REVISTĂ EDITATĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ

DIRECTOR: ACAD. IONEl-VAlENTIN VlAD, pREşEDINTElE ACADEMIEI ROMÂNE

Nr. 8–9 AUGUST–SEpTEMBRIE 2014 Anul XXIV 286–287 DIRECTORI: CONSIlIUl EDITORIAl:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD (director fondator) Acad. Dinu C. GIURESCU octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Cristian HERA Acad. Bogdan C. SIMIONESCU Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Alexandru SURDU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Victor VOICU Acad. Dan BĂLTEANU Acad. Eugen SIMION Acad. Alexandru BOBOC februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Acad. Ioan-Aurel POP Acad. Acad. Eugen SIMION mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Răzvan THEODORESCU Constantin IONESCU- Acad. Ionel-Valentin VLAD TÂRGOVIŞTE, mai 2014 – membru corespondent al Academiei Române Maria ZAHARESCU membru corespondent al Academiei Române

COlEGIUl DE REDACŢIE: SECTOR TEHNIC:

Redactor-şef Tehnoredactori Dr. Narcis ZĂRNESCU Maria PRICOPI Stela ŞERBĂNESCU Secretar de redacţie Sofia ŢIBULEAC Operatori-corectori Aurora POPA Redactori I Ioneta VLAD Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

E-mail: [email protected] Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins

SENATUl ROMÂNIEI – SESIUNE SOlEMNĂ Ionel-Valentin Vlad, 150 de ani de la constituirea Senatului României şi de la instituţionalizarea sistemului parlamentar bicameral în România . . . 5

ISTORIE şI TRADIŢIE ÎN SENATUl ROMÂNIEI Dan Berindei, Senatul în istoria României ...... 7 Mircea Duţu, Senatul României – for de exprimare a elitelor naționale ...... 10 Ioan Alexandru, Bicameralismul parlamentar ...... 16

UNIVERSITATEA DIN BUCUREşTI lA MOMENT ANIVERSAR Ionel-Valentin Vlad, Universitatea din Bucureşti şi Academia Română la 150 de ani ...... 20

SUB CUpOlA ACADEMIEI Cristian Hera, Congresul anual al Asociaţiei Medicale Române, eveniment de prestigiu ...... 22 Răzvan Theodorescu, Constantin Brâncoveanu, un model princiar ...... 23 Solomon Marcus, Creierul uman: o veche cunoştinţă şi o permanentă mirare ...... 26 Mircea Duţu, Dreptul la mediu în paradigma drepturilor umane fundamentale ...... 33

CUlTURĂ şI CIVIlIZAŢIE Alexandru Surdu, De la caligrafie la Filocalie ...... 38

OpINII Emilian M. Dobrescu, Elemente pentru construcţia unui nou model educaţional ...... 43

pERSONAlITĂŢI CUlTURAlE Alexandru Zub, O restituție istorico-memorială de prestigiu: Gheorghe Boldur-lățescu ...... 47

pROIECTE ACADEMICE Păun Ion Otiman, Dan Dubină, Teme academice – proiect de extensie academică al Filialei Timișoara a Academiei Române ...... 50 Valeriu D. Cotea, O carte-bilanț: proiecte și teme academice. Retrospectivă 2006–2014 ...... 53 Constantin Dropu, O lucrare care confirmă ...... 55

INSTITUTE AlE ACADEMIEI ROMÂNE Horia-Nicolai Teodoresu, Institutul de Informatică Teoretică al Academiei Române ...... 58

ISTORIE Octavian Roske, Radu Ciuceanu, Daniel Barbu, Condiția monumentului sub regimul comunist 1980–1985 ...... 60 Alexandru Porţeanu, O semnificativă instituţie politică românească din 1914 privind Transilvania ...... 68 3 EVOCĂRI Zeno Gârban, petre Spânul – la un moment de tranziţie metodologică pentru cercetarea ştiinţifică în biologia agricolă şi medical-veterinară ...... 72 Petre Dan-Străuleşti, petre p. Negulescu, preşedinte al Adunării Deputaţilor . . . .76 Robert Păiuşan, pe marginea unui (nou) proiect Manoilescu ...... 83 Mihaela Dragu, Maria Rafailă, „Un mare savant și un mare umanist“ ...... 85

IN MEMORIAM Dan Hăulică (1932–2014) ...... 89 ÎpS Nicolae Corneanu (1923–2014) ...... 90

CRONICA VIEŢII ACADEMICE ...... 91

ApARIŢII lA EDITURA ACADEMIEI ...... 93

GHID pENTRU AUTORI ...... 95

4 Senatul României – sesiune solemnă

150 de ani de la constituirea Senatului României şi de la instituţionalizarea sistemului parlamentar bicameral în România*

Acad. Ionel-Valentin Vlad Preşedintele Academiei Române

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la înfiin- ţarea Parlamentului Principatelor Române Unite, în baza Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, adoptat prin plebiscitul din luna mai 1864 şi promulgat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 3 iulie acelaşi an. Răspunzând unei nevoi interne a tânărului stat român, camera superioară a Parlamen- tului, una dintre cele mai vechi instituţii similare din Europa, primea ca menire fundamentală „ocrotirea dispoziţiilor constitutive ale noii organizaţiuni a României“, prin exercitarea rolului ponderator, de echilibru între puterile statului, asigurarea respectului drepturilor şi libertăţilor fundamen- tale ale românilor şi aplicarea consecventă a legii Subliniez şi faptul că membri ai Casei Regale, fundamentale. Potrivit statutului său astfel conferit, reprezentanţii principalelor culte, în frunte cu prin intermediul senatorilor de drept şi desem- patriarhul României, preşedintele Academiei naţi, era „camera de reflecţie“, care a constituit şi un Române şi alte persoane cu merite bine definite veritabil for de exprimare a tuturor straturilor socie- erau senatori de drept şi, citez: „fiecare universitate tăţii româneşti, în frunte cu elitele sale politice, alegea, din sânul său, prin votul profesorilor săi, juridice şi cultural-ştiinţifice, între care se vor câte un senator“. Mai avem astăzi aceste prevederi? număra mulţi membri ai Academiei Române. Prin elitele pe care le avea, Senatul a contribuit Doresc să remarc un moment important în con- la controlul instituţional, la luarea unor decizii im- solidarea rolului Senatului în Parlamentul României, portante la momentele potrivite şi, în final, la creş- după Marea Unire, elaborarea şi adoptarea Con- terea interbelică a României. Sechelele dictaturii co- stituţiei Regatului României din 1923, Constituţie muniste de tip sovietic impuse după cel de-al Doilea europeană potrivită cu specificul Ţării. Război Mondial, printre care şi desfiinţarea Senatu- Rolul Senatului era definit clar şi cu atribuţii lui, mai precis înfiinţarea unei Mari Adunări Naţio- nale (instituţie unicamerală), mai uşor de manevrat specifice, importante pentru dezvoltarea democratică de partidul unic, nu se sting nici automat, nici prin a Ţării şi afirmarea interesului naţional. Senatorii trecerea timpului, dacă nu se fac schimbările nece- aveau competenţă şi experienţă, trebuind să aibă sare. Pentru a ajunge din nou la o democraţie euro- vârsta peste 40 de ani.

* Alocuţiune susţinută la Sesiunea solemnă dedicată împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului României (17 iunie 2014, Parlamentul României) 5 peană modernă, compatibilă şi cu trăsăturile noastre locale istorice şi de echilibrarea unor demnităţi naţionale, trebuie să păstrăm bicameralismul şi importante ale Statului. să redăm Senatului atribuţiile sale tradiţionale. Sesiunea solemnă organizată la Parlamentul La data de 12 iunie 2014, Academia Română şi României, consacrată jubileului Senatului şi siste- Senatul României au organizat un simpozion ştiinţi- mului parlamentar din România, se doreşte a fi, fic dedicat istoriei şi tradiţiei bicameralismului par- deopotrivă, un omagiu pentru ceea ce a fost şi o spe- lamentar în România, în care reputaţi istorici, jurişti ranţă în viitorul vieţii parlamentare din România. şi alţi specialişti în materie au prezentat o opinie În numele Academiei Române, adresez domnului cvasi-unanimă: şi în ţările europene care sunt mai Preşedinte al Senatului României, domnilor senatori apropiate de spiritul românesc, Senatul rămâne ai României şi distinşilor participanţi la această sesiune, simbolul bicameralismului parlamentar, păstră- un călduros „la mulţi ani!“ şi mari realizări în tor fidel al tradiţiilor noastre democratice şi pro- misiunea pe care o aveţi: exercitarea rolului ponde- motor consecvent al intereselor naţionale. rator, de echilibru între puterile statului, asigura- Alegerea senatorilor ar trebui să fie diferită de rea respectului drepturilor şi libertăţilor funda- cea practicată astăzi. Atribuţiile Senatului ar trebui să mentale ale cetăţenilor Ţării, promovarea şi apă- fie legate de reprezentarea bună a comunităţilor rarea interesului lor.

Senatul României (imagine din interior)

6 Istorie şi tradiţie în Senatul României

Senatul în istoria României*

Acad. Dan Berindei

Instituţiile României moderne au fost constituite În afara Adunării elective a fost instituită „Adu- succesiv în secolul al XIX-lea. Prima fază a proce- narea ponderatrice“, un „Senat“, care era alcătuit sului de reformă l-a reprezentat perioada Regu - din membri de drept şi din cei numiţi de domnitor. lamentului organic, cea de-a doua, decisivă, a fost a Mitropoliţii, episcopii, primul preşedinte al Curţii de domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Principele Carol Casaţie şi cel mai vechi dintre generalii activi repre- avea să continue această acţiune, beneficiind şi de zentau cea dintâi categorie. Acestora li se adăugau răgazul unei lungi domnii. A avut loc, în vremea lui 64 de membri numiţi de domnitor, „jumătate dintre Cuza şi apoi a domnitorului şi regelui Carol I, în pri- persoane recomandabile prin meritul şi experienţa mul rând o grabnică aliniere a Principatelor Unite la lor“, iar cealaltă jumătate numiţi tot de domnitor, instituţiile moderne. Au fost utilizate modele occi- dar aleşi dintre membrii Consiliilor generale ale dentale, de preferinţă cele ale ţărilor latine, în primul judeţelor. La doi ani, urma să fie reînnoită o treime rând franceze, dar şi italiene ori belgiene (Belgia era dintre membrii numiţi. Mitropolitul primat era „de considerată atunci tot o ţară latină). Acest lucru a drept“ preşedintele Senatului, doi vicepreşedinţi fost realizat cu măsură şi judecată, plecându-se nu fiind numiţi de domnitor dintre senatori. Membrii numai de la modelele importante, ci avându-se în Corpului ponderator primeau trei galbeni pe zi în vedere şi experienţa şi tradiţiile ţării. Jurnaliştii rea- timpul sesiunilor. Proiectele de lege votate de Adu- lizatori ai acestei opere au avut o pregătire de nivel narea electivă urmau a fi supuse Senatului, care le corespunzător, în parte dobândită prin studii peste analiza, le adopta, sau venea cu amendamente; de hotare, dar mai ales şi-au înţeles misiunea şi i s-au asemenea, îi revenea să constate dacă proiectul în dăruit cu simţiri patriotice. Privită peste un veac şi cauză era „compatibil cu dispoziţiunile constitutive mai bine, această operă merită cinstire şi admiraţie. ale noii organizaţiuni“. Tot Senatului îi revenea, de Din păcate, iată un model care s-a cam uitat! altfel, potrivit Statutului, să „ocrotească dispoziţiu - Statul modern a fost construit piesă cu piesă nile constitutive ale noii organizaţii“ a ţării. ajutându-se ţara, în acea vreme, la o grabnică După plebiscit, la începutul verii, domnitorul a aliniere instituţională. Dar, în luna mai 1864, avea să efectuat o vizită la Constantinopol, obţinând de la se intre într-o gravă criză politică, determinată de puterea suzerană şi de la reprezentanţii puterilor divergenţele dintre domnitor şi Adunare, divergenţe garante consfinţirea reformelor efectuate, cu unele provocate în bună măsură de sistemul electoral modificări sau adăugiri la Statut. A fost condiţionată extrem de restrictiv, instituit de puterile garante numirea directă a celor 32 de senatori de către dom- europene în 1858, care făcea ca politica de reforme nitor, dar şi justificarea de către ei a unui venit anual să fie stăvilită. A avut loc atunci lovitura de stat a de 800 de galbeni, ceea ce a reprezentat o limitare domnitorului şi a primului său ministru Mihail impusă din afară, iar reînnoirea mandatelor s-a sta- Kogălniceanu. Sistemul instituit prin Convenţia de bilit la trei ani. la Paris din 1858 a fost reformat, un „statut Senatul din 1864 a fost creat pentru a consolida dezvoltător“ devenind „un act adiţional“ al Con - poziţia domnitorului şi a funcţionat ca un instrument venţiei, urmărindu-se a se realiza o „reaşezare a de dominaţie, deşi au fost auzite şi în sânul său unele echilibrului între puterile Statului“. Un plebiscit al voci opoziţioniste. După înlăturarea domnitorului naţiunii, organizat după modelul bonapartist al lui Alexandru Ioan Cuza, Locotenenţa domnească, con- Napoleon al III-lea, a legitimat schimbarea fun- siderându-l înfeudat domnitorului înlăturat, i-a damentală care s-a realizat. întrerupt activitatea până ce Constituţia a fost

* Comunicare susținută la Simpozionul cu tema „150 de ani – istorie și tradiție în Senatul României. Bicentenarul parlamentar în România. Tradiție și perspective“ (12 iunie 2014, Aula Academiei Române) 7 elaborată şi adoptată. Constituţia din 1866, rezultat Vremurile erau însă în schimbare la începutul atunci al compromisului patriotic al forţelor politice, secolului XX. Se impunea un proces de democra - a stabilit ca puterea legislativă să se exercite colec- tizare şi de trecere la un nou sistem, care să tiv de domnitor şi de Reprezentaţiunea naţională corespundă evoluţiei societăţii. Forţele politice erau formată din Senat şi Adunarea naţională. Ca şi aces - conştiente de acest lucru (şi mai ales lucidul Ionel teia din urmă, Senatului nu i se mai impunea condu- Brătianu). Astfel, la sfârşitul Primului Război Mon- cerea, ci el îşi desemna preşedintele, vicepreşedinţii dial, printr-un Decret-lege din 16 noiembrie 1918, şi biroul; de asemenea, se stabilea că membrii săi modificat apoi la 22 decembrie acelaşi an, s-a acor- erau aleşi câte doi de judeţ, în două colegii, unul al dat dreptul la vot egal, direct şi secret tuturor proprietarilor rurali cu venit funciar de minimum bărbaţilor. A fost un moment de cotitură, când 300 de galbeni, iar celălalt al orăşenilor proprietari desăvârşirea unităţii statale a ţărilor, dar şi necesita- cu venituri între 100 şi 300 de galbeni. Acestora li se tea de a se trece la o nouă fază cu ansamblul adăugau câte un membru desemnat prin votul profe- locuitorilor ţării şi în primul rând cu o ţărănime, care sorilor celor două universităţi (din Bucureşti şi Iaşi). trebuia înzestrată cu pământ, dar şi chemată să-şi De asemenea, erau de drept membri ai Senatului: exprime opţiunile, au dus la noua reglementare a moştenitorul tronului (de la 18 ani, dar cu drept de sistemului constituţional al României. vot doar de la 25 de ani), mitropoliţii şi episcopii. Prin Constituţia din 29 martie 1923 a fost Condiţiile pentru alegerile de senatori erau destul de adaptată cea din 1866 la noua situaţie social- dure; candidaţii tronului trebuiau să fie români, politică, fiind însă păstrată organizarea adoptată cu bucurându-se de drepturi civile şi politice, să fie o jumătate de veac mai înainte. Au fost menţinute domiciliaţi în România, să aibă 40 de ani şi un venit cele două adunări, respectiv Senatul şi Adunarea de 800 de galbeni anual. deputaţilor, ampla lărgire a dreptului de vot De cens, erau dispensaţi cei care fuseseră reflectându-se în stipulaţiile noii Constituţii. preşedinţi sau vicepreşedinţi ai Adunării, deputaţii a Numărul senatorilor de drept a fost sporit şi s-a trei sesiuni, generalii şi coloneii cu vechime de trei menţinut vârsta de minim 40 de ani pentru alegerea ani, foştii miniştri sau agenţii diplomatici ai ţării, senatorilor. Cei aleşi trebuiau să fie cetăţeni români, preşedinţii de la Curtea de Casaţie; de asemenea, exercitând drepturile civile şi politice şi având titularii de diplome de doctori sau licenţiaţii care domiciliul în România. Membrii aleşi în consiliile şi-au exercitat profesiunea minimum şase ani. judeţene şi cei din consiliile municipale alegeau câte Senatorii nu erau retribuiţi. Ei erau aleşi pentru un senator de judeţ. De asemenea, membrilor Came- opt ani, dar se „înnoiau“ pe jumătate prin tragere la relor de comerţ şi industrie, de muncă şi de sorţi, la patru ani. Esenţial era însă faptul că, în noua agricultură le revenea să aleagă senatori, dar nu mai sa alcătuire din 1866, Senatul apărea ca o instituţie mulţi de şase. Fiecărei universităţi îi revenea alege- nedependentă de puterea executivă şi nu mai era în rea unui senator de către profesorii respectivi. raporturile de subordonare anterioare. În timpul Numărul senatorilor de drept era sporit, Senatu- domniei lui Carol I, Senatul şi-a îndeplinit misiunea, lui recunoscându-i-se parcă mai accentuat, prin a numărat în rândurile sale personalităţi de vârf ale compoziţie, nu numai funcţia de legiuitor, ci şi cea societăţii româneşti şi activitatea sa s-a dovedit de sfătuitor înţelept, alcătuit din elite reale ale într-adevăr benefică şi ponderatoare. naţiunii. Moştenitorul tronului, dar cu drept de vot În deceniile următoare anului 1866, aveau să se doar de la 25 de ani, mitropoliţii, episcopii ortodocşi mai aducă unele corectări, care au mai atenuat şi greco-catolici, capii confesiunilor „recunoscute nuanţa exclusivistă a instituţiei. În anul 1884, regi- de stat“, inclusiv reprezentantul musulmanilor, dar mul electoral a fost modificat, schimbare operată şi preşedintele Academiei Române erau senatori de în Constituţie, dar şi într-o nouă lege electorală. În drept. Aceleiaşi categorii îi aparţineau foştii prim- Colegiul I erau cuprinşi cei cu un venit anual miniştri cu o vechime de minimum patru ani, foştii minim de 2000 lei, iar în Colegiul II cei cu un venit miniştri cu o vechime de şase ani chiar în guvernări anual între 800 şi 2000 lei, precum şi patentarii de deosebite, foştii preşedinţi ai corpurilor legiuitoare clasa I şi II. Foştii demnitari erau scutiţi de cens timp de opt sesiuni, senatorii şi deputaţii aleşi în pentru Colegiul I şi magistraţii şi titraţii universi- zece legislaturi, primii preşedinţi ai Curţii de tari pentru Colegiul II. Pentru Senat erau aleşi 110 Casaţie vreme de cinci ani, generalii care au exerci- 8 senatori. tat comanda unei armate în război timp de minimum trei luni, foştii şefi ai Marelui Stat Major şi inspec- tul din 2 septembrie 1944. În realitate, s-a intrat, torii generali de armată cel puţin patru ani, în ordi- însă, pe un nou făgaş, ţara găsindu-se sub ocupaţie; nea vechimii şi a vacantelor existente; mai erau apoi, puterea politică a fost preluată la 6 martie 1945 adăugaţi preşedinţii adunărilor naţionale de la de un guvern dominat de comunişti, instrument al Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia din 1918. ocupantului. În toamna anului 1946 au avut loc În perioada interbelică, a funcţionat Parlamentul alegeri, în bună măsură manipulate, dar numai pen- bicameral cu un Senat reprezentativ, exercitându-şi tru Adunarea deputaţilor, nu pentru Senat. atribuţiile complete şi contribuind la dezvoltarea La 30 decembrie 1947, a avut loc abdicarea ţării. În cadrul său s-au manifestat personalităţi regelui Mihai, iar în primăvara anului 1948 s-a tre- remarcabile ale vremii, deşi într-o măsură mai mică cut la o nouă Constituţie. De data aceasta, a fost decât în perioada anterioară, când accesul era mai instituită o Mare Adunare Naţională, ca organ limitat. Sistemul democratic al României se apropia suprem al puterii de stat, căreia îi revenea să aleagă însă, din păcate, de încheiere, fenomen, de altfel, prezidiul ei, dar şi să formeze guvernul. Deşi, în rea- care într-un fel sau altul a avut loc în toate statele litate, viaţa politică adevărată şi democratică nu mai zonei în aceeaşi perioadă. Perioada lungă de aban- fiinţa; Senatul n-a mai fost păstrat nici formal, ci a don a democraţiei avea să fie inaugurată prin fost suprimat. La 13 aprilie 1948 a intrat în vigoare acţiunea regelui Carol al II-lea, din 27 februarie Constituţia Republicii Populare Române, în care 1938, când a fost „edictată de rege“ o nouă Consti - Senatul nu mai figura, ca şi în Constituţiile urmă- tuţie prin care a fost înlocuită cea din 1923 şi prin toare ale perioadei totalitare. care i se conferea domnia personală, în conformitate După marea răsturnare din decembrie 1989, prin cu năzuinţele sale de putere. Decretul-lege al Consiliului Provizoriu al Uniunii Noua Constituţie a fost supusă votului naţiunii la Naţionale, din 14 martie 1990, s-a decis alegerea 24 februarie, spre „bună ştiinţă şi învoire“, un act prin vot universal, egal, direct şi secret, liber expri- pur şi simplu formal, prin care se instaura dictatura mat, a viitorului Parlament „alcătuit din Adunarea regală. Erau senatori de drept: moştenitorul tronului deputaţilor şi Senat“. Celor două adunări le revenea de la 18 ani, căruia de data acesta, nu i se limita să elaboreze noua Constituţie în şedinţe comune, dreptul de exercitare a mandatului, principii familiei îndeplinind funcţiile de Adunare Constituantă. regale majori, patriarhul, mitropoliţii şi episcopii, Constituţia a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 şi inclusiv cei greco-catolici şi capii confesiunilor apoi aprobată prin referendum naţional la 8 decem- recunoscute de stat, senatorii de drept recunoscuţi până atunci. Alţi senatori erau numiţi de rege şi, de brie 1991. asemenea, alţii erau aleşi de corpurile constituite în Prin Constituţie s-a revenit în România, de data stat, fiind eligibili bărbaţi, dar şi femei. Mandatele aceasta ca republică, la sistemul bicameral, Parla- erau fixate la nouă, dar cele ale senatorilor aleşi se mentul urmând să fie alcătuit din Cameră şi Senat, reînnoiau cu o treime la fiecare trei ani. La 9 mai alese pentru mandate de patru ani. Constituţia stabi- 1939, o nouă lege electorală a înlocuit votul univer- lea alegerea birourilor permanente ale celor două sal prin votul restrâns al cetăţenilor de 30 de ani, Camere, formarea grupurilor parlamentare şi a cărora li se cerea să fie înscrişi în organizaţiile pro- comisiilor, ca şi modalitatea de desfăşurare a lucră- fesionale reprezentate în Parlament. rilor sesiunilor, a şedinţelor comune, ca şi cea de În anul 1940, regimul regelui Carol al II-lea s-a adoptare a legilor. S-a reintrat astfel într-o ordine încheiat. La 5 septembrie 1940 regele a fost obligat constituţională şi legală. să suspende Constituţia din 1938. Începând din 6 În anul 2003 s-a procedat la revizuirea Consti- septembrie domnia a fost preluată de principele tuţiei astăzi în vigoare. Sistemul bicameral a fost moştenitor Mihai, care a preluat tronul. Dar, menţinut, ca şi rolul şi funcţiile Senatului. Este totodată, a fost inaugurată dictatura generalului Ion vorba de o instituţie de bază a României, care împli- Antonescu, în cadrul căreia regimul parlamentar n-a neşte un veac şi jumătate de fiinţare. Evoluţia mai existat sub nicio formă. istorică a Senatului scoate în relief însemnătatea şi După aproape o jumătate de deceniu, din 23 funcţiile sale, serviciile pe care le-a adus ţării şi august 1944, a avut loc lovitura de stat, cu speranţa naţiunii române şi utilitatea sa. Vechile instituţii tre- revenirii la un sistem democratic. A fost restaurat buiesc respectate, iar activitatea lor necesară să fie regimul constituţional din 1866 şi 1923 prin Decre- evidenţiată. 9 Senatul României – for de exprimare a elitelor naționale* Mircea Duțu**

Inspirat după modelul actului constituţional pe lângă mitropoliţii ţării, episcopii eparhioţi, întâiul francez din 2 decembrie 1851, care vedea în acesta preşedinte al Curţii de Casaţie, de cel mai vechi din- „o a doua cameră formată din toţi reprezentanţii tre generalii armatei în activitate şi din 64 de ţării, puterea ponderatoare, gardianul pactului fun- membri, care erau numiţi de Domn „jumătate dintre damental şi al libertăţilor publice“, Senatul Româ- persoane recomandabile prin meritul şi experienţa niei înfiinţat prin Statutul dezvoltător al Convenţiei lor“ şi cealaltă jumătate dintre membrii consiliilor de la Paris din 7/19 august 1858, de la 3 iulie 1864 generale ale districtelor şi anume unul de fiecare primea drept misiune, aşa cum se releva în Mesajul judeţ. Mitropolitul-primat al României era de drept Tronului de la deschiderea activităţii sale, pe aceea preşedintele camerei superioare a Parlamentului. de a evita „ciocnirile între puterile statului“, de a le Astfel, prin instituirea sistemului parlamentar bica- menţine în echilibru şi de a nu se aduce atingere meral se deschidea calea participării elitelor societă- „pactului fundamental şi libertăţilor publice“. ţii româneşti la procesul de adoptare a principalelor Pentru îndeplinirea unei atari meniri excepţio - hotărâri politice ale statului, iar experienţa şi capaci- nale, era nevoie de o reprezentare corespunzătoare tăţile lor erau puse în slujba interesului public. Res- în rândurile membrilor săi a tuturor straturilor socie- ponsabilitatea conferită „camerei de reflecţie“ era tăţii româneşti, în frunte cu cele menite şi capabile una pe măsura componenţei noii structuri: „ocroti- să exprime tradiţia, să asigure stabilitatea momentu- rea dispoziţiilor constitutive ale noii organizaţiuni a lui şi să perceapă perspectivele devenirii sociale. României“. După ce preciza că „Membrii amându- Fără îndoială, cele mai pregătite pentru îndepli- rora Adunări reprezintă naţiunea, iar nu numai nirea unui asemenea rol erau împreună elitele poli - judeţul sau localitatea care i-a numit“ (art. 38). tice, administrative, judecătoreşti, militare şi cul- Legea fundamentală stipula în art. 77 că „Membrii tural-ştiinţifice ale ţării. Pentru că senatorii erau Senatului nu primesc nici o dotaţiune, nici indemni- chemaţi, înainte de toate, să dovedească o bună tate“. cunoaştere a realităţilor, să purceadă la o judecată În îndeplinirea misiei sale constituţionale astfel cumpănită, bizuindu-se pe experienţă şi pregătirea încredinţate, la finitul fiecărei sesiuni, Senatul putea profesională. Şi nu în ultimul rând, să fie animaţi propune Domnului „îmbunătăţirile ce le socotea întotdeauna de patriotismul autentic şi să urmărească trebuitoare în diferitele ramuri ale administraţiei“. neabătut interesul naţional. Totodată, orice proiect votat de Adunarea Electivă, În răspunsul său la mesajul domnitorului, camera afară de bugetul veniturilor şi cheltuielilor, se impu- superioară a Reprezentanţei naţionale îşi asuma pe nea şi Corpului Ponderator spre „a preţui dacă este deplin o asemenea responsabilitate: „Senatul nu va compatibil cu dispoziţiile constitutive ale noii orga- pierde niciodată din vedere că misiunea sa cea mai nizaţiuni“. importantă este aceea de a înconjura Tronul de Constituţia din 1 iulie 1866 acorda statutul de toate garanţiile ce pot asigura ţării liniştea şi stabi- membru de drept al Senatului, Moştenitorului Tro- litatea, de a menţine echilibrul pentru puterile sta- nului în vârstă de 18 ani, însă cu drept de vot de la tului, precum şi de a apăra, pentru a le întări, pac- 25 de ani, mitropoliţilor şi episcopilor eparhioţi (art. tul fundamental şi libertăţile noastre publice“. 76), prevedea că universităţile din Iaşi şi Bucureşti 1. Potrivit art. VII al Statutului dezvoltător, Adu- trimiteau fiecare câte un membru în „camera de narea Ponderatrice (Corpul Ponderator) se compunea, reflecţie“, ales de profesorii lor (art. 73) şi instituia

*Comunicare susținută la Simpozionul cu tema „150 de ani – istorie și tradiție în Senatul României. Bicentenarul parlamentar în România. Tradiție și perspective“ (12 iunie 2014, Aula Academiei Române) 10 **Prof. univ., director, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ o dispensă de cens pentru a fi ales pentru „cei cu cameră de reflecţie, de corp ponderator, menit să diplomă de doctorat sau de licenţiat de orice spe- exprime, dincolo de nevoile prezentului, învăţămin- cialitate care în timp de şase ani vor fi exercitat pro- tele trecutului şi să aibă în vedere exigenţele viito- fesiunea lor“ (art. 75 lit. e). Aşadar, după modul de rului, pentru Senat dreptul la vot era recunoscut alegere şi desemnare, deveneau senatori personali- tuturor cetăţenilor de la vârsta de 40 ani (art. 68). tăţi reprezentative din domeniile politic, militar, Se poate observa deci că paleta senatorilor de diplomatic, juridic şi cultural-ştiinţific. Reprezen- drept s-a lărgit şi diversificat, Senatul devenind cu tanţii autorizaţi ai clasei politice româneşti a timpu- adevărat un organism politic reprezentativ pentru lui aşteptau, aşa cum remarca omul politic conser- elitele politice, militare, juridice, spirituale şi cultu- vator N. Blarenberg ca Senatul să asigure „proprie- ral-ştiinţifice ale ţării şi prin aceasta un factor de tăţii, talentului şi inteligenţei, serviciilor îndelungi..., consolidare a unităţii României Mari şi de moderni- tuturor superiorităţilor sociale o sferă de acţiune zare a acesteia. proprie“. În fine, legea fundamentală din 27 februarie Prin legea de revizuire a Constituţiei din 8 iunie 1938 aducea mici modificări categoriei senatorilor 1884 se dispensau de cens, spre a face parte din de drept, incluzând în rândurile lor şi pe toţi princi- Colegiul I, o serie de alegători pe baza funcţiilor pii Familiei Regale, majori, patriarhul şi mitropoli- deţinute (foştii şi actualii deputaţi şi senatori, gene- ţii, iar senatorii de drept recunoscuţi până atunci îşi ralii şi coloneii, înalţi magistraţi), doctorii şi licen- păstrau calitatea. ţiaţii în orice specialitate, care şi-au exercitat profe- 2. În virtutea dispoziţiilor constituţionale şi con- sia timp de şase ani, precum şi membrii Academiei form legilor electorale şi statutelor sale, Senatul Române (art. 68). României s-a bucurat de-a lungul timpului de o aleasă Constituţia României Mari din 28 martie 1923 reprezentare a elitelor româneşti, cu precădere a aducea, spre adecvare la noile realităţi ale societăţii celor din sfera cultural-ştiinţifică. Fie pe calea votu- româneşti de atunci, o serie de modificări în privinţa lui, fie mai ales ca senatori de drept sau desemnaţi reprezentării elitelor în Senat. Astfel, fiecare univer- de Academia Română, universităţi sau cultele recu- sitate alegea, din sânul său, prin votul profesorilor noscute în stat, reprezentanţii lor au găsit în cadrul ei, câte un senator (art. 71), erau senatori de drept senatorial şi dezbaterea parlamentară un mediu pro- „în virtutea înaltei lor situaţiuni în stat şi în biserică“: pice de exprimare şi impunere a punctelor de vedere Moştenitorul Tronului (de la vârsta de 18 ani, cu vot calificate privind organizarea Statului, dezvoltarea deliberativ de la 25 de ani împliniţi), mitropoliţii societăţii româneşti, ori promovarea intereselor şi ţării şi episcopii eparhioţi ai bisericilor ortodoxe aspiraţiilor profesionale, „de corp“, specifice. De române şi greco-catolice, capii confesiunilor recu- asemenea, istoria camerei parlamentare superioare noscute de stat şi preşedintele Academiei Române ne arată, în acest context, şi contribuţia remarcabilă (art. 72). Mandatul acestor senatori înceta odată cu a elitelor intelectuale la dezvoltarea instituţională a calitatea sau demnitatea care le atribuia dreptul. statului, înnoirea legislativă şi promovarea domenii- Totodată, deveneau senatori de drept, în anumite lor de manifestare a creaţiei ştiinţifice şi activităţii condiţii, foştii preşedinţi de Consiliu, foştii preşe- culturale, asimilarea continuă a noului şi pozitivului, dinţi ai Corpurilor legiuitoare, foştii senatori şi sub unghi critic în devenirea societăţii româneşti. deputaţi aleşi în cel puţin zece legislaţiuni, indepen- Aşa cum remarca un autor „Cei mai mulţi senatori dent de durata lor, foştii prim-preşedinţi ai Curţii de au exprimat puncte de vedere izvorâte din convin- Casaţie şi Justiţie, generalii în rezervă şi în retragere, geri proprii, dar strâns legate de programele politice foştii preşedinţi ai Adunărilor Naţionale din Chişi- şi ideologice ale partidelor pe care ei le reprezen- nău, Cernăuţi şi Alba Iulia care au declarat Unirea. tau. Cu toţii erau însă de acord, indiferent de pozi- Legea electorală din martie 1926 a înscris în catego- ţia ocupată pe eşichierul vieţii politice, că trebuie ria senatorilor de drept şi pe preşedintele Consiliului răspândită ştiinţa de carte şi se impun create condi- Dirigent al Transilvaniei, care a funcţionat din ţiile egale de afirmare culturală în rândul tuturor decembrie 1918 până în aprilie 1920. Verificarea locuitorilor, ca o condiţie indispensabilă a progre- îndeplinirii condiţiilor senatorilor de drept se făcea sului statului şi dezvoltării personalităţii fiecărui de o comisie compusă din preşedinţii secţiilor Înal- cetăţean“1. Sub aspect procedural, sesiunea parla- tei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub preşedenţia prim- mentar-senatorială era deschisă prin prezentarea Mesa- preşedintelui acesteia. Ca o expresie a rolului de jului Tronului şi discuţiile pe marginea răspunsului 11 cuvenit din partea camerei superioare şi în cadrul generali: Ştefan Golescu, Cristian Tell, Alexandru sesiunilor, pe lângă chestiunile de politică generală, Averescu, Constantin Prezan; prelaţi: patriarhul erau prezente, într-o măsură mai mare sau mai mică, Miron Cristea, episcopul catolic Iuliu Hossu, rabinul şi probleme de ordin ştiinţifico-cultural. Prin meca- şef Iacob Niemirower; înalţi magistraţi (foşti prim- nisme specific parlamentare – discuţii, rapoarte, preşedinţi ai Curţii de Casaţie): C.E. Schina, Corne- interpelări – senatorii dezbăteau ori cereau guvernu- liu Manolescu-Rîmniceanu, Victor Romniceanu, lui să răspundă şi să dea socoteală şi asupra unor O. Nicolescu. Nu în ultimul rând, se impune evocată subiecte legate de viaţa culturală a societăţii. Unele în acest context pleiada generaţiilor de mari jurişti, proiecte de lege au presupus în elaborarea şi defini- fondatori de şcoală, consilieri indispensabili în rea- tivarea lor, consultarea specialiştilor din domeniile lizarea marilor reforme constituţional-legislative şi de interes, iar reprezentanţii „de specialitate“ s-au actori parlamentari imbatabili în demersul de pro- manifestat drept promotori ardenţi ai soluţiilor gres al societăţii româneşti, dintre care amintim per- novatoare, menite să asigure progresul general al sonalităţi, precum: Gheorghe Costa-Foru, C. Bosianu, ţării. Am putea conchide astfel că viaţa parlamenta- Vasile Boerescu, A. Pascal, Constantin Dissescu, ră a României a cunoscut, îndeosebi prin cea deru- P.P. Negulescu, N. Titulescu, V.V. Pella. lată de Senat, şi o riguroasă dimensiune cultural-şti- 4. Unul dintre primele acte semnificative ale inţifică, promovată cu precădere de reprezentanţii Senatului de păzitor al unităţii statale şi for de expri- legali ai elitelor culturale şi ştiinţifice ale ţării. mare a interesului naţional l-a constituit respingerea, 3. O serie de preşedinţi ai Academiei Române, în după ce fusese adoptat de Adunarea Deputaţilor şi considerarea activităţii politice şi prestanţei lor cerut de Domn, a proiectului de lege privind tran - publice, au deţinut şi demnitatea de preşedinţi ai sferarea sediului Curţii de Casaţie la Iaşi. O problemă Senatului. A fost cazul unor personalităţi, precum: spinoasă deschisă încă din 1862. Convenţia de la Nicolae Kretzulescu (1889–1890 Senat, 1872–1873, Paris din 1858 prevăzuse, ca şi în cazul celorlalte 1895–1898 Academia Română), Dimitrie A. Sturdza instituţii fundamentale ale Principatelor Unite, ca (1897– Senat, 1882–1884 Academia Română), Pe- instanţa supremă să-şi desfăşoare activitatea la Foc- tre. S. Aurelian (1902–1908 Senat; 1901–1904 Aca- şani. Ulterior însă, odată cu consolidarea evoluţiilor demia Română), ori (1936– spre unirea deplină, s-a impus tot mai mult idea sta- 1937 Senat; 1935–1938 Academia Română). La fel bilirii şi a sediului Înaltei Curţi la Bucureşti, alături şi rectorul Universităţii din Iaşi, Traian Bratu a con- de cele ale guvernului şi parlamentului. Totuşi, dispu - dus camera superioară a Parlamentului României în tele au continuat, moldovenii văzând în stabilirea mai multe legislaturi, în perioada interbelică Curţii de Casaţie la Iaşi un fel de recompensă senti- (1929–1931). mentală pentru compromisurile pe care le făcuseră De asemenea, mai mulţi academicieni au fost în privinţa altor instituţii ale Unirii, în favoarea aleşi preşedinţi ai Senatului: Nicolae Gane (1897– muntenilor. Aşa se face că, încă din ajunul instalării 1899), Constantin Bosianu, membru de onoare al în funcţie a supremei instanţe, la 27 martie 1862, în Academiei Române (1879), (1919– capitala Moldovei se declanşează manifestaţii pu - 1920), (1931–1932), Nicolae blice de nemulţumire, iar un grup de deputaţi mol- Costăchescu, membru de onoare (1936), Nicolae doveni depun o propunere de lege de desemnare a Iorga (1939), Alexandru Bârlădeanu (1990–1992). Iaşului ca reşedinţă a Casaţiei, căci astfel „s-ar Senatorii academicieni au desfăşurat o bogată activi- arunca sămânţa dezbinării pe pământul Unirii“. tate parlamentară, folosind adesea tribuna înaltului Reacţiile de împotrivire la o asemenea măsură for politic spre a exprima şi promova interese majore au venit chiar şi din partea unor parlamentari mol- ale societăţii româneşti a timpului. Din lunga listă a doveni, precum A. Panu, M. Kogălniceanu ori Gr. acestora, menţionăm numele lui Vasile Alecsandri, M. Sturza. Primul, dând dovadă de înalt patriotism Mihail Kogălniceanu, , , şi ales spirit unionist declara: „Iaşii este oraşul naş- Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Emil Racoviţă, C. terii mele şi a părinţilor mei; este căminul familiei Rădulescu-Motru, , Ion Coteanu. mele, dar sunt mai presus de toate Român şi om Dintre liderii politici reprezentativi, care au onest şi nu pot primi această propunere fiindcă nu exercitat mandatul de senator, s-au aflat: Lascăr este justificată.“ Iar M. Kogălniceanu adăuga: Catargiu, Alexandru Lahovari, Nicolae Filipescu, „ceea ce Dumnezeu a unit, să nu încerce oamenii a 12 Al. Marghiloman, Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voievod; despărţi“. După detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 3 ralog atrăgea atenţia asupra tendinţei aprilie 1866 la Iaşi au reizbucnit tulburări grave, raportorului parlamentar al legii de a pune accentul solicitându-se redeschiderea problemei sediului în mod exagerat pe descoperirea minelor de aur şi Casaţiei, iar pentru a domoli spiritele guvernul a re- argint, fără a se preocupa aşa cum se cuvine de alte luat oficial chestiunea. Chiar noul domnitor, Carol I, bogăţii ale subsolului, poate chiar mai importante, proaspăt sosit în ţară, promitea a reda oraşului precum resursele de petrol şi cărbune, esenţiale pen- „drepturile ce i se cuvin ca la o a doua Capitală a tru întemeierea unei industrii prelucrătoare repre- Ţării“. zentative pentru România. Numai domolite, protestele moldovenilor s-au 5. Membrii supremului for academic s-au expri- reluat periodic, inclusiv în plan guvernamental şi mat adesea specific în cadrul lucrărilor camerei parlamentar, ajungându-se astfel ca guvernul să superioare, promovând uneori iniţiative legislative adopte un jurnal prin care concluziona că „Strămu- legate de preocupările lor literare ori ştiinţifice. Aşa, tarea Curţii de Casaţie la Iaşi era, dar, mai ales de exemplu, literatul şi profesorul de drept comer- menită a ridica materialmente acest oraş, a intro - cial la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, Iacob duce în el o mai mare viaţă intelectuală şi, în fine, a Negruzzi a propus în 1888 un proiect de lege pentru întări mai mult unirea prin o mai întinsă legătură acordarea unei pensii de stat lui Mihai Eminescu, iar între noi cu toate celelalte părţi ale Ţării.“ Votat de printre comediile scrise de el se numără şi una cu Adunarea deputaţilor în martie 1867, proiectul de titlu semnificativ: O alegere la Senat. La rândul său, lege privind transferul Curţii de Casaţie la Iaşi a senatorul Emil Racoviţă a sprijinit eforturile profe- întâmpinat o puternică opoziţie în Senat. Argumen- sorului Al. Borza, directorul Grădinii Botanice din tele aduse împotriva lui porneau de la aprecierea că Cluj (devenit membru post-mortem al Academiei mutarea instanţei supreme, fie şi provizoriu, de la Române în anul 1990) de înfiinţare şi proclamare a Bucureşti, unde îşi aveau sediul şi „vârfurile“ celor- primelor parcuri naturale şi monumente ale naturii lalte puteri ale statului, ar fi adus o perturbare a în ţara noastră şi a susţinut în Senat adoptarea primei administraţiei justiţiei şi, lucrul cel mai grav, ar fi Legi pentru ocrotirea naturii din România, în 1930. afectat unitatea politică a ţării, tinzând spre separa- tism. Pus la vot în aprilie, şi dincolo de apartenenţa O semnificativă rezonanţă parlamentară, soldată politică a unora dintre membrii săi, proiectul de cu legiferarea, a avut-o disputa ştiinţifică vizând lege era respins „de la luarea în considerare“ cu 33 amenajarea regiunii inundabile a Dunării de la de voturi contra 19, iar Senatul ţării îşi îndeplinea începutul veacului al XX-lea. Speculând geniala astfel misiunea de păstrător al tradiţiei, păzitor al ambiţie a marelui inginer de a rea- unităţii statului român şi promotor al idealurilor sale liza opere inginereşti majore, şi în spiritul domi- de progres. Deşi domnitorul şi-a arătat nemulţumi- nant al vremii, savantul agronom G. Ionescu- rea faţă de decizia Camerei superioare şi promitea Şişeşti a impus, pentru mai bine de 25 de ani, con- reluarea problemei, aceasta nu s-a mai întâmplat ceptul şi proiectul îndiguirii totale (generalizată) a niciodată. Dunării, astfel că Parlamentul a adoptat, în 1910, Un moment semnificativ în implicarea „inteli- după dezbateri aprinse, Legea pentru punerea în ghenţiei“ naţionale în destinele ţării pe calea activi- valoare a pământurilor din zona inundabilă a tăţii parlamentar-senatoriale l-a constituit dezbate- Dunării. În baza acestui act normativ s-au desfăşu- rea şi adoptarea primei legi a minelor, în 1895, rat ample activităţi de asanare a luncii fluviului, menită să promoveze depăşirea de România „a sta- urmărindu-se deopotrivă recuperarea unor terenuri diului de ţară exclusiv agrară“ prin „valorificarea pentru agricultură şi realizarea de lucrări vizând bogăţiilor naturale ale subsolului“. Dincolo de dez- prevenirea inundaţiilor. În replică, marele natura- baterile juridice de importanţă publică excepţională list Grigore Antipa a publicat în 1910, lucrarea privind dreptul de proprietate asupra solului şi sub- Regiunea inundabilă a Dunării. Starea ei actuală solului şi implicaţia statului, au contat în mod şi mijloacele de a o pune în valoare, prin care a deosebit şi aprecierile venite din partea nucleului promovat teza menţinerii şi exploatării în condi- ştiinţifico-academic. Astfel, acad. Petre S. Aurelian ţiile naturale ale zonei, cu utilizarea unor diguri afirma că, în perspectivă, o asemenea „ramură eco- mobile, concepţie preluată pe fond, în materie de nomică trebuie să constituie baza dezvoltării unei prevenire şi combatere a efectelor inundaţiilor de adevărate industrii naţionale“, iar profesorul mine- ultimele documente ale UE. Drept urmare, în 1929 13 Parlamentul, în frunte cu Senatul, adoptă Legea Senatul Cultural al Ministerelor, cu rezerva că lip- administrării pescăriilor statului şi amelioraţiunile sesc multe nume vrednice de a figura acolo: Nicolae regiunii inundabile a Dunării. Iorga, dr. Constantin Angelescu, Simion Mehedinţi, În sfera vieţii culturale, o largă rezonanţă în Ion Simionescu, George Enescu, Grigore Antipa, perioada anilor 1930 a avut-o dezbaterea parlamen- Octavian Goga, Iuliu Moldovan, Ion Petrovici, Şer- tară vizând crearea unui cadru juridico-instituţional ban Ţiţeica, Liviu Rebreanu, Ştefan Ciobanu, Ale- adecvat al acestui important domeniu al vieţii sociale. xandru Borza, Ion Nistor. Desigur, insolita structură În calitatea sa de ministru al instrucţiunii, culte- nu era concepută, ca statut şi rol încredinţat, ca un lor şi artelor, acad. Dimitrie Gusti supunea, în apri- Senat politic, ci drept unul al reflecţiei culturale şi lie 1933, spre dezbatere Senatului proiectul de lege ideilor creatoare, care să influenţeze politica oficială referitor la organizarea culturii, menit „să realizeze culturală. Din păcate, ca orice iniţiativă generoasă, o coordonare şi o intensificare a sforţărilor culturale nici aceasta nu a reuşit să prindă viaţă: adoptat de ale statului şi ale neamului românesc“. Se pornea de Senat, proiectul a rămas la această fază, ca urmare a la premisa şi realitatea că preocupările de organizare schimbării guvernului, adoptarea sa fiind amânată culturală crescuseră atât în România, cât şi în cele- sine die. lalte ţări, mai cu seamă după Primul Război Mon- Nu putem ignora nici faptul că parcurgerea Dez- dial, când munca intelectuală era chemată, alături de baterilor Senatului conduce la concluzia că majori- munca manuală, să lucreze la refacerea lumii. Toate tatea covârşitoare a senatorilor de drept au oferit evoluţiile pozitive înregistrate în legislaţia şi institu- acestei instituţii nu numai prestigiul propriei perso- ţiile culturale după Marea Unire erau astfel regândite nalităţi, ci şi abordări profesioniste şi de înaltă ţinută şi amplasate într-un cadru unitar, menit să stimuleze intelectuală, au venit cu propuneri concrete, valo- creaţia spirituală naţională şi să contribuie la afir- roase din punct de vedere practic, la multiplele pro- marea sa în dialogul cultural internaţional. Proiectul bleme cu care s-a confruntat România timp de şapte de lege ridica, printre altele, problema constituirii Se- decenii şi jumătate, de la 1864 la 1940. Instituţiile natului Cultural, format din 45 de membri, conceput reprezentative – precum Biserica, Justiţia, Armata, ca un amplu Consiliu al culturii naţionale, din care Academia Română, Universităţile – au putut să-şi să facă parte, între alţii, reprezentanţii ministerelor exprime direct, în cel mai înalt for politic al ţării, cu atribuţii în materie, ai instituţiilor autonome de puncte de vedere şi să vină cu soluţii adecvate la cultură, ai Academiei Române şi universităţilor. problemele dezbătute. Organismul urma să se implice în alcătuirea unui 6. Prezenţa elitelor culturale în rândurile mem- plan general de activitate în domeniu şi în promova- brilor Senatului României, mai ales în calitate de rea lui consecventă. senatori de drept sau desemnaţi, dar uneori şi aleşi, Intervenind în cadrul dezbaterilor parlamentare, a însemnat nu numai calea participării lor la dezba- academicienii-senatori şi Constantin terea şi rezolvarea treburilor ţării, posibilitatea Rădulescu-Motru aduceau consideraţiuni importante. exprimării şi susţinerii intereselor şi năzuinţelor cor- Astfel, savantul istoric sublinia nevoia stimulării purilor profesionale cărora le aparţineau, ori contri- creaţiei naţionale, organizării temeinice a „sfântu- buţia intrinsecă la calitatea travaliului parlamentar şi lui domeniu al culturii naţionale“ şi formula, în a rezultatelor sale, dar, uneori şi un veritabil act de acest sens, interesante sugestii de ordin instituţio- creaţie, de cultură. Mulţi dintre aceştia, valorificând nal-legislativ. La rândul său, autorul teoriei „perso- experienţa de la catedră a discursului academic sau nalismului energetic“, a venit cu câteva consideraţii chiar elocinţa judiciară, au creat şi dezvoltat la tri- menite să risipească confuziile care se făceau de buna Senatului şi a Camerei Deputaţilor retorica către cei mai mulţi opozanţi din Senat, când era parlamentară românească. În acest mod, mai ales vorba să se discute o asemenea lege. După o serie Senatul, bucurându-se şi de prezenţa reprezentanţi- de observaţii punctuale, distinsul academician con- lor elitelor intelectuale ale ţării a reprezentat „şcoala chidea că preconizata lege „stabilea un cadru pen- de formare“ a retoricii parlamentare româneşti. tru activitatea culturală a ţării“ şi constituia un Senatori precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maio- început bun „prin care putem spune că am ajutat la rescu, Nicolae Iorga ori Barbu Ştefănescu-Dela- răspândirea culturii în popor“. La sfârşitul dezba- vrancea au afirmat prin arta şi priceperea lor, pusă terilor, Dimitrie Gusti prezenta chiar o listă de per- cel mai adesea în slujba interesului general şi cu pre- 14 sonalităţi culturale care urmau să facă parte din cădere a celui naţional, o retorică inconfundabilă, după regulile şi rangul tehnicii şi ştiinţei autenticei cu un fragment ilustrativ din discursul Războiul şi elocinţe, care s-a dovedit o armă veritabilă de luptă datoria noastră, rostit la 2 septembrie 1916 de avo- politică şi afirmare a ideilor înaintate. catul, senatorul şi academicianul Barbu Ştefănescu- Aşa, de exemplu, talentul oratoric parlamentar al Delavrancea: „Domnilor! Academia Română, cea universitarului era descris astfel de mai înaltă instituţie de cultură a ţării, înfiinţată în celebrul maestru al barei şi dramaturgiei româneşti, 1866, a avut ca scop fundamental nu numai unitatea Barbu Ştefănescu-Delavrancea: „S-a suit la tribună. morală şi intelectuală a românilor de pretutindeni. Toţi încremenesc pe unde au apucat. Priveşte lung şi Ea, simbol premergător al aspiraţiilor noastre, a tăios. Nu se aude nimic. Nu mişcă nimic. A vârât izbutit să întreţie flacăra unui patriotism integral, mâna în redingotă: Domnilor! Au răsunat primele care nu cunoaşte hotarele artificiale ale României, fraze. Un glas limpede, cald, muzical, stăpânit. Ca ci, săltând peste Carpaţi înfrăţea de fapt pe acei un violoncel vechi pe care ar cânta un maestru glo- care erau fraţi de drept“. rios, desfăşurându-şi fantezia pe a doua sau a treia 7. Orice moment aniversar, impune şi unele con- coardă şi evitând pe cea dintâi cu pasiunile ei şi pe cluzii, ca o sinteză a ceea ce a fost şi, eventual, o cea de-a patra cu nemulţumirile ei profunde. Apă- prevestire a ceea ce ar putea urma. Din perspectiva sând pe unele, subliniind pe altele şi odihnindu-se istoriei este de remarcat faptul că introducerea siste- pe cuvintele care îi slujesc de concluzie şi de sinteză. mului parlamentar bicameral prin înfiinţarea Sena- Subiectul, adversar sau ideie, e strâns ca într-un tului poartă la noi, în conjunctura politică dată de cleşte. Legătura se face cuvânt cu cuvânt, frază cu acum 150 de ani, o anumită particularitate. Într-ade- frază, period cu period, parte cu parte, până se văr, dacă în celelalte ţări ale lumii „camera supe- încheie. Şi încheierea se impune oricărei minţi, ami- rioară“ era percepută ca o structură conservatoare, cului şi inamicului. Orice discurs este un silogism.“ de menţinere a statu quo-ului politic şi, în orice caz, O caracterizare făcută în urmă cu aproape 100 de ostilă schimbărilor bruşte şi radicale, la noi adopta- ani de stenograful parlamentar Henri Stahl, el însuşi rea Statutului dezvoltător..., „certificatul de naştere“ om de cultură oferea o asemenea clasificare a orato- al acesteia a fost necesar tocmai pentru depăşirea rilor români: oratori care puteau oricând improviza blocajului legislativ-parlamentar şi din nevoia conti- un bun discurs (Barbu Ştefănescu-Delavrancea, nuării marilor reforme aferente modernizării statului Take Ionescu, Nicolae Iorga), oratori care ţineau dis- român. Numai în urma modificărilor constituţionale cursuri bune, dar neimprovizate (M.G.. Cantacu- astfel realizate, domnitorul Unirii a putut să promo- zino, Simion Mehedinţi), oratori care citeau veze legea rurală, să asigure adoptarea marilor discursurile aidoma unor cărţi, lucrări literare (Titu coduri legislative şi celelalte acte reformatoare din Maiorescu, Al. Marghiloman), debateuri, cei care, perioada 1864–1866. Sub această pecete identitară fără pretenţii de talent oratoric, ţineau discursuri de promovare a progresului şi cu contribuţia majoră combative asupra unei teme date (P.P. Carp, Spiru a elitelor naţionale, Senatul României s-a manifestat Haret, N. Filipescu), oratori care gesticulau (Petre de-a lungul celor 100 de ani de activitate desfăşurată Misir) şi, în fine, oratori imposibil de stenografiat până acum – între 1864 şi 1940 şi după 1990 – ca un (P.S. Aurelian, A.D. Xenopol). veritabil for de dezbateri şi promovare a tradiţiilor şi Şi pentru că suntem la momentul aniversar nu interesului public. numai al Senatului României, dar şi al Centenarului Primului Război Mondial care, prin consecinţele Notă sale, avea să contribuie la realizarea idealului Marii 1 G. Sbârnă, Viaţa culturală şi învăţământul în dezbaterile Uniri a Românilor şi aici, în Aula Academiei Române, Senatului în perioada interbelică, în vol. Istoria Senatului Româ- voi încheia referirile vizând retorica, exemplificând niei, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004, p. 303.

