CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA OCOLIŞU MIC (COMUNA ORĂŞTIOARA DE SUS, JUDEŢUL )

Ioan Alexandru BĂRBAT∗ Cristina BODÓ∗∗ Ioana Lucia BARBU∗∗∗ Ionuţ-Cosmin CODREA∗∗∗∗

Rescue Archaeological Excavations in Ocolişu Mic (Orăştioara de Sus Commune, Hunedoara County) Abstract. In the course of an archaeological review during the first half of December 2018, on the outskirts of the Ocolişu Mic village, in the În Deal site (Orăştioara de Sus Commune, Hunedoara County), an archaeological complex was identified. The rescue archaeological excavations, which were resumed in the spring of the following year (2019), showed the presence of a surface archaeological complex which, from an architectural viewpoint, represented a hut. Based on the characteristics of the ceramics, the aforementioned complex, named Cx. 1, was attributed to the Middle Bronze Age (Wietenberg Culture, phases II-III). Considering the geographical configurations of the hilly, semi- mountainous region, as well as the presence of a very limited quantity of artefacts in the archaeologically surveyed areas, the complex is most likely a Wietenberg seasonal dwelling. Keywords: Şureanu Mountains, seasonal settlement, pottery, Bronze Age, Wietenberg Culture. Cuvinte-cheie: Munţii Şureanu, locuire sezonieră, ceramică, epoca bronzului, cultura Wietenberg.

Introducere Derularea proiectului „Alimentare cu apă şi canalizare menajeră în localitatea Ocolişu Mic” (comuna Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara), între anii 2017 şi 2019, a condus la identificarea unui obiectiv arheologic inedit la marginea satului Ocolişu Mic (pl. I/1-3). Noul sit reperat, după cum ne indică prelucrarea materialelor arheologice, aparţine preistoriei, mai exact perioadei bronzului mijlociu. Prezenţa unei locuiri preistorice, nu departe de zona siturilor dacice înscrise pe lista UNESCO, din Munţii Orăştiei, este cu totul interesantă, mai ales că orizonturile cronologice anterioare perioadei Regatului Dac sunt mai puţin cunoscute în arealul amintit. Astfel, prin intermediul acestui articol, ne propunem prezentarea integrală a rezultatelor

∗ Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, România; e-mail: [email protected]. ∗∗ Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, România; e-mail: [email protected]. ∗∗∗ Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, România; e-mail: [email protected]. ∗∗∗∗ Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, România; e-mail: [email protected].

Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 11, 2019, p. 99-137. I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea cercetărilor arheologice preventive efectuate cu puţin timp în urmă la Ocolişu Mic-În Deal1.

Repere geografice Faţă de vatra aşezării rurale Ocolişu Mic, situl În Deal se află în partea de sud-vest a localităţii (pl. II/1-3), amplasamentul punctului arheologic fiind un deal (oarecum asemănător unui „promontoriu”) mărginit la vest de pârâul Făgetului, acesta din urmă cu direcţia de curgere sud-nord. Pârâul amintit este un afluent de gradul al treilea al râului , de pe partea dreaptă a cursului de apă menţionat, la marginea de vest a satului Ocolişu Mic făcând joncţiunea cu pârâul Ocolişului. Acesta, la rândul lui, în apropierea localităţii Chitid, se varsă în Valea Luncanilor. Sub aspect pedologic şi geologic, situl În Deal este alcătuit din niveluri în alternanţă de lentile de lut şi nisip, bogate în oxizi de fier, acest lucru oferind o oarecare instabilitate terenului. Zona de nord şi nord-vest este afectată de alunecări de teren (practic o eroziune accentuată a diferitelor niveluri pedologice), unele dintre acestea favorizate de activităţile antropice ale localnicilor, cum ar fi extragerea lutului pentru sobe/teracote. În prezent, la poalele locului numit În Deal se află câteva locuinţe şi anexe ale acestora, panta de est a colinei fiind ocupată de o livadă, iar restul platoului este utilizat pentru păşunatul animalelor. Legat de această din urmă activitate, dorim să subliniem că în memoria sătenilor din Ocolişu Mic hotarul din partea de vest a satului a avut întotdeauna o astfel de utilizare, aceea de păşune. Lucru care ne-a fost confirmat şi de rezultatele cercetărilor arheologice, aici arareori humusul negru-cenuşiu ajungând la o grosime de circa 0,15 m, lucru nu tocmai favorabil pentru exploatarea agricolă. Un detaliu pe care l-am observat în teren, confirmat apoi şi de către localnici, este faptul că singurele surse de apă potabilă se află în acest punct al localităţii, la nord-vestul sitului În Deal, aproape de poalele acestuia. În acest sector al dealului au fost amenajate, după a doua jumătate a secolului XX, bazine din beton pentru captarea apei. De asemenea, prezenţa unor ochiuri de apă este atestată şi prin apariţia unei vegetaţii specifice, hidrofile, mai ales pipirigul (Scirpus holoschoenus).

Istoricul cercetărilor Arealul Munţilor Orăştiei este cunoscut mai ales datorită descoperirilor de epocă dacică (pe Dealul Grădiştii – fiind ruinele capitalei Regatului Dac) şi, poate, ale celor de epocă romană; cele din epocile

1 Coordonatele geografice ale punctului sunt: 45° 42’ 30.3’’ latitudine N, 23° 07’ 29.5’’ longitudine E şi 374 m altitudine (datele au fost înregistrate cu un GPS Garmin Montana 650t). 100 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic preistorice fiind mai puţin cunoscute – probabil fiind vorba doar de un stadiu al cercetărilor. Pe teritoriul localităţii Ocolişu Mic sunt semnalate câteva puncte cu descoperiri, fără însă a fi oferite date mai exacte pentru reperarea acestora. Mai trebuie amintit că localitatea se extinde în amonte pe Valea Grădiştii, la distanţă faţă de vatra propriu-zisă a satului. Astfel că obiectivele de interes arheologic aflate mult mai departe de zona învecinată satului nu le vom discuta în acest context şi nu vor fi menţionate. La Ocolişu Mic, în punctul Fântâna Pobradului sau La Fântână – în hotarul satului, pe o terasă artificială, au fost descoperite conducte de apă de tip dacic, un zid de piatră şi fragmente ceramice dacice2. La locul numit Bodiu, aflat mai spre nord de obiectivul menţionat anterior, în proximitatea pârâului Bodiu, s-au semnalat „vestigii dacice”3. Cercetările recente efectuate pe terenul cu toponimul În Deal (nr. topo 61234), în partea de sud-vest a localităţii Ocolişu Mic, sub forma unui diagnostic arheologic (pl. III/1), în anul 2017, nu au oferit niciun fel de informaţii cu privire la existenţa unor urme de locuire anterioare perioadei contemporane. Cu toate acestea, precizăm că în timpul supravegherii arheologice, efectuate conform autorizaţiei cu nr. 131/2018, din primăvara anului 2018, pe un tăpşan al dealului, aflat în partea de vest, în zona mediană a formei de relief (pl. III/2), în timpul lucrărilor de excavaţie pentru introducerea unei ţevi de alimentare cu apă, la cca. - 0,60 m, deasupra unui nivel de culoare neagră, au fost identificate fragmente ceramice preistorice, puternic corodate de solul acid, posibil din epoca bronzului. Tot aici au fost găsite şi câteva piese litice cioplite, pe care le putem pune în legătură cu materialele ceramice amintite anterior. În timpul supravegherii arheologice din luna decembrie a anului 2018, realizate pentru lucrările de excavare a unui rezervor, amintim descoperirea în colţul de sud-est al suprafeţei a unor materiale ceramice de dimensiuni mai mari faţă de cele din primăvara anului 2018, în profilul şanţului săpat observându-se şi o depunere ce varia ca grosime între 0,05 m şi 0,15 m, pe o lungime de aproximativ 2 m, care prezenta o culoare cenuşiu închisă şi urme de materiale arheologice (pl. IV/1). Ca urmare a acestui fapt, a fost suspendată orice activitate de construire a beneficiarului, reprezentat prin Primăria Comunei Orăştioara de Sus, până la investigarea terenului printr-o săpătură arheologică. La începutul lunii aprilie 2019 a fost realizată săpătura preventivă, în baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, cu nr.

2 Florea 1986-1987, p. 82; Luca 2008, p. 119, nr. 273. 3 Roska 1942, p. 127, nr. 184; Florea 1986-1987, p. 82-83; Daicoviciu et alii 1989, p. 158; Luca 2008, p. 119, nr. 273. 101 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea 149 din 2019, efectuată la cererea beneficiarului, care îşi propunea realizarea obiectivului: „Rezervor şi staţie de tratare” – din cadrul proiectului „Alimentare cu apă şi canalizare menajeră în localitatea Ocolişu Mic”, comuna Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara4.

Descrierea unităţilor de cercetare Săpătura arheologică preventivă a urmărit salvarea complexului descoperit în iarna anului 2018, din zona viitorului rezervor5, concomitent cu investigarea perimetrului în care va fi amplasată staţia de tratare. În cadrul lucrării „Staţie de tratare şi rezervor” au fost cercetate arheologic două suprafeţe (notate Sp. I şi Sp. II) şi o casetă (notată C. 1). Toate suprafeţele amintite au fost decopertate cu ajutorul excavatorului (pl. IV/2; V). Munca manuală a fost utilizată pentru îndreptarea profilelor stratigrafice şi în timpul cercetării complexului Cx. 1 din Sp. I. Suprafaţa I (Sp. I), cu dimensiunile de 11×4 m, orientată est-vest, este reprezentată de zona viitorului rezervor, excavarea acestei unităţi de cercetare, denumită Sp. I în momentul săpăturii preventive (aprilie 2019), având loc pe aproximativ 70% din suprafaţă în iarna anului 2018, în timpul lucrărilor de supraveghere (pl. IV/1). Faţă de cele menţionate anterior, precizăm că în momentul descoperirii complexului arheologic Cx. 1 (decembrie 2018), care a oferit toate argumentele pentru suspendarea lucrărilor la obiectivul „Staţie de tratare şi rezervor”, din întreaga suprafaţă amintită (viitoarea Sp. I) a mai rămas un profil de 11×1 m. Cercetarea arheologică din primăvara lui 2019 a vizat decaparea mecanică şi manuală a nivelurilor pedologice până în apropierea colţului de sud-est al suprafeţei Sp. I, unde ultimele trei carouri (1-3), din zona lui Cx. 1 au fost abordate aproape în exclusivitate prin săpătură la şpaclu. Stratigrafia din Sp. I, având în vedere adâncimea la care a ajuns suprafaţa rezervorului în momentul supravegherii arheologice (decembrie 2018), a fost una destul de simplă, straturile geologice evidenţiind diferite etape de formare a punctului În Deal, după cum urmează: 1. Nivel negru- cenuşiu (vegetal), dens la săpare, aflat între 0 şi 0,14 m; 2. Nivel geologic, brun-cenuşiu, nisipos, bogat în oxizi de fier, aflat între 0,14 şi 0,37 m; 3. Nivel geologic, cenuşiu-gălbui, lutos, cu oxizi de fier, aflat între 0,37 şi 0,90 m; 4. Nivel geologic, brun închis, nisipos, aflat între 0,90 şi 1,00 m; 5. Nivel

4 Colectivul a fost format din: dr. Ioan Alexandru Bărbat - responsabil ştiinţific, Ioana Lucia Barbu, dr. Cristina Bodó, dr. Ionuţ-Cosmin Codrea – angajaţi ai Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. 5 Suprafaţa afectată de construirea rezervorului şi a staţiei de tratare este de 44,11 m2, conform datelor furnizate de beneficiar – Primăria Orăştioara de Sus. 102 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic geologic, cenuşiu, lutos, aflat între 1,00 şi 1,20 m (pe acest nivel a fost oprită cercetarea arheologică). Suprafaţa II (Sp. II), cu dimensiunile de 2,50×4,00 m, orientată est-vest, a fost trasată la 1,50 m nord de Sp. I. În urma cercetării arheologice nu au fost surprinse materiale sau structuri arheologice. Stratigrafia suprafeţei săpate a fost următoarea: 1. Nivel negru-cenuşiu (vegetal), dens la săpare, aflat între 0 şi 0,20 m; 2. Nivel brun-gălbui, nisipos, aflat între 0,20 şi 0,40/0,44 m; 3. Nivel cenuşiu-gălbui, lutos, aflat între 0,40 şi 0,44 m - steril din punct de vedere arheologic (pe acest nivel a fost oprită cercetarea arheologică). Caseta 1 (C. 1), cu dimensiunile de 1,50×3,00 m, orientată est-vest, a fost trasată la 0,40 m sud de Sp. I, în ideea surprinderii în totalitate a complexului arheologic Cx. 16. Din păcate, cu excepţia unor fragmente ceramice de perioadă modernă şi a unei piese litice preistorice (opal, deşeu tehnologic cu urme de cioplire), nu a fost surprinsă continuarea complexului, lucru care ne certifică faptul că structura de suprafaţă din Sp. I se închide lângă profilul de sud al unităţii de cercetare. Şi în caseta C. 1 stratigrafia se prezenta asemănător cu cea din Sp. I şi Sp. II, între 0 şi 0,20 m aflându-se nivelul negru-cenuşiu, vegetal, urmat de sterilul arheologic, nisipos, brun- gălbui.

