie 1420, când ofensiva turceasc ă mătur ă în cale rezisten Ńa local ă i ajunge pân ă la Caransebe . Sunt devastate i zone aflate lateral fa Ńă de drumul principal, cum ar fi părŃile Lugojului i părŃile estice ale Timi ului 20 . Cu acest prilej este amintit ă o nou ă lupt ă victorioas ă a vicecomitelui de Timi , Petru, fiul lui Nicolae de Derechke, desf ă urat ă i de ast ă dat ă sub scutul nop Ńii 21 . tirea pare a fi veridic ă, întrucât jafurile corpurilor de achingii s-au întins în toate direc Ńiile, unele cete răzlen Ńindu-se la distan Ńe de mai multe zile de mers de grosul trupelor turce ti. Cel mai mult au avut de suferit comitatele Cara i Timi . La începutul ultimei decade a lunii septembrie, oastea sultanului părăse te Caransebe ul, trecând prin Poarta de Fier a Transilvaniei spre Ha Ńeg. Sub cetatea Ha Ńegului sunt întâmpina Ńi de voievodul Transilvaniei, Nicolae Csaky, dar lupta desf ă urat ă pe 24 septembrie era câ tigat ă de sultan 22 . În ziua urm ătoare sunt devastate ora ele Hunedoara i Deva, iar la 26 septembrie, este jefuit ă Or ă tia. Spre sfâr itul lunii turcii, înc ărca Ńi de prad ă i robi, se retrag pe drumul pe care au venit, str ăbătând în sens invers łara Ha Ńegului i Banatul. Concluzia desprins ă din aceste evenimente militare, relev ă necesitatea imperioas ă a unei alian Ńe a for Ńelor muntene cu cele regale, lucru pe care Sigismund de Luxemburg nu s-a gândit de loc să-l fac ă, lăsând ap ărarea Dun ării, exclusiv în grija lui Mihail i i a contingentelor b ănăŃ ene; rezultatele s-au v ăzut imediat. În ce anume a constat activitatea lui Filippo Scolari în acest an i care dintre faptele sale se impun aten Ńiei? În primul trimestru al anului, Pippo este prezent în Banat, continuând lucr ările de construc Ńie a cet ăŃ ii Gewrin i, probabil, Severin. Îi continu ă i activitatea de administrator. La 1 martie, din Timi oara, el se adreseaz ă văduvei i fiului lui tefan de Remetea în leg ătur ă cu o datorie băneasc ă fa Ńă de Toma de Sadan 23 . La 25 martie este amintit înc ă cu titlul de comite de Timi fără să tim dac ă mai era prezent sau nu, în Banat. În acest interval al lunilor martie-mai trebuie situat ă plecarea sa spre curtea regal ă i înlocuirea în func Ńia de comite de Timi . Vara acestui an 1420 a fost folosit ă de către Pippo pentru preg ătirea diplomatic ă i militar ă a primelor „cruciade” antihusite. El este cel ce poart ă o activ ă coresponden Ńă cu cur Ńile europene, inclusiv cu papa, în încercarea de a lămuri motivele interven Ńiei regale în Cehia i de a ob Ńine ajutorul principiilor cre tini la campaniile militare proiectate. Prin el vor fi recrutate trupele „cruciadei” I-a antihusite, ca i pentru celelalte dou ă dintre anii 1421–1422. Nu particip ă îns ă la aceast ă prim ă cruciad ă. La 20 august, din Buda, se adreseaz ă familiei lui tefan de Remetea într-un conflict al acesteia cu o ramur ă colateral ă24 . Tulbur ările declan ate în vara anului 1419 în Cehia s-au transformat în unul dintre cele mai grele i mai îndelungate războaie purtate de către Sigismund de Luxemburg 25 , angrenând for Ńele regatului, i în bun ă parte i ale Europei centrale într-un flagel armat pustiitor. Era lăsat ă pe un plan secundar lupta antiotoman ă exact în momentul în care sultanii reîncep ofensiva dun ărean ă urm ărind cucerirea i consolidarea unor capete de pod în nordul fluviului, baze de pornire a unei ample ofensive spre inima Europei. În august 1419 se desf ă oar ă dieta regatului ceh care stabile te un program minimal de dreapta, pe care în toamn ă delega Ńii ei îl prezint ă lui Sigismund căruia i se accept ă încoronarea doar cu promisiunea respect ării acelui program. Regele urm ăre te să prelungeasc ă tratativele, pentru a câ tiga timpul necesar lichid ării prin for Ńă a mi cării husite. Profitând de situa Ńia confuz ă din Cehia, prin abile manevre politice, învr ăjbe te nobilimea împotriva burgheziei ora elor; asist ăm acum la conflicte interne solidate cu cuceriri armate în dauna uneia sau alteia dintre tabere. În iarna anilor 1420–1421, duritatea comport ării regale i a simpatizan Ńilor lui Sigismund din rândurile feudalilor cre tea neîncetat; ei îi cad victime miilor de husi Ńi, îndeosebi în regiunile vestice ale Ńă rii.

HATEGAN – SCOLARI 49 Apelurile alarmante ale lui Sigismund către cur Ńile regale europene sfâr esc prin a concentra la grani Ńele Cehiei for Ńe importante, ale principilor germani în special. Punctul culminant al acestor preg ătiri îl reprezint ă apelul papei la declan area cruciadelor antihusite, lansat de Martin al V-lea (1417–1431) la 17 martie 1420. În aceia i lun ă are loc plecarea lui Jan Zižka de Troenov (c. 1360– 1424) la Tabor i constituirea aripii radicale a mi cării husite, cea taborit ă. În prim ăvara anului 1420 armata cruciadei I-a se îndreapt ă lent spre Praga. Cu toate că oastea înainta fără grab ă, erau pref ăcute în scrum toate aez ările întâlnite în drum, popula Ńia fiind crunt masacrat ă. Asediul Prag ăi începe în intervalul dintre lunile aprilie-mai, dar abia la sfâr itul lunii iunie situa Ńia se apropie de deznod ământ. La 14 iulie crucia Ńii declan eaz ă asaltul general, dar trupele taborite ale lui Zižka, sosite în ap ărarea ora ului, îi înving pe colinele de la Vitkov, numite de acum înainte Zižkov. Pentru a salva aparen Ńele, Sigismund de Luxemburg este încoronat rege al Cehiei la 28 iulie 1420 în imediata apropiere a Prag ăi, dup ă care armatele sale încep retragerea. În timpul verii anului 1420, Zižka de Ńine toat ă partea sudic ă a Ńă rii consolidând astfel pozi Ńia mi cării husite. Regele se retrage la Kutna Hora, ora care devine în ace ti ani centrul antihusitismului. Cea de-a doua campanie regal ă asupra Prag ăi se declan eaz ă în luna octombrie iar pe 1 noiembrie trupele cruciate sunt din nou în fa Ńa capitalei cehe. Rezisten Ńa or ă enilor i sosirea în ajutor a tabori Ńilor zădărnicesc i de data aceasta eforturile regale i campania se încheie printr-un nou eec; regele reîntorcându-se la Kutna Hora. În tot acest timp Filippo Scolari rămâne la Buda, de unde încearc ă să ofere acoperire material ă i moral ă ac Ńiunilor regale. Dezastrele militare din anul 1420 îi vor sădi regelui ideea angren ării totale a lui Scolari în aceste conflicte. În prim ăvara i vara anului 1421, Zižka reu ete să ia sub control husit mai multe teritorii în nordul, vestul i estul Cehiei. El măre te astfel furia lui Sigismund de Luxemburg care asist ă neputincios la aceste cuceriri. Dieta ceh ă, întrunit ă la 7 iunie la Časlav, împac ă cele dou ă tabere: tabori Ńii i praghezii i respectiv catolicii, în fa Ńa primejdiei majore pentru Ńar ă, reprezentat ă de perspectiva unei noi cruciade. Prin hot ărârile dietei sunt ale i 20 de guvernatori i este invalidat ă alegerea lui Sigismund ca rege ceh. În acela i interval de timp se desf ă oar ă intense preg ătirii militare în Ungaria, prin grija regelui, dar mai ales a lui Pippo, i a legatului papal, cardinalul Branda Castiglione. O prim ă armat ă regal ă invadeaz ă p ărŃiel de apus ale Cehiei în august 1421. Grosul trupelor lui Sigismund, plus deta amente cruciate, înainteaz ă prudent spre hotarele estice. Filippo Scolari este amintit ca participant la aceste preg ătiri i opera Ńiuni militare incipiente pe 27 august 26 ; motivul acestei înaint ări „de melc” este căsătoria ficei lui Sigismund, Elisabeta, cu arhiducele Albrecht al Austriei, unire matrimonial ă, înf ăptuit ă în septembrie la Bratislava. Serb ările prilejuite de acest eveniment se desf ă oar ă în luna septembrie i, par Ńial, octombrie. Ele asigur ă cre terea num ărului de solda Ńi prin venirea unit ăŃ ilor austriece. Comandantul armatei regale este Filippo Scolari, care avanseaz ă cu oastea, fără grab ă, spre Slovacia i apoi către Moravia. În acest răstimp trupele feudalilor germani, intrate pe la Cheb pe 24 august, sunt înfrânte în câteva bătălii de Jan Zižka, care face cu acele prilejuri dovada calit ăŃ ilor sale de abil comandant, cât i a mobilit ăŃ ii armatei cu care traverseaz ă în mar întreaga Cehie; de remarcat faptul că în var ă Zižka a fost orbit de o s ăgeat ă la asediul cet ăŃ ii Rábi din sud-vestul Ńă rii. Efectivele trupelor regale care avanseaz ă spre sud-estul Cehiei sunt cifrate la câteva zeci de mii de oameni 27 . Regele îmbin ă politica de for Ńă cu tratavivele diplomatice i reu ete să-i conving ă, în luna octombrie pe baronii moravi, să renun Ńe la în Ńelegerea cu husi Ńii, recunoscându-i alegerea ca rege. Luna noiembrie marcheaz ă intrarea trupelor regale în Moravia, urmat ă de lupte de hărŃuial ă la hotarul cu Cehia, fără ca regele să-i permit ă lui Pippo desf ă urarea for Ńelor armate pe teritoriul du man. Pe 22 noiembrie trupele sale cuceresc micul or ă el Policka, măcel ărind aproximativ 1.300 locuitori 28 dup ă care se retrag din nou în Moravia. Prins ă într-un ir de înc ăier ări minore, armata „cruciat ă” n-a izbutit să întreprind ă ac Ńiuni militare decisive împotriva trupelor du mane; se pierduse astfel timpul favorabil i i s-a îng ăduit lui Zižka să-i concentreze for Ńele, readucându-le în est, dup ă victoriile reprutate în vest în luna august. Abia la începutul lunii decembrie, regele Sigismund se hot ără te să intre în Cehia cu grosul trupelor. Itinerariul celei de-a doua cruciade antihusite a fost urm ătorul: Bratislava-Brno-Jihlava- Nemecky Brod- Časlav-Kutna Hora i retur. În calitatea sa de comandant al cruciadei, Filippo Scolari cere regelui permisiunea de a face jonc Ńiunea cu trupele, disparate, care mai ac Ńioneaz ă în vestul Cehiei, dar aceste cereri, nu sunt

50 HATEGAN – SCOLARI acceptate de Sigismund. Urând tot ceea ce este husit armata „cruciat ă” a regelui Sigismund jefuie te, ucide, schingiuie te tot ce întâlne te în cale; ura îi întunec ă judecata i astfel pierde toate posibilit ăŃ ile de ob Ńinere a unor victorii. Profitând de aceast ă imobilitate a trupelor cruciate, unul dintre conduc ătorii husi Ńi, tân ărul Jan Hvezda, cucere te la 14 noiembrie ora ul Malesov la sud de Kutna Hora. Între timp Zižka ajunge la Praga de unde se îndreapt ă spre est în întâmpinarea du manilor. Tabori Ńii i praghezii înainteaz ă separat spre Kutna Hora, important ă aezare strategic ă i centru al regiunii miniere, pe care o ocup ă în prima s ăpt ămân ă a lunii decembrie 1421. Exact în acela i timp trupele lui Sigismund se urnesc de la Jihlava înaintând spre aceia i Kutna Hora, loc unde regele sper ă să-i umple visteria golit ă de atâtea eforturi militare. Dou ăzeci de zile fac trupele sale între Jihlava i Kutna Hora, trecând prin Humpolec i Ledec. Pe 20 decembrie ajung în apropierea ora ului, pe care Zižka se hot ără te să-l părăseasc ă spre a-l feri de distrugerile unui asediu; se retrage în câmp deschis în apropierea sa. Ziua de 21 decembrie 1421 se desf ă oar ă bătălia de la Kutna Hora, între trupele regale comandate de comitele de Timi , Filippo Scolari, i cele husite, comandate de Jan Zižka 29 . Este prima confruntarea dintre cei doi comandan Ńi. Din modul de desf ă urare a preg ătirilor de lupt ă ale „crucia Ńilor” se observ ă priceperea lui Pippo în alegerea locului i amplasarea trupelor în dispozitiv. Armata este amplasat ă între dou ă drumuri: la stânga cel spre Kolin, iar la dreapta spre Kourim, lâng ă ultimul drum aflându-se i satul Pritoky. Diminea Ńa se scurge, în cele dou ă tabere, cu ocuparea pozi Ńiilor i oficierea serviciului divin. Pippo îl las ă pe Zižka să atace primul, de i raportul numeric îi este favorabil (30.000 la 12.000). Husi Ńii încearc ă str ăpungerea flancului stâng, dar Scolari răspunde printr-un atac cu ambele flancuri. Inten Ńia vizibil ă a lui Zižka de a for Ńa drumul Kolinului se materializeaz ă într-o bre ă prin care husi Ńii, în forma Ńie compact ă de care, se retrag desprinzându-se astfel de adversar. Atacurile pe flanc ale cavaleriei regale, conduse de către Pippo, nu reu esc să sparg ă forma Ńia compact ă husit ă i lupta rămâne nedecis ă, cu avantajul moral de partea lui Zižka, care îi poate reface dispozitivul ceva mai departe de du man. În aceia i zi, trupele regale intr ă în Kutna Hora, care cade jertf ă dorin Ńei de jaf a „crucia Ńilor” cărora papalitatea le-a promis iertarea tuturor păcatelor în schimbul particip ării la aceste campanii. Tabori Ńii se retrag pân ă la Kolin unde se regrupeaz ă i, la 6 ianuarie 1422, reiau atacul asupra Kutnei Hora, ora pe care armata cruciat ă îl părăse te în fl ăcări, de teama „cumplitului Zižka”. Mare parte a popula Ńiei pa nice a ora ului are de suferit în aceste dou ă săpt ămâni de pe urma exceselor trupelor cruciate. Fuga dezordonat ă a „crucia Ńilor” din Kutna Hora dureaz ă dou ă zile i abia este oprit ă prin insisten Ńele comitelui Pippo. Acesta reu ete să adune fugarii lâng ă Nemecky Brod într-un dispozitiv aproximativ de lupt ă. Husi Ńii continu ă îns ă urm ărirea i la 8 ianuarie sunt în fa Ńa zidurilor localit ăŃ ii. Trupele regale nu ateapt ă lupta ci fug în continuare trecând pe ghea Ńă râul Sazava. Aceasta se rupe din cauza mul Ńimii fugarilor i o mare parte a crucia Ńilor îi afl ă moartea în apele râului, fără să fi dat ochi cu du manul. Cei răma i pe malul drept al Sazavei sunt decima Ńi de Zižka care cucere te, la 10 ianuarie i Nemecky Brod. Cu aceste răsun ătoare înfrângeri la sfâr it i cea de-a doua cruciad ă antihusit ă; început ă cu multe surle i trâmbi Ńe, ea se termin ă prin fuga de pe câmpul de lupt ă. Bilan Ńul particip ării lui Filippo Scolari la cruciad ă în calitatea de comandant al armatei regale era dezastruos. Asist ăm în mod cert la singura expedi Ńie în care comitele nu reu ete să ob Ńin ă nici o victorie din cauza dezert ării în mas ă. Vina acestei situa Ńii revine, în principal, regelui Sigismund de Luxemburg care adun ă o armat ă de aventurieri, se remarc ă prin încetineal ă în deplasare i prin pierderea tuturor momentelor favorabile declan ă rii ac Ńiuni decisive. Recunoa terea tardiv ă a calit ăŃ ilor de tactician ale lui Scolari nu este suficient ă pentru a-i salva armatele de la înfrângeri. Cât ă diferen Ńă între armatele comandate pân ă acum de Pippo, i aceasta; cu primele ob Ńine un ir de succese notabile, iar pe aceasta nu reu ete nici să o strâng ă într-un dispozitiv organizat de lupt ă. Abia întors în Ungaria, regele preg ăte te o nou ă cruciad ă. În prim ăvar ă se afl ă la Viena, dup ă care pleac ă spre Germania unde, la 30 iulie, se deschid lucr ările dietei imperiului. Aici promite feudalilor germani st ăpânirea acelor părŃi din Cehia pe care le vor cuceri fiecare dintre ei, în speran Ńa ob Ńinerii unui sprijin eficient. De data aceasta, precaut, Sigismund îl nume te comandant ale celei de-a treia cruciade pe prin Ńul Friedrich de Brandenburg. Preg ătiri militare se desf ă oar ă în tot cursul verii i la 22 septembrie 1422 începe cea de-a treia cruciad ă antihusit ă. La ea particip ă doar trupe din Lusacia, Silezia i Meissen, mai apoi din Bavaria. Ca urmare, prin Ńul de Brandenburg trebuie să se limiteze la ac Ńiuni locale în părŃile nord-vestice ale Cehiei. Va sfâr i ca i ceilal Ńi, fiind înfrânt la

HATEGAN – SCOLARI 51 Tachov de către Zižka. Mai mult chiar, tabori Ńii reu esc să cucereasc ă zeci de cet ăŃ i, castele i ora e, consolidându- i sensibil pozi Ńia intern ă. Activitatea diplomatic ă a Cehiei în vederea ie irii din impas urm ăre te aducerea pe tron a unui prin Ń str ăin, altul decât Sigismund. Ca urmare se adreseaz ă cereri regelui Vladislav al Poloniei i, la refuzul acestuia legat de Sigismund prin tratat, ducelui Lituaniei, Vitold. În anul 1422 sose te, în Cehia Sigismund Koributovicz în calitate de guvernator. În lunile urm ătoare între Ungaria i Polonia au loc tratative menite s ă contracareze ini Ńiativa ceho-lituan ă. Filippo Scolari nu mai particip ă la aceste evenimente întrucât se întoarce la Dun ăre, acolo unde instabilitatea politic ă i atacurile otomane au complicat situa Ńia. Nu cunoa tem multe lucruri despre activitatea comitelui, aflat mereu în umbra regelui, dar eecul campaniei antihusite l-a determinat probabil pe Pippo să cear ă revenirea în locurile unde poate realiza ac Ńiuni pe măsura necesit ăŃ ilor i a calit ăŃ ilor proprii. O scurt ă privire asupra evenimentelor militare i politice ale zonei între anii 1421–1422 este suficient ă pentru a în Ńelege motivele revenirii lui Scolari în Banat. În anul 1421 turcii îl ajut ă pe Radu Praznaglava (1421, 1423, 1424–1426, 1427) să-i reocupe tronul, înl ăturându-l pe Dan al II-lea (1420–1431). Interven Ńia militar ă se desf ă urase în luna martie, iar la începutul lunii aprilie deta amente turce ti trec deja Carpa Ńii în Transilvania. Sunt pr ădate cu acest prilej localit ăŃ ile łă rii Bârsei de la Bran la zărne ti, trecând prin Râ nov i Bra ov i continuând cu Hărman, Sânpetru, Bod, Hăchiu, Ghimbav 30 . Cetatea Râ novului nu poate fi cucerit ă datorit ă zidurilor puternice. Atacul asupra Bra ovului, lipsit înc ă de ziduri de ap ărare, se soldeaz ă cu jefuirea ora ului i ducerea în robie a mai multor mii de locuitori, inclusiv a membrilor senatului or ă enesc; scap ă doar cei ce se refugiaz ă pe dealurile din jur. Aceasta este cea de-a treia incursiune otoman ă asupra Transilvaniei, prima fiind intreprins ă în 1395, iar a doua în 1420, i a doua care devasteaz ă łara Bârsei (dup ă cea din anul 1395). În anul 1422 sultanul Murad al II-lea (1421–1444. 1446–1451) începe cel de-al treilea asediu al Constantinopolului, timp în care la Dun ăre sunt prezen Ńi doi dintre cei mai vesti Ńi comandan Ńi de achingii: Mehmed fiul lui Firuz bei i Ali fiul lui Evrenos bei, numit i Evrenosbeioglu Ali bei. Unul dintre ei intreprinde în acest an o nou ă expedi Ńie de prad ă asupra łă rii Române ti 31 . Incursiunile otomane dintre anii 1419–1422 în nordul Dun ării i luptele continue pentru tron dintre Dan al II-lea i Radu Praznaglava au deteriorat situa Ńia intern ă a Ńă rii, creind condi Ńii pentru servirea acesteia de către turci. Anii 1423–1426 reprezint ă perioada deplinei integr ări a comitelui de Timi în lupta antiotoman ă. El devine adev ăratul urma al lui Mircea cel Bătrân pe fronturile de lupt ă de la Dun ăre. Pân ă acum luptele antiotomane conduse de Pippo Spano s-au datorat fie respingerii unor incursiuni turce ti nord-dun ărene, fie ajutorului acordat unor state vecine cum a fost Serbia i, par Ńial, Bosnia, fie ca urmare a expedi Ńiilor armatelor regale împotriva unor for Ńe cre tine aliate cu turcii. Acestea au fost întrerupte de alte activit ăŃ i, care l-au purtat în diferite locuri ale Europei centrale i răsăritene. De acum înainte lupta antiotoman ă va reprezenta principala, i cu una sau dou ă excep Ńii, singura preocupare major ă a comitelui de Spano. Prezen Ńa lui Pippo în Banat trebuie datat ă înc ă la jum ătatea anului 1422, probabil într-o ac Ńiune de recunoa tere a capacit ăŃ ii defensive a regiunii lucru obi nuit pentru un strateg de talia sa, ce absentase mai mult ă vreme din zon ă. În anul 1421 trebuie situat ă i schimbarea atitudinii lui Dan al II-lea fa Ńă de turci. Venit în Ńar ă cu ajutor otoman, Dan se refugiaz ă la sfâr itul acelui an la Constantinopol, unde asist ă la asediul început de Murad al II-lea; cronicile bizantine remarc ă vitejia domnitorului român în luptele din jurul ora ului 32 . În partea a doua a anului 1422 el reu ete să ocupe din nou tronul łă rii Române ti cu ajutorul unui sprijinitor rămas necunoscut: nu se Ńtie dac ă a venit din partea lui Sigismund de Luxemburg, în urma vreunei întâlniri cu acesta sau ca urmare a altor for Ńe. În orice caz, Dan al II-lea a ocupat tronul cu ajutorul unor for Ńe cre tine, fie că e vorba despre alian Ńe cu partide boiere ti interne muntene, regale, sau de alt ă natur ă, i interven Ńiile militare din anul 1423 stau m ărturie a acestui fapt. Prin incursiune are loc în februarie 1423 când otomani îl aduc cu ei pe Radu Praznaglava. Armata muntean ă sub comanda lui Dan al II-lea i trupe regale comandate de către Filippo Scolari se aflau în stadiul unor preg ătiri intense înc ă din primele zile ale lunii ianuarie, dat ă la care comitele era deja atestat ca prezent în łara Româneasc ă33 . Intrarea du manilor pare a fi avut loc pe la Nicopole sau Vidin, iar înaintarea s-a făcut prin Oltenia spre capital ă. În fa Ńa lor apar Dan i Pippo care îi intercepteaz ă i la 26 februarie, se desf ă oar ă bătălia hot ărâtoare a campaniei, într-un loc înc ă

52 HATEGAN – SCOLARI neidentificabil 34 . Cei doi alia Ńi reu esc să zdrobeasc ă complet du manul, care las ă pe câmpul de lupt ă 36.000 mor Ńi, dup ă aprecierile subiective ale unor cronici contemporane săse ti 35 sau peste 20.000 dup ă informa Ńii parvenite la Vene Ńia 36 . Din sumarele descrieri ale luptei reiese cu pregnan Ńă în eviden Ńă faptul că ini Ńiativa bătăliei apar Ńinuse permanent cre tinilor care aleg locul i momentul declan ă rii atacului, iar pe câmpul de lupt ă, prin manevre energice reu esc să-i impun ă superioritatea. În ultimele zile ale lunii este cur ăŃ at ă Muntenia i Oltenia de trupele du mane i este astfel consolidat tronul lui Dan al II-lea. Situa Ńia momentan ă stabil ă la Dun ăre i noile inten Ńii regale fa Ńă de Polonia determin ă în primele zile ale lunii martie plecarea lui Pippo spre Buda. Pe 30 martie se desf ă oar ă la Kesmark o nou ă întâlnire între regii Ungariei i Poloniei, la care sunt discutate problemele aflate în litigiu între cele dou ă părŃi: politica de alian Ńe i sprijinul militar acordat unor ter Ńe părŃi. Sigismund determin ă Polonia să renun Ńe la sprijinirea Lituaniei i husi Ńilor cehi, în schimbul încet ării sprijinului său acordat cavalerilor teutoni. Semn ătura comitelui de Timi figureaz ă din nou pe actul care consfin Ńete o în Ńelegere interna Ńional ă. Cât anume din ansamblul acestor tratative îi revine comitelui, nu se poate cunoa te din cauza aceleia i tăceri a izvoarelor. Scolari rămâne al ături de rege în tot cursul prim ăverii i începutul verii anului 1423, continuându- i activitatea de consilier regal, concomitent cu cea de preg ătire a noilor contingente militare necesare luptei antiotomane. Abia spre sfâr itul lunii iulie sau începutul lui august, Pippo se reîntoarce în Banat 37 . Str ăduin Ńele lui Dan al II-lea de a- i men Ńine tronul i răsunetul victoriei din prim ăvar ă, ajung în timpul verii pân ă la Vene Ńia, odat ă cu demersurile făcute la curtea papal ă i la principii lombarzi de către ni te soli veni Ńi din Orient; putem doar presupune că este vorba despre soli munteni sau eventual, ai regelui Sigismund 38 . În timpul verii se desf ă oar ă preg ătiri intense în tot regatul pentru strângerea efectivelor militare necesare unei noi expedi Ńii peste Carpa Ńi; natura unor însemn ări las ă impresia că poate fi vorba i despre existen Ńa de for Ńe armate în Muntenia în timpul prim ăverii i verii, a căror efective se schimb ă din timp în timp, rămânând neschimbat num ărul lor, ca rezerv ă a lui Dan al II-lea în cazul vreunui atac otoman prin surprindere. Dintre evenimentele interna Ńionale ale anului 1423 pot fi remarcate ridicarea asediului Constantinopolului de către Murad al II-lea la 22 februarie i încheierea unei păci cu Bizan Ńul; în timpul domniei sultanului tributul pl ătit de basileu s-a ridicat la 300.000 aspri la care trebuie să ad ăug ăm i pierderea aproape a tuturor posesiunilor bizantine la Marea Neagr ă. Pentru a nu fi ocupat ă de turci, cetatea Salonic se pred ă vene Ńienilor. Cea de-a doua expedi Ńie otoman ă care urm ăre te reinstalarea lui Radu Praznaglava pe tronul muntean se desf ă oar ă într-un interval cuprins între septembrie – 23 octombrie 1423, cel mai târziu 39 . Trupele muntene, având în ajutor i contingente regale, aflate din nou sub conducerea comitelui de Timi , sunt preg ătite pentru noua confruntare care se desf ă oar ă, cel mai probabil, în cursul lunii octombrie. Lipsesc din nou orice detalii asupra campaniei, desf ă urat ă în prima sa parte într-o regiune de mijloc a Munteniei, victoria apar Ńinând i de aceast ă dat ă celor doi alian Ńi40 . În felul acesta sunt alungate toate trupele de achingii răspândite deja dup ă prad ă prin Ńar ă i Dan al II-lea este consolidat în domnie pentru perioada iernii. Dan i Pippo trec în sudul Dun ării i cuceresc câteva dintre cet ăŃ ile care apar Ńinuser ă łă rii Române ti, printre acestea num ărându-se i Silistra 41 . Luptele din aceast ă zon ă trebuiesc situate cu aproxima Ńie la mijlocul, sau în cea de-a doua decad ă a lunii octombrie i au durat cu certitudine o săpt ămân ă. Între victoria de la începutul lunii i campania sud-dun ărean ă se situeaz ă ac Ńiunea de recucerire a cet ăŃ ilor muntene din stânga fluviului aflate sub st ăpânire turceasc ă: Giurgiu i Turnu. Dintre membrii corpului expedi Ńionar regal participan Ńi la lupte, în afara masivelor contingente transilvano-b ănăŃ ene, trebuie remarcat ă i prezen Ńa unor mari baroni ai regatului, afla Ńi îns ă în subordinea comitelui de Timi . Unul dintre ei este Albert de Nagymihaly, banul Croa Ńiei, participant la luptele dintre anii 1423–1424 cu un corp de 250 călăre Ńi42 , informa Ńia completeaz ă totodat ă importan Ńa care s-a acordat acestor expedi Ńii antiotomane. Filippo Scolari se reîntoarce la Timi oara, cel mai târziu în primele zile ale lunii noiembrie, fapt ce înseamn ă că luptele de pe Dun ăre s-au încheiat în jurul lui 23–25 octombrie. La 9 noiembrie el judec ă deja un proces pentru daune aduse unor cumani din nord-vestul Banatului, zona Szentelt-ului 43 . Acceptând datarea unui alt document, pe 11 noiembrie se pare că peste dou ă zile Pippo se afl ă deja la Buda unde regele îi reconfirm ă dona Ńia pentru câteva posesiuni, ca r ăsplat ă a faptelor de vitejie 44 . Interesant ă este îndeplinirea concomitent ă de către comitele de Timi a mai multor func Ńii, care par a se suprapune, dar care respect ă vechile privilegii ale unor mici grup ări etnice din cuprinsul

HATEGAN – SCOLARI 53 regatului. În cazul de fa Ńă asist ăm la exercitarea, func Ńiei de jude al cumanilor din Banat de către Pippo timp de aproape un sfert de secol; este o perioad ă deosebit de lung ă pentru un singur personaj men Ńinut în post, care reflect ă calit ăŃ ile organizatorice ale comitelui. Urma e ale comunit ăŃ ilor de cumani stabilite în zona Tisei 45 , micile enclave cumane din Banat au disp ărut, chiar spre sfâr itul veacului, fiind asimilate de popula Ńia în mijlocul c ărora au tr ăit, în cazul de fa Ńă românii. Filippo Scolari este prezent în continuare la Timi oara i în primele luni ale anului 1424, antrenat de acelea i preg ătiri militare i de rezolvarea problemelor curente ale comitatelor din subordine. Pe 17 martie solicit ă văduvei lui tefan de Remetea restituirea unei vechi datorii i pe 22 martie solu Ńioneaz ă neîn Ńelegerile dintre nobilii condivisionali din Iersig 46 , în acest ultim caz dispunând alc ătuirea unei comisii de judecat ă i plata reciproc ă a daunelor. Din acest timp exist ă mărturii care amintesc despre înc ălc ări de posesiuni din partea lui Pippo i Matteo Scolari 47 ; sunt mărturii obi nuite pentru modul în care marii feudali în Ńeleg uneori să-i rezolve problemele funciare. Nici Pippo nu face excep Ńie de la aceast ă regul ă, de i astfel de fapte sunt relativ pu Ńine în activitatea sa. Cel mai probabil în luna aprilie comitele pleac ă spre Buda, unde regele Sigismund preg ăte te câteva noi ac Ńiuni diplomatice de amploare, la care participarea lui Scolari era necesar ă. De aici, Pippo se adreseaz ă, la 27 mai, castelanului său din Zaad, Stanislau de Reca – unul dintre vechii participan Ńii la conflictele militare ale deceniului trecut –, atr ăgându-i aten Ńia asupra faptului că negustorii sa i din Sibiu nu pl ătesc vam ă în interiorul regatului i ca atare nu pot fi obliga Ńi să pl ăteasc ă vam ă nici la acest vad de trecere peste Mure 48 . De i documentul nu mărturise te, măsura de impunere a unor restric Ńii pentru negustorii transilv ăneni a fost luat ă de mult ă vreme de însu i Pippo, care căuta astfel să-i sprijine pe negustorii localnici i pe cei italieni i să ridice via Ńa economic ă a comitatelor bănăŃ ene. Sub presiunea reclama Ńiilor, Sigismund este nevoit să-i cear ă comitelui anularea restric Ńiilor, acesta fiind silit să le accepte. Acceptarea lui Filippo Scolari ca persoan ă căreia i se încredin Ńeaz ă elucidarea unor chestiuni de partaj ale casei regale, confirm ă talentul său de mediator, dar i cump ănitele-i sfaturi, precum i încrederea deosebit ă, deplin ă de care se bucur ă din partea lui Sigismund de Luxemburg. Filippo nu l-a tr ădat niciodat ă, constituind în acest sens, un exemplu de corectitudine i fidelitate. Aa s-a întâmplat i cu ocazia discu Ńiilor care au avut loc în anul 1424 asupra propriet ăŃ ii reginelor Elisabeta – fiica lui Sigismund i so Ńia lui Albrecht de Habsburg – i Barbara, so Ńia lui Sigismund; al ături de al Ńi magna Ńi i apropia Ńi ai regelui, Pippo particip ă la dezbaterile care vizau mărirea dotei mo tenitoarei tronului ungar 49 . Chestiuni legate de cumanii din Banat revin în aten Ńia comitelui de Timi în acela i interval dup ă cum o mărturise te un act din 9 iunie 50 , iar la 21 iunie are loc cel mai mare schimb de posesiuni efectuat prin intermediul lui Pippo, cel cu familia Kanizsai 51 . Competen Ńa comitelui în rezolvarea cu promptitudine a unor chestiuni de drept interna Ńional a fost apreciat ă mult de rege; drept urmare îl nume te, în aceia i lun ă estival ă, pe Pippo în rândul sfetnicilor săi desemna Ńi ca pe căi diplomatice să aplaneze conflictul dintre Erich al VII-lea de Pomerania, regele Danemarcei, Norvegiei i Suediei (1412–1439) i ducii de Holstein 52 . Prin aceast ă ac Ńiune participarea sa – mai mult sporadic ă i în general nesemnificativ ă – la problemele specifice imperiului romano-german se l ărge te, fapt ce duce i la atestarea sa în izvoarele literare germane 53 . i tot din aceia i lun ă, din 29 iunie, dateaz ă i cererea regal ă adresat ă comitelui pentru aplanarea conflictului dintre or ă enii din Caransebe i nobilii de Mâtnic i Măcica cu privire la folosin Ńa unor p ăduri din jurul ora ului 54 . În var ă se fac preg ătiri intense la curtea regal ă pentru primirea împ ăratului bizantin, Ioan al VIII-lea Paleolog (1423–1448) care sose te la Buda, unde rămâne aproximativ dou ă luni. Acesta se afla la sfâr itul unei lungi călătorii prin Europa apusean ă i central ă, în încercarea de a-i trezi interesul fa Ńă de gravitatea pericolului otoman. Promisiunile acordate basileului au fost condi Ńionate de lichidarea schismei religioase, prin acceptarea unirii catolicismului cu ortodoxismul, fapt încuvin Ńat de suveran. Tratativele sale cu regele Sigismund se desf ă uraser ă în intervalul lunilor iulie-august 1424, la Buda i Tata 55 . La ele particip ă i comitele de Timi , continuându- i astfel preocup ările diplomatice anterioare, consacrate găsirii unei solu Ńii viabile pentru st ăvilirea ofensivei otomane pe Dun ăre i apoi alungarea turcilor otomani din Europa. În Ńelegerile survenite între cei doi suverani vor rămâne pur teoretice întrucât nici unul dintre cele dou ă state nu are puterea de a ac Ńiona eficient împotriva du manului comun, iar de ac Ńiunile grandioase, pl ănuite nici nu putea fi vorba. Spre

