EVOLUŢIA AVIFAUNEI PE TERITORIUL ROMANIEI (III)
Filogenie şi sistematică
de TIBERIU JURCSAK, EUGEN KESSLER
în cadrul cercetărilor paleornitologice noile descoperiri din ultimii ani ne-au îndemnat la elaborarea unei lucrări cu caracter monografic, menite să dea o privire de ansamblu asupra dezvoltării ornitofaunei din ţara noastră. în prima parte am prezentat alături de istoricul cercetărilor, evoluţia păs.::irilor în decursul erelor geologice, din mezozoic pînă în holocen (T. J u r c s a k & E. K e s s 1 e r, 1986). Partea a doua a lucrării se referă la morfologia speciilor fosile, re prezentate prin 24 de specii, 4 subspecii, precum şi 7 taxoni, determinaţi pînă la gen. (T. J urc sa k & E. K e s s 1 e r, 1987). În această parte a monografiei tratăm problemele filogenetice şi sis tematice ale păsărilor descoperite în România. Pînă în prezent au fost identificate 195 de specii (174+21 determinate pînă la gen) şi 3 subspecii fosile, în total 194 taxoni, aparţinînd la 20 ordine, 47 familii şi 113 genuri. Paleospeciile (reprezentate numai prin forme fosile) au fost tratate în partea a II-a a lucrătii şi nu vom mai reveni la ele, dE>cît în măsura în care sînt în context cu tematica prezentei lucrări. Pentru caracterizarea fiecărui ordin, familie, gen şi specie menţio năm şi legăturile filogenetice cunoscute în raport cu apariţia lor, confir mată prin resturi fosile; răspîndirea grupului pe continente cu privire specială asupra Europei, pe teritoriul Bazinului Carpatic, respectiv spa ţiul Danubian-Pontic pînă în actual. În prezentarea sistematică şi· în ex plicaţiile filogenetice ne-am bazat pe catalogul păsărilor fosile de pe glob, elaborat de P. B rod k orb (1963-64, 1967, 1971, 1978), completat cu datele din catalogul sistematic şi geografic a lui D. Jan os s y (1980) privind avifauna fosilă din Bazinul Carpatic, în contextul descoperirilor noastre. Noua clasificare a lui P. B rod k orb reprezintă perfecţionarea clasificărilor lui K. La mb rec h t (1933), A. S. Rome r (1955) şi a lui A. W e t more (1960), cuprinzînd o serie de modificări bazate pe revizuirea critică a materialelor paleoavifaunistice cu includerea noilor descoperiri, asupra cărora nu vom insista, constituind subiectul unei lu crări aparte cu scop informativ, clasificările ornitologice uzuale la noi fiind depăşite (V. I o nes cu, 1968, I. Că tun ea nu et al. 1972). Dorim doar să subliniem că modificările taxonomice din prezenta lucrare nu sînt eronate ci respectă consecvent concepţia lui P. B rod k orb, urmărind înrudirile între taxoni.
https://biblioteca-digitala.ro 648 Tiberiu Jurcsâk, Eugen Kessier 2
în recapitulare, împărţirea cronologică a speciilor de păsări fosile descoperite pe teritoriul României se prezintă astfel: Cretacic 4 Eocen 1 Oligocen 1 Miocen 15 Pliocen 7 Pleistocen (total 133 specii) Interglaciarul Glinz-Mindel 71 Interglaciarul Riss-Wlirm 11 Glaciarul Wlirm I-II, 62 Wlirm final (III) 46 Holocen (total 111 specii) Post-glaciar 35 Neolitic 42 Bronz 24 Hallstatt 10 Timpurile istorice pînă în subactual 61. Pentru pleistocen şi holocen numerele reprezintă speciile cunoscute în fazele respective, din care cele prezente de-a lungul epocii repetîndu-se la fiecare numerotare. Astfel totalul speciilor pentru pleistocen şi holo cen nu corespunde matematic cu totalul cifrelor indicate în subunităţi. Partea finală a lucrării mai cuprinde şi o adendă, cu listele de specii identificate recent sau omise din părţile precedente, o bibliografie supli mentară1, lista alfabetică a speciilor şi a locurilor fosilifere.
PARTEA SISTEMATICA
Clasa Aves Scl. Saururae Ord. Archaeopterygiformes Fam. Archaeopterygidae Archaeopteryx sp. - Aştileu 1. (vezi partea a II-a).
Scl. Ornithurae Infrcl. Ratitae Ord. Palaeocursorniformes Fam. Palaeocursornithidae
1 In vederea completării datelor privind istoricul cercetărilor paleo-ornitolo gice din ţara noastră (T. J u r c s ă k & E. K e s s 1 e r, 1986) amintim contribuţia lui J. L. Ne u g e bor e n încă din 1850, care publică lista cole::ţiei de fosile ale lui MI c ha e 1 Ac k ne r, din Guşteriţa, de fapt prima listă paleofaunistică din ţara noastră, în care sînt amintite resturile, probabil, ale unui passeriform, prove nite dintr-o fisură din calcarele de la Poplaca (jud. Sibiu): „Kleinen Vogeln dilrfte der zarten dilnnen Knochen angehoren, welche hie und da die Spalten der Kalkfelsen bei Poplaca breccienartig ausfilllen". Colecţia lui Ac k ne r a ajuns în patrimoniul Societăţii Naturaliştilor din Sibiu .şi, dacă se mai păstrează, ar fi de dorit să fie verificată, inclusiv pentru această primă semnalare paleo-ornitologică referitoare la ţara noastră.
https://biblioteca-digitala.ro 3 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 649
Palaeocursornis biharicus K e s s 1 e r, & Jur c sa k, 1985 Aştileu 1 (vezi partea a II-a).
Infrcl. Carinatae Ord. Limnornithiformes Fam. Limnornithidae Eurolimnornis corneti K e s s 1 e r & Jur c sa k, 1986 - Aştileu 1 (vezi partea a II-a).
Ord. Gaviiformes Fam. Gaviidae Gavia stellata (Pont op.) - Cazanele Mari 1. Specia este prezentă şi astăzi în avifauna ţării ca un element de pa saj sau ca oaspete de iarnă. Nu a fost însă semnalată din materiale pa leornitologice din zonele apropiate din cuprinsul Bazinului Carpatic. Este identificată din pleistocenul, respectiv holocenul Angliei, Danemarcăi, Ita liei şi Americii de Nord. Genul în schimb este semnalat din miocenul Cehoslovaciei şi R. S. S. Moldovenească (Gavia moldavica K e s s 1 e r, 1984 de la Chişinău) reprezentînd atestările cele mai vechi. Primii repre zentanţi ai familiei sînt cunoscuţi din paleocenul şi eocenul Franţei şi Angliei (genurile Eupterornis respectiv Colymboides) şi în oligocenul Americii de Nord (Gaviella).
Ord. Podicipediformes Fam. Podicipedidae Podiceps cristatus (L.) - Biharea. Podiceps griseiogena (Bod d.) - Vîrghiş, Bratca, Cazanele Mari. Sînt specii relativ frecvente în avifauna actuală a ţării, clocitoare şi migratoare. Din sarmaţianul de la Chişinău este cunoscut Podiceps mio cenicus descris de K e s s 1 e r în 1984. Apar relativ frecvent şi în depo zitele pleistocene din Europa, mai cu seamă în ţările nordice, inclusiv în Bazinul Carpatic, asemenea altor neospecii ale genului. Numeroase pa- leospecii au fost identificate pe teritoriul Americii de Nord, de unde se cunoaşte şi _reprezentantul unei familii străvechi de vîrstă mezozoică: Baptornis advenus M a r s h.
Ord. Procellariiformes Fam. Diomedeidae +Diomedea rumana Grigorescu & K e s s 1 e r, 1985 - Credinţa (vezi şi partea a II-a). Noua specie fosilă de albatros a fost descrisă sumar în partea precedentă a prezentei lucrări. Paleospeciile genu lui sînt identificate din miocenul S.U.A., pliocenul Angliei şi S.U.A., iar neospeciile din pleistocenul majorităţii continentelor. Din Europa Centrală nu a fost identificat nici genul şi nici familia sau alte fa milii ale ordinului.
https://biblioteca-digitala.ro 650 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler 4
Ord. Pelecaniformes Fam. Elopterygidae +Elopteryx nopcsai Andrews, 1913 - Sînpetru (vezi p. a II-a). +Eostega lebedinskyi La mb rec h t, 1927 - Cluj-Napoca (vezi p. a .II-a). Reprezintă forme străvechi ale acestui ordin, cunoscute numai din România. Din familia Elopterygidaelor face parte un alt gen, +Argillor nis emuinus (B o w e r b a n k, 1854) descris din eocenul Angliei şi Belgiei.
Fam. Phalacrocoracidae Phalacrocorax carbo (L.) Cazanele Mari 1, Căscioarele, Băile 1 Mai. Specia - cu arealul în regres pe teritoriul ţării noastre - este frec ventă în cuaternarul din vestul continentului. In Bazinul Carpatic a mai fost semnalată din holocenul Ungariei. Reprezentanţii genului apar în oli gocenul Americii de Nord, miocenul Franţei, Germaniei şi Moldaviei. +Phalacrocorax lautus K u ro t schi n & G an ea a fost identificat şi de E. K e s s 1 e r în „Colecţia Mac ar o vi ci" din Iaşi, provenit din depozitele sarmaţiene de la Chişinău.
Fam. Anhingidae +Anhinga pannonica (La mb rec h t, 1916) - Brusturi (vezi p. a II-a). Formele ancestrale ale anhingidelor nu se cunosc. Resturile desco perite în pannonianul de la Brusturi constituie şi cea mai veche specie cunoscută pe glob, reprezentînd şi extremitatea nordică a arealului păsă rilor şarpe, azi retrase în zonele tropicale. Din pleistocenul superior al Australiei au fost descrise +Anhinga parva (De Vis) şi Anhinga lati ceps (De Vis, 1906), +Anhinga nana (Newton & G ad o w, 1893) din cuaternarul Insulei Mauritius şi Anhinga anhinga (Li n n a eu s) din cuaternarul Americii de Nord. E. T c he r no v semnalează Anhinga rufa din pleistocenul mediu din Israel (1972).
Fam. Sulidae +Sarmatosula dobrogensis Grigorescu & K e s s 1 e r - Credinţa (vezi partea a II-a). +Morus olsoni Grigorescu & K e s s 1 e r, 1985 - Credinţa. Sulidaele apar în oligocenul Europei, genul Sula fiind cunoscut din oligocen pînă în pleistocen. Azi este retras în nordul Europei. Genul Mo rus apare în miocenul Americii de Nord unde este răspîndit şi în prezent. In Europa apare doar în pleistocen şi holocen (Morus bassanus (L.): Da nemarca, Norvegia, Scoţia, Irlanda şi Anglia.
Fam. Pelecanidae Pelecanus onocrotalus L. - Biharea, Cazanele Mari 1, Schela Cladovei. Pelecanus sp. - Cazanele Mari 1. Specie clocitoare, astăzi doar în Delta Dunării. In restul ţării se sem nalează în pasaj. Apare în materialele subfosile din holocenul ţării şi în
https://biblioteca-digitala.ro 5 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 651
restul Bazinului Carpatic. Genul este semnalat din miocenul Franţei: + Pelecanus gracilis M i 1 n e - E d w a r d s, + Pelecanus intermedius F r a as din Wlirttemberg, +Pelecanus fraasi L y de k k e r din mio cenul Bavariei, + Pelecanus odessanus L a m b r e c h t din pliocenul Ucrainei. Alte specii sînt semnalate din pliocenul Indiei şi pleistocenul Australiei. Neospeciile cunoscute azi în Europa au fost descrise din depo zitele .pleistocene şi holocene din nordul Europei, Anglia, Danemarca şi mai sporadic spre sud: Elveţia, Azerbaidjan.
Ord. Ardeiformes Fam. Plataleidae Plegadiis falcinellus (L.) - Ohaba Ponor. Tigănuşul este o specie relativ frecventă în Deltă şi în luncile Du nării şi mai rară în alte zone umede ale ţării. In afara Peşterii Bordu Mare este cunoscut numai din pleistocenul de la Puerto Rico. De altfel şi genul este semnalat doar din pleistocenul Americii de Nord.
Fam. Ardcidae Ardea cinerea L. Căscioarele, Şuncuiuş 5. Specie clocitoare; frecventă în avifauna actuală. Resturile fosile se cunosc din cuaternarul Europei, pe teritoriul ţării sporadic din holocenul tîrziu. Formele străvechi apar în eocenul Angliei (Proherodius oweni1 L y d e k k e r); în fosforitele de la Quercy (Proardea amisa /Mi 1 ne - Ed - w ard s/); din eocenul Americii de Nord Eoceornis ardetta S h u f e 1 d t şi Botauroides parvus S h u f e Id t: din oligocenul Egiptului Goliathia andrewsi L a m b r e c h t. Din miocenul Germaniei: Ardeacites mola sicus H au s h a 1 te r, Botaurites avitus Am m o n, Botaurites similis (F r a as), Ardea brunhuberii von Am m o n. Din miocenul Franţei: Ar dea aurelianensis M i 1 n e - E d w a r d s, Ardea perplexa M i I n e - E d - w a r d s. In ţara noastră prezenţa ardeidelor miocene a fost confirmată în helvetianul din judeţul Vrancea prin amprente plantare aparţinînd la trei specii: Ardeipeda egretta Pani n & Avram, Ardeipeda gigantea P a n i n & A v r a m şi Ardeipeda incerta P a n i n & A v r a m. Din sarmaţianul de la Chişinău a fost descris genul Ardeagrandis. Din plioce nul Germaniei se cunoaşte singura formă europeană din această perioadă: Ardea lignitum G ie b e I, din pleistocenul Floridei Ardea polkensis B r o d k o r b. Forma străveche a genului Ardea, Ardea piveteaui B r u - net, a fost descrisă din eocenul Parisului (Montmartre) în anul 1970. Genul Nycticorax apare· relativ recent, Nycticorax fidens descris de B rod k orb din pliocenul Floridei. Formele fosile ale neospeciilor nu sînt frecvente în pleistocenul Eu ropei, în schimb Ardea cinerea este semnalată mai ales din depozitele nord-europene, din Finlanda, Danemarca, Anglia, Germania, Franţa, El veţia, Cehoslovacia, Ungaria şi foarte sporadic în holocenul Italiei îm:• preună cu Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Ixobrychus minutus. Botau rus stellaris din depozitele preistorice ale Danemarcăi şi Angliei. Casme rodius (Egretta) albus şi Nycticorax nycticorax numai din pleistocenul Californiei şi Floridei.
https://biblioteca-digitala.ro 652 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler------~ &
Fam. Ciconiidae + Pelargosteon t6thi K re t z o i, 1961 - Betfia (vezi partea a II-a). +Ciconia sarmatica Grigorescu & K e s s 1 e r, 1977, Credinţa (vezi partea a II-a). Ciconia ciconia (L.) - Băile 1 Mai, Cernavodă, Schela Cladovei. Barza albă apare doar în depozitele holocene din ţara noastră de ase menea în Bazinul Carpatic, Elveţia şi Anglia. Din depozitele pleistocene a fost identificată în Franţa şi Cehoslovacia; Ciconia nigra numai din Da nemarca. Reprezentanţii formelor ancestrale Pelargopappus stehlini (G a i 1 - lard) şi Pelargopappus trouessarti (G ai 11 ard) sînt cunoscute din eo ccnul fosforitelor de la Quercy, Pelargopappus magnus (Mi 1 ne - Ed - w ard s) din miocenul de la Saint-Gerand-le-Pui (Franţa). încă din eo cenul superior al fosforitelor de la Bach (Franţa) se semnalează Propelar gus cayluxensis L y d e k k e r şi din miocenul inferior de la Saint-Ge rand-le-Pui Propelargus edwardsi L y de k k e r, genul reprezentat şi în· miocenul Floridei prin Propelargus olseni B r o d k o r b. Din oligocenul inferior al Patagoniei descrie A m e g h i n o Cico niopsis antarctica şi K. La mb rec h t Palaeohippiorhynchus dietrichi din Egipt. Amphipelargus majori L y d e k k e r, ca un ultim reprezen tant al formelor străvechi de Ciconiidae este semnalat din pliocenul Gre ciei, perioadă în care Ciconia gaudry La mb rec h t este identificată în fauna de la Pikermi. Ciconia sarmatica G r i g o r e s c u & K e s s 1 e r din sarmaţianul de la Credinţa presupune originea genului din perioade mai vechi, dar fără să cunoaştem vre-o formă intermediară pentru pleisto cenul Europei, Ciconia maltha L. M i 11 e r fiind răspîndită numai în pleistocenul Americii de Nord şi al Cubei. +Pelargosteon t6thi K re t zoi, după părerea noastră a fost greşit plasată de P. B rod k orb în urma genului Ciconia, reprezentînd o formă intermediară între berze şi Leptoptilinii (marabuşii) actuali, ale căror forme fosile Leptoptilos falconeri (Da vie s) şi Leptoptilos titan W e t m 10 Ir e au fost descrise din pliocenul Indiei, şi din pleistocenul Javei. Singura formă din pliocenul Europei, Leptoptilos pliocenicus Z u - bare va, a fost descrisă din depozitele Ucrainei, de lîngă Odesa. 1n sis tematica lui B r o d k o r b genul Ciconia urmează după Leptoptilini. Din punct de vedere paleo-zoogeografic Pelargosteon t6thi descris de M. K re t z o i din cromerianul Betfiei, privit în contextul materialului avi faunistic contemporan, poate fi considerat printre ultimii reprezentanţi ai formelor tropicale din Europa.