15 Bicameralismul parlamentar*

Ioan Alexandru** Sărbătorirea celor 150 de ani de existenţă a Se- Există un simbol al democraţiei reprezentative, natului, camera superioară a Parlamentului Româ- acesta este cel al Parlamentului, organ colegial prin niei, a prilejuit din nou punerea în discuţie a siste- care se exprimă voinţa întregii populaţii. Ca atare, mului bicameral adoptat în Constituţia ţării noastre simbolul nu se poate disocia de democraţiile consti- şi o revigorare a confruntării de idei, de argumente tuţionale care sunt în marea lor parte construite în şi de soluţii, posibil a fi adoptate cu prilejul viitoarei jurul Parlamentului sau pornind de la aceasta. Orice revizuiri a Constituţiei. atingere adusă organizării, alcătuirii sau funcţionă- Această confruntare a fost declanşată încă de rii Adunării reprezentative devine sinonim cu un acum zece ani, dar mai accentuat după revizuirea atac sau o lovitură la adresa democraţiei. constituţională din 2003. Nu voi relua întreaga isto- De principiu, justificarea împărţirii funcţiei le- rie a acestei adevărate polemici alimentată de evi- gislative în două camere constă în căutarea unui dente interese politice şi mă voi limita a readuce în echilibru mai bun al puterilor şi în dorinţa de a evita atenţia celor interesaţi principalele aspecte puse în o posibilă derivă a corpului legislativ. discuţie. Să rediscutăm mai întâi argumentul tradiţie, Numărul 3 din 2010 al „Revistei de Drept Pu- apoi să încercăm o scurtă comparaţie a situaţiei Par- blic“ a fost dedicat în cea mai mare parte bicamera- lamentului României cu structura parlamentelor şi lismului. cu numărul de parlamentari (raportate la dimensiu- Şi-au spus/scris opiniile prof. Dan-Claudiu nea populaţiei) din state membre ale Uniunii Euro- Dănişor, analizând disputa doctrinară dintre prof. pene. Tudor Drăganu, adeptul monocameralismului, şi A existat o voce în doctrina noastră, care susţi- prof. Antonie Iorgovan susţinătorul bicameralismu- nea că „tradiţia organizării forului reprezentativ în lui, apoi alţi teoreticieni (printre care şi eu, ca susţi- istoria constituţională a poporului român fixează o nător al opiniei acestuia, deci al bicameralismului). Adunare unicamerală, ideea celei de a doua Camere În opinia mea, din punct de vedere teoretic, dar fiind introdusă în secolul al XIX-lea“1. Această teză şi practic, se pun, printre altele, şi următoarele pro- este evident incorectă şi lansată pro causa; ea poate bleme: fi combătută cu argumente ce ţin de istoria exerci- - problema unei aşa-zise antinomii între teza ţiului puterii publice în România, iar bicameralismul suveranităţii unice şi indivizibile şi organizarea poate fi considerat ca fiind propriu acestei istorii şi, puterii legiuitoare sub forma bicamerală; ca atare, este tradiţional (Regulamentele organice, - problema riscului unor blocaje între cele două Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Con- camere, generate şi de naveta proiectelor de legi din- stituţiile care au urmat: 1866, 1923, 1938), cu tre camera inferioară şi cea superioară; excepţia perioadei comuniste. - problema celerităţii activităţilor parlamentare Prin urmare, teza absenţei unei tradiţii bica- generate de dubla examinare a proiectelor; merale în România este incorectă şi vădit tributară - problema dublării cheltuielilor alocate funcţio- unei anumite opţiuni politice. nării celor două camere; O scurtă comparaţie a situaţiei Parlamentului - problema forţei tradiţiei în democraţia consti- României cu structura parlamentelor şi cu numărul tuţională. de parlamentari (raportate la dimensiunea popu -

*Comunicare susținută la Simpozionul cu tema „150 de ani – istorie și tradiție în Senatul României. Bicentenarul parlamentar în România. Tradiție și perspective“ (12 iunie 2014, Aula Academiei Române) 16 **Preşedintele Centrului de Excelenţă Academică din cadrul Uniunii Juriştilor din România laţiei) din state membre ale Uniunii Europene, ne Este foarte adevărat că părerea cvasiunanimă în conduce spre următoarele observaţii: doctrină este că, într-un stat unitar, bicameralismul - Jumătate din statele UE au parlamente bicame- se justifică în măsura în care Camerele au roluri şi rale. funcţii diferite. - După căderea Cortinei de Fier, statele care au Pornind de aici, profesorul Tudor Drăganu apre- făcut parte din fostul bloc comunist au optat, în cea cia că revizuirea Constituţiei din 2003 instaurează mai mare parte, pentru un parlament unicameral cu un sistem care se pretinde bicameral, dar care funcţio - excepţia Sloveniei, care la o populaţie puţin peste nează în mod curent ca un sistem unicameral, con- două milioane de locuitori are parlament bicameral damnat să încalce, prin anumite aspecte ale lui, cele cu 130 de parlamentari. mai elementare principii ale regimului parlamentar - Toate cele șase state cu populaţie mai mare ca şi care cuprinde în sine pericolul producerii în viitor a României au parlamente bicamerale, iar ţara cla- a unor grave disfuncţionalităţi în înfăptuirea activi- sată sub România are tot parlament bicameral. tăţii legislative. - Din cele cinci state care au populaţie peste A urmat referendumul din 2009, privind tran- 10 000 000 de locuitori, două au parlament bicame- sformarea în parlament unicameral cu 300 de par- ral, iar trei au parlament unicameral. lamentari. La acesta au răspuns afirmativ circa Altfel spus, 7 000 000 (respectiv la prima întrebare 6 740 213 şi - din cele 13 state cu populaţie de peste 10 000 000 7 765 573 la cea de a doua).2 de locuitori, numai trei au parlament unicameral; Opinia doctrinei a fost că electoratului român nu - din statele cu populaţie de 10 000 000, sau i-au fost furnizate suficiente informaţii cu privire la chiar mai mică, trei au parlament bicameral. Cât pri- avantajele şi dezavantajele introducerii unui sistem veşte statele nordice – Suedia, Norvegia, Finlanda, unicameral în România, iar în ceea ce priveşte rezul- Danemarca – opţiunea acestora s-a îndreptat către tatele privind reducerea numărului de parlamentari un parlament unicameral, în urma reformelor con- nu pot fi considerate relevante, deoarece problema- stituţionale. Nu trebuie să uităm liantul politico-con- tica reducerii numărului de parlamentari a fost aso- stituţional care a legat aceste state în diferite ciată cu reducerea numărului de cheltuieli de la momente ale istoriei lor. bugetul statului şi cu ineficienţa Parlamentului, ·Finlanda a făcut parte din Imperiul suedez 600 două elemente la care electoratul român s-a arătat de ani şi a fost disputată pentru o perioadă lungă de întotdeauna sensibil. Întrebarea care s-a pus este dacă rezultatele refe- timp atât de Imperiul suedez, cât şi de cel rus. rendumului constituie pentru autorităţile statului o Norvegia s-a reunit cu Danemarca în 1380 pen- · obligaţie de rezultat. Răspunsul meu este NU, date tru 400 de ani, după care, în anul 1814, a fost anexată fiind condiţiile în care a fost conceput felul în care a Suediei până în 1905. fost manipulat electoratul. ·Suedia nu a îmbrăţişat dintotdeauna formula unicamerală. În anul 1866, printr-o lege organică, se Alte argumente instituia un parlament bicameral, prin care se înlo- Un parlament unicameral, care să fie compus cuia vechiul regim al stărilor. dintr-un număr de 300 de parlamentari, nu poate asi- gura reprezentativitatea tuturor curentelor politice şi ·Danemarca până în 1953, a optat pentru formula ar oferi puţine şanse minorităţilor naţionale. bicamerală. Constituţia din 1953 avea să abolească Un parlament unicameral, cu un număr redus de Camera superioară, iar Folketinget -ul, compus din parlamentari şi dominat de un partid politic, nu 179 de membri, a devenit Camera unică a Parla- poate asigura un climat democratic. Statele din Uni- mentului. unea Europeană, care au optat pentru un sistem uni- Problema care se pune şi care a agitat spiritele cameral, au un număr redus de populaţie, de aceea este dacă, într-adevăr, bicameralismul românesc este consider că pentru România eliminarea uneia dintre în prezent în dificultate şi cât de bine ar fi reprezen- camere şi stabilirea unui număr maxim de 300 de tată populaţia României de o singură Cameră, care parlamentari nu reformează modul de funcţionare a să fie compusă dintr-un număr de doar 300 de par- parlamentului, ci doar reduce gradul de reprezenta- lamentari. tivitate a electoratului român. 17 Printre avantajele bicameralismului, amintesc: - Două camere se vor împiedica reciproc să devină un eventual suport pentru un regim autoritar, evitându-se astfel o dictatură. - Prin analiza legilor de către două corpuri de legiuitori, există premisele creşterii calităţii actului legislativ. - Bicameralismul este singurul sistem care poate îmbina în mod eficient principiul reprezentării la nivel naţional cu principiul reprezentării la nivel teritorial. - Bicameralismul permite reprezentarea minori- tăţilor naţionale în Parlament care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, să aibă dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. - Creşterea eficienţei controlului asupra executi- vului, atunci când acesta se realizează prin interme- diul a două camere. Giovanni Sartori scria într-o carte de referinţă în domeniu, Ingineria constituţională comparată, fap- îmbina tradiţia noastră cu inovaţia din statele cu tul că „bicameralismul este preferat monocamera- democraţie consolidată, apreciez că ar trebui făcute lismului pe motiv că cele două camere prezintă sigu- doar următoarele modificări faţă de situaţia prezentă: ranţă, iar concentrarea întregii puteri legislative într-un singur corp este nu numai periculoasă, ci şi 1. Revizuirea reprezentativităţii nejustificată: pentru că doi ochi sunt mai buni decât Camera Deputaţilor ar trebui să reprezinte naţiu- unul singur, iar din prudenţă se doreşte ca fiecare nea. În Senat să fie reprezentaţi, pe de o parte, per- proces de decizie să fie controlat şi îngrădit“3. sonalităţile care au ocupat înalte funcţii în stat sau în Este foarte adevărat că actuala reglementare a foruri academice şi universitare şi, pe de altă parte, bicameralismului românesc nu este prea fericită, din o reprezentare a unităţilor administrativ-teritoriale şi următoarele motive considerate în doctrină a fi a autorităţilor administraţiei publice locale. motive temeinice de schimbare: Camera Deputaţilor ar trebui să fie formată din - Parlamentul bicameral al României se pare că persoane alese prin vot universal, egal, direct, secret este singurul din Europa în care atât senatorii, cât şi şi liber exprimat. Senatul ar trebui să fie format din deputaţii sunt aleşi prin acelaşi sistem de vot, direct senatori de drept şi senatori aleşi indirect în cadrul de către cetăţeni, reprezintă aceeaşi populaţie şi au colegiilor judeţene şi locale. un mandat comun de patru ani. Senatorii de drept se regăsesc în tradiţia româ- - Modificarea făcută în 2003 a încercat să intro- nească, dar şi în organizarea contemporană a Sena- ducă diferenţierea funcţională a celor două Camere, telor din diverse state europene (Italia, Irlanda). dar alternanţa dintre postura de cameră de decizie şi Ar putea fi senatori de drept: preşedintele Aca- cameră de reflecţie este una care nu elimină princi- demiei Române, reprezentanţi ai universităţilor de piul de bază al bicameralismului egalitar consacrat prestigiu din ţară, foştii preşedinţi ai Înaltei Curţi de în 2001. Casaţie şi Justiţie care au ocupat un număr de ani Mai sunt şi alte critici, cum ar fi cele legate de această funcţie, capii cultelor recunoscute oficial, adoptarea tacită, sau de cheltuielile prea mari. foştii preşedinţi ai camerelor, care au ocupat această Toate, însă, nu privesc sistemul bicameral în sine, ci funcţie un anumit număr de ani, precum şi alte per- tipul de bicameralism ales de Constituţia din 1991 şi sonalităţi ale vieţii publice. apoi de Legea de revizuire a Constituţiei din 2003. Majoritatea din Senat să fie formată din repre- Prin urmare, ţinând cont de faptul că bicamera- zentanţi ai colectivităţilor locale, care vor ajunge 18 lismul este mai potrivit pentru România şi pentru a astfel să îşi exprime interesele în forul legislativ suprem al statului român, similar cu ceea ce se în- conform protocolului privind rolul parlamentelor tâmplă în camerele superioare din alte state unitare naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului (Franţa, Spania, Olanda, Slovenia etc.). de la Lisabona; numirea unor judecători, a Avocatu- lui Poporului etc.). 2. Revizuirea duratei mandatului În concluzie, ne exprimăm convingerea că în Trebuie făcută o distincţie între durata mandatu- privinţa sistemului parlamentar, modelul de urmat lui membrilor celor două camere, astfel încât mem- pentru România este cel al statelor unitare cu demo- brii Senatului să aibă un mandat mai mare (şase ani craţie consolidată. Observăm că în aceste state, par- în Franţa şi Cehia, de exemplu), iar Senatul să poată lamentul este o instituţie care doreşte să asigure un fi reînnoit pe jumătate după o anumită perioadă. echilibru între reprezentarea intereselor naţionale şi locale, între electivitate şi raţiune, instituind acea 3. Revizuirea atribuţiilor prin adoptarea princi- „rezervă ştiinţifică“ strict necesară pentru o bună piului bicameralismului inegalitar, prin punerea în guvernare. Prin existenţa a două camere se reuşeşte evidenţă a unor domenii în care fiecare din cele modelarea voinţei naţiunii, prin intermediul raţiunii două Camere să poată decide singură. Achiesăm la de stat. opiniile domnului profesor Dan-Claudiu Dănişor, exprimate încă din 2007, potrivit cărora anumite Note acte normative pot fi examinate şi votate doar de 1 Cr. Ionescu, Instituţii politice şi drept constituţional, Ed. Senat (legile privind guvernarea locală; ratificarea Economică, Bucureşti, 2002, p. 330. tratatelor internaţionale şi legile care vizează politica 2 Detalii în lucrarea I. Alexandru, C. Gilia, I.V. Ivanoff, Sis- externă, în general; avizarea proiectelor de acte le- teme politico-administrative europene, ediţia a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008. gislative care urmează să fie adoptate la nivelul Uniu - 3 G. Sartori, Ingineria constituţională comparată, Institutul nii Europene de Parlamentul European şi Consiliu, European, Iaşi, 2008, p. 251.

Clădirea Parlamentului României

19 Universitatea din Bucureşti la moment aniversar

Universitatea din Bucureşti şi Academia Română la 150 de ani*

Acad. Ionel-Valentin Vlad Preşedintele Academiei Române

Se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Univer- Universităţii (1941–1944); Daniel Danielopolu sităţii din Bucureşti, în baza Decretului Domnesc (1884–1955), medic, membru titular al Academiei promulgat de Domnitorul Alexandru I. Cuza. Răs- Române, rector al Universităţii (1944); petre p. punzând unei nevoi interne a tânărului stat român, panaitescu (1900–1967), istoric, membru cores- trei facultăţi existente (Litere şi Filosofie, Drept, Şti- pondent al Academiei Române, rector al Universi- inţe) se uneau într-o Universitate, care avea ca menire tăţii (1940–1941); Alexandru Rosetti (1895–1990), fundamentală emanciparea tineretului prin studii lingvist şi filolog, membru titular al Academiei superioare în ţară, formarea elitelor Ţării, fără a Române, rector al Universităţii (1946–1949); Iorgu limita accesul acestora de starea lor materială sau de Iordan (1888–1986), lingvist şi filolog, membru eventuale stipendii (condiţii impuse de studiile la titular al Academiei Române, rector al Universităţii universităţi din străinătate). (1957–1958); Simion Stoilow (1887–1961), mate- Într-un stil concis, Decretul Domnesc prevedea matician, membru titular al Academiei Române, rec- ca Universitatea să se administreze autonom, recto- tor al Universităţii (1944–1946); Ilie Murgulescu rii şi decanii să fie aleşi de profesori, din rândul lor. (1902–1991), chimist, membru titular al Academiei Şi să nu uităm, profesorii Universităţii vor alege din Române, rector al Universităţii (1949–1950); Nico- rândurile lor şi un membru al Senatului (camerei lae Sălăgeanu (1907–1988), botanist, membru titu- ponderative) Parlamentului Ţării. lar al Academiei Române, rector al Universităţii O Universitate este caracterizată în primul rând (1954–1957); (1906–1981), mate- de slujitorii ei, de profesorii ei. Toţi au fost remarca- matician, membru titular al Academiei Române, rec- bile personalităţi culturale ale României. Voi începe tor al Universităţii (1963–1968); Nicolae Dan Cris- cu Titu liviu Maiorescu, avocat, critic literar, tescu (n. 1929), matematician, membru titular al Aca- eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scrii- demiei Române, rector al Universităţii (1990–1992) tor, prim-ministru al României între anii şi alţii. 1912–1914, ministru de interne, membru fonda- Aproape 200 dintre profesorii Universităţii tor al Societăţii Academice Române (20 iulie din Bucureşti au fost şi sunt membri ai Acade- 1867), vicepreşedinte al Academiei Române miei Române. Voi remarca patriotismul acestor pro- (1880–1884) şi rector al Universităţii între anii fesori care, după terminarea unor studii strălucite, au 1892–1897, personalitate remarcabilă a Româ- optat pentru formarea unor generaţii de intelectuali niei sfârșitului secolului al XIX-lea ș i începutului români, pentru a răspunde misiunii Universităţii secolului al XX-lea. Îi vor urma alţi 21 de rectori ai cerute de Ţară. Amintesc pe câţiva dintre profesorii Universităţii, care vor fi membri ai Academiei mei de la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Române (şi ce nume!): Nicolae Iorga (1871– 1940), Fizică (pe care i-am avut după terminarea Politehni- istoric, rector al Universităţii (1929–1932); Ioan cii din Bucureşti, Facultatea de Electronică) şi în Athanasiu (1868–1926), fiziolog, membru cores- acelaşi timp ctitori ai Institutului de Fizică al Aca- pondent al Academiei Române, rector al Universită- demiei, în 1949, apoi de Fizică Atomică (IFA) de la ţii (1915–1920); Horia Hulubei (1896–1972), fizi- Măgurele: acad. Horia Hulubei (1896–1972); acad. cian, membru titular al Academiei Române, rector al Eugen Bădărău (1887–1975); acad. şerban Ţiţeica

* Alocuţiune susţinută la Sesiunea solemnă a Universităţii din Bucureşti 20 (16 iulie 2014, Aula Magna a Universităţii) (1908–1985), vicepreşedinte şi preşedinte interimar Rege Carol I. Preşedinte al Academiei era Mihail al Academiei Române; prof. Ion I. Agârbiceanu Kogălniceanu. Avea loc, aşadar, întâlnirea între viito- (1907–1971), membru corespondent al Academiei rul rege al Italiei, primul rege al României indepen- Române, şef de catedră şi la Institutul Politehnic dente şi unul dintre principalii artizani ai Unirii Prin- Bucureşti; acad. Radu Grigorovici (1911–2008), cipatelor Române. După câteva zile, principele Ferdi- vicepreşedinte al Academiei Române; acad. Ioan nand de Hohenzollern-Sigmaringen (1865– 1927), Ursu (1928–2007), director general al IFA ş.a. viitor rege al României, va fi ales membru de onoare Platforma de Fizică de la Măgurele a rămas până al Academiei Române în acelaşi local al Universită- astăzi cel mai puternic centru de cercetare avansată ţii din Bucureşti. al României, unde s-a deplasat şi Facultatea de Fizică Universitatea din Bucureşti are însă şi un pre- a Universităţii, urmând exemplul unor mari labora- zent prestigios, demn de această mare istorie. Voi toare naţionale din S.U.A. şi din alte ţări dezvoltate. menţiona doar legătura puternică a Universităţii cu În Universitatea din Bucureşti au studiat două proiecte de cercetare prioritare ale României în aproape 300 de viitori membri ai Academiei Strategiile europene Europa 2020 şi Orizont 2020: Române dintre cei 1111 de membri din ţară din Strategia Europeană a Dunării şi Infrastructura de toate timpurile (inclusiv membri post-mortem). Lumină Extremă (ELI) de la Măgurele, ultima fiind În sfârşit, 21 de membri ai Academiei Române o facilitate europeană cu trei piloni în statele din au fost distinşi şi cu titlul de doctor honoris causa zona central-estică a Uniunii Europene: în România, al Universităţii din Bucureşti. Republica Cehă şi Ungaria. Se cuvine amintită şi o altă legătură între Uni- În final, vă transmit cele mai înalte aprecieri versitatea Bucureşti şi înaltul for academic al ţării. şi cele mai bune urări din partea mea şi a colegi- Din 1868 şi până în 1898, Academia Română, lipsită lor mei din Academia Română pentru calitatea de un sediu propriu, a fost găzduită într-o aripă a înaltă a activităţii didactice şi ştiinţifice pe care o Palatului Universităţii, opera arhitectului Alexandru desfăşuraţi, recunoscută în ţară şi în străinătate. Orăscu (1857–1869). Strada Academiei din apropiere Să aveţi şi să educaţi acelaşi patriotism luminat aminteşte şi astăzi despre această legătură care a în integrarea României în Uniunea Europeană! existat între cele două instituţii de cultură şi de edu- la mulţi ani! Vivat Academia, vivat Alma caţie ale ţării. Aici se afla şi biblioteca Academiei şi Mater! tot aici se desfăşurau adunările ordinare şi extraor- dinare ale supremului for ştiinţific al ţării. Aici, în martie 1890, a avut loc şi un moment Bibliografie istoric cu adânci semnificaţii: primirea prinţului moştenitor al Italiei, Vittorio Emmanuel al III-lea Dan Berindei, Istoria Academiei Române, Ed. Academiei (1869–1947), un mare iubitor al ştiinţelor şi un dis- Române, Bucureşti, 2006. tins numismat, ca membru de onoare al Academiei Dorina Rusu, Dicţionar – Membrii Academiei Române 1866–2010, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2010. Române. Era primul membru al Casei Regale a Ita- Dorina Rusu, Istoria Academiei Române în date, Ed. Acade- liei care vizita Regatul României, condus de marele miei Române, Bucureşti, 1997.

Universitatea Bucureşti 21 Sub cupola Academiei Congresul anual al Asociaţiei Medicale Române, eveniment de prestigiu*

Acad. Cristian Hera Vicepreşedinte al Academiei Române

Îngăduiţi-mi să transmit salutul Academiei Române participanţilor la Congresul anual al Aso- ciaţiei Medicale Române. Felicit pe colegul nostru, Constantin Ionescu-Târgovişte pentru faptul că organizează acest congres anual cu atâta dăruire şi originalitate de fiecare dată. Cu originalitate, pentru că astăzi (în afara congresului, sau în cadrul congre- sului) are loc şi comemorarea marelui domnitor şi model princiar – aşa cum îl numeşte academicianul Răzvan Theodorescu – Constantin Brâncoveanu. De fiecare dată mă bucur şi apreciez faptul că acest congres, organizat anual, începe cu prezentarea celor trei mari corifei: Davila, Creţulescu şi Polizu; Creţulescu, membru fondator şi de două ori preşe- dinte al Academiei Române. De asemenea, apreciez că de fiecare dată, deschiderea are loc în Aula Magna şi va continua în Biblioteca Academiei Române. Colaborarea Asociaţiei Medicale Române cu Biblioteca Academiei Române devine tradiţio- nală şi m-aş bucura ca aceasta să fie continuată. Mă bucur, de asemenea, că la această manifes - Este pentru prima dată când la Congresul Socie- tare este prezent în permanenţă – una dintre perso- tăţii Medicale Române participă preşedintele Secţiei nalităţile marcante – profesorul Constantin Bălăcea- de ştiinţe medicale a Academiei Române, academi- nu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, cian Victor Voicu. Mă bucură prezenţa membrilor care va prezenta o comunicare extrem de intere - Academiei Române, dar m-ar bucura şi mai mult santă, Politica externă a lui Constantin Brânco- prezenţa unui mai mare număr de membri ai Secţiei veanu, politică din care, personal, cred că trebuie să de ştiinţe medicale, secţie cu cel mai mare număr de învăţăm şi astăzi. membri, membri corespondenţi şi de onoare. În cadrul sesiunii comemorative, profesorul Salut prezenţa celui mai tânăr membru cores- Octavian Buda va prezenta Umanismul medical în perioada brâncovenească. Umanismul medical, în pondent al Academiei Române, profesor Irinel această perioadă, se pare că nu mai este la nivelul Popescu. Să rămâneţi mereu în aceeaşi stare de celui din perioada brâncovenească şi, cred eu, că toţi activitate, colaborare cu Secţia de ştiinţe medicale cei care locuim şi trăim în această ţară trebuie să ne şi cu Academia Română, pentru că prin secţiile ei, punem speranţe mari, încredere şi să sprijinim ştiinţa Academia Română îşi menţine şi păstrează spiritul medicală, comunitatea medicală, pentru că avem de cunoaştere şi recunoaştere în cadrul societăţii mare nevoie de aceasta. noastre.

* Cuvânt de deschidere rostit la Congresul anual al Asociaţiei Medicale Române 22 (10 aprilie 2014, Aula Academiei Române) Constantin Brâncoveanu, un model princiar*

Acad. Răzvan Theodorescu

S-a scris mult despre ce au însemnat în istorie, pentru cultură şi pentru credinţă, protectorii şi prin- cipii Renaşterii. Se ştie că în epicentrul acesteia, Florenţa quattrocentistă, familia Medici s-a ilustrat prin cele trei principii ale mecenatului său – înfru- museţarea „patriei“ („patriae decus“), sporirea spri- jinului pentru cei apropiaţi („familiae amplitudo“) şi dezvoltarea artelor („incremento artium“)1, pentru ca un secol mai târziu, tot în cetatea de pe Arno, secretarul cancelariei florentine Niccolò Machia- velli să redacteze un manifest pentru acelaşi neam medicean care este faimosul „Il Principe“, un întreg capitol, al optsprezecelea, fiind despre credinţa prin- cipelui care „să-ţi pară că este numai milă, numai fidelitate, integritate de caracter şi credinţă în Dum- nezeu“2. Prea puţini cărturari europeni dintre cei care s-au aplecat asupra sensurilor şi mijloacelor mecenatului din România şi Baroc – în cuprinsul unei discipline umaniste speciale denumite „iconologie“ – ştiu câte ceva despre felul în care, într-un mic principat al Estului continentului, care nu era nici neatârnat şi poartă numele. De asemenea, voievodul a ajutat sen- nici supus deplin în vremea Turcocraţiei – mai pre- sibil la sporirea prezenţei culturale a apropiaţilor cis spus în anii sfertului de veac ce nu au precedent domniei, din Buzău până în Mehedinţi, de la vechea şi au urmat lui 1700 –, acest fenomen socio-cultural stirpe a Cantacuzinilor care l-au sfătuit, asistat şi tră- de vastă amploare s-a manifestat prin impulsul dat dat în cea mai firească manieră nobiliară, până la de un cârmuitor izvoditor de stabilitate, într-un ev membrii mai recentelor neamuri ale Cândeştilor, mişcător şi nesigur, căruia imperiul Habsburgilor i-a Drugăneştilor sau Brăiloilor. conferit titlul de „Reichsfürst“, iar Sublima Poartă În fine, în înţelesul machiavelic, fiul lui Papa din i-a oferit domnia pentru o viaţă, pe care tot iataganul Brâncoveni şi al Stancăi Cantacuzino şi-a dovedit avea să o curme dramatic. În spiritul şi litera amin- credinţa în Dumnezeu prin gestul suprem al muce- titelor precepte mediceene, principele care se intitula niciei sale şi a fiilor săi, într-un chip care a impre- sonor, pe medaliile de preţ pentru el cizelate „Con- sionat o Europă pentru care exotismele turceşti au stantinus Bassarab de Brankovan“, şi-a aureolat cuprins şi barbaria execuţiei din ziua Sf. Marii a domnia prin nobleţea meşteşugurilor artistice pe anului 1714, a celui pe care un autor din Franţa lui care le-a încurajat şi patronat, a înfrumuseţat plaiu- Ludovic al XV-lea îl ştiuse ca „le Prince Bessarabe“. rile Ţării Româneşti ca nimeni altul, de la Râmnicu Un principe autentic al vremurilor de tranziţie Sărat până la Hurezi, conturând – prin zugravii, pie- către modernitate era Brâncoveanu. Cel care într-un trarii şi constructorii săi – acel stil panromânesc care îi timp al nesiguranţei îşi scruta viitorul pe căi oculte

* Alocuţiune susţinută la Congresul anual al Asociației Medicale Române (10 aprilie 2014, Aula Academiei Române) 23 ale astrologiei, consultând horoscoape şi pronos- Snagov, în 1696, în anul următor, tot aici, fiind ticuri, dar care într-un timp al istorismului baroc pri- imprimat în limba greacă un Discurs panegiric des- vea cu orgoliu către trecutul bizantin spre care cobo- pre împăratul Constantin cel „asemenea cu aposto- rau rădăcinile neamului său matern: de unde venea lii“, prin grija lui Antim Ivireanu, acelaşi cărturar şi stema cu acvila bicefală cioplită în piatra portalului ierarh care în 1701, aşijderea în greceşte, tipăreşte la ce face trecerea din pridvor în pronaosul bisericii Bucureşti Cuvântul panegiric la marele Constantin, mari a mănăstirii Hurezi, de unde se isca galeria de iarăşi cuprinzând gravuri, rostit de Ştefan Brânco- portrete cantacuzineşti din aceeaşi încăpere litur- veanu, coconul domnesc care îşi asemăna tatăl cu gică, de unde, în fine, prezenţa în aceeaşi lavră vâl- „isapostolul“ fiu al împărătesei Elena. ceană, în Casa Cărţilor, cum numeşte pisania zugră- Apropiat mereu de Constantin cel Mare, fiul lui vită la 1708 biblioteca monastică, a volumelor de Papa din Brâncoveni va fi din nou asociat simbolic izvoare greceşti medievale din celebrele Corpus cu fiul lui Constantius Chlorus – ca altădată Ştefan byzantinae historiae publicat cam tot pe atunci la cel Mare – în iconografia cu limpezi substraturi istorisite din mereu evocatul pronaos de la Hurezi: Paris de către părintele bizantinologiei Charles Du se ştie că scena, de altminteri amplă, a victoriei con- Cange du Fresne. Aşa cum am arătat şi cu alt prilej3, atenţia acor- stantiniene de la Pons Milvius, la 28 octombrie 312, dată Bizanţului era şi o privire către începuturile împotriva păgânului Maxentius, sub semnul unei ortodoxiei, al cărei patron, Constantin Brâncoveanu, cruci amintite în izvoare, intrate în legendă şi recu- se voia pe urma unor Neagoe Basarab şi Vasile noscute oficial în anul următor prin nu mai puţin Lupu; mai mult, începuturile creştinismului însuşi celebrul edict de la Milano, a fost, nu întâmplător, erau scrutate în acest mod, de unde şi gustul cu totul pictată pe acelaşi perete răsăritean din narthexul particular pentru cultul patronului princiar care era unde se afla şi tabloul ctitoricesc dominat de silueta omonimul întemeietor al Constantinopolului în vea- lui Constantin Vodă, „noul Constantin“ al sfârşitului cul al IV-lea şi primul împărat creştin Constantin cel de secol XVII; după cum prezenţa perechii împără- Mare (se ştie, în Evul Mediu oriental şi occidental teşti protobizantine Constantin şi Elena, cu personaje deopotrivă, socotirea unor suverani drept „noi Con- sanctificate şi proteguitoare în mai toate criteriile stantini“ era un loc comun al textelor, cu ecouri în brâncoveneşti – în icoane, în pictura murală, în iconografie). Tipăriturile brâncoveneşti abundă în argintării liturgice – nu poate fi fără legătură cu asemenea referiri: Orânduieliile slujbei sfinţilor această mentalitate a epocii. De numele acestui prin- Constantin şi Elena – cu gravuri şi evocări ale tri- cipe valah se leagă şi noutatea arhitecturii reziden- umfului crucii împotriva lui Maxentius, subiect ce ţiale – suntem în epoca în care în Europa englezii constituia chiar partea centrală a unei scene zugră- inventau cuvântul „confort“, iar francezii pe cel de vite în amintitul pronaos hurezean – era tipărită la „confortabile“ – o arhitectură găsită în vechi centre

Palatul Mogoşoaia 24 el însuşi, prin cărturarii şi artiştii Curţii de care a înţeles să se înconjoare – pentru ceea ce însemna aici, cu trei veacuri în urmă, ştiinţa îmbinării tradi- ţiei cu înnoirea, a ideii dinastice şi a fastului aulic exprimate în arhitectura religioasă şi rezidenţială sau în pictura murală, cu sentimentul cel nou al demnităţii omului de merit, indiferent de obârşie, a omului care începe a şti să ducă o existenţă confor- tabilă şi „civilizată“ în pas cu Europa. Înnoire a formelor, tradiţionalism al structurilor artistice, privire către un trecut medieval nimbat de glorie basarabească, dar şi către contemporanii care Biserica Mănăstirii Potlogi încercau să-şi exprime pe calea artei cultura supe- rioară şi locul de excepţie dobândit în societatea politice încărcate de prestigiul istoriei, precum Târ- munteană – este cazul Cantacuzinilor înrudiţi cu govişte sau Bucureşti, în imediata vecinătate a aces- „prinţul aurului“, ei înşişi pregătind epoca aceasta tora – la Doiceşti şi la Mogoşoaia unde, în pisania nemijlocit şi împlinind-o apoi printr-un mecenat din 1702, apare, pentru întâia oară în limba română, artistic cu tonalitate distinctă – sfertul de veac de termenul de „palat“ – la jumătatea distanţei dintre cârmuire brâncovenească, între 1688 şi 1714 a cele două capitale – în venerabile aşezăminte legate de istoria neamului lui Preda postelnicul – cum ar fi însemnat mai ales, schiţarea unei expresii culturale Brâncovenii ce au dat şi numele familiei princiare – în „naţionale“, în care posteritatea a vrut să vadă, cu sfârşit, în plin Bărăgan, la Obileşti sau la miazănoapte mândrie sau nostalgie, reperul întrupării unui spirit local în morfologii originale, inconfundabile în de munţi, pe pământ ardelean, la Sâmbăta de Sus.4 aceste părţi de lume. Acest ctitor munificient şi fastuos monarh5 – Vremea aceasta era pentru Blaga, ne amintim, „un rusé Salomon danubien“ l-a numit un cunoscut un „minunat amestec de renaştere şi bizantinism, de istoric de artă străin, încercând, îmi închipui, o fu- baroc şi de orientalism“, „o aluzie reconfortantă la gară incursiune psihologică înaintea portretelor ceea ce ar fi putut să fie o epocă de adevărată (isto- brâncoveneşti6 – şi-a marcat prin texte, dar mai ales 8 prin imagini, legitimitatea cârmuirii sale într-un rie) românească“ . Mai mult, însă, ea a fost o reali- veac baroc de ridicări şi căderi vertiginoase, de teri- tate impresionant de organică în anii eflorescenţei bile încercări, de nesiguranţă compensată prin fac- stilului brâncovenesc, modelatoare a viitorului de-a tice străluciri somptuoase. Era o marcare necesară, lungul a cel puţin un secol în sfera formelor plastice prin invocarea unor strămoşi iluştri – zugrăviţi la şi literare, inspiratoare a unui „revival“ de modernă, Hurezi, la Târgovişte, la Potlogi – într-un spirit isto- romantică încercare de captare a „sufletului naţio- rist ce fusese deja cel al Apusului Renaşterii şi al nal“ în pragul secolului trecut. Într-un cuvânt, ea Barocului, dar pe care îl descoperim şi pe meridia- rămâne o piatră de hotar în istoria trecerii românilor nul românesc în jurul lui 1600 încă, difuzându-se de la medievalism la modernitate. treptat în mai toate mediile sociale libere, în secolele XVII şi XVIII, ca un semn al desprinderii ireversi- Note bile de timpurile medievale. 1A. Chastel, Art et humanism à Florence au temps de Lau- Înţelegerea civilizaţiei româneşti din jurul lui rent le Magnifique, Paris, 1959, p. 15. 7 1700 drept epoca hotărâtoare a trecerii spre evul 2Principele, ed. Ed. N. Façon, Bucureşti, 1960, p. 66. modern, fără cezuri, fără răsturnări spectaculoase, 3Constantin Brâncoveanu între „Casa Cărţilor“ şi „Ievropa“ , într-un lent dar hotărât gest de sincronizare cu restul ed. II, Bucureşti, 2012, p. 64, cu textul care urmează. culturii europene – tot mai mult ştiute de români 4Ibidem, p. 93. prin lecturi şi prin călătorii – şi-a câştigat, e sigur, tot 5Ibidem, p. 75. mai mulţi adepţi. Iar în centrul ei, a devenit nece- 6H. Focillon, L’ancien art roumain, în Moyen Age. Survivan- sară, în ultimul timp, istoricilor, istoricilor artei şi ces et réveils, Montreal, 1945, p. 190. istoricilor literari desluşirea exactă a personalităţii 7Pentru această încheiere, R. Theodorescu, op. cit, p. 19. Brâncoveanului, monarhul dătător de măsură – prin 8Spaţiul mioritic în Trilogia culturii, ed. D. Ghişe, Bucureşti, 1969, p. 236. 25 Creierul uman: o veche cunoştinţă şi o permanentă mirare*

Acad. Solomon Marcus

pariul creierului uman: impresia că cele mai multe cunoştinţe pe care le a se înţelege pe sine avem despre funcţionarea creierului, despre legă- Nu-mi mai dau seama de când am început să tura dintre minte şi creier, au statut de ipoteze care, mă mir de isprăvile creierului, de cel al meu, în pri- în funcţie de observaţiile şi experimentele acumu - mul rând. Iar aventura creierului uman, în încerca- late, devin mai mult sau mai puţin plauzibile. Des- rea de a se înţelege pe sine, mi se pare de o îndrăz- pre numărul neuronilor din creierul uman aflăm din neală deosebită şi mă întreb dacă nu cumva este, în Wikipedia o estimare de ordinul a 100 de bilioane bună măsură, programată eşecului. Secolul trecut a (deci puterea de exponent 11 a lui 10), numărul stat tot mai mult sub semnul autoreferinţei, cu sta- sinapselor corespunzătoare fiind de ordinul a 100 de tut de păcat în raport cu logica tradiţională, dar trilioane (puterea de exponent 14 a lui 10). Faţă de autoreferinţa în care se află creierul uman pare această sursă, provenită din anul 1988, o sursă ulte- de-a dreptul scandaloasă pentru o minte prizonieră rioară, din anul 2009, propune o estimare de ordinul culturii anterioare secolului trecut. A convieţui cu a 86 de bilioane de neuroni în creierul uman. autoreferinţa este o probă decisivă pentru o minte modernă. Distincţia medical-nemedical Nu mi-e foarte clară. Îl trecem în istoria medici- Condiţia noastră de fiinţe macroscopice nei pe Pitagora, pentru modul în care a mizat pe Suntem antrenaţi să observăm, să cercetăm ceea acţiunea curativă a muzicii? El considera că aceasta ce se află în afara noastră, condiţia noastră de fiinţe este prima condiţie a muzicii, de a vindeca boli. macroscopice ne limitează capacitatea de investi - Figurează oare Pitagora în vreo istorie a medicinei, gare la acele situaţii în care există o diferenţă clară cu această chestiune? Cât şi ce anume din proble- între subiect şi obiect, între noi şi rest. De aici, difi- matica acestui organ atât de enigmatic cum este cre- cultatea – aparent imposibilitatea – de a ne înţelege ierul aparţine medicinei? pe noi. Şi totuşi, suntem nevoiţi să transgresăm această limitare. Strategia black-box Într-un fel, interesul pentru problemele creieru- Ce constatăm, urmărind istoria? lui s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, chiar Constatăm că fiinţa umană s-a angajat mereu în dacă folosirea termenului creier se pare că a întâr- proiecte aparent imposibile, o mare parte din creaţia ziat (vorbesc de acea direcţie de preocupări pe care umană a fost o luptă cu imposibilul. Încercarea de a eu am frecventat-o). Evident, poate că din alte ne înţelege creierul este în bună măsură de această direcţii lucrurile se prezintă altfel, dar am observat natură. Desigur, pentru partea strict anatomică ne că s-a adoptat următoarea convenţie tacită: Din bazăm pe ceea ce se observă la creierul altora, dar moment ce nu prea înţelegem ce se întâmplă în inte- pentru modul de funcţionare situaţia se complică. riorul creierului uman, să încercăm o strategie pe ocolite – să urmărim comparativ ce anume pătrunde Altă dificultate: complexitatea prea mare în creier şi ce iese din el. S-a lansat astfel o meta- Creierul este un exemplu tipic de complexitate foră care a apărut odată cu cibernetica, metafora prea înaltă faţă de posibilităţile de care dispunem. cutiei negre, black box, deci creierul este ca o cutie Conexiunile neuronale formează o lume guvernată cu interior întunecos, nu ştim ce se întâmplă în ea, de numere prea mari pentru a le putea controla. Am dar putem să examinăm ceea ce intră în această

