Pe Urmele Corifeilor Ardeleni Din Comuna Sadu Repere Istorice Si
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Ministerul Agriculturii Și Dezvoltării Rurale Pe urmele Corifeilor Ardeleni din Comuna Sadu Repere istorice si itinerarii cultural-turistice PROGRAMUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 Program finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României prin 1 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - GAL Mărginimea Sibiului Axa IV LEADER Măsura 3. 1. 3. - Încurajarea activităţilor turistice www.sadu.ro Claudiu MUNTEANU Pe urmele Corifeilor Ardeleni din Comuna Sadu Repere istorice și itinerarii cultural-turistice Sibiu 2015 Titlurile şi drepturile de proprietate intelectuală asupra acestei broşuri aparţin comunei Sadu. Punctele de vedere exprimate în lucrare aparţin autorilor şi nu angajează Comisia Europeană şi/sau comuna Sadu. Acest exemplar se distribuie gratuit. Comercializarea în ţară şi străinătate este interzisă. Reproducerea, fie şi parţială, pe orice suport, este posibilă numai cu acordul prealabil al comunei Sadu. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. Axa prioritară IV Leader: Măsura 3.1.3. - Încurajarea activităţilor turistice. Titlul proiectului: Pe urmele Corifeilor Ardeleni din Comuna Sadu. Contract: C413313011273419753 Beneficiar: Comuna Sadu. Obiectivele proiectului: 1. Obiectivul general: dezvoltarea activităţilor turistice în comuna Sadu, care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural. 2. Obiectivele specifice: Creşterea valorii adăugate în activităţi de turism. Această broşură, a cărei editare a fost iniţiată de Consiliul Local Sadu şi primarul Ivan Valentin Dumitru Ioan, este rezultatul firesc al unui proiect ambiţios de promovare şi conservare a patrimoniului local, intitulat Pe urmele Corifeilor Ardeleni din Comuna Sadu. Prin acest proiect diriguitorii comunităţii, îngrijoraţi de criza prin care trece lumea rurală, îşi propun dezvoltarea activităţilor turistice, care pot contribui la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor populaţiei. Remarcăm aşadar faptul că autorităţile locale mizează, în proiectul de redresare a comunităţii, pe cultură şi turism, investiții cu impact pe termen mediu și lung, care protejează, totodată, patrimoniul material şi imaterial local, dar şi principalele elemente de identitate. 3 Localizarea comunei şi cadrul geografic La 18 km sud de municipiul Sibiu, important centru cultural şi economic, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume, se desfăşoară, pe valea râului Sadu (Valea Sadului), în zona de contact dintre Depresiunea Sibiului şi Munţii Cibinului, comuna Sadu, în care se ajunge prin Cisnădie, pe DJ106C (6 km), sau prin Tălmaciu (8 km pe DJ105G). Învecinată la nord cu oraşul Cisnădie, la est cu oraşul Tălmaciu, la sud cu localitatea Tălmăcel, iar la vest cu Rîu Sadului. Relieful comunei Sadu se prezintă sub o formă variată, care cuprinde dealuri văi, munţi, câmpii, depresiuni, întreaga zonă fiind drenată de râul Sadu, colectorul principal al micilor ape de munte1. Localitatea este situată într-o arie geografică temperată (la nord de paralela 45°), care conferă climei un caracter moderat; prin urmare, aici nu există oscilaţii prea mari de temperatură. Structura solului nu este foarte variată; în albia râului, solul este nisipos, galben, de consistenţă argiloasă, iar spre Tălmaciu, apare un cernoziom de culoare negricioasă amestecat cu nisip, propice practicilor agricole. Bogăţia cea mai de preţ a sădenilor o reprezintă pădurile; în preajma comunei se găsesc mai cu seamă mesteceni, arini şi aluni, mai sus de aşezare întâlnim stejarul, amestecat cu carpenul, iar sus la munte apar răşinoasele (bradul, molidul). Aceşti arbori constituie fondul forestier specific al Sadului, însă avem şi apariţii izolate de salcâm, plantat lângă locul numit Flaişer sau în marginea comunei, cu scopul evident de a consolida terenul din zonele respective sau tei, cu o apariţie mai rară2. Fauna este extrem de diversă, cu un număr apreciabil de specii; remarcăm prezenţa iepurelui, vulpii şi viezurelui, prin păduri făcându- 1 Hămbăşan 1981, p. 8 2 Hămbăşan 1981, p. 17-20. 