54 HATEGAN – SCOLARI sfâr itul verii i începutul toamnei, Ioan Paleolog părăse te curtea regal ă, traverseaz ă łă rile Române i se îmbarc ă la Chilia cu destina Ńia Constantinopol. Efortul militar întreprins în acest an de către rege se limiteaz ă doar la acordarea unui ajutor militar lui Dan al II-lea. Otomanii în ăbu ă răscoala de eliberare na Ńional ă a albanezilor i intreprind apoi obi nuitele „akin”-uri asupra Ńinuturilor cre tine, rămânând fără ripost ă armat ă din partea lui Sigismund. În prima parte a anului 1424 Dan al II-lea fusese bătut de către oastea lui Radu Praznaglava, ajutat din nou de turci; i se refugiaz ă în Transilvania 56 , riposta regal ă întârzie din cauza problemelor amintite mai sus, dar la începutul toamnei preg ătirile armatei regale sunt terminate. Concentrarea trupelor se face în august, cel mai sigur, în părŃile sud-estice ale Banatului, în apropierea Dun ării. Sosirea comitelui de Timi în luna septembrie duce la declan area ac Ńiunii armate, i contingentele sale înainteaz ă prin Banatul Severinului i Oltenia, respingând trupele lui Radu i pe cele otomane. Aceste expedi Ńii se desf ă oar ă aproape dup ă acela i tipic: for Ńele se concentreaz ă în Banat, intr ă în łara Româneasc ă prin Severin, str ăbat Oltenia, unde poart ă câteodat ă lupte, i dau bătălia decisiv ă pentru soarta domniei lui Dan al II-lea undeva în centrul Munteniei. Dup ă victorie Ńara este cur ăŃ at ă de du mani i, uneori, trupele trec chiar Dun ărea. Campania din septembrie 1424 are aceia i desf ă urare i, pe la începutul lunii octombrie, se termin ă printr-o nou ă trecere a Dun ării i cucerirea Vidinului 57 . Spre mijlocul lunii octombrie trupele sunt deja reîntoarse la baze, iar comitele de Timi era ocupat cu amplele lucr ări de refacere, extindere i înt ărire a fortifica Ńiilor din zona Por Ńilor de Fier, inclusiv Severinul. Amploarea cea mai mare o au lucr ările la aceast ă ultim ă cetate, avariat ă în urma necurmatelor lupte. Referitor la aceste lucr ări de refacere, se apreciaz ă că au fost cele mai importante din întreaga istorie a cet ăŃ ii, dup ă construc Ńia ei de către cavalerii ioani Ńi în secolul al XIII-lea, i i-au permis fort ăre Ńei severinene să reziste înc ă exact un secol ofensivei otomane 58 . În afar ă de Severin, mai sunt ref ăcute în intervalul toamn ă i iarn ă cetatea din insula Saan 59 i probabil Or ova. Armata regal ă este prezent ă în zon ă atât în luna octombrie cât i în noiembrie, prelungindu- i sta Ńionarea pân ă spre sfâr itul lucr ărilor, ceea ce înseamn ă aproape prim ăvara anului urm ător 60 . Din aceste motive, opin ăm că majoritatea trupelor era format ă din contingente ale nobilimii i cnezilor bănăŃ eni, obliga Ńi să sus Ńin ă atât efortul constructiv, cât i pe cel militar. Izvoarele care amintesc repetatele retrageri peste mun Ńi ale lui Dan al II-lea specific ă doar că este vorba despre Transilvania. Opin ăm că majoritatea acestor treceri trebuiesc căutate, nu atât în Transilvania din interiorul arcului carpatin, ci în zonele vestice ale acestuia i anume în Banat. Nici un alt comandant militar transilv ănean al acestor ani nu s-a aflat în fruntea unei armate de ajutor i nici nu a reu it să-i ofere lui Dan sprijinul substan Ńial căutat; trecerea domnului muntean peste mun Ńi în Transilvania trebuie să fi avut loc exclusiv doar în momentele în care înfrângerea suferit ă se situase în teren pe undeva mai aproape de Ardeal decât de zona Severinului i Banatului. Demersurile de ajutor de pân ă acum au fost intreprinse, în principal, de către comitele de Timi , care era i comandantul armatelor regale trimise în ajutorul voievodului łă rii Române ti. Punctul lor de plecare fusese ora ul Timi oara i locul obligatoriu de trecere Or ova-Severin. Este normal ca domnul fugar să caute sc ăparea în partea în care tia că va fi ad ăpostit i sprijinit cu trupe 61 . Cu ajutorul lui Filippo Scolari i a otilor sale, în mare parte bănăŃ ene, Dan al II-lea reu ise în fiecare ac Ńiune militar ă dintre anii 1423–1426 să-i reocupe tronul uzurpat de către filotomanul, Radu Praznaglava. Pippo urm ăre te mersul lucr ărilor de reconstruc Ńie atât la fa Ńa locului, în Ńinutul mehedin Ńean, cât i de la Timi oara, unde se întoarce pe la sfâr itul lunii noiembrie, rezolvând între timp câteva dintre problemele curente: unele se refer ă din nou la cumani 62 , iar altele la vicecomitele său de Cara . Ultimul săvâr esc diferite abuzuri: răpe te iobagilor din Apachya 9 boi i 2 florini, schimb ă animalele i sechestreaz ă iobagii, sau prad ă diferite posesiuni 63 . Pentru acela i sfâr it de an exist ă informa Ńii asupra unui pretins schimb de solii care ar duce la încheierea unui tratat de pace între Sigismund i turci 64 . Comitele de Timi o perioad ă ceva mai lung ă odihnei i reglemnet ări în posesiile de ordin familiar, cum sunt de exemplu bogatele dona Ńii făcute bisericii Sf. Margareta din Ozora 65 sau preg ătirea pentru întâlnirea cu proasp ătul arhiepiscop de Kalocsa, Giovanni Buondelmonti 66 ; locul preferat de odihn ă i întâlniri este în continuare Lipova. Aceast ă edere completeaz ă informa Ńiile despre o nou ă cur ă în localitate chiar în iarna dintre anii 1424–1425. De fapt este antepenultima dintre

HATEGAN – SCOLARI 55 numeroasele sosiri ale lui Pippo aici i are ca efect o oarecare îmbun ătăŃ ire a sănătăŃ ii sale, grav ubrezit ă. În prim ăvara, i o parte a verii, anului 1425 comitele călătore te spre Ozora, unde se îngrije te de bunul mers al posesiunilor, de situa Ńia i viitorul so Ńiei i rudelor sale italiene. Începe să se gândeasc ă cu mai mult ă intensitate la sfâr itul vie Ńii sale. Mărturie impresionant ă a con tiin Ńei de sine i a destinului uman este preambulul dona Ńiei sale din 25 iulie 1425, făcut ă bisericii Sf. Maria din Székesfehérvár 67 , care poate fi considerat adev ăratul testament moral al lui Filippo Scolari. Noile conflicte din łara Româneasc ă îl silesc pe Pippo să se reîntoarc ă la Timi oara, unde se aflase în luna august, preg ătind noua campanie. Tot în acest scop particip ă i la lucr ările unora dintre congrega Ńiile nobiliare comitatense 68 . Din nou, for Ńele bănăŃ ene sunt concentrate în zona Por Ńilor de Fier, de unde pornesc într-o alt ă expedi Ńie în favoarea lui Dan al II-lea. De data aceasta atacul se va desf ă ura din dou ă părŃi, din vest i din nord, întrucât for Ńele transilvane ac Ńioneaz ă separat sub conducerea voievodului Csaki, care trece în zona montan ă a Munteniei, reu ind să alunge garnizoanele muntene credincioase lui Radu i trupele de ajutor ale otomanilor. Comitele de Timi ac Ńioneaz ă în aceia i zon ă limitrof ă Dun ării, în părŃile vestice ale łă rii Române ti. Ac Ńiunea lor combinat ă reu ete să zdrobeasc ă rapid for Ńele du mane eliberând Ńara de turci. Desf ă urarea acestor evenimente poate fi situat ă în cea de-a doua jum ătate a lunii septembrie i, cel mult, în prima săpt ămân ă din luna octombrie. Dup ă acest interval, jonc Ńiunea celor dou ă armate, undeva în zona colinar ă a Munteniei, duce la concentrarea unor importante for Ńe militare care coboar ă spre Dun ăre, jucând un rol deosebit de important în planurile politice ale regelui Sigismund de Luxemburg. Acesta urm ăre te să reînvie Ńaratul de Vidin, prin amplasarea în cetate i în Ńinutul din jur a unuia dintre fiii fo tilor Ńari bulgari. Acesta era Frujin, ad ăpostit de ani de zile în Banat, loc unde regele îi dăruise numeroase posesiuni. Comitele de Timi tie de mult ă vreme de existen Ńa acestuia iar, ideea de a-l folosi într-un moment favorabil, poate avea la origine i participarea sa. Însu i plasarea acestui pretendent bulgar în Banat, în imediata apropiere a Bulgariei i încredin Ńarea sa în grija lui Pippo arat ă clar inten Ńiile regale. Să nu uit ăm că acest stat tampon ar fi preluat, în accep Ńiunea autorilor săi, o mare parte din atribu Ńiile militare ale zonelor sudice ale regatului, în spe Ńă Banatul. Apoi s-ar fi stabilizat oarecum i situa Ńia politic ă a łă rii Române ti. La mijlocul lunii octombrie se desf ă oar ă aceste bătălii în sudul fluviului, în jurul cet ăŃ ilor Nicopole i Vidin, lupte încununate de succes, fără a ti dac ă au fost sau nu ocupate cet ăŃ ile Vidin i Rahova 69 . Indiferent de rezultatul acestor lupte i asedii, încercarea nu are sor Ńi de izbând ă datorit ă lipsei de sprijin din partea masei bulgarilor, ale căror răscoale din ace ti ani – nesprijinite din afar ă – au fost înecate în sânge; mai apoi, lipsa unui sprijin eficient din partea for Ńelor regale protectoare duce la abandonarea ideii. Aezat în marginea teritoriului du man, pe malul drept al Dun ării Vidinul – sau oricare alt ă cetate – nu are anse de a fi ap ărat mai mult decât un sezon de către cre tini, iar eforturile militare pentru recucerirea sau ap ărarea sa erau inutile., Lucru era evident atât pentru Pippo, cât i pentru Dan al II-lea i Nicolae Csaki; ca urmare ace tia se retrag peste Dun ăre imediat dup ă terminarea opera Ńiunilor militare. Cheia succeselor din acea toamn ă, ca i a celor din ultimii ani, trebuie căutat ă în faptul că majoritatea armatei era alc ătuit ă din Ńă rănime, cnezi i mica nobilime, atât în Muntenia cât i în Ńinuturile române ti transcarpatine, Transilvania i Banat. Pentru prima dat ă apar acum în armata muntean ă mercenarii 70 lucru explicabil datorit ă procesului de fărâmi Ńare intern ă a for Ńelor muntene i necesitatea complet ării lor cu o teni pl ăti Ńi. O ultim ă men Ńiune despre activitatea militar ă a comitelui în acest sfâr it de an 1425, mai precis din luna octombrie, îl prezint ă luptând în Serbia împotriva turcilor care invadaser ă din nou Ńara 71 . Nu sunt cunoscute nici datele de început i nici cele de sfâr it ale acestei campanii sud- dun ărene, aproxima Ńia putând împinge data de desf ă urare a acestor lupte pân ă în prima săpt ămân ă a lunii noiembrie. A fost vorba despre ultimele atacuri ale anului, autorii lor fiind beii dun ăreni. Reîntors din campanie, Pippo se odihne te câteva săpt ămâni în Banat, dup ă care călătore te spre Ozora, unde r ămâne toat ă iarna i prim ăvara anului 1426. Starea grav ă a sănătăŃ ii comitelui îngrijoreaz ă atât familia cât i pe Sigismund. Odihna prelungit ă nu amelioreaz ă prea mult efectele grave ale gutei, iar deplas ările deveniser ă deosebit de grele, întrucât Pippo trebuie transportat în tr ăsur ă. De abia pentru acest început de an exist ă mărturii asupra gravit ăŃ ii bolii comitelui, de i maladia era mai veche. În acest fel trebuie să reconsider ăm participarea comitelui de Timi cel pu Ńin la campaniile anului 1425, prin men Ńionarea aproape sigur ă a deplas ării sale în tr ăsur ă. Cu toat ă boala, Pippo – aflat în continuare la Ozora, îi desf ă oar ă

56 HATEGAN – SCOLARI activitatea în mod aproape obi nuit. Pe 20 aprilie regele îi cere să rezolve nemul Ńumirea călug ărilor mănăstirii Sfânta Ana din Oradea, întrucât defunctul episcop Andrea Scolari a luat pentru sine veniturile morilor de pe apele care treceau pe lâng ă mănăstire, de i aceasta era proprietara 72 . În calitatea sa de unic mo tenitor, i se cerea lui Pippo să repare abuzul; nu se cunoa te vreun act care să păstreze în textul s ău m ăsurile luate de comite. Cre terea popula Ńiei ora ului Ozora, aflat în st ăpânirea lui Scolari înc ă din anul 1398, impune – în anul 1426 – reevaluarea raporturilor st ăpân-ora ; să nu uit ăm că aici locuiesc i „oaspe Ńi”, fapt important pentru evolu Ńia urban ă a locului, ca de altfel pentru toate centrele urbane ale regatului. Ca urmare a situa Ńiei noi, la 21 aprilie Pippo hot ără te să măreasc ă atribu Ńiile administrative i juridice ale Ozorei prin alegerea de către locuitori a judec ătorilor care vor exercita atribu Ńiile juridice, cu excep Ńia crimei i pedepsirii cazurilor de tâlh ării, ambele rezervate de drept seniorului feudal 73 . În schimbul noii libert ăŃ i elective, ora ul pl ăte te anual comitelui 50 de florini în moned ă nou ă, la dou ă date: 25 la Sângeorge i 25 la Sânmihai. Avem în fa Ńă cazul obi nuit al ridic ării unui ora i beneficiem de actul păstrat al evenimentului. Nu putem spune acela i lucru despre ora ele i târgurile bănăŃ ene aflate aproape de tot atâta vreme ca i Ozora sub jurisdic Ńia comitelui de Timi , datorit ă numeroaselor învolbur ări ale istoriei asupra acestui Ńinut românesc. Un exemplu este concludent: ora ul Timi oara, centru economic deosebit de important, cu leg ături comerciale solide în sud-estul i chiar centrul Europei, nu beneficiaz ă – pentru întreaga perioad ă a istoriei sale medievale decât de un mănunchi de documente – i acestea nesemnificative 74 din punct de vedere al con Ńinutului. În situa Ńia în care sănătatea ubred ă nu-i permite lui Pippo să se deplaseze prea uor, iar complexele tratative de pace cu Vene Ńia aflate în curs de desf ă urare la Buda i Tata, îl solicit ă, iar comitele joac ă un rol esen Ńial 75 , o scurt ă călătorie spre comitatele bănăŃ ene poate suscit ă multe comentarii. La 22 aprilie Pippo este la Ozora, unde emite actul referitor la privilegiile ora ului, iar peste 5 zile, deci la 27 aprilie 1426, el se afl ă la Szeged, luând ap ărarea unui vechi slujitor de-al său76 . Ce anume l-a determinat să-i întrerup ă odihna i tratativele i cu greutatea, de acum cunoscut ă, a deplas ării să str ăbat ă din nou regatul? Răspunsul trebuie căutat desigur în agravarea situa Ńiei de la Dun ăre prin noile interven Ńii otomane de prim ăvar ă. De i fatul e neatestat de izvoare, Pippo a ajuns cu certitudine pân ă la Timi oara unde a ac Ńionat în vederea înt ăririi frontierelor bănăŃ ene i preg ătirea armatei pentru respingerea oric ărui atac. Campania otoman ă declan at ă i condus ă personal de către sultanul Murad al II-lea, în prim ăvara acestui an avusese ca scop devastarea Serbiei i Bosniei 77 , timp în care beii dun ăreni particip ă la o nou ă incursiune destinat ă să-l readuc ă pe tronul din Târgovi te pe Radu Praznaglava. O prim ă lupt ă avusese deja loc în łara Româneasc ă, probabil înc ă la sfâr itul iernii, dar victoria i-a apar Ńinut lui Dan al II-lea. Sosirea lui Pippo în Banat, la sfâr itul lunii aprilie, este o consecin Ńă a acestor lupte. Pippo nu rămâne aici mai mult de o săpt ămân ă, reîntorcându-se spre centrul regatului unde se desf ă urau tratativele de pace amintite. Consider ăm că aprecierile lui Jacoppo Bracciolini, referitoare la o călătorie a comitelui spre linia Dun ării unde se afla armata sa la iernat, au ca obiect tocmai aceast ă etap ă a începutului unor noi lupte cu turcii. Adev ărat ar putea fi i scopul ar ătat: îmb ărb ătarea otenilor în rândul cărora se zvonise că Filippo ar fi murit. Sosirea lui Scolari în tab ără certific ă realitatea. Nu sunt cunoscute nici un fel de ajutoare regale pentru Dan al II-lea în aceast ă prim ăvar ă, de i se prea poate ca ele să fi fost expediate, i ne gândim în primul rând la călătoria mai sus amintit ă a comitelui de Timi spre, i în Banat, când ar fi putut trimite contingente locale să-l sprijine pe domnul muntean. În urma unei noi lupte, foarte sângeroase, soldate cu mari pierderi umane de ambele părŃi, desf ă urat ă pe la sfâr itul lunii mai Dan al II-lea este învins 78 i silit din nou să caute ad ăpost peste mun Ńi. Posibil ca acest loc de exil a fost din nou Banatul, unde trupele prietenului său Scolari erau preg ătite pentru ripost ă. Discu Ńiile finale asupra tratatului de pace ungaro-vene Ńian se desf ă uraser ă pe parcursul primelor dou ă săpt ămâni ale lunii mai i sunt întrerupte doar din cauza a dou ă evenimente extrem de importante. Primul se refer ă la tirea fals ă care ajunge la Tata în jurul lui 10 mai potrivit căreia Dan al II-lea ar fi fost ucis. Ca urmare, în zilele de 10 i 11 mai, tratativele sunt întrerupte, Filippo Scolari pune la punct preg ătirile militare concentrând aproape 20.000 oameni 79 , iar Sigismund îi amân ă, proiectata c ălătorie spre Germania. Reluate pe 12 mai discu Ńiile vor fi încheiate curând dup ă aceea. Cel de-al doilea eveniment se refer ă la sosirea la Tata a despotului tefan Lazarevi ć, în data de 10 mai 80 .

HATEGAN – SCOLARI 57 Plecat din Serbia la sfâr itul lunii aprilie, din cauza masivit ăŃ ii atacului condus de sultan, căruia for Ńele sale nu-i puteau rezista, despotul asist ă aici la ultimele discu Ńii cu solii florentini. În jurul datei de 15 mai încep discu Ńiile dintre Sigismund, Pippo i Lazarevi ć, referitoare la sprijinul militar datorat de rege vasalului său. Suita despotului la aceste discu Ńii se cifra la aproape 200 persoane 81 . Gravitatea ac Ńiunilor otomane asupra Serbiei îl determin ă pe despot să solicite ajutor regal imediat, în caz contrar va fi nevoit să treac ă de partea turcilor, spre a- i feri Ńara de distrugere. În urma discu Ńiilor de la Tata, regele se oblig ă să-i acorde ajutorul militar cerut, iar despotul reînoie te tratatul cu regatul Ungariei; în plus fa Ńă de precedentele tratate, se prevede i predarea a 17 cet ăŃ i dun ărene Ungariei. Printre acestea figureaz ă Golubac-ul i Belgradul, ultimul fiind, de la aceast ă dat ă i pân ă la cucerirea sa de c ătre turci în anul 1524, ap ărat de for Ńele regatului. Un episod interesant, menit să ilustreze posibilitatea colabor ării militare antiotomane ungaro- polone, dar mai ales incapacitatea lui Sigismund de Luxemburg de a urm ări coerent un plan de ac Ńiune, îl reprezint ă proiectata ac Ńiune militar ă comun ă a for Ńelor poloneze i ungare din prim ăvara- vara anului 1426. Înc ă în toamna anului 1425, Sigismund de Luxemburg îl trimite ca sol în Polonia pe Stefan Berzeviczy pentru ob Ńinerea unor contingente polono-moldave în vederea unei interven Ńii militare comune împotriva turcilor. În conformitate cu în Ńelegerea survenit ă, polonii trimit un corp de 5.000 călăre Ńi comanda Ńi de starostele Rusiei ro ii Janusz Kobilenski; lor li se adaug ă i un corp de oaste moldoveneasc ă. Punctul de întâlnire cu for Ńele lui Sigismund era Br ăila, loc unde polonii i moldovenii ateapt ă nu mai pun Ńin de dou ă luni sosirea alia Ńilor. Dup ă contextul general, aceste luni au fost iunie-iulie 1426 82 . Lipsa oric ăror tiri despre inten Ńiile lui Sigismund îi determin ă pe poloni să se retrag ă, iar planul ofensiv să eueze înainte de a fi început; era unul dintre cele mai nimerite prilejuri de cooperare a for Ńelor militare ale celor mai puternice state ale Europei centrale i sud- estice: Ungaria i Polonia împotriva turcilor otomani. Dup ă plecarea polonilor, Alexandru cel Bun preia pe seama Moldovei din cursul inferior al Dun ării un teritoriu cuprins între vărsarea Siretului i Marea Neagr ă, inclsuvi cet ăŃ ile Chilia i Cetatea Alb ă, atunci parte component ă a łă rii Române ti 83 . Activitatea comitelui de Timi în aceste luni se mărgine te la lucrurile deja cunoscute, lipsind orice ac Ńiune militar ă în zona Dun ării. Pentru perioada tratativelor de la Tata cu despotul sârb, Mellini aduce o variant ă interesant ă84 . Potrivit ei, Sigismund de Luxemburg a Ńinut neap ărat să cunoasc ă i părerea lui Pippo de i acesta se afla bolnav la Ozora. Suveranul s-a deplasat pân ă acolo cu toat ă curtea, discut ă cu comitele principalele prevederi ale în Ńelegerii cu sârbii i îl roag ă să preia comanda armatei regale care trebuie să se îndrepte împotriva turcilor. La răspunsul lui Scolari că este bătrân, bolnav i nu mai poate conduce o armat ă, regele îl convinge demonstrându-l faptul că sosirea sa în părŃile dun ărene va constitui un imbold pentru osta i i o surpriz ă pentru turci care-l tiu mort, sau că ar fi pe moarte; avantajul psihologic va fi hot ărâtor pentru soarta campaniei. Convins de spusele regelui, Pippo a acceptat s ă porneasc ă spre câmpurile de lupt ă85 . Afirma Ńiile trebuiesc par Ńial corectate întrucât Mellini a confundat unele fapte. Astfel, la data tratativelor cu Lazarevi ć, Scolari se afla deja de 2 săpt ămâni la Tata, unde contribuie decisiv la în Ńelegerea realizat ă cu solii florentini, referitoare la tratatul de pace cu VeneŃia, deci regele nu avea sens să mearg ă la Ozora din moment ce comitele era deja în preajma suveranului. Mai preciz ăm că ac Ńiunea militar ă descris ă nu se petrecuse în luna mai i nici Pippo nu ajunse în câteva zile la Dun ăre: aceste fapte s-au petrecut abia peste o lun ă i ceva, în intervalul iunie-iulie i nu în Serbia, unde primejdia trecuse deocamdat ă, ci în Muntenia. Afirma Ńia rămâne corect ă în esen Ńă , prin modul în care încearc ă s ă explice rolul decisiv al lui Scolari în evenimentele militare ale acelui an. Armatele regale efectuaser ă campania în dou ă etape: prima aproximativ în intervalul iunie- iulie, iar urm ătoarea în septembrie, ambele interven Ńii având ca locuri de desf ă urare łara Româneasc ă, Bulgaria i Serbia. În prima campanie, for Ńele de care dispunea comitele de Timi se cifreaz ă la aproximativ la 25.000 oameni, din care 15.000 călăre Ńi i 10.000 pedestra i86 . Plecat din centrul regatului, comitele parcurge itinerariul Buda-Szeged-Timi oara. Persist ă înc ă dubii asupra teritoriului în care au dat luptele întrucât izvoarele sunt, o dat ă mai mult, lapidare, narând doar despre „lupte cu turcii” în zona Dun ării de Jos. În mod cert confrunt ările armate se desf ă uraser ă aici, dar nu în Serbia sau Banat, ci în łara Româneasc ă. Armata condus ă de Scolari s-a întâlnit în părŃile sudice bănăŃ ene cu Dan al II-lea i împreun ă coboar ă spre Severin, intr ă în Oltenia, înving din nou trupele otomane care-l sprijin ă pe Radu Praznaglava. Acesta din urm ă este silit să se retrag ă. Dup ă asigurarea domniei lui Dan, trupele regale s-au întors la bazele de plecare. Bătălia decisiv ă i sfâr itul campaniei pot fi situate pe la mijlocul lunii iulie 87 . Motivele care au făcut ca aceast ă armat ă să nu se îndrepte în continuare spre Br ăila nu ne sunt cunoscute. Este posibil ca la data termin ării campaniei polonezii să

58 HATEGAN – SCOLARI fi fost deja pleca Ńi, dup ă cum se poate ca Pippo să nu mai fi putut conduce armata într-o nou ă campanie de o amploare deosebit ă, cum se anun Ńă cea preconizat ă în alian Ńă cu polonii i moldovenii; posibil că la acea dat ă nu era înc ă consolidat ă suficient domnia lui Dan i nici eliberat ă în întregime Muntenia. Spre sfâr itul lunii august Banatul asist ă la un eveniment politic de amploare: desf ă urarea lucr ărilor dietei regatului la Lipova, organism care îi încheie sesiunea în primele zile ale lunii septembrie. Comitele de Timi particip ă la aceste dezbateri i opin ăm că el se afla de mai mult ă vreme aici, probabil într-o nou ă cur ă. O întrebare persist ă i asupra motivelor care l-au determinat pe Sigismund să aleag ă tocmai Lipova pentru desf ă urarea lucr ărilor dietei. Să fi fost doar apropierea acestei localit ăŃ i bogate în ape minerale de zona primejduit ă sau a fost hot ărâtoare prezen Ńa lui Pippo aici i imposibilitatea sa de a mai efectua călători lungi? Având nevoie de sfatul comitelului, regele ar fi putut face un asemenea gest, dar răspunsul exact al acestei alegeri nu se poate cunoa te în stadiul de ast ăzi al cercet ărilor. Cea mai important ă hot ărâre adoptat ă de aceast ă diet ă se refer ă la încheierea tratatului formal de alian Ńă dintre Sigismund de Luxemburg i Dan al II-lea 88 . O solie muntean ă condus ă de marele logof ăt ajunge la Lipova i prezint ă regelui cererea domnului muntean de a i se asigura o gard ă personal ă de 600 oameni, a căror plat ă să fie suportat ă de rege. În urma sfaturilor lui Pippo, regele îi acord ă domnului 1.000 oameni, dintre care 100 călăre Ńi i 900 pedestra i. Plata acestora era urm ătoarea: 1 perper românesc pe zi pentru 1 călăre Ń sau 3 pedestra i, prima rat ă fiindu-i achitat ă logof ătului, iar pentru celelalte aspecte ce decurgeau din tratat regele le scrie imediat bra ovenilor. Iat ă dovada justeu în Ńelegeri a situa Ńiei interne a łă rii Române ti i a necesit ăŃ ii unui nucleu de oaste credincioas ă domnului, ca sprijin în clipele grele. Cu atât mai mult iese în eviden Ńă sfatul dat regelui de către comite. i în acela i timp, nimic nu poate fi mai semnificativ pentru natura relaŃiilor de prietenie dintre cei doi: Dan i Pippo, decât aceast ă sporire a gărzii primului, datorat ă exclusiv sfaturilor celui de-al doilea. Hot ărârilor dietei de la Lipova cuprind i un alt aspect pe larg discutat, uneori în controvers ă, de istoriografia mai veche sau mai nou ă, i anume calitatea i cantitatea particip ării popoarelor i claselor sociale din cuprinsul regatului feudal al Ungariei la lupta antiotoman ă în secolele XIV–XVI. Păreri diverse au fost exprimate, în func Ńie de interese sau convingeri. Referitor strict la amplitudinea i întinderea în timp a particip ării la aceste lupte a popula Ńiei române ti transcarpatine, consider ăm ca deosebit de semnificativ ă i tran ant ă cererea nobilimii regatului adresat ă regelui Sigismund de Luxemburg la dieta de la Lipova 89 . În aceast ă hot ărâre, nobilimea îi ceruse regelui să nu mai fie trimis ă să lupte împotriva turcilor, întrucât aceast ă sarcin ă revenea românilor care se situaser ă în prima linie înc ă de la începuturile atacurilor otomane 90 . Dorin Ńa nobilimii, indiferent de na Ńionalitatea acesteia, de a- i păstra privilegiile i dezinteresul ei făŃ i fa Ńă de gravitatea primejdiei otomane se manifest ă în condi Ńii cel pu Ńin asem ănătoare în tot cursul secolului al XV-lea i chiar la începutul veacului urm ător. Perioadele de anarhie intern ă vor sl ăbi considerabil puterea regatului i-l vor duce la pieire. Participarea larg ă a maselor populare române ti, maghiare, slave, din cuprinsul regatului la luptele antiotomane rămâne o permanen Ńă pentru tot acest timp i îndep ărtarea lor de tron i nobilime dup ă războiul Ńă rănesc din 1514, explic ă pr ăbu irea regatului. Imediat dup ă încheierea lucr ărilor dietei, comitele de Timi pleac ă într-o nou ă campanie în sudul Dun ării, în încercarea de a stabili totu i acel stat tampon pe care încercase să-l realizeze anul trecut. Pe itinerariul: Lipova-Timi oara-Caransebe -Or ova, se deplaseaz ă trupele recent recrutate de Pippo. Dintr-un scurt popas în ultima localitate, pe 8 septembrie, dateaz ă penultimul document emis de c ătre comitele de Timi 91 . Asupra drumului urmat în continuare de armata sa exist ă mai multe păreri: cea a istoricilor mai vechi indic ă o campanie sud-dun ărean ă în Serbia 92 în timp ce istoricii sârbi sus Ńin dimpotriv ă desf ă urarea acestor lupte în jurul Vidinului 93 . Din scopurile ini Ńiale i modul de desf ă urare a campaniei, se întrevede clar desf ă urarea ei pe p ământul Bulgariei. Dintre participan Ńii sunt remarca Ńi dintre apropia Ńii regelui Ioan Marothi, Ladislau Blagai i tefan Berzeviczy, iar dintre str ăini inedita prezen Ńă a lui Don Pedro, fiul regelui Ioan I al Portugaliei, sosit în Orient în fruntea a 800 călăre Ńi, într-o ac Ńiune de recunoa tere 94 . Li se al ătur ă Dan al II-lea cu for Ńele armate muntene, num ărul total al efectivelor ridicându-se la aproximativ 25.000–30.000 oameni.

HATEGAN – SCOLARI 59 Cu aceste for Ńe comitele trece Dun ărea, cel mai probabil pe la Severin-Cladova i înainteaz ă spre Vidin, în încercarea de a-l instala domn pe Frujin. Luptele sunt îndârjite întrucât cetatea era re edin Ńa unor vesti Ńi bei de achingii, dar victoria final ă apar Ńine trupelor cre tine. S-a avansat chiar ideea desf ă ur ării a dou ă lupte în preajma Vidinului 95 , în prima victoria apar Ńinându-i lui Scolari, iar în cea de-a doua rezultatul fiind incert. În nici un caz în urma acestora nu a putut fi instalat acel „cneaz bulgar” amintit într-o cronic ă contemporan ă, dar în decursul primei lupte mor aproximativ 15.000 lupt ători inclusiv cei 800 „crucia Ńi” ai lui don Pedro 96 . Interesant acest episod al prezen Ńei portugheze pe meleagurile dun ărene, într-o încercare timid ă de a cunoa te realit ăŃ ile orientului european i de a participa la câteva lupte cu turcii. Necunosc ători ai realit ăŃ ilor vremii, cavalerii portughezi au căzut înc ă în prima lupt ă, dovedind o dat ă mai mult – dar la o scar ă redus ă – eecul cruciadei de la Nicopole i al tacticii de lupt ă apusene în fa Ńa inova Ńiilor aduse de otomani. Prin Ńul Pedro va mai rămâne cîtva timp în aceste Ńinuturi împrietenindu- se cu domnul muntean. În ceea ce-l prive te pe Pippo, prezen Ńa lui don Pedro a fost doar un accident, întrucât nu a adus nimic notabil în schimbarea raportului de for Ńe din zon ă, dovedind o dat ă în plus diferen Ńa dintre amatorism i profesionalitate, dintre o călătorie de pl ăcere i o via Ńă închinat ă unei idei lupta antiotoman ă. Câteva cuvinte despre deja amintita campanie care avea ca punct final cetatea sârbeasc ă dun ărean ă Golubac. În realitate este vorba despre contopirea în aceste izvoare a celor dou ă campanii din vara-toamna anului 1426 într-una singur ă i care are drept loc de desf ă urare malul drept al Dun ării. Descris ă foarte frumos, aceast ă ac Ńiune merit ă să fie amintit ă. Plecat de la Tata, Pippo face zece zile pân ă la Dun ăre – cu tr ăsura –, unde trupele sale se aflau în tab ără. Bucuro i de sosirea comandantului pe care-l crezuser ă pe moarte, osta ii trec fluviul atacându-i pe du manii surprin i de aceast ă apari Ńie. Solia turceasc ă sosit ă, dup ă primele victorii ale comitelui de Timi , să cear ă armisti Ńiu sau pace, mărturise te că au pornit la lupt ă doar fiindc ă au auzit că Scolari a murit; este evident ă inten Ńia penegiric ă a autorului acelor rânduri 97 . La cererea du manului, comitele răspunde printr-o nou ă serie de atacuri în urma cărora reu ete să ob Ńin ă victoria, dup ă care se reîntoarce în stânga fluviului. Este uor sesizabil ă i confuzia făcut ă de izvoare asupra desf ă ur ării reale a campaniilor din anul 1426 ca i preluarea acestor afirma Ńii de la un autor la altul; Ńinând seama i de distan Ńa geografic ă la care se aflau autorii la data scrierii operelor, confuzia dintre Golubac i Vidin, cet ăŃ i apropiate totu i una de alta este explicabil ă. Aceste lupte pot fi atribuite i refuzului garnizoanei unor cet ăŃ i dun ărene sârbe ti de a se preda regelui Sigismund; exemplul clasic este Golubac-ul care refuz ă acest lucru i în anul urm ător, prefer ă să se predea mai bine turcilor decât Ungariei. În plus, lipsa unor mărturii sigure asupra drumului urmat de trupele comitelui de Timi la reîntoarcerea din campania bulgar ă din septembrie-octombrie 1426, las ă câmp liber posibilit ăŃ ii ca ele să fi urcat în amonte pe Dun ăre, pe malul ei drept, în care caz ar fi trecut i pe sub zidurile cet ăŃ ii Golubac în drumul spre vadurile de la Horom i Cuvin, singurele locuri de trecere a Dun ării în zon ă. Unul dintre aspectele, oarecum surprinz ătoare, referitor la rela Ńiile dintre comitele de Timi i despotul sârb tefan Lazarevi ć îl constituie aprecieri de genul aceleia care afirm ă că acestea exprimau leg ături de prietenie 98 . Nu tim realmente dac ă s-a ajuns între cele dou ă personaje la o prietenie, dar repetatele ac Ńiuni de ajutorare a despotului i numerosele tratative diplomatice al căror mediator i, nu de pu Ńine ori, autor principal a fost tocmai Filippo Scolari, extinse pe durata a dou ă decenii (1406– 1426), au stabilit rela Ńii amicale strânse între cei doi comandan Ńi cre tini de o ti. Comitele de Timi se reîntoarce din campanie, dup ă toate probabilit ăŃ ile, în luna octombrie. Starea agravat ă a sănătăŃ ii sale, boala evoluând rapid datorit ă eforturilor mari depuse i în acest an, îl determin ă pe Scolari să părăseasc ă Timi oara. A poposit la Oradea, ora în care, în afara băilor termale, se mai aflau i câ Ńiva medici italieni veni Ńi la curtea lui Andrea Scolari. Unul dintre ace Ńtia era Ieronimo di Sancto Miniato 99 care îl îngrije te i acum pe Filippo, în speran Ńa unei îmbun ătăŃ iri a sănătăŃ ii comitelui. Scolari rămâne în cetatea de pe Cri ul Repede câteva săpt ămâni dup ă care, sim Ńindu-se din ce în ce mai rău, pleac ă spre Lipova. Popasul la Oradea trebuie situat în luna noiembrie, iar plecarea din acest ora s-a petrecut în a doua jum ătate a acestei luni. La 20 noiembrie Pippo se găsea la iria, de unde a emis ultimul său document, un act referitor la situa Ńia locuitorilor districtului românesc al C ăpâlnei 100 . Luna decembrie Filippo Scolari i-o petrece imoblizat la pat, în Lipova, sub îngrijirea doctorilor săi italieni. Dar nimic nu mai reu ete să-l ajute i la 27 decembrie 1426, Filippo Scolari se stinge din via Ńă . Sicriul cu corpul neînsufle Ńit a fost dus spre a fi înmormântat în capela funerar ă

60 HATEGAN – SCOLARI construit ă de defunct la Szekesfehervár. Pe piatra mormântului său scrie: „Sepluchrum egregii et magnifici Filippi de Scolaribus de Florencia, Comitis Themesiensis et Ozore, qui obiit A.D. MCCCCXXVI, die XXVII mensis decembris” 101 .