Ord. Anseriformes Fam. Anatidae Subfam. Cygninae Cygnus cygnus (L.) - Căscioarele, Cernavodă. Cygnus olor (G m e 1 i n) -'-- Cazanele Mari 1, Ohaba Ponor, Parţa. Cygnus sp. - Drăguşeni. Cele două specii de lebede apar frecvent în depozitele cuaternare din nordul şi vestul continentului nostru.
https://biblioteca-digitala.ro 7 Evoluţia avifaunei pc teritoriul României (III)------653
Formele ancestrale apar în oligocenul Belgiei: Cygnopterus affinis {Van Bene de n) şi din Cazahstanul Central Cygnopterus lambrechti K u ro t chin; Cygnavus formosus K u ro t chin din oligocenul infe rior din Cazahstanul de vest; Cygnavus senckenbergi La mb re c h t din miocenul inferior al Germaniei; Guguschia nailae As 1 an ova & Bur - c h a k - A b r. din oligocenul Azerbaidjanului. Genul Cygnus apare în miocenul superior al Belgiei: Cygnus herren thalsi Van B e n e d e n, Cygnus falconeri P a r k e r din pleistocenul Maltei. Forme înrudite se cunosc din pleistocenul Australiei, din Noua Zeelandă şi America de Nord. Din pannonianul de la Csakvar a fost de scris Cygnanser cscikvcirensis (La mb rec h t). In pleistocenul Europei Centrale este semnalat doar din depozitul de la Ohaba Ponor. Cygnus olor a mai fost semnalat din pleistocenul Irlandei, Angliei, Germaniei, Portugaliei, Italiei şi din Azerbaidjan, precum şi din holocenul Dane marcăi.
Subfam. Anserinae Anser anser (L.) - Biharea„Bratca, Cărscioarele, Parţa, Sighiştel 11. Anser fabalis (Lat ham) - Vadu Crişului 2,. Anser albifrons (S cop o 1 i) - Aştileu 3, Ohaba Ponor, Oradea, Şun cuiuş 5, Vadu Crişului 2. Anser sp. - Braşov, Cernavodă, Credinţa, Ohaba Ponor, Şuncuiuş 3, Vadu Crişului 4, 8, 10, 13. Branta leucopsis (B e c h s t e i n) - Parţa. Subfamilia gîştelor este bine reprezentată atît în avifauna actuală cit şi în cea fosilă şi subfosilă. Formele străvechi sînt cunoscute din miocenul inferior al Italiei: Chenornis graculoides Port i s şi Presbychen abavus W e t more din miocenul Californiei. Anser scaldii (Van Bene de n) din miocenul Bel giei, Anser atavus (F r a as) şi Anser cygniformis (F r a as) din mioce nul superior al Germaniei, Anser oeningensis (M e y e r) din miocenul El veţiei, Anser udabnensis Bur c ha k - A b r. din estul Georgiei (U.R.S.S.). Din pleistocen: Anser pressus (W e t more) din America de Nord, Anser azerbaidzanicus S e r b o v s k y din Azerbaidjan, Anser equitum (B a t e) https://biblioteca-digitala.ro _654______T_z_·b_e_rz_·u_Ju_r_c_s_ak-','--E_ug=-e_n_K_e_s_sl_e_r ______8 Subfam. Tadominae Tadorna ferruginea (Pa 11 as) - Rîpa. Tadorna tadorna (L.) - Betfia. Călifarii sînt specii rare şi în avifauna actuală. Apar sporadic în ma terialele fosile, genul fiind reprezentat numai în pleistocenul Europei şi Noii Zeelande, Tadorna tador'na din Danemarca, Sardinia, Azerbaidjan şi Mongolia. Reprezentînd o pradă preferată a răpitoarelor cu pene şi cu păr, apar de obicei printr-un număr mai mare de piese în depozitele fo silifere. Resturile de călifar de la Rîpa au fost identificate prin 28 de piese, precum şi prin resturile de coji de ouă, singulare pentru paleo fauna ţării. +Anabernicula reprezintă forma ancestrală cunoscută prin mai multe specii din pleistocenul Americii de Nord alături de Branta dorna. Subfam. Anatinae +Anas submajor J a n o s s y - Betfia. Anas platyrhynchos L. - Băile 1 Mai, Căscioarele, Nandru, Parţa, Rîpa. Vadu Crişului 5, Anas acuta L. - Băile 1 Mai, Anas strepera L. - Betfia, Rîpa, Anas penelope L. - Băile 1 Mai, Nandru, Rîpa, Anas clypeata L. - Băile 1 Mai, Betfia, Galoşpetreu, Vaşcău 2, Vadu Crişului 6, Querquedula (Anas) querqt1;edula L. - Betfia, Băile 1 Mai, Galoşpetreu, Bălnaca, Rîpa, +Nettion (Anas) velox Mi l ne - Edward s, Credinţa (vezi P: a II-a). Nettion (Anas) crecca L. - Betfia, Diosig, Rîşnov, Anas sp. - Cernavodă, Credinţa, Ohaba Ponor, Vadu Crişului 11, 12, Anatinele sînt bine reprezentate pe teritoriul ţării, atît în avifauna actuală cît şi în depozitele cuaternare, la care se mai adaugă şi resturile sarmaţiene descoperite la Credinţa (Nettion velox) precum şi amprentele de Anatipeda anas P an i n & Avram din helvetianul Vrancei. Formele ancestrale ale genului Anas: Anas oligocaena T u g a r i n o v au fost descrise din Cazahstan, Anas basaltica B a y e r din oligocenul Cehoslovaciei. Formele din miocen devin mai răspîndite: Anas skalicensi,; B a y e r din Cehoslovacia, Anas leuderitzensis La mb rec h t, din Sud vestul Africii, Anas blanchardi 1\1 i 1 n e - E d w a r d s, din Franţa, Ger mania şi Cehoslovacia, Anas consobrina M i 1 n e - E d w ar d s, din Franţa, Anas isarensis L a m b r e c h t din Germania, Anas robusta M i l - ne - Edward s din Germania şi Franţa, Anas sansaniensis Mi l ne - Ed w ai_r d s din Germania şi Franţa, Anas risgoviensis von Am m o n din Germania, Anas lignitifila Port i s, descrisă din Italia, reprezintă singura formă cunoscută din pliocen. Din pleistocen semnalările se re feră la Florida, Insulele Bermude şi Mauritius. In pleistocenul Europei sînt deosebit de frecvente, în special Anas platyrhynchos, Anas strepera, Anas penelope, Anas acuta, Anas clypeata. Querquedula nataor Mi l ne - Edward s a fost descrisă din mio cenul inferior al Franţei, Germaniei şi Cehoslovaciei şi alte paleospecii din neogenul Americii de Nord şi Ecuador. https://biblioteca-digitala.ro 9 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 655 1n afară de Nettion velax (Mi 1 ne - Edward s) descrisă pentru prima dată din helvetianul Franţei, paleospeciile genului sînt cunoscute numai din pliocenul Germaniei, Nettian eppelsheimense La mb rec h t. continuînd să apară în America de Nord şi Australia în pleistocen. Din tre neospecii Nettian crecca este deosebit de frecventă atît în pleistocenul Europei cît şi al Americii de Nord. Subfam. Aythyinae Aythya fuligula (L.) - Cazanele Mari 1, Galoşpetreu, Schela Cladovei, Aythya nyraca (G li 1 d.), Betfia Aythya sp. - Credinţa. Speciile actuale sînt bine reprezentate în avifauna ţării, dar se în• tîlnesc mai rar în depozitele fosile. Au fost descrise din miocenul infe rior al Franţei: Aythya arvernensis (L y de k k e r) precum şi din mio cenul superior al Elveţiei: Aythya meyerii (Mi 1 ne-Edward s). O formă determinată pînă la gen apare şi în sarmaţianul Dobrogei. Din plio ce_nul Europei (Italia) este reprezentată numai o singură specie: Aythya sepulta (P o r t i s). J>aleospeciile genului sînt răspîndite în pleistocenul Aus1lraliei. Formele fosile ale neospeciilor sînt semnalate sporadic din depozitele cuaternare ale Europei şi Americii de Nord. Subfam. Merginae Bucephala clangula (L.) - Cazanele Mari 1, 3. +Mergus cannectens J ă no s s y, - Betfia (vezi partea a II-a). Mergus merganser L. - Cazanele Mari 1, Ohaba Ponor, Schela Cladovei, Mergus serratar L. - Cazanele Mari 1, Şuncuiuş 7. Reprezentanţii acestei subfamilii sînt oaspeţi de iarnă în fauna noas tră actuală, iar în depozitele fosilifere mult mai rari decît speciile altor familii. Paleospeciile merginelor .se cunosc ,..i;n pliocenul Americii de Nord: Ocyplanessa shatwelli B rod k orb şi Bucephala assivalis B rod - k orb, fiind relativ mai răspîndite pe acelaşi continent şi în pleistocen: Bucephala fassilis Ho w ard, Chendytes milleri H o w a r d şi Chen dytes lawi L. M i 11 e r. O singură paleospecie cunoscută pentru Europa Bucephala angustipes Jan os s y, apare în pleistocenul inferior de la Voigtsedt (R. D. Germană). În mod asemănător +Mergus cannectens J ă - no s s y, din cromerianul de la Betfia, cu caractere intermediare între Mergus serratar şi Mergus merganser, constituie o formă străveche a ge nului, neospeciile semnalate de noi fiind descrise atît din pleistocenul Europei cît şi în America de Nord. Ord. Accipitriformes Fam. Accipitridae Subfam. Buteoninae Buteo butea (L.) - Vadu Crişului 2, 4, 8, 12, Butea lagopus (Pont op p.) - Nandru, Şuncuiuş 2, Hieraaetus pennatus (G m e 1 i n) - Căscioarele, Haliaeetus albicilla (L.) - Ariujd, Aştileu 2, Nandru, https://biblioteca-digitala.ro 656 Tiberiu Jurcscik, Eugen Kessler 10 Aquila chrysaetos (L.) - Baia de Fier, Biharea, Ohaba Ponor, Aquila heliaca Sa vig n y, - Căscioarele, Rîpa, Aquila danga P a 11 a s, - N andru, Aquiln. pomarina L. - Betfia, Căscioarele. Subfam. Milvinae Milvus migrans (B o d d.) - Girişu de Criş. Subfam. Gypaetinae Aegypius monachus (L.) - Nandru, Ohaba Ponor, Gyps fulvus (Ha b 1.) - Cheile Dîmboviţei, Cheile Nerei, Cheile Turzii, Girişu de Criş, Şuncuiuş 7, Gypaetus barbatus (L.) - Cazanele Mari 1, Ohaba Ponor. Subfam. Circinae .Circus sp. - Betfia, Nandru, Schela Cladovei, Vadu Crişului 11, Zeceho- tare 1. Subfam. Accipitrinae Accipiter gentilis (L.) - Băile 1 Mai, Bălnaca, Parţa, Suplacu de Barcău, Sighiştel 3, 10, Vadu Crişului 2, 4, 11, Accipiter nisus (L.) - Aştileu 4, Cazanele Mari 2, Cernavodă. Subfam. Leptodontinae Pernis apivorus (L.) - Nandru. Pentru o orientare mai uşoară am indicat şi subfamiliile Accipitri dae-lor, cu respectarea eşalonării speciilor după catalogul lui P. B rod - k orb (1964) care reflectă o formă mult mai perfecţionată în interpre tarea filogenetică inclusiv a răpitoarelor de zi. Familia Accipitridelor este precedată de Pandionidae care nu reprezintă o familie intermediară în• tre Accipitridae şi Falconidae, cum a fost considerată în trecut. Fără să intrăm în amănunte asupra formelor străvechi, amintim doar apariţia lor din paleocenul Angliei: Lithornis vulturinus Owen şi Eo cathartes robustus La m brec h t din eocenul mediu al Germanici, Diaptornis ellioti (Mi 1 ne - Edward s) din eocenul superior al fosfo ritelor de la Quercy, alături de Plesiocathartes europaeus G ai 11 ard şi Teracus littoralis A y mar d din oligocenul Franţei. Din oligocenul inferior apar şi în America de Nord, unele forme devenind frecvente în pleistocen. Buteoninele apar în eocenul superior al Angliei şi Franţei prin Pa laeocircus cuvieri M i 1 n e - E d w a r d s, Aquilavus hypogaeus (M i 1 - ne - Edward s), şi Aquilavus corroyi (G ai 11 ard). Aquilavus depre dator (Mi 1 ne - Edward s) şi Aquilavus priscus (Mi 1 ne - Edward s) sînt semnalate din miocenul Franţei iar Aquilavus bilinicus (La u b e) din miocenul Cehoslovaciei, alte genuri +Climacarthrus şi +Gruschedula din oligocenul Argentinei. Genul Buteo este semnalat din oligocenul Ame ricii de Nord prin: Butea grangeri W e t more & Case, Buteo fluvia- https://biblioteca-digitala.ro EvoCuţia avifaunei pe teritoriuC României (III) 657 ticus A. H. Mi 11 e r & S i b 1 e y, Buteo antecursor W e t m o re, din miocen: Buteo ales (W e t more), Buteo typhoius W e t more, Buteo contortus (W e t more), din pliocen: Buteo dananus (Mar s h) şi Bu teo conterminus (W e t m o re). Din Mongolia este semnalat Buteo circoi des K u r o t c h i n, de vîrstă oligocenă, Buteo pusillus B a 11 m a n n fiind singurul reprezentant din badenianul Franţei pentru Europa. Din tre neospecii, Buteo buteo (L.) este semnalat numai din cuaternarul Eu ropei, din Finlanda pînă în Orientul Apropiat, Buteo lagopus mai la sud, din Cehoslovacia, Ungaria şi Italia şi din America de Nord (California). Hieraaetus edwardsi (S h a r pe) a fost descris din helveţianul Fran ţei. Hieraaetus pennatus (G m e I i n) din pleistocenul de la Gibraltar, Hieraaetus fasciatus (Viei 11 o t) din pleistocenul de la Gibraltar, Ita lia şi Malta. Haliaeetus piscator Mi 1 ne - Edward s a fost descris de aseme nea din miocenul superior al Franţei. Forma semnalată de K. L a m - brec h t (1933) din pliocenul (?) de la Ariujd este discutabilă. Din de pozitele pleistocene ale Europei sînt citate resturi de Haliaeetus albicilla (L.) din Norvegia, Finlanda, Anglia, Belgia, Suedia, Danemarca, Franţa, Elveţia, Ungaria, Italia, Monaco, Gibraltar, Iugoslavia, Azerbaidjan şi din tr-o singură localitate în holocenul Alascăi. Formele vechi ale genului Aquila se cunosc din badenianul Franţei: Aquila delphinensis G ai 11 ard şi Aquila pennatoides G ai 11 ard. Dintre neospeciile Europei Aquila chrysaetos (L.) în depozitele pleisto cene este destul de frecventă: Anglia, Danemarca, Franţa, Germania, Ce hoslovacia, Ungaria (publicat de K. La m brec h t în 1912 din canalul Crasnei !), Monaco, Italia, Sardinia, Malta, Palestina, Azerbaidjan. Area lul său din cuaternar se poate urmări prin ocurenţele cuaternare din Alaska pînă în New Mexico. Aquila heliaca (Sa vig n y) a fost descrisă din pleistocenul Finlan dei şi Azerbaidjan, Aquila clanga P a 11 a s din pleistocenul Franţei şi din Azerbaidjan. Resturile de Aquila pomarina L. din cromerianul de la Betfia, după cunoştinţele noastre actuale, reprezintă cea mai veche formă din pleistocenul Europei. Gypaetinae-le Europei sînt semnalate din miocenul inferior al Fran ţei prin Palaeohierax gervaisii (Mi I ne-Edward s) şi prin mai multe genuri în continentul american: Palaeoborus, Neophrontops şi Neogyps, începînd din miocenul inferior pînă în pleistocenul superior. Din pleisto cenul Maltei a fost descoperit Gyps melitensis. Aegypius monachus, dir. Aieistocenul Europei, a fost semnalat de la latitudinile Franţei şi Ger maniei, din Ungaria, Monaco, Gibraltar, Satdinia, Palestina, Azerbaidjan şi Mongolia. J. R. For st e r descrie din pleistocenul Germaniei pe Tor gos tracheliotus. Gyps fulvus (H a b Ii z I) apare în pleistocenul Belgiei, Cehoslovaciei, Monaco, Gibraltar, Italia, Israel şi Azerbaidjan. Gypaetus barbatus este cunoscut din aceleaşi depozite ale Belgiei, Franţei, Ungariei, Spaniei, din Monaco şi China. Reprezentanţii Circinae-lor străvechi au fost descoperiţi în oligocenul mediu al Mongoliei, prin Venerator dementievi (K u r o t c h i n) şi Go bihierax edax K u ro t chin. Genul Circus a fost descris din cuaterna rul Noii Zeelande: Circus teauteensis Forbes. In pleistocen Circus cyaneus este semnalat din Cehoslovacia, din numeroase localităţi din Un- 42 - Crisla https://biblioteca-digitala.ro _6_58______T_ib_e_r1_·u_Ju_r_c_sa_· k....:.,_E_u--=g'-e_n_K_es_s_lc_r ______l2 garia şi din America de Nord. Circus macrourus (S. G. G m e 1 i n) este cunoscut din pleistocenul Cehoslovaciei şi din Monaco, Circus aerugino sus din holocenul Danemarcăi, pleistocenul Cehoslovaciei şi Italiei. Subfamilia Milvinae-lor este reprezentată prin Milvus deperditu.,; Mi 1 n e - Ed w a r d s din miocenul inferior al Franţei. Milvus milvus L. şi Milvus migrans (B o d d a e r t), ambele citate numai din depozitele Europei, reapare în pleistocen doar sub forma neospeciilor. Gobihierax edax K u ro t chin din subfamilia Accipitrinaelor, a fost identificat în oligocenul mediu al Mangaliei. In afară de Accipiter alphonsi (E. T. Newton & G ad o w), descris din cuaternarul Insu lelor Mauritius, nu cunoaştem paleospeciile intermediare. Genul Accipiţer devine frecvent în cuaternarul Europei iar prin unele forme apare în America de Nord. Din depozitele pleistocene ale Europei a fost identificat din Finlanda, Elveţia Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Monaco şi Azer baidjan, în continentul american numai din California. In holocenul tim pµriu a fost semnalat din Anglia şi Danemarca. Accipiter nisus din pleis tocenul Irlandei, Poloniei, Germaniei, Austriei, Cehoslovaciei, Ungariei, Franţei, din Gibraltar şi Corsica. Sporadic în Israel. Subfamilia Leptodontinae-lor este cunoscută numai din pleistocenul Australiei: Aviceda gracilis (De Vis), fiind reprezentată în Europa prin Pernis apivorus (L.), semnalat din pleistocenul Danemarcăi şi din Israel Ultimii reprezentanţi din familia Accipitridaelor sînt şerparii, sub familia Circaetinaelor, care nu au paleospecii. Circaetus gallicus (G m e - 1 i n) se cunoaşte numai din pleistocenul Italiei. Fam. Falconidae Falco cherruq (G r a y) - Betfia, Bratca, Sighiştel 3, Falco pereqrinus T u n s t a 11 - Betfia, Falco subbuteo L. - Bălnaca, Betfia, Ohaba Ponor, Sighiştel 3, Vadu Crişului 6, 10, Falco columbarius L. - Bălnaca, Falco vespertinus L. - Betfia, Ohaba Ponor, Falco naumanni F 1 e i s c h e r - Ripa + Falco tinnunculus atavus J a n o s s y - Betfia Falco tinnunculus L. - Boroşteni, Bratca, Băile Herculane, Nandru, Ohaba Ponor, Rîpa, Som~ul Rece, Sighiştel 3, Zecehotare 1 După toate datele de care dispunem, şoimii sînt originari din Ame rica de Sud, fiind reprezentaţi prin Badiostes patagonicus A m e g h i n o din miocenul mediu al Argentinei. Din aceeaşi perioadă semnalează A. W e t more Falco ramenta din Nebraska, reprezentat prin mai multe specii în pleistocenul aceluiaşi continent: Falco readP.i B rod k orb, Falco oregonus H o w a r d, Falco swarthi L. M i 11 e r. O singură paleospecie se cunoaşte în continentul nostru, Falco pisanus Port i s, din pliocenul mediu al Italiei alături de Sushkinia pliocaenica Tu g arin o v din plio l'enul inferior al ~azahstanului. După toate probabilităţile spre sfîrşitul pliocenului se răspîndeşte în Europa. In primul interglaciar (Gilnz-Min del) în depozitele de la Betfia se remarcă prin frecvenţa speciilor şi în aceeaşi măsură şi prin indivizi. Speciile identificate în pleistocenul Eu- https://biblioteca-digitala.ro Evoluţiq avifaunei pc teritoriul României (III) 659: 13------ ropei sînt: Falco biarmicus Tem mi n c k, numai din Ungaria; Falco rusticolus L., din Suedia, Cehoslovacia şi Ungaria; Falco peregrinus Tun - st a 11, din Irlanda, Anglia, Franţa, Cehoslovacia, Elveţia, Ungaria, Mo-. naco, Gibraltar, Italia (frecvent şi în America de Nord); Falco subbuteo L., din Franţa, Ungaria, Gibraltar şi Italia; Falco eleonorae Gene, nu mai din Gibraltar şi Italia; Falco columbarius L., din Cehoslovacia, Unga ria, Gibraltar (sporadic şi în America de Nord); Falco vespertinus L., din Elveţia, Ungaria, Monaco şi Italia; Falco naumanni Fischer, din Belgia, Gibraltar şi Italia; Falco tinnunculus L., din Irlanda, Anglia, Franţa, Elveţia, Cehoslovacia, Ungaria, Gibraltar, Corsica, Italia fiind semnalat şi din Israel, Azerbaidjan şi China. Ord. Galliformes Fam. Cracidae +Palaeortyx grivensis L y de k k e r, 1883 - Măluşteni (vezi p. II-a) +Palaeortyx intermedia Ba 11 man n, 1969 - Măluşteni (vezi p. II-a) Fam. Numididae Numida melagris L. - Nucet Fam. Phasianidae Subfam. Phasianinae Alectoris graeca (Mei s n c r) - Cazanele Mari 1, Gallus gallus (L.) - Aştileu 2, 3, 4, Bălnaca, Biharea, Bratca, Cernavodă, Ohaba Ponor, Parţa, Scărişoara 1, Sighiştel 11, Şuncuiuş 1, 3, 5, 7, Tîr- guşor 2, Vadu Crişului 2, 4, 5, 10, 12, 13 Phasianus sp. - Bălnaca, Biharea, Cernavodă +Francolinus capeki La mb rec h t, 1933 - Betfia (vezi partea II-a) +Perdix perdix jurcsclki K re t zoi, 1961 - Betfia ,, Perdix perdix perdix (L.) - Bratca, Bălnaca, Nandru, Sighiştel 2, 3, Şun- cuiuş 3, 5, Tîrguşor 2, Virghiş, Vadu Crişului 3, 4, · Coturnix coturnix (L.) - Bălnaca, Boroşteni, Ohaba Ponor, Rîpa Subfam. Tetraoninae + Tetrao partium (K re t z oi, 1961) - Betfia (vezi p. II-a Lyrurus p.) + Tetrao praeurogallus Jan os s y - Betfia (vezi p. II-a) Tetrao urogallus L. - Biharea, Cazanele Mari 1, Rîpa, Someşul Rece, Aştileu 2 Lyrurus tetrix L. - Baia de Fier, Boroşteni, Cazanele Mari, 1, 2, 4, Cla dova, Virghiş, Galoşpetreu, Nandru, Sighiştel 2, Şuncuiuş 7, Ripa Lagopus lagopus L. - Galoşpetreu, Ohaba Ponor, Ripa, Rişnov, Virghiş Lagopus mutus (M o n t i n) - Aştileu 2, Cazanele Mari 2, Boroşteni,. Cluj-Napoca 3, Ohaba Ponor, Ripa, Rîşnov, Someşul Rece Vadu Cri şului 7, Vîrghiş Tetrastes bonasia L. - Scărişoara 2, Sighiştel 3, 6, Şuncuiuş 7, Vîrghiş, Zecehotare 1, Vadu Crişului 4 42• https://biblioteca-digitala.ro 660 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler------14 Modificările esenţiale, faţă de clasificările vechi, constau nu nu mai în includerea Tetraonidaelor în familia Phasianidae, ci şi în succe siunea genurilor. Galliformele reprezintă hrana preferată - şi mai uşor de capturat - a răpitoarelor, astfel apar frecvent şi printr-un număr relativ mare de piese în depozitele fosilifere. Formele străvechi sînt semnalate din eoce nul mediu al Americii de Nord: Gallinuloides wyomingensis Eastman şi Palaeortyx hoffmanni (G e r vai s) din eocenul superior al Franţei (considerat de unii autori ca şi reprezentant al Phasianidaelor: Palaeortyx phasianoides grivensis Ba 11 man n descoperit în badenianul Franţei), Ludiortyx blanchardi (M i 1 n e - E d w ar d s), Ludiortyx cayluxensis (L y d e k k e r) şi Ludiortyx galliardi (L a m b r e c h t) sinonim cu Pa laeortyx gaillardi L a m b r e c h t, Paraortyx lorteti G a i 11 a r d, Para ortyx brancoi G ai 11 ard, Pirortyx major (G a i 11 ard), Pirortyx depe reti (G ai 11 ard), toate din eocenul superior şi oligocenul inferior al Franţei. Forme înrudite reprezintă Taoperdix pessieti (Ger vai s) din oligocenul superior; Taoperdix gallica (Mi 1 ne - Edward s), Taoper dix brevipes (M i 1 n e - E d w a r d s) Taoperdix phasianoides (M i 1 ne - Edward s) toate din aquitanianul Franţei, împreună cu Taoperdix mio caena Ba 11 man n. Ulterior B rod k orb (1967, p. 112) modifică poziţia sistematică a genului Palaeortyx, încadrîndu-1 la formele primitive ale Phasianinaelor, modificînd poziţia sistematică la Palaeortyx hoffmanni (G e r v a i s) în Eortyx hoffmanni (G e r vai s) din Fam. Gallinulloi dinae. Palaeortyxidele identificate de E. K e s s 1 e r (1985) din fauna de la Măluşteni, cu toate probabilităţile vor trebui revizuite. Palaeortyx gri vensis este considerat de P. B rod k orb ca sinonim al lui Plioperdiyx grivensis (L y de k k e r, 1883) (vezi la Plioperdix). Palaeortyx cf. inter media B a 11 m an n, semnalat din miocenul de la Eichstătt (R. F. Ger mană şi de la Rudabanya (R. P. Ungară) din strate de vîrstă pliocenă, confirmă evoluţia genului pînă în pliocen, resturile sale descoperite la Măluşteni ar reprezenta extrema estică a arealului (vezi partea a II-a). Familia Numididaelor nu este reprezentată prin specii dispărute. Numida meleagris L. este semnalată numai din pleistocenul Germaniei, din mai multe peşteri ale Ungariei şi din holocenul timpuriu al Cehos lovaciei. Familia Phasianidaelor, respectiv reprezentanţii subfamiliei, apar în oligocenul inferior al Franţei prin Schaubortyx kelticus (E a s t m a n), alături de Palaeortyx gallica, Palaeortyx brevipes-Palaeortyx phasianoi des M i 1 n e - E d w a r d s şi Palaeortyx intermedia B a 11 m a n n. In miocenul Franţei a fost răspîndit Pa'laeoperdix longipes Mi 1 ne - Ed - w a r d s, Palaeoperdix priscus M i 1 n e - E d w a r d s, Palaeoperdix san saniensis Mi 1 ne - Edward s şi Palaeoperdix edwardsi (De pere t). Contemporanii acestor forme au fost Miophasianus desnoyersi (Mi 1 ne - Ed w ard s), Miophasianus medius (Mi 1 ne - Edward s), -din miocenul superior al Franţei şi Miophasianus altus (Mi 1 ne - Ed w a r·d s), descope rit în aceleaşi nivele din Franţa, Elveţia şi Germania. Din miocenul su perior se mai cunosc Miophasianus maximus (L y d e k k e r), din Franţa şi Miophasianus augustus (von A m m o n) din Germania, contemporan cu Miogallus longaevus (von A m m o n) descoperit în tortonianul Bavariei. https://biblioteca-digitala.ro 15~------'------__.:.._------'--'------Evoluţia avifaunei pe teritoriul Romdniet (III) 651 Din tortonianul Franţei au fost descrise Proalector miocaenus (G ai 1- 1 ard) şi Proalector gaillardi (E n nou c hi). Sînt forme contemporane cu Palaeocryptonyx grivensis E n n o u c h i, de asemenea din tortonianul Franţei, pînă în pliocenul mediu; prin Palaeocryptonyx donnezani D e - pere t. Genul Plioperdix reprezintă reconsiderarea genului Pliogallus după Tu g arin o v de M. K re t zoi (1955), forme care se cunosc deasemenea din tortonianul Franţei prin Plioperdix grivensis (L y de k k e r), Plio perdix depereti (E n n o u c h i), Plioperdix joleudi (E n n o u c h i), pre cum şi Plioperdix coturnoides (T u g a r i n o v) Plioperdix ponticus K u - ro t c h i n semnalate din pliocenul inferior de la Odesa. Aici se incad rează Plioperdix grivensis (L y d e k k e r) de la Măluşteni, precum şi Ammoperdyx ponticus Tu g ar i n o v, din ponţianul Odesei, Ammoperdix heyi Tem m i n c k fiind citată de T c he r n o v din pleistocenul Israe lului. Forma străveche a alcctoridelor Alectoris bavarica B a 11 m a n n, apare în miocenul Germaniei urmată de Alectoris pliocaenica Tu g ari - no v, din pliocenul Odesei. Neospeciile se cunosc numai din pleistocenul Europei de sud. Alectoris graeca (Mei s ne r) reprezintă singura specie semnalată din Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Monaco, Italia, Liban şi Israel. Formele ancestrale ale galinaceelor se cunosc numai din pliocenul Greciei: Gallus aesculapi G aud r y şi al Franţei: Gallus bravardi Ger - vai s. In legătură cu răspîndirea găinii, Gallus gallus (L.) în.Europa, sînt destule controverse, fiind considerată ca specie colonizată împreună cu fazanul. Menţionăm că găina este semnalată în Europa, chiar şi în Bazi nul Carpatic, încă din pleistocenul inferior. In holocenul timpuriu devine frecventă, fiind răspîndită din Irlanda pînă în Grecia, Egipt, India, Ja ponia, Florida, Cuba şi Puerto Rico. \Multe din aceste materiale din Europa prezintă caracterele indiscutabile ale unei forme sălbatice sau semidomesticite, fapt care vine să confirme că este vorba âe o specie autohtonă. Genul Phasianus a fost descris din pliocenul de la Pikermi Phasia nus arhaici G aud r y. Phasianus hermonis B a te a fost descris din mus terianului Israelului. Pliogallus kormosi G a i 11 a r d şi Pliogallus crassipes G ai 11 ard sînt semnalaţi din villafranchianul Ungariei. Fazanul co mun, Phasianus colchicus L. a fost identificat în pleistocenul Irlandei. Angliei, Ungariei şi Germaniei, Franţei; în Gibraltar şi în China. Francolinii, retraşi azi în sudul continentului asiatic, au fost semna laţi pentru prima dată de la Betfia: Francolinus capeki La mb rec h t, apoi de la Csarn6ta, Stranska Skala, Kanieprusy, Rebielice, Weze, Bere mcnd, Ostramos, redeterminat de Jan os s y ca Lambrechtia capeki ca peki, Lambrechtia capeki wezensis, Lambrechtia capeki villanyensis. Forme fosile ale neospeciilor se cunosc numai din pleistocenul depozite lor cavernicole din India. Genul Perdix este semnalat din depozitele pleistocene de la Betfia. de fapt o subspecie a formei actuale, Perdix perdix jurcsaki K re t z o i, 1961. O formă străveche, de talie mai mică, Perdix palaeoperdix, a fost descrisă din pleistocenul Franţei de Cec i 1 e M ou re r - C ha u vi re. Forma fosilă şi forma subfosilă de Perdix perdix sînt bine reprezentate https://biblioteca-digitala.ro Tiberiu Jurcsălc, Eugen------Kessler 16 în cuaternarul Europei, din Irlanda pină în Monaco aproape din toate ţă rile, în special din Ungaria. Perdix barbata J. V e r re a li x & Des M li r s, din Mongolia şi China. Prepeliţa, Coturnix coturnix (L.) se cunoaşte nwnai din pleistocenul Eurasiei, fiind mai frecventă în Europa. Formele primitive ale Tetraoninae-lor apar în miocenul inferior al Americii de Nord prin genurile Palaealectoris, Tympanuchus şi Archaeo phasianus, cu unele forme de Tympanuchus ce apar şi în pleistocen. Ge nul Tetrao se cunoaşte din pleistocenul inferior şi meqiu de la Betfia: Tetrao (Lyrurus) partium (K r e t z oi), specie larg răspîndită în pleisto cenul mediu al Europei (vezi partea a II-a). Tetrao praeurogallus J ă - no s s y, considerată ca o formă străveche a cocoşilor sălbatici, este deo sebit de frecventă în depozitele de la Stranska Skala, Myhyska, Rebielice, Erphingen, Sackdillingen, Tarko. Tetrao urogallus L. este semnalat din