Anul I, Nr. 5, Septembrie 2017

Bucureștiul a fost în ultimele două sute de ani o adevărată arenă a confruntărilor între „nou” și „vechi”, între orașul care se încăpățâna să dăinuie și acela care s-a chinuit îndelung să BucureŞtiul Interviuri cu prindă contur. Bucureștiul între „vechi” și „nou”. De la „confruntare” la „coabitare” Antje Vowinckel Confruntarea dintre „vechi” și „nou” s-a anului 2000 purtat de la bun început între „vechile” și „no- şi Maria Chifu ile” moravuri, gusturi și moduri de viață. O confruntare între cei mulți care iubesc univer- sul patetic și insalubru al mahalalei semi-rura- pag. 3 le și aceia care au ales să trăiască într-un model imaginatAdrian Majuru în 1930 de viață citadin. Din nefericire, confruntarea Muzeul lunii s-a transformat în coabitare; între lux și mize- 3000 pogoane pădure seculară și Băneasa, cu S-a dorit oprirea înmormântărilor în rie, între palat și cocioabă, între universul ori- 250 de pogoane”. Au fost amenajate și centrele cimitirul Bellu și transformarea lui în muzeu pag. 4 entalo-balcanic și formele europene, citadine. de recreere din pădurea «Pustnicul» de lângă pentru „nevoia de pitoresc și de aer pentru Acest lucru a fost determinat de faptul că ele- Cernica și s-a definitivat proiectul unui parc în cei vii”, dar mai ales pentru că cimitirul nu se mentele moderne s-au aflat întotdeauna atât în «Valea Plângerii» (astăzi Parcul ). mai afla în afara orașului și prezenta „un mare O eclipsă istorică minoritate culturală, cât mai ales demografică. Mărirea centurii de parcuri s-a încheiat „cu pericol pentru populația atât de deasă” din Construirea unui oraș modern din per- statul convenția prin care s-a pus la dispoziția vecinătate. Pentru sudul orașului, s-a proiectat şi pentru România spectivă urbanistică în București a reprezentat capitalei toate masivele păduroase până la pe de o parte un bulevard numit «Văcărești», și o prioritate pentru „intelighenția” secolului al 40 de km. împrejur”, dându-se aprobările împădurirea dealurilor apropiate, „pentru a da XIX-lea. Acest proces s-a încadrat de la bun cuvenite pentru „a face toate amenajările mai repede bucureștenilor un loc de plimbare pag. 5 început curentului de integrare europeană. necesare și toate construcțiunile pentru într’adevăr pitoresc”. Procesul de modernizare a Bucureștilor a în- agrementul cetățenilor și salubritatea orașului”. Pe de altă parte, „planul fusese ca acolo Evenimentele ceput în secolul al XIX-lea, cunoscute fiind, în Au fost luate astfel în vedere pădurile Cernica, (în Dealul Piscului), să ridicăm cetatea acest sens, reușitele edilitar-urbanistice ale pri- Comana, Plumbuita, Țigănești, Căldărușani, universitară, care izolează pe studenți și marilor Em. Pake-Protopopescu (1888-1891), Gruiu, și altele.1 îi ferește de tentațiile vieții marilor orașe”. lunii Barbu Ștefănescu Delavrancea (1899-1901) și Un proiect nefinalizat (și nu a fost singu- Cartierul universitar așezat „la Pisc” ar fi avut Mihail I. Cantacuzino (1901-1906), și a fost rul), urma să devieze circulația „de la bufet, în vale „parcurile și lacurile artificiale, care se pag. 8 continuat în prima parte a secolului al XX-lea. spre șoseaua Jianu și șoseaua colonel Ghica” pot realiza cu mare ușurință”. Pentru ultima perioadă amintită, pentru a lăsa șoseaua Kisseleff „la dispoziția Din nefericire s-a ales un alt loc, în oraș, primariatul lui Dem. I. Dobrescu (1929-1934) pietonilor”. De-a lungul acestei artere, a astăzi căminele studențești din vecinătatea S-a avut în vedere chiar ridicarea mo- a fost punctul de plecare al modernizării fost amenajat între anii 1936-1940, «Parcul Facultății de Drept. S-a proiectat ulterior, în- numentului de la Adam-Clisi pe dealul edilitare. Dem. I. Dobrescu a încercat să dea o Național» (astăzi Parcul Herăstrău), alături de cepând cu 1980, un nou cartier studențesc în Văcăreștilor sau pe dealul de la Arsenal, ur- nouă definire urbană Bucureștilor. Activitatea care au apărut Muzeul Satului în 1936, restau- zona Grozăvești. Deci nimic nu este nou sub mând a fi transformat în „Pantheon Național”, lui a fost continuată și cu prilejul serbării rantul Pescăruș în 1939 etc. soare! care ar putea forma astfel „un punct de atracție „Lunii Bucureștilor” (9 mai – 9 iunie). Acestea S-a prevăzut unirea Grădinii Botanice Potrivit planului de sistematizare, ar fi fost pentru străini” și ar da capitalei „o caracteris- au debutat în 1935 și au luat sfârșit în 1940, (inaugurate în 1935), cu parcul palatului Co- construit un bulevard care urma să „plece tică într-adevăr pregnantă”. Deși fragmentele începând cu primariatul lui Dem. I. Dobrescu troceni unde, „să facem grădina noastră zoo- din josul crematoriului uman, ca o continu- monumentului au fost aduse la București, pro- (1929-1934), Al. Gh. Donescu (1934-1938) și logică”, iar palatul regal de vară să se ridice pe are a bulevardului Brătianu, trece prin Valea iectul nu a fost finalizat. terminând cu primariatul generalului Victor Dealul Piscului, „în partea cea mai pitorească a Plângerii, atinge Dealul Piscului și ajunge la Proiecte pentru «Centrul Vechi» Dombrovski (1938-1940 și 1944-1948). Bucureștilor” (astăzi în zona sălii Polivalente). Văcărești” (bulevardul a fost realizat în anii pu- Dealul Patriarhiei a intrat și el în sfera pre- Amenajări în jurul capitalei Totuși, pe dealul Piscului, fusese amenajată o terii populare și se numește „Tineretului“, n.m.), ocupărilor edilitare. Fiind considerat „singura Între 1930 și 1933, în numai trei ani, au stațiune de ski care „era vizitată cu pasiune de iar șoseaua Băneasa-Otopeni „este fixată la o parte pitorească din mijlocul orașului”, se do- fost amenajate două parcuri noi: Snagovul „cu toată capitala”.2 sută de metri lărgime la intrarea în oraș”.2 rea a fi completat și transformat într-un „mic vatican român”. Deși lucrările au început pe strada 11 iunie, „împrejurările le-au oprit (răz- boiul n.m.), macheta proiectului rămânând la Patriarhie”. Potrivit proiectului amintit, Dealul Patriar- hiei „trebuia să fie pus în axa unei esplanade, care ar fi continuat aleea actuală până la bise- rica Sf. Vineri”, iar mănăstirea Văcărești, „cu superba ei priveliște, cu frumosul bulevard Văcărești, ar putea fi destinată ca reședință Pa- triarhiei noastre”, ale cărei instituții religioase erau „înghesuite” în dealul Patriarhiei. „Speranța orașului nostru”, urma să fie „esplanada Dâmboviței, care se va realiza prin acoperirea albiei sale. Vom avea într-adevăr o esplanadă monumentală, pe care n’o vor putea avea multe orașe din lume. Ea va aerisi orașul, va ridica valoarea urbanistică și va