NOTE CAPTIOLUL VI 1 Thallóczy Lajos – Barabás Samu, A Frangepán család oklevéltára , vol. I, Budapesta, 1910, p. 184–186; diploma regal ă din 5 mai 1419 emis ă prin „relacio Piponis”, aflat împreun ă cu regele la Visegrad. 2 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 221; la 30 mai din Košice este emis documentul prin aceia i „relacio Piponis”. 3 P ăreri sintetizate de Viorica Pervain, op. cit. , p. 1–5 i Anca Ghia Ńă , op. cit. , p. 87–89. 4 tefan Katona, Historia critica regum Hungariae , tom XII, Buda, 1790, p. 327. 5 Pe 2 septembrie sosesc la Vene Ńia tiri despre aceste lupte din august, cf. Nicolae Iorga, Sutdii i documente cu privire la Istoria Românilor , vol. III, Bucure ti, 1901, p. IX. 6 Anca Ghia Ńă , op. cit. , p. 90 spune că oastea marelui vizir a ajuns în Serbia unde s-au desf ă urat mai apoi lupte; Viorica Pervain, op. cit. , p. 67 contrazice aceast ă opinie ar ătând i falsitatea acelei „victorii” repurtate de rege undeva între Ni i Nicopole pe 4 octombrie 1419; la data respectiv ă regele se afla înc ă la Oradea. 7 Fejer Georg, op. cit. , X/VI, p. 954; regele se afla la „Neuhaus” în Bulgaria, lâng ă Por Ńile de Fier. Pentru localizarea acestuia vezi Viorica Pervain, op. cit. , p. 66, nota 61; la p. 67 este discutat ă i lupta i localizarea. 8 La prima dat ă se adreseaz ă bra ovenilor, cf. Franz Zimmermann, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen , vol. IV Bra ov, 1937, p. 12; pentru cea de-a doua vezi Wertner Mór, A Nicopoli hadjárat 1396-ben, în Hadtörténelmi Közlemények , Budapesta, 1925, p. 229. 9 Pesty, Szörényi kerületek , p. 56, document emis la 25 iulie 1420, care se refer ă la luptele de sub cetatea Severinului din toamna lui 1419. 10 Géresi Kálmán, A Nagy Károlyi grof Károlyi család oklevéltára, vol. I., .Budapesta, 1895. 11 Ioan Mihalyi de Ap a, Máramarosi Diplomák a XIV. és XV. Századból, Sighetul Marma Ńiei, 1900, p. 242–244; la 12 i 15 noiembrie regele se afl ă în Severin, donând lui Tatul, fiul lui Mihail, din Jalova, Maramure , câteva posesiuni. 12 Pesty, Szörényi , III, p. 20; la 3 decembrie regele emite de aici actul de înt ărire a drepturilor cneziale ale lui Valentin, fiul lui Teodor de Ieud, cf. Ioan Mihalyi, op. cit. , p. 245–246. 13 Ilie Minea, op. cit. , p. 164; Iuliu Vuia, Districtus Walachorum , Timi oara, 1929, p. 17. 14 Wertner Mör, A Nikapolyi , p. 229, spune că Gevrin este Or ova Nou ă din insula Ada- Kaleh; Theodor N. Trâpcea, Câteva cet ăŃ i din Banatul de Severin , în S R i, Bucure ti, nr. 1, 1971, p. 173 citeaz ă dou ă variante: potrivit uneia, Gevrinul ar fi fost în partea estic ă a insulei Ada-Kaleh; potrivit celeilalte, Gevrinul ar fi fost pe malul drept al Dun ării în Bulgaria. 15 Din cuprinsul diplomei regale, din 26 octombrie 1419, reiese că „Geben uff unserm newen Hausz, in del Bulgarei, bei dem Eiserntor” adic ă aceast ă „cas ă nou ă” era o cetate, situat ă în zona Por Ńilor de Fier, dar în Bulgaria. Constantin Jirecek, Geschichte der Serben, II/2, Gotha, 1918, p. 155 o identific ă cu Novigrad, adic ă Cladova. 16 Discu Ńia la capitolul VIII. 17 Pentru Dan al II-lea se pronun Ńă Nicolae Iorga, Istoria Românilor , vol. IV, Bucure ti, 1938, p. 10; Milleker, op. cit. , p. 22. Pentru Radu Praznaglava sunt J. C. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, I, Halle, 1804, p. 165; Viorica Pervain, op. cit. , p. 18–19. 18 Pesty, Szörényi , p. 20; Fejer Georg, op. cit. , X/VIII, Buda, 1843, p. 601, aflat la Caransebe la 25 iunie, tefan Rozgony „comes Temesiensis”, îl scute te pe Ladislau, fiul lui Danciu, canonic de Cenad de participarea la luptele antiotomane. 19 Datarea a fost propus ă de noi, în concordan Ńă cu evolu Ńia ulterioar ă a evenimentelor militare i cu luptele din septembrie din Ha Ńeg i de pe valea mijlocie a Mure ului. 20 Constantin C. Giurescu, op. cit. , II, p. 113; Victor Motogna, Banatul Românesc …, p. 455, vorbe te foarte confuz despre luptele din acest an, neputând fi luat ca termen de referin Ńă . 21 Szentkláray Jenö, Temesvármegye története , în vol. Borovszky Sámu Temesvármegye és Temesvár , Budapesta, f.a., p. 292; Victor Motogna, op. cit. , p. 455; Nicolae Ilie iu, op. cit. , caiet V, p. 430; to Ńi vorbesc îns ă despre acela i Nicolae fiul lui Petru.

HATEGAN – SCOLARI 61 22 Gustav Gündisch, Siebenbürgen in der türckenabwehr , 1395–1526, în RRH, Bucure ti, nr. 3, 1974, p. 419; J.C. Eder, Observationes criticae et pragmaticae ad historiae Transilvaniae , Sibiu, 1803, p. 64 fixeaz ă data luptei pe 25 septembrie; Viorica Pervain, op. cit. , p. 76 readuce lupta pe 24 septembrie. 23 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 64–65. 24 Pesty-Ortvay, op. cit. , p. 563–564. 25 Din bibliografia acestor lupte vezi Aenea Silvio Piccolomini, De Bohemorum et ex his imperatorum aliquot origine ac gestis , Frankfurt, 1587; Bohuslav Balbin, Epitomae historicae rerum Bohemicarum , Praga, 1677; Fr. Palacky, Urkundliche Beiträge zur Geschichte des Hussten-Kriegs , vol. I–II, Praga, 1872; P. Pezold, König Sigmund und die Reichskriege gegen die Husiten , vol. I–III, Müchen, 1872–1877; Fr. Heymann John Zižka and the Hussite Revolution , New-York, 1969; 26 Zichy cs. oklt ., VIII, p. 36. 27 Mihail P. Dan, Sub flamura Taborului , Bucure ti, 1964, p. 153 indic ă 80.000; Szilagyi Sándor, op. cit. , III, p. 542; 60.000; John Heymann, op. cit. , p. 287; 40.000; Antonio Bonfini, op. cit. , p. 417 doar 15.000 călăre Ńi, fără a da celelalte efective. În nici un caz acestea nu dep ă eau 40.000 oameni, inclusiv contingentele austriece i cruciate. 28 John Heymann, op. cit. , p. 288. 29 Idem , p. 291–299, inclusiv o schem ă a b ătăliei. 30 J. C. Eder, op. cit. , p. 65 indic ă data de 2 aprilie; Gustav Gündisch op. cit. , p. 420 indic ă 3 aprilie i d ă în continuare lista localit ăŃ ilor pr ădate. 31 Orudj bin Adil, Tevarih-i al-i Osman , în Cronici turce ti , I, p. 57; Mehmed Ne ri, Tarih-i al-i Osman , în Cronici turce Ńti , I, p. 118. 32 Dan Ple ia – tefan Andreescu, Un épisode innconu des campagnes du voïevode Dan II prince de Valachie , în R R H , Bucure ti, tome XIII, nr. 3, 1974, p. 545–559. 33 Zichy cs. oklt , VIII, p. 40. 34 Nicolae Iorga, Biruin Ńa din 1423 a lui Dan Vod ă contra turcilor în Revista istoric ă, nr. 4–6, aprilie-iunie, Bucure ti, 1936, p. 112. 35 Ibidem . 36 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , vol. VIII, Bucure ti, 1894, p. 3. 37 Pesty, op. cit. , p. 575; într-un document emis la „sexta kalendas augusti”, Pippo este atestat în continuare lâng ă rege, care elibereaz ă acum o reconfirmare de posesiuni pentru nobilii bănăŃ eni din Ozyag. 38 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , VIII, p. 3, dov. nr. VI. 39 Constantin C. Giurescu, op. cit. , II, p. 114, îl aminte te ca domn la aceast ă dat ă. 40 Szilagyi Sándor, op. cit., III, p. 561; la 25 octombrie Ragusa tia despre victorie, iar efectivele otomane erau estimate la 15.000. 41 Nicolae Iorga, Notes et extraits pour servir a l’histoire des croisades au XV-e siècle , vol. I, Paris, 1899, p. 347, 349–350; vol. II, Paris, 1900, p. 218. 42 Pesty, Krassó , III, p. 310–312. 43 Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 88. 44 Ibidem , document emis la 22 noiembrie pentru reînoirea dona Ńiei posesiunii „Kethye”. 45 În Banat au existat doar mici enclave în zona Tisei inferioare i a confluen Ńei Mure ului i Aranc ăi cu Tisa; în Ungaria de azi zone precum Cumania Mare i Mic ă (Nagykúnság i Kiskúnság) păstreaz ă, în regiunile Tisei superioare i mijlocii, urmele cumanilor. 46 Ortvay, op. cit. , p. 580–581; Pesty, Krassó , III, p. 301–303. 47 Zichy cs. oklt . VIII, p. 154. 48 Ortvay, op. cit. , p. 580–581, Zaad, cetate i târg pe dealul Măgura de lâng ă Valea Mare, Lipova, important vad de trecere peste Mure , cf. Coriolan Suciu, Dic Ńionar istoric al localit ăŃ ilor din Transilvania , vol. II, Bucure ti, 1968, p. 427. 49 Wenczel Gusztáv, Okmányi adalék Borbala és Erzsebet magyar királynék birtokóról , în T T, Budapesta, XII, 1862, p. 21–85; documentul a fost emis la 25 mai 1424. 50 tefan Katona, op. cit. , p. 433. 51 Pesty, op. cit. , p. 583–586; Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 426–428; detalii la cap. VIII. 52 Lukcsics Jöséf, Uski János veszprémi püspök, Zsigmond királyi diplomatája, în Századok , Budapesta, XLII, 1908, fasc. II, p. 11. Participarea lui Pippo la aceste discu Ńii tratat ă i în revista Corvina , serie nou ă, an II, Budapesta, 1940, fasc. 1.

62 HATEGAN – SCOLARI 53 Semnificativ ă în acest sens cronica german ă contemporan ă a lui Herman Corner, citat ă de Eccard, Corpus Historiae medii aevi , vol. I, col. 1179, reluat ă i de Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 61. 54 Pesty, Szörényi , III, p. 21–22. 55 Johann C. Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs , vol. II, p. 312, dup ă care întâlnirea se desf ă oar ă la Tata între 17–30 august. 56 Constantin C. Giurescu, op. cit. , II, p. 114, care men Ńioneaz ă ajutorul regal acordat lui Dan al II-lea, f ără a specifica numele comandantului. 57 George Lăzărescu-Nicolae Stoicescu, Italia i łă rile Române pân ă la 1600 , Bucure ti, 1972, p. 64. Mul Ńi dintre familiarii comitelui de Timi , care au participat la luptele antiotomane din ace ti ani, sunt exemplifica Ńi în Zichy cs. oklt. , vol. VIII, p. 16, 88–89, 178–179, 187–188, 197, 272. 58 Gheorghe Săsărman, Sanda Voiculescu, Gheorghe David, apte cet ăŃ i sub soarele gloriei , Bucure ti, 1978, p. 23–24. 59 Pesty-Ortvay, op. cit. , p. 588–589; este vorba despre insula Ada-Kaleh, dup ă îns ă i mărturia regelui Sigismund de Luxemburg din 21 noiembrie c ătre Hermann de Cilli. 60 În afara documentelor deja citate, exist ă i alte mărturii asupra acestui efort militar; la 15 octombrie vicecomitele de Timi arat ă că toate for Ńele militare ale comitatelor bănăŃ ene sunt plecate împotriva turcilor, cf. Ortvay, op. cit. , p. 587–588; o zi mai apoi, la 16 octombrie, din Tata, Sigismund de Luxemburg absolv ă de participarea la luptele antihusite pe nobilii de Nema i Erdeg, afla Ńi în prezent cu armata regal ă sub zidurile Severinului, cf. Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 531–532. Pe 4 noiembrie se adevere te că 3 familii de-ai lui Pippo se îndreapt ă spre Or ova, unde este concentrat ă armata regal ă, cf. Zichy cs. oklt. , VIII, p. 197–199. 61 Sunt apropae necunoscute raporturile dintre Banat i łara Româneasc ă sau Moldova în aceste secole. Sumare tiri fragmentare păstrate au fost relevate în studiul lui i. D. Suciu, Unitatea poporului român. Contribu Ńii istorice b ănăŃ ene , Timi oara, 1980, p. 13–51. 62 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 530; la 7 noiembrie Pippo este deja la Timi oara, unde solu Ńioneaz ă un proces local. 63 Pesty, Krassó , p. 307, 308, 308–309. 64 Ilie Minea, op. cit. , p. 176; J. C. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei , I, p. 166. 65 Aldassy Antal, Regesták a vatikáni levéltárból , în TT, Budapesta, 1895, p. 285; documentul papal din „III nonas Ianuarii” se refer ă la o dona Ńie a lui Pippo din anul 1424. 66 Domenico Meliini, op. cit. , p. 53; la 23 februarie 1425 Simone Buondelmonti scrie că Pippo s-a întâlnit la Lipova cu fratele s ău Giovanni Buondelmonti. 67 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 430–434. 68 Pesty, Szörényi kerületek , p. 59–62; la 4 septembrie Pippo se afl ă la Mehadia, deci în imediata apropiere a Por Ńilor de Fier. 69 Gelchich J., – Thallóczy L., Diplomatarium relationum reipublicae Ragusanae cum regno Hungariae , Budapesta, 1887, p. 309, la sf. lunii, octombrie se tie la Ragusa că victoria era complet ă; Nicolae Iorga, Istoria Românilor , vol. IV, p. 118 se îndoie te îns ă de intrarea trupelor celor doi alia Ńi în Vidin i Rahova, dup ă cum se credea pân ă la el. 70 tefan Pascu, Istoria Medie a României , vol. I, Bucure ti, 1967, p. 177. 71 Domenico Mellini, op. cit. , p. 53; la 2 noiembrie Simone Buondelmonti îi scrie fratelui său Lorenzo ar ătând că în aceast ă vreme, Pippo se afl ă în Serbia unde lupt ă împotriva turcilor. Aceste lupte se desf ă oar ă, dup ă opinia noastr ă, în ultima decad ă a lunii octombrie. 72 Pesty, op. cit. , p. 593–594. 73 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 616–618. 74 Pu Ńinele documente sunt cuprinse în corpusurile de documente b ănăŃ ene deja citate. 75 Tratativele detaliate la cap. VII. 76 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 618. 77 Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 16 sus Ńine sfâr itul lunii aprilie i începutul lunii mai pentru evenimentele din Serbia; Nicolae Iorga, Istoria Românilor , vol. IV, p. 21 indic ă drept perioad ă a luptelor din Bosnia sfâr itul lunii mai i începutul lunii iunie; datele lor se completeaz ă reciproc. 78 Nicolae Iorga, Istoria Românilor , IV, p. 21 remarc ă că lupta s-a desf ă urat pe 30 mai i public ă drept mărturie scrisoarea lui Sigismund de Luxemburg către Henri de Beaufort datat ă pe 12 iunie. 79 Domenico Mellini, op. cit. , p. 80–81; în sprijinul afirma Ńiei vine i conventul din Pecs care confirm ă la 1 mai faptul că doi dintre familiari lui Pippo-Marcu i tefan – sunt în armata care pleac ă

HATEGAN – SCOLARI 63 în łara Româneasc ă, cf. Zichy cs. oklt. , VIII, p. 273; Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 540 public ă un document regal din 30 iunie în care Sigismund de Luxemburg aminte te că armata se îndreapt ă acum spre Muntenia. 80 Domenico Mellini, op. cit. , p. 80. 81 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 182. 82 Emil Diaconescu – Dumitru Matei, Alexandru cel Bun , Bucure ti, 1979, p. 119, dau sosirea polonilor pe 26 iunie. 83 Nicolae Iorga, Studii istorice asupra Chiliei i Cet ăŃ ii Albe , Bucure ti, 1900, p. 85. 84 Domenico Mellini, op. cit. , p. 60–62. 85 Ibidem . 86 Idem , p. 53, scrisoare a lui Simone Buondelmonti din 3.08.1426. 87 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 540, la 30 iunie scrisoarea regal ă vorbe te despre trupe care se îndreptau spre łara Româneasc ă; la rândul său Giovanni Buondelmonti scrie i el la 11 iulie despre oteni care se îndreptau spre armata condus ă de Pippo pentru a lupta împotriva turcilor, în timp ce la 3 august Simone Buondelmonti tia deja de victoria ob Ńinut ă împotriva du manilor. Intervalul optim este a adar 11–30 iulie. 88 Nicolae Iorga, Istoria Românilor , IV, p. 18–19; pentru rolul lui Pippo în aceast ă ac Ńiune vezi Documenta Romaniae Historica, seria D, vol. I, Rela Ńii între łă rile Române, Bucure ti, 1973, p. 243–244, care public ă decretul regal emis la Lipova pe 5 septembrie; pentru aceia i ac Ńiune vezi i Szendrei János, Zsigmond király levele Lippán 1426, szept. 5 éröl , în Hadtörténelmi Közlemények , Budapesta, I, 1868, p. 164. 89 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 538–539. 90 Ibidem . 91 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 434–437; este vorba despre o nou ă dona Ńie făcut ă bisericii Sf. Maria din Székesfehérvár , fapt care arat ă starea grav ă a s ănătăŃ ii sale. 92 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 183; Domenico Mellini, op. cit. , p. 52; Wenczel Gusztáv, Ozorai , p. 61. 93 Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 13; Cedomir Miatovic, Despot Djuradj Brankovic , cf. Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 13. 94 Exist ă dou ă tipuri de men Ńiuni asupra particip ării lui Don Pedro la aceste evenimente: una care îl raporteaz ă la Pippo; Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 183; Domenico Mellini, op. cit. , p. 62; Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 61; Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 11; cea de-a doua direc Ńie îl prezint ă al ături de Dan al II-lea: Nicolae Iorga, Un prin Ń portughez cruciat în łara Româneasc ă a secolului al XV-lea. în A A R, m.s. ist., sec Ńia a III-a, Bucure ti, tom V, 1926, republicat apoi în Latinitas , Bucure ti, 1927, p. 64–74 sub titlul Un principe portugues, cruzado om pais rumeno, no seculo XV ; Cristian Popi teanu Imagine din cronica româno-portughez ă, în Magazin Istoric , Bucure ti an XII, nr. 4 (133), aprilie, 1978, p. 33. 95 Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 14. 96 Nicolae Iorga, Notes et extraits , I, p. 435 citeaz ă o cronic ă vene Ńian ă în care data de 14 octombrie reprezint ă sosirea tirii. Cronica german ă a lui Herman Corner, citat ă mai înainte, men Ńioneaz ă i ea aceast ă lupt ă, plasând-o gre it în 1427, dar specific ă greutatea cu care Pippo a ob Ńinut victoria. Cifra de 40.000 du mani uci i trebuie bineîn Ńeles redus ă drastic spre a se apropia de efectivele reale ale for Ńelor armate în acea vreme. 97 Domenico Mellini, op. cit. , p. 61. 98 Stanoje Stanojevic, op. cit. , p. 13, nota 79. 99 Ibidem , spune că ajunge mai târziu în Serbia unde moare în anul 1433. Ieronimo a ajuns în Ungaria, înso Ńindu-l pe Matteo Scolari, i mai mult ca sigur i-a îngrijit pe to Ńi cei 3 Scolari care mor în acest an 1426: Matteo, Andrea i Filippo. 100 Ortvay, op. cit. , p. 601–602. 101 „Mormântul str ălucitului i magnificului Filippo Scolari din Floren Ńa, comite de Timi i de Ozora, care a murit în anul domnului 1426, ziua 27, luna decembrie”.

CAPITOLUL AL VII-LEA LEG ĂTURILE ITALIENE, MECENATUL CULTURAL

64 HATEGAN – SCOLARI Pe cât de antrenat a fost Filippo Scolari în activit ăŃ i politice i militare de mare anvergur ă pentru acel timp, tot pe atât de bogat ă în evenimente i-a fost i latura vie Ńii sale legat ă de o multitudine de raporturi familiale, de leg ături de amici Ńie i de interes comercial cu persoane din Ńara-i de ba tin ă, Italia, precum i interesul său fa Ńă de fenomenul cultural din mediul geografic în al cărui perimetru i-a petrecut vijelioasa-i existen Ńă . Aceste trei principale aspecte: raporturile cu rudele; rela Ńiile multiple cu diver i italieni de vaz ă; mecenatul cultural întregesc în studiul nostru personalitatea aceluia care dintr-o anumit ă viziune istoric ă a fost prezentat unilateral, eviden Ńiindu-i doar aportul pe plan militar, care fire te, a fost precump ănitar îns ă nu pe deplin edificator în privin Ńa definirii b ărbatului de stat, Pippo Spano. So Ńia, cu care a rămas pân ă la finele zilelor, Barbara de Ozora, aa cum se cunoa te n-a fost de sorginte italic ă ci apar Ńinea nobilimii regatului ungar. Domeniul de la care familia ei îi tr ăgea numele, Ozora, era pe atunci o modest ă aezare urban ă amplasat ă lâng ă o cetate, aa cum erau înc ă altele în comitatul Tolna, situat între Dun ăre i lacul Balaton. De ora ul medieval al Ozorei mai apar Ńineau, la data căsătoriei Barbarei cu Pippo înc ă 5 sau poate 7 sate. În urma mor Ńii timpurii a tat ălui Barbarei (1397 sau în primele luni ale anului urm ător), între acesta i fratele său Nicolae s-au produs neîn Ńelegeri în privin Ńa părŃilor de mo tenire, ac Ńiune judiciar ă care se stinge prin achitarea de către cei doi so Ńi a unei desp ăgubiri b ăne ti. Din căsătoria lui Pippo cu Barbara s-au născut 4 băie Ńi, al căror nume nu a fost păstrat de izvoare întrucât to Ńi au murit la o vârst ă fraged ă. Nu tim nici care a fost cauza deceselor i nici la ce vârste au murit fiecare dintre băie Ńii. Presupunem că s-au născut succesiv în perioada anilor 1399– 1410, moartea lor, petrecându-se tot în acest interval. După acest ir de nenorociri, Pippo îi pierde orice speran Ńă de a mai avea urma i i se înconjoar ă cu rude pe care le aduce din Floren Ńa; num ărul acestora cre te abia dup ă 1410, tocmai ca semn al acestei situa Ńii. Uneori este amintit ă i o fic ă, Barbara, dar biograful, Wenczel Gusztav, spulber ă afirma Ńia demonstrând conving ător că aceast ă Barbara de Ozora, amintit ă i ca so Ńie a lui Imre Török de Eying nu a fost în realitate fiica lui Scolari ci a acelui Nicolae de Ozora, fratele Barbarei, so Ńia lui Pippo; ca urmare este nepoata lui Scolari. Mai mult chiar, Wenczel lămure te i problema căsătoriei acestei nepoate Barbara cu Luca de Derechke, în timp ce so Ńia lui Imre Török fusese o oarecare Kristina de Pakos 1. La data căsătoriei, Barbara, so Ńia lui Pippo, nu avea nici 20 de ani, întrucât în anul 1426 Rinaldo degli Albizii o descrie ca pe o femeie înc ă frumoas ă i destul de tân ără. Îi supravie Ńuie Ńte înc ă mult timp so Ńului, fiind atestat ă în documentele anilor 1427, 1428, 1430, 1432 1434, 1437 i 1438 2, dat ă de la care nu mai exist ă men Ńiuni documentare despre ea. Înainte de moarte Pippo se îngrije te de viitorul so Ńiei sale, l ăsându-i numeroase posesiuni i punând-o sub protec Ńia regelui Sigismund. To Ńi ceilal Ńi membri ai familiei comitelui au fost italieni i succinta prezentare ce urmeaz ă dore te să releve atât conjunctura în care au ajuns ei lâng ă Pippo, cât mai ales rolul jucat de ace tia în cadrul regatului, atât în timpul vie Ńii protectorului lor, cât i dup ă aceea. Tat ăl celor doi Scolari, aa cum am mai ar ătat, Stefano, vine dup ă fiii săi în Ungaria i rămâne aici pân ă la moarte, adic ă într-un interval cuprins între sfâr itul anului 1406 i mijlocul lui 1407; pare posibil ă sosirea sa dup ă anul 1400. Va fi înmormântat la Buda. Nu se cunoa te nimic despre mama sa Antonia, dar lipsa oric ăror atest ări lâng ă fiu duce cu gândul la faptul că moartea ei s-a produs la Floren Ńa, la o dat ă necunoscut ă. S-ar putea ca Stefano să fi venit lâng ă fiii săi abia în urma dispozi Ńiei din via Ńa so Ńiei. Matteo Scolari ajunge lâng ă fratele său Filippo, odat ă cu începutul secolului XV i-l înso Ńete în multe dintre intreprinderile sale, fiindu-i de un real ajutor. Cea mai înalt ă demnitate pân ă la care ajunge Matteo este cea de otean al cur Ńii regelui (aulae regiae milites ); exercitarea acestor atribu Ńii este întrerupt ă de perioade mai scurte sau mai lungi, în care Matteo s-a reîntors la Floren Ńa, spre a se căsători, revine i pleac ă din nou. Se reîntoarce cu diferite probleme comerciale, îndeosebi în ultimul său deceniu de via Ńă , aducând diferi Ńi negustori sau arti ti, atra i de perspectiva unor câ tiguri uoare i rapide. Îi ajut ă astfel fratele i vărul – Andrea – aducându-le oamenii de care aveau nevoie pentru a- i împodobi edificiile construite. Reîntors din Floren Ńa spre sfâr itul anului 1425, cu acel medic Ieronim di Sancto Miniato, Matteo Scolari se opre te la Oradea. Popasul în acest ora se pare că a fost determinat de starea foarte grav ă a sănătăŃ ii, Matteo decedând la 17 ianuarie 1426. Îi întocmise în timpul vie Ńii 3 testamente, în ultimul – întocmit chiar la Oradea – lăsândul-l drept singur executor testamentar i mo tenitor pe fratele său Filippo; faptul ne îndrept ăŃ ete să credem că nu a avut nici el băie Ńi, ci doar fete. În concordan Ńă cu precederile testamentare, Pippo urma să construiasc ă o

HATEGAN – SCOLARI 65 mănăstire lâng ă Floren Ńa. Din testamentul lui Filippo cunoa tem faptul că fiicelor lui Matteo comitele le las ă mo tenire 2.000 galbeni, pe care acestea nu ajung să îi primeasc ă din cauza opozi Ńiei regelui Sigismund. Prin moartea celor doi fra Ńi aceast ă ramur ă a familiei se stinge. Aflat mereu în umbra fratelui, Matteo ni se înf ăŃ ieaz ă drept un om cu tr ăsături comune de caracter i o inteligen Ńă medie; s- a ridicat în special prin meritele fratelui s ău Filippo care l-a slujit totu i cu credin Ńă . Una dintre cumnatele lui Filippo Scolari – donna Piera degli Infangenti – so Ńia lui Matteo – are 3 fete i beneficiaz ă din plin de grija i bun ăvoin Ńa sa în căsătorirea tuturor fetelor: Caterina, Giuliana i Francesca. Toate se mărit ă cu nobili florentini înst ări Ńi, tratativele pentru căsătoria Francesc ăi desf ă urându-se în anul 1426. Solul florentin Rinaldo degli Albizzi mijloce te, din îns ărcinarea direct ă a lui Pippo, căsătoria acesteia cu Giovanni Guadagni, comitele dorindu- i „ginerii” (so Ńii nepoatelor în fapt) lâng ă sine. Numeroasele dona Ńii făcute acestor fete i aducerea a doi dintre ace ti tineri lâng ă sine reprezint ă concretizarea dorin Ńelor acestui bătrân fără copii. Cel de- al treilea r ămâne la Floren Ńa pentru a conduce afacerile numeroasei familii. În primele dou ă decenii ale secolului al XV-lea se remarc ă cu prec ădere activitatea unei ramuri mai mari a familiei Scolari, reprezentat ă de Rainero (sau Rinieri) di Lippi i fiii săi: Filippo, Giovanni i Lorenzo. Probabil veri primari cu Stefano sau nepo Ńi ai acestuia. Ei au fost mereu în preajma comitelui i au beneficiat din plin de bun ăvoin Ńa sa. Mai ales dup ă anul 1410, Pippo apeleaz ă des la sprijinul lor i mo tenitorii săi vor fi tocmai ace Ńti trei fra Ńi. Sunt atesta Ńi ca ocupând func Ńii importante în administra Ńie i finan Ńe. Lorenzo Scolari fiind urma ul lui Filippo în func Ńia de comite al cămării sării regale între anii 1427–1428. Fra Ńii vor cere i ob Ńine de la rege, la 31 decembrie 1427, recunoa terea drepturilor de mo tenitori i executori testamentari ai comitelului i tot ei sunt cei ce fac demersurile necesare pentru construirea acelui oratoriu al familiei Scolari la Floren Ńa. Tot ei sunt executori ai legatelor testamentare ale lui Matteo i Andrea Scolari. În ace ti ani mai este men Ńionat i un alt văr al lui Pippo, Andrea di Filippo di Renzo degli Scolari, cunoscut pe scurt sub numele de Andrea Scolari, episcop de Zagreb pân ă în 1409 i apoi de Oradea pân ă la 1416. Men Ńionarea în documente, a înc ă doi Scolari din genera Ńia lui Stefano duce cu gândul la probabilitatea ca ace tia să fi fost fra Ńi sau veri primari cu tat ăl lui Filippo. Întrucât urma ii acestor Lippi i Filippo sunt atesta Ńi ca fiind veri cu Pippo, fără precizarea de „veri primari” consider ăm varianta din urm ă ca cea mai verosimil ă. Prea multe lucruri asupra acestor ramuri ale familiei Scolari, numeroas ă totu i, nu se cunosc. Doar un studiu aprofundat în arhivele florentine va putea eviden Ńia genealogia corect ă a familiilor Buondelmonti-Scolari. Func Ńia de episcop de Zagreb, de Ńinut ă de către Andrea Scolari, în primul deceniu al secolului al XV-lea, a fost ob Ńinut ă datorit ă sprijinului vărului său Pippo, iar mutarea sa – dup ă 1409 – la Oradea urmeaz ă, logic „numirii” lui Pippo în func Ńia de comite de Timi ; apropierea Zagrebului de Ozora, prima re edin Ńă a lui Pippo, i a Oradei de Timi oara, corespunde pe deplin dorin Ńei celor doi de a fi cât mai aproape teritorial unul de cel ălalt. i dac ă pentru primii ani lipsesc mărturii asupra întrevederilor dintre ei, de i acestea erau destul de dese, cu timpul apar i scurte consemn ări ale acestor „colocvii interfamiliare”. Fin, inteligent, cult, Andrea Scolari se va înconjura la Oradea cu un larg cerc de umani ti i arti ti italieni, florentini în cea mai mare majoritate, propagând activ noua orientare artistic ă – umanismul i rena terea – în Transilvania, concurându-l în ini Ńiative chiar pe Pippo. Andrea moare la Oradea la 24 ianuarie 1426 i va fi înmormântat în catedrala romano-catolic ă de aici. Cu prilejul săpăturilor efectuate la funda Ńiile acesteia la sfâr itul secolului al XIX-lea s-a descoperit lespedea sa funerar ă, cu dimensiunile de 2,13 x 0,89 m, reprezentându-l în Ńinut ă episcopal ă; este singurul lucru rămas posterit ăŃ ii ca mărturie a intensei sale activit ăŃ ii artistice 3. Mo tenitorul său este acela i comite de Timi , care ridic ă i dedic ă memoriei defunctului s ău v ăr o biseric ă. În documentele de la începutul secolului al XV-lea apare un anume Leonardo fiul lui Kacha de Altovito, probabil văr sau nepot printr-o descenden Ńă feminin ă. El va deveni coproprietar la câteva dintre posesiunile familiei Scolari, dar dispare rapid, fără a se cunoa te dac ă a murit sau s-a reîntors la Floren Ńa; în anul 1424 se tie că era decedat. În acela i timp fiul său Giovanni apare la curtea comitelui de Timi , protectorul familiei. Dintre toate familiile înrudite cu Scolari se deta eaz ă cu pregnan Ńă familia Buondelmonti. Biografii italieni sunt unanim de acord cu faptul că aceasta a jucat un rol deosebit de important în istoria Floren Ńei din secolele XII–XIV. Decaden Ńa Buondelmonti-lor apare spre sfâr itul secolului XIII, ca urmare a luptelor interne i a exiulului prelungit.