Rezultatele cercetărilor arheologice Preistoria. Cercetarea arheologică a lui Cx. 1 (pl. VI/1-2) a scos în evidenţă câteva particularităţi legate de arhitectura acestuia, chiar dacă marginea de nord a complexului a fost uşor afectată, pe o suprafaţă de aproximativ 0,20×1,50 m, în timpul începerii lucrărilor de săpare a rezervorului, din prima jumătate a lunii decembrie a anului 2018. Observaţiile efectuate atât în timpul supravegherii arheologice, în momentul identificării complexului, cât şi pe parcursul cercetării preventive, au arătat că grosimea stratului arheologic, în zona de nord a lui Cx. 1, era cuprinsă între 0,05 şi 0,15 m (pl. VIII/1). Mai exact, o lentilă de nuanţă brun- cenuşie, aflată la adâncimea de circa 0,15 m de partea superioară a stratului vegetal, orientată est-vest, cu puţine materiale arheologice (fragmente ceramice preistorice şi utilaj litic), descria cel mai bine amprenta unui complex arheologic. Reluarea cercetărilor în prima jumătate a lunii aprilie a anului 2019, de această dată sub forma unei săpături arheologice preventive, a oferit date suplimentare privind arhitectura complexului Cx. 1. După îndepărtarea

6 Menţionăm că deschiderea unei noi unităţi de cercetare, numită C. 1, dincolo de limitele proiectului, s-a făcut în urma discuţiilor cu beneficiarul, care a manifestat înţelegere faţă de dorinţa noastră de a obţine cât mai multe informaţii privind complexul arheologic documentat în Sp. I. 103 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea nivelului vegetal, a cărui grosime varia între 0,10 şi 0,15 m, în momentul şpăcluirii complexului au fost observate pietricele de cuarţit, multe la limita dintre primele două niveluri din Sp. I, al căror diametru se situa între 1 şi 7 cm. O parte dintre aceste piese litice, fără urme de prelucrare, au fost identificate chiar deasupra materialelor arheologice din Cx. 1 sau în umplutura complexului. Astfel, în urma delimitării lui Cx. 1, s-a constatat că diametrul maxim al acestuia, de 1,70 m, este pe axul est-vest, prezentând în plan o formă cvasi-circulară (pl. VIII/2). Totodată, în jumătatea de nord a lui Cx. 1, în profilul rămas de la momentul supravegherii arheologice, a fost conturată o groapă de stâlp (pl. VII/2), cu o umplutură cenuşie, în interiorul căreia se aflau fragmente ceramice. Groapa amintită, notată G 1, avea în partea superioară un diametru de 0,17 m şi pătrundea în stratul steril arheologic până la 0,20 m. Caracteristicile expuse mai sus ne-au determinat să considerăm complexul arheologic Cx. 1 drept unul care poate fi încadrat în categoria locuinţelor de suprafaţă, foarte probabil de tipul colibelor. În sprijinul acestei afirmaţii mai vin şi alte argumente, unele legate de arhitectura complexului, iar altele în directă legătură cu dispunerea materialelor arheologice în interiorul sălaşului de tip sezonier. Prin cercetare arheologică s-a observat că aproape 1 m2 din locuinţă (partea de est, caroul 1) conţinea o depunere de 0,05-0,07 m, cu foarte puţine artefacte ceramice (pl. VI/1-2), puternic fragmentate (cu diametrul de 2-3 cm), tot la marginea de est a locuinţei fiind găsit şi un percutor din cuarţit (pl. VII/5; XI/1). În zona caroului 2, pe o suprafaţă de circa 0,40 m2, s-a constatat o aglomerare de materiale ceramice care ajungea până la marginea de vest a lui Cx. 1, majoritatea sparte pe loc, unele puternic afectate de solul acid (pl. VI/1-2, VII/1, 3-4). Lângă aceeaşi concentrare de piese ceramice au fost descoperiţi şi doi galeţi, unul fiind un percutor din silex. Tot în caroul 2 al Sp. I s-a observat că structura de suprafaţă era parţial adâncită în solul de culoare brun-gălbuie, nisipos, mai ales în zona de vest, unde aglomerarea de materiale ceramice ajungea până la 0,25-0,30 m faţă de nivelul de călcare actual (pl. IX/1). Mai amintim faptul că din partea centrală a caroului 2, sub „covorul de cioburi”, a fost recuperat şi un fragment de rocă uşor albiată, posibil utilizată pe post de râşniţă (pl. IX/1; XI/3). După etapele de documentare prin fotografie şi desen a complexului de suprafaţă, au fost demontate materialele arheologice, apoi s-a continuat cercetarea, observându-se în zona cea mai adâncită a lui Cx. 1, din partea de vest, urmele unei gropi (albiere) marcată prin prezenţa unor bucăţele de cărbune cu diametrul de 4-6 cm (pl. IX/2). Apariţia cărbunelui indică, în acel punct al colibei, „amprenta” unei eventuale „vetre” care a fost amenajată doar prin săparea unei gropi cu diametrul de 0,30 m şi cu adâncimea de 0,10-0,15 m faţă de nivelul de călcare din Cx. 1. Pe de altă parte, absenţa oricăror urme 104 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic de ardere a pereţilor gropii şi doar prezenţa cărbunelui ne determină să nu excludem ipoteza că în acel loc au fost aduşi cărbuni încinşi pentru a suplini existenţa unei instalaţii de ardere, efectul dorit fiind probabil încălzirea adăpostului sezonier. De asemenea, descoperirea râşniţei, a unui percutor şi a ceramicii, alături de urmele de cărbune, toate în acelaşi „colţ” al adăpostului sezonier, oferă o imagine cât se poate de clară asupra inventarului mobil al complexului arheologic, aflat, în perioada în care a „funcţionat coliba”, în jurul „vetrei” sau a locului în care se afla o mică instalaţie de încălzit. Cert este că acoperirea resturilor de cărbune, cu cea mai mare parte din inventarul complexului, a avut loc, în opinia noastră, în momentul abandonării sălaşului sezonier. Evul Mediu târziu/epoca modernă. În zona complexului preistoric din Sp. I şi C. 1, mai cu seamă în partea superioară a lui Cx. 1, la circa 0,10-0,15 m adâncime, au fost identificate şi fragmente ceramice lucrate la roată (pl. XV/1-5), caracteristice perioadei medievale târzii sau epocii moderne.

Descrierea materialelor arheologice Preistoria. Inventarul arheologic care a rezistat trecerii timpului, în urma abandonării locuinţei de suprafaţă acum câteva milenii, este reprezentat din artefactele de piatră şi ceramică. Aciditatea solului nu şi-a lăsat amprenta asupra obiectelor din piatră, aflate într-un număr restrâns, în schimb nu acelaşi lucru se poate afirma despre ceramică, exfoliată sau puternic fragmentată. Cu excepţia cărbunelui, aparent bine conservat, nu au fost întâlnite alte materiale organice în complex sau în afara lui, precum resturile de faună. După toate probabilităţile, lipsa materialelor zooarheologice poate fi justificată prin proprietăţile acide ale solurilor din zona studiată. Inventarul litic poate fi împărţit în două grupe: piese cioplite/cu urme ale debitajului şi piese şlefuite. Cu excepţia unui nucleu din silex găsit în Sp. I, neprelucrat (pl. X/13), obiectele din piatră cioplită sunt reprezentate în marea lor majoritate de deşeuri tehnologice (pl. X/3-12), cum ar fi aşchiile rezultate în urma decorticării sau nucleele epuizate (pl. X/12), aproape toate fiind obţinute din „silexuri” de calitate inferioară (pl. X/6-9), cuarţite (pl. X/3-5) sau din argilite (pl. X/10-11). Foarte probabil că materiile prime au fost adunate de pe văile din zona apropiată sitului. În cadrul inventarului litic remarcăm şi prezenţa unor unelte, cum este un racloire din cuarţit descoperit în partea superioară a lui Cx. 1 (pl. X/2), dar şi o a doua piesă similară (pl. X/1), prelevată din zona vetrei. Având în vedere calitatea inferioară a materiilor prime, considerăm că şi tehnologiile de cioplire au fost unele specifice; în cazul de faţă credem că pentru tot utilajul litic cioplit avem de-a face cu percuţia directă, prin intermediul unui percutor dur. În acelaşi timp, aspectul utilajului litic cioplit ne arată că preocupările comunităţilor din

105 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea perioada mijlocie a epocii bronzului au tot mai puţin legătură cu colectarea de roci şi prelucrarea lor în vederea obţinerii unor unelte cât mai eficiente. Utilajul litic şlefuit, asemenea celui cioplit, este caracterizat printr-un număr infim de piese: două percutoare întregi (pl. XI/1-2) şi un fragment dintr-o posibilă râşniţă (pl. XI/3). Cele trei artefacte enumerate prezintă urme foarte slabe de utilizare, lucru care ne indică în primul rând folosirea uneltelor menţionate pentru o perioadă scurtă de timp. Materia primă pentru obiectele obţinute prin şlefuire este una locală, iar aici amintim cuarţitul, silexul şi o varietate de şist (?) bogat în mică, lucru care ne certifică faptul că pentru confecţionarea uneltelor din piatră şlefuită, similar celor elaborate prin cioplire, au fost folosite rocile prezente în vecinătatea sitului. Primul percutor (96,20 mm lungime max.; 46,25 mm lăţime max.) a fost descoperit la marginea de est a complexului, fiind vorba de unul de tip alungit cu secţiunea ovală, aplatizată (pl. XI/1). Forma percutorului ne sugerează că, cel mai probabil, obiectul litic a fost cules din albia unui curs de apă, sub aspect petrografic fiind un galet din cuarţit de culoare brun deschis. La extremităţi sunt prezente urme foarte slabe de întrebuinţare, roca având mici ciobituri. Nu excludem şi utilizarea părţilor laterale ale piesei, care prezintă urmele unui „macrolustru”, pe post de frecător. O a doua piesă (81,03 mm lungime max.; 65,70 mm lăţime max.), identică cu precedenta, a fost descoperită în partea de vest a complexului, iar în acest caz este un vorba de un galet de silex, posibil adus tot dintr-o albie de râu (pl. XI/2). Percutorul, puţin alungit, prezintă o formă uşor neregulată (trapezoidală cu marginile rotunjite) în secţiune transversală şi o nuanţă alb- gălbuie a cortexului. Pe acelaşi obiect se pot distinge urme de utilizare ceva mai pronunţate la extremităţi, dar mai ales pe o muchie, unde au fost observate şi exfolieri ale materialului litic, rezultate în urma folosirii uneltei. Ultimul artefact din piatră descris, care prezintă stigmate de prelucrare, este o râşniţă (143,25 mm lungime max.; 77,90 mm lăţime max.), aflată în stare fragmentară (pl. XI/3), găsită în porţiunea cea mai adâncită a complexului, din zona de vest (pl. IX/1). Obiectul litic menţionat a fost descoperit peste nivelul de cărbuni, în aria în care presupunem că a funcţionat o posibilă „vatră” sau o instalaţie pentru încălzit. Fragmentul de râşniţă prezintă o culoare alb-cenuşie, roca bogată în mică fiind foarte probabil colectată din vecinătatea Munţilor Orăştiei, cele mai apropiate depozite geologice cu o asemenea rocă, asemănătoare unui şist, aflându-se în împrejurimile localităţii Costeşti. Morfologia obiectului din piatră analizat ne arată că forma iniţială a piesei a fost una oarecum ovală, partea activă a râşniţei prezentând o uşoară albiere. Stigmatele din timpul întrebuinţării, la o analiză atentă, sunt foarte slab vizibile. Ceramica reprezintă cea mai numeroasă categorie a inventarului arheologic, putând fi divizată în două categorii: grosieră (pl. XII/1-8; XIV/1- 106 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