ușura imens circulația capitalei noastre. (…) Sub Dâmbovița acoperită vom putea realiza metropolitanul orașului, care va ușura transporturile de mărfuri și de persoane. Cu metropolitanul Dâmboviței vom putea realiza gările în centrul orașului, făcute sub pământ (…); astfel am putea soluționa și chestiunea trecerilor la nivel, care încurcă mult circulația orașului nostru”. Planul fusese aprobat, iar într-o primă etapă urma să se acopere Dâmbovița între Str. Șerban Vodă și Palatul Justiției, „cu compartimente provizorii sus și antrepozite jos. Lucrarea se plătea singură în 15 ani și cu veniturile după expirarea acestui termen, continua acoperirea treptat”. În viziunea edilitarilor interbelici, era „un punct degradant al capitalei noastre” drept pentru care s-a fixat o lărgime de 22 de metri. Sectorul cuprins între hotelul Continental și piața Palatului și între Calea Victoriei și strada Academiei era propus spre Casa de Depuneri rămasă monument istoric la sfârşitul secolului nostru. (Cititorii ne vor putea controla la anul ... 2000) 2 Nr. 5, Septembrie 2017 a fi dărâmat „pentru a se face o frumoasă esplanadă”. Piața Universității urma să fie transforma- tă „într-un Corso unde să tragem populația orașului, care se înghesuie pe celelalte străzi”. O realizare mai redusă ca dimensiuni s-a realizat totuși, între piața Universității și piața Mihail Ko- gălniceanu, cu multe cinematografe, cafenele, be- rării și restaurante (Corso, cabaretele Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge, Cișmigiu etc). Interesant rămâne proiectul privind strada și împrejurimile ei. Lipscaniul urma să fie lărgit și transformat în stradă de arcade, care „ar trebui să fie acoperită sus cu sticlă, astfel ca să împiedice circulația aerului. Ea trebuia transformată într-un Corso al eleganței feminine. (…) În acel Corso al eleganței feminine din strada Lipscani, s’ar putea stabili imitațiunea și emulațiunea elegantelor, din care ar ieși perfecționarea eleganței. Eleganța naturală a doamnelor române, ar face în curând din București un centru de propagare a eleganței în Balcani”.4 Vechea Universitate, viitoarea statue a lui Mihai Viteazul mărită și imobilele ‹‹sgârie nori›› la anul 2000. Modernizare cu metrou, esplanade și zgârie-nori mari datorii ale unor societăți comerciale față regăsească atât în cererile comanditarilor, cât mai Către 1940, proiectele urbanistice sunt de primărie; primarul afirma pe drept cuvânt ales în preocupările societății civile. mult mai ambițioase. Se avea în vedere că va trece mult timp „până când banul public eliminarea totală a locurilor virane, care urmau să ajungă să învețe drumul tezaurului public”.8 NOTE să fie înlocuite cu piețe monumentale, grădini, Dincolo de aceste repere îndepărtate – 1. C. Argetoianu, Bucureștii de azi și de mîine, Atelierele scuaruri și parcuri, iar pe străzile capitalei „nu încă actuale – rămâne complementaritatea „Adeverul” S.A., București, f.a., pp. 28 – 29. se vor mai vedea căruțe, harabale sau trăsuri”. temporală între teoretizarea unor proiecte 2. C. Argetoianu, Realitate și fantezie în urbanistica Liniile electrice urmau să fie prelungite „până (chiar și la nivel utopic) în urmă cu mai bine de Bucureștilor, Editura ziarului Tribuna Edilitară, București, la o rază de 30-40 de km, în jurul capitalei”, iar 50 de ani și realizarea lor practică, în anii din f.a., pp. 16 – 18. în centrul acesteia, se va introduce metroul. 5 urmă, act care confirmă fezabilitatea edilitar- 3. Idem. „Piața Mare” (Unirii n.m.) ar fi fost urbanistică a proiectelor interbelice. 4. C. Argetoianu, Bucureștii de ieri de mîine, op. cit., p. 46. „desființată complectamente” (alături de În ultima vreme, s-a pus accent pe 5. Arhitect Marcel Iancu, «Utopia Bucureștilor», apud Către o arhitectură a Bucureștilor, Editura ziarului Tribuna celelalte piețe agroalimentare). În locul „Pieței înființarea unui centru de restaurare deoarece, Edilitară, București, f.a., p. 19. Mari se va deschide larg perspectiva Patriarhiei în Bucureștiul de azi, „nici structura urbană 6. Arhitect Horia Creangă, «Anarhia stilurilor și arta spre o mare piață pe care se va construi un mare și nici arhitectura nu sânt puse în valoare, și viitorului», apud ibidem..., pp. 27 – 28. monument” (astăzi se află în derulare proiectul mai ales nu sânt cunoscute”. Bucureștiul poate 7. Vezi N. D. Cocea, Pentru-un petec de negreață, Editura unui astfel de monument: Catedrala Mântuirii deveni un punct interesant pentru „turismul Fundaței „Chemarea”, Iași, 1993. Neamului! n.m.). Aprovizionarea orașului „se cultural”, habitatul care ar trebui să fie valorificat 8. C. Argetoianu, Bucureștii de azi..., p. 30. va face numai din antrepozite situate în diverse astfel fiind zona centrală, care beneficiază “de o 9. George Astaloș, «Bucureștiul este o carte de vise pentru cartiere ale orașului” (destinate a fi vestitele structură urbană originală și sofisticată și, nu de provincial», Euphorion, an VII, no.2, Sibiu, 1996, pp. 2 – 3. „circuri ale foamei”, iar astăzi sunt angro-urile puține ori, de o arhitectură foarte interesantă!” 9 10. Alexandru Beldiman, «Pentru un București al din afara orașului). Chioșcurile, tarabele și De subliniat faptul că, în evoluția urba- mileniului III», Vineri, anul IV, nr. 29, martie 2000, barăcile urmau să fie desființate. nistică din ultimii 40 de ani, „Bucureștiul s-a supliment al revistei Dilema, p. 4. Interesant de amintit este faptul că zona dezvoltat în general prin suprapuneri și elimi- 11. Ștefan Ghenciulescu, «Bulevardul Victoria capitalis- Universității și aceea a Casei de Depuneri (astăzi nări ale fondului vechi”. Prin noile proiecte ale mului», apud. ibidem, p. 5. C.E.C.-ul), deveniseră punctul unor proiecte anilor ’80, „noul oraș urma să-l elimine trep- 12. Mariana Celac, «Dugheana, acoperișul cu lei și superba imaginare privind construirea unor „centre de tat, într-o manieră punitivă, pe cel vechi. Acest vilă», apud. idem. atracție”, precum „blok-hausuri monumentale fapt poate fi văzut în spațiul central definit de 13. George Harpon, «Arhitectura fiecăruia», apud. ibidem, de câte 14-20 de etaje”, lucru uimitor pentru zona Unirii, Casa Poporului și Bulevard”.10 p. 8. Bucureștiul interbelic, dar nu imposibil dacă ne 14. Cosmin Caciuc, «Viitorul arhitecturii autohtone», gândim la Palatul Telefoanelor. Astfel, clădiri Situația la zi a capitalei în câteva opinii apud. idem. precum Universitatea, Casa de Depuneri, Bucureștiul se împarte ireversibil „în două 15. Constantin Goagea, «Still Life», apud. ibidem, p. 9. Ateneul Român și Cercul Militar, „vor rămâne părți profund inegale. Arhitectura de arhitect, modeste amintiri ale unui trecut îndepărtat și de autor, e responsabilă pentru o mică insulă de mult uitat”. Aceste proiecte erau socotite a din centru. În jurul ei se întinde mitocul vast, fi finalizate către sfârșitul secolului al XX-lea. mediocru în cel mai bun caz, boem eventual, Recunoaștem astăzi calculul reușit al degradat de cele mai multe ori, violent din acestor proiecte dacă ne gândim la metrou, ce în ce mai des”. Toate acestea în timp ce amenajarea Dâmboviței, a bulevardului „dughenizarea” cuprinde „centrele orașelor”, iar Văcărești, dar mai ales la clădirile mari din “intrările municipale sunt acaparate de palate zona Universității (hotelul Intercontinental) și cu turnuri și turnulețe – epitom mega-kitsch zona C.E.C.