Sînt Vechi, Domnule!“ (I.L

„Sînt vechi, domnule!“ (I.L. Caragiale) FONDATOR ANDREI PLEȘU

Adina POPESCU portrete din mers 7

SĂPTĂMÎNAL DE TRANZIȚIE n Anul XVII n nr. 841 n 2-8 aprilie 2020 n www.dilemaveche.ro n 32 pagini n 7 lei

ANDREI PLEȘU GEORGE BANU DESPRE HORIA BERNEA „Coronavirus „Rîsul și fuga“ Interviu cu și vorbe“ Mihai Sârbulescu

pagina 3 pagina 15 paginile 22-23

!!! e ! r !! e ăda r r T „Nu sîntem niciodată trădați, doar ne livrăm ăda altora pentru a se trăda rădarepe ei înșiși.“ r André de Richaud

Redacția DILEMAT VECHE: Șos. Fabrica de Glucoză nr.T 21, sector 2, 020331 București l telefon: 0372.130.006 l e-mail: [email protected] SCRISORI DE RECOMANDARE

Dilema veche vă propune

n Ce să faci în vremuri de caran- nicorn, care au pus la dispoziție pe tină (a se citi plictiseală)? Să citești, https://vimeo.com/badunicorn opt să vezi filme (fie ele și mai vechi), filme grozave din portofoliu: Despre să asculți muzică (fie ea și clasică). trup și suflet (regia Ildikó Enyedi), Știri cît mai rar, fiindcă știri = pa- Tărîmul binecuvîntat (regia Fran- nică. Mai bine se închideau televi- cis Lee), Atelierul (regia Laurent ziunile de știri și ne anunțau doar Cantet), Dovlatov (regia Alexey re din 2019. De la Golania la #rezist in memoriam cînd se termina nebunia. Să faci rost German Jr), Utoya: 22 iulie (regia conturează caruselul de emoţii şi re- de cățel (pentru prima oară îi invi- Erik Poppe), Vinovatul (regia Gus- acţii prin care a trecut autoarea în Marianne MESNIL diez pe stăpînii de cîini). Dar cum o tav Möller), Păsări călătoare (regia timpul protestelor, asemenea celor fi pentru cei care n-au cărți prin ca- Cristina Gallego, Ciro Guerra) și cu care a împărtăşit dorinţa de tre- Vintilă Mihăilescu. să, mai ales că librăriile s-au închis? Amanda (regia Mikhaël Hers). (Ma- zire civică a României şi de apărare Sau pentru cei fără computer și In- rius Chivu) a unor principii fundamentale pen- A respira, a scrie. ternet? (Andrei Manolescu) n Cartea lui David Grann Orașul tru democraţie. (Anda Docea) De la etnografie la antropologie n Serialul Outlander (2014, Ro- pierdut. Povestea amazoniană a u- n Dacă n-ați văzut încă minise- nald D. Moore, după romanele Di- nei obsesii fatale (Editura ART) ria documentară Wild Wild Coun- Vintilă Mihăilescu scria așa cum respira și in- anei Gabaldon) nu e o capodoperă, spune povestea expediției din 1925 try (În sălbăticie) de pe Netflix, poa- vers, respira așa cum scria. Și o făcea foarte bine, dar prinde-n vremuri de izolare. E o în jungla amazoniană a explorato- te vă uitați. Povestea guru-lui in- tocmai El, cel care s-a simțit amenințat de lipsa de poveste de dragoste pasională și un rului britanic Percy Fawcett, plecat, dian Bhagwan Shree Rajneesh, a aer, pe fondul unei boli redutabile. Pentru el, scri- film de aventuri pe o linie clasică. Și fără să se mai întoarcă vreodată, în asistentei sale personale Ma Anand sul era o funcție vitală a vieții. A scris pînă la capă- oferă o soluție simpatică pentru re- căutarea unei civilizații legendare. Sheela și a comunității de discipoli tul drumului. cluziune: fuga în alt timp, unde poți Pe urmele lui, decenii de-a rîndul, pe care au creat-o în Oregon e pur și În cartea Ambos Mundos, carte-eseu, călătoria sa în chiar să-ți găsești iubirea vieții. (Ia- nenumărați alți exploratori au por- simplu fabuloasă. O combinație de Cuba (el a ales-o pentru a fi tradusă în limba france- romira Popovici) nit în căutarea orașului Z. Cartea romance, politică, policier și thriller. ză), Vintilă reamintește cele trei etape pe care le iden- n „Murder Most Foul“ – noua de față elucidează misterul. (Ma- (Ana Maria Sandu) tifică Claude Lévi-Strauss, în Antropologia structura- piesă a lui Bob Dylan, lansată acum rius Chivu) lă: etnograf, etnolog, antropolog. Anumiți etnografi de cîteva zile. După o perioadă de opt n La Editura Polirom a apărut De vocație fac o muncă de teren remarcabilă, dar nu pot ani de cover-uri, artistul a revela Golania la #rezist. Jurnal civic Propuneri de Dileme trece niciodată de stricta colectare a datelor. Alții con- nit cu un track de 17 minute, avînd 2017-2019. Volumul reprezintă jur- sideră terenul ca pe o etapă obligatorie în cariera lor, ca temă asasinarea lui JFK. Piesa nalul personal ţinut de Ruxandra vechi pentru viitor: pentru a face trecerea la o etnologie națională, cum poate fi găsită pe YouTube. (Stela Cesereanu în perioada 2017-2019, este adesea cazul printre cei din țările din estul Eu- Giurgeanu) cînd s-a implicat activ în protestele l ropei. Alții (sau cam aceiași, în fine…) vor să constru- n „Într-o perioadă în care mare din Cluj, fiind printre oamenii care Compromisuri iască, pe baza celor două demersuri anterioare, un dis- parte din cinematografe s-au în- au ieşit în stradă. Trei ani de vîltoa- curs comparat și universal asupra „omului în socie- chis vrem să-i încurajăm pe oameni re socială şi politică în ţara noastră l Petreceri, tate“. Pe scurt, o antropologie. Aceste trei etape, deși să stea acasă. Filmele de autor sînt sînt sintetizaţi în această carte, evi- complementare, sînt rareori exersate de către unul și foarte puțin prezente pe platformele denţiindu-se cele mai aspre momen- paranghelii același cercetător. comerciale, iar soluția on demand ni te de criză, dar şi micile victorii care Vintilă Mihăilescu a fost un antropolog complet s-a părut cea mai potrivită, și la un au păstrat vie speranţa protestata- și a realizat acest lucru cu tenacitate și pasiune. preț mai mic decît cel al unui bilet rilor şi i-au ajutat să „reziste“ pînă l Creierul Pasiunea terenului: oricine a trăit alături de el o de cinema“, spun cei de la Bad U- la destrămarea coaliţiei de guverna- experiență de teren nu a putut să nu remarce marea sa bucurie de a fi acolo, în mediul rural sau urban. Pasiune pusă în bucuria de a-l descoperi pe album dilematic Marius Chivu Celălalt (l’Autre, în original, n.t.) prin lectură. Pa- siune pentru antropologia cotidianului, substanța celebrelor sale „pilule“ din revista Dilema veche. În fine, pasiune pentru predare și transmiterea cunoștințelor către studenții săi, pentru că prin el au luat naștere numeroase vocații profesionale. Dincolo de toate acestea, Vintilă a fost un om complet, pe trei paliere: român, balcanic, universal. Este clar că în mica lume a științelor umaniste din Româ- nia se va vorbi de un „înainte“ și „după“ Vintilă Mihă- ilescu. Și pentru că traversăm cu toții o perioadă grea, poate ar fi bine să ne reamintim puțin o vorbă româ- nească, să faci haz de necaz, pentru a trece mai ușor peste acesta din urmă. Un tată îl întreabă pe fiul său: ce vrei tu să te faci cînd vei fi mare? Antropolog, răs- punde prompt acesta. La care tatăl spune: dar avem deja unul, pe Vintilă Mihăilescu! Ieri, la început de primăvară, Vintilă a încetat să scrie, a încetat să respire. Dar a lăsat ceva în urma sa: cărți, multe cărți. Și, mai ales, o nouă generație de antropologi made in Romania, care parcurg as- tăzi lumea continuînd învățăturile lui.

Marianne Mesnil este antropolog și coautor, printre altele, al volumelor: Etnologul, între șarpe și balaur. Eseuri de mitologie balcanică, Dincolo de Dună- re. Studii de etnologie balcanică și Une partie de ping- pong avec Irina Nicolau: histoires d’objets et de musées. traducere din limba franceză de Mirel BĂNICĂ

RUBRICI: Publicitate pentru print: MANAGEMENT GRUPUL DE PUBLISHING: Teodor BACONSCHI l Ion BARBU l Aron BIRO l Paul BREAZU [email protected] Administrator Special: Constantin Sandu Cosmin CIOTLOȘ l Horia CORCHEȘ l Andrei Cornea Director Marketing: Steluța Zamfir Codrin Liviu CUȚITARU l Cristian GHINEA l Petre GURAN Coordonator Producție: Constantin Delta Ionuț IAMANDI l Maria IORDĂNESCU l Eugen ISTODOR Director Distribuție: Dana Zamfir Selma IUSUF l Laurențiu MALOMFĂLEAN l Anca MANOLESCU Publicitate pentru online: Ruxandra MIHĂILĂ l Doris MIRONESCU l Victor MOROZOV [email protected] Informații și reclamații ABONAMENTE: Radu NAUM l Valeriu Nicolae l Lorin Niculae l Cătălin PAVEL [email protected] 0790.139.007 / 0790.139.009 REDACȚIA: Andrei PLEȘU l Mihaela SIMINA l Bogdan-Alexandru STĂNESCU (numere cu tarif normal, disponibile de luni pînă Dana CĂLINESCU (secretar general de redacție) Oana STOICA l Cătălin ȘTEFĂNESCU vineri, între orele 9 și 18) Marius CHIVU l Radu COSAȘU l Stela GIURGEANU Bogdan TĂTARU-CAZABAN l Teodor TIȚĂ e-mail: [email protected] Andreea VLAD l Matei Vișniec l Rodica ZAFIU Andrei MANOLESCU (redactor-șef adjunct) Revistă editată de: Publicație auditată de: Matei MARTIN l Matei PLEȘU l Adina POPESCU Tiraj: 0 l Iaromira POPOVICI Ana Maria SANDU ISSN: 1584-1669 Tipărit la l TEHNOREDACTARE: Adrian DAMIAN Dan STANCIU (art director) Mircea VASILESCU Tipoart Idea Studio Sever VOINESCU (redactor-șef) EDITOR WEB: Anda Docea

2 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l SITUAȚIUNEA

„Așa e că pînă acum nu stăm nici bine, nici rău, Andrei PLEȘU adică nici așa, nici altminteri?“ (I.L. Caragiale) nici așa, nici altminteri Coronavirus și vorbe

e vreme ce nimic nu scapă de atin- de altă parte, contextual vorbind, ai dato- canilor, a chinezilor contra europenilor, a ligiei. Pentru cei care trăiesc în interva- gerea virusului fatal, era inevita- ria să nu tratezi ușuratic ceea ce depinde ocultei mondiale contra mapamondului, a lul dintre lume și meta-lume, între ime- D bil ca și cuvintele noastre, ale tu- de tine. Restul e Providență, Destin, Ha- șmecherilor cu bani care vor să preia con- diat și transcendență, dezastrul e un in- turor, să se resimtă. Lingviștii, sociologii, zard sau cum vrem să-i spunem, în funcție trolul, a dușmanilor Uniunii Europene, tens prilej de reflexivitate. Mărturisesc că psihologii se confruntă cu un impozant val de amplasamentul nostru speculativ... a fabricilor de medicamente ș.a.m.d. Pe – și la acest capitol – mă stingheresc răs- de materie primă neprelucrată, cu noi te- 2) A devenit evidentă compatibilitatea scurt, e vorba de o minoritate care vrea punsurile gata făcute, activismul neclin- ritorii de cercetare, cu o nouă interogație neașteptată între „progres“ și vulnerabi- să ia puterea, adică să devină majoritară. tit, birocrația spirituală și, cu o vorbă pe de specialitate. Apar un nou tip de discurs, litate. Sîntem tot mai glorioși în atac și Un grupuleț care vrea să subjuge lumea, care am mai folosit-o cîndva, „teologia pe- o nouă dimensiune a comunicării, un nou tot mai șubrezi în apărare. Am supus „na- dar care alege, misterios, ca prim pas spre nală“. Sîntem păcătoși, deci trebuie să o tip de argumentație. Nu pot să nu mă în- tura“, dar bobîrnacul ei e devastator. Am acest răutăcios țel, distrugerea ei. Vor să încasăm pedagogic. Nu înțelegem de vor- scriu și eu în această revoluționară dialec- aflat tainele universului, dar am uitat cîștige, dar să rămînă singuri. Să dom- bă bună, atunci merităm o procesiune de- tică. Cîteva constatări de demaraj: cum e cu spălatul pe mîini. Învingători în nească peste nimic. d) Discursul ideolo- monstrativă de coșciuge. Eu, unul, refuz 1) S-a accentuat un paradox care se izmene. Euforia civilizatoare se dovedește gic: iată unde duce capitalismul! Sau din să cred că Bunul Dumnezeu are reflexe anunțase de mult la orizont, dar care o formă tragi-comică de somnambulism. contra: iată unde duce stîngismul! Sau: ia- de șef de post. Prefer să sufăr ca Iov, adică acum are o relevanță sporită. E vorba de 3) Drama reală are, adesea, și nimbul tă unde duc corectitudinea politică, globa- să cer lămuriri, să cer să mi se arate cum- relația dintre izolare și masificare, din- complementar al prostiei. Au mare succes lismul, multiculturalismul etc. Evident, va sensul nenorocirii. Aștept, adică, să mă tre comunicare și singurătate. Ești „con- specii retorice pompoase și vide: a) Dis- toate aceste „accidente“ istorice pot fi pu- simt însoțit în catastrofă de asistența di- semnat“ la domiciliu, dar vorbești cu în- cursul apocaliptic: „s-a terminat“, sîntem se în discuție. Toate au relele lor, coefici- vină, să pricep rostul răului. Iar cîtă vre- treaga planetă... Primești mesaje de tot generația de pe urmă. Desigur, sfîrșitul entul lor sumbru de imprevizibil, balas- me nu pricep, să mi se îngăduie să pun soiul, le redistribui sau declanșezi noi se- global e – a fost dintotdeauna – o posibi- tul lor de „pagube colaterale“. Dar dacă întrebări, să-mi declar nedumerirea, să rii de „apeluri“ informative: interpretări litate, dar nu una argumentabilă savant lupta cu virusul devine ideologică, dacă sper într-un liniștitor mesaj dumnezeiesc. proprii, vești bune, vești proaste, scena- sau profetic. Nu poți transforma neantul transformăm frontul „de idei“ în terapeu- Din cartea lui Iov, rezultă că însuși Crea- rii conspirative, bancuri. În ceea ce mă în teorie a viitorului, moartea umanității tică, conflictul în soluție, pierdem timpul. torul preferă un interlocutor ofensiv unor privește, prefer bancurile... Unul dintre e- în „breaking news“ de tabloid. b) Discur- Don Quijote n-a cîștigat nici o bătălie! Nici „avocați“ de ocazie, adormiți într-o confor- le mi s-a părut de-a dreptul metafizic: un sul „înțelept“: „va fi bine“, nu luați criza Al Capone! Deocamdată, nu ne luptăm cu mitate funcționărească. cetățean grijuliu se spală „corect igienic“, în serios, vom trece și peste asta! Papa, principii, ci cu o bîzdîganie perfidă și cu u pot spera să spun lucruri esen se bălăcește în gel dezinfectant, își pune nani, laptop, filme, o binemeritată pau- propriile noastre neputințe. Ale noastre, țiale despre mersul lumii și des- mască și ochelari, se îmbracă într-un ri- ză în sufrageria de-acasă. O ocazie să reale instituțiilor noastre, ale politicienilor N pre moarte într-un articol de ga- guros combinezon alb, de protecție, după descoperi răgazul, valorile intimității, ale luați pe nepregătite, ale specialiștilor ca- zetă. Apropo de moarte, nu mă pot abține care, blindat sanitar, iese din casă ca să-și moțăielii „alături de cei dragi“. E OK, nu re se bîlbîie competent: spirtul nu e bun, totuși să-mi amintesc o vorbă de un crud vadă de treburi. Dar, cum ajunge în stra- zic. Cu condiția să o faci de bunăvoie, nu ba e bun; măștile nu ajută la mare lucru, realism, rostită de un om nu prea religi- dă, e călcat de o mașină. Epictet ar fi avut pe bază de „declarație pe propria răspun- ba ajută; mănușile protejează, ba te pot os: Constantin Noica. Iat-o: „E foarte curi- ce comenta: nu te poți feri decît de ceea ce dere“. Nu în penumbra „arestului la do- păcăli… os! Se moare de milioane de ani și încă nu depinde de tine. Ceea ce nu depinde de ti- miciliu“. c) Discursul conspiraționist: to- 4) O situație ca aceea prin care trecem ne‑am obișnuit cu asta…“ ne nu poate fi nici anticipat, nici evitat. Pe tul e o făcătură. A rușilor contra ameri- nu poate exclude intersecția cu sfera re- n n n

Andrei CORNEA guverneze prea adesea cu un ochi la sonda- jele de opinie, abătîndu-se de la ceea ce era corect. Populațiile s-au învățat să înghită la răscruce de gînduri fake-uri drept știri, să disprețuiască elite- le autentice, inclusiv pe cele științifice, și în schimb să plece urechea la tot felul de teorii conspiraționiste. Au fost puse la îndoia- lă cheltuielile în domenii strategice, dar fă- Eșecul ră rezultate imediate, în favoarea unor re- compense de moment. Educația științifică generală în rîndul andemia de coronavirus a lovit nare la timp, nici una n-a oprit zborurile dintre acestea să treacă rapid la a produce maselor e în scădere aproape pretutindeni omenirea într-un moment rău: o spre și dinspre China la timp, nici una n-a echipament sanitar atît de necesar și pro- în lume, ceea ce face ca oamenii mai curînd P criză generalizată a calității lea- impus restricții de circulație severe cînd e- dus pînă acum majoritar tocmai în China. să se teamă de știință decît s-o înțeleagă și dership-ului politic. Am spune chiar că, da- ra oportun. Dacă vreodată a fost mai mul- Dar probabil că respectiva capacitate de s-o prețuiască. Superstițiile, travestite în că am fi avut cîțiva lideri politici de anver- tă nevoie de o Europă unită, acum a fost producție trebuia pregătită din timp. „științe alternative“, au înflorit pretutin- gură în principalele puteri mondiale, poa- acel moment și el a fost, în mare măsură, entru a fi drepți, să spunem că do- deni, inclusiv în Statele Unite. Occidenta- te nici n-am fi avut pandemie, iar epidemia ratat. În loc de a stabili o politică comună, uă țări totuși, judecînd cel puțin lii (și deja și noi) au învățat să fie răsfățați inițială ar fi fost repede conținută. statele membre ale UE s-au luptat fieca- P după numărul mic de decese ra- și mofturoși, și mai ales să considere că au A fost mai întîi conducerea totalitară chi- re pe cont propriu împotriva coronavirusu- portat la populația contaminată oficial, se aproape numai drepturi, dar foarte puține neză, care în prima lună și jumătate de la lui; mai rău, uneori au încercat să-și sus- pare că s-au apropiat de ceea ce trebuia să obligații și, în orice caz, că ceea ce pe vre- înmulțirea cazurilor în regiunea Wuhan a tragă unele altora puținele resurse medi- însemne un management competent al cri- muri se numeau „virtuți“ (moderația, cu- ascuns adevărul, ba chiar i-a persecutat pe cale disponibile. Bine măcar că s-au stabi- zei, odată ce aceasta s-a declanșat: Coreea rajul, prudența, rațiunea) sînt însușiri mai medicii care au dat alarma. S-a pierdut un lit niște „coridoare verzi“ pentru transpor- de Sud și Germania. Adaug și că, în Româ- curînd demne de dispreț. Ei tind să creadă timp prețios, celelalte state și OMS n-au fost tul de mărfuri, căci altminteri am fi murit nia, epidemia, dacă n-a putut fi evitată, a că nivelul lor de trai și libertățile de care avertizate la momentul cînd situația putea de inaniție înainte de a muri de COVID-19! fost măcar încetinită un timp prin măsuri dispun sînt absolut naturale, părînd să ui- fi încă ținută sub control. China s-a compor- S-a văzut că oamenii politici principali, destul de timpurii de distanțare socială, ast- te că au fost obținute trudnic prin efortul tat tipic pentru un stat totalitar, iar acum din majoritatea celor mai importante țări, fel că la o lună de la primul caz confirmat multor generații precedente. Acum, cînd încearcă să dea vina pe alții, insinuînd ba au fost tot timpul cu cel puțin un pas în aveam 17 morți și sub 1.000 de cazuri totale mai peste tot au fost impuse restricții se- că coronavirusul nou provine din America, urma epidemiei. Adesea n-au ascultat de confirmate. (Ce-i drept, cu o testare crescu- vere ale unor libertăți fundamentale, poa- ba că din Italia – asta împotriva dovezilor savanți și de medici, sau i-au ascultat cînd tă de-abia în ultima săptămînă, ceea ce con- te că începem să înțelegem cît de rare, științifice care arată spre transmiterea viru- deja ocazia favorabilă de a înăbuși în fașă duce neapărat și la o creștere masivă a ra- prețioase și fragile sînt în realitate aceste sului de la liliac la om prin pangolin, animal infecția nu mai exista. Asta ca să nu mai portărilor, căci se pare că numărul real al in- libertăți, pe care tindem să le luăm de-a ga- protejat și totuși braconat și care constituie o vorbim că nu s-au luat la timp măsuri de fectărilor este cu mult peste cel raportat. Cu ta. Un laxism moral și un relativism cinic delicatesă în bucătăria tradițională chineză. „distanțare socială“, deși cazul SARS1 ar toate astea, contaminarea unor spitale și a al valorilor s-au insinuat aproape pretutin- ar nici restul marilor puteri nu fi trebuit să atragă atenția. E uimitor că unor cadre medicale n-a putut fi evitată.) deni în viețile noastre, iar raționalitatea și s‑au descurcat măcar satisfăcă- există pretutindeni planuri pentru trece- De ce această criză aproape generală a chiar bunul simț au fost aproape pretutin- D tor. SUA, devenite focarul maxim rea economiilor pe picior de război, dar ni- leadership-ului? Sînt, pesemne, mai multe deni subminate. Am ajuns să ne raportăm al pandemiei, au fost săptămîni bune pa- căieri n-au existat planuri pentru trece- cauze, dar una mi se pare clară: populismul la lumea reală ca la un spectacol și să tra- ralizate de incapacitatea funciară a lui Do- rea economiilor pe picior de „război epide- fățiș care, întocmai ca un virus, infectase în tăm valorile aspre ale vieții de parcă ele nald Trump de a înțelege situația și de a mic“: abia acum se fac eforturi disperate în prealabil mentalitatea nu numai a condu- i-ar privi aproape întotdeauna pe ceilalți, acționa adecvat. Schimbări bruște de poli- principalele puteri industriale (ba chiar și cătorilor, a multor partide politice, dar și a aflați undeva departe, nu pe noi înșine. tici, inconsistență, lipsa de planuri adecva- la noi) de a produce echipamentele sani- maselor, în ultimii 15 ani cel puțin. Pe de Pe scurt, pandemia de coronavirus ne- te, neconcordanțe între state și guvernul fe- tare atît de deficitare pretutindeni: măști o parte, populiștii ajunși la putere, precum a surprins pe noi, oamenii, nepregătiți: deral au făcut ca numărul cazurilor, dar și de protecție, combinezoane, ventilatoare, Donald Trump, Boris Johnson, au făcut nepregătiți economic, nepregătiți politic, al deceselor să crească foarte mult în doar kituri de testare etc. E un paradox: se în- promisiuni aberante pe care nu le-au pu- nepregătiți medical, nepregătiți moral și două săptămîni. Rău de tot s-a comportat chid marile uzine de avioane și automobile tut ține la primul vînt mai aspru; pe de al- psihologic. Ceva va trebui schimbat aici. și Europa, și nu numai Italia sau Spania. cu imense daune pentru economie și pen- tă parte, populiștii în opoziție au creat pre- Nici o țară n-a luat măsurile de caranti- tru veniturile salariaților, în loc ca unele siune asupra guvernelor, care au trebuit să n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 3 PE CE LUME TRĂIM

Valeriu NICOLAE rătăcit în Euro-Narnia Peștișorul de aur

m 16 ani. Joc baschet și sper să și Michael Jordan fiu reîncarnarea lui Michael Jor- A dan (MJ). Dacă m-ar trezi oricine super-sexy. Nici ea nu poartă sutien. e răspunzător cu minunile, de la Peștișorul Mă uit la meciul lor. E rezervă, dar de Aur pînă la Buddha, aș răspunde auto- cînd intră, joacă bine. La sfîrșitul meciu- mat că vreau să fiu MJ. Din păcate, cel mai lui e foarte îmbujorată și, cînd trece pe lîn- probabil e să mă trezească furtuna de ma- gă mine, îi spun că a jucat super-bine. Îmi ma ca să apreteze pijamaua pe care o port zîmbește cu gura aia mare și îmi îngheață neregulamentar, adică șifonată, sau că nu creierul. a cîntat cocoșul și sigur cineva l-a furat, să Următoarele luni, zeul Jordan e înlocuit mă duc să verific. de zeița blondă. Mă trezesc total accidental E drept că avem cocoș la bloc, lucru pen- la un chef unde este și ea. Încerc să vorbesc tru care ne urăsc cu spume mai toți vecinii, cu ea, dar e clar că m-am defectat. Totuși, dar nimeni nu ar îndrăzni să se pună cu stă cu mine cam toată noaptea și mă tre- scorpia de mama. Tot drept e că fac karate zesc a doua zi îndrăgostit frînt. Decid că și că l-am trosnit rapid pe Gogu într‑un mo- am alte priorități pentru Peștișorul de Aur. ment în care era frînt de beat și încerca să Cum nu e disponibil, mă hotărăsc să îi cer o lovească pe mama, dar mă îndoiesc că ci- mamei să-mi facă rost de niște blugi. Ma- neva la fel de beat ar putea să fure cocoșul. ma e șocată, căci nu am cerut nicicînd ni- Oricum, mama nu îndeplinește dorințe mic. Michael Jordan

– sau cele pe care le îndeplinește ea sînt © wikimedia commons Îi explic că unul dintre doctorii cu care dorințele duhurilor curățeniei care o lucrează este sirian și că sigur, dacă îi va stăpînesc cu o mînă de fier. noi în casă aproape tot timpul, nu cred că Ea are un pulover urît cu spume, cu o pi- cere, îi va face rost. Mama nu cere nimic În cazul în care scap, printr-o minune, m-ar supăra grav un pic de arest. sică brodată de cineva care o urăște fie pe niciodată, dar de data asta sînt hotărît să de stihia de mama, altă posibilitate este să În aceste condiții vitrege am decis să-mi ea, fie eleganța. E mică, cu o gură mare, păr o șantajez emoțional. Nu e nevoie, că price- mă trezească tata. Beat, după schimbul de iau soarta în mîini. Mai clar, în picioare, tuns foarte scurt și niște ochi albaștri ver- pe rapid că sînt smintit. noapte, să mă car din pat rapid. Tata poate așa că țopăi peste tot încercînd să-mi mă- zui. Se joacă un turneu de baschet și este Peste vreo trei săptămîni am blugi și să-mi îndeplinească doar dorințe legate de resc detenta. Sar continuu prin casă, iar în echipa școlii ei. Sîntem amîndoi cei mai geacă de blugi. Valorează cît tot ce am avut pileală, că este un geniu în domeniu. Mai mama se uită la mine cu multă milă. No- mici din echipele noastre. eu pînă atunci, dar nici eu și nici mama nu degrabă ajung MJ decît să supraviețuiesc roc că învăț bine, altfel sigur s-ar lăsa cu ce- Am mai jucat cu ea baschet, stă pe un- știm asta. Nuri, doctorul sirian, i-a făcut mîniei mamei dacă beau, așa că nici tata va directive de folosire mai utilă a energiei. deva aproape de blocul meu. Tot pe aproa- mamei cadou. nu e de nici un folos. Sînt în sala de baschet la școală și prind pe stă și Lia Olguța Vasilescu. E afurisită, u e vreme de geacă de blugi, dar nu ai există și posibilitatea să mă o săritură bună, încercînd să blochez un co- dar aruncă bine la coș, aleargă mult și se contează, mă duc la baschet, unde trezească miliția. Inteligentul leg. Mă trezesc cu mîna pe inel și mă prind apără super-bine. Faptul că nu poartă suti- N joacă zîna, îmbrăcat cu țoalele fes- M de frate-miu a încercat să treacă de el. Sînt un schilod pe la 1,65 m, dar în- en încă nu este cel mai important lucru din tive. Desigur, joc baschet în blugi, că doar granița la sîrbi pe o minge și a fost prins. cep să mă gîndesc că există un Dumnezeu lume, dar este desigur un factor important nu mă încurc. Transpir tot și împut procop- Eu am continuat să zic bancuri „denigra- care compensează pentru sărăcia noastră, în viața mea. seniile, dar nu contează, am impresionat-o toare la adresa tovarășului Ceaușescu“, alcoolismul lui taică-miu și obsesia pentru Nu sînt deloc, dar deloc interesat de ea. clar pe zînă. deși mi-a fost atrasă atenția de către pro- curățenie a mamei. Peste cîteva zile mă Are o colegă care pare interesată de farme- Pînă pe la 24 de ani uit de MJ, așa încît ful de sport, care e și șeful de la tinerii duc la primul meu turneu de baschet, așa cele mele, cu niște ochi verzi, verzi și cu un cresc pînă la 1,73 m. A avut fraierul noroc, comuniști. Miliția nu prea îndeplinește că hotărăsc să mai cresc vreo 30 de centi- nume frumos, Marina. E aproape cît mine cum ar zice unchiul Gogu. dorințe, dar ținînd cont de cîtă lume e la metri și să-l fac muci pe Jordan. de înaltă, citește cam aceleași cărți și arată n n n

Codrin Liviu CUȚITARU prezentul discontinuu Frumusețea acceptării

omanticul (transcendentalist) prin definiție, niște stoici compulsivi, ritului), s-a izolat la un moment dat, os- el, viața se derulează doar în aparență american Ralph Waldo Emer- „mai stoici“ poate decît stoicii înșiși. tentativ, în pădure, unde a trăit, aidoma pe o traiectorie absurdă și lipsită (total) R son folosește, în cîteva rînduri, Emerson a teoretizat, febril, trans- unui eremit (aproape fără mijloace ele- de coerență. În realitate, intervalul bio- în eseurile sale celebre, termenul de personalizarea omului ca premisă a mentare de supraviețuire), vreme de grafic, asemenea unei table de șah, oferă „Beautiful Necessity“ /„Minunata Nece- îmbunătățirii spirituale. Susținea că tot 222 de zile. În acel mediu a contractat o insului un șir infinit de posibilități (ale- sitate“. Conceptul reprezintă o metaforă ceea ce ne ține captivi în interiorul per- boală severă, care a dus ulterior, ironic, la geri) care, făcute în regimul dorinței one- legată de soarta implacabilă a omului: ne soanei noastre rămîne nociv, din cauza moartea sa timpurie. Așadar, da, „minu- ste de progres (de îmbunătățire spiritu- naștem, apoi, cu precădere, suferim, pen- ală de tip transcendentalist), duc la o ac- tru a (mai și) muri în cele din urmă. Acest ceptare (superioară) a condiției umane circuit insurmontabil devine „o necesi- Dincolo de stoicismul inerent, aș vedea în noțiunea și la o înțelegere (profundă) a mecanis- tate“ pentru marele gînditor. O necesi- emersoniană și ceva mai subtil, un rafinament filozofic. melor (raționale) ascunse din Univers. tate pe care homo sapiens trebuie să și-o Oricît de trist și neînsemnat ar putea asume. Aici intervine paradoxul emerso- părea „evenimențialul“ imediat al pro- nian: asumarea înțeleaptă, semnificantă, naturii restrictive a palierului de viețuire nata necesitate“ (asumarea înțeleaptă, priei existențe, coordonat astfel – epifa- revelatoare, a propriei sorți – cu toate li- „individuală“ (corporalitate limitată, ma- revelatoare, a condiției umane) oferă ele- nic deci –, asigură ultimativ înțelegere mitele și frustrările ei inevitabile – poate terie sordidă, biologie efemeră etc.). Miza mentele lecturii stoice. și, implicit, sens. Pentru existențialiști, fi un cîștig pentru insul inteligent al o- existenței umane o constituie „ieșirea otuși, dincolo de stoicismul ine- mai tîrziu, omul liber va fi individul cu ricărei epoci istorice. Dacă el știe să gă- din sine“, impersonalitatea așa-zicînd, rent, aș vedea în noțiunea emer- capacitatea de a-și înțelege „necesitatea“ sească sensuri superioare în existența atingerea unei „Nirvane“ terestre, unde T soniană și ceva mai subtil, un ra- condiției. misterioasă și tranzitorie ce i s-a dat, emoțiile funcționează ca revelații ale spi- finament filozofic ce-l plasează pe autor merson a mers cumva un pic mai atunci necesitatea (durerii și dispariției ritului și nu ca instincte primare. O do- mai degrabă în linia anticipatoare a unei departe: a fost convins că acest lui în/din Univers) încetează să mai fie vadă „practică“ a transcendentalismu- tradiții intelectuale decît în una de conti- E amănunt este nu numai elibera- angoasantă, mutilantă, deprimantă, lui: Emerson a scris un poem înfiorător nuare a vechilor ideologii. Mai precis, se- tor, ci de-a dreptul „minunat“. ajungînd exact invers – „frumoasă“, „mi- (Threnody / Lamentație) în ziua în care sizez în „minunata necesitate“ o fină pre- nunată“, „superbă“ chiar. Mulți comenta- i-a murit fiul. Durerea firească e acolo figurare a existențialismului european, Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la tori au văzut, de aceea, în transcendenta- „diluată“ metafizic, „proiectată“ într-un cu interogațiile sale profunde despre Facultatea de Litere a Universității din Iași. lismul american o continuare modernă a decor superior al marilor întrebări și epi- semnificația „libertății“ într-o lume de Cea mai recentă carte publicată: romanul filozofiei antice stoice, axate pe silogisme fanii filozofice, lucru care apare, fără în- indicibile și interminabile constrîngeri. Scriptor sau Cartea transformărilor admi- oximoronice similare, de pleasure of pain doială, puțin dezumanizant. La fel, dis- Avant la lettre, Emerson vede condiția rabile, Editura Polirom, 2017. / plăcere a suferinței. Hermeneutica este, cipolul lui cel mai înfocat, Henry David umană „existențialist“, în varianta unei desigur, corectă. Nimeni nu ar avea cum Thoreau, mare dușman al confortului spiritualizări a nimicului sau a unei or- să o conteste. Transcendentaliștii erau, economic (perceput drept ucigaș al spi- ganizări semnificante a haosului. Pentru n n n

4 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l PE CE LUME TRĂIM

Matei VIȘNIEC interogarea europeană Anul cînd ne mor bătrînii… te. Este ca şi cum COVID-19 ne-ar fi au- lor… Cam aşa ar urma să înceapă filmul Economia redemarează, banii sînt inves- xistă un film japonez pe care ar zit în ultimii ani că ne tot plîngem de fe- sau nuvela noastră macabră, cu o acumu- tiţi mai judicios, în invenţii şi inovaţii, în trebui să-l vedem sau să-l reve- nomenul îmbătrînirii populaţiei şi ar fi lare de îngrijorări, de dezbateri, de ofta- crearea de întreprinderi… Statul răsuflă E dem în această perioadă de epide- decis, în felul său, „să ne dea o mînă de a- turi, de grimase, de gesturi iritate, de cal- uşurat întrucît nu mai are de plătit atî- mie. Titlul, în engleză, este The Ballad jutor“. În Italia, de exemplu, 70% din vic- cule băneşti, de tentative de reformare a tea pensii. Oraşul se redresează ca şi cum of Narayama. Filmul, realizat de Sho- time sînt bărbaţi, avînd media de vîrstă sistemului de pensii… ar fi avut o cocoaşă pe spinare şi o mînă hei Imamura, după o nuvelă de Shichi- de 79 de ani… În oraşul sau în lumea pline de bătrîni divină i-ar fi luat-o brusc. Fiecare locui- ro Fukazawa, a impresionat profund, în Iată, poate, un subiect pentru un alt se instalează un fel de alergie generală tor afişează, de alfel, o faţă mai radioa- 1983, juriul Festivalului de la Cannes şi film sau poate pentru un roman maca- faţă de ei, deşi oamenii rămîn totuşi civi- să, mai optimistă. Din spatele fiecăruia a obţinut recompensa supremă, Palme bru: un spirit malefic simte că locuitorii lizaţi, nimeni nu spune exact ce gîndeş- a dispărut cocoaşa… Iată-ne, cu toţii, de- d’Or. unui oraş nu-şi mai iubesc bătrînii şi îşi te, dar gîndurile sînt aceleaşi, trec din- barasaţi de cocoaşe! Povestea din film este inspirată, s-ar „oferă serviciile“. Este vorba de un oraş tr‑o minte în alta… „Cît or să mai trăias- upă ce şi-a făcut treaba, spiritul părea, din fapte reale: în secolul al XIX- (sau de o ţară, sau de o lume) unde oa- că părinţii noştri? Vor să ne îngroape ei malefic dispare o vreme, se to- lea, în unele regiuni foarte sărace ale Ja- menii încă activi, ba chiar hiperactivi, se pe noi? Deja unii au ieşit la pensie la vîr- D peşte în natură. Uf! Oraşul nos- poniei, cînd bătrînii împlineau 70 de ani simt tot mai deranjaţi de bătrîni, chiar sta de 55 de ani sau la vîrsta de 60 de ani tru imaginar parcă a întinerit… Sigur, şi nu mai puteau munci, erau invitaţi să îngrijoraţi că îi vor costa prea mult între- cel tîrziu… Iar noi va trebui să muncim mai rămîne angoasa faptului că şi cei plece benevol de acasă, de exemplu pe cî- ţinerea părinţilor şi a bunicilor. Longevi- cel puţin pînă la 65, sau chiar pînă la 67, avînd astăzi 30 sau 40 sau 50 de ani vor te un vîrf de munte, şi să aştepte moar- tatea altora este văzută treptat ca o pa- sau chiar pînă la 70…“ Şi atunci, spiri- îmbătrîni la un moment dat. Dar pînă tea acolo. The Ballad of Narayama na- coste. Generaţiei ajunse la vîrsta senec- tul malefic, auzind toate aceste gînduri, atunci mai este. Mai vedem ce va fi peste rează o astfel de situaţie, plecarea unei tuţii i se reproşează chiar, tacit, că a dus- simţind toată această revoltă mută a oa- 20 sau 30 de ani… Numai că timpul tre- mame, acompaniată de fiul ei cel mare, o prea bine în viaţă, că a profitat de o lun- menilor maturi şi activi faţă de părinţii ce, şi încă repede. Generaţia hiperactivă, pe „ultimul drum“. Cutumele acelui sat gă perioadă de pace, că s-a hrănit bine, că lor inactivi şi octogenari, intră în scenă şi eliberată de grija bătrînilor, ajunge şi ea sărac erau stricte şi foarte pragmatice: a gustat din plin din plăcerile societăţii spune: „Mă ocup eu“. Şi ia forma lui CO- la vîrsta de 65, de 70, de 80 de ani. Şi iată la ce bun să mai ţii în casă un bătrîn din de consum şi că nu vrea să mai iasă din VID-19. Şi aşa dispare treptat o întreagă că, într-o bună zi, spiritul malefic îşi face moment ce nu mai poate munci, ba mai scenă, că trage de viaţă excesiv, că împin- categorie de populaţie. din noua apariţia, pătrunde în luxoase- trebuie să-l îngrijeşti, şi care înseamnă o ge limitele ei pînă la nouăzeci de ani şi igur, COVID-19 mai greşeşte, pen- le case şi cămine pe care şi le-au pregătit gură în plus, un castron de orez luat de pînă la o sută. În lumea (imaginară) din tru că este un virus fără creier. pentru pensie hiperactivii de altădată şi la gura copiilor? acest film macabru, longevitatea persoa- S Mai mor şi oameni de 50 de ani, le spune: Hello, am sosit. „Cum? Ce? Păi, Or, iată-ne acum într-o logică simila- nelor vîrstnice începe chiar să provoace o ba chiar unii şi mai tineri, de 16, de 17, nu aşa ne-a fost vorba“, spun pensionarii ră, doar că de transferarea bătrînilor în panică generală, oamenii încă tineri sau de 21 de ani. Pentru spiritul malefic însă, surprinşi în plină partidă de whist. Ba lumea cealaltă se ocupă un coronavirus. cei aflaţi în plină activitate descoperă că acestea sînt pierderi colaterale. Obiecti- da, răspunde spiritul malefic, cine sem- Statisticile sînt unanime, majoritatea ce- întreţinerea bătrînilor va fi o lungă pova- vul său rămîne exterminarea bătrînilor, nează un contract cu mine o face pentru lor morţi în urma contaminării cu CO- ră financiară. Statul este şi el îngrijorat, pentru ca oraşul (sau lumea respectivă) eternitate. VID-19 sînt oameni avînd peste 60 de întrucît bătrînii au nevoie de medici, de să poată răsufla la un moment dat în li- ani. De la începutul epidemiei, în Fran- personal specializat, de bucătari, de acti- nişte. Casele de bătrîni se golesc. Famili- Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și ţa, jurnalele televizate încep aproape sis- vităţi adecvate stării lor mentale şi psi- ile rămîn fără bunici. Tot ce trece de 70 de jurnalist. tematic cu dramele intervenite în diverse hice. În plus, mulţi au Alzheimer, ceea ce ani se mută în urne funerare sau în cavo- case de bătrîni unde virusul a intrat nu înseamnă şi mai multe griji, şi mai mulţi uri la cimitir. Masacrul durează cam trei se ştie cum, iar pensionarii mor pe cape- bani, şi mai multe asistente la dispoziţia luni. Dar imediat după aceea… miracol! n n n

