[Erdélyi Magyar Adatbank] PARTIDUL COMUNIST ROMÂN COMITETUL JUDEŢEAN MUREŞ Dosar nr.226 Indicativ I. B.2. Fondul nr.3 DOCUMENTELE APARŢIN Ședințelor de birou al Comitetului regional de partid CONȚINUTUL Procese verbale și propuneri privind desvoltarea economică și sociale a Regiunii Autonomă Maghiară în anii 1959–1975 Început la 29 VIII 1959 Terminat la 29 VIII 1959 Total file 254 [Erdélyi Magyar Adatbank] PARTIDUL MUNCITORESC ROMIN COMITETUL REGIONAL DE PARTID AL REGIUNII AUTONOME MAGHIARE PROPUNERI PRIVIND DESVOLTAREA ECONOMICA SI SOCIAL CULTURALA A REGIUNII AUTONOME MAGHIARE PE PERIOADA 1959–1975. [Erdélyi Magyar Adatbank] CUPRINSUL – Scurtă prezentare a situației economice a regiunii Pag. – Capitolul I. 1–7 Desvoltarea industriei republicane: 1. Exploatarea și prelucrarea lemnului 7–13 2. Industria extractivă 13–14 3. Industria siderurgică constructoare de mașini și prelucrarea metalelor 14–17 4. Industria chimică –18 5. Producția șo aprovizionarea cu energie electrică 19–21 6. Industria materialelor de construcții 21–22 7. Industria ușoară –22 8. Industria alimentară 22–24 – Capitolul II. Desvoltarea industriei locale 25–31 – Capitolul III. Perspectivele de desvoltare a cooperativei mește- șugărești 31–33 – Capitolul IV. Dezvoltarea agriculturii și silviculturii Agricultură 33–44 Silvicultură 44–46 – Capitolul V. Dezvoltarea și amenajarea căilor de comunicație 1. Căi rutiere 46–48 2. Căi ferate 48–50 – Capitolul VI. Dezvoltarea rețelei comerciale 50–52 – Capitolul VII. Dezvoltarea sectorului de gospodărie comunală 53–60 – Capitolul VIII. Dezvoltarea stațiunilor balneo-climaterice 60–62 – Capitolul VIII/a. Dezvoltarea instituțiilor de învățămînt, cultură 65–71 și artă – Capitolul IX. Dezvoltarea unităților sanitare și de prevederi soc. 71–75 – Capitolul X. Dezvoltarea bazelor sportive 75 PROPUNERI Privind desvoltarea economică și social culturală a regiunii Autonome Maghiare pe perioada 1959–1975 PARTEA I-a Scurtă prezentare a situației economice a Regiunii Principiile de bază care au stat la întocmirea prezentei lucrări sînt următoarele: — Folosirea rațională și utilă a resurselor naturale, bogă- ţiilor solului şl subsolului, existente în cadrul regiunii, pe calea desvoltării unor ramuri producătoare de mijloace de producţie sau bunuri de larg consum. — Asigurarea posibilităţilor de lucru a forțelor de muncă existente în present în regiunea noastră, respectiv folosirea ra- ţională şi cu eficiență a forței de muncă disponibilă sau care va deveni disponibilă în urma creşterii productivităţii muncii în ra- murile economiei naţionale, a transformării socialiste a agriculturii şi sporului natural al populaţiei. Ca bază de plecare la întocmirea propunerilor de desvol- tare a regiunii a servit profilul economic actual, în care ramura exploatării și prelucrării lemnului și ramura industriei alimentare deţin o pondere însemnată în volumul total al producţiei. S-a ţinut cont însă şi de faptul că în regimul democrat popular şi în special în primul cincinal, în urma înfiinţării de noi unităţi și desvoltării celor veehi, în economia regiunii noastre au avut loc schimbări structurale, unele ramuri înregistrînd un salt cantitativ şi calitat- tiv. Acest proces însă nu a luat sfîrşit, fiind în continuă desfășu rare, unele ramuri de activitate existente, avînd largi posibilităţi da desvoltare în anii viitori. CAPITOLUL I. Regiunea Autonomă Maghiară deţine suprafață