-ului (clădirea Bancorex) etc. pentru bogăția ilicită, eventual analfabetă.”11 De ce aceste proiecte au fost în mare Proiectele de viitor au ca fundament mai majoritate sortite eșecului în urmă cu 80 de puțin calcule matematice, cât mai ales remodelări ani? Ne răspunde Dem I. Dobrescu în Viitorul ale stărilor de spirit și redefiniri ale unor concepte Bucureștilor (1934). Situația este complexă și abandonate de dogmele proletcultiste. Dacă a depins de o serie de factori omniprezenți în arhitectura este „raportul afectiv, foarte sensibil peisajul bucureștean interbelic. al oamenilor cu spațiile în care locuiesc, în care Mentalitatea și corupția, inamici ai trăiesc”, arhitectul devine atunci „proiectantul urbanismului modern relației sensibile a locuitorului cu mediul Cea mai serioasă problemă a fost cea a construit în care trăiește”.12 bucureștenilor care „au păstrat caracterul umil Viitorul arhitecturii este restructurat al țăranului din care se recrutează. Bucureștenii pe vechile valori de către aceia care le mai sunt anarhici în fața unei autorități reale pot înțelege, deoarece sfera publică apare și servili în fața autorităților abuzive. (…) asemenea unui „întreg destructurat”, iar Bucureștenii sunt descendenții vechilor clăcași, pentru a „cunoaște din nou arhitectura, trebuie care au înmagazinat de-a lungul timpului toată să regândim instrumentele gândirii noastre”.13 umilința robului în fața patronului. Bucureștii Plăcerile normalității încep să se ivească suferă de iobagismul sufletesc.”6 fragil în zona centrală dar neconvingător încă, Așadar, chestiuni de mentalitate. Un oraș astfel încât bucureșteanul mai are de așteptat modern construit pe un fond sufletesc rural, până când să poată trăi „printre imagini”, cu accesoriile mentale ale acestuia. De aceea, culoare, produse etc. În concluzie, „vom ști să până la formarea unui fond sufletesc comun construim atunci când vom învăța să locuim”.14 și modern, „noi nu putem zidi nimic serios Bucureștiul trăiește în continuare cu pe sufletul bucureștean”. Bucureșteanul este „marile traume” ale deceniilor trecute când nedisciplinat și neadaptat „la ruajul social, „a fost creat un fals urbanism care nu a ținut este incapabil de muncă perpetuă. De aici seama de organizarea teritorial-urbanistică.” instabilitatea sa profesională. În nici un oraș Întinsele cartiere-dormitor, de care s-a abuzat din lume nu vedem atâta comerț ambulant, foarte mult, au rupt „unitatea orașului”, astfel atâția misiți, atâția văcsuitori de ghete, atâția încât „nu le mai poți evita, le poți doar atenua cartofori, atâția chibiți și atâția funcționari. prin construcții făcute alături. Ele rămân o În nici un oraș nu vedem atât de puțini realitate culturală a unui moment nefericit al profesioniști care să moștenească profesiunea Bucureștiului, căruia îi vor trebui zeci și zeci lor din tată în fiu… meseriașul bucureștean, de ani de zile ca să se repare și să revină la o preferă loviturile”.7 anumită acceptabilitate”.15 O altă problemă era (și continuă să fie) Există cu certitudine, în breasla arhitecților, faptul că „banul public nu a căpătat încă consistența unei opinii civice care conștientizează disciplina necesară ca să meargă la visteria profesional tarele arhitecturii bucureștene în publică”, primarul Dem. I. Dobrescu fiind pragul noului mileniu. Rămâne ca acest curent adeseori nevoit să intervină pentru a recupera de opinie și manifestare profesională să se 3 Nr. 5, Septembrie 2017 Inside Out Instalaţii de artă sonoră în spaţiul public Interviu cu Antje Vowinckel realizat prin corespondenţă electronică de Alecsandra Ecard Traducere din limba germană: Oana Lapadatu

Proiect inițiat de Goethe-Institut București, realizat în colaborare cu Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Istorie a României 14-24 septembrie 2017, București Centrul Vechi: Curtea Veche, Strada Poștei, P-ța Sf. Anton Concept: Antje Vowinckel Sunet: Antje Vowinckel, Maria Balabaș Design tehnic: Georg Werner, Mihai Balabaș

AE: Ce v-a inspirat să creați această difuzoarelor. Senzorii interactivi montați pe frecvențe, ceea ce nu mai este atât de plăcut. stradală, mai ales cea vizuală, cu panourile instalație de sunet? gard reacționează în momentul în care treci pe Este ca atunci când stai în tramvai lângă cineva ei uriaşe multimedia, care prezintă oameni AW: Doamna dr. Evelin Hust de la Goethe- lângă ei, apoi tu ești cel care decide dacă să îți care ascultă muzică tare. Persoana respectivă perfecţi în casele lor perfecte, ne separă unii Institut m-a însărcinat să o fac. M-a invitat vezi mai departe de drum sau să te oprești și se bucură de ce aude, dar tu nu o poţi face, de ceilalţi. Ele dau naștere unui sentiment de la București în vederea unei colaborări cu să intri în joc. Dacă ești cu un grup mai mare pentru că la tine nu mai ajung decât deşeurile competiție și creează nevoia de achiziționare a doamna Maria Balabaș. de oameni, vă puteți face propriile mixaje de acustice ale muzicii. Dacă nu ţi-ar plăcea faţa unor produse care adesea nu sunt într-atât de AE: Cum de ați ales Centrul Vechi al sunete. Iar oamenii aflaţi la nivelul superior omului, ţi-ai putea întoarce privirea de la ea. importante. Spațiul public este însă și un spațiu Bucureștiului? al pasajului vă pot urmări şi decide să vi se Dar atunci când nu apreciezi aceste reziduuri al dialogului și al jocului. În cadrul instalației AW: Anul trecut, în septembrie, am vizitat alăture. acustice izvorâte din căştile sale nu poţi face mele am încercat să schimb perspectiva, Bucureștiul pentru o săptămână, timp în care AE: Cât de importante credeți că sunt altceva decât să te dai jos din tramvai. închipuind burlanele de pe Strada Poștei ca pe m-am plimbat cu bicicleta prin diverse locuri. sunetele în mediul contemporan urban? Plimbându-mă prin București, am observat țevile