Capitolul 1. Prezentarea generala a Canadei

1.1. Descriere

Etimologie: «« Canata » nume imprumutat de la populatia bastinasa, insemnand ““ pamant curat “ a dat numele uneia din cele mai frumoase tari ale globului CANADA. Capitala: Ottwa. Presedinte: Regina Elisabeta a II-a. Forma de guvernare: Ca formă de organizare statală, Canada este, din 1867, unun dominion britanic, deci o monarhie constituttională.. În realitate, Canada șși-a obțținut independențța dede Marea Britanie în mod pașșnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 șși definitivat în 1982, când Canada a obțținut dreptul de a-șși modifica propria constituțție.ie. Monarhie Constitutionala fiind, de asemenea, o federatie democratica parlamentara. Parlamentul bicameral este format din Senat (105 scaune alese de catre guvernatorul general, acesti membri pastreaza aceasta functie pana la 75 de ani) si Camera Comunelor (308 scaune alese de catre vot popular pe o perioada de 4 ani). Magistratura: Curtea Supremă de Justiţie a Canadei se află în Ottawa, lângă Colina Parlamentului, într-o clădire masivă, construită în stilul Art Deco, concepută de Ernest Cormier șși terminată în 1946.. În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor șși are puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituțția. Curtea Supremă de Justițție aa Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de cur țți judiciare șși este arbitrul final al disputelor legale. Cei nouă membri ai săi sunt numițți de cabinet. Toțți judecătorii tribunalelor superioare federale șși a cur țților de apel provinciale sunt selectațții șși învestițți de primul- minististru, după consultartarea cu barourile provincialiale. Cabinetul federal numeeșștete șșii judecătorii tribunalelor superioare provinciale șși teritoriale. Numai magistrațții de la judecătorii sunt numițți de guvernele provinciale șși teritoriale. Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puțțin în Québec, unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian. Dreptul penal este de competențța exclusivă a guvernului federal șși este, astfel, uniform în toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv judecătoriile penale, se face de către provivincnciiii, dadar multlte didin elele au dedelelegagat puterile poliițțieneșști Poliițției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police, RCMP). Armata: Membru fondator al NATO, Canada are 62.000 militari activi şi 26.000 în rezervă. Forţele Armate Canadiene sunt alcătuite din forţe terestre, navale şi aeriene. Echipamentul de bază încorporează 2.400 de tancuri, 34 de nave militare şi 140 de avioane de luptă.

1.2. Date geografice

Asezare: Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o graniţă comună la sud cu cele 48 de state adiacente ale SUA şi la nordvest cu , întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la nord se găseşte Oceanul Arctic. Din

1925, Canada are pretenţii asupra teritoriilor arctice dintre 60° şi 141° longitudine vestică, deşi aceste pretenţii nu sunt universal recunoscute. Cea mai nordică aşezare umană didin Cananada (ş(şi didin lulume) eseste Baza foforţrţelelor mimililitatare cacananadidienene CFS AlAlert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834 kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. Suprafata: 9,984,670 km². Ca suprafaţă totală, Canada este a doua ţară a lumii, după Rusia. Vecini: Statele Unite ale Americii, (inclusiv Alaska), Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Arctic. Orase principale: Ottawa, Montreal, Toronto, Vancouver, Calgary, Edmonton, Halifax. Divizii administrative: 10 provincii si 3 teritorii. Unităţile de relief ale Canadei sunt constituite din munţi şi platouri joase dispuse de la vest spre est astfel: •• Cordiliera de Vest (acoperă aproape în întregime Columbia Britanică şişi Yukon şişi o suprafaţă mai mică în Alberta). Aceştia sunt cei mai înalţi şi mai tineri munţi din Canada; •• Platoul Canadian, care acoperă 49% din suprafaţa ţării. La Québec în sudul platoului se află un mic grup de munţi, Laurenţienii; •• Appalachii, cei mai vechi munţi ai ţării (cu o suprafaţă mai mică decâ Platoul Canadian), se găsesc în sud-estul Québec-ului şi acoperă Noul Brunswick şişi Noua Scoţie;; •• Montérégiennes: munţi scunzi în sudul Québec-ului, înconjuraţi de Câmpiile joase ale Golfului St.Laurenţiu şi ale Marilor Lacuri; •• Newfoundland se afaflă la gura Golflfulului SfSfânântutulului LaLaururenţiu (Gulf of Saintnt Lawrence), cel mai lat estuar din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei Québec. New Brunswick şişi Nova Scotia sunt despărţile de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste înspre Munţii Stâncoşi, care le separă de British Columbia. Pădurile boreale domină întinderea ţării, gheţarii sunt proeminenţi în regiunea arctică şi în Munţii Stâncoşi, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură. Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurenţiu (St. Lawrence) (în sudest) o zonă care găzduieşte o mare parte din populaţia Canadei. Cel mai inalt varf: Muntele Logan 5,959 m. Marea: Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic impreuna cu Oceanul Arctic ii ofera Canadei 202,080 km de coasta. Marile Lacuri - Superior, Michigan, Huron, Erie si Ontario – constituie cel mai mare grup de lacuri de apa dulce din lume. Acestea au o suprafata totala de 245 000 kilometri patrati, din care aproximativ o treime este in Canada; numai lacul Michigan este in intregime in SUA. Nu exista un raspuns acceptat la intrebarea: Cite lacuri sint in Canada? Cel mai bun raspuns este ca sint 31 754 lacuri cu o suprafata de cel putin trei kilometric patrati. Aceste date au fost compilate de Environment Canada in 1973. Clima: Clima este variata; o clima temperata in sud si o clima rece si foarte rece in nord. Sunt 4 anotimpuri. Temperaturile medii în Canada depind de locațție. Iernile pot fi aspre în multe zone ale țțării, mai ales în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C.C. Excepțția este British Columbia, care se bucură de un climat temperat, cu ierni ușșoare șși ploioase. Media temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică șși vestică este între 21 șși 24 °C. Flora: Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră șși, în final, pământuri lipsite de vegetațție în nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.

1.3. Istorie

Cu mult ininaiaintnte de Columb, cacare a ststrarababatutut ococeaeanunul in ananul 1492, trtribiburi preistorice din Asia au venit in Canada. Primii europeni care au aparut in teritorii au fost vikingii. Datorita numeroaselor conflicte cu triburile indigene, englezii (vikingii) au plecat. Au venit insa inapoi in secolul 15, cand unii monarhi I-au trimis sa caute aur si alte comori. In aceeasi perioada, exploratorii francezi ca: Jacques Cartier, Samuel de Champlain (a fondat Quebec city in anul 1600), au ocupat teritorii pentru Franta in anul 1534. In anul 1663 Canada a devenit provincie franceza cu aproximativ 3000 francezi. In anul 1670 englezii au venit din nou, formand Hudson Bay Company. Pentru o scurta perioada de timp a fost pace intre cele doua natiuni. Razboiul de 7 ani dintre Franta si Anglia care avea loc in Europa a afectat si Canada si ca urmare s-a creat razboi si aici. In final, englezii au castigat batalia de la Quebec city, in anul 1759. In Tratatul de la Paris din anul 1763, Franta cedeaza Canada catre Marea Britanie. La data de 29 martie 1867 s- a creat o federatie din 4 provincii, iar la data de 1 iulie 1867 se obtine independenta dar care, totusi avea legaturi cu Coroana Britanica. La data de 11 decembrie 1931 a fost recunoscuta de catre Marea Britanie. Prima Constitutie s-a constituit la data de 29 martie 1867. La data de 17 aprilie 1982 controlul Constitutiei a fost cedat de catre Marea Britanie catre Canada, adaugandu- se Cartea Drepturilor si Libertatilor Canadiene. Monarhia este ereditara, Guvernatorul General este ales de monarh, in urma consultarii cu Primul Ministru, pe o perioada de 5 ani. Primul Ministru este liderul partidului majoritar sau a coalitiei majoritare.Primul Ministru de astazi este Stephen HARPER, din data de 6 februarie 2006. Parlamentul este format din Senat si Camera Comunelor, ales prin vot popular. Sistemul legal se bazeaza pe legile engleze, cu exceptia provinciei Quebec, unde exista legislatie civila franceza . Independenta: 1 Iulie 1867 - Uniunea coloniilor engleze-nord americane; independenta obtinuta la 11 Decembrie 1931 in fata Marii Britanii.

1.4. Relațții internațționale

Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă granițțăă terestră fără supraveghere militară din lume. Cele două țțări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat șși colaborează în campanii șși exercițții militare. Canada are relațții istorice cu Regatul Unit șșii Franțțaa, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei. Aceste relațții sunt extinse șși altor foșști membri ai imperiilor coloniale britanic șși francez, ca urmare a calitățții de membru pe care Canada o are în Commonwealth șșii La Francophonie.. În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte, incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.

1.5. Demografia

Populatia estimativa: 33.390.141 persoane. Grupuri etnice: Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație. Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând 3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație. Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși (1,14%) și filipinezi (1,11%). În Canada există un număr de 200.000 de imigranți de origine română. Densitatea populatiei: 3.3 persoane / km² Distributia populatiei: Urban 81% / 19% Rural. Populatia sub limita de existenta: 15,9% aproximativ (Canada nu are o delimitare stricta oficiala intre populatia saraca si cea bogata). Rata nasterilor: 10,75 la 1000 locuitori. Rata deceselor: 7,86 la 1000 de locuitori. Varsta medie: 39,1 ani. Rata educatiei: 99% - Persoane care stiu sa scrie si sa citeasca (Mai mari de 15 ani). Rata somajului: 6,4% (2006). Limba: Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării. Engleza 59,3%, Franceza 23,2%, altele 17,5%.

Religia: 77% din populația Canadei este creștină, majoritatea romano-catolici, deși există un număr important de anglicani și baptiști. Musulmanii reprezintă 2% din populație, iar evreii 1,1%. 16% din populație nu este afiliată nici unei religii.

1.6. Infrastructura

Transport: masina, autobuz, avion, tren, metrou, vapor/feriboat. Rute navigabile: 636 km, (Saint Lawrence Seaway de 3,769 km este folosit impreuna cu SUA). Sosele/drumuri: 1,042,300 km. Cai ferate: 48,068 km. Aeroporturi: 1.343. Porturi: 3.

1.7. Economie

Canada este o economie de piaţă, în care intervenţiile guvernamentale sunt ceva mai prezente decât în Statele Unite, dar semnificativ mai reduse decât în majoritatea naţiunilor europene. În mod tradiţional, Canada are un PNB per capita mai mic decât cel al vecinului sudic, dar mai ridicat decât al principalelor ţări vest-europene. În ultimul deceniu, urmând o perioadă de turbulenţe, economia Canadei s-a dezvoltat rapid, pe fondul unui şomaj scăzut şi al unor excedente bugetare în creştere la nivel federal. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comer țului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie. Tară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, membră a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) și G8. La fel ca în alte țări dezvoltate, economia canadiană este dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei sferturi din populație. Totuși, Canada este neobișnuită între țările dezvoltate în ceea ce privește importanța industriilor primare, printre care cele forestieră și extractivă de țiței sunt două dintre cele mai importante ramuri industriale. Par țial datorită acestui fapt, Canada este dependentă de comer țul exterior, în special cu Statele Unite. Astfel, menținerea independenței față de Statele Unite a reprezentat întotdeauna o chestiune politică de cea mai mare importanță. Canada deține o industrie producătoare activă, cu centrul în sudul provinciei Ontario, unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate. Moneda: Dolar Canadian. Produsul intern brut: $1.181 trilioane (total)(2006). Salariul minim: Intre $6-$8 pe ora in functie de ocupatie. Salariul mediu: $3,000 / luna. Industrii: Echipamente de transport, Chimica, Industria mineralelor, Industria alimentara, Industria lemnului si a hartiei, Pescuitul, Industria petroliera si a gazelor naturale. Produse agricultura: grau, orz, floarea soarelui, tutun, fructe si legume, fructe de padure.