depozitele pleistocene şi holocene ale Europei, dar numai din zona Angliei pînă în Ungaria, inclusiv, sporadic din Israel, China şi Mongo lia. Tetrao tetrix (sin. Lyrurus) este deosebit de frecvent, dar numai în cuaternarul Europei, de la latitudinile Finlandei şi Irlandei pînă în Spa nia şi Italia, cu o frecvenţă mare în Germania şi Ungaria. In mod simi lar se prezintă resturile potîrnichii de zăpadă, Lagopus lagopus (L.) şi ale potîrnichii polare, Lagopus mutus (Mont i n), relativ frecvente şi în d,: pozitele pleistocene din ţara noastră, în special în pleistocenul superior. Lagopus lagopus L., sporadic în latitudinile Angliei, este relativ frec vent în Belgia şi destul de răspîndit în Germania şi Ungari~. A fost sem nalat din holocenul timpuriu al Angliei, Maltei şi în cîteva locuri în Alas ka. Lagopus mutus (M o n t i n) se cunoaşte din zonele Irlandei, Anglie( Franţei, Belgiei, Danemarcăi, Germaniei, Elveţiei, Austriei, Cehoslovaciei, Poloniei şi Ungariei. O mai mare densitate o prezintă în pleistocenul Un gariei, devenind mai sporadic în Iugoslavia, Italia şi Spania. In Alaska apare numai în holocen. Ierunca, Tetrastes bonasia L., apare foarte sporadic numai în pleis tocenul Europei, în Germania, Austria, Ungaria şi Iugoslavia. In Polonia, ca şi în ţara noastră, apare în postglaciar. Din cele cinci neospecii ale Tetraoninaelor, descrise de pe teritoriul ţării noastre, două sînt dispărute din avifauna actuală: Lagopus lcigopus I,.. şi Lagopus mutus (M o n t i n) iar alte două, Tetrao urogallus L. şi Tetrao tetrix L., sînt pe cale de dispariţie, doar ierunca, Tetrastes bona sia L., s-a menţinut pe un areal relativ extins cu efective mari. Denumirea vechiului ordin al Gruiformelor a fost modificată în or dinul Ralliformelor, cîrsteii, cocorii şi dropiile constituind în ordinea enu merării cîte un subordin, cu numeroase subordine reprezentînd specii de pe alte continente sau chiar dispărute, încadrate între Ralii şi Grues (Sub ordinele Heilornithes, Rhynocheti, Eurypygae, Mesitornithes şi +Gas t_ornithes) precum şi singurul subordin a Cariamae-lor cu numeroase pa leospecii între Grues şi Otides. Ord. Ralliformes Subord. Ralli Fam. Rallidae Subfam. Rallinae https://biblioteca-digitala.ro 17 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (JIJ) 663 +Rallicrex kolozsvarensis La mb rec h t, 1933 - Cluj-Napoca 2, (vezi partea a II-a). Rallus aquaticus L. - Ripa. Subfam. Gallinulinae Gallinula chloropus (L.) - Cazanele Mari 2. Subfam. Fulicinae Fulica atra L. - Băile 1 Mai, Sighiştel 2, Valea lui Mihai. Fulica sp. - Ciuperceni. Crex crex (L.) - Betfia, Boroşteni, Nandru, Ripa, Rîşnov, Şuncuiu.7 3, 5 Tîrguşor 2, Vadu Crişului 1, 3. Reprezintă un subordin cu forme străvechi, Telmatornis, descrise din cretacicul superior al Americii de Nord. Din Europa sînt cunoscute din eocenul Franţei prin speciile: Gypsornis cuvieri Mi 1 ne - Edward s, Quercyrallus ludianus B r o d k o r b, Quercyrallus arenarius (Mi 1 n e - Ed w ard s) şi Quercyrallus dasypus (Mi 1 n e - Ed w ard s). Rallicrex kolozsvarensis La mb rec h t, descris din oligocenul superior de la Cluj Napoca, este înrudit cu aceste forme. In oligocenul inferior al Germaniei apare Pararallus hassenkampi Martini, genul fiind relativ frecvent în miocenul Franţei: Pararallus dispar (Mi 1 ne - Edward s) şi Para rallus beaumonti (Mi 1 n e - Ed w a r d s), împreună cu Palaeoaramides chrystyi (Mi 1 n e - Ed w a r d s), Palaeoaramides eximius (M i 1 ne - Ed - w a r d s), Paraortygometra porzanoides (M i 1 n e - E d w a r d s) şi Para rallus beaumonti (M i 1 n e - E d w a r d s). Genul Rallus se cunoaşte din pliocenul Italiei: Rallus dubius Por - t i s şi din pleistocenul superior al Americii de Nord, prin Rallus prenticei W e t more şi Rallus philipsi W e t more. Rallus aquaticus L. apare relativ frecvent în pleistocenul Europei şi numai de pe acest continent, din Irlanda pînă în Italia şi Orientul apropiat, remarcîndu-se prezenţa sa în şapte depozite ale Ungariei. Primul reprezentant al Subfamiliei Gallinullinae-lor este considerat Eocrex primus \V e t more, din eocenul inferior, precum şi Palaeocrex fax 'W e t :m o re din oligocenul inferior, ambele forme din depozitele Americii de Nord. In Europa apare în miocenul mediu al Franţei· prin Miorallus major (M i 1 n e - Ed w ard s), urmat de Thiornis sociata Na - vas descris din pontianul Spaniei. Genul Gallinula apare în pliocenul Americii de Nord prin Gallinula kansarum B ro d k orb, urmată de Gallinula brodkorbi M c Co y în pleistocenul Floridei, alături de Gallinula strenuipes De Vis şi Galli nula perlata D e V i s, descoperite în pleistocenul Australiei. Gallinula chloropus (L.) este semnalată sporadic din pleistocenul Europei, mai mult din America de Nord pînă în ţările nordice sudamericane. Formele primitive ale Subfamiliei Fulicinae-lor au fost descrise din miocenul mediu din Wyoming, Fulicaletornis venustus (M a r s h), iar Miofulica dejardinii (V an Bene de n) din miocenul mediu al I,3elgfei.. Genul Fulica a fost descris din pliocenul inferior al Americii de Nord: Fulica infelix B rod k orb, urmată de Fulica shufeldti B rod k.o·r b şi Fulica hesterna H 6 w ard din pleistocenul aceluiaşi continent, alături https://biblioteca-digitala.ro • _66_4______T_ib_e_r_iu_J_u_rc_s_a_k,'-E_ug.:...e_n_K_e_s_sl_e_r ______IB de Fulica podagrica B r o d k o r b şi Fulica prior D e V is din pleisto cenul de la Barbados, respectiv din Australia. Din pleistocenul Europei Fulica atra L. este semnalată foarte sporadic, din Irlanda, Anglia, Elveţia, Monaco, Italia şi Azerbaidjan. In pleistocenul Americii de nord Fulica americana G m e 1 i n prezintă o răspîndire mult mai largă decît cores pondentul său european. După clasificarea lui B rod k orb (1967) genul Crex face parte din Subfamilia Rallinae-lor, reprezentînd forma cea mai evoluată a acestui grup. In pleistocenul Europei Crex crex (L.) are o răspîndire similară cu, Rallus aquaticus L., fiind deosebit de frecventă în special din depozitele Ungariei. Subord. Grues Fam. Gruidae Subfam. Gruinae +Grus miocenicus Grigore s su & K e s s 1 e r, 1977 - Credinţa (vezi partea a II-a). Grus grus (L.) - Sălacea, Săcuieni, Girişu de Criş. Familia cocorilor, după clasificarea lui B rod k orb, cuprinde patru subfamilii: Geranoidinae-le, Balearicinae--le, Eogruinae-le şi Gruinae-le. In majoritate cuprinde forme dispărute din avifauna actuală a globului pămîntesc. Dintre acestea subfamilia Balearicinaelor a fost reprezentată. prin numeroase genuri, respectiv specii, dintre care vom pune accent pe formele europene. Formele ancestrale ca Geranoides jepseni W e t m ore, Paragrus prentici (L o om i s),Aletornis nobilis Mar s h, Aletornis marshi (S h u f e 1 d t) Aletornis pernix Mar s h, au fost descrise din eocenul Ame ricii de Nord. Formele europene evoluează din eocenul mediu al Italiei prin Ornitocnemus robustus Z i g n o, din eocenul mediu al Germaniei este citat Ornitocnemus geiseltalensis (La m b re c h t), din eocenul su perior al Angliei Ornitocnemus hordwelliensis (L y d e k k e r) iar Orni tocnemus excelsus (Mi 1 ne - Edward s) din aquitaniul Franţei. Eobalearica tugarinovi G uree v din eocenul Uzbekistanului, +Ge ranopsis hastingsiae L y d e k k e r din eocenul Angliei precum şi Gera nopsis elatus Mi 1 ne - Edward s din fosforitele de la Quercy, par să fi fost forme răspîndite în paleogenul european. In miocen Probalearica problematica (M i 1 n e - E d w a r d s) a fost descrisă din Franţa fiindu-i contemporană Probalearica cartaegensis B rod k orb din depozitele Floridei. Pentru pliocenul Europei formele caracteristice sînt: Pliogrus germa nicus La mb r e c h t, descoperit în depozitele de la Eppelsheim, precum şi Pilogrus pentelici (G a ud r y), semnalat din pliocenul Greciei, Franţei şi Ungariei. Strămoşii apropiaţi ai Gruinae-lor, Eogrus aeola W e t more şi Eogrus wetmorei B ro d k orb, au fost descrişi din oligocenul inferior. respectiv din miocenul superior al Mongoliei. Pînă la semnalarea speciei Grus miocenicus G r i g o r e s c u & K e s s 1 e r, 1977 din sarmaţianul Dobrogei, formele primitive ale Grui nae-lor se cunoşteau numai din pliocenul Americii de Nord: Grus con- https://biblioteca-digitala.ro 19 Evoluţia avtfaunei pe teritoriul României (III) 665 f erta A. H. M i 11 e r & S i b 1 e y şi Grus nannodes W e t m o r e & M a r t in. Răspîndirea mai multor forme de gruide în miocenul ţării noastre este confirmată prin amprentele plantare descrise de N. Pani n & E. A v r a m : Gruipeda maxima şi Gruipeda intermedia din Vrancea (vezi partea I-a şi a II-a). Din pliocenul Europei nu au fost încă semnalate. Grus bohatshevi (S e re b r o v sk y) a fost descris din pleistocenul infe rior din Azerbaidjan iar Grus melitensis L y d e k k e r din pleistocenul mediu al Maltei. Cocorul mare, Grus grus (L.), este un element de pasaj în avifauna actuală a României deşi pînă în secolul XIX cuibărea încă la noi. ln pleistocenul şi holocenul timpuriu al Europei este semnalat din latitudinile Irlandei pînă în Italia şi Azerbaidjan, fiind identificat de A W e t more şi în pleistocenul Javei. ln afară de cocorul mare diJn pleistocenul Germaniei şi Franţei sînt semnalate resturi de Grus antigone (L.) precum şi de Anthropoides virgo (L.) din Franţa şi Azerbaidjan. Subordinul Otides Familia Otididae Otis sp. - Măluşteni (vezi partea a II-a). +Otis lambrechti K re t zoi, 1941 - Betfia (vezi partea a II-a). +Otis kalmani Jan os s y, 1972 - Betfia (vezi partea a II-a). Otis tarda L. - Căscioarele, Oradea, Parţa. Dropiile sînt reprezentate prin Palaeotis weigelti La m b r e c h t din eocenul mediu şi prin Chlamydotis affinis (L y d e k k e r) şi miocenul me diu al Germaniei. Vertebra de Otis sp. identificat de E. K e s s 1 e r din pliocenul de la Măluşteni reprezintă singura formă din această perioadă a Europei, probabil intermediară spre formele cunoscute din pleistocenul mediu de la Betfia: Otis lambrechti K r e t z o i şi Otis kcilmcini J a - no s s y, paleospecii considerate ca strămoşii direcţi ai speciilor actuale. Dropia apare sporadic numai în depozitele pleistocene ale Europei şi Asiei, în Anglia, Germania, Cehoslovacia, Italia, Malta şi Azerbaidjan. Paralel cu această specie sînt semnalate cu aceeaşi frecvenţă resturile de spîrcaci, Tetrax tetrax (L.) din pleistocenul Germaniei, Cehoslovaciei, Ungariei, Italiei, Maltei precum şi din Azerbaidjan. Dropia este azi pe cale de dis pariţie din avifauna ţării, prezentînd un regres permanent dinspre nord nord-vest, spre sud-sud-est. Ord. Charadriiformes Subord. Charadrii Fam. Scolopacidae Subfam. Scolopacinae Limosa limosa (L.) - Betfia Totanus (Tringa) erythropus (P a 11 a s) - Betfia. Totanus (Tringa) totanus (L.) - Betfia, Boroşteni, Ohaba Ponor. Tringa glareola L. (sau ochropus L.) - Betfia, Rîşnov. Tringa hypoleucos L. - Betfia, Boroşteni, Bălnaca. Tringa sp. - Băile Herculane. Philomachus pugnax (L.) - Ciobăniţa. https://biblioteca-digitala.ro 666 Tibe"riu Jurcscik, Eugen Kessler 20 Capella media (L a t h a m) - Betfia. Capella gallinago (L.) - Galoşpetreu, Sigiştel 2. , Scolopax rusticola L. - Bratca, Ohaba Ponor, Şuncuiuş 4, 5, 7, Vaşcău 2, Vadu Crişului 2, 4, 11. Subfam. Charadriinae Squatarola (Pluvialis) squatarola L. - Aştileu 2. Vanellus vanellus (L.) - Betfia, Vadu Crişului 2, 4. Subord. Lari Fam. Laridae Subfam. Larinae Larus sp. - Credinţa (vezi partea a II-a). ' Charadriiformele, strîns înrudite cu Ichthyornithiformele, reprezintă un rodin străvechi originar din cretacicul superior din Wyoming, Ame rica de Nord: Cimolopteryx rara Mar s h, Cimolopteryx minima B rod - k o r b, Cimolopteryx maxima B r o d k o r b şi Ceramornis major B r o d - ko rb. Familia Scolopacidelor apare de asemenea în cretacicul superior din America de Nord (New Jersey) prin Palaeotringa littoralis Mar s h, Paleotringa vagans M a r s h, Palaeotringa vetus Ma r s h, cu cîteva forme ca Palaeotringa bella (M a r s h) şi Palaeotringa gracilis (M a r s h) din eo .cenul mediu, după care reprezentanţii subfamiliei Palaeotringinaelor se şi sting. Forma străveche, cunoscută în Europa, a fost descrisă din eoccnul mediu al Germaniei, Rhynchaeites messelensis W i t tic h (reprezentan_t al subfamiliei Rostratulinae). Primul reprezentant al Familiei Scolopacinaelor, Limosa gypsorum (G e r v a i s), apare în ghipsurile de pe Montmartre, în eocenul superior al Franţei, fiind prezentă prin Limosa vanrossemi L. M i 11 e r în mio cenul Californiei şi prin Limosa ossivalis B rod k orb în pliocenul Flo ridei. Forma fosilă a sitarului de mal, Limosa limosa (L) apare foarte spo radic în pleistocenul Europei, fiind citată din Cehoslovacia, Ungaria, Ho mânia şi din Azerbaidjan - unde apare alături de Limosa lapponica (L.). Fluierarii sînt cunoscuţi din eocenul fosforitelor de la Quercy prin Totanus edwardsi G ai 11 ard, fiind reprezentaţi prin mai multe specii în miocenul Franţei: Totanus lartetianus Mi 1 ne - Edward s, Totanus majori L y de k k e r, şi Totanus grivensis E n nou c hi, alături de Tota nus praecursor L au b e, din miocenul Cehoslovaciei. Din pliocenul Italiei a fost descris Totanus scarabelli P o r t i s iar din meotianul Ucrainei To tanus numenioides Sere b o vs k y. Formele fosile ale neospeciilor sînt citate sporadic din depozitele pleistocene ale Europei şi Americii. Totanus totanus (L.) din Irlanda, Ce hoslovacia, Ungaria, Corsica şi Azerbaidjan. Totanus erythropus (Pa 11 as) din Cehoslovacia, Ungaria şi Azerbaidjan. Tringa ochropus L. din Anglia, Cehoslovacia, Italia şi Azerbaidjan. Totanus nebularia (G u n n e r u s) din Cehoslovacia, Italia şi Azerbaidjan. Evident, la aceste date se adaugă şi