unei orgi ori ca niște boxe uriașe. Inițial m-am gândit să folosesc alte spații, AW: Sunetul este important pentru că se că muzica pop răsună de mai peste tot: dinăun- La Curtea Veche am creat o situație precum Lacul Herăstrău sau Grădina Cișmigiu. răspândește non-direcțional, pretutindeni, iar trul restaurantelor, magazinelor, supermarketu- interactivă unde poți compune cu sprijinul După o vreme a început să se cristalizeze tot noi nu avem ceva care să ne acopere urechile rilor, dar şi în exterior, pentru a atrage clienţii. unor sunete declanșate cu ajutorul senzorilor mai mult ideea unui triptic care să includă precum o fac pleoapele, atunci când se așează Cerşetorul din faţa unui magazin universal care de mișcare. Este important pentru mine ca trei locuri diferite. Cele trei locuri trebuiau să peste ochi. Datorită acestui fapt putem sesiza încerca să cânte la un instrument nu avea nicio sunetele pe care le auzi să nu aibă o funcție se afle aproape unele de celelalte, astfel încât pericolele care vin din spate sau din unghiuri şansă. A trebuit să improvizeze pe lângă muzica publicitară. Ele nu trebuie să atragă atenția vizitatorii să le poată parcurge unul după ascunse și putem reacționa, chiar și în lipsa pop care răsuna dintr-o boxă aflată în exteriorul asupra unui produs sau a unei formații sau celălalt. Iar acest lucru este mai ușor de făcut vederii. Uneori putem reacționa și în somn. magazinului. O soluţie creativă! Nu am mai în- chiar asupra unei persoane care are nevoie în centrul orașului. În plus, este și mai accesibil Acest fapt este de o importanță vitală, atât în tâlnit niciodată o asemenea situaţie. Chiar şi în de atenție. Ele nu trebuie să manipuleze și să pentru toată lumea. M-au inspirat mai ales natură, cât și în orașele mari. În același timp, parcuri există multe chioşcuri care încearcă să încerce să influențeze dispoziția trecătorilor. burlanele de pe Strada Poștei, pentru că arată asta înseamnă că suntem expuși sunetelor îşi atragă clienţii cu muzică pop. Melodiile din- Instalația reprezintă o invitație adresată ca tuburile întoarse ale unei orgi. În mintea de-a lungul întregii zile – sunete care nu sunt tr-un loc se împletesc uneori cu cele dintr-un publicului pentru a-și schimba perspectiva, mea puteam vedea sunetele revărsându-se din într-atât de plăcute, ba pot fi chiar stresante, altul, iar dacă vrei să stai undeva în linişte, mai pentru a se juca cu sunetele și pentru a-și burlane ca niște fluvii. precum sunetul traficului sau al publicității. bine te aşezi în mijlocul ierbii decât pe o bancă. împărtăși propria perspectivă asupra spațiului La Curtea Veche există un pasaj cu două Strategiile acustice de atragere a oamenilor AE: Care este mesajul acestui proiect public. niveluri care este foarte circulat și care trece funcționează atunci când sunt folosite sunete artistic? de-a lungul ruinelor. Acesta este un loc în plăcute precum muzica ori vocile seducătoare, AW: Acesta este spaţiul tău! Împărtăşeşte-ţi care poți ajunge la mulți oameni. Gardul dar atunci când te afli la o oarecare distanță viziunea asupra acestui spaţiu; nu îl abandona de metal permite instalarea în siguranță a nu mai percepi decât un anumit spectru de intereselor comerciale sau politice. Publicitatea

vremuri, ajungeai la acest instrument pentru că nu aveai relații. Dar mi-a plăcut foarte mult pentru că are o sonoritate caldă, cum are și violoncelul, și o sonoritate mai gravă. Am Concerte la muzeu: rămas pasionată până acum și încă profesez. H.I. Ce înseamnă concertul „De la Baroc o conexiune aparte la Spectrul Clasic”. Ce oferă publicului? M.C. Practic, am detaliat câte o perioadă în fiecare concert. Asta ne dorim în fiecare Interviu cu Maria Chifu, fagotistă lună, să prezentăm publicului ce se cânta în Realizat de Horia Iova, 16 august 2017, cu ocazia concertului „De la Baroc la spectrul Clasic” la Palatul Suțu. perioada respectivă, ce stil, și cum era pus în valoare fiecare instrument. De exemplu, luna trecută am avut despre perioada romantică. Luna viitoare, pentru că este Festivalul Enescu, H.I. De cât timp colaborați cu muzeul și toate ideile muzicale pe măsură ce le dăruim vom avea un concert cu titlul „De la Enescu care a fost impresia acestei colaborări? publicului. Și atunci când este mai aproape, la contemporani”, după care urmează Școala M.C. Cred că deja sunt trei ani de când publicul reacționează diferit. Chiar am avut Rusă, muzică de filme într-o altă lună, și tot așa. avem concerte din când în când, ori a fost persoane pe care nu le cunoșteam care au venit Practic am spus că, abordând câte o perioadă festivalul Museicorum, ori o mini-stagiune. și ne-au îmbrățișat, au spus ori că au fost foarte și neamestecând diverse stiluri, oamenii se pot Este extraordinar, chiar cred că este un spațiu emoționate, ori că le-am făcut să plângă, deci concentra, pot vedea și pot simți atmosfera destinat muzicii, pe lângă toate minunile care chiar am putut să transmitem emoția. Într-o perioadei respective, de care noi reușim să-i există în muzeu și lucrurile speciale pe care le- sală de concert, spațiul este mai delimitat între apropiem cumva prin povești, prin muzică. am văzut. Vin oameni excepționali, publicul interepreți și public și e un pic altfel. este foarte receptiv. Ne-am bucurat să vină din H.I. În ce alte spații alternative în afară ce în ce mai mulți oameni doritori de muzică H.I. Care este rolul fagotului într-o de muzee ați mai cântat sau v-ați dori să mai și în același timp mă bucur că am atras, practic, orchestră, ce aduce acesta în muzică? cântați? noi, ca muzicieni, vizitatori către diferite M.C. Ce mă bucură pe mine este că fagotul M.C. Cânt și multă muzică contemporană muzee. Am avut concerte la Muzeul Theodor care, până acum câteva zeci de ani, avea rol de și atunci spațiile neconvenționale au tot existat. Aman, la Casa Filipescu-Cesianu, la Muzeul acompaniator, are deja alt rol, unul solistic. Cu Am avut spații neconvenționale în țară, dar și Nicolae Minovici și la Palatul Suțu. atât mai mult a fost pus în valoare de contextul în Dublin, și în Korea – erau special create de aici, acompaniat de pian sau împreună cu pentru muzica contemporană, adică nu era H.I. În care dintre spații v-ați simțit cel alte instrumente – cum cântăm, de exemplu, nici sală de concert, nici muzeu, erau niște săli mai bine? în această seară de 16 august, Beethoven ample mai speciale, gen amfiteatru. M.C. E greu de spus, nu știu dacă aș pentru fagot, flaut și pian, sau împreună cu menționa un anumit spațiu, în toate m-am un contrabas sau chitară. Mai ales în acest H.I. Dacă ar fi să