Robert SKIDELSKY mentul keynesian al cererii în anii 1970. Ceea ce mă aduce înapoi la virus. John- son a spus că Anglia se află pe picior de împotriva curentului război; și alți lideri europeni, precum președintele francez Emmanuel Macron, au spus același lucru despre țările lor. Ce ar spune Keynes astăzi? Dar o economie de război este o economie de penurie, în care nu poți avea și ishi Sunak, noul ministru de Finanțe conservator, și-ar fi dat seama a creat între timp „spațiul fiscal“ care să arme, și unt. Untul trebuie raționalizat Finanțe al Marii Britanii, a fă- că nu trăim timpuri normale. Keynes în- permită această inițiativă. O explicație pentru a putea produce mai multe arme. R cut ceea ce i-a cerut prim-mi- să ar fi întrebat ceva ce nu a întrebat ni- absurdă. Ceea ce un guvern își poate per- Problema devine aici cererea excesivă, nu nistrul Boris Johnson – după demisia meni pînă acum, și anume: „Cum vom mite e limitat doar de cantitatea de re- cererea deficitară. forțată a predecesorului său, Sajid Javid, plăti toate acestea?“ – o problemă la care surse reale de care dispune – nu de con- Keynes și-a dat seama de acest lucru în februarie. Bugetul propus de Sunak voi reveni curînd. strîngeri financiare autoimpuse. în pamfletul său din 1940 Cum vom plă- pe 11 martie deschide zăgazul cheltuieli- Dar, înainte de asta, să luăm anunțul Povestea cu hîrtoapele ne învață totuși ti pentru război (How to Pay for the War). lor, anunțînd un pachet de stimulente în lui Sunak despre investițiile publice su- o lecție importantă. Nu numai că sti- Consumul civil al Angliei trebuia redus, valoare de 200 de miliarde de lire sterli- plimentare de 175 de miliarde de lire, mulul fiscal trebuia să sosească mult fie prin prețuri crescute, fie prin taxe mai ne (aproximativ 224 de miliarde de euro) pentru următorii cinci ani. „Investițiile mai devreme, dar, acum, el riscă să vi- mari. Keynes a susținut o creștere verti- pentru următorii cinci ani. în drumuri, căi ferate, locuințe, proiec- nă într‑un moment nepotrivit al ciclului ginoasă a taxei pe venit (cu un procent „Este un buget pe care […] J.M. Key- te capitale și de spectru larg vor urca, economic. Keynes scria că „pentru Minis- maxim de impozitare de 97,5%), cu ar- nes l-ar fi aprobat“, a scris comentatorul raportat la PIB, la un nivel la care nu terul de Finanțe, momentul oportun pen- gumentul că e o măsură mai onestă decît politic Matthew Parris în The Times. Și s‑au mai aflat din anii 1970“, s-a entuzi- tru austeritate e prosperitatea, nu criza inflația. Și a mai propus, într-un moment laudele au curs și după anunțul lui Su- asmat Financial Times (FT), care a fost, economică“. Ce-i drept, timpurile actuale de reverie, ca impozitele colectate auto- nak din 17 martie, prin care promitea un în ultimii zece ani, o campioană neabă- nu par tocmai prospere; experții pronos- mat de la muncitorii cei mai săraci să fie surplus de 350 de miliarde de lire pentru tută a reducerilor de cheltuieli. Ceea ce, ticau o posibilă recesiune britanică chiar rambursate de către guvern după război. sprijinirea mediului de afaceri al Marii e adevărat, pare să semnaleze o revenire și înaintea coronavirusului. E limpede ă sperăm că pandemia COVID-19 Britanii pe durata pandemiei de corona- a fiscalității erei keynesiene, ceea ce Su- însă că Anglia și alte economii occiden- nu va obliga guvernele din ziua de virus. Se pare că politica fiscală a Angli- nak a și sugerat, spunînd că politica fis- tale au astăzi o capacitate fiscală mai re- S azi să recurgă la astfel de măsuri. ei și-a reluat locul binemeritat, după ani cală ar trebui să joace „un rol mai activ“ dusă decît în urmă cu zece ani. În tot cazul, pentru politicieni nu e prea lungi de austeritate. în stabilizarea economiei. Dar ceea ce nu În al treilea rînd, după ce au petrecut devreme să înceapă să se gîndească cum Sînt totuși sceptic față de aceste re- au explicat nici ministrul de Externe și ultimii 40 de ani „combătînd inflația“ vor plăti acest război aparte. Și ar fi util latări recente despre „revenirea la Key- nici FT este de ce această rachetă Exocet și avertizînd întruna că o politică fisca- să-și amintească de aritmetica riguroasă nes“. Pe de o parte, fiindcă nu a avut loc fiscală e lansată abia acum. lă laxă o poate readuce, guvernele în- a lui Keynes. nici o contestare principială a măsurilor e exemplu, Sunak a anunțat un chid acum ochii în fața acestui risc. Și, de austeritate și, pe de altă parte, deoare- fond de 2,5 miliarde de lire pen- chiar dacă e puțin probabil ca o „inflație Robert Skidelsky este membru al Ca- ce majoritatea noilor convertiți îl asocia- D tru a umple cele 50 de milioane prin costuri“ să constituie o problemă merei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor ză pe Keynes, pur și simplu, cu deficitele de găuri din asfaltul străzilor britani- într-o eră a piețelor de muncă descentra- emerit de Economie politică la Universita- bugetare. De fapt, aritmetica keynesiană ce, în următorii cinci ani. Dar de ce nu a lizate, expansiunea cererii în condițiile tea Warwick. se poate referi și la surplusuri. putut fi demarat acest program în 2010, ocupării maxime a forței de muncă va În primul rînd, pachetul de 350 de mi- cînd numărul gropilor era mai mic și mî- duce în cele din urmă la o creștere mai © Project Syndicate, 2020 liarde de lire al lui Sunak, destinat pro- na de lucru mai disponibilă (șomajul din rapidă a prețurilor. Astfel, pentru a evita www.project-syndicate.org tejării economiei în fața COVID-19, nu a- Anglia era atunci de 8%, față de sub 4%, inflația, guvernele vor trebui să crească re nimic keynesian. Orice guvern e gene- astăzi)? Răspunsul clasic e că, în 2010, taxele, la un moment dat. Relaxînd și în- traducere de Matei PLEŞU ros cînd trebuie să-și ferească cetățenii guvernul „nu își permitea această chel- ăsprind politica fiscală la momentul ne- de astfel de dezastre. Chiar și auste- tuială“, dar că politica fiscală prudentă, potrivit, guvernele vor repeta abordarea rul George Osborne, fostul ministru de de reducere a deficitului din ultimii ani, „stop-and-go“ care a discreditat manage- n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 5 PE CE LUME TRĂIM

Rodica ZAFIU cuvinte nepotrivite Practic

ăptămîna trecută, în comunicarea e fapt, mesajele ne apar ca fi- va afirmă „Eu am practic două familii“ pentru discutare, da?“ (cdep.ro). În aceas- oficialităţilor cu cetăţenii a inter- ind compatibile dacă ţinem sea- (kanald.ro), vorbind de familia reală şi de tă situaţie, practic, echivalabil cu de fapt, S venit o scurtă neînţelegere, care a D ma de faptul că primul era mo- nişte prieteni buni; altcineva îşi atenuea- indică doar o perspectivă sau o idee no- trezit unele comentarii şi controverse în derat şi aproximat de prezenţa adverbu- ză o metaforă clişeizată: „Eu practic res- uă, ceea ce poate conduce la marcarea su- mass-media, fiind apoi uitată, sub influ- lui practic. Cuvîntul semnala faptul că piram prin fotbal, cînd eram pe terenul plimentară, mecanică, a oricărui enunţ. enţa noilor ştiri proaste. Ce nu s-a obser- în enunţ nu era vorba de o regulă sim- de fotbal era viața mea“ (lead.ro). Cel imic din evoluţia lui practic nu e vat e că neînţelegerea provenea de la un plă şi absolută, ci de o dominantă, de un mai clar semn al modului în care prac- surprinzător şi nici criticabil: mul- cuvînt aparent insignifiant, din catego- efect doar comparabil cu al unei interdic- tic aproximează un enunţ e de găsit în N te cuvinte şi expresii urmează a- ria pe care publicul mai larg o consideră ţii totale. Enunţul „Vor sta (obligatoriu) anunţurile publicitare: „La numai 10.000 ceastă cale, devenind particule care mo- a vorbelor de umplutură, dar care pentru acasă“ nu este acelaşi lucru cu „Practic, km mașina este practic nouă“ (cuauto- dulează conversaţia şi a căror ambiguita- lingvişti este esenţială în comunicare: a vor sta acasă“; a doua formulare propu- mata.ro); „Ieftin! Pantofi de damă, prac- te trece de obicei neobservată. Aceeaşi ca- mărcilor discursive. În acest caz, cuvîn- ne doar o echivalare aproximativă de si- tic noi (…), purtaţi de 2 ori doar în interi- le a fost urmată, în italiană, de adverbul tul care tulbura oarecum înţelegerea me- tuaţii. Adverbul practic este folosit de ce- or“ (olx.ro). Uneori, practic apare alături praticamente. Cea mai semnificativă uti- sajului era adverbul practic. Pe 24 mar- le mai multe ori cu un sens diferit de cel de alte semnale ale atenuării şi aproxi- lizare a lui practic din ultimele decenii es- tie, preşedintele ţării a ţinut un discurs descris în dicţionare. În DEX, practic este mării: „Vom fi, practic, probabil singura te poate cea dintr-un discurs în care, foar- în care, printre altele, spunea că persoa- înregistrat doar ca adjectiv, cu sensurile locație din Timișoara care va vinde apă te curînd după 21 decembrie 1989, Ion Ili- nele peste 65 de ani „vor trebui, în intere- fundamentale „care se poate executa sau la ladă“ (pronat.ro). Desigur, sînt şi ca- escu a afirmat că partidul comunist „este, sul lor propriu, să stea practic tot timpul care se efectuează în mod concret; care zuri în care – ca mulţi alţi aproximatori practic, dizolvat“. Enunţul a provocat în acasă“ (declaraţie citată de ziare.com). se verifică prin practică și se poate apli- discursivi –, practic nu mai are o valoa- epocă suspiciuni şi nelinişti, pentru că în- Comentariile din presă au preluat anun- ca în viață; care se bazează pe practică; re de atenuare a forţei enunţului, ci de- locuia o decizie clară, juridică, printr-o for- ţul – într-adevăr important –, din care au concret, real“ etc. În schimb, în Micul dic- vine un simplu automatism. În stenogra- mulă vagă, lăsînd în umbră prea multe lu- extras şi au prezentat ca pe o certitudi- ţionar academic (2001-2003) şi în Noul ma unei şedinţe a Biroului Permanent al cruri (de la patrimoniu la reţelele de pute- ne o măsură extremă şi aproape imposi- dicţionar universal (2006) este consem- Camerei Deputaţilor, cuvîntul era folosit re). Cuvinte aparent neînsemnate pot pro- bil de respectat: „Mai mult, persoanele cu nată, corect, şi valoarea de adverb, echi- foarte des, în cele mai simple şi concrete duce tulburări mari… vîrsta de peste 65 de ani nu vor avea vo- valent cu de fapt şi în realitate. În No- enunţuri legate de desfăşurarea discuţii- ie să iasă deloc din casă“ (ziare.com). Pes- ul dicţionar universal se oferă şi exem- lor: „Practic, pînă astăzi se poate depune Rodica Zafiu este prof. dr. la Faculta- te cîteva ore, în discursul prim-ministru- ple contemporane pentru această valoare moţiunea de cenzură“; „Noi, practic, mai tea de Litere, Universitatea din București. lui se preciza că persoanele în cauză vor (Practic, nu mai are nici o şansă). Atestă- avem aici de adăugat, dar oricum să aveţi A publicat, între altele, volumele Limbaj și putea totuşi ieşi din casă într-un anumit rile actuale arată că adverbul poate avea hîrtia aceasta“; „Altfel, eu practic renunţ politică (Editura Universității București, interval de timp. Comentatorii posturilor în discurs mai multe funcţii, unele greu la orice, mă retrag din comisie“; „Practic, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, de televiziune au părut surprinşi de dife- de descris. De multe ori, ca în mesajul ofi- nu mai avem decît cîteva ore“; „Ceilalţi, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010). renţa dintre cele două mesaje, interpre cial de la care am pornit, practic arată pînă la 25, sînt afiliaţi şi, atunci, au ră- tînd-o ca pe o contradicţie evidentă. că enunţul nu trebuie luat literal: cine- mas practic 12“; „Practic, va veni în plen, n n n

Horia CORCHEȘ prof, viața mea #stămacasă

#stămacasă e noul hashtag, dar și no- mă uit la seriale și o ajut pe mami cu fă- curi, că nu mă mai pot vedea cu priete- Mihai: Încerc să-mi îmbunătățesc su- ua noastră realitate. Pentru mine, lucru- cutul mîncării și la curățenie. Îmi lipsesc nii, că nu mă pot duce acasă și că mi-am perputerea de a-mi gestiona timpul rile sînt mult mai complicate parcă și re- repetițiile de la dansuri. schimbat orele de somn, activitățile pe într‑un mod mai productiv. Încerc să cunosc, deși aparent am mai mult timp, Mihai: Ceea ce nu s-a schimbat sînt te- care le desfășuram în casă au rămas cam renunț la jocurile video și să le înlocu- mă simt mai încărcat de sarcini și ziua se mele de la școală. la fel (citesc, mă joc pe PC sau pe telefon, iesc cu cititul sau cu temele. Dacă nu aș bagă rapid în noapte, după cum și noap- Darius: Cea mai mare schimbare pen- fac teme, fac sport, mă uit la seriale, fac fi avut atît de mult timp liber, poate nici tea în zi. Muncile acestea online sînt mai tru mine este închiderea sălilor de fit- mîncare, vorbesc cu familia mea etc.). Cel nu m-aș fi gîndit la această superputere. consumptive, mai ales cînd ai multe task- ness, deoarece bodybuilding-ul este pasi- mai mult îmi lipsesc antrenamentele de Darius: Superputerea de a improviza, uri și trebuie să schimbi pentru fiecare unea mea. În afară de acest aspect nu pot parkour în aer liber. am improvizat o mini-sală de fitness. dintre ele switch-ul. Mă simt depășit de Cristina: M-am descoperit pe mine și multe ori și nu reușesc să ajung la zi. Pe prioritățile mele, ce este cu adevărat im- fondul acesta însă, m-am întrebat cum Am descoperit portant în viața mea. fac față elevii, care este percepția lor a- că mă pot transforma într-o sirenă :)). Otilia: Încerc să îmi îmbunătățesc su- supra situației pe care o traversăm. Am perputerea de a-mi gestiona timpul, să-l formulat cîteva întrebări pe care le-am umplu cu cap, în folosul meu. adresat liceenilor din clasele mele. A ieșit spune că-mi lipsesc foarte mult ieșirile Darius Ș.: Totul este mult mai lejer, Nicoleta: Am descoperit că mă pot un interviu interesant, din care spicuiesc prin mall, de exemplu, și înainte prefe- nefiind obligat să alerg dis-de-dimineață transforma într-o sirenă :)). aici cîteva răspunsuri. Astăzi, la primele ram să mă deconectez de la lumea exte- după autobuze, prin furtuni, frig, vînt. În Darius Ș.: Imaginația îmbogățită. Am două întrebări, urmînd ca săptămîna vi- rioară, să mă concentrez pe ceea ce am eu rest, nu multe s-au schimbat, temele și mult mai multe idei de activități pe care itoare să vi le împărtășesc pe celelalte. de făcut și este important pentru mine. lecțiile se pot realiza și online, și consi- înainte nu mi le puteam imagina realiza- Ce a rămas la fel și ce s-a schimbat pen- Tamara: Nu a rămas aproape nimic la fel. der că sînt mult mai productiv. Dacă îna- bile în curtea mea. tru tine? Înainte aveam un program încărcat, plin cu inte stăteam două-trei zile la un proiect, Diana: Mi-am descoperit superputerea Alex: A rămas la fel cam tot. Pentru mine activități. Ies zilnic 15 minute afară să plimb acum am reușit să-l realizez într-o zi. De de a termina un serial într-o zi. nu s-au schimbat multe, deoarece stau la cățelul. Nu pot să îmi mai văd prietenii, îmi asemenea, programul meu de somn e Ce vreau să spun, dincolo de inven- țară. Pot să ies afară cît vreau. S-a schim- este dor de școală, ca să fiu sinceră. mult mai OK decît era înainte. Cînd mer- tarul acestor idei? Elevii au răspuns bat faptul că nu mai pot merge în anumite Cristina: În primul rînd petrec mai geam la școală reușeam cu greu să dorm prompt întrebărilor mele, amuzați și locuri în care mergeam de obicei (petreceri, mult timp cu familia, multe jocuri in- cinci-șase ore pe noapte, acum reușesc să interesați. Își doresc să fie provocați și școală, rude, prieteni, sală etc.). teractive și discuții interesante alături dorm opt ore în fiecare noapte și mă simt dovedesc, adesea, cum veți vedea și din Alexia: S-a schimbat ora de trezire. de ei. Am multe activități pe lîngă ca- mult mai plin de energie. răspunsurile din numărul următor, o ma- Înainte mă trezeam la 5,30, iar acum mă să, cum ar fi grădinăritul, care este un Ce superputeri mi-am descoperit în a- turitate surprinzătoare. Păstrez conclu- trezesc la 11 sau mai tîrziu. În rest, viața lucru nou pentru mine. O mare schimba- ceastă perioadă? zia pentru data viitoare, mulțumindu-le, mea a rămas cam la fel, eu nu sînt genul re este faptul că nu mai fac activități în Alexia: Am stat așa de mult pe un pînă una-alta, acestor minunați elevi, cu de persoană care să meargă în mall toată grup, dansurile populare. Pe de altă par- șezlong, pînă s-a rupt. Lăsînd gluma la o care chiar mi-e dor să mă reîntîlnesc și să ziua sau să își bea cafeaua în altă parte te, a rămas la fel relația cu prietenii mei. parte, poate faptul că am reușit să îmi or- desfac în fîșii cîte o poezie, cîte o proză, cî- decît acasă, pe canapea. Pot spune că îmi Deși sîntem departe unii de ceilalți, ne ganizez cum trebuie timpul și viața și că te o felie de viață. lipsește mersul la școală, pentru că așa sunăm și vorbim zilnic. Lectura școlară mi-am predat singură lecțiile, dar eu nu îmi vedeam prietenii, în rest eu nu prea face parte din rutina zilnică, deci nu e o văd asta ca pe o superputere. Horia Corcheș este scriitor și profesor de ieșeam din casă. schimbare majoră pentru mine. Ioana: Am început să fac exerciții limba și literatura română. Ioana: Acasă nu s-a schimbat aproa- Otilia: În afară de faptul că nu mai (sport), ceea ce pînă acum îmi era lene să pe nimic, fac teme, citesc, stau pe telefon, merg la școală, pe afară sau în alte lo- fac sau nu aveam timp. n n n

6 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l PE CE LUME TRĂIM

Adina POPESCU portrete din mers Este vorba doar despre oameni n ultimele săptămîni, de cînd a înce- mia. Pe măsură ce veneau vești proaste carte, el e la fel ca taică-miu, nu suportă steri de lîngă pensiunea unde am stat, put pandemia, m-am gîndit la cîțiva din Wuhan mă gîndeam la el cu îngrijora- să nu iasă din casă, trebuie musai să se unde am găsit o bere craft italiană minu- Î oameni pe care i-am cunoscut și la re ca la un văr îndepărtat, aflat în pericol plimbe, să se miște, parcă are mîncărici nată. Mă gîndesc la indianul indecent ca- care nu mă mai gîndisem de multă vreme – o fi bine? o fi avînd ce mînca? ai lui or în fund. Sînt convinsă că el și Anton (tai- re a vrut să mă agațe la o oră tîrzie, pro- sau mă gîndisem accidental. Cînd am pri- fi sănătoși? Ciudat ce supape afective as- că-miu) sînt mai tonici și mai săntătoși prietar de băcănie, mi-a mărturisit că îi vit fotografia de-o sfîșietoare tristețe, des- cunse se deschid în momente de criză, ciu- decît mine la 40 de ani. Acești „bătrîni“ ai e dor de familia lui multiplă din India, a prinsă parcă din Melancholia lui Lars von dat cum se manifestă la un moment dat societății moderne, care de multe ori sînt ales să se mute în Roma pentru ca toți cei Trier, cu pacientul din Wuhan care se uită umanitatea, nu te poți gîndi la omenire mai alive decît tinerii din „cîmpul mun- de-acasă să supraviețuiască datorită lui. alături de doctorul său la apusul de soare în ansamblul ei, nu poți suferi pentru toa- cii“, obosiți și stresați. M-am gîndit cum Mi-e dor de după-amiaza de pe terasa de deasupra orașului, m-am gîndit auto- tă omenirea, te gîndești la un singur om mat la Han. Han, un țăran din provincia și e suficient. Hubei, care și-a făcut curaj, s-a împrumu- înd m-am uitat la fotografiile cu „A fi bine“ e relativ acum, tat de bani pe la prieteni, și-a lăsat familia străzile pustii din Milano, cu piața înseamnă doar că te adaptezi. ca să vină la capătul lumii, în România, cu C goală a Domului, apoi la imagi- un contract de muncă în construcții. Mi-e nile terifiante din spitalele din Lombar- greu să-mi imaginez sărăcia de la ei de- dia, m-am gîndit la o prietenă din co- suportă Jan toată situația asta, însă pre- pensiunii în care am făcut cunoștință cu acasă, din moment ce România i se părea pilărie care se află acum acolo și cu ca- supun că bine, e foarte activ pe Facebook, fata chinezoaică din camera de alături ce lui Han un mic paradis din care nu vo- re n-am mai vorbit de foarte multă vre- mai scrie încă o carte acolo, însă tot îmi ieșise să fumeze o țigară subțire, cu „aur“ ia să mai plece, nici măcar atunci cînd a me. Mi-am amintit de micile noastre mo- pare rău că Jan și Anton, doi „bătrîni“ cît la filtru, îmbrăcată într-o rochie de sea- venit criza financiară și firma care îl an- mente atunci cînd părinții mei îi vizitau se poate de activi, nu zburdă, nu se mani- ră demențială – soțul ei era tot un itali- gajase a dat faliment – a rămas aici fă- pe părinții ei, noi ne jucam ore în șir, ne festă și nu se mai enervează la coadă la an din Milano, veniseră la Roma ca să pe- ră acte, fără vreo perspectivă, muncind făceam un soi de cort sub o pilotă groa- bancomat atunci cînd e prea multă lume treacă un week-end romantic într-o pen- la negru. Han, împreună cu alți chinezi, să umplută cu puf de gîscă, rîdeam pînă sau în trenuri, atunci cînd acestea au înt- siune păduchioasă și cu buda pe hol. Du- au construit „mall-ul cu bila mare“, cum ne înroșeam la față, iar părinții noștri, ca- îrziere cîte 10-15 minute. M-am gîndit la pă ce au plecat, am rămas singură pe tera- îi zicea el, cel mai spectaculos dintre toare beau vin în sufragerie, se îngrijorau că prietena mea Elsa, din Freiburg, de 72 de să și o femeie din balconul de peste drum te, AFI Palace Cotroceni. L-am cunoscut am făcut febră. Acum cîțiva ani, priete- ani, care este un monument al vitalității. a început să cînte, înainte ca orice itali- cînd lucram la documentarul despre china mea s-a îndrăgostit de un italian din Și cu care am fost anul trecut în Sicilia, an să cînte din plictis, din cauza izolării, nezii din București, prima generație de Milano, iar anul 2020 a găsit-o însărcina- datorită ei am făcut peste 20.000 de pași din disperare. Femeia cînta și eu mă ui- imigranți, dintre toate personajele noas- tă cu primul copil, la 40 de ani. Cînd am pe zi, într-un mod organizat, nemțește. tam la cerul senin și perfect de deasupra tre el era cel mai simpatic. Băiat de comi- aflat, în ianuarie, am felicitat-o în gînd, Mi-amintesc de parcă ar fi fost ieri ulti- Romei, străbătut la răstimpuri de dîrele tet, îi plăceau micii și berea de la noi, era eu n-aș fi avut acest curaj în România, în- ma seară din Taormina, mîncînd pizza și lăsate de avioane ce duc și aduc oameni dispus să învețe și limba (puțini chinezi să ea și-a făcut toate analizele, cu un sis- bînd vin la o cîrciumă ieftină, vizavi la o dintr-o parte în alta, în toată această lu- din categoria „talpa țării“ fac acest efort, tem medical performant precum e cel din frizerie se tundea un băiat și parcă era o me liberă în care poți face ce vrei, în care indiferent de țara unde se află), răspun- Italia nu avea de ce să-și facă griji. Du- ramă într-un tablou – un italian se tun- îți poți face planuri, în care te poți gîndi ce dea în românește: „Eu știu lomania puțin, pă doar două luni, ea, copilul ei nenăscut, de în Taormina –, în jur erau cîntece, rîse- vei face peste doi ani, peste zece ani. Per- te, am plecat spre casă pe străzile pustii, spectiva de a nu-ți mai face planuri decît am cîntat „Ionel, Ionelule“, cîtă libertate! de pe o zi pe alta dă peste cap orice fel de Și-a lăsat familia ca să vină la capătul lumii, în România. A doua zi, în micul aeroport din Catania, repere. Ceea ce uităm este că în această ne-a durut pe toți capul, dar ne-am promis situație, pe care nu mi-aș fi imaginat că că vom repeta experiența anul viitor. Adi- o voi trăi în timpul vieții mele, este vor- puțin!“, se zbătea ca să găsească tot felul partenerul ei și cîinele sînt izolați în casă că în 2020, un an care, de fapt, e o paran- ba doar despre oameni. Nu despre virus, de slujbe mărunte doar ca să mai rezis- într-o Lombardia devastată de virus. Nici teză în viața noastră, a tuturor. statistici, măsuri de siguranță, cum să te te încă o lună. Nu știu ce era în capul lui. nu vreau să mă gîndesc ce-o fi în sufle- -am gîndit și la oamenii pe ca- speli pe mîini, cum să te ferești să nu-ți La un moment dat, a riscat și a încercat tul lor și al părinților rămași în România. re i-am cunoscut la Roma anul pierzi prețioasa ta viață care, desigur, ți să treacă ilegal granița ca să-și viziteze I‑am scris pe Mess după mulți ani, făceau M trecut, în septembrie, într-o es- se pare mai specială decît a celorlalți, cum niște consăteni chinezi de prin Franța. A ce facem noi toți, de altfel, nu ieșeau decît capadă de una singură care nu mi-a pri- să-ți faci provizii, cum să speli ambalaje, fost prins, trimis acasă, cu interdicția de a la cumpărături și ca să-și plimbe cîinele, it, tocmai pentru că străzile erau pline de cum să supraviețuiești, cum să porți mas- mai călca prin Europa, și așa visul lui „oc- erau bine. „A fi bine“ e relativ acum, în- prea multă lume, de europeni, de asia- ca, cum să-ți dezinfectezi hainele… Este cidental“ s-a spulberat. Dacă n-ar fi venit seamnă doar că te adaptezi, că asiști cum tici, de americani, nu aveai loc să arun- vorba doar despre oameni, despre oame- criza din 2012, e posibil ca Han să fi rămas toată viața ta de pînă acum se duce draci un ac sau să faci o poză la Fontana di nii pe care i-ai cunoscut sau despre cei pe aici, să-și fi adus și familia, să fie deja „in- cului, dar faci eforturi să rămîi optimist Trevi. Mă gîndesc că băiatul din Sene- care îi vei întîlni cîndva. tegrat“ în societatea românească și să-mi atîta timp cît ești sănătos. gal sigur și-a închis berăria pentru hip- n n n zugrăvească apartamentul așa cum mi-a În ultima vreme, m-am gîndit la priete- promis. Acum Han e singura mea legătu- nii mei de peste 65 de ani din Germania. ră directă cu locul unde a început pande- M-am gîndit la Jan, am scris împreună o Radu NAUM un sport la Răsărit Eugen ISTODOR Ai, n-ai minge, stai în casă? şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, o cli- negustori și mușterii pă te simţi revigorat, toate competiţii- Păi, minge ai, că nu e mare lucru, în- le sînt acolo, schiul, ciclismul, fotbalul. Morcovul. morcov cu țelină e supă, morcov cu păs- că nu s-a dus tot cauciucul din lume pe Atît că nu sînt. Sînt doar fantomele lor. tîrnac poate fi piure. Morcov cu ciuper- mănuşi medicinale. Stai în casă că aşa Stai şi dai la perete. Te împrieteneşti cu A sta pe fundul tău că. Morcovul întîlnirii cu sine, un borș zice toată lumea, mai puţin nebunu’ de muchia dulapului, cu întrerupătorul, cu acru, rînced, care nu te arată lucid și Lukaşenko şi nepăsătorii de suedezi şi întunericul. Şi te bîntuie idei nebune, în casă drag. Morcovul uitării de sine. Morco- fumaţii de olandezi. Şi preferăm să cre- dacă n-o să se mai joace nimic ce vor fa- vul nemulțumirii de sine. Morcovă-sor- dem că nu ei vor avea dreptate. Şi, de ce toţi cei care trăiau din nostimada as- Spune multe. Vorbește despre ne covă de emoții. Inovația infinită cu mor- fapt, ce poţi face cînd vezi ce e în Italia, ta transformată în templu al idolatri- mișcare. Dar și despre morcov. Morco- cov, minunea trăirilor morcovite. Tăiat, Spania, Franţa şi SUA, care vin tare din ei absolute? Nu, evident că nu va fi aşa. vul ca legumă, dar și morcovul ca frică. traumatizat morcov. Tocată, demoniza- urmă? Stai în casă cu o minge, un neo- Dar cît de inutili sînt Messi şi Ronaldo N-am tăiat, n-am tocat atîta morcov în tă morcoveală. Tăcută ronțăială de sine, pren, un televizor şi o grămadă de ne- cînd nu donează bani şi nu ne spun ce- viața mea. Dar iată că morcovul mi-a în întunericul pereților. Zi care se face ws şi fake news. E pentru prima oară ea ce repetăm şi în somn, stai în casă, intrat în sînge. Zilnic trăiesc cu el. Mi noapte. Noapte care nu se face zi. Supa cînd nu ştii ce vei face la vară. Spania stai în casă, stai în casă? Stăm, ce să fa- se pare inovație, e de fapt terminație. zilei de morcov. Morcov în supa de roșii. vs Italia nu mai e o bătălie a destinaţi- cem. Sperînd ca într-o bună zi comunis- Este roșu și hrănitor ca frica aia care ilor de vacanţă, nici măcar o potenţială tul ăla cu mustaţă, care ne îndeamnă să mă stăpînește zilnic. Morcovul și sta- finală de Euro, e doar, zi de zi, o compe- facem saună, să bem vodcă şi să mun- tul pe fundul tău în casă. Este psihana- tiţie funebră a dispăruţilor. Aşa că stai cim din greu ca să scăpăm, să nu ne rî- liză deja. Zilnic înghițim angst și mor- în casă şi speri că va trece. Jonglezi cu dă în nas. Dar nici nasul nu-l va mai gă- cov. Incertitudinea de afară are o sin- sulul de hîrtie igienică, cu ciorapii, cu si acolo unde era, căci noi vom fi în ge- gură ancoră puternică: morcovul. Culi- bibeloul, care oricum nu mai stătea pe nunchi. Căutînd ziua de ieri. nar și înfricoșător. Afară este otravă, î- muchia plasmei, cu căţelul, cu purcelul năuntru – activitatea ta de rozător. Ie- (în care sînt oricum din ce în ce mai pu- purilă, dar și înfricoșilă. Morcovim zil- ţini bani), cu copiii, cu soţia, cu ce gă- nic într-o mare de rău. Morcovul are ca- seşti prin bătătură (etimologia vine de păt, răul pare fără. Nu este nici măcar la a bate, nu?). Te uiţi la ştiri, deşi le magic răul. Nu, este și gata. Morcov cu ştii deja pe toate. Doar numerele dife- cartof e gulaș, morcov cu țelină e salată, ră. Dacă muţi pe posturile sportive e ca

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 7 TÎLC-SHOW

Andrei MANOLESCU libertatea de impresie Barbarul care ne atacă

nul dintre cele mai interesan- viruși, din aceeași familie a coronaviride- suficient să ni-l amintim pe pacientul in- construită natura îl va obliga să fie mai te lucruri pe care le-am citit des- lor, sînt de obicei mai blînzi, dau guturai, festat cu coronavirus care-și scuipa doc- atent cu cei pe care-i atacă. Adică să nu- U pre virusul care atacă lumea în răceli și gripe obișnuite, infecții respira- torii de la „Victor Babeș“ – din perspec- i distrugă de tot. momentul de față vine de la o profesoa- torii sau gastroenterite atît la oameni, cît tiva enunțată, el chiar seamănă cu pro- Bineînțeles însă, e de sperat că nu vom ră a departamentului de microbiologie și și la animale. De altfel, coronavirușii au priul lui virus). aștepta evoluția darwinistă a virusului, imunologie de la Facultatea de Medicină fost descoperiți prima oară în anii ’30, la ulmea e că, în ultimele vreo două ci vom reuși să valorificăm propria noas- a Universității Stanford, din Statele U- păsări. Cineva și-a amintit că în anii ’80 milenii, și barbarii umani au ve- tră evoluție, să ne organizăm mai bine nite – Karla Kirkegaard. Citată de Wa- exista chiar și la noi un vaccin care se fă- C nit mai mereu dinspre est, ca și pe moment și apoi să inventăm un tra- shington Post, ea a explicat că, din punct cea la cîini împotriva coronavirusului (o acest virus neevoluat (a nu se crede că tament, un vaccin, ceva cu care să-l îm- de vedere evoluționist, virușii nu au „in- tulpină care le provoca o afecțiune gastri- am neapărat ceva cu chinezii, căci harta blînzim sau, de ce nu, să-l stîrpim, cît mai teresul“ să ne ucidă, adică să-și omoare că). În fine, viruși mai blînzi ar însemna, acestor povești e mult mai amplă și mai repede. gazdele, pentru că asta nu le folosește pe după cum spun specialiștii, mai evoluați. complexă). Și, la fel, barbarii oameni au termen lung. Ideal pentru un virus ar fi Iar cel care ne face astăzi așa de mari atacat la început Imperiul Roman, adică n n n să poată exista, să se poată multiplica în probleme ar fi unul aflat la începuturi- Italia, iar pe măsură ce s-au instalat pe corpul în care se instalează și să se ex- le sale. vechile lui amplasamente, s-au tot civili- tindă prin contagiune. De aceea, omo- ici, problema devine aproape filo- zat și rafinat. ready made rîrea corpului nu ar trebui să le „convină“ zofică, la fel ca și numele aminti- Știm din istorie că orice război e la în- virușilor. După cum relatează jurnaliștii A tei experte în virusologie. Care- ceput foarte violent, iar cu timpul se mai de la Washington Post, evoluționist vor- vasăzică, pocitania cu care ne confrun- liniștește. În conflictele lungi, inamicii Important bind, specialiștii consideră că virușii ar tăm este un virus primitiv, un barbar care încep să se cunoască și să se înțeleagă. „Leșia de săpun (Seifenlauge) con- tinde să devină „oaspeți“, nu să rămînă nu știe prea multe. Ca să supraviețuiască Neîmpăcata ură inițială începe să facă centrată, pentru spălarea rufelor, fără niște „spărgători“. pe planetă, va trebui să evolueze (într-o loc negocierilor și chiar schimburilor. Se ca ele să fie vătămate. Din această Chiar dacă, practic, nu pot fi considerați perioadă care însă nu ne mai privește pe mai obișnuiesc unii cu ceilalți. Primiti- leșiă ies rufele căt se poate de curate niște organisme vii, ci mai degrabă un noi, cei care trăim astăzi). Ajungem astfel vii cuceresc și jefuiesc redutele celor mai și se economisește săpunul: ea poate fel de structuri aflate la granița din- la o poveste cît se poate de veche. Adică civilizați, dar odată cu asta învață ceva, să fie intrebuințată și pentru spăla- tre biologie și chimie, virușii, aseme- putem face o analogie între virus și om, se produce un transfer de civilizație. Bar- rea vaselor, dușumelelor, etc. O canti- nea tuturor vietăților de pe planetă, s- care s-a transformat și el, dintr-o crea- barii preiau întotdeauna ceva de la cei tate mică este indestulătoare pentru au tot perfecționat în supraviețuire de tură neștiutoare și violentă, într-un in- pe care-i atacă. Și niciodată n-au intere- un hărdău (ciubăr) de apă. Leșia se di- la apariția lor și pînă astăzi. Din această divid care poate face medicină sau filo- sul să-i distrugă complet, ci să se și fo- zolvă in apă caldă. Recomand aceasta perspectivă, Karla Kirkegaard sugerea- zofie, dintr-un culegător-vînător război- losească de realizările lor. Nu vreau să atăt băcanilor căt și familielor.“ ză că un virus ucigaș prea distructiv ar fi nic, într-un individ mai rafinat și mai dispun că virusul ne va lua locul nouă, oa- unul netrainic la scara evoluției. plomat (categorie în care, din păcate, u- menilor. Dar e interesant că, după cum Apărătorul, Anul IV, No. 9, Cu timpul, virușii se adaptează. Iar alți nii încă nu se pot încadra nici astăzi, și e spune Karla Kirkegaard, felul în care e Luni 1 Martie 1882