resturile descoperite în ţara noastră, punînd un accent deosebit asupra speciilor care au fost descrise din pleistocenul mediu al Betfiei, dar după https://biblioteca-digitala.ro :21 Evoluţia avifaunci pc teritoriu[ României (III) 667 ------·-- ,,__ ------· ··------· --- un material sporadic, insuficient pentru studii comparative rriai amă nunţite. Philomachus ? pugnax din sarmaţianul de la Ciobăniţa, cu toate tră săturile spre o formă străveche a speciei pugnax, reprezintă mai degrabă singurul reprezentant străvechi al bătăuşului pe continentul Europei, O formă înrudită a fost descrisă din pleistocenul Azerbaidjanului: Philoma chus binagadensis (Se r e b o v s k y). ln pleistocenul Europei Philomachus pugnax (L.) apare, dar foarte sporadic, fiind semnalat din Finlanda, Da nemarca, Cehoslovacia, Ungaria şi Azerbaidjan. Forme fosile ale culicilor nu au fost încă identificate la noi, dar con siderăm că este deosebit de important de menţionat apariţia lor prin Nu menius antiquus Mi 1 ne - Edward s în miocenul mediu al Franţei, cu un mare hiatus pînă la prezenţa lor, relativ mare, în pleistocen: Nume nius phaeopus (L.), Numenius tenuirostris Viei 11 o t şi Numenius ar quata (L.), iar pe continentul nordamerican Numenius americanus Bec h - st ei n. Capella media (La t h a m), din pleistocenul mediu de la Betfia, con siderăm că reprezintă forma străveche a genului, faţă de singura paleo specie, Capella anthonyi (W e t more), din cuaternarul de la Puerto Rico. ln pleistocenul Europei alături de Capella media (L a t ham), citată nu mai din Ungaria, Italia şi Monaco, Capella gallinago (L.) prezintă o ten dinţă de expansiune. Este citată din Irlanda, Anglia, Germania, Cehoslo vacia, Ungaria, Italia şi Azerbaidjan precum şi din continentul Americii https://biblioteca-digitala.ro 6fi8 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler 22 fiind citat din latitudinile Irlandei, Angliei, Elveţiei, Cehoslovaciei, din numeroase depozite cavernicole ale Ungariei, Italia, Portugalia, Monaco. Gibraltar, Israel şi Azerbaidjan. Ca şi la majoritatea speciilor semnalate din pleistocenul mediu de la Betfia resturile de Vanellus din acest de pozit, reprezintă probabil o formă intermediară între paleospeciile şi for mele actuale ale nagîţului. Larus sp., semnalat de Gri g o r e s cu & K e s s 1 e r din sarmaţia nul mediu de la Credinţa, prezintă afinităţi cu Larus minutus P a 11 a s actual. Amprente, aproximativ corespunzătoare cu această formă, au fost semnalate de M. Paucă (1943) în helvetianul de la Andriaşu de Jos. pupă toate aparenţele, fiind însă vorba de o specie de Stema . . Familia Laridaelor apare în paleocenul superior al Angliei prin Hal cyornis toliapicus (K 6 ni g); cu o formă înrudită Rupelornis definitus V an Bene de n, descrisă din oligocenul mediu al Belgiei. Numeroase specii ale genului Larus apar în miocenul inferior al Franţei: Larus des noyersii M i 1 n e - E d w a r d s, Larus elegans M i 1 n e - E d w a r d s şi Larus totanoides M i 1 n e - E d w a r d s. Larus pristinus S h u f e 1 d t evo luează în miocenul inferior din Oregon, Larus elmorei B r o d k orb în pliocenul inferior al Floridei, precum şi cele două forme Larus robustus S h u f e 1 d t şi Larus oregonus S h u f e 1 d t în pleistocenul superior din Oregon. Mult mai frecvente sînt formele fosile ale neospeciilor, dintre care următoarele au fost semnalate în depozitele Europei: Larus canus L. (Ir landa, Anglia, Danemarca, Austria, Cehoslovacia, Ungaria), Larus argen tatus Pont op pi da n (Norvegia, Scoţia, Danemarca, Austria, Cehoslo vacia), Larus fuscus L. (Norvegia, Irlanda, Gibraltar), Larus marinus L. (Norvegia, Anglia, Danemarca), Larus hyperboreus G un nerus (Sue dia, Azerbaidjan). Larus melanocephalus T e m m i n c k (Italia), Larus ridibundus L. (Danemarca, Germania, Austria, Cehoslovacia, Ungaria). Rissa tridactyla (L.) (Norvegia). Ord. Columbiformes Subord. Columbae Fam. Columbidae Subfam. Columbinae Columba palumbus L. - Baia de Fier, Bratca, Rîpa, Sighiştel 3, Şuncu- iuş 8. Columna oenas L. - Bratca, Vadu Crişului 11 Columba sp. - Bălnaca, Vadu Crişului 10 Streptopelia turtur (L.) - Bratca, Vadu Crişului Deşi speciile actuale nu sînt nici rare, nici periclitate de dispariţie (ca +Ectopistes migratorius (L.) din continentul american) iar Strepto pelia decaocto (F r i v a 1 d s z k y) este în plină expansiune, reprezentînd o specie foarte recentă în avifauna ţării-, reprezentanţii Columbinae-lor apar foarte sporadic în depozitele fosilifere. Se cunosc din miocenul infe rior al Franţei prin Gerandia calcaria (Mi 1 n e - E d w a r d s) şi Zenai dura prior B rod k orb din pliocenul de la Kansas. Genul Columba apare în pleistocenul inferior al Arizonei, Columba micula (W e t m o r c) https://biblioteca-digitala.ro 2_3______E~voluţia avifaunei p~~':!:~tor~!.__!:lo_7?1-~niei (III) 669 ţ;i Columba melitensis L y d e k k e r, în pleistocenul mediu al Maltei. Streptopelia rodericana (Mi 1 ne - Edward s) a fost descrisă din cuater narul Insulelor Rodriguez. Neospeciile Columbinaelor sînt relativ frecvente în depozitele cua ternare. Columba livia G m e 1 i n este semnalată din latitudinile Irlandei •(Anglia, Danemarca, Germania, Elveţia, Franţa, Cehoslovacia, Portugalia, Spania) pînă în Gibraltar, Corsica, Italia., precum şi din Israel, Azerbaid jan, China şi Japonia. Columba oenas L. din Anglia, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Ita lia, Monaco, Spania, Gibraltar şi Israel. Columba palumbus L. din Irlanda, Anglia, Belgia, Danemarca, Polo nia, Cehoslovacia, Elveţia, Ungaria, Franţa, Spania, Monaco, Gibraltar, Corsica, Italia, Gtecia şi Israel. Streptopelia turtur (L.) din Franţa, Ungaria, Italia şi Israel. Ord. Cuculiformes Fam. Cuculidae Cuculus canorus L. - Sighiştel 3. Cuprinde mai multe subfamili (Coccyginae, Geococyginae, Couinae ~i Cuculinae) al căror reprezentant, Uintornis lucaris Mar s h, apare în eocenul mediu din Wyoming şi Neococcyx mccorquodalei W ei g e 1, din oligocenul inferior de la Saskatchewan. Cuculus canorus L. apare foarte sporadic, numai în depozitele pleistocene ale Europei, fiind citat numai Ord. Strigiformes Fam. Strigidae Subfam. Buboninae Bubo bubo (L.) - Boroşteni, Cazanele Mari 1, Sighiştel 2, Vadu Criş 4, 10 Otus scops (L.) - Betfia Athene noctua (Scop o 1 i) - Rîşnov, Sighiştel 3 Subfam. Striginae Asio otus (L.) - Betfia, Boroşteni, Bratca, Sighiştel 2, Vadu Crişului 5, 11, 12 Asio flammeus (Pont op pi da n) - Cazanele Mari 3, Nandru, Parţa, Rîpa, Sighiştel 2 Strix aluco L. - Aştileu 2, Bălnaca, Bratca, Cazanele Mari 3, 4, Sighiştel l'2, 3, 5, 7, Şuncuiuş 3, 5, Scărişoara 1, Vaşcău 1, Vadu Crişului 4, 5, 6, 11, Zecehotare 1 Strix uralensis Pa 11 as - Cazanele Mari 1, Nandru, Vadu Crişului Strix nebulosa For st e r - Nandru Contrar vechilor clasificaţii, Familia Tytonidae-lor cuprinde formele cele mai evoluate ale acestui ordin. Formele primitive fac parte din Familia Protostrigidaelor; Eostrix mimica (W e t m o r e), Protostrix lydekkeri (S h u f e l d t) Protostrtx le- https://biblioteca-digitala.ro 670 Tiberiu Jurcsrik, Eugen Kessler 24 ptosteus (Mar s h), Protostrix saurodosis (Wc t more) şi Protostri.r ca liforniensis Howard, din eocenul Americii de Nord. In Europa, formele străvechi sînt reprezentate prin Buboninae: Bubo incertus Mi 1 n e - Ed w ard s, din eocenul superior al fosforitelor de la Quercy, Bubo poirrieri Mi 1 n e - E d w a r d s din miocenul inferior de la Saint-Gerand-Ie-Puy, Bubo florinae K re t zoi din fauna cu Hippa rion de la Csakvar (pliocen inferior) şi Bubo binagadensis B u r c h a k - A b r a m o v i c h din pleistocenul Azerbaidjanului. Bubo sinclairi L. M i 11 e r a fost descrisă din pleistocenul Californiei şi Bubo leguati Ho t s c h i l d din cuaternarul Insulei Rodriguez. Strămoşii ciuşilor sînt reprezentaţi prin Otus winterschofensis B a 11 - man n din miocenul Germaniei de lingă Eicstătt şi Otus providentiae B r o d k o r b din pleistocenul Insulelor Bahamas. Athene murivora (M i 1 ne - Ed w a r d s) din cuaternarul Insulelor Rodriguez şi Glaucidium dickinsoni B r o d k o r b din pleistocenul Insu lelor Bahamas, sînt singurele paleospecii ale acestor genuri. Formele fo sile ale neospeciilor sînt relativ frecvente în depozitele pleistocene ale Europei. Bubo bubo L. a fost semnalată din Anglia, Danemarca, Belgia. Germania, Franţa, Cehoslovada, Austria, Ungaria, Monaco, Italia precum şi din Israel şi Azerbaidjan. Bubo africanus (T e m m i n c k) a fost desco perită în pleistocenul Sardiniei. Resturile de Otus scops (L.) se cunosc din depozitele Poloniei, Elveţiei, Ungariei, Italiei, din Monaco şi din Israel. Athene noctua Scop o 1 i din Anglia, Belgia, Franţa, Danemarca, Polo nia, Ungaria Italia, Azerbaidjan şi Israel. Glaucidium passerinum (L.) din Germania, Franţa, Cehoslovacia, Ungaria şi Italia. Dintre speciile ne identificate de noi în pleistocenul României, semnalate în schimb din alte locuri fosilifere ale Europei sînt: Nyctea scandiaca (L.) (din latitudinile Angliei pînă în Sardinia, Azerbaidjan, Alaska şi Ilinois) fost semnalată din cinci ocurenţe ale Ungariei), Surnia ulula (L.) (din Elveţia Austria, din numeroase peşteri ale Ungariei şi din Alaska). Subfamilia Striginaelor este reprezentată prin Necrobyas harpa.r Mi I ne - Edward s din oligocenul superior al fosforitelor de Ia Quercy, împreună cu Necrobyas rossignoli Mi 1 ne - Edward s şi Necorbyas edwardsi G a i 11 a r d, Strigogyps dubius G a i 11 a r d, Strigogyps minor G ai 11 ard şi Asia henrici (Mi I n e - Ed w ard s). Din pliocenul Ucrai nei a fost descrisă Asio pigmaeus Sere b o vs k y; Asia brevipes Ford & Murray din pliocenul de la ldaho şi Asia priscus Howard din pleistocenul Californiei. Genul Strix a fost descris din miocenul inferior la Dakotei, Strix dakota A. H. M i 11 e r iar Strix brevis B a 11 m a n n din miocenul mediu de la Wintershof bei Eichstătt. Formele fosile ale neospeciilor caracteristice pentru pleistocenul Europei sînt: Strix aluco L. (Anglia, Danemarca, Germania, Elveţia, Ce hoslovacia, Ungaria, Italia şi Monaco). Strix uralensis Pa 11 as semna lată din depozitele Elveţiei, Cehoslovaciei şi Ungariei. Strix nebulosa Fia r st e r numai din peştera Curată de la Nandru. Asia otus (L.) din numeroase locuri fosilifere ale Ungariei, din Italia, Monaco, Azerbaidjan şi din numeroase locuri ale Americii de Nord. Asia flammeus (pont op - pi da n) prezintă o frecvenţă mare faţă de toate Strigiformele din pleis tocen: Anglia, Franţa, Germania, Elveţia, Austria, Polonia, Cehoslovacia. din 8 depozite cavernicole ale Ungariei, din Azerbaidjan precwn şi din https://biblioteca-digitala.ro 25 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 671 California pînă în Peninsula Yucatan. Aegolius funereus (L.) din Polonia, Austria, Ungaria şi New Mexico. Ordinul Strigiformelor reprezintă, din punct de vedere paleontologic, specii de mare importanţă în ce priveşte microfauna depozitelor caverni cole. Ingluviile bufniţelor depuse pe rînd în acelaşi loc preferat de multe generaţii, conţin resturile scheletice ale unui număr mare de indivizi şi spccii, în bună parte de micromamifere. Ord. Caprimulgiformes Familia Cuprimulgidae +caprimulgus capeki Jan os s y - Betfia (vezi partea a II-a) Formele străvechi ale caprimulgidelor (Fam. Aegialornithidae) au fost descrise din fosforitele de la Quercy (eocen superior - oligocen inferior), fiind reprezentate prin Aegialornis gallicus L y de k k e r şi Aegialornis leenhardti G ai 11 ard. Caprimulgul fosil de la Betfia reprezintă singura paleospecie a genului, dintre formele fosile ale neospeciilor menţionăm pentru continentul nostru specia Caprimulgus europaeus, L. semnalată numai din Anglia şi Italia. Ord. Apodiformes Fam. Apodidae Apus apus (L.) - Cazanele Mari 3, Vadu Crişului 2, 3 Cypselavus gallicus G ai 11 ard din fosforitele de la Quercy (eocen superior-oligocen inferior) reprezintă forma străveche a drepnelor, fiind prezente prin mai multe specii şi în miocenul Franţei (Saint-Gerand-le Puy): Cypselavus intermedius G ai 11 ard, Apus ignotus (Mi 1 ne-Ed - w ,a Ir d s), Apus gaillardi (E n nou c hi) şi Colocalia incerta Mi 1 ne - Ed wards. ln pleistocenul Europei, au fost identificate resturi de Apus apus (L.) în depozitele din Anglia, Ungaria, Monaco, Sardinia, Corsica, Italia şi din Israel. Apus melba (L.) din Ungaria, Italia, Sardinia, Gibraltar şi Israel. Ord. Piciformes Familia Picidae Subfam. Picinae Picus viridis L. - Bălnaca, Cazanele Mari 1, Şuncuiuş 5, 8, Vaşcău 2,. Vadu Crişului 2, 4 Picus canus G m e 1 i n - Nandru, Sighiştel 9 Dendrocopos major (L.) - Betfia, Cazanele Mari 3, Vadu Crişului 2 Dendrocopos medius (L.) - Betfia, Cazanele Mari 3, Sighiştel 1 Subfam. Jynginae J ynx torquilla L. - Betfia Formele primitive ale ciocănitorilor au fost descoperite în eocenul inferior din Wyoming prin Primobuco mcgrewi B rod k ar b precum şi https://biblioteca-digitala.ro 672 Tiberiu Jurcs6.k, Eugen Kessler 26 ------, prin Zygodactylus ignotus B a 11 m an n din miocenul Bavariei, Zygo dactylus grivensis B a 11 m an n, Zygodactylus gaudry (D e pere t) din tortonianul Franţei şi Capitonides europeus Ba 11 man n din miocenul mediu de la Wintershof de lîngă Eicstatt. Din Familia Picinae-lor Pliopicus brodkorbi F ed u cc ia & W i 1 - s o n a fost descrisă din pliocenul inferior de la Kansas, Palaeonerpes shorti Crac raft & Mor o n y din pliocenul inferior din Nebraska, Campephilus dalquesti B rod k orb din pliocenul superior din Texas şi Bathoceleus hyphalus B rod k orb din pleistocenul superior al Insule lor Bahamas. în Europa reapar doar în pleistocen, fiind semnalate din ur- mătoarele