6) şi fină (pl. XIII/1-5; XIV/7-12). Observaţiile macroscopice au arătat că ambele tipuri de ceramică conţin în pastă o cantitate apreciabilă de nisip, mai rar de pietricele (cuarţite, calcare, resturi de roci indeterminabile) şi materiale organice. În cazul ceramicii grosiere s-a constatat că pasta vaselor conţine incluziuni de litoclaste şi cristaloclaste cu diametrul cuprins între 0,50 şi 1,50 mm, 2,00 şi 4,50 mm şi 5,00 şi 9,21 mm (pl. XIV/1). Pentru ceramica fină, spre deosebire de cea grosieră, s-a observat că granulometria incluziunilor minerale este cel mai frecvent între 0,01 şi 0,50 mm şi 0,51 şi 1,60 mm (pl. XIV/7). Din punct de vedere al modului în care au fost arse tipurile ceramice din Cx. 1, precizăm că ceramica de factură grosieră este reducătoare sau slab oxidantă, culorile rezultate la interiorul şi exteriorul ceramicii fiind adeseori negre, negre-cenuşii, brune sau brune spre cărămiziu. Pentru ceramica fină amintim arderea oxidantă sau parţial oxidantă, cromatica vaselor fiind una relativ unitară, cu nuanţe brun-cărămizii. Inventarul obiectelor ceramice repertoriate în interiorul complexului arheologic Cx. 1, unul nu foarte bogat şi diversificat, cuprinde următoarele piese, grupate astfel: A. Ceramica grosieră (pl. XII/1-8; XIV/1-6) 1. Fragment de buză, aproape dreaptă în secţiune, pasta grosieră (cuprinde predominant claste minerale, cu diametrul între 1,10 şi 1,40 mm şi urme de materie organică?), netezire bună la interior şi exterior, fără ornamente, ardere reducătoare, culoare brună închis la exterior şi interior. Dimensiuni: 16,91 mm – înălţime păstrată, 17,51 mm – lăţime păstrată, 17,18 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/1); 2. Fragment de vas de tip „sac” (buză şi perete), buza aproape dreaptă în secţiune, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 1,00 şi 1,50 mm – predominante, 2,50 şi 4,00 mm – nu atât de frecvente, 6,20 şi 8,57 mm – rare şi urme de materie organică?), netezire slabă la interior şi exterior, ornamentat prin aplicaţii plastice (brâu alveolat dispus orizontal, aflat la 9,68 mm de partea superioară a buzei, şi proeminenţă alveolată dispusă sub brâul decorat), ardere parţial oxidantă, culoare brun deschis la exterior şi interior (slipul este exfoliat). Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 60,79 mm – înălţime, 153,60 mm – lăţime, 17,18 – mm grosimea maximă a peretelui (pl. XII/6; XIV/2-3); 3. Fragment de buză (vas de tip „sac”), aproape dreaptă în secţiune, (cu o teşitură uşoară la interior, iar la exterior modelarea lasă impresia unei „manşete”), pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 1,00 şi 1,50 mm – predominante, 2,00 şi 3,50 mm – nu atât de frecvente şi 5,75 mm – rare), netezire bună la interior şi exterior, ornamentat prin aplicaţii plastice (brâu alveolat dispus orizontal, aflat la 11,03 mm de marginea buzei), ardere reducătoare, culoare cărămizie la exterior (slip păstrat parţial) şi brun-cenuşie la interior (slip exfoliat). Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 39,68 mm – înălţime, 115,42 mm – lăţime, 8,45 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/3); 4. Fragment de vas „cu corpul bombat” (buză şi perete), buza curbată şi teşită oblic spre interior, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,70 şi

107 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

1,50 mm – predominante, 3,00 şi 5,20 mm – rare, şi urme de materie organică/pleavă), netezire bună la interior şi exterior, ornamentat prin aplicaţie plastică (proeminenţă alveolată, dispusă la 5,53 mm de buză), ardere reducătoare, culoare brună la exterior şi interior (urme de slip). Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 83,43 mm – înălţime, 81,90 mm – lăţime, 5,36 mm – grosimea maximă, păstrată, a peretelui (pl. XII/7; XIV/5); 5. Fragment de buză, oblică în secţiune şi teşită la interior, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,70 şi 1,70 mm), netezire bună la interior şi exterior, ornamentat prin aplicaţie plastică (brâu alveolat situat în partea superioară a buzei, asemenea unei manşete), ardere parţial oxidantă, culoare brun- cărămizie la exterior şi interior. Dimensiuni: 16,91 mm – înălţime păstrată, 27,48 mm – lăţime păstrată, 7,70 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/5); 6. Fragment de buză, scurtă, răsfrântă uşor la exterior, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,50 şi 1,50 mm – predominante, 2,50 şi 3,20 mm – nu atât de frecvente şi 5 mm – rare), netezire bună la interior şi exterior, fără ornamente, ardere parţial oxidantă, culoare brun-cărămizie la exterior şi interior. Dimensiuni: 18,60 mm – înălţime păstrată, 21,15 mm – lăţime păstrată, 10,17 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/4); 7. Fragment de buză, scurtă, răsfrântă uşor la exterior, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,50 şi 1,50 mm – predominante, 1,50 şi 2,50 mm – nu atât de frecvente, 5,17 şi 7,50 mm – rare şi urme de materie organică?), netezire bună la interior şi exterior, fără ornamente, ardere reducătoare, culoare negru- cenuşiu la exterior şi brun la interior. Dimensiuni: 22,86 mm – înălţime păstrată, 26,19 mm – lăţime păstrată, 8,60 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/2); 8. Fragment de vas „cu corpul bombat/sferic” (buză, perete şi fund), buza scurtă, răsfrântă uşor la exterior, tăiată drept, pasta grosieră (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,50 şi 1,50 mm – predominante, 2,50 şi 4,50 mm – nu atât de frecvente şi 6,15 şi 9,21 mm – rare), netezire bună la interior şi exterior, ornamentat prin adâncire (cu motive oblice, sub forma unor alveole ovale sau chiar rectangulare, dispuse orizontal pe umărul recipientului ceramic) şi aplicaţii plastice (butoni tronconici ataşaţi de vas după diametrul maxim), ardere reducătoare, culoare brun închisă/negru la interior şi exterior (ardere secundară). Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 78,50 mm – înălţime, 78,39 mm – lăţime, 8,89 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XII/8; XIV/4, 6). B. Ceramica fină (pl. XIII/1-5; XIV/7-12) 9. Fragment de buză, evazată, prevăzută cu toartă perforată orizontal (diametrul 10,26 mm), pasta fină (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,01 şi 0,50 mm – predominante, 0,50 şi 1,50 mm – nu atât de frecvente şi 1,50 şi 2,10 mm – rare), netezire bună la interior şi exterior, fără ornamente, ardere reducătoare, culoare neagră la interior şi brună la exterior. Dimensiuni: 36,90 mm – înălţime păstrată, 33,52 mm – lăţime păstrată, 5,94 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XIII/1); 10. Fragment de buză (vas de tip strachină), uşor evazată, pastă fină (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,01 şi 0,60 mm – predominante şi 2,00 mm – nu atât de frecvente), netezire foarte bună la interior şi exterior, fără ornamente, ardere

108 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic parţial oxidantă, culoare brun închisă la interior şi exterior. Dimensiuni: 27,76 mm – înălţime, 29,98 mm – lăţime, 6,48 – mm grosimea maximă a peretelui (pl. XIII/3); 11. Fragment de vas de tip strachină (perete), curbat în partea de îmbinare cu buza (zona umărului), pastă fină (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,01 şi 0,50 mm – predominante şi 0,50 şi 1,60 mm – nu atât de frecvente), netezire foarte bună la interior şi exterior, ornamentat prin adâncire (motivul rezultat fiind incizii în spirală formate din una sau mai multe linii paralele), ardere parţial oxidantă, culoare brun închis, uşor cărămizie, la interior şi exterior. Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 108,99 mm – înălţime, 118,96 mm – lăţime, 6,86 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XIII/4; XIV/8); 12. Fragment de vas de tip strachină (buză, perete şi fund), buza uşor evazată, peretele curbat, fundul drept, pastă fină (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,01 şi 0,50 mm – predominante, 0,50 şi 1,60 mm – nu atât de frecvente, 2,00 şi 2,50 mm – rare şi oxizi de fier de culoare brună închisă), netezire bună la interior şi exterior, ornamentat prin adâncire (motiv de tip „boabe de grâu” – prezent pe marginea exterioară a buzei, dispus oblic, şi pe umărul vasului, imprimat orizontal; caneluri oblice la exterior, încadrate jos şi sus de două linii incizate orizontal, pe peretele curbat), ardere parţial oxidantă, culoare brună închisă, cu nuanţe de cărămiziu, la interior şi exterior. Dimensiuni, după asamblarea unor fragmente ceramice: 75,02 mm – înălţime, 71,27 mm – lăţime, 6,45 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XIII/5; XIV/9-11); 13. Fragment de buză (lob de la vas de tip castron), puţin invazată, cu o teşitură oblică, pastă fină (cuprinde claste minerale cu diametrul între 0,01 şi 0,50 mm – predominante şi 0,50 şi 1,50 mm – nu atât de frecvente), netezire foarte bună la interior şi exterior, ornamentat prin adâncire (pe exterior găsim impresiuni oblice de tip Zahnstempelung, iar sub acestea două linii incizate oblic), ardere parţial oxidantă, culoare brună închisă la interior şi exterior. Dimensiuni: 19,93 mm – înălţime păstrată, 25,99 mm – lăţime păstrată, 8,53 mm – grosimea maximă a peretelui (pl. XIII/2; XIV/12). Evul Mediu târziu/Epoca modernă. Ceramica descoperită în timpul cercetărilor arheologice este foarte fragmentară, în general fiind vorba de forme lucrate la roată, arse reducător (pl. XV/1-2, 4) sau oxidant (pl. XV/3, 5), cu foarte puţin nisip în pastă, de culoare neagră, cenuşie sau cărămizie. Tot în acest context amintim şi apariţia unui inel din bronz (diam. max. 23,58 mm; 2,66 mm grosimea max. a chatonului; diam. max. chaton 14,47 mm; 3,10 g), sesizat în timpul lucrărilor de supraveghere arheologică în pământul scos la săparea unei gropi pentru unul dintre stâlpii pentru gardul de delimitare a zonei de protecţie sanitară. Inelul (pl. XV/6-7), extrem de puternic afectat de aciditatea solului (patina de culoare verzuie se exfolia), prezintă un chaton uşor oval, plat, ornamentat, distingându-se cu destul de mare greutate un motiv cruciform cu un punct central (pl. XV/7b).

