REVISTĂ EDITATĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ DIRECTOR: ACAD. IONEl-VAlENTIN VlAD, pREşEDINTElE ACADEMIEI ROMÂNE

Nr. 2 FEbRuARIE 2015 Anul XXV 292 DIRECTORI: CONSIlIul EDITORIAl:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD (director fondator) Acad. Dinu C. GIURESCU octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Cristian HERA Acad. Bogdan C. SIMIONESCU Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Alexandru SURDU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Victor VOICU Acad. Dan BĂLTEANU Acad. Eugen SIMION Acad. Alexandru BOBOC februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Solomon MARCUS Acad. Ioan-Aurel POP Acad. Ionel HAIDUC Acad. Eugen SIMION mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Răzvan THEODORESCU Constantin IONESCU- Acad. Ionel-Valentin VLAD TÂRGOVIŞTE, membru mai 2014 – corespondent al Academiei Române Maria ZAHARESCU, membru corespondent al Academiei Române

COlEgIul DE REDACŢIE: SECTOR TEHNIC:

Redactor-şef Tehnoredactor Dr. Narcis ZĂRNESCU Stela ŞERBĂNESCU

Secretar de redacţie Operatori-corectori Sofia ŢIBULEAC Aurora POPA Ioneta VLAD Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

E-mail: [email protected] Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins

SESIuNEA STRATEgIA DuNĂRII Cristian Hera, Simpozionul „Cercetări integrate în bazinul Dunării“...... 5 Cristina Sandu, programul „Sturion 2020“ pentru conservarea sturionilor în bazinul Dunării şi zona adiacentă a Mării Negre ...... 7 Mădălin Enache, Reabilitarea, consolidarea, modernizarea şi dotarea Staţiunii de Cercetări Ecologice Sulina – ResbioClim...... 10 Radu Săgeată, Euroregiunile de cooperare transfrontalieră din bazinul inferior al Dunării ...... 12

Sub CupOlA ACADEMIEI Cristian Hera, Academicianul liviu Constantinescu – astrul geofizicii româneşti...... 15 Dan Bălteanu, Cercetarea interdisciplinară a mediului în preocupările academicianului liviu Constantinescu ...... 16 Dorel Zugrăvescu, O sută de ani de la naşterea academicianului liviu Constantinescu ...... 18 Andrei Soare, Academicianul liviu Constantinescu – fondatorul Observatorului Naţional geomagnetic Surlari ...... 20 Alexandru Zub, Dezbateri europeniste la Academie ...... 24 Nicolae Anastasiu, Resursele minerale – un potenţial uitat! ...... 25 Mircea Duţu, Constantin bosianu – personalitate complexă a ştiinţei, învăţământului şi culturii juridice româneşti ...... 33

IN MEMORIAM – MIHAI EMINESCu Alexandru Surdu, Hiperexactitate şi perfecţiune la Mihai Eminescu ...... 40 Irinel Popescu, geniul şi boala ...... 45

CONFERINŢE lA ACADEMIA ROMÂNĂ Tiberiu Schatteles, Studiul economiei, sinteza unei aventuri ...... 48 Aurel Iancu, pionierat în abordarea şi dezvoltarea economiei analitice în România ..... 56

SESIuNEA pAul IORgOVICI – 250 Păun Ion Otiman, paul Iorgovici – reprezentant al iluminismului românesc ...... 60 Crişu Dascălu, Arhitectura europeană a unui proiect naţional ...... 61 Nicolae Bocşan, paul Iorgovici şi începuturile mişcării naţionale din banat ...... 63 Doina Bogdan-Dascălu, Identitatea observaţiilor de limbă rumânească ...... 67 Ioan David, Intenţii ziaristice în secolul al XVIII-lea. Contribuţia lui paul Iorgovici ...... 69

ANIVERSĂRI Păun Ion Otiman, profesorul Vasile Stănescu – nouă decenii de viaţă exemplară ...... 73 Ion Chiţescu, Nicolae Dinculeanu – 90 de ani ...... 74

3 DOCuMENTAR Silviu Costachie, Nicolae Damian, Viorel Paraschiv, Restructurarea industriei româneşti în perioada postcomunistă (I) ...... 76

EVOCĂRI Zeno Gârban, prof. dr. doc. benedict M. Menkeş – fondatorul Centrului de Embriologie Normală şi patologică din Timişoara al Academiei Române ...... 80 Petre Dan-Străuleşti, Titu Maiorescu versus D.A. Sturdza ...... 85 Viorel Cosma, Constantin Erbiceanu, un precursor valoros al bizantinologiei noastre muzicale, dar nedreptăţit de istorie ...... 89 Laurian Stănchescu, Constantin brâncuşi – un document istoric ...... 95

IN MEMORIAM Camil bujor Mureşanu (1927–2015) ...... 98

CRONICA VIEŢII ACADEMICE ...... 99

ApARIŢII lA EDITuRA ACADEMIEI...... 101

gHID pENTRu AuTORI ...... 103

4 Strategia Dunării Simpozionul „Cercetări integrate în bazinul Dunării“*

Acad. Cristian Hera Vicepreședinte al Academiei Române

Strategia uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD), adoptată de Consiliul European pe data de 24 iunie 2011 este o strategie macro-regio- nală, structurată pe patru mari obiective – interco- nectarea regiunii Dunării, protejarea mediului în regiunea Dunării, creşterea prosperităţii în regiunea Dunării, consolidarea regiunii Dunării – grupate în 11 arii prioritare. Această strategie contribuie la dez- voltarea calităţii vieţii, la păstrarea unui mediu sănă- tos, la diminuarea efectelor riscurilor naturale şi antropogene, la încheierea unor parteneriate şi cooperări în domenii strategice, precum transport, mediu, energie, cu efecte pozitive în dezvoltarea eco- nomico-socială. Academia Română a lansat o Stra- tegie Naţională în domeniul Cercetării şi Inovării mică la un nivel cât mai ridicat al tuturor ţărilor pentru Regiunea Dunării româneşti. membre ale Uniunii Europene, apropiat de al celor Aşa cum am arătat, Strategia uniunii Euro- mai dezvoltate ţări din lume. pene pentru Regiunea Dunării are un pronunţat În consecinţă, România poate beneficia integral caracter macro-regional, fiind a doua după Stra- de oportunităţile create de Strategia Dunării, iar tegia pentru regiunea Mării baltice, ambele aceasta va deveni o prioritate pentru Academia urmărind dezvoltarea economică şi socială a ţări- Română, pentru Guvernul României. lor membre ale uniunii Europene. luând în consideraţie importanţa SuERD Strategia Naţională în domeniul Cercetării şi pentru România, Academia Română, bazându-se Inovării pentru Regiunea Dunării româneşti, lansată pe cadrul general expus anterior, a propus adopta- de Academia Română, îşi propune să elaboreze o rea unei Strategii Naţionale în domeniul Cercetării strategie a Dunării româneşti, având în vedere că şi Inovării pentru Regiunea Dunării româneşti. ţara noastră este una dintre cele mai importante ţări Similar cu structura Strategiei Uniunii Europene riverane Dunării. Peste 90% din teritoriul ţării face pentru Regiunea Dunării, Strategia Naţională în parte din bazinul fluviului, 1075 km din cursul domeniul Cercetării şi Inovării pentru Regiunea Dunării se află pe teritoriul ţării, Delta Dunării şi Dunării româneşti este structurată, aşa cum am arătat, conexiunea fluviului cu Marea Neagră reprezentând în cele patru domenii principale şi unsprezece arii elemente strategice unice, de aleasă importanţă. prioritare. În aceste arii, se încadrează proiectele din Strategia Uniununii Europene pentru Regiunea domeniul cercetării şi inovării, care vor acoperi pro- Dunării (SUERD) îşi propune transformarea Dunării blematica deosebită a cursului şi bazinului de recepţie într-o coloană vertebrală a spaţiului European, inferior al Dunării româneşti cu afluenţii respectivi. reprezentată de axa Rin-Main-Dunăre, prin care să Un număr de 18 institute şi centre de cercetare contribuie la creşterea şi stabilitatea socio-econo- ale Academiei Române vor participa la Strategia

*Cuvânt de deschidere susţinut la Simpozionul „Cercetări integrate în Bazinul Dunării“ (23 februarie 2015, Aula Academiei Române) 5 Naţională în domeniul Cercetării şi Inovării pentru ESFRI pe anul 2016. În luna decembrie 2014, a fost Regiunea Dunării. aprobat de Guvernul României. În ziua de 4 februa- Strategia Naţională pentru Regiunea Dunării rie 2015, ca urmare a întâlnirii Biroului Prezidiului româneşti propusă de Academia Română, trasează Academiei Române la Palatul Cotroceni cu domnul direcţiile principale, prin care se creează cadrul pen- Klaus Iohannis, preşedintele României, a fost înmâ- tru construirea unei societăţi prospere, bazate pe nată o scrisoare de către preşedintele Academiei cunoaştere, care va beneficia de condiţii optime de Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, de susţinere a mediu şi de o gestiune inteligentă şi sustenabilă a proiectului şi urgentare a parcursului ESFRI. Drept resurselor biologice şi geologice din regiunea Dună- urmare, recent, a avut loc o primă întâlnire a consi- rii româneşti, în total acord cu dezvoltarea întregu- lierului preşedintelui României, Leonard Orban, cu lui bazin al fluviului. Mihnea Costoiu, consilierul primului ministru şi cu Dintre proiectele care sunt considerate priorităţi profesorul Tudor Prisecaru, preşedintele Agenţiei Naţionale, Academia Română susţine proiectul pe Naţionale pentru Ştiinţă şi Cercetare Ştiinţifică şi termen lung „Centrul Internaţional Dunărean de alţi reprezentanţi de bază din proiect. Studii Avansate pentru Sisteme Fluvii-Delte- Academia Română a fost reprezentată de profe- Mări, DANubIuS-RI” – proiect de prioritate nu sorul Nicolae Panin, membru corespondent al Aca- numai naţională, ci şi internaţională, care are demiei Române, căruia îi exprim şi pe această cale statutul de „flag-ship” SuERD. alese mulţumiri pentru performanta sa implicare şi Proiectul referitor la studiul sistemelor Fluvii- contribuţie adusă la realizarea obiectivelor Acade- Delte-Mări, abordat iniţial de Institutul Naţional de miei Române şi Uniunii Europene a Academiilor Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice şi de Institutul de Ecologie, Geologie şi Ecologie Marină Dunărene, axate pe Strategia Dunării şi Regiunii (GeoEcoMar), susţinut în acea perioadă de Consi- Dunării. liul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, a fost pro- Academia Română susţine, fără rezervă, şi pro- pus de România încă din anii ’90, fiind promovat în iectele pe termen mediu sau scurt, de exemplu prezent de Agenţia Naţională pentru Ştiinţă şi Cer- „Atlasul Schimbărilor Globale ale Strategiei Uni- cetare Ştiinţifică şi puternic susţinut de Academia unii Europene pentru Regiunea Dunării”, care con- Română. Proiectul este acum susţinut de un consor- stituie o reală facilitate pentru utilizatori în procesul ţiu internaţional de 18 institute şi universităţi din de luare a deciziilor. Proiectul, propus de Institutul Uniunea Europeană, având sprijinul a patru guverne de Geografie al Academiei Române, este coordonat ale statelor riverane Dunării. Proiectul se găseşte în de acad. Dan Bălteanu, în colaborare cu prof. Wol- faza de pregătire, pentru a fi prezentat Comisiei fram Mosser de la Universitatea Ludwig-Maximi- Europene pentru admitere pe foaia de parcurs lians din München (Germania). Alte două proiecte pe termen mediu şi scurt, sus- ţinute de Academia Română, se referă la „Conser- varea sturionilor în Bazinul Dunării”, cu o abordare complexă ambientală, economică-socială; unul coordonat de dr. Cristina Sandu, precum şi cel care se desfăşoară în Laboratorul de la Sulina (judeţul Tulcea), privind „Biodiversitatea piscicolă”, coor- donat de dr. Mădălin Enache, ambele proiecte fiind iniţiate şi coordonate de Institutul de Biologie al Academiei Române. Toate aceste proiecte vin să întregească temati- cile de cercetare din Strategia Naţională a Acade- miei Române în domeniul Cercetării şi Inovării pentru Regiunea Dunării româneşti şi să contri- Aspect din Aula Academiei Române buie substanţial la Strategia uniunii Europene din timpul lucrărilor Simpozionului pentru Regiunea Dunării. 6 programul „Sturion 2020“ pentru conservarea sturionilor în bazinul Dunării şi zona adiacentă a Mării Negre*

Cristina Sandu**

Pescuitul sturionilor reprezintă o tradiţie înde- servarea Sturionilor din Bazinul Dunării (Danube lungată în Bazinul Dunării, atestată prin descoperiri Sturgeon Task Force – DSTF, www.dstf.eu). Acest arheologice datând încă din Mezolitic. Deşi în trecut grup reuneşte reprezentaţi ai unor organizaţii guver- Bazinul Dunării adăpostea şase specii de sturioni, în namentale şi non-guvernamentale, instituţii de cer- prezent, ca urmare a pescuitului excesiv şi a distru- cetare şi comunităţi locale din ţările dunărene, cu gerii habitatelor, una dintre specii este considerată scopul de a susţine refacerea populaţiilor de sturioni dispărută, o specie este vulnerabilă, restul fiind con- printr-un program concertat de măsuri la nivelul siderate critic periclitate (http:// www. iucnredlist Bazinului Dunării, contribuind astfel la atingerea .org/). Pentru salvarea lor, state ca România, Bulga- ţintei SUERD de „refacere a populaţiilor de stu- ria, Serbia şi Ucraina au inclus sturionii pe lista spe- rioni şi a altor specii indigene de peşti până în anul ciilor protejate şi au interzis pescuitul lor, dar în 2020”. absenţa unor măsuri compensatorii adecvate, decli- Programul „Sturion 20201” lansat de către Gru- nul acestor specii a continuat. De aceea, s-a ajuns la pul de Acţiune pentru Conservarea Sturionilor din concluzia că este necesar un program urgent de Bazinul Dunării (DSTF), are la bază Planul de Ac - măsuri la nivelul întregului Bazin al Dunării pentru ţiune pentru Conservarea Sturionilor (SAP2), pro- a stopa acest declin. Prin abordarea holistă a politicilor sectoriale şi viziunea unitară pentru dezvoltarea regiunii Dunării, Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dună- rii (SUERD) a oferit cadrul politic necesar pentru lansarea unui program de conservare a sturionilor la nivelul Bazinului Dunării şi în zona adiacentă a Mării Negre. Implementarea acestei strategii vizează integrarea aspectelor de protecţie a mediului cu măsuri socio-economice, fiind realizată prin inter- mediul a patru piloni: - interconectarea regiunii, - protecţia mediului, - creşterea prosperităţii, - consolidarea regiunii. Domeniile de acţiune sunt grupate în 11 arii prioritare: mobilitate, energie, turism, calitatea apei, riscuri de mediu, biodiversitate, cercetare, competi- tivitate, oameni şi capacităţi, capacitate instituţio- nală şi securitate regională. Pentru a promova protecţia sturionilor, în ianua- rie 2012 se formează Grupul de Acţiune pentru Con-

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Cercetări integrate în Bazinul Dunării“ (23 februarie 2015, Aula Academiei Române) **Cercetător, Institutul de Biologie Bucureşti 7 Programul de conservare „Sturion 2020”, precum şi conexiunile sale cu cele 11 Arii Prioritare ale Strategiei Dunării (www.dstf.eu)

gram aprobat în cadrul Convenţiei de la Berna, rati- privind riscul extincţiei acestor specii şi nevoia ficată de către toate ţările dunărene. Deşi, prin tema- urgentă a unor măsuri coordonate de protecţie. tică, programul este conectat, în special, cu Aria Începând din decembrie 2013, programul prioritară 6 (Biodiversitate) şi Aria prioritară 4 reuşeşte să atragă sprijin financiar din partea (Calitatea apei), datorită măsurilor complexe avute SUERD, în vederea pregătirii unor proiecte care să în vedere, care presupun integrarea protecţiei me- permită demararea implementării de măsuri con- diului cu măsuri pentru dezvoltare socială şi econo- crete în diferite regiuni ale Bazinului Dunării. mică, acest program necesită colaborarea cu toate Primul proiect atras a fost reprezentat de un pro- cele 11 arii prioritare ale SUERD, conform schemei gram de asistenţă tehnică (Technical Assistance prezentate. Facility for Danube Region Projects, TAF – DRP) Prin sprijinul partenerilor reuniţi în cadrul intitulat „Ameliorarea protecţiei sturionilor în DSTF, programul este diseminat la nivel internaţio- Bazinul Dunării” („Improvement of sturgeon pro- nal, bucurându-se rapid de succes şi recunoaştere tection in the Danube River Basin”), acronim: din partea organismelor internaţionale: în luna STURGEON PROTECT. Proiectul s-a derulat pe ianuarie 2013 devine proiect prioritar al SUERD parcursul a nouă luni (decembrie 2013–august („flagship project”), pentru ca în luna aprilie a ace- 2014) şi a vizat dezvoltarea platformei pentru im- luiaşi an să fie menţionat în Raportul Comisiei plementarea programului „Sturion 2020”, identifi- Europene către Parlamentul European privind carea unor aspecte legislative care ar putea susţine implementarea SUERD. Articolele dedicate din acest program, precum şi realizarea unor concepte revista Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Flu- de proiecte pilot pentru viitoarele programe finan- viului Dunărea (ICPDR, nr. 1/2013 şi 3-4/2014), ciare. Aceste proiecte pilot au avut în vedere: precum şi acţiunile de informare au permis creşterea - măsuri de conservare in situ a populaţiilor de 8 conştientizării publice la nivelul Bazinului Dunării sturioni; - măsuri de conservare ex situ; - evaluarea impactului socio-economic al inter - - eco-turism, ca modalitate de susţinere a comu - dicţiei pescuitului sturionilor asupra comunităţilor nităţilor locale, grav afectate de reducerea resurselor de pescari, precum şi recomandarea unor măsuri naturale; compensatorii; - comunicare, pentru sporirea conştientizării - evaluarea posibilităţilor de a sprijini comu- publicului referitor la nevoia protejării habitatelor nităţile locale de pescari pentru obţinerea unor naturale şi refacerea rutelor de migraţie în vederea resurse economice alternative; reproducerii. - stabilirea unor strategii de comunicare pentru Lansarea programului EUSDR-START a adus o atragerea consumatorilor către produsele de nouă oportunitate financiară programului „Sturion acvacultură pentru a reduce presiunea asupra 2020”, prin câştigarea finanţării pentru proiectul populaţiilor de sturioni sălbatici; „Studiu ex-situ în vederea conservării diversităţii - realizarea unor programe de training în vederea genetice a sturionilor din zona Dunării Mijlocii şi sporirii capacităţii de control antibraconaj a Inferioare”, („Ex-situ survey to preserve sturgeon ge - autorităţilor. netic diversity in the Middle and Lower Danube”), Lansarea programului de finanţare al Dunării acronim: STURGENE. Proiectul urmează să se (Danube Transnational Program, 2014–2020) oferă deruleze în următoarele 12 luni, fiind axat în princi- numeroase oportunităţi pentru dezvoltarea de par- pal pe inventarierea fondului genetic existent în teneriate şi implementarea măsurilor recomandate în crescătoriile de sturioni, precum şi a amplasării şi cadrul programului „Sturion 2020”. De aceea, Insti- dotărilor din aceste facilităţi, în vederea identificării tutul de Biologie Bucureşti invită instituţiile care unor posibile locaţii pentru dezvoltarea de cres- doresc să sprijine programul de conservare a stu- cătorii ecologice, dar şi pe conturarea unui plan de rionilor, să ne contacteze în vederea identificării măsuri de repopulare la nivelul Bazinului Dunării. unor posibilităţi concrete de colaborare. În afara implementării acestor prime proiecte, se Activitatea în cadrul Grupului de Acţiune pentru doreşte lansarea unor studii de cercetare vizând Conservarea Sturionilor este rezultatul cooperării investigarea unor aspecte esenţiale pentru viaţa stu- fructuoase între diferite instituţii şi organizaţii rionilor, dar şi posibilitatea asigurării unor surse internaţionale din Bazinul Dunării, cu precădere alternative de venit pentru comunităţile locale, sau SUERD – AP 6 (Biodiversitate), Institutul de întărirea capacităţii de control antibraconaj. Tema- Biologie Bucureşti (acad. Octavian Popescu), tica studiilor poate fi axată în jurul subiectelor Asociaţia Internaţională pentru Studiul Dunării incluse în programul „Sturion 2020”, dar poate viza (IAD), Comisia Internaţională pentru Protecţia şi alte aspecte complementare, care pot contribui la Fluviului Dunărea (ICPDR), Societatea Mondială îndeplinirea scopului de refacere a populaţiilor de pentru Conservarea Sturionilor (WSCS), Fondul sturioni şi creştere a nivelului economic al comu - Mondial pentru Natură (WWF). nităţilor locale, cum ar fi: - identificarea şi refacerea habitatelor cheie ale sturionilor; Referinţe - evaluarea calităţii habitatelor şi a hranei sturio- nilor; 1. Sandu, C., Reinartz, R., Bloesch J., 2013: Sturgeon 2020 – - evaluarea stocurilor şi a capturilor accidentale; a program for the protection and rehabilitation of Danube sturge- - evaluarea eficienţei acţiunilor de repopulare; ons. Program elaborated by the Danube Sturgeon Task Force in - dezvoltarea unui sistem de identificare rapidă a the frame of the EU Strategy for the Danube Region, 22 p. Pro- originii produselor din sturioni, pentru a putea dis- gramul este disponibil la http://www.dstf.eu/documents/ cerne între produsele obţinute prin acvacultură şi 2. [SAP] Sturgeon Action Plan, 2006: Bloesch, J., Jones, T., cele din sturioni sălbatici; Reinartz, R., Striebel, B., Holcik, J., Kynard, B., Suciu, R., Williot, - estimarea impactului schimbărilor climatice şi P. An action plan for the conservation of sturgeons (Acipenseri- a prezenţei speciilor invazive asupra habitatelor şi dae) in the Danube River Basin. Nature and Environment no. 144, populaţiilor de sturioni; 121 p. Planul este disponibil la http://www.dstf.eu/documents/

9 Reabilitarea, consolidarea, modernizarea şi dotarea Staţiunii de Cercetări Ecologice Sulina – ResbioClim*

Mădălin Enache**

Proiectul ResBioClim, implementat în prezent diul biodiversităţii acvatice, pot avea o contribuţie în cadrul Institutului de Biologie Bucureşti al Aca- decisivă la crearea unui pol de influenţă în manage- demiei Române are ca scop principal modernizarea mentul pe baze ştiinţifice al Rezervaţiei Biosferei infrastructurii de cercetare pe care Academia Ro- Delta Dunării4. mână o deţine în cuprinsul Rezervaţiei Biosferei Datele de identificare ale proiectului ResBio- „Delta Dunării”, mai exact în oraşul Sulina. Clădi- Clim – având codul SMIS-CSNR 48685 şi consti- rea care găzduieşte punctul de activitate a institutu- tuind obiect al contractului nr. 655/07.08.2014 lui menţionat este construită în secolul trecut1,2, încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi fiind declarată de curând monument istoric3 şi face Institutul de Biologie Bucureşti – sunt: parte din centrul istoric al oraşului Sulina. Activita- - „Reabilitarea, consolidarea, modernizarea şi tea de cercetare a institutului în această clădire se dotarea staţiunii de cercetări ecologice Sulina”; desfăşoară începând cu anul 19644. - proiect cofinanţat prin Fondul European de Proiectul pentru „Reabilitarea, Consolidarea, Dezvoltare Regională (FEDR); Modernizarea şi Dotarea Staţiunii de Cercetări Eco- - valoarea totală a proiectului: 7.561.083,22 lei; logice Sulina” vizează posibilitatea realizării studii- - valoarea finanţării nerambursabile: 6.000.000 lor legate de impactul schimbărilor globale asupra lei (85,26 % FEDR + 14,74 % Bugetul Naţional); ecosistemelor acvatice din Rezervaţia Biosferei - perioada de desfăşurare: 8 august 2014 – 30 Delta Dunării într-o manieră holistă, prin integrarea noiembrie 2015; aportului componentei sociale locale şi a modifică- - beneficiar: Institutul de Biologie Bucureşti, rilor induse de aceasta, atât în ecosistemele acvatice, Splaiul Independenţei 296, sector 6, Bucureşti; cât şi în ecosistemele terestre adiacente, precum şi - echipa de implementare: dr. Mădălin-Iancu identificarea măsurilor necesare pentru atenuarea Enache, cercetător ştiinţific I – director proiect; eco- efectelor impactului antropic asupra regiunii. De nomist Mihaela Maria Petre – responsabil financiar; asemenea, se doreşte introducerea unui program de economist Maricica Ciocănaru – responsabil achi- educaţie ecologică a comunităţii locale, care să ziţii publice. urmărească creşterea gradului de conştientizare a Obiectivul principal al proiectului constă în relaţiilor cauză-efect între conservarea naturii şi modernizarea construcţiei şi dotarea laboratoa- beneficiile aduse de aceasta pe termen lung. relor nou create (opt laboratoare specializate pe Înţelegerea multiplelor conexiuni din cadrul diferite ramuri) cu echipament performant, iar unui ecosistem, a importanţei conservării biodiver- pe termen lung, creşterea interesului comunităţii sităţii, a principiilor de bază pentru protecţia mediu- ştiinţifice internaţionale referitor la Rezervaţia Bio- lui şi a conceptului dezvoltării durabile, formarea sferei Delta Dunării, constituie factori decisivi în unei atitudini responsabile faţă de mediu pot avea un transformarea Staţiunii de Cercetări Ecologice Su - rol major în dezvoltarea durabilă a rezervaţiei. În lina într-un potenţial Centru Internaţional de acest sens, modernizarea structurii Staţiunii de Cer- Excelenţă pentru studiul biodiversităţii acvatice şi cetări Ecologice Sulina şi transformarea ei în viitor identificarea de soluţii durabile pentru dezvoltarea într-un Centru Internaţional de Excelenţă pentru stu- rezervaţiei.

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Cercetări integrate în Bazinul Dunării“ (23 februarie 2015, Aula Academiei Române) 10 **Cercetător ştiinţific I, Institutul de Biologie Bucureşti Obiectivele derivate ale proiectului constau în: tori de presiune în anumite ecosisteme acvatice considerate reprezentative pentru Delta Dunării, 1. Creşterea capacităţii poate conduce la identificarea soluţiilor optime pen- de cercetare pentru biodiversitate tru ameliorarea situaţiei actuale; aplicarea unui Creşterea impactului antropic, schimbările cli- management adaptativ, bazat pe rezultate ştiinţifice, matice globale, impun evaluarea cantitativă şi cali- precum şi consultările periodice cu populaţia locală, tativă a biodiversităţii specifice, populaţionale, eco- vor avea ca rezultat atât creşterea rezilienţei ecosis- sistemice, culturale, monitorizarea bioindicatori- temelor, cât şi participarea comunităţii locale la lor/biomarkerilor, analiza evoluţiei spaţiale şi tem- implementarea măsurilor recomadate. porale a populaţiilor din ecosisteme naturale şi Laboratoarele noi şi tipurile de cercetări avute în antropizate şi a complexelor socio-ecologice în vedere se înscriu în ramurile: Plancton, Faună fito - vederea protecţiei mediului şi dezvoltării durabile. filă, Zoobentos, Ihtiologie, Microbiologie, Biochi- mie şi analize moleculare, Chimie, Administrare 2. Dezvoltarea potenţialului tehnic probe. şi de infrastructură Rezultatele utilizării normale a infrastructurii Creşterea capacităţii de cercetare pentru biodi- implementate prin proiectul ResBioClim vor aduce versitate este condiţionată de dezvoltarea unor labo- noi contribuţii la: ratoare cu profil de ecologie, microbiologie, planc- - conservarea speciilor de plante pe cale de dis- ton, faună fitofilă, zoobentos, ihtiologie, laborator pariţie din flora României; de biochimie-chimie şi analize moleculare, colecţii - fundamentarea metodelor de analiză pentru de material biologic, software, logistică. combaterea poluării mediilor naturale; - obţinerea de compuşi biologici utili, cu aplicaţii 3. perfecţionarea comunicării şi diseminării în medicină, industria farmaceutică, bioremedierea informaţiei ştiinţifice prin modernizarea mediilor poluate, nanotehnologii, agricultură, energie; şi valorificarea eficientă a resurselor Valorificarea integrală şi extinderea potenţialu- - identificarea şi utilizarea compuşilor biologici lui uman din Institutul de Biologie: atragerea de ti- în construcţii bionanotehnologice. neri cercetători, crearea de noi locuri de muncă, spe - Prin obiectivul principal propus, cât şi prin obiec- cializarea doctoranzilor, postdoctoranzilor. tivele specifice, proiectul asigură concordanţa cu aspectele esenţiale ale Axei prioritare 2 a POS CCE – 4. Creşterea impactului cercetărilor creşterea capacităţii de cercetare prin dezvoltarea de biodiversitate asupra deciziilor la nivelul infrastructurii de CD şi atragerea de tineri şi de spe- mediului economic şi social, privind cialişti de înaltă calificare, atât pentru instituţii de protecţia mediului şi conservarea naturii CD (universităţi şi institute CD), cât şi pentru socie- Integrarea Institutului de Biologie în Aria Euro- tăţi comerciale care au departamente de cercetare. peană de Cercetare prin întărirea relaţiilor de cola- borare existente cu catedrele din universităţi, I.M.M., cu parteneri europeni (domeniile public/pri- Note vat), stabilirea de noi proiecte comune de cercetare, 1E.G. Gavra, D.Ch. Peristeropoulou, 2013, Ekistic heritage participare activă în Programul Orizont 2020. and enhancement; The case of Sulina, „Mult. Acad. J. of Educ. and Social Sciences“, issue 1. 5. Dezvoltarea instituţională 2 http://www.hrmars.com/admin/pics/1846.pdf Sincronizarea activităţii Institutului de Biologie în 3 Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia Judeţeană pentru urma modernizării staţionarului cu strategia de dezvol- Cultură Tulcea – OBLIGAŢIA nr. 90 privind folosinţa monumen- tare concretizată într-un plan de acţiuni pe termen scurt, tului istoric (Act administrativ nr. 27D2 din 02.12.2014); Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2742 din 11.11.2014. mediu şi lung, inclusiv activităţi de promovare a imagi- 4 M. Enache, Project ResBioClim – Rehabilitation, Consoli- nii instituţionale prin prisma rezultatelor cercetării. dation, Modernization and Endowment of Ecological Research Sta- Studiul holistic al modificărilor induse de tion Sulina, Drobeta, Seria Ştiinţele Naturii, vol. XXIV, 184–189, schimbările globale şi identificarea principalilor fac- 2014.

11 Euroregiunile de cooperare transfrontalieră din bazinul inferior al Dunării*

Radu Săgeată**

Dunărea a constituit de-a lungul timpului atât o - politic , între Ţara Românească, ulterior Româ- importantă axă de structurare a fluxurilor transver- nia de o parte, respectiv Serbia şi Bulgaria de sale, prin vadurile de trecere ce le oferă, cât şi prin- cealaltă; cipala arteră de navigaţie fluvială, care a favorizat - etnic, între romanitatea est-europeană şi slavii fluxurile cu caracter longitudinal dintre Europa sud-dunăreni; Centrală şi Bazinul Mării Negre. Prezenţa sa a - cultural, deoarece nicicând în decursul istoriei generat apariţia unei adevărate „centuri urbane” Imperiul otoman nu şi-a extins o dominaţie durabilă riverane, contribuind la conturarea unei economii la nord de Marele Fluviu (Fourcher, 1999). specifice şi conducând la creşterea puterii de O axă de divergenţă destul de bine indi- polarizare a unor oraşe-porturi. Acest ultim aspect vidualizată, datorată şi multitudinii afluenţilor pe se corelează şi cu procesul de conectare a porturilor care Dunărea îi primeşte în zona de convergenţă hi - la sistemele de transport pe uscat, precum şi cu rolul drografică din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, unor oraşe ca puncte vamale (Tălângă, Braghină, Sava, Morava), care îi dublează debitul; axă, care în 2000). decursul istoriei s-a caracterizat printr-o remarcabilă Funcţia de direcţionare a fluxurilor transfronta- stabilitate, având funcţii de apărare. liere în sectorul dunărean al graniţei româno-bulgare Noua arhitectură europeană, generată de pră- se realizează prin intermediul aşezărilor umane du- buşirea sistemului politic comunist şi de integrarea blete, care au un rol determinant pentru realizarea statelor central-europene în Uniunea Europeană şi conexiunii dintre Europa Centrală, Peninsula Bal- NATO, a creat premisele unei redefiniri a cadrului canică şi Asia Mică. de securitate şi cooperare regională în Europa. În actuala conjunctură geopolitică inte rna - Au fost reînnodate vechi alianţe geostrategice şi ţională, Dunărea tinde să devină un pilon esenţial al au apărut altele noi, după cum au fost reactualizate integrării europene, statut conferit ca urmare a pri- vechi focare istorice de conflict (din Balcanii de vest m i rii în structurile de cooperare europeană şi eu- sau din spaţiul ex-sovietic), amplificate de tensiu- roatlantică a statelor situate în bazinul său inferior şi nile etnice acumulate în cea de-a doua jumătate a mijlociu. La aceasta, se adaugă şi cooperarea secolului al XX-lea. regională transfrontalieră, atât prin Strategia Uniunii Frontiere, închise până în 1989, au devenit fron- Europene pentru Regiunea Dunării, cât şi prin sis- tiere libere; diferenţierile privind dezvoltarea econo - temul de euroregiuni de cooperare transfrontalieră mico-socială, acumulate după 1945, între Occident aferent bazinului dunărean. şi Europa Mediană (Fourcher, 2000; Popa, 2006) Dacă în cursul său superior şi mijlociu, Dunărea sau Europa de Est au acumulat tensiuni care s-au reprezintă un element unificator, constituind o materializat, în ultimul deceniu al secolului trecut, veritabilă axă de polarizare a teritoriilor de pe cele printr-o maximizare a intensităţii fluxurilor trans- două maluri, pentru unele oraşe chiar cu valoare frontaliere de-a lungul acestor frontiere. simbolică (Viena, Bratislava, Budapesta, Novi Sad În aceste condiţii, vectorii de cooperare sau Belgrad), sectorul său inferior a avut, încă de la transfrontalieră au cunoscut mutaţii profunde atât constituirea Ţării Româneşti, un rol de hotar natural: ca structură, cât şi ca intensitate sau direcţii.

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Cercetări integrate în Bazinul Dunării“ (23 februarie 2015, Aula Academiei Române) 12 **Cercetător, Institutul de Geografie Bucureşti Cooperarea transfrontalieră a impus noi exigenţe: De-a lungul văii Dunării, există două eurore - pe de o parte de fluidizare a traficului, iar pe de altă giuni suprapuse (Giurgiu-Ruse şi Danubius) bazate parte de securizare a frontierelor externe, din nece- pe acelaşi sistem de polarizare transfrontalieră sitatea unui control cât mai eficient al fluxurilor (Giurgiu-Ruse) şi o euroregiune discontinuă te- umane şi materiale de la porţile estice ale Uniunii ritorial (Dunărea de Sud), cu o viabilitate pusă, de Europene. asemenea, sub semnul incertitudinii. Alte euro- Integrarea României în Spaţiul Schengen şi regiuni (precum Dunărea de Mijloc-Porţile de Fier) poziţionarea acesteia la periferia estică a Uniunii îşi bazează funcţionalitatea pe omogenitatea şi va - Europene şi a spaţiului de liberă circulaţie euro- rietatea potenţialului natural, ce creează premisele peană va contribui la o înăsprire a acestor exi ge nţe constituirii de parcuri naturale transfrontaliere. de cooperare. Pe de altă parte, omogenitatea ele- Prezenţa minorităţilor transfrontaliere, rezultate mentului etnic românesc, de o parte şi de alta a din discordanţele istorice existente între frontierele frontierei estice, impune necesitatea unei fluidizări politice şi cele etnice, constituie un alt factor impor- a traficului transfrontalier de o parte şi de alta a tant de atenuare a disparităţilor transfrontaliere, con- Prutului. tribuind la o bună funcţionalitate a sistemelor terito- În prezent, în Bazinul Inferior al Dunării riale de tip euroregional. activează 12 euroregiuni de cooperare transfron - Analiza complexă a interacţiunilor care au loc la talieră, toate cu participare românească: Carpatică, nivelul spaţiilor transfrontaliere, între deciziile cu Prutul Superior, Siret-Prut-Nistru, Dunărea de Jos, caracter politico-administrativ, ce stau la baza dina - Dunăre-Dobrogea, Giurgiu-Ruse, Danubius, Du- micii fenomenelor economico-sociale şi organizarea nărea de Sud, Dunărea 21, Dunărea de Mijloc, spaţiului geografic prin intermediul siste melor de Dunăre-Criş-Mureş-Tisa şi Bihor-Hajdú Bihar. aşezări umane, scoate în evidenţă particularităţi dis- Funcţionalitatea şi, implicit, viabilitatea acestora se tincte, specifice fiecărui sector transfrontalier şi eu- bazează pe nucleele de polarizare frontalieră şi pe roregiune în parte. Astfel, funcţ ionarea axelor de sistemele de aşezări dublete transfrontaliere, care convergenţă transfrontalieră şi a sistemului de determină extinderea micului trafic de frontieră la euroregiuni de la frontiera estică a României, este pe nivel macroteritorial, pe baza relaţiilor existente în de o parte influenţată de omogenitatea elementului cadrul sistemelor de aşezări din unităţile administra- etnic de pe ambele maluri ale Prutului, ce creează tiv-teritoriale limitrofe. Astfel, euroregiunea Du- premisele unei bune funcţionalităţi teritoriale, iar pe nărea de Jos îşi bazează funcţionarea în sectorul de altă parte, de statutul axei Prutului de frontieră transfrontalier aferent Prutului pe sistemul Galaţi- externă a Uniunii Europene şi, în perspectivă, a Cahul-Giurgiuleşti-Reni, euroregiunea Siret-Prut- Spaţiului Schengen, ce impune o mai bună filtrare a Nistru pe sistemul Iaşi-Ungheni, euroregiunea fluxurilor ce pătrund în spaţiul Uniunii Europene, pe Dunăre-Criş-Mureş-Tisa pe sistemul polarizator Ti- filieră estică. mişoara-Novi Sad-Szeged, euroregiunea Bihor- Zona transfrontalieră nordică, cea mai săracă în Hajdú Bihar pe sistemul polarizator Oradea- structuri teritoriale de tip euroregional, se evi- Debrecen etc. (Săgeată et al., 2014). denţiază, de asemenea, printr-o remarcabilă continu- Cu cât o euroregiune devine mai mare teritorial, itate a elementului etnic românesc, atât în Mara- prin aderarea la parteneriatul euroregional a cât mai mureşul transcarpatic, cât şi în Bucovina, consecinţă multe comunităţi locale, cu atât devine mai lipsită de a circumstanţelor istorice şi geopolitice în care a fost coeziune teritorială şi, implicit, neviabilă. Este şi trasată actuala frontieră. cazul euroregiunii Carpatice, prima structură de Euroregiunile aferente zonei transfrontaliere din acest tip de la frontierele României, în cadrul căreia vestul României, care prin preconizata aderare a se regăsesc structuri administrative din cinci state Serbiei, va deveni frontieră internă a Uniunii (Polonia, România, Slovacia, Ucraina şi Ungaria), Europene, se caracterizează prin cel mai ridicat grad care a ajuns la o suprafaţă totală de 161 277 km2 de coeziune teritorială, rezultat pe de o parte dintr-o (Ilieş, 2004) şi care s-a fragmentat în structuri bună individualizare a nucleelor şi vectorilor de euroregionale mai mici, a căror viabilitate este dată cooperare transfrontalieră, iar pe de altă parte din de axele prioritare de polarizare (o astfel de existenţa unor minorităţi etnice transfrontaliere, ce euroregiune fiind Bihor-Hajdú Bihar). atenuează dezechilibrele generate de frontieră. 13 În sud, sistemele de aşezări dublete riverane riale cu o personalitate proprie, generate de fluxuri Dunării din sectoarele transfrontaliere româno-sârb transfrontaliere şi promotoare, la rândul lor, de flu- şi româno-bulgar, sunt rezultat al particularităţilor xuri globalizante. cadrului natural ce condiţionează direcţionarea fluxurilor transfrontaliere şi formarea sistemului de bibliografie euroregiuni de cooperare transfrontalieră. Sectorul transfrontalier sudic al României se Fourcher, M. (coord.), 1999, Géopolitique du Danube, Ed. caracterizează prin cea mai mare frecvenţă a struc- Ellipses, Paris. Fourcher, M., 2000, La République Européenne, Ed. Belin, turilor teritoriale de tip euroregional, cuprinzând Paris (în română, Republica Europeană, Ed. Mirton, Timişoara, cinci astfel de asociaţii teritoriale (Asociaţia de 2002). cooperare transfrontalieră „Dunărea 21” şi euro - Ilieş, Al., 2004, România. Euroregiuni, Ed. Universităţii din regiunile Dunărea de Sud, Giurgiu-Ruse, Danubius Oradea. şi Dunăre-Dobrogea). Fiecare dintre acestea pre- Neguţ, S., 1998, Les eurorégions, în «Revue Roumaine de Géographie», 42, pp. 75–85. zintă particularităţi distincte, determinate de con- Popa, N., 2006, Frontiere, regiuni transfrontaliere şi dezvol- figuraţia şi intensitatea vectorilor de cooperare trans- tare regională în Europa Mediană, Ed. Universităţii de Vest, frontalieră, precum şi de potenţialul demografic şi Timişoara. economico-social. Săgeată, R., 2006, Deciziile politico-administrative şi organi- zarea teritoriului. Studiu geografic cu aplicare la teritoriul Româ- Concluzionând, se poate afirma că spaţiile trans- niei, Ed. Universităţii de Apărare „Carol I”, Ed. Top Form, frontaliere şi, în particular, cele cu participare româ- Bucureşti. nească, reprezintă domenii extrem de sensibile şi Săgeată, R., 2014, The Urban Systems in the Age of Globali- vulnerabile la schimbările geografice şi geopolitice, zation. Geographical Studies with Focus on Romania, Lambert Academic Publishing, Saarbrücken. identitatea lor fiind rezultatul asocierii unor factori Săgeată, R. (coord.), 2014, Euroregiunile de cooperare etnici, culturali, geografici, istorici, economici, transfrontalieră din Bazinul inferior al Dunării. Studiu geografic, demografici şi politici specifici. Intensificarea flu- Ed. Academiei Române, Bucureşti. xurilor transfrontaliere, ca urmare a urbanizării şi Tălângă, C., Braghină, C., 2000, Consideraţii privind evoluţia industrializării, unifică spaţii altădată divizate poli- funcţională a oraşelor-porturi dunărene, în „Terra”, XXX (L), 2, pp. 87–89. tic şi economic; euroregiunile de coperare transfron- *** 2011, Strategia UE pentru regiunea Dunării. Eforturi în talieră devin din ce în ce mai mult structuri terito- abordarea provocărilor comune, „Panorama inforegio”, 37.

Dunărea la Cazane

14 Sub cupola Academiei

Academicianul liviu Constantinescu – astrul geofizicii româneşti*

Acad. Cristian Hera Vicepreședinte al Academiei Române

Vă rog să-mi îngăduiți să adresez alese și res- geomagnetic pe teritoriul României, fiind primele pectuoase felicitări Secției de științe geonomice a de acest fel din țara noastră. Academiei Române, președintelui secției, academi- Ca urmare a profundelor sale cunoștințe teoretice cianul Mircea Săndulescu, precum și colaboratorilor este încadrat în cercetare, devenind, în 1958, săi, pentru organizarea acestui eveniment dedicat cercetător și director științific al Centrului de Cercetări academicianului Liviu Constantinescu, astrul geofi- Geofizice al Academiei Române, în învățământul zicii românești, și să salut prezența fiului său, dis- superior, predând geomagnetism și radiometrie. Re- tinsul profesor Dan Constantinescu, la acest eveni- ment dedicat tatălui său. zultatele obținute l-au făcut remarcat în comunitatea L-am numit pe academicianul Liviu Constanti- științifică românească și în cea internațională. A fost nescu astrul geofizicii românești, nu pentru rezul - director fondator al Observatorului Geofizic al Institu- tatele obținute în școală, în facultate, sau pentru tului Geologic Român. excelenta sa teză de doctorat, ori pentru cele pre- În anul 1957 participă la Adunarea generală de zentate la obținerea titlului de doctor docent în la Toronto, dedicată Primului An Geofizic Inter - științe, ci pentru că a desfășurat o vastă activitate de național. La revenirea în țară și după aceea în multe cercetare științifică, din care se desprind cu claritate alte ocazii, contribuie la impulsionarea cercetărilor fundamentele tuturor domeniilor geofizicii, punând geomagnetice de observator și inițiază multiple co- un accent deosebit pe întrepătrunderile lor com - laborări internaționale. plexe, încercând să descifreze necunoscutul și să De-a lungul anilor, este ales în prestigioase orga- stârnească inițierea unor noi cercetări referitoare la nisme internaționale; în unele dintre acestea a avut cunoașterea crustei terestre superioare. În acest ca - dru a contribuit la dezvoltarea cunoștințelor de fi - și funcții de conducere. Drept recunoaștere a nume- zică și chimie, folosind metode indirecte, care să roaselor sale realizări, în anul 1963, este ales mem- conducă la obținerea de informații referitoare la bru corespondent al Academiei Române, iar în caracteristicile straturilor profunde și la urmărirea prima alegere de noi membri ai Academiei Române evoluției milenare a istoriei terestre. după evenimentele din 1989 (ianuarie 1990) este Nu mă voi referi la performanțele sale științifice, ales membru titular al Academiei noastre. În același pentru că acestea vor fi abordate strălucit de către an, este ales, pentru un mandat de patru ani, specialiștii din domeniul de activitate a academicia- președinte al Secției de geonomie a Academiei Ro- nului Liviu Constantinescu, printre care se găsește și mâne, după care, din anul 1994, președinte de onoare colegul nostru Dorel Zugrăvescu, care cu o zi mai al acestei Secții, până în anul 1997, anul trecerii sale devreme, dar cu 26 de ani mai târziu faţă de profe- în lumea veșniciei. sorul său, aniversează ziua de naștere. Dați-mi voie Dați-mi voie să închei cu recomandarea de a lec- să-l felicit pentru ziua sa de naștere pe colegul nos - tru și să-i urez „La mulți ani!” tura Discursul de recepție al academicianului Liviu Lucrările academicianului Liviu Constantinescu Constantinescu, Sinergismul în cercetările geonomice, referitoare la geomagnetism marchează, evident, cu convingerea că Academia Română a avut un ase- evoluția cercetărilor fundamentale și prospecțiunile menea membru, pe care cel ce vă vorbește a îndrăz- geomagnetice, formulele de calcul ale câmpului nit să-l numească un astru al geofizicii românești.

*Cuvânt de deschidere rostit la Sesiunea comemorativă de comunicări dedicată împlinirii a o sută de ani de la naşterea academicianului Liviu Constantinescu (26 noiembrie 2014, Aula Academiei Române) 15 Cercetarea interdisciplinară a mediului în preocupările academicianului liviu Constantinescu*

Acad. Dan Bălteanu

În această scurtă alocuţiune mă voi referi la diferite aspecte din activitatea academicianului Liviu Constantinescu legate de dezvoltarea geogra- fiei în contextul cercetărilor interdisciplinare asupra mediului. Am avut onoarea să-l cunosc şi să cola- borez cu Domnia Sa, în perioada 1990–1997, în cadrul Secţiei de ştiinţe geonomice, în legătură cu atribuţ iile pe care le-am avut în Institutul de Geo- grafie şi în cadrul unor comisii ale Academiei Române. În calitate de preşedinte al Secţiei de ştiinţe geo- nomice, profesorul Liviu Constantinescu a sprijinit, cu înaltă competenţă, activitatea de cercetare ştiinţi- fică din Institutul de Geografie. A fost deosebit de interesat de proiectele noastre de cercetare şi, în mod deosebit, de cercetările institutului în Regiunea Seismogenă Vrancea referitoare la evaluarea mişcă- rilor neotectonice prin metode geomorfologice în corelaţie cu deformarea teraselor fluviatile. cu Anca Isac, Marian Ivan şi Costel Postolache, A fost deosebit de interesat de analiza alunecări- ilustrează, strălucit, capacitatea profesorului de a lor profunde şi de aspectele legate de teledetecţie, transmite informaţii ştiinţifice într-un limbaj acce- corelate cu sistemele GIS (Geographical Informa- sibil specialiştilor din domenii înrudite cu ştiinţele tion Systems) prin care sunt corelate interdisciplinar geofizice. Fiecare capitol este precedat de citate diferite strate de informaţie, referitoare la geneza şi din literatura română şi universală. Spre exemplu, dinamica diferitelor procese geomorfologice. complexitatea mesajelor fizice ale Pământului este Profesorul Liviu Constantinescu a fost un sugerată de un citat din Goethe: „Natura vorbeşte savant de o vastă cultură. În discuţiile referitoare la cu sine însăşi şi cu noi prin mii de fenomene. Pen- diferite aspecte ştiinţifice curente, profesorul invoca, tru cel atent, ea nu este nicăieri moartă, nici adeseori, clasici ai literaturii româneşti şi univer- mută”. sale, sugerând relaţii surprinzătoare cu ştiinţele geo- În acelaşi volum, profesorul afirmă: „Pământul nomice. este, fără îndoială, o unitate structurală şi o unitate Volumul Mesaje ale Pământului în descifrări funcţională. Manifestările variate ale acestei uni- actuale, publicat cu patru decenii în urmă şi reti- tăţi şi caracteristicile procesului de cunoaştere ca părit în 2014 sub îngrijirea editorială a domnului şi ale tehnicilor care îi asigură desfăşurarea, duc Dan Constantinescu, fiul profesorului, în colaborare la abordarea fragmentară a ei şi, în consecinţă, la

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări dedicată împlinirii a o sută de ani 16 de la naşterea academicianului Liviu Constantinescu (26 noiembrie 2014, Aula Academiei Române) obţinerea de elemente disparate de informaţie. în Revista „Academica“ (an I, nr. 7), intitulat suges- Integrarea acestora în totul la care se referă este tiv O mare aventură ştiinţifică, profesorul sublinia absolut obligatorie pentru garantarea atingerii dificultatea corelării interdisciplinare a unor ştiinţe scopului final: cunoaşterea şi înţelegerea autentică cu metode diferite de investigare şi cu intervale tem- a planetei noastre”. Este o exprimare precisă şi porale cuprinse între ani, zeci de ani (ştiinţele eco- nuanţată care ilustrează gândirea interdisciplinară a nomice şi sociale) şi milioane de ani (ştiinţele geo- profesorului, exprimată anterior în diferite comuni- logice). Acest program reuneşte eforturile unui nu- cări ştiinţifice. măr mare de specialişti din peste 70 de ţări şi are ca Discursul său de recepţie, Sinergismul în cerce- obiectiv principal descrierea şi înţelegerea inter- tările geonomice (17 aprilie 1992), pune în evidenţă acţiunii proceselor fizice, chimice şi biologice, care importanţa acestui stil nou de interdisciplinaritate asigură funcţionarea Sistemului Terestru Global în pentru ştiinţele Pământului, care au interacţionat în condiţiile unor interacţiuni complexe cu activităţile elaborarea concepţiei tectonicii globale. Voi men- umane. Pe lângă membrii Academiei din diferite ţiona, în continuare, câteva aspecte în care profeso- secţii, la recomandarea profesorului Liviu Constan- rul Liviu Constantinescu se referă la cercetările din tinescu, în comisie au fost integraţi specialişti din domeniul geografiei. Astfel, procesul de modelare a instituţii guvernamentale şi din centre de cercetare reliefului este integrat „într-un ansamblu fenomeno- din domeniul climatologiei, hidrologiei, pedologiei logic complex, nediferenţiat, cu implicaţii privind uti- şi al ştiinţelor economice şi sociale, care, împreună, lizarea în comun – în paralel cu urmărirea probleme- au adus contribuţii ştiinţifice referitoare la efectele lor geomorfologice propriu-zise – a datelor furnizate modificărilor globale ale mediului, remarcate şi pe de cercetările geologice (tectonică, microtectonică, plan internaţional. stratigrafie, sedimentologie, petrologie etc.)”. Profe- Comunitatea geografilor din România şi, în sorul se dovedeşte un bun cunoscător al orientărilor special, cercetătorii din Institutul de Geografie îl noi, existente în geografie la acea dată, menţionând omagiază pe academicianul Liviu Constantinescu abordarea sinergistică a cercetărilor geomorfologice pentru sprijinul său de înaltă competenţă, în stimu- prin experienţe de teren care pot să fie asociate cu larea integrării geografiei româneşti în proiectele seismologia, hidrologia şi topoclimatologia, această europene referitoare la impactul schimbărilor cli- ultimă noţiune fiind introdusă în ştiinţă de acade- matice asupra mediului şi activităţilor umane din micianul Vintilă Mihăilescu. În continuare, profeso- România. rul se referă şi la geografia umană, subliniind aso- Anual, Institutul de Geografie acordă diplome cierile sinergistice posibile cu diferite discipline so- cu numele academicianului Liviu Constantinescu cio-economice. doctoranzilor şi masteranzilor participanţi la sesiu- Prin Hotărârea Biroului Prezidiului din 27 fe- nile interdisciplinare pentru tineri, organizate în bruarie 1991, în Academia Română a fost înfiinţată colaborare cu Facultatea de Geografie a Universită- Comisia Geosferă-Biosferă, preşedinte fiind acade- ţii Bucureşti şi la Şcoala de vară de la Centrul pen- micianul Liviu Constantinescu. Această comisie, tru Studiul Hazardelor Naturale din localitatea Pă- care funcţionează şi în prezent sub denumirea de târlagele, judeţul Băzău. Comisia pentru modificările globale ale mediului, Profesorul Liviu Constantinescu rămâne în are ca scop coordonarea cercetărilor româneşti din memoria celor care l-au cunoscut şi preţuit un das- cadrul Programului Internaţional IGBP (Internatio- căl eminent, un distins creator de şcoală în domeniul nal Geosphere-Biosphere Programme), considerat geofizicii şi un activ iniţiator al cercetării de vârf cel mai amplu program interdisciplinar din întreaga interdisciplinare în domeniul modificărilor globale istorie a ştiinţei. Într-un articol publicat în acelaşi an ale mediului.