localităţi: Picus viridis L. Danemarca, Polonia, Austria, Cehoslovacia, Ungaria şi Gibraltar. Picus canus G m e 1 i n, din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria. Dendrocopos major (L.) din Irlanda, Anglia, Danemarca, Elveţia, Ce- hoslovacia, din numeroase peşteri ale Ungariei şi din Monaco. Dendrocopos medius (1.) din Germania, Cehoslovacia şi Ungaria. Jynx torquilla L. din Cehoslovacia, Ungaria şi Italia. Grupul ciocănitorilor este bine reprezentat în avifauna actuală. Spe ciile semnalate din interglaciarul Gilnz - Mindel de la Betfia, sînt sus ceptibile de a reprezenta paleo-specii sau subspecii fosile ca şi resturile de bufniţe, precizări pentru care momentan nu dispunem de material su ficient. Ord. Passerifonnes Subord. Passeres Fam. Alaudidae Alauda arvensis L. - Betfia, Sighiştel 3; Galerida cristata (L.) - Betfia, Cazanele Mari 5. Două specii fosile: Alauda jordanica T c he r no v şi Melanocory pha gracilis T c h e r n o v au fost descrise din pleistocenul mediu aJ Israelului. Forme mai vechi nu se cunosc. Neospeciile sînt reprezentate aproape exclusiv în pleistocenul Eurasiei: Melanocorypha calandra L. (Po lonia, Ucraina, Franţa, Israel), Melanocorypha bimaculata (M e net r ies) (Azerbaidjan), Melanocorypha yeltoniensis (For st e r) (Ucraina), Calan drella cinerea (G m e 1 i n) (Franţa şi Ucraina), Calandrella rufescens (Vi - e i 11 o t) (Azerbaidjan), Galerida cristata (L.) (Germania, Polonia, Franţa, Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Ucraina, Azerbaidjan, Israel 0i China), Lullula arborea (L.) (Polonia, Franţa, Cehoslovacia, Ucraina şi Sardinia), Alauda arvensis L. (Irlanda, Anglia, Germania, Polonia, Franţa, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Corsica, Sardinia, Italia, Ucraina, China), Eremophila alpestris (L.) (Anglia, Belgia, Polonia, Franţa, Elveţia, Ceho slovacia, Corsica, Ucraina, Azerbaidjan, California, New Mexico, South Dakota). - Fam. Hirundinidae Riparia riparia (L.) - Cazanele Mari. https://biblioteca-digitala.ro 27 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) ------673 Hirundo rustica L. - Băile Herculane, Betfia, Sighiştel 1, 3, Vadu Crişu lui 4, 10. Delichon urbica L. - Betfia, Vadu Crişului. Se cunosc numai două speoii fosile: Hirundo aprica F educ ci a din pliocenul superior de la Kansas şi Tachycineta speleodytes B rod k orb din pleistocenul superior al Floridei. Pentru pleistocenul Europei sînt ca racteristice: Riparia riparia (L.) (semnalată din Franţa, Sardinia şi Ucraina), Ptyo noprogne rupestris (Scop o 1 i) Franţa, Ungaria şi Italia), Hirundo rus tica L. (Irlanda, Anglia, Belgia, Germania, Polonia, Elveţia, Franţa, Aus tria, Cehoslovacia, Ungaria, Italia, Sardinia, Malta, Ucraina, Israel, China, Brazilia), Hirundo daurica L. (Franţa, Italia şi Israel), Delichon urbica (L.) (Irlanda, Anglia, Franţa, Cehoslovacia, Italia şi Ucraina). Fam. Oriolidae Oriolus oriolus (L.) - Vadu Crişului 4, 10. Singurul reprezentant al grangurilor este citat numai din depozitele pleistocene ale Europei: Franţa, Cehoslovacia, Ungaria şi Italia. Familia Corvidae Subfam. Garrulinae Garrulus glandarius (L.) - Betfia, Bratca, Sighiştel 1, 3, Peştera Someşul Rece, Şuncuiuş 3, 5, 7, Vadu Crişului 2-4, 10, 11. Sînt de origine nord-americană, Miocitta galbreathi B rod k orb semnalată din miocenul superior din Colorado, Protocitta ajax B r o d - k orb din pliocenul superior din Texas şi Kansas, Protocitta dixi B rod - k orb din pleistocenul din Texas şi Colorado şi Henocitta brodkorbi Ho 1 man din pleistocenul Floridei. 1n pleistocenul Europei Garrulus glandarius (L.) este relativ frecventă (Irlanda, Anglia, Belgia, Franţa, Lu xemburg, Danemarca, Germania, Elveţia, Cehoslovacia, Polonia, Austria, Ungaria, Corsica, Italia, U.R.S.S.-Moldavia, Ucraina-Georgia şi Israel). Subfam. Corvinae Pica pica (L.) - Bălnaca, Bratca, Cazanele Mari 1, Rîpa, Şuncuiuş 3, Vadu Crişului 4, 5, 8, 11; Nucifraga caryocatactes (L.) - Cazanele Mari 1, Chişcău, Scărişoara 2, Vadu Crişului 11; Pyrrhocorax pyrrhocorax (L.) - Boroşteni; Pyrrhocorax graculus (L.) - Băile Herculane, Boroşteni, Chişcău, Caza nele Mari 1, 2, 3, Nandru, Ohaba Ponor, Rîşnov, Rîpa, Peştera So meşul Rece; Pyrrhocorax graculus vetus K re t zoi, 1961 - Betfia (vezi p. a II-a); Corvus monedula L. - Bălnaca, Betfia, Boroşteni, Bratca, Cazanele Mari 1, Cernavodă, Scărişoara 1, Nandru, Ohaba Ponor, Şuncuiuş 3, 5, 7, Vadu Crişului 2, 4-6, 11, 12, Vîrghiş; Corvus frugilegus ··L. - Bălnaca„ Cazanele Mari 1, Cernavodă, Şuncuiuş 3, 5, Vadu Crişului 2, 3; 43 - Crisia https://biblioteca-digitala.ro 674 Tiberiu Jurcs Corvus corone L. - Bălnaca, Betfia, Bratca, Cazanele Mari 1, Nandru, Ohaba Ponor, Rîpa, Şuncuiuş 3, 5, 7, Scărişoara 1, Schela Cladovei, Vadu Crişului 4, 6, 11, Zecehotare 3; +Corvus simionescui K e s s 1 e r, 1979 - Măluşteni (vezi p. a II-a); +Corvus betfianus K re t zoi, 1961 - Betfia (vezi p. a II-a); Qom.ius corax L. - Cazanele Mari 1, 2, 4, Nandru, Ohaba, Vadu Crişu~ lui 2. Se cunosc din miocenul superior al Franţei prin Corvus larteti Mi 1- n e - E d w a r d s şi Corvus pliocaenus (P o r t i s) din pliocenul superior al Franţei şi din villafranchianul Italiei. P. B r o d k o r b consideră că specia Corvus betfianus este sinonimă cu Corvus pliocaenus (P o r t i s), Corvus simionescui K e s s 1 e r fiind o formă aparte a tipurilor din plio cen. Corvus pliocaenus jcinossyi M ou re r - C ha u vi re a fost sem nalată din mai multe depozite pleistocene ale Franţei, Corvus hungaricus La mb rec h t din Villafranchianul Franţei şi pleistocenul mediu al Un gariei, Corvus corax antecorax M ou re r - C ha u vi r c din pleistoce nul Franţei, Oregon şi New Mexico, Corvus wetmorei B rod k orb, din pleistocenul Insulelor Bahamas, Corvus pumilis W e t m o r e din cua ternarul de la Puerto Rico, Corvus moriorum. For b c s din cuaternarul de la Chatham Islands şi Corvus moriorum antipodum (Forbes) din cuaternarul Noii Zeelande. În afară de aceste paleospecii ale genului Corvus, alte paleospecii ale Corvinae-lor încă nu se cunosc. În pleistocen neospeciile devin din ce în ce mai abundente în special în Europa, dar şi în America de Nord. Vom insista mai mult asupra speciilor semnalate în Europa: Pica pica (L.) (Irlanda, Franţa, Elveţia, Belgia, Danemarca, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Monaco, Portugalia, Corsica, Sardinia, Italia, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, China, Alaska pînă la New Mexico). Pica pica major Jan o s s y (din pleistocenul mediu al Franţei, Austriei şi Cehoslovaciei). Nucifraga caryocatactes (L.) (Franţa, Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Spania şi R. S. S. Georgia). Pyrrhocorax pyrrhocorax (L.) (Franţa, Germania, Elveţia, Luxem burg, Austria, Monaco, Spania, Portugalia, Gibraltar, Italia, Ucraina, Geor gia, Azerbaidjan şi Iran). Pyrrhocorax graculus (L.) (Anglia, Franţa, Elveţia, Austria, Cehoslo vacia, Ungaria, Monaco, Spania, Mallorca, Corsica, Italia, Ucraina şi Is rael). L. S i m o n k a i (1893) îl semnalează în l\funţii Bihorului şi de pe Muntele Găina. În 1886 (24 apr.) a observat mai multe stoluri în apro piere de Buteni (jud. Arad). Cîteva exemplare se găsesc în colecţia Muzeu lui din Sibiu (S. P a şc o vs c h i - L. M an o 1 ac he, 1967). Dispare din fauna noastră, probabil la începutul acestui secol, fiind retras mult spre sud. Corvus monedula L. (Irlanda, Anglia, Danemarca, Germania, Belgia, Franţa, Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Moldavia, Spania, Portu galia, Corsica, Italia, Israel, China şi Siberia). Corvus frugilegus L. (Irlanda, Anglia, Belgia, Danemarca, Franţa, Ungaria, Corsica, Italia, Grecia, Ucraina, Azerbaidjan, Israel şi Iran). Corvus corone L. (Anglia, Belgia, Franţa, Germania, Danemarca, El veţia, Cehoslovacia, Polonia, Ucraina, Ungaria, Monaco, Spania, Portu- https://biblioteca-digitala.ro 29 Euolufia avifaunei pe teritoriul României (III) 675 galia, Sardinia, Italia, Malta, Georgia, Azerbaidjan, Israel, Siberia şi Ja ponia). Corvus corax L. (Irlanda, Anglia, Belgia, Germania, Norvegia, Fin landa, Danemarca, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria, Elveţia, Ita lia, Spania, Monaco, Mallorca, Insulele Baleare, Sardinia, Italia, Maltu, Israel, Azerbaidjan, Siberia şi numeroase localităţi din America de Nord). Fam. Paridae P Fam. Sittidae Sitta europaea L. - Scărişoara 2. Nu se cunosc paleospecii. Din pleistocenul Europei sînt semnalate: Sitta europaea L. (Anglia, Danemarca, Franţa, Elveţia, Cehoslovacia şi Ucraina); Sitta cf. carolinensis Lat h a m. (Polonia); Tichodroma muraria (L.) (Polonia şi Italia). Familia Certhiidae Certhia familiaris L. - Betfia. Este singurul reprezentant, semnalat exclusiv din pleistocenul Euro pei: din Anglia şi Ucraina. Familia Cinclidae Cinclus cinclus (L.) - Şuncuiuş 8. Resturile sale sînt semnalate numai din pleistocenul Europei (An glia, Franţa, Elveţia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria şi Corsica). Familia Muscicapidae Subfam. Turdinae Erithacus rubecula (L.) - Sighiştel 8, 10; Saxicola rubetra (L.) - Bălnaca; 43• https://biblioteca-digitala.ro 676 Tiberiu Jurcsdk, Eugen Kessler------30 Saxicola torquata (L.) - Betfia, Vadu Crişului 2; Turdus sp. - Credinţa (vezi partea I, p. 595); +Turdicus tenuis K re t zoi, 1961 - Betfia (vezi partea a II-a, p. 608); Turdus torquatus L. - Betfia; Turdus merula L. - Băile 1 Mai, Bălnaca, Boroşteni, Cazanele Mari 3, Sighiştel 1-4, 8, Şuncuiuş 8, Cluj-Napoca 3, Scărişoara 2, Vîrghiş, Vadu Crişului 3, 9; Turdus pilaris L. - Boroşteni, Nandru, Ohaba Ponor, Rîpa, Scărişoara 1, Sighiştel 3, 4, Someşul Rece, Şuncuiuş 8, Vîrghiş; Turdus iliacus L. - Betfia, Vadu Crişului 2; Turdus philomelos B re h m - Bratca, Cazanele Mari 4, 5, Galoşpetreu, Rîşnov, Sighiştel 1-4, 8, Şuncuiuş 4, Vadu Crişului 2, 3, Zeceho tare 1; Turdus viscivorus L. - Bălnaca, Băile Herculane, Boroşteni, Ohaba Po nor, Şuncuiuş 3, 5, 7, 8, Sigiştel 1-3, Vadu Crişului 3, 4, 6. Familia Muscicapidae-lor apare în miocenul mediu al Franţei prin Palaeoscinis turdirostris Howard. Unei forme primitive de sturz îi aparţine şi materialul descoperit la Credinţa (G r i g o re s cu & K e s s - 1 e r, 1977), constituind, probabil, cea mai veche paleospecie a Turdidae lor cunoscute pe glob. Formele din interglaciarul Gtinz - Mindel de la Betfia, cu o singură paleospecie, pot fi considerate ca forme străvechi ale Europei. În pleistocenul superior al Europei sînt deosebit de frec vente speciile genului Turdus, alături de care sînt semnalate: Erithacus rubecula (L.) (Irlanda, Anglia, Danemarca, Franţa, Ungaria, Ucraina, Corsica, Italia şi Israel). Erithacus luscinia (L.) (Anglia, Germania, Elveţia, Franţa, Italia, Ucraina). Erithacus megarhynchos Bre hm (Ucraina). Erithacus suecicus (L.) (Polonia, Cehoslovacia, Ucraina, Israel). Phoenicurus phoenicurus (L.) (Irlanda, Anglia, Danemarca, Franţa, Austria, Cehoslovacia, Ucraina, Corsica şi Israel). Phoenicurus ochruros G m e 1 i n (Polonia şi Israel). Saxicola rubetra (L.) (Irlanda, Anglia, Franţa, Cehoslovacia, Ucraina, Corsica). Saxicola rubetra (L.) (Irlanda, Anglia, Franţa, Cehoslovacia, Corsica, Ucraina). Saxicola torquata (L.) (Germania, Cehoslovacia, Israel). Oenanthe isabellina (T e m m i n c k) (Belgia). Oenanthe leucura (G m e 1 i n) (Franţa). Oenanthe oenanthe (L.) (Anglia, Germania, Polonia, Ucraina, Ceho- slovacia, Austria, Franţa, Israel). Monticola saxatilis (L.) (Franţa, Ungaria). Monticola solitarius (L.) (Franţa). Zoothera dauma (L a t h am) (Monaco, Corsica, Italia). Turdus torquatus L. (Germania, Polonia, Cehoslovacia, Elveţia, Un garia, Franţa, Monaco, Spania). Turdus merula L. (Irlanda, Anglia, Germania, Luxemburg, Elveţia, Austria, Polonia, Ungaria, Franţa, Monaco, Gibraltar, Corsica, Sardinia, Italia, Grecia, Moldavia, Azerbaidjan, Georgia, Israel). https://biblioteca-digitala.ro Evoluţia avifaunet pe teritoriul R'!71!