Cronologia descoperirilor arheologice Preistoria. Referitor la cronologia relativă a materialelor arheologice, în speţă a ceramicii din Cx. 1, precizăm că toate caracteristicile acesteia, cum ar fi tehnologiile de confecţionare, formele şi motivele decorative, ne conduc

109 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea către atribuirea lor perioadei mijlocii a epocii bronzului, respectiv culturii Wietenberg7. Pentru început ne vom opri asupra ceramicii realizate din „pastă grosieră”, care a beneficiat în general de o ardere bună. Astfel de fragmente ceramice se fac uşor remarcate prin litoclastele şi cristaloclastele existente sau adăugate în lutul din care au fost modelate vasele, rezultând în prezent, ca urmare a acidităţii solului, o suprafaţă „aproape abrazivă” la atingerea unor astfel de artefacte (pl. XIV/1). În funcţie de reconstituirile pe care am reuşit să le efectuăm asupra unor fragmente ceramice, estimăm că în momentul abandonării complexului de suprafaţă, Cx. 1, se aflau cel puţin trei recipiente de capacitate mare (pl. XII/6-8): un vas cu buza dreaptă, unul cu buza invazată şi un al treilea cu buza uşor evazată. Totodată, în acelaşi complex se mai găseau fragmente ceramice grosiere, extrem de afectate de aciditatea solului, având legătură cu primele trei vase pomenite mai sus, dar şi patru buze de mici dimensiuni, diametrul maxim al unor astfel de fragmente ceramice nedepăşind circa 7 cm (pl. XII/1-5). Motivele decorative, nu foarte variate şi diversificate, întotdeauna prezente la exterior, se înscriu în categoria celor aplicate sau executate prin adâncire. Cel mai des întâlnite sunt ornamentele aplicate, cum ar fi brâurile şi proeminenţele alveolate, dispuse aproape tot timpul sub buza vaselor (pl. XII/3, 5-7; XIV/2-3, 5). Mult mai rare sunt alveolele executate pe o buză cu manşetă, poate o schiţare a unui brâu alveolat (pl. XII/5), şi proeminenţele de tipul unor butoni (pl. XII/8; XIV/6) dispuşi, probabil, după diametrul maxim al vasului, către partea inferioară. Decorurile obţinute prin adâncire în pasta vaselor, aşa cum aminteam mai sus, au fost întâlnite în cazul unui vas cu buza evazată, prevăzut cu butoni. Ornamentele adâncite, asemenea unor alveole ovale, alteori rectangulare (pl. XII/8, XIV/4), au fost imprimate orizontal pe umărul vasului. Păstrarea doar parţială a formelor ceramice nu ne permite să precizăm analogii perfecte, cu toate acestea am reuşit să distingem prezenţa în Cx. 1 a unor piese ceramice care pot fi puse în legătură cu „I. Vase în formă de sac, de mărime mijlocie, cu pereţii arcuiţi şi deschidere largă la gură […]”/ varianta „Ic – marginea trasă uşor la interior”, după descrierile lui Ioan Andriţoiu8. La Nicolae Chidioşan ar putea să fie vorba despre tipul Ia, oala „[…] în formă

7 Îi suntem recunoscători şi pe această cale conf. univ. dr. Cristian Ioan Popa (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia) pentru discuţiile avute pe tema materialelor ceramice, dar şi pentru sugestiile privind apartenenţa culturală şi cronologică a complexului Cx. 1. 8 Andriţoiu 1992, p. 35; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 18. 110 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic de sac cu deschiderea largă şi cu pereţii puţin bombaţi”, pe când la Nikolaus Boroffka astfel de forme ceramice ar avea legătură cu tipul TA1b9. Analogiile vaselor/oalelor din pastă grosieră şi ale ornamentelor prezente pe acestea, cum sunt cele în formă de „sac” (pl. XII/3, 6, XIV/2- 3), tip Ic, Ia sau TA1b, în funcţie de tipologia folosită, sunt întâlnite în zona de sud-vest a Transilvaniei, mai cu seamă în descoperiri Wietenberg din fazele II şi III, cum sunt cele de la Deva-Dealul Cetăţii10, Uroi-Sigheti11, Orăştie-Dealul 12 13 14 Pemilor X5 , Cugir-Făgeţel , Dealul Cetăţii-ob.2 , Balomiru de Câmp-Cimitirul Ortodox15, Lancrăm-Glod16, Şeuşa-La Cărarea Morii17, Ghirbom-La Ghezuini18 şi Sântimbru-La Tabaci19. Un alt recipient de capacitate medie, de această dată cu buza invazată, teşită oblic, prevăzut sub buză cu o proeminenţă uşor alveolată (pl. XII/7; XIV/5), după Ioan Andriţoiu ar intra în categoria vaselor cu „[…] corpul bombat, de mărime mijlocie [...]”20, respectiv în varianta celor cu gâtul scurt, arcuit, şi cu buza „[…] teşită oblic spre interior IVb2”21. Acelaşi tip de vas de la Ocolişu Mic ar putea fi relaţionat cu tipul Ib, unde „Ib este un recipient adânc de formă bitronconică cu profilul rotunjit, ceea ce îi dă aspectul unui butoi”, dacă este să ne raportăm la tipologia lui Nicoale Chidioşan22. Forma vasului discutat din Cx. 1, mai cu seamă prin profilul buzei, prezintă corespondenţe în apropiere, la nivel de Wietenberg II, în situl -Staţia CFR Geoagiu23. Acelaşi recipient ceramic de la Ocolişu Mic-În Deal mai poate fi găsit şi în aşezări Wietenberg cu materiale de fază III, de această dată din Podişul Târnavelor, cum este la Noşlac-Şumughi24 şi Sighişoara-Dealul Turcului25. În ultimul caz semnalat avem o analogie care merge până la identitate.

9 Boroffka 1994, Typentaf. 1/2. 10 Andriţoiu 1992, p. 191, pl. 23/2. 11 Marc et alii 2013, p. 122-123, 133, 149, fig. VIII/5. 12 Boroffka, Andriţoiu 1998, p. 88-89, fig. 2/4. 13 Popa 2011, p. 182, 205, pl. 85/30. 14 Ibidem, p. 174, 189, 191-192, pl. 92/4-5; 94/16; 95/1-2. 15 Ibidem, p. 172, 214, 216, pl. 109/4; 111/6. 16 Popa, Simina 2004, p. 21, 168, pl. 6/3. 17 Ciută 2004, p. 151-152, 169, 171, fig. V/3; VII/11; Ciută 2009, p. 85, 200, 202, pl. XLV/3; XLVII/11. 18 Andriţoiu 1992, p. 191, pl. 23/8. 19 Ibidem, p. 191, pl. 23/11. 20 Ibidem, p. 35; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 18. 21 Ibidem. 22 Chidioşan 1980, p. 28. 23 Fântâneanu et alii 2017, p. 177, fig. 269/8. 24 Soroceanu 1984, p. 437, 454, pl. XI/1. 25 Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 18, 177, fig. 7/10. 111 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea Al treilea recipient ceramic din categoria celor confecţionate din pastă grosieră (pl. XII/8; XIV/4, 6), care intră tot în categoria vaselor cu „[…] corpul bombat, de mărime mijlocie [...]”26, se apropie destul de mult de tipul A.9, respectiv de modelul a două urne (M. 40 şi M. 59) Wietenberg timpurii din necropola de la Sebeş-Între Răstoace27, varianta de oală TA3a la Boroffka28. În situl amintit, autorii cercetărilor consideră că tipul A.9 intră în categoria oalelor cu „[...] corpul sferic, gâtul scurt şi înclinat spre interior. Buza este trasă drept”29. Completarea noastră ar fi că buza unui astfel de recipient este trasă uşor spre exterior, în cazul exemplarului aflat în Cx. 1 la Ocolişu Mic-În Deal. Un aspect cu totul interesant pentru vasul urnă din M. 40 de la Sebeş- Între Răstoace este dat de prezenţa unor proeminenţe (butoni alungiţi) imediat după diametrul maxim al recipientului ceramic. Acest element decorativ (poate şi funcţional?) apropie şi mai mult forma vasului de cea prezentă la Ocolişu Mic-În Deal, cu deosebirea că în cel din urmă caz butonii prezintă o formă cu totul diferită, fiind rotunzi şi uşor tronconici în secţiune. Aceeaşi oală cu corp sferic din Cx. 1 conţine pe umăr un şir orizontal de impresiuni, dispuse oblic, sub forma unor alveole ovale sau rectangulare. Ornamente apropiate ca mod de dispunere pe umărul vasului, şi mai puţin din punct de vedere stilistic, am identificat în aceeaşi necropolă Wietenberg timpurie de la Sebeş-Între Răstoace30. Tot din apropiere, de această dată din situl Wietenberg III de la Balomirul de Câmp-Cimitirul Ortodox, mai înregistrăm o analogie pentru motivul obţinut prin împunsături de tipul alveolelor31. În privinţa aşa-numitei ceramici fine (pl. XIII/1-5; XIV/7-12), în cazul de faţă exfolierea angobei sau a slipului, parţială sau totală, ne indică mai degrabă apartenenţa acesteia la categoria semifină. Spre deosebire de ceramica grosieră, în cazul ceramicii fine luturile au fost atent cernute, incluziunile minerale prezentând dimensiuni apropiate (pl. XIV/7). După cum o să vedem în continuare, recipientele care se întregesc sunt două străchini (pl. XIII/4-5), fără a putea fi reconstituită integral forma iniţială a vaselor menţionate. Alături de acestea au mai fost descoperite o buză (pl. XIII/3) şi un fund, pe care noi le punem în legătură cu cele două vase pomenite mai înainte, un lob ceramic de mici dimensiuni (pl. XIII/2), ornamentat, şi o buză puternic evazată, prevăzută pe exterior cu o tortiţă perforată orizontal (pl. XIII/1).

26 Andriţoiu 1992, p. 35; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 18. 27 Fântâneanu et alii 2013, p. 176, 188, 190, fig. 7/6; 9/3; Fântâneanu et alii 2017, p. 106, 114, 117, fig. 175/a-b; 204/a-b; 216/A.9/1-2. 28 Boroffka 1994, Typentaf. 1/9. 29 Fântâneanu et alii 2017, p. 87. 30 Ibidem, p. 100, 126, 128, fig. 157/a-b; 225/III.31. 31 Popa 2011, p. 172, 214, pl. 109/7. 112 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Din primul vas de tip strachină (pl. XIII/4) am reuşit să reconstituim doar o parte din profilul peretelui, de la zona de îmbinare a buzei (una arcuită/uşor evazată) până înspre partea inferioară a recipientului, restul fragmentelor fiind mult prea puternic afectate de aciditatea din sol pentru a mai putea fi asamblate. Modelul de strachină se apropie cel mai mult de tipul „VIIIc. Străchini cu gît mai mult sau mai puţin marcat şi corpul de formă semisferică”32 şi subtipul „VIIIc2 – buza dreaptă sau uşor răsfrântă spre exterior, gîtul mai înalt, aproape cilindric, iar umerii arcuiţi sînt marcaţi uneori printr-un mic prag”33, după descrierile lui Ioan Andriţoiu. Aceeaşi variantă de vas poate fi corelată cu străchinile de tip C2 de la Nicolae Chidioşan, care „[…] se diferenţiază de tipul anterior (n.n. C1) prin: gâtul mai pronunţat arcuit, etajul inferior mai înalt şi prin faptul că diametrul maxim se află în dreptul umerilor”34 şi TF2d la Nikolaus Boroffka35. Peretele străchinii a fost decorat prin adâncire în pasta moale, rezultatul fiind un ornament alcătuit din „incizii în spirală formate din una sau mai multe linii paralele”36 (pl. XIII/4; XIV/8), cu foarte bune similitudini în descoperirile Wietenberg III din zona Orăştie – Sebeş, cum sunt cele de la Balşa-Piatra Văcarului37, Sărăcsău-Obreje38, Cugir-La Arini39, Dealul Cetăţii- ob.240, Balomiru de Câmp-Săteşti41 şi Pianu de Jos-Câmpu de Mijloc42. Din analogiile citate pentru strachina de la Ocolişu Mic-În Deal, distingem două forme aproape identice în siturile Cugir-Dealul Cetăţii-ob.2 şi Jeledinţi- Măgura43, elementele decorative urmând şi ele aceleaşi canoane stilistice44. O a doua formă ceramică caracteristică grupei fine a ceramicii, la rândul ei fragmentară, probabil cel mai bine păstrată, este o strachină cu buza evazată (pl. XIII/5). Din punct de vedere tipologic, piesa ceramică la care ne referim aparţine tipului de vase „VIIIb. Străchini cu corpul rotunjit sau bombat, tronconic în partea inferioară”45, subvariantei „VIIIB2 - gâtul are o arcuire mai pronunţată”, dacă utilizăm catalogul tipologic al formelor de vase