4 şi simţită prezenţa lupul, ursul, porcul mistreţ, căprioara, iar prin copaci, veveriţa. În apa Sadului şi a afluenţilor lui - ape de munte cu un important potenţial piscicol - întâlnim cu precădere păstrăvul, lipanul, mreana sau cleanul. Atestare documentară Numele localităţii pare să aibă, în opinia specialiştilor lingvişti, o sorginte slavă, cu sensul de plantă, grădină, plantaţie, loc plantat3. Prima atestare documentară a comunei, indirectă, are loc în anul 1383, când s-a încheiat un „contract” între comuna Sadu şi Scaunul Sibiului, având ca obiect paza frontierei de către sădeni4. Obiceiuri şi tradiţii populare În comuna Sadu se păstrează multe obiceiuri şi tradiţii populare, de regulă prilejuite de sărbătorile anului, care sunt ţinute cu respect de comunitatea locală. Au loc periodic şi evenimente culturale ce tind să devină tradiţii, cu mare deschidere la populaţia locală şi la turişti, cum ar fi zilele culturale ale Sadului, desfăşurate sub genericul Sadule, grădină mândră, cu programe artistice, parada portului popular, cântece şi dansuri populare. Fiii satului este o altă manifestare culturală locală devenită tradiţie, în fapt o întâlnire a tuturor celor originari de aici, care împlinesc vârste cuprinse între 30 şi 70 de ani. Nu putem trece cu vederea Ansamblul de cântece şi jocuri Valea Sadului, creat din dorinţa autorităţilor locale de a pune cât mai bine în valoare portul, jocul şi tradiţiile populare locale. 3 Iordan 1963, p. 27. 4 Hămbăşan 1981, p. 27 5 În Sadu s-a înfiinţat încă din 1962 o formaţie de fluieraşi, care a reuşit „să ducă faima satului dincolo de hotarul său”. Treptat, au venit împliniri după împliniri, fluieraşii din Sadu obţinând recunoaştere la nivel naţional, formaţia fiind răsplătită, an de an, cu diplome şi premii. Itinerarii turistice În comuna Sadu se poate ajunge din două direcţii: dinspre Sibiu (18 km) prin Cisnădie (DJ106C), străbătând terenuri pe care se succed alternativ păduri şi fâneţe, sau din Tălmaciu (6 km), pe drumul desprins din centrul oraşului către vest (DJ105G), drum care însoţeşte apa râului Sadu printr-o zonă cu multe terase. Odată ajunşi în aşezarea ascunsă sub munte printre grădinile şi livezile localnicilor, pitorescul şi ineditul Văii Sadului, care separă Munţii Cindrelului de cei ai Lotrului, ne este dezvăluit prin adevărate panorame, în care se reflectă o superbă zonă împădurită, cu versanţi înalţi şi abrupţi, printre care îşi face loc valea îngustă a râului Sadu, amenajat pe o distanţă de circa 11 kilometri cu lucrări hidroenergetice; iată aşadar un prim traseu turistic al zonei - Valea Sadului - care îşi propune să pună în valoare acest sector, cu salba lui de hidrocentrale, sector pe care îl vom detalia în cele ce urmează. Dacă după ieşirea din comună turiştii îşi continuă drumul în sus, pe Valea Sadului, în faţă le va apărea prima centrală mixtă producătoare de curent electric construită pe teritoriul actual al României, a treia din Europa (după alte opinii a cincea din Europa5), Sadu I, pusă în funcţiune la 16 decembrie 1896. Încă din 1882, o echipă de ingineri germani studiase valea Sadului, în vederea valorificării capacităţii hidroenergetice a acesteia. Astfel, în condiţiile unor rezultate încurajatoare, în amonte de sat, la 1 km, a fost construit între anii 1895- 1896 obiectivul energetic menţionat, proiectat să funcţioneze pe firul apei. Din râu, apa este prelevată printr-o priză de mal prevăzută cu grătare, apoi este transportată cu ajutorul unei conducte de aducțiune la 5 Wollmann 2010 (I), p. 30. 6 Castelul de echilibru situat lângă centrală. De la Castelul de echilibru pornesc patru conducte forțate, prin care apa ajunge la cele patru turbine, cu un debit total de 6,8 metri cubi/secundă. După turbinare, apa este evacuată în râu. A fost prima centrală cu turbine acţionate de apă şi aburi de pe teritoriul actual al ţării. În prezent produce în medie 5722 MWh/an, puterea instalată fiind de 1,7 MW. Un an mai târziu hidrocentrala era legată de Sibiu şi Cisnădie printr-o linie aeriană de transport (4 kV) lungă de 18 km, prima la această tensiune din Europa6. Un obiectiv turistic important de aici este Muzeul Energetic Sadu I, amenajat în clădirea uzinei, la etaj, în trei încăperi care iniţial au servit drept locuinţe pentru personalul care se ocupa de funcţionarea centralei; în el se află exponate ce ilustrează începuturile şi evoluţia energeticii româneşti. Mai departe, traseul turistic ne conduce spre cabana Valea Sadului şi cătunul Ciupari (unul din cele patru care alcătuiesc comuna Rîu Sadului), în apropierea cărora se află hidrocentralaSadu II, construită între anii 1905-1907. Aceasta este situată la 5 km în amonte de Sadu I, fiind o hidrocentrală de tipul acumulare; în prezent are patru grupuri, cu o putere de 1,5 MW şi o producţie de 5.500 MWh/anual. Prin punerea în funcţiune a celor două centrale, Sadu I şi II, s-a asigurat în mare măsură, începând cu anul 1897, electrificarea comunei Sadu, a oraşului Cisnădie, iar din 1901 şi a Sibiului7. La capătul traseului se întâlneşte impresionanta construcţie a hidrocentralei Sadu V, construită în anii ’50, la care se adaugă barajul sub formă de arc de cerc cu lacul Negovanu, amplasat în defileul Gâtu Berbecului, într-o zonă cu un peisaj splendid şi cu multe posibilităţi de recreere în cele câteva cabane aflate aici. Din potecile care se deschid de pe firul Văii Sadului se poate face legătura cu vârful Prejba (1744 m) - în apropierea acestuia