alegeți un spațiu din simțit minunat și am avut public de fiecare spațiu am pus și mai mult în valoare acest România, total neconvenținal, care ar fi el? dată, ceea ce este extraordinar. instrument, iar oamenii au putut să-l cunoască M.C. Nu știu. Mi s-ar părea interesant cum îndeaproape – au venit, au întrebat și s-au ar suna fagotul în Arenele Romane, într-un H.I. Cu ce diferă atmosfera dintr-un interesat. spațiu liber, total nedestinat instrumentelor muzeu de cea dintr-o sală de spectacole? clasice. Dar, sinceră să fiu, poate că și prin M.C. Oamenii sunt mai apropiați, H.I. Cum ați ales instrumentul? faptul că am tot avut concerte în spațiile din publicul este mai aproape de interpet, și M.C. Aș vrea să spun o poveste drăguță, muzeu, s-a creat o conexiune aparte, astfel atunci, noi muzicienii, în momentul în care dar nu e neapărat o poveste drăguță a încât, atunci când vin și am un concert aici, avem discursul muzical, chiar transmitem o instrumentului. Când lumea întreabă cum mă simt ca acasă. Și colegii mei, la fel; și energie. Simțim toată emoția constructivă și ai ales fagotul, fagotiștii răspund la fel: pe transmitem lucrul acesta publicului! 4 Nr. 5, Septembrie 2017 Colecţia de artă „Ligia şi Pompiliu Macovei” Muzeul lunii septembrie Liana Ivan-Ghilia

În Capitală, nu departe de parcul Carol I, președintele Uniunii Arhitecților, consilier pe o stradă cu nume de iminentă vacanță – 11 la Legația Română din Paris, șef al misiunii iunie – se află un imobil „pas comme les autres”, diplomatice de la Roma, ministru adjunct al care adăpostește interesanta colecție de artă Ministerului Afacerilor Externe, Președinte al constituită prin eforturile a două personalități Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă și aparte, paradigmatice pentru viața culturală ambasador UNESCO. din a doua jumătate a veacului trecut: pictorița Aflați în misiuni sau vacanțe, în țară sau Ligia Macovei și soțul său, arhitectul-diplomat dincolo de restrictivele ei hotare, cei doi Pompiliu Macovei. Clădirea, marcată de au avut inspirația și posibilitatea să inves- influențe franceze, a devenit muzeu în 1992, tească în achiziții diverse, tezaurizate într-o odată cu donația datorată soților Macovei – ambianță impresionantă, păstrată ca atare de donație cuprinzând, pe lângă imobil, un bogat actualul micro-muzeu care adăpostește pic- și variat inventar de pictură, grafică, piese de turi (semnate, între alții, de Theodor Pallady, artă decorativă și cărți. Lucian Grigorescu, Al. Ciucurencu, Dimitrie Într-o eră în care, pentru oamenii de rând, Ghiață, Gheorghe Petrașcu, Ioan Andreescu, arta – exotică, esoterică și, când nu era aviza- J. Al. Steriadi, Iosef Iser, Nicolae Tonitza, Ion tă oficial, destul de periculoasă ideologic – era Țuculescu, Marcel Iancu, M.H. Maxy și, desi- vizionabilă doar prin muzeele locului, au exis- gur, Ligia Macovei însăși), covoare orientale, tat privilegiați (unii cu rol de interfață umană mobilier (Biedermeier, Louis XV, dar și piese românească, întoarsă spre centrii alterităților rustice ori ecleziastice, europene sau orienta- naționale), meniți să filtreze prestigioase le), vase metalice, ceramică, porțelanuri, sti- realități culturale ale lumii, pe care să le pre- clărie, cristale de Boemia, carafe venețiene și zinte, epurate și adaptate „cerințelor” interne, artizanat chinezesc. Periplul patrimonial ne unui public masificat întru unanimități mini- poartă prin Franța, Spania, Portugalia, China, malizante. Orizonturile artei universale, altfel Mexic, Egipt, Afganistan, dar și prin Moldova, opace pentru „cei de rând”, erau deschise ace- Oltenia și Transilvania, de unde provin obiecte lor oameni merituoși (selectați după criterii alese cu grijă și abilitate de connaisseuri. mai greu decelabile și destul de obscure, dacă Nu în ultimul rând, biblioteca familiei nu chiar strict clasificate), astfel încât, chiar și Macovei cuprinde peste 11.000 de volume într-o eră în care în general era imoral să deții de artă, filosofie, literatură, antropologie, proprietăți și ilegal să călătorești „în străinăta- etnografie și tehnică. te”, ei, talentați, rafinați și elevați, colindau me- Vizitatorul contemporan trecător prin ridianele culturale ale planetei, scriind, tradu- acest colț tihnit de București va fi recompensat când, filmând și colecționând. printr-o experiență unică, pe care doar Ligia Macovei (1816-1998), cunoscută mai colecțiile avizat închegate o pot oferi, odată ales pentru ilustrații de carte, a fost studentă a cu impresia plăcută a traiului spiritualizat Școlii de Belle Arte din București (1934 -1939), și opulent dintr-o casă bucureșteană cum Secția Artă decorativă, unde a studiat cu ar fi trebuit să aibă, după 1954, orice „om al profesori prestigioși precum Cecilia Cuțescu- muncii” iubitor de frumos. Storck, Jean Al. Steriadi, Corneliu Medrea și arhitectul Horia Teodoru. Pompiliu Macovei (1911-2009), arhitect licențiat de Institutul Ion Mincu din București, și-a construit o carieră prodigioasă. A fost arhiect-șef al Capitalei, 5 Nr. 5, Septembrie 2017 O eclipsă istorică

și pentru Cel mai mare telescop din București disponibil publicului Expoziția permanentă „Descoperim Împreună funcționează în cupola Observatorului Astronomic „Amiral Universul”, se deschide joi, 21 septembrie, la Vasile Urseanu”. Cu un diametru de 0,4 metri, acesta permite ora 19:00, la etajul 2 al clădirii recent renovate. Mihai Dascălu măriri de până la 1000 de ori, oferind imagini fascinante Vizitatorii vor avea posibilitatea să înțeleagă ale corpurilor cerești. Măririle curente, de 100 – 200 de mai bine corpurile cerești și structura România ori, apropie planetele îndeajuns de mult ca să facă vizibile generală a Universului. Ce sunt planetele și detalii fine în atmosferă sau pe suprafață. Fotografiile sunt exoplanetele, cum „funcționează” stelele și, la îndemâna tuturor vizitatorilor – puterea de colectare a mai ales, care este locul nostru în Univers, sunt oglinzii telescopului permite fotografierea planetelor chiar întrebări la care expoziția va oferi un răspuns. cu telefonul mobil. Amiralul Vasile Urseanu dispunea, în Spațiul cosmic va fi explorat cu ajutorul 1910, de o lunetă de numai 20 cm diametru, iar dorința panourilor iluminate, al proiecțiilor și al mesei lui era să pună la dispoziția curioșilor și pasionaților de cu ecran tactil. astronomie un instrument mai puternic, un vis ce astăzi este Detalii: împlinit. Mai mult, sistemul computerizat al noului telescop www.muzeulbucurestiului.ro permite urmărirea fără dificultate a aștrilor, pentru un timp www.astro-urseanu.ro îndelungat.