Cătălin PAVEL o, ce vestigii minunate! Nici o casă fără Venus

entru mine funcționează mulțu ne, crispată, surprinsă în timp ce se îm- trase de elefanți. Pe un medalion bătut mitor postulatul – demotivant – băia, reprodusă frecvent în epoca impe- de Marcus Aurelius (pe cînd încă nu era P că nu sîntem mai buni decît cei rială după originalul elenistic al lui Do- împărat), Venus, cu trăsăturile soției lui, dinaintea noastră. Or, generațiile seco- idalses. Acum îmi dau seama că am zis apare într-un car tras de pantere. Foar- lelor III și IV d.Hr., cînd Venus intră în „băi lungi“. E un pleonasm. te frumos. În fundal, pe monedă se vede declin în arta romană oficială, continuă Ce mai e de zis despre Venus, care să o girafă – motiv de bîrfe atunci și acum. să-și populeze cu încăpățînare casele n‑aibă legătură cu stereotipa ei com Apetitul politic al avatarului ei roman cu statuete de bronz sau de teracotă ale petență amoroasă? Pe de-o parte, Afrodi- ar fi uimit-o pe Afrodita din arta grea- zeiței. Arheologii le găsesc atît în altare- ta cea tînără este, în Teogonia lui Hesiod, © wikimedia commons că, dispecer rococo al concupiscenței. Dar le caselor (lararii), cît și în camere, cori- fiica lui Uranus, așadar dintr-o generație firește că și în arta romană Venus rămîne, doare și curți, obiecte de decorație și de anterioară olimpienilor, o înțeleaptă. În în tot felul de scene, de la judecata lui însuflețire a spațiului privat. Iar recur- plus, i se cunosc derapaje extracomuni- Paris la mici bijuterii ale frivolității, în sul la Venus e plin de învățăminte. tare, ea fiind aliata troienilor împotriva principal zeița atracției sexuale. De-as- Zeița aceasta are, după scripte, sub grecilor (micenieni). Foarte rar – nu știu ta și e adesea însoțită de tot felul de in- jurisdicția ei frumusețea și iubirea. În- decît un mozaic din Africa romană unde terlopi periculoși, oportuniști ai amoru- să arta veche o distribuie în roluri foar- se vede asta –, Venus apare cu o pană de lui, ca Eros, Grațiile și Priap. La capă- te diverse. Venus din casă poate să tri- păun, simbol al primăverii. Tot ea însă tul opus al spectrului, Venus apare frec- mită, de exemplu, la frumusețea retori- e capabilă și să pedepsească nemilos, de vent și ca patroană a căsătoriei solemne, că, dacă locatarii sînt vorbăreți (sau mă- pildă (în Fedra lui Seneca), pe fiul lui Te- pe sarcofagele așa-zis „nupțiale“ din epo- car unul dintre ei, celuilalt revenindu-i zeu care se dedicase zeiței fecioare Arte- ca imperială. (Prezența ei în arta fune- obligația de a nu fi atent). Lucrețiu își în- mis, și e implicată în tot ceea ce înseam- rară e justificată și de faptul că ea e cea cepe de altminteri poemul cu o invocație nă nebunie erotică. care promite nemurirea în Cîmpiile Eli- către Venus ca muză. Statueta poate să Se vede deja că Venus e departe de a fi zee.) Cel mai des o vedem totuși pe Ve- se refere și la frumusețea florală, dacă lo- doar zeița în același timp dezabuzată și nus primenindu-se în oglindă, îmbrăcîn- catarii au și ghivece cu plante. (Sau mă- du-se cochet, scoțîndu-și sandala. Stîngă- car unul dintre ei, celuilalt revenindu-i cii sculpturale par să fi fost acceptabile, obligația de a uita să ude florile.) În Cam- Matroanele romane se voiau reprezentate ca Venus, mai exact. Matroanele romane se voiau pania, ea e și zeița specializată a grădi- cu nuduri idealizate și fețe naturalist ridate. reprezentate ca Venus, cu nuduri ideali- nilor. Mai există, doar în frescele de la zate și fețe naturalist ridate. Ideologia pe Pompei, și o Venus mai degrabă romană post de cosmetică. decît greacă, o zeiță a spațiului urban, ca- pempantă a lui Botticelli sau balerina is- Venus revine adesea pe monede, de pil- n motiv obscur, perceput în an- re poartă pe cap o coroană în formă de tovită a lui Degas. Și încă n-am zis mai dă, ca Victrix, cu armele lui Marte, pe de- tichitate drept încărcat de aluzii zid de fortificație cu turnuri. O aseme- nimic de contribuția pur romană la per- narii triumfali ai lui Octavian. Pe cîte U sexuale, este cel al lui Venus ca- nea statuetă ținută în casă păstrează în sonalitatea mitologică a zeiței. Esențială un opaiț o vedem sprijinindu-se în scut re pescuiește. Această Venus Piscatrix e siguranță promisiunea orașului. Dacă e aici este zeița politizată, mai ales în seco- și privindu-și sabia din mîna dreaptă, în cunoscută numai din pictura murală din asociată cu delfini sau scoici, care amin- lul de la Sylla la Augustus. Cezar o pro- vreme ce Eros îi întinde coiful. Aceeași Campania. Bibelouri cu Venus la pescu- tesc de nașterea ei din mare, atunci dis- movează pe Venus Genetrix pentru con- notă politic-militaristă se regăsește în i- it nu cunosc din antichitatea clasică, dar cutăm de o Venus a băilor lungi – nelip- solidarea influenței politice a ginții sale. conografia triumfală a lui Venus. Într-o pariez pe capacitatea noastră de a le re- sită din decorația termelor romane. De Cu o asemenea Venus în casă, discuțiile pictură murală de la Pompei, pe perete- vitaliza. departe cel mai ciudat tip iconografic al pe teme politice vor fi îndîrjite. Ea se le exterior al buticului lui M. Vecilius Ve- zeiței este cel din imagine, Venus pe vi- pronunță și asupra Apărării. Bustul lui recundus, o vedem la prora unei corăbii n n n

8 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l TÎLC-SHOW

Sever VOINESCU axa dus-întors Ce minunat e omul! tît Renașterea occidentală, cît și toți, tremurînd, să ne dorim o mînă for- cea bizantină (cît a fost) împăr te ca în Coreea de Nord (cum o fi aco- A tășeau o interesantă idee an- lo?) sau, măcar, ca în China, devenită ra- tropologică. În ordinea Creației, omul a- pid exemplul planetar de bună guvernare o poziție specială. Toate cele din Uni- re în vremuri de criză. Știu, așadar, că vers aparțin pentru totdeauna unei ca- spaima ia mințile oamenilor. Știu și că tegorii aflate în anumite relații cu al- spaima mea pusă în competiție cu spai- te categorii și așa rămîn pînă la sfîrșit, ma ta ne face pe amîndoi să uităm că ești înlănțuite, ca să zic așa, în formă fixă. O- un om, că sînt un om. Dar dacă spaimei, mul însă face excepție. El este singura chiar și așa, îi pot opune nădejdea, ce-i creatură fără poziție fixă, pe el Dumne- pot opune urii preexistente, exaltată de zeu nu l‑a țintuit într-o categorie imobi- spaima de acum? Un fenomen interesant lă, nu l-a destinat fără scăpare. Astfel, o- a avut loc de curînd, în România. Ura sti- mul poate glisa prin proprie voință fie „în mulată de spaimă și-a găsit adversarul: sus“, trecînd în categoria superioară lui, încăpățînarea prostească. cea a îngerilor, fie „în jos“, trecînd în cate- De cînd cu acest virus, în mijloacele goria inferioară lui, cea a animalelor. A- media (fie ele sociale sau clasice, „mass-“) ceastă mobilitate este un minunat dar de a prins o campanie agresivă îndrepta- la Dumnezeu, pentru că îți lasă liberta- tă împotriva Bisericii Ortodoxe Române. tea de a depăși propria condiție prin fap- Nu a Bisericilor în general, pentru că una tă și gînd. În același timp, cu dreptate di- dintre liniile acestei campanii este că Bi- vină, acest dar este și un blestem, căci serica Catolică e bună, numai ortodocșii prin aceeași voință omul poate să-și sub- Pico della Mirandola ăștia bătuți în cap sînt răi. Factual, Bi- mineze condiția și să se coboare, printre © wikimedia commons serica Ortodoxă Română nu a ieșit cu animale. Am găsit această idee, cum spu- un milimetru în afara reglementărilor neam, și în Vest, la Pico della Mirandola, în timp de mari încercări vedem ce este nuu la iadul Facebook îi arată: de unde- de criză emise de statul român. Gradu- și în Est, cu mai bine de un veac înain- cu adevărat cineva, ci vedem mai depar- va, din viscerele virtualului, un oarecare, al, așa cum au venit, aceste reglemen- te de Oratio de dignitate hominis, la Gri- te: vedem ce poate să devină. Poți fi înger un cineva pe care omul nostru nu l-a vă- tări au fost adoptate. Așa cum se întîm- gore Palama. Poate că alții mai învățați în vremuri de pace, dar mai poți rămîne zut în viața lui, nu a schimbat vreodată plă adesea în România și nu doar în Bise- decît mine vor arăta că această idee este angelic în vremuri de mare spaimă? Iar vreo vorbă cu el, un necunoscut absolut, rica Ortodoxă, au existat locuri și cazuri mai veche – eu o raportez de acolo de un- vremurile grele nu cumva sînt uimitoare îi dorește să se infecteze cu virusul coro- în care aceste reguli de criză au fost igno- de am găsit-o. În orice caz, am reflectat oportunități pentru oamenii care se com- na. Imediat, zeci de alți necunoscuți dau rate. Însă adevărul factual nu contează mult la ea în ultima vreme, nu pentru că plac în mod obișnuit în stadiul animalic „like“, plasează inimi, aplaudă. Într-o ve- aici. Scopul este acela de a folosi spaima aș fi neapărat într-o dispoziție filozofică, ca să facă saltul spre angelicitate? selie vecină cu nebunia, se încropesc lis- oamenilor de virus și de a arăta că bi- ci pentru că împrejurări extreme aproa- Una dintre serile recente, în care sire- te: cine ar mai fi bine să se îmbolnăveas- sericile ortodoxe sînt focare de infecție. pe m-au forțat s-o fac. nele ambulanțelor sînt singure pe stră- că. Se huiduie, se rîde, se scuipă, plouă Că lumea vrea să se ferească de epide- Se știe că vremurile de maximă ten- zile orașului. Un om se roagă în came- cu inimi roșii, se plusează. Oamenii sînt mie, dar BOR nu și nu, vrea să vadă po- siune revelează caracterele. Nu doar că ra lui. Cînd iese, un prieten cablat conti- minunați, nu-i așa? porul ortodox integral infectat, că acolo Nu o să intru în detalii, ca să spun ci- sînt nebuni, fanatici, Mengele. Frenezia ne e omul despre care vorbesc și care escu care s-a cerut închiderea bisericilor și Mihaela SIMINA te „păcatul“ lui ce face șleahta de feis- oprirea accesului credincioșilor încă îna- accent pe istorie buc bucuroasă la perspectiva îmbolnă- inte ca statul să decidă această măsu- virii sale. Nu o fac anume ca să nu vă ră, dar și publicațiile ori televiziunile ca- Însă nici închisoarea şi domiciliul o- dau prilejul să cădeți în greșeală, căci se re au trimis reporteri pe post de copoi să Paul Goma bligatoriu (1956-1963), nici măcar per- vor găsi și printre cititorii acestei rubrici vîneze „breșe“ sanitare prin biserici pen- spectiva unei existenţe obişnuite, dar defecți care să spună că, în general, nu tru ca apoi să le expună cu litere incendi- sau Elogiu neuitării onorabile, ca scriitor în epoca lui Nico- e bine să dorești boala cuiva, dar dacă e are creează o atmosferă anticlericală ca- lae Ceauşescu, nici izolarea, marginali- vorba de X sau de Y, atunci e bine totuși re aduce aminte de vremuri odioase. La Unul dintre crezurile mele în ceea zarea sa de către breaslă în teribila pri- să o pățească. Vă spun doar că nu există fel de adevărat este că anumite reacții la ce privește istoria este legat de atenția măvară a anului 1977 şi nici arestarea pe lumea asta vreun motiv pentru ca ci- această furie sînt imprudente și denotă care li se cuvine, individual, persona- şi apoi trimiterea în exil nu au fost în neva să dorească îmbolnăvirea cuiva. Și cam același spirit, dar de semn schimbat. jelor care o scriu filă cu filă, rînd cu măsură să-i diminueze lui Paul Goma dacă vreunul dintre dumneavoastră cre- e pildă, ridicarea problemei rînd. Paul Goma, care ne-a părăsit zi- irepresibila nevoie de adevăr, de exorci- de altfel, îl rog să se oprească aici și să pă- linguriței de împărtășanie la ni- lele trecute, a fost un personaj care me- zare prin scris şi atitudine civică a rău- răsească acest articol. D vel de pericol public a fost, desi- rită amintit. Ana Maria Cătănuș, cer- lui pe care-l vedea în societate. paima, se știe, scoate la iveală bes- gur, o enormă exagerare. Este de spus în- cetător științific în cadrul Institutului Şuvoiul de literatură-mărturie înce- tia din om. De aceea, creștinii în- să că exagerarea nu a venit de la adver- Național pentru Studiul Totalitarismu- put de Paul Goma în România prin ro- S cearcă să-și umple sufletul cu sarii Bisericii, ci chiar de la cei care își în- lui, și-a concentrat parte a studiilor a- manele Ostinato, Uşa, Gherla şi conti- speranță, singura „schemă de tratament“ chipuie că o apără de aceștia. Firesc, Pa- supra formelor de disidență din Româ- nuat în exilul parizian s-a împletit cu împotriva fricii. Sus să avem inimile! Mai triarhul recomandă anumite măsuri sa- nia anilor 1970-1980 și a avut amabili- un pronunţat activism civic, manifestat ales în vremuri ca acestea, în care ceva nitare. Urmare acestei recomandări, să tatea să pună accentul astfel: în ţară şi apoi în Franţa, unde Goma nu ce aproape nu cunoaștem îmbolnăvește faci din lingurița de împărtășanie simbo- „Figură fondatoare a disidenţei româ- a ezitat să susţină cauza puţinilor opo- și ucide, civilizația noastră secularizată lul rezistenței credinței împotriva drep- neşti, Paul Goma a fost în esenţa sa un zanţi români. s-a dovedit a fi foarte vulnerabilă la spai- tei credințe este o prostie. Să spui, cum răzvrătit întru adevăr, un contestatar Refuzul nuanţelor, intransigenţa mă. Ce repede s-a răspîndit frica! Preci- am auzit, că lingurița de împărtășanie perpetuu al abuzurilor la care era su- şi, uneori, incapacitatea de a accepta zez imediat că frica nu-i deloc același nu e susceptibilă să disemineze viruși pus individul trăind într-o societate co- că adevărul nu este întotdeauna doar lucru cu prudența. Cînd ne e frică, nu pentru că se moaie în vin, care are o munistă, un denunţător acid al duplici- unul singur l-au transformat pe Goma sîntem prudenți, iar tot ceea ce face concentrație alcoolică anumită este o tăţii, minciunii şi individualismului ca- într-un neînţeles, care a refuzat să pă- un om sub imperiul fricii este, de fapt, dovadă de ignoranță, nu un argument. re nu lăsa decît într-o măsură infimă să răsească tranşeele chiar şi atunci cînd imprudență. În fața molimei de acum, o- Preoții care au ținut la linguriță mai se nască solidarităţi. adversarul pierduse lupta, în 1989. mul actual nu poate să fie prudent. Pen- mult decît la orice altceva, imaginîndu-și Adevărul, neuitarea, întrebările s-au Un destin tumultuos, Paul Goma tru că nu are nici un reper, atitudinea că puterea împărtășaniei stă în linguriță, împletit într-un fir roşu care i-a traver- rămîne în conştiinţa publică prin cura- echilibrată, care îmbină optim protecția ar trebui să se mai gîndească o dată la sat existenţa lui Paul Goma şi l-a înso- jul său şi prin refuzul capitulării în faţa sănătății cu libertatea, îi este imposibilă. sensul profund al actului tainic pe care ţit din copilăria fragedă pînă la maturi- unui regim represiv, indiferent de con- Așa că vedem cum se repede la extreme. îl administrează. Rugăciunile care fac tate, în succesivele exiluri – geografice, secinţe. Mai mult decît atît însă, nume- De cînd a intrat virusul în cetatea noas- din vin și din pîine substanță euharisti- literare – care i-au marcat viaţa. le său devine sinonim cu «neuitarea», tră s-a simțit imediat polarizarea. Unii că nu se referă la linguriță. Lingurița se Dezrădăcinat la o vîrstă fragedă, obli- «aducerea aminte», ca mijloc de cunoaş- cereau isterizați un fel de carantină to- sfințește, sigur. Dar absolut orice lucru gat la poate cel mai dureros exil dintre tere, înţelegere şi, în final, de însănăto- tală. Armata pe stradă și absolut toți în din biserică se sfințește. Nu în linguriță toate (1944) – pierderea căminului pă- şire a societăţii în care trăim.“ case, cu suprimarea oricărei activități. stă taina! Nimic nu oprește preotul să rintesc de la Mana, din Basarabia, sur- Alții, dimpotrivă, cereau viața normală, sfințească un set de 100 de lingurițe de sa identităţii sale –, Paul Goma a acu- ba chiar ceva mai avîntată dacă se pu- unică folosință. Încăpățînarea îmbufna- mulat traume provenite din incapacitatea, că nu e dracul atît de negru, gripe au tă în lingurița unică este exact ceea ce tea sa de a se reţine în a pune întrebări mai fost și doar făcînd boala capeți imu- activiștii anticlericali au nevoie ca să-și de nerostit într-o societate totalitară, de nitate. Rapid, balanța între aceste extre- construiască discursul. a-şi stăvili impulsul de a rosti adevărul me s-a schimbat și cea de-a doua tabă- Și uite-așa, oamenii sînt minunați, nu‑i sau a manifesta solidaritate. ră, cea a „curajoșilor“, aproape s-a golit. așa? Pe măsură ce ne uităm la știri, ajungem n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 9 TÎLC-SHOW

Selma IUSUF anti nostalgia legende urbane Eminescu / 170 „O stare de nervozitate acută dom nește în toate cercurile. Judecata re- Altfel ce lipsește de pretutindeni și mai ales de acolo unde ar trebui neapărat să ă fie o coadă de vreo zece-cinșpe e un automat de cafea și acolo vrea să a- pe noi. Ce mesaj frumos. Mă simt iar ca nu lipsească. Trecem prin niște zi- oameni. Stăm deșirați, ca mărge- jungă. E subțirică, brunetă, cu părul tuns într-un film prost, o angoasă greu de defi- le în adevăr foarte grele și trebuie S lele lipsă dintr-un colan ieftin, la băiețește, răvășit. Are o țigară aprin- nit îmi încleștează fălcile. Vocea suavă îi în sfîrșit să ne dăm seama că aceas- distanță de doi metri fiecare. În fața mea să în colțul gurii și un aer șmecher, viu, dă înainte, eu văd în fața ochilor măștile ta este plata, foarte scumpă poate, a un tip mai bătrîior (e voie să zici asta, a- inteligent. O văd descurcîndu-se în ori- alea asiatice din Brazil, în capul meu se greșelilor și a rătăcirilor noastre poli- re voie să iasă din casă?) pare resemnat, ce situație nenorocită a pus-o viața asta, pornește o varză cu 1984, cu Ministerul tice săvîrșite de treizeci de ani încoa- cu o pungă din alea mari de Mega, goa- între toate animalele grase și lente care Adevărului și cu toate rahaturile pe care ce. De la mișcarea din 48 și pînă as- lă deocamdată, cu mînerele petrecute pe populează orașul, între noi, bizonii, urșii le cităm cînd vrem să dăm bine. tăzi națiunea românească, pe tărîmul încheietură. Vîntul o ia, o scutură, o um- burtoși, vulpile prețioase, iepurii fricoși, jung la ai mei cu proviziile. politic, n-a făcut alta decît a se lepă- flă, i-o lipește de pantaloni. Are o mască ea e o nevăstuică cu blana neagră și lu- N‑au mai ieșit din casă de do- da sistematic de orice tradiție, a răs- albă pe față. O ține pe gură, nasul e li- cioasă pe care n-o poți prinde și nici zdro- A uă săptămîni, au înțeles as- turna orice autoritate, a arunca de- ber. În spatele meu, o tipă tînără și foar- bi în pumn. ta, nu ies nici măcar în fereastra aia parte orice s-ar fi putut numi origi- te înaltă – genul învingător în orice dis- Comoțiunea se stinge în momentul în cade timp permisă, „mai bine stați aca- nal în viața ei națională, și-n același topie – e îmbrăcată complet în negru și a- re toată lumea pricepe că nevăstuica vrea să, vă cumpărăm noi tot“, le spuse- timp a adopta, cu mai multă ardoare re o mască din cele profi, cu un soi de ca- doar o cafea și nu concurează pentru droj- sem. Sun, le zic să ia distanță, intru și decît cuartalurile de coloni din Ame- pac în față. Tot neagră. Am căutat acum diile și făinile din magazin cu care habar le pun pungile doldora în bucătărie. rica de miazănoapte și pe o scară tot pe Google să văd cum îi zice acestui tip n-am ce facem atîta. Fata străzilor scoa- „N-am găsit drojdie“, o anunț pe maică- atît de înaltă, toate reformele, toate de măști și nici n-a trebuit să tastez foarte țigara aprinsă din gură și o pune așa, mea, care pare că a intrat și ea în con- teoriile cosmopolite, toate calapoadele te mult – rezultatul a curs pe milioane de arzînd, pe jos, la ușă. Intră să-și ia cafea- cursul ăsta mondial de copt. „Dar ți-am internaționale, în viața politică și inte- căutări –, N95 îi zice, se pare. Căpăcelul ua. Toată coada se uită cu ochii căscați adus de la mine“ – completez. Urmează lectuală, în limbă, în moravuri, în tot. ăla ca de cola din mijlocul feței – filtrul – la țigara aia fumegîndă. „Băi, doar n‑o un moment semipatetic în care părinții Libertatea fără margini pentru ori- îi dă un aer de personaj hibrid – jumătate s-o bage în gură după aia!“, aud gîn- mei nu ne pot îmbrățișa. Taică-miu par- ce individ, pentru toate necurățeniile om, jumătate iepure, din mangas. dul colectiv al turmei noastre mascate și că s-a micșorat și se dă mare că e verde, ce s-ar scurge din cele patru colțuri Nimeni nu scoate un sunet. E o coa- înmănușate. Iese în cîteva clipe cu carto- dar parcă are lacrimi în ochi. Sau eu am, ale lumii, în România ca și-n Ameri- dă liniștită și teribil de organizată, o ti- nul de cafea în mînă, culege țigara, o în- naiba știe. „Ia punga aia de lîngă telefon, ca; fraternitate și egalitate între om și pă, responsabilă din magazin, cheamă fige în colțul gurii și pleacă. În capul unic v‑am făcut ceva“, zice maică-mea de la om; republici mari și mici și prezidenți cîte cinci oameni înăuntru. Ceaușescu al cozii apare imaginea vie a coloniilor de doi metri regulamentari distanță. de republică pe toate ulițele și-n toate ar fi fost mîndru de noi, îmi scapă un coronaviruși portocalii care-i mișună pe Iau punga în care adie călduță o plăcin- cafenelele, în România ca și-n Ameri- gînd. Brusc, în față se stîrnește o mică față. Fata din spate, cu dopul de cola N95 tă cu brînză. Fără drojdie. ca; șiretenia, vicleșugul și cinismul – comoțiune. Ridic ochii, o fată a străzilor, pe gură, oftează zgomotos. virtuți cetățenești; Geșeftul – scopul; care își face veacul la florăria acum goa- În magazin, ne evităm ca ciumații și Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef și politica umanitară – mijlocul. Aces- lă, vrea să intre în magazin, iar lumea ne umplem cu vîrf coșurile. În difuzoa- la știri, radio Kiss FM și Magic FM. tea pe tărîmul politic; pe cel economic, din față protestează și o trimite să ia coare, o voce suavă zice să cumpărăm res- nimic, curat, nimic; din nenorocire în- da de la capăt. Fata nu vrea să-și ia de ponsabil, ceva de genul că orice exces de tru aceasta ne deosebim cu totul de mîncare. Vrea cafea. Pe lîngă casele alea cumpărături îi dezechilibrează și pe ei, și n n n America. Rezultatul îl vedem, și poate că așa de tîrziu încît îl vedem în zadar. Sîntem azi un popor de abia aproape cinci milioane de suflete. Nimic, Cătălin ȘTEFĂNESCU aproape absolut nimic nu se produce în adevăratul înțeles al cuvîntului în fără doar și coate țara aceasta decît pe tărîmul agricol; în cea mai mare parte în agricultura noastră se lucrează într-un chip cu to- Cum va arăta tul rudimentar și, mulțumită nesta- torniciei de temperatură ce domnește în valea dintre Carpați, Dunăre și Ma- narcisismul după rea Neagră, producția noastră atîrnă mai mult de la bunăvoința cerului, de la mila elementelor lui.“ ncă de la primele semne ale alertei în SARS-CoV-2? [„Cu cît trec zilele una după alta“], Europa, au început să circule scena- cum și-ar fi autoadministrat un soi nou de și cascade care prăbușesc din cer ape de Timpul, 1879, în Opere, X, ed. cit. Î riile care proiectau deja lumea de du- afrodiziac al masochismului, apt să-i ducă, limpezimea cristalului. Ne vedem în stra- pă criză. Multe dintre aceste narațiuni sînt instantaneu, „pe culmile disperării“. Alții ie albe, îngînînd mantre și îmbrățișînd coun amestec policrom de utopii sau perspec- îndeamnă la ieșire în stradă, contaminare paci, iubindu-ne nemărginit și acceptîn- liarde de poze și mesaje. Ce discernămînt tive distopice, teorii ale conspirației și cal- în masă, obținerea „imunității de turmă“ și du-ne, indiferent de rasă, sex, credință. U- să ai din mijlocul acestui haos? Sîntem cule de toate felurile, previziuni bazate pe dezamorsarea „acestui scenariu de insta- nii, plecați foarte hotărît pe calea pocăinței înfometați de „eveniment“, avem nevoie de emoții sau pe ceea ce unii numesc „modele lare a unei noi ordini mondiale“. Cioran și ecumenice universale, îi ridică imnuri de „experiențe“, de „senzații cît mai convingă- matematice“. După cum e normal, fiecare Camus sînt recitiți în draci. mulțumire și slavă virusului care „ne-a toare“. Uite că avem ditamai evenimentul. spune ce-l taie capul. E suficient să ieși în Oricum ar arăta formulările, o parte a vindecat“. Ne-a adus aminte de „adevă- Cu senzații destul de convingătoare. Nu piața publică, adică în rețeaua socială, flu- narcisismului nostru abisal e preocupată ratele valori“, ne-a făcut să redescoperim prea băgăm în seamă o a treia categorie turînd o foaie de hîrtie pe care ai desenat de plăcerea privirii spre imaginea virusu- „frumusețea vieții“. Cum se ridică starea de de păreri, care se aud ici și colo. E drept, o schemă, căreia-i spui „proiecție matema- lui care sfredelește de zor în „condiția noas- alertă de pe planetă, cum ies toate popoa- își fac loc și destui rătăciți cu propensiuni tică“. Publicul va da năvală să vadă chipul tră fragilă“. Acum, atenția e concentra- rele la igienizare voluntară, împăduriri și apocaliptice. Dar există voci care spun că, catastrofei. Narcisismul accentuat al lumii tă pe toate aspectele posibile ale măreției marcări de trasee turistice, care să nu afec- odată criza trecută, s-ar putea să ne tre- în care trăiam înainte de criză a căpătat o suferinței noastre. Ieri, ne înghesuiam, dînd teze cu nimic flora și fauna Terrei, trans- zim într-o lume cu granițe pe care nu le nouă dimensiune. Noi, oamenii, ne contem- din coate, să ne faceam „selfiuri“ în Piața formată integral în zonă protejată. Ne spu- mai treci atît de ușor. O lume în care răzbu- plăm dintotdeauna, admirativ, nenoroci- San Marco. Acum, ne bucurăm că s-a lim- nem, dojenitor, ce tîmpenie era să facem, narea asupra oricărei forme de liberalism rea și posibilitățile ei de adîncire în dez- pezit apa canalelor venețiene. Dar, în se- neglijîndu-ne semenii, așteptînd pînă în să fie destul de dură. Pentru că „posibilita- astru. Acum, vehiculăm fără oprire cifre cret, ne frecăm palmele, așteptînd momen- ceasul al doisprezecelea să salvăm lumea tea de a face orice ne-a adus aici“. Pentru de îmbolnăviri și decese, împărțindu‑ne tul în care vom năvăli din nou, cu milioane- de la pieire. Și-ntr-o situație, și-n cealaltă, că „circulația neîngrădită a produs dezas- în două tabere: euforici ai catastrofei și le, să vedem cît de limpede mai e apa din fie ne contemplăm patologic catastrofa (un trul ăsta“. Mulți oameni pot fi gata oricînd negaționiști. canalele alea. Azi, ne întrecem în discur- monstru din noi sperînd într‑un număr de să-și cedeze libertăți fundamentale pentru Unii spun că ne prăbușim în dezastru, suri, care mai poetice, care mai acide, des- victime cît mai mare, așadar cifre cît mai a cîștiga „siguranță“. Alții spun că statul – cu un entuziasm pe care-l mai întîlnești pre cum am dus planeta pe marginea pră- convingătoare, care să ne justifice foamea în general – nu va ceda atît de ușor toate doar la cursele de cai, cînd ai pariat și urli pastiei, cum am umplut-o de gunoaie și de disperare), fie ne admirăm imaginea vi- prerogativele pe care și le-a asumat în a- din toate puterile, susținîndu-ți favoritul. i-am sufocat locurile minunate cu prezența itoare, de ființe evoluate, gata să dăm mî- ceste zile. Unii zic că e bine, ca răspuns la Și, printre gîfîieli, mai adaugi că „Ăsta-i noastră. Chiar și cruzimea ne-o vedem ca pe na cu extratereștrii și să le împărtășim din uriașa putere a companiilor și a trusturi- abia începutul nenorocirii! O să fie cumplit o sublimă componentă a ființei. Mîine vom experiența noastră, predîndu-le o lecție de lor transnaționale. Alții că nu-i grozav de- de rău!“. Alții spun că dezastrul nu exis- da năvală și mai abitir în locurile astea. Cu umanism. loc, nici așa, nici așa. Ci că trebuie, acum, tă, că e o chestie fabricată, că ființa uma- o conștiință a faptului că fiecare dintre noi e Senzaționalismul care ne-a impregnat și mai mult ca oricînd, să ne redescoperim ca- nă de la ora actuală e suficient de formata- mai calificat decît altul să se găsească acolo. cele mai intime fibre ale ființei ne aruncă litatea și puterea de cetățean. Vorbele su- tă comunicațional pentru a primi un hap Iar cealaltă față a narcisismului dezlăn lejer pe panta cifrelor. Trăim într-un ames- nă frumos. Dar nu-i deloc ușor de făcut așa de acest fel, producător de profundă anxi- țuit e privirea noastră rătăcită în oglinda tec de ficțiune, din miile de ore de filme și ceva. Pe termen scurt, un lucru pare cert: etate. „Se trimite atenția oamenilor în al- viitorului. Acolo vedem o lume „care nu va seriale pe care le înghițim zilnic, și o rea- următorul mare spectacol va fi cînd vom tă direcție, ca să se refacă un pic de ordine mai fi la fel“. Ne recunoaștem, evident, pe litate încețoșată de alte mii de ore de știri, ieși din case. în bani și-n circulația lor.“ Unii arată ca și noi, în peisaje serene, între munți semeți comentarii, scandaluri de rețea socială, mi- n n n

10 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l «…DIN POLUL PLUS»

Olivier CLÉMENT Bogdan TĂTARU-CAZABAN Paradoxul fricii Arta și credința în viața spirituală

n lucrarea artistului, în lucra- primit de „mulțumesc“-ul omului, de lui, partea corpului cea mai transpa- n toate modulațiile ei, de la vagă neliniște la rea oricărui om care se smul- cîțiva oameni care intră în „starea rentă a persoanei, atîtea indicii care angoasă, frica spune lucruri esențiale despre Î ge din somnambulismul cotidi- de jertfă“ a lui Hristos, în numele în- permit tocmai frumuseții să suscite Î noi, despre felul în care sîntem alcătuiți și, mai an, există căutare, aprofundare, în- tregii umanități și al cosmosului… comuniunea și să fie suscitată de ea. cu seamă, despre propria așezare în viață. În gene- trebări. Sau, mai simplu și într-un Arta propriu-zis liturgică – icoa- Dar această asceză, în viață la fel ral, dezvăluie o dependență de certitudini și de asi- cuvînt care rezumă tot, există trezi- nele (și frescele, mozaicurile, spațiul ca în actul creator, dă o anumită va- gurări, chiar dacă multe sînt fragile sau de-a drep- re. Bătrînii asceți spuneau că cel mai arhitectural de asemenea), imno- loare lucrului repetitiv al artizanu- tul iluzorii; o atașare de rutine care face ca reflexe- mare păcat este uitarea: adică să de- grafia și muzica sa, simbolurile și lui și permite marelui creator să fie le să ne locuiască încet-încet pînă la a ne da afară vii opac, insensibil, cînd foarte ocu- gestica slujirii – are ca scop primi- liber, o libertate care nu se separă din casă; și o tendință achizitivă prin care încercăm pat, cînd ușor senzual. Incapabil să rea revelației, sensibilizarea față de dragoste. Să ne gîndim la capo- să umplem golul lăuntric sau ocolim întrebările și te oprești o clipă în tăcere, să rămîi de aceasta, o sensibilizare a între- doperele acestei tradiții: Hristos de confruntarea cu sine. Sînt situații în care frica ridi- uimit, șovăind în fața abisului, fie el gii ființe, adică a adîncului inimii, la Mănăstirea Sopocani, despre care că vălul țesut tenace peste ceea ce sîntem și ne îm- de oroare sau de jubilație. Incapabil unde inteligența și dorința își gă- Yves Bonnefoy a scris pagini decisi- pinge tiranic să ne vedem față către față. În singu- să iubești, să admiri, să te revolți. sesc rădăcinile și le adîncesc prin ve, pogorîrea la Iad de la Mănăstirea rătatea sa, Isaac Sirul scria despre funcția revela- Incapabil să primești ființele și lu- transfigurarea lor. Arta propriu- Chora din Constantinopol sau fluidi- toare a acestei stări în viața spirituală: „Inima dă crurile. Insensibil la solicitările se- zis liturgică are sensul de suport tatea din lucrările lui Rubliov… mărturie prin frica ce-o apasă și o războiește înă- crete, totuși constante ale lui Dum- al contemplației, posibilitatea de Occidentul a cunoscut o artă li- untru că-i lipsește cineva“. Esențial pentru a ne da nezeu. a-L cunoaște pe Dumnezeu printr- turgică atît de asemănătoare: în pic- seama ce se petrece este raportul pe care cei înde- Aici ne oprește arta. Ne adîncește o anumită frumusețe, aceea despre tură, pînă la Cimabue și Duccio, în lung exersați în retragere și introspecție îl stabilesc în existență. Face din noi oameni, în care Sf. Dionisie Areopagitul spu- muzică pînă la Schütz și Monteverdi. între frică și lipsă. Cuprinși de angoasă în fața unei loc de mașini. Ea ne redă bucuriile nea că „naște comuniunea“. În a- Apoi, apariții sporadice: pacea unei amenințări insidioase și invizibile, ne cunoaștem solare și rănile sîngerînde, ne sensi- ceastă artă este mai puțin vorba de scene pictate de Georges de la Tour fragilitatea, mai ales sub forma carenței: nu sîn- bilizează în fața angoasei și a uimi- „sacru“, cît despre „sfînt“. sau gravate de Rembrandt, o Sfîntă tem făcuți să fim singuri, nu avem toate resursele rii. Uimire, uneori, în fața origina- „Sacrul“ este o categorie statică Față de Rouault… în noi sau, mai bine zis, nu le putem actualiza decît lului, a „paradiziacului“, a inocenței ce divizează: există sacru și profan. Dar vocația Occidentului a fost al- în relație cu altcineva. plăcerii, care devine mulțumire pen- „Sfînt“ înseamnă un dinamism de ta: din divino-umanitatea lui Hris- În viața spirituală, imposibil de obținut fără re- tru existență. Este prima frumusețe, sfințire; în realitate, „profanul“ es- tos, ea a explorat umanitatea. Poa- tragere și răgaz, conștiința acută a lipsei este și o / Raiul de iubire cu-nmuguriri de- te profanat: el trebuie eliberat de te ca reacție împotriva unei secula- paradoxală descoperire a temeiului, a unicului te- pline, / Tărîm al frumuseții cu dulci minciună, de posesivitate, de obiec- rizări a divinului, care a rezultat – mei în proximitatea căruia orice frică slăbește și se plăceri furate (Baudelaire). tivare, pentru a fi luminat de soa- cine știe? – din separarea de Orien- dizolvă: „Apropie-te, zice Domnul, ca să nădăjduiești Copiii își vorbesc în întuneric, chi- rele cel adevărat al învierii, pentru tul creștin, din pierderea „sensului întru Mine și te vei odihni de orice lucru și de orice pul unei fete se reflectă în oglinda a fi sfințit. „Sacrul“ este o stare, un apofatic“ al lui Dumnezeu, din ace- teamă“. Această mărturie a lui Isaac Sirul poate fi lunară. „Tot ceea ce ne-a rămas din spațiu delimitat. „Sfînt“ înseamnă le reprezentări prea omenești ale citită în pandant cu observațiile îndelung medita- paradis – spune Dostoievski – sînt strălucirea unei persoane: în Hris- lui Dumnezeu Tatăl, izvorul dum- te ale Sfîntului Ioan Scărarul: „Celui care nu se te- rîsetele copiilor și cîntecul păsări- tos, Dumnezeu „de trei ori sfînt“, se nezeirii (în arta icoanei, reprezen- me încă de Dumnezeu îi este frică și de umbra sa“ lor.“ face chip, deci prin Hristos eu pot să tarea Tatălui este interzisă). Astfel, (XX, 10). Cu alte cuvinte, există o ambivalență a fri- Dar, de la fericitul Augustin la văd în Dumnezeu orice chip. Aici ar- Occidentul a fost condus nu spre o cii, o capacitate structurală a noastră de a intra în psihanaliști, ni s-a spus că vierme- tistul, care adesea nu este decît un artă a transfigurării, ci spre una a trepidație atunci cînd ne confruntăm cu propria lip- le se află în fruct, șarpele în paradis, artizan, asumă o diaconie eclezială. exodului, de explorare a erosului și să, ca și cum abisul și cerul s-ar afla în cea mai răs- perversitatea în copilărie. Paradisul El nu poate fi decît un om de rugă- a cosmosului pe care le abandonase colitoare apropiere. Dacă diagnosticul existențial al este în același timp aproape, dar și ciune, își asumă credința prin rugă- un creștinism pietist și moralizator. fricii devine mobilizator, frica însăși se transformă pierdut, iar această proximitate in- ciune, asceză, deschidere spre mare- Răsăritul a salvat secretul chipului, în virtutea despre care din Psalmi (110, 10) aflăm terzisă este atroce. Existența este le fluviu al vieții adevăratei Tradiții, Apusul a scrutat splendoarea tru- că este „începutul înțelepciunii“. Dar dacă devi- nostalgie, totul se strică prin moar- pe care o putem defini ca fidelitate pului și a regăsit sacrul cosmic, mai ne hipnotică și paralizantă, sau se consumă într-o te, iar pentru a uita de aceasta, o- față de Cuvîntul actualizat neînce- ales cînd a avut acces la arta „pri- nesfîrșită agitație de suprafață, frica nu poate fi alt- mul inventează paroxisme în care tat prin Duhul Sfînt. Artistul, sau mitivilor“ și la cea din alte emisfere ceva decît o patimă ce va conduce inevitabil la ura frumusețea devine ucigătoare: Or- artizanul, încearcă să se elibereze de spirituale ale umanității, din India în față de ceilalți și de sine. Tirania ei reflectă, de fapt, bitul flutur zboară spre tine, lumîn- subiectivitatea sa închisă, să între- Japonia, prin Tibet și China (…). măsura sa revelatoare și puterea pe care o are pen- are, / Slăvindu-te drept torță cînd a vadă modelul său printr-o contem- ît despre lucrările numite tru a schimba dinamica întregii ființe. început să ardă. (Baudelaire). plare transsubiectivă, să transforme „post-creștine“, care își trag În prima epistolă a apostolului Petru citim: A doua frumusețe manifestă a- prin Cruce „patimile“ ambigue și pa- C seva din imageria Bisericii, „petreceți în frică zilele vremelniciei voastre“ (1, ceastă rană, această fascinație, sive într-o compătimire creatoare. acestea ne cheamă la un mare efort 17); „lucrați cu frică și cutremur mîntuirea voas- acest strigăt: „Frumusețea va fi con- ar atunci, spune omul de azi, de aprofundare; în Duhul Sfînt nimic tră“ sună și îndemnul apostolului Pavel către Fili- vulsivă sau nu va fi deloc“; strălu- pictorul de icoane sau com- nu poate fi „post-creștin“, ci doar mai peni (2, 12). Însă îngerul de la mormînt și Hristos cirea trupurilor dispare în tortu- D pozitorul care-și pune muzi- tainic și mai lăuntric creștin. Adevă- însuși îi întîmpină pe cei care vor fi martorii Învierii ră, moartea devine una dintre arte- ca în slujba Cuvîntului nu sînt liberi. ratul răspuns creștin la „blasfem“, astfel: „Nu vă temeți!“. Prezența sa nu este compa- le frumoase; subiectivitatea contra- Ce înțelegem, deci, atunci cînd spu- precum și la indiferența (aparentă) tibilă cu frica, cu acea frică destructurantă, cu pră- dictorie, asfixiată reface neîncetat nem „libertate“? Evident, vom răs- a epocii, ar fi mai întîi, mi se pare, pastia deznădejdii, ci insuflă curajul și speranța în aceleași gesturi distructive. Uneori, punde că a fi liber înseamnă a face dezvoltarea unei arte liturgice stră- condițiile în care nimic omenesc nu le mai face pla- totuși, străluciri de parusie țîșnesc ce vrei. Dar ce vrea omul? Căci omul lucitoare, un munte înalt în care ce- uzibile. „Nu vă temeți!“ este însoțit, chiar și tacit, din altă parte, dintr-o interioritate este deșirat, contradictoriu: „Căci nu rul se condensează în zăpada lumi- de „Îndrăzniți!“, de chemarea de a ieși din repliere transsubiectivă. Zăpada ce acoperea fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe noasă, care ea însăși va da naștere și dintr-o sumbră resemnare, dar mai cu seamă es- aparențele se topește, măștile cad, care nu-l voiesc, pe acela îl săvîrșesc“ unor pîrîuri, rîurilor, preeriilor, live- te un îndemn la a ne apropia de temeiul mai adînc un chip se descoperă, ochii sînt stele (Romani 7, 19); omul este stăpînit de zilor. Aceasta ar fi apoi bogăția unei decît noi înșine. Să ne amintim cum călătorilor spre de lacrimi, adîncul inimii se mișcă, pornirile din inconștient, de marile arte de nartex, o artă de „trecere“, de Emaus, care îi reproșau că nu este la curent „cu ce- fiecare lucru pare un miracol. forțe ale societății și ale cosmosului. „călăuză“ (în sensul lui Tarkovski) le întîmplate“, Iisus a trebuit să le facă o serioasă Cea de-a treia frumusețe are pe Frumusețea creată de acest om, da- între blînda strălucire pe de o par- anamneză ca să-i scoată de sub povara opiniei ge- frunte nu o stea, ci o cruce. Pen- că se aventurează în domeniul litur- te, iar pe de altă parte, frumusețea și nerale și a spaimei. tru cel care nu o vede, descărcarea gic, nu riscă oare să fie o frumusețe oroarea lumii. Mă gîndesc, de exem- Patima fricii este o maladie a distanței și a în- – cum se spune despre o descărcare de posesiune? Nu este oare mai li- plu, la Dostoievski, la Péguy, la Ber- singurării. Virtutea fricii, de la care pornește electrică – este prea mare, este ne- ber, cu adevărat liber, omul elibe- nanos, la T.S. Eliot, Pasternak sau înțelepciunea, apare ca un pod al speranței, ca o bunie, poate sinucidere, suicid bap- rat, împăcat, scăpat de angoasă prin Soljenițîn… Ca și cînd ar fi venit pedagogie a credinței, pentru că, așa cum formu- tismal, cine știe? credință, de narcisism prin rugăciu- momentul în care libertatea trebuie lează lapidar Evagrie Ponticul, „credința neclintită Totuși, dacă există căutare, da- ne, omul deschis și unificat în același să aleagă: sau să intre în dezagrega- nu primește bîntuielile fricii“. După cum nici „în iu- că rana este mortală, există de a- timp în lumina harului, omul care, re sau să presimtă, chiar din adîn- bire nu este frică“ (1 Ioan 4, 18). Însă pînă la acea semenea și revelația. Sînt mai mul- departe de a se vedea demiurg, se ac- cul iadului, în lumina anumitor pri- credință și acea iubire, viața spirituală, ne spune te revelații, știu, și doar Dumnezeu ceptă drept creator al imaginii Cre- viri, cea a Fecioarei din Vladimir sau Diadoh al Foticeei, e trăită ca un amestec de tea- înțelege taina „iconomiilor“ care par atorului său? a lui Mouchette, că ea are nevoie să mă și de iubire, în vreme ce „dragostea desăvîrșită să contrazică. Pentru mine, Hristos De aceea, arta liturgică nu poate fie eliberată. este proprie drepților curățiți pe deplin, în care nu recapitulează toate aceste „vizite exista fără reguli, fără „canoane“, ca- mai este frică“. Înțelepciunea ne lasă să întreve- ale Cuvîntului“ și despre revelația re sînt un fel de asceză a sa, care pre- (acest text a apărut dem toate acestea, însă doar Învierea oferă anti- creștină vreau eu să vorbesc. O- cizează dispoziția scenelor, individu- în Viitorul Bisericii de Olivier dotul fricii, pentru că neagă puterea morții. A cre- mul primește această revelație cu alitatea chipurilor, din respect pen- Clément, traducere de Vasile Manea de în această Înviere înseamnă a trece de la frică credință și gratitudine. Euharistie tru cel mai simplu dintre credincioși, și Ciprian Vidican, Editura Patmos, la speranță. înseamnă „mulțumesc“. În adîncul care trebuie să-și poată recunoaște Cluj-Napoca, 2014) său, Biserica nu este nimic altceva prietenii. Perspectiva inversată, decît „mulțumesc“-ul lui Dumnezeu frontalitatea, rolul esențial al chipu- n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 11 O, TEMPORA!...

