Evoluţia Avifaunei Pe Teritoriul Romaniei (Iii)
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
EVOLUŢIA AVIFAUNEI PE TERITORIUL ROMANIEI (III) Filogenie şi sistematică de TIBERIU JURCSAK, EUGEN KESSLER în cadrul cercetărilor paleornitologice noile descoperiri din ultimii ani ne-au îndemnat la elaborarea unei lucrări cu caracter monografic, menite să dea o privire de ansamblu asupra dezvoltării ornitofaunei din ţara noastră. în prima parte am prezentat alături de istoricul cercetărilor, evoluţia păs.::irilor în decursul erelor geologice, din mezozoic pînă în holocen (T. J u r c s a k & E. K e s s 1 e r, 1986). Partea a doua a lucrării se referă la morfologia speciilor fosile, re prezentate prin 24 de specii, 4 subspecii, precum şi 7 taxoni, determinaţi pînă la gen. (T. J urc sa k & E. K e s s 1 e r, 1987). În această parte a monografiei tratăm problemele filogenetice şi sis tematice ale păsărilor descoperite în România. Pînă în prezent au fost identificate 195 de specii (174+21 determinate pînă la gen) şi 3 subspecii fosile, în total 194 taxoni, aparţinînd la 20 ordine, 47 familii şi 113 genuri. Paleospeciile (reprezentate numai prin forme fosile) au fost tratate în partea a II-a a lucrătii şi nu vom mai reveni la ele, dE>cît în măsura în care sînt în context cu tematica prezentei lucrări. Pentru caracterizarea fiecărui ordin, familie, gen şi specie menţio năm şi legăturile filogenetice cunoscute în raport cu apariţia lor, confir mată prin resturi fosile; răspîndirea grupului pe continente cu privire specială asupra Europei, pe teritoriul Bazinului Carpatic, respectiv spa ţiul Danubian-Pontic pînă în actual. În prezentarea sistematică şi· în ex plicaţiile filogenetice ne-am bazat pe catalogul păsărilor fosile de pe glob, elaborat de P. B rod k orb (1963-64, 1967, 1971, 1978), completat cu datele din catalogul sistematic şi geografic a lui D. Jan os s y (1980) privind avifauna fosilă din Bazinul Carpatic, în contextul descoperirilor noastre. Noua clasificare a lui P. B rod k orb reprezintă perfecţionarea clasificărilor lui K. La mb rec h t (1933), A. S. Rome r (1955) şi a lui A. W e t more (1960), cuprinzînd o serie de modificări bazate pe revizuirea critică a materialelor paleoavifaunistice cu includerea noilor descoperiri, asupra cărora nu vom insista, constituind subiectul unei lu crări aparte cu scop informativ, clasificările ornitologice uzuale la noi fiind depăşite (V. I o nes cu, 1968, I. Că tun ea nu et al. 1972). Dorim doar să subliniem că modificările taxonomice din prezenta lucrare nu sînt eronate ci respectă consecvent concepţia lui P. B rod k orb, urmărind înrudirile între taxoni. https://biblioteca-digitala.ro 648 Tiberiu Jurcsâk, Eugen Kessier 2 în recapitulare, împărţirea cronologică a speciilor de păsări fosile descoperite pe teritoriul României se prezintă astfel: Cretacic 4 Eocen 1 Oligocen 1 Miocen 15 Pliocen 7 Pleistocen (total 133 specii) Interglaciarul Glinz-Mindel 71 Interglaciarul Riss-Wlirm 11 Glaciarul Wlirm I-II, 62 Wlirm final (III) 46 Holocen (total 111 specii) Post-glaciar 35 Neolitic 42 Bronz 24 Hallstatt 10 Timpurile istorice pînă în subactual 61. Pentru pleistocen şi holocen numerele reprezintă speciile cunoscute în fazele respective, din care cele prezente de-a lungul epocii repetîndu-se la fiecare numerotare. Astfel totalul speciilor pentru pleistocen