1.8. Personalitati

Fay Wray - Actrita care a jucat in filmul "King Kong", Emily Stowe (1831-1903) - Prima femeie canadiana care a practicat medicina. Mike Myers - actor la emisiunea "Saturday Night Live". James Cameron - directorul filmelor: "Aliens", "Terminator" si "Titanic". J. Armand Bombardier (1907-1964) - a inventat snowmobilul. Alexander Graham Bell (1847-1922) - a inventat telefonul in Brantford, Ontario 1874. Frederick Banting - a descoperit insulina in 1922. Pamela Anderson Lee - Actrita, fotomodel cunoscut, a jucat in filmul "Baywatch". Brian Adams - cantaret de blues-uri foarte cunoscut in lume, a cantat melodia "To Really A Women.

1.9. Simboluri naționale

Frunza de arţar este un important simbol naţional al Canadei. Folosirea frunzei de ar țar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII- lea, ea fiind prezentă pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă. Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul Guvernatorului General, pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor, pe ecusoanele For țelor Armate Canadiene, a multor regimente și for țe polițienești, precum și pe multe clădiri și semne rutiere. De asemenea, imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare și școli, pe timbre, pe bancnotele de 20 de dolari și pe reversul tututor monedelor. Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse, și pentru fauna bogată, cu elani, castori, caribu, ur și polari, ur și grizli și numeroase rațe și gâște canadiene. Statutul emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a Canadei este bazată pe comer țul cu blănuri. Astfel, alte produse derivate din resurse naturale, cum ar fi siropul de ar țar, sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei. Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul, sportul cel mai popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie.

1.10. Turism

Organizare: Canada, fiind o tara vestica bogata, are o industrie turistica, domestica si straina, foarte dezvoltata. Atractiile principale sunt orasele bogate, dar cele mai populare ar fi regiunile populate foarte putin sau deloc cu privelistele magnifice din pustietate. Dupa un studiu din 2007, Canada se afla pe locul 6 in lume, ca destinatie turistica. Cascada Niagara din Toronto atrage anual peste 13 milioane de turisti.

Cand sa vizitezi Canada: Primavara, vara si toamna sunt perioadele ideale pentru a calatori in Canada. Vara au loc multe dintre festivalurile Canadei. Cele mai aglomerate perioade sunt Victoria Day (la sfarsitul lui Mai) si Labour Day ( la inceputul lui Septembrie).

Ce e de vazut: Edmonton - capitala statului Alberta, orasul cunoscut pentru cel mai mare mall de shopping si distractie din lume, Halifax - statiune de lux, Montreal - capitala culturala si economica a Quebec-ului, Nunavut - oras nou, aflat pe teritoriul adaugat Canadei in 1999, foarte aproape de Polul Nord, Ottawa - capitala Canadei, Toronto - Cascada Niagara, parcurile nationale Banff si Jasper , Basilique Notre Dame. 1.11. Atracţii turistice antropice si naturale

Atracţii turistice antropice:

Se poate vizita Universitatea British Columbia, care adaposteste Muzeul de Antropologie, cu cea mai bogata colectie a artei traditionale aborigene din America de Nord. Cartierul chinezesc, cu strazile sale scaldate in luminile si sunetele asiatice, poate fi o destinatie aparte. Se gasesc aici tot ceea ce este specific: patiserii cu un bogat sortiment de produse dulci de panificatie, rate atarnate in ferestrele micilor magazine, radacini si alge uscate folosite in medicina traditionala, sau gradini chinezesti ascunse intre cladiri si multimile de oameni. Pentru cei care doresc sa-si savureze cafeaua sau pentru shopping, este recomandata zona de inceput a orasului, Gastown. Veti fi incantati de boutique-urile, de cafenelele, de apartamentele elegante, dar si de magazinele cu suveniruri existente aici. In centru se gaseste statuia intemeietorului asezarii - "Gassy" Jack Deighton si nu departe, primul ceas cu aburi din lume, batand la fiecare 15 minute. Pentru a descoperi istoria, arta traditionala si cultura din Vancouver, fa o vizita Muzeului Vancouver. Printre atractiile de marca, se numara o copie in marime naturala a unui tren de pasageri Canadian Pacific Railway din 1897 si un salon victorian. Bulevardul Confederatiei (Confederation Boulevard) – Ottawa Confederation Boulevard este o ruta care leaga multe atractii majore si simboluri nationale in regiunea capitalei. Ruta inconjoara inima capitalei, alaturindu-se partilor din Ontario si Quebec ale Ottawa River. De asemenea extinde pe Sussex Drive pina la resedinta guvernatorului general si a primului ministru. Bulevardul leaga multe obiective importanle ale capitalei incluzind Cladirile Parlamentului, Curtea Suprema a Canadei, Muzeul Canadian al Civilizatiei, Galeriile Nationale si mai multe ambasade. CN Tower iti ofera cea mai completa vedere a orasului Toronto. Odata ce ai trait experientele locurilor istorice, a zgirie-norilor si atractiilor pe care nu le poti refuza, poti decide ce locuri sa revizitezi de la inaltimea de 1,100 feet (330 m) deasupra orasului. Cine doreste sa fuga de aglomeratie, se poate ascunde pe una dintre insulele ce leaga orasul cu feribotul, bucurandu-se de o bucatarie "marina". Sau, de ce nu, se poate face o excursie pe Insula Vancouver, unde Parcul National Pacific Rim isi desfasoara pe o lungime de 77 km superbele peisaje, cu intinse plaje de nisip si paduri dense. Atentie insa! Datorita masurilor luate de autoritati de limitare a circulatiei turistice pe aceasta insula foarte fragila din punct de vedere ecologic, e nevoie de o rezervare cu 6 luni inainte. Parcul Reginei Elisabeta, unul dintre cele mai mari parcuri din Vancouver, ocupa zona cea mai inalta a orasului. Se poate admira gradina superba, inconjurata de stanci si cateva plante rare si o gradina in stil oriental, presarata cu mici lacuri si fantani. In varf, poate fi vizitata Sera Bloedel, cu flora din trei zone climatice si 50 de specii de pasari tropicale. In imprejurimile orasului, te poti destinde pe Lacul Okanagan, facand golf, pescuit, inot, schi nautic, plimbari cu barca, camping si o multime de alte activitati.

Atractii turistice naturale din Canada sunt:

Cascada Niagara( Niagara Falls, Ontario)- “Sa spui ceva despre aceste locuri ar fi curata prostie” a exclamat Charles Dickens cand a vizitat Cascada Niagara in 1842. Putini sunt aceia care nu raman profund impresoinati de maretia acestor manifstari a fortelor naturii. Cascada Niagara este un ansamblu de căderi de apă situate la grani ța dintre statul nord american New York din SUA și provincia Ontario din Canada în limba engleză cascada fiind denumită "Cascada Niagara (New York)" respectiv "Cascada Niagara (Ontario)" la fel ca ș i oraș ele din apropiere. Lacul Erie este legat cu lacul Ontario prin râul Niagara cu o diferenț ă de nivel de 58 m, cursul apei fiind despărț it în două braț e de insula "Goat Island" (Insula Caprelor). Pe partea nord americană cascada are o lăț ime de de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înăl țime, iar pe cea canadiană cu o lă țime 792 m (în formă de potcoavă), înălț imea căderii de apă fiind 51 m. Debitul de apă fiind între 2.832 și 5.720 m³/s, în medie 4.200 m³/s (debitul dublu alRinului). Din anul 1800 este această regiune deschisă turismului. In 1885 declară statul nord american New York, Cascada Niagara ca parc naț ional, peste un an această pildă o urmează Canada. Această cascadă este una dintre cele mai importante atrac ții turistice din America de Nord. Golful Fundy (în franceză: Baie de Fundy) este un golf de pe coasta atlantică a Americii de Nord, la nord-est de Golful Maine între provinciile canadiene New Brunswick și Nova Scoț ia, cu o mică parte atinge statul american Maine. Golful Fundy este cunoscut pentru mareele sale care au un nivel mare. Rivalizează cu Golful Ungava din nordul Quebecului și Estuarul Severn dinMarea Britanie, are una dintre cele mai înalte culmi verticale de maree din lume. Por țiuni din Golful Fundy, Golful Shepody ș i Bazinul Minas, formează unul din cele șase situri [1] canadiene din rezervaț ia "Western Hemisphere Shorebird Reserve Network". Acesta este deț inut de către provinciile New Brunswick și Nova Sco ț ia, ș i "Canad ian Wildlife Service", ș i este gestionat în conjuncț ie cu "Ducks Unlimited Canada" și "Nature Conservancy" din Canada. Muntii Stancosi, British Columbia / Alberta: Partea canadiană a acestei game de munti magnifici din America de Nord se întinde de-a lungul frontierei BC / Alberta şi include cinci parcuri naţionale care atrag milioane de vizitatori în fiecare an pentru drumeţii, ciclism, schi, pescuit sau pur şi simplu de relaxare: Banff National Park, Parcul Naţional Jasper, Kootenay National Park, Lacurile Waterton Parcul Naţional, Yoho National Park. Gros Morne National Park, Terra Nova : Un alt site al Patrimoniului Mondial UNESCO, Gros Morne oferă o frumuseţe excepţională prin stânci falnice, cascade, golfuri, puncte de teren, plaje de nisip, şi sate de pescuit. O mare parte din farmecul de Gros Morne este poporul nativ. Pe localnicii ii întâlniţi în timpul vizitei dumneavoastră - renumiti pentru ospitalitatea şi voia lor bună. Cei mai mulţi oameni se gasesc în sate mici si sunt fericiti să vă plimbe prin curţile lor (literalmente). Dinosaur Provincial Park, Alberta: Două ore la est de Calgary este unul dintre cele mai unice Parcuri Naţionale din Canada în cazul în care istoria dinozaurilor întâlneşte peisaje uimitoare. Culmi, turle, serpentine şi alte formaţiuni sculpturale de terenurise intalnesc aici. Acest peisaj minunat ofera cele mai extinse fosile de dinozauri din lume, oferind resturile de cel puţin 35 de specii de dinozaur care a trăit aici 75 milioane ani în urmă, când zona a fost o pădure luxuriantă, sub-tropicale. Vizitatorii pot alege dintre excursii cu autobuzul, drumeţii, expediţii şi alte programe educaţionale. În 1979, Dinosaur Provincial Park a fost desemnat Patrimoniu Mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Columbia Icefield, se gaseste in Jasper National Park, si prezinta o vedere extraordinara cind este vazut pentru prima data din Icefields Parkway. Este una din cele mai mari acumulari de gheata la sudul Cercului Arctic, si unul dintre cele mai interesante si accesibile tinuturi inghetate in America de Nord. Gheata acopera o suprafata de aproape 325 kilometri patrati si atinge o adincime de 250-320 metri. Northern Lights: Northern Lights (denumirea ştiinţifică: Aurora Borealis) este un fenomen văzut pe cerurile nordice, unde se ciocnesc particulele solare cu gazele atmosferice şi creaza un spectacol de lumini pe cer. În funcţie de locaţie, culoarea acestor lumini sunt verde, alb, roşu, albastru şi / sau violet. Oval Aurora - zona în care luminile nordului apar cel mai adesea şi cu cea mai mare intensitate - acoperă o mare parte din Canada.