17 O sută de ani de la nașterea academicianului liviu Constantinescu*

Dorel Zugrăvescu Membru corespondent al Academiei Române

Academia Română ne-a invitat în Aula Magna, Încă de la formarea catedrei, a devenit cel mai spaţiul cel mai plin de amintirile legate de evoluţia apropiat colaborator al academicianului Sabba S. spiritualităţii române, pentru a comemora un secol Ştefănescu – şeful catedrei – şi, alături de acesta, unul de la naşterea în judeţul Sibiu, comuna Iglişul Vechi dintre cei mai preţuiţi şi mai respectaţi profesori din a celui ce urma ca, în 1963, să devină membru al cadrul Facultăţii de Geologie a Institutului de Mine Academiei Române, preşedinte, respectiv preşe - (1950–1973), respectiv al Institutului de Petrol, dinte de onoare al Secţiei de ştiinţe geonomice Gaze şi Geologie (1957–1973) şi al Universităţii din (1990–1997), cel ce la cererea rectorului Nicolae Bucureşti (1973–1975). Petrulian, om de ştiinţă, şi mai ales greu de egalat, a Profesorul Liviu Constantinescu şi-a luat licenţa devenit în 1950 membru al primei şi, în acelaşi în ştiinţe fizico-chimice la Universitatea din Bucu- timp, al celei mai puternice Catedre de geofizică din reşti unde, în 1943, şi-a susţinut teza de doctorat, iar ţara noastră – catedră ce sub conducerea academi- în 1959 a obţinut titlul de doctor docent. cianului Sabba S. Ştefănescu a format generaţiile de Între anii 1969–1971 a fost prorector al Institu- geofizicieni. Aceştia au avut rol important în pune- tului de Petrol, Gaze şi Geologie, iar în perioada rea la dispoziţia ţării noastre a unei părţi din bogă- 1975–1997 a fost profesor consultant la Universita- ţiile subsolului şi care, în cadrul unor contracte tea din Bucureşti. internaţionale, ce i-au făcut cunoscuţi pe toate meri- În paralel cu activitatea didactică, profesorul dianele globului, au participat la descoperirea unei Liviu Constantinescu a desfăşurat şi o bogată acti- părţi importante din zăcămintele de petrol ale glo- vitate de cercetare ştiinţifică. În 1943, în cadrul bului. colaborării dintre Institutul Geologic al României şi

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări dedicată împlinirii a o sută de ani de la naşterea 18 academicianului Liviu Constantinescu (26 noiembrie 2014, Aula Academiei Române) Germania (Institutul Geofizic din Potsdam), profe- - membru honoris causa al Asociaţiei Geofizi- sorul Liviu Constantinescu a înfiinţat Observatorul cienilor Maghiari (începând din 1964); Geofizic Surlari, al cărui director fondator a fost în - vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de perioada 1943–1958, observator ce astăzi îi poartă Geodezie şi Geofizică (1969–1971); numele. - membru al Consiliului de Conducere al Cen- În 1944 s-a specializat în geomagnetism la Pots - trului Seismologic Internaţional (1970–1974); dam şi în 1946 la Praga. - membru al Consiliului de Conducere al Socie- Între anii 1959 şi 1965 a fost cercetător şi şef al tăţii Geofizice Europene (1970–1975); Secţiei de geofizică în cadrul Institutului de Fizică - vicepreşedinte al Comisiei Seismologice Euro- al Academiei Române, iar în perioada 1961–1970 a pene (1972–1976); fost director adjunct al Centrului de Cercetări Geo- - membru şi, prin rotaţie, preşedinte al Comite- fizice al Academiei Române. tului de coordonare a proiectului PNUD-UNESCO A adus contribuţii deosebite în valorificarea pentru studiul seismicităţii regiunii balcanice datelor culese în cadrul prospecţiunilor gravime- trice, magnetice şi radiometrice, respectiv în studiul (1970–1977); variaţiilor în timp ale câmpului geomagnetic şi în - membru al Comisiei Naţionale Române pentru interpretarea câmpurilor geofizice potenţiale. UNESCO (1970–1977); Subliniem ca deosebit de importante studiile - membru de onoare al Societăţii Geologice a sale din domeniul seismologiei (mecanismul de pro- României (1990); ducere a cutremurelor de pământ) şi seismotectoni- - preşedinte fondator al Societăţii Române de cii – a lucrat la prima hartă seismotectonică a terito- Geofizică (1990–1995); riului ţării noastre. - secretar general, apoi vicepreşedinte şi preşe- A publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase dinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi articole ştiinţifice şi importante lucrări de sinteză, Geofizică; dintre care cităm: - preşedinte al Comitetului Naţional Român - Studii de geofizică pură şi aplicată (1960); pentru programul Internaţional Geosferă-Biosferă - Prospecţiuni geofizice (2 volume, 1964–1965): (1991–1997). - Integrarea informaţiilor seismologice şi gravi- Mă bucur că, la împlinirea unui secol de la sosi- metrice pentru studiul structurii scoarţei terestre în rea în lumea noastră a celui ce a fost academicianul România (1967); Liviu Constantinescu, unul dintre cei mai preţuiţi - Posibilitatea variaţiei în timp a suprafeţei profesori ai noştri, Academia Română a oferit posi- Mohorovicič (1968); bilitatea să fim împreună şi în Aula Magna să-i adu- - Noi metode de cercetare a Pământului la mare cem un binemeritat omagiu; pentru modul în care, adâncime (1971); prin cuvânt şi prin exemplu personal, ne-a învăţat - Perspective ale cercetărilor geofizice în desco- să ţinem capul sus, să ne bucurăm de realizările perirea zăcămintelor de substanţe minerale utile noastre, împreună cu cei ce ne înconjoară. (1971); Catedra UNESCO de Geodinamică a împlinit - Fenomene precursoare cutremurelor de un deceniu de existenţă. Sculptorul Mihai Marcu, Pământ (1972); cumnat al celui mai vechi colaborator al nostru, - Mesaje ale Pământului în descifrări actuale domnul Alexandru Dobre, ne-a oferit posibilitatea (1974); să avem alături busturile şi efigiile turnate în bronz - Cutremurele din Vrancea în cadru ştiinţific şi ale profesorilor noştri dragi, academicienii Sabba S. tehnologic (1985). Ştefănescu şi Liviu Constantinescu. Într-o perioadă în care contactele dintre oamenii Cu convingerea că spiritul profesorului Liviu de ştiinţă din ţara noastră şi colegii lor din străină - Constantinescu este prezent în mijlocul nostru, tate erau limitate, profesorul Liviu Constantinescu a mulţumesc tuturor celor ce au găsit energia să fie reprezentat România în multiple structuri ştiinţifice prezenţi alături de noi. importante, în calitate de:

19 Academicianul liviu Constantinescu – fondatorul Observatorului Național geomagnetic Surlari* Andrei Soare** Centenarul naşterii academicianului Liviu Con- tea şi Vlăsia, care îşi adună apele în lacul Căldăru- stantinescu ne-a oferit prilejul de aducere aminte a şani, peninsulă în capătul căreia Matei Basarab a cti- celor mai importante rezultate ale remarcabilei acti- torit, în 1632, mănăstirea cu acelaşi nume, iar în vităţi a acestui pionier al geofizicii româneşti. 1965 s-au pus bazele Observatorului Geodinamic al De la bun început, trebuie subliniată dificultatea Institutului de Geodinamică „Sabba S. Ştefănescu” de a cuprinde vastitatea şi diversitatea procesului al Academiei Române. desfăşurat în învăţământul universitar, în cercetarea Denumirea iniţială a staţiei a fost Observatorul multidisciplinară şi în strălucita recunoaştere inter- Geofizic Surlari. Terenul pe care au fost plasate fun- naţională a ilustrului savant. Reamintesc primul daţiile pavilioanelor sale a satisfăcut ireproşabil o contact al academicianului Liviu Constantinescu cu sumă de exigenţe, ca de exemplu, lipsa anomaliilor lumea geoştiinţelor, atunci când a luat fiinţă una din- magnetice, un sol stabil, o considerabilă distanţă de tre cele mai temeinice împliniri ale sale – Observa- protecţie faţă de eventualele surse magnetice artifi- torul Geofizic Surlari. Iar, din multitudinea preocu- ciale, curenţi electrici vagabonzi, trepidaţii şi alte părilor geofizice abordate, voi da prioritate geomag- perturbaţii care să-i afecteze liniştea, necesară unor netismului – domeniu în care academicianul Liviu semnale cât mai reale. Constantinescu mi-a fost la început profesor şi apoi Lucrările de construcţie au debutat în anul 1942, mentor timp de peste 60 ani. într-o perioadă foarte tulbure pentru România. Ime- În prima jumătate a secolului trecut, după ce în diat după începerea lor, s-a ridicat problema găsirii Institutul Geologic al României a luat fiinţă o secţie unei persoane cu competenţe complexe, care să de prospecţiuni geofizice, s-a făcut simţită lipsa unei preia sarcinile punerii în funcţiune, organizării şi staţii de bază care să furnizeze atât valorile funda- rezolvării obligaţiilor curente ale observatorului. mentale folosite în prospecţiuni, cât şi aplicarea Printr-o întâmplare fastă, geologul Murgeanu, unor corecţii pentru variaţiile în timp ale câmpului director adjunct al Institutului Geologic din Bucu- magnetic terestru. reşti, l-a întrebat pe fizicianul Şerban Ţiteica, profe- Problema staţiei geomagnetice de bază pentru sor la Universitatea din Bucureşti, dacă nu cunoaşte teritoriul României a fost ridicată de trei corifei ai cumva un tânăr fizician, care să fie dispus să-şi nucleului geofizicii de atunci: Mircea Socolescu, asume aceste sarcini de pionierat, captivante din Sabba S. Ştefănescu şi Toma-Petre Ghiţulescu. Aşe- punct de vedere ştiinţific, dar care să fie şi suficient zarea, construcţia laboratoarelor amagnetice şi de entuziast pentru a accepta o detaşare în condiţii înzestrarea cu instrumentele specifice lor au fost de adevărată pustietate. minuţios analizate, astfel încât să fie îndeplinite Este momentul în care pe scena geoştiinţelor condiţii ireproşabile, stabile pentru un timp cât mai româneşti a apărut Liviu Constantinescu, tânăr asis- îndelungat, atât pentru măsurătorile absolute ale tent la Catedra de optică a Universităţii din Bucu- câmpului geomagnetic, cât şi pentru înregistrarea reşti, cu un doctorat asupra studiului potenţialelor continuă a variaţiilor elementelor sale D, H. În final, disruptive în vapori de hidrocarburi. a fost găsit un amplasament convenabil în pădurea Dotarea iniţială a observatorului, parţial oferită Surlari, pe o peninsulă, formată de văile Cociovaliş- cu generozitate de Observatorul din Potsdam, a con-

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări dedicată împlinirii a o sută de ani de la naşterea academicianului Liviu Constantinescu (26 noiembrie 2014, Aula Academiei Române) 20 **Inginer, Institutul Geologic al României stat într-un sistem înregistrator clasic, construit după Situarea observatorului în desiş de pădure, într-o tradiţiile artizanale germane de la începutul secolu- zonă izolată, la 7 km de cel mai apropiat post de jan- lui trecut, de binecunoscuta casă Askania & Eschen- darmi, cu un drum de acces nici măcar pietruit, ade- hagen. Aparatura pentru determinări ale valorilor sea impracticabil pe timp de iarnă şi intemperii, magnetice absolute, compusă din două teodolite punea probleme extrem de dificile. Personalul auxi- magnetice, unul mai vechi, construit de casa Edel- liar era compus la început dintr-un paznic şi o îngri- man din München şi altul mai nou, produs tot de jitoare, recrutaţi din satul vecin, fără cea mai ele- casa Askania, au fost procurate tot din Germania, mentară calificare. prin grija profesorului Mircea Socolescu a cărui Cunosc bine greutăţile acestor începuturi, nu atât pricepere în materie de aparatură era binecunoscută din amintirile profesorului, care nu avea obiceiul să şi incontestabilă. „se mândrească“ cu greutăţile şi necazurile de tot Tânărul fizician Liviu Constantinescu s-a felul pe care le-a înfruntat, ci, uneori, din relatările angajat la o laborioasă şi amplă activitate într-un presărate cu un uşor amuzament, ale unor întâmplări domeniu nou, mai îndepărtat de specializarea sa, sau evenimente particulare, dar, mai ales, din arhiva metrologia câmpului magnetic terestru, în paralel de registre, doldora de documente şi referate păs- cu activitatea exigentă şi solicitantă de suprave- trate într-o evidenţă riguroasă, din care poate fi ghere a unor detalii constructive, care ţineau de reconstituit istoricul organizării observatorului în izolarea subteranei, unde urmau să fie instalate primii săi ani de viaţă. variometrele înregistratoare, de respectarea strictă Există şi un fragment de jurnal al profesorului, a condiţiilor de amagnetism ale laboratorului de ţinut în limba franceză, în care, zi de zi, sunt con- măsurători absolute, de pozarea cablajelor elec - semnate toate detaliile privind funcţionarea „inimii” trice de alimentare cu curent electric de la reţea observatorului, înregistratorul magnetic, amplasat sau a circuitelor speciale pentru operaţiile de eta- într-o încăpere subterană specială, urmărirea mersu- lonare, şi de reglajul spoturilor şi traseelor lumi- lui normal al variometrelor, reglajul spoturilor lumi- noase necesare înregistrărilor analogice pe hârtie noase, măsurătorile de etalonare, menţinerea, cu fotografică. mijloace încă rudimentare a unei temperaturi con- O echipă formată din doi geomagneticieni ger- stante, marcajul timpului şi alte multe intervenţii mani de la Observatorul din Potsdam, unul dintre migăloase, implicând o prezenţă permanentă lângă aceştia fiind faimosul profesor Richard Bock, direc- laboratoarele obiectivului. torul Departamentului de geomagnetism de la Pots- Găsim acolo şi alte relatări interesante. Sunt dam şi realizatorul unui prim atlas modern al decli- note răzleţe, care, însă, se revarsă cu toate în matca naţiei magnetice în valori absolute pentru Europa, largă a geomagnetismului. De pildă, în iulie 1944, au sosit la Surlari pentru asistenţa tehnică necesară pendulul, care marca printr-un contact electric au- punerii în funcţiune a noilor utilaje. tomat semnalele orare pe magnetograme, s-a Excelent vorbitor al limbii germane, Liviu Con- defectat. Pentru un timp, aceste semnale urmau să stantinescu a putut profita din plin de experienţa fie date manual, din biroul central, ceea ce implica specialiştilor germani, astfel încât în vara anului urmărirea orei exacte furnizate prin radio la postul 1943 au început să fie recoltate primele înregistrări BBC. În ziua de 7 iulie, constatând o perturbaţie experimentale ale variaţiei geomagnetice şi primele puternică a reţelei transmisiunilor radiofonice pe valori absolute ale elementelor geomagnetice de la unde scurte, profesorul notează că a observat cu Observatorul Surlari. ajutorul lunetei teodolitului Askania un grup de În ziua de sâmbătă, 16 octombrie 1943, a avut pete solare pe care îl urmăreşte în evoluţia sa până loc inaugurarea oficială a Observatorului, solemni- la 28 iulie, făcând o asociere între activitatea so- tate consemnată în câteva ziare centrale, la care au lară, perturbaţiile radiofonice şi perturbaţiile luat parte generalul Gh. Dobre, ministrul Economiei magnetice înregistrate. Naţionale, prof. Mircea Vulcănescu, ministru subse- Dacă în anul 1944, observaţiile şi înregistrările cretar de stat la Finanţe, Vintilă Mihăilescu, secretar observatorului au avut un caracter intermitent, înce- general al Ministerului Culturii Naţionale, prof. G. pând din anul 1945, seria magnetogramelor obser- Macovei, directorul I.G.R., reprezentanţi ai multor vatorului este completă, continuând aşa, până în ministere şi instituţii, precum şi numeroase persona- zilele noastre, iar datele achiziţionate şi prelucrate lităţi ale lumii ştiinţifice româneşti. conform protocoalelor internaţionale sunt echiva- 21 lente calitativ cu cele ale principalelor observatoare larea hărţilor magnetice realizate pe provinciile isto- din lume. rice ale ţării, a fost conturată reţeaua naţională pen- Însă, dacă aceste date au putut fi folosite imediat tru studiul câmpului normal şi al variaţiei seculare. pe plan intern sub forma buletinelor de corecţie pen- În această întreprindere de anvergură profesorul a tru echipele de prospecţiune magnetică sau pentru fost ajutat, începând din 1950, de proaspătul său corelarea lucrărilor de cartare, conjunctura politică a asistent N. Milea şi, după 1957, de V. Şteflea, un perioadei postbelice punea restricţii oricărei încer- colaborator din primele sale serii de ucenici geofizi- cări de cooperare internaţională. Totuşi, numele cieni. observatorului a putut fi destul de repede cunoscut Studii cu caracter inedit pentru ţara noastră, de întreaga lume a geomagnetismului, deoarece în datorate profesorului, au avut în vedere variaţiile numărul din septembrie 1948 al revistei „Terrestrial diurne, morfologia furtunilor magnetice, erupţiile Magnetism and Atmospheric Electricity”, predece- cromosferice şi altele. soarea lui „Journal of Geophysical Research”, cea Începând din anul 1955, de când am avut cinstea mai prestigioasă revistă de geomagnetism din lume, şi satisfacţia de a-i deveni colaborator apropiat, pre- a apărut o listă a observatoarelor magnetice de pe luând treptat sarcinile de rutină ale Observatorului, întreg Globul, cu informaţii asupra distribuţiei lor am colaborat cu profesorul la un studiu amplu asu- geografice şi a elementelor geomagnetice. În pra perturbaţiilor în formă de golf, în evoluţia lor pe această listă figurează şi Observatorul Geofizic Sur- continentul european şi a particularităţilor distribu- lari, informaţiile respective fiind puse la dispoziţie ţiei acestora pe teritoriul României. Adoptând pen- de preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Magne- tru prima oară în ţara noastră normele internaţionale tism şi Electricitate, care era chiar profesorul Richard de caracterizare a gradului de perturbaţie geomag- Bock de la Institutul de Geofizică din Potsdam. netică, au fost elaborate diferite tipuri de indici numerici şi studii corespunzătoare nivelului exigen- Pentru ca primele rezultate ştiinţifice ale obser- ţei cercetărilor geomagnetice pe plan mondial. vatorului să poată fi cunoscute pe plan internaţional, Acestea au permis redactarea unui prim Buletin geo- dar şi la solicitarea expresă a datelor sale curente de magnetic sintetic, care a stat la baza primelor Anuare către forurile ştiinţifice internaţionale de speciali- ale Observatorului Geofizic Surlari. tate, profesorul Liviu Constantinescu a încercat să Anul 1957, primul An geofizic internaţional, a ridice, măcar în parte, cortina interdicţiilor, asumân- impulsionat simţitor cercetările geomagnetice de du-şi personal toate riscurile implicate de o astfel de observator, îngăduind şi o deschidere spre activită- iniţiativă. A luptat cât se poate de eficient cu „secre- ţile de cooperare internaţională. tomania“, care a dăunat mult în cercetare şi care, din păcate, şi astăzi încearcă uneori să se manifeste. Roadele activităţii de cercetare ştiinţifică, culese din proaspetele date de la noul observator geomag- netic, au început treptat să se adune şi să se facă cunoscute, mai întâi numai pe plan local, prin publi- caţiile apărute în revistele editate de Academie sau de Institutul de Geologie al României. Pentru un studiu sistematic al variaţiei seculare pe teritoriul României, Liviu Constantinescu a ree- valuat informaţiile parţial lacunare şi, în lipsa exis- tenţei unor serii continue de timp, reprezentative pentru acest fenomen geomagnetic de perioadă lungă, a adus la aceeaşi epocă determinările preluate de la Hepites şi Murat, Negreanu şi Mureşianu, S. Procopiu şi G. Atanasiu, raportându-le la pilonul de bază al Observatorului. Un rol important în această direcţie l-a avut pro- Cu aparatele mai noi de la observator a organi- fesorul Liviu Constantinescu când, în luna septem- zat reiterarea măsurătorilor absolute la standarde de brie a acelui an, împreună cu acad. Gh. Demetrescu, precizie mai bune şi cu metodologii noi, în principa- preşedintele Comitetului Naţional de Geodezie şi lele staţii de pe teritoriul României. Prin adoptarea Geofizică, au participat ca reprezentanţi oficiali ai 22 unor criterii fizico-geologice judicioase şi prin core- României la Sesiunea UGGI de la Toronto (Canada). La Departamentul de geofizică, Universitatea din București, 1986

Manifestare ştiinţifică de anvergură, aceasta a Renumele său internaţional de geofizician com- fost un eveniment reper pentru cercetarea geofizică plex a făcut ca, la actualizarea unei ediţii a Marii românească, în valorificarea căruia profesorul a avut Enciclopedii Italiene, să fie solicitat pentru definiţia o contribuţie esenţială. Observatorul a devenit din cuvântului „Pământ”: La voce „Terra”. S-a achitat acest moment o staţie fundamentală binecunoscută în mod strălucit, redactând o prezentare densă şi pe plan internaţional, implicată în schimburi oficiale clară, cuprinsă în şapte subcapitole şi o notă conclu- de date cu centrele mondiale de colectare, în măsu- rători de comparaţie periodice cu alte observatoare zivă în circa 80 de pagini dactilografiate, o biblio- şi în cooperări bilaterale sau multilaterale în varii grafie selectivă şi 16 ilustraţii în afara textului. probleme de geomagnetism, vizând atât partea În anul 1998, Observatorul Geomagnetic Naţio- externă a câmpului (datele Observatorului au fost nal Surlari a dobândit cea mai înaltă recunoaştere utilizate în anii 1961–1965 de NASA pentru primul internaţională, fiind acceptat să facă parte din elita studiu satelitar al magnetosferei), cât şi partea in- observatoarelor de pe Glob ca observator magnetic ternă, cu implicaţii în cercetarea structurilor geolo- planetar, statut care îi permite în prezent să coope- gice de adâncime. reze într-unul din cele mai importante programe de Este perioada în care profesorul şi-a văzut ajunsă cercetare geofizică, denumit INTERMAGNET. la maturitate instituţia pe care a întemeiat-o şi căreia i-a dedicat începuturile carierei sale de geofizician. Bucuria succesului a fost mult umbrită de regre- Din acest moment, fără a se desprinde total de inte- tul că profesorul Liviu Constantinescu, fondatorul resul pentru geomagnetism, el a simţit nevoia abor- observatorului, al cărui nume îl poartă astăzi, s-a dării problemelor complexe ale geofizicii multidis- stins din viaţă cu câteva luni înainte de această încu- ciplinare şi sinergetice, cu rezultatele şi contribuţiile nunare a operei sale de început, care cu siguranţă i-ar expuse anterior. fi adus o mare satisfacţie. Cred că această dorinţă de deschidere către ori- Aşa cum l-am cunoscut eu, îmi permit să afirm zonturi mai largi de cunoaştere s-a datorat şi struc- că Liviu Constantinescu a fost nu numai un mare şi turii de bază a personalităţii profesorului. Şi mai dăruit profesor, ceea ce constituie în sine un titlu de cred că rostul unor astfel de comemorări este acela nobleţe în raporturile dintre îndrumător şi îndrumaţi, de a tezauriza şi duce mai departe realizările celor dinaintea noastră. ci şi un om îndrăgostit de misiunea lui, cu un entu- Liviu Constantinescu era un cărturar de tip uma- ziasm înaripat, cu o corectitudine morală exemplară, nist, deschis atât spre ştiinţele exacte, cât şi spre pentru care ţelul suprem al ştiinţei, era şi un ţel al filosofie, litere şi arte. vieţii: adevărul.

23 Dezbateri europeniste la Academie

Acad. Alexandru Zub

Sub egida „corpului savant” și a Fundației temul westphalic); Evanghélos Moutsopoulos, cu Naționale pentru Știință și Artă (FNSA), a avut loc, privire la situația de facto a continentului nostru. în plină toamnă, mai precis pe 3–4 octombrie 2014, Comunicări demne de tot interesul au prezentat, o nouă ediție (XIII) a Seminarului internațional la următoarea sesiune condusă de Eugen Simion și Penser l’Europe, formulată dilematic (Y a-t-il deux Michael Metzeltin, în ziua secundă a simpozionului, Europes?), în Aula solemnă a Academiei Române. Jacques de Decker, Caius Traian Dragomir, Andrei Ca și la alte ediții, au fost asociate la organizarea Marga, Jean Askenasy, Marius Sala, Valeriu Ioan noii runde câteva așezăminte afine din lumea apu- Franc. seană: Institut Français de Relations Internatio- Ultima secvență, moderată de Serge Fauchereau nales, Académie Royale de Langue et de Littérature și de subsemnatul, a avut loc, fără intenții concluzive, Françaises de Belgique, Académie Royale de Scien- la comunicările făcute de Dan Berindei, Wilhelm ce Economiques et Financières de l’Espagne, Dancă, Gisele Vanhese, Virgil Tănase, Victor Mora- Académie Royale des Docteurs de Barcelone. ru, J.G. Coll, Maya Simionescu. Pledoaria profesoru- Programul a fost „prefațat” de un concert la pian lui teolog Wilhelm Dancă pentru o Europă creștină, (Viniciu Moroianu, cu piese de Mozart, Schumann, Europa cu doi plămâni, se cuvine a fi reținută ca o suges - Chopin, Enescu, Jora), urmat de o cină oferită de tie pentru decidenții de azi ai bătrânului continent. Banca Națională, în persoana guvernatorului gene- Câteva intervenții, scurte, însă pertinente, au ral, acad. Mugur Isărescu – moment agreabil și deja asigurat o anume consistență dezbaterii finale, în în tradiția unei colaborări eficiente. cadrul căreia s-a păstrat și un moment de reculegere în memoria academicianului Dan Hăulică, fidel și Lucrările înseși au avut loc în Aula Magna, des- entuziast membru al grupului. Alocuția din urmă, ca chise prin alocuțiile de rigoare, rostite de organiza- de obicei, i-a revenit profesorului Eugen Simion, cu tori: Eugen Simion, ca președinte FNSA; Thierry de sublinieri oportune și sugestii pentru proxima dez- Montbrial, ca „fondator” al seriei de simpozioane batere. Problematica științei ca izvor de cunoaștere europeniste; Ionel-Valentin Vlad, ca președinte al ar putea fi noua temă. Știință și conștiință, ca în Academiei Române; François Saint-Paul, ca amba- vechea formulă, promite a fi o bună deviză pentru sador al Franței la București. Alte saluturi au fost acea reuniune. rostite de oaspeți belgieni și spanioli, tot pe linia Y a-t-il deux Europes? Dezbaterea academică din unei tradiții menite a consolida raporturile interaca- toamna trecută a fost un nou prilej de a examina, cu demice din arealul francofon. Notă distinctă a făcut uneltele cărturăriei, însă și pe seama analizei alocuția premierului țării gazdă, rostită fluent și cu realităților curente, aspecte semnificative ale inte- sugestii de sprijin instituțional. grării euro-atlantice, în condițiile unei globalizări Moderată de Jacques de Decker și Maya Simio- scăpate, parcă, de sub veghea critică a unei rațiuni nescu, prima „sesiune” a dat loc, conform progra- armonizante. Problematica identitară a revenit mului, la intervenții demne de consemnat, rostite de mereu în discuție, cu bun temei și cu argumente Eugen Simion (Mon Europe), Thierry de Montbrial scoase din experiența fiecăruia. Dezbaterile de la (glose geopolitice), Ioan-Aurel Pop (despre Academia Română au avut loc, de altfel, într-un moștenirea latină și influențele slavo-răsăritene la moment de noi tensiuni geopolitice și de acută criză români); Răzvan Theodorescu (cele două sau trei pe multe planuri1. Cu atât mai demne de atenție se Europe coexistente). vădesc analizele de felul celor inițiate, sistematic, de Sub „bagheta” lui Evanghélos Moutsopoulos și un bun număr de ani, sub patronajul Academiei a lui Dan Berindei, a doua sesiune a inclus comuni- Române și al Fundației Naționale pentru Știință și Artă. cări făcute de autorul acestui memento academic (Istorici români în căutarea Europei), Petre Notă 1Vezi, de exemplu, „dosarul” tematic întocmit de Matei Roman (despre incertitudinea crescândă a proiec- Martin ș.a. în „Dilema veche“, XI, 562/2014, pp. I–VIII: Și dacă 24 tului european); Michael Metzeltin (referitor la sis- Europa eșuează? Resursele minerale – un potențial uitat!

Nicolae Anastasiu Membru corespondent al Academiei Române

Nivelul de astăzi al civilizației umane își are toate resursele subsolului, gestionează rezervele și rădăcinile în curiozitatea omului de a căuta și concesionează (licitează), prin legea minelor și descoperi mereu noi materii care să-i ușureze și legea petrolului, perimetre miniere și petroliere- să-i îmbunătățească existența. Memoria pietrelor de gazeifere. Aparent, ne cunoaștem tipurile de resurse, la Machu Picchu sau din mormintele faraonilor dar evaluări și analize legate de rezerve, de per- egipteni, frumusețea marmurii în care Michelangelo spective, de conexiuni cu necesitățile diverselor sec- l-a descoperit pe Moise, zidurile cetăților medievale toare economice (din industrie, construcții, agricul- și structura marilor catedrale, colierele de diamante tură, transporturi, infrastructuri rutiere sau feroviare de la gâtul multor regine, plăcuțele de cuarț din etc.) nu s-au făcut. Din multe strategii naționale, ast- anatomia unui computer sau învelișurile de titan din fel de referințe lipsesc. vârful rachetelor cu destinație extraterestră sunt tot Cum putem, atunci, elabora o strategie viabilă și atâtea dovezi ale produsului final desprins din durabilă, fără să îndeplinim condiția esențială: această curiozitate. Astăzi i-am spune goana după cunoașterea potențialului în metale (Fe, Cu, Pb, Zn, materii prime care ne fac viața mai frumoasă. Au), materii prime nemetalifere (sare, argilă, nisip, Geologul a fost și este acela care știe unde să le calcar, granit marmură), în combustibili fosili caute, cum să le găsească și cum să indice (hidrocarburi lichide și gazoase, cărbuni)? exploatarea lor. Ciclul acesta, de la descoperire la O interfață activă cu toate tipurile de resurse ale evaluarea rezervelor și, apoi, la utilizarea lor este subsolului, cu localizarea lor în țară, cu statutul lor unul lung și costisitor, dar într-o societate modernă minier sau petrolier-gazeifer, cu rezervele aferente, unul absolut necesar și singurul care ne oferă cu posibilitățile de utilizare și cu necesitățile fiecă- oglinda potențialului de resurse minerale pe care o rui sector industrial, iar, de când suntem membri ai o țară îl are. Uniunii Europene, și cu riscurile – impactul pe care În ultimele două decenii atenția acordată exploatarea lor ar avea-o asupra mediului înconjură- resurselor energetice neregenerabile (hidrocarburi, tor – ar putea constitui punctul de plecare în redac- tarea unor strategii viabile și de lungă durată. Fără în special) și regenerabile (radiațiile solare, dina- astfel de informații, strategiile existente au un mare mica eoliană etc.) de comunitatea internațională handicap. (prin guverne, companii private, organizații interna- Această problematică, circumscrisă României, ționale etc.) a fost justificată și de înțeles. De ne- devine actuală și evidențiază numeroase carențe înțeles, mai ales pentru spațiul Uniunii Europene, legislative. O apreciere (reconsiderare) din partea este lipsa din strategiile țărilor respective a statului a resurselor minerale ale subsolului româ- evaluărilor legate de potențialul lor în resursele nesc – a calității lor, a repartiției lor teritoriale, a minerale metalifere și nemetalifere (denumite, la un rezervelor geologice existente, a beneficiarilor și a moment dat, și neenergetice). În România, politici și costurilor de valorificare (pentru a găsi investițiile interese de altă natură au condus la închiderea necesare) – se impune cu siguranță. Pentru că minelor, la părăsirea carierelor și la ecologizarea hal- România are un potențial cert legat de spectrul larg delor și iazurilor de decantare din vecinătatea peri- al substanțelor minerale utile, pentru că noile con- metrelor cu profil minier. Uzinele de preparare a cepte din domeniul Științelor Pământului pun minereurilor au fost nu numai, abandonate (abandon condiția unei reevaluări a prezenței și rezervelor lor care ar fi lăsat speranța unei posibile reactivări), dar, în spațiul carpato-dunărean, pentru că și nevoia în proporție foarte mare, acestea au fost demolate sau noastră de metale și nemetale rămâne mereu mare și comercializate pentru fierul vechi din structurile lor. pentru că fără cunoașterea acestor elemente spirala Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale dezvoltării economice este mult și de multe ori (ANRM) este instituția statului care administrează trunchiată (fig.1). 25 Fig. 1 Ariile de ocurenţă în România a principalelor resurse energetice şi minerale (Andăr, IGR)

Istoria cercetării resurselor minerale și ener- danubian. Prima hartă geologică a României (scara getice în spațiul românesc are o lungă tradiție și 1:800 000) elaborată de Matei Drăghiceanu este rezultate notabile. În epoca modernă începuturile se publicată în 1880 în Anuarul Institutului Geologic plasează în anii de început ai Facultăților de Științe din Viena. În 1898 o echipă condusă de Grigoriu de la Iași (1862), București (1864) și Cluj (1872) Ştefănescu (Sabba Ştefănescu, G. Botez, I. Pilide) unde s-a predat Geologia și s-au aprofundat cursuri redactează Harta geologică a României la scara cu problematica resurselor minerale. 1:2.000.000). Apoi, succesiv, L. Mrazec și Gh. Mun- Din anul 1906, după înființarea Institutului Geo- teanu Murgoci îmbunătățesc imaginile geo-carto- logic al României de către Ludovic Mrazec, în acest grafice existente și argumentează structura în pânze centru științific încep activități de prospecțiune de șariaj a Carpaților Meridionali. De interes istoric geologică pentru numeroase substanțe minerale rămân hărțile cu răspândirea unor resurse metalifere utile. Astfel de prospecți uni au lansat proiecte de întocmite de St. Cantuniari și L. Mrazec (fig. 2). explorare, s-au găsit investiții pentru foraje și Mai târziu, hărți cu substrat metalogenetic au lucrări miniere care s-au concretizat în calcul de re- fost elaborate de M. Socolescu și T.P. Ghițulescu, zerve geologice. pentru Munții Metaliferi, N. Petrulian, H. Krautner Aceste activități s-au concretizat în cele mai pentru Carpații Orientali. valoroase instrumente de lucru ale geologilor – În România, acad. Dan Rădulescu şi acad. Mircea hărțile geologice și metalogenetice. Ele au fost și Săndulescu au fost primii care au creionat în 1973, rămân puncte de plecare în orice activitate legată de 1976, osatura geologică a spaţiului carpato-dună- cunoașterea potențialului energetic sau metaloge - rean în spiritul tectonicii globale şi au reactivat ela- netic al unei regiuni și de predicțiile pe care le borarea de hărţi geologice şi metalogenetice la scări putem face în legătură cu descoperirea de noi din ce în ce mai detaliate. Sărind peste etape, Harta resurse. metalogenetică a României, la scara 1:500 000 fina- O pleiadă de distinşi profesori universitari și mem- lizată recent de profesorul Gh. Udubașa, membru bri ai Academiei Române și-au adus contribuția la corespondent al Academiei Române, și dr. Mircea îmbogățirea patrimoniului științific legat de po- Borcoș așteaptă să fie difuzată pentru a deveni un 26 tențialul mineral și energetic al spațiului carpato- instrument indispensabil prognozei geologice. Fig. 2 Răspândirea zăcămintelor de sare pe harta întocmită de L. Mrazec şi publicată de I. Simionescu în cartea „Ţara Noastră“ (1937)

principalele zone miniere Patrimoniul de substanţe neenergetice – cele în spațiul carpato-dunărean – nemetalifere: minerale industriale şi roci utile categorii de resurse minerale (rocile de construcţie, rocile ornamentale) constituie Aplicând criterii științifice și o terminologie în prezent – pe măsura epuizării potenţialului de adecvată, în cadrul resurselor minerale (substanțe substanţe minerale utile – una dintre cele mai minerale utile) trebuie să separăm resursele nemeta- importante bogăţii minerale ale ţării și este consti- lifere (minerale industriale, roci utile și materiale de tuit dintr-un volum considerabil de resurse și re- construcție, roci decorative sau ornamentale), de re- zerve. Acesta se regăseste într-o mare diversitate de sursele metalifere (metale feroase, neferoase, ușoare, acumulări, inegal cunoscute la nivel geoeconomic şi nobile). Pentru că ele au valori materiale foarte dife- care nu se valorifică în condiţii şi cu eficienţă rite, iar prospectarea și explorarea lor se fac prin corespunzătoare. metode, tehnici și costuri diferite. Corpurile geolo- Rezervele de minerale industriale și roci utile gice care le găzduiesc au, de multe ori, dimensiuni sunt diferite de la o substanță la alta și repartiția foarte variabile, iar rezervele geologice au valori corespunzătoare. Fără să constituie concentrații de geografică a acestor substanțe este, în multe cazuri, sine-stătătoare, categoria de minerale critice (de echilibrată în raport cu infrastructura existentă și cu fapt, minerale cu elemente rare și disperse sau ele- repartiția lor în diferite județe. Ele se cunosc în mente minore: Ge, Te, In, Li...) se găsesc asociate Carpați, în afara arcului carpatic (Podișul Moldove- atât cu diverse tipuri de resurse nemetalifere, cât și nesc, Depresiunea Getică, Câmpia Română, Dobro - cu o parte din cele metalifere. În procesele de gea) și în interiorul său (Depresiunea Transilvainiei, preparare și concentrare a acestora, elementele cri- Câmpia de Vest, parte a Depresiunii Pannonice). tice pot apărea ca produse secundare și se pot recu- Conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse pera ca atare. Valoarea lor economică este, întot- Minerale, din declarațiile sale publice, reținem pen- deauna, mare. tru resursele posibile, cifre importante: 27 Pentru categoria resurselor valorificabile în caolinoase, argile caolinoase, magmatite şi meta- condiții economice și marginal-economice (Borcoș, morfite caolinizate), substanţe feldspatice (peg- 2003, Vlad, 2005), dintre mineralele industriale, matite feldspatice), alte substanţe (wollastonit, sie- sarea gemă se află pe locul 1, cu 16,96 miliarde nite nefelinice); pentru industria termo- şi electro- tone, grafitul cu 209,4 milioane tone, după care izolanţilor – minerale utile (azbest), roci utile (peg- urmează feldspații cu 90,6 milioane tone. Dintre matite muscovitice); materii prime pentru industria rocile utile cuprinse în această categorie, calcarele abrazivilor – minerale utile (cuarţ, corindon, calcit și dolomitele, depășesc împreună, 5,5 miliarde tone, etc.), roci utile (nisip cuarţos, silicolite sedimentare nisipurile și pietrișurile ajung la 456,9 milioane anorganogene etc.). Alte resurse au o valorificare tone, sienitele la 123 milioane tone, creta la 47 mili- complexă: elemente utile (grafit), minerale utile oane tone. În categoria resurselor cu semnificație (baritină, gips, granaţi, disten etc.), roci utile (ben- economică neconcludentă, mineralele industriale de tonite, dolomite, calcare comune, cretă, diatomite şi tipul baritinei și brucitului (o importantă sursă de concentraţii zeolitice asociate, roci talcoase, ser- Mg) ajung la 9 milioane tone, iar dintre rocile utile, pentinite etc.). argilele (comune, refractare, caolinoase) depășesc Pe fondul ultimelor cercetări din domeniu, 200 milioane tone, bentonitele ajung la 77,1 grafenul obținut din grafit a creat o adevărată re - milioane tone, șisturile pirofilitice la 48,8 milioane voluție tehnologică. Țări și companii puternice, din tone. Tot în această categorie, sunt evaluate rocile diferite domenii (telecomunicații, energie, me - decorative cu 34, 5 milioane tone, resurse posibile dicină, industria militară și aeronautică) alocă mi- în care este inclusă și marmura (cu 6,39 milioane liarde de euro pentru brevetarea utilizării grafenului. tone). De un interes tehnologic crescând se înscriu Statul este puțin interesat în promovarea și valo- și acele resurse cu volume mai mici și condiții de rificarea complexă a resurselor nemetalifere. zăcământ nefavorabile (context geologic complicat, În anul 2014, Agenţia Naţională pentru Resurse la altitudini mari, departe de căi de transport etc.), Minerale a emis un număr foarte mic de permise și cum sunt mineralele industriale din grupa silicaților licențe de prospecțiune/explorare (majoritatea lor (disten, celestină, spodumen, baritină, wollastonit), vizează nisipurile și pietrișurile din albiile râurilor). sulful și anhidritul. Dintre rocile utile, serpentinitele Ele au fost câștigate de SRL-uri cu potențial finan- (roci magneziene) și fosforitele sunt și ele prezente ciar redus. Lipsa unor investitori puternici, închide în spațiul carpatic. posibilitatea descoperirii de noi substanțe sau de Multe din mineralele industriale și rocile utile au evaluare a noi rezerve. cerere pentru export (sare, nefelin, grafit, minerale Resursele metalifere ale României și ele de o de bor, zeoliți, calcare, granite). Exploatarea lor se mare diversitate, au constituit întotdeauna o bază face în cariere. Costurile de exploatare, comparativ solidă de materii prime necesare în multe ramuri ale cu alte substanțe, sunt relativ mici. În foarte multe economiei. cazuri, astfel de resurse sunt la îndemâna admi - Resursele metalifere se găsesc sub formă de nistrațiilor județene și pot face obiectul unor valo - ocurenţe mineralogice (semnalate prin cercetare rificări pe plan local. Interesul acordat resurselor geologică sau activităţi de prospecţiune geologică) nemetalifere derivă din calităţile lor mineralogice, şi zăcăminte de minereuri (conturate prin lucrări de petrografice şi tehnice (geo-mecanice) care fac din explorare geologică, cu rezerve calculate şi intrate ele substanţe căutate pentru a fi utilizate în în exploatare în decursul timpului) în toate unităţile numeroase sectoare industriale, anume: materii geologice, de la cele de orogen (Carpaţii Orientali, prime pentru industria chimică – elemente utile Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni, Dobrogea de (sulf), minerale utile (sare gemă, săruri de potasiu Nord) la cele de platformă (Platforma Moesică, şi magneziu, celestină, glauconit etc.), roci utile inclusiv Dobrogea Centrală şi Dobrogea de Sud) şi (fosforite, gresii şi calcare fosfatice); pentru pro- în toate ciclurile geologice de la Proterozic la duse refractare şi siderurgice – minerale utile Paleozoic și Alpin. (brucit), roci utile (argile refractare, nisipuri Cercetarea geologică a permis gruparea zonelor cuarţoase metalurgice, dolomite, calcare comune); mineralizate în provincii şi districte metalogenetice pentru industria sticlei şi ceramicii fine– substanţe folosindu-se criterii din standardele naţionale şi cuarţoase (nisipuri cuarţoase pure), substanţe caoli- internaţionale (M. Borcoş, Gh. Udubaşa, 1994, Gh. 28 noase (nisipuri caolinoase şi nisipuri cuarţoase- C. Popescu, 1986) și redarea lor pe hărți metaloge- Fig. 3 Cariera de minereuri cuprifere de la Roşia Poieni, Munţii Metaliferi (2010) netice ale României, scările 1:1000000, 1:200.000 Minereurile de aluminiu (Al) reprezintă cor- sau 1:50.000 publicate de IGR). puri de bauxite asociate platformelor carbonatice şi, Elementele de interes economic care rezultă din respectiv, zonelor de paleokarst, la limita Jurasic- exploatarea şi procesarea minereurilor sunt: Fe-Mn, Cretacic. Sunt depozite de origine sedimentară, re- Mo, Cu, Pb-Zn, Al, Au-Ag etc. ziduală. Majoritatea ocurenţelor se găsesc în Apu - Minereurile feroase (Fe-Mn) sunt prezente în senii de Nord-Vest (Pădurea Craiului – Roşia, Zece toate unităţile geologice din ţară şi însumează un Hotare) şi în Carpaţii Meridionali (Bazinul Haţeg – număr mare de ocurenţe. Ele sunt legate de ciclurile Ohaba). de la Pcb la Alpin, iar potenţialul cel mai ridicat îl Minereurile auro-argentifere (Au-Ag) sunt are zăcământul de la Palazu Mare (Dobrogea asociate ciclului Alpin (88%) şi reprezintă genetic Centrală). concentraţii hidrotermale-epitermale (Barza, Roşia Minereurile cu molibden (Mo) sunt limitate la Montană, fig. 4, Bucium, în Munţii Apuseni şi ocurenţe, în Banat şi Apusenii de Sud, asociate Dealul Crucii, Valea Roşie, Săsar, în regiunea Baia metalogenezei alpine şi tipurilor genetice de tip por- Mare din Carpaţii Orientali). Sistemul porphyry este phyry (Cu-Mo), de diseminaţie (parţail, Roşia Poieni, subordonat reprezentat (exemplu la Roşia Poieni). Musariu) sau în skarne (Ciclova, Băiţa Bihor). Aurul mai poate fi extras şi din depozitele alu- Dintre minereurile neferoase, cele de cupru vionare, din albiile minore ale unor bazine hidro- (Cu) sunt identificate în numeroase ocurenţe şi ză- grafice care traversează protori cu mineralizaţii căminte de dimensiuni medii şi mici, în care cuprul aurifere (exemplu Valea Arieşului, Valea Nerei, apare asociat fie cu Au-Ag, fie cu Pb-Zn. Ele aparţin Valea Pianu etc.). ciclului Alpin (aproape 60%) şi celui Hercinic (40%), În minereurile enumerate şi în paragenezele iar afiliaţiile genetice categoriilor vulcanogen-sedi- minerale care intră în compoziţia lor, sunt prezente mentar-metamorfozat (Leşu Ursului, Bălan) (40%), şi elemente minore (TR, elemente rare şi disperse, metasomatic-skarne (Moldova Nouă) (36%) şi numite în documentele Uniunii Europene minerale hidrotermal-filonian-non-porfiric sau porfiric (Roşia critice), care se pot concentra (separa) în procesele Poieni) (24%) (fig.3). tehnologice (metalurgice) de obţinere a concen- Minereurile de plumb-zinc (pb-Zn) sunt foarte tratelor de aur, cupru, plumb sau zinc. Aceste ele- răspândite, dar zăcămintele au dimensiuni mici şi mente sunt: In, Tl, Ga, Co, Ge, As. Prin tratamente conţinuturi scăzute. Au fost identificate în cicluri şi speciale se mai pot obţine Te, Bi, Sb, W, Sn, Cd, Se. asociaţii genetice comune cu ale cuprului, aurului şi Resursele posibile, estimate de Agenţia Naţio- argintului. Aproape 60% din ocurenţe reprezintă nală pentru Resurse Minerale și făcute publice, sunt corpuri de tip filonian-brecia pipe (Cavnic-Roata, diferite de la un tip de minereu la altul și ating Baia Sprie), iar 40% vulcanogen metamorfozat următoarele valori medii (sursa incomemagazin.ro): (Baia Borşa). pentru minereurile feroase: 58,6 mil. t; pentru mine- 29 Fig. 4 Cariera de minereuri auro-argentifere din Dealu Cetate de la Roşia Montană (foto C. Tamaş), alături de galeriile romane suspendate şi conservate până înainte de începerea exploatării în carieră (1970) (imagine din anul 1959, foto N. Anastasiu). reurile neferoase: 21 mild. t, din care, pentru cupru: Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase 98 mil. t; pentru aluminiu (din bauxite): 100 mil. t; pen- CNMPM „Remin" Baia Mare. Procesul nu a fost tru aur: 700 t, pentru argint: 12 000 t. nici astăzi finalizat. Obiectivele miniere la care s-a Valorificarea economică a resurselor sistat activitatea şi la care personalul a fost disponi- minerale – cifre îngrijorătoare bilizat sunt situate în 27 de judeţe din toată ţara. După anul 1999, prin Programul de Închidere şi Resursele minerale Ecologizarea Minelor (GCPIEM; prin H.G. nr. și programele europene (uE) 418/1999 ) și, respectiv, CONVERSMIN (prin H.G. În ultimii doi-trei ani – urmărind necesarul de 1158/2004), a început închiderea și conservarea mi - materii prime (raw materials) al economiilor nelor și a uzinelor de preparare din vecinătatea lor. europene – Uniunea Europeană a realizat că impor- Evoluția procesului a fost accelerată și astăzi, toate turile nu pot constitui singura cale de satisfacere a minele în care se exploatau minereuri de fier, nefe- acestor nevoi și se impun reconsiderări severe ale roase, metale ușoare sau metale prețioase au fost acestei lipse de atenție vis-à-vis de resursele mine - închise. De la 550 de mine în activitate, în anul rale („nonenergetice”). Uniunea Europeană importă 2000, a mai rămas astăzi în activitate doar cariera de anual peste 177 de milioane de tone de minereu la Roșia Poieni (SC „Cuprumin“ Abrud). metalic, în valoare totală de peste 10 miliarde de În perioada 1998–2000, cele opt-nouă IPEG-uri euro comparativ cu producția de minereuri metalice au fost privatizate și și-au schimbat treptat obiectul a Uniunii Europene de numai 30 de milioane de tone. de activitate. În anul 2013, nicio întreprindere de În Europa a început, de câțiva ani, o amplă res truc - stat nu a mai făcut cercetări, respectiv prospecțiuni turare în industria minieră, în contextul în care și explorări geologice. Câteva perimetre mici au fost prețul metalelor pe piața globală este în continuă concesionate de opt agenți privați (SRL-uri) care au creștere și aproximativ 70% din industria prelu- început programe de explorare pentru minereuri crătoare europeană depinde de substanțele extrase. polimetalice, cupru, molibden, fier și aur-argint. Este cunoscut că Europa nu-și poate asigura în Minele cu capital de stat sunt înregistrate ca acest moment necesarul de materii prime din societăți comerciale care au administratori Autori- exploatările miniere de pe întinsul ei. tatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Mi- Urmare a acestor analize, din 2010 apar tot mai nisterul Economiei. Aceștia au scos la privatizare în des sinteze și rapoarte privind potențialul în resurse anul 2008 mai multe dintre societățile din domeniul metalifere și nemetalifere ale țărilor europene pen- resurselor minerale, precum „Cuprumin“ Abrud, tru a preveni consumul exagerat, găsirea căilor de a „Moldo min“ Moldova Nouă, „Băița“ Ștei, „Minbu- acoperi materiile prime necesare industriilor care au covina“ Vatra Dornei, Societatea Națională a Sării nevoie de ele și de a asigura, astfel, o dezvoltare București, Compania Națională a Cuprului, Aurului armonioasă în următorii 20–30 de ani. Elaborarea 30 și Fierului CNCAF „Minvest" Deva, Compania unor modele strategice a fost necesară. Statisticile recente (EIP-2013 la Conferința anuală existând un interes crescând pentru explorare și în din Norvegia) indică 42 de tipuri de resurse neme - Irlanda, Portugalia, Spania, Bulgaria și unul mai talifere și metalifere necesare Uniunii Europene. redus în Grecia, Austria și Italia (de ce nu apare și Cu producții curente, sunt menționate pentru România în aceste statistici?). În acest cadru, The nemetalifere: sare, sulf, baritină, gips, feldspați, gra- Raw Materials Initiative (Iniţiativa pentru Materii fit, magnezit, talc, caolin, bentonit, diatomit, perlit, Prime Minerale) încurajează țările membre (printre iar pentru resursele metalifere sunt evaluate mine- care și România) să lanseze noi politici minerale, reurile de aluminiu (bauxita), de cupru, plumb, zinc, sau să le revizuiască pe cele existente. fier, aur, argint, wolfram, nichel, titan. ERA-MIN va fi un nou Program (2013–2020), Pentru resurse nemetalifere, țările cu potențial care va stimula cercetările pentru materii prime de export, deci și cu rezerve economice sunt: Italia, (metalifere și nemetalifere) în anii următori. Turcia, Franța, Spania, Polonia, Germania, Cehia, EuroGeoSource va găzdui baza de date pentru Austria și Slovacia, iar pentru resurse metalifere: toate aceste resurse ale Europei. Numai în anul Finlanda, Turcia, Polonia, Suedia, Norvegia, Gre- 2011, cheltuielile Uniunii Europene pentru explo- cia, Austria, Portugalia, Irlanda. rare s-au ridicat la aproape 400 milioane euro. În anul 2008, a fost lansată The Raw Materials Din hărțile elaborate până în prezent, reies Initiative (RMI – Inițiativa pentru Materii Prime prioritățile partenerilor din RMI și EIP: şase hărți cu Minerale), cu scopul de a identifica nevoile Europei localizarea ariilor de interes pentru elemente majore: și resursele minerale ale țărilor componente. Ținta W, Sn, Sb, F, Zn, Cu și alte şase pentru elemente este reindustrializarea Europei până în anul 2020. minore (minerale critice): Ge, Ga, In, Ta, Co (hărțile În anul 2010, s-a alcătuit Parteneriatul European sunt accesibile pe portalul ProMine web). pentru Materii prime (EIP – European Innovation România este așteptată să participe la astfel de Partnership on Raw Materials) cu 22 țări asociate în programe. Partenerii europeni o consideră lider ne- Euromines), având ca principal obiectiv identificarea contestabil în privința rezervelor de gips, borați și asigurarea nevoilor de resurse minerale pentru o endogeni și sare gemă și o situează în primii cinci la pirită, feldspat, cuarț nisipuri dezvoltare durabilă a economiei și societății. Pro- rezervele de și cuarțifere de inaltă puritate, calcar, dolomite, blemele conexe acestui obiectiv sunt găsirea mijloa- wollastonit și zeoliți. celor de reducere a importurilor, de identificare a România poate valorifica materii prime non- noi surse de aprovizionare, găsirea de alternative la energetice considerate critice de Uniunea Europeană, substanțele utilizate, ca și lansarea unor strategii precum germaniu, stibiu, beriliu, grafit, magneziu, viabile în acord cu cerințele legate de protecția pământuri rare, wolfram sau galiu, alături de alu- mediului. miniu, fier, mangan, molibden, telur sau zinc. Lansarea unui asemenea plan (SIP – Strategic Un Raport al Parlamentului European oferă Implementation Plan) are în vedere cinci pachete de câteva evaluări ale elementelor critice, asociate lucru (WP): minereurilor de la Roșia Montană: telur – 161 t, - Politici tehnologice regionale: germaniu – 49 t, seleniu – 172 t, tantal – 116 t, WP1– explorare, extracție, procesare și reciclare, taliu – 777 t, antimoniu (Sn) – 1.220 t, alături de WP2 – produse și procese alternative; titan, molibden, vanadiu, nichel, cobal și galiu, - Politici non-tehnologice: substanțe considerate extrem de importante. Criterii WP3 – legislație, educație și infrastructură, geologice pot argumenta că astfel de elemente se WP4 – posibilități de reciclare, pot asocia și minereurilor din multe alte districte WP5 – cooperare internațională. metalogenetice din Carpații Orientali (regiunea Pentru accelerarea aplicării proiectelor și pro- Baia Mare), sau din Carpații Meridionali (Banat- gramelor inițiate, în 2013 a fost finalizat Report Sasca Montană, Moldova Nouă, Oravița). from the Commission to the European Parliament, Industria extractivă din România ar putea livra the Council, the European Economic and Social anual circa 20 milioane tone de minereuri feroase și Committee and The Committee of the Regions on neferoase, dacă ar avea o politică eficientă de inves- the implementation of the Raw Materials Initiative tiții în industria extractivă. Dar, „România nu are, în (Brussels, 24.06.2013). momentul de față, o politică de dezvoltare economică Progame de explorare cu posibilități de finanțare durabilă, de aprovizionare cu materie primă sau au fost emise în Scandinavia (Suedia, Norvegia, energie“ (Comisia pentru Industrii și Servicii a Ca- Finlanda), Danemarca, Groenlanda, Serbia, Polonia, merei Deputaților, 2013). 31 O ultimă privire, pentru a nu uita Referințe bibliografice - Cercetarea și prospectarea pentru identificarea de noi rezerve și resurse este, în prezent, accide ntală. Anastasiu N. et al., (2010), Resurse minerale neenergetice – Raport, Departamentul de Mineralogie, Universitatea București. - Nu mai există un Program Național de Cerce- Borcoş, M., Vlad, S., Udubaşa, Gh. and Găbudeanu, B., tare sistematică a acestor resurse. (1998), Qualitative and quantitative metallogenetic aspects of the - Rezervele rămase nu mai sunt rentabile prin teh- ore genetic units in Romania, „Rom. J. Mineral Deposits“ 78, Spe- nologiile actuale (rămase în urmă), iar exploatarea cial issue, 160 p. lor impune procesări complexe mai costisitoare. Borcoș, M., Dănălache I.E., Harosa S., Găbudeanu B., Rusu Lanțul resursă-explorare (calcul de rezerve) C., (2003), Patrimoniul național de substanțe utile nemetalifere. exploatare-utilizare în industrie, are, astăzi, verigi Sursă potențială de cercetare și valorificare. „St. Cerc. Geol.“, t. 48, pp. 121–135. lipsă: nu mai există cerere pentru că mulți agenți eco- Jude R., (2006), Introducere în geologia zăcămintelor neme- nomici (utilizatori) au fost desființaţi, iar uzinele talifere. Ed.. Universităţii București. (stații) de prelucrare-concentrare, închise și demolate. Ericsson, M., Corina Hebestreit, (2013), Exploring the unex- La nivelul Uniunii Europene, se impun până în plored, „Mining Journal“, May 31, 2013. anul 2020, următoarele: crearea unei baze de date Petrulian, N., (1973), Zăcăminte de minerale utile, Ed. europene privind resursele minerale (dar și energe- Tehnică, București. tice); finalizarea cadrului legislativ în care să se Popescu, Gh.C., (1986), Metalogenie aplicată şi prognoză geologică, partea a II-a, Ed. Universității Bucureşti. efectueze operațiunile miniere (ciclul minier) și, nu Rădulescu, D., Săndulescu, M., (1973), The Plate Tectonic în ultimul rând, plasarea Uniunii Europene ca un Concept and the Geological Structure of the Carpathians. leadership, în problemele tehnologice și de manage- Tectonophysics, 16, pp. 155–161, Amsterdam. ment ale resurselor minerale. Sievers H., (2013), Defining critical raw materials. The Inițiativa Europeană – EIP a grupului Euromines POLINARES project, European Community’s Seventh Framework (cu țările Austria, Bulgaria, Cipru, Cehia, Finlanda, Programme, Brussels. Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Sochorova Veronika, (2013), Raw material strategy. Special report: European Innovation Strategy, mpe-magazine.com. Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Udubașa Gh., (1996), Mineral deposits, mining activity and Rusia, Slovacia, Spania, Suedia, Turcia, Marea Bri- related pollution problems in Romania. In: H.G. Dill (ed.), Past tanie) participă la producția mondială de minerale and Present in the Geoindustry and Geoadministration of former industriale și roci utile cu procente semnificative COMECON Countries. Publ. by Bundesanstalt für Geowissen- (fig. 5). schaften und Rohstoffe und Fachvereinigung für Auslandsberg- Ultimele directive ale UE și ultimele rapoarte bau, Hannover, pp. 13–29. privind materiile prime din Europa recomandă relu- Udubașa Gh., Duda R., Szakall S., Kvasnitsya V., Koszovska E., Novak M., (2002), Minerals of the Carpathians, Granit Publ. area activităților de cercetare, prospectare și explo- House Prague, 479 p. rare pentru substanțe considerate foarte importante Vlad Ș.N., ( 2005), Tipologia și gestiunea resurselor minerale pentru dezvoltarea țărilor membre. Sunt decizii de metalifere, Casa Cărții, 204 p., Cluj-Napoca. bun augur pentru reconsiderarea potențialului uitat *** Program MENER, (2002), Potenţialul de minerale indus- pe care România l-a avut și pentru alinierea ei la triale al României şi valorificarea sa pe piaţa internă şi externă, tendințele promițătoare pe care comunitatea geo - Arhiva Universității București. logică din Europa le manifestă. ***British geological Survey (European Mineral Statistics 2007–2011, by TJ Brown, SF Hobbs, AJ Mills, ER Raycraft, RA Shaw, T Bide, 2013). ***Europe Mineral Statistics, 2007–2001, British Geological Survey, 2013-Keyworth, Nottingham. ***EU Resource-Efficiency Flagship, Euromines Position, March, 2011. ***The European Innovation Partnership on Raw Materials, Annual Conference of the Norwegian Mining and Quarrying Industries, Trondheim, 17–18 October 2013. *** Report from the Commission to the European Parliment, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions – On the implementation of the Raw Materials Initiative. EUROPEAN COMMISSION 24.06.2013, COM(2013) 442, Brussels. *** Harta Substanțelor Minerale Utile, (1984), ed. a II-a., IGR, București. *** Guidelines to Exploration and Mining Investment. Impe- Fig. 5 Participarea ţărilor din grupul Euromines la rial College London, 2011. www.rmg.se producţia mondială de minerale industriale şi roci utile *** Statistical Review of World Energy, iunie 2013, 32 (sursa: Euromines Annual Report, 2012) Http://bp.com/statisticalreview Constantin bosianu – personalitate complexă a ştiinţei, învăţământului şi culturii juridice românești* Mircea Duțu**