Un fenomen astronomic deosebit, o eclipsă aceluiași nod orbital) - acest lucru se întâmplă totală de Soare, a fost vizibilă din America de după o revoluție draconitică = 27,21222 zile Nord în data de 21 august 2017. Bine, bine, veți și spune, dar ce are de-a face acestă eclipsă cu 2. Să se afle în faza de Lună Nouă, pentru România? Pentru a înțelege legătura va trebui eclipsele de Soare, sau în faza de Lună Plină să efectuăm o incursiune în trecut, chiar la... pentru eclipsele de Lună – acest lucru se începuturile istoriei. întâmplă după o revoluție sinodică = 29,53059 Iată-ne astfel ajunși în Mesopotamia, în zile. urmă cu aproape 3000 de ani, între râurile Tigru Cele două perioade se suprapun din nou, și Eufrat, în zona vechilor orașe sumeriene, după... ați ghicit... 18 ani, 11 zile, 8 ore, timp Babilon, Uruk etc. Acolo, în jurul anului 800 în care Luna efectuează un număr întreg de î.e.n. începe observarea sistematică a cerului, 223 revoluții sinodice (6585,321 zile) și tot fiind vizate în special mișcările aparente de pe un număr întreg de 242 revoluții draconitice boltă ale Soarelui, Lunii și planetelor. (6585,357 zile). Ei au strâns astfel foarte multe observații Revenind în prezent, în urmă cu fix 18 ani, care au condus la descoperirea unor cicluri 11 zile (în funcție de anii bisecți din interval astronomice, precum ciclul anotimpurilor dat putem avea 9, 10 sau 11 zile ) și din România de trecerea Soarelui prin punctele solstițiale, s-a putut observa o Eclipsă Totală de Soare, pe sau cicluri de vizibilitate a planetei Venus. 11 august 1999. aniversat un ciclu saros, eclipsa din S.U.A. 17 aprilie 3009, conținând 77 de eclipse solare, Însă babilonienii nu s-au oprit aici, ci au Atunci, de la Observatorul Astronomic făcând parte din aceeași familie de eclipse despărțite fiecare în parte de... ați ghicit, 18 ani, descoperit și un ciclu de repetare al eclipselor „Amiral Vasile Urseanu” al Muzeului Munici- cu cea de pe 11 august 1999. Această familie 11 zile și 8 ore. de Lună, după un interval de aproximativ 18 piului București s-a filmat eclipsa prin luneta poartă numele de ciclul saros nr. 145. A început O ultimă remarcă, eclipsa din America de ani, 11 zile și 8 ore. Ulterior, o cercetare mai amiralului Urseanu, cu o cameră de televizi- cu o eclipsă parțială în 4 ianuarie 1639, și se Nord nu a fost vizibilă din România. atentă a datelor a condus și la descoperirea une aparținând TVR. Echipa de televiziune va termina tot cu o eclipsă parțială pe data de ciclului de repetare al eclipselor de Soare, când și personalul Observatorului au pregătit timp ciclul de 18 ani a fost extins și asupra acestora. de două săptămâni filmarea eclipsei, partea De ce există această ciclicitate aproape cea mai dificilă fiind acomodarea lunetei cu o perfectă în repetarea eclipselor? Răspunsul cameră TV de reportaj care a dezechilibrat tot decurge din condițiile de producere a eclipselor: ansamblul. Momentul totalității poate fi văzut 1. Luna trebuie să se găsească în planul pe canalul de youtube al Observatorului. ecliptic (planul orbitei Terestre, sau în preajma Așadar, în data de 21 august 2017, am 6 Nr. 5, Septembrie 2017 Povestea „primului dentist român”

Să nu se creadă că bunicii noștrii, care domnișoara Zoe Gancea, din Craiova anului mergeau la dentist, nu se bucurau de oferte 1896, pomenește în memoriile sale de câteva interesante, chiar și cu o sută de ani în urmă! vizite la dentist, pentru unele «plombagii», Dacă până pe la 1850-1860, felcerii și spițerii fără să-și facă problema costurilor, ea fiind din rezolvau vreo problemă dentară cu ajutorul clasa mijlocie, de mici liberi profesioniști. tehnicilor tradițional-arhaice, la mijlocul În acea vreme, la București, Theodor secolului al XIX-lea apar cu rapiditate primii Bartolomei, întors de la studii pariziene, își dentiști sosiți din spațiul german. Veneau deschide „cabinet dentar de primul rang”, după probabil dintr-o piață saturată, într-un „18 ani de practică”, drept pentru care devenise loc unde meseria lor era mai mult decât „membru al Academiei Naționale din Paris”. un pionierat. Trebuiau să învingă cutuma Bartolomei avea știința să redea culoarea locurilor și reticența față de nou a celor naturală a dinților, iar „rădăcinile, fie cât mulți. Și cum era important să ai cât mai de stricate, se scot fără nici o durere după mulți clienți, aceștia trebuiau convinși. În mai sistemul cel mai nou”! Toate «plombagiile» puțin de treizeci de ani, numărul dentiștilor primeau „garanție de a nu se mai strica și de în mediul urban al micii Românii s-a extins a nu mai durea”! De asemenea, „dinții parțiali cu repeziciune, iar ofertele lor au devenit tot și denturile complecte se înlocuiesc cu cei mai mai atrăgătoare. Apare așadar o concurență fini dinți americani, lucrați în Aur, Cautchouk, acerbă. De pildă, la începutul secolului al XX- Aluminium, Platină și Celuloid făcând același lea, pe strada Doamnei din București se afla serviciu și având aceiași culoare ca și cei un dentist american pe nume Goldstein, care naturali”. primea și clienți din provincie, cărora le plătea Cabinetul „primului dentist român” s-a până și hotelul – pentru cei care soseau aflat pe strada Carol nr. 34, vis-à-vis de Palatul de la distanțe mari. Dacă făcea o astfel Poștelor, astăzi Muzeul Național de Istorie a de investiție, oare cât costa o intervenție României. Așadar, încă o poveste legată de stomatologică în acele vremuri? Se pare că Centrul Vechi al Bucureștilor recuperată cu existau prețuri pentru toare pungile deoarece ajutorul unei simple reclame!

– Cine e domnul pe care l’am adus eu. – Ai auzit, drăguță, că Cecilia s’a măritat cu un milionar? – E vărul doamnei, – de câte ori pleacă de acasă. – Știam eu, că fata asta va sfârși rău, odată.