* Comunicare invitată la Congresul anual al Asociaţiei Medicale Române 26 (10 aprilie 2014) cutie şi ceea ce iese din ea; pe baza acestor intrări leibniz, analogia şi informaţia şi ieşiri, încercăm să explicăm, să înţelegem activi- Următorul autor – poate cel mai important pre- tatea creierului. cursor al actualelor preocupări de inteligenţă artifi- cială, de informatică teoretică – este Gottfried Wil- platon şi Aristotel helm von Leibniz (1646–1716), la care apare o ade- Această procedare indirectă a funcţionat de-a vărată filosofie a minţii (la o editură românească se lungul întregii istorii. La Platon, din câte cunosc, nu pregăteşte editarea întregii opere a lui Leibniz). El apare cuvântul creier, dar apare corpul, care este din consideră că nu există o interacţiune a minţii cu tru- lumea materială şi sufletul, din lumea ideilor plato- pul, ci numai o relaţie necauzală de armonie, de niene. Ideile, în doctrina platoniană, sunt eterne, ele paralelism, de corespondenţă între minte şi trup. La reprezintă adevărata realitate, sufletul este acolo şi Leibniz apare o idee care va parcurge secolele ce el este nemuritor, numai corpul are extensiune în i-au urmat, aceea de a se încerca să înţelegem acti- timp şi spaţiu. Există o multiplicitate de suflete; vitatea creierului uman prin analogii. această idee reapare şi la Aristotel, care elaborează o Ideea de a te centra pe analogie este centrală în ierarhie a diferitelor funcţii ale plantelor, animalelor toate disciplinele informaţionale care au înflorit în a şi oamenilor şi, cu referire la ea, considera diverse doua jumătate a secolului trecut. Calculatorul caută tipuri de suflete, începând cu sufletul nutritiv, să fie un analog al creierului uman, nu să reproducă comun întregii lumi vii. specific diversele sale componente anatomice; con- tează analogia în modul de funcţionare, de exemplu, Aristotel se desparte de platon funcţia de memorare. Ca şi în matematică, analogia La Aristotel, însă, lucrurile se schimbă: apare este aici punctul cheie. mintea, una din principalele entităţi care au interesat omenirea în legătură cu creierul. La Aristotel, min- limbajul la leibniz tea este o facultate a sufletului, iar acesta din urmă O altă idee de bază la Leibniz este limbajul – aparţine corpului şi moare odată cu corpul. După oglinda în care se reflectă activitatea creierului cum se vede, recunoscându-l pe Platon drept mento- uman – idee de foarte mare actualitate, pentru că rul său, Aristotel a adoptat, uneori, cu totul altă con- toate cele ce s-au întâmplat în domeniul discipline- cepţie decât aceea a maestrului său. Discipolul, pen- lor informaţionale au la bază centrarea pe limbaj. tru a demonstra valoarea sa, trebuie să se arate capa- Limbajul este cea mai fidelă oglindă a minţii bil de a se desprinde de cel care i-a fost mentor. umane. O analiză a semnificaţiei cuvintelor ne dez- Unele dintre ideile lui Aristotel se regăsesc în anu- văluie operaţia prin care mintea ne ajută să înţele- mite doctrine care ţin azi de domeniul Inteligenţei gem lumea. Leibniz a formulat un plan al unei limbi artificiale, care revine tot la un mod de a cerceta universale, construit cu simboluri care exprimă con- activitatea creierului uman. cepte, idei şi reguli logice; el ne-a atras atenţia că limbajul natural este plin de neglijenţe, de impurităţi Creierul, la Descartes; şi nu poate funcţiona ca limbaj al ştiinţei; într-ade- principiul dualismului văr, de la Leibniz încoace limbajul ştiinţei nu mai Primul autor, în direcţia mea de preocupări, la este limbajul natural singur, ci este limbajul natural care apare explicit referirea la creier, ca entitate ana- suplimentat cu o componentă artificială. Leibniz tomică, este René Descartes (1596–1650); acesta este cel mai important precursor al Inteligenţei arti- considera că mintea exercită control asupra creieru- ficiale. lui. O face prin glanda pineală – principalul sediu al sufletului şi locul în care se formează toate gân- Kant şi formele apriorice durile noastre. La Immanuel Kant (1724–1804) apare o idee La Descartes, apare principiul dualismului; min- nouă, şi anume aceea că dincolo de minte şi materie tea este altceva decât trupul, mintea este distinctă de există o lume a formelor a priori (cum ar fi spaţiul materie, dar o influenţează pe aceasta. După Des- şi timpul) preprogramate în creier; le numeşte forme cartes, mintea şi trupul sunt forme diferite ale unei apriorice. Kant a primit, în această privinţă, o con- entităţi unice – substanţa. Trupul este substanţă testare majoră, prin apariţia geometriilor neeucli- existentă în timp şi spaţiu, în timp ce mintea, simţi- diene, a căror joncţiune cu teoria relativităţii a arătat toare şi gânditoare, nu are extensiune nici spaţială, că modul de reprezentare a spaţiului este determinat nici temporală. şi de aspecte de natură fizică. 27 Huxley boluri abstracte, deci de natură arbitrară, iată un Thomas Huxley (1825–1895) consideră că min- pariu care părea greu de a fi câştigat, dar pe care tea conştientă este un produs lateral (un epifeno- Turing l-a câştigat prin maşina construită de el pe men) al creierului (idee curentă la mulţi teoreti- hârtie, în 1936–1937. cieni). Dacă mintea este sau nu un produs integral al creierului, iată o întrebare care, probabil, va fră- şi creierul electronic mânta omenirea mult timp de acum înainte şi nu Maşina Turing îi permite lui John von Neumann cred că se va ajunge la un răspuns general acceptat. (1903–1957) să construiască, în 1948, primul calcu- lator electronic pe bază de program, după o imensă proiectul lui George Boole activitate prealabilă, oglindită în cartea sa postumă În secolul XIX, ideea de analogie, pe care a The Computer and the Brain, în care avem un întreg accentuat-o Leibniz, revine în forţă prin George program de simulare a activităţii pe care o efectuează Boole (1815–1864) – adjectivul boolean este curent creierul uman sub aspectul calculabilităţii. Calculul astăzi în informatică, logică, matematică. George conceput de Turing şi investigat de von Neumann Boole încerca să demonstreze că între patru activi- este atât de general, de cuprinzător, încât este foarte tăţi, care sunt toate legate de activitatea creierului, greu să găseşti activităţi mentale care să nu intre în există o analogie deplină. Cele patru activităţi sunt: raza sa de acţiune. gândirea, logica, limbajul şi algebra. Dar, pentru a putea demonstra această analogie, este obligat la un Shannon: logica este inginerie compromis – să reducă algebra la ceea ce s-a numit Claude Shannon (1916–2001), vine cu o teză de algebră binară, algebră bazată pe două variante: master uluitoare, în care stabileşte o altă analogie, zero-unu; da sau nu. Începând cu secolul trecut, s-a care avea să facă istorie. O analogie care şi la noi în adoptat sintagma algebră booleană. ţară a avut un rol mare, după Al Doilea Război Mon- dial, prin şcoala lui Grigore Moisil, analogia dintre Karl popper despre problema minte-corp logică şi circuitele electrice din inginerie (anticipată Karl Popper (1902–1994) distinge trei aspecte de C.S. Peice Collected Works 5:421-4: the surpri- ale acestei probleme: lumea minţii, lumea materiei sing palallelism between Boolean calculations and şi lumea creaţiei minţii, în care intră, de exemplu, electrical switches). Dintr-o dată, se scurtcircuitează matematica. Popper examinează interacţiile acestor legătura dintre două domenii care erau considerate trei lumi. la poluri opuse: logica, o speculaţie abstractă, fără nicio aplicaţie practică, aşa cum era privită de mile- Creierul-maşină la Turing nii, şi circuitele electrice – o preocupare ingine - În secolul XX, prin cel considerat azi bunicul rească de fiecare zi; iată că aceste două activităţi au informaticii, Alan M. Turing (1912–1954), devine un numitor comun, care le aduce în aceeaşi albie. predominantă o idee nouă, şi anume de a concepe creierul uman prin intermediul unei metafore noi – Activitatea nervoasă privită metafora maşină – o maşină la care, conform filoso- ca un calcul logic fiei anterior explicate, nu ne preocupăm prea mult Deceniul al cincilea al secolului trecut este de ceea ce este în măruntaiele ei, ci de ceea ce intră perioada marilor explozii. În 1943, W. McCulloch şi şi iese, maşina ca input-output device. Această W. Pitts publică o lucrare (în revista „Bulletin of maşină simulează o nouă activitate a creierului Mathematical Biophysics“), al cărei titlu este de-a uman, al cărei preludiu se află încă la Leibniz, şi dreptul surprinzător pentru cercetările privind creie- anume cum calculează mintea umană, dar noutatea rul uman: A logicalcalculus of the ideas immanent pe care el o aduce constă în a imagina o idee de cal- in nervous activities“, dar în ordinea de idei inaugu- cul aplicabilă nu numai numerelor, ci unor simbo- rată de Turing, von Neumann şi Shannon. Se pro- luri de natură nespecificată. Este un progres imens, pune un model matematic al neuronului, apare ideea pe care Turing îl realizează pur şi simplu simulând unei reţele de neuroni artificiali. La scurt timp, în modul senzorial-intuitiv în care fiinţa umană proce- decembrie 1951, S.C. Kleene publică la Rand Cor- dează atunci când efectuează cele mai elementare poration, în California, o lucrare care precizează operaţii aritmetice. Să rămâi la această reprezentare locul reţelelor nervoase în contextul teoriei automa- a calculului cu care ne-a obişnuit aritmetica şcolară, telor finite, aflate atunci la primii paşi. Titlul este 28 dar în acelaşi timp s-o extinzi de la numere la sim- semnificativ; Representation of events in nerve nets and finite automata, deci activitatea sistemului ner- şi cel de al treilea creier nu a fost suficient de mare, vos superior este în esenţă de tipul unui automat de aceea, o anumită înclinare paranoidă a omului, nu finit, o maşină relativ simplă, care uneşte logica for- a putut fi evitată. Drama omenirii nu-şi are oare una mală şi activitatea nervoasă superioară. din surse în faptul că la o mare parte a ei, comporta- mentul este dominat şi acum de primul şi de al doi- Chomsky: lingvistica este psihologie cognitivă lea creier, de instincte şi emoţii şi prea puţin de Acesta este pariul propus de Noam Chomsky raţiune? (1928– ) în 1956, prin invenţia gramaticilor gene- rative. Iniţial motivate de problemele limbilor natu- Un creier ipotetic: gramatica universală rale, aceste gramatici se dovedesc a fi, la începutul Încă de la începutul anilor ‘60 ai secolului trecut, deceniului al şaptelea al secolului trecut, instru- m-a atras implicarea gramaticilor generative şi auto- mentul de care era nevoie pentru constituirea unei matelor finite în studiul activităţii neuronale. Am teorii a limbajelor de programare la calculator. consacrat acestei probleme o întreagă secţiune în Lingvistica este, în concepţia lui Chomsky, acea dis- cartea mea Gramatici şi automate finite (Editura ciplină care ne explică în ce fel creierul uman îşi Academiei Române, 1964). La Primul Congres al manifestă competenţa sa în folosirea limbajului. Asociaţiei Internaţionale de Semiotică (Milano, Reia pariul lui Leibniz, pe care îl înnoadă cu unul 1974) am contribuit cu o lucrare în colaborare cu un mai vechi, care vine de la indieni şi cu unul mai medic, Eugen Celan, Sémiotique du diagnostic recent, care vine de la Descartes. (publicată la paginile 436-439 din volumul editat de S. Chatman, Umberto Eco şi J.M. Klinkenberg Pro- O nouă înţelegere a procesului de învăţare ceedings of the First Congress of the International Nu mai este deci vorba de lingvistica descrip - Association of Semiotic Studies, Mouton.The tivă, care se învaţă la şcoală, ci de una generativă, Hague, 1979), în care sindromele sunt reprezentate care se bazează pe o nouă idee, pe o nouă înţelegere drept cuvinte pe alfabetul simptomelor, iar mulţimea a procesului de învăţare; acesta nu mai poate fi examenelor clinice se constituie într-un limbaj pe redus la o interacţiune a unor stimuli şi răspunsuri alfabetul respectiv. (pe o atare reprezentare s-a bazat teoria matematică Dar cea mai semnificativă dintre propunerile tradiţională a învăţării, în care şcoala românească de mele a fost, cred, aceea pe care am publicat-o, în teoria probabilităţilor a avut mari succese, prin colaborare cu Cristian Calude şi Gheorghe Păun, savanţi ca , Gheorghe Mihoc, The universal grammar as a hypothetical brain Marius Iosifescu, Radu Theodorescu). Mai trebuie („Revue Roumaine de Linguistique“ 24, 1979, 5, adăugată interacţiunea elementelor înnăscute cu 479 – 489). Problema era următoarea. Fiecare com- cele dobândite în cursul vieţii, ca rezultat al interac- petenţă particulară a creierului uman are la bază o ţiunii cu mediul. Creierul uman moşteneşte o serie anumită gramatică generativă specifică, o maşină întreagă de competenţe de tipul unor maşini genera- specifică, dar multitudinea acestor gramatici parti- tive, care corespund diverselor activităţi umane şi culare are nevoie de o hipergramatică, o gramatică ele trebuie explicitate şi înţelese. universală, prin care creierul monitorizează, gestio- nează toate aceste maşini particulare şi la fiecare Trei stadii în dezvoltarea creierului uman moment actualizează funcţionarea unora dintre ele Paul D. MacLean (A Triune Concept of the şi închide activitatea altora. Brain and Behaviour, University of Toronto Press, 1974) emite ipoteza a trei faze în dezvoltarea creie- Confruntarea piaget-Chomsky rului uman şi implicit a trei componente ale creieru- În anul 1979 a avut loc o mare dezbatere, între lui actual. Faza cea mai veche este creierul reptilian, echipa lui Jean Piaget – cel mai mare psiholog al responsabil de comportamentul instinctual, agresiv, secolului al XX-lea – şi echipa lui Noam Chomsky, dominant. Creierul al doilea este cel paleo-mamifer în legătură cu modul în care trebuie să înţelegem (sistemul limbic), responsabil de comportamentul învăţarea; s-a considerat că principala activitate a emotiv implicat în alimentare, reproducere şi com- creierului uman este capacitatea noastră de a învăţa, portament parental. Al treilea, cel mai recent creier, aici intră şi capacitatea noastră de a crea. Era con- este neo-cortexul, care face deosebirea dintre om şi fruntarea dintre învăţarea înţeleasă ca interacţie de celelalte mamifere. Intervalul dintre cel de al doilea stimuli şi răspunsuri şi învăţarea văzută ca interacţie 29 a unor factori înnăscuţi cu ceea ce dobândim prin aminoacizi şi la proteine. Celula biologică şi creie- experienţă. E greu de spus că ar fi existat învingători rul uman, aparent lucruri complet diferite, au dezvă- şi învinşi. Ambele tipuri de învăţare sunt importante luit un numitor comun, structura de limbaj, cu gra- şi ele trebuie să colaboreze. maticile şi automatele asociate. Pentru creier, toată activitatea nervoasă superioară descrisă prin auto- Traseul ochi – creier – ochi mate finite revine la considerarea unor alfabete fi - Mi-a reţinut atenţia articolul lui Patrick Suppes nite şi a anumitor secvenţe pe aceste alfabete. Este Is visual space euclidean? ( „Erkenntnis 36“, 1977, ceea ce controlează emisfera cerebrală stângă. La 307–421), o sinteză a punctelor de vedere privind celula biologică, ADN-ul are o structură de limbaj, natura euclideană sau neeuclidiană a spaţiului sunt fraze foarte lungi, dar finite, pe un alfabet de vizual. Precumpănesc argumentele care favorizează patru elemente. Proteinele sunt şi ele fraze pe alfa- a doua variantă a alternativei. Voi aminti de o carte betul celor 20 de tipuri de aminoacizi. Toate acestea mai veche, privind modul în care copiii percep spa- intervin esenţial în marele Proiect al Genomului ţiul: Jean Piaget, B. Inhelder, The Child’s Concept of Uman, încheiat cu succes la sfârşitul mileniului al Space, London: Routledge &Kegan Paul, 1956, în doilea, şi în modul în care acizii dezoxiribonucleici care se argumentează ideea conform căreia la copiii funcţionează ca un calculator. foarte mici proprietăţile topologice şi cele neeucli- diene sunt dominante în modul în care ei îşi repre- Neuro-psihicul este dominat de antinomie zintă spaţiul. Numai după aceea se trece la o repre- Conform cu Stephane Lupasco (La systemologie zentare euclidiană a spaţiului, care rămâne pe tot et la structurologie. Le Troisieme Millenaire 7, parcursul vieţii. În acelaşi sens argumentează şi 1983), sistemul se distinge prin abolirea celor trei Patrick Heelan (Space Perception in the Philosophy principii ale logicii clasice: identitate, necontradicţie of Science, Berkeley: University of California Press, şi terţ exclus. Sunt considerate trei tipuri de sisteme: cele dominate de omogenitate (lumea macrofizicii), 1983, 163–164). Percepţia vizuală este mai întâi cele dominate de heterogenitate (lumea viului) şi neeuclidiană (hiperbolică); numai ulterior, sub cele dominate de starea antinomică a echilibrului acţiunea experienţei, devine euclidiană. Dar, inutil dintre omogenitate şi heterogenitate (nucleul ato- poate să mai adaug, toate acestea rămân ca ipoteze mic, neuro-psihicul). Nerespectarea echilibrului al căror grad de plauzibilitate poate evolua imprevi- dintre omogenitatea şi heterogenitatea mentalului zibil. produce boala schizofrenie, ca urmare a hipertrofie- rii omogenităţii mentalului; la manii şi depresii, ca Ochiul, informatica, neurofiziologia urmare a hipertrofierii heterogenităţii mentale. şi psihologia La interferenţa acestor discipline, David Marr a Marvin Minsky: Creierul ca societate publicat cartea Vision, A computational investiga- Un proces în etape, propus de Marvin Minsky tion into the human representation and processing (The Society of Mind, Cambridge: MIT Press, 1988; of visual information (New York: Freeman, 1982), 2010) , unul dintre fondatorii Inteligenţei artificiale, unde sunt propuse noi modele de procesare a sem- conduce la un model de inteligenţă care revine la nalelor vizuale. Monografia lui Marr a determinat interacţiunile unor componente numite agenţi şi din un interes proaspăt în domeniul computaţional al care apare ceea ce Minsky numeşte societatea min- neuronului. În continuarea acestei monografii, Marr ţii. Sunt analizate în acest fel limbajul, memoria, a publicat, în colaborare cu Lucia M. Vaina, artico- învăţarea, conştiinţa şi liberul arbitru. lul Representation and recognition of the move- ments of shapes, Proceedings of the Royal Society Searle: problema minte-corp nu există of London B. 214, 501–524). John Searle (1932– ) consideră că mintea nu-i decât un aspect al creierului şi se revendică, în Sistemul nervos şi ereditatea această privinţă, de la Aristotel. Conştiinţa este pen- au în comun structura de limbaj tru Searle o proprietate fizică, aşa cum sunt digestia şi Încă de la mijlocul secolului trecut apăruse inte- focul. Oricât de bună ar fi simularea pe calculator a resul lingvisticii şi al informaticii matematice pen- digestiei, această simulare nu va digera nimic. Oricât tru noile cuceriri din domeniul biologiei eredităţii, de reuşită ar fi simularea focului pe calculator, nimic 30 relative la bazele nucleotide, la acizii nucleici, la nu va arde în mod efectiv, ca urmare a acestei simu- lări. Cărţile sale (The Mystery of Consciousness, A descifra mecanismele cerebrale 1997, Mind: A Brief Introduction, 2004) sunt de refe- ale creativităţii umane rinţă. Cu emergenţa noilor discipline cognitive, a apă- rut şi preocuparea de a se studia efectiv, nu doar Un substrat cuantic al conştiinţei? metaforic, mecanismele cerebrale care stau la baza De câteva decenii se află în atenţie posibila exis- diverselor tipuri de creaţie umană. tenţa a unui substrat cuantic al conştiinţei umane, În particular, m-a interesat cartea (o adevărată deci o fantastică fuzionare a două direcţii, care vin Biblie, de aproape 1000 de pagini) apărută în anul din locuri complet opuse – de la nivelul cuantic, din 2000, de George Lakoff (unul dintre cei mai impor- fizică, pe de o parte, şi de la nivelul conştiinţei tanţi lingvişti contemporani), în colaborare cu un umane, pe de altă parte. Ideea unei conştiinţe umane psiholog antropolog Rafael Núňez, care se intitula cu un substrat de natură cuantică a ocupat o litera - Where Comes From. How the Embo- tură întreagă. Există un acord cvasi-general în a con- died Mind Brings Mathematics into Being (New sidera că sediul conştiinţei este în creierul uman; dar York, Basic Books, 2000). În această carte, se anali- acesta este de natură materială, iar cea mai profundă zează mecanismele cerebrale care stau la baza for- teorie privind materia este cea cuantică, deci ar fi mării marilor concepte matematice, a marilor teo- natural să ne aşteptăm ca teoria cuantică să aibă un reme şi teorii matematice. Am ajuns în faza în care cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte conştiinţa. ştiinţele venite din afara medicinei (dar mai ştim noi Aşa s-a ajuns la ipoteza unei minţi cuantice, a unei oare care sunt graniţele medicinei, mai sunt oare conştiinţe cuantice. Mi-au reţinut atenţia ideile lui clare aceste graniţe?) au depăşit timiditatea şi David Bohm (Woolness and the implicate order, pătrund efectiv în interiorul creierului uman. Aceste Routledge & Kegan Paul, London, New York, lucruri se realizează prin colaborări transdisciplinare 1980), pe care le-am prezentat în unele cărţi ale foarte îndrăzneţe, prin formarea unor echipe în care mele. Pe fizicianul Henry Stapp (de la Berkeley se întâlnesc oameni din direcţiile cele mai diferite. University of California), renumit specialist în Un rezultat central al investigaţiei realizate de domeniu, îl invitasem (în calitatea mea de atunci, de Lakoff şi Núňez favorizează ipoteza naturii metafo- vicepreşedinte al Asociatiei Internaţionale de Studii rice a creativităţii matematice. La un rezultat similar Semiotice) să prezinte o conferinţă pe această temă a fost condus, pe o altă cale, marele matematician la Congresul Internaţional de Semiotică de la Ber- Yuri I. Manin (a se vedea cartea sa Mathematics as keley, din urmă cu 20 de ani. Acum iau cunoştinţă de Metaphor Providence, American Math. Society, lucrarea lui Roger Penrose şi Stuart Hameroff, Con- Rhode-Islands, 2007). sciousness in the Universe: Neuroscience, Quantum Space-Time Geometry and Orch OR Theory, „Jour- Metafora autoreferenţială nal of Cosmology“ 14, 2011. Pe de altă parte, fizi- în creaţia matematică cieni ca David Chalmers şi Victor J. Stenger argu- Pe o cale care nu este nici aceea a lui Lakoff- mentează în defavoarea unei conştiinţe cuantice. O Núňez, nici aceea a lui Manin, am ajuns la o con- dezbatere din care avem multe de învăţat, indiferent cluzie similară (Solomon Marcus, Mathematics bet- de modul în care ea va evolua. ween semiosis and cognition, pp. 98–135) în Semio- tic and Cognitive Science Essays on the Nature of psihologia inconştientului şi fizica Mathematics (eds. Mariana Bockarova, Marcel În ordinea de idei de mai sus, mi-a produs o pu- Danesi, Rafael Nunez). Fields Cognitive Science ternică impresie cartea lui Arthur I. Miller Deciphe- Network: Empirical Study of Mathematics and How ring the Cosmic Number. The Strange Friendship of it is Learned. Muenchen: Lincom Europa, 2012. Wolfgang Pauli and Carl Jung, W.W Norton Arăt, de exemplu, că naşterea conceptelor de număr &Comp, New York London, 2009. Fizicianul care întreg, de număr raţional, de număr real s-a realizat încă în anii ‘30 ai secolului trecut prezisese existenţa prin procese istorice de natură metaforică, metafora particulei neutrino şi psihanalistul care lansase teo- care intervine aici fiind una de natură autoreferen- ria inconştientului colectiv, se angajau într-o inte- ţială, în sensul că ea nu se referă la entităţi preexis- racţiune care privea legătura profundă dintre fizica tente, ci la entităţi care emerg, se cristalizează chiar infinitului mic şi inconştientul uman, care, şi el, tot sub acţiunea procesului metaforic. Este interesant în creier locuieşte. faptul că acelaşi tip de metaforă cognitivă intervine 31 în modul în care se formează, în cele mai diverse să-ţi placă să mă cauţi! Îţi aminteşti cum te jucai, tradiţii culturale, reprezentarea Divinităţii. când erai copil, de-a v-aţi ascunselea? Numai că atunci te jucai tot cu un copil şi îl găseai repede, de şi cu toate acestea... exemplu, după un copac. Acum însă trebuie să ştii Şi iată-ne la capătul unui itinerar în care minţi că te joci cu cineva ale cărui secrete sunt fără sfâr- dintre cele mai luminate, venind din direcţii dintre şit, care s-au acumulat dintr-un trecut foarte înde- cele mai diverse şi provenind din momente ale unei părtat, al tuturor generaţiilor care te-au precedat. istorii de vreo 2500 de ani, au încercat să aducă Dacă te vei strădui – şi eu te voi ajuta – vei descifra lumină în ceea ce priveşte creierul uman. unele dintre ele, dar va rămâne mereu ceva care con- Nu ştiu cât şi ce anume din toată povestea pe tinuă să se ascundă. Plăcerea de a mă căuta, pentru care am relatat-o mai sus a depăşit stadiul de ipoteză a mă înţelege, să nu te părăsească, aşa cum nu te explicativă, deci de ceea ce se apreciază în termeni părăsea nici în copilărie, când îl căutai pe cel de o de grad de plauzibilitate. M-am prevalat în mod con- seamă cu tine. stant, în cercetările mele, de diversificarea funcţio- nală a celor două emisfere cerebrale, am avut impre- Visele, o lecţie de imaginaţie sia că acest rezultat ţine de partea de certitudine a Acest altul mi-a fermecat copilăria şi adoles- cunoştinţelor noastre despre creier şi m-am bucurat cenţa prin visele care mi-au însoţit somnul; vise ce-au aflând că o universitate americană, California Insti- fost o lecţie de imaginaţie prodigioasă, care depăşea tute of Technology, se mândreşte de a-l fi avut (ca ceea ce puteam eu elabora în orele de veghe. Situa- profesor, ca student?) pe Roger Sperry, autorul aces- ţia a continuat pe tot parcursul anilor şi caut mereu, tui rezultat (p. 17, în cartea lui Leonard Mlodinow dar de cele mai multe ori fără succes, să-mi recupe- Feynman’s Rainbow, Vintage Books, New York, rez visele, pentru a-mi înţelege inconştientul. Stau la 2003). Dar, din anumite direcţii, îmi parvine infor- pândă, în clipele imediat următoare trezirii, atunci maţia care demolează sau atenuează considerabil şi când visul încă nu s-a destrămat de tot, să-l notez şi acest rezultat. Şi atunci? Atunci, îmi aduc aminte că să reflectez apoi asupra semnificaţiei sale. Îmi dau o mare parte din cunoştinţele vehiculate au statut de seama că somnul, visele, inconştientul sunt partene- ipoteză, dar, nu ştiu de ce, acest fapt este ţinut rul meu de încredere în toate căutările care mă preo- ascuns. E mai simplu să vehiculăm o cultură care rămâne fixată în logica lui da sau nu. Dar, drumul cupă în mod conştient. I-am citit pe Freud şi pe unii cunoaşterii este pasionant tocmai prin ezitările şi dintre cei care i-au urmat, în aventura înţelegerii poticnirile sale, prin greşelile şi eşecurile sale, care inconştientului, dar mărturisesc faptul de a nu fi prefaţează aproape inevitabil rezultatele validate de găsit la ei suficient sprijin în a mă înţelege pe mine. istorie, prin dreptul la starea de îndoială, acea îndo- ială carteziană care ar trebui să se afle la baza tutu- Creierul meu, într-un permanent spectacol ror acţiunilor umane. Acum, mă delectez contemplând capriciile aten- Şi n-am relatat decât un mic fragment dintr-o ţiei şi memoriei mele, ale amintirilor şi aşteptărilor istorie mult mai bogată, acel fragment care mi-a mele. Acelaşi altul, când ghiduş şi glumeţ, când rău- devenit accesibil prin evoluţia preocupărilor mele. tăcios şi chiar pervers, îmi semnalează că mă are la mână şi că totul este altfel decât cum cred. Imprevi- În mine locuieşte un altul zibilitatea sa este pentru mine o sursă de permanentă Acest altul este creierul meu. E cu mine tot tim- mirare şi uimire. Nu rămâne loc pentru plictiseală. pul şi de când mă ştiu. Dar, în acelaşi timp, îmi este Creierul meu este într-un permanent spectacol. străin, necunoscut şi rămâne departe de mine. Nu-l pot controla decât într-o anumită măsură, deoarece Notă are de multe ori un comportament greu de înţeles. Alexandra Bellow de la USA, mă Vrea să fiu partenerul său într-un joc în care parcă informează că în dialogul Timaeus al lui Platon exista o referire la îmi spune: Mie îmi place să mă ascund de tine, ţie „creier“, drept sediul părţii divine şi nemuritoare a sufletului.

32 Dreptul la mediu în paradigma drepturilor umane fundamentale* Mircea Duţu**

Dacă dreptul mediului este un drept recent, stu- proporţiile fenomenului, rezumându-se astfel la răs- diat astăzi în toate facultăţile de drept şi nu numai, punsuri aferente întrebării „cum?“ (se poluează, se mediul figurează dintotdeauna printre simbolurile degradează...). Soluţionarea crizei ecologice presu- universităţii, iar disciplinele juridice printre dome- pune însă mai mult, a răspunde, pe baza acestor con- niile sale fondatoare. Într-adevăr, în cultura noastră statări, la pentru „(de) ce se?“ întâmplă aşa, adică a occidentală, arborii ilustrează, din cele mai vechi identifica adevăratele cauze, impulsuri, justificări timpuri, cunoaşterea. Cu ramurile lor viguroase şi social-umane şi a acţiona pentru gestionarea lor frunzele verzi în permanentă şi rapidă regenerare, ei raţională, în sensul exigenţelor imperativului ecolo- exprimă cel mai bine poate diversitatea, interdepen- gic. Pentru aceasta, răspunsul adecvat şi eficient nu denţa şi, în acelaşi timp, rădăcinile puternice şi uni- este nici cel de natură economică, nu priveşte piaţa tatea cunoaşterii. De aceea, în marile universităţi ale şi organizarea sa, ci apare cel juridic, care impune lumii, acest simbol constituie pecetea identitară şi reglementare şi prioritatea interesului general, până expresia cea mai concentrată a misiunii Şcolii supe- la cel uman de specie între specii şi, mai mult decât rioare. În Marele Amfiteatru al Sorbonei, de pildă, atât, al persistenţei vieţii pe planetă, ca formă de întâlnim tabloul pe pânză al Arborelui sacru pe care solidaritate maximă a viului. Puvis de Chavannes l-a pictat pentru inaugurarea Dincolo de incapacitatea altor discipline de a o măreţului edificiu parizian reconstruit în 1889. El face, relevată de autorul Contractului natural2 şi reprezintă Sorbona şi o alegorie a principalelor având în vedere necesitatea asumării acestei respon- ramuri ale reflecţiei – filosofia, retorica, botanica, sabilităţi de către cineva –, iar nimeni nu o poate geologia, poezia, istoria, matematica ş.a. – care se face mai bine ca el – dreptul prezintă avantajul unic plimbă degajate prin arborele sacru al cunoaşterii. de a fi o normă, garantată printr-o sancţiune, reală şi Chiar dacă reprezentat în această celebră operă de efectivă. El este nomos, dar una diferită, într-un fel artă doar în ipostaza de artă a retoricii judiciare, special, una devenită ius, adică o normă în căutarea dreptul ca ştiinţă nu putea rămâne indiferent ecolo- echităţii, a justiţiei şi, prin transgresare în domeniul giei şi a reacţionat atunci când societatea a făcut apel relaţiei cu mediul, a echilibrului ecologic, absolut la instrumentele sale pentru a zăgăzui raţional agre- necesar păstrării ordinii naturale. Aşadar, dreptul şi siunea umană asupra mediului, ajunsă dincolo de numai dreptul poate stabili legătura necesară între limitele de suportabilitate ale naturii şi să ameninţe societate şi ecologie şi servi ca instrument de orga- cu ruperea echilibrelor ecologice fundamentale. nizare a acţiunii de protecţie şi conservare a mediu- Într-un interviu publicat în revista „Pouvoirs“ lui. Pentru aceasta el trebuie să devină dintr-un sim- (2008), filosoful şi epistemologul Michel Serres, plu instrument de protecţie, un factor organizator şi membru al Academiei Franceze, afirma tranşant: structurant al unui principiu etic, de solidaritate pla- „Dreptul poate salva natura (...) Dreptul este, poate, netară, economic , de gestiune globală şi regulator o proastă soluţie pentru salvarea mediului, dar alta complex al ansamblului problemelor ecosferei. nu există...1“. Demonstraţia ajungerii la o asemenea Primele reacţii juridice semnificative sub forma concluzie şi la prefigurarea unei paradigme ecojuri- unor legi naţionale privind protecţia mediului apar dice relevante este convingătoare. Ea porneşte de la răzleţ încă de la sfârşitul anilor 1960, iar Conferinţa constatarea că ştiinţele dure (fizica, chimia, biochi- ONU privind mediul uman de la Stockholm (iunie mia, climatologia etc.) măsoară, observă şi exprimă 1972) a reprezentat, prin hotărârile sale, cu adevărat

*Comunicare prezentată la dezbaterea naţională dedicată Zilei Mondiale a Mediului cu tema „Schimbările climatice, mediul şi securitatea alimentară“ (5 iunie 2014, Aula Academiei Române) **Prof. univ., director, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ 33 momentul fondator al Erei ecologice şi al Dreptului Dobândind bază de recunoaştere în tratatele con- mediului. Sub impulsul său în multe state ale lumii, stitutive şi cu o expresie corespunzătoare în Tratatul inclusiv în România, au fost adoptate legi pentru de la Lisabona, dreptul UE al mediului cuprinde în protecţia mediului şi înfiinţate structuri instituţio- prezent mai bine de 250 de directive şi regulamente nale de gestionare a noii problematici, la nivel inter- privind apa, aerul, zgomotul, deşeurile, substanţele naţional s-a creat Programul ONU pentru Mediu periculoase şi natura. Ultimul program de acţiune (UNEP), iar începând din 1973, Comunităţile euro- privind mediul al Uniunii, cel de-al 7-lea, adoptat în pene şi-au înscris printre preocupările lor imperati- 2013, pentru perioada 2014–2020 şi intitulat semni- vul ecologic. Primele publicaţii în materie datează ficativ A trăi bine, în limitele planetei noastre, are din anii 1970 şi privesc mai ales subiecte vizând ca obiect „intensificarea contribuţiei politicii de me- prevenirea şi combaterea poluării în dreptul interna- diu la tranziţia spre o economie eficientă în utiliza- ţional. În 1975, Academia de Drept Internaţional de rea resurselor, cu slabe emisii de CO2, în care capi- la Haga a iniţiat primele cursuri de drept internaţio- talul natural este protejat şi consolidat, şi sănătatea nal al mediului, iar profesorul francez J. Lamarque şi bunăstarea cetăţenilor păstrate“. publica primul manual universitar în domeniu: Droit În plan naţional, dreptul pozitiv al mediului, de de la protection de la nature et de l’environnement sorginte în măsură de 80% unional-europeană (Paris, LGDJ). cuprinde un ansamblu normativ complex, format Şi, totuşi, în 1976 dacă mulţi se întrebau în pri- din reglementări diverse, începând de la dispoziţii vinţa statutului, dacă nu cumva dreptul mediului se constituţionale, continuând cu legi, ordonanţe şi prezintă ca un simplu drept de regrupare a unor hotărâri de guvern şi până la ordine ministeriale şi reglementări, fără specificitate, ori estimau absurd acte ale autorităţilor publice locale. pretenţia sa de a fi recunoscut ca o nouă disciplină La toate acestea, se adaugă o jurisprudenţă tot juridică, în ultimii ani se invocă asemenea aserţiuni mai bogată a Curţii Internaţionale de Justiţie, ca simple ilustrări ale unor căutări ale începutului şi CEDO, CJUE şi a instanţelor jurisdicţionale naţio- remarcându-se uimitoarea sa ascensiune se recu- nale ori a Curţii Constituţionale. noaşte, fără niciun fel de reţinere, calitatea lui de Totodată, se cuvin relevate constituirea şi afirma- redutabilă ramură de drept şi solidă disciplină ştiin- rea unei doctrine specifice, cu puternice elemente ţifică. interdisciplinare, exprimată şi prin publicarea a Mai mult decât atât, născut la începutul anilor numeroase lucrări de specialitate, de la tratate şi 1970 din preocuparea de a adăuga calităţii vieţii, manuale universitare la monografii şi studii com- într-un stat visat al bunăstării generale, dimensiunea plexe, de caz, apariţia revistelor de profil şi înmulţi- unui mediu natural sănătos şi prosper, el devine rea studiilor şi articolelor pe teme ecologice în astăzi – în condiţiile afirmării problemelor ecologice publicaţiile juridice generaliste. Introdus, mai întâi globale, planetare, precum schimbările climatice, cu timiditate, ca disciplină opţională de studiu uni- starea biodiversităţii, poluarea industrială transfron- versitar şi apoi aceasta generalizându-se, dreptul talieră, noile biotehnologii care pun în discuţie chiar mediului a devenit domeniul de specializare şi per- continuarea actualei formule a biosferei – un drept fecţionare prin studii de masterat, doctorat şi post- al supravieţuirii omenirii ca specie între specii, în doctorale. cadrul biodiversităţii actuale. Aşadar, putem conchide că dreptul mediului se Într-un sistem din ce în ce mai bine articulat, pe manifestă astăzi ca o ramură de drept robustă, în niveluri de reglementare, dreptul mediului cuprinde plină dezvoltare, dominată de principii specifice, în prezent, sub aspect cantitativ, în planul dreptului utilizând tehnici speciale de reglementare şi proce- internaţional peste 500 de tratate multilaterale (care duri particulare de realizare a prescripţiilor sale, cu privesc total sau parţial probleme ecologice), la care un mecanism propriu de prevenire şi reparare a dau- se adaugă 900 de tratate bilaterale şi numeroase nelor aduse mediului, cu norme şi obiective având texte internaţionale fără caracter obligatoriu (rezolu- un puternic caracter tehnico-ştiinţific. ţii, recomandări, directive, programe de acţiune, Unii mai îndrăzneţi, dar poate autentic vizionari, declaraţii ş.a., emanând de la diverse organizaţii văd însăşi evoluţia fenomenului juridic sub semnul interguvernamentale), dar cu un rol important în ecologiei: născut ca drept al mediului, prin acele procesul de cristalizare a viitoarelor norme juridice norme primare care reglementau raporturile dintre 34 internaţionale în materie. omul primitiv şi mediul său natural, afirmarea antro- pocenului a însemnat o alienare a juridicului în precum calificarea dreptului de a se bucura de o apă acţiunea lui homo faber, pentru a marca o întoarcere nepoluată ca un drept cu caracter civil căruia i se definitivă şi decisivă prin nevoia lui homo ecologi- aplică art. 6-1 din Convenţie, recunoscându-se astfel cus! Mai mult decât atât, trecerea de la dreptul indi- unui proprietar un drept subiectiv la un mediu sănă- vidului la dreptul speciei şi, de aici, la dreptul bio- tos; o vătămare gravă constituie o ingerinţă în viaţa sferei face din dreptul mediului chiar ipostaza însăşi privată; o atingere adusă mediului poate să violeze de a fi a dreptului, sub forma dreptului ecosferei. dreptul la viaţă; dreptul la libertatea de expresie a Printre elementele de forţă ale evoluţiei juridicu- operatorilor mediului a fost afirmat în mod constant; lui sub impulsul şi impactul imperativului ecologic în fine, prin hotărârea din cauza Tătar c. România un loc important îl ocupă recunoaşterea şi garanta- (27 ianuarie 2009) se va merge până la consacrarea rea unui drept uman fundamental la un mediu sănă- dreptului de a se bucura de un mediu sănătos şi pro- tos şi echilibrat ecologic. Punctul de pornire l-a tejat, utilizând ansamblul dreptului şi practica perti- reprezentat pentru consacrarea sa formală, Declara- nentă în materie de mediu, inclusiv principiul pre- ţia de la Stockholm din iunie 1972 care a prevăzut că cauţiei. Într-o hotărâre din 29 martie 2010, CEDO „omul are un drept fundamental la libertate, la ega- preciza că „imperativele economice şi chiar unele litate şi la condiţii de viaţă satisfăcătoare, într-un drepturi fundamentale ca dreptul de proprietate, nu mediu a cărui calitate să-i permită să trăiască în trebuie să ajungă a li se acorda prioritate faţă de demnitate şi bunăstare“ (Principiul 1). Douăzeci de consideraţiile relative la mediu“. ani mai târziu, Declaraţia de la Rio sublinia că fiin- Recunoaşterea mediului ca valoare socială ţele umane „au un drept la o viaţă sănătoasă“. La majoră a generat şi o constituţionalizare a sa, în pri- nivel european, după ce Convenţia drepturilor omu- mul rând pe calea recunoaşterii şi garantării unui lui din 1950 ignorase consacrarea unui asemenea drept fundamental la mediu sănătos şi echilibrat drept din motive de prematuritate, Conferinţa euro- ecologic. În toate statele în care, după 1972, Consti- peană privind conservarea naturii din 1970 a propus tuţia a fost revizuită sau s-a adoptat o alta nouă, s-a elaborarea unui protocol adiţional la Convenţie, simţit nevoia să se introducă referiri la mediu, până menit să garanteze fiecăruia dreptul de a se bucura la consacrarea unui drept în favoarea sa. Legile fun- de un mediu sănătos şi nedegradat. damentale ale Suediei, în 1974, Portugaliei în 1976, Documentul trebuia să consacre dreptul de a res- Spaniei în 1978, Austriei în 1984, Rusiei în 1993, pira un aer şi a bea o apă lipsite în mod rezonabil de Germaniei în 1994... au deschis şi marcat drumul poluare, dreptul de a se proteja contra zgomotelor constituţionalizării unui asemenea drept. Se esti- excesive şi de alte vătămări, dreptul la un acces mează că, în prezent, constituţii din peste 179 de rezonabil la litoral, la rural şi la munte. Această pro- state consacră problematica mediului. punere a fost reluată, tot fără rezultat, de o reco- De remarcat faptul că procesul de constituţiona- mandare din 1973 a Adunării Parlamentare a Consi- lizare a inclus mai multe aspecte ale protecţiei liului Europei. Au urmat apoi alte tentative, precum mediului. Astfel, pe lângă consacrarea frecventă a proiectul Steiger de protocol adiţional (1973), pro- principiului dezvoltării durabile, unele legi funda- punerea profesorului J.-P. Jaqué de inserţie a drep- mentale cuprind referiri la protecţia pădurilor (cea a tului la un mediu care nu pune în pericol sănătatea Chinei stipulează obligaţia statului de a efectua umană, fie în Carta socială europeană, fie în Con- reîmpăduriri, cele ale Greciei şi Cambodgiei impun venţia europeană, ori rezoluţia din 30 septembrie exigenţa conservării, cea a Braziliei acordă o atenţie 2009 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei deosebită ariilor protejate forestiere, iar cea a care reclamă, de asemenea, un atare document. Bouthanului prevede că cel puţin 60% din suprafaţa În ciuda, cel puţin deocamdată, a unor iniţiative ţării trebuie să rămână împădurită). şi a absenţei unor dispoziţii privind mediul în Con- Recent, proclamat de Adunarea Generală a ONU venţie, prin ricoşeu, respectiv interpretarea în prin- (iulie 2008), dreptul la apă este deja prevăzut expres cipiu a art. 2 – dreptul la viaţă – şi art. 8 – dreptul la în Constituţia Tunisiei din 26 ianuarie 2014. viaţă personală –, Curtea Europeană a Drepturilor La noi, o primă recunoaştere, indirectă a fost Omului a recunoscut, în jurisprudenţa sa, o atingere realizată prin Constituţia din 8 decembrie 1991, dez- a unui drept legată indirect de protecţia mediului. voltată cu una expresă şi completă prin art. 5 din Astfel, în 1991, Curtea a declarat că protecţia Legea protecţiei mediului nr. 137/1995. Complinind mediului este în mod manifest un scop legitim con- un asemenea neajuns, în urma reviziurii din 2003, form interesului general. Au urmat apoi secvenţe, Constituţia României recunoaşte în art. 35(1) 35 „dreptul oricărei persoane la un mediu sănătos şi de ierarhii axiologice, identificându-se „principii echilibrat ecologic“, iar art. 5 din OUG nr. 195/2005 matriciale“, ori „drepturi de prim rang“. Concilierea a consacrat o serie de drepturi-garanţii ale acestuia. semnificaţiilor diferitelor drepturi fundamentale se În plus, legea fundamentală a ţării stabileşte că pro- bazează astfel pe o ierarhie care ţine seama de isto- tejarea şi ameliorarea mediului constituie o îndato- ria şi mizele societale ale fiecăruia dintre ele. rire a persoanelor fizice şi juridice. Alte două dispo- Mediul, prin specificitatea sa şi legătura lui cu viito- ziţii constituţionale au relevanţă în materie: art. rul omenirii, trebuie să beneficieze de o anumită 44(7) potrivit căruia „Dreptul de proprietate obligă preeminenţă, ţinând de caracterul său universal, la respectarea sarcinilor privind protecţia mediu- transversal, individual şi colectiv. Şi aceasta cu atât lui...“ şi, respectiv, art. 135(2) lit. e în baza căruia mai mult cu cât este de domeniul evidenţei că toate statul trebuie să asigure „refacerea şi ocrotirea dispoziţiile constituţionale nu au aceeaşi importanţă mediului, precum şi menţinerea echilibrului ecolo- şi nici nu implică aceeaşi demnitate morală şi poli- gic“. Drept garanţii, relevante sunt cele de ordin tică. Ataşată unei asemenea percepţii practice şi ati- procedural constând în accesul la informaţia de tudini teoretice, Curtea Constituţională a României mediu, dreptul de participare la decizie şi accesul la a statuat în mod constant, de pildă, că „sub impera- justiţie în materie de mediu. Prin exercitarea acestor tivul protejării mediului şi al asigurării acestui drepturi-garanţii, s-a ajuns la afirmarea şi practica- drept fundamental, persoanele fizice şi juridice au rea unei veritabile „democraţii ecologice“, formă a anumite obligaţii stabilite prin lege“, iar acestea democraţiei participative, concepută ca un corectiv „nu pot fi privite ca încălcări ale unor drepturi fun- al democraţiei reprezentative, având ca obiect aso- damentale... precum dreptul la proprietate“, sau că cierea reprezentanţilor societăţii civile, cu un grad dreptul la muncă nu este afectuat în substanţa sa de de influenţă variabil, la luarea deciziilor administra- măsurile privind suspendarea activităţii poluante ale tive. Informarea şi consultarea publicului în cadrul unei întreprinderi, cu consecinţele sociale aferente. procesului de elaborare şi adoptare a deciziilor Constituţia României nu impune în dreptul con- punctuale sau strategice care privesc mediul gene- stituţional român o clausula petrea de genul stipu- rează o democraţie interactivă, bazată pe dialog, laţiei din legea fundamentală a statului Bouthan din implicare responsabilă şi obligarea permanentă a 2008 care interzice pentru eternitate atingerea de autorităţilor publice de a informa, explica şi da 60% din pădurile ţării. Dar, făcând din mediu un seamă în privinţa actelor administrative cu impact drept uman fundamental, prin prevederile sale se ecologic pe care le întreprind. În acelaşi timp, recu- admite că politicile de mediu şi măsurile adoptate în noaşterea accesului la justiţie în materie de mediu, favoarea sa au un caracter ireversibil. Altfel spus, asigură justiţiabilitatea celorlalte „drepturi procedu- voinţa de protecţie şi ameliorare a mediului exprimă rale“ ale mediului. Drepturile substanţiale rămân a contrario refuzul oricărui recul şi al oricărei regre- încă la stadiul de afirmare etică, în aşteptarea statu- sii. Este ceea ce instanţele ONU privind drepturile tului juridic. omului interpretează exigenţa de „progres“ ataşată În panoplia drepturilor fundamentale ale omului, drepturilor omului. dreptul la mediu se înscrie în cea de-a 3-a generaţie, În faţa ameninţărilor serioase de regresie în cea a „drepturilor de solidaritate“, care exprimă ce - materie de mediu şi sprijinindu-se pe constituţiile rinţe majore, interesând pe toţi indivizii şi socie- care recunosc dreptul la mediu, multe curţi constitu- tatea, în ansamblul său. ţionale au consacrat deja principiul neregresiunii. Desigur, deşi toate inerente persoanei umane, în Este cazul Curţii Constituţionale belgiene, Tri- exerciţiul şi semnificaţiile lor, drepturile fundamen- bunalului constituţional spaniol, dar şi al Curţii tale presupun o anumită ierarhizare, efectuată mai Constituţionale a României. Astfel, în Decizia nr. 80 ales în cadrul jurisprudenţei instanţelor constituţionale. din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative Urgenţa ecologică, drepturile generaţiilor vi- privind revizuirea Constituţiei, s-a considerat că itoare, mizele planetare, ecologia umanistă indiso- propunerea de eliminare a obligaţiei statului de a ciabilă naturii sunt surse moral-etice ale oricărei reface şi ocroti mediul şi de a menţine echilibrul reglementări juridice şi cu atât mai mult celor de ecologic ar avea ca rezultat suprimarea unei garanţii ordin constituţional. Nu e de mirare, deci, ca inter- a dreptului la un mediu sănătos, depăşindu-se limi- pretarea dispoziţiilor legii fundamentale privind tele revizuirii astfel cum acestea sunt prevăzute în 36 mediul să se sprijine pe o judecată de valoare cu titlu art. 152 alin. (2) din legea fundamentală. Astfel, dreptul la mediu sănătos şi echilibrat ecologic şi bora şi adopta, prin acte normative adecvate strate- garanţiile sale constituţionale fac parte din prevede- gii şi planuri de acţiune pentru adaptarea la efectele rile Constituţiei, care nu pot fi modificate în sensul schimbărilor climatice exprimă o opinio iuris sive diminuării cerinţelor lor, pe calea revizuirii. necessitatis în privinţa recunoaşterii şi garantării Dar, neregresiunea nu este numai o consecinţă a unui asemenea drept esenţial, din categoria drepturi- dreptului la mediu, ea este, de asemenea, expresia lor de supravieţuire a speciei umane. obiectivului dezvoltării durabile; în consecinţă, Progrese importante pe calea cristalizării naturii orice recul în protecţia ecologică ar însemna a lăsa şi semnificaţiilor juridice ale acestui nou drept fun- generaţiilor viitoare un mediu într-o stare mai puţin damental sunt aşteptate de la Conferinţa de la Paris echilibrată şi mai puţin benefică pentru sănătate. din decembrie 2015, chemată să conducă la încheie- Mai mult chiar, principiul precauţiei ar putea să con- rea unui nou Acord global privind reducerea emisii- stituie unul dintre fundamentele neregresiunii: lor de gaze cu efect de seră şi afirmarea unei noi legiuitorul nu ar putea coborî sub un anumit prag de strategii mondiale în materia schimbărilor climatice. protecţie fără a priva de garanţiile constituţionale. În orice caz, recunoaşterea şi garantarea sa par Şi, în orice caz, o generaţie nu poate obliga genera- implacabile în măsura în care de o climă stabilă ţiile viitoare la norme juridice mai puţin protectoare depinde posibilitatea existenţei şi exercitării celor- pentru mediu decât cele în vigoare. lalte drepturi umane fundamentale.