Teodor TIŢĂ contraintuiția Nu vă obișnuiți – cu statistica – cu letargia – cu iminența dezastrului – cu listele din Dilema veche – cu ideea că pisica nu încearcă să vă – cu isteria – cu incertitudinea salvării – cu Trump omoare în somn – cu izolarea – cu grupurile noi de WhatsApp – cu Macron – cu versurile astea: „Give me a Leonard – cu milițienii de pe stradă – cu profeții – cu Orbanul lor Cohen afterworld / So i can sigh eter- – cu milițienii din televizor – cu antiprofeții – cu Orbanul vostru nally“ – cu mașini din care cîntă imnul – cu miracolele – cu primarul – cu cărțile din bibliotecă – cu cearcănele – cu oamenii buni – cu gîndul că Italia e hecatombă – cu optimismul nejustificat – cu certitudinile – cu oamenii răi – cu ideea că virusul are pașaport – cu ora de vară – cu Zoom, Skype sau Hangouts – cu oamenii care pleacă – cu supravegherea – cu pesimismul – cu autosuficiența lui Vela – cu oamenii care vin – cu mesajul neașteptat de la fostul sau – cu topurile de orice fel – cu autosuficiența proprie – cu oamenii care respectă restricții fosta – cu statistica – cu melancolia altora – cu oamenii care nu respectă restricții – cu știrile externe traduse de români – cu statul salvator – cu liniștea – cu știrile românești scrise în alte limbi Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi – cu statul absent – cu megafoanele – cu știrile pe surse la twitter.com/jaunetom. – cu statul degeaba – cu lecții învățate online – cu știrile oficiale – cu concertele online – cu lecții învățate în două săptămîni – cu descumpănirea n n n

Matei MARTIN mapamondul de buzunar Urgențele de după starea de urgență riza sanitară a potențat toate slă- biciunile sistemului cultural. Mai C ales artiștii independenți sînt afectați: fără venituri constante și fără statut, au fost aruncați de la periferia sistemului în afara lui. Apelurile lansate de numeroși creatori și organizații culturale, dar și mobilizarea la nivel poli-

tic au produs cîteva soluții care îi pun la © wikimedia commons adăpost, pentru moment, pe cei mai vul- nerabili. Printre altele, e vorba de amî narea termenelor de plată pentru anumite dări la stat, cadrul legislativ pentru amînarea ratelor bancare și garan- tarea unei indemnizații egale cu 75% din salariul mediu net pentru cei care cîștigă din drepturi de autor. Aceste mă- suri anunțate de guvern rezolvă măcar parțial criza de moment. E puțin, prea puțin, vor spune mulți dintre cei loviți de criză: în Franța și în Germania, guvernele au introdus deja pachete financiare generoase pentru a susține cultura. Ro- mânia oferă ajutor social pe post de sprijin pentru cultură. ubvenționarea și co-finanțarea producției culturale vor fi nece- S sare și pe mai departe. Sistemul public continuă să fie finanțat și pe perioada crizei sanitare chiar dacă accesul publicului e blocat. În schimb, micile în- treprinderi și ONG-uri culturale, structural fragile, riscă să se prăbușească în absența unor finanțări dedicate care să le asigure subzistența. Însă intervenția statului va fi necesară și după încheie- rea stării de urgență. Prioritatea: relansarea consumului. O misiune complicată, rit tinerilor prin aplicație mobilă și me- de euro prin care tinerilor li s-au oferit concerte, cărți etc. reprezintă un instru- căci altele vor fi grijile atunci cînd vom nit să acopere exclusiv produse culturale: „bonuri culturale“ – un fel de cecuri în ment indispensabil, mai ales în regiunile ieși din izolare. Cu resursele epuizate, nu cărți, bilete de intrare la muzeu, la tea- valoare de 500 de euro fiecare pentru a subdezvoltate. Voucherele ar acoperi, pe prea îți vine să mergi la teatru, la cinema tru, la cinema etc. În plus, aplicația fur- achiziţiona cărţi şi bilete la evenimente de o parte, o nevoie reală a consumatori- ori la librărie… Susținînd consumul, sta- nizează și o perspectivă asupra ofertei: culturale. Acest tip de intervenție, pe lor de cultură pauperi și ar injecta capital tul va susține, indirect, și relansarea a- informații cuprinzătoare despre eveni- bază de vauchere oferite populației, are într-un sistem de instituții aproape pa- cestui sector al economiei puternic lovit mentele culturale din regiunea în care se trei avantaje. E o modalitate de a încu- ralizat din cauza lipsei resurselor. Asta, de criză. află potențialul consumator. Un pașaport raja consumul inclusiv în rîndul celor cu firește, acolo unde încă există infrastruc- apetență redusă de a participa la eveni- tură: căci librăriile au dispărut aproape mente culturale, oferă consumatorului cu totul în mediul rural și mic-urban, ca România oferă ajutorul social posibilitatea de a alege produsul cultu- să nu mai vorbim de paragina rețelei de pe post de sprijin pentru cultură. ral potrivit, reprezintă o infuzie de bani cinematografe… Pentru a pune în prac- într‑un sistem blocat tocmai din cauza tică o asemenea măsură e nevoie de un lipsei de resurse financiare. program coerent, susţinut de Ministerul Modele viabile există, nu e nevoie să in- cu GPS. Această modalitate de finanțare În România, accesul la cultură este ine- Culturii şi executat alături de Ministe- ventăm roata. În Franța a fost introdus, a consumului nu e o idee nouă: în 2015, gal și greoi. „Bonurile culturale“, vouche- rul Educaţiei. acum vreo doi ani, pașaportul cultural: Italia lansase un program guvernamen- rele acordate gratuit tinerilor pentru a fi un credit în valoare de 500 de euro ofe- tal în valoare de peste 250 de milioane folosite ca bonuri de plată pentru teatru, n n n

12 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l Coordonator: Sever VOINESCU Trădare! Texte și opinii de: l Emanuel CONȚAC (conferențiar universitar la Institutul Teologic Penticostal din București) „«Al treisprezecelea daimon». Ipostaza gnostică a lui Iuda Iscarioteanul“ l Peter STEIN (regizor), Andrei ȘERBAN (regizor) „Despre Brutus“ l Andra-Roxana TRANDAFIR (prodecan și lector universitar doctor la Facultatea de Drept, Universitatea din București) „Iubește-ți statul! O perspectivă criminologică și de drept penal“ l Sever VOINESCU „La o cafea cu un «spion»“ argument Trădarea, de ieri pînă azi BARBURISME u există boală pe ca- ascunderea lui și premierea lui dacă re să o disprețuiesc „își dă în gît“ tovarășii de rele. În fine, „N mai mult decît trăda- am ajuns în ziua de azi, cînd trădării rea“, spune un personaj al lui Eschil. i s-a dat mai mult decît o scuză: i s‑a Dar lumea s-a schimbat mult în ul- construit un cadru legal, iar trăda- timii 2.500 de ani. Trădarea nu mai tul este obligat să-l protejeze pe tră- e o boală și nici chiar de disprețuit dător. Mă refer, firește, la noile stan- nu mai este. Evoluția speciei uma- darde etice din lumea corporațiilor, ne este un tot mai profund și sofisti- acolo unde orice organizație trebuie cat avans în relativism. Ce părea in- să aibă un canal sigur, la dispoziția discutabil rău acum 2.500 de ani, azi oricărui salariat, prin care acesta își se privește cu mii de nuanțe, se scu- poate „turna“ șeful sau colegii fără ză, ba chiar se reevaluează – „Hm, nici un risc, și o structură obligată să parcă nu e chiar rău“, pare să gîn- investigheze imediat, păstrînd ano- dească omul modern despre ceea ce nimitatea „trădătorului“, care devi- strămoșul lui socotea că este un pă- ne „avertizor de integritate“. Deja, cat indiscutabil. trădătorul de ieri e izvor de integri- De pildă, s-a spus că, totuși, tră- tate astăzi. Frumoasă evoluție, ni- darea tiranilor nu e chiar blamabilă. mic de zis! Ba chiar că este eroică. S-a mai spus Dosarul acesta încearcă să discu- că trădarea venită dintr-o conștiință te din mai multe perspective chesti- pură sau, mă rog, în curs de purifi- unea trădării. Iar înainte de a vă do- care este și ea de lăudat. În cuplul modern, episoadele de infidelitate (o ri lectură plăcută și folositoare, mai formă de trădare, desigur) devin ce- vreau să fac o precizare. Intenționat va imediat scuzabil, de nu chiar ream evitat pe parcursul Dosarului ex- comandabil pentru sănătatea însăși presia „Iubesc trădarea, dar urăsc pe a cuplului. Să treci dintr-o tabără în trădător“. O fi zis-o marele avocat și alta este ceva privit, astăzi, ca o do- om politic Tache Farfuridi, dimpre- vadă de profesionalism și de neutra- ună cu străbunii noștri Mihai Bra- litate (ceea ce e mereu bine primit). vul și Ștefan cel Mare, dar mie nu- Jurnalismul de investigație, care fami place. Nici expresia, nici trăda- Desen de Ion BARBU ce atît de mult bine democrației, fă- rea, nici trădătorul. Vorba vine de la Plutarh, care a comentat astfel uci- ră trădări nu ar fi posibil. În lumea Cititori, fiţi ascultători! În fiecare joi, de la ora 18,30, luptei cu crima organizată, se știe de derea Tarpeiei de către Tatius. Or fi multe decenii că trădarea din interi- rostit-o și marii noștri domnitori, nu la emisiunea Timpul prezent. O dezbatere pornind de la orul acestui gen de organizații este știu ce să zic; dacă așa susține dl Far- Dosarul revistei Dilema veche, moderată esențială în combaterea acestui fla- furidi, eu zic să-l credem. Dar chiar de Adela Greceanu şi Matei Martin. Ne puteţi asculta gel. Se merge chiar pînă la exonera- și de ei validată, mie tot nu-mi place. pe frecvenţele Radio România Cultural sau online rea de răspundere a unui infractor, (Sever Voinescu) la www.radioromaniacultural.ro. dosar l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 I TRĂDARE!

Emanuel CONȚAC „Al treisprezecelea daimon“. Ipostaza gnostică a lui Iuda Iscarioteanul

n Commedia lui Dante, lui Iuda îi explice, Iisus rîde a doua oară și le dă de este rezervat locul cel mai de jos în- înțeles ucenicilor că nici unul dintre ei nu Î tre osîndiții pe care justiția divină va putea accede acolo. La rîndul lor, uce- i‑a trimis în infern. În Cîntul 34, poetul nicii îi povestesc lui Iisus ce viziune au coboară pînă în centrul pămîntului, în lo- avut. Se făcea că doisprezece preoți adu- cul unde zace prins între ghețuri Satan. ceau jertfe la altar, invocînd numele lui Parodie a Sfintei Treimi, serafimul dam- Iisus. Totodată, oficianții săvîrșeau tot nat are trei fețe și trei guri, de care spîn- soiul de păcate și nelegiuiri. Interpreta- zură hidos trei trădători notorii: Iuda Is- rea dată de Iisus este un nou atac gnostic carioteanul, Marcus Iunius Brutus și Ga- asupra creștinismului mainstream: „Voi ius Cassius Longinus. În această sinistră sînteți cei care aduc jertfe la altarul pe galerie, Iuda ocupă locul central; în plus, care l-ați văzut!“. spre deosebire de asasinii lui Cezar, care În ultima scenă din Evanghelie, Iuda ia atîrnă cu capul în jos, Iuda este ținut de cuvîntul pentru a-i împărtăși lui Iisus o cap, avînd picioarele în afară (’l capo ha viziune. Ca și în alte dăți, Iisus izbucnește dentro e fuor le gambe mena; 30.63). în rîs: „De ce te străduiești atîta, al trei- Imaginea lui Iuda ca arhetip al trădă- sprezecelea daimon? Vorbește, totuși, torului a rămas neschimbată de la scrie- căci îți dau voie“. Iuda povestește cum rea Evangheliilor canonice pînă la publi- s-a văzut prigonit și lovit cu pietre de carea așa-numitei Evanghelii a lui Iuda ceilalți discipoli. De asemenea, a văzut o (în continuare Ev.-Iuda), compusă în lim- casă mare, înconjurată de oameni, și i-a ba greacă și păstrată în traducere coptă, cerut lui Iisus să-i îngăduie să intre aco- ca parte a Codexului Tchacos. Cuprinși lo. Răspunsul lui Iisus este deconcertant: de euforia noului, unii exegeți au afirmat și începe să rîdă. Apoi le spune ucenici- „O, Iuda, steaua ta te-a dus în rătăcire! că, potrivit Ev.-Iuda, discipolul care l-a lor că ei s-au reunit în jurul mesei cere- Nici un muritor nu este vrednic să intre trădat pe Iisus ar fi „cel mai bun dintre moniale nu din proprie voință, ci fiindcă în casa pe care ai văzut-o, fiindcă ea este toți apostolii“, fiindcă gestul lui ar fi „un „în acest fel va primi laudă dumnezeul hărăzită celor sfinți“. Iuda vrea totuși să act îndeplinit de dragul Domnului său“ vostru“. Substratul polemic al scenei es- știe ce folos va avea în final. Iisus îi răs- (Ehrman, Evanghelia pierdută a lui Iu- te evident. Pentru a-i critica pe exponenții punde: „Vei fi al treisprezecelea și vei fi da, p. 312). Idei similare pot fi întîlnite creștinismului normativ din secolul al II- blestemat de celelalte generații“. și în bestseller-ul National Geographic: lea, autorul Ev.-Iuda a plăsmuit un Ii- Schimbînd brusc subiectul, Iisus reca- „Evanghelia lui Iuda îl înfățișează pe Iu- sus gnostic care le rîde în nas ucenici- pitulează cosmogonia gnostică (aproape da într-un mod cu totul diferit de ceea ce lor, considerați precursorii creștinismului zece pagini de manuscris), iar la finalul știam noi pînă acum. Aici el nu mai este proto-ortodox. Știm că autorii patris- expunerii rîde pentru a patra și ultima discipolul corupt, ticălos, inspirat de dia- tici timpurii au insistat constant asu- oară. Se trece imediat la un nou subiect: vol, care își trădează învățătorul, predîn- pra legitimității pe care o dă succesiu- jertfele care i se aduc lui Saklas, demi- du-l în mîinile dușmanilor. Dimpotrivă, e nea apostolică. Neputînd să contracare- urgul inferior pe care îl venerează uce- cel mai apropiat confrate și prieten al lui „Trădarea demonilor ze această teză, gnosticismul a recurs la o nicii. Iisus îl compară pe Iuda cu ceilalți Iisus, cel care îl înțelege mai bine decît este nimic în comparație găselniță radicală: delegitimarea aposto- închinători, care aduc jertfe obișnuite, și oricine altcineva și care îl dă pe mîini- lilor înșiși. În spatele rîsului literar al lui îi spune: „Tu îi vei întrece pe toți, căci le autorităților fiindcă așa a vrut Iisus“ cu trădarea îngerilor.“ Iisus din Ev.-Iuda se ascunde rîsul batjo- tu îl vei jertfi pe omul care mă poartă“. (Ev.-Iuda, Egmont, 2007, p. 80, s.a.). coritor al gnosticului de secol II. Din nefericire, secțiunea este fragmenta- Deși intens promovată, interpretarea Brenna Yovanoff Cînd autorul gnostic îi atribuie lui Ii- ră și nu permite înțelegerea satisfăcătoa- care îl transformă pe Iuda dintr-un per- sus sintagma „dumnezeul vostru“, el re a conținutului. Abia ultima secțiune sonaj malefic în „ucenicul preaiubit“ este atrage atenția asupra unui element de- a evangheliei capătă limpezime. Ma- șubredă. Înainte de a recapitula „fapte- finitoriu al viziunii gnostice despre uni- rii preoți și cărturarii stau la pîndă să-l le“, precizez că Ev.-Iuda face parte, tema- vers. Spre deosebire de revelația canoni- prindă pe Iisus, care se roagă într-o încă- tic și structural, dintr-un univers teolo- că ce afirmă existența unui singur Dum- pere. Autoritățile îl întreabă pe Iuda: „Ce gic și simbolic care diferă substanțial de nezeu, gnosticismul propune o teologie în faci aici? Tu ești ucenicul lui Iisus“. Disci- cel biblic. Viziunea gnostic-platonizan- „Mi se pare o impardonabilă care Dumnezeul Creator (numit Saklas) polul le vine în ajutor și este răsplătit cu tă a Ev.-Iuda este în conflict deschis cu trădare să ai o credință are un statut inferior, fiind doar una din- bani. Evanghelia se încheie cu fraza: „Și revelația veterotestamentară și kerigma tre numeroasele entități care populează l-a predat lor“. La final de tot găsim titlul lui Iisus. Dacă Evangheliile canonice pun pentru că crezi că-ți folosește tărîmul spiritual. Credința ucenicilor că cărții: Evanghelia lui Iuda. în prim-plan înrădăcinarea activității lui și nu pentru că crezi Iisus este „fiul Dumnezeului nostru“ es- a finalul acestei analize concise Iisus în mesajul Scripturilor iudaice, pre- că-i adevărată.“ te contrazisă de Iisus, conform căruia ni- putem face bilanțul. Cînd e vor- cum și caracterul ei public, Ev.-Iuda a- meni din generația lor nu-l cunoaște cu L ba de figura lui Iuda, evanghelia re un conținut ezoteric, împănat cu nu- Bertrand Russell adevărat. Pentru a le demonstra acest lu- gnostică nu rupe complet punțile de le- meroase elemente de polemică împotriva cru, Iisus le aruncă o provocare: „Cel ca- gătură cu evangheliile canonice. Deși a- creștinismului proto-ortodox. re este îndeajuns de tare să dea la ivea- re parțial acces la gnoză, Iuda stîrnește adrul narativ din Ev.-Iuda diferă lă omul desăvîrșit din el și să stea în fața rîsul sarcastic al lui Iisus. Mai mult, es- în mod vizibil de cel din Evanghe- mea“. Ucenicii se cred în stare să ridice te prevenit că nu va intra în Împărăție și C liile canonice. Matei și Luca deapă- mănușa, dar „duhurile lor“ nu îndrăznesc că va fi blestemat de celelalte generații. nă firul istoric începînd cu nașterea lui Ii- să stea înaintea lui Iisus. Numai Iuda a- Iisus nu-i cere ajutorul lui Iuda, cum se sus, iar Marcu și Ioan transmit numeroa- re tăria necesară, însă nici el nu are forța afirmă uneori. Nu avem motive să cre- se episoade în care Iisus intră în vorbă cu necesară pentru a-l privi pe Iisus în ochi. dem că declarația „Tu îi vei întrece pe oameni obișnuiți, din diferite categorii so- „Un credincios Spre deosebire de ceilalți ucenici toți“ constituie un omagiu al lui Iisus față ciale. Istoria din evangheliile canonice a- care și-a pierdut credința poate (reprezentanți ai creștinismului tra de Iuda, mai ales fiindcă știm că, pentru re ca apogeu răstignirea și ca deznodămînt cu îndreptățire să-l acuze dițional), Iuda știe cine este Iisus și ca- gnostici, jertfele erau lipsite de valoare. învierea. Prin contrast, Ev.-Iuda plasează pe Dumnezeu de trădare.“ re este locul său de obîrșie: „Ai venit Iuda rămîne o figură tragică atît în „acțiunea“ în zilele care precedă sărbătoa- din eonul nemuritor al lui Barbelo“. În Evangheliile canonice, cît și în evanghe- rea Paștelui și se încheie cu scena în care concepția gnostică, Barbelo este numele lia gnostică omonimă. De altfel, din per- Iuda primește bani de la autoritățile iudai- E.M. Cioran eonului primordial feminin care joacă ro- spectiva „relațiilor publice“, încercarea ce pentru a-l preda pe Iisus. Pentru un au- lul de „mamă a întregii creații“. Întrucît de a-l valida pe Iuda ca erou a fost con- tor gnostic, răstignirea (concepută ca jert- cosmogonia Ev.-Iuda este prea comple- traproductivă. În cel mai bun caz, el poa- fire a „învelișului“ omenesc al lui Iisus) nu xă ca să fie discutată aici, trec peste ea, te fi considerat un personaj de contrast are nici o valență mîntuitoare. pentru a ajunge la sfatul pe care Iisus (în raport cu ucenicii și cu Iisus), pe care În consonanță cu profilul gnostic al i‑l dă lui Iuda: „Desparte-te de ucenici și autorul evangheliei l-a reșapat teologic, Evangheliei, Iisus este purtătorul unei îți voi spune tainele Împărăției“. Cu ce transformîndu-l într-o portavoce de pro- cunoașteri tainice, care poate fi împărtășită scop? „Nu ca să intri în ea, ci ca să ai par- movare a unei Weltanschauung gnostice. numai unor inițiați. De obicei, dezvăluirea te de multe suspine.“ Acum, Iuda află că se produce conform următoarei scheme: locul lui va fi luat de un altul, pentru ca Emanuel Conțac este conferențiar uni- ucenicii spun/fac ceva, Iisus rîde, ucenicii „cei doisprezece să fie din nou întregi în versitar la Institutul Teologic Penticostal pun întrebări, Iisus oferă explicații. dumnezeul lor“. din București și coordonator al colectivului În prima scenă din Ev.-Iuda, plasată în În a doua scenă majoră, Iisus îi tulbură de revizuire a Bibliei Cornilescu (EDCR). Iudeea, Iisus îi găsește pe ucenici înălțînd pe ucenici cu afirmația că s-a întors de pe rugăciunea de mulțumire pentru pîine tărîmul unui „neam mare și sfînt“. Pus să n n n

II Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l dosar TRĂDARE!

Valentin BOTTEZ Marcus Iunius Brutus

arcus Iunius Brutus a fost unul tului roman, însîngerați și cu armele în dintre actorii principali ai eve- mîini. Vorbind despre uciderea lui Ce- M nimentelor de la sfîrșitul Repu- zar ca de singura cale de a asigura liber- blicii, mai precis din timpul conflictului tatea cetățenilor, Brutus cîștigă imedi- taberei senatoriale cu Cezar, după elimi- at simpatia poporului deja strîns în nu- narea lui Pompei el preluînd conducerea măr mare. Deși astfel își asigurase pu- opoziției față de dictator. terea, gruparea lui Brutus făcuse deja o Principala problemă în cunoașterea greșeală fatală – nu îl omorîse și pe Mar- personajului este cauzată de surse. cus Antonius, principalul general al lui Acestea sînt destul de puține și suma- Cezar și adversar declarat al taberei se- re, iar Brutus este menționat doar în natoriale, care avea în acel moment la desfășurarea evenimentelor, beneficiind dispoziție și armatele fostului conducă- rar de cîteva rînduri în plus, precum de- tor. Ba mai mult, se înțeleg cu el și îi per- scrierea pregătirii complotului de către mit să țină discursul la înmormîntarea Cassius Dio – care începe însă prin a-i lui Cezar. Antonius prezintă hainele în- reproșa lui Brutus și conspiratorilor că sîngerate ale dictatorului, întorcînd opi- nu înțelegeau necesitatea regimului mo- nia publică împotriva grupării lui Bru- narhic. Evident, Dio scria din perspec- tus, care din eroi devin dușmani publici tiva aristocratului și a politicianului, și părăsesc Roma și, după un timp, Ita- într‑un moment cînd statul roman era, lia. Vor organiza rezistența pînă în 42 de facto, o monarhie. Plutarh, un mem- î.Hr., cînd sînt înfrînți la Philippi, în Ma- bru al aristocrației locale din Chaeronea, cedonia. Astfel, în ciuda inteligenței și a îi dedică lui Brutus o carte întreagă în experienței în treburile publice, Brutus ale sale Vieți paralele, unde îi creionează este distrus chiar de scrupulele sale morale, care îi aduseseră marea popularita- te politică de care beneficia și care l-au Brutus rămîne așadar, „Este mai bine să fii pedepsit determinat să nu ducă pînă la capăt lovi- un erou tiranicid pentru elita senatorială a vremii. pentru loialitate decît să fii tura de stat prin eliminarea tuturor par- tizanilor lui Cezar. În fruntea acestora e- răsplătit pentru trădare.“ ra Marcus Antonius, care nu le-a răspuns un portret flatant, de om educat și eru- politician de succes, charismatic, apreci- cu aceeași generozitate și s-a luptat pînă dit (fapt confirmat de Cicero în De claris at chiar și de inamici. Vladimir Putin ce toți membrii grupării senatoriale au oratibus), susținător al principiilor mora- Momentul în care se implică decisiv în fost eliminați sau subordonați. le în politică, patriot în întreprinderea sa lupta pentru puterea supremă este ace- rutus rămîne așadar, un perso- de a-l elimina pe Cezar, proclamat dic- la al asasinării lui Cezar (15 martie 44 naj controversat, erou tiranicid „Nu există răutate și trădare tator pe viață, chiar dacă dictatura era î.Hr.). În ciuda semnelor potrivnice (deși B pentru elita senatorială a vre- o magistratură limitată în timp la șase romanii sînt adesea înfățișați în filme și de care un partid politic mii, însă condamnat de istoria scrisă de luni. Cu tot elanul său filosofic însă, Plu- în literatură ca fiind foarte raționali și să nu fie capabil pentru învingători ca ucigaș al părintelui primu- tarh are grijă să evite posibila mînie a sobri, asemenea tuturor societăților din că în politică nu există lui împărat, Octavian Augustus. autorităților romane care în mod cert nu vechime, religia și productul ei secundar, onoare.“ apreciau sentimentele antimonarhice, superstiția, erau omniprezente în viața Valentin Bottez este conferențiar univ. menționînd că monarhia era necesară, lor), Cezar ajunge în sala unde se ținea dr la Facultatea de Istorie a Universității iar victoria ei fusese sancționată de zei. ședința Senatului, nu în curia din For, ci Benjamin Disraeli din București. ceste trăsături ideale însă nu în complexul de clădiri ce țineau de tea- trebuie să ne facă să uităm că trul lui Pompei. Complotiștii se strîng în n n n A Brutus era totuși un politician jurul lui Cezar, în timp ce Marcus Anto- de frunte, cu o carieră pe măsură (fusese nius este ținut de vorbă în afara clădi- asistentul guvernatorului Ciprului, cves- rii, unde așteptau, în caz că era nevoie de Brutus erau într-adevăr pure, virtuoase, tor în Cilicia, guvernator al Galiei Cisal- intervenție, gladiatorii lui Albinus, unul Cu Andrei Șerban, fără să accepte vreun compromis. Spre pine și pretor). De asemenea, deși lupta- dintre conspiratori. În urma refuzului u- despre nevoia de Brutus deosebire de Cassius și de ceilalți, avizi se alături de Pompei la Pharsalos, el es- nei cereri făcute ca pretext, conspiratorii de putere, Brutus îmi amintea de inte- te iertat și chiar promovat de Cezar. Deși încep să îl înjunghie pe dictator, care în- Domnule Andrei Șerban, în 1968 ați lectualul tînăr, trăind în comunism sau textele sugerează că în acel moment l-ar cetează să se mai opună cînd îl vede pe montat la Bulandra un spectacol cu Iu- sub orice dictatură, care posedă o ade- fi salvat mama sa Servilia, care avusese Brutus între ucigași. lius Cezar, care a rămas de referință. vărată conștiință, curată, integră. Bru- o relație cu Cezar (Plutarh menționează Odată înlăturat dictatorul, conspira- Aveați 25 de ani. Cum l-ați văzut tus se sacrifică pentru un ideal și e sa- chiar posibilitatea ca Brutus să fi fost re- torii aveau nevoie de sprijinul publicu- atunci pe Brutus? crificat la rîndul lui de un Marc Antoniu, zultatul acestei relații, ceea ce este greu lui și de aceea pleacă să își anunțe fap- Eram tînăr, credeam încă naiv în ce promovează același slogan folosit de de crezut), reiese clar că Brutus era un ta pe Capitoliu, centrul religios al sta- revoluție și, fiind inspirat de mișcările toți politicienii de azi: apartenența la o din Mai ’68 din Franța, am căutat în gloată pe care o manipulează și o instigă Shakespeare și am găsit în Iulius Cezar ca să-i distrugă pe toți cei care nu vor să să le distrugă. De aceea am distribuit piesa perfectă. Citind, am fost în speci- o urmeze orbește. Sloganul, după ucide- Cu Peter Stein, un interpret care încarna vechile va- al atras de Brutus. Voiam să-l înțeleg, rea lui Brutus, parafrazat, ar suna cam despre trădările lori politice ale Republicii pentru care cumva mă identificam cu el. De la în- așa: „Să ne îndreptăm voioși spre noi e gata să se sacrifice. El poate că îl „tră- ceput l-am văzut pe Brutus tînăr, cum victorii, unele mai groaznice decît cele- shakespeariene dează“ pe Cezar ca să nu se trădeze pe era Rebengiuc pe atunci, el fiind ac- lalte!“. Nu mi se părea nici atunci, nici Acum aproape două decade vedeam sine însuși. De aceea nu cred că poate torul care l-a jucat. Ca el și mulți din acum, prea vesel. la Salzburg Iulius Cezar în regia lui fi inclus în categoria trădătorilor. generația noastră, care se opuneau regi- Au trecut peste cinci decenii de la acel Peter Stein, spectacol memorabil sem- – Pe cine ai cita ca personificare a mului, credeam că prin teatru vom reuși spectacol. Cum îl vedeți azi pe Brutus? nat de una dintre figurile emblemati- trădării? să schimbăm ceva, deși nu era clar ce. Pe el îl văd la fel, deși, dacă aș mon- ce ale scenei europene din anii ’70-’80. – Evident că pe Iago, căci el își face Am observat cum istoria se repeta. Am ta iar piesa, ar fi un cu totul alt spec- Recent l-am reîntîlnit pe Peter Stein la din trădare o profesiune de credință. citit că mama lui Brutus era Servilia, tacol. Marile momente ale tinereții de Paris și i-am pus cîteva întrebări des- El e un ideolog al trădării. Brutus e un una dintre concubinele lui Cezar, deci atunci le retrăiesc cu totul altfel acum. pre Brutus. mare personaj pentru că e ambiguu și Brutus ar fi fost copilul lui ilegitim. As- Cred că azi avem mai mare nevoie ca – De ce Brutus era un actor în vîr- acționează în numele unei convingeri ta explica de ce Brutus a avut parte de oricînd de Brutus. Cine altul ar putea stă și nicidecum un tînăr, cum îl repre- care îi e superioară. mic de afecțiunea lui Cezar. Această să-l împiedice pe un Putin sau pe ori- zintă tradiția? – Mai sînt și alții? relație dintre tată și fiu m-a fascinat. care autocrat contemporan să fie dic- – Pentru că voiam să aibă o vîrstă – Macbeth, de exemplu. Edmund din L-am interpretat oarecum psiholo- tator pe viață? Nu instig la crimă, doar apropiată de cea a lui Cezar, căci nu Lear… În teatru sînt mulți trădători, gic: ca să devină el însuși, fiul e nevoit la vigilență extremă. Pentru că azi, mai puneam în scenă relația dintre ei ca nu doar în textele pieselor. Toți acto- să se despartă de părinte. Brutus sim- mult ca oricînd, Brutus îmi apare ca o relație sacrificată prin trădare. La rii sînt trădători. Teatrul e făcut de oa- te o inevitabilă urgență să se elibereze un adevărat salvator. Opusul trădăto- Brutus nu e vorba de trădare, ci de un meni, din nefericire, dar și din fericire. de Cezar. Spre deosebire de Oedip, el își rului. Ecourile lui Shakespeare răsună conflict ideologic. El reprezintă valo- ucide conștient tatăl. Se aliază cu tine- nestins. rile Republicii, valori vechi și nu de vi- a consemnat George BANU rii din generația lui, nu doar din moti- a consemnat Sever VOINESCU itor, pe care el căuta să le apere obsti- ve ideologice, ca să pună la cale acest nat contra lui Cezar, care se pregătește plan. Principiile pentru care a luptat dosar l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 III TRĂDARE!