O mamă virtuoasă. O nostimă dătătoare în ghioc. – Dragă mamă, mi-e frică, vezi cum ne urmăresc cei doi domni. – Și ce ți-e frică, drăguță, numai rău nu ne pot face. 7 Nr. 5, Septembrie 2017 În weekend odinioară continue, o prezență activă pentru a prinde orice prilej de cunoaștere și reușită, ceea ce în- semna și multe weekend-uri sacrificate. Pentru ceilalți, mulțimea oamenilor simpli, zilele curgeau la fel, fără nuanțe și forme diferite între zilele săptămânii și finalul ei. Dincolo de sărbătorile onomastice sau religioase care se nimereau uneori a fi la final de săptămână, week-end-ul era doar bucuria copiiilor care scăpau de școală pentru două zile. Pentru majoritatea românilor – sau a bucureștenilor – weekend-ul este de fapt o bucurie cunoscută mai bine după 1990. Este foarte clar că lucrurile au început să se schimbe în ultimii 17 ani și din perspectiva conceptului de final de săptămână. Și toate aceste schimbări vor modela societatea în sens pozitiv, numai cu sprijinul generațiilor tinere sau aflate la a doua tinerețe, în măsura în care nivelul de cultură și educație vor oferi înțelegerea modificărilor de peisaj social. Expoziția dedicată Bucureștiului reprezentat în pictură oferă privitorilor ocazia întâlnirii cu urbea de odinioară (sfârșit de secol XIX – final de secol XX), prin relicvele atmosferelor pitorești păstrate în reale „documente” peisagistice, alăturate unor secvențe de viață (scene de gen) însuflețite de personaje Weekend-ul în istoria noastră este o cucerire recentă - pe terasa Cercului Militar la 1925. specifice locului, reconstituind în ansamblu existența dinamică, în continuă metamorfoză, de la care s-a configurat Bucureștiul contemporan. Weekend-ul în istoria noastră este o Cu secolul al XIX-lea s-au schimbat atât Cum una din preocupările istorice ale Pinacotecii cucerire recentă, care și-a făcut loc cu greu, generațiile, cât și gusturile. Plecările erau nu- București, drept instituție de cultură, a fost să după Primul Război Mondial. Sub comuniști mai către seară, cu trăsura, iar în rest, soarelele, colecteze și să valorifice vedute ale așezării de pe purta numele de „SRL”-uri, adică o sâmbătă supeurile și petrecerile private în general erau malurile Dâmboviței, Muzeul Municipiului București liberă care venea îndeosebi pentru cei care animate cu jocuri de cărți, golf, tenis, biliard continuă seria de evenimente care evocă istoria lucrau în export, odată la 45 de zile. etc., care i-au cucerit pe toți cei care-și permi- Pinacotecii printr-o selecție de opere (și capodopere) Însă în istoria noastră au existat mai multe teau o astfel de recreere. Privilegiații regimului Terasa Galeriilor Lafayette de la Hotel de France către 1930. dedicate tocmai subiectului generos, inspirat de feluri de a petrece finalul de săptămână, atunci comunist, deși ideologia le interzicea obiceiu- chipul proteic al orașului denumit cândva, în mod când aceste zile nu aveau corespondent cu rile burgheze, le-au păstrat pentru micul lor justificat, Micul Paris, metamorfozat, abrupt, în vreo sărbătoare religioasă sau profană. alcov habitual, unde prostimea nu putea ști ce municipiul (în)făptuirilor socialiste. Străzi, piețe, Boierimea noastră pleca spre zonele îm- se petrece cu adevărat. bulevarde sau clădiri cunoscute – unele încă păstrate pădurite ale orașului cum erau ostrovul Sf. Clasa de mijloc, atunci când a existat în is- prin veacuri – primesc astfel șansa unei reiterări în timp, grație artei și fenomenului colecționării și Elefterie și dealul Cotrocenilor, sau pădurea torie, a consumat la rândul ei finalul de săptă- valorificării muzeale. Lupeștilor de pe , Ciutăria Dom- mână, în variate moduri, de multe ori lucrând Bucureștiul este un loc abordabil din variate nească, un alt întins ostrov al Dâmboviței în – mai ales negustorii și liberii profesionști. puncte de vedere. Subiectivismul multiplică fațetele zona numită recent „Timpuri Noi”. Iar când Exista desigur și bucuria întâlnirilor în fami- caleidoscopice ale acestui habitat complex prin vremea bună o permitea existau și plecări- lii înrudite sau reunite prin interese comu- el însuși, faimos pentru contrastele sale și pentru le către mănăstiri sau conacele aflate în afara ne. Plecările erau mai rare. Dificultățile vieții luminozitatea și culorile anotimpurilor, redefinibil nu orașului. Familiile înstărite petreceau serile cu erau destul de aproape de acești oameni care doar în planul fizic, al concretului, al documentului precădere în chioșcul aflat în grădinile întinse totuși reușeau să aibă un statut social ridicat. Pentru cei mulți erau distracțiile populare din Târgul de scris și fotografiei, dar și în cel al sensibilității, al care le înconjurau reședința. Menținerea acestui statut necesita însă eforturi Moși sau menajeriile improvizate. percepțiilor datorate celor mai abili observatori de imagini care sunt artiștii plastici. Datorită lor, în timp, s-a constituit o adevărată arhivă emoțională pe cât de personalizată, pe atât de veridică, în măsura în care Pe vremea când strada Covaci de azi se atestările păstrate confirmă intuiții lucide despre date numea strada nouă, arteră abia trasată și în curs formale esențiale și definitorii ale Capitalei românești. de modernizare, Bucureștiul devenise focarul Prezenta selecție de lucrări revelează un adevărat pregătirilor de schimbare revoluționară. compendiu de variante stilistice moderne prin care Berăriile, cafenelele și, mai ales, cârciumile Aicio mică stradelă) se afla s-a cârciuma lui Iordache,întâmplat creatorii locali s-au sincronziat cu timpul Europei oc- deveniseră adevărate centre de propagare a renumită pentru varietatea cârnaților preparați volum), care-și pregătea pamfletele și articolele cidentale, recuperând miraculos secole de înstrăinare ideilor revoluționare și locuri unde dezbaterile la grătar de cârciumar. de fond discutând timp îndelungat cu tabăra printr-un excepțional apetit cultural. Opere semnate politice se întindeau până târziu în noapte. Un obișnuit al locului era publicistul, în iubitorilor de progres. de artiști valoroși resuscită farmecul din Bucureștii Pe strada cea nouă, astăzi Covaci, în vogă pe atunci, N.T. Orășanu (căruia editura Într-una dintre acele nopți albe, când ce s-au dus (aluzie la titlul bine-cunoscutei scrieri locurile unde se unea cu strada Soarelui (astăzi Compania i-a dedicat recent un foarte prețios discuțiile contradictorii nu mai conteneau, a lui Henri Stahl), din Bucureștii ce-au mai rămas, cârciumarul Iordache rămăsese fără mațe de din Bucureștiul restructurat, al „omului nou”, oferind oaie pentru a pregăti cârnații săi tradiționali. celor interesați să le descopere repere de frumusețe Cum pofta mesenilor era în toi, N.T. Orășanu permanent valabile sau indicii ale refacerilor arhi- i-a cerut cârciumarului să pună pe grătar tecturale. Alăturate secvențelor edilitare mai mult sau mai puțin recognoscibile, scenele de gen și cele amestecul de ingrediente al cârnaților rămași câteva portrete adaugă accente speciale unui ansam- fără maț. Iordache Cârciumarul a pregătit blu menit să revigoreze aspectul mitic al locurilor și să astfel ceva care nici el nu știa prea bine cum corecteze eventuala blazare/indiferență aperceptivă va ieși, însă rețeta încropită atunci a rămas de generată astăzi de stridențe cotidiene diverse, printr- pomină și a traversat veacurile și generațiile. În un aport necesar de rafinament. acea noapte, Cârciumarul Iordache a preparat întâia oară vestiții mici, porecliți așa din cauza Liana Ivan-Ghilia mărimii foarte reduse în comparație cu verii lor, cârnații.