şi holo cen nu corespunde matematic cu totalul cifrelor indicate în subunităţi. Partea finală a lucrării mai cuprinde şi o adendă, cu listele de specii identificate recent sau omise din părţile precedente, o bibliografie supli mentară1, lista alfabetică a speciilor şi a locurilor fosilifere. PARTEA SISTEMATICA Clasa Aves Scl. Saururae Ord. Archaeopterygiformes Fam. Archaeopterygidae Archaeopteryx sp. - Aştileu 1. (vezi partea a II-a). Scl. Ornithurae Infrcl. Ratitae Ord. Palaeocursorniformes Fam. Palaeocursornithidae 1 In vederea completării datelor privind istoricul cercetărilor paleo-ornitolo gice din ţara noastră (T. J u r c s ă k & E. K e s s 1 e r, 1986) amintim contribuţia lui J. L. Ne u g e bor e n încă din 1850, care publică lista cole::ţiei de fosile ale lui MI c ha e 1 Ac k ne r, din Guşteriţa, de fapt prima listă paleofaunistică din ţara noastră, în care sînt amintite resturile, probabil, ale unui passeriform, prove nite dintr-o fisură din calcarele de la Poplaca (jud. Sibiu): „Kleinen Vogeln dilrfte der zarten dilnnen Knochen angehoren, welche hie und da die Spalten der Kalkfelsen bei Poplaca breccienartig ausfilllen". Colecţia lui Ac k ne r a ajuns în patrimoniul Societăţii Naturaliştilor din Sibiu .şi, dacă se mai păstrează, ar fi de dorit să fie verificată, inclusiv pentru această primă semnalare paleo-ornitologică referitoare la ţara noastră. https://biblioteca-digitala.ro 3 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 649 Palaeocursornis biharicus K e s s 1 e r, & Jur c sa k, 1985 Aştileu 1 (vezi partea a II-a). Infrcl. Carinatae Ord. Limnornithiformes Fam. Limnornithidae Eurolimnornis corneti K e s s 1 e r & Jur c sa k, 1986 - Aştileu 1 (vezi partea a II-a). Ord. Gaviiformes Fam. Gaviidae Gavia stellata (Pont op.) - Cazanele Mari 1. Specia este prezentă şi astăzi în avifauna ţării ca un element de pa saj sau ca oaspete de iarnă. Nu a fost însă semnalată din materiale pa leornitologice din zonele apropiate din cuprinsul Bazinului Carpatic. Este identificată din pleistocenul, respectiv holocenul Angliei, Danemarcăi, Ita liei şi Americii de Nord. Genul în schimb este semnalat din miocenul Cehoslovaciei şi R. S. S. Moldovenească (Gavia moldavica K e s s 1 e r, 1984 de la Chişinău) reprezentînd atestările cele mai vechi. Primii repre zentanţi ai familiei sînt cunoscuţi din paleocenul şi eocenul Franţei şi Angliei (genurile Eupterornis respectiv Colymboides) şi în oligocenul Americii de Nord (Gaviella). Ord. Podicipediformes Fam. Podicipedidae Podiceps cristatus (L.) - Biharea. Podiceps griseiogena (Bod d.) - Vîrghiş, Bratca, Cazanele Mari. Sînt specii relativ frecvente în avifauna actuală a ţării, clocitoare şi migratoare. Din sarmaţianul de la Chişinău este cunoscut Podiceps mio cenicus descris de K e s s 1 e r în 1984. Apar relativ frecvent şi în depo zitele pleistocene din Europa, mai cu seamă în ţările nordice, inclusiv în Bazinul Carpatic, asemenea altor neospecii ale genului. Numeroase pa- leospecii au fost identificate pe teritoriul Americii de Nord, de unde se cunoaşte şi _reprezentantul unei familii străvechi de vîrstă mezozoică: Baptornis advenus M a r s h. Ord. Procellariiformes Fam. Diomedeidae +Diomedea rumana Grigorescu & K e s s 1 e r, 1985 - Credinţa (vezi şi partea a II-a). Noua specie fosilă de albatros a fost descrisă sumar în partea precedentă a