Alte locuri ce pot fi vizitate in Canada: Whistler Mountain – altitudinea de 2.285 m în apropiere de localitatea Jasper; Maligne Canyon – un Canyon îngust cu căi de drumeție ; Maligne Lake cu Spirit Island – un lac lung de 22 km și cu adâncimea maximă de 97 m ; Mount Edith Cavell; Pyramid Lake; Medicine Lake; Miette Hot Springs – izvoare termale cu posibilitatea de a face baie; North Saskatchewan River ; Athabasca River – un râu lung de1.231 km, ce curge prin parcul național ; Cascadele Athabasca – cascade, care și-au creat calea prin erodarea stâncilor; Ghețarul Athabasca – ghețar, care apar ține de Câmpul de gheață Columbia și poate fi traversat cu "snowcoaches"; Câmpul de gheață Columbia – ghețar cu suprafața de 325 km² ; Jasper – oraș cu 4.000 de locuitori situat la altitudinea de 1.067 m ; Icefields Parkway – Highway cu o lungime de 231 km care leagă Jasper cu Banff traverând Rocky Mountains; Pasul Yellowhead - și locurile istorice. Capitolul 2. Analiza ariilor naturale protejate din Canada

2.1 Scurt istoric al ariilor protejate din Canada: O zonă protejată este o zonă definită geografic care este desemnata, reglementată şi gestionată în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice de conservare. Canada are o istorie lungă de stabilirea a ariilor protejate. Prima zonă astfel, Banff National Park, a fost creat în 1885. Deşi a existat un efort conştient să stabilească politici pentru a proteja terenurile sălbatice din primii ani de după Confederaţiei, reţele de arii protejate au fost create mai sistematic în ultimele decenii mai recente ca un mijloc de a retrage din circuitul agricol zone de liber din activităţile de extracţie a resurselor. De-a lungul timpului, o diversitate mare de tipuri de arii protejate din zona a fost creat: rezervele de pădure, parcuri naţionale, sanctuare sălbatice şi rezerve ecologice, pentru a numi doar câteva. In Canada exista 1385 de zone protejate începând cu anul 2007, care sunt mai mari de 10 kilometri pătraţi şi administrate de către guvernul federal, provincial, teritorial şi Aboriginal. Acestea sunt clasificate în funcţie de anul în care au fost stabilite, şi ilustrează împreună progrese de-a lungul timpului, în creştere de zone protejate din Canada.

Primii ani (1885-1928)

Desemnate în mod oficial de conservare primele domenii au fost stabilite în ultima parte a secolului 19. Banff National Park , Canada zona protejata a fost stabilita după izvoarelor termale care au fost descoperite pe versantul estic al lui Rocky Mountains Alberta. Astăzi este cel mai frecvent vizitat parc naţional din ţară. Mountain Lake în Saskatchewan, primul refugiu de păsări acvatice din Canada, a fost creat în 1887. Mountain Lake este o escală important pentru sute de mii de păsări migratoare care traversează Prairies din motive de reproducere in nord şi in sud pentru motive de iernare. În 1893, Ontario a fost prima provincie care a stabilit o zonă de conservare: Algonquin Provincial Park . Acesta a fost urmat de Rondeau Provincial Park, de asemenea, în Ontario, anul următor. Numărul de zone protejate a crescut în prima parte a secolului 20,iar o serie de legi au fost stabilite pentru a conserva teritorii din Canada. Presiunea asupra faunei a dus la crearea a inca 10 sanctuare pentru păsări migratoare de-a lungul malului nordic al raului St Lawrence în 1925. Dominion Parcuri Branch (acum cunoscut sub numele de Canada Parks agenţia ") a fost înfiinţată în 1911, fiind prima organizaţie din lume însărcinata cu gestionarea de parcuri naţionale. Primele 12 parcuri nationale au fost stabilite în această perioadă. În primii 60 de ani după Confederaţiei, Canada şi provinciile au stabilit 33 zone protejate întinse. Două treimi din acestea au fost administrate de către guvernul federal. Marea Criza şi al doilea război mondial (1929-1945)

În anii 1930, Prairies a trecut printr-un eveniment lung de secetă. Pentru a atenua criza din agricultura, guvernul federal a creat mai mult de 30 de păşuni pentru a proteja păşunile native şi pentru a asigura hrana pentru vite. În anii 1930 şi începutul anilor 1940, numărul de arii protejate s-a triplat. In cele mai multe dintre noile zone protejate au fost create păşuni comunitare situate în Saskatchewan şi administrat de Ministerul Agriculturii din Canada. Scopul acestor păşuni comunitare a fost de a oferi oportunităţi de păşunat şi de reproducere a animalelor detinute de fermieri, de a promova conservarea solului şi a îmbunătăţi în general dezvoltarea economică a zonelor înconjurătoare. Legea Parcurile Nationale a fost adoptată în 1930 şi patru parcuri nationale au fost create în Nova Scotia, Prince Edward Island, Ontario Manitoba şi în anii 1930 si trei mari sanctuare de păsări migratoare au fost stabilite în zona Golfului James între 1939 şi 1945.

Anii de după război (1946-1970)

La sfârşitul anilor 1940, 1950 şi 1960, a existat o creştere de două ori în crearea unor arii protejate în raport cu perioada anterioară. Jumătate din noile zone protejate au fost create în Saskatchewan. Deşi majoritatea ariilor protejate anterior au fost administrate de către guvernul federal, această tendinţă a fost inversată fiind administrate provincial. La nivel federal, politica şi programul National Wildlife a fost pus în aplicare în 1966. Ca urmare, multe sanctuare pentru păsări migratoare s-au stabilit în nord, inclusiv Queen Maud din Golf , în continuare cea mai mare arie protejată în Canada de astăzi. Două parcuri naţionale au fost create în provincia nou formate din Newfoundland.

Conştientizarea de mediu timpuriu (1971-1991)

În această perioadă, grupurile canadiane de conservare, cum ar fi Canadian Parks şi Societatea Wilderness şi World Wildlife Fund din Canada, a lansat campania "Spaţii pe cale de dispariţie". Scopul campaniei a fost de a "stabili o reţea de zone protejate, reprezentând toate regiunile naturale din Canada până în anul 2000". Carta canadiana Wilderness a fost semnată de 600 000 de cetăţeni canadieni, fiind unul dintre cele mai mari petiţii în istoria Canadei (Hummel Monte 1995). Între 1971 şi 1991, numărul de arii protejate mai mari de 10 kilometri pătraţi aproape sa dublat. Nouăzeci la sută din noi zone protejate au fost create de guvernele provinciale sau teritoriale. British Columbia a stabilit 61 zone protejate în această perioadă, Ontario creat 60, 23 Alberta, Saskatchewan 22, Manitoba 13, Quebec 17, Provinciile Maritime 3 şi Yukon 2. Terra Nova a creat primele sale 17 de arii protejate din provincie, inclusiv Witless Bay Ecologic Reserve in est, zona cea mai protejata în Canada. Canada Wildlife Act din 1973 a dat Canadian Wildlife Service a Mediului autorităţii Nouă domenii National Wildlife de mai mult de 10 de kilometri pătraţi au fost create în această perioadă.Reţelele naţionale de parcuri au continuat să se extindă, cu crearea de 13 noi parcuri, inclusiv Quttinirpaaq , cel mai mult in nordul Parcului Naţional.

Progresul din 1999

Din 1999, planuri de gestionare pentru şase râuri au fost finalizate, permiţând desemnarea lor ca râuri ale patrimoniului canadian. Aceste râuri sunt Rideau, Tamisa, St Marys, Detroit şi Humber în Ontario şi râul principale în Newfoundland şi Labrador. În total, treizeci şi opt râuri sunt în prezent în sistem, cu o lungime totală de peste 9.000 de kilometri.

În ultimii ani (1992-2007)

În 1992, miniştrii federali, provinciali şi teritoriali de mediu s-au întâlnit pentru a discuta despre protecţia spaţiilor pe cale de dispariţie Canada. Ei au produs o declaraţie de angajament pentru a finaliza reţeaua de arii protejate din regiunile sale terestre si marine, până în anul 2000. Acest angajament a determinat o creştere impresionantă a numărului de arii protejate. În termen de 15 ani, numărul de zone protejate a crescut de patru ori, 98 la suta din care au fost provinciale sau teritoriale. Toate teritoriile din Canada au acum reţele de arii protejate. Astăzi, aproape de 1 milion de kilometri pătraţi de terenuri din Canada, sau circa 10 la sută din ţară, sunt conservate ca o formă de arii protejate.

2.2. Categorii de arii protejate

Ariile protejate reprezintă o soluț ie eficientă și ieftină pentru atenuarea impactului schimbărilor climatice- aceasta este concluzia unui ultim raport publicat de International Union for Conservation of Nature ( IUCN), Organiza ția Nature Conservancy, United Nations Development Programme, Wildlife Conservation Society, WWF (World Wide Fund for Nature) și Banca Mondială. ”Această carte, intitulată Soluț ii Naturale: ariile protejate contribuie la lupta oamenilor cu schimbările climatice (Natural Solutions: protected areas helping people cope with climate change), subliniază, pentru prima oară, importanț a ariilor protejate în reducerea impactului schimbărilor climatice ș i chiar ne indică cum le putem creș te eficienț a”, a declarat Lordul Nicholas Stern, autorul prefaț ei raportului. Ariile protejate joacă un rol extrem de important în reducerea emisiilor de dioxid de carbon din atmosferă. 15% din stocul de carbon de pe planetă –aproximativ 312 gigatone- este captat în ariile protejate din toată lumea. În Canada peste 4000 de milioane de tone de carbon sunt sechestrate în 39 de parcuri na ționale, fiind estimate la o valoare de 39-87 de milioane de dolari în credite de carbon. În Amazon, prin includerea sub statut de protecț ie a anumitor zone, se va preveni defriș area a 670.000 km² de pădure până în 2050, reprezentând 8 milioane de tone de dioxid de carbon care altfel ar fi fost eliberate în atmosferă. Ariile protejate sunt adevărate scuturi de apărare împotriva dezastrelor naturale, oferind spa țiu pentru scurgerea inundaț iilor, stabilizând solurile, evitând astfel alunecările de teren și protejându-ne de ravagiile furtunilor. Se estimează, de pildă, că zonele umede de pe coasta Statelor Unite asigură servicii de protec ție împotriva inunda țiilor cauzate de uragane în valoare de 23.2 miliarde de dolari anual. Ariile protejate asigură, în plus, conservarea resurselor naturale, fără de care nu am putea avea parte de hrană ș i apă curată ș i fără de care multe dintre comunităț i nu ar putea supravieț ui. 33 dintre cele 100 de metropole ale lumii îș i procură apa pentru popula ție din arii protejate. Cu ocazia Conferinț ei Naț iunilor Unite de la Copenhaga și a Anului Internaț ional al Biodiversităț ii-2010, menț inerea și extinde rea reț elei de arii protejate la nivel global a fost recunoscută atât de Convenț ia-Cadru a Naț iunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), cât ș i de Convenț ia pentru Biodiversitate, ca ș i armă puternică în lupta cu schimbările climatice ș i va trebui inclusă, drept urmare, în strategiile naț ionale privind schimbările climatice. De ce sunt importante zonele protejate? Ariile protejate sunt un instrument important pentru conservarea naturii. Ele oferă beneficii economice pentru comunităţile din apropiere şi în Canada, ca un întreg, ele acţionează ca locuri de educaţie, recreere şi le promovează şi sănătatea şi bunăstarea populaţiei. Exemple de beneficiile ariilor protejate sunt prezentate mai jos.

Conservarea Naturii

Ariile protejate ajuta la conservarea habitatelor pentru fauna sălbatică, inclusiv speciile pe cale de dispariţie. Ele ajută la menţinerea integrităţii ecologice şi servesc ca repere faţă de care să măsoare şi să evalueze schimbările ecologice. Alte zone protejate de salvgardare caracteristici unice, cum ar fi paturi fosili, munţi submarini , nativ petroglife , plante şi animale rare, şi zonele de o frumuseţe remarcabilă. Ele oferă coridoare de migraţie, ajutând speciile sa se adapteze la un mediu în schimbare.

Economie

Ariile protejate sunt importante pentru economie. Activitatea turistică a generat în şi în jurul parcuri o sursă importantă de venituri pentru comunităţile din apropiere. Ariile protejate acţionează ca o bază de resurse genetice pentru multe produse farmaceutice şi oferă un control important dăunătorilor şi bolilor, acestea fiind doar câteva din beneficiile economice. Conservarea speciilor de vânat şi peşte pentru vânătoare şi de pescuit comercial şi de agrement este un alt exemplu al valorilor economice a zonelor protejate.

Recreere, Educaţie şi bunăstarea populaţiei

Oportunităţile de agrement în zonele protejate includ drumeţii, schi, înot şi canotaj, care ajuta la îmbunătăţirea fizică a populaţiei. Ariile protejate păstreaza, de asemenea, aerul curat şi apă pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor. Programele interpretativ din parcuri învăţa vizitatorii despre natura şi istoria mediului şi ofera posibilităţi de învăţare experienţială pentru copii şi studenţi. Conform IUCN categoriile de arii protejate sunt urmatoarele:

• Rezervatie naturala stricta- este administrata mai ales in scopuri stiintifice; • Zona salbatica-este administrata in special pentru protejarea salbaticiei • Parc national- este administrat in principal pentru protectia cosistemului si pentru recreere; • Monument natural-este administrat pentru conservarea trasaturilor naturale specifice; • Arie de gestionare a habitatelor/speciilor-este administrata pentru conservarea prin interventii manageriale; • Peisaj protejat/peisaj marin-este administrata pentru conservarea peisajului marin si recreere; • Arie protejata cu resurse gestionate-este administrata pentru utilizarea durabila a ecosistemelor naturale.