totală de 13.500 Kmp. Din suprafața totală a regiunii 3.143 Km.2 este teren arabil, 2.172 Km2 pășuni, 1865 Km.2 finațe, 18 Km2 vii, 46 Km2 livezi [Erdélyi Magyar Adatbank] 5.510 Km.2 păduri, 31 Km2 apă şi bălţi şi 715 Km2 teren neproduc- tiv. Din punct de vedere administrativ regiunea aste împăr ţită în 10 raioane. – Populația regiunii se cifrează la 731.361 de locuitori. Industria regiunii noastre înainte de eliberarea țării era slab desvoltată. Intreprinderile mari erau puține la număr. Ra- mura cea mai desvoltată a industriei a fost exploatarea și prelu- crarea lemnului. In Valea Mureșului și Oltului, în jurul localităţi- lor Covasna și Sovata și în Valea Ghimeșului au fost o serie de întreprinderi mai mici care se ocupau cu exploatarea și prelucra- rea lemnului în semifabricate. Industria grea era aproape inexistentă, iar industria ușoară și alimentară a fost reprezentată doar de cîteva întreprin- deri. In schimb însă existau un număr însemnat de mici mese- riași cari prin calitatea produselor executate erau cunoscuți în întreaga țară. – In agricultură predominau micii producători de mărfuri, care lucrau pe suprafețe fărămițate, practicînd o agricultură ex- tensivă. Din acest motiv productivitatea muncii în agricultură era foarte scăzută. – Din cauza posibilităţilor de existență redusă, un număr însemnat de locuitori au fost siliţi să-și caute posibilităţi de lucru şi mijloace de trai în alte părţi ala ţării. Inainte de eli- berarea ţării numărul de persoane care emigrau din regiune a va- riat în jurul a 3000 anual. – După eliberarea ţării o problemă de mare importanță a fost reducerea la minim a migraţiei populaţiei din această regiune şi folosirea forţei de muncă, în continuă creştere ca urmare a mări- rii excendentului natural al populaţiei. Datele de mai jos ne arată creşterea populaţiei de la 1930, după recensămîntele populaţiei: 1930 1941 1948 1956 Nr. populaţiei total 636.000 698.000 669.000 732.000 Nr. populaţiei urbane 87.000 106.000 103.000 209.000 Nr. populaţiei rurale 549.000 592.000 566.000 523.000 Conform datelor de mai sus, între 1948 şi 1956 numărul populaţiei a crescut cu 63.000, ceiace reprezintă o creştere de cca 7.700 locuitori în medie pe an. In urma acestei creşteri însem- nate a crescut şi densitatea populaţiei de la 49,6 cît era în anul 1948 la 54,2 în anul 1956 pe Km.2 Calculat însă la suprafața ara- 2 [Erdélyi Magyar Adatbank] bilă obținem o densitate a populației de 102,6 locuitori/Km2, ceia- ce ne arată că densitatea populației este relativ ridicată. – Creșterea populației este foarte accentuată în mediul urban. Astfel în anul 1948 populația urbană a fost de 103 mii, iar în anul 1956 s,a ridicat la 209 mii. A sporit în mod deosebit popu- lația unor orașe și centre muncitorești. Astfel orașul Tg.Mureș în anul 1948 avea o populație de 47.043 locuitori, iar în anul 1956 numărul populației s,a ridicat la 65.188 locuitori. Creșterea populației regiunii noastre se explică în pri- mul rînd prin sporul natural al populației, la care în cazul orașe- lor, a contribuit și mișcarea migratorie a populației dinspre est. In anul 1956 sporul natural al populației pe regiune a ajuns la 9285, iar în anul 1957 la 8563 cu acest spor natural nu- mărul populației regiunei va crește cu cca. 150–170 mii pînă în anul 1975, ajungînd astfel la cca. 900 mii locuitori. Emigrația a scăzut în anul 1956 la 381 persoane, iar în anul 1957 la 206. Numărul