Colegiu de redacţie: Adrian Majuru - Manager, Dan Pîrvulescu - Director adjunct, Marian Constantin - Şef Secţia Artă, Vasile Opriş - Coordonator Secţia Istorie, Lelia Zamani - Şef Birou Istorie Bucureşteană, Mihai Constantinescu - Şef Secţie Antropologie socială şi urbană, Daniela Lupu - Şef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Theodor Ignat - Coordonator Secţia Arheologie, Angelica Iacob - Şef Serviciu Relaţii Publice, Marketing şi Proiecte Culturale, Eliana Radu - redactor, Horia Iova - muzeograf. Imagini: Adrian Majuru, Cristian Oprea. Layout: Ştefan Csampai

Muzeul Municipiului Bucureşti Toate drepturile rezervate. Bucureşti în 5 minute - ISSN 2559-5032 Proiect realizat de Primăria Municipiului Bucureşti , 2017 București prin Muzeul Municipiului București. 8 Nr. 5, Septembrie 2017

Marți, 26 septembrie, ora 19.00, Destin de aromân – „Aromânii în istoria EVENIMENTELE LUNII și literatura balcanică” în parteneriat cu Asociația Aromânii / Palatul Suțu Miercuri, 27 septembrie, 18.30, Conferința „Sala de cinema în oraș”, în SEPTEMBRIE cadrul proiectului „CineBucureşti.100 de ani de modernitate”, iniţiat de Asociaţia Pro Cultura pentru o istorie a civilizației universale, co-finanţat de expoziţii / conferințe / concerte / Administrația Fondului Cultural Naţional / Palatul Suțu lansări de carte / teatru / vernisaje Miercuri, 27 septembrie, ora 19.00, recitalul „De la Enescu la contemporani”, cu: Maria Chifu - fagot, Olga Podobinschi - pian, Mihaela Pletea - soprană, Ciprian Ghiță – contrabas / Casa Filipescu-Cesianu Sâmbătă, 30 septembrie, ora 19.00, Prezentarea de astronomie „Câte Sâmbătă, 2 septembrie, ora 19.00, Prezentarea de astronomie „Impact cu stele sunt pe cer”, cu Adrian Șonka / Palatul Suțu asteroizii. Care sunt șansele?”, cu Adrian Șonka / Palatul Suțu Cu ocazia Zilelor Bucureștiului, în zilele de sâmbătă, 16 septembrie Duminică 3 septembrie, ora 20.30, spectacolul „Preludii inoportune” cu 2017 și duminică, 17 septembrie 2017, accesul vizitatorilor este gratuit actorii Irina Movilă și Marius Bodochi (Teatrul Național București) și soprana (intervalul orar 10.00-18.00, ultima intrare la 17.30). Lorena Sanda / Casa Filipescu-Cesianu Miercuri, 6 septembrie 2017, ora 18.00, vernisajul expoziției temporare de pictură „Gabriela Ricșan” / Muzeul Nicolae Minovici, Sala de conferințe EXPOZIŢII Miercuri, 6 septembrie 2017, începând cu ora 10.00, deschiderea biroului lui Theodor Aman după restaurarea plafonului / Muzeul Theodor Aman PALATUL SUȚU Vineri 8 septembrie, ora 20.00, spectacolul „Gânduri de seară” - muzică Expoziția permanentă „Timpul Orașului” și poezie cu actrița Irina Movilă (Teatrul Național București) și Dan Cavassi Expoziția temporară „Vindecări Miraculoase – Nicolae Vermont”, (violoncel) / Muzeul Theodor Aman 15 iunie – 3 decembrie 2017 Vineri 8 septembrie, ora 17.00, lansare volum „Aman – pictorul. Expoziția temporară „Mașinile lui Leonardo da Vinci”, Repertoriul de pictură al Muzeului Theodor Aman”, autor Greta Șuteu, 18 mai – 24 septembrie 2017 invitat Prof. Dr. Adrian Silvan Ionescu, Director, Institutul de Istoria Artei „G. Expoziția temporară „Bucureștii sub ocupație (1916-1918)”, Oprescu”/ Grand Hotel Continental 31 august – 29 octombrie 2017 Duminică 10 septembrie 2017, ora 20:30, Spectacolul „Preludii Expoziția temporară „București 2017 – Cinematografele orașului”, în inoportune”, cu actorii Irina Movilă și Marius Bodochi (Teatrul Național cadrul proiectului „CineBucureşti.100 de ani de modernitate”, iniţiat de București), acompaniați de Cristian Soleanu (saxofon) / Casa Filipescu- Cesianu Asociaţia Pro Cultura pentru o istorie a civilizației universale, co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Naţional, 1 septembrie – 1 octombrie 2017 Joi 14 septembrie, ora 18.00, conferința „Instalația sonoră Inside-Out” cu Expoziția temporară outdoor „Trecut-au anii”, în colaborare cu Asociația Antje Vowinckel, în colaborare cu Institutul Goethe / Palatul Suțu Bucureștiul meu drag, 15 septembrie – 15 octombrie 2017 Vineri 15 septembrie, ora 18.00, vernisajul expoziției outdoor „Trecut-au Bd. I.C. Brătianu nr. 2. anii”, în colaborare cu Asociația Bucureștiul meu drag / Palatul Suțu Program de vizitare: marţi-duminică 10.00-18.00

Vineri 15 septembrie, ora 20.00, Spectacolul „Necuviință” - recital de CASA FILIPESCU-CESIANU poezie cu acompaniament muzical cu actrița Irina Movilă (Teatrul Național Expoziția permanentă „Muzeul Vârstelor – de la copilărie la senectute” București) și soprana Lorena Sanda / Muzeul Theodor Aman Lapidarium: Vineri 15 septembrie și sâmbătă 16 septembrie, Simpozionul „Cercetări Expoziția „În apropierea sfinților: Frescele de la Mănăstirea Văcărești Arheologice și Numismatice”, ediţia a III-a / Palatul Suțu după 40 de ani” Marți, 19 septembrie, ora 18.00, vernisajul expoziției outdoor „Vârsta, Subsol: dintr-o privire”, în colaborare cu Asociația Bucureștiul meu drag / Casa Filipescu-Cesianu Expoziția „Zeițe și șamani în credințele străvechi. Plastica antropo- zoomorfă – de la artă la identitate”, 11 august 2017 - 30 iulie 2018 Miercuri, 20 septembrie 2017, ora 18.00, vernisajul expoziției „București Expoziția outdoor „Vârsta dintr-o privire”, în colaborare cu Asociația – de la urbea patriahală la capitala marilor înfăptuiri” (lucrări din Pinacoteca Bucureștiul meu drag, 19 septembrie – 15 octombrie 2017 Muncipiului București), cu ocazia Zilelor Bucureștiului / Palatul Suțu Calea Victoriei nr. 151. Miercuri, 20 septembrie 2017, ora 21.00, Spectacolul multimedia Program vizitare: miercuri - duminică 10:00 – 18:00 „Timpul”, concept: Adrian Majuru, cu: Olga Podobinschi - pian, Mihaela MUZEUL NICOLAE MINOVICI Pletea - voce, Maria Chifu - voce şi fagot, Cristina Răducan - flaut, Alexandra Expoziția temporară de pictură „Gabriela Ricșan”, Poenaru - dans, Lucian Martin - dans, Radu Valcu - chitară, Mihai Cucu – 6 septembrie – 1 octombrie 2017 concept şi proiecţie video / Palatul Suțu Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1. Joi, 21 septembrie, ora 19.00, inaugurarea expoziției „Descoperim Program vizitare: miercuri-duminică 10:00-18:00 împreună Universul: expoziție de astronomie” / Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” CURTEA VECHE Instalația sonoră „Inside-Out” - Antje Vowinckel, în colaborare cu Joi, 21 septembrie, ora 19.00, concert „Seară de toamnă”, cu Arlinda Morava, soprană și Andreea Ștefănescu (vioară) și Ladies Cvintet Institutul Goethe, 14 – 24 septembrie 2017 Str. Franceză nr. 21-23 Vineri, 22 septembrie 2017, lansarea volumului „Timpul orașului București”, autor: Adrian Majuru / Palatul Suțu Următoarele muzee se află în prezent în curs de amenajare: Muzeul Luni, 25 septembrie, ora 18.30, Idei în Agora – „De la sociologie și dr. Nicolae Minovici (până în luna octombrie 2017), Muzeul George geografie la geopolitică în România interbelică, conferință publică de Călin Severeanu (până în luna noiembrie 2017) și Muzeul Victor Babeș (până în Cotoi, moderator: Sorin Antohi, în parteneriat cu Asociația Orbis Tertius - A anul 2018). Treia Lume / Casa Filipescu-Cesianu