prezentei lucrări. Paleospeciile genu lui sînt identificate din miocenul S.U.A., pliocenul Angliei şi S.U.A., iar neospeciile din pleistocenul majorităţii continentelor. Din Europa Centrală nu a fost identificat nici genul şi nici familia sau alte fa milii ale ordinului. https://biblioteca-digitala.ro 650 Tiberiu Jurcsak, Eugen Kessler 4 Ord. Pelecaniformes Fam. Elopterygidae +Elopteryx nopcsai Andrews, 1913 - Sînpetru (vezi p. a II-a). +Eostega lebedinskyi La mb rec h t, 1927 - Cluj-Napoca (vezi p. a .II-a). Reprezintă forme străvechi ale acestui ordin, cunoscute numai din România. Din familia Elopterygidaelor face parte un alt gen, +Argillor nis emuinus (B o w e r b a n k, 1854) descris din eocenul Angliei şi Belgiei. Fam. Phalacrocoracidae Phalacrocorax carbo (L.) Cazanele Mari 1, Căscioarele, Băile 1 Mai. Specia - cu arealul în regres pe teritoriul ţării noastre - este frec ventă în cuaternarul din vestul continentului. In Bazinul Carpatic a mai fost semnalată din holocenul Ungariei. Reprezentanţii genului apar în oli gocenul Americii de Nord, miocenul Franţei, Germaniei şi Moldaviei. +Phalacrocorax lautus K u ro t schi n & G an ea a fost identificat şi de E. K e s s 1 e r în „Colecţia Mac ar o vi ci" din Iaşi, provenit din depozitele sarmaţiene de la Chişinău. Fam. Anhingidae +Anhinga pannonica (La mb rec h t, 1916) - Brusturi (vezi p. a II-a). Formele ancestrale ale anhingidelor nu se cunosc. Resturile desco perite în pannonianul de la Brusturi constituie şi cea mai veche specie cunoscută pe glob, reprezentînd şi extremitatea nordică a arealului păsă rilor şarpe, azi retrase în zonele tropicale. Din pleistocenul superior al Australiei au fost descrise +Anhinga parva (De Vis) şi Anhinga lati ceps (De Vis, 1906), +Anhinga nana (Newton & G ad o w, 1893) din cuaternarul Insulei Mauritius şi Anhinga anhinga (Li n n a eu s) din cuaternarul Americii de Nord. E. T c he r no v semnalează Anhinga rufa din pleistocenul mediu din Israel (1972). Fam. Sulidae +Sarmatosula dobrogensis Grigorescu & K e s s 1 e r - Credinţa (vezi partea a II-a). +Morus olsoni Grigorescu & K e s s 1 e r, 1985 - Credinţa. Sulidaele apar în oligocenul Europei, genul Sula fiind cunoscut din oligocen pînă în pleistocen. Azi este retras în nordul Europei. Genul Mo rus apare în miocenul Americii de Nord unde este răspîndit şi în prezent. In Europa apare doar în pleistocen şi holocen (Morus bassanus (L.): Da nemarca, Norvegia, Scoţia, Irlanda şi Anglia. Fam. Pelecanidae Pelecanus onocrotalus L. - Biharea, Cazanele Mari 1, Schela Cladovei. Pelecanus sp. - Cazanele Mari 1. Specie clocitoare, astăzi doar în Delta Dunării. In restul ţării se sem nalează în pasaj. Apare în materialele subfosile din holocenul ţării şi în https://biblioteca-digitala.ro 5 Evoluţia avifaunei pe teritoriul României (III) 651 restul Bazinului Carpatic. Genul este semnalat din miocenul Franţei: + Pelecanus gracilis M i 1 n e - E d w a r d s, + Pelecanus intermedius F r a as din Wlirttemberg, +Pelecanus fraasi L y de k k e r din mio cenul Bavariei, + Pelecanus odessanus L a m b r e c h t din pliocenul Ucrainei. Alte specii sînt semnalate din pliocenul Indiei şi pleistocenul Australiei. Neospeciile cunoscute azi în Europa au fost descrise din depo zitele .pleistocene şi holocene din nordul Europei, Anglia, Danemarca şi mai sporadic spre sud: Elveţia, Azerbaidjan.