Evocarea personalităţii şi operei profesorului Născut la 10 februarie 1815 ca fiu al paharnicu- universitar, avocatului, jurisconsultului, în general, lui Andrei Bosianu, Constantin Bosianu „s-a format şi omului politic Constantin Bosianu (10 februarie singur, şi prin munca sa s-a ridicat de jos până la 1815–21 martie 1882), membru de onoare al Acade- cele mai înalte trepte” (D.C. Popescu). Într-adevăr, miei Române (1879), cu ocazia bicentenarului naş- după studii secundare la Colegiul „Sf. Sava”, a urmat terii sale, reprezintă prilejul şi datoria de a omagia cursuri de drept în capitala Franței, ca bursier al sta- întreaga generaţie fondatoare a ştiinţei, învăţămân- tului român, obţinând şi titlul de doctor în drept tului superior şi culturii juridice românești, care a (1851). După întoarcerea în ţară, începe o carieră adus, şi în domeniul politic, o contribuţie majoră la publico-profesională tumultuoasă: a fost conferen- înfăptuirea reformelor deceniului șapte al veacului ţiar de contabilitate la Şcoala Centrală de Agricul - al XIX-lea, ce au pus bazele statului român unitar tură, profesor de drept roman la „şcoala specială de modern. Alături de alți mari jurişti ai timpului, pre- legi” de la Colegiul „Sf. Sava”, director al Eforiei cum Gh. Costaforu, Vasile Boerescu sau Aristide Şcoalelor şi în Departamentul Dreptăţii. A desfăşu- Pascal, C. Bosianu a promovat, ca om politic (parla- rat o susţinută activitate politică, în vederea Unirii mentar, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, preşe- Principatelor, ca secretar al adunărilor (divanurilor) ad-hoc (1857), a întemeiat ziarul unionist „Româ- dinte al Consiliului de Miniştri, ministru şi preșe- nia“, iar la 24 ianuarie 1859 a fost printre cei care au dinte al Senatului), marile idealuri ale unirii şi propus dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan modernizării şi a avut contribuţii majore la elabora- Cuza. Casa sa din Parcul Carol (aflată în patrimoniul rea şi adoptarea unor legi importante (precum Codul Institutului Astronomic al Academiei Române) a civil de la 1864 sau Legea pentru înființarea Curţii fost, adesea, locul de întâlnire a unioniştilor mun- de Casaţie şi Justiţie), a fost primul decan, întemeie- teni. După unire, a fost unul dintre apropiaţii dom- tor al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1859– nitorului, mai ales din perspectiva competenţelor 1872), decan al Baroului de Ilfov (1871, 1873) şi sale juridice închinate idealurilor naţionale, apoi a preşedinte-fondator al Societăţii Juridice (1871). devenit sfetnic politico-juridic şi al domnitorului Format la marea şcoală franceză a dreptului ca Carol I; acesta recurgea adesea la sfaturile lui şi i-a bursier al statului român, el era considerat de con- oferit, în iulie 1879, să formeze guvernul, dar Bo- temporani „cel mai mare jurisconsult al ţării, având sianu a refuzat, preferând să rămână preşedinte al cea mai mare autoritate”, „cel mai însemnat avo- Senatului, „laboratorul de legi”, activitate pe care cat”, „o ilustraţiune a ţării” (C. Bacalbaşa). marele jurisconsult ştia cel mai bine să o facă. „Pre- Făcând parte din generaţia de jurişti fondatoare tutindeni el a lucrat pentru binele ţării şi urmele a marilor instituţii ale statului român modern, Con- activităţii sale vor rămâne neșterse pentru mult stantin Bosianu a adus contribuţii majore la reorga- timp. Ca om politic şi cetăţean, Bosianu a arătat nizarea pe baze europene a sistemului legislativ, a întotdeauna un caracter ferm şi leal, moderat şi justiţiei, învățământului superior juridic şi a iniţiat imparţial pentru toată lumea şi un patriotism preocupările vizând studiul ştiinţific al dreptului în nemărginit şi fără pată; ca om politic n-a tranzac- ţara noastră. ţionat niciodată cu conştiinţa sa, făcându-şi datoria

* Cuvânt introductiv prezentat la Sesiunea ştiinţifică omagială „Constantin Bosianu – Personalitate fondatoare a ştiinţei, învăţământului şi culturii juridice româneşti“ (10 februarie 2015, Aula Academiei Române) **Prof. univ. dr., director, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” , Bucureşti 33 cu prisosinţă în toate însărcinările ce i se încredin- formase ca jurist, Constantin Bosianu a militat şi a ţau” (D.C. Popescu). reuşit să impună sistemul francez, arătând că limita promotor al înființării acestuia se reducea la faptul că judecătorul care instanței supreme moderne a ţării admitea o reclamaţiune îşi forma deja o părere şi Aportul său la crearea instituţiilor judiciare mo- prejudeca astfel cauza. Punctul de vedere al magis- derne ale statului român a vizat, în special, instanţa trului s-a impus legal, dar, după numai câţiva ani, în supremă a ţării. Într-adevăr, Constantin Bosianu a 1864, sub presiunea greutăţilor practice, secţiunea avut un rol important în înfiinţarea primei Înalte reclamaţiunilor a fost suprimată, spre a apărea după Curţi de Casaţie şi Justiţie a României. Astfel, mai aproape un veac şi jumătate, sub forma procedurii întâi, marele jurisconsult a fost desemnat preşedin- admiterii în principiu a recursului în casaţie. tele Comisiei ad-hoc de analiză şi prezentare a „Pro- De asemenea, în privinţa numărului membrilor iectului de legiuire pentru înfiinţarea unei Curţi de Curţii, Comisia Centrală propunea câte şapte pentru Casaţiune şi de Justiţie pentru Principatele Unite ale fiecare dintre cele două secţii, iar Comisia ad-hoc, României”. Elaborat în baza dispoziţiilor Conven- cu şapte în plus, cum rezultau din existenţa şi a sec- ţiei de la Paris (1858) de Comisia Centrală, în sesiu- ţiunii reclamaţiilor. O divergenţă pe această temă s-a nea din 1859 şi publicat, documentul a fost trans - născut între Vasile Boerescu, pe atunci ministrul mis, în februarie 1860, Adunărilor legiuitoare din Justiţiei şi Constantin Bosianu; primul propunea cele două principate româneşti. Conform procedurii pentru aceasta numai cinci membri şi câte şapte pen- legislative a timpului, el a fost supus analizei, în tru celelalte două, sub justificarea deopotrivă de vederea elaborării raportului cuvenit, iar acesta din economie şi împrejurarea că era greu să se găsească urmă a fost prezentat şi susţinut, mai întâi, în faţa atâtea persoane „pentru un post aşa de înalt ca acela camerei legiuitoare din Bucureşti, fiind votat la 30 de membru al Curţii de Casaţie”. Mai multe garan- iunie 1860, iar la 6 iulie, acelaşi an, la Iaşi. Întrucât ţii – considera ministrul – oferea un număr redus, cele două „parlamente” au votat texte diferite, pen- dar cu capacităţi demne, decât mulţi necorespunză- tru a se evita blocajul, Adunarea legiuitoare de la tori, cel puţin la început să fie mai puţini. Dimpo - Bucureşti, la insistenţele lui Bosianu, a aprobat în trivă, Constantin Bosianu a susţinut că se impunea a unanimitate documentul final. se acorda aceeaşi importanţă şi, în consecinţă, ace- Era un pas decisiv în direcţia autonomizării şi laşi număr de membri ai secţiunii reclamaţiunilor, afirmării specificului puterii judecătoreşti, ca o mai ales că, prin respingerea cererilor de recurs, autentică putere independentă şi egală cu celelalte intervenea o judecată definitivă şi aceasta trebuia să autorităţi ale statului român modern. Reprezenta, inspire toată încrederea şi respectul cuvenite. „Cali- totodată, lucru poate şi mai important pentru acel tatea sau capacitatea în care dl ministru pune toate moment istoric, unul dintre elementele fundamen- garanţiile este un ce abstract, un ce nu se poate tale ale unirii dintre cele două state româneşti, cu rol măsura şi a cărui apreciere e cu totul relativă. Un determinant în privinţa evoluţiilor viitoare. legiuitor trebuie să caute totdeauna garanţii mai În cadrul dezbaterilor, Constantin Bosianu a materiale şi acestea nu le poate găsi decât ridicând adus amendamente importante proiectului iniţial. numărul membrilor comparativ cu înălţimea instan- Este vorba, de pildă, de structura generală a instan- ţelor”, conchidea el. ţei, respectiv a numărului secţiilor şi al celui al con- silierilor. Proiectul Comisiei Centrale, sub influenţa Punctul său de vedere a fost susţinut şi de Gh. situaţiei din Belgia, propunea numai două secţii ale Costaforu, care adăuga faptul că reducerea la cinci a instanţei supreme: una civilă şi alta penală (crimi- membrilor primei secţiuni ar fi compromis viitorul nală), dar raportul întocmit de Comisia ad-hoc pre- Curţii, întrucât de perspectiva secţiei depindea soarta zidată de Bosianu, după modelul francez, se pro- proceselor, de a fi admise şi respinse recursurile. În nunţa şi pentru o a treia, cea a reclamaţiilor, cu rol plus, majoritatea din cinci urma să fie astfel de trei, de filtru prealabil. precum la Curtea de Apel, ceea ce nu ar fi fost bine. Şi prima variantă admitea sistemul cercetării Ca atare, „Această secţie (a reclamaţiunilor, n.n. anterioare a recursurilor, a reclamaţiunilor, dar M.D.) dă existenţă Curţii de Casaţie”. În cele din această operaţiune era prevăzută să fie efectuată de urmă, Adunarea a admis propunerea Comisiei sale, secţia civilă, şi nu de una specială, suplimentară. cu câte şapte membri de secţiune, care împreună cu Influenţat de exemplul Franţei, modelul juridic preşedintele de secţie şi primul preşedinte ajungeau 34 absolut al momentului, în litera şi spiritul căreia se la numărul total de 25 de membri. Un alt exemplu îl poate constitui cel referitor la nucleul Universităţii din Bucureşti, care va fi creată întocmirea hotărârilor, Comisia Centrală propunând oficial la 4/16 iulie 1864. Primul său rector avea să ca acestea să fie redactate de grefieri şi dictate de fie ales în persoana profesorului de drept Gh. Costa- preşedinte. Prin raportul Comisiei ad-hoc prezentat foru care, împreună cu decanul Constantin Bosianu de Constantin Bosianu, s-a obiectat că astfel s-ar pro- şi jurisconsultul Vasile Boerescu vor întocmi statu- ceda în grabă, cu consecinţe negative în privinţa cali- tele noului aşezământ fundamental al învăţământului tăţii, drept pentru care s-a propus şi aprobat ca gre- superior românesc. Aceiaşi jurişti aveau să redact eze fierul să redacteze hotărârea definitivă, sub controlul proiectul Legii asupra instrucţiunei publice promul- preşedintelui. După contribuţia deosebită adusă la gată la 25 noiembrie/7 decembrie 1864, care stabilea elaborarea şi adoptarea legii de înfiinţare, Constantin bazele moderne ale învăţământului românesc. Bosianu avea să se numere printre cei 25 de „membri „Ca profesor – nota D.C. Popescu în revista fondatori” ai supremei instanţe, numiţi prin Înaltul „Dreptul“ din 25 martie 1882 – Constantin Bosianu Decret Domnesc nr. 82 din 11 februarie 1862. Numai a ilustrat, putem zice Universitatea din Bucureşti. că, la fel ca alţi cinci consilieri astfel desemnaţi şi Soliditatea şi erudiţia cursului său au rămas ca o chiar procurorul general Mihail Kogălniceanu, ce- tradiţie printre studenţii Facultăţii de Drept. Pe rinţa legii fiind realizată, la 8 martie 1862 şi-a dat lângă ştiinţa sa cea mare, bătrânul profesor avea demisia, fiind chemat că îndeplinească alte funcţii două calităţi aşa folositoare la un dascăl: bună- publice importante, alături de Domnitorul Unirii. voinţă către studenţi şi regularitate extremă în ţine- Decan-fondator al Facultăţii de Drept rea prelegerilor sale. Casa îi era deschisă tuturor din bucureşti studioşilor care ar fi avut trebuinţă de luminile sale, Bursier al statului la Paris, unde şi-a luat docto- primind pe toţi cu cea mai mare afabilitate şi răs- ratul în drept (1851), Constantin Bosianu, întors în punzând cu plăcere la toate întrebările care i s-ar fi ţară, avea să contribuie major la crearea Facultăţii pus; şi cât pentru cursuri, totdeauna înainte de ora Juridice din Bucureşti şi apoi la consolidarea sa, ca 8 dimineaţa se afla în localul Universităţii. La 1872, în urma unor procedări necorecte din partea minis- decan în primii 13 ani de funcţionare a acesteia trului Instrucţiunii Publice, Bosianu a fost silit să se (1859–1872). Astfel, proiectul de reformă a învăţă- retragă, şi cu dânsul, putem zice fără sfială, a dis- mântului public, aprobat de domnitorul Barbu D. părut adevăratul tip al profesorului de la Facultatea Ştirbei, la 17 octombrie 1850, prevedea înfiinţarea a noastră de Drept.” două şcoli speciale, una de inginerie şi cealaltă de părintele „Codului civil” de la 1864 legi, ultima fiind deschisă la 15 noiembrie 1851 prin Printre contribuţiile importante ale lui Constan- numirea lui Constantin Bosianu ca profesor de drept tin Bosianu la înfăptuirea reformelor legislative ale roman, iar a lui Gh. Costaforu la dreptul civil româ- domniei lui Al. I. Cuza, la un loc de frunte, se nu- nesc, dreptul penal şi procedurile civilă şi penală. La mără coordonarea lucrărilor de „cercetare şi defini- 19 ianuarie 1852, Bosianu va fi numit director al tivare” a Codului civil din 1864. Lucrările de elabo- Eforiei Şcoalelor, calitate în care se va preocupa mai rare şi adoptare a unei „constituţii civile” a ţării au ales de organizarea „facultăţii de legi”, stabilind dis- fost inițiate încă din 1859, un asemenea act repre- ciplinele de studiu şi aducând profesorii necesari. zentând deopotrivă o condiţie a Convenției de la După ani de căutări şi evoluţii sinuoase, odată înfăp- Paris (1858), a desăvârşirii unirii şi o cerinţă a tuită unirea Principatelor prin dubla alegere ca domn modernizării statului român. În ciuda interesului a prinţului Al. I. Cuza, la 24 ianuarie 1859, pro - manifestat de domnitor, nu se ajungea la un text care blema se precipită, astfel că prin Decretul nr. 519 să fie definitivat şi aprobat ca atare. După lovitura din 25 noiembrie 1859, semnat de domnitor, se de stat de la 2 mai 1864, justificată mai ales prin aproba ca Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Politice să nevoia accelerării reformelor, s-a înființat Consiliul se desprindă de Colegiul „Sf. Sava” şi să devină de Stat, cu rolul să întocmească noua legislație şi în instituţie de sine stătătoare, având ca decan pe pro- cadrul căruia Constantin Bosianu a devenit vicepre- fesorul de drept roman Constantin Bosianu. Astfel, şedinte. La 11 iulie 1864, în urma raportului minis- se întemeia prima facultate în sens modern din trului de Justiţie P. Orbescu, domnitorul Al. I. Cuza Bucureşti, Facultatea de Drept, punându-se în acest a invitat Consiliul să se ocupe cu elaborarea legiui- mod bazele învăţământului superior românesc. Ea rilor civile. Se recomanda ca în acest scop să se aibă avea să fie urmată de Şcoala Superioară de Ştiinţe şi în vedere Condica italiană a lui Pisanelli, conside- Şcoala Superioară de Litere, formându-se, astfel, rată drept cea mai modernă şi elaborată la acel 35 moment, să se şteargă din ea articolele care n-ar fi cât şi pentru gradele militare inferioare; Legea fost potrivite pentru materii care erau cu totul locale lucrărilor publice; Legea organizării judecătoreşti, şi pentru care nu existau dispoziţii în codul văzut ca procedura civilă; Legea privind regularizarea şi model. canalizarea cursului Dâmboviţei pentru prevenirea Ministerul Justiției a trimis, împreună cu proiec- inundaţiilor, adoptată în urma inundaţiei catastrofale tul Codului italian, şi „un proiect de codice civil ela- a Bucureştiului (1–8 martie 1865), apa atingând în borat deja în anii 1862–1863 ca să-l completeze în unele părţi ale Capitalei înălţimea de trei metri. Pen- toate părţile sale”. tru întărirea poziţiei externe a României, sub guver- Cel care a coordonat, în aceste condiții, lucrările narea sa, se semnează (10 mai 1865), la Viena, Con- de definitivare a textului viitorului Cod civil a fost venţia româno-austriacă privind reglementarea ser- vicepreşedintele Consiliului, Constantin Bosianu. El viciului telegrafic şi, la București (25 mai 1865), a fost cel care, la 10 octombrie 1864, a împărţit între Convenţia de extrădare reciprocă a dezertorilor şi membrii organismului materiile codului, astfel: car- delincvenţilor între România şi Austria; la 5 iunie tea I cu titlu preliminar şi cartea a II-a, privilegiile şi 1865, România aderă la Convenţia telegrafică inter- ipotecile şi exproprierea silită au revenit lui I. Strat naţională de la Paris; se inaugurează la Bucureşti şi Al. Papadopol-Calimach, partea referitoare la Societatea culturală „Ateneul Român”, cu filiale în căsătorie, vânzare, schimb, contractul de închiriere, numeroase oraşe din ţară, precum şi prima expoziţie societate, împrumut, depozit, sechestru, contractele naţională de produse agricole şi industriale româ- aleatorii, mandat, cauţiune, tranzacţii zălog, pres- neşti, din iniţiativa lui Ion Ionescu de la Brad şi P.S. cripţie lui Al. Creţescu şi G. Apostoleanu; succesiu- Aurelian. nile, donaţiile între vii, testamentele, obligaţiile promotor al ştiinţei convenționale şi angajamentele fără convenţii lui şi culturii juridice româneşti Gh. Vernescu. Marile reforme legislative aferente construirii Din reunirea lucrărilor sub coordonarea lui Con- statului român modern, dezvoltarea şi europenizarea stantin Bosianu s-a formulat Codul civil, care era vieţii juridice a ţării şi nevoia constituirii culturii gata la 20 noiembrie 1864, adică în mai puţin de juridice româneşti presupuneau şi stimularea preo- şase săptămâni. La 25 noiembrie, Consiliul de Mi- cupărilor de cercetare ştiinţifică şi diseminare a niştri a aprobat sancţionarea, iar la 26 noiembrie era cunoştinţelor în domeniul dreptului. Pe lângă activi- promulgat de domnitor. Publicarea în Monitorul tatea universitară de învățare şi studiu a legilor, Oficial, pe fascicule, a început la 4 decembrie 1864 redusă însă la perspectiva didactică, aferentă facul- şi s-a terminat la 19 ianuarie 1865. După o vreme, tăţilor de drept şi după practica (moda) timpului, Codul civil intra în vigoare la 1 decembrie 1865 şi calea o reprezenta înfiinţarea unei societăţi ştiinţi- avea să guverneze viaţa românilor timp de aproape fice cu profil juridic. Acest pas s-a făcut la noi în 146 ani, până la 1 octombrie 2011, când a intrat în 1871, prin crearea Societăţii Juridice, „având ca vigoare actualul Cod civil. scop dezvoltarea cunoştinţelor juridice şi econo- Făuritor de legi, înainte de toate mice în România” şi ca preşedinte-fondator pe pro- Chiar şi în perioada în care a îndeplinit demnita- fesorul Constantin Bosianu; vicepreşedinte era Con- tea de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi de stantin Eraclide, şi el profesor universitar de drept şi ministru al Internelor, Agriculturii şi Lucrărilor înalt magistrat, iar în jurul lor se constituia un grup Publice (26 ianuarie–14 iunie 1865), a prevalat de tineri jurişti, entuziaști, bine pregătiţi profesio- vocaţia sa de legiuitor, iniţiind un set de măsuri cu nal, dornici de a se afirma pe tărâmul ştiinţei drep- caracter economic, social şi cultural, absolut nece- tului şi provenind din toate profesiile juridice. sare societăţii româneşti a timpului. Este vorba, Aceasta îşi propunea, înainte de toate, să publice printre altele, de Legea Consiliului permanent al „un ziar judiciar, intitulat Dreptulu”, precum şi cărţi Instrucţiunii Publice; Legea pentru împrumutul de juridice şi economice (art. 5 din Statut)1. Treptat, 158 000 000 de lei, încheiat cu reprezentanţii Băncii activitatea Societăţii Juridice s-a confundat practic „Societé Générale de l’Empire Ottoman”, în vede- cu cea a revistei, în jurul lor afirmându-se o grupare rea lichidării definitive a chestiunii mânăstirilor cunoscută sub denumirea „Cei de la Dreptul”, care închinate; Legea pentru un scăzământ de 10% acor- şi-a dobândit o faimă deosebită datorită talentului şi dat unei categorii de arendaşi; Legea privind numi- competenţei profesionale exprimate publicistic. Pri- rea de către domnitor a mitropoliţilor şi episcopilor mul număr al „ziarului pentru ştiinţa dreptului” a 36 eparhiaţi; Legea pensiilor pentru funcţionarii civili, apărut joi, 16 decembrie 1871, iar programul revis- tei, fără titlu, era semnat de redactorul-general Gr. „foile periodice cu regularitatea lor, cu dimensiu- G. Peucescu (procuror de secţie la Înalta Curte de nile lor care silesc pe autori să-şi strângă ideile Casaţie şi Justiţie).2 într-un spaţiu mic, foile periodice, când sunt scrise Este de remarcat, dintru început, spiritul de de bărbaţi competenţi, sunt cel mai puternic mijloc mecenat şi devoţiune pentru dezvoltarea ştiinţei de civilizaţie, pentru că sunt cei mai puternici pro- dreptului în România al fondatorilor Societăţii, care pagatori de idei şi de cunoştinţe pentru oameni”. Cu se obligau a plăti anual cu titlu de cotizaţie suma de o asemenea convingere, fondatorii ziarului „Drep- 80 lei, iar membrii activi îndatorându-se şi a lucra tulu” îşi propuneau ca, „în prezenţa unei legislaţii fiecare cel puţin un articol pe lună şi a-l trimite sec- care nu e încă bine cunoscută”, să lămurească şi să ţiei de apartenenţă a publicaţiei. În acelaşi timp, pro- vulgarizeze „principiile cele mai mari de drept şi gramul său, deosebit de generos şi de ambiţios, încerca principiile cele mai necesare de economie politică, şi îşi propunea să răspundă „nevoilor juridice” ale unei aşa de strânse cu cele dintâi”, să discute „din punc- societăţi care îşi făcea din exigenţele „statului de drept” tul de vedere al intereselor şi al trebuinţelor noastre o prioritate absolută a europenizării sale. naţionale”, lacunele legislative, să încerce să pună în Astfel, remarcându-se progresele făcute în lumină „tezaurul de muncă şi de cunoştinţă ce magis- „administraţia justiţiei”, dar conchizându-se că: „Şi traţii cei buni depun în sentinţele lor şi care, până cu toate acestea rămâne mult de făcut chiar în acum, au rămas ascunse în arhivele tribunalelor”. această ramură”, în articolul program sunt trecute În acest fel, „Dreptulu” se proclama „cea mai în revistă neajunsurile şi, în consecinţă, priorităţile importantă fundaţiune a societăţii, dar nu va fi sin- de acţiune în cele patru domenii de preocupări ale gura ei fundaţiune”. publicaţiei. În privinţa legislaţiei, schimbarea ra- Într-adevăr, marcând marea deschidere spre pidă, fără o elaborare chibzuită a reglementărilor întreaga cultură juridică românească şi toate sectoa- juridice, departe de a răspunde trebuinţelor noastre rele ei, a Societăţii Juridice, se preciza că aceasta „îşi şi de a fi adaptate la mijloacele de aplicare disponi- propunea a tipări, cu spezele ei, veri ce alte tratate bile, copie ale unor legi create pentru alte societăţi, de drept şi de economie politică, ce i se vor părea că pentru o altă civilizaţie făceau ca, pe de o parte, merită a fi publicate” şi aceasta din preocuparea de legislaţia românească a timpului să prezinte „o mul- a asigura „operelor serioase” răspândirea necesară. ţime de lacune, de antinomii, de obscurităţi” şi apli- Dintre „instituţiile juridice”, o atenţie deosebită carea ei să fie, de multe ori, „imperfectă şi vicioasă”, era acordată „şcolilor de drept”, în sensul dezbaterii iar pe de altă parte, chiar principiile fundamentale situaţiei lor, analizei deficienţelor şi prefigurării îmbu- ale legislaţiei „care sub un regim de libertate, sunt nătăţirilor necesare, aşa încât acestea să-şi îndepli- presupuse a fi expresia majorităţii, sunt necunoscute nească rolul major în formarea generaţiilor de jurişti. acestei majorităţi, şi puţin înţelese chiar de cei che- Datoria concretă a revistei şi a Societăţii era maţi a aplica legea”. În plus, funcţionarii respectivi aceea „de a chema în jurul acestor idei pe toţi aceia nu înţelegeau pe deplin şi adecvat textele legale, din care sunt dispuşi a sacrifica ceva pentru progresul cauza absenţei pregătirii de specialitate (facultăţile ideilor şi al cunoştinţelor în ţara noastră” şi, în de drept fiind recent înfiinţate) şi în absenţa unor acest sens, se făcea apel „mai ales la acei tineri care studii explicative corespunzătoare. au avut norocul pe care nu l-au avut mai marii Pe lângă deficienţele privind „facerea şi aplica- noştri, de a face studii regulate, fie în ţară, fie în rea legilor”, un alt domeniu în suferinţă era cel al străinătate, şi care, prin urmare, înţeleg răul şi pot „instituţiilor juridice”, denunţându-se lipsa aresturi- să-l remedieze, numai să voiască”. lor preventive, regimul carceral inadecvat al minori- Dar ceea ce impresionează şi astăzi, rămâne lor, starea necorespunzătoare a penitenciarelor, care entuziastul crez pe care tânăra echipă fondatoare îl contraveneau cerinţelor elementare ale civilizaţiei exprima cu această ocazie şi misiunea pe care astfel moderne, de tip occidental. şi-o asuma: „E datoria noastră, e sarcina ce ne re- Pentru a aduce ameliorări unor asemenea stări vine de drept nouă în marea operă a regenerării de lucruri şi a contribui la bunul mers al justiţiei, se României, de a contribui la buna administrare a propunea unirea eforturilor celor interesaţi, într-o justiţiei. Şi pentru a împlini această sfântă misiune, asociaţie şi editarea „unui ziar juridic”. Şi aceasta, nu trebuie a se cruţa nimic”. întrucât: „În timpurile noastre în care, din cauza Era exprimată, apoi, într-un fel de justificare a înmulţirii relaţiilor şi ideilor, din cauza rapidităţii acestei responsabilităţi istorice generos asumată, cu comunicaţiilor, viaţa curge aşa de ocupată...”, o puternică implicaţie de identitate naţională, ideea 37 că pentru noi, românii, înconjuraţi „din toate părţile creatoare proprii şi a capacităţii lor de a înfăptui un de naţiuni puternice şi absorbitoare, ameninţaţi în atare deziderat istoric. Societatea Juridică şi pivotul chiar existenţa noastră” şi în condiţiile în care său, ziarul „Dreptul“, s-au dovedit atunci răspunsul „naţiunile mari şi glorioase” nu-şi permiteau să se cel mai potrivit al imperativului definitoriu al mersu- culce pe „laurii câştigaţi”, spre a recupera deci deca- lui istoric. Conştienţi de o asemenea menire, spre cin- lajul şi a ne armoniza cu civilizaţia juridică occi- stea lor, „combatanţii” angajaţi în acest proiect şi-au asu- dental-europeană, era nevoie să „ne înmiim puterile mat un asemenea rol şi au suportat un atare sacrificiu. prin voinţă şi bărbăţie, pentru a transmite copiilor Rolul de veritabilă „Academie juridică” asumat sacrul depozit al naţionalităţii ce am primit de la de Societate şi promovat consecvent prin revista părinţi”. Iar toate acestea erau asumate şi exprimate „Dreptul” s-a exprimat şi prin preocuparea de a con- din convingerea absolută că „în timpurile pe care le tribui la definitivarea şi impunerea unei terminolo- trăim, civilizaţia e pentru noi o chestiune de viaţă şi că gii, a unui vocabular juridic românesc, demers abso- justiţia e fundamentul etern al oricărei civilizaţii”. lut necesar în acea epocă de constituire a identităţii În numărul din 6 ianuarie 1872, prin articolul naţionale moderne, printre altele prin iniţierea, în (nesemnat) Ce e un jurnal de legislaţie şi prin ce di- paginile sale, încă din 1873, a unui dicţionar juridic. feră el de un jurnal politic se făcea o altă importantă Opera juridică delimitare de preocupări şi de direcţie a revistei. Un adevărat idealist înfăptuitor, Constantin După o destul de amplă incursiune în problematica Bosianu şi-a consacrat în mare parte viaţa sa pregă- tirii şi realizării importantelor proiecte instituţio- raporturilor dintre practică şi teorie în politică (mo - nale, a practicat avocatura şi nu a mai beneficiat de rala socială şi ştiinţa politică) şi drept (elaborarea şi timp suficient spre a se dedica lucrărilor teoretice. aplicarea legii şi ştiinţa dreptului), se conchidea că un Totuşi, şi în acest domeniu, sunt de remarcat două jurnal de legislaţie nu e organul unui partid politic; că realizări cu un pronunţat caracter de pionierat. Este aprecierile pe care jurnalele de politică militantă îşi vorba, mai întâi, de teza de doctorat susţinută şi fondează adesea consideraţiile lor asupra acţiunilor, publicată la Paris în 1851 cu tema De l’action pau- legilor şi instituţiilor se vor căuta în van în coloanele lienne en droit roumain et en droit français, o abor- unui ziar de legislaţie care e dator să se folosească în dare de drept comparat, care reflectă preocuparea aprecierile sale nu de ceea ce este momentan, acci- generaţiei respective de a înțelege şi a adapta insti- dental, ci consultând istoria şi filosofia, trebuie să cer- tuţiile juridice naţionale, deopotrivă, spiritului euro- ceteze cauzele primitive ale oricărui fapt social şi pean şi realităţilor interne. O a doua lucrare, Ele- efectele (pozitive sau negative) ale unei experienţe mente de drept român constituţional (1865) este mai îndelungate; depărtându-se de orice idei precon- legată de preocupările publice ale autorului, impli- cepute, orice sistem filosofic care nu se bazează pe cat în procesul de stabilire a noilor baze constituţio- aprecierea faptelor, singura metodă de care trebuie să nale ale statului unitar român modern, în conformi- se conducă studiile asupra legilor şi instituţiilor juri- tate cu Convenţia de la Paris (1858) şi cu Statutul dice, în genere, este metoda analitică. său dezvoltător edictat de Cuza în 1864. Prin programul şi concepţia sa, acest „ziar juri- Pentru activitatea sa științifico-culturală, în dic” era hotărât să dureze şi să-şi impună obiectivele şedinţa Academiei Române din 30 iunie 1879, des- asumate, privind mai ales constituirea unei doctrine făşurată sub președinția lui Ion Ghica, cu 16 voturi şi afirmarea jurisprudenţei naţionale, în urma refor- pentru şi două contra, Constantin Bosianu era ales mei legislative majore din 1864–1866 şi prin aplica- membru de onoare al înaltului for academic. rea rezultatelor sale. Miza era una excepţională, de Avocatul anvergură istorică: adaptarea reglementărilor juri- Dincolo de preocupările sale publice şi acade- mice, Constantin Bosianu a desfăşurat şi o activitate dice moderne, de tip european-occidental la realită- practică, de avocat, fiind membru al Baroului de ţile societăţii româneşti, transformarea acestora în- Ilfov şi ales în două rânduri (1871 şi 1873) decan al tr-un factor important de progres şi prin evoluţie acestuia. creatoare, afirmarea dimensiunii juridice a identită- Constantin Bacalbaşa îl considera drept cel mai ţii naţionale şi a componenţei civilizaţional-cultu- mare avocat al timpului său, iar în această calitate de rale a dreptului. Era o operă deosebit de dificilă, maestru al barei, un alt contemporan (D.C. Popescu) care presupunea, înainte de toate, depăşirea unor îl reţinea astfel: „Un model de ştiinţă, probitate şi 38 rezistenţe interne şi cultivarea încrederii în forţele desinteres. Nimeni nu s-a ridicat aşa de sus ca dân- sul, într-o epocă în care câştigurile erau aşa de decan fondator a fost desemnat în noiembrie 1859, mari, şi cu toate acestea el moare aproape sărac! În dăinuie şi astăzi şi reprezintă emblema învăţământu- rândul avocaţilor, fără îndoială, posteritatea îi va lui superior juridic al ţării. Înalta Curte de Casaţie şi acorda un loc strălucit. Cunoştinţe vaste, cercetare Justiție, a cărei lege de înfiinţare a prezentat-o şi amănunţită a cauzelor, spirit pătrunzător, logică susţinut-o în parlament şi din rândurile căreia a făcut inexonerabilă, argumentare solidă, precisă şi plină parte, constituie şi în prezent un pilon major al sta- de claritate, însoţită de un gest simplu dar convin- gător, iată ce constituia talentul său şi îl înălţa tului de drept şi un factor al modernizării structuri- deasupra confraţilor săi… Ca decan al ordinului lor judiciare. Societatea Juridică, inițiatoarea preo- avocaţilor, şi-a îndeplinit însărcinarea cu cumpăt ate, cupărilor doctrinare sistematice a cunoscut urmări dând exemplul celei mai asidue exactităţi cu ocazia relevante, exprimate în dezvoltarea şi instituţionali- diferitelor întruniri şi conferinţe ale Corpului”. zarea cercetării ştiinţifice în domeniul dreptului, Adept al progresului social reprezentând, într-un anumit fel, precursorul Institu- prin învăţământ şi cultură tului de Cercetări Juridice înfiinţat acum peste 60 de O latură importantă a activităţii publice a marelui ani, iar publicaţia sa, revista „Dreptul”, reprezintă şi jurisconsult a reprezentat-o acţiunea sa constantă de promovare a progresului social prin dezvoltarea astăzi simbolul presei juridice româneşti. învățământului şi diseminarea cunoştinţelor cultural- Dar, dincolo de asemenea realizări excepţionale, ştiinţifice în rândul tuturor membrilor societăţii. Sunt rămâne semnificaţia lor esențială: cea de funda - relevante, în acest sens, activităţile desfăşurate în mente ale culturii juridice românești! calitate de membru al Societăţii Corpului Didactic, Evocând personalitatea şi opera lui Constantin înfiinţată în 1878 (reprezentând aici cu precădere Bosianu, omagiem implicit întreaga generaţie de particularităţile învăţământului superior juridic), sau mari jurişti ai ţării care au pus bazele societăţii al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român româneşti moderne, cea despre care marele savant (înfiinţată la Paris, în august 1839, de Al. Golescu, Constantin I. Istrati scria, în 1912: „La umbra Dimitrie Brătianu şi Ion Ghica, al cărei preşedinte a fost în 1867). Nu în ultimul rând, sub guvernarea şi mărețelor figuri ale nemuritorilor Bosianu şi Costa- cu sprijinul său oficial, în ianuarie 1865 s-a înfiinţat foru şi a altora de seamă cu aceeaşi specialitate, Societatea culturală „Ateneul Român”, din iniţiativa mai în urmă ajunsesem aproape a se crede de mulţi lui Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu-Urechia că numai aceştia pot alcătui stratul conducător şi Nicolae Kreţulescu, având ca misiune „propa- politic al ţării.” garea cunoștințelor folositoare poporului român, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul Note unor cursuri şi conferinţe publice”. Printre realizări- 1 Pentru redactarea ziarului, care apărea joia şi duminica, se le sale, alături de numeroase lucrări şi comunicări alegea, în fiecare an, un redactor-general (care primea articolele şi științifice, la loc de frunte se află, desigur, edificiul era responsabil cu regularitatea ziarului) şi 16 redactori speciali, arhitectural simbol al Bucureștiului şi întregii ţări. Ca aceştia din urmă grupaţi în patru secţii: legislaţie, doctrină, juris- fondator al ziarului unionist „România” (1857), a prudenţă şi economie politică. Comitetul Societăţii era format din: înţeles şi a cultivat rolul presei de vector al informă- C. Bosianu, preşedinte, C. Eraclide, vicepreşedinte, N. Stănescu, rii şi formării a opiniei publice, din perspectiva secretar şi Em. Protopopescu-Pache, casier. Redacţia ziarului era astfel construită: redactor general, Gr. G. Peucescu; Secţia de autenticelor valori ale unei comunităţi. legislaţie: C. Schina, Gr. Thriandafil, I. Calinderu, V. Missir; Sec- Moştenirea (juridică) ţia de doctrină: G. Danielopolu, I. Lachovari, C. Nacu, G.E. Schina; a lui Constantin bosianu Secţia de jurisprudenţă: Eug. Stătescu, Dim. Giani, M. Pherechide, Prima generaţie modernă de jurişti a ţării, al I. Gr. Poienaru-Bordea; Secţia de economie politică: Al. Vericea- cărei reprezentant proeminent a fost Constantin nu, R.N. Opreanu, Em. Protopopescu-Pache, V. Brătianu. „Drep- Bosianu a creat bazele dezvoltării moderne ale învă- tulu“, Legislaţiune, Doctrină, Jurisprudenţă, Economie Politică, anul I, no. 1, joi 16 decembrie 1971. ţământului, ştiinţei şi culturii juridice în România. 2 Toate marile sale înfăptuiri şi-au dovedit valabi- În februarie 1872, demisionează din magistratură, în semn de protest faţă de destituirea deghizată în permutare a prim-preşe- litatea şi durabilitatea peste timp şi reprezintă şi dintelui Curţii de Apel Bucureşti de către ministrul Justiţiei şi se astăzi repere ale civilizației juridice naționale. înscrie în Baroul de Ilfov, profesând ca avocat şi ocupându-se, în Facultatea de Drept din Bucureşti, al cărei prim continuare, de redactarea ziarului juridic. 39 In memoriam – Mihai Eminescu

Hiperexactitate și perfecțiune la Mihai Eminescu Acad. Alexandru Surdu Vicepreşedinte al Academiei Române

Perfecţiunea, spre care tinde orice mare creator, mate şi de popoare, care oricum şi-au clădit gloria pe este aceea care îl şi înalţă deasupra celorlalţi muri- milioane de cadavre, şi de cei 24 de ani, după care au tori şi îl face vestit pentru totdeauna. Uneori, aceasta, fost de regulă executaţi, în afara muzicienilor, la care prin exactitatea şi precizia la care ajunge, nici nu se referă Thomas Mann, care s-au bucurat de glorie, poate fi înţeleasă şi nici apreciată de către contem- majoritatea nu pot fi suspectaţi, căci au trăit în mize- poranii creatorului, ci este văzută abia mai târziu la rie, ori mult mai puţin de limita faustică, măsurabilă adevărata ei valoare. Acestea sunt lucruri cunoscute, de la primele succese, ori mult mai mult. mai puţin se ştie însă despre eforturile pe care le Fiind, orice s-ar spune, persoane deosebite, din- depun creatorii pentru obţinerea perfecţiunii, despre tre care unele au şi devenit proverbiale, s-au căutat condiţiile în care pot să le facă sau nu şi, mai ales, mereu motive care să le justifice atât comportamen- despre consecinţele adesea fatale pe care poate să le tul, cât şi reuşitele, căci numai stăruinţa n-a fost producă, dovadă vieţile lor curmate înainte de niciodată suficientă. S-a vorbit despre talente, încli- vreme sau suferinţele cumplite la care au fost naţii şi aptitudini, spre bucuria psihologilor speciali- supuşi, ca un fel de pedeapsă, parcă, pentru îndrăz- zaţi în problemele gândirii creative, dar s-a dovedit neala acestora de a se compara cu zeii. apoi că marile creaţii au depăşit succesele mai mult Unele creaţii sunt atât de frumoase, încât au fost meşteşugăreşti ale talentaţilor (cum este în muzică numite „divine”, cum li se spune adesea şi celor care interpretul talentat faţă de compozitor). Ba, uneori, le-au făcut, fără ca „divinul” acesta să însemne s-a dovedit că marii realizatori n-aveau niciun fel de „sfinţenie” în sensul dreptei noastre credinţe. Căci şi talente (mari matematicieni care socoteau pe degete, demonicul îşi are frumuseţea lui, cum ne-o spune şi sau poeţi care nu-şi puteau recita versurile). Poetul: „O, eşti frumos, cum numa-n vis/ Un demon În fine, a început să se vorbească despre geniu şi se arată” (versurile 141–142 din Luceafărul). Este nebunie, ceea ce a şi dat de lucru de data aceasta psi- interesant că Eminescu, în strofa iniţială (89–90) hiatrilor. În ciuda evidenţei însă că a fi nebun nu spune „înger” în loc de „demon”, conferindu-le înseamnă a fi geniu, ci mai degrabă imbecil, s-a parcă ambilor „divinitatea frumuseţii”. considerat că anumite tulburări mentale (cum se Nu este de mirare că mulţi creatori se consideră zice mai nou) sau, mai precis, anumite faze ale unor inspiraţi fie de duhul Binelui, fie de duhul răului. tulburări mentale ar fi stimulative pentru creativi- Georg Cantor zicea despre sine că nu este decât un tate, cum se credea că ar fi şi alcoolul sau drogurile. grefier care scrie la dictarea lui Dumnezeu, iar Tot ce se poate, dar contraexemplele sunt copleşi- Eduard Eveling, ginerele lui Karl Marx, se consi- toare. Poţi să distrugi cu astfel de stimulente un dera inspirat de diavol: „Suflarea ta, Satano, îmi in- popor întreg, cum au făcut-o nord-americanii cu spiră versurile...”. Între aceştia ar fi cei care, faustic pieile roşii, fără să apară niciun geniu. Thomas vorbind, îşi vând sufletele celui rău, căci Binele nu Mann cade într-o astfel de ispită în legătură cu afec- este negociabil. Reuşitele fausticilor sunt pe durată ţiunile bolilor venerice asupra creierului. Ce-i drept, limitată (la 24 de ani, se zice), după care vine asupra unui anumit creier, dar nici acolo de la sine, pedeapsa. ci numai cu ajutorul maleficului diavol. Plutarh spunea că demonii sunt entităţi interme- Fără s-o mărturisească, mulţi critici şi chiar psi- diare între zei şi oameni, ca şi eroii şi semizeii gre- hiatri s-au inspirat din romanul Doctor Faustus al cilor, unii fiind de partea Binelui, alţii a răului. La lui Thomas Mann (dar şi acesta zicea că i-a studiat iudeo-creştini există tradiţia uriaşilor, care ne amin- în prealabil pe psihiatri), încercând să aplice aceeaşi tesc de titani şi de ciclopi. Dar nici unii n-au excelat schemă şi la viaţa lui Eminescu. Se părea că aceste prin creativitate. încercări vor înceta, mai ales după descoperirea Dacă ţinem seama de cazurile concrete ale crea- multor relatări care infirmă fără tăgadă faptul că 40 torilor, spre deosebire de marii conducători de ar- acesta ar fi avut afecţiuni dermato-venerice, şi după descrieri psihiatrice competente ale afecţiunilor sau de circ nu se confundă cu vagabondajul oligo- sale. Apariţia însă recentă a unei culegeri de mărtu- frenic al boschetarului, ci sugerează mai degrabă rii, a căror falsitate a fost dovedită, cu omiterea cer- opţiunea pentru o educaţie specializată, de care au cetărilor mai noi, întoarce investigaţiile cu un secol dispus alţi creatori prin învăţământul privat. Nici înapoi, la cele două alternative: boală venerică, fie alţii nu s-au simţit bine pe la şcoală şi chiuleau congenitală, fie dobândită. Aceasta, deoarece aşa ascunzându-se şi citind prin biblioteci, fără să fie considerau unii dintre contemporanii poetului, bolnavi. Cine crede că Leibniz, Descartes sau New- cunoscuţi sau medici. ton au învăţat la şcoală ceea ce i-a interesat pe fie- Afecţiunea congenitală veneriană este caracte- care, se înşeală. ristică tipului oligofren, care nu poate fi pus în dis- Eminescu şi la Universitate era un auserorden- cuţie, iar cea dobândită cu efecte, să zicem neurosti- tlich (extraordinarius) care „fugea” de la un curs la mulative, n-ar fi putut să dureze câteva decenii fără altul, ajungând să-l uimească pe Constantin Noica să producă neajunsurile caracteristice, care apar prin diversitatea preocupărilor sale şi prin sârguinţa mult mai repede şi ar fi necesitat tratamente speci - de a strânge cât mai multe cunoştinţe în „turbinca” fice cu mult înainte de apariţia tulburărilor mentale, pe care o purta cu sine peste tot. Le-a trebuit edito- clar diagnosticate astăzi ca maniaco-depresive. rilor 100 de ani ca să transcrie şi să publice doar o Aceasta, în varianta à la Thomas Mann a genialităţii parte din manuscrisele lui, căci majoritatea lor, ca şi spirochetice. Numai că tânărul Eminescu, indepen- cărţile sale, s-au pierdut. Slavici zicea, de exemplu, dent de orice contaminare, avea anumite calităţi că Eminescu ar fi citit toate dialogurile lui Platon, deosebite, prin care s-a făcut remarcat faţă de toţi din care şi-ar fi făcut însemnări, dar nu s-a păstrat colegii şi cunoscuţii săi, care ar fi putut să constituie nimic. Nu mai vorbim de cărţile, revistele şi ziar ele, premisele unor activităţi remarcabile, căci nu este pe care le citea zilnic, ani de-a rândul, sau de filo- vorba numai de poezie. sofii săi preferaţi: Kant şi Schopenhauer, din care Oricât de eficienţi ar fi fost spirocheţii, aceştia chiar începuse să traducă. Ce să mai spunem despre nu l-ar fi îndemnat să desfăşoare un fel de autoin- notele şi însemnările sale din aproape toate dome- strucţiune enciclopedistă. Să manifeste interes pen- niile: logică, filosofie, psihologie, pedagogie, eco- tru toate domeniile cultural-ştiinţifice şi artistice, nomie, drept, medicină, lingvistică, istorie de toate pentru a-l îndreptăţi pe Constantin Noica să-l nu- felurile, fizică, matematică, chimie, biologie şi mereu mească „omul deplin al culturii noastre”, în compa- literatura: poezia, proza şi dramaturgia. Eminescu raţie cu toţi ceilalţi din toate timpurile. era un „Super-Faustus”, pe care nu l-ar fi ocolit Da, s-ar putea reproşa că nu l-a interesat şcoala, Mefisto. Şi toate acestea se petreceau înainte de adică tocmai instituţia care îi putea oferi cunoştin- orice semnal al vreunei boli psihice sau intervenţii ţele de care era însetat. Nu putem spune că nu i le demonice. oferea, dar putem constata că Eminescu a renunţat la Eminescu, am putea spune, căuta pretutindeni şcoală, dar nu la învăţătură. Termenul de „fugă” nu desăvârşirea, să-i zicem în termeni moderni, infor- este tocmai potrivit. Acelaşi lucru l-a făcut, cam la maţională, enciclopedică, dar şi exactitatea, perfec- aceeaşi vârstă, şi viitorul filosof, jurist şi om politic, ţiunea, atributul genialităţii, căci nu se mulţumea cu Vasile Conta. Cu cine? Cu o trupă de teatru, care ceea ce găsea, ci trecea totul prin filtrul exigenţelor făcea, ca oricare alta din vremurile acelea, turnee sale. prin toată ţara. Şi a lucrat doi ani ca sufleur, ca actor Mai mult, tendinţa aceasta către perfecţiune se şi ca dramaturg, fără să fie atins de vreo boală der- numeşte, în termeni psihiatrici, hiperexactitate şi mato-venerică, nici congenitală, şi nici dobândită. În este o trăsătură de caracter accentuată, cum îi zice plus, nici el n-a renunţat la învăţătură, ajungând o Karl Leonhard, alături de celelalte patru, după care personalitate marcantă despre care va scrie mai târ- personalităţile pot fi împărţite în: hiperexacte, hiper- ziu şi Eminescu gazetarul, fără să ştie că acesta fu- emotive sau exaltate, hiperperseverente, nestăpânite sese poet, actor şi dramaturg ca şi el. şi demonstrative. Poate că soluţia ar fi inversă, adică să pornim, Cel care le-a ilustrat cel mai bine pe plan literar chiar şi în spirit faustic goethean, nu de la nebunie la a fost Shakespeare, în dramele sale pasionale: Ham- germenii genialităţii, ci de la genialitate la nebunie, let era hiperexact; Romeo şi Julieta erau hiperemo- căci doctor Faustus era, oricum, un savant înainte tivi; Macbeth era hiperperseverent, Othello era ne - de-al ispiti diavolul. stăpânit şi Richard al III-lea era demonstrativ. Episodul „fugii” de la şcoală spre lumea de vis a Aspectele dramatice rezidă în faptul că aceste per- lui Shakespeare şi angajarea într-o trupă de teatru sonaje luptă pentru nişte obiective ideale care nu 41 sunt compatibile cu trăsăturile lor de caracter accen- având avantajul cunoaşterii limbii germane (limba tuate. Hamlet, chibzuitul şi socotitorul, trebuie să se marilor poeţi), fără alte îndemnuri, este sigur că a răzbune; Romeo şi Julieta, labili şi nestatornici, vor găsit (numai la Goethe, de exemplu) o mulţime de să ilustreze iubirea; Macbeth, cinstitul şi credincio- referinţe la personalităţi istorice, mitologice, lite- sul, trebuie să-şi ucidă regele; Othello cel loial şi rare, despre care nu auzise. Nu poţi să înţelegi marea devotat e obligat să fie gelos, iar Richard al III-lea, poezie fără o cultură serioasă. Dar aceasta, fireşte că pocit şi şontorog, să întruchipeze măreţia. Acestea nu ţi-o poţi face la comandă, iar la şcoală nu se în- sunt obiective imposibil de realizat, căci sunt con- vaţă nici ce doreşte elevul, nici ce vrea profesorul. trare firii eroilor. Dar ei se străduiesc totuşi, cu ris- Dacă te interesează teatrul, de exemplu, mai ales cul sănătăţii şi al vieţii lor, să ridice sentimentele acela clasic, scris în versuri, şi dacă teatrul este acestea până la treapta lor ideală de perfecţiune, pe ambulant şi pleacă din oraşul tău, nu-ţi vine oare să care a conceput-o autorul dramelor pasionale. laşi totul şi să „fugi” cu el? Este posibil aşa ceva? Se poate muri pentru ase- După descrierile pe care le avem, Eminescu se menea idealuri? Şi, înainte de a muri, persoanele remarcase deja faţă de restul colegilor săi, nu numai chiar se îmbolnăvesc psihic, parcurgând cele cinci prin celebra „fugă”, dar şi prin aprecierea unuia din- faze ale bolii? Psihiatrii contemporani consideră că tre profesori, a cărui amintire Eminescu a păstrat-o da, aşa se petrec lucrurile cu personalităţile care au cu sfinţenie. La 16 ani i-au fost publicate câteva trăsături de caracter accentuate, şi nu neapărat pen- poezii. Avea talent, de bună seamă. tru obiective atât de elevate. În orice caz însă, fără Fizic, nu era un om înalt, dar nici prea scund. nicio afecţiune dermato-venerică. Era puternic şi plin la corp, înclinând la maturitate Faza normală este aceea în care, până la o anu- spre picnic. Comportamental (foarte ordonat vesti- mită vârstă, la tinereţe sau la maturitate, persoana mentar, reţinut, timid, sistematic, tipicar) era, în dovedeşte, prin comportament, că are anumite parti- mare măsură, hiperexact (nemulţumit de forma poe- cularităţi prin care iese în evidenţă, indiferent ce ar ziilor, cu reveniri şi multe variante), dar şi emotiv, face, faţă de ceilalţi. Se face remarcat şi uneori chiar trecând cu uşurinţă de la veselie la tristeţe. Nu s-a cunoscut: hiperexactul prin punctualitate şi precizie; manifestat niciodată violent, n-a dovedit intenţii de hiperemotivul prin uşurinţa trecerii de la veselie la promovare şi nici n-a susţinut cu patimă vreo teorie. tristeţe; hiperperseverentul prin progrese profesio- Se pare că emotivitatea, neexagerată însă, le este nale; nestăpânitul prin conflicte violente; demon- proprie actorilor şi poeţilor, primilor pentru a putea strativul prin susţinerea cu patos a oricăror păreri. să interpreteze roluri vesele şi triste, poeţilor pentru Din păcate, chiar dacă există exemple evidente ale a le oferi subiecte şi a le stimula sensibilitatea. În unor astfel de comportamente, există totuşi persoane cazul lui Eminescu, temperamental sangvino- care nu se încadrează într-o singură categorie de per- melancolic, predomina tristeţea şi înclinaţia către sonalităţi. Făcând abstracţie de această situaţie, se pesimism. poate considera că fiecare tip de personalitate ar Instinctiv sau nu, persoanele hiperexacte, dacă putea evolua normal, şi chiar aşa se întâmplă de obi- sunt obligate la activităţi contrare firii lor, încearcă cei, dacă nu ar întâmpina dificultăţi serioase în să le evite, adesea prin „fugă”. Nu acceptă situaţiile manifestarea particularităţilor sale psihice de perso- neplăcute, nu pot fi prefăcuţi, nu mint, nu-şi schimbă nalitate şi dacă acestea, accentuate fiind, n-ar fi părerile. Vorbind numai despre lucruri pe care le totuşi extrem de accentuate sau s-ar diminua ca cunosc foarte bine, nu suportă să fie contrazişi. Pre- intensitate, independent de voinţa persoanei. Sha- feră adesea să tacă şi să asculte decât să discute fără kespeare alege personalităţi cu trăsături de caracter argumente. Caută dovezi, nu face demonstraţii. bine diferenţiate, chiar cu aspecte corporale speci - Devizei nehotărâtului Hamlet (to be or not to be) fice, cunoscute în antropologia medicală (picnic, îi corespunde „ticăiala” lui Eminescu. În cazurile de cefalic, atletic etc.), cu tendinţe către acutizare şi le opţiuni, îi scrie el lui Maiorescu: „ich werde «ticăit»”, pune în situaţii cu totul nefavorabile, datorită obiec- devine ticăit, nu poate să ia nicio hotărâre, şi atunci tivelor ideale la care aspiră. „fuge”: de la şcoală, de la Universitate, de la docto- Perfecţiunea este idealul oricărui creator, cea rat. „Fuge” în genere de tot ceea ce nu-i place, cu artistică a oricărui poet, în mod special. Strădania orice risc. În felul acesta încearcă să se păzească de acestuia, dacă este într-o oarecare măsură obiectiv, faza a II-a de accentuare a hiperexactităţii, de activi- este de a şti cât mai multe, de a se cultiva în dome- tăţi contrare firii sale, care îl fac să sufere. niul poeziei şi al literaturii, dar şi al artelor şi al şti- Eminescu se simte bine în domeniul creaţiei 42 inţelor. În cazul lui Eminescu, atras de poezie şi poetice. Aici scrie despre cine vrea şi despre ce vrea. Şi o face aşa cum îi place lui, pe-ndelete, fără grabă, care, întreolaltă, l-au şi condus pe culmile cele mai cu reveniri; taie şi rescrie, până când începe să-i elevate ale poeziei. sune lui cum trebuie, adică bine şi tot mai bine, până Dar Eminescu nu se ferea numai de ispitele exte- spre perfecţiune. Şi este obsedat de gânduri, zi şi rioare dăunătoare, ci, mai ales, de propriile sale ispite noapte. Încearcă să doarmă, stinge lumânarea şi care ar fi putut să-l epuizeze, concentrându-i toată astupă soba, dar gândurile îl năpădesc, şi scrie pe-n - energia creatoare şi avantajele hiperexactităţii spre tuneric. Şade închis ca un sihastru, consumă din gră- scopuri ideale frumoase, dar lăturalnice: studiul sime, ca ursul în bârlog, până când nu mai rezistă şi exhaustiv al istoriei abundă în planuri amănunţite trebuie să iasă în lume. Şi îl loveşte peste faţă lu- referitoare la diferite perioade, domnitori etc., pen- mina zilei ca un bici. tru care ar fi trebuit să citească o viaţă întreagă; psi- Nichita Stănescu se întreba odată care sunt hologia popoarelor care ar fi necesitat cercetări „bătăturile poetului”, căci lucrează şi el ca un sala- antropologice, culturale, istorice, arheologice; lim- hor până cade pe brânci, şi arăta cu mâna spre cap. bile orientale, cosmologia, istoria religiilor, budis- Chiar dacă n-ar fi o personalitate accentuată, n-ar mul, brahmanismul etc., filosofia şi celelalte. A reu- trebui oare şi poetul sau scriitorul să aibă parte de şit să „fugă” de toate. Şi bine a făcut, considera odihnă? Până şi motoarele, când se ambalează, tre- Noica, şi iată de ce. buie oprite şi lăsate să se răcească. „– Ce mai faci?“ Pe unul dintre caiete, numit „de reporter” după îl întreabă o cunoştinţă pe Eminescu, în timp ce conţinut, sunt scrise pe fiecare pagină sus nişte litere lucra pe spetite, scoţând câteodată singur ziarul şi apoi câteva cuvinte cu explicaţii, dar aceasta se „Timpul”. „– Scriu şi iar scriu, îi răspunde Emi- observă numai dacă parcurgi caietul invers şi faci nescu, scrie-mi-ar numele pe cruce!” Şi se văita abstracţie de „reportajele” pe care le cuprinde. Ei adesea că nu mai poate şi c-ar avea nevoie şi el de bine, era vorba despre un dicţionar de termeni filo- un răgaz. Dar nimeni nu-l credea. Or, bătăturile, de sofici. Ar fi fost primul nostru dicţionar filosofic. orice fel, netratate, crapă şi se transformă în răni. Dar, vorba lui Noica, bine că nu l-a făcut şi a reuşit Aceasta, fără ca pacientul să aibă probleme de per- să „fugă” de el. Căci hiperexactul Eminescu n-a pro- sonalitate. Eminescu le avea însă şi pe acestea şi cedat ca un om obişnuit, care ar fi făcut un fel de începuse să intre în faza a treia, de psihopatie, de repertoar pe litere: a, b, c etc., scrise pe dreapta sus suferinţă psihică, de oboseală nervoasă. sau pe margine la câteva pagini distanţă, ca să în - Ce se întâmplase de fapt? Cât a depins de el capă cuvintele în ordine alfabetică. Pentru exacti- însuşi, Eminescu a ştiut să „fugă” de necazuri. Se tate, adică pentru a nu pierde cumva vreun cuvânt, ducea la cursuri multe, chiar prea multe (cel puţin Eminescu, derutându-i total şi pe exegeţi, a scris la pentru zilele noastre), dar nu la cele obligatorii, ci fiecare literă, pe pagini diferite: ab, ac, ad, ae, ... ba, doar la cele care îi plăceau, la care citea şi în plus, bc, bd, ... ca, cb, cd, ..., ca să nu-i scape nimic. Ar fi copia cărţi şi articole, şi chiar le traducea pe unele, ieşit cel mai complex dicţionar filosofic latino-ger- fără să-l intereseze consecinţele curriculare, cum le man-român, după termenii menţionaţi deja. Dar câţi zice astăzi, adică diplomele şi premiile. De ce? Ca ani ar fi trebuit să lucreze la el? Oricum a reuşit să să nu fie supus la presiuni, ca să nu facă ceea ce nu-i „fugă” la timp şi de această ispită. Nu mai vorbim place, ceea ce nu era compatibil cu firea lui, adică să aici de numeroasele proiecte abandonate, de atâtea ducă până la exactitate şi perfecţiune un lucru con- scrieri, de atâtea poezii... Şi nici de revenirea mereu siderat inutil, nu în genere, ci pentru sufletul său, asupra lor şi de revolta care l-a cuprins când acestea pentru simţămintele sale, pentru obiectivul său ideal au fost publicate în volum fără ca el să-i facă ultima de poet. Şi o spune adesea el însuşi, aşa cum numai verificare. el putea să o spună. Şi anume, că se apropia de gân- În faza de psihopatie, persoanele hiperexacte direa unui filosof, a lui Kant, de exemplu, numai încep să sufere realmente pentru orice anomalie, dacă îl interesa în mod special, dacă se simţea atras inconsecvenţă, greşeală, abatere, pe care le observă de aceasta şi atunci încerca „renaşterea intuitivă a cu uşurinţă la toţi, şi care, pe vremea aceea, chiar gândirii lui în mintea mea, cu mirosul specific de băteau la ochi şi pentru un orb: trădările politice, pământ proaspăt al propriului meu suflet”. Ceea ce naţionale etc. În astfel de cazuri, hiperexactul ră - dovedeşte o bună cunoaştere de sine, o cunoaştere a mâne singur adesea împotriva tuturor, căci, în afară propriilor sale trăsături de caracter accentuate: de el, toţi sunt realmente imperfecţi. Şi se luptă cu hiperexactitatea, năzuinţa spre perfecţiune, şi emoti- toţi. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” se lamentează vitatea sau sensibilitatea sentimentală excesivă, unul dintre politicienii de pe atunci. 43 Eminescu însă, hiperexactul, nu mai poate să intervenţia unor situaţii copleşitoare, opuse firii sale dea înapoi, nu mai are unde să „fugă”. Nu poţi să supraexacte. În realitate, au acţionat amândouă. fugi de toţi, care te pândesc de oriunde, căci aşa se Pentru admiratorii poetului Eminescu, publicis- manifestă, în faza a patra, nevroza obsesivă. Ca şi tica acestuia este adesea ignorată. Pentru boala lui a Hamlet, nu mai are încredere nici în prietenii pe care fost însă esenţială. Pe linia hiperexactităţii, începu- îi bănuieşte, pe bună dreptate, de tot felul de con- tul declinului, ca să-i zicem aşa, l-a constituit întoar- spiraţii. Cinstit fiind, are sentimentul culpabilităţii. cerea lui Eminescu în ţară, şi anume, după „fuga” de Poate că el este vinovatul şi încearcă să scape de doctorat, care, cu ajutorul lui Maiorescu, l-ar fi aju- obsesii, verificându-se pe sine, cum fac hiperexacţii tat să fie profesor. Pe atunci nu exista meseria de obsedaţi care se tot întorc din drum să verifice dacă poet, aşa că oricare alta i-ar fi fost la fel de nepotri- au încuiat uşa. Dar, în faza aceasta, în care ar trebui vită şi i-ar fi solicitat hiperexactitatea şi inventivita- să fugă şi de el însuşi, uşa este pentru el încuiată şi tea în alte direcţii, oricum neplăcute. Aşa că meseria zăvorâtă pe dinafară de către proprii săi prieteni. de ziarist, dar mai ales de conducător al unei publi- „Măcar de s-ar face uşor”, zice prietenul Maio- caţii, citită de sute de persoane, care îi permitea să rescu. Şi s-a făcut destul de uşor, căci totul a fost pre- scrie, după bunul său plac, despre orice îi plăcea, şi gătit din vreme. Diagnosticul ultimei faze: psihoză folosindu-şi „turbinca” fără fund a tezaurului său de maniaco-depresivă. Aceasta, după ultimele cercetări. informaţii, i-a stârnit la început un mare entuziasm, Faptul că la Eminescu n-a urmat sfârşitul, ca să fără să-i lase în umbră preocupările poetice. zicem aşa, de la prima încercare, ca în dramele lui Exegeţii ar putea să delimiteze durata acestei Shakespeare, şi nici măcar la ultima n-a murit din perioade, până la primele semnale de oboseală, de motive psihice, denotă faptul că episoadele de crize revoltă, de silă, care ar putea să-l conducă pe oricine maniaco-depresive nu erau atât de grave pentru a la disperare, iar pe un hiperexact la traume psihice. necesita o internare pe viaţă, la care se gândea Şi, ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce n-a „fugit” Maiorescu. Ele n-au fost însoţite nici de încercările, Eminescu, cum îi era obiceiul? De ce a răbdat, ris- obişnuite în fazele depresive, de sinucidere, iar în cându-şi sănătatea? Şi dacă a făcut-o o dată, şi a fazele maniacale de manifestări violente, ceea ce în- păţit-o, de ce n-a renunţat? seamnă că nu se ajunsese la o alterare gravă a per- Hic deficit aliquid. Aici ne lipseşte ceva: moti- sonalităţii. Iar faptul că toate crizele au fost urmate vul pentru care şi-a jertfit Eminescu sănătatea men- de perioade mai lungi sau mai scurte de luciditate, tală, cauza pe care n-a vrut sau n-a mai putut să o chiar cu reluarea îndeletnicilor curente, denotă că nu evite, căci tulburarea mentală (neereditară, neinfec- se instalase statornic nici măcar faza nevrotică. Aceasta fiind considerată ireversibilă. ţioasă şi fără leziuni craniene anatomice sau fiziolo- Ce-i drept, de fiecare dată, Eminescu a fost tra- gice) este un mijloc de apărare împotriva unor stări tat de o boală dermato-venerică de care nu suferise de conştiinţă insuportabile: suprasolicitare (stres), niciodată, ceea ce i-a provocat o intoxicaţie cu îngrijorare, frică, revoltă, supărare. După propriile mercur, care se ştie că produce grave tulburări ale lui mărturii, ar fi fost oboseala, după alte relatări ar sistemului nervos. fi fost permanenta îngrijorare în legătură cu situaţia Este ilustrativ episodul cu internarea sa la un lui financiară sau revolta faţă de trădarea ţării, că - spital vienez. Şi întâmplarea face să dispunem de reia îi putea răspunde numai prin articole de presă, mărturia lui Sigmund Freud, care zicea că medicul prin combatere şi nu prin tăcere. Este ceea ce în dra- de acolo nu-şi trata bolnavii cu niciun fel de medi- mele pasionale ale lui Shakespeare constituie senti- cament, iar Eminescu şi-a revenit, pur şi simplu, mentul idealizat pentru care personajele sunt dispu- numai datorită întreruperii „tratamentului” cu se să-şi rişte sănătatea şi viaţa: motiv pentru care mercur. dramaturgul îşi ucide personajele în ultimul act, ca Dacă acceptăm că poetul era o personalitate idealul să rămână viu în mintea spectatorului, elibe- hiperexactă, chiar numai mediu accentuată, atunci rat de suportul său material. putem justifica, adăugând şi o parte de hiperemoti- În cazul lui Eminescu, indiferent de orice moti- vitate, toate comportamentele sale, aparent bizare, vaţie a sfârşitului tragic, idealul său care a rămas ne - din tinereţe, ca şi performanţa perfecţiunii poetice, întinat este poezia, apropiată de perfecţiunea pe care pe care n-o putea atinge decât un hiperexact. Fazele şi-o putea dori şi imagina numai o personalitate care au condus la boala psihică ar putea fi justificate hiperexactă, performantă de tăria, cum îi zicea 44 prin două cauze: fie prin suprasolicitare, fie prin George Călinescu, a „parfumurilor sale”. geniul și boala*

