CULTURA - FACTOR IMPORTANT ÎN DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Ion ANTON, Catedra Istorie şi Ştiinţe Sociale Le processus de formation d‘une nouvelle culture-démocratique c‘est le sujet de l‘article. L‘auteur aborde les problèmes de la culture dans la République de Moldova dans la période de transition: 1989-2009. Une importante contribution dans le processus culturel dans la période de transition ont eu les personnalités marquantes: Grigore Vieru, Valentin Mîndăcanu, Anatol Codru, Arcadie Suceveanu, Mihai Cimpoi, Ion Hadîrcă, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Ion Duminiuc, etc. Une grande contribution ont eu les savants qui ont défendu la vérité historique et scientifique. Parmi eux : Anatol Petrenco, Ion Erimia, Alexandru Moşanu, Anton Moraru, Valeriu Cozma, Gheorghe Paladi, Pavel Parasca, Ion Şişcanu, Pavel Cocârlă, Ion Varta, etc. L‘essence de l‘article consiste dans le passage du système de la culture impériale à une culture démocratique, les réalisateurs de laquelle sont les personnalités marquantes de la République de Moldova. Trecerea de la un regim politic totalitar la un regim politic democrat fost însoţită în republică de transfomiări structurale radicale în toate domeniile vieţii societăţii care, la rândul lor, influenţează nemijlocit mentalitatea cetăţenilor, cultura lor. Situaţia în care se află în prezent Republica Moldova ar putea fi caracterizată prin următoarea frază: o criză a culturii [1]. Considerăm că analiza transformărilor în domeniul culturii în Republica Moldova în perioada de tranziţie ne va permite să apreciem mai obiectiv dificultăţile care împiedică realitatea lor şi va crea premise pentru a determina calea de ieşire din această criză prea lungă în timp. Ne solidarizăm cu opinia exprimată de L.Heizinga: trebuie neapărat să cunoşti problemele culturii tale, deoarece în caz contrar rişti "să fii atras involuntar în procesul de falsificare a acesteia" [2]. Procesul de formare a unei culturi noi, democratice, este destul de complicat, contradictoriu şi anevoios. E şi firesc acest lucru, deoarece transformările radicale, de exemplu în sfera economică, pot fi realizate într-o perioadă relativ scurtă şi, într-un mod sau altul, programate (exemplu poate servi experienţa Ţărilor Baltice şi a altor ţări din Europa Centrală şi de Est), în timp ce schimbările în mentalitatea societăţii aflate în tranziţie, respectiv în domeniul culturii, acestea fiind determinate de primele, sunt mult mai greu de realizat; în plus, ele nu pot fi programate. Totodată, formarea noii mentalităţi, a noii culturi presupune depăşirea stereotipilor ideologice. familiarizarea membrilor societăţii cu noi valori şi înlăturarea celor vechi, folosirea raţională a libertăţilor democratice, dezrădăcinarea multor elemente ale psihologiei cultivate timp de decenii în cadrul regimului totalitar. Populaţia a fost educată pe baza unui mod de viaţă colectiv, pe existenţa unei siguranţe sociale şi acum trebuie să accepte aşa valori individualiste ca autonomia morală, exagerată până la individualism şi egoism, concurenţă degradată până la ignorarea reciprocă [3]. Cultura este o formă de viaţă, prin care o colectivitate umană îşi. exprimă forţa creatoare, - spunea Marin Preda [4]. Dar. în faţa societăţii stă problema, poate cea mai importantă, de ridica nivelul de cultură la un aşa grad, ca ea să devină o forţă creatoare. Trebuie elaborată o nouă agendă a politicilor economice, care poate fi extrem de dificil de implementat, dar totuşi este absolut necesară pentru a depăşi dezechilibrele economice interne. Nefiind soluţionate aceste probleme nu putem vorbi despre un nivel de cultură al societăţii. Societatea va căuta de una singură să-şi rezolve problemele acute legate, în primul rând, de satisfacerea cerinţelor celor mai elementare care îi vor asigura supravieţuirea. Sărăcia totală ce a cuprins aproape întreaga societate este un semnal serios pentru cercurile conducătoare ale republicii, responsabili de situaţia creată. în caz contrar, procesul 10 migraţiunii braţelor de muncă va căpăta proporţii înspăimântătoare. Migraţia de muncă a populaţiei Republicii Moldova este dictată, în primul rând, de salariile mici ce nu permit un mod de viaţă decent, de lipsa locurilor de muncă. Astăzi migraţia de muncă nu s-a redus, ci pur şi simplu şi-a schimbat vectorul: la etapa iniţială era direcţionată spre Est. astăzi are ca punct final Vestul (Grecia, Italia, Portugalia. Germania) având ca explicaţie remunerarea mai mare a muncii. Bogăţia ţării noastre constă în forţa de muncă calificată, consideră ambasadorul Germaniei în Republica Moldova Michael Zickerik. Din păcate, mulţi specialişti pleacă pentru totdeauna de pe aceste meleaguri sau intenţionează să plece peste hotare. E un fenomen îngrijorător. Trebuie create condiţii