NOUTĂŢI EDITORIALE

UN STUDIU DESPRE SINUOZITĂȚILE „VISULUI ROMANTIC” ȘAIZECIST

Dr. hab. Andrei ȚURCANU Institutul de Filologie al AȘM

Încet, dar sigur, investigația fenomenului șaizecist părăsește teritoriul îngust al analizelor istoriste sau al celor pur estetice, încadrându-se tot mai temerar într-o Ana-Maria Plămădeală

Filmul poetic a început să existe din clipa în care geniul anonim a rostit Ana-Maria Plămădeală Pe un picior de plai, / Pe o gură de rai. Sunt „școlerul” ciobanilor noștri ple- viziune existențială înglobatoare, în care caţiarta de secole în câmpiile(fie cosmice, sprecă a lumina e și încălzi universul. Crea- torii de metafore au fost cei care au dăruit lumii un nou spaţiu spiritual. Au lărgit până la stele orizontul estetic și intelectual. vorba de literatură, film, cântec de estradă, teatru sau Emil Loteanu

Maximalistul Emil Loteanu se înscrie printre exponenţii de vârf ai scli- compoziție muzicală) deține un rol fundamentalpitoarei generaţii șaizeciste, în spaţiu lde neîndurător al unui tragic erou ro- mantic entuziasmat de fantasmagorica aspiraţie de a îmbrăţișa, întru desă- vârșire, lumea cu aripile celor mai măreţe visuri ale omenirii. Nici lumea, nici oamenii nu au fost însă în stare să-și schimbe chipul ca să corespundă creație a unei realități esențiale, capabilă idealurilorsă sublimemodeleze ale Artistului. Ana-Maria Plămădeală lumea și să formeze destine umane. Cartea recent apărută Emil Loteanu: splendoarea și prăbușirea vi- PRĂBUȘIREA ȘI SPLENDOAREA ROMANTIC VISULUI sului romantic, semnată de Ana-Maria Plămădeală, doctor habilitat în studiul artelor, își propune progra- EMIL matic „o răsturnare a ierarhiei modalităților tradițio- LOTEANU: SPLENDOAREA ȘI PRĂBUȘIREA nale de abordare a biografiilor oamenilor de creație”. VISULUI ROMANTIC Pornind de la premisa că șaizecismul are un fond fun- EMIL LOTEANU: Editura EPIGRAF ciar romantic și că „în cazul unui veritabil artist ro- Ana-Maria PLĂMĂDEALĂ. Emil Loteanu: splendoarea mantic, viața și opera nu se mai luminează reciproc, ci și prăbușirea visului romantic. Chișinău: Epigraf, 2017. opera jalonează necruțător viața”, cercetătoarea insistă 224 p.: il. să nu căutăm impactul vieţii private asupra artei, ci, În anii 1960, remarcă autoarea, antropocentrismul ca dimpotrivă, „să ne concentrăm eforturile pe dezvălu- „principiu imuabil al neoromantismului” se întâlnește irea amprentelor gândirii și simţirii artistice în traiec- în cinematografiile naționale (dar și în celelalte arte!) toria destinului uman” al creatorului, în cazul dat al lui cu „setea cunoașterii straturilor arhaice de factură di- Emil Loteanu. onisiacă a culturilor etnice, proprie aspiraţiilor neo- Metoda se vrea și una de empatizare totală a cerce- folcloriste”. Miturile filmelor lui Emil Loteanu derivă tătorului cu obiectul său de studiu. Ca argument este din aceste obsesii/aspirații fundamentale într-o suc- citat un gând al lui Vitold Gombrowicz: „Niciodată să cesiune temporală sau într-o sincronizare a diverselor nu scrii nici despre autor, nici despre opera de artă, sensuri spirituale și estetice, pe care Ana-Maria Plă- ci numai despre tine în confruntarea cu opera de artă mădeală le așează într-o narațiune critică palpitantă ori autorul […]. Descrie doar ce simţi tu însuţi […]. despre „splendoarea și prăbușirea visului romantic”. Dar dacă vorbești despre tine, exprimă-te în așa fel ca Mitul eternei revoluții, mitul eternei reîntoarceri, mi- personalitatea ta să-și manifeste exhaustiv importanţa tul eternei libertăți, mitul eternului feminin coincid în și vitalitatea, devenind argumentul tău esenţial. Deci, destinul de creație al lui Emil Loteanu cu „împlinirea scrie ca un artist, și nu ca un pseudosavant”. Și pentru (anii ’60), nostalgia paradisului pierdut (anii ’70), cri- a da o mai mare pondere și credibilitate acestui dezi- za identităţii artistice (anii ’80), drama marelui singu- derat metodologic, valabil cu predilecție unei abordări ratic (anii ’90)”. eseistice, Ana-Maria Plămădeală invocă și un consi- Mai puțin convingătoare mi s-a părut analiza mi- derent autobiografic: „Faptul că am ars pe același rug tului eternei revoluții, atunci când autoarea vrea cu îmi acordă dreptul moral, sper, să încerc să dezvălui orice preț să ne inoculeze ideea că în primul său film, destinul exponentului acestei zbuciumate generaţii, Așteptați-ne în zori, „Emil Loteanu a ales tema Revo- care a evadat în lumea ideală a castelurilor de fildeș, luţiei ruse nu din considerente de conjunctură, ci din revigorând mitul visului romantic.” cele afective”. Motivele opțiunii, de altfel, nici nu con- Ontologia artistului romantic, logodit „cu cea mai tează atâta timp cât „pelicula, finalizată în 1963, se ra- depărtată stea”, impune o ființă excepțională, provi- corda la concepţia neoromantică în vogă privind trata- dențială, mistică chiar, cu diverse procese și fenome- rea trecutului revoluţionar”. „Eterna revoluție” e un loc ne ce țin de remitologizarea omului și a lumii sale. comun al epocii, ideologic însemnând, odată cu criti-