Irinel Popescu Membru corespondent al Academiei Române

Motto: „Geniul n-are moarte, dar n-are nici noroc“ (Mihai Eminescu)

Aceste cuvinte profetice reflectă şi destinul ace- luia pe care George Călinescu l-a numit „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi, poate, îl va ivi vreodată neamul românesc” şi al cărui geniu îl defineşte cu o remarcabilă forţă poetică: „Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure, sau cetate şi câte o stea va veşteji în depărtări, până când acest pământ să-şi adune toate apele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumu- rilor sale”. Ca majoritatea geniilor, Eminescu câş - tigă „nemurirea” abia după moarte şi după un lung şir de suferinţe terestre. Înainte de a deveni „nemu- ritor şi rece”, poetul este obligat să trăiască în „cer- cul strâmt” în care nu cunoaşte decât nefericirea şi suferinţa. Poet şi filosof de dimensiuni universale, Eminescu a fost, însă, un om cu o sănătate fragilă şi cu o săptămână înainte de internarea în Sanatoriul cu un psihic vulnerabil. doctorului Şuţu. În ziua de 28 iunie 1883, conside- Sărăcia în care s-a zbătut tot timpul îl vulnerabi- rată de unii ca fiind „cea mai neagră zi din istoria lizează şi, mai mult, obligându-l la multe privaţiuni culturii române ”, Eminescu dezvoltă primul atac şi la tot felul de expediente pentru a-şi câştiga exis- maniacal, debutând astfel boala care i-a grăbit sfâr- tenţa. În plus, el se confruntă cu o lume ostilă, în şitul timpuriu. În continuare, destinul tragic îl urmă- care unii nu-l înţeleg, alţii îl invidiază, iar alţii îl reşte pe tot parcursul ultimilor şase ani de viaţă. Are urăsc de-a dreptul; pentru că, după cum ne spune parte de erori de diagnostic. Iniţial, s-a apreciat Johnathan Swift „atunci când apare un geniu ade- corect că poetul suferă de „alienaţie mintală în vărat, îl poţi recunoaşte după acest semn: anume că formă maniacală”, diagnostic stabilit în Sanatoriul toţi neghiobii se coalizează împotriva lui”. Această doctorului Şuţu. Titu Maiorescu, cu pregătirea de lume îi devine şi mai ostilă, după ce elocvenţa şi psiholog pe care o avea din timpul studiilor de drept, patosul lui jurnalistic deranjează clasa politică a vre- afirmă, cu o remarcabilă intuiţie: „Dacă a înnebunit mii. Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înnăs- Nu este de mirare că boala izbucneşte, la un cută, este ereditară“. Aceeaşi opinie o au şi medicii moment dat, nemiloasă. Şi-a prevestit-o el însuşi: de la Viena, unde a fost trimis în continuare pentru „Eu mă apropii cu paşi repezi de nebunie, să aveţi tratament, prin grija aceluiaşi Titu Maiorescu. La grijă de mine”, îi spunea prietenului său Ocăşanu, externarea din Sanatoriul Dobling, ei l-au considerat

* Alocuţiune susţinută la dezbaterea prilejuită de apariţia cărţii „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor“ (5 februarie 2015, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă) 45 vindecat, precizând, însă, că boala poate să revină. Şi, din păcate, acest lucru se întâmplă după întoar- cerea lui în ţară. De această dată, însă, orientarea, diagnostica şi terapeutica suferă o serie de modifi- cări, deloc favorabile pentru evoluţia ulterioară a bolii. Medicul Fr. Iszak de la Botoşani ajunge la con- cluzia (de care, treptat, îi convinge şi pe ceilalţi) că poetul suferă de sifilis nervos şi îl tratează cu mercur sub formă de aplicaţii externe (împachetări, fumigaţii). Un tratament care, însă, oricum, nu se mai folosea de multă vreme în tratamentul sifilisu- lui nervos, pentru că era ineficient şi toxic. Deşi medicul respectiv îşi dă seama, după o vreme, de consecinţe şi îi opreşte tratamentul, alţi confraţi vor repeta greşeala în anii următori. Efectele toxice ale tratamentului cu doze mari de mercur nu vor întâr- zia să apară. Eminescu nu are nici îngrijire şi nici suport adecvat din partea societăţii. Rătăcind în continuare care, foarte probabil, erau de natură infecţioasă. între Bucureşti şi Iaşi, fără o locuinţă corespunză- Dar, mai ales, pe baza interpretării unor semne toare, cu un regim de viaţă precar şi plin de priva- neurologice destul de şterse şi instalate târziu în ţiuni materiale, cu „prieteni” care îl îndemnau să evoluţia bolii (la apariţia cărora, cu siguranţă, putea bea, uneori, peste măsură, Eminescu se îndreaptă cu contribui şi tratamentul cu mercur), ca fiind semne paşi repezi spre finalul unei boli cu care, în condiţii ale unei paralizii generale progresive (afecţiune normale, ar mai fi putut trăi ani buni. Reinternat în neurologică determinată de sifilis). Toate acestea au sanatoriul aceluiaşi doctor Şuţu, la începutul anului indus opinia prevalentă atât în lumea medicală, cât 1889, poetul moare, în luna iunie, în urma unui stop şi în publicul larg, că suferinţa poetului din ultimii cardiac, la apariţia căruia nu este exclus să fi contri- şase ani de viaţă, care i-a provocat în cele din urmă buit, cel puţin parţial, tratamentul cu mercur şi de moartea, a fost sifilisul. data aceasta (dar, sub formă injectabilă). Iar biograful său celebru, George Călinescu, îl Necropsia, deşi efectuată în Amfiteatrul de la aşază pe locul ce i se cuvine în istoria literaturii, dar Spitalul Brâncovenesc, în faţa oficialităţilor vremii confirmă şi el diagnosticul, căruia îi dă, astfel, o şi a unui public format din prieteni, ziarişti, doctori importantă certificare. A fost nevoie de efortul tar- şi studenţi, are serioase carenţe atât în ceea ce pri- div a doi distinşi specialişti în boli ale sistemului veşte protocolul propriu-zis, cât şi în redactarea cer- nervos, Ion Nica, neurochirurg ieşean (Eminescu – tificatului de deces. structura somato-psihică, Editura Eminescu, Bucu- Creierul a fost lăsat pe o fereastră, în soare, şi reşti, 1972) şi Ovidiu Vuia, neuropatolog român, abia a doua zi trimis lui Gheorghe Marinescu, la care a profesat în Germania (Despre boala şi moar- Spitalul Colentina. Constatând starea de degradare tea lui Mihai Eminescu, Editura Rita Vuia, 2007), ca în care se afla, acesta l-a aruncat, considerând că nu diagnosticul să fie reconsiderat. Amândoi şi-au mai poate fi analizat. La vremea respectivă, nu a dedicat ani de viaţă, pentru a studia patografia lui emis nici măcar un buletin anatomo-patologic şi Eminescu şi a face lumină, cu rigoarea specialistu- doar cu mulţi ani mai târziu a făcut o descriere a cre- lui, în bolile de care a suferit marele poet. Demersul ierului, într-o scrisoare adresată unui ziarist ieşean. lor nu trebuie văzut, neapărat, ca un efort de reabili- Eticheta „sifilisului” rămâne, însă, strâns lipită tare a imaginii lui Eminescu. de poet şi după moarte; fără nicio dovadă a leziunii În realitate, nu există boli „ruşinoase” şi orice primare, care n-ar fi putut trece neobservată, şi bolnav, indiferent de diagnosticul său, trebuie tratat bazându-se pe o interpretare evident eronată a unor cu respectul cuvenit oricărei fiinţe umane. Deci, nu 46 ulceraţii ale gambelor care l-au chinuit toată viaţa şi pentru a-l „exonera” pe Eminsecu de diagnosticul de sifilis, au întreprins cei doi distinşi medici efortul urmate de perioade de depresie. Între două episoade de documentare şi redactare a concluziilor lor, ci maniacale, pacientul este, de regulă, perfect lucid şi pentru că un geniu ca Eminescu merită, măcar şi poate desfăşura o activitate normală. Corect îngri- după moarte, o abordare serioasă şi riguros ştiinţifică jită, boala poate fi controlată în prezent destul de a bolilor sale. De aceea, datorită documentării bine, permiţând funcţionarea la nivel social a celor ample şi analizei obiective şi profesioniste, ambele afectaţi. Exact de o astfel de îngrijire nu a avut parte lucrări pot fi considerate de referinţă pentru toţi cei Eminescu, între altele şi din cauza cunoştinţelor care doresc să abordeze patografia lui Mihai Emi- limitate despre boala de care suferea, precum şi a nescu. posibilităţilor terapeutice la fel de limitate în acea Utilizând, în principal, aceste două surse biblio- vreme. grafice (I. Nica şi O. Vuia), dar şi altele, un grup de Profesorul dr. Călin Giurcăneanu, ca dermatolog experţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale (ASM) au şi conf. dr. Bogdan O. Popescu, ca neurolog, argu- încercat, de curând (Maladia lui Eminescu şi mala- mentează împotriva diagnosticului de sifilis, care, diile imaginare ale eminescologilor), să prezinte un deşi este greu de exclus cu desăvârşire, nu se spri - punct de vedere actual. jină, practic, pe niciun fel de date concludente. Ele- Particularităţile demersului întreprins, desfăşu- mente indubitabile care să susţină boala, nu se regă- rat sub patronajul academicianului Eugen Simion, sesc nici pe parcursul vieţii poetului şi nici la exa- constau, mai întâi, în caracterul instituţional şi, apoi, menul necroptic. în multidisciplinaritate. Academicianul Victor Voicu, în calitate de toxi- Din respect pentru poetul naţional, am căutat să colog, analizează indicaţiile tratamentului cu mercur adăugăm celor două valoroase monografii citate mai care i-a fost administrat lui Eminescu în ultimii ani sus şi o opinie instituţională. Iar pentru descifrarea de viaţă, atât sub formă de aplicaţii externe (împa- diverselor boli de care a suferit Eminescu, fie că au chetări sau fumigaţii), cât şi sub formă injectabilă. avut sau nu legături între ele, am apelat la specialişti Sunt subliniate, în mod special, efectele toxice pe din fiecare domeniu, pentru a asigura un maximum care mercurul ar fi putut să le aibă asupra diverselor de probitate ştiinţifică. aparate şi sisteme (sistem nervos, inimă, ficat, Mai întâi, însă, academicianul Ioan-Aurel Pop şi rinichi). colaboratorii au descris contextul socio-politic în Profesorul dr. Eduard Apetrei analizează, de ase- care s-a declanşat şi a evoluat boala, de care, de - menea, efectele toxice posibile ale mercurului asu- sigur, nu se poate face abstracţie şi care, cu sigu - pra aparatului cardio-vascular şi rolul pe care l-ar fi ranţă, a avut un rol atât în apariţia, cât şi în evoluţia putut avea în evoluţia bolii şi în decesul poetului. bolii. Profesorul dr. Codruţ Sarafoleanu, în calitate de Profesorul de istorie a medicinei, dr. Octavian ORL-ist, analizează otitele repetate, pe care unii Buda, încearcă să prezinte caracteristicile demersu- le-au incriminat în declanşarea unei meningo-ence- lui patografic, mai ales că unii s-ar putea întreba, pe falite (la examenul necroptic, au fost descrise ade- bună dreptate, cum se poate reconstitui un diagnos- renţe între meninge şi encefal în anumite zone ale tic după atâta timp. Există, desigur, limite determi- creierului). nate de factorul timp, mai ales că unele documente În sfârşit, profesorul dr. Vladimir Beliş face o din epocă s-au pierdut. Există, în mod paradoxal, şi serie de consideraţiuni pe seama cauzelor morţii avantaje legate de progresele pe care le-a făcut, între poetului, pe baza datelor de necropsie de care dis- timp, medicina şi care permit specialiştilor de azi, punem. cu un volum de cunoştinte mult mai mare, concluzii Fără a epuiza problema şi lăsând loc şi altor mai consistente. interpretări, mai ales dacă se vor descoperi vreodată Ca psihiatru, prof. dr. Dan Prelipceanu anali- documente noi, demersul patografic al Academiei zează diagnosticul de tulburare bipolară (numită, de Ştiinţe Medicale reprezintă un punct de vedere până nu demult, psihoză maniaco-depresivă) şi care care, sperăm să fie util tuturor celor interesaţi. Este, se conturează, cel mai probabil, în cazul lui Emi- în acelaşi timp, şi o dovadă de respect pentru poetul nescu. O boală în care există un determinism gene- naţional, al cărui geniu tutelar veghează de-a puru- tic, al cărei debut poate fi precipitat de factori rea poporul, în mijlocul căruia s-a născut şi pe care externi, caracterizată prin episoade maniacale, l-a iubit atât de mult. 47 Conferinţe la Academia Română

Studiul economiei, sinteza unei aventuri* Tiberiu Schatteles**

Nu este nimic neobişnuit în faptul că, spre al cărţii sale despre Positive Economics, Friedman sfârşitul unei cariere profesionale, să faci sinteza scrie că: „În principiu, positive economics este inde- activităţii trecute, a succeselor şi eşecurilor, ca şi a pendent de orice poziţie etică sau judecată speranţelor şi posibilităţilor unei continuări. Aşa fac normativă” („Positive economics is in principle eu. Dar cred că această sinteză nu este o încheiere, independent of any particular ethical position or ci, mai degrabă, schiţa fundamentelor unui nou normative judgement“). Sunteţi de acord cu asta? început, chiar dacă va rămâne sarcina altora de a Pentru cei care sunt, se adaugă în mod clar: „Pe avansa dincolo de ce voi încerca şi poate reuşi să scurt, positive economics este sau poate să fie o sintetizez. ştiinţă «obiectivă» în exact acelaşi sens ca oricare Istoric vorbind, am fost angajat de-a lungul dintre ştiinţele fizice” („In short, positive economics deceniilor în cercetări ştiinţifice în mai multe ramuri is, or can be, an «objective» science, in precisely the ale economiei sau ale ştiinţelor economice. Am same sense as any of the physical sciences“). Oare? început cu economia internaţională, fiind cercetător Dar, dubiile mele sunt la originea acestei sinteze şi a la Camera de Comerţ Exterior din Bucureşti. Dar multor cercetări de epistemologie economică, des- apoi, căutând mai multă „precizie”, m-am angajat în pre care vreau să vorbesc. economia matematică. Trebuie să recunosc că, la Voi începe cu o scurtă discuţie a diferenţei dintre început, această alegere avea ceva de făcut cu încer- ştiinţele economice şi cele numite ale naturii, carea mea de a găsi un limbaj care să mă ajute din- evitând celelalte ştiinţe sociale şi evitând, de aseme- colo de limitele ideologice, strict obligatorii în acele nea, polemici. vremuri. Dar, după ceea ce se pare să fi fost, la Prima diferenţă se referă la deosebirea dintre început, doar o încercare de depăşire a cenzurii, m-am modul de dezvoltare a ştiinţelor şi a obiectului lor. În aventurat treptat-treptat în domenii clar definibile cazul ştiinţelor naturii, obiectul studiului rămâne ale economiei matematice moderne, de la input- acelaşi, de-a lungul istoriei ştiinţei. Fizica sau output analysis şi până la teoria jocurilor. Aceasta chimia au dezvoltarea lor istorică sau „progresul mi-a deschis drumul, după emigrarea mea în Canada, lor”, aşa cum suntem obişnuiţi să numim dez- spre o carieră interesantă, care s-a încheiat cu studiul voltarea lor în timp, dar obiectul lor însuşi rămâne, economiei monetare. În această din urmă fază, m-am de bine de rău, neschimbat. În cazul ştiinţelor eco- lovit de probleme care, de fapt, sunt la originea sin- nomice, obiectul, care este economia societăţii, n-a tezei pe care aş vrea s-o schiţez în cele ce urmează. încetat să se schimbe, în timp ce ştiinţa sau rudi- Cu alte cuvinte, concluziile finale sunt începutul mentele sale încercau să-i urmeze dezvoltarea. sintezei. A doua diferenţă pe care trebuie s-o considerăm, Spun că economia monetară este la originea se referă la raportul dintre ştiinţă şi obiectul său. acestei sinteze. Să fiu clar: nu sunt „monetarist”, dar Obiectul ştiinţelor naturii, cum ar fi cel al fizicii şi şeful acestei şcoli m-a determinat (fără să ştie) să chimiei, este pasiv faţă de rezultatele ştiinţei sau ale caut redefinirea fundamentelor economiei. Nu este previziunilor sale. Agenţii proceselor naturale, cum lipsă de respect pentru Milton Friedman şi impor- ar fi atomii, moleculele, celulele organismelor sau tantele sale contribuţii, dar erorile sale privind chiar şi stelele astronomului, nu se sinchisesc de epistemologia ştiinţelor economice sunt la originea opinia şi previziunile omului de ştiinţă. Dar teoriile preocupărilor din ultimii ani ai carierei mele pro- şi previziunile publicate şi, ca atare, cunoscute (!) fesionale. Să repetăm puţin. În capitolul introductiv ale oricărui economist, determină reacţii care fie

*Conferinţă invitată susţinută în cadrul Conferinţei naţionale „Cercetare de excelenţă, cunoaştere ştiinţifică, progres social“ (30 octombrie 2014, Aula Academiei Române) 48 **Prof. univ. dr., Canada confirmă, fie infirmă, efortul ştiinţific. Dacă în 2. Se creează o lume paralelă, cea a tehnologiei. ştiinţele naturii o teorie este infirmată, este din Dar în economie, „lumea paralelă” creată de politica cauza, fie a unei erori din trecut, fie a unei dezvoltări economică nu se transformă în obiecte separate care incomplete, fie unei a noi descoperiri. Dar, în funcţionează independent de obiectul care le-a su - economie o teorie sau previziune cât de exactă, gerat crearea. Politica economică nu este un act de poate fi infirmată, pur şi simplu, de reacţia agenţilor laborator. procesului. Toate aceste deosebiri au un efect şi asupra Pentru a ilustra această diferenţă, voi folosi o relaţiei dintre economist şi obiectul său, în cursul variantă, uşor modificată de mine, a unei alegorii istoriei, şi care poate fi citat ca o a patra diferenţă oferite de marele fizician James Clerk Maxwell dintre cele două categorii de ştiinţe. Anume: econo- privind Legea a doua a termodinamicii (văzută de mistul este el însuşi parte/agent al obiectului studiat, unii şi ca o profeţie a morţii termice a universului). dar fizicianul sau chimistul sau astronomul nu sunt Cum poate fi infirmată această lege? După molecule, celule, stele etc. Maxwell, numai prin acţiunea unui Demon. Iată Această diferenţă nu este pur şi simplu o cum: într-un vas, izolat de restul lumii, există un gaz curiozitate demnă de remarcat, dar are efecte impor - cu molecule având viteze diferite dar apropiate de – deşi nu egale cu – o viteză medie care-i determină tante atât în progresul ştiinţei, cât şi în abuzurile şi temperatura. La un moment dat, un Demon va miturile sale. Voi îndrăzni, din nou, să-mi susţin diviza vasul în două printr-un perete despărţitor, argumentul, cu exemple comparative. Este vorba de făcând o gaură în acest perete. Prin această gaură el ceva ce apare ca o contradicţie între fizica modernă, va împinge moleculele sub viteza medie într-o relativistă şi cea clasică. Este vorba de însumarea direcţie, iar moleculele peste viteza medie în alta, velocităţilor. Mă voi referi la un exemplu frecvent astfel că în cele două jumătăţi ale vasului se vor con- citat, prezent în scrieri foarte învăţate, ca şi în lucrări centra molecule cu viteze medii diferite, sub şi peste de popularizare. Dar, pentru a corespunde discuţiei media generală, iniţială. Şi, astfel, Legea a doua a prezente, îmi voi permite o variantă simplificată. termodinamicii va fi infirmată. Cel puţin în „univer- Să ne imaginăm un tren care merge, după mă- sul” pe scară redusă, constituind vasul cu gazul. De, surile noastre obişnuite, cu o oarecare viteză, de-a acţiunea Demonului! Altfel nu se poate. Atât, de la lungul căii ferate. Considerând două puncte pe acest Maxwell. Dar, acum, eu îmi permit o variantă. drum, pe care le vom numi „punctul 1” şi „punctul 2”, Demonul nu există, dar fiecare moleculă este vom măsura şi viteza cu care un punct anumit în tren înzestrată cu conştiinţă şi află despre legea prin care ajunge de la unul la altul. Dar, să ne imaginăm acum fizicianul prezice comportamentul moleculelor. Şi un călător plimbăreţ, care se află, la un moment dat, moleculele se hotărăsc să-i facă fizicianului o figură cu trenul pe punctul iniţial considerat, dar care va şi se înţeleg să se grupeze în cele două jumătăţi ale înainta pe coridor, ajungând şi el la „punctul 2”. vasului în care să aibă viteze diferite. Asta sună ca o Când anume? Puţin înainte ca punctul iniţial consi- glumă. Este o glumă. Dar, ceea ce este serios este că derat din tren. De ce anume? Pentru simplul motiv agenţii proceselor economice, aflând despre ce că vitezei trenului i s-a adăugat şi viteza plim - anume teorie sau prognoză zice despre ei, vor căuta băreţului. După fizica clasică, pe care toţi am în - de multe ori să schimbe lucrurile. Asta, chiar dacă văţat-o la şcoală! Dar, acum, îmi voi permite o înainte, economistul a constatat în mod corect modificare uşoară a exemplului citat de fizica acţiunea agenţilor. Dar, agenţii devin diferiţi, din relativistă. Să zicem că din punctul din tren care se moment ce devin conştienţi de opinia ştiinţei despre ei (voi reveni asupra acestei probleme). Apoi, mai afla, la un moment dat, în dreptul „punctului 1” de există şi o a treia diferenţă esenţială între cele două pe calea ferată şi din care a pornit călătorul din clase de ştiinţe. Descoperirile ştiinţelor naturii se pot exemplul precedent, o rază de lumină îşi va face transforma într-o lume paralelă cu Natura: lumea drumul pe acelaşi coridor. Noi ştim că lumina va laboratorului şi a tehnologiei. Deoarece: înainta cu o viteză de aproximativ 300 000 km pe 1. Laboratorul nu reproduce „natura”, ci un pro- secundă. După fizica numită clasică, raza de lumină ces izolat al ei. Una sau alta dintre legile naturii apar ar trebui să ajungă la „punctul 2” un pic mai rapid în laborator într-o formă izolată în care nu se găsesc decât propria sa viteză, în raport cu o linie niciodată în natură. Dar, în ştiinţa economică, pro- staţionară. Dar, noi ştim deja, că viteze mai mari cesul izolat rămâne doar pe hârtie; fără îndoială, decât viteza luminii nu există şi că vitezele nu se pot economia matematică are o astfel de contribuţie. însuma, ca în fizica clasică. 49 Diferenţa este simplu explicată: viteza luminii cantitatea cererii. Curba ilustrează faptul pe care-l este şi viteza maximă posibilă în natură; ea nu poate „ştim cu toţii”, că dacă preţul unei mărfi scade, fi depăşită. Şi s-a găsit şi o soluţie matematică, cererea creşte şi dacă preţul creşte, cererea scade. datorită fizicianului olandez Henry Anton Lorencz Asta ştie fiecare dintre noi, ca şi „economistul”, care şi marelui matematician şi filosof francez Henri este unul dintre noi. Dar, simplul atac statistic al Poincaré, în care suma oricărei viteze este totdeauna problemei pare sau, mai degrabă, părea să ne mai mică decât suma lor aritmetică, aşa cum este contrazică. În 1914, acum o sută de ani, Henry L. adoptată în fizica clasică. Dar noi, totuşi, aplicăm în Moore ne-a contrazis. Înregistrând datele despre sute de cazuri ştiinţifice, ca şi tehnologice, regulile vânzări şi cumpărări, Moore, respectând strict fizicii clasice, chipurile „inexacte”. Şi ele funcţio- datele statistice, a obţinut curbe negative numai nează. Dar, în teorie, ca şi în aplicaţii, această pentru produsele agricole, dar nu şi pentru cele „contradicţie” rămâne valabilă, depinzând de dome- industriale. Considerând procesul de piaţă pentru niu. Diferenţa autentică constă în faptul că fizica, în mai mulţi ani, a obţinut curbe pozitive pentru pro- formularea sa clasică, îşi menţine valabilitatea – dusele de fabrică. Şi, respectând în mod strict datele aproximativ! – în lumea vitezelor mici. Niciun agent statistice, a compus curbe cu înclinaţie pozitivă. al procesului nu intervine! Descoperirea este bazată Adică: dacă preţurile cresc, creşte şi cererea. Puteţi exclusiv pe munca oamenilor de ştiinţă, care nu sunt să-l credeţi? Dacă Moore ar fi fost în stare să facă agenţi ai procesului studiat. ceva similar cu ce făceau oamenii de ştiinţă din Dar, în economie, „agentul” sau, mai precis, fizică sau chimie, atunci ar fi construit, în laborator, unul din agenţii procesului, cel care se cheamă o societate cu aceste obiceiuri. Dar, în societatea „economist”, poate interveni cu propria sa ex- reală, care nu putea fi izolată în laborator, au mai perienţă în rezultatele măsurătorilor numite „statis- fost şi alţi factori care explică fenomenul statistic. tici economice”. Aceste fapte au fost scoase în evidenţă de Wassily Acest subiect a constituit tema numeroaselor Leontief cu 15 ani mai târziu, în 1929. El a arătat că, mele cercetări, care au început încă de pe vremea odată cu creşterea venitului per capita, curba de când eram la Institutul de Cercetări Economice al cerere se muta la NE şi, ca atare, o mică creştere a Academiei. În anul 1970, a avut loc la Bucureşti o preţului apare ca o creştere a cererii. Astfel, dacă conferinţă internaţională de filosofie a ştiinţei, care ţinem seama numai de preţ şi cantitate, ignorând fac- a fost ocazia publicării unui volum de eseuri, con- torul „venit“, vom obţine o „curbă de cerere” cu ţinând şi un studiu al meu, în engleză, privind relaţia inclinaţie pozitivă. Dar, de fapt, curba a rămas dintre raţional şi empiric în ştiinţele economice. negativă, mutându-se mumai la NE. Cu alte cuvinte, Esenţialmente, era vorba de relaţia dintre obiectul dacă preţul creşte între anumite limite, cererea poate economic, obiect al cercetării, şi semnalele pe care creşte datorită creşterii venitului. le emitea şi care erau reţinute ca statistici. S-a ridi- Exemplul, care este unul din numeroasele care cat problema: care este relaţia dintre structura m-au preocupat din punct de vedere epistemologic, obiectului (a acelui Ding an sich economic) şi struc- scoate în evidenţă o particularitate a relaţiei tura signalelor? În ce măsură putem reconstitui obiect/semnal din economie. Dacă luăm în serios structura adevărată a obiectului din structura statis- statisticile după criteriile lui Henry L. Moore, vom ticilor? În ştiinţele naturii, chiar unele observaţii găsi o lume care nu există, dar care poate exista în inexacte şi infirmate de ştiinţă puteau deveni şi ştiinţele naturii ca o creaţie tehnologică. Pentru că funcţiona ca obiecte de laborator sau tehnologie şi aceste creaţii tehnologice, născute în laborator, ar niciunul din „agenţi” nu s-a împotrivit. Dar, în „neutraliza” venitul şi dezvoltarea sa. economie, lucrurile stau diferit. Dintre exemplele Rezultatele economice, evidenţiate pentru prima cuprinse în eseul din volumul menţionat, voi cita pe oară, în mod riguros, de Wassily Leontief, erau posi- cel referitor la statistica elementară a cererii, bile pentru simplul motiv că un agent al procesului, corectată de un „agent” al procesului. care se întâmpla să fie şi un mare economist, a con- Este vorba de teoria bazată pe curba cererii, aşa ceptualizat ceea ce era o experienţă a multor cum a formulat-o Alfred Marshall şi aşa cum au persoane, acţionând ca agenţi ai procesului econo - reflectat această teorie unele statistici elementare mic. Deci, când rezultatul „măsurătorii” contrazicea ale comerţului/cererii. Curba cererii are o direcţie raţiunea agentului şi teoria poate fi modificată, în 50 negativă, coordonatele curbei fiind preţul ofertei şi aşa fel încât să acopere experienţa, prin simpla includere în model a unui (unor) factor (factori) celelalte preţuri din indice vor fi forţate să scadă. Ce neglijat (neglijaţi). Dar, să nu uităm: Moore n-a fal- nu au realizat învăţaţii monetarişti este faptul că o sificat datele şi măsurătorile lui erau exacte. Numai schimbare a preţurilor relative va cauza şi o că ele nu includeau toate aspectele procesului, ci răsturnare a echilibrului din sectorul real, nemonetar numai cele imediat înregistrate. La fel ca şi datele al economiei. Şi cu toate că de data aceasta, Leon- fizicii clasice, în exemplul anterior citat. tief nu a intervenit foarte activ în discuţie, marea lui Dar, din păcate, există şi aspecte negative ale descoperire, input-output analysis, a servit ca o acestei aşa-numite a patra diferenţe. explicaţie simplificată a procesului. O explicaţie Istoria indicilor de preţuri ne oferă exemplul. Şi mai completă am obţinut prin folosirea modelului acest exemplu este, în acelaşi timp, şi sursa devierii multisectorial de creştere în varianta generalizată de mele de la convenţia monetaristă. John von Neumann. Să repetăm, foarte pe scurt, ce ştim despre in - Nu voi intra în detaliile matematice ale argu- dici, în mod particular indicii de preţuri. Indici de mentului, care sunt expuse în mai multe lucrări ale preţuri există din secolul al XVIII-lea [Carli], dar mele, dar va urma, totuşi, o scurtă prezentare. varianta populară, cu care avem de-a face în zilele Explicaţia se bazează pe simplul fapt că producţia a noastre, debutează în secolul al XIX-lea şi este niciunei ramuri nu e independentă de producţia opera americanului Irving Fisher. Indicele este suma tuturor celorlalte ramuri. Totodată, relaţia de input- produselor dintre indicii individuali de preţ, pentru output, ce caracterizează industria modernă, este unul sau altul din produse, şi indicatorul de pro - descrisă de un sistem de ecuaţii a cărui formă duală porţie al produsului respectiv. Noutatea, după Fisher, defineşte şi preţurile relative ale sistemului. Dacă ar consta în faptul că suma-indice este egală cu pro- sistemul este în echilibru, urmând creşterea maximă dusul dintre cantitatea de monete în circulaţie şi un de-a lungul unui turnpike (von Neumann), implicit factor care, chipurile, reprezintă viteza de circulaţie în sistem, atunci va exista şi un sistem optim de a monetei. Asta înseamnă că, dată fiind viteza preţuri relative, care asigură profitabilitatea tuturor circulaţiei, ca şi indicii de proporţie ai produselor ca ac tivităţilor, investiţiile necesare şi creşterea eco - şi ai producţiei, creşterea volumului de monete va nomică. Aceste preţuri relative sunt determinate de cauza o creştere a nivelului valoric al indicelui. activitatea sistemului industrial, în concurenţă Deci, inflaţie. Şi invers: o restrângere a circulaţiei perfectă. Nivelul preţurilor, dar nu şi preţurile rela- monetare va determina o reducere proporţională a tive, va fi determinat de volumul monetar. Toate preţurilor, dar nu şi a producţiei. Deci, s-a creat acestea presupun o formare liberă a preţurilor. Dar, noţiunea de neutralitate a monetei, neutralitate faţă lucrurile se schimbă fundamental de îndată ce măcar de volumul real al activităţilor de producţie. un singur preţ, care este şi preţul unui input cantita- Această teorie a indicilor este compatibilă cu teo- tiv foarte important, va fi fixat, independent de ria concurenţei perfecte, adică a liberei circulaţii a pro- optima sa poziţie relativă. Astfel, se naşte un sistem duselor, al căror preţ relativ va fi determinat numai şi de preţuri relative, care nu corespund dualului numai de cerere şi ofertă. Asta credem mai toţi şieste, creşterii maxime a sistemului industrial şi creează probabil, cazul pentru si tuaţia liberei concu renţe. Şi, subutilizări şi şomaj, dacă volumul monetar, presu- când concurenţa este liberă, o modificare a cantităţii pus „neutru”, nu se schimbă! Iar acţiunea anti- monetare, în orice direcţie, nu ar avea efecte real e inflaţie propusă de monetarişti va înrăutăţi distorsiu - directe asupra producţiei, ci numai asupra nivelului nile din sistemul de preţuri relative. E limpede că preţurilor, „moneta” fiind neutră! Cu alte cuvinte, alegerea politico-economică într-o asemenea si - preţurile relativenu se vor schimba şi, ca atare, nici tuaţie este între nivelurile diferite de inflaţie şi cantităţile de produse relative nu vor fi modificat e. şomajul asociat. Sau, ca să fim mai precişi: preţurile relative, ca şi Tot ce mai vreau să adaug, în acest context, este cantităţile, se vor modifica doar încet-încet. că, la începutul anilor ‘80, am creat un sistem de Dar, a intervenit cazul OPEC din anii ‘70 şi, indici ai preţurilor relative, care a scos la iveală totodată, explicaţia monetaristă a inflaţiei care a deosebirea fundamentală de care am amintit. Iată, în urmat. Ne aducem, desigur, aminte că în urma mod simplificat şi evitând matematica, modul de creşterii impuse de monopol, indicele general al compunere a acestor indici. Pentru fiecare ramură a preţurilor a crescut peste tot. Monetariştii susţineau sistemului i/o am creat un indice. Numărătorul era că indicele ar scădea, dacă circulaţia monetară nu va preţul produsului acestei ramuri, iar numitorul un creşte ci se va reduce, pentru simplul fapt că toate indice al preţurilor input-urilor. Mai precis, coe - 51 ficienţii de input au dat proporţiile necesare ale găsea nimeni care să facă o contraofertă. Când a preţurilor de input. Deci, pentru fiecare ramură, am venit momentul [recoltei], ce rerea pentru prese de avut preţul produsului, divizat cu indicele agregat al ulei a crescut brusc, astfel că el [Thales] a făcut preţului input -urilor corespunzătoare. În anul de rapid un profit mare, demonstrând că e uşor şi pen- bază, toţi indicii erau egali cu 1.00, pentru toate tru filosof să devină bogat, dar că, de fapt, nu ramurile. Continuând procesul, am aranjat dis- aceasta îl interesează“. tribuţia acestor indici în două serii: una, pentru anii Aceasta pare să aibă doar un interes anecdotic, 1965–1971, şi alta, pentru 1972–1978. dar, de fapt, este unul din cele mai vechi exemple În prima serie, preţurile relative s-au schimbat documentate, privind relaţia dintre predictor/ încet, an de an, ca rezultat normal al dezvoltării predicţie şi agenţii procesului, constituind con- tehnologiei, menţinându-se aproape de ceea ce ţinutul prognozei economice. Thales a făcut o pre- numim în statistica matematică drept „distribuţie viziune economică bazată pe o previziune meteo - normală“. Dar, în a doua serie, curba Laplace s-a rologică, dar a ţinut-o secretă şi s-a îmbogăţit. El, prăbuşit, ilustrând faptul că orice fel de politică anti- aşa zicând, şi-a prevăzut îmbogăţirea. Dar, dacă ar fi inflaţionistă nu va corecta dezvoltarea economiei. publicat previziunea economico-meteorologică, ar Insistenţa mea, asupra indicelui de preţuri şi ale fi rămas sărac. Asta este o simplă anecdotă din frecventelor sale sugestii derutante, este importantă istoria antică, dar eu am citat-o frecvent şi o citez pentru că, până în ziua de astăzi, economiştii şi laicii din nou, ca un exemplu conţinând o caracteristică sunt subiectul necritic al acestui instrument util, dar esenţială a previziunilor economice. Foarte frecvent derutant. Aici, desigur, exemplul era numai o ilus- (deşi nu totdeauna), confirmarea sau infirmarea unei trare a celei de-a patra diferenţe, care deosebeşte previziuni economice depinde de măsura în care ştiinţa economică de cele ale naturii. agenţii procesului economic sunt informaţi, de ceea Toate aceste diferenţe, cele patru menţionate, ca ce cunoaşte economistul. Totodată, trebuie men - şi diversele lor variante, explică şi modul în care se ţionat că infirmarea unei previziuni economice nu fac previziuni în economie, spre deosebire de este în mod necesar şi o dovadă a falsităţii ştiinţele naturii. ştiinţifice. Am subliniat că, pentru noi, esenţială este În istoria, ca şi în studiul şi predarea doctrinelor diferenţa dintre obiect şi agentul predictor. În economice, este frecvent ignorat acest fapt sau, mai economie, ne interesează, în special, măsura în care precis, interpretarea sa epistemologică. Prea puţini, agenţii procesului economic au cunoştinţă despre din lumea economiştilor, acordă atenţie unei vechi previziune. Atunci când agenţii contează în eco - opere a lui Oskar Morgenstern, publicată la Viena, nomie. Şi ei au contat dintotdeauna. în 1928, despre Wirtschaftsprognose, eine Unter- Voi introduce argumentul meu, cu o mică suchung ihrer Voraussetzungen und Möglichkeiten anecdotă din Grecia antică. Mai precis, este vorba sau Prognoza economică, un examen al premiselor de filosoful Thales din Milet. Lumea îşi bătea joc de şi posibilităţilor sale. Era, până atunci, singura el, pentru că se preocupa de comportamentul lucrare de importanţă asupra subiectului şi, proba- stelelor, în timp ce el însuşi trăia în sărăcie. Astfel, bil, sursa alianţei ulterioare dintre Oskar Morgen- plimbându-se, odată, pe o câmpie cu ochii întorşi stern şi John von Neumann, care a dus la naşterea spre cerul ale cărui secrete dorea să le descifreze, a teoriei jocurilor (într-una din conversaţiile noastre, căzut într-o prăpăstioară. Nu s-a întâmplat nimic Oskar Morgenstern a confirmat această ipoteză a grav, dar o tânără şi frumoasă păstoriţă, care l-a mea). Deci, teoria jocurilor! Dar, această teorie nu a văzut pe Thales prăbuşindu-se, s-a distrat foarte fost şi nu este, nici până astăzi, complet dezvoltată. mult, râzând de soarta unui om, care, vrând să afle Ea se bazează, desigur, pe faptul că doi „jucători“ ce e în cer, nu vede ce e sub nasul său. competitivi, în procesul economic, trebuie să Dar, s-a întâmplat ceva ce i-a contrazis pe cei ce-şi cunoască matricea, reprezentând datele ce rezultă băteau joc de el. În fragmentele presocratice, citim din încrucişarea strategiilor lor, pentru a fi în echili- următoarele: „Se zice că făcând odată studiul cor- bru. „Jocul“ matematic, astfel descris, este, mai purilor cereşti, el a observat că recolta următoare degrabă, o parabolă şi nu o prezentare cât mai de măsline va fi foarte bogată. [Atunci] Thales, cât completă a procesului competitiv. Hai să repetăm timp era încă iarnă, a făcut rost de un mic capital şi parabola, într-o formă şi mai simplificată. făcând depozite anticipate a luat în arendă toate Există doi concurenţi, fiecare având un număr 52 presele de ulei din Milethos, deoarece nu se [mai] finit de strategii din care să aleagă. Aceste strategii sunt definite şi limitate de structura economiei în Să-mi fie iertată, o scurtă repetare. Deci, strict care concurează, adică de condiţiile mate - teoretic, un joc strategic este o simplă reprezentare riale/tehnice ale procesului de producţie şi de matematică a confruntării dintre doi competitori. schimb. Dacă două strategii se încrucişează, un Desigur, în realitatea economică, numărul con- anume rezultat numeric, e.g. un profit/pierdere, va curenţilor, al celor cu strategii şi interese, este foarte rezulta pentru „jucători“. Deci, jucătorii raţionali şi mare. Dar, reprezentarea teoretic-matematică a informaţi vor adopta o strategie sau o combinaţie de jocului serveşte înţelegerii problemei. Astfel, fiecare strategii, în care pierderea să fie minimă. Această participant are un număr de strategii, iar rezultatul foarte simplă prezentare are aceeaşi lipsă pe care o procesului economic studiat provine din încru - au cele mai complicate şi riguroase prezentări cişarea acestor strategii. În cazul a doi competitori, matematice ale teoriei jocurilor. Exemplul nu arată o matrice bidimensională va arăta rezultatul con- de unde şi cum sunt informaţi jucătorii, despre fruntării. Dar, cum vor alege „jucătorii“ strategiile strategiile concurentului şi matricea rezultatelor. lor? Aceasta depinde de gradul lor de informare, de Am propus, cu succes, lui Oskar Morgenstern că cunoaştere etc. a propriilor strategii, ca şi a con - teoria trebuie să fie completată cu încă un jucător: curenţilor. Cum se poate prezice rezultatul? Iată nu numai concurenţii „joacă“, dar şi economistul tabelul posibilităţilor: predictor, care descoperă matricea de joc. Am făcut Aceste date foarte simple definesc o dificultate, doar scheme simple ale acestei variante, în care pre- dar nu o rezolvă. Ultimele două exemple, cea de dictorul este parte a „jocului“, care însă a complicat input-output şi cea de teoria jocurilor, ne oferă două şi mai mult problema. Am reluat, mai recent, tema extreme ale înţelegerii şi prezicerii fenomenelor discutată cu Oskar Morgenstern cu profesorul economice. Prima ne poate servi şi la predicţii, de Aumann de la Ierusalim, matematician premiat Nobel pentru economie, şi mi s-a dat din nou bine de rău, exacte. A doua ne serveşte ca o parabolă dreptate, dar fără o formulare adecvată pentru teoria explicativă, dar nu şi ca metodă de predicţie. În - economică. Dar, exemplul cu teoria jocurilor ne va ţelegerea parabolei ne oferă posibilitatea înţelegerii ajuta să înţelegem rolul ştiinţei în înţelegerea proce- limitelor noastre şi ne poate proteja de predicţii sului economic. absurde. Deci, predicţiuni exacte nu sunt totdeauna possible states of information of the participants in a simple game

Case Participants Degree of information on their situation the predictions a1 A & B uninformed uninformed a2 A & B uninformed informed a3 A & B informed uninformed a4 A & B informed informed b1: A informed uninformed B uninformed uninformed b2: A uninformed informed B uninformed uninformed b3: A informed informed B informed uninformed b4: A informed informed B uninformed informed b5: A uninformed uninformed B informed uninformed b6: A uninformed uninformed B uninformed informed b7: A informed uninformed B informed informed b8: A uninformed informed B informed informed 53 posibile. Important este, însă, ca agentul să gân- venabil şi, de aceea, nimeni n-a încercat să ela- dească riguros. Că doar nu este în stare să creeze o boreze, cu rigoare matematică, legea de creştere lume paralelă. Şi dacă încearcă s-o facă, într-o implicită, dar nu explicită şi explicată, din Marx. formă simplificată, va ajunge la problemele econo - Astfel, „dezvoltarea cu precădere a industriei miei planificate. Aceasta a fost o încercare de a crea grele“ se bazează pe o falsificare cu implicaţii ideo - o „lume paralelă“, ca în ştiinţele naturii. Şi, iată logice. Dar, este încă o dificultate, care originează în dificultăţile astfel create. aceleaşi „scheme de reproducţie“ gândite de pla- Problema am discutat-o frecvent, dar, în anii nificator, fără intenţia falsificării ideologice, ci, pur mai recenţi, am făcut o scurtă sinteză a dificul - şi simplu, ca un plan de laborator. El putea, cel puţin tăţilor şi erorilor acestei „lumi paralele“ sau, mai în teorie, să determine necesităţile sectorului precis, încercarea de a transforma lumea reală într-un producător de mijloace de producţie, dacă ştia obiect de laborator. Că doar asta a fost economia compoziţia şi volumul posibil al cererii, pentru pro- socialistă planificată! Repetând cele spuse înainte, dusele sectorului II, adică cel al mijloacelor de con- în ştiinţele naturii, o descriere parţială, la nivel de sum. Strict teoretic vorbind, el putea calcula/plani- laborator, este baza creării unei lumi paralele, cea fica sectorul I, dacă avea cunoştinţă de structura a tehnologiei. Asta a încercat şi planificatorul care, cererii pentru produsele sectorului II. Dar, el n-avea pornind de la o descriere relativ corectă a procesului de unde să ştie nemijlocit volumul de producţie multisectorial de producţie, a vrut să creeze o nouă determinat de cerere, că doar n-avea idee de cerere. economie. Este vorba, înainte de toate, de schemele Piaţa, nefiind liberă, „Mâna Invizibilă“ a lui Adam de reproducţie ale lui Marx. Acestea, expuse într-un Smith nu putea să semnalizeze. Pentru că această mod greoi, dar nu incorect, în volumul II al Capi- „Mână Invizibilă“, pur şi simplu n-a mai existat. talului, au fost sursa unor enorme erori şi a unor Ce este „Mâna Invizibilă“? O simplă alegorie a deformări grave în structura economiei. Una din ele modului în care se creează echilibrul dintre cerere şi se baza pe o simplă falsificare a „schemelor“, în care ofertă. Omenirea trebuia, totuşi, să-i aştepte pe sectorul producător de mijloace de producţie a avut Alfred Marshall şi John Stuart Mill, pentru o mai un raport capital/produs mai mare decât cel al sec- precisă descriere a acestui proces şi nu numai, torului producător de mijloace de consum (în printr-o alegorie. Dar, alegoria rămâne valabilă, prin engleza nemarxistă, asta s-ar numi capital/output sugestia sa. ratio). Această diferenţă a inspirat absurditatea Citându-l pe Adam Smith, el ne spune despre ideologică a „dezvoltării cu precădere a industriei „capitalist“ că „acesta îşi dirijează industria într-o grele“. Deci, diferenţa cantitativă, dintre raportul manieră, ca şi cum el însuşi ar fi dirijat de o mână capital/produs al celor două sectoare de bază, a dus invizibilă“. Şi, astfel, echilibrul dintre cerere şi ofertă la crearea unor ritmuri de creştere diferite, pentru rezultă din ceva „invizibil“ şi nu un plan bazat pe aceste sectoare. lipsa de informare. Dar, în socialism, „Mâna O lectură atentă a lui Marx va arăta că despre Invizibilă“ a fost înlocuită de o „Mână Vizibilă“. Mă aşa ceva, nici nu era vorba. Dar, în literatura rog, mai mult sau mai puţin vizibilă; adică, populară marxistă, însăşi schemele din volumul II planificatorul. Şi, iată, acum, profeţia lui Smith: erau deformate. Pentru cei interesaţi în această „Omul de stat, care ar încerca să dirijeze persoane problemă recomand următorul execiţiu. Luaţi cifrele private în modul de a utiliza capitalul lor, se va schemelor reproducţiei lărgite, aşa cum apar la încărca nu numai cu o obligaţie cu totul inutilă, dar Marx, şi calculaţi, fază cu fază, creşterea eco - îşi va asuma şi o autoritate în care nu vor putea să nomică. Pe baza cifrelor date, ca exemplu, veţi cal- aibă încredere nici indivizi izolaţi şi niciun consiliu cula pentru fiecare fază o creştere mai rapidă a sec- de stat sau un senat“. torului I. Dar, atenţie, an după an, această creştere Şi toate acestea pentru că, fără semnalele unei „mai rapidă“ scade, astfel încât, după patru-cinci pieţe concurenţiale, „lumea paralelă“, bazată pe o ani, cele două sectoare vor continua, pur şi simplu, teorie greşit interpretată, va conduce la deformări în acelaşi ritm. Nicio „precădere“. Dacă am traduce monstruoase ale economiei. schemele de reproducţie în limbajul modelului Tema am discutat-o într-un eseu prezentat multisectorial de creştere al lui John von Neumann, într-un club, la Ottawa, acum aproape zece ani, atunci vom vedea că toate sectoarele se apropie de răspunzând curiozităţii prietenilor mei canadieni, 54 un turnpike. Dar, asta n-ar fi fost ideologic con- care voiau să înţeleagă cum se trece de la socialis- mul planificat la capitalismul concurenţial. Titlul permis o întrebare: „Doar aşa, ca o simplă ipoteză: acestui eseu este From the Vengeance of the Invisi- ce s-ar întâmpla dacă o bandă de contrare - ble Hand to the Vengeance of Karl Marx (De la voluţionari, punând mâna pe arme, ar reuşi să răzbunarea Mâinii Invizibile la răzbunarea lui Karl răstoarne domnia proletariatului? Oare atunci Marx). Două din aceste răzbunări au fost deja capitalismul nu s-ar restabili?“ Conferenţiarul nu menţionate, cea a Mâinii Invizibile – apropo de s-a supărat deloc şi a răspuns astfel: „Şi, oare, de înlocuirea sa cu Mâna Vizibilă – şi cea a lui Marx, unde vor găsi aceştia pe capitaliştii care să admi- în legătură cu „dezvoltarea cu precădere a industriei nistreze sistemul, chipurile, reînnoit? Oare con - grele“. Dar, Marx e foarte răzbunător, aşa că voi ducătorii contrarevoluţiei vor lua câte unul, menţiona încă una din acţiunile sale. spunându-i: «Tu eşti băiat bun, ia-ţi o fabrică şi Toţi ştim că materialismul istoric explică tre- administreaz-o?!»“. Mă rog, nici eu nu cunosc toate cerea de la o orânduire socială la alta, după ce nucleul detaliile trecerii de la socialism la capitalism, dar un noii societăţi s-a dezvoltat în cea precedentă. Fără să lucru este cert: nicăieri nu s-a dezvoltat un program repet o lecţie de istorie din vremuri de demult, vreau elaborat de trecere, incluzând formarea unei noi doar să menţionez că trecerea de la feudalism la ca- clase de capitalişti. pitalism s-a făcut după ce clasa capitalistă era deja De aceea, de multe ori, trecerea seamănă cu suficient de dezvoltată în regimul precedent. Nu multe aspecte din ceea ce Marx a numit „acumulare intru în detalii istorice! Dar, menţionez şi faptul că primitivă“. Nu intru în detalii şi nici în aspectele socialismul s-a putut crea când „proletariatul“ putea, politice ale problemei, dar un lucru este cert: teoria deja, să devină „proprietar al mijloacelor de economică trebuie folosită cu mai multă atenţie, producţie“. Păi, noi ştim, deja, ce fel de „proprie- pentru a avea consecinţe eficiente. Pentru mine, tari“ au devenit proletarii. Dar, un lucru este cert: studiind această temă de la distanţă, interesul este dezvoltarea proletariatului în cadrul capitalismului a de natură, s-o numesc, filosofică. Aceste cazuri, ale fost o necesitate elementară, pentru ca o Mână Vi- distorsiunilor în economia socialistă, exemplifică zibilă să poată prelua conducerea în economie. Şi, foarte clar acea a treia diferenţă menţionată, cea unde este, atunci, răzbunarea lui Marx? Mă rog, în care în ştiinţele naturii permite crearea unei lumi trecerea de la socialism la capitalism. Că doar nicio paralele, cu legi izolate de formele lor originale şi clasă de „întreprinzători“ nu s-a creat în socialism. care nu e posibilă în economie. Pentru că, în Aceasta a fost, şi continuă să fie o problemă în ţările economie, orice modificare trebuie să aibă loc sau, foste socialiste. Problema nu este de aceeaşi măsură mai precis, are loc, în cadrul natural în care în toate ţările. Că doar în unele, în care socialismul prevalează natura umană sau, mai precis, acele a fost de o dată mai recentă, s-au mai găsit şi foştii aspecte ale naturii umane care au fost clar analizate capitalişti, în ţară sau în lume. Unii! Dar, în fostul de Alfred Marshall, John Stuart Mill şi campionii URSS, problema continuă să fie gravă. De ce, oare? aşa-numitei şcoli austriece. Aceste caracteristici Ca parte a răspunsului la această întrebare, îmi voi trebuiesc studiate cu atenţie, din nou, pentru a servi permite să vă reamintesc o întâmplare din anii politicii economice. studenţiei mele la Cluj (1947–1948). La o întrunire Şi acesta este punctul de plecare deschis în cadrul asociaţiei studenţeşti UNSR, un membru al cercetării de sinteză prezentat. Sincer fiind, propriile conducerii locale a Partidului Comunist a ţinut o mele cercetări economice recente se concentrează conferinţă despre ceea ce erau considerate succese asupra acestor probleme şi vreau să-mi închei economice ale Uniunii Sovietice. Şi în cadrul prezentarea exprimând speranţa că şi alţii, mai mulţi prezentării, conferenţiarul a insistat asupra im - decât până acum, îşi vor concentra interesul asupra posibilităţii restabilirii capitalismului. Că doar isto- interpretării relaţiei comportamentului agenţilor ria e unidirecţională. Un student mai curajos şi-a economiei cu analiza ştiinţifică a economistului.