În mod evident, în raportul dintre mediu şi drep- Note turile omului, acestea din urmă depind de primul; în consecinţă, protejarea, prezervarea şi ameliorarea 1 Le Droit peut sauver la nature, entretien avec Michel Ser- calităţii mediului reprezintă o condiţie prealabilă, res, în rev. „Pouvoirs“ nr. 127/2008 – „Droit et l’environnement“, necesară chiar realizării efective a multora dintre Paris, Editions du Seuil, 2008, p. 8. 2 Autor, printre altele, al Le contract naturel, Editions Flam- drepturile umane fundamentale, care nu pot fi exer- marion, Paris, 1990 şi Le mal Propre. Polluer pour s’appropier, citate şi să se dezvolte decât într-un mediu de exis- Ed. Le Pommier, Paris, 2008. tenţă favorabil. Într-adevăr, degradarea mediului 3 A. Suy, Des consequences des changements climatique sur natural este contrară drepturilor omului, pentru că les droits humains à la reconnaissance d’un droit humain à un cli- generează condiţii de viaţă mai puţin bune pentru mat stable, în „Changements climatiques et droits humains“ (dir. D. Dormoy et C. Kuyu), Editions Espérance, Paris, 2012, pp. dezvoltarea personalităţii şi menţinerea sănătăţii 109–118. fizice şi psihice a fiinţei umane, afectează nivelul de bunăstare şi cadrul de afirmare a demnităţii omului. În acelaşi sens, dar cu o rezultantă mult mai gravă dezechilibrele sistemului climatic riscă să conducă la consecinţa limită de a face imposibilă orice exer- citare a drepturilor omului, prin ameninţarea distru- gerii fundamentelor vieţii pe planetă.3 Într-o asemenea perspectivă, recunoaşterea unui drept la stabilitatea climei, în strânsă conexiune cu dreptul la mediu şi ca un aspect nou, autonom al acesteia ar permite garantarea conservării condiţiilor ecoclimatice de existenţă şi exercitare a celorlalte drepturi umane fundamentale, asigurându-le o pro- tecţie „prin ricoşeu“. Sub raportul consacrării juridice, dreptul uman la o climă stabilă este unul emergent, ale cărui con- tururi rămân de construit. Unele elemente s-au afir- mat deja, drept garanţii ale semnificaţiilor sale, pre- cum obiectivul de a nu se depăşi pragul de creştere cu 2°C a temperaturii medii globale faţă de nivelul epocii preindustriale, obligaţia statelor de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi a evita încălzirea globală ş.a. Totodată, preocuparea statelor de a ela- 37 Cultură şi civilizaţie

De la caligrafie la Filocalie

Acad. Alexandru Surdu Vicepreşedinte al Academiei Române

A vorbi în zilele noastre, când calculatorul a pneuma), cărţile reprezintă materializarea credinţei, devenit un instrument cu totul preferenţial, după ce pe care nu ne-o putem imagina „trasă pe calcula- a înlocuit maşina de scris, despre caligrafie şi despre tor“. Chiar dacă uneori vedem la emisiuni televizate scriere în genere, ca şi despre cărţi şi chiar despre minunatele scrieri care se păstrează cu sfinţenie în biblioteci, pare a fi o simplă incursiune în istorie, cu bibliotecile mănăstirilor, sau icoanele făcătoare de toate că progresele tehnice actuale n-au o vechime minuni, nu le venerăm şi nu ne înclinăm la imaginile mai mare de un secol. Filosoful Constantin Noica lor filmate, cum n-o facem nici la imaginile de pe apucase în tinereţe tramvaiele cu cai şi trăsurile calculator, amestecate acolo, în „memoria“ lui, cu folosite ca taxiuri. toate gunoaiele civilizaţiei. Şi nu este vorba în aceste Caligrafia (scrierea frumoasă) nu se poate face cazuri de refuzul credincioşilor de a se adapta la fără condei şi fără cerneală. Ce-i drept, nici pe vre- noutăţile tehnicii, căci există şi posturi de televi- mea lui Noica, nu scria oricine frumos, cum n-o mai ziune şi de radio specializate în transmiterea slujbe- făcea nici Noica după ce adoptase pixul. Ceea ce nu lor creştine, mai ales pentru persoanele suferinde înseamnă însă că astăzi ar fi pierit admiratorii scrie- care nu se pot deplasa, şi acestora le sunt de mare rilor frumoase, ai manuscriselor, ca şi ai vechilor folos, ceea ce nu înseamnă însă că ar trebui să tipărituri. Şi tot mai des la marile edituri apare în renunţăm la biserici, căci acestea sunt locurile sfinte reproducere fotografică o serie de manuscrise, cu în care, prin intermediul preoţilor, ne putem împăr- sau fără transcrierea lor cu caractere de tipar. Şi, tăşi, fiecare după puterea credinţei sale, din miloste- fireşte, cu cât sunt mai vechi manuscrisele, cu atât nia Mântuitorului, ale cărui învăţături sunt scrise este şi scrierea mai frumoasă. Căci şi aceasta, la rân- acolo în Sfânta Scriptură, din care sunt citite cu dul ei, are o istorie care, la unele populaţii, se con- mare evlavie de către cuvioşii părinţi. fundă cu istoria însăşi, ele născându-se şi pierind Şi mai ales noi, creştinii ortodocşi români, ar tre- odată cu scrisul şi cu scrierile lor. bui să ne mândrim cu scrierile noastre vechi care Pentru noi creştinii, care ne călăuzim după Sfânta sunt de o mare frumuseţe şi le întrec pe toate cele- Scriptură, înţelegând prin „scriptură“ scriere şi, res- lalte, cu care se mândresc occidentalii şi le tot repu- pectiv, carte scrisă, mai ales Noul Testament, de blică în condiţii tipografice excepţionale. Dar nu tre- către evangheliştii inspiraţi de Duhul Sfânt (to agion buie să uităm că unele dintre primele scrieri teolo- gice le aparţin străromânilor, cum îi numea părintele Ioan Coman pe daco-romanii de la Dunărea de Jos şi din Dacia Pontica. Scrierile acestora, dintre seco- lele al IV-lea şi al VII-lea, după legalizarea creşti- nismului şi până la căderea limesului dunărean din perioada năvălirii slavilor, sunt contemporane cu ale sfinţilor părinţi ai Bisericii creştine, începând cu Athanasie şi Vasile cel Mare şi sfârşind cu Jeronim şi Augustin, ceea ce înseamnă o lungă istorie a scri- sului nostru creştin, de aproape două milenii, de când, pe aceleaşi meleaguri daco-romane, Sf. Apos- tol Andrei ne-a adus Lumina Evangheliei. Pentru a scăpa câteva clipe din ghearele puter - nice ale calculatorului am putea să ne ascundem în Muzeul Primei Şcoli Româneşti care se găseşte 38 lângă Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. Aici a fost unul dintre centrele cele mai importante care dicta, după care tahigrama sau stenograma tre- ale ortodoxiei din Ţara Bârsei, din Ardeal şi din buia descifrată şi completată. Abia textul refăcut al toată România. Centrul în care şi-a adunat şi Mitro- dictării urma să fie rescris de către caligraf, să fie politul Andrei Şaguna cele mai importante forţe scris cât mai frumos pentru a putea fi citit de către duhovniceşti şi culturale din toată fosta Împărăţie cei cărora le era destinat. De data aceasta intervenea daco-romană, cum îi spunea el, din Nordul Mării de regulă lectorul, cititorul sau traducătorul (drago- Negre până în Panonnia şi din Carpaţi până în Pelo- manul), dacă textul era într-o limbă străină. ponez, de unde s-a născut şi ideea şaguniştilor bra- Unele scrieri sau scripturi, cum le spuneau cei şoveni de a cere canonizarea acestui mare cavaler al vechi erau destinate mai multor persoane şi, ca ortodoxiei. Aici zac sutele de manuscrise latineşti, atare, trebuia multiplicate. Copistul era acela care greceşti, slovene şi româneşti ale întregii noastre transcria manuscrisele. El nu mai avea tihna caligra- credinţe. În clădirea veche şi umedă, în care te fului şi lucra, ca să zicem aşa, „la normă“, făcând cuprinde răceala şi în toiul verii, te tot întrebi: cum adesea şi multe greşeli. Se cunosc şi cazuri, până în de au rezistat atâta amar de vreme scrierile acestea, zilele noastre, când copiştii scriau în limbi pe care fără să se şteargă, sau să se destrame cu hârtia lor nu le cunoşteau. Din aceste motive a fost necesar să aproape lichefiată cu tot? Au rezistat, totuşi, închise apară corectorul care să îndrepte greşelile, omisiu- prin beciuri şi zidite prin turle. O parte dintre ele, nile sau adaosurile. Când existau mai multe manu- fireşte, multe fiind aruncate, pe vremea comunişti- scrise ale aceleiaşi lucrări, făcute în locuri şi perioade lor, alături de alte comori grafice şi picturale, pe diferite, cu variaţiuni ale textelor, trebuia să inter- valea care curge prin spatele zidurilor de cetate. vină compilatorul, a cărui misiune era aceea de sta- Ne ascundem aici, în penumbra răcoroasă a isto- bilire a unei singure variante, cu sau fără adaosuri riei, între manuscrise şi cărţi, în care trăieşte de-o anexe, din celelalte manuscrise. Compilatorul trebuia viaţă părintele profesor Vasile Oltean şi se tot stră- să fie un „specialist“ în domeniul de referinţă al duieşte să scoată la lumina tiparului câteva dintre scripturilor respective. comorile pe care le păzeşte, însoţit de câte un ajutor Acesta era momentul în care intervenea editorul care îi stă în preajmă, robit, ca şi el, de pasiunea pen- care, asemenea părintelui din Şcheii Braşovului, tru scrierea cea veche. Şi dacă avem răbdarea nece- refăcea întregul traseu al scripturii, pentru a pregăti sară, vom observa că aici, filă cu filă, părintele, forma finală a cărţii, pe care urma s-o facă publică, transcrie desenând literele manuscriselor, de regulă dar nu oricum. Astăzi, o încredinţează cuiva care slavoneşti, reinventând, în felul său, arta dispărută a s-o scrie pe calculator şi s-o tehnoredacteze, dar caligrafiei. Şi ne duce astfel cu gândul până la pri- dacă scrierea are caractere neobişnuite, atunci tre- mele începuturi ale scrierii. buie scanată, imprimată şi multiplicată aşa. La început a fost scribul sau scriptorul, inspirat, În trecut situaţia era alta, chiar în cazul tipăritu- cum zice povestirea, de Cadmos, zeul scrisului. Ori- rilor pe care le făcea, tot în Şcheii Braşovului, Dia- cum, în vremile trecute nu ştia să scrie oricine, iar conul Coresi. S-a păstrat tiparniţa lui, lampa şi sfeş- din istorisiri şi chiar din vechile reprezentări, reiese nicele la care lucra cu ajutoarele sale la cioplitul fie- că scriptorul scria după dictare. Că cineva, stăpânul, cărei litere. poate, sau conducătorul era cel care avea ceva de Înainte de apariţia tiparniţei toată treaba o făceau scris, dar n-o făcea singur, ci apela de obicei la copiştii-caligrafi, după ce coala mare de hârtie era scriptor. Pe vremea domnitorilor munteni, scriptoru- îndoită şi legată în formă de carte. Numai că, de data lui i se mai zicea şi logofăt, acesta fiind şi un grad aceasta, odată stabilită textura, editarea nu se re - boieresc, căci nu oricui îi era dat să cunoască tainele zuma la transcriere, caligraful fiind şi acela care sta- domnitorilor. bilea caracterele literelor care trebuia să fie cvasi Dar, încă de pe timpul grecilor antici, se ştie că identice oriunde apăreau, ceea ce lăsa impresia că personalităţile care dictau, fără să fie întotdeauna şi erau tipărite, atât cele majuscule, cât şi cele de rând. „dictatori“, aveau obiceiul să vorbească repede, iar Aici intervine ceva cu totul deosebit, mai ales în scriptorul era nevoit să-l urmărească. Specialistul în legătură cu manuscrisele din secolele al XV-lea şi al scrierea rapidă se numea la greci tahigraf. Existau XVI-lea, care au fost editate pe teritoriul de astăzi al însă chiar de pe vremea aceea şi stenografi. Steno României. Apar acum adevărate şcoli de caligrafi, înseamnă îngustare, prescurtare. Tahigrafi şi steno- conduse de pictori miniaturişti care concepeau ilus- grafi „înregistrau“, ca să zicem aşa, vorbirea celui traţia cărţilor, fiind urmaţi de ajutoarele lor. Se vor- 39 beşte despre ateliere, numite scriptorii (de la scrip- Codicele de la Ieud. Legenda a fost transcrisă pe o torie), în care lucrau meşterii caligrafi şi ucenicii lor. hârtie fabricată în Polonia între anii 1622–1633, dar De ce ateliere? Datorită faptului că aici se făceau originalul transcris are data 6900, adică 1391. Ori- machetele paginilor de titlu, se făceau picturile ilus- care ar fi vechimea lui, aici este relatată în limba sla- trative, decoraţiunile paginale, se preparau şi se vonă o legendă tradusă şi în româneşte, dar nu ori- amestecau pigmenţi, era tratată hârtia sau perga- cum, ci fiecare propoziţie, cuvânt cu cuvânt, scrise mentul, erau făcute coperţile, scoarţele acestora şi una sub alta, întâi textul slavon şi sub el textul româ- modele pentru ferecăturile lor, care erau realizate în nesc, cu litere vechi chirilice necursive. Cine nu atelierele argintarilor. vrea să înveţe slavoneşte, citeşte numai textul româ- Cartea în forma sa finală reprezenta o comoară. nesc şi se bucură de frumuseţea legendei. Coperţile ferecate în argint şi argint aurit au încrus- Pe scurt, se spune că undeva în faţa unei biserici, tate scene evanghelice. Frontispiciul fiecărui capitol ar fi căzut din cer o piatră. Ea nu era prea mare, dar are un model pictural geometric cu numeroase orna- era atât de grea că nimeni nu reuşea s-o mute din mente colorate, în care predomină roşul, auriul, drum. Şi atunci au chemat preoţii să facă slujbe, să albastrul sau verdele. Titlul cu majuscule este auriu vadă ce se întâmplă. Şi n-au reuşit s-o urnească, sau roşu. Litera iniţială este mărită, stilizată şi înflo- până când n-a venit Patriarhul. Numai după ce a ţi - rată de regulă în culori asortate frontispiciului. Sunt nut el slujba, piatra s-a deschis şi din ea au ieşit nişte utilizate şi cerneluri de diferite culori: aurie şi roşie scripturi, în care se spunea că cine a avut puterea şi pentru titluri, litere iniţiale, unele cuvinte cu nume credinţa de a desface această piatră, să ştie că este un de sfinţi, semne de punctuaţie. Textul obişnuit este semn de la Bunul Dumnezeu, ca să cinstească de scris cu cerneală neagră care alternează uneori cu acum înainte, ziua Sfintei Dumineci. Şi, în fiecare alte culori: cărămiziu, albastru, argintiu şi verde. duminică, să iasă, cu mic şi mare, cu tineri şi Ilustraţiile la scene biblice sunt colorate fără stri- bătrâni, în straie de sărbătoare, să meargă la biserică, denţă, urmărindu-se adesea o nuanţă de fond maro- să audă Sfânta Slujbă şi să asculte clopotele, care nie sau cenuşie, care poartă, fireşte, şi amprenta tim- sunt glasul de chemare a lui Dumnezeu pe Pământ. pului. Preoţii le-au citit, de bună seamă, în limba ro- Acestea erau cărţi de cult, utilizate la slujbe în mână marmaţienilor din Maramureş legenda Sfintei marile mănăstiri, dar şi obiecte de preţ ale domnito- Duminici, căci de atunci şi până în zilele noastre, în rilor sau ale boierilor. Numai că toate erau scrise în fiecare duminică îi vezi pe uliţele satelor, îmbrăcaţi limbile de cult sau diplomatice ale vremurilor: în în straiele lor frumoase, mergând în pâlcuri spre latină, în slavonă sau în greacă, pe care nu le mai bisericile lor cu turnuri înalte până la cer, în bătaia vorbea nimeni. clopotelor, prin care îi cheamă pe îngerii Domnului Chiar dacă scriptorul, cum s-a spus, nu cunoştea să coboare la ei şi să le asculte rugăciunile. limba în care scria, de fapt transcria cărţile de cult, Cu timpul, au fost traduse în româneşte toate mai ales pe cele slavone, preotul care le citea trebuia cărţile de cult şi, în cele din urmă, Sfânta Scriptură, să le înţeleagă şi să le poată traduce credincioşilor dar nu din slavoneşte, cum ne-am fi aşteptat, ci din vorbitori de limbă română. Acesta a fost motivul greceşte, căci timpurile se schimbaseră. După 1610 pentru care, pe lângă sfintele biserici, au apărut şi are loc un exod de greci către Ţările Româneşti, şi şcolile, la care predau celebrii dascăli, adică cei care nu este vorba numai de fanarioţii negustori şi politi- citeau şi cântau, alături de preoţi, din cărţile de cult. cieni care câştigaseră încrederea turcilor, ci şi de Prima astfel de şcoală, atestată pe teritoriul de astăzi ultimii cărturari ai grecilor care-şi găseau aici refu- al României, a fost în Şcheii Braşovului, lângă Bise- giul. Aşa se face că, la Iaşi şi la Bucureşti, au fost rica Sf. Nicolae. Tot răul spre bine, s-ar putea spune. înfiinţate două Academii greceşti, la care predau în Căci, dacă n-ar fi fost limbile acelea necunoscute de greacă şi latină, printre alţii, şi discipolii ultimului cult, n-ar mai fi fost necesare nici şcolile în care să mare comentator grec al filosofiei lui Aristotel, fie învăţate. Teophil Coridaleu. În aceste condiţii, traducerile Dar ceea ce este şi mai important, la şcolile de textelor biblice în limba română au fost făcute cu pe lângă biserici se învăţa şi limba română, respec- mare acribie de către cărturarii vremii, cu redarea tiv scrierea şi citirea. Sunt multe documente care cât mai exactă a sensurilor şi cu exprimarea lor cât atestă acest lucru. Cel mai cunoscut pentru noi este mai elevată. Aşa s-au făcut şi aşa au rămas până 40 manuscrisul care conţine Legenda Duminicii din astăzi, adevărate comori ale culturii noastre. Tradu- cerile acestea, datorită importanţei lor şi a eforturi- Este interesant faptul că majoritatea autorilor de lor considerabile prin care s-au realizat, poartă cărţi urâte despre viaţa lui Hristos au fost, într-un fel numele, rămase în istoria scrierilor bisericeşti, a sau altul, continuatori ai filosofiei lui Hegel, ceea ce celor care au făcut cu putinţă apariţia lor: Biblia lui pare curios la prima vedere, căci acesta nu s-a con- Şerban (Cantacuzino), Biblia lui Şaguna, Biblia lui siderat niciodată ateu. Ce-i drept, a fost şi el un fel Anania. de adept, cel puţin în tinereţe, al lui Immanuel Kant, Cei care au tradus şi diortosit (au îndreptat şi au care scrisese despre Religie numai în limitele raţiu- lămurit traducerile) şi-au pus întreaga viaţă în slujba nii, respectiv cu infirmarea minunilor inexplicabile acestor îndeletniciri, fiind ei înşişi, ca şi traducătorii raţional. S-a descoperit însă şi o lucrare a lui Hegel Vechiului Testament şi scriitorii Noului Testament, despre viaţa lui Iisus Hristos care nu diferă de cele- călăuziţi de Duhul Sfânt (to agion pneuma) care este lalte decât prin dimensiunile mai reduse. şi Duhul Adevărului şi Duhul Frumuseţii. A fi creştin înseamnă, după scrierile neotesta- Călăuzindu-se după vechile traduceri ale Bibliei, mentare, a crede în (1) Bunavestirea pe care i-o Constantin Noica zicea, pe bună dreptate că redarea aduce Fecioarei Maria Îngerul Domnului; (2) Naşte- primului verset din Prologul Evangheliei după Ioan, rea lui Iisus Hristos cu fenomenele cosmice şi telu- „En arche en ho logos“, prin: „La început a fost rice care au însoţit-o; (3) Viaţa Mântuitorului cu cuvântul“, cum se face în traducerile moderne, nu toate minunile şi învăţăturile sale până în clipa mor- este nici pe departe atât de corectă şi atât de fru- ţii pe cruce; (4) Învierea şi (5) Înălţarea la Cer. Toate moasă ca în primele traduceri, în care este utilizat scrierile din care lipsesc aceste credinţe, sau cel întru în loc de „în“, rostire în loc de „cuvânt“, şi puţin una dintre ele, sunt necreştine şi, în măsura în „era“ în loc de „a fost“: „Întru început era rosti- care sunt combătute, din diferite motive, credinţele rea“, la care putem adăuga, după contextul evan- creştine sau creştinii care le susţin, scrierile sunt şi ghelic, în care Divinitatea este şi începutul şi sfârşi- anticreştine, căci duhul răului se confundă adesea cu tul, Alpha şi Omega, că românii dispun de un termen duhul anticristului (to pneuma tou antichristou). potrivit, la fel de vechi, obârşie , care înseamnă şi Ce-i drept, a nu fi creştin nu înseamnă a fi ateu, început şi sfârşit: „Întru obârşie era rostirea“. Se ci poţi fi de orice altă credinţă, dar nici a fi ateu nu obţine astfel cea mai bună şi cea mai frumoasă tra- înseamnă a fi anticreştin, dar în Europa, cea bântuită ducere a versetului evanghelic din toate limbile de „fantoma“ răului, era vorba de creştinism sau moderne. O traducere făcută în conformitate cu anticreştinism. În ciuda măreţiei speculative a Spiri- „duhul limbii române“. tului Absolut, despre care vorbea Hegel, acesta nu Faptul că în zilele noastre au apărut tot felul de este Duhul Sfânt (Spiritus Sanctus) şi, ca atare, nu nechemaţi care îşi permit să facă te miri ce corecturi şi este nici Duhul Adevărului (to pneuma tes alethe- comentarii la textele biblice şi chiar la rugăciun ile tra- ias). Din această cauză, atât Hegel, cât şi urmaşii diţionale este un semn că şi la noi, ca şi în toată Eu- acestuia au alunecat, cu voia sau fără voia lor, spre ropa, cum a spus-o şi Karl Marx la începutul celebru- anticreştinism, iar scrierile lor pe această temă sunt lui Manifest al Partidului Comunist: „Ein Gespenst urâte şi au fost scrise cu ură. Ele au stat la baza con- geht um in Europa“ („O stafie umblă prin Europa“ ), cepţiilor comuniste, revoluţionare, de zdrobire a a pătruns duhul răului, to pneuma poneron, care a orânduirilor bazate pe creştinism, au condus la mar- coincis cu începutul scrierilor urâte despre viaţa lui tirizarea miilor de preoţi creştini, cu mult mai rău decât pe vremea persecuţiilor romane şi păgâne de Iisus Hristos. Pe scurt, s-au găsit şi se mai găsesc la începutul creştinismului. Oamenii aceştia au gân- încă savanţi sau nu care consideră că evangheliştii dit, au scris şi s-au comportat fără frica de Dumne- au greşit şi că viaţa lui Hristos trebuie rescrisă. De zeu. O parte dintre ei şi-au primit deja pedepsele curând, a fost tradusă şi publicată şi la noi cartea lui cuvenite, dar spiritul răului tot mai bântuie. Se aud Ernst Renan, din care reiese că Iisus Hristos ar fi tot mai des şi mai puternic glasurile profeţilor min- fost un om obişnuit care dădea sfaturi de cumpătare, cinoşi, ai falşilor învăţători care se ridică împotriva dar, nerespectând tradiţiile vremii, a sfârşit prin a fi cărţilor noastre sfinte, fără sfială şi fără frica pedep- pedepsit cu moartea. Editorii, din motive comer- sei divine. Îi recunoaştem după urmele murdare pe ciale, i-au pus ca supratitlu Mântuitorul, adică toc- care le lasă pe oriunde trec şi după scrierile lor urâte. mai ceea ce s-a străduit Renan să infirme că ar fi fost Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu Iisus Hristos. (arche sophias phobos theou). Căci Dumnezeu este 41 Unul, Totul, Infinitul, Eternitatea şi Absolutul, El ispitele. Numai în felul acesta se poate retrage în este Supersistenţa, este Începutul şi Sfârşitul. Creş- singurătate, fără să regrete lumea în care a trăit. Ani tinismul este credinţa noastră în Iisus Hristos, Fiul de zile apoi trebuie să se obişnuiască cu viaţa în lui Dumnezeu, care este Calea, Viaţa şi Adevărul (he rugăciune şi pentru rugăciune. Cu „rugăciunea ini- hodos, he zoe, he aletheia). Creştinismul, la început, mii“, adresată lui Iisus Hristos pentru iertarea păca- se numea „Calea“ (he hodos), drumul către Împără- telor, cu numeroasele renunţări la deprinderile ţia lui Dumnezeu, pe care a purces Fiul Acestuia, lumeşti, la trebuinţele trupului şi la năzuinţele cuge- Cel provenit dintru Sine şi care s-a întors la Sine. tului. În felul acesta, se poate realiza starea de con- Căci tot El ne-o spune: „Mărturia Mea este adevă- centrare, de contemplaţie a obiectelor şi a persoane- rată, căci Eu ştiu de unde am venit şi unde mă duc“ lor divine, pentru ca, în cele din urmă, dacă i-a fost (quia scio unde veni et quo vado). dat să facă parte dintre cei aleşi, să aibă revelaţia Nu este uşor să mergi pe urmele lui Dumnezeu, apropierii de Dumnezeu prin obţinerea Harului deoarece tu, oricine ai fi, n-ai fost prevestit de Înge- Divin. rul Domnului, nu te-ai născut sub privegherea Spre deosebire de meditaţia transcendentală a Duhului Sfânt şi nu vei avea niciodată puterea Aces- orientalilor, cum observase şi Părintele Stăniloaie, tuia, dar credinţa în Iisus Hristos, chiar dacă n-ai traducătorul şi editorul român al Filocaliei, isihas- avut-o, o poţi dobândi pe calea nesfârşitelor ne- mul ortodox nu este un exerciţiu fizic, un experi- voinţe ale desăvârşirii. Calea pe care au purces Sfin- ment pe care să-l poată facă oricine prin impunerea ţii Părinţi ai Bisericii, sihaştrii, monahii şi preoţii unor exigenţe şi prin antrenamente asemănătoare cu dreptei noastre credinţe, Calea despre care aceştia cele sportive, pentru obţinerea unor performanţe, ne-au lăsat cele mai frumoase scrieri. Scrierile des- eventual spectaculare, cum le realizează fachirii. Isi- pre îndumnezeire (teosis), despre încercările apro- hasmul presupune o meditaţie transcendentă, căci pierii de Dumnezeu prin puterea neîntreruptă a rugă- Divinitatea creştină este dincolo de noi, în Împărăţia ciunii către Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. lui Dumnezeu, unde nu pătrunde nimeni fără ajuto- De scrierile acestea trebuie să ne apropiem cu rul lui Iisus Hristos. În plus, asemenea Mântuitoru- mâinile curate, cu suflete cinstite şi cu gânduri bune. lui, nimeni care nu se gândeşte la semenii săi şi nu Şi, întrucât ele au fost scrise sub inspiraţia Duhului se jertfeşte, la rândul său, pentru mântuirea acestora Sfânt, care este şi Duhul Adevărului, dar şi Duhul nu poate să ajungă în preajma lui Dumnezeu. Frumuseţii (to pneuma tou kalou) ar trebui să ne Nenumărate şi pline de învăţăminte sunt scrierile cuprindem şi de dragostea pentru Frumuseţe, căci despre nevoinţele isihasmului, despre eforturile şi aceasta înseamnă Filocalia , numele sub care sunt mai ales despre numeroasele pietre de poticnire care cunoscute aceste scrieri: Filocalia sfintelor nevoinţe te întâmpină aproape la fiecare pas, piedicile tot mai ale desăvârşirii. grele care te opresc şi de care nu poţi să treci decât Şi, într-adevăr, ce ar putea să fie mai frumos prin rugăciune, prin întărirea credinţei şi mai ales decât apropierea de Dumnezeu? Şi ce carte să fie prin ajutorul divin de care nu se poate bucura oricine. mai frumoasă decât aceasta? Cartea noastră de suflet Faptul că majoritatea sihaştrilor nu ajung la şi pentru suflet, cartea iubirii de frumos şi de înţe- Harul Divin, cum nu ajung, decât rar, nici monahii lepciune, cartea dragostei şi a fricii de Dumnezeu. şi preoţii, nu-i împiedică să slujească cu credinţă în Dragostea şi frica sunt componente ale cathar- numele învăţăturilor creştine. Sihastrul Laurenţiu sis-ului, ale purificării şi ale unor trăiri apropiate de Stâlpnicul, pe care l-am cunoscut la Muntele Athos, cele divine. Depinde de noi dacă vrem, sau nu, să şi care spunea mereu în gând rugăciunea inimii, luăm cunoştinţă de ele, dacă vrem, sau nu, să urmăm când l-am întrebat dacă speră să obţină Harul Divin, şi noi Calea sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii. mi-a răspuns că el se roagă pentru iertarea păcatelor, Una dintre primele învăţături ale Filocaliei este pentru călugării athoniţi şi pentru toţi creştinii orto- aceea că nimeni nu poate de unul singur, fără ajuto- docşi şi speră ca Bunul Dumnezeu să-l ia cât mai rul lui Iisus Hristos şi al Duhului Sfânt şi fără să repede din această lume. cunoască Scrierile Sfinte să se apropie de Bunul Poate că cea mai frumoasă învăţătură din Filo- Dumnezeu. Că, pentru a porni pe Calea cea Dreaptă, calia sfintelor năzuinţe ale desăvârşirii este aceea are nevoie de o călăuză şi de o pregătire îndelungată că cine îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, nu-I prin care să se lepede de toate păcatele şi de toate cere şi lui Dumnezeu să-l iubească pe el. 42 Opinii Elemente pentru construcţia unui nou model educaţional Emilian M. Dobrescu*

Fapte care impun un nou model educaţional evoluţia, Omul mileniului al treilea este încă un Omenirea este cunoscută de mai multe mii de novice. Lipsa resurselor, accesul limitat la cunoaştere, ani, dar i-au trebuit, de fapt, două milenii, pentru a exacerbarea unor principii morale vetuste, ne limi- parcurge elementele esenţiale ale civilizaţiei, aşa tează plenar evoluţia în spirală. În acest prim dece- cum o cunoaştem astăzi: rasa albă a fost cea care a niu şi prim secol al noului mileniu, ne aflăm în cea condus aceste schimbări şi a cules principalele lor mai paradoxală situaţie a existenţei noastre univer- beneficii, în domeniile economic, militar şi politic. sale. Nu omitem, la scară planetară, evoluţia şi dezvolta- Omenirea se află într-o situaţie sui generis, rea înainte de naşterea lui Christos, a civilizaţiilor nemaicunoscută în ultmii trei mii de ani: cea mai chineză, indiană, asiro-babiloniană, egipteană. Cea numeroasă generaţie de tineri din întreaga istorie a mai profundă teorie ştiinţifică, a cărei esenţă explică planetei este cea de astăzi, cu peste 1,2 miliarde de evoluţia la nivel macro sau micro, apreciem că este persoane. Această cifră figurează în rapoartele Fon- teoria spiralei; la scara istorică, dar şi la nivelul dului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, în care sunt genetic, spirala este modelul explicativ milenar pen- studiate problemele adolescenţilor şi ale tinerilor, tru evoluţia omului. De când există Pământul, ome- pentru necesităţile cărora sunt alocate puţine resurse. nirea cunoaşte trei mari civilizaţii: albă, galbenă şi Jumătate din aceste persoane sunt tineri până la 25 de neagră, ele însele evoluând de trei milenii în spirală, ani, 20 % – adolescenţi între 10 şi 19 ani, 85 % sunt spirala genetică, economică şi morală. tineri din ţările în curs de dezvoltare. Fiecare al patru- Mileniul al treilea de la naşterea lui Hristos, cel lea tânăr trăieşte în sărăcie. Anual, 14 milioane de mai profund prin implicarea ştiinţei, tehnologiei şi femei tinere nasc, iar complicaţiile din timpul sarcinii cunoaşterii, aduce cu el mari schimbări planetare: şi al naşterii duc la mortalitate infantilă. La fiecare 14 - impunerea, de fapt revenirea la prevalenţa civi- secunde are loc o infectare cu HIV/SIDA în rândul lizaţiei galbene, reprezentată azi de China şi statele tinerilor, educaţia sexuală fiind un subiect tabu în sud-est asiatice, cu tot cortegiul de fapte conexe, pe multe ţări. În acelaşi timp, guvernele şi statele lumii plan economic, social şi moral; se confruntă cu costuri noi, antrenate de îmbătrânirea - kiborgizarea omului, adică generalizarea sim- populaţiei, o problemă importantă, în special în Europa. biozei om-tehnică (tehnologie) în însăşi fiinţa În Marea Britanie, un sfert dintre copii – 22 % dintre umană; băieţi şi 28 % dintre fete – sunt obezi sau suprapon- - lupta contra schimbărilor climatice şi folosirea derali. Cele mai dezvoltate ţări ale planetei sunt mar- pe scară largă, în acest sens, a energiilor regenerabile; cate, cum n-au fost niciodată până acum de o „epide- - colonizarea altor planete, panspermia cosmică mie de obezitate“, cauzată de hrana ieftină şi bogată pământeană. în factori artificiali, dăunători sănătăţii umane. Redu- Perioada nouă a istoriei Terrei, a celor o mie de cerea volumului pachetelor de alimente este unul din- ani ai erei Vărsătorului, în care am intrat în anul tre cele şapte angajamente ale primei Carte a alimen- 2000 este suficient de amplă pentru a permite reali- telor şi sănătăţii, publicate de Federaţia Britanică a zarea efectivă a acestor trei tendinţe manifestate Industriei Alimentare (FDF), care cuprinde giganţi încă din ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Nu precum Coca-Cola, Kellogg’s sau Nestle; FDF s-a putem intui acum direcţia predilectă a unor aseme- angajat deja să renunţe la majoritatea distribuitoarelor nea transformări majore, care depăşesc puterea de automate instalate în şcolile primare, sau să eticheteze creaţie, înţelegere şi cunoaştere a omului. În ciuda de o manieră mai clară produsele alimentare pe care uriaşelor sale cuceriri ştiinţifice, care i-au marcat le vând companiile membre.

*Prof. univ., secretar ştiinţific, Secţia de ştiinţe economice, juridice şi sociologie a Academiei Române 43 Conform rapoartelor Fondului Monetar Interna- puternic stat al planetei. „La momentul în care ţional (FMI), pentru anii 2004–2006, ritmul de creş- numeroase state sunt obligate să aleagă între a-şi tere a economiei mondiale în aceşti ani, cuprins între rambursa datoria şi a investi în străinătate, educa- 4 şi 5 % anual, este cel mai mare înregistrat în ulti- ţie şi infrastructură pentru a putea atinge obiecti- mii 30 de ani, în ciuda majorării preţului petrolului vele mileniului, în special reducerea la jumătate a la cel mai înalt nivel atins vreodată, de neimaginat în sărăciei până în 2015 (fapt ipotetic atunci şi iluzo- urmă cu 20 de ani! În perioada 2007–2009, ritmul riu acum – n.n.), trebuie să facem mai mult“, subli- mediu de creştere a economiei mondiale s-a înjumă- nia Gordon Brown, fost prim ministru al Marii Bri- tăţit, această diminuare a turaţiei motoarelor econo- tanii, la reuniunea anuală din 2006 a FMI şi a Băn- mice pregătind criza profundă pe care o parcurgem cii Mondiale. şi care împinge omenirea către societatea cunoaşte- Istoria individuală şi cea colectivă sunt accele- rii şi a unui nou mod de educaţie a pământenilor – rate şi dirijate. Oamenii sunt măcinaţi sistematic de educaţia care este nevoită să ţină seama de resursele o maladie a civilizaţiei actuale, mai puternică decât limitate ale planetei. SIDA sau SARS, ale cărei efecte nimeni nu le poate În materie de noi căi de producţie, outsourcing-ul măsura concret – stresul cotidian. Cauzele stresului sau delocalizarea (producerea de bunuri în afara sunt diferite, dar consecinţele sunt aceleaşi. În ţările surselor tradiţionale – definiţie personală a concep- economic avansate, la baza stresului se află tehnolo- tului încă neintrat în dicţionare) reprezintă o nouă giile ultramoderne, intensitatea înaltă a muncii, rit- tendinţă înregistrată la începutul mileniului al trei- mul accelerat de viaţă. În ţările în curs de dezvoltare lea. De exemplu, Bangalore, unul din cele mai mari şi subdezvoltate, cauzele stresului sunt determinate oraşe ale Indiei, are o regiune suburbană numită de precaritatea nivelului de trai şi de factorii legaţi Electronics City, unde numeroşi giganţi ai dome- de acesta – nesiguranţa zilei de mâine, dificultăţi de niului, precum Hewlett-Packard şi Motorola, au a găsi un loc de muncă, privaţiuni cotidiene etc. birouri; această zonă a oraşului produce 32% din Calamităţile naturale, inclusiv problemele climatice veniturile Indiei din outsourcing, venituri anuale grave ale ultimilor ani, cauzate de reducerea stratu- care se cifrează pe total la 12,5 miliarde dolari lui de ozon şi creşterea procentului de bioxid de car- SUA. bon din atmosferă, catastrofele ecologice, accidentele, În noile condiţii geopolitice şi geostrategice, problemele de sănătate ale membrilor familiei sunt miturile societăţii de consum, ale societăţii indus- factori stresanţi, indiferent de nivelul de trai al celor triale şi post-industriale sunt spulberate; ele au gene- afectaţi. Omenirea începutului de mileniu este foarte rat deficite bugetare publice excesive, de neimaginat stresată. Stresul ne marchează puternic spirala gene- (unul din criteriile de convergenţă la Uniunea Eco- tică, în structura internă a omului se produc modifi- nomică şi Monetară europeană, care nu mai poate fi cări substanţiale şi ireversibile. respectat de statele membre sau viitoare membre, este existenţa unui deficit bugetar public mai mic de Descrierea noul model educaţional propus 60 % din produsul intern brut). O tendinţă econo- De-a lungul istoriei sale, Omenirea a parcurs, mică de amploare este cea legată de îmbunătăţirile pas cu pas, cerinţele realizării unui progres general aduse mediului investiţional în China şi în India, necesar, ale cărui accelerare şi intensitate au cres- care au determinat cea mai substanţială reducere a cut, cu cât ne apropiem de zilele noastre. Avem gradului de sărăcie pe care lumea a experimentat-o convingerea că ritmul schimbărilor şi nivelul per- vreodată. La Congresul anual din 2005 al Partidului formanţei realizărilor umane în noul mileniu, nu Laburist din Marea Britanie, Gordon Brown, pe numai că vor cunoaşte o creştere semnificativă, dar atunci ministrul finanţelor, ex-prim ministru al vor cuprinde tot mai mult şi mai profund întreg Marii Britanii, a anunţat că „vom achita partea ansamblul vieţii şi activităţii umane, indiferent de noastră din datoria multilaterală a ţărilor sărace, în zona geopolitică şi geostrategică planetară. Produ- curs de reformă. Solicit şi altor ţări să urmeze acest cerea, transmiterea şi aplicarea noilor achiziţii ale exemplu, pentru ca ţările care au datorii să fie scutite cunoaşterii devin instanţe concrete, care asigură de acestea“. Reamintim un fapt mai puţin cunoscut formarea fiecăruia dintre noi. Am gândit ca nece- şi mediatizat, Marea Britanie este, prin intermediul sare pentru un nou model educaţional, următoarele Commonwealth-ului (Imperiul britanic pe naţiuni, principii, metode, căi şi măsuri pentru realizarea 44 alcătuit din 84 state foste colonii britanice), cel mai acestuia: principii de Matematică, Societatea de Fizică, Societatea de - explicarea sensului şi înţelesului de „societate Chimie, Societatea de Biologie, în procesul educa- a cunoaşterii“; ţional. - importanţa mai mare a inovării şi descoperirii l Accentuarea fenomenului educaţiei pe pregăti- faţă de însuşirea mecanică şi repetarea cunoştinţelor; rea practică, pe formarea de competenţe prin expe- - adecvarea politicilor educaţionale cu perioada rienţe în laborator (chiar şi demonstrative, unde nu pe care societatea o parcurge; există baza materială). O preocupare deosebită tre- - planificarea şi predictibilitatea educaţiei; buie acordată dotării minime, standard, a labora - - „extinderea critică“ a educaţiei la distanţă; toarelor din şcoli. - primordialitatea practicii în faţa teoriei; l Şcoala, pe diferitele ei niveluri, să ofere acces - evaluarea şi cuantificarea efectelor. şi şanse egale tuturor, dar să cultive şi elitele. Să existe programe speciale pentru elevii/studenţii Metode dotaţi, superdotaţi şi, reciproc, pentru elevii/stu- - canalizarea energiilor individuale spre educa- denţii cu dificultăţi. ţie; l Profesorul, manualul şi computerul trebuie să - promovarea învăţării prin descoperire; se susţină şi valorizeze reciproc în procesul de - elaborarea unor programe şi cu responsabilităţi învăţământ modern. Calculatorul şi Tehnologiile clare pentru realizare; Informaticii şi Comunicării (TIC), trebuie să fie - elaborarea unor planuri cu termene precise de văzute ca parte a procesului de învăţământ, şi nu ca realizare; înlocuitor formal al manualului sau profesorului. - permanentizarea educaţiei permanente; l Calculatorul să fie folosit ca instrument de - promovarea învăţării în mijlocul naturii, sau predare şi învăţare, nu să fie un scop în sine. Folosi- prin vizite la obiective; rea calculatorului să fie dinamică, iar profesorul să - aplicarea unor sisteme de clasificare şi evaluare. verifice ipoteze, cu ajutorul computerului, în încer- carea de a justifica teoretic, dar să nu se rezume doar Căi să citească de pe ecran un text, să prezinte un film - alocarea a cel puţin 3% din PIB pentru educa- documentar sau să facă simple comentarii. ţie; l Imprimarea unui caracter experimental în pre- - o nouă lege a educaţiei, cât mai cuprinzătoare; darea disciplinelor umaniste, mai ales, a celor apar- - curricule didactice legate de practică, nu de ţinând ştiinţelor naturii. Înţelegerea educaţiei din teorie; - conceperea actului educaţional prin interme- ştiinţele exacte şi, în special, din matematică – mijlo- diul mass media şi a tehnologiilor informatice şi de cul principal pentru formarea competenţelor majore comunicare; ale omului modern: gândirea corectă şi posibilitatea - încurajarea şi sprijinirea instituţiilor care pro- unui raţionament logic în situaţii de orice tip. l movează actul educaţional eficient; Utilizarea mai profundă a caracterului expe - - folosirea experienţei în educaţie a ONG-urilor; rimental al ştiinţelor naturii, pentru formarea - promovarea concurenţei şi a clasamentelor în capacităţii de a trece de la particular la general. Spo- domeniul educaţiei. rirea rolului experimentelor pentru a forma gândirea analitică a subiecţilor, şi nu numai pentru a cultiva Măsuri pentru implementarea modelului competenţele practice ale acestora. l Factorii responsabili şi indivizii implicaţi direct Elaborarea unor programe didactice mai puţin în iureşul globalizării se preocupă, direct sau indi- încărcate cu amănunte decât în prezent, care să se rect, de gândirea şi aplicarea unor măsuri care influ- bazeze mai mult pe trecerile de la particular la gene- enţează educaţia şi efectele educaţiei asupra indivi- ral, precum şi pe apelul la intuiţie, experiment şi spi- zilor din diferite ţări ale planetei. În procesul globa- rit critic. Abandonarea focalizării procesului instruc- lizării, devastator pentru natura planetei şi fiinţa tiv-educativ pe transmiterea de informaţii sau umană, cele mai urgente măsuri care se impun a fi memorizarea şi redarea automată a acestora în pro- luate pe linie de educaţie, propunem să fie următoa- cesele de examinare/evaluare. Eliminarea în totalitate, rele1: indiferent de nivelurile şcolii respective, a testelor cu l Implicarea profundă, temeinică şi prognostică a subiecte şi soluţii pre-publicate şi trecerea, în cel din societăţilor profesionale, cum sunt la noi, Societatea urmă caz, la teste cu alocare aleatorie (compu terizată), 45 care să acopere în întregime programa educaţională Acest lucru este posibil printr-un nou model respectivă. educaţional bazat pe forme noi de educaţie şi comu- l Dobândirea unor competenţe cheie în ştiinţele nicare interumană, cum sunt educaţia cu accente naturii şi cele socio-umane, cum sunt: competenţele practice, educaţia nonformală, educaţia inclusivă şi practice, competenţele de învăţare de-a lungul între- educaţia de-a lungul întregii vieţi. gii vieţi, competenţe digitale de mânuire a compute- rului sau a laptopului. Bibliografie selectivă l Centrarea pe nevoile exprimate de mediul de Dobrescu, Emilian M., Educaţie şi globalizare, lucrare pre- afaceri şi exigenţele de pe piaţa forţei de muncă, pe zentată la sesiunea ştiinţifică internaţională cu tema „Antropolo- studierea şi preluarea nevoilor mediului de afaceri în gia globalizării“, Academia Română, 21 decembrie 2009. * * *, Educaţia şi criza: Valoarea burselor acordate de Junior proiectarea curriculară. Achievement a crescut cu 75%, la 280.000 de euro, pe site-ul l Introducerea educaţiei inovative, saltul la pe- Junior Achievement , vizitat în ziua de 17 decembrie dagogia bazată pe investigare şi descoperire, obser- 2009. Khanna, Parag, Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua vare, analiză şi sinteză. Dezvoltarea capacităţii de ordine globală, traducere de Doris Mironescu, Ed. Polirom, Iaşi, raţionare a subiectului, înţelegerea desfăşurării 2008. fenomenelor şi nu memorarea lor. * * *, Manualul calităţii în educaţie, ghid, Institutul de Ştiinţe l Dezvoltarea deprinderilor de a acţiona într-o ale Educaţiei, Bucureşti, 2006. * * *, Management de la Qualité en Éducation, Lignes direc- situaţie dată, pe baza informaţiilor şi abilităţilor trices pour l’application de l’ISO 9001:2000 dans l’éducation, dobândite anterior; actorul educaţional trebuie Paris, UNESCO, 2009. antrenat să judece în mod autonom o problemă din * * *, Raport sinteză privind audierea publică din 28 oct. 2009, pe tema Formarea de competenţe: o necesitate pentru socie- viaţa reală, să îşi formeze o opinie şi să găsească un tatea secolului XXI? (selective), pe site-ul răspuns. www.Sinteza_SAR_AA_Siveco_11091752.pdf, vizitat în ziua de 17 decembrie 2009. * * *, România educaţiei, România cercetării, Bucureşti, Concluzii Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din Omul nu poate rezista în iureşul actual al domeniile educaţiei şi cercetării din România, 6 iulie 2007. globalizării fără o adaptare specifică, în care să Zamfir, Cătălin şi Stoica, Laura, O nouă provocare: dezvolta- înglobeze experienţa sa milenară de cunoaştere, rea socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2006. experienţă adaptată la noile condiţii de dezvoltare a Note vieţii pe Pământ. Adaptarea evoluţiei umane la 1 Apud * * *, Raport sinteză privind audierea publică din 28 evoluţia actuală a vieţii pe Pământ se poate face oct. 2009, pe tema Formarea de competenţe: o necesitate pentru societatea secolului XXI? (selective), pe site-ul numai prin adaptarea vieţii umane la realităţile www.Sinteza_SAR_AA_Siveco_11091752.pdf, vizitat în actuale ale experienţei umane milenare. ziua de 17 decembrie 2009.