total al salariaților în sectorul socialist a atins la sfîrșitul anului 1957 cifra de 102.355 salariați, din care 69.293 sînt muncitori. Aceasta înseamnă că din numărul total al populației active cca 23% lucrează ca salariați în sectorul socia- list. – Sectorul socialist al industriei a absorbit dela an la an un număr tot mai mare de muncitori. Astfel numărul total al mun- citorilor industriali în intervalul 1950–1957 a crescut în indus- tria republicană de 2,0 ori, în industria locală de stat de 1,8 ori, în industria cooperatistă de 5,7 ori, iar pe total regiune a cres- cut de 2,2 ori. – Creșterea vertiginoasă a numărului de muncitori în in- dustrie, deosebit de accentuată, în perioada primului plan cincinal se datorește faptului că în acest interval au fost creiate 8 în- treprinderi de interes republican și 5 unități ale industriei lo- cale și au fost desvoltate în mod considerabil unele întreprinderi existente. – Numărul muncitorilor însă nu se repartizează în mod uniform pe raioane. Raioanele Cristur, Tg.Mureș și Sîng. de Pădure au o activitate industrială redusă, ceiace aduce după sine și numă- rul redus de muncitori preocupați în industrie. In cazul raionului Tg.Mureș, acest lucru este și explicabil, ținînd cont de faptul că majoritatea întreprinderilor industriale se grupează în orașul Tg.Mureș. 3 [Erdélyi Magyar Adatbank] Este de remarcat faptul, că din numărul total al muncito- rilor care lucrează în industria republicană, 53,4% îi revine sectorului lemn-forestier. Greutatea specifică a muncitorilor an- gajați în sectorul lemn-forestier, față de numărul total al munci- torilor atinge procentul de 34,2%. – Din cele de mai sus reiese că actualmente industria lemn- forestieră asigură mijloace de existență la peste o treime a munci- torilor care lucrează în industrie. – In unele raioane ca Toplița, Tg.Secuiesc și Ciuc, unde industria lemn-forestieră ocupă un nu,ăr însemnat de muncitori, micșorarea activității industriale în ramura lemn-fores- tieră, va atrage după sine un surplus de forțe de muncă, pentru care actuala industrie a regiunii nu poate să asigure posibilități de lucru. – In aceste raioane se pune în mod hotărît problema indus- trializării, respectiv creierii unor întreprinderi noi care vor absorbi acest surplus de forțe de muncă. – In agricultură unde în momentul de față predomină sectorul individual, există un însemnat volum de forțe de muncă neeconomicos utilizate. Pe baza bugetelor țărănești reiese că în anul 1957, un mem- bru al unei gospodării mici a efectuat în medie 175 om-zile, din care 109 om/zile în gospodărie proprie, iar în afara gospodăriei 45/ om/zile în sectorul socialist și 21 om/zile la particulari. – Membrii gospodăriilor țărani mijlocași au efectuat în me- die 126 om/zile în gospodărie proprie 71 om/zile în sectorul socia- list și 7 zile la particulari, adică în total 204 zile/om. In cadrul muncii prestate în afara gospodăriei proprii, un rol important îl joacă cărăușia, pe care țăranii mijlocași o prestează în special la transportul lemnului, activitate în curs de restrîngere. Aceste date ne arată slaba utilizare a forței de muncă în sectorul individual, pe lîngă acest lucru însă cifrele ne vorbesc și asupra marilor rezerve de forțe de muncă în acest sector, care în urma transformării socialiste a agriculturii în mare măsură vor deveni disponibile și va fi necesar să le utilizăm în alte sectoa- re de activitate.