55 pionierat în abordarea și dezvoltarea economiei analitice în România*

Acad. Aurel Iancu

Prezenta expunere este dedicată oaspetelui din matematic, inclusiv cel econometric a devenit domi- Canada, profesor dr. Tiberiu Schatteles. nant cu contribuţia unor mari nume de economişti, Termenul de economie analitică din titlul expu- dintre care: Leontief, Samuelson, Lange, Frisch, nerii l-am preluat de la Nicholas Georgescu-Roegen Koopmans, Tinbergen, Georgescu-Roegen, Hicks, în înţelesul obişnuit pe care acesta l-a dat discipli- von Neumann, Morgenstern, Arrow, Harrod, Solow, nelor economice care folosesc limbajul matematic, Debreu ş.a. alături de cel literal, în descrierea, explicarea şi Din nefericire, cercetarea economică din Româ- proiectarea proceselor economice. Se preferă folosi- nia a rămas în afara noului curent timp de peste un rea limbajului matematic, alături de cel literal, întru- secol. Ea (cercetarea economică românească) a con- cât el este mai riguros şi cu potenţial creativ mai tinuat abordările în vechea tradiţie concentrată pe mare decât numai cel literal folosit singur. Fiecare subiecte de politică economică fără o fundamentare are roluri bine definite. Ambele cooperează, se com- teoretică solidă, exceptând abordările lui Mladenatz, pletează şi se potenţează reciproc. Manoilescu şi Georgescu-Roegen. Economiştii O privire restropectivă ne poate dovedi că încă români cu pregătire în marile universităţi din Franţa, cu mult timp în urmă au existat numeroase preocu- Germania, Anglia, întorşi în ţară, erau atraşi în acti- pări legate de folosirea limbajului matematic în şti- vităţi politice şi în cele publice administrative şi mai inţele economice. Aici facem referire la doar câteva puţin în activităţile academice, care să le dea posibi- lucrări de referinţă în materie: - Cournot A.A., Recherche sur les principes mathématiques de la théorie de la richess, 1838; - Jevons W.S., Theory of Political Economy, 1871; - Edgeworth F.Y., Mathematical Psychics: An Essay on the Application of Mathematics to the Moral Sciences, 1871; - Walras L., Théorie mathématique de la richess sociale, 1883. Apariţia fiecăreia din acestea a constituit câte un eveniment important şi a stimulat cercetările în domeniu. Însă lucrarea lui Walras a avut un impact deosebit creând o nouă paradigmă, care, timp de peste un secol, a dominat gândirea economică prin modelul echilibrului general. Aceste lucrări şi multe altele de început au con- stituit sămânţa din care a răsărit şi s-a dezvoltat eco- nomia analitică neoclasică, în care instrumentul

*Conferinţă invitată susţinută în cadrul Conferinţei naţionale „Cercetare de excelenţă, cunoaştere ştiinţifică, 56 progres social“ (30 octombrie 2014, Aula Academiei Române) litatea implicării lor în cercetări interdisciplinare pionierat prin noutatea şi amploarea subiectelor tra- cum sunt cele din domeniul economiei analitice. Un tate, prin aria cunoştinţelor puse în valoare, prin caz tipic din acest punct de vedere ni-l oferă cel al simbioza noţiunilor economice cu noţiunile şi lui Georgescu-Roegen. Cât timp a fost angajat în instrumentarul matematic, dar şi cu cele epistemo- cercetările de la Universitatea Harvard şi de la Uni- logice şi filosofice, prin profunzimea analizelor şi versitatea Nashville, el a fost implicat în cercetări prin frumuseţea şi claritatea expunerilor, se remarcă din domeniul economiei analitice şi epistemologiei, Tiberiu Schatteles. Pe el îl consider unul dintre prin- iar cât timp a fost angajat în activităţi publice, admi- cipalii autori care au făcut o muncă de pionierat de nistrative, de înaltă răspundere din România, cerce- mare succes în literatura economică modernă din tările sale s-au înscris în tradiţia literal-descriptivă România. Când majoritatea cercetătorilor econo- pe subiecte de politică economică. mişti din România, din cauza restricţiilor politice şi Până prin anii 1960, disciplinele economice şi ideologice din acea vreme, erau implicaţi în cerce- cele matematice predate la facultăţile de economie tarea unor subiecte lipsite de valoare ştiinţifică, de la ASE aveau un caracter paralel, tratate complet strâns legate şi dominate de ideologia comunistă, separat, fără niciun fel de comunicare între ele. Doar Tiberiu Schatteles se documenta şi aborda subiecte la cursurile de statistică a existat o strânsă comuni- cu puternică tentă teoretică şi metodologică şi de care cu cursul de teoria probabilităţilor, ceea ce nu mare interes ştiinţific şi tratate într-un limbaj cu care se întâmpla la cursurile de finanţe, monedă, planifi- se putea ocoli ideologia oficială. Astfel, în 1957, care etc. când stalinismul întârziat încă era prezent în Româ- După o anumită relaxare politică, începând de nia, în articolul Observaţii critice pe marginea unui pe la mijlocul deceniului ’50 al secolului trecut, şi tablou economic al economiei capitaliste, publicat odată cu apariţia calculatoarelor, au răsărit tot mai în revista „Probleme Economice“, Tiberiu Schatte- multe iniţiative ale economiştilor pentru studiul les a făcut prima prezentare în limba română a unor noi subdiscipline (capitole) matematice (calcul metodei input-output a lui Leontief, inclusiv pre- matricial, programare, teoria grafurilor, corelaţii şi zentarea antecedentelor istorice privind modelul lui regresie ş.a.) şi s-au format grupuri de studii la Quesnay şi cel al lui Walras. Ministerul de Finanţe, Comisia de Stat a Planifică- După retrogradarea sa din funcţia de cercetător rii, Ministerul Chimiei, Institutul de Cercetări Eco- principal pe timp de cinci ani (când i s-a luat şi drep- nomice şi Academia de Studii Economice, la care au predat Egon Balás, Moisă Altar, Tiberiu Schatte- tul de a publica, fiind acuzat de sionism) şi apoi les, Halanay şi altii, precum şi tineri absolvenţi ai după reîncadrarea sa pe vechea funcţie, Tiberiu Facultăţii de Statistică (Maria Molnar, Lucia Mihăi- Schatteles s-a afirmat pe linie ştiinţifică cu o forţă şi lescu etc.) şi ai Facultăţii de Matematică, sau înşişi cu un randament neîntâlnit la niciun alt cercetător cursanţii, prin rotaţie. din Institutul de Cercetări Economice. Ca urmare a acestor iniţiative şi a studierii lite- Publicarea unei cărţi şi a două articole ştiinţifice raturii existente în domeniu şi a experienţelor din în fiecare an, pe subiecte şi metodologii noi şi alte ţări, a început, din a doua jumătate a anilor ’50, deosebit de complexe, este rodul unui efort şi al apariţia primelor studii de economie analitică ale unei competenţe profesionale ieşite din comun a lui următorilor autori: Tiberiu Schatteles (1957), Egon Tiberiu Schatteles. Numai în intervalul de timp de Balas şi L.P. Hammer (1960), Emilian Dobrescu şase ani (1967–1972), Schatteles a publicat cinci (1961), Moisă Altar (1966), Aurel Iancu (1967), cărţi şi 12 articole şi comunicări ştiinţifice, toate tra- Vladimir Trebici, Costache Moineagu, Eugen To- tând diferite aspecte ale aplicării matematicii în eco- pală, Eugen Ţigănescu, Gheorghe Zaman, Lucia nomie, modelarea economico-matematică şi teorii Mihăilescu, Ion şi Camelia Cămăşoiu, Ion Românu, ale cunoaşterii cu aplicaţii în ştiinţele economice. Pascu Vainer ş.a. De o atenţie specială în publicaţiile sale s-au La Institutul de Cercetări Economice, la Centrul bucurat modelul input-output al lui Leontief, mode- de Calcul şi Cibernetică Economică (ASE) şi la lele de echilibru, funcţiile de producţie, modelele de Institutul de Planificare s-au format echipe perma- creştere economică, modelele de optimizare (cu res- nente de cercetare în domeniul modelării econo - ticţii şi funcţii obiectiv), modelele cu jocuri strategice mico-matematice. ş.a., toate fiind noutăţi ştiinţifice pentru acei ani. În opinia mea, faţă de toate aceste nume respec- Fiecare apariţie editorială a lui Schatteles con- tabile, cel care s-a distins în mod deosebit în acest stituia un eveniment deosebit prin noutatea subiec- 57 telor tratate şi prin interesul cu care erau primite În 1947 a fost admis la Facultatea de Filosofie lucrările sale de către publicul cititor avizat şi, mai şi la cea de Economie din Cluj, iar după reforma ales, de către tineretul studios, dornic de lucruri noi învăţământului din 1948 s-a transferat la Facultatea tratate în mod original şi inteligent. de Economie Generală – ASE din Bucureşti. Încă Cărţile privind Modelul în ştiinţele economice, din timpul facultăţii, Tiberiu Schatteles a fost anga- Metode econometrice moderne, Jocuri strategice şi jat la Camera de Comerţ Exterior. Aceasta dispunea analiza economică, precum şi Previziunea econo- de o amplă bază documentară de care a beneficiat mică, dar şi implicarea sa în aplicarea modelului din plin la elaborarea studiilor de conjunctură şi la input-output, ca instrument de analiză, în practica scrierea primelor articole de economie mondială, planificării, l-au consacrat pe Tiberiu Schatteles ca precum şi a cărţii Introducere în istoria economică a un cercetător şi economist cu o mare autoritate şti- Statelor Unite, publicată în 1956. inţifică. Lucrările lui Schatteles au devenit, în scurt În anul 1957, a fost angajat la Institutul de Cer- timp, atât de cunoscute şi preţuite, încât citarea lor cetări Economice al Academiei Române, cercetător în diferite cursuri universitare, teze de doctorat şi principal la sectorul de economie mondială. Fiind apariţii editoriale este un criteriu de măsurare a acuzat de sionism, Schatteles a pierdut poziţia de caracterului ştiinţific al acestora din urmă. cercetător principal, fiind trecut pe post de docu- Ca un fin observator al unor tendinţe negative mentarist, cu salariul mult diminuat, însă cu „avan- ce se manifestau în sociologia cercetării, Tiberiu tajul”, după afirmaţiile sale, de a avea timpul nece- Schatteles avertiza încă de pe atunci asupra următo- sar pentru a aprofunda cercetările în domeniul eco- rului fapt negativ: „Contrar aşteptărilor, larga răs- nomiei matematice, o materie aflată departe de ideo- pândire a utilizării limbajului matematic în econo- logia comunistă. mie nu numai că nu a înlăturat, cel puţin deocam- Dezgheţul politic din anii 1964–1971 şi apariţia dată, dar chiar a adâncit prăpastia care există între calculatoarelor au fost de natură să-i schimbe cariera cele două tehnici de abordare a problemelor eco- profesională într-un sens pozitiv – reîncadrarea pe nomiei. Economiştii de formaţie „literară” conti- vechiul post de cercetător principal şi susţinerea nuă să gândească în termeni „calitativi” şi fac tezei de doctorat. aceasta cu atât mai mult cu cât devine mai incom- prehensibilă pentru ei literatura matematizată. Dimpotrivă, aceia care s-au decis să urmeze noua orientare, devin nu rareori tot mai neeconomişti, operând în modelele lor matematice cu cantităţi neinterpretate [economic].... Aceştia din urmă se complac în a interpreta sistemul economic ca un sistem fizic”. Această tendinţă în ţările din Vest, devenită aproape o stare de fapt, a fost observată şi aspru criticată, la timpul său, şi de către Nicholas Georgescu-Roegen – de formaţie matematician, devenit economist. În continuare, vă rog să-mi permiteţi să prezint câteva date biografice ale profesorului dr. Tiberiu Schatteles. Născut în 1928, în Timişoara, din părinţi evrei, a învăţat de mic maghiara, germana şi ro- mâna, iar la liceele izraelite (mai întâi la cel teoretic şi apoi la cel comercial) a învăţat ebraica, franceza şi engleza. Lectura operelor unor mari filosofi şi mari economişti a început încă din liceu, dar conti- nuată şi aprofundată în timpul facultăţii. Immanuel 58 Kant este cel care i-a influenţat puternic gândirea. La schimbarea carierei sale profesionale, s-a gate de preţuri, inflaţie şi probleme financiare, folo- mai adăugat şi interesul general manifestat pentru sind instrumente matematice. aplicaţiile matematicii în economie prin modele spe- Ieşirea la pensie i-a permis profesorului Schatte- cifice de genul input-output , programare liniară, les o şi mai mare concentrare a atenţiei şi a efortului modele econometrice ş.a., Schatteles fiind printre în direcţia activităţii de cercetare pe care o fructifică puţinii cercetători care aveau pregătirea necesară în cu mult succes, dovadă fiind ultimele sale lucrări acest domeniu. publicate în engleză şi în română, privind volumele: Perioada 1964–1973 a fost cea mai fertilă pentru Economie, epistemologie şi previziune; Evreii din creaţia ştiinţifică a lui Tiberiu Schatteles şi pentru Timişoara în perspectivă istorică; The Mirror of afirmarea sa ca un important economist român Socrates şi în pregătire, alte două cărţi, dintre care modern, nu numai pe plan naţional, ci şi pe plan una de economie analitică. internaţional, contractând relaţii ştiinţifice cu mari Din prezentarea succintă realizată, rezultă cu personalităţi ale vremii – Leontief (laureat al Pre- claritate o viaţă închinată cercetării, căutării cu asi- miului Nobel), Morgenstern (colaboratorul lui von duitate şi descifrării noului, căutării răspunsurilor la Neumann), Malinvand, Kornay, Montias ş.a. şi fiind noianul de întrebări pe care le ridică cercetarea din invitat la numeroase colocvii şi conferinţe interna- domeniul economic, domeniu văzut în toată com- ţionale la care, de fiecare dată, s-a prezentat impe- plexitatea sa şi tratat cu rigoarea necesară, utilizând cabil. cu prudenţă instrumentarul matematic. Faptul că i se refuzau în mod sistematic şi fără nici un motiv vizele pentru călătoriile ştiinţifice în Dragă profesore Tiberiu Schatteles, ţările din Vest şi mai ales exercitarea unor constrân- Toţi foştii tăi colegi te-au iubit, unii ţi-au urmat geri şi amenintări politice ca urmare a revoluţiei cul- exemplul şi, alături de cititorii operei tale, ţi-au turale din 1971 şi vulnerabilităţii sale politice, l-au admirat efortul extraordinar de pionierat în modela- determinat pe Tiberiu Schatteles să părăsească Ro - rea economico-matematică. mânia pentru a se stabili în Canada. Aceasta a în - Parafrazând din Odele lui Horaţiu, „Ai desăvâr- semnat o mare pierdere pentru cercetarea economică şit un monument mai trainic decât bronzul” şi acest din România. monument reprezintă opera ta, din care generaţii În noua patrie de adopţie, Tiberiu Schattteles a întregi au avut şi au încă ce învăţa. continuat, cu aceeaşi perseverenţă, munca de cerce- Faptul că ai fost tot timpul cu un pas înaintea tare ştiinţifică, cu rezultate remarcabile. tuturor celorlalţi colegi, prin noutatea subiectelor Înainte de a ajunge în Canada, profesorul tratate, prin frecvenţa apariţiilor editoriale, prin den- Schatteles a obţinut titlul de Senior Asssociate sitatea de idei, prin logica şi frumuseţea scrierilor, ai Member of St. Antony’s College din Universitatea creat o puternică emulaţie în jurul tău. Oxford; astfel, i s-au deschis porţile pentru contacte Plecarea din România în plină glorie profesio- ştiinţifice din lumea academică. nală a lăsat în urmă, pe lângă regrete din partea cole- Ajuns în Canada, Tiberiu Schatteles a predat gilor şi cititorilor, o operă care a dat roade şi pe care cursuri de economie matematică la două universi- au continuat-o cu mult succes noile generaţii. tăţi din Ottawa şi, după un scurt timp, a fost angajat Faptul că ai revenit astăzi în România, chiar şi la Oficiul Statistic Canadian, în divizia de cercetări numai ca vizitator, după un număr de peste 40 de statistice şi de control antiinflaţie. Noua poziţie i-a ani, ne umple sufletele de bucurie şi îţi urăm bun dat posibilitatea să elaboreze o seamă de studii le - venit, sănătate şi viaţă îndelungată şi frumoasă!

59 Sesiunea Paul Iorgovici – 250

paul Iorgovici – reprezentant al iluminismului românesc*

Acad. Păun Ion Otiman În anul 2014 s-au împlinit 250 de ani de la naşte - rea unuia dintre oamenii emblematici ai Banatului – Paul Iorgovici. A văzut lumina zilei la Vărădia de Caraş, lângă Oraviţa şi a murit la Vârşeţ, la numai 44 de ani. Deşi scurtă, existenţa lui a fost extrem de zbuciumată, însă, în aceeaşi măsură, rodnică şi de importanţă pentru viaţa Banatului la sfârşit de secol al XVIII-lea şi început de secol al XIX-lea. De-a lungul timpului, s-au emis mai multe ipo- teze privind viaţa lui Paul Iorgovici, căruia i s-au atribuit mai multe scrieri, unele rămase în manu- scris. Sigură este, deocamdată, cartea-eveniment, Observaţii de limba rumânească, publicată pentru prima dată în urmă cu 215 ani, în 1799, la Crăiasca Universităţii, Tipografie din Buda şi reeditată acum, în ediţie jubiliară. Prin temele acestei cărţi, el se dovedeşte a fi cel mai de seamă reprezentant al ilu- minismului românesc, în general, şi al celui bănă- ţean, în special, pentru că acestea condensează prin- cipalele idei şi principii ale curentului, care a schim- Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, Buda, 1799 bat faţa continentului nostru. Extraordinara diversitate a perspectivelor pe culturală a cărturarului bănăţean: acad. Coriolan care le-a descris Paul Iorgovici în cartea lui este Drăgulescu, preşedintele Filialei Timişoara din acea înfăţişată de specialişti de seamă ai domeniului: perioadă, acad. Constantin Daicoviciu, rectorul lingvişti, istorici, literaţi, iar simpla parcurgere a ti- Universităţii „Babeş-Bolyai”, prof. dr. Gheorghe tlurilor propuse confirmă posibilitatea şi, implicit, Ivănescu, membru corespondent al Academiei necesitatea unei abordări plurale. Simpozionul îi Române, şi jurnalistul prof. Ion Medoia, din Vără- reuneşte pe cei care l-au aşezat pe savantul bănăţean dia (cel care în anul 1962, la absolvirea Facultăţii de în dreapta lumină, relevându-i, în scrierile lor, origi- Filologie din Timişoara, şi-a întocmit lucrarea de nalitatea gândirii şi actualitatea ideilor. licenţă cu tema Paul Iorgovici la Vărădia). Prin reuniunea noastră, Institutul de Studii Pentru cercetătorii Institutului de Studii Bana- Banatice „Titu Maiorescu” şi Filiala Timişoara a tice „Titu Maiorescu”, realizarea cărţii lui Paul Ior- Academiei Române îşi îndeplinesc datoria de govici într-o ediţie critică, reprezintă o reuşită ştiin- onoare de a-i cinsti memoria şi de a-l păstra viu în ţifică deosebită. Studiul introductiv, tabelul cronolo- contemporaneitate. De altfel, trebuie să precizăm că gic, notele şi bibliografia sunt semnate de prof. dr. filiala timişoreană l-a omagiat pe Paul Iorgovici şi Doina Bogdan-Dascălu şi prof. dr. Crişu Dascălu. în urmă cu cinci decenii, la aniversarea a două se- Apariţia acestei ediţii jubiliare a fost sprijinită de cole de la naştere, atât în Timişoara, cât şi la Vără- Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” din Reşiţa, dia, satul lui natal. Cu acel prilej, au prezentat care poartă cu demnitate şi mândrie numele marelui comunicări despre viaţa şi activitatea ştiinţifică şi cărturar bănăţean.

* Cuvânt de deschidere la Simpozionul ştiinţific „Paul Iorgovici – 250” 60 (28 noiembrie 2014, Filiala Timişoara a Academiei Române) Arhitectura europeană a unui proiect național* Crișu Dascălu** Paul Iorgovici este victima unei situaţii parado- (precum Radu Tempea) se explică, desigur, prin xale: este cel mai editat, dar şi cel mai nedreptăţit grija de a nu trezi suspiciunile cenzurii, care se înăs- glosograf din cultura noastră. Biografia lui, aşa cum prise în Imperiu după răscoala lui Horia8. El citează, a fost scrisă, se dovedeşte, pe măsură ce foarte pu - aşadar, numai autorii acceptabili (şi acceptaţi ca ţinele cercetări înaintează, tot mai neverosimilă, atare în epocă), căci, protejându-şi sursele, el se pro- informaţii considerate sigure fiind infirmate rând pe tejează. Când scrie: „Calea cătră lucru la care te rând. Nu i se cunosc bine nici studiile, nici îndelet- îndemn e neumblată şi e plină de spini şi de rugi nicirile şi nici relaţiile cu contemporanii. El rămâne împlicaţi” (62), el nu afirmă doar originalitatea şi în multe privinţe un personaj enigmatic. dificultatea demersului său, ci atrage, metaforic, În urmă cu exact o jumătate de secol, Adrian atenţia cititorului, dându-i de înţeles că spinii şi Marino, arătându-se surprins de „ţinuta doctrinară” rugii împlicaţi vizează pericolele la care va fi expus. a bănăţeanului nostru, era silit să constate: „Nu i se Fără să fie o alegorie (specie înfloritoare în vre- cunosc bine nici studiile, nici izvoarele”1, ulterior muri dominate de autoritarism), Observaţiile sunt o făcându-se însă progrese vizibile în această privinţă. carte „aluzivă“, în care elemente aparent disparate, Astăzi se poate spune că, spre deosebire de confraţii venind din zone fără vreo legătură evidentă între ele, lui ardeleni, orientaţi aproape exclusiv către surse se întâlnesc, conspirativ, adică subtextual, într-un austriece şi germane, Paul Iorgovici este cel mai proiect fără îndoială „politic“. Pentru a-l devoala, european dintre iluminişti şi, probabil, nu numai textul trebuie supus unei analize hermeneutice, de dintre ei. Izvoarele sale se află chiar mai puţin în refacere a întregului din fragmentele răspândite, zona germanofonă (singurul nume invocat fiind cel aparent haotic, în el. al lui Leibniz2), cât mai ales în alte culturi: cea La fundamentul întregii construcţii stă propozi- engleză (prin John Locke3), cea franceză (prin Con- ţia „starea limbii şi a naţiei într-acelaşi paş umblu” dillac4) sau cea italiană (prin Vico5 şi Beccaria6). (70). Acest sincronism este axioma pe care Paul Aşa se face că astăzi ne găsim în situaţia, greu de Iorgovici îşi sprijină întreaga demonstraţie. imaginat în urmă cu o jumătate de secol, în care se Un alt element esenţial, deşi neformulat la fel de ştie incomparabil mai mult despre sursele sale decât explicit, are ca sursă evidentă teoria corsi e ricorsi a despre biografia lui. lui Giambattista Vico, potrivit căreia istoria unui Orientarea lui paneuropeană i-a permis să se popor este o sinusoidă în care o perioadă de progres sustragă oricărei tutele ştiinţifice constrângătoare şi este urmată de alta, de regres, cele două alcătuind să-şi pună în valoare gândirea originală: „La aşa împreună un ciclu care, odată încheiat, deschide lucrare n-am urmat pre nime, nici nu m-am lăsat a calea unuia nou. duce prin autoritatea (vrednicia, domnia) a multora Afirmarea netă a romanităţii românilor nu este, care altmintrelea gândesc…” (82–837). Identificân- la el, o parte a unei dispute curente în epocă. De alt- du-i-se multe dintre surse, întrebarea ce rămâne fel, pentru el, această descendenţă este atât de evi- totuşi este: cu ce finalitate le-a utilizat? În cele ce dentă, încât consideră că nici nu ar mai trebui urmează, încerc să găsesc un răspuns. demonstrată, astfel că rezumă un mileniu din trecu- Paul Iorgovici a trăit într-o epocă de efervescenţă tul românilor într-o singură pagină, pe care o încheie intelectuală, dar şi de angajare naţională şi socială, cu precizarea: „Ce s-au întâmplat mai departe, coordonate ce nu i-au putut rămâne străine, chiar aceea se cuvine la istorie; aceasta am pus aici nu dacă ele sunt disimulate strategic în paginile cărţii. pentru a arăta adevărul istoriei acestia, ci, ca un Împrejurarea că el nu-şi indică izvoarele, cu excep- adevăr cunoscut la mulţi, am permis sau pus ţia Bibliei, a lui Quintilian şi a unor autori români înainte spre înţelegerea celor următoare” (72).

* Alocuţiune susţinută la Simpozionul ştiinţific „Paul Iorgovici – 250 (28 noiembrie 2014, Filiala Timişoara a Academiei Române) ** Prof. dr., director, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timişoara 61 Dacă afirmă, totuşi, romanitatea românilor este care voi sunteţi legaţi de părinţii voştri” (124). Res- pentru a sublinia diferenţa dintre măreţia strămoşilor pectul pentru înaintaşi este o datorie de neocolit, şi decadenţa urmaşilor. Dar, printre rânduri, pluteşte căci este înnăscută: „Voi, de detoria de a-i cinsti [pe ideea că, dacă se va găsi calea potrivită, românii vor părinţi, n. n.] niciodată nu vă puteţi dezlega, pentru avea şansa să se ridice la valoarea înaintaşilor. Acest că aceea e în voi înnăscută” (125). Citite în cheie opti mism istoric reprezintă substanţa proiectului aluzivă, aceste imperative pot fi extinse asupra său, a cărui finalitate era redresarea naţională a ro - naţiunii române în întregul ei, a cărei datorie natu- mânilor. rală este aceea de a se ridica la „înălţimea şi mărirea Decadenţa nu a fost doar a naţiunii: „După atâ- de unde au căzut” (82). tea schimbări, dintre care numai una ar fi fost prea Prin urmare, Observaţiile închid în subtextul lor mare lovitură a perderii împărăţiei romaneşti, n-au un proiect politic naţional, susţinut cu argumente fost cu putinţă altmintrelea ca să nu se schimbe şi extrase din izvoare europene, un proiect realizabil limba în mai rău” (72). Ea a antrenat devitalizarea nu prin mijloace politice, ci cu ajutorul culturii şi al ştiinţei şi, odată cu aceasta, sărăcirea limbii, mai instrumentului prin care aceasta se exprimă. exact a lexicului ei. Paul Iorgovici deplânge dispari- În treacăt, însă deloc întâmplător, el îi aminteşte ţia din uz a „cuvintelor de ştiinţe”, dar care, ne asi- pe englezi, care îşi pot permite să aibă în limba lor gură tot el, „se cuprind învăluite în rădăcina cuvin- „vorbe depărtate de la rădăcina lor”, precizând însă telor a limbii noastre” (62), de unde nu rămâne că „de la anglezi nu se poate lua paritate la naţia decât să fie imaginat un procedeu adecvat pentru a noastră”, căci „ei tot sunt naţiune nesupusă la alta: le extrage, procedeu expus de cele şapte observaţii e de sine stăpânitoare” (117–118). Aşadar, românii ce precedă Exemplurile . Relaţia triadică dintre nu îşi pot permite să-şi ignore descendenţa, întrucât limbă – ştiinţe – naţiune este omniprezentă în text: ei se află într-o situaţie opusă, de popor supus. Se „...şi pentru aceea s-au zăuitat [cuvintele, n.n.] din înţelege astfel că scopul ultim al eruditului bănăţean limba noastră, pentru că ştiinţele, ca pricină a era acela de a-şi scoate naţiunea din această condi- cuvintelor acelora, s-au veştejit în limba noastră ţie, spre a redeveni „de sine stăpânitoare”. una cu starea naţiei” (62). * Soluţia propusă de Paul Iorgovici este recrearea * * unei limbi de cultură, care să permită progresul ştiin- Elaborarea unui astfel de proiect ce viza redre- ţelor, fără de care nu este posibilă redresarea întregii sarea politică a românilor prin luminare era pe naţiuni: „Toate acestea se pot îndrepta dacă ne vom deplin explicabilă, în condiţiile marilor mişcări sârgui şi vom apleca la inimă folosul ce poate urma naţionale şi sociale ale timpului şi era de aşteptat din din îndreptarea limbii noastre după rădăcina ei, partea celui care a folosit pentru prima dată într-un punându-ne pururi înaintea ochilor minţii înălţimea şi text românesc tipărit cuvântul naţie. mărirea limbii şi a naţiei de unde au căzut” (82). Redactarea Glosarului , din care avem în carte Note doar exemple, este, în această perspectivă, un act 1 Iluminiştii români şi problema „cultivării” limbii, LR, patriotic: „Eu, din ardoarea cătră naţia mea, n-am XVI, nr. 6, p. 573. păstrat osteneală pentru a aduce limba aceasta în 2 Opere filozofice, I. Traducere de Constantin Floru. Studiu stare mai bună” (72), şi nu o simplă întreprindere introductiv de Dan Bădărău, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1972. lexicografică, precum atâtea altele. Cuvintele pe 3 Eseu asupra intelectului omenesc, I–II. Traducere de care le conţine sunt reconstrucţii ale unor lexeme Armand Roşu şi Teodor Voiculescu. Studiu introductiv şi note de Dan Bădărău, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1961. ieşite din uz, cu ajutorul formelor latineşti cores- 4 Cours d’étude pour l’instruction du Prince de Parme, punzătoare, făcute cu scopul evident de a perfec - I–XVII, Paris, 1795 şi Tratatul despre senzaţii, Bucureşti, Ed. Şti- ţiona limba noastră de cultură şi de a ameliora, odată inţifică, 1961. cu ea, universul nostru spiritual. 5 Ştiinţa nouă. Studiu introductiv, traducere şi indice de Nina Un alt element aluziv, dar care conţine aceeaşi Façon. Note de Fausto Nicolini şi Nina Façon, Bucureşti, Ed. Uni- idee, este unul aparent pedagogic sau care poate fi vers, 1972. 6 interpretat şi aşa. Dincolo de comentariile ce privesc Dei delitti e delle pene, Milano, 1764. 7 structura dezirabilă a şcolarizării şi de importanţa Cifrele din paranteze indică paginile corepunzătoare din Paul Iorgovici, Observaţii de limba rumânească. Ediţie critică, stu- acesteia pentru sănătatea intelectuală a naţiunii, este diu introductiv, tabel cronologic, note şi bibliografie de Doina de reţinut imperativul respectului pe care copiii sunt Bogdan-Dascălu şi Crişu Dascălu, Timişoara, Ed. David Press datori a-l purta părinţilor lor: „Învăţaţi-vă şi voi, fii- Print, 2012. 62 lor, a cunoaşte detoriile cele înnăscute în voi, prin 8 H. Gnau, Die Zensur unter Joseph II., Straßburg, 1911. paul Iorgovici și începuturile mișcării naționale din banat* Nicolae Bocșan**

Despre biografia lui Paul Iorgovici cunoaştem franceză. N.A. Ursu a pus pe seama lui editarea încă puţine date. Aproape toate contribuţiile de până Calendarului din 1794, o traducere în limba română acum pornesc de la informaţiile publicate de Nico- după calendarele sârbeşti, mai puţin povestirea lae Tincu Velia şi Pavel Vasici în „Telegraful român” moralizatoare de la sfârşit, tradusă din limba din 1862, de la notiţa biografică a lui Aron Pumnul, franceză. De la Viena a trecut ca avocat consistorial bazate pe amintirile unor rude ale învăţatului sau ale la Vârşeţ, adus de Iosif Ioanovici de Şacabent. preoţilor care l-au cunoscut. Activitatea lui Iorgovici în mişcarea naţională a A făcut studiile la Vârşeţ, Seghedin, Bratislava şi rămas învăluită în legendă, deşi toţi cei care au scris apoi la Viena, traseu pe care l-au urmat aproape toţi despre el i-au atribuit meritul de a fi fost iniţiatorul reprezentanţii culturii româneşti din secolul al mişcării naţionale în aceste părţi. Descoperirea unor XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Aminti- documente oficiale ale autorităţilor de atunci rile rudelor sale menţionează o călătorie a sa prin confirmă faptul că de numele lui se leagă înce - Europa Luminilor, pe traseul Viena, Roma, Paris, puturile mişcării pentru crearea instituţiilor şcolare Londra, Germania, Viena. şi bisericeşti, tot mai puternică din ultimele decenii Cronologic, prezenţa sa la Paris în perioada ale secolului al XVIII-lea, până în deceniul patru al 1790–1793, faptul că a asistat la decapitarea regelui secolului al XIX-lea. Crearea instituţiilor şcolare şi Franţei sunt infirmate de alte surse oficiale, din ar- bisericeşti româneşti era singura admisă de hiva Teleki, care arată că în anul 1792 Iorgovici a autorităţi, care suspectau orice acţiune politică. participat la o mişcare de amploare pentru menţi - Preocuparea pentru instituţiile culturale şi bisericeşti nerea Cancelariei illirice, alături de Grigore Terlaici, ilustra şi concepţia dominantă în epocă, potrivit mişcare ce a cuprins clerul din Banat, Arad şi Bihor. căreia luminarea constituia factorul esenţial şi unic Se cunosc manifeste şi proclamaţii traduse în limba de progres, de ridicare a naţiunii. latină ale participanţilor, precum şi măsurile luate În acest context, se înscrie mişcarea pentru împotriva mişcării, menţionată ca deosebit de activă dobândirea posturilor de directori şcolari distric- în perioada ianuarie-martie 1792 (Mályusz Elemér, tuali, care a antrenat de-a lungul anilor cele mai Sándor Lipót föherceg nádor iratai 1790–1795, reprezentative personalităţi ale culturii române din Budapest, 1926). Banat, Arad şi Bihor, pe lângă Paul Iorgovici, pe În această situaţie, trebuie reexaminată perioada I. Mihuţ, Constantin Diaconovici Loga, Iosif Iorgo- respectivă din biografia lui Iorgovici, dacă într-ade- vici, Moise Nicoară ş.a. văr a făcut această călătorie sau dacă nu trebuie În continuare, ne vom opri numai asupra demer- reexaminată cronologia acestui periplu european. surilor întreprinse de Paul Iorgovici între anii Într-una din petiţiile adresate directorului şcolar al 1797–1807 pentru desemnarea unui român în postul direcţiei Oradea, în 1798, argumentându-şi meritele de director şcolar al districtului Timiş. Nu este pentru a ocupa postul de director şcolar în Banat, el prima acţiune a sa. După cea desfăşurată alături de menţionează că, după terminarea studiilor, a ocupat sârbul Terlaici, în 1795, a înaintat o petiţie în numele postul de corector la tipografia lui Novacovici din comunităţii româneşti din Vărădia, în care erau pre- Viena, afirmaţie plauzibilă, coroborată cu alte date zentate cererile locuitorilor români de aici. din biografia sa. În acest context, a intenţionat să Ca urmare a unei petiţii înaintate de protopopi la editeze un ziar românesc împreună cu Ioan Piuariu 28 august 1795, directorului Direcţiei şcolare orto- Molnar, iniţiativă respinsă, invocându-se Revoluţia doxe din Oradea şi, probabil, şi episcopului de aici,

* Alocuţiune susţinută la Simpozionul ştiinţific „Paul Iorgovici – 250” (29 noiembrie 2014, Filiala Timişoara a Academiei Române) ** Prof. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca 63 Iosif Ioanovici de Şacabent s-a adresat directorului cunoscător al limbii române. Deşi directorul dis- Töködi în 19 septembrie 1797, menţionând piedicile trictului Timiş a fost de acord cu propunerea lui Ior- care stăteau în „faţa progreselor şcolii şi a bunei govici, nu s-a primit niciun răspuns la cererea educări a tinerilor”. Între acestea, menţiona întinde- episcopului şi a lui Paul Iorgovici. În finalul petiţiei rea prea mare a districtului şcolar, obligaţiile multi- sale, cărturarul bănăţean sublinia că dacă împre - ple ce reveneau directorului de a îndruma şi inspecta jurările timpului nu permit rezolvarea problemei activitatea învăţătorilor, distanţele mari care îl directorului adjunct, naţiunea română va avea de împiedicau să urmărească felul cum învăţătorii apli- suferit în dobândirea fericirii sale. Între argumentele cau norma (metodica lui Felbiger) în şcolile sârbeşti invocate de Iorgovici, în afara conceptelor ilumi- şi româneşti. Episcopul propunea numirea unui niste de fericire, umanitate, se adaugă argumentul director şcolar adjunct pe lângă cel existent, cu cantitativ, faptul că în Banat cea mai mare parte a aceleaşi atribuţii. Deoarece tezaurul era grevat de populaţiei erau românii, care nu aveau niciun repre- numeroasele războaie şi noul post nu putea fi zentant la conducerea şcolilor. Petiţia acuza că s-a susţinut de stat, episcopul sugera ca acesta să fie ajuns la neglijarea limbii române de către directorii plătit din taxa de 1–2 fl. care se plătea celui care sârbi, care traduceau disciplinele predate în limba făcea inspecţia. Pentru acest post de director adjunct română cu multe greşeli şi cu numeroşi termeni din l-a propus pe Paul Iorgovici, aşa cum a mai făcut limba sârbească. într-o scrisoare anterioară, care nu s-a păstrat, tot aşa Referindu-se la Petiţia lui Iorgovici din 20 cum a făcut-o şi către directorul Töködi de la Ora- aprilie şi la scrisoarea episcopului din 19 decembrie dea. 1797, directorul Töködi a răspuns episcopului Într-o petiţie către directorul Töködi, din 1 de- Şacabent în 1 mai 1798, arătând că în împrejurările cembrie 1797, Iorgovici insista asupra importanţei existente, noua funcţie nu putea fi susţinută din inspectorilor în cadrul sistemului şcolar existent. tezaur. Ca soluţie, propunea ca directorul districtului Considerând că naţiunea română era prejudiciată, Nicolici să fie plătit din fondul comun ortodox cerea directorului Töködi să i se acorde lui funcţia şi româno-sârb. În răspunsul adresat lui Paul Iorgovici, susţinerea materială din fondurile tezaurului, invo- directorul Nicolici îi comunica că nu i se pot acorda când în sprijinul cererii sale pregătirea sa şcolară cele cerute, deoarece memoriul său nu a fost adresat superioară, cunoştinţele bogate în domeniul lingvis- directorului districtului şcolar Timiş, nici fondului ticii, experienţa câştigată, ca urmare a îndeplinirii scolastic naţional. unor funcţii la tipografia lui Novacovici sau ca Poziţia directorului, ca şi refuzul episcopului de secretar consistorial pe lângă episcopul Iosif a susţine finanţarea funcţiei din fondul naţiunii illire, Ioanovici de Şacabent. Tot în sprijinul cererii a adus l-a determinat pe Iorgovici să revină în 24 iulie munca depusă pentru cultivarea limbii române, 1798, cerând suportarea noii funcţii de către directo- subliniind originalitatea operei sale: un dicţionar cu rul local. Considera că cel care se opunea era direc- explicaţia gramaticală a cuvintelor radicale şi a deri- torul districtual Vasile Nicolici, deoarece a împiedi- vatelor lor, care urma să fie tipărit. De asemenea, cat mai multe persoane să candideze, motivând că menţiona că a audiat metoda Normalului în parte la învăţătura este dăunătoare poporului de rând. Viena, în parte de la însuşi directorul orădean, în Faptul că înainte nu exista niciun director dintre luna septembrie a acelui an. După petiţia lui Iorgo- români nu constituie un argument, arăta Iorgovici, vici din 1 decembrie 1797, episcopul Şacabent a căci erau suficiente raţiuni să se admită un român la revenit în 19 decembrie acelaşi an cu o altă scrisoare o astfel de funcţie, mai ales că alte naţiuni au direc- către directorul Töködi, în care se referea la aceeaşi tori proprii şi limba maternă în şcoală. Cu acelaşi problematică. prilej, face cunoscut directorului orădean că a fost În petiţia din 20 aprilie 1798, Paul Iorgovici face oprit să ajungă la Buda ca să se îngrijească de referiri la plângerea protopopilor înaintată direc- tipărirea cărţii şi totodată la Consiliul Locum - torului orădean, din care rezultau imperfec ţiunile tenenţial, pentru a solicita personal numirea în existente în conducerea şcolilor din districtul postul de director. Declară că este de acord să se timişan. De asemenea, invoca propunerea înaintată susţină cu taxa percepută de la dascăli pentru de episcop aceluiaşi director, ca în locul mai multor inspecţie, iar, după încheierea războaielor, din inspectori neinstruiţi să fie numit un director şcolar tezaur. În final, Iorgovici sublinia că rezolvarea 64 adjunct „împodobit” cu calităţile cerute şi mai ales cazului este în favoarea naţiunii române. Paul Iorgovici s-a adresat şi Consiliului Locum - lici, care era sârb, ştia bine româneşte. Încheie, de - tenenţial, denunţând abuzurile directorului Nicolici. clarând că dacă Consiliul Locumtenenţial găseşte Ca măsură preventivă, directorul Töködi l-a în- necesar un al doilea post de director, acela să nu-i fie sărcinat pe inspectorul Verner să cerceteze veridici- încredinţat lui Iorgovici, deoarece a urmat un drum tatea afirmaţiilor lui Iorgovici şi, dacă acestea se vor ocolit pentru a obţine această funcţie, apropiat de adeveri, să-l depună imediat pe director din funcţie. revolta populară. Raportul inspectorului Verner este edificator Pe baza acestor concluzii, în 13 noiembrie 1798, asupra intenţiilor autorităţilor locale, dar şi a amplo- Consiliul Locumtenenţial face cunoscut directorului rii pe care a luat-o mişcarea. În raport, Paul Iorgo- Töködi că nu este necesară constituirea unui alt post vici era denunţat că, împreună cu protopopul Petru de director. Lupulov (Lupulovici), a străbătut mai multe Paul Iorgovici a revenit cu un alt memoriu, al localităţi din protopopiatul Vărădiei, arătând cărui conţinut nu-l cunoaştem, dar care poate fi pre- comunităţilor locale necesitatea constituirii unei supus din răspunsurile date în timpul anchetei la asemenea funcţii şi a susţinerii ei anuale prin problemele semnalate. Consiliul Locumtenenţial a contribuţia comunităţilor. Adeziunea de care s-a dispus din nou directorului districtului şcolar Ora- bucurat acţiunea întreprinsă a determinat autorităţile dea cercetarea faptelor expuse de Iorgovici, privind locale să-l convoace în faţa judelui nobiliar pentru a modul defectuos în care sunt făcute vizitaţiile retracta cele declarate. Părerea inspectorului Verner şcolare în districtul Timiş, încredinţate unor a fost că i se poate acorda lui Iorgovici această neînvăţaţi care, pe deasupra, mai percep şi câte 2 fl. funcţie, petiţia sa fiind prezentată Consiliului pentru fiecare inspecţie. Directorul orădean a dat Locumtenenţial, dar necesitatea unei atari funcţii era cercetarea cazului aceluiaşi inspector Verner, redusă, deoarece activitatea lui Nicolici a rezolvat cerându-i să ia şi mărturia directorului Nicolici, pe problemele mai importante: a iniţiat încheierea con- care să o trimită la Oradea împreună cu propria tractelor învăţătorilor cu comunităţile, a asigurat un poziţie. curs stabil învăţământului. Inspectorul Verner a răspuns în termenii din Consiliul Locumtenenţial a cerut explicaţii 1798. Mărturia depusă de directorul Nicolici a fost directorului orădean privind motivele pentru care înaintată în 19 iulie, când a menţionat şi noul memo- Iorgovici solicită postul de director şi opinia direc- riu al lui Iorgovici. Declaraţia lui Verner preciza că torului în legătură cu întreaga problemă. Probabil nu există nicio necesitate pentru constituirea noului este înştiinţat şi inspectorul general al şcolilor orto- post; dar că, dacă totuşi apare necesitatea unui astfel doxe, pentru că în aceeaşi zi, 11 septembrie 1798, de directorat, acesta nu trebuie să fie acordat lui Ior- acesta se adresa şi directorului orădean. govici. Provocat de inspectorul general al şcolilor Directorul districtului şcolar Oradea răspunde ortodoxe să-şi spună părerea în 11 septembrie, Consiliului Locumtenenţial în 11 octombrie 1800, directorul Töködi şi-a expus poziţia în faţa conduce- formulând aceleaşi concluzii ca şi în 1798. rii supreme a şcolilor ortodoxe pe baza raportului Finalul acestui caz nu mai este relatat în arhiva inspectorului Verner. În primul rând, denunţă ca consultată. Ceea ce se ştie este faptul că Iorgovici nu suspectă acţiunea lui Iorgovici desfăşurată în a ajuns niciodată director. Împotriva lui, însă, s-a protopopiatul Vărădia, mai ales că aceasta s-a dezlănţuit prigoana autorităţilor, sfârşind prin a fi desfăşurat înainte ca autorităţile superioare să fi luat destituit din postul de profesor la gimnaziul din vreo hotărâre, ceea ce a determinat chemarea lui în Vârşeţ, dobândit prin concurs. Petiţiile următoare faţa judelui nobiliar. Apoi, combate pe rând argu- ale lui Iorgovici vor face mereu referiri la această mentele invocate de Iorgovici, menţionează meritele prigoană, după ce şi protectorul său, episcopul directorului Nicolici în instruirea învăţătorilor, pe Şacabent, a murit. care îi acuza că nu sunt suficient de receptivi. Opi- Petiţia lui Iorgovici din 6 aprilie 1803 către di- nia lui Iorgovici că numirea unui director român i-ar rectorul din Oradea, informează despre nedreptăţile scoate pe ţăranii bănăţeni din starea de ignoranţă suferite din partea directorului Nicolici: a fost este respinsă, recomandând lui Iorgovici să-şi vadă îndepărtat din funcţia de profesor la gimnaziul latin mai degrabă de sine însuşi decât de înaintarea de la Vârşeţ, obţinută cu sprijinul acordului epis- naţiunii sale. Este greu, menţiona Töködi, să fie copului şi a magistratului oraşului Vârşeţ. A fost numit un director român, câtă vreme cele două îndepărtat din funcţie la cererea lui Nicolici, care naţiuni au acelaşi rit, aceiaşi episcopi, iar Vasile Nico- între timp a decedat. În 1803 Iorgovici se apără, 65 aducând dovezi scrise şi mărturii despre instrucţia a lui Ioan Opriş la Oradea, Grigore Obradovici în superioară, meritele şi activitatea ştiinţifică, despre Banat şi, peste câţiva ani, a lui Ioan Mihuţ şi Con- caracterul său integru şi despre meritele tatălui pen- stantin Diaconovici Loga în Banat. tru patrie. În baza lor cere să fie repus în postul de Problema numirii unor români în fruntea profesor la Vârşeţ. directoratelor şcolare locale va fi un obiectiv În 15 august a revenit la directorul din Oradea cu permanent al mişcării naţionale româneşti din o nouă petiţie, semnată de această dată „profesor”, Banat, până în 1845, cunoscând o deosebită am - ceea ce poate fi un indiciu că ar fi fost repus în funcţia de profesor la gimnaziul latin. Această ploare în timpul mişcării lui Eftimie Murgu din ipoteză este susţinută şi de faptul că în răspunsul Banat în perioada 1842–1845. Aceasta a devenit o său, directorul orădean i se adresează cu acelaşi titlu compo nentă importantă a programului naţional, de profesor. Petiţia lui Iorgovici reia întreaga alături de problema bisericească. discuţie din 1797, când – spunea el – a fost propus de episcopul Şacabent pentru postul de director din următoarele motive: pentru îndrumarea învăţătorilor bibliografie era necesar un învăţător din cadrul naţiunii respective, care să cunoască limba, obiceiurile şi geniul naţiunii respective (Herder); în aceste părţi, Ardelean, Vichentie, Paul Iorgovici. Schiţă biografică şi câteva probleme nerezolvate, în „Orizont”, Revistă a Uniunii Scri- majoritatea populaţiei o constituiau românii. Cere ca itorilor Timişoara, 1964, I, nr. 4, pp. 81–84. el să fie avut în vedere, în cazul constituirii postului Bocşan, Nicolae, Contribuţii la istoria iluminismului de director adjunct. românesc, Timişoara, Ed. Facla, 1986, pp. 319–329. Răspunsul directorului a fost vag, evaziv. Lasă Bocşan, Nicolae, Începuturile mişcării naţionale româneşti în impresia unei probleme care se încheie, fără niciun Banat. Activitatea lui Paul Iorgovici, în „Anuarul Institutului de rezultat favorabil lui Iorgovici, doar cu promisiunea Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca”, 1978, XXI, pp. 173–188. că, dacă fondul scolastic aprobă doi directori, cere- Bogdan-Dascălu, Doina; Dascălu, Crişu, Studiu introductiv, în Paul Iorgovici, Observaţii de limbă rumânească, Timişoara, Ed. rea lui va fi avută în vedere. Facla, 1979. Se încheie astfel şi acest episod al luptelor Dascălu, Crişu, Iorgovici şi Condilliac, în „Limba română”, naţionale ale românilor din Banat. Episodul mişcării 1971, XX, nr. 5, pp. 497–501. pentru director român în districtul Timiş a fost o Gusdorf, Georges, L’avènement des sciences humaines au mişcare tipic iluministă, purtată pe căi legale, care siècle des Lumières, Paris, Payot, 1973. aduce în sprijinul cererilor româneşti argumente de Mályusz, Elemér, Sándor Lipót főherceg nádor iratai natură naţională. Mişcarea aduce în dezbatere o 1790–1795, Budapest, Magyar Történelmi Társulat, 1926, pp. 95–97. argumentaţie nouă, inspirată din spiritul timpului: Marino, Adrian, Iluminiştii români şi problema „cultivării” românii constituie majoritatea populaţiei, nece- limbii (II), în „Limba română”, 1964, XIII, nr. 6, pp. 571–586. sitatea ridicării naţiunii din starea de înapoiere, a Marino, Adrian, Les Lumières Roumaines et l’illustration de educaţiei acesteia în limba naţională, apelul la lege, la langue, în vol. La culture Roumaine à l’époque des Lumières, principiul meritului. Bucureşti, Ed. Univers, 1982, pp. 307–361. Mişcarea lui Iorgovici s-a sfârşit probabil în Miclău, Paul, Semiotica lingvistică, Timişoara, Ed. Facla, 1807, întrucât în anul următor învăţatul bănăţean 1977, pp. 24–27. Mureşianu, Ion B., Despre Paul Iorgovici, în „Revista Institu- moare, în condiţii neobişnuite, spun biografii mai tului Social Banat-Crişana”, 1940, VIII, nr. 30, pp. 231–237. vechi. Actele descoperite atestă că începuturile Pumnul, Aron, Lepturariu rumânesc, tom IV, partea 2, Viena, mişcării naţionale se plasează în imediata apropiere 1865, pp. 3–5. a mişcării Supplex-ului ardelean din 1791–1792. Topliceanu, Traian, Paul Iorgovici. Viaţa şi opera, în Acţiunea lui Iorgovici a fost precedată de alta „Analele Banatului”, 1931, IV, nr. 2–4. similară, a lui Nicolae Horga Popovici, tot pentru Ursu, N.A., Un calendar istoric literar publicat de Paul Ior- ocuparea unui post de director şcolar, fiind urmată govici, în „Limba română“, 1963, XII, nr. 3, pp. 283–291. Arhivă: de recursul maiestatic din 1807, care îl avea printre Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Cluj, fond Direcţia semnatari pe Ţichindeal şi doi protopopi, ce şcolară Oradea, SN, 1797–1807. continuă direct activitatea lui Iorgovici, de demersu- Presă: rile pentru aducerea în posturile de directori şcolari „Telegraful român”, 1862, X, nr. 71, 92. 66 Identitatea observațiilor de limbă rumânească*