32 Andriţoiu 1992, p. 37; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 20. 33 Ibidem. 34 Chidioşan 1980, p. 35. 35 Boroffka 1994, Typentaf. 4/13. 36 Popa 2011, p. 203. 37 Rotea 1979, p. 632, 635, pl. III/5. 38 Popa 2011, p. 201, 206, pl. 104/13, 17. 39 Ibidem, p. 182, 205, pl. 85/11. 40 Ibidem, p. 197-198, 203, pl. 100/9, 11-12, 14, 18-19; 101/7. 41 Ibidem, p. 173, 179, pl. 82/2-4. 42 Ciugudean, Florea 1995, p. 60, 63, fig. 3/1, 3. 43 Andriţoiu 1992, p. 37, 200, pl. 32/9. 44 Popa 2011, p. 198, 203, pl. 101/7. 45 Andriţoiu 1992, p. 37; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 19. 113 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea conceput de Ioan Andriţoiu46. Modelul de vas discutat ar putea fi înglobat în cele din grupa străchinilor – tip C1, descrise de Nicolae Chidioşan astfel: „C1 are un gât scurt, uşor arcuit spre interior, un umăr nu prea proeminent şi corp cu pereţii rotunjiţi”47. Modelul nostru de strachină se apropie de varianta TD3c la Nikolaus Boroffka48, fără a exclude şi apartenenţa la alte variante de străchini din tipul TD349. Toate decorurile întâlnite pe forma ceramică au fost obţinute prin adâncire. Cu excepţia canelurilor oblice şi a liniilor incizate (pl. XIII/5; XIV/11), restul ornamentaţiei, cum ar fi cele sub forma unor alveole de mici dimensiuni, ovale, „gen boabe de grâu”50, se distinge cu destul de mare greutate din cauza exfolierii suprafeţelor exterioare ale fragmentelor ceramice (pl. XIII/5; XIV/9-10). În general, astfel de străchini (asemănătoare şi cu o parte dintre castroane, prin morfologie şi decoruri), de cele mai multe ori ornamentate prin canelură, incizie şi motive decorative obţinute prin impresiune, sunt frecvente la nivelul fazelor Wietenberg II şi III, cum sunt descoperirile efectuate la: Uroi-Sigheti51, Balşa-Piatra Văcarului52, Balomiru de Câmp-După Sat53, Cimitirul Ortodox54, Cugir-Dealul Cetăţii-ob.255, Vinţu de Jos (Sibişeni)- Deasupra Satului56 şi Ghirbom-Sub Vii57. Elementul particular în cronologia relativă a străchinii de la Ocolişu Mic-În Deal, aflată în complexul Cx. 1, îl constituie motivul decorativ asemănător unor „boabe de grâu”, atestat într-o serie de situri cu materiale Wietenberg timpurii (specifice fazei II)58 din sud- vestul Transilvaniei, la Deva-Dealul Cetăţii59, Cugir-La Bălţi60, Balomiru de Câmp-Săteşti61, Sebeş-Podul Pripocului62, Petreşti-Groapa Galbenă63, dar şi din

46 Ibidem. 47 Chidioşan 1980, p. 37. 48 Boroffka 1994, Typentaf. 3/8. 49 Ibidem, Typentaf. 3. 50 Andriţoiu 1992, p. 42. 51 Beldiman et alii 2015, p. 94, 103, pl. II/4. 52 Rotea 1979, p. 632, 635, pl. III/3. 53 Popa 2011, p. 172, 176, pl. 79/5. 54 Ibidem, p. 172, 212, 216-217, pl. 107/2; 111/1, 3-4; 112/2, 6, 9. 55 Ibidem, p. 197, 219, pl. 100/10, 20. 56 Paul 1995, p. 184, 189, pl. VIII/6; XIII/6; Andriţoiu et alii 2004, p. 151, 165, pl. XV/18. 57 Andriţoiu 1992, p. 203, pl. 35/13. 58 Ibidem, p. 51. 59 Ibidem, p. 42, 196, pl. 28/9. 60 Popa 2011, p. 175, 206, pl. 78/4. 61 Ibidem, p. 173, 177, 179, pl. 80/2-3; 82/7. 62 Popa 2005, p. 155-156, pl. 43/9; Popa, Totoianu 2010, p. 149, 152, pl. 43/9. 63 Andriţoiu 1992, p. 42, 200, pl. 32/3. 114 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic afara arealului menţionat, cum este cea de la Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian64. Ultimul fragment specific categoriei fine a ceramicii, un lob decorat pe exteriorul buzei prin împunsături simultane (Zahnstempelung), iar mai jos printr-o bandă dublu incizată, aparţinând unui castron prevăzut cu lobi (pl. XIII/2, XIV/2), ar putea oferi mai multe date în privinţa cronologiei relative a complexului Cx. 1. Din nefericire, exact zona cea mai importantă a fragmentului a fost afectată de aciditatea solului, mai precis cea ornamentată prin impresiunile sub formă de Zahnstempelung, tehnica decorativă observându-se cu mare greutate (pl. XIV/2). Pentru morfologia şi ornamentele fragmentului ceramic, în zona de culoar a Văii Mureşului, întâlnim analogii mai mult sau mai puţin apropiate de lobul fragmentar din Cx. 1 la Cugir-Dealul Cetăţii-ob. 265, Balomiru de Câmp-Săteşti66, Cimitirul Ortodox67 şi Pianu de Jos-Câmpu de Mijloc68, situri în care au fost atestate materiale arheologice caracteristice fazei III a culturii Wietenberg. După analogiile oferite în privinţa materialelor ceramice din Cx. 1, putem concluziona că, cel mai probabil, o parte din locuirea din bronzul mijlociu de la Ocolişu Mic-În Deal se află, din punct de vedere al cronologiei relative, la un orizont contemporan cu încheierea Bz. B şi începutul Bz. C, mai precis la finalul fazei II (B) şi la începutul etapei III (C) a culturii Wietenberg69 sau la sfârşitul Wietenberg-ului timpuriu şi debutul celui clasic70. Dintr-o altă perspectivă, apariţia componentelor decorative mai vechi, asemenea celor de tip „boabe de grâu”, concomitent cu prezenţa în acelaşi complex a ornamentelor sub formă de Zahnstempelung, acestea din urmă caracteristice mai ales fazei Wietenberg III, s-ar putea explica şi printr-o „izolare” a comunităţii din epoca bronzului de la Ocolişu Mic-În Deal, fapt datorat şi tipului de economie practicat. De asemenea, perpetuarea anumitor elemente decorative anterioare în ceramică, nu este exclus să ilustreze şi un fenomen de „retardare culturală” a cărui prezenţă a mai fost sesizată cu ceva timp în urmă la Ciugud-Între Potece71. Pe de altă parte, numărul foarte mic de fragmente analizate din Cx. 1 (13 piese ceramice) ne obligă la prudenţă în privinţa fixării unor repere cronologice foarte exacte ale colibei Wietenberg.

64 Bejinariu 2005, p. 386, 369, pl. 9/5. 65 Popa 2011, p. 195, 203, pl. 98/26. 66 Ibidem, p. 173, 179, pl. 82/14. 67 Ibidem, p. 172, 217, pl. 112/15. 68 Ciugudean, Florea 1995, p. 63, fig. 3/6. 69 Chidioşan 1980, p. 72-81; Andriţoiu 1992, p. 50-53; Boroffka 1994, p. 250. 70 Bălan et alii 2016, p. 69-85. 71 Popa 1999, p. 112. 115 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea Lăsând deoparte discuţia problemelor de cronologie a complexului Cx. 1, prin prisma materialelor ceramice, pe baza corespondenţelor tipologice, a mai rămas să evidenţiem câteva paralele între arhitectura locuinţei de suprafaţă (a colibei) de la Ocolişu Mic-În Deal şi alte complexe arheologice „contemporane” cu acesta. De la bun început atragem atenţia că numărul unor astfel de contexte arheologice nu este unul foarte mare în cultura Wietenberg, cele câteva informaţii prezente în bibliografia arheologică confirmându-ne încă odată apartenenţa lui Cx. 1 de la Ocolişu Mic-În Deal la categoria locuinţelor de suprafaţă, de această dată a colibelor. Nicoale Chidioşan, pe baza săpăturilor de la Derşida, stabilea pentru mediul cultural Wietenberg o tipologie a locuinţelor din aşezarea de bronz mijlociu de pe Dealul lui Balotă. Chidioşan încadra în „Tipul B de locuinţă sau colibă” câteva complexe de la Derşida, amintind prezenţa unei astfel de arhitecturi în nivelurile 2-472. Observaţiile arheologului amintit asupra unei locuinţe din nivelul 2 din S9/1969, cuprindea următoarele: 1. „[...] apare ca o lentilă groasă de 15 cm şi lungă de 2,50 m [...]”73; 2. „Pe orizontală, tipul B de locuinţă se remarcă printr-un « pachet » de fragmente mai mari sau mai mici de vase [...]”74. O altă tipologie a complexelor arheologice de tip locuinţă în cultura Wietenberg, pentru sud-vestul Transilvaniei, o propune Ioan Andriţoiu. Astfel, în tipul „b1” ar intra „Locuinţele amplasate direct pe sol, fără alte amenajări, a căror formă şi dimensiuni nu pot fi stabilite cu certitudine în toate cazurile datorită dispersării materialelor”75. Cu certitudine, în ambele descrieri ale regretaţilor cercetători transilvăneni menţionaţi mai sus, în privinţa complexelor de suprafaţă de tipul colibelor, Cx. 1 de la Ocolişu Mic-În Deal se poate regăsi într-o formă sau alta. Pentru sud-vestul Transilvaniei, o foarte bună analogie pentru dimensiunile şi forma complexului Cx. 1 de Ocolişu Mic-În Deal ar putea fi locuinţa cu nr. 2, „circular-rotundă”, de la Boiu-Măgulicea76, a cărei dimensiuni erau de 2,28×1,89 m, dar şi o locuinţă de suprafaţă, tot circulară, de la Cugir- Cetate77. Aceasta din urmă prezenta „[...] un stîlp central de susţinere a acoperişului”, detaliu care o apropie de complexul Cx. 178. Nu în ultimul rând, în privinţa „instalaţiilor pentru încălzit” prezente în cadrul unor astfel de complexe, reamintim că pe latura de vest a colibei Wietenberg de la Ocolişu Mic-În Deal a fost surprinsă o groapă (0,30 m

72 Chidioşan 1980, p. 20-21, pl. 5/1-2. 73 Ibidem, p. 20. 74 Ibidem. 75 Andriţoiu 1992, p. 31. 76 Ibidem. 77 Ibidem, p. 31-32. 78 Ibidem. 116 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic diametrul maxim; 0,10-0,15 m adâncime de la nivelul de călcare din Cx. 1) ce conţinea o cantitate deloc neglijabilă de cărbune. După noi, groapa care pornea de la nivelul „podelei” locuinţei preistorice, fără urme de amenajare, ar fi putut îndeplini rolul locului în care se afla o „instalaţie pentru încălzit”, chiar şi prin simpla aducere a unor cărbuni încinşi. Lipsa oricăror urme de ardere a pereţilor gropii şi a lipiturii de vatră, şi doar prezenţa cărbunilor, ne arată mai degrabă utilizarea spaţiului respectiv pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Acelaşi lucru se pare că poate fi constatat şi în cazul complexului L2 de la Boiu-Măgulicea, unde Andriţoiu făcea referire la o „[...] vatră simplă, nearsă [...]”, care nu a beneficiat de niciun fel de amenajări, în cadrul colibei Wietenberg79. În schimb, spre deosebire de situaţia din sud-vestul Transilvaniei, în aşezarea Wietenberg de la Derşida se susţine că în locuinţele de suprafaţă din categoria colibelor nu au fost surprinse vetre, unul dintre motive fiind dimensiunile reduse ale complexelor, dar şi faptul că o parte din vetrele exterioare descoperite pe Dealul lui Balotă ar putea aparţine colibelor80. Evul Mediu târziu/Epoca modernă. Descoperirea unei singure buze de vas, dar şi aspectul ceramicii în general (pl. XV/1-5), ne încredinţează că ar putea fi vorba despre un orizont cronologic târziu - secolele XVI-XIX. În sprijinul acestor afirmaţii vine şi inelul din bronz descoperit întâmplător (pl. XV/6-7), cronologia piesei încadrându-se în intervalul veacurilor menţionate mai sus.