âniei (II!) 31 ------677 Turdus pilaris L. (Irlanda, Belgia, Germania, Polonia, Cehoslovacia, Austria, Elveţia, Franţa, Monaco, Portugalia, Corsica, Italia şi Ucraina). Turdus iliacus L. (Irlanda, Anglia, Belgia, Elveţia, Austria, Cehoslo vacia, Ungaria, Franţa, Monaco, Portugalia, Mallorca, Italia, Ucraina, Georgia). Turdus philomelos B r e h m (Irlanda, Anglia, Belgia, Polonia, Ucraina, Cehoslovacia, Austria, Elveţia, Ungaria, Franţa, Portugalia, Cor sica, Sardinia, Italia, Malta, Israel, Azerbaidjan). Turdus viscivorus L. (Irlanda, Anglia, Danemarca, Polonia, Moldavia, Ucraina, Cehoslovacia, Austria, Elveţia, Ungaria, Iugoslavia, Franţa, Spa nia, Mallorca, Gibraltar, Corsica, Italia, Georgia). Fam. Sylviidae Acrocephalus arundinaceus (L.) - Betfia, Rîpa; Acrocephalus palustris (B e c h s t ei n) - Rîpa; Sylvia communis (L a t h a m) - Betfia. Silviidele sînt cunoscute numai prin neospecii, în mare majoritate semnalate din depozitele cavernicole de vîrstă pleistocenă ale Europei, dar cu o frecvenţă foarte redusă: Phylloscopus collybita (Vi ei 11 o t (Franţa, Cehoslovacia). Phylloscopus trochilus (L.) (Cehoslovacia, Corsica). Phylloscopus bonellii (Vi ei 11 o t) (Franţa). Acrocephalus schoenobaenus (L.) (Ucraina, Israel). Acrocephalus arundinaceus (L.) (Ungaria, Ucraina, Franţa). Acrocephalus palustris (B e c h s t e i n) (Franţa). Acrocephalus paludicola (Vi ei 11 o t) (Franţa). Sylvia atricapilla (L.) (Ucraina, Cehoslovacia, Franţa, Israel). Sylvia communis (Lat ham) (Anglia, Ucraina, Franţa). Sylvia curruca (L.) (Ungaria). Sylvia nisoria (Bec h st ei n) (Ucraina, Franţa). Sylvia hortensis G m e I i n (Franţa). Sylvia sarda Te m m i n c k (Franţa). Agrobates galactotes (T e m m i n c k) (Israel). Locustella naevia B o d d a e r t (Cehoslovacia). Regulus regulus (L.) (Polonia, Austria, Franţa). Sylvia melanocephala (G m e I i n) (Franţa). Sylvia hortensis (G m e I i n) (Franţa). Hippolais icterina (Viei 11 o t) (Franţa). Fam. Prunellidae Prunella modularis (L.) - Aştileu 2. Este semnalată numai din cuaternarul Europei, prin neospeciile: Prunella collaris (S c o p o I i) (Elveţia, Franţa, Cehoslovacia, Italia). Prunella modularis (L.) (Angli~, Franţa, Ucraina). Fam. Motacillidae Motacilla sp. - Credinţa; Motacilla alba L. - Bălnaca, Betfia, Cazanele Mari 3, 5, Sighiştcl 3, Vadu Crişului 6; https://biblioteca-digitala.ro 678 Tiberiu Jurcscik, Eugen KessLer------ Motacilla cinerea T uns ta 11 - Sighiştel 5. M otacilla flava L. - Rîpa. Anthus trivialis (L.) - Băile Herculane, Betfia, Someşul Rece. Sînt prezente numai prin neospecii, exclusiv în pleistocenul Europei. Materialul de la Credinţa constituie, propriu-zis, singura paleospecie po sibilă. Sînt de luat în considerare şi amprentele descoperite în miocenul Vrancei. Motacilla alba L. (Irlanda, Anglia, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Franţa, Corsica, Ucraina, Israel). Motacilla cinerea Tuns ta 11 (Ucraina). Motacilla flava L. (Franţa). Anthus campestris (L.) (Ucraina, Ungaria, Franţa). Anthus trivialis (L.) (Ucraina, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Franţa). Anthus pratensis (L.) (Irlanda, Anglia, Elveţia, Cehoslovacia, Unga- ria, Franţa, Corsica). Anthus cervinus (P a 11 as) (Polonia, Austria). Anthus spinoletta (L.) (Anglia, Franţa, Ungaria, Corsica). Fam. Bombycillidae Bombycilla garrula (L.) - Rîşnov, Sighiştel I, Vadu Crişului 3. Sînt semnalate numai din pleistocenul emisferei nordice: Bombycilla cedrorum Vi ei 11 o t (America de Nord). Bombycilla garrula (L.) - (Belgia, Cehoslovacia, Franţa, Italia). Familia Laniidae Lanius collurio L. - Betfia, Ohaba Ponor, Sighiştel 8; Lanius minor G m e 1 i n - Betfia, Sighiştel I, Vadu Crişului 3, 6. Lanius excubitor L. - Sighiştel 3. Lanius miocaenus M i 1 n e - E d w a r d s reprezintă singura paleo- specie a sfrînciocilor, răspîndiţi în bună parte în pleistocenul Europei: Lanius collurio L. (Anglia, Cehoslovacia, Ungaria, Franţa). , Lanius minor G m e 1 i n (Ungaria). Lanius cristatus L. (Ucraina). Lanius excubitor L. (Anglia, Elveţia, Austria, Franţa, Israel). Lanius senator L. (Ungaria, Franţa, Israel). Lanius nubicus L i c h t e n s t e i n (Israel). Fam. Sturnidae Sturnus sp. - Credinţa, Tîrguşor I. Sturnus vulgaris L. - Bălnaca, Betfia, Cazanele Mari 1, Nandru, Vadu Crişului 3, 11. O singură paleospecie, Necropsar rodericanus S 1 a te r a fost de scrisă din holocenul insulelor Rodriguez. Resturile de la Credinţa ar re prezenta o formă străveche. Formele fosile ale neospeciilor au fost iden tificate în bună parte în pleistocenul Europei: Onychognathus tristranii (S c 1 a te r) (Israel). Sturnus roseus (L.) (Franţa, Ungaria, Ucraina, Italia). Sturnus unicolor T e m m i n c k (Franţa). https://biblioteca-digitala.ro 33 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) ------679 Sturnus vulgaris L. (Irlanda, Anglia, Danemarca, Germania, Polonia, Ucraina, Cehoslovacia, Elveţia, Ungaria, Franţa, Monaco, Gibraltar, Cor sica, Italia, Malta şi Israel). Fam. Emberizidae Emberiza sp. - Sighiştel 1. Sînt răspîndite numai din pleistocen, atît în America de Nord cît şi în Europa. Speciile caracteristice Europei în pleistocen sînt: · Plectrophenax nivalis (L.) (Anglia, Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Franţa, Ucraina, şi Georgia din U.R.S.S.). Emberiza calandra L. (Anglia, Germania, Polonia, Ucraina, Cehoslo vacia, Ungaria, Franţa şi Israel). Emberiza citrinella L. (Irlanda, Anglia, Germania, Ucraina, Ceho- slovacia, Ungaria, Franţa). Emberiza schoeniclus L. (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria). Emberiza caesia C r e z c h m a r (Israel). Emberiza cia L. (Ucraina). Emberiza hortulana L. (Franţa şi Ucraina). Fam. Passeridae Fringilla coelebs L. - Aştileu 2, Betfia, Chişcău, Cazanele Mari 2-3, Scărişoara 2, Şuncuiuş 8, Vadu Crişului 6; Carduelis chloris (L.) - Sighiştel 1, 3, 10, Vadu Crişului 6; Carduelis carduelis (L.) - Boroşteni, Cazanele Mari 3, Ohaba Ponor; Carduelis sp. - Betfia, Rîpa; Parrhula wrrhula (L.) - Măgura, Sighiştel 5, Scărişoara 2, Şuncuiuş 8; Coccothraustes coccothraustes (L.) - Bălnaca, Betfia, Bratca, Ohaba Po- nor, Sighiştel 1, 3, 8, Şuncuiuş 3, 7, Vadu Crişului 2, 3; Passer, sp. - Betfia; Passer montanus (L.) - Sighiştel 3. Două forme primitive ale acestei familii au fost descoperite de Ei - ta n T c h e r n o v din pleistocenul Israelului: Passer predomesticus şi Peitronia brevirostris, alături de care Passer sp. semnalată din pleiisto ,cenul mediu de la Betfia este susceptibilă de a reprezenta, probabil, o paleospecie a vrăbiilor. Resturile fosile şi subfosile ale neospeciilor de Passeridae au fost semnalate, cu sumare excepţii, din continentul Europei: _ Fringilla coelebs L. Irlanda, Anglia, Franţa, Polonia, Elveţia, Ceho slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Spania, Gibraltar, Corsica, Sardinia, Italia şi Israel. Fringilla montifringilla L. Germania, Elveţia, Cehoslovacia, Ungaria. Carduelis chloris (L.) Irlanda, Anglia, Franţa, Elveţia, Ungaria, Po- lonia, Ucraina, Italia, Mal ta şi Israel. Carduelis carduelis (L.) Anglia, Franţa, Ucraina şi Israel. Carduelis spinus (L.) Franţa, Cehoslovacia şi Israel. Carduelis citrinella (L.) Franţa. Carduelis cannabina (L.) Irlanda, Anglia, Belgia, Germania, Franţa, Austria, Cehoslovacia, Ucraina, Corsica, Italia, Israel. https://biblioteca-digitala.ro 680 Tiberiu Jurcsiik, Eugen Kessler 34 Carduelis flammea (L.) Franţa, Cehoslovacia, Spania, Italia. Carduelis canaria (L.) Franţa, Sardinia, Israel. Carpodacus erythrinus (Pa 11 as) Franţa, Ucraina. Carpodacus rubicilla (G ii 1 d e n s t ii d t) R. S. S. Georgia. Pyrrhula pyrrhula (L.) Irlanda, Franţa, Germania, Elveţia, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Sardinia, Italia. Coccothraustes coccothraustes (L.) Irlanda, Anglia, Franţa, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Mallorca, Sardinia, Italia, Malta, Israel. Pinicola enucleator (L.) Austria, Ungaria. Loxia curvirostra L. Franţa, Cehoslovacia, Ungaria, (California, New Mexico, Illinois). Loxia pityopsittacus Bor k ha u se n, Franţa, Cehoslovacia, Ucraina. Montifringilla nivalis (L.) Franţa, Elveţia, Cehoslovacia, Ucraina. Petronia, petronia (L.) Franţa, Ucraina, Israel. Passer moabiticus T r i s t a n, Israel. Passer montanus (L.) Franţa, Elveţia, Ungaria, Ucraina. Passer hispaniolensis (T e m m i n c k), Sardinia Israel. Passer italiae (V i e i 11 o t), Italia. Passer domesticus (L.), Irlanda, Anglia, Franţa, Cehoslovacia, Un garia, Ucraina (Illinois). Asupra Passeriformelor, - care devin deosebit de frecvente în Pleis tocen -, se ridică un mare semn de întrebare: cînd au apărut şi care sînt formele intermediare prin care au evoluat speciile actuale, repre zentînd ordinul superior în arborele filogenetic al păsărilor. Paleospeciile semnalate din eocenul Europei (,,Protornis") şi al Americii de Nord (,,He be"), au fost reconsiderate încă de A. S. R om e r (1955). Datele su mare se referă la răspîndirea lor în miocen: Corvus, Turdus, Motacilla, Lanius şi Sturnus, indică originea lor pe continentul Europei însă nu mărul extrem de redus din pliocen (Hirundo, respectiv Emberiza în Ame rica de Nord) nu oferă date suficiente spre saltul calitativ din pleistocen în mare majoritate prin neospecii. O „verigă" intermediară pentru unele încercări de reconstituire ne-o oferă staţiunile de vîrstă pleistocenă me die de la Stranska Skala, din Cehoslovacia (D. Jan os s y, 1972), de la Betfia din România (W. Cape k, 1917, M. K re t zoi, 1961, E. K e s s - 1 e r, 1975) şi de la Ubeidiya din Israel (E. T c he r no v, 1968). In fauna de la Betfia, din 71 specii de păsări 28 de specii sînt reprezentate de Passeriforme, ceea ce reflectă amploarea răspîndirii lor încă din primul interglaciar, cînd fauna Europei nu prezenta modificări esenţiale. Prin această parte (III) finală a lucrării privind evoluţia avifaunei pe teritoriul României se încheie lucrarea monografică în care ne-am propus să prezentăm toate datele cunoscute pînă la depunerea manuscri sului în această problematică. Cuprinzînd datele referitoare la istoricul cercetărilor paleornitolo gice din ţara noastră, listele de specii publicate, descrierea speciilor fo sile şi poziţia taxonilor identificaţi pe teritoriul ţării, în contextul desco peririlor din Europa, precum şi lista bibliografică completă, lucrarea oferă ornitologilor şi paleontologilor un instrument de lucru util pentru vii-= toarele cercetări. https://biblioteca-digitala.ro 35 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 681 ADENDA (materiale care nu sînt cuprinse în lucrare) Cuina Turcului (det. K. Fischer & B. St e ph an, 1977): Phalacrocorax carbo (B l u m e n ba c h), Pelecanus sp., Anas platyrhynchos L., Aythya fuligula (L.), Bucephala clangula (L.), Columba palumbus L., Strix U'ralensis Pa l las Corvus monedula L. Peştera Curată, Nandru (det. K. Fischer & B. St e p han, 1977): Anas platyrhynchos L., Fako tinnunculus L., Lyrurus tetrix (L.), Corvus monedula L. Pl"1tera Gura Cheii, Rîşnov (jud. Braşov, aurignacian, leg. C. S. N. P 1 op ş or, 1959, det. E. K e ssl e r): Anas crecca L., Lagopus lagopus (L.), Lagopus mu tus (Mont i n), Crex crex Tri.nga cf. glareola L., Athene noctua (Scop.), Pyrrhocorax graculus L., Turdus philomelos C. L. Bre hm, Bombycilla gar rulus (L.). Peştera Cioarei, Boroşteni (pleistocen superior, leg. M. C â r c i u mar u 1984- 85, det. E. K e s s 1 e,r): Falco tinnunculus L. Lyrurus tetrix (L.), Lagopus mutus (Mont i n), Crex crex (L.), Bubo bubo (L.), Asia otus (L.), Pyrrho corax gracU'lus L., Turdus pilaris L., Turdus merula L., Turdus viscivorus L. Cheile Vîrghişului (jud. Covasna, pleistocen superior-holocen, leg. St. De n e s, 1985-86, det. E. K e s s 1 e r): Podiceps griseigena (B o d d.) Tetrastes bonasia (L.), Lyrurus tetrix (L.), Lagopus lagopus (L.), Perdix perdix (L.), Gallus gallus L., Corvus monedula L., Turdus pilaris L., Turdus meru/a L. Piatra Frecăţiei, Cernavodă (jud. Constanţa, staţiune istorică, Sec. IV-X., leg. M. Ud re s c u, 1985-86, det. D. K e s s l e r, Pelecanus sp., Ciconia cica nia (L.), Anser sp., Cygnus cygnus (L.), Anas sp., Accipiter nisus (L.), Pha sianus sp., Gallus gallus L., Corvus monedula L., Corvus frugilegus L. LISTA locurile fosilifere cu material paleornitologic de pe teritoriul României Andreiaşu de Jos - jud. Vrancea (Miocen mediu). Ariujd - jud. Covasna (? Pliocen). Aştileu - jud. Bihor, 1. Cornet, lentila nr. 204 (Cretacic inferior). 2. Peştera Igreţ (Pleistocen sup. - Holocen). 3. Peştera lui Potriva (P. din Pusta Călăţele), (Holocen-eneolitic). 4. Peştera Mică (Holocen-neolitic). Baia de Fier - jud. Gorj, Peştera Muierii (Pleistocen superior). Băile Herculane - jud. Caraş-Severin, Peştera Hoţilor (Pleist. sup. Holocen). Băile 1 Mai - jud. Bihor, depozit de turbă (Holocen). Bălnaca - jud. Bihor, peşterile de pe malul stîng al Crişului Repede (Holocen). Betfia - jud. Bihor, locurile fosilifere nr. I-XIII de pe D. Şomleu (Pleistocen in- ferior - mediu). Biharea - jud. Bihor, aşezare preistorică (Holocen -subactual). Boroşteni - jud. Gorj, Peştera Cioarei (Pleistocen superior). Braşov - jud. Braşov, Peştera (Pleistocen sup.). Bratca - jud. Bihor, Peştera de pe Piatra Beiului (Holoceno. Brusturi - jud. Bihor, exploatarea de bitum de la Tătăruş (Pannonian). Cazanele Mari - jud. Caraş-Severin, 1. Cuina Turcului (Tardiglaciar). 2. Climente I. (Pleistocen sup. - Holocen). 3. Chindiei II. (Pleistocen superior - Holocen). https://biblioteca-digitala.ro 682 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kcs.~lcr 36 4. Icoana (Pleistocen superior - Holocen). 5. Adăpostul cu ciulini (P!eist. sup. - Holocen). Căscioarele - jud. Călăraşi, staţiune preistorică (Holocen-n<'olitic). Cernavodă - jud. Constanţa, Piatra Frecăţiei (aşezare din Sec. IV-X). Cheile Dîmboviţei - jud. Dîmboviţa, Peştera Rece (Pleistocen sup.). Cheile Nerei - jud. Caraş-Severin, Peştera nr. ? (Pleistocen sup.). aheile Turzii - jud. Cluj, Peştera lui Binder (Pleistocen sup.). Chişcău - jud. Bihor, Peştera Urşilor (Pleistocen superior). Ciobăniţa - jud. Constanţa, cariera (Miocen superior). Ciuperceni - jud. Teleorman, (Pliocen). Cladova - jud. Timiş, staţiune preistorică (Holocen-Neolitic). Cluj-Napoca - jud. Cluj, 1. Mănăştur - (Eocen). 2. Cetăţuie (Oligocen). 3. Someşeni (Pleistocen superior). Corund - jud. Harghita (Ponţian). Oredinţa - jud. Constanţa, cariera (Miocen superior). Diosig - jud. Bihor, staţiune preistorică (Holocen). Drăguşeni - jud. Botoşani, staţiune preistorică (Holocen). Galoşpetreu - jud. Bihor, cariera din D. Legii (Pleistocen superior). Girişu de Criş - jud. Bihor, staţiunP de vîrsta bronzului „Aleceu". Gîrcina - jud. Piatra Neamţ (Miocen mediu). Măluşteni - jud. Vaslui, carieră (Pliocen). Nandru - jud. Hunedoara, Peştera Curată (Pleistocen superior). Nistoreşti - jud. Vrancea (Miocen mediu). Nucet - jud. Bihor, Peştera Fînaţe (Pleistocen superior). Ohaba Ponor - jud. Hunedoara, Peştera de la Bordu Mare (Pleist. sup.). Oradea - jud. Bihor, Salca, staţiune neolitică (la vest de cart. Nufărul.). Parţa - jud. Timiş, staţiune neolitică. · Peştiş - jud. Bihor, Peştera Piatra Jurcoaii (neolitic). Poplaca - jud. Sibiu (Pleistocen?). Prisaca - jud. Vran:::ea (Miocen mediu). Ripa - jud. Bihor, cariera de pe D. Costoi (Pleistocen superior). Rîşnov - jud. Braşov, Peştera· Gura Cheii (Pleistocen superior). Săcădate - jud. Sibiu (Pliocen). Săcueni - jud. Bihor, Cetatea Taurilor, aşezare de vîrsta bronzului. Sălacea - jud. Bihor, Dealul Vida, aşezare de vîrsta bronzului. Scărişoara - jud. Alba, 1. Peştera Vulturilor (Holocen). 