66 HATEGAN – SCOLARI Dintre membrii familiei Buondelmonti care între Ńin leg ături strânse cu Pippo, se deta eaz ă Andrea i cei cinci fii ai săi: Giovanni, Michele, Lorenzo, Nicolo, i Simone. Andrea Buondelmonti i Stefano Scolari sunt aproximativ de aceia i genera Ńie, iar copiii lor vor ac Ńiona împreun ă în Europa central ă i sud-estic ă în diferite domenii ale vie Ńii politice, militare, ecclesiastice i culturale. Dintre ceilal Ńi Buondelmonti, trebuie amintit călătorul i scriitorul Cristoforo Buondelmonti, autorul unor valoroase descrieri de c ălătorie în Grecia i Turcia 4. Cea mai semnificativ ă ascensiune pe lâng ă Pippo o avusese fratele cel mare, Giovanni, care între anii 1419–1424 era abate de Pécs, iar între 1424 i 1447 arhiepiscop de Kalocsa. Meritul lui Pippo nu const ă doar în demersurile făcute pe lâng ă rege sau pap ă pentru vărul său, ci i în relevarea realelor merite ale acestuia, fapt care l-a determinat pe papa Martin al V-lea să-l numeasc ă în importanta func Ńie de arhiepiscop de Kalocsa. Aruncând o simpl ă privire asupra hărŃii observ ăm că aceast ă localitate este aezat ă pe Dun ărea care str ăbate pusta ungar ă, aproape la jum ătate distan Ńă de Ozora i de Timi oara. Pozi Ńia predominant ă a comitelui de Timi în părŃile sudice ale regatului este perfect vizibil ă. Totodat ă Giovanni era cel de-al doilea episcop provenit din familie, pe care-l sprijin ă i pe care se va sprijini Pippo în câteva dintre ac Ńiunile sale. Lorenzo, cel de-al treilea dintre fra Ńii Buondelmonti, ajunge în serviciul comitelui de Timi i datorit ă grijii părinte ti a înaltului său protector Pippo îi facilitase căsătoria în anul 1414, cu Francesca, fiica cunoscutului diplomat i om politic florentin Filippo del Bene. Colaborarea cu Lorenzo este marcat ă de lungi perioade de întrerupere, timp în care so Ńul Francesc ăi se întoarce la Floren Ńa, dar amici Ńia a continuat pân ă la moartea lui Pippo. Din pu Ńinele mărturii arhivistice care au str ăbătut veacurile se pot trage totu i câteva concluzii asupra motivelor i naturii colabor ărilor dintre Pippo i concet ăŃ enii săi florentini, inclusiv majoritatea rudelor: sosirea în regat se datore te unor interese economice, în primul rând, iar timpul petrecut aici variaz ă de la câteva luni pe an pân ă la ani întregi, uneori consecutivi, alteori alternativi. În perioadele de edere la Floren Ńa, ace tia popularizeaz ă ansele de câ tig la curtea regal ă sau pe lâng ă Pippo, atr ăgând astfel mereu oameni noi spre aceste zone. Fac excep Ńie doar cei ce se stabilesc în diferite regiuni ale regatului, unde ac Ńioneaz ă din dispozi Ńia comitelui de Timi , sau ob Ńin func Ńii importante în apartul de stat i pe lâng ă rege. La moartea lui Pippo, o parte a celor ce l-au slujit vor trece nemijlocit în slujba regelui Sigismund de Luxemburg, o mic ă parte în serviciul altor magna Ńi iar restul se vor întoarce în Italia. Din unele scrisori ale fra Ńilor Buondelmonti afl ăm unele am ănunte interesante care au sc ăpat celorlalte izvoare, cum ar fi de exemplu participarea lui Filippo Scolari la campaniile antiotomane din anii 1425–1426, dar i unele detalii pur familiare. Una dintre acele misive se refer ă la trimiterea lui Simone la Oradea în toamna lui 1425; aici, acesta asist ă la moartea lui Matteo i Andrea Scolari. Niccolo îi informeaz ă fra Ńii asupra afacerilor familiei i în cursul anului 1427, deci la un an de la moartea protectorului lor. Iat ă-i aadar pe ace ti fra Ńi, concomitent sau pe rând, în preajma lui Pippo slujindu-l în diverse moduri. Cel de-al treilea episcop dat de către Scolari este Giovanni Milanesi de Prato, născut ca i Pippo într-una din micile localit ăŃ i satelit ale Floren Ńei. El va juca un rol de prim ă mân ă în evenimentele anului 1426, al ături de protectorul său. Ales episcop de Oradea, la moartea lui Andrea Scolari, Milanesi îl înso Ńete permanent pe Pippo în primele luni ale anului 1426 – din relat ări se pare că era pe lâng ă el înc ă din anii trecu Ńi, slujindu-l probabil ca duhovnic personal, dar particip ă activ i la tratativele cu solii florentini din aprilie-mai 1426 i apoi la cele cu despotul sârb din mai 1426. Atât el cât i fratele său Simone erau de mai mult ă vreme în serviciul comitelui, care le răspl ătise credin Ńa; se despart de Pippo odat ă cu plecarea acestuia în expedi Ńia din var ă; sosirea comitelui la Oradea, în noiembrie 1426, marcheaz ă ultima întâlnire dintre ei. Moartea protectorului va însemna sl ăbirea pozi Ńiilor de Ńinute la curtea lui Sigismund de cei doi Milanesi. Un alt membru al familiei men Ńionat documentar este Lorenzo di messer Gherardo, fără a avea specificat i numele de familie, lucru care las ă dubii asupra identit ăŃ ii sale, cu atât mai mult cu cât nici tat ăl său – Gherardo nu este amintit printre Buondelmonti i Scolari cunoscu Ńi. Indiferent de aceast ă omisiune, acest Lorenzo st ă mult timp la curtea lui Pippo, îi cunoa te bine ac Ńiunile. Fie el, fie Lorenzo Buondelmonti va furniza informa Ńii pre Ńioase cronicarului anonim, care va scrie astfel prima cronic ă asupra faptelor lui Pippo Spano. Ace tia au fost membrii familiei i rudele apropiate ale comitelui de Timi , pe care i-a adus lâng ă sine, i-a propulsat în diferite afaceri bancare, comerciale sau chiar politice, militare i

HATEGAN – SCOLARI 67 ecclesiastice. Pozi Ńia influent ă a comitelui i calit ăŃ ile fiec ăruia le-au deschis calea afirm ării pe cuprinsul regatului în acest prim sfert de secol XV. Al doilea aspect ale leg ăturilor italiene ale lui Filippo Scolari se refer ă la rela Ńiile între Ńinute cu diferite state, sau ora e-state din Italia, în primul rând cu Floren Ńa natal ă. Începuturile acestora trebuie căutate atât în situa Ńiie, politice de conjunctur ă care reclam ă interven Ńia diplomatului sau oteanului cât i în contacte bilaterale, de interes mai redus. Atest ările documentare cunoscute cuprind perioada anilor 1405–1426. Rapida ascensiune a tân ărului concitadin la curtea regal ă de la Buda a atras aten Ńia Signoriei florentine asupra posibilit ăŃ ii de a folosi pozi Ńia acestuia pentru extinderea monopolului comercial florentin din regat. Numirea lui Pippo în func Ńia de comite al cămării sării i comite de Timi marcheaz ă i debutul rela Ńiilor sale cunoscute cu Signoria florentin ă. La 5 iulie 1405 aceasta se adreseaz ă „magnificului bărbat” i „prea iubitului cet ăŃ ean al Floren Ńei”, mul Ńumindu-i pentru protec Ńia oferit ă concet ăŃ enilor săi i rugându-l să o exercite i pe mai departe. În anul 1408 îi este recomandat cavalerul Francesco Capponi care vine în regat în calitate de prior laic; arhivele prim ăriei florentine vor putea bineîn Ńeles detalia aceste raporturi bilaterale. Misiunea diplomatic ă din cursul anului 1410 îl aduce la curtea papal ă de la Bologna, oferindu-i i prilejul acelei singulare călătorii în ora ul natal. Fructuoas ă pe plan politic, prin discu Ńiile purtate cu conduc ătorii florentini asupra călătoriei lui Sigismund de Luxemburg spre Roma, asupra sprijinului i alian Ńei dintre ei, pe plan artistic prin atragerea unor mae tri de seam ă la curtea sa, vizita la Floren Ńa are i adânci semnifica Ńii afective. Locuind în palatul familiei, rev ăzându- i rudele i prietenii, Filippo Scolari pune punct unei prime etape din via Ńă . Noua misiune la curtea papal ă din iarna lui 1411 i cele dou ă campanii împotriva Vene Ńiei, dintre 1411–1413, dovedesc măsura talentului său militar dar i dorin Ńa de a-i dep ă i pe celebri condotieri ai timpului: Braccio di Montone, Francesco Sforza, il Carmagnola, etc.; în acela i timp confirm ă excep Ńionala sa contribu Ńie diplomatic ă. Întâlnirea de la Bolzano marcheaz ă sfâr itul acestei prime perioade de participare efectiv ă a comiteului de Timi la problemele specific italiene. Abia în 1426 vom mai putea asista la asemenea ac Ńiuni determinante pentru evolu Ńia raporturilor interitaliene. O scrisoare a guelfilor florentini, din 1411, adresat ă lui Pippo cu rug ămintea de a discuta în numele lor cu Sigismund de Luxemburg pozi Ńia partidului respectiv i eventual, unele favoruri pentru acesta, reprezint ă dovada concludent ă a pozi Ńiei sociale la care ajunge în ace ti ani Pippo. Leg ăturile comitelui de Timi cu papalitatea se constituie într-un element oarecum inedit datorit ă atât diversit ăŃ ii planurilor de contact cât i schimb ărilor de pozi Ńie intervenite în aceste raporturi. Începutul este făcut în anul 1410, prin amintita misiune diplomatic ă i este continuat în 1411 prin cea de-a doua călătorie la curia papal ă. Ac Ńiunea energic ă de sprijinire a papei din anul 1413 încheie aceste raporturi bilaterale pozitive. PrezenŃa lui Pippo la Constan Ńa înseamn ă răsturnarea acestor bune raporturi i preluarea atribu Ńiilor de paznic al lui Ioan al XXIII-lea. Urm ătorul pontif, Martin al V-lea, ascult ă i rezolv ă favorabil cererile comitelui de Timi referitoare la numirea în func Ńiile de episcop i arhiepiscop a celor doi prela Ńi italieni afla Ńi lâng ă Pippo. Comitele beneficiaz ă i de câteva suplici papale, ca urmare a intensei sale activităŃ i de protector, constructor i donator al mai multor a ez ăminte religioase: m ănăstiri, biserici, capele, etc. Un scurt intermezzo italic poate fi considerat ă participarea lui Filippo Scolari la conflictul din anul 1418 cu Vene Ńia, pentru st ăpânirea litoralul dalmatin, atât prin participarea la câteva lupte, cât mai ales prin eforturile diplomatice depuse pentru stingerea lui. Din păcate pacea atât de mult dorit ă acum nu poate fi încheiat ă, iar vene Ńienii cuceresc întreg Ńă rmul Dalma Ńiei. La începutul deceniului al II-lea al secolului comitele de Timi devenise principalul, i preferatul, consilier al regelui Sigismund de Luxemburg în problemele italiene. Aproape toate tangen Ńele regalit ăŃ ii cu Italia trec prin mâna lui Scolari i rezolvarea, într-un mod sau altul, depinde în ultim ă instan Ńă de sfatul comitelui. Tratativele de pace cu Vene Ńia, desf ă urate în prim ăvara anului 1426 la Tata, relev ă pe deplin rolul de plac ă turnat ă al politicii regale pe care-l de Ńine Filippo Scolari. Preambulul acestor tratative se des ă urase înc ă în anul 1422, când o delega Ńie condus ă de către Philippo del Bene, rud ă prin alian Ńă cu Pippo i intrat în serviciul regelui prin intermediul aceluia i comite, pleac ă spre Italia unde discut ă în primul rând cu Signoria din Floren Ńa medierea păcii dintre Ungaria i Vene Ńia. Ani de zile vene Ńienii ceruser ă pace, dar preten Ńiile exagerate ale lui Sigismund au împiedicat orice tratative; mai apoi, regele doresc pacea, îns ă vene Ńienii se împotrivesc, iar florentinii nu reu esc să urneasc ă din loc discu Ńiile preliminare.

68 HATEGAN – SCOLARI În jurul anului 1422 Floren Ńa se afl ă într-o situa Ńie delicat ă, amenin Ńat ă fiind direct de planurile expansioniste ale ligii, lombarde controlate de Filippo Maria Visconti, ducele Milanului, ca i de cele ale regatului de Neapole, aflat în lupt ă cu statul papal al cărui firesc aliat era Floren Ńa; moartea regelui Ladislau de Neapole rezolv ă unele probleme, dar las ă deschis ă calea tratativelor. Soli florentini ajung la rege, iar acesta solicit ă sfatul lui Scolari. În urma acestor discu Ńii, Sigismund promite papalit ăŃ ii i Floren Ńei trimiterea unei armate de 20.000 oameni în Italia sub comanda comitelui de Timi în luna mai a anului 1425. Misiunea acestuia era de a-l separa complet pe Visconti, în nord, i de a asigura pacea general ă în peninsul ă. Din mai multe motive, cele principale fiind campaniile antihusite i luptele antiotomane în care este angrenat din plin Pippo, ajutorul regal pentru Italia nu sose te, iar Floren Ńa a fost silit ă să încheie singur ă un acord cu ducele Milanului. În perioada urm ătoare stabile te un acord asem ănător i cu Vene Ńia, Floren Ńei îi revine misiunea de a media mult discutat pace dintre Vene Ńia i Ungaria. Solia florentin ă compus ă din Rinaldo degli Albizzi, cunoscut om de stat i diplomat, i respectiv Nello di Giuliano Martini, doctor în drept, pleacă spre curtea regal ă din Buda în februarie 1426. Dar, prima întâlnire cu monarhul are loc în data de 16 martie, la Viena i în cursul ei Sigismund accept ă medierea, dar pretinde ca discu Ńiile să fie purtate în numele său doar de către Filippo Scolari. Acest fapt determin ă deplasarea solilor de la Viena la Buda, în căutarea lui Pippo, bolnav la aceea vreme i aflat înc ă la Ozora. Cererea expres ă a regelui – care cuno tea situa Ńia grav ă a sănătăŃ ii comitelui i totu i insist ă pentru desf ă urarea acestor tratative decisive numai în prezen Ńa lui – sintetizeaz ă mai bine ca orice alt lucru pre Ńuirea suveranului fa Ńă de Scolari. Aceia i măgulitoare apreciere este redat ă într-o scrisoare a celor doi soli, care mărturisesc că prin participarea comitelui, discu Ńiile – care în mod obi nuit dureaz ă mai mult de o săpt ămân ă – se reduc la 2–3 zile. Scrisoarea citat ă a fost trimis ă lui Pippo pe 27 martie, dat ă la care solii ajung la Buda. La 31 martie, cu ocazia Pa tilor, Filippo le trimite daruri deosebit de bogate. Ele le sunt înmânate de către Giovanni Milanesi do Prato, odat ă cu explica Ńiile asupra bolii lui Pippo i stabilirea unui calendar prealabil pentru discu Ńii. Luna aprilie este consacrat ă, de ambele părŃi, pentru temeinica preg ătire a tratativelor. La 1 mai 1426 cei doi soli se întâlnesc din nou la Esztergom cu Sigismund de Luxemburg. Acesta accept ă media Ńia florentin ă în problema păcii cu Vene Ńia i se oblig ă să mijloceasc ă o împ ăcare definitiv ă între Floren Ńa i Milano. Referitor la raporturile florentino-vene Ńiene, regele se asigur ă de neutralitatea primilor în cazul unui nou conflict armat cu Vene Ńia. În încheiere se men Ńioneaz ă în mod expres clauza purt ării tratativelor de pace doar în prezen Ńa lui Filippo Scolari. De i se deplaseaz ă cu mare greutate, Pippo părăse te Ozora i ajunge la Tata pe 9 mai, începând imediat convorbirile cu solii florentini. Părerile celor dou ă părŃi fiind diferite, se ajunge la ideea semn ării unui armisti Ńiu care să fie urmat de un tratat de pace; condi Ńia pus ă de rege era ca Vene Ńia să-l ajute cu galere în Bosfor i Dardanale pentru blocarea locurilor de trecere din Rumelia în Anatolia, în situa Ńia în care trupele sale ar intreprinde un atac masiv în Peninsula Balcanic ă. Acest ajutor vene Ńian nu putea fi solicitat mai mult decât odat ă pe an. Întrerupte 2 zile, pe 10 i 11 mai, din cauza tirilor din łara Româneasc ă i de sosirea despotului sârb, convorbirile sunt încheiate pe 12 mai, cu prilejul audien Ńei finale acordate de rege florentinilor. Purt ătorul regal de cuvânt era acela i Filippo Scolari, ajutat i acum de Giovanni Milanesi do Prato, care prezint ă o list ă cu propunerile lui Sigismund. Lista urmeaz ă a fi înaintate de către florentini senatului vene Ńian iar acceptarea sau refuzul acestuia vor fi trimise regelui. Înainte de a pleca spre Italia, cei doi soli petrec câteva zile pe posesiunile comitelui din jurul Ozorei. Re Ńinut în continuare la Tata din pricina tratativelor cu tefan Lazarevi ć, Pippo deleg ă ca înso Ńitori ai solilor pe câ Ńiva dintre familiarii săi. La 14 mai solii ajung la Szekesfehervár unde viziteaz ă capela funerar ă a lui Pippo, admirând atât construc Ńia propriu-zis ă cât i frumuse Ńea decora Ńiilor interioare; de remarcat că aceast ă construc Ńie era terminat ă doar de câteva săpt ămâni. Pe 15 mai ajung la Ozora unde sunt întâmpina Ńi de frumoasa so Ńie a lui Pippo, Barbara, care face oficiile de gazd ă. Înopteaz ă în castelul reconstruit i înfrumuse Ńat de Filippo, apoi trec pe la câteva biserici i alte edificiii civile i militare, reconstruite sau ridicate din temelii de acela i comite. La plecare, primesc daruri splendide din partea sa. Călătoria lor prin posesiunile acestuia continu ă pân ă la 24 mai, dup ă care cei doi se îndreapt ă spre Vene Ńia. Prezentând în fa Ńa senatului rodul discu Ńiilor purtate, primesc acordul acestuia pentru încheierea celor convenite i, la 10 iunie, scriu câte o scrisoare regelui i comitelui. Ultimul este anun Ńat în plus i despre continuarea discu Ńiilor asupra politicii statelor italiene la Floren Ńa. O nou ă

HATEGAN – SCOLARI 69 scrisoare a celor doi soli îi este adresat ă comitelui la 2 iulie, solicitându-se noi instruc Ńiuni asupra pozi Ńiei regale referitoare la Italia. Aduc ătorul scrisorii va rămâne în continuare pe lâng ă Pippo; acesta este Simone Milanesi do Prato, fratele episcopului de Oradea, care-l pune la curent cu rezultatele discu Ńiilor desf ă urate în iunie la Floren Ńa. Se pare că aceast ă scrisoare îl afl ă pe Pippo în tab ără, mai aproape de Dun ăre decât de Buda, în febra ultimelor retu uri, militare întrucât la 24 iulie Giovanni Milanesi confirm ă florentinilor primirea scrisorii. Adaug ă că Pippo îi termin ă ultimele preg ătiri militare în vederea unei expedi Ńii în Serbia i łara Româneasc ă; de remarcat faptul că Scolari de Ńine func Ńia de comandant al acestor trupe regale. Din dispozi Ńiile comitelui, episcopul scrie florentinilor să urgenteze tratativele purtate pentru căsătoria ultimei nepoate a acestuia. O nou ă misiv ă a lui Rinaldo degli Albizzi către Pippo, din 10 noiembrie, este încredin Ńat ă unui negustor, baldinaccio Infaganti, care va face în fa Ńa comitelui un amplu expozeu asupra noilor tendin Ńe din politica italian ă. Asem ănarea de nume a mesagerului cu acea cumnat ă – Piera della Infagenti – face posibil ă o apropiere de rudenie între acesta i Pippo, în sensul aducerii unei noi rubedenii, ultima în fapt, pe lâng ă sine. Nu tim dac ă întâlnirea acestuia cu cel ce urma să-i fie protector s-a desf ă urat pe drumul de la Oradea spre Lipova sau în aceast ă din urm ă localitate, dar ve tile au ajuns cu certitudine la destinatar. Moartea lui Pippo, la 27 decembrie pune cap ăt acestor raporturi cu Italia. În afara preocup ărilor diplomatice, Rinaldo degli Albizzi s-a dovedit i un atent observator al realit ăŃ ilor Ńinuturilor prin care a trecut. Cu prilejul călătoriei prin regatul Ungariei a scris o relatare foarte interesant ă5. Cu acest prilej aminte te popoarele i limbile vorbite în regat: ungurii, germanii, slavii, românii, grecii, t ătarii, cumanii, armenii i Ńiganii („egiptenii”). Despre români Rinaldo degli Albizzi spune textul: „Valachi habent quasi lingua Romanam” ; este una dintre cele mai timpurii mărturii italiene – în afara bulelor papale din secolul al XIV-lea, despre originea latin ă a limbii i poporului român. Mărturia vine din partea lui Albizzi, conduc ător de frunte al Floren Ńei, diplomat de renume, sosit în regat cu o solie important ă. Dar, acesta nu a putut vedea Ńinuturile române ti. Lipsa leg ăturilor sale anterioare cu Ungaria i cu românii din cuprinsul ei, ca i scurta perioad ă de timp petrecut ă numai în perimetrul Viena-Buda-Esztergom-Tata-Ozora nu-i putea permite asemenea informa Ńii i acest expozeu realist al situa Ńiei etnice din regat. Cine să fi fost cel ce, con tient sau din pur hazard, l-a informat sistematic pe florentin asupra acestor realit ăŃ i? E greu de admis că acesta să nu ar fi fost Filippo Scolari, comitele de Timi , partenerul în tratativele desf ă urate în aceast ă prim ăvar ă. Argumentele care pledeaz ă pentru o astfel de afirma Ńie sunt suficiente: timp de un sfert de secol Pippo a fost o prezen Ńă continu ă în Ńinuturile române ti, Banat, Transilvania, i mai apoi łara Româneasc ă, în calitate de administrator, judec ător, conduc ător de o ti, etc. Cunsc ător al limbii române, Filippo Scolari a putut constata nemijlocit asem ănarea limbii române cu cea italian ă i latin ă, ambele fiind limbi vorbite de Pippo. Adoptarea sa de către români sub acela i nume ca i italienii – Pippo Spano – înt ăre te aceste similitudini i apropieri. În discu Ńiile purtate cu Rinaldo degli Albizzi, Pippo i-a făcut cunoscute aceste realit ăŃ i, iar florentinul le-a lăsat posterit ăŃ ii. Dac ă Ńinem seama de faptul că Poggio Bracciolini i-a elaborat lucr ările abia spre mijlocul secolului, mărturia lui Rinaldo degli Albizzi este anterioar ă i cu atât mai pre Ńioas ă, cu cât principala sa surs ă de informare a fost comitele de Timi . Leg ăturile lui Filippo Scolari cu florentinii i italienii veni Ńi la curtea regal ă au îmbr ăcat aspecte diferite, dar majoritatea celor sosi Ńi aici au ajuns să de Ńin ă posturi importante în aparatul de stat. Niccolò Lamberteschi devine comandant al flotilei dunãrene imediat dupa anul 1426 i particip ă la lupta de la Golubac (1428) împreun ă cu fratele său Giovanni. Un Gaspar di Cole era comisar regal în aceia i armat ă. Li se al ătur ă Francesco Rucellai, Gianazzo Cavalcanti, di Vanni, deja amintitul Philippo del Bene, Leonardo di Nofri, etc. De i decedat, Pippo continu ă să rămân ă o vreme principalul sprijin moral al florentinilor din regatul Ungariei, garantul probit ăŃ ii i cinstei lor. Dezastrul militar suferit de Sigismund de Luxemburg la Golubac în luna mai 1428 pune cap ăt situa Ńiei favorizante a florentinilor din regat. Cei doi Lamberteschi sunt acuza Ńi de tr ădare, bunurile confiscate iar Niccolo arestat, la fel ca i Gaspare di Cole. Nepo Ńii lui Pippo, Filippo i Lorenzo Scolari, au fost destitui Ńi din toate func Ńiile de Ńinute, inclusiv din cea de comite ai cămării sării regale. Rucellai este i el întemni Ńat, iar Giovanni Buondelmonti îi găse te refugiul doar la Kalocsa. Lovitura fusese catastrofal ă pentru preponderen Ńa florentin ă în Ungaria i era opera celorlal Ńi italieni de aici, gelo i pentru succesul i prestigiul de Ńinut de familia Scolarilor. De i majoritatea acestor

70 HATEGAN – SCOLARI acuza Ńii nu sunt întemeiate, raporturile economice i comerciale sunt din ce în ce mai firave. Lipsi Ńi de personalitatea lui Filippo Scolari, florentinii au fost elimina Ńi în câ Ńiva ani din cercul favori Ńilor regali. Cel de-al treilea aspect al leg ăturilor italiene ale comitelui de Timi se refer ă la activitatea sa de promovare a ideilor umanismului i rena terii italiene în afara hotarelor Italiei. A fost primul care a deschis căile Alpilor acestui curent, iar prima zon ă de influen Ńă a constituit-o Europa central ă, i Ńinuturile regatului Ungariei în special. În acela i timp Filippo Scolari fusese întâiul promotor al acestor idei în Ńinuturile române ti transcarpatine, Banatul, Bihorul i Transilvania, fiind ajutat de vărul său Andrea Scolari, episcopul de Oradea. De re Ńinut faptul, extrem de important, că ideile rena terii i umanismului se dezvolt ă în aceste zone centrale i sud-estice ale continentului i nu în apusul acestuia. Din păcate luptele antiotomane i avansarea turcilor spre centrul Europei stopeaz ă aceast ă ac Ńiune i, în plus, distruge toate aceste realiz ări (arhitectonice, picturale, sculpturale, par Ńial cele literare, etc.). Din aceast ă cauz ă cerce ătorul de ast ăzi este obligat să reconstituie din mărturii indirecte i slabe urme materiale ceea ce a însemnat umanismul i rena terea italian ă în părŃile centrale ale continentului nostru i în zonele sud-estice (łă rile Române i par Ńial nord-vestul slav al Balcanilor). Datorit ă faptului că activitatea de mecenat cultural desf ă urat ă de Filippo Scolari pe teritoriul propriu-zis al Ungariei a fost dezb ătut ă de mai mul Ńi istorici maghiari i str ăini 6, ne vom rezuma la urm ărirea unor aspecte semnificative ale acestei mijlociri în Ńinuturile române ti. O privire de ansamblu impune defalcarea pe trei mari planuri a acestei opere de mecenat a comitelui de Timi : constructor, protector al arti tilor, prieten i cunoscut al umani tilor i înv ăŃ aŃilor italieni ajun i în regat. În aceast ă ordine vom putea nuan Ńa unele dintre lucruri, care scap ă unei trat ări în ansamblu. În aceast ă activitate Filippo Scolari a fost ajutat, suplinit i completat de cei trei prela Ńi ai casei: Andrea Scolari, Giovanni Milanesi do Prato – episcopi de Oradea – i Giovanni Buondelmonti arhiepiscop de Kalocsa. Între Pippo i ace tia se desf ă urase uneori o adev ărat ă competi Ńie: pentru atragerea celor mai buni i mai mul Ńi arti ti care să lucreze pentru ei; pentru ridicarea celor mai frumoase edificii, pentru ad ăpostirea celor mai mari umani ti. Aceast ă întrecere va stimula decisiv pătrunderea noului curent pe teritoriul regatului, cu prec ădere în zonele aflate sub jurisdic Ńia comitelui de Timi i a rudelor sale. Mai apoi, curtea regal ă va beneficia i ea de aceast ă emula Ńie artistic ă, atr ăgând diver i arti ti. Unul dintre indicii oarecum subsidiari, dar extrem de interesan Ńi, ai acestei activit ăŃ i este oferit de studiul afluen Ńei studen Ńilor din regatul Ungariei la universit ăŃ ile str ăine, în primele decenii ale secolului. Referindu-se strict la Banat 7, un num ăr de 27 tineri au plecat la studii numai în intervalul anilor 1404–1426, perioad ă ce se poate compara doar cu anii de guvernare a lui Iancu de Hunedoara. Cel mai prolific este intervalul 1411–1426, tineretul provenind din toate zonele Banatului. Trebuie amintit ă aici i activitatea desf ă urat ă de episcopul de Cenad, Marczali Dozsa, atât pe planul înv ăŃă mântului cât i pe cel al construc Ńiilor. De i nu au rămas izvoare documentare despre natura i intensitatea leg ăturilor dintre el i Pippo, acestea au fost totu i prolifice, cu atât mai mult cu cât Scolari a fost ani de-a rândul i comite de Cenad. Astfel se completeaz ă imaginea focarelor culturale ale Banatului în acel interval de timp i a sportului uneia sau alteia dintre zonele acestuia la emula Ńia cultural ă stârnit ă i între Ńinut ă de c ătre Filippo Scolari. Activitatea de constructor a comitelui de Timi trbuie raportat ă strict la vremea sa, timp în care majoritatea cl ădirilor laice se rezumau la cet ăŃ i, castele, palate nobiliare, iar a celor ecclesiastice la capele, biserici, mănăstiri. Arti tii rena terii diminueaz ă distan Ńele dintre aceste dou ă mari categorii arhitecturale, laicizând arta i aducând-o la în Ńelesul omului de rând. Num ărul capelelor construite de către Pippo se ridic ă, dup ă spusele cronicarului anonim, la 180 8, cifr ă în care trebuie cuprinse atât cele ridicate din temelii cât i a celor renovate; credem că tot aici intr ă i bisericile ridicate din sumele acordate de către comite. Locurile de amplasare a acestor capele, modeste aez ăminte religioase sunt specificate, dup ă acela i cronicar, ca fiind în general în afara localit ăŃ ilor, îndeosebi în zonele mărgina e, de grani Ńă cu turcii. Aceasta înseamn ă, că cel pu Ńin jum ătate dintre ele erau situate în zona Dun ării, în Banat. În afara capelelor propriu-zise care aveau ca scop i implantarea catolicismului în regiunile locuite de o popula Ńie ortodox ă, cum era cea româneasc ă, cea slav ă din Serbia, etc., se remarc ă construc Ńiile mai mari, biserici i mănăstiri, ridicate de regul ă în perimetrul ora elor, cet ăŃ ilor i posesiunilor st ăpânite de către Filippo Scolari. Edificiile sunt împodobite cu multe decora Ńii interioare, picturi i sculpturi, fiind înzestrate cu numeroase i îndestul ătoare anii din aprtea ctitorului. De remarcat că toate acele construc Ńii au fost ridicate din

HATEGAN – SCOLARI 71 fondurile proprii ale lui Pippo, la fel ca i unele dintre construc Ńiile laice făurite de el. Banatul – ca centru al activit ăŃ ii lui Scolari – a beneficiat din plin atât de construc Ńiile amintite mai sus cât i de cea a me terilor, arti tilor i înv ăŃ aŃilor italieni de la curtea comitelui din Timi oara. Din păcate numeroasele conflicte militare desf ă urate în evul mediu peste teritoriul bănăŃ ean au distrus orice urm ă material ă a acestei prezen Ńe i încerc ările noastre se bazeaz ă exclusiv pe mărturii indirecte, fie ele arhivistic documentare sau literare. Primul loc în preocup ările constructive ale lui Filippo Scolari îl ocup ă cetatea Timi orii, despre care tim că i-a fost donat ă de către rege odat ă cu titlul de comite. La sosite, Pippo afl ă cetatea într-o stare deplorabil ă. Stric ăciunile fortifica Ńiei se datorau atât nep ăsării celor ce o avuseser ă în grij ă, cât i primelor atacuri turce ti care, devastând Banatul, ajung pân ă sub zidurile ei. Castelul angevin, ridicat între anii 1307–1315, cetatea ridicat ă i ea din piatr ă tot în acela i interval, i ora ul necesitau renov ări masive. Refacerea zidurilor de ap ărare ale cet ăŃ ii are în vedere ridicarea nivelului unor laturi mai expuse atacurilor du mane i completarea altora prin înt ărituri de pământ cu pal ănci din lemn 9. Castelul – actual sediu al Muzeului Banatului – se bucur ă de o aten Ńie special ă din partea noului comite, fiindu-i re edin Ńă pân ă la moarte. Este înt ărit, îi sunt ref ăcute interioarele i beneficiaz ă din plin de imagina Ńia creatoare a me terilor i arti tilor italieni ajun i aici. În câ Ńiva ani se transform ă în egalul somptuosului castel de la Ozora, despre care cronici contemporane spun că rivaliza cu celebrul castel de la Visegrad, re edin Ńa regelui Sigismund de Luxemburg. Ridicarea sau refacerea unor edificii publice din ora (biserici, capele, pie Ńe, fântâni, etc.) a contribuit hot ărâtor la înviorarea aspectului Timi oarei i a vie Ńii sale comerciale; în ultim ă instan Ńă a crescut i importan Ńa sa în ansamblul marilor centre care formau linia bănăŃ ean ă a fortifica Ńiilor ce st ăvileai expansiunea otoman ă. Refacerea centurii de cet ăŃ i dun ărene din zona sudic ă a Banatului reprezint ă cea mai important ă lucrare militar ă înf ăptuit ă de către Filippo Scolari i una dintre măsurile decisive pentru stoparea atacurilor turcilor la Dun ărea Mijlocie i de Jos. De la Cuvin i pân ă la Severin, fortifica Ńiile existente la 1404 sunt inspectat sistematic, la intervale de timp scurte, de către comite i beneficiaz ă de refaceri periodice, d e zidurile ubrezite de asalturile ultimilor ani – i 1424 – când are, în fapt, loc construirea total ă a înt ăriturilor – reprezint ă cea mai important ă lucrare arhitectural ă de natur ă militar ă, atât pentru Pippo cât i pentru for Ńele române ti locale din cadrul districtelor de aici. Ridicat ă în secolul al XIII-lea pe vremea cavalerilor ioani Ńi, situat ă pe primul, dintre cele trei drumuri de penetra Ńie otoman ă în Banat, ap ărând culoarul Cerna-Timi , cetatea Severinului avea nevoie de o refacere complet ă. Din intensitatea efortului depus de me terii italieni ai comitelui i de for Ńele districtelor române ti se poate aprecia fără nici o exagerare – că este vorba despre reconstruc Ńia în totalitate a fortifica Ńiilor. Cu mici adausuri ulterioare, de pe vremea lui Iancu, Severinul rezist ă atacurilor turce Ńti înc ă exact un secol, sfâr ind prin a fi cucerit abia în anul 1524. În paralel se lucreaz ă la înt ărirea cet ăŃ ii Or ova i apoi a Mehadiei, muncind uneori chiar noaptea, la lumina făcliilor. În frecvente cazuri unele opera Ńiuni de refacere a zidurilor au fost finan Ńate de către Pippo, fără a se putea aprecia cu exactitate sumele cheltuite. Ridicarea cet ăŃ ii Gureni din perimetrul Por Ńilor de Fier, în anul 1419, reprezentase o avanpremier ă a eforturilor constructive din anul 1424. La lucr ări particip ă acelea i for Ńe: me teri i arhitec Ńi italieni, i Ńă rani i cnezi bănăŃ eni, primii asigurând proiectul i concep Ńia, iar ceilal Ńi for Ńa de munc ă i, apoi, contingentele armate ale garnizoanelor. Unul dintre cele mai interesante lucruri îl reprezint ă aa numitul „castel florentin”, situat pe malul Dun ării, într-un perimetru care a suscitat i suscit ă înc ă comentarii 10 . Zona cert ă în care a fost amplasat este cea a Por Ńilor de Fier, aproximativ Or ova-Severin-Vidin: este de fapt prima zon ă de contact i incursiuni otomane asupra Banatului. Cetatea sau castelul numit florentin dateaz ă, dup ă unele izvoare înc ă din epoca roman ă11 , în timp ce al Ńii istorici o leag ă exclusiv de prezen Ńa florentinului Scolari la Dun ăre 12 . Cetatea exista i în secolul al XVI-lea, iar călătorul italian, contele Marsigli o afl ă în ruine la sfâr itul secolului urm ător. Dac ă zona de amplasare – în sensul mai larg ar ătat mai sus – poate fi remarcat ă la toate izvoarele citate, trebuie să eviden Ńiem lărgimea excesiv ă a punctelor în care a fost ea localizat ă. Oricum între Or ova i Vidin este o distan Ńă considerabil ă, cu numeroase posibilit ăŃ i de amplasare a unei asemenea fortifica Ńii de tărie medie. Credem că limitarea zonei de amplasare în jurul Severinului, pe un perimetru de 20–30 km este suficient de precis ă i în consens cu situa Ńia militar ă a zonei în momentul amintit.

