P-Lino-Popian-Fatima-Opus-2001.Pdf
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Preot Linu Dragu Popian SECRETELE DE LA FATIMA ŞI TAINELE SECOLULUI XX. - Comentarii şi răspunsuri sincere- Motto: "Fatima est irruption brutale de la manifestation du surnaturel " (Paul Claudel ). 527.465 litere. trebuie 270.000. 1. DE CE "AM SCRIS CE AM SCRIS”. Născut la Rîmnicu-Vâlcea, la 10 ianuarie, 1951, în plin stalinism şi în Biserica Ortodoxă Română, şi devenit mai apoi preot la Roma, iată câteva fenomene care m-au împins spre Secretul Fatimei şi spre scrierea cărţii de faţă. Dacă totuşi îmi permit să vă vorbesc despre mine este ca să vă explic cum am ajuns să cunosc "Fatima” în amănunţime, şi să discut despre ea cu Înalţi Prelaţi, legaţi de Mesajul ei minunat. Nu, nu este o laudă: de multe ori, nu norocul, ci nefericirea şi aventurile vieţii m- au pus în contact cu ei. Azi însă, toate acestea mă ajută ca să nu afirm decât lucruri sigure, trăite şi experimentate pe viu; şi să le dezvălui aici, cred, sine ira et studio. Numele şi misterul Fatimei m-au învăluit în aceiaşi ani în care îmbrăţişam Roma catolică: 1968-70. Nu, nu aveam idea de a abandona Biserica Ortodoxă. Aveam doar nevoie de Roma şi de tot ceea ce putea Ea să dea în plus, sufletului meu, faţă de ce primeam din spiritualitatea creştină orientală, în care s-a specializat Biserica Ortodoxă. Voiam să port în piept, alături de plămânii mei, pe cei ai Bisericii de Răsărit şi de Apus, în chip neamestecat şi neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit, ca Cele două Firi ale Domnului. În acest context sufletesc, nu era posibil să nu întâlnesc Fatima, care, în chip neînţeles de marea masă, îmbrăţişează dintr-o suflare Misterul Papei de la Roma şi Rusia creştină-ortodoxă. Poate din acelaş motiv, un altul, înaintea mea, se întâlnise în chip fericit cu Fatima: Părintele Anatolie Zarea. Da. Atunci apăruse în viaţa mea preotul profesor, ortodox, Anatolie Zarea1[1] cu cărţile lui franţuzeşti, cu volumele lui secrete şi cu frumoasele lui căutări ecumenice, care mi-au netezit paşii spre orizonturile la care am ajuns. De la el am primit în taină, şi împrumut, o carte franţuzească despre Fatima, un studiu amănunţit şi doct, scris de un colectiv de autori, în 1[1] Plecat la Domnul de curànd, ìn 30 martie, 2000. care se confruntau secretele Fatimei cu realităţile deloc secrete, profetizate acolo: ororile Comunismului. Cum a avut curajul, acest om, să vie din Polonia cu asemenea cărţi? Şi să treacă prin Cehoslovacia şi Ungaria, ocupate, în care era interzis să pronunţi acest nume şi să aduci măcar o iconiţă cu ilustra apariţie! Prin minunatul preot Zarea am ajuns să cunosc "Fatima”, apoi să iau contact, în Polonia cu Cardinalul Wyszynski şi cu secretarul lui, actualul Cardinal Jozef Glemp!2[2] Dar abia la Roma am înţeles de ce regimul cehoslovac se înăsprea mai mult contra Fatimei, decât alte regimuri: de acolo, dintr'o mică localitate din catolica Slovacie se trăgea acel Părinte iezuit, hirotonit episcop într'un lagăr de concentrare şi apoi fugit la Roma, -de unde a activat şi predicat cu neasemuită stăruinţă pentru convertirea comuniştilor şi Consacrarea Rusiei, Inimii neprihănite a Fecioarei Maria, în vederea convertirii Rusiei şi a căderii regimului satanic, potrivit mesajului secret de la Fatima-: Pater Paul Hnilica!3[3] 2[2] n. làngè Gniezno la 18 dec.1929; preot ìn 1956,episcop la 21 apr.1979;creat Cardinal de Ioan Paul al II-lea la 2 febr. 1983; este òi superiorul Bisericii Unite din Polonia. 3[3] Episcop italian de origine slovacè, SJ., n. ìn 1921, consacrat ìn lagèr, ìnainte de a evada. Lui, Papa ìi spunea:" Dioceza ta este de la Berlin pànè la Pechin£. Vezi mai jos, istoria òi interviurile lui. Tot în braţele lui părinteşti m-a dus Providenţa şi pe mine, când, în 1975, am zburat peste Cortina de fier şi am ajuns în Capitala Credinţei noastre! Din casa acestui prelat nespus de preţios, ne-au luat, pe mine şi pe confratele meu de fugă şi exil, George Picu, Maicile Inimii Neprihănite a Fecioarei de la Fatima, -fondate de Madre Lodovica Pellegrini4[4], înadins spre a se ruga pentru Consacrarea Rusiei şi salvarea de Comunism-. Împreună cu ei toţi, mi s-a dat să văd împlinirea integrală a celui de-al doilea secret al Fatimei, iar în zilele noastre, publicarea celui de-al treilea, pe care Papii ultimelor decenii l-au ţinut ascuns vederii celor de rând. Cine cunoaşte bine Istoria Fatimei şi mesajele ei, precum şi Comunismul, cu doctrina şi practicile sale, înţelege deplin îndârjirea regimurilor comuniste contra Fatimei, ca şi înverşunarea oricărui suflet atins de Comunism, în Occidentul liber, chiar dacă este vorba de un consacrat. Mai mare mirare îţi face atitudinea acelor catolici atinşi de aşa zisul progresism catolic actual şi de filosofia de ultra-stânga: ei nu suferă Fatima. Fără excepţie. Le este teamă, groază de ea. Şi se exprimă în consecinţă. Iar când sunt nevoiţi să o accepte, fac tot posibilul să-i diminuieze seriozitatea mesajului. 