2. Peştera de la Coiba Mare (Pleistocen sup.). Schela Cladovei - jud. Mehedinţi, staţiune preistorică (Holocen). Schitu Frumoasa - jud. Bacău (Miocen inf.). Sighiştel - jud. Bihor, 1. Peştera Măgura (Pleistocen superior). 2. Peştera Tibo:::oaia (Pleistocen superior). 3. Peştera Drăcoaia (Pleistocen superior). 4. Abri în aval de Peştera Pişolca (Holocen). 5. P. din Faţa Ciumatcăului (Holocen). 6. Peştera din Dosul Blidarului (Holocen). 7. Peştera Mare de la Arcadă (Holocen). 8. Peştera din Dealul Colibii (Holocen). 9. Peştera din Faţa Laurului (Holocen). 10. Peştera din Piatra Şoimului (Holo:::en). 11. Peştera de J~ Varniţă (Holocen). Simeria - jud. Hunedoara (Miocen). Sînpetru - jud. Hunedoara, (Cretacic superior). Someşul Rece - jud. Cluj, Peştera cu Oase (Pleisto:::en superior). Suplacu de Barcău - jud. Bihor, staţiune preistorică (Ho'.ocen). Şuncuiuş - jud. Bihor, 1. Peştera Ungurului (Holocen). 2. Avenul din Pîrîul Tare (Holocen). 3. Peştera de la Hodoabă (Holocen). 4. Peştera Suspendată (Holocen). 5. Peştera din Dea'.ul Dumbrăvii II (Holocen). 6. Peştera Vîntului (Holocen). 7. Pe-ştera Napiştileu (Pleistocen superior). 8. Peştera Izbîndiş (Pleist. sup. - Holocen). https://biblioteca-digitala.ro 37 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 683 Tîrguşor - jud. Constanţa, 1. Peştera Gura Dobrogei (Holocen). 2. Peştera Cheia Dobrogei (Holocen). Vadu Crişului - jud. Bihor, 1. Peştera Caprelor (Holocen). 2. Peştera Devenţului, staţiune de vîrsta bronz. 3. Caverna I-II (Holocen). 4. Peştera de la Cetatea Zmeilor (Holocen). 5. Peştera Fugarilor (Holocen). 6. Peştera din Stanu Stupului (Holocen). 7. Peştera cu Apă (Holocen). 8. Peştera.de la Peştera cu Apă (Holocen). 9. Peştera de la Piatra Lată (Holocen). IO. Peştera cu Fereastră (Holocen). 11. Peştera de la Staţia Hidro'.ogică (Holocen). 12. Peştera din Creasta Măgurii (Holocen). 13. Peştera de la Carieră (Holocen). Vaşcău - jud. Bihor, 1. Peştera din Dosul Frăsinoasei (Holocen). 2. Peştera din Platoul Cîmpeneneasca (Holocen). Vîrghiş - jud. Covasna, Peşterile din Cheile Vîrghişului (Pleist.-Hol.). Zece Hotare - jud. Bihor, 1. Peştera Păstăioasa (P:cist. sup. - Holocen). 2. Peştera din Dealul Cărmăzanului (Holocen). 3. Peştera din Valea Letea (Holocen). BIBLIOGRAFIE (în completarea listei publicate în 1986) Că tu n ea nu, I. - A I. F i 1 i p a ş c u - D. M u n t e a nu - E. Na dr a - V. Pop - C. Rosetti - Bă 1 ă nes cu - M. Tă 1 peanu, 1972. Nomenclatorul păsărilor din România, Ocrotirea Naturii 16 (1): 127-145, Bucureşti. Fischer, K. & B. St e ph an, 1972. Vogelknochenfunde aus quartiiren Abla gerungen SUdvestrumăniens, Mitt. Zool. Mus. Berlin, 53 (1): 80-89. I o n c s c u, V. 1968, Aves in Vertebratele din România 201-393. Editura Aca demiei R.S.R. Bucureşti. Jur c sa k, T. & E. K e s s 1 e r, 1985 - Evoluţia avifaunei pe teritoriul Româ• niei, I. Crisia 16: 577-615, 2 fig. Oradea. J u r c sa k, T. 1987 - Evoluţia avifaunei pe teritoriul României, II. Crisia 17: 583-609, 40 fig. Oradea. K c s s Ic r, E. 1987 - New contributions to the knowledge about the Lower and Uppcr Crctaceous birds from Romania, - Fourth Symposium on Mesozoic Terrestrial Ecosystems, Short Papers 129-1:ll, Edited by P. M. Cur r ie and E. H. K o s t e r, Drumhe!ler, Alberta, Canada. L a m b r e c h t, K. 1930 - Fosszilis es kihalt madarak, in A. B re h m, Az âl• latok vilaga 8: 100-107, S c he n k J a k a b szerkeszteseben. Ed'it. Guten berg, Budapest. N e u g e b o r e n, J. L. 1850 - Siebenbi.irgische Petrefacten in der Sammlung des Herrn Michael Ac k ne r, Pfarrer in Hammersdorf, in Verhandlungen und Mitt. des siebenbi.irgische Vcreins fi.ir Naturwissenschaften zu Herrnann stadt, 11: 173. Sibiu. Simon k ai, L. 1893 - Arad varrriegye termeszetrajzi Idra.sa, 3: 37. Arad. T c he r n o v, E. 1968 - A preliminary investigation of the Birds in the Pleisto cene Deposits of 'Ubeidiya, 1-38, I-III Plate. Jerusa!em. https://biblioteca-digitala.ro 684 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler :m THE EVOLUTION OF THE AVIAN FAUNA IN THE TERRITORY OF ROMANIA III Phylogeny and Systematization (Summary) Within the framework of the paleornithological researches the rece:it disco veries urged us to write a monographic paper due to gi've a general survey of the development of the ornithofauna in our country. In its first part besidcs the history of this rf'search work we a'.so presentecl the evolution of birds in the course of the geologica! periods from the Mesozoic up to the Holocene (T. Jur c sa k & E. K e ssl e r, 1986). The second part of the paper treated the morphology of thc fossil species represented by 24 species, 4 subspecies as well as 7 taxes c!Ptcrmined to their genera (T. Jur c sa k & E. K e s s 1 e r, 1987). In this third part of the monograph we deal with problems of phylogeny and systematization of the birds discovered in Romania. Up to the prescnt time 195 species and subspecies (174+21 determined to their genera) have bcen identified, which belong to 20 orders, 47 fami:ies and 113 genera. The paleospecies (being only represented by fossil forms) have been dealt with in the second part of the monograph and we shall only come back to them in so far as thcy affcct the theme of this paper. In order to characterize C'ach order, family, genus and spccies wc also specify the phylogenetic relationships known in accorclancc with their appearance confirmed by fossil remains: the spreading of the group on the continents whh special res pect to Europe, to the territory of the Carpathian Basin respective:y to the Danu bian-Pontic area up to the present time. In the systematic presentation and in the phylogenetic explanations we took for our basis the Catalogue of Fossil Birds of the World by P. B rod k orb (1963-64, 1967, 1971, 1978), and concerning our cliscoveries we added the data from D. J a n o s s y 's systematic and gcographic catalogue of the fossil avian fauna from the Carpathian Basin (1980). P. B r o ci k o r b 's new classification is an improvement of K. L a m b r e c h t 's (1933), A. S. Rom mer 's (1955) and A. W e t m o r e 's (1960) classifications as it contains a series of modifications based on the critica! revision of the avian paleofaunal materials and it includes the new discoveries, problems we are not going to dwell upon now, these being the subject of another paper with an informative aim as the ornithological classifi cations used in this country have become obsolete (V. I o n e s c u, 1968, I. Că - t u n e a n u, 1972). We just want to emphasize that the taxonomica! moclifications in this paper are n,ot erroneous butl stick consequently to P. B rod corb 's con ception following the relationships between the taxes. In the review the chronological distribution of the species of fossil bircls dis covered in Romania is as follows: Cretaceous 4 Gi.inz2Mindel Interglacial 71 Postglacial 35 Eocene 1 Riss-Wi.irm Interglacial 11 Neolithic 42 Oligocene 1 Wi.irm Glacial I-II 62 Bronze 24 Miocene 15 Final Wi.irm 46 Halstatt 10 P'.iocene 7 P:eistocene 133 species altogcther, Our Era 61 Holocene 111 species aaogether The last part of the paper contains an addendum with the lists of the recently identified species, a supplementary bibliography, the alphabetic list of the fossili ferous places and of the species. https://biblioteca-digitala.ro 39 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 685 Tabelul nr. 1 Lista alfabetică a paleospeciilor şi neospeciilor fosile de păsări descoperite in România (cifrele indică nu1:1ărul descoperirilor) el 't:1 C: E... :§ ,::, I N ~ I C: >-< ,. ,::, -~"' >-< ""... o ci: C: fii~- Accipiter gentilis (L.) 5 1 3 Accipiter nisus (L.) 1 2 Acrocephalus arundinaceus (L.) 1 1 Acrocephalus palustris 1 (Bechst.) L. Aegithalos caudatus 1 Aegypius monachus (L.) 9 Alauda arvensis L. 1 1 Alectoris graeca Briss 1 Anser sp. 1 1 1 2 2 Anas acuta L. 1 Anas clypeata L. 1 1 2 1 2 Anas crecca L. 1 1 1 1 Anas penelope L. 1 1 1 Anas platyrhynchos L. 1 2 1 2 1 Anas querquedula L. 1 1 1 1 4 Anas strepera L. 1 1 Anas submajor Jan. 1 Anas cf. ve!ox M. Edv. 1 Anhinga pannonica Lambre::ht 1 Anser sp. 1 1 2 2 1 3 Anser anser (L.) 3 2 Anser a:bifrons (Scop) 1 1 1 1 Anser fabalis (Lath.) 1 Anthus trivialis (L.) 1 1 3 Apus apus L. 2 2 Archaeopteryx sp. 1 Ardea cinerea L. 1 Aquila chrysaetos (L.) 2 1 1 Aquila cf. clanga Pall. 1 1 Aquila heliaca Sav. 1 1 Aquila pomarina Brehm 1 1 Asio flammeus Pontopp. 1 2 1 1 Asio otus (L.) 1 2 4 Athene no::tua (Scop.) 1 1 1 Aythya sp. 1 Aythya fuligula (L.) 1 2 Aythya nyroca (Giild.) 1 1 2 1 Bombycilla garrulus (L.) -·· Branta leucopsis (Bechst) 1 Bubo bubo (L.) 2 1 1 Bucephala clangula (L.) 1 1 Butea butea (L.) 1 1 Butea lagopus (Pontopp.) 1 1 https://biblioteca-digitala.ro 686______T_1_·b_e_r_iu_J_u_r_c_s_d_k~,_E_u_g~e_n_K_e_ss_l_e_r ____ ------40 I I I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8 I 9 I JO \ 11 \ 12 ! 1:i I 14 Carduelis carduelis (L.) 2 1 Carduelis cannabina (L.) 1 1 Garduelis chloris (L.) 1 3 Caprimulgus capeki Janossy 1 Certhia cf. familiaris L. 1 Ciconia ciconia (L.) 1 1 1 Ciconia sarmatica Grigorescu & Kessler 1 Cinclus cinclus (L.) I Circus sp. 1 1 1 2 Coccothraustes coccoth- raustes (L.) 1 2 1 Columba sp. 2 6 Columba oenas L. 2 Columba pa!umbus L. 1 2 1 2 Corvus pliocaenus (Portis) I 2 Corvus corax L. :J 2 1 1 Corvus cornix L. 1 1 2 :J 1 Corvus frugilegus L. 1 1 1 8 Corvus monedula (L.) 1 1 1 6 :1 1 1 4 Corvus simionescui KcsslPr 1 ?. 12 Coturnix coturnix 1 1 ·2 Crex crex (L.) 1 1 1 4 1 1 1 Cuculus canorus L. 3 Cygnus cygnus (L.) 1 1 1 Cygnus olor (Gmel.) 1 1 1 1 Cygnus sp. 1 Delichon urbica (L.) 1 Denclrocopos major (L.) 1 1 1 Denclrocopos medius (L.) 1 1 1 Dendrocopos submajor Ji.'mossy Diomedea rumana Grigorescu & Kessler 1 Elopteryx nopcsay Andrews 1 . Emberiza sp. 1 1 Eostega lebedinskyi Lambrecht 1 Erithacus rubecula (L.) Eurolimnornis corneti 2 Kessler-Jurcsâk Falco cherrug (Gray) 1 1 1 Falco columbarius Hartert 1 Falco naumanni Fleis. 1 Falco peregrinus Tunst. 1 Falco subbuteo L. 1 1 Falco tinnunculus L. 6 4 Falco tinnunculus 1 3 atavus Jânossy 1 Falco vespertinus L. 1 1 Francolinus capeki (Lambrechtia) Janossy Fringilla sp. 1 Fringi!la coekbs L. 3 3 1 1 Fulica sp. 1 1 Fulica atra L. 1 1 1 1 Galerida cristata L. 1 1 Gallinula cl-i1oropus (L.) 1 1 Gallinago gallinago (L.) 1 1 https://biblioteca-digitala.ro Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) ----'------687 I 1 I 2 j 3 j 4 jsjaj 7 s I 9 I lJ I li I 12 13 I 14 Gallinago media (Lath.) 1 1 Gallus gallus L. 6 1 13 Gavia stellata (Pontopp) 1 Garrulus glandarius (L.) 1 2 1 1 Glaucidium sp. 1 Grus grus L. 2 Grus miocenicus Grigorescu & Kess'.l'r 1 Gypaetus barbatus L. 1 1 Gyps fulvus Habl. 1 3 2 I Haliaetus albicilla (L.) 1 :1 Hieraetus pennatus (Gmel.) t·I, 1 Hirundo rustica L. 1 2 1 1 Jynx torquilla L. I Lagopus lagopus L. 1 4 Lagopus mutus Montin. 1 !) Lanius minor Gmel. 1 I 2 Lanius collurio L. 1 1 l Lanius excubitor L. 1 Larus (aff. minutus) 1 Limosa limosa (L.) 1 1 Lyrurus partium Kretzoi 1 Lyrurus tetrix (L.) 1 1 8 1 1 Mergus conriectens Janossy 1 Ml'rgus mergansPr L. 1 2 1 Mcrgus serrator L. 1 1 Morus olsoni G~igorescu & Kessler 1 Mota::illa sp. 1 MotaciEa alba L. 1 X 1 2 2 Motacil'.a cinf'rea Tunstal 1 Motacilla flava L. 1 Nucifraga caryocatact<'s (L.) 2 1 1 O;--iolus oriolus (L.) 1 Otis sp. 1 Otis kalmani Janossy 1: Otis lambrechti Kretzoi 1 Otis tarda 3 Otus sp. 1 Palaeocursornis biharicus Kessler-Jurcsak 1 Palaeortyx aff. grivensis Lydekker 1 Palaeortyx cf. intermedia Ba!mann 1 Parus lugubris Temm. 1' Parus major L. 1" 1 1 Parus palustris L. 1· Passer montanus (L.) 1 1 Passeriformes g. et sp. 1 1 Pelargosteon tothi Kretzoi 1 Pe!.ecanus cf. onocrotalus L. 1 1 Pelecanus sp. 1 1 Perdix perdix (L.) 2 1 8 Perdix p. jurcsaki Kretzoi 1 Pernis apivorus (L.) 1 https://biblioteca-digitala.ro 688 Tiberiu Jurcsâk, Eugen Kessier 42 I I I 2 I 3 4 1 s I s 1 7 1 s 1 9 I 10 I II I 12 I 13 I 14 Phalacorocorax carbo (Blumenbach) 1 2 1 Phasianus sp. 3 Philoma:::hus sp. 1 Pica pica (L.) 1 1 6 Picus canus Gmel. 1 1 Picus viridis L. 1 1 1 1 2 Plegadis falcinellus (L.) 1 P!uvia:is squatarola (L.) 1 Podiceps cristatus 2 1 Podiceps griseigena (Boddaert) 1 Prunella modularis (L.) 1 Pyrrhocorax graculus (L.) 1 1 11 1 Pyrrhocorax gracu:us vetus Kretzoi 1 Pyrrhocorax pyrrh. L. 1 1 2 Pyrrhula pyrrhula (L.) 2 1 Rallus aquaticus L. 1 Riparia riparia (L.) 1 Sarmatosula dobrogensis Grigorescu & Kess:.er 1 Saxico'.a rubetra L. 1 Saxicola torquata (L.) 1 1 S:::olopax rusticola L. 2 1 5 Sitta europaea L. 1 Streptopelia turtur L. 2 Strigidarum g. et sp. 2 Strix aluco L. 3 12 Strix nebu'.osa Forster 1 Strix uralensis Pai!. 1 1 Sturnidae g. et sp. 1 Sturnus vulgaris L. 1 1 1 1 3 Sylvia communis Lath. 1 Tadorna ferruginea (Pal:as) 1 Tadorna cf. tadorna (L.) 1 Tetraonidae g. et sp. 1 Tetrastes bonasia (L.) 3 1 2 Tetrao praeurogallus Janossy 1 Tetrao urogallus L. 1 3 1 2 Tringa sp. 1 1 Tringa erythropus (Pallas) 1 Tringa g!areo:a L. 1 1 Tringa hypoleucos L. 1 1 1 1 Tringa totanus (L.) 1 1 2 1 Turdicus tenuis Krctzoi 1 Turdidae g_ et sp. 1 1 1 Turdus merula L. 1 5 2 1 6 Turdus musicus L. 1 1 Turdus phylomelos Brehm 1 5 1 1 1 6 Turdus pilaris L. 1 8 2 2 Turdus torquatus (L.) 1 Turdus viscivorus L. 1 1 7 1 7 Vanellus vanellus (L.) 1 1 1 Total specii pe perioade 4 1 1 11517171111162146135, 42, 24I10161 1 1 I https://biblioteca-digitala.ro