Germina NAGÎȚ A spiona, a turna, a trăda

a prima vedere, spionajul, „turnă- la fel ca spionajul, „turnătoria“ nu e nici- dard, birocratizată și pusă în practică de toria“ și trădarea par ocolite de o- odată un motiv de mîndrie, dimpotrivă, e Partidul Comunist. Privind în urmă, fur- L rice dilemă: toată lumea știe cu ce stigmatizată, indiferent de mediul în care nizarea de informații despre ceilalți (de la se ocupă un spion, ce înseamnă un „tur- se manifestă. „Turnătorul“, odată demas- colegi la părinți, soți sau propriii copii) pa- nător“ (mai ales unul la Securitate) și s‑a cat, are de înfruntat disprețul unanim al re o activitate neutră, consensuală, lipsită simțit măcar o dată în viață trădat. Lu- grupului din care face parte – gașca, fa- de avantaje materiale – o „obligație patrio- crurile par simple, iar certitudinile su- „Nici un muritor nu poate ține milia, colegii, vecinii. Singura întrebare tică“ fără beneficii, dar și fără constrîngeri biective sînt infailibile, de nezdruncinat. un secret. Dacă buzele care persistă, fiindcă e singura care nu aparente. Ambalată în fraze legaliste, re- Totuși, chiar și descrise cu ușurință, la o primește ușor un răspuns, ține de moti- crutarea în masă pare să nu aibă nimic în examinare mai atentă turnătoria și trăda- lui sînt tăcute, degetele vul pentru care cineva devine un „turnă- comun cu trădarea, dimpotrivă, ni se spu- rea sînt greu de explicat: e dificil de spus lui vorbesc. Trădarea se scurge tor“, adică un informator. ne că, fiind „patriotică“ și neremunerată, de ce acceptă oamenii să spioneze și să prin toți porii pielii sale.“ „toarne“, adică să trădeze. Și oare cît de certă e sinonimia între spionaj, turnăto- Sigmund Freud Motivul colaborării cu Securitatea a fost frica. rie și trădare? În toate epocile și regimurile, spionajul a însemnat culegerea de informații secre- În cazul Securității, a cărei arhivă o putem considera o activitate benignă și te despre un alt stat, lucru care se face de ne oferă azi cea mai documentată isto- mai cu seamă acceptabilă din punct de ve- multe ori cu complicitatea unui cetățean rie a turnătoriei în România, două sînt dere moral. al țării respective. Spionul care convin- situațiile de referință: recrutarea „pe bază În realitate, motivul ascuns al colaboră- ge un străin să dea informații secrete es- de material compromițător“ (altfel spus, rii cu Securitatea a fost, de cele mai multe te dacă nu un erou, în orice caz un binefă- prin constrîngere sau șantaj) și recruta- ori, frica – frica de consecințele refuzului și cător al comunității în numele căreia spi- rea „pe bază de sentimente patriotice“ de stigmatul pe care-l aducea „pata la do- onează. Pe de altă parte, cel care furni- „Să minți și să trădezi este, (formula aparține securiștilor, nu altcui- sar“. Pentru mulți români, singurul leac al zează informațiile este un trădător, adi- desigur, oribil; dar cît va). Recrutarea prin constrîngere e lesne spaimei difuze pe care au trăit-o în anii dic- că un răufăcător care merită să plăteas- de crud este și să rămîi fidel de înțeles și are multe circumstanțe ate- taturii, la gîndul că oricînd li se poate în că scump pentru fapta lui. O față a mo- nuante (deși unii deținuți politici m‑ar tîmpla ceva rău, a fost semnarea unui an- nedei celebrează un succes, cealaltă con- înlănțuindu-l contrazice, fiindcă au refuzat să toarne gajament de informator. Acceptînd să co- damnă un act abominabil. Iată doar unul pe celălalt.“ chiar și în cele mai inumane condiții). La laboreze „în mod sincer, organizat și se- dintre motivele pentru care spionajul este polul opus, furnizarea de informații pe cret“, și-au asigurat un minim confort in- o „profesie“ în care etica pare irelevantă. Sacha Guitry bani sau alte avantaje materiale nu e nici terior, liniștea la gîndul că sînt bine văzuți Cu toate detaliile sordide, reputația me- ea prea sofisticată, deși e mult mai rară de autorități și că, în definitiv, „nu fac nimic seriei de spion rămîne intactă: există de decît se crede. Recompensele bănești erau rău“. Mulțimea recrutărilor nu a fost nici cînd lumea, cere calități excepționale și sporadice și binemeritate, iar ofițerul nu pe departe un semn al încrederii și al ade- mai ales se face spre binele unei țări, ori- le putea oferi chiar de la primul contact! ziunii la regimul comunist, cum încearcă care ar fi ea. ămîne problematică recrutarea să ne convingă apologeții Securității. Dim- În contrast cu spionajul, colaborarea cu pe bază de „sentimente patrioti- potrivă, a fost doar un simptom al fricii en- serviciile de informații interne, în general R ce“ care, statistic vorbind, a pro- demice, intrată în oase, cea care suprimă cu instituțiile „de forță și ordine“, e una- dus majoritatea dosarelor de informatori conștiința, morala și rușinea, făcînd loc ci- nim privită cu repulsie. Un turnător nu ai Securității. Peste o jumătate de milion nismului, lașității și trădării. e un „omolog“ intern, ci e tocmai opusul de dosare documentează azi fenomenul unui spion. Deși atemporală și universală, „turnătoriei de masă“, în varianta stan- n n n

Cristina ȘTEFAN Neguțătorul de prieteni

fîrșit de ianuarie. Prima întîlni- truzeci și trei. Oprește mașina și rupe o îmbracă cu hainele lui. O doare tot cor- re. O cafenea aglomerată. O fe- floarea-soarelui imensă. I-o dă. Se simte pul. Greutatea dorului nestăvilit. Plînge S meie, un bărbat. El – emoționat și ridicol. Părul ei s-a încrețit de la apa să- în metrou. La serviciu. În supermarket. arogant. Ea – neîncrezătoare, se ține la rată. Poartă turban. Îl fascinează. Într‑o Nu doarme. Se învinovățește pe sine. Se distanță. Se despart amici. Într-o noapte, noapte, ei i se pare că el îi șoptește c-o luptă cu de-neînțelesul. Se întreabă dacă el o visează. Continuă să-i scrie din cînd iubește. A doua zi, nu mai știe dac-a fost totul a fost o minciună complicată. Dacă în cînd. Insistă. vis sau altceva. Nu-i spune nimic. Dar e el a ținut vreodată la ea. Dacă a fost doar Se întîlnesc din nou spre sfîrșitul pri- fericită. Are încredere în el. Călătoresc. un joc foarte, foarte crud. Un Stockholm măverii. Cișmigiu, bere Zăganu, întu- Nu se ceartă. Își fac confesiuni. Au grijă pervers. E dezamăgită. Furioasă. Vrea neric, parfum de soc. E încă răcoare. unul de altul. Rîd împreună. să țipe la el. Vrea să-i spună, ca Agnès Se plimbă, discută, se cunosc mai bine. De sărbători, el insistă ca ea să-i cu- Varda lui Godard, „șobolan nenorocit“. Ajung pe malul Dîmboviței. Rațele în- noască familia în orașul natal. Ea se Vrea să-i găsească scuze. Vrea să-i lase, că nu dorm. E unu noaptea, străzile sînt „Din încredere simte epuizată. O slujbă nouă. Temeri, la fel ca Agnès, brioșe în fața ușii. Vrea pustii. El își face curaj. O sărută. Are mîi- se naște trădarea.“ nesiguranță, atacuri de anxietate. Du- să rămînă prieteni. „Tu me tues, tu me nile fierbinți. E bine. reri constante de coloană. Dar se duce. fais du bien.“ O terapeută îi spune că se Încep să se întîlnească. Ea începe să-l Face eforturi să fie prezentă. În mansar- numește „doliu“. Cît de metaforic e acum placă. Dar ține și la libertatea ei. Orele de (proverb arab) dă e cald și bine. Se întoarce în București. că, în toate fotografiile pe care i le-a fă- liniște doar pentru ea. Cînd se văd, el îi Iese cu prietenii. Respiră ușurată. Un an cut, el e cu spatele la ea. urmărește cu atenție fiecare gest. Aproa- nou. Lucrurile par să reintre pe făgașul A obosit. Nu mai e muzică. Nu mai e pe obsesiv. Nu spune nimic, doar se ui- normal. poezie. Nu mai sînt cărți. Se așază la lap- tă la ea. Cum se piaptănă, cum se îmbra- rei săptămîni mai tîrziu. Alt top. Scrie. că sau cum întoarce filele cărții. Și asta sfîrșit de ianuarie. Un restau- ragă Dante, Beatrice nu e aici. o sperie. Vrea să se strîngă ca un arici. T rant aglomerat. Mame cu copii Nu te va mai conduce nicioda- Dar îi face loc încetișor în viața ei. Sala gălăgioși. „Cred că m-am distanțat puțin D tă spre Paradis. Dragă Euridice, de cinema de la „Elvira“. Scaunele roșii. pentru că a murit pasiunea“, spune el. Ea Orfeu n-a coborît în căutarea ta pînă-n Teatru. Concerte. Terasa din Control. înmărmurește. El nu mai adaugă nimic. Infern. Dragă Marina, Ulay doar s-a fo- Lecturi de poezie. Apusul pe terasa lui. Ei îi e clar că s-a terminat. Fără avertis- losit de tine. Dragă Florentino Ariza, Fer- Bucureștiul e cel mai frumos vara. Cafea- ment, fără explicații. Se îmbracă și plea- mina nu te-a iubit nicicînd; te-a părăsit ua de dimineață. Week-end-urile împreu- că. Tremură din tot corpul. Merge prin și s-a căsătorit cu alt bărbat. Dragă Fer- nă. Un prieten care te ascultă. Intimita- Cișmigiu în întuneric, spre stația de me- mina Daza, Florentino nu ți-a dus vreo- te. Doar uneori, cît el e la duș, ea rămîne trou. El e în urma ei. El spune doar că‑i dată dorul; te-a înșelat cu sute de femei. cu privirea pe fereastră și-și spune că as- pare rău. Ea nu e-n stare să vorbească. Micuțule Prinț, floarea ta n-a ținut nici- ta n-are să țină. Indiferent cît de frumos Nu înțelege nimic. Șocul o amuțește. Nu odată la tine, iar vulpea nu s-a lăsat vre- se poartă, o să dispară și el la fel ca toți poate respira. Reușește cu greu să pună odată îmblînzită. Totul a fost doar o min- ceilalți. Dar nu dispare. un pas înaintea celuilalt. ciună. O duce să vadă marea. Un apus din pa- Noaptea, acasă, îi scrie că-l iubește. Se n n n

IV Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l dosar TRĂDARE!

„Traduttore-traditore“ anchetă

Cînd traduceți o carte, cît e fidelitate și cît e trădare? e permis. Doar există capodopere care au în miezul lor o trădare, nu? n Alexander BAUMGARTEN și care sădește de atîta vreme o umbră de Îmi iau curajul să spun că sintagma tra- bănuială în ochii cu care e privită profesia. n Alexandru Al. ȘAHIGHIAN ducătorilor/trădători are sens numai pen- Scriitorii au încredere în traducătorii Trădare? Nicidecum, trădare e doar o tru o parte a lor. Disting între: 1) traducă- lor. Cititorii au încredere în traducere. traducere proastă. torul care doar varsă în propria limbă un Editorii sînt și ei nevoiți să se încreadă. Ce-ți trebuie este o bună cunoaștere a model despre care numai el a decis că es- De unde, atunci, faima de trădător, lipită ambelor limbi. Și, desigur, cunoașterea te un original, încercînd în consecință în scai de un om pe care te bazezi? atît a culturii, cît și a autorului din ca- el experiența pură a principiului, și 2) tra- E banal deja experimentul în care re traduci. În felul acesta vei ști și care ducătorul care poate să reverse în propria același text literar – deci care depășește e respectul datorat, și ce riscuri trebuie limbă, asumînd un model de tradus pe ca- dimensiunea de text strict funcțional – e să-ți asumi. re îl tratează ca pe un intermediar, origi- tradus diferit de mai mulți traducători. Traducătorul e un mijlocitor care adese- nea pe care el o identifică în model și are Faptul că necunoscuta – textul sursă – a- ori se mișcă pe muchie de cuțit – între fi- în ea chiar experiența pură a principiului. re mai multe rezolvări, cu variabile gră- delitatea datorată autorului și libertatea Cei doi seamănă cu pictorul care își vede madă, corecte și argumentate, poate gene- datorată limbii. Echilibrul e precar, măsu- modelul cu ochii proprii și îl copiază în cura neîncredere, just. Adică e bine și dacă ra e totul: prea multă fidelitate strică, la lori și, respectiv, cu pictorul care privește zici așa, și dacă spui altminteri? Da, fiind- fel ca și prea multă libertate. Cînd înclină cu ochii lui Dumnezeu modelul și pune în că, din fericire, limba are destule cuvinte. prea puternic spre libertate, traducătorul pictura sa culorile pe care abia așa le ve- Meseria presupune acel aport de subiecti- să nu uite că e un slujitor. Iar cînd, dim- de. Eu încerc de mult să fac translația din- vism: traducătorul trebuie să aleagă între „Literatura este delațiune.“ potrivă, îi face prea multe temenele auto- tre cele două figuri și abia dacă am înțeles cuvinte, să ia decizii și să le prefere pe u- rului, să nu uite că nu e robul lui. că nu sînt eu cel care poate să decidă în nele altora. Dar asta poate fi considerată Trebuie să știi să-ți calculezi și „pagu- Frédéric Beigbeder bele colaterale“ și să te străduiești să le menții în limite rezonabile. „Ne amăgim că realizăm traduceri perfecte. Fals!“ Nu există nici o formulă magică în stare să-ți deschidă porțile traducerii desăvîrșite; există, în schimb, seriozita- ce măsură am reușit. Știu doar că primul o trădare poate doar față de toate celelalte tea, răbdarea, dubla perspectivă și com- traducător, într-adevăr, trădează, în vre- variante posibile de traducere, care, dacă promisul atent cîntărit. Și jocul cu lim- me ce al doilea, de fapt, transmite. Știu ar fi prezentate toate, de dragul corectitu- ba! Căci gravitatea înțepenită îi e fata- apoi că primul traducător nu educă pe ni- dinii și al unui exercițiu de imaginație, ar lă traducătorului… Traducerea n-are vo- meni, în vreme ce al doilea decide limba face o poveste imposibil de citit. ie să „strîngă pe la încheieturi“, ea este cititorilor lui înainte de a-i educa pe ei cu Așa că, ajungînd și la partea de fide- bună (sau, în fine, pe-aproape) abia cînd sine deopotrivă. Mai știu că primul tradu- litate, prin alegerile pe care le face, tra- ai reușit să te și joci cu limba, cînd i-ai cător nu aude vocea care străbate în gene- ducătorul e fidel profesiei sale, care im- imprimat preciziei sensului necesara le- za tuturor modelelor sale, crezînd că mo- plică să își asume o variantă valabilă, jeritate. delul său este un simplu act încheiat, pe conștient fiind că nu e singura. Dar este Și ar mai fi și lipsa de aroganță: tradu- cînd al doilea face o interpretare ce cau- felul lui de a spune povestea. cătorul să nu uite că-i slujește deopotrivă tă în model orizontul unor posibilități is- Nu vă simțiți trădați, dragi cititori, pe autor și pe cititori. Iar dacă traducă- torice. Apoi, cred că primul traducător stă scriitori și editori. Noi, traducătorii, sîn- torul are toate aceste calități, și pe dea- ierarhic sub poeți, romancieri, inspirați, tem fideli, în felul nostru. supra și ceva talent – cine știe, s-ar pu- culți și inculți, pe cînd al doilea stă cate- tea să fie pe drumul cel bun… goric deasupra lor, între aceștia și lumea n Claudiu SFIRSCHI-LĂUDAT divină. Cred că toți ne începem traducerile n George VOLCEANOV avînd idealul fidelității în minte, dar le La sfîrșitul anilor ’80 și la jumătatea n Ioana COSTA încheiem cu un gust amar de trădare. Și anilor ’90 am combătut pe frontul invi- Odată ce acceptăm posibilitatea (sau asta nu cu intenție, nu fiindcă am fi niște zibil al confruntărilor de traducere (la chiar necesitatea) retraducerilor, admi- trădători, ci tocmai pentru că noi înșine „Dacă trădarea nu a ajuns Editura Univers, la solicitarea Denisei tem existenţa variantelor în echivalarea sîntem primii trădați – și anume de pro- să aibă simplitate, să atingă Comănescu), respectiv al „revizuirilor“ unui text dintr-o limbă într-alta. Tradu- pria limbă. Limitele limbajului devin și cele mai înalte cote (ca negrișor, la RAO, la solicitarea Livi- cerile care se diferenţiază minimal, prin limitele traducerii, iar astfel traducerea ale încrederii, să ajungă ei Szász). Era un fel de luptă cu „trădă- opţiuni de vocabular şi sintaxă, sînt rela- nu mai e trădare, e adaptare, inventivi- rile“ frecvente comise de traducători mai tiv rare şi, cumva, mai puţin interesante. tate, e libertate într-un spațiu îngrădit, e la dimensiunea iubirii, atunci mult sau mai puțin înzestrați cu talent Cu adevărat relevante se vădesc însă ce- empatie. Într-o ipotetică sală de judecată degeaba v-am fi trădat și cu o conștiință artistică. Am acumu- le care corespund unor asumări traducto- în care ar fi convocați toți traducătorii lu- și dumneavoastră puteți spune lat o experiență enormă, benefică, de pe logice distincte, de tipul limbaj arhaizant mii, poate că am pleda vinovați de trăda- că, de fapt, nu s-a întîmplat urma acestei activități desfășurate „sub versus limbaj contemporan. Principiul es- re, dacă munca noastră n-ar fi, în primul nimic.“ protecția anonimatului“. La 40 de ani, te viabil, dincolo de constatarea simplă a rînd, un efort continuu de înțelegere și deși cu foarte puține traduceri din en- faptului că ne aflăm în faţa unui produs de transplantare a unor cuvinte care în- gleză la activ, eram deja cunoscut în lu- artificial: un text produs, să zicem, în seco- muguresc diferit în mințile cititorilor, în Maurice Maeterlinck mea bună a marilor edituri bucureștene. lul al XXI-lea, cu un aspect lingvistic pre- funcție de „clima“ în care au fost educați. Contrasensul și calculul lingvistic (aces- zumat pentru secolele/mileniile anterioa- Iar dacă e să vorbim despre trădare, am ta din urmă extins și la nivelul timpu- re. Rezultatul este remarcabil ca virtuozi- îndrepta degetul mai întîi spre autor, ca- rilor verbale în traducerea vorbirii indi- tate filologică şi se transformă într-o lu- re și-a trădat gîndul punîndu-l în cuvin- recte sau a structurilor sintactice ce ne- crare care poartă, cu mult mai mult decît te, apoi spre cititor, care l-a înțeles cum cesită o anumită concordanță a timpu- alte transpuneri dintr-o limbă în alta, du- a putut. Noi, traducătorii, doar mijlocim rilor), slaba cunoaștere a limbii române bla pecete a autorului şi a traducătoru- neînțelegerea, o facem mai de înțeles. duc adesea la trădarea originalului. Am lui. Traducerea este, în acest caz, nu un Dar aș ieși din cercul restrictiv al me- scris mult pe tema asta, în Vatra, Infi- văl transparent care să îi permită citito- taforei „trădării“. Altminteri, rezultatul nitezimal, Revista de traduceri literare. rului accesul la opera orginară printr-un traducerilor va fi mereu un eșec. Depar- Am învățat nu doar din greșelile alto- proces de intermediere lingvistică, ci un te de mine gîndul de a susține că tradu- ra, ci și din propriile greșeli, semnalate văl brodat care atrage atenţia asupra sa, cerea ar fi o îmbunătățire, o sporire a ori- de redactorii cu care am colaborat de-a o realizare artistică în sine. Traducătorul ginalului. Rămîn la ideea empatiei ca fi- lungul timpului. Ne amăgim că sîntem poate prefera o prezenţă elaborată, vizi- ind cea mai elocventă pentru demersul infailibili, că realizăm traduceri perfec- bilă printr-un vocabular şi o sintaxă mai de transpunere din limbi și culturi dife- te. Fals! Nu există traduceri perfecte, du- puţin familiare publicului său, subliniind rite de ale noastre. Te pui în papucii au- pă cum nu există traduceri definitive. Ca distanţa pînă la autor, sau, dimpotrivă, es- torului – sau în ce-o purta el – și îi reiei și autorii originali, traducătorul tinde tomparea propriei munci, într-o tentativă și îi refaci firele gîndirii din covorul per- spre perfecțiune, dar, la distanță în timp, de a-i da cititorului iluzia că are contact san al textului, astfel încît să nu i se vadă simte nevoia revizuirilor, a modificărilor direct cu textul. cusăturile. Cititorul trebuie să rămînă cu efectuate la nivel microtextual. Sper că impresia că a citit originalul, că n-a exis- mă număr printre numeroșii traducători n Simina POPA tat nici o mediere între el și text. Tradu- români care „țin aproape“ de original – M-am întrebat cine ne-a făcut felul cu cătorul e – așa visez eu – un magician, un pentru că avem traducători excelenți din vorba asta cu două tăișuri, de traducător- artist al iluziei. Dacă e nevoie de puțină toate limbile. trădător, care te face să rîzi, dar nu chiar, trădare aici, de ce nu? În literatură, totul n n n dosar l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 V TRĂDARE!

Andra-Roxana TRANDAFIR Iubește-ți statul! O perspectivă criminologică și de drept penal a primul curs de criminologie pen- te cu moartea – reprezentînd chiar una tru studenții din anul al II-lea de dintre justificările menținerii acestei pe- L la Facultatea de Drept, aceștia depse în Codul Penal – și confiscarea to- află care sînt sensurile noțiunii de cri- tală a averii, iar uneori cu închisoarea mă. Discuția ajunge repede la Garofa- între 15-20 de ani. O infracțiune apar- lo și ale sale delicte naturale – cele cate de trădare era cea realizată prin re- re aduc atingere sentimentelor morale de fuzul înapoierii în țară, introdusă în Co- bază, cum sînt mila și cinstea –, adică, dul Penal în 1970, dar abrogată cîțiva în primul rînd, omorul și furtul. Totuși, ani mai tîrziu. Modificările ulterioare la întrebarea „Care este singura faptă ale infracțiunilor, realizate în special în care a fost pedepsită de toate societățile, 1996, au vizat, în esență, pedepsele. Do- chiar și cele primitive?“, răspunsul nu es- sarele penale din perioada comunistă au te la fel de ușor. Trecînd printr-un istoric vizat infracțiunea de trădare prin trans- al infracțiunilor sus-amintite, studenții mitere de secrete și, uneori, pe cea de tră- ajung la concluzia că fiecare societate are dare; unele cereri de modificare a hotărî- ca prim obiectiv să-și conserve existența; rilor astfel pronunțate au fost judecate prin urmare, doar trădarea poate fi de instanțe chiar și în anul 2015. infracțiunea comună. Codul Penal în vigoare (din 2009) a Formele de trădare cunoscute de siste- adus o schimbare de paradigmă în ceea mele de drept sînt variate. De la escala- ce privește infracțiunile de trădare. Fă- darea unui zid într-una dintre versiuni- ră a le considera mai puțin importante, le legendei lui Romulus și Remus, trecînd legiuitorul a ales să le plaseze spre fina- printr-o suită de acțiuni reprobabile la lul Părții speciale a Codului, iar nu la în- adresa monarhiei (a se vedea supliciul deauna o crimă, în timp ce spionajul re- ceput, aducînd infracțiunile contra per- lui Damiens) și pînă la modalitățile mo- prezenta un delict și era pedepsit, deci, soanei în Titlul I, cu motivarea că aceas- derne de comitere a faptei, trădarea a mai puțin sever. tă abordare „reflectă concepţia actuală păstrat totuși, din punct de vedere crimi- „De cele mai multe ori, Prima infracțiune de trădare astfel re- privind locul individului şi al drepturi- nologic și penal, cîteva trăsături ce o de- trădarea se face din slăbiciune, glementată îl pedepsea cu moartea pe lor şi libertăţilor acestuia în ierarhia va- limitează de alte infracțiuni. cetățeanul român ce săvîrșea vreo fap- lorilor care se bucură de protecţie, inclu- Reglementarea trădării în țara noas- nu pentru că ar exista voința tă în scop de a supune teritoriul statu- siv prin mijloace penale“ (cf. Expunerii de tră cunoaște o istorie interesantă. Pînă de a trăda.“ lui sau o parte din el suveranității unui motive a Comisiei de elaborare a Codului la adoptarea Codului Penal „Carol al stat străin sau de a suprima ori știrbi Penal). Trădarea, în toate formele sale – II-lea“, diferite forme de trădare erau La Rochefoucauld prevăzute pe larg în legislațiile din Ve- chiul Regat („verice român va fi uneltit Infracțiunile machinațiuni…“), Transilvania și Bu- erau pedepsite cu moartea. covina. Unificarea legislativă din 1936 a păstrat, în ceea ce privește trădarea, multiple elemente din aceste reglemen- independența statului ori de a distruge u- aproape neschimbate față de Codul Pe- tări, plasînd o serie de infracțiuni cu a- „Trădarea, care la început nitatea statului. Alte forme de trădare se nal din 1969 – poate fi comisă doar de un ceastă denumire la începutul Părții spe- pedepseau cu munca silnică pe viață ori cetățean român, cea mai gravă fiind cea ciale (cea care definește faptele penale) este foarte atentă, sfîrșește pe o altă durată sau cu temniță grea; o re- comisă prin ajutarea inamicului. a Codului Penal, în capitolul dedicat cri- prin a se trăda pe sine.“ glementare din 1948 a introdus pedeapsa Discuția de la criminologie din anul II melor și delictelor contra siguranței ex- cu moartea pentru mai multe categorii de avea o continuare: pînă în 2014, studenții terioare a statului. Plasarea acestor Titus Livius fapte. Obligația de fidelitate (și, de ce nu, la Drept din anul al III-lea începeau stu- infracțiuni la începutul Codului Penal de iubire) față de stat era văzută așadar diul Părții speciale a Codului Penal cu fap- arată importanța acordată ocrotirii sta- ca una dintre cele mai importante îndato- tele de trădare. Schimbarea locului acesto- tului român relativ recent format. riri ale cetățeanului român. ra în Cod a atras și încetarea analizării lor reocupîndu-se de găsirea unui odul Penal din 1969 a păstrat ca parte a materiei, suficient de încărca- criteriu de distincție între tră- infracțiunile contra siguranței tă cu toate celelalte infracțiuni. Studenții P dare și spionaj (problemă ce ca- C statului la începutul Părții spe- sînt totuși avertizați că această mutare și, racteriza și legislațiile din Franța și ciale. Trădarea propriu-zisă, definită ca din fericire, absența unor dosare penale re- Germania), pornind de la cazuri cele- intrarea în legătură cu un stat străin, cente care să aibă un astfel de obiect nu în- bre (Dreyfus, Schwartz, Boisson etc.) și „Omul este născut pentru organizație străină sau agenți ai acesto- seamnă, în vreun fel, că ar trebui ignorate de la mai multe teorii propuse, Codul Pe- a-și trăda destinul.“ ra, comisă într-unul dintre scopurile de ori considerate imposibil de repetat. nal „Carol al II-lea“ a ales, ca fiind cea mai sus, era urmată de trădarea prin aju- mai relevantă, naționalitatea infracto- Paolo Coelho tarea inamicului și trădarea prin trans- Andra-Roxana Trandafir este prode- rului – doctrină nouă de inspirație fran- mitere de secrete. Categoriile de persoa- can și lector universitar doctor la Faculta- ceză, preluată deja în țara noastră prin- ne care puteau comite infracțiunile in- tea de Drept, Universitatea din București, tr‑o lege din 1930 – pentru a delimita ce- cludeau, pe lîngă cetățenii români, per- unde predă criminologie și drept penal. le două categorii de fapte. Trădarea, în soanele fără cetățenie care domiciliau configurația acestei legislații, era întot- în România. Infracțiunile erau pedepsi- n n n

Trădarea la Shakespeare Între noi fie vorba… n „Dick: Și, în plus, mai vrem capul n „Fiul: Mamă, tata a fost un trădător? ducelui de Say, fiindcă a vîndut duca- Dificilă chestiunea trădării! Nu Marius CHIVU: Mîine-poimîine. Lady Macduff: Da, a fost. tul Maine! doar dificil de decis dacă cineva încal- Anda DOCEA: Într-o duminică. Fiul: Ce e un trădător? Cade: Pe bună dreptate, fiindcă ast- că o promisiune, lovește pe la spate sau Stela GIURGEANU: Cînd am fost Lady Macduff: Unul care depune le- fel Anglia a fost mutilată și ar merge se folosește imoral de încrederea cui- trădată. gămînt și îl încalcă. în cîrje dacă n-aș ține-o eu, cu pute- va, dar e și mai dificil cînd te gîndești Andrei MANOLESCU: Dacă aș răs- Fiul: Și toți cei care fac asta sînt tră- rea mea. Frați regi, vă spun eu că lor- la tine însuți. Știind asta, m-am amu- punde sincer, m-aș trăda. dători? dul Say a jugănit statul, l-a transfor- zat făcînd rapid o anchetă printre co- Matei MARTIN: Pe mine însumi? Lady Macduff: Oricine face asta e un mat în eunuc și, colac peste pupăză, legi. Așadar, am întrebat, în jurul me- Niciodată. trădător și trebuie spînzurat. mai vorbește și franțuzește. Deci, e un sei redacției: „Cînd ați trădat ultima oa- Matei PLEȘU: Dimineața, la prînz Fiul: Și trebuie spînzurat oricine fa- trădător!“ (W. Shakespeare, Henric al ră?“. Nu am cerut să se povestească, nu și seara. ce legămînt și îl încalcă? VI‑lea, partea a II-a, actul IV, scena 2) am cerut mărturisiri, nu am întrebat Adina POPESCU: Nu-mi amintesc. Lady Macduff: Oricine. n „York: Tu, rege? Nu ești rege, nu! nici măcar dacă există păreri de rău sau Dan STANCIU: Niciodată. Fiul: Cine trebuie să-i spînzure? N-ai sînge în tine ca să guvernezi și să remușcări. Doar atît: „Cînd ați trădat ul- Sever VOINESCU: Ieri. Lady Macduff: Oamenii cinstiți. conduci mulțimi, cînd nu-ndrăznești tima oară?“. Cu excepția răspunsului lui Fiul: Atunci sperjurii și mincinoșii și nici nu poți opri un trădător.“ (W. Dan Stanciu, șocant de sigur pe propria Și înainte să ne judecați, răspundeți sînt proști, căci ei sînt destui cît să-i Shakespeare, Henric al VI-lea, partea virtute, toate celelalte îmi par tertipuri dumneavoastră public la această în- învingă pe oamenii cinstiți și să-i spîn- a II‑a, act V, scena 1). istețe de eschivă, coregrafii grațioase trebare… (S. V.) zure ei!“ (W. Shakespeare, Macbeth, ac- ale evaziunii. Începînd cu al meu. tul 2, scena 4) Iată-le:

VI Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l dosar TRĂDARE!

La o cafea cu un „spion“

Am dat de el cu greu, dar am dat. A acceptat să vorbească cu mi- plus, ei văd ansamblul, tu, din teren, vezi doar bucata ta. Și procesul acesta conti- ne despre munca lui, cu două condiții: să nu-i dau numele real nuă. Durează destul de mult pînă ajungi și să nu‑i cer să vorbească despre cazuri concrete. Am acceptat, să stabilești o relație în care „trădătorul“ firește. Pana mea este foarte tentată să-l descrie, dar nu o voi fa- chiar să înceapă să lucreze cu noi. Se în ce pentru că i-am promis că nu las să scape nici un indiciu des- tîmplă să fii la un pas, să fie totul pregă- pre identitatea lui. Așadar, nu vă pot spune nici cum îl cheamă, tit, să ai prima întîlnire în care chiar să înceapă să-ți dea informații după ce l-ai nici ce vîrstă are și nici măcar dacă e activ sau în rezervă. De alt tatonat și l-ai încercat mai bine de un an fel, nici nu cred că numele cu care s-a prezentat e cel real. Așa că întreg sau, dacă organizezi totul pe tipar n-are importanță, pot să-i atribui orice nume aș vrea și tocmai clasic, ai setat cu el „cutia poștală“ unde de aceea nu o să-i atribui nici unul. În fond, sîntem doar doi în lasă informația, parolele și toate celelal- conversație, iar unul sînt eu. Cititorul nu se va încurca să identi- te și să primești deodată ordin din centra- lă: „Abandonează!“. Și gata, lași totul bal- fice personajele. Interlocutorul meu este, mereu, celălalt. Un celă- tă, nu te mai duci. lalt, cum s-ar zice la ei, perfect conspirat. Un celălalt care umblă Îi corupeți? Îi plătiți? printre noi fără să avem măcar o vagă idee despre ce face, de fapt. „Să spui secretul altuia O să vă surprindă, poate, dar nu sînt Numele lui, toate datele de stare civilă, parcursul profesional, to- e trădare; să-l spui pe al tău mulți cei care trădează pentru bani. Ba- tul este altceva decît ceea ce știm. Înainte de a reda dialogul nos- e prostie.“ nii pot fi un stimulent, desigur. Pe parcursul unei relații mai lungi contează, dar tru, care poate fi foarte bine o ficțiune de la cap la coadă, avînd în motivația primă de a trăda este în general vedere că interlocutorul meu este o ficțiune vie, așa cum viu sînt Voltaire de cu totul altă natură. Ține în cele mai eu și sînteți și dumneavoastră, să spun totuși ceva sigur, absolut multe cazuri de gradul de insatisfacție al sigur despre el: are o vastă experiență în „munca de culegere de cuiva în propria organizație sau în socie- informații“. Adică, mai pe șleau, în spionaj. Și mai e ceva. De cîte tatea în care trăiește. Uneori, vin oameni dispuși să trădeze la tine direct și spun: ori am spus, eu sau el, cuvîntul „noi“ sau „al nostru“ ne refeream „Dacă mă scoți din țară pe mine și pe fa- la serviciul de spionaj românesc. milia mea, spun ce știu“. Sigur că trebuie să fii atent. Poate fi o capcană. Deci, culegem informații... tea cealaltă informații. Punct. Și asta e Păi, de unde știu ei că tu ești ofițer de Absolut orice țară face asta dintotdea- cel mai grav lucru. informații? una. Culegi informații de peste tot: de la Mă interesează cum faceți dumnea „Ceea ce e trist Ei înșiși sînt adesea ofițeri de informații prieteni sau de la inamici. Le înaintezi voastră pe cineva să-și trădeze țara. De ai țării lor și știu bine la cine să vină. Au decidentului politic și el ia decizia. Fur- ce s-ar expune cineva unui risc uriaș, în privința trădării este fost recent cazuri spectaculoase de ofițeri nizăm și analize, căci avem o foarte bună trădînd? Dacă-l prind ai lui, e terminat… că vine întotdeauna de informații ruși care s-au dus direct capacitate de analiză și sinteză. E adevărat. Sînt mai multe moduri în de la prieteni.“ la Ambasade occidentale din Europa și Bănuiesc că nu orice informații. Pe noi care ajungi să provoci trădarea, dar în s‑au livrat. Uneori, asemenea cazuri sînt ce ne interesează? tîi trebuie să simți că persoana de inte- (anonim) într‑atît de uimitoare încît, la prima în La început de an se stabilesc niște res e gata să trădeze. Dacă el nu vrea să tîlnire, oamenii din Ambasadă îl dau afa- direcții de acțiune în funcție de prioritățile trădeze, n-ai nici o șansă. Nici forțat, nici ră pe cel care vrea să trădeze. Nu pot crede securitate ale țării, de interesele econo- șantajat, nu va trăda. Sau, dacă o face, de că le pică o asemenea pleașcă în curte mice, politice etc. Pot fi zece, douăsprezece mai devreme sau mai tîrziu se va duce sau cred că e o capcană. Dar, în general, direcții sau mai multe. Firește, multe din- la ai lui și va spune că-l șantajezi și jo- un asemenea om revine, căci odată por- tre ele rămîn aceleași de la un an la al- cul se întoarce împotriva ta. Ca să-l sti- nit pe calea trădării nu ai drum înapoi. tul, căci sînt interese de securitate care nu mulezi să trădeze, cum spuneți dumnea- Șantajați? se schimbă pentru perioade lungi de timp. voastră, trebuie să simți cumva că trăda- Părerea mea a fost întotdeauna că, în Pot fi informații de orice natură: strategi- rea plutește în aer, că e dispus să facă așa general, e bine să eviți șantajul dacă ai și că, politică, economică, comercială etc. ceva înainte să faci tu primul pas spre el. alte mijloace. Oricum, „trădătorul“, cum „Înșelătoria și trădarea îi spuneți dumneavoastră, știe după pri- sînt acțiuni specifice proștilor, mul act al „trădării“ că este în mîna noas- „Dacă el nu vrea să trădeze, n-ai nici o șansă. tră și fără să-i spun eu… Nici forțat, nici șantajat, nu va trăda.“ oamenilor care Deci se instalează o relație de încredere nu au suficientă minte cu trădătorul? El are încredere în dum- ca să poată fi onești.“ neavoastră și dumneavoastră în el, deși Și ce sînteți dispuși să faceți ca să Și cum se simte asta? știți că e un trădător... ajungeți la acele informații? Ofițerii de informații sînt foarte bi- Benjamin Franklin Într-o anumită măsură, da, așa este. Și Multe. Serviciul de Informații Externe ne instruiți în acest sens. Stai de vorbă siguranța mea depinde de el, și a lui de își desfășoară activitatea operativă ex- cu persoana de interes în mai multe oca- mine, căci amîndoi știm cu ce ne ocupăm. clusiv în afara țării, în interesul Româ- zii, în timp, întrebi în dreapta și-n stînga Dar e o încredere ce se cere mereu, secun- niei și respectînd legile României, dar despre ea, dar fără să insiști prea mult. dă de secundă, verificată. încălcînd adesea legile țărilor în care Te întîlnești „întîmplător“ sau în formu- Am aflat că există practica de a prote- acționează. le diverse de socializare, precum recepții, ja trădătorul cînd ai lui se cam prind că Șantajați? Corupeți? Furați? Poate conferințe, te apropii, ieși la o cafea etc. trădează. chiar mai mult de-atît? Sesizezi din conversații că are o anumită Da. Mai ales dacă așa a fost înțelegerea, Poate chiar mai mult de-atît… frustrare, o anumită supărare pe șefii lui, e bine să o respecți. Însă nu întotdeauna. Mă interesează să discutăm despre tră- pe organizația din care face parte sau pe Pot apărea cazuri în care îl abandonezi. dare. Folosiți trădarea din plin, nu-i așa? regimul politic din țara lui. Sau sesizezi că Relația unui ofițer de informații cu sursa Uneori reușești să infiltrezi omul tău în e presat de o nevoie – nu știi încă ce fel de lui depinde nu doar de ei doi, ci și de con- organizația care te interesează și atunci nevoie, dar simți că e ceva serios ce-i cre- textul general al relațiilor dintre țărilor lor, nu e vorba despre trădare. Omul infiltrat ează o temere și ar face orice ca să o re- de pildă. Se poate întîmpla ca relațiile po- nu e trădător, e spion. Dar dacă racolezi pe zolve. În fine, lucruri de acest gen pe ca- litice dintre țările noastre să se modifice cineva din interior, da. Îl faci să trădeze. re începi foarte fin și delicat să le exploa- într-un sens care să mă oblige să-l aban- De fapt, îl ajuți să trădeze. Vorbind despre tezi. Dar decizia de a merge mai departe donez. În lume, britanicii sînt un model în trădare, există două dimensiuni impor- cu recrutarea nu-ți aparține. Întotdeauna privința felului în care își protejează sur- tante pentru serviciile de informații ale o- comunici în Centrală și acolo, în funcție sele. Ei se țin de cuvînt aproape întotdeau- ricărei țări. Una este aceea de a exploata de complexitatea cazului și de persoană, na și, după ce extrag „trădătorul“ și-l duc pe trădătorul lor și alta este aceea de a ne se alcătuiește o echipă întreagă, forma- în UK, chiar se ocupă de el pentru totdeau- apăra ca nu cumva să fim noi trădați de tă din analiști, ofițeri din diverse struc- na. Americanii îl extrag, îi dau identitate ai noștri. De această din urmă activitate turi de-ale noastre, psihologi, oameni care nouă, locuință, serviciu, toată acoperirea, se ocupă SRI. Avem și noi o structură de știu spațiul, și această echipă decide dacă dar destul de repede îl lasă să se descurce. protecție internă, desigur. mergi mai departe sau nu. Practic, rapor- Noi practicăm așa ceva? Deci trădarea lor e bună, a noastră e rea. tezi fiecare pas pe care-l faci și primești Ce întrebare e asta? Se poate spune și așa. Dar, din punc- indicații de urmat. De cele mai multe ori, tul nostru de vedere, linia de demarcație cei din centrală au mai multe informații a consemnat Sever VOINESCU e clară. Trădare, pentru noi, este actul despre persoana respectivă decît tine. In- prin care unul de-al tău livrează în par- clusiv obținute de la aliați și parteneri. În n n n dosar l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 VII TRĂDARE!