favorabile pentru folosirea la maximum a potenţialului intelectual a forţelor noastre de muncă, nemijlocit în Moldova. Cu atât mai mult că aici există, cu siguranţă, toate premisele pentru dezvoltarea economică [5]. Pe lângă multe alte cauze, cauza majoră, sau principală, este criza identităţii: nu ştim cine suntem şi în ce limbă vorbim, de unde venim şi încotro ţinem calea de ce moştenire voim să ne debarasăm şi ce voim să întreprindem, la cine să ne aliniem. Alegerea noastră va determina destinul generaţiilor în creştere. Această criză are o mulţime de aspecte: etno- naţional, social-economic, cultural, spiritual, sociale-profesional, politic şi etico-moral [6]. Educaţia este sectorul în care se formează factorul fundamental al progresului economic - capitalul intelectual. Uneori se creează impresia că distrugerea acestui sector se face intenţionat - prin salarizarea proastă a profesorilor, prin salarizarea deficitară a lucrărilor de reparaţie şi întreţinerea prin dotarea inadecvată cu tehnică modernă şi prin lipsirea copiilor de posibilitatea de a obţine studiile calitative pe care şi le doresc. Dacă realmente dorim să nu intrăm în cercul vicios al subdezvoltării, atunci în viitoarele strategii de dezvoltare social-economică şi proiecte de investiţii publice. în calitate de obiect primar trebuie să figureze constituirea unui sistem educaţional de tip european. La etapa actuală un rol decisiv în formarea comportamentului social-politic al cetăţenilor îl are mass-media: televiziunea, radioul şi presa. Programele de televiziune şi radio, precum şi materialele presei de limbă rusă explică acelaşi fenomen în mod diferit. Opinia publică vizavi de situaţia în care ne aflăm este deci manipulată, dar să nu uităm că în baza ei se constituie comportamentul politic al societăţii. S-ar părea că cineva ar dori să lichideze pluralismul de opinri, dar simplul tabu astăzi nu mai acţionează, deoarece astăzi mentalitatea diferită radical de cea de altădată. La baza oricărei societăţi trebuie să fie pus argumentul ştiinţific şi istoric ce ar contribui în cea mai mare măsură la ridicarea nivelului de cultură, iar cultura ar putea într- adevăr să devină o forţă creatoare a societăţii. La toate etapele dezvoltării istorice ale societăţii un rol important l-au jucat personalităţile care într-un fel sau altul au contribuit la prosperarea culturii, aducând un aport considerabil la promovarea anumitor valori fără de care societatea nu s-ar putea dezvolta în ritm corespunzător. În Republica Moldova după părerea cunoscutului politolog mexican Fredo Arias King, în perioada de tranziţie "la conducere au fost Mircea Snegur , apoi Petru Lucinschi, iar în prezent - Vladimir Voronin, toţi trei au făcut parte din nomenclatura comunistă sovietică. Unii s-au revopsit în alte culori, însă în esenţă au rămas aceeaşi In comparaţie cu alte state din regiune, evoluţia Republicii Moldova este una nefericită" [7]. Ţara noastră a început tranziţia spre democraţie cu lideri care au făcut parte din vechea nomenclatură. Incoerenţa ideologică a elitei politice conducătoare a degenerat în incredibilitate şi în tratarea democratică a valorilor construcţiei culturale, iar situaţiile spontan periculos ieşite de sub control ne transformă treptat în nişte pesimişti convinşi [8]. În condiţiile când populaţia n-a avut norocul de adevărate personalităţi marcante la conducerea de vârf a republicii, s-au evidenţiat un număr important de personalităţi în diverse domenii ale societăţii care cu adevărat au apărat valorile culturale ale societăţii. Un rol incontestabil l-au jucat în această perioadă -mari personalităţi ale vieţii politice şi culturale Grigore Vieru, Valentin Mândâcanu, Anatol Codru. Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc, Ion Hadârcă. Spiridon Vangheli, Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Nicolae Dabija, 11 Serafim Sakka, Iulian Filip, Dumitru Matchovschi, Iulius Popa, Alexandru Gromov, Nicolae Matcaş, Ion Ungureanu, Ion Dumeniuc şi alţii. Unul din cei mai activi luptători pentru restructurare şi transparenţă este Nicolae Dabija. scriitor, istorician, publicist, redacto-şef al săptămânalului "Literatura şi Arta". El la începutul perioadei de tranziţie s-a antrenat cu trup şi suflet în apărarea valorilor culturale ale Republicii Moldova. Către anul 1889 "Literatura şi Arta" avea un tiraj de 186 mii exemplare, iar în 1990, 260 mii, pe paginile căruia se propagau valorile spirituale ale acestui popor. La 15 iunie 1989, cu două luni înaite ca alfabetul latin să fie acceptat în Republica Moldova, săptămânalul "Literatura şi Arta" a publicat materiale cu alfabetul latin, ceea ce a fost calificat ca o "încălcare gravă" a legislaţiei în vigoare. Această publicaţie a fost prima în URSS care a scos de pe frontispiciul său lozinca obligatorie "Proletari