182 |Akademos 4/2017 NOUTĂŢI EDITORIALE ca cultului personalității, substituirea ideii staliniste a Ființei”, regăsirea acestora semnifică „reintegrarea în biruinței socialismului într-o singură țară cu ideea de lumea paternă, dar uitată”. La fel de sugestivă e și con- „revoluție permanentă” a lui Troțki, iar în planul cre- statarea că „în cultura română mitul creaţiei spirituale ației nefiind altceva decât o încercare de reactivare a germinează la confluenţa celor două arhetipuri etnice romantismului revoluționar al artei proletcultiste din ale manifestării harului creator: cel al Păstorului și cel anii 1920–1930. Chiar dacă Ana-Maria Plămădeală îl al Meșterului Manole”, urmată de o dezvoltare minu- pune pe Loteanu într-o lumină favorabilă față de optica țioasă, cu enunțuri judicioase a acestei idei, a felului lozincardă a altor producții similare din epocă, găsind cum aceste două arhetipuri etnice se intersectează și se că regizorul nostru „a îmbogăţit substanțial subiectul intercalează în creația lui Loteanu. Alături de Poienile tradiţional cu dimensiunea ancestrală, propulsând roșii din aceeași paradigmă creatoare, dar deja la o altă concepţia victoriei prin înfrângere, venită din spaţiul vârstă a destinului spiritual al regizorului, face parte ontic al catharsisului mioritic”, mitul eternei revoluții filmulLăutarii . „În ambele filme – subtextuleclipsând nu pare să convingă. Interesante în investigațiile de pe textul – se întreprinde căutarea tărâmului fermecat al parcurs rămân doar observațiile ce țin nemijlocit de idealurilor naţionale, care în prima peliculă se regă- arta filmului, „ingeniozitatea principiului contrapunc- sește în poienile roșii, iar în cea de a doua în imperiul tic în realizarea gamei peisagistice”, felul specific de a mirific al creaţiei populare.” folosi lumina, racursiul, mizanscena și mizancadrul, Lăutarii este „ultima rază de soare a epocii de aur „simţul preponderent al expresivităţii imaginii filmice, în cinematografia autohtonă”. Perioada de restaliniza- crearea unei distincte atmosfere a secvenţei, aderarea re a societății sovietice a însemnat un proces îndelung la tipul de personaj de factură romantică”, muzicalita- de persecutare a talentelor și de eclipsare a spiritului tea de excepție și, nu în ultimul rând, metastructura creator. Din pleacă exponenții de vârf ai șai- filmică de „eternă pribegie”, care mai târziu „va sta la zecismului, se produce „decapitarea cinematografiei temelia operelor sale de referință”. (în urma emigrării lui Kalik, Loteanu, Derbeniov, Lâ- Raportat la același mit al „eternei revoluții”, fil- senko, Mursa), a teatrului (văduvit de un dramaturg mul Această clipă (1968) reprezintă o altă etapă din de talia lui Ion Druţă și de un regizor înzestrat cum destinul lui Loteanu, vine din „presimțirea că epoca a fost Ion Ungureanu), a muzicii de estradă (în urma dezghețului apune”, că iluziile romantice nu mai rezis- plecării lui și reîntoarcerii în Siberia a lui tă. Este interesantă, în acest sens, observația autoarei Mihai Dolgan, născut acolo de părinţii deportaţi)”. În asupra jocului lui Mihai Volontir: „maniera sobră, continuare, „biografiile de creaţie ale celor mai valo- aproape ascetică”. Personajul său „poartă însemnele roși și incomparabili artiști basarabeni se înscriu preg- unui exponent exemplar al șaizeciștilor, marcat de un nant în traiectoria dramatică a „refugiului-exil”. scepticism și o atotprezentă ironie, născute din decep- În următoarele filme ale lui Loteanu, O șatră urcă ţiile existenţiale”. Cu aceste observații de cadru, devine la cer (1975) și Dulcea și tandra mea fiară (1978) clară diferența de atitudine a forurilor de partid, elo- Ana-Maria Plămădeală surprinde „demitizarea succe- gioasă față de Așteptați-ne în zori și negativistă față de sivă a trei mituri ce constituie esenţa semantică a me- Această clipă. tamitului visului romantic axat pe interferenţa mitului Mitul eternei reîntoarceri se recompune din rever- eternei reîntoarceri cu cea a mitului eternei libertăţi berațiile sufletului pastoral în Poienile roșii, al doilea și mitul eternului feminin”. Utopiile se surpă într-un film al lui Emil Loteanu, șimitul creației anonime re- mod implacabil, acoperind sub ruinele crepusculului prezentat de pelicula Lăutarii. Având drept pornire un destin creator tot mai bulversat și tot mai însin- nuvela Bucolica, apoi scenariul Ciuleandra, ambele gurat. „Un imn al libertății” este etichetată de autoare titluri deja sugestive prin sine, în Poienile roșii cer- pelicula O șatră urcă la cer. Dar, dincolo de calitățile cetătoarea observă cum vibrează revelaţiile mitului acestui poem cinematografic, se lasă deja întrevăzute mioritic, cum „pulsează nostalgia etnopsihologică și defecte, care cu timpul se vor transforma în mala- a originilor”, pregnantă „în peisajele filmului, a că- dii fatale: „exteriorizarea excesivă a evenimentelor și a ror splendoare se soldează cu o exaltare estetică de o stărilor de spirit ale eroilor filmului, intonaţia emfatică rară expresivitate”. Subtilă e paralela dintre viziunea în genul melodramei în episodul final, acordând dis- antropocentrică a mitologiei românești din pelicula cursului un grad ușor de superficialitate, transformă lui Loteanu și gândirea mitică „axată pe cultul unor opera cinematografică Șatra… dintr-o operă de autor zeități păgâne” din filmul lui Serghei Paradjanov Um- în una de sorginte a filmului comercial. bra strămoșilor uitați. Pline de interes sunt și decrip- De la acest film fulminant începe devierea regi- tările de sensuri pe care le implică Poienile: „călătoria zorului de la propriul crez artistic, standardizarea vi- spre Poienile roșii simbolizează drumul spre Centrul ziunilor sale ideatico-estetice. Îmbătat de un succes