2.2.1. Siturile istorice din Canada

Situate în peste 400 de comunităţi din întreaga Canada, acestea includ cladiri, complexe, situri arheologice, centre istorice şi peisaje. În timp ce unele site-uri naţionale istorice sunt folosite ca locuri pentru public de a afla mai multe despre trecut, alţii păstrează funcţiile lor tradiţionale. Hoteluri şi staţii de tren, şcoli şi pieţe, restaurante şi locuri de cult sunt membri de familie de site-uri naţionale istorice. Aceste site-uri sunt legate de viaţa, legăturile corporale între trecut şi prezentul canadienilor. Un site istoric naţional posedă integritate comemorative atunci când: • Resursele sunt direct legate de motivele pentru desemnarea site-ului ca un sit istoric naţional şi nu sunt depreciate sau sub ameninţare; • Motivele pentru desemnarea ca un site istoric naţional sunt efectiv comunicare cupublicului; • Valorile site-ului sunt respectate in toate deciziile si actiunile care afecteaza site- ul.

fig1-Edacho-Sahyoue NHSC este de importanţă naţională, deoarece valorile sale culturale - exprimată prin inter-relaţia dintre peisaj, istorii orale, morminte şi a resurselor culturale, cum ar fi trasee şi cabine - ajuta la explicarea şi să contribuie la o înţelegere de origine, valorile spirituale, şi utilizarea terenurilor stilul de viata al Dene Sahtu. fig2-Templul Sharon NHSC este de importanţă istorică naţională din cauza calitatilor sale estetice, simbolism şi design structural, ca o întruchipare a valorilor de copii de Pace (o sectă la începutul secolului al nouăsprezecelea, care sa despărţit de quakerii), şi ca un exemplu timpuriu de de conservare a unei clădiri istorice din Canada.

Tabel.1 clădiri cu caracter de patrimoniu.

Federal clădirilor aflate în Total raportate Total raportate Un total proprietate 1982-1999 3 1999-2002 de 4 Numărul evaluate 6,332 13,725 19,538 Desemnate clasificate 277 (4%) 12 (0,1%) 266 (1%) Desemnate recunoscute 1138 (18%) 65 (0,5%) 1100 (6%) 18172 Nu a fost desemnat 4917 (78%) 13648 (99,4%) (93%) * 3 Revizuirea înregistrărilor FHBRO a dus la modificări la numărul raportat de denumirilor de clădiri înainte de luna martie, comparativ cu datele raportate în statul de Arii Protejate Patrimoniului 1999 Raport. * 4 Totaluri raportate sunt ca din 31 martie 2002.

2.2.2. Parcuri Nationale din Canada Parcul National Banff(Alberta)

fig.3 Parcul Banff

Banff National Park (pronunțat bæmf) este cel mai vechi parc național al Canadei, fondat în 1885, în Stâncoșii Canadieni. Banff este cel mai mare oraş cu 6.700 de locuitori ( 2006 ) din Parcul Naţional Banff, provincia Alberta, Canada. Oraşul este situat la altitudinea de 1.383 m deasupra nivelului marii, pe versantul estic al Munţilor Stancoşi. Banff se află la o distanţă de 140 km vest de Calgary şi la 58 de km de Lake Louise. Parcul, localizat la 120 km (80 mile) vest de Calgary în provincia Alberta, cuprinde 6.641 kilometrii pătrați (2,564 mile pătrate) de teren montan, cu numeroși ghețari și platouri de gheață, păduri dese de conifere și zone alpine. Parcul include parti ale doua din trei lanturi muntoase paralele care cuprind cele mai estice lanturi din muntii Stancosi. Sculptati de ghetari cu miliarde de ani in urma, acum separati de vai, si paduri de pin, au varfurile de peste 4000 m. Chiar daca campurile de ghetari sunt un mediu relativ ostil vietii ele sunt o importanta sursa de apa. Localitatea este numită Banff din anul 1884 după numele locului de naştere din Scoţia a lordului Steven.Din oraş se pot vedea diferite piscuri. Cu un teleferic se poate ajunge pe Sulphur Mountain din apropiere. Măsurile de protecţie a mediului limitează numărul de locuitori ai oraşului, astfel încat numai cei care au domiciliul în oraş lucrează aici. Principalul centru comercial al parcului este oraşul Banff, aflat în valea râului Bow. Parcul are 20 de locuri de campare, 1.300 km de trasee pentru alpinism.Sporturile de apa sunt deasemenea populare. Oricum marele numar de vizitatori fac intretinerea zonei de conservare mai grea. Icefields Parkway se extinde de la Lake Louise, făcând legătura cu Parcul Național Jasper în partea de nord. Pădurile Provinciale și Parcul Național Yoho sunt vecinii la vest, în timp ce Parcul Național Kootenay este localizat către sud și Kananaskis Country către sud-est. Principalul centru comercial al parcului este orașul Banff , aflat în valea Râului Bow. Canadian Pacific Railway a avut un impact major în primii ani de existență ai Banff-ului, construind Hotelul Banff Springs și Chateau Lake Louise, atrăgând turiști printr-o publicitate vastă. La începutul secolului XX, drumurile au fost construite în Banff de către deținuții de război și prin lucrările publice din perioada Marii Depresii. Începând cu anul 1960, facilitățile de cazare au fost deschise pe parcursul întregului an, cu o rată de vizitare anuală a Banff-ului în creștere cu peste 5 milioane în anii 90, traversând parcul pe Autostrada Trans Canada. Datorită faptului ca Banff este unul dintre cele mai viziate parcuri naționale, sănătatea ecosistemului său a fost amenințată. La mijlocul anilor 90, Parks Canada a răspuns prin inițierea unui studiu pe doi ani, care a avut ca urmări recomandări manageriale și noi politici dirijate în scopul conservării integrității ecologice.

Istorie : De-a lungul istorie sale,Parcul Național Banff a fost modelat de tensiunile dintre interesele de conservare și de dezvoltare. Parcul a fost fondat în 1885, ca raspuns la revedicarile contradictorii privind cine a descoperit izvoarele termale, și cine are dreptul de a dezvolta în scop comercial zona. În schimb, primul ministru John A. Macdonald a delimitat zona cu apele termale ca și rezervație protejata, care mai târziu a fost extinsă, incluzând Lake Louise și alte zone, întinzându-se spre nord către Columbia Icefields. Dovezile arheologice găsite la Vermilion Lakes (prin metoda carbon 14) datează primele activități umane în Banff. Înintea contactului cu europenii, nativii, incluzând Stoneys, Kootenay, Tsuu T'ina, Kainai, Peigans, și Siksika, erau prezenți în regiune, vânând bizoni și alte animale. O dată cu admiterea British Columbia la Canada, în 20 iulie 1871, Canada a convenit să construiască o cale ferată transcontinentală. Construcția căii ferate a început în 1875, fiind ales pasul Kicking Horse, în favoarea Pasului Yellowhead, mai la nord, ca și ruta de traversare a Stâncoșilor Canadieni. Zece ani mai târziu, ultimul cui a fost bătut în Craigellachie, British Columbia. Existând revendicări contradictorii privind descoperirea izvoarelor termale în Banff, Primul Misnistru John A. Macdonald a decis să delimiteze o zonă de 26 kilometrii pătrați în jurul izvoarelor la Cave și Basin, ca și parc public în 1885. Sub prevederile legii Parcului Munților Stâncoși, legiferată pe 23 iunie 1887, parcul a fost extins la 674 kilometrii pătrați și numit Rocky Mountains Park. Acesta a fost primul parc național și al doilea în America de Nord, dupa Parcul Național Yellowstone. Compania ferată Canadian Pacific a construit Hotelul Banff Springs și Chateau Lake Louise pentru a atrage turiști si pentru a crește numărul pasagerilor pe calea ferată. La început, Banff-ul era popular pentru turiștii europeni înstăriți, care ajungeau în Canada via curse transatlantice de lux și continuau către vest pe calea ferată, precum și turiști americani și englezi din clasele superioare. Unii vizitatori participau în activități de alpinism, adesea angajând ghizi locali. Tom Wilson, împreună cu Jim si Bill Brewster, au fost printre primii furnizori de astfel de servicii în Banff. Clubul Alpin Canadian a fost fondat in 1906 de Arthur Oliver Wheeler și Elizabeth Parker, organizând drumeții și tabere in sălbaticie. Pe la 1911, Banff-ul a fost accesibil cu mașina din Calgary. Începand cu 1916, Brewsters au oferit tururi motorizate a Banff-ului. In 1920, accesul pe calea rutieră a fost disponibil către Lake Louise și Banff-Windermere Road a fost deschis pentru a lega Banff-ul cu British Columbia. În 1902, parcul a fost extins, acoperind 11.400 kilometrii pătrați (4,402 mile patrate), cuprinzând zonele din jurul Lake Louise, și râurile Bow, Red Deer, Kananaskis, și Spray . Cedând presiunilor legate de pășunat și exploatarea lemnului, dimensiunile parcului au fost reduse în 1911 la 4.663 kilometrii pătrați, eliminând multe zone deluroase din parc. Limitele parcului au fost modificate de cateva ori până în 1930, când mărimea parcului a fost fixat la 6.697 kilometrii pătrați, o dată cu legiferarea legii privind Parcurile Nationale. Legea a renumit parcul ca Banff National Park, numit pentru Canadian Pacific Railway Station, care la rândul ei a fost numit după regiunea Banffshire din Scotland. O dată cu construcția unie noi por ți estice in 1933, Alberta a transferat 0.84 kilometrii pătrați (207.5 acres) către parc. Aceasta, alături de alte schimbari minore în 1949, au stabilit suprafața parcului la 6,641 kilometrii pătrați. În 1887, triburile aborigene locale au semnat Treaty 7, care îi coferea Canadei dreptul de a explora ținutul pentru resuse. La începutul secolului al douazecelea, cărbunele a fost minerit lângă Lake Minnewanka în Banff. Pentru o perioadă scurtă de timp, o mină a funcționat la Anthracite, dar a fost închisă în 1904. Mina Bankhead , la Cascade Mountain, a fost gestionată de către Canadian Pacific Railway din 1903 până 1922. În 1926, orașul a fost demolat, multe clădiri fiind mutate în orașul Banff și în alte păr ți. De-a lungul primului Război Mondial, imigranții din Austria, Ungaria, Germania, și Ucraina au fost trimși in Banff să lucreze în lagare de deținuți. Principalul lagăr a fost localizat lângă Castle Mountain, și a fost mutat în Cave și Basin în timpul iernii. O mare parte din infrastructura și construcția drumurilor (timpurie) a fost realizată de către deținuții canadieni de origine slavă. În 1931, Guvernul Canadian a legiferat Legea Șomajului și a Ajutorului Fermierilor, care a finanțat proiecte de lucrări publice în parcurile naționale in timpul Marii Depresii. În Banff, muncitorii au construit o noua baie și o piscina la Upper Hot Springs, pentru a suplimenta Cave și Basin. Alte proiecte au implicat construcția de drumuri în parc, lucrări în jurul orașului Banff , și construirea unei autostrazi care leagă Banff-ul de Jasper. În 1934, legea Public Works Construction Act a fost promulgată, furnizând resurse financiare continue pentru proiecte de lucrări publice. Noi proiecte au inclus construirea unei noi facilități de inregistrare la poarta estică a Banff-ului, și construirea unei clădiri administrative. În 1940, Icefields Parkway a atins zona Columbia Icefield , și a conectat Banff de Jasper. Vegetaţie şi Fauna : Este denumit şi Parcul dinozaurilor. În zona râului Red Deer s-au descoperit fosile ale erei mezozoice. Depozitele fosilifere conţin 60 de specii de animale, dintre care 300 de schelete de dinozauri. Parcul include părţi ale două din trei lanţuri muntoase paralele care cuprind cele mai estice lanţuri din munţii Stâncoşi. Sculptaţi de gheţari cu miliarde de ani în urma, acum separaţi de vai, şi păduri de pin, au vârfurile de peste 4000 m. Chiar dacă câmpurile de gheţari sunt un mediu relativ ostil vieţii ele sunt o importantă sursă de apă. Peisajul montan este bine reprezentat începând de la zăpezi eterne, gheţari şi lacuri glaciare, la tundre alpine, păduri de conifere şi văi împădurite. Se întâlnesc multe lacuri şi izvoare termale. Păduri de pin (Pinus banksiana ), brazi (Abies balsamea), molizi (Picea nigra), în amestec cu diferite specii de foioase ca: mesteceni (Betula papyrifera), plopi (Populus tremuloides) acoperă pantele Muntelui Forbes. Fauna este bogata în capre montane, urşi, cerbi wapiti (Cervus canadensis), elani americani, cerbi catâri, jderi şi păsări: acvile (Aquila chrysaëtos), fluierari, cintezoi roz. Ca sa intri in parc platesti o taxa (130 de $ canadieni pentru o familie, pentru un an intreg, acces in toate rezervatiile canadiene). De la ghiseu primesti programul activitatilor din toate parcurile din Canada, harti si instructiuni despre cum sa te feresti de posibilele pericole. Caprioarele nu au voie in oras, asa ca e ingradit de gard si toate drumurile de acces in oras au un fel de gratare peste care caprioarele si animalele mari nu pot sa treaca. Peste autostrada care face legatura intre vestul si estul tarii (Trans-Canada Highway) exista poduri de lemn peste care animalele au invatat sa treaca (oficialii parcurilor au camere ascunse si poti sa vezi filmulete cu ursi grizzly trecand peste pod). Cosurile de gunoi din parc sunt facute special astfel incat animalele salbatice sa nu le poata deschide.