72 HATEGAN – SCOLARI Părerile istoricilor difer ă îns ă atunci când este vorba despre malul pe care a fost ridicat ă fortifica Ńia, ca fiind amintit ă în general pe malul drept al Dun ării 13 , indicându-se i caracterul de avanpost cre tin în Ńinuturile otomane. Pe harta anexat ă lucr ării lui I. Dumitriu Snagov figureaz ă în sudul Dun ării o cetate. „Flarantoria” în amonte de Vidin, aproximativ între Golubac i Severin. Dac ă admitem faptul că harta este contemporan ă textului lui Santini i acesta a fost elaborat înainte de cruciada de la Nicopole atunci aceast ă Flarantoria, numit ă de autor castelul florentin a fost ridicat ă înainte de acest timp, de un personaj neatestat de nici un izvor. Suntem nevoi Ńi să ne dep ărt ăm de afirma Ńiile autorului datorit ă îns ă i apari Ńiei pe harta citat ă a cet ăŃ i despre care se tie cu certitudine că nu existau la data presupus ă a elabor ării acestui document cartografic: Bolasabon, identificat ă de I. D. Snagov cu Sf. Laz ăr, adic ă Sf. Ladislau, ast ăzi Pescari, lâng ă Moldova Nou ă, i care a fost ridicat ă abia în anul 1428, dup ă înfrângerea catastrofal ă suferit ă de Sigismund de Luxemburg la Golubac; cetatea Sf. Ladislau situat ă fa Ńă -n fa Ńă cu Golubac-ul trebuia să supravegheze mi cările trupelor du mane de aici. Cea de-a doua cetate numit ă „Gerwin”, desemneaz ă dup ă opinia noastr ă, tocmai acea căutat ă i disputat ă cetate „Gewrin”, Göreny sau Gureni; cetatea este marcat ă pe harta citat ă în aval de Golubac, aproximativ în fa Ńa Or ovei, dar pe malul drept al Dun ării. Se tie că aceast ă fortifica Ńie a fost ridicat ă abia în anul 1419 într-un perimetru circumscri Por Ńilor de Fier: Or ova-Severin, la nordul fluviului. Existen Ńa acelui „Flarantoria” în aval de Gewrin, dar situat tot pe malul drept al Dun ării, este de natur ă să adânceasc ă confuzia. Dac ă accept ăm punctul de vedere al autorului citat conform cărui încadrarea în timp a hărŃii s-a făcut luând în considerare steagul cre tin sau musulman desenat de deasupra cet ăŃ ilor, datarea este exact ă; dac ă lu ăm în considerare identificarea aceluia i autor, pentru cele trei cet ăŃ i men Ńionate mai sus, argumentarea nu se mai poate sus Ńine fiind o certitudine construirea lor la câteva decenii dup ă data presupus ă a elabor ării hărŃii. Un studiu special consacrat analiz ării hărŃii pe baza cunoa terii exacte a istoricului tuturor acestor cet ăŃ i i a situa Ńiei politico- militare din zon ă se impune pentru a elucida aest aspect de datare a prezen Ńei reale a lui Paolo Santini de Duccio în Banat i a „mapei” care îi înso Ńete însemn ările. Referitor strict la cele trei cet ăŃ i men Ńionate de noi, opin ăm că prezen Ńa lor (în identificarea actual ă) pe harta lui Santini pledeaz ă pentru o elaborare ulterioar ă a acesteia, mai precis dup ă cel de- al treilea deceniu al secolului XV. Aceast ă fortifica Ńie (cetate sau castel) cu valoarea militar ă medie a fost ridicat ă de către florentinul Scolari, comitele de Timi , mai probabil în anii urm ători lui 1422, prin intermediul me terilor italieni i a for Ńelor române ti din zon ă. Nu putem fi îns ă de acord cu motiva Ńia ridic ării ei pe malul drept al Dun ării din câteva considerente, credem întemeiate. În primul rând, edificarea unei asemenea fortifica Ńii presupune alegerea, cu foarte mare grij ă i pricepere a locului de amplasare, teren, care trebuie să aib ă, în afara pozi Ńiei sale strategice indubitabile, i posibilitatea ap ărării nu numai prin garnizoana propriu-zis ă ci i prin căile de acces sigure pentru sosirea ajutoarelor. Din analiza conflictelor turco-cre tine de la Dun ăre pân ă spre mijlocul secolului al XV-lea rezult ă că, atât turcii cât i for Ńele cre tine, în cadrul incursiunilor ofensive în teritoriul inamic, asediaz ă i cuceresc o serie de cet ăŃ i pe care le părăsesc odat ă cu retragerea peste Dun ăre, din cauza imposibilit ăŃ ii ap ărării forturilor în cazul unor împrejur ări mai îndelungate. În acest context, un strateg de talia lui Pippo este de neconceput să construiasc ă o fortifica Ńie pe malul dun ărean drept, i să o apere timp de ani de zile, în situa Ńia real ă avea de respins de câteva ori pe an incursiunile otomane în nordul fluviului? Nici măcar campaniile sale ofensive dintre 1424– 1426, soldate cu cucerirea unor importante cet ăŃ i otomane: Vidin, Rahova, Silistra, etc., nu reu iser ă să fixeze la sud de Dun ăre for Ńele otomane. Cet ăŃ ile din sudul fluviului nici măcar nu li s-au stabilit garnizoane; sau dac ă acestea deveneau o prad ă uoar ă pentru turci la nici o săpt ămân ă dup ă retragerea grosului for Ńelor cre tine la miaz ănoapte de fluviu. Alternativa logic ă a eventualei rezolv ări a unei astfel de situa Ńii militare impunea ridicarea cât mai multor puncte de rezisten Ńă pe malul stâng, amplasate pe direc Ńia principal ă a atacurilor du mane i asigurarea lor cu for Ńe umane suficiente. Acest lucru a i fost făcut de către comitele de Timi , mărturie stând eforturile sale constructive, îndeosebi dup ă anul 1419. În concluzie acest castel, sau cetate, florentin numit aa dup ă ctitorul său, care a fost Filippo Scolari – nu se cunoa te nici o alt ă prezen Ńă florentin ă marcant ă la Dun ărea de Jos, nici înainte i nici dup ă Pippo – trebuie situat în zona limitrof ă cet ăŃ ii Severin, fortul servind ca un punct de leg ătur ă în

HATEGAN – SCOLARI 73 cadrul centurii defensive a Dun ării de Jos apusene. Cercet ări de teren sistematice în zona citat ă, în perimetrul rămas neacoperit de apele fluviului dup ă ridicarea barajului i hidrocentralei, vor putea specifica cu precizie zona amplas ării i importan Ńa real ă a construc Ńiei. De i ispititoare, ideea unei apropieri între „castelul florentin” i cetatea Görény, nu st ă în picioare din lipsa unor cercet ări documentare i arheologice temeinice în zon ă. Dintre ora ele bănăŃ ene care s-au bucurat de aprecierea deosebit ă a comitelui, Lipova merit ă o privire aparte. Aezat ă pe valea Mure ului inferior, la o distan Ńă relativ mic ă de Timi oara, beneficiar ă a unei clime blânde i a unor cunoscute izvoare cu ap ă mineral ă, Lipova a fost locul preferat pentru refacere i odihn ă al comitelui. Aici i-a petrecut săpt ămâni i luni de odihn ă, dup ă ac Ńiunile mai mari, de aici a plecat în câteva campanii. Dac ă fortifica Ńia nu necesit ă îngrijiri deosebite, fiind în afara rutei obi nuite a atacurilor du mane, ora ul a beneficiat în schimb de multe avantaje datorit ă prezen Ńei lui Pippo. Acesta a ridicat câteva edificii publice, marcante printre care i un spital, care func Ńiona pe lâng ă m ănăstirea de aici 14 . Dona Ńii bogate au permis mănăstirii i spitalului să ofere ad ăpost multor bolnavi. Nu trebuie uitat nici faptul că la Lipova se afla i una dintre importantele cămări ale sării, iar Pippo – în popasurile sale aici – putea s ă controleze i traficul cu sare pe Mure . Oradea a cunoscut prefaceri similare celorlalte localit ăŃ i, în timpul cât a func Ńionat aici ca înal Ńi prela Ńi Andrea Scolari i mai apoi Giovanni Milanesi do Prato, atât prin chemarea unor arti ti din Italia 15 , cât i prin construc Ńiile ridicate. Se remarc ă bog ăŃ ia i activitatea bibliotecii capitlului din Oradea i prezen Ńa relativ masiv ă a studen Ńilor din zon ă, trimi i să studieze la universit ăŃ ile din str ăin ătate, inclusiv Italia 16 . Ozora s-a bucurat de un regim preferen Ńial din partea lui Pippo în ceea ce prive te activitatea constructiv ă, fiind prima sa re edin Ńă i apoi locuin Ńa preferat ă a so Ńiei sale Barbara. În anii imediat urm ători intr ării în posesia acesteia, Pippo începe ample lucr ări de recunostruc Ńie i mărire a castelului i cet ăŃ ii Ozorei, transformându-l într-un veritabil rival al castelului regal din Visegrad. Construie Ńte câteva biserici în ora i împrejurimi, dintre ele păstrându-se mărturii despre biserica Sf. Margareta i capela Sf. Ana, pentru care va fi suplicat de către pap ă17 . Informa Ńii mai pu Ńin credibile vorbesc despre forarea unui tunel printr-un „munte” spre a aduce ap ă din lacul Balaton pân ă la Ozora 18 ; chiar dac ă afirma Ńiile sunt exagerate ele exprim ă amploarea investi Ńiilor făcute de către Pippo. Pozi Ńia predominant ă a comitelui de Timi la curtea regal ă, i numeroasele dona Ńii făcute bisericii Sf. Maria din Szekesfehervár, îi permit lui Filippo Scolari să ob Ńin ă aprobarea pentru a- i construi capela funerar ă lâng ă aceast ă biseric ă, locul de încoronare i înmormântar a regilor Ungariei. Edificarea acesteia poate fi urm ărit ă dintr-o relatare a ctitorului 19 care, dup ă un foarte interesant expozeu asupra condi Ńiei umane, demn de un om al rena terii, descrie principalele momente ale construc Ńiei. Locul capelei se afl ă în partea de vest a bisericii, aproape de casa parohial ă; la început au fost ref ăcute zidurile vechi, dărâmate în cea mai mare parte, dup ă care s-a în ălŃat noua construc Ńie, acoperit ă pân ă la vârf cu plumb. Capela avea hramul sfin Ńilor apostoli Filip (patronul ctitorului) i Iacob, precum i a sfântului Ladislau. Tot prin acest act, Pippo organizează ceremonialul pomenirii sale i a familiei dup ă moarte, concomitent cu demararea lucr ărilor de pictare a interiorului capelei. Dona Ńiile bogate asigur ă bun ăstarea material ă a preo Ńilor i c ălug ărilor de aici. Pictarea capelei a constituit, se pare, prima sau una dintre primele lucr ări executate în regat de către pictorul Masolino de Panicale. Lucrarea fusese încheiat ă în iarna lui 1425–1426, întrucât în prim ăvar ă solii florentini o afl ă deja terminat ă. La începutul anului 1427 a fost înmormântat aici ctitorul, Filippo Scolari; nu tim dac ă i so Ńia sa Barbara a fost sau nu înmormântat ă tot aici, întrucât nu s-a păstrat nici o men Ńiune despre data mor Ńii i locul înmormânt ării acesteia. Mormântul lui Pippo a fost distrus de turci în anul 1543, odat ă cu cucerirea Székesfehérvárului. Dintr-un act referitor la dona Ńiile comitelui către biserica Sf. Maria din Székesfehérvár din anul 1425 20 afl ăm câteva lucruri despre cl ădirile de Ńinute de acesta la Buda; este singura men Ńiune de acest fel i destul de sumar ă. Aceste cl ădiri au fost ob Ńinute fie prin dona Ńie fie, mai sigur, prin cump ărare înc ă din primii ani ai sosirii lui Pippo la curtea regal ă i i-au servit în mod sigur ca re edin Ńă înainte de a se căsători. Aici tr ăgea mai apoi, când necesit ăŃ ile îl chemau în capital ă. i tot aici au fost găzdui Ńi, în mod sigur, mul Ńi dintre compatrio Ńii săi sosi Ńi în regat cu diferite afaceri. Cunoa tem aezarea aproximativ ă a edificiilor comitelui care se situa, pe o linie dreapt ă ce unea pia Ńa principal ă sau „pia Ńa italienilor” cu pia Ńa Sf. Nicolae. Însu i numele de pia Ńa italienilor indic ă cu precizie situarea lor în perimetrul coloniei italiene din Buda, loc în care tân ărul Filippo a ajuns odat ă

74 HATEGAN – SCOLARI cu Lucca della Pechia. Nu cunoa tem nici câte construc Ńii erau, nici cum ar ătau, sau dac ă erau aezate pe una sau mai multe str ăzi. Nu exist ă informa Ńii nici despre aranjamentul interior, dar putem bănui că era tipic italian. Oasele lui Filippo au fost i locurile de popas ale arti tilor sosi Ńi din Floren Ńa i este logic s ă ne punem întrebarea dac ă nu cumva n-au beneficiat i acestea de m ăiestria locatarilor. Un document papal din anul 1421 arat ă dorin Ńa lui Pippo Spano de a construi un lăca de rug ăciune pentru ordinul călug ărilor minori Ńi din Bosnia 21 ; desigur este vorba despre zelul său în propagarea catolicismului în zonele ortodoxe slave. Laudele repetate ale papalit ăŃ ii dovedesc îns ă intensitatea efortului constructiv al comitelui de Timi , str ădanie întin , care să perpetueze faptele str ălucite săvâr ite de aceast ă familie i bun ăstarea la care a ajuns, i-a preocupat pe fiecare dintre cei trei Scolari cunoscu Ńi de noi: Pippo, Matteo i Andrea. Ultimii doi las ă prin testament lui Pippo sarcina ridic ării câte unei mănăstiri în împrejurimile ora ului natal pentru comemorarea amintirii lor. Din cauza imposibilit ăŃ ii de a construi concomitent dou ă mănăstiri, Filippo cere, i ob Ńine, din partea papei Martin al V-lea dispensa pentru zidirea uneia singure, în Floren Ńa. Sume de bani date de Pippo fratelui său Matteo, cu prilejul deselor călătorii ale acestuia în ora ul natal, existau înc ă dinainte, dar fondurile au fost risipite de Matteo în afaceri lipsite de rentabilitate. Alte subven Ńii trimise de către Pippo rudelor, pentru ridicarea mănăstirii. Moartea sa las ă în suspensie, atât construc Ńia planificat ă cât i sumele de bani. Cei trei fra Ńi Scolari, nepo Ńii lui Pippo, în calitatea lor de mo tenitori i executori testamentari, depun toate str ăduin Ńele pentru îndeplinirea promisiunii făcute. Li se al ătur ă i călug ării mănăstirii Calimala, prin consulul lor „fra” Ambrogio Traversari. Dup ă ani de tergivers ări, între mo tenitori i Signorie se ajunge la o în Ńelegere prin care se stipuleaz ă execu Ńia proiectului cl ădirii de c ătre celebrul arhitect florentin Filippo Bruneleschi. Acesta gânde te i proiecteaz ă o cl ădire unic ă la acea vreme în Italia i în Europa. Are forma unui octogon, în care sunt cuprinse 8 capele distincte, reunite sub acela i acoperi . Fiecare capel ă are ni e semicirculare; este pentru prima dat ă în arhitectur ă când se folosesc astfel de elemente arhitectonice. Interiorul fiec ăreia dintre cele 8 capele urma să fie împodobit cu cele mai semnificative crea Ńii artistice ale Floren Ńei. Impresia de ansamblu, care se întrevede chiar din proiect, este admirabil ă i reflect ă geniul artistic al arhitectului. Lucr ările de construc Ńie încep i avanseaz ă rapid, dar desele războaie ale Floren Ńei cu ora ele din jur sec ătuiesc fondurile ora ului. Acesta intr ă în unele fonduri particulare, depozitate la prim ărie. O asemenea soart ă o au i banii lăsa Ńi mo tenire de Scolari, din pricina războiului cu ora ul Lucca. Lucr ările înceteaz ă din lips ă de bani iar cl ădirea, neterminat ă este lăsat ă prad ă timpului. Chiar i la mijlocul secolului al XX-lea se mai vedeau ruinele sale, numite de localnici „il castellaccio” (micul castel). În jurul anilor 1570–1600 cl ădirea era deja o ruin ă, iar secolele urm ătoare continu ă opera de distrugere. Începutul veacului XX aduce primele semnale de alarm ă i tendin Ńe de conservare a urmelor monumentului. Abia în anul 1937 situa Ńia monumentului s-a îmbun ătăŃ it, prin refacerea sa dup ă planurile ini Ńiale 23 . Leg ăturile lui Pippo cu arhiepiscopul de Kalocza, Giovanni Buondelmonti, ca i activitatea acestuia, au contribuit la răspândirea noului curent artistic aceste părŃi ale Dun ării din pusta Ungariei, situate pe malul stâng al fluviului 24 . În acest fel putem urm ări răspândirea în zon ă a multor idei ale rena terii pe un perimetru cuprins între lacul Balaton-Dun ărea de mijloc-Tisa-Dun ărea de Jos i pân ă la Cri uri. Locurile acestea corespund în mare comitatelor care s-au aflat sub jurisdic Ńia comitelui de Timi , în care acesta a i de Ńinut posesiuni, sau a celor în care i-au desf ă urat activitatea episcopii casei Scolari. Raporturile stabilite între Filippo i arti tii florentini în special, i cei italieni în general sunt deosebit de complexe. Unii vin, lucreaz ă i pleac ă, al Ńii lucreaz ă ini Ńial pentru Pippo, Andrea sau Giovanni Scolari, trecând apoi în slujba regelui sau a altor magna Ńi ai regatului. Din păcate ele pot fi cu greu detaliate din ansamblul activit ăŃ ii desf ă urate de comite, din lipsa unor izvoare de prim ă mân ă, ca i din cauza vechii mentalit ăŃ ii existente i predominante înc ă la acea vreme în regat, care le consider ă minore în raport cu sectorul politic i militar. Vom fi sili Ńi să acord ăm sau nu credit, unor mărturii indirecte, secundare i nu întotdeauna temeinic documentate. Vor exista multe goluri care nu pot fi rezolvate mul Ńumitor în momentul de fa Ńă cu toat ă str ădania istoricului. Istoricul de art ă are misiunea de a aduce mult a teptatele îndrept ări. Tomasso di Cristoforo Fini, cunoscut mai ales sub pseudonomul de Masolino da Panicale, era unul dintre pictorii remarcabili ai timpului. Născut la Floren Ńa în anul 1383 sau 1384, Masolino a lucrat ini Ńial în atelierul lui Lorenzo Ghiberti. Abia în 1423 se înscrie în breasla farmaci tilor din Floren Ńa25 . Începe pictarea capelei Brancacci, împreun ă cu fostul său elev Masaccio di San Giovanni

HATEGAN – SCOLARI 75 (1402–1429). În anul 1425 pleac ă în Ungaria la chemarea lui Filippo Scolari, pictându-i capela funerar ă de la Szekesfehervár. La începutul anului 1426 Masolino viziteaz ă i, probabil, execut ă câteva lucr ări în zona Ozora-Buda dup ă care, mărturii indirecte indic ă plecarea sa spre Ńinuturile române ti, Banat i Bihor, unde ac Ńionau membrii familiei Scolari. Nu se poate specifica nici o lucrare executat ă de Masolino în aceste p ărŃi, de i s-a încercat s ă i se atribuie unele sau altele dintre acestea. Pentru prezen Ńa lui Masolino la Timi oara s-a avansat ipoteza unor lucr ări în capela castelului cât i în ora , atât în fresc ă cât i pictur ă în ulei 26 . Nici una dintre aceste presupuse, lucr ări posibile în fond, nu are „acoperire” documentar ă, sau real ă. Dac ă condi Ńiile vitrege ale Banatului pledeaz ă pentru distrugerea masiv ă a valorilor culturale create aici în perioada evului mediu, penuria de mărturii arhivstice împiedic ă, pân ă acum, orice detaliere sau certificare. Asemenea încerc ări exist ă i pentru prezen Ńa lui la Oradea, la curtea episcopal ă a lui Giovanii Milanesi do Prato. Ele trebuie puse în leg ătur ă direct ă cu moartea protectorului său de pân ă acum, Pippo. În anul 1427 Masolino se afla înc ă în regat, dup ă cum mărturise te îns ă i tat ăl său27 , ateptând plata celor 360 guldeni datora Ńi de mo tenitorii lui Scolari. Suma mare indic ă cu certitudine executarea mai multor lucr ări. În ace ti ani Masolino îl cunoa te pe cardinalul Branda Vastiglione din anul 1410 legat papal în Ungaria. Intr ă în serviciul acestuia în, sau imediat dup ă anul 1427 dat ă la care părăse te regatul i se întoarce în Italia 28 . Lucreaz ă apoi câ Ńiva ani la Roma dup ă care începe pictarea baptisteriului i bisericii din localitatea lombard ă Castiglione d’Olona; lucrarea va fi terminat ă în anul 1435. În operele sale de dup ă 1427 se observ ă influen Ńe noi, rezultat al contactului său cu popoarele din regatul Ungariei, atât în colorit cât i în modul de tratare al scenelor. În dou ă dintre scenele pictate de Masolino de Panicale la Castiglione d’Olona apare i figura lui Filippo Scolari. Prima dintre aceste scene se nume te „Osp ăŃ ul lui Herodes” i are ca surs ă de inspira Ńie merele bogate oferite de către Pippo oaspe Ńilor săi, la care a participat i artistul 29 . Comitele apare aici ca un bărbat matur, îmbr ăcat dup ă moda florentin ă. Subiect asem ănător are i cea de-a doua pictur ă intitulat ă „Il Bancheto di Filippo Scolari”, în care acesta apare înso Ńit de către Iancu de Hunedoara. Aceast ă apari Ńie poate părea surprinz ătoare doar la prima vedere, întrucât artistul l-a cunoscut pe tân ărul otean la curtea protectorului comun. Între anii 1431–1433, când Iancu a fost în Lombardia, cuno tin Ńa lor s-a reînoit i este posibil să fi rememorat anumite întâmpl ări comune despre Pippo. Noua calitate a oteanului regal, Iancu, i leg ăturile acestuia cu vechiul protector l-au determinat desigur pe Masolino să-i înf ăŃ ieze împreun ă. Cele dou ă fresce din Castiglione d’Olona reprezint ă cu certitudine cel mai vechi portret cunoscut, al lui Pippo care a ajuns pân ă la noi i întâiul portret al viitorului mare comandant de oti, Iancu de Hunedoara. Ambele lucr ări se datoresc unuia dintre cei mai cunoscu Ńi arti ti ai quatrocento-ului renascentist italian. Cel mai cunoscut portret al comitelui de Timi i se datore te lui Andrea del Castagno, figur ă reprezentativ ă a picturii italiene 30 .Născut în jurul anilor 1390, Andrea este descoperit din întâmplare de familia Medici; se remarc ă de la început prin for Ńa i culoarea operei. În deceniul al IV-lea al secolului al XV-lea, el picteaz ă în villa Legnaia de lâng ă Floren Ńa, ini Ńial proprietate a familiei Carducci, trecut ă mai apoi în proprietatea cunoscutului Pandolfo Pandolfini din Floren Ńa, o galerie de figuri celebre din istoria Floren Ńei. Printre cei imortaliza Ńi aici se num ără Dante, Petrarca, Farinatta degli Uberti, Niccolò Acciaaiuuoli, Filippo Scolari; ultimul fiind considerat înca de pe atunci una dintre gloriile ora ului i situat printre primii ase florentini ai tuturor timpurilor. Pippo apare în aceast ă fresc ă îmbr ăcat în armur ă, Ńinând cu ambele mâini o sabie uor încovoiat ă. Capul este descoperit, buclele părului încadrându-i fa Ńa cu tr ăsături energice dar pl ăcute. Se degajeaz ă o impresie de for Ńă i mul Ńumire sufleteasc ă. Este cea mai reu it ă reprezentare a lui Pippo i ea a str ăbătut veacurile devenind punctul de referin Ńă pentru înf ăŃ iarea sa; este posibil ca Andrea del Castagno să se fi servit de anumite portrete mai vechi care se mai puteau afla la urma ii săi din Floren Ńa. Decupate în timp din locul ini Ńial, frescele lui Castagno au ajuns ast ăzi la Floren Ńa, în Galleria Uttizzi. Un alt portret de-al lui Pippo, înf ăŃ iându-l ca pe un om celebru, se afla în secolul XVI la muzeul Paolo Giovio din Como, fiind copiat din ordinul lui Cosimo di Medici de un Cristoforo dell’Altissimo 31 . Inten Ńia arhiducelui Ferdinand de Austria, ajuns împ ărat romano-german i rege al Ungariei la mijlocul secolului al XVII-lea, de a strânge în castelul Ambras din Tirol portretele celor mai reprezentative figuri ale secolelor XV–XVI, are ca urmare pictarea a dou ă noi portrete ale lui Filippo Scolari 32 Amândou ă îl prezint ă din profil i înf ăŃ ieaz ă aceia i fa Ńă cunoscut ă, cu diferen Ńe mai mici i nesemnificative. Unul dintre portrete îl înf ăŃ ieaz ă cu un calpag ro u pe cap, cu ciucuri de aur i pene de egret ă. Are barba rotunjit ă iar haina sa ro ie este tipic ă pentru moda cur Ńii regale a lui Sigismund

76 HATEGAN – SCOLARI de Luxemburg. Se pare că aceast ă prezentare seam ănă mult cu cea lăsat ă de Masolino. Cel de-al doilea portret îl arat ă îmbr ăcat dup ă moda florentin ă, cu tichie i hain ă cu guler de blan ă. Al ături de cea pictat ă de Andrea del Castagno, aceast ă imagine reprezint ă a doua surs ă de baz ă pentru înf ăŃ iarea comitelui de Timi . La căsătoria aceluia i Ferdinand de Austria cu Cristina de Lorena, în anul 1589, pictorul Andrea Bosconi înf ăŃ ieaz ă privitorilor un tablou de mari dimensiuni cu faptele i luptele lui Filippo Scolari 33 . Iat ă-l deci un personaj „la mod ă”, la 161 de ani de la moarte. În secolul XV, unul dintre elevii cunoscutului Andrea del Sarto, pe nume Jacone, ilustreaz ă via Ńa i faptele lui Pippo printr-o suit ă de imagini în clar-obscur pe pere Ńii palatului Buondelmonti din Floren Ńa, la cererea acestei familii. O alt ă scen ă pus ă în leg ătur ă cu faptele lui Filippo Scolari se păstreaz ă la aceia i Galerie Ufizzi, dar imaginea de bătălie care se vrea o lupt ă a comitelui cu turcii este imaginar ă; autorul a rămas necunoscut. Persoana lui Pippo apare cu regularitate pe cărŃile de joc ale secolului al XVI-lea, ca o recunoa tere a meritelor sale, simbolizând omul norocos. Dup ă unul dintre portrete Allegrini a tras, în secolul XVIII, o stamp ă, care se afla în posesia familiei Minerbetti-Boni din Floren Ńa34 . Un alt artist florentin care a lucrat pentru comitele de Timi a fost ebenistul i arhitectul Mannetto Ammanati 35 prieten cu Bruneleschi i Donatelo. Plecat la curtea lui Pippo dup ă anii 1410, Mannetto rămâne mul Ńi ani în serviciul său, dup ă care trece în cel al regelui. Solii florentini îl afl ă în anul 1426 al ături de Pippo 36 , ceea ce poate explica multe aspecte ale colabor ării dintre cei doi. Când i unde a ridicat Mannetto, poreclit de prieteni „il Grasso”, construc Ńiile comandate de Pippo nu se tie. Îl putem considera ca realizator al majorit ăŃ ii construc Ńiilor ridicate de acesta, indiferent dac ă ele sunt laice, ecclesiastice sau militare. Amplele lucr ări de la Ozora, Timi oara, Severin, i de la a celorlalte cet ăŃ i dun ărene, î i pot afla astfel în persoana sa pe unul dintre principalii realizatori. În afara celor aminti Ńi, pe la curtea comitelui au trecut i lucrat un Pellegrino delle Tarsie, căruia nu i se poate atribui cu certitudine nici o lucrare, ca i Giovanni d’Aquilla, cel ce a jucat un rol important în medierea contactelor Floren Ńei cu regatul Ungariei 37 . Doi medicii italieni atesta Ńi în anul 1426 la Oradea, Ieronimo din Sancto Miniato „artium et medicinae doctor” i Sandro Antonio „Alexander Antonii de Florencie medicus” 38 , au fost în ace ti ultimi ani curan Ńi ai bolnavului comite. Nu tim dac ă ei activau pe lâng ă episcopul de Oradea sau îl înso Ńeau permanent pe Pippo, dar ei l-au îngrijit cu certitudine pe Pippo în ultimele 6 luni de via Ńă . Unul dintre lucrurile care scap ă în mod obi nuit aten Ńiei generale, se refer ă la aa-zisele arte minore, printre care se num ără u muzica. Jucând un rol secundar, de acompaniament i uneori de dans, la toate cur Ńile feudale, muzicna Ńii sunt în genere ignora Ńii de izvoare. Din cele cunoscute referitor la splendoarea construc Ńiilor ridicate de Filippo Scolari, la banchetele str ălucite pe care le-a dat, la activitatea sa de protector a arti tilor, ca i la descenden Ńa sa florentin ă – despre epoca i moravurile ei povestirile lui Boccaccio ne-ua lăsat descrieri exacte – prezen Ńa unor muzican Ńi, inclusiv a unor muzicieni de clas ă, la curtea comitelui de Timi este o certitudine. Prezen Ńa unor înv ăŃ aŃi italieni la curtea regal ă, mai apoi i la unele re edin Ńe episcopale, trebuie i poate fi pus ă în direct ă leg ătur ă cu „activitatea cultural ă” a comitelui de Timi . Remarc ăm aici pe cardinalul Branda Castiglione, invitatul lui Pippo în multe ocazii între anii 1410–1426. Pier Paolo Vergerio activeaz ă între anii 1417–1445 la Buda i apoi Oradea, în calitatea sa de umanist cunosc ător i traduc ător al mai multor opere clasice ale antichit ăŃ ii greco-romane 39 . În mod cert l-a unit o cun e3 ŃaŃi de seam ă din Italia, prin intermediul aceluia i Filippo Scolari. Unul viza aducerea lui Giovanni di Ravenna, dar situa Ńia familiar ă l-a împiedicat pe acesta s ă vin ă pân ă la urm ă. Un alt proiect urm ărea aducerea la curte a celebrului umanist Gian Francesco Poggio Bracciolini (1380–1459) 40 . Cuno tin Ńa dintre comitele de Timi i Poggio, s-a legat la Constan Ńa în timpul conciliului, perioad ă în care ultimul era secretarul papei Ioan al XXIII-le, i a continuat pân ă la moartea comitelui. Discu Ńiile dintre ei au atins sfere de interes reciproc, cu tangen Ńe atât în lumea artistic ă cât i rela Ńii personale de amici Ńie. Rodul informa Ńiilor oferite de Filippo Scolari umanistului s-au concretizat într-una dintre scrierile acestuia. Disceptationes conviviales 41 , redactat ă în anul 1451 i publicat ă la Strasburg în 1513 i la Basel în 1538. Poggio Bracciolini a fost primul umanist italian care afirm ă i demonstreaz ă latinitatea limbii române, fa Ńă de Rinaldo degli Albizzi, care doar o afirm ă; lucrarea aceasta este cea mai veche scriere care sus Ńine originea latin ă a limbii române cu exemple lexicale, cuvintele

HATEGAN – SCOLARI 77 române ti fiind sugerate prin cele latine similare: oculum, digitum, manum, panem, etc. Aceste cuno tin Ńe ale lui Poggio asupra limbii i poporului român sunt, în parte, urmarea întâlnirilor i discu Ńiilor cu Filippo Scolari, care poate fi considerat i unul dintre primii informatori ai umanistului asupra realit ăŃ ilor etnice i lingvistive de la Dun ăre. Spunem că Pippo este unul dintre primii, poate chiar primul informator, al lui Poggio, întrucât Iancu de Hunedoara poate fi considerat pe bun ă dreptate, urm ătorul. Cuno tin Ńa dintre Iancu i Poggio se produce tot între anii 1431–1433 42 i ea înt ăre te convingerile înv ăŃ atului asupra structurii gramaticale a limbii române. Astfel un italian stabilit în Banat i cunosc ător al limbii române, Pippo, i un român, Iancu de Hunedoara, pot fi considera Ńi doi – i poate cei mai însemna Ńi – sf ătuitori i informatori ai celui mai vechi autor italian care sus Ńine cu argumente lexicale originea latin ă a limbii române 43 . Aceste contacte cu reprezentan Ńi de frunte ai noului curent artistic din Italia i răspândirea lui, pentru prima dat ă în Europa, în părŃile centrale i sud-estice, ale acesteia inclusiv pe pământurile române ti, vine să demonstreze odat ă în plus multilateralitatea i teminicia leg ăturiloe lui Filippo Scolari cu b ă tina ii de sorginte latin ă.