Akademos 4/2017| 183 NOUTĂŢI EDITORIALE

fenomenal (64 de milioane de spectatori numai în fos- rilor” face din personajele filmului niște „naufragiați ta URSS), care l-a situat în rândul celor mai populari ai epocii decadente”. „În acest film, continuă autoarea, cineaști sovietici, Loteanu devine adeptul înflăcărat al se produce consolidarea definitivă a mitului personal filmului comercial, detestând cu vehemenţă căutările al lui Loteanu de o rezonanţă filozofică și psihologică și idealurile filmului de artă.” aparte – mitul dragostei neîmplinite”. Filmul Dulcea și tandra mea fiară, în ciuda unui Urmează o acută criză de creație prin care se pe- imens succes de casă, scandalizează experții în cine- cetluiește „moartea spirituală a artistului romantic matografie prin discrepanța dintre mesajul peliculei și părăsit de miturile sale”. În discrepanțele următoarelor spiritul creației lui Cehov. Deși imputările păreau să filme, și Luceafărul, în locul romanti- aibă un temei real, azi cercetătoarea surprinde cu per- cului congenital, remitologizând vechile arhetipuri spicacitate „regăsirea regizorului în universul mereu și creator de mituri personale, se descoperă doar un enigmatic al marelui Cehov în coordonatele unor anu- imens orgoliu pus pe harță. Autoarea demonstrează mite stări de spirit ale artistului care semnalizează prin amănunțit și conștiincios de unde vin defectele acestor creaţia sa apusul unei epoci istorice. De asemenea, pelicule. Ultimele câteva zeci de pagini ale capitolului structura psihică a eroilor cehovieni denotă preemi- dat despre splendorile și prăbușirile miturilor roman- nenţa visării și imperativul setei de evadare, adică a tice mărturisesc în subsidiar o durere surdă. Un ochi două aspiraţii esenţiale ale sufletului romantic”. Căde- necruțător notează cu neîndurare zvârcolirile sub dă- rea din vis în realitate, această „Golgotă a risipirii visu- râmăturile unui timp în derivă a unui artist de geniu.

Ludmila Șevcenco. Oraș în toamnă, 2010, batik, mătase, 90 × 90 cm

184 |Akademos 4/2017