46 Personalități culturale O restituție istorico-memorială de prestigiu: Gheorghe Boldur-lățescu Acad. Alexandru Zub

Profesorul Gheorghe Boldur-Lăţescu, al cărui curriculum se leagă îndeosebi de Academia de Şti- inţe Economice, este una dintre marile figuri nedreptăţite din ultima jumătate de secol, dacă ne gândim la anemicul ecou public al cărţilor sale de memorii şi de eseistică angajată. De curând, el a făcut să apară, la New York, un nou volum ilustrativ pentru modul său de a discerne şi defini realităţile timpului, puse mereu în cheie diacronică şi marcate de un spirit format la şcoala marilor tradiţii umaniste1. Este o culegere de eseuri publicate mai întâi în presă („România liberă“, „Cotidianul“, „Timpul“ etc.), din 1995 până în 2011, cu menţiunea expresă că este vorba de opinii ale unui fost deţinut politic, supra- vieţuitor al „fenomenului Piteşti“ (1949–1951), pe seama căruia a întreprins deja o minuţioasă analiză critică1, una ce s-a bucurat de o anume recunoaştere2. Impresia pe care o produce, chiar şi la o lectură fugitivă, noua carte a profesorului, asociat de astă dus ample schimbări instituţionale. A doua, conti- dată cu mai tânărul Daniel Teodorescu, nepot prin nuând analiza în acelaşi spirit, se cheamă Omul alianţă, este a unei mărturii, la senectute, pe seama post-decembrist, iar ultima, Renaşterea conştiinţei unui „eveniment“ cu semnificaţie specială pentru biografia proprie, ca şi pentru istoria unei epoci de naţionale, ca fel de a semnala sensul benefic al tristă amintire, aceea a regimului totalitar comunist schimbărilor din 1989, incluzând integrarea Româ- din România. Este vorba mai întâi de titlul însuşi, în niei în NATO şi în Uniunea Europeană, ca paşi deci- care problema „reeducării“ prin violenţă, destul de sivi în destinul istoric al ţării. controversată, e definită acum ca un „experiment“ Numeroase subdiviziuni asigură o anume struc- şi antamată din perspectiva unui supravieţuitor decis tură tematică, astfel ca cititorul mai puţin avizat să a regândi totul sub unghiul duratei în ansamblu, la poată urmări problemele puse şi deopotrivă reacţiile trecut, prezent şi viitor, în economia noii serii (Cen- autorului, ca actant, martor şi analist al unei epoci de tral and Eastern Europe in Transition) cu rost inte- intens dramatism. Nu se pot rezuma, sistematic, ase- grativ. menea capitole, deşi autorul a avut grijă să pună în Dacă autorul a ţinut să publice o versiune en- fruntea lor sintagme edificatoare şi să facă, eventual, gleză a textelor, este fiindcă avea convingerea că unele menţiuni bibliografice, care să permită şi o „lumea mare“, îndeosebi cea de peste ocean, trebuie extensie analitică. Pânza evenimenţială se întretaie, să cunoască drama României postbelice, având sub în acest cadru, cu datele curriculare, cu episoade şi ochi datele esenţiale (inclusiv cele de ordin geopoli- figuri ale recluziunii silnice, evocate anume pentru tic, etnocultural, istoric), date pe care le sintetizează substratul lor paideic. într-o prefaţă destul de consistentă, în care se şi Arestat în primăvara anului 1949, odată cu enunţă caracterul unic al „fenomenului Piteşti“, ca numeroşi alţi tineri, autorul a cunoscut asprimile proiect de remodelare prin violenţă a omului. recluziunii la Rahova, Uranus, Piteşti, ultima închi- Prima parte, din cele trei ale cărţii, se intitulează soare fiind tocmai cea în care Securitatea, la ordinul chiar Omul nou, concept în numele căruia s-au pro- Moscovei, pregătea o diabolică acţiune de aşa-zisă 47 reeducare, folosindu-i chiar pe deţinuţi (în frunte cu Stroici) a fost inserat în memoriile sale, tot aşa cum Eugen Ţurcanu) pentru a impune autocritici, abdi- la volumul ultim, The Re-education Experiment in cări de la crezuri politice şi morale, prin violenţe de Romania, a ţinut să-şi asocieze un nepot, Daniel tot felul, unele nemaiîntâlnite aiurea. Tinerii închişi Teodorescu, efect al unei solidarităţi familiale la Piteşti, mai cu seamă studenţi, au cunoscut din demne de stimă, situaţie la care memorialistul ar plin tortura şi au practicat-o, la rându-le, spre a-şi dori să insiste8. dovedi ataşamentul faţă de regimul comunist. Se „Experimentul Piteşti“ comportă desigur nuanţe urmărea, prin acest „experiment“, achiziţia de noi specifice, însă el n-a fost deloc unic în epocă, dacă ne date, utile pentru sistemul coercitiv, dar şi anihilarea amintim de torţionarii sovietici sau de cei nazişti, unei elite în devenire a societăţii româneşti3. În nici ei inovatori în absolut, din moment ce iacobinii cazul de faţă, originea aristocratică era un motiv francezi au procedat cu aceeaşi cruzime în Vandeea9. în plus de eliminare, adăugat la nonaderenţa politică Cărturar de elită, autorul a ştiut să contextuali- şi la gesturile ostile faţă de regimul „democrat- zeze mereu, ideologic sau istoriceşte, fără să facă popular“. abuz de erudiţie sau de factologie. În faza relativei Monumentala suită de volume despre Genocidul destinderi din anii ’60, el s-a preocupat mai intens de comunist în România (I–IV, Albatros, 1992–2003) familie şi de realizări profesionale, ca inginer şi cer- denotă o imensă investiţie de muncă, tărie morală, cetător, unul orientat spre logica matematică, dome- talent, ca şi versiunea sintetică publicată, în engleză, niu în care a şi obţinut o amplă recunoaştere10. Bursa la New York4, la care autorul a adăugat recent un de cercetare în Columbia şi Stanford (1974) i-a adus text mai aparte, mai personal, împreună cu Daniel o certă extensie de orizont în domeniu. Profesor la Teodorescu, despre fenomenul reeducării, text la Academia de Ştiinţe Economice n-a ajuns totuşi care ne vom referi mai jos, fără intenţii de analiză decât după schimbarea de regim, perioadă în care sistematică, exhaustivă5. s-a produs şi o gravă suferinţă (medicală) a soţiei Cazuistica fenomenului, inepuizabilă practic, se sale, Mary, pomenită mereu în text. N-a ocolit însă cunoştea secvenţial, prin diverse mărturii (D. Bacu, activităţile de ordin civic, luând parte la crearea Aso- G. Dumitrescu, P. Goma, V. Ierunca etc.), însă G. ciaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi a Alianţei Civice, Boldur-Lăţescu a dorit să adauge propria sa depozi- sau analizând în presă evenimentele în curs, ca şi ţie, ca unul ce fusese tocmai în camera 4 Spital când problemele de durată ale poporului român în context s-a declanşat indicibila revărsare de ură, violenţă, mondial. Cea mai de seamă contribuţie a sa, în noua bestialitate, fără să cedeze şi a ajuns a se opune efi- etapă, ar putea rămâne suita de volume despre Geno- cient, mai apoi, în celula 7, în confruntarea cu unul cidul comunist în România. În acelaşi timp, el era dintre cei mai redutabili torţionari. Tot astfel, la preocupat de instituţionalizarea deplină a cercetării. Peninsula, unde începea o altă formă de reeducare, Eseurile pe tema raportului dintre ştiinţă şi reli- prin depăşiri de normă6. gie, publicate în „Revista de politica ştiinţei şi scien- Orizontul în care autorul îşi înscrie depoziţia tometrie“11, denotă un angajament spiritual de certă legată de comunism şi de parcursul personal în acest profunzime, unul forjat de-a lungul anilor şi limpe- cadru, este unul extensiv, menit parcă să îngăduie zit de încercările, adesea penibile, de care a avut analogii relativizante. Comunismul românesc are parte. Biografia şi cunoaşterea pozitivă, ştiinţifică se note specifice, dar el nu poate fi înţeles, ca orice cuvin antamate, în cazul său, şi nu numai, indisocia- fenomen istoric, fără a fi contextualizat, pus în rela- bil. Merită a fi reprodusă aici concluzia, bazată şi pe ţie cu fenomene similare de oriunde şi de oricând. o vastă literatură, că excesul secularist manifestat în Spirit critic în continuă veghe, autorul ştie să unele cercuri a produs efecte negative în ansamblul vadă slăbiciunile comilitonilor, după cum şi calită- corpului social, după cum s-a putut constata pe ţile unora dintre cei cu atitudini ostile7. Tabloul e seama Revoluţiei Franceze şi a altor revoluţii ce au complex şi nuanţat, pe verticala istoriei, ca şi pe ori- avut loc între timp. Definit, de-a lungul mileniilor, zontala acesteia, fie şi pe calea unor divagaţii sau ca homo religiosus, cu o dimensiune sacrală mereu paranteze plasate anume în text, pentru a obţine o activă, omul modern a crezut că se poate elibera de mai bună raportare la real. tutela divină, pentru a-şi impune voinţa şi a refonda Spiritul de clan, în sensul bun al cuvântului, i-a lumea pe cont propriu. S-a putut proclama chiar dominat diversele iniţiative. Astfel, schimbul episto- „moartea lui Dumnezeu“, ceea ce implica dreptul 48 lar dintre părinţii săi (col. Boldur-Lăţescu şi Marina omului de a nu se simţi constrâns de norme morale. Urmările se cunosc, dacă ne amintim de nespusele Note tragedii personale şi colective din secolul XX, în care 1The Re-education experiment in Romania. A survivor’s views ştiinţa şi religia au fost mereu antagonizate. De fapt, of the Past, Present, and Future, by Daniel Teodorescu and Gheor- sunt „două elemente fundamentale ale efortului de ghe Boldur-Lăţescu, Nova Publisher, New York, 2013, 240 p. (Central and Easter Europe in Transition), infra: The Re-educa- cunoaştere, pe care l-au făcut şi îl fac în continuare tion. oamenii din toate timpurile. Ele sunt perfect comple- 2Gh. Boldur-Lăţescu, Genocidul comunist în România, mentare, potenţându-se reciproc, dacă sunt practi- Bucureşti, Ed. Albatros, I, 1992; II, 1994; III, 1998; IV, 2003, în cate cu inteligenţă şi bună credinţă“12, pe linia unei colaborare cu Filip Lucian Iorga; idem, The Communist Genocide atitudini metafizice în continuă resurecţie. În acest of Romania, New York, Nova Science Publisher Inc., 2005. 3 spirit, distinsul cărturar a ajuns la concluzia că „omul Raport final (Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dicta- de ştiinţă, intelectualul, în general, are datoria să turii Comuniste din România, ed. Vladimir Tismăneanu ş.a.), Bucureşti, Ed. Humanitas, 2007, p. 459 sqq. folosească, din plin, imensul «dar» pe care ni l-a dat 4V. Ierunca, Fenomenul Piteşti, Paris „Limite“, 1981; Creatorul: gândirea logică şi relaţională. Cu ajutorul Bucureşti, Ed. Humanitas, 1990 şi alte ediţii. acestora, putem investiga şi înţelege multe din tainele 5 Gh. Boldur-Lăţescu, The Communist Genocide of Romania, universului şi în acelaşi timp putem tinde spre spiri- New York, 2005. 13 tualitatea ce face legătura cu lumea metafizică“ . 6 The Re-education. Preocupările relative la „omul nou“ sau la 7 Ibidem, p. 156. „omul postdecembrist“, experienţa recluziunii în 8 Ibidem, p. 155. condiţii limită, ideile extrase din istorie şi alte disci- 9 Ibidem, p. 157. pline umaniste, inclusiv teologia, iată orizontul în 10 Reynald Secher, Vandeea: de la genocid la memoricid, care profesorul Gheorghe Boldur-Lăţescu şi-a Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2013. înscris contribuţiile personale, multiple şi sugestive, 11 Gh. Boldur-Lăţescu, The Logic of Decisions and Manage- legate de condiţia cronotopică a omului, fie acesta ment of Systems. individ sau comunitate. Este un tip de reflecţie la 12 Idem, Ştiinţele şi credinţele religioase, în RPSS, 24/1912; care au ajuns şi alţi contemporani sensibili la topo- Logică, ştiinţă şi spiritualitate, ibidem, II, 4/2013, pp. 342–349. surile totalitarismului14. Meritul autorului, la care 13 Idem, Ştiinţele şi credinţele religioase, în RPSS, I, 4/2012, ne-am referit mai sus, merit deloc neglijabil, este de p. 348. a-şi fi prezentat propria experienţă a recluziunii, atât 14Ibidem, p. 349. de severă, în relaţie cu utopia comunistă a omului 15Tzvetan Todorov, Confruntarea cu extrema. Victime şi nou şi cu marile teme ale timpului nostru. Nu i-au torţionari în secolul XX, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1996; Nicole Valéry-Grossu, Hegemonia violenţei. Comunism, totalitarism, lipsit, în această acţiune anevoioasă, nici curajul, ateism, Bucureşti, Duh şi Adevăr, 2000; Adrian Cioroianu, Comu- nici ştiinţa, nici talentul, nici tăria morală. Îi rămâ- nismul românesc, feţele represiunii, în Arhivele Durerii, Bucureşti, nem, fireşte, adânc îndatoraţi. Fundaţia Academia Civică, 2000.

49 Proiecte academice Teme academice – proiect de extensie academică al Filialei Timișoara a Academiei Române Acad. Păun Ion Otiman Dan Dubină Membru corespondent al Academiei Române

Filiala din Timişoara a Academiei Române, în tăţii de Ştiinţa Polimerilor (Japonia), profesor invi- cadrul activităţilor de extensie academică şi univer- tat al Centrului de Chimia Polimerilor din Zabrze sitară, şi-a propus iniţierea, din acest an, pe lângă (Polonia), Universitatea Montpellier 2, LEMP/ tradiţionala manifestare ştiinţifică bianuală „Zilele MAO al Universităţii din Angers, al Universităţii Academice Timişene“, proiectul interdisciplinar din Rouen (Franţa) etc. Teme academice. A desfăşurat activitatea de cercetare ştiinţifică în Prin proiectul „Teme academice“ intenţionăm să cadrul Catedrei de macromolecule a Universităţii prezentăm publicului academic, universitar, studen- Tehnice „Gheorghe Asachi“ Iaşi, la Departamentul ţilor, profesorilor şi cercetătorilor, dar şi tuturor de chimie organică şi macromoleculară al Facultăţii celor care doresc să cunoască din preocupările ştiin- de Ştiinţe, Universitatea Catolică din Leuven (Bel- ţifice contemporane sau istorice, printr-o serie de gia) şi în cadrul Institutului de Chimie Macromole- conferinţe de maxim interes, susţinute de personali- culară „Petru Poni“ Iaşi. Pentru scurte perioade de tăţi academice, ştiinţifice, culturale şi spirituale din timp a lucrat şi în laboratoarele de profil ale Univer- ţară şi străinătate. În acest sens, în luna iunie au fost sităţii din Kyoto (Japonia), Şcolii Naţionale Supe- susţinute, în Aula Academiei Române – Filiala rioare de Chimie din Mulhouse, Şcolii Naţionale Timişoara, în faţa unui public numeros, mai multe Superioare de Mine din Paris – Centrul de Prelu - conferinţe: crare a Materialelor Sophia Antipolis – (Franţa), 1. Conferinţa „O lume fascinantă: lumea mică- Centrului de Chimia Polimerilor, Zabrze (Polonia) lumea nano“ susţinută de acad. Bogdan C. Simio- şi altele. nescu, vicepreşedintele Academiei Române, directo- Conferinţa s-a bucurat de un succes deosebit din rul Institutului „Petru Poni“ din Iaşi şi preşedintele partea publicului, format în mare parte din universi- Filialei Iaşi a Academiei Române (6 iunie 2014). tari din Timişoara, dar şi din alte centre universitare Academicianul Bogdan C. Simionescu a absol- şi de cercetare din România şi străinătate, partici- vit în anul 1971 Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea panţi la simpozionul internaţional de chimie macro- de Chimie Industrială, Secţia tehnologia compuşilor moleculară organizat de Institutul de Chimie al Aca- macromoleculari. A obţinut titlul de „doctor în şti- demiei Române – Filiala Timişoara. inţe“ cu calificativul „cu înalta distincţie“ al Uni- 2. Conferinţa „Siguranţă şi risc în contextul dez- versităţii Catolice din Leuven. Este profesor la Cate- voltării durabile a structurilor complexe supuse la dra polimeri naturali şi sintetici, Facultatea de Ingi- acţiuni extreme“, susţinută de profesorul doctor ingi- nerie Chimică şi Protecţia Mediului a Universităţii ner Dan Frangopol, directorul Departamentului de Tehnice „Gh. Asachi“ Iaşi, titular al disciplinelor Inginerie Structurală şi Arhitectură de la Universita- Fizica polimerilor, Fizico-chimia polimerilor şi Fizi- tea Lehigh, Bethlehem, Pennsylvania (16 iunie 2014, co-chimia materialelor compozite. A fost profesor Aula Filialei Timişoara a Academiei Române). invitat al Universităţii din Kyoto (Japonia), al École Profesorul Dan Frangopol este absolvent al Uni- Nationale Superieure de Chimie de Mulhouse, al versităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti şi din École Nationale Superieure des Mines de Paris, anul 1969, a obţinut titlul de doctor cu distincţia Centre de Mise en Forme des Materiaux „Sophia Magna cum Laude din anul 1976 la Universitatea Antipolis“, al Universităţii din Dunkerque (Franţa), din Liege (Belgia). Profesorul Frangopol este doctor 50 al Universităţii din Freiburg (Germania) şi al Socie- honoris causa al Universităţii din Liege, al Univer- sităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti, al Uni- Dan Frangopol este editor-şef şi fondator al versităţii Tehnice Gh. Asachi din Iaşi şi este membru revistei internaţionale „Structure and Infrastructure de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din Engineering“, este editor-fondator al seriei de cărţi România. Domeniile principale de cercetare în care Structures and Infrastructures (CRC Press, Tay- activează sunt: aplicarea conceptelor şi metodelor lor&Francis Group, Balkema). De asemenea, este probabilistice în ingineria civilă şi marină, inclu- autor şi coautor al unui număr mare de cărţi şi ca- zând aici evaluarea siguranţei, proiectarea pe baze pitole de cărţi, a publicat peste 300 de articole în probabilistice şi optimizarea clădirilor, a podurilor şi reviste şi peste 500 de articole în proceeding-uri de a construcţiilor navale, monitorizarea structurilor şi conferinţe. Prof. Frangopol este editor sau co-editor evaluarea ciclului structural de viaţă, managementul al unui număr de peste 40 de cărţi publicate de edi- structurilor şi al infrastructurilor, evaluarea riscului turi de prestigiu sau asociaţii profesionale (ASCE, şi a deciziilor de intervenţie, sustenabilitatea infra- Balkema, CIMNE, CRC Press, Elsevier, McGraw- structurii şi rezilienţa la dezastre. Hill, Thomas Telford). Este membru în comitetele

editoriale ale unor reviste de prestigiu, a condus şi a Profesorul Dan Frangopol este, de asemenea, organizat numeroase conferinţe de specialitate. profesor onorific al mai multor universităţi de pres- Prezenţa profesorului Dan Frangopol la Timi- tigiu din lume, printre care universităţile din Hong şoara a fost ocazionată de susţinerea unei serii de Kong, Harbin, Tianjin, Taiwan şi al Universității prelegereri în cadrul programului de Master Interna- Tongji din Shanghai. Este un distins membru al ţional Erasmus Mundus „Sustainable Constructions ASCE, membru al EMI (Institutul de Inginerie under Natural Hazards and Catastrophic Events – Mecanică) şi al SEI (Institutul de Inginerie Structu- rală), membru al ACI (Institutul American de SUSCOS“, la care Universitatea Politehnică din Beton), IABSE (Asociaţia Internaţională pentru Timişoara este partener, alături de universităţile din Poduri şi Inginerie Structurală), membru al ISHMII Praga, Napoli, Coimbra, Liege şi Lulea. Studenţi din (Societatea Internaţională pentru Monitorizarea 17 ţări din Europa, Asia, Africa şi America Centrală Infrastructurilor Inteligente). participă în seria 2013/2015 a cursului, în care cel Profesorul Dan Frangopol este preşedinte-fon- de-al doilea semestru se află în derulare la U. P. dator al Asociaţiei Internaţionale pentru Siguranţa şi Timişoara. Întreţinerea Podurilor (IABMAS) şi al Asociaţiei 3. Prezentarea ediţiei a II-a a cărţii Grănicerii Internaţionale pentru Inginerie Civilă (IALCCE), bănăţeni şi Comunitatea de avere (19 iunie 2014, director-fondator al Consorţiului de Inginerie Dura- Aula Filialei Timişoara a Academiei Române). Pre- bilă pentru Mediul Construit (COALESCE). Este, zentarea a fost realizată cu deosebită competenţă de asemenea, vicepreşedinte al Asociaţiei Interna- de reputaţi istorici ai Banatului: prof. univ. dr. ţionale pentru Siguranţă şi Fiabilitate (IASSAR). Nicolae Bocşan, fost rector al Universităţii Babeş- 51 face parte dintr-un proiect amplu al filialei locale a Academiei Române, proiect prin care se urmă- reşte punerea în valoare a unor lucrări de referin ţă pentru cunoaşterea istoriei românilor bănăţeni şi a vieţii comunităţilor româneşti din această parte de ţară.“ Cartea scrisă de avocatul Antoniu Marchescu este extrem de bogată în informaţii cu privire la înfi- inţarea regimentelor de graniţă, precum şi cele refe- ritoare la aspectele juridice legate de funcţionarea acestora. Lucrarea evidenţiază contribuţia românilor bănăţeni, la dezvoltarea structurală a comunităţii de avere, la apărarea drepturilor pe care le aveau grăni- cerii bănăţeni, la promovarea instituţiilor şcolare româneşti din Banat. Filiala din Timişoara a Academiei Române şi-a propus în cadrul proiectului „Restituiri“, început în urmă cu mulţi ani, editarea mai multor lucrări Bolyai din Cluj-Napoca; dr. Costin Feneşan, cerce- importante despre istoria Banatului, lucrări apărute tător ştiinţific I, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ în trecut într-un număr restrâns de exemplare, care, al Academiei Române, fost director al Arhivelor fie s-au epuizat, fie sunt greu de găsit, reeditarea lor Naţionale ale României; prof. univ. dr. Vasile fiind mai mult utilă istoricilor din tânăra generaţie. Dudaş, şeful Secţiei de istorie a Muzeului Banatu- Ediţia de faţă a fost îngrijită şi prefaţată de acade- lui din Timişoara şi dr. Ovidiu Roşu, directorul micianul Păun Ion Otiman, preşedintele Filialei Arhivelor Statului din Caransebeş, autorul unei Timişoara a Academiei Române. excelente teze de doctorat cu tema Comunitatea de avere din Caransebeş. Toţi istoricii au subliniat „Am hotărât să publicăm unele din lucrările faptul că „această carte de mare importanţă pen- istorice deosebite şi am început cu lucrarea Grăni- tru cunoaşterea istoriei graniţei militare bănăţene cerii bănăţeni şi Comunitatea de avere, scrisă de dr. Antoniu Marchescu, în perioada anilor 1930–1940, şi apărută în anul 1941 la Editura Diecezană din Caransebeş. Suntem de părere că această lucrare, care de fapt cuprinde o perioadă lungă din istoria Banatului, începând cu luptele de la Mohacs şi până în jurul anului 1940, după cum scrie autorul, este o sinteză deosebită care scoate în evidenţă, în primul rând, păstrarea identităţii naţionale româneşti într-o perioadă istorică deosebit de lungă, când aceste ţinuturi nu au făcut parte politic şi juridic din România. Este foarte important de menţionat acest lucru pentru cei care cunosc mai puţin istoria aces- tor meleaguri şi, de aceea, considerăm că este o Biblioteca Filialei din Timişoara a Academiei Române reuşită această acţiune a reeditării“, a declarat, în finalul prezentării, academicianul Păun Ion Otiman.

52 O carte-bilanț: proiecte și teme academice. Retrospectivă 2006–2014

Acad. Valeriu D. Cotea

A intrat de ceva vreme în tradiţia Academiei Române marcarea „Zilei Porţilor Deschise“ printr-un eveniment cultural aparte. Anul acesta prilejul a fost onorat de lucrarea academicianului Păun Ion Oti- man, semnificativ intitulată Proiecte şi teme acade- mice. Retrospectivă 2006–2014. Este o carte-bilanţ a principalelor realizări înfăptuite cu eforturi înde- lungi şi susţinute de prolificul secretar general în cei opt ani cât s-a aflat în echipa conducerii Academiei Române. Dintr-o perspectivă diacronică şi integratoare a valorilor, cartea se deschide cu prezentarea unei serii de cinci volume iniţiată de conducerea Acade- miei şi sugestiv intitulată Tezaurul Academiei Române, serie care constituie fundamentul continui- tăţii lucrării propriu-zise. Aceste cinci volume cuprind, astfel, tot ceea ce posedă mai de preţ Aca- demia Română: de la cărţi rare, manuscrise şi docu- mente unice, la tablouri, icoane, covoare şi mobile vechi, colecţii numismatice şi obiecte gliptice etc. şi până la donaţiile făcute Academiei Române de-a Cercetări de Dezvoltare Durabilă şi Biodiversitate. lungul a peste opt decenii. Întreaga această zestre a Această adevărată bijuterie din Ţara Haţegului, Academiei Române va rămâne, astfel, peste ani, nu deopotrivă admirată de vizitatorii străini, ca şi de numai mărturie a respectului şi încrederii de care s-a localnici, este un adevărat exemplu al modului în bucurat de-a lungul timpului instituţia academică, care pot fi refăcute vechile clădiri moştenite de la dar şi a preocupării conducerii Academiei Române înaintaşi şi utilizate în înalte scopuri ştiinţifice şi în perioada 2006–2014 în permanentizarea acestei culturale. atitudini prin reevaluările întreprinse. În recuperarea şi renovarea monumentelor do- Un alt proiect de care se leagă nemijlocit numele nate de-a lungul anilor Academiei, domnul acade- academicianului Păun Ion Otiman este acela al res- mician Păun Ion Otiman a ştiut să îmbine cu înţe- taurării conacului Berthelot din Ţara Haţegului, lepciune respectul faţă de donator cu grija punerii în donaţie făcută Academiei Române de inimosul valoare a patrimoniului arhitectural şi artistic moşte- general francez, al cărei membru de onoare a fost. nit. O dovedesc reuşitele obţinute în recuperarea Impozanta clădire a cunoscut un tragic destin. unora dintre clădirile pierdute în anul naţionalizării, Imaginile degradării edificiului inserate în carte în restaurarea şi transformarea lor în case memo- vădesc starea extrem de precară în care a fost pre- riale. Un întreg capitol al volumului de faţă, de alt- luată de Academia Română. Cu ajutor financiar fel, este consacrat prezentării acestora: Muzeul de extern, s-a realizat refacerea clădirii şi a anexelor artă veche apuseană „Dumitru Furnică-Minovici“, sale. Sub directa supraveghere a academicianului casele memoriale „George Oprescu“ şi „George Că - Păun Ion Otiman, prezent săptămânal pe şantier, linescu“ din Bucureşti, casele memoriale „Vasile într-un timp scurt s-a reuşit reconstrucţia întregului Alecsandri“ din Mirceşti, „Aurel şi Maria Avramescu“ ansamblu, care şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. din Otopeni, „Bellu“ din Urlaţi, „Nicolae Titulescu“ Din iniţiativa sa, aici s-au pus bazele unui Centru de din judeţul Olt ş.a. Din scurtele prezentări, se poate 53 urmări drumul lung de la donaţie şi până la restau- Personalitate complexă, spirit fertil, academicia- rarea actuală, drum presărat cu numeroase impasuri, nul Păun Ion Otiman s-a aplecat şi asupra unui alt pe care însă academicianul Otiman le-a depăşit cu proiect important, cel al studiilor postdoctorale, ca aparte pricepere şi tact. Cu amărăciune, în schimb, programe de pregătire continuă a cercetătorilor de vorbeşte despre abordările nereuşite, în pofida elită în domeniul economiei, imperios necesare în numeroaselor eforturi depuse, precum Conacul societatea noastră actuală. „Maican“ din judeţul Buzău, sau Palatul „Ghica“ de De la alegerea sa în supremul for de ştiinţă şi de la Căciulaţi. cultură al ţării şi până în prezent, dar cu deosebire în Între împlinirile de marcă din suita perenizărilor cei opt ani în care s-a aflat în conducerea acestuia, întreprinse de domnul academician Păun Ion Oti- academicianul Păun Ion Otiman a vădit un ataşa- man, un interes unic suscită Memorialul 1948 – ment fără comună măsură faţă de Academia Ro - Marea dramă a Academiei Române, situat spre veş- mână, probat prin totala dăruire pentru bunul ei nică aducere aminte în clădirea centrală a Academiei mers, ca şi prin practica unui adevărat cult al cole- Române. Impresionat de suferinţele şi umilinţele la gialităţii. Cele câteva medalioane ale unor membri care au fost supuşi cei 113 membri ai înaltului for ai Academiei Române scrise cu diferite prilejuri şi ştiinţific al ţării în 1948 (excluşi din Academie şi din reunite în cartea pe care o prezentăm, sunt probe universităţi, închişi, torturaţi, unii sfârşindu-şi viaţa onorante. Academicienii Gheorghe Ionescu-Şişeşti, în închisorile comuniste), academicianul Otiman a Ionel Haiduc, Cristian Hera şi Toma Dordea, profe- iniţiat şi concretizat două proiecte menite să rămână sorii Ioan Munteanu şi Vasile Stănescu, ÎPS Nicolae peste ani un adevărat memento al grozăviilor petre- Corneanu sunt evocaţi cu căldura, cordialitatea şi cute cu peste şase decenii în urmă: Memorialul din respectul cuvenit acestor mari personalităţi. holul Academiei şi cartea despre cei 113 adevăraţi Ca un corolar al ataşamentului faţă de Academia martiri ai instituţiei academice reprezintă un emo- Română, ni s-a părut a fi iniţiativa academicianului ţionant gest de pioasă aducere-aminte, de respect Păun Ion Otiman din 2011, de a amplasa în faţa clă- pentru valorile neamului, de permanentă neuitare… dirii instituţiei academice a statuii zeiţei Minerva, Aşa l-a gândit academicianul Păun Ion Otiman, simbol al Academiei Române încă de la înfiinţarea aşa este înţeles de noi, cei de astăzi şi aşa va fi înţe- ei. Operă elogios apreciată a sculptorului Mihai les, neîndoielnic, de cei de mâine. Eminenţa pregătirii, vasta cultură, soliditatea Ecobici, statuia zeiţei Minerva completează în mod reflecţiei, pasiunea ideilor, autoritatea deciziilor necesar şi armonios faţada Academiei Române, iar sunt deopotrivă surse şi altor proiecte, concretizate anul amplasării ei va aminti mereu de una dintre în câteva volume devenite referinţe permanente. cele mai rodnice perioade din istoria Academiei Reţin astfel atenţia cartea consacrată legăturilor din- Române. tre instituţia academică şi Casa Regală, sugestiv Conştiinţă activă, spirit fecund, animat de ade- intitulată Academia Română şi Casa Regală – două văr şi rigoare, de adânc respect faţă de valorile tre- destine paralele; republicarea, după 60 de ani de la cutului, angajat total în perenizarea acestora, dom- apariţie, a cărţii lui Ion Conea, Clopotiva – un sat nul academician Păun Ion Otiman a reuşit, printr-o din Haţeg, deschisă cu un temeinic şi deosebit de muncă asiduă, să recupereze, cum s-a văzut, în anii interesant studiu introductiv, personal; reproducerea cât s-a aflat în fruntea înaltului for, părţi importante discursului de recepţie ţinut în 2007 – o amplă şi ale zestrei Academiei Române. Paralel, academicia- deosebit de documentată analiză a Vieţii rurale nul Păun Ion Otiman a dat şi lucrarea Proiecte şi româneşti pe lungul drum între Flămânzi şi Uniunea teme academice. Retrospectivă 2006–2014, adevă- Europeană sau Drama satului şi a ţăranului român rată carte-document, în paginile căreia sunt concen- într-un secol de iluzii, dezamăgiri şi speranţe; în fine, trate strădaniile şi împlinirile înfăptuite cu devotată contribuţia sa referitoare la Parcul Naţional Retezat, dăruire de-a lungul celor opt ani, în numele înaltelor problemă considerată „de mare actualitate şi imensă idealuri ale Academiei Române. Salutăm, cu aleasă responsabilitate pentru Academia Română“. preţuire şi admirative sentimente, reuşita!

54 O lucrare care confirmă

Constantin Dropu*

La încheierea mandatului, pe durata căruia a echipa ei de conducere, s-a consacrat cu osârdie, în ocupat funcţia onorantă de secretar general al Aca- perioada pe care o avem în vedere, recuperării şi demiei Române, domnul academician Păun Ion Oti- punerii în valoare a întinsului patrimoniu material şi man a avut binevenita inspiraţie de a oferi publicu- cultural pierdut după dramaticul an 1948. Nu multă lui cititor şi, nu în ultimul rând, de a lăsa viitorimii lume ştie că valori inestimabile, precum clădiri – o carte înfăţişând împlinirile peremptorii ale celui monumente istorice şi de arhitectură – volume, mai înalt for de cultură şi ştiinţă al ţării, în răstimpul documente, manuscrise, stampe de cea mai mare ultimilor opt ani. valoare şi însemnătate pentru istoria şi cultura româ- Intitulată frust Proiecte şi teme academice – nească şi universală, colecţii numismatice şi filatelice, Retrospectivă 2006–2014, cartea se constituie într-un colecţii de pictură, grafică şi sculptură românească veritabil document care, prin toate cele aproape 600 şi universală, colecţii de artă decorativă românească, de pagini, distribuite în zece capitole, vorbeşte edi- europeană şi orientală, colecţii de artă populară ficator despre rodnicia echipei care a condus Aca- românească, terenuri agricole şi silvice, imobile, titluri demia Română în perioada sus pomenită, despre de valori mobiliare, alcătuiesc împreună Tezaurul spiritul lucrului bine făcut care a însufleţit în Academiei Române, 600 de piese fiind clasificate aceşti opt ani atât proiectele, cât şi înfăptuirea în categoria Tezaur şi în categoria Fond al Patrimo- lor, cauţionând astfel realizările cu care s-a putut niului Cultural Naţional. prezenta la momentul bilanţier. Într-o alocuţiune rostită de academicianul Răz- Fără a putea fi încadrată în vreun tipar teoretic van Theodorescu şi reprodusă în lucrare (paginile 42 sau editorialistic şi fără a fi tributară unui cadru şi 43), se relevă că, de-a lungul anilor scurşi de la unic şi strict metodologic, perspectiva pe care ne-o înfiinţarea ei în anul 1866, Academia Română a fost propune lucrarea se distinge prin lărgimea tematică considerată de diverşi membri ai societăţii româ- şi a orizontului intelectual. Cartea oferă informaţii şi neşti drept locul unde se cade să-şi depoziteze, să-şi idei dintr-o mare varietate a domeniilor, făcând parte lase averea. Prin această tradiţie, Academia este din preocupările de dată mai recentă ale Academiei bogată, deşi nu avută, e bogată prin aceşti binefăcă- Române, precum şi o interpretare inedită a acestora. tori, e bogată prin oamenii care au înţeles că Acade- Punctul de vedere dominant lasă esenţialul să ia mia este un fel de biserică a neamului românesc. locul secundarului, faptei ce se substituie vorbei, iar Produce, de-a dreptul, o impresie puternică, ce emo- responsabilitatea să primeze înaintea oricărei perso- ţionează, care mişcă, să vezi că domnitorul Alexan- nalităţi atunci când este în cauză moştenirea trecutu- dru I. Cuza şi regii României care au urmat au făcut lui şi promisiunea viitorului. donaţii însemnate, că Mihail Kogălniceanu şi Nico- Aşa cum se prezintă, cartea, după însăşi mărturi- lae Titulescu au lăsat Academiei bunuri importante, sirea autorului (pag.13) „nu este, în mare măsură, o că bogătaşi ca Evanghelie Zappa sau cei din famili- nouă scriere. Ea cuprinde proiecte, conferinţe, dis- ile Elias şi Dalles au dăruit bunuri de mare valoare. cursuri, eseuri…“ apărute în revista „Academica“ Dar, şi mai mult, te impresionează să afli că aseme- şi la Editura Academiei Române, toate reflectând nea gesturi de binefacere au făcut şi institutoarea nevoia permanentă a celui mai înalt for ştiinţific şi Felicia Cocoş, un funcţionar simplu, Athanasie Ton- cultural al ţării, de continuitate, dar şi de înnoire, de coviceanu, o umilă menajeră, Maria Uţa Schiopescu. modernizare şi de progres. Îi aflăm ca donatori pe academicienii Odobescu, Dând curs funcţiei sale de păstrare, conservare şi Hasdeu, Iorga, Pârvan, Babeş, Maiorescu, Hulubei, tezaurizare a celor mai de seamă valori spirituale, Moisil, Berindei, numeroşi oameni de seamă ai cul- artistice şi ştiinţifice din patrimoniul naţional, aflate turii, ai ştiinţei, ai ţării. Spaţiul nu ne îngăduie să în proprietatea sau administrarea Academiei Române, enumerăm şi alte exemple, acestea fiind numeroase

*Prof. univ. dr., Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi 55 (totalul donatorilor depăşind cifra de 300) după ponsabili au abandonat şi continuă să abandoneze cum, din aceleaşi considerente, nu ne putem referi degradării şi distrugerii adevărate monumente pe nici la acele valori de care Academia a fost depose- care trecutul ni le-a lăsat moştenire. Cum bine se dată şi care încă nu au putut fi recuperate, între al - arată în carte, există la această dată, în pofida difi- tele şi din pricina relei voinţe a unor decidenţi poli- cultăţilor economice, „multe mecanisme financiare tici majori. Este lesne de înţeles că grija faţă de pentru reconstrucţia patrimoniului istoric şi cultu- Tezaurul Academiei Române depăşeşte marginile ral al ţării. Singura problemă care se pune pentru a unor simple preocupări materiale, aceasta înscriin- ajunge la aceste surse este următoarea: să fie du-se în îndatoririle de prim ordin ale celor chemaţi cunoscute, accesate şi implementate cu profesiona- să o asigure. lism şi seriozitate“ (pag. 127). Un proiect de mare succes, făcând obiectul unui Având ca obiectiv conservarea geo- şi biodiver- întreg capitol al cărţii, este cel al reabilitării conacu- sităţii, cunoaşterea agriculturii tradiţional-ecologice lui generalului Berthelot, din localitatea cu acelaşi şi dezvoltarea rurală durabilă în Ţara Haţegului- nume, şi realizarea Centrului pentru Dezvoltare Retezat, proiectul de cercetare ştiinţifică, lansat în Durabilă „Ţara Haţegului-Retezat“. Ambasado- iulie 2009 de către Academia Română, a cuprins trei rul la Bucureşti al Norvegiei, ţară care a finanţat direcţii de cercetare, în care au fost antrenaţi – pen- proiectul cu o sumă însemnată, făcea, cu ocazia tru cercetările în teren, prelucrarea materialelor şi inaugurării Centrului la 10 octombrie 2011, urmă- redactarea lucrărilor ştiinţifice – 34 de cercetători de toarea apreciere: „Norvegia susţine peste 70 de pro- la trei institute şi departamente ale Academiei (Insti- iecte în România. Cred că proiectul din comuna tutul de Economie Agrară, Institutul de Biologie şi General Berthelot este unul dintre cele mai bine Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate implementate şi cu cele mai bune rezultate dintre Agrosilvică „Acad. David Davidescu“) şi ale Uni- proiectele noaste din România. M-am întrebat: cum versităţii Bucureşti (Departamentul de Paleontolo- este posibil? Pur şi simplu, partenerii şi cei care au gie). Activitatea depusă, cercetările de teren s-au participat în acest proiect, de la A la Z, au fost de concretizat în 24 de lucrări ştiinţifice publicate în bună calitate. Este, deci, unul dintre cele mai bune reviste de specialitate din ţară şi străinătate şi şapte proiecte finalizate în România. Sunt fericit pentru cărţi de studii publicate la Editura Academiei Române. aceasta şi pentru că văd banii norvegieni cheltuiţi Prin componentele sale de mediu, de bio- şi geo- atât de folositor“ (pag. 85). diversitate, de dezvoltare durabilă a zonei, proiectul Într-o vreme în care se poate vedea cu ochiul răspunde unor deziderate cu privire la habitat şi con- liber, peste tot în ţară, degradarea a nu puţine obiec- servarea acestuia în perspectivă largă, toate vădind tive făcând parte din patrimoniul istoric al ţării, refa- însemnătatea şi viabilitatea sa. Ar fi de reţinut că cerea castelului de la Fărcădin şi transformarea lui proiectul continuă, de fapt, cercetări ştiinţifice de într-un centru de cercetare complexă a zonei Haţeg- biodiversitate mai vechi. Profesorul Alexandru Retezat de către Academia Română şi partenerii săi, Borza, directorul Grădinii Botanice din Cluj, a înfi- este o realitate care spune mult şi foarte multe des- inţat în anul 1935 Parcul Naţional Retezat în supra- pre ceea ce s-ar putea face în numeroase localităţi şi faţă de 15 000 ha; de amintit anchetele sociologice locuri, unde letargia şi dezinteresul factorilor res- întreprinse în interbelic de Dimitrie Gusti, ale cărui cuvinte, citate în carte, merită să fie cunoscute de toţi: „Ce bogată, ce mare sumă de civilizaţie locală se poate culege într-un singur sat de munte, în cel mai nepreţuit muzeu etnografic viu, care este Ţara Haţegului!“ Abundente consideraţii fundamentate ştiinţific sunt cuprinse în capitolul Studii postdoctorale – Program de formare continuă a cercetătorilor de elită în economie – SPODE. Cititorii au aici de câş- tigat nu numai o mare bogăţie de informaţii, dar, ceea ce este mai preţios, pot pătrunde, astfel, în acel sanctuar intim al gândurilor proprii unui om care-şi Centrul pentru Dezvoltare Durabilă aduce contribuţia la sporirea tezaurului ştiinţei eco- 56 „Ţara Haţegului-Retezat“ nomice. Neîndoios, „studiile postdoctorale în eco- decizii ale autorului. Paginile lucrării se citesc nu numai cu interes, dar şi cu voluptate, cu desfătarea sufletească pe care ţi-o dă un text alcătuit de un iscu- sit maestru al croşetării cuvintelor. N-ar fi putut să lipsească dintr-o lucrare cu caracter bilanţier referi- rile la luările de poziţie ale Academiei Române, de-a lungul anilor, faţă de stările de lucruri din ţară. În acest sens, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Acade- miei Române în ultimii opt ani, într-un apel către politicienii de astăzi ai ţării, spunea următoarele:„So- cietatea românească, în general, şi viaţa politică, în special, este dominată de o serie de stări de turbu- lenţă deosebit de dăunătoare activităţilor economice, culturale şi sociale curente, normale şi eficace şi care Parcul Naţional Retezat afectează profund, după cum am văzut, în ultimele luni, pacea socială a ţării. De fapt, starea de bul- nomie sunt o premieră în învăţământul superior versare pregnantă a vieţii sociale româneşti nu este românesc, având între multe alte obiective şi pe altceva decât reculul, reacţia stărilor de gravă şi acela de a reuni, sub o activitate comună, pe cei mai regretabilă conflictualitate din clasa politică. Absenţa reprezentativi cercetători seniori în domeniul eco- dialogului, incapacitatea de negociere, eliminarea nomic din ţară, în scopul unirii eforturilor de clari- voită a discuţiilor constructive în adoptarea soluţii- ficare conceptual metodologică, instrumentală şi lor politice, economice şi juridice, promovarea unui euristică a cercetării economice româneşti…“ (pag. dialog nedemn, înjositor şi de neacceptat pentru tri- 196). Pentru că una din concluziile rezultate din buna parlamentară sau publică, domină, de multă implementarea de până acum a proiectului este că vreme, atmosfera politică din România…“. Şi mai cercetarea ştiinţifică economică „nu a reuşit, încă, departe, cu aceeaşi îngrijorare şi responsabilitate: să realizeze o sinteză coerentă şi consistentă între „Pentru buna reuşită a României, prin elaborarea şi aspectul ei teoretic (cel de filosofie naturală, care aplicarea programelor de dezvoltare, Academia aspiră să arate ce sunt lucrurile economice) şi as - Română îşi oferă experienţa şi expertiza sa, având pectul ei instrumental (care aspiră să verifice efica- ca exemplu activitatea în multe momente grele ale citatea practică a rezultatelor cunoaşterii economice), României, a ilustrelor generaţii de academicieni, la fel cum s-a întâmplat şi se întâmplă încă (vezi cazul mecanicii cuantice) cu multe alte discipline, predecesorii noştri. efortul de teoretizare a ştiinţei economice este, încă, Problemele educaţiei, sănătăţii, economiei, şti- insuficient“ (pag. 197). inţei şi culturii naţionale, ale exploatării resurselor Autorul nu poate eluda constatarea că în cerce- naturale ale României, în primul rând, în interesul tare se porneşte de la o atitudine contrară celei din poporului român, sunt probleme care ne preocupă şi învăţământ: pe scurt, cercetarea presupune o ştiinţă pe noi, membrii şi cercetătorii Academiei Române“ mobilă, în devenire, în timp ce învăţământul presu- (pag. 479). pune o ştiinţă cristalizată, fixă. Fără îndoială, în Finalul acestei frumoase şi instructive cărţi con- învăţământ se predau faptele cunoscute, teoriile ela- ţine, şi nici nu se putea altfel, ca o profesiune de cre- borate, în timp ce, în cercetare, se urmăreşte desco- dinţă, hotărârea autorului: „Să mă retrag la Filiala perirea necunoscutului. Timişoara a Academiei Române, să continui acolo, La fel de bogate în informaţii, date şi comunicări atât cât va vrea Bunul Dumnezeu, ceea ce am făcut analitice sunt şi celelalte capitole ale volumului, o viaţă întreagă, cercetarea spaţiului rural româ- care tratează subiecte referitoare la restaurarea nesc şi a căilor de dezvoltare durabilă ale acestuia, caselor memoriale şi ale muzeelor Academiei pentru ameliorarea generală a vieţii locuitorilor de Române, strategiile pentru dezvoltarea ţării, la ţară, locul care m-a generat şi care mi-a dat tăria marile personalităţi ale Academiei Române, par- să fac ceea ce am făcut timp de jumătate de secol“ cul Naţional Retezat, managementul economic şi (p. 562). Mai mult decât un crâmpei dintr-o viaţă, financiar al Academiei Române, destăinuiri şi dintr-o lume, dintr-o epocă. 57 Institute ale Academiei Române

Institutul de Informatică Teoretică al Academiei Române Horia-Nicolai Teodorescu Membru corespondent al Academiei Române

Înfiinţat ca filială şi devenit în 1991 indepen- Peste 50 de cercetători, de care beneficiază alte dent în cadrul Academiei Române, Institutul de instituţii în prezent, s-au format ştiinţific în Institu- Informatică Teoretică al Academiei Române repre- tul de Informatică Teoretică şi aceasta este o semni- zintă unul dintre cei doi poli de cercetare în ştiinţa şi ficativă dimensiune umană şi ştiinţifică a capacită- tehnologia informaticii ai Academiei. Forţa ştiinţifică ţii generatoare a institutului. a institutului este comparabilă cu a celor mai bune facultăţi de profil din ţară şi cu a institutelor similare ca domeniu şi mărime din străinătate. Faptic, această forţă este probată prin numărul mare de volume publicate la edituri de prestigiu din străinătate de către cercetătorii institutului, prin proprietatea inte- lectuală proprie creată (invenţii, programe protejate dezvoltate şi aflate în proprietatea institutului), prin numărul în creştere de lucrări apărute în publicaţii cu cotaţie ISI (reviste sau conferinţe cu volume indexate ISI), SCOPUS şi IEEE, sau în reviste sau conferinţe cu cotaţie DBLP, „Zentralblatt für Mathe- matik“ etc. La toate acestea, se adaugă numărul de premii ale Academiei Române obţinute de cercetă- torii institutului, şcoala doctorală proprie şi numărul mare de reviste apărute la edituri, precum Elsevier, Taylor & Francisc, Wiley, Springer etc., la care cer- cetători ai Institutului de Informatică Teoretică sunt, sau au fost recent, membri în comitetele de redacţie (editoriale). Capacitatea știinţifică a institutului este ilustrată de randamentul ştiinţific mediu al cercetă- torilor (fig. 1) şi de numărul de cercetători cu titlu de doctor sau doctoranzi (fig. 2). Dincolo de aceste cifre care rezumă superficial activitatea recentă a institutului, vitalitatea ştiinţifică este demonstrată prin crearea de concepte, cunoştinţe, metode, tehnici şi instrumente şi de direcţii de cer- cetare. Poate mai important, valoarea institutului rezidă în generarea de noi capacităţi creatoare, pen- tru viitor, prin pregătirea de tineri cercetători. Foşti colegi care şi-au început cariera în institut sunt acum profesori, conferenţiari, sau şefi de lucrări (lectori) la mai multe universităţi din țară şi din alte ţări; unii dintre ei au avut sau au atribuţii de coordonare în cercetare şi învăţământ, la nivel de catedră sau uni- Fig. 1. Indicatori de productivitate ştiințifică 58 versitate; alţii sunt directori sau fondatori de firme. În peisajul cercetării IT&C europene şi interna- ţionale, Institutul de Informatică Teoretică poate etala rezultate demne de un profil academic de vârf. Deşi mai tânăr decât multe alte institute, are o efi- cienţă a cercetării mai mare ca număr de lucrări de revistă şi conferinţe indexate, un procent mai mare de doctori şi mai multe conferinţe co-organizate anual. Spre exemplu, cu 75% doctori, Institutul de Informatică Teoretică depăşeşte toate institutele de profil pentru care am avut date disponibile1, iar ca randament ştiinţific (exprimat prin număr de lucrări per persoană în institut), Institutul de Informatică Teoretică este similar cu Institute of Computer Sci- ence, Polish Academy of Sciences, Warsaw, Poland2 şi depăşeşte institute, precum The Institute of Cyber- netics at the Tallinn University of Technology3, sau institutul de profil din Grecia, FORTH-ICS4. La 30 de ani de activitate, cu o personalitate proprie în cercetare, cu o gamă amplă de subdome- nii acoperite şi o dinamică vie, cu disponibilităţi şi resurse tot mai bine valorificate, Institutul de Infor- matică Teoretică este, scalat la numărul de cercetă- tori, o prezenţă semnificativă în domeniul ştiinţei şi tehnologiei informaţiei, inclusiv dincolo de contex- Fig. 2. Nivelul de pregătire profesională tul strict est-european. a membrilor Institutului de Informatică Teoretică Note

Vizibilitatea şi recunoaşterea internaţională este 1 Datele disponibile pe WEB sunt relativ puţine şi în general reflectată şi de lista de conferinţe co-organizate de nesistematizate, sau incomplete. Pentru majoritatea institutelor, a institut în ultimii ani. Între anii 2011–2014, institu- fost necesar să numărăm noi lucrările de pe sursele citate. Nu se fac tul a participat la co-organizarea de 12 conferinţe aici comparaţii cu institute cu mult mai mari decât Institutul de Informatică Teoretică, de exemplu cu Max Plank Institut Informa- internaţionale, dintre care şase de nivel IEEE: tik, care are numai la litera A cam toţi atâţia cercetători cât are - SPED 2011, 2013 (conferinţă IEEE); întregul nostru colectiv, v. http://www.mpi-inf.mpg.de/people/. - EHB 2011, 2013 (conferinţă IEEE); 2 V. http://www2.ipipan.waw.pl/index.php/en/ - ECAI 2011, 2012, 2013, 2014 (conferinţă 3 Conform datelor existente pe pagina web IEEE din 2013); http://www.ioc.ee/wiki/doku.php?id=en:teadus:start și con- - CONSILR 2011–2014. form calculelor noastre. 4 Suplimentar, tradiţional este organizat un sim- Conform datelor existente pe pagina web pozion anual propriu, cu tema Sisteme Inteligente. http://www.ics.forth.gr/hci/index_main.php?details=1&l=e& pbl=HCI&lab=HCI&year=2013 şi conform calculelor noastre.