Comunităţi Wietenberg „la deal” Spre finalul articolului, vom încerca să schiţăm posibilele conexiuni între locuirea Wietenberg de la Ocolişu Mic-În Deal şi restul comunităţilor preistorice „contemporane” din zona învecinată sitului. Până la momentul reluării cercetărilor în situl Ocolişu Mic-În Deal, toate datele pe care le avem în momentul de faţă asupra locuirii Wietenberg din acel punct se bazează pe informaţia furnizată de cercetarea unui singur complex arheologic, mai exact a unei colibe din epoca bronzului (Cx. 1). Inventarul ceramic extrem de redus, alcătuit din nu mai mult de cinci forme ceramice care pot fi reconstituite (trei de capacitate medie, două de dimensiuni mici), la care se adaugă utilajul litic cu urme slabe de utilizare şi resturile unei posibile vetre, oferă toate argumentele pentru a include o astfel de locuire în rândul celor sezoniere. De altfel, zona deluroasă în care ne aflăm, submontană mai corect spus, la marginea ramei nord-vestice a Munţilor Şureanu, fără „potenţial agricol”, bogată în păşuni, ne demonstrează din nou că situl de la Ocolişu Mic-În Deal poate fi pus pe seama unor comunităţi Wietenberg a căror îndeletnicire principală era păstoritul, respectiv creşterea turmelor de ovicaprine.

79 Ibidem. 80 Chidioşan 1980, p. 20, 22. 117 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea Din punct de vedere al culturii materiale, ceramica deţine un rol cu totul important în stabilirea conexiunilor cu alte aşezări din vecinătate. Astfel, după cum am arătat şi în momentul precizării reperelor cronologice şi culturale ale ceramicii, majoritatea analogiilor, la nivel de Wietenberg II-III, se găsesc în zona de nord a Munţilor Şureanu, pe malul stâng al Văii Mureşului, în arealul Cugir - Sebeş. În mod evident această percepţie a lucrurilor poate fi şi una eronată, mai ales dacă ne gândim că în ultimele decenii s-au publicat loturi importante de materiale ceramice din regiunea respectivă, în schimb cunoaştem încă destul de puţine date despre evoluţia culturii Wietenberg pe cuprinsul judeţului Hunedoara. Dacă într-adevăr presupunerile noastre nu sunt greşite, atunci suntem în faţa unor grupuri de populaţii cu un caracter mai mult sau mai puţin nomad care pendulează în sectorul de Culoar al Mureşului, astfel de comunităţi preistorice preferând formele de relief înalte (deluroase, colinare, submontane, asemenea promontoriilor), ca urmare a tipului de economie practicat, cum o demonstrează siturile de la Deva-Dealul Cetăţii, Boiu-Măgulicea şi Cugir-Dealul Cetăţii81. Caracteristicile sitului Ocolişu Mic-În Deal, aflat pe Culoarul Streiului, conform datele fizico-geografice, impun, inevitabil, şi o altă temă de discuţie, a raporturilor între comunităţile Wietenberg şi purtătorii grupului Balta Sărată. Ultima inventariere a siturilor Balta Sărată în Ţara Haţegului, efectuată acum aproape un deceniu, oferea drept limită nordică descoperirile din împrejurimile oraşului Călan82. Din acelaşi repertoriu putem extrage informaţii referitoare la locul ales pentru amplasarea aşezărilor, iar în majoritatea cazurilor o să observăm preferinţa comunităţilor Balta Sărată pentru terase învecinate râurilor, platouri83, mai puţin pentru formele de relief înalte, exceptând poate cazul dealului Petriş de la Subcetate84. Pe scurt, la o primă vedere, ar părea că cele mai bune/favorabile puncte pentru locuire din Valea Streiului şi de pe afluenţi, la nivelul bronzului mijlociu, au fost ocupate de o parte din comunităţile venite din nord-estul Banatului. Nu ştim dacă şi în acest fel s-ar explica ocuparea zonelor înalte, din arealul geografic menţionat mai sus, de comunităţile Wietenberg, cum ar fi cazul locuirii de la Ocolişu Mic. Dacă este aşa, înseamnă că terasele inferioare din Culoarul Streiului „aparţineau” doar populaţiilor Balta Sărată? Un răspuns a venit acum

81 O împărţire a siturilor Wietenberg în funcţie de locul ales pentru amplasarea unei aşezări a fost publicat acum peste două decenii de Mihai Rotea (Rotea 1993, p. 32-38). Mult mai recent, pentru aceeaşi problemă a habitatului comunităţilor Wietenberg, de această dată doar pentru sectorul Ocna Mureş – Cugir al Mureşului, a se vedea studiul publicat de Quinn, Ciugudean 2018, p. 941-948. 82 Tincu 2010, p. 77. 83 Ibidem, p. 73-75. 84 Ibidem, p. 75. 118 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic mai bine de două decenii, când s-a formulat ipoteza că în Ţara Haţegului este „nesigură” prezenţa unor situri Wietenberg, iar cele câteva materiale provin din „2-3” puncte85. Cu certitudine că apariţia purtătorilor grupului Balta Sărată în sud- vestul Transilvaniei a „exercitat o presiune” asupra populaţiilor Wietenberg II-III care se găseau la sud de Mureş, mai ales asupra celor aflate în zonele limitrofe, cum ar fi Ţara Haţegului. Cu toate acestea, suntem încă departe să oferim un răspuns asupra caracterului acestor „raporturi”, unele strict limitate la influenţe reciproce în cultura materială86, sau de o cu totul altă natură (?), după cum ar indica prezenţa unor materiale Wietenberg în locuinţa Balta Sărată II de la Peşteana-Măgureauă87.

Concluzii În cadrul sitului arheologic Ocolişu Mic-În Deal, pe terenul pe care se va realiza obiectivul „Rezervor şi staţie de tratare a apei” din cadrul proiectului „Alimentare cu apă şi canalizare menajeră în localitatea Ocolişu Mic, nr. topo 61234, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara, după cum rezultă din descrierile unităţilor de cercetare şi din prelucrarea materialului ceramic, observăm că avem un prim orizont de locuire la nivelul preistoriei, dovedit prin cercetarea complexului Cx. 1, sigur aparţinând bronzului mijlociu, respectiv perioadei de final a fazei Wietenberg II (timpurii) şi de început a secvenţei cronologice ulterioare - etapa III (clasică). Mai exact, cele mai apropiate analogii pentru ornamentele observate pe ceramica din Cx. 1, de la Ocolişu Mic-În Deal, se găsesc în zona de sud-vest a Transilvaniei, în cadrul aşezărilor specifice culturii Wietenberg dispuse la nordul Munţilor Şureanu, la sudul Apusenilor sau în unităţile geografice învecinate. De asemenea, după cum am afirmat şi mai sus, formele ceramice şi utilajul litic reprezintă cel mai probabil întregul inventar al complexului, unul reprezentativ pentru o locuire de scurtă durată şi ne arată utilizarea sezonieră a complexului Cx. 1, probabil legată de activităţile pastorale. Alte etape în care zona este frecventată, foarte probabil în cadrul activităţilor pastorale ale sătenilor din Ocolişu Mic sau din vecinătate, este în momentul Evului Mediu târziu şi a epocii moderne, după cum lasă să se înţeleagă o parte din inventarul ceramic descoperit în Sp. I şi C. 1, dar şi inelul medieval târziu/modern (sec. XVI-XIX). Nu în ultimul rând, cu toate că cercetarea arheologică nu a fost una pe o suprafaţă mare, rezultatele oferite aduc date cu totul noi despre evoluţia

85 Rotea 1993, p. 28. 86 Rogozea 1992, p. 24. 87 Popa, Ferencz 1998, p. 83-84; Popa 2005, p. 133, nota 687; Popa, Totoianu 2010, p. 118, 224, nota 697. 119 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea comunităţilor umane în vecinătatea Munţilor Orăştiei, de această dată la nivelul preistoriei, secvenţă cronologică foarte puţin cunoscută în repertoriul arheologic al comunei Orăştioara de Sus.

Explanation of Figures

Pl. I. Ocolişu Mic. Village layout (1–3). Pl. II. Ocolişu Mic-În Deal. Site location (1–3). Pl. III. Ocolişu Mic-În Deal. Photograph capturing the moment the archaeological diagnostic was made (1); photograph taken during the archaeological oversight works (2). Pl. IV. Ocolişu Mic-În Deal. General photograph capturing the moment complex Cx. 1 was identified (December 2018) (1); photograph taken during the rescue archaeological excavations (April 2019), from left to right – C. 1, Sp. I and Sp. II (2). Pl. V. Ocolişu Mic-În Deal. The site plan depicting the layout of the archaeological research units. Pl. VI. Ocolişu Mic-În Deal. Photographs taken during the excavations of complex Cx. 1 from Sp. I (1–2). Pl. VII. Ocolişu Mic-În Deal. In situ details of the archaeological materials from Cx. 1 (1, 3–5); the traces of a pole cavity from Cx. 1 (2). Pl. VIII. Ocolişu Mic-În Deal. Profile and primer sketches from Cx. 1 (1–2). Pl. IX. Ocolişu Mic-În Deal. Cx. 1 after dismantling the “level” of the ceramic materials (1); pit bearing traces of coal, identified on the western edge of Cx. 1 (2). Pl. X. Ocolişu Mic-În Deal. Chiseled lithic equipment from Cx. 1 (1–12); flint core from Sp. I (13). Pl. XI. Ocolişu Mic-În Deal. Polished lithic equipment from Cx. 1 (1–3). Pl. XII. Ocolişu Mic-În Deal. Coarse ceramics from Cx. 1 (1–8). Pl. XIII. Ocolişu Mic-În Deal. Fine ceramics from Cx. 1 (1–8). Pl. XIV. Ocolişu Mic-În Deal. Detail on the coarse ceramics (1); detail on the fine ceramics (7); ornaments on the coarse ceramics (2–6); ornaments on the fine ceramics (8– 12). Pl. XV. Ocolişu Mic-În Deal. Late Medieval and Modern pottery (1–5); the “archaeological context” of a bronze ring (6); Late Medieval/Modern bronze ring (7a–7b).

Abrevieri bibliografice

Andriţoiu 1992 – Ioan Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, BTh, II, Bucureşti, 1992. Andriţoiu, Rustoiu 1997 – Ioan Andriţoiu, Aurel Rustoiu, Sighişoara-Wietenberg. Descoperirile preistorice şi aşezarea dacică, BTh, XXIII, Bucureşti, 1997. Andriţoiu et alii 2004 – Ioan Andriţoiu, Cristian I. Popa, Nicolae M. Simina, Raport de săpătură. Şantierul arheologic Vinţu de Jos-„Deasupra Satului” (jud. Alba) (1994-1998), în ActaMP, XXVI, 2004, p. 141-192.