Mihai G. POPA Whistleblower

n anul 1973 apărea la Paris, pu- Cu toate acestea, instrumentul de tip blicată de editura YMCA-Press, whistleblowing nu a fost utilizat întotdea Î celebra carte Arhipelagul Gulag, una în acord cu scopul său, fiind folosit și monumentala lucrare a lui Alexandr în alte direcții față de cele intenționate Soljenițîn, care a cutremurat întreaga lu- inițial, drept pentru care trebuie gestio- me, schimbînd în mod radical percepția, nată cu atenție eventuala încercare de fo- mai ales a civilizației occidentale, despre losire abuzivă a acestor sisteme. cum se prezenta, de fapt, viața de zi cu În tot acest context s-a ridicat pro- zi în regimul sovietic. Printre practicile blema introducerii acestui mecanism al abominabile pe care le aplicaseră în tîi avertizorului de integritate în legislație. regimul leninist și mai apoi cu deosebi- În România, Legea 571/2004 a stabilit că re cel stalinist, Alexandr Soljenițîn adu- avertizorul de integritate are nevoie de ce în atenție și pe cea a modului în care protecție în desfășurarea activității sale acel tip de regim represiv cultiva și încu- de semnalare a încălcărilor legii. În ca- raja practica denunțărilor, a „turnători- drul Strategiei Naționale Anticorupție ei“ între cetățenii sovietici, pentru ca or- 2016-2020 sînt detaliați și indicatorii mi- ganele de stat să-i identifice mai ușor pe nimali în funcție de care se măsoară nive- „dușmanii poporului“. Printre multele lul de implementare a standardelor de in- victime ale denunțătorilor de tip repre- tegritate în organizații, iar pentru averti- siv pe care Soljenițîn le prezintă în Ar- zorul de integritate sînt precizate aspecte hipelagul Gulag, ar fi de reamintit cazul referitoare la numărul de sesizări pe ca- unui instalator care închidea de fiecare re acesta le efectuează, numărul și tipul dată difuzorul din camera sa atunci cînd normelor încălcate, numărul regulamen- se transmiteau emisiuni despre scrisori- organizaționale în cadrul entităților care telor armonizate cu prevederile legale, și le adresate lui Stalin, pentru că îl plicti- au conștientizat faptul că lupta împotriva așa mai departe. Astfel, se definește mai seau. Omul a fost denunțat de vecini. La actelor cu caracter ilegal se poate realiza bine rolul pe care îl joacă acest mecanism fel, cazul unui sobar semianalfabet căru- pe mai multe niveluri. Obținerea în timp în activitatea organizației pentru se con- ia în orele de pauză îi făcea plăcere să se real a unor date despre fapte cu risc ri- forma în final cu valorile, principiile și re- semneze, iar în toată penuria de hîrtie dicat la adresa valorilor organizațiilor regulile etice despre care am vorbit. pentru scris, acesta se semna pe ziare- spective și, în final, împotriva valorilor so- Acceptarea acestui tip de activitate le vremii și, de cele mai multe ori, făcea ciale ajută nu numai la pedepsirea celor în culturile organizaționale (și mai ales acest lucru exact pe fotografiile cu chipul care încalcă regulile, dar și la cunoașterea în cele din țările estice ale Europei) nu lui Stalin. Și el a fost denunțat de vecini. fenomenului încă din momentul inițial, a avut un parcurs lin și a fost presărată A fost condamnat la zece ani de închisoa- ceea ce permite dezvoltarea unor politici cu multe controverse și dispute. Lăsînd re pentru propagandă antisovietică. de prevenire de care, în viitor, vor benefi- acum deoparte toate micile noastre răz- Între timp, în cadrul organizațiilor a „Trădarea este fiica cia toate părțile implicate. boaie și uitîndu-ne la ce se întîmplă cu apărut instituția avertizorului de inte- În România, definiția whistleblower-ului noi în aceste zile sub amenințarea epide- gritate. Termenul în limba engleză es- incompetenței.“ – avertizor de integritate este menționată miologică la nivel planetar din cauza CO- te whistleblower care, deși are rădăcini în legea specifică, unde „avertizorul de in- VID-19, poate că ar trebui să căutăm să în secolul al XIX-lea, abia după 1970 a La Rochefoucauld tegritate este acea persoană care face o se- înțelegem care ar fi concluzia în legătură fost stabilit astfel în Statele Unite ale sizare cu bună-credinţă cu privire la ori- cu toate acțiunile în care ne angrenăm, Amercii, în special pentru a se delimita ce faptă care presupune o încălcare a le- în special în plan etic. Putem observa cît de conotațiile negative ale cuvintelor „in- gii, a deontologiei profesionale sau a prin- se poate de limpede cum incertitudinea formator“ sau „turnător“, reliefîndu-se în cipiilor bunei administrări, eficienţei, efi- preia controlul zi după zi și cum omul acest mod și faptul că acest termen se re- cacităţii, economicităţii şi transparenţei“. care se considera atotputernic pe acest feră la o activitate benefică pentru cultura organizațională a instituțiilor, precum și a entităților private. Astfel, du- Acea persoană care face o sesizare cu bună-credinţă pă ceva timp de la evenimentele descri- cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii. se de Soljenițîn și în altă parte a lumii, s-a ridicat problema acceptării procedurii whistleblowing din punct de vede- Așa cum menționam anterior, bine Pămînt începe să ridice ochii întîi către re terminologic și funcțional în anumite înțeles că această procedură a averti- autorități, apoi spre oamenii de știință și, țări. Cînd s-a propus instituirea procedu- zorului este implementată și în cadrul în final, din ce în ce mai sus, către divini- rii avertizorului de integritate în cultura organizațiilor de drept privat, societăți tate. Poate că ar fi momentul ca reflecția organizațională a companiilor din fostele „Trădarea e nobilă și alte entități private. Procedurile im- de care avem parte în aceste zile de ma- țări ale blocului estic, dar și a instituțiilor dacă e îndreptată plementate în companiile private se pre- re dificultate să ne amintească de buni- publice, au existat multe reticențe, invo- împotriva tiraniei.“ zintă sub mai multe variante, precum li- cii și străbunicii noștri care, după cum cîndu-se trecutul sumbru care amintea nii telefonice sau platforme online de ti- obișnuim să spunem, au făcut parte din de practica denunțurilor din perioada copul „Compliance line“ sau „Speak Up li- cele mai greu încercate generații din ulti- Pierre Corneille munistă a acestor țări. Cu toate acestea, ne“, prin intermediul cărora orice persoa- mul secol. Să reînvățăm astfel din simpli- în timp, oamenii s-au convins că politicile nă din companie sau și din afara aces- tatea unor lucruri pe care ei le făceau, ad- de tip whistleblowing și adaptarea lor la teia are posibilitatea să sesizeze încălca- mirînd ultimele descoperiri ale științei, cultura organizațională locală nu au nirea unor reguli interne sau a legii. În u- dar în același timp murmurînd în su- mic în comun cu acele practici din trecut. nele cazuri, această linie de contact este flet o rugă pentru binele nepoților, cînd În acest sens, în țara noastră, prin Stra- gestionată de un terț (casă de avocatu- aceștia plecau după o vară fierbinte din tegia Națională Anticorupție (SNA) 2016- ră sau o companie specializată în mana- curtea lor către destinația viitorului și a 2020, elaborată de Ministerul Justiției ca gementul riscurilor) pentru asigurarea tehnologiei – orașul. Ei dădeau șansă no- urmare a unui amplu proces de consulta- independenței procedurii. ului, dar întotdeauna cu credință în su- re publică, au fost definite criteriile etice olul acestor mecanisme în ca- flet, poate că e timpul ca puțină cumpă- ca aspecte esențiale de urmărit de orice drul companiilor este acela de tare să ajute mult mai mult dezvoltarea organizație care dorește să aibă un cadru R a identifica orice incident de și drumul nostru de neoprit către viito- corect pentru desfășurarea activităților: integritate și conformitate, așa cum se rul implacabil. „Etica se referă la comportamentul indi- „Cea mai mare loialitate cere, stabilește în procedurile interne. Fieca- șadar, Pămîntul a luat o pauză. vidual, în context organizațional sau nu, uneori, o mică trădare.“ re organizație ar trebui să implementeze Pauza pe care ne-o oferă poate fi care poate fi apreciat sau evaluat fie din un set de reguli prin care să se precizeze A și pentru că este posibil să fi ve- perspectiva valorilor, principiilor și regu- Gilles Legardiner modul în care pot fi primite informațiile nit vremea în care să reflectăm la noi, la lilor etice explicite (coduri de etică, co- ce fac obiectul oricărei sesizări, stabilirea viață, la valorile naturale, la rațiune, la duri de conduită sau alte tipuri de docu- structurilor interne care preiau și anali- tot. Oricum, de astăzi ar trebui să nu mai mente fără statut de act normativ) sau zează informația referitoare la încălcarea strivim nici o furnică, pentru că furnici tacite (cultura organizațională), fie prin regulilor primită de la un avertizor, mo- sîntem cu toții. prisma consecințelor acțiunilor înseși“. dul în care se soluționează cazul respec- Ideea că avertizorul de integrita- tiv și, de asemenea, stabilirea unor meca- Mihai G. Popa este expert în drept cor- te (whistleblower) este un sprijin pentru nisme de protecție a avertizorului, dar și porativ și publicist. respectarea valorilor oricărei organizații faptul ca toate aceste activități să fie rea- s-a născut pe fondul dezvoltării culturii lizate conform principiului echidistanței. n n n

VIII Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l dosar STILURI & STILOURI

Maria IORDĂNESCU lasă-ți copiii să vină la tine Privind în urmă

rimele mele „întîlniri“ cu Edi- cu recunoștință tura Humanitas au fost inten- P se, tulburătoare: în anii ’90, cărți autori români sau străini de top, talen- despre istoria recentă a României, isto- te noi pe care editura a pariat fără re- rie din care aparent făcusem parte, dar zerve, dialoguri de duminică sau de seri al cărei adevăr ultim, total, nu îl cunos- tihnite, audiobook-uri cu voci care dese- cusem decît în doze mici, atît cît putea nează în eter imagini, emoții, chipuri și cuprinde un adolescent al anilor din ur- întîmplări, colecții nemuritoare de carte, mă ai comunismului. Editura mi-a pus obiecte și tabieturi din lumea îndepărta- în fața ochilor memorii, pagini de jur- tă a Japoniei.

nal, cărți-document, analize care-mi dez- © wikimedia commons Îi mai datorez editurii fiecare salut po- văluiau cearcănele mari, grele, ale ani- liticos și fiecare invitație amabilă primi- lor pe care, în parte, îi trăisem și eu. tă din partea librarilor Humanitas de a Mi‑aduc aminte, în special, de prima car- intra în librăriile din București sau din te de acest fel: Fenomenul Pitești, de Vir- țară. Dar și numele de acum faimoase ale gil Ierunca. A fost un șoc: știam, evident, unor oameni de carte, pasionați de carte de temnițele comuniste. Dar nu știusem și de făcutul ei, scriitori, editori, mana- pînă atunci cum arată infernul constru- geri, traducători. it, pînă în cele mai mici și mai diabolice răim vremuri aspre, iar librării- detalii, de oameni care au vorbit aceeași le Humanitas s-au supus, ca toa- limbă ca a mea și care au trăit în aceleași te librăriile din țară, regulilor as- Librăria Humanitas, Sibiu T vremuri și locuri ca mine. pre. S-au închis. Dar s-au redeschis în fi- Îi datorez, așadar, editurii primele frîn- ecare casă în care Humanitas a rînduit turi din chipul adevărat al țării în care hîrtie și traduceri impecabile, cărți la ca- englez și, așa ca mine, anonim. Și asta pe rafturi cărți, reflecții, autori preferați. m-am născut. Un dar amar, îmbogățit re am tînjit ani mulți, cu autori și isto- i-o datorez editurii. Și cred cu tărie că Humanitas va avea tot însă în timp cu frînturi de biografii rii care au pus pe gînduri lumea întrea- În cei treizeci de ani în care am atîtea vieți cîte cărți a tipărit. excepționale, povești incredibile despre gă. În biblioteca mea sînt, sau ar putea conviețuit, darurile primite s-au înmulțit: curaj și rezistență, jurnale tămăduitoare. să fie, nume și pagini care se află în toa- librării cochete, în care întîlnești deli- Maria Iordănescu este psiholog. Îi mai datorez editurii toate cărțile de te bibliotecile private ale lumii civiliza- cii literare împletite cu finețuri de cafe- pe rafturile mele, cu coperți frumoase, te, ale oricărui cititor german, francez, nea, lansări rafinate de carte, întîlniri cu n n n

Iaromira POPOVICI bazar Ideologii de supraviețuire și soluția personală n vremurile de coronavirus, zilele se geamuri fumurii la mașina care trecea succed ciudate și inegale. Într-une- vioaie prin toată povestea asta de groa- Î le, cînd răsare soarele și e primăva- ză. Refuzau, pur și simplu, să ia seama la ră afară, pare totul un nou început. Pare situație. Erau în faza de negare. că, odată ce pomii sînt înfloriți, toate cele Alții mi-au explicat că povestea asta cu sînt la locurile lor. virusul nu e gravă, că oricum oamenii ca- Într-altele, deși soarele răsare la fel, nire au murit ar fi murit și că cei robuști vor mic nu se leagă. Totul pare imperfect și supraviețui. Mi s-a părut atît de autosufi- periculos și temporar. Senzația că ești cientă atitudinea asta cu robustețea per- într-un film de serie C despre Apocalip- sonală. Și, de fapt, tot o negare – o a do- să nu-ți mai aduce zîmbetul pe buze. Poa- ua categorie. te doar un rînjet. Te gîndești, alunecînd Sînt oameni – evident, dintre cei credin adînc în propriul tău creier, că nu prea cioși – care cred ca a venit Apocalipsa și că vezi (cel puțin nu încă) celebra luminiță singura cale să ne protejăm e să ne întoar- de la capătul tunelului. cem la Dumnezeu și la o viață mai simplă, Dacă ești, pe de o parte, un cetățean tipic fugind de nebunia marilor aglomerări ur- al zilelor noastre, obișnuit cu agitația pen- bane. Pînă aici totul e posibil, pînă la ur- tru ziua de mîine și lupta pentru drepturi- mă nu poate face decît bine să ne rugăm le tale civice, nu poți sta locului nici în ase- și să ne simplificăm viețile, să nu mai fim

menea momente de încremenire. Vrei să © wikimedia commons atît de capricioși și de pofticioși. Totul e bi- faci ceva, orice ține de tine, ca să schimbi ne pînă la teoria cu cipurile care urmează situația actuală, vrei să te miști cumva, mea pe care o știai pînă la nenorocitul de În care acționezi temeinic, fiind detașat, să ne fie implantate forțat tuturor, ca să nu să aștepți. Ești revoltat de nedreptăți, virus, cea mai bună lume de pînă acum, cumva, pe alt plan. fim manipulați și controlați. de tratamentele inadecvate din spitale, pînă la urmă, pare că se duce pe apa sîm- Știu, pare paradoxal. Dar zilele astea estui alții consideră că virusul de moartea care dă năvală peste noi și pe betei. O lume în care reușiserăm, cum- sînt pline de paradoxuri. Stăm acasă, cît a fost conceput în laborator ca care vrei s-o oprești. Postezi în disperare, va, să ne avem locul și cei puternici, și cei de cuminți putem și, pe lîngă așteptarea D să mai omoare o parte din ome- semnezi petiții, donezi bani, scrii, vorbești slabi, și cei asemănători, și cei diferiți, să în sine, ne căutăm, fiecare, soluții exis nire. Că există niște entități din alte di- la telefon. Și, mai ales, dezinfectezi fre- reducem violența și să apreciem mai mult tențiale. Avem nevoie, mulți dintre noi, de mensiuni care se hrănesc cu fricile și netic tot ce-ți pică-n mînă, suprafață să empatia. Sigur, veți spune că lumea asta un sistem coerent, adecvat ficăruia, care emoțiile noastre negative. Așa că, dacă ne fie, nu mai contează dacă-i metalică ori avea destule tare, că banul încă „făcea le- să ne țină pe o linie de plutire zilele astea, menținem cool și nu lăsăm fricile să pună lemnoasă, spirt ai, Slavă Domnului, Mo- gea“ și interesul prima. Dar, pe lîngă as- cînd întreaga noastră rutină existențială stăpînire pe noi, scăpăm. Nu ne îmbolnă- na să trăiască. Și achiziționezi: leacuri, ta, era loc și de altfel de lucruri, mai puțin s-a schimbat. Așa e omul, nu poate duce vim. Eventual, mai spunem cîte o mantra. dezinfectanți, mîncare, cosmetice. Să fie. pragmatice, mai umane, mai libere. Ideea doar acțiunile în sine, golite de carnea lor Evident că aproape în orice se poate gă- Să nu rămînem fără. Să se creeze un zid, e, repet, dacă ești credincios, să te poți lăsa ideologică. Trebuie să avem un fir roșu ca- si cîte ceva pozitiv și mai toate cele de mai un ziduleț măcar, între noi și neant. Fie el în voia lucrurilor nu fără să faci ce ține de re să ne ducă mai departe, să ne ajute să sus o iau razna de la un punct. Totul e să și din hîrtie igienică. tine. Nu fără să stai acasă, să fii respon- stăm cuminți în casă fără s-o luăm razna nu o luăm și noi razna în condițiile astea e de altă parte, dacă ești și cre- sabil în privința ta și a celorlalți. Dimpo- și fără să ne pierdem speranța. dificile. Să ne păstrăm echilibrul făcînd ce dincios, se complică lucrurile. Știi trivă, făcînd conștiincios tot ce ține de ti- Așa că, mulți dintre noi, după mintea trebuie și – asta-i teoria mea de data asta P că e bine să te rogi, în perioada ne. Dar, în același timp, fiind conștient că și posibilitățile fiecăruia, dezvoltăm ide- – nerenunțînd să credem în Bine și în pu- de restriște, și chiar o faci. Și mai știi că unele lucruri nu țin de tine, nu ești atot- ologii de supraviețuire. Vorbind cu unii și terea lui, oricîte lucruri sinistre vom ve- nu trebuie să-ți fie frică și că pur și sim- puternic, și că nu trebuie să te încrînce- cu alții, am întîlnit ideologii de toate fe- dea în jur. plu te lași în seama lui Dumnezeu. Doar nezi. Nu militez pentru inacțiune, deloc. lurile. Unii pur și simplu eludau situația. că asta pare dificil de făcut cînd toată lu- Ci pentru o atitudine să-i zicem mai Zen. Adînciți în lucru, era ca și cum și-ar fi pus n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 13 REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Andrew SOLOMON În apărarea lui Harold Bloom – despre nevoia studiilor umaniste –

Andrew Solomon (n. 1963) a studiat la Yale și Cambridge, este profesor de psihologie clinică la Columbia University și autor premiat cu National Book Award pentru cartea Departe de trunchi. Douăsprezece feluri de dragoste. Părinți, copii și căuta- rea identității (traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Editura Humanitas, 2015). Scrie cărți de factură politică, culturală, psiho- logică și de ficțiune și publică în mod regulat în publicații precum The New Yorker, New York Times Magazine, Artforum și Travel © wikimedia commons and Leisure. Tot la Humanitas i s-au tradus și volumele Demo- nul amiezii. O anatomie a depresiei, Reconstituirea. Tatăl crimi- nalului de la școala Sandy Hook caută răspunsuri și Undeva departe. Călătorie pe meleagurile schimbării. Harold Bloom (1930-2019) a predat la Yale University și a fost unul dintre cei mai prolifici și influenți critici și teoreticieni lite- rari americani din ultima jumătate de secol. Marea sa carte din 1994, Canonul occidental (ediția a doua revăzută, traducere de Delia Ungureanu, prefață de Mircea Martin, Editura ART, 2018), a devenit o bornă în studiul literaturii universale, dar a cunoscut și numeroase contestări din partea ideologiilor postmodernis- te (feminism, postcolonialism ș.a.), care i-au reproșat perspectiva discriminatorie a scriitorilor marginali. Eseul de față a apărut în publicația Washington Post pe 5 noiembrie 2019, iar reproduce- Harold Bloom rea de față are loc prin bunăvoința autorului.

e 14 octombrie 2019, la 89 de pe Hart Crane, Walt Whitman, Eliza- pasionante analize pe text și, în acest fel, Însă aceasta este o caracteristică a unei ani, a murit teoreticianul Harold beth Bishop și Tony Kushner ignora vo- îi convertea pe studenții săi la lectura în lumi nedrepte, nu o scuză pentru ea. P Bloom. E posibil să fi fost cel mai cile comunității LGBT pare de o naivita- profunzime a fiecărui poem. Îmi amin- Mulți contemporani victorieni au cre- mare critic literar al ultimei jumătăți de te periculoasă. tesc cum am intrat la unul dintre semi- zut că Felicia Hemans a fost o poetă la secol. Totodată, el a fost și cel mai bun Cei care îl critică acum pe Harold nariile lui gîndindu-mă că nu-mi pla- fel de bună ca Percy Bysshe Shelley sau profesor pe care am avut șansa să-l cu- Bloom pun în discuție atașamentul lui ce Wallace Stevens, iar pînă la sfîrșitul John Keats, și i-au lăudat versurile senti- nosc: vizionar, altruist și dispus să pu- pentru canonul marilor cărți care și-au orei, „The Poems of Our Climate“ deve- mentale. Nemulțumirea că Harold Bloom nă încercările studenților săi pe aceeași cîștigat nemurirea nu atît prin felul în nise unul dintre poemele mele prefera- s-a concentrat pe acea literatură clasică treaptă cu propriile păreri. Ne-a perce- care descriu diversitatea experiențelor te, astfel că, treizeci de ani mai tîrziu, am de o strălucire înșelătoare – „ar trebui să put cu aceeași viziune atotcuprinzătoare studiem literatura nu pentru că este fru- care a făcut din el un erou. Ne-a făcut să moasă, ci pentru ce ar putea să ne spune simțim canonizați. E posibil să fi fost cel mai mare critic literar nă despre gen, rasă, sexualitate, istorie, Harold Bloom a fost o figură contro- al ultimei jumătăți de secol. clasă și tot așa“, după cum susțin Palmer versată de dimensiuni johnsoniene, iar Rampell și Jordan Brower – este în sine în urma morții sale, părerile criticilor au naivă. Cunoașterea acumulată de omeni- fost împărțite. The New York Times a pu- umane, cît prin puterea și măreția lor ales cîteva versuri din acel poem ca mot- re nu este concentrată într-un singur ca- blicat un articol în care trîmbița faptul uimitoare, prin viziunea și lirismul lor, to al cărții mele Departe de trunchi. Oda- non, ci este suma a tot ceea ce vedem, au- că Bloom nu a reușit să cîștige războaie- prin exprimarea bucuriei și a disperă- tă i-am mărturisit problemele pe care le zim, gîndim sau creăm. le culturii. The Post a publicat un articol rii condiției umane. Ei susțin că aceas- aveam cu structuralismul și Bloom mi-a Să afirmi cu aer triumfător că trăim în care era criticat că făcuse parte dintr- tă definiție a literaturii este păguboa- zis: „Dar, dragul meu, care este rolul criti- „decăderea studiilor umaniste“ este o un sistem patriarhal alb și heterosexu- să și învechită și nu realizează că ceea cii, dacă nu să arate ceea ce este mișcător afirmație la fel de îngustă precum cano- al, care nu adera la politicile identitare. ce este considerat mare literatură este o sau frumos într-un text unor oameni ca- nul pe care aceasta îl desconsideră. Tră- Aceste critici pretind că din canonul lui chestiune aflată într-o continuă schim- re altfel nu ar putea să recepteze acele im o perioadă istorică în care puterea a Bloom au fost excluse vocile marginalilor, bare. Consensul social s-a tot schimbat lucruri?“. fost cedată politeții (civility), o perioa- bazîndu-se în principal pe o listă pe care din anul 1959, cînd Harold Bloom a înce- e fiecare dată cînd explica ce anu- dă în care producerea, libertatea și dis- acesta a alcătuit-o în urmă cu mulți ani put să publice. În 1959 era diferit față de me face ca un poem să fie deose- tribuirea informației scrise sînt sub ase- și pe care, ulterior, a regretat-o. Bloom a 1930. Și în 1900 era diferit față de 1870. D bit, era, de fapt, o continuare a diu, falsificate și manipulate. Să sperăm admirat opera unor Toni Morrison, Chi- În anul 2050, înțelepciunea zilelor noas- ceva ce explicase altă dată, astfel că stu- că studiile umaniste nu au decăzut, toc- nua Achebe și a altor scriitori de culoa- tre va părea ciudată. Și tot așa, și tot așa. diul literaturii, împreună cu el, nu pre- mai pentru că ele reprezintă emblema re, iar să spui că cineva care i-a adorat În sala de clasă, Harold Bloom făcea Adevărata problemă este credința că există un singur fel prin care marea literatură poate fi definită.

supunea o succesiune de revelații trecă- demnității înseși, eliberată de politicile toare, ci un proces gradual al înțelegerii noastre. Nu studiile umaniste au creat unei viziuni unificatoare a literaturii și, inegalitatea veniturilor, încălzirea globa- într-adevăr, a vieții. lă sau manipulările vicioase ale știrilor Adevărata problemă – valabilă în ce- false. Studiile umaniste ne pot ajuta să ea ce-i privește atît pe criticii lui Bloom, înțelegem cum să luptăm din nou. cît și pe Bloom însuși – este credința că anonul se schimbă cu fieca- există un singur fel prin care marea lire generație, așadar canonul lui teratură poate fi definită. Colonialiștii C Harold Bloom este cu siguranță privilegiați au scris cărți extraordinare, demodat. Dar formarea a noi canoane, femeile de culoare asuprite au scris cărți selectarea a ceea ce merită studiat tre- extraordinare, asiaticii queer au creat o buie să continue. Avem nevoie de idea- artă uimitoare, iar scriitorii latino-ame- luri care, așa cum observa Bloom, apar ricani au cîștigat cu îndreptățire premii prin opoziție la idealurile precedente. Nobel. Un anumit fel de a conceptuali- Studiile umaniste promovate de Harold za geniul nu trebuie să-i marginalizeze Bloom, chiar dacă s-au transformat din- pe ceilalți. În mare parte din perioada is- colo de gusturile sale personale, sînt re- torică la care Bloom a făcut referire, oa- cursul nostru împotriva nedreptății, nu o menii albi heterosexuali erau în avantaj manifestare a acesteia. (așa cum încă se întîmplă), iar cei aflați în avantaj au deseori acces la resurse ca- traducere de Andreea DRĂGHICI Andrew Solomon re le dezvoltă abilitățile literare în feluri indisponibile celor privați de drepturi. n n n

14 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

George BANU scena lumii Rîsul și fuga

irusul m-a consolat, căci acum situației generale, al valorilor pervertite, cîțiva ani, agasat de rîsul din să- al exigențelor oficiale. Un rîs implicat și V lile de teatru, îmi diagnosticam nicidecum gratuit. Acest umor a dispă- îmbătrînirea inevitabilă. „De ce atîta rut după 1989 și nu s-a manifestat decît rîs?“, mă întrebam. Și părăseam teatrele, episodic, fără impact, fără nici un efect. exasperat de deriziunea sistematic prac- Acest rîs reînvie acum. Rîdem împreună, ticată de tinerele „colective“ de lucru ca- conștienți de pericol și uniți contra lui. Nu re își găseau ecou în hohotele spectatori- mi-am pierdut umorul și îl redesco- lor decontractați. O vulgaritate progra- păr grație rîsului actual. De aceea, le matică, redusă la picioare în fund și măs- mulțumesc celor care îmi expediază me- cări de vocabular, la un comic idiot, fizic, saje pe care, la rîndul meu, le distribui murdar. El nu-mi inspira decît repulsie grație rețelelor sociale, producînd efec- și totodată, avîndu-i în vedere succesul, te de solidaritate cu o viteză necunoscu- mă neliniștea: m-a părăsit sensul umoru- tă în anii ’60. Iată deci reconstituit sce- lui? – îmi interogam neliniștit condiția. nariul luptei cu o forță superioară căre- Și, resemnat, am abandonat aceste re ia i se rezistă, parțial, prin rîs. David con- prezentații comice. Reprezentații „bu- tra lui Goliat.

Teama blochează. Revolta e nobilă. Și ea e o victorie nebănuită. ne pentru tineri“, rupere de contact. Pe Rîsul e o reacție de autoapărare a se- de altă parte, comicul burghez al teatre- dentarilor, ca mine, a celor lipiți de ecra- lor private nu mă atrăsese niciodată, fine, paznici din fotoliu ai mesajelor care indcă sînt teatre ce cultivă divertismen- apar la orice oră din zi și din noapte în tul ca marcă de fabrică. Recent, într-un numele unei „internaționale“ a comicu- asemenea teatru, la un spectacol cu pie- lui reînviat. Complementar se manifes- sa sfîșietoare a lui Edward Albee Cui îi e tă clubul celor care refuză impasibilita- frică de Virginia Woolf? o vecină de foto- tea și cultivă nevrotic dinamica fugii, a liu rîdea fără încetare. Cînd, agasat, am jogging-ului ca antianxiogen. Ei fug, fug interpelat-o, ea mi-a răspuns: „Păi, n‑am în parcuri goale sau pe bulevarde pustii

venit aici ca să rîdem?“. Program prea- în numele unei igiene fizice. Acolo unde © wikimedia commons labil pentru un public motivat doar prin boala se difuzează exponențial, o soluție: perspectiva rîsului. Rîs generațional, rîs ameliorarea mușchilor și eliberarea de variantă inedită de nesupunere se afir- tă urgențelor de lucru. Și, dincolo de mu- burghez, ambele îmi repugnau. panică prin fugă. Noi, vîrstnicii, rîdem mă inventîndu-se rețele comunitare vir- zică, mi s-au impus, ca eroi emblematici, Îndoielile mele privind ruptura gene de pe scaun, ei, tinerii, se apără alergînd. tuale, dialoguri culturale, schimburi soci- pianiști de geniu sau dirijori traversați rațională sau refuzul rîsului formatat al cestei bipolarități i se adaugă etale. Cu ochii în lacrimi am ascultat co- de muzică, împliniți prin ea. Claudio teatrului privat s-au spulberat grație vi- un alt termen. Acela mediocru și rul din Nabucco a lui Verdi, „Va pensiero“, Abbado care, atins de cancer, la capătul rusului. Am regăsit umorul. Nu încetez A opac la gravitatea situației pe ca- format din cîntăreți izolați în camerele Recviem-ului lui Mozart, înainte de a se să mă amuz privind caricaturi și citind re-l reprezintă grupurile care nu-și pot lor, dar asociați în fața unui dirijor vizibil reîntoarce spre public, rămîne imobil în- formule comice. O plăcere, o eliberare! Și abandona obișnuințele sociale, de șpriț mulțumită unui circuit de Internet. Din- delung fiindcă îi e necesar acest timp îmi servesc ca „vitamine“ fortifiante. Rî- sau grătar. Într-un fel, și ei rezistă, dar tr-odată aceste improvizații minore capă- suspendat pentru a reveni de la sacrul sul provine acum dintr-o reacție de apă- derizoriu. Iresponsabil, li se reproșează. tă un sens rebel. Teama blochează. Revol- muzicii la sala laică. Sau Herbert Blom- rare contra unui pericol precis, o defen- Dar liberi… ta e nobilă. Și ea e o victorie nebănuită. sted care, la 90 de ani, dirijează Simfo- sivă strategică și un mod de rezistență. „Unde fugim de acasă?“, ne întreba So- Cultura ca antidepresiv. Deseori am nia a V-a de Beethoven cu încîntare lu- Rîdem de ceea ce e insuportabil. Rîdem rescu demult. Acum ne întrebăm: „Cum să utilizat-o ca atare, însă, consecință a vi- dică, cu un surîs și cu o plăcere naivă. de ceea ce ne temem. Ca pe vremuri- stăm acasă?“. Și, dintr-odată, ni se propun rusului, nu îmi imaginam recursul la ea Muzica îl întinerește și toată orchestra îl le comuniste, de la Moscova la Praga soluții culturale, vizionări de emisiuni și ca la un medicament general prescris și iubește. Mi-a amintit de un filozof adept sau București: rîs politic. El s-a consti- spectacole, lecturi, soluții contra sihăstri- adoptat. Și de aceea am văzut concerte pe al fericirii și melancoliei, Vladimir Jan- tuit atunci într-o modalitate de refuz al ei urbane care a devenit regim comun. O care pînă nu demult le sacrificam datori- kélévitch. Un dublu al lui… spiritul muzicii și al gîndirii reunite prin joc. Joc a cărui libertate mă reconfortează, altăda- tă răsfoind un album de desene, „exerciții de singurătate“. ar să nu idealizăm. Pe vreme de virus se bea, se mănîncă și se face D sex, soții se ceartă și divorțurile se anunță numeroase, ca în China după stingerea epidemiei. Fiecare își inventea- © wikimedia commons ză comportamentul „personal“. De la Paris, le scriu prietenilor din Ita- lia cum o făceam acum o jumătate de secol de la București. Ne separa atunci „Cortina de Fier“, acum ne separă „cortina sanitară“. De la comunism la virus sau „eterna rentoarcere“.

P.S. Am scris o carte, recent apărută, con- sacrată luminii, lustrelor ce se multiplică pe scene și în magazine. Azi pare desuetă, alăturea cu drumul, dar poate că de aceea i-am avut intuiția. O ultimă sclipire a cristalelor, presimțire a ceea ce urma azi să ne lipsească. Mă uit nostalgic la a- ceastă carte apărută în cel mai nepotrivit moment pentru ea. Și totuși, titlul ei mă consolează: O lumină în noapte.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa). n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 15 REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Marius CHIVU feedbook Certificate de memorie l Adrian Sângeorzan, Certificat de virginitate, Editura Curtea Veche, bărbat american de origine română, rămas relație secretă cu o asistentă fostă prințesă 2019. amnezic în urma unui accident, găsește o Kumari). breșă în memorie, absolut întîmplător, da- În sfera memoriei evoluează și povesti- Toate temele literaturii lui Adrian Sân- torită unei asistente, tot de origine româ- rea „Întoarcerea acasă“, în care protagonis- georzan (n. 1954) – scriitor de formație me- nă, care-l aruncă într-o istorie de amor în tul, un chirurg surmenat, se întoarce, după dicală care și-a scris cărțile (de poezie, pro- tinerețea bănățeană din plin comunism. mulți ani, în Brașovul copilăriei. Proza ofe- ză scurtă, roman, eseu) în limba română Tema amneziei apare și într-o proză exo- ră un negativ modern și urban al parabo- la New York, unde a emigrat imediat du- tică, „Turnul înclinat“, în care un turist a- lei basmului din „Tinerețe fără bătrînețe“, pă Revoluție – sînt de găsit în acest volum re o pierdere masivă de memorie în tim- căci doctorul se confruntă cu un fel de vertij de povestiri: istorii de familie și din comu- pul unei călătorii în India ca efect secundar brusc în hăul memoriei („se perfecționase nism, povești cu imigranți și de cuplu, înt- al unui medicament antimalarie; și într-o în uitare“, „trecutul ajunsese pentru el un împlări de cabinet medical și de călătorie. parabolă, „Pensia“, unde un bărbat află de teren viran“, „memoria lui era un spațiu Uneori temele sînt tratate separat, dar la un ghișeu că el nu mai există începînd complet defrișat“) și se întoarce acasă doar de cele mai multe ori acestea sînt combi- cu data Revoluției; și într-o proză fantasti- pentru a găsi strălucire și nevoia amintirii nate, decurgînd una din cealaltă, iar acest că, „O cută a timpului“, în care un bărbat unui tată despre care nu se știe dacă chiar volum substanțial, care adună aproape aterizează pe aeroport, tînăr și fără memo- a murit. Povestirea oferă, la un moment treizeci de proze întinse pe trei sute de pa- rie, dintr-un avion dat dispărut în urmă cu dat, imaginea simbolică a întregii explo- gini, îți lasă impresia unei bogății deopo- un an („Uitarea mă invadează din toate rări a trecutului cu ajutorul capriciilor me- trivă narative și stilistice, ce ar fi putut al- părțile ca o binecuvîntare meritată“). moriei (un copăcel crește la înălțime direct cătui lejer două volume distincte și (ceva mai) omogene: sînt povești americane de azi cu imigranți români și de aiurea, dar „O mare calitate și un mare defect al țiganilor și povești din România comunistă sau de este uitarea.“ acum, cu protagoniști țigani și intelectuali; sînt povești de cuplu, dar și din generațiile trecute ale familiei; sînt rememorări sau Amintirea îngropată de timp se mani- din zidul unei clădiri vechi deteriorînd-o și întîmplări cu filon biografist, dar și înt- festă în „Șeherezada“ (poate cea mai bună totodată oferindu-i spectacolul vieții) și ar împlări fantastice; unele sînt istorisite, proză dintre cele cu protagoniști țigani și fi putut fi momentul de vîrf al cărții, dacă și sîntem cea mai bună stavilă împotriva cu umor și oarecare nostalgie, din perioa- dintre cele plasate în comunism, construi- și-ar fi găsit un final pe măsură. nebuniei, a necunoscutului și a fricii“ – ar fi da comunistă, altele, plasate în India sau tă cumva în oglindă cu proza titulară, cea Motivul vegetației care acoperă trecu- putut adăuga, fără să greșească, „și a uită- Bangladesh, au un aer exotic. care conține fraza „O mare calitate și un tul apare și în deja menționata „Insula“ rii“, căci femeile sînt în aceste proze agenții Există însă o supratemă care ține împre- mare defect al țiganilor este uitarea“): un unde, într-un sat părăsit de șvabi, un dud memoriei, ele dețin cheile amintirilor. ună și în tensiune majoritatea povestirilor, medic este ofertat să facă un avort ilegal crește în mijlocul unei case în ruină, iar în Abundența de care vorbeam la început iar aceasta este memoria. Într-un fel sau unei femei deja cu o droaie de copii acasă, „Iarba din zid“, o familie de imigranți ar- a prozelor adunate în acest volum, cumva altul, aproape fiecare proză are drept con- nimeni alta decît țigăncușa alături de ca- gentinieni își construiesc o casă din cără- excesiv ca „volum“, are dezavantajul oare- flict, mai subtil sau de-a dreptul declarat, re, în copilărie, trăise revelația pubertății. mizi de lut din care iarba începe să creas- cum paradoxal, pe de o parte, al unei oa- una dintre manifestările memoriei, poa- Tema reîntîlnirii peste ani a unui bărbat că pe orizontal, invadîndu-i. Într-o altă che- recare redundanțe și inegalități între texte cel mai frecvent fiind excursul nostal- cu o femeie din trecutul său amoros este ie a semnificației, și anume a stranietății te (unele sînt scrise cam explicit din punct gic, al cărui leitmotiv sînt Carpații, cără- explorată unilateral (în „Săgeata albas- vieții, sînt păsările: în „Unde-i Rosa?“, du- de vedere socio-istoric, ca pentru un ci- rile și vîrfurile cărora fiind evocate de toți tră“) sau premeditat (în „Cireșe necoap- pă moartea unei asistente o pasăre conti- titor american), pe de altă parte, al unei protagoniștii alter ego ai prozatorului. te“) și întregește seria poveștilor de cuplu nuă să pătrundă, în ciuda sistemelor auto- diversități tematice prea mari care face ca, În „Insula“ (printre cele mai elabora- din trecutul românesc, dar și de dincolo de mate ale căilor de acces, în mod inexplica- spre exemplu, titlul volumului să nu aco- te proze și unul dintre vîrfurile cărții), un Ocean, unde partenerii provin din culturi bil în spital; iar în „Cardinalul“, doi parte- pere decît o mică parte din proze, făcîndu‑i și chiar rase diferite (în „Iubire mortală“ neri separați pe continente diferite, cu cli- astfel un deserviciu. Însă avantajul unui sau în „Uma“, unde un medic român are o mă și fusuri orare diferite, sînt vizitați si- cuprins atît de variat și de bogat este ace- aproape de carte multan de aceeași pasăre. la că oferă multe surprize și e greu de cre- În cîteva povestiri ale aceste cărți, altfel zut că lasă vreun cititor nesatisfăcut. Căci, pline de personaje femei, Adrian Sângeor- ca în orice carte de proză a lui Adrian Sân- Adrian SÂNGEORZAN zan experimentează vocea feminină, și nu georzan, povestitor cu vervă, găsești mul- întîmplător aceasta este legată tot de me- te lucruri bune, unele de-a dreptul memo- morie. Spune vocea primei povestiri din rabile. Certificat n n n de virginitate carte: „Noi, femeile, pînă la urmă am fost (fragment)

– Uite ce-i, domnu’ Vasile, ai cinci su- dus în căruță. Era foarte ușor săracul, te de lei să-l scoți pe Ilie din groapă. slăbise în ultimul hal, dar încă mai Vrem să-l ducem în Moldova să-l în- stătea adunat laolaltă. gropăm lîngă frații lui. – Și acum ce faceți cu el? Ploaia se oprise, se duseseră și no- – Îl ducem la mașină și plecăm la rii și ieșise luna. Vasile s-a uitat la noi Moldova. cu frică. Cred că așa cum stăteam pe Aveam pe atunci o Skoda destul de deal, între crucile și prunii cimitirului rablagită care pornea după două-trei din Susenii Bîrgăului, păream două fe- încercări. Ne-am întors la motel tîrziu, mei destul de înspăimîntătoare. Vasile l-am înghesuit pe Ilie în portbagaj și și-a scuipat în palme, a luat tîrnăcopul am plecat. și a început să sape cu oarecare îndo- După ce am trecut Pasul Tihuța și ială. După opt luni, groapa lui Ilie încă am coborît cu fața scurtă spre Vatra își păstrase un fel de prospețime și gro- Dornei, am lovit o groapă din șosea și parul înainta în pămînt destul de re- aproape că ne-a aruncat într-un stîlp. pede. Stăteam cu Rafila pe buza gropii Portbagajul mașinii s-a deschis și, cînd și așteptam să auzim lopata izbindu-se am oprit, ne-am uitat la Ilie așa cum e- de sicriu… Pămîntul aruncat afară se ra, chircit în pătură. Încă mai avea păr, împrăștia peste iarbă luînd forme ciu- ceva piele pe față, dar abia cînd i‑am date pe care eu le vedeam în lumina lu- văzut cei doi dinți de aur am știut că nii… Cînd lopata a lovit sicriul a sunat am luat pe cine trebuia. Din zdrunci- ca o bătaie în ușă. Rafila îngenunchea- nătură o mînă îi zburase undeva pe se la marginea gropii și se ruga. șosea, dar nu ne-am întors s-o căutăm. – Și acum ce faceți cu el? a întrebat L-am înmormîntat lîngă ai noștri cum groparul. se cuvine, cu preot, prapuri, pomană și – Uite aici o pătură. Pune-l acolo, colivă. i‑am strigat eu de pe buza gropii. Apoi cu Rafila l-am tras sus pe Ilie și l-am Adrian Sângeorzan © Fery Deak © Fery