Institutul de Informatică Teoretică Iaşi 59 Istorie Condiția monumentului sub regimul comunist 1980–1985 Octavian Roske* Radu Ciuceanu** Daniel Barbu*** Motto: „Munca în întuneric (clandestinitate) foiţe mărunt dactilografiate strecurat într-o pernă nu este grea pentru că nu vezi în jur, dintr-un vagon de dormit, reprezenta doar primul act ci fiindcă alţii te zăresc de la lumină.“ dintr-o piesă care nu avea să se încheie decât în iunie Radu Ciuceanu (1984) 1985, când Nicolae Constantin Munteanu anunţa la „Europa Liberă“ difuzarea unui text intitulat Va Autorii documentului Condiţia monumentului supravieţui Bucureştiul până în 1984? Existau câteva sub regimul comunist (vezi AT nr. 1–2/2000, motive care mă făceau să cred că, odată cu plecarea 3–4/2000 şi 1–2/2001) nu au fost descoperiţi nicio- Rapidului de Belgrad, activitatea conspirativă, cel dată. Nu ştim nici până astăzi dacă insuccesul puţin pe această zonă, se va termina. Mai întâi, con- investigaţiilor declanşate de Securitate, după diţiile excepţionale în care lucrasem, scriind după difuzarea primului episod la Radio Europa liberă dictare, adunând informaţii din surse împrăştiate în la 18 iulie 1981, se datorează abilităţii conspirative toată ţara şi aşezând materialul în pagină pe o maşină cu care autorii (Radu Ciuceanu, Octavian Roske, de scris învechită, într-o mansardă din strada Popa Daniel Barbu) şi-au şters urmele sau, pur şi sim- Tatu, sub ochii unei bunici atotrăbdătoare, dar şi plu, stângăciei aparatului represiv, probabil prea complice la acest demers clandestin, nu erau din masiv, prea birocratizat, prea orbit de valul cele mai îmbietoare, iar o reaşezare a noastră într-un directivelor, pentru a extrage din şirul suspecţi- mediu la fel de ostil mi se părea de domeniul neve- lor, cu o precizie chirurgicală, numele corect. rosimilului. Dacă am deschide astăzi arhivele, probabil am afla În al doilea rând, nu ştiam în ce măsură Radu mai multe despre investigarea acestui caz. Ciuceanu, fost condamnat politic la 15 ani temniţă Am putea analiza impactul difuzării documen- grea pentru activitate în rezistenţa armată anticomu- tului, extensia anchetei, măsurile comandate de fac- nistă, rămăsese în vizorul Securităţii după difuzarea torul politic şi reacţiile în cercul specialiştilor. Pro- primului document la Radio „Europa Liberă“. Era babil că abia atunci vom putea afla în ce măsură suficientă o bănuială a Securităţii, pentru ca antenele încărcătura primejdioasă a acţiunii din 1980 s-a topit supravegherii să fie întinse deasupra vieţii lui Radu în reacţia furioasă a regimului comunist. Cu alte Ciuceanu, 24 de ore din 24. În aceste condiţii ar fi cuvinte, ne-ar interesa să vedem dacă prin tot ceea fost curată sinucidere să reînnodăm firul unei cola- ce a întreprins conducerea Partidului Comunist din borări subversive. Ne-am fi procurat, cu siguranţă, România, după mediatizarea actelor de distrugere un paşaport cu destinaţia „celularul“ din Rahova. sau compromitere a patrimoniului naţional, s-au sto- În sfârşit, chestiunea expedierii unui nou text pat acţiuni pe care, la vremea aceea, le condamnam peste hotare, rezolvată aproape miraculos în 1981, în faţa opiniei publice de peste graniţă. părea în 1985 de neabordat. Mătuşa mea nu mai Nu mi-aş fi închipuit – în acea noapte de la făcea naveta spre Bucureşti, între timp bunica mea, început de ianuarie, în 1981, când mă îndreptam ală- grav bolnavă, fusese transportată în capitala Iugos - turi de mătuşa mea Ştefania Iović, pe peronul Gării laviei, iar alt canal de comunicaţie nu apărea la ori- de Nord, spre Rapidul de Belgrad, că pachetul cu zont.

* Cercetător ştiinţific, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului ** Prof. dr., director, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului 60 ***Prof. univ., Universitatea Bucureşti În ciuda acestor dificultăţi, am pornit din nou aduse din cele mai neaşteptate locuri, cu detalii vii la drum. Am lucrat de această dată în apartamen- prinse parcă de o cameră ascunsă. tul din Calea Moşilor, în care locuia Daniel Barbu Câtă putere trebuia să aibă acest om, pentru a şi soţia sa Violeta. Primul lor copil, Maria, se va trece peste mizeria cotidiană, pentru a se instala pe naşte la scurtă vreme după difuzarea primului epi- aceeaşi lungime de undă cu zeci şi zeci de oameni sod din Va supravieţui Bucureştiul până în 1984? de la care aduna informaţiile din care se va alcătui Cel puţin la capitolul redactare, am fost scutit de textura documentului Va supravieţui Bucureştiul tot periplul din 1980, când notiţele luate după dic- până în 1984? Poate tot atâta, cât îi fusese necesar tare aveau uneori ca suport şi băncile parcurilor. pentru a învinge chinurile de la Piteşti şi Gherla, Atât cât se putea, în condiţiile unei ierni aspre, cu bătăile de la Craiova, foamea de la Jilava şi fantoma gaze la minimum şi căldură pe sponci, am avut distrofiei de la Văcăreşti. măcar siguranţa unui loc pe care Daniel şi Violeta l-au transformat pentru o lună de zile, prin inspi- Condiţia monumentului raţie şi devotament, în miezul fierbinte al existen- în spaţiul culturii româneşti ţei noastre. 1. Funcţia factorului politic Pentru Radu Ciuceanu, iarna 1984–1985 a fost În spaţiul culturii româneşti, condiţia monumen - probabil cea mai grea, cel puţin din seria celor trăite tului se defineşte în paradoxul unei biografii bipolare: în libertate. Fiecare zi era o luptă de supravieţuire. în gravitaţia acestui paradox, monumentul reface, Ţineam legătura prin apeluri de la telefoane publice. aglutinând epoci şi atitudini distincte, o ecuaţie, ală- Stabilisem până şi câteva cuvinte cifrate pentru turând sau dimpotrivă separând efemerul puterii, locuri de întâlnire, iar orele, la rândul lor, se decalau fulguraţia autorităţii de imanenţa actului creator. faţă de cele anunţate în clar. Precauţii oarecum inutile, Inserat istoric, monumentul conţine o viziune speci- fiindcă, venind în apartamentul din Calea Moşilor, fică regimului politic, o asumare a actului editorial, Radu Ciuceanu ar fi putut aduce cu sine şi echipele sau o negare a continuităţii. de filaj, punând astfel capăt carierei noastre de tineri Depăşindu-şi epoca, consumând experienţa con- luptători anticomunişti. Nu au fost frecvente, ce-i tingentului, monumentul devine semnul unei con- drept, aceste întâlniri, fiindcă arheologul Radu Ciu- stelaţii spirituale. ceanu era obligat să onoreze cu prezenţa multe şan- Monumentul a receptat în toate fazele sale – tiere de demolare, să tragă cu urechea la şedinţe în geneză, edificare, consolidare, aderenţa la o tradiţie care se derulau planuri diabolice de distrugere, să – variaţiile înregistrate de factorul politic în etapele asculte plângerile preoţilor parohi care erau în pra- sale metamorfice. În vreme ce reorientările formale gul evacuărilor, să înregistreze în minte istorisirile au contribuit la configurarea unei istorii a artelor în celor care văzuseră masacrul bisericilor din Bucu- România, angajările, mutaţiile şi rocadele regimului reşti, ofiţeri în armata română, ingineri, şoferi de politic au trimis în mecanismul patrimonial adevărate camioane, buldozerişti, muncitori. unde seismice. Şi dincolo de aceste prezenţe, mai era una, de Niciodată meşterii atelierelor domneşti nu şi-au care depindea viaţa familiei sale: din 1983, Radu câştigat un loc în tradiţia românească dislocând Ciuceanu avea un băieţel, soţia fiind brutal eliminată modelele stilistice împământenite. Dimpotrivă, con- din TAROM, pentru că avea ca soţ un „fost bandit“; tactele culturale au lărgit morfologia plastică autoh- fiindcă, dacă alţii se încălzeau din puţinul scurs pe tonă, integrându-se, şi nu agresând şcoli deja accep- ţevile caloriferului, în locuinţa din Băneasa, Radu tate. În schimb, fluctuaţiile politice, imprevizibile, Ciuceanu nu avea de la cine să aştepte căldura. Şi-o antrenând după sine masive refluxuri, au acoperit fie făcea singur, sau murea de frig. Am fost acolo, am epoci incomode, fie ctitori nedoriţi. Şi astfel, în văzut acea instalaţie rebelă, care în cele mai geroase vreme ce exerciţiul continuităţii artistice garantează nopţi ceda, transformând camerele aşezate pe sinteza, cenzurile severe impuse de circumstanţe pământ într-un gheţar. Radu Ciuceanu se lupta s-o politice vitrege readuc monumentul ştirbit la răşluire pună pe picioare, uneori nici nu prea avea cu ce, iar sub regimul primar al efemerului. ajutoare nu spera să obţină de undeva. „Nu putem să Stabilitatea factorului politic poate influenţa ne vedem“, îmi comunica uneori, eu sunându-l, după hotărâtor distribuţia patrimonială a unei epoci. indicaţii, de la un telefon public „trebuie să-mi vină Marile personalităţi îngăduie mecenatul, alătu- cărbunii“. Şi nu venea, era o zi pierdută, fiindcă tex- rând reuşitele artistice unei prosperităţi economice tul nu putea înainta fără acele fragmente de realitate, şi unei conştiinţe politice. Cultura capătă, astfel, o 61 funcţie de conservare a valorilor într-un ipotetic tra- tecţie se poate vedea în imposibilitatea de a acţiona. iect al continuităţii. O legislaţie patrimonială rigidă sau, dimpotrivă, Monumentul este identificat cu atributele per- exprimând clauze din cele mai vagi, poate anula atât manenţei, ctitorul exorcizând efemerul într-o reflec- abilitatea cercetătorilor, cât şi coerenţa metodelor de ţie a transcendentului. Stabilităţii politice, guvernă- lucru. rii prospere i se adaugă printr-o secretă substituire, Un cadru juridic care conferă regimului politic monumentul – purtătorul figurii creatoare. Acum se posibilitatea de a acţiona, indiferent de poziţia sincronizează programul politic cu demersul formal, organului de protecţie, poate provoca patrimoniu- generozitatea stăpânului cu dibăcia artistului, lui pierderi considerabile. Dimpotrivă, o legislaţie instaurându-se ritmica intimă a capodoperei. care precizează atât drepturile factorului politic, Intrarea factorului politic în criză diminuează cât mai ales suprafaţa de acţiune a organului de însă ponderea patrimoniului. Chiar şi perioade scurte protecţie poate garanta imunitatea monumentului de instabilitate pot primejdui condiţia monumentu- istoric şi de artă. Căci, starea monumentelor este, lui, orice gest găsindu-şi justificare în derularea ful- în cele din urmă, proba unei legislaţii patrimoniale, gurantă a evenimentelor. confirmarea eficienţei şi măsura flexibilităţii Ctitorii îşi pot dărâma propriile edificii, stăpânii cadrului juridic. îşi pot renega meşterii. Nimic nu se interpune între Monumentul se află, aşadar, sub o dublă influ- conducători şi monumente, decât cel mult amintirea enţă, a factorului politic şi a organului de protecţie generozităţii. Nicio mediere nu amortizează şocul patrimonială, legislaţia nefiind decât un scenariu ce schimbărilor politice, niciun intercesor nu permite stabileşte cu precizie atribuţiile fiecăruia dintre cei monumentului să câştige în distanţă. În aceste con- doi protagonişti. Esenţial în această delicată ecuaţie diţii, un organ de protecţie patrimonială devine tot este menţinerea sincronizării şi perpetuarea afinită- atât de necesar ca şi bunele intenţii ale factorului ţilor, monumentul reflectând, deopotrivă, atât ambi- politic sau talentul şi prezenţa meşterilor. ţii şi decizii politice, cât şi ipoteze şi proiecte ştiinţi- Organul de protecţie patrimonială are menirea să fice. împiedice imprevizibilul, să amortizeze consecinţele Condiţia monumentului este în măsură să arate unor schimbări politice, să asigure de fapt condiţia cât eşec şi câtă împlinire însoţesc aceste traiecte, cât monumentului în limitele integrităţii şi imunităţii. de mult se ating sau cât de categoric se despart în Dacă rolul personalităţilor politice în declanşarea resorturile lor intime. Şi, odată distincţiile făcute, unor proiecte de edificare poate fi determinant, nu verdictul este inevitabil. Monumentul îşi judecă este mai puţin adevărat că prezenţa unor figuri atunci ctitorii şi stăpânii, protectorii şi mediatorii, reprezentative în fruntea organului de protecţie separând intenţiile de gesturi şi sugestiile de fapte. poate asigura patrimoniului un maximum de imuni- tate. Medierea devine atunci investire, iar interce- 1.2. Condiţia monumentului. siunea un dialog al afinităţilor, monumentul asimi- O perspectivă istorică, 1860–1944 lând atât memoria ctitorului, cât şi pe cea a protec- Că bunele intenţii ale unei guvernări politice nu torului său legal, atât vârsta edificării, cât şi pe cea a sunt suficiente pentru a asigura imunitatea monu- restaurării. mentului şi conservarea patrimoniului o dovedeşte Pentru a răspunde funcţiei sale de mediator, faza de pionierat a structurii instituţionale a Româ- organul de protecţie patrimonială trebuie să formu- niei. leze un program teoretic, replică sau ipostază com- Regimul Cuza-Kogălniceanu, constrâns să acorde plementară a programului politic. Căci, în vreme ce prioritate programului politic, va da preocupărilor strategia unui regim politic impune monumentului o pentru patrimoniul naţional o pondere mai restrânsă, anumită pondere, aşezându-l sub dominanta unei întotdeauna subordonată unui program cultural- argumentări fie ea culturală, naţională sau ideologică, administrativ general. Astfel, guvernarea Cuza- concepţia teoretică a organului de protecţie patrimo- Kogălniceanu, deşi va aborda un evantai larg de pro- nială conferă monumentului un statut ştiinţific, epu- bleme, de la conturarea organismelor de stat şi reforma rat de reminiscenţele unei demonstraţii contextuale, electorală până la restructurarea învăţământului şi o identitate ce face posibilă aşezarea sa atât într-o modificarea ortografiei, ea nu va reuşi totuşi să con- scară tipologică, cât şi într-una valorică. figureze un cadru adecvat protecţiei patrimoniului. Dar, chiar dispunând de mari personalităţi şi de Dimpotrivă, unele măsuri cu caracter politico-eco- 62 un program teoretic bine elaborat, organul de pro- nomic vor afecta în mod direct numeroase monu- mente istorice. Astfel, secularizarea averilor mânăs- restaurarea monumentelor publice, se va forma pri- tireşti, măsură de salubrizare economică, oferind mul organ de protecţie patrimonială: Comisia satisfacţie orgoliului naţional, reformă consumată în Monumentelor Istorice (CMI). spatele unei majorităţi zdrobitoare (93 de deputaţi Se stabilesc acum raporturile între monument şi din 96 au consimţit prin votul lor legea), nu va fi din organul de protecţie, precum şi calitatea de mediator păcate dublată, în aplicarea ei pe teren, de o severă al instituţiei patrimoniale. Astfel, legislaţia din anul supraveghere a unor organe competente. În absenţa 1892 (îmbunătăţită în anul 1913 prin Legea pentru unei instituţii de protecţie patrimonială (comisia conservarea şi restaurarea monumentelor istorice) înfiinţată în anul 1859 de Al. Pelimon, Al. Odobescu, prevedea dreptul comisiei de a supraveghea săpătu- C. Bolliac, D. Papaziglu în Ţara Românească nu rile sau descoperirile arheologice, precum şi dreptul adusese nici statutul, nici maturitatea necesară pen- de a inventaria odoarele vechi de la toate mănăstirile tru a dirija un curent de opinie favorabil ocrotirii şi bisericile din ţară (prevedere ce ar fi putut salva patrimoniului), în absenţa unei legislaţii care să cu câteva decenii în urmă numeroase obiecte de artă reglementeze raporturile statului cu colecţiile şi rătăcite în timpul aplicării secularizării). obiectele de artă bisericească, înstrăinarea sau pier- În afară de funcţiile de cercetare, evidenţă, con- derea unor valoroase opere de artă vor însoţi îndea- servare şi restaurare, Comisiei i se recunoaşte şi proape aplicarea secularizării, umbrind în felul acesta dreptul de a valorifica monumentele istorice. Astfel, o măsură pe deplin justificată, din punct de vedere organismul de protecţie patrimonială se ocupa direct economic şi politic. de organizarea muzeului de artă plastică şi artă reli- Mai târziu, o parte din obiectele de artă vor fi din gioasă, ca şi de cele regionale, asigurând în acest fel fericire recuperate, mai ales prin intermediul unor cultivarea simţului valorilor istorice şi artistice. iniţiative personale, şi încredinţate Secţiei de artă Condusă la început de un consilier intim al suve- bisericească a Muzeului Naţional de Antichităţi. ranului, Comisia va înscrie în rândurile ei istorici şi Dar, oricum, şocul secularizării ce afectase nu numai arheologi de talia lui Gr. Tocilescu, D. Onciul, Vir- mănăstirile închinate, dar şi pe cele pământene, va gil Drăghiceanu, Alex. Lapedatu, iar spre sfârşitul constitui o apăsătoare moştenire pentru viitorii con- secolului XIX, pe Nicolae Iorga. Compoziţia pre- ducători ai ţării, cu atât mai apăsătoare cu cât dimen- ponderent istorică va impune şi coordonatele pro- siunea dezastrului se va profila pe fundalul conştiin- gramului teoretic. Accentul pe păstrarea monumen- ţei patrimoniale şi sub ochii primului organism telor, dirijarea lucrărilor spre ansambluri de o valoare autentic de protecţie patrimonială. istorică, precum şi spre obiective într-o avansată Dacă domnia lui Al.I. Cuza subordonează preo- stare de deteriorare, vor alcătui strategia ştiinţifică a cupările pentru ocrotirea patrimoniului unei serii Comisiei. dense de reforme politice şi economice, pentru prin- Dar, înfiinţarea unui organ de protecţie şi exe- cipele Carol monumentul istoric va avea de la început cuţie, datat de o legislaţie adecvată n-a micşorat pondere considerabilă, va fi investit cu precise sem- cu nimic interesul factorului politic faţă de patri- nificaţii. moniu. Regele Carol I a rămas credincios princi- Reluând probabil modelul mavrocordin de inte- piilor sale, sugestiile fiind însoţite de intervenţii grare în tradiţia autohtonă – ce altceva este biserica ce s-au dovedit nu de puţine ori salutare. Astfel, mănăstirii de la Văcăreşti, dacă nu o replică a ctito- în perioada anilor 1900–1901, în timpul crizei rilor de la Curtea de Argeş şi Hurez – Carol I va economice, într-o perioadă de severe restricţii identifica relaţia cu monumentul ca primă condiţie bugetare, suveranul va ceda 20% din venitul de înţelegere şi asimilare a culturii româneşti. Con- Casei Regale pe o perioadă de şase ani pentru a secvent acestui principiu, regele se va ocupa direct face posibilă continuarea lucrărilor de conservare de starea monumentelor, sugerând fie refacerea unor şi restaurare. Şi, în sfârşit, ca o ultimă probă a ansambluri, fie construirea altora. Fără să arboreze autorităţii câştigate de cercetarea patrimoniului orgoliul strălucitorului fiu al Exaporitului, Carol I va naţional, în anul 1914, ultimul an de domnie a căuta mai ales să confere patrimoniului naţional monarhului, într-o perioadă în care economia era garanţia unui cadru juridic stabil şi a unui organ canalizată spre producţia de război, Vasile Pârvan competent de protecţie. Astfel, după ce în 1874 se dispunea la Histria de 8000 lei aur pentru campa- înfiinţează o comisie a monumentelor publice, în nia sa de săpături arheologice (sumă incredibil de 1892, în urma votării Legii pentru conservarea şi mare, dacă se ţine cont de faptul că în anul 1917 63 tezaurul Băncii Naţionale era de numai 315 000 mai diverse categorii sociale. Astfel, studiile lui I.D. lei aur). Ştefănescu asupra picturii murale din cele trei ţări Maturizarea conştiinţei patrimoniale coincide, româneşti îşi datorează apariţia în mare măsură spri- aşadar, cu consacrarea unor raporturi de sincronizare jinului acordat de gen. H. Cihoschi, Alex. Vaida- între factorul politic şi organul de protecţie, cu con- Voievod, Gr. Iunian, Gh. Mironescu şi Octavian figurarea unui cadru juridic flexibil. De acum încolo, Goga. Iniţiativa generalului Paul Theodorescu de a rafinarea metodelor de cercetare devine posibilă, rectitori Mănăstirea Dintr-un Lemn (Vâlcea) în iniţiativa privată şi mecenatul capătă un statut per- memoria ostaşilor din marină şi aviaţie se aşeza şi ea manent, monumentul evaluând cu exactitate bună- sub semnul unei generozităţi ce împlineşte o conşti- voinţa, gradul de interes şi adecvarea unor demer- inţă devoţională. suri de consolidare a structurii patrimoniale. Tot acum, patrimoniul se îmbogăţeşte cu nume- Fără a fi marcată de schimbări substanţiale juri- roase ctitorii, ce par să continue vechi vocaţii de dice, perioada interbelică va înregistra o creştere a consacrare. Noile aşezăminte, ridicate fie în Bucovina autorităţii Comisiei în activitatea de supraveghere a şi Basarabia, fie în fostul regat, înscriu în memoria inventarului patrimonial. De altfel, în afară de un lor numele unor intelectuali, oameni politici, ierarhi, Decret regal din anul 1919 ce îşi propunea să extindă cum ar fi: N. Bursan, Pamfil Şeicaru, Ion Nistor, Ion competenţa Comisiei Monumentelor Istorice şi asu- Inculeţ, Vasiliu Bolnavu, Stelian Popescu, proto- pra obiectivelor aflate în proprietate particulară, pre- popul Moţa. cizând în acelaşi timp că „obiectele mobiliare apar- Interesul factorului politic faţă de faciesul patri- ţinând particularilor nu vor putea fi clasate decât cu moniului naţional va cunoaşte şi el în perioada consimţământul posesorilor“, legislaţia patrimonială interbelică o creştere spectaculoasă. Odată cadrul nu a suferit modificări sensibile. Stabilizarea relaţii- legal configurat şi organul de protecţie dus la matu- lor dintre organul de protecţie şi factorul politic pe ritate, factorul politic ar fi putut micşora ponderea un registru al afinităţilor de intenţii şi iniţiative va preocupărilor sale pentru monumentele istorice. Or, îngădui atât dezvoltarea adecvată a tehnicilor de cer- toate iniţiativele luate, de la intervenţiile salutare ale cetare, cât şi extinderea cultivării mecenatului, de la monarhului până la emulaţia unor personalităţi poli- nivel individual până la preocupările unui întreg tice au dovedit tocmai menţinerea unei atitudini grup social. cristalizate, conturarea unei constante ce va supra- Ca o consecinţă firească a schimbării de per- pune atât prevederile legislaţiei, cât şi activitatea spectivă în planul cercetării – în această perioadă Comisiei. concepţia strict istoricistă începe să facă loc unor Dacă pentru monarhii din familia de Hohenzol- abordări ce ţin cont, în egală măsură, de criteriul for- lern ocrotirea patrimoniului făcea parte din preli- mal, cât şi de referinţa culturală – lucrările de con- minariile unui proces de asimilare şi afirmare a servare şi restaurare vor alcătui un traseu coerent al unei culturi, pentru mareşalul Ion Antonescu, reconstituirii identităţii stiliste a unor monumente monumentul se va înfăţişa mai ales ca un organism reprezentative (Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, Sf. viu, articulaţie necesară a spiritualităţii româneşti. Treime din Siret, Biserica Buna Vestire a Curţii În felul acesta, conducătorul României nu face Vechi din Bucureşti, biserica din Borzeşti, biserica decât să completeze proiectul precursorilor, de - mănăstirii Probota). Rafinarea metodelor de cercetare, săvârşind condiţia monumentului, revitalizând precum şi actualizarea instrumentelor de lucru, ceea ce fusese restaurat, reactivând ceea ce fusese competenţa unor interpretări, precum şi rigoarea conservat. Astfel, de-a lungul guvernării sale, vor unor intervenţii au contribuit, în cele din urmă, la fi repopulate numeroase mănăstiri, vor fi rede - dirijarea interesului opiniei publice către condiţia schise biserici – efort de vindecare a rănilor lăsate monumentului. de aplicarea pripită a secularizării – vor fi înfiinţate Interesul publicului pentru situaţia patrimoniului tiparniţe, ateliere şi seminarii pe lângă marile naţional va acoperi un registru larg de iniţiative, de monumente religioase. Mănăstirile Cozia, Tismana, la sprijinirea directă prin intermediul donaţiilor până Govora, Secu, precum şi Căpriana, Japca şi Hâr- la investirea unor fonduri considerabile în acţiuni de jeuca din Moldova reîntregită vor fi reinvestite cu restaurare sau rectitorire. Atât activitatea de cercetare, atributele lor iniţiale. investigaţie ştiinţifică, cât şi operaţiunile ample de Funcţia devoţională, argument esenţial al actului refacere a unor ansambluri mănăstireşti se vor buc ura ctitorial, este acum restabilită, alăturată valorii şi 64 în perioada interbelică de sprijinul masiv al celor semnificaţiei estetice, într-un echilibru ce îngăduie o receptare unitară a monumentului religios de expre- tectoare ce mărturisesc deopotrivă despre demersuri sie românească. ctitoriceşti şi reuşite artistice, monumentul poate fi deplasat spre o decodificare liniară, poate fi dislocat 1.3. Condiţia monumentului sub şi, cel mai adesea, distrus. regimul comunist Demolarea îşi va interzice nu numai accesul la Pe parcursul a jumătate de secol, condiţia monu- biografia victimei, ci, ca o probă a neînrudirii, ea va mentului, reflectând în egală măsură atât ecourile statua glorificând aprioric, permanenţa amneziei. unor programe politice, cât şi interesul şi abilitatea Distrugerea memoriei monumentului nu-şi poate specialiştilor, s-a situat într-un regim al continuităţii. întemeia cronica, abolirea precedentului devenind Beneficiind de un cadru deschis celor mai diverse codul fundamental al utopiei. iniţiative, epoca modernă debutează prin conturarea Pentru cei ce distrug, fiecare monument inaugu- conştiinţei patrimoniale şi consemnează un reper de rează o serie, pe care acesta, simultan, o şi închide: maxim echilibru în revitalizarea integrală a monu- demolatorii, cetăţeni ai utopiei, instalează pe actul mentului. dislocării un timp propriu de referinţă fără anologie. Evoluţia condiţiei monumentului nu a fost lip- Căci, spre deosebire de întemeietorii Evului Mediu sită însă de sinuozităţi: traseu uneori dramatic, de la românesc, care acordau rectitoririlor şi inserării în o domnie animată de cele mai bune intenţii, con- fluxul tradiţiei dimensiuni aproape rituale, pentru cretizate în ample măsuri economice şi politice, dar noul topos politic, orice similitudine de act cultural lipsită de suportul responsabilităţii faţă de patrimo- transcrie o ameninţare somatică. Tocmai de aceea, niul naţional până la o guvernare autoritară ce va distrugerea va invoca o retorică a discontinuităţii, impune o receptare totală, reafirmând de fapt voca- ignoranţa întemeind disimilitudinea ca unică refe- ţia spirituală a monumentului medieval românesc; rinţă. traseul reface nu numai acumulările factorului poli- Paradoxal, vertijul survine pe fundalul unui efort tic, ci şi vârstele organului de protecţie, de la o de instituire, bisericilor dărâmate, caselor distruse, comisie de diletanţi fără program şi fără autoritate, statuilor dislocate li se alătură anevoios alte clădiri, până la o instituţie specializată, dublată de o legis- alte ziduri „deparazitate“ de istorie, sau amintiri laţie riguroasă, capabilă să sancţioneze cele mai „pernicioase“. Dar, renunţând treptat la ritualul mici aberaţii în structura intimă a patrimoniului demolator, regimul se vede constrâns să substituie naţional. mimica neantizării cu exerciţiul reabilitării. Supapele Dar, după anul 1944, odată cu ocuparea ţării şi de comunicare cu trecutul sunt deschise selectiv şi instalarea unui nou regim, raporturile cu factorul pentru prima oară efortul de construire nu mai fun- politic sunt sever reconsiderate. Proiectat în secu- dează pe un precedent al dislocării, ci pe aderarea ritate – atât protectorul său legal, cât şi cadrul juri- abilă la un model. Pe acest fundal de reconsiderare dic dispărând în perimetrul unor răfuieli cu trecutul a propriilor abordări ale istoriei, factorul politic con- – monumentul va întregistra succesiv şocul vanda- feră din nou patrimoniului, într-un regim de densă lismului, ignoranţei şi incompetenţei. Se ataca, în supraveghere culturală, o parte din privilegiile pier- primul rând, ideea de monument, ca sinteză de func- dute. ţii, ca mărturisitor al unei istorii şi spiritualităţi. Astfel, după aproape un deceniu de interdicţie, Spre deosebire de alte guvernări, partidul comu- fosta instituţie patrimonială este readusă la suprafaţă, nist din România nu va polemiza cu precursorii prin evident, cu alte cadre, statut şi sarcini. Ea va avea medierea monumentelor şi a moştenirii culturale, ci încă de la început o misiune dedicată: pe de o parte, prin agresiune mută şi directă. Regimul totalitar acceptarea unui inventar de monumente grevat de instaurează, de fapt, o retorică stranie, în care disputa vaste campanii de demolare şi dezafectare, iar pe nu mai revendică istoria ca aliat, ci o proiectează de-a altă parte, declanşarea şi urgentarea unor acţiuni de dreptul în spatele sârmei ghimpate, sub ghearele conservare şi restaurare. Dar, dincolo de peisajul excavatoarelor, sau pe verticala rugurilor. Analogia, monumental dezolant, problema restabilirii unor termenul de comparaţie sunt înlocuite de practica raporturi coerente între factorulul politic şi organul discontinuităţii şi a revendicării absolute. Asimilării, de protecţie se va dovedi prioritară. Tocmai acest inserării în fluxul cronologiei li se preferă abolirea lucru va încerca să garanteze şi noua legislaţie patri- referinţei, pulverizarea modelului. Despuiat de monială, reuşind într-o mare măsură, cu sprijinul încărcătura sa de semnificaţii şi de învelişurile pro- unor cadre competente, să menţină, atât cât era posi- 65 bil într-un regim totalitar, stabilitatea unei atitudini explicabilă în primul caz, trădează deja degenerarea şi eficacitatea unei activităţi. unei formule în cel de-al doilea. Legislaţia patrimonială concentrată în trei acte Direcţia Monumentelor Istorice constituie o juridice – H.C.M. 661 din 22 aprilie 1955, Regula- constantă a atitudinii noului organism de protecţie, mentul privind păstrarea şi folosirea monumentelor constantă ce se traduce printr-o datorie severă pen- de cultură şi H.C.M. 1160 din 23 iunie 1955 – defi- tru fiecare monument în parte, pentru întreg patri- neşte monumentele drept bunuri de „o importanţă moniul naţional, unica certitudine a unui topos poli- arheologică, istorică, arhitectonică sau artistică, tic aberant. Căci, în vreme ce activitatea Comisiei se reprezentând dovezi materiale ale dezvoltării cultu- desfăşura sub zodia emulaţiei şi a asumării moşteni- rii de pe teritoriul patriei noastre, sau ale desfăşu- rii patrimoniale, acţiunile Direcţiei se suprapun unei rării unor evenimente de seamă din trecutul său“. epoci a arbitrarului politic şi a dictaturii culturale. În Pentru a sublinia sfârşitul unei epoci de întinse sprijinul acestei epoci, monumentului i se adăuga o hemoragii culturale, de distrugeri şi mutilări irepa- semnificaţie, ce derivă din ipostaza dramatică a cer- rabile, noua legislaţie precizează în H.C.M. 661 art. cetătorului şi restauratorului care, deşi captivi, 11 că „dărâmarea monumentelor de cultură nu se investesc totul în supravieţuirea mărturiilor trecutu- poate face decât cu aprobarea prealabilă a Consi- lui naţional, sfidând regula negaţiei, amneziei şi ero- liului de Miniştri dată la propunerea organului com- rii. Cu fiecare tentativă a sa de a reface, de a recon- petent“. strui, de a reînălţa, de a constata o prezenţă, Direcţia Activitatea de conservare şi restaurare a monu- n-a făcut altceva decât să afirme o istorie, o aparte- mentelor va fi asigurată la început de Comitetul de nenţă, un mod specific de a exista al poporului Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare român. Iată de ce, orice încercare de a aşeza Direc- (CSCAS), ţinând de Ministerul Construcţiilor şi de ţia în umbra magnifică a precursorului ei, Comisia Ministerul Culturii şi fiind pe lângă Academia contrazice însăşi condiţia monumentului. Republicii Populare Române. Mai târziu, prerogati- Direcţia Monumentelor Istorice a reuşit, în scurta vele CSCAS-ului vor fi preluate de Direcţia Monu- sa viaţă, să restabilească demnitatea obiectului de mentelor Istorice. artă în configuraţia unei culturi aflate într-o degrin- Noua instituţie patrimonială nu va moşteni auto- goladă a valorilor, fie ele mimate sau obstrucţionate. ritatea fostei Comisii, iar poziţia de mediator se va Efortul Direcţiei aşază, de fapt, cercetarea şi restau- dovedi şi cea mai dificilă sarcină a sa. Dispunând, rarea din această perioadă într-o continuitate de deci, de o mai mică prestanţă ca instituţie, Direcţia preocupări şi răspunderi faţă de istoria şi arta româ- Monumentelor Istorice va căuta să compenseze han- nească. dicapul dependenţei de factorul politic, printr-o Bilanţul Direcţiei descrie o vastă campanie de intensă campanie de restaurare şi conservare. restaurări, de la mari ansambluri mănăstireşti (Suce- În condiţii politice cu totul diferite de cele în viţa, Hurez, Dragomirna) la biserici (Sf. Gheorghe care acţionase Comisia într-un climat cultural „puri- din Piteşti, Densuş, Sf. Mihail din Cluj), de la edifi- ficat“ de rezonanţele trecutului şi pe fundalul unor cii civile (Casa de piatră din Hereşti, Hanul domnesc mutaţii sociale ce nu puteau decât să submineze din Suceava), la vestigii antice (Mozaicul roman din receptarea unitară a monumentului, Direcţia Monu- Constanţa). mentelor Istorice, prin reprezentanţii săi cei mai de Compania Direcţiei – incluzând restaurări de seamă – Grigore Ionescu, Corina Nicolescu, Răzvan mare anvergură (numai pentru refacerea cetăţii Theodorescu, Virgil Bilciurescu, Gil Antonescu, Făgăraşului s-au cheltuit între anii 1965–1969 Ioana Grigorescu, Horia Theodoru, Richard Borde- aproape 12 milioane lei) – va fi dirijată după cele nache, Nicolae Diaconu – va încerca să refacă tradi- mai noi principii de restaurare, inspirate de Curtea ţia fracturată de deceniul demolărilor. Vor urma de la Veneţia. Astfel, operaţiunile de conservare şi aproape 15 ani de cercetări fructuoase, de restaurări restaurare vor implica, în primul rând, monumentele competente, de sugestii de conservare şi valorificare grav deteriorate şi cele apreciate după criteriul valo- culturală şi de introducere a parametrilor ideologici ric. Desigur că acestui bilanţ i s-ar putea adăuga şi o în abordarea istorică. altă listă conţinând monumente neglijate sau ocolite, Există, astăzi, tentaţia de a compara nu numai listă ce reflectă condiţia limitată a cercetătoru - două sisteme politice, două regimuri diferite, ci şi lui-restaurator într-un regim care accepta mesajele 66 două instituţii de vocaţie ştiinţifică. Ispita ierarhizării, trecutului numai prin filtrul ideologic. Într-o istorie a monumentului, Direcţia îşi poartă această povară cetăţi, palate, castele şi curţi domneşti, precum şi cu decenţa şi înţelepciunea unor ani ce se numără monumente izolate, se încep sau se continuă săpă- prin atitudini hotărâte, dar şi prin ezitări, prin ges- turi arheologice, se curăţă fresce, se îndepărtează turi, dar şi prin tăceri, printr-un devotament care, acoperişuri sau turle necorespunzătoare, se pun la paradoxal, nu-şi poate refuza abandonul ca dimen- cale minuţioase proiecte de refacere, se intervine în siune a propriei limite. toate zonele geografice, în toate etajele patrimoniale, Tocmai această limită sau, mai degrabă, conşti- se abordează toate tipurile de intervenţii; grandios inţa de a supravieţui într-o normalitate a limitei va proiect, efort fără precedent în analele cercetării, lipsi ultimului moştenitor al vechii Comisii: Direcţia conservării şi restaurării în România. Patrimoniului Cultural Naţional. Înfiinţată în anul Dar, replica îndrăzneaţă, ambiţia de a rectitori 1975, organ hibrid ce înghite, anexează şi polarizează primesc în toamna lui 1977 lovitura de graţie. Ace- tot inventarul de celule specializate şi independente, laşi regim politic ce găzduise cu numai doi ani în de la laboratoarele de restaurare şi oficiile patrimo- urmă pornirea campaniei, acum, îngrozit de propor- niale până la cartea rară, dublată şi de o legislaţie ţiile gestului, ordonă dizolvarea DPCN-ului. Daţi echivocă – Legea 63/1974 şi respectiv Decretul jos de pe schele, meşterii sunt alungaţi, şantierele 13/1975 al Consiliului de Stat – care, pe măsură ce părăsite, proiectele abandonate. Plătesc acum cu exaltă ideea de patrimoniu, va deveni tot mai vorace, toţii, printr-un exil fără soroc, vina de a fi confundat Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional (DPCN) va îngăduinţa cu încurajarea, sugestia cu porunca, moşteni nu numai realizările fostei instituţii, dar şi asentimentul cu solemnă, vina de neiertat de a fi citit tăcerile şi retragerile ei discrete. Moştenire ce trebuia, mai mult decât se cuvenea în gestul stăpânului. în primul rând, corectată în ezitările şi capitulările Cât a reuşit Direcţia Patrimoniului Cultural ei, pentru a fi apoi depăşită în reuşitele şi împlinirile ei. Şi atunci, o ambiţie nestăvilită împinge noul Naţional să ridice în ambiţia sa de a reface totul într-un organism patrimonial spre limitele imposibilului, timp cât mai scurt şi cât a reuşit să distrugă prin spre o replică grandioasă menită să reamintească de decesul său subit? Căci, după dispariţia sa, şantierele epocile de măreţie ctitoricească ale lui Ştefan cel se vor transforma în mormintele propriilor monu- Mare sau Constantin Brâncoveanu, spre o depăşire mente, cei ce le îngrijiseră în cei mai scrupuloşi gro- spectaculoasă a tot ceea ce se înfăptuise în acest pari, restaurarea, rectitorirea într-un coşmar ce domeniu, de la activitatea sârguincioasă a Comisiei amestecă fără noimă ploi, ninsori, spulberând ziduri, la răbdarea şi tactul Direcţiei. surpând temelii, topind în uitare chipuri şi rostiri de Şi DPCN porneşte în îndrăzneaţa sa tentativă, ce peste veacuri. a căpătăt, chiar de la început, dimensiuni spectacu- Monumentele sunt lăsate acum să agonizeze, lare. Astfel, în întreaga ţară vor funcţiona simultan purtând în ele delirantul reflex al trecutului. Lot 107 şantiere de restaurare, alte câteva zeci urmând să dintr-un apocalips al culturii, este de a nu privi fie deschise, 600 de specialişti în Bucureşti şi alţi niciodată, sub niciun motiv şi la niciun îndemn 3000 în restul ţării vor supraveghea direct operaţiu- înapoi. Căci, odată cu izgonirea meşterilor, a căzut nile ştiinţifice. Se atacă acum ansambluri civile, peste ţara monumentelor şi prima ploaie de foc.

Monument istoric – Mănăstirea Frumoasa, Iaşi 67 O semnificativă instituţie politică românească din 1914 privind Transilvania Alexandru Porţeanu* În Cuvântarea de Anul Nou 1914, episcopul activităţi a lui Elie Miron Cristea, nu i-au dat răga- ortodox de Caransebeş, Elie Miron Cristea, dădea o zul necesar, nici chiar autorului inspiratei prorociri, expresie deosebită celor mai profunde gânduri şi să descifreze semnificaţia – fie şi numai parţială – a simţăminte ale tuturor românilor de atunci. „Eveni- premoniţiei sale, mult mai apropiată în timp. mentele anului trecut ne-au răscolit şi-n sufletul În afară de starea de spirit a românilor, care nostru o mulţime de simţăminte, din care s-a crista- puteau spera într-o apropiată îmbunătăţire impor - lizat nădejdea de mai bine [...]. În asemenea situa- tantă a situaţiei lor, sfârşitul anului 1913 şi începutul ţie, nădejdea spre mai bine este o mare binefacere, anului 1914 era dominat în conştiinţa publică gene- care ne oţeleşte răbdarea şi ne întăreşte mult. Câte rală şi de o insatisfacţie prelungită, privitoare l a din aşteptările nădejdii de mai bine se vor realiza, impasul tratativelor politice româno-ungare începute vom vedea în curând. O constatare însă putem risca încă din 1910 şi care păreau a se tergiversa la infinit. acum, că viitorul nu trebuie să ni-l temem, scepti- La 17 februarie 1914, s-a produs ruperea de cismului nu trebuie să îi dăm loc în sufletul nostru. către partea română a tratativelor politice româno- Sus inimile, căci – dacă nu mâine – nu peste mult, ungare, temporizate şi mult prelungite de către par- ce e al nostru trebuie să ni se dee “. Refrenul nădej- tea ungară (1910–1914). Acest moment putea în - dii spre mai bine, subliniat stăruitor, se transmitea semna apropierea sfârşitului hegemoniei ma ghiare profund în conştiinţa publică a timpului. asupra majorităţii româneşti din Transilvania, per- Cuvântarea de întâmpinare a Anului Nou 1914, spectivă care nu era întru totul nerealistă şi care se concepută la sfârşitul anului 1913, era perfect în - putea înscrie în linii generale în viziunea schiţată de dreptăţită, îndeosebi prin prisma sporirii considera- episcopul Miron Cristea cu foarte puţin timp înainte, bile a însemnătăţii Vechiului Regat al României, ca la 1 ianuarie 1914. urmare a celui de al II-lea război balcanic. Aceasta Abia în 1943, apreciatul istoric Silviu Dragomir a fost publicată în 1923 în volumul al II-lea de Pas- a făcut primul pas spre descifrarea sensului mai torale. Cuvântări ale unui episcop român în ţară profund al evenimentelor din primăvara şi vara anu- sub ocupaţie străină (306 p.). Într-o Notă adăugată lui 1914 pentru situaţia românilor din Transilvania, în pagina 228 a volumului, referitoare la Cuvântarea în care a intuit tendinţa obiectivă ce se îndrepta spre de Anul Nou 1914, fostul episcop de Caransebeş, dezlegarea lor decisivă. Pentru înţelegerea mai înălţat atunci în rangul de Mitropolit Primat al exactă a acestei situaţii, merită luat în considerare României Mari, mărturisea: „Este semnificativ cum faptul că Silviu Dragomir, care în 1914 era cu 30 de încă în 1913 am proorocit, simţind că ne aşteaptă un ani mai tânăr, avea încă de atunci anumite conexiuni viitor mai bun“. în mediile politice ale românilor transilvăneni, în La o primă vedere, apoi la o revedere şi, mai special cu dr. Ioan Mihu şi cu Vasile Goldiş, iar departe, la o aprofundare oricât de stimulatoare a intuiţia din 1943 era exprimată la aniversarea jubi- cuvintelor rostite la Anul Nou 1914, am putea fi ten- liară a Unirii Transilvaniei – marcată însă profund taţi să facem o legătură directă între rostirea inspirată de durerea sfâşierii tragice a României din 1940 – în din decembrie 1913 – ianuarie 1914 şi Marea Unire studiul Un sfert de veac de la unirea Transilvaniei din 1918. (Biblioteca Astra, Sibiu, 1943, p. 4). Dar, tumultul şi iureşul evenimentelor de la sfâr- „Când la 18 februarie 1914 Comitetul Naţional şitul Primului Război Mondial, din perioada imediat Român închidea definitiv capitolul tratativelor, el următoare şi îndeosebi acela al încărcatei şi intensei sublinia existenţa unui conflict între români şi statul