Parcul National Wood Buffalo

fig.4,5-Animale din Parcul Wood Baffolo (bison,cartita) Cea mai mare rezervatie de pe intinsul Canadei este WOOD BUFFALO ( 44.807 km ) si a fost infiintata in anul 1922. Un sfert din acesta se afla in provincia Alberta si celelalte trei sferturi in Northwestern Territories. Wood Buffalo este traversat de riul Peace de-a lungul a 200 km. Parcul este delimitat la est de râurile Athabasca River și Slave River , iar spre vest de Peace River . În sudul parcului se află lacul Athabasca. Râurile Athabaska și Peace formează o deltă largă care este un adevărat labirint de ape curgătoare ș i lacuri într-o regiune mlăș tinoasă care se întinde pe o suprafaț ă de 300 de km2. În rest, teritoriul parcului este acoperit de păduri deconifere ș i un amestec de conifere și foioase. În sud- vest se află localitatea Fort Smith și o regiune cu zăcămintele cele mai importante de gips din America de Nord. Pe teritoriul parcului se află ș i formaț iuni carstice reprezentate prin peș teri, izvoare carstice și doline numeroase. Numerosele lacuri, mlastini, canaluri inguste, etc. formeaza un ambient perfect pentru diverse animale si pasari. Pe langa faptul ca e cel mai mare parc national din Canada, are si alte superlative: sustine cea mai mare populatie libera de bizoni din lume, ultimele exemplare in libertate de cocori strigatori, si cea mai nordica colonie de pelicani albi din America. Clima : Cu toate că parcul este într-o zonă cu climă rece unde solul la o anumită adâncime rămâne permanent îngheț at, în lunile de vară iulie ș i august este foarte cald ș i uscat. Flora si fauna : Flora este reprezentată prin păduri mixte de conifere ș i foioase. Mai cresc și plante tipice pentru solul sărat, sau regiuni de preerie ca ș i ținuturi cu smârcuri. Fauna parcului este compusă din cel pu țin 300 de specii de animale, dintre care 250 de specii de păsări, dintre care mii de păsări călătoare care fac popas în drumul lor spre sud. Aici pe valea lui Slave River sunt ultimele locuri de cuibărit a cocorului american (Grus americana) care este pe cale de dispari ție. Tot aici se află colonia cea mai nordică de pelicani (Pelecanus erythrorhynchos), sau printre ultimele locuri unde mai trăieș te bizonul de pădure (Bison bison athabascae), animal protejat din care în prezent mai există 6000 de exemplare. În regiunea parcului trăiesc haite de lupi, ursulnegru, ursul brun, grizzly, râsul, elanul, vulpea polară (Alopex lagopus), marmota și castorul. Parcul a fost infiintat pentru a proteja bizonul de padure, care in anul 1922 era aproape de disparitie, existind numai 300 de exemplare. Guvernul a mutat aici deasemenea o cireada de bizoni de cimpie in 1925 si 1928. In prezent se gasesc peste 4000 de bizoni in rezervatia Wood Buffalo. Bizonul apartine familiei bovine si se inparte in doua subspecii: bizonul de padure si bizonul de cimpie. Este cel mai mare mamifer care traieste pe uscat in Canada, ajungind la 2 m inaltime in dreptul omoplatilor si cintarind adesea 1000kg. Capul, barba si picioarele din fata sunt aproape negre, acoperite cu blana lunga, linoasa, iar restul corpului este de culoarea bronzului, cu par scurt si luicios. In dreptul umerilor are o cocoasa mare iar coarnele sunt scurte si incovoiate spre interior. Un animal sociabil, bizonul traieste in turme de pina la 20 de indivizi. Aceste turme se pot grupa, uneori formind cirezi de citeva mii. Bizonii sunt animale extrem de suspicioase si sunt foarte usor se speriat. Au simtul mirosului deosebit de bine dezvoltat, distingind mirosuri de la 2 km, iar un obiect aflat in miscare il pot repera de la 1 km. Bizonii migreaza pina la cireva sute de kilometri in cautare de pasuni. Acestia se hranesc cu iarba, licheni, fructe de padure, etc. Inainte de a fi vinati de oameni, singurii pradatori ai acestora erau ursul Grizzly si lupul, care puteau sa-i prinda decit pe cei foarte tineri, bolnavi sau batrini. Imperecherea are loc intre lunile iulie si septembrie. Un singur pui se naste intre jumatatea lui aprilie si inceputul lui iunie. Bizonul de cimpie pe vremuri popula cimpiile dintre Lake Winnipeg si Rocky Mountains. Inainte de a se stabili europenii aici, numarul lor varia intre 40 si 60 de milioane. Insa din cauza vinatorii excesive si haotice, dar si din cauza prezentei asezarilor umane, numarul acestora s-a imputinat mai mult decit considerabil, fapt ce mai tirziu nu a mai putut fi remediat ulterior. Pina in anul 1860, deja in est erau aprope exterminati. In 1970, cirezile din vest se imputinasera si ele considerabil. Nativii, ale caror vieti depindeau de bizoni, au fost lasti fara mincare, adaposturi si imbracaminte. In 1906, intr-un efort de a salva bizonul, guvernul canadian a cumparat 600 de exemplare de bizoni de cimpie din Montana. Din cauza unei boli contagioase si mortale, cireada a fost distrusa aproape complet in 1938 si 1939. In prezent sunt aproximativ de la 80.000 la 100.000 de exemplare pe tot cuprinsul Canadei si Statelor Unite.

fig..6-preerie

Parcul National Jasper (Alberta):

fig. 7,8,9,10-Imagini din Parcul Jasper

Parcul National Jasper a fost infiintat (initial, ca un parc forestier) in 1907. Succesul stabilirii Parcului National Banff, cu cativa ani mai devreme, demonstrase combinatia castigatoare dintre calea ferata, turism si conservarea naturii si a servit drept model si cand Grand Tunk Railway a inceput sa construiasca a doua linie transcontinentala, prin munti. Linia de cale ferata, prospectata inainte, apoi respinsa de CPR, urma vechea ruta, folosita de negustorii de blanuri si de cautatorii de aur, de-a lungul raului Athaabasca si a afluentului sau , Minette. Ruta intersecta Continental Divide in cea mai joasa trecatoare de pe toata lungimea sa, Yellowhead Pass. Atat parcul national, cat si orasul, singura localitate din interiorul granitelor acestuia, au fost numite dupa Jasper House, un depou al Companiei North West pe malul Lacului Brule. Orasul Jasper este punctul de maxim interes al aprcului. A fost intemeiat ca oras ferovier, iar gara sa inca mai este un punct d eoprire pentru serviciile programate care leaga estul canadei de Vancouver si Price Rupert. Echivalentul lui Banff Springs Hotel, faimosul Jasper Park Lodge, construit in 1922 de catre Canadian Canadian National Railway in afara orasului, exprima ceva din diferenta de spirit dintre cele doua locuri : in vreme ce Banff Springs este o citadele aservita luxului ce creste deasupra orasului, Jasper Park Lodge ramane discret, intinzandu-si constructiile din lemn cu mare subtilitate in jurul Lacului Beauvert. In acest parc se gasesc paduri Douglas, izvoare calde, lacuri glaciare toate dominate de munti salbatici. Acestea sunt casa a mii de specii de plante si animale. Majoritatea animalelor mari - elk, ursi, mosc si cerbi - pot fi observate de pe drumuri amenajate cu scop turistic, ele fiind obisnuite cu oamenii. Cararile parcului ofera privelistile varfurilor montane si a mlastinilor verzi alpine. Rauri, cascade si dune de nisip, dealungul vaii raului Athabasca formeaza habitatul oilor cu corn mare si a unor flori salbatice rare. Parcul acopera 10.878 km patrati, o zona mai mare decat teritoriul combinat a parcurilor nationale aflate mai la sud Kootenay, Banff, Yoho si Waterton Lakes.Parcul Jasper include 2 din cele 3 lanturi muntoase ale provinciei, Front si Main precum si canyonul Maligne si ghetarul Athabasca, localizat in campurile de gheata Columbia, la granita sudica a parcului. Este unul din cei mai accesibili ghetari din muntii Stancosi si cel mai mare in emisfera nordica de sub cercul polar. Cea mai lunga linie de teleferic ridica pasagerii la 950m inaltime in sapte minute, pana la o cabana de pe marginea crestei, imediat sub varful muntelui Whistler- numit asa dupa semnalul de avertizare al marmotelor locului. Te poti bucura de o vedere panoramica a orasului Jasper si a minunatei sale asezari sau, daca te simti in stare si ai incaltari adecvate pentru alpinism- poti urca panta de 182 m inaltime, pe poteca stancoasa, pana in varful muntelui.