Doina Bogdan-Dascălu** A mai întreba ce reprezintă Observaţiile de limba această precizare a autorului, care, referindu-se la unii rumânească astăzi, la 215 de ani de la apariţie şi după termeni specifici acestei discipline, afirmă: „Cei ce nu cele şase ediţii de până acum, poate părea cel puţin ştiu gramatică nu vor înţelege ce e cazu nominativ şi nepotrivit. Ar părea nepotrivit dacă, de-a lungul tim- ablativ, îns aicea nu e loc spre explicaţia aceea pului, scrierea lui Paul Iorgovici nu ar fi fost reparti - [s.n.]”8. zată în domenii dintre cele mai diferite şi nu ar fost Excluzând ipoteza că Observaţiile ar fi o gramatică, definită ca aparţinându-i, în exclusivitate, fiecăruia urmează să analizăm şi alte puncte de vedere cu privire dintre ele. De aceea, înainte de a încerca să spunem ce la identitatea lor. Numărul celor care au considerat că este această scriere, va trebui să spunem ce nu este ea. au de a face, în cazul Observaţiilor, cu un dicţionar nu Dintr-un motiv astăzi probabil greu de înţeles şi, este, nici el, mic. În ordine cronologică sunt de amin- deci, de acceptat, dar care şi-a avut îndreptăţirile sale, tit, în acest sens, Ion Gheţie9, Bela Kelemen10, M. Observaţiile au fost considerate o gramatică sau, în Seche11, Diomid Strungaru12 şi, mai recent, Coman orice caz, o lucrare asimilabilă acestei discipline Lupu13, întreaga listă fiind însă mai amplă. Deşi a lingvistice. O cauză ce poate fi luată în seamă a fost vedea în cartea lui Paul Iorgovici o scriere lexicogra - accepţia extrem de largă cu care acest termen a circu- fică înseamnă a o restrânge nepermis, a vedea în ea şi lat în epocă1, accepţie ce s-a prelungit, oarecum neaş- o asemenea scriere este cât se poate de legitim, căci teptat, până spre zilele noastre2, asta după ce o opinie cea de a doua secţiune a ei, intitulată Exemplurile, este identică fusese exprimată şi mai devreme3. Mai aproape un extras dintr-o lucrare mai extinsă, despre care însuşi de adevăr pare a fi faptul că în textul Observaţiilor se autorul precizează că este un Glosar: „Deci eu aflu a fi lasă descoperiţi suficienţi termeni caracteristici acestei spre folosul limbii noastre a introduce în limba noas- ramuri lingvistice, spre a-l trata ca aparţinându-i. De tră în locul cuvintelor acestora [de origine slavă, n. n.] exemplu: nomin (nume) „substantiv”, terminaţie „de- aşa cuvinte care sunt în limba cea veche aşezate de sinenţă”, vorbă „verb”, articul, articul definit, ghen oamenii cei aleşi, care cuvinte eu le-am pus în dicţio- feminin, cazu nominativ, rădăcină, pronunţie, cazu nariu meu ce-l voi da în tipari cu ajutorul patronilor ablativ etc. Mai mult, autorul se declară un adversar al mei. În dicţionariu acela care va fi înscris Glosari, termenilor slavoni, precum slovă glasnică, neglasnică, adică carte scurtă de cuvinte [calc după germ. kurzes pe care le respinge întrucât „în a cărora loc avem noi Wörterbuch, n. n.], în care se tâlcuiesc nominele şi cuvintele noastre”. De altfel, chestiunea terminologiei vorbele cele de acum după puterea rădăcinei din lingvistice propuse şi utilizate de Paul Iorgovici le-a limba cea veche, de unde vorbele sunt luate” [p. 81]. preocupat şi pe Mihaela Marcu4 şi pe Laura-Elena În altă parte, el dă chiar o definiţie, dovadă că era intim Pascuale5, care integrează, şi ele, Observaţiile printre familiarizat cu astfel de lucrări, care conţin cuvinte „cu gramaticile epocii. adevărata a lor înţelegere pusă între vorbele cele Însă împotriva unei atari interpretări lucrează proaste, după rândul literelor cu care încep”, preci- împrejurarea că Paul Iorgovici dă nu una, ci două defi- zând în continuare „cărţile de acest feli se numesc dic- niţii ale gramaticii, ceea ce ar fi desigur superfluu, în ţionare” [p. 70]. Aşadar, prin Exempluri, cartea lui Ior- cazul în care cartea sa ar fi aşa ceva: „gramatica lim- govici este doar promisiunea unei scrieri lexicografice, bii materne sau cartea care învaţă regulele de a scria, nu una ca atare, însă această parte poate da o idee des- a pronunţia, a lega mai multe cuvinte sau a face con- pre ce urma să fie Glosarul şi despre principiile urmate strucciuni după proprietatea şi osebirea limbii”6 sau de autor, ceea ce îndreptăţeşte, dar cu precizările de „cartea ce cuprinde în sine regulele învăţătoare cum rigoare, discutarea ei în lucrările de istorie a lexicografiei trebuie să se întrebuinţeze aşa cuvinte după propieta- româneşti. tea limbii se numeşte gramatică”7. Că explicaţia noas- În sfârşit, cea de a treia secţiune, intitulată Reflec- tră de mai sus este cea adevărată demonstrează şi ţii despre starea românilor, tratează despre „starea

* Alocuţiune susţinută la Simpozionul ştiinţific „Paul Iorgovici – 250” (28 noiembrie 2014, Filiala Timişoara a Academiei Române) ** Prof. dr, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timişoara 67 creşterii pruncilor” [p. 119], ceea ce a determinat evo- privinţa întâietăţii introducerii unor termeni neologici carea Observaţiilor şi în lucrări de istorie a pedagogiei de specialitate, sau în aceea a definirii unor discipline, noastre, aşa cum fac de pildă Lucia Protopopescu14 cu precizarea că această diversitate pluridisciplinară sau V. Ţârcovnicu15. Capitolul este o pledoarie adresată nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care el îşi părinţilor de a se preocupa de educaţia copilului, în aşa argumentează opţiunea pentru calea de progres al lim- fel încât să-l scoată din starea naturală iniţială, de bii române, de care depinde progresul cultural şi social imperfecţiune, şi, exploatându-i „aplecăciunea numai al naţiunii. lui înnăscută cătră perfecciune”, să-l pregătească pen- tru a deveni „o inimă simţitoare de toate cele ce sunt Note 1 ale omeniei, a împreună-pătimirii cu tot ce în lumea A. Nicolescu, Şcoala Ardeleană şi limba română, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1971, p. 112. aceasta pătimeşte, un dajnic supus legilor pământului 2 Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române lite- în care el trăieşte” [p. 121]. Deşi conţine asemenea rare. I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea. Ediţia principii de pedagogie, această secţiune, de numai a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Minerva, 1971, p. 442, câteva pagini, nu reprezintă un excurs de specialitate, dar şi D. Macrea, Probleme de lingvistică română, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1961 sau G. Istrate, Limba română literară. Studii şi însă poate fi discutată, şi aceasta, în lucrările ce tra - articole, Bucureşti, Ed. Minerva, 1970, p. 38. tează despre trecutul pedagogiei noastre. 3 De către Romulus Ionaşcu, Gramaticii români. Tractat isto- Faptul că Paul Iorgovici explică ce sunt logica16, ric despre evoluţiunea studiului gramaticei limbei române de la fizica17, retorica18 şi filosofia19, nu îndreptăţeşte înca- 1757 până astăzi, Iaşi, 1914 şi Petre V. Haneş, Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ediţia a drarea scrierii sale în etapele mai vechi ale acestor şti- II-a, Bucureşti, Ed. Casa Şcoalelor, 1926, p. 69, Trandafir Laţia, inţe, chiar dacă aceste explicaţii prezintă interes pentru Cărturari din Banat, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, f. a., felul cum au fost ele definite, de-a lungul timpului. p. 38. O poziţie mai adecvată realităţii este cea adoptată 4 În Evoluţia terminologiei gramaticale româneşti în perioada de Paul Miclău20 şi, pe urmele acestuia, Al. Graur21, 1757–1877, Craiova, Ed. Universitaria, 2005. 5 Într-o teză de doctorat din 2012, condusă de N. Saramandu, care nu văd în Observaţii o lucrare de semiotică, dar îl Terminologia lingvistică în primele gramatici româneşti. consideră pe Paul Iorgovici primul semiotician român. 6 Observaţii de limba rumânească. Ediţie critică, studiu intro - Într-adevăr, utilizând surse europene de prima mână ductiv, note şi bibliografie de Doina Bogdan-Dascălu şi Crişu (Locke, Condillac), el formulează pentru prima dată în Dascălu, Timişoara, Ed. David Press Print, 2012, p. 68. 7 Ibidem, p. 70. cultura noastră idei pe care le vom reprimi mult mai 8 Ibidem, p. 86. târziu, prin intermediul lui Ferdinand de Saussure, fără 9 Glosare de neologisme la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi să se ştie că ele au fost formulate mai întâi în anul la începutul secolului al XIX-lea, LR, X, 1961, nr. 6, pp.557–566. 10 1799. Este vorba despre afirmarea fără echivoc a Cu privire la începuturile lexicografiei româneşti, CL, VII, 1962, nr. 1, pp. 89–92. caracterului arbitrar al semnului lingvistic, ca efect al 11 Schiţă de istorie a lexicografiei române. I. De la origini unui contract cultural între indivizi şi, apoi, despre până la 1880, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1966. motivarea acestuia prin uzul colectiv: „vorbele sunt 12 Începuturile lexicografiei române, RS, XIII, 1966, pp. semne ale perceputului minţii… Apoi vedem că chiline 141–158. 13 Lexicografia românească în procesul de occidentalizare naţii chiline au cuvinte, măcar că acelaşi perceput au, latino-romanică a limbii române moderne (1780–1860), Bucu- aşadar cuvintele sunt semne arbitrarie, adică în voinţa reşti, Ed. Logos, 1999. oamenilor stă a numi oareceva într-aşa sau altmintre- 14 În Contribuţii la istoria învăţământului românesc din lea chip. Numai dacă odată s-au însemnat oarece Transilvania, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1966. 15 cuvânt şi s-au întărit într-acea semnare prin întrebuin- În Contribuţii la istoria învăţământului românesc din Banat (1780-1918), Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970. ţare a mai multor, s-au înţeles şi lucrul cu care e legat 16 „A loghicei este a învăţa în ce se cuprinde virtutea cuvin- numele acela. Aceste cuvinte se numesc vorbe uzitate, telor care spre acela sfârşit se întrebuinţază ca neşte semne a per- prin întrebuinţare întărite” [p. 76]. Cum uşor se poate ceputului minţii, ca tot însul, auzind cuvântul, să înţeleagă şi per- vedea, ambele teorii ale lingvistului genevez, cea a ceputul minţii ce e legat cu cuvântul acela.” [pp. 68–69]. 17 „Fizica sau acea parte a filozofiei în care învaţă a cunoaş- arbitrariului semnului lingvistic şi cea a motivării sem- te puterile, proprietăţile (osebirile) unui fieştecăruia trup ce cade nului prin uz sunt formulate cât se poate de clar de sub simţirile noastre” [p. 69]. învăţatul bănăţean, ceea ce face din el nu numai un 18 „Deci toate regulele ritoricii sunt spre acela sfârşit aşezate, pionier al semioticii româneşti, ci unul dintre pre - ca numele ce întrebuinţăm spre însemnarea unui lucru sau unei fapte naturii lucrului şi faptei cât poate mai mult să se covină, pen- cursorii semioticii moderne. tru a arăta cât e cu putinţă spre înţeles perceputul minţii noastre” La capătul acestor sumare consideraţii, rămâne să [p.77]. ne întrebăm dacă Observaţiile lui Paul Iorgovici nu 19 „Numai filozofii, din cunoştinţa făpturelor acestora, sunt o gramatică, nu sunt un dicţionar, nu sunt un tra- păşesc la cunoştinţa poterilor cele ce sunt înnăscute într-acestea, pedagogie logică fizică care toate după îndreptarea puterilor acelora se fac.” [p. 69]. tat de – cu atât mai puţin o , o , 20 Cf. Le signe linguistiue, Paris, Editions Klincksieck, 1970 o retorică sau o filosofie – ce sunt ele, totuşi? Este lim- şi Semiotica lingvistică, Timişoara, Ed. Facla, 1977. 68 pede că sunt câte ceva din toate acestea, cel puţin în 21 Un înaintaş, R. Lit., XI, 1978, nr. 34, p. 8. Intenții ziaristice în secolul al XVIII-lea. Contribuția lui paul Iorgovici*

Ioan David** Secolul al XVIII-lea a fost, şi rămâne în istorie, cărţi, care fac din comerţul cu cartea, şi uneori nu epoca multiplelor transformări, perioada marilor numai cu ea, ci şi din scrierea şi editarea ei, o ocu- reforme social-politice pe plan european. Mutaţiile paţie, o necesitate, care corespund timpului şi iluministe au generat schimbări profunde în toate împrejurărilor noilor orientări. Ştiinţele şi artele, sectoarele vieţii publice româneşti: administraţie, filosofia şi medicina înfloresc, sunt într-un progres justiţie, religie, educaţie, economie pe fundalul asi- şi o stimulaţie continuă; apar tot mai multe foi, gurării coeziunii şi stabilităţii imperiului multinaţio- reviste şi ziare pentru lămurirea şi orientarea publi- nal; ţinta fiind unidirecţională: progresul umanităţii. cului, ordonanţe ale stăpânirii cu privire la datori- Din această perspectivă, secolul luminilor devine tot ile cetăţeanului”.3 mai mult un timp al devenirilor, al utilului, cu o altă Profitând de deschiderile generate de Decretul civilizaţie şi cu alte structuri funcţionale. Această libertăţii presei şi a tiparului, ce a condus la o acti- nouă perspectivă îşi pune amprenta şi pe fizionomia vitate editorială fără precedent în Imperiul austriac, românilor cu carte din Banat şi Transilvania. Ioan Molnar Piuariu4 „oculistul chesaro-crăiesc” Pentru a ţine pasul noului curent ce a cuprins încearcă, în mai multe rânduri, să editeze ziare întreaga Europă şi pentru a-şi atinge scopurile, româneşti. Primul demers îl face în 1789, când obţine împăratul Iosif al II-lea a folosit trei pârghii, deve- aprobarea parţială a Curţii de la Viena pentru perio- nite prin importanţă şi funcţie, pilonii emancipării dicul săptămânal românesc „Foaie română pentru românilor bănăţeni: biserica, şcoala şi tiparul. Dece- econom” („Wallachische Zeitung für den Land - niul bunului împărat (1780–1790) se remarcă, aşa- mann”).5 „Aprob adresa Cancelariei – spune împă- dar, prin rodnice reforme. O importantă mutaţie ratul în rezoluţie – însă scutirea de taxe nu se încu- petrecută în epocă, ţine de anul 1781, când monar- viinţează, ci Societatea se provoacă a achita contri- hul de la Viena semnează Decretul libertăţii presei 6 şi a tiparului.1 Tipografia, în concepţia împăratului, buţia cuvenită”. Restricţia suveranului a zădărnicit trebuia să îndeplinească două funcţii majore: să asi- planul cel frumos, astfel că proiectul lui Molnar – gure difuzarea normelor imperiale, concretizate în cum spunea Bariţiu – a naufragiat din lipsă de fon- legi, edicte, patente şi regulamente; să susţină duri. Evident, rolul vestitului doftor de legi şi profe- implementarea sistemului de învăţământ, prin edita- sor de tămăduirea ochilor, cum îl numea preotul rea, cu prioritate, a manualelor şcolare. Radu Tempea, în prefaţa gramaticii sale, este incon- În acest climat fertil, se semnalează în imperiu o testabil în nobilul demers. Informaţia, însă, este activitate culturală înfloritoare, context în care se incompletă. Decizia, după cum lasă să se înţeleagă înscriu şi insistentele intenţii ziaristice prezente în izvoarele istorice7, nu aparţine în totalitate lui Mol- Banat şi Transilvania în secolul luminilor, preocu- nar, ci cercului spiritual în care acesta se mişcă parea neostenită a lui Paul Iorgovici2 de a înfiinţa o „Loja Sfântului Andrei“8, o societate francmasonică gazetă în graiul naţiei române. „Din toate părţile, cu sediul la Sibiu, apărută încă din 1776, încurajată lumea se străduieşte să ţină pasul cu ideile noi, să de Iosif al II-lea spre a-l ajuta în finalizarea proiec- citească, să-şi îmbogăţească cunoştinţele. Filosofi- telor sale, şi din care făceau parte nume importante lor şi moraliştilor li se adaugă scriitorii pentru în finalizarea proiectului editării primului ziar în popor, editori şi librari, negustori şi colportori de limba română: contele Bánffy György, guvernatorul

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul ştiinţific „Paul Iorgovici” – 250 (28 noiembrie 2014, Filiala Timişoara a Academiei Române) **Conf. univ. dr., CS II, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”, Timişoara 69 Transilvaniei, Martin Hochmeister, tipograf din În schimb, societatea fancmasonă se baza pe o mare Sibiu, locul unde trebuia să se tipărească publicaţia lovitură, şi anume pe câştigarea unor moşii uriaşe în în cauză, şi, evident, Ioan Molnar Piuariu, denumit centrul Europei, aparţinătoare cândva cavalerilor în foaia de evidenţă k.u.k. besteller Oculist. Iată şi templieri, ai căror urmaşi se considerau. Acestea câteva argumente ce confirmă această idee: erau doar utopii şi astfel toate demersurile lor, care 1. Toate demersurile iluministe şi pacifiste ale reclamau investiţii financiare – între care şi proiec- lui Ioan Molnar Piuariu privind încercarea de a tatul ziar – n-au putut fi realizate. scoate un ziar pentru păturile de jos ale populaţiei 6. Eforturile lui Molnar pentru întemeierea unui româneşti, înfiinţarea unei societăţi de intelectuali ziar în limba română au fost spulberate încă în două români în Transilvania şi medierea conflictului din- rânduri, o dată la 1 decembrie 1793, iar a doua oară tre răsculaţii lui Horia şi împărat se suprapun întru în august 1794, prin Societatea filozofică a neamu- totul cu obiectivele francmasoneriei Lojei Sfântului lui românesc. La prima petiţie adresată cancelariei Andrei. transilvane, nu numai că a fost refuzat, dar şi apos- 2. În încercarea sa de a edita săptămânalul trofat, atrăgându-i-se atenţia că nu se ocupă cu con- „Foaia română pentru econom”, iniţiatorul proiectu- ştiinciozitate de împlinirea funcţiei sale de profesor. lui s-a sfătuit cu colegii din lojă, ei nefiind străini de Cel care dăduse această rezoluţie nu a fost altul acest demers; mai mult, Molnar le-a cerut sprijinul decât Bánffy György, confrate de lojă, căruia Mol- pentru obţinerea aprobării. Aşa se explică bunătatea nar îi dedicase gramatica sa, ceea ce rezultă că între de început a guvernatorului de Transilvania, Bánffy cei doi existase cândva un anumit grad de simpatie György, care în 26 mai 1789, trimite o adresă de reciprocă. De ce a fost atât de categoric, de această recomandaţiune Curţii Imperiale de la Viena, solici- dată, guvernatorul? Pentru că în 1790, loja francma- tând tipărirea unui ziar în limba română şi distribui- sonă s-a dizolvat, spulberând ideile sale utopice. rea lui fără taxă poştală în Transilvania, Banat şi Neînţeles, Molnar s-a adresat direct împăratului, Bucovina. „Cultivarea poporului român – scrie el în promiţând că dacă se va aproba tipărirea ziarului, el adresă – este un scop atât de binecuvântat încât aici va contribui imediat cu 1000 florini la acoperirea un ziar e mai potrivit ca oriunde. Ziarul va fi citit de cheltuielilor avute cu războiul francez şi, anual, cu pătura cea mai incultă şi numai de cei ce ştiu (!) 208 florini pentru fondul şcoalelor. Petiţia sa nici Scutirea de taxele poştale se recomandă, căci dim- măcar nu ajunsese la Iosif al II-lea, căruia Molnar îi potrivă poporul sărman nu va putea ajunge în pose- dedicase, în 1780, o odă, în semn de adeziune la sia ziarului”.9 politica reformatoare a monarhului. Răspunsul Can- 3. Ziarul nu urma să prindă viaţă oriunde, ci în celariei de la Viena – „nu este obiceiul a trimite tipografia lui Martin Hochmeister, tovarăş de lojă Măiestăţii sale petiţiuni de-ale singuraticilor indi- (socius) cu Molnar, aşa cum rezultă din adresa de vizi” – a fost mai mult decât şocantă. Dacă până mai întâmpinare a guvernatorului Bánffy György, deşi ieri, Ioan Molnar Piuariu, se bucurase de anumite cărţile româneşti din acele timpuri nu se tipăreau la onoruri, iată că, la 9 aprilie 1794, acelaşi Molnar Hochmeister, ci în cunoscuta tipografie a lui Barth. devine un singuratic individ. Evident, doctorul ocu- 4. Concomitent cu scrisoarea guvernatorului, list ieşise din graţiile suveranului şi ale curţii. Acest Societatea Literaţilor din Sibiu trimite şi aceasta o lucru se explică prin faptul că Ioan Molnar Piuariu, adresă curţii, la 30 iulie 1789, în care se face public francmasonul de ieri, devenise, între timp, un aprig programul ziarului. Documentele istorice confirmă naţionalist. existenţa unei astfel de organizaţii, iar ideile progra- Se ridică, totuşi, o întrebare: Ion Molnar Piuariu mului proiectatului ziar ţintesc în punct fix obiecti- a acţionat singur în acest demers editorial sau vele societăţii francmasonice, acestea fiind cultura- împreună cu Paul Iorgovici? Aurel Cosma-junior11 lizarea şi iluminarea maselor, consolidarea agricolă susţine că ilustrul cărturar, după ce s-a reîntors la etc. (vezi nota 5). Viena din călătoria făcută în Italia, Franţa şi 5. Deşi aprobat parţial, în prima fază, ziarul lui Anglia,12 „a încercat să tipărească împreună (s.n.) Molnar nu a apărut10, aşa cum am văzut, din motive cu doctorul Ioan Molnar cea dintâi gazetă româ- financiare. Loja nu dispunea de fonduri necesare nească pentru propagarea ideilor de libertate de pentru acest scop, singurul venit al organizaţiei care se pătrunse în timpul şederii sale la Paris”.13 fiind, la vremea aceea, cotizaţiile, pe care, în mare Nu se precizează, însă, anul în care s-a făcut acest 70 parte, le folosea pentru ajutorarea celor năpăstuiţi. demers. Pe de altă parte, Nicolae Iorga, în importanta sa s-au adus la lumină elemente edificatoare, supoziţia lucrare dedicată istoriei presei române14, susţine că lui Cosma rămâne o temă de studiu. independent de dânsul (s.n., Ioan Molnar Piuariu – Pentru progresul limbii române, Paul Iorgovici n.n.) şi desigur cu tendinţe mult mai înaintate15, se numără, prin lucrarea sa de căpătâi Observaţii de Paul Iorgovici tipărise foaia lui la Viena, trimiţând şi limbă rumânească, apărută la Buda în 1799, printre exemplare în Ardeal, între altele episcopului neunit, cei mai de seamă ctitori ai limbii noastre naţionale, sârb de neam, Gherasim Adamovici. Mai spune isto- iar pe plan ziaristic deschizător de drumuri. Bunele ricul că „în situaţia tulburătoare a momentului”, sale demersuri în planul tipăririi unei publicaţii în guvernul de la Viena nu putea să îngăduie astfel de limba română s-au materializat într-o nouă intenţie, manifestaţii, temându-se că mişcările din vremea lui în 1860, imediat după căderea absolutismului. În Horea să nu apară din nou, conduse, de astă dată, de acest an, la Timişoara se face prima încercare temei- intelectualitatea înflăcărată de ideile Revoluţiei nică pentru tipărirea unei gazete în limba română. franceze. Astfel că „foile lui Iorgovici se nimiciră Ziarul trebuia să se numească „Albina Banatului”22 prin cenzură”16 – conchide Nicolae Iorga. Nici în şi urma să fie cârmuit de Simeon Mangiuca, marele lucrarea citată nu se specifică cu exactitate anul în ziarist şi scriitor de mai târziu, răsplătit pentru acti- care ar fi apărut această publicaţie şi nici titlul foii. vitatea publicistică pe tărâm cultural cu înaltul titlu Mai exact este Mircea Popa, în lucrarea sa dedi- de membru de onoare al Academiei Române. Publi- cată în exclusivitate doctorului oculist de la Sadu, caţia nu a apărut şi nici nu se cunosc motivele. care lasă să se înţeleagă, raportându-se la studiul lui Paisprezece ani mai târziu, demersurile lui Paul Ior- Ilarie Chendi17, că ar fi vorba de o singură colabo- govici pentru înfiinţarea unei publicaţii în limba rare între cei doi: „Nici încercarea din 1794 pe care română se concretizează, prin apariţia la Timişoara, o face împreună cu Paul Iorgovici, pe atunci revizor în 1874, a publicaţiei „Priculiciul”23 din iniţiativa al tipografiei ilirice din Viena, nu avu mai mulţi lui Pavel Rotariu, sprijinit financiar de cel care sorţi de izbândă, deşi de astă dată se pun sub pro- urma să-i devină socru, protopopul de Timişoara pe tecţia episcopului ortodox Gherasim Adamovici”.18 atunci, Meletie Drăghici. Astăzi, poate că nici nu mai are importanţă dacă Dacă astăzi presa românească din Banat se poate cei doi cărturari au lucrat împreună sau individual. mândri cu o experienţă de 140 de ani împliniţi, acest Cert este că atât Ioan Molnar Piuariu, cât şi Paul Ior- fapt se datorează, în primul rând, ilustrului cărturar govici au ars necontenit, în acest capăt de secol al Paul Iorgovici, cel care a aşezat prima piatră la luminilor, pentru a pune sub tipar foi în limba stră- temelia presei bănăţene în limba română. bună. Niciunul nu s-a domolit de acest neastâmpăr. Ioan Molnar Piuariu înfiinţează, în 1794, Societatea filozofică a neamului românesc, tot în ideea tipăririi Note unei publicaţii în limba română, care urma să se numească „Vestitorii filosofişti şi moralişti”, demers 1 Reformele lui Iosif al II-lea aduceau, în contextul libertăţii rămas tot în stadiu de proiect. presei şi a tiparului, şi alte beneficii: libertatea clericilor de a citi Pe de altă parte, Paul Iorgovici publică, la Viena, orice carte ca şi laicii, precum şi orice altă apariţie tipografică în 1794, „Calendar pe seama norodului slaveno-sâr- (Decretul din 4 mai 1781). Tipăriturile urmau să fie aprobate de o singură comisie centrală vieneză, excepţie făcând textele care se besc şi rumânesc”, în scriere chirilică, o publicaţie adresau într-un ton nepotrivit religiei, statului şi bunelor moravuri 19 de tip amalgam . Este a treia publicaţie de acest fel (Decret din 11 iunie 1781). Au urmat şi alte deschideri liberale: din spaţiu românesc; prima, „Calendarul lui Şoanu”, dreptul necatolicilor de a-şi procura în mod liber cărţile religioase apărută în Scheii Braşovului la 1731, iar a doua (1783); oprirea percheziţiilor domiciliare în vederea confiscării „Calendariu pe 112 ani” apărut în Târgul Iaşilor în cărţilor interzise (1784). 1785, al fraţilor Mihail şi Policarp Strilbiţchi.20 2 S-a născut la 28 aprilie 1764, în localitatea Vărădia (Caraş- Neastâmpărul său ziaristic mai ridică o întrebare, Severin) şi a murit pe neaşteptate, la vârsta de 44 de ani în ziua de care ţine nu de un anumit an, ci de intervalul de timp 21 martie 1808. Tatăl, preotul Marcu Iorgovici, era nepotul nobi- lului Iane din Ardeal, care din cauza persecuţiilor calvine, trecând în care Paul Iorgovici funcţiona ca avocat consisto- Carpaţii, s-a stabilit în România şi s-a căsătorit cu o fată din fami- rial la Vârşeţ. Aurel Cosma-junior în lucrarea Istoria lia Brâncoveanu. De aici, se trage şi numirea lui Paul Iorgovici 21 presei româneşti din Banat lansează ideea că Paul Brâncoveanu (vezi dr. Aurel Cosma-junior, Istoria presei române Iorgovici ar fi încercat să scoată şi aici, la Vârşeţ, un din Banat, Timişoara, Editura ziarului Unirea Română, 1932, pp. ziar în limba română. Întrucât, până în prezent, nu 8–9). 71 3 M. Popa, Ioan Molnar Piuariu, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, care se va repercuta în activitatea viitoare a lui Molnar (conform 1976, pp. 102–103. Mircea Popa, op.cit.). Din lista membrilor făcea parte şi principele 4 Fiul popii Tunsu şi al Patrasiei, Ioan, devenit mai târziu Alexandru Moruzzi Mavrocordat, întâiul francmason român al Molnar Piuariu, s-a născut în 1749, la Sadu. Tatăl, protopopul Ioan acestei loje. El ocupa chiar o funcţie de demnitar („vicarius”), din Sadu, este nevoit să-şi părăsească satul natal şi să se strămute urmând să organizeze o secţiune francmasonă pentru România. în Banat (nu se cunoaşte cu exactitate data). El figurează ca paroh 9 M. Petcu, op. cit., p. 11. în matricolele comunei Sânmiclăuş (Sânnicolaul Mare de astăzi) 10 Deşi documentele istorice evidenţiază că această încercare începând cu anul 1772. A rămas, în această localitate, până la nu a izbutit, Bariţiu, într-o scrisoare adresată publicistului maghiar moarte (1782). Jakab Elek, în 1882, susţine că ziarul a fost tipărit, totuşi, în 1791, 5 Programul ziarului proiectat, cum a rezultat din scrisoarea într-un singur număr, care s-ar fi găsit în 1852, într-una din Biseri- guvernatorului trimisă Curţii Imperiale de la Viena, la 30 iulie cile Române din Ocna Sibiului. Asupra acestei probleme, Bariţiu 1789: „Naţiunea, pe seama căreia se va porni acest ziar nu este la nu a mai revenit niciodată în scrierile sale. acel nivel cultural ca întreagă să ştie ceti. Deci ziarul este destinat 11 A. Cosma-junior, Istoria presei din Banat, Timişoara, Ed. mai ales pentru preoţi, cari vor avea să comunice conţinutul cu David Press Print, 2012, pp. 24–26. poporul în fiecare săptămână. Obiectivele principale ar fi: întâm- 12 La Roma a stat trei ani, adunând documente pentru a plările zilei şi deprinderea în bunele moravuri şi în economie. Zia- demonstra că „românii au venit în Transilvania şi sunt, aici, locui- rul ar începe cu un anumit Popa Miron, preot în Valea Frumoasă, tori mai vechi decât ungurii”. La Paris, s-a găsit în toiul revoluţiei, care ar avea să povestească: cum a trăit el în casa sa, între copiii a rămas tot trei ani, asistând, la 21 ianuarie 1793, la decapitarea şi părinţii săi; în ce chip a condus economia; ce a muncit în anii regelui Ludovic al XVI-lea. Apoi, a trecut la Londra, unde a func- cei rodnici şi ce anume în cei nerodnici; în ce măsură s-a supus ţionat aproape un an ca „concepist la Curte”. conducătorilor; cum a sprijinit pe cei săraci – cu un cuvânt, ce bun 13 A. Cosma-junior, op. cit., p. 25. povăţuitor şi părinte a fost poporului. În faţa popii Miron va fi 14 zugrăvit un om beţiv, iubitor de gâlceavă şi de rea tovărăşie, care N. Iorga, Istoria presei româneşti. De la primele începuturi fuge de muncă, e nesupus şi are un sfârşit trist. Astfel, cititorul va până la 1916, Bucureşti, Atelierele Societăţii Anonime „Adeve- învăţa a da ascultare celor bune, a dispreţui cele josnice şi toate rul”, 1922. 15 aceste prin pilde bune şi pilde rele. Şi se vor mai publica în acest N. Iorga îl prezintă pe Paul Iorgovici în cuvinte elogioase: ziar; ştirile militare, înaintările la guvern şi alte lucruri de folos; „Români care începeau a se purta în largul lumii, unul, neastâm- dorinţele dintre cetăţeni şi superiori, instrucţiuni privitoare la păratul bănăţean Paul Iorgovici, ajunse şi în ţările Apusului, unde diferite ramuri ale agriculturii; apicultură şi viticultură. Editor va fierbea concepturile de transformare a lumii, că, de la Pressburg fi Martin Hochmeister. Din venit, societatea nu va acoperi decât şi Pesta, el trecuse pentru studii de drept la Viena, că văzuse cheltuielile ziarului, căci remuneraţie nu pretinde. Venitul curat îl Roma, unde şi el se ocupase de studii istorice dar, caz unic, pen- va jertfi pentru răsplătirea agricultorilor celor mai bravi şi mai tru contemporanii săi români, pătrunse până la Paris, unde stătu sârguitori, împărţindu-l an de an şi publicând aceasta în ziar“. trei ani şi asistase chiar la decapitarea nenorocitului rege, apoi (Marian Petcu, Istoria presei române, antologie, Bucureşti, 2002, trecuse la Londra, pentru că de aici să revie în capitala austriacă Ed. Tritonic, pp. 113–114, articolul Începuturile ziaristicii noastre, şi să ocupe un loc de conţipist de curte. Trebuie să privim ca un 1789–1795, de Ilarie Chendi, 1900). lucru sigur (s.n.) că aici, la Viena, alături de grecii care serveau 6 Ibidem, p. 114. printr-o presă nouă interesele naţiei lor şi cu sârbii care am văzut 7 Se face referire la studiile publicistului maghiar Jakab Elek, că găsiseră şi ei mijlocul de a începe asemenea publicaţii, bănă- cartea lui F. Zieglaur, Geschichte der Freimaurerlage Sf. Andreas ţeanul se apucă de tipărit întâiul ziar politic în limba noastră” zu den drei Seeblättern im Hermannstadt (1767–1790), la care face (Op. cit., pp. 29–30). trimitere Ilarie Chendi. 16 N. Iorga, op. cit., pp. 29–30. 8 Organizaţia sibiană, cu denumirea completă Loja Sfântului 17 I. Chendi, Începuturile ziaristicii noastre (1789–1795), Andrei la cele trei foi de mare din Sibiu, în Orient a fost cea mai Orăştie, 1900. puternică şi prosperă asociaţie de acest tip la noi, ea ajungând să 18 M. Popa, Ioan Molnar Piuariu, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, adune în jurul ei tot ceea ce Transilvania avea mai de valoare, fără 1976, p. 61. deosebire de confesiune şi naţionalitate (Ilarie Chendi). Evoluţia 19 lui Molnar pe această scală a fost: la 16 septembrie 1781, primeşte Publică date calendaristice, informaţii privind desfăşurarea gradul I; la 17 aprilie 1783, gradul II; iar la 13 octombrie 1784, târgurilor, tabele utile în economia casnică şi o istorioară. 20 gradul III. Membrii lojei au fost animaţi de idei umaniste şi paci- Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicţionarul presei fiste, urmărind binele membrilor societăţii, indiferent de naţionali- româneşti, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1995, pp. 86, 90, 115. 21 tăţi şi convingeri religioase. Se cultiva prietenia şi ajutorarea reci- A. Cosma-junior, Istoria presei române din Banat, Timi- procă, pacifismul şi evitarea răului. Membrii lojei erau toleranţi şi şoara, Ed. David Press Print, 2012, p. 27. cosmopoliţi, militând pentru o armonie universală prin progresul 22 I. David, Presă şi cultură, Timişoara, 2005, Ed. Art- treptat al societăţii, prin reforme şi îmbunătăţiri liber-consimţite. press/Augusta, p. 62. Mistici în aparenţă, ei erau naţionalişti şi reformişti notorii, lucru 23 Ioan David, op. cit., pp. 85–87.

72 Aniversări profesorul Vasile Stănescu – nouă decenii de viață exemplară

Acad. Păun Ion Otiman

În ziua de 4 februarie 2010, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani, la Clubul Oamenilor de Ştiinţă al Academiei Române, v-am adresat un cuvânt în care îmi exprimam bucuria de a vă fi cunoscut şi de a fi colaborat cu Domnia Voastră. Acum, după cinci ani, când împliniţi nouă decenii de viaţă dedicată ştiinţelor dreptului şi celei economice, când recitesc în revista „Academica“ alocuţiunea rostită cu acel prilej, îmi dau seama cât de sărace cuvinte am putut să aşez pe hârtie şi să le rostesc. Au mai trecut cinci ani, în care am avut bucuria şi onoarea de a ne vedea aproape săptămânal şi, de cele mai multe ori, de a lucra împreună, pentru mai binele Academiei Române. De fiecare dată, am văzut şi am apreciat la dum- neavoastră, domnule profesor Vasile Stănescu, admirabila stăpânire a ştiinţei managementului şi a dreptului, dar, mai presus de toate, inegalabila înţe- lepciune, trăsătură pe care eu am receptat-o nu ca un fruct copt al senectuţii, ci ca un har, ca un dar al economiei şi filosofiei, despre remarcabilele studii minţii şi al bogăţiei spiritului cu care aţi fost înzes- asupra fenomenelor globale care au cuprins societa- trat de părinţi şi de Dumnezeu şi pe care le-aţi şle- tea şi economia mondială, pentru că, sunt convins, fuit în permanenţă. că toţi colegii care vor scrie şi vor vorbi – jurişti, Şi voi continua, domnule profesor, cu admiraţia economişti, filosofi etc. – vor acoperi acest dome- pe care v-o port pentru lecţiile de impecabilă mora- niu. În schimb, îmi permit să apreciez, în încheiere, litate ce ni le predaţi de la înălţimea catedrei dum- extraordinara vioiciune a spiritului, puterea şi con- neavoastră, zi de zi, întregii societăţi româneşti, cât stanţa zilnică a muncii, şi, mai presus de toate, com- şi cercului mult mai restrâns în care vă manifestaţi, portamentul dumneavoastră uman şi colegial exem- din care însă este tot mai absentă această atât de plar, apreciat de toţi oamenii – într-un cuvânt, necesară caracteristică a unei vieţi decente – morali- excepţionala lecţie de demnitate şi eleganţă în tot tatea. Nu am scris şi nu am spus niciun cuvânt, dom- ceea ce aţi întreprins şi continuaţi să întreprindeţi. nule profesor, despre opera dumneavoastră ştiinţi - Dumnezeu să vă dea încă mulţi, mulţi ani, sănă- fică vastă din domeniul dreptului administrativ, al toşi şi fructuoşi!

73 Nicolae Dinculeanu – 90 de ani

Ion Chițescu*

Profesorul Nicolae Dinculeanu, membru de onoare al Academiei Române (din 2003), a împlinit vârsta de 90 de ani la 26 februarie 2015. Stabilit în SUA din anul 1976, profesorul a reprezentat şi reprezintă cu strălucire şcoala matematică româ- nească. Născut la 26 februarie 1925 în Oltenia, Nicolae Dinculeanu a absolvit Liceul militar „D.A. Sturdza" din Craiova, după care a urmat şcoala de ofiţeri de artilerie din Piteşti, devenind sublocotenent în 1945. Anii care au urmat au conturat dubla formaţie a lui Nicolae Dinculeanu, care este matematician şi ingi- ner. A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Poli- tehnicii din Bucureşti în 1950. Simultan, între anii 1946 şi 1951, a urmat cursurile Facultăţii de Mate- matică şi Fizică din Bucureşti. De menţionat că, deşi a absolvit această facultate în 1951, a fost acceptat ca preparator în cadrul ei încă din 1950. După o perioadă de cinci ani, timp în care a funcţionat în mai multe instituţii de învăţă- mânt superior din Bucureşti, se stabileşte, începând invitat la numeroase congrese internaţionale şi a cu 1954, la Catedra de analiză matematică a Facul- susţinut cursuri şi conferinţe la multe universităţi tăţii de Matematică şi Fizică din Bucureşti (şef de importante din străinătate. Dintre rezultatele obţi- catedră, Miron Nicolescu). nute, menţionăm (selecţia este, în mod inevitabil, Opera matematică a profesorului Nicolae Dincu- subiectivă): teoreme de tip Radon-Nikodym vecto- leanu se încadrează în domeniul analizei funcţio- riale, reprezentarea integrală a operatorilor liniari pe nale, cu specializare în Teoria măsurii şi integrării spaţii de funcţii, rezultate privind integralele Dun- vectoriale. Nicolae Dinculeanu începe activitatea de ford şi Pettis, rezultate privind regularitatea măsuri- cercetare ştiinţifică în anul 1953. Sub conducerea lor Baire vectoriale şi rezultate privind compacitatea profesorilor Octav Onicescu şi Cassius T. Ionescu în spaţii de măsuri. Tulcea, elaborează teza de doctorat intitulată Spaţii În ultima vreme, Nicolae Dinculeanu a obţinut Orlicz de câmpuri de vectori, pe care o susţine în rezultate privind integrarea în raport cu măsurile 1957. Teza a avut un larg ecou la vremea vectoriale cu semivariaţie finită, introducând nişte respec tivă, rezultatele obţinute fiind publicate în trei spaţii funcţionale aferente. Folosind această teorie, a articole succesive apărute în reviste impor tante din reuşit să obţină generalizarea integralei stochastice străinătate. Ulterior, activitatea de cercetare a lui în cazul proceselor stochastice vectoriale. Nicolae Dinculeanu se concentrează pe teoria măsu- În mod precis, profesorul a reuşit să prezinte rii şi integrării vectoriale. În această direcţie, a obţi- integrala stochastică vectorială ca o integrală în nut rezultate care îl consacră printre liderii în dome- raport cu o măsură vectorială, unificând, astfel, teo- niu. Unanim respectat şi apreciat, profesorul a fost rii care, până acum, erau, în mod artificial, disparate.

74 * Prof. univ. dr., Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea București Acestui subiect îi este dedicată ultima monografie a profesorului Vector Integration and Stochastic Inte- gration in Banach Spaces, aparută la John Wiley & Sons, Inc., 2000 (pe coperta a patra, autorul este caracterizat astfel: „World famous expert on vector integration and stochastic integration in Banach spaces“). De menţionat sunt şi celelalte două mono- grafii ale lui Nicolae Dinculeanu, apărute la presti- gioase edituri străine (există şi ediţii în limba ro- mână): Integration on Locally Compact Spaces, Noordhoff International Publishing, Leyden, 1974 şi, mai ales, Vector Measures, apărută la Veb Deu- tscher Verlag der Wissenschaften, Berlin, 1966 şi la Pergamon Press, Oxford, 1967. Ultima monografie a fost şi rămâne textul de bază în domeniul teoriei măsurii şi integrării vectoriale. În ceea ce priveşte activitatea didactică (ne-am Pentru Nicolae Dinculeanu au urmat ani mulţi oprit la anul 1954), în cadrul sus-menţionatei Cate- de activitate în universităţile americane, activitate dre de analiză matematică, Nicolae Dinculeanu este mult apreciată acolo şi pusă, desigur, în slujba mate- numit lector (1957), conferenţiar (1960) şi profesor maticii. (1966). Până la plecarea sa definitivă din ţară (1976) De numele Domniei Sale se leagă şi excepţiona- şi stabilirea în SUA, Nicolae Dinculeanu a predat lul manual de liceu Elemente de Analiză Matema- Cursuri de analiză matematică, analiză funcţională tică, scris împreună cu Eugen Radu. Apărut în 1959 şi teoria măsurii (ultimul era un curs special – echi- (cu multe reeditări ulterioare, unele în variante pres- valentul cursurilor opţionale sau de master de curtate), acesta a fost primul manual riguros (în spi- astăzi). ritul predării analizei matematice cu epsilon-delta) Cei care au avut norocul să-i fie studenţi, îşi apărut în limba română şi a rămas neegalat până amintesc aceste cursuri memorabile: claritatea, ri - astăzi (în opinia multora). goarea şi eleganţa profesorului sunt de neuitat, Nicolae Dinculeanu a activat în funcţia de cer- Nicolae Dinculeanu rămânând în istoria facultăţii ca cetător ştiinţific la Institutul de Matematică al Aca- fiind unul dintre cei mai mari profesori. demiei Române între anii 1951–1976, unde a fost şi director adjunct ştiinţific (1965–1976), director Tot în plan didactic, menţionăm Cursul de Ana- fiind Miron Nicolescu, în acea perioadă. liză Matematică , în două volume, scris de profesorii Activitatea profesorului Nicolae Dinculeanu a Miron Nicolescu, Nicolae Dinculeanu şi Solomon fost recunoscută şi onorată: este doctor honoris Marcus, care a fost şi este folosit de multe generaţii causa al universităţilor din Craiova (1996) şi Bucu- de studenţi. Cursul a apărut la Editura Didactică şi reşti (2003); este membru de onoare al Academiei Pedagogică în multe ediţii. La ultima ediţie, pentru Române (2003); a fost decorat cu Steaua României că tipărirea s-a finalizat după plecarea definitivă din în grad de cavaler (2011). ţară (1976) a profesorului Nicolae Dinculeanu, auto- Aceste modeste rânduri, scrise de un discipol rităţile comu niste au decis ca numele său să nu mai despre maestrul său, prezintă numai parţial activita- apară şi, astfel, cursul a apărut fără autori pe copertă. tea unei mari valori a acestei naţiuni. Să-i mulţumim Plecarea din ţară a profesorului Dinculeanu a cu admiraţie lui Nicolae Dinculeanu, pentru deose- lăsat un gol imens în învăţământul românesc. bitele realizări ale Domniei Sale.

75 Documentar

Restructurarea industriei românești în perioada postcomunistă (I) Silviu Costachie* Nicolae Damian** Viorel Paraschiv***

În decembrie 1989, România a intrat într-o nouă cauză, ceea ce trebuia să fie restructurarea industriei epocă a existenţei sale, ca societate democratică, cu româneşti, a ajuns – în marea majoritate a cazuri - o economie de piaţă, specifică statelor membre ale lor – să fie în mod real distrugerea, dezafectarea, Uniunii Europene. Odată cu intrarea în Uniune dezmembrarea sau, într-un cuvânt spus, decăderea a (2007), România s-a angajat într-un proces extrem ramuri întregi industriale care făceau faima Româ- de complex de aliniere la economia occidentală, la niei peste hotare. noile cerinţe impuse de procesul de globalizare spe- Cauzele decăderii industriei României au fost cific acestei perioade. În urmă cu 24 de ani, Româ- nenumărate, analizate şi comentate, intens justifi- nia dădea piept cu noile realităţi economice şi so- cate şi acceptate ca fiind absolut necesare; în reali- ciale, cărând după sine un bagaj specific ţărilor tate, distrugerea industriei româneşti a reprezentat socialiste, care reuşiseră să-şi schiţeze până atunci cea mai mare crimă împotriva poporului român, res- un concept de dezvoltare economică bazată pe ponsabilă, în mare parte, de realităţile negre ale industrie, în primul rând, şi pe o cooperare econo- societăţii actuale româneşti (şomaj, scăderea nivelu- mică preponderent socialistă în cadrul CAER, în al lui de trai, emigrarea tinerilor, degradare socială doilea rând. etc.). Trecerea la o economie de piaţă, nesusţinută Prăbuşirea sistemului comunist a plasat în faţa prin compensări interne sau externe (de exemplu, noii democraţii o serie de probleme şi provocări faţă dispariția CAER), a găsit societatea românească de care economia de până atunci nu era pregătită. nepregătită să facă faţă noilor realităţi economice de România intra într-o perioadă în care statul nu avea pe piaţa liberă. Acestei schimbări bruşte şi neaştep- să mai deţină rolul fundamental pe care îl avusese tate i s-au adăugat şi alţi factori „disturbatori” care până atunci, iar elementul fundamental, specific au „împins” economia românească într-o direcţie noii economii, era profitul şi nu planificarea. Din greşită. Schimbarea profilului economic, modifica- acest punct de vedere, industria comunistă (mai bine rea distribuţiei populaţiei active, modernizarea in- spus socialistă) reprezenta în acelaşi timp o avere, o dustrială (apariţia tehnologiei informatice, automa- oportunitate, dar şi o problemă, o piatră de moară tizărilor, a obţinerii unei cantităţi mai mari de pro- atârnată de gâtul noii economii capitaliste. Din duse, cu oameni mai puţini, datorită dezvoltării teh- păcate, guvernanţii de după 1989 au văzut în indus- nologiei), dezvoltarea serviciilor (a informaticii, te- tria socialistă mai mult latura negativă sau, altfel lecomunicaţiilor, a comerţului etc.) şi apariţia secto- spus, latura de profit (în majoritatea cazurilor, profit rului economic de prelucrare a datelor (informatică, personal sau de grup) decât potenţialul real înglobat sondaje de opinie, studii de marketing etc.) au „bul- în fabricile, uzinele, platformele industriale şi între- versat” evoluţia normală şi logică pe care trebuia să prinderile construite cu sudoarea poporului în dece- o aibă industria şi, respectiv, economia postco mu - niile şase şi şapte ale secolului trecut. Din această nistă românească.