68 *Cercetător, Institutul „Nicolae Iorga“, Bucureşti ungar, invoca importanţa culturală şi numerică a ele- nal-statală a românilor. Activitatea culturală a mentului românesc din Transilvania şi preconiza ASTREI s-a intensificat simţitor atât în amploare, rezultatele evoluţiei istorice drept factor determinant cuprinzând întreaga societate românească transilvă- al politicii sale viitoare. Finalul Declaraţiunii, redac- neană, în profunzime şi până la niveluri înalte de tat în preajma marilor zguduiri ce au urmat […] expresie calitativă, instituţională ş.a., care au fost exprima în termeni limpezi hotărârea de a scutura evidenţiate la congresul din 1911 de la Blaj, consa- jugul: vor lupta şi mai departe pentru a înlătura crat semicentenarului ei. nedreptăţile de care suferă poporul român, pentru a Gândirea politică românească modernă făcea şi câştiga şi asigura drepturile indispensabile existenţei aceasta progrese remarcabile în Transilvania, cău- naţionale, afirmării politice şi izbândirii intereselor tând perseverent soluţii noi, cu privirile îndreptate sale culturale şi economice. E tot ce trebuie să smulgă spre viitor. Perspectiva dezmembrării Imperiului din suflet un popor dornic de libertate, la capătul habsburgic şi ipotezele asupra unui posibil conflict robiei seculare; lipseşte doar afirmarea dreptului de politico-militar major, erau luate în considerare tot autodeterminare, formula magică a popoarelor care mai mult, în toate mediile social-politice interne şi îşi aşteptau salvarea…“ (subl. ns. – A.P.). externe. De importanţă esenţială se întrevedeau pen- Continuarea acestor intuiţii nu era însă posibilă tru românii din Transilvania perspectivele externe prea curând. Situaţia în care se afla România în timpul ale Vechiului Regat al României, considerate ca vitale celui de al Doilea Război Mondial şi apoi în primele pentru viitoarele reconfigurări politice. Aceste per- decenii ale regimului dictaturii comuniste nu a permis spective au făcut necesară şi o intensificare cores- dezvoltarea necesară şi corespunzătoare a istoriogra- punzătoare a relaţiilor directe ale liderilor români- fiei Marii Uniri, al cărei început parţial se situează la lor transilvăneni cu cercurile politice ale României. marcarea semicentenarului din 1968, cunoscând o Perceperea şi ecourile acestor evoluţii semnifi- amplificare considerabilă în deceniile următoare. cative, deosebit de importante, au interesat în grad În anul 1985, apărea volumul Unitatea naţională din ce în ce mai mare mediile politice şi opinia a Românilor în epoca modernă 1821–1918, la Edi- publică internaţională. În acest cadru, cercurile poli- tura Academiei; contribuţia reprezentată de capitolul tice ungare au fost cuprinse treptat de o adevărată Spre unitatea politică a tuturor românilor (1878– psihoză care, în mod paradoxal, a transformat Parla- 1918) a fost apreciată prin Premiul Academiei. În mentul de la Budapesta într-o răsunătoare tribună de această lucrare, era dezvoltată pentru prima oară propagandă în lumea europeană a „pericolului“ ideea intuită de înaintaşi, deşi erau încă prezente reprezentat de tendinţele românilor spre realizarea limitările inerente ale epocii comuniste (privind unităţii lor naţional-politice. îndeosebi Basarabia, Bucovina, istoria politică ş.a.). Ultima fază a îndelungatelor şi sterilelor tratative Reluarea acestor preocupări ale autorului studiu- politice româno-ungare de la începutul anului 1914, lui de faţă evidenţiază faptul că ruperea tratativelor culminând cu momentul ruperii lor în 17 februarie politice româno-ungare constituia un indiciu impor- 1914, cu Hotărârea Comitetului Naţional Român tant pentru evoluţia spre unica soluţie posibilă a privitoare la încheierea tratativelor publicată în ziua românilor, adică spre eliberarea naţională prin pro- următoare (18 februarie 1914), au produs ample priile lor puteri. ecouri în presa română din Transilvania şi în cea din Trecerea mişcării naţionale a românilor din Regatul României, în presa maghiară din Budapesta Transilvania în faza superioară inaugurată prin şi Ungaria, în presa germană din Austria şi Germa- adoptarea de către Partidul Naţional Român, în nia, în numeroase gazete şi publicaţii din alte ţări 1905, a tacticii „noului activism“, a deschis noi ori- europene. Ecourile lor s-au prelungit în săptămânile zonturi politice ale luptei de eliberare naţională. La şi lunile următoare, antrenând un mare număr de sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui de declaraţii, interviuri, opinii şi analize, exprimate de al XX-lea, era aproape deplin conturat conceptul unii dintre cei mai importanţi oameni politici ai tim- politic de România Mare, semnificaţia deosebită a pului. Faptul că amploarea şi interesul lor era mai acestuia pentru Transilvania, care reprezenta ele- mare decât până atunci, sau decât cel privitor la alte mentul său constitutiv principal. Amplele serbări teme ale agendelor politice curente, putea prevesti naţionale de la Bucureşti din 1906, au oferit o inclusiv evenimente sau chiar hotărâri mai impor- microimagine a României Mari. Aniversarea în tante decât la prima vedere. 1909 a semicentenarului Unirii Principatelor a sti- Trebuie însă să spunem că analiza textului Hotă- mulat şi ea viziunea perspectivei de întregire naţio- rârii Comitetului Naţional Român publicată la 18 69 februarie 1914 nu îndreptăţeşte apropierea ei de o culturale de valoare superioară, cât şi în despărţă- Declaraţie în care „lipseşte doar afirmarea dreptu- mintele ei locale din Transilvania şi Banat. lui de autodeterminare“, aşa cum o evoca Silviu O semnificaţie deosebită a avut conferinţa din Dragomir sub impresia emoţiei din 1943. Hotărârea aprilie 1914 de la Arad, în care cunoscutul fruntaş CNR făcea o prezentare detaliată a rezultatului politic Aurel Lazăr a făcut o amplă expunere despre negativ al tratativelor şi a situaţiei politice create în Chestiunea de naţionalitate, publicată apoi într-o urma lor, dar păstra un ton moderat în expunere, pre- broşură separată. venind riscurile reale ale unor sancţiuni grave din Reprezentanţii românilor au fost prezenţi şi în partea autorităţilor. dezbaterile din congregaţiile comitatense, în alte După parcurgerea acestei faze privind deznodă- organizări locale. Viaţa religioasă a românilor din mântul tratativelor, au existat manifestări social-cul- Transilvania, desfăşurată în cadrul Mitropoliei Orto- turale şi chiar politice româneşti care depăşeau în doxe de la Sibiu şi al celei greco-catolice de la Blaj, anumite privinţe nivelul de moderaţie formală şi cu eparhiile lor respective, oferea şi aceasta posibi- aparentă, ca urmare a eşuării tratativelor politice. lităţi de exprimare în sens naţional mai larg. Parlamentul ungar a înscris în ordinea de zi ches- Ultima întrunire publică românească de la în- tiunea naţionalităţilor, care a prilejuit dezbateri ceputul verii anului 1914 a avut loc la Ileanda Mare, aprinse cu o largă participare a reprezentanţilor pozi- având ca orator delegat al PNR pe Valeriu Branişte. ţiilor respective, inclusiv din partea puţinilor deputaţi Făcând bilanţul diferitelor forme de manifestare români, inclusiv a celor privind proiectul unei legi publică a românilor din primăvara şi începutul verii electorale defavorabilă naţionalităţilor. anului 1914, constatăm că acestea nu au depăşit sub- În mai 1914 se împlineau două decenii de la stanţial nivelul lor de afirmare din perioada ante- marele proces de la Cluj al Memorandumului şi al rioară. Documentele nu-şi puteau permite să con- mişcării memorandiste, care au marcat o etapă semneze indicii politice mai avansate, care lucrau în importantă în istoria luptelor politice ale românilor straturile mai profunde ale conştiinţei naţionale. din Transilvania. Fapt este însă că până la finele lunii iunie 1914 nu La 6 mai 1914 a avut loc la Dej şedinţa Comite- au putut să apară semne mai conturate, referitoare la tului Partidului Naţional Român, care avea la ordinea o perspectivă politică superioară. de zi şi „stabilirea unui program de acţiuni politice Toate aceste ample evoluţii de semnificaţii isto- pentru apărarea şi revendicarea drepturilor noastre“. rice importante, cu toate desfăşurările lor evenimen- După programele politice fundamentale ale PNR ţiale şi specifice, inclusiv cu limitele lor, îndreptau din 1881 şi 1905, acest al treilea program politic, ineluctabil mersul firesc al stărilor de lucruri spre un preconizat în 1914, întrunea suficiente premise ce îl orizont nou. Din aceste motive, devine acum destul puteau îndreptăţi pentru a deveni programul final de plauzibil faptul că ruperea tratativelor politice decisiv, de importanţă istorică al PNR şi al tuturor româno-ungare din 17 februarie 1914, nu putea românilor. avea o altă consecinţă, nu putea urma o altă evolu- Deoarece preşedintele Comitetului, Gheorghe ţie decât aceea a apropierii obiectivului naţional Pop de Băseşti, nu a putut participa din motive de suprem. Analogia istorică cu desfăşurarea eveni- „îndelungată suferinţă“, şedinţa – prezidată de mentelor din 1918 arată şi aceasta că, pentru trece- secretarul Comitetului, dr. Vasile Lucaciu – a pro- rea la faza finală, clarificarea politică necesară s-a gramat mai multe adunări populare la Alba Iulia, produs tot prin ruperea tratativelor româno-ungare. Câmpeni, Luduş, Caransebeş ş.a.; a luat hotărâri pri- În ajunul Primului Război Mondial, pregătirea isto- vind poziţia faţă de legea electorală, a desemnat rică a Unirii era încheiată în liniile ei principale, dar delegaţii pe lângă principalele organe ale presei pregătirea acţiunii politice directe în acest scop era româneşti din Transilvania; a programat comemora- încă în curs de elaborare. Această tendinţă nu a putut rea semicentenarului morţii lui Simion Bărnuţiu, ajunge la momentul decisiv, inclusiv din cauză că care a fost apoi anulată, din cauza izbucnirii războ- reorientarea politicii externe a Regatului României iului. Biroul Central al Partidului Naţional a fost sta- nu era încă finalizată în întregime. bilit la Arad, ceea ce înlesnea luarea operativă a unor Capacitatea de autodeterminare a naţiunii atin- măsuri organizatorice şi politice. sese aproape cotele cele mai înalte, reclamând stărui- În aceeaşi perioadă din primăvara şi vara anului tor acţiunea directă. La începutul verii anului 1914, a 1914, a continuat stăruitor şi activitatea ASTREI, lipsit puţin ca acest mers ascendent al mişcării naţio- 70 atât la nivelul conducerii ei şi la acela al lucrărilor nale a românilor să producă „explozia“ politică finală. Lipsea însă condiţia esenţială, ce se va realiza în determinând restructurări politice majore de amploare, toamna anului 1918 prin înfrângerea militară a Im- care au impus în bună măsură şi condiţiile păcii. periului habsburgic, a Puterilor Centrale. În primă- Românii din Transilvania, care formau dintot- vara şi la începutul verii anului 1914, atmosfera po- deauna majoritatea populaţiei acestei provincii isto- litică generală era încărcată de simţul prafului de rice, au reuşit să producă desprinderea totală a ei din puşcă, de iminenţa izbucnirii războiului, care limita cadrele Regatului Ungariei şi ale Imperiului habsbur- şi ea la maximum orice iniţiativă politică majoră. gic. Ca urmare a ruperii tratativelor politice finale Cu toate acestea, românilor transilvăneni nu le româno-ungare de la Arad (13–15 noiembrie 1918), a lipseau, în 1914, oamenii politici remarcabili, capa- fost convocată Adunarea Naţională de la Alba Iulia bili să transpună în realitate o intuiţie de felul celei care, la 1 Decembrie 1918, a proclamat Unirea cu pe care o examinăm aici. În linii mari, erau relativ România ca expresie clară, incontestabilă, a eliberării aceiaşi care vor înfăptui în Transilvania Marea naţionale a românilor din Transilvania, a autodeter- Unire din 1918. Potenţialul politic reprezentat de minării lor politice liber exprimate în modul cel mai numele liderilor românilor întrunea şi justifica democratic posibil în acele condiţii. încrederea în asumarea unor răspunderi decisive. Unirea Transilvaniei cu România a fost, aşadar, Glonţul atentatului de la Sarajevo din 28 iunie înfăptuită la 1 Decembrie 1918 de către însuşi poporul 1914, care a curmat viaţa arhiducelui Franz Ferdi- român, iar nu ca un act al Marilor Puteri înscris în Tra- nand şi a soţiei sale, provocând dezlănţuirea Primului tatul de Pace al acestora cu Ungaria, semnat la Trianon Război Mondial, a spulberat brusc şi în modul cel în 4 iunie 1920, ratificat şi intrat în vigoare la 26 iulie mai dur toate aspiraţiile de eliberare naţională 1921. Tratatul de la Trianon a consacrat în dreptul şi pe cele social-politice democratice, din cuprinsul internaţional şi în relaţiile internaţionale faptul împli- întregului Imperiu habsburgic dualist. Tributul greu şi nit al eliberării popoarelor oprimate din Ungaria, între tragic al suferinţelor românilor din Transilvania, ale care şi românii, în principal prin trasarea frontierelor întregului popor român, provocate de război, a repre- noului stat ungar. Acesta şi-a dobândit astfel pentru zentat ultima etapă a istoriei luptei pentru Unire, pre- prima oară propria sa identitate politică-naţională şi a figurată din prima parte a anului 1914. redobândit – după aproape 400 de ani – independenţa deplină, Ungaria intrând astfel în mod legitim şi demn * * * în rândul statelor europene libere.

Izbucnirea războiului a agravat foarte mult situaţia * românilor din Transilvania. Considerentele moderării * * politicii ungare faţă de români, impuse de interesele superioare ale atragerii Regatului României şi promo- Intuiţia politică – examinată în cele de mai sus – vate stăruitor de la Viena şi Berlin, nu au putut atenua nu avea şanse reale, nu era plauzibilă pe termen în măsură semnificativă gravitatea situaţiei din anii scurt, până în vara anului 1914. Ea putea însă deveni neutralităţii Romaniei (1914–1916). o ipoteză de acţiune pe termen mediu în perioada Intrarea României în război împotriva Austro- următoare, până în primăvara anului 1915, dar Ungariei, în august 1916, a exacerbat până la paroxism numai cu condiţia menţinerii păcii internaţionale şi aproape toate formele şi metodele de oprimare a româ- a unor indicii de diminuare a rezistenţei statului nilor transilvăneni, de represiune militară şi execuţii ungar. Nerealizarea ei nu s-a datorat unor limite pro- sumare a oricăror rezistenţe sau împotriviri directe. prii ale situaţiei românilor, ci – în mod decisiv – Acestor tragedii crescânde li se adăugau cele ale izbucnirii războiului, care a amânat-o. Înfăptuirea efectelor distrugătoare, devastatoare ale războiului, Marii Uniri la sfârşitul Primului Război Mondial a pentru toate părţile beligerante, culminând cu cele ale validat ipoteza termenului mediu. morţii, care secera multe sute de mii de vieţi omeneşti. Analizarea atentă, critic-constructivă, cu discer- Încă înaintea capitulărilor sau armistiţiilor ce au nământul ştiinţific necesar, a unei asemenea intuiţii marcat încetarea formală a operaţiunilor militare, în istorice relevante, poate contribui la aprofundarea toamna anului 1918 au izbucnit în numeroase zone cunoaşterii istorice. mişcări cu caracter revoluţionar democratic împotriva Reîntorcându-ne la „prorocirea“ rostită la 1 ia- războiului, pentru salvarea situaţiei dezastruoase de nuarie 1914 de Elie Miron Cristea, se cuvine a-i ordin social-economic a majorităţii populaţiei de pre- sublinia valoarea spirituală şi naţională a orizonturi- tutindeni, pentru eliberarea naţională a popoarelor lor atât de înălţătoare, ce urmau să se deschidă gene- oprimate. Aceste mişcări s-au radicalizat accelerat, ros pentru întregul popor român. 71 Evocări

petre Spânul – la un moment de tranziţie metodologică pentru cercetarea ştiinţifică în biologia agricolă şi medical-veterinară

Zeno Gârban Membru corespondent al Academiei Române

O evocare a personalităţii profesorului dr. Petre Spânul (1894–1962), depăşind aspectele istoriogra- fice, poate contribui şi la înţelegerea unui moment distinct în evoluţia laboratoarelor destinate ştiinţelor biologice aplicate în domeniul vegetal, animal şi medical-veterinar, semnificând începutul pentru tranziţia metodologică în cercetarea ştiinţifică de la metodele clasice, orientate predilect pe biologia celulară, spre metodele moderne, bazate pe biologia moleculară. O primă turnură s-a produs după anii ’60 ai seco- lului XX, urmată de un important moment care s-a derulat în anii ’75, odată cu aşa-numita „revoluţie metodologică“ ce a condus la evoluţia spre bioteh- nologiile moderne şi investigarea genoamelor, domenii bine conturate în final de mileniu II şi început de mileniu III. Profesorul dr. Petre Spânul – membru corespon- dent al Academiei Române – a văzut lumina zilei la După încheierea conflagraţiei şi formarea data de 17 ianuarie 1894 în localitatea Vicovul de Statului Naţional Unitar – prin aderarea Basarabiei Jos, judeţul Suceava. A urmat pregătirea la Liceul (27 martie 1918), a Bucovinei (28 noiembrie 1918) German din Rădăuţi pe care l-a absolvit cu distincţie şi a Transilvaniei: Ardeal, Banat, Maramureş (1 în 1913 (fiind al treilea clasat din 180 de candidaţi). decembrie 1918) la Regatul România, Petre Spânul A continuat pregătirea universitară la Şcoala (care rememora cu nostalgie aceste evenimente) s-a Superioară de Medicină Veterinară din Viena integrat profesional serviciilor zootehnice şi medi- (1913–1917). cal-veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii şi În ultimul an de facultate a fost asistent voluntar Domeniilor. la Catedrele de histologie, biologie şi patologie A deţinut funcţiile de inspector zootehnic şi piscicolă. În 1917 a obţinut diploma de medic vete- sanitar veterinar al Bucovinei (1918–1920) cu rinar de stat (Rusu, 2010). În perioada 1917–1918, rezidenţa la Cernăuţi, subdirector al Hergheliei de la în calitate de medic veterinar, cu gradul de subloco- Rădăuţi şi şef al Serviciului Zootehnic în cadrul tenent în armata Imperială Habsburgică, a participat Inspectoratului Bucovinei, din Cernăuţi (1920– 1922). la Prima Conflagraţie Mondială în Regimentul 3 În anul 1921 a revenit la Viena şi la 31 martie ulani şi a însoţit trupe de cavalerie în detaşare pe 1921 a susţinut teza de doctorat, obţinând titlul de 72 diverse fronturi. doctor în ştiinţe medicale veterinare (pregătirea distincţii regale în perioada interbelică: Ordinul acestui doctorat a început încă din 1916). „Coroana României” în grad de cavaler (1922); În perioada 1924–1937 a funcţionat ca inspector Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer (1929); general, cu rezidenţa la Bonţida-Cluj, la Herghelia Ordinul „Coroana României” în grad de comandor Statului. A considerat importantă formaţia pro- (1938); Ordinul „Meritul agricol în grad de cavaler” fesională şi în domeniul agricol. În acest scop, a (1938). urmat şi pregătirea în cadrul Academiei de Înalte Rezultatele profesionale au determinat conduce- Studii Agronomice din Cluj, obţinând, în anul 1939, rea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor să-l diploma de inginer agronom numească din 1937 şef al Serviciului îndrumărilor În activitatea profesională, Petre Spânul a adus zootehnice din Direcţia Zootehnică şi Sanitar- însemnate contribuţii şi prin publicarea de cărţi, Veterinară a Ministerului şi ulterior inspector gene- Noţiuni elementare de exteriorul animalelor domes- ral al zootehniei (1939–1946). tice (1922); Diagnosticul gestaţiei (1926); Con - Din anul 1947 a fost titularizat conferenţiar tribuţiuni la combaterea pestei porcine (1926); universitar la Facultatea de Medicină Veterinară Herghelia Naţională Bonţida (1928); Importanţa din Bucureşti, iar în anul 1948 a devenit profesor zooeconomiei naţionale (1937) ş.a. universitar titular. Din această ipostază, profeso- De asemenea, a publicat lucrări de specialitate, rul dr. Petre Spânul a fost numit rector al noului Contribution a l’étude de la maladie Acariasis Institut de Zootehnie şi Medicină Veterinară autumnalis (1933); Contribuţii la studiul bolii Der- înfiinţat la Arad. În această funcţie a fost urmat de matosis aestivalis serpiginosa buccarum equi profesorul dr. Ioan Grigorescu – disciplina de (1933) ş.a. S-a specializat în zootehnie în Austria şi anatomie comparată şi chirurgie veterinară (ulte- Franţa. rior, decan al Facultăţii de Medicină Veterinară Având o personalitate fermă, instrucţiune din Bucureşti). temeinică, activitate prodigioasă în zootehnie şi În anii în care au urmat, acest institut a fost medicină veterinară, meritele sale profesionale şi integrat Universităţii de Ştiinţe Agricole (atunci manageriale nu au trecut neobservate. Dovadă este Institutul Agronomic) din Timişoara. Cu titlu in- numirea în diverse funcţii şi acordarea unor formativ se menţionează că această Universitate

Domeniul Hergheliei Naţionale Bonţida 73 s-a înfiinţat prin Decretul Regal nr. 2394 din 30 Se remarcă faptul că problema „tranziţiei meto- iulie 1945, dat de Regele Mihai I. Iniţial, s-a con- dologice“ exista şi în unele institute centrale; stituit ca o Facultate încadrată în Şcoala Poli- exemplu fiind I.C.C.P.T. Fundulea înfiinţat în tehnică din Timişoara (înfiinţată în baza Decretu- 1962. În cercetarea ştiinţifică, această tranziţie s-a lui Regal nr. 4822 din 11 noiembrie 1920, dat de caracterizat prin introducerea şi extinderea unor Regele Ferdinand I). În anul 1956 prof. dr. Petre metode noi în domeniul agrochimiei/agrobiologiei, Spânul a fost transferat ca profesor la Facultatea aplicarea unor metode moderne de investigare a de Agronomie şi Zootehnie de la Universitatea nutriţiei minerale şi evaluare a „dozei optime” de (Institutul) de Ştiinţe Agricole din Timişoara. În fertilizare; folosirea nomogramelor în agrochimie; aceeaşi situaţie, s-au aflat şi prof. dr. Ioan Grigo- evaluarea translocării elementelor în sistemul sol – rescu (anatomie comparată), prof. dr. Valeriu Pin- îngrăşăminte – plante; utilizarea radiobiologiei în tea (fiziologie animală comparată) ş.a. agricultură ş.a. Activitatea ştiinţifică a profesorului Spânul şi-a Menţiuni referitoare la aceste aspecte se află dobândit recunoaştere publică odată cu alegerea sa diseminate în materialele publicate în volumul la 2 iulie 1955 în calitatea de membru corespondent omagial dedicat distinsului academician Cristian al Academiei Române. În noile condiţii create, a Hera (2013). Toate aceste exemple atestă un mo - beneficiat şi de sprijinul Academiei Române, în ment de „tranziţie metodologică“ în ştiinţele agri- cadrul căruia exista la Timişoara un compartiment cole implementat la nivel naţional după anii ’60 ai de cercetări ştiinţifice în agronomie şi zootehnie, secolului XX. care a deschis noi orizonturi în activitatea de cerce- Pentru laboratorul înfiinţat la Timişoara s-a tare. repartizat un spaţiu adecvat în clădirea Bazei de În perioada aceea, Academia R.P.R. a încercat Cercetări Ştiinţifice Timişoara (astăzi, clădire a să-şi reorganizeze reţeaua de institute urmărind să Filialei Timişoara a Academiei Române) şi s-a promoveze teme de interes major pe plan inter - procedat la dotarea acestuia cu aparatura necesară naţional. În aceste condiţii, prin decizia preşe- (termostat, balanţe, centrifugă, aparatură pentru dintelui Academiei R.P.R. 76/01.11.1951, s-au electroforeză, fotocolorimetrie, polarografie ş.a.), înfiinţat prímele unităţi de cercetare ale Academiei cu sticlărie şi reactivi (Vintilă, 2014). Astfel, s-a R.P.R. la Timişoara, iar ulterior, prin HCM realizat treptat şi o „tranziţie metodologică“ în 466/1953 a fost înfiinţată Baza de Cercetări cercetările cu profil de biologie şi ştiinţe agricole. Ştiinţifice din Timişoara (Dordea, 1999). Autorul acestor rânduri, aflat în ultimul an al În anul 1958, în cadrul Bazei de Cercetări Şti- Facultăţii de Agronomie şi Zootehnie, la recoman- inţifice din Timişoara s-a inclus un Laborator de darea prof. dr. V. Pintea (disciplina de fiziologie Biologie şi Ştiinţe Agricole coordonat de prof. dr. animală comparată) a fost acceptat să efectueze Petre Spânul, membru corespondent al Academiei cercetări în Laboratorul de Biologie şi Ştiinţe Agri- R.P.R., în care au fost iniţiate cercetări interdiscipli- cole (coordonat de prof. dr. P. Spânul, membru nare (Otiman et al., 2006). De asemenea, s-a creat corespondent al Academiei R.P.R.) pentru lucrarea un post de cercetător ştiinţific cu normă întreagă. În de diplomă (1962). Astfel, alături de cercetătorul cadrul acestui laborator, a funcţionat tânărul ing. Ioan Vintilă, am abordat o tematică – la aceea cercetător ştiinţific ing. Ioan Vintilă (astăzi prof. dr. ing. Ioan Vintilă este membru titular al ASAS). vreme accesibilă doar în laboratoare de înaltă Profesorul Spânul, şeful laboratorului, s-a aflat performanţă – privind Electroforeza sângelui venos în situaţia de-a participa la o „tranziţie meto- sistemic şi mamar în raport cu lactopoieza la bovine. dologică“, prin introducerea de aparatură nouă şi Datele obţinute au fost incluse şi într-o lucrare metode moderne, care au deschis drum cercetărilor publicată în Anuarul universităţii (tipărit la Editura interdisciplinare. Agrosilvică Bucureşti). Activitatea în acest labora- În cadrul Bazei de Cercetări Ştiinţifice din tor, documentarea ştiinţifică ulterioară şi conjunctu- Timişoara a fost publicată din anul 1954 revista rile sociale mi-au condus paşii, treptat, dar ferm, „Studii şi cercetări ştiinţifice“, Seria Ştiinţe Agricole, spre Facultatea de Chimie a Universităţii “Babeş- v. facsimil 1 (Tome III, 1956). Ulterior, aceasta a Bolyai” din Cluj-Napoca (licenţiat 1973), în dorinţa fost denumită „Studii şi Cercetări de Biologie şi abordării mai complexe a problemelor de biochimie 74 Ştiinţe Agricole”, v. facsimil 2 (Tom VII, 1960). şi biologie moleculară. La Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara, al cadrelor didactice de la Universitatea de Ştiinţe remarcabilă a fost circumstanţa în care între Centrul Agricole (vizibil în revista de profil), treptat activi- de Embriologie normală şi patologică (fondat în tatea laboratorului s-a restrâns fiind în final desfi- anul 1952), dependent de Secţia de ştiinţe medicale, inţat. Revista de profil „Studii şi Cercetări de coordonat de prof. dr. Benedict Menkes, membru Biologie şi Ştiinţe Agricole” şi-a încetat apariţia. corespondent al Academiei R.S.R. şi Laboratorul de În prezent, reiterând – la 120 ani de la naşterea Biologie şi Ştiinţe Agricole, dependent de Secţia de profesorului Petre Spânul, membru corespondent al Ştiinţe Agricole, coordonat de prof. Petre Spânul, Academiei Române – problemele specifice contri- membru corespondent al Academiei R.P.R., s-au buţiei Laboratorului de Biologie şi Ştiinţe Agricole, deschis cooperări în domeniul metodologiei cercetă- devin relevante prin articolele publicate în revista rii şi perfectării investigaţiilor în fotocolorimetrie şi acestuia (v. coperte facsimilate). electroforeză. În această manieră au fost antrenate şi Se poate remarca aportul la dezvoltarea unor integrate tinere cadre didactice şi de cercetare din cercetări ştiinţifice interdisciplinare cu caracter fun- domeniul ştiinţelor medicale şi ştiinţelor agricole. damental şi aplicativ în domeniul biologiei şi ştiin- Era o perioadă când – pe plan mondial – în ţelor agricole, condiţionat de profilul laboratorului cercetarea ştiinţifică din agrobiologie şi biologia existent în cadrul Bazei de Cercetări Ştiinţifice a animală (cu aplicaţii în zootehnie şi medicina Academiei din Timişoara. veterinară) se realiza un „tranzit metodologic“ pro- Sub raport istoriografic, după anul 1947 gresiv de la metodele clasice bazate pe morfologie, Academia Română a fost „reformată” prin crearea morfometrie (somatometrie staturală/ponderală), Academiei R.P.R., ca urmare a Decretului prezidial genetică (bazată predilect pe biologia celulară) şi de 1454 din 12 august 1948 şi pusă în situaţia de a patologie (orientată pe aparate/sisteme) spre metode îndepărta 113 membri. După anul 1955, dintre moderne care integrau tehnici fizico-chimice de aceştia, au fost realeşi 15 membri (Otiman, 2013). acurateţe mai apropiate de biologia moleculară În perioada următoare, institutele de cercetare (concept formulat în 1939). Noile metode permiteau ale Academiei R.P.R. au fost preluate de diverse stabilirea unor parametri predictivi, extindeau ministere sau academii de ştiinţe de domenii cercetările bazate pe biostatistică cu aplicarea teste- (medicală, agricolă, tehnică), situaţie care s-a lor de probabilitate şi tindeau treptat spre definirea perpetuat până în 1990. Renaşterea Academiei unor „markeri” în agrobiologie şi biologia animală. Române, pe vechi temelii, s-a făcut prin Decretul- În domeniul biomedical se aprofundau cerce- Lege nr. 4 din 6 ianuarie 1990. tările bazate pe aplicaţiile analiticii biochimice şi În acest spirit novator a fost percepută şi necesi- microscopiei (optice/electronice) în problemele tatea înfiinţării Filialei Timişoara a Academiei embriologiei şi teratologiei, precum şi ale patolo- Române. giei biochimice (în boli ereditare/boli dobândite) etc. Problemele de biologie moleculară au dobândit Referinţe bibliografice un interes aparte, odată cu descoperirea structurii chimice a acizilor nucleici (1953), cu progresul cer- 1. Dordea T., Baza de Cercetări Ştiinţifice – Filiala Timişoara cetărilor asupra relaţiei structură chimică, activitate a Academiei Române, Centru de ştiinţă şi cultură, pp. 9–18, în “Academia Română – Filiala Timişoara: Istoric 1951-1999” (Anton I., biologică (1965). Aceste preocupări au dominat Silaş G., Ed.), Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999. biologia plantelor, animalelor şi omului şi au con- 2. Cristian Hera 80 – O viaţă dedicată oamenilor, Ed. Aca- dus treptat spre domeniul biotehnologiilor moderne demiei Române, Bucureşti, 2013. (1975–1985). 3. Otiman P.I., Turcuş A., Ciocârlie H., Muntean S. (Ed.), Viaţa academică din Banat: 1866–2006, Ed. Orizonturi Univer - După stingerea din viaţă a profesorului dr. Petre sitare, Timişoara, 2006. Spânul, la 7 august 1962, activitatea iniţiată în acei 4. Otiman P.I. (Coord.), 1948 – Marea dramă a Academiei ani în Laboratorul de Biologie şi Ştiinţe Agricole a Române, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013. înregistrat un regres continuu, din cauza subfinan- 5. Rusu N. Dorina, Dicţionarul Membrilor Academiei Române 1866–2010, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2010. ţării dotărilor de laborator şi a revistei editate. Ast- 6. *** Prof. Dr. Ing. Ioan Vintilă, Imprimeria Mirton, Timi- fel, deşi a existat un eficient aport ştiinţific şi tehnic şoara, 2014.

75 petre p. Negulescu, preşedinte al Adunării Deputaţilor Petre Dan-Străuleşti* Petre P. Negulescu (n. 14/27 octombrie 1872, Ploieşti – m. 28 septembrie 1951, Bucureşti), filosof şi om politic, personalitate de aleasă cultură, a dat, prin prodigioasa sa activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică o strălucire discursului filosofic româ- nesc. După absolvirea în urbea natală a studiilor liceale, tânărul Negulescu se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii bucureştene, unde spera să-şi de- săvârşească, prin studii temeinice, înclinaţia spre matematică. Acest proiect iniţial stabilit ca urmare a unei fericite întâmplări petrecute în viaţa proaspătu- lui student, va fi totuşi abandonat. La insistenţele unui coleg, Negulescu audiază o prelegere a magis- trului învăţământului filosofic românesc, Titu Maio- rescu, despre clasificarea ştiinţelor. Este momentul adevărului. Prelegerea respectivă va avea un ecou este numit conferenţiar la Catedra de istoria filoso- deosebit în conştiinţa sa, trezind la viaţă disponibili- fiei moderne şi logică a Universităţii din Iaşi (1894), tăţi intelectuale nebănuite pentru meditaţia filoso- iar peste alţi doi ani, la 1 ianuarie 1896, ocupă pos- fică. Se va transfera la Facultatea de Litere şi Filo- tul de profesor titular la aceeaşi universitate. După sofie pe care o va absolvi în 1892, cu lucrarea de li- pensionarea lui Titu Maiorescu, P.P. Negulescu se cenţă Critica apriorismului şi a empirismului, scri- transferă la Universitatea bucureşteană (1 ianuarie ere care-l va impune ca o promisiune certă în ochii 1910) în locul acestuia la Catedra de istoria filoso- profesorului Maiorescu. Acesta, apreciind valoarea fiei şi enciclopedie filosofică. teoretică a licenţei, îi propune tipărirea, lucru care se Anii şi deceniile care au urmat vor confirma va realiza în anul terminal al studiilor universitare. valoarea ştiinţifică a activităţii didactice şi a întregii Mentorul „Junimii“, Titu Maiorescu, după mu- sale opere filosofice. Mărturie stau aprecierile celor tarea societăţii, în 1876, la Bucureşti, adresează care l-au audiat sau i-au studiat valoroasele scrieri. invitaţia tinerilor studioşi, care impresionaseră prin Anton Dumitriu îl consideră pe P.P. Negulescu capacităţile lor intelectuale, de a frecventa reuniunile „cel mai tipic reprezentant al epocii maioresciene în cunoscutei grupări literare. Împreună cu Simion filosofie şi în general în cultura românească“1. Mehedinţi, Constantin Giurescu, Mihail Dragomi- Pentru Nicolae Iorga, Petre P. Negulescu era rescu, Negulescu răspunde invitaţiei şi, în martie „finul cugetător filosofic, icoană a maestrului său 1891, participa pentru prima oară la o asemenea Maiorescu până şi la cel mai mărunt dintre gesturi, întrunire. dar mult mai personal în idei şi mai stilist în Încurajat şi sprijinit de profesorul Titu Maiorescu, formă“2. personalitate tutelară a filosofiei româneşti, Petre P. G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii române Negulescu îşi desăvârşeşte pregătirea ştiinţifică la de la origini până în prezent, îl definea ca „un Ram- celebre universităţi germane şi franceze. ses de bazalt“3. Revenind de la studii, cariera sa didactică cu - „Petre Negulescu, scria Eugeniu Speranţia, este noaşte o ascensiune fulminantă. La numai 22 de ani gânditorul sever care nu se lasă ispitit de niciuna

76 *Cercetător ştiinţific, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru“, Bucureşti dintre construcţiile factice şi deci silite ale vânători- În şedinţa Academiei Române din 25 mai 1941, lor de ipoteze senzaţionale. Parcurgând cu stăruinţă Dimitrie Gusti răspunde discursului de recepţie al şi amănunţime concepţiile, mai mult sau mai puţin lui P.P. Negulescu intitulat Conflictul generaţiilor şi riguroase, emise din toate timpurile şi cu precădere factorii progresului. Fondator al Şcolii Sociologice de la Renaştere încoace, cugetarea şi încercările de la Bucureşti, D. Gusti, în intervenţia sa, după ce fiecăruia dintre filosofi sunt analizate, căutându-se subliniază calităţile didactice şi ştiinţifice de excep- înainte de toate motivarea istorică a punctului de ţie ale colegului său de Academie, găseşte oportun plecare“4. să comenteze o întâmplare de natură politică din Camil Petrescu, unul dintre studenţii eminenţi ai viaţa lui Negulescu, comentariu care de fapt este un lui P.P. Negulescu, referindu-se în Teze şi antiteze la elogiu adus profilului moral şi probităţii profesio- structura orelor de curs ale acestuia, făcea următoa- nale ale acestuia. Întâmplarea s-a petrecut cu dece- rea remarcă: „timp de cincizeci de minute, cu o nii în urmă, în 1911, în preajma alegerilor legislative supremă corectitudine intelectuală împinsă până la pe care le organiza primul-ministru de atunci, P.P. ascetism, se identifica autorului expus, în celelalte Carp. Primind invitaţia de a candida pentru un foto- zece minute întreaga teorie era însă disecată şi liu de parlamentar, Petre P. Negulescu declină pro- nimicită ca sub un neînduplecat stilet analitic (...) punerea. Aflând această întâmplare cu adevărat de timp de cincizeci de minute erai treptat convins senzaţie, înţeleptul rege Carol I, participând la o până la dorinţa de a deveni adept al lor, pentru ca recepţie la care era prezent şi tânărul filosof, care la brusc să te dezmeticeşti la revenirea profesorului şi acea vreme întorcea spatele carierei de politician, să-ţi dai socoteala că ai făcut o greşeală aderând „a pronunţat următoarele cuvinte, demne de reţinut: total. (...) Toată bruma de spirit critic şi exerciţiul «ar fi un ideal pentru statul nostru ca el să fie logic de care sunt în stare îmi vin din acel joc subţire guvernat de oameni ce nu vor să facă politic㻓9. în zonele rarefiate ale gândirii“5. În plan social-politic, viitorul om de stat se va Mihail Manoilescu, colegul de partid (Partidul face cunoscut opiniei publice româneşti prin redac- Poporului) al lui Negulescu nota în Memoriile sale tarea, pe baza informaţiilor date de Ioan Slavici, că preţuitul profesor era un „intelectual de 24 de împreună cu Simion Mehedinţi, a Memoriului stu- carate, valoare consacrată chiar în lumea veche (în denţilor universitari români privitor la situaţia care nu oricine şi nu oricând era socotit bun la românilor din Transilvania şi Ungaria (1891), edi- orice)“, având „păcatul de a fi pedant, rece, distant tat într-un tiraj de 13 000 exemplare, în limbile şi – pentru un preşedinte de Cameră – prea puţin română şi franceză, document demascator al politi- popular faţă de majoritate“6. cii şovine, de deznaţionalizare naţională a românilor Alexandru Surdu îl caracterizează pe P.P. Negu- ardeleni dusă de guvernanţii de la Budapesta. lescu ca fiind „unul dintre cei mai buni cunoscători Memoriul... va avea un uriaş impact asupra mediilor ai filosofiei moderne şi contemporane“. Acesta „se politice, culturale şi universitare europene, care vor dovedeşte şi un teoretician elevat al istoriei filoso- cunoaşte, prin intermediul lui, suferinţele şi injusti- fiei în general, care pune în joc, pentru explicarea, ţiile la care era supusă populaţia românească majo- şi nu pentru simpla expunere a doctrinelor filoso- ritară din Transilvania. Paralel, Petre P. Negulescu fice, factori economici, culturali, ştiinţifici, artistici, desfăşoară o rodnică activitate în conducerea Ligii religioşi şi chiar psihici. Aceasta şi pentru faptul că pentru unitatea culturală a tuturor românilor, deve- el însuşi a făcut cercetări speciale în legătură cu nită, în decembrie 1914, Liga pentru unitatea poli- „Genezele formelor culturii“ (1934), cu referinţă tică a românilor10. specială la trecutul filosofic, dar şi în legătură cu Urmând convingerile politice ale ilustrului său „Destinul omenirii“ – lucrare de asemenea monu- dascăl Titu Maiorescu, îl găsim pe Petre P. Negulescu mentală“7. înregimentat, la începutul secolului al XX-lea, în Primirea în Academia Română (membru cores- Partidul Conservator, cea de-a doua forţă politică pondent la 19 mai 1915, membru de onoare la 28 majoră a României, partid ce forma, împreună cu mai 1928 şi membru titular la 23 mai 1936) a repre- Partidul Naţional Liberal, vestita „rotativă“ guver- zentat consacrarea sa ştiinţifică deplină. La 9 iunie namentală, creaţie a domnitorului/regelui Carol I. 1948, prin decret i se retrage această calitate; este Partidul Conservator, partid care a militat pentru repus în drepturi ca membru titular post-mortem la apărarea şi conservarea intereselor economice ale 3 iulie 19908. moşierimii, a primit cu ostilitate proiectele de reformă 77 agrară şi reformă electorală propuse de liberali şi German 8) şi 105 senatori. Liberalii, cu un procent susţinute de monarh, la început de veac. de 7,34%, vor avea 16 deputaţi şi niciun senator12. În acest climat politic agitat, în februarie 1914, În urma acestor rezultate, partidul condus de un grup de profesori universitari conservatori (E. generalul Al. Averescu accede pentru a doua oară la Pangrati, Em. A. Antonescu, Şt. Longinescu, P.P. conducerea statului. Negulescu ş.a.) semnează o scrisoare de protest Făcând parte din grupul de fondatori ai Partidu- adresată conducerii Partidului Conservator, în care lui Poporului, P.P. Negulescu va fi prezent în mod îşi exprimă desolidarizarea faţă de activitatea con- constant pe listele de candidaţi pentru un fotoliu de ducerii partidului de respingere a reformelor preco- parlamentar. La alegerile pentru Adunarea Deputaţi- nizate. Este şi motivul pentru care Negulescu pără- lor, Negulescu va candida din partea Partidului seşte gruparea conservatoare. Poporului (lista nr. 1) în circumscripţia Prahova. * Biroul electoral judeţean înregistrează trei contesta- * * ţii făcute de partidele aflate în cursa pentru Cameră. În primăvara anului 1918, generalul Alexandru Raportul întocmit de Comisia Judeţeană, care a ana- Averescu, bucurându-se de un prestigiu şi o popu - lizat respectivele contestaţii, este supus votului Adu- laritate necunoscute în trecut de niciun om politic nării Deputaţilor. Plenul Adunării votează raportul român, creează la Iaşi (3/16 aprilie) Liga Poporului. cu 98 bile albe pentru, contra 53 bile negre, fapt care Sloganul noii formaţiuni politice, „Muncă, Cinste, reprezintă în final validarea rezultatelor date de Legalitate“, exercita o forţă de atracţie irezistibilă urne. Obţinând 17 684 de voturi, P.P. Negulescu este asupra acelor oameni care doreau sincer „îndrepta- alesul acestei circumscripţii pentru un loc de depu- rea ţării“ de toate tarele demagogiei, corupţiei, tat. Cum legislaţia permitea depunerea unei candi- imposturii şi nepotismului. Peste numai două săptă- daturi în mai multe circumscripţii, Negulescu se va mâni, la 17 aprilie, liga se transformă în partid (Par- înscrie în cursa electorală din partea judeţului Ilfov, tidul Poporului). Programul partidului cuprinde pentru Senat. Şi aici obţine victoria cu 24 233 de deziderate, precum înfăptuirea „reformei agrare“ şi voturi exprimate „pentru“. Va opta, în cele din urmă, a celei electorale „prin acordarea votului universal, pentru demnitatea de deputat al circumscripţiei natale, direct, secret şi obligatoriu, descentralizarea admi- Prahova13. nistrativă, stabilirea răspunderilor pentru nenoroci- Sesiunea inaugurală (extraordinară) a noului rile care s-au abătut asupra ţării în anii războiului, legislativ desfăşurată între 25 iunie şi 15 iulie 1926, respectarea Constituţiei (...), dezvoltarea economiei este consacrată validării mandatelor de parlamen- naţionale, o politică externă de pace şi colaborare tari. Lucrările Adunării Deputaţilor vor fi conduse internaţională“11. de preşedintele de vârstă, deputatul Partidului Popo- La 27 martie 1926, odată cu încheierea manda- rului, Constantin Meissner, „membru din vechea tului de patru ani, guvernul liberal condus de Ion I. gardă a «Junimii», aducând din patriarhalul Iaşi o C. Brătianu demisionează. Regele, după consultări nobilă familiaritate şi o notă de demnitate calmă“14. de rutină cu liderii principalelor partide politice, Odată validările de deputaţi încheiate, are loc alege- încredinţează formarea executivului de „uniune na- rea preşedintelui şi a biroului de conducere ai Adu- ţională“ lui Nicolae Iorga. În urma unor noi conci- nării Deputaţilor. liabule între monarh şi liderul Partidului Naţional La 10 iulie, Petre P. Negulescu va fi ales preşe- Liberal, generalul va primi dintele Adunării Deputaţilor (prezenţi 332 deputaţi, însărcinarea formării viitorului cabinet. În noul votanţi 208, majoritate regulamentară 99, voturi guvern, portofoliul Ministerului de Interne, portofo- pentru 179, voturi anulate 5)15, renunţând la demni- liu deosebit de important, dacă nu decisiv, în per- tatea de ministru al Instrucţiunii pe care o deţinea. spectiva alegerilor parlamentare, va fi ocupat de După anunţarea rezultatului votului, C. Meissner, Octavian Goga, personalitate care va conduce cu preşedintele de vârstă, se adresează plenului Adună- mână forte scrutinul din mai-iunie, încheiat cu vic- rii: „Mă simt fericit că, în numele Camerei, pot feli- toria zdrobitoare a averescanilor, în cartel electoral cita din toată inima pe d-l preşedinte ce ni l-am ales cu Partidul Maghiar şi cu Partidul German (votanţi (Aplauze) (...). Nu-l felicit numai pe d-l Negulescu, 1 366 100, ceea ce însemna 52,09% din cei cu drept vă felicit poate chiar mai mult pe d-voastră, d-lor de vot) şi va trimite în Parlament 292 de deputaţi deputaţi, care l-aţi ales (Aplauze) (...). Profesor uni- 78 (Partidul Maghiar va primi 15 locuri, iar Partidul versitar emerit, orator de seamă, autor de lucrări de filosofie de reală valoare, d-l Negulescu, – spune cii (martie 1927), Camerele de Muncă, „organe de vorbitorul – reprezintă o însemnată personalitate reprezentare şi ocrotire a muncii industriale şi din punct de vedere intelectual şi cultural (subl. comerciale“ (14 aprilie). Este adoptat un nou tarif P.D.-S.) (...). P. Negulescu reprezintă o valoare vamal (protecţionist) menit a stimula economia morală desăvârşită, înaintea căreia ne închinăm românească (10 aprilie). O altă lege votată de Parla- mai mult decât înaintea valorii sale intelectuale şi ment, cu impact social şi economic major, este cea a culturale“ (Aplauze)16. armonizării retribuţiilor bugetarilor. Prin noua regle- Luând cuvântul, preşedintele ales mărturiseşte mentare s-au stabilit 36 de tipuri de salarii şi clase în că simte „toată povara greutăţilor şi răspunderilor care au fost incluşi toţi angajaţii statului. Prin noua pe care le implică sarcina ce mi-aţi încredinţat (...) reglementare legislativă era lichidată anarhia din O voi face (...) cu toată imparţialitatea, cu respectul trecut, când lefurile funcţionarilor de la ministere desăvârşit al părerilor fiecăruia (...) cu grija diferite, care desfăşurau aceleaşi activităţi, nu erau neadormită a intereselor superioare ale ţării pe care egale. nu trebuie să le pierdem nici o clipă din vedere“17. În mai 1927 este votată legea prin care ofiţerii În cele 14 luni cât a stat la putere guvernul Ave- decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul“ sunt împro- rescu (având în compunerea sa „universitari de prietăriţi (fără plată) cu 25 de iugăre (în Transilva- nume mare, ca Ion Petrovici şi Petre Negulescu, şi nia), sau 25 de hectare (în celelalte provincii) „de reprezentanţi de calitate ai Vechiului Regat de altă- preferinţă pe frontieră“, loturi declarate, prin lege, dată, ca generalul Coandă, Garoflid, Meissner, inalienabile şi indivizibile. Şi agricultura s-a bucurat Mitilineu“20), procesul legislativ a fost modest, de atenţia Parlamentului. Au fost înfiinţate Institutul departe de aşteptările electoratului. de Cercetări Agronomice şi staţiuni agronomice. O Primul proiect de lege depus la biroul Camerei a altă lege va reglementa organizarea şi funcţionarea fost cel privind modificarea... diurnei parlamentari- corpului agronomic21. lor, proiect care era, desigur, urgent pentru cei aleşi, Prezenţa lui P.P. Negulescu în fotoliul preziden- dar nu şi pentru imperativele sociale şi economice ţial al Camerei a fost una discretă, poate din cauză cu care se confrunta societatea românească. Acest că „valoarea lui umană depăşea mult pe cea poli- debut nefericit va amplifica imaginea nefavorabilă tică“22. A căutat şi a reuşit să nu-şi „uzeze“ imagi- pe care o avea parlamentul în faţa opiniei publice. nea de intelectual, vorba lui M. Manoilescu, „de 24 Depus la 11 iulie 1926 (era într-o zi de duminică), de carate“, de filosof coborât din turnul de fildeş. proiectul intră în discuţia Adunării. Pentru urgenta- Treptele tribunei parlamentare le-a urcat numai la rea şi simplificarea procesului legislativ, se cere şedinţele care aveau un caracter special, festiv, ca de votul Camerei dacă proiectul trebuie să treacă numai exemplu: aniversarea unei jumătăţi de secol de la prin comisia financiară sau să treacă şi prin secţiuni. Unirea din ianuarie 1859; prezentarea, la deschide- Rezultatul este unul previzibil. Deputaţii (majorită- rea sesiunilor, a Mesajelor Tronului, Adresele Ca- ţii împreună cu cei ai opoziţiei) decid la unison că merei Deputaţilor la Mesajele Tronului, răspunsul este suficient ca proiectul să treacă numai prin comi- regelui la Adresele Adunării Deputaţilor; omagierea sia financiară. Este prima bilă neagră pentru legisla- memoriei unor oameni politici, telegrame adresate tivul recent ales19. cu diferite ocazii de legislativul de la Bucureşti unor Parlamentul averescan – sub conducerea lui P.P. parlamente străine ş.a.m.d. Negulescu – va modifica unele legi adoptate de În analele parlamentarismului românesc, legisla- guvernările liberale anterioare, făcându-le compati- tivul ales în mai 1926 va fi reţinut ca primul în care bile cu interesele politice şi economice ale partidu- s-a folosit apelativul, cu conotaţii peiorative, friptu- lui de guvernământ. Este cazul legii regimului ape- rist, fripturişti, apelativ însuşit cu aviditate de opinia lor (aprilie 1927), legea timbrului, a căilor ferate, a publică şi care a făcut o lungă şi, dacă pot spune, o reorganizării unor ministere etc. „rodnică“ carieră. Creaţie a inspiraţiei lui Nicolae Mihail Manoilescu, subsecretar de Stat la Minis- Iorga, fin şi acid observator al scenei politicii autoh- terul Finanţelor din cabinetul generalului Averescu, tone, apelativul definea cum nu se poate mai bine aprecia că intervalul 27 martie – 4 iunie 1927 a fost năravurile clasei politice a timpului şi nu numai. cel mai rodnic în adoptarea unei legislaţii de natură După constituirea guvernului, spune Mihail economică necesară bunului mers al societăţii20. Manoilescu în Memoriile sale, într-o şedinţă, genera- Sunt înfiinţate prin legi: Serviciul de Inspecţia Mun- lul Averescu cere ministrului Artelor, Vasile Goldiş, 79 să-i acorde o subvenţie vestitului actor de revistă rocit care stăpâneşte această ţară (proteste pe băn- Constantin Tănase, propunere neinspirată, care va cile majorităţii, aprobări pe cele ale opoziţiei) provoca o aprinsă discuţie în Consiliul de Miniştri. ...bună până la slăbiciune şi răbdătoare până la Propunerea generalului era făcută în zilele când la laşitate27 a făcut posibil ca un mare număr de Teatrul de revistă, Tănase, travestit în personajul oameni să fie împiedicaţi să-şi exercite dreptul de Averescu, acum bucătar, ademenea, în faţa unui gră- vot“. Vorbitorul afirmă că „sufletul şi conştiinţa d- tar, muşterii cu... friptură!23 lui ministru de Interne“ (Octavian Goga – P.D.-S.) Scena se inspira dintr-un fapt real, petrecut în suferă în urma acestor grave abuzuri comise. Prac- restaurantul Hotelului Băilor din Sinaia. Fiind pre- tic, demnitarul de la Interne, în viziunea deputatului zent, Manoilescu descrie astfel nefericita întâmplare: Gaşpar, „a trântit un pumn în obrazul camaradului „Goldiş, Lapedatu şi cu Lupaş, trebuiau să plece cinstit de pe vremuri şi a siluit voinţa obştească a imediat în Ardeal, se scoală grăbiţi la mijlocul unui om căruia nimeni nu-i contestă darul primit de mesei şi, scuzându-se, se îndreaptă spre uşă. În la Dumnezeu, dar care a fost în public acuzat că în clipa aceea (fatidică, P.D.-S.) intră în restaurant un cele mai grele clipe ale neamului său a fost cu sufle- «maître d’hôtel» stilat, elegant şi disperat că cei trei tul în tabăra vrăşmaşilor lui“28. Această afirmaţie miniştri nu fuseseră serviţi complet înainte de a este o aluzie la un articol semnat de Sadoveanu şi pleca, le strigă cu o voce respectuoasă, imploratoare: publicat în „Universul“, în care căuta să justifice Vă rog, domnilor miniştri, nu plecaţi, că vine «frip- gestul lui C. Stere din timpul războiului din 1918. tura!»“24. Deputatul puterii D.P. Papp (protoiereu şi el) în În septembrie 1926, au loc alegeri parţiale în intervenţia sa spune că „sufletul d-lui M. Sadoveanu judeţul Bihor, eveniment care va contribui la înăs- este unul cu sufletul ţăranului din Bihor (aplauze pe prirea relaţiilor dintre partidele pătrunse în legisla- băncile majorităţii). Acolo, în satele de prin văile tiv, dar şi la alterarea atmosferei din Camera Depu- noastre, în clipele de seară, din scrierile d-lui Sado- taţilor, care şi aşa era departe de a fi una cooperantă, veanu ne-am adăpat noi pentru zilele de astăzi. destinsă. Dacă în sufletele noastre (continuă deputatul ave- Puterea, recte Partidul Poporului, îl propune în rescan) este o licărire curat românească, avem să o respectiva circumscripţie, fief , ca de altfel întregul Ardeal, al Partidului Naţional (preşedinte Iuliu Maniu), pe scriitorul Mihail Sadoveanu. Candidatul opoziţiei va fi Dumitru Lascu, personalitate a plaiu- rilor bihorene, luptător în războiul de întregire a neamului, a ţării. Prin aceste propuneri, se garanta o ineluctabilă confruntare între cele două tabere, con- fruntare în care s-au folosit – mărturie stau declara- ţiile „beligeranţilor“ – toate metodele şi procedeele aflate în recuzita luptelor parlamentare, ortodoxe sau mai puţin ortodoxe. La acest scrutin vor fi înscrişi în liste 100 469 de cetăţeni; votanţi, mai puţin de jumătate, 45 486, buletine anulate 1584. Candidatul Partidului Poporului, Mihail Sado- veanu, cu cele 24 970 de voturi obţinute câştigă ale- gerile în faţa lui Dumitru Lascu (Partidul Naţional) creditat cu numai 18 981 voturi25. În şedinţa din data de 19 noiembrie Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Eduard Mirto, Armand Călinescu şi alţi deputaţi ai opoziţiei con- testă vehement rezultatul anunţat, susţinând că s-au furat 50 000 de voturi26. M. Gaşpar (protoiereu ortodox), deputat al opo- 80 ziţiei afirmă că „sistemul (electoral, P.D.-S.) neno- atribuim în mare parte operei literare a d-lui Sado- mot)“34. Vorbitorul aminteşte de o scrisoare măguli- veanu“29. toare a lui Sadoveanu la adresa lui Goga, în care La rândul său, noul deputat al majorităţii (M. afirma: „Mă asociez cu d-ta la urmărirea scopurilor Sadoveanu) demontează, în intervenţia sa, campania altruiste de propagandă culturală“, apreciere care de discreditare la care a fost supus de către adversa- este imediat „taxată“ de Goga prin numirea autoru- rii politici, de presa acestora, presă care a catalogat lui misivei (M. Sadoveanu) consilier la societatea opera sa literară un „munte de maculatură“; că a petrolieră I.R.D.P. cu aproape jumătate milion lei fost însoţit în toată campania electorală de cete de tantieme pe an. bătăuşi, de zbiri, pentru a „dezlănţui o prigoană Sărbătorirea a unei jumătăţi de veac de la pro- contra nenorociţilor pământului“30. clamarea independenţei de stat a României într-o Dr. Aurel Dobrescu, parlamentar al opoziţiei, îl şedinţă festivă a celor două camere ale legislativu- întrerupe pe M. Sadoveanu cu o întrebare: „Ce caută lui, îi prilejuieşte lui P.P. Negulescu, preşedintele literatura în societatea I.R.D.P. (societate din indus- Camerei Deputaţilor, rostirea unui discurs cu un tria petroliferă, care îşi desfăşura activitatea în pronunţat caracter istoric. Vorbitorul aduce cu acest localităţile Moreni şi Scorţeni din judeţul Prahova – prilej un vibrant omagiu monarhilor români, „feri- P.D.-S.)31... E foarte penibil aceasta! Sunteţi în citului întru pomenire Carol, cu care începe epoca Consiliul de administraţie de la societatea de înălţare a poporului român din vechile principate I.R.D.P.?“, întrebare rămasă fără răspuns. În schimb, şi figura prea iubitului şi adânc veneratului Rege în colimatorul lui Sadoveanu intră preşedintele Par- Ferdinand (adunarea în picioare ovaţionează şi tidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu. aclamă îndelung. Strigăte puternice: „Trăiască Re- „... D-voastră (d-le Maniu – P.D.-S.) v-aţi dus gele“) cu care această repede ascensiune culmi - acolo cu otravă, v-aţi dus să-l îndemnaţi (pe popor, nează în actul politic suprem al unirii întregului P.D.-S.) la revoltă, d-voastră aţi semănat în mijlocul neam românesc“. lui ură“32, sunteţi, continuă tirul acuzator al lui Dând glas sentimentelor de dragoste şi preţuire Sadoveanu, „un partid anacronic, din pricină că vă ale întregului Parlament, P.P. Negulescu afirmă că credeţi încă pe vremea ungurilor“, „n-aveţi dreptul „aceste două figuri vor trăi veşnic în mintea mişcată, (...) să îndemnaţi pe ţărani să treacă peste trupurile respectuoasă, recunoscătoare a posterităţii şi, cât jandarmilor“33. vor mai fi români pe pământ, copiii lor vor învăţa că Replica lui Aurel Dobrescu vine imediat. „...O cei mai mari binefăcători ai neamului lor au fost cei alegere ca aceea întâmplată la 6 septembrie în... doi mari întemeietori: al statului independent de la Bihor ar fi trebuit să treacă printr-un vot discret şi 1877 şi al statului întregit de la 1918 – Regele Carol cu oarecare sfială în această Cameră, pentru că şi Regele Ferdinand I“ (adunarea în picioare, ova- ceea ce au însemnat aceşti domni, d. Octavian Goga ţionează frenetic). Preşedintele Adunării Deputaţilor şi d. celălalt, membru al Academiei, în Bihor...“. îndeamnă asistenţa să nu „uite parlamentul care le- Dialogul acuzator alunecă în ridicol. a servit (oamenilor politici care erau la guvernare, Domnul Octavian Goga: Jos Academia (ilaritate, P.D.-S.) de instrumentul politic, nici poporul care zgomot). le-a servit de suport militar şi economic şi, mai ales, Domnul dr. Aurel Dobrescu: „... atrocităţile pe de sprijin moral“. care le-au înscenat d. Octavian Goga şi d. Mihail Discursul jubiliar al lui P.P. Negulescu se încheie Sadoveanu ... apoteotic: „Să ne închinăm, cere ilustrul om de cul- Domnul Octavian Goga: Toată Academia (ilari- tură celor de faţă, dar cu respect dinaintea marii tate). instituţii binefăcătoare a parlamentului şi să ne Domnul dr. Aurel Dobrescu: „Voi reveni şi asu- prosternăm cu evlavie dinaintea marii comunităţi pra Academiei... Nimeni nu este împotriva recu- mistice, care se întinde atât de departe în trecut şi în noaşterii meritelor literare ale nuvelistului blajin M. viitor, a neamului românesc“35 Sadoveanu... „Om atât de superior, inteligent“, după aprecie- D-lor, întreb pe d. Sadoveanu dacă a avut de rea lui M. Manoilescu, Negulescu dacă ar fi citit gând să intre în politică, de ce... atunci când se reflecţia colegului său de partid (acelaşi Manoilescu) împărţea în mod regulat fripturile oferite de parti- despre discursul prezentat, că a fost „fad şi intermi- dul d-voastră, de ce nu a venit şi d. M. Sadoveanu să nabil ... care a reuşit să golească rând pe rând toate ceară şi dumnealui o friptură (întreruperi, zgo- tribunele...“36 81 8 Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. 1866–2003. Dicţionar, Ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Enci- clopedică, 2010, p. 728. 9 Răspunsul lui Dimitrie Gusti la discursul de recepţie al lui P.P. Negulescu, intitulat Conflictul generaţiilor şi factorii progre- sului, în Discursuri de recepţie, vol. VI (1936–1948), Bucureşti, Ed. Academiei, 2005, p. 408, volum îngrijit şi Indice general de dr. Dorina N. Rusu. 10 V. Netea, Spre unitatea statală a poporului român, Bucu- reşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979, p. 211. 11 Enciclopedia de istorie a României, Bucureşti, Ed. Mero- nia, 2002, p. 221. 12 I. Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Ed. Paideia, 1999, p. 169; Ion Mamina, Monarhia constituţională în România, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2000, p. 268. 13 P.P. Negulescu, Discursuri parlamentare, Ediţie alcătuită, îngrijită, fişe de dicţionar şi note de Petre Dan-Străuleşti, Bucu- reşti, Ed. ProTransilvania, 2009, p. 14. 14 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 25 iunie–15 iulie 1926 (în continuare D.A.D.); M. Manoilescu, Op. cit., p. 60. 15 D.A.D., nr. 18, din 28 iulie 1926, şedinţa de sâmbătă (ziua), Profilul spiritual şi moral al lui Petre P. Negu- 10 iulie 1926, p. 349. lescu „format în intimitatea şi sub influenţa lui Ma- 16Ibidem. 37 iorescu “ , personalitate cu contribuţie de neegalat 17 P.P. Negulescu, Op. cit., p. 115. 38 la procesul „renaşterii noastre“ naţionale, a mo- 18 M. Manoilescu, Op. cit., p. 59. delării şi dezvoltării culturii româneşti, era incom- 19D.A.D., nr. 19, din 29 iulie 1926, şedinţa de duminică patibil cu manifestările ignobile ale politicianismu- (dimineaţa), 11 iulie 1926, p. 360. lui petrecute sub cupola parlamentară. Singura posi- 20 Mihail Manoilescu, Op. cit., pp. 84–85. bilitate pe care o avea la îndemână preşedintele 21 Istoria României, vol. 8, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, Negulescu de a se distanţa de asemenea practici era 2003, p. 259; M. Rusenescu, I. Saizu, Viaţa politică în România, încredinţarea conducerii lucrărilor Adunării Deputa- Bucureşti, Ed. Politică, 1979. ţilor celor şase vicepreşedinţi ai săi (Al. Otetelişanu, 22 M. Manoilescu, Op. cit., p. 60. C.C. Brăiesku, Stan Ghiţescu, N. Bărdescu, Vl. 23Ibidem, p. 59. Chiorăscu, Octavian Prie), practică de care a uzitat 24Ibidem. din plin pe perioada mandatului. 25 D.A.D., nr. 5/30 noiembrie 1926, şedinţa din 19 noiembrie 1926, p. 38. 26 Ibidem, p. 39. Note 27Ibidem, p. 40. 28 Ibidem, p. 41. 1 A. Dumitriu, Istoria logicii, vol. 4, Bucureşti, Ed. Tehnică, 29 1998, p. 336. Ibidem, p. 44. 2 N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, Bucureşti, Ed. 30 Ibidem, pp. 45–46. Minerva, 1976, p. 599. 31 3 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în Enciclopedia României. Ţara Românească, vol. II, [1938], prezent, Ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Minerva, 1985, p. 407. p. 334. 4E. Speranţia, Figuri universitare, Bucureşti, Ed.Tineretului, 32 D.A.D., p. 47. 1967, p. 34. 33 Ibidem, p. 48. 5 C. Petrescu, Profesorul şi gânditorul P.P. Negulescu, în Teze şi antiteze, Bucureşti, Ed. „Cultura Naţională“, f.a., pp. 34 Ibidem, p. 49. 151–152. 35 P.P. Negulescu, Op. cit., p. 146. 6 M. Manoilescu, Memorii, vol. I, Bucureşti, Ed. Enciclope- 36 dică, 1993, p. 77. M. Manoilescu, Op. cit., p. 90. 37 7 Al. Surdu, P.P. Negulescu – personalitate filosofică, în Con- Răspunsul d-lui Dimitrie Gusti, Op. cit., p. 405. fluenţe cultural-filosofice, Bucureşti, Ed. Paideia, 2002, p. 117. 38 Ibidem. 82 pe marginea unui (nou) proiect Manoilescu