NOTE CAPITOLUL VII

1 Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 58; întrucât majoritatea covâr itoare a informa Ńiilor despre familia Scolari au fost deja publicate în lucr ările lui Wenczel, Mellini i Canestrini, citate deja, nu am mai considerat necesar ă prezen Ńa unui stufos aparat critic. 2 Wenczel Guszatv, Okmánytár , p. 618–627. 3 Balogh Jolán, Andrea Scolari, váradi püspök mecenási tevékenysége în Archeologiai Értesitö , Budapesta, an XL, 1923–1926, p. 173–188; Csengö – Csoma J., Mittelalterliche Grabdenkmäller aus Ungarn , în Ungarische Revue , Budapesta, 1891, p. 172–180, inclusiv reproducerea pietrei sale funerare din catedrala de la Oradea. 4 Jacobs Emil, Cristoforo Buondelmonti , în Beiträge zur Bücherkunde und Philologie . August Wilmanus zum 25 März 1902 gewidmet, leipzig, 1903, p. 313–340. Dintre lucr ările sale Descriptio insulae Candiae , a ap ărut în 1417, iar Liber insularum Archipelagi maris Aegaei în 1420, fiind reeditat ă în secolul al XIX-lea. 5 P. Guasti, Commissioni di Rinaldo degli Albizzi , vol. I–II, Floren Ńa, 1867–1873. 6 Din bogata bibliografie pentru începuturile umanismului în regatul feudal al Ungariei, imposibil de redat în acest cadru ne-am oprit doar la câteva titluri: Kardos Tibor, Gli inizi dell’umanesimo in Ungheria , Pécs, 1936; Idem, A magyarországi humaniszmus kóra , Budapesta, 1955; Balogh Jolán, A renaissance épitészet Magyarországon. în Magyar müvészet, Budapesta, 1933; Hotányi Mátyás – Klaniczyai Tibor, Italia ed Ungheria. Dieci secoli di rapporti letterari , Budapesta, 1967; 7 Costin Fene an, Studen Ńi din Banat la universit ăŃ ile str ăine pân ă la 1552, în Revista de Istorie , Bucure ti, tom 29, nr. 12/1976, p. 1945 – 1966. 8 La vita di messer Philippo Scolari , p. 161. 9 Leone A. Maggiorotti, Banfi Floris, Le fortezze de Temisvar e di Lippa in Transilvania , Roma, f.a., extras din fasciola IV „Atti dell’Instituto d’Architettura Militare, Roma, Museo del Genio, castel Sant’Angelo, p. 131–140; Ioan Ha Ńegan, Das mittelalterliche Schloss von Temeswar und die von Filippo Scolari im Banat gebauten oder renovierten Schösser, in Castrum ?????, vol. II, Budabesta, 1990, p. 268-275. 10 Aurel Decei, Dou ă documente turce ti privitoare la expedi Ńiile sultanilor Baiazid I i Murad al II-lea în łă rile Române , în Rela Ńii romano-orietale , Bucure ti 1978, p. 218–219. 11 C. C. Giurescu, Istoria Românilor , vol. i, Bucure ti, 1946, p. 321. 12 Aurel Decei, Dou ă documente… p. 219. 13 Pentru aceast ă ipotez ă pledeaz ă Ion Dumitriu Snagov, łă rile Române în secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus , Bucure ti, 1979. Autorul public ă al ături de însemn ări i harta atribuit ă lui Paolo Santini de Duccio, pe care o atribuie – ca i textul, aceluia i autor, iar data redact ării manuscrisului între anii 1394–1396, în Banat. Pân ă la apari Ńia acestei lucr ări s-a acceptat în unanimitate părerea lui Maggiorotti i Banfi, Le fortezze , potrivit ă căreia Paolo Santini a activat în Banat între anii 1444–1447, reconstruind cetatea Timi orii la ordinele lui Iancu de Hunedoara. 14 J. Bracciolini, op. cit. , p. 179 i D. Mellini, op. cit. , p. 70.

78 HATEGAN – SCOLARI 15 Cercet ări mai noi intreprinse de Alexandru Avram, publicate doar par Ńial în Alexandru Avram, Ioan Godea, Monumente istorice din łara Cri urilor , Bucure ti, 1975, încearc ă să readuc ă în circuitul tiin Ńific realit ăŃ ile or ă ene de la începutul secolului al XV-lea. 16 Jakó Zsigmond, Philobiblon transilvan , Bucure ti, 1977, p. 40–41. Cerceteaz ă problema bibliotecilor publice i a studen Ńilor bihoreni, ca i rolul lui Andrea Scolari în îndrumarea celor dou ă ac Ńiuni. 17 Lukosics Pál, Diplomata pontificum sec. XV, vol. i, Budapesta, 1931, p. 98 public ă un document papal din 28 mai 1418, care atest ă construirea unui nou edificiu; la pag. 62–64 reproduce dou ă suplici papale din acela i an avându-i ca beneficiar pe Pippo Spano. Aldassy Antal Regesták …, p. 285; public ă o nou ă suplic ă papal ă pentru Pippo Spano din 3 februarie 1423, care i-a fost acordat ă ca urmare a lucr ărilor de renovare a bisericii Sf. Margareta. Vezi i nota 2 de la cap. 12 cu ultimele cercet ări maghiare asupra Ozorei. 18 Jacopo Bracciolini, op. cit. , p. 178; Domenico Mellini, op. cit. , p. 70. 19 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 430–434; la pag. 434–437 sunt publicate dona Ńiile făcute de Pippo, consemnate în documentul emis la Or ova, la 15 august 1426. 20 Ibidem . Genthon István, Magyarország müemlékei , Budapesta, 1951, p. 27 afirm ă că locuin Ńa lui Pippo din Buda se afla pe actuala strad ă Uri, la nr. 19. 21 Lukcsics Pál, op. cit. , p. 119, documentul din 15 decembrie 1421. 22 Bibliografia consacrat ă monumentului la Banfi Floris, Pippo Spano e l’Oratorio degli Scolari agli Angeli, în Illustrazione Toscana, Firenze, an IX, 1931, p. 9 i Idem, Filippo Scolari Temesi Föispán s az Oratorio degli Scolari Firenzében , extras din Erdélyi Múzeum , Cluj. 23 Curzio Ugurgieri , op. cit. , fotografia XII. 24 Erdujhelyi Menyhert, A Kalocsai érsekség a renaissance-korban , Zenta, 1899. 25 Vaisz Ignaz, Ungarn und die italiensiche Malerei , în Ungarische Revue , Budapesta, 1881, p. 777. 26 Viorel łigu, Prezente ale colii florentine la Timi oara , în Orizont , Timi oara, an XXIX, nr. 40 (551) din 5 octombrie 1978, p. 7. 27 Vaisz Ignaz, op. cit. , p. 777. 28 Horvath Arrigo, Sigismondo re d’Ungherie e l’Italia , în Corvina , seria nou ă, an I, nr. 2, Budapesta, 1938, p. 135. 29 Vaisz Ignaz, op. cit. , p. 786. Fotocopia acestei lucr ări ne-a parvenit prin amabilitatea regretatului cercet ător Tibor Klaniczay directorului Institutului de Studii asupra Rena terii din Budapesta, căruia îi mul Ńumim postum pentru gestul D-sale. Din câte cunoa tem este pentru prima dat ă când aceast ă imagine este reprodus ă într-o lucrare editat ă în limba român ă. 30 Georges Martin Richter, Andrea del Castagno , University of Chicago Press, 1943. Fotocopia ne-a parvenit prin amabilitatea Galeriei Ufizzi din Floren Ńa, cu a cărei permisiune o i public ăm al ăturând mul Ńumirile noastre acestei institu Ńii. 31 Eber László, Ozorai Pipó és az olasz müvészet , Timi oara, 1904, p. 45. 32 Ibidem . 33 Idem , p. 46. 34 Banfi Floris, Filippo Scolari és Hunyadi János , p. 1. 35 J. Luca-Dubreton, op. cit. , p. 226–227. 36 Huszti Dionisio, Mercanti italiani in Ungheria nel medio evo , în Corvina , serie nou ă, an III, nr, Budapesta, 1940, p. 28. 37 Horvath Arrigo, op. cit. , p. 135. 38 Ibidem . 39 Banfi Floris, Filippo Scolari és Hunyadi János , p. 1; Huszti Jozsef, Pier paolo Vergerio és a magyar humanizmus kezdete , în Filologiai Közlemények , an I, Budapesta, 1955, fasc. 1–2, p. 528. 40 Walser E., Poggius Florentinus. Leben und Werke , Leipzig, 1914. 41 Numit ă Disceptationes conviviales sau dup ă tiltul întreg: Pogii Florentini oratoris Clarissimi ac secretarii apostolici, Historia convivales disceptativae Orationes invectivae, Epsitolae. Descriptiones Quaedam facetiarum liber, venundatur Parrhisiis a Ioane Parvo sub signo libri aurei, scris ă la 1541 i publicat ă la Strassbourg în 1513 i Basel în 1548. Iat ă textul citat: „Apud superiores Sarmates colonia este ab traiano ut aiunt derelicta, quse nunc etiam inter tantam barbariem multa retinet latina vocabula, ab Italis, qui eo profecti sunt, notat ă. Oculum dicunt, digitum manum, panem,

HATEGAN – SCOLARI 79 multaque alia quibus apparet ab Latinis, qui coloni ibidem relicti fuernut, manasse eamque coloniam fuisse latino sermone usam. 42 Csapodi Csaba, Hunyadi János és Poggio Bracciolini , în Filologiai Közlemények, an XI, Budapesta, 1965, fasc. 1–2, p. 155, 158. În afara acestei întâlniri cei doi am schimbat i câteva scrisori, cele mai cunoscute fiind cele adresate de Poggio lui Iancu în anii 1448 i 1453. 43 Ioan Ha Ńegan, Filippo Scolari i Iancu de Hunedaora, promotori ai latinit ăŃ ii românilor în con tiin Ńa european ă a secolului al XV-lea, în Acta Musei Napocensiv , XVIII, 1981, Cluj-Napoca, p. 163–170.

CAPITOLUL AL VIII-LEA ROMÂNII I FILIPPO SCOLARI

Chiar la o foarte sumar ă încercare de reconstituire a itinerariilor parcurse de către Filippo Scolari, precum i a locurilor în care a vie Ńuit i activat ca militar de carier ă i om politic puternic implicat în conflictele vremii sale, rezult ă că acest condotier italian i-a petrecut mare parte a timpului în Ńinuturile române ti, a antrenat românii în principalele companii conduse de el, i nu în ultimul rând, s-a implicat în ap ărarea p ământurilor române ti. În decursul deceniilor trecute studiile, atâtea câte sunt privind leg ăturile lui Filippo Scolari cu românii s-au limitat la înregistrarea acelor rela Ńii exclusiv în lumina func Ńiei sale de comite fiind trecute sub tăcere o multitudine de aspecte ce extind acele leg ături în afara ariei teritoriale a comitatelor bănăŃ ene, în spe Ńă asupra Bihorului, Maramure ului, Transilvaniei intracarpatice, precum i asupra łă rii Române ti de la miaz ăzi de Carpa Ńi. Aadar, din succinta enumerare a Ńinuturilor române ti care se situeaz ă pe o arie geografic ă deosebit de cuprinz ătoare, însumând cu excep Ńia Moldovei aproape întregul areal sud-est european populat de români, rezult ă că Pippo Spano nu s-a limitat doar la stricte leg ături "de serviciu", acelea de la comite la supus, ci s-a angrenat aproape în toate compartimentele vie Ńii societ ăŃ ii feudale române ti din acel început de veac XV. Implicat nemijlocit în luptele pentru păstrarea tronului de la Târgovi te în mâinile unor domnitori potrivnici Por Ńii otomane, ca Mircea cel Bătrân, fiul acestuia Mihail i Dan al II-lea, fiul cet ăŃ ii florentine a str ăbătut în dese rânduri łara Româneasc ă, ajungând pân ă la hotarele Dobrogei i foarte aproape de grani Ńa de sud a Moldovei. Prin natura lucrurilor, Pippo Spano având re edin Ńa în Banat, cele mai intense i îndelungate leg ături le-a între Ńinut cu românii din cadrul mai larg al voievodatului Transilvaniei, dar i din Cri ana i Maramure i în mod special din Banat, rela Ńii ale căror începuturi au debutat odat ă cu primul deceniu al secolului al XV-lea. Prezentarea vie Ńii i faptelor comitelui de Timi în istoriografia româneasc ă, aa cum am mai subliniat, nu a fost pe măsura anvergurii faptelor sale de arme în slujba cre tinit ăŃ ii i românilor, a importan Ńei prezen Ńei sale pe meleagurile române ti; num ărul studiilor care i-au fost dedicate fiind, dup ă opinia noastr ă, extrem de redus. Amintit doar tangen Ńial în diferite lucr ări de sintez ă, Filippo Scolari fiind făcut cunoscut mai ales ca militar i „mecena”, toate celelalte preocup ări ale sale rămânând necunoscute atât speciali tilor cât i categoriei iubitorilor istoriei noastre medievale. 1 O privire de ansamblu asupra acestor leg ături i contacte române ti ale lui Filippo Scolari denot ă îns ă multilateralitatea i importan Ńa lor deosebit ă pentru łă rile Române. Calitatea sa de comite în Timi , Arad, Cenad, Cara i Cuvin l-au determinat să îi petreac ă majoritatea timpului în Banat, între anii 1404—1426 fiind cvaziprezent în zon ă; este deci firesc ca i cantitatea i calitatea contactelor sale cu popula Ńia româneasc ă de aici să dep ă easc ă net pe cea din alte Ńinuturi. Îndelungata-o activitate desf ă urat ă de Pippo în aria bănăŃ ean ă a atins absolut toate domeniile vie Ńii social-economice i s-a concretizat în multiple forme specifice de ac Ńiune. Dintre acestea le analiz ăm pe cele mai semnificative i nu vom reveni, sau detalia, asupra evenimentelor descrise în celelalte capitole decât în măsura în Ńelegerii aspectelor care au sc ăpat pân ă acum aten Ńiei generale. Prin amploare i întindere, în timp i spa Ńiu, se deta eaz ă raporturile între Ńinute cu familiile de cnezi i nobili români bănăŃ eni, la care se adaug ă îns ă i unele prezen Ńe insolite sau singulare. La începutul secolului al XV-lea, procesul de diferen Ńiere social ă în rândul cnezilor români era înc ă latent; dona Ńiile regale, ca urmare a particip ării din ce în ce mai numeroase la campaniile antiotomane în special, îl stimuleaz ă într-o anumit ă măsur ă pe la sfâr itul secolului al XIV-lea, dar acest fenomen

80 HATEGAN – SCOLARI va cunoa te aspecte i evolu Ńii semnificative abia în secolul urm ător. Dreptul str ăvechi al cnezului asupra satului era recunoscut înc ă de către angevini, i n-a fost tirbit nici de Sigismund de Luxemburg. În afara acestei recunoa teri, de facto, a dreptului ancestral de posesiune, regele înt ăre te în posesiuni fie cu titlul de cnez fie cu titlul de nobil, pe cei ce acceptaser ă să stea la baza otirii sale. Răsplata suveranului intervinea de obicei dup ă o suit ă de servicii credincioase ealonate în ani. Pentru românii bănăŃ eni prilejul unor astfel de servicii fusese generat de campaniile antiotomane ce se succedau de la un an la altul. Se ridicaser ă astfel familii întregi de cnezi care pentru merite militare sunt recunoscute i asimilate nobilimii regatului. Al ături de ace tia coexistase i pătura, destul de numeroas ă a cnezilor regali sau săte ti, st ăpâni ai posesiunilor în virtutea vechiului drept consuetudinar românesc. În timp se vor petrece diferen Ńieri i în respectiva categorie social ă, o parte fiind asimilat ă nobilimii, iar cealalt ă Ńă rănimii. Accentuarea procesului men Ńionat în primele decenii ale secolului al XV-lea, se datore te în bun ă parte i ini Ńiativelor comitelui Pippo, care mobilizase masivele contingente române ti, în cadrul rezisten Ńei antiotomane. Dar, forma „clasic ă” a acestui gen de orient ări va fi atins ă în vremea luptelor împotriva turcilor conduse de c ătre Ianuc de Hunedoara (? — 1456). O form ă superioar ă raporturilor institu Ńiei comitatense cu individul sau familia o constituieser ă leg ăturile cu districtele române ti din Banat. Prezente mereu la ac Ńiunile militare, dar i la via Ńa economic ă i social ă, districtele române ti sunt realit ăŃ i sociale pregnante ale vremii, chiar dac ă raporturile lor cu comitele de Timi nu sunt în documente întotdeauna îndeajuns de explicite 2. Prin importan Ńă i continuitate în ani se deta eaz ă rela Ńiile prietene ti existente între Filippo Scolari i familia Huniazilor 3. Ele se întind pe întreaga perioad ă a prezen Ńei florentinului Pippo în Banat (1404—1426) i cuprind raporturi diverse cu dou ă genera Ńii, Voicu i Iancu. Voicu, înnobilat de către Sigismund de Luxemburg în 1409) în calitate de otean regal, particip ă la numeroasele lupte desf ă urate în intervalul de la întret ăierea celor dou ă veacuri, atât pe frontul antiotoman cât i în conflictele intercre tine Bosnia i Moravia. Îl va fi cunoscut în ace ti primi ani ai secolului, mai precis în primul deceniu, i pe conduc ătorul militar din Banat, zon ă spre care gravita i interesul oteanului Voicu, împreun ă cu Ha Ńegul i Hunedoara. Sub comanda lui Pippo, hunedoreanul Voicu a luptat atât în bătălii din Banat sau din Serbia dun ărean ă, cât i în cele din Bosnia (dintre anii 1405—1408). Prin diploma regal ă din 18 octombrie (1409) Sigismund de Luxemburg răspl ăte te meritele oteanului său Voicu donându-i domeniul Hunedoara. Al ături de Voicu figureaz ă fiul său Ioan, fra Ńii Mogo i Radu i un unchi Radu. Prin dona Ńie, familia sa dobândise rangul nobiliar de mijloc, aa cum se mai acordase cu preponderen Ńă i altor români din Hunedoara i Ha Ńeg. Comitele de Timi nu a fost deloc str ăin de dona Ńie i faptul respectiv este dovedit de către documentul regal din 10 februarie 1410 4 prin care suveranul, la solicitarea lui Pippo, transcrie dona Ńia din 18 octombrie 1408 i confirmarea acesteia făcut ă de către capitolul din Alba Iulia (la 31 octombrie 1409). La rândul său Voicu nu poate fi str ăin de campania sud-dun ărean ă din iarna lui 1408 —1409, condus ă de către Scolari, dup ă cum a participat i la urm ătoarele lupte din zon ă; din nefericire documenta Ńia nu ne permite îns ă s ă detaliem nici una dintre acestea. La începutul deceniului al III-lea, lâng ă Pippo apare fiul cel mare al lui Voicu, Iancu. tirile despre începuturile militare ale lui Inacu de Hunedoara i raporturile sale cu Filippo Scolari sunt sumare i neclare 5. Pentru a putea determina corect perioada în care s-au desf ă urat aceste raporturi trebuie să avem în vedere, în primul rând, vârsta probabil ă a tân ărului Iancu. Existen Ńa a dou ă păreri despre data na terii sale, respectiv 1387 dup ă afirma Ńiile unora dintre istorici mai vechi, i 1407 dup ă cele ale istoricilor mai recen Ńi, complic ă suficiet de mult lucrurile. Istoriografia veche atunci când se refer ă la anul na terii lui iancu se bazeaz ă pe un detaliu dintr-o scrisoare a acestuia trimis ă papei în 1448, text în care arat ă că la data respectiv ă ar avea mai mult de 60 de ani 6, petrecu Ńi cea mai mare parte în lupte. Consider ăm că adev ărata dat ă a na terii lui Iancu de Hunedoara, nu ar trebui să fie căutat ă într-un anume an, lucru cu neputin Ńă de dovedit în stadiul actual al cercet ărilor, ci în stabilirea unei perioade aproximative de câ Ńiva ani, interval destul de mic, dar suficient pentru a nu cădea în extremit ăŃ i. Aceast ă aproximare a deceniului na terii lui Iancu trebuie făcut ă, dup ă opinia noastr ă, luând în considerare în primul rând anii de tinere Ńe i faptele de arme săvâr ite atunci. Întrucât prezen Ńa sa pe lâng ă comitele de Timi s-a produs tocmai în

HATEGAN – SCOLARI 81 ace ti primi ani ai tinere Ńii sale, raportarea acestei cuno tin Ńe la vârsta lui Iancu poate oferi indicii pentru o cronologie a vie Ńii marelui strateg transilv ănean. tiind că raporturile lor directe încep în jurul anilor 1420 i faptul că Iancu era tân ăr, acceptarea datei de na tere 1387 ar însemna că apropierea s-a produs la, sau imediat, dup ă vârsta de 30 de ani 7 lucru destul de greu de crezut întrucât la trei decenii de viaŃă Iancu avea o bogat ă experien Ńă militar ă —, iar izvoarele mărturisesc că Pippo i-a fost mentor atât în lupta corp la corp cât i în tactica militar ă. Acceptând varianta anului 1407, prezen Ńa lui Iancu pe lâng ă comitele de Timi ar trebui situat ă abia dup ă 1424—1425 la o vârst ă fraged ă în jur de 17 ani, mult prea sc ăzut ă pentru amploarea leg ăturilor militar-politice avute. Ca urmare a acestor detalii semnificative, perioada na terii lui Iancu trebuie c ăutat ă în jurul anilor 1400, în tot cazul anterior anului 1407. Cuno tin Ńei tân ărului Iancu cu Pippo, s-a produs, probabil, pe la începutul deceniului al II-lea, când poate, povestirile lui Voicu l-au adus în fa Ńa ochilor copilului pe acel viteaz florentin; mai apoi o posibil ă călătorie a lui Voicu, înso Ńit de fiul său l-ar fi putut pune pe tân ărul în situa Ńia de a fi remarcat de către Pippo Spano. Sunt lucruri nesemnificative în ansamblul leg ăturilor lor, care îi afl ă începuturile în primii ani ai deceniului al III-lea, mai precis, odat ă cu întoarcerea lui Scolari din campaniile antihusite, în anul 1423. Aflat la o vârst ă în jur de 20 de ani, Iancu nu era nici vârstnic, încât să de Ńin ă deja diferite func Ńii 8 dar nici prea tân ăr spre a nu fi consemnat de izvoarele literare ale vremii. Prezen Ńa lui Pippo în Banat i implicit în Timi oara în anii 1423—1426 marcheaz ă decisiv tinere Ńea lui Iancu de Hunedoara, devenit unul dintre acei tineri nobili care îi însu ea meseria armelor pe lâng ă un mare comandant. În afar ă de tehnica luptei individuale, Iancu înva Ńase de la experimentatul condotier i procedee de lupt ă specific italiene, aplicate de comite cu succes în campaniile sale antiotomane. Alc ătuirea i folosirea unor trupe de cavalerie uoar ă în locul cavaleriei catafracte (cavaleri în zale extrem de grele i greoaie) pentru protec Ńia flancurilor, mobilitatea dispozitivului de atac prin manevrarea rapid ă a unit ăŃ ilor dispuse în câmpul de bătaie în func Ńie de particularit ăŃ ile terenului, reprezint ă câteva dintre perceptele tacticii de lupt ă ale condotierilor pe care Pippo i le-a dezv ăluit lui Iancu. Cei doi ani petrecu Ńi mai apoi în Italia au consolidat i aprofundat aceste prime lec Ńii 9. Participarea lui Iancu de Hunedoara la expedi Ńiile antiotomane conduse de către Filippo Scolari în ultimii săi ani reprezint ă aproape o certitudine, dac ă nu pentru toate, măcar pentru o bun ă parte dintre ele, de i nu este atestat ca atare de nici un izvor 10 . În acest context trebuie admis ă participarea sa la unele dintre campaniile ofensive din łara Româneasc ă, Bulgaria i Serbia pentru ajutorarea lui Dan al II-lea, recucerirea malului drept al Dun ării sau sprijinirea despotului sârb tefan Lazarevi ć. I se relev ă înc ă de pe acum importan Ńa luptei comune a popoarelor din aria Balcanic ă amenin Ńate de otomani. Istoricii, îndeosebi cei italieni 11 , exprim ă cu claritate ideea că Iancu a fost continuatorul firesc al eforturilor militare depuse de către Filippo Scolari pentru oprirea ofensivei otomane la Dun ăre. Contribu Ńia decisiv ă adus ă de Iancu la acest efort al Ńă rilor din sud-estul Europei a fost întotdeauna recunoscut ă. Nu acela i lucru se petrece când este vorba despre sublinierea rolului jucat de Pippo în formarea viitorului comandant de oti, cum de altfel nu s-a subliniat suficient nici contribu Ńia lui Iancu la păstrarea i difuzarea unor informa Ńii interesante referitoare la via Ńa i activitatea lui Pippo, sau asupra originii poporului i limbii române. Raporturile bilaterale dintre cei doi oteni încetaser ă înc ă înainte de moartea lui Pippo, la o dat ă ce nu poate fi aproximat ă, în cifre — opin ăm că poate fi vorba despre intervalul anilor 1425— 1426 — ca urmare a trecerii lui Iancu în serviciul despotului sârb tefan Lazarevi ć; faptul că i acesta moare la scurt timp dup ă Scolari — nici un an de zile — indic ă trecerea tân ărului în serviciul său cel mai târziu în perioada acordului de la Tata (mai 1426) în urma căruia despotul primise noi posesiuni în Banat, ca urmare a ced ării cet ăŃ ilor sârbe ti dun ărene regatului Ungariei. Iancu va rămâne o vreme pe unele dintre aceste posesiuni b ănăŃ ene. Cu prilejul călătoriei prin Italia, între 1431—1433, Iancu îl cunoscuse pe Poggio Bracciolini 12 , declarat, istoric oficial al Floren Ńei. Relatându-i mai multe lucruri despre cuno tin Ńa sa cu Pippo, îl determin ă să-i doreasc ă elaborarea unei biografii a disp ărutului comite de Timi ; împrejur ările vie Ńii îl împiedic ă pe Poggio să i duc ă la îndeplinire planurile, dar fiul său Jacopo va prelua datele deja culese de la tat ăl său i va scrie biografia lui Filippo Scolari. Cel de-al doilea aspect

82 HATEGAN – SCOLARI al raporturilor Iancu-Poggio, prin filiera Scolari se refer ă la amintita informare a lui Poggio asupra originii i latinit ăŃ ii limbii i poporului român; rostite de un român, cuvintele române ti îi înt ăresc umanistului convingerile sale; principalii informatori ai s ăi r ămân deci Pippo i Iancu. Unul dintre elementele indirecte care vin să certifice prezen Ńa tân ărului Iancu la curtea de la Timi oara, poate i în alte locuri, a comitelui Scolari este mărturia lui Masolino de Panicale imortalizat ă în acel „Il bancheto di Filippo Scolari”, scen ă pictural ă din baptisteriul bisericii din vastiglione d’Olona. Cunoscându-l pe Iancu fie la Timi oara, fie la Ozora sau Buda, Masolino îl reîntâlne te între 1431—1433. Rememorând lucruri comune artistul, cu puterea de pătrundere specific ă artei, îi al ătur ă într-o fresc ă pe cei doi; lucrarea fusese terminat ă în anul 1435 13 . Influen Ńele exercitate de comitele de Timi Ń asupra tân ărului Iancu dep ăŃ esc îns ă sfera militar ă, social ă, artistic ă, atingând i unele domenii ale credin Ńei. Ne gândim în primul rând la cultul lui Iancu pentru Madona florentin ă de la Santa Maria Annunziata 14 , manifestat pe tot parcursul vie Ńii sale. Dac ă venerarea acesteia de către florentini este un lucru cunoscut, apari Ńia acestui cult la un personaj din afara Italiei poate fi explicat ă doar prin înrâurirea exercitat ă asupr ă-i de către un florentin; acesta a fost tocmai Filippo Scolari. Vizitând Floren Ńa, cu prilejul călătoriei prin Italia, Iancu a mers i la aceast ă biseric ă, depunând bogate ofrande la picioarele statuii venerate. Mai mult chiar, marele comandant de oti va trimite aici o parte din capturile de război, armament i steaguri, ob Ńinute în urma victoriilor sale antiotomane; unele dintre acestea se mai păstrau aici pe la sfâr itul secolului al XVIII-lea 15 . Aceste raporturi cu italia, începute prin cuno tin Ńa cu Pippo, adâncite între 1431—1433 se vor men Ńine pân ă la sfâr itul vie Ńii lui Iancu de Hunedoara. Întristarea pricinuit ă unora dintre statele italiene de moartea lui, în anul 1456, se va materializa, în cazul Floren Ńei de exemplu, printr-o frumoas ă evocare a lui Donato Acciaiuoli, compus ă spre sfâr itul aceluia i an 16 . Semnificative prin valoare rela Ńiile lui Pippo cu Huniazii vor fi dep ă ite, cantitativ cel pu Ńin, de cele stabilite între comitele de Timi i numero ii cnezi români bănăŃ eni bihoreni, maramure eni, hunedoreni, etc. În aceste regiuni de grani Ńă ale regatului, persisten Ńa formelor specific române ti se explic ă prin efortul militar considerabil al popula Ńiei de sorginte daco-roman ă. Concentrarea puterii administrative a comitatelor bănăŃ ene i, par Ńial, bihorene, ca i subordonarea din punct de vedere militar a regiunilor amintite aceluia i Filippo Scolari a contribuit decisiv la prezen Ńa româneasc ă masiv ă în armatele ridicate i conduse de către acesta, relevând i aportul ei excep Ńional la ap ărarea Dun ării de Jos împotriva expansiunii otomane. Documentele timpului păstreaz ă doar o modest ă parte a acestor raporturi bilaterale care permit schi Ńarea unei priviri de ansamblu asupra fenomenului. 17 Cum este i firesc, o pondere mare în cadrul leg ăturilor o aveau raporturile militare. Sunt aminti Ńi, fie nominal, fie colectiv — dup ă localitatea nobilul, sau cnezul sub comanda căruia lupt ă — fie individual, mul Ńi dintre participan Ńii la campaniile sale. Interesant este cazul celor ce, de i participan Ńi direc Ńi la expedi Ńii armate conduse de Pippo, apar atesta Ńi în documente abia în vremea luptelor conduse de Iancu. Aria geografic ă larg ă a conflictelor militare la care a participat comitele de Timi i otenii săi români nu împiedic ă îns ă piesele de arhiv ă să păstreze o serie de informa Ńii de detaliu. Demn de re Ńinut este faptul că aceste particip ări se circumscriu particip ării comune la lupta antiotoman ă a popoarelor din cuprinsul regatului: români, maghiari, sârbi, slovaci, cumani, etc., dar i din afara lui. Întrucât cadrul i desf ă urarea opera Ńiunilor militare au fost descrise deja, ne vom limita la exemplificarea celor mai semnificative particip ări române ti sub comanda lui Pippo. Ca urmare a faptelor de arme săvâr ite de către magistrul Petru de Dees în ultimii ani, comitele de Timi îi doneaz ă, la 6 octombrie 1413, posesiunea regal ă Orbagy din districtul Mehadia 18 . Acordat ă la reîntoarcerea lui Pippo în Banat, dup ă campaniile vene Ńiene, dona Ńia confirm ă i participarea magistrului Petru la aceste lupte. i nu întâmpl ător documentul este emis în zona sudic ă a Banatului, unde Pippo se afla într-una dintre obi nuitele sale inspec Ńii. Asist ăm acum i la un fenomen juridic de excep Ńie în practica timpului: comitele doneaz ă el însu i unui cnez o posesiune regal ă, fără a solicita acordul suveranului. Se înc ălca cu bun ă tiin Ńă cutumele juridice feudale asupra naturii raporturilor suveran-vasal; fiind în fapt suzeranul cnezului, comitele poate emite dona Ńia ca atare. Acordul prealabil al regelui Sigismund la ac Ńiunile comitelui de Timi este i el un fapt dovedit cu multe ocazii i nu are urm ări negative pentru acesta. Magistrul Petru beneficiaz ă de dona Ńie în virtutea vechiului drept cnezial, în acelea i forme în care îi st ăpânesc posesiunile i ceilal Ńi cnezi din districtul Mehadiei. Aceste drepturi str ăvechi

HATEGAN – SCOLARI 83 cneziale prev ăd, printre altele: posibilitatea coloniz ării Ńă ranilor liberi, scutirea de dări pe timp de 7 ani a celor ce- i vor construi locuin Ńe i pe 3 ani a celorlal Ńi. Fiii lui Petru de Dees vor beneficia în anul 1425 — dat ă la care Pippo se afl ă la Mehadia cu prilejul lucr ărilor congrega Ńiei nobiliare comitatense 19 de bun ăvoin Ńa comitelui, primind dou ă posesiuni în acela i district. Este un exemplu concret al acestei leg ături directe cu dou ă genera Ńii, tat ă i fii, ambele participante la ac Ńiunile armate conduse de c ătre comite. Dintre participan Ńii la conflictele militare conduse de Pippo în primul deceniu al secolului al XV-lea documentele păstreaz ă numele unui Dionisie, fiul lui Ciuca, căruia, la 1406, i se reconfirm ă dreptul de posesiune al Mih ălen Ńului (sau Lopataka) din districtul Comiat 20 . Asemenea lui este i Nicolae fiul lui Toma voievodul din Waydafalva, care prime te la 21 martie 1410 mai multe posesiuni, inclusiv Giarmata Mic ă, în comitatul Timi 21 . Pentru aceia i participare la luptele amintite deja, regele doneaz ă celor doi castelani de Sibenik, Nicolae fiul lui tefan zis Garazda de Keresthur i Ladislau fiul lui Nicolae de Zylagh, ambii din Banat, mai multe posesiuni în comitatul Torontal; documentul este emis la 29 decembrie 1408 din Buda 22 , unde se s ărb ătorea victoria din Bosnia i înfiin Ńarea ordinului dragonului. Sunt în irate meritele celor doi i prezen Ńa lor efectiv ă pe lâng ă Pippo înc ă din cursul anului 1403, anul conflictelor dalmatine. În concluzie, cei doi Nicolae particip ă la luptele împotriva turcilor, bosniecilor i italienilor în intervalul anilor 1403—1408; fapta care genereaz ă dona Ńia regal ă a fost îns ă cucerirea i men Ńinerea cet ăŃ ii Sibenik din Bosnia — din mâna rebelilor — de către cei doi, castelani numi Ńi aici. Aproximativ în aceia i perioad ă i pentru merite probabil similare, Martin de Apacha prime te în anul 1409 răsplata credin Ńei sale, iar câ Ńiva ani mai târziu comitele de Timi intervine pentru a li se face dreptate iobagilor de aici în conflictul lor cu vicecomitele de Cara 23 . Asist ăm îns ă i la prezen Ńe efective, ale unor bănăŃ eni la campaniile comitelui prin participarea lor la aceste evenimente, în calitate de familiari ai unor nobili sau demnitari din zon ă. De multe ori, în asemenea cazuri, nu putem cunoa te numele persoanelor ci doar num ărul lor i numele nobilului ai căror familiari erau. Acela i lucru i pentru cazurile în care cnezul sătesc conduce membrii comunit ăŃ ii respective, sau doar bărba Ńii familiei sale; în acest caz aprecierile finale i răsplata regal ă se acord ă în primul rând conduc ătorului i doar uneori i altor participan Ńi, nominaliza Ńi sau nu. Astfel de exemple pot fi un Andrei, fiul lui Nicolae, de Orozapati i Ioan, fiul lui Ladislau de Sama, participan Ńi la luptele din ianuarie-februarie 1409 din Serbia, ambii în calitate de familiari ai lui tefan de Remetea; comitele amân ă procesele în curs pân ă dup ă sărb ătoarea Sfântului Gheorghe, ca urmare a prezen Ńei lor în rândurile trupelor sale 24 . În majoritatea cazurilor în care documentele vorbesc despre participarea cut ărui nobil sau cnez la lupt ă trebuie să consider ăm nu prezen Ńa unui singur om ci a mai multora, de la câ Ńiva pân ă la câteva zeci, întrucât fiecare cneaz sau nobil comanda acest mic deta ament alc ătuit din bărba Ńii valizi care locuiesc în posesiunile st ăpânite de ei. Participarea colectiv ă la lupt ă sub numele, sau comanda, unuia dintre ei (nobil, cnez sau unul dintre cnezi atunci când avem de-a face cu cnezi condivizionali era o realitate obi nuit ă a vremii, drept pentru care ea nu mai este men Ńionat ă decât arareori de documente. Tocmai în fruntea unor astfel de deta amente alc ătuite din iobagi, oameni liberi i membri ai propriei familii, uneori din aceia i genera Ńie alteori din 2—3 genera Ńii, trebuie să-i consider ăm pe acei aminti Ńi lupt ători, nu de pu Ńine ori beneficiari ai dona Ńiilor regale. St ăpânirea în dev ălm ă ie a posesiunilor, dup ă vechiul drept juridic românesc, certific ă i participarea comun ă la eforturile militare ale Banatului. O astfel de participare este amintit ă, la 1424, de către vicecomitele Timi ului pentru mai mul Ńi locuitori din Seca 25 , la ac Ńiunile militare ale lui Pippo din łara Româneasc ă. Din certa participare bănăŃ ean ă la primele cruciade antihusite dintre 1421—1422, apare Stanislav, fiul lui Nicolae de Reca , al ături de Pippo 26 . Raporturi complexe s-au stabilit în decursul anilor între comitele de Timi i membrii familiei nobililor din Gherteni (Ghyerthyanus sau Gertyanos) de pe râul Bârzava. Cei trei fra Ńi: Iacob, Nicolae i Andrei fii lui Chep, apar frecvent în documentele vremii ca firi independente i hot ărâte. La 1404 ei solicit ă noului comite permisiunea de a- i construi o fortifica Ńie din pământ i lemn pe posesiunea amintit ă, spre a se ap ăra de incursiunile turce ti. Întrucât dispozi Ńii regale severe interzis