Parcul National Smirmilik (Nunavut):

fig.11,12,13- si animale din Smirmilik

Este unul din cele mai noi parcuri nationale ale Canadei, avand o suprafata de 22.200 km patrati. Fiind fondat in 2001, pe insula Bylot in nordul insulei Baffin, statul Nunavut. Parcul este împărţit în trei secţiuni distincte, şi anume Insula Bylot, Oliver Sound şi peninsula Borden. Fiecare parte are un element distinctiv. Insula Bylot este o zonă muntoasă cu gheţari şi câmpuri de gheaţă, locuite de colonii de păsări marine imensitate. Sound Oliver este de fapt un Fiord lung, în cazul în care se poate merge cu barca, caiac, drumeţii sau camping. Borden Peninsula este un teren plat, cu văi şi râuri. Peisajul din zona este spectaculos, combinând mai multe forme distincte. Sunt trasee speciale pentru drumeţii de făcut pentru cei care doresc să exploreze parcul şi există facilităţi de camping, care va face şederea mai plăcută. Smirmilik se afla la 700 de km nord de cercul polar si la 600 de km vest de Groenlanda. Parcul national Smirmilik este una din cele mai bogate zone din punct de vedere al faunei din tot statul Nunavut. O mare diversitate de pasari migratoare si mamifere de uscat sau marine isi gasesc locul in munti, fiorduri adanci, golfuri, ghetari, formatiuni hoodoo, tundre, stanci, pereti de granit si campii bogate. Un parc national in aceasta regiune a fost pentru prima oara propus la sfarsitul anilor ’70 de inuiti. Planurile parcului au fost incluse in cererile teritoriale a statului Nounavut solicitate in 1993, dar deschiderea parcului a fost aprobata de parlament doar in luna februarie a anului 2001. Parcul este impartit in 4 sectiuni distincte: • sanctuarul pasarilor migratoare din insula Bylot • uscatul si apele canalului Clliver • peninsula Borden • colonia de pasari de mare a golfului Baillarge Smirmilik in inuita inseamna “loc cu ghetari” fiindca aproape jumatate din cei 11.100 km patrati ai insulei Bylot e acoperita de ghetari. Insula Bylot este cunoscuta oamenilor de stiinata ca o oaza arctica (in principal datorita faptului ca in ultima era glaciara a fost dezghetata). Cu munti ridicandu-se la 2000 m din golful Baffin, parcul national marcheaza sfarsitul unui lant muntos. Campuri de gheata sunt taiate de fiorduri si vai formand multi ghetari care isi varsa apele spre Antarctica. O mare parte din munti se continua sub ocean, formand stanci de peste 300 m. Chiar daca parcul e populat de 360 de specii de plante, vegetatia se gaseste doar in locurile de unde s-au retrasghetarii si in vaile sedimentare erodate. Solul, in regiunile joase, este vechi de 50.000 de ani si suporta in medie 176 mm de precipitatii. Mai mult de 360 de specii de plante, 21 de specii de mamifere, incluzand ursi polari, caribou, lupi, vulpi, etc. si 74 de pasari incluzand cea mai mare populatie de gaste polare din lume,(in 1993 colonia numarand 75.000 de exemplare adulte) beneficiaza de aceste condii. Istoria umana a parcului nu e mai putin semnificativa: datand din urma cu 4000 de ani, eschimosii dorset-paleo au ocupat estul Arcticii pana acum 1000 de ani, cand se crede ca au fost alungati de stramosii inuitilor de azi. Una din cele mai importante zone arheologice este Nunguvik, teritoriu a inuitilor, adiacent cu Smirmilik pe peninsula Borden. Sapaturile au fost incepute in anii ’60, continuand si in present. Arheologia este un instrument important pt. stabilirea continuitatii istoriei si culturii poporului . Statul Nunavut cuprinde si alte parcuri cum at fi parcul national Auyuittuq. Parcul National Sirmilik protejeaza falezele accidentate ale Inslei Bylot, unde isi cuibul 300.000 de pasari-murre cu ciocul gros si 80.000 de pescarusi cu trei degete si gheare negre. In apele golfului Pond Inlet, intre Insula Bylot si continent, ca si in Lancaster Sound, la nord de Bylot, se afla morse, balene beluga si balene de Groenlanda, navali si orce, precum si mai multe specii de foci pe care le vaneaza ursii polari. Excursii pana la Bylot pentru a vedea pasarile si balenele pot fi organizate in satul Mittimatalik. Fauna : Balenele Beluga , sigilii , morsă , caribou , vulpea polară , iepurele arctic şi lupii sunt găsite în parc. Sirmilik este unul dintre cele opt parcuri naţionale canadiane care conţine urşi polari. Colonii de păsări marine sunt de asemenea situate pe Bylot care au o mare colonie şi o zona de cuibărit a gâştelor de zapada . Cincizeci de specii diferite de păsări au fost înregistrate aici, dintre care treizeci sunt cunoscute pentru a se reproduce. Aceste parc este cunoscut a fi un sanctuar important pentru pasări. Floră: Zonele umede din parc (10% din zona) au vegetaţie precum: rogozul ( ), Cottongrass White ( scheuchzeri) şi Cottongrass Tall ( Eriophorum angustifolium ). Alte tipuri de iarba includ Fisher Tundragrass (Dupontia fisheri), iarbă polar a(Arctagrostis latifolia) şi iarbă Semaphore (Pleuropogon sabinei). În plus, mai multe specii de muşchi maro au fost înregistrate. În mediul arctic din partea de sud a insulei 360 de specii de plante au fost documentate, care sunt considerate a fi de calitate rare şi productivitate. Vegetaţia în montane (pe pante de deal şi terase), care constituie 90% din zona uscata de sud a parcului este formata din forbs , cum ar fi Arctic Heather ( Cassiope tetragona ), avene Munte (integrifolia Dyas), mac arctic ( Papaver radicatum ) şi măcriş de mute ( Oxyria digyna ), ierburi, cum ar fi iarbă polara ( Arctagrostis latifolia ), coada vulpii de nord ( Alopecurus alpinus ), Bluegrass ( Poa Arctica), Luzula confusa şi arbuşti , cum ar fi rachita ( Salix Arctica ) şi afin ( Vaccinium uliginosum ).

Parcul National Glacier (British Columbia)

fig.14,15,16- Parcul Glacier, urs polar

Parcul a fost declarat ca parc naț ional în anul 1886, el fiind unul dintre cele ș apte parcuri din British Columbia (Columbia Britanică), Canada de Vest. Suprafaț a lui de 1349 km²( 1 milion de acri de habitat si ocrotire pentru o mare varietate de animale si plante), se întinde pe o parte din teritoriul mun ților Columbia Mountains la o altitudine între 2600 și 3390 m, cea mai mare parte fiind acoperită de gheț ari. Formeaza zona naturala a muntiilor Columbia si cuprinde o parte a muntilor Selkirks si Purcel, dealungul granitei sudice a Provinciei. Parcul cuprinde o neobisnuita diversitate de forme de relief care este impartit in 4 zone:- tundra alpina - mlastina alpina - paduri sub-alpine - paduri de conifere interioare Chiar daca, cu cei 1349 km patrati ai sai, nu este un parc mare, contine un habitat pentru mamiferele mari ca ursii grizzli, ursii negri, caribou, puma, vulturi plesuvi etc. Acest parc are varfuri inalte de peste 3350 m si mai mult de 100 de ghetari. Avalansele sunt un lucru relativ obisnuit datorita marilor caderi de zapada (mai mult de 12m pe an).

Parcul National Kluane

fig. 18,19- Parcul Kluane

LOCALIZARE: El a fost înființat în anul 1976 și are o suprafață de 22.016 km². Pe teritoriul parcului de află muntele Logan (5959 m) cel mai înalt munte din Canada. Cam 82 % din suprafața parcului este ocupat de câmpul îngehțat Kluane Icefield și ghețarii pe care îi alimentează. La nord-est parcul este delimitat de lacul Kluane Lake, parcul fiind în mare parte declarat patrimoniu mondial UNESCO. Este un teren de munti abrupte, mare, campuri de gheata imense si vai luxuriante care generează o gamă diversă de specii de plante şi animale sălbatice şi prevede o serie de activităţi în aer liber. Ca parte a unui sistem mai mare de parcuri naţionale şi a siturilor istorice Parcul Naţional Kluane protejează şi reprezintă un exemplu semnificativ la nivel naţional din Canada de Nord. Scopul Kluane National Park este de a asigura în acelaşi timp integritatea ecologică şi comemorative pentru generaţiile prezente şi viitoare. O mare parte a parcului de 129 km graniţa de nord este compus din Alaska Highway şi Road Haines. Există două zone majore în cadrul Kluane: Icefields, care sunt în mare măsură inaccesibile, în cazul în care o mare varietate de plante, păsări şi animale sălbatice să prospere. Specii, cum ar fi oaie Dall, urşi grizzly, elani, râşi, lupi şi Wolverines, precum şi chel vulturi aurii, ptarmigans, Magpies, chire arctic şi Falcons călător. Există trei zone de viaţă de bază în parc : păşunile în zonele joase şi fundul văii, în zona montan pădure de molid, plop alb şi zona subalpina unde copacii sunt piperniciţi şi nodurosi. Mai sus, este tundra alpina. Specii, cum ar fi macii arctici, saxifrage purpuriu, Heather de munte şi muşchi campion.

Facilitatai si actvitati Camping : Există un teren de campare la Kathleen Lake cu 41 de locuri si un număr limitat de trasee brute şi locuri de campare pe întreg teritoriul parcului. Activităţi : Vizitatorii se vor bucura de camping, drumetii, alpinism şi plimbare cu barca de pescuit. Fauna : Potrivit cercetarilor zoologice traiesc şaisprezece specii de mamifere în parc, printre care ursi polar i Denning, Caribou (tarandus Rangifer) şi curios Veveriţele Arctic Ground (Spermophilus parryii). Mai rar pot fi văzuti timizii Lemmings (sibiricus Lemmus). Se mai intalnesc si vulpile polare (lagopus Lagopus L.) şi Arctic Hares (Lepus arcticus), nu sunt uşor de identificat, dar sunt cel mai probabil văzut când fug. Alte animale observate includ ocazional Lupul Arctic( Canis lupus), a (moschatus OVIBOS), a Snowshoe Hare (Lepus americanus) şi Wolverine (Gulo gulo). Mai multe specii de mamifere marine pot fi vazute in zona parcului: Ringed Sigiliile (Phoca hispida) şi Bearded etansare (barbatus Erignathus) trăiesc aici în număr mare, şi din când în când, se poate vedea o morsă (rosmarus Odobenus), o foca comună (Harbour Seal , vitulina Phoca), un morun (Delphinapterus leucas) sau un narval (Monoceros Monodon) poate apărea în Mizează Bay. Doar patru specii de peşte au fost raportate până acum: Arctic char (Salvelinus alpinus), păstrăv (Salvelinus namaycush), lumpfish(Cyclopterus lumpus) şi stickleback ninespine (pungitius Pungitius). Iubitorii de specii sunt capabili să observe inclusiv: Păsările de prada : vulturul auriu(Aquila chrysaetos), Gyrfalcon (rusticolus Falco, păsări din Teritoriile de Nord-Vest ), Şoimul călător (Falco peregrinus), Rough-picioare Hawk (Buteo lagopus) Păsările de apă : rata polara (Somateria mollissima), gasca canadiana (Branta Canadensis), cufundar (Gavia Imer), cufundarul de pacific (Gavia Pacifica), cufundarul cu gat rosu (Gavia stellata), pescarusul albastrui (hyperboreus Larus),pescarusul de fildes (Pagophila eburnea), lebada de tundra (columbianus Cygnus), etc. Alte păsări care cuibăresc la sol : ploier (Calidris alba), ploier auriu american (Pluvialis Dominica), cocosar (nivalis Plectrophenax), corb comun (Corvus corax), potarniche de zapada (lagopus), cocor (Grus canadensis), ciocarlie (alpestris Eremophila), bufnita polara (scandiacus bubo) etc. Flora : Pe de o parte, parcul national este format dintr-o zona stancoasa iar pe de alta parte se gasesc tundrele tipice unde creste o flora de 25 de familii de plante cu flori. Ele sunt strâns legate de flora alpina. In apa se gasesc alge , bryophyte şi lecanorales . Exemple de plante : mesteacan american pitic (Betula glandulosa), limba mielului (Boraginaceae), mierea- ursului (Mertensia Maritima), hrisca (Polygonaceae), macris de munte (Oxyria digyna), clopotei (uniflora Campanula), piciorul cocosului (Ranunculaceae), margareta aurata (Asteraceae) , papadie (Taraxacum lacerum), rachita (Antennaria), vuietoare (Empetrum nigrum ), pelin (Artemisia borealis), Ferigi ( Polypodiaceae ), feriga arborescenta aromatica (fragrans Dryopteris), buberic (Scrophulariaceae), darie arctica ( Pedicularis Arctica ), orz salbatic (Foxtail orz, jubatum Hordeum), paius alpin (Festuca brachyphylla) etc. Turism: De obicei, parcul poate fi vizitat doar în timpul unei săptămâni de vară foarte puţin, de la începutul lunii iulie până la începutul lunii august. Locul aproape poate fi atins numai de către un avion angajat - de obicei, s-ar abate de la Baker Lake, aproximativ 350 km (220 mile) distanţă, în cazul în care zborurile regulate sosesc din Rankin Inlet. Informaţiile pot fi obţinute de la Rankin Inlet lui "Baker Lake Lodge". S-ar putea face, de asemenea, abordarea de către o salupa din Repulse Bay, în cazul în care Parks Canada are o staţie, dar din cauza unor probleme posibile cu gheaţă acest lucru ar putea dura mai mult şi, prin urmare, vor fi luate în considerare numai de către echipe de exploratori sau de film, care au de adus o mulţime de echipamente. Până în 2002, Sila Loja a fost tabara de baza pentru toate activităţile. De la Sila Lodge, au fost oferite tururi ghidate, de exemplu, plimbări cu barca excursii la insulele Mizează Bay sau la Lacul Ford, sau plimbări în zona înconjurătoare etc.