16 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Ionuț IAMANDI pe de altă carte Izoleta interioară l Cristian Bădiliță, Un pateric al Cel pe care izolarea de formă l-a gă- nezeirii, anarhistul arhetipal de dreapta anarhismului creștin de dreapta, sit într-o tainică tovărășie de spirit este este Însuși Iisus Hristos, adaugă el. Editura Vremea, București, 2020, Cristian Bădiliță, care aparent a aban- Metoda lui Bădiliță e simplă și apli- 206 pagini. donat puțin cercetările de specialist al cată sistematic. El seacă brusc balta în cum ar fi cel al „forțelor de ordine“, care istoriei creștinismului pentru o mărtu- care stau conceptele și descrie rădăci- nu ar fi legitime „din punct de vedere Prost moment de făcut recenzii, acum, risire de credință. Îmi place că au înce- nile acestora astfel descoperite. Sînt sa- moral și creștin“. La extrem, nu există cînd țara piere, iar noi ne pieptănăm. Mă put să apară oameni care au căpătat cu- vuroase cîteva astfel de expuneri. Am vă- un cult al eroilor în creștinism, spune mîngîi doar cu faptul că și mai prost în a- rajul unor astfel de mărturisiri. Am mai zut mai sus cazul democrației, care are el, pentru simplul fapt că acești eroi au ceste zile e doar să îți apară o carte des- scris în Dilema veche despre un astfel de un înțeles curent în care ne scăldăm. Dar, omorît oameni, care în absolut e echi- pre care scriu recenziile. Și nu mă refer cărturar, profesorul Radu Solcan. Și mai pe urmele lui Polibiu, există și un înțeles valentul unei acțiuni anticreștine. Sta- doar la situația generală a editurilor și a sînt și alții. Dar nu poți face o mărturi- alternativ, mai conform, al acesteia. De tul este, la Bădiliță, „o realitate indife- librăriilor, ci și la simpla disponibilitate sire de credință dacă nu îți pui în pre- fapt, ce experimentăm noi (civilizația de rentă, nici rea, nici bună“, tratament care a cititorilor în vreme de pandemie. Pe de alabil problema identității. Cine ești tu, tip occidental, mai exact, unde îmi permit ar fi în consonanță cu ideea că, deși sînt altă parte, nu știu însă dacă nu cumva rece te definește și ce opțiuni faci pentru să ne includem) este ochlocrația, puterea în lume, creștinii nu fac parte din ea, lu- cenzii și cărți, la un loc, nu vorbesc uneori a înțelege și modela lumea. Profesorul plebei, ci nu democrația propriu-zisă, pu- mea le e indiferentă. El citează aici Scri- mai la obiect despre ce se întîmplă decît Solcan se declara libertarian, cu anu- terea demos-ului, „cu sensul precis de a- soarea lui Diognet din secolul II, din care relatările bob cu bob și în orb de la fața mite nuanțe și condiții. Cristian Bădiliță dunare a oamenilor liberi“. Bădiliță ple- reiau și eu o frază pentru frumusețea ei: locului. spune că e „anarhist creștin de dreapta“. dează pentru o democrație „autentică“, „Creștinii sînt în lume ceea ce este su- Așa, trăgînd un pic lucrurile pe spuza El explică în cartea sa ce vrea să însemne a elitei, descrisă de el drept „corpul de fletul în trup“. Bădiliță îi „expune“ și pe mea, aș spune că volumul pe care îl pre- o astfel de opțiune și, într-un fel de „pa- profesioniști ai societății“. Intră aici toți intelectuali, arătați drept justificatori de zint este despre izolare. Nu e o izolare teric“, cine a mai împărtășit-o în timp, cu cei care știu bine să facă ceva și „a căror curte ai unor concepte pervertite precum impusă, cum e cea curentă, menită „să variațiile de rigoare: Barbey d’Aurevilly, competență e garantată“. După această ochlocrația de mai devreme. O subspe- distanțeze social“, ci una găsită în timp Henry David Thoreau, Marcel Aymé, definiție, sînt admiși, desigur, savanții, cie „mai agresivă și mai pernicioasă“ a de autor. Și nu este o izolare decît în ochii Nicolás Gómez Dávila, Vintilă Horia, medicii și scriitorii, dar și zugravii și in- acestor intelectuali („deformatori de opi- noștri; pentru autor este, de fapt, o co- Jacques Ellul. stalatorii. Se subînțelege ce decurge de nie“) cu care el se răfuiește e reprezen- muniune. El stă în tovărășia unor spi- Pe scurt, în „mărturisirea“ sa, Bădiliță aici: doar membrii acestei „elite“ au drept tată de jurnaliști, la care mă opresc la rite afine, cu care traversează perioada pornește de la observația că democrația de vot și pot decide pe ce drum să o ia so- final pentru că, iată, mă privește direct și chiar viața. Sînt prietenii lui, cu care occidentală se bazează pe sufragiul u- cietatea. „Democrația, așa cum o înțeleg, și pe mine. „(...) jurnaliștii moderni pro- discută, schimbă idei, se contrazice și se niversal, care implică „preeminența este forma de guvernare specifică unei movează nesemnificativul, subvaloarea, împacă. Un singur cusur au acești prie- cantității asupra calității“. El respinge societăți educate, ai cărei membri dețin în cel mai bun caz semivaloarea, scoțînd teni: sînt morți. Dar asta nu înseamnă că o asemenea „democrație nelegitimă axi- o anumită competență și care se înteme- în evidență doar ceea ce este la nivelul nu pot fi prieteni chiar mai buni decît cei ologic“, și de aceea devine un anarhist iază nu pe drepturi (adesea nemeritate), lor de înțelegere și admirație. Astfel po- vii. Și mai mult, există bănuiala că, pen- de dreapta. Și pentru ce valoare ar opta ci pe responsabilitate și maturitate“, liticienii, sportivii, actorii și cîntăreții au tru o astfel de comuniune – și o spun fără dacă democrația ar deveni axiologică? scrie el. O precizare importantă este că devenit aproape singurele «modele» în nici o ironie –, condiția de a fi mort este Fiind membru al Bisericii, valoarea asu- această viziune nu trebuie înțeleasă ca democrațiile moderne.“ Bun, m-aș apăra, chiar necesară. Pentru că spiritele afine mată va fi, evident, cea creștină. De unde o invitație la excludere, ci dimpotrivă, o dar cine nu face așa? Cine nu aduce lu- nu cresc peste tot, ele apar de cele mai și apendicele care întregește titlul cărții: chemare la „educarea întregului corp so- mea la nivelul lui de înțelegere? multe ori din loc în loc, uneori și la sute anarhist creștin de dreapta. Iar ca izvor cial“. de ani distanță. și promotor al valorii supreme a îndum- Bădiliță dezbracă apoi și alți termeni, n n n

Lorin NICULAE urbe în vorbe Înăuntru și în afară

e fiecare dată cînd iese soare- mingea în sus, în încercarea de a o deran- gurii. Cu părul încă legat la spate și îm- să înceteze garagața pentru că pică nele, cei trei frați se grăbesc la fe- ja, dacă altfel nu-i pot atrage atenția. Min- brăcată foarte modest, stă desculță, iar gocierea cu japonezii. Fata sună, dar de- D reastră, acolo unde lumina decu- gea zboară prin dreptul capului fetei care pantofii care au chinuit-o toată ziua zac geaba, pentru că alpiniștii au doar două pată de dreptunghiul ferm al cercevelei încearcă să-i ignore, deși este din ce în ce în apropiere. Terminarea conversației va mîini și acum mănîncă. se așterne pe covor. Fasciculul pune în mai dificil. O aruncare precisă și mingea însemna că poate să plece acasă, dar și n copil internat după o intervenție evidență o multitudine de fire de praf, a- aterizează chiar în balcon. Se lasă un mo- că va trebui să-și pună, din nou, pantofii. chirurgicală își așteaptă mama, flate într-un du-te-vino imposibil de an- U însă orele de vizită trec una du- ticipat și care dispar imediat ce intră în pă alta și ea nu apare, căci nu a primit umbră. Sînt irezistibil atrași de lumina Clandestinitatea și complicitatea învoire de la serviciu. Copilul stă lungit directă și își flutură mînuțele în aer, pro- fac mai mult decît o banană. în pat și vede cum, rînd pe rînd, părinții iectînd umbre stranii. Rîd senin, cu bucu- celorlalți pleacă. Evaluează, cu oarecare ria simplă a copiilor atunci cînd văd o pa- tristețe, borcanele de compot, pulpele de săre, un fluture, o floare sau un nor. ment de tăcere încărcată de stupoare, de Alpiniștii utilitari au coborît pînă la pui și fructele aduse de rude în completa- Pe stradă bat mingea cîțiva băieți. Deși care fata profită pentru a intra în casă, iar jumătatea imensei clădiri de birouri, cu rea unui meniu de spital dietetic și sără- aflate în centrul orașului, casele sînt vechi mingea rămîne ostatică la etaj. Băieții, de pereți cortină din sticlă reflectorizantă. căcios. E ora cinci și un sfert, iar progra- și sărăcăcioase. Tencuielile au căzut, bal- necaz, pleacă fiecare la casa lui. Pentru ei, ziua de muncă înseamnă să mul de vizite s-a încheiat de cincispreze- coanele au ruginit, soclurile au putrezit, ltimul client se lungește la vorbă curețe un sector al fațadei, cu lățimea de ce minute, cînd copilului i se năzare că iar din subsoluri vine un aer fetid. Toa- nepermis de mult, ținîndu-l peste zece metri, pornind de la terasă și ajun- aude vocea mamei. Se uită la ușă, nimic. te casele au etaj, uneori chiar mansardă. U program pe barmanul care a în- gînd la parter. Stau agățați în gol, cu hai- Se uită în salon, nici atît. Se uită pe geam Băieții se joacă, dar încă nu au început jo- chis casa de multișor. Afară s-a înnoptat ne groase și căciuli, căci, la înălțime, bate și vede ce vedea în fiecare zi, coroanele cul. Sînt în perioada de tatonare, de eva- de-a binelea și nu mai trece nimeni pe vîntul. Unii coboară mai rapid, alții mai verzi ale plopilor din curte. Închide ochii luare a celorlalți, momente cruciale în bu- stradă. Prin vitrină, barmanul pare for- lent, în funcție de mizeria de pe sticlă. și aude, de data asta distinct, vocea mana întocmire a unei echipe cîștigătoare. tificat în spatele unor vrafuri de băuturi La ora mesei, se opresc și scot sandviciu- mei, venind de afară. Se ridică, își pune Un pic de neatenție și pici în echipă cu și pungi de chips-uri aliniate după culori, rile, pe care le desfac cu mare atenție să papucii și iese în balcon. Privește în jos unul slab, apoi pierzi toată seara. Ușa vitrine cu pateuri și automate de bere, nu le scape jos. Unul observă cît de urît și, cu greu, o zărește pe mama tupilată unui balcon se deschide și apare o fată. pe care clientul încearcă, zadarnic, să le este colegul în oglinda care îi deformează după gardul viu, făcîndu-i semne. Con- Nici nu-i privește pe băieți, ci se uită în depășească și să reducă distanța, avînd trăsăturile feței doar un pic, cît să-i um- vinsese paznicul să o lase în curte cinci lungul străzii, așteptînd, poate, pe cine- de împărtășit chestiuni personale care fle rîsul pe toți. Colegul se supără și în- minute pentru a-și vedea copilul operat va. Însă prezența ei este magnetică, iar impun apropierea interlocutorului la de- cearcă să-i dea vecinului o palmă peste și era esențial să nu o vadă vreun medic, sportivii nu se mai pot concentra la ce fă- părtare de o șoaptă. Chelnerița a termi- sandvici, să i-l zboare zece etaje mai jos. pentru că paznicul și-ar fi luat un perdaf. ceau. Ridică privirile și încearcă să intre nat de spălat mesele și pe jos, iar acum Acesta se eschivează elegant și toți șase Clandestinitatea și complicitatea fac mai în vorbă, fără prea mare succes, căci fa- s-a așezat, obosită, la o masă, așteptînd încep o oscilație punctată de brînciuri și mult decît o banană, iar copilul se întoar- ta îi cunoaște și știe exact cîte parale fac. plecarea străinului și împărțirea evitări. La interior, un CEO important o ce în salon radiind. Atunci, unul mai îndrăzneț aruncă cu bacșișului din care își va cumpăra de-ale roagă pe secretară să sune la alpiniști ca n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 17 REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Andreea VLAD dilematograf Lupta cu sistemul l Să nu ucizi (România, 2019), de plan-secvență în care străbate nesfîrșitul Gabi Virginia Șarga și Cătălin Ro- culoar din marmură albă al Procuratorii taru. Generale, urmărit îndeaproape de camera de filmat). De puțin timp, Netflix difuzează Să Deși nu este lipsit de anumite clișee nu ucizi, convingătorul debut al tineri- sau manierisme (spre exemplu, gestul lor cineaști Gabi Virginia Șarga și Că- obsesiv de a-și spăla mîinile înainte de tălin Rotaru, inspirat de scandalul di- operație) și împrumută destul de mult luării dezinfectanților Hexi Pharma de din estetica Noului Val, Să nu ucizi are o acum cîțiva ani. O coincidență plină de siguranță a execuției, o prospețime vizu- ironie (ca atîtea altele de care viața ne ală și o acuratețe a ideilor care îl trans- oferă abundent) – pe fondul dramaticei formă într-un debut promițător. Din feri- crize sanitare mondiale actuale și al fali- cire, cu toate că titlul filmului trimite di- mentului evident al sistemului național rect la a șasea poruncă biblică, lipsește de sănătate. Protagonistul, tînărul și ta- tonul moralizator, deși nu și semne- lentatul chirurg pediatru Cristian Badea le spiritualității. Chiar dacă inițial pa- (excelent interpretat de Alexandru Su- re mai degrabă agnostic și are păcate- ciu), este genul acela de erou solitar devo- le sale (binecunoscutul plic cu bani sau rat de ideea dreptății și a unui cod moral o anumită superioritate, izvorîtă din acerb, negat în fiecare clipă de realitatea conștientizarea propriei valori, în raport din jurul lui. Bulversat de moartea unui cu semenii), pe măsură ce lupta sa devine copil de care părinții acestuia îl conside- una acerbă în special cu inerția sistemu- ră vinovat, medicul descoperă că reala lui, eroul își extrage forța interioară din cauză a morții băiatului nu a fost o eroa- sinronicități aproape magice (spre exem- re medicală proprie, ci diluția materialu- plu, crucile albe țîșnite parcă din pereții lui sanitar de la Septo Pharma (furnizo- locuinței pe care o închiriază după ce își rul din film), care favorizează infecțiile părăsește familia). nosocomiale în spitalele noastre. Primul Înrudit cu caracterele exemplare, dar său gest este, desigur, devoalarea falsu- și uman-vulnerabile din Dekalog-ul ani- lui în fața Profesorului (Gelu Colceag), lor ’80 al lui Krzysztof Kieslowski sau prototipul autocratului care domnește ca din filmele altui polonez preocupat de tru absurd, poezie și sarcasm (el însuși mai bun actor în rol principal sau Tînă- pe propria moșie în orice instituție de să- nesfîrșitele pendulări ale individului fost medic, patronul biocidelor diluate îi ră speranță – Alexandru Suciu. A primit nătate autohtonă. între preceptele morale care îi justifică mărturisește că a găsit un job mai bun totuși o nominalizare pentru sunetul lui Pe măsură ce conștientizează tot mai existența, Krzysztof Zanussi, Cristian es- decît să vindece oamenii, și anume să îi Ștefan Azaharoaie. La debut au fost pre- mult că nevoia sa de adevăr este, de te un avocat sine qua non al nevoii de a omoare). În cartea sa Cele zece porunci ferate în schimb, după criterii greu de fapt, o miză personală, nu general u- crede în bine în pofida a orice, chiar și a ale zilelor noastre, filosoful André Cho- înțeles, artificialul și calofilul Monștri. mană, Cristian devine tot mai singur în implacabilei domnii a răului. Dacă, așa uraqui vorbea despre nevoia umanității de Marius Olteanu, mediocrul Mo de Ra- fața complicității în tăcere a celorlalți, cum spunea marele Kieslowski, „de 6.000 de a vedea în a șasea poruncă nu doar „o du Dragomir, mai degrabă un ridicol film de la soția și colega sa Sofia (Cristina de ani, aceste porunci (n.r. – cele zece po- promisiune pioasă“, ci „condiția sigură a de televiziune decît cinema, sau modes- Flutur), mama sa (Tania Filip), colegul runci) s-au dovedit indubitabil juste, și supraviețuirii lumilor“ noastre. Ceea ce tul Cărturan în regia lui Liviu Săndules- său Ilie (Elias Ferkin) pînă la, inevitabil, totuși le încălcăm în fiecare zi“, miza era de demonstrat. cu, salvat de jocul remarcabilului actor instituțiile statului sau mass-media. Ca- din Să nu ucizi este chiar legitimitatea (Ca o paranteză, Să nu ucizi a fost Teodor Corban). lea lui nu prea este în lumină (acea lumi- vieții în fața morții. În scena-cheie a fil- deprivat de juriul ediției de anul aces- Pelicula poate fi vizionată pe Netflix nă cu care cărțile sfinte asociază adevă- mului, medicul îl urmărește pe patronul ta a Premiilor Gopo de cîteva nominali- începînd din luna februarie. rul), ci pare să avanseze ca într-un infi- Septo Pharma (Daniel Popa), iar întîlni- zări meritate: la categoria Cel mai bun nit labirint rece și aseptic (ca în intensul rea cu acesta este o improvizație de tea- film de debut, Cel mai bun scenariu, Cel n n n

Paul BREAZU audio și n-am cuvinte Bucle temporale l Morrissey, I Am Not a Dog on a te, și pe cel de-al treisprezecelea album momente admirabile. Opener-ul „Jim Chain, BMG 2020. al unei cariere solistice care, în umbra Jim Falls“, cu al său surprinzător de vi- copleșitoare a tuturor lucrurilor pe care brant electrofunk, se urcă pe piedestalul Știi, fiecare ascunde în curte un copil le-au făcut The Smiths în anii ‘80, a în- lipsei de empatie − „If you’re gonna kill teribil. Să zicem că, într-o oarecare mă- semnat un travaliu neîntrerupt de a ega- yourself / Then for God’s sake / Just kill sură, el este cel căruia i se tolerează tîm- la măcar imbatabilul triunghi Viva Hate yourself“ −, în timp ce amintita piesă „I peniile înșiruite ca adevăruri absolute, (1988), Your Arsenal (1992) și Vauxhall Am Not a Dog on a Chain“ și „Knocka- through many Junes, / I am out of tune, îmbăloșat cu o afecțiune masochistă: „Eh, and I (1994). I Am Not a Dog on a Chain bout World“ șarjează (prea) insistent pe / The center hole is overgrown, / I’m lis- parcă nu l-ai ști pe X…“ X are din cînd în flirtează cu aceleași cîteva obsesii, brita- tema crucificării lui Moz-cel-care-spune- tening face down / Birds sound around / adevărul-și-numai-adevărul, intrat într- Like a sudden spell of bells / Or orches- o buclă temporală care a împlinit deja trated swells, / I am out of tune, / Play Acest LP funcționează cel mai bine atunci cînd aerul său o eternitate. Acest LP funcționează cel the flute / For love or loot, / That’s really nu miroase nici a napalm, nici a suferință. mai bine atunci cînd aerul său nu miroa- up to you / How it clings / Like pinging se nici a napalm, nici a suferință. Pe „My strings of mandolins / That pluck to your Hurling Days Are Done“, Morrissey poa- good luck, / No trombone / Or glocken- cînd și vocație de martir. „Oh, maybe I’ll nismul parohial, activismul selectiv, mite fi iertat pentru cîteva minute. „Time spiel could ever feel / The way I feel toni- be skinned alive / By Canada Goose be- zantropia, de la înălțimea unei instanțe will mold you and craft you / But soon, ght“. Aici, în locul în care „nici un trom- cause of my views, / Because of the truth, care jonglează, parcă, ceva mai stîngaci when you’re looking away / It will slide bon / și nici un glockenspiel nu s-ar putea because of my fleece…“ („I Am Not a Dog cu fronda. Dacă sound-ul acestui album up and shaft you / Oh, time / Oh, time simți vreodată / cum mă simt eu în noap- on a Chain“) Steven Patrick Morrissey a − produs de același Joe Chiccarelli care / No friend of mine“, își declamă, într‑o tea asta“, Morrissey reușește să răstoar- fost întotdeauna un provocateur care a a lucrat și pentru World Peace Is None of frazare pe care poate că n-ai mai auzit‑o ne sensul unei opere care, altfel, nu (mai) balansat cu o grație suspectă între cau- Your Business, Low in High School și Ca- de la Sinatra încoace, romanța. Ca și pe spune aproape nimic. zele juste pînă la un punct și adeziuni- lifornia Son − este unul majoritar trium- „The Secret of Music“, cele mai deliran- le inepte − în fond, universul din care‑și falist în sens pop, mizele sale se împart te, deviante și progressive opt minute Paul Breazu este jurnalist. extrage sensul orice copil teribil. Omul între acting-ul politic narcisist, o mînă de din existența englezului − „I am out of nostru își face jocul, fără doar și poa- puseuri vitriolante și cîteva, prea puține, tune / Violin, the state I’m in / I’ve lived n n n

18 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Oana STOICA rosencrantz & co Teatru de văzut acasă

e aproape o lună, lumea noas- activității, rămîn fără nici un venit. În- tră s-a schimbat complet. Ni- grijorarea artiștilor vizează însă nu doar D mic din ceea ce trăiam, lucram, partea materială, ci și existența efecti- speram nu mai este cum a fost. Nu doar vă a artelor spectacolului. Nu se știe cît că pericolul a devenit preocuparea co- timp vom fi blocați în case, iar teatrul și mună și majoră a tuturor, obligîndu-ne dansul vor trebui să existe exclusiv digi- să ne reconfigurăm viețile, dar realita- tal. Paradigma în care funcționează spec- tea este fluidă și impredictibilă chiar și tacolul – care presupune contact direct pe perioade scurte de timp, astfel încît între artist și public, adică un schimb nu există nici un orizont de așteptare a perceptibil de emoție și energie – a fost normalizării existenței. Sîntem captivi răsturnată. Cum se poate face teatru on- în nesiguranță. Mai toate certitudinile line de calitate? Cum se poate transfor- ne‑au fost pulverizate. Domeniul cultu- ma o artă a socializării (teatrul) într-una ral s-a prăbușit, mai puțin rețelele de te- a distanței mediate de tehnologie? Este leviziune prin Internet (precum Netflix). viabilă transferarea dintr-un mediu de Cum viața s-a mutat online, și cultura a expresie în altul? Discuția este amplă și trecut pe Internet. Muzeele, editurile, bi- trebuie purtată, iar consecințele practi- bliotecile oferă acces gratuit la anumite ce – de la o legislație care să reglemen- produse. Se pun la dispoziție tururi vir- teze munca independenților din cultură tuale, cărți electronice, cursuri universi- pînă la regîndirea conținutului perfor- tare și spectacole. mativ pentru media digitale – ar trebui

Cum se poate face teatru online de calitate? Cum se poate transforma o artă a socializării (teatrul) Abeele © M.V. într-una a distanței mediate de tehnologie? mative (Rika Essers are 86 de centimetri, ozitate remarcabilă. iar Maria Otal avea 80 de ani în momen- Opera Comică din Paris prezintă spec- tul premierei Le Soul Sol), hățișul as- tacolul L’Inondation (acces gratuit de pe Transferarea online a activității cultu- să se materializeze după finalizarea cri- cuns de dorințe și frici ale ființei umane. site-ul instituției și cel al canalului TV rale implică probleme tehnice (lipsa teh- zei sanitare (mai devreme nu cred că es- Legendarul teatru berlinez Schaubüh- Arte), o creație muzicală a lui France- nologiei de calitate în cazul artelor nedi- te posibil). ne am Lehniner Platz are un program va- so Filidei, cu libret și în regia lui Joël gitalizate), etice (acordul și plata dreptu- Am ales cîteva recomandări din puz- labil pînă pe 17 aprilie (acces gratuit de pe Pommerat, inspirat de nuvela omoni- rilor de autor pentru prezentarea opere- deria de show-uri care abundă acum pe site-ul teatrului), în special cu spectaco- mă a lui Evgheni Zamiatin. Ceatorii au lor pe Internet) și estetice (spectacolele Internet, în special spectacole ingenioa- le create de Thomas Ostermeier (Ham- ambiția de a regîndi forme de expresie sînt create pentru reprezentare live, nu se în demontarea mecanismului scenic și let, Un dușman al poporului, Richard al pentru opera contemporană (nu mă lan- pentru înregistrare sau transmisie onli- cu oarecare conexiune (involuntară) cu III-lea, Căsătoria Mariei Braun, Hedda sez în aprecieri privind reușita acestei ne, de aici calitatea slabă a filmărilor și actualitatea acestor zile. Gabler, Woyzeck) și Peter Stein (Peer intenții, nefiind specialistă în operă). Su- inadecvarea conținutului la forma de ex- Compania belgiană Peeping Tom, una Gynt, Prințul Friedrich von Homburg, biectul este generos: un cuplu fără co- presie). Teatrele de stat dau acces gratu- dintre cele mai inovatoare la nivelul dis- Trei surori). Ca recomandare specială, pii adoptă o adolescentă rămasă orfană, it la spectacole, recente sau din arhivă, cursului corporal, cu un limbaj coregra- pe 13 aprilie va fi difuzat spectacolul lui dar relațiile între noii părinți, vecinii lor pe o durată limitată de timp. Unii artiști fico-teatral suprarealist și scenogra- Simon Mc Burney, văzut în FNT 2018, și copilă au complicate trasee psihologi- independenți oferă reprezentații online fii hiperrealiste, cu dansatori care fac Beware of Pity (dramatizare după Impa- ce, unele ducînd spre Lolita lui Nabokov. cu plată, încercînd să atenueze impac- performanță fizică, oferă publicului pri- tience of the Heart de Stefan Zweig), cu Scenografia este o secțiune de imobil lo- tul dezastruos al crizei sanitare. Căci lu- ma sa trilogie (acces gratuit de pe site- subtitrare în limba engleză. Este aici o cativ, cu bucăți de apartamente, ceea ce crătorii independenți din cultură („lucră- ul companiei). Bazată pe plăcerea voyeu- formidabilă construcție narativă în care permite (din nou) voyeurismul, pătrun- tor“ desemnează atît artistul, indiferent rismului, trilogia – un film, Le Jardin, și este pulverizată cronologia, se jonglează derea în universul intim al personajelor. de domeniu, cît și orice altă persoană ca- două spectacole, Le Salon și Le Sous Sol cu discursul direct și cu povestirea, este Un alt spectacol legendar al lui Pomme- re desfășoară activități culturale) nu be- – prezintă universul intim al unei fami- multiplicat naratorul unic prin prezenta- rat, Cendrillon – o variantă contempora- neficiază de protecție socială, iar în lipsa lii, coregrafiind prin corpuri, unele anor- rea lui la diferite vîrste, totul cu o virtu- nă de Cenușăreasa, care analizează tra- umele copilului la pierderea unui părin- te –, poate fi vizionat online pe Vimeo, în- să cu plată. Rimini Protokoll, colectivul german care a revoluționat teatrul documentar și a invizibilizat granița dintre realitate și reprezentare, oferă gratuit mai multe spectacole pe site-ul propriu. Printre acestea, Uncanny Valley, un one man documen- tary show, cu precizarea că „man“ este un robot umanoid și „show“ este o (pseu- do)conferință care abordează inclusiv crearea respectivei mașinării. Spectacolul mi-a amintit de recentul volum al lui Ian McEwan, Mașinării ca mine, în care morala umană se dovedește imposibil de reprodus de un robot (cartea arată deopo- trivă limitele umanului și ale roboticului). Dead Centre din Dublin, o companie care fluidizează cu nonșalanță convențiile teatrale, oferă vizionare gratuită pentru Lippy (informații pe pagina ei de Face- book), un spectacol care încearcă să ima- gineze povestea (aproape) imposibil de reconstituit într-un caz real de sinucidere în grup, pentru care nu există nici o explicație. De fapt, se investighează conceptul de „context“ în realitate și în reprezentare, într-un format performativ care subminează mecanismul clasic de spectacol. Asupra lui Lippy voi reveni săptămîna viitoare.

Oana Stoica este critic de teatru.

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 19 LA FAȚA TIMPULUI

Anca ȘERBĂNUȚĂ Hagi Murad cu spoiler și Serena Williams

n rus care se întorcea acasă pe un re îl compun. Cynthia Fleury, autoarea drum de țară, la marginea unui cărții La Fin du courage, o spune limpe- U cîmp, vrăjit de frumusețea înce- de: ca să ai curaj e necesară „une épreu- putului de vară, s-a oprit să contemple ve de la solitude“, e o stare de spirit pe floarea unui ciulin. Țăranul care arase care o aduni, sau mai degrabă în care te cîmpul, transformîndu-l într-o întindere aduni printr-un efort aproape solipsist. austeră de cernoziom, trecuse peste ciu- Dar, spune tot ea, e esențial ca etica cu- lin cu roata carului și-l tuflise rău. Dar rajului să fie colectivă. Cu alte cuvin- floarea, de un purpuriu magnific și inso- te, întregul oraș sau popor trebuie să lent între spini, rezistase și se ținea încă prețuiască și să transmită valoarea cu- sus, deși strîmbă. Rusul a privit-o cum rajului, chiar dacă el nu poate fi „fabri- înfruntă în continuare alte roți sau cizme cat“ decît la nivel individual. Numai că mult mai puternice decît ea și și-a adus noi nu trăim într-o societate care să va- aminte de Hagi Murad. lorizeze curajul. Cînd ați auzit ultima „A murit ca un viteaz“, spune în nu- oară pe cineva lăudat pentru curaj? Eu, vela lui Tolstoi un ofițer rus după ce re- dacă stau să mă gîndesc cîtva timp, s‑ar vine din ambuscada în care a fost ucis putea să fi auzit pe străunchiul cuiva Hagi Murad, o căpetenie militară din Ca- vorbind cu admirație despre curajul ucazul de Nord, în timpul războiului cu unui pilot în al Doilea Război Mondi- țariștii din anii 1840-1850. M-am oprit al. Se mai vorbește la noi despre cura- la cuvîntul „viteaz“. Îl și vedeam pe Hagi jul disidenților, al unor deținuți politici Murad, mai mult cu fața dușmanului și al unor participanți la evenimente- său de moarte, imamul Shamil, pentru le din 1989, pentru că baby boom-erii că el are mai multe portrete pe Google și noștri nu au fost la fel de norocoși ca ai e imaginea generică a războinicilor mun- lor. Dar despre cine se spune că e cura- teni cu bărbi dese și nasuri impunătoa- jos în timpurile de acum, poate în afa- re, din Albania pînă în Afganistan. Îl și ră de cîte un tip care merge mult pe jos vedeam, zic, așa cum e descris în text, ri- în Antarctica? Sociologul Frank Fure- dicîndu-se și murind în picioare, ca floa- di, care a scris o carte despre ceea ce el rea de ciulin, împușcat și lovit din toa- numește „cultura fricii“, spune că, în so- te părțile. Mulți l-au urît, dar toată lu- cietatea noastră, vulnerabilitatea e va- mea l-a respectat pentru că nu se temea dernă, sau ogorul arat uniform al lui Tol- imperiul ne repugnă. În fizică, reziliența lorizată nu doar mai mult decît cura- de nimic. Deci ce înseamnă viteaz? E un stoi, a neutralizat cu succes partea agre- definește proprietatea unui material de a jul, ci mai mult decît reziliența. Cînd cuvînt irecuperabil din trecut sau poate sivă a vitejiei. Dar, cu siguranță, agresi- rezista la șocuri. Preluat în psihologie, în- spun „societatea noastră“, mă refer la fi adaptat măcar parțial la timpurile as- vitatea nu era calitatea esențială a unui seamnă capacitatea de a trece cu bine pes- o anumită pătură urbană și nu la bă- tea? Cît din el înseamnă agresivitate, cît djighit, cum se spune în Caucaz unui vi- te situații dificile, de a te ridica ori de cî- trînii de la țară, poate nici la tinerii de determinare – și cît curaj? teaz, așa cum nu e nici trăsătura deter- te ori cazi. Tenacitate și determinare. An- la țară, nu la femeile cu multe nașteri minantă a unui campion la arte marțiale tropologii vorbesc despre comunități mai la activ, nici la mineri sau la lucrăto- sau box. reziliente decît altele și mai spun cîteoda- rii în construcții. Furedi dă exemplul Nu doar un bătăuș tă că femeile rezistă mai bine la adversita- inundațiilor din anii ’50 în Marea Bri- N-am reușit să-l traduc în engleză în te decît bărbații, pentru că sînt mai solida- tanie, care nu au produs nici pe depar- așa fel încît să-i fac dreptate și m-am și Puterea de a nu te rupe re. Dar, în primul rînd, comunitățile sărace te atît disconfort psihic ca inundațiile enervat că trebuie să fac exercițiul ăs- Filmul Mongol de Serghei Bodrov, tot un și femeile, ni se spune, sînt mai reziliente mult mai puțin devastatoare din 2000. ta ca să mă dumiresc cum trebuie asu- rus, ce coincidență, urmărește tinerețea lui pentru că de-a lungul istoriei s-au confrun- Și asta pentru că se credea pe atunci pra unui cuvînt pe care-l știu din copilă- Genghis-Han, alt viteaz pe care-l știam tat cu mai multe dificultăți. Cu alte cuvin- că oamenii și comunitățile pot face față rie. M-am gîndit la urmașii războinicu- foarte agresiv. Dar se oprește exact cînd lui. Militanții din gherilele cecene și da- începe etapa grozavelor cuceriri. Rămîne ghestaneze nu-l evocă pe Hagi Murad povestea unui fiu de han nedreptățit și „Uite, vezi, a zis mama, de ce-mi place mie pisica? cel fictiv mai bine decît Khabib Nurma- oropsit, îndrăgostit de o femeie cu care Pentru că e un animal viteaz.“ gomedov, luptătorul MMA care l-a învins împărtășește tocmai calitatea cea mai de într-un meci istoric pe campionul Conor apreciat azi: reziliența. Cei doi trec peste McGregor și care în copilărie s-ar fi bătut toate vrăjmășiile, spre deosebire de Hagi te, reziliența e o calitate obținută prin se- greutăților fără să se destrame. Păre- cu urși. Dar MMA (Mixed Martial Arts) Murad, care le sucombă. Filmul se termi- dimentare, din experiențe nefericite, e ceva rea lui e că mutația culturală care a este tocmai încercarea de a codifica și de nă spre o mare deschidere, viitorul lui Gen- ce se învață. Într-o variantă lexicală fru- ocultat curajul și reziliența vine de la a conține cît mai etanș agresivitatea unui ghis Han și uriașele întinderi pe care le-a moasă, deși nu chiar exactă, e tărie de ca- redefinirea autonomiei personale, care viteaz. Adică e un sport, și încă unul de supus. Dar asta știm noi, nu ni se arată în racter. Și asta, ne învață filmul lui Bodrov, cel puțin în Occident a început să pă- nișă, pentru cunoscători. Civilizația mo- film, pentru că violența cu care și-a creat e partea bună din a fi un viteaz. lească. Persoana se definește acum prin ar reziliența, cu asta e de acord ce anume o agresează și îi inspiră tea- toată lumea, nu e partea activă, mă. Hagi Murad nu ar fi înțeles. D ci reactivă din a fi un viteaz. Da- u ar fi înțeles-o, de exemplu, pe că e trăsătură care te definește, nu ești cel Serena Williams. Pentru că si- care face istoria, ci cel pe care istoria nu-l N gur nu era prost, nu cred că l‑ar omoară. Ești un supraviețuitor, lucru pe fi deranjat că o femeie poate deveni deplin onorabil. Dar nu asta a fost Hagi campioană sportivă, că poate servi cu Murad. El a avut ceva în plus. Dacă ar fi 200 de kilometri pe oră și astea toate în fost doar un vlăjgan agresiv, i-ar fi știut fustă scurtă. Bine, poate că fusta l-ar fi de frică vreun sat întreg pe timpul vieții deranjat. Dar cred că l-ar fi deranjat și și cam atît. Dacă ar fi fost doar rezilient, mai mult ce a avut de spus de curînd a- ar fi fost unul dintre nenumărații oameni ceastă puternică multicampioană, du- de treabă, muncitori și cu spirit de sacri- pă două săptămîni de distanțare soci- ficiu, despre care nepoții și strănepoții ală: „Mi-e foarte greu. Fiecare lucrușor își amintesc că au trecut prin chinurile mă înnebuneşte. Şi cînd spun anxieta- războiului sau ale foametei ajutîndu-i și te mă refer la faptul că stau ca pe ace. pe alții, fără să se plîngă și fără să se frîn- De fiecare dată cînd cineva tuşeşte sau gă. Așa cum ar trebui să fim toți în peri- strănută în apropierea mea simt că în- oada pe care o traversăm, chiar dacă asta nebunesc“. înseamnă să ne tragem de păr în sus ca Acum cîțiva ani, mă uitam cu mama Baronul de Münchhausen. Dar Hagi Mu- mea pentru prima oară la imagini cu o pi- rad, așa cum ne lasă Tolstoi să ni-l imagi- sică bătîndu-se cu un crocodil. „Uite, vezi, năm, a avut și curaj. a zis mama, de ce-mi place mie pisica? Pentru că e un animal viteaz.“ Dacă boala și greutățile economice care vor urma Elementul esențial sînt crocodilul, să încercăm să fim pisici. Curajul nu este o calitate colectivă. Iar dacă ele sînt roata carului, să ne do- În vremuri de restriște, nu ne putem rim să fim ciulini. aștepta ca un oraș sau un popor în- treg să aibă curaj, ci doar indivizii ca- n n n