84 HATEGAN – SCOLARI nobililor să posede asemenea fortifica Ńii, Pippo intervine de mai multe ori pe lâng ă Sigismund pentru cei trei fra Ńi i, la 7 martie 1406 aduce la cuno tin Ńa castelanilor de emlac dispensa regal ă27 . Nobilii de aici particip ă la luptele din Bosnia i, pentru meritele dovedite, Jacob i Nicolae devin în anul 1407 vicecomi Ńi de Cara i castelani de Semlac. Prezen Ńa continu ă în trupele bănăŃ ene comandate mereu de Pippo i în deceniul al II-lea al veacului contribuie la sporirea posesiunilor familiei. În acela i timp apar i se men Ńin neîn Ńelegeri i dispute, inclusiv abuzuri, cu nobilii din Remetea, Pog ăni i Duboz 28. Pentru participarea la luptele cu vene Ńienii cei trei fra Ńi au fost scuti Ńi, la 28 aprilie 1413, de plata birsagiului (gloabelor) de pe toate posesiunile i bunurile de Ńinute 29 . Ei vor lupta i în continuare al ături de Scolari, atât în zona Dun ării cât i în Bosnia în anii 1414 i 1415, în ultima campanie Iacob i Nicolae fiind da Ńi disp ăru Ńi. Revine doar Nicolae, care dispare la rându-i curând din cuprinsul documentelor; rămâne doar Andrei, ca frate mai tân ăr, să continue tradi Ńia familiei. Grija permanent ă a comitelui fa Ńă de familia lui Iacob se manifest ă pân ă la moarte; văduva i fii lui sunt sub protec Ńia comitelui mul Ńi ani de zile 30 . La 4 iunie 1411 comitele de Timi , Cara , etc., judec ă procesul dintre Fărca , tefan i Ladilasu de Mâtnic cu câ Ńiva dintre verii lor pentru posesiunea Varu din districtul Caransebe , ajuns în fa Ńa sa din pricina neîn Ńelegerilor asupra drepturilor de posesiune 31 . Judecata comitelui atribuie celor trei fra Ńi posesiunea în cauz ă iar regele Sigismund, aflat în acele zile la Timi oara, confirm ă peste 4 zile — la rug ămintea lui Pippo — solu Ńia acestuia, cerând ca fra Ńii de Mâtnic să fie introdu i în posesiunea respectiv ă. la acea dat ă familia Mâtnicenilor era deja vestit ă în Banat pentru faptele de arme săvâr ite în decursul a 2—3 genera Ńii. Ei au fost înobila Ńi în ultimul sfert al veacului al XIV-lea de acela i Sigismund de Luxemburg. Câ Ńiva membrii ai acestei familii se vor ridica, spre mijlocul veacului XV, militari care ajung pân ă la înalte demnit ăŃ i, ca bani de Severin sau ban de Jajce 32 . Tot ei vor apare în fa Ńa comitelui Pippo implica Ńi într-un alt litigiu, în anul 1424, ca urmare a reclama Ńiei or ă enilor din Caransebe pentru folosin Ńa pădurilor din jurul ora ului 33 . În proces au fost atrase i rudele lor, nobilii de Măcica , ace tia din urm ă remarca Ńi în numeroasele bătălii cu otile sultanului. Amintit ă doar succint prin aceste dou ă documente, cuno tin Ńa i leg ătura dintre comite i nobilii de Mâtnic i M ăcica , s-a adâncit i perpetuat în timp prin participarea comun ă la lupta antiotoman ă34 . Nespecificate în am ănunt, raporturile dintre comitele de Timi i ora ul Caransebe (inclusiv cetatea) rămân oarecum neclare, de i rolul strategic al acestui centru urban în cadrul culoarului Cerna- Timi i respectiv Caransebe -Ha Ńeg îi era bine cunoscut lui Pippo. Desele vizite în ora , datorate doar în parte întâmpl ări i mai mult preocup ării constante a acestuia pentru siguran Ńa zonei, ca i rolul Caransebe ului de centru al vie Ńii economice i politice a districtelor române ti din sudul i estul Banatului, denot ă importan Ńa deosebit ă a acestui târg românesc în via Ńa zonei în decursul întregului ev mediu. Confirmarea unor posesiuni mai vechi cu titlul de dona Ńie nou ă constituise un element juridic obi nuit în procedura vremii, utilizat de rege sau comi Ńii pentru a răspl ăti vitejia i fidelitatea slujitorilor lor. Îl folose te i Scolari de câteva ori, unul dintre prilejuri fiind oferit de tefan fiul lui tefan de Gârli te, la 16 iunie 1410 35 ; nu tim îns ă exact cărui fapt i se datore te acordarea acestei favori, dar se cunoa te faptul c ă Gârli tenii se situeaz ă printre familiile de seam ă ale Banatului. Mai dificile se dovedesc interven Ńiile comitelui atunci când e vorba despre aplanarea diverselor conflicte dintre ter Ńe părŃi, familii ori ramuri, sau vecini, întrucât judecata intervine dup ă acte de abuz, jaf i pagube reciproce. În calitate de comite a nu mai pu Ńin de 5 comitate bănăŃ ene, Filippo Scolari avea de solu Ńionat multe dintre procesele de acest gen, ridicate ini Ńial în fa Ńa forului de judecat ă local al comitatului; considerat ă ca nerezolvat ă satisf ăcător de către una din părŃi, ea se adreseaz ă instan Ńei superioare: comitele. Astfel de împ ăcări mijloce te Pippo cu prilejul mai tuturor congrega Ńiilor nobiliare comitatense. În Cara o astfel de împ ăcare este cea dintre nobili de Duboz i Gherteni 36 , de i neîn Ńelegerile lor vor continua să alimenteze înc ă mult ă vreme diverse procese. La 2 ianuarie 1417, din Lipova, în calitate de comite de Arad, Pippo judec ă procesul dintre Ioan literatul i Damian, fii lui Anton de Themerdekeghaz, Dominic fiul lui Mihail de Kwche, Ioan Balistras de Satchinez împreun ă cu to Ńi cumna Ńii i consângenii lor pe o parte împotriva lui Ioan fiul lui Nicolae de Tileagd i Mihail fiul lui Paul de Kerekeghaz, dobândirea pentru posesiunea imand 37 . La 1424 comitele de Timi judec ă procesul dintre Maius cel Mic din Orozapati i văduva lui Jacob Chep de Gherteni , având ca obiect o serie de acuza Ńii pentru răpiri de animale i solicit ări de

HATEGAN – SCOLARI 85 desp ăgubiri băne ti 38 . În prim ă instan Ńă cauza fusese dezb ătut ă de juzii nobililor din Cara dar, verdictul era considerat nemul Ńumitor i ambele părŃi, apeleaz ă la judecata comitelui de Timi . Pentru acelea i probleme cneazul Brank se adreseaz ă, în ianuarie 1416, comitelui care nu întârzie să-i solu Ńioneze pricina 39 . Cu acelea i plângeri i se adreseaz ă, la 19 iulie 1405, cnezii din Beregs ău care îl acuz ă pe vicecomitele de Be čej (din comitatul Torontal), de răpirea câtorva zeci de boi i cai i a mai multor iobagi, inclusiv sume de bani; dreptatea lor fiind evident ă Pippo o consemneaz ă în încheiere 40 . Remarc ăm participarea acestor cnezi de Beregs ău la luptele lui Iancu de Hunedoara 41 . fără a avea men Ńiuni despre prezen Ńa acestora i la bătălii conduse de Pippo; logic ar fi să admitem participarea unora dintre ei i la evenimentele militare anterioare lui Iancu Huniade conduse de către Scolari. Răpirea unui cal în valoare de 50 florini aur de i reprezint ă o pricin ă mărunt ă, avea să fie i ea solu Ńionat ă de către comite, în august 1405, cu prilejul particip ării sale la una dintre acele numeroase congrega Ńii locale; păguba ul era un mic cneaz din districtul Dubozului, Ioan Slavul 42 , pentru care paguba se pare c ă reprezint ă destul de mult. Alte pricini care apar destul de des în dezbaterile congregaŃiilor comitatense se refer ă la aa numitul sfert filial, datorat de mo tenitorii direc Ńi sau indirec Ńii fiicelor la moartea titularului posesiunii. În urma unei astfel de solicit ări din 3 iulie 1416 comitele intervine pentru respectarea justi Ńiei 43 . Unul dintre procesele cele mai bine cunoscute în Banatul secolului XV îl reprezint ă cel dintre cnezii districtului Bârzava pentru st ăpânirea mai multor posesiuni de lâng ă râul Mailate tilor 45 . Spre edificarea cititorului îi enumer ăm pe ace ti aproape 20 de cnezi, aa cum apar ei la proces: fra Ńi, veri, nepo Ńi, unchi i aa cum st ăpânesc în dev ălm ă ie posesiunile: Mihail, Gruban i Luca fii lui Dya, Ladislau i Andro fiii lui Filip, Branc i Dan fiii lui Ivan, tefan fiul lui La Ńcu, Myka, Ioan i George fra Ńii săi, Roman i Ivan fiii lui Zarna, tefan i Gruban fiii lui Doma, Mihail fiul lui Ivan pe o parte i Filip, Petru i Dragomir Mailat (Dragamer Mailth) fiii lui Iuga, care îi disput ă cnezatele posesiunilor aezate lâng ă râul Mailathmaycho. Desf ă urat în prim ă instan Ńă în Cara , procesul se încheie printr-o în Ńelegere care nu este respectat ă de nici una din părŃi i se ajunge astfel, în final la judecata comitelui de Timi . Acesta ordon ă formarea unei comisii alc ătuite din cnezi i nobili din Ńinut care să se deplaseze i să delimiteze în prezen Ńa împricina Ńilor posesiunile aflate în litigiu. Beneficiem astfel de un proces „clasic” funciar, cu 19 cop ărta i, pârâ Ńi i reclaman Ńi, cu o mul Ńime de forme juridice. Accentuarea diferen Ńierii sociale va duce în secolele urm ătoare la dispari Ńia acestui tip de proces. Un alt aspect al justi Ńiei aplicate de către Filippo Scolari, cumulard printre altele i al func Ńiei de comite de Zarand, se refer ă la aspra pedepsire a vinova Ńilor de culpe grave, pedepsele aplicate de el mergând chiar pân ă la moarte. Boalya voievodul de Cri cior din districtul Cri ului Alb, este condamnat la moarte de rege în anul 1404 pentru actele sale notorii de infidelitate i lezmajestate; posesiunile îi sunt confiscate i date altora. Fiul său Ladislau activeaz ă ani de-a rândul pe lâng ă Filippo Scolari, participând la mai multe lupte, dintre care sunt men Ńionate textual cele din Bosnia; îl înso Ńete mai apoi pe comite în călătoria acestuia în Germania i Elve Ńia. Luând în considerare meritele lui Ladislau, precum i credin Ńa dovedit ă de acesta fa Ńă de rege în atâtea prilejuri, la 9 septembrie 1415 comitele de Timi , Zarand, etc., îi retrocedeaz ă posesiunile p ărinte ti 45 . În comitatul Timi , Ioan fiul lui Farca , cneaz în localitatea Seca de pe Pog ănâ , este judecat i condamnat la moarte de către Scolari într-o judecat ă Ńinut ă la Timi oara. Posesiunile sale revin nobilului Filip Koroghy care le doneaz ă la rându-i lui Andrei judele din Chery 46 . Receptivitatea lui Pippo la apelurile adresate s-a manifestat pân ă în ultimele sale zile, de i era grav bolnav. Cu toate acestea, la 20 noiembrie 1426, poposind la iria în drumul de la Oradea la Lipova, Pippo se adreseaz ă oficialului său din Căpâlna, district românesc din zona Mure ului inferior, cerându-i să înceteze actele samavolnice i să respecte drepturile voievozilor, cnezilor i a celorlal Ńi locuitori ai respectivului district 47 . Plângerea i-a fost adus ă la cuno tin Ńă de către o delega Ńie a voievozilor i cnezilor districtului. Răspunsul comitelui este prompt i el îi cere slujitorului său să se conformeze drept ăŃ ii, în caz contrar va fi schimbat. Dou ă sunt lucrurile care impun cazul aten Ńiei: atestarea ca atare a districtului Căpâlna cu formele sale specifice de conducere i respectiv procedura juridic ă specific româneasc ă, desprins ă din acel atât de citat „jus valachicum” (dreptul românesc).

86 HATEGAN – SCOLARI Prezen Ńa cnezilor români din Dolha Maramure ului la luptele desf ă urate în Dalma Ńia în anul 1403, în cadrul trupelor regale comandate de către Filippo Scolari este de natur ă să surprind ă întrucât la acea dat ă Pippo era doar comite al cămării sării i leg ăturile cu popula Ńia româneasc ă erau înc ă destul de firave. Întâlnirea se datore te faptului că Scolari fusese comandantul armatei regale, iar cnezii îi îndeplinesc îndatoririle lor fa Ńă de suveran; pentru fidelitatea dovedit ă, ace tia primesc răsplata prin intermediul comandantului lor la încheierea campaniei 48 . Astfel de raporturi întâlnim în mai toate cazurile în care Filippo Scolari a fost comandant al armatei regale i în care românii au o larg ă participare. Se poate afirma că sub comanda sa au luptat, în mai bine de 10 campanii, totalitatea for Ńelor militare ale românilor transilv ăneni. Existen Ńa calit ăŃ ii de „aulae regie miles” otean al cur Ńii regelui contribuie la apari Ńia, în timp, a unei largi pături sociale alc ătuit ă din ace ti mici nobili, cnezi, etc., a căror credin Ńă era răspl ătit ă prin numeroase dona Ńii. Cu unii dintre ace tia — Voicu de exemplu — ne-am întâlnit deja, luptând al ături de comitele de Timi . Al Ńii nu sunt aminti Ńi în raporturi directe cu acesta, de i particip ă activ la campaniile conduse de Pippo; omisiunea documentar ă a leg ăturii directe nu poate împiedica legarea unora dintre ac Ńiunile lor de cele ale comitelui de Timi . Este cazul concret al magistrilor: Stanciul fiul lui Barb i Dr ăgan fiul lui Manciul, români din districtul Comiatului participan Ńi activi la luptele din Cehia din anul 1422 49 . Asist ăm i la fenomenele de transmitere a func Ńiei „de otean regal”, din tat ă în fiu; func Ńia minor ă în fapt este o excelent ă coal ă pentru tineri i dintre ei vor răsări acei comandan Ńi de oti care vor ap ăra linia dun ărean ă aproape un secol; cel mai ilustru dintre ace tia a fost, fără îndoial ă, Iancu de Hunedoara. Se cuvin men Ńionate i leg ăturile, oarecum diferite, dintre Filippo Scolari i nobilii din Remetea, în special cu tefan de Remetea. Descendent al cunoscutului Benedict Himfy, tefan se căsătore te cu o românc ă Ana, sora lui Dumitru fiul lui Dan de Duboz cu care are patru fii. Posesiunea cea mai cunoscut ă a familiei este Remetea, loc de la care îi ia i numele. Al ături de ceilal Ńi bănăŃ eni, tefan de Remetea particip ă la numeroasele lupte desf ă urate în acest început de secol. Îl cunoa te astfel i pe Filippo Scolari, sub a cărui comanda s-a aflat de multe ori. Prietenia care se leag ă între ei dureaz ă i dup ă ce Pippo devine comite de Timi , manifestându-se îns ă mai pu Ńin în plan public, cât mai ales familiar, documentele confirmând aceast ă realitate. Datorit ă pozi Ńiei influen Ńe a lui tefan în Cara , Pippo îi încredin Ńeaz ă câteva ac Ńiuni de mediere între părŃile aflate în conflict de urm ărire a modului de aplicare a diferitelor hot ărâri i pedepse sau de catalizator al unor instan Ńe juridice 50 . În cel de-al doilea deceniu al secolului al XV- lea, tefan de Remetea intr ă în serviciul despotului tefan Lazarevi ć, ac Ńionând în special în posesiunile de Ńinute de acesta în Banat. O analiz ă atent ă a perioadei i a faptelor intreprinse de Pippo, Lazarevi ć i tefan de Remetea indic ă faptul, surprinz ător la prima vedere, că Scolari s-a folosit de prietenul său pentru a media diferite în Ńelegeri cu domnitorul sârb, pentru ameliorarea raporturilor de bun ă vecin ătate dintre ei. În acest mod ar putea fi explicate, în parte, i unele dintre acele atât de surprinz ătoare i eficiente acorduri încheiate dintre Ungaria i Serbia. Fire te că nu toate ac Ńiunile la care a fost implicat tefan de Remetea au fost de asemenea natur ă, dar rămâne posibil faptul ca atare, neluat în seam ă pân ă acum la analiza activit ăŃ ii generale a lui Filippo Scolari. La moartea lui tefan, văduva i cei patru fii intraser ă sub protec Ńia lui Scolari. Raporturile stabilite între Filippo Scolari i Ńinuturile transilvane îi au începuturile odat ă cu promovarea sa pe scara social ă. Primele tangen Ńe pot fi aproximate înc ă pentru ultimul deceniu al secolului al XIV-lea când Pippo, în virtutea func Ńiei de comite al minelor i vistiernic regal, se intereseaz ă de evolu Ńia surselor de venituri regale de aici. Ele vor deveni regulate odat ă cu numirea lui în func Ńia de comite al cămării sării regale. Monopolul regal al sării se dovedise de o importan Ńă deosebit ă pentru soarta veniturilor regelui i în astfel de func Ńii Sigismund nume te doar oameni profund devota Ńi. Pe cuprinsul regatului sarea se extr ăgea din salinele transilv ănene de pe Mure , Târnave i Some uri. Transportul se face pe Mure i Some , iar depozitarea la cele câteva cămări ale sării existente pe trasee; cele mai însemnate erau cele de la Turda, Dej, Sibiu, Cojocna, fiind administrate de cămăra i subordona Ńie comitelui Pippo. Îndeplinindu- i atribu Ńiile în acest domeniu timp de un sfert de veac, Pippo a cunoscut ca nimeni altul situa Ńia extrac Ńiei, transportului i distribu Ńiei sării, dar i a lucr ărilor de la ocne. În perioade când cămara sării a fost sub îngrijirea sa, situa Ńia tăietorilor de sare s-a îmbun ătăŃ it, fapt ce a determinat o cre tere simi Ńitoare a produc Ńiei. Pentru un control eficient al produc Ńiei i circula Ńiei sării Pippo a numit personal cămăra ii i

HATEGAN – SCOLARI 87 vicec ămăra ii, supraveghindu-le personal activitatea i luând măsuri de limitare a abuzurilor acestora. Unul dintre ei este i acel amintit Biancolino 51 (poate Biancoleone sau Brancaleone, în ultima supozi Ńie am avea de-a face cu o rud ă mai îndep ărtat ă a familiei Scolari, adus ă de Pippo din Italia), vicec ămăra de Lipova, devenit, în timp, cet ăŃ ean al ora ului. Cinstea i priceperea recunoscut ă în afaceri a florentinilor asigur ă, al ături de for Ńele locale, administrarea în bune condi Ńii a acestei surse de venituri. Cele dou ă drumuri ale sării transilvane erau situate de-a lungul Mure ului i Some ului, ducând spre Panonia i pe Tisa i Dun ăre spre Balcani. Este posibil ca o parte a sării din Apuseni să fi ajuns i în aria central-european ă, dar pentru aceea zon ă furnizorul principal erau salinele din Wielicka (Polonia). Pentru calitatea activit ăŃ ii sale în aceast ă func Ńie, recuno tin Ńa regal ă se manifest ă chiar i dup ă moartea lui Pippo 52 . Documentele atest ă i câteva deplas ări ale comitelui în Transilvania, făcute în intervalul anilor 1404—1426, datorit ă unor chestiuni de ordin administrativ, dar îl consemneaz ă pe Pippo i ca participant la adun ări ale dietelor transilvane. Scrisorile sale adresate cămăra ilor sării din Turda, Dej sau Satu Mare sugereaz ă aceia i grij ă pentru bunul mers al activit ăŃ ii salinelor. A dat în respectivele scrisori o serie de instruc Ńiuni de detaliu care se cereau a fi urmate. Dintre toate aceste cămări, cea mai des supus ă controlului comitelui, a fost fără îndoial ă, cea de la Lipova, datorit ă deselor popasuri aici, vizite care erau determinate de c ăutarea s ănătăŃ ii la izvoarele cu ape minerale lipovene. În afara raporturilor economice, Filippo Scolari între Ńine i leg ături de ordin militar cu Transilvania. Aceste din urm ă rela Ńii cunosc aspecte interesante întrucât se diferen Ńiaz ă net uneori de regulile func Ńiei sale i al voievozilor transilvani. Cazul concret indic ă participarea contingentelor militare ardelene la luptele desf ă urate în łara Româneasc ă, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Dalma Ńia, Vene Ńia, sub comanda voievodului, a ambilor voievozi sau a vicevoievozilor, care erau subordona Ńi comitelui de Timi , Pippo de Ńinând func Ńia de comandant al armatelor regale. Iat ă deci că se „încalc ă” reguli stricte i rigide de ierarhie militar ă, feudal ă subordonând un voievod al Transilvaniei sau un alt mare demnitar al cur Ńii regale, unui comite al unui Ńinut; excep Ńia de la regul ă se datore te excelentelor calit ăŃ i de strateg ale lui Filippo Scolari. În momentele când func Ńia de comite de Timi era de Ńinut ă de personaje mediocre, acestea ac Ńionau în caz de război, docil, sub ordinele voievozilor transilvani. Scolari i dup ă el Iancu Huniade, confirm ă recunoa terea tatentului militar în asemenea modalit ăŃ i de comand ă, punând în inferioritate o serie de ranguri feudale superioare. Îndeplinind timp de câ Ńiva ani func Ńia de trezorier i mai apoi aceea de mare trezorier (între anii 1407—1408) Pippo dovede te capacitatea, rar ă totu i, de a realiza concomitent lucruri bune în domenii diverse de activitate. Timp de dou ă decenii, pârghia economic ă a veniturilor regale: extrac Ńia metalelor pre Ńioase, sarea, gestionarea trezoreriei regale, a fost în mâna lui Scolari, cu rezultate pozitive. Mai vechile preocup ări financiare, continuate pân ă la sfâr itul vie Ńii sale îl aduc în contact i cu exploat ările de metale neferoase i nobile din Mun Ńii Apuseni; sărăcia izvoarelor împiedic ă orice încercare a aprofundare a acestor aspecte legate de minerit. De i mai rare i la intervale mai mari de timp, leg ăturile comitelui de Timi cu łara Româneasc ă sunt atestate în aproape toate perioadele majore ale activit ăŃ ii sale. Pân ă la 1418 raporturile s-au mărginit la ac Ńiuni diplomatice comune, greul luptei antiotomane revenindu-i exclusiv lui Mircea cel Bătrân. Ac Ńiunile intreprinse de Scolari urm ăresc stabilirea unor raporturi de colaborare politic ă i militar ă între łara Româneasc ă i Ungaria, pentru contracararea ac Ńiunilor otomane; exemplul semnificativ este preg ătirea, desf ă urarea i urm ările întâlnirii de la Severin din decembrie 1406 dintre Sigismund i Mircea. Faptul că Scolari figureaz ă drept ban de Severin în perioada lunilor decembrie — 1408 — februarie 1409 este doar o ac Ńiune lipsit ă de consisten Ńă practic ă, menit ă să-i sporeasc ă prestigiul. Dispari Ńia din scena militar-politic ă sud-est european ă a lui Mircea cel Bătrân îi creeaz ă comitelui de Timi probleme deosebite, mai ales în situa Ńia în care urma ul marelui voievod Mihail I întâmpinase dificult ăŃ i interne i externe considerabile. Informat continuu asupra realit ăŃ ilor din capitala târgovi tean ă, comitele de Timi a putut intui i ac Ńiona potrivit situa Ńiei reale, salvând nordul Dun ării de unel dintre incursiunile de jaf turce ti. Acea apreciere din anul 1418 asupra realit ăŃ ilor din łara Româneasc ă i a instabilit ăŃ ii lui Mihail I, relev ă o cunoa tere aprofundat ă a situa Ńiei, dar i un spirit de observa Ńie deosebit. Prin dispari Ńia rapid ă a domnului muntean s-a confirmat perspicacitatea comitelui de Timi . În lipsa urma ului lui Mircea, comitele de Timi s-a angajat ferm în rezisten Ńa antiotoman ă. Campania din 1419 din zona Severinului marcheaz ă începutul acestor ac Ńiuni armate

88 HATEGAN – SCOLARI luate pe cont propriu, dar conflictul boemic a făcut să întârzie cu câ Ńiva ani marile sale campanii în Ńara dintre Carpa Ńii Meridionali i Dun ărea de Jos. Interven Ńiile muntene vor dovedi necesitatea unirii for Ńelor regale i ale łă rii Române ti în lupta comun ă, dar în acela i timp îi vor face cunoscut ă lui Pippo Ńara i oamenii, i-i vor adânci cuno tin Ńele despre românii de pe ambele versante ale Carpa Ńilor. Referitor la teritoriului łă rii Române ti str ăbătut de Filippo Scolari, informa Ńiile sunt foarte vagi. E necesar, în încercarea de a stabili chiar trasee incerte, să pornim de la faptul că între anii 1423 —1426 comitele intreprinde cam dou ă expedi Ńii pe an pentru ajutorarea lui Dan al II-lea. Baza de plecare a trupelor regale era, bineîn Ńeles, Timi oara. Itinerariul cert al acestor campanii este Timi oara-Caransebe -Severin-Craiova apoi valea inferioar ă a Jiului i Oltului — cursul mijlociu al Arge ului i probabil al Dâmbovi Ńei i Ialomi Ńei; spunem probabil, pentru ultimele râuri, enumerate, întrucât nu sunt cunoscute locurile de desf ă urare a luptelor purtate de el aici i aceasta las ă loc pentru interpret ări care pot împinge aria geografic ă pân ă c ătre locul Bucure tiul de mai târziu. Oltenia a fost unul dintre principalele teatre de opera Ńiuni în ace ti ani, Banatul de Severin fiind str ăbătut i anterior de trupele sale. Putem sintetiza deci zonarea luptelor lui Filippo în łara Româneasc ă în trei mari regiuni: Oltenia, Muntenia dinspre Arge , Dâmbovi Ńa i valea Dun ării, ultima pe o suprafa Ńă cuprins ă între Severin i părŃile vestice ale Dobrogei. Punctul estic al Dun ării atins de Scolari în campaniile sale muntene se pare că a fost, din relat ările confuze ale izvoarelor, cetatea Silistrei, de pe malul drept al fluviului, aflat ă îns ă sub st ăpânire otoman ă. Nu se cunoa te nici o atestare a faptului că Pippo ar fi atins sau str ăbătut i unele zone doborgene sau moldovene; explica Ńia const ă în faptul că Dobrogea intr ă sub domnina Ńie otoman ă dup ă campaniile din 1419— 1420, iar Moldova nu intrase înc ă în sfera direct ă de interese a turcilor. Singura posibilitate teoretic ă ca Filippo Scolari să fi ajuns pe pământul Moldovei era campania lui Sigismund de Luxemburg împotriva acesteia în februarie 1395. Dac ă tân ărul floretin, intrat de curând în slujba regelui l-a înso Ńit în Transilvania, atunci el a făcut parte i din armata care încerca să impun ă acestei Ńă ri un domn favorabil lui Sigismund; campania e ueaz ă îns ă, iar lipsa oricui izvor las ă ipoteza în suspensie. Aceast ă prezentare a principalelor momente i ac Ńiuni intreprinse de către Filippo Scolari în, din, i pentru Ńinuturile române ti în primul sfert de veac XV, mărturise te implicarea complet ă a comitelui de Timi în via Ńa politic ă a acestora, în acord cu scopul primordial al ac Ńiunilor intreprinse: consolidarea economic ă, social ă, politic ă i militar ă a Ńinuturilor i realizarea unit ăŃ ii de ac Ńiune a popoarelor de la Dun ărea mijlocie i de jos pentru oprirea ofensivei otomane la por Ńile continentului.

NOTE CAPITOLUL VIII

1 Au ap ărut pân ă acum doar câteva articole i studii care au ca subiect activitatea sa: Adolf Armbruster, Un aliat italian al domnilor români — Pippo Spano, în MI, an XI, nr. 2/119/. Bucure ti, 1977, p. 42—44; Ioan Ha Ńegan, Pippo Spano i lupta antiotoman ă în Banat în primele decenii ale secolului al XV-lea , în Studii i comunic ări de etnografie i istorie local ă, vol. II, 1977, Caransebe , p. 389—402; idem, Banatul i începuturile luptei antiotomane (1389—1426), Rolul lui Filippo Scolari , în R I , tom 31, nr. 6, Bucure ti, 1978, p. 1025—1839. 2 Men Ńiunile sumare, prezentate în capitolele precedente, se refer ă totu i la dou ă mari aspecte: prezen Ńele comitelui în districtele române ti cu diferite prilejuri, sau a reprezentan Ńilor acestora pe lâng ă sine i respectiv prezen Ńa masiv ă a contingentelor militare ale acestora la campaniile conduse de c ătre comitele de Timi . Continuatoare ale vechilor forme de via Ńă i organizare româneasc ă, voievodate i cnezate, aceste forma Ńiuni amintite de documentele medievale cu termenul latin de „districtus”, se dezvolt ă îndeosebi în a doua jum ătate a secolului al XIV-lea. În Banat num ărul lor dep ă ete cifra de 30, opt dintre acestea ob Ńinând i însemnate privilegii, corespunz ătoare autonomiei interne: Caransebe , Lugoj, Comiat, Bârzava, Ilidia, Cara ova, Alm ăj i Mehadia. 3 Cunoscut în câteva aspecte i tratat ca în literatura istoric ă maghiar ă i român ă; acestea nu cuprind îns ă toate aspectele acestor leg ături. Marea majoritate a biografilor lui Iancu expediaz ă subiectul în câteva rânduri în care stipuleaz ă doar prezen Ńa la curtea lui Pippo i eventuala participare militar ă comun ă a celor doi. Excep Ńii pot fi considera Ńii Mihail R. Dan, Un stegar al luptei antiotomane , Iancu de Hunedoara, Bucure ti, 1974 i Elekes Lajos în Mátyás király emlékkönyv születésének 500 éve, Budapest, 1940, vol. I.

HATEGAN – SCOLARI 89 4 Mátyás király emlékkönyv , I, p. 21. 5 Excep Ńie pot fi considerate cele dou ă studii ale lui Banfi Floris, Filippo Scolari és Hunyadi János , i Hunyadi János itáliai tártozkodása . 6 Hurmuzaki, I/2, p. 752. 7 Banfi Florio, Filippo Scolari és Hunyadi János , p. 7, citeaz ă în sensul acestei exager ări a vârstei lui Iancu lucrarea lui Czimer Károly, A magyar királyok udvari katonái a XI-XV században , p. 44; acesta îl consider ă pe Iancu participant i la luptele cu Vene Ńia dintre anii 1411—1412. 8 În câteva lucr ări referitoare la Iancu apar i numele câtorva (nu întotdeauna aceia i) demnitari la curtea cărora a servit Iancu de Hunedoara. Printre primii figureaz ă i despotul sârb Stefan Lazarevi ć; în imediata sa apropiere. fie înainte fie dup ă, figureaz ă i Filippo Scolari. Faptul că ambii sunt situa Ńi în fruntea listelor, indic ă tinere Ńea lui Iancu i începutul urc ării treptelor sociale. 9 Pentru arta militar ă a lui Iancu, una dintre cele mai bune lucr ări din întreaga bibliografie Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane Iancu de Hunedoara ; autorul sintetizeaz ă cu claritate împrumuturile primite de Iancu de la comitele de Timi , florentinul Scolari. 10 Nici unul dintre izvoarele consultate nu indic ă vreo lupt ă anume sau an în care Iancu să fi participat sub comanda lui Pippo; dar cine se gândea să enumere printre cei viteji în lupte pe paji, scutieri sau pe al Ńi tineri care î i f ăceau astfel ucenicia armelor? 11 Afirma Ńia este întâlnit ă la urm ătorii: J. Bracciolini, op. cit. , p. 179; D. Mellini, op. cit. , p. 63; A. Caprioli, op. cit. , p. 49; Wenczel Gusztav, Ozorai , p. 71; Elekes Lajos, Hunyadi , Budapesta, 1952, p. 89; Camil Mure an, Iancu de Hunedoara , Bucure ti, 1968, p. 46. 12 Csapodi Csaba, Hunyadi János és Poggio Bracciolini; Thomas de Tonellis, Pogii Epistolae , Floren Ńa, 1859, vol. II, reproduce i scrisorile adresate de Poggio lui Iancu. 13 Banfi Florio, Il Bancheto di Filippo Scolari , în Illustrazione Toscana , an X, 1932, nr. 2. 14 Idem, Filippo Scolari és Hunyadi János , p. 7. 15 Ibidem . 16 Tommasso Tonelli (Thomas de Tonellis latinizat), Vita di Donato Acciaioli descritta da Antognio Segni , Firenze, 1841, p. 42, i Banfi Florio, Filippo Scolari és Hunyadi János , p. 8. 17 Wenczel Gusztav, Okmánytár , Pesty, Krassó ; Szörényi, Szörényi kerületek , Georg Fejer, op. cit. , X/1—3, Pesta, 1844. 18 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 240—241. 19 Pesty, Szörényi kerületek , p. 59—62. 20 Idem , p. 54. 21 Ortvay, op. cit. , p. 422; Waydafalva înseamn ă de fapt satul voievodului sau pe scurt Voivozi. La data emiterii documentului se pare că Toma era înc ă în via Ńă , dar nu tim dac ă mai st ăpânea sau nu posesiunile cu vechiul drept de voievod. În nici un caz fiul său nu mai avea acest drept, ceea ce îndrept ăŃ ete ideea c ă a fost pierdut între timp. 22 Idem , p. 398—403. 23 Pesty, Krassó , II, p. 11 face i un scurt istoric al familiei, Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 226 transcrie un act al comitelui din 2 februarie 1409 pentru fapte din 1408 i ianuarie 1409. 24 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 216; documentul se refer ă la amânarea proceselor i a fost emis la 30 ianuarie 1409 la Cuvin, localitatea unde Pippo supraveghea situa Ńia din Serbia; nu se tie dac ă la termenul respectiv campania era încheiat ă sau doar întrerupt ă. 25 Ortvay, op. cit. , p. 587—588; vicecomite era Emeric de Baronya care îi succedase lui Petru de Derechke. 26 Idem , p. 574—576; La 9 martie 1422 capitolul din Cenad cofirm ă faptul că Stanislav se afla în Cehia al ături de Pippo. La 27 mai 1424 acesta era deja castelan de Zaad în slujba aceluia i Pippo, cf. p. 581—582. 27 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p.18; un scurt istoric al familiei la Pesty, Krassó , II/1, p.186—191.