* Conf. univ.dr., Universitatea Bucureşti, director al Centrului de Cercetare pentru Dezvoltare Regională şi Integrare Europeană (C.C.D.R.I.E.) ** Prof. dr., director coordonator, Şcoala Gimnazială Pufeşti, Vrancea, cadru didactic asociat la Universitatea Bucureşti, D.F.P.Focşani, membru C.C.D.R.I.E. 76 *** Prof. dr., Liceul Tehnologic Economic de Turism, Iași Acestor cauze li s-au adăugat şi altele, specifice oraş, iar pe axa fluvială Dunăre-Rhin beneficia de societăţii româneşti, aflate în plin proces de tran- posibilitatea unei distribuţii facile a producţiei în sformare. Retehnologizarea industriei chimice pen- toată Europa. Amplasarea sa, pe Dunăre, s-a făcut tru a respecta normele de poluare ar fi determinat avându-se în vedere importul (la data respectivă) de costuri mari, lucru care a dus la optarea pentru închi- fier şi cărbune din estul Europei. Dacă înainte de derea ramurilor considerate poluante în detrimentul 1989, în acest combinat lucrau în jur de 40 mii de modernizării. Interesele unor firme străine de a angajaţi, iar cu celelalte conexiuni orizontale ale suprima concurenţa din România, a dus la cumpăra- sale, se ajungea la circa 50 de mii, în anul 2001 nu rea în primă fază şi închiderea ulterioară a utilităţi- mai existau decât 27 de mii angajaţi, pentru ca în lor româneşti din domeniu, rezolvându-se astfel pro- prezent să muncească acolo mai puţin de 8700 de blema concurenţei pentru noii proprietari. Transfor- muncitori. Producţia record de oţel a fost atinsă în marea fabricilor mamut, care aveau o producţie pla- anul 1988, fiind înregistrate peste 8,5 milioane tone, nificată, nu neapărat corelată cu cerinţele pieţii, în scăzând în prezent la 3,5 milioane. Una dintre cau- multe (uneori, prea multe!) IMM-uri, ce ar fi trebuit zele decăderii a fost căpuşarea sa de către firme ce să confere o mai mare supleţe economică, nu a dat cumpărau produsele la sub preţ şi le vindeau în stră- întotdeauna rezultatul sperat. Deseori, sub masca inătate la preţ mult mai mare (cu complicitatea foru- restructurării, s-a ascuns dorinţa de a valorifica tere- rilor tutelare, inclusiv de la Bucureşti). După priva- nul aflat sub unităţile respective sau maşinile şi uti- tizarea acestui colos industrial, s-a ajuns ca în anul lajele deţinute de acele unităţi, de multe ori ca fier 2008 să obţină un profit de 150 milioane euro, iar vechi. A apărut, astfel, o mafie a fierului vechi care apoi, în numai câţiva ani, să înregistreze pierderi a ajuns să prospere în acest fel, la cote inimaginabile masive în contextul crizei economice globale2. Pro- înainte de anul 1989. Multe dintre halele industriale prietarul acestui combinat, Arcelor Mittal, este şi au fost demolate, locul acestora fiind luat de ansam- proprietarul combinatelor metalurgice din oraşele bluri rezidenţiale, spaţii comerciale de tip mall sau Hunedoara, Roman şi Iaşi – ultimele două speciali- alte construcţii. Un astfel de exemplu este platforma zate în producţia de ţevi. Construcţia Fabricii de ţevi de vest a municipiului Iaşi, unde obiective de patri- Roman între 1951–1957, în apropierea oraşului, moniu arhitectural industrial datând din a doua ju- lângă satul Cordun, pe o suprafaţă de 114 ha, a atras mătate a secolului al XIX-lea (Fabrica de bere 10 mii de muncitori, în prezent numărul angajaţilor „Zimbru”, Fabrica de tricotaje „Moldova”, Fabrica permanenţi ai acestei unităţi ajungând abia la două de ţigarete ş.a.) au fost declasificate, chiar dacă erau mii de persoane3. pe lista protejată a Primăriei Iaşi, şi demolate. O soartă extrem de „cruntă” a avut-o Combina- Una dintre cele mai mari transformări s-a înre- tul Siderurgic din Hunedoara, unde de la douăzeci gistrat în industria metalurgică, fapt datorat depen- de mii de muncitori cât lucrau înainte de 1989, după denţei de resursele din spaţiul ex-sovietic, dar şi de privatizarea acestuia au rămas mai puţin de o mie. compactarea pieţei mondiale, acest aspect incum- Capacităţile de producţie de pe cele 140 ha aproape bând şi o anumită concurenţă cu oţelăriile de aici. au dispărut, tot mai mulţi oameni lipsiţi de ocupaţie De asemenea, apariţia unor înlocuitori ai fierului, de permanentă caută fierul pentru a-l valorifica, singura tipul produselor din plastic, în viaţa de zi cu zi, este sursă care le asigura traiul de zi cu zi. În apropiere, şi acesta un aspect ce trebuie avut în vedere. De la Călan, din combinatul siderurgic nu a mai rămas exemplu, în industria auto, componentele automobi- nimic, doar mormane de moloz; aici, trudeau pentru lului au început să fie înlocuite cu plastic (masca obţinerea oţelului peste cinci mii de muncitori4. faţă şi spate, spoilerele, chiar aripile), motorul este Un alt combinat siderurgic a început să fie con- realizat din aliaje şi este tot mai mic, ca dimensiune. struit încă din anul 1976, la Călăraşi (după 1990 Materia primă în industria metalurgiei feroase a redenumit S.C.„Siderca” S.A.), fiind prevăzut cu devenit fierul vechi, refolosit din alte fabrici deza- gară şi port propriu – legat printr-un canal de 13 km fectate sau, cel reciclat, de firmele specializate. cu fluviul Dunărea. Avea să fie cel mai mare produ- Combinatul Siderurgic Galaţi1, cel mai mare cător de şină de cale ferată din sud-estul Europei. din România şi al doilea ca mărime din Europa, a Supus unor continue planuri de modernizare, în anul fost construit în perioada anilor 1960–1966, dar a de graţie 1990, era finalizat într-o proporţie de 96%, intrat în producţie doi ani mai târziu, în 1968. Acesta având în procesul de producţie peste 6500 de mun- furniza materie primă şantierului naval din acelaşi citori. Datoriile uriaşe înregistrate, unele dintre 77 acestea şterse de către statul român, altele ajunse în mentul acesteia, a devenit proprietatea concernului patrimoniul unor terţe firme, vor determina executa- Ford. Numeroase fabrici de componente auto s-au rea silită. S-a început prin tăierea fierului din con- construit, sau sunt în curs de construcţie, pentru cele strucţiile productive, transformarea acestora în mai mari mărci europene în domeniu. Amintim moloz. Au fost recuperate ca fier vechi până şi ma - fabricile Daimler de la Cugir şi Sebeş, pe cea de caralele din portul operaţional al combinatului5. Alte lângă Iaşi (Delphi Diesel), pe cele de la Ploieşti, centre metalurgice abia mai funcţionează, cum sunt Balş şi Carei. Rămânând în oraşul Craiova şi tot în Oţelul Roşu, Reşiţa şi Târgovişte (ultimul, pentru oţe- domeniul fabricilor constructoare de maşini, trebuie luri speciale). Combinatul de la Câmpia Turzii a fost să avem în vedere şi fabrica Electroputere, recunos- închis. Centrele mai mici, precum Nădrag şi Vlăhiţa, cută ca o mare producătoare de mijloace de tran - au dispărut, fiind demolate în ultimii zece ani! sport feroviar, locomotive, nevoită să se reorienteze Rămânând în domeniul metalurgiei, trebuie să spre producţia de transformatoare electrice şi remarcăm un record deţinut de România în Europa. motoare electrice11. Un succes în domeniul feroviar, Este vorba de turnul Combinatului de prelucrare a îl reprezintă Fabrica de vagoane (atât de călători, cât cuprului din Baia Mare, având următoarele caracte- şi de marfă) de la Arad – „Astra Rail Industries“12, ristici: 351,5 metri înălţime, o bază de 20 metri şi un companie ce deţine şi unităţile de producţie a vagoa- diametru la vârf de 9 metri, fiind mai înalt decât nelor de marfă de la Caracal şi Drobeta Turnu Seve- celebrul Turn Eiffel.6 Din păcate, a fost dezafectat rin. Datorită cererii de vagoane, compania dorea şi acesta.... angajarea la începutul celui de-al doilea semestru al O altă ramură fundamentală a unei industrii anului 2014 a 1000 de muncitori13. Tot la Arad, se moderne, pe vremuri mândria industriei româneşti, a mai produc rame de metrouri, tramvaie şi vagoane suferit şi aceasta transformări şi restructurări greu de ultramoderne, exportate în Italia şi Brazilia14. Pen- imaginat în urmă cu 24 de ani. Este vorba de indus- tru reparaţii material rulant, în principal vagoane de tria constructoare de maşini, care include cea mai marfă şi de călători, cu rezultate economice bune, dinamică ramură industrială, menţinută şi în pre- după privatizare, s-a remarcat firma „Remar” din zent, industria de automobile. Rod al cooperării Paşcani. Marile combinate de utilaje grele construite româno-franceze, începută la sfârşitul anilor ´60 ai pe sute de hectare în marile oraşe ale ţării, Craiova, secolului trecut, industria românească de automo- Iaşi şi Cluj Napoca, sunt aproape în totalitate fali- bile a reprezentat o speranţă pentru economia post- mentare. La Iaşi, mai funcţionează doar oţelăria şi decembristă. Privatizarea UAP, cu sediul la Mio- turnătoria de piese grele, care lucrează doar la veni, prezentată ca un imens succes al constructoru- comenzi. Suprafaţa iniţială a combinatului a fost lui recunoscutei mărci auto autohtone Dacia avea să diminuată treptat, patrimoniul actual al societăţii fie, în realitate (din punct de vedere tehnic), o pre- extinzându-se pe mai puţin de 1/3 din cel iniţial. luare a acestei ramuri de către producătorul francez Succesul reputat de industria constructoare de Renault. Printre avantaje materiale ale României, maşini, în speţă cea constructoare de autoturisme, rezultate din această preluare, putem enumera: plata ascunde în sine un element care nu a mai fost utili- taxelor către stat, locurile de muncă existente, dez- zat în cadrul privatizării altor ramuri industriale voltarea unei industrii auxiliare orizontale, strâns după anul 1989. Este vorba de modalitatea de nego- legate de fabrica de la Mioveni, dar şi faptul că ciere între partea română şi cea străină, negociere românii pot cumpăra acum o maşină autohtonă ief- purtată nu numai de persoane cu adevărat profesio- tină. Tocmai preţul a contribuit la succesul acestei niste în domeniul respectiv, dar, mai ales, negocieri mărci auto pe piaţa europeană. Ar fi reuşit statul ro- purtate în interesul naţional al României, în aşa fel mân, dacă nu ar fi cedat fabrica celor de la Renault? încât rezultatele să convină şi să avantajeze ambele Ar putea fi o întrebare retorică, din moment ce au părţi, cu atât mai mult România. Desigur, în cazul devenit amintire fabricile „ARO” Câmpulung Mus- unei preluări aşa cum a fost cea de la Mioveni, firma cel7, Autoturisme Timişoara (de mic litraj – „Lăs- străină (Renault) şi-a urmărit şi atins propriile inte- tun”), „Autocamioane Roman” Braşov8, „Tractorul” rese economice, lucru normal într-o economie de Braşov9, „Semănătoarea” Bucureşti10. Fosta fabrică piaţă, însă şi România a reuşit să păstreze o ramură de autoturisme „Oltcit” din Craiova, construită ca industrială care s-a dovedit a fi deosebit de impor- urmare a colaborării cu Citröen, a fost iniţial preluată tantă pentru exporturile româneşti15, dar, în acelaşi 78 de sud-coreenii de la Daewoo şi, apoi, după fali- timp, a reuşit să creeze un nume de marcă, un brand important pentru economia ţării noastre. Implicaţiile 9 Iniţial, fabrica a fost înfiinţată în anul 1928 pentru producţia preluării Daciei de către francezi au fost extrem de de avioane, apoi transformată în 1948 de către sovietici în fabrică complexe, laborioase, dar şi benefice, în acelaşi timp. de tractoare. În anul 1960 colabora cu firma FIAT, însă producea S-a demonstrat astfel „că se poate”, atunci când do - şi un model de concepţie proprie. După încercări de privatizare nereuşite, cu firmele Landini-Fiat şi Daewoo, în anul 2004, trei ani rim cu adevărat să dezvoltăm o ramură industrială, mai târziu va intra în faliment – vezi http://www.automobileroma- atât prin efort propriu, cât şi prin investiţii străine, nesti.ro/Tractorul/. În cifre, uzina a avut 26 mii de angajaţi, expor- lucru mai puţin întâlnit în celelalte ramuri industri- turi în ţări de pe continentele Africa, America de Sud, Asia etc, o ale, sau chiar în legătură cu alte mărci auto, care au producţie ce a scăzut după anul 1990 de la 50 mii unităţi la doar existat înainte de 1989. 6000. Platforma industrială de peste 120 ha a devenit proprietatea unor dezvoltatori imobiliari. A fost al doilea producător de tractoare din lume, cu un profit de 500 mil. euro, până în 1990. Nu vorbim Note despre o simplă fabrică, ci dezvoltarea unui oraş. Muncitorii erau deserviţi de cantine, sală de festivităţi, unităţi medicale şi de învă- 1 http://www.arcelormittal.com/galati/ ţământ, blocuri de locuit. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/ 2 http://adevarul.ro/locale/galati/cresterea-descresterea-com- Special/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Tracto- binatului-siderurgic-galati-s-au-implinit-45-ani-ceausescu-taiat- rul+Brasov+uzina+istorie Acest brand vrea să renască, unul din- panglica-foto-1_50ad7af17c42d5a66395f38c/index.html; şi tre partenerii de export din Egipt a încercat să producă utilajul agri- http: //adevarul.ro/locale/galati/analizA-sute-firme-capusa- col, prin cumpărarea licenţei de producţie – http://www.tractoru- jefuit-sidex-sprijinul-directorilor-firmei-privatizarea-fost-incunu- lu650.com/ro/. Pentru mai multe detalii, vezi şi http://www.youtu- narea-jafului-1_50ad7b3c7c42d5a66395f8c0/index.html be.com/watch?v=YJ2giOymEa4, despre producţia de subansam- 3http://www.neamt.ro/Date_gen/Roman/laminorul_roman.html ble; dar şi http://www.youtube.com/watch?v=iR1q6GgbKnQ 10 Una dintre cele mai mari fabrici de utilaje agricole, a cărei 4 http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-video-franturi-isto- privatizare cu firma italiană New Holland a fost ratată. Pe această ria-zbuciumata-celui-mai-mare-combinat-siderurgic-transilvania- platformă imobiliară de 43 ha, s-au construit spaţii de birouri într-o 1_514c50b300f5182b853efaa2/index.html 5 arhitectură modernă, au desfăşurat emisiuni TV– Prima TV; de http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+fura- asemenea, platforma industrială este transformată într-un proiect ta/ROMANIA+FURATA+Combinatul+Siderurgic+din+Cala- imobiliar (27 ha), datorită poziţiei urbane favorabile, în condiţiile rasi+SIDERCA; unor inginerii financiare şi juridice, la preţuri modice. http://adevarul.ro/news/societate/combinatul-siderurgic-cala- http://www.antena3.ro/economic/semanatoarea-o-sansa-rata- rasi-transformat-cosmar-1_50aca1257 6 ta-de-statul-roman-un-nou-tun-imobiliar-pentru-baietii-destepti- http://adevarul.ro/locale/baia-mare/turnul-combinatului- 259275.html. În prezent, cei 13 angajaţi îşi bazează producţia de baia-mare-mai-inalt-turnul-eiffel-1_51b80b65c7b855ff5682c7ce/ fapt pe importuri de la firma New Holland, refugiată în România, index.html ca urmare a eşecului privatizării în Polonia. 7 ARO – acronim de la Automobile ROmâne; Fabrica produ- 11 Până în 1989, în cei 50 de ani de existenţă, au fost construite cea o maşină de teren, cotată în 1970 ca fiind a patra maşină din 2400 locomotive de către cei 13 mii de angajaţi, principalul bene- lume ca importanţă. În 1984 ARO-Chrysler (ARO 242), pilotat de ficiar fiind CFR, însă se exporta şi în 70 de ţări de pe întregul Christian Avril, a câştigat Raliul Faraonilor, din Egipt. Atunci mapamond. Ultima locomotivă a fost livrată în 1992; din acest an ARO a fost declarat „cel mai bun autoturism de teren din lume” până în 2001, muncitorii s-au ocupat doar cu lucrări de service. În (http://diana-kundalini.blogspot.ro/2013/01/regina-dakar- mare parte, dependentă de subansamble (boghiuri, motoare etc), s-a ului.html). ARO a fost singurul autoturism românesc exportat în privatizat în 2007, apoi s-a divizat în mai multe societăţi. Acestea peste 100 de ţări ale lumii, printre care şi SUA (peste 500 mii de unităţi). Din păcate, fabrica a fost privatizată la un preţ de nimic se ocupă cu lucrări de mentenanţă, dar şi producţie (aproximativ (150 mii dolari). Sfârşitul a venit în 2005, când au fost concediaţi două-trei unităţi anual, ca o ironie a sorţii – de la cele 48 unităţi ce ultimii 1500 de angajaţi. Aşadar, de la apogeu, când fabrica înre- se produceau anual; faptul se datorează capacităţilor mici de pr- gistra comenzi mai mari decât producea, s-a ajuns la faliment. Din ducţie, dependenţei de subansamble, potenţialului de cumpărare această mândrie naţională, nu au rămas nici ruinele, doar amintiri; limitat). şi o capodoperă cinematografică în regia lui Tudor Giurgiu, „Des- http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Romania+furata/R pre oameni şi melci” – vezi http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Spe- OMANIA+FURATA+Electroputere+Craiova. În prezent, după cial/Romania+furata/ROMANIA+FURATA+Uzina+Aro+cu+un+ preluarea de către firma arabă Al Arrab Contracting Company, patrimoniu+de+1+4+milioane+de+dol sau producţia a revenit la transformatoare, la fel ca în anul 1949, când http://www.4tuning.ro/alte-stiri-auto/reportaj-povestea-nes- a fost fondată această fabrică (http://www.electroputere.ro) pusa-a-marcii-aro-fabrica-de-spagi-si-datorii-colosale-21772.html 12 http://www.astra-passengers.ro/ sau http://adevarul.ro/news/societate/serial-adevArul-prin-cenusa- 13 http://stirileprotv.ro/stiri/arad/sute-de-locuri-de-munca-cu- industriei-episodul-3-aro-masina-condusa-faliment-ajuns-firma- salarii-de-pana-la-2700-de-lei-neocupate-in-arad-afla-cine-face- apartament-cumpere-colos-industriei-romanesti- angajari.html 1_50ae75af7c42d5a6639ce85f/index.html 14 http://www.astra-passengers.ro/ 8 Până la privatizarea fabricii prin preluarea de către omul de 15 Valoarea producţiei obţinute la Mioveni, exportată pe foarte afaceri Ion Niculae, aceasta s-a confruntat cu un management multe pieţe europene şi nu numai, reprezintă peste 40% din totalul defectuos, dublat de proteste sindicaliste. Se pare că fabrica este exportului românesc, la nivelul anului 2013–2014, ceea ce demon- salvată, având în portofoliul său o producţie variată de autoca- strează importanţa acestei ramuri în cadrul economiei naţionale. O mioane şi autospeciale, autobuze, produse exportate – vezi eventuală închidere a acestei ramuri ar reprezenta un dezastru eco- http://www.roman.ro/ nomic naţional, mai ales în contextul crizei actuale mondiale. 79 Evocări

prof. dr. doc. benedict M. Menkeș – fondatorul Centrului de Embriologie Normală și patologică din Timișoara al Academiei Române

Zeno Gârban Membru corespondent al Academiei Române

Evocarea personalităţii profesorului dr. doc. de Regele Mihai I, s-a prevăzut înfiinţarea Uni- Benedict M. Menkeş, membru corespondent al Aca- versităţii de Vest din Timişoara. În cadrul acesteia, demiei Române – la 110 ani de la naştere – se urma să fie inclusă şi Facultatea de Medicină. În doreşte a fi o circumstanţă care readuce în memoria fapt, înfiinţarea a fost precedată de Decretul 104 din contemporanilor de astăzi fizionomia morală a unui 17 ianuarie 1945 şi, ulterior, de Legea 361 din 4 mai distins magistru, mentor şi fondator de şcoală. 1945. Deschiderea festivă a facultăţii s-a făcut în 18 Născut la 11 noiembrie 1904, la Rădăuţi, jude- iulie 1945. Primul rector a fost prof. dr. Gheorghe ţul Suceava, Benedict Menkeş a urmat pregătirea la D. Lupaşcu, membru corespondent al Academiei Liceul german din Rădăuţi, continuată la Viena în Române. perioada 1914–1923. După constituirea Statului Na- La nou-înfiinţata Facultate de Medicină din ţional Unitar (sub conducerea Regelui Ferdinand I ) Timişoara, profesorul dr. Benedict Menkeş a contri- a revenit în România, unde a continuat studiile uni- buit la punerea bazelor didactice/ştiinţifice pentru versitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti, diverse discipline paraclinice, predând Histologia pe care a absolvit-o în 1930. A obţinut titlul de doc- (1945–1946), Anatomia patologică (1946–1957) şi tor în medicină şi chirurgie susţinând teza cu titlul Biologia medicală (1957–1974). S-a ocupat iniţial Inervaţia arcadei palmare superficiale, având ca şi de „curricula universitară” a disciplinelor respective, conducător de doctorat pe prof. Francisc I. Rainer. de înfiinţarea şi dotarea laboratoarelor de profil. De În cadrul Institutului de Anatomie – condus de asemenea, s-a ocupat, în mod intens, de punerea prof. Rainer – în perioada respectivă s-au format şi bazelor pentru cercetarea ştiinţifică medicală în alţi tineri colaboratori (G.E. Palade, Şt. Milcu, I. Th. Timişoara încă din 1947 (Brînzeu, 1997), iar din Riga, I. Chiricuţă ş.a.), deveniţi ulterior personalităţi 1952 şi în cadrul Academiei Române la Timişoara. ale vieţii ştiinţifice pe plan naţional şi internaţional. Pentru a se înţelege contextul general al acti - Începând din anul 1927, Benedict M. Menkeş, vităţii din perioada aceea, se reiterează faptul că în student fiind, a fost angajat preparator la Institutul 1948 – în condiţiile social-istorice existente – de Anatomie al Facultăţii de Medicină din Bucu- Academia Română a fost deposedată de proprietăţi reşti. Şi-a continuat activitatea în acest Institut până şi „reformată”, ca urmare a Decretului prezidial nr. în anul 1944. A participat, în calitate de medic mili- 1254 din 12 august 1948, constituindu-se Academia tar (radiolog), în perioada 1944–1945 la a Doua Republica Populară Română (v. Otiman, 2013). Conflagraţie Mondială. După 1950, în cadrul Academiei au fost iniţiate În anul 1945 a fost numit conferenţiar şi, ulte- măsuri privind constituirea unei reţele de labora- rior, profesor titular şi şef de catedră la Catedra de toare/centre/institute de cercetare la nivel naţional. anatomie patologică şi biologie medicală de la nou- În aceste circumstanţe, în 1951, prin decizia preşe- înfiinţata Facultate (Institut) de Medicină din dintelui Academiei nr. 76 din 01.11.1951, s-au în- Timişoara. fiinţat primele unităţi de cercetare ale Academiei şi Sub aspect istoriografic, se menţionează că prin la Timişoara. Ulterior, prin HCM 466/1953 a fost 80 Decretul-Lege Nr. 660 din 30 decembrie 1944 emis înfiinţată Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara (Dordea,1999). Acesta a fost „cadrul organizatoric” iniţial pe care s-a constituit Filiala Timişoara a Aca- demiei Române (1990). În anul 1952, a luat fiinţă Secţia de medicină organizată de prof. dr. Benedict Menkeş (cu două laboratoare – de embriologie experimentală şi de fiziopatologie) care, a fost integrată, alături de alte secţii, în Baza de Cercetări Ştiinţifice a Academiei (v. Anton şi Silaş, 1999). Recunoaşterea meritelor ştiinţifice ale profeso- rului dr. Benedict Menkeş, a contribuţiilor sale în cercetările din domeniul embriologiei şi teratologiei a condus la alegerea sa în calitate de membru cores - pondent al Academiei Române la 23 martie 1952. În perioada 1952–1958, a deţinut şi funcţia de director al Bazei de Cercetări Ştiinţifice Timişoara a Acade- miei (Rusu, 2010). Cercetările experimentale întreprinse în em - briologie şi teratologie s-au dovedit a fi prodigioase şi prestigioase. Astfel, în 1964 (prin hotărârea Pre- zidiului Academiei Nr. 440/1964) a fost înfiinţat Centrul de Embriologie Normală şi Patologică din Timişoara, iar profesorul Menkeş (devenit doctor Cu trăsături specifice de magistru şi mentor, docent) a fost numit director. În anul 1964, o parte prof. dr. doc. Benedict Menkeş, membru corespon- din laborator a fost externalizată odată cu constitui- dent al Academiei Române, a acreditat încă din rea unui complex de clădiri care a inclus un labora- 1959 cooperarea interdepartamentală în cadrul Ba- tor experimental cu anexe, laborator foto şi o Bio- zei de Cercetări Ştiinţifice, e.g. acceptul de colabo- bază pentru păsări, cu centrală termică autonomă. În rare între laboratoarele de analitică biochimică de 1969, s-a făcut o extensie a Biobazei pentru mami - la Secţia de ştiinţe medicale pe care o conducea fere (Şandor, 1999). direct şi de la Secţia de biologie şi ştiinţe agricole În cadrul acestui Centru, începând cu anul 1964, condusă de prof. dr. Petre Spânul, membru cores - au fost publicate la Timişoara, sub egida Editurii pondent al Academiei Române. Academiei, reviste proprii „Studii şi Cercetări de În anul 1970, a avut loc aşa-numita „reorga- Embriologie şi Citologie – Seria Embriologie” şi nizare” a unităţilor de cercetare (concepută în “me- „Revue Roumaine d`embryologie et de cytologie – diul extra-academic”) , acţiune care, în fapt, a con- Série d`embryologie” – la ambele, prof. dr. doc. dus la scoaterea din reţeaua de cercetare a Acade- Benedict Menkeş fiind redactor-şef. Ulterior, din miei Române a acestui Centru, dar şi a numeroase 1974, a apărut la Bucureşti „Revue Roumaine de alte unităţi de cercetare din întrega ţară. În aceste morphologie et d`embryologie”, la care a fost condiţii, s-a înfiinţat „Centrul de Cercetări Medicale redactor-şef adjunct. Această revistă a continuat să din Timişoara”, în care a fost inclus fostul Centru de apară cu denumire schimbată. Astfel, în anul 1987, Embriologie Normală şi Patologică şi unele sub- spre exemplu, există revista “Morphologie et unităţi ale Institutului de Igienă din Timişoara. Se Embryologie”, publicată, în continuare sub egida menţionează – cu specific istoriografic – faptul că Editurii Academiei Române, având designul co- Institutul de Igienă a fost înfiinţat în 1946 şi coordo- perţii schimbat. nat de prof. dr. Petre Râmneanţu (director 1946–1952) Profesorul Menkeş, fondator şi coordonator al venit de la Facultatea de Medicină a Universităţii „şcolii de embriologie şi teratologie“ din Timişoara, „Regele Ferdinand I” din Cluj. a abordat, alături de colaboratori, o seamă de pro- După „reorganizarea” din anul 1970, profesorul bleme de interes teoretic şi aplicativ. A întreprins Menkeş a fost numit director, funcţie din care a de- experimente ingenioase prin metodologie şi a adus misionat în 1971. În continuare, a fiinţat Laboratorul contribuţii originale în domeniile abordate (Ursea, de Embriologie şi Teratologie, inclus în Institutul de 2001; Şandor, 2006). Igienă şi Sănătate Publică, ulterior intrat sub coor- 81 donarea Academiei de Ştiinţe Medicale (A.S.M.) şi (Academia Română – Academia Naţională de Şti- cu finanţare de la Ministerul Sănătăţii. Conducerea inţe a SUA) pentru plecare, în loc de paşaport executivă a Laboratorului de Embriologie şi Tera- aveam răspunsul stereotip: „Cererea nu s-a putut tologie a fost preluată de un distins colaborator al rezolva favorabil!“. Aflând de la colegi despre fondatorului – prof. asoc. dr. doc. Şandor Ştefan, invitaţie, profesorul Benedict Menkeş m-a chemat membru titular al A.S.M. Laboratorul şi-a păstrat la o discuţie. După aceasta, cu o scrisoare de reco- compartimente distincte: histologie şi biochimie – mandare (1984), am fost trimis la Institutul de Viru- evident, cu direcţionări spre embriologie şi teratolo- sologie „Şt. S. Nicolau”, al cărui director era aca- gie. Temele generale în care era angajat laboratorul demicianul Nicolae Cajal. Rezultatul a fost accepta- (în acea perioadă) erau: efectele alcoolului în embri- rea mea de-a participa (în cadrul unei specializări) ologie şi teratologie, cu prof. asoc. dr. doc. Şandor; la activitatea laboratoarelor de biochimie, în care se morfologia embrionară, lucrare de sinteză pregătită studiau acizii nucleici la Institutul de Virusologie pentru editare (cca 400 pag.), fluorocromarea vitală, (dr. Liviu Popa, dr. Rodica Repanovici, dr. Oswald mecanism histochimic ş.a., cu prof. dr. doc. Menkeş, Hörer). Ulterior, au existat colaborări directe cu membru corespondent al Academiei Române. aceste laboratoare (Gârban şi Avacovici, 2009). În activitatea ştiinţifică, autorul acestor rânduri, După 1990, mai exact în anul 1993, academicia- în calitate de biochimist, cercetător ştiinţific (după nul Cajal, în calitate de vicepreşedinte al Academiei terminarea Facultăţii de Chimie la Universitatea Române (cunoscând activitatea desfăşurată la Timi- „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în 1973), a avut şoara în domeniul metalomicii), a avizat organizarea şansa de-a colabora cu regretatul prof. dr. doc. unui Simpozion internaţional Metal Elements in Benedict Menkeş în cadrul Laboratorului de Environment, Medicine and Biology (M.E.E.M.B.), Embriologie şi Teratologie (Compartimentul de sub auspiciile Academiei Române la Filiala Timi- biochimie). Aducerile aminte conduc astăzi spre câ- şoara. În cadrul acestuia, au fost reluate unele pro- teva momente memorabile. După concursul de ocu- iecte de xenobiochimie alimentară iniţiate în Labo- pare a postului (1979), am fost invitat la profesorul ratorul de Embriologie şi Teratologie (după 1980). dr. doc. Benedict Menkeş, care, cu amabilitatea Simpozionul avea o periodicitate bienală şi se publi- specifică, mi-a prezentat succint specificul labo- cau sistematic tomurile MEEMB (www.meemb- ratorului şi direcţiile de cercetare, încheind cu o timisoara.ro). întrebare privind opţiunile subsemnatului. Am În embriologie şi teratologie, cercetările între- răspuns simplu: acizii nucleici in vitro şi in vivo (de prinse la Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timi- fapt, motivaţia cu care plecasem cu ani în urmă spre şoara de către profesorul Menkeş, membru cores - Cluj). A fost o mare surpriză să aflu: „Aveţi acordul, pondent al Academiei Române, şi colaboratorii săi, fără rezerve…!“ În aceste condiţii (folosindu-mi şi au abordat probleme complexe de interes teoretic cunoştinţele de fiziologie), am lucrat la teme din şi aplicativ. proiectele curente ale Laboratorului şi la teme pri- Principalele direcţii de cercetare au fost: reacti- vind acizii nucleici – interacţii cu metale, cu xeno- vitatea complexului embrionar; somatogeneza; biotice chimice de interes alimentar şi farmaceutic biologia heterogre-felor; biometria embrionară; (aspecte de embriologie şi teratologie), şi chiar la o rolul morţii celulare în morfo- şi teratoge neză; temă secundară privind metalele în patobiochimia lichidul subembrionar şi homeostasia hidro- urolitiazelor. Astfel, după ani de stagnare, mi-am electrolitică; embrio- şi fetopatía alcoolică; xeno- putut definitiva teza de doctorat cu titlul Investiga- bioticele chimice în embrio logie şi teratologie ş.a. ţii asupra acizilor nucleici nativi şi denaturaţi: Activitatea de cercetare din perioada 1952–1970 Interacţia acidului deoxiribonucleic şi metaboliţi- a fost valorificată prin lucrări publicate în ţară – lor purinici cu metale divalente, susţinută la Cluj- 195; în străinătate – 15; lucrări comunicate, rapoarte, Napoca (1982). referate ş.a. în ţară – 105; în străinătate (comunicări Comportarea de distins mentor a profesorului şi postere) – 35; cărţi publicate – trei; filme de cer- Menkeş s-a văzut şi în modul de rezolvare a pro- cetare ştiinţifică – 16 ş.a. (Şandor, 1999). De aseme- blemelor curente: discutarea experimentelor, docu- nea, Centrul de Embriologie Normală şi Patologică mentare, dotare laborator ş.a. Şi, un fapt de excep- a acordat asistenţă tehnică de specialitate pentru ţie: la primirea unei invitaţii pentru schimb de cer- tinere cadre de cercetare şi didactice din diferite cetători (pentru 11 luni) de la Universitatea Emory, centre universitare: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, 82 GA, SUA, în cadrul unei convenţii interacademice Târgu Mureş, Timişoara (Şandor, 1999). A fost publicată monografia Cercetări de embriologie Academicianul Pius Brânzeu, fost rector al experimentală (1958) în care apar date de sinteză şi Universităţii de Medicină menţiona, memorialistic, contribuţii distincte ale „şcolii timişorene“. În faptul că, în micul laborator de la Facultatea de străinătate, au fost publicate două capitole de carte: Medicină şi în Laboratorul de Embriologie şi Tera- Menkeş B., Şandor Şt., Ilieş A. – Cell death in tera- tologie, profesorul Menkeş şi-a continuat activitatea tology, în „Advances in teratology”, Editura Logos până la sfârşitul vieţii (Brînzeu, 1987). Press, London (1970); Menkeş B., Şandor Şt. – În perioada 1952–1970, Centrul de Embrio - Somatogenesis, în „Vertebrate limb and somatic logie Normală şi Patologică din Timişoara, înfiinţat morphogenesis”, Editura Cambridge Univ. Press şi dotat de Academia Română, a fost vizitat de (1977). Legăturile cu comunitatea ştiinţifică inter- numeroase personalităţi, între care se menţionează naţională de specialitate s-au realizat prin schimburi H. Lutz, specializat în embriologia experimentală de experienţă, participări la manifestări ştiinţifice în (Franţa), J. Needham, specializat în biochimie em- diverse ţări: Franţa, Germania, Cehoslovacia, Unga- brionară, membru al Societăţii Regale (Anglia), M. ria, Polonia, Elveţia ş.a. Simonen – embriolog şi histolog (Danemarca), H. Prin aportul adus în cercetarea ştiinţifică, Nishimura, decan al teratologilor niponi (Japonia) profesorul Menkeş este considerat (se citează ad ş.a. literam) „ctitorul unei prestigioase şcoli timişorene În această perioadă, în anul 1968, Centrul a fost de embriologie şi teratologie experimentală“ vizitat şi de profesorul George Emil Palade, laureat (Ursea, 2001). al Premiului Nobel (1974), fost coleg cu profesorul Pentru rezultatele în activitatea ştiinţifică a fost Benedict Menkeş (până în 1945) la Institutul de distins cu Premiul „Victor Babeş” al Academiei Anatomie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Române (1948); titlul de Laureat al Premiului de Evenimentul a fost prilejuit de o vizită în România, Stat (1954) şi decorat cu Ordinul „Meritul Sanitar în cadrul unui acord cu Academia Naţională de Clasa a II-a” (1970). Ştiinţe din SUA. De asemenea, a vizitat şi foşti Recunoaşterea activităţii profesorului Benedict colegi: Şt. S. Milcu, Institutul de Endocrinologie Menkeş s-a concretizat prin alegerea sa în diverse Bucureşti; I.Th. Riga, Catedra de anatomie, Facul- foruri ştiinţifice naţionale: membru corespondent al tatea de Medicină Bucureşti ş.a. Academiei Române (1952); preşedinte al Comisiei În cadrul Centrului/Laboratorului de Embrio- de Teratologie din Ministerul Sănătăţii (1963); logie şi Teratologie, s-au dezvoltat colaborări care au membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale contribuit la progresul cercetărilor ştiinţifice în Cen- (1969) şi internaţionale, e.g. Societatea Europeană trul universitar Timişoara. Se exemplifică colabora- de Embriologie, Societatea Europeană de Teratolo- rea cu disciplina şi Clinica de Obstetrică-Ginecolo- gie, Societatea Internaţională de Biologia Dezvol - gie din cadrul Universităţii de Medicină din Timi- tării, membru cooptat într-o Comisie de experţi şoara. În această Clinică, a fost realizată ulterior, în O.M.S. în probleme de teratologie (1965), membru premieră naţională, „fertilizarea in vitro la om“ în Colegiul de redacţie al revistei de referate (1995) de către profesorul dr. Ioan Munteanu, mem- „Excerpta Medica” din Olanda (1965) ş.a. bru de onoare al Academiei Române (2004). La Facultatea de Medicină, profesorul Benedict În Laboratorul de Embriologie şi Teratologie s-au Menkeş avea un mic laborator în care lucra cu di - format cadre didactice care au evoluat spre Univer- verşi colaboratori. De asemenea, lucra în Laborato- sitatea de Vest din Timişoara, e.g. prof. dr. Iacob rul de Embriologie şi Teratologie, care şi-a păstrat Checiu, prof. dr. Ioachim Căpălnăşan ş.a. De aseme- rezidenţa centrală în clădirea Bazei de Cercetări nea, au existat colaborări cu Universitatea de Ştiinţe Ştiinţifice (Bd. Mihai Viteazul nr. 24), astăzi Filiala Agricole şi Medicină Veterinară din Timişoara, în Timişoara a Academiei Române şi o rezidenţă scopul confecţionării de ustensile necesare pentru externalizată cu teren propriu pentru Biobază, Labo- embriotransferul efectuat, cu succes, la animale de ratorul de biologie experimentală, Laboratorul foto către profesorul dr. ing. Ioan Vintilă, membru titular ş.a. (str. Renaşterii nr. 10). În anexele externalizate al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Mai se făceau şi cercetări pentru teze de doctorat în mulţi colaboratori ai Laboratorului au evoluat spre medicină, biologie, chimie (doctoranzi din diverse poziţii profesionale de cercetător ştiinţific I, sau au instituţii de învăţământ/cercetare şi tinere cadre plecat în străinătate, pentru a lucra în cercetarea 83 didactice). ştiinţifică. 83 Profesorul Benedict Menkeş, membru corespon- de experţi. Probabil, cu timpul, se va ajunge la con- dent al Academiei Române, s-a stins din viaţă la 5 cluzia că un astfel de Laborator este necesar şi în august 1987, lăsând în urma sa rezultatele unei acti- România. vităţi impresionante şi sentimente de preţuire ale Confirmarea necesităţii? Exemplificare: un sim- comunităţii ştiinţifice. În mediile academice (uni- plu „click” apelând la Internet pentru informaţia versităţi, instituţii de cercetare), există uzanţa de a „xenobiotice chimice – teratologie”! În câteva se- se organiza şedinţe comemorative care omagiază cunde se face trimitere la peste 410.000 linkuri cu memoria personalităţilor, după anumite perioade de acest subiect . timp. În locul unei astfel de şedinţe, la zece ani Amintirea profesorului dr. doc. Benedict Men- (1987–1997) de la trecerea în eternitate a profesoru- keş, membru corespondent al Academiei Române lui Menkeş, s-a procedat la „dezintegrarea adminis- care, în perioada 1952–1987, era un reper în cerce- trativă” a Laboratorului pe care l-a fondat. tarea din domeniul embriologiei şi teratologiei, a Laboratorul înfiinţat la Timişoara în 1952, deve- rămas ca un exemplu de „dascăl cu mare prestigiu nit Centru (1964), dotat cu laboratoare şi teren intra- intelectual şi competenţă profesională cu dăruire vilan de Academia Română, a fost „reorganizat” pentru munca ştiinţifică pe care a onorat-o cu după 1970 şi şi-a încetat activitatea în anul 1997. pasiune şi devotament în tot cursul vieţii sale” Deci, timp de 45 ani (1952–1997) cu realizări recu- (Brînzeu, 1987). noscute, singurul Laborator de cercetare cu profil de embriologie şi teratologie din România a fost desfi- inţat. Importanţa embriologiei şi teratologiei este Referinţe bibliografice evidentă. Faptul este confirmat şi de realizarea „fer- (selective) tilizării in vitro la om“ la Timişoara (1995). Sapienti Brînzeu P., Marile performanţe în chirurgie, Ed. de Vest, sat est! scria Terentius în Antichitate... Timişoara, 1997. Anul 1997, pentru Laboratorul de Embriologie Dordea T., Baza de Cercetări Ştiinţifice – Filiala Timişoara a Academiei Române, Centru de ştiinţă şi cultură, şi Teratologie – aflat sub administrarea Institutului pp. 9–18, în Academia Română – Filiala Timişoara: Istoric de Igienă şi Sănătate Publică Timişoara – a însemnat 1951–1999 (Anton I., Silaş G., Ed.), Ed. Orizonturi „redistribuirea” mijloacelor din dotare, e.g.: apara- Universitare, Timişoara, 1999. tură (pentru microscopie şi biochimie), ustensile, Gârban Gabriela, Avacovici Adina, Memento vivere, Ed. Solness, Timişoara, 2009. substanţe, biblioteca de specialitate, mii de prepa- Otiman P.I., Turcuş A., Ciocârlie H., Muntean S. (Ed.), rate (colecţii cu studii pe embrioni) ş.a. Suspenda- Viaţa academică din Banat: 1866–2006, Ed. Orizonturi Uni- rea finanţării pentru acest laborator de către Minis- versitare, Timişoara, 2006. Otiman P.I. (coord.), 1948 Marea dramă a Academiei terul Sănătăţii (1997) a condus la închiderea labo- Române, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013. ratorului şi „predarea” unor proprietăţi şi bunuri Rusu N. Dorina, Dicţionarul membrilor Academiei Române către alte instituţii. 1866–2010, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2010. Teratologia, azi tot mai importantă prin tematica Şandor Şt., Benedict Menkeş (1904–1987) pp. 270–274, în Viaţa academică din Banat: 1866–2006, Ed. Orizonturi Uni- axată pe probleme de xenobiologie şi xenobiochi- versitare, Timişoara, 2006. mie, ar putea aduce un important aport în cercetarea Ursea N., Enciclopedie medicală românească – Secolul fundamentală/aplicativă, sub raportul siguranţei ali- XX (Fundaţia Română a Rinichiului), Ed. Universităţii de mentului, protecţiei mediului, al prevenţiei bolilor Medicină „Carol Davila” Bucureşti, 2001. *** Analele Academiei, Vol. XXXVII, Seria IV-a/ Anul congenitale, al patobiochimiei embrio-fetale (în re- 121/1987, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1999. laţie cu alimentaţia şi farmacoterapia) cu consecinţe *** Academicianul Munteanu Ioan la 75 ani – Volum economico-sociale care merită estimate de comisii omagial, Ed. Art Press, Timişoara, 2013.

84 Titu Maiorescu versus D.A. Sturdza

Petre Dan-Străuleşti*

Titu Maiorescu (15 februarie 1840, Craiova – răspunde: «Dacă autorităţile de ocupaţie – [ale 18 iulie 1917, Bucureşti), ilustră personalitate a cul- Puterilor Centrale, P.D.-S.] au ceva de comunicat, să turii româneşti moderne, „spirit de înaltă erudiţie, ia legătura cu guvernul [român, P.D.-S.] de la Iaşi» generos, preţuitor şi afectuos prieten al creatorilor şi a refuzat orice contact”5. Apogeul tumultuoasei unei epoci strălucite”1, a lăsat contribuţii de excep- sale vieţi politice este reprezentat de intensa şi fruc- ţie în literatură (critic), estetică şi logică. Cursurile tuoasa activitate diplomatică desfăşurată în calitate sale universitare, în special cele de logică, susţinute de prezident (deţinea în acelaşi timp şi portofoliul de la Iaşi şi Bucureşti, erau ascultate cu aviditate atât de premier al guvernului român) al lucrărilor Congre- studenţi, cât şi de intelectualitatea epocii. „Din 1862 sului de pace de la Bucureşti, 1913 (16/29 iulie–28 până în 1909” Titu Maiorescu „a predat o viaţă iulie/10 august), congres care punea capăt celui de-al întreagă logica şi istoria filosofiei contemporane”, doilea război balcanic. Atunci el „se retrage cu glo- scrie cel care cu o rară acribie şi cu o pregătire şi ria de a fi fost la cei şaptezeci de ani înaintaţi ai săi, competenţă acumulate într-o existenţă de om, l-am arbitrul sud-estului european şi prin aceasta asigu- numit pe magistrul Alexandru Surdu, i-a analizat ratorul păcii mondiale”6. Venerabilul junimist lăsa o opera. „Maiorescu a fost un om al timpului său, con- Românie cu un uriaş prestigiu în viaţa politică inter- tinuă Al. Surdu, şi a înţeles necesităţile acelui timp”. naţională, factor hotărâtor de stabilitate în această Încă din tinereţe „şi-a propus, şi a reuşit, după dece- parte a continentului. nii de muncă ... nu construcţia unui sistem logico- „Nepot de ţăran”7, cum se autodefinea, profeso- filosofic şi nici măcar a unui tratat, ci elaborarea rul Maiorescu, datorită meritelor intelectuale, este unui manual exemplar de logică”2, lucru realizat în numit, la 20 iulie 1867, membru fondator al Socie- 1876. Pledoariile lui Maiorescu la bară, cu al său tăţii Academice Române devenită în 1879 (29 mar- „vibrant glas”3, rămân momente de referinţă în isto- tie), prin Înaltul Decret nr. 749 emis de domnitorul 8 ria baroului românesc. Viaţa politică nu putea lipsi Carol, Academia Română , unde va ocupa de două din universul preocupărilor sale. S-a simţit obligat ori demnitatea de vicepreşedinte (15 aprilie 1880 – 9 să coboare în agora, pentru a-şi aduce contribuţia la 5 aprilie 1884; 5 aprilie 1886–28 martie 1887) . edificarea eşafodajului unei Românii moderne. Ministru, parlamentar, ambasador, preşedinte de Dimitrie A. Sturdza (10 martie 1833, Miclău- partid, preşedinte al Consiliului de Miniştri, Titu şeni, judeţul Iaşi – 8 octombrie 1914, Bucureşti), Maiorescu rămâne în istoria vieţii politice militante istoric erudit, dublat de o pregătire de economist şi şi a parlamentarismului românesc un exemplu lumi- finanţist de excepţie, căpătată în celebre universităţi nos şi un pisc greu de depăşit. Demnitatea şi patrio- germane (Berlin, Jena, München, Freiburg, Göttin- tismul său manifestate în momente grele, de cum- gen şi Bonn). A îmbogăţit literatura istorică româ- pănă pentru fiinţa neamului românesc, au fost una- nească cu lucrări de inestimabilă valoare, precum nim recunoscute şi apreciate. Astfel, în anii de durere Acte şi documente relative la istoria renascerei naţională, când sufletul românului era cernit, când României (11 vol.), Documente privitoare la istoria inima ţării era cotropită vremelnic de hoardele inva- românilor. Seria Hurmuzaki ş.a., iar prin volumul datoare în anii 1916–1917, când ulanii „cu caii la Bibliografia numismaticii române (1879) este consi- pas, cu coifurile acoperite cu pânză, cu mantale derat un pionier al acestui domeniu. lungi, cu lancea fixată la scara din stânga a şeii”4, Viaţa politică militantă l-a atras în mod deosebit. patrulau pe străzile Bucureştiului, Maiorescu, fiind În lunga şi prodigioasa sa existenţă a urcat treaptă cu solicitat într-o anume problemă de „komandatură, treaptă scara ierarhiei social-politice care l-a adus în

*Cercetător ştiinţific, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“, Bucureşti 85 vârful piramidei puterii în stat. A pornit de la ano- manuscrise, hrisoave, monede, stampe etc., lucrând dina funcţie de secretar al Adunării ad-hoc a Moldo- cu neobosită stăruinţă”.13 vei (1857), trecând apoi succesiv prin numeroase ministeriate ale Moldovei şi, după Unirea cea Mică * * * din 1859, ale României; deputat şi senator în mai Dr. C.I. Istrati, preşedintele Academiei Române, multe rânduri, preşedinte al Senatului (februarie- în şedinţa extraordinară din 8/21 octombrie 1914 martie 1897); al treilea preşedinte al Partidului aducea la cunoştinţa asistenţei că „Dimitrie Sturdza, Naţional Liberal (1892–1909); de patru ori preşe- secretarul nostru general, a plecat pentru veci din- dinte al Consiliului de Miniştri (ultimul guvern con- tre noi”. Vorbitorul găseşte oportun să înfăţişeze, în dus de el, cel din 12/25 martie 1907–27 decembrie câteva propoziţii, personalitatea octogenarului om 1908/9 ianuarie 1909, va înăbuşi cu forţa armată răs- de cultură dispărut, continuând: „Colegul nostru coala ţăranilor din primăvara anului 1907). care iubea Academia şi care a făcut aşa de mult În calitate de ministru de Externe semnează, la pentru dezvoltarea ei, a închis ochii pentru tot - Viena, în 1883 (18/30 octombrie), Tratatul de alianţă deauna ... nu ne puteam deprinde cu ideea că acest defensivă româno-austro-ungară, document care n-a mare muncitor şi acest stâlp al Academiei nu va mai fost niciodată ratificat de parlament, fapt ce a repre- fi alături de noi. A făcut tot ce se poate omeneşte, cu mari sacrificii personale în acelaşi timp, pentru dez- zentat o abatere de la normele democratice. Adver- voltarea instituţiei noastre”. În final, dr. C.I. Istrati sarii politici l-au gratulat cu infamul apelativ de spune: „Recunoştinţa noastră este asigurată memo- „Iuda” sau „Omul dezastrului” pentru politica sa riei sale şi în aceste momente, gândindu-ne şi la cei duplicitară faţă de „chestiunea ajutorării de către care l-au iubit şi care au rămas în suferinţă, ne gră- statul român a şcolilor din Braşov” şi a sfântului bim a trimite familiei scumpului dispărut asigurarea lăcaş Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovu- părţii largi ce iea Academia la durerea ce o lo- lui10. veşte”14. În acest context, se cade a-l cita pe adversarul Academia Română a fost reprezentată de preşe- său politic, Titu Maiorescu, care, după ce recunoştea dintele ei, dr. C.I. Istrati, la înmormântarea din ziua că Sturdza a „încărunţit în treburile statului”, fiind de 10/23 octombrie 1905 (evident, eroare de tipar, „unul din puţinii care mai rămăseseră de pe timpu- corect 1914) a celui ce i-a fost membru peste patru rile divanurilor ad-hoc”, remarcă, ponderat, că el s-a decenii. impus „nu printr-o inteligenţă strălucită, dar sigur „Cu toţii plângem astăzi pierderea unui mare patriot şi a unui rar muncitor, cinstit şi hotărât, iar printr-o neobosită sârguinţă în studierea actelor Academia mai ales pe cel ce a fost sufletul ei”, a istorice ale românilor”11. spus dr. C.I. Istrati în cuvântarea funebră rostită la Pătrunde în Panteonul nemuritorilor, Societatea locul de veci, unde se va odihni cel ce nu s-a odih- Academică Română, la 15 septembrie 1871, socie- nit în lunga-i existenţă, cuvântare adusă la cunoş- tate care, prin Înaltul Decret nr. 749 din 29 martie tinţa plenului academic în şedinţa de la 17/30 1879, devine „Institut Naţional cu denumirea de octombrie 1914. „Binecuvântată fie memoria aces- Academia Română”. tor patrioţi plini de viaţă, pricepuţi şi jertfelnici, Din acest moment, viaţa cărturarului şi a omului hotărâţi şi tari în credinţă, faţă de greutăţile clipe- politic moldav va fi una şi nedespărţită, până la sfâr- lor hotărâtoare. Recunoştinţă neţărmurită memoriei şitul zilelor sale, cu cea a înaltului for de cultură al lor! Preaslăvire faptelor lor măreţe şi dătătoare de ţării. Va veghea din fotoliu de vicepreşedinte (2 iulie viaţă neamului, iar chipurile lor stea pe veşnicie 1879–21 martie 1882) şi apoi de preşedinte (21 mar- lângă candela icoanelor, de la bordei până la palat, căci ei sunt sfinţii neamului, cum ceilalţi sunt sfinţii tie 1882–5 aprilie 1884) la dezvoltarea şi continua omenirii. afirmare a Academiei. În perioada 18 martie 1885– Mica sa diurnă de Secretar general şi o bună 8 octombrie 1914 a fost secretar general al Institutu- parte, adeseori, din ce primea de la Creditul Fun- 12 lui Naţional al Ştiinţei şi Culturii Româneşti . Ca ciar Rural (instituţie care, sub supravegherea statu- urmare a devotamentului şi destoiniciei muncii sale, lui, împrumută bani pe ipotecă proprietarilor urbani D.A. Sturdza a contribuit la „înavuţirea materială şi sau rurali pentru a achiziţiona teren agricol parcelat, 86 culturală” a Academiei, la achiziţionarea de „cărţi, Dicţionar enciclopedic ilustrat «Cartea Româ- nească», Bucureşti, f.a., p. 351 – P.D.-S. ), erau vicepreşedinte 30 mai 1932–13 februarie 1935, cheltuite pentru a cumpăra necontenit documente şi director al Bibliotecii Academiei Române publicaţiuni, din cele mai rari şi mai de valoare ... 1884–1935, „sufletul viu al Academiei Române, zeul (subl. P.D.-S.). ei tutelar, viu acolo pentru eternitate”17) atrage Şi pe când alţi arhimilionari, zgomotoşi patrioţi atenţiunea Academiei asupra următoarei afirma- în viaţă, s-au dus fără a lăsa un ban pentru nevoile ţiuni făcute de d-l Titu Maiorescu în ultimul număr publice [...] Sturdza, modestul, dar aprigul munci- al «Convorbirilor Literare» (aprilie 1915), p. 365 tor, cu mijloacele personale mai mult decât re- (corect, p. 361–P.D.-S.): «D. Sturdza, cu năzuinţa s trânse, a căutat totuşi ca, încă din viaţă, să dea statornică de a lua parte la administrarea a cât mai peste 100.000 lei Academiei (subl. P.D.-S. ), cu multe instituţii bogate (Creditul Funciar Rural, dorinţa de a ajuta prin învăţământ superior ridica- Academia Română), de ale căror alocaţiuni să se rea agriculturii noastre [...], şi dezvoltarea culturii poată folosi în favoarea partizanilor politici (subl. generale, care este arma cea mai puternică pentru P.D.-S.), dorea să intre şi în administraţia Aşeză- întărirea şi propăşirea neamului ... mintelor Brâncoveneşti». Dimitrie Sturdza! Academia Română în aceste Această afirmare, în ce priveşte Academia momente impunătoare te salută pentru ultima dată, Română, nu poate fi lăsată să treacă, fără ca această zicându-ţi: Ai binemeritat de la Patrie!”15 Instituţiune să n-o respingă, pentru că ea este cu Memoria celui dispărut este din nou evocată de totul neadevărată şi e de natură a arunca o pată către dr. C.I. Istrati, preşedintele Academiei, în atât asupra prestigiului acestei Instituţiuni, cât şi cuvântarea rostită la deschiderea Sesiunii generale asupra numelui şi memoriei aceluia care a dat Aca- de la 1/14 mai 1915. demiei tot devotamentul, tot sprijinul şi tot ajutorul, „...Pierderea sa a fost adânc resimţită de Acade- contribuind la înălţarea prestigiului Instituţiei şi la mie, deoarece cu Sturdza mai dispare unul din nu îmbogăţirea ei în toate privinţele. Academia nu prea numeroşii noştri colegi cu care Academia a poate lăsa să treacă această afirmaţie, după care ea început aproape a fiinţa [...] ar fi permis ca mijloacele ei băneşti să fie folosite Iubirea neşovăelnică a lui Sturdza pentru Aca- de un membru, oricât de influent, «în favoarea par- demie; activitatea lui de seamă, nedesminţită până tizanilor politici». Academia nu poate lăsa să treacă în ultimul său ceas; dorinţa lui de a o vedea mândră afirmaţia, că D. Sturdza a intrat în sânul ei «cu şi temeinică; sacrificiile de multe feluri ce a făcut năzuinţa statornică», va să zică cu intenţiuni pre- pentru înavuţirea ei, servească-ne la toţi drept concepute de a se folosi de alocaţiunile ei în favoa- pildă, pentru ca astfel cu puteri unite să putem rea partizanilor lui politici. Adevărul este cu totul desăvârşi opera căreia îi devotase o mare parte din contrar şi de toţi ştiut, că D. Sturdza, timp de 43 de viaţa sa”16. ani (1871–1914), n-a încetat de a dărui din al său Latinii aveau un dicton: De mortuis nil nisi pentru a îmbogăţi colecţiile Academiei, n-a prege- bene, diction menit a conserva şi perpetua memoria tat, în mijlocul celor mai grele ocupaţiuni, de a se celor trecuţi în lumea umbrelor şi care nu se mai pot îngriji de Academie şi de a lucra pentru înaintarea apăra de răutăţile celor vii. În vâltoarea vieţii social- şi prosperitatea ei. Niciodată n-a luat pentru sine politice-culturale ale unei societăţi, pot exista situa- ţii când, accidental, el este încălcat, aşa cum s-a diurnele de şedinţe sau de Secretar general, care întâmplat în mai 1915. Dar, despre ce este vorba? toate au fost cheltuite pentru îmbogăţirea colecţiilor Trecuse de acum mai bine de o jumătate de an ştiinţifice ale Academiei. Se ştie iar de toţi, că D. de la dispariţia „Conului Mitiţă”, cum îi spuneau lui Sturdza a folosit situaţia lui politică în toate ocazi- Sturdza apropiaţii. Sigur, opinia publică avea acum ile, pentru a întări Academia din toate punctele de alte subiecte la ordinea zilei. Erau ani de supreme vedere. Din aceste cauze Academia, în cea mai jertfe pentru Neamul şi Ţara Românească. Poate că deplină unanimitate, i-a şi arătat într-un mod şi cei care-l cunoscuseră mai îndeaproape începuse ră excepţional recunoştinţa ei, mai ales cu ocazia săr- a se împăca cu gândul dispariţiei lui. De uitat, nici bătoririi de 70 şi 80 ani, când a făcut publicaţii şi a vorbă! Când, în şedinţa Academiei Române de la bătut medalii în onoarea lui. Este dureros şi pentru 9/22 mai 1915 „D-l I. Bianu (membru titular 3 apri- mine neexplicabil, cum a putut să iasă din pana lie 1902; secretar general 8 iunie 1927–1 iunie d-lui Maiorescu o afirmaţie atât de nedreaptă. Este 1929; preşedinte 1 iunie 1929–30 mai 1932; necesar ca să se stabilească adevărul şi aş fi fericit 87 ca să găsim împreună cu d-l Maiorescu formula liul maiorescian nu putea concepe un eventual pentru aceasta”18. refuz. După intervenţia lui I. Bianu, persoana cea mai autorizată din anturajul celui dispărut să se ridice în Note apărarea memoriei omului care „a trăit şi s-a sfârşit 1 în aureola de muncă, de patriotism şi de devota- I.E. Torouţiu, Studii şi documente literare, motto la vol. III, ment, caracteristică generaţiunilor falnice din care „Junimea”, Bucureşti, 1932, p. V. 2 Al. Surdu, Titu Maiorescu-logicianul, în Vocaţii filosofice făcea parte, şi care îl primesc acum în panteonul româneşti, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1995, p. 32. 19 neamului” , este tipărit în Anale următorul text, 3 N. Iorga, O viaţă de om, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, p. nesemnat, deci, redacţional: „În urma explicaţiuni- 291. lor foarte pe larg date de domnul T. Maiorescu, prin 4 Constantin C. Giurescu, Memorii/1, Bucureşti, Ed. Sport- care conchidea că cuvântul folosi, relevat de d-l Turism, 1976, p. 95. Bianu, a fost greşit înţeles, că d-l Maiorescu n-a voit 5 Ibidem, p. 92. să atingă onorabilitatea veneratului coleg plecat 6 N. Iorga, Op. cit., p. 468. 7 dintre noi”20. „Explicaţiunile” lui Titu Maiorescu Formularea completă este următoarea: „Eu sunt fiu de pro- nu sunt redate în Anale şi, ca atare, orice comenta- fesor, iar tatăl meu, profesorul, era fiu de ţăran (din Bucerdea- P.D.- riu asupra lor este neavenit. Dar, o nedumerire per- Grânoasa, lângă Blaj, probabil, la acei ani, zonă cerealieră – S.) şi eu sunt dar nepot de ţăran”, în G. Călinescu, Istoria litera- sistă. Ori de câtă arguţie poate da dovadă un avocat turii române de la origini până în prezent, ediţia a II-a revăzută şi pledant, cu „succese la bară, răsunătoare şi bine adăugită, Bucureşti, Ed. Minerva, 1985, p. 397. plătite ”, nu poate convinge pe nimeni că verbul a 8 Academia Română, Academia Română şi Casa Regală a 21 folosi poate avea şi un alt sens (conţinut) decât cel României, două destine paralele 1860–1947/1948, Prefaţă: acad. pe care îl înţelege, îl pricepe şi un simplu om de pe Dan Berindei, Studiu introductiv: acad. Păun Ion Otiman, Note stradă, indiferent de gradul de instrucţie pe care o are. biografice şi selecţia textelor: dr. Dorina N. Rusu, Bucureşti, Ed. La biroul şedinţei se depun, în încheiere, propu- Academiei Române, 2013, p. 19. 9 nerile lui Nicolae Iorga, Şt. C. Hepites şi a genera- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866–2003. lului Crăiniceanu. Neacordând nicio atenţie filipicei Dicţionar, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Enci- clopedică, 2010. în cauză, propunerile reafirmau, în esenţă, că întreaga 10 V. Netea, Spre unitatea statală a poporului român. Legă- activitate, ştiinţifică şi administrativă a lui Dimitrie turi politice şi culturale între 1859–1918, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică A. Sturdza „a adus pe cale de absolut devotament şi Enciclopedică, 1979, pp. 283–296. numai cel mai mare folos acestei Instituţii şi trece 11 T. Maiorescu, Istoria contemporană a României la ordinea zilei”22. Având în vedere că cele două (1866–1900), Bucureşti, Ed. Librăriei Socec şi Co., 1925, p. 327. ilustre personalităţi, Titu Maiorescu şi Dimitrie A. 12 Dorina N. Rusu, Op. cit. Sturdza au fost în două rânduri colegi în conducerea 13 C. Diaconovici, Enciclopedia română, Sibiu, tom III, înaltului for cultural-ştiinţific al ţării, insolitul eve- 1904, p. 1032. 14 niment putea fi evitat fără să se ajungă la mediatiza- Academia Română, Analele Academiei Române. Seria a rea lui, mediatizare care nu a slujit nimănui, ci dim- II-a, Tomul XXXVII 1914–1915. Partea administrativă şi desbate- rile, Bucureşti, 1915, pp. 35–36. potrivă. 15 Ibidem, pp. 40–43. Alegerea „Convorbirilor Literare” de către Titu 16 Ibidem, p. 90. Maiorescu pentru a-şi publica respectivele gânduri 17 N. Iorga, Oameni care au fost, Bucureşti, III, p. 436. despre Dimitrie A. Sturdza, nedovedite de nimeni 18 Analele Academiei Române, Op. cit., pp. 161–163. niciodată, după cum reiese din vorbirea lui I. Bianu, 19 Ibidem, p. 42. nu este întâmplătoare. Autoritatea distinsului şi 20 Ibidem, p. 162. temutului orator era, la „Convorbiri...”, absolută, 21 Folosi, folosesc, verb, a IV-a, tranz., a face uz (de ceva); a fiind un spiritus rector al acestei reviste şi oricine utiliza, a întrebuinţa (Academia Română, Institutul de Lingvistică s-ar fi aflat la timona ei nu putea refuza ceva ieşit de „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, DEX – Dicţionarul Explicativ al Lim- sub peniţa sa. Pe când, adresându-se altei publicaţii, bii Române, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, Ediţia a II-a, 1996, p. 389); Folosi, folosesc, verb, a IV-a //Din folos// 1. Tranz., din amplul şi diversul spectru gazetăresc al epocii, a utiliza, a întrebuinţa. 2. Intranz., a fi de folos, a servi la ceva. 3. răspunsul, ţinând cont de uriaşul prestigiu moral şi Refl., a trage folos din ceva, a profita de ceva (Vasile Breban, Dic- ştiinţific al celui căruia i se imputau o seamă de ţionar general al limbii române [vol. 1], Bucureşti, Ed. En- fapte reprobabile, fără probe irefutabile de susţinere ciclopedică, 1992, p. 374). 88 a lor, poate, sigur, ar fi fost cu totul altul, iar orgo- 22 Analele Academiei Române, op. cit., p. 102. Constantin Erbiceanu, un precursor valoros al bizantinologiei noastre muzicale, dar nedreptăţit de istorie Viorel Cosma*