20 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l CALEIDOSCOPIE

Mihaela PETROV Victor Brauner, Maria Tănase și folclorul românesc a începutul anilor 1960, Victor rul, explică Andrei Oișteanu în Ordine și Brauner achiziționează o proprie- Haos, este reminiscența folclorică a unei L tate în Normandia, la Sainte Mar- ființe mitologice primordiale, care întru- guerite-sur-Mer, în apropierea localității chipa, într-o fază arhaică, haosul precos- Varengeville. Casa, înconjurată de un mogonic. Tabloul amintește de întuneca- parc, este numită de artist Athanorul, un rea cerului datorată, în mentalitatea po- creuzet al artei moderne. Două mici case pulară, demonilor care „acoperă aproape de oaspeți, dintre care una servește drept tot orizontul“. Torța Soarelui este stin- atelier, poartă numele a două localități să de demonii întunericului, care sînt din Papua-Noua Guinee, Sepik și Ma- amenințați – blestemați – în descîntece prik. Interesul manifestat de pictor pen- (Andrei Oișteanu, Ordine și Haos, Editu- tru arta „primitivilor“, îndeosebi cea din ra Polirom, 2014). Înscrisurile, semnele Africa și Oceania, este oglindit în ansam- și imaginile miniaturale din tablou, ală- blul de obiecte pe care Victor Brauner le turate unui obiect asemănător reprezen- achiziționează încă de la începutul anilor tărilor rozei vînturilor, amintesc de prac- 1950. Obiectele, în a căror prezență Bra- ticile meteorologiei magice din folclorul uner vede posibilitatea instituirii unui românesc. Andrei Oișteanu mai spune dialog între două lumi diferite și totuși că demonii chtonieni bîntuie așezările asemănătoare, devin „intermediarii“ în- omenești timp de 12 zile – care cores- tre lumea sensibilului și cea a visului și pund simbolic celor 12 luni ale anului –, a viziunii. un timp de regenerare a cosmosului care În Preludiu la o civilizație (Prélude à „moare“ (regresiune în haos), la sfîrșitul une civilisation, 1954), figurile hieratice unui an, pentru a „renaște“, revigorat, în închise în contururile unui animal dez- anul următor, Noul An. Tema originilor văluie apropierea viziunii artistului de lumii este prezentă în creația brauneria- cea a „primitivilor“. Tabloul amintește desene, acuarele și tablouri (Formă-ma- Ele devin „totemuri“ ale cîntului și ale nă încă din anul 1930, cînd cel de-al doi- picturile pe piele de bizon amerindiene mă clocitoare, Revolta arhetipului, Cine tradițiilor din folclorul românesc. lea sejur parizian reprezintă pentru Vic- în care „figurile“ (oameni și animale) sînt vrea să iasă din sine). „Subiectul tablou- „Tîrîișul șarpelui“ este, pentru locui- tor Brauner un nou început. Distanțarea semnele unei scrieri codificate prin care lui este totemic“, scrie Brauner în 1961, torii din satul Drăguș, cîntul inspirat de față de creația eclectică a avangardei sînt povestite întîmplări eroice legenda- „tabloul e magic, el stabilește raporturi două legende, cea a șarpelui sau a balau- românești și opțiunea pictorului pentru re. „Treptat, arta lui Brauner a evoluat incantatorii și directe cu marile reverii rului cu șapte capete din care rămîne nu- cea suprarealistă sînt oglindite în tablo- către dezvoltarea unei scrieri sacre, ex- primitive…“ (Victor Brauner, Communi- mai unul, cel așezat pe dealul Drăgușului, urile de la începutul anilor 1930. primînd adevăruri esențiale cu ajutorul cation sans préjugé, 1961). ca un blestem al locului, și cea prin care unui alfabet de simboluri mereu reinven- Figurina din paie confecționată de un este povestită legenda celor doi „iubiți“ Mihaela Petrov este istoric de artă. tat“, scrie prietenul și exegetul operei ar- creator anonim (Mască, Amazonia, Bra- care, alungați de părinți, s-au adăpostit A încheiat studiile doctorale cu teza „Vic- tistului, Alain Jouffroy. (Alain Jouffroy, zilia) amintește de costumele alcătuite pe dealul dintre două mlaștini, „mlaștina tor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, Victor Brauner, Fall, 1996) din elemente vegetale (frunze, flori și pa- Dracului“ și „mlaștina Șarpelui“. În fol- 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacque- clorul românesc, balaurul, dracul și une- line Victor Brauner, Centrul Georges Pompi- ori șarpele sînt „duhuri rele“, iar „iubiții“ dou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Balaurul, dracul și uneori șarpele din legendă (fată/băiat) amintesc de mi- Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plasti- sînt „duhuri rele“. tul unei „perechi primordiale“. că, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopo- În 1930, Victor Brauner pictează ta- et. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, bloul care se află astăzi în colecția Mu- vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor În tabloul pictat de Brauner în 1954, ie) purtate la români în ritualurile con- zeului Național de Artă al României Brauner, 1903-1966 (2016). figurile încastrate în trupul unui patru- sacrate fecundării pămîntului prin dan- (Compoziție, 1930) al cărui prim-plan es- ped sînt semnele incizate în ceară ale u- suri și cînturi. În Explozia tăcerii (Explo- te dominat de trupul unui balaur. Balau- n n n nei scrieri în care nostalgia unei „lumi sion du silence), tablou realizat în 1956, a începuturilor“ se confundă cu viziunea pămîntul-mamă este personificat prin- panteistă a unei lumi viitoare. Elemen- tr‑un „portret simbolic“. La sfîrșitul ani- tele naturii, personificate, amintesc de lor 1950, elementele primordiale, obiecte- viziunea creatorilor „primitivi“ prin cale înconjurătoare și evenimentele reale și re obiectele, „animate“, reprezintă ființe imaginare sînt prefigurate fiecare prin- fabuloase sau personaje mitice. Victor tr-un „portret de substituție“ și numite, Brauner consideră „mitul“, asemenea lui adeseori, „unelte spirituale“. În seria de C.G. Jung, o „oglindire“ în inconștientul lucrări realizate în 1962 poate fi văzut un individual a unor conținuturi care se ra- astfel de „portret de substituție“, prin ca- portează la memoria colectivă. re Victor Brauner aduce un omagiu cîn- ealizat în 1955, tabloul intitu- tului românesc și Mariei Tănase, al cărei lat Germinație (Germination) ultim concert are loc în același an la Sa- R amintește de ritualurile de fer- la Palatului din București. tilitate din culturile agrare în care mu- unoscutul folclorist Harry Bra- zica și dansul au rolul de a „conjura“ fe- uner, fratele pictorului, cule- nomenele naturii. În folclorul românesc, C ge în anul 1929 o doină din zona măștile și dansul Paparudelor invocă Brașovului, cunoscută inițial sub numele ploaia și, odată cu ea, fertilitatea pămîn- de „Tîrîișul șarpelui“, numită apoi „Bles- tului. Dansul și incantația „cîntată“ con- temul“ sau „Cine iubește și lasă...“, cîn- tribuie la restabilirea echilibrului cos- tată de Maria Tănase, în a cărei inter- mic. Prin îndeplinirea anumitor ritua- pretare muzicologul vede „nu numai cîn- luri, cîntul pune în mișcare construcția tecul popular în toată complexitatea lui, „partiturii“ armoniei universale. La dar însăși esența sufletului care l-a creat, sfîrșitul anilor 1950, reprezentînd, fie- a sufletului românesc“. În 1929, cînd mu- care, diferitele aspecte ale ființei secrete zicologul Harry Brauner o descoperă pe sau interioare, lucrările create de artist Maria Tănase, pictorul Victor Brauner se sînt „totemuri“ ale cîntului, ale dansului afla la București și probabil a cunoscut-o, sau ale dragostei și ale vieții interioare. prin intermediul fratelui său, pe cea ca- În 1961, Victor Brauner inițiază seria re avea să devină „pasărea măiastră“ a de tablouri în care figura unei „mame an- cîntului românesc. Acuarela realizată de cestrale“ este subiectul compozițiilor ca- Victor Brauner în 1962 (Fără titlu) poate re îmbină fascinația „obiectelor primi- fi o evocare sau o transpunere în imagi- tive“ și stilizările caracteristice picturii ne a strofelor cîntului: „Tîrîișul șarpelui brauneriene. Un obiect antropomorf din / Și pasul gîndacului, / Vîjîitul vîntului, Brazilia, folosit în ritualurile de fertili- / Pulberea pămîntului…“. tate, este „obiectul inspirației“ mai mul- Lucrările create de pictor în 1962, tator lucrări realizate în anul 1962. Tră- blouri, acuarele și desene, amintesc tră- săturile pictate ale măștii unei figurine săturile de neuitat, cu sprîncenele încon- confecționate din fibre policrome și paie deiate, ale cîntăreței omagiate într-un sînt reluate și interpretate într-o serie de portret simbolic, „portret de substituție“.

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 21 NOSTALGIA

Maria PAȘC „Bernea a fost pentru breasla pictorilor ca o pîine bună din care te poți hrăni“ – interviu cu pictorul Mihai SÂRBULESCU –

„Mihai, nu mai suferi atît, lasă pictura pe care era un pasaj copiat de Pleşu, tot să sufere şi ea!“ Cine ţi-a spus aceste cu- din Biblie, ceva de genul „Dragostea nu vinte şi în ce context? moare niciodată“. A fost o vorbă extraordinară pe ca- Epistola către Corinteni, 13: „Dragos- re mi‑a spus-o Horia Bernea, la Tescani. tea nu va pieri niciodată. Prorociile se Seara veneam la masă supărat după o zi vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa de lucru, nemulţumit, iar Horia Bernea va avea sfîrşit.“ mi-a spus chestia asta care este absolut Exact! Şi după ce citea din Biblie, se formidabilă şi i se potriveşte lui Bernea, culca. Marga mi-a spus că el se ţinea îl caracterizează. O spunea ca un îndemn: strict de acest program. Nu se abătea nu-i mai băga pe gît picturii ce vrei tu, mai decît cînd mergea la petreceri, la mine las-o să facă şi ce vrea ea! Şi dacă face cî- sau mai ştiu eu unde… te o boacănă, ca un copil, las-o să facă şi Cînd l-ai cunoscut pe Horia Bernea? boacăne. Legat de asta, tot la Tescani, al- Prin ultimul meu an de liceu. Eram cu tădată, prin 1988, după ce Andrei Pleşu sora mea, Anca, şi cu o bună prietenă a publicase Minima Moralia, Theodor Re- noastră, Floriana Avramescu, la Mănăs- dlow mă rugase să scriu un articol pen- tirea Cernica, bătînd la chilia părinte- tru revista Arta despre această carte. Am lui Benedict Ghiuş. Uşa se deschide, prin scris articolul acolo, la Tescani. Bernea e- ea ies Horia şi Marga Bernea, care toc- ra curios și i l-am citit. Începea cam aşa: mai plecau. Floriana ne-a făcut cunoştin- „Pictorul necăjit…“ Bernea s-a enervat, ţă. Marga îşi aminteşte şi astăzi de acea dar a și început să rîdă: „Cum adică pic- întîlnire: „Ce frumoşi, ce cuminţi eraţi torul necăjit?! Pictorul e un om serios, cu- amîndoi, tu şi Anca!“. Apoi, în 1985, Pa- tezător, explorator!“ După vreo două zi- ul Gherasim m-a dus la Horia Bernea, la le, seara, s-a întors de la peisaj bombă- atelier. Bernea tocmai pregătea expozi- nind. Şi îmi zice: „Da, aşa este! Pictorul ţia personală care a avut loc în 1985, la necăjit…“ Muzeul de Artă, intitulată „Prapor“. Mi‑a Era un tip calculat? dat o cartolină, invitaţie pentru expozi- Horia Bernea Avea un dichis extraordinar. În atelie- ţie. Atelierul din Şelari pe care îl avea rul lui erau ordine, curăţenie şi-o frumu- atunci era micuţ, bine ordonat. Avea un seţe aparte, exact opusul atelierului meu. fotoliu în care lucra şi rastelul, de unde Bernea îngrozitor, şi totuşi au expus în Horia Bernea vinde pentru că pictează fi- Avea o vitrină unde ţinea sticle diferite, mai scotea cîte o pînză, să-ţi arate ceva. 1990 împreună, ca „9+1“, adică exact ca gurativ şi clasic. Horia Bernea mi-a spus cu forme diferite şi din materiale diferi- Era un om care ştia ce este prietenia. În o coeziune între genii! Care coeziune?! că la el traiectoria a fost inversă decît a te, în care erau felurite băuturici. Sticlu- acelaşi timp, totuşi, avea un fel de-a pu- Ţin să subliniez că Horia Bernea era un majorităţii pictorilor moderni. A început ţe frumoase. Ştia să le aleagă. Şi elixiru- ne şi o mică distanţă între el şi tine. Nu pictor foarte bun şi un om grozav. Pictori conceptual, abstract, ,,modern“, informal rile ştia să le aleagă. Începea de obicei suferea familiarităţile. foarte buni şi oameni grozavi mai erau în şi, încet-încet, s-a întors la un stil foar- cu un păhărel de whisky, după aceea ve- Situaţie exprimată prin ,,a te trage de vremea aceea, dar Bernea a avut norocul te clasic, cu care nu a încheiat pentru că nea o bere, apoi urmau şpriţurile, iar du- brăcinari“. să intre pe un anumit tip de avangardă. el tot timpul combina, sărea de la una pă şpriţuri se întorcea la un păhărel de Da, exact. Am avut, de curînd, o dis- A fost astfel, într-un anumit fel, cel mai la alta: mai făcea un paviment de la Ro- ţuică întoarsă. cuţie cu Marga Bernea: „Marga, mă cu- stimat de o anumită pătură a breslei. ma care era abstract şi pe urmă iar tră- Ce înseamnă ţuică întoarsă? noşti, eu vorbesc şi în dodii, mai spun şi Horia Bernea, om al contrastelor, un con- gea un peisaj. Vindea bine din trei mo- Înseamnă ţuică trasă de două ori. Du- prostii, chiar îmi place să mai spun şi ceptualist cu înclinaţii metafizice, care îm- tive. Unu, pentru că avea faimă; doi, că pă ţuica întoarsă, iar se întorcea la şpri- prostii, vreau să te întreb, Horia Bernea bină modernitatea cu tradiţia, abstractul picta bine; trei, cum zicea cu mare amar ţuri. Avea o tehnică înaltă. Între timp, sa- vorbea vreodată în dodii?“ „Niciodată!“ cu figurativul, lucrările sale tind să pună ac- Paul Neagu, pentru că picta pe înţelesul vura aperitive, brînză, măsline. Era un – mi-a răspuns ea categoric. Era un om centul pe textură şi materialitatea picturii, oamenilor. gurmand specialist. Ştia să dozeze toate, foarte serios. într-un spirit de avangardă. Așadar, Ho- Păi, acest fapt, de a picta pe înţelesul ria Bernea, om al contrastelor, la Mănăs- oamenilor, nu-i un lucru rău. tirea Văratec citea romane poliţiste, iar la Nu este rău, dar nu-i nici necesar. E un „Cum adică pictorul necăjit?! Paris citea Filocalia… lucru bun, dar nu-i necesar. Pictorul e un om serios, cutezător, explorator!“ Horia Bernea a avut cei mai mulţi imi- Limbajul artei este un limbaj univer- tatori în pictură. Paul Gherasim îmi spu- sal, atît o lucrare abstractă, cît şi una fi- nea odată: „Uite, îl imită, dar Bernea es- gurativă ar trebui să fie pe înţelesul pri- nu doar în pictură, ci şi în viaţă. Cînd ve- Povesteşte-mi despre grupul „9+1“, din te întotdeauna surprinzător! Pictează un vitorilor. nea de la muzeu, Marga, soţia lui, îl aş- care Horia Bernea a făcut parte. prapor, apoi portretul Margăi, după na- Oamenii nu sînt întotdeauna atenţi la tepta cu masa pusă. Totdeauna pe ma- În 1981 a fost prima lor expozi- tură, foarte clasic, în maniera lui Camil- ,,limbaj“. Oamenii se uită la figurativ, în- să trebuia să fie o vază cu flori. Să fie nu ţie, în 1982 a doua, la Muzeul Parti- le Corot. Imitatorii nu se aşteaptă la aşa să figuraţia este imitaţie, mimesis, nu-i doar bun, să fie şi frumos. dului, iar a treia, în 1990. Se alesese- salturi.“ În sensul ăsta, a fost unic. Ber- ceva concret. Pe cînd dacă pui un roşu, Povesteşte-mi despre programul lui Ho- ră între ei, cumva socotindu-se că sînt nea a fost pentru breasla pictorilor noş- sau tragi o verticală, acela este chiar un ria Bernea. cei mai buni din breaslă. O grăma- tri ca o pîine bună, din care te poţi hră- roşu, şi chiar o verticală. E ceva concret, Cum ţi-am spus, cînd venea de la mu- dă de alţi artişti importanţi rămăsese- ni. Un pictor cel puţin la fel de tare, Mi- nu este o imitaţie, ca strugurele pictat de zeu, Marga îl aştepta cu masa pusă. Mîn- ră pe dinafară, unii pentru că au refu- hai Horea, era abstract şi tot aşa o ţinea, Apelles care să fie ciugulit de o pasăre. ca, îşi mai punea un păhărel de whisky şi, zat – Paul Gherasim a fost invitat, dar abstract, şi anume numai cu acel abs- Vrăbiuţele vin mai puţin la limbajul pic- cu el în mînă, intra în atelier. În atelier a refuzat, a zis: „Eu nu expun cu elita“ tract numai al lui. Care era formidabil. turii, poate un fluture să vină la un ro- avea un dulap unde ţinea CD-urile şi ma- –, iar alţii, pentru că n-au fost invi- Pe cînd Horia Bernea sărea de ici-colo, la şu, dar la o verticală nu ştiu cine ar veni. şina de cîntat, cutia cu muzică. În acest taţi. Ei s-au autodeclarat cei mai buni. fel ca Picasso. Picasso a fost un tip care a Ionică Grigorescu spunea despre „un dulap mai avea un scăunel ţărănesc, tre- roşu“ că nu este abstract, ci, dimpotrivă, pied, se aşeza pe el, să audă bubuiturile este foarte concret. îndeaproape. Dădea muzica foarte tare – „Horia Bernea era un pictor Dacă spui „roşu“, e abstract. ,,Roşu“ nu jazz-ul era pasiunea lui. Mi-a spus odată: foarte bun şi un om grozav.“ poţi vedea nicăieri pe lume. ,,Am văzut „Pasiunea vieţii mele a fost jazz-ul“. Între roşu în faţa ochilor“ este doar un fel de timp, mai şi picta, şi iar mai intra în du- a spune. Ceea ce vedem cu adevărat es- lăpior, şi iar mai picta. Avea cinci şevale- Erau şi alţii la fel de buni, cum ar fi Io- dat de gîndit enorm colegilor lui, contem- te „un roşu“ sau „alt roşu“. Sînt multe fete. Îi plăcea să aibă, dar nu ca unuia în- nică Grigorescu, Octav Grigorescu, care poranilor lui, chiar şi urmaşilor lui, mai luri de roşu. Nici un pictor nu poate pu- setat de avuţie. Îi plăcea să se răsfeţe, să n-au fost invitaţi în constituirea grupu- mult decît au dat de gîndit alţii precum ne ,,roşu“. Roşul în sine nu există decît în se desfete. El „gusta“ şevaletele acelea, se lui. Îmi amintesc că m-am întîlnit cu Reli Bonnard, de pildă, care era un pictor la teoria culorilor. bucura de ele. După programul de atelier, Mocanu. Se deschisese expoziţia „9+1“ de fel de grozav ca Picasso, dacă nu şi mai Horia Bernea a înfiinţat şi a fost di- urca în bibliotecă – avea o scară din me- vreo două zile doar, iar ea, foarte entuzi- şi! Şi totuşi, Picasso… rectorul prodigios al Muzeului Naţional tal vopsită albastru deschis. Paul Ghera- asmată, mi-a zis: „Mihai, tu îţi dai sea- Dacă tot vorbim de Picasso, îmi vine în al Ţăranului Român, în cadrul căruia sim îmi spunea că metalul se vopseşte în ma?! Ăştia au intrat acum în istoria ar- minte vorba lui: „Aş vrea să trăiesc ca un a propus o muzeografie mărturisitoare, culori închise. Bernea a trîntit un bleu! tei româneşti!“. om sărac cu mulţi bani“. Cum stătea Ho- adresată inimii, nu raţiunii. În 1990, An- Acolo citea o oră, două, apoi mergea în Exista o coeziune între membrii grupu- ria Bernea cu vînzarea lucrărilor? drei Pleşu, ministrul Culturii, i-a dat pe dormitor, unde pe noptiera lui era întot- lui? Stătea bine. Paul Neagu, care i-a fost mînă lui Horia Bernea fostul Muzeu al deauna Biblia, din care mai citea puţin Nu, păi tocmai că nu era. Îmi amintesc prieten din tinerețe pînă la sfîrşitul vie- Partidului… înainte de somn. În Biblie păstra o foaie că Mircea Spătaru îl „gelozea“ pe Horia ţii, era cam gelos pe chestia asta. Zicea că Ştia ce face! Andrei Pleşu, cunoscîndu-l

22 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l NOSTALGIA de-o viaţă pe Bernea şi fiindu-i prieten, a Interioare de biserici… bă lungă, să le acopere goliciunea. El ce ştiut cui să dea pe mînă muzeul. Ar fi pu- Horia Bernea mi-a spus că într-o vre- făcea? Decupa nuduri din ziare şi lucra tut, de exemplu, să i-l dea lui Paul Ghe- me nu mai intra niciodată în biserici fă- după ele, le introducea în compoziţii. Îi rasim, care ar fi făcut cu totul alt tip de ră aparatul de fotografiat, făcea fotogra- plăcea să provoace! Cînd am fost, cred, a muzeu. I l-a dat lui Horia Bernea pentru fii. Şi lucra după ele. Fotografia este un doua oară la Bernea în atelier, a scos do- că, în primul rînd, era fiul etnologului Er- material la fel de bun ca oricare altul. As- uă pînze vechi din perioada de la Poiana nest Bernea, care făcea parte din şcoala ta ţine de două lucruri. Primul – el voia Mărului, pictate pe pînză de sac. Pe una lui Dimitrie Gusti. Iar Bernea a iubit ar- să mărturisească ceva prin pictura lui, să era un peisaj expresionist foarte impresi- ta ţăranului, era tobă de muzica lui, în- mărturisească pentru toată lumea. E in- onant, dramatic, în plină pastă. În lucra- drăgostit de ceramică, scoarţe. Acolo, el terior de biserică, nu-i interior de grajd. rea asta era și o lună plină, trîntită unde- și-a făcut o echipă. El era directorul, di- Nu-i vorbă, şi grajduri a pictat în tinere- va în peisaj, era o lună neagră, cu un mic rija, însă era un om care ştia, spre deose- ţea lui şi le-a pictat splendid. El era apo- contur alb. Lună neagră! Cine a mai vă- bire de alţii, să-i mai lase pe unii să cîn- loget creştin, voia chestia asta, să măr- zut lună neagră? Iar Bernea comenta, în te şi singuri, să improvizeze, de exemplu turisească. Al doilea lucru, Bernea era timp ce îmi arăta lucrarea: „Vreţi luna? pe Irina Nicolau, devenită un nume fai- foarte interesat de cum au gîndit artiş- Na-ţi măi, luna!“. Îi plăcea să provoace. mos al Muzeului Ţăranului. Am fost pri- tii arhitectura. În Oltenia e un anumit În „X20“, Erwin Kessler spunea despre eteni, o cunoșteam bine. Dar ea mai făcea fel de arhitectură bisericească, el zicea Horia Bernea şi, de altfel, despre toţi ar- şi prostii. Era mare amatoare a kitsch- că, din punct de vedere arhitectural, bi- tiştii din generaţiile ’60, ’70, ’80, că repu- ului. Era admiratoare şi a unui tip de sericile din Oltenia sînt cele mai varia- taţia lor a fost strict locală, că nu au reu- pop-art, decupa figuri din fotografii, dis- te, mai năstruşnice. Cele din Transilva- şit să se impună internaţional. trugînd fotografiile, le expunea aşa, ciun- nia sînt altfel. Interesul lui era, adesea, Horia Bernea mi-a dat cîndva o lămu- tite. Ei, Bernea mai lăsa să treacă şi ches- ca al unui etnolog. rire în această privinţă, fără însă ca eu tia asta. Adică era atît de viu Horia Ber- Nudurile lui Horia Bernea, care îmi să-l fi întrebat. Andrei Pleşu îi povestise nea, încît mai lăsa muzeul să sufere şi el, plac în mod deosebit şi despre care se vor- că ar fi avut Sadoveanu un titlu care su- mai lăsa pictura să sufere şi ea!… beşte prea puţin! na aşa: „De ce nu vrea scriitorul moldo- Mihai Sârbulescu Muzeul Naţional al Ţăranului Român Pictase, la un moment dat, nişte pra- vean să fie universal“. Treaba lui! Care‑i a fost deschis de Ziua Crucii, pe 14 sep- pori unde înfăţişase – asta ţine de felul chestia? Nici Luchian nu s-a impus inter- tembrie, ziua de naştere a lui Horia Ber- lui paradoxal de a fi – nişte picioare de fe- naţional. Ei, şi? M-a impresionat chestia asta! nea, cu o expoziţie dedicată crucii. El zi- meie. În cruce. Ce l-au mai criticat şi Be- Sînt foarte curioasă cum se înţelegea Şi a mai mers? cea în felul următor: „Esenţa culturii tra- rindei, şi Paul Gherasim! „Cum pui aco- Paul Gherasim cu Horia Bernea, două Nu, deşi a fost invitat de mai multe ori. diţionale ţărăneşti are ca simbol crucea“. lo cracii ăia?…“ Lui Bernea îi convenea. personalităţi puternice. Povesteşte-mi despre prietenia lui Ho- Oare de ce zicea asta? Asta a fost prima lui variantă de nud. Pe Au fost vecini de atelier în Şelari. Ber- ria Bernea cu Andrei Pleşu, ştiu că erau Pentru că în imaginarul lui Bernea, urmă, fiindcă el voia să facă o recapitula- nea pufăia enorm, Paul Gherasim detes- prieteni buni. adică în realitatea conştiinţei lui cea mai re a temelor clasice, peisaj, natură moar- ta fumatul şi fumul, şi „fumurile“. Dar O prietenie veche. Se admirau unul pe deplină, ţăranul român era creştin. Şi tă, nud, portret etc., din ziarele care-i că- cînd mergea la Bernea în atelier, nu zi- altul. atunci, bineînţeles, crucea este un ele- deau în mînă decupa cîte un nud cînd îi cea nimic. Bernea pufăia, iar Paul nu ple- Ce înseamnă admiraţia? ment esenţial. În ceea ce priveşte aran- plăcea – pentru că abundă ziarele de nu- ca. Uite că se înţelegeau! Lui Pleşu îi plăcea cum pictează Ber- jarea muzeului, de pildă, Horia Bernea nea, dar și cum se poartă omul Bernea. nu voia să pună etichete. Nu a pus etiche- Lui Bernea îi plăcea cum scrie, cum gîn- te. Muzeele de artă etnografică de pretu- „Picta interioare de biserică unde mai apărea un nud, deşte Andrei Pleşu, dar și cum se poartă tindeni pun exponatelor etichete pe care zugrăvit pe perete, printre icoanele frescei!“ acesta firesc, deschis. Începînd cu sfîrşi- scrie coasă, ori furcă, ori ciob, secolul cutul anilor ’80, Andrei Pleşu a refuzat să tare. Or, Bernea a vrut ceva atemporal și mai deschidă expoziţii, să mai vorbească poetic. Erau file cu date exacte într-o ma- duri. Şi picta după ele. La Tescani, în ul- Dar cum decurgea o discuţie între Ho- la vernisaje. După ’90, nu a vorbit public pă dacă voiai să citeşti, să te informezi, timul lui an de viaţă, a pictat un nud. În ria Bernea şi Paul Gherasim, cine tăcea? decît în situaţia unor vernisaje legate de dar altfel nu. atelierul lui de la Tescani avea pe pere- Interesantă întrebare. Vorbeau amîn- Horia Bernea. Opera lui Horia Bernea: Stîlpul, definit te o pictură cu autor necunoscut, ceva de doi. La Tescani, cînd se stătea la mese, Povesteşte-mi o întîmplare memorabilă de Mircea Eliade ca Axis Mundi. secol XIX, o doamnă îmbrăcată în rochie Bernea striga peste masă, patrona to- cu Horia Bernea. Horia Bernea era un om drept, stătea lungă, bleu, cu nişte papucei în picioare, tul… Eram tot într-o tabără de creaţie – can- drept, avea o structură de om drept. Stîl- tot bleu şi aceştia. Şi ce şi-o fi spus? Prea Aşa mi-l şi imaginez! tonament de pictură, prefer să îl numesc pul provine pe de-o parte din structura mult bleu! Aşadar, i-a scos rochia… Era regele Tescaniului, în sensul cel – cu Horia Bernea, Horea Paştina, Do- dreaptă a autorului, dar, pe de altă par- Nudul cu papucei albaştri! mai bun al cuvîntului. Bună întrebarea ru Ulian, Mihai Horea şi eu. Am făcut te, el mergea des să picteze la Mănăsti- Exact acela este! Horia Bernea se amu- asta a ta. Cineva remarca altceva, că Pa- un periplu la Mănăstirea Rîmeţ, pe pis- rea Văratec. Şi, cînd ieșea din chilia un- za, se distra, cerceta. Apoi iar s-au scan- ul, cînd se afla faţă cu Afane Teodorea- curi de munte, sălbatice. Am fost invitați de locuia, în curte vedea în fiecare zi stîl- dalizat cîte unii: picta interioare de bise- nu, tăcea și Afane vorbea. Cînd Bernea să stăm cu maica stareţă la masă. Eu pul pridvorului. Şi, vorba poetului: „Îl ve- rică unde mai apărea un nud, zugrăvit pe şi Paul erau împreună, vorbeau amîndoi. aveam o haină pe mine, iar, sub haină, o de azi, îl vede mîini…“, i-a căzut drag. A perete, printre icoanele frescei! În biseri- Erau foarte diferiţi: Bernea tunător, iar cămaşă cu mînecă scurtă. La masă, îmi început să-l picteze. Este stîlpul de la Vă- că nu se arată nud decît Maria Egiptean- Paul, ţi-l descriu cu un cuvînt care îi plă- scot haina, o pun pe spătarul scaunului, ratec. ca sau martiri, dar chiar şi aceia au bar- cea lui, murmur. rămîn cu mînecă scurtă. Bernea se uită Horia Bernea spunea despre sine că es- la mine, mîrîie, buza începe să-i tremure, te „Prolog“* dinainte de a fi „Prologul“ se enervează şi mă apostrofează: „De ce Eram în atelierul din str. Ion Bogdan ţi-ai dat haina jos, e mănăstire, cum stai şi, la un moment dat, Bernea îmi zice: cu mînecă scurtă?!“. Iar eu i-am trîntit: „Eu sînt «Prolog» dinainte de a fi «Pro- „Domnu’ Bernea, mai lăsaţi-mă în pace!“. logul»“. Ce însemna asta? Însemna că lu- Ieşind de la masă, după consumarea aga- cra după natură, pentru că a lucra du- pei, coborînd scările, îmi spune: „Mihai, pă natură era una dintre direcţiile gru- nu ştii tu cît de mult te iubesc eu pe ti- pării „Prolog“. Noi pictam simboluri, fie ne“. I-am răspuns: „Domnu’ Bernea, văd o masă cu potirul şi strugurii, cum e ca- foarte bine, se vede…“ Ştiam bine cît de zul lui Horea Paştina, fie un clopot, cum mult mă iubeşte. Iar cît privește protoco- este cazul meu, fie un octogon, cum este lul ținutei în mănăstire, el avea drepta- cazul lui Paul Gherasim. Ei bine, Horia te, recunosc acum. Bernea făcea şi chestia asta, picta după Foloseai pronume de politeţe cînd i te natură, apoi picta un prapor – iar prapo- adresai? rii lui Bernea sînt crucea! Deci, în sensul Ţi-am zis, ţinea să aibă o protecţie. acesta, avea dreptate. A fost „Prolog“ di- Eram foarte buni prieteni, dar el era nainte de a fi „Prologul“. Singurul argu- „domnu’ Bernea“ pentru mine. Cînd însă ment care desfide felul lui Horia Bernea vorbeam despre el cu soţia și cu apropiații de a fi „Prolog“ dinainte de a fi „Prolo- mei, îl numeam, între noi, „Bernică“. Eu gul“ este că „Prolog“ e echipă. Înseamnă inventasem chiar o expresie anume pen- a fi împreună. De unul singur nu poţi fi tru el: „Berneacessity“ („Bear neces- „Prolog“. E limpede ca bună ziua, nu exis- sity“!). Din dragoste spuneam aşa. tă „Prolog“ de unul singur. Ce i-ai spune lui Horia Bernea, acum? Dar Horia Bernea a fost „Prolog“? A ex- Că mi-e dor de el! pus mereu cu voi. Da. Eram prieteni foarte apropiaţi cu toţii! Odată mă aflam cu Horea Paşti- * Grupare artistică ce a luat ființă în na într-o tabără de creaţie prin Moldova, 1985, formată din Paul Gherasim, Constan- Bernea era la Ipoteşti, în apropiere. Sin- tin Flondor, Horea Paștina, Christian Pa- gur. Mă sună: „Hai, Mihai, ia-l pe Horea raschiv, Mihai Sârbulescu și Ion Grigorescu, şi veniţi încoace, ce staţi acolo…“. Şi aşa alături de care Horia Bernea a expus. am făcut! Eram împreună. După ce Ho- Horia Bernea, ria Bernea s-a dus, Horea Paștina mi-a Maria Pașc este istoric de artă. Prapor spus: „Eu nu mai merg la Tescani, pentru că acolo mergeam cu Bernea împreună“. n n n

l Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 23 LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

STĂM ACASĂ, DAR ASTA Cu ochii-n 3,14 nicare în orb: am scos în fața ușii un scaun pe care am pus o cutie. Ei sună la interfon, eu le deschid, le spun NU ÎNSEAMNĂ, ÎN PARTICULAR, de cutie și le mai spun ce rău îmi pare că nu ne mai putem vedea. Ei urcă, pun pachetul în cutie și pleacă. Eu CEVA EXTREM DE FAMILIAR iau pachetul, mă dezinfectez, arunc și dezinfectez am- PE CARE NU-L ȘTIAM balajele și mănînc conținutul liniștită. (I . P. ) ȘI SIMPLU DE PRONUNȚAT MAI E CAZUL SĂ NE REAMINTIM n Idei în vremuri de carantină: un breton a găsit CĂ MINUNATA LUME NOUĂ metoda prin care să rămînă aproape de vecinul său: i-a trimis cu drona un pachet, la cîțiva metri distanță. DIN APROPIERE E PREA SLABĂ? „Stăm acasă, dar asta nu înseamnă că îți lași prietenul fără o gustare.“ (A. M. S.) n Doamna Lia Olguța Vasilescu îi acuză pe „liberali“ n Oportunitate: o lege care să anihileze orice intenție zon, regiune (de exemplu, progresiv, juvenil, acut, se- (cu suveran dispreț de evidentă competență) de faptul scuipată pe stradă de cei care încă își curăță toate fo- ver, de toamnă/iarnă, deșertic, costal etc.); numele va că știau de COVID-19, dar nu au acționat „din timp“, sele pe caldarîm. Dacă tot patrulează forțele de ordi- conține denumirea „agentului patogen cauzator“ și din rațiuni electorale, vezi matale! Nu pot să nu îi dau ne, ar fi lesne de oprit, legitimat și amendat (zdravăn). „anul apariției“ (de exemplu, Salmonella, gripă, noul dreptate dnei în cauză, dacă mă gîndesc ce soartă tris- Lucru valabil și pe verticala blocurilor în regim de ter- coronavirus 2019 etc.); și numele va fi cît mai scurt și tă ar fi avut celebrul conac, azi, cînd la faimoasa și bă- mopanare. Ca și aceea, în premieră, de spălare cu de- simplu de pronunțat, eventual, acronim (H7N9, mala- noasa nuntă nu ar mai fi participat decît opt dintre fa- tergent a tuturor străzilor. Poate așa reușim împreu- rie, COVID-19 etc.). Denumirile, așadar, nu lipsesc. Vă nii domniilor lor (l-am inclus și pe ex-mire, în persoa- nă. Căci, în particular, de anihilat asemenea apucături dorim multă sănătate. (M . P. ) na dlui Iulian Claudiu Manda). Curat vizionarism pre- manifestate în scara blocului încă nu pare să fie posi- monitoriu! Mai e cazul să reamintim că, în același ca- bil. Acum e momentul! (R. M.) dru festiv, soții Manda & Vasilescu și-au exprimat în n Oamenii de ştiinţă au descoperit pe fundul oceanu- PARE CĂ, ÎN MOMENTELE DE PANICĂ, direct bucuria de a-l năși pe dl Liviu Dragnea?! Sau lui, la 6.900 de metri adîncime, într-unul dintre cele ANXIETATEA OFERĂ O CUTIE mai bine nu?! (R. M.) mai adînci locuri de pe planetă, un amfipod de mări- n O utilizatoare anonimă a unui site britanic de mă- mea unei monede, complet necunoscut pînă acum. În n Donald Trump și-a propus să cîștige, pînă la Paște, mici a povestit că fiul ei de cîțiva anișori e foarte trist stomacul micuţei şi necunoscutei creaturi cercetătorii războiul cu „inamicul invizibil“. Pare că vrea să trimi- că ziua lui de naștere este pe 26 decembrie. Tot orașul au descoperit însă ceva extrem de familiar: o microfibră tă drone și rachete, dar nu știe unde, că inamicul e in- e închis, nu are copii pe care să-i invite să se joace pen- de polietilenă tereftalată, adică o bucăţică de pet. Micul vizibil. În multe state americane, oamenii s-au înghe- tru că toată lumea e în vacanța de Crăciun, toată ener- amfipod, care a cunoscut plasticul înainte ca oamenii suit să cumpere arme de foc. Gloanțe pentru inamicul gia specifică sărbătorilor se concentrează pe 25 decem- să-l cunoască pe el, a fost botezat Eurythenes plasti- invizibil? (M. M.) brie și simte că ziua lui e eclipsată de venirea Moșului cus. (M. C.) n Am aflat că nu doar la noi, ci și în Olanda sau Ger- cu o zi și jumătate înainte. În aceste condiții, mama lui n Într-un supermarket, un produs neaoș pe care mania, în momentele de panică, oamenii au cumpă- cere părerea altor mame: e în regulă să schimbe ziua nu‑l știam: gumele de mestecat nominale. Din evanta- rat toată făina, drojdia și hîrtia igienică de pe raftu- de naștere a copilului? S-a stîrnit o amplă dezbatere. iul onomastic, am reținut cîteva nume de gume: Ilea- rile magazinelor. Pare un comportament de-a dreptul Argumente de toate felurile s-au încrucișat ca spade- na, Mariana, Camelia, Liliana, Claudiu, Lavinia, Ni- antropologic, mai ales cel legat de făină și drojdie. Mai le. Însă eu nu văd unde e problema. Într-o lume în ca- colae, Iuliana. Cum ar veni, cunoaște-te pe tine însuți greu de explicat e faza cu hîrtia igienică. Poate că unii re părinții pot da copilului ce nume vor, pot să-i dea ce mestecîndu-te. (D. S.) fac pe ei de frică. Evident, există o mulțime de bancuri educație le trece prin cap sau chiar nici o educație da- n Cum își capătă numele virușii și infecțiile pe ca- despre asta, unele încă de pe vremea lui Ceaușescu, că așa vor, ba chiar pot schimba sexul copilului după re le pricinuiesc? Comitetul Internațional pentru Ta- cînd articolul respectiv lipsea. O poantă recentă spu- cum li se pare lor că se uită la ei în primii ani de viață, xonomia Virușilor (ICTV) e instituția care le botează, ne însă că aceia care au cumpărat așa de multă hîrtie nu văd ce problemă ar fi să-i schimbe și certificatul de după reguli clare și stricte: numele va conține un „ter- igienică sînt rugați să le dea voie și celorlalți la close- naștere după cum vor. Născut iarna? Nu-i nimic! Tre- men descriptiv generic“ (de exemplu, respirator, he- tul lor. (A. M.) cem în acte că s-a născut în mai ca să putem să facem patic, pulmonar, neurologic etc.); un „termen descrip- n Eco-anxietatea este cea mai nouă anxietate resim- grătar afară de ziua lui. Minunata lume nouă! (S. V.) tiv specific“ cu referire la vîrstă, durată, gravitate, se- ţită de oameni. Conform Asociaţiei Americane de Psi- n Ce ați fi în stare să faceți pentru o cafea? Orice ați hologie, 56% dintre americani şi-au schimbat stilul de răspunde, va fi greu să egalați gestul unui conductor viaţă pentru a combate anxietatea cauzată de conşti- de tren marfar. Acesta a oprit garnitura care circula entizarea schimbărilor climatice. (M. C.) dinspre Cernavodă spre Constanța, a lăsat-o pe ava- n În Elveția, un lanț hotelier oferă pachete de lux, rii și a coborît pentru a-și satisface pofta. După cîteva denumite „COVID-19“, celor care vor să se retragă minute, a ieșit cu cafeaua în mînă dintr-un chioșc din într-o carantină elegantă. Costurile unei nopți încep apropiere, spre consternarea șoferilor care așteptau la de la 200 de franci elvețieni și ajung pînă la 800, aco- barieră ca să plece trenul. (A. A. D.) perind mîncarea, consultanța medicală și teste pentru n În Polonia, peste o jumătate de milion de litri de depistarea virusului. Într-o lume distopică, COVID-19 vodcă de contrabandă ar putea fi utilizați ca dezin- poate fi și marca opulenței. (S. G.) fectant în lupta împotriva coronavirusului. Păcat că n Prietenii mei cei mai buni au rămas curierii de la țuica noastră e prea slabă ca să te poți spăla pe mîini © E. Farkas Glovo. Mai nou, ne-am perfecționat sistemul de comu- cu ea. (A. M. S.)

„Omul fără dileme e creatorul tuturor dictaturilor, de dreapta sau de stînga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindecător.“

Andrei Pleșu, 1993

24 Anul XVII l nr. 841 l 2-8 aprilie 2020 l