120 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Bălan et alii 2016 – Gabriel Bălan, Colin P. Quinn, Gregory Hodgins, The Wietenberg Culture: Periodization and Chronology, în , n.s., LX, 2016, p. 67-92. Bejinariu 2005 – Ioan Bejinariu, Săpăturile arheologice de la Giurtelecu Şimleului- Coasta lui Damian (II). Descoperirile culturii Wietenberg, în Cristian I. Popa, Gabriel T. Rustoiu (ed.), Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi cercetări arheologice, Alba Iulia, 2005, p. 363-390. Beldiman et alii 2015 – Corneliu Beldiman, Marius Barbu, Diana-Maria Sztancs, Mihaela M. Barbu, Bronze Age Artefacts Made of Perforated Shells Discovered in a Ritual Complex from , în Nicolae C. Rişcuţa, Iosif V. Ferencz, Oana Tutilă Bărbat (ed.), Representations, Signs and Symbols: Proceedings of the Symposium on Religion and Magic, Cluj-Napoca, 2015, p. 93-114. Boroffka 1994 – Nikolaus G. O. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südoesteuropa, vol. 1-2, Bonn, 1994. Boroffka, Andriţoiu 1998 – Nikolaus Boroffka, Ioan Andriţoiu, Cercetări arheologice la Orăştie „Dealul Pemilor”, punctul X5, campania 1995, în Apulum, XXXV, 1998, p. 87-90. Chidioşan 1980 – Nicolae Chidioşan, Contribuţii la istoria tracilor din nord-vestul României. Aşezarea Wietenberg de la Derşida, Oradea, 1980. Ciugudean, Florea 1995 – Horia Ciugudean, Ioan Florea, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţii Pianu de Jos, în Apulum, XXXII, 1995, p. 59-66. Ciută 2004 – Marius Ciută, Consideraţii asupra locuirii Wietenberg de la Şeuşa- La Cărarea Morii (com. Ciugud, jud. Alba), în Apulum, XLI, 2004, p. 147-178. Ciută 2009 – Marius-Mihai Ciută, Cercetări arheologice la Şeuşa-La Cărarea Morii, I. Locuirile preistorice, BB, XLIII, Sibiu, 2009. Daicoviciu et alii 1989 – Hadrian Daicoviciu, Ştefan Ferenczi, Ioan Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1989. Fântâneanu et alii 2013 – Cristinel Fântâneanu, Gabriel Bălan, Silviu Popa, Daniel Tentiş, The Bronze Age Necropolis at Sebeş-Între Răstoace. Preliminary Considerations, în Valeriu Sîrbu, Radu Ştefănescu (ed.), The Thracians and Their Neighbors in the Bronze and Iron Ages: Proceedings of the 12th International Congress of Thracology, Târgovişte, 10th-14th September 2013, “Necropolises, Cult places, Religion, Mythology”, vol. II, Brăila, Braşov, 2013, p. 173-191. Fântâneanu et alii 2017 – Cristinel Fântâneanu, Gabriel Bălan, Silviu Popa, Daniel Tentiş, Necropola din epoca bronzului de la Sebeş, BMA, XXVIII, Brăila, Alba Iulia, 2017. Florea 1986-1987 – Gelu Florea, Consideraţii privind unele aspecte ale locuirii dacice în Munţii Orăştiei, în Sargetia, XX, 1986-1987, p. 81-92. Luca 2008 – Sabin A. Luca (coord.), Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara, BB, XXVI, Sibiu, 2008. Marc et alii 2013 – Antoniu Marc, Cristina Bodó, Ioana Barbu, Mihaela Barbu, Marius Barbu, Ionuţ Codrea, Costin Ţuţuianu, Un vas în formă de pasăre descoperit în aşezarea de epoca bronzului de la Uroi-„Sigheti”, oraş , judeţul Hunedoara / Un vase en forme d’oiseau découvert dans l’etablissement de l’age du Bronze Uroi-„Sigheti”, ville de Simeria, dep. de Hunedoara, în Istros, XIX, 2013, p. 119-151.

121 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Quinn, Ciugudean 2018 – Colin P. Quinn, Horia I. Ciugudean, Settlement Placement and Socio-Economic Priorities: Dynamic Landscapes in Bronze Age Transylvania, în JASREP, 19, 2018, p. 936-948. Paul 1995 – Iuliu Paul, Vorgeschichtliche Untersuchungen in Siebenbürgen, BUA, I, Alba Iulia, 1995. Popa 1999 – Cristian I. Popa, Cercetări de teren în centrul şi sud-vestul Transilvaniei (I), în BCŞS, 5, 1999, p. 107-146. Popa 2005 – Cristian I. Popa, Modificări culturale la finalul Bronzului timpuriu şi începutul Bronzului mijlociu în Transilvania, în Cristian I. Popa, Gabriel T. Rustoiu (ed.), Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi cercetări arheologice, Alba Iulia, 2005, p. 51-183. Popa 2011 – Cristian I. Popa, Valea Cugirului din preistorie până în zorii epocii moderne. Monumenta Archaeologica et Historica, Cluj-Napoca, 2011. Popa, Ferencz 1999 – Cristian I. Popa, Iosif V. Ferencz, Peşteana-„Măgureauă”, jud. Hunedoara, în CCA. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 84-85. Popa, Simina 2004 – Cristian I. Popa, Nicolae-Marcel Simina, Cercetări arheologice la Lancrăm „Glod”, Alba Iulia, 2004. Popa, Totoianu 2010 – Cristian I. Popa, Radu Totoianu, Aspecte ale epocii bronzului în Transilvania (între vechile şi noile cercetări), BMS, I, Sebeş, 2010. Rogozea 1992 – Petru Rogozea, Grupul cultural Balta Sărată în contextul epocii bronzului din judeţul Caraş-Severin, în SympThrac, 9, 1992, p. 23-25. Roska 1942 – Márton Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I, Cluj, 1942. Rotea 1979 – Mihai Rotea, Sondajul arheologic de la Balşa, în Sargetia, XIV, 1979, p. 629-636. Rotea 1993 – Mihai Rotea, Aşezările culturii Wietenberg, în EphNap, III, 1993, p. 25-41. Soroceanu 1984 – Tudor Soroceanu, Materialien zur Bronze- und Hallstattzeit Siebenbürgens (II), în ActaMN, XXI, 1984, p. 433-458. Tincu 2010 – Sorin Tincu, Grupul Balta Sărată în Ţara Haţegului, în Terra Sebus, 2, 2010, p. 71-81.

122 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. I. Ocolişu Mic. Amplasamentul localităţii (1-3)

123 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. II. Ocolişu Mic-În Deal. Localizarea sitului (1-3)

124 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. III. Ocolişu Mic-În Deal. Fotografie din momentul realizării diagnosticului arheologic (1); fotografie din timpul lucrărilor de supraveghere arheologică (2)

125 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. IV. Ocolişu Mic-În Deal. Fotografie de ansamblu în momentul identificării complexului Cx.1 (decembrie 2018) (1); fotografie din timpul cercetărilor arheologice preventive (aprilie 2019), de la stânga la dreapta – C.1, Sp.I şi Sp.II (2)

126 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. V. Ocolişu Mic-În Deal. Planul sitului cu amplasamentul unităţilor de cercetare arheologică

127 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. VI. Ocolişu Mic-În Deal. Aspecte din timpul cercetării complexului Cx. 1 din Sp. I

128 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. VII. Ocolişu Mic-În Deal. Detalii cu materiale arheologice in situ din Cx. 1 (1, 3- 5); urmele unei gropi de stâlp din Cx. 1 (2)

129 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. VIII. Ocolişu Mic-În Deal. Desene de profil şi grund din Cx. 1

130 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. IX. Ocolişu Mic-În Deal. Cx. 1 după demontarea „nivelului” cu materiale ceramice (1); groapă cu urme de cărbune, surprinsă pe latura vest a lui Cx. 1 (2)

131 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. X. Ocolişu Mic-În Deal. Utilaj litic cioplit din Cx. 1 (1-12); nucleu de silex din Sp. I (13)

132 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. XI. Ocolişu Mic-În Deal. Utilaj litic şlefuit din Cx. 1

133 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. XII. Ocolişu Mic-În Deal. Ceramică grosieră din Cx. 1

134 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. XIII. Ocolişu Mic-În Deal. Ceramică fină din Cx. 1

135 I. Al. Bărbat, C. Bodó, I. L. Barbu, I. C. Codrea

Pl. XIV. Ocolişu Mic-În Deal. Detaliu ceramică grosieră (1); detaliu ceramică fină (7); ornamente prezente pe ceramica grosieră (2-6); ornamente prezente pe ceramica fină (8-12)

136 Cercetări arheologice preventive la Ocolişu Mic

Pl. XV. Ocolişu Mic-În Deal. Ceramică medievală târzie şi modernă (1-5); „contextul arheologic” al inelului din bronz (6); inel medieval târziu/modern (7a-7b)

137

LISTA ABREVIERILOR DE PERIODICE

AAH – Acta Archaeologica Hungarica (actualmente Acta Archaeologica). Budapesta. ABLR – Archäologische Berichte des Landkreises Rotenburg. Wümme. ACMI – Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secţia pentru Transilvania. Cluj-Napoca. Acta – Acta (Siculica). Muzeul Naţional Secuiesc. Sfântu Gheorghe. ActaArch – Acta Archaeologica. Budapesta. ActaMN – Acta Musei Napocensis. Muzeul de Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca. ActaMP – Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Acta Theriologica – Acta Theriologica. Mammal Research Institute PAS. AÉ – Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyt- történeti és éremtani társulat tudományos folyóirata. Budapesta. AIIAI/AIIX – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi). AIICCMER – Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Bucureşti. AIIGB – Anuarul Institutului de Istorie ,,George Bariţiu”. Series Historica. Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” din Cluj-Napoca. AIP – Аrheološki institut Posebna izdanja. Belgrad. AISC – Anuarul Institutului de Studii Clasice. Cluj-Napoca. Altertum – Das Altertum. Deutsche Akademie der Wissenschaften zu Berlin. Alt-Thüringen – Alt-Thüringen. Museum of Prehistory and Early History of Thuringia. AM – Arheologia Moldovei. Institutul de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi. AMET – Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Cluj-Napoca. AMM – Acta Moldaviae Meridionalis. Muzeul Judeţean Vaslui. AnA – Analele Aradului. Societatea Culturală „Asociaţia Naţională Arădeană pentru cultura poporului român”. Arad.

532 Lista abrevierilor de periodice

AnB – Analele Banatului (serie nouă). Muzeul Naţional al Banatului. Timişoara. AnBr – Analele Brăilei. Muzeul Brăilei „Carol I”. Brăila. AnD – Analele Dobrogei. Revista Societăţii Culturale Dobrogene. Constanţa (1920-1923). Cernăuţi (1924- 1938). Din 1995, seria nouă a publicaţiei este editată de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Angustia – Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni. Sfântu Gheorghe. Antiquity – Antiquity. A Quartely Review of World Archaeology. York. AO – Arhivele Olteniei (serie nouă). Institutul de Cercetări Socio-Umane. Craiova. Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia. ArcheoSciences – ArcheoSciences, revue d’archéométrie. Groupe des Méthodes Pluridisciplinaires Contribuant à l’Archéologie. ArchHist – Archaeologia historica. Masarykova univerzita, Filozofická fakulta. Brno. Argesis – Argesis. Studii şi comunicări. Seria Istorie. Muzeul Judeţean Argeş. Piteşti. ArhMed – Arheologia Medievală. Reşiţa, Cluj-Napoca. ArhSom – Arhiva Someşeană. Muzeul Năsăudean. Năsăud. ASC – Archeologie ve středních Čechách. Praga. Astra Salvensis – Astra Salvensis. Cercul Salva al ASTRA. Salva. ASUAIC – Annales Scientifiques de l’Université „Al. I. Cuza”. Iaşi. ATS – Acta Terrae Septemcastrensis. Sibiu. AUASH – Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. AUASJ – Annales Universitatis Apulensis. Series Jurisprudentia. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. AUDJG – Analele Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi. Seria Istorie. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi. AVSL – Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde. Sibiu. BAM – Bibliotheca Archaeologica Moldaviae. Iaşi. Banatica – Banatica. Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin. Reşiţa. BAR – British Archaeological Reports (International Series). Oxford. BB – Bibliotheca Brukenthal. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu. BCŞS – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

533 Lista abrevierilor de periodice

Bergbaukunde – Bergbaukunde. Leipzig. BHAUT – Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis. Universitatea de Vest. Timişoara. BMA – Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii. Alba Iulia. BMB – Berliner Münzblätter. Berlin. BMJT – Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman – seria Arheologie. Alexandria. BMN – Bibliotheca Musei Napocensis. Muzeul de Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca. BMÖ – Beiträge zur Mittelalterarchäologie in Österreich. Österreichische Gesellschaft für Mittelalterarchäologie. Viena. BMP – Bibliotheca Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. BMS – Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. Brukenthal – Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu. BS – Bibliotheca Septemcastrensis, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. BSNR – Buletinul Societăţii Numismatice Române. Bucureşti. BTh – Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti. BUA – Bibliotheca Universitatis Apulensis. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. BudRég – Budapest Régiségei. Budapesti Történeti Múzeum. Budapesta. Bulletin – Bulletin de l’Association Pro Aventico. Lausanne. Bylye Gody – Bylye Gody. International Network Center for Fundamental and Applied Research. Washington. CA – Cercetări arheologice. Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti. Caietele ARA – Caietele ARA: arhitectură, restaurare, arheologie. Bucureşti. Caietele CNSAS – Caietele CNSAS. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Bucureşti. CAH – Communicationes Archaeologicae Hungariae. Budapesta. Carpica – Carpica. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Carinthia I – Carinthia I. Zeitschrift für geschichtliche Landeskunde von Kärnten Verlag des Geschichtsvereines für Kärnten. Klagenfurt. CCA – Cronica cercetărilor arheologice. cIMeC. Bucureşti.