În istoria modernă a culturii româneşti, anul Reforma lui Filothei sin Agăi Jipei de a „rumâni“ 1913 pare să fie încărcat de numeroase evenimente cântările strămoşeşti a marcat pasul uriaş de unitate aniversare ce-i dau o strălucire aparte. Este momen- a neamului, fărămiţat de soartă în formaţiuni mărunte, tul centenarului naşterii unor personalităţi muzicale, unele sub stăpâniri politice străine. precum Ion Dumitrescu, Constantin Silvestri, Maria Spre a înţelege mai exact dimensiunea şi valoa- Tănase şi Emilia Comişel, a scriitorilor Aurel rea documentului semnalat de Constantin Erbiceanu Baranga şi Coca Farago, dar şi clipa de pe urmă în în 1897, este suficient să reproducem titlul complet această lume, a poeţilor Şt.O. Iosif, Panait Cerna şi al manuscrisului din 1713: „Psaltikie rumănească, Carol Scrob, a primului nostru bizantinolog muzical carea cuprinde întru sine Catavasiiariul, cu toate acad. Constantin Erbiceanu, descoperitorul monu- trebuincioasele cântări ale besearicii, ce se cântă mentalului manuscris al boierului teolog şi compo- preste tot anul, Anastasima cu Propedia, şi cu tot zitor Filothei sin Agăi Jipei, intitulat Psaltikie rumă- meşteşugul, cu Eothinale şi Kekragare, Stihirariul nească... încheiată „la anii de la facerea lumii 7222, Pentecostariului, cu sărbătorile Paştilor de la Sâm- luna Dekem. 24“. Ce a însemnat acest document de băta lui Lazăr păn’ la Dumineca Mare. Aşăzate cu „rumânire“ a cântărilor vechi bizantine greceşti pen- meşteşugul Psaltikiei pre glasurile grec.[eşti] în tru biserica noastră ortodoxă de-a lungul celor trei zilele Prea Luminatului şi de Dumnezeu Înălţatului veacuri a fost socotit de cercetători, un „miracol“ de Domnu Ioan Constandin B. [Brăncoveanul] Băsă- unitate spirituală naţională. Nu numai patriotic, rab Voevodă, la al 25-lea an al dăruitei de Dumne- muzical, filologic, spiritual, Psaltikia rumăneasc, a zeu trimisul Mitropolit Kir Anthim Ivireanului la lui Filothei a marcat o revoluţie pe meleagurile anii de la facerea lumii 7222, luna Dekem.[vrie] 24 vechii Dacii (manuscrisul a circulat încă din secolul de smeritul întru Irmonahi Filothei sin Agăi Jipei, în al XVIII-lea, în Valahia, Moldova şi Transilvania), sfânta Mitropolie.“1 iar prin ecoul sufletesc al creaţiilor psaltului din corpus Mârşa Ilfovului, strecurat pe calea liturghiei întregu- Acest monumental de piese muzicale, lui norod credincios, s-a transformat într-un factor donat de Constantin Erbiceanu Bibliotecii Acade- de unitate tacită, ascunsă de lupta pentru indepen- miei Române (ms. rom. nr. 61), a fost – timp de 20 denţă politică statală. de ani – transcris, analizat şi publicat de arhidiaco- Sute de ani, în bisericile şi mănăstirile noastre, nul/muzicolog Sebastian Barbu Bucur între anii poporul a ascultat slujba religioasă în limbile greacă 1981–1992, în patru ample volume la Editura Muzi- şi slavonă, neînţelegând pe deplin mesajul de legă- cală din Bucureşti, în notaţie muzicală guidonică (pe tură al oamenilor cu Dumnezeu. Credincioşii noştri portativ) şi în dificila notaţie psaltică, după „veche socotind că Bizanţul dispune de o limbă sfântă uni- sistemă“. versală – greaca – supunându-se docili ideii ca rugă- Manuscrisul original al Psaltikiei rumăneşti… ciunile să fie cântate, muzica deţinând supremaţia în de Filothei sin Agăi Jipei a aparţinut Mitropolitului faţa cuvântului. În faţa ereziilor celorlalte culte şi Iosif Naniescu, mare colecţionar de documente bise- credinţe străine de ortodoxism, lumea a înţeles rolul riceşti (cărţi, ediţii princeps, antologii muzicale, major al textului întru Hristos, fiecare naţiune lup- manuale, scrisori etc.), care a înţeles să pună la adă- tând pentru impunerea limbii naţionale în biserică. post asemenea valori spirituale ale culturii româ-

*Muzicolog, critic muzical 89 neşti, fie prin predarea lor Academiei Române şi Nifon – Patriarhul Ţarigradului (1888), avem toate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de la Bucu- argumentele probatorii că Psaltikia rumănească a reşti, fie unor cercetători şi istorici de talia lui A.D. lui Filothei a cunoscut-o cu mult înaintea semnalării Xenopol, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Nicolae Popescu şi a cercetat-o timp de peste un deceniu. Aici, avem şi Constantin Erbiceanu.2 în vedere şi pregătirea muzicală temeinică a tânăru- Înainte de semnalarea Psaltikiei în revista „Bise- lui Constantin Erbiceanu, atât ca dascăl şi interpret rica Ortodoxă Română“ (1897), lucrarea a circulat – de muzică psaltică, dar mai ales ca bizantinolog parţial şi integral – de-a lungul întregului secol muzical, analist, la maturitate, al creaţiei religioase XVIII, atât în Moldova şi Valahia, cât şi în Transil- şi laice (muzica clasică universală). Să răsfoim cu vania. Este suficient să menţionăm numele lui atenţie preţiosul document autobiografic, intitulat Macarie, Naum Râmniceanu, Ioan sin Radului Viaţa mea, scrisă de mine după cât mi-am putut Duma-Braşoveanu, Anton Pann, Gheorghe Uce - aduce aminte, redactat în 1910 (cu trei ani înaintea nescu, Nifon Ploeşteanu, spre a avea o imagine de morţii), predat iconomului Ilie Teodorescu şi publi- ansamblu a perimetrului larg de circulaţie a acestui cat de parohul Bisericii Amza din Capitală în 19134. preţios document. Dacă putem da crezare şi afirma- Chiar din copilărie, şi-a manifestat talentul ţiei lui Mihail Gr. Posluşnicu din Istoria musicei la muzical. „Când eram la şcoala din Sârca – scria români (1928) că un exemplar „se găseşte în mănăs- Costache Ionescu (numele iniţial de familie) din tirea Hilandar din Muntele Athos“ (menţiune pre- satul Erbiceni – am umblat pe la sărbătorile Cră- luată după Ion Bianu şi N. Hodoş, dar confirmată şi ciunului cu steaua, cu alţi băieţi mici, după obiceiul de Nicolae Iorga), atunci valoarea lucrării lui Filo- ţării.“ La vârsta de şase ani a învăţat „a scrie, a ceti thei capătă dimensiuni universale, iar semnalarea lui ceaslovul, psaltirea, artimetica; tot aici am învăţat Constantin Erbiceanu se transformă într-un eveni- şi psaltichie multă.“ ment ştiinţific editorial singular, greu de catalogat. La vârsta de zece ani a urmat muzica vocală la După anul 1897, manuscrisul a format obiectul Târgu Frumos, la şcoala publică, cu profesorul Ver- multor investigaţii şi analize muzicale, literare, zianu. „Am stat acolo doi ani, dar n-am făcut nici un filologice, istorice, teologice, printre principalii exe- spor“, aşa că a trecut la Seminarul de la Socola, geţi numărându-se Alexandru Luca, Ion Bianu, pr. unde se afla şi fratele mai mare, Gheorghe Erbiceanu. Nicolae M. Popescu, Badea Cireşanu, George Brea- „Fiindcă noi, ambii fraţi aveam o voce bună şi plă- zul, Ioan D. Petrescu-Visarion, Gheorghe Ciobanu, cută, am fost primiţi la Seminariu mai mult pentru Grigore Panţiru, Titus Moisescu, Gabriel Strempel, această calitate.“ Aici, autorul biografiei face o Virgil Cândea, Octavian Lazăr Cosma, Vasile Vasile, observaţie importantă (peste care viitorii monografi Gh. C. Ionescu, pr. Nicu Moldoveanu etc. ai lui Constantin Erbiceanu nu vor putea trece cu O regretabilă eroare de datare a manuscrisului indiferenţă): „Amândoi ştiam destulă psaltichie, de către Constantin Erbiceanu (1714, în loc de 1713) încât cântam orice pe note (s.n.) ; în Biserică, am s-a perpetuat la toţi cercetătorii timp de peste o fost preferaţi, ba chiar favorizaţi pentru aceasta!“ jumătate de secol, până în anul 1969, când arhidia- Aşadar, la 11–12 ani, Constantin Erbiceanu strălu- conul Sebastian Barbu Bucur a corectat greşeala de cea la... psaltichia pe note! Atunci s-a petrecut un calcul calendaristic, stabilind anul corect (1713) moment capital în viaţa sa particulară: întâlnirea cu printr-un studiu publicat în aceeaşi revistă bucureş- viitorul episcop Melchisedec Ştefănescu. „M-a pus teană „Biserica Ortodoxă Română“3. de am cântat“ şi imediat „am fost înscris între muzi- Dacă cercetăm cu atenţie principalele lucrări canţi la altişti.“ Ceva mai mult, sub pretext că era tipărite ale lui Constantin Erbiceanu anterioare anu- „cam neastâmpărat... şi produceam nelinişte în lui 1897 (mai ales Cântarea şi imnografia în Biserica şcoală“, PS Melchisedec a decis „să stau la el, în primitivă – 1883, Cronicarii greci care au scris des- casă“. Favoarea pornea de la două argumente: îl pre români în epoca fanariotă – 1890, unde se află cunoştea pe tatăl celor doi copii seminarişti, dar „şi schiţa biografică şi opera protosinghelului Naum pentru vocea ce aveam“. Timp de doi ani, Constan- Râmniceanu), precum şi strânsele legături de priete- tin Erbiceanu a crescut şi s-a maturizat profesional nie cu mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, omul în preajma marelui bizantinolog Melchisedec Ştefă- care l-a adus de la Iaşi în Bucureşti (1887), promo- nescu. vându-l ca redactor la revista „Biserica Ortodoxă A venit războiul din Crimeea şi oştile ruseşti au Română“ (1888), chiar publicând, în tandem, stu- poposit la Iaşi. Protectorul Melchisedec a plecat rec- 90 diul Viaţa şi traiul Sfiinţiei Sale, Părintele nostru tor la Huşi, iar „noi coriştii Seminariului – preciza Erbiceanu – am fost obligaţi a sta şi vacanţele mari motive serioase de a nu atinge unele orgolii şi rela- la şcoală, spre a fi de faţă la festivităţi şi la Te ţii de viitor cu forurile bisericeşti din ţară (mitropo- Deum-urile ce se făceau la Palatul din Iaşi... Atunci litul Calinic Miclescu insista să se călugărească ne făcuse guvernul şi nouă muzicanţilor strae roşii „spre a intra în ierarhie“, mitropolitul Iosif Naniescu şi trăsură proprie, cu care ne transporta ori la îl invita să conducă noua „Revistă Teologică“ din mitropolie, ori la palat, unde se făcea Te Deum-ul. Iaşi, în timp ce Constantin Erbiceanu luase decizia Tot seriviciul era pe ruseşte, şi de teamă îl ştiam tot, să se căsătorească). pe de rost.“ Iată-l deci, pe seminaristul Erbiceanu În vârstă de 35 de ani, deţinând Catedra de dog- mare cântăreţ al „capelei ruseşti“ de la Iaşi. Din matică, morală şi pastorală la Seminarul de la Socola, păcate, nu ni se spune repertoriul pe care îl cântau profesorul şi-a întemeiat o familie armonioasă cu românii, dar desigur că modelul de la biserica rusă patru copii, organizându-şi o prestigioasă societate din Sankt Petersburg se respecta şi în capitala Mol- literar-artistică-ştiinţifică după modelul „Junimea“. dovei. O nouă experienţă muzicală pentru cultura Salonul Erbiceanu avea ca protagonistă pe talen- viitorului bizantinolog din Erbiceni nu avea de ce tata pianistă Constanţa, copilul-minune al Iaşilor să-i strice. anilor 1880–1887. Mândru de disponibilităţile artis- Împlinise 18 ani, ajunsese în 1856 „pedagog cu tice ale fetiţei, profesorul i-a încredinţat-o pe micuţa leafă“ la Seminar, a participat la o „o mică răzvrătire pianistă celei mai prestigioase maestre a Conserva- în şcoală asupra lui Filaret Scriban“ (din fericire, torului ieşean, Zoe Miclescu, eleva lui Franz Liszt. fără urmări administrative). Îi urmărea zilnic tot repertoriul şi repetiţiile tehnice, Autobiografia ne mai strecoară însă, un alt amă- îi pregătea cu atenţie toate recitalurile publice, îi nunt semnificativ pentru cultura muzicală laică a procura partiturile din străinătate. „La 11 ani, cân- seminaristului, pedepsit „cu două vergi de Prea Sf. tam prea bine Concertul în re minor de Mozart – Melchisedec“, fiindcă a călcat disciplina „canonică“ consemna la bătrâneţe Constanţa Erbiceanu – după a internatului: „am cântat în secţie cu o voce foarte ce studiasem tot Gradus ad Parnassum de Clementi, puternică, o cântare de lume“! Probabil o piesă de tot Mozart (sonate), toate Invenţiunile şi Suitele de Anton Pann din Spitalul amorului... (deoarece era Bach şi multe din Sonatele de Beethoven.“5 Frumos meşter în notaţia psaltichiei). repertoriu clasic pentru o viitoare solistă concertistă, Cu atestatul seminarial de la Socola în buzunar, dar şi o admirabilă ocazie pentru un tată bizantino- în toamna lui 1858 s-a înscris la Liceul Naţional din log să-şi apropie – în paralel – o cultură muzicală Iaşi, urmându-l în scurtă vreme pe Episcopul Cali- universală, benefică pentru orizonturile spirituale nic Miclescu la Huşi. „În acest timp – conchide ferm ale unui intelectual de elită care frecventa o socie - Erbiceanu – mi-am făcut de cap!“ Curând (în 1860) tate culturală în plină ascensiune. s-a înscris la Facultatea de Teologie din Iaşi şi la cea Salonul literar-artistic de la Iaşi din casa Erbice- de Litere, fiind promovat „scriitor clasa I la Dicas- nilor număra aproape toate personalităţile de la teriul Metropolitan din Iaşi.“ „Junimea“ şi „Amicii Artelor“. Aceeaşi pianistă, La propunerea Consiliului universitar de la Teo- Constanţa Erbiceanu, ne oferă o imagine revelatoare logie, Constantin Erbiceanu a obţinut o bursă de stu- a cercului de superioară cultură intelectuală din dii în străinătate, poposind pentru trei ani la Atena. capitala Moldovei care, în curând, se va muta la Pentru viitorul bizantinolog, anii de studii la Iaşi şi Bucureşti, odată cu intrarea lui Constantin Erbiceanu în capitala Greciei au însemnat perfecţionarea în în Academia Română (1890). limbile veche şi nouă greacă, pătrunderea în vechea „Maman spunea că m-a pus la piano la patru muzică bisericească ortodoxă şi acumularea de surse ani şi jumătate. Nu îmi amintesc aceste prime înce- istorice privitoare la legăturile ţărilor noastre cu puturi. Dar pentru terminarea metodei Charpentier, Bizanţul şi vechea Eladă. Fiindcă a dispus de resurse mi s-a întipărit «rigurosul» examen făcut mie de financiare îndestulătoare („Trăisem sobru – mărturi- tatăl meu (s.n.) şi trecut în prezenţa câtorva din seşte în autobiografie – şi am făcut economii din bunii noştri prieteni: Xenopol, Lambrior, Eminescu, bursă, vreo 80 de napoleoni“), avem certitudinea că Pann şi alţii de la Junimea. Mi s-a dat o păpuşă fru- nu a ratat şi o vizită scurtă de documentare la Mun- moasă.“6 Dacă vom adăuga şi pe Titu Maiorescu, tele Athos. Tot pe cont propriu, după încheierea bur- Wilhelm Humpel, Gavriil Musicescu, Mihail Kogăl- sei la Atena, a audiat câteva cursuri (declarate) la niceanu, Teodor Burada, Iosif Naniescu, Iacob Paris şi avea „de scop să mă duc şi în Germania să Negruzzi care frecventau salonul Erbiceanu de la fac filosofia“. Tăinuirea călătoriei la Athos avea Iaşi, vom înţelege mai bine motivele pentru care 91 bizantinologul a ţinut să precizeze în autobiografia documentelor muzicale bizantine. Din fericire, toate Viaţa mea... că „am cunoscut pe Ghica Vodă, am scrisorile Constanţei Erbiceanu au fost publicate de cunoscut bine pe Cuza-Vodă, am cunoscut iarăşi, de Iosif Sava7 încât, astăzi, întregul univers muzical de aproape, pe M.S. Regele nostru Carol I, ale cărui evenimente artistice europene din pragul veacului calităţi sunt neîntrecute.“ Şi poate că nu ar trebui să XX, am putea reface atmosfera unei familii de inte- lipsească din această pleiadă de personalităţi şi re- lectuali ce s-au hrănit permanent din arta sunetelor. gina Carmen Sylva (fiindcă pianistul curţii sale re- Corespondenţa Constanţei Erbiceanu cu mama gale, Zdenek Lubicz, era profesorul Constanţei şi tatăl ei, confirmă faptul că academicianul Con- Erbiceanu de la Bucureşti), Nicolae Iorga, Spiru Haret stantin Erbiceanu avea preocupări serioase de muzică şi Vasile Pârvan. clasică, nerelevate până astăzi în istoriografia şi Am cunoscut-o personal pe profesoara Constanţa muzicologia noastră. Erbiceanu. Avea vârsta de aproape 80 de ani. Minte Departe de a fi un simplu Violon d´Ingres, ca la sclipitoare, memorie fabuloasă! Când a auzit că sunt un Vasile Alecsandri, A.D Xenopol, Nicolae Iorga, muzicolog (venisem să strâng documente pentru vi- Ion Luca Caragiale de pildă, arta sunetelor a repre- itoarele mele lexicoane), mi-a mărturisit că intenţiona zentat pentru Constantin Erbiceanu o profesiune de în tinereţe să se înscrie la un doctorat la Berlin. „Ce-ai credinţă, autentică. Acest lucru se desprinde şi din fi spus despre mine în lexicoanele D-tale? mi-a repli- pregătirea profesională, dobândită în Seminariile şi cat, zâmbind. „Aş fi fost prima femeie doctor muzi- Facultăţile de Teologie, unde muzica era obiect de colog din Germania!“ Şi mi-a înmânat câteva plicuri studiu primordial. Deloc întâmplător, legăturile sale mari cu sute de scrisori, să le foiletez acasă. Episto- trainice cu mitropolitul Iosif Naniescu, episcopul lele de la Leipzig şi Paris aveau câte opt-zece pagini Melchisedec Ştefănescu şi vicarul mitropolitan fiecare! Aşa am aflat, de pildă, că toate vacanţele de Nifon Ploeşteanu, confirmă nu doar un talent muzi- vară le petrecea la Sinaia, cu întreaga familie. Copiii cal înnăscut, ci şi un profesionist, un tehnician al făceau muzică de cameră (fratele Laurenţiu era un artei sunetelor, preponderent specializat în muzica virtuoz al claviaturii), în prezenţa părinţilor. Timp de psaltică. A cunoaşte sistema veche şi sistema nouă peste un deceniu în străinătate (1894–1906), Con- de cântare şi de notare muzicală în muzica psaltică, stanţa dădea familiei, săptămânal, „raportul“ ei de reprezenta o calificare superioară pe care puţini activitate: cu cine se întâlnea, în ce saloane şi săli bizantinologi, chiar de astăzi, nu o posedă. Să nu cânta, ce programe executa etc. Deşi i se adresa, de uităm că, în vasta sa bibliotecă personală de la obicei, mamei, totuşi, scrisorile le citea cu interes şi Bucureşti, existau cărţile vechi de muzică, culegerile tatăl. Când profesorul Constantin Erbiceanu a fost de folclor ale lui Anton Pann, tratatele de muzică primit în Academia Română, Constanţa a explodat: psaltică ale lui Petre Efesiul, Macarie Ieromonahul, „Vai, ce mare fericire! Papa, membru ordinar al Anton Pann, un manuscris de 112 pagini despre Academiei! Când am auzit, citind scrisoarea, am Meşteşugul cântărilor bisericeşti pe glasuri (donat sărit repede din pat şi iute la poştă, să-l felicit! mai târziu Bibliotecii Academiei Române), precum (Paris, mai 1899)“. şi numeroase piese de muzică religioasă de autori Dar printre felicitări, bizantinologul din Erbiceni români şi străini. „În biblioteca D-lui C. Erbiceanu a aflat cu stupoare că fata lui a luat autografe de la se găsesc diferite manuscripte de psaltichie veche şi Brahms şi Anton Rubinstein, de la Grünfeld şi nouă – confirmă Nifon N. Ploeşteanu în Carte de Eugen d´Albert, că i-a cunoscut personal pe Pade- musică bisericească pe psaltichie şi pe note liniare rewski şi Moszkowski, că i-a cântat marelui virtuoz pentru trei voci – pe care însu-mi le-am foiletat “.8 Raoul Pugno la Paris, Concertul de pian de Chopin, Tot în aceeaşi bibliotecă, autorul acestei cărţi a stu- că a urmărit-o pe Sarah Bernard în piesa Dama cu diat numeroase volume rare de muzică bizantină, Camelii la Theatre de la Renaissance, că a cântat în atunci când şi-a întocmit vasta sa introducere. salonul Elenei Bibescu de la Paris şi prinţesa a venit Strânsa prietenie dintre cei doi cercetători are la la concertul ei de la Paris (mama Aglaie Erbiceanu, bază vasta colecţie de manuscrise şi cărţi, încropită aflată în sală, sosită special de la Bucureşti, a izbuc- de Constantin Erbiceanu încă de la Iaşi, când legă- nit în plâns), că în concertul de la Berlin al Constan- tura cu marele colecţionar şi exeget al muzicii vechi ţei se aflau în sală Pugno, Sarasota şi dirijorul Arthur româneşti, mitropolitul Iosif Naniescu, devenise de Nikisch şi multe, foarte multe amănunte şi intimi- notorietate publică. „După afirmaţiunea Dlui C. tăţi, derulate ca într-un film de actualităţi – toate Erbiceanu – precizează Nifon – o mulţime de manu- 92 i-au umplut imaginaţia sobrului tată, cercetător al scripte de ale lui Macarie, fiind în posesia ÎPS Mitropolit Iosif Naniescu ( s.n.) au fost donate de ce denotă, că Macarie s-a născut aici în ţară, iar nu curând Academiei Române“ (p. 57, subsol). în Transilvania cum susţin unii, şi probabil că a fost Există însă câteva menţiuni speciale ale vicaru- înmormântat la monastirea Viforâta, unde se află lui Nifon Ploeşteanu, care aruncă o lumină aparte sora sa, cam pe la anul 1845.“10 Este vorba desigur asupra bizantinologului din Erbiceni. Cea mai sem- de stareţa Iustina Perieţeanu, grijulia soră a lui nificativă priveşte pregătirea cântăreţului de strană Macarie care i-a înmânat şi mitropolitului Iosif Erbiceanu. Naniescu o serie de preţioase documente autografe Cercetând o tipăritură a lui Petru Efesiul din ale marelui „portarie “ al Mitropoliei din Bucureşti. 1820, iată ce trimitere revelatoare aflăm la subsolul paginii 54: „Acest Anastasimatar, dedicat lui Grigore * Băleanu – marele Vornic, aflându-se în biblioteca * * Dlui C. Erbiceanu, membru al Academiei Române şi profesor universitar, am cântat împreună cu D-sa, Academicianul Constantin Erbiceanu, înainte de unele din glasuri ( s.n.); şi am constatat că este a fi elenist, teolog, profesor, istoric, muzicolog, a aproape identic cu Anastasimatarul lui Macarie; fost un enciclopedist, cu virtuţi majore de bizanti- ceea ce denotă, că Macarie a avut de normă acest nolog muzical. Prima treaptă de educaţie muzicală op, când a făcut Anastasimatarul său; cu deosebire şi-a făcut-o în seminarii, valorificându-şi talentul însă, că a pus cuvinte româneşti în locul celor gre- artistic înnăscut în biserică, ca psalt şi corist. A ceşti şi numai unde nu se potrivea textul cuvintelor, urmat apoi teologia, completându-şi cunoştinţele a adăugat semne musicale de la sine.“9 primare de psaltichie, cu noţiunile superioare. S-a Este cea mai pertinentă menţiune că bizantino- perfecţionat la Atena, învăţând limba greacă veche logul Constantin Erbiceanu stăpânea nu numai şi nouă, dar şi „sistima“ de notaţie muzicală cucu- notaţia psaltică din sistema nouă, ci şi practica psal- zeliană, ante-reforma lui Hrisant Grigorie Proto - tului, cântul de strană. Că poseda toate tipăriturile psaltul şi Hurmuz Hartofilax (1814), precum şi „sis- lui Macarie, Efesiul, Anton Pann, Lambadarie, tima“ nouă, propovăduită de şcoala de psaltichie a Chrisant etc. iarăşi nu este noutate, dar că poseda şi lui Efesiul şi Macarie de la Bucureşti (după manuscrisele vechi ale secolului al XVIII-lea care 1816–1818). circulau în Ţările Române confirmă, fără dubii, că În contact cu episcopul Melchisedec Ştefănescu Erbiceanu a fost un bizantinolog muzical autentic, şi cu mitropolitul Iosif Naniescu, mentorii săi în şcolit temeinic în învăţământul de la Atena. practica muzicală bisericească, Constantin Erbiceanu Rămâne deschisă doar problema inventarierii a devenit un practicant al melosului psaltic, de sor- tuturor documentelor muzicale (texte şi partituri) ce ginte românească. au format colecţia sa particulară, parţial donată la Contactul paralel cu cercurile de muzică clasică începutul secolului al XX-lea Bibliotecii Academiei universală, datorită educaţiei fiicei sale, pianista Române, restul păstrată în arhiva Fundaţiei Culturale Constanţa Erbiceanu, şi a salonului artistic pe care „Erbiceanu“ din casa familiei de pe strada Alexan- l-a condus la Iaşi şi Bucureşti, cultura muzicală dru Philippide nr. 3. generală a bizantinologului din Erbiceni s-a lărgit Preocupările bizantinologului-cercetător au simţitor, dovedindu-se benefică în studiile de sinteză mers atât de departe după întoarcerea de la studii din ale celor două stiluri (laic şi religios) complementare Atena, încât a cutreierat nu numai arhivele de la promovate după 1880. Mitropoliile din Iaşi şi Bucureşti, ci şi mănăstirile şi De la eseul muzicologic Cântarea şi imnografia bisericile vechi de la Neamţ, Hurezi, Viforâta, Buzău, în Biserica primitivă11 şi schiţa monografică a poli- Roman, Huşi, Tg. Neamţ etc., spre a-şi aduna boga- valentului protosinghelului Naum Râmniceanu, tul corpus de izvoare bisericeşti. Un edificator poet psalt, compozitor, profesor şi istoriograf (cer- exemplu ni-l oferă acelaşi Nifon Ploeşteanu în cetare pasionantă, timp de peste un deceniu, înche- Carte de musică bisericească: „Dl C. Erbiceanu m-a iată cu discursul de recepţie la Academia Română încredinţat, că în anul 1889, a găsit la mănăstirea din 17 mai 1900, în prezenţa regelui Carol I) până la Viforâta din judeţul Dâmboviţa, pe o soră a lui semnalarea Psaltikiei rumăneşti... de Filothei sin Macarie, o călugăriţă gârbovită de bătrâneţe, care Agăi Jipei (monumentul literaturii muzicale de intro- i-a dăruit un Pateric şi un Manuscript de cuvântări ducere a limbii româneşti în biserica noastră orto- bisericeşti, scris de însuşi mâna lui Macarie, pe doxă, după 1713) şi monografia Ulfila, episcopul care le are şi acum în preţioasa sa bibliotecă; ceea gotic care şi-a creştinat compatrioţii în secolul al IV-lea 93 pe teritoriul Daciei Traiane, unde creştinismul stră- 6 Th. Bălan, Prietenii mei muzicieni, op. cit., p. 258. moşilor noştri vechi de două veacuri le-a fost leagăn 7 I. Sava, Constanţa Erbiceanu. Scrisori. Ediţie critică… două – toate aceste argumente sunt definitorii în contura- volume, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1989 (Vol. 1) şi 1992 (Vol. 2). rea personalităţii unui bizantinolog autentic, pe După lecturarea scrisorilor, le-am propus colegilor mei, Theodor Bălan şi Iosif Sava să se ocupe de publicarea lor. Primul mi-a confir- nedrept uitat de istorie, îngropat într-un nemeritat mat că le-a valorificat – parţial – în anul 1974 şi nu mai poate reveni anonimat secular al culturii12. asupra lor, astfel că Iosif Sava a finalizat – după aproape două dece- Constantin Erbiceanu trebuie privit ca un savant nii – acest proiect epistolar, revelator pentru cultura muzicală româ- nească, dar mai ales pentru două personalităţi, ca acad. Constantin polivalent al istoriei medievale româneşti şi bisericii Erbiceanu şi pianista Constanţa Erbiceanu. ortodoxe sud-est europene, un precursor monograf 8 Pr. Nifon Ploeşteanu, Carte de musică bisericească pe psalti- de arhivă şi deschizător de drumuri ale unor perso- chie şi pe note liniare pentru trei voci, Bucureşti, Tip. în tipografiile nalităţi, ca A. D. Xenopol, Nicolae Iorga şi Vasile Joseph Göbl („Gutenberg“) a Cărţilor Bisericeşti şi Carol Göbl, Pârvan, dar, mai presus de toate, un valoros „ctitor 1902, p. 43. 9 al muzicologiei bizantine naţionale“ care şi-a con- Pr. Nifon Ploeşteanu, Carte de musică bisericească…, op. cit., p. 54. fruntat experienţa practică în fieful de la Muntele 10 13 Pr. Nifon Ploeşteanu, Carte de musică bisericească..., op. Athos , fără de care şcoala românească de speciali- cit., pp. 57–58. tate din secolul al XX-lea nu s-ar fi putut impune 11 C. Erbiceanu, Cântarea şi imnografia în Biserica primitivă. astăzi la nivel universal. Modul şi dezvoltarea ei în Biserica Orientală Ortodoxă, în: „Biserica Ortodoxă Română“, Bucureşti, 7, nr. 1, 1883, pp. 34–47 şi nr. 3, 1883, pp. 133–148. Autorul precizează cântările bizantine care s-au introdus de-a lungul timpului în practica liturgică ortodoxă a secole- lor XVII–XIX din Ţările Române: Unul e născut…, Imnul Heruvic de la Liturghia Duminicilor şi Cinei Tale celei de taină din Joi Mari, Să tacă tot trupul omenesc din Liturghia Sf. Vasile şi Simbolul cre- dinţei să fie executat în toate adunările credincioşilor. În încheierea studiului Cântarea şi imnografia în Biserica primitivă, Erbiceanu lasă să înţeleagă că a trecut şi pe la Muntele Athos (când şi-a făcut studiile la Atena), întrucât după ce înşiră numele unor „scriitori de cântări, cântăreţi şi poeţi“ vechi din Bizanţ, aflaţi în catalogul întoc- mit de Fabriciu, precizează: „Dară de sigur că nici aceasta nu este deplin complet; căci numele şi scrisorile multora, zac încă prin bibliotecile Apusului şi ale monastirilor, mai ales ale Muntelui Athos. Urmează să tratăm acum despre aceştia în special (sub. noastră). 12 Un excelent studiu asupra lui Constantin Erbiceanu, ca pre- cursor al studiilor de bizantinologie de la noi a publicat pr. prof. Mir- cea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române, în volumul In memoriam. Alexandru Elian, Timişoara, Tip. Arhiepis- copia Timişoarei, 2008. 13 Este greu de respins ipoteza că Teodor T. Burana (1839–1923), concetăţeanul ieşean şi prietenul său de o viaţă, muzi- Note cologul care a vizitat Muntele Athos în 1883 şi a publicat volumul O 1 C. Erbiceanu, Întâia carte de cântări bisericeşti în româneşte călătorie la Muntele Athos, Iaşi, Tip. Naţională, 1882, să nu fi dis- cunoscute până acum, în: „Biserica Ortodoxă Română“, Bucureşti, cutat cu Erbiceanu despre această temă. Să mai precizăm oare, că 21, nr. 3, 1897, pp. 292–304. T.T. Buruda a fost primit în Academia Română în 1877, ca membru 2 „Este foarte important de subliniat rolul lui Iosif Naniescu în corespondent, fiind primul muzician care a păşit pragul acestei insti- păstrarea unor manuscrise muzicale de o importanţă excepţională tuţii, unde aveau să devină colegi din 1889? În sfârşit, să reţinem pentru istoria muzicii noastre, între ele aflându-se şi Psaltichie rumă- preocupările comune ale celor doi cercetători în privinţa muzicii nească a lui Filothei sin Agăi Jipei, terminată în 24 decembrie bisericeşti, interferenţele periodice la adunările Sfântului Sinod al 1713“, V. Vasile, Iosif Naniescu – reprezentant de seamă al muzicii Bisericii Ortodoxe Române etc. Însuşi Constantin Erbiceanu a cla- psaltice (II), în: „Muzica“, Bucureşti, s.n. 5, nr. 1 (17), 1994, p. 99. rificat prezenţa sa la Muntele Athos (1889), prin articolul Câteva 3 S. Barbu-Bucur, Monumente muzicale, Filothei sin Agăi date asupra Părintelui Ieromonah Nectarie, Protopsalt la Sfântul Jipei. Prima psaltichie românească, cunoscută până acum, în: Munte Athos, şezător la schitul românesc de acolo, numit Prodro- „Biserica Ortodoxă Română“, Bucureşti, 86, nr. 9–10 (septem - mul, publicat în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr. 6, 1889: brie–octombrie ), 1969, pp. 1066–1075 şi în Studii de Muzicologie, „Cu ocazia călătoriei mele prin Sfântul Munte – afirma autorul – a Vol. VI, Bucureşti, Ed. Muzicală, 1970, pp. 101–133. cântat bătrânul Nectarie toată noaptea şi a doua zi la Liturghie, fără 4 Icon. I. Teodorescu, C. Erbiceanu. Viaţa mea, scrisă de mine, a se simţi ostenit.“ Întâlnirea Erbiceanu – Nectarie a însemnat pen- după cât mi-am putut aduce aminte, Bucureşti, Tip. Gutenberg, 1913. tru cercetătorul moldovean o adevărată lecţie de interpretare auten - 5 Th. Bălan, Prietenii mei muzicieni. Tiberiu Brediceanu, Con- tică a cântecului bizantin, care i-a permis să comunice colegilor din stantin Silvestri, Constanţa Erbiceanu, Ion Vasilescu, Bucureşti, Ed. ţară (Nifon Ploeşteanu, de pildă) câteva aspecte de stil interpretativ, Muzicală, 1976, p. 208. neconsemnate prin notaţia muzicală cu semne psaltice. 94 Constantin brâncuşi – un document istoric

Laurian Stănchescu*

Acest document pe care l-am găsit şi făcut şi aceea îi este refuzată. Abia în anul 1956, la 12 public după 62 de ani, dezvăluie deopotrivă atât aprilie îşi face testamentul, lăsând Franţei tot ceea ce drama României staliniste, cât şi tragismul operei a vrut să dăruiască poporului său, un tezaur care dă lui Brâncuşi. Niciodată viaţa unui artist nu este infinitului mai multă infinitate. contemporană cu opera sa. Una dintre ele este mereu Constantin Brâncuşi a murit la mai puţin de un în urma, sau în faţa celeilalte, dar cuprinse an, sperând până în ultima clipă că voinţa îi este amândouă într-o succesiune imperfectă de fericire şi auzită şi împlinită de ţara sa. Ţipătul lui Brâncuşi, tragism. Un astfel de destin cardinal a trăit şi Titanul un Testament românesc neîmplinit! România încă din Hobiţa. Sosit la Paris în vara anului 1904, nu şi-a cerut iertare marelui artist român! creează doar în câţiva ani mitul sculpturii moderne, Pierre Schneider, un reputat om de cultură şi lăsând în urmă două mii de ani de artă clasică. artă, a scris la 5 aprilie 1962, în cotidianul „L’Ex- Această sevă cosmică îşi are materia în mitologia press“: „La drept vorbind, Parisul n-a făcut mare ancestrală românească, o zestre naţională care lucru pentru a merita acest privilegiu, de a primi un universalizează această artă de mai bine de un secol. cadou incomensurabil, fiindcă în cei 53 de ani Constantin Brâncuşi este recunoscut imediat de petrecuţi în Franţa, Brâncuşi n-a primit nicio marile cercuri artistice din toată lumea ca părintele comandă de monument de la statul francez, niciun sculpturii moderne, un Patriarh de-al lui Dumnezeu premiu, nicio distincţie oficială, n-a fost ales, nici el, în această creaţie. nici Rodin, nici Bourdelle sau Jean Arp, membri ai Omul care dobândise notorietatea unui sfânt Academiei de Belle Arte a Institutului Franţei, biblic şi putea locui în oricare parte a pământului, cinste de care s-au bucurat atâţia sculptori medio- cinstit şi venerat de o lume întreagă, trimite la în - cri, asupra cărora s-a coborât vălul uitării“. ceputul anului 1951, o cerere către oficialităţile ro- mâne, către Academia Populară Română, spunând că doreşte să lase ţării sale toată opera sa, împreună cu atelierul de la Paris. Cererea lui Brâncuşi, dezbătută în şedinţa Academiei din 7 martie 1951, a fost ridiculizată, artistul român fiind hulit, refuzat şi umilit. Îl preamăreau şi îl chemau toate naţiunile lumii, ţara lui l-a socotit nedemn să fie primit. Dorea să revină definitiv la el acasă, ştia că somnul veşnic nu este lin şi binecuvântat decât în pământul din care se ivise. Din 1904 până în 1952, a refuzat cetăţenia franceză, cu gândul reîntoarcerii acasă, nu şi-a cum - părat niciodată locuinţă la Paris, ori în altă parte, în ciuda faptului că era un artist bogat. Primind această lovitură din partea statului român, Brâncuşi acceptă cetăţenia franceză, dar nu renunţă la cea română. În anul 1955 mai face o cerere de revenire în ţară, dar Sculptura Domnişoara Pogany

*Scriitor 95 96 97 In memoriam

Camil bujor Mureşanu (1927–2015)

În ziua de 22 februarie 2015, s-a stins din viaţă istoricul Camil bujor Mureşanu, membru titular al Academiei Române, un nume de referinţă în istorio- grafia noastră contemporană. Născut la 20 aprilie 1927, Camil Bujor Mure- şanu a absolvit Facultatea de Istorie din Cluj şi în 1971 a devenit doctor în ştiinţe istorice. A parcurs toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Facultatea de Istorie a Univer- sităţii clujene, unde a predat diferite discipline, de la ştiinţe auxiliare ale istoriei la istoria modernă şi uni- versală. În timp, a ocupat funcţiile de decan al Facultăţii de Istorie, director al Institutului de Istorie din Cluj- Napoca şi visiting professor la Columbia University din New York. Cercetările sale ştiinţifice acoperă o tematică politice ale lui John Locke, Etape şi probleme din amplă şi diversă, de la problemele de istorie medie- istoria presei în epoca modernă. vală a României la cele de istorie modernă univer- Profesorul Mureşanu este cunoscut şi apreciat ca sală. Rezultatele acestor preocupări se pot regăsi în autor de manuale, cu ediţii succesive, unele fiind numeroasele lucrări apărute de-a lungul anilor, din traduse şi peste hotare. Bogata sa activitate mai care reţinem: Focul ocrotit de ape. Revoluţia în înscrie contribuţia la editarea colecţiei de „Docu- Ţările de Jos, Revoluţia burgheză din Anglia, Pre- mente privind istoria României“, a colecţiei „Docu- şedinte la Casa Albă, Preşedinţii Franţei, Naţiune, mente privind istoria României. Transilvania”, naţionalism, evoluţia naţionalităţilor, Europa mo- „Documentele anului 1848 în Transilvania”. dernă, În templul lui Ianus. Studii şi gânduri despre Valoarea activităţii sale este recunoscută prin trecut şi viitor. acordarea titlului de doctor honoris causa al Uni- Ca traducător, Camil Bujor Mureşanu a semnat versităţilor din Oradea şi Timişoara. A deţinut func- versiunea românească a lucrării Religia de Georg ţiile de membru al Asociaţiei Românilor Uniţi, pre- Simmel şi a volumului de Maxime al lui Publius şedinte al Comisiei Mixte de Istorie Româno- Syrus. Totodată, a colaborat la elaborarea unor Maghiare a Academiei Române, membru corespon- lucrări de amploare, ca Istoria României şi Atlasul dent al Asociaţiei Sud-Est Europene de la Berlin. istoric al României. Acestea se adaugă celor peste Municipiile Cluj-Napoca, Turda şi Blaj l-au ales 250 de studii şi articole publicate în reviste ştiinţi- cetăţean de onoare. fice de profil în ţară şi peste hotare; de reţinut: Rela- Prin plecarea dintre noi a academicianului ţii internaţionale europene în prima jumătate a Camil Mureşanu, comunitatea academică pierde pe secolului XVII, Declaraţia de independenţă a SUA, unul dintre distinşii ei membri, a cărui operă a Secolul luminilor din Europa, Actualitatea ideilor îmbogăţit istoriografia noastră contemporană.

98 Cronica vieţii academice

Anca Sima, membru corespondent al Academiei Române; prof. Mihai Coculescu, membru corespon- Februarie dent al Academiei Române, şi acad. Doina Popov. În continuare, a fost proiectat filmul „Un secol de nemurire”, cuvântul profesorului Nicolae Simionescu 3 februarie: Membrii prezidiului Academiei în anul 1989 la comemorarea Centenarului Mihai Române au avut o întâlnire, la palatul Cotroceni, Eminescu, manifestare desfăşurată la Institutul de cu Klaus Iohannis, preşedintele României. Biologie şi Patologie Celulară. Partea a doua a fost consacrată unor prezentări 5 februarie: La sediul Fundaţiei Naţionale pen- ştiinţifice ale doctoranzilor şi post-doctoranzilor din tru Ştiinţă şi Artă a avut loc lansarea volumului Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Maladiile lui Eminescu şi maladiile imaginare ale Simionescu”. eminescologilor. Evenimentul a fost organizat de Academia Română în colaborare cu Academia de 7 februarie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădu- Ştiinţe Medicale şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă lescu” al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc şi Artă şi a fost moderată de acad. Eugen Simion. o Sesiune omagială dedicată centenarului naşte- Dezbaterea a fost prilejuită de apariţia cărţii Mala- rii patriarhului Teoctist (1915–2007), membru de dia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale emines- onoare al Academiei Române. Evenimentul a fost cologilor, iar intervenţiile au aparţinut unor perso- organizat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi nalităţi ale vieţii medicale. Artă, Biblioteca Academiei Române, Liga Culturală După alocuţiunea de deschidere a academicianu- pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. În des- lui Eugen Simion, profesorul univ. dr. Irinel Popescu, chidere, a fost prezentat mesajul transmis de PF membru corespondent al Academiei Române şi pre- Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. şedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, a făcut o Mesajul a fost citit de PS Timotei Prahoveanul. amplă prezentare a simptomatologiei şi evoluţiei bolii de care a suferit Mihai Eminescu. Din datele În continuare, personalitatea şi activitatea pasto- existente, a reieşit că nu ar fi vorba de sifilis, ci de rală a PF Teoctist au fost evocate cu un respect plin un sindrom bipolar. Cu nuanţări, aprofundări şi în de afecţiune de acad. Eugen Simion; ES Ioan Robu, temeiul datelor existente până acum, ideea a fost Mitropolit romano-catolic de Bucureşti; ÎPS Teodo- susţinută de acad. Victor Voicu, secretarul general al sie, arhiepiscopul Tomisului; acad. Dan Berindei; Academiei Române, acad. Augustin Buzura, Dan Victor Opaschi, secretar de stat la Ministerul Cultu- Prelipceanu, Bogdan Popescu, Eduard Apetrei, rii şi Cultelor; prof. univ. Tudor Nedelcea; prof. Radu Deac, Codruţ Sarafoleanu şi Vladimir Beliş. univ. Marian Munteanu; Mihai Cimpoi, membru de În încheiere, acad. Eugen Simion a vorbit despre onoare al Academiei Române; Vasile Tărâţeanu, proiectele viitoare, dintre care am reţinut apariţia membru de onoare al Academiei Române; Ion unei a doua ediţii a cărţii, publicarea a trei volume Ungureanu, fost ministru al Culturii din Republica din publicistica eminesciană şi înfiinţarea unui Cen- Moldova şi Victor Crăciun, preşedintele Ligii Cultu- tru de cercetare şi un Muzeu „Eminescu“ lângă rale a Românilor de Pretutindeni. Mărcuţa. 10 februarie: În Aula Academiei Române a avut 6 februarie: În Aula „George Palade” a Institu- loc Sesiunea ştiinţifică omagială „Constantin tului de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae bosianu (1815–1882) – personalitate fondatoare Simionescu” al Academiei Române, s-a desfăşurat a ştiinţei, învăţământului şi culturii juridice Sesiunea omagială „In memoriam – prof. Nicolae româneşti”, organizată de Institutul de Cercetări Simionescu (27 iunie 1926–6 februarie 1995)“. Au Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei susţinut alocuţiuni: acad. Maya Simionescu; dr. Ileana Române şi Institutul Astronomic. În deschidere, Mândruţeanu, membru al Academiei de Ştiinţe prof. univ. dr. Mircea Duţu, directorul Institutului de Medicale; prof. Leonida Gherasim, membru de Cercetări Juridice a susţinut alocuţiunea Constantin onoare al Academiei Române; prof. Radu Deac, Bosianu – personalitate complexă a ştiinţei, învăţă- membru al Academiei de Ştiinţe Medicale; dr. mântului şi culturii juridice româneşti. În continuare, Doina Velican, membru al Academiei Medicale; dr. au prezentat comunicări: 99 - prof. univ. Ioan Chelaru, vicepreşedinte al organizat de Biblioteca Academiei Române, Senatului României, preşedintele Uniunii Juriştilor împreună cu Ambasada Republicii Islamice Iran din din România – Personalitatea politică şi de promo- România. Au avut alocuţiuni acad. Ionel-Valentin tor al culturii juridice naţionale a lui Constantin Vlad, preşedintele Academiei Române, ES Hamid Bosianu; Moayyer, ambasadorul Republicii Islamice Iran, şi - prof. univ. dr. Flavius Baias, decanul Facultăţii acad. Răzvan Theodorescu. de Drept a Universităţii din Bucureşti – Constantin Bosianu – primul decan al Facultăţii de Drept din 23 februarie: În Aula Academiei Române s-a Bucureşti; desfăşurat cea de-a III-a ediţie a Simpozionului - avocat Ion Ilie Iordăchescu, decanul Baroului „Cercetări integrate în bazinul Dunării” din Bucureşti – Avocatul Constantin Bosianu – decan al cadrul Strategiei uE pentru Regiunea Dunării. Baroului de Ilfov; Evenimentul a fost organizat de Consiliul Naţional - dr. Magda Stavinschi, Institutul Astronomic al Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), Bucureşti – Casa Bosianu şi Institutul Astronomic al Comitetul Naţional pentru Modificările Globale ale Academiei Române. Mediului şi Institutul de Geografie al Academiei A urmat lansarea celui de-al treilea volum din Române. lucrarea Noul cod civil. Studii şi comentarii, coor- După Cuvântul introductiv al academicianului donată de prof. univ. dr. Marilena Uliescu, cercetă- Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române, tor ştiinţific emerit, Institutul de Cercetări Juridice au susţinut comunicări: „Acad. Andrei Rădulescu”. - Marius Ioan-Piso, Alexandru Badea, Agenţia După încheierea lucrărilor, participaţii au făcut o Spaţială Română – Sisteme pentru observarea şi vizită la Casa Bosianu din Parcul Carol. supravegherea spaţială a Bazinului Dunării; - Daniela Rădulescu, Viorel Chendeş, Andreea Gălie, Bogdan Ion, Alexandru Preda, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor – Areale cu risc semnificativ la inundaţii în Bazinul Dunării aferent României – suport în planificarea teritorială; - Iris Tuşa, George Roată, Manuela Sidoroff, Adrian Stănică, Mihaela Păun, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice, Insti- tutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geo- logie şi Geoecologie Marină – Evaluarea cercetări- lor de mediu în Regiunea Dunării; - Mădălin Enache, Cristina Sandu, Institutul de Biologie al Academiei Române – Contribuţia Insti- tutului de Biologie din Bucureşti la implementarea Strategiei Dunării; - Liliana Popescu, Amalia Bădiţă, Sandu Boen- giu, Oana Ionuş, Mihaela Licurici, Cristina Sosea, Universitatea Craiova – Dezvoltarea durabilă a tu- rismului transfrontalier în Bazinul inferior al Du- nării; - Liviu Gabriel Muşat, Agenţia pentru Dezvol- tare Regională Sud Muntenia – Regiunea de Dez- voltare Sud Muntenia în contextul SUERD. Contri- 10 februarie: În Sala „Theodor Pallady” a buţii ale Programului Operaţional Regional Bibliotecii Academiei Române a fost vernisată 2014–2020 la implementarea SUERD; Expoziţia „Comori ale artei decorative persane - Radu Săgeată, Institutul de Geografie – Euro- – caligrafie, miniaturi, legături de carte, emai- regiunile de cooperare transfrontalieră din Bazinul 100 luri, ceramică, tapiserie“. Evenimentul a fost inferior al Dunării. Apariţii la Editura Academiei

DISCRETE MATHEMATICS AND COMpuTER SCIENCE

gheorghe pĂuN grzegorz ROZENbERg Arto SAlOMAA

Cartea comemorează zece ani de la dispariţia unuia dintre cei mai cunoscuţi informaticieni teore- ticieni ai României, Alexandru Mateescu, activ în ţară şi străinătate, membru al grupului de cercetare al profesorului Arto Salomaa, Turku, Finlanda. Printre autori, întâlnim numeroşi colaboratori din ţară şi străinătate ai profesorului Mateescu, multe lucrări continuând cercetări ale sale, în parti- cular, legate de trei dintre noţiunile introduse de el, şi care s-au bucurat de o foarte bună audienţă în comunitatea de profil: matricele Parikh, operaţia de shuffle pe traiectorii şi sistemele de splicing simple. La zece ani de la dispariţia celui care le-a introdus, acesta noţiuni încă prezintă interes pentru cercetă- tori, încă mai sunt probleme deschise cu privire la fiecare dintre ele. Sunt incluse în volum şi sinteze ale rezultatelor, dar şi rezultate inedite. Există şi texte care prezintă întâmplări din viaţa profesorului Alexandru Mateescu.

TREI ESEuRI ASupRA IMAgINARuluI

Vasile TONOIu

Cel mai recent volum al academicianului Vasile Tonoiu propune un mod inedit de a citi trei dintre marii poeţi europeni ai secolului trecut: Rainer Maria Rilke, Fernando Pessoa şi Marina Ţvetaieva. Metoda bachelardiană de investigare a imaginii poetice la care recurge cu succes autorul este utili- zată ingenios, stimulând capacitatea cititorului de a iubi poetic poezia şi de a o recrea prin resursele imaginarului propriu. O carte a izolării imaginilor revelatorii în raport, deopotrivă, cu universul visat şi cu puterile de vi- sare ale eului liric care îmbogăţeşte superlativ bibliografia lui Vasile Tonoiu.

101 ROMÂNII DE pESTE HOTARE Memoriu elaborat în anul 1945 de consilierul de legaţie Emil Oprişanu

Lucrarea reprezintă ediţia integrală a memoriu- lui întocmit în anul 1945 de consilierul de legaţie Emil Oprişanu, în cadrul Comisiei pentru studiul problemelor păcii a Ministerului Afacerilor Străine al României. Studiul introductiv pune în lumină calităţile, care fac necesară editarea cercetării întreprinse cu 70 de ani în urmă: deplina cunoaştere a realităţilor geografice, istorice, politice, etnografice, lingvistice ale spaţiului avut în vedere, ca rod al unor investi- gaţii sistematice şi susţinute, desfăşurate de-a lun- gul multor ani de oameni de ştiinţă şi diplomaţi importanţi ai României interbelice; modul în care statul român a tratat problema minorităţilor; locul pe care statul român îl acorda problemei românilor de peste hotare în ansamblul problemelor păcii. Editorul a înzestrat cartea şi cu un întins şi lămuritor rezumat în limba franceză. Publicarea acestei lucrări este de cel mai mare interes şi prin numeroasele hărţi pe care le cuprinde, prin tabelele înfăţişând răspândirea populaţiei româneşti pe localităţi al căror nume este dat în limba statului respectiv şi în graiul românesc local, prin biblio- grafia bogată pe care se întemeiază.

CONSTANTIN bRÂNCOVEANu, STOlNICul şI lORDul

Andrei pIppIDI

Lucrarea întregeşte în chip substanţial imaginea politicii externe a voievodului Constantin Brânco- veanu. Şi o face în chipul cel mai temeinic, adică prin editarea integrală şi comentarea amănunţită a unor documente diplomatice, corespondenţa purtată de către domnul român cu lordul William Paget, ambasadorul britanic la Poartă. Deși au fost semnalate și utilizate anterior de alți istorici, precum E.D. Tappe și Paul Cernovodeanu, textele publicate, acum integral, de profesorul Andrei Pippidi surprind detaliile acțiunii diploma - tice a Țării Românești în perioada premer gătoare păcii de la Karlowitz Epistola reprezintă o categorie aparte de docu- ment istoric, autorul uzând de variate strategii de persuasiune pentru a-și convinge partenerul de dialog. 102 gHID pENTRu AuTORI

Propunerile de articole se predau la redacţie în - Cuvintele străine inserate în textul în limba ro- format electronic (CD, stick) sau se trimit prin e- mână se vor culege italic. mail, ca fişiere ataşate. - Se menţionează referinţele despre autori: titlul Sunt returnate autorilor propunerile de articole ştiinţific, prenumele şi numele de familie ale care nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid, autorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şi care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen- datele de contact (telefon, e-mail etc.). tru limba română sau franceză şi care nu sunt corect - Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitul scrise în limba română sau străină. articolului, în ordinea citării în text, numerotându-se Sunt respinse propunerile de articole care au fost publicate (parţial sau integral), care nu au conţinut cu cifre arabe, urmate de punct. ştiinţific pertinent, elemente originale, resurse - Citările se scriu cu caractere italice. Fiecare bibliografice relevante şi de actualitate. citare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică, Consiliul editorial decide acceptarea sau respin- obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio- gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon- grafice. sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate. - Materialul ilustrativ se va prezenta separat de Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază! textul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb- Din cauza volumului mare de lucru, nu se negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi- primesc materiale dactilografiate sau scrise de mână nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate la care necesită culegere. redacţie, după care se vor înapoia sub semnătură, Pentru a scurta timpul de pregătire editorială, autorului. lucrările trebuie redactate, după cum urmează: - În cuprinsul articolului se va menţiona locul - Redactarea manuscriselor va respecta standar - unde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen- dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbii da figurilor sau titlul tabelului. române – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci- clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarul - Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloane ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române – evidenţiate cu alte culori. DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic), De asemenea, dacă există scheme nu trebuie să Hotărârea Adunării generale a Academiei Române aibă evidenţieri în alte culori. din 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6 „sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte- pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii. Info/pag_norme_orto.htm).

103 Redacţia revistei „Academica“ Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora) sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462, Trezoreria sector 5, bucureşti. preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

ISSN 1220-5737 104 PAGINI

PREŢUL 3 lei