Parcul Naţional Yoho din Canada

fig.20-Cascada Takakkaw Înfiinţată în 1886, Yoho reprezintă versantul vestic al regiunii Rocky Mountains, şi este, de asemenea, o expresie de veneraţie şi de mirare pentru acest loc de pereţi sapati in stâncă, cascade spectaculoase şi vârfuri inalte cu numeroase paduri. În umbra Marii Divide, Yoho deţine secretele vieţii unui ocean vechi. Aici se gasesc plante şi animale unice, iar in zona sedimentara se gasesc fosile ale creaturilor care dominau zona cu mult timp in urma. Yoho Parcul Naţional, stabilit în 1885 ca zonă protejată in Canada, se afla pe partea de vest a Continental Divide, la graniţa Banff National Park. Numele Yoho este o expresie de uimire şi de mirare, care surprinde succint esenţa peisajului. Stanci modelate de forţele plăcilor tectonice şi de eroziune şi sculptate de către gheţarii din epoca de gheaţă, pante abrupte, vai plate şi vârfuri alpine cuprinde o varietate de habitate unice, si un amestec incredibil de diverse plante şi animale. Parcul este gazda pentru multe dintre cele mai pitoreşti locaţii din Canada, precum Emerald Lake , Lacul O'Hara , Falls Takakkaw , Podul natural şi Valea Yoho , care oferă locuri ample de camping si oportunităţi de drumeţii . Yoho acopera 1313 km² şi este cel mai mic dintre cele patru parcuri naţionale (NP). Fauna este formata din castori, ursi Grizzly, puma, elan, capra de munte, batlan, mierla, pescarusul albastru, veverite, marmote, etc. Fauna cuprinde paduri de brad, molid, molid alb, pin, aspen, ,esteacan, plop, diferite specii de ciuperci, muschi,ienupar, ierburi, fructe de padure Veniturile obtinute din intrare vizitatorilor in Parcul Yoho Naţional şi din taxele de serviciu ajuta la mentinerea parcului national Yoho ca va rămâne curat pentru generaţiile viitoare. Unele fapte din Yoho :  cuprinde 28 vârfuri de munte mai mult de 3000 m în înălţime;  Cascada Takakkaw Falls, cu o cădere liberă de 254 m, este a treia cea mai mare în Canada ;  peste 400 km de trasee montane;  cel mai abundent mamifer mare în parc: capră de munte. Parcul National Ukkusiksalik

Este un parc de 20.500 kilometri pătraţi (7,900 sq mi) tundră şi de coastă cu pamant noroios in regiunea de extindere la sud deCercul Arctic şi de cătunul Repulse Bay , de la Hudson Bay 's Icre . Deşi cel mai mici parc dintre cele patru parcuri naţionale din Nunavut , este al saselea cel mai mare din Canada. Numele său se referă la steatitul găsit acolo: ukkusiksalik (de la ukkusik, sensul oală sau cratiţă ). În plus se gasesc şi 500 situri arheologice, inclusiv un vechi post de tranzacţionare Hudson's Bay Company (HBC), si specii de animale precum ursi polar i , ursi Grizzly , lupi polari, caribu , sigilii şi soimi calatori . Vegetaţia în parc este scăzut tundra tipic, cu mesteacan pitic , salcie şi avene de munte. Peticele împrăştiate de padure boreala pot fi întâlnite în văile râurilor. Parcul este nelocuit acum, dar acolo au trăit Inuiti din secolul al 11-lea la 1960. Există, totuşi, o cantitate remarcabilă de relicve piatră, în principal rămasite de capcane de vulpi, inele de cort, şi depozite de alimente care au fost descoperite în zonă. Parcul a fost creat la 23 august 2003, devenind al 41-lea Parc Naţional al Canadei si al patrulea în Nunavut. Se poate ajunge prin zboruri dela Winnipeg , Manitoba şi Yellowknife , Teritoriile de Nordvest. Aproximativ 500 de situri arheologice au fost identificate în ultimii ani, precum si date despre cultura Dorset(500 î.Hr. - 1000 d.Hr.) În 1742, Christopher Middleton care naviga nava Cuptor a fost primul european care a intra în fiord , si de pe care el nu a putut pleca pentru mai multe săptămâni din cauza fluxului de gheaţă . El a numit golful după Sir Charles Mizează , Primul Lord al Amiralităţii britanice şi o intrare unde a ancorat Douglas Harbour după Henry James şi Douglas, sponsori ai expediţiei sale. Insulele din apropiere Savage el a numit-o dupa " eschimosii sălbatici" pe care i-a intalnit acolo. Middleton nu a avut succes în căutarea lui pentru Pasajul de Nord-Vest , şi nici William Moore cu al său barcaz Discovery cinci ani mai târziu. În 1860 exploratorul Charles Francis Hall în nava Monticello, in timp ce il cauta pe John Franklin care s-a pierdut in Pasajul de Nord-Vest in expeditie de 1845 , a ajuns la Roes în 1864 şi a trebuit să iernează la Bay. În 1879, o altă expediţie americană, condusă de locotenent Frederick Schwatka in căutarea pentru John Franklin a trecut în apropiere Mizeaza Bay. Regiunea a devenit în cele din urmă cunoscuta atunci când a început acolo comerţul cu blănuri , la sfârşitul secolului 19. În 1915, George Cleveland a instituit temporar primul post de tranzacţionare în apropierea gurii de Repulse Bay. Aici se facea transferul de materiale de constructii pentru postul HBC din Repulse Bay. Situat într-un loc favorabil la capătul de nord al Icre acest post a devenit important pentru intenţia companiei de a extinde afacerea lor spre nord. Alături de alte activităţi locale, în primii ani ai secolului 20 Hudson's Bay Company, a făcut mare efort pentru a obţine comercializarea blănurilor sub control. Ei au început să construiască o reţea mare şi densă de posturi de la tundra canadiana din nord- vest de Hudson Bay, până la coasta de nord a continentului. Conform acestor planuri, un post la marginea exterioară a Replse Bay ar fi trebuit să joace un rol-cheie. Activităţile Hudson's Bay Company s-au încheiat la jumătatea anului 1940. Clima este predominant oceanica; relativ cu puţine precipitaţii, temperaturi joase, şi vânturi puternice. Aici se intalneste cel mai rece vant şi cele mai mari troiene . Datorită apropierii sale de Hudson Bay, temperatura scade foarte mult, apare ceaţa şi temperaturile sunt normale în timpul verii, si apar viscole la începutul toamnei. Golful nu este complet liber de gheaţă înainte de sfârşitul lunii iulie, iar temperaturile pot varia de la foarte rece la cald între mai şi septembrie. Flora : Pe de o parte, parcul national este o zona stancoasa in care creste o flora de 25 de familii de plante cu flori , pe de altă parte flora marina este compusa din alge , bryophyte şi licheni ecanorales. Plante : iarba neagra (Ericaceae), afin (Vaccinium uliginosum), rozmarin de mlastina (Andromeda polifolia), coada-calului (Equisetum arvense), diverse familii de crin ( Melanthiaceae ), mustar (Brassicaceae sau Cruciferae), mazare (, Faboideae ), mazariche ( alpinus ), lemn dulce ( alpinum ), garoafe (Caryophyllaceae), muschi (Silene acaulis), urechea soarecelui (Cerastium alpinum) studenita (Honckenya peploides ), mac (Papaveraceae), trandafir (Rosaceae), mur pitic (chamaemorus Rubus), ochii soricelului (Saxifragaceae, Saxifrage ), Rogoz (), iarba de bumbac ( Eriophorum vaginatum ), patlagina (Plantaginaceae), salcie (Salix Arctica) etc. Fauna : fauna sălbatica din Ukkusiksalik National Park ,care a atras intotdeauna vânători în această zonă din cele mai vechi timpuri, încă abundă. Intalnim aici ursi grizzli, turme de caribu, lupi, foci, tauri, gaste, gaste de zapada, lebede, vulturi, vulturul chel, soimi pelerini si alte pasari de prada si de apa.

2.2.3. Pădurea boreală din Ontario

Alcătuită preponderent din conifere, formează o centură de 1000 km lungime, întinzându-se de la Terra Nova până la Yukon, şi a rămas aproape intactă de la ultima gaciaţiune (aproximativ 10 000 de ani). Cererea crescută de materii prime, incendiile şi invaziile de insecte ameninţă din ce în ce mai mult această pădure. „Pădurea este intactă, dar sigur nu va rămâne aşa pentru mult timp dacă nu se iau măsuri corespunzătoare.” a declarat primul ministru al provinciei Ontario, McGuinty. În cadul unui proiect de luptă împotriva încălzirii climatice se prevede trecerea sub „protecţie permanentă” a unei suprafeţe de 225 000 Km2 de pădure (aproximativ jumătate din suprafaţa pădurii boreale din Ontario). În acest sens se are în vedere interzicerea activităţii industriale iar activitatea umană va fi limitată la ecoturism şi activităţi precum vânătoarea şi pescuitul. Pădurea boreală din Ontario este una dintre „ultimele regiuni cu adevărat sălbatice ale planetei” şi adăposteşte mai bine de 200 de specii de animale vulnerabile, printre care se numără ursul brun şi renul canadian, a adăugat McGuinty. Regiunea boreală a Canadei este una dintre cela mai mari „chiuvete” de depozitare a CO2 deoarece, prin intermediul copacilor şi a solurilor, ea absoarbe cca. 12.5 milioane tone de acid carbonic, a mai adăugat McGuinty.

2.3. Specii pe cale de disparitie din Canada 2.3.1. Efecte negative care duc la pierderea speciilor din zonele protejate

Utilizarea terenurilor din interiorul şi din afara parcurilor şi a altor zone protejate are un impact crescând asupra integritatii ecologice a acestor zone. Această situaţie a dus la stabilirea şi menţinerea sistemelor de arii protejate de bază legate prin coridoare destinate pentru conservarea habitatelor şi faunei sălbatice. De-a lungul secolului XX, practica managementului ariilor protejate şi de conservare a evoluat considerabil. Parcuri nu mai sunt percepute ca "puncte de acces" ci oportunităţi de recreere în aer liber Tabelul 1 enumeră unele dintre cele mai importante factori de stres care afectează integritatea ecologică în parcurile naţionale din Canada.

Tabelul 2: factorii de stres semnificativi care afectează integritatea ecologică Regional subliniază Subliniază originare în Subliniază originea în afectează ecosistemul mai cadrul parcului afara parcului mare Infrastructură Poluare Infrastructură vizitator şi facilităţi de deşeurilor solide Urbanizare turism Parc de infrastructură petrochimice poluare Baraje drumuri, căi ferate şi Pesticide Minerit coridoarelor de utilitate Activităţi de canalizare Resoure utilizare practicilor de gestionare schimbările climatice Silvicultură a parcului perturbare a faunei metale grele Agricultură sălbatice umane Pescuit sportive nivelul solului de ozon Vânătoare vehicul / animal acid precipitaţii comerciale de pescuit coliziunile specii incasive (Specii native nu a dat un parc) Vegetaţie Mamifere Păsări Peşte Nevertebrate Microorganisme

Schimbările climatice reprezintă, de fapt, un factor de stres în creştere pentru multe parcuri naţionale şi a ecosistemelor în toată ţara.