Robert Păiușan*

Personalitate plurivalentă, inegală şi tumultuoasă, Mihail Manoilescu s-a făcut remarcat ca doctrinar economic şi social, politician, publicist, întreprinză- tor şi profesor. Activitatea sa ca doctrinar social-economic rămâne indiscutabil componenta cea mai importantă a personalităţii sale. S-a situat în prima parte a acti- vităţii (1919–1930) pe poziţiile naţionalismului eco- nomic, iar în a doua parte (1930–1947), pe poziţii corporatiste. Opus magnum al lui Manoilescu, Théorie du protectionnisme et de l’échange international, înde- obşte cunoscută cu titlul abreviat de Teoria protec- ţionismului, reprezintă scrierea cu cea mai mare vizibilitate internaţională din întreaga literatură eco- nomică românească din secolul al XX-lea. Cartea a apărut în ediţie princeps în limba franceză în 1929 şi a fost republicată cu mici modificări în engleză, por- tugheză, italiană (toate în 1931) şi spaniolă (1943). O ediţie revizuită şi adăugită, cu un titlu modificat, ter numea „viciul ricardian“. Acesta consta în acu- a fost publicată în limba germană în 1937. Ediţia în mularea unui mare număr de comentarii, consecinţe limba română, pregătită de Manoilescu în ultimii ani şi concluzii pornind de la o bază teoretică fragilă, de ai vieţii, avea să apară aproape o jumătate de secol unde şi echilibrul precar al unor construcţii seducă- mai târziu. toare, chiar dacă nu totdeauna şi convingătoare în Ideile cărţii sunt dezvoltate în alte aproximativ rândul specialiştilor, prin simplitatea şi, după caz, zece studii de completare, apărute în limba română coerenţa lor internă. şi în limbi străine între anii 1931–1947. Acestea Teoria protecţionismului are meritul considera- însumează circa 320 de pagini, adică un volum com- bil de a fi articulat, într-o construcţie care îi era pro- parabil cu cel al cărţii sale de referinţă. Comentari- prie, argumente, constatări şi concluzii din dezbate- ile pe marginea cărţii şi a studiilor de completare rea românească şi de a le fi introdus într-o formă depăşesc copios numărul de pagini al scrierilor re - închegată în teoria economică universală, fapt ce cenzate. reprezintă în formularea inspirată a unor exegeţi, Schumpeter şi alţi istorici ai gândirii economice cea dintâi fandare ori străpungere românească în universale au căutat să-şi explice motivele pentru gândirea economică universală. care mesajul unor economişti avea o mare trecere în Adversarii politici sau ştiinţifici din epocă au rândul opiniei publice, în timp ce al altora nu se susţinut în mod repetat în epocă că scrierile sale, bucura de popularitate. Privit din această perspec- începând cu ediţia princeps a Teoriei protecţionis- tivă, Manoilescu se înscria în acelaşi registru de mului, au fost tipărite au compte d’auteur, formă la autori cu Ricardo, List, Marx, Keynes şi alţi iluştri care autorii suportă integral costurile editării. Erau economişti, care toţi sufereau de ceea ce Schumpe- invocate, în esenţă, trei argumente indirecte:

* Prof. univ., Academia de Studii Economice, Bucureşti 83 oferi), orientări privind căutările. Investigaţiile în puţinele fonduri de arhivă păstrate ale editurilor care nu mai funcţionează în prezent oferă, din păcate, abia câteva începuturi de răspunsuri în această deli- cată chestiune. Despre Mihail Manoilescu s-a scris mult, atât în timpul vieţii sale, cât şi după anul 1968. Totuşi, rămân încă multe necunoscute privind viaţa şi opera sa. Pentru o completare a documentării, inclusiv un început de lămurire a chestiunilor menţionate mai sus, am efectuat recent, cu sprijinul Institutului Cul- tural Român, o scurtă deplasare de documentare la Paris. Cu această ocazie, au fost cercetate vechi cataloage de editură şi librărie, s-au găsit noi date privind receptarea scrierilor lui Manoilescu şi s-au identificat locurile în care s-ar putea afla arhivele fostei Edituri Marcel Giard, neprelucrate până în prezent. Rămâne ca acest demers să fie continuat, cu forţe sporite. Un proiect Manoilescu de mare anvergură este demult scadent în cultura românească. Forurile aca- - Mihail Manoilescu era un autor necunoscut în demice şi, în general, instituţiile publice sau private cercurile ştiinţifice franceze şi internaţionale, cel merită să se implice, fiecare după puterea sa, în puţin la momentul ediţiei princeps, care i-a asigurat acest generos demers. Cu cât mai repede, cu atât mai vizibilitatea internaţională. bine. - Valoarea reală a lucrării nu putea justifica atenţia acordată de o editură pariziană de talia lui Marcel Giard. - Averea soţiei sale îi permitea să acopere chel- tuielile de editare. Mihail Manoilescu a respins categoric aceste alegaţii cu contraargumente tot indirecte, cum erau obţinerea unor referate ştiinţifice favorabile care îi recomandau publicarea, ori atenţia acordată ulterior cărţilor sale de comentatorii internaţionali. El nu a produs dovezi indiscutabile, de felul unor documente financiar-contabile originale, din care să reiasă modul de finanţare a publicării. Poziţia lui echivocă era greu explicabilă, cu atât mai mult cu cât – chiar şi în cazul în care acuzaţiile adversarilor săi erau, fie şi parţial, întemeiate – acest fapt nu impieta cu nimic asupra valorii ştiinţifice a cărţii. Sarcina de a aduce lumină într-o controversă scadentă de şapte-opt decenii nu este deloc uşoară. Nu mai sunt demult printre noi rudele şi colaborato- rii săi cei mai apropiaţi – începând cu fostul său secretar personal Emil Stefanovici – care puteau eventual aduce mărturii personale (sau, cel puţin,

84 „Un mare savant și un mare umanist“

Mihaela Dragu* Maria Rafailă**

Radu Bălescu (1932–2006) a fost un fizician recunoscut la nivel mondial pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul fizicii plasmei şi al meca- nicii statistice. Membru al Academiei Regale a Bel- giei şi membru de onoare al Academiei Române, Radu Bălescu a avut o carieră ştiinţifică de excepţie, încununată de titluri şi distincţii prestigioase. În ace- laşi timp, a fost o persoană cu vocaţie polivalentă, un pasionat de artă şi un spirit rafinat. Radu Bălescu s-a născut în Bucureşti, în ziua de 18 iulie 1932, descendent al unei erudite familii. Tatăl său, Constantin Bălescu, era un apreciat profe- sor de drept la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, iar bunicul patern era amiral (o stradă din Bucureşti îi poartă numele). Atmosfera în care s-a format tânărul a fost remarcabilă: un mediu de deschi- dere culturală, în strânsă legătură cu vocaţia familiei Printr-o intuiţie cu totul specială, Radu Bălescu înrudite cu Sergiu Celibidache. Din păcate, această şi-a concentrat cercetarea spre domeniile de vârf ale traiectorie a evoluţiei adolescentului se întrerupe în fizicii, ajutat de formaţia de chimist şi cunoştinţele anii grei de după război, când valorile intelectualită- solide de matematică. ţii române sunt practic distruse. Folosind principiile mecanicii statistice ale non- În anul 1948, Radu Bălescu părăseşte România şi echilibrului, Radu Bălescu ajunge, în anul 1960, la pleacă în Belgia, însoţind-o pe mama sa, recăsătorită ecuaţia cinetică a plasmei care-i poartă numele (alături cu un diplomat belgian. Este un nou tărâm care îi va de cel al cercetătorului american A. Lenard care obţi- deschide tânărului, cu generozitate, şansa afirmării. La Bruxelles, Radu Bălescu îşi continuă studiile liceale, iar în anul 1950 devine student al Facultăţii de Ştiinţe Chimice a Universităţii Libere din Bruxelles (fig. 1). Începuturile carierei sale academice sunt legate de această prestigioasă universitate, Radu Bălescu fiind studentul şi colaboratorul apropiat al lui Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1977 (fig. 2). Ulterior, deşi drumurile lor şti- inţifice se despart, prietenia care i-a legat va rămâne la fel de importantă. În anul 1958, Radu Bălescu obţine titlul de doc- tor cu teza: Contribution à la mécanique statistique des phénomènes irreversibles dans les gaz. Fig. 1

*Bibliograf, Serviciul de Bibliografie Naţională, Biblioteca Academiei Române *Şef Serviciu, Dezvoltarea colecţiilor, Biblioteca Academiei Române 85 determinat o evoluţie a rezultatelor în această zonă. Radu Bălescu a fost interesat de progresul cercetării în domeniul fuziunii nucleare controlate, fuziunea oferind o sursă de energie necesară omenirii, în condiţiile în care riscurile pentru mediul înconjură- tor sunt minime; un vis al umanităţii pe care a dorit să-l aducă aproape de realitate într-o acţiune comu- nă de colaborare ştiinţifică la nivel mondial. Pentru contribuţiile sale remarcabile în dome- niul fizicii, Radu Bălescu devine, în anul 1970, membru corespondent al Academiei Regale din Fig. 2 Belgia, iar din 1985, membru titular. În anul 1990, nuse independent acelaşi rezultat). Este o contribu- Academia Română îl alege membru de onoare. ţie excepţională, care extinde la nivelul plasmei Recunoaşterea internaţională a condus la desemna- cunoscuta ecuaţie cinetică a lui Boltzmann. Mecani- rea sa ca membru al unor înalte foruri ştiinţifice: cii statistice a non-echilibrului i se deschid noi opor- Academia de Ştiinţe din New York (1980–1992), tunităţi de dezvoltare, comunitatea ştiinţifică recep- Academia Scientiarum et Artium Europaea ţionează entuziast acest rezultat. (1991–1994), Academia Europeană de Ştiinţe, Arte În scurt timp, Radu Bălescu extinde ecuaţia şi Litere (din 1992), Academia Europeană de Ştiinţ e cinetică la plasmele cuantice, o parte din lucrările (din 2004). sale referindu-se la proprietăţile de transport în plasmă Rezultatele activităţii sale de cercetare au fost supuse la câmpuri exterioare, un subiect esenţial răsplătite cu numeroase premii. În anul 1959, Acade- pentru fuziunea termonucleară. De aceste contribu- mia Regală din Belgia şi Societatea de Chimie din ţii se leagă rolul jucat de Radu Bălescu în Asociaţia Belgia îi decernează Premiul Stas-Spring, iar în anul Euratom-Belgia (între anii 1969–1997, ca preşe- 1961, aceeaşi academie îi oferă Premiul Théophile dinte) şi participarea sa la proiectul internaţional de de Donder pentru lucrările de termodinamică statis- fuziune termonucleară controlată ITER (Internatio- tică. În anul 1970, obţine Premiul Francqui înmânat nal Thermonuclear Experimental Reactor). de Regele Baudouin al Belgiei (fig. 3), premiu ce-i Radu Bălescu a condus misiuni ştiinţifice pe fusese acordat şi lui Ilya Prigogine în 1955. În 1999, lângă laboratoare ce activau în domeniul fuziunii în lui Radu Bălescu i se oferă Premiul Engel de către Europa şi SUA, participarea în cadrul experimental International Conference on Phenomena in Ionized oferit de Euratom conducând la iniţiative ce au Gases. Societatea Europeană de Fizică îi decernează în anul 2000 Premiul Hannes Alfven, numele fiind legat de laureatul Premiului Nobel pentru fizică pe anul 1970 (este primul an în care se acordă acest pre- miu, pentru a onora contribuţiile excepţionale ale cercetătorilor în domeniul fizicii plasmei). În anul 2002, Radu Bălescu primeşte titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Léopold. În România, reputatul fizician devine doctor honoris causa al Universităţii din Cra- iova (1993) şi al Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (2000). Radu Bălescu a fost şi un remarcabil profesor. Avea o metodă specială de predare, mult apreciată de cursanţi, o comunicare perfectă cu aceştia, ce însoţea în acelaşi timp rigoarea explicaţiilor sale ştiinţifice. La Radu Bălescu, fundamentarea unei noi teorii era solid susţinută de un control riguros, pentru a evita riscul dispersării rezultatelor prin apropierea de experimental şi neglijarea, din punct de vedere teo- Fig. 3 retic, a aprofundării unor situaţii complexe. 86 Radu Bălescu a conferenţiat sau a activat ca visi- Radu Bălescu a sprijinit mult cercetarea româ- ting professor şi a participat la numeroase congrese nească, a facilitat intrarea României în organisme şi conferinţe în universităţi renumite ale lumii. El europene în domenii de mare actualitate. Aşa s-a este autorul a peste zece monografii. Prima sa carte, înfiinţat Asociaţia Euratom – România (înainte chiar Statistical Mechanics of Charged Particles, a apărut de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană sau la Editura Interscience din New York, în anul 1963. NATO), în cadrul proiectului de colaborare BFR Volumul are la bază rezultatul cercetărilor în dome- (Belgia – Franţa – România), în care s-au implicat niul mecanicii statistice şi al fizicii plasmei, cu con- fizicieni din Bucureşti, Craiova şi Timişoara. tribuţii originale, care dezvoltă consecinţele ecuaţiei Ca un omagiu adus lui Radu Bălescu, în anul în cinetice ce-i poartă numele. În anul 1975, la Editura care acesta ar fi împlinit 80 de ani, sub egida Aca- John & Sons din New York, a apărut una din lucră- demiei Române şi a Academiei Regale a Belgiei, rile sale cele mai cunoscute, Equilibrium and None- Biblioteca Academiei Române a fost organizatoarea quilibrium Statistical Mechanics, un tratat sistema- unui eveniment amplu (sesiune omagială, expoziţie, tic al mecanicii statistice de echilibru şi non-echili- workshop), ce a avut loc în luna septembrie 2012 la bru pentru sistemele cu număr mare de particule, Bucureşti, în colaborare cu Biblioteca Universităţii larg citat în domeniu, ce acoperă teoria non-echili- Catolice din Leuven şi cu Institutul Naţional de Fi- brului printr-o serie de noi contribuţii necunoscute zica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor. până atunci în literatura de specialitate. În anul În cadrul sesiunii omagiale, au rostit alocuţiuni 1988, Radu Bălescu a publicat, în două volume, la acad. Ionel Haiduc (preşedintele Academiei Ro- Editura North Holland din Amsterdam, o lucrare mâne, în perioada mai 2006 – aprilie 2014), acad. fundamentală, Transport Processes in Plasmas. Ionel-Valentin Vlad (vicepreşedinte al Academiei Într-o manieră cuprinzătoare, sunt prezentate teorii- Române în perioada mai 2010 – aprilie 2014, actua- le legate de procesele de transport în plasmă, în con- lul preşedinte al Academiei Române), ES Philippe diţii relevante pentru fuziunea termonucleară. Beke, ambasadorul Regatului Belgiei în România, Lucrarea este considerată de teoreticienii domeniului Dirk Aerts (Universitatea Catolică din Leuven), ca o lucrare de referinţă în domeniul proceselor de colaboratori ai lui Radu Bălescu din ţară şi străină- transport în plasmă. În anul 1997, Radu Bălescu tate. După sesiunea omagială, a fost vernisată expo- finalizează volumul Statistical Dynamics: Matter ziţia Radu Bălescu – savantul şi omul. Timp de trei Out of Equilibrium. Lucrarea, apărută la Imperial zile s-a desfăşurat workshop-ul On Basic Aspects of College Press din Londra, prezintă mecanica statis- Fusion Plasma Physics. Evenimentul a făcut parte tică de non-echilibru a sistemelor clasice şi proce - dintr-un proiect cultural româno-belgian, realizat în sele de transport prin difuziune anormală, în caz par- cadrul schimburilor inter-academice, un demers de ticular în sisteme haotice. Legat de aspectele studiu- identificare a prezenţei unor mari personalităţi lui fenomenelor turbulente în plasmă, în anul 2005, româneşti în spaţiul belgian. Radu Bălescu publică lucrarea Aspects of Anoma- Sub înaltul patronaj al aceloraşi distinse insti- lous Transport in Plasmas, la Institute of Physics tuţii, Academia Regală a Belgiei şi Academia Publishing (Londra – Bristol – Philadelphia). Este Română, cu sprijinul Ambasadei României în prima lucrare ce ia în considerare, în mod sistema- Regatul Belgiei şi în colaborare cu Universitatea tic, aspecte particulare ale transportului anormal în Liberă din Bruxelles şi cu Institutul Cultural plasmă, oferind o unificare a mai multor modele teo- Român – Bruxelles, Biblioteca Academiei Române retice, aparent diferite, şi evidenţiind progresele din a organizat, la Bruxelles, expoziţia omagială Radu domeniu. Bălescu – L’homme et le savant. Vernisajul a avut În acelaşi timp, Radu Bălescu este autorul a peste loc în ziua de 6 mai 2014. Evenimentul, realizat la 200 de articole în reviste ştiinţifice de prestigiu: iniţiativa academicianului Florin Filip, directorul „Bulletin de la Classe des Sciences“ (Académie Ro - general al Bibliotecii Academiei Române, a repre- yale de Belgique), „Physical Review“, „Journal of zentat o reiterare a expoziţiei realizate la Bucureşti Plasma Physics“, „Journal of Plasma and Fusion Re- în anul 2012. Nu întâmplător, locul ales pentru des- search“, „International Journal of Quantum Che- făşurarea evenimentului a fost Universitatea Li- mistry“, „Nuclear Fusion“, „Journal of Statistical beră din Bruxelles, expoziţia fiind o încercare de Physics“, „Nature“, „Acta Physica Austriaca“, reconstituire a vieţii şi activităţii marelui fizician „Journal of the Physical Society of Japan“ etc. (fig. 4). 87 A atras atenţia traducerea unor poveşti de Ion Creangă, pe care Radu Bălescu a făcut-o special pen- tru nepoata sa (una dintre poveşti, Harap-Alb, fiind adaptată ca piesă de teatru muzical). Vernisajul a fost precedat de o serie de alocu- ţiuni ale unor personalităţi invitate: Jean-Pierre Devroey (membru al Academiei Regale a Belgiei), ES Ştefan Tinca (ambasadorul României în Regatul Belgiei), acad. Marius Sala (vicepreşedinte al Aca- demiei Române în perioada mai 2006 – mai 2014) (fig. 6), Paul Vandenplas (membru al Academiei Regale a Belgiei, Robert Adam (directorul Institutu- lui Cultural Român – Bruxelles), Daniele Carati şi Boris Weyssow (profesori la Universitatea Liberă din Bruxelles şi colaboratori apropiaţi ai lui Radu Bălescu), Andrada Ianuş (doctorandă la University College of London), medaliată cu aur la Olimpiada Internaţională de Fizică în anul 2012.

Fig. 4

Expoziţia a cuprins o serie de documente şi foto- grafii din arhiva Academiei Regale a Belgiei şi a familiei, cărţi şi articole din colecţiile Bibliotecii Academiei Române, ale Bibliotecii Universităţii Libere din Bruxelles şi ale Institutului Naţional de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor, panouri cu aspecte din viaţa, activitatea de cercetare şi aplicaţi - Fig. 6 ile legate de teoriile ştiinţifice ale savantului român Au fost de faţă reprezentanţi mass-media (ai (fig. 5). AGERPRES, Radio România Actualităţi, ai unor jurnale locale). Evenimentul a fost apreciat ca o reu- şită care a făcut vizibilă contribuţia instituţiei acade- mice – Biblioteca Academiei Române – la aducerea în conştiinţa publică a unei personalităţi române de excepţie. Activitatea ştiinţifică a lui Radu Bălescu s-a bucurat de recunoaştere internaţională, opera sa fiind apreciată de specialiştii de elită ai domeniului. În urma sa, rămân lucrări strălucite ce pun bazele unor noi descoperiri în domeniu. În acelaşi timp, Radu Bălescu rămâne un iubitor de artă, un om extrem de cultivat. Aşa cum spunea mentorul său, Ilya Prigogine, Radu Bălescu a fost „un mare om de Fig. 5 ştiinţă şi un mare umanist“.

88 In memoriam Dan Hăulică (1932–2014)

În ziua de 17 august 2014, s-a stins din viaţă criticul literar şi de artă, omul de generoasă cultură Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române. Născut în ziua de 7 februarie 1932, la Iaşi, Dan Hăulică a urmat studiile liceale şi apoi pe cele uni- versitare la Facultatea de Litere din Iaşi, după care a urmat Facultatea de Istoria Artei la Bucureşti. După absolvirea studiilor, a fost conferenţiar şi apoi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti. Din anul 1963 a fost redactor al revistei „Secolul XX“, una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură din ţara noastră înainte de anul1989. După 1990 a fost membru în consiliul executiv UNESCO, ambasador al României pe lângă UNESCO până în anul 2001 şi reprezentant al României pe lângă Uniunea Latină. Spirit enciclopedic, cu o capacitate deosebită în Prestigiul naţional şi internaţional de care s-a detectarea şi descrierea unor conexiuni şi inter - bucurat distinsul om de cultură este ilustrat şi de ferenţe ideatice, Dan Hăulică este autorul mai mul- funcţiile pe care le-a ocupat de-a lungul anilor: tor monografii dedicate unor mari artişti ai lumii şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a români, dintre care amintim: Brâncuşi, ou l’anoni- Criticilor de Artă, al Consiliului Audiovizualului mat du génie, Picasso – Célébration du centenaire Mondial pentru Editări şi Cercetări de Artă, al Ligii d’une naissance; a două volume Peintres roumains, Culturale România-Franţa; a fost membru al Acade- dar şi al unor lucrări privind mari probleme ale cul- miei Europene de Ştiinţe, Litere şi Arte, al Societăţii turii: Critică şi cultură, Geografii spirituale, Nostal- Europene pentru Cultură şi a primit numeroase pre- gia sintezei, Dimensiunea ale artei moderne ş.a. mii. Dan Hăulică a semnat scenariile pentru filmele La 31 mai 1993, a fost ales membru corespon- „Ştefan Luchian“, „Henri Catargi“, „Ziduri care dent al Academiei Române. visează“, „Curajul marilor spaţii“, „Grădini şi Odată cu stingerea din viaţă a lui Dan Hăulică, himere“, „Viorel Mărginean“. De neuitat rămân comunitatea academică pierde pe unul dintre cei mai emisiunile sale de radio, în care a dezvoltat cu har distinşi dintre membrii săi, un reper în viaţa noastră teme de literatură şi artă figurativă. intelectuală.

Revista „Secolul XX“ 89 ÎpS Nicolae Corneanu (1923–2014)

În ziua de 28 septembrie 2014, s-a stins din viaţă ÎPS Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului, membru de onoare al Academiei Române, un reper luminos în viaţa noastră spirituală. Născut la 21 noiembrie 1923 la Caransebeş, ÎPS Nicolae Corneanu a absolvit Facultatea de Teologie în anul 1946 şi, trei ani mai târziu, a obţinut docto- ratul cu teza Viaţa şi petrecerea Sf. Antonie. Începu- turile monahismului creştin în valea Nilului. În anii care au urmat a fost, rând pe rând, profesor la Aca- demia Teologică din Caransebeş şi diacon, referent principal, consilier la Arhiepiscopia Timişoarei, conferenţiar la Institutul Teologic din Sibiu. Din anul 1960, a fost episcop al Aradului, iar din 1962 Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mi- tropolit al Banatului, funcţie pe care a ocupat-o până la ceasul mutării sale la Domnul. Ca întâi stătător al Mitropoliei Banatului şi slu- jitor devotat al altarului, a desfăşurat o activitate Practicând principiul benedictin ora et labora, a complexă – de restaurare a unor monumente scris numeroase cărţi, cea mai mare parte în dome- bisericeşti, de construire a noi biserici şi organizare niul patristicii, dintre care amintim: Simbolul scării a unor colecţii muzeale. A fost îndrumător la Editura şi treptelor în religiile necreştine, Cu privire la Mitropoliei Banatului şi al revistelor „Învierea“ şi semnificaţia originară a cuvântului „catolic“, „Altarul Banatului“ ş.a. Frumuseţea ca atribut al dumnezeirii, Muntele Sinai ÎPS Nicolae Corneanu a participat la numeroase şi importanţa sa în istoria Bisericii creştine, Biserica întâlniri panortodoxe, fiind şi membru a numeroase din nordul-vestul ţării în perioada horthistă, Pagini comisii de dialog internaţional ortodox-catolic şi din literatura primelor veacuri creştine, Pe firul ortodox-luteran. De asemenea, a fost membru al vremii. Meditaţii ortodoxe, Popasuri duhovniceşti. Consiliului Ecumenic al Bisericilor. De la Paști la Crăciun, Farmecul scrierilor patris- tice, În pas cu vremea. A tradus Scara raiului, bine- cunoscuta lucrare a lui Ioan Scolasticul, la care a semnat şi un substanţial studiu introductiv. La toate acestea, se adaugă o bogată activitate publicistic ă şi editorială şi o intensă activitate organizatorică . A lăsat moştenire o pildă de ierarh creştin, dis- tingându-se prin erudiţie, altitudine spirituală şi asumare responsabilă a misiunii încredinţate. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1992. Prin stingerea din viaţă a ÎPS Nicolae Corneanu, Academia Română pierde pe unul dintre cei mai distinşi dintre membrii săi, a cărui amintire va fi mereu asociată cu un deosebit respect şi o cuvenită pioşenie.

Catedrala Mitropolitană din Timişoara 90 Cronica vieţii academice

s-a desfăşurat o sesiune ştiinţifică organizată de Comisia pentru protecţia solului a Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice, Societatea Naţională Română August pentru Ştiinţa Solului şi Secţia de ştiinţa solului, îmbunătăţiri funciare, gospodărirea apelor şi protec- ţia mediului a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Sil- 29 august: Cu prilejul Zilei limbii române, în vice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“. Sala „Theodor Pallady“ a Bibliotecii Academiei În deschidere, acad. Cristian Hera, vicepreşe - Române a fost deschisă expoziţia 31 august – Ziua limbii române organizată de Biblioteca Academiei dinte al Academiei Române, a prezentat un amplu Al VIII-lea Congres Mondial de Române şi Secţia de filologie şi literatură a Acade- expozeu cu tema miei Române, împreună cu Fundaţia Naţională pen- Ştiinţa Solului – Eveniment de referinţă în ştiinţa tru Ştiinţă şi Artă şi Asociaţia Excelenţă prin Cul- românească. În continuare, au prezentat comuni- tură. Au avut alocuţiuni: acad. Florin Filip, directo- cări: rul general al Bibliotecii Academiei Române, acad. - prof. dr. Nicolae Florea – Societatea Interna- Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi ţională de Ştiinţa Solului la 90 de ani; literatură şi Gabriela Dumitrescu, şefa Serviciului - acad. Dan Rădulescu – Mineralogia – compo- de manuscrise-carte rară. nentă esenţială pentru ştiinţa solului; Expoziţia a prezentat manuscrise şi cărţi vechi - prof. dr. Mihail Dumitru – Societatea Naţio- semnificative pentru istoria limbii şi culturii ro- nală Română pentru Ştiinţa Solului; mâne – de la textele rotacizante, primele traduceri - dr. Cătălin Simota – Prezent şi viitor în ştiinţa în limba română ale Psaltirii şi Faptele Apostolilor, solului; prima traducere integrală a Vechiului şi Noului Tes- - dr. Ruxandra Vintilă – Contribuţii ale cercetă- tament, Palia de la Orăştie, Noul Testament de la rii din România la utilizarea teledetecţiei satelitare Bălgrad, mărturii din domnia lui Constantin Brân- în agricultura secolului al XXI-lea. coveanu, scrierile lui Bălcescu şi Alecsandri, Emi- nescu, Creangă şi până la literatura contemporană. 8 septembrie: Aula Academiei Române a fost gazda Simpozionului internaţional „Astronomul 13–14 august: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe- Nicolae Donici – 140 de ani de la naştere“, orga- dintele Academiei Române, şi acad. Alexandru nizat de Comitetul de istoria şi filosofia ştiinţei şi Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române, au par- tehnicii a Academiei Române, Institutul Astronomic ticipat la cea de a V-a ediţie a Simpozionului al Academiei Române, împreună cu Academia de Naţional „Cultură şi civilizaţie românească în Ştiinţe a Moldovei. Maramureş“, de la Săliştea de Sus. Acad. Ionel- Simpozionul s-a deschis cu alocuţiunea susţinută Valentin Vlad a vorbit despre moştenirea culturală de acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade- lăsată de Eminescu, care „rămâne un etalon de miei Române, care a făcut o prezentare sintetică a valoare pentru creatorii contemporani din România personalităţii şi contribuţiilor ştiinţifice ale astrono- şi de pretutindeni“. Acad. Alexandru Surdu şi-a mului Nicolae Donici. dedicat comunicarea relaţiei dintre civilizaţie şi cul- În continuare, prof. univ. Ion M. Tighineanu, tură din perspectivă maramureşeană într-o cuvenită prim-vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a cinstire a sufletului românesc. Petre Frangopol, Republicii Moldova, a susţinut comunicarea Nico- membru de onoare al Academiei Române, a readus lae Donici, dialectica vieţii şi creaţiei, în care a în memoria celor prezenţi personalitatea şi opera şti- înfăţişat viaţa şi opera astronomului Nicolae inţifică a academicianului Horia Hulubei. Donici. Dr. Magda Stavinschi a făcut o prezentare cro- nologică a vieţii astronomului încă insuficient cunoscut. Apoi, a fost vizionat interviul cu doamna Septembrie Zoe Donici, realizat de Anca Filoteanu. Tot despre viaţa şi opera distinsului astronom au susţinut comu- 5 septembrie: La împlinirea a 50 de ani de la nicări: cel de al VIII-lea Congres de ştiinţa Solului, care - Ion Holban – Nicolae Donici – ctitorul unei a avut loc la Bucureşti, în Aula Academiei Române, citadele ştiinţifice la Nistru; 91 - Iurie Colesnic – Astronomul Nicolae Donici în 11 septembrie: Aula Academiei Române a găz- viaţa de toate zilele; duit Conferinţa europeană „Structure Guided - Ion Holban, Mugur Ioan Grigoriţă – Pe urmele Investigation of Effector Function“, eveniment astronomului Nicolae Donici. organizat de Institutul de Biochimie al Academiei În secţiunea „Pe marginea lucrărilor lui Nicolae Române. Donici“, au susţinut comunicări: - Mircea Rusu, Doru Marian Şuran – Contribu- 18 septembrie: În Amfiteatrul „Ion Heliade- ţiile lui Nicolae Donici la studiul luminii zodiacale; Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române a avut - Florinela Georgescu, Ancuţa Manea – Astrono- loc Simpozionul dedicat împlinirii a „O sută de ani de la naşterea pictorului Alexandru Ţipoia mie şi meteorologie – conexiuni în viaţa astrofizi- (1914–1993)“, organizat de Secţia de arte, arhitec- cianului Nicolae Donici. tură şi audiovizual. Despre viaţa şi opera pictorului Ultima parte a simpozionului a fost dedicată rea- omagiat, au vorbit acad. Răzvan Theodorescu, pre- lizărilor cercetărilor întreprinse de Nicolae Donici şi şedintele Secţiei de arte, arhitectură şi audiovizual, perspectivele pe care le-a deschis şi astăzi compati- istoricul de artă Ioana Vlasiu şi pictorul George bile cu noi abordări ştiinţifice. Ţipoia, fiul artistului. A urmat proiecţia filmului Rezistenţă prin cultură realizat de Marilena Rotaru. 10 septembrie: Aula Academiei Române a găz- În încheiere, în Sala „Theodor Pallady“ a Biblio- duit Conferinţa internaţională cu tema „Global tecii Academiei Române a fost vernisată o expoziţie Economics and Governance“, organizată de Insti- cu opere reprezentative din creaţia pictorului Ale- tutul de Prognoză al Academiei Române. xandru Ţipoia.

Expoziţia „31 august – Ziua limbii române“ organizată la Biblioteca Academiei Române

92 Apariţii la Editura Academiei

MIT şI FIlOSOFIE ÎN GRECIA VECHE

Gh. VlĂDUŢESCU

Volumul demonstrează că „mitul şi filosofia având logici distincte, sunt realităţi autonome“. „Mitul este filosofie, ştiinţă, artă şi religie, în măsura în care e o reconstrucţie a lumii şi omului. Miturile sunt hotărâtoare pentru naşterea filosofiei.“ Academicianul Gheorghe Vlăduţescu propune o revigorantă întoarcere la izvoare, spre timpul mitic cu întreaga sa bogăţie de semnificaţii, pentru a sublinia că avem de-a face cu două tipuri de lo - gică, de stil, de raportare diferită la realitate. Rolul principal revine filosofiei prin care reface, după măsura omului, care, şi atunci când este sub vre- muri, încearcă să ducă demn povara cu năzuinţa că odată va putea schimba blestemul în binecuvân- tare. Îngemănarea mitului cu filosofia, dând seama despre dialogul şi gâlceava dintre percepţia şi interpretarea lumii de-a lungul devenirii ei, se dovedeşte a fi una de natură paideică spre o geo- grafie mitică.

pROpRIETATEA INDUSTRIAlĂ şI MARKETINGUl pRODUCŢIEI INTElECTUAlE

Victor IANCU

Lucrarea reprezintă o premieră în context naţio- nal, propunând o analiză a rolului pe care proprieta- tea intelectuală, sub dimensiunea sa mai restrânsă, referitoare în principal la brevete, mărci şi modele/ desene industriale (dimensiune cunoscută sub denu- mirea de proprietate industrială), îl joacă în cadrul noii realităţi economice pe care o reprezintă piaţa ideilor/cunoaşterii. Abordarea acestei tematici vine din necesitatea unei analize mai detaliate a condiţii- lor specifice de funcţionare a acestui spaţiu de tran- zacţionare, ale cărui existenţă şi funcţionare sunt direct influenţate de caracteristicile speciale ale „obiectului“ tranzacţiilor: producţia intelectuală. 93 TERMINOlOGIA pĂSTOREASCĂ MOşTENITĂ ÎN lIMBA ROMÂNĂ ElEMENTE DE DINAMICĂ lEXICAlĂ

Emanuela I. DIMA

Lucrarea cuprinde o analiză în perspectivă tipo- logică a domeniilor implicate în analiza şi descrie- rea păstoritului românesc, arătând atât principiile metodologice specifice fiecărei ramuri de investi- gaţie, cât şi rezultatele la care unii cercetători, cei mai mulţi, lingvişti, au ajuns de-a lungul timpului. De asemenea, se fac referiri la ideile ştiinţifice după care a fost elaborată analiza lexicală, prezentând criteriile care au fost respectate în selectarea corpu- sului terminologic. Concluziile generale ale lucrării confirmă, prin faptele lingvistice prezentate, perspectiva sociolo- gică asupra vechimii acestui mod de existenţă, tipic românesc, aparte prin particularităţile sale în ansamblul ocupaţiilor europene, pentru care toate ramurile etnice româneşti a manifestat o predilecţie constantă de-a lungul întregii lor istorii.

BASARABIA – 1812 pROBlEMĂ NAțIONAlĂ, IMplICAțII INTERNAŢIONAlE

Lucrarea cuprinde materialele Conferinței Științifice Internaționale care s-a desfășurat la Chișinău, în perioada 14–16 mai 2012, la împlinirea a 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la București, prin care Basarabia a fost anexată Impe- riului rus. Are trei părți ce includ luările de cuvânt ale mai multor personalității ale vieții științifice și culturale din România și Republica Moldova, cu privire la contextul internațional în care Partea otomană și reprezentanții Imperiului rus au impus românilor un destin departe de adevărul istoric. Efectele actului din anul 1812 sunt abordate critic atât în plan național, cât și internațional, documen- tele Conferinței din 2012 fiind mărturii ale reconstituirii și evaluării academice, științifice, în baza surselor documentare, a împrejurărilor isto - rice, diplomatice, militare, culturale ș.a., în care a avut loc agresiunea sovietică asupra României și „dezmembrarea de țară“. Tot aici, sunt conturate perspectivele relațiilor Republicii Moldova cu țara- 94 mamă în noul context internațional. GHID pENTRU AUTORI

Propunerile de articole se predau la redacţie în „sunt „ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte- format electronic (CD, stick) sau se trimit prin e- Info/pag_norme_orto.htm). mail, ca fişiere ataşate. - Cuvintele străine inserate în textul în limba ro- Sunt returnate autorilor propunerile de articole mână se vor culege italic. care nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid, - Se menţionează referinţele despre autori: titlul care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen- ştiinţific, prenumele şi numele de familie ale tru limba română sau franceză şi care nu sunt corect autorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şi scrise în limba română sau străină. datele de contact (telefon, e-mail etc.). Sunt respinse propunerile de articole care au fost - Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitul publicate (parţial sau integral), care nu au conţinut articolului, în ordinea citării în text, numerotându-se ştiinţific pertinent, elemente originale, resurse cu cifre arabe, urmate de punct. bibliografice relevante şi de actualitate. - Citările se scriu cu caractere italice. Fiecare citare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică, Consiliul editorial decide acceptarea sau respin- obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio- gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon- grafice. sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate. - Materialul ilustrativ se va prezenta separat de Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază! textul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb- Din cauza volumului mare de lucru, nu se negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi- primesc materiale dactilografiate sau scrise de mână nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate la care necesită culegere. redacţie, după care se vor înapoia sub semnătură, Pentru a scurta timpul de pregătire editorială, autorului. lucrările trebuie redactate, după cum urmează: - În cuprinsul articolului se va menţiona locul - Redactarea manuscriselor va respecta standar - unde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen- dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbii da figurilor sau titlul tabelului. române – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci- - Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloane clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarul evidenţiate cu alte culori. ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române – De asemenea, dacă există scheme nu trebuie să DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic), aibă evidenţieri în alte culori. Hotărârea Adunării generale a Academiei Române Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6 din 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â „ şi pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

95 Redacţia revistei „Academica“ Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora) sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462, Trezoreria sector 5, Bucureşti. preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

ISSN 1220-5737 96 PAGINI

PREŢUL 6 lei 96