90 HATEGAN – SCOLARI 28 Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit. , I/2, p. 465—466. La 23 august 1409 comitele de Timi confirm ă actul de împ ăcare dintre cele dou ă familii: Duboz i Gherteni . 29 Pesty-Ortvay, op. cit. , p. 420; documentul este emis din Udine de către Sigismund de Luxemburg, prin intermediul lui Filippo Scolari. 30 Pesty, Krassó , III, p. 282 care reproduce actul prin care Pippo interizce mutarea iobagilor acelor nobili care au căzut în luptele din Bosnia. Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 420, 429 i 618, public ă trei documente în care, la 9 septembrie 1417, 17 iunie 1424 i 27 aprilie 1426, comitele de Timi intervine în favoarea v ăduvei lui Iacob. 31 Pesty, Szörényi , III, p. 17 dă judecata comitelui, iar la p. 18 acordul regelui, din 8 iunie 1411. 32 Traian Popa, Familia Mâtnic , în Banatul de alt ădat ă. Studii istorice , vol. I, Timi oara, 1944, p. 526—538. Vezi participarea unui Bogdan de Mâtnic la luptele de sub Severin la 1419 i 1420 la Nicolae Iorga, Istoria Românilor , IV, p. 10. 33 Eudoxiu Hurmuzakim op. cit. , I/2, p. 530—531. 34 Ibidem , nota 38. 35 Ortvay, op. cit. , p. 456. 36 Pesty, Krassó , III, p. 265—266. 37 Ortvay, op. cit. , p. 528—529. 38 Idem , p. 582—583; document din 17 iunie 1424. 39 Idem , p. 518. 40 Pesty, Krassó , III, p. 249—250. 41 Mihail P. Dan, Un stegar , p. 69. 42 Ortvay, op. cit. , p. 357, document din 1 septembrie 1405. 43 Wenczel Gusztáv, Okmánytár , p. 419; document emis din Lipova de către Pippo în favoarea Margaretei, so Ńia lui Vasile, fiul lui Ioan de Lăpu nic i fiica lui Ladislau, fiul lui Nexe (Neac u ?), de Bel. 44 Pesty, Krassó , III, p. 284—287; document emis la Timi oara în 7 martie 1418. 45 Kemény József, Magyar hazánkban létezö oláhok hajdani vajdaságaikról , în Uj Magyar Muzeum, vol. II, Cluj, 1854, p. 125—126. 46 Ortvay, op. cit. , p. 513—514. Actul de dona Ńie al lui Philipp de Korogh este emis la 13 mai 1415, dar se refer ă la o judecat ă anterioar ă a comitelui de Timi ; la acea dat ă Pippo era înc ă la Constan Ńa. 47 Idem , p. 601—602. 48 Ioan Mihaly de Ap a, op. cit. , 1900, p. 127; la 5 februarie 1404 când se emite acest document, prin intermediul lui Pippo, acesta era doar comite al c ămării s ării regale. 49 Pesty, Szörényi kerületek , p. 57—58. 50 Pentru misiunile îndeplinite de el a se vedea Pesty, Krassó , III i Ortvay, op. cit. , perioada cuprins ă între anii 1404—1420, unde sunt publicate câteva documente revelatoare pentru istoria acestei familii i raporturile ei cu Pippo. 51 Un anume Brancaleone este amintit la Floren Ńa în anul 1280 ca unul dintre membrii familiei Buondelmonti. Sf. Cinestrini, op. cit. , p. 186. Să fie oare acest Biancolino (Biancaleone sau Brancaleone) un urma al aestuia sau este doar o coinciden Ńă de nume? 52 Wenczel Gusztav, Okmánytár , p. 622—623; document emis de Sigismund de Luxemburg în anul 1428 în care aminte te i laud ă str ădaniile depuse atâta timp de către Pippo pentru exploatarea, transportul i comercializarea s ării.

CAPITOLUL AL IX-LEA FILIPPO SCOLARI ÎN CON TIIN łA EUROPEAN~

HATEGAN – SCOLARI 91 Un ipotetic bilan Ń al tumultoasei existen Ńe a florentinului care i-a legat destinul de poporul român în mijlocul căruia i-a petrecut majoritatea timpului, în calitatea de comite de Timi , nu va putea ocoli sau omite întreb ările prin ce anume a reu it acest otean cu o reputa Ńie de excep Ńie să rămân ă în con tiin Ńa locuitorilor Ńă rilor pe care le-a str ăbătut? Căror scopuri i-a închinat via Ńa i ce a reu it să lase în urma sa? Care i-au fost reu itele i minusurile? Acestora, treptat, le-a dat răspuns timpul, iar cele peste ase veacuri care au trecut de la na terea sa mărturisesc mai bine decât orice persisten Ńa personalit ăŃ ii sale în memoria colectiv ă european ă. Filippo Scolari era în primul rând un produs al secolului, a Italiei i al ora ului său natal, Floren Ńa, fiind născut i crescut în ambian Ńa sfâr itului de secol XIV. Comparativ cu al Ńi mul Ńi contemporani, specializa Ńi în arta războiului, Scolari s-a deta at de simplul condotier, prin polivalen Ńa activit ăŃ ilor desf ă urate, dovedind acelea i reale aptitudini i realiz ări majore în politic ă, diploma Ńie, armat ă, economie, finan Ńe, administra Ńie i cultur ă. Toate aceste domenii se întrep ătrund într-atât încât nu se pot face diferen Ńieri nete între ele la Filippo Scolari, i nici nu este facil a stabili o preponderen Ńă a vreunuia. Pippo Spano a rămas atât în con tiin Ńa păturii nobiliare cât, mai ales, a celor de jos, a popoarelor în mijlocul cărora a tr ăit i ac Ńionat în lupte cu sprijinul efectiv al acestora. Dac ă înv ăŃ aŃii Europei l-au men Ńionat în scrierile lor, popoarele i-au perpetuat numele i faptele de arme în cântecele i legendele lor. Se pot distinge dou ă perioade majore ale prezen Ńei sale în con tiin Ńa european ă. Prima dintre ele cuprinde secolele XV—XVI, iar cealalt ă secolele XIX—XX. Dac ă meritele sale au stârnit în mod direct i nemijlocit interesul contemporanilor i urma ilor imedia Ńi, ceea ce a avut ca urmare i a apari Ńiei primelor biografii, men Ńionarea în cuprinsul diferitelor cronici, etapa urm ătoare (secolele XIX—XX) îl reclam ă, îl cunoa te i-l revendic ă tocmai ca urmare a ac Ńiunii de rede teptare na Ńional ă. În afara hotarelor italiene, dup ă încetarea sa din via Ńă , popularitatea comitelui de Timi începe să scad ă pe măsur ă ce se producea în sud-estul european, instalarea definitivă a turcilor otomani, care de pe noile baze porneau spre centrul continentului; aservirea łă rilor Române, transformarea în pa alâc a regatului Ungariei i atacurile insistente ale turcilor asupra Austriei, marcheaz ă sfâr itul acelei prime etape. Chiar i lucr ările lui Domenico Mellini, la cump ăna dintre veacurile XVI—XVII, scrise tocmai pentru a-l face cunoscut italienilor pe florentin, eviden Ńiaz ă acest fapt. Revenirea în istoriografie a viteazului ap ărător al cre tinilor de la Dun ărea mijlocie i inferioare, adic ă punctul de plecare a celei de-a doua etape de cunoa tere complexei personalit ăŃ i a lui Filippo Scolari poate fi considerat anul 1843, odat ă cu începerea public ării diverselor materiale arhivistice în „Archivio Storico Italiano”; consemnarea sa în diverse lucr ări anterioare fiind sporadic ă nu contrazice aceast ă afirma Ńie. Activitatea istoricului Gusztav Wenczel, întins ă pe mai bine de un sfert de secol (1859—1884), îl readuce pe Pippo în aten Ńia popoarelor Europei sud-estice i a Balcanilor. Diferitele lucr ări despre „spanul” bănăŃ ean prin adop Ńiune ap ărute la intervale i Ńă ri diferite, nu dep ă esc nici pân ă ast ăzi cele dou ă realiz ări citate, dar au meritul de a fi familiarizat cititorii cu cadrul general al activit ăŃ ii sale. În filele acestui capitol final îi vom urm ări evolu Ńia i contribu Ńiile în func Ńie de domeniile de activitate datorit ă cărora a intrat în contact cu istoria diverselor popoare. Prin amploare i diversitate se deta eaz ă raporturile i ingerin Ńele în istoria popoarelor italian 1, maghiar 2 i român 3, urmate mai apoi de sârbi 4, bosnieci, bulgari, cehi 5,slovaci, poloni, germani 6, etc. Pe plan militar, imaginea lui Filippo Scolari a persistat în timp prin num ărul i valoarea victoriilor sale antiotomane. Sosit la Dun ărea mijlocie i de Jos în perioada crizei interne otomane, Pippo a beneficiat de câ Ńiva ani de lini te, interval în care i-a preg ătit o oaste considerabil ă, reu ind apoi să ob Ńin ă un ir întreg de victorii în urma cărora a consolidat linia „Dun ării cre tine”, de i în ciuda înfrângerilor succesive suferite, ofensiva turcilor spre i peste Dun ăre a fost reluat ă. I se pot atribui câteva merite deosebite pe acest front: amprenta strategico-tactic ă personal ă a celor aproape 20 de bătălii; str ădania de unire a for Ńelor cre tine riverane Dun ării în lupta împotriva turcilor otomani; preg ătirea unor viitori comandan Ńi de oti de cert ă valoare, dintre care s-a deta at Iancu de Hunedoara; adaptarea tacticii de lupt ă celor mai noi percepte ale vremii sale — arta militar ă a condotierilor italieni — măsur ă prin care sparge tiparul învechit al procedeelor de atac i ap ărare întreprinse cu masive i greoaie forma Ńii de lupt ă. Arta militar ă a lui Filippo Scolari poate fi urm ărit ă mai pu Ńin din relat ări directe, cât mai ales ea poate să fie dedus ă din sumare date i referiri la metodele aplicate ulterior în acela i spa Ńiu geografic de „înv ăŃă celul său”, Iancu de Hunedoara. De i acesta reu ete să-i dep ă easc ă maestrul”,

92 HATEGAN – SCOLARI lui Pippo îi rămâne meritul de a fi întâiul care a adus în zona dun ărean ă noi percepte tactice. În câteva cuvinte contribu Ńia sa poate fi rezumat ă la: alc ătuirea armatei din trupe de categorii diverse inclusiv cavalerie uoar ă, pedestrime i forma Ńii auxiliare; manevrabilitatea mare a acestora; apari Ńia primelor deta amente de mercenari, ca element de stabilitate i permanentizare a noilor cuno tin Ńe militare; lărgirea componen Ńei sociale prin participarea masiv ă a micii nobilimi, cnezilor, Ńă rănimii. Ultima categorie social ă i-a asigurat un element care lipse te din componen Ńa armatei feudale în genere: ata amentul lupt ătorilor la ac Ńiunile antiotomane datorit ă cointeres ării i particip ării lor directe; în acela i sens pozitiv trebuie să fie amintit ă stabilitatea i componen Ńa militar ă a trupelor conduse de comitele de Timi , forma Ńii recrutate în cea mai mare parte din popula Ńia româneasc ă a Banatului. Campaniile sale desf ă urate în Banat, Serbia, Muntenia, Bulgaria sau Bosnia au beneficiat de acest complex grupaj de categorii de lupt ătorii favorabil în bătălii cu oti „clasice” feudale i ecoul în timp le dovede te utilitatea. În cadrul prezen Ńei sale militare din Balcani, doar Bosnia cunoa te dou ă planuri de ac Ńiune diferite. Primul se refer ă la participarea, într-o prim ă etap ă, în calitate de comandant al armatelor regale, luptând pentru instaurarea suprema Ńiei lui Sigismund asupra Ńă rii; cea urm ătoare, de la mijlocul deceniului II, este subordonat ă în principal respingerii campaniilor otomane de aici i asigurarea alian Ńei Bosniei cu tab ăra cre tin ă. Lipsa de adeziune a popula Ńiei bosniace la aceste încerc ări de subordonare politic ă i militar ă explic ă i majoritatea înfrângerilor suferite de armatele regale în aceat ă Ńar ă sud-dun ărean ă i consolidarea puterii otomane. Revenind la desf ă urarea propriu-zis ă a bătăliilor purtate în aria dintre Carpa Ńi i Dun ăre, trebuie subliniat ă predilec Ńia lui Scolari pentru utilizarea cavaleriei uoare. Izvoarele avanseaz ă cifre în jur de 10—15.000 lupt ători pentru aceste trupe, provenite din rândurile popula Ńiei locale. Sunt cunoscute i metodele preg ătirii acestora: în timpul iernii se făcea concentrarea în zona sudic ă a Banatului, în preajma Dun ării, astfel încât prim ăvara armata putea face fa Ńă cu succes atât unor incursiuni turce ti la nordul fluviului, cât i unor campanii proprii sud dun ărene, sau est carpatine. Dintre calit ăŃ ile comandantului de armate Filippo Scolari sunt re Ńinute: autoritatea complet ă asupra trupei atât în cantonamente cât i în campanii; excep Ńiile s-au consumat cu prilejul încheierii primei campanii împotriva Vene Ńiei 1411—1412 i cu prilejul celei de-a doua cruciade antihusite, cauzele fiind diferite: în prima situa Ńie, prada bogat ă ob Ńinut ă de oteni îi făcea să fie preocupat ă dar de ducerea la casele lor a bog ăŃ iilor acumulate, neriscând să îi piard ă via Ńa tocmai când au intrat în posesia unor importante valori materiale, iar în cea de-a doua armat ă „cruciat ă” alc ătuit ă din trupe de jaf nu face fa Ńă rezisten Ńei dârze a popula Ńiei cehe. Din sumare consemn ări se poate deduce că Pippo nu permitea excese ale trupelor pe seama popula Ńiei din zona de opera Ńiuni, dup ă cum cere acelora i solda Ńi pruden Ńă , modestie i utilitate maxim ă în lupte, comb ătând temeritatea gratuit ă i insolen Ńa. Trebuie remarcat ă i prezen Ńa multor italieni în cadrul ac Ńiunilor sale militare. Al ături de fratele său Matteo, de veri i nepo Ńi, cifra Ńi la câteva zeci, sosesc câteva sute de lupt ători din Italia, care în răstimpuri de pace ocup ă func Ńii diverse pe lâng ă comite. Cei mai mul Ńi constituie partea activ ă, a otirii remarcat ă în diversele campanii i promova Ńi în ierarhia militar ă pân ă la func Ńii înalte, cum au fost acei Lamberteschi i di Colle. O alt ă categorie o reprezint ă me terii constructori, inclusiv arhitec Ńi militari, veni Ńi în num ăr mare la curtea sa i folosi Ńi atât pentru ridicarea unor construc Ńii civile sau ecclesiastice, cât mai ales pentru reconstruc Ńia cet ăŃ ilor nord-dun ărene din zona Banatului; majoritatea acestora sunt ref ăcute acum în sistemul bastionar italian, expresia avansat ă a conceptelor strategice ale vremii sale. În sfâr it, un ultim, dar nu mai pu Ńin important, aspect al rolului său militar îl reprezint ă participarea, cu rang de unic comandant al armatelor regale, la diverse campanii în Europa Central ă împotriva Vene Ńiei, Cehiei, Moraviei, etc., războaie care l-au făcut cunoscut i apusului, conferindu-i acea dimensiune european ă a reputatului conduc ător de oti. În acela i context trebuiesc situate i planurile sale cu privire la noi campanii în Italia, rămase în stadiu de proiect. Dac ă pentru împrumuturile din tehnica i tactica condotierilor italieni exist ă mărturii conving ătoare, pentru eventualele înv ăŃă minte de ordin militar trase de către Filippo în urma primelor cruciade antihusite nu se tie nimic. Pentru Iancu de Hunedoara exist ă îns ă date certe asupra prelu ării unor metode husite de lupt ă; i Pippo a luptat împotriva acelora i husi Ńi i este cert că a înv ăŃ at ceva din dârza rezisten Ńă care i s-a opus în Cehia. Comparând irul i amploarea victoriilor sale de dup ă 1422 cu cele de dinainte de acel an se observ ă diferen Ńa calitativ ă dintre ele; măcar o mic ă parte poate fi din succesul său pe câmpul de lupt ă atribuit ă i experien Ńei acumulate în decursul multelor b ătălii. Aprecierile diver ilor autori asupra calit ăŃ ilor de renumit comandant de oti i presta Ńiilor sale militare de mare efect, sunt semnificative. Primul să biograf îl compar ă, evident ca o figur ă de stil, cu

HATEGAN – SCOLARI 93 celebrul general bizantin Belizarie, (c. 504—565) iar Polidori îl apreciaz ă ca fiind cea mai mare glorie militar ă din istoria florentin ă. Cât prive te istoricii maghiari ace tia îl consider ă ca valoare, al doilea comandant militar al lui Sigismund de Luxemburg, dup ă voievodul transilvan tibor. Exprimate la intervale de secole, caracteristicile reflect ă cu fidelitate evolu Ńia gândirii istorice de la un veac la altul, dar r ămân laudative în genere obiective. Pentru łara Româneasc ă, prezen Ńa militar ă a lui Pippo Spano în Banat a însemnat o completare i continuare remarcabil ă a ac Ńiunilor antiotomane intreprinse de Mircea cel Bătrân. Dup ă dispari Ńia marelui domnitor, la 31 ianuarie 1418, atât Mihail I cât i Dan al II-lea s-au putut men Ńine pe tronul basarabilor cu ajutorul românesc din Banat. Pippo Spano a fost realmente factorul de stabilitate care a permis men Ńinerea acelui statu quo politico-militar, la nordul Dun ării de Jos pân ă la apari Ńia marilor conduc ători de oti de la mijlocul secolului al XV-lea, care s-au opsu cu fermitate asalturilor repetate ale o tilor Înaltei Por Ńi otomane. În strâns ă leg ătur ă cu domeniul militar se situeaz ă activitatea politic ă i diplomatic ă desf ă urat ă de acela i comite, extins ă pe durata a mai bine de dou ă decenii. Primordiale au fost ac Ńiunile sale din regiunea Dun ării de Jos, în care comitele de Timi a mijlocit încheierea unor importante acorduri i alian Ńe antiotomane între Ungaria, łara Româneasc ă i Serbia. Între anii 1406 —1426 Pippo era catalizatorul tuturor încerc ărilor i reu itelor de apropiere dintre domnii Munteniei i regele Sigismund de Luxemburg. Totodat ă i cele patru în Ńelegeri dintre Ungaria i Serbia din anii 1404, 1408, 1411 i 1426 au fost mijlocite direct de Pippo, la care se adaug ă, i apropierea politicii Serbiei de aceea a łă rii Române ti. Felurite raporturi diplomatice cu centrul i apusul continentului, l-au pus pe Filippo Scolari în leg ătur ă direct ă cu scaunul papal i tronul imperial, în perioada anilor 1410—1426. Mai mult chiar, el a devenit principalul consilier al lui Sigismund de Luxemburg pentru probleme italiene, dar i pentru restul Ńă rilor din apus. Printre domeniile sale de activitate care se bucur ă de o mai mic ă audien Ńă , de i realiz ările ob Ńinute de comite au fost remarcabile, se num ără cel economico-financiar i administrativ. Să nu uit ăm că Filippo Scolari debuteaz ă pe scena istoriei reliefându-se ca om de finan Ńe, în primul său deceniu de activitate în regat serviciile i-au fost exclusiv de aceast ă natur ă, i doar mai târziu au continuat i completat celelalte realiz ări. Calit ăŃ ile native i cunoa terea perfect ă a mecanismului financiar îl fac pe Pippo să ajung ă a fi de Ńin ătorul principalelor pârghii economice ale cur Ńii regale, inclusiv ale regatului: comite al cămării sării, al minelor de aur i argint, vistiernic i mare vistiernic. Stabilitatea pe durate lungi de timp în aceste func Ńii certific ă realiz ările notabile ob Ńinute, justificând nu f ără temei, aprecierile repetate ale lui Sigismund de Luxemburg. În îndeplinirea atribu Ńiilor sale Filippo Scolari a intrat în leg ătur ă cu aproape toate Ńinuturile i popoarele regatului cunoscând, poate ca nimeni altul, organizarea social-economic ă i modul lor specific de ac Ńiune. În vremuri de război ordinea cronologic ă a acestor raporturi este completat ă de cea a importan Ńei faptelor săvâr ite iar avantajele bilaterale rezultate completeaz ă imaginea i dimensiunea real ă a comitelui. Ca administrator, Pippo fusese în primul rând prezent în teritoriile române ti, ca i în aria de tangen Ńă cu acestea. Indiferent de zon ă, Pippo dovede te acelea i calit ăŃ i: cunoa te perfect situa Ńia general ă i pune în aplicare decizii energice i juste. O men Ńiune special ă se cuvine pentru activitatea sa în Banat, zon ă confruntat ă foarte frecvent cu primejdia otoman ă i în care comitele a luat un complex de măsuri militare, economice i sociale care i-au asigurat Ńinutului bănăŃ ean dezvoltarea aproape nestânjenit ă. Prin varietatea preocup ărilor sale culturale se certific ă integrarea lui în rândul personalit ăŃ ilor de seam ă ale epocii, fiind un om al rena terii. Iar aprecierea care circula în ora ul său natal, Floren Ńa, la adresa ac Ńiunilor globale ale lui Filippo Scolari: „tu ai mai mult ă încredere în spusele tale decât aveau ungurii într-ale lui Pippo” certific ă calit ăŃ ile acestui personaj de excep Ńie. Filippo Scolari rămâne o prezen Ńă vie, interesant ă i complex ă a Europei centrale i sud-estice la întret ăierea secolelor XIV i XV.

NOTE CAPITOLUL IX 1 Bibliografia italian ă a fost detaliat ă la cap. II notele 1,2,3,5,7,12; cap. III nota 12; cap IV notele 4,21,28; cap. VI notele 5 i 9; cap. VIII nota 12. În afara titlurilor men Ńionate în aceste note, din

94 HATEGAN – SCOLARI bibliografia referitoare la Filippo Scolari men Ńion ăm: dintre contemporanii săi pe Ugolino Verini, De laudibus Philippo Hispani Florentini , în Abel Jenö, Olaszországi XV. századi költök Mátyást dicsöitö müvei, Budapesta, 1890, p. 349—350. i Philippo Villani, Liber de Civitatis Florentiae Famosis Civibus , edi Ńia G.C. Galleotti, Floren Ńa, 1847. Dintre urma i men Ńion ăm selectiv pe Aliprando Caprioli, Ritratti di cento capitani illustri colli loro fatti in guera brevemente acritti intagliati di… , Roma, 1596; Ritratti et Elogii di Capitani Illustri, alle spese di Pompilio Totti Librara , Roma, 1635; Jacoppo Gaddi, Elogiographus, scilicet Elogia omnigeno , Floren Ńa, 1637; Fernando L. del Migliore, Firenze Illustrata , Floren Ńa, 1684; Marco Lastri, Serie di ritratti d’uomini illustri Toscani con gli elogi istorici , vol. I—II, Floren Ńa, 1768; Idem, Elogi degli uomini illustri Toscani, vol. I—II, Lucca, 1771; Marco Bandini, Specimen litteraturae Florentiae saec. XV , vol. I—II, Floren Ńa, 1751; Vespasiano da Bistici, Vitae CIII Virorum Illustrium qui saeculo XV existerunt , edi Ńie Mai Angelo, Roma, 1839; ultima edi Ńie cu titlul Vita di uomini illustri del seculo XC , a fost îngrijit ă de P. d’Ancona i E. Aeschlimann, Milano, 1951, Figura lui Filippo Scolari este men Ńionat ă i în Enciclopedia Italian ă, vol. 31, Roma, 1936, p. 192. Ultima lucrare care se ocup ă de Pippo Spano este cea scris ă de Curzio Ugurgieri della Berardenga, Avventurieri alla conquista di feudi e corone , Floren Ńa, 1963, pag. 117—245. 2 Din bibliografia maghiar ă, titlurile folosite sunt detaliate în cap. II notele 4 i 22; cap. III notele 12, 45, 65; cap. VII notele 17,20,23,26,29,31,34,37; cap. VIII notele 3,7,13. Dintre to Ńi ace tia studiile fundamentale au fost date de Wenczel Gusztáv i Bánfi Flóris. În afara celor dou ă lucr ări men Ńionate ale lui Wenczel Gusztáv mai ad ăug ăm aici Ozorai Pipó, magyar törtémelmi jellemrajz Zsigmond királyi korából , publicat ă ini Ńial în Magyar Akadémiai Értesitö , Budapesta, 1859 i republicat ă cu acela i titlu în volum la Pesta, 1863; Ezernégyszázhuszonhárom- ezernégyszázhuszonhét (1423—1427). Okmányi függelék Ozorai Pipó jellemrajzához, în Magyar Akadémiai Ertesitö , Pesta, 1859, care st ă la baza culegerii de documente publicat ă în Történelmi Tár, Budapesta, 1884. Figura lui Scolari (Ozorai Pipó) este prezent ă în foarte multe lucr ări de istorie publicate în ultimul secol i jum ătate în Ungaria, imposibil de detaliat în paginile de fa Ńă .O contribu Ńia deosebit ă aduce lucrarea Ozorai Pipo Emlékezete, ap ărut ă la Szekszárd în anul 1987 prin studiile excelente ale lui Engel Páll (p. 53-88) Feld István – Koppány Tibor (p. 89-96) i Nagy Emese (p. 97-106). Lor li se adaug ă numeroasele studii asupra săpăturilor arheologice de la cetatea Ozora, coordonate de Feld István. 3 Bibliografia român ă a fost detaliat ă în cap. III nota 5; cap. IV notele 16 i 36; cap. V notele 10,23,24,37; cap. VI notele 5,27,34,41,57,70,94; cap. VII notele 10,21; cap. VIII notele 3 i 9. 4 Singura lucrare cunoscut ă nou ă din bibliografia sârb ă care îl are ca subiect pe Filippo Scolari este cea scris ă de Stanoje Stanojevic, Pipo Spano, prilog srpskog istorij pocetkom XV veka, publicat ă în prosvetnîi Glasnik slujbeni-list ministarstva prosvete i trkvenih poslova kralevine Srbije , Belgrad, an XXII, 1901, nr.1, p. 594—600, i republicat ă în acela i an ca extras. Pentru persisten Ńa numelui lui Filippo Scolari în tradi Ńia popular ă sârb ă, bosniac ă etc. sub forma „Filip Madarin” a se vedea Tomislav Maretic, Na ša narodna epika , Zagreb, 1909, p. 129—130; C. Ciojkovic , Pivannia crnogorska i her Ńegovacka , Leipzig, 1837, p. 91; Vuk Karadic, Srpske narodne pesme , vol. II, Viena, p. 59 i 80. Aceia i discu Ńie, în maghiar ă, la Szegedi Rezsö , A Dél szláv népköltészet „Filip Madarin”-ja , în „Etnographia” , serie nou ă, Budapesta, 1914, p. 292—298; figura sa este amintit ă i în Enciklopedija Jugoslavije , vol. 6, Zagreb, 1965, p. 502. 5 Bibliografia ceh ă, referitoare exclusiv la r ăzboaiele husite detaliat ă la cap. VI, nota 25. 6 Bibliografia german ă care folose te numele lui Filippo Scolari în propor Ńii însemnate a fost detaliat ă la cap. II, nota 11 cap. III notele 1 i 41; cap. IV notele 2 i 28; cap. V nota 13; cap. VI nota 25 i cap. VII nota 35.

LISTA ABREVIERILOR A A R = Analele Academiei Române, Bucure ti. A I I A = Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie Cluj-Napoca. A S I = Archivio Storico Italiano, tomo IV-o, parte 1, Firenze, 1843. Cronici turce ti = Mihai Guboglu, Mustafa Mehmed, Cronici turce ti privind łă rile Române, Extrase, vol. I, Bucure ti 1966. E T T K = Értekezések a Történelmi Tudományok köréböl, Budapesta.

HATEGAN – SCOLARI 95 Milleker = Milleker Bodog (Felix), A törökök elsö betörései Dél-Magyarországba Zsigmond és Albert királyok idejében. Keve és Krassó vármegyék megszünése 1393—1439, în Történelmi és Régészeti Ertesitö, XXIX, fasc. III—IV, Timi oara, 1913, p. 3—43. Ortvay = Ortvay Tivadar, Oklevelek Temesvármegye és Temesvár város történetéhez, col. I, Bratislava, 1896. Pesty, Krassó = Pesty Frigyes, Krassó vármegye története, vol. I—IV, Budapesta, 1881— 1884. Pesty, Szörényi= Pesty Frigyes, A Szörényi Bánság és a Szörényi vármegye története, vol. I —IV, Budapesta, 1877—78. Pesty, Szörényi kerületek = Pesty Frigyes, A Szörényi vármegye hajdani oláh kerületek, Budapesta, 1876. R I S B C = Revista Institutului Social Banat Cri ana, Timi oara. R R H = Revue Roumanine d’Histoire, Bucure ti. S d A = Südost deutsches Archiv, München. S R I = Studii. Revist ă de Istorie, Bucure ti. T T = Történelmi Tár, Budapesta.

LISTA H ĂRłILOR ( nu au fost incluse pe Internet ) întocmite de Ioan Ha Ńegan harta nr.1: Campaniile italiene conduse de Filippo Scolari, 1411—1412. Va fi introdus ă la cap. IV al lucr ării. harta nr. 2: Bătălia de la Kutna Hora (21 decembrie 1421) dup ă Frederick Heyman, John Zizka and the Hussite Revolution, New-York, 1969, p. 293. La cap. VI. harta nr. 3: Comitate sub jurisdic Ńia lui Filippo Scolari, 1400—1426. Cap. IX. harta nr. 4: C ălătoriile lui Filippo Scolari, Cap. IX.

LISTA FOTOGRAFIILOR ( nu au fost incluse pe Internet ) 1. Sud-estul Europei la începutul domniei lui Mircea cel Bătrân, dup ă P.P. Panaitescu, Mircea cel B ătrân, Bucure ti, 1944. 2. Filippo Scolari, fresc ă de Andrea del Castagno , dup ă Gabinetto fotografico, Soprintendenza beni artistici e storici di Firenze. 3. Filippo Scolari, portret de un artist anonim, sec. XVI, dup ă Gabineto fotografico, Soprintendenza…, Firenze. 4. Condotieri, fresc ă de Lucca Signorelli (1441—1524) , dup ă Hans Prutz, Staatsgeschichte des Abendlandes im Mittelarter, II, Berlin, 1887, p. 331. 5. Sigismund de Luxemburg , portret de Antonio Pisano zis „Il Pisanello” , dup ă Curzio Ugurgieri della Berardenga, Avventurieri alla conquista di feudi e di coroni, Floren Ńa, 1963, plan a VIII. 6. Harta Banatului la sf. sec. XIV , dup ă Ion Dimitriu Snagov, łă rile Române, în secolul al XIV-lea. Codex Latinus Parisinus, Bucure ti, 1979, p. 98. 7. Cetatea Baradulim (Timi oara) , dup ă I.D. Snagov, op. cit., p. 86. 8. Cavaler în armur ă, dup ă I.D.Snagov, op. cit., p. 505. 9. Asediul unei cet ăŃ i, dup ă I.D.Snagov, op. cit., p. 589. 10. Cetatea Or ova , dup ă I.D. Snagov, op. cit., p. 86. 11. Cetatea Severin , dup ă I.D. Snagov, op. cit., p. 87. 12. Mircea cel B ătrân , dup ă C.C. Giurescu, Istoria Românilor, II, Bucure ti, 1976. 13. Ordinul dragonului, crucea în rang de cavaler , dup ă un exemplar din muzeul din München, reprodus de Szilágyi Sándor, A magyar nemzet története, vol. III, Budapesta, 1895, p. 484. 14. Marea cruce a ordinului dragonului , dup ă Szilágyi S. op. cit., III, p. 484. 15. Vene Ńia în secolul al XV-lea , dup ă H. Prutz, op. cit., II, p. 794. 16. Curtea lui Sigismund de Luxemburg la Constan Ńa, dup ă cronica lui Ulrich von Reichenthal, reprodus ă de H. Prutz, op. cit., II, p. 369. 17. Jan Zižka , dup ă o gravur ă în metal de la castelul Ambras din Tirol, reprodus ă de H. Prutz, op. cit., II, p. 399.

96 HATEGAN – SCOLARI 18. Ienicer , dup ă Die Türken von Wien, 1529. 19. Spahiu , dup ă Die Türken von Wien, 1529. 20. Cetatea Belgrad , dup ă I. D. Snagov, op. cit., p. 87. 21. Cetatea Pescari (Sf. Ladislau) , dup ă I. D. Snagov, op. cit., p. 86. 22. Cetatea Vidin , dup ă I. D. Snagov, op. cit., p. 88. 23. Cetatea Nicopole , dup ă I. D. Snagov, op. cit., p. 90. 24. Cetatea Silistra , dup ă I. D. Snagov, op. cit., p. 90. 25. Dan al II-lea i don Pedro de Portugalia , dup ă Magazin Istoric, Bucure ti, an XII, nr. 4 (133), aprilie, 1978. 26. Sigiliul lui Filippo Scolari , dup ă Wenczel Gusztav, Ozorai Pipó, Pesta, 1863, p. 62. 27. Stema lui Filippo Scolari, încastrat ă într-un zid al palatului familial din Floren Ńa, dup ă Curzio Ugurgieri della Berardenga, op. cit., pl. IX. 28. Planul Oratoriului familiei Scolari făcut de Filippo Bruneleschi , dup ă Banfi Flóris, Filippo Scolari Temesi föispán az Oratorio degli Scolari Firenzeben, extras din „Erdeélyi Müzeum”, Cluj, XXXVII, 1932, fasc. 4—6, p. 6. 29. Rotonda Santa Maria degli Angioli (oratoriul fam. Scolari). reconstruit ă în 1937, dup ă Curzio Ugurgieri, op. cit., pl. XII. 30. Harta celor opt districte române ti privilegiate din Banat, dup ă Almanahul Banatului, Timi oara, 1930. 31. Diploma de confirmare a privilegiilor Huniazilor din 12.02.1410, emis ă prin intermediul lui Filippo Scolari , dup ă Mátyás királyi Emlékkönyv, I, p. 29. 32. Iancu de Hunedoara , dup ă C.C. Giurescu, op. cit., vol. II. 33. Osp ăŃ ul lui Herodes , fresc ă de Masolino da Panicale; cele trei personaje din fa Ńa mesei, în picioare de la dreapta la stânga: Filippo Scolari, Sigismund de Luxemburg i Branda Castiglione. Fotocopie de la Institutul de Studii asupra Rena terii, Budapesta.

HATEGAN – SCOLARI 97