Alte efecte preconizate ale schimbărilor climatice includ:

• furtuni mai intense cauzând eroziune şi deteriorarea falezelor sensibile şi a vegetaţiei în parcuri ca Prince Edward Island şi Kouchibouguac Parcurile Nationale pe coasta Atlanticului; • schimbarea spre nord a pădurilor boreale prin modificarea habitatelor prim pentru păsările migratoare cum ar fi macarale convulsivă în Wood Buffalo National Park şi pelicani în Prinţul Albert National Park; • condiţiile mai calde în Oceanul Arctic care afectează negativ animale cum ar fi urşii polari, focile inelată, şi vulpi arctice - specii care depind de gheaţa marină şi condiţii de zăpadă, de hrană, adăpost şi de camuflaj; • schimbări semnificative în nivelurile de apă şi temperature, reducerea populaţiilor de peşti de apă dulce în parcuri naţionale în toată Canada; • iernile mai blânde.

Într-un studiu de mediu despre Canada, anchetatorii de la Universitatea din Waterloo, a recomandat:

• Studii de evaluare mai detaliate asupra impactului schimbărilor climatice sa fie efectuate în majoritatea parcurilor naţionale; • conectivitatea de parcuri naţionale şi alte arii protejate în Canada şi America de Nord să fie îmbunătăţite pentru a permite plantelor şi animalelor sălbatice la trecerea lor variază în răspuns la schimbările climatice; • inventarierea ecologice şi monitorizare pentru detectarea schimbărilor climatice să fie îmbunătăţită; • să fie îmbunătăţite colaborarea cu agenţiile internaţionale de conservare pe probleme globale schimbările climatice;

2.3.2. Specii amenintate

Din noiembrie 2001, 387 specii au fost enumerate ca fiind pe cale de disparitie în Canada de către Comitetul cu privire la statutul de Wildlife pe cale de dispariţie în Canada. Dintre aceste specii, mai mult de jumătate apar aproape exclusiv sau în principal în cadrul parcurilor naţionale, site-urile naţionale istorice şi naţionale de zone marine de conservare din Canada. Parcul Naţional Ivvavik din Canada oferă un refugiu care, cu o administrare atentă, a reuşit până acum să susţină populaţii sănătoase de caribu efectivului Porcupine. În ultimii ani,insa, au avut de înfruntat o provocare suplimentară: temperaturilor în creştere. Temperaturile mai ridicate în luna octombrie au dus la topirea zăpezii de suprafaţă. Atunci când temperaturile scad din nou, zapada îngheaţă. Se creează un strat de gheaţă aproape impenetrabil, sigiland licheni de la sol şi plantele de care caribu nevoie pentru a supravieţui iernii. Speciile de caribu Peary au scăzut până la punctul în care acestea au fost enumerate ca ameninţate de către Comitetul cu privire la statutul de Wildlife pe cale de dispariţie în Canada (COSEWIC). Crearea unui parc naţional nou pe Insula Bathurst va ajuta caribu Peary prin protejarea habitatului lor. Dar nu va fi capabil să rezolve problemele asociate cu schimbările climatice.

fig.21-Caribu în Parcul Naţional Ivavik din Canada

În Canada, rasa de fluierari exista în doar trei parcuri nationale: Parcul Prince Edward Island National, Parcul National Kouchibouguac New Brunswick şi Parcul Naţional Kejimkujik. Aceste parcuri oferă cel mai înalt grad de protecţie şi management posibil. În ultimii 15 ani, cel mai mare număr de fluierari de reproducţie în cele trei parcuri a fost de 102 adulţi în anul 1987. În 2000, doar 58 de fluierari mai existau în parcurile naţionale. Un efort colectiv este acum în curs de desfăşurare, care implică mulţi parteneri, pentru a restabili populaţiile de ploier, care au scăzut cu 17% în Atlantic Canada din 1991.

fig.22-Ploierul

Prezenţa din ce în ce mai rara de lup în Park, în ciuda unei creşteri a populaţiei de prada (elani, castori şi căprioare codalb) a condus Parcuri Canada să creadă că lupul nu isi mai îndeplineşte rolul său ecologic. fig.23-Cactus tepoasa (Opuntia humifosa) in Parcul Naţional Pelée

fig.24-Melc Banff Springs (Physella johnsoni), în Parcul Naţional Banff

fig.25-Testoasa (Emydoidea blandingii)

fig.26-lup in Parcul National Maurice

2.3.3. Institutii cu atributii in domeniul protectiei ariilor protejate din Canada

Înţelegerea şi abordarea nevoilor din speciilor pe cale de disparitie va ajuta Parks Canada sa-si atinga obiectivele de a atinge integritatea ecologică Specii care sunt considerate a fi pe cale de dispariţie de pe lista de Comisia pentru statutul pe cale de dispariţie Wildlife în Canada (COSEWIC) - necesită o atenţie deosebită. Parks Canada este una dintre cele trei organisme guvernamentale federale responsabile pentru speciile în pericol în Canada. Parks Canada este responsabil pentru speciile la risc în parcuri naţionale, site-urile naţionale istorice şi naţionale de zone marine de conservare. Departamentul de Pescuit si Oceane Canada este responsabil de specii în oceane şi pe căi navigabile interioare. Mediu Canada este responsabil pentru toate celelalte specii în pericol în Canada. Programul Parks Canada se concentrează asupra speciilor pe cale de dispariţie şi ameninţate astfel cum sunt enumerate de COSEWIC, care sunt distribuite în întreaga Canada: parcuri naţionale, siturile istorice şi naţionale de zone marine de conservare. Parks Canada, Programul specii de risc se angajează să:

• elaborării de strategii de recuperare pentru specii prioritare Parks Canada (speciile sunt distribuite aproape exclusiv în interiorul zonelor Parks Canada a patrimoniului protejat) şi să participe la strategiile de recuperare pentru speciile pe cale de disparitie; • punere în aplicare a acţiunilor prioritare identificate în strategiile de recuperare a speciilor prezente în zonele cu patrimoniu Parcuri protejate Canada, şi sprijinirea parteneriatelor; • completarea unei baze de date a speciilor de la evenimente de risc în parcurile naţionale, site-urile naţionale istorice şi naţionale zonelor marine de conservare; • îndeplinirea obligaţiilor legale odată ce actul a fost proclamat; • conştientizare şi educare canadienilor despre specii în pericol.

Parks Canada este lider de echipe de recuperare, care sunt în curs de dezvoltare şi de punere în aplicare a strategiilor de recuperare pentru speciile prioritare la risc enumerate în Tabelul 3.

Tabelul 3: specii prioritare din Parks Canada COSEWIC Specii Nume National Park Status Pe cale de Lichen Centipede Pacific Rim dispariţie Pe cale de Cactus intepator Pear Est Punctul Pelée dispariţie Pe cale de Aruncător de ciulin Pukaskwa dispariţie Pe cale de melc de primăvară Banff Banff dispariţie Blanding lui Turtle - Nova Kejimkujik Ameninţaţi Scotia populaţiei Buricul-apei Kejimkujik Ameninţaţi Insulele Georgian Bay, Peninsula Massasauga de Est Ratlesnake Ameninţaţi Bruce, pricepe Cinci Muschi Haller Apple Jasp Ameninţaţi

Desemnate ca puncte de prioritate in Canada sunt:

• Ecosistemele Garry Oak Hill la Fort Rodd şi Farul Fisgard National Historic Site- uri din Canada, British Columbia; • Păşunile Parcul National din Canada, Saskatchewan; • Kejimkujik Parcul Naţional şi site-ul National Historic din Canada, Nova Scotia; • Parcul National Point Pelée din Canada, Ontario. 2.4. Managementul ariilor naturale protejate Reporteri tinere din Canada

Unul dintre priorităţile cheie de informare si educaţie ale Parks Canada este de a conlucra cu comunităţile de tineret şi etnoculturale, care ar putea fi nefamiliarizati cu parcurile nationale din Canada şi site-urile naţionale istorice. Pentru a atinge acest obiectiv, Unitate de Vest din Quebec a creat o iniţiativă unică: Tineri reporteri din Canada. Programul a fost conceput pentru a ajunge la comunitatile haitiene, vietnameză şi libanezi în Montréal, şi "Tineri reporteri". În timpul perioadelor de 10 săptămâni în verile din 2000 şi 2001, au avut oportunitatea de a călători şi de a vizita o serie de site-uri Parks Canada, în Quebec şi a provinciilor din Atlantic.

Guvernul Canadei

Guvernul Canadei, în parteneriat cu celelalte niveluri de guvernare şi o largă secţiune transversală de canadieni, este în prezent angajat pe două dintre cele mai importante iniţiative din istoria Canadei de a proteja zonele de patrimoniu. Prima iniţiativă cheie este planul anunţat de către primul-ministru pentru a stabili zece noi parcuri naţionale şi cinci naţionale noi zone marine de conservare în următorii cinci ani. Au semnat deja un acord pentru a stabili primele parcuri noi. A doua initiativa cheie este locurile istorice. Punerea în aplicare a unei strategii cuprinzătoare pentru a proteja locurile istorice, reabilitarea clădirilor de patrimoniu, împuternici popoarelor aborigene pentru a proteja zonele lor de patrimoniu, şi să facă Guvernul Canadei un lider în administrare patrimoniu. Protejarea spaţiile canadiene, locurile istorice şi minuni culturael este una dintre cele mai mari responsabilităţi partajate şi unul din cele mai mari misiuni naţionale. Realizarile din ultimii ani demonstrează că pot face faţă provocărilor şi sa îndeplinească datoria lor ca administratori din zonele cu patrimoniu Canada. Este imperativ să faca acest lucru. Capitolul 3. Concluzii

Ariile protejate includ în perimetrul lor ecosisteme fragile, biocenoze vulnerabile în raport cu modul de utilizare a terenurilor astfel încât, gama activităţilor umane cu impact negativ asupra acestora este foarte vastă. Cele mai agresive forme de intervenţie antropică asupra interrelaţiilor dintre componentele naturale ale peisajului ariilor protejate pot fi: agricultura, silvicultura, turismul, transporturile, industria Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natură şi peisaje. Pentru creşterea productivităţii, au fost distruse numeroase habitate rare, în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride. Turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Facilităţile turistice intră deseori în conflict cu ţelurile de conservare şi degradează peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilităţi sunt deosebit de puternice în fostul bloc al ţărilor est-europene, în timp ce în unele arii protejate, turismul pur şi simplu nu este prezent. Cand spui Canada te gandesti in primul rand la crestele muntoase si campurile de gheturi din Muntii Stancosi, uriasa intindere a preriilor, nesfarsitele paduri de conifere negre, austerul si inghetatul Nord, o lume a naturii neatinse de mana omului, o salbaticie aproape nemarginita. Apoi este celalta fata, prin contrast aproape confortabila, in care pot fi incluse Quebec City, inaltat pe platoul sau stancos, proiectandu-se deasupra intinsului St. Lawrence, sau turnurile gotice ale Ottwa’s Parliament Hill, pazite de zambitorii politisti calare. Putine tari din lume ofera atat de multe posibilitati precum Canada. Fie ca sunteti pasionati de schi, navigatie, muzee sau sunteti gurmanzi, Canada are de toate. Vestul Canadei este renumit pentru peisajul magnific, estul combina aroma si farmecul Europei cu exuberanta New York-ului, nordul este renumit pentru viata salbatica si, oriunde veti merge, veti fi surprinsi de multimea de lucruri noi pe care le veti descoperi. Iata cateva motive pentru a vizita Canada :

1. Oraşele spectaculoase canadiane Deşi este puţin probabil veţi ajunge la toate acestea într-o excursie, urmatoarele orase sunt cele mai populare destinatii pentru vizitatori în Canada : Vancouver , Calgary, Niagara Falls, Toronto, Ottawa, Montreal, Quebec City, Halifax, Victoria. 2. Minunile naturale din Canada : Puţine ţări se pot lăuda cu numărul şi gama de minuni naturale de care Canada dispune. Următoarele sunt câteva din cele mai spectaculoase şi mai populare atracţii naturale din Canada: Canadian Rocky Mountain Parks, Dinosaur Provincial Park , Nahanni National Park Reserve, Cabot Trail,Niagara Falls 3. Accesibilitatea: Canada este o alegere de vacanta la preţuri accesibile. In 2005 Worldwide Cost Mercer a Surveym a clasat oraşele canadiene printre cele mai accesibile. Toronto, chiar cel mai scump oras canadian, se afla la numarul 82 din 100 de oraşe cele mai scumpe, iar Ottawa iese în evidenţă ca oraşul cel mai accesibil din America de Nord.