534 Lista abrevierilor de periodice

Celticum – Celticum. Supplément à OGAM-Tradition celtique. Rennes. CMA – Concilium medii aevi. Zeitschrift für Geschichte, Kunst und Kultur des Mittelalters und der Frühen Neuzeit. CNRS – Centre national de la recherche scientifique. Paris. CollMed – Collegium Mediense. Comunicări ştiinţifice. Colegiul Tehnic „Mediensis” Mediaş. Cumania – Cumania. A Bács-Kiskun Megyei Önkormányzat Múzeumi Szervezetének Évkönyve. Kecskemét. Cumidava – Cumidava. Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie. Bucureşti, I, (1924) - XII (1948). Nouvelle série: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti. Dacia Magazin – Dacia magazin. Dacia Revival International Society. New York. DAMN.SRD – Din activitatea muzeelor noastre. Studii, referate, documente. Sfatul Popular al Regiunii Ploieşti. Muzeul Regional de Istorie Ploieşti. Danubius – Danubius. Muzeul de Istorie. Galaţi. DR – Dacoromania. Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca al Academiei Române. Cluj-Napoca EJA – European Journal of Archaeology. European Association of Archaeologists. EphNap – Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca. FI – File de Istorie. Muzeul de Istorie Bistriţa (continuată de Revista Bistriţei). FolArch – Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum. Budapesta. FVL – Forschungen zur Volks- und Landeskunde. Sibiu. Gând românesc – Gând românesc. Asociaţia culturală ,,Gând Românesc, Gând European”. Alba Iulia. Germania – Germania, Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt pe Main. Godišnjak – Godišnjak grada Beograda. Belgrad. Hierasus – Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani. Hileya – Hileya: naukovyy visnyk. Natsional’nyy pedahohichnyy universytet imeni M. P. Drahomanov. Kiev. HU – Historia Urbana. Academia Română. Comisia de Istorie a Oraşelor din România. Bucureşti.

535 Lista abrevierilor de periodice

IJMP – International Journal of Modern Physics: Conference Series. Istros – Istros. Muzeul Brăilei. Brăila. JAS – Journal of Archaeological Science. Elsevier. JASREP – Journal of Archaeological Science: Reports. Elsevier. JKK – Jahrbuch der Kaiserlich-Königlichen Central- Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale. Viena. JRA – Journal of Roman Archaeology. Editorial Committee of the Journal of Roman Archaeology. JRLS – Journal of Romanian Literary Studies. ALPHA Institute for Multicultural Studies. Târgu Mureş. JSKV – Jahrbuch des siebenbürgischen Karpathen-Vereins. Hermannstadt (Sibiu), I-XXX (1881-1922). JSRI – Journal for the Study of Religions & Ideologies. The Academic Society for the Research of Religions and Ideologies. Cluj-Napoca. Közlemények – Közlemények az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem - és Régiségtárából. Cluj-Napoca. Kühn-Archiv – Kühn-Archiv. Berlin. LIUGC – Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj. Institutul de Geografie al Universităţii din Cluj. Cluj-Napoca. Limba română – Limba română. Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Bucureşti. LSCMIB – Lucrările Staţiunii de Cercetări Marine „prof. Ioan Borcea” Agigea. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Marisia – Marisia. Muzeul Judeţean Târgu Mureş. MAQ – Medium Aevum Quotidianum. Krems. MCA – Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti. MI – Magazin istoric. Bucureşti. MKKCC – Mittheilungen der K. K. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmäle. Viena. Mousaios – Mousaios. Muzeul Judeţean Buzău. MN – Muzeul Naţional. Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti. Münzen Revue – Münzen Revue. International Coin Trend Journal. NAC – Numismatica e Antichità Classiche - Quaderni Ticinesi. Lugano. Naukovi zapysky – Naukovi zapysky Ternopilskoho natsionalnoho pedahohichnoho universytetu im. V. Hnatiuka. Ser. Istoriia. Ternopil’s’kyy natsional’nyy pedahohichnyy universytet imeni V. Hnatyuka. Ternopil’.

536 Lista abrevierilor de periodice

NIMPR – Nuclear Instruments and Methods in Physics Research Section B: Beam Interactions with Materials and Atoms. Elsevier. Notae Numismaticae – Notae Numismaticae. Zapiski numizmatyczne. Cracovia. NZ – Numismatische Zeitung: Blätter für Münz-, Wappen- und Siegel-Kunde. Weissensee. ONS – Obshchestvennye nauki i sovremennost’. Rossiyskaya Akademiya Nauk. Moscova. PA – Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba. Alba Iulia. PB – Patrimonium Banaticum. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş. Timişoara. Pferdeheilkunde – Pferdeheilkunde. Equine Medicine. Official Organ of the German Veterinary Association, Section – Equine Medicine. Baden-Baden. PHN. Istoriia – Problemy humanitarnykh nauk. Ser. Istoriia. Drohobych State Pedagogical University named after Ivan Franko. Drohobîci. Plural – Plural. Revista Departamentului de Istorie şi Geografie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” Chişinău. PRA – Proceedings of the Romanian Academy, Series A: Mathematics, Physics, Technical Sciences Information Science. Academia Română. Prilozi – Prilozi. Instituta za arheologiju u Zagrebu. Zagreb. Problemy istorii – Problemy istorii i istoriografii. Sbornik dokladov mezhvuzovskoy nauchnoy konferentsii. Federal’noye gosudarstvennoye avtonomnoye obrazovatel’noye uchrezhdeniye vysshego obrazovaniya Sankt- Peterburgskiy gosudarstvennyy elektrotekhnicheskiy universitet LETI imeni V. I. Ul’yanova (Lenina). Sankt Petersburg. QFA – Quaderni Friulani di Archeologia. Società Friulana di Archeologia onlus. Udine. RA – Revista arhivelor. Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti. RAE – Revue Archéologique de l’Est. Société archéologique de l’Est. Dijon. RAN – Révue Archéologique de Narbonnaise. Paris. RAP – Revue Archéologique de Picardie. Societe des antiquaires de Picardie. RB – Revista Bistriţei. Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.

537 Lista abrevierilor de periodice

REF – Revista de Etnografie şi Folclor. Institutul de Etnografie şi Folclor ,,Constantin Brăiloiu”. Academia Română. Bucureşti. RevArh – Revista Arheologică. Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Chişinău. RHSEE/RESEE – Revue historique du sud-est européen. Academia Română. Bucureşti, Paris (din 1963 Revue des études sud-est européennes). RI – Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti. RITL – Revista de Istorie şi Teorie Literară. Academia Română. Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”. Bucureşti. RJP – Romanian Journal of Physics. Bucureşti. RMNK – Rocznik Muzeum Narodowego w Kielcach. Kielce. RMV – Rad Muzeja Vojvodine. Novi Sad. RN – Revue Numismatique. Société française de numismatique. Paris. ROB – ROB. Berichten van de Rijksdienst voor het Oudheidkundig Bodemonderzoek. Amersfoort. RP – Revista pădurilor. Societatea „Progresul silvic”. RRH – Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română. Bucureşti. RRS – Revista Română de Sociologie. Institutul de Sociologie al Academiei Române. Bucureşti. Rusin – Rusin. Ob’yednannya “rus’”. Toms’kyy derzhavnyy universytet. Kyshyniv. Tomsk. SAI – Studii şi articole de istorie. Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice a RPR. Bucureşti. Sargetia – Sargetia. Acta Musei Devensis. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. SCA – Studii şi Cercetări de Antropologie. Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”. Academia Română. Bucureşti. SCIV(A) – Studii şi cercetări de istoria veche (din 1974, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie). Bucureşti. SCN – Studii şi Cercetări de Numismatică. Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti. Skhid – Skhid. Ukrainian Cultural Centre. Institute of Industrial Economics of National Academy of Sciences of Ukraine. Institute of Philosophy named after G. S. Skovoroda of National Academy of Sciences of Ukraine. Zaporizhzhya National University. SlovArch – Slovenská Archeológia. Nitra.

538 Lista abrevierilor de periodice

SP – Studii de Preistorie. Asociaţia Română de Arheologie. Bucureşti. SprArch – Sprawodzania Archeologiczne. Instytut Archeologii i Etnologii PAN, Ośrodek Archeologii Gór i Wyżyn w Krakowie. Cracovia. SS – Siebenbürgische Semesterblätter. Arbeitskreis für siebenbürgische Landeskunde. München. Studii Clasice – Studii Clasice. Societatea de Studii Clasice din R.S.R. Bucureşti. ST – Studii teologice. Revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română. Bucureşti. StComCaransebeş – Studii şi Cercetări de Etnografie şi Istorie Caransebeş. Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş. StComSibiu – Studii şi comunicări. Arheologie-istorie. Muzeul Brukenthal. Sibiu. StComSM – Studii şi comunicări. Muzeul Judeţean Satu Mare. SUCSH – Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. SympThrac – Symposia Thracologica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti. Terra Sebus – Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. TMNHN – Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle. Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa. Bucureşti. Transilvania – Transilvania. Complexul Naţional Muzeal ASTRA. Sibiu. Universul Juridic – Universul Juridic. Revistă lunară de doctrină şi jurisprudenţă. Bucureşti. VAH – Varia Archaeologica Hungarica. Budapesta. Vestnik Nizhegorodskoy – Vestnik Nizhegorodskoy akademii Ministerstva vnutrennikh del Rossii. Nizhegorodskaya akademiya Ministerstva vnutrennikh del Rossiyskoy Federatsii. Nizhniy Novgorod. Vestnik Voronezhskogo – Vestnik Voronezhskogo gosudarstvennogo universiteta. Seriya Gumanitarnye nauki. Voronezhskiy gosudarstvennyy universitet. Voronej. Vestnik Tomskogo – Vestnik Tomskogo gosudarstvennogo universiteta. Seriya Istoriya. Tomskiy gosudarstvennyy universitet. Tomsk. Vestnik Tverskogo – Vestnik Tverskogo gosudarstvennogo universiteta. Seriya Istoriya. Tver. Veterinarski glasnik Br – Veterinarski Glasnik Br. University of Belgrade. Belgrad.

539 Lista abrevierilor de periodice

Vіsnyk – Visnyk Kyyivs’koho natsional’noho linhvistychnoho universytetu. Serіya: Іstorіya, ekonomіka, fіlosofіya. Kyyivs’kyy natsional’nyy movnyy universytet. Kiev. Vjesnik – Vjesnik za arheologiju i povijest dalmatinsku. Arheološki muzej Split. VTT – Veszprémi Történelmi Tár. Veszprém. WA – Wiadomości Archeologiczne. Państwowe Muzeum Archeologiczne w Warszawie. Varşovia. ZfAM – Zeitschrift für Archäologie des Mittelalters. Bonn. ZfTZ – Zeitschrift für Tierzüchtung und Züchtungsbiologie: Organ der Reichsarbeitsgemeinschaft Tierzucht im Forschungsdienst (continuă: Zeitschrift für Züchtung. Reihe B, Tierzüchtung und Züchtungsbiologie). Berlin, Hamburg. Ziridava – Ziridava. Muzeul Judeţean Arad. ZISP – Zhurnal issledovaniy sotsial’noy politiki. Natsional’nyy issledovatel’skiy universitet “Vysshaya shkola ekonomiki”. Moscova. ZSL – Zeitschrift für siebenbürgische Landeskunde. (Arbeitskreis für siebenbürgische Landeskunde). Heidelberg. ZVHGL – Zeitschrift des Vereins für hessische Geschichte und Landeskunde, Neue Folge. Kassel.

540