4[4] Aceastè fiin+è superioarè, italo-elve+ianè ieòitè din Carmel ìn urma unei inspira+ii de a fonda un alt ordin specific dedicat Consacrèrii Rusiei, potrivit Fatimei, a ìnceput opera sa cu 3-4 maici. çi dupè ani de luptè tenace a reuòit ca ordinul ei sè fie recunoscut la nivel pontifical. Numai acum, dupè publicarea secretului al treilea, eu ìmi dau seama cè ea cunoòtea acest text, cita din el, ne pregètea sufleteòte, pe noi, tinerii preo+i, la un masacru general, ne spunea cè putem fi ultimii, òi privea cu nepèsare alte texte, ìn vogè. Nu òtiu dacè voi reuòi s-o conving sè-mi confirme aceastè pèrere a mea òi sè-mi spunè òi cum a òtiut. Iată câteva fenomene de care mă voi ocupa, împreună cu cititorii mei, în paginile de faţă. 2. O ALTĂ CARTE DESPRE FATIMA? Şi totuşi, de ce, tocmai acum, această carte despre Fatima? Motivul imediat al scrierii ei a fost beatificarea celor doi copii vizionari de acolo, la 13 mai, acest an, 2000; şi mai ales publicarea celui de-al treilea din secretele Fatimei, care fusese ascuns timp de decenii. M-a frapat o anumită coincidenţă în care intră şi... România. O ziaristă portugheză, cunoscută în mediile Vaticanului, relatează că posibilitatea publicării celui de-al treilea secret a început să se contureze în 1999, când episcopii portughezi au invitat pe Sfântul Părinte în vizită în Portugalia, în luna mai a acelui an. Iată ce a declarat Episcopul de Leiria- Fatima la 15 iunie, 2000: "La vremea aceea, Papa şi cu mine am vorbit mult de acest subiect, dar cum procesul de beatificare a copiilor nu fusese terminat şi cum această ocazie coincidea cu vizita sa istorică în România, călătoria lui în Portugalia a fost amânată”5[5]. Deci a fost amânată, spre a da prioritate României. 5[5] Vezi Aura Miguel, Le secret de Jean Paul II, Enquete sur un pontificat bouleversé par la révélation de Fatima, ed. Mame-Plon, 2000, pag.246. A fost justă, această alegere? Dincolo de bucuria românilor de a avea pe Papa la Bucureşti, amânarea, chiar şi cu un an a publicării secretului de la Fatima dovedeşte cât de greu se mişcă Adevărul, chiar şi în Înaltele Sfere. Rândurile acestea sunt o parte din omagiul cu care eu mă simt dator faţă de Adevăr. Scriu aceste rânduri cu convingerea că fenomenul Fatimei este grandios şi mă depăşeşte. Ne depăşeşte pe toţi. De asemenea, că nu voi face dreptate, prin aceste rânduri, copiilor vizionari ai Fatimei, mari asceţi, mari mistici, mari profeţi şi mari teologi, la vârsta de 7 ani, respectiv 9 şi 10 ani. Şi, desigur, nici istoriei lor minunate şi tragice, în care este important orice amănunt. Şi totuşi, după actul de dreptate, realizat de Papa Ioan Paul al II- lea, prin beatificarea celor doi mai mici, morţi încă de atunci, şi după publicarea secretului atât de aşteptat, am simţit un impuls interior de neînvins să scriu aceste rânduri. M-a entuziasmat ceva, în toată povestea aceasta şi mai ales m-a enervat. Fatima a însemnat mult în viaţa mea şi nu cred că pot şi trebuie să tac, tocmai acum. Aş fi putut să scriu această carte, folosind numai experienţa mea şi textele originale ale protagoniştilor. Totuşi, din scrupul ştiinţific, m- am apucat să descifrez diferite alte cărţi despre Fatima, ziare, reviste, albume. Din nefericire, aproape toate cărţile scrise despre Fatima, mai ales cele din acest an sunt deziluzionante, şi încă este puţin spus. Este adevărat că multe secrete şi taine rămân nedesluşite, în această istorie, nu din vina destinului, ci a oamenilor, direct responsabili. Dar tocmai pentru aceasta, cercetătorii Fatimei ar fi trebuit să se răzvrătească împotriva unei asemenea situaţii, să oblige autorităţile competente să dezvăluie adevărul adevărat. Unii o fac cu o asemenea timiditate, iar alţii cu o asemenea lipsă de discernământ, că niciunul n-a ajuns la un rezultat satisfăcător. Oricum, eu citez din cărţile lor, aici, şi invit pe cititorii mei să le consulte. Însă tot aici, încerc să umplu un gol de informaţii, dar mai ales de protest şi de reflecţie asupra evenimentelor, pe care ei n-o fac. Cele mai rele sunt broşurile oficiale. Le citeşti şi-ţi dai seama că trişează, în mod mişcător. Dar n-ai putere să le contracarezi, căci vocea ta este astupată de gălăgia lor. Vă rog să nu ziceţi la fel şi de cartea mea, pentru că nu este adevărat. Eu sunt un om rău, polemic şi necruţător cu ideile, cu sistemele de gândire, cu ideologiile sau cu preconcepţiile. Mai ales când simt că trişează. Mi-am făcut un ideal din a descoperi contradicţiile din orice afirmaţie, spre a sili pe făptaş să spuie Adevărul, sau să se retragă.